UN ORHEIAN CE NE-A LĂSAT UN ALBUM DE NEUITAT ANDRONACHI, Gheorghe (8.IV.1893, S

UN ORHEIAN CE NE-A LĂSAT UN ALBUM DE NEUITAT ANDRONACHI, Gheorghe (8.IV.1893, s. Chiperceni, jud. Orhei – ?). Moldovean. Studii: Școala Militară de Infanterie din Odesa. A participat la Primul Război Mondial ca ofi ţer al armatei ruse, fi ind rănit de șase ori. În mișcarea de eliberare na- ţională din Basarabia s-a încadrat în 1917. A condus detașamentul de cavalerie al Sfatului Ţării. Pentru merite militare a fost avansat de conducerea Republicii Moldovenești la gradul de locotenent-colonel. Din luna august 1917 și până în martie 1918 a fost prefect de poliţie în jud. Lăpușna. După Unire a fost angajat ca ofi ţer activ în grad de căpitan în Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”. După pensionarea din ofi ciu timp de opt ani a fost adjutant al Comandantului pieţii Chișinău. Autor al lucrării Albumul Basa- rabiei (Chișinău, 1933) și al unor memorii ră- mase în manuscris. Distincţii: ordinele: Sf. Gheorghe, cl. IV; Sf. Vladimir, cl. V; Sf. Ana, cl. IV; medalia Ferdi- nand I. Gheorghe Andronachi Despre el s-a Cine deschide Albumul Basarabiei rămâ- scris în enciclopedia ne uimit de ideea în sine. O carte în care mate- Figuri contemporane rialul istoric iconografi c prevalează net asupra din Basarabia (Chi- textului propriu-zis. Era o noutate pentru edi- șinău, 1939), dar tarea de carte din Basarabia. despre soarta lui de Pe de altă parte, trebuie să apreciem fap- după 1940 nu se mai tul că fotografi ile de odinioară erau extrem de cunosc informaţii. scumpe, clișeele se cedau cu greu, proprietarii Este și acesta de imagini din această cauză se considerau oa- un joc al destinu- meni bogaţi. lui: când îi salvezi Și totuși, un autor a reușit să pună între pe alţii de la uitare, coperţile unei cărţi o asemenea comoară de in- intri singur în ano- formaţii: nimat… Albumul Basarabiei, 1933 238 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN FIZIOLOG NOTORIU ochimie unde a fost preparator, asistent (1927- 1931), dar după o perioadă de stagiu la Berlin și Heidelberg (1931-1932) devine șef de lucrări la Catedra de fi ziologie. Din 1937 este profesor titular de fi ziologie la Facultatea de medicină a Universităţii din Cluj și ocupă acest post până în 1958. Paralel din 1949 până în 1958 a fost directorul Institutului de Fiziologie Normală și Patologică „D. Danielopoulos” din București. La 2 iulie 1955 devine membru al Acade- miei Române. Iar pe parcursul anilor a devenit membru al Societăţii de Chimie Biologică din Paris, al Societăţii Regale de Medicină din Lon- dra, al Academiei de Astronautică din Paris ș.a. A scris o operă impunătoare debutând cu două volume: Elemente de fi ziologie generală (1933-1934). Și înainte de moarte a scos deja un volum în pas cu ultimele descoperiri știin- ţifi ce: Metode bioradiotelemetrice în medicină (1971). Deși se afl a departe de casă, urmărea atent cercetările ce se efectuau în Basarabia și era Grigore Benetato foarte atent la ceea ce realiza la Chișinău dr. Așa s-a întâmplat că Chișinăul rău își cu- Dimitrie Coţovschi. noaște fi i, pe oamenii care prin biografi ile lor Se vede că această legătură cu baștina a au scris pagini de aur în cultura și știinţa mon- fost pentru el și o bucurie și o povară. Era greu dială. uneori să justifi ci de ce, fi ind originar din Chi- Un exemplu elocvent e destinul lui Grigo- șinău, te găsești la Cluj ori la București. re Benetato (18.11.1905, Chișinău – 9.06.1972, Dar timpul pe toate le așează la locul po- București), care a trăit 66 de ani și a reușit per- trivit. formanţe pe care le poţi repartiza la zece indi- A sosit momentul oportun ca și Chișinăul vizi. să-l cunoască și să-l recunoască pe unul dintre După ce a făcut studii la Liceul „Alexandru cei mai remarcabili fi i ai săi – academicianul Donici” din Chișinău, promoţia 1922-1923, a Grigore Benetato. mers la Universitatea din Cluj (1923-1929) de Și poate chiar să dea numele lui unei in- unde a plecat cu un doctorat în medicină. Deși stituţii de profi l. Ar fi un gest care ar onora ora- în acest răstimp a fost chemat la Catedra de bi- șul cu pretenţii de capitală europeană. 239 O CARTE DE MEMORII CA UN TESTAMENT să construiască ceva, mă refer la o construcţie știinţifi că, la un studiu contemporan în această temă. A încercat să fi e om politic, dar dorința lui a eșuat, fi indcă în politică, atunci când ai principii ferme, te menţii foarte greu. Nu ești acceptat și chiar ești o persoană periculoasă, căci în raport cu tine, liderii politici se simt in- comod. Însă din toată opera lui Boldur, eu întot- deauna remarc o monografi e excepţională de- dicată lui Ștefan cel Mare și o lucrare despre existenţa căreia bănuiam, dar nu credeam că vreodată va apărea în forma tipărită, este vorba despre memoriile lui Boldur, pe care el le-a intitulat Viaţa mea. Lumini și umbre. Din momentul când am citit în revista Viaţa Basarabiei niște pagini memorialistice intitulate Arabescuri revoluţionare și care descriau un mic segment de timp, dar foarte important, Vara anului 1917 în Basarabia, am fost convins că dincolo de această lucrare trebuie să Alexandru V. Boldur existe un volum mare memorialistic, un fel de cronică a întregii vieţi și intuiţia nu m-a minţit. În peisajul savanţilor basarabeni, care au Această carte a apărut în anul 2006 la Bucu- excelat în istorie, Alexandru V. Boldur este rești, la Editura „Albatros”. fi gura cea mai proeminentă. În primul rând, Este o lucrare pe care o putem împărţi în prin studiile făcute, în al doilea rând, prin cari- două părţi mari: una ţine de viaţa lui particu- era universitară de excepţie, și-n al treilea rând, lară și el relatează detaliile vieţii sale fără să prin opera scrisă. se sfi iască. Cea de-a doua parte este așa-zisul A scris trei volume de istorie a Basarabiei, arabesc al personalităţilor. Oamenii cu care el care sunt fundamentale și rămân neîntrecute, a contactat și anume imaginea lor întipărită în în primul rând, conceptual. A scris în limba fi rmamentul timpului. franceză o carte despre relaţiile româno-ruse și Și aici avem o galerie superbă din care problema Basarabiei La Bessarabie et les relati- ne interesează numele sonore: Nicolae Iorga, ons russo-roumaines (1927), care, de asemenea, Constantin Stere, Ștefan Ciobanu, Pan. Halip- este un fundament deosebit pentru cei care vor pa, Dimitrie Bogos, Petre Constantinescu Iași, 240 Nichifor Crainic, Ioan Hudiţă, Ion Minea, Din momentul pensionării din anul 1947 Pro ﬁ Constantin Cihodaru, Andrei Oţetea, Ion In- și până la moarte, care a survenit în 18 octom- luri în oglinda vremii culeţ ș.a. brie 1982 la București, el a reușit să creeze încă Și ca în orice volum memorialistic, dinco- zeci de lucrări. Pe unele cu greu le-a tipărit în lo de imaginea pretins ofi cială, aceste persona- ţară, pe când marea lor majoritate au apărut în lităţi venite în contact direct cu autorul, capătă Turcia, în Spania, în Grecia, în Rusia și numai o altă dimensiune, una prozaică și nu întot- nu acasă. Străinii s-au dovedit a fi mult mai in- deauna imaginea lor proiectată în conștiinţa teresaţi în opera acestui istoric, care trata pro- lui Boldur, capătă o dimensiune favorabilă. Is- blemele lor poate nu chiar în lumina cea mai toricul este necruţător ca un cronicar și fi xează favorabilă, dar ei apreciau profunzimea docu- toate virtuţile și toate slăbiciunile. mentării și obiectivitatea argumentării. Nu cred că el este prea subiectiv, nu am te- Născut în Chișinău, Alexandru Boldur a mei să cred în aceasta. Fiind un istoric de con- fost și rămâne a fi un anonim. Ici-colo pomenit cepţie clasică el nu-și permitea să dea avansuri, în studiu de specialitate, cu mici apariţii publi- dar nici să treacă cu vederea slăbiciunile cole- cistice, el practic nu este acceptat nici astăzi în gilor de generaţie. De aceea, pentru portretiza- Basarabia. Noi, care considerăm că trăim sub rea acestor oameni, notele memorialistice ale fl amura lui Ștefan cel Mare, n-am îndrăznit să lui Alexandru Boldur sunt foarte utile. reedităm lucrarea Ștefan cel Mare, voievod al O viaţă de om a încăput exact în 400 de Moldovei. 1457-1504, cum n-am îndrăznit să-i pagini. Concluzia pe care o fac la fi nele acestui dăm numele lui Alexandru Boldur unui liceu, volum. Românii au fost și rămân niște risipitori sau chiar unei biblioteci. El, care a stat la bazele în materie de istorie, fi indcă pensionarea lui fondării Conservatorului Municipal din Chiși- Boldur la 61 de ani a însemnat excluderea din nău și care a scris una dintre cele mai frumoase circuitul didactic a unui profesor de excepţie, lucrări Muzica în Basarabia (1940), putea să a unui om care forma o școală în istoria naţio- ajungă pe frontispiciul unei școli de muzică nală a României, iar pensia mică nu-i permitea sau chiar a Academiei de Arte. Dar astăzi ne să lucreze, să-și valorifi ce întregul lui potenţi- limităm la ceea ce avem și remarcăm faptul că al știinţifi c și creator. Grija pentru o bucată de Boldur postum vine spre noi să se convingă că timpul fura timpul și ideile istoricului Boldur. Basarabia a avut, are și va avea mari persona- lităţi.

P.S. File inedite autografe din biografi a lui Alexandru V. BOLDUR, profesor universitar MEMORIU DE TITLURI ȘI LUCRĂRI ȘTIINŢIFICE I. Scurte date biografi ce Mama ne-a crescut pe toţi, cu mari difi cultăţi, Născut la Chișinău, la 25 februarie 1886 muncind din greu pentru a asigura subzistenţa (stil vechi), din părinţi români-moldoveni – familiei. A murit la vârsta de 50 ani, în 1915. Vasile G. Boldur din satul Zăhăicani, judeţul În anul 1895 am fost dat la „Școala spiri- Orhei, și Elena L. Hâncu din satul Secăreni, ju- tuală” (eparhială) din Chișinău, apoi am intrat deţul Lăpușna. Tatăl meu a decedat la vârsta de elev la Seminarul Teologic din același oraș, pe 35 ani, lăsând pe seama mamei îngrijirea a trei care l-am absolvit în 1906. Menţionez că la aces- copii, din care eu eram cel mai mare (8 ani). te școli materiile se predau în limba rusă, pe 241 care am însușit-o pe parcurs cu mare greutate. din izvoare rusești, m-am decis în anul 1925, În același an m-am înscris la Facultatea de drept îndată după ce am căpătat libertate de mișcare, din Sankt Petersburg, obţinând în 1910 diplo- să plec la Paris pentru a întreprinde cercetări ma de licenţă în drept. În anii de studenţie am în problema drepturilor istorice ale Basarabiei fost susţinut, cu o bursă, de boierul basarabean ca parte integrantă a pământului românesc. Cu E. Rășcanu, din Bălţi. Ca student în anul patru materialele pe care le aveam dinainte și cu cele am participat la un concurs de lucrări știinţifi ce culese aici timp de doi ani din diverse arhive și cu tema Istoria Senatului, până la reforma împă- biblioteci, am publicat, în anul 1927, volumul ratului Alexandru al II-lea. Lucrarea mea (300 Le Bassarabie et les relations russo-roumaines. pag.) a fost premiată, ca cea mai bună. În anii La question bassrabienne et le droit internatio- 1910-19012 am urmat cursurile Institutului de nal. Arheologie din același oraș, pe care le-am absol- Îndată după aceasta m-am reîntors în vit, luând diploma de licenţă. ţară, unde – după echivalarea diplomelor de În anul 1911 am fost numit asistent la Fa- studii și a titlurilor știinţifi ce – am intrat în în- cultatea de drept a Universităţii din Sankt Pe- văţământul superior, parcurgând toate treptele tersburg, iar în 1916 am luat examenul de ma- profesoratului. Paralel cu activitatea didactică, gistru în drept public, intrând apoi în corpul am continuat cercetările în diverse probleme profesoral al acetei universităţi, într-un post de ale istoriei românilor, îndeosebi la frontierele docent. de răsărit ale ariei de formare și dezvoltare a În anul 1918 am trecut în Crimeea, la In- poporului român, consemnând rezultatele în stitutul Juridic Superior din orașul Sevastopol, numeroase studii – publicate sau rămase în unde mi s-a oferit Catedra de istoria dreptului manuscris. rusesc. În același timp am predat, prin delega- În anul 1947 m-am pensionat, pentru li- ţie, cursurile Enciclopedia dreptului și Sitauţia mită de vârstă, din funcţia de profesor la Uni- juridică a ţăranilor. În 1920 mi s-a propus și versitatea din Iași, iar în 1948 am demisionat Catedra de drept internaţional la Universitatea din postul de director al Institutului de Istorie din Simferopol (capitala Crimeei), prin cumul, Naţională „A.D. Xenopol” din același oraș. pe care însă nu am putut-o accepta, din motive După pensionare și până astăzi, am con- practice. Odată cu instalarea regimului sovie- sacrat timpul, cunoștinţele și capacitatea mea tic în Crimeea, Institutul juridic superior a fost de muncă unor noi investigaţii asupra trecutu- transformat în „Facultate muncitorească”, la lui și drepturilor istorice ale neamului nostru, care am fost numit director. căutând să aduc o contribuţie la opera de an- În anul 1922 mi-am stabilit domiciliul la samblu a istoricilor români pentru clarifi carea Moscova, unde am fost angajat la Comisariatul anumitor probleme. Am elaborat astfel o serie poporului pentru comerţ exterior, în funcţia de de studii, afl ate majoritatea sub formă de ma- consilier juridic. În această perioadă am elabo- nuscrise, din care s-au publicat numai unele rat și publicat o serie de studii asupra evoluţiei fragmente. Consider util ca aceste lucrări să fi e producţiei și exportului de cereale din Rusia. valorifi cate, îndeosebi prin publicarea lor. Fiind originar din Basarabia, m-am re- Acu, la împlinirea vârstei de 90 ani, am în partizat în România în 1924, când conjunctura lucru o serie de studii și scrieri, pe care aș dori evenimentelor a favorizat posibilităţi în acest să le închei cu rezultate bune, spre satisfacţia sens. mea și spre folosul naţiunii române. Preocupat încă din tinereţe de soarta lo- II. Titluri știinţifi ce și funcţii deţinute curilor mele natale, al căror trecut l-am studiat 242 1910 – licenţiat al Facultăţii de drept a str. Valea Călugărească, nr. 1, bloc D.5, scara G, Pro ﬁ Universităţii din capitala Rusiei, Sankt Peters- apart. 64. luri în oglinda vremii burg; 1912 – licenţiat al Institutului de Arheolo- III. Lucrări știinţifi ce publicate gie din același oraș; 1. Istoria Senata do reform imperato- 1911 – asistent la Facultatea de drept a ra Aleksandra II-go. Sankt Petersburg, 1909, Universităţii din Sankt Petersburg; 300 pag. (manuscris). Din acest studiu a fost 1916 – examen de magistru în drept public; publicat un capitol – Proishojdenie Senata, în 1917 – profesor docent la Facultatea de revista Voprosî obșcestvovedeniea, Sankt Pe- drept a acestei Universităţi; tersburg, 1911. 1918 – profesor-șef de catedră la Institutul În recenzia asupra studiului (În: Otciot Juridic Superior din Sevastopol (Crimeea) Universiteta, 1910, pag. 311-313) prof. V.I. Lat- 1920 – director al „Facultăţii muncito- kin își exprima astfel aprecierea: „Lucrarea are rești” nou înfi inţate, în locul Institutului, la Se- mari calităţi. Exprimând unele păreri, autorul vastopol; le argumentează totdeauna amănunţit. Chiar și 1922-1924 – consilier juridic în Comisa- acolo unde nu poţi fi de acord cu autorul... trebu- riatul Poporului pentru Comerţ Exterior, la ie să-i recunoști capacitatea de a gândi știinţifi c, Moscova; dialectic, în spirit critic. În afară de aceasta, tâ- 1924 – repatrierea în România, apoi ple- nărul autor manifestă o mare erudiţie în istoria carea la Paris pentru cercetări știinţifi ce, până dreptului rusesc, ca și o excepţională conștiincio- în 1927, când am revenit în ţară; zitate în tratarea temei.” 1927-1932 – conferenţiar la Facultatea 2. Kinematograf i sveazannâe s nim de teologie a Universităţii din Iași, cu sediul la voprosî. În: Pravo, 1910, 8 p. Chișinău, la disciplina istoria românilor; 3. Istoria Senata. În: Pravo, 1912, nr. 9, 4 p. 1931 – echivalarea diplomelor de studii 4. Preemstvennost’ rabot parlamenta raz- și a titlurilor știinţifi ce anterioare de către Se- nâh leghislatur. În: Pravo, 1913. natul Universităţii din Iași. Mi s-a recunoscut 5. Traducerea în limba rusă a lucrării lui titlul de docent, care implică și titlul de doctor Leon Duguit – Le droit social, le droit individuel în știinţe; et la transformation de l’Etat, Sankt Peterburg, 1932-1937 – profesor agregat la Catedra 1914, 54 p. de istoria românilor, la Facultatea de Teologie 6. Traducerea în limba rusă a lucrării lui a Universităţii din Iași (Chișinău); F. Lassalle – Uber Verfassungswesen. Sankt Pe- 1937-1938 – profesor titular la aceeași fa- tersburg, 1914, 20 p. cultate; 7. Otvetstvennost ministrov i otvetstven- 1938-1947 – profesor titular la Facultatea noe ministerstvo. În: Russkaia mâsl’, 1915, de litere din Iași, Catedra de istoria românilor; 25 p. 1943-1948 – director al Institutului de Is- 8. Otvetstvennost’ ministrov. În: Vestnik torie Naţională „A.D. Xenopol” din Iași; znania, iulie 1915. 1947 – pensionare din învăţământul supe- 9. Gosudarstvennâi kontrol’ (și alte două rior, pentru limita de vârstă; articole). În: Enţiklopediceskii slovar’, editat de 1948 – demisia din postul de director al Societatea „Prosveșcenie”, 1915-1916. Institutului „A.D. Xenopol” din Iași; 10. Reforma Senata. În: Vestnik prava, Din 1948 până în prezent, profesor pensi- Moscova, 1916, 20 p. onar, domiciliat în București, Drumul Taberei, 30.VIII.1972 243 TOVARĂȘULUI PREȘEDINTE AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE DIN REPUBLICA SOVIETICĂ SOCIALISTĂ MOLDOVENEASCĂ CHIȘINĂU TOVARĂȘE PREȘEDINTE, Subsemnatul, ALEXANDRU V. BOLDUR, profesor universitar pensionar, fost director al Institu- tului de Istorie Națională „A.D. Xenopol” din Iași, prin prezenta am onoare a vă aduce la cunoștință procedeul nedemn, la care au recurs membrii corespondenți ai Academiei de Științe din Chișinău I.S. Grosul și I.G. Budac în lucrările lor Schițe de istoria economiei Basarabiei (1861-1905), Chișinău, 1972, și în lucrarea anterioară acesteia Reforma țărănească din anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea în Basarabia, Chișinău, 1956, ambele lucrări în limba rusă. În aceste lucrări față de persoana mea (pag. 11 din prima lucrare și pag. 12-13 din a doua) s-au inserat câteva rânduri de pură minciună și calomnie. Se airmă că subsemnatul aș i caracterizat reforma agrară din Basarabia din 1868 ca „un dezastru care a dus la ruinarea și decăderea gospo- dăriilor agricole ale Basarabiei”. Se mai adaogă spre ponegrirea mea și învinuirea că eu aș i „slăvit regimul dinainte de reformă”, adică iobăgia. Autorii cu mare precauțiune nu au arătat pagina lucrării mele Istoria Basarabiei, vol. 3, 1940, pentru a împiedica confruntarea rândurilor lor cu ceea ce am scris eu. Deschidem lucrarea mea de mai sus, pe care ei au citat-o și la pag. 142 în notă citim: „Introdu- cerea în Basarabia a reformei țărănești și a reformei Zemstvei va i tratată ulterior.” Prin urmare n-am atins nici măcar cu un singur cuvânt reforma agrară din Basarabia. E o in- venție a autorilor, o minciună sfruntată. Ba și premeditată, deoarece asemenea învinuiri se publică aidoma acum a doua oară. În ceea ce privește slăvirea iobăgiei, nu există în lumea întreagă un singur istoric care să slă- vească regimul agrar de iobăgie. E timpul să ie curmate minciunile și calomnia. Ele prejudiciază nu numai prestigiul meu ca istoric, ci și renumele Academiei de Științe din Chișinău. Sunt sigur că Dvs., ca președinte al Academiei, țineți la bunul ei renume științiic. În consecință vă rog să binevoiți a le atrage atenția d-lor I.S. Grosul și I.G. Budac că nu cadrea- ză cu calitatea lor de membri ai Academiei de Științe din Chișinău să răspândească neadevăruri și calomnii și că e nevoie să retroacteze toate airmațiile lor nedrepte și calomnioase la adresa mea în sensul că ei regretă eroarea lor, pe care au inserat-o de două ori în lucrările lor (a se arăta care anume), stabilind că ALEXANDRU V. BOLDUR n-a tratat deloc problema reformei agrare în Basara- bia, pe care urma să o trateze în mod separat mai târziu, conform cu nota de la pag. 142 a lucrării sale Istoria Basarabiei, vol. III, 1940, și că deci n-a slăvit regimul de iobăgie al Basarabiei dinainte de reforme, o temă pe care niciun istoric din lumea întreagă n-ar cuteza s-o airme și că în sfârșit pe această cale autorii îmi aduc scuzele lor. Această retractare n-ar atinge orgoliul autorilor, ci dimpotrivă, ar arăta că ei vor să ie în con- cordanță cu adevărul istoric și cu ceea ce au găsit în literatura istorică. Rog să ie apreciată modestia mea: nu cer ca în retractare greșeala să ie denumită „minciună și calomnie”, după cum s-ar cuveni, iind vădite intențiile lor. Rog ca retractarea să ie publicată în cel mai răspândit ziar din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Moldova socialistă și numărul, conținând retractarea, să-mi ie trimis la București la adresa: Institutul de Istorie al Academiei de Științe „N. Iorga”, str. Aviatorilor no. 7, pentru profesorul universitar ALEXANDRU BOLDUR. Nu mă supăr pe caracteristica pe care autorii au binevoit din înălțimea lor să mi-o dea că sunt un înfocat șovin. E o chestie de apreciere. Poate că se vor găsi oameni, care vor crede altfel, anume că am dreptate. Cu toată stima, (semnătura) 244 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

OMUL CARE A SĂDIT STEJARUL UNIRII Naţionalist înfocat, cu mult înainte de război, în casa lui adăpostea naţionaliștii moldoveni din Basarabia. Făcea parte din grupul militant al acestei mișcări și la el în casă se pu- neau la cale chestiunile cu caracter naţional. Aici se adunau dnii: Ion Pelivan, Pan. Halip- pa, Simeon Murafa, Andrei Hodorogea etc. și se discutau chestiunile culturale și naţionale, pornindu-se la acţiune pentru reușita lor. Când cei doi patrioţi, Simeon Murafa și Andrei Hodorogea, au fot uciși de o bandă bol- șevizată mahna lui nu avea margini. El era prieten intim cu avocatul Emanoil Gavriliţă, directorul primului ziar românesc din ţinutul nostru, ziarul Basarabia (1906- 1907) și în ultimii ani de viaţă legase o strân- să prietenie cu Onisifor Ghibu, fost director al zia rului Ardealul ce se tipărea la Chișinău. Botezatu s-a stins din viaţă în anul 1925 la Chișinău. În clipa de reculegere – între viaţă și moar- Alexandru Botezatu te – și-a exprimat dorinţa în faţa familiei de a fi dus la mormânt de către șase ostași, ceea ce Alexandru Botezatu este un nume uitat de i s-a și îndeplinit, prin bunăvoinţa dlui general contemporanii noștri. Dar cândva, până la răz- V. Rudeanu, fost pe atunci comandant al Cor- boi, în Chișinău exista o stradă care se numea pului III Armată. Paul Botezat. De aceea, este fi resc ca în proce- Un amănunt emoţionant: în ziua votării sul nostru de redevelopare a trecutului să tre- Unirii, la 27 martie 1918, a sădit în grădina ca- cem la capitolul revalorifi cări și numele acestei sei sale din Chișinău „Stejarul Unirii”. distinse personalităţi. Desigur că în opera sa a fost ajutat și se- S-a născut la 1847 în comuna Târșiţei, jud. condat de buna sa soţie, Elena P. Botezatu, fos- Orhei, dintr-o nobilă și onestă familie de boieri tă directoare a Liceului de Fete „Regina Maria” moldoveni, foarte avută, răspândită în Basara- din Chișinău. bia. Astăzi nu mai știm care este destinul ace- A absolvit Liceul nr. 1 din Chișinău, apoi lui stejar, dar faptul în sine a devenit istorie și a făcut studiile de inginer hotarnic la Kame- gestul frumos sunt sigur îl vor repeta alte ge- neţ-Podolsk în Rusia. neraţii… 245 O ramură a familiei, Bogza-Botezatu, cu Gherman Birmann († 1908), căpitan (fi ul se trage din Ștefan, tatăl lui Ioan, moșierul lor: căpitanul Nicolae Birmann, căsătorit cu din Târșiţei (Orhei), căsătorit cu Eulampia, Eugenia P. Șciucă, moșieriţa din Borosenii fata maiorului Nicandru Borovski (soţia sa Noi, Bălţi); Anastasia Ivanov; Alexandru era fata moșierului Hâncu din Chiștelniţa, Bogza-Botezatu (1847-1925), naţionalist, Orhei). Copiii lui Ioan Bogza-Botezatu: soţia sa, Elena († 1939), fi ind directoarea Elena, măritată cu Ioan Munteanu (fi ica lor: liceului „Regina Măria” din Chișinău; Ioan și dr. Eleonora Schoepf-Munteanu, președinta Mihail, moșieri la Târșiţei. [Dosarul 43, 1830, Organizaţiei femeilor din Basarabia), apoi – 82]

Liceul nr. 1 de băieți și biserica liceului, Chișinău, fotograﬁ e de epocă

246 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

ENIGMA DOCTORULUI BRAȘEVAN Generaţia lui Ion Pelivan a dat istoriei basarabene mai multe nume de referinţă. Motivul activismului politic este ascuns în Școala poli- tică a generaţiei, școală formată la Seminarul Teologic din Chișinău, școală clandestină în care s-a învăţat un singur obiect – spiritul democratic. Din această generaţie a făcut parte și Mihail Brașevan, născut în 1879 în familia ponomaru- lui Emanoil din satul Vonel-Isacova, jud. Orhei. În 1901 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău, unde i-a avut colegi pe Sergiu Bejan, Constantin Goian, Nicolae Siminel, Alexandru Groppa, Nicolae Gherbanovschi ș.a. A învăţat la Dorpat-Tartu (Estonia), la In- stitutul Veterinar, și a obţinut diloma de medic-veterinar. Unii dintre foștii seminariști au licărit numai la orizontul politic al anului 1917, alţii s-au menţinut în focarul public timp mai îndelun- gat. Mihail Brașevan este o excepţie, fi indcă s-a manifestat pe mai multe direcţii. Mihail Braşevan Doctorul veterinar Brașevan a apărut în arena revoluţiei în 1917 fi ind deja membru al La 15 februarie 1918 el semnează radio- Partidului Constutiţional Democratic. Origi- grama în care anunţă opinia publică că la Ode- nar din Basarabia, moldovean, cunoscător de sa au început tratativele ruso-române în pro- limbi străine, afl ându-se la Odesa, se atașează blema Basarabiei. La 21 februarie împreună grupărilor revoluţionare care l-au ales în Rum- cu alţi reprezentanţi ai Consiliului comisarilor cerod în cadrul Colegiului de relaţii externe, poporului a semnat acordul în care acceptau iar în ianuarie 1918, când la Odesa bolșevicii rolul de mijlocitor la tratativele ruso-române, au format Consiliul comisarilor poporului, el a rol asumat de misiunile militare ale Franţei și devenit comisar al afacerilor externe. Angliei. Din acest motiv numele lui a fi gurat pe În luna martie 1918, chiar în primele zile, mai multe documente importante ale epocii, sosește la Iași, unde discută în statul-major al iar relaţiile și poziţia ocupată i-au permis să generalului Șcerbaciov problemele lichidării și cunoască și să colaboreze cu multe personali- transmiterii averii frontului român. Mijlocitor tăţi importante. al acestor tratative complicate, la care mulţi ofi - 247 ţeri n-au dorit să-l recunoască drept reprezen- tul complice a lui Cr. Racovski ce se ocupa de tat ofi cial, a fost canadianul, colonel al armatei organizarea mișcării revoluţionare printre ro- engleze Boily. mânii din Odesa, la revenirea sa în România, Martor al acestor tratative a fost fi ul ge- s-a înscris la liberali și, în loc să nimerească la neralului Șcerbaciov. Informaţie mai detaliată Doft ana, s-a pomenit funcţionar important la se conţine în articolul Ocupaţia Bessarabii Ru- Primăria municipiului Chișinău. mâniei de A. Riabina-Sklearevski, publicat în Revista Krasnaia Bessarabia (1931, nr. 1) revista Letopis’ revoliuţii (1925, nr. 1). cu ura-i caracteristică merge și mai departe În tratatul semnat la 24 februarie – 5 mar- caracterizându-l ca pe un superagent: „Rapida tie 1918 cu generalul Al. Averescu, Brașevan transformare a «comisarului afacerilor externe» fi gurează cu toată titulatura: vicepreședinte al Brașevan în liberal român nu numai că demas- Colegiului autonom suprem, comisar al aface- că sufl etul lui de eser înrăit, dar ne permite să-l rilor externe. suspectăm că pe timpul când era «comisar al La fi nele lunii martie 1918, când armata poporului» a fost cumpărat de agentura Statu- austro-germană a ocupat Odesa, el a dispărut. lui-Major român.” Nu s-a arătat nici în Crimeea, nici în Rusia. Și Greșeau și unii și alţii. Dacă s-ar fi uitat abia în 1928 a reapărut la orizont, în Basarabia, mai atent în trecutul lui, în biografi a nescri- când s-au început mișcările pentru eliberarea să, ar fi observat că îndepărtarea lui de comunistului Bujor din închisoarea Doft ana. „pământenia basarabeană” de la Tartu s-a Informaţia despre Brașevan o furnizează produs în momentul căsătoriei sale cu o fată Pan Halippa în ziarul Dimineaţa din 10 martie bogată, care i-a adus ca zestre casa nr. 21 de 1928, unde regretă că doctorul Brașevan, fos- pe strada Gogol (azi Mitropolit G. Bănulescu-

