Răspunsuri 5 iunie 2009 – 11 iulie 2010
1.
Costel Avram sau „UN OM, UN CUVÂNT” Data publicarii in Ziarul Vaii Jiului: 06/05/2009
Elevii Liceului de Informatică îi mulţumesc din suflet domnului Costel Avram, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, pentru generozitatea sa care ne-a bucurat profund. Datorită domniei sale, noi am putut vizita de ziua noastră, a copiilor, gratuit vestigiile de la Sarmizegetusa, biserica din Densuş, mănăstirea Prislop şi băile de la Geoagiu. După ce va trece campania electorală veţi putea citi, domnule Avram, un reportaj scris de noi despre această minunată excursie. Gestul dumneavoastră, domnule vicepreşedinte, vă onorează şi ne face să credem că deviza nemţească „Un om, un cuvânt” e valabilă şi pe plaiurile mioritice, ba chiar şi printre politicieni.
Adelina MIKLOSSI Clasa a X-a B
o
De: sa ne informam pe iunie 5, 2009 la 7:34 pm
Răspunde
o
cam multa reclama avramului e si el pe ceva liste electorale?
.
De: dino pe iunie 6, 2009 la 9:11 pm
Răspunde
2.
Nu e pe pe lista,Dino, dar a facut si el o fapta buna care ar trebui cunoscuta si de altii,nu?!
o
De: sa ne informam pe iunie 6, 2009 la 10:54 pm Răspunde
3.
Excelent!!!PRM in Parlamentul European.Gheata a fost sparta.La alegerile parlamentare locale sa speram ca nu vor fi alesi la nesfarsit aceeasi cioclii care isi schimba din cand in cand logourile si culorile
o
De: Vasi M. pe iunie 7, 2009 la 9:28 pm
Răspunde
4.
Rezultate finale la Vulcan: 1. psd 32,81 % 2. prm 18,96 % 3. pdl 16,77 % 4. pnl 11,89 % 5. eba 8,05 % 6. udmr 5,73 % 7. p. abraham 1,34 % 8. pntcd 1,03 % 9. f civica 0,38 % Mulţumim pentru încredere! Dorel Şchiopu
o
De: Dorel Şchiopu pe iunie 8, 2009 la 8:58 am
Răspunde
5.
PRM-ul este castigatorul moral al alegerilor europarlamentare.Bravo PRM.Felicitari organizatiilor locale.
o
De: grasu pe iunie 8, 2009 la 11:55 am
Răspunde 6.
…peremeul numai castigator moral a fost inca de la infiintare doar ca puterea o detin aia fara moralitate:)))
o
De: Tram Bulina pe iunie 8, 2009 la 12:20 pm
Răspunde
7.
În contextul politic mioritic, PRM devine o necesitate. Păcăt că nu are pârghiile media de partea sa. Dimpotrivă, dacă procentul Eba e considerat un succes personal într-o luptă “crâncenă” cu ostilităţile celor ce nu îi recunosc meritele, procentul PRM este apreciat drept un produs al mass media cauzat de episodul “arestarea lui Becali”. Rezultatele celorlalte formaţiuni politice nu interesează, “sunt meritate, de la sine înţelese”. Sunt curios cum ar fi arătat statisticile dacă PRM-ul ar fi avut timpi de antenă similari concurenţei şi dacă mesajele transmise de partid nu ar fi fost distorsionate de aceleaşi refrene cu extremismul. Cu toate acestea, scorul este unul bun.
o
De: dant pe iunie 8, 2009 la 2:19 pm
Răspunde
8.
Petrila: PSD+PC – 29,71 %, PD-L 20,66 %, PRM – 20,61 %, PNL – 13,10 %, UDMR – 11,51 %,.Elena Băsescu – 7,69 %
Petroşani: PSD+PC – 28,54 %, PD-L – 19,27 %, PRM – 16,63 %, PNL – 12,60 %, Elena Băsescu – 12,14 %, UDMR – 7,45 %
Aninoasa: PSD+PC – 22,03 %, PRM – 21,47 %. PD-L – 20,63 %, Elena Basescu – 16,08 %, PNL – 13,01 %, UDMR – 4,09 %.
Vulcan: PSD+PC – 32,81 %, PRM – 18,96 %, PD-L – 16,77 %, PNL – 11,89 %, Elena Băsescu – 8,05 %, UDMR – 5,73 %, Pavel Abraham – 1,34 %, PNŢ-CD – 1,03 %, Forţa Civică – 0,38 %.
Lupeni: PSD+PC – 48,46 %, PRM – 14,81 %, PD-L – 10,37 %, PNL – 8,92 %, Elena Băsescu – 5,47 %, UDMR – 8,72 %.
Uricani: PSD+PC – 56,93 %, PRM – 14,44 %, PD-L – 11,00 %, Elena Băsescu – 6,97 %, PNL – 6,84 %, UDMR – 2,90 %. {http://www.zvj.ro/node/1594} o
De: info media pe iunie 8, 2009 la 2:26 pm
Răspunde
9.
mai mult ca orice surprinde votul primit de prm in bucuresti
o
De: deontologu pe iunie 8, 2009 la 4:03 pm
Răspunde
10.
Biroul Electoral Central a anuntat, la ora 16:30, noile rezultate partiale ale euroalegerilor, dupa numaratoarea a 100% din voturi. Iata noile procente: * PSD+PC: 31,07% din sufragii (1.504.218 voturi); * PD-L: 29,71% (1.438.000 voturi); * PNL: 14,52% (702.974 voturi); * UDMR: 8,92% (431.739 voturi); * PRM: 8,65% (419.094 voturi); * Elena Basescu, candidat independent: 4,22% (204.280 voturi); * PNTCD: 1,45% (70.427 voturi); * Abraham Pavel, candidat independent: 1,03% (49.864 voturi); * Forta Civica: 0,40% (19.436 voturi). Numarul total al alegatorilor care s-au prezentat la urne este de 5.035.297, reprezentand 27,67% din totalul cetatenilor cu drept de vot (18.197.316). Total voturi valabil exprimate: 4.840.032 – 96,12%, total voturi nule: 194.621, respectiv 3,86%.
o
De: sa ne informam pe iunie 8, 2009 la 8:16 pm
Răspunde
11.
PRM profita de prestatia PDL si PSD PRM a obtinut un neverosimil scor de peste 8 procente, locul 4 in peisajul politic. “Este ziua revansei pentru partidul nostru”, a anuntat Vadim Tudor. La parlamentarele de anul trecut, PRM abia a obtinut 4 procente, ratand intrarea in Parlament. Iar supriza este cu atat mai mare cu cat PRM nu a fost prea vizibil in mass-media in perioada campaniei. PRM a alocat foarte putini bani pentru campania sa, iar cei doi lideri, Corneliu Vadim Tudor si Gigi Becali, nu au facut deplasari prin tara pentru mitinguri si intalniri cu alegatorii. S-au limitat la Bucuresti si imprejurimi. Prim-vicepresedintele PRM, Lucian Bolcas, a venit cu explicatia ca nationalismul a inceput sa prinda la romani. “Oamenii s-au saturat sa mai voteze partide ca PDL si PSD”, a afirmat Bolcas.
Pe de alta parte, directorul Institutului de Politici Publice, Adrian Moraru, sustine ca PRM a urcat in ultima perioada pe fondul unor mari nemultumiri fata de PSD si PDL: “PRM nu este mai bun acum decat la alegerile din toamna, nu sunt altii in acest partid decat in 2004 sau 2008″, a spus Moraru. Cel mai bun scor l-a obtinut PRM in judetele Hunedoara (11%), Vaslui (12%), Buzau (9%), Botosani (9%), iar in judetele Neamt si Dambovita a obtinut locul trei, surclasand PNL. De exemplu, la Hunedoara, in Valea Jiului, in orase miniere ca Petrosani, Aninoasa, Petrila, Uricani, Vulcan, PRM a obtinut peste 20% din voturi, dupa PSD, intrecand PDL si PNL. Acest lucru, in conditiile in care la Petrosani, Aninoasa si Petrila primarii sunt democrat-liberalii. “Oamenii care mergeau la vot spuneau clar ca voteaza cu PRM pentru ca s-au saturat de promisiunile facute de actuala putere”, ne-au declarat surse din PSD. In judetul Dambovita nu exista nici un primar si nici un consilier judetean din partea PRM.
Totusi, PRM a obtinut al treilea scor la europarlamentare. “PRM nu a facut campanie in judetul nostru. Doar a profitat de dezintegrarea PNL”, a spus presedintele consiliului judetean, Florin Popescu. La Buzau, unde PRM a castigat 9 procente, acelasi scenariu: fara campanie electorala, fara existenta unei filiale puternice, dezorganizata dupa rezultatul de 3 procente obtinut la parlamentare. De asemenea, 26% din romanii din Irlanda au votat cu PRM.
o
De: grasu pe iunie 9, 2009 la 11:28 am
Răspunde
12.
behecali a urcat peremeu.asta o sustine chiar el spunand:”am revitalizat partidul”.si pe de-o parte chiar are dreptate.daca nu era scandalul arhicunoscut nu se mai pomenea de pereme.oricum ne asteptam ca behecali sa se dezica de pereme si sa revina la hoinarelile lui pe campul de lupta al luminii.
o
De: deontologu pe iunie 9, 2009 la 4:06 pm
Răspunde
13.
Corneliu Vadim Tudor: Ma solidarizez cu Becali. Daca lui nu i se da voie, nu ma duc nici eu la Bruxelles de Alina Neagu HotNews.ro Marţi, 9 iunie 2009
Vadim si Becali se solidarizeaza “Ma solidarizez cu Gigi Becali si, daca lui nu i se va da voie, nu ma duc nici eu la Bruxelles” – asa a comentat liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, decizia Judecatoriei sectorului 1, care a hotarat, marti, sa mentina interdictia de a parasi tara pentru finantatorul echipei de fotbal Steaua, potrivit Mediafax.
“Este un abuz grav, care demonstreaza ca justitia este cea mai rusinoasa institutie din Romania. Sa nu uitam ca judecatorii si-au votat singuri maririle de salarii”, a continuat Corneliu Vadim Tudor. “Judecatorul care a luat aceasta decizie ar trebui sa inteleaga ca Gigi Becali nu a candidat la Ciorogarla, ci pentru Parlamentul European si el trebuie sa se duca acolo”, a adaugat liderul PRM, care este de parere ca “Romania este tara in care s-a nascut teatrul absurdului”.
o
De: sa ne informam pe iunie 9, 2009 la 11:00 pm
Răspunde
14.
Tricolorul, nr. 1580, editia din 09.06.2009
PRM cere Parchetului General o anchetă penală cu privire la uriaşa fraudă electorală
Autor : BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE 8 iunie 2009
Comunicat de Presă Luni, 8 iunie a.c., l a sediul central PRM, din Strada Emile Zola nr. 2, a avut loc Conferinţa de Presă a domnului Corneliu Vadim Tudor după anunţarea rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European. Preşedintele Partidului România Mare a mulţumit presei pentru maniera corectă în care a reflectat aceste alegeri, mai puţin excesele şi atacurile nedemne ale unor posturi de Televiziune. Domnia-sa a informat că formaţiunea politică pe care o conduce va avea 3 reprezentanţi în Parlamentul European – Corneliu Vadim Tudor, George Becali şi Ciprian Tănăsescu – un rezultat mulţumitor, avînd în vedere frauda colosală înregistrată şi în cadrul acestui scrutin. De altfel, avocata Mariana Ştefan, reprezentanta PRM în Biroul Electoral Central, a informat că se va cere Parchetului General o anchetă penală legată de această situaţie, prin care proporţia şi ierarhia votului au fost deformate într-un mod deosebit de grav. Peste 600.000 de persoane (16% din votanţi) au votat pe Liste Suplimentare, iar aproape 200.000 de buletine (reprezentînd 5% din numărul celor care s-au prezentat la urne) au fost declarate nule, cele mai multe dintre ele în defavoarea PRM. România, a arătat domnul Corneliu Vadim Tudor, este singurul din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene în care s-a permis „turismul electoral”, a cărui victimă a fost tot PRM, partid al cărui scor real la aceste alegeri este de peste 20%. Se va cere anularea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului Boc care permite această modalitate de fraudare a alegerilor. În altă ordine de idei, s-a arătat că Elena Băsescu a avut doar 1%, iar scorul care i se acordă viciază profund rezultatele votului, pentru că acolo erau procentele altora. Cu toate acestea, a arătat domnul Corneliu Vadim Tudor, PRM a aplicat o revanşă exemplară celor care îi cîntau prohodul. Partidele naţionale nu mor niciodată. Semne de întrebare ridică, în schimb, prezenţa în Parlamentul European a unor şovini şi terorişti de genul lui Laszlo Tökes şi Sogor Csaba, care cer dezmembrarea teritorială a ţării exact în acest moment, în care Europa se îndreaptă spre unificare. Rezultatul obţinut de PRM la alegerile pentru Parlamentul European reprezintă uvertura ofensivei finale a forţelor naţionale şi justiţiare pentru cucerirea întregii puteri în România, a subliniat, în încheiere, Tribunul.
o De: sa ne informam pe iunie 10, 2009 la 11:13 pm
Răspunde
15.
http://schimbarea.blogspot.com/2009/06/marea-conspiratie-gripei.html
o
De: sa ne informam pe iunie 12, 2009 la 9:29 pm
Răspunde
16.
http://antiue.wordpress.com/2009/06/10/au-trecut-alegerile-europarlamentare-ce-bine/
o
De: sa ne informam pe iunie 12, 2009 la 9:34 pm
Răspunde
17.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22316
o
De: sa ne informam pe iunie 13, 2009 la 12:55 am
Răspunde
18.
CS Vulcan in criza… http://www.liga2.ro/liga-3/vand-acoperisul-de-la-stadion-la-fier-vechi-4558981
o
De: soarta banului pe iunie 16, 2009 la 5:29 pm Răspunde
19.
Tricolorul, nr. 1587, editia din 17.06.2009
Un preot din Gorj face o profeţie:
Autor : C.I. (Articol reprodus din ziarul „Lupta în Gorj”, nr. din 16 iunie 2009)
„VADIM ESTE CEL CHEMAT SĂ FIE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI!” Mai mult supărat pe justiţia laică, reprezentanţii acesteia părînd să nu mai aibă nici un Dumnezeu, preotul din Muşeteşti crede că cel chemat să fie preşedinte la următoarele alegeri prezidenţiale ar fi Corneliu Vadim Tudor. Cu o singură condiţie. Nu este vorba de un canon dat de faţa bisericească gorjeană, ci de o sugestie. Dacă acesta, adică Vadim, apare pe un post de Televiziune şi spune că, atunci cînd va ajunge preşedinte, va sprijini clerul din România, toţi parohii din ţară îşi vor sfătui enoriaşii să îl voteze pe „cel chemat”. Afirmaţia, făcută la sediul unui partid, pentru început a stîrnit un pic de ilaritate, dar după ce părintele şi-a dus raţionamentul pînă la capăt, audienţa a căzut pe gînduri. Rămîne de văzut dacă mesajul preotului din Muşeteşti va ajunge la Vadim şi dacă acesta va cădea în transă, cum i se mai întîmplă, şi va da curs pildei preoţeşti.
o
De: sa ne informam pe iunie 16, 2009 la 11:35 pm
Răspunde
20.
http://dacia.org/forum.php?homeinclude=topicdetails&forum_id=5&category_id=13&post_id=308
o
De: sa ne informam pe iunie 17, 2009 la 8:52 am
Răspunde
21.
Manowar in Romania – 5 iulie – B’ESTFEST AFTERSHOCK http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-5034801-video-patru-zile-bestfest-2009-prima-confirmare- manowar.htm
o
De: vulcanic pe iunie 18, 2009 la 1:19 am Răspunde
22.
Tricolorul, nr. 1588, editia din 18.06.2009
Ion Cristoiu îl confirmă pe Nostradamus:
Autor : Prof. univ. dr. ing. ALEXANDRU MĂRUŢĂ Laureat al Premiilor Academiei Române, Decan de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
Tribunul Vadim va fi preşedintele României Într-o serie de trei articole, publicate în ziarul „Tricolorul” şi reluate în revista „România Mare” (numerele din 3 şi 16 aprilie şi cel din 15 mai) arătam că marele profet postbiblic Nostradamus a prevăzut că următorul preşedinte al României va fi domnul Corneliu Vadim Tudor, iar în numărul din 5 iunie al revistei „România Mare”, am arătat drept condiţie necesară aceea ca PRM ŞI CORNELIU VADIM TUDOR să intre în Parlamentul European. Relatam acolo despre frica de Vadim, frica de revenire a PRM după stupidul vot uninominal, prin care numeroase personalităţi au fost împiedecate să intre în forumul legiuitor al ţării. Această condiţie a fost îndeplinită, deşi s-au depus eforturi pentru a evita intrarea PRM în Parlamentul European prin diferite procedee (de la critici aduse Tribunului, şi „grija” că PRM nu va face nimic acolo, pînă la împiedecarea oricărei apariţii a unui videoclip propagandistic pe micile ecrane, etc).. Cum am ajuns la ideea că Nostradamus l-a văzut pe Tribunul VADIM ca viitor preşedinte al României, este consemnat în articolele citate, care ar trebui recitite.Reproduc aici partea esenţială din ultimul, decodificînd complet cele scrise în catrenul referitor la starea naţiunii după evenimentele din anul 1989: Le changement sera fort dificile Cité, province au change gain fera Coeur haut, prudent mis, chassé lui habile, Mer, terre, peuple, son état changera. Adică: Schimbarea va fi foarte dificilă; Cu prilejul schimbării se va face cîştig oraşe, provincii Cel cu inima înaltă, înţeleaptă, va fi pus , cel abil va fi gonit În ţară, pînă la mare, poporul îşi va schimba statul (starea). Reamintind că grupul ”au” în limba franceză se citeşte „o” toate literele celui de al treilea vers al catrenului se pot pune sub forma: „Apte CORNELIU TUDOR mis, lie BASESCU hhh” adică, păstrînd semnificaţia versului şi cunoscînd că apte = destoinic iar ile = lepădătură, vom avea: „Destoinicul CORNELIU TUDOR va fi pus, lepădătura BASESCU hhh” Se înţelege că Băsescu va fi cel gonit (chassé), întrucît litera h, mută în limba franceză, pronunţată în succesiune, dă ideea de respingere, silă. Oricum, asta n-am spus-o noi, a spus-o Nostradamus. Revenind la semnificaţia titlului, reamintim că în seara zilei de 9 iunie, la emisiunea‚ „Ştirea zilei”, coordonată de frumoasa Gabriela Vrînceanu Firea, într-o discuţie cu interlocutorul său, dl. Ludovic Orban, la întrebarea „Cine va fi viitorul preşedinte al României”, genialul analist politic român din zilele noastre, Ion Cristoiu. răspunde prompt şi pune pariu că acesta va fi Corneliu Vadim Tudor. Iată o confirmare de răsunet a prezicerilor magului din Salon (Nostradamus). Explicatie poza: Anul 1996. La Opera Română se lansează candidatura la Preşedinţia României a lui Corneliu Vadim Tudor. În primul rînd de scaune, Ion Cristoiu şi Floriana Jucan. Alături, nepoata candidatului, Daniela, şi soţul ei, predicatorul american Martin Malette. Au trecut 13 ani de atunci…
o
De: sa ne informam pe iunie 18, 2009 la 8:04 am
Răspunde
23. http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22452
o
De: sa ne informam pe iunie 18, 2009 la 11:34 pm
Răspunde
24.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22458
o
De: sa ne informam pe iunie 20, 2009 la 12:33 am
Răspunde
25.
Tricolorul, nr. 1591, editia din 22.06.2009
Primul sondaj după alegerile de la 7 iunie dă PRM cu 20%
Întîiul sondaj de opinie realizat după alegerile pentru Parlamentul European, cu scopul de a informa Palatul Cotroceni, confirmă ascensiunea Partidului România Mare. Datele metodologice sînt următoarele: l Perioada 17-20 iunie. l Eşantion: 3.000 de persoane cu drept de vot. | Marja de eroare: ± 3%. La întrebarea: „Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru Parlamentul României cu ce partid aţi vota?“ au fost date răspunsurile: 1) PSD: 32%; 2) PRM: 20%; 3) PD-L: 18%; 4) PNL: 17%; 5) UDMR: 4,8%.
o
De: sa ne informam pe iunie 22, 2009 la 8:47 am
Răspunde
26.
Foarte putin probabil rezultatul sondajului.PRM a obtinut un scor bunicel si un numar nesperat de europarlamentari.Asta nu a propulsat in sondaje atat de mult partidul.Pozitia UDMR ar trebui sa dea de gandit.Chiar daca UDRM intra in marja de eroare,stim cum se pozitioneaza electoratul traditional- udmrist deci ar fi ceva mai sus.Si e cam mare distanta dintre PSD si urmatorul partid.
o De: Vasi M. pe iunie 22, 2009 la 5:39 pm
Răspunde
27.
Nu cred in improbabilitatea rezultatelor sondajului mentionat mai sus deoarece ar insemna ca: 1.Sondajul este o facatura ceea ce ar descalifica redactia Tricolorului. 2.Sondorii sunt nepriceputi si acest fapt este improbabil. 3.Rezultatele PRM la europarlamentare erau de asteptat sa fie mai mari decat cele oficiale deoarece in conditiile inceputului de criza era firesc ca electoratul roman sa se radicalizeze.Chiar si in conditiile unei uriase rate de absenteism electoral,era de presupus ca si PRM sa- si coaguleze nucleul dur,nationalist,care nu poate fi sub 8-10% din intentiile de vot la care se adauga si electoratul PNG,care in buna masura a votat cu PRM si in 2000 si 2004,cam 4-5%,in total 12-13%/14- 15%,cam cat a avut PRM in 2004.Daca mai adaugam electoratul fluctuant,putem concluziona ca in conditiile unor alegeri corecte – in momentul de fata – PRM poate spera la 17-18%, poate chiar 20-21% din voturile exprimate de electorat. Distanta dintre PSD si PDL este explicabila prin faptul ca,int-adevar,PSD este un partid mare,bine organizat in teritoriu si cu multi simpatizanti ceea NU ce este valabil si pentru PDL,un partid gogoasa- umflata de Basescu &Co,care poate sa “rasufle” la primele “electrosocuri” ale crizei financiar- economice. Probabil, sondajul de sus este facut de oameni specializati si nesimpatizanti ai puterii actuale,altfel ne “trezeam” cu cel putin 30% pentru PDL si cel mult 7-8% pentru PRM. UDMR se incadreza in limitele-i cunoscute cu aceea marja de eroare,deci 6-7%,in conditiile in care romanii vor participa masiv la vot, daca nu, ei udemeristii vor merge incolonati la vot, ca de obicei si vor obtine iarasi 8-9%…
o
De: Tudor H. pe iunie 23, 2009 la 9:12 am
Răspunde
28.
http://www.jurnalul.ro/stire-politic/afacerile-familiei-ridzi-la-petrosani-512389.html
o
De: jaful la el acasa pe iunie 23, 2009 la 7:58 pm
Răspunde
29.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22529
o De: sa ne informam pe iunie 24, 2009 la 8:06 am
Răspunde
30.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22533
o
De: sa ne informam pe iunie 24, 2009 la 8:09 am
Răspunde
31.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22548
o
De: sa ne informam pe iunie 25, 2009 la 6:54 am
Răspunde
32.
http://ziarero.realitatea.net/categorie.php?cat=Breaking+News
o
De: grasu pe iunie 25, 2009 la 7:28 pm
Răspunde
33.
Se-ngroasa “gluma” iredentista maghiara:
http://www.napocanews.ro/2009/06/maghiarii-pregatesc-un-concept-comun-de-autonomie-si-o- proclamatie-privind-tinutul-secuiesc.html
o De: sa ne informam pe iunie 25, 2009 la 8:43 pm
Răspunde
34.
Tricolorul, nr. 1595, editia din 26.06.2009
Corneliu Vadim Tudor îl învinge pe Traian Băsescu în turul II al alegerilor prezidenţiale
Sorin Oprescu este calul cîştigător al partidei Anti-Băsescu din PSD, iar războiul dintre cele două ta bere poate duce la ruperea partidului Conform unui sondaj de opinie pentru uz intern privind alegerile prezidenţiale, Sorin Oprescu este peste Mircea Geoană la capitolul încredere, iar Corneliu Vadim Tudor îl învinge pe Băsescu în turul II al alegerilor prezidenţiale În PSD se dă în aceste zile o bătălie care poate duce chiar la ruperea în două a partidului. Subiectul îl constituie susţinerea pentru turul II al alegerilor prezidenţiale a lui Mircea Geoană sau a lui Sorin Oprescu. Acest subiect a determ inat formarea în PSD a două masse critice: una grupată în jurul lui Mircea Geoană şi al vicepreşedinţilor partidului membri ai guvernului, iar cea de-a doua coagulată în jurul preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, care vrea să redobîndească, prin orice mijloc, puterea pe care a avut-o odată în partid. Un sondaj comandat pentru uz intern arată că, dacă duminică ar fi alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu ar obţine 32%, Mircea Geoană 27%, Corneliu Vadim Tudor 24%, Crin Antonescu 12%, alţii 2%. Sondajul mai conţine, separat de interogarea cu privire la prezidenţiale, şi întrebarea: „În ce politician aveţi cea mai mare încredere?”, întrebare unde Sorin Oprescu a cumulat 40% din opţiunile repondenţilor. În realitate, scorurile sînt diferite, Vadim aflîndu-se pe locul I. Îngrijorător pentru PSD este faptul că singurul care creşte în sondaje este Corneliu Vadim Tudor, cu şanse reale de a-l depăşi pînă în toamnă pe Mircea Geoană. În analiza făcută cu această ocazie, specialiştii americani spun că „Creşterea lui Vadim poate pune în pericol locul 2, iar eventuala prezenţă a unui candidat propriu al UDMR va complica ireparabil situaţia”. Spaima că nu vor avea un candidat în turul II a determinat relansarea propunerii ca Sorin Oprescu să fie susţinut drept candidat pentru prezidenţiale ca independent, iar Mircea Geoană să joace rolul „iepuraşului”, pentru ca în turul II să-i dea voturile lui Sorin Oprescu. Acesta din urmă este consiliat de un grup extrem de influent de foşti generali din structurile informative, din care putem aminti pe Radu Timofte, Ionel Marin şi Dumitru Iliescu, care îşi construiesc strategia pe o realitate sociologică valabilă la nivel de Bucureşti, aceea că 75% dintre bucureşteni spuneau că ar vota un candidat independent! Gruparea din jurul lui Geoană, în frunte cu Viorel Hrebenciuc (care, neoficial, este şeful campaniei prezidenţiale a lui Mircea Geoană) nu acceptă sub nici o formă acest plan, mergînd pînă la a ameninţa că „rupe partidul în două”. Hrebenciuc aproape i-a strigat lui Ion Iliescu: „Nu voi renunţa niciodată la şansa istorică de a-l bate pe Băsescu la prezidenţiale pentru că voi sînteţi pe tuşă. Voi găsi eu modalitatea să îl opresc pe Vadim fără Oprescu”. (?!) Analiza făcută pe acest sondaj de către americanii plătiţi cu bani grei de Mircea Geoană mai arată că, într-un eventual tur II, disputat între Corneliu Vadim Tudor şi Traian Băsescu, primul poate cumula toate voturile Anti- Băsescu. Rezultatul ar fi 58% Corneliu Vadim Tudor şi 42% Traian Băsescu, ceea ce ar duce la înlăturare a de la Cotroceni a Piratului.
o
De: sa ne informam pe iunie 26, 2009 la 12:35 am
Răspunde 35.
http://www.youtube.com/results?search_query=Go%2C+Ridzi%2C+go%21&search_type=&aq=f
o
De: grasu pe iunie 26, 2009 la 8:25 am
Răspunde
36.
De ziua TRICOLORULUI:
Trăiască România-Cenaclul Flacăra
Suntem de e nevoie, o ţară de soldaţi, Suntem de e nevoie, un lanţ de munţi Carpaţi, Durerea ţări noaste făcută-i să ne doară, Ne place libertatea ca oameni şi ca ţară, Şi soarele dreptăţii să lumineze sfânt, O ţară în roşu, galben şi albastru pe pământ, Acesta-i viaţa noastră, aceasta ni-i tăria, Trăiască libertatea, trăiască România, Trăiască în fericire şi linişte poporul, Trăiască România, trăiască TRICOLORUL.
Semnificaţii: l. Albastru (mai azuriu în varianta moldovenească): Reprezintă cerul şi aerul, cel mai nobil element după foc, simbolizând buna credinţă şi principiul vieţii ca dar divin.
2. Galben: (auriu): Simbolul bogăţiei şi a puterii de regenerare a omului şi a naturii, rodită şi gospodărită de blândeţea lui Dumnezeu, care din lume îşi face aureolă şi o luminează autarhic cu mintea sa.
3. Roşu: Simbolul de distincţie a regalitaţii basileice, a măririi, îndrăznelii şi singurătăţii în măreţie şi decizie. Dacă luăm în seamă că roşul este culoarea princiară prin excelenţă, înseamnă că se poate figura tricolorul românesc, printr-o triplă reprezentare a sensului său: cerul, pământul şi omul.
o
De: doar patriot(desi nu mai e la modă) pe iunie 26, 2009 la 8:44 am
Răspunde
37. http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22588
o
De: Pentru Romania Mare pe iunie 26, 2009 la 3:29 pm
Răspunde
38.
Tricolorul, nr. 1596, editia din 27.06.2009
Situaţie umilitoare pentru şeful Statului Român: Băsescu a fost huiduit de ungurii din Miercurea Ciuc!
Ieri, tătarul nebun s-a dus să se milogească de unguri, ca să-l voteze la Preşedinţia României. În viclenia lui sinistră, derbedeul de Băsescu a ales ca pretext Ziua Drapelului, pe care, sanchi, a vrut s-o sărbătorească la Miercurea Ciuc. Dar în ce condiţii? Jalnice! Era beat mort, irascibil şi mitocan. Văzînd el că ungurii s-au prins de şmecheria lui şi că primarul din Miercurea Ciuc îl boicotează prin absenţă, Beţivanul cu Pamperşi la popou a făcut o criză de nervi şi a înjurat ca ultimul boschetar. Aflat prin preajmă, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna a auzit totul, aşa că a început scandalul. Pur şi simplu, ungurii l-au huiduit pe golan! Care, din roşu, s-a făcut negru la faţă, de supărare şi neputinţă, drept pentru care băga mîna în buzunar şi lua nişte pastile, fără apă, pe care le sugea. A făcut chestia asta de 3-4 ori. Imediat, ungurii i-au dat replica: au anunţat că au, şi ei, un candidat la Preşedinţia României, pe handicapatul Kelemen Hunor. Asta, ca să-şi ia Băsescu gîndul de la voturile lor. Şi astfel a plecat idiotul naţional cu coada între picioare. Ce să-ţi povestesc, l-a apucat patriotismul, brusc, pe un nemernic care i-a băgat pe unguri la guvernarea României…
o
De: Pentru Romania Mare pe iunie 26, 2009 la 11:25 pm
Răspunde
39.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22593
o
De: Pentru Romania Mare pe iunie 26, 2009 la 11:26 pm
Răspunde
40. http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/dorin-suciu-%E2%80%9Ecine-reprezinta-romania-in- parlamentul-europei%E2%80%A6%E2%80%9C/
o
De: Pentru Romania Mare pe iunie 27, 2009 la 8:12 pm
Răspunde
41.
http://studiidacologice.com/traianus-%E2%80%9Ecantec-pentru-dacii-nostri%E2%80%9C/
o
De: Pentru Romania Mare pe iunie 27, 2009 la 8:19 pm
Răspunde
42.
http://revista-ecoul.com/ecoul-zilei/mariana-gurza-%E2%80%9Emisterul-mortii-lui- eminescu%E2%80%9C/
o
De: Pentru Romania Mare pe iunie 27, 2009 la 8:23 pm
Răspunde
43.
Ziarul Tricolorul mai face exercitii mediatice.Asa sunt practicile in presa iar sondajele de opinie fac parte din meniu.PRM nu spera sa obtina scorul respectiv la europarlamentare si nu vad cine ar fi asteptat mai mult de cat s-a obtinut.Jocul exagerat al sondajului de opinie poate face bine dar cand este jucat la timp.Sondajul publicat in Tricolorul e anacronic…il admir pe Vadim ft mult dar face din compromis arta elasticitatii coloanei vertebrale.Incet,incet se indeparteaza cei din garda veche si raman aceiasi patinatori in du-te-vino dintr-un partid intr-altul.
o
De: Vasi M. pe iunie 30, 2009 la 7:37 pm
Răspunde 44.
http://gazetavaii.ro/category/eveniment/
o
De: doar patriot(desi nu mai e la modă) pe iulie 8, 2009 la 12:14 am
Răspunde
45.
ROMANIA MARE Nr.989 Anul XX Vineri 10 IULIE 2009
TRAIAN BASESCU SE AGATA DE ULTIMA SPERANTA DE SALVARE: VRAJITOARELE.
De citeva luni incoace, mai multi emisari ai lui Basescu (in special femei) alearga, in nestire, de la un capat la altul al tarii, calcind pragul unor persoane cu insusiri paranormale. Nu vom divulga numele ghicitoarelor, clarvazatoarelor si vrajitoarelor, nici localitatile unde stau acestea, fiindca nu vrem sa pateasca ceva. Vom destainui, insa, identitatea uneia dintre curioasele care bat des la usa lor: Elena Udrea. Invariabil, mesagerii Chiriasului de la Cotroceni le intreaba pe cele la care apeleaza: ,,Va obtine dl. Basescu al doilea mandat de presedinte?,, Si tot invariabil, de parca ar fi intelese intre ele, acestea raspund: NU! Unele, mai temerare, zic si mai mult: ca nici nu apuca alegerile si va cadea secerat de boala. ,,Nu puteti sa faceti ceva ca sa cistige, totusi, alegerile, fiindca a facut atita bine, la atitia oameni?,, – pluseaza slugile de la Cotroceni. Raspunsul e tot categoric: NU! ,,Si atunci, pe cine vedeti cistigator?,, – incearca, timid, emisarii sa le traga de limba pe gazde. ,,Un om inalt si cu multa carte, caruia i s-a facut o mare nedreptate la alte alegeri si acum Dumnezeu ii va rasplati credinta. Mai vedem ca are doua fetite si se roaga la Dumnezeu in genunchi. Lumea va iesi in strada pina la alegeri si vor fi mai multe revolte populare. Unii vor incerca sa fure alegerile, din nou, dar nu-i va lasa strainatatea, fiindca tulburarile vor fi cumplite,,. in sfirsit, o ultima intrebare: ,,Cine va fi acel om ales?,, – ,,Vadim, maica. El va iesi presedinte, imi apare aici ca inca din prima,,. Mai mult decit atit, dar o femeie inalta si bruneta i-a cerut unei clarvazatoare sa o ,,lucreze,, pe nevasta lui Basescu (probabil rivala ei), sa-i faca rau, dar aceasta (o batrina cu frica lui Dumnezeu) a refuzat.
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 8:04 pm
Răspunde
46.
Ziarul Tricolorul nu face exercitii mediatice,pentru ce,sa testeze pe cine si de ce?! A preluat un sondaj al serviciilor secrete tinut secret de cei de la Cotroceni care este inconvenabil si de rau augur pentru Basescu si nu numai. Anacronic este sa crezi ca romanii nu se desteapta si nu se orienteaza spre Vadim si PRM; si eu,un “anacronic”,cred in el(sondajul) si ca mine sunt multi… Vadim a avut coloana “elastica” si a facut unele compromisuri ilogice,inutile si distructive pt.miscarea nationala romana cu cativa ani in urma (impacarea cu evreii-Holocaustul,intrarea in PPE etc.) datorita sfaturilor “intelepte” ale unora din vechea garda care au tradat PRM – Ciontu,Lupoi,L.O.Vasilescu,Ezerghep,Buruiana s.a. dar sunt si unii din liderii judeteni si locali care sunt pregatiti sa tradeze dar miscarea lui Vadim in legatura cu Becali i-a luat prin surprindere prin eficacitatea sa buimacindu-i si le-a amanat planurile “marete” de tradare,de indepartare a lui Vadim sau de punere a lui pe linie moarta.Timpul va cerne tot ce este de cernut si va limpezi lucrurile in partid. Dupa venirea lui Vadim Tudor la conducerea Romaniei se va pune problema intaririi cu adevarat a PRM,de tranformare a acestuia intr-un mare partid nationalist-crestin care va castiga alegerile parlamentare anticipate,acestuia alaturandu-se multi oameni valorosi,o parte dintre ei nefiind pana atunci inregimentati politic… P.S.Pana la proba contrarie,consider venirea in PRM a lui C.Stefanescu dar si a lui M.Marinescu de bun augur,mai ales a primului,chiar daca au trecut pe la alte partide…Decat “patrioti” din vechea garda care sa fuga ca lasii la alte partide sau sa puna la cale comploturi ordinare impotriva lui Vadim pt.anihilarea cu totul a ceea ce a mai ramas din PRM, mai bine oameni precum cei doi…
o
De: Tudor H. pe iulie 10, 2009 la 10:11 pm
Răspunde
47.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22890
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 10:49 pm
Răspunde
48.
Tricolorul, nr. 1607, editia din 10.07.2009
Tineretul peremist a dezbătut, la Petroşani, cum poţi face politică eficientă cu bani puţini şi idei îndrăzneţe
Autor : DOREL VULPOIU
Organizaţia de Tineret a Partidului România Mare a organizat sîmbătă, 4 iulie 2009, la Petroşani, o întrunire regională. Întîlnirea, prezidată de preşedintele Fililalei Judeţene PRM Hunedoara, Costel Avram, s-a bucurat de participarea tinerilor din judeţele Hunedoara, Gorj, Mehedinţi şi Caraş-Severin şi a liderilor locali ai filialelor din Valea Jiului (Daniel Moraru din Uricani, Dorel Şchiopu din Vulcan, Emanoel Andronache din Petrila şi Florin Racoţea din Petroşani). Ordinea de zi a întrunirii regionale a tinerilor peremişti, ţinută în sala de consiliu a primăriei din Petroşani, a cuprins, la început, un mesaj al preşedintelui OTRM, Dorel Vulpoiu (care a vorbit şi despre implementarea hotărîrilor Biroului Permanent al OTRM la nivel judeţean). Apoi, Mircea Mincea, preşedintele OTRM Hunedoara, a prezentat modalităţile de finalizare a iniţiativelor cetăţeneşti în spiritul Legii 215/2001, văzute ca oportunităţi de afirmare a tinerilor peremişti din localităţile unde partidul nu are reprezentanţi în consiliile locale. Călin Bucălete, secretar general al OTRM, şi Daniel Moraru, preşedintele PRM Uricani, au susţinut prelegeri privind implicarea OTRM în susţinerea candidatului PRM la alegerile prezidenţiale. Ultimul vorbitor a fost preşedintele PRM Vulcan, consilierul local Dorel Şchiopu, care a arătat cîteva eficiente metode şi mijloace de promovare a imaginii PRM. Costel Avram a vorbit, invocînd rezultatele de la europarlamentare, despre un adevărat fenomen PRM. Acum, partidul e pe val iar bulgărele mic va deveni, la următoarele alegeri, unul mare. Tinerii vor lua locul celor care nu au avut rezultate notabile la europarlamentare. Pentru că PRM-ul nu are parlamentari, aleşii locali trebuie să suplinească această absenţă majoră. La nivel naţional, doi vicepreşedinţi de consilii judeţene (unul dintre ei e Costel Avram) trebuie să ajute partidul aşa cum, înainte vreme, o făcea o întreagă pleiadă de senatori şi deputaţi. Valea Jiului a fost lăudată pentru rezultatele obţinute la ultimele alegeri, iar ca urmare a acestora Costel Avram a fost propulsat în Biroul Permanent al partidului şi va conduce o seamă de conferinţe judeţene. Prezidenţialele sînt, în opinia lui Costel Avram, o campanie dublă. Lumea trebuie să rămînă, după prezidenţiale, în minte cu o imagine pozitivă a partidului. O imagine care să-i fie de folos şi la proximele alegeri. Dorel Şchiopu a arătat colegilor cum poţi să fii eficient, din punct de vedere mediatic, cu bani puţini. Cîteva topuri de hîrtie, cîteva cartuşe de cerneală, o imprimantă Canon şi un program grafic pot produce materiale de propagandă pe bandă rulantă. Acestea îţi aduc notorietatea, iar notorietatea îţi aduce voturi. Şchiopu produce, în condiţii de criză economică, cu un milion de lei vechi 5.000 de fluturaşi. O asemenea eficienţă a mai avut, în opinia preşedintelui Costel Avram, doar consilierul judeţean Victor Leu. Acesta a vorbit, pînă în prezent, o singură dată în Consiliul Judeţean, dar cu mare folos pentru partid. Leu l-a propus pe Costel Avram în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi, în urma votului secret, acesta a fost ales. PRM-ul s- a specializat în a trage un maxim folos politic din faptul că reuşeşte să fie arbitru între celelalte partide. Exemplul de la Petrila, unde viceprimarul pesedist a fost înlocuit cu unul liberal, nu e ultimul. În Consiliul General, la Bucureşti, s-au votat doi viceprimari peremişti. Tinerii au fost îndemnaţi să facă o campanie pozitivă, să aibă o atitudine de învingători şi să nu arate, în public, ca nişte oameni cocoşaţi de probleme. Ei trebuie să zîmbească mereu şi să nu fie ironici în mod inutil. Tînăra generaţie de politicieni peremişti trebuie să alterneze discursul politic cu teme relaxante din viaţa particulară. Un exemplu, în acest sens, a fost consilierul Daniel Ivaşcu din Sîntămăria Orlea: are blog şi alcătuieşte, după fiecare şedinţă de consiliu, un ziar propriu pe care îl introduce în toate cutiile poştale ale cetăţenilor din comună. El a devenit, datorită acidităţii textelor sale, o voce temută atît de primar, cît şi de viceprimar. Acest lucru se petrece într-o localitate unde, pînă nu de mult, PRM-ul nu exista. Aceasta e atitudinea pe care ar trebui s-o urmeze tinerii peremişti. Oportunitatea de a fi mereu pe prima pagină a ziarelor e asemenea unei acţiuni întreprinse cu camionul cînd mergi, hotărît, să demolezi, să zicem, o statuie din Secuime. Rişti o amendă şi, desigur, împarţi lumea în două. E mai util să faci, cu bani puţini, chestionare cu întrebări clare. Acţiunea asumată de PRM e ma i eficientă, pe termen lung, decît cadourile-brichetă. A sta de vorbă cu oamenii în care să difuzezi mesaje diferite grupurilor-ţintă e o acţiune-cheie.. Asta înseamnă ca sediile partidului să fie permanent deschise. Inclusiv la Petroşani.
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 11:02 pm
Răspunde
49.
Tricolorul, nr. 1606, editia din 09.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI Autor : Prof. univ. dr. AUREL V. DAVID
MOTO: „Sîntem români, vrem să rămînem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunii noastre” . (Mihai Eminescu) „Dacia Mare” a constituit un proiect etno-politico-statal elaborat la începutul secolului al XIX-lea de către boieri patrioţi. El a fost reluat de către revoluţionarii paşoptişti şi continuat de patrioţii români în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A eşuat atît din cauza obedienţei puterii politice faţă de marile puteri, cît şi a presiunilor acestora. Denumirea proiectului ar putea constitui o enigmă, în contextul în care se atribuise ţării numele de România. Promotorii săi au considerat că redescoperirea şi asumarea identităţii, dar şi recuperarea unor părţi din vatra originară de vieţuire, smulse de imperiile vecine, constituie o datorie naţională şi o problemă de conştiinţă. Mihai Eminescu, cel mai important dintre promo tori, a înţeles că refacerea unităţii spaţiului străvechii Dacii era pentru români o problemă de renaştere naţională, iar nu o simplă „afacere”, aşa cum încercau să o exploateze marile imperii vecine în folos propriu. 1. Premise. Precum se cunoaşte, începînd din secolul al XVIII-lea, cînd trei mari imperii (otoman, ţarist şi habsburgic) înconjuraseră, practic, vatra de vieţuire a neamului românesc şi se confruntau pentru acest spaţiu chiar în interiorul său, în marile cancelarii s-au făcut proiecte, unele oculte, care vizau reconstituirea Daciei, ca stat-tampon între acestea. Ideea constituirii unui stat (regat) cu numele „Dacia”, care să cuprindă teritorii ale străvechii Dacii, a devenit problemă de negociere între imperiile europene, în contextul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Boierii români patrioţi visau la unirea Principatelor în „Dacia” sau „Valahia Mare”, iar imperiile vecine se tîrguiau să obţină foloase din unirea Ardealului cu Principatele Dunărene, formînd „regatul Dacia”. Atît imperiul habsburgic, cît şi cel ţarist, au dorit, în anumite contexte geopolitice, formarea unui stat-tampon, cu numele Dacia, însă fiecare voia să-l ia sub tutelă proprie: ,,Dacia austriacă” urma să încorporeze Ardealul unit cu Principatele, iar ,,Dacia rusească” urma să încorporeze ţara Românească (Valahia), Moldova şi Dobrogea. Deci, fiecare imperiu vecin voia o Dacie a lui, şi nu o Dacie românească. Numele „Dacia” a constituit premisa pe fundamentul căreia, începînd de la revoluţia paşoptistă, a fost gîndită refacerea statalităţii româneşti în vatra ancestrală a neamului. O pleiadă de filosofi, istorici, sociologi sau revoluţionari reprezentînd aşa-numita „generaţie paşoptistă”, s-au apucat cu înflăcărare revoluţionară de o activitate laborioasă pentru redefinirea naţiunii române. Este important de menţionat că Eminescu a cunoscut aceste proiecte, unii dintre autorii lor, îndeosebi învăţaţii ardeleni, fiindu-i mentori îndeosebi în perioada studiilor sale la Viena. 2. Pregătirea proiectului „Dacia Mare”. Pregătirea proiectului „Dacia Mare”, în care Eminescu s-a implicat cu mintea şi cu fapta, a parcurs două etape: asumarea şi recunoaşterea identităţii naţionale şi acţiunea pentru restaurarea istoriei naţionale. Unirea Principatelor, în a nul 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, a constituit, pe fond, primul mare pas vizînd realizarea, prin cuget şi faptă românească, a proiectului Daciei Mari. Pentru imperiile vecine, numele „Dacia”, ca entitate socio-politică creată exclusiv din perspectivă românească, era considerat un atentat la ordinea stabilită prin tratatele pe care le semnaseră de curînd. De asemenea, instalarea unui prinţ german pe tronul României, în anul 1866, a fost percepută ca intrare a acesteia în aşa-numita „ordine germană”. La vîrsta de 17 ani, Eminescu, simţind nevoia să reînvie mîndria naţională, a publicat în revista „Familia” (2 aprilie 1867) poema patetică: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” şi a devenit principalul promotor al punerii în aplicare a devizei „În unire e tăria”. Aşa s-a născut ideea organizării unei manifestări sprituale a întregii vetre de vieţuire a neamului, într-un loc cu cea mai adîncă semnificaţie istorică: serbarea de la Putna, prilejuită de împlinirea a 400 de ani de la tîrnosirea mănăstirii Putna de către Ştefan cel Mare. Această serbare, desfăşurată în zilele de 15-16 august 1871, a constituit, în fapt, cel dintîi congres al românilor de pretutindeni. Cu acel prilej, la mormîntul voievodal, Eminescu a recitat poezia „Doină populară” – prima variantă a cunoscutei poeme „Doina”-, primită, precum se cunoaşte, cu multă însufleţire de către cei prezenţi, întrucît reflecta dorinţa fierbinte de eliberare a teritoriilor româneşti „de la Nistru pîn la Tisa” de sub dominaţie străină. 3. Propagarea şi răspîndirea ideii de „Dacia Mare”. După revenirea în ţară şi stabilirea la Iaşi, Eminescu a militat cu o energie nemaiîntîlnită pînă atunci pentru reconstrucţia unităţii etno-politico-statale româneşti. Însă, la demararea proiectului de reconstrucţie a statalităţii româneşti a constatat că în calea acestuia existau două piedici fundamentale: „elementul de disoluţiune”, „demagogia României”, căruia i se alătura aşa-numita „pătură superpusă”, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi occidentale , „fără tradiţii, fără patrie sau naţionalitate hotărîtă”. Posibilitatea iniţierii noului proiect etno-politico-statal românesc a fost întrevăzută odată cu înfiinţarea, la Cernăuţi, în octombrie 1875, a Societăţii „Arboroasa”. În contextul izbucnirii „crizei orientale”, Eminescu a crezut că s-au ivit condiţiile pentru reconstrucţia etno-politico-statală românească şi a trecut la ofensivă. El a atras atenţia că cea mai mare piedică în calea realizării proiectului „Daciei Mari” era Austro-Ungaria. În conlucrare cu conducerea Societăţii „Arboroasa”, Eminescu a gîndit şi proiectat acţiuni menite să atragă atenţia asupra situaţiei românilor încorporaţi în Imperiul austro-ungar. Astfel, a intrat în atenţia serviciilor de informaţii ale Austro-Ungariei, fiind urmărit potrivit canoanelor activităţii serviciilor secrete. În octombrie 1877, în plin război ruso-româno- turc, cînd cea mai mare parte a intelectualităţii române era angajată cu condeiul şi cuvîndul scris în susţinerea războiului cu turcii, Societatea „Arboroasa” şi-a asumat riscul de a înfrunta pe faţă autorităţile austro-ungare. Drept urmare, autorităţile imperiale austro-ungare au arestat cinci membri ai acesteia, între care s-a aflat şi Ciprian Porumbescu, iar societatea a fost desfiinţată. Eminescu a luat cunoştinţă, pe diverse căi, despre ancheta deschisă de autorităţile austriece în legătură cu activitatea „Arboroasei”, acuzînd Curtea din Viena de nesocotirea unităţii naţiei româneşti. În acest fel, n-a făcut decît să-şi îngroaşe dosarul întocmit de către Biroul Informativ din Viena, care începea să conceapă acţiuni menite să anihileze manifestările sale „naţionaliste”. Însă, dezamăgirea lui a fost mare, constatînd că autorităţile statului român n-au sprijinit sub nici o formă acţiunea Societăţii „Arboroasa”. Pe acest fond de evenimente, în noiembrie 1877 Eminescu a ajuns la Bucureşti, devenind redactor la ziarul „Timpul”, ziarul oficial al Partidului Conservator. Şi-a început colaborarea la ziarul respectiv în 24 noiembrie 1877 cu articolul „Bălcescu şi urmaşii săi”. (Va urma)
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 11:24 pm
Răspunde
50.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22908
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 11:35 pm
Răspunde
51.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22912
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 11:38 pm
Răspunde 52.
Tricolorul, nr. 1607, editia din 10.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (II)
Autor : Prof. univ. dr. AUREL V. DAVID
În scurt timp, Eminescu s-a avîntat într-o vastă activitate publicistică destinată emancipării neamului şi apărării memoriei acestuia. Patriotismul a rămas calitatea lui definitorie. Probabil că junimiştii care l-au recomandat pentru ziarul „Timpul” nu şi-au dat seama că Eminescu era un naţionalist neclintit, care nu putea fi modelat în spirit politicianist decît zdrobindu-l fizic (ori l-au adus de la Iaşi la Bucureşti, pentru a-l ţinea sub observare!). Evenimentul care a marcat fundamental activitatea sa pe tărîm politico-social a fost Congresul de la Berlin, convocat la 1 iulie 1878 de către cele şapte puteri europene. Eminescu, care ştia că trăieşte în România, stat european, denumit astfel din anul 1862, a auzit că marile puteri foloseau încă sintagma „Principatele Unite Române” pentru a desemna statul român. Mai mult, România nu fusese invitată acolo ca ţară învingătoare în războiul antiotoman şi nici nu fusese tratată ca atare. El a reacţionat extrem de dur faţă de umilirea statului român şi, fără aprobarea forurilor de conducere ale Partidului Consevator, a angajat ziarul „Timpul” într-o campanie de presă împotriva modificării Constituţiei în sensul cerut de marile puteri europene. În acelaşi timp, a devenit o problemă pentru politicieni, inclusiv pentru conservatori, ideile sale fiind considerate „periculoase”. Eminescu a ajuns la concluzia că, pentru a da viaţă proiectului respectiv, era nevoie de jertfă. Această idee a fost exprimată, la 1 septembrie 1879, cînd în „Convorbiri literare” a publicat poezia „Rugăciunea unui dac” (dacul fiind considerat simbolul jertfei pentru neam şi vatră!). El şi-a îndemnat semenii să se închine Tatălui Ceresc (numit „Părinte”), cel care a dat „suflet zeilor” şi „fericire lumii”, p e care-l numea „izvorul de mîntuire al omenirii” şi-l considera „moartea morţii şi învierea vieţii”. Mesajul „Rugăciunii…”, este, pe fond, vinovăţia majoră pentru că „dacul” n-a putut contracara umilinţa pe care marile puteri i-au impus-o şi cere să plătească prin moarte (intrarea în „vecinicul repaus”) pentru această vinovăţie. Proiectul etno-politico-statal gîndit de Eminescu, eminamente anti-austro-ungar, s-a lovit de obedienţa partidelor politice, mai ales a politicienilor, în primul rînd a conservatorilor, dar şi a unor liberali faţă de Puterile Centrale. Împotriva lui Eminescu s-au coalizat toţi cei care s-au auto- declarat din interes politic apărători ai „românismului”. Cu toţi aceştia, Eminescu s-a simţit obligat să poarte o polemică publică ex trem de violentă, fapt ce i-a creat şi mai mulţi duşmani. La rîndul lor, agenţii serviciilor de informaţii austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”. Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români. De la Viena, ambasadorul liberalilor, conservatorul Petre P. Carp, a transmis în ţară semnalul reducerii la tăcere a lui Eminescu. Acesta a fost exprimat într-o scrisoare trimisă lui Titu Maiorescu, în care îi atrăgea atenţia pe un ton imperativ: „şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”. Eminescu nu şi-a abandonat crezul în reconstruirea statalităţii româneşti, care trebuia să aibă ca suport teritorial spaţiul vechii Dacii. Însă, a fost conştient că în acel context nu trebuiau implicate „pe faţă” autorităţile tînărului şi firavului stat român. De aceea, a recomandat o neutralitatea activă, pentru a feri România de conse cinţele unei confruntări directe între cele două imperii. Cu inteligenţa-i recunoscută, el a încercat să le explice politicienilor momentului că „situaţia noastră excepţională ne învaţă că una din condiţiile, de nu ale existenţei, dar ale păcii şi dezvoltării noastre liniştite, e ca să trăim în pace cu amîndoi vecinii (imperiile ţarist şi austro-ungar, n.ns.) şi să lăsăm ca echilibrul între puterile lor să fie garanţia neutralităţii noastre”. În condiţiile înăspririi prigoanei autorităţilor austro-ungare împotriva românilor încorporaţi în imperiu, la Bucureşti, cu sprijinul lui C.A. Rosetti, studenţii români transilvăneni Gheorghe Secăşanu şi Gheorghe Ocăşanu au pus bazele societăţii Iredenta română („România Iridenta”), al cărui obiectiv imediat era contra cararea politicii de deznaţionalizare şi de maghiarizare a românilor din Ungaria. În vara anului 1881, „România Irridenta” a pus în circulaţie o hartă cu Banatul pînă la Tisa, Transilvania şi Bucovina, toate considerate „teritorii române”. Această hartă care proclama „teritorii române” provinciile istorice Banatul, Transilvania şi Bucovina a fost semnalul reluării cu vigoare a luptei pentru eliberarea românilor aflaţi sub stăpînirea Imperiului austro- ungar şi unirea teritoriilor respective cu „patria mamă” , pentru a reconstitui Dacia Mare. Eminescu s-a alăturat cu toată fiinţa şi priceperea sa reprezentanţilor românilor ardeleni şi bucovineni stabiliţi în Bucureşti, care se simţeau abandonaţi de către puterea politică „din ţară” în lupta pentru cîştigarea drepturilor naţionale. Ideea „Daciei Mari” a fost răspîndită şi a prins repede rădăcini chiar şi în interiorul oştirii române. Cu ocazia deschiderii unei expoziţii organizate la Sibiu, la care a fost invitat ca delegat al statului român şi generalul-medic Carol Davilla, acesta „şi-a afirmat ideile cu privire la Marea-Dacie” şi a dispus „să fie îndepărtate portretele împăratului şi împărătesei” şi înlocuite cu cele ale „majestăţii româneşti”. 4. Constituirea nucleului politic al „Daciei Mari” (Societatea „Carpaţii”). Loviturile primite de Iredenta română din partea serviciilor secrete ale Austro-Ungariei au determinat schimbarea de tactică. În acest context, la 24 ianuarie 1882, pe suportul Iredentei române, a luat fiinţă, la Bucureşti, Societatea „Carpaţii”, în care a fost cooptat şi Eminescu. Scopul declarat al societăţii a fost sprijinirea ardelenilor emigranţi cu slujbe şi locuinţe în capitala României, însă scopul real era eliberarea Transilvaniei şi refacerea „Daciei Mari”. În acest sens, programul Societăţii a fost subordonat pregătirii luptei de eliberare a românilor ardeleni de sub dominaţia austro-ungară. Societatea „Carpaţii” a început să desfăşoare o acţiune susţinută împotriva stăpînirii dualiste şi în apărarea fiinţei naţionale. Unii membrii au primit sarcini să difuzeze manifeste incendiare şi să militeze prin toate mijloacele de comunicare pentru reîntregirea politică şi teritorială. Eminescu s-a remarcat şi în noua situaţie prin poziţia fermă adoptată faţă de interzicerea de către autori tăţile ungare a utilizării limbii şi a unor manuale şcolare româneşti, în special de geografie, istorie şi literatură, deşi acestea fuseseră aprobate de către Viena. Societatea „Carpaţii” a fost considerată, chiar de la înfiinţare, ca periculoasă pentru siguranţa Imperiului austro-ungar. Se pare că imediat după înfiinţare, serviciile secrete austriece au reuşit să o „penetreze” informativ. Zvonul privind intenţiile refacerii Daciei Mari au început să circule peste Carpaţi, în Transilvania. În acest context, autorităţile de la Budapesta au intensificat măsurile necesare prevenirii manifestărilor de simpatie sau de susţinere a luptei naţionale a românilor. Eminescu a simţit ostilitatea crescîndă şi tot mai violentă a politicienilor români, îndeosebi a liderilor Pariectul „Daciei Mari” sau a „statului daco-român”. El a fost tot mai conştient că poziţia lui la ziarul „Timpul”, precum şi atitudinea sa critică la adresa politicianismului antinaţional, l-au transformat într-o adevărată ţintă. În acelaşi timp, i s- a întărit convingerea că, odată ce a apucat pe un drum care cerea jertfă, era menit să înfrîngă relele sau să piară, nu să li se plece lor! (Va urma)
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 11:46 pm
Răspunde
53.
