IOAN MANCAª Basarabiei La România a Trecut În Nefiinþã Dan RAVARU Întunericul Rusesc

Nr. 109 MARTIE

Fondatã: 1998 Anul XIII 2011 REVISTÃ DE CULTUERÃ EDITATLÃ DE ASOCIAÞINA CULTURAULÃ „ACALDEMIA RURALÃ ELANUL“ DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

93 de ani de la revenirea IOAN MANCAª Basarabiei la România a trecut în nefiinþã Dan RAVARU Întunericul rusesc

Aflat „au carrefour des empires” (La rãscrucea imperiilor) care au fost, uneori, doar puteri militare, poporul român ºi-a croit o cale proprie de supravieþuire, folosindu-se de fragilul echilibru rezultat din anularea reciprocã a dorinþelor lacome ale vecinilor, sau intrând el însuºi în luptã, exploatând potenþialul adversarilor, ca la competiþiile marþiale de astãzi. Rivalitãþile dintre tãtari ºi maghiari, dintre aceºtia ºi polonezi, mai târziu dintre Imperiul Habsburgic ºi cel Otoman, au ajutat în timp la menþinerea intactã a formaþiunilor statale româneºti, între aceleaºi hotare, apãrate de românii numiþi moldoveni sau munteni, adesea moldo-valahi. Toate acestea pânã la apariþia ruºilor. Popor slav (denumirea de “sclavi” vine de la “slavi”), ruºii au beneficiat din plin de hazardurile istoriei. Dupã ce au stat 250 de ani sub jugul tãtarilor, grupându-se în jurul Moscovei, un fost orãºel al cneazului Dolgoruki, unde stãpânii mongolici adunau dãrile, ruºii au cunoscut o nemaipomenitã extindere teritorialã, reuºind sã se apropie ºi de români. Sub acoperirea unei ortodoxii pervetite în rãpirea de pãmânturi strãine, þineau sã ne elibereze, chipurile, de sub turci, de fapt sã înlocuiascã un jug de lemn cu unul de fier. (20 iulie 1951, Bârlad - 29 martie 2011, Vaslui) Dupã tatonãri între fraþii de credinþã din Muntenia ºi Moldova, între care ºi atragerea unei fiice a lui ªtefan cel Mare la În numãrul viitor vom acorda In memoriam un spaþiu mai larg Moscova, unde a murit în temniþã, sau coruperea unor prelaþi OMULUI DE CULTURÃ plecat prea devreme dintre noi. ortodocºi, ori a unor pretendenþi la tron, ruºii trec la acþiuni Dumnezeu sã-l odihneascã ! directe. Profitând de naivitatea lui Dimitrie Cantemir, ilustru cãrturar ºi prost politician, Petru cel Mare pãtrunde în Moldova, cãlcatã pentru prima oara de cizma ruseascã, dar, din fericire, Drumul Siretului ilustrat în este înfrânt la Stãnileºti. Din nefericire, însã, comandantul otoman, care-l înconjurase, îi putea nimici întreaga armatã ºi îl descoperiri monetare de pe putea lua prizonier, a fost corupt de þarina Ecaterina cu mult aur ºi, se spune, cu încã ceva... . Altfel, Rusia se întorcea la statutul teritoriul judeþului Galaþi sãu anterior, de þara semi-asiaticã, ºi nu ne mai dãdea dureri de Sorin LANGU cap. La Stãnileºti s-a incheiat primul dintre cele cinci rãzboaie ruso-turce, care au devastat Þãrile Române timp de un secol ºi Apele curgãtoare au fost dintotdeauna sursã de hranã ca ºi au avut drept rezultat rãpirea Basarabiei în 1812. Unul dintre cale de comunicaþie. Siretul ºi Prutul, datoritã poziþiei lor – strãbat acestea, care a durat 4 ani (1735-1739), era sã se încheie cu Moldova de la nord la sud – au constituit, încã din cele mai vechi acceptarea de cãtre boierii moldoveni a supuºeniei ruseºti, timpuri cele mai simple cãi de comunicaþie. Acest lucru este norocul nostru a fost cã ruºii au fost obligaþi sã se retragã. A demonstrat de mulþimea aºezãrilor, de diferitele surse documentare urmat o altã perioadã dificilã, caracterizatã astfel de Karl Marx: ºi arheologice1 ºi de mãrturiile numismatice. În rândurile care „Rãzboaiele Rusiei împotriva Turciei au loc întotdeauna când la urmeazã dorim sã urmãrim situaþia descoperirilor monetare pe graniþa de apus a Rusiei domneºte pacea ºi când Europa este ultimul tronson, ºi anume pe teritoriul actualului judeþ Galaþi. Actualul judeþ Galaþi a fost o zonã locuitã din cele mai vechi timpuri.2 ocupatã, într-un fel sau altul, în altã parte. - continuare în pagina 2 - - continuare în pagina 4 - Nr. 109 - martie 2011 ELANUL Drumul Siretului ilustrat în descoperiri monetare de pe teritoriul judeþului Galaþi - urmare din pagina 1 -

Poziþia geograficã deosebitã (între Siret, Prut ºi Dunãre) a fost aparþinând probabil unui negustor care l-a îngropat în sec.XVII. Din un avantaj mereu fructificat de popoarele care s-au perindat prin sec.XVIII dateazã alte tezaure: cele de la Tecuci, Þigãneºti, Þepu22 zonã. În plus apropierea de Dobrogea a fãcut din zona Galaþilor o ºi Umbrãreºti23 dominate de moneda otomanã ºi de cea rusã. zonã de tip “coridor”, interferenþã între zona stepei cu cea a luncii Dupã cum se vede în aceastã scurtã prezentare monedele Dunãrii ºi cea deluroasã. descoperite de-al lungul Siretului jaloneazã una din cele mai vechi Perioada de care ne ocupãm este cea cuprinsã între secolele cãi comerciale de la est de Carpaþi. Descoperirile monetare se III-XVIII, tocmai pentru a ilustra cât mai convingãtor aserþiunea concentreazã de-a lungul Siretului, alcãtuind peste 75% din totalul potrivit cãreia drumul Siretului a fost folosit din cele mai vechi timpuri descoperirilor din judeþul Galaþi. O explicaþie ar fi poziþia de tranzit a ºi pânã astãzi. judeþului Galaþi, el fãcând parte din culoarul de trecere a turanicilor. În secolul III se înregistreazã o primã monedã la Lieºti,3 o Fãrã pretenþia de a epuiza tema, considerãm cã scurta analizã a monedã rarã, un sestert de tip “Provincia Dacia”, tip emis la circulaþiei monetare în judeþul Galaþi din perspectiva drumului Sarmisegetusa, Apulum sau Viminacium între 246-257,4 unicul Siretului a adus unele precizãri în legãturã cu relaþiile comerciale exemplar,5 pentru mult timp, din afara provinciei fiind gãsit la Lieºti, din secolele III – XVIII. din pãcate fãrã alte detalii. Un al doilea exemplar, care provine dintr- Note: o colecþie particularã, va fi publicat în curând.6 1. C.Ilie , M.Nicu , Situri ºi puncte arheologice din judeþul Galaþi, în Dupã retragerea aurelianã circulaþia monedei mãrunte se Danubius, XXI, 2002, passim. reduce considerabil, schimburile comerciale se diminueazã, 2. Ibidem. 3. I. Winkler, Moneda PROVINCIA DACIA, SCN, V, 1971, p. 154. tezaurele descoperite datorându-se mai mult migratorilor care se 4. Nikola Crnobrnja, Novac provincije Dakije u zbirci Svetozara St. revãrsau în valuri. Un prim tezaur apare la Movileni de Tecuci ºi Dušaniæa, Beograd, 1993, p.27, I. Winkler, Moneda PROVINCIA constã în 26 de monede de aramã care provin de la Tiberiu II DACIA, SCN, V, 1971, p. 157, C. Gazdac, Circulatia monetara în Dacia Constantin ºi Mauricius Tiberiu ºi are ca terminus post-quem anul si provinciile învecinate de la Traian la Constantin I, vol. I-II, Cluj- 600.7 Acest tezaur se încadreazã într-un orizont mai larg de tezaure Napoca, 2002 , p. 206-207, 321, 561-591, I.Glodariu, Istoria din aceeaºi perioadã: Horgeºti – jud.Vaslui, ºi Grumezoaia – României.Transilvania, I, Cluj-Napoca, 1997, p.119, C.Munteanu, jud.Vaslui.8 Al doilea tezaur provine de la Galaþi, este ascuns în jurul Repertoriul descoperirilor monetare de tip Provincia Dacia, în Acta Terrae Septemcastrensis, II, Sibiu, 2003, p.107 – 125, C.Gãzdac, anului 680 ºi constã în 12 hexagammes de argint de la Heraclius ºi Aspects of coin circulation in Roman Dacia, în Roman Coins Outside 9 Heraclius Constantin. the Empire.Ways and Phases, Contexts and Functions.Proceedings of Timp de câteva secole nu se mai înregistreazã monede pe the ESF/SCH Exploratory Workshop, Raziwill Palace, Nieborow traseul Siretului în zona Galaþiului, efect atât al evenimentelor (Poland), 3-6 september 2005, Weteren, 2008, p.269-294, Agnes politice (interpunerea celui de-al doilea Þarat Bulgar, tulburãrile din Alföldy – Gãzdac, C.Gãzdac, The Coinage „Provincia Dacia” – a interiorul Bizanþului etc.), cât ºi monetare (criza de monetar, Coinage for one Province only? (AD 246-257), în AMN, , 39-40/1, 2002- 10 2003, p.247-258. ruralizarea în spaþiul balcanic etc.). 5. Exemplare au circulat pe teritoriul întregii Dacii, ºi chiar în zonele Legatã de revenirea Bizanþului la Dunãrea de Jos în 971 este apropiate, ca Illyricum, Pannonia sau Moesia Superior. 11 moneda lui Tzimiskes descoperitã la Tecuci , descoperire ce 6. Acta Musei Tutovensis, 7, 2011, sub tipar. trebuie privitã cu circumspecþie, fiind singura monedã de acest tip 7. I.Dimian, Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul României, de la est de Carpaþi cu locul descoperirii indicat, alte 4 monede de la în SCN, I, 1957, p.194-195, C.Preda, Circulaþia monedelor bizantine în Tzimiskes aflându-se în muzeele de la Iaºi (2) ºi Chiºinãu (2)12. Este regiunea carpato – dunãreanã, în SCIV, 23, 3,1972, p.404, posibil ca moneda sã fie achiziþionatã din alte pãrþi (probabil E.Oberlander – Târnoveanu, La monnaie byzantinedes Vie-VIIe siècles au-dèla de la frontière au Bas-Danube.Entre politique, Dobrogea) sau sã fie ulterioarã (probabil Vasile II), situaþii întâlnite économie et difussion culturelle, în Histoire et mesure, XVII – 3-4, 2002 de altfel. , p.36 13 Primele monede care pãtrund sunt cele de la ªendreni ºi 8. Ibidem. Lieºti14, provenind de la Roman II (1028 – 1034). Moneda de la 9. I.Dimian, op.cit., p.196-197, C.Preda, op.cit, p.401, E.Oberlander – ªendreni este deosebit de importantã deoarece ea dateazã ultima Târnoveanu, op.cit , p.53. fazã a culturii Dridu15, fiind descoperitã într-o aºezare de acest tip pe 10. G.Ostrogorsky, History of the Byzantine State, Rutger University Press, malul lacului Cãtuºa. 1969, p.156-260. 11. Costin C. Kiriþescu,Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, vol. I, Ambele monede jaloneazã drumul Siretului indicând o Bucureºti, 1997, p.454. penetrare rapidã spre nord. 12. V.Spinei, Moldova în secolele XI – XIV, Chiºinãu, 1994, 123-124. Moneda de la Lieºti poate fi pusã în legãturã cu raidurile 13. D.Gh.Teodor, Descoperirile arheologice de la ªendreni-Galaþi, în pecenege din zonã, la Lieºti, dar ºi în apropiere, la Umbrãreºti, Danubius, I, 1967, p. 130 ºi urm.; descoperindu-se complexe funerare nomade16. 14. V.Spinei, Moldova, p.122. Urmeazã monedele de la Mihail IV (1034 – 1041), una 15. D.Gh.Teodor, Descoperirile arheologice de la ªendreni-Galaþi, p. 130 ºi 17 urm. descoperitã în împrejurimile oraºului Galaþi , ºi douã în jurul 18 16. V.Spinei, Moldova, p.436-437, fig.3. Tecuciului , aºadar tot pe direcþia Siretului. Aceastã prezenþã este 17. Ibidem, p.122. întãritã de o monedã de la Constantin IX (1042 – 1055), tot din 18. Ibidem, p.122; Idem, V.Spinei, Monede bizantine din spaþiul est – împrejurimile Galaþiului19, ºi se încadreazã în circulaþia generalã din carpatic, în SCN, VIII, 1984, p.80-81. Moldova acestei perioade. Din a doua jumãtate a secolului XI, pe 19. Ibidem. fondul unor probleme economice a Bizanþului (scãderea 20. G.Ostrogorsky, op.cit., p.331; S.B.Daºkov, Dicþionar de împãraþi conþinutului intrinsec al nomismelor, cheltuieli excesive, etc.)20, bizantini, Bucureºti, 1999, p.303; D.M.Metcalf, Coinage in South – Eastern Europe 820 – 1396, London, 1979.,p.68-70 ; M..F.Hendy, circulaþia monetarã suferã o lipsã de numerar ce afecteazã ºi Coinage and money in the Byzantine Empire 1081-1261, Dumbarton teritoriile de la nordul Dunãrii. Oaks, Center for Byzantine Studies, Trustees for Harvard University, Drumul Siretului este folosit ºi dupã întemeierea statului Washington, D.C., 1969, p.4. moldovenesc el aducând numeroase beneficii statului dintre 21. Adina Berciu-Drãghicescu, Repertoriul descoperirilor monetare de pe Carpaþi ºi Nistru, dar ºi oraºului Galaþi, comerþul de pe drumul teritoriul Moldovei (secolele XIV-XVI), în CSSªA, II, 1990, p.67. Siretului având ca terminal Galaþiul, dupã 1540. Un tezaur este 22. C.Ilie, M.Nicu, Tezaurul monetar medieval descoperit la Þepu, judeþul descoperit la Galaþi – Vadu Raºcu21 ºi constã în 126 monede de aur Galaþi, în Danubius, XXV, 2007, p.45 ºi nota 2. 23. A.Vîlcu, Moneda otomanã în Þãrile Române în perioada 1687-1807, de provenienþe diverse: altâni otomani, ducaþi maghiari ºi imperiali, Brãila, 2009, p.313. florini, þechini veneþieni etc. Tezaurul valoreazã foarte mult 2 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 Costachi Conachi – debutant postum ca poet

Mircea COLOªENCO

Publicaþia Bucovina, Gazetã româneascã pentru politicã, Filoromânul Wilhelm von Kotzebue (1813-1887), diplomat religie ºi literaturã, cum se subintitula, care apãrea la Cernãuþi rus ºi scriitor german, cãsãtorit cu o româncã din familia (1848-1850), a tipãrit, pe prima paginã a numãrului 5 din ziua de Cantacuzinilor, a tradus poezii populare româneºti (Mioriþa, vineri 11 martie 1849, douã poezii de Costachi Conachi: Silvia ºi Novac, Constantin Brâncoveanu º.a.) ºi culte din creaþiile lui C. Ochi frumoºi. Conachi, C. Negruzzi ºi D. Bolintineanu. La 1873, în „Revista Pânã atunci, poeziile marelui boier, deopotrivã de mare contimporanã” din Bucureºti, G. Sion a publicat conferinþa cãrturar, decedat la 4 februarie 1849, la peste optzeci de ani, Suvernire despre poetul Conachi þinutã în sala Ateneului circulaserã în manuscris. Debutul editorial se va produce în Român, iar Grigore Andronescu va publica un studiu dedicat deceniul urmãtor: Poesii. Alcãtuiri ºi tãlmãciri. Iaºi, 1856, cu o operei poetice a lui C.C. în „Revista literarã”. precizare a Caterinei Conachi-Vogoride, din 5 april 1856: „Ca Peste ani, se vor înmulþi exegezele ºi materialele fiescu omagiu cãtrã pomenirea pãrintelui meu, Logofãtul documentare. Conachi, ºi în nãdejde cã aceste a sale scrieri ar puté aduce þãrii Vor scrie doct ºi cu aplomb: Gh. Bogdan-Duicã (1903), N. noastre vre un folos, slujind de înzãstrare ºi adaos literaturei Iorga (1921), Ch. Drouhet (1930), D. Popovici (1942), G. pãmântene – le dau la ivealã”. Confirmarea avea sã vinã. Cãlinescu (1954), Paul Pãltânea (1986), Al. Piru, Paul Cornea, „Conachi, cel mai complex ºi mai profund poet erotic de Neagu Perianu º.a. Cuvintele lui G. Cãlinescu întregesc pânã la Eminescu, scria în urmã cu trei decenii acad. Eugen portretul boierului cãrturar-poet: „Cum poetul nostru e un Simion, referindu-se la începuturile poeziei naþionale, comune Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu iºlic, antereu ºi Meºteºugul stihurilor româneºti pentru a instrui ºi a face plãcere iminei, ducând omagiul pânã la târârea în pulbere ºi la unei prea cinstite cucoane/.../ Erosul provoacã, aºadar, nu închinarea ortodoxã ºi tristeþea occidentalã pânã la pandalii ºi numai poezia, dar ºi prozodia.” (Eugen Simion. Dimineaþa istericale, efectul e dintre cele mai originale.” (G. Cãlinescu. poeþilor. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1980, p.280). Istoria literaturii române. Compendiu, Editura pentru literaturã, De altfel, poetul-cãrturar era iniþiat în tainele geometriei ca 1968, p.50.) inginer hotarnic, fiind un virtuos în cunoaºterea limbilor vechi Opera lui Costachi Conachi îºi are locul de cinste în sfera (elina), orientale (turca) ºi moderne (franceza). Descendent din patrimoniului spiritual naþional românesc. familii de rãzeºi, era cel mai bogat latifundiar al timpului, urcând pe treptele arhondologiei moldovene pânã la aceea de logofãt ºi candidat la scaunul de domnie al Principatului Moldova (1834), fiind preferat Mihail Sturdza de cãtre Sublima Poartã. (Paul Pãltânea. Note la o genealogie a familiei Conachi, în Limbã ºi literaturã, 1986, p.640-647). În presa româneascã a veacului al nouãsprezecelea, îi vor mai apare ºi alte poezii, cum sunt, de pildã Slãnicul (1819, avg.3) ºi Ah, durere, în revista „România literarã” a lui Vasile Alecsandri (Iaºi, nr.19, 21 mai 1855). În aceeaºi publicaþie, Costachi Negri va semna o notã de prezentare privind viaþa ºi opera logofãtului poet (nr.6, 6 febr. 1855), anunþând apariþia vol. Poesii, menþionat mai sus, urmat de a doua ediþie, în 1887, cu acelaºi cuprins: o sutã de poezii originale ºi cinci traduceri. În secolul al douãzecelea, ediþiile poeziilor lui Costachi Conachi se vor datora lui Ion Pillat (Bucureºti, 1940), Ecaterina ºi Alexandru Teodorescu (Bucureºti, 1963), Efim Levit (Chiºinãu, 1978). Opera lui s-a bucurat de aprecieri de criticã literarã. În 1821, publicaþia „Biblioteca româneascã” (Budapesta, 1821, 1829-1830, 1834) îl include printre cei 15 scriitori de expresie românã (Petre Maior, Al. Beldiman, Ioan Teodorovici º.a.) cu lucrãri originale ºi traduceri. Lista continuã cu enumerarea celor care contribuie bãneºte la cultura românã, cumpãrând cãrþi ori

donând bani pentru tipãrirea lor. Aºa a procedat nu o datã ºi . u r

C.C., sprijinind, de exemplu, revista „Albina româneascã” a lui a t Gh. Asachi, abonându-se, în 1830, cu zece exemplare ºi o R

n achiziþionând tot atâtea din vol. Tratatul de Pace de la i r Adrianopol, editat de Institutul „Albinei” din Iaºi. (Sã mai a M

adãugãm faptul cã, în acelaºi an 1830, C.C. a fãcut parte din e d

delegaþia de moldoveni care a alcãtuit textul Regulamentului ã r u Organic, alãturi de vistiernicul Iordache Catargiu, vornicul Mihail t p l