Grup an fascist din Chișinău, condus de Petru Constan nescu-Iași 248 Bodoni) din Chișinău, unde locuia și în anii Pro fi ’60, adică până la moarte. Sufl etul lui de băiat luri în oglinda vremii de la ţară tânjea după dreptate. De aceea, revoluţia l-a atras, a ajuns șef mare la Kiev, dar în momentul când a înţeles că bolșevicii una spun, iar alta fac, s-a refugiat în 1921 sau 1922 în România. Ajuns aici, nu s-a oprit. Morbul dreptă- ţii sociale continua să-l terorizeze și, în 1933, împreună cu profesorul Petre Constanti- nescu-Iași, organizează un comitet antifascist la Chișinău, iar în momentele când lipsea P. Constantinescu-Iași el prezida ședinţele comitetului. Poate pentru aceste merite, poate pentru altele încă nedescoperite de noi, dar sovieticii nu l-au atins, permiţându-i să-și trăiască apusul vieţii în liniște. Și el a plecat pe drumul de veci ducând cu sine și enigma destinului lui, enigmă de nimeni descifrată și până astăzi. P.S. Pe 24 ianuarie 2000, mi-a telefonat o doamnă, o doctoriţă, care a fost cunoscută cu doctorul Brașevan, deoarece tatăl ei, doctorul uman Prodan, făcuse cu el războiul în Galiţia. Ea mi-a comunicat că Mihail Brașevan, după procesul antifascist Constntinescu-Iași, a stat la pușcărie la Doft ana. Când rușii au ata- Tribunalul Basarabiei, fotografi e de epocă cat Finlanda, el justifi ca acţiunile lor și explica el, sosind la Chișinău, a lăsat-o la gară și a mers Prodanilor de ce rușii vor pace cu Finlanda. să-și vadă casa, care era ocupată de securist, Venirea sovieticilor în Basarabia a pri- care l-a alungat ca pe un câine promiţându-i mit-o cu bucurie, dar ei n-au recunoscut sta- mai multe necazuri. giul lui de comunist. N-avea unde merge cu soţia bolnavă. L-a În casa de pe str. Gogol 21, după război s-a găzduit fosta lor servitoare într-o căsuţă mică, instalat un enkavedist care, după scurtă vreme, dintr-o odaie și o bucătărioară. N-a încetat să l-a și expediat în 1949 în depărtare. bată pragurile ministerelor, dar fără niciun fo- Cât timp el se afl a în exil, la Chișinău sosi- los. Întâmplător a dat de Emilian Bucov. Aces- se Gheorghe Gheorghiu-Dej, care și-a întrebat ta, când a afl at despre peripeţiile fostului ile- camarazii comuniști din Chișinău cum poate galist, s-a dus la șefi și în 24 de ore securistul a să-l vadă pe prietenul Brașevan cu care au stat eliberat casa plecând în misiune în Polonia, iar împreună la Doft ana. Comuniștii de la Chiși- soţia bolnavă a fost luată la tratament la Direc- nău nu s-au pierdut cu fi rea și i-au răspuns că ţia a 4-a. în prezent se afl ă în deplasare. Poate vor apărea și alte informaţii. Se știe Din „deplasare” s-a întors la câţiva ani că Brașevan a avut doi fi i care locuiau în Ro- după ce a murit Stalin. Soţia era paralizată și mânia… 249 UNUL DINTRE CEI MAI ALEȘI FII AI BASARABIEI Nu știu care ar fi explicaţia, dar mica Ba- sarabie a dat lumii mari legiuitori. Un eminent precursor al lui Leon Aristide Casso a fost An- dronache Donici, autorul renumitelor „pravili” care au stat la baza mai multor coduri juridice... Sau, să zicem ilustrul jurist Petru Manega... Sunt ispitit să cred că modelul de existenţă a bătrânu- lui „pravilist” a creat legende în Moldova de odi- nioară, încurajând tineretul să-i urmeze pilda. Familia lui Leon Casso are o obârșie in- teresantă. Gheorghe Bezviconi, în revista Din trecutul nostru, prezintă o genealogie desfășu- rată a acesteia: „…Își găsesc originea la Negades din Epir. Strămoșul lor, Ștefan, a venit în Basarabia în 1823 și s-a căsătorit cu Roxandra P. Leonard, din care i s-au născut copiii: Constantin (1837), Aristid, Neculai și Elena Gh. Donici. Cumnatul lui Șt. Casso, Egor Leonard, în 1855, certat cu dânsul pentru moștenirea lui Vasile Leonard, fratele său, i-a stabilit următoarele date de obârșie, pe care le-a expus în rapoarte: «Șt. Casso era fi ul unui ne- gustoraș din Negades, Constantin, ceea ce în 1833 Leon Aris de Casso recunoștea însuși Casso, care își zicea emigrant în Aristide Casso (1838-1920) a fost fratele Moldova, purtând rangul de căminar. Mai târziu «fi lozofului din Chișcăreni», Nicolae Casso. Casso a dovedit că tatăl său a fost în Moldova, Fire romantică, îi plăceau călătoriile. Prefera venind aci în 1793 cu Mihail Sutzo-Vv., care l-a să se plimbe pe străzile Parisului chiar în zile- făcut sărdar. Ambele ranguri de boierie Leonard le Comunei, atunci când afl area în stradă era le numea false, Casso fi ind băiat la băcănie, apoi riscantă, culegând aplauzele pline de admiraţie negustor la Iași (1816-1821). Pribegind pe timpul ale francezilor. Fiind un colecţionar pasionat, Eteriei în Bucovina, el a jefuit pe stăpânul său, el aduna tot felul de obiecte vechi, preţioase – Petrino, refugiindu-se în Basarabia, de unde ce- începând cu timbrele și terminând cu tablo- rea extrădarea lui guvernul austriac. În originea urile lui Velasquez și Makovski. Cine îi vizita aceasta, acoperită în negura necunoașterii, spun conacul, nimerea într-un veritabil muzeu... bătrânii, e de căutat izvorul naţionalismului fi u- S-a căsătorit cu o domnișoară bogată, Ale- lui lui Ștefan, Nicu Casso, care vroia înadins să se xandra, fi ica negustorului Spiridon Mavro-Biazi. arăte moldovean get-beget, Cașu.» În familia lor s-au născut doi copii: Alexandra 250 (1862-1915), măritată cu Alex. N. Krupenski, Pro fi și Leonid, fi gura cea mai remarcabilă a acestui luri în oglinda vremii neam, ridicându-se, prin inteligenţa-i, la cele mai înalte posturi în Imperiul rus. Leon Casso s-a născut pe 8 iunie 1865, la Ciutulești, judeţul Soroca. Studiile secundare le-a făcut la Liceul «Condorcet» din Paris. Tot acolo și-a început studiile universitare la Facultatea de fi lozofi e și istorie, transferându-se în Germania, unde a studiat jurisprudenţa la universităţile din Hei- delberg și Berlin, obţinând, în luna mai 1889, titlul de doctor utriusque juris. Examenele pentru titlul de magistru le susţine la Univer- sitatea din Dorpat (Tartu), unde în 1892 este numit docent (dreptul bisericesc), iar în 1893 – profesor (dreptul baltic). Pregătindu-se pentru parcurgerea acestor trepte ale învăţământului superior din Rusia, care îi deschideau o strălucită carieră profesională, el – parcă urmând exemplul unui alt mare român, contemporan al său – își tipărește prima scriere Coperta cărții Rusia la Dunăre, 1913 știinţifi că Die Hasft ung des Benefi ziaberben nach romischem und heutingem Rechte (Răspunderea preferând reformele administrative în limitele moștenitorului benefi ciar după dreptul roman și unui conservatism moderat.” modern, teza de doctorat) la Berlin, în 1889. N.I. Pavlov, în cartea M.S. Împăratul Ni- La Dorpat a tipărit o altă lucrare importantă: colai II (Paris, 1927), îl pune în rândul celor Obzor ostzeiskogo grajdanskogo prava (1894). Tot mai destoinici miniștri din timpul domniei lui acolo a tipărit studiul Ordinea succesorală a moș- Nicolai II. Basarabeanul Vladimir Purișkevici tenitorului în obligaţiunile succedatului (1895). îi prezicea postul de prim-ministru, dar, spre În același an este transferat la Universitatea surprinderea tuturor, la 26 noiembrie 1914 din Harkov, la Catedra de drept civil, iar de aco- Leon Casso s-a stins din viaţă. lo – la Moscova în funcţia de inspector și, ulteri- O altă părere, deosebindu-se în mod fl a- or, de director al Colegiului ţareviciului Nicolai. grant de cele sus-menţionate, are despre Leon Exponent al unei culturi de excepţie; își Casso fostul prim-ministru Serghei Vitte, una scria operele în rusește și în germană, mai cu- dintre fi gurile marcante ale Rusiei: „La o adi- noștea limbile: română, franceză, italiană și că, rămâi uimit comparând regimul din 1901 engleză. Era un profesionist de mare speţă, un cu cel instaurat astăzi de către ministrul învă- bun cunoscător al dreptului civil, ostzeic, fun- ţământului public Casso, rămâi uimit la gândul ciar. În luna septembrie 1910 este numit minis- că un asemenea regim de teroare și netoleranţă tru al învăţământului public. I-a fost recoman- mai poate exista după 17 octombrie 1905.” [S.I. dat lui Stolâpin de familia Krupenski, cu care Vitte, Izbrannîe vospominania. Moscova, 1991] era înrudit, și care avea mare trecere la curtea Ștefan Berechet, prietenul lui Alexe Ma- imperială. Leon Casso s-a ferit de politică, teevici și traducătorul studiului Rusia și bazi- 251 nul dunărean (Iași, 1940), descrie în prefaţa cărţii ultimele episoade din fulminanta biografi e: „Fiind dușman al războiului din 1914, și-a atras ura partizanilor acestor idei. Aceștia i-au urzit un odios șantaj (afacerea Denisova). O boală crudă de cancer l-a silit să demisione- ze. Împăratul neprimindu-i demisia, l-a numit ca suplinitor la minister pe bunul său prieten, baronul german Mihail von Trasube. Acesta i-a ţinut locul până la moarte, care a urmat după o grea operaţie. Boala i s-a agravat în urma ne- plăcerilor apărute cu studenţimea germană din Berlin, în iulie 1914, unde, de obicei, își petrecea concediile sale. Purtarea autorităţilor germane faţă de dânsul l-a silit să se întoarcă în Rusia, prin Suedia, ceea ce i-a sporit suferinţele. Închi- zând ochii pentru totdeauna la 26 noiembrie 1914, într-un sanatoriu din Petersburg, a fost Leon Aris de Casso, ministru înmormântat în cimitirul bisericii-capele de pe moșia părintească din Ciutulești. Prietenul său de tinereţe l-a urmat până la ultimul locaș... Mormântul său se vede și acum lângă al mamei sale. Așa dorise el prin testamentul scris în 1912. Pe marmura așternută pe acest modest loc de odihnă se poate citi: «Leo Victor Constantinus Casso, juris utriusque doctor, 1865-1914.»” Din cele optsprezece lucrări care ne-au ră- mas de la el, câteva sunt pentru noi deosebit de importante și astăzi: Rossia na Dunae i obrazo- vanie Bessarabskoi oblasti, 1913, Dreptul bizan- tin în Basarabia (Iași, 1940, trad. Șt. Berechet); Petre Manega, un codifi cator uitat al dreptului basarabean (București,1923) ș.a. Cei de la Ciutulești n-ar trebui să uite că lui Leon Casso i se datorează construcţia școlii din sat, a unui pod și a spitalului de la Cașunca. Astăzi, cu regret, suntem nevoiţi să adă- ugăm: până mai ieri încă se putea citi aceas- tă frază pe piatra funerară din cimitirul de la Ciutulești, fi indcă recent, mormântul i-a fost profanat și distrus, căutându-se în el aur și alte obiecte de preţ. Este și acesta un fel de a fi recu- noscător faţă de înaintași... Ignoranţa a plodit ignoranţă, iar ignoranţa la pătrat a dat naștere Coperta cărții lui Leon Casso Rusia și bazinul dunărean, barbariei agresive... 252 tradusă de Șt. Berechet, Iași, 1940 Pro fi luri în oglinda vremii

UN DEMOCRAT VERITABIL Gheorghe S. Chicu a fost acţiuni. Și însuși destinul lui nu președintele Pământeniei de la este unul de invidiat. Dorpat. El a reprezentat asocia- Dar trebuie să recunoaștem ţia în cadrul Uniunii Sfaturilor că în acea epocă mulţi intelectu- Pământeniilor. Era de la bun ali așa și nu și-au găsit locul. Tim- început de orientare marxistă, pul pe care ei l-au trăit a rămas în cum, de bună seamă, erau și alţi mare parte neînţeles pentru ei. reprezentanţi din alte pământe- Biografi a lui Gheorghe S. nii. Această înrudire ideologică Chicu este una elocventă pen- facilita consolidarea relaţiilor tru reprezentantul tipic al ace- în cazul unor organizaţii con- lei epoci. cepute pe principii etnice și te- Născut la 5 mai 1877, în ritoriale. Ca un marxist demn satul Dolna, acum r-nul Nispo- de epoca sa, Gheorghe Chicu reni. a cunoscut toate treptele evo- Studii: Școala Duhovni- luţiei revoluţionare din Rusia. cească din Chișinău, Seminarul A fost social-democrat, apoi Gheorghe S. Chicu Teologic din Chișinău, Univer- social-democrat bolșevic și a terminat cariera sitatea din Dorpat (Tartu). politică fi ind comunist. Activitate profesională: profesor la gim- A fost un adversar convins al mișcării naziul din Stavropol (1905), din Piatigorsk naţionale, deși a încercat să se stabilească în (1908), iar din 1918 e profesor la Liceul nr. 2 România și să înveţe acolo. Cine știe, dacă se de băieţi din Chișinău. Social-democrat con- întâmpla astfel, poate și destinul lui politic ar vins, marxist de formaţie veche, el a îmbrăţi- fi fost altul. șat convingerile comuniste, fi ind unicul dintre Dar, pe de altă parte, memoriile lui sunt studenţii de la Dorpat din Pământeania basa- extrem de preţioase fi indcă vin din partea unui rabeană, care a recunoscut puterea sovietică. om care privea mișcarea naţională cu „ochi În 1932 a fost membru al Comitetului basa- reci”, adică, în primul rând, obiectiv. Deci, în- rabean de luptă împotriva războiului. În 1934 semnările lui sunt valabile pentru noi cu pute- este președintele secţiei basarabene a Asociaţiei rea argumentării unui document. „Amicii URSS”. După 1940 a fost redactor la Edi- Pe de altă parte, este curioasă traiectoria tura „Școala sovietică” (1946-1957) și a fost dis tins evoluţiei politice a lui Gh. S. Chicu. Omul care cu ordinul „Drapelul Roșu de Muncă” (1949). nu s-a găsit, nu și-a fi xat un loc în mișcare naţi- Cu tot devotamentul el n-a reușit să facă onală ajunge cu timpul să lupte împotriva tutu- o carieră pe potriva capacităţilor sale și cred că ror, să vadă cum partidul comunist din care face nu s-a realizat pe deplin ca personalitate, anu- parte îi distruge, îi mutilează destinul foștilor me din cauza regimului comunist la care el ţinea lui camarazi, iar el este nevoit să justifi ce aceste atât de mult. A decedat în 1974. 253 LECŢIA NICOLAI COSTENCO nile unor creaţii, prin încercarea disperată de a uni sufl etele amorţite și idealurile abia schiţate ale scriitorilor basarabeni. Revista Viaţa Basarabiei (1932-1940), în prima ei perioadă de apariţie, răstimp de șase ani, a fost redactată, a fost scrisă și concepută de Nicolai Costenco și avea ţinuta unei reviste europene. Între revistele de cultură și literatu- ră, între revistele „groase”, ea a fost cea care a făcut și face cinste și astăzi Basarabiei. Polemiza aprig cu colegii de generaţie, elocvent cazul aprinsei controverse cu prietenul Vasile Luţcan. Convingerea lui sinceră era că există numai două feluri de literatură – de valoare și nonvaloare. Prietenii nu intrau în calcul, prima produsul literar. Nicolai Costenco, anul 1949 „Noi n-avem ambiţii, nici comori de îm- Ce este viaţa noastră? părţit. Lucrăm zi și noapte pentru idealul de O lecţie. mai bine al Basarabiei și basarabenilor. Noi Dacă ai răbdare s-o conspectezi, o poţi vrem: independenţa spirituală a basarabenilor împărţi și cu alţii. și înălţarea acestui spirit pe treptele progresului Nicolai Costenco (21.XII.1913, Chișinău curat și culmile adevărului.” [Strigătul unei ge- – 29.VII.1993, Chișinău) a intrat în literatura neraţii. În: Viaţa Basarabiei, 1934, nr. 10] basarabeană prin ușa din faţă la vârsta când Nicolai Costenco, ca un navigator experi- debutează veritabilii poeţi. mentat, trasează linia nevăzută pe unde va tre- A făcut studii la Liceul de băieţi „B.P. Has- ce cursul corăbiei care se numește Literatura deu”, la Universitatea din Iași studiază literele din Basarabia. (specialitatea limbi străine) și dreptul. În 1990 El defi nește pentru generaţia lui proble- e ales membru corespondent al Academiei ma-cheie, regionalismul cultural, aceasta i se de Știinţe a Moldovei. Premiul de Stat al RM pare lui a fi formula cea mai potrivită pentru (1990), Scriitor al Poporului (1998). a scoate Basarabia din criza culturală în care A debutat în literatură în 1932, iar la 21 se afl a. Concluziile lui sunt dureroase și poate de ani a redactat cea mai frumoasă și cea mai supărătoare pentru autorităţi, dar situaţia reală solidă revistă a vremii, încercând să învioreze dictează găsirea de soluţii: spiritele nu numai cu versuri sensibile, cu pro- „În Basarabia, cu trei milioane de locui- ze incitate, ci și cu judecata matură pe margi- tori, nu sunt nici cinci mii de cititori regulaţi! E 254 înspăimântător! Și acești cititori, să Pro fi zicem că sunt, patru mii sunt nebăș- luri în oglinda vremii tinași, venetici. Vinovat cine-i? Cărturarul! El trăiește cu capul în nori, el rumegă gânduri sterpe, el nu vede realitatea, el pângărește comoara de sufl et a norodului. În Basarabia se desface cartea nesănătoasă și gazeta care duce otrava urii. Noi, ca basarabeni, suntem fericiţi că norodul basarabean este refractar la căldura otrăvi- tă a culturii românești de astăzi. Cel puţin ne mângâie nădejdea că vor Trei poeți: Serghei Orlov, Nicolai Costenco, Fiodor Ponomari, 1961 veni mâine cei dintr-un gând cu noi. Ce vreţi mai caracteristic: am văzut un căr- istorică, dar valoarea lor artistică o contestăm: turar basarabean care citea Revista românească de fapt, această viaţă este anulată prin faptul că a Fundaţiilor Regale cu Larousse-ul (dicţionar înseși premisele de la care a pornit au fost con- francez) dinainte. Dar unde mă duc: Cuvânt diţionate de timp. Timpul a trecut – și cu ei cân- moldovenesc, foaie pentru popor din Chișinău, tăreţii… nu e citită, nu e înţeleasă de popor. Ziarele Via- Tinereţea este o virtute, dar este și o posi- ţa Basarabiei și Gazeta Basarabiei din Chișinău bilitate de evoluare, având în vedere perspectiva sunt scrise în limba franţuzită, «păsărească» viitorului. cum îi zice ţăranul. Poezia basarabeană, de necontestată auten- …Iată de ce nu admit și nu voi admite nici- ticitate și valoare, se va impune chiar dacă ar fi să odată cârdășia cu veneticii pentru ridicarea Ba- rămână la faza actuală, ceea ce se exclude, con- sarabiei.” [Necesitatea regionalismului cultural. form unei elementare conștiinţe progresiste; e mai În: Viaţa Basarabiei, 1937, nr. 3-4] delicată problema cu proza și critica. Dacă avem Și ca o concluzie fi rească la acest lung poeţi buni, pe aceștia din urmă îi bănuim numai, drum al căutării de sine Nicolai Costenco dă dar nu-i cunoaștem. Pulsul prozei este mult mai verdictul: puţin viguros decât s-ar cere; critica se rezumă „Pentru a vorbi despre o literatură basara- deocamdată la harţa copilărească a polemicii de beană ni se cere, fi rește, conștiinţa că există un rea-credinţă ori a însemnărilor și recenziilor. Spi- caracter specifi c al stilului, care să deosebească ritul analitic al basarabeanului are însă germenii această literatură de altele, fi e străine, fi e chiar criticului mai mult decât din belșug…” conglomeratul românesc. Și aici, în fi nalul articolului, Nicolai Cos- Acest caracter specifi c există! tenco formulează suprasarcina pentru genera- Nu voi spune că nu a existat și mai înain- ţia sa, generaţia pe care am defi nit-o ca pe Ge- te, la scriitorii de până la război și la cei ce au neraţia de Aur a literaturii basarabene: înfăptuit Unirea. La aceia însă a predominat re- „Și basarabenii au multe de realizat. Noi torismul și falsa conștiinţă a tezei în artă; or, se trebuie dintr-odată să creăm și pentru clasici, și știe, consecinţa fi rească a acestui sabotaj al eu- pentru romantici, și pentru parnasieni, semănă- lui artistic a fost o jalnică realizare pe câmpul toriști, poporaniști, moderniști, și pentru cei cu mediocrităţii. Nu se va putea nega existenţa lor tendinţe sociale, etc. Cazanul activităţii poetice 255 e în fi erbere, în clocot. Cel mai mare dușman al lemn. În presă apăreau cuvinte deocheate care propriei fi inţe va fi cel ce poate și nu creează pe revoltau bunul-simţ, demnitatea poetului ca ce- măsura puterilor și pentru Neamul său. Rolul tăţean al acestei Basarabii. Dar tot el mai credea scriitorului e social și aparţine societăţii. [Lite- în bunul-simţ al celor de la conducere, că nu ratura basarabeană de azi. În: Viaţa Basarabiei, vor permite un asemenea anacronism. Prezenţa 1937, nr. 5-6] lui Hrușciov la «istorica» adunare îi strecură un Promova pe cei mai tineri decât el și avea fi r de nădejde în sufl et și atunci și-a spus păsul. emoţia descoperirii unei literaturi noi, deose- După cum mărturisea mai târziu poetul, Hruș- bite, care avea misiunea să împrospăteze sân- ciov l-a ascultat cu multă luare aminte, nu l-a gele literaturii românești din acea vreme. În el întrerupt, cum avea obiceiul, și la urmă când se întâlniseră două tendinţe literare mari. Una a făcut totalurile, nu a spus nici da, nici ba, a în care încerca să demonstreze importanţa lite- trecut cu vederea spovedania poetului. Cine știe, raturii regionale, iar alta venea să ne spună că poate că nu o fi dat indicaţie nimănui, dar în literatura Basarabiei este o parte integrantă din sală erau și cei «care trebuiau să fi e» și peste pu- literatura românească a vremii și este obligată ţin timp, pe drumul osândiţilor mergea și basa- să ocupe locul pe care îl merită în aprecierile rabeanul Costenco. Din urma lui, ca un ecou în- criticilor literari. târziat, se ţineau versurile propriei poezii despre A iubit literatura ca pe o zeiţă, publicând care pomenisem mai sus: unul după altul volumele Poezii (1937), Cleo- «Stele și păduri, pietroase creste, -- patra (1939), Ore (1939), Elegii păgâne (1940). Drumul ţarului nemăsurat, N-a încercat să facă politică în literatură și Ca-ntr-o nălucire de poveste nici literatură în politică. De aceea, poate desti- Pașii osândiţilor îl bat.»” nul l-a pus la cea mai grea încercare, urcându-l [Victor Teleucă, Tragismul unei demni- pe Golgota gulagului siberian. tăţi sau demnitatea singurătăţii. În: Basarabia, Totul s-a produs în urma unei adunări 1991, nr. 4] la care Nicolai Costenco a luat cuvântul: „În anul 1941, la Chișinău, vine Nikita Hrușciov, pe atunci prim-secretar al CC al PC(b) din Ucraina. Cum se obișnuia, se organizau întâlniri cu muncitorii, ţăranii, intelectualii. La adunarea intelectualilor a participat și Costenco. Atunci el pentru prima dată a simţit tragedia ce se abătea pe capul nostru, asupra culturii și limbii noastre. El, care-și scrisese cărţile cu un alfabet, acum era forțat să și-l schimbe, era forțat să-și «democratizeze» limba, să scrie cuvintele după o ortografi e pusă să aducă limba la sapă de Familia Costenco pe pragul casei poetului Emilian Bucov, 1956 256 Decizia de a-l aresta a fost luată la 23 iunie sindicatelor din URSS (1967). Tot el este auto- Pro fi 1941, când deja începuse al Doilea Război rul a două piese de teatru – Bătrâna Izerghil luri în oglinda vremii Mondial. La baza arestării era pus un denunţ. Și, (după M. Gorki, 1941) și Serghei Lazo (1967). după cum scria publicistul Alexandru Donos, La apusul vieţii avea încă temeri pentru autorii totuși sunt cunoscuţi de N. Costenco: perioada care l-a pus la încercare. I se părea că „…Am vrut să termin articolul aici și să-i în orice clipă, lucrurile pot lua o altă turnură și urez maestrului martir sănătate și un sincer La în orice clipă cineva va bate la ușă, îl vor băga mulţi ani! Dar nu mă lasă în pace o întrebare: în mașina neagră a securităţii și îl va pune într- cine l-a calomniat pe poetul Nicolae Costenco? un beci umed să recunoască că este român. Din dosarul cu pricina desprindem denunţul. Ceea ce este nepreţuit de valoros în lecţia Însă autorul nu este indicat. L-am întrebat pe Costenco, e faptul netrădării idealurilor litera- dl Costenco dacă îl cunoaște. Nu mi-a răspuns re, fi indcă el nu era un simplu scriitor, era o nimic. Dna Maria mi-a spus doar atât: conștiinţă literară. – Când se afl a pe patul de moarte, Leonid O conștiinţă care era fascinant de frumoa- Corneanu l-a chemat pe Nicolae Costenco să-l să, creatoare de vise, iluzii, pe care, ici-colo, le roage să-l ierte, să-i ușureze sufl etul. presăra cu pudra amară a realităţii. – Și l-a iertat? Dacă am simţi nevoia de a descoperi un – Nu. Nici la înmormântare n-a fost. model de martiraj, tot la Costenco ne vom în- «Dum nezeu las’ să-l ierte, de ce să-l iert eu?», a toarce. spus Nicolae atunci... Criticii au comis o gravă eroare, încercând Tot dna Maria a mai adăugat: «Mai sunt să împartă creaţia scriitorului în două perioade doi care se afl ă încă în viaţă. Dar nu le spunem distincte, de până la 1940 și după. numele. Îi lăsăm în plata Domnului, vor răs- Există un singur scriitor Nicolai Costenco punde ei în faţa lui Dumnezeu.» în cele două epoci istorice. Cred că a sosit timpul ca toţi trădătorii de Au existat însă două limbaje literare dife- neam – delatorii, clevetitorii perfi zi de odini- rite, izvorâte din două realităţi istorice. Pe când oară (din cauza cărora mii de oameni au fost știm prea bine că acest scriitor în decursul în- nimiciţi, au suferit în închisori) să fi e scoși din tregii sale vieţi s-a închinat numai unui singur vizuinele lor și puși la stâlpul infamiei, să fi e zeu, cel a conștiinţei. arătaţi cu degetul. Numai în felul acesta le vom Nicolai Costenco a fost asemeni simbolu- stârpi seminţia și nu vor mai apare niciodată al- lui integralului matematic, care a acumulat în ţii ca ei.” [Literatura și arta, 12 decembrie 1991] sine ambele epoci. Revenit acasă, în 1956, este privit cu suspi- Noi, am fi putut cumva să-i ușurăm chi- ciune de unii colegi de breaslă, dar Siberia l-a în- nurile? văţat să nu cedeze și a tipărit pe rând: Poezii alese Da, pe cele existenţiale. (1957), Poezii noi (1960), Poezii (1961), Mugur, Alte suferinţe, nu. mugurel (1967), Tărie (1972), Poeme (1973), Fiindcă ele făceau parte din lecţia Nicolai Poezii și poeme (1976), Scrieri (vol. I-II, 1979), Costenco. Lecţia de o profunzime asemănătoa- Euritmii (1990), și postum: Versuri (1995), Co- re cu tragediile antice, lecţie nobilă comparabi- roana cu aripi de erete (1995), Povestea vulturu- lă prin puritate cu cea a lui Orfeu și Euridice. lui (vol. I, 1998), Elegii păgâne (2003), Libertăţi De aceea, lecţia Nicolai Costenco noi sun- (2003), Din bezna temniţei (scrisori, 2004). tem obligaţi s-o cunoaștem pe dinafară. A scris romanul Severograd (vol. I, 1963; vol. I-II, 1970), pentru care a primit premiul 257 „…CEA MAI PROEMINENTĂ FIGURĂ PE CARE A RIDICAT-O CÂNDVA BASARABIA…” barea, ce l-a făcut pe cel mai mare naţionalist basarabean, în acele zile tragice, să se aplece peste foile în care trecea cu răbdare de cronicar date extrem de importante despre un om uitat – Alexandru Cotruţă, născut în 1828, în Mincenii de Jos, jud. Orhei. Un răspuns parţial îl găsim în necrologul publicat la 8 iulie 1905 în ziarul Bessarabskaia jizn’, la o zi după deces și din care am spicuit câteva informaţii preţioase: „Funcţionar al zemstvei. A activat 53 de ani pe tărâmul zemstvei basarabene, timp în care a fost în concediu numai trei luni de zile. În 1874 este ales preșe- dinte al Cârmuirii Zemstvei din Orhei, iar în 1882 este ales președinte al Zemstvei guberniale. Adept al Partidului Liberal Progresist al că- rui lider era Leonard, era un adversar convins al clanului Krupenski în fruntea căruia se afl a Teodor T. Krupenski. În 1887 el ia hotărârea să dea lovitura deci- Alexandru Cotruță sivă adversarilor săi politici: Krupenski și Sina- dino, dar și de această dată este învins.” S-ar părea că despre un funcţionar nu ai Ziarul îl caracteriza exact: „Este cea mai ce scrie. Muncă de birou, rutină și dincolo de proeminentă fi gură pe care a ridicat-o cândva aceste preocupări banale, practic, dispare per- Basarabia.” A decedat împlinind vârsta de 77 sonalitatea. de ani, orbit și paralizat. Ultimii patru ani de Literatura sec. XIX abundă în personaje viaţă n-a mai putut activa. Și a fost înmormân- care au trăit în mediul funcţionarilor. Piesa Re- tat la Minceni, jud. Orhei. vizorul de Gogol este un exemplu desăvârșit în Aceste informaţii sumare se cer completate acest sens. Și totuși, putem descoperi oameni de scrierile memorialistului Pavel Kuzminski: deosebiţi și în acest mediu. „Înainte însă de a părăsi zemstva am avut o in- Ioan Pelivan, afl ându-se în refugiu la Bu- teresantă convorbire cu conu Alexandru Cotru- curești, în zilele grele ale anului 1940, când a ţă, care venise la Bălţi ca să inspecteze podurile încheiat studiul intitulat Alexandru Matei Co- de pe drumul de poștă Bălţi-Orhei întrucât acest truţă, a semnat pe ultima pagină și a pus data drum intra în competenţa zemstvei guberniale. de 30 septembrie. E fi resc să ne punem între- Și iată că într-o seară stăteam de vorbă. După ce 258 îi destăinuisem proiectul de a intra în magistra- Pro fi tură, care de altfel mă atrăgea totdeauna, conu luri în oglinda vremii Alexandru a rostit cuvintele următoare: – Uite, băiete! N-am nimic de spus împo- triva proiectului tău, mai ales că ai vocaţiune pentru justiţie; însă nu trebuie să uiţi că ești basarabean și că Basarabia are nevoie de oameni de treabă cari își iubesc ţara, mai așteaptă, mai rabdă! Uite-te la mine: trăiesc al șaptelea deceniu și nu mă dau... Crezi că mi-e ușor? Și totuși, lupt și voiu lupta până în ultimul moment... – Bine coane Alexandre, dar suntem prea puţini, n-avem putere. Uită-te chiar conu Nico- lae Casso și moșu Petrache Brăescu au trecut la adversarii noștri. Cine a mai rămas? Un pumn de oameni. – Ce spui băiete? De unde atâta pesimism? Și parcă nu știi că chiar un pumn de oameni ho- tărâţi și cinstiţi pot să facă mult. Ascultă-mă pe mine: rabdă! Mult a mai vorbit bătrânul și la urma urmei i-am făgăduit că deocamdată voiu suspenda Iurie Levinschi hotărârea.” [Din amintirile unui moșneag basarabean. În: Viaţa Basarabiei, 1932, 1934, 1935]. familia lui Alexandru Cotruță, ca în cele din Ginerele său Iurie Levinschi a fost primar urmă anume acest om să-i poarte de grigă bă- de Chișinău în două rânduri (1910-1917; 1920- trânului care orbise. Nimeni nu știe ce ne aș- 1922). Se știe bine că a fost acceptat cu greu în teaptă pe fi ecare în viitorul cel mai apropiat...

