Omagiu Generaţiei Unirii
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
22 ROMÂNĂ Ion NEGREI Omagiu generaţiei Unirii Peste un an vom marca împlinirea unui secol de la votarea de către Sfatul Ţării a actului Unirii Basarabiei cu România. Aniversarea centenară ne oferă prilejul nouă, românilor de o parte şi de alta a Prutului, să evaluăm una din cele mai glorioase pagini din istoria noastră naţională. I. N. – istoric și editor, La 27 martie 1918, la Chişinău, s-a produs un cercetător științific la eveniment istoric deosebit, care a aşezat viața Institutul de Istorie al AȘM, populației din spațiul dintre Prut şi Nistru pe vicepreședinte al Asociației baze moderne de dezvoltare. Sfatul Țării, or- Istoricilor din Republica Moldova. Domeniul principal ganul legislativ al populației basarabene, ales de interes științific: istoria în mod democratic, întrunit în şedință legală Basarabiei în contextul şi solemnă, a votat următoarea declarație: „În general al evoluției poporului numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării de- român. Volume publicate clară Republica Democratică Moldovenească recent (în colab.): Pantelimon Halippa – tribun al Basarabiei (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, (2009), Ioan Pelivan, părinte Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu al mișcării naționale din Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine Basarabia (2011 și 2012), de ani din trupul vechii Moldove, în puterea Ioan Pelivan, istoric al mișcării dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza de eliberare națională din Basarabia (2012), Pantelimon principiului că noroadele singure să-şi hotăras- Halippa – Apostol al că soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna Basarabiei. Studii. Documente. se uneşte cu mama sa, România”. Materiale (2013). Autor a unor lucrări didactice, inclusiv The author reviews the brave generation of those manuale de istorie pentru who fought for the national freedom in Bessarabia învățământul preuniversitar. and who contributed to the Inion of the Province Redactor-șef al ediției with Romania in 1918. The article focuses on their periodice de istorie și cultură life after the occupation of the left bank River Prut „Oameni. Locuri. Destine”. territories by the Soviets. A significant emphasis is assigned to the role of the events that took place 99 years ago in today's Bessarabian Romanians' life. LECȚIILE ISTORIEI 23 Declarația de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România a fost susținută de majoritatea deputaților: din cei 138 de deputați cu mandate valide, pentru Unire au votat 86 de deputați, contra – 3, s-au abținut – 36, alți 13 deputați, din diferite motive, au lipsit de la şedința respectivă. Actul Unirii Basarabiei cu România a avut consecinţe benefice nu doar pentru populaţia românească cuprinsă între aceste două ape, dar a influențatş i dezvoltarea etniilor conlocuitoare în spaţiul basarabean; a determinat schimbarea frontierelor etnice ale statului român, a influ- enţat profund modificarea dispoziţiilor şi mentalităţilor clasei politice româneşti şi a întregului popor român. Această filă de autentică istorie politică cu valenţe atât de multiple, scrisă la Chişinău, este opera unor fii şi fiice de boieri şi ţărani, răzeşi şi mazili, slujitori ai cultului – Vasile Stroescu, Constantin Stere, Pan Halippa, Ioan Pelivan, Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu, Ion Buzdugan, Anton Crihan, Ion Codreanu, Elena Alistar şi alții – care, într-o conjunctură politică in- ternaţională destul de complicată şi dinamică, dar, în acelaşi timp, destul de imprevizibilă, şi-au asumat responsabilitatea, dar şi riscul de lideri ai mişcării naţionale. Activitatea desfăşurată de aceste mari personalităţi a fost orientată spre satisfacerea interesului național (desăvârşirea unităţii politice şi naţionale româneşti) şi progresului social (înfăptuirea refor- mei agrare, cucerirea drepturilor şi libertăţilor democratice etc.) pentru întreaga populație dintre Prut şi Nistru. Evenimentul istoric produs la Chişinău, la 27 martie 1918, a pus în evi- denţă energia fizică şi puterea morală inepuizabilă a întregului popor român, dar mai ales a ramurii lui orientale, care a demonstrat întregii lumi forţa de rezistenţă la politicile de deznaţionalizare, capacitatea de a supravieţui în condiţii extreme, capacitatea de a-şi păstra identitatea etnică şi conserva patrimoniul cultural. După un secol de înstrăinare şi suferinţă, la momentul potrivit, într-o conjunctură internă şi internaţi- onală complicată, dar favorabilă interesului naţional, deputaţii Sfatului Ţării au decis, în mod democratic şi în spiritul normelor de drept inter- naţional, valabile la moment, destinul populației dintre Prut şi Nistru. Unirea Basarabiei cu România a reprezentat un act responsabil şi de mare curaj