Sturdza, aga Gh. Asachi ºi vistiernicul Const. Cantacuzino.) u c S 3 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL 93 de ani de la revenirea Basarabiei la România - urmare din pagina 1 -

Niciodatã situaþia internaþionalã nu a fost atât de favorabilã români basarabeni au cãzut pe câmpurile de luptã din depãrtata planurilor de cucerire ale þarismului ca în 1762, când marea Manciurie. Limba românã e înlãturatã din bisericã. Basarabia a curvã Ecaterina a II-a s-a urcat pe tron” (apud Ion Stafi – rãmas foarte în urmã faþã de România. Populaþia rusã venitã aici „Spovedaniile Basarabiei”). Alt rãzboi, cel din 1789-1792, îi va ca funcþionari-rusificatori n-a ridicat pentru localnici nici aduce pe ruºi la Nistru. prosperitatea materialã, nici moralitatea, supunând strãinilor Între 1806-1812, Rusia va întreaga populaþie moldoveneascã, ocupa, practic, Principatele Române, rãmasã pânã azi într-o profundã cu intenþia unei anexãri definitive. ignoranþã.” Ameninþarea invaziei napoleoniene îi Moscova nu s-a mãrginit la va face pe ruºi sã-ºi diminueze treptat metodele obiºnuite de rusificare, pretenþiile, mulþumindu-se în final cu subliniate mai sus, a adãugat din plin teritoriul românesc dintre Prut ºi colonizãrile ºi strãmutãrile de populaþie. Nistru, care va primi denumirea Autoritãþile au adus în Basarabia i m p r o p r i e d e „ B a s a r a b i a ” . grupuri numeroase de ruºi, ucrainieni, Administraþia impusã de noii gãgãuzi (creºtini de origine turcã), stãpânitori va cunoaºte mai multe bulgari, polonezi, germani, evrei, de etape, din ce în ce mai strivitoare diferite profesii, iar cei care doreau sã se pentru români, de fiecare datã ocupe de agriculturã primeau câte 70 de accentuându-se tendinþa de rusificare. Mai întâi se pãstreazã o hectare de pãmânt. Totodatã, în timp ce oarecare autonomie, teritoriul fiind administrat teoretic de un pãmântul roditor era dat strãinilor, moldovenii erau ademeniþi în sfat obºtesc, în frunte cu boierul moldovean Scarlat Sturza, alte pãrþi ale Rusiei - Caucaz, Siberia, Turchestan, Þinutul stabilit de mult timp în Rusia. O vizitã a þarului Alexandru I, Amurului - cu mari suprafeþe de pãmânt, de cele mai multe ori, copleºit de nemulþumirile localnicilor, duce la stabilirea unui neroditor. De aici, multitudinea etnicã din Basarabia ºi “Aºezãmânt”, care asigura unele drepturi. Acest “Aºezãmânt” a impunerea limbii ruse ca mijloc de comunicare. fost, însã, anulat în 1828, când au fost introduse în Basarabia Dupã cum am mai amintit, ruºii au exploatat cu cinism, în legile ºi instituþiile care funcþionau în întreaga Rusie. Este numit propriul lor folos, comunitatea credinþei ortodoxe. În fruntea un guvernator militar, în judeþe sunt trimiºi “nacialnici”, care sã Bisericii dintre Prut ºi Nistru a fost numit mitropolitul Gavriil supravegheze populaþia ºi sã adune impozitele, limba românã Bãnulescu-Bodoni, personalitate controversatã. Pe de o parte, este interzisã în administraþie, actele oficiale sunt redactate a înfiinþat la Chiºinãu un seminar duhovnicesc, în care se predã numai în limba rusã. Ion Stafi, în lucrarea citatã, ne dã lista în patru limbi (greacã, latinã, rusã ºi românã), o bibliotecã, o completã a guvernatorilor, iar unul dintre aceºtia, ªeveko, tipografie cu cãrþi româneºti, dar ºi ruseºti. Tot el, însã, aduce telegrafiind þarului Alexandu al II-lea, în 1879, cã “Basarabia clerici ºi profesori ruºi, structuri bisericeºti administrative de la Româneascã nu mai existã”, realizeazã o recunoaºtere Moscova, tipãreºte, în final, numai cãrþi ruseºti, urmeazã, apoi, implicitã a originilor etnice ale locuitorilor, conform zicalei “gura doar mitropoliþi ruºi, unul dintre aceºtia, Pavel Lebedev, pãcãtosului adevãr grãieºte”. De altfel, în 1867, tot în mod interzice total limba românã în biserici, închide 340 de biserici în oficial, fusese interzisã orice formã de educaþie în limba românã. care se slujea în limba românã, arde toate cãrþile bisericeºti Dacã noi, românii, am putea fi pãrtinitori în problemele tipãrite în limba noastrã, îºi încãlzeºte, astfel, timp de trei ani Basarabiei, iatã în continuare mãrturii strãine culese de Ion Stafi palatul. în legãturã cu starea localnicilor. Împãratul Alexandru al II-lea Aceasta era situaþia românilor din Basarabia la începutul declara: “Sunt profund nemulþumit cã toate intenþiile mele bune secolului al XX-lea: fãrã ºcoli, fãrã biserici, fãrã dreptul de a-ºi nu s-au realizat ºi neregulile au ajuns la apogeu, din care cauzã folosi propria limbã. oameni nevinovaþi lasã cãsuþele lor ºi tot avutul ºi fug de la noi cãutând adãpost peste hotare”. La rândul sãu, contele Vorontov Preliminarii mãrturiseºte: “Situaþia economicã a Basarabiei era mult mai bunã sub conducerea moldovenilor decât sub conducerea În pofida prigoanei generale, românii de peste Prut, de ruseascã, aici în Basarabia, unde e încã barbarism, oameni fãrã peste Nistru ºi de mai departe încearcã sã-ºi impunã voinþa vinã sunt bãgaþi în închisori, bãtuþi, jefuiþi ºi arºi”. Cele mai naþionalã. Numai în perioada 1812 - 1815, peste 5.000 de familii impresionante consideraþii rãmân cele ale lui Durnovo, savant basarabene trec Prutul în Moldova, pe care, rãmasã sub turci, o rus, ministru al educaþiei, amploarea citatului fiind, credem, considerau drept o oazã de libertate în raport cu situaþia din necesarã: “Ce-am fãcut noi într-o sutã de ani pentru populaþia teritoriile administrate de ruºi. De aceea, guvernatorii trimiºi de moldoveneascã, pentru progresul ei cultural? Nimic! Cãci toate Moscova vor interzice orice contact între malurile râului ºcolile înfiinþate acolo n-au decât scopul de a transforma pe despãrþitor, inclusiv conversaþii sau revederi ale rudelor. În români în velicoruºi. Niciunul dintre episcopii de acolo nu ºtie arhive se gãsesc nenumãrate mãrturii privind urmãrirea unor româneºte. Oricât de mic ar fi un popor, el cere sã fie respectat, persoane bãnuite de simpatii proromâneºti, de asemenea, e mândru de existenþa sa ºi nu vrea sã serveascã de informaþii despre tratative între domnitorii români privind o îngrãºãmânt ruºilor, nemþilor,ungurilor sau altor popoare... posibilã eliberare a Basarabiei: “Moldovenii de la Chiºinãu, tineri Românii au luptat vitejeºte contra turcilor si maghiarilor pentru din bune familii - scria la 21 martie 1864 Kotzebuie, guvernatorul þara lor ºi au mers cu ruºii la Plevna în 1877-1878: 14000 de general, într-un mesaj - au legãturi cu Iaºii ºi Bucureºtii ºi 4 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 pledeazã pentru unirea Basarabiei cu Principatele”. se deschide calea ºcolilor naþionale, a administraþiei locale prin Totodatã, intelectualii basarabeni erau abonaþi la publicaþii sistemul zemstvelor ºi, în primul rând, a presei. Imediat apare o din România sau colaborau chiar la acestea, în acelaºi orizont serie de publicaþii, majoritatea interzise pe parcurs: “Basarabia”, înscriindu-se ºi prezenþa la Chiºinãu, încã din 1840, a unor trupe “Viaþa Basarabiei”, “Moldovanul”, “Basarabia reînnoitã”, teatrale româneºti. Lupta pentru pãstrarea fiinþei naþionale “Luminãtorul”, “Fãclia Þãrii”, “Glasul Basarabiei”, “Cuvânt îmbracã adesea un aspect cultural. În 1912, anul tristului Moldovenesc”, “ªcoala Moldoveneascã”. În acest context se centenar al rãpirii teritoriului românesc dintre Prut ºi Nistru, are impun figurile luminoase ale unor patrioþi ca ieromonahul Gurie, loc un veritabil reviriment al ideii naþionale. La Bucureºti, Nicolae preoþii M. Ignatovici, Al. Baltaga, proprietarii P. Dicescu, V. Oatu, Iorga organizeazã o mare expoziþie ºi editeazã lucrarea V. Stroescu, avocaþii E. Gavriliþã, S. Murafa, oamenii politici D. intitulatã, semnificativ, “Basarabia noastrã”. Bogdan Petriceicu Ciugureanu, P. Halippa, I. Pelivan, I. Incule]. Haºdeu, el însuºi de peste Prut, va organiza, în 1990, În 1914, odatã cu primul rãzboi mondial, pentru oricine era SOCIETATEA ROMÂNILOR BASARABAENI - MILCOV, clar cã Europa, ºi Rusia în primul rând, vor fi altfel. Faptul acesta denumire mai mult decât simbolicã. îl simþeau ºi cei peste 600.000 de moldoveni chemaþi sub arme. Peste Prut, ruºii au marcat ºi ei, în felul lor, anul 1912. Mersul rãzboiului, eºecurile nejustificate, viaþa tot mai grea pe Peste 300 de români basarabeni au fost arestaþi pentru cã au front ºi în spatele acestuia, bãnuiala unor trãdãri la cel mai înalt protestat împotriva sãrbãtoririi adevãratului act de tâlhãrie nivel, fenomenul Rasputin au dus la apariþia unor tot mai extinse petrecut în urmã cu o sutã de ani. Anton Moraru ºi Ion Negrei, nemulþumiri, pe care le împãrtãºeau, desigur, ºi basarabenii, autorii lucrãrii “Anul 1918. Ora astralã a neamului românesc”, poate mai mult decât ceilalþi. Totodatã, rãzboiul a contribuit la dau numeroase exemple de patrioþi basarabeni gata sã se cunoaºterea ºi recunoaºterea între ei a românilor, aflaþi în sacrifice pentru cauza româneascã. Iatã unul dintre acestea: diferite armate, luptând adesea unii contra altora. Foarte “Mai întâi vom vorbi despre ªtefan Cârjeu, basarabeanul care, important a fost faptul cã pe frontul românesc se aflau unitãþi pentru activitatea sa pe tarâm naþional, a cunoscut persecuþiile ruseºti aliate, în rândul cãrora erau mulþi basarabeni. Cel mai þariste. La 18 februarie 1906, din ordinul colonelul Burkov, ºeful cunoscut dintre aceºtia rãmâne poetul Alexei Mateevici, autorul secþiei de jandarmi din Chiºinãu, în baza articolului 21 al Codului celebrului poem “Limba noastrã”, un adevãrat imn închinat Rusesc, cu privire la apãrarea statului, ªtefan Cârjeu a fost dragostei de neam ºi þarã a tuturor românilor. Ostaºii noºtri se arestat la Cahul. Cine era acest ªtefan Cârjeu? S-a nãscut la 1 întâlneau ºi se descopereau în cele mai diverse împrejurãri. Un ianuarie 1887 la Cahul. Avea doar 19 ani când a fost arestat de veteran al luptei basarabenilor, cunoscut mai târziu drept “moº poliþia secretã þaristã. În procesul anchetei i s-au adus acuzaþii Codreanu”, povesteºte cã la Odessa s-a întâlnit cu un ostaº conform articolului 130 al codului penal al Rusiei, care prevedea sârb ºi a încercat sã se înþeleagã cu el în limba rusã. Deodatã contracararea propagandei subversive. Semnificativ este, însã, descoperã cã amândoi, românul basarabean în uniformã rusã ºi urmãtorul amãnunt: în dosar este indicat cã inculpatul se vlahul din Timoc, vorbesc aceeaºi limbã. declarase de „naþionalitate românã”. Nu trebuie neglijate nici A venit ºi februarie 1917, când în Rusia izbucneºte mult- acþiunile din þarã ale patrioþilor români interesaþi de soarta fraþilor aºteptata revoluþie. de peste Prut. S-au remarcat, într-o fazã iniþialã, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Pogor, Toma Stamati, Aleecu Începuturile luptelor pentru Unire Russo, mai apoi, dupã formarea statului român, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Matei Millo etc. Guvernul Provizoriu instituit dupã Revoluþia din februarie Cel mai important rãmâne, desigur, Mihai Eminescu, pe-ale în capitala Rusiei, care pe atunci se numea Petrograd, a avut de cãrui scânteietoare luãri de poziþie le vom urmãri cãlãuziþi de la început o atitudine ambiguã în problema naþionalã. Oficial s-a Anton Moraru ºi Ion Negrei: “Milionul de români din aºa numita pronunþat pentru suprimarea tuturor îngrãdirilor sociale, Basarabie ruseascã este deschegat ºi þinut cu sila departe de confesionale ºi naþionale, dar în practicã nu a fãcut nimic pentru poporul românesc”; “Rusia nu se mulþumeºte de a fi luat o parte susþinerea intereselor naþionale ale popoarelor subjugate. În mare ºi frumoasã din vatra Moldovei, nu se mulþumeºte de a fi Basarabia, evenimentele de la Petrograd au dus la apariþia unor cãlcat peste graniþa fireascã a pãmântului românesc, ci voieºte diferite asociaþii pe bazã profesionalã sau ideologicã. S-a sã-ºi ia ºi sufletele ce se aflã pe acest pãmânt ºi sã mistuiascã o acþionat asupra vechilor organe þariste, în primul rând parte din poporul român. Rusia nu a luat aceastã parte din jandarmeria ºi poliþia. În locul guvernatorului Basarabiei s-a Moldova pentru ca sã-ºi asigureze graniþele, ci pentru ca sã instituit un comisariat pe întregul þinut ºi altele subordonate în înainteze cu ele, ºi nu voieºte sã înainteze decât pentru a putea cele 8 judeþe. Aceste comisariate nu promovau, însã, interesele stãpâni mai multe suflete”; “Chestiunea Basarabiei va rãmâne naþionale ale moldovenilor, ele erau formate mai mult din ruºi ºi amânatã pânã la un rãzboi viitor, în care Rusia va fi biruitã, iar nu evrei. De aceea poliþia continua sã terorizeze populaþia în unele biruitoare”. zone, iar în bisericã încã se mai înãlþau rugãciuni cãtre fostul þar Prezicerile poetului, izvorâte dintr-o profundã înþelegere a rus. istoriei, au început sã se adevereascã. Mai întâi, rãzboiul ruso- Spiritul naþional moldovenesc ºi românesc iese, însã, în japonez din 1904 - 1905, în teatrul de operaþiuni fiind trimiºi mulþi curând la ivealã. La 13 martie 1917, la redacþia ziarului “Cuvânt moldoveni, aºa cum s-a procedat ºi mai târziu, în Afganistan. moldovenesc” se reunesc mai mulþi intelectuali basarabeni în Prin ruºinoasa înfrângere suferitã din partea recent frunte cu Pantelimon Halippa, susþinut de Vladimir Herta, Petre modernizaþilor, puþinilor dar vitejilor japonezi, imensul imperiu Gore ºi Simion Murafa. La 26 martie, în acest ziar apare rus se dovedeºte a fi colosul cu picioare de lut, cum i se mai îndemnul: “Acum ori niciodatã putem noi singuri sã ne hotãrâm spusese, prãbuºirea sa a început sã fie consideratã iminentã. soarta noastrã. Acum ori niciodatã sã dãm dovezi în lume cã ºi Pe acest fond sunt iniþiate ample miºcãri revoluþionare, cu noi suntem un popor vrednic de a trãi pe acest pãmânt”. În substrat diversificat, social, naþional, de obicei cu amândouã continuare, pe 2 aprilie 1917 atitudinile devin mai explicite, se tendinþele. preconizeazã un adevãrat proiect politic al românilor din Basarabia nu putea fi nici ea ocolitã de aceste Basarabia, în sensul formãrii unui partid ºi al obþinerii devastatoare stãri de spirit. Profitând de reformele lui Stolipin, autonomiei teritoriale. Deocamdatã nu se proclamã ideea Unirii, 5 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL dar articolul respectiv are titlul “La luptã în Unire”. Acum are loc Ovidiopol ºi Odessa. La congres a avut loc intervenþia ostaºului ºedinþa de constituire a “Partidului Naþional Moldovenesc”, în Cocârlã, care a spus învãþãtorilor: “Dacã de la toamnã ne veþi fruntea cãruia se vor afla personalitãþile amintite mai sus, la care mai învãþa ruseºte, vã vom da afarã pe toþi din sat”. O problemã se adaugã generalul Matei Donici ºi arhimandritul Gurie. Pe 9 iniþial controversatã a fost cea a preoþimii, asupra cãreia se aprilie 1917, tot în ziarul “Cuvânt Moldovenesc” este publicat exercita, încã, idealul comunitãþii ortodoxe, totodatã în rândurile programul acestui partid, care îºi stabilea o serie de obiective: sale erau mulþi ruºi, ucraineni, bulgari, gãgãuzi. Totuºi clerul s-a Lupta moldovenilor pentru libertate cetãþeneascã ºi naþionalã, dovedit ataºat ºi el ideii naþionale, în contrast cu vârfurile obþinerea unei largi autonomii, legi speciale pentru Basarabia, rusificate. Arhimandritul Gurie spunea: “Preoþimea trebuie sã administraþie localã în limba poporului, limba naþionalã în ºcoli, vorbeascã aceeaºi limbã pe care o vorbeºte poporul, ca sã nu mitropolie moldoveneascã, serviciul militar în Basarabia, în mai fie ceea ce a fost pânã acum. Preotul trebuie sã fie cel mai armatã comenzile sa fie date moldoveneºte. În paralel, militarii bun apãrãtor al naþionalitãþii. Ceea ce crede poporul cã suntem, moldoveni concentraþi la Odessa formeazã, la 30 martie 1917, aceea trebuie sã fim”. Partidul Progresist Moldovenesc, în frunte cu cãpitanul Emanuil Astfel preoþimea s-a încadrat plenar în miºcarea naþionalã Catelli, stegarul Ion Pãscãruþã ºi doi soldaþi. Cerinþele lor erau, din Basarabia, participând la marile evenimente ale timpului. în principal, urmãtoarele: autonomia totalã a Basarabiei, cu Dintre luãrile de poziþie ale patrioþilor basarabeni se impune sã respectarea drepturilor minoritãþii, limba moldoveneascã scrisã subliniem câteva dintre acestea. Simion Murafa spunea: cu alfabetul latin folositã în toate instituþiile, reforma agrarã, “Moldovenii noºtri au fost totdeauna cei dintâi care au luptat autonomia bisericii. pentru ideile revoluþionare ruseºti, dar acum a sosit vremea sã Pe 18 aprilie 1917 are loc la Odessa un congres al tuturor luptãm pentru nevoile noastre moldoveneºti”. Capitanul moldovenilor din acest oraº, la care participã personalitãþi de Emanuil Catelli declara: “Moldovenii, care au tãcut timp de 106 diferite orientãri. Un rol tot mai mare îl au organizaþiile militarilor ani, trebuie sã vorbeascã azi mult mai tare, sã li se audã glasul, moldoveni, în special comitetul lor din Odessa. Acolo sunt nu numai pânã la Petrograd, ci pânã la Londra, la Paris ºi la organizate pentru prima oarã cohortele moldoveneºti, care Roma. Cãci ei sunt români, numai ruºii i-au degradat la rolul de protejau pe românii basarabeni de jafurile dezertorilor ruºi. S-au moldoveni. Cãci, dupã dreptate, noi ar trebui sã scriem pe format, iniþial, 16 cohorte de câte 100 de ostaºi, alcãtuind un steagul nostru: Trãiascã Moldova noastrã cea veche, Moldova regiment înfrãþit cu regimentul doi vânãtori din armata românã. româneascã a lui ªtefan Vodã”. Cu totul impresionantã a fost La Chiºinãu funcþiona, însã, ºi un comitet militar rusesc, a cãrui cuvântarea soldatului Ion Codreanu la congresul învãþãtorilor: primã intenþie a fost sã preia puterea ºi sã aresteze pe membrii “Eu sunt un om fãrã învãþãturã, n-am fost nici un ceas la ºcoalã. comitetului militar moldovenesc. Totodatã apare o nouã Dar ºtiu ce înseamnã limba mamei, cãci pentru dragostea ce i-o primejdie. Ucraina îºi proclama independenþa, dar parlamentul port, am fost închis la Varºava ºi la Kronstadt. Pentru noi nu acesteia, Rada, intenþioneazã sã încorporeze la noul stat poate fi ceva mai sfânt decât limba noastrã moldoveneascã. M- Basarabia. De la 6 septembrie 1917 apare ziarul “Soldatul a durut adineaori, când câþiva dintre D-voastrã l-au supãrat pe Moldovan”, în jurul cãruia se formeazã un nou comitet, condus dl. Gore, spunându-i cã limba noastrã nu e limbã româneascã. de colonelul Furtunã. Un alt eveniment important a fost Apoi eu, fraþilor, am citit prin fel de fel de cãrþi ºi am cãutat sã vãd convocarea, la 20-27 octombrie 1917, a Congresului Militar cine suntem noi. ªi am aflat cã în adevãr noi suntem români. Moldovenesc. Spuneþi fãrã fricã oriºiunde, români suntem, români ne Existau, însã, ºi forþe duºmãnoase, care intenþionau cheamã”. pãstrarea dominaþiei ruseºti, forþe care au început organizarea unei soviete, alcãtuite din ucraineni, ruºi, evrei, bulgari, gãgãuzi. Cucerirea Unirii Exista o puternicã propagandã ruseascã prin numeroase organe de presã finanþate de la Moscova. Sovietele agitau o Dupã revoluþia din februarie, în Basarabia a avut loc o problematicã socialã, încercând sã-i atragã pe muncitori ºi adevãrata explozie a organizãrii naþionale ºi sociale. Ion Stafi ne þãrani, de fapt îi interesau numai pãstrarea Basarabiei în fostele prezintã o parte din acest tablou extraordinar de diversificat: graniþe ale Rusiei. În mod special propaganda acþiona asupra Partidul Naþional Moldovenesc, Partidul social-democrat, muncitorilor, încercând sã-i convingã pe aceºtia de distanþare Partidul socialiºtilor revoluþionari, Partidul social-democrat faþã de ideile naþionale, concentrându-se numai asupra muncitoresc rus, Partidul evreiesc “Bund”, Partidul social- revendicãrilor de ordin social. Þãrãnimea a început sã se moldovenesc, la acestea se adãugau instituþiile profesionale, organizeze ºi ea, mai întâi în limitele propuse de “Regulamentul tribunalul regional, avocatura, Uniunea ziariºtilor, Uniunea comitetelor agricole”, decretat de guvernul provizoriu. În acelaºi învãþãtorilor. De asemenea, în rândul unitãþilor militare erau spirit s-a încercat ºi organizarea unor soviete ale þãranilor. Are diferite alte organizaþii, iar în paralel existau soviete: al loc, însã, un congres al þãranilor din Basarabia, la care uneltirile deputaþilor soldaþi, al deputaþilor muncitori, al deputaþilor þãrani. ruseºti s-au dezvãluit pe deplin. Când þãranii moldoveni au cerut Pe lângã toate acestea, activau diferite societãþi ca: sã se vorbeascã la congres în limba latinã, minoritãþile au “Renaºterea”, a studenþilor moldoveni din Odessa, Liga femeilor susþinut limba rusã. Treptat spiritul românesc s-a impus ºi aici. moldovence, condusã de Elena Alistar, apoi organizaþii ale Studenþii basarabeni s-au ataºat de la început ideii comunitãþii etnice - bulgarã, gãgãuzã, evreiascã, polonezã, naþionale, organizaþiile lor au decis în bloc înscrierea în Partidul germanã, ucraineanã. Cel mai important rol îl jucau, însã, Naþional Molovenesc. Ei au cerut deschiderea de ºcoli comitetele militare în colaborare cu Partidul Naþional naþionale, organizarea unor catedre de limbã românã ºi de Moldovenesc. Cei care reprezentau interese strãine istorie a românilor la universitãþile din Odessa ºi Kiev. organizeazã congresul al II-lea al sovietelor din Basarabia (20- Idealul ºcolii naþionale s-a situat în prim plan ºi a mobilizat 26 septembrie 1917). La lucrãrile acestui congres au participat în acest sens forþele patriotice din Basarabia ºi Transnistria. ªi 33 de delegaþi, dintre care unul singur era moldovean. În învãþãtorii au cerut congrese, la care au fost dezbãtute idei opoziþie, pe 29 septembrie 1917 Comitetul Executiv Militar îndrãzneþe. De exemplu, profesorul I. Fratimar a propus sã fie Central Moldovenesc pregãteºte o mare adunare a soldaþilor. alipite la Basarabia pãrþile locuite de români în þinuturile Herson, Pe data de 20 octombrie 1917, 898 de delegaþi reprezentând pe 6 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 30.000 de soldaþi basarabeni se adunã la Chiºinãu, la Palatul Aceste mãsuri erau, însã, combãtute de evrei, care doreau o Libertãþii. A doua zi, Congresul Soldaþilor ºi ofiþerilor moldoveni organizare a unei Republici Federative Moldoveneºti, iar redacteazã o rezoluþie privind autonomia Basarabiei, caracterul bulgarii nu acceptau termenul de Republicã Moldoveneascã, ci naþional al armatei, o nouã administraþie a þinutului, precizãri de Republicã Basarabeanã. Dupã proclamarea Republicii privind problema pãmântului, educaþia,cultura, ºcoala ºi, de Democratice Moldoveneºti, se formeazã ºi un guvern, denumit asemenea, a fost discutatã situaþia moldovenilor de peste Consiliul Directorilor Generali, în numãr de 9. Noul guvern se Nistru. La congres soldatul moldovean Toma Jalba din strãduia, în continuare, sã organizeze o armatã a republicii. La Transnistria rosteºte celebra întrebare: “Cui ne lãsaþi pe noi, Tighina începe organizarea unei divizii de artilerie, ostaºii moldovenii, cei ce suntem rupþi din coasta Basarabiei ºi trãim pe moldoveni veniþi din Herson se constituie în opt companii, iar la celãlalt mal al Nistrului? Noi rãmânem ca ºoarecii în gura Bãlþi sunt organizate alte opt companii moldoveneºti. Totodatã, motanului. Fraþii noºtri, nu ne lãsaþi, nu ne lepãdaþi, nu ne uitaþi.” la Chiºinãu se adunã husari basarabeni. Toate aceste unitãþi Cel mai important rezultat al Congresului Militar militare vor participa, la 25 decembrie 1917, la o paradã urmatã Moldovenesc a fost decizia constituirii Sfatului Þãrii drept de sfinþirea drapelelor. Totuºi aceste forþe nu puteau sã parlament al Basarabiei autonome. În acest organism urmau sã opreascã o posibilã invazie bolºevicã. De aceea se încearcã fie desemnaþi 120 de deputaþi, 84 dintre aceºtia fiind moldoveni, întâi întãrirea trupelor Sfatului Þãrii cu voluntari ardeleni, foºti iar 36 minoritari. Se mai adãugau 10 locuri pentru moldovenii de prizonieri din armata austro-ungarã. Disensiunile politice devin peste Nistru. Deci, la Congres s-a determinat structura tot mai grave, constituindu-se trei directii: Blocul Moldovenesc, reprezentativã a deputaþilor din Sfatul Þãrii, avându-se în cu o tendinþã profund naþionalã, care urmãrea apropierea de vedere partidele politice, grupurile sociale, miºcãrile naþionale, Romania; Fracþiunea þãrãneascã ºi socialiºtii revoluþionari cooperatiste, studenþeºti, feministe, etc. La 2 noiembrie 1917 a moldoveni, cu o atitudine moderatã; reprezentanþii minoritãþii avut loc ºedinþa Biroului Organizatoric pentru constituirea þãrii, naþionale (ucraineni, bulgari, evrei, germani, ruºi, gãgãuzi), care la care s-au împãrþit în mod proporþional locurile celor 36 de doreau ca Basarabia sã rãmânã în componenþa Rusiei. Cei mai deputaþi ai minoritãþilor naþionale: 10 - ucrainenilor, 10- evreilor, mari duºmani ai românilor rãmâneau bolºevicii locali, ale cãror 2- nemþilor, 2- þiganilor, 5- velicoruºilor, 2- bulgarilor, 2- nume - Iakir, Krusser, Meerson, Zilderman- sunt întrutotul gãgãuzilor, 1-polonezilor, 1-armenilor, 1-grecilor. Pe 21 semnificative. La aceºtia se adaugã propagandiºti trimiºi de noiembrie 1917 are loc prima ºedinþã în plen a Sfatului Þãrii, într- Lenin personal, care urmau sã activeze atât în Basarabia, cât ºi un palat pe care flutura drapelul tricolor. Episcopul Cetãþii Albe, în România, în scopul alcãtuirii unor structuri statale de tip Gavriil, a oficiat un tedeum în limba românã, apoi a sfinþit sovietic, în fruntea acestora aflându-se S. Rosal. Acesta drapelul naþional al regimentului moldovenesc, iar corul încearcã o loviturã de stat la Iaºi, dar va fi arestat ºi executat în protoereului M. Berezovschi a interpretat “Deºteaptã-te, urma unei acþiuni a generalului (viitor mareºal) Prezan. Române” ºi “Pe-al nostru steag e scris unire”. Încep lucrãrile În acest amalgam politic ºi militar, singura salvare a Sfatului Þãrii cu strigãtele “Trãiascã democraþia! Trãiascã constat în chemarea armatei române. În fruntea trupelor Republica Moldoveneascã!”. Este ales ca preºedinte Ion chemate se afla generalul Broºteanu, care declara: “Noi nu Inculeþ, susþinut de Elena Alistar, Pantelimon Erhar, Pan întoarcem armele împotriva prietenilor noºtri, ci ne înþelegem Halippa, locotenentul Cotoros. Ia cuvântul, de asemenea, o rostul de oameni cinstiþi, rãmânând tovarãºi credincioºi pânã la serie de vorbitori, unii dintre aceºtia opunându-se ideii naþionale urmã. Ridicaþi-vã cu toþii ºi alungaþi cetele netrebnice care pradã româneºti ºi cerând pentru ruºi ºi evrei dreptul la unitãþi ºi omoarã. Uºuraþi-ne datoria noastrã, înlãturaþi lupta între noi ºi teritoriale independente. Dar Ion Pelivan va face o declaraþie ei”. Armata românã a reuºit sã impunã ordinea ºi liniºtea, iar în convingãtoare: “În 1812 noi am fost rupþi din trupul Moldovei ºi ianuarie 1918 unitãþile militare moldoveneºti au fost încadrate în alipiþi la împãrãþia ruseascã. Întotdeauna s-a întâmplat aºa în armata românã. Gheorghe V. Andronache, patriot basarabean, istoria Moldovei: când se luptau între ei cei doi hoþi, rusul si spunea cã armata românã a întronat ordinea ºi siguranþa în turcul, nu suferea vreunul din ei, ci sãrmanul nostru neam sânul populaþiei, a stins febra ºi nebunia bolºevicã a celor moldovenesc. Aºa ºi la 1812, lui i s-a rupt o coastã din trup ca sã molipsiþi de ea, a ridicat starea moralã, patrioticã, a i se dea þarului rusesc. Turcul ne jefuia, dar nu se bãga cu basarabenilor, a contribuit la cunoaºterea îndeaproape a cizmele lui murdare în sufletul nostru strãmoºesc. Rusia se României de dincolo si dincoace de Prut (apud Anton Moraru si bãga cu pâslele sale în sufletul, în inima poporului” (dupã Anton Ion Negrei). Moraru si Ion Negrei). În acest context, la 22 ianuarie 1918 Sfatul Þãrii pune Problema principalã care se ridicã în faþa Sfatului Þãrii era problema proclamãrii independenþei Republicii Democratice activitatea devastatoare a trupelor ruseºti bolºevizate, care se Moldoveneºti, care va avea loc pe 24 ianuarie 1918. Este cu dedau la jafuri, violuri, distrugeri pe teritoriul Basarabiei. Pentru totul semnificativ faptul cã a fost aleasã ziua de 24 ianuarie, apãrarea populaþiei au fost organizate unitãþi militare, cohorte când se serba ºi constituirea statului român. Proclamarea noi, au fost numiþi comisari moldoveni în judeþe. Totuºi, situaþia independenþei a însemnat, totodatã, înlãturarea pericolului devenea din ce în ce mai gravã. La 2 decembrie 1917 este includerii Basarabiei în noile structuri statale din Rusia si proclamatã Republica Democraticã Moldoveneascã. Sfatul Ucraina. Þãrii considera cã, pentru evitarea dezordinii generale din Problema unirii îºi face din ce in ce mai mult loc în sufletele Rusia, popoarele trebuie sã se uneascã ºi sã formeze state românilor dintre Prut si Nistru. Proclamarea independenþei a naþionale. Pentru moment, din punct de vedere tactic, se dã o fost înþeleasã de toata lumea drept un pas spre Unirea cu declaraþie în sensul pãstrãrii legãturilor cu o posibilã Federaþie România. Conducerea sovieticã era tot mai îngrijoratã, este democraticã ruseascã. Sfatul Þãrii, în calitate de structurã arestat ambasadorul roman, Constantin Diamandi, sunt conducãtoare a Republicii Democratice Moldoveneºti, pregãtite trupe care sã invadeze Basarabia. Încã din decembrie stabileºte o serie de mãsuri concrete: convocarea Adunãrii 1917 au apãrut declaraþii în acest sens. La 16 ianuarie 1918 Constituante, naþionalizarea pãmântului, organizarea studenþii moldoveni cer unirea “deoarece Dumnezeul Sfânt ne-a producþiei alimentare, a unor alegeri democratice, egalitatea în trimis pe mama noastrã adevãratã, România, care ne-a pune drepturi a tuturor minoritãþilor, organizarea ºcolilor naþionale. toatã rânduiala, ne-a îndreptat pe o cale adevãratã, care duce 7 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL tot neamul românesc la mare viitor.”. De la o zi la alta tot mai România, de-a pururea si totdeauna.” Proclamarea Unirii a fost mulþi basarabeni îºi exprimã dorinþa cãtre unire, începând de la urmatã de validarea sa. În aceeaºi zi, preºedintele Consiliului de mici localitãþi pânã la nivelul central de la Chiºinãu. La 27 martie Miniºtri al României a fãcut urmãtoarea declaraþie: “În numele 1918, la orele 16 si 15 minute, sub preºedinþia lui Ion Inculeþ, s-a poporului Român ºi al regelui Ferdinand, iau act de unire a deschis ºedinþa în plen a Parlamentului Republicii Democratice Basarabiei cu România, de aici înainte ºi în veci.” Anton Moraru Moldovenesti. Problema unirii s-a pus de la bun început, cu ºi Ion Negrei trag urmãtoarea concluzie: “Unirea Basarabiei cu toate încercãrile de sabotaj din partea minoritarilor. Declaraþia România a fost o operã a momentului istoric, realizata de toatã adoptatã de Sfatul Þãrii suna astfel: “În numele poporului floarea ºi suflarea neamului Românesc.” În acele grele clipe ale Basarabiei, Sfatul Þãrii declarã: Republica Democratica istoriei noastre a învins spectaculos ideea unirii naþionale. La Moldoveneascã (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, realizarea ei au participat fruntaºii basarabeni, cohortele Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, rupt de Rusia acum moldoveneºti, ofiþerii ºi ostaºii ardeleni, reprezentanþii nobililor 100 de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric basarabeni, oamenii politici ºi de culturã din Basarabia ºi ºi dreptului de neam, pe baza principiului cã noroadele singure România, armata românã. Ion Valuta, deputat în Sfatul Þãrii sã-ºi hotãrascã soarta lor, de azi înainte ºi pentru totdeauna se spune cã acest act mãreþ a fost o picãturã de rouã cãzutã pe uneºte cu Mama sa România. Trãiascã Unirea Basarabiei cu buzele arse de friguri ale României însângerate.”