Cârmuirea Zemstvei basarabene, anul 1889 259 PAVEL CRUȘEVAN – ÎNTRE FAUST ȘI MEFISTO Pavel Crușevan este una dintre cele mai controversate fi guri ale istoriei basarabene. Toate faptele lui frumoase, toate iniţiativele lui deosebite pălesc pe lângă ceea ce a făptuit el conștient sau inconștient – propagarea antise- mitismului care a condus la un oribil pogrom în Chișinău, în 1903. Au fost pogromuri în Rusia ţaristă și în alte părţi, și înainte de 1903 și după această dată. Dar istoria l-a fi xat pe acesta ca punct de reper pentru cruzimea, incultura și vandalis- mul care mocnește ascuns în om. Recent a vizitat Casa Cărţii „Mitropolit Petru Movilă” un pictor englez, care mi-a măr- turisit că înainte de a veni în Moldova a încer- cat să afl e ceva despre noi și unica informaţie care i-a fost furnizată era o carte despre pogromul din Chișinău. Originea Genealogistul Gheorghe Bezviconi stabi- lește originea acestui neam în felul următor: „Crușevan (Crușovan), 1830, II, acte 1792, ro- Pavel A. Cruşevan, 12 iulie 1907 mâni, emigraţi la 1792 în Transnistria, urmașii clucerului Andrei Teodor.” [Boierimea Moldovei ze din Minsk Pavel Crușevan în contra deciziei dintre Prut și Nistru. București, 1943] Departamentului Heraldiei de pe lângă Senatul Lupta pentru recunoașterea nobleţei nea- Ocârmuitor cu privire la nerecunoașterea lui în mului Crușevan a durat în timp. Conform titlul de nobleţe hereditară. unui document, eliberat la 28 mai 1904, la Pe- Cererile persoanelor din neamul Crușe- tersburg, se pot stabili precis ramifi cările ar- van borelui genealogic: Pavel și Epaminond, fi ii lui Alexandru; Va- „În zilele de la 15 decembrie 1895 și 25 sile, Ioan, Mihail și Alexandru, fi ii lui Constan- octombrie 1896, Senatul Ocârmuitor în prima tin Crușevan, s-au adresat Adunării Deputaţi- adunare a secţiunilor unite a cercetat referatul lor ai nobilimii din Basarabia cu cereri de a fi din dosar, adus în cercetarea primei adunări a confi rmaţi în titlul de nobleţe hereditară, depu- secţiunilor unite ale Senatului Ocârmuitor, pe nând următoarele acte: baza Înaltului Decret, în urma cererii făcută Actele de stare civilă de nașterea persoa- de secretarul administraţiei guberniale de acci- nelor din familia Crușevan 260 Certifi catele de stare civilă eliberate de Con- Ce ţin ascuns sub frunte Pro fi sistoriul Spiritual din Chișinău cu nr. 5010 din Și ce duc sub pleoape, luri în oglinda vremii 31 octombrie 1838, nr. 3289 din 10 iunie 1871, Prin care munţi voi trece nr. 1979, 1980, 1981 și 1982 din 29 martie 1865 Și peste care ape…” [Mai bine] și nr. 6282 și 6283 din 4 noiembrie 1868, de naș- Mai bine ca alţii l-a cunoscut pe P. Crușe- terea legitimă din Tănase Crușevan și soţia sa van doctorul Moisei Sluţchi, care era și liderul Elena a fi ului Constantin la 21 decembrie 1818, cel mai autoritar al evreilor din Chișinău și care din moșierul registrator de colegiu Enache Cru- în memoriile sale tipărite în 1930 și intitulate șevan și soţia sa Maranda a fi ului Alexandru la V skorbnâe dni. Kișiniovskii pogrom 1903 goda 11 august 1828; din nobilul comunei Malcouţi îl portretizează astfel: „A fost Crușevan un anti- Constantin Afanasie Crușevan și soţia sa Elena semit convins? Gândesc că nu. La începutul ac- fi ica lui Nicolai, a fi ilor: Vasile la 1 martie 1853, tivităţii sale publicistice el s-a manifestat ca un Ioan la 1 iulie 1855, Mihail la 10 ianuarie 1858 liberal și nu rareori ieșea în apărarea evreilor. și Alexandru la 14 iunie 1860, și la registratorul În anii ’90 al secolului trecut el a venit în Chi- de colegiu Alexandru Ioan Crușevan și soţia sa șinău. Aici nu exista o gazetă locală, dar aveau Anastasia fi ica lui Iosif a fi ilor: Pavel la 15 ianu- răspândire două ziare odesite: liberală și iudofi - arie 1860 și Epaminond la 13 august 1861.” lă – Odesskie novosti și Odesskii listok. Crușe- Dreptul la nobleţea ereditară i-a fost recu- van a intuit că e timpul să se editeze la Chișinău noscută familiei Crușevan abia în 1907, când a o gazetă locală cu orientare opusă celor două, și fost înscris în partea a doua a cărţii nobilimii el ţinea cont și de dispoziţiile sferelor superioare. ereditare din Basarabia. La început ziarul lui – Bessarabeţ – ma- Pavel Crușevan s-a născut în s. Baroseni nifesta abia sesizabile atitudini reacţionar-an- (Boroseni), jud. Soroca, din preajma localităţii tisemite, dar un confl ict cu cele două publicaţii Otaci. Mama lui vitregă coana Anica Namest- odesite l-au făcut să-și schimbe brusc orienta- nic a fost nașa de botez a lui Constantin Stere rea. În scurtă vreme Crușevan s-a convins că a și este prezentă în romanul lui În preajma revo- fi publicist reacţionar și antisemit este o afacere luţiei ca Anica Mesnicu din Corbeni. profi tabilă: el s-a plasat în centrul atenţiei nu A absolvit Liceul regional nr. 1 din Chi- numai al «ohranicilor» locali, dar și al acelor din șinău. A fost angajat al Societăţii de accize din Petersburg, el a devenit cineva, tirajul publicaţi- Soroca. Apoi a activat în același sistem la Min- ei a crescut simţitor.” sk și la Vilnius. Dar, totodată, trebuie să remarcăm faptul Portretul că M. Sluţchi nu-l consideră pe Pavel Crușevan Poetul Grigore Vieru are într-o poezie câ- drept fi gura cea mai vinovată în dezlănţuirea teva rânduri care ne pot argumenta opţiunea pogromului din Chișinău. noastră de a-i realiza lui Pavel Crușevan un Principalii organizatori ai pogromului în portret moral prin viziunea unui om care l-a opinia lui Sluţchi sunt: ministrul de interne al cunoscut personal și în decursul a unui dece- Rusiei Pleve și directorul Departamentului de niu au avut multe posibilităţi să comunice, să poliţie Lopuhin. se studieze reciproc. Crușevan și Pronin sunt consideraţi niște Poetul a scris profetic: participanţi voluntari la provocarea acestui act „Mai bine mă cunoaște de vandalism. Cea care ură-mi poartă. Și de aici se iscă fi reasca întrebare. Ea știe când și unde De ce cu timpul au fost uitaţi și inspiratorii M-am îndreptat din poartă, și făptașii pogromului și toată posteritatea atri- 261 buie pogromul din Chișinău unei singure per- unii eroi au fost recunoscuţi de contemporani, soane – lui Pavel Crușevan? iar faptele descrise în roman coincideau cu niș- Nicolae Iorga, sosit în Chișinău în 1906, te întâmplări reale, cunoscute de toată lumea. afl ă mai multe detalii despre activitatea lui Pa- Dar acest roman l-a infl uenţat mult pe Con- vel Crușevan și intuiţia lui de istoric îl face să stantin Stere la scrierea romanului-fl uviu În consemneze niște nuanţe biografi ce valoroase preajma revoluţiei. în volumul său Neamul românesc în Basarabia Publicistul din el s-a trezit dintr-o pasi- (București, 1995): „Cine e Crușevan, știe să-ţi une, dar printr-un efort intelectual deosebit a spuie orice om din Basarabia. «E cunoscut și…în reușit să devină un profesionist de marcă. Au- Anglia», mi-a spus proprietarul din trenul spre todidact care a reușit să se impună ca o per- Bălţi; «Cum de nu-l știi d-ta?» «Domnul Cru- sonalitate proeminentă. Era recunoscut nu nu- șevan», cum i se spune, merită să fi e cunoscut, mai în Basarabia, dar și în Rusia, și în Europa, căci el e redactorul vestitei foi Bessarabeţ, care și în America. a înteţit pentru vărsările de sânge din Chișinău. La începuturi a scris și versuri. A scris o Tot poporul cetea Bessarabeţul, adecă poporul poezie cu ocazia dezvelirii monumentului lui de lucrători din târguri, care știe rusește fi indcă A.S. Pușkin la Chișinău. a trecut prin școli; l-am văzut și în mâna unui A semnat cu mai multe nume literare: marinar din vaporul rusesc pe Dunăre, care n-a Administraţia ţirka Șcelkuncik, Buka, Buki, vrut cu niciun preţ să-mi vândă foaia. Crușevan Gheneral Șcelkuncikov Buka, Don-Buchio, Ne- e «moldovean», și el a scris un articol Doina, mirovici-Vralcenko, Russkii Cirikov, avtor piesî în care plânge asupra morţii poporului nostru. Russkie, Slobe Troten, Nota-Bene. Dar, altfel, el e rus, gazetar rus. Menirea lui e să Pe când se afl a la Vilnius, a colaborat la predice lupte împotriva evreimii, aceasta însă în ziarul Vilenskii Vestnik. La Petersburg a editat așa fel încât să fi e împăcată și cenzura. «Dacă-l periodicul Znamea, care ilustra politica sute- întrebi, mi se spune, el răspunde că n-are nimic lor negre, ofi cial numită Alianţa poporului rus. cu evreii, că el iubește pe evrei» . Și același adau- La Chișinău a editat ziarul Bessarabeţ, de la gă: «El e cam nebun; știi…» …Crușevan a fost silit, se pare, să schimbe titlul gazetei după tulburările pe care ea le-a stârnit. I s-a îngăduit să scoată altă foaie cu același scop. Ura împotriva evreilor e așa de răspândită, în adevăr, încât ucigașul sau schingiuitorii chiar au scăpat la judecată cu mai nimic…” Publicist Pavel Crușevan a fost un autodidact, care s-a descoperit, în primul rând, în publicistică. Au- tor al câtorva romane destul de bine cunoscute în epocă. Dintre care cel numit Milioanele a provocat un mare scandal, deoarece Pavel A. Cruşevan în redacția gazetei Bessarabeț 262 2.II.1897 și până la 30.X.1906. Din aprilie 1905 Această convieţuire pașnică a populaţi- Pro fi a editat ziarul Drug, în redacţia căruia a activat ei băștinașe și a evreilor ar fi continuat ad in- luri în oglinda vremii până la moarte. A mai editat câteva suplimente fi nitum, dacă la orizontul social n-ar fi apărut literare. publicistul și redactorul gazetei Bessarabeţ P.A. Gazeta Bessarabeţ edita suplimentul li- Crușevan care a jucat un rol deosebit la dezechi- terar Bessarabeţ, care a apărut sub redacţia lui librarea acestor raporturi. N-am să-l descriu pe Pavel Crușevan, din 1897 până în 1903. P.A. Crușevan, despre el atâta s-a scris, dar și O ediţie cu totul deosebită – Bessarabia – mai mult s-au spus minciuni, că memoria des- a fost tipărită în 1903 la Moscova. Ea îngloba pre el va găsi sau poate a și găsit un om care informaţii geografi ce, istorice, economice, sta- să-i descrie cu mult talent viaţa. Dar în aceste tistice, etnografi ce și curente despre Basarabia, însemnări ale mele aș dori să fac o caracterizare 224 de imagini fotografi ce și o hartă a regiunii. a acestui om, despre care am citit multe și multe Ediţia a fost patronată de ziarul Bessarabeţ și am auzit, cu care nu mai puţin am discutat cu la elaborarea ei și-au dat concursul colaborato- voie sau fără voie, pe care l-am simţit foarte bine rii acestei ediţii periodice, coordonarea ei fi ind în Duma orașului și în Duma de Stat. P.A. Cru- asigurată de către Pavel Crușevan. șevan a fost un adevărat fi u al Basarabiei, repre- În cadrul redacţiei ziarului Drug era pre- zentant tipic din tălpi până la cap, fi u al soarelui gătit și editat suplimentul ilustrat Drug. nostru sudic. Brunet frumos, de înălţime mij- Pogromul locie, foarte mobil și nerăbdător, gesticula iute, Pantelimon Sinadino, fostul primar al tăios, vorbea foarte însufl eţit, aproximativ și cu Chișinăului, a lăsat posterităţii un manuscris comparaţii artistice, privea cu atenţie la interlo- extrem de interesant: Naș Kișiniov, 1904-1910. cutor și aveai impresia că ochii lui negri ca doi Sunt memoriile unui om care era unul dintre cărbuni vor să-ţi pătrundă până în adâncul su- liderii politici și economici ai Basarabiei, unul fl etului. Dacă îl examinai atent, îţi devenea clar dintre conducătorii primăriei Chișinău și sub că ai în faţă un om hotărât, despotic, care poate ochii lui s-au întâmplat acele evenimente din păși peste toate piedicile. Obârșia lui Crușevan 1903 care au răsunat în lumea întreagă for- n-o cunosc, dar sunt sigur, că în vinele lui cur- mând despre basarabeni o imagine absolut ne- ge sânge oriental, probabil grecesc. Dinamismul gativă, de oameni barbari, neciopliţi și agresivi. lui natural, despotismul și îndeosebi modul lui Ceea ce n-a fost în realitate. Sinadino în me- cavaleresc de a acţiona fără să ţină cont de alte moriile sale face o scurtă incursiune istorică pe motive decât cele interioare nu se putea împăca care o găsesc necesară și prezintă un portret al cu modul de trai al oamenilor înrobiţi, neliberi. lui Pavel Crușevan, portretul omului, publicis- Vorbea întotdeauna cu multă convingere fi ind tului, politicianului: sigur de cea ce spunea în clipa dată. Dar aceas- „Se știe că din timpuri mai vechi evreii să- ta nu-l împiedica să se dezică de cele spuse an- lășluiesc în Basarabia…Este sufi cient să-ţi faci o terior. De două începuturi, după părerea mea, închipuire despre bogăţia naturii locale, despre Crușevan nu s-a dezis niciodată – monarhie și pământul extrem de roditor și despre varietatea poporanism. El era un socialist poporan în plin culturilor agricole, iar totodată să nu uităm de înţelesul acestui cuvânt și idealul lui era auto- inerţia, indiferenţa și lipsa de cultură a popula- craţia pe baze democratice, noi însă, politicienii ţiei băștinașe, care din cauza bogăţiei pămân- treji, cunoaștem fi nalul acestui sistem: oligarhia tului a devenit prea fi n și ușor leneș, ca să-ţi dai și principii virtuale ale monarhiei, dar Crușevan seama de ce evreii aici o duc atât de bine. Așa a nu mergea până într-acolo: el era convins și cre- fost în 1903 și până atunci. dea că numai aceasta este salvarea Rusiei. Orice 263 pornire socialistă o simpatiza inconștient și era Judecătoria de circumscripţie l-a judecat pe ca un balsam pentru sufl etul lui. Iubea banii, Dașevski la cinci ani de închisoare, lipsindu-l dar nu banii în sine, ci banii ca mijloc de a-ţi de toate drepturile. atinge scopurile… Tot pe când era deputat în Duma de Stat …Cuvântul scris de Crușevan răsuna nu era să fi e linșat de o mulţime de oameni care numai în Rusia: într-o vreme (1903-1905) nu dezaprobau activitatea lui politică. era om în Rusia și nici peste hotarele ei care să Duma a II-a de stat nu cunoască numele lui Crușevan. Conform În 1906 când au avut loc alegerile pentru concepţiilor sale, scrierilor și direcţiei politice prima Dumă de Stat P. Crușevan a candidat Crușevan nu putea să-i simpatizeze pe evrei, din partea Chișinăului. Dar în Duma a doua de dar la începutul carierei sale nu arăta simptome stat a fost ales. Toată activitatea lui din această de ură, ba chiar dimpotrivă, erau cazuri când el perioadă poate fi urmărită cel mai bine în zi- scria despre evrei cu multă compasiune. Când arul Znamea... Politica lui reacţionară, antise- s-a produs trecerea deschisă a lui Crușevan în mită și promonarhistă avea mulţi simpatizanţi tabăra antisemiţilor nu-mi amintesc exact, mi și susţinători. se pare în 1894, dar poate chiar și mai târziu. Membru al Dumei orașului Chișinău Despre această trecere el prefera să nu vorbeas- Tot în această perioadă a fost ales consi- că. Eu cred că cauza principală a fost refuzul lier municipal al Dumei Chișinăului. O bună de a-i acorda credite, iar de bani el avea nevoie parte din consilieri dorind să sublinieze me- permanent. După părerea mea, evreii n-au avut ritele lui cetăţenești au propus ca o stradă din dreptate, că ei de la început nu l-au susţinut pe Chișinău să-i poarte numele. Dar, deși din cei Crușevan, dar eu îi înţeleg... ei nu știau, nu pre- 40 de consilieri numai patru erau evrei, adică supuneau că el poate avea o pană atât de puter- persoanele care ar fi votat împotrivă, propu- nică și, ceea ce este mai important, ei se temeau nerea n-a acumulat numărul necesar de voturi că după prima va urma cererea necontenită a pentru a fi validată și el așa și n-a mai avut o diferitor sume. Dar cum n-ar fi , faptul rămâne stradă care să-i poarte numele. Această votare fapt, esenţa existenţei lui Crușevan devine pro- este semnifi cativă prin faptul că o bună parte a blema evreiască…” intelectualilor basarabeni, educaţi într-un spi- A crede că Pavel Crușevan a fost autorit democratic, nu acceptau politica promova- rul pogromului din Chișinău este nu numai tă de P. Crușevan. Autoritatea lui era produsul o greșeală, aceasta ar însemna că se afi rmă un unei personalităţi excepţionale care intuise în neadevăr. Numele lui a fost bine speculat de mocirla acelor ani de frământare revoluţiona- adevăraţii regizori ai acestui act de vandalism, ră că cel mai potrivit dușman al statului ce se încât ei au rămas „curaţi” în umbră, iar Crușe- zvârcolea într-o agonie prerevoluţionară sunt van poartă prin ani pecetea rușinii. evreii. Însăși istoria acestui popor predispunea Atentate spre o asemenea orientare. Pe de altă parte, După pogrom, pe când P. Crușevan se afl a orientarea promonarhistă era într-un fel foarte la Petersburg, evreul Dașevski a încercat să-l bună poziţie deoarece convenea autorităţilor asasineze, lovindu-l cu un cuţit în zona gâtului, care sperau la o regenerare a spiritului patri- dar cuţitul a lunecat pe gulerul cămașei și rana, otic într-un imperiu multinaţional care, după nu prea adâncă, n-a fost mortală. o confruntare armată cu japonezii, se dovedi- Pătimitul a cerut ca asasinatorul să fi e pe- se slab și neputincios, iar proletariatul dădea depsit cu pedeapsa capitală, deoarece a ridicat semne de trezire a conștiinţei de clasă. Rămâne mâna asupra unui patriot și a unui om de stat. nedescifrat momentul sentimentului naţional. 264 Autorul Doinei, descendent dintr-o familie de Crezul naţional Pro fi români basarabeni, așa și nu și-a declarat nici- Tradiţional de numele lui Pavel Crușevan luri în oglinda vremii odată pe faţă sentimentele naţionale. Deși alţi este legată opinia că în acest om Imperiul Rus membri din același arbore genealogic au fă- a avut sluga cea mai credincioasă și devotată. cut-o cu prisosinţă… Dar în realitate nu este așa. Naţionalistul Petre Comportamentul în judecată Braga primea cărţi din România pe numele lui Oamenii reacţionează diferit în situaţii Pavel Crușevan ca mai apoi să le difuzeze în similare. Curajos în paginile scrise, agresiv în rândurile tineretului. În notele sale biografi ce cazurile unei polemici mai îndelungate, Pavel publicate în Viaţa Basarabiei (1937, nr. 7) Teo- Crușevan în faţa comletului de judecată avea dor Porucic consemnează: „Foarte mult ajutor un comportament mai puţin obișnuit. Com- a avut P. Braga din partea lui Pavel Crușevan, parativ cu un alt basarabean celebru în epocă care era pe atunci directorul ziarului Bessarabeţ pentru convingerile lui de dreapta și pentru și lucra cu multă dragoste pentru cultura moldo- verva lui oratorică excepţională. venească.” Concluzia trasă de T. Porucic diferă Pavel Crușevan, care în scrisul său avea o de altele: „P. Crușevan – și acest mare naţiona- vervă, o spontaneitate neobișnuită, în arta ora- list – a rămas uitat de neamul românesc.” toriei era mai slab, deși o stăpânea sufi cient ca Un alt turnesol pentru verifi carea credo- să apară în public. ului naţional al lui P. Crușevan este schiţa ori Adversarii săi de la ziarul Bessarabska- poate mai exact poemul în proză Doina, tipărit ia jizn’ comentau apariţia lui în faţa justiţiei în 1903 la Moscova, în limba rusă, în almana- prezentându-l ca pe un personaj sigur de sine hul Bessarabia, și reeditat în românește în re- până la un anumit moment, echilibrat în expu- vista Viaţa Basarabiei din 1935 (nr. 9), și care nerea tezelor până la punctul când un artist își începe astfel: epuizează argumentele și încearcă într-o lume „Aţi auzit vreodată Doina, viersul nostru care recunoaște numai logica rigidă să medi- popular basarabean, plin de atâta tristeţe, de teze romantic, fantezist chiar. De aceea, multe atâta neţărmurită jale? Tonul minor se întinde dintre procesele intentate publicistului Crușe- îndelung, când suit, când topit și pierdut unde- van el le rata fără nicio șansă. Cum a fost cazul va departe-departe…Îţi pare că de acolo, de pe cu cele două procese care au avut loc în ziua întinsul nebănuitelor stepe, răspunde răsunetul de 20 noiembrie 1906 când s-a judecat cu vi- cu aceiași sfâșietoare tristeţe, repetă fi ecare notă ceguvernatorul Basarabiei care-i intentase un a doinei…Parcă sufl etul cuiva se roagă de răs- proces, învinuindu-l că a instigat o parte a po- puns în această pustietate, unde nu-i nădejde – pulaţiei împotriva altei părţi. Adică a provocat și totul împrejur e fără sufl are și nimeni nu dă tulburări sociale în care partea pătimită au fost glas de răspuns la chemarea fără ajutor…Dar, cetăţenii evrei. iată cântarea mâhnită se întrerupe…Deodată o Procesul l-a pierdut. înlocuiește vijeliosul allegro… aprins de vârtejul În aceiași ședinţă a mai pierdut procesul bucuriei se înalţă tonul major și sufl etele se um- în care i se incrimina calomnierea redactoru- plu de nădejde. lui ziarului Bessarabskaia jizn’ pe care la fel l-a Vi s-a povestit vreodată tema acestei mu- pierdut din motivul că dorinţa de a-și răpune zici? Ea e la fel de simplă și naivă, precum și adversarul s-a revărsat peste limitele bunei-cu- viaţa acestui norod, închipuirea căruia i-a dat viinţe. fi inţă. E viersul păstorului moldovean, a cio- Comportarea lui în justiţie atestă slăbi- banului basarabean, care și-a pierdut oiţele în ciuni nu numai umane, dar și profesionale. stepa nemărginită și nu le putea afl a. A între- 265 bat atunci de nu i-au văzut oile și stepa, și ma- Și concluzia fi nală este un acord care pes- rea, și apele curgătoare, și nimeni nu i-a putut te ani ni-l aruncă nouă ca pe o dojană, fi indcă răspunde nimic: vântul sălbatic numai da glas timpul nu ne-a învăţat nimic și am rămas la fel chemării lui pline de deznădejde…Și ciobanul de risipitori ca odinioară. Numai privatizarea multă-multă vreme și-a căutat turma, a ajuns în Moldova ce risipă de avuţie naţională a în- să nu mai nădăjduiască nimic și rătăcea fără semnat. Cuvintele lui P. Crușenam lovesc di- ţintă, aproape nebun de jale, când, deodată, a rect în esenţa problemei: dat peste dânsele…Bucuria lui fu atât de mare, „Cum și de ce basarabenii se fudulesc că a prins chiar atunci, în mijlocul mioarelor re- să-și piardă așa ușor avuţiile? găsite să joace, să cânte, ca un zănatic…Iată tot Ce defect psihologic ineluctabil se as- cuprinsul fără ingeniozitate al doinei. Muzica cunde în natura lor, paralizându-le puterile și ei, ca și orice muzică populară, e elementară, cu aptitudinile în lupta pentru existenţă?... Cine o nuanţă de colorit oriental și grăiește despre o știe! Un singur lucru pot afi rma: toţi acei, care-i oarecare tristeţe, mocnită sub povara unei robii tund exploatează măestru în folosul lor, tocmai de veacuri…” această coardă slabă…Cum o ghicesc? Nu mă Aici sfârșește partea întâi a lucrării, apuc să descifrez. Uneori și trecătorii obscuri partea care numai nuanţează tema. P. Crușe- sunt observatori fi ni, aproape psihologi…Ori, van este puternic acolo unde i se oferă șansa de poate, le-a dezvăluit taina acestei naturi și ne- a face deduceri, de a schiţa niște concluzii: putinţa ei sunetele doinei? „Anii fugeau… Au trecut multe-multe Moartea lui Pavel Crușevan veri… Moșnegi și babe, care râdeau la sunetele Decesul lui a fost absolut neașteptat pen- doinei, au pierit; noi ne-am ridicat, le-am luat tru cei care lucrau cu el. La ora 2 și 25 minute, locul și, cu vremea, am uitat de dânșii și am ui- la 5 iunie 1909, a căzut răpus de coasa morţii. tat și doina. Dar acum, când o ascult din nou, Abia după moartea lui, cei care l-au cu- mi se pare că ea a fost compusă acuma, ca să noscut, au început să-i reconstituie portretul glăsuiască basarabenilor despre neputinţa lor, descoperind că chipul lui, fi zionomia lui spiri- despre nevolnicia lor și lipsa de voinţă, despre tuală nu poate fi conturată simplist prin câteva lipsa caracterului și a energiei în lupta pentru trăsături de condei. Colaboratorul său, Dimi- existenţă, despre neștiinţa lor nu numai de a trie Suchin, scria în 1909 în ziarul Drug: „După ajunge biruitori într-această luptă veșnică și ne- felul cum cugeta el era un reprezentant viu al istovită, ci și de îndepărtarea lor de pământul, societăţii intelectuale ruse. Știa să dea amploare pe care au văzut lumina zilei și nu vor face acea gândurilor sale, dar uneori nu-și imagina care hrincă de pâine, ce le-a rămas de la părinţi și ar fi fi nalul logic al visărilor sale. Credea în om, strămoși... dar nu în omul concret, ci într-o plăzmuire a …Da, doina, este viersul fatal al basara- omului creat de el.” beanului… Avea o minte ce prindea ideile din mers. Da, în doină se aude plânsul acelui păstor, Cine discuta cu el imediat se convingea că gân- de cum apare în viaţa fi ecărei societăţi duhul direa lui politică trădează un mare om politic. umanităţii; și acest păstor plânge turma lui pier- Se aprindea ușor, această aprindere era com- dută ori, aievea, turma lui de basarabeni…Dar bustia care alimenta temperamentul și fantezia el nu-i va regăsi niciodată, ca în doina, și nicio- scriitorului care lupta efectiv numai când avea dată nu se va veseli, precum ciobanul din legen- adversarul în faţă. Dar putea trece la fel de ușor da norodului, pentru că această turmă e prea de la discuţii generale la soluţionarea unor pro- neputincioasă și oricine vrea poate s-o tundă.” bleme practice, imediate. 266 Funeraliile lui Pavel Crușevan au adunat lui – devenit o curiozitate – nu mai poate fi gă- Pro fi atâta lume cum nu se mai pomenise la Chiși- sit în nicio enciclopedie. A explica uitarea lui luri în oglinda vremii nău. A fost înmormântat în curtea Mitropo- numai prin memoria prea scurtă a contempo- liei. Cortegiul funerar de la Catedrală a trecut ranilor noștri ar fi o nedreptate. traversând bulevardul Alexandrovski spre lo- Român rusofi l, a scris un fel de recviem cul unde urma să fi e înhumat. Fotografi i epocii pentru naţiunea care l-a lansat în lume. A în- au imortalizat aceste momente publicând ima- cercat să-și facă un nume de glorie pe necazul ginile în ziarele Drug, Bessarabeţ ș.a. evreilor. Golul sufl etesc intern așa și n-a putut După război, când au fost demolate ulti- fi umplut. Lipsit de gravitaţia sufl etească, vă- mele rămășiţe ale zidurilor Mitropoliei, mor- duvit de rădăcinile naţionale, el nu și-a putut mântul lui, mormântul arhiepiscopului Vasile plasa rădăcinile în solul culturii rusești, accep- Parhomovici și încă vreo câteva, care se afl au tat numai în măsura în care servea interesele în curte, au fost distruse. Osemintele arhiepi- unui clan politic, unei pături sociale foarte scopului Vasile Parhomovici au fost salvate de subţiri. niște rude. Pe cele ale lui Crușe- van nimeni n-a îndrăznit să le salveze. Intrasem în epoca co- munistă, iar Lenin îl declarase dușman. Posteritatea Imediat după moartea lui a fost creat un comitet care aduna donaţii în scopul înălţării unui monument. Listele de subscrip- ţie erau publicate în ziarul Drug. Dar așa cum ades se întâmplă la noi, intenţia bună nu mai ajunge să fi e fi nalizată. Tăcerea a acoperit ca un văl tot ce a fost legat de numele lui. Faptele bune s-au uitat mai întâi. Faptele rele au rămas la suprafaţă și de fi ecare dată, când îi este pomenit numele, toţi asociază pogromurile din Chișinău, dezastrul provocat evreilor din Chișinău. Nume- le lui licărește ba ici, ba colo ca vârful unui gheţar și, ca orișice gheţar, te lasă indiferent. Umberto Eco, în romanul său Pendulul lui Foucault (Con- stanţa, 1991), îl menţionează pe Pavel Crușevan, dar numele Funeraliile lui Pavel A. Cruşevan 267 ULTIMUL VLĂSTAR… Pe acest om nu l-am cunoscut. Timpul lui a fost altul, unul mai grăbit ca al meu. Era pe la mijlocul anilor ’80 ai sec. XX când cineva dintre cunoscuţi mi-a telefonat acasă și m-a între- bat dacă nu doresc să cumpăr niște mobilă de epocă. Am mers pe strada Pușkin, în casa de lângă drum, mai la vale de Colegiul Pedago- gic și acolo o doamnă relativ tânără a început să-mi arate ce are de vânzare. Mă interesau cărţile vechi și documentele, dar dintre acestea la ea nu se găseau, afară de o poză cu un colţ ars. Era o poză originală a lui Pavel Crușevan. M-am interesat de unde o are și proprietara, oarecum fâsticită, mi-a mărturisit că aparţi- nuse stăpânului acestui apartament. Statutul ei nu-mi era clar, dar nici nu mă interesa. Mă interesa provenienţa fotografi ei și de ce are colţul Pavel Epaminond Cruşevan la parada militară, ars. Mi-a spus că el în ultimul timp locuia la 10 mai 1938 Buiucani și acolo a avut un acces de furie când a nimicit o bună parte din hârtii și cărţi vechi. bună – 800 de ruble, eu însă trăiam pe atunci Fotografi a a fost salvată. din niște mici onorarii și această sumă îmi pă- „– Cum se numea stăpânul? rea enormă, chiar dacă aș fi împrumutat-o. Am – Crușevan. plecat luând cu mine doar fotografi a. Cineva – Era rudă cu Pavel Crușevan? mi-a spus mai târziu că mobila fusese achiziţi- – Era nepotul lui. onată de muzeul „Gr. Kotovski și S. Lazo”. Care – Și mobila?... a fost soarta acestui set după desfi inţarea mu- – Tot lui Pavel i-a aparţinut. Biroul acesta zeului n-am mai putut urmări. mic, de scris, șifonierul și un servant cu vitrina A doua întâlnire virtuală cu acest ultim de sticlă.” vlăstar al Crușevenilor am avut-o la „Moldo- Priveam năucit. Biroul acesta mic, cu in- va-fi lm”. crustaţii, ars într-un colţ de o ţigară uitată aprin- El era ca o legendă, ca un om venit de pe să, era biroul la care Pavel Crușevan își scria alt tărâm. Câștiga un ban fi ind un fel de con- opera. Pe acest birou fusese scrisă cea mai lumi- sultant la fi lme. Demonstra actorilor cum se noasă carte a lui, Basarabia, tipărită în 1903 și ţine furculiţa și cuţitul la o recepţie regală și tot însoţită cu o suită uimitoare de fotografi i. el arăta cum se încalecă un cal și cum se ţine Doream să procur mobila, suma era re- sabia la o paradă ori în timpul acordării ono- lativ mică pentru un om cu stare materială rului. Era folosit ca o enciclopedie a bunelor 268 maniere. Și dacă în fi lmele de atunci se respec- sultant la fi lme ca să fi e și el cu o bucată de pâi- Pro fi tă întocmai detaliile de epocă și jocul actori- ne mai bună. luri în oglinda vremii lor corespunde epocii, meritul aparţine acestui Într-o seară, nu cu mult înainte de dece- ultim vlăstar al Crușevenilor, care fusese ofi ţer sul lui Valeriu Gagiu, am avut o lungă discuţie în armata rusă și mai apoi a ajuns colonel în telefonică în care acesta îmi relatase că Pavel Armata Română. Epaminond Crușevan, a fost condamnat la A treia întâlnire cu el am avut-o târziu, pe moarte de trei ori, în trei regimuri diferite, și de la începutul celui de al treilea mileniu. O ne- fi ecare dată a scăpat cu viaţă datorită spiritului poată de-a lui mi-a adus un fragment dintr-un său ieșit din comun. Prima oară a fost condam- album de familie. Poze din diferiţi ani, din di- nat și urma să fi e împușcat de Armata Roșie, ca ferite epoci, dar foarte frumoase și pline de via- un ofi ţer ţarist, ajuns în Basarabia natală, unde ţă. Era în aceste poze partea cea mai mirifi că a era deja instaurată administraţia românească, Basarabiei, care venea prin acest ultim vlăstar a fost din nou condamnat la moarte, ca mai al Crușevenilor. apoi să fi e graţiat, iar ultima oară a scăpat ca Biografi a lui mi-a relatat-o în detalii sce- prin minune din mâinile NKVD-ului sovietic. naristul și regizorul Valeriu Gagiu, care era în Un om deosebit cu un destin deosebit, ul- bune relaţii cu el și-l angaja în calitate de con- timul vlăstar al Crușevenilor…

Pavel E. Cruşevan (primul din stânga, rândul II) în mijlocul rudelor

269 UN BULGAR CARE A SCRIS PRIMELE MANUALE ROMÂNEȘTI Dacă Chișinăul trebuie să înveţe ceva esenţial de la lecţiile trecutului, apoi aceasta trebuie să fi e marea lecţie a Memoriei. La Cimitirul Central, chiar în faţa bisericii era un monument funerar de toată frumuseţea. Cioplit frumos în marmură albă, el era suplu, modest și emana eleganţă spirituală, întocmai cum odinioară emana cel care fusese înhumat aici. Scriu era, fi indcă azi el nu mai este. Un monument enorm, dar marmură neagră aco- peră ceea ce cândva aparţinea lui Ioan Doncev. O stradă din Chișinău îi poartă numele, iar mormântul a fost profanat… Ioan Doncev s-a născut în Chișinău în 1821, într-o familie mixtă. Tata era sârb, mama româncă din Basarabia. Era perioada complicată de colonizare a Basarabiei, politică promovată insistent de generalul I. Inzov, care era responsabil de acest proces. El salva de la exterminare populaţia bul- gară care era persecutată drastic de turci, în Ioan Doncev primul rând, pe motive de credinţă creștină ortodoxă. După absolvirea liceului este numit pro- Dar bulgarii sperau foarte mult că, având fesor de istorie și geografi e la școala ţinutală sprijinul Rusiei, vor reuși să se elibereze, iar din Tighina, tot aici mai predă latina și arit- până atunci urmau să obţină prin hărnicia lor metica. În 1847 reușește să revină la Chișinău două lucruri primordiale: să acumuleze bani ce la școala ţinutală, unde învăţase cândva. Aici vor putea ajuta la eliberarea ţării și să facă stu- predă limba română până în 1853. În perioa- dii pentru că școala bună era o garanţie a unui da 1853-1866 predă limba română la liceul de viitor bun. băieţi nr. 1. După care problema limbii române Ioan Doncev trece prin mai multe școli este scoasă de pe agenda de lucru a liceului. basarabene. La 4 mai 1829 este înscris la școa- În acest răstimp el tipărește două cărţi la ţinutală din Chișinău, iar la 12 septembrie fundamentale pentru cultura noastră: Abecedă 1833 la liceul regional din localitate, pe care îl rumână, Chișinău, 1865, și Cursulu primitivu absolvește în 1839. de limba rumână (Chișinău, 1865), devenind, 270 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

Gimnaziul nr. 1 de băieți, Chișinău, fotograﬁ e de epocă astfel, autorul primei gramatici românești scri- În ultimii ani de viaţă este director al Azi- se cu litere latine în Basarabia. lului de copii „Balș”. A decedat la 1.IV.1885, la Tot la Chișinău, în 1877, când a început Chișinău, și a fost înmormântat la Cimitirul războiul pentru eliberarea Bulgariei, el editează Central. un ghid de conversaţie ce urma să fi e utilizat, în După 1990 o stradă din Chișinău îi poartă primul rând, de militarii ruși care luptau alături numele. Iar după 2000 niște responsabili de la de cei români: Convorbiri și cuvinte informative cimitir au decis că el nu mai are nevoie de un loc ruso-rumâne. Activitatea lui pro limba română de odihnă pe veci, deși mormântul lui era un loc nu era privită cu ochi buni de administraţia rude pelerinaj pentru cei care știu cât de greu și-a sească și el a fost scos din liceu. făcut loc limba română în școala rusească…

Orfelinatul „Balș”, fotograﬁ e de epocă 271 UN CTITOR AL ASTRONOMIEI NAŢIONALE Nicolae N. Donici este un vlăstar din marele arbore al Doniceștilor. Matematician de forţă, el s-a specializat într-un domeniu poe- tic – astronomia, preferând ramura cea mai progresistă a acestei știinţe – astrofi zica. A mai avut două pasiuni, paralele pre- ocupărilor astronomice – muzica și politica. Obârșia lui Nicolae Donici este un subiect de roman. S-a născut într-o familie de nobili, dar a crescut, a fost educat și împroprietărit de o altă familie. A văzut lumina zilei la 1 septembrie (14 septembrie st. n.) 1874 la Petricani, suburbie a Chișinăului, în familia lui Nicolae Andrei Donici, „kameriunker” la curtea împăratului Alexandru II, și al Lemonei Macari din Odesa, căreia în familie i se mai zicea Melania. A fost botezat la Biserica „Sf. Haralambie” din Chiși- nău la 22 septembrie 1874. Încă din copilărie a rămas orfan. Tatăl lui s-a sinucis, mama a decedat în scurtă vreme după această nenorocire și de educaţia lui s-a îngrijit sora mamei, Elena. Ea l-a încurajat să Nicolae N. Donici facă studii bune, observând pasiunea lui penal Institutului din Coimbra, Portugalia (1912). tru astronomie, i-a dăruit moșia Dubăsarilor Născut la 1/14 septembrie 1874 în Chișinău. ca să-și realizeze visul, adică de a organiza un Descendent din fabulistul Donici. A urmat la laborator astronomic. Colegiul Richeleu din Odesa, 1893, și la Uni- La 16 ani a pus temelia observatorului as- versitatea din Odesa, 1897. Șeful misiunii astronomic, la 21 de ani, absolvind cu menţiune tronomice a Academiei de Știinţe din Petro- universitatea, se consacră cercetărilor astrono- grad, 1901-1916; om de încredere al ţarului, mice, analizei spectrale a aștrilor, preferând în- 1909; subsecretar de stat în Consiliul imperial deosebi să cerceteze Soarele și Luna. rus; din 1924 conduce secţia Fundaţiei Cultu- Lucian Predescu în enciclopedia Cugeta- rale „Principele Carol”. A publicat numeroase rea îl prezintă astfel: studii astronomice în buletinele Academiei „Donici Nicolae, proprietar, dir. observa- Imperiale de Știinţe din Petersburg și ale Aca- torului astronomic din Dubăsarii Vechi, Basa- demiei Române. Membru al Uniunii Astrono- rabia, membru al Academiei Române (1922) și mice Internaţionale, 1922. 272 Opera: N. Donici. Raport sur le Premier cercetările sale astronomice remarcabile, deter- Pro ﬁ congres de l’Union astronomique tenu à Rome mină menţinerea sa frecventă în paginile Bule- luri în oglinda vremii de 2 au 10 mai 1922 (București, 1923); Ob- tinului Societăţii. În intervalul 1902-1906 a fost servatoire d’Astronomie Physique... (1924); Sur membru al Academiei imperiale din Sankt Pe- une methode nouvelle d’investigation des phé- tersburg. În 1912 fusese ales membru de onoa- nomènes solairs (1924; și ed. română, Chișinău, re al Institutului de Știinţe din Coimbra (Por- 1927); Observatorul... situat în Dubăsarii Vechi tugalia). De altfel, tot înainte de război, Donici (1929); Al patrulea congres al Uniu nii Astrono- devenise și membru al Societăţii Germane „As- mice Internaţionale (septembrie, 1932); Al trei- tronomiche Gesellschaft ”. [Viaţa satului, 22 oc- lea congres... (1929); Al patrulea congres (1933) tombrie 1994, supliment] ș.a. Debutul l-a făcut într-o revistă germană, Magdalena Stavinschi, directorul Institu- publicând un articol în 1898. Și tot din același tului Astronomic al Academiei Române, con- an a fost secretar al Cancelariei de Stat de pe semna într-un articol: „...În 1922, N. Donici lângă Consiliul de Stat. devine membru al Academiei Române. Nu era Construirea unui observator astronomic decât o recunoaștere a unor merite pe care con- într-un sat n-a fost o întreprindere ușoară. Tâ- fraţii săi de breaslă i le apreciază mai demult. nărul astronom a executat niște schiţe în baza Astfel, din 1897 Societé Astronomique de Fran- cărora un mecanic de excepţie de la observa- ce îl cooptase printre membrii săi, deși Donici torul Pulkovo, din preajma Sankt Petersburgu- avea pe atunci abia 23 de ani. Calitatea sa de lui, N. Ticenko, a construit un spectroheliograf membru al acestei binecunoscute Societăţi, ca și dintre cele mai moderne pentru timpul său.

