NICOLAE BULAT Judeţul SOROCAi file de istorie Editura ARC Nicolae Bulat JUDEŢUL SOROCA! file de istorie Editura ARC 2000 Coperta: Mihai Bacinschi Lectori: Victor Gherman, Nona Vrabie, Gheorghe Chintă Tehnoredactare computerizată: Marian Motrescu Fotografiile de epocă au fost prezentate de autor. Alte fotografii: Ion Chibzii Nicolae Bulat Editura ARC ISBN 9975-61-139-7 CUPRINS CÎMPIA SOROCII 9 „COSTE, PÎRCĂLAB DE SOROCA..." 10 CETATEA LUI PETRU VODĂ RARES 18 Cercetări 24 TRECUT APĂRUT DIN NEGURA VREMURILOR 26 DIMITRIE CANTEMIR — CELE 240 ZILE DE DOMNIE 50 UN SECOL DE RĂZBOI 61 ŢINUTUL SOROCA 66 TÎRGUL SOROCA — CENTRU COMERCIAL SI ADMINISTRATIV 75 Administraţia Tîrgului Soroca 79 STRUCTURA TERITORIALĂ A TÎRGULUI — OCOLUL, HOTARUL ŞI VATRA 89 Meşteşugurile în Tîrgul Soroca 92 COMERŢ, VAMĂ, MONEDE SI MĂSURI 93 Vama Soroca 98 Monede şi măsuri 101 ORAŞUL SOROCA LA SFÎRSITUL SEC. AL XVIII-LEA - MIJLOCUL SEC. ALXIX-LEA 104 SOROCA SI REFORMELE BURGHEZE DIN PERIOADA ANILOR '60-'70 AI SEC. AL XIX-LEA 110 CLĂDIREA ZEMSTVEI SOROCA 117 VIATA ECONOMICĂ A JUDEŢULUI SOROCA (SF. SEC. AL XIX-LEA - ÎNC. SEC. AL XX-LEA) 120 Proprietatea funciară 123 Industria judeţului Soroca 124 Staţia meteorologică Soroca 125 Apicultura 126 Expoziţia economică şi meşteşugărească din judeţul Soroca 126 Secţia apicultură 127 Creşterea animalelor 127 Pomicultura şi viticultura 127 Maşini agricole 128 Iarmaroace şi bazaruri în judeţul Soroca 128 Operaţia „Ţistarul" 130 Ultimul lup 130 BUJORĂUCA 132 BISERICA 138 MEDICINA 153 Spitalul 158 Medicii Zemstvei Soroca 162 Farmacii 167 ÎNVĂŢĂMÎNTUL ÎN PERIOADA ŢARISTĂ 169 Şcolile parohiale 178 LICEUL DE FETE DIN SOROCA 185 LICEUL TEHNIC-AGRICOL DIN SOROCA 194 CUPRINS ŞCOALA DE COŞURI ŞI MOBILA DIN RĂCHITĂ 204 STAŢIILE DE POŞTĂ ŞI DRUMURILE, TELEGRAFUL 206 CALEA FERATĂ — UN VIS DE 100 DE ANI 212 SOCIETATEA CERCETĂTORILOR VĂII NISTRULUI 215 DIN ISTORIA PRESEI SOROCENE 225 Gazeta Deşteptarea 228 OAMENILOR NOI DE LA OAMENII VECHI 230 6 ORAŞUL ŞI JUDEŢUL SOROCA ÎN PRIMA JUMĂTATE A SEC. AL XX-LEA 237 Populaţia judeţului Soroca 243 Economia 246 învăţămintul 248 Religia 249 Administraţia 249 SOLIDARITATEA — ÎN UNIRE STĂ PUTEREA. Din activitatea corpului didactic Soroca în perioada interbelică 253 Cursurile învăţătoreşti din 1917 -1918 de la Soroca 254 Primul teatru românesc la Soroca 257 Congresul profesorilor de geografie 263 Cursurile de la Soroca ale învăţătorilor din nordul Basarabiei 264 Banca „Progresul" 265 Casa de ajutor reciproc 267 Cooperativa asociaţiei „Lupta" 268 Cooperativele şcolare 269 Căminul învăţătoresc 270 Casa de odihnă din Cîmpulung Moldovenesc 271 Viaţa culturală a Asociaţiei corpului didactic din judeţul Soroca 273 O DULCE AMINTIRE 289 FIGURI SOROCENE .' 295 ÎNTRE BRUN ŞI ROŞU: 28 IUNIE 1940 317 DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI 323 BATALIONUL SPECIAL DE MUNCĂ 217 325 DEPORTĂRILE 328 TĂVĂLUGUL 334 BIBLIOGRAFIE 347 Pentru Valentina, Maxim, Natalia şi Patricia Orlowitz „Omul e curios din fire, adică urmînd o tainică poruncă a naturii, el doreşte să ştie tot ce se poate şti, fiindcă ştiinţa e mai aducătoare de fericire decît neştiinţa. E, deci, porunca firească [...] să cercetăm^să căutăm, să aflăm, să ştim." Dimitrie Cantemir \- Cartea pe care o propunem acum cititorilor nu a fost uşor de scris. E şi firesc — subiectul ei a