Tricolorul, nr. 1608, editia din 11.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (III)
Autor : Prof. univ. dr. AUREL DAVID
Dintr-o astfel de cugetare de geniu s-a născut ideea Luceafărului, pe care Eminescu l-a prezentat, „şlefuit”, la „Junimea”, în 8 octombrie 1882. Versurile sale au sintetizat ideea destinului omului de geniu, prezentă şi în poeziile sale din tinereţe, precum Gemenii, Povestea Dochiei, Ursitorile sau Povestea magului călător în stele. Toate acele personaje sau întîmplări făceau parte din patrimoniul ancestral al neamului, la renaşterea căruia Eminescu lucra şi cu gîndul şi cu fapta, fără tihnă şi fără odihnă. În noul context, Eminescu a fost atacat dur de către publicaţii din Austro-Ungaria, cu care a început o polemică acerbă. Autorităţile Imperiului austro-ungar au aţîţat asupra sa politicieni români obedienţi Vienei, iar diverşi agenţi ameninţau cu ocuparea „Valahiei”. El a explicat că aşa-numitul „iredentism românesc” nu era decît reacţia firească faţă de ocuparea unor ţinuturi româneşti de către Imperiul austro-ungar şi a asupririi românilor, arătînd că „România irredenta” nu exista decît „în imaginaţia maghiarilor”, iar „Daco-Romania” constituia o „invenţiune austro-rusescă, făcută de a fi opusă de o putere celeilalte”. Însă, el s-a simţit obligat de propria-i conştiinţă să afirme public faptul că mişcarea de eliberare a românilor „de peste munţi” era „un adevăr” şi „o realitate etnologică”. Precum se ştie, viabilitatea proiectului a fost testată „pe viu” de către Societatea „Carpaţii” la începutul lunii iunie 1883. Folosind prilejul dezvelirii, la Iaşi, a statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare (sculptată de Emmanuel Frémiet), Societatea „Carpaţii” a dorit să testeze reacţia concomitentă a celor două imperii – austro-ungar şi ţarist – faţă de proiectul etno-politico-statal al cărui mentor principal era Eminescu. La ceremonia respectivă, desfăşurată la 5 iunie 1883, au participat aproape 10.000 de români din toate provinciile româneşti, inclusiv un grup restrîns de români basarabeni. Eminescu a participat în calitate de delegat al ziarului „Timpul”, în realitate ca reprezentantal Societăţii „Carpaţii”. El venise hotărît să facă publică viziunea sa asupra proiectului etno-politico-statal, cu invocarea voievodului Ştefan cel Mare, ca justiţiar al naţiei româneşti. În acest sens, pregătise ultima variantă din Doina, scrisă în spiritul doctrinei Societăţii „Carpaţii”, pentru a fi citită la ceremonie. Însă, unii politicieni, în frunte cu liberalul Petre Grădişteanu, profitînd de faptul că festivităţile au fost onorate de prezenţa regelui Carol I, au transformat momentul, voit sau inconştient, într-o „serbare guvernamentală”. Incitările la luarea prin forţă a „provinciilor surori” ocupate de Imperiul austro-ungar, omisiunea Basarabiei dintre „provinciile surori” care trebuiau eliberate, neînţelegerile între conservatori şi liberali în privinţa interesului, necesităţii şi modalităţilor de susţinere a proiectului, au dezvăluit lipsa de coeziune a ideilor şi faptelor necesare pentru reuşita acestuia. Aceste realităţi nepercepute corect de cei mai mulţi dintre cei implicaţi în re alizarea proiectului au fost sesizate cu claritate de către Eminescu. Aşa se explică de ce n-a participat la solemnitatea de dezvelire a statuii lui Ştefan cel Mare şi nici n-a prezentat poezia „Doina” la manifestaţia publică, citind-o abia în seara zilei de 5 iunie 1883, la şedinţa societăţii literare „Junimea”, ţinută în casa lui Iacob Negruzzi. O enigmă ascunde, probabil, capul statuii marelui voievod, în care Eminescu nu-l va fi recunoscut pe Ştefan cel Mare (un cap cu barbă şi o coroană catolică!). Pentru mediile politice şi de presă din Viena şi Budapesta, momentul respectiv, interpretat ca provocare directă, a constituit prilejul pentru a proba Europei „pericolul iredentismului românesc” de care, propagandistic, imperiul făcea caz deosebit. La rînd ul lor, autorităţile ţariste au dat o replică simbolică la acţiunea desfăşurată la Iaşi, lansînd vestea dezvelirii a două monumente în capitala „guberniei Basarabia”: statuia ţarului Alexandru al II-lea (cel care răpise judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad din trupul României!) precum şi bustul scriitorului Puşkin („zeul literaturii ruse”). Prin aceasta, ţarul Rusiei a ţinut să exprime public că nu era dispuse să cedeze „gubernia Basarabia”! Aflat sub presiunea conjugată a autorităţilor austro-ungare şi ţariste, guvernul român s-a desolidarizat de ideea oricărui proiect etno-politico-statal care eluda „spiritul” congresului de la Berlin şi „ordinea germană” impusă şi apărată în spaţiul etnic românesc printr-o înţelegere tainică dintre cele două imperii vecine . Pe cale de consecinţă, a fost dezavuată, practic, orice acţiune a Societăţii „Carpaţii”, fiind pusă în discuţie chiar existenţa acesteia. Eminescu a înţeles că atitudinea respectivă va fi urmată de o lovitură aplicată proiectului „Daciei Mari” chiar din partea puterii politice de la Bucureşti. El a simţit că puterea politică pregăteşte o acţiune de lichidare prin forţă a societăţii. De aceea, din spirit de apărare a proiectului, el a adoptat public o atitudine preventivă, pentru a preîntîmpina posibilele efecte perverse asupra viitorului mişcării naţionale româneşti. Agresivitatea cu care cele două imperii au reacţionat faţă de momentul respectiv, l-a convins pe Eminescu că România era înconjurată de „rechini”, cărora nu le putea rezista decît prin inteligenţă politică, simţ strategic şi efort naţional. El a fost convins că ideea unirii politice a tuturor românilor în acel moment putea fi periculoasă şi nepractică dacă era abordată abrupt, prin implicarea violentă a politicienilor şi prin stîrnirea mîniei concomitente a celor două imperii vecine. Eminescu a tras un semnal de alarmă în coloanele ziarului „Timpul”, arătînd că în România, „o ţară mică, înconjurată de puternici şi uneori indispuşi vecini”, ideea de luare prin forţă a Basarabiei, Banatului, Bucovinei şi Transilvaniei „pentru moment e respinsă de toţi oamenii politici şi chiar de patrioţii înţelepţi”. Totuşi, s-a simţit dator să recunoască public că ideea de „Dacia Mare” exista în subconştientul colectiv şi că „avea dreptul să doarmă tainică şi liniştită în cugetul cîtorva nobili visători”. Deci, Eminescu a conştientizat că planul de a acţiona în forţă pentru refacerea „Daciei Mari” era nerealist şi că, în contextul respectiv, devenise un vis îndepărtat! În iunie 1883 (la fel ca în 1880!), în citatul articol despre „serbarea guvernamentală” de la Iaşi el s-a delimitat net de atmosfera provocatoare în care aduseseră ţara demagogii momentului sau agenţii infiltraţi. 5. Reprimarea politică a Societăţii „Carpaţii” şi jertfirea lui Eminescu. Momentul „Iaşi”, însă, a transformat Societatea „Carpaţii” în duşman declarat al Austro-Ungariei, iar pe Eminescu în „obiectiv” permanent pentru serviciile sale de informaţii. El a sesizat pericolul izbucnirii unui conflict diplomatic, apoi chiar armat între Austro-Ungaria, sprijinită de Germania şi regatul României, care trebuia adus cu forţa în „ordinea germană”. De aceea, a încercat să tempereze agresivitatea unor politicieni austrieci, incitaţi de Budapesta, care exagerau pericolul acţiunilor româneşti vizînd constituirea Daciei Mari. Însă, guvernanţii de la Bucureşti, preocupaţi mai ales de împărţirea şi reîmpărţirea demnităţilor publice şi a resurselor de putere, au acceptat fără împotrivire sau alte explicaţii ideea anihilării Societăţii „Carpaţii” şi „potolirii” lui Eminescu, ca soluţii necesare reducerii stării de tensiune între regatul României şi Imperiul austro-ungar. Aşa-numitele „discursuri iredentiste” de la Iaşi, din 6 iunie 1883, au constituit pretextul pentru declanşarea, de către Puterile Centrale, a acţiunii de aducere a României în „ordinea germană”. Atît Germania, cît şi Austro-Ungaria i-au cerut în mod imperativ regelui Carol I să se integreze urgent în „noua ordine” europeană, deci în sistemul geopolitic instituit la Congresul de la Berlin d in anul 1878. Această integrare urma să fie stipulată într-un tratat prevăzut a fi semnat între România şi Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), în 28 iunie 1883. Proiectul de tratat prevedea că România era obligată să se orienteze, politic, în primul rînd, spre Austro-Ungaria şi interzicea orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar condiţia semnării era anihilarea revendicării Ardealului de către România. Consecinţa imediată a semnării tratatului respectiv era eliminarea aşa- zisei influenţe franceze în România şi desfiinţarea Societăţii „Carpaţii”. Guvernul român a acceptat destul de greu şi cu rezerve regulile care îi erau impuse României. Discuţiile care au urmat au reprezentat o veritabilă bătălie diplomatică, din care va ieşi un tratat secret şi defensiv, care nu implica România în politica expansionistă a Puterilor Centrale, însă intrarea României în sfera de influenţă a Triplei Alianţe excludea existenţa „Daciei Mari” şi, pe cale de consecinţă, a Societăţii „Carpaţii”. (Va urma)
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 10, 2009 la 11:53 pm
Răspunde
54.
http://www.zvj.ro/curent/
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 11, 2009 la 12:59 am
Răspunde
55.
Octavian Sărbătoare (Australia), profesor de studii ale religiilor şi filosofie Prezentare la Congresul al X-lea de Dacologie şi la Academia Dacoromână – Iunie 2009 Bucureşti, România
RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI,
RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR
Proiectul a pornit odată cu lansarea pe 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, a ideii de înregistrare a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Prezenta lucrare este centrată pe a răspunde la întrebarea: poate religia geto-dacilor să fie renăscută? Pentru aceasta am construit un argument bazat pe noţiuni de religie în general şi pe tradiţia populară religioasă românească în particular.
Ce împortanţă are religia în viaţa unui popor? În esenţă o religie se adresează sufletului, el însuşi chintesenţa fiinţei umane, în sensul de conştiinţă a existenţei. Binecunoscutul erudit Mircea Eliade afirmă că omul spiritual este într-o continuă opoziţie cu desacralizarea lumii spirituale. O astfel de constatare se aplică şi în cazul etosului românesc care astăzi este asaltat, în condiţiile expansiunii societăţilor de consum.
Ce este important în aceste circumstanţe? Este imperativ să ne redescoperim statornicia în identitatea noastră etnică spirituală. Precum spune cercetătoarea în domeniul etnografiei şi folclorului românesc, Corina Bistriceanu: „Ne paşte altminteri pericolul transformării în adevăraţi nomazi ai noii lumi desacralizate, în populaţii mişcătoare, cărora dorul şi urâtul nu le poate fi astâmpărat decât prin amintirea vetrelor părăsite”. Milioanele de români care şi-au părăsit vetrele după revoluţia din 1989 sunt o mărturie a atracţiei lumii desacralizate. Dar avem un mare avantaj, în comparaţie cu alte popoare din Europa. La noi, românii, există un filon spiritual sănătos rămas de la străbuni. În vestul Europei, mitologiile populare au pierit sufocate de dogma bisericii creştine.
Prezentarea RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR, aduce în discuţie distincţia care trebuie făcută între cele două componente ale creştinismului ortodox românesc de astăzi, id est, creştinismul propriu-zis şi tradiţia religioasă strămoşească, urmaşă a ceea ce se ştie că reprezenta în vechime religia geto-dacilor, zamolxianismul.
Sincretismul religios, prin definiţie, permite o separare clară a constituenţilor. Ne întrebăm astfel, care sunt elementele de creştinism şi care cele autohtone româneşti? Răspunsul la această întrebare ne face să aducem în prim plan spiritualitatea arcului carpatin. În ceea ce urmează vom arăta cum religia nativă a românilor există acum şi aici, cu noi, în arealul carpatin. Cei mai mulţi dintre noi purtăm în suflet, mai mult sau mai puţin conştient, acest filon spiritual oriunde trăim în lume, la New York, Barcelona, Roma sau îndepărtatul Sydney.
Cum poate fi conceptualizat zamolxianismul modern din realitatea zilei, şi nu din trecutul istoric? Religia zamolxiană modernă are ca temei memoria colectivă a neamului românesc. Poate fi conceptualizată mai ales din tradiţiile populare ale românilor; ele conţin date necesare pentru a constitui un crez de factură religioasă, având prezente cele cinci componente esenţiale: definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă. Mărturiile istorice şi arheologice despre geto-daci servesc drept punţi de legătură cu spiritualitatea străbunilor românilor.
Faptul că în acest areal există felurite influenţe spirituale din multe culturi şi de la alte popoare nu handicapează constituirea unui crez religios carpatin. O cercetare a originii lor poate interesa pe antropolog, pe etnolog sau pe istoric şi mai puţin pe omul religios. Dimensiunea sacrului unui popor se îmbogăţeşte cu abundenţa şi varietatea ideilor spirituale ale altora. Religia zamolxiană modernă reprezintă stadiul evolutiv al filonului ancestral geto-dacic, şi nu o reconstituire a celui din vechime. La conceptualizarea zamolxianismului trebuie să se ţină seama de această premisă: nu reînviem spiritualitatea dacilor ci o facem să renască în haine noi. Veşmintele noi spirituale sunt cele ale zilei, ceea ce găsim în prezent în arealul carpatin. Din teologia populară se constituie o religie autohtonă care ne reprezintă ca popor. Alte popoare au procedat la fel când şi-au conştientizat spiritualitatea proprie. Exemple: Shinto japonez sau religiile amerindienilor sau ale aborigenilor australieni.
Prin renaşterea zamolxianismului vom reuşi să intrăm spiritual în matca proprie şi să devenim creatori conştienţi ai propriei identităţi spirituale. Timpul este de partea noastră, generaţiile care vor urma vor fi mult mai conştiente de spiritualitatea care ne reprezintă ca popor şi vor marginaliza importurile religioase care nu ne reprezintă pe noi, ci alte areale spirituale intrinseci altor oameni căutând legătura cu Dumnezeu şi salvarea în modalităţile lor caracteristice. Omul religios se împlineşte şi este mântuit atunci când îşi regăseşte sinele prin proiectarea imanentului către transcendent prin mijlocirea lumii în care a deschis ochii. Pentru români această lume este arealul carpatin, nicidecum deşerturi, mări sau munţi de prin alte locuri din lume care îi reprezintă pe alţi oameni, în căutarea împlinirii lor. Nu este nevoie să trăim religios din importuri de orice natură, avem o comoară de spirit care ne foloseşte la împlinirea fiinţei, la salvare şi transcendere.
În ce fel zamolxianismul pe care îl înfăţişăm conceptualizează dihotomia om- Dumnezeu? Dumnezeu, ca principiu transcendent al existenţei, descins în materie, este bine conturat în portretul Mântuitorului Zamolxe, personalitate paradigmatică a legăturii dintre oameni şi Dumnezeul transcendent. O articulare de idei a ceea ce înseamnă Dumnezeu este întotdeauna speculativă. În schimb, putem vorbi despre Zamolxe, portretul omului simplu, care ca homo religiosus a atins mântuirea devenind astfel una cu Dumnezeu. Poporul român păstrează vie amintirea trecerii lui Zamolxe prin lumea carpatină. Zamolxe sau Zeul Moş sau Zeul cu Tâmpla Ninsă, cum i se mai spune în popor, este bine reprezentat de Sărbătoarea Crăciunului. Bradul, simbolul pomului sacru carpatin, este asociat cu Moş Crăciun şi sărbătorile de iarnă din timpuri precreştine.
Legendele despre Zamolxe punctează în direcţia omului simplu ajuns zeu prin dobândirea înţelepciunii. Zamolxianismul, ca religie, ţinteşte înţelepciunea, nu sfinţenia, căutată în alte crezuri. Căci prin înţelepciune omul îşi stăpâneşte gândurile, îşi drămuieşte vorba şi îşi cântăreşte faptele. Astfel moralitatea, urmărită din perspectiva sfinţeniei în unele crezuri, devine o latură a aplicării înţelepciunii, şi nu a unui dogmatism de idei. Cenzurările mentale, fără înţelepciune, duc la boală mai degrabă decât la eradicarea răului. În zamolxianism regăsim o filosofie a vieţii abordată din perspectiva lui Socrate: înţelepciunea duce la virtute şi virtutea conduce la fericire. Omul zamolxian vede în realitatea lumii un teren de manifestare, în care aplicarea înţelepciunii duce la viaţa frumoasă îndeplinită aici şi acum, în această lume. Raportarea cu armonie la realitatea lumii îl situează pe zamolxian de partea ordinii lucrurilor şi astfel a împlinirii fiinţei umane, care este scopul vieţii per se.
Prin multitudinea de zeităţi care participă la viaţa românului, zamolxianismul se situează în sfera unui politeism care converge într-un monoteism de factură specială, concretizat de calea mântuirii arătată de Zamolxe, omul care prin efortul propriu a reuşit să atingă salvarea sufletului. Specialiştii în cercetarea religiei vor găsi în viitor o denumire potrivită zamolxianismului modern, marcat de o cale proprie mântuirii sufletelor şi de misterele realităţii lumii. Există o caracteristică a noastră, care a căpătat un contur din ce în ce mai pregnant după revoluţia din 1989: Zamolxe revine în sufletele românilor. Zeul care „ a dispărut” pentru o vreme, aşa cum afirmă câţiva cercetători ai fenomenului religios, printre care şi Mircea Eliade, renaşte în noi odată cu dorinţa de a ne întoarce la sănătatea religioasă a tradiţiei strămoşeşti. „Tentaţia dacică” a lui Densuşianu devine reală odată cu activarea spiritului străbunilor.
Un alt aspect în atenţie este teologia zamolxianismului. Religiile politeiste sunt lipsite prin definiţie de un panteon unitar care să creeze o coerenţă riguroasă teologică. Tocmai aici este prezentă latura creatoare a zamolxianismului: panteonul este deschis, pentru ca în viitor alte forme ale imaginarului religios să prindă contur. Mecanismul de înţelegere a zeităţilor, ca fiind o „creaţie umană”, este evident. Zânele şi zeii sunt creaţii spirituale ale imaginarului uman care se raportează la principiul existenţei, Dumnezeu. Divinităţile noastre populare exprimate prin Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian fac parte din panteonul zamolxian, care are multe astfel de spirite şi duhuri, amplificând latura sa de mister. În două cuvinte putem spune că zamolxianismul este: mântuire şi mister.
Un alt aspect de menţionat este reprezentat de practicile zamolxiene, centrate în jurul cultului focului, prevalent la ciobanii carpatini din vremuri imemoriale. Există astfel focul sacru de mărimi diferite, precum sunt lumânarea, torţa şi rugul lui Zamolxe. Focul este folosit ca intermediar între planul existenţial al omului şi cel divin. La focul sacru al lui Zamolxe, omul religios, homo religiosus, intră în conexiune cu transcendentul lumii şi prin rugăciune creează legătura pământ-cer.
Alte practici ţin de momentele ciclice cheie ale anului solar, cele două echinopţii, cel de primăvară şi toamnă, şi cele două solstiţii, cel de vară şi cel de iarnă. Practicile zamolxiene sunt puternic marcate de participarea mediului, având astfel un caracter natural, nicidecum declarat prin revelaţia unei minţi umane care poate fi supusă judecăţii subiective. Practicile zamolxiene nu fac cultul personalităţilor declarate profetice sau sfinte, ci exprimă o conexiune a omului cu elementul natural din care este parte intrinsecă.
Şi un ultim aspect al definirii unei religii este reprezentat de societatea religioasă al cărei celule de bază este omul religios. Structura socială de perspectivă este: familia zamolxiană, grupul social zamolxian extins, comunitatea zamolxiană şi naţiunea română.
O societate religioasă necesită o organizare sacerdotală. În cazul nostru există deja un cler zamolxian, chiar în mijlocul celui creştin ortodox românesc. Aceasta se întâmplă deoarece creştinismul ortodox la români se află în sincretism religios cu tradiţia populară religioasă a românilor, care este provenită din vechiul zamolxianism, fiind forma evoluată a religiei geto-dacilor. Foştii preoţi zamolxieni, numiţi decenei, au fost absorbiţi în clerul creştin, aspectele sacerdotale caracteristice zamolxianismului au devenit parte din teologia actualului cler creştin ortodox românesc. Numai aşa se explică de ce această formă de creştinism pune mare accent pe tradiţia strămoşească. Este iminent momentul în timp când un preot creştin ortodox român va spune: „Sunt preot deceneu! Vreau să servesc într-un templu zamolxian, nu într-o biserică!” Şi o atare ieşire din clerul ortodox românesc este îndreptăţită. Preoţii decenei au existat înainte de cei creştini.
Activităţile sacerdotale în zamolxianism capătă forme specifice de rituri de trecere, iniţieri şi alte manifestări religioase caracteristice. La românii de astăzi primul sacerdot din viaţa omului este de exemplu moaşa care a ajutat la venirea copilului pe lume. Sunt felurite obiceiuri legate de prima baie a pruncului, de botez, de ajungerea la adolescenţă, maturitate, căsătorie, moarte. Se mai practică de exemplul obiceiul, mai mult sau mai puţin organizat, al existenţei unui sacerdot al casei, o persoană care are sarcina de a menţine tradiţia spirituală a familiei. Un astfel de rol va fi mai bine conturat odată cu cristalizarea societăţii zamolxiene moderne. Feluritele ritualuri, care acum sunt practicate mai mult sau mai puţin în cadrul creştinismului ortodox care patronează religia populară, vor căpăta coerenţă proprie zamolxiană.
Societatea zamolxiană este un organism în devenire. Vom asista treptat la un fenomen de renaştere a românilor pe o fundaţie spirituală ancestrală. Aşteptăm cu interes să-i cunoaştem pe preoţii decenei care se declară independenţi de clerul creştin-ortodox. Vom asista la construirea primelor temple zamolxiene moderne şi a noi sanctuare zamolxiene. În prezent le avem doar pe cele moştenite de la daci. Primul cimitir zamolxian îl avem deja la Săpânţa în Maramureş.
Ne întrebăm: Cine sunt zamolxienii zilelor noastre? Sunt milioanele de români, care deşi nu sunt pe deplin conştienţi de bogăţia spirituală pe care am moştenit-o de la străbuni, îşi vor da seama în timp de sinele lor autentic. Personal pot spune fără ezitare: Sunt zamolxian! Şi vor fi din ce în ce mai mulţi români care, realizând valoarea spiritualităţii noastre autohtone, vor afirma: Suntem zamolxieni! În concluzie, discutând cele cinci teme fundamentale care constituie o religie, id est, definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă, constatăm că ele au consistenţă în spiritualitatea autohtonă a românilor. Lucrarea se adresează mai degrabă publicului larg decât specialiştilor din domeniul religiei zamolxiene moderne emergente. Am făcut un apel la înţelegerea emoţională şi logică a celor care consideră religia ca fiind importantă în viaţa lor. Premisele expuse fac referiri la noţiuni cunoscute la nivelul popular religios. Prin metoda evaluării deductiv-logice am construit un argument al renaşterii zamolxianismului.
Şi răspunsul la întrebarea dacă poate religia geto-dacilor să fie renăscută este: DA. În prezent există date suficiente pentru conceptualizarea zamolxianismului modern într-o religie care exprimă etosul poporului român şi al străbunilor lui geto-dacii, şi prin aceasta reaşezarea ca centralitate în conştiinţa românilor a spiritualităţii autohtone a arcului carpatin.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
o
De: Dacia Rediviva pe iulie 12, 2009 la 6:39 pm
Răspunde
56.
Tricolorul, nr. 1609, editia din 13.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (IV)
Autor : Prof. univ. dr. AUREL DAVID
În acest context, politicienii interni, atît conservatori, cît şi liberali, aflaţi la guvernare, puternic şi continuu „flagelaţi” direct şi indirect de Eminescu, în presă, ca şi după „duşul” cumplit din Scrisoarea III-a (1881), au simţit că a sosit momentul de a-l elimina pe Eminescu din viaţa publică şi au lucrat „mînă-n mînă” cu „Oculta” internă şi externă. Aceştia n-au luat în seamă faptul că E minescu exprimase public şi fără rezerve nevoia de apărare a interesului naţional, deci înţelesese imperativul momentului! Deşi, liderii celor două partide politice care-şi disputau puterea în România puteau să-şi dea seama că Eminescu devenise o valoare naţională (dăduse naţiei „Scrisorile” şi „Luceafărul”!), niciunul n-a avut timp sau n-a vrut să discute cu el deschis, constructiv, de pe poziţia interesului naţional. Pe această cale s-ar fi putut apăra atît interesul naţional, cît valoarea naţională pe c are o reprezenta, deopotrivă, poetul şi gazetarul Eminescu. În această acţiune perversă s-au arătat deosebit de zeloşi unii fruntaşi ai Partidului Conservator, criticaţi vehement de către Eminescu pentru politica lor antinaţională. „Loja” din spatele Societăţii „Junimea” şi-a avut rolul ei nefast, iar Titu Maiorescu s-a dovedit a fi „regizorul” intern („din umbră”) al întregii acţiuni. Aşa a fost fabricată, ad hoc, „nebunia lui Eminescu”. S-a recurs la această soluţie, întrucît „nebunia” declarată public excludea automat din viaţa publică pe cel ce nu putea face dovada credibilă că este sănătos. În cazul lui Eminescu, aceasta putea fi invocată, fără nici o răspundere, ori de cîte ori venea vorba de scrierile sale, iar creduli se aflau destui în acele vremu ri. Deci, scopul urmărit era scoaterea lui Eminescu din viaţa publică! Ca variantă de rezervă, Eminescu trebuia să ajungă în faţa organelor de Poliţie, care n-aveau nimic cu poetul ci cu ziaristul politic – ziarist al opoziţiei. Cei care i-au gîndit soarta erau convinşi că dacă Eminescu va intra în conştinţa publică drept nebun, nimic din ceea ce a scris nu va mai fi luat în considerare. Momentul exploatării aşa-zisei „nebunii a lui Eminescu” a venit în ziua de 28 iunie 1883, cînd, amînîndu-se încheierea tratatului cu Austro-Ungaria, a izbucnit flacăra conflictului. Invocînd acţiunile „subversive” ale Societăţii „Carpaţii”, Austro-Ungaria a notificat suspendarea relaţiilor diplomatice cu România şi a rupt relaţiile diplomatice cu Regatul României pentru 48 de ore. În acelaşi timp, efective militare executau manevre armate în Carpaţi, iar presa ungară striga că a venit timpul ca imperiul să-şi anexeze „Valahia”. La rîndul său, cancelarul Germaniei, Otto von Bismack, a ameninţat Regatul României, printr-o telegramă secretă către Carol I, cu declararea războiului dacă România nu intră în „noua ordine”. Totodată, guvernului I.C.Brătianu i s-a cerut să verifice Societatea „Carpaţii”, sub motivul că desfăşura activitate subversivă, urmărind unirea Ardealului cu regatul României. Astfel, guvernul a dispus măsuri radicale împotriva Societăţii „Carpaţii”. Poliţia a trecut, în forţă, la percheziţionarea sediului acesteia din strada Ştirbei Vodă şi a domicilului membrilor comitetului de conducere, iar toţi cei dovediţi ca membri activi ai organizaţiei fiind ulterior expulzaţi. Apoi s-a lansat semnalul: „Prindeţi-l pe Eminescu şi băgaţi-l la balamuc!” Scenariul sacrificării lui Eminescu a constituit şi continuă să constituie subiectul şi obiectul unor ample analize şi de zbateri. Fapta odioasă comisă împotriva lui Eminescu este confirmată, în primul rînd, de modul în care a fost acoperită oficial, în stil balcanic. El a fost internat la „sanatoriul” dr. Alexandru Şuţu la „Caritatea” (Caritas) punîndu-i-se falsul diagnostic de „alcoolism şi sifilis”. Deci, agresiunea împotriva sa a fost acoperită, oficial, cu un certificat medical. Ştirea că „a înnebunit Eminescu”, nu a apărut în ziarul „Timpul”, unde Eminescu fusese redactor principal, ci în ziarul „Românul” – oficiosul guvernului, de fapt, al aripii rosettiste din partidul liberal, care se aflase în polemică permanentă cu Eminescu. Eminescu a fost ţinut în sanatoriul dr. Alexandru Suţu pînă cînd România a aderat la Tripla Alianţă, apoi a fost tîrît din sanatoriu în sanatoriu, cu scurte momente de libertate, pînă la sfîrşitul vieţii. Niciunul dintre cei care au participat la săvîrşirea mîrşavei fapte nu şi-a asumat vreodată nici o parte de vină. Unii au inventat momente şi scene ireale, dar credibile pentru cei « săraci cu duhul », pentru a scăpa de urmări, iar alţii, laşi, au acceptat să vorbească la mulţi ani de la evenimentul respectiv, cînd Eminescu era perceput de mulţi semeni aşa cum îl proiectaseră « epigonii » săi. 6. Încercare de reconstituire a scenariului sacrificării lui Eminescu în 28 iunie 1883 Cu puţin timp înainte de această zi fatidică pentru destinul său, Eminescu, găzduit în acel moment de familia Slavici, a simţit, probabil, că era supravegheat de aproape, cu complicitatea lui Titu Maiorescu, a cărui răceală faţă de el era tot mai pregnantă. Aşa se explică intenţia de a se muta la inginerul Constantin Simţion, din conducerea Societăţii «Carpaţii», care devenise deja un fel de gazdă de rezervă. El îşi transportase în casa acestuia, puţin cîte puţin, bunurile – înţelegînd că nu mai poate convieţui alături de „Madame Slavici” (Ecaterina Szöke Magyarosy) care era, foarte probabil, dacă nu agent, cel puţin informator al serviciilor secrete ale Austro-Ungariei. Conflictul cu această „Madame Slavici” (Kati, cunoscută cu numele de Catinca Slavici), devenise aproape permanent, mai ales după ce Eminescu începuse să critice vehement maghiarizarea numelor româneşti din Transilvania. În acest scenariu a fost atras şi publicistul Grigore Ventura, aflat în legături suspecte cu agentul austriac Friderick Lachman. Mărturiile şi sursele de epocă afirmă că în zorii zilei de 28 iunie 1883, înainte de ora 6.oo, între Mihai Eminescu şi gazda lui, doamna Ecaterina Szöke Magyarosy, soţia lui Ioan Slavici, s-a petrecut o scenă marcată de violenţă verbală. Probabil că Eminescu, supravegheat de gazda sa,surmenat după o noapte de lucru, a fost provocat de către „Madame Slavici”, prin vorbe meşteşugite, pentru a-l face să devină violent. După consumarea scenei respective, Eminescu a plecat la redacţia ziarului „Timpul” pentru a lua un exemplar din numărul proaspăt tipărit, a-l duce lui Titu Maiorescu şi a-i arăta acestuia acuzele aduse guvernului faţă de încălcarea libertăţii presei şi a gazetarului. Probabil că el a ameninţat că nu se mai întoarce la gazda sa, urmînd să se mute definitiv la inginerul Constatnin Simţion. La ora 6.oo, imediat după plecarea lui Eminescu, „Madame Slavici” – foarte probabil, potrivit unui scenariu dinainte stabilit – simţind că „obiectivul” scapă de sub supraveghere, a scris pe o carte de vizită: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău (reu)”. Apoi a trimis acel înscris, printr-o servitoare, lui Titu Maiorescu, rugîndu-l să o scape de „nebunul” Eminescu (înscrisul respectiv, notat de Titu Maiorescu în Jurnalul său, a fost preluat de toţi cei care s-au încumetat să reconstituie acele evenimente!) Acasă la Titu Maiorescu a apărut repede inginerul Constantin Simţion, pe care Eminescu îl considera „prieten” (pînă astăzi nu s-a stabilit cu rigoare dacă acesta fusese anunţat de Titu Maiorescu sau de madame Slavici ori venise potrivit unui plan dinainte stabilit!). Împreună (fără nici o analiză a cazului sau o sumară verificare a conţinutului înscrisului), cei doi au plecat la aşa-zisa „Casă de sănătate” a dr. Alexandru Şuţu, adică la spitalul de nebuni (ospiciu). Acolo, Titu Maiorescu i-a cerut acestuia să-i pregătească o cameră lui Eminescu şi să-l interneze, sub motivul că era nebun (deci, nu i-a cerut să-l examineze, cum era normal!), obligîndu-se să achite costul de 300 de lei pe lună pentru camera respectivă. După ce au „aranjat” cu dr. Alexandru Şuţu internarea lui Eminescu, Titu Maiorescu şi Constantin Simţion s-au înţeles asupra modalităţilor de acţiune pentru a-l aduce la ospiciu pe Eminescu: Titu Maiorescu urma să meargă la propriul domiciliu, iar Constantin Simţion la sediul Societăţii „Carpaţii”, pentru a-l aştepta pe Eminescu, a-l imobiliza şi a-l duce cu forţa la ospiciu (în acest punct apare o altă eni gmă: Constantin Simţion a devenit doar în acel moment complicele lui Titu Maiorescu sau ei au făcut parte dintr-o conspiraţie pre-gătită cu metodă împotriva lui Eminescu? Care a fost motivul real al asocierii celor doi complici pentru a-l imobiliza pe Emine scu şi a-l interna cu forţa în ospiciul dr. Al. Suţu?). Singura nelinişte a lui Titu Maiorescu a fost ca imobilizarea lui Eminescu să poată fi făcută „fără greutate”. (Va urma)
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 13, 2009 la 10:08 am
Răspunde
57.
Cum sa ajungi de rasul blocului? O mama isi dojeneste fiul: - Aha, deci in Spania nu vrei sa te duci, in Italia nu vrei sa te duci, fotbal nu stii sa joci, manele nu vrei sa canti… Bina ma, atunci da la facultate…. sa ajungem de rasul blocului!
o
De: vulcanic pe iulie 13, 2009 la 11:08 am
Răspunde
58.
Tricolorul, nr. 1610, editia din 14.07.2009
VALAC, DAC, ROMÂN – MARILE ETNONIME ALE ACELUIAŞI NEAM
Autor : GEORGE LIVIU TELEOACĂ
De peste 150 de ani dicţionarele limbii sanscrite şi ulterior cele de mitologie generală spun lumii întregi că valahii au fost sacralizaţi ca zeitate colectivă a înţelepciunii denumită Valac-Hilya în mitologia vedică. Cu toate acestea continuă în mod absurd să se afirme de către filologi că etnonimul „valac” ne-ar fost atribuit după mai mult de două milenii de la această atestare de către slavii, care ar fi venit prin secolele VI-IX pentru a continua în spaţiul carpato-danubiano-pontic lecţiile de vorbire întrerupte în anul 271 d.Chr. de retragerea aureliană. Prea a trecut, însă, mult timp de la formularea acestei explicaţii lipsită de orice temei pentru a nu respinge ca detestabilă aroganţa cu care Universitaţile din ţară şi mai ales Academia Română, refuză să accepte, după zeci şi zeci de ani de progrese în lumea tuturor ştiinţelor, că atestarea de cu 4.000 de ani în urmă se referă la naţiunea română din moment ce toate dicţionarele alătură cuvîntului „valac” şi pe cel de „dac”. Prea ne este specific tandemul etnonimic „vala c-dac” pentru a nu se remarca faptul că alături de zeitatea Valac-Hilya se află la mare preţ în mitologia vedică zeul Dakşa considerat zeu creator, „strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii”, cum găsim înscris la V. Kernbach. Cu o nepăsare condamnabilă au trecut lingviştii, şi filologii noştrii în general, peste faptul că celebrul tandem „valac-dac” se regăseşte şi între cuvintele de uz comun ale limbii sanscrite: „valaka” avînd înţelesul de procesiune, iar „dakşa” pe cel de sărbătoare a solstiţiului de iarnă. Atunci cînd este adjectiv „dakşa” mai are şi înţelesul de capabil, de priceput. Există şi cuvîntul „dikşa” care defineşte totalitatea pregătirilor pentru un act religios şi cu toate acestea sutele de cuvinte comune limbii române şi limbii sanscrite, printre care şi cele de mai sus, n-au făcut obiectul cuvenitelor cercetări, în ciuda faptului că lucrările meritorii ale autodidacţilor cu privire la acest fond româno-sanscrit au solicitat frecvent studierea şi includerea lui oficială în istoria limbii române începînd cu anul 1909 (sic). Revenind la problema în sine a etnonimelor valac şi dac, definitoriu este faptul că alături de teonimele Valac-Hilya şi Dakşa, cuvintele sanscrite de uz comun: „valaka, dakşa şi dikşa” au de asemenea semnificaţie sacră, ceea ce pune în evidenţă statutul sacru acordat vlahilor din Dacia, precum şi prestigioasa lor anterioritate în raport cu perioada apariţiei primelor scrieri vedice, cum este Rig-Veda datînd din prima jumatate a mileniului doi înainte de Christos. Ca mărturie eternă a preţuirii de care au avut parte vlahii, dar mai ales Valahia, ca reper sacru al omenirii, cel mai înalt munte al lumii, considerat acoperişul ei, a şi fost denumit Himalaia, care este un alt mod de a transcrie cuvîntul Valah, ştiut fiind faptul că atît în limba sanscrită cît şi în limba română trecerea V?M este frecventă. Pe temeiul acestei transformări, Himalaia presupune la origine forma Hivalaia ca anagramă pentru Valahia. Venerînd peste timp aceeaşi vatră primordială a religiilor, Eddele germanice denumesc prin substantivul propriu Himli, care este o altă variantă a cuvîntului Himalaia, nu numai palatul ceresc construit pe muntele cu acelaşi nume, ci şi lumea regenerată care va fi condusă din acest palat. Nu mai puţin important este faptul că în limba franceză paradisul este asociat aceluiaşi spaţiu numit, însă, Pays de Cocagne, adică ţara Kogaionului, cu menţiunea că în limba sanscrită cuvîntul „gagana” înseamnă cer sau atmosferă. De aici şi concluzia că dincolo de orice speculaţie de tip ezoteric, memoria colectivă a omenirii păstrează prin memoria nemuritoare a cuvintelor amintirea faptului că Valahia Dacică reprezenta Paradisul pentru toată omenirea de la Est la Vest şi că valahii numiţi şi daci erau considerati sfinţiţi pentru fervoarea cu care şi-au asumat rolul de misionari civilizatori în numele Dumnezeului Dumnezeilor lumii. Această concluzie este confirmată şi de cercetările Institutului American pentru Drapelele Lumii pe baza cărora Whitney Smith a arătat în tratatul său de vexologie, din anul 1975, că sub semnul Dragonului Dacic s-a făcut istoria lumii din Persia pînă în Bretania timp de 2.500 de ani. Or, aşa după cum am arătat în repetate rînduri, simbolul numit Dragonul Dacic este hieroglifă pentru numele lui Dumnezeu, care se citeşte la fel ca şi tetragrama sacră. Corelările au putut fi extinse pe baza datelor oferite de mitologie şi o sinteză a lor este redată în tabelul de mai jos, din care rezultă că înrudirea mitică a teonimelor stabilită de mitologi este dublată de evidente înrudiri lingvistice, de unde şi concluzia că înrudirea lingvistică a teonimelor presupune înrudiri ale conţinutului lor mitico-religios. După cum rezultă din cele prezentate, sintagma teonimică arhetipală este Valac-Valac de la care pornind s-au format toate teonimele incluse în tabel, dar şi altele în care litera V a fost înlocuită prin litera M. Dintre cele cîteva exemple care ilustrază în tabel şi trecerea de tip V-D se remarcă variantele Vur-Volac şi Vur-Dalac, care indică faptul că arhetipalul cuvînt Valac a dobîndit în timp şi forma Dalac sau Dlac, care a pierdut apoi litera „l” pentru a trece în forma Dac. De aici şi tandemul de etnonime Valac-Dac specific pentru Valahia Intracarpatică. Pentru vlahii din sudul Dunării cuvîntul Vlac urmează succesiunea de transformări Vlac-Dlac-Trac, iar pentru cei ajunşi în Mesopotamia cuvîntul Dlac este citit în sens invers pentru a genera cuvîntul Caldei, numiţi şi Haldei în Cartea proorocului Daniel. Ei sînt cei care au răspuns împăratului în limba aramaică. Cuvîntul „haldeu” s-a păstrat prin tradiţie şi în limba română de către călugării Daciei încreştinaţi ulterior, care îl mai atribuie uneori şi preoţilor de mir, aşa cum se arată în Micul Dicţionar Academic. Spre deosebire de plăsmuirile admise pînă acum fără probe, aceaste explicări ale etnonimelor „valac” şi „dac” bazate pe atestări de mare prestigiu ne conferă nouă, celor care vieţuim de la Facerea Lumii pe pămîntul Daciei, statutul unic de entitate sacră etalon, atît pentru civilizaţiile din Orient, cît şi pentru cele din Occident, care împreună ne-au considerat în mod explicit Axis Mundi.
o De: Dacia Rediviva pe iulie 14, 2009 la 12:18 am
Răspunde
59.
Tricolorul, nr. 1610, editia din 14.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (V)
Autor : Prof. univ. dr. AUREL DAVID
Ajuns acasă, Titu Maiorescu l-a anunţat şi pe Theodor Rosetti despre iminenta internare la ospiciu a lui Mihai Eminescu (fapt notat în Jurnalul său); acesta a acceptat tacit acţiunea pusă la cale (de ce trebuia să ştie Theodor Rosetti? Erau interesate şi implicate şi alte forţe oculte în anihilarea lui Eminescu?). Pe la ora 10.oo, fără să bănuiască ce s-a pus la cale împotriva lui, Eminescu a apărut într-o trăsură în faţa casei lui Titu Maiorescu, avînd sub braţ ziarul „Timpul” din acea zi (datat, conform obiceiului vremii, o zi mai tîrziu), în care publicase articolul „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului” şi protesta faţă de expulzarea lui Emille Galli, directorul revistei „L’independence roumaine”. Eminescu spera să-i poată prezenta lui Titu Maiorescu protestul său sever împotriva măsurilor represive luate de către guvernul I.C.Brătianu. A binecuvîntat, cu privirea fixă, pe soţia lui Titu Maiorescu şi pe Ilie Nicolescu (care tocmai pleca de la Titu Maiorescu!), apoi l-a îmbrăţişat „tremurînd” pe aşa-zisul său binefăcător şi „prieten”, după care a avut o discuţie scurtă cu Titu Maiorescu, al cărui conţinut nu se cunoaşte. Pentru a-l abate de la gîndurile care i se înfiripaseră în suflet (nimeni pînă astăzi nu s-a întrebat de ce tremurase Eminescu atunci cînd l-a îmbrăţişat pe „binefăcătorul” său!), Titu Maiorescu i-a arătat statuile reprezentînd „pe Hermes şi pe Venus din Melos”, la care Mihai Eminescu a răspuns, cu privirea în extaz: „Lasă, că va reînvia arta antică!” (Deci, Eminescu încă mai credea în realizarea proiectului Daciei Mari, chiar în pofida piedicilor puse de către politicienii români, în special de către conservatorii obedienţi Puterilor Centrale, în rîndurile cărora se afla şi Titu Maiorescu!). Potrivit planului stabilit cu acel Constantin Simţion şi cu dr. Alexandru Suţu, fără nici o remuşcare, teamă sau compasiune faţă de cel pe care-l numea „prieten”, Titu Maiorescu i-a spus lui Eminescu „că trebue să se ducă la Simţion” (adică la sediul Societăţii „Carpaţii”) care fusese instruit, ştia ce are de făcut!). Eminescu a acceptat şi i- ar fi cerut 5 lei pentru trăsură, pe care Titu Maiorescu spune că i-a dat (cu toate că fiica sa, Livia, într-o scrisoare către I. E. Torouţiu, din 21 aprilie 1939, va spune că i-ar fi dat doar „2 lei pentru birjă”), apoi Eminescu „a plecat cu trăsura acolo” (adică la sediul Societăţii “Carpaţii”). Probabil că Titu Maiorescu l- a pus pe urmele sale pe gazetarul Grigore Ventura, pentru a fi sigur că totul va decurge conform planului şi Eminescu va ajunge la sediul Societăţii „Carpaţii”. (Nimeni n-a explicat riguros de ce gazetarul Grigore Ventura n-a fost afectat de expulzarea directorului revistei „L’independence roumaine”, cu toate că el era redactor la acel ziar! Implicarea lui în urmărirea şi imobilizarea lui Eminescu a avut, probabil, girul Poliţiei, acesta cumpărîndu-şi libertatea cu preţul libertăţii lui Eminescu, gazetarul care apăra libertatea presei împotriva măsurilor luate de o guvernare violentă!). Ajungînd în apropierea Societăţii „Carpaţii”, Eminescu a văzut, probabil, vînzoleala creată de Poliţie, care percheziţiona sediul acesteia şi a intuit că „binefăcătorul” său îi pregătise o capcană. El nu ştia că înăuntru îl aştepta Constantin Simţion cu o echipă pregătită pentru a-l imobiliza şi a-l interna la ospiciu (deci, Constantin Simţion acţiona cu girul şi sub oblăduirea Poliţiei!). Cu inteligenţa-i cunoscută, Eminescu a devenit precaut şi fiind convins că dacă ar fi intrat în sediul societăţii era reţinut de Poliţie s-a întors din drum, încercînd să găsească un loc de refugiu pentru a afla ce se petrece cu adevărat şi a găsi un mijloc de apărare. Din acest moment, reconstituirea acelei zile este dificilă, întrucît s-a făcut, în bună măsură, pe baza relatărilor lui Grigore Ventura (cel pe care I.L.Caragiale avea să-l „imortalizeze” sub numele personajului Rică Venturiano!), consemnate abia în anul 1911, de Al. Ciurcu în ziarul „Adevărul”. Potrivit acestora, Eminescu, schimbîndu-şi traseul, s-ar fi dus la Capşa, unde l-ar fi întîlnit pe Grigore Ventura, care l-ar fi informat despre interzicerea Societăţii „Carpaţii”. Eminescu ar fi reacţionat violent, începînd să ţină un discurs „politico-socialo-naţional”. Apoi, înfierbîntat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului, Marie Obeline Vautier, şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decît un leac. Să îl împuşc pe rege!” Grigore Ventura i-ar fi propus să meargă împreună la palatul Cotroceni pentru a-şi pune planul în aplicare. Eminescu a fost de acord, astfel că au plecat împreună, au ajuns la poarta palatului, însă „poarta nu s-a deschis”, regele nefiind în Bucureşti. Tot Grigore Ventura l-ar fi convins pe Eminescu să meargă la Mitroşevschi, la baie! Aceasta a fost versiunea oficială, veme de aproape 70 de ani, deşi, între timp, apăruseră şi relatările Liviei Maiorescu şi ale lui Constantin Dimitriu. Din aceste relatări reiese clar că Eminescu n-a trecut pe la Capşa, nu a ameninţat pe nimeni cu pistolul şi, totuşi, a fost ridicat „de acolo” (baia Mitraşevschi) de către „prietenii” săi, care doreau să-l ducă…la „balamuc”. „Scena cu pistolul de la Capşa” şi „afirmaţia lui Eminescu că îl va omorî pe rege” au constituit piesele tezei nebuniei sale. Ele au fost asumate numai de către Grigore Ventura, după ce Eminescu fusese declarat nebun, iar internarea sa în ospiciu justificată cu „acte în regulă”. Cel mai important martor al scenei „cu pistolul” a fost, fără îndoială, Marie Obeline Vautier, soţia patronului de la Capşa, prezentată de Grigore Ventura ca persoana ameninţată de către Eminescu. Însă, în anul 1909, această doamnă şi-a publicat „Memoriile” la Paris, dar n-a menţionat absolut nimic despre „scena cu pistolul de la Capşa”, deşi nu putea omite o asemenea întîmplare din viaţa sa! În ultimii ani, unii cercetători ai scenei jertfirii lui Eminescu, plusînd, sugerează că prezenţa lui la Capşa ar fi avut ca scop întîlnirea altor confraţi cărora să le aducă la cunoştinţă cele ce făceau în acea zi guvernul şi curtea regală. Există şi percepţia potrivit căreia Eminescu ar fi fugit la Capşa, unde se afla reprezentantul diplomatic al Americii în România. (Sînt, probabil, speculaţii, dar cercetările ulterioare vor avea darul să clarifice şi acest aspect încă nedescifrat!). Traseul lui Eminescu din acea zi a fost lămurit prin relatările lui Constantin Dimitriu şi Ioan Slavici. Este foarte probabil că, simţind că vor să-i pună laţul, Eminescu s-a refugiat în baia publică Mitraşevschi (aflată nu departe de sediul Societăţii „Carpaţii”), unde agresiunea Poliţiei asupra sa devenea mai puţin probabilă! Această ipoteză este confirmată de Constantin Dimitriu, care, la două săptămîni de la „internarea” lui Eminescu, într-o scrisoare trimisă lui Mihai Brăneanu, redactorul şef al ziarului „România liberă”, afirma că Eminescu „a simţit totodată că vor fi siliţi cei de lîngă el să-l asigure la Balamuc. Deci a fugit într-o baie unde a stat mai toată ziua ascuns”. Astfel era relatat, probabil, evenimentul în lumea jurnaliştilor, la scurt timp după producerea sa. La fel avea să relateze şi Ioan Slavici, care confirmă că „La d-l T. Maiorescu el s-a stăpînit, dar s-a dus apoi să ieie o baie ca să-şi potolească nervii şi de la baie a fost dus (cu forţa, n.ns !) la casa de sănătate”. Pentru conspiratorii care lucrau potrivit unui plan, izolarea lui Eminescu în baia publică Mitraşevschi a fost o şansă de a-l imobiliza fără incidente, întrucît baia publică era singurul loc în care acesta era nevoit să intre fără a avea asupra sa arma de apărare (în orice alt loc, Eminescu ar fi putut opune rezistanţă, iar arestarea sa putea genera un scandal public!). În procesul-verbal întocmit de Poliţie în aceeaşi zi, în jurul orei 19.oo se afirmă că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi şi, fiind atins de alienaţie mintală, s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. (Va urma)
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 14, 2009 la 12:28 am
Răspunde
60.
http://www.sport.ro/europa-league/ungurii-in-ghencea-cu-steaguri-cu-ungaria-mare.html
o De: ca sa vezi... pe iulie 14, 2009 la 12:58 pm
Răspunde
61.
Tricolorul, nr. 1611, editia din 15.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (VI)
Grigore Ventura, care cunoştea planul privind imobilizarea lui Eminescu şi internarea sa în ospiciu, primise misiunea să-l reţină pe acesta într-un loc de unde să poată fi ridicat fără incidente. Astfel, l-a încuiat în baie, unde, după informaţiile furnizate şi de alţi martori, apa fierbinte a curs timp de opt ore. Potrivit propriei declaraţii, Grigore Ventura a plecat „să înştiinţeze pe prefectul poliţiei” de faptul că un nebun s-a închis în baia publică şi că „trebuie să ridice un nebun de la baia Mitraşevschi” (afirmaţia sa nu se confirmă; declaraţia a fost făcută, cu siguranţă, pentru a-şi scăpa pielea, el arătînd că a sesizat Poliţiei un caz deosebit, de nebunie manifestată cu violenţă!; cu siguranţă că şeful Poliţiei cunoştea numele Eminescu, purtat de redactorul şef al ziarului „Timpul”!) Tot Grigore Ventura a fost cel care i-a anunţat pe doi dintre prietenii lui Eminescu: Gheorghe Ocăşanu şi V. Siderescu de la Societatea „Carpaţii”, care au ajuns acolo după aproximativ 8 ore (este interesant de aflat ce s-a întîmplat timp de 8 ore, cînd nici Poliţia, nici „prietenii” lui Eminescu n-au intervenit!). Probabil că V. Siderescu, odată sosit la baia Mitraşevschi, a crezut că Eminescu fusese atins de alienaţie mintală, dar Gheorghe Ocăşeanu, care era „om de încredere al şefului Poliţiei” (fapt dat în vileag de Ioan Slavici!) ştia ce are de făcut şi din ce raţiune. Cei doi „prieteni” ai lui Eminescu au plecat să anunţe Poliţia, informîndu-l pe comisarul C.N.Nicolescu de la Secţia 18 Poliţie de faptul „că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4, de acum 8 ore şi că, încuin d u-se-n baie pe dinăuntru, refuză să deschidă”. Toi ei l-au căuutat şi l-au informat pe Constantin Simţion despre situaţia „prietenului” său (poate se va afla vreodată unde a stat în acest timp şi cu ce s-a ocupat acest Constantin Simţion!). Astfel a fost pus în aplicare, împreună cu Poliţia, planul de imobilizare a lui Eminescu (care trebuia să pară legal!). Cei trei s-au deplasat la baia Mitraşevschi, fără Grigore Ventura („maurul şi-a făcut datoria”), cu o dubă cenuşie trasă de cai şi cu un echipaj condus de comisarul C. N. Nicolescu. După cum reiese din procesul-verbal întocmit de Poliţie, l- au găsit „pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă uşa-i şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră…”). Cei de faţă au încercat să-l calmeze, dar „drept răspuns, se repede la amicii săi şi la servitoarea băii, îmbrîncindu-i pe uşă, apoi aruncîndu-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară”. Eminescu l-a rugat pe V. Siderescu „să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot”. Acesta a plecat să-i îndeplinească dorinţa, iar ceilalţi „prieteni” ai săi au forţat uşa cabinei băii pentru a pătrunde înăuntru. Eminescu s-a împotrivit, dar „prietenii” săi l-au doborît şi l-au îmbrăcat în cămaşa (comisolul) de forţă, apoi l-au tîrît afară şi l-au urcat cu forţa în birja morţii. Ion Russu-Şirianu, care a văzut scena, alergînd prin Bucureşti să-l caute pe Eminescu!, avea să afirme ulterior că: „Am auzit glasul său cel adevărat strigînd cu deznădejdea celui care se îneacă -Ajutor!”. Răpitorii l-au condus apoi la Institutul „Caritatea”, unde l-au „confiat” doctorului Alexandru Şuţu, iar comisarul de poliţie l-a rugat pe acesta „a-i da îngrijiri excepţionale”. Între timp Poliţia, cu complicitatea soţiei lui Ioan Slavici (madam Kati), i-a percheziţionat locuinţa, i-a ridicat bunurile, a umblat prin hîrtii şi manuscrise, sperînd să descopere ceva compromiţător. Dar nu a deschis o anchetă, aşa cum proceda de obicei în asemenea cazuri şi cum cerea legea. Comisarul C.N. Nicolesc u, împreună cu „amicii” lui Eminescu, s-au întors la baia Mitraşevschi şi au constatat că „toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie”. Apoi au fost inventariate toate lucrurile găsite, inclusiv cheia de la camera lui Eminescu (lipsea pistolul despre care pomenise Grigore Ventura!), după care s-a întocmit procesul-verbal de constatare a situaţiei. Acesta a fost semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Constantin Simţion, V. Siderescu, Gh.Ocăşanu, Mark David (un client sau asistent al dr. Suţu, probabil cel care a adus cămaşa de forţă !), Johan Paulina (femeia de serviciu a băii) şi Ana Mitraşevschi (patroana băii). Hainele lui Eminescu au fost duse acasă la Ioan Slavici şi aruncate în camera unde locuise poetul, apoi uşa a fost sigilată (faptul este atestat într-un Post-scriptum, semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Ecaterina Slavici şi V. Siderescu). În acea după-amiază, Titu Maiorescu a plecat tainic într-o lungă vacanţă prin Europa occidentală, pentru refacere, iar Eminescu a fost închis într-o casă de nebuni, pe malurile Dîmboviţei, pentru meditaţie! Presimţindu-şi sfîrşitul, cel care în „Luceafărul” se considera în „lumea lui”, „nemuritor şi rece”, în decembrie 1883, oficial declarat nebun, a putut să creeze cel mai tulburător poem filosofic al său, Odă (în metru antic). Citiţi-l şi recitiţi-l şi reflectaţi. Cît de nebune puteau să fie mintea şi simţire care l-au creat? Îl redăm integral: Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Cînd deodată tu răsărişi în calea-mi, Suferinţă, tu, dureros de dulce… Pîn-în fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet, Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări… Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sîn, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă! (1883, decembrie) Este epitaful pe care Eminescu singur şi l-a scris! Acesta poate fi inscripţionat pe o placă de marmură, la mormînt, ca acuzaţie veşnică şi vinovăţie imprescriptibilă pentru autorii şi făptuitorii crimei! Concluzii: Planul pentru o „Dacie Mare” – pe direcţia planului dacic care ne-a traversat istoria! – a îngrijorat pe spionii imperiali şi îi speria (pentru complicaţii) pe politicienii autohtoni şi pe agenţii/poliţişti, fapt pentru care au pus la cale complotul (pentru toţi binevenit, după atîtea „flagelări” din partea lui Eminescu). La aceasta – nota bene! – s-a adăugat contribuţia forţelor oculte; pe agenţii acestora sau pe obedienţii lor îi găsim implicaţi continuu. „Cazul Eminescu” constituie unul dintre cele mai nefaste exemple de manipulare a conştiinţelor prin intermediul aşa-numiţilor „oameni politici”, al presei scrise şi al unor „experţi” cu abilităţi de critici sau cu pretenţii de istorici. În istoria modernă a României este primul exemplu tipic al modului în care pana unui gazetar autentic şi patriot poate fi frîntă de către forţe oculte, iar un geniu naţional poate fi pus în cămaşă de forţă de către o putere politică violentă. Contemporanii lui Eminescu, neimplicaţi în politică sau în organizaţii oculte, n-au bănuit că destinul tînărului poet a fost influenţat şi abătut din făgaşul său natural de către indivizi şi forţe oculte interesate să-l scoată din viaţa politică şi să-l transforme într-un nebun. Prin eliminarea lui Eminescu din viaţa publică a fost comis un asasinat moral şi politic, asociat cu apelative şi epitete, precum: nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, şovin etc. Cei care au avut interesul să-l asasin eze moral şi politic au urmărit ca Eminescu să rămînă în memoria românilor doar ca poet, şi acesta epuizat intelectual, după cum Titu Maiorescu i-a conceput volumul de versuri (vestita „ediţie Maiorescu”) -, cu toate că principala sa activitate, considerată „periculoasă”, a fost cea de ziarist. La mistificarea adevărului despre motivul înlăturării lui Eminescu din viaţa publică au participat, într-o cîrdăşie tainică la momentul respectiv, cum s-a înţeles, forţe interne şi externe. Pentru a-l scoate dintre simbolurile naţionale, publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, pentru posteritate fiind prezentat doar ca un „poet romantic”, epuizat şi el în momentul 1883: „ediţia Maiorescu” a lucrat continuu în acest sens, iar pentru unii încă mai „lucrează”. Eminescu a fost jertfit pe altarul Daciei Mari – cel mai important proiect etno-politico-statal gîndit de români şi pentru români în a doua jumătate a secolului XIX; în fond, întreaga istorie a Neamului spre acest liman se îndrepta! Dacă exista înţelepciune politică şi conştiinţa valorii geniului, în „momentul 1883″, după conştientizarea soluţiei adecvate pe care Eminescu a dovedit-o cu claritate şi curaj, crima putea fi evitată. Dar la niciuna din forţele ostile lui Eminescu n-a existat – atunci şi în anii asasinatului sadic, pînă în 1889, – nici înţelepciune şi nici voinţă politică.
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 14, 2009 la 11:38 pm
Răspunde 62.
Tricolorul, nr. 1611, editia din 15.07.2009
EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (VI)
Grigore Ventura, care cunoştea planul privind imobilizarea lui Eminescu şi internarea sa în ospiciu, primise misiunea să-l reţină pe acesta într-un loc de unde să poată fi ridicat fără incidente. Astfel, l-a încuiat în baie, unde, după informaţiile furnizate şi de alţi martori, apa fierbinte a curs timp de opt ore. Potrivit propriei declaraţii, Grigore Ventura a plecat „să înştiinţeze pe prefectul poliţiei” de faptul că un nebun s-a închis în baia publică şi că „trebuie să ridice un nebun de la baia Mitraşevschi” (afirmaţia sa nu se confirmă; declaraţia a fost făcută, cu siguranţă, pentru a-şi scăpa pielea, el arătînd că a sesizat Poliţiei un caz deosebit, de nebunie manifestată cu violenţă!; cu siguranţă că şeful Poliţiei cunoştea numele Eminescu, purtat de redactorul şef al ziarului „Timpul”!) Tot Grigore Ventura a fost cel care i-a anunţat pe doi dintre prietenii lui Eminescu: Gheorghe Ocăşanu şi V. Siderescu de la Societatea „Carpaţii”, care au ajuns acolo după aproximativ 8 ore (este interesant de aflat ce s-a întîmplat timp de 8 ore, cînd nici Poliţia, nici „prietenii” lui Eminescu n-au intervenit!). Probabil că V. Siderescu, odată sosit la baia Mitraşevschi, a crezut că Eminescu fusese atins de alienaţie mintală, dar Gheorghe Ocăşeanu, care era „om de încredere al şefului Poliţiei” (fapt dat în vileag de Ioan Slavici!) ştia ce are de făcut şi din ce raţiune. Cei doi „prieteni” ai lui Eminescu au plecat să anunţe Poliţia, informîndu-l pe comisarul C.N.Nicolescu de la Secţia 18 Poliţie de faptul „că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4, de acum 8 ore şi că, încuin d u-se-n baie pe dinăuntru, refuză să deschidă”. Toi ei l-au căuutat şi l-au informat pe Constantin Simţion despre situaţia „prietenului” său (poate se va afla vreodată unde a stat în acest timp şi cu ce s-a ocupat acest Constantin Simţion!). Astfel a fost pus în aplicare, împreună cu Poliţia, planul de imobilizare a lui Eminescu (care trebuia să pară legal!). Cei trei s-au deplasat la baia Mitraşevschi, fără Grigore Ventura („maurul şi-a făcut datoria”), cu o dubă cenuşie trasă de cai şi cu un echipaj condus de comisarul C. N. Nicolescu. După cum reiese din procesul-verbal întocmit de Poliţie, l- au găsit „pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă uşa-i şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră…”). Cei de faţă au încercat să-l calmeze, dar „drept răspuns, se repede la amicii săi şi la servitoarea băii, îmbrîncindu-i pe uşă, apoi aruncîndu-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară”. Eminescu l-a rugat pe V. Siderescu „să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot”. Acesta a plecat să-i îndeplinească dorinţa, iar ceilalţi „prieteni” ai săi au forţat uşa cabinei băii pentru a pătrunde înăuntru. Eminescu s-a împotrivit, dar „prietenii” săi l-au doborît şi l-au îmbrăcat în cămaşa (comisolul) de forţă, apoi l-au tîrît afară şi l-au urcat cu forţa în birja morţii. Ion Russu-Şirianu, care a văzut scena, alergînd prin Bucureşti să-l caute pe Eminescu!, avea să afirme ulterior că: „Am auzit glasul său cel adevărat strigînd cu deznădejdea celui care se îneacă -Ajutor!”. Răpitorii l-au condus apoi la Institutul „Caritatea”, unde l-au „confiat” doctorului Alexandru Şuţu, iar comisarul de poliţie l-a rugat pe acesta „a-i da îngrijiri excepţionale”. Între timp Poliţia, cu complicitatea soţiei lui Ioan Slavici (madam Kati), i-a percheziţionat locuinţa, i-a ridicat bunurile, a umblat prin hîrtii şi manuscrise, sperînd să descopere ceva compromiţător. Dar nu a deschis o anchetă, aşa cum proceda de obicei în asemenea cazuri şi cum cerea legea. Comisarul C.N. Nicolesc u, împreună cu „amicii” lui Eminescu, s-au întors la baia Mitraşevschi şi au constatat că „toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie”. Apoi au fost inventariate toate lucrurile găsite, inclusiv cheia de la camera lui Eminescu (lipsea pistolul despre care pomenise Grigore Ventura!), după care s-a întocmit procesul-verbal de constatare a situaţiei. Acesta a fost semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Constantin Simţion, V. Siderescu, Gh.Ocăşanu, Mark David (un client sau asistent al dr. Suţu, probabil cel care a adus cămaşa de forţă !), Johan Paulina (femeia de serviciu a băii) şi Ana Mitraşevschi (patroana băii). Hainele lui Eminescu au fost duse acasă la Ioan Slavici şi aruncate în camera unde locuise poetul, apoi uşa a fost sigilată (faptul este atestat într-un Post-scriptum, semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Ecaterina Slavici şi V. Siderescu). În acea după-amiază, Titu Maiorescu a plecat tainic într-o lungă vacanţă prin Europa occidentală, pentru refacere, iar Eminescu a fost închis într-o casă de nebuni, pe malurile Dîmboviţei, pentru meditaţie! * Presimţindu-şi sfîrşitul, cel care în „Luceafărul” se considera în „lumea lui”, „nemuritor şi rece”, în decembrie 1883, oficial declarat nebun, a putut să creeze cel mai tulburător poem filosofic al său, Odă (în metru antic). Citiţi-l şi recitiţi-l şi reflectaţi. Cît de nebune puteau să fie mintea şi simţire care l-au creat? Îl redăm integral: Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Cînd deodată tu răsărişi în calea-mi, Suferinţă, tu, dureros de dulce… Pîn-în fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet, Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări… Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sîn, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă! (1883, decembrie) Este epitaful pe care Eminescu singur şi l-a scris! Acesta poate fi inscripţionat pe o placă de marmură, la mormînt, ca acuzaţie veşnică şi vinovăţie imprescriptibilă pentru autorii şi făptuitorii crimei! Concluzii: Planul pentru o „Dacie Mare” – pe direcţia planului dacic care ne-a traversat istoria! – a îngrijorat pe spionii imperiali şi îi speria (pentru complicaţii) pe politicienii autohtoni şi pe agenţii/poliţişti, fapt pentru care au pus la cale complotul (pentru toţi binevenit, după atîtea „flagelări” din partea lui Eminescu). La aceasta – nota bene! – s-a adăugat contribuţia forţelor oculte; pe agenţii acestora sau pe obedienţii lor îi găsim implicaţi continuu. „Cazul Eminescu” constituie unul dintre cele mai nefaste exemple de manipulare a conştiinţelor prin intermediul aşa-numiţilor „oameni politici”, al presei scrise şi al unor „experţi” cu abilităţi de critici sau cu pretenţii de istorici. În istoria modernă a României este primul exemplu tipic al modului în care pana unui gazetar autentic şi patriot poate fi frîntă de către forţe oculte, iar un geniu naţional poate fi pus în cămaşă de forţă de către o putere politică violentă. Contemporanii lui Eminescu, neimplicaţi în politică sau în organizaţii oculte, n-au bănuit că destinul tînărului poet a fost influenţat şi abătut din făgaşul său natural de către indivizi şi forţe oculte interesate să-l scoată din viaţa politică şi să-l transforme într-un nebun. Prin eliminarea lui Eminescu din viaţa publică a fost comis un asasinat moral şi politic, asociat cu apelative şi epitete, precum: nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, şovin etc. Cei care au avut interesul să-l asasin eze moral şi politic au urmărit ca Eminescu să rămînă în memoria românilor doar ca poet, şi acesta epuizat intelectual, după cum Titu Maiorescu i-a conceput volumul de versuri (vestita „ediţie Maiorescu”) -, cu toate că principala sa activitate, considerată „periculoasă”, a fost cea de ziarist. La mistificarea adevărului despre motivul înlăturării lui Eminescu din viaţa publică au participat, într-o cîrdăşie tainică la momentul respectiv, cum s-a înţeles, forţe interne şi externe. Pentru a-l scoate dintre simbolurile naţionale, publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, pentru posteritate fiind prezentat doar ca un „poet romantic”, epuizat şi el în momentul 1883: „ediţia Maiorescu” a lucrat continuu în acest sens, iar pentru unii încă mai „lucrează”. Eminescu a fost jertfit pe altarul Daciei Mari – cel mai important proiect etno-politico-statal gîndit de români şi pentru români în a doua jumătate a secolului XIX; în fond, întreaga istorie a Neamului spre acest liman se îndrepta! Dacă exista înţelepciune politică şi conştiinţa valorii geniului, în „momentul 1883″, după conştientizarea soluţiei adecvate pe care Eminescu a dovedit-o cu claritate şi curaj, crima putea fi evitată. Dar la niciuna din forţele ostile lui Eminescu n-a existat – atunci şi în anii asasinatului sadic, pînă în 1889, – nici înţelepciune şi nici voinţă politică.
o
De: Pentru Romania Mare pe iulie 14, 2009 la 11:44 pm
Răspunde
63.
http://www.zvj.ro/node/2029 o
De: rusine... pe iulie 15, 2009 la 11:17 pm
Răspunde
64.
http://www.zvj.ro/node/2023
o
De: rusine... pe iulie 15, 2009 la 11:20 pm
Răspunde
65.
http://www.zvj.ro/node/2034
o
De: rusine... pe iulie 16, 2009 la 11:56 am
Răspunde
66.
http://www.zvj.ro/node/2032
o
De: rusine... pe iulie 16, 2009 la 11:58 am
Răspunde
67.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-5967909-14-francmasoni-din-fiji-retinuti-pentru- vrajitorie.htm
o De: sa ne informam pe iulie 16, 2009 la 1:57 pm
Răspunde
68.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5967948-parlamentul-european-becali-comisia-pentru-comert- international-vadim-tokes-sunt-colegi-comisie-iar-eba-prins-afacerile-sociale.htm
o
De: sa ne informam pe iulie 16, 2009 la 2:04 pm
Răspunde
69.
azi a fost reales becali george presedinte al png-cd. gogosa alaintei cu prm s-a cam desumflat. se pregatesc alte aliante de mucava care sa coloreze/condimenteze bucataria politichiei. vivat! vivat! vivat!
o
De: politica la zi(d) pe iulie 18, 2009 la 1:15 pm
Răspunde
70.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/859710/Gigi-Becali-nu-candideaza-la-Presedintia-Romaniei/
o
De: sa ne informam pe iulie 18, 2009 la 8:16 pm
Răspunde
71.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/859703/Basescu-huiduit-de-unguri/
o De: sa ne informam pe iulie 18, 2009 la 8:18 pm
Răspunde
72.