REMEMBER – UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

Laurenþiu CHIRIAC

Aºezat la confluenþa intereselor unor mari imperii, cãlcat oricãror legãturi cu România. timp de un mileniu de nãvãlitorii barbari dinspre est ºi nord, apoi Rãzboiul Crimeei din anii 1853-1856, între Rusia ºi de imperiile vecine timp de 500 de ani, poporul român s-a Anglia, Franþa, Prusia, Regatul Sardiniei ºi Turcia, s-a încheiat organizat la sfârºitul secolului al XIV-lea în trei principate. Astfel, prin înfrângerea Rusiei þariste. Congresul de pace de la Paris a reuºit sã reziste tuturor acestor vicisitudini, în epoca modernã (13/25 februarie-18/30 martie 1856) a hotãrât cedarea sudului alcãtuind un stat unic ºi independent. Treptat-treptat, cel mai Basarabiei (judeþele Cahul, Ismail, Bolgrad) Moldovei, iar prin mare pericol pentru integritatea ºi independenþa poporului Congresul de la Berlin (1 iunie-1 iulie 1878), dedicat adoptãrii român a venit de la rãsãrit. Rusia þarilor, cu o consecvenþã fãrã mãsurilor de încheiere a rãzboiului ruso-româno-turc din anii egal, utilizând rãzboiul, teroarea, crima ºi înºelãciunea, a 1877-1878, cele trei judeþe au fost reîncorporate la Rusia þaristã. înaintat spre vest ºi sud. României i-a fost recunoscut doar statutul de independenþã, Moldova ºi Þara Româneascã s-au aflat în mare douã judeþe din Dobrogea (Tulcea ºi Constanþa) revenindu-i. primejdie dupã 1654, când Rusia s-a unit cu Ucraina. La Dupã ocuparea Basarabiei, Imperiul Þarist a depus mari începutul secolului al XIX-lea, primejdia ruseascã a devenit ºi eforturi pentru transformarea ei într-o provincie specific mai ameninþãtoare. Mai întâi Moldova, apoi ºi Þara ruseascã, promovând în acest sens o politicã antiromâneascã Româneascã au intrat în planurile de cucerire ale Imperiului de rusificare forþatã, de deznaþionalizare a populaþiei autohtone. þarilor, care respectau testamentul unuia dintre cei mai mari În acest sens, au fost încurajate emigrãrile românilor peste vizionari oameni de stat ai secolului al XVIII-lea, þarul Petru I, Nistru, în Caucaz, pe Volga ºi în îndepãrtata regiune scãldatã de denumit de ruºi „Petru cel Mare”. El a vizat pentru sine ºi pentru apele fluviului Amur, þariºtii colonizând în schimb în Basarabia generaþiile urmãtoare cucerirea Europei, extinderea spre sud ºi mulþi ruºi, ruteni, bulgari ºi germani. Nu admiteau nici o ºcoalã spre vest a imensei sale moºteniri, cucerirea Constantinopolului româneascã. Statutul de gubernie a semnificat aplicarea legilor ºi a strâmtorilor Bosfor ºi Dardanele, dar ºi a Þãrilor Române - ruse, introducerea instituþiilor corespunzãtoare, obligativitatea care erau o piedicã în calea planurilor sale. folosirii limbii ruse ºi a alfabetului chirilic în administraþie, Basarabia este o regiune istoricã situatã între Prut ºi bisericã ºi ºcoalã. În anul 1867, în ºcolile din Basarabia a fost Nistru, parte a statului medieval românesc Moldova, constituit în interzisã limba românã ºi a fost impusã limba rusã. În pofida anul 1359 de cãtre voievodul maramureºean Bogdan I (1359- procesului de deznaþionalizare, colonizare, deportare ºi teroare 1365), cel care a respins repetatele încercãri ale regelui la care au fost supuºi locuitorii români din teritoriul dintre Prut ºi Ungariei de a-ºi reinstaura supremaþia asupra Moldovei, pe Nistru, ei ºi-au pãstrat limba ºi obiceiurile, înscriindu-se în care a stãpânit-o în anii 1352-1359, prin marca de la Baia ºuvoiul miºcãrii de eliberare naþionalã a popoarelor situate la (primul descãlecat sub Dragoº Vodã ºi urmaºii sãi Sas ºi Balc). periferia Imperiului Þarist. Denumirea de Basarabia vine de la Basarab I, domn al Þãrii La începutul secolului al XIX-lea, miºcarea naþionalã a Româneºti (1310-1352) ºi a urmaºilor sãi, cãci ei au alungat populaþiei româneºti s-a intensificat sub conducerea unui grup hoardele tãtarilor de la gurile Dunãrii, consolidând graniþa de de intelectuali, precum Ion Inculeþ, Emanoil Gavriliþã, Alexandru est. Denumirea iniþialã a sudului Moldovei – Basarabia - s-a Nour, Pantelimon Halipa, Constantin Stere, Ion Pelivan, Vasile extins ulterior asupra întregului teritoriu dintre Prut ºi Nistru. Stroiescu, Ciugarin, Buzdugan ºi alþii. La Chiºinãu s-a format ºi Imperiul Þarist atinsese linia Nistrului în anul 1792 (prin a activat “Societatea Moldoveneascã pentru rãspândirea culturii Pacea de la Iaºi) ºi a emis pretenþii asupra teritoriului Moldovei. naþionale” ºi a fost publicat ziarul “Basarabia.” Dupã Revoluþia Prin Tratatul de pace semnat la Bucureºti (1812), dupã din 1905-1907, în Basarabia s-au afirmat trei grupãri: gruparea încheierea rãzboiului ruso-turc (1806-1812), Poarta Otomanã, radicalã a studenþilor, a intelectualilor ºi a boierilor moldoveni în scopul rezolvãrii propriilor ei interese, a cedat uºor Basarabia conduºi de P. Dicescu, care vor forma mai târziu Partidul cãtre Rusia, la data de 16/28 mai 1812. Moldovenesc Democrat din Basarabia. Evenimentele din Principatele Române : Revoluþia din În ciuda opresiunii, populaþia româneascã a continuat sã 1848-1849, Unirea Principatelor Române din 1859 - au avut un militeze pentru emancipare naþionalã, folosirea limbii române în puternic ecou în rândul populaþiei româneºti din Basarabia, fapt ºcoalã, bisericã ºi în administraþie. În obþinerea autonomiei ce a determinat autoritãþile politice sã impunã întreruperea teritoriale ºi politice a Basarabiei ºi în efortul ei de unire cu 8 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 România, ostaºii moldoveni au avut un rol important. Marele ºi a Protocolului adiþional secret, care a afectat integritatea miting ostãºesc desfãºurat la Odessa la 18 martie 1917, la care teritorialã a României. O consecinþã directã a acestei înþelegeri au participat circa 100.000 de ostaºi moldoveni, s-a pronunþat a fost rãstignirea poporului român, cãruia i-au fost rãpite de pentru autonomia þãrii. Congresul ostaºilor moldoveni de la cãtre URSS provinciile Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Chiºinãu (20-27 octombrie 1917) a proclamat autonomia Herþei (prin Notele ultimative din 26 ºi 28 iunie 1940). Acestei teritorialã ºi politicã a Basarabiei, cu aproape trei luni înainte ca crude agresiuni i-au urmat Dictatul de la Viena din 30 august Sfatul Þãrii sã proclame „Republica Moldoveneascã slobodã, 1940 ºi Acordul de frontierã cu Bulgaria de la Craiova de sine stãtãtoare ºi neatârnatã.” (septembrie 1940). Acþiunile tragice din vara anului 1940 au Exprimând voinþa întregului popor român din Basarabia, costat poporul român pierderea suprafeþei de 99.738 km.2 ºi a la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Þãrii a votat actul Unirii 6.821.000 de locuitori, pierderi datorate ºi noncombatului Basarabiei cu România (86 de voturi pentru, 3 voturi contra ºi 36 armatei ºi a deciziilor politice ale regelui Carol al II-lea (opþiunea: abþineri). Declaraþia de unire a Sfatului Þãrii al Republicii “pãstrãm statul ºi cedãm teritorii”). Democratice Moldoveneºti, suna astfel : „În numele poporului Dupã aceste tragice evenimente, autoritãþile sovietice ºi Basarabiei, Sfatul þãrii declarã Republica Democraticã horthyste s-au dedat la acte de terorism inimaginabile împotriva Moldoveneascã (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, populaþiei româneºti majoritare. Distrugere ºi moarte au fost Dunãre, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã de “binefacerile” aduse de Stalin ºi Horthy în teritoriile rãpite Rusia acum o sutã ºi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, României. Ocupanþii n-au putut anula credinþa românilor în în puterea dreptului istoric ºi dreptului de neam, pe baza reunirea cu þara, în triumful dreptãþii istoriei. Evenimentele din principiului cã noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor, de vara anului 1940 au dus la schimbarea politicii externe a azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama sa, României ºi la apropierea ei de Germania. Alãturându-se România.” La 3 martie 1920, Consiliul Suprem al Conferinþei Germaniei, România a participat la rãzboiul contra URSS, de Pace de la Paris a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei conform Planului german Barbarosa din decembrie 1940. cu România, iar la 20 octombrie 1920 a fost semnat Tratatul de Armata românã a participat alãturi de armata germanã la luptele la Paris dintre România, pe de o parte ºi Marea Britanie, Franþa, pentru eliberarea Basarabiei (22 iunie-26 iulie 1941) ºi la Italia ºi Japonia, pe de altã parte. Înaltele Pãrþi Contractante celelalte operaþiuni militare din est. Populaþia româneascã din recunoºteau “suveranitatea României asupra teritoriului Basarabia i-a primit cu mult entuziasm ºi cu bunã-voinþã pe Basarabiei cuprins între frontiera actualã a României, Marea ostaºii eliberatori ºi a aprobat reinstaurarea administraþiei Neagrã, cursul Nistrului de la gura sa pânã la punctul unde este româneºti. tãiat de vechiul hotar dintre Bucovina ºi Basarabia ºi acest vechi România s-a alãturat la 23 august 1944 puterilor aliate, hotar.” Tratatul a fost ratificat de cãtre Marea Britanie la 14 aprilie producând o schimbare radicalã a situaþiei strategice din 1922, de România la 19 mai 1922, de Franþa la 24 aprilie 1924 ºi Europa de sud-est. În ziua de 24 august 1944, trupele sovietice de Italia la 22 mai 1927. Japonia nu a ratificat tratatul. au ocupat Chiºinãul, iar mai târziu au pus stãpânire din nou pe În perioada 1918-1919, relaþiile româno-ruse s-au teritoriile româneºti oferite de Hitler prin Pactul Molotov- deteriorat, statul rus nerecunoscând unirea ºi graniþele Ribbentrop. Conferinþa de pace de la Paris din 1946-1947 a României. Folosindu-se de Internaþionala Comunistã hotãrât ca frontiera româno-sovieticã sã fie cea instituitã odatã (Comintern), URSS a pregãtit o Rãscoalã în 1924 în sudul cu ultimatumul din 28 iunie 1940. Basarabiei (la Tatar-Bunar), care treebuia sã deschidã drumul Delegaþia oficialã românã (condusã de Gh. Tãtãrãscu) n- intrãrii Armatei Roºii în Basarabia. Tot în 1924 (27 martie-2 a ridicat problema Basarabiei ºi Bucovinei de Nord, motivând cã aprilie) s-a desfãºurat la Viena, Conferinþa româno-sovieticã aceste teritorii au fost reglate prin Convenþia din 12 septembrie privind unirea Basarabiei cu România, care a eºuat fiindcã 1944, atacând doar cererile de despãgubire formulate de delegaþia sovieticã a refuzat recunoaºterea unirii Basarabiei cu puterile occidentale. Delegaþia românã a semnat la Moscova un România ºi integritatea teritorialã a sa. protocol ce a completat Tratatul de pace de la Paris din 1947, România ºi URSS au aderat ºi au semnat la Paris, la 27 prin care se preciza cã Insula ªerpilor intrã în componenþa august 1928, Pactul Briand-Kellog, renunþând formal la rãzboi URSS. Mai mult, printr-un Proces-verbal din 23 mai 1948, se ºi angajându-se sã rezolve orice litigiu pe cale paºnicã. La 9 afirma cã Insula ªerpilor a fost înapoiatã URSS, cãci în trecut ea februarie 1929, România, Polonia, Letonia ºi URSS au semnat ar fi aparþinut Rusiei. Protocolul de la Moscova, în care se prevedea cã Tratatul de Românii din Basarabia au prins vremuri foarte grele dupã la Paris va fi valabil între pãrþile contractante, independent de reocuparea ei de cãtre URSS în 1944: obligativitatea limbii ruse, intrarea lui în vigoare. Deºi între România, URSS ºi alte state s- înlocuirea alfabetului latin cu cel slav, deportãri, falsificarea a încheiat Convenþia de la Londra (3-4 iulie 1933), relaþiile istoriei, interzicerea relaþiilor cu România, efectuarea stagiului româno-sovietice din perioada interbelicã au fost marcate de militar de cãtre tineri ºi repartizarea lor în producþie cât mai cererea insistentã a guvernului sovietic de a i se recunoaºte departe de casã, pentru a uita obiceiurile ºi tradiþiile româneºti ºi dreptul de stãpânire a Basarabiei. a se încadra în marea familie a popoarelor sovietice. ªi totuºi, În cadrul diplomaþiei europene din anii 1934-1935, un loc românii dintre Prut ºi Nistru au supravieþuit prin conservarea cu important l-a ocupat crearea unui sistem de securitate colectivã, dãruire, mai ales în mediul rural, a datinelor, credinþei ºi a principalul promotor fiind Nicolae Titulescu, ministrul român al obiceiurilor strãmoºeºti. Cãderea Imperiului sovietic în 1991 i-a afacerilor externe. La 15 iulie 1935, Nicolae Titulescu a fost determinat pe românii basarabeni sã proclame independenþa împuternicit de guvernul României sã negocieze un tratat de deplinã a Republicii Moldova la 27 august 1991, recunoscutã de asistenþã mutualã cu Uniunea Sovieticã. La 21 iulie 1936, România. În prezent, românii din Basarabia se confruntã cu Nicolae Titulescu ºi Maxim Litvinov (reprezentantul URSS) au probleme grele, de ordin economic, cultural ºi politic, dar din încheiat un protocol de asistenþã mutualã. Schimbarea din care sperã sã evadeze cu ajutorul Patriei-mamã ºi a guvern a lui Nicolae Titulescu la 29 august 1936 a determinat organismelor europene. Dupã mai mulþi ani de dominaþie a guvernul URSS sã considere aceasta o schimbare a politicii comuniºtilor, la conducerea Republicii Moldova a reuºit sã externe. acceadã alianþa unor forþe progresiste, în frunte cu liberalii ºi Tendinþele revizioniste ale URSS ºi Germaniei au condus democraþii, aceºtia înscriindu-se pe linia aplicãrii unor legi care la semnarea Pactului Ribbentrop–Molotov (23 august 1939) sã asigure dezvoltarea democraticã a þãrii. 9 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL Umbra lui Carol al II-lea la Zãpodeni

Lucian-Valeriu LEFTER

Umbrele trecutului ne conferã identitate proprie. Nu din aceasta, cã moºia Chioaia avea peste 313 fãlci. La 25 iunie viaþa paºnicã, ci evenimentele extraordinare, ieºite din comun, 1865, moºia este vândutã de Eliza Donici lui Teodor Paladi, iar traseazã drumul în Istorie. Rãmâne amintirea celor care lasã în peste câþiva ani, la 1 noiembrie 1869, Teodor Paladi vinde moºia urmã un ºir de fapte, bune sau rele. Zidurile monumentelor au lui Iacovachi Racoviþã din Buhãeºti, care mai cumpãrã de la menirea sã consacre neuitarea celor care le-au ctitorit, dar ºi a acelaºi proprietar alte 62 de fãlci la 22 martie 1870; de celor care le-au umbrit. Dãrâmarea ºi risipirea lor, odinioarã în asemenea, Iacovachi mai achiziþioneazã ºi o parte din moºia numele utopiei lumii noi, iar astãzi din uitare ºi nepãsare, este Boþoaia, de 105 fãlci, la 4 decembrie 1871. La rândul sãu, consecinþa unei acute crize identitare. Cine-ºi mai aduce aminte Iacovachi Racoviþã vinde toate trupurile de moºie, pe rând, de prinþul Carol (viitorul rege Carol II-lea) ºi vizitele lui la conacul avocatului ªtefan Papadopulo Gingir din Vaslui. Prin urmare, la de la Chioaia unde trãia Zizi Lambrino!? Cei bãtrâni, martori ai 28 martie 1881, ªtefan Papadopulo putea sã vândã întreaga vremii aceleia, se duc, iar memoria urmaºilor se estompeazã. A moºie Chioaia de 477 de fãlci, „cu toate trupurile ºi denumirile rãmas un conac pãrãsit ºi ruinat, bântuit doar de umbra regelui sale”, fraþilor Alexandru ºi Dimitrie Lambrino. Carol al II-lea ºi a primei sale consoarte, Zizi Lambrino. La 31 iulie 1887, Alexandru Lambrino, domiciliat în La marginea satului Butucãria, (comuna Zãpodeni, Roman, vindea partea sa din moºie fratelui sãu pentru 41.000 judeþul Vaslui), pe culmea domoalã a unui deal, la Chioaia, iese lei. Dimitrie Lambrino, nãscut la 1858, a fost cãsãtorit cu în evidenþã aºezarea dominantã a conacului al cãrui ultim Ortansa Miclescu. Avem câteva date despre administrarea proprietar a fost Ion C. Lambrino. Starea clãdirii este destul de moºiei în vremea sa. Având mari probleme de naturã financiarã, precarã; este construitã din cãrãmidã ºi are un singur nivel, preluate, de altfel, de la proprietarul precedent, îl vedem pe caracteristic majoritãþii caselor boiereºti de la moºii din a doua Dimitrie Lambrino cã împrumutã 3000 de lei la 23 mai 1887 cu parte a secolului al XIX-lea, când trebuie sã fi fost zidit, probabil termen pânã la 15 august acelaºi an, de la Creditul Agricol Vaslui de familia Lambrino. Dacã în urmã cu 10 ani conacul mai avea amanetând 60 de boi, 8 vaci, un buhai de rasã olandezã, doi cai toate ferestrele intacte, acum acestea lipsesc parþial, locul ºi doi gonitori. De asemenea, împrumuta iarãºi 3.300 de lei la 4 fiindu-le luat de scânduri bãtute în cuie. septembrie acelaºi an, tot de la Creditul Agricol, amanetând mai Aici, în acest conac, s-au petrecut vizitele regelui Carol multe vite. La 11 noiembrie 1887 garanta suma de 44.011 lei al II-lea la Zizi Lambrino (sora lui Ion C. Lambrino, proprietar al adicã dota soþiei sale Ortansa, cu moºia Chioaia, iar a doua zi, moºiei între 1921 ºi 1944). pe 12 noiembrie, autoriza pe Teodor G. Rosetti sã preia în locul Vechii proprietari ai moºiei au fost boierii sãu suma respectivã de bani de la Casa de consumaþie depusã Racoviþeºti.Una din cele patru fete logofãtului Radu Racoviþã s- la Creditul Funciar Rural din Bucureºti. Nu a reuºit sã a cãsãtorit cu banul Iordache Roset, drept pentru care, în 1803, amelioreze pe deplin criza financiarã ºi au urmat alte îl gãsim pe acesta stãpânnd moºiile Fereºti ºi Chioaia; fiul împrumuturi, ultimul fiind la 20 aprilie 1890, când Dimitrie acestuia, banul Ion Roset, îºi mãritã fiica, Smaranda, cu aga Lambrino împrumuta 25.000 lei de la Leon Leff. Scarlat Donici, dupã moartea cãruia epitropii casei Donici În cele din urmã, pentru a achita cele câteva ipoteci, administreazã averea ºi o împart între fraþi, precum reiese din prin actul din 14 iulie 1912, Dimitrie Lambrino vindea moºia actul din 31 martie 1854, întocmit ca urmare a cererii Chioaia, împreunã cu cea vecinã, Boþoaia, ambele într-un consulatului rusesc din Iaºi la 27 februarie 1853. Suprafaþa singur trup, 623 de hectare, Paulinei Orãºanu din Iaºi, pentru totalã a moºiilor lui Scarlat Donici din þinuturile Vaslui ºi Dorohoi 650.000 de lei; aceasta, în acelaºi an, în vederea achitãrii era de peste 8337 de fãlci. Împãrþindu-se uriaºa suprafaþã, a datoriei va împrumuta 300.000 lei de la Creditul Funciar Rural. revenit fiecãruia dintre cei patru urmaºi câte 2084 de fãlci. Aflãm Moºia trece de la un proprietar la altul, Paulina Orãºanu vinde în