cerut ani lungi de căutări şi cercetări. Dar toate ar fi fost fără rost dacă nu se găseau inimi care să mă ajute pe parcurs, şi mai ales la editarea ei. De fapt, în aceste timpuri este mai uşor să scrii o carie — aricit de grea ar fi — decît s-o publici. De aceea, doresc să le mulţumesc celor care au contribuit ca visul să devină realitate, iar greutăţile să pară mai uşoare. întîi de toate aş vrea să mulţumesc familiei mele care m-a susţinut în ideea de a scrie această carte pentru toţi cei care iubesc acest pămînt sfînt al Sorocii, pentru cei care vor să-i cunoască trecutul. Urmează dna Patriciu Orlowitz căreia îi datorez enorm de mult pentru sprijinul moral acordat. Le sînt profund recunoscător anelor Vera Ciobanu, Măria Grosu şi Lidia Bobulici, care au fost primele cititoare ale manuscrisului acestei cărţi. Autorul cărţii exprimă sincere mulţumiri următorilor colaboratori ai Centrului Reformelor de Business Privat din Chişinău pentru aportul lor la editarea acestei cărţi: Cornelia Zvezdin, Natalia Gavriliuc, Angela Glavan, Natalia Vinderău, Tatiana Basarab, Aliona Bejenuţă, Veaceslav Buiclî. Mulţumesc şi editorilor care au f acut totul ca să apară la lumina zilei, în toată amploarea ei istorică, o vatră strămoşească — Soroca. în sfîrsit, le mulţumesc tuturor celor care m-au însufleţit si m-au încu- rajat la această faptă de a scrie ceva despre Soroca şi ţinutul ei pentru soroceni şi... pentru toată lumea. Autorul CIMPIA SOROCII Se poate presupune că bunul Dumnezeu a zîmbit din înaltul cerului asupra acestui idilic colţ de lume cu nume drag Cîmpia Soro- cii, blagoslovindu-1 cu coline înverzite, dumbrăvi răcoroase, cîmpii întinse şi mănoase, lunci scăldate în razele soarelui. Cu un talent deosebit redă frumuseţea şi pitorescul acestor me- leaguri înfloritoare cronicarul Miron Costin: „De-abia au trecut Mun- ţii Carpaţi şi de pe coama munţilor înalţi privesc spre pămîntul Moldovei viitoare. Ochiul cuprinde luncile Prutului, în care se oglin- desc cîmpiile curate ce se întind pînă la Nistru, cîmpii întinse, care se arată ca o întindere fumurie sau ca mărime asemenea oceanului. Nistrul cel măreţ... curge printre stînci sculptate natural, ca şi cum ar fi lucrate de mînă de om: e mai frumos ca Nilul... Valurile Nistrului, în umbră, udă maluri cu pereţii sţrînşi şi fluviul poartă război cu Phoe- bus, ca să prindă din razele lui, căci stîncile aplecate îi ascund cerul... Peste tot, cîmpii mănoase, păşuni întinse, care alte pămînturi în lume se pot asemăna cu acestea? Mai departe ei văd şi păduri... şi cînd aplecară ochii, văzură o ţară, cum ar fi o grădină înflorită, cultivată între gardurile ei cu patru laturi. Privind spre răsărit se minunară de aşa ţară cu cîmpii pline de flori asemenea raiului. Dacă zeiţele din fabulele greceşti ar fi aflat de aceste ţinuturi, ar fi venit desigur aici din Olimpul lor". Peste secole vine să întregească tabloul, cu aceeaşi dragoste pen- tru acest colţ de ţară, scriitorul Ion Druţă: „Cîmpia Sorocii... O zare rotundă de horboţică albastră, întinsuri largi, fermecătoare..." „COSTE, PIRCALAB DE SOROCA../ August 1469. Năduşeala verii ce pătrundea peste tot, chiar şi în dumbrăvile răcoroase, de data aceasta aducea ceva nou, necunoscut. Căldura se îmbina cu presimţirile pline de nelinişte ale ţăranilor, în ultimul timp viaţa devenise mai