La Vulcan, compuneri scolare 15 dintre consilierii locali din municipiul Vulcan au postate pe site-ul http://www.e-vulcan.ro rapoartele de activitate pe primul an de mandat. Scrise de mana sau pe computer, acestea seamana izbitor cu niste compuneri scolare redactate cu stangacia unor elevi de maximum clasa a cincea. Toti consilierii locali se lauda ca au participat la sedintele de consiliu, dar si la diverse manifestari ce au avut loc in oras. Toata activitatea pe un an a fost expediata in cel mult doua pagini.
o
De: doar patriot(desi nu mai e la modă) pe iulie 19, 2009 la 9:26 pm
Răspunde
73.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23090
o
De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 1:17 am
Răspunde
74.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23091
o
De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 1:20 am
Răspunde
75.
Tricolorul, nr. 1615, editia din 20.07.2009
Opt decenii de la marea greva a minerilor de la Lupeni Autor : FLORIN RADU
Greva minerilor de la Lupeni din august 1929 reprezintă, alături de marea răscoală ţărănească de la 1907, de greva tipografilor bucureşteni din 13 decembrie 1918, sau de luptele muncitorilor ceferişti şi petrolişti din ianuarie-februarie 1933, unul din cele mai măreţe momente din trecutul de luptă şi jertfă al oamenilor m uncii de la noi, indiferent de naţionalitatea lor, un moment care trebuie cunoscut de toţi oamenii muncii, aflaţi azi, ca şi atunci, în conflict, deschis sau mocnit, cu cei care se îmbogăţesc din munca lor. Fiecare om al muncii, fiecare om cinstit din ţara noastră, trebuie să ştie ce s-a întîmplat atunci, trebuie să ştie cum au luptat înaintaşii lui la Lupeni în 1929, aşa cum trebuie să ştie şi cum au luptat înaintaşii lui la 1907, 1918 sau 1933. În 1929 un conflict mocnea de multă vreme în Valea Jiului, iar decizia guvernului naţional-ţărănesc al lui Iuliu Maniu de a dizolva, în aprilie, sindicatele unitare, a precipitat evenimentele. Minerii nu cereau marea cu sarea, nu cereau altceva decît condiţii omeneşti de muncă- ziua de lucru de 8 ore pentru toţi sal ariaţii, mărirea salariilor cu 40%, interzicerea folosirii muncii copiilor în subteran, precum şi desfiinţarea amenzilor sau reprimirea la lucru a minerilor liberaţi din armată. Mulţi s-au obişnuit să considere azi ziua de lucru de 8 ore sau interzicerea muncii copiilor în fabrici şi mine drept ceva natural, de la sine înţeles, fără să stea să se gîndească cîţi oameni s-au jertfit, atît la noi cît şi în lume, pentru ca aceste beneficii ale salariaţilor să se transforme din vis frumos în realitate. Oamenii se bucură de aceste drepturi dar de multe ori nu îşi mai aduc aminte cum s-au cîştigat ele, cît de greu s-au cîştigat ele sau cine au fost cei care au contribuit într-un mod decisiv la cîştigarea lor. Şi este datoria noastră, a comuniştilor să aducem aminte că printre cei care, cîndva s-au jerfit pentru aceste beneficii se numără şi muncitorii mineri de la Lupeni acum 80 de ani. După ce în ziua de 3 august 1929 s-a ţinut la Petroşani o conferinţă a reprezentanţilor sindicatelor, dar şi ai organizaţiilor de partid, pe 5 august a început greva. Muncitorii au ocupat uzina electrică din Lupeni şi au oprit astfel toată activitatea minieră din Valea Jiului. A doua zi prefectul Ştefan Rozvan a ordonat trupelor să evacueze uzina ocupată de muncitori. Cum muncitorii au opus rezistenţă, trupele au deschis focul, omorînd din prima zi 13 muncitori şi rănind grav mulţi alţii. Pînă seara cifra celor ucişi a urcat la 20, iar în zilele următoare au mai murit doi, astfel că totalul celor ucişi atunci, sub guvernarea marelui „erou naţional” Iuliu Maniu, se ridică la 22. Deşi toată lumea a recunoscut că a fost o baie de sînge, prefectul Rozvan a scăpat doar cu destituirea, iar acum lumea nici măcar nu-şi mai aminteşte de el, în timp ce Maniu a devenit în România postdecembristă un erou şi un martir, o figură luminoasă, demnă să împrumute numele unor bulevarde. Astăzi comuniştii sînt acuzaţi peste tot că ar fi înăbuşit democraţia, că ar fi instaurat un regim de teroare, că ar fi înăbuşit orice aspiraţie spre o viaţă mai bună. Comuniştii, fiind oameni realişti, nu se tem să-şi recunoască în mod cinstit greşelile, nu se tem să recunoască faptul că au existat nemulţumiri şi sub guvernarea lor. Nemulţumiri care au luat, uneori, forma unor greve. Şi totuşi nu strică să ne amintim marea diferenţă între modul cum s-au comportat comuniştii cu muncitorii ridicaţi împotriva conducerii şi cum s-au comportat „democraţii luminaţi” naţional-ţărăniştii. În timpul grevei minerilor din 1977 comuniştii cei „totalitarişti” nu au omorît pe absolut nimeni (după cum n-au omorît nici la Braşov în 1987), conflictul s-a rezolvat pe cale paşnică, prin negocieri la care a participat, la faţa locului, însuşi liderul regimului „totalitar”, Nicolae Ceauşescu. Minerii au obţinut ce au cerut, adică ziua de lucru de 6 ore, masă caldă gratuită la intrarea în schimb, pensionarea la 50 de ani (în cazul a 20 de ani de vechime), construirea de locuinţe şi cămine pentru nefamilişti etc. Mai mult decît atît, liderul minerilor revoltaţi, Constantin Dobre, nu a păţit nimic, ba chiar a fost trimis la înalta şcoală de partid „Ştefan Gheorghiu”, lucru recunoscut de însuşi istoricul Florin Constantiniu, care nu poate fi bănuit că ar fi adeptul ideologiei şi practicii marxist-leniniste. Prin comparaţie, aşa-zişii democraţi din PNŢ ce au făcut în 1929? Au găsit de cuviinţă ca la revendicările absolut legitime ale muncitorilor să răspundă cu gloanţe, au găsit de cuviinţă să ucidă nu mai puţin de 22 de muncitori! Iată adevărata faţă a „democraţiei interbelice”! Cititorii sînt invitaţi să compare ce s-a întîmplat în Valea Jiului în 1929 cu ce s-a întîmplat în 1977 şi să vadă singuri cine a fost mai uman şi mai democratic.
o De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 1:33 am
Răspunde
76.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23102
o
De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 1:35 am
Răspunde
77.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23097
o
De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 1:43 am
Răspunde
78.
http://www.gandul.info/politica/becali-il-lasa-pe-vadim-vreau-sa-devin-cel-mai-puternic-animal- politic-video.html?3928;4661403
o
De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 4:26 pm
Răspunde
79.
http://www.gandul.info/politica/vadim-si-a-facut-planuri-pentru-bruxelles-o-sa-se-tina-dupa-mine-si- dupa-gigi-becali-ca-dupa-urs-ba-mai-facem-si-o-miuta-acolo-ca-la-steaua.html?3928;4438308
o
De: sa ne informam pe iulie 20, 2009 la 4:31 pm Răspunde
80.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23114
o
De: 6,vine presa pe iulie 21, 2009 la 11:40 pm
Răspunde
81.
Tricolorul, nr. 1616, editia din 21.07.2009
NEWS ALERT
„SATANA ÎN SUTANĂ” LASZLO TöKEŞ SE OFTICĂ TERIBIL CĂ VADIM A INTRAT ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN Sîmbătă, la Tuşnad, după „baia de scuipaţi“ pe care i-a făcut-o mulţimea de unguri, Băsescu a stat de vorbă cu prietenul său, Tökeş. Cel pe care l-a ajutat, în 2007, să intre în Parlamentul European, prin frauda neruşinată făcută de Serviciile Secrete de la Bucureşti şi Budapesta. Despre cine credeţi că au vorbit cei doi derbedei, lua-i-ar dracul pe ei? Despre liderul PRM, normal. Popa unguresc a zis cam aşa: „Mi-a părut foarte rău că în Parlamentul European a intrat extremistul Vadim Tudor, care continuă, în mod expres, politica dusă de Ceauşescu“. La care, temîndu-se că cei din jur l-ar putea auzi şi totul ar ajunge la urechile Tribunului, Pazvante Chiorul l-a temperat pe fostul securist (ca şi el): „Prefer să nu vorbim de treaba asta“. Aşa că unsurosul popă reformat a lăudat-o pe EBA, că ce figură frumoasă face ea la Parlamentul European, ce distinsă este etc. Apoi, cei doi duşmani ai românilor s-au retras într-o cameră, unde Taurul Dealului mugea, cu vocea lui spartă, aşa că totul s-a auzit afară: „Prezidenţialele sînt ale dvs. Noi nu vom sprijini pe altcineva. Mai veniţi în vizită şi promiteţi-le maghiarilor o formă de autonomie. Noi vă vom susţine la alegeri“.
o
De: 6,vine presa pe iulie 21, 2009 la 11:45 pm
Răspunde
82.
Tricolorul, nr. 1617, editia din 22.07.2009
LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI
VADIM=VLAD ŢEPEŞ! Ieri după-amiază, am aflat de la Antena 3 că, într-un sondaj de opinie referitor la personajele din filmele de desene animate cu care pot fi asemănaţi politicienii, românii au răspuns, categoric: atunci cînd îl văd pe Vadim le vine în minte Vlad Ţepeş! Omagiu mai mare nici nu se putea. Apare cu atît mai ridicolă cifra de 8%, scoasă din burtă de autorii sondajului (sau poate de acelaşi falsificator penibil, Sorin Oancea). Cu alte cuvinte, într-o ţară care vrea o conducere autoritară, cu mînă de fier, în proporţie de 80 % – cel care întruchipează acest tip de om politic ar fi votat doar de… 8 %, deci de 10 ori mai puţini cetăţeni!
o
De: 6,vine presa pe iulie 21, 2009 la 11:50 pm
Răspunde
83.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23161
o
De: 6,vine presa pe iulie 23, 2009 la 2:25 pm
Răspunde
84.
Tricolorul, nr. 1618, editia din 23.07.2009
Figurantul Crin Antonescu, umflat în sondaje româneşti pe bani americani
La începutul săptămînii, Biroul de Cercetări Sociale (BCS) a dat publicităţii un sondaj, în care Crin Antonescu şi Radu Duda sînt umflaţi fără nici o explicaţie sociologică. Conform acestei fabulaţii, în nici o lună de zile, Crin Antonescu a cîştigat în opţiunile electoratului cel puţin 6 procente, ajungînd la 21,5%, iar actoraşul Radu Duda se apropie de 5% opţiune de vot. Publicarea sondajului în România este doar o operaţiune colaterală. Făcătura a fost comandată şi plătită de firma americană Marsh Copsey & Associates şi a fost aranjată pentru a se susţine candidatura lui Crin Antonescu în faţa lui Barack Obama. Susţinătorii americani ai lui Crin Antonescu, în frunte cu Sam Pattern, vor să obţină binecuvîntarea lui Barack Obama pentru candidatura acestuia la preşedinţia României. Plătitorii sondajului, Marsh Copsey & Associates, reprezintă un puternic grup financiar al democraţilor americani, cu planuri mari de afaceri cu statul român, în industria energetică şi în cea de armament (inclusiv în derularea contractului de retehnologizare a Armatei Române, aflat la concurenţă cu cei care îl sprijină pe Băsescu). În Consiliul de Administraţie al acestei firme se află Dan Mureşan, nimeni altul decît fiul fostului ministru al agriculturii, Ioan Avram Mureşan (revenit în atenţia publică, după 2000, în scandalul ,,şpagă, palincă şi caltaboşi”). Dan Mureşan este, din punct de vedere administrativ, manage rul afacerilor din Europa ale grupului financiar, iar impunerea lui Crin Antonescu în postura de favorit al Casei Albe pentru preşedinţia României va face probabil din el un personaj foarte bogat. Lui îi vor reveni procente consistente din contractele grase pe care americanii le vor ca plată pentru susţinere. Conform unei surse de încredere, cu acces direct la caietele de sondaj, procentele lui Crin Antonescu sînt scoase din burtă, acesta nedepăşind 11%, diferenţa fiind luată de la Corneliu Vadim Tudor, care s- ar situa la aproximativ 20%, fiind favorit pentru turul II al prezidenţialelor, în luptă contra lui Traian Băsescu. Aceeaşi sursă din interior ne-a mai relatat că pentru Traian Băsescu ,,meciul” este pierdut în acest moment, trendul acestuia fiind descrescător. În turul II Dictachiorul va pierde, pentru că el nu poate acumula voturi semnificative peste bazinul său electoral, format în acest moment doar din ,,ultraşii portocalii”.
o
De: 6,vine presa pe iulie 23, 2009 la 2:37 pm
Răspunde
85.
Tricolorul, nr. 1618, editia din 23.07.2009
Este nevoie de un patriot la Cotroceni: Corneliu Vadim Tudor!
Autor : ARGENTIN STRATOPOLOS
Agenţiile de presă ne anunţă, sec, că la Băile Tuşnad, în cadrul lucrărilor Universităţii de vară „Tusvanyos”, preşedintele României, Traian Băsescu, a fost huiduit de către participanţii unguri, la prezidiu fiind văzut şi ultraşovinul Viktor Orban, preşedintele partidului revanşard şi şovin Fidesz, ca şi cînd România este un sat fără cîini. Că l-au huiduit pe cetăţeanul Băsescu nu mi se pare atît de grav, deoarece domnul respectiv, vorba românului, a cules ceea ce a semănat, sau putem spune că ungurii i- au răspuns pentru tot ceea ce a făcut pentru ei din decembrie 1989 (anul loviturii de stat prin ca re conducerea legală a ţării a fost înlocuită cu una de trădători, în frunte cu Iuda României moderne, „tovarăşul” Ion Iliescu), conform principiului românesc „pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”. Ne aducem cu toţii aminte că din cauza intervenţiei personale a lui Traian Băsescu, din funcţia de preşedinte al Statului Român, a fost trimis să reprezinte interesele României, în Parlamentul României, ultraşovinul Lazlo Tökes, înverşunat duşman al poporului român, mare doritor al dezmembrării Statu lui Român şi alipirea Ardealului la Ungaria. Tot Traian Băsescu, pentru a-şi atrage voturile ungurilor, a cochetat în permanenţă cu aşa-zisa Uniune Civică a Maghiarilor, organizaţie politică a şovinilor unguri, cea mai radicală formaţiune politică în ceea ce priveşte dezmembrarea teritorială a ţării. Extremiştilor unguri, pentru a le fi pe plac, trebuie să le faci mereu rabat de la Constituţia României pentru a le putea cîştiga voturile. De data aceasta, Băsescu a schimbat „timona” la 180°, pentru că se apropie alegerile prezidenţiale, de la care sîntem siguri că nu va lipsi nici el, pentru că viaţa în jilţul de la Cotroceni e conform „.poliţei ce am plătit-o eu”, iar domnia sa poartă în gene cromozomul unui viitor dictator. Schimbarea fiind făcută în scopul atragerii electoratului naţionalist fără să ţină seama că acest segment al alegătorilor este dintotdeauna al lui Cornel Vadim Tudor şi al Partidului România Mare. Oricîte strădanii ar depune domnul Traian Băsescu, locul lui Vadim Tudor din inimile naţionaliştilor români nu poate fi luat de nimeni. Nu e nici prima, nici ultima manifestare de acest fel a extremiştilor unguri, care nu au nici un pic de etică şi de respectul pentru ţara în care trăiesc. Ei doresc, prin glasul lui Marko Bela, federalizarea României, primul pas spre dezmembrarea ei. Că ungurii au ajuns să aibă drepturi mai mari decît românii şi celelalte etnii se vede de cum treci graniţa şi intri în cele două judeţe cu probleme ale ţării, Harghita şi Covasna. Acest lucru se datorează, în primul rînd, Partidului Social Democrat, care, prin politica lui de trădare şi aservire a patriei, interesului străin din occident, de ploconire, a dat ungurilor nas la putere. Alte două evenimente scoase în evidenţă de agenţiile de presă sînt huiduielile de care au avut parte alţi doi demnitari ai României de azi. E vorba de incidentul petrecut zilele acestea la Timişoara, unde primul ministru al ţării, Emil Boc a fost bombardat cu ouă, iar ministrul turismului, Elena Udrea, a fost huiduită la manifestaţiile cul turale din Banat. Ce concluzie putem trage din desfăşurarea acestor întîmplări? Una singură. Românii s-au săturat pînă peste cap de cei ce ne conduc, de minciunile cu care apar în faţa românilor de douăzeci de ani, şi că, în sfîrşit, se trezesc din letargia fatală în care am intrat şi că doresc schimbarea în bine a ţării şi trimiterea la lada de gunoi a istoriei, a tuturor ce au venit la putere după lovitura de stat din decembrie 1989. Evenimentele din aceste zile ne dau certitudinea că poporul român doreşte o schimbare cu adevărat democratică, schimbare care se poate realiza numai prin alegerea, în noiembrie 2009, a unui preşedinte patriot, naţionalist şi cu adevărat democrat, care să fie sprijinit în demersurile sale de un guvern pe măsură, realizat prin c oaliţia partidelor cu adevărat naţionale, care doresc binele întregii naţiuni române. Acest guvern trebuie să fie neapărat de stînga, pentru că numai această mişcare politică este în măsură să schimbe în bine viaţa românilor. În cei 20 de ani care au trecut de la lovitura de stat din decembrie 1989, dreapta şi-a demonstrat incapacitatea de a face faţă cerinţelor societăţii româneşti de azi. Toate partidele care s-au perindat la putere se fac vinovate de marasmul în care au intrat România şi poporul ei, se fac vinovate de trădarea ţării şi a intereselor ei. Toţi reprezentanţii acestor partide sînt uniţi, indiferent de culoarea lor politică, numai de interesul comun de a jefui ţara, de a distruge tot ce au construit românii sub conducerea comuniştilor în cei 45 de ani de socialism. Nu este nici o diferenţă reală între Partidul Social Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat Liberal, Partidul Conservator sau Uniunea Democrată a Maghiarilor din România. Toate sînt o apă şi-un pămînt. Toate conducerile acestor partide sînt pline de năpîrliţi, de trădători, care au ca unic scop îmbogăţirea lor, şi a ciracilor din jurul lor, prin jefuirea ţării.
o
De: 6,vine presa pe iulie 23, 2009 la 2:43 pm
Răspunde
86.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23173
o
De: 6,vine presa pe iulie 23, 2009 la 2:45 pm
Răspunde
87.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23188
o
De: 6,vine presa pe iulie 24, 2009 la 12:56 am
Răspunde
88.
Tricolorul, nr. 1620, editia din 25.07.2009 PREŞEDINTELE ROMÂNIEI VOI FI EU, SAU VA FI CINE VREAU EU!
Autor : Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preş edintele Partidului România Mare (Textul Conferinţei de Presă de vineri, 24 iulie 2009, a fost difuzat pe postul OTV).
Conferinţa de Presă a Partidului România Mare Aşa după cum se ştie, săptămîna trecută am lipsit din ţară. Am efectuat un scurt turneu politic la Strasbourg, Paris şi Londra. Principala activitate a fost participarea la deschiderea oficială a noului Parlament European, al cărui membru sînt, prin voinţa electoratului român. Aşa după cum era de aşteptat, şi cum am anunţat din timp, PRM încă nu s-a afiliat la nici un grup politic, din motive obiective. Noi nu sîntem nici socialişti, nici liberali. Creştini sîntem, şi ne facem un titlu de glorie din această calitate, dar nu ştiu în ce măsură cei care pretind, în Parlamentul European, că ar fi creştini, sînt cu adevărat. Mă refer, în primul rînd, la grupul PPE, marcat de politica violent-reacţionară şi antiromânească a fostului prim-ministru al Ungariei, Viktor Orban, vicepreşedinte al acestui grup politic, secondat de ceilalţi agenţi ai Budapestei, din UDMR, în frunte cu ,,satana în sutană”, Lászlo Tökeş. M-am întîlnit cu Hans Gert Pöttering, în ultima lui zi ca preşedinte al Parlamentului European, dar am avut cu el doar o discuţie protocolară, în continuarea dialogurilor noastre de la Rabat şi Bucureşti – nicidecum n-a fost vorba de vreo cerere a mea de afiliere la PPE. Am avut scurte convorbiri şi cu Jean Marie Le Pen, şi cu mulţi alţi lideri europeni, colegi cu mine în forul legiuitor al continentului, însă noi am păstrat o atitudine foarte prudentă, fiindcă noile grupuri politice în curs de formare fie contestă Tratatul de la Lisabona, fie sînt alcătuite din euro-s ceptici, fie neagă existenţa Holocaustului. Aşa că, deşi ni s-a făcut o curte asiduă, noi am refuzat afilierea la astfel de grupuri, din motive politice, doctrinare şi chiar istorice. Eu nu vreau să pierd timpul cu explicaţii în faţa românilor care muncesc în Europa şi a familiilor acestora rămase acasă, atunci cînd voi fi întrebat de ce m-am asociat la o grupare politică ce acţionează împotriva unificării Europei şi a Tratatului de la Lisabona – această Constituţie a bătrînului continent, pe care PRM a votat-o în Parlamentul României la 4 februarie 2008. Nu vreau să contribui, în nici un fel, la temerea a cca. 4 milioane de români că îşi vor pierde locurile de muncă din străinătate, pe fondul ostilităţii faţă de imigranţi, în condiţiile în care economia României nu funcţionează, iar şomajul intern este din ce în ce mai accentuat. În ceea ce priveşte Holocaustul, lucrurile sînt clare şi cred că am dreptul moral, ca doctor în Istorie, ca doctorand în Teologie şi ca sociolog al religiei să spun o opinie avizată: da, acesta a existat în Europa, din nefericire, am văzut, cu ochii mei, două lagăre ale morţii, Buchenwald (în 2002) şi Auschwitz (în 2004), iar liderii politici ai Planetei au datoria să facă tot posibilul ca asemenea orori să nu se mai repete. Românii n-au nici un motiv, dar absolut nici unul să îl simpatizeze pe Adolf Hitler chiar şi numai pentru faptul că alianţa lui cu Stalin, din 1939, a facilitat răpirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, iar Diktatul de la Viena, din 1940 – prin care Hitler şi Mussolini au dat o satisfacţie brutală Ungariei horthyste – a însemnat pierderea Ardealului de Nord-Vest şi moartea, în chinuri groaznice, a unui mare număr de români. Lucrurile astea trebuie spuse, repetate şi învăţate la şcoală, fiindcă ele s-au întîmplat şi i-au adus Poporului Român sînge şi lacrimi. Resping, de asemenea, insistenţele obraznice şi interesate (din punct de vedere material) ale acelora care tot încearcă să culpabilizeze Poporul Român, acuzîndu-l de uciderea a cca. 400.000 de evrei. Numai minciuni! În realitate, românii i-au apărat şi i-au salvat pe foarte mulţi evrei, şi acest comportament omenesc a fost recunoscut chiar de liderii sionismului, în frunte cu Wilhelm Filderman şi marele rabin al Genevei, Al. Şafran. Dacă evenimentele istorice nu vor fi puse pe făgaşul lor adevărat, atunci se vor naşte confuzii şi conflicte, de care umanitatea şi, mai ales, tînăra generaţie nu au nevoie. Au trecut aproape 65 de ani de la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial şi nimeni n-are dreptul să falsifice adevărul şi să pună la stîlpul infamiei ţări şi popoare întregi. Ca membru al Parlamentului European şi ca patriot român, eu mă voi lupta ca adevărul să triumfe. Am spus toate astea acum pentru că subiectul a fost readus în actualitate şi nişte minţi înfierbîntate iar ne acuză pe noi, românii, de toate păcatele iadului, în loc să ne pupe mîinile. Aceasta este una dintre pietrele de încercare ale iubirii de ţară: cum se raportează politicienii români la falsurile grosolane ale unor agitatori şi impostori evrei, care încearcă să jongleze cu românii cum o fac cu ovulele, la maghiarizarea forţată a Transilvaniei şi la situaţia românilor din Basarabia şi Bucovina. În afară de noi, cei de la PRM, nimeni n-are curajul să spună lucrurilor pe nume. Toţi evită subiectele astea, sau se fofilează, şmechereşte. A zis Băsescu ceva despre invenţiile aberante ale aşa-zisei Comisii Ellie Wiesel, personaj care şi-a permis, ca aici, la Bucureşti, de faţă cu aşa-zisul şef al Statului Ion Iliescu, să ne insulte cu acuzaţia ,,România a ucis, a ucis, a ucis”?! Nu numai că Băsescu habar n-are despre ce e vorba, dar el s-a dus la Muzeul Holocaustului, a plîns în mod artificial şi regizat, şi a consfinţit, prin tăcerea lui laşă, minciuna afişată acolo, conform căreia România a omorît 400.000 de evrei. A zis ceva Băsescu despre maghiarizarea, în pas de gîscă, a unor zone vaste din Ardealul Românesc, unde românii nici nu mai pot intra? Aiurea, numai joc de glezne şi panglici pe gură, în speranţa că îi va păcăli şi pe români, şi pe unguri, ca să le obţină voturile. Departe de a ,,băga în buzunar” 1.000.000 de voturi ale naţionaliştilor români, cum delirează Ion Cristoiu şi un pupil nereuşit al lui, Gh. Voicu, de la ziarul ,,7 Plus”, acest Băsescu a înfuriat pe toată lumea. De ce? Fiindcă el nu s-a dus acolo ca turist, sau ca pacient al Băilor Tuşnad, ci ca şef al Statului Român, statut pe care l-a expus unei umilinţe fără precedent. Ne amintim, cu toţii, că Ceauşescu îi făcea pe unguri să cînte ,,Deşteaptă-te, române!” şi să joace ,,Hora Unirii”. Neîndoielnic, şi din acest motiv s-au coalizat ungurii împotriva lui, avîndu-l ca port- drapel pe agentul plătit Lászlo Tökeş, în decembrie 1989, şi, pînă nu l-au văzut ciuruit de gloanţe, nu s- au lăsat. Au urmat doi şefi de Stat capitularzi, care i-au cocoţat pe ungurii şovini în capul românilor, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, şi un al treilea, Traian Băsescu, care a pus bomboana pe colivă, provocîndu-i pe iredentişti şi căutînd-o cu lumînarea, în mod golănesc, pînă a fost fluierat şi huiduit. Aşa ceva, repet, e fără precedent! Presa portocalie a dat, cu această ocazie, măsura lichelismului ei cointeresat. Priviţi un titlu de-a dreptul jenant, pe pagina I a ziarului ,,Curentul”: ,,Băsescu a trecut testul huiduielilor ungureşti”. Decît aşa trecere, mai bine lipsă. Acest Băsescu era acolo – subliniez, pe teritoriul României, nu al Ungariei – nu pe post de Bănel Nicoliţă, să-l huiduie suporterii beţivi ai lui Ujpest Budapesta, ci în calitate de şef al Statului Român. Huiduindu-l pe Băsescu, huliganii unguri, care mănîncă pîine românească, ne-au huiduit şi pe noi toţi, la noi în ţară. Şi asta nu e bine. Mai arătaţi-ne un singur şef de Stat în Europa, care atunci cînd pomeneşte de Constituţie, e huiduit de mii de conaţionali. Haideţi să ne uităm la ţările unde există astfel de probleme ale minorităţilor. Aşa se poartă bascii cu Regele Spaniei? Poate că i-ar duce mintea, dar Juan Carlos nu le dă ocazia, îşi ţine rangul, nu se bagă între ei, nu le flutură eşarfe roşii, ca la tauri. Se duce Vladimir Putin între ceceni, să-i zgîndăre? Nici pomeneală. Numai Băsescu are magnet la huiduieli. Aşa şi-a căutat-o el, cu lumînarea, şi la 18 decembrie 2006, cînd a încercat să intre în Istorie pe scurtătură, ca mare luptător anticomunist, după ce fusese, o viaţă întreagă, şi comunist, şi securist. Mai ţineţi minte? Îşi tocmise şi spectatori de gală, pe Lech Wallesa, pe Mihai de Hohenzollern, galerie care ar fi trebuit să certifice că fostul marinar bişniţar s-a metamorfozat în personaj providenţial. Din păcate pentru Băsescu, noi, cei de la PRM, i-am dat de gol impostura şi i-am băgat pe gît acel Raport mincinos şi antiromânesc, administrîndu-i şi o porţie zdravănă de huiduieli. Aşa că n-a cîştigat, el, atunci, voturile anticomuniştilor, nu le-a cîştigat, acum, nici pe cele ale naţionaliştilor. Dar el se antrenează, vîrtos, trage cu dinţii, cloceşte tot felul de evenimente, doar-doar se alege cu vreun cîştig. Altă publicaţie slugarnică este, spre surprinderea mea, ziarul ,,7 Plus”, unde, în urmă cu cca. 2 săptămîni, apăruse mizeria intitulată ,,Ce jigodie eşti, Românie!”. Iată că publicaţia asta recidivează în prostie şi publică o inepţie cu titlul ,,Băsescu şi-a băgat în buzunar voturile naţionaliştilor”. Curioşi din fire, noi ne-am uitat în buzunarul acestui Cetăţean Turmentat şi n-am văzut decît o sticlă de băutură, nicidecum peste 1.000.000 de voturi, cum bate cîmpii acest ziar vopsit ca o sorcovă. Nu-mi propun să fac o revistă a presei, dar e de datoria mea să atrag atenţia cînd cineva o i-a razna pe o temă atît de delicată. Haideţi, să vedem împreună cine şi cum formează opinia publică în ţara asta, ce stă în spatele acestor aberaţii – prostia, sau promisiunea unor cîştiguri? Citez: ,,Practic, lăsîndu-se fluierat de cîteva sute de tineri maghiari, preşedintele a cucerit, definitiv, inima Ardealului, vîrîndu-şi, totodată, în buzunar, cel puţin un milion de voturi aparţinînd naţionaliştilor. Într-o perioadă în care încrederea populaţiei în preşedinte este în cădere liberă, huiduielile şi apostrofările i-au adus acestuia mai multe beneficii decît şapte paranghelii populare şi zece băi de mulţime la un loc” – am încheiat citatul. Peste asta nu se poate trece. Carevasăzică, în capul lui Gh. Voicu – repet, ucenicul lui Ion Cristoiu – imediat cum Băsescu a făcut ,,tura beţivului” prin faţa altor beţivi şi ăia au dat cu ,,huo” după el, cel puţin 1.000.000 de voturi ale naţionaliştilor români au zbughit-o în buzunarul lui! Cu alte cuvinte, votanţii mei, ai lui Funar şi ai altor patrioţi români au uitat, fulgerător, în numai cîteva secunde, cine s-a milogit, tot timpul, de UDMR-iştii şovini să intre la guvernare şi ce slugarnic este Emil Boc faţă de agentul maghiar Zoltan Arpad Paszkany, căruia i-a dat mari sume din banii publici, ei încolonîndu-se, docili, la spatele cuiva care merge, bezmetic, nici el nu ştie unde, dar e clar că pe trei cărări! Vedeţi ce simplu? Încă o înscenare de-asta, la cacealma, şi nu numai România, ci şi toată Europa se va da în vînt după sosia dîmboviţeană a lui Poppeye Marinarul. Dar, cel mai scîrbos lacheu rămîne Ion Cristoiu. La Antena 3, Piticul Utecilă a dat ochii peste cap timp de o oră şi l-a făcut pe analfabetul Băsescu, efectiv, genial! Iar în ,,Jurnalul Naţional” a dat un titlu de un lichelism dezgustător: ,,Preşedintelui i-a ieşit atît de bine, de parcă el ar fi regizat totul”. Aşadar, e bine că şeful Statului Român a fost fluierat şi huiduit. Atunci, s-o facă în fiecare zi, ce mai aşteaptă? Dacă asta e reţeta succesului electoral, să se lase şi bătut – reuşita va fi garantată! Încă o dată mă văd nevoit să întreb: ce fel de şef de Stat e ăsta? La demnitatea ţării nu se gîndeşte chiar niciodată? E posibil ca el să se bucure că a scăpat cu viaţă din labele unor indivizi certaţi cu Legea? Că totul a fost un aranjament ordinar, acesta e cuvîntul, între Băsescu şi şovinii unguri o dovedesc, fără nici un dubiu, asigurările date de Viktor Orban, Laszlo Tökeş şi Marko Bela că etnicii maghiari îl vor vota pe el, pe Băsescu! Mai clar decît atît nici nu se poate. Poate vreţi să ştiţi ce-aş fi făcut eu într-o asemenea situaţie? În primul rînd, nu m-aş fi pretat la provocarea asta, pe cît de vicleană, pe atît de penibilă. Dacă, totuşi, s-ar fi petrecut o astfel de scenă, tunurile cu apă i-ar fi răcorit pe huligani în cîteva secunde. De ce-ar pune Jandarmeria furtunul doar pe suporterii beţi de la un meci de fotbal şi n-ar acţiona, la fel, şi în cazul unor infractori mult mai periculoşi şi agresivi? Legea prevede sancţiuni severe pentru ,,ofensă adusă autorităţii”. Fine del primo tempo. Secondo tempo. Adică, partea a doua a acestui film de desene animate, cu Poppeye Marinarul în prim-plan. Luni seară, între orele 20 şi 21, Băsescu i-a telefonat lui Videanu, căruia, printre plescăieli şi hăhăieli, în stilul lui de neam prost, i-a zis cam aşa: ,,Adiţă, eşti mare! Prim-ministru te fac! I-am luat electoratul lui Vadim! Alegerile prezidenţiale sînt ale noastre!” Dar, ce se petrecea la acea oră? Exact atunci, la Antena 3, Cristoiu îl lăuda cu gura pînă la urechi şi îl făcea de-a dreptul genial. Ce Shakespeare? Ce Napoleon? Pazvante Chiorul să trăiască! Ce rol o fi avut Adriean Videanu în toată tărăşenia asta, de-a dreptul infantilă, nu ştim. Ceea ce ştim este că Băsescu se agaţă, cu disperare, ca înecatul de un fir de pai, de orice i se năzare lui, pentru a candida la Preşedinţie şi a-şi impresiona adversarii. Îi spun, încă o dată: n-are nici o şansă, dar absolut nici una. Preşedintele României voi fi eu, sau va fi cine vreau eu! Am să abordez, în încheiere, şi alte subiecte. 1) La recomandarea lui Adriean Videanu, Tr aian Băsescu s-a dus la Roşia Montană să-i ajute pe mafioţii de la ,,Gold Corporation”, iar aceştia i-au promis o mare sumă de bani pentru campania electorală. Partidul România Mare atrage atenţia faţă de jocul periculos în care s-a angajat Băsescu în fruntea bandei PD-L, pentru exploatarea şi scoaterea din ţară a marilor zăcăminte de la Roşia Montană – 800 de tone de aur şi 2000 de tone de argint. Adăugăm la acest jaf ipotetic (dar sigur, în eventualitatea unui nou mandat al lui Băsescu) şi distrugerea rezervaţiei naturale şi a rezervaţiei arheologice din acea zonă. 2) Tot bani, foarte mulţi bani, i-a promis lui Băsescu şi Madam Plăcintă. În campania din anul 2004, aceasta i-a dat lui Băsescu 500.000 de euro. Acum, după 5 ani, cererea s-a triplat, mai ales că afacerista din Focşani a devenit ministru: gurile rele vorbesc de 1.500.000 de euro promişi pentru campania electorală. Dar, marele ,,aspirator” de fonduri rămîne Elena Udrea. Ce jaf poate să facă Nimfa din Pleşcoi, în toată ţara, nu se poate povesti! 3) În goana lui, bezmetică, după un nou mandat, Băsescu cere bani de peste tot, dar şi dă bani – nu de la el, fireşte, ci bani publici. Sursele noastre din SUA ne-au relatat că el a promis o donaţie de 100 de milioane de dolari pentru Administraţia de la Casa Albă, precum şi cumpărarea celor 48 de avioane vechi F-16, contra sumei de 4,5 miliarde de euro. Dacă planul acesta diabolic (pentru care face lobby şi George Söröş) va reuşi, contractul va fi semnat într-un cadru festiv în SUA, iar Băsescu va fi primit de Barack Obama. Noi ne îndoim, dar, vorba aia, vom trăi şi vom vedea. 4) PRM va sesiza Agenţia Naţională de Integritate să-l cerceteze pe Traian Băsescu, despre care avem informaţii că primeşte de la Compania norvegiană Klavenes, din 1992 şi pînă acum, o rentă viageră de 150.000 de dolari pe lună. Iată cum stau lucrurile. În anul 1992, cînd Băsescu era ministrul Transporturilor, în Guvernul Theodor Stolojan, el a vîndut nu mai puţin de 30 de nave ale flotei comerciale româneşti către norvegienii de la Klavenes. Există, de altfel, şi un document oficial semnat de acest mafiot, în care se vorbeşte de afacerile cu firma din Norvegia. Cu acel prilej, a fost încheiat un contract prin care norvegienii se obligau să-i plătească lui Băsescu 150.000 de dolari pe lună, rentă viageră – adică pentru tot restul vieţii. Aşadar, din 1992 şi pînă în prezent, Matrozul Chior a primit aproape 30 de milioane de dolari… O copie a acestui document incendiar se află la chestorul Virgil Ardelean, de-aia nu poate fi schimbat acesta din funcţie. 5) Începînd de la data de 21 iulie 2009, publicaţiile ,,Tricolorul” şi ,,România Mare” NU vor mai fi difuzate prin RODIPET. Fireşte, pentru o vreme, tirajele vor fi diminuate, dar, cine doreşte, poate citi cele două gazete pe Internet. Această măsură radicală a fost dictată de comportamentul absolut criminal al mafiotului internaţional Hassan Awdi, căruia Guvernul Adrian Năstase i-a făcut plocon firma de difuzare RODIPET. Gurile rele spun că Ovidiu Muşetescu a încasat atunci o şpagă de c îteva milioane de euro, pe care a împărţit-o cu şeful său. Musulmanul respectiv are dublă cetăţenie: libaneză şi americană. El lucrează la cacealma, dînd tuturor de înţeles că e şi agent C.I.A., şi agent S.R.I. Nimeni nu are ac de cojocul banditului, care i-a mituit şi pe cei de la AVAS, şi pe cei de la Poliţie. Mircea Ursache a primit şi el şpagă, de ordinul mai multor sute de mii de euro, de-aia tace ca mortu-n păpuşoi. În cîţiva ani, Hassan Awdi a devenit fabulos de bogat (are vile la Miami – S.U.A., în Brazilia, în Liban, numeroase alte proprietăţi), deşi atunci cînd s-a pripăşit în România umbla în şlapi şi avea jeg în urechi. Astăzi, acest ticălos refuză să plătească trustului meu de presă peste 1 miliard de lei vechi. Totul are o limită. Pînă aici! Trebuie să închidem robinetele jafului şi bătăii de joc. Pe alţii, borfaşul i-a jefuit de sute de miliarde de lei. Habar n-are comunitatea oamenilor de afaceri arabi ce rău imens le face tuturor musulmanilor din România acest infractor înrăit pe nume Hassan A wdi. De ce n-are nimeni curajul să-l aresteze? Am spus toate acestea ca răspuns dat acelora care se întreabă de ce nu se găsesc de vînzare publicaţiile mele, ,,România Mare” şi ,,Tricolorul”.
o
De: 6,vine presa pe iulie 25, 2009 la 1:10 am
Răspunde
o
BHA NU SCRIEM ROMANE
.
De: PISSSHY pe august 15, 2009 la 2:26 am
Răspunde
89.
http://www.gardianul.ro/Senzational.-“Surorile”-tablitelor-de-la-Tartaria,-descoperite-la-Vadu-Rau- s139682.html
o
De: Tărtăria reloaded pe iulie 27, 2009 la 7:29 pm
Răspunde
90. Excelenta emisiunea Idei in dialog de pe TVR Cultural cu Alexandru Hancu si Horia Roman Patapievici. Plini de savoare oamenii astia…
o
De: mass pe iulie 30, 2009 la 8:52 pm
Răspunde
91.
in primul rand nu intelegeti nimic …nu aveti o baza de ce condamnati comunismul ?? ati citit teoria comunista dragilor sau va luati dupa monstrii care au patat imaginea comunismului ? Va simtiti mandrii in pielea voastra santeti ca o molima raspanditi religia de ce loviti in dumnezeu cu religia voastra ??? toate crimele in numele “comunismului” si a nazismului la un loc nu fac cat cele in numele religiei . Biblia ne prezinta un dumnezeu atat de crud si stupid, irational … religia este cel mai mare dusman al lui dumnezeu . Prezentati o politica oarba care in final o sa ajunga la fundul sacului o doctrina care o sa distruga si ultimele noastre sperante. Puterea poporului nu a gunoaielor care ne conduc!
o
De: Vlad pe august 2, 2009 la 11:10 pm
Răspunde
92.
http://ziarero.realitatea.net/1249413909-Au_trecut_90_de_ani_de_cand_Romania_i- a_scapat_pe_unguri_de_bolsevici
o
De: doar patriot(desi nu mai e la modă) pe august 5, 2009 la 9:43 am
Răspunde
93.
http://www.rezistenta.net/2009/04/transilvania-pamant-unguresc.html
o De: mass media pe august 7, 2009 la 4:29 pm
Răspunde
94.
http://cotidianul.ro/palpitatii_dupa_7_000_de_ani-94842.html
o
De: atitudinea... pe august 11, 2009 la 6:29 pm
Răspunde
95.
Dorele, nu te opri si nu uita “SA-I ARDEM PE CORUPTI!” http://www.zvj.ro/curent/
o
De: grasu pe august 12, 2009 la 10:43 pm
Răspunde
96.
bha voi nu vedeti k sunteti degeaba : NU AVETZI NICI SEDIU =)))) DE RASUL CURCILOR ……….APROPO UNDE FACETZI SEDINTELE LA SUBSOL ….. LA MUNCA BHA NU LA PALMA INTINSA PT VOTURI =))
o
De: las k vad yo pe august 15, 2009 la 2:24 am
Răspunde
97.
Esti unu dintre cei vizati?PRM Vulcan a stans mai multe voturi decat pdl Vulcan, care are sediu la subsolul farmaciei si… degeaba.
o
De: grasu pe august 15, 2009 la 8:44 pm Răspunde
98.
http://www.e- vulcan.ro/Proiecte%20HCL/Proiect%20de%20Hotarare%20privind%20stabilirea%20criteriilor%20pentr u%20repartizarea%20locuintelor%20din%20fondul%20locativ%20de%20stat%20de%20pe%20raza%20 municipiului%20Vulcan.pdf
o
De: grasu pe august 19, 2009 la 3:08 pm
Răspunde
99.
http://www.zvj.ro/node/2341.CAT MAI SUFERA UNI CA SE MAI GASESTE CATE UNU SA-SI BAGE NASUL IN AFACERILE LOR
o
De: grasu pe august 20, 2009 la 9:46 am
Răspunde
100.
cata vrajeala mai are si domnul pascut.putea sa se retraga si sa taca din gura.cat a fost parlamentar nici macar o interventie nu a avut la tribuna parlamentului… http://www.zvj.ro/node/2111
o
De: tesque pe august 24, 2009 la 4:10 pm
Răspunde
101.
Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni -Ziua 1: Cred ca azi fost zi liber la ei. Nu venit niciuna din angajat. Plimbat prin biroul meu lung si lat. Deschis fiset acte oficial dar plin de o bautur tulbure. Oare unde tinut la ei dosare? -Ziua 2: Nu fost ieri zi liber. Verificat in calendar, Fost miercur. Poate nu lucreaza miercur la ei! Dar nici azi nu venit!?! Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda …. Toate sertarele plin cu acel bautur tulbur….. -Ziua 10: Azi fost un secretara care zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos! Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur gasit in seif … Putin acrisor… -Ziua 20: Aici nimeni nu vorbesc ungureste. Toti nervos ca nu pricepe la ei. Oare e ,politic, corect sa invat eu romanesc? Hm, bauturul acela tulbur nu e chiar rea. -Ziua 30: Descoperit intamplare un caset cu muzica folcloric si prinde bine sa ivat romaneste. Azi putut spune unei director apa-canal-investiti i europene:” Dunare daca n-aveam / Jiul , Dunare-l faceam la noi!” Simpatica baiat. Am baut cu el, putin, din acel bautur tulbur exceptional … -Ziua100: La ce dreacu sa muncesti in fiecare zi? M-am dat lovit si am drojdit niste zaibar cu nea Stelica, subprefectul. -Ziua200: Fatal, treaba merge bine unsa. Fura toti in prefectura. Puseram un Cd cu Maria Dragomiroiu si ne facuram muci. L-am trimis pe Stelica la Segarcea , dupa doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat. -Ziua300: Nenica, astia din UDMR char ma enerveaza. M-au sunat de la partid, sa ma intrebe cum stau cu nu-s-ce investitie. O sa-l sun pe Stelica, cand s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu. -Ziua350: Mimisor, secretara zice ca ma tot cauta unii din UDMR. Am pus-o sa le zica ca sunt intr-o sedinta. Sanchi, batuse Craiova acasa si ne facuram pulbere. Ce treaba au ungurii cu Oltul? Juvete Attila
o
De: vulcanic pe august 25, 2009 la 12:57 pm
Răspunde
102.
http://www.ziare.com/Tricolor_incendiat_si_injuraturi_la_slujbele_romanilor_din_Timoc-864416.html
o
De: mass pe august 25, 2009 la 4:44 pm
Răspunde
103.
http://www.gardianul.ro/Iliescu-a-refuzat-in-1991-oferta-de-unire-a-Moldovei-cu-Romania- s142609.html
o
De: istoria s-a scris, se scrie... pe august 28, 2009 la 8:29 pm
Răspunde 104.
http://www.zvj.ro/node/2416
o
De: interviu avram pe august 30, 2009 la 11:45 am
Răspunde
105.
http://www.gandul.info/flux/prm-cere-referendum-national-pe-tema-autonomiei-tinutului-secuiesc- 4866700
o
De: tinutul secuiesc pe septembrie 6, 2009 la 5:14 pm
Răspunde
106.
http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/istorica-umilinta-520071.html
o
De: sentinte... pe septembrie 6, 2009 la 5:26 pm
Răspunde
107.
http://www.gandul.info/international/un-bancomat-din-germania-intreaba-clientii-locuiti-in-romania- 4872141
o
De: discriminare pozitiva? pe septembrie 8, 2009 la 7:50 pm
Răspunde
108. http://www.jurnalul.ro/stire-politic/radicalii-maghiari-vor-drapelul-tinutului-secuiesc-arborat-in- parlamentul-romaniei-520651.html
o
De: gaz pe foc pe septembrie 11, 2009 la 3:29 pm
Răspunde
109.
http://cotidianul.ro/mihai_ghimpu_a_devenit_presedinte_al_r_moldova-97842.html
o
De: om vedea pe septembrie 11, 2009 la 5:00 pm
Răspunde
110.
EU VOI CÎŞTIGA ALEGERILE – BĂSESCU ŞI CU ATÎT MAI PUŢIN GEOANĂ…
Conferinţa de Presă a Partidului România Mare
Pe măsură ce se apropie data alegerilor, Conferinţele de Presă ale Partidului România Mare vor fi mai lapidare. Motivul? Timpul vorbelor a trecut, ce era de spus s-a spus. Ani de zile am reclamat imense fraude electorale, dar toţi infractorii se coalizaseră împotriva mea şi pretindeau că nu e adevărat şi că n-am dovezi. Dovezile erau la vedere, pentru toată lumea: avalanşa de Liste suplimentare, turismul electoral de-a dreptul deşănţat, numărul de buletine de vot anulate, numeroase alte ilegalităţi – pentru care nimeni nu a plătit, nimeni nu a dat socoteală. Fiindcă în România ce s-a furat, rămîne bun furat. Şi Autoritatea Electorală Permanentă, şi străinătatea recunoşteau că da, au fost nereguli, dar acestea n-au influenţat rezultatul votului. Cîtă neruşinare! Îi dai omului în cap, sau partidului, îl împiedici să vină la Putere, ba chiar îl scoţi din Parlament – dar, vezi, Doamne, asta n-a avut nici cea mai mică influenţă. A trebuit să vină un ministru de Interne în exerciţiu, care răspunde şi de administraţia teritorială, adică de Prefecturi, pentru a spune exact ce spun eu, cel puţin de la alegerile din anul 2000 încoace. Şi pentru că România e ţara unde adevărul umblă cu capul spart, ministrul respectiv a fost dat afară din Guvern şi, la scurtă vreme, a fost pedepsit şi partidul său, fiind eliminat de la guvernare. Are Mafia puterea asta? Uite că o are, deocamdată. Dacă acest Dan Nica nu spune, acum, TOT ceea ce ştie despre fraudele electorale, precum şi despre alte nelegiuiri care se petrec în România, atunci îşi merită soarta. Capul răutăţilor este, ca de obicei, Traian Băsescu. N-are rost să-i mai fac un portret, i-am făcut în nenumărate rînduri, lumea îl cunoaşte ca pe-un cal breaz. Probleme nu e Băsescu, el e un nebun pe fond alcoolic, care va pierde, în cîteva săptămîni, nu numai Puterea, îşi va pierde şi libertatea. Degeaba încearcă el şi ,,echipa de zgomote” a lui să lanseze intoxicarea că m-aş fi înţeles cu el şi că îi voi da voturile mele în turul II. De dat, o să-i dau ceva, dar nu voturile mele, ci una după ceafă, de-o să se ducă de-a berbeleacul. Problema este a slugilor sale, din politică şi mass-media, care mint populaţia şi denaturează adevărul. În ce ţară vor trăi, de pildă, servitorii de la fiţuica stupidă ,,Curentul”, patronată de un primitiv pe nume Mihai Iacob, care, de frica arestării pentru devalizarea unei bănci, publică cele mai jenante texte împotriva adversarilor lui Băsescu? Întrebarea e valabilă şi pentru fomiştii care pretind că sînt sociologi şi care falsifică realitatea, difuzînd cele mai scelerate sondaje de opinie, toate scoase din burtă şi prezentîndu-l pe Băsescu finalist şi cîştigător. Aşa cum s-a observat, în ultimele 3 săptămîni n-a mai fost publicat nici un sondaj. Lucru suspect, pentru toată lumea. Motivul? Mafia sondajelor de opinie nu s-a pus de acord, nu ştie pe cine să ridice şi pe cine să coboare, fiindcă primeşte bani de la toate partidele şi echipele de campanie. Cu o excepţie: PRM. Noi nu dăm nici un ban, nimănui. În primul rînd că nu avem bani. În al doilea rînd, de ce să dăm bani? Pentru a falsifica scorurile? N-avem nevoie şi nu ne stă în caracter. Pentru a le difuza pe cele reale? Iarăşi n-avem nevoie, fiindcă evoluţia evenimentelor face necesară şi obligatorie corectitudinea. Pe fundalul acestei muţenii generale, aseară am primit, prin telefon, un ultim sondaj de opinie, care clarifică situaţia. El a fost realizat de americani, printre care se află şi unii foşti ofiţeri CIA. Menţionez că cercetarea s-a făcut într-o singură zi, joi, la cererea UDMR-ului. Datele metodologice sînt următoarele: eşantion – 10.000 de oameni, dintre care 2.000 din Transilvania; marjă de eroare ą3%. Iată clasamentul: 1) Corneliu Vadim Tudor: – 29,5%; 2) Mircea Geoană – 20,5%; 3) Traian Băsescu – 25%; 4) Crin Antonescu – 11%; 5) Sorin Oprescu – 9,5%; 6) Gigi Becali – 1,5%. Tendinţele sînt şi mai grăitoare: în următoarele zile eu voi avea o creştere de 3,8 procente iar Băsescu va pierde 6 procente. Ne putem închipui ce se va întîmpla pînă la 22 noiembrie! Dar, iată cum arată un alt sondaj de opinie. Acesta nu e făcut de americani, ci de români. 1) Corneliu Vadim Tudor – 34%; 2) Traian Băsescu – între 18% şi 20%; 3) Mircea Geoană – 24%; 4) Crin Antonescu - 18%; 5) Sorin Oprescu – între 3% şi 4%. Acest sondaj i-a fost prezentat lui Băsescu, care a turbat de furie. Am să adaug la toate astea şi beţiile tot mai crîncene pe care le face, aşa cum a fost cea de la Cluj, cînd nedemnul personaj a căzut în patru labe lîngă maşină. Exact aşa s-a întîmplat. Prin urmare, pretextul afirmaţiilor lui Dan Nica despre ,,Operaţiunea Autobuzul” a fost unul gîndit şi căutat. Permiteţi-mi să nu divulg numele interlocutorului meu, fiindcă am fost şi am rămas un om de onoare. Am să abordez şi alte subiecte, telegrafic: 1) Eu am ştiut, încă de acum o lună, ce au în cap Băsescu şi banda lui. Într-o anumită împrejurare, cînd un lider PD-L mi-a propus un Protocol scris de colaborare şi acordarea mai multor funcţii de secretar de Stat – propuneri pe care le-am respins, categoric – eu am întrebat : În definitiv, ce strategie aveţi voi, ce vreţi să faceţi?. Răspunsul a fost fără echivoc : „Întîi îl vom da afară pe Dan Nica, după care îl vom scoate de la guvernare tot PSD-ul.” Exact aşa s-a întîmplat. Prin urmare, pretextul afirmaţiilor lui Dan Nica despre Operaţiunea Autobuzul a fost unul pîndit şi căutat. Permiteţi-mi să nu divulg numele interlocutorului meu fiindcă am fost şi am rămas un om de onoare. 2) În ceea ce priveşte fraudarea alegerilor, Vasile Blaga e campion mondial absolut, la toate categoriile! Era la mintea cocoşului că el va deveni ministru de Interne, conform zicalei care spune că ,,Ucigaşul revine la locul crimei”. În mai multe rînduri, acest Blaga s-a lăudat, la un pahar de băutură, că îl are la mînă pe Băsescu, printre altele şi cu o casetă porno, în care acesta apare împreună cu o cunoscută vivandieră din PD-L, cu care, de altfel, are şi un copil din flori. La acest prezidiu se află un om care poate depune mărturie că aşa stau lucrurile, fiindcă Blaga i-a spus chiar lui ce ,,as” are pe mînecă. Una dintre măsurile pe care le va lua, în următoarele zile, aşa-zisul ministru de Interne este aceea de a angaja încă 800 de oameni la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului – adică la fostul ,,Doi şi-un sfert”. E clar, nu? 3) Miercuri seară, Traian Băsescu le-a reproşat lui Adriean Videanu şi Vasile Blaga faptul că, prin intervenţia brutală de la Primăria Generală a Capitalei, ei au victimizat PRM-ul. ,,Trebuie să dispară, din toată mass-media!” – a mai ţipat istericul personaj. De asemenea, el a poruncit să se facă tot posibilul să nu se închirieze PRM-ului Sala Operei Române din Capitală, unde ar fi trebuit ca sîmbătă să-mi lansez candidatura la Preşedinţia României. În această situaţie, mă văd nevoit să-mi amîn lansarea candidaturii, pentru o dată pe care o voi anunţa. 4) Din campania care s-a declanşat împotriva mea face parte şi publicarea unui articol penibil, în foaia ,,Curentul”, de către un şantajist analfabet, pe nume George Roncea. E vorba de un vot pe care eu l-am dat, în ziua de 17 septembrie, în Parlamentul European, alături de imensa majoritate a membrilor acelui înalt forum continental. Fusese, astfel, adoptată o Rezoluţie prin care Parlamentul European recomanda Lituaniei să elimine unele confuzii dintr-o lege internă a sa. Atît şi nimic mai mult. Ei, bine, acest nemernic pe nume George Roncea – dat afară, de-a lungul timpului, pentru şantaj, de la ziarele ,,Ziua” şi ,,Atac” – şi-a permis să mintă că eu şi toţi ceilalţi, aproape 350 de parlamentari europeni, care au invitat Lituania la clarificarea situaţiei şi la respectarea drepturilor minorilor, le-am fi ţinut partea unor homosexuali (?!?). Pentru infamia asta, anunţ că l-am dat în judecată pe aurolacul George Roncea, solicitînd daune morale de 10 miliarde de lei vechi. 5) Tot din suita fraudelor electorale face parte şi ampla operaţiune de contrabandă, cu marfă destinată campaniei electorale de către mafioţii PD-L. Anunţată de mine la Conferinţa de Presă de săptămîna trecută, această operaţiune a fost clarificată în cîteva zile. Iată cum sună NOTA SPECIALĂ pe care a elaborat-o un colonel (r) din SRI, actualmente consilier al meu, citez: ,,Mafia patronată de PD-L şi de Traian Băsescu desfăşoară ample acţiuni de contrabandă, cu produse chinezeşti, prin Portul Constanţa – Sud (Agigea). După cum se ştie, în Portul Constanţa – Sud (Agigea) sînt aduse mărfuri în containere. Acest port maritim se află sub controlul Mafiei şi al lui Mircea Băsescu. Pe aici s-au efectuat acţiunile de contrabandă cu armament şi muniţie în care au fost implicaţi fraţii Băsescu (Traian şi Mircea). Tot ce mişcă în Portul Constanţa-Sud are girul lui Alin Pilcă, fostul şef al Regionalei Vamale Constanţa (membru PD-L), şi al lui Mircea Băsescu. Numitul Iulian Teşeleanu, şeful Vămii Port Constanţa-Sud, ascultă şi execută, necondiţionat, ordinele primite de la Alin Pilcă, acesta hotărînd orice angajare sau disponibilizare de personal, ce containere sînt exceptate de la controlul vamal etc. Acesta este cel care colectează şpaga pentru partid de la angajaţii vămii. Alin Pilcă este acţionarul principal al Grupului de Firme Alma, care are în componenţă inclusiv o autobază de transport containere. În cursul lunii septembrie a.c., în Portul Constanţa-Sud au sosit mai multe transporturi la ordin, adică pe conosamentul încărcăturii apărea menţiunea „Transport la ordin”. E vorba de 4 vapoare, care conţineau cca. 2.000 de containere. Aceste containere au fost răspîndite în toată ţara cu TIR-urile lui Alin Pilcă. Din informaţiile pe care le deţinem rezultă că respectivele containere conţin produse ca: îmbrăcăminte, adidaşi, rechizite, aparatură electronică, biciclete, jucării, dulciuri etc., toate de provenienţă chineză. În această afacere este implicată şi Mafia chinezească din România. Încărcătura din containere a fost subevaluată sau nedeclarată în totalitate, aşa că s-au plătit taxe vamale de numai 3 – 400 euro/container. Produsele introduse prin contrabandă sînt destinate mituirii electoratului, pentru ca Traian Băsescu să obţină al II-lea mandat de preşedinte. Aceleaşi surse ne-au semnalat că operaţiunile de contrabandă continuă. Acum ne explicăm de ce Emil Boc l-a demis pe ministrul Dan Nica şi l-a numit în locul acestuia pe Vasile Blaga, cunoscut contrabandist de produse petroliere şi droguri. Deşi informată, Ambasada R.P. Chineze la Bucureşti păstrează o tăcere extrem de dubioasă: acolo sînt oameni care ori se tem de Traian Băsescu, ori au legături cu Mafia chinezească – sau, cine ştie, poate că ambele variante sînt valabile”. Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare (Textul Conferinţei de Presă de vineri, 2 octombrie 2009, a fost difuzat de OTV)
o
De: ochiul liber pe octombrie 2, 2009 la 11:23 pm
Răspunde
111.
