UNIREA BASARABIEI STUDIU Si DOCUMENTE
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
AȘEZĂMÂNTUL ION I. C. BRĂTIANU II UNIREA BASARABIEI STUDIU si DOCUMENTE CU PRIVIRE LA MIȘCAREA NAȚIONALĂ DIN BASARABIA IN ANII 1917—1918 DE 5TEFAN CIOBANU PROPESuR UNIVERSITAR MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE „CARTEA ROMÂNEASCĂ", BUCUREȘTI 19 2 9 AȘEZĂMÂNTUL ION I. C. BRĂTIANU II UNIREA BASARABIEI STUDIU $1 DOCUMENTE CU PRIVIRE LA MIȘCAREA NAȚIONALĂ DIN BASARABIA IN ANII 1917 — 1918 DE ȘTEFAN CIOBANII PROFESOR UNIVERSITAR MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE „CARTEA ROMÂNEASCĂ", BUCUREȘTI 19 2 9 BCU Cluj-Napoca ......................... ■ ,ti I <··tι·ιt·t■ll1·aι·l mi I I 1’1 3726 BIBL. UiuV. CbüJ-’SiijiU Nf. PREFAȚA Cu prilejul împlinirii a zece ani dela întregirea statului ro mân, Așezământul Ion I. C. Brătianu a luat inițiativa pu blicării unei serii de lucrări cari să cuprindă expunerea suc cintă a unirii provinciilor românești cu vechiul regat și do cumentele mai însemnate privitoare la acest act. In luna Noemvrie a anului trecut a apărut prima lucrare de acest fel: „Unirea Bucovinei” de Ion I. Nislor, cuprinzând un studiu și treizeci și trei de documente, printre cari procesele- verbale ale ședințelor Consiliului Național precum și acela al ședinței Congresului general al Bucovinei care a votat unirea. Acum se publică a doua lucrare din seria amintită : „Unirea Basarabiei” de Ștefan Ciobanii, conținând un studiu asupra mișcării naționale din Basarabia în anii 1917—1918 și asupra condițiilor în cari s'a făcut unirea, precum și un număr de o sută nouă zeci și șapte de documente. Sperăm ca până la sfârșitul acestui an să apară și cea de a treia lucrare, despre „Unirea Ardealului” de d. Al. Lapedatu, închcindu-se astfel seria anunțată mai sus. Două sunt considerentele pentru cari Așezământul Ion I. C. Brătianu a luat inițiativa acestor lucrări: întâi, nevoia de a avea o expunere obiectivă asupra împrejurărilor în care s’a făcut unirea provinciilor românești. O asemenea expunere nu se putea alcătui îndată după unire, deoarece lipsea perspectiva timpului care așează la locul lor și pune în adevărata lumină faptele și oamenii. Acum însă, după zece ani, când patimile III s’au mai potolit, ea se poate încerca. Fără îndoială că și în lucrările acestea va fi o parte de interpretare subiectivă, fatală în orice expunere istorică. Credem însă că, în linii generale, reconstituirea faptelor și explicarea lor e obiectivă. Iar dacă aceia care au luat parte la evenimentele de acum zece ani socotesc că au ceva de completat sau de rectificat, s'o facă fără întârziere. Prilejul este nemerit spre a se lămuri toate aspectele marelui act al Unirii. Altfel, peste câteva decenii, când întreaga gene rație a Unirii se va fi dus dintre noi, va fi prea târziu. Al doilea motiv pentru care Așezământul a socotit necesare publicațiile de mai sus este nevoia strângerii la un loc a ma terialului documentar care se află risipit într'o sumă de ziare, reviste, publicații și arhive, atât oficiale cât și particulare. Astăzi, adunarea acestui material se poate face cu o relativă ușurință : se găsesc colecțiile de ziare în care au apărut documente esențiale asupra unirii provinciilor; deasemenea, trăesc multe persoane care au luat parte la actul Unirii și păstrează în bibliotecile lor diferite documente din acea vreme. Ceeace se poate face azi, cum am spus, cu o relativă ușurință, va fi mult mai greu de îndeplinit peste câteva zeci de ani. E deajuns să spunem că multe din publicațiile epocei Unirii—broșuri, manifeste, chiar și gazete cum e „Cuvânt moldovenesc", apărut la Chișinău — lipsesc din biblioteca Academiei Române; pe de altă parte, hârtia din care sunt făcute aceste publicații, e de o calitate cu totul inferioară: în câteva decenii ea se va transforma în praf. Dacă ținem apoi seamă de faptul că bibliotecile și arhivele par ticulare, strânse cu truda unei vieți întregi, se risipesc la noi adeseori după moartea celui ce le-a alcătuit — semn al lipsei de respect și iubire față de munca înaintașilor — vom înțelege și mai bine de ce era nevoie ca să se purceadă fără întârziere la strângerea materialului documentar privitor la marele act al Unirii. Nu avem pretenția să credem că aceste publicații ale Așe zământului cuprind toate actele Unirii: nici n’am urmărit aceasta. E deajuns dacă ele cuprind pe cele mai însemnate. Nu ne îndoim că Statul și instituțiile culturale din Ardeal, Buco vina și Basarabia vor întregi, prin publicații similare, aceste IV culegeri de documente, dând viitorilor istorici, în câteva volume, tot materialul documentar asupra Unirii. Cu cât vor face-o mai degrabă, cu atât va fi mai bine. Documentele strânse și publicate în volumul de față de către d. Ștefan Ciobanu se pol împărți, din punctul de vedere al proveniența lor, în două categorii: 1. Documente publicate : a) în ziare : .Cuvânt Moldovenesc” 73 documente; „Ardealul” 8 doc.; „Bomânia nouă” 6 doc.; „Sfatul Țării” 3 doc.; «KieBcsaa mmcjil» 2 doc.; cOfleccaia HOBOCTn» 1 doc.; b) în „Monitorul Oficial” 11 doc.; c) în re viste : „Școala Moldovenească 1 doc.; «KmnnHeBCKia enapxiait- hlih B'bAOMOCTH» 1 doc.; d) în monografii: P. Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru, 17 doc.; V. Ghemul, Cincizeci de ani ai cooperației de credit în Basarabia 1874 — 1924, 1 doc.; e) în foi volante: 2 doc. Așa dar în total, 126 de documente. 2. Documente inedite: a) din dosarele Sfatului Țării, 67 doc.; b) din dosarele Zemstvei din Cetatea Albă 2 doc.; c) din arhive particulare, 2 doc. In total, 71 de documente. Din documentele și studiul de față al domnului Ștefan Cio banu credem că se desprind ■ câteva constatări sigure: 1. Există o strânsă legătură între revoluția și mișcarea na- -j țională din Basarabia și revoluția rusă. Fiecărei faze din re-' voluția rusă îi corespunde o fază similară în Basarabia. După faza primă a încrederii în revoluție și în guvernul provizoriu, fază numită de d. Ștefan Ciobanu, a „romantismului național”, urmează faza organizării naționale, a luptei pentru autonomie întâi, pentru completa independență după aceia. Este faza „realismului național”. Aceste două faze care se constată pe întregul cuprins al Rusiei revoluționare, au existat și în Ba sarabia. 2. Mișcarea din Basarabia a fost, ca și în Rusia întreagă, acefală. Marile fapte istorice se nasc din înbinarea a doi factori esențiali: massa poporului și personalitatea. Intre acești doi factori e o relație și influență reciprocă. Personalitatea e expo nentul massei; ea reprezintă, în gradul cel mai înnalt, tendințele V și sentimentele acesteia din urmă. La rândul ei insă, personali tatea poate influența, tocmai prin latura ei caracteristică, prin ceeace îi este propriu, massa poporului, îi poate imprima o direcție nouă, îi poate canaliza energia și avântul. Au existat oare asemenea personalități în timpul revoluției rusești, până la instalarea lui Lenin^ Credem că răspunsul e negativ. Aceeași constatare se poate face și în ce privește Basarabia. Cu drept cuvânt afirmă așadar d. Ștefan Ciobanu că mișcarea din Ba sarabia nu a fost condusă de personalități istorice; ea este o mișcare a masselor. 3. Unirea Basarabiei cu vechiul regat trebuia să se întâmple ca o necesitate istorică. Conștiința națională a Moldovenilor din Basarabia exista, înainte de răsboiul mondial, la sate, în stare latentă, iar la orașe, numai în câteva personalități de o rară valoare etică. Așa au fost, spre a nu pomeni decât pe cei morți, marele patriot și filantrop Vasile Stroescu și adâncul cunoscător al culturii românești, cinstitul Pavel Gore. Conștiința masselor moldovenești a fost trezită și a avut putința unei ma nifestări libere prin revoluția rusească. Nu puțin a contribuit la aceasta și amestecul soldaților basarabeni ca ai noștri și lupta lor comună în tranșeele din Moldova. Pe front, preotul basara bean Mateevici, admiratorul lui Eminescu, a scris cel mai frumos cânt de slăvire al limbei noastre. Se trezise glasul sângelui în mult oropsitul norod basarabean. Crescând necontenit, con știința națională trebuia să ducă în chip firesc la actul UniriL Ceeace s’a petrecut în toate regiunile Rusiei unde locuiau popoare de alt neam decât cel rusesc, procesul de separare al minorităților etnice de statul rus, trebuia să se întâmple și în Basarabia. Cu atât mai surprinzătoare apar deci pretențiile actualului stat rus asupra Basarabiei; din moment ce el a recunoscut dreptul la viață independentă a Finlandezilor, Letonilor, Lituanilor, și Polonilor, dator era să facă acelaș lucru și pentru Moldovenii din Basarabia. Cu atât mai mult, cu cât el singur a recunoscut, de curând, existența unei populații românești dincolo de Nistru, creiând republica moldovenească sovietică. C. C. GIURESCU PROFESOR UNIVERSITAR DIRECTORUL AȘEZĂMINTELOR CULTURALE BRATIANU VI INTRODUCERE. i. Mișcarea națională românească din Basarabia, din anii 1917—1918, nu și-a găsit încă interpretarea justă în literatura noastră istorică. Din cauza lipsei unei perspective istorice, care ar da posibilitate să se judece evenimentele și oamenii de atunci sine ira et studio și mulțumită faptului, că până acuma au văzut lumina zilei prea puține materiale din acea epocă, în lucrările consacrate acestei chestiuni, s’au strecurat unele note puțin obiective, s’au acreditat uneori chiar misti ficări ale adevărului istoric. Iată de ce o înșirare macar a unei părți din actele și documentele de atunci, risipite astăzi prin diferite izvoare, ar putea deschide căile adevărului pentru acei ce s’ar gândi să facă o istorie a revoluției naționale din Basarabia din anii 1917—1918. Aceste considerațiuni justifică apariția acestui volum de acte și documente, cari desigur vor fi complectate cu ceiace nu s’a putut publica și aduna, și cari nu au altă pretențiune decât aceea de a servi ca date elementare pentru o lucrare sintetică, ca puncte de plecare pentru noui orientări. Actul firesc al reîntoarcerii Basarabiei la vatra românis mului, se prezintă de obiceiu în lumina considerațiunilor de ordin personal sau național, sacrificându-se adeseori adevărul în folosul unor idei preconcepute, ca și când adevărul ar duce la o scoborîre a unui act, care este supus legilor brutale ale unei necesități istorice, ale unei dreptăți eterne.