SAPTAMANA ROSIE Editie (Aproape) Definitiva
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Paul Goma S™ P T™M NA R O£ IE 28 iunie - 3 iulie 1940 sau B A S A R A B I A £ I E V R E I I e s e u edi∞ie (aproape) definitiv¶ - 2 octombrie 2004 Autura Autorului 2004 “Adev¶rul s¶-mi fie singurul idol” Mihail Kog¶lniceanu, Dacia literar¶, I, 1840 PAUL GOMA S™PT™MÂNA RO£IE 3 1. ïntreb¶ri Care s¶ fi fost motivul, pretextul, temeiul - sau/§i cauza - pentru care, din prima zi (22 iunie 1941) a Campaniei antisovie- tice a celui de al Doilea R¶zboi Mondial, “cu neb¶nuit¶ cruzime, românii i-au masacrat din senin pe evrei, atât pe solul na∞ional: Pogromul de la Ia§i, Trenurile Mor∞ii, Basarabia §i Bucovina - cât mai ales în Transnistria”? (teza evreilor) - crim¶ care ar fi “devansat în timp, egalat în cruzime Auschwitzul”?, cum scrie Matatias Carp. Care s¶ fi fost resortul criminal care, dintr-o comunitate ca a noastr¶, dac¶ nu legendar de tolerant¶, atunci sigur: îndelung r¶bd¶toare, a f¶cut s¶ devin¶ în interval de doar un an: 28 iunie 1940-22 iunie 1941 - §i dac¶ numai în o s¶pt¶mân¶: 28 iunie-3 iulie 1940? - “una majoritar, f¶∞i§, feroce antisemit¶, încuviin∞înd m¶surile guvernamentale de per- secutare, de lichidare a evreilor”?- “din senin“, cum sus∞in, de jum¶tate de veac, evreii. Num¶rul victimelor înscris pe monumentul comemorativ de la Coral, Bucure§ti: 400.000. Nu mai multe, nu mai pu∞ine: 400.000. Cine-cum-când a num¶rat mor∞ii? Cum s-a ajuns la aceast¶ cifr¶? £i de ce abia la 1 iulie 199l a fost anun∞at¶? Supravie∞uitorii evrei s¶ o fi aflat abia atunci, la jum¶tate de secol dup¶ r¶zboi? Este posibil a§a ceva? Nu. “Misterul” se va fi aflînd în pr¶bu§irea imperiului sovietic, simbol: Zidului Berlinului. Atunci evreii de pretutindeni au fost cuprin§i de spaima unui Nürnberg II, în care ar fi urmat a fi judeca∞i §i ei co-autori morali §i materiali ai terorii bol§evice vreme de peste 70 ani, “pe a cincea parte a globului p¶mântesc”. ïn România, imediat dup¶ “revolu†ia din ‘89”, a fost pus¶ la cale o diversiune cu imense, p¶gubitoare consecin∞e pentru am¶râtul nostru popor: ïn primele luni ale anului 1990 putch-i§tii Brucan, Petre Roman, Iliescu, M¶gureanu, Caraman au inventat din nimic (dac¶ “nimic” poate fi o Unitate Militar¶ a Securit¶∞ii) “o mi§care fascist¶, antisemit¶”, care, prin pionii Odiosului Organ: Eugen Barbu §i C. V. Tudor, urma s¶ constituie pretextul distrugerii în fa§¶ a opozi∞iei democratice. Tot atunci, prin “canalul american al lui Brucan” ca §i prin emisarul special lui Iliescu §i al lui Roman, pseudonumitul “Radu Ioanid”, a fost imaginat¶-programat¶ diversiunea Holocaustului în România. ïn anul urm¶tor strategia axei Bucure§ti-Washington-Tel Aviv a fost materializat¶ astfel: PAUL GOMA S™PT™MÂNA RO£IE 4 1. La 1 iulie 1991, la Ia§i, Rosen Moses, a aruncat anatema: “Românii sunt vinova∞i de lichidarea a 400.000 evrei”; 2. ïn 2 iulie New York Times a publicat discursul rabinului ceau§isto-securist; 3. A doua zi, 3 iulie, tot în