Nicolae N. Donici, primul din stânga, în mijlocul prietenilor și rudelor pe scările conacului de la Dubăsarii Vechi 273 După terminarea Primului Război Mondial, în A plecat în Germania și de acolo a reușit Europa funcţionau șapte aparate de acest fel, să ajungă la Paris, unde prietenii francezi l-au cel al lui Donici fi ind cel mai performant. aranjat la observatorul astronomic. Copiii și La fel s-a procedat și cu telescopul pentru soţia au plecat în Argentina, el însă n-a dorit care au fost comandate lentile în Germania. să-i urmeze și, după toate probabilităţile, s-a Lentila refractoare, dotată special cu aparat de stins din viaţă la Nisa, într-un azil de bătrâni, fotografi at, în fi ecare an călătorea până la Jena, în anul 1960(?)... în Germania, ca să i se înnoiască spoiala cu ar- În anul 1948 a fost exclus din rândurile gint. membrilor Academiei Române. Revoluţia din Revoluţia din 1917 l-a găsit la Dubăsarii decembrie 1989 l-a repus, în 1990, în rândurile Vechi, moșia urmă să-i fi e expropriată în le- membrilor acestei instituţii. gătură cu noua lege funciară. Dar primirea lui P.S. De curând cineva mi-a adus o tăietură în rândurile membrilor Academiei Române din revista Apropo. Magazin, unde negru pe alb și adresarea savanţilor francezi către rege, cu scria că bustul astronomului, dezvelit cu fast la rugămintea de a păstra intactă această oază a Dubăsarii Vechi, a fost descoperit de cineva la știinţei, au salvat observatorul de la Dubăsarii o fi rmă care colectează fi er vechi. E și acesta un Vechi de ruinare. semn al epocii noastre… A colindat lumea în lung și în lat: Ameri- ca (1928-1932), Africa (1900), Sumatra (1901), Cambodgia (1904) și mai multe ţări europene. A ajuns în Siberia, în golful Mexic și chiar a făcut, în 1903, o ascensiune pe Montblanc, de dragul unor rezultate cât mai precise. Evenimentele din 28 iunie 1940 îl fac să părăsească Basarabia lăsând totul în voia sorţii. Iar destinul ulterior n-a fost prea îngăduitor cu el. Când s-a întors din refugiu, în vara lui 1941, a găsit observatorul distrus. Spectrohelio- graful, mândria lui, fusese furat. O parte din aparate au fost descoperite întâmplător într-un subsol al Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău. Tot ce a fost găsit a fost dus la observatorul din București. În 1944, la 15 aprilie, când Bucureștiul a fost bombardat fără milă, o bombă a căzut în casa în care locuia, distrugându-i toate obiectele, hârtiile și tot ce mai avea. L-a salvat numai faptul că în acel moment era plecat cu treburi în oraș. Conacul de la Dubăsarii Vechi

274 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN CRONICAR AL VIEŢII PREISTORICE mareșal al nobilimii. Au fost posesori de mari moșii, chiar Alexandru N. Donici avea o moșie de peste 1000 de desetine, pe care a pierdut-o în timpul exproprierilor, al reformei agrare de după Unire. Tatăl lui Alexandru N. Donici era rudă cu fabulistul Alexandru Donici. Mama sa, Ana Dobrova, era înrudită cu familia Ziloti, cunos- cută în Basarabia și prin faptul că l-a dat pe celebrul pianist Alexandru Ziloti. Alexandru N. Donici, în 1905, absolvește liceul și pleacă la Paris. Cauza plecării ţine de simpatiile lui revoluţionare care riscau să-l at- ragă în cercuri cu preocupări antistat, antimo- nar hie etc. Plecarea lui a dus la dispariţia unui ostaș de rând al revoluţiei, dar și la apari ţia unui mare savant. Formal, rămânerea lui la Geneva se explică prin obţinerea cetăţeniei elveţiene, prin munca voluntară (la început) în laboratorul eminentului său profesor Eugène Pittard. Mai apoi, este numit asistent al acestuia, deţi- nând funcţia respectivă timp de 12 ani. „Obârșia știinţifi că” a savantului trebuie căutată, în primul rând, în pasiunea lui pentru istorie, arheologie și știinţe naturale, în acel ca- Alexandru N. Donici pitol important din istoria veacurilor de până Fără îndoială – în marele arbore genealo- la Hristos, numit antropologie. În ultima sa gic al Doniceștilor, trebuia să existe și o aseme- carte În negura vremurilor (1935), apărută la nea ramură. Un om pasionat până la sacrifi ciu Chișinău cu un an înainte de a se stinge din de trecutul preistoric, cu o operă scrisă în fran- viaţă, el descrie obiectul preocupărilor sale: ceză și tradusă în mai multe limbi, înnobilează „De unde venim? Iată chestiunea care a blazonul acestui neam. stârnit, mai ales în ultimul deceniu, interesul Obârșia coborâtă în negura vremurilor universal, îndreptându-l asupra problemei ve- se poate deduce de la acel Nicora vel-vornic chimii și originii rasei umane. Donici (1619). Linia trece prin Andrei-aga Teza e vastă și pasionantă... Donici, Darie vel-logofăt ajungând până la bu- ...Documentele cele mai vechi sunt scri- nicul lui Nicolai Manolache Donici, care a fost se acum aproape șapte mii de ani. Dincolo de 275 această dată, totul e întuneric trecând în do- epocii când oamenii au început să descrie eve- meniul legendelor ce tind a explica – trecere cu nimentele din viaţa lor.” [În negura vremurilor. metoda lui – originile diferitor neamuri. Babi- Omul diluvial în Europa] lonenii, de pildă, ajung în calculele lor la cifra Antropologia ajunsese în centrul atenţiei astronomică de 432 000 de ani; chinezii – la publice și, din cauza mișcării fasciste din Eu- 129 600; egiptenii – la 24 925; evreii – la 5 695 ropa. Căutarea originii și a purităţii raselor a de ani și așa mai departe. culminat în Germania cu purifi carea etnică. În Deci, scopul principal al studiilor preistori- lucrările sale, Al. Donici nu lasă loc fanaticilor ce stă în încercările de a descoperi originile pri- purismului rasial, demonstrând că, încă din milor oameni, reconstituindu-se viaţa lor din preistorie, rasele erau amestecate. În mormin- epoca când ei, fi ind sălbatici, trăiau având un tele cercetate de el, a descoperit că în același singur scop, și anume, acela de a lupta necon- mormânt se întâlnesc tipuri antropologice di- tenit cu moartea spre a putea trăi mai departe. ferite: bărbaţi dolihocefali și femei – brahicefa- Ori, dacă dorim a împrăștia umbrele mis- le. Deci, bărbaţii își aduceau sau răpeau femei terioase ce întunecă aceste probleme, trebuie să din alte părţi, din alte teritorii. ne adresăm martorilor, care se pot găsi: în pri- Publicului neiniţiat aceste preocupări i se mul rând, la osemintele oamenilor diluviali din par abstracte, chiar stranii. Deși, să zicem, un stratele geologice, apoi la rămășiţele animalelor ziarist bun cum era V. Nedzelski de la Bessa- ce nu mai există, în fi ne – la produsele industriei rabskoie slovo (nr. 2527) l-a caracterizat extrem manuale, acoperite actualmente de stalactite și de exact: „Printre basarabenii care s-au evi- grămădite pe meleagurile unde trăiau strămoșii denţiat și lucrează pe tărâmul știinţei, trebuie noștri sub cenușa și cărbunele din vetrele lor, mai întâi de toate să-l pomenim pe A.N. Do- adică niște resturi din viaţa lor zilnică.” nici, asistentul laboratorului de antropologie la În Cuvânt-înainte, în numai câteva pro- Universitatea din Geneva. Trebuie să-l notăm poziţii, autorul ne descifrează originea pasiunii pe d. Donici nu numai pentru faptul că el este sale, dezvăluindu-ne și resortul secret al acestei un savant serios și solid și un adânc cunoscă- pasiuni. Preocupat de originea provenienţei tor al obiectului său, dar și pentru motivul că umane în general, el are și un interes axat pe ramura de știinţă în care lucrează – antropo- meleagurile noastre, căutând să descopere fi rul logia – este inaccesibilă marelui public și în unei continuităţi umane pe aceste locuri, ca alţi această materie cineva poate să fi e mare savant, savanţi, la rândul lor, să poată restabili conse- să aibă nume mondial și totodată să rămâie cu cutivitatea acestei vieţuiri. Planul mare univer- totul necunoscut concetăţenilor săi. În epoca sal, planul european al cercetării are în focar și noastră mercantilistă, serviciul dezinteresat, teritoriul basarabean. Nu cred că un patriotism înalt și din idee, într-o știinţă ca antropologia local l-a îndemnat spre o asemenea accentuare este aproape un sacrifi ciu, trezește un respect a problemei știinţifi ce, mai degrabă dorinţa de a adânc și nu poate să rămâie neobservat. sublinia că, în planul cercetării preistorice, aces- A.N. Donici lucrează în Elveţia, dar nu-și te teritorii deţin informaţii extrem de valoroase uită ţara natală. Cercetările sale de pe urmă, și, în consecinţă, suntem datori să le valorifi căm. datate cu anii 1930 și 1931, sunt consacrate Ba- Concluzia lui Al. Donici, pentru cei preocupaţi sarabiei. Trecutul preistoric al Basarabiei este de aceste probleme, dar mai ales pentru publi- prea puţin cercetat. Dar el prezintă un interes cul neiniţiat, se prezintă astfel: „Prin urmare: enorm. Din cauza situaţiei sale geografi ce, Ba- preistoria e o știinţă care, bazându-se pe fapte sarabia a fost în toate timpurile un «Coridor pozitive, cercetează ceea ce s-a petrecut înaintea al popoarelor» ce au trecut din Asia în Europa 276 și viceversa. Aceste popoare dispărute, dese- că mult prea apropiate de istoria contempo- Pro ﬁ ori enigmatice, au lăsat urme, aproape șterse rană. În 1934, în revista Din trecutul nostru luri în oglinda vremii de veacuri, în chip de movile, grădiști și vechi (nr. 13-14) este publicat un fragment dintr-o morminte. [Viaţa Basarabiei, 1932, nr. 4] scrisoare: „Vă sunt foarte recunoscător, dragă Înzestrat cu har artistic, Alexandru N. Gheorghe Gavrilovici, pentru erudita broșură Donici desena bine, sculpta și prefera să execu- despre armeni... Aţi ales o specialitate foarte te singur reconstituirea pieselor antropologice. interesantă, ceea ce, în epoca noastră mercan- În laboratorul său de la Geneva se păstrează tilă, este un adevărat eroism. Aveţi dreptate – planșe executate de el, iar cărţile pe care le pu- de a trăi în trecut, actuala epocă e prea tristă. blica prefera să le ilustreze el însuși. Cu plăcere am citit lucrările Dră., splendidă Altă pasiune extraordinară a lui era muze- documentare. Vă doresc succes în viitor și ografi a. Depista ușor piesele valoroase, colecţi- mulţumesc pentru amintire.” ona fără odihnă mostre care pe parcurs își ocu- S-a stins din viaţă prea devreme, din ca- pau locul în fondurile muzeelor, știa să explice uza unor probleme cardiace. În ultimii ani de oricui, pe înţeles, nuanţe știinţifi ce profunde. viaţă, inima i se oprea din când în când, parcă Când s-a oprit la Chișinău în Hotelul prevenindu-l că a obosit și are de gând să înce- „Suisse”, în câteva zile și-a prefăcut odaia în teze să mai bată. Fapt ce s-a și întâmplat în ziua spaţiu de muzeu, desfășurându-și colecţia sub de 13 mai a anului 1936. ochii oaspeţilor săi. A fost înmormântat la Geneva, acolo Dr. N.N. Moroșanu, antropolog și arhe- unde și-a descoperit vocaţia și s-a realizat ca olog, descrie aproape cu duioșie aceste slăbi- savant de talie europeană. ciuni ale colegului mai în vârstă: „Cele câteva excursii ce le-am făcut cu FIŞIER BIOGRAFIC prea regretatul meu prieten Alex. Donici prin DONICI, Alexandru N. (15.VI.1886, Chi- împrejurimile Chișinăului, vizitele taberilor șinău – 13.V.1936, Geneva) de ţigani, apoi întâlnirile noastre, întotdeauna S-a născut în familia moșierului Nicolae secondate de dicuţiile cele mai vii, afectuoase N. Donici. A copilărit în comuna Noua Suliţă și aproape interminabile, vor rămâne neșter- (plasa Briceni, jud. Hotin) și la Năvârneţ (jud. se pentru totdeauna din memoria mea. Nu voi Bălţi). uita, de asemenea, niciodată, interesul și starea Studii medii: liceul din Chișinău, ulte- sufl etească ce palpitau în Alex. Donici la vede- rior – un liceu din Kiev (1905). rea vreunei piese interesante pentru știinţă – Studii universitare la Paris și Geneva. muzeu.” [Viaţa Basarabiei,1936, nr. 11-12] Din 1919, asistent la laboratorul de antro- Pentru el, cunoașterea trecutului nu era pologie a Universităţii din Geneva, colaborând o preocupare abstractă. Avea un respect deo- cu vestitul profesor Eugene Pittard. sebit faţă de rudele sale. Când compozitorul În 1925 și 1935, a făcut donaţii valoroase Konstantin Romanov i-a făcut cunoștinţă cu din colecţia sa preistorică (paleolitic și neolitic astronomul Nicolae N. Donici, s-a bucurat ne- din Franţa și Egipt) Secţiei Arheologice a Mu- spus, întreţinând în continuare strânse relaţii zeului de Istorie Naturală din Chișinău. de prietenie. În 1928, a făcut săpături pe teritoriul Ba- Tot ce era legat de Basarabia, de patria lui, sarabiei. îl interesa, îl captiva. Urmărea cu atenţie mate- În 1935, a vizitat Chișinăul, oprindu-se rialele publicate în revista Din trecutul nostru la Hotelul „Suisse” (azi Biblioteca Municipală care avea preocupări aproape similare numai „B.P. Hasdeu”). 277 În același an, a fost premiată lucrarea lui crurile se prezintă astfel: 12 lucrări despre an- Crania Schytica Contribution al’etude antropo- tropologia și etnologia României; patru lucrări logique du crône scythe et essai relatif a l’origine cuprind protoistoria României; nouă lucrări geographque des Scythes (București, 1935). La sunt dedicate în general temelor de antropo- concursul anunţat de Universitatea din Gene- logie, etnologie și morfologie; 16 lucrări sunt va, participaseră încă 14 lucrări. Juriul a con- dedicate preistoriei și paleontologiei Europei. ferit premiul Éduard Claparède lui Alexandru Spaţiul dintre aceste lucrări de cercetare a fost Donici. Era primul caz când prestigiosul pre- acoperit, desigur, de sute de articole cuprin- miu era acordat unui străin. Solemnitatea în- zând rezultatele preliminare ale cercetărilor. mânării premiului a avut loc în luna iunie, în În România a trimis lucrarea sa de pro- „dies academicus” a Universităţii. porţii Crania Scythica (200 de pagini). Opera lui este de proporţii impunătoare și În 1935, la Chișinău, a tipărit studiul În necesită o bibliografi e detaliată. Sumar însă, lu- negura vremurilor.

Muzeul de Istorie Naturală pe care l-a vizitat în mai multe rânduri Alexandru N. Donici

278 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

CU DOR DESPRE ION DRON baza unor principii sau din cauza unor principii și niciodată n-am întrecut măsura și n-am atacat persoana. Aceasta era măsura tactului lui Ion Dron. Era mereu nemulţumit – lucrăm prea încet, lucrăm prea puţin, tipărim prea puţin. El se sufoca, avea lucrări, avea planuri, dorea, râvnea să fi e editat. Se prea poate că pentru tot ce reușea el să adune, să cerceteze, să transpună în viziunea lui, ar fi trebuit nu o editură și nu două, și evident că motivul nemulţumirii era permanent. Avea confl icte la Academie. Era vorba de o altă viziune asupra problemei minorităţilor din Moldova, și locul lor în cultura noastră. Cu el nu se discuta, el era pur și simplu calomniat. A fost nevoit să susţină teza de doctor habilitat la Moscova, căci aici nu i-au permis. Toţi și-au amintit de studiile lui, de serviciul militar, dar nu doreau să vadă în el omul și cu atât mai mult să accepte savantul. Nu era o greșeală la mijloc, era o invidie ordinară atât de specifi că nouă. Ion Dron Ion Dron era un savant cu fantezie, un om deprins să riște, expunea ipoteze nu numai ris- Sunt oameni a căror lipsă o simţi ca pe o cante, aproape imposibil de demonstrat. Dar povară. Aștepţi ca în orice clipă să se deschidă acesta era spiritul lui. În dorinţa de-a cuprinde ușa și vijelios să intre pe ea Ion Dron cu ce- necuprinsul el își găsea împlinirea. Greșea des, lebra-i frază: „Vreţi voi ori nu vreţi, dar totu- era imposibil să nu greșească, dar niciodată nu na când eu n-o să mai fi u o să scrieţi și despre s-a ferit să meargă pe muchie, să balanseze și mine.” niciodată nu s-a dezis de gândul că trebuie să A fost omul cu care m-am certat cel mai vadă limanul. mult. Pe întreg parcursul vieţii mele dacă aș Optimist cum mai rar se întâlnește în vre- aduna toate confruntările pe care le-am avut, me de criză și de tranziţie, cum a fost Moldo- totuna n-aș putea să întrec confruntările pe va în anii ’90, credea sincer că lumea poate fi care le-am avut cu Dron. Dar nicio secundă schimbată, că ea poate deveni mai bună, dacă n-am încetat a fi prieteni, căci noi ne certam pe vom publica cărţi, vom tipări ziare, vom vorbi 279 cu drag despre trecut și cu mul- tă speranţă vom vorbi de viitor. I-am publicat Bibliografi a, era o totalizare. El o dorea ca pe o etapă. Eu nu credeam că e timpul, dar tot el a avut dreptate. Mi-a pus o problemă grea, o problemă care trebuie s-o re- zolv. Cine va moșteni și va continua ceea ce noi am început? Era gândul lui permanent. Cele două fi ice erau departe de pre- ocupările lui și cineva trebuia totuși să moștenească și să pre- lucreze zecile de manuscrise, Casa Cărții „Petru Movilă”. Lansarea enciclopediei Femei din Moldova. sutele de mii de fi șe cu însem- Chișinău, mar e 2000 nări și ceea ce-i mai important – să moșteneas- A plecat din viaţa mea fulgerător, după că dorinţa de-a schimba ceva în această lume și cum a și intrat în ea. L-am întâlnit pe stradă optimismul că schimbarea se va produce. în 1996, îi cunoșteam fi zionomia din ziar, l-am Mă ruga sincer să am grijă de ceea ce eu oprit și i-am spus: „Sunteţi Ion Dron? Vreau să am acumulat, ca această comoară să nu rămâ- colaboraţi la enciclopedia Chișinău.” A accep- nă risipită pe drumuri, așa cum s-a întâmplat tat fără ezitări și a doua zi era în editură ca să-și adeseori în lumea noastră. ia programul de activitate. Tot așa într-o zi el n-a venit la editură, ca să afl u că a avut un atac cerebral în plină stradă. Cu ajutorul lui Serafi m Urecheanu și al lui Dragoș Vicol i-am făcut un loc de veci la Cimi- tirul Central. Nu se poate spune că am făcut un lucru extraordinar, dar pentru prima oară Ion Dron era apreciat la justa lui valoare… S-a grăbit să trăiască, era sigur că va în- trece timpul, era sigur că adversarii se vor lăsa convinși de ideile lui, că mai marii Academiei într-o zi îl vor chema, propunându-i o funcție, dar timpul este totuși mai tare ca noi… El a plecat și numai fraza lui mai stăruie în urechile noastre, în inimile celor câţiva colaboratori de la Editura „Museum”, care l-au preţuit cu adevărat: „Vreţi voi ori nu vreţi, dar totuna când eu n-o să mai fi u o să scrieţi și despre mine…” …Chiar și această tristă presupunere a lui Ion Dron s-a împlinit. Mormântul lui Ion Dron, Cimi rul Central, str. Armenească, Chișinău 280 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

A MAI PLECAT O GENERAŢIE… S-au dus pe rând, fără zgomot de surle și trâmbiţe. Au plecat cu multă demnitate, întoc- mai așa cum au trăit. A fost o generaţie formată la Seminarul Teologic și la cele câteva licee de elită pe care le-a avut Basarabia: „B.P. Hasdeu”, „M. Eminescu”, „Alecu Russo”, „Alexandru Donici”, Liceul Militar „Regele Ferdinand” și cele câteva școli eparhiale și normale. Nu-i putem enumera pe toţi. Îi vom men- ţiona doar pe patru de la Seminarul Teologic pe care i-am cunoscut îndeaproape: Toma Istrati, Ieremia Ursu, Petru Popa și Vlad Dumbravă. Erau deja la o vârstă înaintată, aveau, probabil, mari probleme de sănătate, dar când era vorba de Basarabia, de Seminarul Teologic se transformau ca prin minune în băieţii veseli de altădată. Acesta e miracolul educaţiei româ- nești… Acum doi ani, la 20 septembrie 2010, a plecat dintre noi prof. Vlad Dumbravă. Ne lega nu numai o prietenie, ne lega o strânsă cola- Seminaristul Vlad Dumbravă borare. Îmi trimetea informaţii, aduna infor- maţii. Scria de ani buni o istorie a Seminarului pistă legată de trecutul ţinutului dintre Prut și Teologic din Chișinău. Avea sute de poze, avea Nistru. multe pagini scrise, dar nu mai vedea limanul Ne scriam destul de des. O mostră de scri- la această operă de căpătâi. Ultima dată când soare o prezint aici: am fost la el la București mi-a arătat odaia în „8 mai 1998, București care mai bine de jumătate era acoperită cu cărţi Hristos a Înviat! și xerocopii despre Basarabia. Nivelul acelor Stimate domnule Iurie Colesnic, materiale aproape că echivalau cu înălţimea Deși am fost la dl Gheorghe Sârbu după mea și-mi aminteau mai mult de un parapet 25 aprilie 1998, împreună cu dl Tomiţă (Toma de tranșee în dosul căruia luptă de unul singur Istrati – n.n.), nu am putut vedea cum arată Vlad Dumbravă. acea broșură pe care o are în casă, unde e vor- Nu știu cum găsea timp să te întâmpine în ba despre poetul Ion Sârbu (sau e o lucrare a București, să te viziteze la Chișinău, să te înso- poetului). ţească la o adresă necunoscută, să-ţi șoptească El se mișcă greu, dl Sârbu vorbește greu, unde ai mai putea merge pentru a găsi o nouă totuși ne-am înţeles, cu răbdare, spunându-le 281 unele date, pe care le arăt mai jos. I-am spus că lia Aroneanu și rudele acestuia. Ion Sârbu nu veţi trece pe la el. Dar atenţie, se cam enervează a fost căsătorit. Anghel Aroneanu, rudă cu dacă nu e lăsat să vorbească. Ar fi bine să veniţi Parfenie, este bunicul meu după mamă, căsă- mai repede, să nu se întâmple ca și cu dna Ana torit cu Zamfi ra Vârlan, nume autentice ro- Cunescu, care în Săptămâna Luminată am în- mânești. Au locuit la Mășcăuţi. Bunicul meu a mormântat-o, ea v-a așteptat încă de anul tre- avut cinci copii: Ana, Mihail – deportat, Elena, cut. Feciorul ei știe că veţi veni. Părintele Va- Gheorghe, Eleonora. Ana s-a căsătorit în Ustia; sile Ţepordei, pr. S. Roșca, pr. G. Buruiană, au Mihail a fost deportat cu cei patru copii ai săi; slujit. A fost înmormântată la Mărăcuţa, lângă Elena Aroneanu (căs. Sârbu), mama mea a fost soţul ei. căsătorită cu Mihail Sârbu, dascăl din 1921 la Relatare de la dl Sârbu. Dl Gheorghe Chi- Mășcăuţi. Era absolvent al școlii de cântăreţi, riacovici Sârbu, proprietar, a venit din nordul prin 1912-1914, și a fost pe front. Basarabiei (probabil) la Mășcăuţi, înainte de Gheorghe Aroneanu a fost dascăl la Hâr- Ion Sârbu, în a doua jumătate a sec. 18, căutând topul Mic, la schit, – a avut trei copii. În viaţă o moșie mai mare decât pe cea pe care o vân- sunt doi: Gheorghe preot, și Vadim. Amândoi duse în jud. Hotin. A venit ca moștenitor după sunt la București. Elena Aroneanu (Sârbu), sora sa, Joiţa, căsătorită cu Parfenie Aroneanu, mama mea: am fost șase fraţi: Nicolae (născut guvernatorul comunicaţiilor și poștei din Ba- în 1912), decedat; Valerian (născut în 1914) – sarabia. Locuia, probabil, la Chișinău, moșia o decedat în 1997; Gheorghe (născut în 1918); avea la Mășcăuţi. Mihail (născut în 1919); Nicolae Sârbu (născut Presupun că conacul lui Parfenie este și în 1922) – decedat; Ion (născut în 1927) – de- azi, transformat acum în spital. Acestea mi-au cedat. fost povestite de mama mea, Elena Aroneanu Poetul Ion Sârbu a făcut școală particula- (căsătorită Sârbu) și de mătușa mea, Eleonora ră, cu profesori acasă, dând examene la liceu Aroneanu (căsătorită Dumitrescu). Gh. Chiri- la Chișinău. Nu știu dacă a avut o diplomă. acovici a fost tatăl lui Ion Sârbu, care a mai avut Se ocupa mai mult de proprietăţile sale de la trei fraţi: Valerian, Gheorghe și… Mășcăuţi. Mihail Aroneanu a avut doi băieţi și Ion a fost cel mai mic. Din averea rămasă două fete, din deportare s-a întors numai Vic- de la Joiţa Sârbu (căsătorită Aroneanu), lăzi cu tor Aroneanu. Este în Mășcăuţi. Eleonora (că- obiecte de aur și argint, poate și bani, fi ecare sătorită Dumitrecu) a avut patru copii: două frate – fi ii lui Gh. Chiriacovici Sârbu au primit fete și doi băieţi. pământ la Mășcăuţi, din cele 12 000 desetine Broșura personală a fost a familiei Vale- cumpărate, parte moștenite de la familia Aro- rian Sârbu, în 1938, și avea cca 90 de pagini. neanu. Gh. Chiriacovici este înmormântat în Aceasta a fost relatarea lui Gh. Sârbu în faţa biserica din Mășcăuţi. Bănuiesc că el a făcut-o. noastră. Sper ca totul să fi e mai clar când veţi În cimitir este o parcelă specială, îngrădită cu veni și-l veţi vedea pe dumnealui. Vă primește, gard de piatră, unde sunt înmormântaţi cei din ca și dna Teodoreanu, – fi ica părintelui Balaur, familia Sârbu, unde este și Ion. În biserică este care vă așteaptă de multă vreme și i-ar face plă- un înscris al poetului Ion Sârbu pe un epitaf, în cere să poft iţi la București. limba moldovenească, cu litere slavone. Despre broșura privind pe Ion Sârbu, dl Parfenie Aroneanu și Joiţa nu au avut Gheorghe Viforeanu spune că este la Galaţi, copii – urmași, fapt pentru care a venit Gh. la Biblioteca «V.A. Urechia», el a răsfoit-o cu Chiriacovici Sârbu la moștenire. Purtarea lui mulţi ani în urmă. Ghiriacovici a fost cam abuzivă faţă de fami- 2. Despre dl Petre Chicicu. 282 Deși am foarte mari necazuri privind po- vschi, care, în 1941-1943, l-a ajutat pe dl Petre Pro ﬁ sibilitatea informării despre viaţa foștilor noștri Chicicu la repictarea și reparaţiile făcute după luri în oglinda vremii profesori, precum și despre datele, măcar cele prima ocupare sovietică din 1940-1941. Fostul principalele, ne mulţumim uneori cu foarte pu- elev de la Seminar, apoi la Școala Normală din ţin. Este o nedreptate că una din cele mai proli- Craiova, talentat la desen, pictură, este acum la fi ce regiuni ale ţării românești, cu valori umane Craiova (str. Valea Roșie, bl. I–3, scara 2, ap. 8). de necontestat, nu-și poate arăta adevărata situ- Nu știu când s-a născut prof. Chicicu, aţie a trecutului ei cultural, din cauza pierderilor dar cred că avea la 40-45 de ani când a venit de acte sau distrugerea lor. O soartă grea în care la Chișinău, la Seminar, transferat de la Soro- Dumneavoastră, dle Colesnic, luptaţi spre a o ca la 1 septembrie 1932, cu ordinul 101.715 al îndulci. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ministerului Instrucţiunii, – maestru defi ni- Petre Chicicu a fost un om liniștit, atent tiv la desen și caligrafi e, absolvent al școlii de cu elevii, dând îndrumări fi ecărui elev, căci, în pictură (nu știm care). Monitorul Ofi cial din timpul orelor trecea pe la fi ecare, arătându-i și 24.IV.1942, pag. 3325, arată tabelul pictorilor explicându-i cu răbdare. Era un bun pedagog, și zugravilor autorizaţi de Arhiepiscopia Chi- modest, prietenos și foarte obiectiv vorbind. șinău: Pavel Piscarev, Vr. Cicherschi, P. Ţurca- Cu cuvinte clare, puţine. Se cunoștea că era nu, Petre CHICICU – (domiciliat pe str. Sfa- talentat și ca profesor; avea o mare experienţă tul Ţării nr. 38, Chișinău). Cei care l-au ajutat pedagogică. În general, în comportarea sa era la pictarea capelei în anii 1932-1935 erau: M. retras, vorbea puţin, mereu se gândea, era pre- Pletos, Igor Jechiu, Iulie Cireș, Sergiu Popovici, ocupat de ceva. De aceea, părea serios la faţă, Eugen Zare (Zaviţchi), I. Erhan, Gumeniuc… iar când uneori zâmbea, parcă nu era el, cu și Valentin Berezovschi, în ’41–’43. În 1944 a faţa sa uscăţivă. Când vorbea mai tare avea un fost refugiat la Rusca Montană, apoi la Cra- timbru frumos, baritonal. La ore ţinea mult ca iova, până în ’47. Nu era căsătorit. În ’47 era elevii să-și formeze ideea imaginii în «perspec- tivă» și stabilirea corectă a «proporţiilor». La desene colorate foloseam culori de apă, cu pensule mici, pe foi mai groase de desen. Călca ușor, cu mers potrivit. Avea ochi negri și părul lins. Ca dezvoltare fi zică era potrivit la statură, iar îmbrăcămintea de culoare închi- să, neagră mai mult, și uneori cu pantaloni cu dungi destul de late. Celor mai talentaţi elevi le-a dat posibilitatea să-i fi e de ajutor la pictarea capelei șco- lii. Părintele Sergiu Bejan, director, i-a apreciat munca și talentul, schiţele. Pe o poză cu imagine din capelă, pe verso, a scris personal (?), dacă nu mă înșel, câteva rânduri de bună apreciere, semnate de el și ștampilată. Cred că a servit acest document ca dl profesor să intre în rangul pictorilor pentru biserici. După 1944, a avut, la Craiova, ore la Școala Normală de băieţi. Printre elevi a fost și Valentin Berezo- Răvaș semnat de Vlad Dumbravă. Facsimil 283 la Timișoara, lucrând și la pictură în catedrala pensie a doua oară părintele S. Bejan. Este la nou-sfi nţită atunci. În vara lui ’47 a murit. semnat de șefi i de clasă, este datat, are și un în- Unde a lucrat ca profesor, când exact a murit, scris pe el, este semnătura profesorului pictor unde e înmormântat, alte date nu sunt. și este originalul. Sperăm la niște date de la Mitropolia Ba- Respectat și iubite om de mare valoare natului, consilier dl Mureșanu, prin doamna patriotică, Iurie COLESNIC, acestea și multe Agnesa Licev, fosta soţie a profesorului nostru altele m-au împiedicat a termina ce am înce- de educaţie fi zică, C-tin Belodanu, absolventă a put. Se vede treaba că va rămâne viitorului alte Școlii Eparhiale. Ea stă acum la Timișoara (str. completări, și să nu mai întârzii, și să apară cele Mugurilor nr. 4, et. 1, ap. 5, sector 3, cod 1900, ce am adunat. Poate o să mă ajutaţi, voi încerca telefon 056/19.76.02) jud. Timiș. Recent am și aici. Îmbrăţișări respectuoase Dumneavoas- primit niște date despre soţul ei, și că va încer- tră și harnicilor Dvs. colaboratori. Lui Petrică ca să afl e de la dl Mureșeanu, sau de la alţii, ce – cele mai vii mulţumiri, și mă rog pentru să- va putea despre fostul și talentatul nostru Petre nătatea lui. Mare sufl et, ca și Ursu… Chicicu. Ea cântă și acum în corul catedralei. Vă așteptăm pe aici. Dar, după cum vedeţi, încă sunt necesare încă Mulţumesc pentru carte, a luat și dl Sergiu zile și ani de căutări să ne căutăm valorile, să ne Grossu, și dl Toma Istrati. Când se mai găsește căutăm personalităţile care ne fac cinste Basa- ceva despre Seminar, spuneţi-mi și mie. rabiei, care ne-au educat pe noi. Cu tot respectul, Petre Chicicu a avut schiţe în creion ca- al Dvs. Vlad. Dumbravă feniu, cu imagini din cartierul Râșcani (Chi- șinău). Au fost date de dumnealui elevului P.S. Am ascultat corul Colegiului Republi- său, Berezovschi, care poate fi contactat de can «Șt. Neaga». Ceva magnifi c, extraordinar. Dvs. Originalele sunt la mine, și am făcut co- Să-i ţină Dumnezeu tot așa, – talente mari.” pii xerox. Tot P. Chicicu a făcut desenul de pe Sunt convins că așa generaţii nu vom coperta revistei Seminarului Limba Noastră, mai avea. Vor fi altele. Interesante, inteligente, 1934-1937, și desenul înfl orat al actului (do- pragmatice, dar niciodată așa de sufl etiste cum cumentului) din octombrie 1943, când a ieșit a fost această GENERAŢIE…