Un pas important in crearea unui suprastat totalitar european: Tratatul de la Lisabona
Zilele acestea irlandezii au acceptat Tratatul de la Lisabona, votand in favoarea lui in proportie de 67,13%. Asta dupa ce in ultimii ani UE a facut presiuni asupra irlandezilor sa voteze tratatul, iar in fiecare an, acestia, nu l-au votat. Dar se pare ca anul acesta propaganda pro-UE dusa de guvernul irlandez si criza financiara, i-au convins pe irlandezi sa-l voteze. Tratatul de la Lisabona este practic o constitutie a Uniunii Europene, desi oficial nu este definit asa. Din cauza aceasta, codul de legi, nu trebuia votat de cetatenii Uniunii. Doar Irlanda a fost o excepie, constitutia irlandeza obliga statul sa organizeze un referendum. 4 milioane de oameni au hotarat pentru 500 de milioane. Unde e democratia? Parca asta promova UE, democratie. Acum insa, devine din ce in ce mai evident ca UE se indreapta catre un suprastat european toatalitar, federal, asemanator in multe privinte cu URSS. Tratatul de la Lisabona nu face decat sa confirme acest lucru. Siteul Eurosceptic ne prezinta 13 puncte critice ale Tratatului de la Lisabona, care nu sunt tocmai avantajoase pentru Romania, dar pe care liderii Uniunii Europene nu le prezinta in propaganda lor. Printre acestea se numara: dreptul UE de a impune noi taxe cetatenilor fara a mai fi nevoie de modificari ale tratatelor (la cat de bogati suntem noi romanii, ce ne pasa?), parlamentele nationale nu vor avea nici o putere in fata Parlamentului European, iar toate legile importante ne vor fi dictate de la Bruxelles (Romania va deveni doar o provincie a unui stat european federal), UE va controla politica de imigratie (asta inseamna ca ne putem trezi peste noapte cu zeci de mii de negri, arabi, chinezi sau indieni veniti la munca in Romania, in doar cativa ani, acestia vor fi colegii de servici si vecinii nostri, copiii lor vor fi colegi de clasa cu ai nostri, iar noi vom fi obligati sa le respectam traditiile si obiceiurile, sa dam jos icoanele noastre crestine si sa nu mai decoram bradul de Craciun in public, ca sa nu se simta jigniti), UE va avea puterea sa semneze tratate internationale si sa duca o politica externa (practic devenind un stat), autoritatea UE va fi mai presus de autoritatea Romaniei, tratatul va putea fi amendat, ceea ce va permite ca si mai multe puteri sa fie transferate catre UE, fara vreun nou tratat sau referendumuri (deci ne pot obliga sa ne facem buletine cu cipuri biometrice, sa legalizam casatoriile intre homosexuali sau sa scoatem religia din scoli si nu vom putea spune nimic) si Romania urmeaza sa fie impartita administrativ in 9-12 regiuni, una dintre aceasta, fiind, desigur, Tinutul Secuiesc! In timp, unele regiuni for fi reunite cu regiuni din tarile vecine, in ideea de a distruge identitatile nationale. Regiunile vor avea parlamente proprii si vor fi finantate direct de catre UE. Statele nationale vor fi practic surpate din interior. Din pacate majoritatea romanilor nici macar nu stiu ce este Tratatul de la Lisabona. Daca era vorba sa il votam noi in locul irlandezilor, romanii l-ar fi votat de la primele alegeri. UE se transforma incet, incet intr-un nou URSS, iar cei mai multi romani inca cred ca UE ne vrea binele si ne da bani multi sa ne dezvoltam si sa traim mai bine. Daca aud de cineva ca e impotriva acestei structuri suprastatale, il fac nebun. Poate chiar unii din cei care cititi asta ma crdeti nebun ca sunt impotriva UE si credeti ca Romania ar fi terminata fara Europa. Poate sa-mi spuna cineva, ce ne-a adus bun Uniunea Europeana?
o
De: Codrin Goia pe octombrie 9, 2009 la 8:28 am
Răspunde
112.
13 puncte critice ale Tratatul de la Lisabona:
Articol tradus si adaptat de pe: wiseupjournal.com
In cele ce urmeaza, prezenta in rezumat 13 lucruri importante legate de Tratatul de la Lisabona, care ne vor afecta pe toti. 1. Tratatul de la Lisabona va mari ponderea statelor mari din UE. Ponderea de vot a Germaniei va fi mai mult decat dubla, de la 8% la 17%. De asemenea, ponderile Marii Britaniei, Frantei si Italiei vor creste de la 8% la 12%. Tarile mici nu vor mai avea practic nici un cuvant de spus in cadrul UE.
2. Deciziile Curtii Europene de Justitie vor avea intaietate. De asemenea, Tratatul de la Lisabona va oferi UE controlul deplin asupra politicii de imigratie (Art.79 TFEU)
3. UE va putea impune noi taxe cetatenilor europeni, fara a mai fi nevoie de modificari ale tratatelor (Art.311 TFEU).
4. Va oferi UE puterea de a reglementa investitiile straine (Arts.206-7 TFEU) si Curtii de Justitie puterea de a impune armonizarea taxelor indirecte in caz ca se considera ca ar fi vorba de o “distorsionare a competitiei” (Art.113 TFEU).
5. Tarile membre nu isi vor mai putea numi comisarii europeni, ci vor putea face doar “sugestii”, ramanand la latitudinea presedintelui Comisiei Europene sa decida cine va fi comisar si cine nu!
6. Tratatul de la Lisabona va deveni practic Constitutia unui stat federal si va avea intaietate fata de Constitutiile si legile statelor membre. UE va deveni o entitate separata si superioara fata de cele 27 de state membre, va putea semna tratate internationale (Arts.1 and 47 TEU; Declaration 17 concerning Primacy ). Romania, de exemplu, devine o simpla provincie a UE.
7. Vom deveni cetateni ai UE si vom fi fortati sa ne supunem autoritatii UE, punand aceasta supunere mai presus de cea fata de autoritatile romane (Art.311 TFEU).
8. Curtea Europeana de Justitie va avea puterea de a decide care sunt “drepturile” noastre in calitate de cetateni europeni, drepturi care formeaza Cartea Europeana a drepturilor fundamentale (Art.6 TEU). Asta duce la uniformizarea standardelor si eliminarea unor legi prezente in unele state: prezumtia de nevinovatie, habeas corpus, legislatia permisiva relativ “drogurile usoare”, legi anti-avort, legi de protectie a muncii, legi privind succesiunea si casatoria etc.
9. Va fi abolit veto-ul national in numeroase domenii, incluzand: servicii publice, criminalitate, justitie, imigratie, energie, transport, turism, sport, cultura, sanatate publica, bugetul UE, politici internationale, “schimbarea climatica” etc.
10. Se va reduce puterea parlamentelor nationale de a face legi si va creste totodata influenta legislativa a Parlamentului European, desi doar Comisia Europeana va fi, ca si pana acum, singura in masura sa propuna legi in UE.
11. Tratatul va putea fi amendat, ceea ce va permite ca si mai multe puteri sa fie transferate catre UE, fara vreun nou tratat sau referendumuri. (Art.48 TEU).
12. Cei 27 prim ministri din tarile UE vor putea numi Presedintele UE pe o perioada de 5 ani, fara ca cetatenii sa aiba vreun cuvant de spus. Se va aboli presedentia semestriala a UE (Art.15.5 TEU).
13. UE se va militariza, prin cerinta statelor membre de “a-si imbunatati progresiv capacitatile militare” (Art.42.3 TEU) si de a sprijini orice alt stat al UE implicat intr-un conflict, “prin toate mijloacele cu putinta” (Art.42.7 TEU).
Reamintim ca din punct de vedere tehnic, Tratatul de la Lisabona reprezinta o colectie de amendamente la tratatele anterioare.
TEU = Treaty on European Union (Tratatul pentru o Uniune Europeana) TFEU = Treaty on the Functioning of the European Union (Tratatul de functionare al Uniunii Europene)
o
De: Codrin Goia pe octombrie 9, 2009 la 8:32 am
Răspunde
113.
Lideri UDMR, oficiali din Ungaria si extremisti din gruparea xenofoba Jobbik au participat la comemorarea celor 13 generali ai Revolutiei maghiare
“Intamplator”, acestia se fac vinovati de uciderea a peste 40.000 de romani. In timpul luptelor purtate in perioada decembrie 1848 – iunie 1849, potrivit istoricilor, armata maghiara a trecut prin foc si sabie peste 300 de sate romanesti, actiune soldata cu un adevarat genocid: circa 40.000 de oameni au fost ucisi, printre acestia numarandu-se si aproximativ 100 de preoti.
Peste 1.500 de persoane din tara si Ungaria au participat, marti, la manifestarile organizate in Parcul Reconcilierii romano-maghiare din Arad cu ocazia comemorarii celor 13 generali ai Revolutiei maghiare care au fost ucisi la Arad, transmite NewsIn. Printre participanti au fost si aproximativ 50 de membri ai miscarii extremiste “Jobbik”, calificata ca miscare xenofoba si recunoscuta pentru actiunile violente provocate in Ungaria. La manifestarile de la Arad, membrii Jobbik au fluturat steaguri in culori alb si rosu si au scandat lozinci nationaliste maghiare. Printre cei care au participat la comemorarile de la Arad s-a aflat si presedintele UDMR, Marko Bela, precum si presedintele executiv, Kelemen Hunor, candidat la presedintia Romaniei. “Nu trebuie sa uitam ca lupta si sacrificiul eroilor trebuie sa ramana mereu in sufletele noastre si sa ne dea puterea de a schimba continuu in bine destinele poporului maghiar, de a merge pe calea democratiei si a intelegerii intre etnii. Mai avem multe de facut, dar important este sa actionam in spiritul celor 13 generali si sa razbatem prin faptele noastre”, a spus Marko Bela in discursul sustinut, marti, in Parcul Reconcilierii. La finalul manifestarilor au fost depuse coroane de flori din partea liderilor UDMR prezenti la eveniment, precum si din partea oficialitatilor locale, a unor institutii, dar si din partea unor partide politice. La manifestarile de la Arad au participat sute de persoane din Ungaria, care au fost prezente atat in Parcul Reconcilierii romano-maghiare, cat si la Obeliscul ridicat in memoria celor 13 generali executati la Arad, in timpul Revolutiei din Ungaria din 1848-1849. “Intamplator”, acestia se fac vinovati de uciderea a peste 40.000 de romani. Intre participanti s-a aflat si un grup de biciclisti, elevi ai unor colegii si gimnazii din Budapesta, Hodmezovasarhely, Kecskemet si Battonya. La comemorarile de la Arad au mai fost prezenti o serie de invitati din Ungaria, printre ei fiind ministrul Mediului, seful Statului Major al Armatei si un secretar de stat din Ministerul de Externe.
Genocidul impotriva romanilor condusi de Avram Iancu
Cei 13 (3 declarati unguri, 3 germani, 2 austrieci, 2 armeni, 1 sarb, 1 croat, 1 slovac) au ajuns generali in armata Ungariei, care isi declarase independenta fata de imperiul Austriac, aflata sub comanda generalului de origine poloneza, Iosif Bem. Acestia sunt fostii ofiteri in armata imperiala: Ladislau Aulich (locotenet-colonel ), Ivan Damianic (de origine sarb, locotenent-colonel ), Aristide Desewffy (maghiar nascut in actuala Čakanovce din Slovacia, capitan), Ernő Kiss (armean nascut la Timişoara comandant al regimentului de cavalerie II Hanovra ), Carol Knezic (de origine croat, a fost numit general dupa ranirea lui Ivan Damianic, in locul acestuia), Georg Lachner (nascut in satul Necpaly din Slovacia), Vilmos Lazar (maghiar nascut in Zrenjanin, un sat din Serbia), Karl von Leiningen- Westernburg (conte, nascut in Hessa), József Nagysándor (maghiar nascut la Oradea), Ernst Pöltenberg (nascut la Viena, locotenent), Josef Schweidel (nascut in Zombor sau Sombor, in Serbia, maior), Ignác Török (maghiar nascut in Gödöllő, judeţul Pest) si Carol Vécsey (maghiar nascut in Pesta conte, locotenent colonel). Toti au fost ridicati la gradul de general de catre Lajos Kossuth, fost conducator al Ungariei in timpul Revolutiei din anii 1848 – 1849 si considerat unul dintre cei mai mari patrioti maghiari. Armata condusa de generalul Bem a patruns in Transilvania in toamna anului 1848 si s-a luptat atat cu austriecii cat si cu revolutionarii romani, condusi de Avram Iancu, care cereau drepturi egale cu ceilalti locuitori ai provinciei. In timpul luptelor purtate in perioada decembrie 1848 – iunie 1849, potrivit istoricilor, armata maghiara a trecut prin foc si sabie peste 300 de sate romanesti soldate cu un adevarat genocid: circa 40.000 de oameni au fost ucisi, printre acestia numarandu-se si aproximativ 100 de preoti. Dupa interventia armatei ruse, venita in sprijinul austriecilor, maghiarii au fost invinsi. Prizonierii au fost predati armatei imperiale care a i-a executat pe cei 13 generali pentru tradare. Cei 13 generali au la Arad un monument care ii comemoreaza, “Obeliscul”. Pana in anul 1925 a existat in acest oras monumentul “Hungaria”, sau “Ungaria Milenara”, construit ca semn al reconcilierii austro-ungare in anul 1890, in memoria celor 13 generali. Totodata, monumentul simboliza cele 13 provincii ale “Ungariei Milenare” : Ungaria, Oldenburg, Burgenland, Slovacia, Ruthenia, Transilvania, Banat, Partium, Sirmium, Croatia, Slovenia, Backa, Voivodina. Fostul monument a fost demontat la initiativa guvernului Bratianu din cauza numeroaselor manifestari ale ungurilor care cereau alipirea Transilvaniei la Ungaria. Atat dupa Al doilea Razboi Mondial cat si dupa Revolutia din decembrie 1989, liderii maghiari au incercat, fara succes, sa refaca vechiul monument.
Sursa: Ziua, 7 octombrie 2009
o
De: ochiul liber pe octombrie 10, 2009 la 2:04 pm
Răspunde
114.
http://ziarero.realitatea.net/1255857937- Lansarea_lui_CV_Tudor_are_loc_in_strada_Liderii_PRM_spun_ca_li_s- a_interzis_accesul_in_Teatrul_Odeon PDL-ul incearca cu disperare sa elimine un concurent periculos.
o
De: grasu pe octombrie 18, 2009 la 7:41 pm
Răspunde
115.
a inceput campania si vad ca pe aici bate vantul sau, nu mai e nimeni in organizati?doream o alternativa la minciunile pdl-ului,psd-ului…dar asta e o
De: un nehotarat pe octombrie 24, 2009 la 9:25 pm
Răspunde
116.
ce alternativa vrei daca stii deja ca sunt minciuni mesajele celor amintiti? simplu, ii iei prin eliminare:)
o
De: ultras blue pe octombrie 25, 2009 la 6:43 pm
Răspunde
117.
Consilierul Dorel Şchiopu şi “excursia” Pregoterm
Consilierul local PRM este singurul membru al Consiliului local Vulcan care a luat o poziţie publică decentă în chestiunea finanţării de la bugetul local a unei excursii pentru noua conducere a Pregoterm SA Vulcan la un târg internaţional în Germania, la Koln. Şchiopu solicită delegaţilor să renunţe de bună voie la această excursie, în semn de respect faţă de banul public, care trebuie atent cheltuit în vremuri de criză. BRAVO DORELE,pana si presa aservita primarului Ile&consilierei Stoica,iti publica pozitia luata fata de banii publici, acesta este semnul decaderii PDL-ului.PRM-ul are oameni de reala valoare.VOTATI PRM SI NU VETI GRESI!VOTATI VADIM!!!
o
De: GRASU pe octombrie 26, 2009 la 10:43 am
Răspunde
118. SURSA ESTE http://www.exclusivmedia.net/Ziar/exclusiv.pdf
o
De: GRASU pe octombrie 26, 2009 la 10:49 am
Răspunde
119.
genial ciutacu! ar trebui preluat mesajul sau si folosit in campaniile electorale de toti contracandidatii lui basescu. http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/argumentele-rationale-ale-fricii-colective- 525301.html da, tirane, ne e frica!!!
o
De: dant pe octombrie 27, 2009 la 8:11 pm
Răspunde
120.
De ce ne este frica nu scapam! Un slogan de campanie electorala scoate in evidenta distanta dintre ceea ce vor, ceea ce primesc si ceea ce ofera romanii. Un film soc umplea de oroare si spaima salile de cinematografe la jumatatea anilor 70. Creatie a celebrului regizor Steven Spielberg, revolutionarul thriller “Falci” nu a facut atunci “vicitme” in Romania pentru pentru simplul motiv ca aici nu a rulat. Zece ani mai tarziu epoca de aur a dat insa la pace cu epoca video si astfel poporul a avut acces acces la productiile capitaliste, fara copyright. Asa aveam sa vad si eu “Falci” la… Muzeul National de Arta. Imi aduc aminte cum m-am dus la film: imbracat cu un tricou imprimat cu perechea de mandibule ce a facut istorie. Din pacate, de pe ecran, fioroasa gura plina de dinti ascutiti nu ma mai putea impresiona. Cunosteam deja destule secvente din povestirile altora. Cu toate acestea fabuloasa fantezie a lui Spielberg imi mai rezervase si alte portii consistente de senzatii tari. La una dintre secvente am tresaltat atat de tare incat spectatorii s-au speriat, cred, mai tare de troznitura scaunului meu decat de actiunea din film. Un scafandru descopera, plutind sub apa, o posibila victima a dihanei. Se apropie de cadavru si il intoarce. In acel moment, un ochi al mortului se desprinde din orbita. Ca si cum ar fi a sarit din locasul sau din cauza accesului de panica care cuprinsese victima la vederea monstrului marin. Cadrul fusese luat in asa fel incat sa transfere spectatorului groaza personajului ucis de rechinul urias. Acelasi ochi l-am revazut zilele trecute la coltul strazii. Asteptam, absent, in masina sa inainteze coada la stop. Spalatorul de geamuri l-am gonit din automatism, actionand mecanic stergatorile. Alta data as fi reactionat la apostrofarile celui respins. Nu si acum. In acea dupa-amiaza claxoanele din trafic, specifice orelor de varf, nu aveau vreun efect mobilizator aspura mea. Inaintam molcom spre “grila” de start cand atentia mi-a fost trezita de o privire ce venea de pe un stalp pe care il depaseam. (Abia dupa doua zile s-a umplut si orasul de panouri.) De fapt un ochi de pe un afis mi-a dat fiori. Acelasi ochi sticlos din oceanul de imaginatie al lui Spielberg. De data aceasta proprietarul irisului este insa cat se poate de viu. S-a reinscris chiar pentru un nou mandat de lider national. Presedintele ma privea de pe afis asa cum nu reuseste sa faca niciodata: direct. Cat timp o fi petrecut la shooting pentru a obtine acel efect de ochi sub lupa? Cat s-o fi sucit pe scaun ca sa poata alinia privirea sa cu cea a privitorului. Brrr! Pe moment nici nu am realizat de ce avea nevoie Basescu de aceasta expresie a fetei. Ce presentimente sumbre o fi avut de si-a propus ca la randul sau, cu ochi de ciclop, sa sperie poporul? Cu o uitatura sinistra Presedintele Basescu ma indemna la ceva ce nu am inteles pe moment. Revelatia a venit abia dupa ce am vazut sloganul. Poporul trebuie avertizat sa vina la referendum altfel pierde o ocazie unica. Sa il voteze pe el si totodata sa scape tara de acei politicieni care mor de frica viitorului presedinte! Pentru ca, nu-i asa, “de ce le e frica, nu scapa”. De ce nu le-o fi dat si numele celor 171 de indivizi care au speriat 22 de milioane de romani? Sa nu votam iarasi pe cine nu trebuie! Calculele politicienilor nostri nu au nimic comun cu matematica elementara a oamenilor pe care pretind ca ii reprezinta. Se apropie scrutinul si ei manipuleaza pe cine si cat pot. E vechi pacatul si Basescu nu este singurul vinovat. Problema este ca tara vizioneaza un film de groaza si lui nu i-a mai ramas un al doliea ochi sa vada de ce suntem speriati, cu adevarat, noi romanii. Pentru ca: “de ce ne este frica, nu scapam”. Ne este frica de somaj. Si nu scapam! Ne este frica de cresterea taxelor. Si nu scapam! Ne este frica de cursul valutar. Si nu scapam! Ne este frica de scumpiri si inflatie. Si nu scapam! Ne este frica de abuzuri de tot felul. Si nu scapam! Ne este frica sa mai votam. Si nu scapam! Comentariu de George Vulcanescu
o
De: vulcanic pe octombrie 30, 2009 la 3:31 pm
Răspunde
121.
Alegeri prezidentiale – Turul doi de scrutin Unul dintre consilierii lui Basescu merge la acesta inainte de turul doi al alegerilor prezidentiale: - Dom’ sef, am o veste proasta si una buna! -Zi-o pe aia proasta intai! -Geoana are 60% ! -Pai bine, mai, atunci ce veste buna ai putea sa-mi mai dai? -Stati linistit, sefu’, ca dvs. aveti 70 %!
o
De: vulcanic pe octombrie 31, 2009 la 11:05 am
Răspunde
122. ULTIMA ORĂ
Barometrul de opinie de vineri, 30 octombrie 2009 * VADIM – 28,7% * BĂSESCU – 14,2%
Zi de zi, o echipă coordonată de Vasile Blaga şi Sebastian Lăzăroiu efectuează cîte un Barometru de opinie. Strict secret. E doar pentru uzul lui Traian Băsescu. Date metodologice * Eşantion: 1.200 de persoane * Marjă de eroare: ±3%. * Probabilitate: 95%. * Prin telefon. Clasamentul se prezintă astfel: 1) Corneliu Vadim Tudor: 28,7%; 2) Mircea Geoană: 24,3%; 3) Crin Antonescu: 15,6%; 4) Traian Băsescu: 14,2%; 5) Sorin Oprescu: 8%; 6) Gigi Becali: 6,5%; 7) Kelemen Hunor: 2%.
Copyright Tricolorul
o
De: un nou barometru de opinie... pe octombrie 31, 2009 la 1:17 pm
Răspunde
123.
LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI
Duminică la prînz: * Vadim – 29% * Băsescu – 14,3%
Deşi i-a dat afară pe “sondorii” de opinie de la Palatul Cotroceni şi a adus alţii, Matrozul Chior tot nu-şi găseşte liniştea. Iată cum arată Barometrul efectuat duminică, 1 noiembrie, pînă la ora prînzului. Eşantion: 1.380 de persoane. Marja de eroare: ± 2%. Probabilitate: 96%. Prin telefon. Clasamentul se prezintă astfel: 1) Corneliu Vadim Tudor: 29%; 2) Mircea Geoană: 25%; 3) Crin Antonescu: 18%; 4) Traian Băsescu: 14,3%; 5) Sorin Oprescu: 8,5%; 6) Kelemen Hunor: 4%; 7) Gigi Becali: 3%.
Copyright Tricolorul
o
De: un nou barometru de opinie... pe noiembrie 2, 2009 la 10:28 am
Răspunde
124.
http://ioanistrate.ro/mesaj-primit-pe-21-octombrie/#comments
o
De: lampa de control pe noiembrie 3, 2009 la 10:11 pm
Răspunde 125.
http://www.napocanews.ro/2009/10/klaus-iohannis-un-mason-spre-palatul-victoria.html
o
De: lampa de control pe noiembrie 5, 2009 la 12:52 pm
Răspunde
126.
de Pro Vadim la 30 October 2009 – 7:05 pm
Şi alte publicaţii ne dau dreptate
Nu cred că a existat vreun an, din cei aproape 20 de gazetărie, în care să nu îmi fi încrucişat condeiul cu Corneliu Vadim Tudor. Bine, nici el nu mi-a rămas dator, eu fiind un adevărat abonat la “Săptămîna pe scurt”. Cu toate acestea, nu ne-am dat în judecată, iar, precum adevăraţii polemişti, n-am ţinut ură unul altuia. Nu sînt, deci, un fan al lui Vadim Tudor, dar un adevăr trebuie spus, pentru că doar el ne va face liberi, cum se spune în Scriptură. Vadim Tudor este singurul om politic din România care stă de 20 de ani singur în picioare şi nu şi-a schimbat opţiunile.
În privinţa UDMR-ului a avut dreptate, iar duşmanii săi cei mai înrăiţi n-au putut demonstra că este implicat în vreo afacere. Lovit din toate părţile, trădat pînă şi de cei mai apropiaţi colaboratori, Vadim Tudor merge mai departe. Cu o încrîncenare care pe unii îi sperie. Daţi-mi voie să cred că alegerile prezidenţiale vor fi influenţate decisiv de Vadim Tudor şi de electoratul PRM. E deja previzibil că în turul II vor rămîne Traian Băsescu şi Mircea Geoană (nu, nu e previzibil – nota red. “Tricolorul”). Probabil scîrbiţi, votanţii lui Crin Antonescu nu se vor mai prezenta la urne, iar cei ai lui Sorin Oprescu se vor întoarce în matca PSD. Disciplinat, electoratul PRM va merge la vot şi va pune ştampila cu cine îi va indica Vadim, urmînd, astfel, să fie decisiv în bătălia pentru Cotroceni. Ignorat voit de unii, sau izolat de alţii, Vadim Tudor creşte în sondaje. Criza şi nemulţumirea oamenilor duc la îngroşarea rîndurilor PRM. Dreapta europeană are succese remarcabile, iar România nu poate face excepţie. În 2000, Vadim Tudor a ajuns în finală, iar vremurile nu erau aşa de proaste ca acum. Aşa că atenţie la Vadim! FLORIAN BICHIR (Text reprodus din ziarul “Libertatea”, nr. din 29 octombrie 2009)
o
De: GRASU pe noiembrie 6, 2009 la 11:23 pm
Răspunde
127.
http://www.frontpress.ro/?p=4782 o
De: 6,vine presa pe noiembrie 7, 2009 la 10:02 pm
Răspunde
128.
http://antimasonic.blogspot.com/2009_11_01_archive.html
o
De: lampa de control pe noiembrie 7, 2009 la 10:07 pm
Răspunde
129.
“FRAŢILOR, VENIŢI LA VOT SĂ-I DĂM MAFIEI PESTE BOT!”
Interviu acordat de liderul PRM postului Radio România Actualităţi, vineri, 13 noiembrie 2009
* Realizator: Luminiţa Apostolescu – În această ediţie, ne reîntîlnim cu preşedintele PRM, candidatul acestui partid la Preşedinţia României, domnul Corneliu Vadim Tudor. Bine aţi revenit la noi! * Corneliu Vadim Tudor: Vă mulţumesc pentru invitaţie. Bună ziua, tuturor! * Realizator: Domnule preşedinte, veniţi de la Bruxelles. V-aţi întors azi-noapte de la Parlamentul European. Ce aţi făcut acolo? * Corneliu Vadim Tudor: Mi-am lăsat treburile, nu de izbelişte, dar puţin deoparte, pentru că era sesiunea Parlamentului European şi pentru că fusesem rugat de o delegaţie de mari rabini din Israel şi din SUA. Este o delegaţie pe care o primisem cu cîteva săptămîni înainte, la sediul central al PRM, din Bucureşti. M-au împuternicit să fiu purtătorul lor de cuvînt, al evreilor, din Organizaţia Mondială Athra Kadisha – kadisha înseamnă “sfînt” în ebraică – înfiinţată pentru conservarea cimitirelor, sinagogilor, templelor etc., dar nu numai ale evreilor, ci ale tuturor naţiunilor şi religiilor. Este vorba şi de români. Noi am avut, şi avem în continuare, mari probleme cu cimitirele eroilor români, din ambele războaie mondiale, de pe teritoriul Ungariei. Acum cîţiva ani, în Ucraina, a fost incendiată o biserică românească de pe la 1650. Avem şi noi, repet, mari probleme. Eu sînt un om al Bibliei şi, indiferent de religie, cred că toată lumea are dreptul sacru să-şi apere înaintaşii, să conserve osemintele lor, şi pentru asta m-am dus acolo. A fost o luptă destul de grea, întrucît am observat cîtă rezistenţă, cîtă reţinere există din partea unora din anumite ţări, cînd m-au văzut cu un mare rabin din Israel, Kalmanovitz, care fusese delegat să asiste, şi el. Pînă la urmă, am luat cuvîntul, miercuri seara. Am cerut înfiinţarea unei Comisii, în cadrul Parlamentului European, pentru apărarea lăcaşurilor şi cimitirelor, precum şi a construcţiilor sacre ale tuturor religiilor, inclusiv ale românilor ortodocşi. Consider că a fost un mare succes, iar evreii sînt mulţumiţi, deoarece, iată, eu, care eram considerat antisemitul de serviciu, sînt singurul care a răspuns apelului lor. De ce? Pentru că avem un numitor comun: Biblia. * Realizator: Am înţeles. Să revenim la campania prezidenţială, domnule Corneliu Vadim Tudor. Ce părere aveţi despre această campanie? Este aşa cum v-aţi fi aşteptat dvs., pentru că aveţi experienţa campaniilor electorale? * Corneliu Vadim Tudor: Eu am experienţă, dar martor îmi e bunul Dumnezeu şi martori îmi sînteţi şi voi, colegii mei mai tineri de la Radio, că niciodată nu am intervenit, cel puţin în campanii electorale, în asemenea lupte sterile. Amintiţi-vă că eu am trecut prin aceste furci caudine şi mi s-au vărsat căldări întregi cu potroace, ca să nu zic altfel, în cap, între cele două tururi de scrutin de la finele anului 2000, cînd eram demonizat, pus la stîlpul infamiei. Junele Florin Călinescu, împreună cu mai vîrstnicul Ion Ţiriac, erau la Pro TV şi spuneau, în direct: “Dacă vine Vadim la Putere, ne vor bombarda americanii şi, dintre ruine, vom mînca şobolani morţi”. Nu am mai pomenit atîta abjecţie. Lipsea tandreţea din piesa regretatului Teodor Mazilu, pe care l-am cunoscut – Dumnezeu să-l ierte! Aşadar, eu am trecut prin asta. Nu aveam cum să răspund, nu m-am pus la mintea lor şi, iată, acum, repet, vă iau ca martori, că eu nu mă regăsesc în aceste scandaluri, pentru că lumea este sătulă de genul acesta de certuri stupide. Lumea vrea să se rezolve problemele esenţiale de supravieţuire. Bate la uşă o iarnă care se anunţă dificilă, iar ei se bat, se duelează în stenograme, în tot felul de acuzaţii, şi este pe undeva, din punctul lor de vedere, firesc să fie aşa, pentru că toţi sînt vinovaţi. Toţi s-au perindat la Putere, de 20 de ani încoace, şi nu mai au soluţii, nu mai au subiecte de discuţii decît să se acuze unii pe alţii. În ceea ce mă priveşte, soluţia noastră, a PRM-ului, sînt EU însumi. Este integritatea mea morală. Este faptul că toată lumea în România ştie că noi nu am fost la Putere, pentru că nu am fost lăsaţi să venim la Putere, să arătăm ce ştim şi ce putem face. * Realizator: Dumneavoastră aţi încercat să luaţi pulsul străzii în această campanie electorală. V-aţi întîlnit cu oameni în cîteva pieţe bucureştene. Aţi ascultat problemele lor. De ce s-au plîns, domnule preşedinte, cel mai mult românii? Ce aşteaptă ei de la un viitor preşedinte? * Corneliu Vadim Tudor: Repet ceea ce spunea Nicolae Iorga, într-un necrolog, la parastasul de 6 săptămîni al ţăranilor morţi în timpul răscoalelor din 1907. Citez din memorie: “Românul e o fiinţă nobilă. El nu se revoltă atît pentru lipsa pîinii de toate zilele, pentru lipsa condiţiilor de viaţă, ci pentru pălmuirea obrazului său moral”. Ţăranul român a fost pălmuit, a fost umilit atunci. Iată că, după 100 de ani, retrăim această stare de spirit: românii sînt umiliţi, sînt batjocoriţi. Au fost minţiţi sistematic. Uitaţi-vă, ce campanie electorală deşănţată se face pe tot teritoriul ţării. Noi sîntem aici, în inima României, în Capitala României, de unde ar trebui, vorba lui Ioan Slavici, la 1884, să răsară soarele pentru toţi românii. Dar nu am mai pomenit afişajul acesta agresiv, dezgustător. Aveam, şi eu, cîteva afişe şi cîteva bannere, şi mă aflam încă la Bruxelles, cînd adjuncţii mei mi-au raportat, la telefon, că nişte huligani de la un anumit partid – nu am să-i dau numele – au lipit noaptea afişele candidatului lor peste afişele mele. Noi nu avem bani, ca dovadă sărăcia propagandei noastre. Ce vor românii? Vor o viaţă cu adevărat mai bună, vor ca sacrificiul acelor miei duşi la tăietor, cum spunea un alt mare istoric, Vasile Pârvan, despre martirii din războiul pentru întregirea neamului, să nu fi fost inutil. Noi, se pare că ne întoarcem către Evul Mediu, sau către peşteri: dacă se aruncă nişte pîini, sau nişte conserve dintr-un camion, au loc aproape scene de canibalism, se sfîşie românii între ei, aşa ceva n-a fost nici pe timpul celui de al II-lea război mondial. * Realizator: În programul dumneavoastră electoral spuneţi că, în primii 3 ani de mandat, veţi lua măsuri pentru crearea a cel puţin 1 milion de locuri de muncă. * Corneliu Vadim Tudor: Da * Realizator: În ce domenii credeţi că ar putea fi create aceste locuri de muncă? * Corneliu Vadim Tudor: Exact în domeniile de unde au dispărut locurile de muncă. Am o evidenţă, mi- au făcut-o consilierii mei, o să ţin o Conferinţă de Presă chiar astăzi. În ultima ediţie din ziarul meu, “Tricolorul”, am publicat un articol- “Marile privatizării frauduloase, care vor fi anulate de Vadim şi de PRM”. Aş vrea să citesc, dacă îmi permiteţi, cîteva rînduri. * Realizator: Vă rog. * Corneliu Vadim Tudor: Prezint aceste extrase ca să vadă lumea în ce punct sîntem noi la ora actuală şi ce ar trebui să facă o guvernare sănătoasă, normală la cap, care nu vrea să desăvîrşească genocidul în această ţară. Citez: “Unul dintre răspunsuri îl aflăm din analiza modului în care s-au făcut privatizările în România. Au fost privatizate fraudulos, pînă în momentul de faţă, aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 de miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vîndute cu aproximativ 70 de miliarde de euro, adică 10% din valoarea de piaţă. Pe aceste 6.000 de întreprinderi privatizate fraudulos s-au încasat, pînă în momentul de faţă, numai 7 miliarde de euro, adică 1% din valoarea de piaţă”. Şi acum, iată fraza cheie: “Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă, au fost daţi afară românii din servicii”. Se pot crea locuri de muncă, fireşte că nu peste noapte, dar să vedem cum putem împuşca, vorba românului, doi iepuri dintr-un foc: să rezolvăm şi problema şomajului, care cred că la noi are o rată de cel puţin 10% , ca în Federaţia Rusă… * Realizator: Aproape 700 de mii de oameni. * Corneliu Vadim Tudor: Mai mult. * Realizator: Sînt datele oficiale. * Corneliu Vadim Tudor: Am depăşit milionul, haideţi să fim realişti. Dar în ce domeniu nu mint ăştia? Mint şi cînd respiră, cînd se trezesc dimineaţa mint, cînd se culcă noaptea, uneori morţi de beţi, să nu dau exemple, de asemenea mint. Sînt peste 1 milion de şomeri. Vorbeam de rezolvarea unei părţi a problemei şomajului şi de soluţionarea situaţiei locative. Numai în Bucureşti sînt peste 60.000 de cereri de locuinţă. * Realizator: Propuneţi… * Corneliu Vadim Tudor: Cum Doamne iartă-mă, de ce nu e nici o minte lucidă, care să aibă pîrghiile necesare? Preşedintele ţării are aceste pîrghii. La nevoie, dacă nu-l ascultă Guvernul, sau Parlamentul, poate da decrete prezidenţiale şi poate să repună economia în rosturile ei fireşti. Propun să se facă un Program Naţional de construcţie a locuinţelor… * Realizator: 150 de mii de locuinţe, spuneţi dumneavoastră în programul dumneavoastră… * Corneliu Vadim Tudor: În primul rînd, pentru tineri, care vor să îşi întemeieze o familie şi nu au unde să doarmă. Am fost în Piaţa Obor şi în Piaţa Moghioroş, şi e una dintre problemele pe care le-am discutat cu ţăranii de acolo, veniţi din multe judeţe ale ţării, mai ales din cele limitrofe. Nu sînt navetişti, zi şi noapte, de multe ori mai dorm aici, în Bucureşti. I-am întrebat unde dorm. Dorm în Gara de Nord? Dorm pe tarabe, sau sub tarabe. Vine gerul necruţător al iernii, nu s-ar putea face nişte locuinţe de serviciu în jurul marilor pieţe agro-alimentare? S-ar putea, ar fi şi oamenii ăia mulţumiţi, le- am apăra sănătatea. Şi ar fi şi bucureştenii aprovizionaţi cum trebuie. * Realizator: Cu ce bani, domnule Corneliu Vadim Tudor? * Corneliu Vadim Tudor: Dar unde sînt banii? Luminiţa Apostolescu, stimaţi români, unde sînt banii, pentru că am depăşit 120 de miliarde de euro datorie publică externă? Unii mari specialişti spun că nu- i chiar aşa, că sînt numai 80 de miliarde. Hai să zic că sînt 80 de miliarde, cum pretind ei. Unde s-au dus banii ăştia? Pentru numele lui Dumnezeu, vă spun eu că, în mare parte, s-au întors la băncile-mamă, sau la Fondul Monetar Internaţional, ori la Banca Mondială, sau la acele instituţii din comunitatea europeană care, chipurile, ne-au împrumutat. Mă întrebaţi cu ce bani. Ia să se recolteze ca lumea taxele şi impozitele, că e o evaziune fiscală îngrozitoare, şi, repet, să funcţioneze economia reală, nu pe hîrtie. * Realizator: Probabil că atunci cînd aţi fost în pieţe, domnule Corneliu Vadim Tudor, aţi vorbit şi cu producătorii agricoli. Ce domeniu credeţi dumneavostră că este producător de bani pe piaţa europeană, din agricultura României? * Corneliu Vadim Tudor: Acum este o competiţie, noi trebuie să fim realişti. De pildă, eu, alaltăieri, am vorbit în Parlamentul European aproximativ 1 minut şi 30 de secunde, am caseta filmată. Acolo nu poţi vorbi decît între 1 minut şi 2 minute, deoarece sînt peste 720 de europarlamentari. Ar trebui o zi formată din 100 de ore ca să vorbească toţi. Ne supunem rigorilor comunităţii europene, dar, de asemenea, putem şi avem obligaţia să accesăm fondurile europene. Nu avem decît să imităm, păstrînd proporţiile, fireşte, situaţia din Spania, din Franţa, din Germania. Adică, ce fac ei pentru asigurarea hranei propriei populaţii şi pentru export. Este vorba şi de o tradiţie istorică. România a fost schela de grîne a Europei, cum se zice. La noi, la Brăila şi la Galaţi, se stabilea preţul la grîu pentru tona de grîu în Europa interbelică. Aşadar, este vorba de cereale, de legume şi fructe, şi de zootehnie. * Realizator: Mai avem 30 de secunde, domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, şi v-aş ruga, în final, să trasmiteţi mesajul dumneavoastră pentru ascultători. * Corneliu Vadim Tudor: Mesajul meu către români este să vină la vot! Să nu creadă nici o iotă din sondajele mincinoase difuzate de cîţiva indivizi certaţi cu legea, care joacă la două capete şi care pe mine mă dau cu 5-6, maximum 7%. Este vorba despre un Barometru de opinie făcut marţi, la PD-L. Printre altele, Blaga, Videanu şi ceilalţi ar trebui să spună, dacă nu ei, măcar ANI, ce-i cu conturile lor în străinătate. Ei au coordonat sondajul. Eu sînt pe locul 1, cu 34%, şi Băsescu e pe locul 4, cu 13%. Fraţilor, veniţi la vot/ Să-i dăm Mafiei peste bot! * Realizator: Vă mulţumesc, domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, pentru participare. * Corneliu Vadim Tudor: Cu multă dragoste.
o
De: lampa de control pe noiembrie 18, 2009 la 11:17 pm
Răspunde
130.
Cand se va termina coruptia din Romania? Obama, Putin si Basescu se intalnesc cu Dumnezeu ca sa ii puna o intrebare. Obama -Doamne cand se va termina criza asta in USA? Dumnezeu isi trimite ingerii sa calculeze…raspuns de la Dumnezeu : - Nu in mandatul tau! Putin: - Doamne cand va deveni Rusia cea mai mare putere din lume? Dumnezeu isi trimite ingerii sa calculeze…raspuns de la Dumnezeu: - Nu in mandatul tau! Basescu: - Doamne cand se va termina coruptia din Romania? Dumnezeu isi trimite ingerii sa calculeze….trece ceva timp….mai trimite alta echipa de ingeri in ajutor si alta echipa…nimic… Raspunsul de la Dumnezeu: - Nu in mandatul meu ! ! !”
o
De: vulcanic pe noiembrie 19, 2009 la 12:56 pm
Răspunde
131.
“Nu mai scapă ţara asta de bandiţi?”
Declaraţia de presă dată de preşedintele PRM duminică, la orele 12,30, la ieşirea din Secţia de Votare Am o satisfacţie tristă că se adevereşte, cu prisosinţă, acuzaţia repetată pe care am făcut-o cu privire la frauda electorală. Uitaţi-vă, şi voi, ce se întîmplă numai pînă la ora aceasta, la lumina zilei: cîte acte de banditism electoral se produc în toată ţara, acum, darmite după căderea nopţii, între orele 17,00 şi 21,00! Este jaf la drumul mare! Este tîlhărie ca în codru ce fac nemernicii ăştia! Şi vreau să vă spun, răspicat, că e vorba de toate cele 4 formaţiuni parlamentare, pentru că toate aveau posibilitatea, prin lege, să oprească turismul electoral. Lansez, pentru prima oară, această formulare, şi să nu o uitaţi: turismul electoral este frate siamez cu sondajul mincinos! Ele sînt inseparabile. Nu se poate unul fără altul. Scorurile uriaşe ale lui Traian Băsescu şi ale altora aşa vor fi realizate, prin fals, prin anularea buletinelor mele şi prin introducerea frauduloasă în urne a buletinelor lor.
Eu am convingerea că, dacă societatea românească mai are instinct de autoapărare şi mai crede în viitorul ei şi al copiilor acestei ţări, va anula aceste alegeri, care sînt falsificate din capul locului. Aceste alegeri n-au cum să fie recunoscute nici de societatea românească, nici de comunitatea internaţională. Indiferent care alt preşedinte va ieşi, în afară de mine, va fi un hoţ. Stau liderii lumii cu hoţii la masă? Atunci, să nu ne mai vorbească de democraţie, de drepturile omului. Deschideţi televizoarele – nu sînt posturile mele de Televiziune – vedeţi cozi interminabile, cu mii, cu zeci de mii de oameni. I-a apucat turismul acum, în pragul iernii? Cum se poate aşa ceva? Cu ce bani se face turismul ăsta deşănţat? Nici nu are rost să mai vorbim de libertate. În loc să progresăm, în 20 de ani, ne-am întors în timp cu 20 de ani. M-a întrebat o domnişoară din presă de ce nu am votat pentru Referendum. Pentru că nu îmi plac mascaradele. Nu votez pentru Marea Adunare Naţională a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Asta vrea să facă Băsescu acum. O cămăruţă mică, o garsonieră, pe care să o sufoce el. S-o închidă, să ia cheia şi să plece la cîrciumă. Este o ruşine ce se întîmplă cu tradiţia istorică românească. Vă spun asta ca istoric, nu ca navigator, nu ca marinar, bişniţar. Tradiţia istorică este Parlamentul bicameral. De la Constituţia din mai 1866, a domnitorului Carol I, Parlamentul României (cu o întrerupere în timpul regimului socialist) a fost Parlament cu două Camere. Toate ţările importante, care se respectă, au Parlament bicameral: Statele Unite ale Americii, Rusia, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Spania. Numai noi ne întoarcem la Marea Adunare Naţională. N-are rost să mai subliniez că e vorba de o diversiune electorală şmecherească a lui Traian Băsescu. Dar eu vă spun că, fie vor fi anulate alegerile, fie nu vor fi anulate, Traian Băsescu va pierde şi va înregista mari “succesuri” în opera lui de a vinde, din nou, carpete cu “Răpierea din Serai”, blugi, cafea şi “ciungă”. * Reporter: De ce nu aţi votat NU? * Corneliu Vadim Tudor: Pentru că nu vreau să-i iasă lui la socoteală numărul de votanţi. Adică vreau să îi arăt dispreţul meu. El nu e singur în ţara asta. El e un analfabet, un primitiv, e o ruşine, şi pentru specia umană, şi pentru noţiunea de şef de stat. Ce Dumnezeu, nu vă treziţi la realitate, uitaţi-vă la el! Unde se va duce? * Reporter: La Preşedinţie cu cine aţi votat? * Corneliu Vadim Tudor: Nu pot să spun, este un secret. Mă bucur că a votat şi fetiţa mea mai mare, care a împlinit 19 ani. Este deja studentă în anul I. Noi ne-am făcut datoria de cetăţeni. Mai mult de atît ce pot să spun? Fraudele se ţin în cascadă. Aţi văzut farsa sinistră de vineri, de la posturile centrale de Televiziune, cînd mie nu mi s-a permis să intru acolo. Ce aveau de ascuns? De ce vorbesc ei de democraţie? I-am auzit pomenind de dialog, printre cacofonii, printre dezacorduri gramaticale, fiindcă toţi 3 stau prost cu limba română. Vorbeau de dialog, dar refuzau dialogul cu un om pe care, intenţionat, îl depunctaseră în sondajele mincinoase, făcute de Vântu şi Voiculescu. Şi mi s-a dat un handicap din start, ca să nu particip acolo. Dar mai bine, că nu m-am băgat în troaca porcilor. Lumea a văzut ce nivel jos de discuţie au. În loc să spună unde au dispărut avuţia ţării, economia naţională, unde sînt cele 120 de miliarde de euro, făcute datorie în 20 de ani, s-au împuns, s-au luat de soacre, s- au luat de neveste. N-am ce căuta în ecuaţia asta. Vor veni vremuri mai bune şi pentru Neamul Românesc, care are o putere de regenerare extraordinară. Cineva m-a întrebat, la un post de Televiziune, de ce mai candidez, pentru a 4-a oară. I-am răspuns că şi Richard Nixon, care avea să fie un mare preşedinte american, a candidat de 3 ori. A treia oară l-a ajutat Bunul Dumnezeu să cîştige alegerile, dar, apoi, a pierdut Puterea, pentru că nu a răspuns la comenzile unui centru unic de comandă. Eu am mai candidat şi pentru ca să vadă lumea că sînt un luptător. Nu sînt laş, ca ăştia, care îşi trimit hoţii la înaintare. În mod normal, un Vasile Blaga trebuia închis pe viaţă. N-am cunoscut în România un hoţ mai mare decît acest Vasile Blaga. Şi el e ministru de Interne. Şi căzut, şi decăzut, şi instalat, şi în patru labe, şi în cap, şi dimineaţa, şi noaptea, el este bătut în cuie, în funcţia de comandă a fraudei. Dar nu mai scapă Ţara Românească de bandiţi? Eu vă asigur că am o forţă de rezistenţă supraomenească. Şi, pînă nu îi bag în puşcărie, cu mîna mea, nu mă las. Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare 22 noiembrie 2009
o De: lampa de control pe noiembrie 23, 2009 la 9:41 am
Răspunde
132.
Mentalitatea Francmasonica
de Mircea Eliade
Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am inteles nimic asupra francmasoneriei. Nu stiu ce vor acesti oameni, cine le-a bagat in cap ca isi trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide, si de ce sint atit de misteriosi cu “secretele” lor pe care le publica totusi in sute de carti de propaganda. Dar un lucru am invatat din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am invatat sa cunosc mentalitatea francmasonica. Va veti mira, poate, aflind ca acord o mentalitate francmasonica unor oameni care n-au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Intr-adevar, uimitor cit de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu o asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte de judecarea istoriei. Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sint clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pina la absurd, abstracte pina la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. In capul lui e prea multa “lumina”, sint prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sint, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan. Am inceput sa ma gindesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut in mai deaproape mentalitatea marxista. Un marxist este un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva in citeva formule simple, care explica tot, satisface orice curiozitate, preintimpina orice controversa- irationalul, imprevizibilul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat care fac istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nu exista. Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Intr-adevar, un spirit francmason judeca lumea si istoria intr-un chip abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului). Un francmason pur singe, ar spune de pilda cam astfel: Mihai Viteazul a reprezentat cutare Forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat. (Am pe masa, acum cind scriu, o serie intreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se indoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul poate continua). Ati observat cit de “abstract” si cit de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale. Ei poseda o schema simplista – adica semidocta, adica pseudorationala, lipsita de patrundere filosofica si in acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema rezolva totul. Pentru un fericit participant la mentalitatea masonica nu exista enigma dupa cum nu exista destin. Toate se pot prevedea, toate se pot explica; toate si pentru oricine. Freud si psihanaliza alcatuiesc inca un admirabil exemplu de ceea ce numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la indemina oricui o cheie unica prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde inainte intelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sufletului, a realitatilor suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihanaliza ofera tuturor aceasta intelegere in schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costind aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel, ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic in spiritualitatea iudaica (unde n-a existat niciodata, unde liturgia era singurul dinamism acceptat in experienta spiritului) – care dupa parerea noastra coincide cu aceasta laicizare a Absolutului. Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la indemina oricui. Invata un simbol in plus, si ai inteles Evul Mediu. Citesti un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti inca o taxa la Loja si inveti un al doilea simbol; intelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capital” – si intelegi Revolutia Franceza. Poate ca cele ce scriu par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce e aceea societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul masoneriei- simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns si a rascolit intreaga mentalitate europeana. Sint clase intregi de oameni atit de siguri ca poseda cheia universului, clavis abs conditorum, incit nici nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei – ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, in vesnica prefacere, in evanescenta revenire; viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari. Nu stiu daca ati intilnit si dumneavoastra asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te intilnesti pe un teren neutru de discutie. Priviti cu mai multa luare aminte asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol in centrul intelegerii lor universale. Ei admit ca, in cursul istoriei,a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil – prin care se explica totul si pentru toata lumea. Este un proces invers, de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, in cazurile sale autentice, cu insasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mintuitorului pe pamint lumea s-a schimbat. Si acest fapt este ireversibil si este un miracol. Dar observati cite deosebiri de mentalitatea laica moderna, de mentalitatea masonica. In primul rind, crestinul religios in general (filosoful, moralistul), accepta harul, mintuirea, destinul, istoria; accepta o economie spirituala paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati dumneavoastra si veti gasi cite deosebiri veti voi. Exista un lucru pe care mentalitatea masonica il refuza indirjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna; un teozof stie trei si bune. Dar numai UNA, sau numai TREI. Niciodata altceva, niciodata altfel. Veti spune: bine, dar acesta este insasi scopul ratiunii (al gindirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de intelegere al lumii. Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta in coerenta, nu in monovalenta. Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora coerenta, ocupindu-se numai de monovalenta. Adica, in loc de a judeca lumea organic (coerent), o judeca simplist (constrins, monovalent). Nu stiu, si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica intre feluritele manifestari ale mentalitatii masonice in lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism etc.). De altfel, mentalitatea masonica se manifesta si in afara cadrelor mentionate mai sus. Am un excelent prieten care judeca lumea masonic, fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist, si putin cam semidoct. Cu cit stii mai convins “una si buna”, cu atit te apropii de mentalitatea masonica. Iata, de pilda, istoria politicii romanesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu intilnesti decit legi abstracte, fapte iluministe, gindire grosolana. Lipseste cu desavirsire simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor poate continua.
(”Vremea”, 10 septembrie 1936)
o
De: Sa ne informam pe noiembrie 23, 2009 la 8:59 pm
Răspunde 133.
http://www.frontpress.ro/?p=5045
o
De: Sa ne informam pe noiembrie 25, 2009 la 12:18 am
Răspunde
134.
Apel către toţi românii cinstiţi şi patrioţi: boicotaţi – prin absenţă şi dispreţ – turul II al alegerilor prezidenţiale, care e
Comunicat de Presă Le cer membrilor şi simpatizanţilor PRM, dar şi celorlalţi compatrioţi care mai cred în cinste, adevăr şi dreptate, să NU participe la turul II al alegerilor prezidenţiale, de la 6 decembrie 2009. Prin urmare, să boicoteze – prin absenţă şi dispreţ – această mascaradă neruşinată. E singura formă de protest care le-a mai rămas românilor împotriva unei Mafii blestemate, care se eternizează la Putere, de 20 de ani. Este evident că, din anul 2000 şi pînă acum, există un centru unic de comandă, care coordonează şi supraveghează falsificarea tuturor proceselor electorale din România. Acest centru se află la Ambasada SUA din Bucureşti.
Eu am fost furat, ca-n codru, şi la alegerile din 2000, şi la alegerile din 2004, şi la alegerile din 2009. Îmi e şi silă să mai comentez, toţi oamenii zdraveni la cap ştiu bine ce s-a întîmplat. Mai ales fraudele şi fărădelegile strigătoare la cer din acest noiembrie 2009 reprezintă o batjocură umilitoare, care i-a umplut pe români de revoltă şi a aruncat în aer credibilitatea demersurilor Uniunii Europene în favoarea democraţiei şi a drepturilor omului. Ruşine, domnilor! De la americani n-aveam nici o pretenţie, ei aşa se comportă pretutindeni, iar uneori mai şi lichidează cîte un lider politic incomod. Dar voi, liderii Uniunii Europene? Aţi trimis aici o misiune OSCE de-a dreptul caricaturală, care a minţit că alegerile au fost, în general, corecte (?!). Aşa a minţit misiunea OSCE şi în anul 2000, şi în anul 2004. Ar fi multe de spus. E clar că se doreşte ca România să rămînă la statutul de colonie africană. Eu mi-am făcut datoria. Dacă acest popor n-a înţeles, nici acum, că e minţit şi tîlhărit, n-am cum să-l ajut. Mămăliga nu face explozie, aşa e, dar, de cîţiva ani, nici măcar nu mai bolboroseşte. Ţăranii de la 1907, îndobitociţi de mizerie şi de boli, au fost mai demni decît generaţiile de azi, care se uită la televizor de dimineaţa pînă noaptea şi aşteaptă ca alţii să le rezolve problemele. Eu, unul, mă sacrific în mod idealist. Mai mult decît atît nu ştiu ce aş putea să fac. Nu sînt dator să dau voturile mele – cu mult peste 30%, nu 5%, cum mint aceşti nemernici – la nimeni. Oricare altă variantă la Palatul Cotroceni, în afară de mine, va fi catastrofală. Despre Traian Băsescu nu mai e nimic de spus: el e un mafiot şi un dement pe fond alcoolic, care e capabil să bage ţara în război civil. Şi în privinţa lui Mircea Geoană m-am lămurit: el ştia, de luni de zile, sondajele reale, mi-a promis că le va da publicităţii, dar stăpînii lui din SUA nu l-au lăsat, fiindcă scenariul era ca eu să fiu redus la 5%. (În paranteză fie spus, dacă eu am doar atît, de ce se bat toţi pe voturile mele? Şi unde s-o fi dus electoratul naţionalist, care are un nucleu de cel puţin 15%?). Nu mă obligă nimeni să fac pîrtie pentru venirea la Putere a PSD-ului, adică a bandei stătute şi lacome a lui Ion Iliescu. Mi se spune că interesul este să scape ţara de Băsescu – fireşte, dar cu ce preţ? Cu preţul “invaziei lăcustelor”? Al venirii la Putere a lui Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Marian Oprişan, Culiţă Tărîţă, Al. Bittner, Adrian Petrache, Puiu Popoviciu, Corneliu Iacobov, Toni Greblă, Dan Matei Agathon şi a altor ciocoi, baroni şi mafioţi, la care se adaugă, acum, Dinu Patriciu şi alţi “liberali”? Nu se poate una ca asta! Eu n-am fost, niciodată, marioneta nimănui. Şi nici nu sînt genul de om să vîndă voturi. Mi se tot transmit mesaje, şi dintr-o tabără, şi din alta, că PRM va primi funcţii de secretari de Stat, de prefecţi, de directori etc. Nu ne interesează. Ne-am ţinut bine, pînă acum – de ce să ne înecăm, ca ţiganul la mal, chiar în vîltoarea unei crize devastatoare? Aşteptăm ca ea, această criză, să-i măture pe toţi, pe absolut toţi cei vinovaţi de dezastrul ţării, iar la Putere să vină oameni cu frica lui Dumnezeu şi iubitori de Ţară. În concluzie: români, nu vă duceţi la vot! Nu daţi satisfacţie Mafiei! Ia să vedem, le va ieşi hoţilor socoteala? În turul I n-au votat nici 35%, restul fiind voturile multiple. La 6 decembrie, prin neparticiparea voastră, n-o să voteze nici măcar 20%. Dacă va cîştiga Băsescu – se va sparge buboiul mai repede. Dacă va cîştiga Geoană – agonia se va prelungi cu ceva timp, dar deznodămîntul va fi acelaşi. În orice eventualitate, va fi rău pentru voi, românii, fiindcă banii de salarii, de pensii şi de ajutoare de şomaj s-au terminat. Numai eu aş fi putut să vă răcoresc sufleteşte şi să pun pumnul în pieptul furtunii: îi arestam pe marii gangsteri, le confiscam averile, naţionalizam PETROM-ul, BCR-ul şi alte valori date pe mîna străinilor şi relansam economia reală. Nu m-au lăsat yankeii, care se poartă aici ca stăpînii de sclavi pe plantaţii şi se folosesc de puradeii drojdiei fanariote, de pe Dîmboviţa, pe care îi dirijează să falsifice sondaje şi să fure alegeri. În România a luat naştere şi s-a dezvoltat o industrie a fraudei electorale unică pe Planetă. Şi aşa se face că, aidoma anomaliilor votului uninominal, candidatul clasat pe locul I, cu aproape 40% (Vadim), a fost aruncat pe locul IV, iar candidatul de pe locul IV, cu 11% (Băsescu), a fost instalat pe locul I. Triste Sărbători de Iarnă mai are ţara asta. Parcă nu se mai termină blestemul. Şi nici Dumnezeu nu ne dă semne că vrea să ne ajute. Nici în 1917, nici în 1940 n-a fost atît de rău ca acum. Asta-i situaţia. Eu rezist. Dar voi? Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare 25 nov. 2009
o
De: Sa ne informam pe noiembrie 26, 2009 la 12:15 pm
Răspunde
135.
Dacă Vadim are 5%, de ce îl curtează toţi?
Cei care se grăbesc să cînte prohodul politic al lui Traian Băsescu uită că, pe Dîmboviţa, 1 şi cu 1 nu fac neapărat 2. Uită că există şi o parte a electoratului care nu îşi vinde votul pur şi simplu, sau înţelege faptul că bogaţii vorbesc aceeaşi limbă chiar dacă, aparent, se ceartă şi se împacă pentru “binele” ţării. În mod greşit unii celebrează deja victoria lui Mircea Geoană, adunînd matematic, precum la şcoala elementară, procentele lui Crin Antonescu şi Kelemen Hunor. Studiile sociologice arată că electoratul liberal, destul de eclectic, nu se va lăsa mînat către urne precum vaca în staul.
Jumătate dintre cei care au votat cu Antonescu vor sta acasă, sau vor vota cu Băsescu în turul II, numai şi pentru faptul că nu pot trece peste resentimentele faţă de PSD. Sau poate doar pentru că s-au săturat să aleagă mereu între două rele. Nici cu UDMR nu ne este ruşine. Ca niciodată, scorul său real, de 3 şi ceva la sută, nu justifică intensa şi deşănţata curte care i se face. Dacă alegerile parlamentare s-ar organiza mîine, UDMR nu ar intra în Parlament. Probabil că şi maghiarii de rînd s-au trezit la realitate şi au constatat, după 20 de ani, că liderii lor, îmbogăţiţi ai tranziţiei, ca toţi ceilalţi politicieni, şi-au urmărit propriile interese economice şi atît, în spatele discursului sforăitor despre autonomie şi alte utopii. Şi maghiarii de rînd suferă consecinţele crizei economice, alături de toţi cetăţenii României. Aşa că nu-i vedem dînd fuga la urne numai pentru că aşa vrea Marko Bela. Din acest motiv, terenul pe care joacă PSD-PC-PNL-UDMR este destul de fragil şi entuziasmul mass-media, care îl dă deja cîştigător pe Mircea Geoană, ar trebui oleacă temperat. În aceste zile, nimeni, dar absolut nimeni nu pare preocupat de intenţiile de vot ale electoratului PRM şi, de ce nu, ale celorlaţi candidaţi din turul I. Din nou, mogulii se comportă de parcă Partidul România Mare nu ar exista. Şi totuşi, în ciuda imensei fraude, fără precedent în Istoria României, PRM ar putea fi marele arbitru în turul II al prezidenţialelor. Mircea Geoană ar putea primi de la liberali maximum 8-9 procente şi de la UDMR maximum 3 procente. Insuficient pentru garanţia unui avans confortabil în faţa lui Traian Băsescu. Paralel, preşedintele încă în funcţie joacă, în mod populist, cartea Referendumului şi a “mîrşavei” coaliţii a celor 322, deşi PRM nu s-a pronunţat pînă acum în nici un mod. Carte care s-a dovedit cîştigătoare în 2007, pentru că victimizarea de genul “singur împotriva tuturor” ar putea să-i mai aducă şi vreo 10-12 procente. Chiar dacă dînsul controlează, încă, instituţiile Statului Român implicate în organizarea acestor alegeri, poate fi insuficient ca să-l învingă lejer pe Mircea Geoană. La această oră, bătălia este extrem de strînsă. Într-o logică simplă, deşi s-au temut de această posibilitate, încercînd prin toate mijloacele să o evite, tot electoratul PRM va înclina balanţa. Vă place sau nu!
Copyright Tricolorul
o
De: Sa ne informam pe noiembrie 26, 2009 la 12:27 pm
Răspunde
136.
PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA(I)
În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii, contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de DUMNEZEU şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altă dată, deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine. Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui DUMNEZEU să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească. Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într- un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui DUMNEZEU. În anii ce vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa zisa putere a ştiinţei. Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apare pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispare fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima aproape încă un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către DUMNEZEU, de la cel aflat la sânul mamei până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului.Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor vostre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în DUMNEZEU. Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştiniza şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud. Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispare, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone. În acea perioadă Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanelele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea o mulţime de insule vor dispare, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredicioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare şi antichristul, prin antichrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştient, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în DUMNEZEU. Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum (în jurul anilor 1900,n.r) necrezute de unii oameni, mai târziu, totuşi se vor întâmpla din voia lui DUMNEZEU. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero. România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul “NOU CANAAN”, iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui focar. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele un veritabil “NOU IERUSALIM” pământesc.
o
De: Sa ne informam pe noiembrie 26, 2009 la 10:37 pm
Răspunde
137.
PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA(II)
Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare,deoarece toate acestea reprezintă voinţa atotputernică a lui DUMNEZEU şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea NOULUI IERUSLIM biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor fiind pe buna dreptate o condiţie esenţiala în faţa Bunului DUMNEZEU. România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându- se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine. În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchea la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui DUMNEZEU. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi, nici învigători. Vor rămâne trei categorii: -morţii -cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului -supravieţuitorii în întregime neatinşi. Şi atunci numărul celor ucişi si afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va mai vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii, cel mai adesea neaşteptate de oameni, se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre, martorii neafectaţi şi supravieţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul DUMNEZEU, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor covinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea ADEVĂRULUI îl eliberează pe om, făcându-l să se reintegreze în Absolutul Divin pentru a deveni UNA cu Dumnezeirea. Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de DUMNEZEU şi că DUMNEZEU este viu, etern, atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede. Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui DUMNEZEU, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii, a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţa va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini. Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui DUMNEZEU pentru poporul român. Ca indian, eu intuiesc că Bunul DUMNEZEU a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care la aproape fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă. Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului.
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 26, 2009 la 10:41 pm
Răspunde 138.