New York Times, Elie Wiesel ne-a amenin∞at: “Trebuie s¶ §ti∞i c¶ dac¶ antisemi∞ii nu sunt critica∞i [înfiera∞i] în public, ve∞i suferi. Ve∞i fi izola∞i, Occidentul v¶ urm¶re§te cu mirare, cu spaim¶, cu groaz¶”; 4. La 11 iulie (1991) Senatul american, prin rezolu∞ia nr. 52, a ar¶tat cu degetul acuzator poporul român: “antisemit, §ovin, fascist”, “vinovat de reabilitarea criminalilor de r¶zboi”. Astfel comunitatea noastr¶ româneasc¶, în integralitatea ei, a fost condamnat¶ înainte de a fi judecat¶. £tiau Rosen §i Wiesel c¶ min∞ind, încalc¶ Porunca: “S¶ nu m¶rturise§ti strâmb împotriva aproapelui t¶u!”? £tiau. Dar pu∞in le p¶sa: în ochii unui evreu sionisto-komisarnik un neevreu nu va fi în veac “aproapele” s¶u. Apoi: cum s¶ conceap¶ evreii c¶ românii vor îndr¶zni s¶ deschid¶ gura pentru a se ap¶ra de calomnii, ar¶tînd partea lor de adev¶r? Care adev¶r? Acela c¶ un rabin bol§evic §i un falsificator de istorie, ambii, pân¶ la 22 decembrie 1989, neru§ina†i l¶ud¶tori ai Ceau§escului §i ai tiraniei comuniste din România mint cu neru§inare? Wiesel §i Rosen erau siguri: românilor - §i de c¶tre ei reeduca∞i-culpabiliza∞i în cinci decenii de reeducare-sovietizare - le este fric¶ s¶ gândeasc¶, necum s¶-§i sonorizeze gândul (apoi s¶ intre în pu§c¶rie pentru “ur¶-de-ras¶”, ca p¶rin∞ii lor?). Dac¶ se vor g¶si doi-trei in§i s¶ fac¶ una ca asta, pe loc vor fi lichida†i, pu§i la zid, trata∞i de “trivial nega∞ioni§ti”, de “fasci§ti-antonescieni”, de “legionari hit-leri§ti” pe scurt: de “antisemi∞i”! pentru nemaipomenita crim¶ de a fi contestat contestabilele afirma∞ii ale unor evrei. Astfel §antajul cu “antisemitismul”, nu numai c¶ va închide gura victi- melor comunismului - victime §i ale lor, ale evreilor comuniza- tornici - dar va fi înalt profitabil, doar ei fixaser¶ la centim¶ mili- ardele de dolari ale “recuper¶rilor”: 30-50 miliarde dolari adu§i pe tav¶ Israelului pentru cei… “400.000 evrei uci§i de români”. 400.000? Aproape jum¶tate din totalul de 756.930 al evreilor din România Mare, cea dinainte de 28 iunie 1940? Echivalentul totalit¶∞ii evreilor r¶ma§i în România Mic¶, astfel devenit¶ dup¶ amputarea multor teritorii, în blestemata var¶ a anului 1940? 400.000 de fiin∞e omene§ti asasinate de români “din senin, în mai pu∞in de un an”, cum clameaz¶ mosesi§tii- PAUL GOMA S™PT™MÂNA RO£IE 5 wieseli§tii-promaghiari§tii, dublînd bilan∞ul §i a§a imens, greu de purtat? Nu “doar” 120.000? Nici “poate numai” 20.000? Sau 2.000? Sau…? Ne târguim pe cadavre?; le pre∞¶luim, le estim¶m valoarea?; ne l¶ud¶m cu num¶rul lor? 1) ïncepînd de la câte victime se poate vorbi de crim¶? De genocid? Dar de “holocaustul românesc, cel care (din senin!) a provocat moartea a 400.000 de evrei”, cum dezinformeaz¶ dezinformatorii de §coal¶ veche §i verificat¶, bol§evic¶, asiat¶, avînd r¶d¶cini adânci, naturale în Ceka, în MVD, în NKVD, în KGB - §i, consecin∞¶ nefast¶: în Securitatea autohton¶, copie a Aparatului de Teroare sovietic, implantat¶- condus¶-impus¶ în România tot de evreii