Jubileu de 50 de ani de la absolvirea Seminariului Teologic din Chișinău: Vlad Dumbravă (în picioare), Toma Istra , pr. Boris Dumănescu, pr. Petru Buburuz. 284 Seminarul „Radu Vodă” din Bucureș , 28 septembrie 1993 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN AUTODIDACT – DOCTOR HONORIS CAUSA re mai presus de orice laudă, tânărul Dimitrie Erhan a cucerit frăţimea mănăstirii, care, după ce l-a primit în sânul ei, l-a ridicat din treaptă în treaptă până la rangul de stareţ. Bun cititor și cântăreţ la biserică, călugărul Dionisie, când ajunge ieromonah, se dovedește și un cuvântător iscusit, care știe să pătrundă în miezul întrebări- lor puse. Ceea ce alcătuia însușirea de căpetenie a propovăduitorului Dionisie era meșteșugul de a îmbina cele sfi nte cu cele lumești, de a lega cele din carte cu cele din înţelepciunea vieţii și cerin- ţele ei poruncitoare.” O impresie la fel de puternică și plăcută producea tânărul călugăr și asupra vizitatorilor mănăstirii. Avea un farmec artistic ce se memo- riza. În 1898, într-o zi de iunie, biserica mănăs- tirii Suruceni a fost locul de popas a doi tineri: Vasile Cijevschi și Ion Pelivan. Sfânta liturghie ascultată în acea zi le-a rămas în memorie și Ion Pelivan, mai târziu, a descris-o astfel: „Din «strana moldovenească» ne-a atras atenţia un tânăr «poslușnic» atât prin frumuseţea vocii sale, cât și prin felul atrăgător, cum executa în limba moldo- Dionisie Erhan venească diferite cântări bisericești... Își trage obârșia din răzeși moldoveni. Ulterior am afl at că acest frate „poslușnic S-a născut la 2 noiembrie 1868, în satul a prins secretul frumoaselor cântări bisericești Bardar, judeţul Lăpușna. Părinţii n-au fost în în limba moldovenească de la ieromonahul mă- stare să-i asigure plata pentru școală, deși ob- năstirii Anatolie Turuvici, neîntrecut cântăreţ, servaseră că Dumitru are o minte foarte ageră. și că el, în afară de cărţi bisericești, împrumuta La 11 ani se duce la mănăstirea Suruceni și este de la ieromonahul aceleiași mănăstiri Iosif Bota, admis ca novice, adică „poslușnic”. Călugărin- pentru citire, cărţi de istorie și literatură româ- du-se, a luat numele de Dionisie. Portretul lui nească, care au fost aduse în mod clandestin de Dionisie Erhan din acea perioadă îl găsim în la mănăstirea Neamţu.” niște însemnări ale lui Pantelimon Halippa, De la „strana moldovenească”, de fapt, își publicate în revista Viaţa Basarabiei (nr. 9-10, are originea acea primară opoziţie interioară 1943): „Cu o minte ageră, cu o voce dulce, su- care mai târziu se preface într-o luptă conștientă nătoare, cu o înfăţișare plăcută și cu o purta- împotriva oricărei încercări de a subjuga conști- 285 inţa conaţionalilor. Istoria apariţiei acestei stra- liniștea mănăstirii, și rănile sufl etești îi erau ne e legată de ivirea „stranei ruse”, introdusă în oblojite, când îi cădeau în mână cărţi româ- biserica basarabeană de episcopul Pavel Lebe- nești de peste Prut. dev, cu scopul de a rusifi ca biserica noastră, una Editarea în 1906 a primului ziar în limba din ultimele insule ale conștiinţei naţionale. Ide- moldovenească Basarabia a fost pentru el o ea în fond era foarte străvezie – cu timpul „stra- mare sărbătoare. Apăruseră câţiva oameni care na rusească” urma s-o înlocuiască complet pe gândeau la fel, care au avut curajul să se uneas- cea moldovenească, fi e eclipsând-o prin forţa-i că și să arate și altora calea cea dreaptă ce duce literar-artistică, fi e învingând-o prin șovinismul la izbăvire. Venea des pe la redacţie, avea chef cutărui ori cutării arhiepiscop. de vorbă, răsfoia ziarele, împrumuta cărţi. Și Mai marii bisericii nu-și făceau probleme venind din Surucenii lui, nu uita să ia cu el ba din faptul că băștinașii vor asculta liturghii, o putinică cu brânză, ba un polobocel de vin, cântece și slujbe într-o limbă necunoscută. Im- va o bucată bună de șuncă. portant era să se producă fenomenul și să se Autodidactul Dionisie Erhan, care găsea obţină rezultatul – rusifi carea. cuvinte pe înţelesul fraţilor de la mănăstire și Într-un studiu, inspirat de o icoană pe al ţăranilor neștiutori de carte, în mediul tine- care Ștefan cel Mare o purta cu sine în răz- rilor intelectuali se simţea la fel de sigur. boaie, Dionisie Erhan expune niște gânduri Contactul cu acești băieţi îndrăzneţi îl în- plămădite, probabil, în anii de grea „poslușni- deamnă să aștearnă pe hârtie unele cugetări. O cie” călugărească: „Noi, moldovenii dintre Prut făcea la fel de simplu, cum ţinea o predică. Și și Nistru, în timpul celor 106 ani de înstrăinare era în cuvintele dumisale acea simplitate care și robie sufl etească, eram deprinși să auzim lu- imediat își găsea cititorul, își găsea adresa con- cruri mari numai din viaţa poporului rus, străin cretă. de noi după cultură, obicei, după vorbă, așa că Ziaristul Th eodor Inculeţ publică în ziarul la urma urmei moldovenii erau îndemnaţi să Cuvânt moldovenesc (nr. 51, 1931) un portret gândească că numai rușii erau eroi, numai ei schiţat după memorie: „Îl cunoșteam de la mă- au sfi nţi și numai ei sunt un popor sfânt, după năstirea Suruceni, unde sta de vreo 48 de ani, cum și se numea «Sviataia Rus’», adică «Rusia întâi ca fratele Dumitru, apoi ca monahul Dio- sfântă», dar aceasta o spuneau numai naţiona- nisie și azi ca episcopul Dionisie. liștii ruși șovini, care prin orice mijloc vroiau să Sub stăpânirea rusească, moldovenii tră- deznaţionalizeze popoarele cucerite, printre care geau foarte mult la mănăstiri, căci slujba se fă- eram și noi. Dar, pe lângă aceștia, era și o altă cea pe moldovenește și era de tot atrăgătoare. parte de oameni, care credeau că, dacă «taina Familia noastră mergea de multe ori la împărătească a o ascunde este bine», apoi lucru- mănăstirea Suruceni, unde tatăl meu lega con- rile lui Dumnezeu, care le lucrează prin oameni versaţii cu prietenul său monahul Dionisie. în tot neamul «a le vesti este lucru slăvit» (Tovit, Ambii erau autodidacţi și vorbeau numai 12, II). Și acești oameni care lucrau spre slava moldovenește. Citeau împreună din cărţile sfi nte, lui Dumnezeu și a credinţei creștinești, ne ară- cazanii, cărţi cu Mărgăritarele lui Zlataust etc., tau că și noi, moldovenii, am avut oameni sfi nţi, apoi cărţi chirilice, aduse de la Iași, Sibiu etc. oameni eroi, care prin vitejia și bărbăţia lor au Ţăranii moldoveni umblau mulţi ani după putut să facă zid din piepturile lor pentru apăra- cărţile sfi nte scrise în moldovenește. Le plăcea rea neamului și a sfi ntei lui Dumnezeu Biserici.” mai ales psaltirea moldovenească. Revolta tacită a tânărului călugăr era am- Îmi amintesc cum odată un ţăran moldo- plifi cată de discuţiile care aveau loc adesea în vean mă roagă să-i scriu câteva pagini ce-i lip- 286 seau din psaltirea lui. I le-am scris fără a aștepta tru a solicita intervenţia armatei române contra Pro ﬁ vreo mulţumire. Nu peste mult însă mă trezesc bolșevicilor din Basarabia, ajungând la mănăs- luri în oglinda vremii acasă cu el, dăruindu-mi un car cu harbuji, tire pe jos, noaptea pe la ora două, îi cere un mulţumindu-mi că i-am scris foile ce-i lipseau vehicul pentru a fi transportată la Leova, unde din psaltire. deja se găsea un detașament militar român, Eu asistam de multe ori la discuţiile aprinse stareţul mănăstirii Dionisie Erhan a primit cu dintre tata și monahul Dionisie. Era prin 1905- braţele deschise, cu toată căldura unui frate și 1906, când cu revoluţia din Rusia, ale cărei va- părinte, îi oferă adăpost și apoi, cu riscul vieţi, luri au ajuns și până la noi în Basarabia. Lumea îi pune la dispoziţie o trăsură, cu care delegaţia moldovenească discuta reformele agrare, școlare reușește, prin drumuri piezișe și nepracticabile etc., trebuitoare moldovenilor. de câmp, să ajungă la Leova și Huși, iar de acolo Tata și părintele Dionisie se aprindeau discu un automobil al Diviziei a XI-a, a doua zi la cutând. Și-i auzeam tânguindu-se: Iași. – Hm! Ce-ar fi dacă am ști rusește! Ca să Nu voi uita niciodată cuvintele adresate la putem spune gubernatorului ce gânduri și pla- plecarea delegaţiei de stareţul Dionisie Erhan, nuri avem noi pentru moldoveni! vizitiului Vasile Harbuz, care era frate al mă- Părintele Dionisie scria la gazeta Basarabia năstirii: sub pseudonim.” – Frate, zise stareţul Dionisie, să se prăpă- Când ziarul Basarabia a fost închis și dru- dească caii, să se prăpădească trăsura, să te pră- mul lui nu mai trecea pe la redacţia din strada pădești tu, dar să-i duci pe dumnealor, unde îţi Armenească, i s-a părut că toate n-au fost decât vor spune. un vis și o tristă îndoială i s-a pogorât în sufl et. Să nu știe nimeni, de unde vii, pe cine duci Avuse pentru un timp temerea că uriașul ba- și unde-i duci. Cu Dumnezeu – înainte! laur nu poate fi învins. Dar uite că în 1908 pă- Fără îndoială, că dacă bolșevicii ar fi afl at rintele Constantin Popovici începe să editeze această faptă a stareţului, l-ar fi împușcat și, revista Luminătorul și în paginile ei se găsește poate, i-ar fi distrus și mănăstirea.” loc și pentru articolașe semnate de Dionisie Tovarășii săi de idei toată viaţa i-au purtat Erhan. Iar odată cu apariţia revistei Cuvânt respectul pentru acest act de curaj dovedit în moldovenesc devine colaboratorul ei devotat. acea noapte de ianuarie. Pentru Dionisie Erhan Se vede că așa sunt toate aranjate în aceas- acest pas fi ind dictat de convingeri, vroia să tă lume și fi ecare pas al nostru, fi ecare aderenţă apropie un alt destin și de vatra neamului său este pusă la încercare. În evenimentele revo- necăjit. Era un gând nutrit de ani de suferinţă. luţiei din 1917-1918 a fost un moment când O amintire a doctorului Ion Duscianu, colabo- soarta Basarabiei s-a afl at în mâinile stareţului rator la ziarul Universul, ne confi rmă parcă cele Dionisie Erhan. spuse: „În toamna anului 1908 colindam prin Acest lucru l-am afl at din amintirile lui mănăstirile Basarabiei. Într-o seară, m-am oprit Ion Pelivan, căruia i-a fost dat încă o dată să se la mănăstirea Suruceni, unde arhimandritul Di- întâlnească la mănăstirea Suruceni cu Dionisie onisie Erhan m-a primit cu dragoste, pentru că Erhan, dar acum în cu totul în alte împrejurări: veneam din regat, și mi-a vorbit mult de nevoile „La 7 ianuarie 1918, când bolșevicii ruși, dezer- pe care le întâmpina cu oblăduirea rusească, în taţi de pe frontul românesc, pun stăpânire mice privește învăţătura limbii moldovenești a că- litară pe capitala Basarabiei și când o delegaţie lugărilor și slujitorilor mănăstirii sale. secretă, însărcinată de Blocul moldovenesc din Dar nu dispera. Avea o școală moldove- Sfatul Ţării să parvină cu orice chip la Iași pen- nească pe lângă mănăstire și mi-a spus aceste 287 cuvinte profetice: «Mă căznesc să-i învăţ pe fra- unde găsesc pe Ștefan Ciobanu și pe V. Harea. ţii mei a citi și a scrie românește. Ei sunt oameni Veniseră din ajun cu Teodor Neaga, pe care di- de 30-40 de ani și deci vor putea încă pe atâ- mineaţa îi ajunsese din urmă vestea măcelăririi, ta să mai trăiască și să înveţe și pe alţii limba de către niște soldaţi, a socrului său, preotul Bal- strămoșilor. Și apoi eu nădăjduiesc, că vor veni taga din Costești.” vremuri, când vor învăţa în Basarabia cu toţii Curios lucru, dar nu știu cum se face că limba strămoșească.»” faptele și ideile acestui stareţ sunt memorizate În volumul Pe urmele Basarabiei..., Romu- de tovarășii de luptă. Ar fi fost grele argumente- lus Ciofl ec descrie și el o întâlnire cu acel sufl et le aduse de dumnealui în timpul discuţiilor ori cuvios și înţelept care găsea loc în inima-i largă felul lui moale și blajin de expunere ar fi avut pentru toţi obidiţii, cu părintele Dionisie: „Dar o acţiune binefăcătoare asupra ascultătorilor. faţă de ceilalţi – așa-zișii «români» basarabeni Căci numai așa ne putem explica numeroasele – se înţelege, te simţi altfel. Așa am făcut noi rânduri din jurnalul intim al lui Onisifor Ghi- prietenie, din cea dintâi clipă și fără rezerve, cu bu în care se pomenește Dionisie Erhan, fi e de părintele stareţ al mănăstirii Suruceni, Dionisie bine, fi e într-un plan ironic sau chiar critic. În Erhan. anexele volumului său De la Basarabia ruseas- Cum a afl at de «români», singur i-a căutat, că la Basarabia românească Onisifor Ghibu s-a făcut cunoscut cu ei și vorbește așa ca și când reproduce tocmai patru articole semnate de de-acum treaba moldovenească nu se mai poate arhimandritul Dionisie în anii 1917-1918 și pune la cale fără de ei... publicate în presa vremii în momentul cel mai Deși scrie la Cuvânt moldovenesc, în poli- potrivit. tica activă nu ia parte, însă toţi părinţii la Su- Peste ani Pantelimon Halippa mărturisea: ruceni știu de mult carte românească cu buchii „...Mitropolitul Nicodim, în urma propunerii latine, iar stareţul, de multe ori venind la Chiși- fruntașilor basarabeni, l-a numit arhimandrit nău, lasă câteva sute de ruble din rodul vestite- și arhiereu vicar al arhiepiscopiei Basarabiei. lor vii pentru cauza oropsiţilor moldoveni.” La 20 octombrie 1933, arhiereul Dionisie a fost Romulus Ciofl ec a avut ocazia să se con- ales episcop al Ismailului, la catedra vacantă în vingă de sinceritatea prieteniei legate cu stare- urma morţii primului episcop Iustian Teculescu. ţul din Suruceni. În ziua când au fost masacraţi Ratifi carea alegerii s-a făcut cu multe greutăţi, S. Murafa și A. Hodorogea scriitorul ardelean deoarece arhiereul Dionisie nu avea titluri aca- se afl ase la o masă cu ei. Și cel mai sigur loc demice. Numai mulţumită cererilor insistente de refugiu l-a găsit la Dionisie Erhan: „Pe la 10 venite din partea liderilor basarabeni, în frunte din noapte bat la poarta greu zăvorâtă a mă- cu mitropolitul Gurie Grosu, și în urma procla- năstirii. Într-un târziu, cineva simt că se apropie mării arhiereului Dionisie Erhan «doctor hono- iscodind. Dar nimeni nu vrea să-mi creadă nici ris causa» al Facultăţii de teologie din Chișinău, mie și nici glasului meu la așa ceas... chiriarhul ales a căpătat învestitura regală, – Da cine-i acolo? aceasta s-a întâmplat la 26 aprilie 1934.” – Un cunoscut al părintelui arhimandrit Nu dispun de amintirile lui Dionisie Er- Dionisie. han despre acea perioadă. Pot numai presupu- – Da ce cauţi așa târziu noaptea? ne că nu-i era ușor în această funcţie, pe care, – Poft ește-l pe părintele Dionisie... de obicei, o ocupau absolvenţi de academii, cu După un nou dialog prin poartă, arhiman- titluri de magistraţi. Dar simţul ţărănesc înnăs- dritul chemat mă recunoaște pe glas... Muţi, cut, practica de stareţ la mănăstirea Suruceni înaintăm prin ograda tăcută, spre arhondărie, au dat roadele sale. 288 Primul lucru pe care-l face la Ismail și toate cele bune în lume se trec, într-o zi veni și Pro ﬁ care-i aduce respectul credincioșilor este în- vara lui 1940 și cumplita veste despre cedarea luri în oglinda vremii fi inţarea unui orfelinat eparhial. Copiii sunt Basarabiei. Se refugiază grăbit peste Prut. Ni- fi inţele cele mai neapărate și au nevoie de căl- cidecum nu s-a putut împăca cu ideea cedării dură și milă omenească. Și-apoi cine, dacă nu meleagului natal. Fusese angajat episcop-loco- Dionisie, plecat de acasă la 11 ani și deprins cu tenent la Argeș, dar gândul îi era acasă. Întors străinii, știa aceste chinuri... în Basarabia, în 1941, n-a mai putut scăpa de Dionisie Erhan transformă vechea cape- presimţirile rele. Ceva se surpase în el. Vechiul lă într-o biserică episcopală ce se găsea chiar său prieten, Pantelimon Halippa, scrie, cuprins lângă palatul episcopal. Acei care au admirat-o de tristeţe – sunt ultimele acorduri din viaţa atunci negreșit au remarcat stilul ei moldove- celuia care s-a chemat Dionisie Erhan: „...După nesc. Pentru a nu se depărta de vechile obi- dezrobirea Basarabiei, a fost scos la pensie și și-a ceiuri, păstrând elementele stilului autohton, petrecut bătrâneţile între mănăstirea Suruceni și episcopul amenajează la Ismail două ateliere căsuţa-i mică din Chișinău, unde trebuia să ste- de pictură bisericească și-l reorganizează pe cel ie mai des, ca să se poată adresa doctorilor de de la mănăstirea Borisăuca, unde, pe lângă clă- care avea nevoie din cauza grelelor boli neiertă- direa ridicată pentru atelierele de pictură, pune toare. A murit în spitalul central din Chișinău și bazele unui atelier de ţesătură naţională. Tot a fost înmormântat la mănăstirea Suruceni. aici, în blocul cel nou cu chilii, adună exponate Cu episcopul Dionisie dispare o fi gură re- pentru un muzeu eparhial care urma să poarte prezentativă a Basarabiei vechi moldovenești, numele lui Nicolae Iorga. Episcopul Dionisie fără de care Basarabia nouă ar fi cu neputin- deschide la Ismail o tipografi e și o fabrică de ţă. Analele provinciei dintre Prut și Nistru îi vor lumânări. păstra numele și faptele cu sfi nţenie.” Multe și bune fapte au rămas în inimile Cercul destinului Dionisie Erhan l-a în- orășenilor în urma slujbei în sudul Basarabiei cheiat la 20 septembrie 1943. A fost înmor- a acestui codrean vrednic, care nu uită nici de mântat la mănăstirea Suruceni – nu la locul de baștină și pe cheltuiala sa ridică o biserică în baștină, ci în locul nașterii spirituale... satul Soticeni, judeţul Lăpușna. Dar, precum

Mănăs rea Suruceni, fotografi e de epocă 289 UN SAVANT FĂRĂ DE MORMÂNT te elegant: „Cine nu-și aduce aminte de o fi gură încovoiată înainte de vreme și ascunsă negli- jent într-un frac cazon, cu fi erăria abundentă a nasturilor și insignelor aurii? Privirea-i alunecă cu îndărătnicie pe lângă interlocutor și caută mereu a vrăjmășie. Ochelarii demodaţi și bine prinși trădau meteahna cititului de nopţi târ- zii. Râsul năvalnic, dar fără rezonanţă, masca fără succes, sbuciumul neputincios al unui sufl et singuratec, comprimat în interior de rigorile regimului. Întreaga-i ţinută: vorbă, mers, îmbră- căminte, arunca societăţii sfi darea și dispreţul unui om care în cutele ascunse ale inimii tăinuia o comoară nepreţuită. Singură aceea era rostul vieţii lui.” Celibatar, fără un cuib al său, a fost gonit din loc în loc de autorităţile ţariste ce sperau astfel să-i vânture gândurile legate de căutarea obârșiei, să-i răcească sufl etul dornic să respire din plin aerul demnităţii naţionale. L-au mânat tocmai la urșii albi, în „Turgai- skaia oblast’”, dar n-au reușit să obţină rezulta- Ius n Frățiman tul scontat. În loc să modeleze un sufl et obosit de pătimiri, decepţionat, autorităţile, fără Personalitatea unui om cel mai bine poate să vrea, i-au oferit un material unic de studiu. fi intuită prin comparaţie. Basarabenii stabiliţi prin acele locuri, cu neca- După nivelul studiilor și după profunzimea zurile și bucuriile lor, ameninţaţi de pericolul cunoștinţelor, Iustin Frăţiman poate fi asemuit deznaţionalizării, se îndărătniceau să conserve numai cu Ștefan Ciobanu. După drumul păti- bunurile culturale pe care le-au moștenit. mirilor – cu Ion Pelivan. După energia cu care Experienţa acelor ani a retopit-o în câte- s-a implicat în apărarea drepturilor naţionale ale va studii știinţifi ce și publicistice zguduitoare, românilor, se aseamănă cu Pan Halippa. care ţinteau drept în inima politicii ţariste de Vasile Ciubotaru, profesor, unul dintre oa- colonizare, ilustrau drama a zeci și sute de mii menii care l-au cunoscut, a publicat în revista de oameni strămutaţi din loc în baza unor pro- pedagogilor din Soroca (Solidaritatea, nr. 7-8, misiuni mincinoase, siliţi să se stabilească în 1932) un studiu intitulat Iustin Șt. Frăţiman, în mijlocul taigalei siberiene, dincolo de cercul care am găsit un portret spiritual nuanţat foar- polar, puși în situaţia de a supravieţui. 290 Iustin Frăţiman a fost primul politician rial de Arheologie din Petersburg (1907) și pe Pro fi basarabean care, în toiul mișcării de eliberare cea a Facultăţii de litere (secţia istorico-fi lolo- luri în oglinda vremii naţională din anii 1917-1918, a pus în centrul gică) a Universităţii din Petersburg (1910). atenţiei problemele românilor din Transnistria, Preocupările lui istorice i-au adus simpa- Caucaz, Siberia. Soluţiile propuse de el erau tia boierilor Bogdan și Catargiu. Olga Catargiu radicale și aveau argumentarea istorică nece- i-a permis să studieze în faimoasa-i bibliotecă sară. Vorbind la Congresul Învăţătorilor din pe care a vizitat-o și în care a studiat istoricul Basarabia, care și-a ţinut lucrările la Chișinău ieșean Gheorghe Ghibănescu. de la 25 până la 28 mai, printre alte idei strate- În 1913, revine în Basarabia, la Soroca, la gice a propus: „...să se ceară stăpânirii rusești Școala Normală, dar la 3 iulie 1916, este con- ca să alipească la Basarabia părţile locuite de damnat de Tribunalul din Soroca și deportat români din Cherson, Ovidiopol și Odesa, în- în regiunea Turgai, în urma calomniilor unui trucât acești români, pe vremea mitropolitului grup de profesori sovini, avându-l ca lider pe Gavriil Bănulescu-Bodoni, au fost ocârmuiţi, un oarecare Haliutin. din punct de vedere religios, de către Mitropo- Întoarcerea lui acasă s-a produs abia după lia din Basarabia. N-a uitat nici despre moldo- revoluţia din februarie 1917 și a însemnat im- venii din Caucaz și a propus ca autorităţile să plicarea sa în mișcarea de eliberare naţională, se intereseze de cultura lor.” [Paul Vataman, în naţionalizarea școlilor, în crearea Societăţii Figuri sorocene, Chișinău, 1993] Istorico-Literare „B.P. Hasdeu” (1918), în co- Simpatia acestui fi u de dascăl pentru con- laborarea la publicaţiile locale: Cuvânt moldo- sângenii săi e un motiv înţeles, dar jertfi rea vie- venesc, Ardealul, România nouă, Sfatul Ţării, ţii personale pentru cauza unirii românilor de Dreptatea ș.a. pretutindeni e cu mult mai mult decât fi orul Și-a continuat activitatea pedagogică – unei simpatii de moment. după 1918, îl găsim în calitate de profesor la S-a născut la 1 iunie 1870, în familia das- Școala Normală de Fete din Chișinău. călului Ștefan Frăţiman care, la rându-i, se tră- În cartea sa de memorii Pe baricadele vie- gea și el dintr-o viţă de preoţi. O scurtă notiţă ţii, Onisifor Ghibu îl portretizează foarte caus- despre originea lui Iustin Frăţiman o găsim în tic pe Iustin Frăţiman, profesorul cursurilor cartea lui Pavel Lotoţki Spisok i kratkie biogra- care au început la 17 iunie 1917 pentru 500 de fi i okoncivșih polnâi kurs kișiniovskoi Duhovnoi învăţătorii români din Basarabia: Seminarii... [Chișinău, 1913] „Corpul didactic fu înjghebat în condiţii Și-a făcut studiile la Școala Duhovniceas- puţin mulţumitoare. Izbutisem să introduc în că din Edineţ; în 1892, a absolvit cu menţiune el încă doi «români», pe R. Ciofl ec, ardelean, și Seminarul Teologic din Chișinău, de unde este pe G. Aslan de la București, pe care întâmpla- trimis ca bursier la Academia Teologică din rea îl aruncă temporar în capitala Basarabiei. Kazan, pe care, absolvind-o cu titlul de candi- Toţi ceilalţi «lectori» erau basarabeni. Materiile dat în teologie, devine profesor la Școala Du- principale – Istoria literaturii române și Istoria hovnicească din Chișinău (1897-1899). În anii românilor – fură rezervate pentru doi basara- 1899-1913, lucrează în mai multe orașe din beni; prima – pentru preotul Alexe Mateevici, Rusia (Pskov, Liskov, Oloneţ, Pinsk) la diferite profesor la Seminar, a doua – pentru Iustin Fră- școli și seminare unde a predat limbile greacă, ţiman, profesor la nu mai știu ce școală secun- franceză, latină, istoria bisericii, dogmatica, li- dară din interiorul Rusiei, unde fusese exilat turgica și istoria laică. În acest interval de timp din cauza bunelor sale sentimente românești – reușește să obţină diploma Institutului Impe- amândoi oameni de inimă și buni «moldoveni». 291 Dar carte știau, bieţii, puţină. Toată știinţa pă- 1926). Titlurile și volumul acestor studii im- rintelui Mateevici în domeniul istoriei literatu- presionează: Românii de peste Nistru, Un răs- rii române se mărginea la micul manual din puns directorilor de la școalele secundare din Biblioteca pentru toţi, al lui G. Adamescu. În Chișinău, Românii din Siberia, Monumentele ce-l privește pe Frăţiman, situaţia lui din toate noastre istorice, Societatea știinţifi că basarabea- punctele de vedere era mai mult decât jalnică. El nă, Societatea istorică și literară din Chișinău, era un om complet înfrânt pe urma lungilor lui Mănăstirile Basarabiei ș.a. lupte pentru libertate și pentru neam, și-ţi trezea Preocupările sale știinţifi ce au un spectru în sufl et doar sentimentul de milă, amestecat cu destul de larg. Publică mai multe lucrări și arti- acela de admiraţie pentru un mare invalid în- cole știinţifi ce, începând cu revista Kișiniovskie tors de pe câmpurile glorioase de luptă, de sufe- eparhialnâe vedomosti și terminând cu ziarele rinţe și de înfrângeri. Lecţiile lui deveniseră de la Ardealul, România nouă, Sfatul Ţării ș.a., care început obiect de distracţie pentru auditoriul în au avut o viaţă scurtă. Este preocupat de stu- mare măsură lipsit de respectul cuvenit pentru dierea destinului moldovenilor stabiliţi la est orice ostenitor în ogorul culturii sufl etești.” de Nistru și de istoria culturii și spiritualităţii Amintirile lui Onisifor Ghibu vin în con- noastre naţionale în ansamblu. Dar a avut și tradicţie cu articolele mari semnate de Ius- preocupări memorialistice – la revenirea din tin Frăţiman și publicate de autorul ardelean exil, a publicat (în numărul din 15 mai 1917 al în anexa volumului De la Basarabia rusească ziarului Svobodnaia Bessarabia și în Naș golos – la Basarabia românească (Vălenii de Munte, în nr. 2 din 1917) o suită de amintiri intitulată Despre exilul meu în Siberia. Bibliografi a operelor publicate: Iacob Stamati, episcopul Hușilor (Chișinău, 1901), În chestia eparhiilor din Basarabia (Chișinău, 1901), Episcopul Hușilor Inochentie (Chișinău, 1903) se completează cu noi titluri de valoare: Românii de peste Nistru (ziarul România nouă, Chișinău,1918), Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilava (Brăila) (Chișinău, 1923) și nu este de mirare faptul că, la 7 iunie 1919, devine membru corespondent al Academiei Române. Dar nu i-a fost dat să se bucure prea mult de schimbările survenite în urma Unirii Basa- rabiei cu Ţara. Încercarea de a obţine o catedră la Seminarul Teologic din Chișinău n-a avut sorţi de izbândă, deși, anterior, el predase la mai multe seminare disciplinele speciale: istoria bisericii, dogmatica, liturgica și istoria laică, precum și limbile greacă, franceză, latină. În 1923, participă la un concurs pentru o catedră liberă la Facultatea de teologie din Cer- năuţi, dar rezultatul este același, tergiversări, Coperta cărții lui Ius n Frățiman 292 nepotism și, în cele din urmă, actele lui rătăcite lui Iustin Frăţiman. Ce-i drept, n-are, cel puţin, Pro fi s-au înapoiat odată cu refuzul. o cruce. Paul Vataman în Figuri sorocene și Eu- luri în oglinda vremii La 23 septembrie 1927, a murit subit și a genia Istrati în Destin românesc (nr. 1/1996) fost înmormântat de fratele său, diaconul Te- afi rmă că Iustin Frăţiman s-a născut la Cuhu- odor. Iar peste un deceniu de la dispariţia lui, reștii de Sus, dar nu e adevărat. într-o prefaţă la enciclopedia Figuri contem- La Cuhureștii de Jos, sunt două nepoate de porane din Basarabia (Chișinău, 1939), proza- soră ale lui Iustin Frăţiman. Ele știu unde e mor- torul Nicolae Dunăreanu scria: „Mă întreb cu mântul. Pe locul casei lui Iustin Frăţiman, este tristeţe: în ce carte de școală se zărește chipul casa lui Leon Vdovâi, care-l mai ţine minte pe fratelui nostru Iustin Frăţiman, eruditul profe- Iustin Frăţiman... sor? A fost până mai ieri printre noi, dar câţi Eu v-aș ruga, cu infl uenţa pe care o aveţi dintre noi știm azi unde îi este mormântul?” Dumneavoastră, să ne ajutaţi să punem la mor- La zece ani după plecarea sa în lumea mântul lui Iustin Frăţiman măcar o cruce, căci celor drepţi, fostul membru corespondent al a meritat-o din plin. Poate ne ajută Societatea Academiei Române ajunsese un anonim. Deși, Astra, a cărei președintă e Nina Josu, consătea- în cartea sa Figuri sorocene, Paul Vataman scrie na mea (Ţiganca, Cantemir). că, prin 1938, învăţătorii din sat și străjerii au Am fost o dată pe la Literatura și arta, dar făcut ordine la mormântul lui Iustin Frăţiman. dumneaei era lipsă, era în concediu. Și parcă timpul însuși ne-a dictat ca, peste Nu mai pot veni, e departe, drumul e scump, ani, să revenim la același subiect. Nu demult salariu n-am primit din luna septembrie. Anii am primit o scrisoare de la doamna Domnica trec, cei care l-au cunoscut pe Iustin Frăţiman se Botea-Condrea care elucidează două momente vor trece și ei și Cuhureștii și cuhureștenii nu vor esenţiale din destinul lui Iustin Frăţiman: „Vă ști că au avut un consătean cu care ar trebui să scrie o profesoară de română din satul Cuhu- se mândrească...” reștii de Jos, r. Camenca... Am afl at recent că Mă gândesc că în această „infl aţie” de mo- v-a apărut partea a doua a cărţii Basarabia numente, probabil ar fi greu să se mai găsească necunoscută. Nu am de unde o procura, iar la mijloace pentru unul. De aceea, mă îndrept cu bibliotecă încă nu este. Știu că intenţionaţi să gândul la o simplă și frumoasă cruce crești- publicaţi în această carte un articol despre Ius- nească pe mormântul unui om deosebit care, tin Frăţiman. Vreau doar să vă spun că aici, la de fapt, va avea și un monument – în inimile Cuhureștii de Jos, eu am descoperit mormântul noastre.