Al VII-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va mai avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez-rasa galbenă-ân colaborare cu poporul japonez, care, de asemenea, va fi biciul pedepsei Dumnezeieşti. După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război, “al sufletului”, va începe. Acesta va fi războiul fară arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în DUMNEZEU, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme. În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu şi apoi la Bucureşti în “NOUL IERUSALIM”, pentru totdeauna. În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în DUMNEZEU, fiindcă vremurile vor fi foarte zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt. Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin prima durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “NOUL IERUSALIM”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit CENTRUL DIVIN SUPREM, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spirituali din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (CENTRUL DIVIN SUPREM) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentanţi de frunte, deosebit de evolaţi şi care vor transmite atât practic, cât şi teoretic Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. Acestă operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din “NOUL IERUSALIM” vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114 mii de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neântinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plini de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, deasemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr. În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele Dumenezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui DUMNEZEU. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin. Acest CENTRU DIVIN SUPREM va putea cuprinde cu uşurinţă două milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate.
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 26, 2009 la 10:43 pm Răspunde
139.
PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA(IV)
O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special inventate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri. O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Marea Neagră cu Dunărea, care va funcţiona normal, precum şi un alt canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un anumit interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate. Tutunul, cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii, precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa, ci de bunăvoie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă. Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de DUMNEZEU să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere. Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc. Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una dintre cele mai prospere şi îmbelsugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neânţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat însă, toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult. Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla. În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărâmături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neânţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia, să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc. Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă cât mai repede sau să nu fie atât de cumplite, DUMNEZEU mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire , împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în DUMNEZEU şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reâncarnare. Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă şi acţionând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui. Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenie şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care, atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru. Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru DUMNEZEU vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Todeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri. Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contră, o nebănuită comoară spirituală.
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 26, 2009 la 10:45 pm
Răspunde
140.
PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA(V)
Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie. Credinţa de nezdruncinat în SUPREMUL DIVIN este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită, ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu DUMNEZEU în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină. IISUS spune: “De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi înplini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătură conştientă cu DUMNEZEU. Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi de legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală care îl va revela chiar şi pe DUMNEZEU. Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui DUMNEZEU în om. Prin puterea credinţei omul se simte convins de ce trebuie să facă binele şi ajunge să dorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea Creatorului său. Graţie credinţei sale neobosite, infinitele puteri cereşti îi vin întodeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul DUMNEZEU va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea Dumnezeiască. Pentru TATĂL CERESC orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma SPIRITULUI, se află o “scânteie” din DUMNEZEU. Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la DUMNEZEU, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umililinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă. Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă. În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecărui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări. Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni ţara cea aleasă de BUNUL DUMNEZEU va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face ca popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele Dumnezeieşti. În România, DUMNEZEU va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru cei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor DUMNEZEU a pus o inimă caldă şi iubitoare,firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin. În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăduitor al înţelepciunii divine,va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întregul său teritoriu va fi un belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi. Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în NOUL IERUSALIM, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine.
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 26, 2009 la 10:48 pm
Răspunde
141.
PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA(VI)
Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte de idei se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu DUMNEZEU şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii. Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea. Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare. Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure, care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile. În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, NOUL IERUSALIM se va zidi, deci, în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară. Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile care vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor imense planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor. Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul NOULUI IERUSALIM-ROMÂNIA va fi dusă lupta cea mai aprigă. -Sfârşit-
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 26, 2009 la 10:50 pm
Răspunde
142.
Corabia lichelelor
De VIOREL ŞTIRBU
Dl. Traian Băsescu se laudă că a condamnat comunismul, l-a făcut praf, l-a înghesuit în coşul de rufe murdare. Bravo, dom’le, asta este chiar mare ispravă inginerească, să bagi o idee în groapă. Aşa ceva încă nu s-a întîmplat de-a lungul istoriei omenirii. Pînă şi un războinic vestit, este vorba de Napoleon, recunoştea că “între sabie şi spirit, învingător iese, întotdeauna, spiritul”. Da, dar Napoleon era şi un om de spirit. Însă prezidentul nostru (încă) este mai şmecher, el zice că lucrurile stau altfel. Semidocţii din jurul său l-au convins că idealul poate fi arestat, încarcerat şi, în final, executat. De aceea el se şi pune la adăpost. Eu, zice dumnealui, n-am fost comunist, am fost doar purtător de carnet. E singura dată cînd îl cred pe dl. Băsescu.
Nu, el nu a fost comunist. Nu a stat pe tarlalele cooperatiste veghind să se are la timp, să se însămînţeze la vreme, să se recolteze şi să nu se irosească bobul de grîu sau de porumb. Comunistul adevărat îşi ducea viaţa pe şantiere construind hidrocentrale, electrificînd România. Era în fabrici şi uzine, preocupat de productivitate şi de traiul muncitorilor. Comunistul demn de acest nume nu băga banii de la buget în buzunarele proprii, ci îi dirija spre construcţia de şcoli şi de grădiniţe, spitale, biblioteci, teatre, cartiere de locuinţe, şosele, căi ferate, dezvoltarea instrucţiunii publice, a culturii, a reţelei de sănătate şi aşa mai departe. Comuniştii adevăraţi au dus o politică de pace şi au angajat România pe drumul cooperării cu poporele lumii. Dl. Băsescu nu a făcut nimic din toate acestea. Dumnealui era, vezi bine, profesionistul, căpitanul de vapor care ducea corabia de colo-colo pe bani buni, fără să-i pese de ce făcea. De ce i-o fi trebuit carnetul de membru al PCR? De-aia, ca să parvină. Şi mai pretinde că nu a făcut compromisuri în politică. Ba a făcut. E un compromis să tragi foloase dintr-o idee pe care nu o împărtăşeşti. Bineînţeles, nu e singurul care a făcut pactul cu diavolul. Nici Ion Iliescu nu a fost comunist. A fost, şi el, un carierist, un fripturist, purtător de carnet. Ca şi alde Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Theodor Stolojan, Mircea Ciumara, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Victor Atanasie Stănculescu şi încă mulţi alţii. Toţi erau purtători de carnet. Şi sperjuri, fiindcă admiterea în PCR se făcea în baza unui angajament de slujire a idealului de egalitate, iar ei dispreţuiau şi idealul, şi misiunea de lichidare a “exploatării omului de către om”. Adică se comportau ca nişte canalii. Ca nişte lichele. Propagandiştii gen Gabriel Liiceanu şi H.R. Patapievici, ca să fac trimitere la două persoane mai cunoscute, o ţin într-una cu născocirile lor despre aceea că la Putere sînt, şi astăzi, comuniştii. Nu, comuniştii nu sînt la Putere. Sînt la Putere purtătorii de carnet, profitorii fostului regim, ca şi ai actualei orînduiri burgheze. Comuniştii nu prea erau la Putere nici în perioada socialistă, pentru că îi marginalizau canaliile, purtătorii de carnet. Traian Băsescu face parte din tagma perenă a profitorilor şi toată frazeologia lui este apă de ploaie. Nimic nu este mai demn, mai înălţător decît să lupţi pentru binele tuturor oamenilor. Şi nimic nu este mai josnic decît să lupţi împotriva acestei cauze. Traian Băsescu este pe corabia celei mai mîrşave reacţiuni şi nu merită cîtuşi de puţin stima şi recunoştiinţa societăţii. A “condamna” comunismul este ca şi cum ai eticheta creştinismul ca fiind criminal din pricină că a existat Inchiziţia. Da, a existat. Da, s-au comis abuzuri şi crime de neiertat în numele Patriei, Onoarei, Democraţiei, în numele lui Christos. Cei ce le-au comis erau, însă, şi ei, tot un fel de purtători de carnet, ca şi dl. Băsescu şi imbecilii din jurul său. În cazul particular al d-lui Băsescu, el nu are nici un drept să se răfuiască cu trecutul. Făcînd-o, el ne demonstrează că este duşmanul idealului de dreptate socială, că este împotriva statului etic. Regimul socialist l-a făcut pe dumnealui om. Dacă s-ar fi născut în 1989, să zicem, astăzi el ar fi un nimeni, o haimana fără pregătire şi fără meserie. Comuniştii i-au creat condiţii să facă şcoală gratuit, să ajungă ofiţer de marină. Ba mai mult, regimul i-a construit şi vaporul pe care i l-a dat ca să aibă de lucru şi l-a făcut şi căpitan. Iar el cum a răspuns? Şi-a luat carnetul, iar cînd i-a venit la îndemînă a vîndut vaporul. Dacă mîine îl dau ăştia afară de la Cotroceni, Traian Băsescu rămîne şomer, fiindcă tot dumnealui – direct sau în complicitate – a măritat Flota. Nici Băsescu, şi nici cartelul crimei economice, politice şi sociale, care a prăbuşit România, nu ar trebui să aibă dreptul de a vorbi despre trecut în termenii “condamnării”. Dimpotrivă, ar fi cazul să înalţe osanele comuniştilor, fiindcă pe uriaşa avere agonisită sub conducerea lor se ridică marii bogătaşi contemporani. Fără acele averi, alde Patriciu, Vântu, Voiculescu, Udrea, Băsescu, Videanu, Blaga, Verestoy, Berceanu ş.a. ar fi, şi acum, nişte bişniţari mărunţi. În fine, ca să nu lungesc vorba, Traian Băsescu se adapă tot de la comunişti şi în discursul său politic. Întreaga frazeologie este furată de la comunişti. Da, dar ăia aveau, îndărătul cuvintelor, şi o realitate grăitoare în sens pozitiv. Dl. Băsescu nu are în spate decît dezastrul provocat de o mînă de nemernici, “simpli purtători de carnet”, ca şi dumnealui, care este vinovat – direct sau în complicitate – de nenorocirile care s-au abătut peste ţara noastră.
Copyright Tricolorul
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 27, 2009 la 10:19 pm
Răspunde
143.
http://www.napocanews.ro/2009/11/efectul-de-bumerang-al-demonizarii-lui-basescu.html
o
De: Să ne informăm pe noiembrie 28, 2009 la 12:09 pm
Răspunde
144.
http://www.napocanews.ro/2009/11/puteti-fi-siguri-ca-ne-vom-revolta.html o
De: Să ne informăm pe noiembrie 28, 2009 la 12:16 pm
Răspunde
145.
http://www.frontpress.ro/?p=5137
o
De: 6,vine presa pe noiembrie 29, 2009 la 11:40 am
Răspunde
146.
România, încotro?
S-au dus şi alegerile astea. Este clar, România este blestemată, este condamnată să fie condusă din exterior. Poporul Român se prezintă la urne nu pentru a-şi alege propriul conducător, ci pe acela care este impus din exterior, ba de ruşi, ba de americani, ba de israelieni sau de toţi la un loc. Ne merităm soarta. Cădem din lac în puţ. Ne lăsăm antrenaţi în toate jocurile externe fără să ne dăm seama de pericolul care ne paşte, nu atît pe noi, cei poate trecuţi de prima tinereţe, ci pe copiii noştri, pe copiii copiilor noştri, pericol care este imens. Sîntem sortiţi pieirii pentru că, aşa cum se prezintă lucrurile, mai devreme sau mai tîrziu ţara va fi sfîrtecată.
Nu vrem noi să recunoaştem, dar la datoria externă pe care o are România astăzi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să mai păstrăm independenţa şi suveranitatea ţării. Este trist, este cît se poate de trist cînd vezi că oameni politici care au distrus ţara sînt ajutaţi, din păcate, de haite de indivizi plătiţi, pentru a se eterniza la Putere. Atît de rău a decăzut acest Popor Român, să nu mai aibă nici cea mai firavă urmă de demnitate? Să se fi uitat, oare, de lupta dusă de înaintaşii noştri pentru independenţă şi propăşirea Neamului Românesc? Chiar aşa să se fi degradat acest neam oropsit încît să accepte cu o nepăsare scandaloasă ordinele externe? Din păcate, aşa este. Poporul Român a fost adus într-o asemenea stare de degradare, încît nu numai că acceptă acest dictat, dar chiar participă activ la punerea lui în practică. Unde sînt intelectualii noştri, cei care se instruiau la Paris sau Berlin, dar nu uitau niciodată de unde au plecat şi atunci cînd venea vorba de România erau capabili de orice sacrificiu, numai să menţină nepătat prestigiul ţării în lume? Unde sînt militarii acestei ţări, care au luptat pentru întregirea, independenţa şi suveranitatea României? Toţi au plecat, s-au dus spre alte zări, convinşi că şi-au făcut datoria, dar au rămas în schimb “cozile de topor”, cei care atît ca intelectuali, cît şi ca militari au ajutat străinătatea să îngenuncheze România. Şi au reuşit. Industria este distrusă, agricultura aşijderea. Sănătatea, învăţămîntul, cultura, abia dacă mai respiră. Armata şi Serviciile Secrete au fost, practic, desfiinţate. În schimb, se promite. Fel de fel de consultanţi externi consiliază pe bani grei partide şi lideri pentru a prosti încă o dată România, pentru a-i păcăli încă o dată pe români. Şi, din păcate, jocul le merge. Pînă cînd? Nimeni nu ştie. Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
Copyright Tricolorul o
De: 6,vine presa pe decembrie 2, 2009 la 9:31 am
Răspunde
147.
Apel hotărît către toţi compatrioţii:Români, boicotaţi Mafia electorală şi nu vă duceţi duminică la vot!
Comunicat de Presă Stimaţi români, rămîne cum am vorbit: nu vă duceţi la vot duminică, 6 decembrie 2009! Nu validaţi, prin participarea voastră la turul II, frauda neruşinată din turul I! Martor îmi este Bunul Dumnezeu că am dat dovadă de bunăvoinţă şi de înţelegere, dar ţara noastră a devenit o colonie de mîna a doua, în care se fură totul, absolut totul, inclusiv voinţa electoratului – jaf umilitor, tolerat şi încurajat de străinătate. Evoluţia evenimentelor confirmă justeţea deciziei pe care am luat-o imediat după turul I, de boicotare a turului II. PRM nu e nici carne de tun, nici ruda săracă a altor partide, iar eu nu dau voturile mele (care sînt cu mult mai numeroase decît 550.000!) la nimeni, fiindcă nimeni nu le merită.
Eu nu fac negoţ cu visele şi speranţele românilor. Am spus-o şi mă văd nevoit să repet: în imensa lor majoritate, cetăţenii acestei ţări şi românii din străinătate vor să dispară toţi borfaşii din politică şi să nu ajungă la putere, ci la puşcărie. Cîinii violenţei şi ai intoleranţei au fost dezlegaţi. Ce să caute un partid creştin şi pacifist, ca PRM, între cele două tabere, desfigurate de ură? Acum înţelege toată lumea cine este extremist, cu adevărat. Iar marile, violentele tulburări sociale încă nu s-au produs. Cel mai înţelept este să lăsăm cele două bande rivale, însetate de putere şi de avere, să se sfîşie între ele. Cînd doi beţivi se încaieră, omul cu mintea zdravănă trece pe trotuarul celălalt. Spectacolul de curvăsărie politică şi de ură, dat în aceste zile de PD-L, pe de o parte, şi de fostele sale partenere de guvernare PSD şi PNL, pe de altă parte, este nu numai jenant, ci şi foarte periculos. Din păcate, situaţia începe să scape de sub control şi în România miroase a război civil. Nu vreau să plătim noi, cei de la PRM, oalele sparte de alţii. Noi n-am mers la furat cu ei, ci, dimpotrivă, am fost necruţători şi cu unii, şi cu alţii. Toţi sînt o apă şi-un pămînt. Toţi sînt nişte hoţi nenorociţi. Toţi au furat de la PRM, şi la alegerile din 2007, şi la alegerile din 2008, şi la alegerile din 2009 – aşa s-au umflat, ca broasca, şi PD-L, şi PSD, şi PNL. Acestea nu sînt partide politice, ci bande de gangsteri, care nu ştiu cum să se mai deghizeze şi să se mai prefacă pentru a evita sau a amîna judecata cea dreaptă a Poporului Român. Dar, vorba cuiva: de ce le e frică, nu vor scăpa. Procesul Marii Trădări Naţionale va avea loc mai repede decît se poate bănui. Lipseşte doar o scînteie. Fraţilor, oricare altă soluţie la Palatul Cotroceni, în afară de mine şi de echipa mea de patrioţi justiţiari, va însemna desăvîrşirea dezastrului. Cereţi anularea alegerilor şi repetarea lor! Staţi deoparte de acest război de exterminare pe care l-au declanşat cele două tabere mafiote. Aveţi încredere în instinctul şi judecata mea, dar mai ales în planul lui Dumnezeu. Pregătiţi-vă pentru vremuri mari. Că mult a fost, puţin a rămas. Sau, vorba lui Tudor Vladimirescu: “Pînă nu vine iarna, primăvară nu se face”.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare 2 decembrie 2009
Copyright Tricolorul
o De: 6,vine presa pe decembrie 2, 2009 la 11:04 pm
Răspunde
148.
Pentru crima din Sfînta Zi de Crăciun a anului 1989
De LILIANA MARINESCU
Păcat de neiertat în lumea creştină: Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi prin împuşcare, fără judecată dreaptă, într-o Sfîntă Zi de Crăciun, pe 25 decembrie 1989. Unde am ajuns după cei 20 de ani care s-au scurs de la lovitura de Stat de atunci? Cine dispune acum de destinele noastre? Traian Băsescu – un individ oportunist, cameleonic, perfid şi imoral, care s-a numărat printre demnitarii beneficiari ai celor mai multe funcţii politice în Executiv, mai bine zis de furat.
Prin fraudarea alegerilor din noiembrie 2004, “mogulii” de presă şi grupurile de interese ilegitime l-au căţărat pe Traian Băsescu în funcţia supremă, aceea de preşedinte al României. De-a lungul celor 5 ani de mandat prezidenţial, impostorul a coordonat Mafia, a instaurat dictatura, a sărăcit populaţia şi i-a lăsat pe tineri fără perspective. Fără să vrem, comparăm perioada ceauşistă cu epoca Băsescu. Cu toate că a eşuat, comunismul a avut şi părţi bune. În comunism, românii ştiau ce înseamnă demnitatea umană şi egalitatea de şanse, iar Şcoala se afla pe o poziţie binemeritată, într-un sistem sănătos de valori. Toţi aveau locuri de muncă, locuinţe sociale, beneficiau de asistenţă medicală gratuită, nu existau mari discrepanţe din punct de vedere material, iar societatea oferea repere şi modele de urmat. În perioada aceea s-au realizat cele mai mari investiţii în economie. De atunci ne bucurăm de Metrou şi ne mîndrim cu Casa Poporului, sau cu Transfăgărăşanul; pe vremea lui Ceauşescu s-au construit hidrocentralele care ne asigurau independenţa energetică. Am îndurat şi neajunsuri, desigur. Nu se pot uita interdicţia liberei circulaţii a cetăţenilor, cenzura presei, sau lipsa libertăţii de exprimare. Acum le avem. Dar cu ce preţ? Şi la ce foloseau? Asasinarea barbară a soţilor Ceauşescu în ziua de Crăciun a anului 1989 a atras un blestem crunt asupra Poporului Român. Blestemul victimelor loviturii de Stat din decembrie 1989 şi al Ceauşeştilor împuşcaţi a culminat cu Epoca Băsescu. Cei 20 de ani de capitalism sălbatic, de dictatuă a Mafiei şi a neamului prost au însemnat hoţie la nivel înalt şi dezastrul acestei ţări năpăstuite. Ce s-a ales de democraţia, în numele căreia a curs atîta sînge? Jaf şi umilinţă! În urma privatizării frauduloase a peste 6.000 de întreprinderi, evaluate la peste 700 de miliarde de euro, Statul Român a încasat doar 1% din valoarea lor de piaţă. Restul banilor a ajuns în buzunarele fără fund ale Mafiei rapace. Una dintre consecinţele dezastruoase ale privatizărilor frauduloase a fost desfiinţarea a peste 6 milioane de locuri de muncă. Oameni necăjiţi, rămaşi pe drumuri, gîrboviţi de datorii, cu copii de hrănit şi fără speranţe… De frica atitudinii vehemente a preşedintelui Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, care, în Parlamentul României, a demascat şi a condamnat virulent înstrăinarea unor obiective economice, în dauna intereselor României, Mafia a “cruţat” C.E.C., Spitalul Fundeni, “Antibiotice”- Iaşi ş.a. Aşadar, Traian Băsescu înseamnă doar Mafie, Teroare, Sărăcie şi Deznădejde. La ora actuală, datoria publică a Statului Român se ridică la aproape 120 de miliarde de euro. Mafia a amanetat viitorul copiilor noştri. În marea lor majoritate, românii nu mai au locuri de muncă, locuinţe sigure, iar medicamentele, spitalele şi educaţia au devenit un lux. Şeful Mafiei din România, adică Traian Băsescu, a depăşit “performanţele” lui Al Capone al Americii anilor ’30. Individul din fruntea ţării şi-a înrobit poporul, dispreţuieşte Legea şi pe Dumnezeu. Preşedintele satanist, ipocrit, mafiot şi criminal, ceasul rău al naţiunii române, aleargă disperat după imagine. Uneori, dacă nu face băi de mulţime, dă buzna prin biserici, la sărbătorile religioase, însă nu înainte de a chema, pe ascuns, presa, ca să fie mediatizat, gudurîndu-se pe lîngă preoţi şi icoanele sfinţilor. Băsescu este el însuşi doar atunci cînd nu există camere de luat vederi prin preajmă, cînd ascultă telefoanele supuşilor şi cînd pune la cale, împreună cu mafioţii portocalii, jafuri şi fărădelegi, precum distrugerea Catedralei Sfîntul Iosif sau a Parcului Bordei. Vorbeşte cu nonşalanţă despre Interesul Naţional, uitînd că, pe vremea cînd ocupa fotoliul de ministru al Transporturilor, a vîndut la străini Flota României şi a prejudiciat Statul cu cca. 325 de milioane de dolari. În calitate de primar general al Capitalei, “luptătorul anticorupţie” de la Golden Blitz şi-a însuşit celebra vilă din Strada Mihăileanu. Pînă să devină preşedinte al României, Băsescu nu pierdea nici un prilej de a-i persifla pe politicienii care locuiau în Cartierul Primăverii, ca şi cum ar fi fost o ruşine să domiciliezi în celebra zonă a Capitalei. Ce a făcut imediat după ce a fost impus ca preşedinte? S-a mutat chiar într-o vilă din Cartierul Primăverii, ca păduchele în frunte! Cu vreo 6 ani în urmă, acelaşi Băsescu îl lua peste picior pe Adrian Năstase, pentru că folosea girofarul în deplasări. Ajuns la Cotroceni, marele Ipocrit Naţional nu se mai dezlipeşte de girofar. De altfel, doar în girofar îi mai stau vigoarea şi autoritatea. Traian Băsescu pozează în incoruptibil, în timp ce rudele lui sînt implicate, pînă în vîrful unghiilor, în afaceri cu armament, energie sau tranzacţii imobiliare; gurile rele mai vorbesc despre trafic de droguri şi chiar prostituţie. Ticăloşia fără margini a preşedintelui “tuturor românilor”, maestru emerit al şantajului, a adus sponsorii în pragul sinuciderii. Nefericiţii oameni de afaceri Anghelescu şi Erbaşu şi- au pus capăt zilelor în urma “colaborării” cu Matrozul Chior. Tot victimă a manevrelor lui mîrşave a căzut şi regretatul deputat Mircea Cuzino, fiul jurnalistului Sorin Roşca Stănescu. La aceste “crime” se adaugă cei peste 3.000 de români care se sinucid anual din cauza Regimului Băsescu, sinonim cu Disperarea. De altfel, apucăturile criminale ale lui Băsescu s-au manifestat încă din timpul mandatului său de primar general, o dată cu masacrarea a peste 70.000 de cîini ai străzii. Spre norocul bietelor necuvîntătoare care au scăpat cruzimii, celebra lege de protecţie a animalelor, iniţiată de fostul senator Marius Marinescu, a fost impusă de Parlamentul României de aprope 2 ani, iar măcelul a încetat. De curînd, am fost martorii unei alte mostre de minciună şi agresivitate din partea Tiranului. Este de notorietate cum, în public, Băsescu face paradă de tandreţe faţă de copii: îi îmbrăţişează, îi mîngîie părinteşte, îi strînge la piept cu o afecţiune înduioşătoare. Numai că, în momentele în care se crede ferit de ochii lumii, le mai “scapă” cîte un pumn în plină figură, cu mişcări rapide, de hoţ versat. Pentru “preşedintele-jucător”, politica e un şmen. Din nefericire, am ajuns să nu ne mai mire nimic din ceea ce vine de la Chiriaşul din Dealul Cotrocenilor şi numărăm zilele care au mai rămas pînă duminică, 6 decembrie, la fel cum îşi numără soldaţii zilele rămase pînă la sfîrşitul stagiului militar, adică pînă la “Liberare”! Acesta este adevăratul Traian Băsescu, coşmarul şi blestemul de care ne vom descotorosi de ziua Sfîntului Nicolae. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Copyright Tricolorul
o
De: 6,vine presa pe decembrie 3, 2009 la 11:32 pm
Răspunde
149.
Duminică, Partidul România Mare va elibera România de Băsescu Data publicarii: 12/04/2009 Ziua de duminică, 6 decembrie 2009, poate şi trebuie să fie o zi istorică pentru poporul român. De aceea, mă adresez dumnevoastră, membri şi simpatizanţi ai Partidului România Mare, să participaţi în număr cât mai mare la alegerile prezidenţiale şi să votaţi cu toată încrederea Mircea Geoană.
Votând Mircea Geoană, vom vota pentru liniştea şi prosperitatea acestei ţări. În această zi, trebuie să lăsăm la o parte tot ceea ce ne desparte şi, ca de atâtea ori în istoria României, să ne dăm mâna toţi românii pentru a participa la exerciţiul democratic al schimbării preşedintelui ţării.
Ştim bine ce ne-au adus cei 5 ani ai regimului Băsescu – teroare, sărăcie, foame, frig, dihonie între clasele sociale – suficiente motive pentru a-l vota pe Mircea Geoană.
Prin votul nostru, al membrilor şi simpatizanţilor Partidului România Mare din judeţul Hunedoara, acordat lui Mircea Geoană, duminică, 6 Decembrie 2009, vom arăta că, într-adevăr, suntem o forţă importantă politică a judeţului.
Duminică, votul nostru, al Partidului România Mare, va face diferenţa şi va elibera România de Traian Băsescu.
Costel Avram – preşedintele PRM Hunedoara
Victor Leu – vicepreşedinte PRM Hunedoara
o
De: 6,vine presa pe decembrie 4, 2009 la 9:06 am
Răspunde
150.
Vadim spune una, Costel Avram alta?! Ce inseamna asta,cumva faptul ca exista doua sau mai multe centre de comanda in PRM? Binenteles ca ramane la latitudinea fiecaruia dintre votantii PRM sa decida daca va participa sau nu la alegeri sau sa voteze cu cine vrea,dar e firesc sa existe astfel de neconcordante intre centrul politic si o filiala judeteana a PRM ?! Oare nu e firesc sa respectam hotararea JUSTA luata de Vadim de a NU ne prezenta la vot?! Nu se intelege fratilor,ca amandoua variantele,Basescu dar si Geoana, sunt paguboase pentru romani?E benefic oare sa “pecetluim” cu sufletul,mintea si mana noastra pe unul dintre cei doi,cand SE VEDE CLAR ca ei reprezinta in aproape egala masura,”putregaiul” si nenorocirea acestei tari,ca NU e bine sa ne facem ILUZII DESARTE in privinta lui Geoana,ca “una le e cununa”?! Desteptati-va Romani,ca ati dormit destul !
o
De: nastratin pe decembrie 4, 2009 la 9:46 am
Răspunde
151. clar nu o sa iti raspunda nimeni. cu atat mai putin avram care, chiar daca greseste acum, greseste bine. riscul de a ajunge iarasi chiompaliul presedinte e prea mare pentru a asculta o directiva de partid. cu toata nefericirea ca trebuie sa-l alegem pe geoana, un vot antibasescu e binevenit indiferent de unde vine acesta.
o
De: dant pe decembrie 4, 2009 la 3:16 pm
Răspunde
152.
O ceartă ridicolă, la căpătîiul unei ţări muribunde
O să vorbesc despre întîlnirea de aseară, pe care aţi urmărit-o şi voi. Nu văd rostul acestui Institut de aşa-zise Politici Publice. Ce reprezintă? E Academia Română? E doar o firmă de bucătărie, unde au lucrat Sever Voinescu Cotoi şi Sebastian Lăzăroiu. În primul rînd, Robert Turcescu, sluga lui Sorin Ovidiu Vântu, a fost foarte slab. Ca ziarist, este zero! E nul individul. Nu poate să se exprime corect în limba română. De exemplu, a zis aşa: “Să reintre pe scaune invitaţii!”. Nu e cel mai grav lucru, întrucît prestaţia lui a fost jenantă întotdeauna. Face emisiuni proaste. Cum e turcul, şi pistolul. Cum e Vântu, şi Parpanghel ăsta. Traian Băsescu arăta ca un cadavru. Mi-am adus aminte de glumele noastre din copilărie: arăta ca mortul viu, din lada goală, de sub scara fără trepte. Avea trei straturi de fard. Toată emisiunea, timp de 3 ore, s-a comportat ca un extraterestru, parcă atunci picase din cer şi descoperea ce criză economică e, ia te uită, nu mai avem agricultură, se prăbuşesc băncile etc.
Nu credeam că va avea atîta neruşinare să mai candideze, dar el ştia cu ce slugi are de-a face. Şi-a forţat norocul şi s-ar putea să aibă cîştig de cauză, pe fondul slăbiciunii celorlalţi. Dacă eram acolo, măturam podelele cu amîndoi. Îi dădeam cap în cap. Dar nu s-a dorit să ajungă oameni adevăraţi acolo, cu ştiinţă de carte, cărora nu are nimeni ce să le reproşeze. Ca o impresie finală, pe care, probabil, majoritatea oamenilor o au, Mircea Geoană s-a comportat slab. Să nu mă întrebaţi cine a cîştigat, pentru că nu a cîştigat nimeni competiţia. Pot să vă spun cine a pierdut: a pierdut Poporul Român. Asta e tot ce are mai bun clasa politică românească? Atunci ne merităm soarta. Există o regulă de aur în sport, poate şi în alte domenii, care spune că cea mai bună apărare este atacul. Îl prinzi pe un om, pe final de mandat, epuizat, vulnerabil, care de-abia se mai ţine pe picioare şi nu îl faci pulbere? Mircea Geoană a ratat şansa aceasta pentru că e slab de ţîţînă şi slab de minte. Am avut bunăvoinţă faţă de el, l-am primit în locuinţa surorii mele din Bran, în august, l-am ascultat. El zice că am stabilit nişte lucruri, dar nu am stabilit nimic cu el, doar i-am zis să lase alegerile libere şi corecte, să difuzeze sondajele adevărate. De atunci m-a tot sunat, de 2-3 ori pe săptămînă. Erau telefoane de control. Dar el e un prizonier, e băgat la înaintare. Lui i se învîrte cheiţa de la spate. E un agent american de mîna a doua, pregătit la Institutul Aspen, din Colorado. Ţara asta nu mai e condusă şi de români? Au fost agenţii Moscovei, timp de 20 de ani. Acum, sînt agenţii Washingtonului. Chiar şi-au jurat să termine poporul ăsta, să şteargă România de pe hartă? E momentul de răscruce, în care trebuie spuse nişte adevăruri. Să vină românii la Putere, să nu se mai prezinte toţi escrocii şi traficanţii de copii ca soluţii universale. Mircea Geoană, de 10-12 ori, a pronunţat numele Klaus Iohannis, ca un panaceu, pentru a se rezolva toate problemele. Nu se rezolvă nimic. Se vor complica problemele. Cine e Klaus Iohannis ăsta, prin ce s-a făcut remarcat? Prin ce a făcut la Sibiu? Ce mare lucru a făcut? A făcut Podul Minciunii, a construit Hotelul Römische Kaiser, căruia i se zice aşa în amintirea celor două vizite ale Împăratului Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, la Sibiu? N-a făcut nimic. A avut nişte dosare de trafic internaţional cu copii, muşumalizate de concitadina lui, prăjina asta, înaltă cît Palatul Telefoanelor, Laura Codruţa Köveşi. Nu înţeleg ce căuta numitul Chirtoacă, primarul Chişinăului, alături de Theodor Stolojan. Îi compătimesc pe fraţii noştri din Chişinău. El nu ştie cine a elaborat, a votat şi a semnat criminalul Tratat cu Ucraina, în virtutea căruia am renunţat, cu mîna noastră, nesiliţi de nimeni, la Bucovina de Nord, la Basarabia de Sud, la Ţinutul Herţa, la Insula Şerpilor? Era condiţie sine qua non pentru a intra în NATO? Oricum, nu ne-au primit. După 5-6 ani ne-au primit. L-am semnat în 1997, pe fondul trădării acestui basarabean, de origini incerte, Emil Constantinescu, iar acum nu mai putem emite nici o pretenţie. Tratatul l-au votat toţi care erau atunci în Parlament, cu o excepţie: Partidul România Mare, care a făcut şi mitinguri, şi marşuri de protest. Acelaşi lucru e valabil şi pentru PSD. Cine a elaborat Tratatul? Adrian Severin, care, după ce a dezertat din PD, a trecut la PDSR, actualmente PSD. Îşi asumă PSD-ul acea crimă comisă de Bursucul Veninos? Nu le e ruşine? Ei vorbesc de Interesul Naţional? Toţi sînt nişte trădători de ţară, şi nu mă vor împiedica să spun adevărul. A fost absolut stupefiantă declaraţia lui Mircea Geoană că va face o şedinţă comună cu Guvernul de la Budapesta, care zice el că este obligatorie. Dar cine te obligă, Mircea Geoană? Stăpînii tăi de la Washington? Aliaţii din umbră, UDMR-iştii, cărora le-ai promis marea cu sarea? Ne întoarcem la vremurile lui Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu? De ce trebuie să vă duceţi voi la Budapesta, să daţi raportul acolo? Unificaţi România cu Ungaria? În privinţa galeriilor, am văzut acolo arbitri, fotbalişti, toboşari, traficanţi şi consumatori de droguri, în chip de mari personalităţi. Jumătate din galeriile acelea trebuia să fie la puşcărie, nu acolo, pe prima scenă politică a ţării. De aceea nu s-a dorit să fie PRM în ecuaţia asta. Noi n-avem asemenea faună. În galerie s-a remarcat Poetul Cimpanzeu, cum l-am numit noi în “România Mare”, Mircea Dinescu, care stătea ca la cîrciumă, tolănit. În anul 2000, cînd eu am candidat cu succes, el îl susţinea pe Theodor Stolojan, de la care a luat bani. Acum a sărit gardul dincolo. O fi luat bani şi de aici, ca şi alte avantaje. La alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei, din iunie 2000, luase 40.000 de dolari de la Traian Băsescu, să apară cu el la Antena 1. Şi i-a făcut propagandă. După cîteva luni, a luat bani şi de Theodor Stolojan, cu care mergea prin pieţe, împreună cu Rică Răducanu. Apoi a aterizat în ograda lui Mircea Geoană. Vom afla noi, în curînd, ce a obţinut. Din bîlbîielile lui Băsescu am reţinut pasajul în care el vorbeşte despre “fermierul care merge cu porcul la oraş”. Asta-i treabă de şef de Stat? Şi-l închipuie cineva pe Regele Ferdinand ocupîndu-se de porcul de la sat, care se duce la oraş? E un fel de transhumanţă a porcului în Istoria Poporului Român? În ceea ce-l priveşte pe Mircea Geoană, aceasta a spus că “România este o ţară profund nedreaptă”. Nu e România o ţară nedreaptă, ci voi sînteţi nişte incapabili. Lăsaţi ţara asta în pace. “Wrong or right, is my country” – “Greşită sau corectă, este ţara mea” – zic americanii. Aşa că nu mai aplicaţi voi epitete infamante de genul acesta! E mai mare rîsul să îl auzi pe Băsescu vorbind despre educaţie. Băsescu vorbea despre privatizările frauduloase. A pomenit şi de ARLO Slatina. Păi, cine a măritat ARLO Slatina? Nu tu, Băsescule? Ai fost negociator-şef cu Banca Mondială, în Programul PSAL 2, în 1999, şi ai dat ARLO Slatina pe mîna Mafiei Ruse. Am observat şi un blat între cei doi candidaţi: nu s-au atins subiecte nevralgice. Nu s-a vorbit de Dosarul Flota, nu s-a vorbit de molestarea acelui copil, de cumnatul lui Geoană, Ionuţ Costea, şi de leafa lui colosală de la o bancă, şi nici de alte afaceri. L-am observat şi pe Crin Antonescu, pe post de prima doamnă a ţării. Ce căuta Crin Antonescu acolo? Scorul lui real a fost de 13%. Cum a ajuns la 20%? Întrebaţi-l pe Andrei Chiliman, primarul PNL de la Sectorul 1, întrebaţi-l pe Cristian David, fost ministru de Interne, senator de Vaslui, întrebaţi căpeteniile PNL-ului, care au stabilopozi bine înfipţi în diverse zone ale Capitalei şi ale ţării. Şi veţi vedea şi cum s-a furat pentru Mireille Mathieu. Una din întrebări se referea la Roşia Montană. Nici unul n-a spus că aurul şi argintul de acolo trebuie să rămînă în proprietatea Poporului Român. Toţi s-au ferit de acest aspect esenţial. Au abordat problema colateral. Să se exploateze, chipurile, dar atenţie la ecologie! Ei nu au auzit de milioanele de tone de cianuri, de cele 12 cimitire şi de cele 9 sau 10 biserici care ar urma să fie şterse de pe faţa pămîntului? Cum pot vorbi atît de superficial? Cu toţii au interese personale, precum Radu Berceanu, Adriean Videanu, care se preocupă de aurul de acolo. Traian Băsescu a folosit cifrele date de mine – 800 de tone de aur şi 2.000 de tone de argint – pe care mi le-a furnizat, încă de acum 10 ani, un senator PRM din zonă, care era inginer de mină. Toţi dau tîrcoale acestei bogăţii, dar nici unul n-a spus că este avuţia Poporului Român. Mircea Geoană e singurul preşedinte de Senat din lume care vrea să rămînă şomer. Vrea să-şi desfiinţeze locul de muncă, pentru că şi el a zis că doreşte Parlament unicameral, care înseamnă moartea Senatului. Cum se poate aşa ceva? Nu a auzit că Istoria Poporului Român, de la 1866, înseamnă şi Parlament bicameral? În privinţa jurămîntului – acesta e preluat tot de la mine, întrucît la Biblie m-am raportat eu în cîteva emisiuni. Am scos Biblia şi i-am pus să jure pe candidaţii la Preşedinţie. Aseară, amîndoi candidaţii au fost sperjuri. Au jurat strîmb pe Biblie, atît Mircea Geoană, cît şi Traian Băsescu. Mi-e milă de ei, cum o să-i bată Dumnezeu pentru acest jurămînt strîmb. Mircea Geoană a pretins că îl susţin oameni de la PRM. Ce obligaţii am eu faţă de Mircea Geoană, să-mi fac partidul praf? Nu îl susţine nimeni. Poate că se vor duce unii, dar direcţia politică a partidului este aceasta: români, staţi acasă, nu mergeţi duminică la vot! Nici unul nu merită. Dacă nu ajutăm, în felul nostru, să se spargă buboiul ăsta, să se termine cu fraudele şi cu minciunile în ţara asta, ne mai vedem după 20 de ani, şi va fi la fel. Nimeni nu a pomenit de explozia preţurilor, care se va produce imediat după 1 ianuarie 2010. Va fi o explozie în trepte, ca o rachetă. În cascadă. Cine va avea soluţii? Va aduce Klaus Iohannis bani din Germania, sau Băsescu, din mintea lui beznicioasă? Acest Băsescu, încă de la început era ilogic. În acest sens, a spus: “Ceea ce eu le propun românilor este o guvernare a politicienilor pentru politicieni”(?!). Mircea Geoană a făcut numeroase cacofonii, dezacorduri şi pleonasme: “România ca cea mai coruptă ţară”; “Bătrînul să aibă acces la medicamente mai accesibile”; “Poporul Român să nu se gîndească că…”; “Sînt un om care nu port ranchiună”; “Cînd am plecat în America, ca ambasador”; “Bătrînul şi tînărul să aibă şanse egale de a se realiza”. De UDMR nu a zis nimeni nimic. Ce înţelegere au cu ungurii? În concluzie, a fost o ceartă penibilă, la căpătîiul unei ţări muribunde. Mă felicit pentru decizia pe care am luat-o, de a nu acorda sprijinul nici unuia dintre ei. Toţi sînt băgaţi la înaintare, sînt trimişi la furat. Ce să căutăm noi în troaca porcilor? Mai răbdăm, mai aşteptăm. În februarie-martie veţi vedea ce explozie socială va avea loc. Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare (Stenograma Conferinţei de Presă a PRM de vineri, 4 dec. 2009)
Copyright Tricolorul
o
De: 6,vine presa pe decembrie 4, 2009 la 11:03 pm
Răspunde
153.
Rasturnare de situatie,pt.mine partial asteptata/neasteptata: aseara,buletinele de stiri de la Antena3 si mai tarziu,insusi Vadim Tudor,pe OTV,ne informau,ca PRM il va sprijini pe Mircea Geoana,in turul al II- lea al alegerilor prezidentiale. Deci,in consecinta,si votul meu va fi unul antiBasescu…
o
De: nastratin pe decembrie 5, 2009 la 1:39 pm
Răspunde
154. Cei trei “mari”:Basescu,Geoana si Antonescu au fost impusi romanilor de catre masoni si slugile lor mafiote, bagati cu forcepsul in mintea si sufletele noastre,ca fiind cei mai importanti,cu sanse,dintre candidati,in incercarea,reusita din pacate,de a-l neutraliza,de a-l scoate “din carti”,tocmai pe cel mai redutabil si moral adversar al Mafiei autohtone si Ocultei infiltrate de mult timp in Romania: Corneliu Vadim Tudor. Initial,pina ieri,acesta a afirmat ca e bine ca votantii sai sa boicoteze turul al II-lea al alegerilor prezidentiale,dar masoneria care are tentacule si in PRM,i-au impus lui Vadim sa-si schimbe atitudinea daca vrea ca PRM sa mai existe ca partid. In fata unor eventuale sciziuni in propriul partid sau a dizolvarii unor filiale judetene,Vadim a fost nevoit sa cedeze si sa-si indemne simpatizantii sa-l voteze pe prezumtivul cistigator al turului al II-lea: Mircea Geoana. Oricum,cartile sint jucate,masoneria sionista il vrea pe pesedist la cirma tarii…
o
De: manlache pe decembrie 5, 2009 la 5:21 pm
Răspunde
155.
“Eu ştiu cine va fi. Vă las, însă, pe dv. să ghiciţi. Nu trebuie să ai calităţile Mamei Omida ca să îţi dai seama încotro bate vântul. În politică niciodată să nu spui niciodată. Dacă aş fi Mircea Geoană v-aş spune acest lucru în engleză: „Never say never”. În româneşte, însă, sună mai bine. Votul românilor va fi răspunsul la această întrebare. Când urnele vorbesc, politicienii trebuie să închidă gura.” spunea Costel Avram in finalul interviului sau din 25 mai 2009,acordat cotidianului Ziarul Vaii Jiului. E simplu sa deducem ca el se referea la Mircea Geoana. Vom vedea,insa,ce se va intimpla pina luni…Masonul tot mason…
o
De: manlache pe decembrie 5, 2009 la 5:40 pm
Răspunde
156.
Doi candidaţi prezidenţiali împotriva românilor: Geoană şi Băsescu
S-ar putea să trăim ultimele zile ale României ca stat de drept. După 20 de ani de furt, batjocură şi un dispreţ total faţă de poporul român, duminică suntem nevoiţi să alegem între două capete ale aceluiaşi sistem corupt. Pe de o parte îl avem pe Mircea Geoană, “prostănacul” susţinut din spate de foştii activişti de frunte ai PCR, în frunte cu Ion Iliescu, adică exact acele personaje care au regizat lovitura de stat din 1989 pentru ca apoi să aibă liber la privatizarea marilor companii naţionale, furt estimat la câteva zeci de miliarde de euro. Acelaşi PCR – FSN – PSD care nu a pregetat să umilească românii şi să limiteze libertatea presei şi a rivalilor politici prin mineriade sau abuzuri poliţieneşti. Pe de altă parte, îl avem pe Traian Băsescu, omul-partid, tot un fost securist de dinainte de 1989, care a călcat pe cadavrele partidelor istorice pentru a ajunge la putere şi a-şi promova camarila formată din femele tâmpe şi miniştri incompetenţi, care au adâncit România într-o criză economică şi politică. Mai mult de atât, ce au în comun aceşti doi candidaţi? Pe Sorin Ovidiu Vântu şi faptul că nu cred în Dumnezeu. I-aţi văzut cum au jurat amândoi strâmb pe Biblie, un păcat de moarte pentru care vor plăti. Dacă nu în viaţa aceasta, cu siguranţă că în cea de-apoi… Dragi români, cum vă simţiţi să fiţi puşi în a alege între doi candidaţi care au încălcat timp de atâţia ani legile acestei ţări, care au furat şi care au ascuns vinovaţii de păgubirea a peste 400.000 de români? Căci asta înseamnă, de fapt, “scandalul” FNI şi capturarea lui Nicolae Popa, directorul Gelsor. Cronologia e simplă. Sorin Ovidiu Vântu, un personaj dubios cu ani de puşcărie la activ, înfiinţează în 1995 FNI, al cincilea fond mutual de investiţii din România, pe care îl controlează prin interpuşi de genul Mariei Vlas şi a lui Nicolae Popa. Sub oblăduirea PSD, acesta atrage peste 400.000 de români în această afacere prost gestionată, pentru ca apoi, în anul 2000, să prăbuşească voit această piramidă financiară. Nu înainte de a transfera mari sume de bani prin Gelsor în conturile sale personale. Nicolae Popa fuge în Indonezia, ţară fără tratat de extrădare cu România, cel mai probabil la sugestia autorităţilor care încep în luna mai a anului 2000 cercetarea penală, cercetare de la care se sustrage N. Popa, fapt pentru care este dat în urmărire generală. Cu toate acestea în 2001, în plină guvernare PSD, acesta obţine de la o instituţie a statului român un paşaport, mai precis de la ambasada din Jakarta, subordonată Ministerului de Externe condus de Mircea Geoană. Mandatul de arestare internaţional vine abia peste un an, în 2002, iar autorităţile care ştiu unde se află Popa se fac că îl uită. Îl uită chiar şi în anul 2004 când s-a finalizat ancheta şi în anul 2006, când este condamnat definitiv la 15 ani de puşcărie. În toată această perioadă Nicolae Popa, un om care a păgubit alături de Sorin Ovidiu Vântu jumătate de milion de români, stă liniştit în Indonezia. Greii din PSD ştiu unde este , Mircea Geoană ştie unde este. Ştie şi noul preşedinte al României, Traian Băsescu, informat de SRI şi SIE. Cu toate acestea, Nicolae Popa, un infractor, stă liniştit în Indonezia. Până ieri când, pentru a-l compromite pe Geoană şi a-l atrage pe SOV şi trustul său de presă de partea lui Băsescu, este “capturat”. Traian Băsescu îl flutură cu mândrie prin faţa lui Geoană, uitând că îl flutură şi prin faţa a milioane de români care încă aşteaptă să se facă dreptate şi aveau încredere în instituţia Statului. Aveau. În toată această poveste nu avem de a face cu miniştri, preşedinţi sau candidaţi la preşedinţie. Avem de a face cu infractori. La fel cum Nicolae Popa este un infractor vinovat de fraudă, al cărui profil apare pe site-ul Interpol, la fel avem de a face cu infractorul Geoană şi infractorul Băsescu, ultimii doi vinovaţi că au ascuns un infractor fugar şi că au refuzat să îl aducă în faţa justiţiei, pentru a se face dreptate. Diferenţa e că aceştia doi nu apar pe site-ul Interpol, ci candidează pentru funcţia supremă în stat. Şi unul dintre ei va fi, cu siguranţă preşedinte. Vom avea un preşedinte infractor, care va conduce România cu o gaşcă de interlopi, fie ei PSD-işti sau PDL-işti, în jurul cărora se va “învârti” ce a mai rămas din “partidele istorice”. Oricum ai privi, nu e a bună pentru noi, românii. Nu există “rău mai mic” în această ecuaţie. Există doar un faliment total şi ireversibil al României, cu instituţiile ei cu tot şi cu economie. Şi apoi urmează disoluţie, dezmembrare şi deces. Singura soluţie mai rămâne o reiterare a momentului 16 decembrie 1989, aşa cum a fost el la Timişoara, înainte de a fi deturnat de Iliescu şi şleahta lui. Un moment al nostru, al românilor, singurul din ultimii 20 de ani. Un moment de reparaţie, de dreptate, o revoluţie, de data asta făcută cum trebuie. Fără PSD-işti aduşi de prin sate cu autobuzele, fără tineri pedelişti vânduţi pe bani puţini, fără liberali fără tradiţie şi coloană. Doar noi, românii.
o
De: George B. pe decembrie 5, 2009 la 9:14 pm
Răspunde
157.
Eu sunt convins ca romanilor le-a pierit curajul sau au ramas prea putini romani adevarati, care ar porni o revolutie. E nevoie de mult timp pana sa le revina romanilor curajul stramosilor lor. Asteptam… o
De: Gerula pe decembrie 5, 2009 la 9:34 pm
Răspunde
158.
Ai mare dreptate George,doar ca revolutia de care vorbesti se face cu oameni care gandesc,care simpt atunci cand sunt mintiti,manipulati ,pe cand in Romania zilelor noastre pe oameni ii preocupa cu totul altceva,romanii si-au ales trei mandate acelasi presedinte care reprezenta o punte intre perioada de dinainte de 89 si dupa 90,romanii sunt extaziati dupa base care mai vrea un mandat ,dupa care inca unul,chiar daca cei 2 amintiti au facut mult rau aceste tari .imi este sila cand ma gandesc la seara de Mos Nicolae care ar trebui sa fie un moment de bucurie,veselie pentru noi toti sa il vad pe nenorocitul de base cum isi va savura victoria alaturi de camarila lui de hoti si curve,ranjind si hahaind cum ne-a mai tras-o chiar de Sfantul Nicolae (ne-a furat si dreptul de a ne bucura de aceste sarbatori).
o
De: dana pe decembrie 5, 2009 la 9:43 pm
Răspunde
159.
Corect, o revolta s-ar fi cuvenit. Atata vreme cat au fost date in vileag fraudele electorale grosolane, cei furati ar fi trebuit sa mai lase deoparte eleganta si sa se recurga la manifestatii stradale virulente. Tacerea asta indelunga inseamna legitimarea raului.
o
De: dant pe decembrie 5, 2009 la 9:52 pm
Răspunde
160.
Foarte de acord,George,cu revoluţia. Suntem deja doi,chiar trei. Eu am doar un topor şi nişte cuţite de bucătărie. Bune şi alea. Mai trebuie să convingem câteva milioane de români. Am mai avea nevoie de CIA, Mossad, KGB şi Europa liberă care să aprindă scânteia mămăligii care nu explodează. Cred că sunteţi de acord să renunţăm la Laszlo Tokes şi Iliescu, că Brucan şi Militaru sunt deja în iad.
o
De: Stanescu pe decembrie 5, 2009 la 9:59 pm Răspunde
161.
Revoluţia e un vis romantic al unor idealişti, dar unul greu de realizat. După ce vor simţi iarăşi pe pielea lor ”binefacerile” unui regim totalitar condus de un paranoic, după ce vor sărăci complet plătind datoria către FMI, poate că românii vor fi mai dornici să facă o revoluţie. Până atunci mă tem că nu vei mai putea scrie liber în această ţară şi nici să iei parte la revoluţie. Dacă alegi să rămâi în ţară voi fi alături de tine ca să punem bazele ”Asociaţiei viitorilor deţinuţi politici”.
o
De: Stanescu pe decembrie 5, 2009 la 10:08 pm
Răspunde
162.
Acum mai bine de o luna de zile am avut o scurta discutie cu o persoana ce are capacitati paranormale(capacitati de care sunt absolut convins)si pe care intreband-o cine iese presedinte mi-a spus ferm ca va iesi Geoana dar cu un rezultat strans. Mi-a mai spus ca in karma lui Geoana este aceasta destinatie politica. Dar ceea ce vedea acea persoana ca se va intampla dupa alegeri mi-e greu sa spun. Oricum violente inimaginabile. Prieteni,nu promovati ura pornind de la dispute politice care oricum nu au de-a face cu vesnicia. Dar karma voastra inregistrand ca va manifestati cu ura,va va duce la probleme cu vesnicia. Numai bine tuturor ! La Multi Ani ROMANIA !
o
De: Andrei pe decembrie 6, 2009 la 1:17 pm
Răspunde
163.
buna seara tuturor. in primul rand dl-ui dorel , poate cine stie isi aduce aminte si de mine. SI dl George cred, nu sunt sigur.
o
De: archimede pe decembrie 13, 2009 la 9:05 pm
Răspunde
164. Ce inseamna PSD si PDL? PSD = Presedinte in Seara de Duminica; PD-L = Presedinte in Dimineata de Luni
o
De: George pe decembrie 14, 2009 la 10:02 pm
Răspunde
165.
http://ro.altermedia.info/cealalta-romanie/o-mana-de-oameni-hotarati-au-spus-la-noi-nu_17616.html
o
De: 6,vine presa pe decembrie 14, 2009 la 10:35 pm
Răspunde
166.
http://ro.altermedia.info/
o
De: 6,vine presa pe decembrie 14, 2009 la 10:47 pm
Răspunde
167.
A nu mai fi român!
A aparut, acum de curând, o noua moda printre tinerii intelectuali si scriitori: a nu mai fi români, a regreta ca sunt români, a pune la indoiala existenta unui specific national si chiar posibilitatea inteligentei creatoare a elementului românesc. Sa ne intelegem bine: tinerii acestia nu depasesc nationalul pentru a simti si gândi valorile universale; ei nu spun: „nu mai sunt român pentru ca sunt înainte de toate om, si cuget numai prin acest criteriu universal si etern”. Tinerii acestia nu dispretuiesc românismul pentru ca sunt comunisti, sau anarhisti, sau mai stiu eu ce secta social-universala. Nu. Ei pur si simplu regreta ca sunt români si ar vrea sa fie (o marturisesc) orice alta natie de pe lume, chinezi, unguri, nemti, scandinavi, rusi, spanioli; orice, numai români – nu. S-au saturat pâna in gât de destinul acesta de a fi si ramâne român. Ai cauta prin orice fel de argumentare (istorica, filozofica, literara) sa demonstreze ca românii sunt o rasa incapabila de gândire, incapabila de eroism, de probleme filozofice, de creatie artistica si asa mai departe. … Unul crede ca orice creier, care conteaza în istoria si cultura „româneasca”, nu e de origine româna. Cantemir, Kogalniceanu, Eminescu, Hasdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc., etc. – toti, dar absolut toti, sunt straini. Sunt slavi, ovrei, armeni, nemti, orice; dar nu pot fi români; românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt destepti, sunt smecheri, dar nu sunt nici creatori, nici gânditori. Daca le pronunti vreun nume despre care se stie sigur ca e românesc. Este din Oltenia? Sânge rârbesc. Este din Moldova? Moldova întreaga e slavizata. Din Transilvania? Sânge unguresc… Singura lor sansa de a fi oameni adevarati este de a-si dovedi ca originea lor nu este curat româneasca. … Nu cred ca se afla tara europeana în care sa existe atâtia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor, sa-i caute cu atata frenezie defectele, sa-si bata joc de trecutul lui si sa marturiseasca, în gura mare, ca ar prefera sa apartina, prin nastere, altei tari. Alimentati de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice pret o spiritualitate care sa semene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentala sau rusa – tinerii n-au înteles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea pacate, având nenumarate lipsuri, dar stralucind totusi cu o inteligenta si simtire proprie. Acei care se despereaza de destinul de a se fi nascut români, judeca strâmb meritele si defectele poporului. … Este adevarat ca poporul românesc sufera de multe pacate, este adevarat ca ne lipsesc multe axe – dar aceasta e conditia noastra umana, acestea sunt posibilitatile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele sau le putem ignora pur si simplu. Dar nu este nici cavaleresc, nici eficace – sa ne fie rusine ca ne-am nascut români, numai pentru simplu motiv ca nu gasim în valentele românesti ceea ce vrea Chestov sau Dostoievski.
Mircea Eliade
o
De: 6,vine presa pe decembrie 15, 2009 la 10:39 am
Răspunde
168.
“Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic.” — Petre Tutea
o
De: 6,vine presa pe decembrie 15, 2009 la 10:58 am
Răspunde
169.
AŞA I-A FURAT PSD-UL FUNCŢIA DE PREŞEDINTE AL ŢĂRII, LUI VADIM, ÎN ANUL 2000 – http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=2475&edition_id=95&format=html
o
De: vulcanic pe decembrie 15, 2009 la 6:17 pm
Răspunde 170.
http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=2525&format=html
o
De: 6,vine presa pe decembrie 16, 2009 la 12:22 am
Răspunde
171.
Dacă votul ar schimba ceva, ei l-ar desfiinţa. KEN LIVINGSTONE (om politic britanic)
o
De: vulcanic pe decembrie 22, 2009 la 9:15 pm
Răspunde
172.
Ne-am trezit din hibernare Şi-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare!? Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare, Şi-am luptat, cum am ştiut, S-avem nouă guvernare? Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie, Ne-a crescut salariul brut, Dar trăim în săracie? Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare, Cum nicicând nu s-a văzut, Scoatem totul la vânzare? Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine, Mulţi o iau de la-nceput, Rătăcesc prin ţări străine? Şi cu asta ce-am făcut? Traversam ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc întruna taxe-accize? Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag sforile, se minte, Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nicicând nu s-a văzut, Ţara-i plină de vedete, Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri! E sloganul cunoscut; Iarăşi am votat ca proştii, Şi cu asta ce-am făcut?
o
De: stie tot pe decembrie 30, 2009 la 1:57 am
Răspunde
173.
EUROPA VALAHILOR
Oricât de hazardat le-ar putea părea unora, Europa secolelor XIV şi XV a aparţinut din punct de vedere militar micilor formaţiuni statale româneşti care s-au opus cu succes celei mai mari forţe a vremii, temutul Imperiu Otoman. Fără niciun fel de exagerare, putem spune că dacă este să păstrăm proporţiile cu ceea ce eram acum 500-600 ani, România de azi ar trebui să înfrângă în luptă armata Statelor Unite, Rusiei sau Chinei… Nu-i aşa că vă pufneşte râsul? Trecând peste neîncrederea şi dezamăgirea provocate de situaţia României din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie să ne amintim măcar că eram într-atât de neclintiţi pe vremuri, încât administram înfrângeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sunt încă convinşi de forţa şi spiritul războinic al strămoşilor noştri, le prezint o scurtă comparatie între proporţia de forţe întâlnită între “marile” bătălii ale Europei Apusene şi confruntările militare ale voievodatelor româneşti. Faimosul Război de o sută de ani, bătăliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sunt confruntări între oşti care numărau maximum 10.000-20.000 de soldaţi, ultimele chiar mai puţin de 5.000… În faimoasa bătălie de la Tannenberg, când este stopată înaintarea cavalerilor teutoni spre răsărit, s-au confruntat corpuri de armată de 10.000, respectiv 16.000 soldaţi. Vreţi mai mult? Ei bine, în perioada Războiului celor Două Roze, efectivele sunt de-a dreptul derizorii, de obicei sub 5.000 de actori angrenaţi în spectacolul sângeros al Zeului Marte. În celebra bătălie de la Rimini din 1469, când Federico da Urbino înfrânge armata papală, au murit…100 de oameni şi au fost răniţi circa 3.000. Şi, nu uitaţi, cronicile contemporane o numesc “bătălie cumplită” (Atrox Dimicato)! Cele mai mari încleştari din aceste secole par a fi luptele între principii elveţieni şi regele Carol Temerarul. Trupele de soldaţi implicate în luptele de la Granson şi Morat se ridică la un maximum de 20.000 de indivizi. Arta şi gândirea militară în Europa apuseană de atunci erau eminamente rudimentare. Se poate vorbi chiar de o decădere, comparativ cu geniul militar-tactic al armatelor Romei care au precedat regatele din regiune. Progresele în domeniu ale Europei de Vest se înregistrează mult mai târziu, impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventă a armelor de foc şi a prafului de puscă în războaie. În răsăritul Europei, lucrurile stăteau cu totul altfel. Ţaratele şi cnezatele ruseşti nu reprezentau (încă) o forţă militară, regatul polon era tributar manevrelor şi conceptelor militare de-a dreptul falimentare de import apusean (merită dat exemplu, impasul polon de la Marienburg şi apariţia providenţială a trupelor moldoveneşti care au întors rezultatul luptei). La fel, nici ungurii nu au strălucit prea mult pe câmpul de luptă. Bulgarii, sârbii şi bizantinii au căzut după o dârză dar tristă rezistenţă în faţa forţei Semilunei. Românul Iancu de Hunedoara lupta ca un leu contra turcilor între anii 1444-1447, dar spre final este înfrânt de aceştia. Într-un episod puţin cunoscut al istoriei naţionale, bravul războinic transilvan organizează în anul 1448 o ultimă mare campanie care viza cucerirea Salonicului. În acest proiect ambiţios, îl avea partener pe însuşi leul albanezilor, prinţul Skanderbeg. Din motive încă neştiute, acţiunile celor doi conducători creştini nu sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. În lupta de la acelaşi trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este înfrânt după o încleştare catastrofală care durase trei zile şi trei nopţi… Singurii care s-au adaptat cu succes şi au pus la punct tactici revoluţionare alături de manevre eficiente au fost voievodatele româneşti ale Moldovei şi Ţării Româneşti. Conduse de voievozi realişti şi inspiraţi precum Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş şi marele Ştefan, valahii au fost singurii europeni care au ţinut la respect hidra otomană. Turcii erau la apogeu. Conduşi de cumplitul Mahomed al doilea, supranumit Fatîh (Cuceritorul), otomanii cuceriseră Bizanţul, una dintre cele două cetăţi ale creştinătăţii, precum şi o bună parte a Europei de răsărit. Cum turcii nu deţineau o flotă militară care să le permită invazia Apusului prin Mediterana, în drumul ordiilor spre Roma nu mai stăteau decât voievodatele româneşti…
Moldova dacilor liberi
În aceeaşi perioadă, asupra Moldovei pândeau nu numai otomanii, ci şi ochii lacomi ai tătarilor din Hoarda de Aur. În anul 1469, o hoardă a tătarilor de pe Volga, condusă de Eminec, nepotul hanului cel mare, porneşte o expeditie de jaf în Moldova, atras de prosperitatea economică datorată măsurilor luate de Ştefan cel Mare. Cruzimea şi tupeul nomazilor meritau pedepsite…. Ştefan strânge în grabă o oaste de curteni şi răzeşi din Ţara de Sus (actuala Bucovina) şi porneşte după tătari. Aceştia au parte de ghinionul vieţii lor, când sunt prinşi în ziua de 20 august lângă Lipinţi. Măcelul este înfiorător. Hoarda tătărască este masacrată, având mari pierderi în oameni, Eminec însuşi este făcut prizonier de Ştefan. Hanul cel bătrân de pe Volga, tot nu înţelege cu cine are de a face, astfel încât îşi permite să-i trimită lui Ştefan o solie mânioasă de 100 de oameni (exact câţi au murit la bătălia din Rimini!). Solie care are tupeul să-i ceară lui Ştefan nu doar eliberarea prizonierilor tătari ci şi …despăgubiri pentru pierderile suferite! Inconştienţa şi nesimţirea cererii sunt pedepsite pe loc. Ştefan cel Mare ordonă tragerea în ţeapă a tuturor prizonierilor alături de 99 de tătari din solie. Fiul hanului este tăiat pe loc în bucăţi. Supravieţuitorului i se taie nasul şi urechile şi este trimis călare înapoi la Hoarda de Aur să povestească hanului ultimele noutăţi… Turcii se dovedesc, la rândul lor, la fel de grei de cap… Cuceritorul Bizanţului vedea în Moldova principalul obstacol în invadarea Europei. În plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor supunerea definitivă a Hoardei de Aur alături de consolidarea unei viitoare alianţe cu tătarii care i-ar fi ajutat pe otomani pe baza religiei comune. Nu în ultimul rând, sultanul vedea în bogatul voievodat moldovenesc, o bază de operaţiuni militare, un izvor de resurse economice şi de luptători valoroşi care puteau fi angajaţi ca mercenari de partea Semilunei. Precedente mai fuseseră (sultanul avea exemplul contingentelor sârbeşti şi bulgăreşti care erau forţate să lupte de partea turcilor după căderea ţărilor respective)… Un alt aspect politico-strategic care îl deranja la culme pe Mahomed, era încercarea continuă a lui Ştefan cel Mare de a sustrage Ţara Muntenească/Valahia de sub autoritatea Porţii. Cu aproape 150 ani înaintea Unirii Viteazului Mihai, geniul militar al lui Ştefan încerca de fapt o unitate a Ţărilor Române. Unitate a cărei valoare şi importanţă regională fuseseră subliniate chiar de sultanul Murad al doilea. Toţi aceşti factori la care se adăuga refuzul marelui domnitor de a închina ţara turcilor sau de a le plăti tribut, alimentează furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducătorul unei ţări mici situată la marginea Imperiului clădit prin jaf şi sânge de generaţii de sultani turci.