sovietizatori? Se poate scrie în piatr¶ un astfel de neadev¶r? S-a putut: dup¶ exemplul democra∞iei inventat¶ de greci - pentru ne-greci, Cele Zece Porunci fuseser¶ inventate de evrei - doar pentru goi 2), nu §i pentru poporenii-ale§i. Dup¶ ce ru§ii au ocupat România - august 1944 - unul din marile-secrete-de-stat impuse de invadatori a fost num¶rul evreilor: în 1948, în Republica Popular¶ Român¶ (f¶r¶ Basarabia, f¶r¶ Bucovina de Nord, f¶r¶ Cadrilater), el era de peste un milion. De unde mai mul∞i evrei în România-Mic¶, decât în România Mare, cea dinainte de “holocaustul românesc”?, se întreba retoric un evreu comunist, statistician de forma∞ie, colaborator al lui Sabin Manuil¶ - apropiat mie. Ce fel de “Holocaust românesc” acela care, departe de a diminua num¶rul evreilor, îl sensibil augumentase? Bunul sim∞ §i aritmetica elementar¶ contrazic teza “Holocaustului românesc”: dac¶ Românii ar fi ucis 400.000 de evrei, ar fi fost evident¶… lipsa a 400.000 de evrei - simplu! ïns¶ ca s¶ nu se observe minciuna, evreii “români” au ob∞inut de la ocupan∞ii sovietici (nu a fost greu: “e§alonul superior” al ru§ilor era alc¶tuit în majoritate de evrei) t¶cerea asupra statisticelor. T¶cere acoperind atât… inexisten∞a-lipsei (a celor 400.000 oameni “lichida∞i de c¶tre români”), cât §i sporul popula∞iei evreie§ti în România postbelic¶ mult diminuat¶ teritorial §i etnic (numai în Basarabia domiciliau, la 28 iunie 1940, 223.926 persoane - la care trebuiesc ad¶uga∞i evreii nebasarabeni, cel pu∞in 150.000, r¶spunzînd “chem¶rii” lui Stalin). Dac¶ Românii ar fi ucis 400.000 de evrei, dup¶ 22 iunie 1941, de unde a ie§it peste-milionul - de evrei - în România f¶r¶ Basarabia, f¶r¶ Bucovina de Nord, în 1945-1946? Dup¶ august 1944 în furgoanele Armatei Ro§ii au intrat în România, cât¶ mai r¶m¶sese, un mare num¶r de evrei. ïn majo- PAUL GOMA S™PT™MÂNA RO£IE 6 ritate (pro)veneau din Est, de peste Nistru - ei formau grosul… “uci§ilor în Basarabia §i în Transnistria”: cet¶∞eni români care dup¶ 28 iunie 1940, când Rusia ne r¶pise Basarabia, Bucovina de Nord §i ¢inutul Her∞a (totalizînd 278.942 evrei), optaser¶ pentru Raiul Sovietic. Ei fuseser¶ concet¶∞eni de-ai no§tri care, din ordin, înc¶ înainte de 26 iunie 1940, scuipaser¶ pe cet¶∞enia român¶, pentru a c¶p¶ta cinstea-de-onoare a pa§aportului cu care se l¶uda în versuri lungi §i mai cu seam¶: late, Maiakovski (atât c¶ ei nu se sinuciseser¶ din extatic¶ satisfac∞ie proletar¶). Nimeni nu îndr¶znise s¶-i întrebe (ar fi fost pe loc arestat §i condamnat pentru “ur¶ de ras¶”) cum, de la cine re-ob∞inuser¶ cet¶∞enia român¶? De-ar fi r¶spuns ce ar fi r¶spuns: c¶ nu de la autorit¶∞ile române§ti, ci de la ale sovieticilor ocupan∞i? Din aceea§i direc∞ie ne-am procopsit cu foarte mul∞i evrei din TransNistria, §tiutori de ceva române§te; §i cu foarte, prea mul∞i evrei-ru§i, vorbitori de autentic¶ limb¶-sovietic¶, cea din salcâm veritabil - ce conta: a§a, po ruski aveau s¶ ne terorizeze în numele asiatismului bol§evic decenii §i decenii.