Paul Gorea. Un autograf pentru Ius n Frățiman 293 UN APOSTOL AL COOPERAŢIEI În câteva numere ale ziarului Ora fermie- rului am citit un material interesant despre istoria cooperaţiei din Basarabia. În acele pagini, frecvent întâlnim numele lui Vasile Ghenzul. Evident că suntem curioși să știm cine a fost acest basarabean harnic care a reușit prin mijloace puţine să facă fapte mari, fi ind pomenit de bine chiar peste ani și ani. S-a născut la Chișinău în 1885 și aspiraţii- le lui naţionale s-au conturat încă până la 1917, când s-a afl at printre fondatorii ziarului și revistei Cuvânt moldovenesc. De la vârsta de 18 ani se dedică mișcării co- operaţiei basarabene. A fost printre cei care, până la Unire, a fondat ziarul și revista Cuvânt moldovenesc. În 1918 a întemeiat revista cooperaţiei Furnica, al cărei redactor a fost până în 1944. A mai colaborat la publicaţiile Cuvântul cooperatist (Chișinău, 1922-1940), Curierul cooperator (București, 1919-1940), Viaţa și economia (Chi- Vasile Ghenzul șinău, 1927-1930), Vulturul (București). sarabiei, 1934, nr. 6, p. 24-28; Ţărănime nouă, A fost deputat în Sfatul Ţării din partea însă și conducători noi // Viaţa Basarabiei, primăriilor orășenești, ales prin vot universal. 1934, nr. 11, p. 42-44; Schimbările necesare în Membru al Comisiei bugetare. La 27 martie școlile cooperatiste // Viaţa Basarabiei, 1935, nr. 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. 6, p. 55-58; Două mentalităţi // Viaţa Basarabi- A lăsat în manuscris lucrarea Oameni și ei, 1936, nr. 3-4, p. 45-48; Din viaţa cooperaţiei fapte; Răscruci; Peste 25 de ani. a jud. Cetatea Albă // Viaţa Basarabiei, 1938, Opera lui propriu-zisă bibliografi c se pre- nr. 3, p. 61-67; nr. 6-7, p. 31-56; nr. 8-9, p. 36- zintă astfel: Cincizeci de ani ai cooperaţiei de 48; Cooperaţia și creditul mărunt // Viaţa Basa- credit din Basarabia, 1874-1924; Cooperaţia rabiei, 1942, nr. 10-11, p. 47-59. în ascensiune (1938); Din istoricul cooperaţiei S-a stins din viaţă la București în 1969 și a de credit din Basarabia (1920); Primul congres fost înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri”. al cooperaţiei din București (1923); Cultura și Prietenul și colegul lui scriitorul Iorgu Tudor propaganda cooperatistă (1927); Cooperaţia de în lucrarea Mișcarea cultural-socială în Basarabia consum în Basarabia (1913); Lichidarea coope- după Unire, 1918-1944 îi face un portret care evo- raţiei de credit // Viaţa Basarabiei, 1934, nr. 4, că această mare personalitate fi xată în istorie de p. 47-51; Autonomia cooperaţiei // Viaţa Ba- către un stâlp al cooperaţiei basarabene. 294 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

ACADEMICIANUL DIN ZBEROAIA Prutul, în dreptul Zberoaiei, își poartă apele la vale întocmai cum și le purta cu sute de ani în urmă. Dealurile și văile au rămas aceleași și numai oamenii și casele lor s-au schimbat. Și dacă astăzi ar încerca să se întoarcă acasă stăpânul moșiei Zberoaia, nimeni nu l-ar mai recunoaște. L-au uitat cărţile, l-au uitat contemporanii, iar urmașii nu mai au de unde-l recunoaște. Acea poezie a unui foarte bun poet basarabean, Vasile Lașcov, Ostrovul, m-a frapat de la prima lectură. Îmi părea scrisă despre unul dintre intelectualii noștri de odinioară, inspi- rată parcă din viaţa aceluia, care s-a chemat Ștefan Gonata. Dacă e să folosim expresia lui C. Stamati-Ciurea, academicianul Ștefan Go- nata a și fost un ostrov în imensul ocean al sla- vismului. „Legănat, sortit visării, Și de-a fi rii doruri plin, Ostrovul – copilul mării – Stă-n vârtejul cristalin. Ștefan Gonata Gheorghe Bezviconi, în volumul II al căr- Marea cuprindea duioasă ţii Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru Ostrovul din jur în jur, (București, 1943), scrie despre originea aces- Îi cânta cântări voioasă tei familii următoarele: „Români din Zerma Sub al cerului azur. (Macedonia). Constantin Dimitrie, pribegit din Turcia, om de încredere al lui G. Balș, căminar, Cadenţat, fi erbând cu spumă, s-a căsătorit cu Ecaterina Ioan Gustea. Fiul său, Împingând tot val cu val, Ștefan (1838-1896), moșier la Zberoaia, cărtu- I-aducea o perlă scumpă, rar erudit, prieten al lui M. Kogălniceanu, mem- Ori un roz, frumos coral. bru onorar al Academiei Române, căsătorit cu Eliza G. Leonard. Fiul său, Gheorghe (1869- Dar, nebună, dezmierdându-l 1928), fruntaș al vieţii publice, secretar al nobi- Pe-al ei fi u nepreţuit, limii. Fără urmași.” Marea singură spălându-l În câteva rânduri a fost bine comprimată Din iubire l-a strivit.” o carte de vizită a unei familii. Fiecare repre- 295 zentant, luat în parte, poate servi drept erou nici n-ar exista. Deși trebuie să știm că grupări pentru o schiţă ori o nuvelă. Aici însă vreau să naţionale moldovenești au existat sub forma pun accentul pe soarta lui Ștefan Gonata. unor cenacluri boierești în toţi anii de ocupa- S-a născut la 1 februarie 1838 la moșia ta- ţie. Ţarismul interzisese publicaţiile în limba tălui, la Trifănești. Avea șase ani când a pier- băștinașilor, dar libera comunicare nu era în dut unul după altul trei fraţi, apoi a decedat și stare s-o interzică, mai ales la conacele unor mama. Tatăl și-a dedicat viaţa de mai departe boieri cu minţile luminate care își dădea bine educării acestui vlăstar, care de la o vârstă des- seama de situaţia Basarabiei. (O dovadă în plus tul de fragedă începuse să facă lecturi serioase la cele spuse anterior e și acea Societate mol- din autorii clasici. În 1856 absolvește liceul re- dovenească a nobililor basarabeni, înfi inţată în gional din Chișinău și pleacă la Odesa, la Co- 1905, sub egida unei asociaţii culturale.) legiul „Richelieu”, pe care-l părăsește din anul Ștefan Gonata a făcut parte din cenaclul III. Studiază fi lozofi a și viticultura la Paris. fraţilor Leonard, Pavel și Petre. Ștefan Gonata a amenajat pe moșia sa un Ultimii ani de viaţă Ștefan Gonata i-a trăit sector experimental. A fost unul dintre acei în izolare, o boală cumplită i-a întunecat zilele. care a adus și a aclimatizat în Basarabia viţa- În chinurile acestei boli și-a dat foc manuscri- de-vie franceză. Se zice că vinurile obţinute selor și unor documente. Ceea ce n-a ars atunci la moșia Zberoaia deveniseră vestite în acea a ars în timpul revoluţiei din 1917... Așa a dis- vreme. Șt. Gonata a încercat să transplanteze părut de pe întinsul imaginarului ocean o in- în solul basarabean viţa-de-vie americană, era sulă a inteligenţei – Ștefan Gonata. în căutarea unui leac împotriva fi loxerei, care Decesul lui a fost fi xat la 18 septembrie ruina podgoriile basarabene. 1906 la Chișinău. Peste ani, când s-a întocmit A deschis la Zberoaia un spital, a organi- Dicţionarul membrilor Academiei Române, zat un muzeu. Avea o bibliotecă extraordinară. printre primii membri a fost trecut și Ștefan Colabora la câteva reviste agricole din Rusia, Gonata. Iar în ediţia semnată de Dorina N. iar observaţiile sale știin- Rusu – Membrii Academiei ţifi ce le împărtășea cu sa- Române. 1866-1999. Dicţi- vanţi din România și din onar (București, 1999) – el alte ţări europene. Mihail este prezentat plenar cu Kogălniceanu întreţine co- biografi e și fotografi e. Un respondenţă cu acest basa- singur lucru rămânând să-l rabean înţelept. mai facă contemporanii, să Activitatea știinţifi că a încerce să-i adune viaţa și lui Ștefan Gonata n-a trecut opera într-o monografi e. neobservată. La 29 de ani Iar la Zberoaia azi sunt Academia Română îl alege furate ultimele pietre din membru de onoare. conacul lui Ștefan Gonata, Pe atunci nu prea era lăsat după 1990 fără stăpân, în tradiţie să se vorbească probabil, cu dorinţa ascun- despre aspiraţiile naţiona- să să se risipească mai repe- le ale moldovenilor. Și se de, ca să se uite defi nitiv de credea, mai bine zis, se fă- proprietarul lui… cea totul să se creadă, că ele Studenții: Al. Exarh, Aris de Casso, 296 N.A. Donici, Ștefan Gonata Pro ﬁ luri în oglinda vremii

CEL MAI BUN CUNOSCĂTOR AL CHIȘINĂULUI LUI PUȘKIN Atunci când te saturi de consultat dicţi- onarele și enciclopediile, căutându-i fără rost biografi a, atunci când la tot pasul dai de citate penite din opera Domniei Sale, încep să te fure îndoielile... Să fi e oare o fi gură închipuită? Să fi fost născocit oare un nume, pentru a înlesni argumentarea unor idei, teze?!... Și totuși, acest om a existat, sufl etul lui nobil și darnic n-a fost străin de plaiurile noastre. Iar paginile pe care ni le-a lăsat sunt ca o braz- dă adâncă în ţelina basarabeană... S-a născut la 1871, în familia dascălului Nicolae Halippa din satul Cubolta, judeţul So- roca. Mama lui – Paraschiva – era fi ica preotului din Vozdu, același judeţ – Soroca. Soţii Halippa au avut cinci copii: Ion, Maria, Cazu- nia, Natalia și Pantelimon. Precum era și fi resc, părinţii l-au îndem- nat pe Ion să-și aleagă profesia tatălui, adică să intre în tagma bisericească. A urmat, consecu- tiv, școlile: primară din Cubolta, duhovniceas- că din Edineţ, Seminarul Teologic din Chiși- nău, Academia Teologică din Kiev. Ion Halippa Fire severă și bine organizată, Ion Halippa era adeptul unei discipline stricte. Acest lucru ca să pregătesc materia cerută. Dar lucrul nu l-au simţit foarte bine și seminariștii, și fratele era ușor. Nu aveam cărţile trebuitoare. Nu avea său mai mic – Pantelimon: „Vara anului 1893 cine să mă îndrumeze. I-a scris deci fratelui meu a fost o vară pierdută pentru copilăria mea ve- mai mare, bădiţa Vania, la Chișinău (mai pre- selă și mai mult sau mai puţin lipsită de griji. cis la Kiev – I.C.), cerându-i sfatul. Bădiţa găsi Îndată după isprăvirea școalei primare din Cub- cu cale să vie el însuși în vacanţă acasă și m-a olta, tata mi-a scos atestatul și, împreună cu o și luat la dăscălit. Mi-a adus cărţi de limba ru- cerere, l-a trimis la Edineţ, la Școala Spirituală. sească, de aritmetică, de religie, de caligrafi e și De la școală, într-un timp oarecare, s-a primit câteva caiete. Și pune-te, băiete, pe muncă. Toa- răspunsul, prin care ni se făcea cunoscută data tă lumea se scula cu noaptea-n cap și pornea la înfăţișării la examenul de primire în clasa întâia muncile câmpului sau în gospodărie, iar eu cu și materia de cunoștinţe pentru examen. Tata de bădiţa Vania ne apucam de carte. Mi se arăta îndată s-a și gândit să mă pună pe carte, pentru cât am citit, câte probleme am de făcut la arit- 297 metică, ce rugăciuni și versuri am de învăţat pe Gheorghe Bezviconi relevă un aspect intere- de rost, câte pagini am de scris în caietul de cali- sant al activităţii cercetătorului: „Până la Ion grafi e și de acolo înainte, dă, Doamne, cât mai Halippa puţinii cercetători ai trecutului basara- multe ceasuri pe zi, ca să am vreme destulă de bean erau numai oameni de cabinet și de biblio- învăţat, cât mai puţine muște, ca să nu mă necă- tecă, care nu aveau și nu căutau să aibă legături jească în timpul muncii: cât mai multă umbră și cu societatea locală, păstrătoare de tradiţii și răcoare, ca să nu deie strechea în mine; cât mai care nu se cunoșteau nici ei între ei. Ion Halippa, multă potrivită mâncare, ca să nu mă îmbuib, tânărul magistrat de la Academia Teologică din căci atunci nu mai sporea învăţătura și atâtea Kiev, a adus cu el în Chișinău sufl u nou de via- alte rânduieli, pe care le iscodea mintea de bo- ţă, adâncită în preocupări spirituale și, mai ales, goslov învăţat la Academia Teologică din Kiev...” duh movilean de adâncire în trecutul Moldovei Menţionăm aici și mărturisirea pe care voievodale. După trei ani de contact strâns cu o face Teodor Porucic în Contribuţiuni nouă reprezentanţi de vază ai societăţii intelectuale pentru istoria evoluţiei naţionalismului între basarabene, din funcţionari superiori și boieri Prut și Nistru (Viaţa Basarabiei, nr. 7, 1937): moldoveni, Ion Halippa a și reușit să adune un „O întâmplare curioasă arată toată puterea iro- grup de doritori de a porni studiul organizat al niei istoriei: într-o seară Teodor Porucic a fost trecutului atât de bogat al Basarabiei și, în 1898, surprins de pedagogul Ion Halippa copiind po- la 23 august, s-a inaugurat Comisia știinţifi că ezia lui V. Alecsandri – Pohod na Sibir, pentru de cercetare a arhivelor din Basarabia, al cărei această revistă (un grup de seminariști redac- președinte s-a ales N.D. Codreanu, directorul Li- tau o revistă cu tirajul de 50-100 exemplare – ceului Real din Chișinău, iar secretar Ion Halip- I.C.). Porucic a căpătat o mustrare aspră și o pa.” pedeapsă: nu i s-a dat mâncare o zi întreagă.” În anul 1898 la Chișinău a fost constituită Profund jignit de pedeapsa aplicată de Bessarabskaia gubernskaia ucionaia arhivnaia profesor, Teodor Porucic nu-l poate ierta nici komissia din componenţa căreia făcea parte și peste aproape patruzeci de ani și-i gata să-i I.N. Halippa. Comisia avea scopul de a aduna, ceară satisfacţie... a cerceta și a edita documente și materiale isto- În 1895 proaspătul candidat în teologie se rice de valoare din trecutul ţinutului. Trei volu- reîntoarce în capitala gubernială a Basarabiei me de studii și documente pregătite de comisie fi ind angajat în funcţia de ajutor al inspecto- și redactate de Ion N. Halippa au văzut lumina ratului Seminarului din Chișinău. Participă la tiparului în 1900, 1901 și 1907. înfi inţarea Comisiei arheologice basarabene, Înaripat de primele succese, în 1899 plea- chiar cu anumite depuneri fi nanciare. Efec- că la Kiev, unde participă la un congres al ar- tuează săpături arheologice pe moșiile satelor heologilor. Stahnoie (judeţul Orhei), Ciocâlteni (judeţul Aria cercetărilor sale e destul de vastă, Orhei), Vălcineţ (Călărași). dintre materialele semnate de el remarcăm: Ajutat de câţiva colaboratori, întocmeș- Osnovnâe istoriceskie dannâie o Bessarabii, te o Hartă arheologică a Basarabiei, pe care a Ocerk istorii narodnogo obrazovania v Bessara- însemnat 1464 de movile, 18 peșteri, 49 de în- bii v pervoi polovine XIX veka ș.a. A studiat și grădituri, două ateliere pentru instrumente de istoria Chișinăului, mai ales perioada anilor de piatră, 132 de vetre cu rămășiţe de accesorii de exil al lui A.S. Pușkin. Cercetările s-au încunu- bucătărie și 84 de plăci și stâlpi de piatră. nat cu o monografi e preţioasă: Gorod Kișiniov În studiul biografi c Istoricul Basarabiei – vremion jizni v niom Aleksandra Sergheevicia Ion Halippa (Viaţa Basarabiei, nr. 2-3, 1942) Pușkina. 1820-1823 (Chișinău, 1899). 298 Era un om al unor preocupări multiple. penski, care face politică înaltă la Petersburg Pro fi Hărnicia lui era de invidiat. Traducea în ru- și vrea să fi e atotstăpânitoare în Basarabia. În luri în oglinda vremii sește documente vechi moldovenești, a alcătuit sfârșit, d-l I.N. Halippa nu este pe placul nici al statutul Societăţii Arheologice Istorico-Biseri- altor puternici ai zilei, care vor să înfăptuiască cești basarabene. o politică de totală stăpânire a moldovenilor din Dar osârdia lui Ion Halippa multora nu Basarabia. Pentru ca dușmanii d-lui Halippa le era pe plac. În 1905 este trimis să lucreze la să reușească mai ușor, ei inventează pe seama Novorossiisk, de unde revine în 1907. Un timp lui fel de fel de învinuiri zicând că e românofi l, exercită funcţiile de profesor la Seminarul Teo- mason, vândut jidanilor etc. logic din Chișinău și inspector al învăţământu- Nu putem da aici articole pomenite în în- lui primar din judeţul Chișinău (Lăpușna). Dar tregimea lor, deoarece unele persoane care au în 1910 istoria se repetă și, în urma unei „avan- uneltit împotriva d-lui I.N. Halippa sunt încă sări” pusă la cale de niște pizmași, se pomeneș- în viaţă. Ceea ce este trist, este că victima unel- te tocmai la Berdeansk, pe malul Mării Azov. tirilor se prăpădește în Rusia sovietică, unde a În numărul 150 din 3 iulie 1910 al cotidianului fost izgonit de administraţia ţaristă în anul 1910 rusesc Bessarabskaia jizn’, într-un articol infor- „pentru separatismul românesc”, iar uneltitorii mativ, Gheorghe Stârcea (semnase cu I. G-u – stau liniștiţi în Basarabia, cu toate că au fost și I.C.) vorbește cu regret despre destituirea din poate încă sunt și astăzi străini de sufl etul româ- postul de inspector școlar a savantului basara- nesc al provinciei noastre.” [O pagină tristă din bean. Peste câteva numere cotidianul revine la trecutul Basarabiei] aceeași temă, descriind motivele ofi ciale și cele Perioada chișinăuiană a lui I.N. Halippa neofi ciale ce au provocat trista decizie. Peste ani, se remarcă și prin faptul că a legat corespon- în revista Viaţa Basarabiei (nr. 4-5, 1938) P.C. denţă cu mulţi basarabeni stabiliţi în Regat. A (probabil: P. Cubolteanu, pseudonimul lui Pan. expediat Analele Comisiei guvernamentale ști- Halippa – I.C.), revine la aceeași temă. inţifi ce de cercetare a arhivelor pe numele lui În nr. 160 al aceluiași cotidian (Bessarabs- Iosif Naniescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ga- kaia jizn’), de la 15 iulie 1910, găsim un articol vriil Musicescu, Zamfi r Arbore ș.a. O dovadă semnat de Alexandr Tamarin, în care se dă ex- e și recenzia tipărită în ziarul local Bessarabeţ, plicaţie destituirii lui I.N. Halippa. Motivele lo- un ecou la frumoasele concerte ale corului lui viturii aplicate unui fi u credincios al Basarabiei Gavriil Musicescu la Chișinău. Acea recenzie a sunt următoarele: „Ministerul Instrucţiunii Pu- fost expediată la Iași și la 13 martie 1898 a sosit blice din Petersburg, încăput în vremea aceea pe răspunsul lui Gavriil Musicescu: mâinile unui neamţ – Șvarţ, înscris în Liga ade- văraţilor ruși – vrea să introducă în școală politi- „Onorate d-le Halippa, ca „naţionalismului fi ziologic”. Un inspector șco- Aseară am primit nr. 55 al ziarului Bes- lar ca I.N. Halippa, moldovean de origine și om sarabeţ, în care aţi binevoit a da o recensiune care nu-și schimbă vederile la orișice schimbare despre al 12-lea concert dat de corul nostru din de vânt de la centru, nu poate fi considerat bine Chișinău. Vă mulţumesc în numele personalu- și la locul lui printre moldovenii Basarabiei, care lui capelei și al meu pentru gentileţa ce aţi avut sunt priviţi ca separatiști, cu ochii veșnic aţintiţi de a ne da preţiosul D.-V. (dumneavoastră) asupra României, unde poporul românesc își are concurs prin pana artistică pe care o mânuiţi o viaţă liberă și bazată pe ordinea de drept. cu abilitate. Personalul corului și eu vom păstra În afară de aceasta, d-l I.N. Halippa este aceste recensiuni, ca o dulce amintire de plăcu- învinuit că nu arată rolul familiei boierești Kru- ta noastră petrecere în capitala Bessarabiei. 299 Mulţumindu-vă încă o dată, vă strâng Acum însă, când ni se prezintă ocaziunea mâna amicalmente, – G. Musicescu. așa de favorabilă de a înlesni învăţătura – în N.B. Nu credeţi că ar fi bine, cu vreo oca- mod indirect – a limbii române, prin formarea zie favorabilă, să daţi o notiţă în jurnal că eu, în bibliotecii Societăţii basarabene Arhiva, cred că numele corului, am dăruit Spitalului de copii serviciul cel mai real i-l putem face, trimiţând din Chișinău 100 de ruble prin d-na dr. Șiţin- donaţiuni de cărţi cu conţinut istoric și literar schi. acestei instituţiuni, căci altfel cu greu vor răz- G. Musicescu. bate cărţile în Basarabia, unde toţi românii vor Sper în curând să viu în Chișinău, aș dori avea ocazie să se adape din izvorul binefăcător să ne mai vedem. Îmi voi permite a vă înștiinţa al limbii moderne.” de sosirea mea. G.M.” Exilul la Berdiansk s-a desfășurat sub steaua neliniștii și a dorinţei de a reveni în Basara- Textul acestei scrisori a fost reprodus în bia. Din 1910 până în 1924, anul pensionării schiţa istorică Muzica în Basarabia (extras din forţate, a ocupat diferite posturi: inspector șco- volumul Muzica românească de azi, București, lar, director și profesor la cursurile pedagogice 1940), schiţă bine alcătuită de profesorul Ale- ș.a. Timpul liber și l-a închinat cercetărilor ști- xandru Boldur. Iar originalul acestei scrisori se inţifi ce. În 1925 avea pregătite pentru tipar cinci păstra în arhiva avocatului Th eodor Păduraru. volume ale unei profunde lucrări arheologice. Și tot acolo era depus răspunsul lui B.P. Has- Dar gândul întoarcerii la baștină nu l-a părăsit deu, adresat lui I.N. Halippa, care, cu permisi- niciodată. În 1918 vrea să pună capăt exilului, unea lui Teodor Păduraru, l-a publicat revista dar norocul i-a întors spatele: „Bagajele lui Ion Viaţa Basarabiei. N. Halippa umpleau un vagon întreg. Printre Onisifor Ghibu în lucrarea sa De la Basa- mobile erau foarte multe cărţi, documente foar- rabia rusească la Basarabia românească (Cluj, te preţioase (câteva originale de la Ștefan cel 1926) refl ectă un fragment din corespondenţa Mare – unice), manuscrise, de care I.N. Halip- lui I.N. Halippa cu Gavriil Musicescu: pa nu vroia să se despartă: era în ele doar truda unei vieţi de om! Pricina care a făcut ca acele I.N. Halippa: „Comisiunea vă roagă să-i bagaje să ţintuiască pe I.N. Halippa pe pămân- veniţi în ajutor cu feliu de susţinere (în formă tul Rusiei a fost nimicirea podului de la Tighi- de sacrifi ciu de cărţi, manuscripte), care va fi na. Și, din păcate, el a preferat să rămână aici cu mai lesne. Credem că d-voastră nu ni-ţi lăsa hârţoagele-i dragi, decât să-și revadă Basarabia fără atenţiune acest sincer rugământ.” natală, trecutul căreia l-a iubit cu patima savan- G. Musicescu: „Dacă toată societatea cul- tului, poezia căreia a adunat-o în câteva caiete, tă a moldovenilor din Basarabia știu tot așa de iar pe calapodul versului popular și-a încercat bine a cugeta și a scrie românește, ca d-l Halip- și el câteodată meșteșugul. Aplicaţiile sale către pa, chestiunea românismului e salvată în Ba- poezie erau vădite, azi, încă în Rusia sovietică, sarabia, căci de poporul de la ţară nu trebuie își mângâie bătrâneţile cu stihuri în maniera ge- să ne îngrijim, el își păstrează limba în casă, ca nialului Pușkin” [Viaţa Basarabiei, nr. 12, 1937] cel mai scump odor. Ţăranii basarabeni nici Noua putere l-a încercat la rezistenţă în până azi, de la 1812, n-au învăţat rusește, din mai multe rânduri. După revoluţie a stat la contra a silit preotul rus să înveţe moldoveneș- închisoare. A fost eliberat prin intervenţia lui te, înlesnindu-l și cu cărţi bisericești aduse din Zamfi r Arbore, a fi icei sale Ecaterina și a preșe- Moldova. dintelui Republicii Sovietice Ucraina – Rako- 300 vski. În 1930 i s-a suprimat modesta-i pensie ta Orizontul (nr. 2, 1989). Presupunem chiar că Pro fi de 20 de ruble sub motivul că provine din tag- dacă minunea l-a salvat de masacru în închi- luri în oglinda vremii ma bisericească, contrarevoluţionară. Se zice soare, atunci la sigur că de lagărele staliniste nu că i s-a adresat lui I. Stalin și în 1935 marele l-a mai putut salva nimeni... dictator i-a făcut dreptate. Și iată că într-o dimineaţă mă solicită Cei trei copii ai săi își găsesc un rost în via- la telefon cineva care s-a recomandat drept ţă: cel mai mare e contabil-șef la o întreprinde- doamna Kalinin și care mi-a comunicat că a re, altul e artist și zelos cercetător al activităţii citit materialul din revistă, în varianta rusă, lui A.S. Pușkin, fi ica e inginer-mecanic. și că știe precis că lagărele staliniste n-au pus Speranţa de a revedea baștina nu-l părăseș- ultimul punct în destinul lui Ion Halippa, că te. Scrie prietenilor și rudelor din Basarabia una lui i-a fost dat să suporte încă multe chinuri și și aceeași rugăminte, să-l ajute să treacă Nistrul: încercări greu de imaginat. În 1966 se afl a la „Iar fratelui meu mai mic Tașkent și a supravieţuit cumplitului cutremur, Acest stih îi dedic: apoi, împreună cu fi ica, au trecut cu traiul în «Academia Română orașul Kuibâșev. Ar putea să-mi deie o mână Doamna Kalinin mi-a comunicat că îi Să mă treacă peste râu sunt cunoscute mai multe detalii din biografi a Până ce încă sunt viu.»” acestui mare cărturar al nostru, dar, fără per- Au încercat să-l elibereze și Nicolae Iorga, misiunea fi icei lui, nu le poate pune la dispo- și Nicolae Titulescu, și Gh. Gafencu, ș.a. Dar ziţia biografi lor. Ea a și trimis o asemenea scri- era un ostatic prea preţios și jocul politic al Ru- soare și urmează să așteptăm răspunsul... Dar siei sovietice faţă de Basarabia și bolșevicii nu nici până azi acel răspuns afi rmativ nu-l avem, doreau să-l cedeze. deși, de fi ecare dată când zbârnâie telefonul, Deznodământul acestor intervenţii diplo- inima mi se înfi orează parcă... matice se pare că a fost tragic. Versiunea lui Cine știe, poate se întâmplă încă o minune Gh. Bezviconi: „Lucrurile au luat o întorsătură – și noi vom afl a toate amănuntele despre acest și mai tragică anul trecut, la începutul războiu- destin tragic, poate căldura și bunăvoinţa ome- lui, când, pe ziua de 25 iunie, Ion Halippa a fost nească mai face un serviciu celuia care a crezut arestat și, împreună cu fi ul său cel mai mare, nespus de mult în OM: Constantin Halippa, arestat și el la 29 iunie, a fost deportat din orașul Berdeansk unde trăiau, „Omule, sufl etul tău în orașul Zaporojie. Aici, după informaţiile că- E-nsufl at de Dumnezeu. pătate de d. Pan. Halippa, bătrânul Ion Halippa Prin urmare, și fi ul său au fost asasinaţi de bolșevici în în- Frăţioare, chisoare, înainte de intrarea trupelor germane și Sufl etele omenești române în oraș. În micul pachet de cărţi și hârtii Sunt tot sufl ete frăţești. rămase de la Ion Halippa, pachet predat d-lui Sângele ce curge-n vine Pan. Halippa de autoritatea militară română, Spune-a te iubi pe sine, s-au găsit dovezi zdrobitoare cum s-au purtat Dar a nu uita de mine, bolșevicii cu marele cărturar basarabean.” [Via- Căci suntem rudenii cu tine, ţa Basarabiei, nr. 2-3, 1942] Ca doi ochi ce cat lumină, În loc de epilog Ca doi brazi dintr-o tulpină.” Într-o cheie la fel de tristă încheiem un [Ion N. Halippa: La frăţie! În: Cuvânt mol- mic studiu despre Ion Halippa, tipărit de revis- dovenesc, 1917] 301 VASILE V. HANEȘ – UN NUME DE REFERINŢĂ Dacă lumea literară îl cunoaște bine pe De câteva zile, o frământare deosebită Petre V. Haneș, redutabil istoric literar, unul se vedea în toate părţile, în atmosfera vieţii dintre primii cercetători care s-a ocupat seri- Capitalei Basarabiei. Sosirea delegaţilor Ba- os de scriitorii basarabeni, fi ind și unul dintre sarabiei la Iași, împreună cu dl Stere, fusese primii editori ai operei lui Alexie Mateevici, așteptată sărbătorește: se presimţeau aproa- apoi de fratele lui, Vasile V. Haneș, a auzit mai pe mari minuni. După aceasta sosește însuși puţină lume. Deși realizările lui publicistice și șeful Guvernului român, ministrul de război știinţifi ce sunt la fel de importante. și o numeroasă suită. De abia ajunși și marea S-a născut la 22 februarie 1886 în Călărași problemă a Unirii parcă se întruchipează, ia (jud. Ialomiţa). Și-a făcut studiile la Facultatea viaţă. Întâlniri, convorbiri, sfaturi. Feţele în- de drept și litere. A fost membru al comitetu- cepeau să se lumineze, ochii să se scalde în- lui Asociaţiei generale a profesorilor secundari, tr-o duioșie, neînţeleasă îndeajuns. Se apropia deputat în mai multe legislaţii. S-a remarcat ca clipa cea mare. La sfatul miniștrilor, patrio- avocat, profesor secundar, cercetător și publicist. tismul sfânt și curat, biruie din primele mo- Bibliografi a operei lui cuprinde circa optspreze- mente. Reprezentanţii poporului se agită tot ce lucrări și cele mai importante ar fi : Românii mai febril în Sfatul Ţării. Discuţiile în secţii din ţara Oltului (București, 1912), Francezii și durează zile de-a rândul. Ideile și gândurile se românii (Focșani, 1914), Cultul limbii și literatu- ciocnesc și unde nu pot duce la lumină, înce- rii naţionale (1915), Politica conștiinţei naţionale pe graiul inimii... (1920), Economia politică (1930), Dreptul consti- ...Și când după două ceasuri, o sală ne- tuţional și administrativ (1930). În colaborare cu bună de bucurie aplauda, striga, își îndrepta fratele său Petre V. Haneș a tipărit la București în glasul de mulţumire către D-zeu și de dragoste 1919 Gramatica română. Una dintre cărţi e lega- profundă către Neam, solul României intră din tă direct de destinul nostru – Sufl etul românesc nou în Sfat să ia răspunsul. în Basarabia (București, 1919). Răspunsul era măreţia, era ecoul trecutu- Martor ocular al evenimentelor Unirii lui glorios, era fericirea Neamului: Basarabia se Basarabiei în luna martie 1918, el a lăsat niște unește pe vecie cu România! însemnări foarte preţioase, reproduse în ziarul Atunci l-am auzit din nou pe dl Marghilo- Dreptatea (27.03.1991) și din care am spicuit man, așa cum eram deprins să-l ascult, să mă câteva teze extrem de importante: emoţionez de cuvintele vibrante, de pe când „Ne-a ajutat D-zeu să fi m părtași la cel eram elev la liceu, în sărmanul nostru Bucu- mai de seamă act politic și românesc din viaţa rești! Ce credeţi că a fost când primul ministru generaţiunii noastre. a strigat cu tonul sus: «România una și nedes- Am văzut marele fapt al Unirii Basarabiei părţită cu Basarabia!» la Ţara-Mamă; am vibrat de emoţie sărbăto- Și ce moment înălţător, instructiv și duios, rind, clipă cu clipă, toate ceasurile frământări- când același conducător suprem al destinelor lor care au dat fi inţă acestei măreţe uniri. României aducea prinosul său de admiraţie 302 luptătorilor dezinteresaţi ai Basarabiei: «Să ne cii, nici cine știe ce învăţaţi, nici eleganţii saloa- Pro fi închinăm, domnilor, în faţa acestor bărbaţi ai nelor sau vizitatorii asidui ai caselor de bancă. luri în oglinda vremii Basarabiei, care fără niciun cuget de preamărire Sunt oameni simpli, cu sufl etul neîntinat, cu de sine, cu gândul numai la fericirea ţării, lasă inima de adevăraţi români, cu dragoste neţăr- de bună voie frânele și devin conducătorii aces- murită de ţărani.” tei ţări, modeștii ei slujitori.» Iată un răspuns la întrebarea pe care și-o Și acești oameni, care au săvârșit acest pun tot mai des intelectualii basarabeni: „De ce mare act, nu sunt nici rutinaţi oameni ai politi- nu s-a făcut Unirea în 1990, și nici mai târziu?”