Vin Turcii! “În zilele albe ale miezului iernii înaintau mulţimile negre, zecile de mii de duşmani, ieniceri, spahii şi gloata, ca lupii flămânzi ” – Nicolae Iorga
Într-un acces de furie, sultanul decide pe loc ca insolenţa lui Ştefan să fie pedepsită cât mai repede posibil, iar Moldova cea rebelă să ajungă paşalâc unde să domnească legea Profetului şi bunul plac al turcilor. În acest scop, Mahomed trimite împotriva moldovenilor cele mai bune oşti ale Imperiului. Temutele şi încercatele trupe otomane călite în luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg şi comandate de eunucul Soliman Paşa, primesc ordinul să abandoneze pe moment asediul Krujei pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova). Nucleului oastei care lupta cu albanezii i se alătura oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elită al sultanului, la care se adăuga un eşantion de 12.000 de valahi din Ţara Munteniei/Valahiei trimis de turci să lupte contra voii lor cu fraţii moldoveni. Vedem, aşadar, că Mahomed al doilea nu a precupeţit niciun efort pentru a-l înfrânge pe Ştefan. Conform tuturor izvoarelor vremii scrise la Buda, Cracovia, Constantinopol, Veneţia, corpul expediţionar turcesc număra circa 120.000 de războnici, cărora li se adăugau alte zeci de mii de auxiliari. Ameninţarea era deosebit de serioasă. Ştefan cel Mare, propulsat în rol de unic apărător al întregii creştinătăţi se vede nevoit să ceară ajutor militar la curţile Europei. Primeşte în schimb… laude şi încurajări! În faţa unui asemenea colos, Ştefan reuşeste totuşi să strângă aproape 40.000 de oşteni moldavi cărora li se adaugă un contingent de secui de circa 5.000 de oameni. În calea urgiei musulmane, Ştefan cel Mare opune eficienta tactică a pârjolirii pământurilor, retragerii populaţiei, otrăvirii fântânilor, astfel ca invadatorii să simtă colţii demoralizatori ai foamei, setei şi molimelor. Soliman Paşa vrea să termine treaba repede. Strateg iscusit, el îşi dă seama că un război de uzură nu i- ar aduce decât probleme. Turcul vrea o singură luptă în care să decidă soarta campaniei în favoarea sa. Convins că armata Semilunii va căuta orice prilej pentru a da încleştarea finală, Ştefan ordonă retragerea spre Vaslui. Acolo, Măria Sa alege o zonă strategică bună, situată într-un loc unde dealurile care înconjoară lunca Bârladului se apropiau între ele. Cum dealurile erau împădurite, turcii nu puteau să surprindă oastea Moldovei printr-un atac din flanc.
Apus de…Semilună
În zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomană zărea pentru prima dată oastea moldovenească printre aburii cetoşi ai luncii Bârladului. Armata duşmană era deja slăbită de marşurile lungi peste care se adăuga lipsa alimentelor şi a odihnei. Natura parcă-i ura la rândul său pe turci, deoarece cu câteva zile înainte de bătălie, vremea s-a încălzit, în consecinţă zăpezile începuseră să se topească transformând lunca într-o mlaştina vâscoasă în care se putea împotmoli şi un şoarece. Conform cronicarului turc Kemal Paşa Zade, Ştefan a oprit înaintarea turcă trăgând în aceştia cu tunuri, bombarde şi săgeţi. Prinşi în valea înconjurată de păduri, otomanii nu se pot replia să înconjoare poziţiile moldoveneşti din cauza copacilor şi a terenului mlăştinos. Lupta se transformă într-un conflict de uzură, din care moldovenii ies avantajaţi datorită poziţiilor mai bune deţinute de voievod. Acelaşi Kemal-Zade ne spune ca în faţa neputinţei străpungerii liniilor moldoveneşti, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasă căpetenie otomană a organizat un “buluc” compus din ieniceri de elită “pentru al căror suflet bătălia era o plăcere”, şi s-a avântat în fruntea lor asupra moldovenilor. Manevra albanezului turcit pare să reuşească pe moment, ienicerii pătrunzând în rândurile moldovenilor. Lupta se transformă într-o încleştare cumplită. Cum orice bătălie are un moment critic, un punct de răscruce în care totul se poate răsturna, acesta este momentul maxim al luptei de la Podul Înalt. Conştient de acest lucru, sesizabil doar de strategii de geniu ai istoriei, Ştefan cel Mare pregăteşte atacul final dublat de un siretlic eficient. Pentru a-i deruta şi mai rău pe turci, Măria Sa ordona ca sătenii plasaţi pe dealurile din faţă să facă un zgomot cât mai mare din trâmbiţe, tobe şi buciume. Turcii muşcă momeala crezând că vor fi atacaţi din flancul stâng, se regrupează şi se pregătesc de apărare. Atunci, Ştefan cu grosul armatei cade ca un fulger în spatele turcilor retezându- le orice eventuală retragere. Furia moldovenilor nu cunoaşte margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. Totul se transforma încet, încet într-o masă amorfă în care urmaşii dacilor liberi dezlănţuie asupra Semilunii un adevărat Armagheddon mobil făurit din ghioage, securi, coase, paloşe şi lănci. Mândria sultanului, crema trupelor sale de ieniceri şcoliţi în academii militare să devină aşi ai iataganului, este zdrobită fără drept de replică. Pierderile sunt uriaşe. Nicăieri vreo armată musulmană nu mai fusese decimată în asemenea hal. Chiar cronicile turceşti afirmă că atunci au fost tăiaţi 40.000 de vajnici ieniceri şi spahii, o sumă enormă pentru oamenii acelor timpuri. Şocul psihologic s-a transmis într-o clipită. Văzând ce soartă crudă-i macină pe cei mai buni războinici ai armatei, restul soldaţilor turci intră în panică şi fug dezordonat. Încercările lui Soliman de a organiza o rezistenţă sunt sortite eşecului. Nimeni nu mai asculta de nimeni. “Niciodată o oaste turcească n-a mai suferit o astfel de înfrângere”, bocea într-o cronică mama sultanului Mahomed Fatîh. În timp ce cronicarul polonez, Jan Dlugozs, contemporan cu marele Ştefan, scrie la rândul său: “Foarte puţini turci si-au putut găsi mântuirea prin fugă, căci, mulţi s-au înecat în apa Siretului, chiar şi aceia care au scăpat şi au ajuns până la Dunăre, au fost ucişi acolo de moldoveni care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi”. Cronica lui Kemal-Paşa-Zade este încă mai sumbră, turcul scriind despre trista soartă a turcilor după încheierea bătăliei. Aflăm aşadar, că otomanii au pierdut un număr de 40 de stindarde de luptă, un număr record în istoria Turciei. Ştefan cel Mare a tras în ţeapă toţi prizonierii turci, în afară de câteva paşale. Pentru a scăpa de numărul imens de cadavre turceşti care, dacă s-ar fi descompus odată cu venirea primăverii, ar fi dezlanţuit molime asupra Moldovei, domnitorul ordonă strângerea hoiturilor otomane în movile dupa care li s-a dat foc… Victoria zdrobitoare are reverberaţii în întreaga lume. Cei mai fericiţi sunt creştinii sârbi, bulgari, greci şi armeni care gemeau sub asuprirea turcilor. Ştefan primeşte laude şi aprecieri din Persia până la Papa Sixtus al IV-lea care trece peste deosebirile de rit religios şi îl numeşte “Atletul lui Christos”. Cronicile se întrec între ele în laude şi mulţumiri la adresa domnitorului. Aşa ne a fost dat şi nouă, românilor, să scriem o pagină importantă din Istoria Lumii şi Europei! Şi asta nu a fost nici prima şi nici ultima.
Români! Ridicaţi capetele plecate! Îndreptaţi spinările încovoiate! Alungaţi tristeţea şi lipsa de speranţe din aceste zile. Nu mai staţi timoraţi şi complexaţi în faţa unei Europe care ne datorează însăşi existenţa.
o
De: 6,vine presa pe decembrie 31, 2009 la 12:27 am
Răspunde
174.
EMINESCU SI RAZBOIUL SAU PENTRU REFACEREA DACIEI MARI
Eminescu, a carui zi se sarbatoreste maine, este poetul national al Romaniei. Gresit! Eminescu nu este numai atat. La 20 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea “romanului absolut” – cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele “Dosarului Eminescu”, despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea “Daciei Mari”, sub semnul lui “J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum” (cf manuscrisului 2292, f.38.r). La 120 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national – dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis – un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale. Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret “Carpatii”, constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise “periculos”. “Carpatii” milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: “Si mai potoliti-l pe Eminescu!”. Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In “Carpatii”, pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. “Controlorul” Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima “nebunia” lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: “Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu”. Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: “Imi este frica sa nu ma ucida cineva”. “Argus!” ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de “neagresiune” cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii “Carpatii”, livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: “Eminescu, redactorul sef al ziarului a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari”. Romania Mare. La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand “Desteapta-te romane!”. Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul “Boala si moartea lui Mihai Eminescu”: “Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!”(…) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: . “Aceasta “afacere”, in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel”, scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, “Codul invers”. “Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc”, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: “Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a taranei, ci iubirea trecutului?”.
o
De: SDR pe ianuarie 14, 2010 la 10:23 pm
Răspunde
175.
DOINA (de Mihai Eminescu)
De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân’ la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pâna ’n Sacele Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Român saracul, Indarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se ’ndeamna, Nici îi este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain în tara lui. Dela Turnu ’n Dorohoiu Curg dusmanii în puhoiu Si s’aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sânul, Codrul – frate cu Românul – De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca – Sarac în tara saraca! Cine a indragit strainii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga, Doar s’a ’ndura Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau! Tu te ’nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai s’aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri ’n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile!
o
De: doina noastra... pe ianuarie 15, 2010 la 7:29 pm
Răspunde
176.
Eminescu e cu noi
In lumea românilor Un glas viu răzbate Eminescu, fraţilor, Ne-aduce dreptate
Ne-a fost greu, ne este greu, Cuie şi rugină, Fii părtaş la crezul meu Tu eşti rădăcină.
Fiindcă versul lui de dor Prin veacuri tot creşte Ca o flacară-n pridvor Pe daci îi uneşte
Acum, mâine şi apoi Bună dimineaţa! Eminescu e cu noi Pentru toată viaţa
In lumea românilor Un glas viu răzbate Eminescu, fraţilor, Ne-aduce dreptate
Ne-a fost greu, ne este greu, Cuie şi rugină, Fii părtaş la crezul meu Tu eşti rădăcină.
Dacia e visul lui Crescând din abisuri Cu tăria veacului Fără compromisuri Azi îl salutăm pios Cu recunoştinţă Cu Zalmoxe s-a întors Să ne dea credinţă.
In lumea românilor Un glas viu răzbate Eminescu, fraţilor, Ne-aduce dreptate
Ne-a fost greu, ne este greu, Cuie şi rugină, Fii părtaş la crezul meu Tu eşti rădăcină.
Crezul lui este nestins, Nestinsă-i cântarea Pe al Daciei cuprins Ii purtăm chemarea
Cristul nostru dacian Ne-a transmis însemnul Fără preget, an de an, Să-i urmăm îndemnul
In lumea românilor Un glas viu răzbate Eminescu, fraţilor, Ne-aduce dreptate
Ne-a fost greu, ne este greu, Cuie şi rugină, Fii părtaş la crezul meu Tu eşti rădăcină.
Asta-i soarta mea de-acum Cuie şi rugină Nu pot fi oprit din drum, Eu sunt rădacină
Eminescu-n noi trăieşte Din Carpaţi la mare Dacia se logodeşte Cu noi, fiecare
In lumea românilor Un glas viu răzbate Eminescu, fraţilor, Ne-aduce dreptate
Ne-a fost greu, ne este greu, Cuie şi rugină, Fii părtaş la crezul meu Tu eşti rădăcină. In lumea românilor Un glas viu răzbate Eminescu, fraţilor, Ne-aduce dreptate
Ne-a fost greu, ne este greu, Cuie şi rugină, Fii părtaş la crezul meu Tu eşti rădăcină
o
De: in zodia lui Eminescu pe ianuarie 15, 2010 la 7:45 pm
Răspunde
177.
O tînără îşi face cu greu loc prin mulţime şi îi cere lui Traian Băsecsu să-i dea zece autografe. - Hă, hă, hă! Şi de ce vrei atîtea? o întreabă Pazvante. - Cu zece autografe de la tine pot obţine, la schimb, un autograf de-al lui Vadim …
o
De: vulcanic pe ianuarie 20, 2010 la 4:11 pm
Răspunde
178.
Filmul “Mihai Viteazul” – locul 3 in clasamentul Internet Movie Data Base http://life.hotnews.ro/stiri-showbiz-6831965-video-pelicula-romaneasca-ocupa-locul-3-intre-cele-mai- apreciate-filme-istorice-ale-lumii.htm
o
De: vulcanic pe ianuarie 20, 2010 la 4:44 pm
Răspunde
179.
Sergiu Nicolaescu a fost si este un adevarat “maiestru” al cinematografiei romanesti, regizor care se afla pe locul 5 ca prolificitate la nivel european. Chiar daca nu-i impartasesc optiunile sale politice, eu il apreciez pentru marele sau talent filmic, pentru dragostea si pasiunea sa pentru istorie. Cat priveste filmul Mihai Viteazul, adevarul este ca rar poti vedea un film istoric atat de grandios, profund si atasant totodata, un film care a marcat si va marca sufeteste multe generatii de romani…
o
De: Dinu pe ianuarie 22, 2010 la 9:11 pm
Răspunde
180.
http://filmeromania.blogspot.com/2009/04/mihai-viteazul.html
o
De: Dinu pe ianuarie 22, 2010 la 10:02 pm
Răspunde
181.
CONSTITUIREA STATULUI NAŢIONAL MODERN ROMÂN – UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE (1859)
Datorită împrejurărilor interne şi externe nefavorabile, poporul român a trăit timp de secole în unităţi statale şi provincii distincte, fiecare cu o viaţă politică proprie. Nici diviziunea statală, nici stăpânirile străine n-au putut împiedica dezvoltarea unitară şi continuitatea poporului român pe teritoriul pe care s-a format. El şi-a păstrat nealterate limba şi portul, tradiţiile, obiceiurile, fiinţa naţională. Conştiinţa comunităţii de origine şi limbă a fost prezentă permanent la români, de o parte şi de alta a Carpaţilor. Ideea originii romanice a moldovenilor, muntenilor şi transilvănenilor, a conştiinţei unităţii teritoriale şi a comunităţii poporului român a fost puternic exprimată de cronicarii şi cărturarii din secolele XVII-XVIII. O caracteristică a dezvoltării Ţărilor Române a constituit-o permanenţa legăturilor economice, politice, culturale între cele trei Ţări Române. Voinţa de unire a fost exprimată clar şi puternic în timpul revoluţiei din 1848. După revoluţia din 1848, Unirea a devenit problema centrală, dominantă, a vieţii politice româneşti, punând în mişcare cele mai largi mase ale poporului. Unirea Ţării Româneşti cu Moldova reprezintă unul din momentele cardinale ale istoriei patriei noastre, actul politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 ianuarie 1859 , Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric, care s-a maturizat în condiţiile începutului orânduirii capitaliste şi ale formării naţiunii române. După înăbuşirea revoluţiei din 1848, reacţiunea internă şi forţele intervenţioniste din afară au luat măsuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat. Prin întelegerea realizată între Turcia, puterea suzerană, şi Rusia, puterea protectoare, s-a încheiat în aprilie 1849, la Balta Liman, o convenţie care justifică prezenţa trupelor celor două state în Principate pentru ,,a reprima orice mişcare de insurecţionare”. Ocupaţia militară a Principatelor Române se va prelungi până în 1851. Războiul Crimeei, izbucnit în 1853, va aduce o nouă ocupaţie străină, la început a trupelor ruse, iar apoi a celor austriece care se vor retrage abia în 1857. Potrivit convenţiei de la Balta Liman, s-au numit în ambele principate alţi domni pe timp de şapte ani: Grigore Alexandru Ghica în Moldova şi Barbu Ştirbei în Muntenia. În aceşti ani s-au făcut anumite îmbunătăţiri în administraţia Principatelor, mai ales în Moldova, unde domnitorul ducea o politică cu tendinţe liberale. Noii domni n-au putut să nu ţină seama de realităţile impuse de evenimentele din 1848. Deşi înfrântă, revoluţia din 1848 a dat impuls dezvoltării societăţii şi a adus transformări importante. Anii imediat următori revoluţiei se caracterizează prin rolul crescând al burgheziei, care cucereşte poziţii noi în viaţa economică şi politică. Are loc o dezvoltare a producţiei şi a schimbului de mărfuri; lărgirea transporturilor rutiere şi a navigaţiei, intensificarea legaturilor economice între diferite regiuni. Aceasta a avut ca urmare atenuarea particularităţilor locale, lărgirea schimburilor comerciale dintre Principatele Române, care se transformă treptat într-o unitate economică. Pieţele locale, provinciale, s-au contopit astfel într-o piaţă unică; o etapă importantă a reprezentat-o desfiinţarea vămii dintre Moldova şi Ţara Românească, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1848. Progresul economic şi social al Ţărilor Române era frânat de menţinerea formelor feudale de exploatare în agricultură, care au dominat în Moldova şi Ţara Românească până în 1864, de farâmiţarea statală şi de dominaţia străină. Pentru accelerarea dezvoltării societăţii româneşti, o condiţie necesară era făurirea statului naţional unitar şi independent. Datorită împrejurărilor interne şi externe nefavorabile, poporul român a trăit timp de secole în unităţi statale şi provinciale distincte, fiecare dintre ele cu o viaţă politică proprie. Dar nici diviziunea statală, nici stăpânirile străine n-au putut împiedica dezvoltarea unitară şi continuitatea poporului român pe teritoriul pe care s-a format. El şi-a păstrat nealterate limba şi portul, tradiţiile, obiceiurile, fiinţa naţională. O caracteristică a dezvoltării Ţărilor Române a constituit-o permanenţa legăturilor economice, politice, culturale între teritoriile de o parte şi de alta a Milcovului, între aceste şi Transilvania. Înfăptuirea unităţii şi a independenţei poporului român a devenit o preocupare permanentă a exponentilor luptei sale revoluţionare. Ideea unirii românilor s-a impus ca problema centrală din deceniul al 4-lea al secolului al XIX-lea, răspunzând unor necesităţi obiective ale procesului de dezvoltare istorică a societăţii româneşti. În deceniul premergător revoluţiei are loc un contact direct tot mai amplu între fruntaşii mişcării naţionale din cele trei Ţări Române, care a prilejuit cunoaşterea reciprocă a realităţilor din fiecare provincie româneasca, a cimentat legături şi a generat planuri de acţiune comune. Voinţa de unire a fost exprimată clar şi puternic în timpul revoluţiei din 1848. Înconjurate de state reacţionare, forţele patriotice interne singure nu s-au dovedit însă suficient de mature pentru a înfăptui Unirea în timpul revoluţiei. În 1850, Nicolae Bălcescu a sesizat şi a definit magistral esenţa cerinţelor obiective ale evoluţiei societăţii româneşti pentru o întreagă epocă. El scria că după revoluţia din 1848 ,,ne mai ramânea să facem alte două revoluţii”. Bălcescu se referea în mod clar la realizarea unităţii statului şi, mai târziu, la obţinerea independenţei naţionale, pentru ca în felul acesta ,,naţiunea să intre în plenitudinea drepturilor sale naturale”. Dupa revoluţia din 1848, Unirea a devenit problema centrală, dominantă, a vieţii politice româneşti, punând în mişcare cele mai largi mase ale poporului. Unirea era o cauză a întregului popor. Dar în raport cu interesele lor de clasă, forţele sociale româneşti au înţeles în mod diferit conţinutul şi caracterul Unirii. Forţa socială principală în mişcarea unionistă au constituit-o masele largi populare de la oraşe şi sate, care au acţionat cu cea mai mare energie şi hotărâre. Ele legau de înfăptuirea acestui mare act naţional şi împlinirea aspiraţiilor sociale. Ţăranii urmăreau, în primul rând, ca prin Unire să scape de clacă şi să obţină pământ, iar păturile oraşeneşti considerau ca prin Unire, se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertăţi democratice. Burghezia, în plină ascensiune, socotea că într-un stat unitar se vor crea condiţii prielnice pentru prosperitatea ei economică şi pentru obţinerea unei poziţii preponderente în viaţa politică a ţării. Generaţia care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859 şi care înfăptuise revoluţia de la 1848 avea în frunte înflăcăraţi patrioţi, ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Mălinescu, Constantin A. Rosetti, fraţii Ion şi Dumitru Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Nicolae Orăşanu s.a. . Cărturari şi oameni politici de seamă, animaţi de idei înaintate, au adus o contribuţie preţioasă la progresul general al ţării. În ceea ce priveşte boierimea, o mare parte a acesteia, din interese economice şi politice apropiate de cele ale burgheziei, s-a alăturat puternicelor forţe naţionale unioniste. Unii dintre marii boieri, în număr neînsemnat, de teamă că Unirea ar putea pune în primejdie privilegiile lor de clasă, s-au grupat în partida antiunionistă. Activitatea patriotică a foştilor conducători revoluţionari din 1848 a continuat, în pofida condiţiilor grele, atât în ţară cât şi în exil. Prin publicaţii şi conferinţe, memorii şi demersuri diplomatice, aceştia au întreprins o amplă acţiune de propagandă în favoarea Unirii. Răspândiţi în diverse centre diplomatice (Viena, Frankfurt, Paris, Londra, Constantinopol), patrioţii unionişti au desfăşurat o laborioasă activitate, pentru a crea un puternic curent de opinie în sprijinul cauzei româneşti. În fruntea exilaţilor, până în 1852, Nicolae Bălcescu, urmat de C.A.Rosetti, fraţii Goleşti, fraţii Brătianu, Vasile Mălinescu, Costache Negri ş.a. Aceştia erau în legătură cu unii reprezentanţi ai popoarelor europene, grupaţi în Comitetul central democratic european, înfiinţat în 1850, la Londra, din initiaţiva italianului Giuseppe Mazzini. Cu toţii îţi exprimau speranţa că va izbucni o nouă revoluţie în Europa. La 29 noiembrie 1852, s-a stins din viaţă în Italia, la Palermo, marele patriot şi democrat-revoluţionar Nicolae Bălcescu, ceea ce a îndurerat mult întregul popor român şi cercurile progresiste europene. Mişcarea unionistă din ţară, ca şi intensa activitate a emigraţiei din afara hotarelor au impus năzuinţa fundamentală a românilor în atenţia diplomaţiei europene. De asemenea, interesele contradictorii ale marilor puteri în Balcani şi în bazinul Marii Negre, ajunse într-o anumită fază … În deceniul în care a urmat revoluţiei paşoptiste s-au amplificat acţiunile românilor pentru unire duse în emigraţie şi în ţară. Activitatea desfăşurată în emigraţie, îndeosebi în Franţa, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicaţii ca “România viitoare” (1850 – Paris), “Junimea română” (1851), “Republica română” (Paris – 1851, Bruxelles – 1853); afilierea la Comitetul Central Democratic European, cu sediul la Londra, care urmărea declanşarea unei noi revoluţii europene; memorii către Napoleon al III-lea – împăratul Franţei şi către Palmerston – premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza “Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalităţi marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, H. Despez). În ţară, acţiunile unioniste s-au desfăşurat în noul context determinat de prevederile Convenţiei de la Balta Liman, afirmându-se modalităţi variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iaşi şi la Bucureşti (1856); editarea unor organe de presă ca “România Literară”, “Steaua Dunării” (Iaşi), “Românul” (Bucureşti); venirea în patrie a unor revoluţionari paşoptişti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica). Existenţa în rândul românilor a unui puternic curent unionist şi interferarea intereselor Marilor Puteri în sud-estul Europei au facut ca problema unirii Principatelor să devină o problemă europeană. Ea a fost discutată în cadrul Conferinţei de la Viena (martie 1855), precum şi a Congresului de pace de la Paris (1856) care punea capăt războiului Crimeii (1853–1856). La Paris, cele şapte ţări participante au avut atitudini diferite, în funcţie de propriile interese: în favoarea Unirii s-au pronunţat Franţa, Rusia, Prusia, Sardinia, Anglia (ulterior şi-a schimbat atitudinea), iar împotrivă s-au declarat Austria şi Turcia. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18 / 30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanţia colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunarilor Ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune “bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigaţiei pe Dunăre, ş.a. Alegerile pentru Adunările Ad-hoc au evidenţiat disputa dintre partizanii unirii (“partida naţională”) şi forţele ostile care se bazau pe sprijinul Austriei, Angliei şi Turciei. Falsificarea alegerilor din Moldova de către caimacanul Nicolae Vogoride (cu sprijinul Turciei), a creat o stare de tensiune internă şi internaţională. În august 1857, prin întâlnirea de la Osborne dintre Napoleon al III-lea şi regina Victoria, situaţia s-a dezamorsat, încheindu-se un compromis: Anglia a acceptat organizarea unor noi alegeri în Moldova (în care forţele unioniste au obţinut victoria), iar Franţa renunţa la principiul unirii depline sub un principe străin. Cum era firesc, cele două Adunări ad-hoc au exprimat hotărârea de Unire a Moldovei şi Munteniei sub un principe străin; s-au adus în discuţie şi alte probleme: rezolvarea chestiunii agrare, organizarea internă. Rezoluţia Adunărilor Ad-hoc (1857) prevedea următoarele: “- respectarea autonomiei Principatelor; – unirea Principatelor într-un singur stat, sub numele de România; – prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare a Europei şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării; – neutralitatea pamântului Principatelor; – puterea legiuitoare să fie încredinţată unei Adunări obşteşti în care să fie reprezentate toate interesele naţiei.” Întrunite în capitala Franţei pentru a lua în discuţie cererile celor două Adunări, puterile europene au adoptat Convenţia de la Paris (7 / 19 august 1858) care îndeplinea rolul unei Constitutii: Principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii Otomane şi sub protecţia celor şapte puteri; se adoptă denumirea de “Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, fiecare având instituţii proprii; se înfiinţau instituţii comune precum Comisia Centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, armata; se prevedeau principii de organizare şi modernizare a viitorului stat (separaţia puterilor în stat, desfiinţarea privilegiilor de clasă, egalitatea în faţa legii, drepturi politice pentru creştini, libertatea individuală); dreptul de vot rămânea cenzitar. Acest act constituţional adoptat la Paris nu împlinea, dar nici nu anula speranţa de unire a românilor. Ramânea ca după ce “Europa ne-a ajutat”, să “ne ajutăm noi înşine” (Vasile Boerescu). Pe baza Convenţiei de la Paris, la 5 ianuarie la Iaşi şi la 24 ianuarie 1859 la Bucureşti a fost ales ca domn Alexandru Ioan Cuza, cunoscut revoluţionar paşoptist. Acest fapt simboliza Unirea Principatelor şi a fost salutat cu entuziasm de populaţie, ziua de 24 ianuarie devenind o sărbătoare naţională a românilor. Dubla alegere a lui Cuza punea puterile europene “în faţa faptului împlinit”.
o
De: S.D.R. pe ianuarie 24, 2010 la 2:40 am
Răspunde
182.
(din cauza, nu datorita)
o
De: nb pe ianuarie 24, 2010 la 5:13 pm
Răspunde
183.
De bun augur articolul tău SDR. Dacă nu te deranjează, trimite articolele cu ceva vreme înaintea evenimentelor sărbătorite la adresa de e-mail [email protected]. Astfel vom putea să le publicăm pe prima pagină, unde vizibilitatea e ceva mai mare. Dan
o
De: admin pe ianuarie 24, 2010 la 8:22 pm
Răspunde
184.
Cuza francmason? http://www.jurnalul.ro/stire-special/a-fost-cuza-voda-francmason-533590.html
o
De: controverse pe ianuarie 25, 2010 la 3:28 pm
Răspunde
185.
Liderul PRM a sunat adunarea! http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=3398&format=html
o
De: vulcanic pe ianuarie 28, 2010 la 9:41 am
Răspunde
186.
Pierdut vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, membru P.R.M. Răspunde la numele Costel Avram. Aducătorului nici o recompensă. Declarat nul.
Marea Lojă a Francmasonilor care nu-i suportă pe trombonişti
Copyright Tricolorul
o
De: krakatoa pe ianuarie 29, 2010 la 10:28 pm
Răspunde o
asta e tare de tot )))
.
De: intuis pe ianuarie 30, 2010 la 9:35 pm
Răspunde
187.
PRM Hunedoara la vremuri de criza
Sau mai bine zis, criza din PRM Hunedoara continua. Cu si mai mult sarg, cu si mai multa inversunare. Rand pe rand, de la PRM au plecat cei mai reprezentativi oameni, iar cei care au mai ramas nu stiu nici ei cand vor pleca, daca vor mai apuca sau daca nu vor fi dati afara cat de curand. Se pare ca micul tribun de la judet vrea sa ramana singur cu Schiopu, pentru ca asa, cu siguranta, peste doi ani vor avea intaietate la colegiile de deputati din judet sau din Valea Jiului. O succinta trecere in revista a marilor plecari din PRM explica in mod clar de ce acest partid a iesit din Parlament dupa aproape 20 de ani de prezenta neintrerupta, de ce in consiliile locale nu au intrat decat cate un consilier sau deloc, de ce la nivel de judet abia s-a facut pragul, dar un prag foarte solid care l-a propulsat pe Avram pe ditamai fotoliul de vicepresedinte si asa mai departe. Stefan Pascut a plecat. Era prim-vicepresedinte si fost parlamentar. Profesorul Ilie Onica de la Universitatea din Petrosani a plecat. Din motive numai de dansul si de Avram stiute. La fel a plecat si un alt profesor, Raduta. Ca sa nu mai vorbim de plecarea lui Beres, cel care a tinut in spate PRM-ul si pe vremea cand Avram haladuia pe la PSD, in mare prietenie cu Serafinceanu. Si rand pe rand au plecat si altii si vor mai pleca. Dintr-o lunga lista, pe care Avram vrea sa o faca exact cat ii drumul pana la Bruxelles, mai fac parte Adi Rovinaru si mai nou Nelu Ardelean. Acestia nu pleaca numai din partid, ci si din consiliile locale din care au facut sau inca mai fac parte, lasand locul unor alti membri ai PRM, mai apropiati si mai agreati de Avram care aplica in teritoriu ceea ce aplica Vadim la nivel central. Daca Vadim face si desface parlamentari, dupa acelasi calapod, Costel Avram face si desface consilieri locali, pentru ca deocamdata atata poate. De la autioritate la dictatura nu este decat un pas si se pare ca Avram l-a facut, ba chiar mai mult de atat. Ca tot spun ei ca “vom fi ceea ce-am fost si mai mult de-atat”. In numele unei curatenii dictate de el insusi, Avram scapa de toti membrii PRM, probabil pentru a distruge de tot filiala judeteana, pentru ca mai apoi sa se inroleze in partidul prietenului sau Molot, ca postul de presedinte la Petrosani tot este ocupat interimar…Ca altfel chiar ca nu se explica inversunarea lui Avram in numele ideii de munca politica…
de Tristan Albinic
Sursa: Ziarul Informatia (23 ianuarie 2010)
o
De: krakatoa pe ianuarie 29, 2010 la 11:37 pm
Răspunde 188.
e de analizat caderea prm-ului la nivelul judetului. asa cum e de analizat caderea la nivel de tara. o fi avand vreo legatura caderile astea cu sau fara avrami propasiti in cele mai inalte functii… cei mai multi din cei plecati, cred ca au abandonat corabia pentru ca au vazut ca nu mai e profitabil. putini sunt cei care au crezut in dezideratele prm si care au fost dezamagiti si au plecat… dar nu prm-ul e problema acuma, ci haimanalele pd-l-ului care au ridicat tupeul la rang de lege si taie si spanzura fara sa stie incotro o apucam.
o
De: intuis pe ianuarie 30, 2010 la 9:42 pm
Răspunde
189.
Gaşca PD-L batjocoreşte, zi de zi, Poporul Român. Pînă cînd?
Stau şi mă gîndesc cît mai poate răbda acest popor în faţa batjocurii la care este supus în fiecare zi de actualii guvernanţi ce fac parte din Partidul Democrat- Liberal. Putred de bogaţi, cu proprietăţi în ţară şi în străinătate, cu conturi de milioane de euro în băncile străine, aceşti indivizi îşi permit să facă mişto de un popor înfometat, sărăcit, disperat, care se tîrăşte, efectiv, pentru a-şi duce traiul zilnic. Şi, în timp ce românul de rînd cerşeşte în stradă pentru o bucată de pîine sau moare îngheţat de frig, pentru că nu are un acoperiş deasupra capului, sau îşi părăseşte familia pentru a pleca pe meleaguri străine în căutarea unui loc de muncă, mai marii PD-L hotărăsc destinele ţării tocmai la Poiana Braşov, staţiune de lux, pe care numai oamenii cu bani grei la teşcherea şi-o pot permite.
Mai bine ar fi donat banii cheltuiţi – de ordinul cîtorva miliarde de lei – amărîţilor din casele de copii şi azilele de bătrîni, ori celor din spitale, care mor pe capete de frig sau din lipsa medicamentelor. Îţi este mai mare scîrba cînd vezi că apare la televizor, cu faţa lui de copil retardat, liliputanul prim-ministru al României, şi cu o mină surîzătoare, ca şi cum ar fi primit o jucărie nouă de la Moş Crăciun, ne anunţă ce viaţă frumoasă o să avem noi, cît de bine o să trăim, ce condiţii excepţionale de trai vor asigura ei, pedeleii, pentru Poporul Român, şi multe altele. Nu spun, în schimb, cîte biruri mai au de gînd să pună pe capul românului de rînd, bani pe care să-i dijmuiască tot în folosul lor şi al camarilei care îi înconjoară. Pentru că banii lor provin, fără doar şi poate, exclusiv din stoarcerea Poporului Român prin nenumăratele taxe şi impozite din care se alimentează un buget anemic, sărăcit prin vînzarea către străini a principalelor obiective economice, care aduceau o contribuţie semnificativă la umplerea sacului bugetar. Acum, pentru că i-a părăsit, probabil, imaginaţia în născocirea de noi biruri, au stat ei de s-au gîndit mult şi bine şi au decis: “De acum încolo, cînd cineva reclamă că este blocat pe undeva, ar trebui întrebat şi ce număr de rovinietă are, ca să vedem dacă această sumă foarte mică a fost plătită, sau şoferul care acuză starea drumurilor nu are nici măcar rovinietă”(?!) Am citat din gîndirea adîncă a “domnului ministru” Radu Berceanu. Cîtă inteligenţă, cîtă dăruire de sine, cîtă pricepere la acest om! Ar fi trebuit ca imediat, dar imediat, preşedintele ţării, Traian Băsescu, să-l fi decorat cu cea mai înaltă distincţie în stat! Nu se poate ca un asemenea om atît de capabil să fie neglijat de şeful statului şi, pînă în prezent, să nu primească nimic. Cum se poate aşa ceva, domnule preşedinte? Pe ce lume vă treziţi? Ceea ce nu ştie, sau poate nu a aflat încă domnul Radu Berceanu este că România de astăzi nu are drumuri, iar dacă investiţiile mai întîrzie, riscăm să ne deplasăm mai rău ca în Evul Mediu, prin gropi şi prin hîrtoape. L-aş invita pe domnul ministru să coboare din elegantul dumnealui birou şi să o ia la “pas” pe traseul Bucureşti-Piteşti-Rîmnicu Vîlcea-Sibiu, incluzînd A1, sau pe traseul Bucureşti- Piteşti-Cîmpulung-Rucăr-Bran-Braşov, sau chiar pe autostrada A2, sau pe drumul ce leagă Orşova de Caransebeş-Timişoara, ca să constate la faţa locului starea deplorabilă în care se află cîteve “drumuri europene” şi apoi să mai vorbească despre introducerea de noi biruri pe capul românilor. Domnule ministru, aflaţi acum, dacă nu ştiţi, că sîntem singura ţară europeană (şi mai dorim să ne integrăm în Spaţiul Schengen!) în care se plăteşte taxă de drum naţional. Cel mai bun exemplu îl aveţi chiar aici, lîngă noi, şi este dat de Austria şi Ungaria, unde se plăteşte vinietă doar pentru AUTOSTRĂZI. Sîntem, poate, singura ţară europeană în care se plăteşte de două ori taxă de drum, Băsescu fiind cel care a introdus-o, pe cînd era ministru al Transporturilor: şi prin rovinietă, şi prin taxa inclusă în accizele la carburanţi. Sîntem, poate, singura ţară europeană în care poţi să rămîi fără una sau mai multe roţi din cauza gropilor de pe drumuri. Şi, totuşi, dvs. nu vă pasă de acest adevăr şi nu staţi cu faţa la popor. Iar pentru ca tacîmul să fie complet, aţi şi organizat licitaţia, pe care bineînţeles că nu o putea cîştiga decît o firmă din grupul agreat de dvs. şi de cei din gaşca dvs. Astfel, licitaţia pentru introducerea rovinietei electronice a fost atribuită consorţiului Novensys Corporation – UTI Systems (35,96 milioane de lei), cu a treia ofertă ca preţ din cele patru depuse, motiv pentru care consorţiul Romstrade – Vector – Intel – primul clasat ca ofertă – a anunţat că va contesta decizia comisiei de licitaţie. După rezolvarea contestaţiei în instanţă, contractul se va derula. La licitaţie au mai depus oferte: firma Indra Sistemas (34,35 milioane de lei, fără TVA), consorţiul Radcom-Elsag Datamat-Informatica Feroviară (65,65 milioane de lei, fără TVA), asocierea Romstrade-Vector-Intel (30,55 milioane de lei, fără TVA) şi Asesoft International (36,33 milioane de lei, fără TVA). Este aceasta o investiţie utilă? Fără îndoială, dar întrebarea care se pune este: în folosul cui? Pînă în prezent, nici unul dintre cei aflaţi la putere nu vrea să dea socoteală în legătură cu modul de cheltuire a celor peste 5 miliarde de lei noi încasate de Statul Român din vînzarea rovinietei pe anul 2009 şi care, cu siguranţă, nu se regăsesc în investiţii în infrastructura rutieră, ci în buzunarele “băieţilor deştepţi” din tabăra PD-L-istă. Sigur că “lumea bună” care hotărăşte destinele ţării într-unul dintre cele mai luxoase şi mai scumpe hoteluri din Poiana Braşov fuge de răspunsul la această întrebare incomodă, iar acum se vrea introducerea rovinietei electronice, ca să se colecteze sume şi mai mari, să aibă de unde fura şi mai mult, că “aşa e în tenis”, vorba regretatului actor Toma Caragiu, unii plătesc de se spetesc, iar alţii se-mbuibă de pleznesc. Să le fie de învăţătură românilor, pentru că numai votul lor i-a adus la putere pe aceşti străini de interesele naţiunii! Aşa este cînd te cheamă Bercovici şi nu simţi româneşte, nu-i aşa, Popor Român? Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
Copyright Tricolorul
o
De: krakatoa pe februarie 1, 2010 la 12:52 am
Răspunde
o
chiar asa, pana cand?…
.
De: intuis pe februarie 1, 2010 la 12:23 pm
Răspunde 190.
Minciunile care au otrăvit sufletele românilor în ultimii ani ai lui Nicolae Ceauşescu (VI)
- Cînd pentru sistematizarea Bucureştilor au fost dărîmate unele cartiere “cu portiţă şi cişmea” şi cîteva biserici care nu au putut fi translatate, fiind şubrezite de cutremure, şi stăteau în calea bulevardelor cu care ne mîndrim astăzi, Ceauşescu a fost etichetat de distrugător de istorie şi de biserici, deşi în vremea sa, în ţară, s-au construit sute de biserici.
- Se spunea că îmbrăca un costum o singură dată, apoi îl ardea. După1989 am aflat că schimba gulerele şi manşetele la cămăşi pentru a nu le arunca. - Se spunea că şi-a construit sute de palate. Tot ce construia Trustul Carpaţi era al lui Nicolae Ceauşescu, dar el şi copiii săi n-au avut nici o casă. - Ca să-şi împrospăteze sîngele, făcea transfuzii de la copii. Se şi imaginau zeci de copii aşezaţi pe spate cu acele înfipte în mînuţe, iar la capăt era vampirul care le lua sîngele. După 1989 s-a constatat că totul a fost scornit de nişte minţi bolnave. - Se spunea că Ceauşescu vindea evrei şi nemţi. Nici un evreu şi nici un neamţ nu pleca pînă cînd nu făcea o facultate pe gratis în România şi apoi se ducea gata calificat să lucreze pentru alţii. Oare nu era normal ca ţara să-şi recupereze măcar cheltuielile de şcolarizare? Aceste sume variau în funcţie de şcoală, facultate, de durata ei. Banii mergeau la buget, nu la Ceauşescu. - Posturile de radio străine şi radio-şanţ intern ne informau cu durere că “tiranul” i-a lichidat cu sălbăticie pe toţi liderii mişcărilor de protest din Valea Jiului şi din Braşov, ceea ce a stîrnit un val de ură din partea întregii naţiuni, iar după ’89 am aflat că Ion Dobre şi ceilalţi sînt bine mersi şi că l-am înjurat degeaba pe Ceauşescu. - Se spunea că Nicu Ceauşescu s-a bătut cu Florin Piersic, fapt infirmat public de marele actor. - Se spunea că Nicu Ceauşescu i-a smuls unghiile Nadiei Comăneci, motiv pentru care aceasta a fugit în SUA, minciună infirmată de Nadia şi degetele sale. - Se spunea că Nicu Ceauşescu l-a împuşcat pe Ducadam ca să-i ia maşina primită după cîştigarea Cupei Campionilor Europeni. După 1989 “victima” a negat totul. - În decembrie 1989 s-a afirmat că Ceauşescu are conturi de miliarde de dolari în străinătate, conturi pe care nu le-a găsit nimeni şi nici nu le va găsi. Cu toate greşelile făcute, Ceauşescu se credea prea stăpîn pe situaţie ca să ia asemenea măsuri şi era prea patriot ca să depună bani în bănci străine. - Se spunea că Ceauşescu nu era român, că s-ar trage dintr-o familie de tătari prin părţile Scorniceştilor şi că la origini s-ar fi numit “Ciauş”. Cu toate greşelile făcute, faptele sale au confirmat că a fost, ca să folosesc o expresie a lui P. Ţuţea, un super-român, în fapt alături de Gheorghiu-Dej, primul şef de stat român, de la Alexandru Ioan Cuza încoace, iar revista “România Mare” din 6 decembrie 2002 a prezentat documente care confirmau că Ceauşeştii rpoveneau dintr-o familie cu sute de hecatre de pămînt, fapt ascuns de liderul român pentru a nu-i afecta ascensiunea. Existenţa la Scorniceşti a boierului Radu Ceauşescu, străbunicul fostului preşedinte, a fost confirmată şi de istoricul A.D. Xenopol. (Sfîrşit) IERONIM HRISTEA
Copyright Tricolorul
o
De: un punct de vedere... pe februarie 2, 2010 la 2:06 am
Răspunde 191.
Interviu cu Dan Puric: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional”
Dan Puric, „Marele Mut” (aşa l-au numit chinezii) a cărui expresivitate uluitoare înnobilează străvechea artă a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuanţat, pe suportul unei gândiri surprinzătoare şi complexe. De aceea, mai mult decât orice consideraţie din afară, pe Dan Puric îl definesc cel mai bine propriile fapte şi propriile vorbe.
Această formidabilă locomotivă de imagine a României n-are probleme cu atingerea performanţei, ci cu obţinerea diurnei. Din fericire pentru noi – şi din nefericire pentru trepăduşii pseudoculturii – Dan Puric este (încă) tânăr, puternic şi extraordinar de motivat în ceea ce face. Luptă singur pentru promovarea “brandului România”, deşi nu e luat în considerare de proiectele MCC.
“Capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură”
Un interviu cu Dan Puric, dacă eşti acordat pe frecvenţa lui de emisie, devine, în mod fatal şi fericit, o tulburătoare maieutică despre adevărurile fundamentale ale lumii în care trăim, văzute de pe scândura scenei pe care trudeşte. “Când faci un bine pentru ţară – spune el – nimeni nu-l recunoaşte. Este ca într-o caricatură dintr-un ziar franţuzesc: o mamă scapă copilul din braţe într-un râu. Un tânăr, care se afla pe acolo, îşi riscă viaţa, sare în râu şi salvează copilul. Vine mama copilului şi, în loc să-i mulţumească salvatorului, îl întreabă: Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se întâmplă mie de 20 de ani, cu autorităţile din România: mă întreabă de bască. Şi-mi dau diurna după ce mă întorc din străinătate. Ba îmi mai şi scot ochii că mi-au făcut o favoare, lăsându-mă să plec, să joc la Teatrul Regal din Anglia”.
- V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?
- Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.
- Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta…
- Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.
- Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”…
- Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.
“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin artă” S-a întâmplat atunci un contrafenomen care ţine de antropologia culturală: tot ce a fost pseudo- cultură înainte de 1989, tot ce a fost de proastă calitate (“Cântarea României” de exemplu, dar nu în totalitatea ei, căci s-au petrecut acolo şi lucruri bune), a ieşit la vedere, s-a cristalizat şi a creat o piaţă. O piaţă falsă, o piaţă a nonvalorii.
- A amatorismului?
- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine să-l jignim, căci el reprezintă o fază a dezvoltării artistice. Şi eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piaţă a nonculturii.
- Caracterizaţi în câteva cuvinte noncultura.
- Promiscuitate, pornografie, kitsch.
- Ce s-a întâmplat cu valorile culturale? Cum au supravieţuit?
- Cum spuneam, oamenii noştri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă. În aceste condiţii, marii artişti, dezamăgiţi şi deprimaţi, s-au retras în instituţii bugetare, cu economii de tip primitiv, în care toată lumea este egală. În zona de subzistenţă economică, mai exact. Iar în zonele performante, de televiziune să zicem, au apărut oameni de calitate îndoielnică din toate punctele de vadere.
- România e vinovată în totalitate de ce i se întâmplă pe acest spaţiu al culturii?
- Nu putem să aruncăm această vină numai pe spatele României, pentru că procesul de mitocănizare e internaţional. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultivă instinctele gregare. Mitocanul internaţional şi- a dat mâna cu mitocanul naţional. Mai există şi o problemă de antropologie culturală: nivelul cultural al unei ţări are legătură cu gusturile conducătorilor politici şi ale liderilor economici. Ei bine, aceşti lideri, cei din ’90 încoace, vor manele, de fapt cultură de tip manea. Să nu se înţeleagă că aş avea ceva cu maneliştii, căci nu existenţa acestui tip de noncultură este problema, ci frecvenţa şi întinderea apariţiei lor la televizor, în zona divertismentului de proastă calitate, a băşcăliei, care a luat locul umorului.
“După 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsă”
- Care este, de fapt, diferenţa dintre băşcălie şi umor?
- Înainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligenţei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger – umorul te trezeşte din rutină. La noi el a fost o armă de apărare şi de rezistenţă. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de băşcălie, care desacralizează totul. Băşcălia este de tip ateu, neantizant, ea îşi bate joc de orice fel de valori şi repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparţine omului mic, a ieşit în faţă. Şi atunci a început să se creeze pe bandă rulantă doar acest gen de divertisment, invocând ratingul. Ceea ce este un fals, atâta timp cât excluzi alternativa.
- Telenovelele fac parte din categoria incriminată?
- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar şi pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereşte, pentru că săracii nu mai au unde să-şi practice meseria. Acceptă aşadar să joace în telenovele, amestecându-se cu amatorii. E ca şi când un neurochirurg ar avea mâna dreaptă un brancardier, care mai e şi murdar pe mână. Imediat se face infecţie. Prin analogie, aşa ajungi să vezi un actor profesionist înconjurat de doi-trei amatori. Şi ştiţi ce se întâmplă? Profesionistului îi scad reflexele, are loc o contaminare inversă şi toţi actorii par amatori. Revenind la noncultură în sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase în timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce în ce mai agresivă şi aproape o chestiune de şantaj. După 20 ani de imbecilizare, dacă oferi calitate, ea este respinsă, căci între timp s-a creat dependenţa. Vorba lui Socrate: piaţa este plină de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesităţi, false determinări.
“Au făcut din cultură un fel de rezervaţie”
- Spuneaţi ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.
- Este doar o mimare a alternativei. Şi când spun asta mă gândesc la TVR Cultural sau TVR Internaţional care sunt nişte catastrofe. Ei, săracii, nu înţeleg că actul de cultură este un organism plin de vitalitate şi nu ştiu să lucreze cu aşa ceva. Au făcut din cultură un fel de rezervaţie, un muzeu. Cultura înseamnă coeficient de putere naţională. Să ne uităm puţin la ţările civilizate. Şi acolo este o luptă acerbă între structurile de market şi cele culturale. Şi totuşi, cu excepţia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reuşesc să-şi managerieze inteligent potenţialul cultural, performanţele culturale, pe care le “injectează” în programele şi emisiunile Tv, alături de alte emisiuni, unde cultura funcţionează mai bine decât izolată. La noi programele culturale sunt îngheţate şi convenţionale…
- Ca la un parastas…
Chiar aşa. Şi-atunci, omul de cultură, artistul, care este viu, n-are unde să se ducă: la muzeu nu vrea, în partea cealaltă nu-l primeşte nimeni.
- V-aţi confruntat cu această situaţie?
- Bineînţeles. Eu am filmat la BBC, la RTL, în Anglia, în Franţa, peste tot, cu spectacole de pantomimă. În România nu am apucat să intru în nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar în Televiziunea Română. Şi n-o spun ca să mă plâng, vă răspund la întrebare.
- Poate n-aţi insistat destul…
- Ba da. M-am înscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeţi dumneavoastră, ei mă consideră tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdăriile lor ieftine, care le ilustrează perfect natura inferioară. Pentru că oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, dacă un om ajunge director al unui teatru naţional, sau al unei televiziuni naţionale, el este responsabil faţă de naţiunea respectivă. Şi toată strategia sa managerială trebuie să ţină seama de această exigenţă majoră, a interesului naţional.
“Există două culoare de jogging către cimitir”
- Ce strategie culturală ar trebui aplicată în România?
- O politică a certitudinii. Eu nu fac exerciţii socratice asupra mamei mele. Pe de altă parte, cum să faci exerciţiu de democraţie în valorile naţionale, punând-o pe Mădălina Manole alături de Noica sau Eminescu? Henry Coandă a spus că avem atât de multe genii că putem da cu împrumut. Este o certitudine. Iar certitudinile încep cu conştiinţa. Am fost debusolat pe vremuri, când un secretar literar de la Iaşi mi-a spus că Eminescu a fost şi poet. “Cum ŞI poet?” – l-am întrebat eu, indignat. “Păi da, mă, că a fost mai întâi o conştiinţă”. O afirmaţie care face cât toată istoria literaturii a lui George Călinescu.
- Ce perspective avem să ieşim din situaţia în care suntem acum?
- Ştiţi ce coeficient de inteligenţă şi de talent are poporul ăsta? Vă rog să mă credeţi, pentru că vorbesc în cunoştinţă de cauză, în două săptămâni Televiziunea Română poate deveni, în materie de divertisment, cea mai performantă din lume. Ceea ce, evident, nu se va întâmpla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii. Dar vine o generaţie foarte bine înarmată genetic împotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, în cultură depunerile sunt lente. Mai ales că acum avem o şcoală de teatru distrusă, o ciupercărie de academii de teatru din care actorii ies fără pregătire şi fără perspective… În momentul de faţă există două culoare de jogging către cimitir: pensionarii, care sunt morţi de vii, şi tinerii, care sunt deja pensionari.
- Există alternativa emigrării…
- Da. Şi asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece inşi nouă pleacă afară. Iar problema este că ei nu pleacă din cauza banilor, ci din cauza imposibilităţii de a se manifesta. Această criză a potenţialului care n-are unde să se manifeste, a fost creată de nonvalorile iresponsabile din România, care nici măcar nu-şi pun problema ce face tineretul după ce termină şcoala. Iar reacţia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul prinţ”: “Dacă vrei să fim prieteni, îmblânzeşte-mă, educă- mă. Dacă m-ai educat, eşti responsabil”.
- Deci, încă o dată, există o soluţie de supravieţuire?
- Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne retragem în munţi – în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul.
de Miron Manega
o
De: un punct de vedere... pe februarie 9, 2010 la 9:37 pm
Răspunde
192.
http://adevarul.ro/international/rusia/Jirinovski-_In_loc_de_scut- SUA_ar_trebui_sa_ceara_Romaniei_sa_fabrice_masini_de_deszapezit_0_206379780.html
o
De: stie tot pe februarie 11, 2010 la 6:25 pm
Răspunde
193.
ÎN ATENŢIA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE ŞI A ALTOR FORŢE NAŢIONALISTE ROMÂNEŞTI
Ziua de miercuri, 10 februarie 2010, în plenul Senatului României, a adus două evenimente de o gravitate excepţională. În primul rând, membrii grupurilor parlamentare PSD+PC şi PNL au trădat încă o dată INTERESUL NAŢIONAL votând contra proiectului de lege al senatorului Urban Iulian, prin care fraţii basarabeni urmau să intre în România fără a mai fi nevoiţi să demonstreze că deţin suma aberantă de 500 euro. Respingerea acestui proiect de lege atât de aşteptat peste Prut, prin care românilor basarabeni le-ar fi fost uşurată obţinerea vizei de intrare în Patria-Mamă, demonstrează spiritul revanşard al celor care au obţinut un scor ruşinos în Basarabia în timpul alegerilor prezidenţiale şi care au găsit cel mai grotesc mod de a se răzbuna, răpindu-le basarabenilor un drept elementar şi istoric. Amintim că sunt alte state membre UE (Cipru, Ungaria), în care basarabenii pot intra fără să demonstreze că deţin sume de bani necesare întreţinerii lor, astfel încât votul celor 37 de senatori liberali şi social-democraţi este de-a dreptul strigător la cer! Partidul România Mare trebuie să facă publică lista celor 37 de senatori care şi-au bătut joc de 4 milioane de români basarabeni şi să o aducă la cunoştinţa alegătorilor din colegii, pentru ca fiecare votant să afle pe cine a trimis în Parlament! Trebuie să-i asigurăm totodată pe fraţii basarabeni că nu România sau românii au votat împotrivă, ci 37 de mancurţi politici care nu au înţeles niciodată că Basarabia e România. Şi pentru a întregi o zi neagră pentru România, tot în data de 10 februarie 2010, în acelaşi Senat al României, a trecut prin adoptare tacită proiectul de lege al parlamentarilor UDMR prin care România va fi împărţită în 16 regiuni! Proiectul de lege, care primise raport negativ din partea Comisiei pentru administraţie, statuează că pe teritoriul României sunt constituite 16 regiuni şi cinci macroregiuni de dezvoltare, între care Macroregiunea V formată din regiunile: Covasna – Harghita – Mureş; Bistriţa-Năsăud – Cluj – Maramureş; Bihor – Sălaj – Satu-Mare. Parlamentarii UDMR sunt deci mai aproape ca niciodată în ultimii 20 de ani de împlinirea visului regionalizării României şi prin aceasta de instituţionalizarea aşa-zisului “ţinut secuiesc” (regiunea Covasna – Harghita – Mureş), Macroregiunea V în întregime nefiind altceva decât…partea de nord şi de est a Transilvaniei alipită Ungariei în 1940 prin Dictatul de la Viena! Atenţia PRM trebuie să se îndrepte acum înspre Camera Deputaţilor care va dezbate acest proiect de lege în calitate de Cameră decizională. Dacă şi deputaţii vor trăda cu la fel de multă nonşalanţă INTERESUL NAŢIONAL, Partidul România Mare este dator să cheme membrii şi simpatizanţii săi din toată Ţara la apărarea cu orice preţ a statalităţii româneşti şi a articolului 1 din Constituţie care prevede că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil!
o
De: un punct de vedere... pe februarie 12, 2010 la 8:47 am
Răspunde
194.
Traditii românesti (I) – Sfântul Andrei
Românii isi sarbatoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Intâmplarea a facut ca ziua nationala, 1 Decembrie, momentul unirii provinciilor românesti sa se celebreze a doua zi. Iata cum, cele doua componente, spiritualul si istoria, se alatura pentru a fi comemorate in momentul in care postul Craciunului este in toi, natura si individul pregatindu-se deopotriva pentru nasterea Mântuitorului. Iarna este sobra, plina de privatiuni si primejdioasa dar sarbatorile acestui anotimp, cele mai spectaculoase din traditia românilor, prefigureaza parca clipele in care totul va reveni la viata. Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinata unor obiceiuri, poate antecrestine, care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Taranii români le-au pus sub obladuirea acestui sfânt, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. Clipa cea mai prielnica pentru a obtine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, “Andreiu’ cap de iarna” cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putând fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte “umbla strigoii” sa fure “mana vacilor”, “mintile oamenilor” si “rodul livezilor”. Impotriva acestor primejdii, taranul român foloseste ca principal element apotropaic (de aparare), usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale. In general, acest usturoi cu rol de aparare, provine din cel menit cu un an inainte, in acelasi moment al anului. Pentru cea mai importanta actiune ce se desfasoara in aceasta noapte este “pazitul usturoiului”. Impreuna, fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Forta magica cu care el va fi investit in ajunul de Sf.Andrei ii va ajuta pe toti sa depaseasca momentele de cumpana de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori – purtat la brâu, va pazi salasurile de duhurile rele. Desi invaluite de muzica si dans, fetele vor veghea cu strasnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flacai. Pazit astfel, usturoiul va putea mai apoi sa asigure protectia fiintei umane, reusind uneori sa-i schimbe chiar soarta. Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si câmpurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pâna la Craciun) sau se seamana boabe de grâu in diverse recipiente.
o
De: traditii romanesti pe februarie 16, 2010 la 12:49 am
Răspunde
195.
Traditii românesti (II) – Sfântul Nicolae
Decembrie vine apoi cu sarbatoarea, atât de asteptata de copii, a Sfântului Nicolae. Câti dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu’ a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara? Acest obicei al darurilor aduse de Mos Nicolae, s-a impamântenit mai mult la oras. Este posibil sa fie un imprumut din tarile catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregatiti. Copiilor din România li se poate intâmpla ca Mos Nicolae sa aduca si câte o varguta (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxa Sfântul Nicolae ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor. Povestea lui Mos Craciun incepe cu un batrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in 340 a.H. si a fost ingropat in Myra.Târziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfântului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in ari, un oras port din sudul Italiei. Curând, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfântului Nicolae. Ei au luat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspândit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari. In Europa in secolul al XII; lea ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile. Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarabatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor. Când coloniile olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat pâna la cea a unui batrân spiridus vesel. A fost descris ca un batrân olandez vesel si bucalat din comedia Istoria New-York-ului a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat povestile cu Mos Nicolae cu publicarea poemului O vizita a lui Mos Nicolae a lui Clement Moore. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfântul Nicolae. In unele culturi, Sfântul Nicolae calatoreste cu un asistent care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheza pe un vapor sosind pe 6 decembrie.Are la el o carte mare care ii spune cum s-au purtat micutii olandezi in timpul anului. Copiii cuminti sunt rasplatiti cu daruri iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In Germania, Sfântul Nicolae calatoreste tot cu un asistent, cunoscut ca Knecht Ruprecht, Krampus, sau Pelzebock si vine cu un sac in spate si o nuia in mâna. Cei obraznici sunt pedepsiti de asistent cu câteva lovituri de nuia.In Italia, La Befana este zâna buna care se imbraca in negru si daruri copiilor pe 6 ianuarie. In multe tari latine: Spania, Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun.
o
De: traditii românesti pe februarie 16, 2010 la 1:03 am
Răspunde
196.
Traditii românesti (III) – Colindatul & Impodobirea bradului (Craciunul)
Pentru cea mai asteptata sarbatoare din decembrie, Craciunul, românii au apelat in egala masura la traditie, stiind sa accepte si obiceiuri mai recente. Intâmpinata cu bucurie, Nasterea Mântuitorului aduce cu ea si o suma de practici foarte vechi prin care se celebra Echinoctiul de Iarna, momentul in care natura da sperante ca va renaste. Obiceiul colindatului a inglobat in el nu numai cântec si gest ritual, ci si numeroase mesaje si simboluri ale unei stravechi spiritualitati românesti. El s-a pastrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment crestin care este Nasterea Domnului Iisus Hristos. In ajunul Craciunului, pe inserat, in toate satele din tara, incepe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nasterea Domnului si sunt primiti cu bucurie de gazdele care ii rasplatesc cu mere, nuci si colaci. In Maramures, cei care colinda sunt oameni in toata firea. Obiceiul este sa treaca pe la fiecare casa iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, sa continue colindatul. Postul Craciunului ia sfârsit si fiecare se poate bucura de mâncarurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii si cozonacii, prajiturile si vinul. Cele trei zile de sarbatoare ale Craciunului aduc liniste si pace in case. Impodobirea bradului Pomul de Craciun,asa cum il cunoastem noi astazi,decorat cu globuri in care se reflecta lumina scântaietoare a lumânarilor sau a instalatiei electrice,nu a fost din totdeauna impodobit astfel.Desi in Europa originea sa precrestina nu mai e contestata de nimeni,parerile ramân totusi impartite:unii vad in el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’,altii il considera o referire directa la ,,arborele Paradisului’’,impodobit cu mere de un rosu aprins,care amintesc de pacatele comise de primii oameni,inaintea de alungarea lor din Rai. Pâna in sec. al 15-lea,crengutele verzi cu care erau impodobite casele cu ocazia Craciunului,ca si darurile care le faceau oamenii unii altora,erau considerate traditii pagâne. Dar nu peste multa vreme in locul acestora va fi folosit un arbore intreg.Conform documentelor,in 1605,la Strasbourg a fost inaltat primul pom de Craciun,intr-o piata publica. Nu avea inca lumânari si era impodobit cu mere rosii.In 1611,la Breslau,ducesa Dorothea Sybille von Schlesien impodobeste primul brad asa cum il cunoastem noi astazi. Dupa 1878,decoratiunile(globurile) de Craciun din sticla argintata de Turingia au tot mai mult succes,asa ca aceasta traditie pur germana va cuceri intreaga lume,fiind adoptata pretutindeni, fie ca este vorba despre tari din Asia,Africa,America de Nord si de Sud sau Australia.La sfârsitul sec. al 19-lea,in saloanele germane,sarbatoarea era de neconceput fara pomul de Craciun,impodobit si scânteietor.In 1776,prin intermediul soldatilor germani care participau alaturi de englezi la razboiul de independenta,traditia pomului de Craciun ajunge si in Statele Unite,iar in 1880 ,,cucereste’’si Casa Alba.
o De: traditii românesti pe februarie 16, 2010 la 1:26 am
Răspunde
197.