10 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 1919 partea din moºia Chioaia-Boþoaia rãmasã în urma precum ºi 20% dintre tocurile de la ferestre. Toate sobele din exproprierii familiei Dobreanu, de la care ajunge iarãºi, în anul conac erau dãrâmate, cu excepþia celor din camerele 13 ºi 14. urmãtor, 1921, în proprietatea lui Ion C. Lambrino, al cãrui tatã, De asemenea, 20% din duºumea era lipsã iar cerdacul de la Constantin, era vãr de gradul II cu Dimitrie Lambrino, fostul rãsãrit, din dreptul camerelor 1-7, era „lipsã” cu tot cu deregi ºi proprietar al moºiei pânã la 1912. Suprafaþa moºiei cumpãrate duºumea. Beciul de sub grajd, din piatrã cioplitã, cu 22 de trepte, era de 150 hectare cu conacul ºi parcul din jur. Ion C. Lambrino a era în bunã stare, iar cel pentru alimente avea acoperãmântul fost cãsãtorit cu Sultana Scorþescu. Sora sa, cãzut cu zidãria distrusã la suprafaþã. Zizi Lambrino, nãscutã la Roman (3 Acoperiºul clãdirii era din tablã, lipsã 25%, octombrie 1898) ºi moartã la Paris (11 bãtutã peste vechiul acoperãmânt de martie 1953), a fost cea care s-a cãsãtorit la ºindrilã putrezit, însã cãpriorii erau în bunã Odessa în 1918 cu viitorul rege al României stare. Carol al II-lea; cãsãtorie anulatã în 1919, dar Ulterior, conacul a fost renovat ºi din care a rezultat un fiu, Mircea-Carol folosit ca sediu de ºcoalã ºi cãmin cultural Lambrino. pentru satul Butucãria, aºa cum îl gãsim în În 1939 Ion C. Lambrino vinde 1949. Paznicul conacului înainta o locuitorilor comunelor Telejna ºi Zãpodeni plângere, la 8 ianuarie 1949, fiind peste 92 de hectare din moºie, apoi, în nemulþumit asupra felului desfãºurãrii 1942, vinde alte 62 de hectare din moºia activitãþii culturale, jeluindu-se cã Chioaia locuitorilor aceloraºi comune; învãþãtorul C. Stejar „cu de la sine putere a ambele tranzacþii s-au fãcut prin învoit pe tinerii din sat[ul] Butucãria cari au Cooperativa de cumpãrare „Agricultorul” din fãcut seratã în noaptea de 6 spre 7 ºi 7 spre comuna Telejna. 8 ianuarie 1949”, ocazie cu care au „distrus În cele din urmã, la 15 februarie unile trepte din piatrã de la terasa conacului, 1944, Ion C. Lambrino vinde restul moºiei în plus au distrus grijitul din camere, Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale murdãrind pereþii ºi poalele camerilor cu din Bucureºti, adicã o casã cu 15 camere, Zizi Lambrino noroi”. un parc de 4,6 hectare, 1 hectar de pãdure ºi Iatã, aºadar, câteva crâmpeie din 2 hectare teren arabil. Preþul vânzãrii a fost istoria unui conac prin care s-au perindat de 2.950.000 de lei, iar fostul proprietar avea termen sã-ºi ridice oamenii cu obiceiurile lor. Ultima utilitate a conacului a fost ca inventarul ºi mobilierul din conac pânã la 15 aprilie 1944. sediu al IAS Laza, pânã în 1990, dupã care a intrat în continuã Înfiinþarea unui orfelinat pentru copii orfani de rãzboi degradare. Astãzi, precum arãtam mai sus, conacului îi lipsesc sau sãraci din judeþul Vaslui, a fost motivul pentru care a fost unele ferestre, care în anul 2000 încã mai erau, acum fiind cumpãrat acest conac cu restul moºiei Chioaia. Consiliul de înlocuite cu scânduri bãtute în cuie. Camerele sunt lipsite de Patronaj întocmise referat în acest sens încã din 4 noiembrie orice mobilier, iar în partea de nord un perete al unei anexe a 1943, luând în considerare ºi adresa Prefecturii judeþului Vaslui. conacului este pe cale sã fie dãrâmat. Doar rãmãºiþele livezii din Conacul de la Chioaia nu a mai servit niciodatã faþa conacului ºi aleea de castani seculari mai pãstreazã ceva scopului pentru care a fost menit, cel de orfelinat. Dupã 1945 a din atmosfera unei curþi boiereºti de odinioarã. ªi poate mai fost pãrãsit, primarul comunei Telejna plângându-se de ruinarea plutesc umbrele lui Zizi Lambrino ºi a regelui Carol al II-lea... continuã a conacului încã din 5 iunie 1946, cãci „cu toate sforþãrile noastre de a opri aceste distrugeri nu putem ajunge la Textul de faþã sintetizeazã: Moºia ºi conacul nici un rezultat”. Un proces verbal din 6 august 1946 ni-l descrie: familiei Lambrino de la Chioaia-Vaslui, în Monumentul, VIII, din zid de cãrãmidã cu crãpãturi cauzate de cutremurul din Lucrãrile Simpozionului Naþional „Monumentul – Tradiþie ºi viitor”, coord. Silviu Vãcaru, Aurica Ichim ºi Lucian-Valeriu 1940, avea ºapte uºi distruse cu „ocazia scoaterii tocurilor de Lefter, Iaºi, 2007, p. 35-42. necunoscuþi”; de altfel, 40% din tocurile de la uºi erau lipsã,