al oamenilor politici din spațiul basarabean. În condițiile în 24 ROMÂNĂ care asupra Basarabiei plana pericolul dezintegrării şi instaurării terorii roşii bolşevice, actul Unirii Basarabiei cu România reprezenta soluția de salvare a populației din ținut de perspectiva totalitară de dezvoltare, iar evenimentul ca atare este cea mai frumoasă pagină de istorie po- litică scrisă în spațiul basarabean de fiii acestui pământ şi în interesul întregii populații din acest spațiu. Beneficiile actului Unirii Basarabiei cu România s-au manifestat plenar pe diverse dimensiuni. În plan politic şi național, s-a pus capăt dominației străine, iar populației din Basarabia i-a fost oferită perspectiva dezvoltării într-un cadru politic-național firesc; s-au creat condiții favorabile pentru încurajarea activității politice, pentru perfecționarea sistemului politic pluralist, pentru dezvoltarea democratică a societății. Pe dimensiunea social-economică, prin reforma agrară, s-a creat o bază solidă de dezvol- tare a economiei, în special a agriculturii, iar țărănimea a devenit un fac- tor influent în viața politică a țării. Progrese notabile au fost înregistrate pe tărâmul cultural: învățământul, ştiința, tehnica, literatura şi artele fru- moase au îmbogățit patrimoniul cultural național românesc. Actul Unirii Basarabiei cu România, votat şi de trei deputați minoritari, a produs efecte benefice şi asupra dezvoltării minorităților naționale din Basarabia. În fine, ca urmare a actului Unirii, întreaga populație din Basarabia s-a dezvoltat într-un cadru firesc, democratic şi european. În plan internațional, legalitatea şi justețea actului Unirii votat de Sfatul Țării al Basarabiei la 27 martie 1918 au fost recunoscute de Conferința de Pace de la Paris (1919-1920). Prin Tratatul dintre România, pe de o parte, şi Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, de cealaltă parte, semnat la 20 octombrie 1920, Înaltele Părţi Contractante recunoşteau „suveranitatea României asupra terito- riului Basarabiei cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cur- sul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia şi acest vechi hotar”. * * * Acţiunile de cinstire a generaţiei Unirii, desfăşurate în fiecare an, la sfârşitul lunii martie, atât la Chişinău cât şi în alte oraşe, centre uni- versitate şi culturale din Republica Moldova şi România, atestă faptul LECȚIILE ISTORIEI 25 că societatea noastră, după o perioadă de amnezie, rătăciri regretabile, face sforţări să revină la normalitate. Românii încearcă să-şi restabi- lească memoria istorică mutilată de răuvoitorii neamului nostru, caută să-şi redefinească locul lor în peisajul civilizaţiei europene şi să se pla- seze în circuitul de valori universale. Din păcate, astăzi se cunoaşte prea puțin despre opera generației de la 1918. Cauzele unei atare situații sunt multiple, atât de natură obiec- tivă, cât şi subiectivă. Scoaterea generației Unirii din istorie, „uitarea” faptelor lor nu este un fapt accidental, nu este o treabă întâmplătoare, expulzarea din memoria colectivă a evenimentului de la 1918 a fost o acțiune programată de mai marii zilei, ale căror activități, făptuite sub lozinca construcției „viitorului luminos al omenirii”, s-au dovedit a fi destul de palide comparativ cu cele realizate de generația Unirii. Odată cu instaurarea monopolului ideologic al partidului comunist, nu- mele celor care au înfăptuit Unirea, în cel mai bun caz, a fost trecut sub vălul tăcerii, dar, în majoritatea cazurilor, au fost prezentați publicului ca exponenţii exploatatorilor ţărănimii, ca „trădători ai intereselor clasei muncitoare” şi „duşmani ai poporului”. Sub aceste stigmate de clasă s-a desfăşurat procesul de exterminare fizică a luptătorilor naționali. Despre evenimentele ce s-au desfăşurat în Basarabia în anii 1917-1918, precum şi în perioada imediat următoare, decenii la rând, propaganda comunistă a răspândit informaţii false, cu o vădită tentă antinaţională, antiromânească. Ani în şir, cei care au luptat pentru cauza națională erau prezentaţi opiniei publice drept elemente reacționare, trădătoare, exploa- tatoare sau chiar duşmani ai poporului. Aşa instituţii precum şcoala, presa, radioul, TV etc., instituţii preponderent de stat, căci cele private erau lip- să, au intoxicat minţile basarabenilor cu teorii false şi străine spiritului şi sufletului uman. Actul Unirii şi evenimentele ce i-au urmat din perioada interbelică, numele şi faptele marilor personalităţi, care au luptat pentru interesele poporului nostru, au devenit subiecte de denigrare publică, s-a încercat scoaterea lor din istorie, ştergerea lor din memoria colectivă. În timpul regimului totalitar sovietic s-a făcut totul pentru ca numele celor care au reprezentat cu onoare interesul național să dispară pen- tru totdeauna din memoria neamului nostru. Practic, câteva generații din