Traditii românesti (IV) – Anul Nou
Pentru cel mai important moment, trecerea in noul an, pregatirile se reiau. In saptamâna dintre Craciun si Anul Nou, in toate satele cetele de flacai se prepara pentru “urat”, sistem complex de datini si obiceiuri. Pe inserat, in ajunul anului sunt asteptati sa apara “Ursul”, “Capra”, “Bunghierii”, “Caiutii”, “Malanca”, “Jienii”, “Mascatii” etc. Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestari reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Exista si un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: “mascatii”. Recuzita, mastile, costumele sunt pregatite din vreme. Mai ales mastile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginatia si umorul sateanului român. Anume mesteri s-au specializat in confectionarea lor, ele devenind cu timpul adevarate podoabe de arta populara. Faptul ca aceste obiceiuri se practica la cumpana dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie care in gândirea populara reprezinta data mortii dar si a renasterii ordinii cosmice. Structura ceremoniala a obiceiului este in acelasi timp plina de forta si vitalitate. Muzica si dansul remarcabile prin virtuozitate si dinamism, mastile pline de expresivitate, alcatuiesc un spectacol unic. In diferite zone ale tarii, costumatia, interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este in esenta acelasi. Daca acest fel de manifestare ne duce cu gândul la arhaice practici magice de alungare a maleficului, “Plugusorul”, alt obicei, este strâns legat de mitul fertilitatii. Vorbe frumoase, de prosperitate si belsug sunt adresate de cetele care vin cu “Plugusorul”, fiecarei gospodarii. Ca o incantatie magica, textul urarii se transmite din tata in fiu si nu exista român sa nu-l cunoasca. Tot ajunul anului nou prilejuieste practicarea anumitor acte misterioase, care incearca sa prospecteze viitorul. Iata unul dintre obiceiuri: “Vergelul”. Este un prilej de sarbatoare la care participa mai ales tinerii necasatoriti si parintii acestora. Cei care fac “Vergelul” doresc sa afle ce le rezerva noul an, mai ales daca si cu cine se vor casatori. In casa unei gazde, anuntati din vreme de “colceri” sau “chiematori” se aduna toti cei interesati. Intr-un cazanel cu apa, cei ce doresc sa-si cunoasca viitorul arunca un obiect personal (inel, margea, pieptene, ban, cutit etc.). Personajul cel mai de seama este “Vergelatorul”. El urmeaza sa “prooroceasca viitorul”, sa-si potriveasca vorbele si sa stârneasca hazul… Ajutându-se de doua vergele de la razboiul de tesut, acesta bate in marginea cazanelului, intonând o incantatie. Obiect dupa obiect este scos din apa la cererea participantilor. Talmacirea sensului obiectului este simpla: inel – nunta, ban – bogatie, pieptene – barbat coltos, cutit – cearta, piatra – casatorie amânata etc. Dupa ce toate raspunsurile au fost date, cu totii, tristi sau plini de speranta, se aduna in jurul cazanelului din care apa a fost inlocuita cu vin si petrecerea incepe. Când se apropie miezul noptii catre noul an, taranii obisnuiesc sa prevada cum va fi vremea in anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind si le aseaza in ordine, numindu-le dupa lunile anului. In fiecare din ele pun putina sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleaga vrajile si facaturile, ei vor verifica cât lichid a lasat sarea topita in fiecare foaie. Asa vor sti (pentru ca in mod misterios cantitatile sunt diferite) daca vor avea seceta sau ploaie si in ce luna anume. Prima saptamâna din ianuarie este marcata de doua importante sarbatori crestinesti: Botezul Domnului (Boboteaza) pe 6 ianuarie, si Sfântul Ion pe 7 ianuarie. Toti românii se duc la biserica de Boboteaza, pentru a lua apa sfintita, atât de necesara pentru tamaduire si purificare. In satele si orasele asezate pe maluri de ape, tinerii se intrec sa scoata la mal crucea aruncata de preot in apa inghetata. Cel ce va reusi, va avea parte numai de bine. In aceste zile, atât de reci ale iernii, adunati pe lânga focuri, neavând alta treaba decât de a hrani animalele, taranii români isi trag sufletul alaturi de cei dragi, petrecând cu toti Ionii si Ioanele si pregatindu-se pentru truda care va veni curând, odata cu topirea zapezii.
o
De: traditii românesti pe februarie 16, 2010 la 1:33 am
Răspunde
198.
Traditii românesti (V) – Martisor si Baba Dochia
Martisor este denumirea populara a lunii Martie, luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar, dedicata zeului Mars si planetei Marte. Martisorul este, in traditia populara, o funie formata din zilele saptamânii si lunile anului adunate si rasucite intr-un snur bicolor, simbolizând iarna si vara, facuta cadou la 1 Martie. La sfârsitul secolului XIX, Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mâna, ulterior prins in piept sau la gât. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici,Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi. Se credea ca purtatorii Martisorului nu vor fi pârliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Obiceiul Martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei, divinitate agrara si materna care moare si renaste simbolic la noua martie, echinoctiul de primavara in Calendarul Iulian (stil vechi). In raport cu scurgerea anuala a timpului, Dochia se numeste Dragaica, sau Sânziana la 24 iunie, Maica Precista la 8 septembrie, Vinerea Mare la 14 octombrie, devenind “baba”, dupa ce a fost, rând pe rând, copila, tânara, matura. Dochia pastreaza, impreuna cu metamorfozele ei calendaristice, aminirea Marii Zeite, (Terra Mater) si este identificata cu Diana si Iuno din Panteonul roman,cu Hera si Artemis din Panteonul grecesc. Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera satului românesc cu economie pastorala. Nelipsitele tensiuni si conflicte dintre nora si soacra sunt valorificate cu ingeniozitate pentru a reda metaforic opozitiile timpului calendaristic: an vechi-an nou, vara-iarna,frig-caldura, fertilitate-sterilitate. Astfel, Baba Dochia, personificare a anului vechi, isi trimite nora la padure, la sfârsitul lunii februarie sa-i culeaga fragi copti. Tânara nevasta gaseste, ajutata de Dumnezeu, fragi copti. Vazind fragii copti, Dochia crede ca a venit vara si deci timpul sa urce oile sau caprele la munte. Din precautie, isi pune noua cojoace in spate si porneste urcusul insotita, uneori, de fiul sau (Dragobete – zeul dragostei).Dar, cum pleaca de acasa, incepe o ploaie mocaneasca care nu a stat noua zile si noua nopti.Ingreunindu-i- se cojoacele in spate, le dezbraca, unul cite unul pâna ramâne in ie sau camasa. Zilele schimbatoare de la inceputul lunii martie sunt puse de popor pe seama Dochiei care si-ar scutura, din când in când, cojoacele de ploaie sau de omat. Dochia moare inghetata lânga oile (caprele) sale in ultima zi a urcusului, când se lasa un ger naprasnic, iar trupurile lor s-ar vedea si astazi sub forma de stana de piatra in diferite locuri din Carpati: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman etc. Dochia intra in conflict nu numai cu ciobanii care ii spun ca nu a sosit vremea urcarii oilor la munte, dar si cu Marte caruia ii adreseaza cuvinte si expresii obscene. Suparat ca i se nesocoteste puterea, Marte imprumuta de la fratele sau mai mic, Februarie, câteva zile friguroase cu care o rapune pe Dochia, inghetând-o de vie. Din luptele aprige ale zeilor moare si renaste anual timpul, nura, mediul inconjurator. Zilele Babei, este un ciclu de noua sau douasprezece zile, corespunzator cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic in preajma echinoctiului de primavara. Scenariul ritual desfasurat in “zilele cosmogonice” de innoire a Anului Agrar este format din obiceiuri si acte magice de un rar arhaism: aprinderea rituala a focurilor, afumarea curtilor, gradinilor si anexelor gospodaresti, prepararea alimentelor rituale (Macinici, Sfinti, Bradosi) amintind, prin formele antropomorfe ale figurinelor din aluat, sacrificiile preistorice, observatii si previziuni meteorologice, incercarea norocului, vraji si descântece, asteptarea spiritelor mortilor, practici de pomenire, inceperea simbolica a unor activitati economice. Si in prezent s-a pastrat obiceiul de a se pune Babele, adica se repartizeaza cele noua sau douasprezece zile ale ciclului, dupa anumite criterii, pe persoanele de sex feminin existenete intr-o colectivitate (familie, vecini, serviciu).Cum va fi ziua de Babe (frumoasa, urâta, intunecoasa, insorita) asa va fi firea si sufletul persoanei ursite in acel an. De traditia Dochiei carpatice se leaga deci semnificatia celui mai frumos obicei de primavara in sud-estul Europei, Martisorul, adevarata funie a anului care aduna laolalta zilele, saptamânile si lunile in doua anotimpuri (iarna si vara),simbolizate de snurul bicolor facut cadou la inceputul Anului agrar.
o
De: traditii românesti pe februarie 16, 2010 la 1:52 am
Răspunde
199.
Scrisoarea săptămînii
Dumnezeu iartă, dar nu uită! N-am să dezvolt o situaţie personală, dar, în decembrie 1989, lăsat în voia destinului, am participat, cu toată puterea mea, la aşa-zisa “revoluţie”, fericit şi încrezător că multe se vor schimba şi că vălul tăcerii şi al suferinţei se vor ridica de pe faţa celor mai bine de 20 de milioane de români. Amarnic m-am înşelat, iar acum, după mai mult de 20 de ani, sînt tot mai mîhnit de viaţa pe care o trăim, această golgotă care-i împinge pe oameni la ură şi dezbinare, la gesturi extreme… Cu sinceritate, regret că am fost parte activă la “teatrul” acela ieftin din 1989, şi poate că, dacă acel sistem, considerat perimat, nu pica, era mai bine.
Şi nu afirm asta ca un nostalgic, ci fiindcă, pur şi simplu, îmi asum, ca şi alţii, răspunderea că, dacă era mai bine acum, meritam să mă bat cu pumnii în piept, victorios, să mă laud. În toţi aceşti ani am crezut, în naivitatea mea, că a spune adevărul astăzi, în România, nu mai constituie un delict, dar încă o dată m-am înşelat amarnic. Şi pe această premiză am mers cînd, în data de 11 noiembrie 2009, am lansat, din Anglia, un apel către toţi românii de peste graniţe şi din Ţară, îndemnîndu-i să nu-l mai voteze pe Traian Băsescu, dar constat că totul a fost în zadar. Într-un interviu, înregistrat şi postat pe youtube, i-am atras atenţia acestuia că nu mai merită să candideze pentru un nou mandat, explicînd şi de ce, dar maleficul şi sinistrul personaj nu a ezitat să pună la cale cea mai mare fraudă a alegerilor post-decembriste, ajutat fiind şi de cei 9 magistraţi ai Curţii Con-stituţionale a României, aceştia fiind, pentru mine, trădătorii Neamului, pe care Istoria o să-i pedepsească aşa cum se cuvine. Sau, dacă nu ea, măcar Divinitatea va acţiona reparatoriu, în asemenea mod încît să dea socoteală în faţa tuturor românilor, care au ajuns să-şi ducă din ce în ce mai greu traiul de pe o zi pe alta. Nu mă consider un vizionar, însă aceeaşi soartă o va avea şi alesul nostru autoimpus. Şi spun asta fără teamă, convins fiind că nu mai am ce pierde. Avid de cunoaştere, am citit cu mare interes “Centuriile nostradamiene”, pe care, aflat în exil, unul dintre exegeţii Neamului Românesc, Vlaicu Ionescu, a reuşit în mare măsură să le decripteze. Şi am dedus de acolo că, la “2 văleat” (2 ani) de la săvîrşirea unui om, denumit de autor “cioplitor de chipuri”, se va “stinge” un “tzar de la Răsărit”, denumit de acesta “chip cioplit”, om fără frică de Dumnezeu, care a făcut în “Regatul” său mari nenorociri. Stîrnit de curiozitate, am extins căutările mele în acele “slove”, şi am constatat că este vorba de sculptorul Sabin Bălaşa (Dumnezeu să-l odihnească), denumit în carte “cioplitor de chipuri”. Suferind de cancer generalizat, s-a internat, la începutul lunii martie 2008, la Spitalul Sf. Maria, după care a trecut în lumea celor drepţi şi buni la 1 aprilie 2008, deci acum cca. 2 ani. Extrapolînd, am constatat o asemănare izbitoare, dar diametral opusă, a destinului acestui mare artist cu acela al unui aşa-zis “tzar de la Răsărit”, totul doar privit în oglindă, asemeni exprimării pe care o are previzionarul, prin aceea că el privea într-un vas mare cu apă, în timpul scrierilor sale. Comentariile nu mai au rost, cred, pe această temă; rămîne doar să aşteptăm, fără a dori la nimeni o nenorocire, ferească Dumnezeu, nimeni nu doreşte asta, dar dacă predicţia se va adeveri, se pot spune multe, chiar foarte multe… Dumnezeu a fost, este şi va fi întotdeauna cu românii! El iartă, dar nu uită! Colonel ing. (r) GHEORGHE ROIBU 50 Upper Sutton Lane – Hounslow London – England
Copyright Tricolorul
o
De: vin stirile... pe februarie 17, 2010 la 11:32 am
Răspunde
200.
Daca am scrie ce ce anume ne ” place si / sau nu ne place ” in Oraselul , ” Municipiul ” , nostru presarat cu gropi durabile si cu masini de tonaj mare ce parcheaza pe strazile ne pregatite pentru ele –> un pic de lauda sau critica nu ar strica ! Poate citeste cineva si opinia nostra si ne va raspunde !
PS
aici ne traim zilele si ar fi mai bine sa le avem frumoase
o
De: No Name pe februarie 20, 2010 la 12:27 pm
Răspunde
201.
Începând cu 1990 până în prezent, clasa politică din România, a fost şi este compusă, în mod covârşitor, din cetăţeni români, care, indiferent de etnie, au trădat şi trădează statul naţional, unitar, suveran şi independent Român, integritatea Ţării, veritabile cozi de topor ale puterilor străine ostile României. Cu câteva excepţii, nu am mai avut şi nu mai avem patrioţi în posturile cheie. Este evident că, după ce a fost ucis baciul, după ce au fost alungaţi şi ucişi câinii de pază, stâna a fost atacată şi este nimicită de lupii îmbrăcaţi in piei de oaie. De douăzeci de ani încoace, demnitatea natională este terfelită zi de zi, pas cu pas, fără ca să fie, la orizont, vreo speranţa de mai bine. Marele istoric şi patriot Nicolae Iorga, profetiza, înainte de rapturile teritoriale din 1940: “Fereşte-te, Popor al meu, că mari primejdii, ţi se pregătesc!” Cât de actual este acest avertisment ! În ultimii douăzeci de ani, Românii au fost şi sunt dezbinati, fiind condusi de incompetenti, mafioţi, trădători de Neam şi Ţară, agenti ai unor puteri străine. “PATRIA SE CHEAMA NORODUL, IAR NU TAGMA JEFUITORILOR” – Tudor Vladimirescu. Patriotism – „Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaşă a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.” (Tudor Gheorghe)
o
De: Fereste-te, Popor al meu, că mari primejdii, ti se pregătesc! pe februarie 22, 2010 la 10:29 pm
Răspunde
202.
STRAMOSII NOSTRI NE-AU LASAT LUMINA NESTINSA SI O MOSTENIRE MAI PRETIOASA CA APA VIE… LUMINA TRAIESTE IN CANTECELE STRAMOSILOR NOSTRI, APA VIE CURGE CUM CURG SI SUNETELE CANTECELOR STRABUNE… FACEM PARTE DIN GENERATIE URBANA, DAR NU AM UITAT MOSTENIREA STRABUNA… CREDEM CA VIATA E ETERNA, CREDEM CA VIATA E MUZICA! ASA AM MOSTENIT DE LA STRABUNICI, ASA VOR MOSTENI SI NEPOTII NOSTRI!
http://www.misteriacarpatica.webs.com/
o
De: traditii stramosesti pe februarie 26, 2010 la 9:45 am
Răspunde
203.
Un punct de vedere
Sînt aproape 20 de ani de cînd fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi să caut, iar cînd nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sînt ca Silviu Brucan, sau ca Jean Ancel, ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid, sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sînt evreii care nu sînt ca Silviu Brucan, sau ca Jean Ancel, ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid, sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!… Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!… Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi cîţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi… Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Perez, fost prim-ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întîlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România… Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat Doi ani de cînd Israel a cumpărat România, cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul Statului Român prin aşa-zisa dezetatizare, sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea Statului Român şi a “întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… După cîteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini… Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu! Mai trec cîteva zile şi mă întîlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de “Adevăratul Serviciu Român de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost “investitori” evrei… Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească sînt puse la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei… Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gîndesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi, însă, pentru prima oară m- am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sînt ca Silviu Brucan. Repet, unde sînt evreii care nu sînt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?! Ce s-a întîmplat? Mai întîi s-a întîmplat că la emisiunea Se întîmplă acum a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: Legea 15, emisă de Guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei Statului Român, nu a fost lucrată de nimeni din Guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput Legea 15? Cine a impus, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese se află în spatele acestei trădări? Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, cînd primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pulover roşu, cu vorbele “Dar tu cine mai eşti?” Adică Kominternistul şi trădătorul de Ţară Silviu Brucan se purta ca şi cînd nu ar fi avut cunoştinţă de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de Kominternist şi de trădător… L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerîndu-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am “sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare şi cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama şi la rîndul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decît intenţia sa de a distruge economia Românie, de a lovi cît mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea Guvernului României… Cumva în Israel?… Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Perez, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care “au cumpărat România”? Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atîtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul Kominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Perez şi la alte dovezi cu privire la evreii care “au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine… Şi poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale! A doua întîmplare este legată de Marco Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa-zise fundaţii sau asociaţii preocupată de “monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai Statului Român funcţionează escrocheria!… Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei Festivalului de Film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munţi, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!… Pentru orice om normal şi mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost antisemiţi, pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut doamnei Lia Benjamin, mare historiografă anti- legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns, după ani de scociorît literatura şi arhiva legionară, cu un text de o pagină şi un pic… Mai multe dovezi nu a găsit! Aşadar, pe lîngă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniştii, ca Aurel Şeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membri ai nici unui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor, victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decît ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale Poporului Român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor! Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie şi mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cîntărită de juriul de acordare a Premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că, în ciuda suferinţelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. Ei, bine, încercînd a se face un oarecare lobby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele “tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest lobby evreiesc anti- românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decît cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sînt evreii care nu sînt ca Katz? Unde sînt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul-ministru israelian că au reuşit “să cumpere România”? Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea? Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. O dată cu sincera mea compasiune… Dar sînt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul “iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor… Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decît pentru “unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei “evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea “celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu vor întîrzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia “evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns… ION COJA
Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu Legea 15/91 provine şi textul Ordonanţei de Urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul Mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sînt experţii români care au lucrat la amintita Ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea Ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel… Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.
Copyright Tricolorul
o De: dezvaluiri incendiare pe februarie 26, 2010 la 10:04 am
Răspunde
204.
Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii
Constantin Tanase: Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi rămânem tot ca prostii
Ne-am trezit din hibernare Si-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare! Si cu asta ce-am făcut? Am dorit, cu mic, cu mare, Si-am luptat, cum am stiut, S-avem nouă guvernare, Si cu asta ce-am făcut? Ca mai bine să ne fie, Ne-a crescut salariul brut, Dar trăim în săracie, Si cu asta ce-am făcut? Ia coruptia amploare, Cum nicicând nu s-a văzut, Scoatem totul la vânzare, Si cu asta ce-am făcut? Pentru-a câstiga o pâine, Multi o iau de la-nceput, Rătăcesc prin tări străine, Si cu asta ce-am făcut? Traversăm ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc întruna taxe-accize, Si cu asta ce-am făcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag sforile, se minte, Si cu asta ce-am făcut? Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nicicând nu s-a văzut, Tara-i plină de vedete, Si cu asta ce-am făcut? Pleacă-ai nostri, vin ai nostri! E sloganul cunoscut; Iarăsi am votat ca prostii, Si cu asta ce-am făcut?
“Nimic nou sub soare ” Nimic nu-i intâmplător în lume , Orice asemanare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 65 de ani, si zilele pe care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare. Asta-i soarta noastră , frati români !
o
De: Restituiri... pe februarie 26, 2010 la 8:33 pm
Răspunde
205.
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Bucuresti-_Creatorul_stemei_Romaniei- fara_drepturi_de_autor_0_215978849.html
o
De: sa nu ne mai miram... pe februarie 28, 2010 la 11:49 am
Răspunde
206.
http://www.napocanews.ro/2010/03/unde-greseste-grigore-cartianu.html
o
De: un punct de vedere pe martie 17, 2010 la 8:15 am
Răspunde
207.
Şovinismul unguresc va primi riposta fermă a patrioţilor români:
VADIM, FUNAR ŞI ALŢI LIDERI AI PRM VOR PARTICIPA SÎMBĂTĂ, 20 MARTIE, LA MAREA ADUNARE POPULARĂ DE LA TOPLIŢA, JUDEŢUL HARGHITA! Răspunzînd invitaţiei pe care Filiala PRM Harghita, Organizaţia Judeţeană de Tineret şi numeroase forumuri, asociaţii şi fundaţii i-au adresat-o, Tribunul va lua parte la Marea Adunare Populară de la Topliţa, care va avea loc sîmbătă, 20 martie, începînd cu orele 11. Pentru buna desfăşurare a evenimentului, preşedintele PRM a vorbit telefonic, ieri, cu Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Laurenţiu Streza, cu chestorul Petru Tobă (şeful Inspectoratului General al Poliţiei) şi cu generalul Olimpiodor Antonescu (şeful Jandarmeriei). Toţi cei cu inima română sînt aşteptaţi, sîmbătă dimineaţa, la Topliţa!
VADIM, FUNAR ŞI ALŢI LIDERI AI PRM VOR PARTICIPA SÎMBĂTĂ, 20 MARTIE, LA MAREA ADUNARE POPULARĂ DE LA TOPLIŢA, JUDEŢUL HARGHITA! Răspunzînd invitaţiei pe care Filiala PRM Harghita, Organizaţia Judeţeană de Tineret şi numeroase forumuri, asociaţii şi fundaţii i-au adresat-o, Tribunul va lua parte la Marea Adunare Populară de la Topliţa, care va avea loc sîmbătă, 20 martie, începînd cu orele 11. Pentru buna desfăşurare a evenimentului, preşedintele PRM a vorbit telefonic, ieri, cu Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Laurenţiu Streza, cu chestorul Petru Tobă (şeful Inspectoratului General al Poliţiei) şi cu generalul Olimpiodor Antonescu (şeful Jandarmeriei). Toţi cei cu inima română sînt aşteptaţi, sîmbătă dimineaţa, la Topliţa! Fiara horthystă trebuie pusă cu botul pe labe!
Copyright Tricolorul
o
De: vin stirile pe martie 17, 2010 la 8:21 am
Răspunde
208.
VIPERELE UNGUREŞTI DIN ROMÂNIA AU MUŞCAT DIN NOU
În ultimii 20 de ani, cu excepţia P.R.M. şi a P.U.N.R., toate partidele parlamentare s-au aliat, pe rînd, la guvernare cu U.D.M.R. şi au susţinut această organizaţie extremistă, antiromânească şi antieuropeană să facă paşi mărunţi şi mulţi împotriva Statului Naţional Unitar Român, a limbii române şi a românilor din Ardeal, în special din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. A trecut încă o zi de 15 martie, cînd românii au văzut la televizor numeroase manifestări ale duşmanilor Poporului Român, ai Limbii Române şi ai României, care au avut loc pe sfîntul pămînt române
În numeroase sate, comune, oraşe şi municipii din Ardeal au fost arborate şi purtate, ilegal, drapele ale Ungariei, steaguri ale Ungariei Mari şi ale aşa-zisului Ţinut Secuiesc, de facto ale Ungariei Mici din mijlocul României. Participanţii, organizaţi de U.D.M.R. şi dirijaţi de la Budapesta, au declarat că ei sărbătoresc pe multimilenarul pămînt românesc ziua ungurilor de pretutindeni, una dintre cele trei sărbători naţionale ale Ungariei. Asemenea manifestări nu au avut loc în România pînă în anul 1990 şi nu au loc în alte ţări europene unde trăiesc etnici unguri, respectiv în Germania, Franţa, Italia, Danemarca, Belgia, Olanda, Austria, Grecia, Bulgaria, Spania şi altele. În S.U.A., unde trăiesc peste 1 milion de americani de origine ungară, aceştia nu au curajul să organizeze manifestaţii publice la care să fluture păduri de steaguri şi drapele ale Ungariei, să pretindă o parte de pămînt american pentru ei, să ceară ca limba ungară să fie limbă oficială, să aibă autonomie culturală şi drepturi colective, să beneficieze de separatism şcolar pe criterii etnice. În S.U.A. se aplică Legea cu fermitate, la fel ca şi în ţările Uniunii Europene, cu excepţia României. În ultimii 20 de ani, cu excepţia localităţilor din Ardeal, în celelalte unităţi administrativ – teritoriale din România unde trăiesc etnici unguri nu s-a sărbătorit ziua de 15 martie, inclusiv în Bucureşti, unde sînt cîteva sute de mii de români de etnie ungară. Doar în Ardeal ungurii sărbătoresc atrocităţile săvîrşite împotriva poporului nostru în timpul Revoluţiei Române de la 1848-1849, condusă de către eroul naţional Avram Iancu, respectiv uciderea a peste 40.000 de români şi distrugerea a 230 de sate româneşti şi a bisericilor ortodoxe. Ungurii din România acţionează, sub conducerea U.D.M.R. şi cu coordonare de la Budapesta, pentru atingerea obiectivului revoluţiei ungare de la 1848 vizînd anexarea Ardealului la Ungaria. Cu ocazia manifestărilor de 15 martie, U.D.M.R. prezintă bilanţul paşilor mărunţi făcuţi în ultimii 20 de ani în fărădelegile îndreptate împotriva Statului Naţional Unitar Român, a limbii române, a comunităţilor româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu scopul obţinerii autonomiei teritoriale a aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi a întregului Ardeal. Preşedinţii României (Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu) şi primii- miniştri, începînd cu Victor Ciorbea, le-au transmis mesaje de felicitare celor din U.D.M.R. pentru acţiunile antiromâneşti. În Ungaria, preşedinţii şi premierii nu i-au felicitat niciodată pe etnicii români de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Numai în ultima lună, U.D.M.R. a reuşit: 1) Să organizeze, la un tîrg de turism din Germania, un stand separat de cel al României, standul aşa- zisului Ţinut Secuiesc. 2) Să utilizeze, prin vice-premierul Marko Bela, limba ungară în corespondenţa oficială de la Guvernul României. Văzînd că nu este sancţionat, preşedintele U.D.M.R. a promis că va continua aceeaşi practică, sfidînd limba română şi Constituţia pe care a jurat să o respecte ca vice-premier şi senator. 3) Să hotărască, prin aleşii locali unguri, că în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş se introduce limba maghiară ca limbă oficială. În Ungaria, locuitorii sînt unguri şi limba oficială este limba ungară. Acest adevăr este confirmat şi de Tratatul dintre România şi Ungaria din anul 1996, adoptat prin Legea nr.113/1996, unde, la art. 25, se precizează că documentul a fost încheiat în limba română şi limba ungară. Deci, nu în limba maghiară, o altă formulare fără acoperire, ca şi aşa-zisul Ţinut Secuiesc, fără secui şi fără limbă secuiască, ci cu unguri şi limbă ungurescă. Unii unguri din Ungaria le zic maghiari la ţiganii lor din România. 4) Să arboreze, ilegal, pe clădirile publice din judeţele Covasna şi Harghita aşa-zisul steag secuiesc, de fapt unguresc. 5) Să susţină public, la Cluj-Napoca, în prezenţa ministrului U.D.M.R-ist al Sănătăţii de la Bucureşti, a subprefectului judeţului Cluj, a primarului Sorin Apostu (P.D.-L.) şi a sute de manifestanţi că “Ţinutul Secuiesc nu e România”, ci, de facto, este Ungaria Mică. 6) Să primească asigurări publice de la ambasadorul Ungariei la Bucureşti că, în foarte scurt timp, Parlamentul României va legaliza autonomia teritorială pe criterii etnice în Ardeal, prin adoptarea Legii privind statutul minorităţilor naţionale, cu susţinerea P.D.-L. şi a parlamentarilor trădători, cumpăraţi cu 30 de arginţi portocalii. Acest proiect de lege al Guvernului Tăriceanu a fost respins de Senat, în anul 2006, prin contribuţia decisivă a senatorilor P.R.M. 7) Să întrerupă, ilegal, activitatea din şcoli şi licee pentru ca elevii unguri să fie încolonaţi de dascăli şi preoţi spre a participa, de 15 martie, la acţiuni antiromâneşti şi antieuropene, vizînd dezmembrarea teritorială a României. Să arboreze şi să scoată, ilegal, de 15 martie, sute de drapele ale Ungariei şi steaguri ale Ungariei Mari şi ale Ungariei Mici. La nici o manifestare organizată de Ungaria şi U.D.M.R. în localităţi din Ardeal nu a fost purtat nici un drapel al României şi nu s-a intonat Imnul de Stat al României. Ministrul de Interne, Vasile Blaga (care are limba maternă ungară şi soţie unguroaică) a declarat că este preocupat de criză şi nu de încălcările de lege făcute de către U.D.M.R. şi aleşii locali la adunarea de la Sfîntu Gheorghe, din 12 martie a.c. Ministrul Turismului, Elena Udrea, a luat poziţia mutului în legătură cu standul ilegal pentru turism, din Germania, al aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Ministrul de Externe al României nu are nici o reacţie la declaraţiile antiromâneşti, din 15 martie a.c., ale ambasadorului Ungariei în ţara noastră. Premierul Emil Boc acceptă, tacit, utilizarea limbii ungare ca limbă oficială de către vice-premierul Marko Bela şi nu decide nimic împotriva aleşilor locali şi funcţionarilor publici unguri care au sfidat Constituţia României şi încalcă legile Statului Român. De 15 martie a.c., primul- ministru Emil Boc nu a auzit, nu a văzut şi a tăcut mîlc în legătură cu manifestările iredentismului unguresc din Ardeal, inclusiv din Municipiul Cluj-Napoca, unde a fost primar. În inima Ardealului, extremiştii unguri au cerut: o universitate de stat ungurească; reinstaurarea stemei din timpul ocupaţiei ungureşti; instalarea de plăcuţe în limba ungară pentru străzi şi pieţe; folosirea limbii ungare în administraţie, sănătate şi justiţie; schimbarea denumirii Străzii Avram Iancu cu Petõfi Sandor şi a Bulevardului 21 Decembrie 1989 cu denumirea Kossuth Lajos; desfiinţarea plăcilor comemorative amplasate de către fostul primar român, adică subsemnatul. Premierul Boc nu a vrut să afle despre manifestările organizate la Cluj-Napoca de către membrii Noii Gărzi Maghiare şi ale Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate, din Ungaria Mare. De 15 martie 2010, clujenii şi românii din toată ţara au realizat ce se poate întîmpla în Municipiul Cluj-Napoca dacă nu este un primar patriot din partea P.R.M. Premierul Boc a uitat că U.D.M.R. i-a dat afară pe reprezentanţii P.D. din Guvernul Tăriceanu şi nici nu sesizează duplicitatea U.D.M.R., care este la guvernare ca organizaţie culturală şi neguvernamentală, dar acţionează contra Programului de guvernare şi, mai ales, împotriva Constituţiei României. Caracteristice liderilor U.D.M.R sînt şiretenia şi linguşirile perfide, cu care au reuşit să-i păcălească şi să-i compromită în ochii românilor pe preşedinţii României, Ion Iliescu (naşul şi susţinătorul U.D.M.R. la guvernare), Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, precum şi pe conducătorii P.D.S.R. (P.S.D.), P.N.L. şi P.D. ( P.D.-L.) care i-au luat la guvernare, oferindu-le pîrghiile pentru a acţiona împotriva României şi a românilor, pentru subminarea Statului Naţional Unitar Român. Liderii U.D.M.R. consideră că Municipiul Bucureşti este personificarea balcanismului celui mai întunecat, unde se duc ca să corupă şi să facă afaceri în stil balcanic. Procurorul general al României, doamna Laura Codruţa Kövesi, nu se autosesizează pentru încălcarea de către extremiştii şi şovinii unguri a Legii siguranţei naţionale.Parlamentul României nu a lucrat de ziua naţională a Ungariei, fiind solidar cu manifestările U.D.M.R. Încălcîndu-se principiul reciprocităţii, de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, în Ungaria nu se întrerupe activitatea Parlamentului şi nici cea din şcoli, nu au loc adunări publice unde să fie intonat numai Imnul României şi să fie arborate sau purtate numai drapele româneşti, nu sînt arborate pancarte pe care să scrie că judeţele pînă la Tisa nu aparţin Ungariei. Preşedintele României are cu totul alte preocupări, iar faţă de acţiunile antiromâneşti, neconstituţionale şi extremiste ale U.D.M.R., nu are nici o reacţie, nici o atitudine publică. Pe alte teme (droguri uşoare, homosexuali, manele etc.), Traian Băsescu s-a pronunţat cu multă “exactitate”. Firesc şi legal, respectîndu-şi jurămîntul depus, preşedintele României, Traian Băsescu, trebuia să acţioneze prompt şi ferm pentru eliminarea U.D.M.R. din Guvernul Boc IV şi pentru scoaterea în afara Legii a acestei organizaţii antiromâneşti. În locul U.D.M. R., P.D.-L. poate coopta la guvernare reprezentanţii Uniunii Vatra Românească, o organizaţie culturală şi patriotică. La şedinţa Consiliului de Coordonare al Uniunii Naţionale Vatra Românească, desfăşurată la Tîrgu Mureş în 13 martie a.c., s-a hotărît afilierea la Forumul Civic al Românilor din Covasna şi Harghita, iar în 20 martie a.c., la Topliţa va începe acţiunea de extindere a susţinerii Forumului de către alte judeţe, primul fiind judeţul Mureş. Marea Adunare a Românilor de la Topliţa, va fi coordonată de către IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei. Este bine că, în sfîrşit, s-au declanşat acţiunile de unire a românilor în faţa noilor provocări ale iredentismului unguresc vizînd realizarea unei insule artificiale pentru viperele ungureşti, a unei enclave etnice în mijlocul României şi, apoi, obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului. Preşedintele Traian Băsescu este invitat şi aşteptat la Topliţa spre a prezenta strategia sa şi a Guvernului României pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş împotriva iredentismului unguresc şi pentru stoparea deznaţionalizării românilor. Mama România trebuie să aibă grijă de toţi fiii ei, mai ales de românii din Covasna, Harghita şi Mureş. Tot la Topliţa, preşedintele României are şansa istorică de a anunţa public şi de a se angaja în realizarea a 4 obiective aşteptate de toţi românii: 1) Organizarea unui Referendum naţional pentru scoaterea în afara Legii a U.D.M.R. şi încetarea mandatului din Parlament, din Guvern, din toate instituţiile publice centrale şi locale al membrilor sau reprezentanţilor U.D.M.R., precum şi stoparea finanţării din Bugetul Statului Român a tuturor O.N.G.- urilor coordonate de U.D.M.R. şi a publicaţiilor în limba ungară din România. 2) Acordarea fondurilor necesare pentru susţinerea financiară a acţiunilor Forumului Civic al Românilor, Uniunii Vatra Românească, Societăţii cultural-patriotice Avram Iancu, Astrei şi pentru presa românească din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. 3) Abrogarea Hotărîrilor de Guvern prin care la peste 1.000 de localităţi din Ardeal s-au atribuit ilegal denumirile din timpul ocupaţiei horthyste. 4) Eliminarea privilegiilor acordate etnicilor unguri din România în ultimii 20 de ani, inclusiv a separatismului şcolar pe criterii etnice. Prin aceste 4 acţiuni va fi înlăturat pericolul unguresc asupra integrităţii teritoriale a României, vor fi apărate vatra strămoşească şi istoria multimilenară a Poporului Român, vor fi ocrotiţi românii în faţa acţiunilor iredentismului unguresc. Dr. GHEORGHE FUNAR, Secretar general al P.R.M., Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
Copyright Tricolorul
o De: vin stirile pe martie 17, 2010 la 8:40 am
Răspunde
209.
Secuii şi ungurii profită de criza şi de somnolenţa politicienilor din Bucale. Dacă vor dori să ne înfigă cuţitul în spate, românii naţionalişti vor avea o replică pe măsură. Vom pune încă o dată opinca unde trebuie. Pe Parlamentul Ungariei, şi mai ales pe gîtul lor. La arme, români!
o
De: Gelu Românu' pe martie 17, 2010 la 11:21 am
Răspunde
210.
IUBESC ROMANIA !
I love Romania! Asta-i brand-ul de tara. Ce-i aia “The Land of Choice”? I love Romania, suna mai bine. Inchipuiti-va pentru o clipa ca sunteti un turist strain, ce vine pentru prima data in Romania si la intrarea in tara va izbeste in fata ochilor, asa din mersul autoturismului, o reclama stradala imensa ce are afisat un astfel de mesaj: IUBESC ROMANIA! IUBESC ROMANIA, pentru cele mai frumoase culori ale drapelului. IUBESC ROMANIA pentru manastirile ce contin picturi exterioare unice in toata lumea. IUBESC ROMANIA, pentru ca avem cele mai frumoase cetati. IUBESC ROMANIA, pentru Transfagarasan. IUBESC ROMANIA, pentru Delta Dunarii unde salasluiesc cateva specii de plante unice in toata lumea. IUBESC ROMANIA, pentru traditiile, obiceiurile si costumele populare. IUBESC ROMANIA, pentru cele mai vechi izvoare istorice ce atesta vechimea civilizatiei noastre. IUBESC ROMANIA, pentru cei mai frumosi oameni din lume. IUBESC ROMANIA, pentru cea mai buna mancare din lume. Habar nu avem cat ar creste potentialul turistic al tarii asteia fara sa ne dam seama, daca am umbla un pic la imagine. Nu trebuie prea mult efort. Avem un ministru al turismului ce habar nu are sa traseze cateva reguli simple de a atrage strainii in Romania. Nu cu taieri de panglici si cu partii de ski se atrag turistii straini. Astea sunt bune doar pentru circuitul intern, dar nu aduc bani multi la bugetul tarii. Banii adevarati vin de la turistii straini. Daca actualul ministru al turismului va sti sa lucreze la imaginea Romaniei in lume, tara asta va fi o mina de aur pentru noi. Imaginea Romaniei poate incepe inca de la intrarea in tara, din vami. I LOVE ROMANIA! simplu si eficient. Anul trecut cand inca se mai putea trece in Basarabia fara viza (intre timp totul a revenit la normal) am facut o scurta calatorie acolo. Capitala tarii, Chisinaul era impanzita de catre cei ce promovau moldovenismul cu banere uriase ce sunau cam asa: IUBESTE-TI LIMBA ; IUBESTE-TI PATRIA . Drapelul ros`- galben – albastru era prezent peste tot. Sincer, mi-a placut trecand peste faptul ca tara era condusa de un regim sinistru. Am plecat din Basarabia cu o parere foarte buna si am fost marcat de ardoarea cu care promotorii moldovenismului incercau sa-i atraga de partea lor pe locuitorii tarii. Cred ca exemplul lor de atunci ar putea prinde foarte bine aici in Romania in promovarea valorilor tarii. IUBESTE-TI TARA ! Ce poate fi mai frumos decat drapelul tarii tale, ce te face sa vibrezi? Ce poate fi mai frumos decat sa vezi la intrarea in fiecare judet al tarii, un baner ce te indeamna sa-ti iubesti tara? Ce poate fi mai frumos decat sa vezi atunci cand intri in Harghita ori Covasna un panou stradal imens cu mesajul : IUBESTE-TI TARA, IUBESTE ROMANIA ! Sublim. Cred ca ungurii ce se dau secui ar emigra pe loc. In actuala situatie economico-financiara in care se afla tara, cred ca afisarea unor astfel de mesaje ar uni romanii si mai mult. Sa ne iubim tara nu e o rusine, sa afisam asta nici atat. Indemnul la patriotism ar lega oamenii din diferite medii sociale. Profesorii in scoli ar putea incerca promovarea unor astfel de mesaje. Ar putea sa-i indrume pe elevi sa-si iubeasca tara. Cand eram elev, si eu am fost indemnat sa-mi iubesc tara, incat dragostea mea pentru Romania mi s-a inoculat in suflet mai rau ca un microb. Din cauza asta sunt bolnav de Romania si nu cred sa existe vreun leac care sa ma vindece. Pentru ca sunt unul din sutele de milioane de persoane care are privilegiul de a se fi nascut aici. E tara mea si-i vad frumusetea dincolo de hotii de buzunare care m-au furat pentru a nu stiu cata oara, dincolo de ştirile abominabile de la ora cinci, dincolo de salbaticia dovedita de romanii iesiti în afara tarii sau de prostituatele romance care polueaza canalele media. Pentru ca vrem nu vrem, avem si de astea, iar daca paharul nu ar fi pe jumatate gol, nu am vedea jumatatea plina. Nu am mai întalni oameni binevoitori care sa-ti zambeasca prin parcuri atunci cand esti la o plimbare, doamne amabile care-ti iarta întarzierile la biblioteca, precupete care depaşesc limita cantarului fara a te taxa în plus, doi batranei în parc tinandu-se de mana ca la prima tinerete, pe vecina de alaturi care se intereseaza de viaţa ta mai mult decat tine, concerte moca, tovarasi ce apar des la televizor si te invata ce-i democratia. Nu ne-ar tresari inimile pe un imn pe care-l putem adapta la conditiile existentiale actuale si care ne aduce aminte de un trecut glorios, iar daca i-am urma indemnurile am putea construi un viitor mai bun. Pentru ca avem toate formele de relief existente si 100% motive sa ne simtim norocosi ca putem numi Romania patria noastra. Pentru ca nu ne mandrim cu piramide sau pantheoane, ci cu un Cimitir Vesel, Sarmisegetuza, Cheile Bicazului, Coloana Infinitului, Casa Poporului, Trei Ierarhi, Cozia, Peles, Scarişoara, Babele şi alte cateva mii de obiective turistice ce nu au fost amintite sau descoperite. Pentru ca asemeni formelor de relief sau construcţiilor, sunt persoane minunate care merita sa fie întalnite si spre fericirea noastra avem o viata intreaga sa ne dam seama ce merita sa pretuim cu adevarat. De aceia, IUBESC ROMANIA !
o
De: IUBESC ROMANIA ! pe martie 17, 2010 la 10:57 pm
Răspunde
211.
http://saccsiv.wordpress.com/2010/03/19/ortodoxia-si-masoneria-ierarhi-masoni/
o
De: un punct de vedere... pe martie 20, 2010 la 12:36 am
Răspunde
212.
România pe cale de dispariţie?!
România nu este condusă, aşa după cum se sugerează, ci este împinsă către dezastru! Noi toţi suntem umiliţi şi folosiţi doar ca masă de manevră pentru îndeplinirea programelor de ocupare economică, geo-strategică şi în consecinţă, vom deveni sclavi pe pământul strămoşesc! Dacă chiar ne-am smintit, ori ne-am pierdut simţirile, să ne remintim ultimele două versuri ale Imnului României: „Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.” Poate că măcar aşa ne vom redeştepta. În condiţiile actuale, credeţi că mai puteţi suporta mult circul pe care ni-l oferă vânzătorii de Neam, deghizaţi în politicieni ? Către ce ne îndreptăm şi până când vom tolera minciuna şi corupţia? Care va fi viitorul copiilor şi al părinţilor noştri, dacă nu facem nimic pentru ca să schimbăm ceva în Ţara aceasta? Nu credeţi că prin pasivitatea pe care o practicăm, suntem complicii acestor neisprăviţi? Ne devastează „paraziţii”! Trebuie să purcedem grabnic la „dezinsecţie”! Pentru aceasta, se impune să luăm atitudine: - fără politicieni (ori înscăunări pe criterii politice) la conducerea instituţiilor de învăţământ şi de cultură, a spitalelor, în Poliţie, Justiţie, administraţie etc.; - verificarea şi pedepsirea exemplară a celor care se fac vinovaţi pentru privatizările frauduloase; - UDMR să devină nonguvernamental şi apoi interzis (În Covasna se pregăteşte demolarea statuii marelui Voievod Mihai Viteazul, situată în Piaţa Centrală din Sfântu Gheorghe. Proclamarea autonomiei autointitulatului “Ţinut Secuiesc”, acţiunile Gărzii Secuieşti, iniţierea Legii Statutului minorităţilor naţionale etc); - respectarea drepturilor angajaţilor prevăzute în Codul Muncii şi în contractele individuale de muncă; - informarea prin mass media, iar nu manipularea şi îndobitocirea „prostimii”; - stoparea programului de discreditare a preoţilor, şi prin aceasta, a stâlpului Neamului – Biserica Ortodoxă Română. Pe de altă parte, Biserica strămoşească să ia atitudine şi să se descotorosească de manevrele politice şi de masonerie; - demiterea Guvernului; - toată clasa politică, de după ’89, să fie judecată şi condamnată pentru trădare de ţară (cu excepţia celor care n-au fost la putere în cei 20 de ani); - românii maghiarizaţi cu forţa, să-şi recapete identitatea românească; - ieşirea României din structurile devastatoare, UE şi NATO; - interzicerea împrumuturilor de la FMI, Banca Mondială şi alte asemenea; - reintroducerea pedepsei cu moartea pentru trădătorii de Neam şi de Ţară; - refacerea economiei şi a agriculturii, pentru ca să muncim la noi acasă, nu pe „plantaţiile” altora. E timpul să ne dezmorţim, să acţionăm şi să nu renunţăm la demnitate. Să ne reamintim duruta spusă a lui Radu Gyr din „Îndemn la luptă”: „Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor. Atunci când inima ta cântă, ce-nseamnă-n luptă-un braţ înfrânt, ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă, când te ridici c-un steag mai sfânt? Înfrânt nu eşti atunci când sângeri şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s, cele mai crâncene înfrângeri sunt renunţările la vis.” Dacă noi nu avem visuri, măcar din respect pentru martirii Neamului să le practicăm. Pentru cei care au înnobilat glia cu sângele lor, pentru a ne lăsa zestrea inestimabilă: ROMÂNIA !!! Nu în cele din urmă, suntem datori faţă de urmaşii noştri să le transmitem moştenire Patria, aşa cum am primit-o – frumoasă, bogată şi… întreagă. Vezi Roşia Montană care este ameninţată de noul Guvern, Emil Boc: Adriean Videanu, desemnat să facă parte din noul guvern Emil Boc, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a declarat vineri, 18 decembrie 2009, că proiectul controversat al exploatării aurifere de la Roşia Montană a fost inclus în programul de guvernare şi ar putea începe cât mai curând posibil cu actualul investitor, Compania canadiană Gabriel Resources. Acest proiect ne va aduce, printre altele, „beneficii” de genul: - utilizarea cianurilor în cadrul acestei exploatări miniere cu risc major pentru mediu, oamenii şi animalele din zonă fiind ameninţaţi deopotrivă de poluarea solului, apei şi aerului; - schimbarea brutală a peisajului şi conformaţiei reliefului din zona Roşia Montana, prin dispariţia unor munţi ce urmează a fi trecuţi prin malaxorul exploatării miniere; - comunitatea locală ar fi silită să îşi părăsească căminele pentru a face loc exploatării miniere; - biodiversitatea şi cele peste 100 de specii de plante şi animale protejate din zonă ar avea un viitor sumbru; - distrugerea sitului arheologic Alburnus Maior care conţine mine romane vechi de circa 2.000 de ani, ce reprezintă un patrimoniu istoric unic în Europa. Noi unde suntem? Ce le vom spune părinţilor noştri atunci când ne vor întreba ce am făcut cu Ţara pe care au slujit-o cu credinţă?
o
De: România pe cale de dispariţie?! pe martie 21, 2010 la 1:58 am
Răspunde
213.
Recuperarea Arhivelor Istorice ale Transilvaniei de la Budapesta, un demers necesar
Multe din misterele Revoluţiei din 1989, abia intuite de unii şi teorii considerate “conspiraţioniste” până acum, s-au adeverit în anul 2009 şi începutul acestui an. Acum, după 20 de ani, putem spune cu siguranţă că generalul Militaru a fost un scelerat însetat de sânge care s-a răzbunat pe foştii colegi care l-au demascat ca fiind agent al KGB. Toate masacrele regizate de acesta erau până acum puse pe seama unor necoordonări ale unităţior militare. Azi ştim că ele au fost făcute intenţionat. Masacrarea trupelor USLA sau masacrul de la Otopeni au stat exclusiv în cârca unui om promovat de la Iliescu, un alt agent al KGB dovedit. De altfel, nu cred că a mai rămas un mister pentru cineva că ultima Revoluţie sângeroasă din blocul comunist a fost controlată de “dizidenţii” din PCR, Iliescu, Brucan şi Măgureanu, în fapt doar nişte agenţi ruşi care erau supravegheaţi şi trecuţi la index de Securitatea lui Ceauşescu. Chiar această semi- persecutare a agenţilor KGB i-a făcut apoi să se justifice şi să se bată cu cărămida “anticeauşim” în piept . Apoi au preluat puterea, şi au trecut încet la devalizarea avuţiilor naţionale. Chiar în aceste zile are loc o campanie inedită: tot la 20 de ani după evenimentele de la Târgu-Mureş, începe să se facă publice adevăratele motive ale conflictului dintre români şi maghiari. Ce era catalogat până acum ca un conflict interetnic apărut din senin, sau iscat de SRI care atunci se forma pe rămăşiţele Securităţii, prinde o total altă formă. Spectacolul provocărilor maghiare din 1990, cu reporteri aduşi din străinătate, cu agenţi secreţi ai AVO, cu o strategie pusă bine la punct de statul maghiar, cu un singur scop: încercarea de reînfiinţare a Regiunii Autonome Maghiare, pe fondul unui stat român cu multe instituţii încă nefuncţionale şi chiar inexistente. Manifestanţi controlaţi prin portavoce de pe acoperişuri, un “pogrom” făcut de românii în număr mult mai mic prezentat Europei doar prin portavocea iredentismului maghiar. Dintr-o dată politica paşilor mărunţi a UDMR are un început şi reprezintă un pericol mult mai apropiat: este doar rezultatul unei încercări eşuate de destructurare a statului român. Iar imaginile cu românul Mihai Cofar izbit în faţă cu o pancartă pe care scria în ungureşte “Vrem universitate în limba maghiară”, nu poate decât să ne arate cât de parşiv şi periculos este demersul de separare a Universităţii Babeş Boylai pe criterii etnice. În acest context, consider că e necesară recuperarea Arhivelor Istorice ale Transilvaniei de la Budapesta, unde se află din 1867. Acest demers nu este doar unul istoric. Este unul vital pentru a putea combate toate tentativele de mistificare identitară la care se dedau reprezentanţii unei etnii inexistente, dar care revendică tot mai vocal un stat în sânul României: secuii. Iar când afirm aceste lucruri mă bazez pe faptul că la recensământul din 2002 s-au declarat doar 583 de secui, prea puţini pentru a putea fi consideraţi o etnie în România! Iar refuzul autorităţilor maghiare de a preda aceste documente statului român ascund, de fapt, refuzul de acceptarea a Tratatului de la Trianon! Ce ascund aceste arhive? documentele care atestă sutele de ani de iobăgie cruntă, de pe moşiile nemeşeşti, recensămintele care au atestat întotdeauna statutul de popor majoritar în Ardeal al românilor, ordinele şi sentinţele prin care se confirmă martirajul lui Gheorghe Doja, Horia, Cloşca, Crişan şi al altor zeci de mii de anonimi. Tot acolo se află şi rapoartele agenţilor aflaţi pe urmele lui Avram Iancu, miile de plângeri ale românilor la “Împăratul”, notele Cancelariei de la Viena privind tratamentul inuman la care grofii unguri i-au supus secole la rând pe plugarii români. Sunt acolo şi rapoartele care atestă uciderea a peste 40.000 de români, în 1848-1849, de către grofii ardeleni, de către aşa-zisele “tribunale de sânge” ale lui Kossuth, inclusiv de către generalii ale căror statui au fost reamplasate recent la Arad, după ce fuseseră demolate de Ion I. C. Brătianu, în 1925. O dramatica istorie a lacrimilor, cum spunea Goga, documente unice ale Evului Mediu, care dezvăluie calvarul poporului român din Transilvania, de la descălecarea maghiară (896), până la Eliberarea şi Unirea din 1918. Nu mai puţin importante sunt filele îngălbenite care atestă contribuţia uriaşă a iobăgimii şi a preoţimii ortodoxe (prin dări anuale nedrepte, insuportabile) la edificarea somptuoaselor palate din Budapesta şi Viena, precum şi actele contabile care vorbesc de marile cantitati de aur extrase din Apuseni şi din Baia Mare. Între cele mai importante documente sunt “Fondurile Ardelene”, în cantitate de 3465 de metri liniari (trei kilometri şi jumătate!), cuprinzând documente din secolele XIII – XVI, dar şi pentru secolele următoare, instituţiile fiind active până la începutul secolului al XX-lea. Mai sunt, de asemenea, arhivele locurilor de adeverire (notariate publice) de la Alba Iulia şi Cluj- Mănăştur, precum şi Arhiva guvernului ardelean (Gubernium Transylvanicum) din perioada austriacă (1690-1872). Tot atât de importanţa este Arhiva Comisariatului provincial suprem, organism militar, precum şi Arhiva Fiscală sau Arhiva Contabilităţii ardelene, Arhiva autorităţilor din perioada 1848-1872. Problema recuperării acestei arhive a fost prezentată parlamentului şi de către deputaţii clujeni Dan Brudaşcu şi Mircia Giurgiu, mai recent. Însă deocamdată fără niciun rezultat. Iar în aceste vremuri, când orice cârpă albastră cu soare şi lună este considerată “drapel”, când se proclamă înfiinţarea unui stat pentru o etnie care nici nu mai există şi când orice discurs al politicienilor UDMR trece de filtrele detectoare de minciuni ale presei româneşti, o reîntoarcere acasă a adevăratei istorii a Transilvaniei este mai mult decât binevenită. Am o bănuială însă că acest lucru nu se va întâmpla uşor… Dacă aceste arhive ar fi fost favorabile tezelor iredentiste şi revizioniste maghiare, le-am fi primit deja, nu-i aşa?
o
De: un punct de vedere... pe martie 21, 2010 la 12:15 pm
Răspunde
214.
EUROPA UNITĂ N-ARE NEVOIE SĂ-ŞI COMPLICE EXISTENŢA CU UN NOU KOSOVO!