APOCALIPSA ÎN ROMANUL SECOLULUI AL XX-LEA. STUDIU COMPARATIST Pavel TOMA

Timid exprimat în trecut, cu un pronunþat caracter teza fundamentalã a scriitorului german Oswald Spengler care religios, vizând o afacere între (ne)credincios ºi Dumnezeu, statueazã teoria ciclicitãþii aplicatã istoriei umanitãþii. Teoria tabloul sfârºitului lumii este revãzut dupã anul 1900, nutrit fiind exprimã în mod sintetic, riguros, ideile care au circulat în filozofia în mare mãsurã de patru realitãþi: spaima pragului dintre milenii secolului al XIX-lea la Max Nordau, fraþii Henry ºi Brooks (fireascã în orice epocã), convulsiile sociale, o revoluþie Adams, Nikolai Danilevski sau Fr. Nietzsche. Conform opiniei tehnologicã fãrã precedent ºi rãzboiul. Anul 1900 aduce în spengleriene, o mie de ani reprezintã limita biologicã a discuþie un termen nou, acela de civilizaþie. Lumea ajunsese civilizaþiilor, astfel încât, inevitabil, lumea trebuie sã moarã spre într-un punct considerat de apogeu al dezvoltãrii sale, într-o a renaºte. Nimic nu poate modifica acest algoritm. Izbucnirea progresie continuã, accentuatã în secolele XVIII- XIX. Revelaþia primului rãzboi mondial îi îndreptãþea parþial profeþia, iar cel de- anului 1900 a fost aceea cã lumea urmeazã un traseu ciclic, la al doilea, având ca finalitate folosirea bombei atomice în douã capãtul cãruia se aflã declinul. Declinul Occidentului1 constituie cazuri, împrãºtia orice dubiu. 11 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL Într-un eseu dezvoltat despre lumea nouã, Brânduºa 1. Rãzboiul cu Antihrist între clasic ºi modern Palade scrie despre o furie a înnoirii lumii printr-un act catastrofal, apreciind cã “[…] seducþia Mileniului e legatã de Am încadrat în acest subcapitol trei romane - Rãzboiul dorinþa de a atenua o Crizã cu un mit al speranþei. Criza este sfârºitului lumii6, Cei patru cavaleri ai Apocalipsului7 ºi interpretatã în termenii unei aºteptãri colective- mitul are, astfel, Nicolae. Domnia Antihristului8. Apropierile/diferenþele dintre o funcþie consolatoare.”2 Vom observa cã imaginarul literar va aceste scrieri, pe care le vom prezenta în continuare, sunt susþine aceastã idee, propunând scenarii escatologice, dar ºi evidente ºi explicabile, având în vedere mentalitatea ºi soluþii salvatoare. Excepþiile nu pot fi ignorate: Ultimatum3 - ul lui realitatea istoricã specificã fiecãrui timp în parte. Prima ºi ultima Mordecai Roshwald este sever exprimat - omul nu poate carte au ca motiv central personalitatea Antihristului, concretizat supravieþui unui conflict nuclear planetar, fiind sortit dispariþiei sub forma unor forþe armate trimise sã înãbuºe revolta ca specie. yagunzilor din Canudos, Brazilia, având un pronunþat caracter Studiul despre apocalipsã îºi propune sã determine social ºi religios, în cazul lui M.V. Llosa, pentru ca în romanul principalele puncte de contact între sursele bilice ºi ilustrãrile scriitorilor Tim F. La Haye si Jerry B. Jenkins - Nicolae. Domnia literare romaneºti care au conturat profilul omului modern, Antihristului - atributele acestuia sã fie concentrate într-o marcat de spaima sfârºitului lumii între anii 1900- 2000. Pentru singurã persoanã, elementul religios fiind unul secundar în cã orice sfârºit, indiferent cum este imaginat, se revendicã din raport cu pericolul globalizãrii. Cei patru cavaleri ai textele profetice, studiul va recurge la relaþionãri ºi interferenþe Apocalipsului surprind ororile Primului Rãzboi Mondial, care sã ilustreze apropierea sau distanþarea faþã de referentul adecvate algoritmului biblic, fãrã a insista pe imaginea biblic, având în vedere evenimente desfãºurate, personaje Antihristului, deºi numele Fiarei este amintit. implicate, spaþii, fenomene, cauze ºi efecte, precum ºi Intenþia autorului Mario Vargas Llosa ilustratã în similitudini/diferenþe sesizate între romanele inspirate de mitul romanul Rãzboiul sfârºitului lumii este una direct exprimatã, apocaliptic. chiar din paratextul abundent: ilustraþia de pe copertã cu Într-o istorie care exerseazã ciclicitatea, imaginarul imaginea lui Iisus- Sfãtuitorul, un desen din ziarele braziliene; o uzeazã de cele mai diverse forme de proiecþie a sfârºitului lumii. dedicaþie ºi motto-ul concentrat într-un catren: Antihristul s-a Potopul, Turnul Babel, Sodoma ºi Gomora, impactul cu un corp nãscut/ Brazilia s-o stãpâneascã,/ Dar veni Sfãtuitorul/ De el sã cosmic, invaziile extraterestre, rãzboiul clasic sau nuclear- ne izbãveascã. toate acestea sunt reprezentãri ale unei escatologii promovatã Romanul plaseazã acþiunea în Brazilia, la finele cu înverºunare, ori de câte ori omul considerã cã lumea în care secolului al XIX-lea, dezvoltând un conflict între douã grupãri, trãieºte a ajuns la un prag –adeseori apreciat temporal - al una fals-republicanã, cu monarhiºti adaptaþi, ºi cealaltã, a dezvoltãrii sale, care necesitã un proces de purificare pentru a opozanþilor instauratori ai unei legi noi, bazatã pe creºtinismul se reînnoi. Religios sau ºtiinþific, sfârºitul lumii este actualizat cu militant. Brazilia abia împlinise ºase ani de la abolirea sclaviei ºi fiecare nouã crizã a umanitãþii. Obosit de a mai fi aºteptat ziua alþi cinci de la trecerea de la Imperiu la Republicã. Câteva zeci Judecãþii de Apoi, omul secolului XX forþeazã mâna destinului, de mii de oameni simpli, mulþi dintre ei certaþi cu legea ºi cu inventând o Apocalipsã personalã în care joacã toate rolurile: morala, convertiþi în mod inexplicabil, instaureazã pentru un victimã ºi cãlãu, Antihrist ºi sfânt ºi, de ce nu, pe acela de timp o societate de tip comunitar, ostilã modernizãrii, ceea ce se Dumnezeu. dovedeºte a fi o utopie socialã. Acþiunea beneficiazã de o cronologie simultanã, Literatura a fost, mereu, oglinda ficþionalã a mitului apocaliptic4, urmãrindu-se planuri concomitente: al Sfãtuitorului, al lui Galileo capabilã prin discursul sãu specific sã multiplice gama Gal (corespondentul de presã) ºi al dezbaterilor parlamentare reprezentãrilor ºi sã astâmpere setea de senzaþional sau privind revolta din Canudos. fervoarea misticã a unui timp anume. Cãrþile care urmeazã a fi Canudos, spaþiul desfãºurãrii evenimentelor ºi centrul prezentate îºi propun sã ilustreze câteva modele escatologice, tuturor conflictelor, poate fi identificat cu toposul biblic al materializãri ale unor curente de opinie ale timpului, oglindiri ale confruntãrii finale - Armaghedon. Nu se cunoaºte o localitate evenimentelor reale sau ale unor pericole posibile care au sau un loc istoric purtând numele Armaghedon. Existã o relatare alimentat imaginaþia sau spiritul riguros al omului: 1. Rãzboiul biblicã legatã de acest spaþiu. Locul este muntele Carmel, valea cu Antihrist între clasic ºi modern; 2. Flagelul ucigaº; 3. de la poalele muntelui se numea Meghido, pe unde trecea Rãzboiul nuclear. Supertehnologizarea; 4. Invazia pârâul Chiºon, iar personajele implicate în conflict sunt regele extraterestrã. Mitul paleoastronautic, criteriul folosit fiind cel Ahab, soþia sa, Izabela, ºi profetul Ilie. Sub aripa regalã a lui al mijlocului prin care s-a produs/ se putea determina Ahab, buna înþelegere estompeazã diferenþele religioase tot distrugerea omenirii, parþial sau total. Dispariþia omenirii ºi nu a mai mult, iar Dumnezeu devine Baal, fãrã ca poporul sã-ºi dea Pãmântului pentru cã, indiferent de materializarea escatologiei, seama ce se întâmplã. indiferent dacã existã sau nu supravieþuitori, planeta continuã Experienþa de pe Carmel este oglinda ultimei lupte. sã dãinuie ca martor pustiu al civilizaþiilor apuse sau ca spaþiu în Poporul avea nevoie sã ºtie cã persoana cãreia îi spun care, cândva, viaþa va pâlpâi într-o nouã formã de existenþã. Dumnezeu era de fapt stãpânul acestei lumi. Aceasta este Recunoaºtem dificultatea unei încadrãri radicale într-un lucrarea ce trebuie fãcutã în spiritul prorocului Ilie. Aceeaºi subcapitol, din cauza interferenþei temelor ºi a motivelor. Astfel, lucrare urma sã o facã Ioan Botezãtorul. Poporul lui Dumnezeu romanul Ziua Independenþei5, aparþinând scriitorilor Dean din vremea lui Ioan moºtenise exact aceeaºi maladie de la Devlin, Roland Emmerich, Stephen Molstad, conþine repere strãmoºii lui. Aceasta era misiunea lui Mesia, pe care îl prezenta literare (prezenþa extratereºtrilor, tehnologia avansatã a Ioan prin simbolul mielului care rãscumpãrã pãcatele lumii. În pãmântenilor ºi a invadatorilor, utilizarea armelor nucleare) primul rând, trebuie înþeles cã marea luptã este între Hristos ºi care-l fac posibil de încadrat în cel puþin douã subcapitole, tot Satana, iar bãtãlia este una de naturã spiritualã, nu fizicã. aºa cum ºi Apocalipsul lui St. King propune douã finaluri ale Armaghedonul va fi o repetare a conflictului de pe muntele omenirii: virusul supergripei ºi explozia nuclearã consecutivã. Carmel care se va încheia în valea Meghido, la pârâul Chiºon, dar la scarã mondialã. 12 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 Canudos este, la scarã redusã, un Armaghedon, iar * acþiunea, deºi nereuºitã, va avea un ecou puternic, peste 15 ani Stephen King dezvoltã un scenariu în care omul se o altã miºcare republicanã - Contestado- încercând sã impunã joacã de-a Dumnezeu, producând în laboratoare ultrasecrete o domnie milenarã. armele biologice moderne, capabile sã ducã la dispariþia speciei * umane. Tot rãzboiul, de aceastã datã unul mondial, este Conºtient fiind de faptul cã lectura cãrþii sale va punctul de plecare pentru substanþa romanului Cei patru provoca frisoane ºi va isca semne de întrebare privind cavaleri ai Apocalipsului, scris de Vicente Blasco Ibanez. fragilitatea ºi destinul omenirii, Stephen King va face apel la Situându-ºi parþial acþiunea în America de Sud- Argentina, va elemente de paratextualitate. Titlul însuºi este unul scurt, împrumuta ceva din atmosfera spaþiului brazilian Canudos, rezonant, cãzând ca o ghilotinã: Apocalipsul11, în original, The anterior descris, dar nu va accentua latura autohtonã, subliniind Stand. Prezenþa paratextualitãþii are cel puþin douã motivaþii : posibilitãþile multiple prin care europenii emigranþi se pot explicaþii suplimentare pentru înþelegerea cãrþii, dar ºi crearea îmbogãþi. Sentimentul fraternitãþii animã comunitatea stãrii de suspans: subtitlul – Flagelul ; dedicaþia: »Acest scrin eterogenã formatã din europeni, majoritari francezi ºi germani, întunecat ºi plin de minuni se dedicã lui TABBY »; nota autorului al cãror þel comun face ca disensiunile istorice sã se ºi o prefaþã în douã pãrþi. Partea întâi: spre a fi cititã înainte de estompoeze. Spaþiul sudamerican, dar ºi transatlanticul sub cumpãrarea cãrþii. Partea a doua: spre a fi cititã dupã pavilion german cu care se întorc spre casã, funcþioneazã ca o cumpãrare. Citate din Bruce Sprinsteen, Blue Oyster Cult ºi Arcã, locuri securizante în care dispar graniþele naþionaliste. Country Joe; titlul primului ºi al ultimului capitol: Cercul se * deschide vs. Cercul se închide. În preajma celui de-al treilea mileniu, scriitorii Eliberarea accidentalã a unui virus dintr-un centru de americani Tim F. La Haye si Jerry B. Jenkins au lansat o serie de cercetare secret ºi rãspândirea prin intermediul unui lucrãtor în romane cu un protagonist modern, Nicolae Jetty Carpathia, spaþiul american ºi apoi al întregii lumi provoacã o stare de crizã având ca temã sfârºitul lumii. Modelul Antihristului - conducãtor purtând toate semnele apocaliptice. Dezlãnþuirea criminalilor, este unul transistoric, putând fi recunoscut în figurile împãraþilor sinuciderile, activitatea piromanului, suspiciunile ºi temerile, romani Caligula sau Nero, cei care par sã-l fi schiþat palid doar, pustiirea oraºelor depopulate de flagel, toate acestea duc la interpretând principiul lui Iisus : «Daþi Cezarului cele ale dezorganizarea sistemului care þinea pe linia de plutire un Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu»9 într-un organism social bolnav deja. sens personal, care sã le slujeascã interesele. Faraonii Egiptului, Artaxerxe al Persiei, Antioh Epifanul, urmaºul lui 3. Rãzboiul atomic. Supertehnologizarea Alexandru cel Mare, ºi-au asumat calitãþi divine. În cartea menþionatã deja, Northrop Frye realizeazã un istoric al figurilor De la rãzboiul clasic la cel modern, diferenþa este doar în antihristice de sorginte nobilã, în care figureazã cezarii privinþa armelor ºi a strategiilor folosite, pentru cã, în ciuda prigonitori, Filip al Franþei, papalitatea, Biserica Romanã- în experienþelor rãzboinice prin care a trecut omenirea, de la viziunea protestanþilor- ºi puterea statului, în general. Pentru rãzboiul civil brazilian prezentat anterior, trecând prin cele douã lumea modernã, spiritul lui Antihrist pare sã fie cel mai bine rãzboaie mondiale, rãmâne dorinþa de putere, de supremaþie, reprezentat, în opinia sa, de totalitarism. trãdând o gamã recurentã a sentimentelor umane extreme. Romanul lui Mordecai Roshwald, ULTIMATUM, Ultimele zile ale unui rãzboi atomic, Din jurnalul ofiþerului- 2. Flagelul ucigaº declanºator X-127 (în original- Level Seven) surprinde viaþa într-un buncãr subteran, înainte, în timpul ºi dupã izbucnirea Dintre formele microscopice care au produs teroare în unui rãzboi atomic, urmând o cronologie linearã, naratorul fiind rândul lumii de-a lungul secolelor, cel mai temut pare a fi fost unul intradiegetic. Sistemul de maximã securitate construit sub bacilul ciumei. La baza romanului Ciuma10 al lui Albert Camus, pãmânt funcþioneazã ca o arcã salvatoare structuratã pe niveluri nu se aflã un fapt real, ceea ce exclude caracterul descriptiv- ºi clase sociale. Izolarea subteranã este o viziune inspiratã de ilustrativ al cãrþii, cãreia i se recunosc trãsãturile unui manifest versetele din Isaia: «22. ªi ca robii vor fi închiºi într-o închisoare antifascist ºi, în general, antitotalitar, sugerându-se o alegorie sub pãmânt ºi dupã multe zile vor fi cercetaþi. 23. Luna va fi ciumã- fascism, pluralitatea interpretãrilor plecând de la aceastã roºie, iar soarele va pierde din lumina lui, cãci Domnul Savaot va relaþie. Ar fi nemeritatã limitarea la acest sens, uitând cã fi rege ºi slava Lui va strãluci înaintea bãtrânilor în muntele eseurile camusiene care vor susþine întregul edificiu romanesc Sionului ºi în Ierusalim!