Biblioteca publică din Chișinău, sf. sec. XIX

303 UN CRONICAR MODERN AL EPOCII Destinul a vrut ca viitorul profesor, savant și publicist Vasile Harea să fi e martorul ocular la scrierea, redactarea și publicarea celei mai importante poezii a lui Alexei Mateevici: Limba noastră. Cercetătorii n-au mai avut nevoie de procedee, de improvizări ca să înţelea- gă cum s-a produs miracolul, acest martor a mărturisit cu lux de amănunte toată epopeea apariţiei nemuritoarei poezii. Era student, era un tânăr care, alături de alţi tineri basarabeni, s-au încadrat conștient în lupta de eliberare naţională. Și toată viaţa lui a consacrat-o acestei lupte. Vasile Harea s-a născut la 25.VII.1895 în s. Susleni, jud. Orhei, și a murit la 30.I.1987, în- mormântat la Cimitirul „Sf. Vasile” din Dealul Galata din Iași. A făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău (1909-1917), Faculta tea de litere și istorie a Universităţii din Iași (1918-1924), Sor- bona și Școala Normală Superioară din Paris (Franţa, 1930-1932), doctoratul în 1941 la Iași, licenţiat cu Magna cum laude al Universităţii Vasile Harea din București (1942). Deputat în Sfatul Ţării din par tea Socie- Ulterior, director al Liceului „Alexandru tăţii Studenţilor Moldo veni din Kiev și Ode- Donici” (1936-1939), al Liceului „B.P. Hasdeu” sa (conform hotărârilor Sfatului Ţării din (1939-1944), conferenţiar la Catedra de slavis- 26.I.1918 și 2.II.1918, locurile rezervate mol- tică a Universităţii din Iași (1947-1952; 1957- dovenilor de peste Nistru). Mandat validat de 1966), conducător de doctorate la istoria litera- la 25.XI.1918 până la 27.XI.1918. turii ruse (1966-1979). A rostit o cuvântare de salut în ziua inau- A debutat în presă în 1916 cu un articol la gurării ședinţelor Sfatului Ţării (21.XI.1917) în ziarul Cuvânt moldovenesc. numele colaboratorilor gazetei Cuvânt moldo- A colaborat cu diverse publicaţii la: Cu- venesc. vânt moldovenesc, Viaţa Basarabiei, Revista A mai lucrat bibliotecar la BCU din Iași, Fundaţiilor Regale, Minerva, Școala Basarabi- profesor la Huși, asistent la Catedra de sociolo- ei și alte publicaţii interbelice, iar după război gie a Universităţii din Iași (prof. Petre Andrei). a fost prezent în paginile revistelor: Iașul nou, 304 Iașul literar, Românoslavica, Revista de istorie și mișcările și preocupările sufl etești ale tineretu- Pro fi teorie literară ș.a. lui. Deseori venea în sufrageria seminariștilor, luri în oglinda vremii Este autorul unei opere impresionante: gusta din masa lor, se așeza cu cei din clasele Românii de peste Nistru (1923), Aspecte din de teologie (cl. V. și VI) și stătea de vorbă cu problema muncii (Bălţi, 1935), Datoriile învă- ei ca un frate mai mare. Din când în când iz- ţătorului (București, 1935), Sociologia (1937, în bucnea râsul lui zgomotos și echilibrat. Uneori colaborare cu Petre Andrei), Filosofi a lui Tolstoi devenea de o seriozitate de apostol, vorbind (București, 1944), Basarabia pe drumul Unirii măsurat cu opriri de gândire, cu gesturi largi (București, 1995, ed. îngrijită de Vlad Bejan), ale mâinilor, gesturi de preot deprins cu ofi ciul Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă (Iași, 1998, divin, – substituit al fi ului Domnului, – să se în colaborare cu Vlad Bejan) ș.a. ofere ca jertfă pentru fericirea turmei lui du- A prefaţat ediţiile: Cernâșevski. Texte ale- hovnicești. se (1962) și Dobroliubov. Texte alese (1964). Îl priveam de departe și sufl etul îmi era A tradus mult, chiar atunci când nu avea alte plin de sentimentul de nemărginit respect faţă mijloace de existenţă pe timpul prigoanei co- de acest om blajin, serios și totuși plin de viaţă muniste: din L. Tolstoi, A. Cehov, V. Korolenko vie – cum s-ar exprima Dostoievski – viaţă – ș.a. îmbinare armonică a spiritului cu trupul, via- Postum i-au apărut mai multe scrieri ti- ţă – îmbinare a materiei noastre organice prin părite după manuscrisele păstrate de fi ul său spiritualizarea ei. Căci știam de la elevii clase- Mihail, scriitor și el. lor superioare că Mateevici era și preot și autor În revista Viaţa Basarabiei (nr. 6, 1933, p. al unor studii serioase de probleme bisericești, 71), publicistul și proaspătul doctorand scrie de istoria bisericii și de obiceiuri religioase, – mai multe pagini dedicate poetului Alexei Ma- toate referitoare la moldoveni. teevici. El conturează epoca în care a fost scrisă * * * poezia Limba noastră și schiţează un portret Un proces sufl etesc fi resc, rezultat din interior al poetului. Acest material este valoros dragoste pentru ţărani, confraţi ai mei întru nu numai ca un material memorialistic, astăzi munca pe ogoarele noastre, frumoase, în tim- el are valoarea unui document istoric: pul vacanţei de vară, din revoltă contra dis- „Sper că cititorii îmi vor ierta faptul că preţului faţă de moldoveni a reprezentanţilor articolul acesta nu e numai de critică literară culturii rusești cu care eram zilnic în contact la pură, ci va fi îmbinat și cu amintiri personale. școală, a profesorilor noștri cu care aveam dese Această abatere se explică prin faptul că am fost discuţii aprinse, – la care se adăogă și necesi- martorul procesului de creaţie a acestei poezii tatea de a consacra activitatea mea unui ideal minunate, – întrucât poate fi cineva martor al pozitiv (și Insarov eroul bulgar al lui Turghe- unor procese sufl etești înalte, atât de complica- niev din În ajun a jucat un mare rol în acest te, dinamice și ascunse, exteriorizate doar prin proces al meu), precum și o serie de alţi fac- câteva vorbe și gesturi. tori m-au făcut să fac câteva vizite la Cuvântul * * * moldovenesc prin 1915, iar prin 1916, când se Pe Al. Mateevici l-am cunoscut de la dis- ivise nevoia unui nou colaborator, am intrat la tanţă, pe când eram încă elev al Seminarului redacţia ziarului care a jucat un rol covârșitor Teologic din Chișinău, iar el – profesor de în mișcarea naţională din Basarabia. exegeză (pare-se) în clasele superioare. De la Acolo am făcut cunoștinţă cu Al. Matee- elevii acestor clase n-am auzit decât păreri ad- vici, care, preot mobilizat pe frontul Galiţian mirative pentru spiritul larg, înţelegător pentru al războiului, venise în concediu pe câteva zile. 305 Pentru mine însă, el îmi apărea înconjurat de trebuiau să înceapă de la 15 iulie, – mărturiseș- nimbul unui poet și abia îi puteam răspunde te: «Mă gândesc la o poezie despre limba noas- cu timiditate la câteva întrebări obișnuite ce se tră. Poeziile lui Sion și Coșbuc îmi par cam pun în asemenea ocazii. sărăcăcioase în conţinut, ca să poată fi privite O deosebită plăcere era pentru mine și drept o cântare a limbii noastre.» pentru prietenul mei P. Stihi (eram amândoi La deschiderea cursurilor pentru învăţă- colegi de școală și aveam aceleași preocupări torii moldoveni Mateevici vine din nou la Chi- intelectuale, animaţi amândoi de naţionalismul șinău, cu vreo două zile înainte. Dl Pan Halip- cel mai curat) să citim cu voce tare toţi scriito- pa lipsea, fi ind delegat la congresul ţărănesc rii populari români. Simţeam nevoia de a cu- rus, la Petersburg, unde trebuia apoi să ia parte noaște mai bine limba literară populară, care să și la Congresul Sovietelor rusești, având oca- poată fi utilizată pentru articolele noastre din zia să afi rme și acolo drepturile moldovenilor ziarul și revista Cuvânt moldovenesc. Printre basarabeni la viaţă naţională liberă. La Cuvânt scriitorii preferaţi erau Creangă, Sadoveanu, moldovenesc îl înlocuiam eu, Al. Mateevici îmi poeziile lui Coșbuc, Goga și – Mateevici. Deși spune: «Știi că m-a frământat mereu ideea unei la acesta limba nu totdeauna era corectă – nu poezii despre limbă. Pe front n-am avut timpul mai vorbim de perfecţie, – totuși poeziile sale s-o redactez complet. Am să ţi-o aduc mâine ca religioase, traducerile din rusește, libere sau s-o publici în ziar și astfel s-o putem răspândi credincioase textului, ne câștigau prin sonori- printre învăţători.» tatea și vigoarea versului. I-am răspuns că astăzi e ultima zi când pot * * * primi materialul pentru ziar (ziarul apărea de Vine în sfârșit 1917, revoluţia rusească, două ori pe săptămână) și dacă întârzie cu o zi, congrese, adunări, frământare a 150 milioane atunci poezia va putea fi publicată în numărul de oameni, unică în istoria omenirii. Mateevici următor, care va apare după deschiderea cur- a fost mutat pe frontul românesc și avea po- surilor. De aceea l-am rugat să mi-o dea chiar sibilitatea să vină mai des la Chișinău, unde-i așa, în redacţie neterminată sau să-i dea re- erau soţia și rudele și unde, mai ales, începuse dacţia defi nitivă aici, în redacţie, imediat. N-a mișcarea naţională moldovenească. În Cuvânt acceptat fi rește. «Atunci, tot am s-o tipăresc, moldovenesc se reproduce cântecul său revolu- chiar mai târziu, iar la deschidere o voi citi eu ţionar Eu cânt (publicat întâia oară în Basara- însumi.» bia la 1906). Ia parte la Congresul învăţători- Chiar în ajunul deschiderii cursurilor po- lor moldoveni din 25-28 mai. La deschiderea etul din nou a venit la redacţie. De data aceasta congresului auzind protestele unor învăţători a venit cu poezia scrisă. Totuși, avea unele în- contra limbii de predare moldovenești, vorbeș- doieli. De exemplu, la strofa 4 versul 3, nu era te despre originea latină a neamului românesc, hotărât să lase «În vestirea» sau «În rostirea». frate cu surorile latine mai mature – Franţa, Mi s-a părut mai sonoră «În rostirea» și aceas- Italia, Portugalia, Spania, după exemplul că- tă expresie a fost lăsată, deși pe urmă poetul a rora ne putem îmbogăţi limba noastră – și așa revenit la primul cuvânt. bogată și frumoasă, – cu expresii tehnice și cu Tot așa, nu știa ce ar fi mai frumos la stro- termeni știinţifi ci noi. fa 8, versul 2 «cazanii» sau «pisanii». De data Totuși, fi indcă la congres unii învăţători aceasta a lăsat «pisanii», ca fi ind mai bine cu- mereu s-au plâns de sărăcia limbii noastre, la noscută de învăţători, deși «cazanii» i se părea plecare spre front Mateevici – propus și ca lec- mai frumos, cu o rezonanţă mai sonoră. tor la cursurile pentru învăţătorii moldoveni ce De-asemenea, strofa 5 suna: 306 «Limba noastră-i frunză verde, iulie-septembrie 1917, ultima fi ind reprodusă Pro fi Graiul codrului cel veșnic de dl P. Haneș în ediţia poeziilor lui Mateevici. luri în oglinda vremii Nistrul lin ce-n valuri pierde Alte variante, care apar uneori în manua- Al Luceferilor sfeșnici.» lele didactice, sunt datorate unor modifi cări ale în loc de: autorilor acestor manuale, modifi cări nejusti- «Limba noastră-i frunză verde, fi cate nici prin motive didactice, și cu atât mai Zbuciumul din codri veșnici puţin permise de onorabilitatea și loialitatea Nistrul lin ce-n valuri pierde literară. Al Luceferilor sfeșnici.» Astfel, în manualul de cl. V primară de Adică așa cum a publicat pe urmă Ma- Nisineanu, Geantă și Mărinescu, la strofa 1, ci- teevici poezia în ultima ei redacţie, în revista tim în versul 3: Cuvânt moldovenesc, și așa cum e reprodusă în «Salbă scumpă cu odoare» ediţia poeziilor lui Mateevici sub redacţia d-lui în loc de: P. Haneș. «Un șirag de piatră rară.» Apoi în strofa 9, pentru Mateevici era la Nu mai vorbim că această modifi care este fel o nedumerire, – ce e mai bine: inferioară din punct de vedere estetic, dar in- «Înviaţi-vă dar graiul sistăm asupra faptului că ea este cu totul con- Amorţit de multă vreme trar versului poetului, vers plin de vigoare, în Ștergeţi praful, mucegaiul care silabele compuse din sunetul «p» și sune- Al uitării care geme.» tul «a» și «î» – silabe pronunţate în limba noas- sau: tră dur și viguros, joacă rolul hotărâtor pentru «Înviaţi-vă dar graiul a afi rma valoarea limbii românești și caracterul Ruginit de multă vreme ei de vitalitate pe care nu-l poate înăbuși nici Ștergeţi colbul, mucegaiul stăpânirea seculară a rușilor, cum n-au înăbu- Pe uitarea-n care geme.» șit-o nici năvălirile barbarilor, nici alte domi- În cele din urmă a lăsat prima redacţie naţii străine de milenii chiar. înlocuind numai cuvântul «praful» prin «col- De aceea, protestăm contra acestor con- bul». trafaceri ale poeziei noastre celei mai frumoa- În această redacţie a apărut poezia în Cu- se, consacrată limbii românești. Și cerem auto- vânt moldovenesc. Pe urmă Mateevici a revenit rilor manualelor școlare, în special, să respecte din nou, lăsând cuvântul «ruginit», la versul 2, textul defi nitiv al autorului. cuvântul «mucegaiul» la sfârșitul versului 3, și * * * înlocuind și cuvântul «colbul» prin cuvântul Mateevici n-a avut noroc să predea la cur- «slinul». surile pentru învăţători decât două zile. N-avea Pe lângă toate celelalte, varianta publicată concediu mai îndelungat. A plecat din nou pe în Cuvânt moldovenesc are și o greșeală de ti- front, unde însă nu i s-a acordat un nou conce- par, datorită scăpării mele de vedere la corectu- diu, astfel că n-a mai venit ca lector la cursuri, ră: la penultima strofă, versul 3, ultimul cuvânt fi ind înlocuit acolo prin O. Ghibu. în loc de «darnic» a fost tipărit greșit «dornic». A mai venit la începutul lunii august, când Trebuie să menţionăm că singurele vari- ne-a citit din poeziile sale noi, în care se vedea ante care pot fi obiect de discuţie pentru critica un spirit de maturitate, o limbă din ce în ce mai literară și estetică sunt aceste două: cea publi- literară și mai frumoasă cu înclinaţii spre cize- cată în Cuvânt moldovenesc din 21 iulie 1917 și lare migăloasă și stăruitoare, parcă ar fi săpat în cea din revista Școala moldovenească, nr. 2-4, marmoră chipuri clasice. 307 Fatalitatea ni l-a răpit. A căzut în împli- nată cu realităţile concrete, pe care se reazemă nirea datoriei de a alina ultimele clipe ale sol- viaţa noastră, dându-ne încredere în prezenţa daţilor contaminaţi de exantematic. S-a oferit unui sens al ei, căci «veșnicele» adevăruri sunt jertfă pe altarul suferinţelor omenești, – așa suportul moral al existenţei omenești. cum parcă l-a predestinat toată înfăţișarea lui Încrederea unui Alecsandri în menirea deschisă, cu gesturile lui largi de preot ce se sa- «eternă» a gintei latine e confi rmată încă o crifi că pe sine însuși. O durere mută ne-a cu- dată prin încrederea lui Mateevici că limba prins la vestea morţii lui. Dl Pan Halippa, care noastră – una din cele patru mari limbi lati- exact în momentul acela lua masa, a leșinat și ne – este menită să ne spuie aceste adevăruri câteva zile a trebuit să ne adresăm, – în chesti- veșnice, ceea ce înseamnă că ea niciodată nu unile ziarului și a muncii zilnice în legătură cu va dispărea și că cultura română va avea o mi- acţiunea noastră, – cu multă precauţie pentru siune importantă de îndeplinit în cursul vea- a nu lovi sufl etul lui, plin de durere pentru acel curilor ce vor urma după vremurile noastre ce-i era cel mai drag și cel mai curat dintre toţi zbuciumate, în clipe de îndoieli, de neîncrede- muncitorii pe ogorul moldovenesc. re și de teamă.” [V. Harea. Variantele poeziei * * * „Limba noastră”] Valoarea poeziei lui Mateevici? Revista Viaţa Basarabiei a publicat mai Ne dădeam seama că e cea mai frumoasă multe colaborări ale savantului, pedagogului și dintre toate poeziile cu acest subiect. Dar nu publicistului Vasile Harea: Tolstoi în România bănuiam că va deveni una dintre rarele comori (1932, nr. 7, p. 1-6); Însemnări: Variantele po- ale culturii noastre naţionale, indispensabilă eziei „Limba noastră” (1933, nr. 6, p. 71-74); Pe- oricărui român. tre Andrei: concepţia sa sociologică: [profesor Abia O. Densusianu a deschis ochii tutu- la Universitatea din Iași] (1937, nr. 5-6, p. 41- ror asupra valorii adevărate a acestei poezii, 50; nr. 7-8, p. 3-16); Sufl etul Basarabiei (1941, care ne evocă o mulţime de imagini de o fru- nr. 6-7, p. 3-18). museţe rară, care se adresează tuturor putând După război i-a fost dat să treacă prin mai fi înţeleasă și gustată de un ţăran de glie, cum multe perioade grele. Regimul comunist nu-i poate fi delectată de un rafi nat intelectual. putea ierta ceea ce realizase în Basarabia. Poezia aceasta ne trezește imagini profund A corespondat cu Anton Crihan și un ră- impresionante din istoria noastră naţională, la vaș îl putem publica aici, fi indcă el reconstituie care face aluzie în strofa 6, vorbește de religio- detalii din biografi a lui Vasile Harea de după zitatea poporului nostru basarabean (în strofe- 1945, care n-a fost una ușoară: le 7 și 8), de ocupaţiile lui agricole, de viaţa lui „București, 16 iunie 1973 din codri, aducătoare de mister, de ceva insesi- Vasile Harea zabil care cuprinde din toate părţile fi rea poe- Dragă Anton, tică a ţăranului nostru. În ea găsim amintirea Răspunsul meu privește acuma numai în- poeziei și muzicii populare ca și viaţa trudnică trebarea ta despre Ștefan Izvoranu și tatăl său. de toate zilele a ţăranului. Iar sfârșitul ei – e un În acest scop a trebuit să mă întâlnesc cu apel antrenant, plin de optimism, de încredere Gh. Năstase (el n-are telefon). Gheorghe mi-a în Neamul nostru. spus că Izvoranu-tatăl nu era consătean cu În sfârșit, peste tot, în ea străbate spiritul dânsul și deci nu l-a cunoscut bine. echilibrat al latinismului. Atmosfera de mister El era stabilit în satul Popești, de unde era în care e învăluită, deși, după expresia ajuto- originar regretatul P. Hriţcu și unde bătrânul rului, ne-nfi oară adânc, totuși e armonie îmbi- își avea și mica sa moșie. 308 În orice caz, se pare, după Gh. Năstase, că A lăsat însă în urma sa nu numai o ne- Pro fi era răzeș. Nu e sigur însă dacă era mazil, adi- dumerire, ci și un regret unanim că un talent luri în oglinda vremii că corespunzător cu rusescul «упадочный, ieșit din comun și care prevestea poate un om опустившийся дворянин», nu «одноворец», de știinţă genial, n-a fost cultivat, încurajat și cum greșit mă mai zic rușii. Deci, un fel de no- utilizat cum trebuie de către profesorii de la bil, scăpătat, căci în istoria noastră mazili erau Facultatea de matematici, așa cum făceau cei și domnitorii cărora li se lua domnia, și boierii de la litere și fi lozofi e, ca și cei de la știinţele na- decăzuţi din boieriile lor în slujba ţării sau pe turale, chiar cu studenţii mai puţin dotaţi decât lângă curtea domnească. Nu întâmplător un Izvoranu. număr destul de mare de mazili, după acte- Celelalte probleme, pe care le-ai ridicat le rusești, erau «dvoreane», adică «nobili», cu în ultimele tale scrisori, le amân, din lipsa de toate că nu știau carte și uneori, cum erau în timp, pentru altă dată. satul nostru, lipiţi pământului. Îţi răspund cu întârziere din două motive: Gh. Năstase mai spune că n-a observat 1. Ploile abundente cu începuturi de inundaţii, nimic evreiesc la Izvoranu-tatăl. Pur și simplu, repede însă stăvilite datorită digurilor ridicate probabil, ceea ce apărea la dânsul ca șiretenie în 1970, și întărite acuma, m-au împiedicat să-l negustorească, era o urmare a faptului că ante- văd mai repede pe Gh. Năstase. 2. Scrisoarea rior fusese cultivator de legume și zarzavaturi, ta am primit-o și în timpul pregătirilor pentru pe care ca orice grădinar, le vindea, mergând plecarea la băi, la Buziași, cu o oprire prealabilă cu căruţa din sat în sat. la București. De aceea, a venit la Popești din satul Iz- Celelalte scrisori ţi le voi expedia după ce voare, i se trage și numele de Izvoranu, pe care mă voi întoarce acasă, adică cam în a doua ju- probabil înainte nu-l avea. Numele nou apoi mătate a lunii iulie. și l-a trecut în actele civile, ceea ce era ușor în Te îmbrăţișez cu căldură. vremea când acestea se făceau de slujitorii bi- Din partea soţiei – mulţumiri pentru cu- sericii. vintele de încurajare. Că din grădinar a ajuns un mic moșier, Doamnei Crihan transmite, te rog, asigu- nu e de mirare. Izvoranu-tatăl, ca negustor de rarea profundei noastre stime. modă veche, nu era numai strângător, dar chiar V. Ha r e a” de-a dreptul zgârcit. Numai astfel a putut adu- Abia în anii ’90 ai sec. XX, graţie efortu- na bani ca să-și cumpere cele 200 ha, după cum rilor depuse de foștii discipoli, a avut loc pro- spui tu. cesul de repunere în valoare a acestui destins Asta-i tot ce am putut afl a despre Izvora- savant și scriitor. Un merit deosebit în această nu-tatăl. readucere la baștină a lui Vasile Harea îi apar- Cu Ștefan Izvoranu, am stat un an de zile ca ţine profesorului Constantin Bobeică, fost elev și Năstase de altfel, la același cămin studenţesc al al Liceului „B.P. Hasdeu”, care în 1990, în nr. 6 basarabenilor, din Iași, str. Sărărie, nr. 119. al revistei Nistru, a publicat studiul Un exilat L-am admirat cu toţii pentru extraordina- din istorie. Iar meritul mare de publicare a opera lui putere de muncă, pentru ingeniozitatea rei postume îi aparţine altui basarabean, doc- excepţională în altele, rămasă nedescifrată. torul Vlad Bejan.

309 EFIGIA DE PE MONUMENT 20.VIII.1917, Chișinău) se cunoaște mult mai puţin. Atât doar cât a scris despre el un alt orheian, Gheorghe Andronachi, în Albumul Ba- sarabiei (Chișinău, 1933). Se știe că a fost inginer-hotarnic. Este descendent dintr-o familie de mazili din neamul vechi al Hodorogilor, care au populat Sobozia fi ind împroprietăriţi acolo. Și-a făcut studiile la Școala de Agricultură din Cucuruzeni. Studii- le superioare le-a făcut în Rusia. A fost elevul distinsului patriot basarabean Alexandru Bo- tezatu. A căzut victimă unui asasinat împreună cu Simeon Murafa la via sa de lângă Chișinău. Astfel, el și-a invitat prietenii la vila sa de pe șoseaua Hâncești ca să petreacă împreună plecarea lui Simeon Murafa la ţară, unde acesta intenţiona să se stabilească defi nitiv cu traiul, în satul de baștină Cotijenii Mari. Dar n-a fost să fi e. Niște soldaţi anarhizaţi de revoluţie i-au ucis pe cei doi chiar în faţa oaspeţilor de Andrei Hodorogea la vilă… În Parcul Catedralei, în partea lui de est, În Parcul Catedralei, în memoria celor până la 1940 s-a afl at un monument care în is- trei basarabeni – A. Mateevici, S. Murafa, A. torie a intrat sub denumirea Monumentul ce- Hodorogea – a fost montat în 1926 un monu- lor trei martiri. Trei personalităţi basarabene ment, partea centrală a căruia, basoreliefurile, marcante care au decedat tragic în luna august au fost evacuate la 28 iunie 1940, când a fost a anului 1917 la Chișinău: Alexie Mateevici cedată Basarabia. (16.III.1888 – 13.VIII.1917), Simeon Murafa În prezent, Societatea „ASCOR” și un ur- (1887 – 20.VIII.1917) și Andrei Hodorogea. maș al mazililor din Slobozia, Dumitru Hodo- Și dacă despre cei doi s-a scris mai mult, rogea, și-au pus scopul să restabilească monu- despre A. Mateevici au fost editate chiar mai mentul și-n felul acesta să reînnoade fi rul rupt multe monografi i, apoi despre Andrei Hodo- al istoriei… rogea (1878, Slobozia Hodorogei, jud. Orhei –

310 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

OMUL CARE A FĂCUT CEA MAI GREA ALEGERE ea, moartea lui a survenit atât de tragic într-un timp când alţii deja scăpaseră de pușcărie. El a fost omul care a trimis telegrama despre începerea lucrărilor Congresului ostașilor moldoveni în 1917, telegramă care a mai fost dublată de Gherman Pântea și în jurul acestei telegrame s-a discutat mult și despre întâietatea expedierii se mai discută și astăzi. Eugen Hol- ban a mai demonstrat că Ștefan Holban a fost primul care a expediat telegrama cu pricina. Dacă am lua fragment cu fragment biografi a lui Ștefan Holban am descoperi o personalitate integră, de aceea și reproducem aici formula enciclopedică a acestei biografi i: HOLBAN, Ștefan (1.VIII.1886, Cărpi- neni, jud. Lăpușna – 27.VIII.1961, Botoșani). Moldovean. Părinţii: ţărani mijlocași – Ci- prian și Parascovia Holban. Studii: școala primară și cea comple- mentară, Seminarul Pedagogic din Novâi Bug (Herson) timp de șase ani, la Politehnica din Odesa a studiat trei ani și jumătate și în Alts- trelitz (Germania, 1912-1913). Ștefan Holban În 1915 este numit director de școală la Si- Așa s-a întâmplat că una dintre fi gurile poteni (jud. Lăpușna), în martie 1916 este mo- cele mai neobișnuite ale mișcării noastre naţio- bilizat în armata rusă și trimis la Simferopol, în nale din perioada 1917-1918, Ștefan Holban Crimeea, să facă o pregătire militară. Ajunge tot timpul a fost, parcă, ocolit de biografi , de pe Frontul Român în calitate de interpret în bibliografi , de cercetători, deși fi ul lui, Eugen, a Divizia 61, rusă. Fost secretar al Comitetului încercat în câteva rânduri să ne atragă atenţia, revoluţionar ostășesc moldovenesc din Odesa să ne îndrepte spre această personalitate inte- și al Congresului ostășesc moldovenesc. resantă a istoriei noastre. Delegat în Sfatul Ţării de primul Congres Om de mare onestitate care a înţeles un sin- al militarilor moldoveni din toată Rusia ce și-a gur lucru principial – că a fi patriot nu înseamnă ţinut lucrările la Chișinău în perioada 20-28 a fi profi tor și întotdeauna a mers pe acolo unde octombrie. Mandat validat de la 21.XI.1917 alţii nu au îndrăzneală și întotdeauna a făcut până la 26.I.1918 și de la 25.XI.1918 până la ceea ce alţii n-au avut curajul să facă. De ace- 27.XI.1918. 311 Membru al Comisiei de lichidare a Sfatu- Bibliografi e: lui Ţării. 1. Figuri contemporane din Basarabia. En- După Unire, a fost deputat în Parlamen- ciclopedie. – Chișinău, 1939. tul României (legislaturile 1919, 1920, 1922, 2. Holban, Eugen. Figuri basarabene. – Pa- 1932). A mai exercitat diverse funcţii: prefect ris, 1990. de Lăpușna între anii 1928 și 1931, președinte 3. Holban, Eugen. Pentru restabilirea al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Lăpușna, adevărului istoric. – Paris, 2002. secretar al Biroului Camerei Deputaţilor. A fost arestat în perioada când se părea că A activat în cadrul Partidului Naţio- valul stalinismului începe să se stingă, bănuit nal-Ţărănesc, secţia Lăpușna (vicepreședinte, că, fi ind basarabean, dispune de informaţii sau secretar general, președinte). de atitudini care nu convin regimului, a fost În 1926 absolvește Facultatea de Drept a torturat şi a murit în puşcărie. Nu ştiu dacă Uni versităţii din Iași și, dându-și demisia din doar denumind o stradă în Chişinău, ne-am învăţământ, profesează avocatura la Baroul făcut într-un fel datoria faţă de acest om. Viaţa din Chișinău. În 1940 și în 1944 se refugiază la lui este ca o lecţie, o lecţie grea în care perio- Râmnicu-Vâlcea. adele bune se succed cu cele rele. Şi el a ştiut să În 1957 este arestat și condamnat la 15 ani fi e constant în atitudinile sale, nu rezervat, ci muncă silnică pentru activitate contrarevolu ţio- demn şi bine intenţionat. nară. A trecut prin mai multe închisori: Jilava, Sunt convins că Ştefan Holban este fi gu- Gherla, Botoșani, unde a și decedat la 27 august ra noastră politică ce urmează a fi descoperită. 1961, familia fi ind anunţată abia în 1962. Fiindcă este una să cunoaştem activitatea lui Mormântul nu este cunoscut nici astăzi. din perioada interbelică şi cu totul altceva este O stradă din Chișinău (fosta Pestel din să ştim cum a acţionat el pe timpul dominaţiei sectorul Botanica) îi poartă numele. comuniştilor în România. Distincţii: ordinele „Steaua României” în Un spirit democratic al lui Ştefan Holban grad de Ofi ţer și în grad de Cavaler, „Vulturul a făcut cea mai grea alegere între a trăi demn şi României” în grad de Ofi ţer; medaliile „Regele între, pur şi simplu, a trăi. Ferdinand I” și „Peleș”.

312 Cârmuirea gubernială a Basarabiei. Imagine de epocă Pro ﬁ luri în oglinda vremii

VIRUSUL A FOST DESCOPERIT ÎN BASARABIA În comparaţie cu descoperirea virusului, cele șapte minuni ale lumii sunt aproape că neimportante. Este cea mai mare descoperire comparabilă poate cu descoperirea structurii atomului, fi indcă această particulă biologică s-a dovedit că are pentru omenire aceeași semnifi caţie. O poate face să evolueze și o poate distruge în orice moment. Mii de ani oamenii nici n-au bănuit despre existenţa unei asemenea particule biologice, deși erau permanent în raza ei de acţiune. Fiindcă astăzi știinţa a demonstrat că virușii au o existenţă de cel puţin 10 milioane de ani, pe când omul numără 4-5 milioane de ani. Rămâ- ne deschisă întrebarea legată de provenienţa virusului, a fost adus de pe altă planetă sau a fost creat aici. Aceste lucruri noi le scriem astăzi când se știe destul de mult despre miile de specii de viruși. Acum însă o sută și ceva de ani la momentul descoperirii acestei particule biologice nimeni nu știa cum s-o boteze, cum să-i zică. Dimitri Ivanovski Istoria descoperirii este legată direct de Basa- dă a fost atacată de fi loxeră și savanţii au reușit rabia. De aceea, este jignitor faptul că în enci- să descopere un remediu. clopediile de ultimă oră este trecut cu vederea Pentru cercetarea cazului au fost trimiși în locul unde s-a produs această fenomenală des- expediţie doi tineri studenţi de la Universitatea coperire. din Petersburg pentru a studia și a aduna infor- Filmul descoperirii s-a derulat astfel: în maţii cât mai ample despre această epidemie și regiunea Herson, în Crimeea și Basarabia s-au evoluţia ei. Acești tineri evident că nu aveau îmbolnăvit plantaţiile de tutun. Această epide- mijloace de cercetare modernă, dar cunoșteau mie a fost, mai ales, resimţită în Basarabia unde câteva procedee de verifi care a posibilei boli. plantaţiile aveau o vârstă de cultivare de 50-60 Ceea ce însă le-a fost dat să descopere nu se de ani. Precum biologia în acel moment se afl a încadra în cunoștinţele universitare. în faza descoperirilor de pionierat, se credea că Dimitri Iosifovici Ivanovski și Vladimir tutunul a fost atacat de vreo boală pentru care Polovţev au încercat să facă niște recomandări se poate găsi o soluţie. Cum era cazul și viţei- pentru producătorii de tutun, dar testele lor de de-vie care tot în Basarabia, tot în acea perioa- laborator arătau că motivul îmbolnăvirii tutu- 313 nului este provocat de ceva ce trece ușor prin în contact. Și chiar mai mult ca atât, aceste ce- fi ltrele biologice și nu reacţionează la trata- lule își modifi că șirul genetic, copiindu-l pe cel mentele obișnuite de temperatură sau cu pre- al virusului. În felul acesta, după primul con- parate chimice active. tact cu virusul, orice organism biologic este Concomitent cu ei savantul german Meyer asediat chiar de propriile lui celule componen- descoperise că există elemente biologice care te. Această construcţie a virusului rămâne a fi nu reacţionează la fi ltrarea obișnuită pentru o enigmă pentru savanţi și lupta cu virușii o asemenea tratări. În felul acesta studentul D. putem considera abia la început de cale, fi ind- Ivanovski, descriind două boli ale tutunului, a că n-a fost găsită cheia construcţiei defi nitive a emis ipoteza că există ceva care elimină această acestei particule biologice. otravă în stare să distrugă plantele. Noi însă nu ne vom aprofunda în labirin- Dacă e să ne gândim, tutunul este o plan- tul acestei știinţe interesante care este biologia, tă foarte nocivă și sub aspectul aromei și sub ci vom constatata că descoperirea lui D. Ivano- aspectul uleiurilor care le conţine, deci agen- vski a salvat nu numai plantaţiile de tutun, a tul patogen care distrugea tutunul era mai pu- salvat milioane și milioane de oameni, fi indcă ternic. Probabil că ideea că aceste particule, la a fost găsită cauza diverselor epidemii și, re- rândul lor, produc elemente otrăvitoare i-a fost spectiv, s-a făcut după metode înnoite tratarea sugerată chiar de planta care a avut de suferit. bolnavilor. După această descoperire savanţii un În fi ecare an globul este cutremurat de o timp n-au știut cum s-o numească, cum s-o epidemie de gripă. Un nou virus își face apari- boteze până în momentul când s-au întors la ţia și pentru el savanţii caută un antidot. Există limba latină, limba universală a știinţei, și au deja cataloage întregi în care sunt trecuţi acești găsit echivalentul cuvântului „otravă” – virus. agenţi patogeni și, cu toate acestea, pentru se- În felul acesta un cuvânt nou s-a încetăţenit nu colul XXI tema virusului rămâne deschisă. Pe numai în biologie, dar și în medicină. noi însă ne interesează faptul ca atunci când se Rând pe rând, au început să fi e descoperiţi reproduce biografi a lui Dimitri Ivanovski să fi e viruși de toate mediile și mare a fost uimirea pomenită Basarabia, fi indcă descoperirea făcu- savanţilor când s-a constatat că virusul nu este tă l-a legat direct de ea și am dori ca, de acum pur și simplu o celulă, el are șiragul lui genetic încolo, în toate enciclopediile ce apar aceste pe care îl poate impune celulelor cu care intră două nume să nu mai fi e despărţite.

314 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN PREOT ISPITIT DOAR DE CARTE… Lumea clerului întot- deauna s-a împărţit în două tabere mari și convenţiona- le. Una este a preoţilor care slujesc cu dăruire, dar care foarte rar se ating de cărţi, cu excepţia celor sfi nte pe care le-au studiat la Seminar sau la Academia Teologică. Altă grupă, mult mai mică, își găsește hrana spirituală nu numai în cărţile sfi nte, dar în orice grăunte de în- ţelepciune omenească și știu să facă din el un avut spiri- Preotul Igor Jechiu tual pentru turma pe care o păstorește. Este greu de spus care este mai valo- fost o persoană care a citit aceste memorii, pri- ros – preotul evlavios și puţin citit, ori preotul mindu-le de la Gheorghe Bezviconi. Ce s-a în- cărturar. Nu este cazul ca noi să judecăm aceste tâmplat cu ele ulterior, nu știu, dar, din scrisoa- lucruri, dar simpatia noastră merge spre cei cu rea-autograf a lui Igor Jechiu, putem conchide aplecare la carte. că el a fost ultimul posesor al lor: Cunoaștem faptul că fostul primar al Chi- „Mult stimată D-nă Bezviconi, șinăului, în perioada de până la 1917, Pante- Scrisoarea dumneavoastră ne-a impre- limon Sinadino, a scris niște memorii pe care sionat de-a dreptul. Nu v-am putut răspunde le-a intitulat Naș Chișiniov. Medic de forma- imediat pentru că am primit-o chiar în Săptă- ţie, el a evoluat pe tărâm obștesc, ajungând cu mâna Patimilor. A treia zi de Paști am plecat cu timpul să fi e unul dintre liderii politici ai Ba- ONT-ul într-o excursie de cinci zile în nordul sarabiei, membru al Sfatului Ţării și un serios Moldovei, de unde am revenit în noaptea de întreprinzător. Buneii lui au ctitorit Biserica duminică spre luni, 16-17 apr. a.c. grecească din Chișinău și, de aceea, devota- Mai întâi să vă spun din partea mea și a mentul lui faţă de pământul Basarabiei nu l-a soţiei mele creștinescul Hristos a Înviat! pus nimeni și niciodată la îndoială. În fondul Ultima dumneavoastră scrisoare am pri- Gheorghe Bezviconi s-a păstrat primul volum al mit-o, așadar, acum șase ani în urmă și ea nu lui Pantelimon Sinadino. Restul volumelor au era un răspuns la scrisoarea pe care v-o scrise- dispărut – se păstrează, probabil, și azi în vreo sem cu prof. C. Solomon, fără să știm de moar- colecţie particulară, sub formă de manuscris. tea lui Jorj, ci la o scrisoare ulterioară. Pentru Preotul Igor Jechiu (1918-1992) de la Galaţi a că răspunsul dumneavoastră la această ultimă 315 scrisoare era o dezaprobare categorică a atitu- stanţele mă mânau mereu la aceeași invariabilă dinii pe care a avut-o Gonţa faţă de Jorj și chiar concluzie: mă simţeam cu totul indezirabil și în ultimele zile ale vieţii sale, din marea preţui- atunci am încetat să mai scriu. re pe care o am pentru bunul meu prieten Jorj, Nu vă puteţi imagina câtă bucurie mi-a i-am cerut lui Gonţa o lămurire pe care el, cu pricinuit scrisoarea dumneavoastră, de data toată sinceritatea și claritatea, mi-a dat-o. În- aceasta cu totul neașteptată…, scrisoare pen- tr-adevăr, a recunoscut că nu l-a putut servi pe tru care eu vă mulţumesc din sufl et. Ea va reîn- Jorj. I-a părut rău pentru acest lucru. În acolo noda dialogul dintre noi. el l-a apreciat la justa lui valoare și și-a expri- Nu știu dacă la 30 aprilie voi putea fi la mat cu durere părerea de rău că nu l-a putut București, deoarece am început la Biserică o conduce pe ultimul său drum, pentru că a afl at reparaţie care reclamă permanent prezenţa a doua sau a treia zi. mea. Oricum nădăjduiesc să se ivească o oca- Eu v-am înţeles, mult stimată Doamnă, zie pentru ca să ne putem revedea. durerea care v-a răvășit sufl etul din cauza aces- În legătură cu manuscrisul pe care mi-l tei năprasnice lovituri, dar vă rog să mă credeţi solicitaţi eu nu știu nimic. Este adevărat că pe că pe Gonţa poate că l-aţi judecat prea sever lângă tot ce a scris și a tipărit Jorj, mi-a mai dat și tocmai din motivul de a restabili adevărul și două manuscrise. Unul este romanul Posled- complet și numai din dorinţa de a mă face un nii lișnii celovek și cel de-al doilea – vol. II, III și «făcător de pace», cu data de 6 noiembrie 1966, IV din Vospominania lui P.V. Sinadino. cu recipisa Poștei din Ivești nr. 349, v-am scris Nu vă grăbiţi să daţi manuscrisul pe ca- o scrisoare lungă în care vă înfăţișam cu amă- re-l mai aveţi, fără acoperire. Este prea riscant. nunte această regretabilă neînţelegere. Vom mai discuta acest lucru când voi veni la Scrisoarea aceasta v-am expediat-o în ace- București. Eu cunosc o pensionară care vi l-ar eași stradă Bujoreni, dar la nr. 27, nu știu de ce, putea bate avantajos la mașină dacă, bineîn- și nu la nr. 45. M-a mirat foarte mult faptul că ţeles, ar exista certitudinea publicării lucrării. scrisoarea aceasta nu mi s-a întors «retur», dar Vom avea prilejul să discutăm acest lucru, sper nici răspuns de la dumneavoastră n-am mai cât de curând. primit. Nădăjduiesc că revederea noastră, pe care Cum nici la scrisoarea alcătuită împreună o doresc cât mai repede realizată, ne va oferi cu Solomon n-am primit niciun răspuns și nici posibilitatea discutării multor alte chestiuni măcar confi rmarea primirii ei, ea fi ind expe- care ne interesează. diată recomandat din Tecuci, am luat tăcerea Cu tot respectul dumneavoastră drept un indiciu că dezapro- Pr. Igor P. Jechiu” baţi și atitudinea mea și precaut m-am retras. Căutarea memoriilor lui Pantelimon Si- Am așteptat cel mai neînsemnat semn de viaţă nadino a devenit astăzi o temă de actualitate. până la 9 ianuarie 1967, când, cu prilejul ono- Nu știm dacă se afl ă la Galaţi sau în Australia, masticei, vă scriam din nou că aștept răspuns la unde s-au stabilit urmașii lui Igor Jechiu. Este scrisoarea mea…, dar nici la această scrisoare limpede însă că acest autograf al lui Igor Jechiu vă mărturisesc că n-am primit niciun răspuns. este un indiciu clar că trebuie să perseverăm în Vă rog să mă iertaţi dacă am greșit, dar circum- căutarea manuscriselor…