Discursul rostit de Tribun la Topliţa Motto: “Maghiarii urlă de dureri închipuite”. (Octavian Goga) Înalt Prea Sfinţia Voastră, să ştiţi că, la Viena, cînd am studiat Istoria, ca “student extraordinar”, am ales limba engleză, pentru că intuiam că va fi limba viitorului şi că, mori de foame cu o altă limbă. Degeaba fac unii maghiari înfierbîntaţi propagandă pentru oficializarea limbii maghiare – dacă nu ştii limba statului în care trăieşti, precum şi o limbă de circulaţie internaţională, ţi se închid toate uşile. S-a vorbit aici de Miron Cristea şi am avut o tresărire a inimii, întrucît el este un personaj foarte drag pentru mine şi pentru familia mea. Nu e un secret pentru nimeni că eu sînt pe jumătate ardelean. Mama era nepoata marelui poet Şt. O. Iosif. Tot a vorbit tînărul Victor Ponta de străbunicul său, iată lanţul generaţiilor! Eu, fiind mai în vîrstă, am un bunic care a evadat din armata austro-ungară, de două ori, şi tot de două ori l-au condamnat la moarte. El a luptat pentru România Mare. Acesta este Doctoratul meu în Istorie, cu o reprezentare a Mîntuitorului nostru Isus Christos, pe coperta cărţii. În numele Lui ne adunăm noi acum. Aşa cum spune El, citez din memorie: “Acolo unde sînt doi oameni care se adună în numele Meu, acolo voi fi şi Eu”. Mîntuitorul e aici, cu noi, de ce? Pentru că prea mult a pătimit acest popor! Prea mult a fost prins, urcat pe Cruce, bătut în cuie, pălmuit, scuipat, batjocorit! I s-a tras cămaşa la sorţi. Fiecare generaţie de români ar trebui să plătească un tribut, de lacrimi şi sînge. Iată de ce românii sînt un popor mesianic. Iată de ce am considerat necesar să spun graficienilor să aşeze pe coperta “Crăţii de Aur” figura atît de luminoasă a Domnului nostru Isus Christos, pe harta României Mari. În această lucrare, la pagina 442, e un capitol despre Miron Cristea, primul Patriarh din Istoria României, născut în 1868, în Topliţa Română. Aproape două pagini scriu despre el. Ceea ce se ştie mai puţin despre el este că, la un proces, care a fost pe la 1893, tînărul Ionel I.C. Brătianu îi spune tînărului preot din Caransebeş, Miron: “Eu voi ajunge primul- ministru al României Mari şi am să te fac Mitropolit Primar, adică Patriarh”. Şi aşa a şi fost. În 1925, cînd s-a schimbat denumirea în Patriarh, Miron Cristea a devenit, cu puteri depline, primul Patriarh al României Mari şi este o glorie deplină pentru oraşul dvs. că a dat României şi Creştinătăţii europene un asemenea gigant. Aş vrea să vă întreb dacă el are statuie aici. Da, există? Dacă ne ajută Dumnezeu, după ce scăpăm cu viaţă de aici, dacă ne daţi drumul, mergem să depunem un buchet de flori. Stimaţi prieteni, dl. Ioan Solomon a vorbit aici de Legea Statutului Minorităţilor. Nu ştiu dacă domnia- sa cunoaşte faptul că, deşi toate demersurile şi memoriile asociaţiilor şi organizaţiilor româneşti au fost evitate de presa centrală, cu mici excepţii – eu le-am publicat integral. Niciodată n-a bătut un român de aici la uşa României Mari să rămînă fără un răspuns. Tot timpul am vibrat la solicitările românilor, pentru că noi ştim ce greu este să începi să te simţi străin în propria ta ţară. Referitor la Legea Statutului Minorităţilor, nu ştiu dacă dl. Solomon e la curent cu această situaţie, dar în Senat, într-o şedinţă fulminantă, din 25 octombrie 2006 – îmi aduc aminte data, pentru că era Ziua Oştirii Române, eliberarea ultimei brazde de pămînt, la Carei – noi am blocat-o, cei de la PRM. Eu şi cu Gheorghe Funar, prezent aici, venerabilul liberal Radu Câmpeanu, poetul şi senatorul PSD Adrian Păunescu, amicul meu de-o viaţă; eu eram la liceu, la Sfîntul Sava, el era student la Filologie, şi ne-am împrietenit la Cenaclul Labiş. Ne-am bătut ca nişte lei atunci, şi n-a trecut acea samavolnicie. Iată proba verităţii, cum se spune în Justiţie: nici unul dintre cei 4 pomeniţi aici, eu, Funar, Radu Câmpeanu, Adrian Păunescu, nu mai e în Parlamentul României! De ce? Poate că au fost trecuţi pe o Listă Neagră. Poate nu trebuiau să mai apere drepturile românilor în Parlament. Poate că aşa trag sforile nişte păpuşari ai Noii Ordini Mondiale, ai aşa-zisei Globalizări, ca românii să se federalizeze. Poate că deranjează o ţară relativ mare în această zonă a Europei. Uitaţi cum a fost sfîşîiată Cehoslovacia. Eu ţin minte că, în anul de foc 1918, atunci s-au constituit şi Cehoslovacia, şi Iugoslavia, şi România. Mare. Numai România a rămas în picioare. Iugoslavia şi Cehoslovacia s-au pulverizat. Am vrut să fac acest recurs la Istorie şi la memorie ca să vedeţi de ce a fost eliminat, prin fraudă, Partidul România Mare din Parlament. Unde s- a dus electoratul naţionalist, în sensul Naţionalismului Luminat? La cine? La UDMR? La ce partid s-a dus acest electorat? El a rămas pe loc. Dar cine îi mai controlează pe cei care fraudează alegerile? Ei sînt ca un arbitru nebun. Ei fluieră, ei fac Regulamentul, ei dau gol cu mîna, ei dau afară portarul ş.a.m.d. Ei au claxonul Puterii, au majoritatea posturilor de Televiziune în mînă. Apropo, transmite vreun post de Televiziune, în direct, această manifestare de suflet a românilor? Dacă transmite, îi mulţumesc din suflet, asta înseamnă că nu a murit sămînţa patriotismului. Este pentru a doua oară, în mai puţin de 6 luni, cînd vin în judeţul Harghita. În toamna anului 2009, am participat la ceremonia de Înălţare la rangul de Arhiepiscop onorific al Covasnei şi Harghitei a Preasfinţiei Sale Ioan Selejan, la care a fost prezent şi Prea Fericitul Părinte Patriarh. Nu ştiu cum se face, dar, unde vine Vadim Tudor, nu mai vine un anumit personaj. Se ascunde prin păduri, prin boscheţi. Dar ce-i fac, Doamne, iartă-mă? Eu îi doresc tot binele din lume, îi doresc sănătate. Totuşi, nu era cazul să participe şi un reprezentant al Puterii centrale? De ce ne-am adunat noi, fraţilor şi surorilor, aici? La o şuetă? Într-adevăr, la zeflemea şi la băşcălie românii sînt campioni mondiali. Dacă s-ar da Premiul Nobel pentru zeflemea şi băşcălie, l-am lua în fiecare an. Dar acum e o manifestare a demnităţii noastre rănite, nu a mîndriei, fiindcă Biblia condamnă mîndria şi trufia. E prea mult pentru o generaţie să moară şi de foame, şi de ruşine. De ce ne-am adunat noi? Să ne vedem unii pe alţii, să ne asigurăm, cum spunea tînărul antevorbitor, că nu sînteţi singuri, şi nu aveţi cum să fiţi singuri, pentru că ne unesc prea multe rădăcini istorice. Apoi, la finalul anului 2009, au venit alegerile prezidenţiale, care, după cum ştiţi, au fost furate ca-n codru. Fiindcă în România, de 20 de ani încoace, totul este permis, din păcate. Democraţia a eşuat în anarhie, iar economia de piaţă a devenit economie de junglă. Mă uit, bunăoară, cu o mare strîngere de inimă la defrişările barbare care au masacrat dealurile şi munţii României în Harghita, dar şi în Covasna. Nicăieri în Europa – şi vă vorbesc ca membru al Comisiei de Politică Externă şi al Comisiei de Cultură din Parlamentul European, unde se vorbeşte cu totul altfel, e un alt standard, parcă sîntem în secolul XXII şi nu-i bagă nimeni în seamă pe agitatorii întîrziaţi, iar noi ne vom bate pentru drepturile românilor – nicăieri în Europa nu s-a mai făcut un asemenea măcel. Ne amintim, cu toţii, de inundaţiile catastrofale de acum cîţiva ani, cînd un pîrîiaş amărît, de-l treceai cu piciorul, şi-a mărit brusc debitul, în cîteva minute, de 200 de ori, şi a făcut 13 victime omeneşti, secerînd şi vieţile a mii de vietăţi. Noi ştim bine cine a stropit cu sîngele verde al pădurilor inima Transilvaniei şi ce averi fabuloase au rezultat din acest măcel repetat. De ce nimeni nu e tras la răspundere? De ce nu se aplică nici o Lege în ţara asta? În curînd, nu se va mai respecta nici Legea Gravitaţiei în ritmul acesta. O să umblăm ca nişte cosmonauţi, cu picioarele în sus şi cu capul în jos, în imponderabilitate. De 20 de ani, în această parte a României se practică o deznaţionalizare inimaginabilă. În 1991, Parlamentul a elaborat şi un Raport, pe care eu l-am botezat Harcov, după numele prescurtate ale celor două judeţe, Harghita şi Covasna. Nu-mi arog nici un drept, dar în copilărie mi-a plăcut rebusul. Am făcut jocuri de cuvinte, calambururi ş.a.m.d.. Nu e ceva foarte important, dar aşa a rămas, Raportul Harcov. Totul s-a limitat la a analiza, a trage un semnal de alarmă şi a cerceta cu lupa declaraţiile viclene ale unor căpetenii udemeriste. Ba că traducerea e greşită, ba că nu înţelegem noi, românii, cum e cu cu subsidiaritatea, cu Tirolul etc. Am trista satisfacţie de a constata că noi am avut dreptate. Pretutindeni în lume, şovinismul şi revizuirea forţată a graniţelor ştiu numai de frică, de impunerea Legii. Era un politician francez, care a contribuit, într-o măsură importantă, la făurirea României Mari, în 1918, 1919 şi 1920, culminînd cu Tratatul de la Trianon, e vorba de Micul Trianon – din curtea Palatului Versailles. Acest om se numea George Clemenceau şi el a rostit un aforism, valabil şi azi: “Democraţia e arta de a te ţine singur în frîu, ca să nu fie nevoie să te ţină alţii”. Aşa şi cu cei care agită spiritele. Potoliţi-vă, fiindcă sînt organe ale Statului, cu Legea Fundamentală în mînă, dar şi organisme internaţionale care nu vor tolera un nou Kosovo aici. Noi ştim ce viscol de lacrimi şi sînge a fost în Balcani pînă de curînd. Europa Unită n-are nevoie să-şi complice existenţa cu un nou Kosovo! Acum 20 de ani, chiar în această zi, de 20 martie, în centrul Municipiului Tg. Mureş, o fiinţă omenească era linşată cu o sălbăticie mai mult decît bestială. Imediat s-a difuzat minciuna că acel om nefericit era un maghiar, călcat, vezi Doamne, în picioare de un român descreierat. Adevărul era, însă, pe dos. Victima era un român, Mihăilă Cofar, iar asasinul era un maghiar. Şi acum, după 20 de ani, se perseverează în această minciună, însă răspunsul nostru e încă foarte palid, aşa cum a fost şi comportamentul unei părţi a clasei politice româneşti înaintea Diktatului de la Viena. Mereu şi mereu alţii sînt mai iuţi de mînă şi mai buni de gură. În 1945, de exemplu, noi am cîştigat Războiul, dar am pierdut Pacea, cu consecinţe incalculabile pentru viitorul României, pe care le simţim şi în prezent. Acum ajungem la o sintagmă des folosită, Interesul Naţional. Poate că cel mai înălţător discurs din Istoria României, după lapidarul “No, Hai!”, al lui Avram Iancu, a fost cel intitulat “Politica Instinctului Naţional”, rostit de Take Ionescu în Parlament, în anul 1915. Interesul Naţional ne cere să nu acceptăm, sub nici o formă, o a doua limbă oficială, fiindcă, automat, România ar deveni stat multinaţional. Foarte mulţi au pe buze această formulă, Interesul Naţional, dar foarte puţini o înţeleg şi încă şi mai puţini o transpun în viaţă. Ceea ce facem noi acum este în Interesul Naţional? Da! Prezenţa, aproape permanentă, a UDMR-ului la guvernarea României este în Interesul Naţional? (Răspuns general, din sală: NU!). Sau, în orice caz, nu este în Interesul Naţional al României, ci, poate, al Ungariei. Şi, aici, ajungem la o altă încălcare flagrantă a Legii. Care e Statutul acestei organizaţii? UDMR-ul e singura formaţiune non- guvernamentală din lume care face parte dintr-un guvern. Luaţi toate dicţionarele, toate anuarele, toate evidenţele – figurează ca organizaţie non-guvernamentală. Cum de e inclusă într-un Guvern? Unde, în lume, s-a mai pomenit aşa ceva? Sau, poate, nu mai ştim noi sensul cuvintelor. Haideţi, atunci, să băgăm în Guvern şi Uniunea Scriitorilor, şi Uniunea Compozitorilor, care sînt, cu adevărat, organizaţii culturale şi de creaţie. Este UDMR-ul partid? Nu, nu e nici partid, fiindcă nu s-a înscris niciodată la Tribunal. Deschid o paranteză, ca să-i dau satisfacţie amicului meu, care ştie cît îl preţuiesc, Înalt Prea Sfinţia Sa Ioan Selejan, căruia i-am spus că noi nu venim să instigăm spiritele. Interesul e să fie pace, să fie concordie. Dacă se depăşeşte o linie roşie, trebuie să fim foarte vigilenţi. Aşadar, de ce nu se înscrie UDMR-ul la Tribunal? Fiindcă nici un Tribunal din ţară n-ar fi acceptat să încalce, pe faţă, Legea de funcţionare a partidelor politice şi, mai ales, Constituţia. O ţară se organizează şi se conduce după legi, altminteri ne întoarcem la epoca peşterilor, a cavernelor. În Statutul şi Programul UDMR se prevede autonomie teritorială. Nici un judecător nu le poate accepta actele. UDMR-ul primeşte o dublă finanţare de la Guvern, şi ca organizaţie culturală, şi ca partid. Pe criza asta, pe foametea asta! Am venit de la Bucureşti pînă aici, în inima Transilvaniei româneşti. Am văzut codrii defrişaţi, o deşertificare ce te poate trimite, în viitor, cu gîndul la Sahara. Şi am văzut şi nişte ţărani amărîţi, atît români, cît şi maghiari, care vindeau cîteva legături amărîte de lobodă, sau de urzici. Cîte parale le pot aduce legăturile alea, în timp ce alţii au făcut sute de milioane de euro? În timp ce unii ne ţineau de vorbă în Parlament sau la televizor, pe ascuns, îşi aplicau programul de maghiarizare şi de epurare a elementului românesc. Iată că nu mai sîntem, aici, un popor, nu mai sîntem nici populaţie, sîntem element deja, sîntem minoritate! Noi ne adunăm aici, enclavizaţi, într-o sală închisă ca o etuvă, iar ei mărşăluiesc, cu steagul Ungariei pe străzile Transilvaniei româneşti. Pînă aici am ajuns? Acum ştim bine ce eforturi penibile face actualul regim politic din Bucureştii noştri fanarioţi. Fiindcă şi Capitala asta a noastră este de vină, întrucît eu, dacă ieşeam preşedinte, şi nu era frauda din anul 2000, mutam Capitala României la Braşov. Aceasta a fost o idee a lui Ionel Brătianu, dar el, murind în 1927, nu a mai avut timp. Înalt Prea Sfinţia Sa îmi face semn s-o scurtez. Vreţi să mai vorbesc? (Sala ovaţionează). Se pretinde că niciodată acest guvern nu va accepta autonomia la Miercurea Ciuc decît în aceeaşi măsură în care există la Caracal. Asta este tot ce ştiţi, domnilor, în materie de politică şi de istorie? Nu vă daţi seama cît de ridicoli sînteţi? Dacă vreţi să vă mai creadă cineva, daţi-l afară, imediat, din Guvernul României, pe provocatorul Cseke Attila, care afişează pancarta cu infamia “Ţinutul Secuiesc nu e în România”. Acest agitator zice că e ministrul Sănătăţii, dar îi îmbolnăveşte de nervi pe români. Nu vă gîndiţi la spectacolul jalnic pe care îl daţi în faţa unui popor întreg? Ce să înţeleagă tînăra generaţie din duplicitatea voastră? Faptul că românii nu sînt capabili să se conducă singuri? Unde scrie că şedinţele de guvern trebuie să se ţină, periodic, la Budapesta? Care este raţiunea logică? De ce nu le ţinem la Sofia, sau la Belgrad, că la Moscova le-am tot ţinut, vreo 15 ani? Doamnelor şi domnilor, se apropie Paştele, cea mai mare Sărbătoare a Creştinătăţii. Ca un semn de concordie, Paştele Ortodox şi Paştele Catolic sînt celebrate, în acest an, în aceeaşi zi, la 4 aprilie. Zi în care, acum 66 ani, aşadar în 4 a 4-a ‘44, (pentru cei preocupaţi de Numerologie, vedeţi ce blestem este în această dată) peste 3.000 de civili nevinovaţi au murit în urma bombardamentelor aviaţiei anglo- americane asupra Bucureştilor. Între timp, rănile războiului s-au cicatrizat, dar, iată, că mai e o rană care ne iese nouă pe nas, Holocaustul dintr-o parte a Transilvaniei, provocat, împotriva evreilor paşnici – pe care i-am apărat şi în Parlamentul European – de trupele horthyste şi hitleriste. Vrăjmaşii nu vor să spună că acea parte a Transilvaniei era sub ocupaţie maghiară. Iar despre Transnistria nu se zice că acea parte a Basarabiei româneşti era sub ocupaţie hitleristă. Din păcate, în loc să ne smerim în post şi rugăciune şi să aducem slavă lui Dumnezeu, ne măcinăm în lupta cu un vrăjmaş perfid, care are o idee fixă: să anuleze Tratatul de la Trianon şi să sfîrtece teritorial România. Din nefericire pentru aceşti făcători de vrăji – fiindcă, Înalt Prea Sfinţia Ta, cred că ştii, dar alţii nu ştiu, asta înseamnă vrăjmaş, făcător de vrăji – şi-au găsit beleaua cu românii adevăraţi, care nu vor să audă nici de regionalizare, nici de federalizare şi, cu atît mai puţin, de autonomie teritorială. Asta e culmea obrăzniciei! Într-o Europă care se îndreaptă spre unificare, nişte bande primitive încearcă marea tulburărilor cu degetul lui Horthy. Noi ştim bine ce avem de făcut! Fireşte, noi plecăm, dar voi rămîneţi aici! Trebuie să trăiţi în pace şi concordie. Aceasta este realitatea. Anul acesta e decisiv pentru existenţa României şi cred că pentru o bună parte a Europei. Uitaţi-vă ce vîlvătăi s-au declanşat la doi paşi de noi, în Grecia, în legendara Grecie, care n-are voie să fie o ţară săracă. Numai turismul îi aduce în jur de 50 de miliarde de euro pe an. Cum de a ajuns ţara acea magnifică în situaţia aceasta? Mi-e teamă să nu ajungem, şi noi, în aceeaşi situaţie. Defilările acestor grofi întîrziaţi în costumaţia lor de operetă, antrenamentele lor paramilitare, de care vorbea şi un distins coleg, şi ţipetele lor guturale nu numai că nu ne sperie, ci ne amuză. Octavian Goga, poetul pătimirii noastre, are o fraza genială: “Maghiarii urlă de dureri închipuite!”. Noi, patrioţii români, nu de provocările horthyste ne temem, ci de politica de factură capitulardă a unora dintre români, care, pentru nişte nenorocite de voturi unguri ungureşti, şi-ar dezgropa şi părinţii din morminte. Merită, domnilor, trădarea asta de ţară? Închei cu Mesajul Partidului România Mare, de frăţie, de concordie cu toate minorităţile care trăiesc pe acest binecuvîntat pămînt, Grădina Maicii Domnului, cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea. Cu o singură rugăminte, ca să nu zic condiţie: toată lumea să respecte Statul Naţional Unitar Român! Nimeni să nu trăiască în iluzia că România este sat fără cîini! N-a murit bărbăţia românească în această ţară. Nu există nici un Ţinut Secuiesc aici, în România! Explicaţii poze: La Monumentul de la Topliţa dedicat lui Nicolae Bălcescu În faţa casei natale a întîiului Patriarh al României Mari, Miron Cristea, alături de Arhiepiscopul Ioan Selejean Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare (Discursul a fost rostit sîmbătă, 20 martie 2010)
Copyright Tricolorul
o
De: vin stirile pe martie 21, 2010 la 11:34 pm
Răspunde
215.
http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=4617&format=html
o
De: vin stirile pe martie 23, 2010 la 10:16 am
Răspunde
216.
UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării până la despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobata forţat in 1812. Lupta de eliberare naţionala a luat amploare in aprilie 1917 odată cu constituirea Partidului National Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc. Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec. Preşedinte al sau a fost ales lon Inculeţ. În condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Tulburările provocate de bolşevici în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse odată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitaţii în Basarabia. Conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti au cerut sprijinul armatei române, care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România iar la 24 ianuarie 1918 Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat în favoarea Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România, dupa cum urmează: din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”
Au votat pentru Unire:
•Nicolae Alexandri •Elena Alistar •Ion Buzdugan •Ilarion Buiuc •Constantin Bivol •Ignaţie Budişteanu •Vasile Bârcă •Nicolae Bosie-Codreanu •Ştefan Botnarciuc •Gheorghe Buruiană •Teodosie Bârcă •Vladimir Bogos •Vladimir Budescu •Alexandru Baltag •Ion Valuţă •Nicolae Grosu •Vasile Gafencu •Simeon Galiţchi •Vasile Ghenţul •Andrei Găină •Alexandru Groapă •Dimitrie Dragomir •Felix Dudchievicz •Dimitrie Dron •Boris Epure •Pantelimon Erhan •Vitalie Zubac •Ion Ignatiuc •Ion Inculeţ •Teofil Ioncu •Anton Crihan •Ion Creangă •Afanasie Chiriac •Dimitrie Cărăuş •Ion Corduneanu •Grigorie Cazacliu •Anton Caraiman •Pavel Cocarlă •Ion T. Costin •Vladimir Ciorescu •Grigorie Cazacliu •Vladimir Cazacliu •Vasile Lascu •Nicolae Mămăligă •Mihail Minciună •Anatolie Moraru •Alexandru Moraru •Dimitrie Marţa •Gheorghe Mare •Mihail Maculeţchi •Dimitrie Marghitan •Teodor Neaga •Gheorghe Năstas •Constantin Oşoian •Gherman Pîntea •Vasile Mândrescu •Ion Pelivan •Efimie Palii •Ion Pascăluţă •Petru Picior-Mare •Elefterie Siniclie •Nicolae Suruceanu •Timofte Silitari •Chiril Sberea •Nicolae Sacară •Andrei Scobioală •Chiril Spinei •Gheorghe Stavro •Teodor Suruceanu •Gheorghe Tudor •Ion Tudose •Grigore Turcuman •Teodor Uncu •Pantelimon Halippa •Teodor Herţa •Leonida Ţurcan •Vasile Ţanţu •Nicolae Cernăuţeanu •Nicolae Ciornei •Vasile Cijevschi •Vasile Cerescu •Nicolae Cernof •Nicolae Soltuz •Constantin Stere •Zamfir Munteanu •Iacov Sucevan
S-au opus Unirii: Ştefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainean) şi Mihail Starenski (ucrainean). În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleşi 90 de deputaţi şi 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceştia au votat, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, ratificarea Actelui Unirii aprobat de Sfatul Ţării. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.
o
De: UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA pe martie 25, 2010 la 1:19 am
Răspunde
217.
http://www.basarabia91.net/2010/03/romania-mare-si-lupta-pentru-putere-in.html
o
De: UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA pe martie 26, 2010 la 11:04 pm
Răspunde
218.
România capitalistă – o ţară care se sufocă
România văzută din avion pare mai degrabă un imens parc neîngrijit. Odinioară, ea era o ţară eminamente agrară, subdezvoltată. Comuniştii au transformat-o într-o ţară industrial-agrară în curs de dezvoltare. Restauraţia burghezo-moşierească a dat şi timpul peste cap, trăgînd România îndărăt cu cel puţin un secol. Dacă pe vremea comuniştilor se vedea din avion cum lucrau miile de întreprinderi, astăzi nu mai există aproape deloc industrie. Din miile de mărci româneşti nu au mai rămas nici măcar 5-6. Şi acelea cu cîntec.
Dacia, de exemplu, s-a păstrat ca firmă, dar nu mai este proprietatea noastră, ci a Regiei Renault. Bine măcar că produce şi asigură locuri de muncă şi automobile la standardele zilei, pentru că 90% din fostele unităţi au fost, efectiv, spulberate. Ei, şi dacă industria s-a dus de rîpă, te-ai aştepta ca ţara noastră să devină raiul ecologiştilor. Însă nu e aşa. Speculatorii din domeniul imobiliarelor au făcut ei ce au făcut şi, măsluind retrocedările, au dat năvală pe toate domeniile publice, distrugînd parcurile, în general zonele de agrement. Pînă şi terenurile din Băneasa aparţinînd Institutului Agronomic au fost şmecherite, chiar dacă ele fuseseră dania lui Carol I şi nu puteau fi atinse de păguboasele restituiri. Mafia a pus întîi ochii, după care a pus mîna pe terenurile cu pricina. Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu parcurile din Herăstrău, Floreasca, Tei etc. Unde este un spaţiu cît de cît pretabil la orice fel de construcţii- rechinii imobiliari se şi înfig cu buldozerele lor. Bineînţeles, în complicitate cu Primăriile, cu Guvernul, cu partidele de la Putere. Nimănui nu îi trece prin cap că oraşele fără parcuri devin încet- încet cuptoare de gazare în care vor trebui să locuiască şi demolatorii înşişi la un moment dat. Ce să mai vorbim de păduri, de perdelele de protecţie, de irigaţii, lacuri de acumulare? Toate se duc din domeniul public în cel privat, cu perspectiva sumbră de a fi distruse ori supuse degradării, în timp, din cauza paraginei. Aşa-zisa descentralizare va adînci şi mai mult criza. O să ne trezim cu şosele, păduri şi străzi închise – “Proprietate privată – Accesul interzis”. Nu o să mai poţi bea apă dintr-un izvor de munte, nu o să poţi trage o scaldă în cine ştie ce baltă sau apă curgătoare din aceleaşi pricini de “sfîntă proprietate”. Dispariţia domeniului public este un dezastru pentru care ţara şi cetăţenii ei vor plăti un preţ catastrofal în anii ce vor veni. Dar cine se mai gîndeşte la ziua de mîine? Cine îşi mai aduce aminte că toate realizările de seamă ale popoarelor se datorează statelor centralizate şi conduse pe baza voinţei majoritare?…
Copyright Tricolorul
o
De: vin ştirile... pe martie 31, 2010 la 1:52 am
Răspunde
219.
http://diasporaonline.ro/2010/no-basescu-day/
o
De: Miscarea Violet pe aprilie 2, 2010 la 5:02 pm
Răspunde
220.
http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=9686:guvernul- mondial-si-organizatiile-masonice-nu-sunt-atat-de-puternice-si-inteligente-cum-exagereaza- unii&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7
o
De: un punct de vedere... pe aprilie 5, 2010 la 11:58 pm
Răspunde
221.
http://www.napocanews.ro/2010/04/nevoia-ortodoxa-de-sfintenie.html#comments
o
De: un punct de vedere... pe aprilie 6, 2010 la 10:23 am
Răspunde 222.
http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10122:trdtoriul-de-la- cotroceni&catid=15:editorial&Itemid=19
o
De: un punct de vedere... pe aprilie 6, 2010 la 8:07 pm
Răspunde
223.
Orgoliul romanesc se revolta pe Internet, hackeri romani au atacat site-ul cotidianului Le Monde http://www.hotnews.ro/stiri-international-7153291-courrier-international-orgoliul-romanesc-revolta- internet-hackeri-romani-atacat-site-cotidianului-monde.htm
o
De: vulcanic pe aprilie 22, 2010 la 9:40 am
Răspunde
224.
Din tot ce s-a vehiculat în mass-media, mai pe faţă , mai printre rânduri, deşi la început nici nu am vrut să cred că este posibil, se pare că se adevereşte : EUROPA doreşte şi şi-a arogat dreptul să decidă ca ROMÂNIA să devină o ţară a ţiganilor. Toate demersurile UE converg către aşa ceva, iar oficialii noştri, mai din umilinţă, mai mânjiţi cu sume consistente, închid ochii la toată aceasta murdărie. Ce nu au vrut sau din imbecilitate nu au luat în calcul, este faptul că românii, în ciuda faptului că sunt mult prea răbdători, atunci când se supără devin sute de mii de “BUTE” şi nici de inteligenţă peste media europenilor nu duc lipsă. Totul este ca supărarea să atingă pragul de fierbere. Avertismentul civilizat pe care trebuie să-l dăm este : ” Nu vă jucaţi cu mămăliga românească ! O să vă ardă ! “
o
De: Un român pe aprilie 22, 2010 la 7:38 pm
Răspunde
225.
ASTA-I CULMEA!… *Culmea somnului:să visezi că dormi. *Culmea mizeriei: să aibă purecii păduchi. *Culmea stomatologiei:să plombezi dinţii unei greble. *Culmea pescuitului: să pui scrum de ţigară în ac şi să prinzi peşte afumat. *Culmea zgârceniei: să-ţi pui ceasul cu trei ore în urma, ca să faci economie de timp. *Culmea electricitatii:să gâdili becul şi să râdă cei de la centrală. *Culmea ceasului deşteptător: să sune ocupat… *Culmea matematicii 1: să fi singur şi să te simţi în plus. *Culmea matematicii 2:să extragi rădăcina pătrată dintr-un copac. *Culmea prostiei: să faci pe prostu’ şi să rămâi aşa. *Culmea auzului: să-i şopteşti unui ac la ureche. *Culmea atletismului: să alergi de unul singur şi să ieşi pe locul 2. *Culmea fotbalului: când deschizi uşa frigiderului,să strigi cât poţi de tare ”Goooool!!!!” *Culmea croitoriei: să întorci pe dos costumul lui Adam. *Culmea agronomiei: să faci să înflorească un boboc de raţă. *Culmea dresajului: să îmblânzeşti fiare vechi.
o
De: ASTA-I CULMEA!... pe aprilie 26, 2010 la 10:00 am
Răspunde
226.
http://www.scribd.com/doc/2024305/Ovidiu-Dragos-ArgeseanuAtacul-PSI
o
De: de studiat... pe mai 1, 2010 la 6:09 pm
Răspunde
227.
Citate mereu actuale - Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet. (Mark Twain) - Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr- o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner. (Winston Churchill) - Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai. (Gordon Liddy) - Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina. (James Bovard) - Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace. (Douglas Casey) - Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora. (Frederic Bastiat) - Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit! (P.J. O’Rourke) - In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora. (Voltaire) - Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune. (Mark Twain (1866)) - Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul. (Necunoscut) - Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei. (Winston Churchill) - De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca. (Edward Langley) - Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi. (Thomas Jefferson)
o
De: vulcanic pe mai 13, 2010 la 9:15 am
Răspunde
228.
Seful FMI: Noi am propus Romaniei sa impoziteze mai mult bogatii, insa guvernul s-a opus http://www.zf.ro/eveniment/seful-fmi-noi-am-propus-romaniei-sa-impoziteze-mai-mult-bogatii-insa- guvernul-s-a-opus-6143553
o
De: vulcanic pe mai 21, 2010 la 2:16 pm
Răspunde
229.
Traian Băsescu este ofiţer activ al Serviciilor Secrete. Ţapule, de ce behăi aşa tîrziu? http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=5884&format=html
o
De: vulcanic pe mai 22, 2010 la 9:28 am
Răspunde
230. http://www.jurnalul.ro/stire-observator/protestul-noii-drepte-in-capitala-desfasurat-fara-incidente- 544475.html
o
De: noua dreapta pe mai 22, 2010 la 9:27 pm
Răspunde
231.
Stiglitz: Masurile de austeritate, calea sigura catre dezastru Europa se va indrepta spre un dezastru daca insista pe masurile de austritate, considera Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie in 2001, fost consilier economic al presedintelui Bill Clinton si fost economist sef al Bancii Mondiale. http://www.zf.ro/business-international/stiglitz-masurile-de-austeritate-calea-sigura-catre-dezastru- 6157811
o
De: vulcanic pe mai 23, 2010 la 4:11 pm
Răspunde
232.
Vremuri tulburi…
Trăim vremuri foarte tulburi în care o “picătură” ca aceea a FMI cu impozitul progresiv pe averile bogaţilor, ne face şi mai iritaţi pe acesti guvernanţi, un “gaz pe foc” s-ar putea spune. Dar această explicaţie a FMI îşi are o justificare multiplă, atât în sensul presupusei nevinovătii a FMI pentru starea dezastruoasă a economiei şi finanţelor româneşti dar şi pentru a arăta cu degetul spre cineva care, deşi vinovat pentru starea actuală, trebuie să plătească pentru toţi cei care s-au perindat în cei 20 de ani de perpetuă tranziţie. Oare nu este şi o motivaţie politică partizană în afirmaţiile şefului FMI ? Cine este atent la afirmaţiile celor din aşa-zisa opoziţie parlamentară dar şi a unor lideri de confederaţii sindicale poate observa o anume congruenţă a scopurilor acestora iar acuzaţiile de politizare a preconizatelor mişcări sindicale şi a grevei generale de către “opoziţie” , venite din partea portocaliilor sunt corecte chiar dacă afirmaţiile pupinbăseştilor sunt vecine cu paranoia. Cei din urmă doresc manipularea masselor de oameni ce lucrează în sectorul privat împotriva bugetarilor şi pensionarilor folosind aceleaşi clişee propagandistice zise “de dreapta”, presupus “anticomuniste”, în care cei care îi sprijină pe bugetari ar fi vinovaţi de starea precară a economiei româneşti, “uitând” faptul că în perioada 2004- 2009 numărul celor din sectorul bugetar a crescut de la peste 900.000 la cca. 1.360.000,în această ultimă cifră intrând şi clientela administrativ-funcţionărească aservită actualei puteri. În loc să-i înlăture din acest sector pe acoliţii lor, portocalii vor să lovească în special în dascăli şi medici, învăţământul şi sănătatea fiind ţintele predilecte de oprobiu public a manipulărilor propagandistice venite din partea presei pro-Băsescu. Ieşind din acest segment al realităţii actuale româneşti pe care am arătat-o destul de simplu, trebuie să vedem ansamblul destul de complicat al crizei mondiale în care este prinsă ca într-un cleşte şi România, aflată, fără să vrea, în mâinile oligarhiei financiare multinaţionale care îşi are pionii săi bine înfipţi în ţară – cozile de topor parvenite timp de două decenii prin dezindustrializarea şi jefuirea României, aflate în toate poziţiile-cheie din societate. E banal ce afirm dar totuşi repet: TOŢI cei care au condus ţara noastră în ultimii 20 de ani, fără excepţie, sunt vinovaţi de prăbuşirea noastră economico-financiară şi de precaritatea social-morală fără precedent care pune în pericol nu numai statul român dar şi o eventuală şi mult-dorită renaştere naţională românească. Clasa politico-financiară actuală – tagma jefuitorilor – TREBUIE extirpată imediat şi fără milă dar rămâne o întrebare: EXISTĂ ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ ACEA FORŢĂ UMANĂ EDUCATĂ ÎN SPIRIT CIVIC-NAŢIONAL ŞI CU ASCENDENŢĂ SPIRITUALĂ ADECVATĂ CARE SĂ ÎNFĂPTUIASCĂ RENAŞTEREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ŞI ROMÂNILOR ?
o
De: Haiducul veacului XXI pe mai 24, 2010 la 9:30 pm
Răspunde
233.
http://www.adevarul.ro/financiar/FMI_s- a_obisnuit_cu_ideea_de_reducere_a_pensiilor_si_a_salariilor_0_268173350.html
o
De: vin stirile... pe mai 25, 2010 la 11:12 am
Răspunde
234.
Încă o stea de marcă a teatrului şi filmului românesc ne părăseşte…
http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-7322587-video-arhiva-murit-actorul-jean-constantin.htm
o
De: vin stirile... pe mai 26, 2010 la 4:59 pm
Răspunde
235.
A încetat din viaţă actorul Jean Constantin
Născut la Techirghiol, pe 21 august 1928, Jean Constantin a jucat în peste 50 de filme. De la producţii istorice la film de război şi comedii romantice, acest veteran al scenei şi al marelui ecran i-a avut drept parteneri de cursă lungă pe la fel de iubiţii săi colegi Florin Piersic, Emanoil Petruţ, Gh. Dinică, Toma Caragiu, Marga Barbu, Ion Besoiu, Draga Olteanu-Matei. Alături de aceasta din urmă s-a aflat, anul acesta, pe afişul spectacolului “Frumosul de la Marea Neagră”, gîndit să marcheze 55 de ani de carieră pentru Jean Constantin. În loc să rămînă cu amintirea hohotelor de rîs din spectacolul festiv, admiratorii se pregătesc acum să-l conducă pe ultimul drum. Jean Constantin şi-a făcut debutul pe scenă în 1957, la Teatrul de Stat “Fantasio” din Constanţa. A urmat o lungă carieră artistică, împărţită între întîlnirile directe cu publicul, în reprezentaţiile de teatru, şi munca pe platourile de filmare. Celebru pentru rolul Ismail din serialul TV “Toate pînzele sus”, dar şi pentru partituri precum Patraulea (în “Brigada Diverse”), Limbă (din “Revanşa”, “Duelul” şi “Supravieţuitorul”). A fost preferatul marelui prozator Eugen Barbu – între altele, în filmele “Drumul oaselor” şi “Haiducii lui Şapte cai” – şi al regizorului Sergiu Nicolaescu. Deşi s-a afirmat în comedie, în 2006, regizorul Cătălin Mitulescu l-a distribuit în rolul Nea Florică, pentru pelicula sa “Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii”. A fost cea mai recentă demonstraţie de dramatism discret şi emoţionant a actorului. Jean Constantin a fost laureat al Premiilor revistei “Săptămîna” şi ale Fundaţiei “România Mare” (în anul 2003). Dumnezeu să-l odihnească.
Copyright Tricolorul
o
De: vin stirile... pe mai 26, 2010 la 11:24 pm
Răspunde
236.
România: fără ipocrizie, dar cu speranţă!
Există mai multe feluri de a guverna. Statele se împart în câteva categorii distincte. În funcţie de ideologie şi tradiţie, conducătorii ţărilor adoptă unul dintre următoarele modele: 1. Statul democratic. În acest caz funcţionărimea ierahizată pe competenţe asigură comunicarea dintre interesele instituţiilor statului şi realităţile economie de piaţă. (Ţările nordice, Olanda, Anglia…) 2. Statul poliţienesc. Aici autorităţile prezintă legile indispensabile care trebuie respectate în interes naţional si oprimă fără nici o nuanţă sau negociere orice abatere de la program. (Statele Unite. Rusia, Israel, China…) 3. Statul manipulator. Este format din oligarhii mafiote. Autorităţile sunt corupte de la A la Z, si beneficiind de atributele pluralismului se ascund în partide politice, manipulează populaţiile prin diferite mijloace pentru a le obţine votul.Odată ajunşi la putere aceşti şobolani vor negocia între ei o îmbogăţire rapidă din fondurile ţării, doar a unei găşti clientelare. (România, Italia, Grecia) 4. Statul magician. Instituţii discrete, prezenţe politice vagi, guvernare prin programe, dar care asigură ordine, disciplină, coerenţă, solidaritate, performanţă. (Elveţia, Germania) Ce putem face noi, cei care dorim ca şi ţara noastră să fie strict ierarhizată pe criterii meritocratice? Este mai mult decât evident că “Omul sfinţeşte locul”. Putem începe prin a ne scutura de naivitate. În 20 de ani de “democraţie originală” cum o definise Iliescu în zorii anilor ’90, avem dovada certă că suntem coordonaţi de niste manipulatori, nişte mincinoşi care nu au făcut nimic pentru bunăstarea, propăşirea spirituală şi materială a populaţiei căreia i-a cerşit sau furat votul în toate alegerile din 1990 până azi! Ba mai mult, printre politicienii tuturor partidelor se află trădători de neam şi ţară care au devalizat economia, au înstrăinat rezervele strategice, să nu uităm scandalurile Petrom-OMV; Sterling, au secătuit fondurile populaţiei prin proiectarea si protejarea unor fonduri fantomă de investiţii, au ruinat bănci (Dacia Felix, Bancorex. Banca Religiilor etc). Nici unul dintre aceşti lideri mai mult sau mai putin charismatici nu au gândit înainte pentru ţară şi apoi pentru sine, ci în derularea celui mai josnic egoism, aceşti negustori de suflete au îngenunchiat potenţialul teribil al României pe treizeci de arginţi! Avem un potential uriaş, suntem plasaţi geo-strategic între Orient si Occident, suntem depozitarii celor mai vechi dovezi de civilizatie, Hamangia, Cucuteni (15.000 ani), am influenţat valorile umanităţii în toate domeniile din care amintesc: medicina-Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei; aerodinamica -Henry Coandă, inventatorul motorului cu reacţie; în 1827, Petrică Poenaru inventează stiloul; Victor Babeş scrie primul tratat de bacterologie din lume; Alexandru Ciurcu inventează prima ambarcaţiune cu reacţie în 1886; Emil Racoviţă devine părintele biospeologiei, în 1904; un an mai târziu, Augustin Maior inventează telefonia multiplă; tot noi am dat primul inginer femeie din lume în persoana doamnei Eliza Leonida Zamfirescu şi desigur lista se poate întinde pe multe pagini, să-i mai amintim doar pe Traian Vuia, inventatorul pneurilor la terenul de aterizare al avioanelor, să ne mutăm putin în sfera artelor şi a filosofiei amintindu-ne de Lucian Blaga, şi de minunata sa „Trilogie a Cunoaşterii”, de Mircea Eliade, cu a sa ultracuprinzătoare „Istorie a credinţelor şi ideilor religioase”, de Eugen Ionescu, părintele teatrului absurd; şamd. Avem disperata nevoie de reformă şi modernizare! Când ne vom scutura de răpciuga si noroi vom renaste ca armăsarul din basmele noastre şi vom deveni chiar inorogi ţinând cont de inima noastră în care, uneori locuieste Hristos, singurul Împărat al Umanităţii!
o
De: Un român pe iunie 1, 2010 la 8:47 am
Răspunde
237.
http://gardaveche.wordpress.com/2010/05/30/despre-nazismcomunism-si-masonerie/
o
De: un punct de vedere... pe iunie 2, 2010 la 7:34 pm
Răspunde
238.
http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?id=1183
o
De: un punct de vedere... pe iunie 10, 2010 la 11:50 am
Răspunde
239.
http://www.dacia.org/mag-2010-63.pdf o
De: de studiat... pe iunie 12, 2010 la 1:20 am
Răspunde
240.
Grigore Leşe – lecţii http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7420586-grigore-lese-lumea-din-care-vin-exista-fost-odata- lumea-voastra-sau-bunicilor-vostri.htm
o
De: vulcanic pe iunie 14, 2010 la 12:14 pm
Răspunde
241.
15 iunie 1889 – 15 iunie 2010
Am vîrsta christică, sfîrşit de secol mă soarbe golul vremii înapoi e viaţa mea cenuşăreasa morţii ţinută-n dreptul peşterii de voi Învăţ să gust din toate, să mă mistui cu ode-n metru antic mă-nfăşor în părul meu a prins să înflorească un liliac albit de-atîta dor
Port tragedia pinilor de munte sub care doarme un convoi de orbi tu, daimon rău, mîndria mea nebună în ce prăpastii de gheţari mă sorbi? La urma urmei, ce frumoasă-i lupta chiar dacă-i strîmbă uneori, şi grea chiar dacă mori cu dreptul tău în braţe chiar dacă ei şi-atunci te-or profana
Aşa precum e scris, să se întîmple! s-or împlini scripturile în veac eu ştiu că n-am greşit în faţa ţării chiar dacă astăzi mă siliţi să tac Îmi pregătiţi de-acum o moarte lentă aţi mai făcut-o şi cu alţii, ştiu imperiul infiltrat ca igrasia îşi cere jertfă cîte-un spirit viu Şi s-ar putea cîndva să mă răpuneţi deşi va fi destul de greu, vă jur eu am în spate mînăstiri şi codri şi siglele romane împrejur Am în pămînt un neam de oseminte şi altul sus, la fel de numeros în cleştele acesta cine intră e sfărîmat năpraznic, os cu os
Nu vă jucaţi cu pămîntenii ţării sînt buni şi blînzi, dar nu mizaţi prea mult destule patimi ne-au rănit mîndria şi ne-au spurcat lăcaşele de cult Prea mulţi ne spulberară în copite pămîntul ca un mire fermecat şi aurul l-au ruginit cu sînge şi pîntecul fecund l-au ulcerat
Lăsaţi această ţară să rodească să-şi coacă pîinea, vinul să şi-l bea să-şi crească pruncii fără de prihană şi viitorul cum şi-l ştie ea Nu scuturaţi voi roua de sub mierle nu veştejiţi făpturile la flori în numele a căror drepturi sacre parlamentaţi şi vă simţiţi datori?
Nu-i cal troian cabala voastră neagră e un poney de bîlci, trăgînd la dric istoria nu are nici o roată nu mai puteţi întoarce, deci, nimic! Mai bine v-aţi întoarce voi acolo de unde luaţi arginţii putreziţi noi stăm din veac la cina cea de taină voi luaţi cîte-o gustare, şi fugiţi
Vă zic o dată pentru totdeauna: nu sîntem colonia nimănui de şerpi şi de căpuşi fanariote sîntem de-acuma pînă-n gît sătui E timpul, cred, să isprăviţi odată cu lenea şi şantajul cunoscut au suferit şi alţii chinuri grele şi-au luat-o de la cap, şi au tăcut
Plecaţi-vă trufia, pune-ţi mîna pe plug şi sapă chiar, că n-o fi foc daţi ascultare spiritului ţării şi-acestor oameni fără de noroc Eu vă blestem prin gura celor simpli crucificaţi pe dealuri şi cîmpii sînt robii muncii şi copiii ţării pe care voi îi vindeţi, zi de zi Ei nu ştiu toţi prea bine ce se-ntîmplă ei trag la jug, nădăjduiesc şi mor în timp ce saltimbancii şi irozii ţes conjuraţii împotriva lor Pe capul vostru şi-al seminţei voastre să cadă veşnic sîngele străbun fiţi blestemaţi pentru aceste crime pe care-aş vrea s-apuc să le răzbun!
CORNELIU VADIM TUDOR (1982)
Copyright Tricolorul
o
De: Eminescu... pe iunie 15, 2010 la 9:10 pm
Răspunde
242.
Un punct de vedere
Adevărul istoric a fost ascuns sau falsificat, de regulă, timp de mai multe zeci de ani ori sute de ani şi chiar mai multe milenii. Abia la începutul Mileniului III după Christos, românii încep să afle că sînt urmaşii Poporului Primordial şi că cea mai veche civilizaţie şi cea mai veche scriere din lume au existat pe teritoriul României Mari.
Timp de mai mult de 100 de ani a fost ascuns adevărul în legătură cu boala şi cauzele morţii Poetului şi Geniului Naţional Mihai Eminescu, la numai 39 de ani. Cei din acelaşi neam cu asasinii lui Mihai Eminescu au falsificat adevărul în legătură cu moartea lui, apoi nu au permis să fie aflat adevărul, valorificînd la maximum funcţiile de conducere pe care le-au deţinut în regimul comunist, pe care tot ei l-au inventat. După anul 1989, aceiaşi alogeni continuă să acţioneze împotriva operei lui Mihai Eminescu şi împotriva Poporului Român, care a primit peste 1 milion dintre ei, prin dobîndirea cetăţeniei române, numai în ultimii 20 de ani. Acum, românii ştiu că toţi cei care au vorbit şi au scris urît la adresa lui Mihai Eminescu, cei care, fără temei, l-au acuzat de xenofobie şi de antisemitism, cei care l-au pus la zid în ultimii 121 de ani, au aceiaşi etnie cu asasinii Poetului Naţional. Mihai Eminescu a fost incomod pentru centrele antiromâneşti de putere din România şi din străinătate. Pentru a-l lichida pe Eminescu, la început i-a fost înscenată nebunia şi presa a pedalat pe eticheta de nebun, iar apoi l-au internat abuziv în diverse sanatorii de boli psihice unde l-au supus la proceduri diabolice de distrugere biologică, prin administrarea de substanţe chimice nocive, inclusiv injecţii cu mercur, în doze foarte mari, de 4 grame de mercur pe zi. Diagnosticul pus de medicii alogeni a fost inventat, la comandă. Duşmanii Poporului Român l-au discreditat pe Eminescu în ochii opiniei publice şi apoi au trecut la exterminarea sa lentă. Nu întîmplător, soţia unguroaică a lui Ioan Slavici a lansat zvonul că Eminescu a fost nebun. Alţi răspîndaci au susţinut că Eminescu a avut sifilis. Medicii români au constatat că Eminescu nu a fost sifilitic. Duşmanii lui Eminescu, din ţară şi din străinătate, au pus la cale asasinarea sa, stabilindu-i un diagnostic greşit, urmat de injecţii şi frecţii cu mercur, făcute de doctorul Francisc Isack şi alţi medici alogeni. “Tratamentul” a fost intensificat, în perioada februarie-iunie 1889, în timpul spitalizării forţate la Institutul Medical “Caritatea” din Bucureşti. Documentele primare din timpul bolii şi de după moartea lui Eminescu au dispărut din Biblioteca Academiei Române. În mărturiile sale, dr.V.Vineş, care l-a îngrijit în perioada martie – iunie 1889, a menţionat despre Eminescu: “Scria perfect, fără tremurături, fără omisiuni de litere sau cuvinte.”… ” Cînd a intrat în Institut nu manifesta nici un delir.” De reţinut că, în miile de pagini ale operei lui Eminescu nu există nici o contradicţie logică. Cine poate crede că Patriarhul Limbii Române şi Luceafărul Gîndirii Româneşti, cel cu o minte enciclopedică, a fost nebun? Intoxicaţia cu mercur a grăbit sfîrşitul lui Mihai Eminescu. Moartea lui Eminescu a fost, de asemenea, provocată de o lovitură la cap, cu o cărămidă, dată de un nebun autentic în curtea spitalului, în timp ce poetul se plimba pe o alee. Tîrziu, abia în anul 2008, Parlamentul European a interzis tratamentul cu mercur, pentru că este foarte toxic. De reţinut că Eminescu a fost “tratat” cu mercur în mai multe rînduri. În fiecare an, la 15 ianuarie şi 15 iunie, românii din ţară şi cei din străinătate îl omagiază pe Mihai Eminescu, iar la toate monumentele se depun coroane şi jerbe de flori. La mormîntul Poetului Naţional, în Cimitirul Bellu din Bucureşti, în fiecare an, preşedintele P.R.M. şi fruntaşi ai partidului depun o coroană cu panglică Tricoloră. Dar, în majoritatea comunelor şi în multe oraşe şi chiar municipii din România nu există monumente închinate lui Eminescu. Pentru înălţarea acestora, în anul 2006, parlamentarii P.R.M. au înregistrat la Senat o propunere legislativă privind amplasarea unor monumente ale Poetului Naţional Mihai Eminescu. Din costul monumentului, urma ca 50% să se suporte de Guvern şi 50% de către Consiliile locale. Urmaşii celor care l-au asasinat pe Eminescu şi cozile lor de topor româneşti au respins propunerea legislativă a P.R.M., neacceptînd să fie înălţate monumente pentru un Geniu al Umanităţii. Cu excepţia parlamentarilor P.R.M. şi a senatorului Adrian Păunescu, toţi senatorii şi deputaţii de la P.D., P.N.L., P.S.D. şi U.D.M.R. au votat împotriva înălţării unor busturi şi statui ale Poetului Naţional. În schimb, cu sprijinul guvernelor de la Bucureşti şi Budapesta, s-au ridicat monumente pentru cei care au ucis români şi evrei în perioada 1849-1849 şi 1940-1944. Mihai Eminescu a fost asasinat şi din cauza scrierilor filozofice şi a convingerilor sale politice publicate în presa vremii, articole ce se potrivesc şi vremurilor de azi, deoarece neprietenii Poporului Român au rămas aceiaşi. Prezentăm doar cîteva exemple: - “Românii nu sînt nicăieri colonişti, venituri, oamenii nimănui; ci pretutindeni unde locuiesc sînt autohtoni, populaţie mai veche decît toţi conlocuitorii lor.” ( în “Curierul de Iaşi”, din 17 noiembrie 1886). - “Legile unui popor, drepturile sale nu pot purcede decît din el însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor” (în “Federaţiunea”, din 22 aprilie 1870). -”Avem, de – o parte, rasa română, cu trecutul ei, identic în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi al celor occidentale, incapabilă de adevăr şi de patriotism” (în “Timpul”, din 29 iulie 1881). -”Rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi” ( în “Timpul”, din 1 aprilie 1881). -”Pentru aceşti onorabili nu este nimic mai important decît căpătuirea înregimentaţilor partidului”. ( în “Timpul”, din 21 iunie 1881). -”Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă” ( în “Timpul”, din 31 august 1878). -”Nu mai există o altă deosebire între oameni, decît cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi cîştigat” (în “Timpul”, din 10 iulie 1881). -”Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cît pentru români, puţin îmi pasă!” (în “Timpul”, din 23 mai 1882). -”Avem de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini” (în “Timpul”, din 20 februarie 1879). -”Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vînd sîngele şi averea unei generaţii” (în “Timpul”, din 18 aprilie 1879). -”Oamenii care au comis crime grave rămîn somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie” (în “Timpul”, din 3 mai 1879). - “Conducătorii “fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sînt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codrii guvernamentali şi parlamentari” (în “Timpul”, din 17 august 1882). -”Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sînt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcînd de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic” (în “Timpul”, din 8 august 1880). - “Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bîrfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai Statului Român” (în “Timpul”, din 15 mai 1879). -”Partidele, la noi, nu sînt partide de principii, ci de interese personale, care, păstrînd numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării” (în “Timpul”, din 23 februarie 1880). -”Aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter” (în “Timpul”, din 24 februarie 1880). -”Acei ce conduc nu sînt decît străini, străini prin origine, prin moravuri, prin educaţie – interesele străinilor dar, şi numai aceste interese, sînt dezideratul «patrioticului guvern»”. (în “Timpul”, din 17 ianuarie 1880). -”Cîrciumile sînt localuri de îndobitocire şi prostituţie sufletească”. (în “Timpul”, din 17 iulie 1879). -”Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia” (în “Opere”, vol.XIII, pag.119). -”De cîte ori vom deschide istoria, vom vedea că statele scad şi mor prin demagogie sau prin despotism” ( în “Opere”, vol.XIII, pag.32). -”Demagogii conduc lumea la distrugerea civilizaţiunii, la haos”. (în “Timpul”, din 9 ianuarie 1879). -”Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, datorie lîngă datorie, pînă ce finanţele României nu vor fi , curînd, decît, o gaură mare” ( în “Opere”, vol.IX, pag.448). -” Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementele ce împiedică redobîndirea echilibrului pierdut şi ca să le combatem cu curaj şi stăruinţă” (în “Timpul”, din 4 ianuarie 1881). -”Elemente străine, îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavînd tradiţii, patrie hotărîtă ori naţionalitate hotărîtă, au pus, totuşi, mîna pe Poporul Român” (în “Timpul”, din 14 noiembrie 1880). -”Străinii superpuşi, fără nici un cuvînt naţiei româneşti o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor” ( în “Opere”, vol.XII, pag.284). -”Am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie”. (în “Timpul”, din 14 noiembrie 1880). -”Aceste spectacol al exclusivei stăpîniri a unei rase – şi decăzute şi abia imigrate – asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacă ţine la demnitatea şi la onoarea lui” (în “Timpul”, din 9 august 1881). -”Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor care au o tradiţie hotărîtă, un trecut hotărît” (în “Timpul”, din 30 iulie 1881). -”A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pămînt care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a Neamului Românesc” (în “Timpul”, 1 aprilie 1881). -”Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească” (în “Timpul”, din 31 iulie 1880). -”Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernămînt” ( în “Opere”, vol.XIII, pag.238). -”A administra înseamnă a privi bunăstarea populaţiunii ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii tale. Să gîndeşti pentru cel ce nu gîndeşte, să pui în cumpănă dările, să le deschizi oamenilor ochii” ( în “Opere”, vol.X, pag.26). -”Sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale, care, la rîndul lor, sînt cauze ale decadenţei economice” (în “Opere”, vol.XII, pag.325). -”Pentru înaintarea în viaţa politică să se ceară sau o mare inteligenţă, sau un mare caracter” ( în “Opere”, vol.XII, pag.135). -”Pentru a conduce un popor şi economia lui trebuie o judecată sănătoasă, cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopul dorit şi, oricare ar fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sînt rele şi de nimic dacă nu echivalează cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor” ( în “Opere”, vol.IX, pag.146). -”Arta omului de stat constă în atitudinea de a alege, într-o stare de lucruri dată, sistemul cel mai suportabil din toate, care să asigure un progres de-o jumătate de secol sau de un secol” ( în “Opere”, vol.XI, pag.377). -”La comună şi la judeţ n-ar trebui să fie vorba de alegei cu caracter politic” (în “Timpul”, din 26 iulie 1880). -”Temeiul unui stat e munca. Bogăţia unui popor stă în muncă, nu în bani” ( în “Opere”, vol.XI, pag.18). -”Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate” ( în “Opere”, vol.X, pag.168). -”Statul român, moştenit de la zeci de generaţii care au luptat şi suferit pentru existenţa lui, formează moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e jucăria şi proprietatea, în exclusivitate, a generaţiei actuale” ( în “Opere”, vol.X, pag.168). -”Sîntem poate singurul popor condamnat a nu face politică momentană, ci pe secole înainte” (în “Timpul”, din 16 decembrie 1879). -”O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme; iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebuie să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului” (în “Timpul”, din 1 iulie 1881). -”Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii”. (în “Timpul”, din 5 decembrie 1882). -”Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos” (în “Timpul”, din 5 februarie 1882). -”Greşalele în politică sînt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei” (în “Timpul”, din 13 februarie 1882). Asemenea judecăţi de valoare, numeroase culegeri de poezii, multe piese de teatru şi basme, mii de articole în presa vremii le-a scris un Geniu al Umanităţii, Poetul Naţional Mihai Eminescu. Opera lui Mihai Eminescu îi contrazice pe urmaşii asasinilor săi, cei care i-au atribuit eticheta de nebun şi l-au lichidat lent, prin injecţii cu mercur. Pentru a fi cunoscuţi cei care au participat la asasinarea Poetului Naţional Mihai Eminescu şi cei care l-au marginalizat, l-au etichetat şi l-au scos din manualele şcolare, este necesar ca eminescologii români să dea publicităţii numele, prenumele (inclusiv cele adevărate) şi etnia lor. Eminescu a fost, este şi va fi Geniul Nostru Românesc. El scria că “istoria omenirii e desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu”. Eminescu visa o Românie Mare, care să-i cuprindă pe toţi fiii ei – şi scria că “temeiul unui stat e munca şi nu legile”, iar “fără iubirea trecutului, nu există iubire de ţară” În ziarul “Timpul”, din 2 noiembrie 1877, Mihai Eminescu scria : “Va veni ziua în care şi pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea faptelor petrecute va sta deschisă şi se va citi atît de lămurit, încît toată doctrina paralogismelor nu va fi în stare să-i întunece înţelesul”. Ziua aceea se apropie! Dr. GHEORGHE FUNAR, Secretar general al P.R.M., Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
Copyright Tricolorul
o
De: Un punct de vedere pe iunie 15, 2010 la 9:12 pm
Răspunde
243. …dacă o idee profund benefică şi spirituală cuprinde massele de oameni, ea generează atunci o undă colosală de energie pozitivă care poate fi însăşi cheia transformării acestui popor…
o
De: Un punct de vedere pe iunie 17, 2010 la 11:00 pm
Răspunde
244.
Globalizarea şi cele “14 puncte” wilsoniene
În toamna anului 1918 se încheie primul război mondial. În scurt timp încep pregătirile pentru Conferinţa de Pace, care avea dificila misiune de încheia un acord de pace între puterile învingătoare şi cele învinse. În rîndul puterilor învingătoare figurează “nume grele” ale democraţiei occidentale: Anglia, Franţa sau SUA (care a ieşit foarte avantajos din război). Deşi printre statele din estul Europei s- au aflat şi ţări care au ieşit învingătoare (exemplul României), la conferinţa de Pace, ele au fost tratate aproape identic cu ţările învinse, suportînd astfel o pace umilitoare.
Conferinţa de Pace a avut loc, după cum şi era de aşteptat, la Paris. Un oraş care, încă de pe la 1789 îşi pierduse din rolul de capitală a francezilor, devenind încetul cu încetul o capitală a Francmasoneriei. Această reuniune, a constituit momentul perfect pentru oculţii ce conduceau ţările învingătoare să impună o pace cît mai avantajoasă în dauna ţărilor central şi est europene.
Încă pe 8 ianuarie 1918, preşedintele american W. Wilson îşi prezintă cele “14 puncte” în faţa Congresului american. Acestea s-au dovedit a fi ceea ce se dorea prin Conferinţa de Pace de la Paris. De remarcat că, toate aceste 14 puncte au fost impuse tuturor statelor ca urmare a Conferinţei, fapt ce denotă larga influenţă de care se bucura încă de pe atunci SUA în rîndul statelor lumii.
Există o foarte mare probabilitate ca aceste 14 puncte să nu fi fost decît un plan de instituire a unei puteri unice pe glob, sau mai bine zis – să fi pus bazele procesului de globalizare care continuă şi astăzi. Astfel, voi încerca să trasez corelaţia dintre textul oficial a celor 14 puncte şi adevăratele intenţii care se ascundeau în spatele lor.
Punctul 1: “Renunţarea la toate tratatele internaţionale secrete şi la diplomaţia secretă.” Prin acest prim punct se dorea concentrarea influenţei relaţiilor diplomatice în mîinile marilor puteri. Rezultă că orice tratat internaţional dintre două state mai mici trebuia să treacă prin cenzura unui drept internaţional, stabilit de marile puteri. Desigur că, la mod declarativ interzicerea tratatelor secrete este benefică. Doar că, în acea epocă era imposibil ca marile puteri să renunţe la tratatele secrete. Astfel, acest punct s-a dovedit a fi, în totalitate ineficient.
Punctul 2: “Libertatea navigaţiei maritime.” Punctul dat lovea direct în interesele economice ale statelor naţionale. Se ştie că, impozitarea navelor care tranzitează apele teritoriale ale unui stat reprezintă o sursă importantă pentru bugetul statelor respective. Liberatarea navigaţiei pe mări ar fi dus la slăbirea economică a unor mari puteri (exemplul Marii Britanii) sau a unor ţări mai mici. În plus, navigaţia liberă pe mări contribuie la progresul companiilor transanţionale (care în marea lor majoritate erau cu capital american sau franţuzesc). Astfel, marile companii petroliere sau industriale, pe lîngă faptul că exploatau la preţuri de nimic resurele naturale ale statelor mici (exemplul petrolului românesc), mai urmau să beneficieze şi de navigaţie liberă pe mări. Punctul 3: “ Îndepărtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice şi restabilirea unor condiţii egale pentru comerţul internaţional între naţiuni.” Prin punctul 3, observăm caracterul vădit globalist al acestui “proiect diplomatic”. Lichidarea hotarelor economice dintre state, nu înseamnă implicit şi “stabilirea unor condiţii egale pentru comerţul internaţional între naţiuni”. Ba, din contra: lichidarea “barierelor” economice dintre state a avut ca efect direct legea jungliei, în care doar cel care e mai puternic supravieţuieşte. Astfel, prin acest punct, marile puteri şi-au mărit influenţa, pe cînd statele mici, au devenit dependente economic de primele.
Punctul 4: “Toate armamentele naţionale vor fi reduse până la ultimul punct compatibil cu securitatea ţării’’ Acesta a fost practic începutul procesului de distrugere a armatelor naţionale. Se ştie că formarea unei armate unice, globale, este visul de aur al masonilor. Deci, implicarea acestora în afacerea sistemului Wersailles-Washington este aproape sigură. Mai mult. Nici chiar SUA nu a respectat această condiţie vredată. Imensele resurele militare ale SUA, s-au rezumat vreodată la “ultimul punct compatibil cu securitatea ţării?”
Punctul 5: “Rezolvarea problemelor coloniale cu respectarea intereselor popoarelor respective”. Cineva l-ar lăuda pe W. Wilson pentru aportul adus la căderea colonialismului şi constituirea statelor libere în Africa şi Asia. Într-adevăr, problema colonială a fost reaminitită prin acest punct, şi s-a contribuit într-o oarecare măsură la emanciparea popoarelor africane (proces ce s-a desfălurat în a două jumătate a secolului XX). Însă, această promisiune a lui Wilson nu a fost altceva decît aceeaşi promisiune la “autodeterminarea popoarelor”, proclamată de Lenin, nimic mai mult. Statele africane pînă astăzi se află sub o ocupaţie economică a puterilor occidentale.
Punctul 6: “Eliberarea teritoriilor ruseşti şi libertatea ruşilor de a-şi rezolva singuri problemele interne şi internaţionale”. Prin acest punct se urmărea atragerea Rusiei spre colaborare cu puterile vestice, în scopul stabilirii unei păci în Europa. Acest lucru, desigur că nu a avut loc niciodată.
Punctul 7: “Belgia trebuie evacuată şi restaurată fără nicio tentativă de limitare a suveranităţii de care ea se bucura împreună cu alte naţiuni libere”. Posibil că în Belgia scăzuse influenţa americană după primul război mondial, lucru de neconceput pentru un asasin economic ca SUA, care, dorea astfel evacuarea acestui stat.
Punctul 8: “Retrocedarea provinciilor Alsacia şi Lorena, Franţei”. În adevăr, aceasta a însemnat restabilirea unui adevăr istoric, deoarece Alsacia şi Lorena sunt vechi pămînturi franceze.
Punctul 9: “Reajustarea frontierelor Italiei în baza principiului autodeterminarii naţionalităţilor”. În principiu, acest punct avea o menire pozitivă, însă trebuie de analizat felul în care a fost pus în practică.
Punctul 10: “Reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminarii naţionalităţilor”. Aceasta a fost semnarea actului de deces al Imperiului Austro-Ungar. Astfel, principiul masonic de distrugere a imperiilor reacţionare a avut succes.
Punctul 11: “Recunoaşterea independenţei României, Serbiei, Muntenegrului”. În aparenţă, un scop nobil. În realitate, numai poporul român ştie cît l-a costat această “independenţă”, deoarece ea “nu a căzut din pod”. Această independenţă ne-a fost recunoscută cu o condiţie: încetăţenirea evreilor. Astfel, pe 26 martie 1923 a are loc votarea noii Constituţii a României, unul dintre cele mai mare acte de trădare naţională din istoria nemului. Prin urmare, numai de independenţă nu ne-am bucurat, fiindcă pe toată durata perioadei interbelice am fost dependenţi din punct de vedere politic şi economic.
Punctul 12: “Celelalte naţionalităţi, care se aflau în acest moment sub dominaţia turcă, vor trebui să le fie asigurate o securitate neîndoielnică vieţii lor şi de posibilitatea neîngrădită de a se dezvolta autonom. Deschiderea strâmtoriilor (Bosfor şi Dardanele) pentru comerţul maritim, liber.” Pe lîngă efectul bombastic al primei părţi a acestui punct, partea a 2-a relevă adevăratele intenţii americane – libera circulaţie în cadrul strîmtorilor Bosfor şi Dardanele. Adică libera lor exploatare. Aceasta este dovada setii de exploatare şi dominaţie care a caracterizat SUA de-a lungul existenţei sale.
Punctul 13: “Acordarea independenţei Poloniei.” Odată cu restabilirea unui adevăr istoric – reîntregirea statului polonez, se lovea la maxim în statul german, care era rupt în două prin “coridorul polonez”, şi pierdea Silezia Superioară.
Punctul 14: “Crearea unei societăţi internaţionale de menţinere a Păcii”. Poate cel mai important dintre punctele lui W. Wilson. Acest punct a constituit baza viitoarei “Societăţi a Naţiunilor”, precursoarea ONU de astăzi. Constituie o primă încercare, parţial reuşită, de creare a unei guvernări mondiale – visul de aur şi rostul existenţei Masoneriei. Fiind cel mai important dintre puncte, acesta relevă adevăratele intenţii ale acestui program american – înceracrea de a forma un suprastat, care să aibă legi universale. O adevărată închisoare a popoarelor.
Prin urmare constatăm că menirea acestor ”14 puncte” nu a fost nici pe departe “asigurarea unei păci durabile între popoare”. Scopurile ei au fost:
- încercarea de a constitui un prim guvern mondial (Societatea Naţiunilor, sau ONU de astăzi).
- stabilirea unui sistem diplomatic internaţional, care să reprezinte interesele marilor puteri.
- libera navigaţie maritimă, lucru care serveşte interesele marilor puteri.
- distrugerea economiilor naţionale prin lichidarea “barierelor” economice dintre marile puteri şi statele mici, în formare.
- distrugerea armatelor naţionale.
- distrugerea definitivă a vechilor imperii din Europa.
- încetăţenirea evreilor în ţările est-europene, nou formate.
- stabilirea hegemoniei economico-militare a SUA în întreaga lume.
Globalizare în toată legea, astfel poate fi caracterizat proiectul lui W.Wilson. Astfel, globalizarea nu este doar o tendinţă care s-a manifestat la răscrucea secolelor XX şi XXI, ci încă de la începutul secolului XX.
o
De: Un punct de vedere pe iunie 23, 2010 la 12:10 am
Răspunde
245.
http://www.listarusinii.ro/
o De: Un punct de vedere pe iunie 23, 2010 la 11:56 pm
Răspunde
246.
Manowar (Eric Adams) vorbeşte în româneşte pe scenă la Bucureşti: http://life.hotnews.ro/stiri- prin_oras-7487122-video-fotogalerie-sonisphere-2010-ziua-1-metal-beast-that-refuses-die.htm
o
De: vulcanic pe iunie 26, 2010 la 3:10 pm
Răspunde
247.
http://acuvio.blogspot.com/
o
De: dant pe iulie 11, 2010 la 6:10 pm
Răspunde