«12 promoveazã cel puþin douã concepte filozofice: absurdul ºi Tehnologia avansatã face ca nu numai viaþa sã fie revolta. Conþinutul problematic al romanelor sale se înscrie pe uºoarã, oferind întregul confort necesar, dar chiar rãzboiul ºi aceste douã coordonate: Meursault ºi Jean Baptiste Clamence moartea devin imediate – rãzboiul de câteva ore înlocuieºte sunt doi strãini care nu fac altceva decât sã constate întregul proces greoi ºi dificil al concentrãrii de forþe umane ºi condamnarea/ autocondamnarea, existenþa acestora materiale, excluzând strategii ºi câmpuri de luptã clasice. destrãmându-se în faþa completului de judecatã/ în faþa propriei Visul apare ca formã a revelaþiei, tot aºa cum profetul conºtiinþe. Daniel a primit ºi a transmis lumii vedeniile înfricoºatei sale Flagelul a fost temporar învins, dar din acest conflict viziuni. Coºmarul modern al sfârºitului lumii implicã în chip combatanþii ies uzaþi fizic ºi spiritual: Tarrou moare, la fel ºi necesar imaginea bombei atomice. În cazul de faþã, visul omului Paneloux, Grand va decide arderea cãrþii sale inutile, Rambert este bântuit de explozia care, deºi nu este produsã în imediata îºi regãseºte o iubitã strãinã, iar Cottard va fi ucis dupã un acces sa apropiere, va aduce seferinþa ºi moartea la un moment dat. de nebunie. Bernard Rieux rãmâne personajul de rezervã- cel * capabil oricând sã ia de la capãt (Sisif/ Don Quijote?), oriunde ºi Isaac Asimov n-a dorit sã înspãimânte lumea oricând, însufleþind campania împotriva unui inamic ascuns în imaginând roboþi ucigaºi. Dimpotrivã, a tins mereu spre o suburbiile oraºului/ subconºtientului. umanizare a acestora, iar dacã lumea avea sã fie distrusã în 13 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL cele din urmã, aceasta nu se va produce, în opinia sa, din necunoscutã- o rasã extraterestrã de nomazi devoratori iniþiativa roboþilor. peregrineazã prin spaþiul cosmic în cãutarea unor planete Întreaga creaþie asimovianã13 este structuratã în mod propice vieþii, distrugându-le civilizaþia pentru a se hrãni cu riguros, autorul imaginând un univers în plinã expansiune energia acestora. Dupã un plan bine stabilit în urma unor spaþialã ºi tehnologicã. Într-un raport direct proporþional, explorãri anterioare, 36 de nave se fixeazã deasupra dezvoltarea tehnologiei, în mod deosebit a roboticii, conduce principalelor oraºe ale lumii, distrugându-le prin foc ºi implicit spre un proces al colonizãrii Galaxiei de cãtre cutremure. pãmânteni, un scenariu invers invaziei extraterestre. În urma Sentimentele trãite de pãmânteni la apariþia navelor celor douã valuri de colonizãri, determinate de scãderea extraterestre sunt contradictorii, puternic polarizate. Intenþiile resurselor necesare vieþii, se înfiinþeazã lumi spaþiale, care, vizitatorilor le rãmân necunoscute, nãscând astfel speculaþii, dupã o perioadã fireascã de ascensiune, încep sã decadã, la vizând douã atitudini antonimice fundamentale – teroarea, aceasta contribuind ºi roboþii care ajung sã-i dispreþuiascã din alimentatã de formele de distrugere curente (potop, foamete ºi ce în ce mai mult pe pãmânteni. În urma unui complot al foc) înregistrate în istoria omenirii, ºi speranþa: «Unii credeau conducãtorilor planetei Aurora, radioactivitatea Pãmântului cã-i vorba de cavalerii Apocalipsului, veniþi sã distrugã planeta creºte, iar pãmântenii sunt obligaþi sã-ºi pãrãseascã definitiv verde a lui Dumnezeu prin potop, foamete ºi foc. Alþii anticipau o leagãnul civilizaþiei. ceremonie în beatitudine, anunþând armonia ºi cooperarea Ciclicitatea acþioneazã ºi la nivelul Imperiilor, astfel cã, intergalacticã.»15 dupã 12.000 de ani de prosperitate, urmeazã 30.000 de ani de Cartea este, fãrã îndoialã, un elogiu adus unitãþii haos. Nu numai Pãmântul se aflã în decadenþã. Ideea ciclicitãþii mondiale, dar, mai ales, spiritului american, singurul în stare sã în ceea ce priveºte alternarea perioadelor faste cu cele nefaste renascã forþa capabilã sã salveze lumea. Pledeazã pentru ale existenþei omenirii apare în carte având ca model Terra, acestã idee datele desfãºurãrii evenimentelor; 2 iulie: model extins apoi la nivelul întregii galaxii. Spre a preîntâmpina producerea unor fenomene atmosferice ciudate; 3 iulie: atacul dispariþia omenirii, sunt înfiinþate douã Fundaþii, colonii de extratereºtrilor; 4 iulie (Ziua Independenþei Americii): lupta ºi savanþi, axate pe ºtiinþele fizice ºi mentaliste, ultima fiind victoria asupra invadatorilor condusã la nivel mondial de însuºi capabilã sã influenþeze sentimentele omeneºti. Spre final, preºedintele Americii. Un 4 iulie care capãtã alte conotaþii în leagãnul omenirii reintrã în actualitate, Terra beneficiind de o Apocalipsul lui St. King, unde unul dintre personajele bunãstare de o sutã de mii de secole. romanului parodiazã momentul, intrând dimineaþa în tufiºuri, * gol, intonând imnul american. Diferenþa este clarã - aceeaºi Ceea ce Asimov nu îndrãznise sã ducã pânã la capãt, administraþie care câºtigase confruntarea cu ET, fabricase în vor face scriitorii americani Randall Frakes ºi W.H.Wisher, în laboratoarele ascunse virusul care decimase întreaga planetã. romanul Terminator I14. Maºina, robotul perfecþionat, puternic ºi inteligent, va domina lumea viitorului, stãpânind omenirea sau Concluzii ce va mai rãmâne din ea. Scenariul cãrþii este unul simplu: o cãlãtorie în trecut Tema biblicã ilustratã este una extrem de incitantã ºi (din 2024 în 1984) a douã personaje– protagonistul ºi prolificã sub raportul studiilor teoretice ºi al cãrþilor de ficþiune antagonistu l- cu misiuni distincte: Terminator pentru a o ucide care s-au oprit asupra acestui aspect. Un aspect ºi nu o pe Sarah Conner, mama încã nenãscutului John Conner, cel realitate, încã, deºi multe voci afirmã cã deja ne aflãm în plin care va reaprinde flacãra speranþei unei omeniri aflatã sub proces apocaliptic. Este de semnalat în primul rând numãrul teroarea maºinii, iar Resse pentru a o apãra ºi, prin jocul mare de texte biblice, aparþinând ambelor testamente, din care împrejurãrilor, tatãl viitorului lider. Resse prezintã realitatea se evidenþiazã Cartea lui Daniel ºi Apocalipsa Sfântului Ioan crudã a destinului pe care-l vor avea pãmântenii peste patruzeci Teologul, dar existã o sumã de alte scrieri canonice cu trimiteri de ani (în anul 2024), relatând din viitor. Ispiratã de teoria escatologice, chiar Evangheliile apostolice consemnând aluzii relativitãþii a lui Einstein, apare ideea timpului vãzut ca cea de a sau afirmaþii directe despre sfârºitul lumii ºi despre necesitatea patra dimensiune a spaþiului, conferind posibilitatea cãlãtoriei în pregãtirii omenirii pentru acest ultim ceas al judecãþii. timp. Din modul în care sunt textele canonice ordonate, Deºi încadratã în literatura de consum, fãrã veleitãþi observãm intenþia de a rotunji istoria biblicã, de a-i conferi artistice, cartea este utilã pentru studiul de faþã întrucât oferã o unitate ºi coerenþã. Cartea I a lui Moise, Facerea, are un viziune originalã, deºi nedoritã, despre un timp nu prea corespondent final în Apocalipsã, sugerând o ciclicitate a îndepãrtat, zugrãvind într-o luminã sumbrã o societate a devenirii- oricãrei naºteri îi urmeazã, inexorabil, moartea, dupã viitorului predispusã la autodistrugere, în care omul va fi un un proces firesc al maturizãrii civilizaþiei. Lectura textelor element secundar într-un scenariu al dominaþiei maºinii. escatologice nu oferã o paletã a senzaþiilor extrem de plãcutã. Dimpotrivã, înregistrãm o serie de imagini, acte, portrete care neliniºtesc. Duritatea relatãrilor, tonul grav, tragismul viziunilor 4. Invazia extraterestrã. Mitul paleoastronautic fac din Apocalipsã o terifiantã carte. Cu greu ne putem imagina cã bunãtatea divinã a putut fi într-atât ofensatã, încât sã recurgã Surprindem o situaþie oarecum paradoxalã, în sensul la un asemenea sistem vindicativ, deºi am fost mereu atenþionaþi cã mai rar un film stã la baza scrierii unei cãrþi. Autorii - ºi pregãtiþi prin experienþe anterioare: Potopul, Turnul Babel, producãtori, regizori, coautori, scenariºti- au conceput cartea în Sodoma ºi Gomora. Credem cã impactul asupra credincioºilor a urma succesului de casã fãrã precedent al filmului cu acelaºi fost unul puternic, de vreme ce Biserica a manifestat destule titlu. Dean Devlin, Roland Emmerich ºi Stephen Molstad rezerve faþã de canonizarea acestui text, evitând chiar ºi astãzi transmit prin romanul Ziua Independenþei un mesaj tonic: nu sã opereze cu pasajele respective. existã putere care sã reziste forþei mondiale unite. O scriere SF Referindu-ne la maniera de ilustrare în literaturã a în care apocalipsa nu este una definitivã, deºi omenirea se aflã temei, vom sublinia apetenþa scriitorilor pentru acest episod, în pragul exterminãrii totale. Rãul vine dintr-o galaxie inventariind realizãri dintre cele mai diverse, specifice timpului, 14 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 curentului de opinie ºi dezvoltãrii tehnologice pe seama cãreia când s-a cãutat creionarea unui element de antitezã pe mãsura s-au imaginat cele mai numeroase finaluri ale lumii. Scriind lui Iisus Hristos. Se pare cã romanticii n-au uitat statutul iniþial despre profeþi ºi profeþii, considerãm cã fiecare scriitor devine în deþinut de Prinþul Întunericului înaintea momentului cãderii felul sãu un profet care propune o variantã de final, chiar dacã la îngerilor. Nostalgia Paradisului pierdut pare sã-i frãmânte în nivelul ficþiunii. Recurgând la un exerciþiu simplu, al preluãrii continuare ºi pe ei, deºi dorinþa lor este limitatã la putere ºi, informaþiei anterioare, scriitorii procedeazã în aceeaºi manierã implicit, la uzurparea tronului ceresc. Între Antihristul lui cu a profeþilor biblici, care într-un moment critic al istoriei trãite Soloviov ºi Nicolae Carpathia existã asemãnãri izbitoare foloseau profeþia drept element de ºoc, de atenþionare asupra (vârstã, frumuseþe, inteligenþã, idealuri) care par sã se decãderii morale sau asupra apariþiei unui pericol (persoanã revendice din filonul romantic amintit. istoricã sau eveniment) care putea determina orientarea Termenii escatologie ºi apocalips(ã) sunt asociaþi în omenirii spre finalul nedorit. Ciuma camusianã scrisã în timpul conºtiinþa creºtinului cu sfârºitul lumii. Avem în vedere aici douã celui de-al doilea rãzboi mondial, Ultimatum-ul dat de M. componente: planeta, ca structurã fizicã, ºi omul/ omenirea. Din Roschwald în timpul Rãzboiului Rece, apariþia Antihristului interpretãrile realizate, se desprind câteva idei. Prima ar fi aceea (Nicolae Carpathia) sunt realizãri ficþionale, dar constituie tot cã Pãmântul nu va dispãrea fizic niciodatã. Nici invazia atâtea avertismente serioase la care omul actual este chemat extraterestrã, nici rãzboiul atomic nu conduc la dezintegrarera sã mediteze. Terrei. Toate scenariile imaginate lasã planetei posibilitatea Ne-am rezumat la ilustrarea a patru finaluri, apelând la repopulãrii. Nu afirmãm a reluãrii vieþii, care este varianta cea romanele potrivite, care au determinat ºi subtitlurile mai la îndemânã, pentru cã ne este strãinã forma/ entitatea corespunzãtoare, încercând sã acoperim o zonã variatã de care va stãpâni acest spaþiu în cazul unei dispariþii totale a realizãri. De la sfârºitul unui singur individ ºi pânã la cel al întregii omului. umanitãþi se consumã un traseu escatologic, totuºi, identic. O altã idee ia în calcul creatura - distrugerea ei totalã Numãrul ºi simultaneitatea nu sunt în acest caz criterii adecvate sau parþialã. Un singur roman, Ultimatum, imagineazã de diferenþiere. Au rãmas neilustrate escatologii bazate pe dispariþia totalã a omului ºi deºertificarea planetei, consecinþa potop sau ca urmare a ciocnirii cu un obiect cosmic, dar ele sunt fireascã a iernii nucleare. Chiar conflictul nuclear prezintã exterioare textelor apocaliptice introduse în primul capitol ºi nu finaluri diferite. Astfel, spre deosebire de Ultimatum, alte douã þin de profeþiile biblice. Astfel, potopul s-a produs în vremea lui romane - Apocalipsul ºi Terminator I - confirmã continuarea Noe ºi nu mai stârneºte interesul ca act consumat, iar despre un vieþii dupã explozia atomicã. Toate celelalte cãrþi îi mai dau o sfârºit al lumii accidental cauzat de o coliziune a Pãmântului cu ºansã omului, lãsând supravieþuitori care sã ducã mai departe un corp cosmic nu se face referire în Biblie. valorile umane ºi sã nu uite experienþele prin care au trecut, Limbajul metaforic al Bibliei a creat libertatea ceea ce nu se întâmplã, din pãcate. Ficþiunea pãstreazã, în plasãrii evenimentului dincolo de orice condiþionare temporalã general, o viziune optimistã, în sensul cã, o datã trecut sau spaþialã. Astfel a devenit posibil ca într-o naraþiune momentul critic, omenirea beneficiazã de un elan vital, un modernã ºi actualã printre adolescenþi (Terminator I) sã impuls de autosugestionare care o ajutã sã ajungã la urmãtorul. identificãm corespondenþe cu referentul biblic. Elementul Sfârºitul lumii valorificat artistic - literar în cazul acesta religios apare mai ales în romanele de început ale secolului, la - determinã o stare febrilã care induce scriitorilor un apetit M.V. Llosa îndeosebi, ºi extrem de rar, pânã la lipsa lui totalã în distructiv materializat în densitatea ºi în interferenþa formelor cãrþile SF. Dezvoltarea tehnologiei a dus, implicit, la o escatologice imaginate. Preluând modelul profeþiei lui Ioan, specializare a escatologiei care ºi-a lãrgit câmpul de acþiune. care a însumat toate reperele apocaliptice apãrute înaintea sa, Astfel, dacã un sfârºit de lume putea fi imaginat, simbolic, într-un scriitorul (un profet la rândul sãu) concentreazã manifestãri spaþiu de câþiva km (plantaþia Canudos- Brazilia în Rãzboiul escatologice extreme. Avem în vedere aici romanele care sfârºitului lumii sau Londra în Rãzboiul lumilor), el se extinde propun finaluri consecutive concurente. Astfel, pânã spre la întreaga planetã în scrierile Ziua Independenþei, sfârºitul celui de-al treilea volum, Apocalipsul lui St. King pãrea Apocalipsul sau Ultimatum, dovedindu-se neîncãpãtor sã-ºi fi îndreptat atenþia cãtre flagelul supergripei, descriind pentru eroii romanelor lui Asimov, care înfiinþeazã colonii evoluþia de coºmar a acesteia. Spectacolul risca sã intre în galactice – Fundaþia- pe care, însã, le paºte acelaºi pericol. Mai derizoriu prin revenirea la normalitate, astfel cã ultimul capitol mult decât atât, din cele douã romane SF, Ziua Independenþei introduce în scenã un alt dezastru- explozia unui focos nuclear ºi Rãzboiul lumilor, deducem cã invazia extratereºtrilor s-a care pulverizeazã Las Vegas-ul, simbolul plãcerilor nelimitate, o produs ca urmare a distrugerii propriilor planete, devenite pietre Sodoma modernã. Un alt roman, Terminator I, inverseazã sterpe, ceea ce înseamnã cã escatologia poate fi extinsã la componentele: conflictul nuclear mondial are un al treilea nivelul întregului univers. învingãtor- maºina (creierul electronic). Omenirea alungatã în În ceea ce priveºte personajele implicate în scenariile subsolurile planetei are de luptat împotriva unei supertehnologii apocaliptice, sesizãm intenþia autorilor de schimbare/ care s-a autoperfecþionat ºi care ºi-a propus exterminarea modernizare a perspectivei. Astfel, personajul principal nu este omului. Ambele cãrþi, ºi aici ar trebui amintit ºi romanul Ciuma, întotdeauna protagonistul cãrþii, cel „pozitivat” din start. au finaluri deschise, trãdând imposibilitatea omului de a-ºi Dimpotrivã, antagonistul îºi relevã o complexitate stranie, o gestiona existenþa, în ciuda lecþiilor pe care i le-a servit cu identitate nouã, încât victoria protagonistului capãtã o valoare generozitate istoria. deosebitã. Este cazul romanelor Nicolae. Domnia Antihristului ºi Terminator I, care-i întruchipeazã pe antihriºtii NOTE moderni, lipsiþi de semnele evidente de identificare, ºi care se pot oricând strecura uºor în viaþa cotidianã. Antihristul a suferit 1 Oswald Spengler, Declinul Occidentului - Schiþã de morfologie mutaþii majore, stãpânind o artã a disimulãrii de care am fost a istoriei, traducere de Ioan Lascu, Editura Beladi, Craiova, avertizaþi prin cuvintele profeþilor: ”Cãci mulþi vor veni în numele 1996, vol. I, cap. II- Problema istoriei universale, pp.159-160: Meu, zicând cã sunt Eu, ºi vor amãgi pe mulþi”16 . ”Fiecare culturã traverseazã fazele evolutive ale omului. Reconsiderarea Antihristului s-a produs o datã cu romantismul, Fiecare are copilãria, tinereþea, maturitatea ºi bãtrâneþea ei. […] 15 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL În cele din urmã, obositã, contrariatã, blazatã, cultura pierde 7 Vicente Blasco Ibanez, Cei patru cavaleri ai Apocalipsului, bucuria fiinþei ºi aspirã- ca în vremea romanilor- sa iasã din traducere din limba spaniolã de Esdra Alhasid, Editura Albatros, lumina milenarã ca sã se refugieze în umbra misticã a sufletelor Bucureºti, 1979. originare, în sânul matern, în mormânt.” 8 Tim LaHaye, Jerry B. Jenkins, Seria Supravieþuitorii, vol. 2 Brânduºa Palade, Renovatio mundi. Eseu despre Mileniu între Nicolae, Domnia Antihristului, Rao Internaþional, Bucureºti, tradiþii apocaliptice ºi modernitate, Editura Persona, Bucureºti, 2004, traducere de Anne-Marie Lupaºcu. 1998, pp. 174-178, despre Frank Kermode ºi seducþia 9 Biblia, Sfânta Evanghelie dupã Marcu, 12: v.17, p. 1154. Mileniului. 10 Albert Camus, Strãinul. Ciuma. Cãderea. Exilul ºi împãrãþia, 3 Mordecai Roshwald, Ultimatum. Ultimele zile ale unui rãzboi Rao Internaþional, Bucureºti, 1994. atomic, traducere de Dan Hogea, Editura Politicã, Bucureºti, 11 Stephen King, Apocalipsul (Flagelul), traducere de Mihai 1980. Moroiu, prefaþa autorului, Nemira, 1996, 3 vol. 4 Northrop Frye, op. cit., p.78: “Scopul unui mit nu e sã descrie o 12 Biblia, Isaia, cap. 24, p. 694. situaþie anume, ci sã o conþinã într-un mod care sã nu-i limiteze 13 Isaac Asimov, Eu, robotul, traducere de Dana Crivãþ, Teora, semnificaþia la acea singurã situaþie. Adevãrul sãu se aflã în Bucureºti, 1999; Roboþii ºi Imperiul, traducere de Georgeta structura sa, nu în afarã.” Stancu ºi Milena Unciu Leanu, Teora, Bucureºti, 1996, p. 345. 5 Dean Devlin & Roland Emmerich, Stephen Molstad, Ziua 14 Randall Frakes, W. H. Wisher, Terminator I, traducere de Anca Independenþei, Editura Fahrenheit, Bucureºti, 1996, traducere Irina Ionescu, Editura Elit Comentator, Bucureºti, 1994. din limba englezã de Gabriela Truþia (în original: Independence 15 Dean Devlin, Roland Emmerich, Stephen Molstad, op. cit., p. Day). 125 6 M. V. Llosa, Rãzboiul sfârºitului lumii, traducere de Mihai 16 Biblia, Marcu, Cap. 13, v. 6, p. 1156. Cantuniari, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1986.