agitată. Veşti triste soseau de peste apa Nistrului. Cîteva caravane de tîrgoveţi, ce ţineau drumul spre Kiev, s-au oprit la vadul Nistrului. Din stepa sălbatică vîntul aducea miros de ars. Nori negri de fum apăreau şi dispăreau în zarea depărtată. Din nou s-a cutremurat stepa sălbatică. Hoarda de Aur a urcat iarăşi în şa, îndreptîndu-şi iureşul năvalnic al cavaleriei spre Europa. Tătarii de peste apa Volgăi, în frunte cu hanul lor, au trecut Niprul orientînd-şi loviturile spre Lituania şi Podolia. Au apărut sub zidurile Cameniţei şi Jiţomirului, semănînd groază, prădînd şi robind mii de oamenii. Litvenii, care nu s-au aşteptat la această invazie şi fiind puţini la număr, nici n-au îndrăznit să le stea în cale. La un moment dat, părea că această urgie va trece pe lîngă Moldova, tulburînd numai apele Niprului şi Bugului... Cavaleria tătară se zbătea între malurile Bugului şi Nistrului, căutînd ieşire spre noi pămînturi. Moldovenii sperau că Nistrul va opri repede acel nour de lăcustă tătară. Sperau... în zadar au încercat să-i oprească sorocenii, barîndu-le calea spre inima ţării. Puhoiul sălbatic s-a rostogolit peste ei, prădînd satele în curmezişul şi în latul cîmpiei, s-au ridicat în lungul Răutului, au răscolit drumurile şi codrii Sorocii, ajungînd pe valea apoi pe culmea Cuboltei. A ajuns Hoarda pînă la o dumbravă care se chema Lipniţi: „în anul 6978 (1470, august în 20, scrie cronica de la Putna) venit-au o mare mulţime de tătari, şi-au biruit Stefan-Voievod la Dumbrava de la Lipniţi, aproape de Nistru..." în acea crîncenă bătălie au pierdut tătarii pe fiul hanului, prins de viu... După bătălia de la Lipnic din 1469, „venit-au şi-au sfinţit hramul prea sfintei născătoare de Dumnezeu de la Putna cu mîna prea-o- sfîntului mitropolit Kir Teoctist şi episcopului Tarasie, fiind de faţă egumenii tuturor mănăstirilor şi întregului cler preoţesc de 64 de inşi. Septembrie în 3, sub arhimandritul loasaf" (Letopiseţul de la Putna). Hoarda tătară a fost zdrobită, dar ameninţările hanului mai pluteau deasupra lui Ştefan cel Mare. Bătîndu-se cu turcii la Vaslui, la Răz- „COSTE, PÎRCAlAB DE SOROCA..." boieni, gîndurile lui erau îndreptate spre hotarul de răsărit al ţării, la acel vad trecut liber de tătari. Cursul de sus al Nistrului era păzit de Cetatea Hotin, partea din jos, de Cetatea Orhei, unde sta singur Cangur şi numai cursul de mijloc al Nistrului, cu cele patru vaduri — Otaci, Soroca, Vadu Ras- 11 cului şi Rîmniţa —, rămînea deschis ca nişte porţi. Numai ridicînd o cetate la Soroca, Ştefan cel Mare şi-ar fi asigurat securitatea dinspre răsărit. Spre deosebire de alte cetăţi, ajunse pînă în zilele noastre cu mari schimbări în construcţie, parţial demolate, înnoite de mai multe ori, actualei cetăţi Soroca i-a fost hărăzită o altă soartă — contemporanii noştri o pot admira aproape în forma ei iniţială, cu toate că stînd pază la vadul Nistrului şi a trecut prin focul multor bătălii, fiind de multe ori asediată de polonezi, cazaci, tătari. Si astăzi zidurile exterioare ale cetăţii păstrează urme de gloanţe şi obuze, iar cele interioare, urme proprii vieţii unei garnizoane militare. Izvoarele documentare scrise conţin informaţii destul de sărăcă- cioase despre originea cetăţii. Primele date veridice despre actuala cetate a Sorocii se conţin în letopiseţul lui Miron Costin.