Portrete de luptãtori: LUCIAN PETRESCU Vicu MERLAN

Anul 1948, un an de început al prigoanei comuniste atee bani din trezorãria unitãþii. împotriva intelectualitãþii ºi spiritualitãþii româneºti. A fost anul în Lucian Petrescu ofiþer al acelei unitãþi militare, responsabil care Lucian Petrescu ºi întregul comandament de 105 ofiþeri ºi al caseriei, la rugãmintea unui coleg, îl împrumutã pe acesta cu subofiþeri din care fãcea parte erau arestaþi pe motiv „sabotaj o sumã mare de bani ce erau destinaþi a mitui un judecãtor ce contra Armatei Populare”. judeca cazul unui „bandit”, ce luptase în munþi împotriva Aºa începe povestea fostului ofiþer al armatei române, ce securitãþii. Partizanul fusese prins ºi risca o condamnare la era în vizorul noii orânduiri comuniste, pentru faptul cã fuseserã moarte. Prin suma împrumutatã a fost salvatã o viaþã, însã cu unul din cei mai buni ofiþeri ai comandamentului de acþiune de ce preþ...Fapta a fost interceptatã , nu se stie prin ce informator, sub comanda mareºalului Antonescu. având repercursiuni tragice asupra întregii unitãþii militare, fiind Întregul comandament a fost judecat de cãtre Tribunalul un pretext numai bun de a-ºi pune în aplicare rãzbunarea Militar Bucureºti, care era condus de generalul Alexandru demonicã ministrul Bodnãraº. P e t r e s c u , c e l c a r e a Dupã condamnare, condamnat la închisoare, Lucian Petrescu (fost ofiþer moarte sau muncã silnicã apropiat al mareºalului peste 20.000 de oameni. Antonescu, coordonator C e i 1 0 5 d i n asupra unor planuri de lupte comandament au primit în de dincolo de Nistru împotriva t o t a l 2 0 0 0 d e a n i d e armatelor bolºevice) este închisoare. Lucian Petrescu închis timp de un an de zile primise 45 de ani, din care a într-o celulã tip fântânã, la executat 15. Era al cincilea pe Uranus. Temniþa avea doar o lista condamnãrilor. ferestruicã la peste 3 metri Evenimentul a fost viu înãlþime, iar patul era discutat la posturile de radio constituit dintr-un prichici pe „Londra” ºi „Vocea Americii ºi care erau aºezaþi câþiva Vocea Europei”. Presa s t r u j e n i d e p o r u m b . româneascã îi caracteriza ca Ferestruica era deschisã chiar pe niºte sabotori ai armatei ºi-n timpul iernii. populare, niste „bandiþi” ce se În martie 1949, ministrul împotriveau mersului firesc al Corina ºi Lucian Petrescu înainte de rãzboi (1941) Emil Bodnãraº îl viziteazã la socialismului. închisoare adresându-i P r a c t i c î n t r e a g a urmãtoarele: „Ai vrut sã-l înscenare groteascã a evenimentului s-a produs ca urmare a serveºti pe Truman (n.n. preºedintele american) ? Dar o sã am conflictului dintre ministrul Emil Bodnãraº ºi comandantul grijã sã te port prin toate închisorile þãrii, ca sã mãturi cu barba unitãþii, rivalitate care a fost speculatã la maxim prin toate curþile”... Dupã un an de carcerã a fost scos ºi plimbat prin condamnarea multor vieþi nevinovate la ani buni de închisoare toate închisorile þãrii, aºam cum i se prezise. În cei zece ani de fãrã drept de apãrare a acestora. puºcarie a fost purtat prin toate coloniile de exterminare fizicã a Motivul la constituit deturnarea unei sume importante de Canalului: Poarta Albã, Culmea, Peninsula, Capul Midia, 16 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 Constanþa. Povesteºte cum stadionul de la Constanþa a fost front (1941-1945), Lucian Petrescu i-a aceastã încercare ca pe fãcut de 3000 de deþinuþi, floarea intelectualitãþii româneºti, fiind un nou test dat de Dumnezeu asupra fãpturii sale trecãtoare prin stropit cu mult sânge. Pe cãldura canicularã de la Canal, apa era viaþã, acceptându-ºi destinul. ªi totuºi recunoaºte: „Pe Corina în o fudulie. Uneori trebuiau sã bea din tanderul locomotivelor, cele din urmã am înþeles-o, erau prea mulþi ani ºi nu mai spera care conþinea sodã causticã, dar Dumnezeu i-a întãrit ºi au sã fiu în viaþã. M-a durut , dar a trecut...” Cu toate acestea, deºi rezistat. Lucian Petrescu ºi mulþi alþii recunosc cã acest Canal au trecut 45 de ani ºi acum mai vorbeºte cu ea, povestindu-ºi dintre Cernavodã ºi Agigea este amarul prin care a trecut presãrat cu mii de morþi nevinovaþi. atunci. Fiecare metru pãtrat este stropit cu Pentru a i se pierde sângele celor care s-au împotrivit urma, fiind un bun strateg sistemului comunist ateu sau nu militar, Lucian Petrescu au vrut sã cocheteze cu acesta. A pleacã din Blaj la o minã din fost jertfa lor pentru binele nostru a judeþul Prahova, gãsind celor ce scriem ºi trãim în acest printre ortaci adevãraþi moment istoric. prieteni. Dupã doi ani Lucian Petrescu îºi aminteºte întâlneºte o femeie cu chip de cã în ultima închisoare Vlãdeni, înger - Cati, care îl ocroteºte c o n d i þ i i l e d e v i a þ ã e r a u ca pe propriul sãu copil. Fug n e o m e n e º t i : , , D o r m e m î n de acolo ºi se mutã la Huºi, saivanele oilor, închise la intrare cu unde ºi astãzi îºi petrec sârmã ghimpatã, pe paie ºi fân, d u l c e l e b ã t r â n e þ i . plin de ºerpi, astfel încât noapte C u m p ã t a r e a , o m e n i a , trebuia sã dormim þinând mâna la modestia, ajutorul aproapelui, gurã sã nu intre ºerpii în noi”... au fost norme dupã care s-au A executat 10 ani ºi 40 de zile ghidat în toþi aceºti ani, având de puºcãrie, fiind eliberat datoritã „relaxãrii”politici comuniste ca rãsplatã, chiar într-un sistem care era împotriva firii umane, din þarã. bunãvoinþa oamenilor din jur, recunoaºtinþã chiar de cãtre „unºii Dupã chinul celor zece ani, când nu credea cã va mai poporului”. Devine unul din cei mai buni contabili ai fostului IAS scãpa vreodatã din lagãr, este informat cã va fi liber. Nu a crezut- Huºi, mâna dreaptã a „tovarãºului”Ion Neamþu, la care veneau o, ºtiind bine cã astfel de ºtiri de multe ori în dese rânduri „tovi” de la partid sã-ºi erau iluzorii. Totuºi pe 18 septembrie îmbuibeze minte ºi burþile cu mâncaruri 1958 este eliberat ºi condus la poartã de ºi vinuri alese, culese de pe plaiurile sute de deþinuþi. „ Se uitau la mine ca la huºene. un câine scãpat de sub vigilenþa Astãzi, îi întâlnesc deseori pe Cati stãpânului”... ºi Lucian Petrescu prin parc de mânã, Îndatã dupã liberare este lãsat în plimbându-se ca doi adolescenþi, firi garã la Feteºti, de acolo urmându-ºi vioaie, neîntrezãrindu-se nici o urmã a drumul pânã la Blaj, la casa natalã. frumoase vârste de înþelepciune ºi Gândul libertãþii i-a dat aripi. Spera maturitate pe care o port. Vãd în ei sã o ia de la capãt, sã-ºi refacã viaþa, sã adevãrate modele vii de moralitate, la viseze ca orice om liber. Fals. Realitatea grea cãutare în aceste zile când hidra din afara lagãrului nu era cu mult diferitã comunistã atee a fost înlocuitã cu alta de cea din interior. Oamenii trãiau doar mondialistã, mai perfidã ºi înºelãtoare. cu iluzia cã sunt liberi, însã sisteml Lucian Petrescu, intelectual comunist îngrãdise orice manifestare curajos scrie ºi istorie din faptele trãite în liberã în cuget ºi spirit a fiinþei umane. preajma reginei Maria, de felul cum a Nonvalorile puseserã stãpânire pe cunoscut-o la Balcic, despre mareºalul mulþime, pe sistemul de conducere al Antonescu pe care l-a însoþit în marea þãrii. Schimbãrile de regim aveau ofensivã de eliberare a nemului repercursiuni ºi asupra familiei sale. românesc de dincolo de Prut, cât ºi Când fuseserã arestat avea deja despre soþia mareºalului Maria familie. ªoþia Corina auzind cã a primit Recunoaºterea meritelor eroului Antonescu pe care a întâlnit-o în timpul 45 de ani de puºcãrie (având pe atunci Lucian Petrescu deportãri din Bãrãgan la Lãteºti, cât ºi 27 de ani), dupã o perioadã lungã de despre multe altele. La Huºi, invitat cu aºteptãri, dorind sã scape ºi de stigmatul pus de hidra ocazia unor simpozioane culturale, electrizeazã salã prin comunistã, divorþeazã (era o modalitate des folositã de fostele discursul sãu sincer, bazat pe trãirea faptului istoric în spiritul soþii pentru a scãpa de urmãrire sau alte „binefaceri”ale adevãrului. Fiecãrui participant i-a fost insuflat un patriotism viu, sistemului, chiar dacã ele aºteptau cu sufletul la gurã veºti sau autentic, plin de forþã moralã ºi spiritualã, demonstrându-ne cã în cazuri fericite întoarcerea lor, luându-o de la capãt ca ºi cum viaþa cu toate încercãrile ei ne poate oferi numeroase acea hârtie nu ar fi însemnat nimic). În cazul lui Lucian Petrescu oportunitãþi care ne pot purifica sufletul ºi mintea. lucrurile luaserã o altã turnurã. Pierzându-ºi speranþa revenirii Lucian Petrescu s-a dovedit a fi un „partizan” viu chiar soþului ei Corina se recãsãtoreºte. printre nonvalorile comuniste, fiind un model la care s-au Cei dragi, manipulaþi prin toate mijloacele posibile, ajung raportat cei din jur. A supraveþuit prin inteligenþã ºi speranþã. A sã se creadã vinovaþi de faptul cã Lucian Petrescu ºi ceilalþi de supraveþuit pentru a ne spune lecþia de istorie prin viu grai, acum teapa lui sunt niºte „bandiþi” care nu vor decât rãul poporului ºi la 90 de ani, aºa cum a trãit-o ºi a înþeles-o. A supraveþuit pentru chiar propriilor familii. Pãpuºarii îºi atinseserã scopul... noi. Fire tare de caracter, trecut prin anii buni de psihozã de 17 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL Crâmpeie de... gânduri... Constantin CLISU

În rândurile ce urmeazã nu ne propunem sã povestim sau Manolache Costache Epureanu, Costache Negri, Mihail sã recenzãm, în sensul cunoscut, recenta operã dãruitã Kogãlniceanu, Anastasie Panu, Iorgu Radu ºi mulþi alþii. cititorilor, cu generozitatea-i cunoscutã, scriitorul ieºean Ion Din ramura familiei Costãcheºtilor este amintitã ºi Josefina- N.Oprea. Din cartea intitulatã „MEDALIOANE-Semnal istorico- vara Elenei Costache Epureanu, devenitã dupã un mariaj nereuºit Josefina Sturdza. Despre aceastã doamnã a timpului ziarul Paloda literar” vom încerca, pe cât va fi posibil, sã culegem, doar câteva din 7 noiembrie 1893 scria:”Doamna Josefina Sturdza e femeia cea crâmpeie de gânduri, cu care autorul i-a înnobilat ºi i-a adus pe mai cultã din Bârlad. Discutã cu aceeaºi competenþã chestiuni piedestalul timpului prezent pe cei la a cãror operã se referã. ºtiinþifice ca ºi cele literare, în care s-a specializat”. Ar fi de altfel foarte greu, dacã nu imposibil, sã detaliem Demn de condeiul lui C.D.Zeletin este semnalarea în volumul referirile la numele ºi operele cuprinse între cele douã coperte ale „Principesa Elena Bibescu” scriere cu tuºe evidente de simpatie ºi volumului în discuþie. dreaptã aºezare în Cartea Neamului a celei Folosind volumul apãrut câtva timp în care l-a sprijinit pe George Enescu „faþã de urmã LA 75 de ani laudã lui C.D.Zeletin Ion care s-a comportat ca o mamã, cãreia el i-a N.Oprea îºi porneºte la drum „medalioanele” închinat întreaga sa operã pânã la Oedip. ” sale aºezând în prim plan pe C.D.Zeletin, pe Prezenþa în viaþa muzicalã a Bârladului care îl considerã pe drept cuvânt un nume a muzicianului ºi profesorului Eugeniu Bulbuc mare în ºtiinþã, istoriografie ºi scriere a avut darul de a întreþine la un nivel înalt româneascã, în general. Membru al Uniunii manifestãri de gen sub patronajul Societãþii Scriitorilor din România din 1967, membru al Armonia în cadrul cãreia ºi-a adus aportul ºi Academiei de ªtiinþe medicale ºi preºedinte Clotilda Averescu, pianista Maria Maurojeni ºi al Societãþii Medicilor Scriitori ºi publiciºti din alte mãrimi muzicale ale vremii. Concertele România, autor a peste 40 de volume de „Societãþii” au depãºit graniþele oraºului literaturã ºi a sute de comentarii în presa Bârlad ele fiind prezente ºi pe scenele din literarã de specialitate. I.N.O. a þinut sã oraºele Tecuci, Vaslui, Galaþi ºi la Bucureºti la reaminteascã cititorilor sãi cã C.D.Zeletin „Expoziþia Publicã din Parcul Carol”. este ”cel dintâi traducãtor în româneºte a Din ºiragul acestor „medalioane-perle” poeziilor lui Michelangelo Buonaroti ºi al de un interes deloc de neglijat se aflã ºi cel ediþiei „Florile rãului” de Charles Boudelaire. intitulat: „C.D.Zeletin: comentator de politicã Semnalând apariþia volumului: internaþionalã”. Sunt referiri la relaþiile lui „Principesa Elena Bibescu”- mare pianistã- Nicolae Titulescu cu Anton Bibescu, diplomat C.D.Z. apreciazã contribuþia acestei ºi el, fiul Elenei Bibescu care ºi-a manifestat „ personalitãþi la viaþa culturalã a þãrii ºi a vãdit ori în culise ostilitatea faþã de politica Bârladului – acest loc, pãstrând proporþiile, filosovieticã a lui N.Titulescu”. Acuzaþia este fiind în multe ocazii asemãnat cu un Weimar, pe deplin îndreptãþitã, de vreme ce la a cãrui faimã a contribuit din plin ºi fiica lui Manolache Costache N.Titulescu a alimentat dorinþa U.R.S.S. de a nu renunþa la Epureanu, fost prim ministru al României. Basarabia servind în acest mod, interese strãine þãrii sale. În acest medalion gãsim o incursiune în istoria mai Mãrturiseam în rândurile de mai sus , cã voi încerca, pe cât îndepãrtatã sau mai apropiatã a acestui oraº de legendã, care este posibil, sã prezint câteva crâmpeie de gânduri din aceastã vastã Bârladul, toate trimiterile constituind imnuri pline de candoare lucrare a lui I.N.O. Cu cât am înaintat însã în þesãtura scriiturii, despre urbea care a dat þãrii pe primul domn al Principatelor, cucerit de stilul scriitorului, de trimiterile la o multitudine de Alexandu Ion Cuza, pe Vasile Pârvan, G. Ibrãileanu, N.N.Tonitza, documente m-am vãzut nevoit sã telegrafiez evenimente ºi fapte G.Ivãnescu, G.Tutoveanu, Emil Gârleanu, Corneliu Moldovanu ºi trecând nepermis de uºor pe lângã numele multor personalitãþi mulþi, mulþi alþii al cãror nume ar putea acoperi paginile multor fiindcã, în altã situaþie, am ferma convingere cã s-ar cere, ca pe tomuri. marginea acestui volum, care poate fi catalogat drept o carte- Nu sunt trecute pe lista uitãrii nici revistele care au constituit în bibliotecã sã se mai scrie un altul, dacã nu mai multe, datã fiind vreme adevãrate drapele emblematice: Ion Creangã- înfiinþatã în bogãþia relatãrilor iscusitului, neobositului, talentatului scriitor Ion 1908 - de cãtre Tudor Pamfile, Semãnãtorul – în 1870 de cãtre N.Oprea. ªtefan Neagoe, Paloda (ziar)1881, revista Fãt Frumos iniþiatã de „Eminescu-prefaþator” este un medalion –emblemã în care se cãtre Emil Gârleanu, D.Nanu, A.Mândru ºi Corneliu Moldovanu, spune, textual: în timp ce Eminescu dezgroapã literatura, N. revista Miron Costin – 1913, Florile Dalbe - 1919 de cãtre George Manolescu, (unul dintre detractorii marelui poet,) în timpurile Tutoveanu, V.Voiculescu, Tudor Pamfile ºi M. Lungianu ºi altele. moderne, pur ºi simplu, o îngroapã. Un reviriment în viaþa culturalã a Bârladului a constituit-o Într-un alt medalion , nu este uitat poetul volumului Albastru ºi apariþia ACADEMIEI BÂRLÃDENE (1915) - protagoniºti fiind iniþiatorul Societãþii Academia Bârlãdeanã-pomenitã în rândurile George Tutoveanu, Tudor Pamfile ºi pãrintele Toma Chiricuþã, mai sus. consideratã ca cea mai trainicã societate artisticã din þarã. Al.O.Teodorescu, cunoscut mai ales sub numele de Pãstorel, Academia a avut reviste proprii Florile Dalbe -1919, Graiul Nostru - este prezent cu volumul Tãmâie ºi otravã – fiind considerat pânã 1925-1927 ºi Scrisul nostru -1929-1931. astãzi ca unul dintre cei mai caustici epigramiºti ai epocii sale care În cadrul acestei societãþi au conferenþiat: George îºi motiva sãgeþile împotriva racilelor societãþii vremii : Topârceanu, Ionel Teodoreanu I.A.Bassarabescu, Tudor Vianu ºi „Nu scriu cu zeamã de lãmâie, alþii. Nici slova mi-o doresc suavã, Medalioanele, asemenea unor perle înºiruite pe un fir de Deci, omului i-am dat tãmâie borangic rupt din soare, ºi puse la gâtul unei femei frumoase, Peticantropului i-am dat otravã!” continuã cu faimoasa familie a „Costãcheºtilor” sub titlul –Omagiu Ilie Dan-„critic ºi istoric literar, editor ºi traducãtor” este –tatã ºi fiicã- autorul motivând cu date ºi fapte aportul acestei mari prezent cu o succintã prezentare a volumului”Întâlnirea din tren” familii de boieri patrioþi la actul istoric al Unirii principatelor de la 24 aparþinând Elenei Petriman Þarãlungã care, a beneficiat , ca mulþi ianuarie 1859. Alãturi de Alexandru Ioan Cuza s-au aflat ºi 18 ELANUL Nr. 109 - martie 2011 alþi începãtori de sprijinul ºi îndrumarea lui Apãrarea Patriei, Glasul Patriei continuând apoi ca redactor la ziarul regional C.D.Zeletin; Gheorghe Parusi-autor de cãrþi la 70 „Steagul roºu” din Bârlad, ca redactor ºef la ziarul de uzinã „Rulmentul” ºi, de ani, puþin cunoscut publicului larg deºi este un mutându-se la Iaºi când devine redactor la ziarul „Flacãra Iaºului”. Dar adevãrata cãrturar care prin scrierile sale oferã celor interesaþi vocaþie de scriitor, Ion N. Oprea o demonstreazã în cele peste 20 volume de prozã material de studiu în „spaþiu ºi timp”, Timp care s-a publicate în care abordeazã teme de o mare diversitate impresionantã. Amintim cernut peste Capitala þãrii noastre, din vremuri doar câteva dintre acestea: Bucovina în presa vremii, vol.I ºi II, Mãlin, vestitorul imemoriale pânã în prezent; Gabriel Liiceanu cu revoluþiei-o carte-lacrimã-, Huºul în presa vremii, Bârladul în presa vremii, Vasluiul una dintre scrierile sale de referinþã:”Scrisori cãtre în presa vremii, Personalitãþi moldave, CARTE-Omagiu Mamei, Lumânãricã ºi lista fiul meu- Medic ºi pacient.” ar putea continua. Sunt 16 scrisori adresate fiului sãu aflat în Mergând pe firul cãrþii, suntem întâmpinaþi de alþi oameni ai timpului nostru Japonia-cãruia îi dã poveþe, care ne trimite cu precum Neculai Ciochinã-Bârlad prezentat cu volumul: „Materie, timp, spaþiu” un gândul la „Neagoe Basarab cãtre fiul sãu album care reproduce picturile acestuia despre care cunoscutul critic de artã Teodosie”,. Sunt aceste scrisori meditaþii privitoare Valentin Ciucã le caracteriza ca fiind un fel de muzicã de sarabandã. la propria sa viaþã, mai ales când starea sa de Corneliu Vãleanu- un scriitor puþin cunoscut cititorilor- se remarcã, la cei 70 sãnãtate (o operaþie pe cord) îl pune în situaþia sã de ani ai sãi, cu volumele : Petale de gând ºi Catrene þepoase ºi rondeluri. priveascã lumea cu alþi ochi decât o fãcuse pânã Scriitorul Constantin Strãchinaru prezentând Liniºtea spaimelor semnatã de atunci. Elena Olariu caracterizeazã aceastã carte ca fiind o ocazie pentru Liniºtea În continuare scriitorul Ion N.Oprea spaimelor din noi. semnaleazã, cu prietenie nedisimulatã, apariþia a Alte medalioane, alte nume: Petru Popescu cu: Supleantul ºi Zoia, douã cãrþi într-un an aparþinând semnatarului Personalitãþile anilor 1950-2000, Dicþionarul Busuiosc ce cuprinde Scriitori ºi acestor „crâmpeie de gânduri”: ºi anume : romanul: publiciºti ieºeni, Nichifor Crainic –ºoim peste prãpastie, Ion Antonovici – La marginea nopþii ºi volumul de panseuri : Miniaturi Depozitarul (Note istorice ºi tradiþionale privitoare la bisericile din þinutul Tutovei) ºi pentru buzunarul din stânga. mulþi, mulþi alþii... Nu-l uitã nici pe Marin Rotaru, considerându-l Nu puteau lipsi din aceastã carte bibliotecã douã nume de referinþã din viaþa „un adulmecãtor al frumuseþilor arheologice”. În culturalã a Iaºului: Constantin Huºanu ºi Alexandru Tacu. cartea acestuia „Antichitãþile Elanului” sunt Despre recentele opere ale lui Constantin Huºanu –scriitorul, ziaristul, pomeniþi Ghenuþã Coman ºi Constantin Buzdugan editorialistul Ion N.Oprea consemneazã douã medalioane: Curseºtii-odã rãzãºimii care ºi-au dedicat întreaga viaþã cercetãrilor române ºi Când zici Cotnari, spui de toate – fãcând ºi referire la „Cotnari în literaturã arheologice de pe toatã Valea Ealanului din ºi artã” – în pregãtire. paleolitic pânã în secolul al XVIII-lea. Ion N. Oprea -ne încredinþeazã-cã, referindu-se la prima carte, nu este o O serie de „medalioane” fac referiri pertinente monografie în stil clasic, dupã reguli rigide ci ...un istoric ºi evocãri cu de toate. la scriitori precum „Maria Ploae ºi credinþa în Nimic ºi nimeni nu poate sã caracterizeze mai bine bogãþia de idei ºi fapte Dumnezeu”, Mânãstireanu Gh.Alexandru – care cuprinse între copertele acestei cãrþi („Curseºti”) ca spusele scriitorului însuºi:...am are deja tipãrite douã cãrþi intitulate „Cãlãtorii prin realizat o sumarã ºi probabilã fotografie peste generaþiile pierdute în negura vâltoarea vremii”º.a. veºniciei ºi cã ºtim acum, cã acest sat îºi trage obârºia din fostele sate rãzãºeºti Scriitorul Ion N. Oprea se mãrturiseºte, cu clãdite de ªtefan cel Mare. modestie, prezentându-ºi preocupãrilor de o viaþã Cãrþile lui Constantin Huºanu surprind prin temele îmbrãþiºate de autor, ca fiind un truditor neobosit în spinoasa ºi sisifica þinând de fiecare datã de a nu se repeta, evitând drumurile deja ºtiute în literaturã, el preocupare de a gãsi ºi pune la locul potrivit, punând drept pavament, cu generozitate, sufletul sãu împovãrat de tainice cuvântul potrivit începutul fãcându-l încã din timpul frumuseþi. stagiului militar în calitate de corespondent la ziarul Despre Cotnari s-a scris mult ºi de cãtre personalitãþi pe care istoria le-a aºezat la loc de cinste în Cartea neamului. Contul Asociaþiei Culturale Constantin Huºanu o face în alt mod, ridicând localitatea la rangul unei “ACADEMIA RURALÃ ELANUL” capitale de reºedinþã domneascã de vreme ce de aici s-au emis scrisori domneºti, 2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad hrisoave, scrieri cu valoarea unor legi. Constantin Huºanu ne conduce prin istoria Moldovei, ne face cunoºtinþã cu e-mail: [email protected] domnitorii care au cãlcat aceste locuri care, pe lângã punerea în operã a treburilor þãrii, au gustat ºi din licoarea dumnezeiascã pe care soarele a cernut-o peste dealurile dogorâte de podgorii ale Cotnarilor. Redacþia (tel.: 0235-436100) Mergând cu paºi mici ºi rãbdãtori peste paginile cãrþii lui Ion N.Oprea întâlnim Redactor ºef: Marin Rotaru numele unui autor deja bine cunoscut în lumea culturalã a Iaºului, este vorba Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel despre Alexandru Tacu Zeletin, prezentat în acest volum cu o operã de o facturã cu Redactori corespondenþi: totul aparte, intitulatã Omul interzis - aflat la a doua ediþie în anul 2009- volum în Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca care se aratã cã victimele legilor ºi faptelor înalþilor demnitari ai þãrii se numãrã cu Laurenþiu Chiriac, Vaslui miile , cu zecile de mii...greu se doboarã rãmãºiþele înþepenite la noi de comunism. Dan Ravaru, Vaslui * Ion N. Oprea, Iaºi Temãtor îndreptãþit cã Timpul ºi Timpurile îi va trece pe mulþi truditori în ale Simion Bogdãnescu, Bârlad Serghei Coloºenco, Bârlad scrisului sub implacabila lespede a tãcerii, în marea sa generozitate, scriitorul Ion Mircea Coloºenco, Bucureºti N.Oprea i-a aºezat în cartea sa, fãrã a-i judeca sau sã le dea sentinþe, ci ca unul ce Laurenþiu Ursachi, Bârlad s-a aflat mereu ca în sala marelui tribunal al vieþii, privind lucid, înregistrând Teodor Hardon, Rânzeºti întocmai unui seismograf, miºcãrile tectonice ale epocii sale, a pus în acest fel pe Florin Varvara, Sãrãþeni masa contemporanilor o istorie trecutã sau prezentã din scrierile sale rãzbãtând ca Sorin Langu, Galaþi un ecou perpetuu cunoscutele versuri din poemul eminescian: „ Ce-þi doresc eu þie, Ciprian Toderaºcu, Gãgeºti dulce Românie, La trecutu-þi mare, mare viitor!” Tehnoredactare: Bogdan Artene Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor. 19 Nr. 109 - martie 2011 ELANUL Biblioteca – centru de documentare ºi informare ( coordonator – prof. Valentina Lupu), Editura PIM , Iaºi, 2010 Curcubeu peste timp. (Volum îngrijit de prof. Veronica Anton, Muza Maftei, Andrei Huiban, Teodor Pracsiu, Gica Ursanu, Valentina Lupu), Editura PIM, Iaºi, 2010. Recenzii

Nicolae IONESCU

Sub egida Casei Corpului Didactic pentru informare atât de necesar însã, destule dificultãþi, generate de Vaslui, o instituþie care lumineazã ºi oamenilor ºi „numai biblioteca este volumul ºi de valoarea inegalã a surselor îndrumã oamenii ºcolii, au apãrut recent memoria singurã ºi durabilã a omenirii ai privind diferite momente din viaþa douã volume despre menirea bibliotecii, cãrei autori au, fiecare în parte, o acesteia. S-au evitat, pe cât a fost cu în general, ºi a acestui compartiment de memorie mãrginitã ºi nedesãvârºitã”cum p u t i n þ ã , a p r e c i e r i l e g l o b a l e , informare, în special. În prima carte, e v i d e n þ i a m a r e l e g â n d i t o r nediferenþiate, care ar fi putut crea o intitulatã Biblioteca centru de Schopenhauer. imagine deformatã, unilateralã, a documentare ºi informare – a fost ºi În paginile celei de-a doua cãrþi cu instituþiei, a colaboratorilor ºi invitaþilor ºi, tema de bazã a participanþilor la titlu sugestiv, Curcubeu peste timp, nu în ultimul rând, a rezultatelor obþinute. Conferinþa Naþionalã a Bibliotecarilor apãrutã la aceeaºi editurã PIM, cititorii Credem cã prezentarea succintã, CCD sub egida MECTS care s-a gãsesc reflecþii despre bine ºi frumos, descriptivã, a unor momente din desfãºurat la Vaslui în primãvara anului adevãr ºi fericire, educaþie ºi muncã, activitãþile complexe ale bibliotecii este trecut. Bibliotecari ºi dascãli cu vocaþie adunate cu migalã de doamna Valentina binevenitã, pentru, dascãlii de azi, din þarã ºi judeþ, ºi-au exprimat gândurile Lupu de la diferite personalitãþi centrale îndeosebi, cei tineri, dornici de despre rolul Casei Cãrþii Didactice. ºi locale care au fost oaspeþii bibliotecii cunoaºtere. Volumul se deschide cu reflecþiile de-a lungul timpului. Amintim câteva Aºadar, sã ne bucurãm de fiecare doamnei inspector general al I.S.J. nume din lumea cãrþii ºi nu numai : datã când apare o carte pe aceastã temã. Vaslui, Mihaela Veronica Cososchi, George Anca, Ion Stoica, Mihai Petrescu, Lucrarea este interesantã, incitantã, despre rolul ideilor tipãrite în dezvoltarea George Corbu, Alexandru Mironov, oportunã, ineditã ºi onestã în mediul cunoaºterii. Aceste consideraþii continuã Mircea Regnealã, Theodor Codreanu, cultural local ºi nu numai. Ca orice prin intervenþiile a 47 de invitaþi, Gheorghe Sãrac, Constantin Bucescu demers uman ºi aceastã carte este încheindu-se cu gândurile profesorului etc… perfectibilã. Teodor Pracsiu, cunoscãtor avizat al Bogatele tradiþii ale bibliotecii se Cunoaºtem strãdania doamnei cãrþii ºcolare, care sublinia faptul cã a încadreazã armonios în istoria Valentina Lupu pentru apariþia acestor desfiinþa o bibliotecã este o greºealã învãþãmântului, stimuleazã ºi obligã pe cãrþi care se întrepãtrund ºi o felicitãm impardonabilã. Enunþul patetic al domniei dascãli. Ne aflãm la confluenþa trecutului pentru acest demers. De aceea, le sale este cã lucrãtorii cu cartea nu ies - care a dat valori durabile - cu timpul recomandãm cãlduros, dânsa nefiind la niciodatã la pensie. actual, cãruia trebuie sã-i aparþinem. În prima apariþie editorialã ºi dorim sã nu fie În adevãr, într-o vreme agitatã, în zilele noastre, cãlãuziþi de profesori de ultima. Încheind aceste rânduri, avem schimbare, când interesul pentru cartea prestigiu, elevii pãtrund în lumea convingerea cã noi ediþii ale lor, mai tipãritã scade alarmant, privirea tuturor fascinantã a cunoaºterii, înþeleg ample, bazate pe sugestiile cititorilor, este îndreptatã spre permanenþa lecturii. frumuseþea artei sau se raporteazã cãrora se adreseazã aceste cãrþi ar fi Omul devotat cãrþii, dascãlul din filosofic universului, într-o cãutare binevenite. bibliotecã, vine în întâmpinarea permanentã a esenþelor ºi a adevãrurilor. cititorilor, îndeosebi a tinerilor, prin De aceea, ºcoala ºi biblioteca, într-o Corneliu VÃLEANU organizarea de expoziþii, de lume în tranziþie, au menirea sã reziste simpozioane, medalioane culturale ºi alte timpului, sã perpetueze tradiþiile ºi acþiuni menite sã formeze ºi sã deschidã valorile mai departe, în secolele interesul pentru cunoaºtere. El îºi asumã urmãtoare. A doua carte oferã un prilej de Revãrsare de dor rolul de modelator în formarea reflecþie, o posibilitate de cunoaºtere a personalitãþii umane, ridicat la rangul de drumului parcurs de biblioteca Casei O revãrsare de dor e în mine ”îndrumãtor al tineretului”, fiind sufletul Corpului Didactic, cu luminile ºi umbrele Ca un fluviu diluvian, bibliotecii. Aceasta este o realitate sale, de desprindere a unor învãþãminte. Te chem sã vii din adâncuri senine confirmatã de activitatea multor Ea cinsteºte înaintaºii - directorii La marea cu þãrm de cristal. bibliotecari care au calitãþi de pedagog instituþiei, colaboratorii, educatorii care ºi psiholog. Dintre aceºtia, menþionãm pe au trecut pe aici, invitaþii, personalul Acolo voi fi paznic de far Petrini Catinca de la Liceul „ Mihail administrativ-evenimentul editorial La sufletul ce catã-alinare, Kogãlniceanu”, Mariana Juverdeanu de reprezentând, totodatã, ºi o angajare Sau mã voi mistui în vatra de jar la Colegiul Economic „ Anghel Ruginã” plinã de responsabilitate pentru viitor. Bãtutã de vânturi ºi soare. ºi, desigur, Valentina Lupu de la C.C.D. Încercarea doamnei profesoare Vaslui, cãruia îi datorãm aceste volume Valentina Lupu cu sprijinul managerilor Auzi-mi iubito, glasul meu de cocor, despre aceastã instituþie a cãrþii. instituþiei de a reface drumul parcurs de Vino sã-mi stai pe aripã, Biblioteca nu concureazã procesul de bibliotecã pânã astãzi, a constituit o Pluti-vom spre veºnicul zbor învãþãmânt, ci îl completeazã. Ea oferã experienþã interesantã, care i-a oferit Mãcar pentru-o clipã. documentaþia practicã, trezind interesul satisfacþii. În demersul sãu au existat, 20