316 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN MEDIC DIN ELITA POLITICĂ pe cei care s-au afl at pe post de prim-miniștri în Guvernul Republicii Democratice Moldove- nești (denumea ofi cială: Directoratul General) și care, la rândul lor, au și participat activ la în- făptuirea Unirii. Și astăzi medicii din Basarabia sunt la fel de activi și activismul lor politic are o explicaţie: fi ind veritabili intelectuali, trăind o viaţă extrem de concentrată emoţional ei nu pot fi indiferenţi. Gheorghe Lașcu face parte din acei me- dici care s-au impus în perioada interbelică și au atins importante culmi politice. S-a născut la 1 ianuarie 1880 în familia preotului Vasile din satul Onișcani, jud. Or- hei. Și-a făcut studiile la Școala Duhovniceas- că, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău (1902). N-a dorit să-și continue învăţătura la Academia Teologică și s-a înscris la Institutul de Medicină din Harkov, Facultatea medicină umană. După absolvire a fost, timp de doi ani, asistent la catedră, intenţionând să se dedice muncii de profesor universitar, dar curând se dezice și își găsește un post de lucru tocmai la Samara, în Rusia, de unde era originară soţia sa. În 1910 a obţinut numirea pentru spitalul din satul Izbești, unde s-a și stabilit cu familia. Gheorghe Lașcu Atmosfera acelor ani o descrie în memori- Prin tradiţie, medicii din Basarabia, în ile sale doctorul în fi lozofi e Ion Ocinschi: „Prin toate timpurile, au avut și o pronunţată atitu- anul 1909 lucram învăţător în satul Cruglic, pe dine socială. Până la Unire în elita politică a atunci judeţul Orhei. În orele libere mă repe- Basarabiei s-au remarcat fi guri importante ca zeam în satul vecin Izbești, făcând vizite – des- Moisei Sluţchi, Iulia Cviatcovschi, Maria Raș- tul de dese, de altfel – familiei primitoare și cu covici, Leopold Siţinschi ș.a. Perioada interbe- vederi progresiste a medicului Gheorghe Lașcu. lică care a fost și mai furtunoasă, și mai intensă Aici se adunau mai mulţi intelectuali progresiști din punctul de vedere al activităţii politice a moldoveni – ba la un concert, organizat cu for- scos în prim-plan alte nume: dr. Daniel Ciu- ţele proprii, ba la o șezătoare privind politica, gureanu, dr. Petru Cazacu, ca să-i numim doar literatura sau fi lozofi a.” [Nistru, 1966, nr. 12] 317 Când a început Primul Război Mondial, Cariera politică a început-o prin a fi ales, Gh. Lașcu a fost mobilizat și trimis în orașul la Orhei, deputat pe listele Partidului Liberal, Voznesensk pe Bug, unde l-a și găsit revolu- apoi a fost senator de Orhei și mai mulţi ani a ţia și începutul războiului civil, perioadă când activat în calitate de vicepreședinte al Senatului orașul își schimba foarte des stăpânii: albii, României. roșii, armata lui Pietliura, bandele lui Mahno, Pentru activitatea extrem de fructuoasă hadamacii ș.a. După multe peripeţii, în primă- pe ambele tărâmuri, a fost decorat cu cele mai vara anului 1918, a ajuns cu familia la Izbești, înalte distincţii ale României: Steaua Români- la micul lui spital. ei în grad de Ofi ţer, Coroana României în grad Cariera profesională, ca și cea politică, a de Comandor, Steaua României în grad de Co- făcut-o la Orhei, unde a fost medic primar al mandor ș.a. judeţului, apoi medic-șef al Spitalului Central Cu timpul, își adună și o bună gospodărie, din Orhei. Următoarea funcţie este cea de di- care îi permitea să-și vadă asigurate bătrâne- rector al Spitalului din Costiujeni, cel mai mare ţile, dar toate planurile i-au fost spulberate în spital psihiatric din România la acea vreme. vara anului 1940. Au năvălit sovieticii, a urmat Colegii l-au desemnat să ocupe posturi impor- refugiul, pierderea averii și, de acum încolo, tante în diverse organizaţii profesionale: pre- viaţa n-a mai intrat în făgașul ei fi resc și, din- ședinte al Colegiului medicilor din municipiul tr-o personalitate de primă mărime, Gheorghe Chișinău și jud. Lăpușna, președinte al Epitro- Lașcu a ajuns un anonim… piei de orbi din Basarabia, membru al Comisiei Astăzi, când repunem în drepturi elita de regionale de disciplină de pe lângă Inspectora- odinioară, nu-l putem trece cu vederea pe acest tul general sanitar din ţinutul Nistru, membru medic care a făcut o carieră politică de excep- al Comitetului Central al Asociaţiei Generale a ţie. Medicilor din România.

318 Spitalul din Cos ujeni, pavilionul nr. 6 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

CÂTEVA RÂNDURI DESPRE SERGHEI LAZO Aceste rânduri mi-au venit în minte când pentru că n-a acceptat Unirea Basarabiei, dar la Cimitirul Central de pe str. Armenească nu apreciem un alt gest de-al lui Kotovski, for- am descoperit mormântul Elenei Stepanovna marea Republicii Autonome până la Bug, când Luzghin, care nu este alta decât mama lui Ser- din 1931 până în 1937, moldovenii de dincolo ghei Lazo, o fostă președintă a Ligii Femeilor de Nistru au scris cu alfabet latin și au citit și Basarabene, o personalitate remarcabilă a Ba- vorbit o limbă literară românească. sarabiei interbelice. Serghei Lazo a fost un basarabean educat Mi-a fost dat să învăţ în prima școală teh- pe principii democratice și umaniste. Nobil de nică superioară care-i purta numele. La des- viţă veche, descendent pe linia tatei din fami- chiderea Institutului Politehnic din Chișinău lia Lazo, pe linia mamei din familia Crușevan, numele lui Serghei Lazo a jucat un rol decisiv. el evident că era un antimonarhist și nu putea Era numele unui erou autohton cu studii tehni- accepta inegalitatea socială. Citiţi însemnările ce, era o acoperire politică perfectă pentru acea lui zilnice și o să vă convingeţi că a avut viziuni vreme. Mai târziu mi-a fost dat să scriu câteva democratice fundamentale. materiale în favoarea ocrotirii statuii lui înălţa- Crearea Republicii Extremului Orient era te în inima Botanicii. Și azi consider la fel. un pericol pentru bolșevicii din Moscova, de Despre eroii războiului civil noi ne-am aceea consider că moartea lui Serghei Lazo este format o opinie greșită, noi i-am scos din epo- legată direct de încercarea de a forma o unitate ca lor, i-am adus în zilele noastre și vrem ca ei statală independentă. să aibă aceleași opinii, aceleași idealuri pe care Legenda cu japonezii și locomotiva, isto- le avem noi. Îl criticăm pe Grigore Kotovski ric reprezintă doar un decor – lichidarea lui a

Serghei Lazo și Olga Crușevan (perechea din stânga), viitoarea poetă și traducătoare 319 Verișorii Serghei Lazo și Olga Crușevan la o primbare cu barca fost dictată de Moscova. Și dacă n-ar fi murit Serghei Lazo în jurnalul său intim po- atunci, avea să fi e lichidat în 1937, cum au fost menește multă lume din elita de odinioară a omorâţi toţi eroii războiului civil, fi indcă Stalin Chișinăului: unchiul Colea, care era un inter- și regimul comunist nu mai avea nevoie de ei. locutor frecvent, nu era altul decât Nicolae N. Cred că în problema personalităţilor con- Alexandri; Tasea Gore, era fi ica academicia- troversate ale istoriei trebuie să fi m nu numai nului Paul Gore; Olga, verișoara, era poeta și selectivi, dar să fi m și obiectivi, și democraţi, traducătoarea de prestigiu Olga Crușevan. Ci- adică să acceptăm și alte opinii, să acceptăm tirea trecutului trebuie făcută cu mare atenţie, alte viziuni și să nu comitem cea mai mare gre- iar cinstirea lui e, de fapt, o necesitate pentru șeală – scoaterea personalităţii din epocă. oamenii culţi…

Tot ei la o oră de călărie 320 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN VISĂTOR TEMERAR… Dorul de a descoperi alte lumi, alte civi- tului Politehnic lizaţii care populează alte planete s-a născut din Iași. În 1942 odată cu primul om, în clipa când el a ridicat este profesor ti- ochii la cer. Diferite generaţii au citit diferit tular la Catedra harta necuprinsă a cerului înstelat, dar fi ecare de mecanică a s-a dorit cu un pas mai aproape de visul su- aceluiași institut. prem – ajungerea în cosmos. În 1964-1982 ţine Basarabenii n-au fost o excepţie. Argu- cursuri la univer- mentăm prin destinul unui eminent profesor: sităţi din Canada, Mangeron, Dimitrie (15.XI.1906, Chiși- SUA, Germania, nău – 26.II.1991, Iași), doctor în știinţe mate- Franţa, Brazilia. matice, membru corespondent al Academiei Publică peste 600 Române (1990). Membru activ și de onoare a lucrări știinţifi ce. peste 25 de academii, asociaţii, societăţi știin- Fiind pasionat de Dimitrie Mangeron ţifi ce din RFG, RDG, SUA, URSS, Suedia, In- astronautică, predă voluntar cursul facultativ dia, Italia, Japonia etc. Născut în familia unui Introducere în astronautică (1937). Studiază mecanic de locomotivă, ctitor al bisericii din fenomenele șocului produs de acceleraţiile cu Ungheni (1906). Își face studiile la Liceul „Ale- variaţii foarte mari asupra organismului uman cu Russo” din Chișinău (1923), la Universitatea și asupra materialelor viitoarelor nave cosmice din Iași. În 1932 își susţine doctoratul la Uni- (ecuaţiile Mangeron-Tenov și Largrange-Man- versitatea din Napoli, în 1937, fi ind conferen- geron). Este prima persoană care a depus ce- ţiar la Catedra matematici generale a Institu- rere pe adresa Federaţiei Internaţionale Astro- nautice de a fi inclus în rândurile celora ce vor zbura spre Lună. Unul din bulevardele Iașiului poartă numele lui Dimi- trie Mangeron. Și Chișinăul, orașul de baștină, e obligat să-i repete gestul, și numele unui temerar visător să înnobileze harta orașu- lui nostru…

Piața gării Chișinău în perioada interbelică 321 UN SAVANT ÎNVINS DE DESTIN… Nu știu cine s-ar fi încumetat să creadă că dintr-un băieţel născut în 1902, în Cuconeștii Vechi, pe malul Prutului, va crește un savant celebru, o somitate mondială – Nicolae N. MOROȘAN. Probabil pasiunea pentru trecut, pentru antropologie a însușit-o încă în copilărie, când împreună cu alţi copii păștea vacile, descoperind cioburi și oase, care veneau ca un mesaj al civilizaţiilor anterioare. Cu atât mai mult nimeni n-ar fi putut spune că acest copil, născut într-un sat din nordul Basarabiei, va muri în- tr-un chip tragic și misterios în centrul Mosco- vei, în hotelul „Moscova”, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Colindase lumea în lung și-n lat, a avut conferinţe știinţifi ce și comunicări solide în Europa, în Orient, dar destinul vitreg al Basa- rabiei l-a obligat într-un fel să se supună cir- cumstanţelor și să accepte colaborarea cu so- vietele, să devină deputat în Sovietul Suprem al Naţionalităţilor, să fi e forţat „evacuat” în Si- beria și acolo, înţelegând în ce mare capcană a nimerit, să încerce să-și schimbe într-un fel soarta. Spre marele nostru regret, spre marele lui Studentul Nicolae N. Moroșan nenoroc, el n-a reușit să facă acest lucru. A absolvit liceul „B.P. Hasdeu” din Chiși- Opera lui este una fundamentală, biblio- nău, apoi a studiat la Facultatea de știinţe natu- grafi a operei lui este una impunătoare și chiar rale a Universităţii din Iași, pe care a absolvit-o dacă s-a stins prematur, el s-a impus și conti- în 1927. Va îmbrăţișa cariera de geolog și ar- nuă să se impună generaţiilor actuale prin des- heolog și va publica peste 40 de lucrări știinţi- tinul său și prin opera sa. fi ce, descoperind zeci de așezări paleolitice pe Biografi a lui refl ectă destinul unui savant terasele fl uviale ale Nistrului și Prutului. Mem- dintr-o generaţie care s-a născut la schimbarea bru al Colegiului Arheologic și al Institutului epocilor, iar peste umerii lor a căzut povara se- Internaţional de Arheologie, N. Moroșan își colului XX, un secol zbuciumat de revoluţii și susţine doctoratul în Franţa, în 1933, cu o teză zguduit de războaie. despre Pleistocenul și Paleoliticul României de 322 dnii: P.V. Ștefănucă – director, N.N. Moroșan – Pro ﬁ secretar general, și T.A. Știrbu – vicepreședinte luri în oglinda vremii (1939, nr. 9-10); Publicaţiile recente asupra ma- miferelor fosile din Basarabia meridională (1936, nr. 3-4); Alimentarea or. Chișinău cu apă și un nou sondaj acvifer: Diferite sondaje însemnate de aiurea (1936, nr. 5-6; nr. 9); Magnetismul teres- tru din Basarabia (1938, nr. 1-2); Din apucături- le vânătorilor: rezultatele unei vânători din Basa- rabia (1938, nr. 3); Recenzie (1935, nr. 10), rec. la cartea: Donici Alex. În negura vremurilor: Omul diluvial în Europa. Chișinău: Tiparul Moldove- nesc, 1925; Recenzie (1935, nr. 10), rec. la cartea: Donici Alex. Crania Schytica Contribution a l’etude antropologique du crâne scythe et essai relatif a l’origine géografi que des Scythes. București, 1935; Alexandru Donici, 15.VI.1886 – 13.V.1936: antropolog, rudă cu A. Donici, fabulistul (1936, nr. 11-12); Lista cronologică a principalelor pu- blicaţii știinţifi ce ale savantului Alex. Donici; Al XVII-lea Congres internaţional de antropologie și arheologie preistorică (București, 1937) (1938, Savantul Nicolae N. Moroșan nr. 1-2). Ce s-a întâmplat cu el mai departe este Nord-Est, cu specializare la Paris, cu deplasări demn de pana unui romancier. Sovieticii care de cercetare în Franţa, Anglia, Belgia, Cehoslo- erau informaţi de valoarea lui știinţifi că l-au fă- vacia ș.a., tot el reușea să fi e director la Liceul cut profesor la Institutul Pedagogic „Ion Crean- „M. Eminescu”. Doctor în știinţe naturale și gă” din Chișinău, director al Muzeului de Etno- specializat în geografi e și paleontologie, el ca grafi e, l-au curtat până au făcut din el deputat geolog reprezenta România la Societatea Pre- în Sovietul Suprem al Naţionalităţilor din URSS. istoricilor francezi. A făcut cercetări geologi- Dar a început războiul și el n-a dorit să se ce, paleontologice și preistorice în Basarabia, evacueze. Atunci, în urma unui denunţ, scris de Moldova și Dobrogea. Este autorul a cca 40 profesorul de istorie Dubrovski (numele adevă- de lucrări știinţifi ce, tipărite în ţară, precum și rat Polic Ovim Mendel Gdolev, comunist), este la Paris, Toulouse, Oslo, Varșovia, Bruxelles, arestat, fi ind acuzat: „Examinând materialele ce Frankfurt am Main, Washington ș.a. au parvenit de la NKVD cu privire la activita- Chiar judecând după bibliografi a colabo- tea criminală a cetăţeanului Moroșan Nicolai rării sale cu revista Viaţa Basarabiei ne dăm Nicolaevici, a reieșit că, din anul 1939, Moroșan seama că în 1940, la 28 iunie, el a rămas în N.N. a participat la activitatea partidului bur- Chișinău: ghez «Frontul Renașterii Naţionale a Români- Revista revistelor. Străine: Lot Polska, La ei». După reintroducerea în Basarabia a puterii presse medicale (1938, nr. 6-7); A apărut Buleti- sovietice, a refuzat să candideze ca deputat în nul Institutului de Cercetări Sociale al României, Sovietul Suprem. (…) Apoi refuză să ia cuvân- Regionala Chișinău. Tomul II, 1938 – redactat de tul la radio, la prima aniversare a eliberării Ba- 323 sarabiei de sub boierii români. De la începutul merit în spitalul-«închisoare» și așa din una în războiului dintre Germania și URSS, Moroșan alta, mă duceau, mă lecuiau. Astfel am ajuns în a început un mod de viaţă suspect. Cu toate că Siberia. din Chișinău a fost evacuat guvernul RSSM, el După multe luni de închisoare am nimerit a rămas. S-a decis: Moroșan N.N., anul nașterii la Tomsk. Nu știu din ce motive n-am pierit. 1902, să fi e arestat și percheziţionat…” Nu știu de ce inima nu mi-a crăpat. Am obosit A stat închis în pușcăria din Chișinău, să trăiesc. Deja vreau odihnă și aș găsi-o – știu apoi a fost escortat la pușcăria din Tiraspol, iar calea spre ea, dar… dragostea fi delă pentru pă- de acolo la cea din Odesa, de unde a ajuns toc- mântul meu sfânt strămoșesc mă face să mai mai la penitenciarul din Novosibirsk, de unde amân momentul, deoarece… aproape de hota- este eliberat pe 25 noiembrie 1941, fi ind găsit rul drag am o dorinţă de a dormi veșnic. nevinovat. Despre nimeni din ai mei nu am știri. Nu Locuia la Tomsk, unde preda cursuri la un sunt singur că nervii vor rezista. Sper că vom institut din localitate și executa anumite cerce- mai face schimb de scrisori. tări geologice. Afl ându-se la Moscova, la sesiu- În ceea ce privește, Gheorghi Savici, rugă- ne, în data de 3 februarie 1944, s-a sinucis în mintea de a vă ajuta cu transferul, păi… «am odaia 240 a hotelului „Naţional” ori, conform luat act», dar despre asta vom mai vorbit prin altei versiuni, care e mai plauzibilă, a fost simu- scrisori, dacă vom trăi – ultimele cuvinte mi se lată sinuciderea de angajaţii NKVD-ului, căci referă. le parvenise informaţia că el a intrat în contact Salutări D-stră, Gheorghi Savici, și rude- cu ambasada britanică de la Moscova. Ceea ce lor D-voasrtă. pare a fi mai aproape de realitate, dacă citim un Să fi ţi cu toţii sănătoși. răvaș trimis fostului său coleg de la Liceul „M. Moroșanu Eminescu”, Gheoghe S. Chicu, care se afl a în Tomsk, reg. Novosibirsk evacuare și i s-a adresat după ajutor: Post restant „Dragă Gheorghi Savici! După cum vedeţi, 26.IV.1943” scrisoarea D-voastră a ajuns până la mine. Nu Presimţirea lui N.N. Moroșan s-a adeve- m-am așteptat. M-a mirat acest fapt. Vă mul- rit, căci peste zece luni și-a încheiat socotelile ţumesc: și dacă o să aveţi norocul să trăiţi și să cu viaţa. ajungeţi pe pământurile noastre, atunci, să săruţi din partea mea, pământul meu sfânt și neuitat. Eu! – dacă sunt sănătos! – nu pot spune că sunt smin- tit – nu chiar! Dar deseori am halucinaţii și aștept momentul odihnei fi nale. D-voastră, scrieţi că aţi trecut printr-o… epo- pee… Dar la mine ce e? Doar din momentul ieșirii mele din casă am ni- Liceul de băieți „M. Eminescu”, imagine de epocă 324 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

PĂRINTELE UNEI REFORME EPOCALE Dacă reforma agrară din mă au fost date uitării. Pe când Basarabia din anii 1919-1923 a era fi resc ca ele să fi e trecute în fost una foarte reușită acest lu- analele istoriei noastre, fi e și cru în mare parte se datorează într-o formulă succintă, enci- unuia dintre părinţii și realiza- clopedică: torii acestei reforme, profesorul MURGOCI-MUN- George Murgoci-Munteanu. Vă TEANU, George (1872 – imaginaţi numai în ce condiţii 5.III.1925), profesor de mine- extremale au acţionat acele co- ralogie-petrografi e la Școala misii agrare care au studiat pe Politehnică din București. teren situaţia, au creat formula Studii: Licenţiat în știinţe efi cientă de împărţire a pămân- naturale la Universitatea din tului și într-un termen record București, studii de perfecţio- au reușit chiar să-l distribuie. nare la Viena și ulterior la Mün- La începutul anilor ’90, ai chen (1899-1900) unde și-a tre- sec. XX, noi am fost martorii cut doctoratul în știinţe (1901). ultimei reforme agrare de îm- Membru corespondent al Aca- părţire a pământului și chiar demiei Române (6 iun. 1923). vedem că și până astăzi nu toa- Activitate profesională: te cele realizate sau concepute cursuri de mineralogie la Uni- au fost bine puse la punct. versitatea din Cluj (1919-20), Dar toate aceste lucrări a iniţiat „Cercul Naturaliștilor s-au făcut în condiţii moderne, din Dacia superioară” deve- cu tehnică de măsurare mo- nind „Societatea de Știinţe din dernă, cu mijloace de transport Cluj”. A pus bazele unui noi moderne, iar predecesorii noș- domeniu de cercetare a agro- tri nu aveau la îndemână decât geologiei și a pus bazele Revis- niște instrumente rudimenta- tei internaţionale de pedologie re, căruţe cu cai și pericolul de George Murgoci-Munteanu (Internationale Mitteilungen a fi atacaţi de diferite detașamente militare, de für Bodenkunde), apărută la Berlin, în colabo- bande de tâlhari, care acţionau pe acest terito- rare cu profesorul Ramann (München), Glin- riu după 1918. Făcând abstracţie de toate pe- ka (Petrograd) și alţii, în 1924 fi ind ales preșe- ricolele, acele comisii agrare au realizat un vis dinte al secţiei a VI cartografi că a Congresului nutrit de secole de ţăranii basarabeni. internaţional de pedologie ţinut la Roma. A Au trecut anii, s-au schimbat unul după publicat articole de popularizare în revista Se- altul câteva regimuri politice și numele acelor mănătorul. A făcut diverse deplasări de docu- oameni care cu riscul vieţii au reușit o refor- mentare peste hotare fi ind un călător învete- 325 rat: Franţa, Rusia, Austria, Germania, Anglia, Estic (1923); Solurile de-a lungul CF Anatoliene Scandinavia, America, Asia Mică etc. (1923); Extras (1924); Instructions… (1924); Opera: Calcare și fenomene de erosiune în Krystallographische Bestimmungen (Viena, fără Carpaţii meridionali ( București, 1898); Contri- an); Repertoriu mineralogic (fără an): Contribu- buţiuni… (1898); Über die Einsclüsse… (teză de tions… (1897, 2 vol., în colaborare cu L. Mara- dr.; 1901); Minerale din Dobrogea (1901), Con- zec); Dare de seamă (1898-1899, 5 vol. id.); Ro- gresul petroliștilor la București (1902); Excur- mânia (în colaborare, 1902); L’industrie minière siuni în Carpaţi (1902); Necesitatea unui Club roumaine en 1907 (în colaborare cu T. Porucic, carpatic românesc (1902); Zăcămintele succinu- 1908); Turcia (în colaborare cu Per. Papahagi, lui din România (1902, teză de docenţă; și ed. 1911); Les Roumains d’Ukraine (Paris, 1919, în fr., 1903); două prelegeri inaugurale (1904); Ca- colaborare cu D. Drăghicescu); Îndrumare (în lomniile anonime (1907); Graniţa între pădure și colaborare cu D. Dumitriu, București, 1922); stepă (1907), Terţiarul din Oltenia (1907); Ra- Geografi a României (1929, în colaborare cu Po- port (1908); Valea Teleajenului, Văleni-de-Mun- pa-Burcă) ș.a. te (1909); Excursiune geologică în Valea Oltului Decedat prematur, profesorul George (București 1910); Die Dodenzonen Rumăniens Murgoci-Munteanu, probabil, n-a reușit să lase (1911); Contribuţiuni… (1911); Zonele naturale careva pagini de memorii legate de afl area sa în de soluri în România (1911); Studii hidrologice Basarabia, în timpul reformei, așa cum nici ba- (1912); Studii de geografi e fi zică în Dobrogea de sarabenii care au fost cu el în contact n-au lăsat Nord (1912); Ţara nouă (1913); Cercetările ge- mărturii în virtutea evenimentelor ce se deru- ologice în Dobrogea de Nord (1912); Ţara nouă lau fulgerător și nu lăsau timp pentru liniștea (1913); Cercetări geologice în Dobrogea nordică de care trebuie să benefi cieze scrierile memori- (1914); Clima și solurile din Roma (1920); Noţi- alistice. Și e mare păcat, căci astăzi acele pagini uni generale asupra coloidelor (1921); Nouvelles ar fi completat un gol din cunoașterea perioa- données… (1922); Sinteza geologică a Carpaţi- dei respective și a oamenilor care au înfăptuit lor de Sud (1922); Notiţe geologice din Taurosul niște reforme epocale.

326 Ediﬁ ciul Cârmuirii guberniale. Imagine de epocă Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN PUBLICIST DIN TAGMA IDEALIȘTILOR Avem în istoria basarabeană sufi ciente cazuri de sclipiri meteorice, când personalităţi de calibru în epocă au fost trecute pe nedrept la capitolul anonimat. Alexis Nour a fost un bun și inimos publicist basarabean, colaborând iniţial la publicaţia de limbă rusă Bessarabskaia jizn’, a fost unul dintre fondatorii ziarului Basarabia și atunci când această publicaţie și-a suspendat apariţia el, pe cont propriu, a deschis alta – Viaţa Basa- rabiei, încercând să păstreze consecutivitatea unei apariţii periodice în limba română. Primul care l-a integrat într-un circuit de personalităţi a fost istoricul literar Mihail Sta- je, care i-a tipărit o scurtă notiţă biografi că – în Dicţionarul de pseudonime (București, 1973), din care cititorii afl ă că Alexis Nour a fost publicist și a trăit între anii 1877 și 1940. A mai semnat A.N. (Viaţa Românească, 1915); As. Nr. (Convorbiri literare, 1928). A colaborat la mai multe publicaţii, cele mai cunoscute dintre ele fi ind: Adevărul, Ade- vărul literar și artistic ș.a. Alexis Nour Alt cercetător literar, Gheorghe Bezvi- coni, încercă să facă același lucru la scurt timp ce – bolnav de cine știe ce boli – a fost părăsit de după plecarea acestuia în lumea celor drepţi. toţi în mizerie.” În articolul său Dintr-un sfert de veac de scris Un portret al lui Nour a publicat L. Leo- moldovenesc (Basarabia, 1991, nr. 4) consem- neanu în Profi luri și opere contemporane (Bu- nează: „Printre cărturarii vremii putem să mai curești, Ed. „Bilete de papagal”, 1929). În capi- amintim pe vechiul gazetar basarabean Alexis tolul despre începuturile literare, Alexis Nour Nour, student la Kiev, apoi gazetar și suspect mărturisește: agent politic de odinioară, care a publicat tra- „Am început să scriu și să public fără să duceri și articole despre literatura rusă în Viaţa atribui mare valoare, nici chiar momentană, românească, Adevărul literar, Convorbiri lite- scrierilor mele și fără să mă gândesc vreodată să rare și alte reviste bucureștene. Nour a murit în le tipăresc în volum, fi indcă începusem să scriu mijlocul celui de-al patrulea deceniu la Bucu- în gazete și în reviste și tratasem chestiuni de rești, moartea-i trecând neobservată, deoare- interes imediat, socotind că pentru chestiunile 327 mari și permanente sunt atâţia scriitori și lup- ind învinuit de activitate revoluţionară. De tători aleși. fapt, el nu și-a schimbat esenţa și de la lupta de Gustul literar mi-a fost deșteptat încă din stradă a trecut la o formă mult mai fi nă – la cea școală de scrierile cu subiecte din literatura ru- publicistică. sească. Chiar bacalaureatul meu l-am obţinut În 1903, pe când se afl a la Chișinău, este mulţumită tezei de promovare, care e raportul arestat la 23 iunie în legătură cu apartenenţa sa între activitatea literară a lui Gogol și inscripţia la grupul social-revoluţionar și întemniţat în de pe monumentul pus pe groapa lui: «Prin cu- penitenciarul din Chișinău. La 8 august 1903 vântul meu amar, voiu râde.» este eliberat din închisoare, dar anchetat în ca- ...Vizitând într-o zi la Petersburg pe marele litate de martor în cazul în procesul grupului critic literar, fi lozof, sociolog și șef suprem al re- local al partidului muncitoresc social-demo- voluţiei rusești, Nik. Konst. Mihailovski, el mi-a crat. În toamna aceluiași an se afl a la Kiev, la spus: «Scrie și viaţa îţi va fi mai suportabilă...» Universitate. ...Întors mai târziu la Chișinău, în momen- Dar înainte de aceasta a făcut o scurtă în- tul de înviorare a vieţii politice și intelectuale, am cercare de apostolat, care s-a terminat cu eșec: luat parte activă în mișcarea presei de acolo. Am „O rudă a mea, ofi ţer în retragere, idealist din scris în românește, mai întâi la Basarabia, prima fi re, a intrat ca învăţător sătesc, din convingere, gazetă moldovenească, apărută la 1 iunie 1906, într-un sat lângă Balta. L-am vizitat la Pasat apoi la Adevărul și Viaţa Românească în martie (numele satului), unde aproape toţi locuitorii 1907. Am urmat de atunci, sub imperiul nevoilor erau români rutenizaţi, și am avut ocazia să zilnice, toată gama scrierilor beletristice: nuvele, cunosc cât mai aproape copiii vârstei școlare schiţe, amintiri și traduceri. Între anii 1907-1914 de acolo. Manuale rusești, cu noţiuni și cuvin- am fost corespondentul presei din Vechiul Regat te neînţelese, prea multă religiune, rugăciuni, asupra situaţiei din Basarabia. De la 1914 și puţină aritmetică și deloc istorie, geografi e, ști- până astăzi am colaborat la Viaţa Românească, inţe naturale. Limba de explicaţie, inventată Adevărul literar și Însemnări literare, ajungând de învăţătorii acestei regiuni, o amestecătură acum, în pragul bătrâneţilor, la vechea revistă a ruso-ruteano-română, mi-am însușit-o foarte junimiștilor Convorbiri literare.” repede. Băiat de 18 ani, eram pe atunci cu totul Aceste date sumare provin dintr-o biogra- afundat în problemele măreţe ale astronomiei, fi e romantică a unui boier moldovean Nour, eram sub Lumina stelelor lui Camille Flamma- care a plecat, alături de Dimitrie Cantemir, în rion... Rusia, cercând să-și găsească un rost pe melea- Și iată, nu ţin minte acuma, după 20 de guri străine. Dar pâinea în străini încă nimă- ani, după ce anume sistem predam lecţiile mi- nui nu i-a părut mai dulce decât cea de acasă... cilor sălbateci și cum le vorbeam despre veșnicie Au gustat din pâinea străiniei și urmașii și mecanica cerului. Îmi aduc aminte numai de acelui boier. Am văzut la Kiev clădirea Liceului interesul nebun, arzător, cu care eram ascultat, „Galagan”, unde a învăţat Alexis Nour. ceea ce îmi provoca emoţii supreme de fericire Frumoasa clădire, folosită tot de un fost și mulţumirea întregului meu sufl et. Când însă boier, refugiat cu Cantemir, care nu s-a zgârcit generaţia tânără a Pasatului a început să um- să lase după moarte 3 000 000 ruble pentru în- ble în toate serile de primăvară cu ochii în sus, treţinerea liceului, a fost locul de exil spiritual ocupându-se numai cu constelaţiile, discutând al lui Nour, de bună școlire rusească. asupra existenţei sau neexistenţei lui Dumne- A gustat din pâinea închisorii kievene, zeu și uitând unele din cele 10 porunci în pri- deoarece, fi ind licean, s-a pomenit arestat, fi - vinţa superiorilor și bătrânilor, ruda mea, cu 328 toată simpatia lui pentru «mișcarea» pornită rul Viaţa Basarabiei, ce apărea de la 21 martie Pro fi de mine, m-a sfătuit să dispar.” [Basarabia, 1907: „Aici nici fl orile nu mai înfl oresc și nici luri în oglinda vremii nr. 1, 1992] păsările nu mai cântă, ne-am educat rusește și A știut foarte bine limba rusă, însă la 1906 am pierdut cheia de la inima ţăranului.” aproape nu știa româna. Dar setea lui de cunoaștere este cu totul Teodor Inculeţ își amintea de acele vremi ieșită din comun, el nu numai că a reușit să în- tulburi menţionând: „...În legătură cu grădina veţe limba, el a devenit unul dintre cei mai de- publică din Chișinău mi s-a întipărit în memo- votaţi și harnici colaboratori ai celei mai pre- rie o scenă. Traversam grădina împreună cu stigioase reviste românești din perioada celor Al. Mateevici și Alexis Nour. Știţi că astăzi Nour două războaie. ca și când n-ar mai fi printre cei vii – răpus de-o La revista Viaţa românească Alexis Nour, boală nemiloasă, incurabilă, se afl ă într-un sa- ca publicist și om politic, între anii 1907-1909 natoriu din București. Iată ce ne spunea Nour: a susţinut rubrica Scrisori din Basarabia. – Ascultaţi, băieţi! Voi sunteţi încă ne- Marele lui merit constă în faptul că a fă- vârstnici și poate nu vă daţi pe deplin seama la cut cunoscut în Regat situaţia basarabenilor. ce mare mișcare luaţi parte. Voi să vă conside- Dincolo de Prut, cei mai mulţi oameni politici raţi fericiţi că în familiile voastre v-aţi însușit considerau această provincie pierdută pentru limba românească. Cu mine s-a întâmplat alta. vecie în ghearele vulturului imperial. După Deși mă cheamă Nour și sunt născut în Basara- Primul Război Mondial a făcut parte din Aso- bia, copilăria mi-am petrecut-o la Kiev (a studi- ciaţia „Vieţii Românești”. at la Liceul-Internat al lui Pavel Galagan, desi- O corespondenţă foarte importantă Alexis gur, un boier moldovean din suita lui Dimitrie Nour a întreţinut în această perioadă cu Gara- Cantemir, un liceu vestit, cu limbă de predare bet Ibrăileanu. Ilustrul critic, stabilit la Iași, a rusească). În chipul acesta mi-am uitat limba avut o deosebită afecţiune pentru Basarabia și de obârșie și vorbesc cu voi rusește (ne vorbea basarabeni, dragoste cultivată cu multă migală rusește). Dar ţineţi minte: peste câteva zile plec și atenţie de Constantin Stere și de apropiaţii pentru un an peste Prut să studiez limba, cred acestuia. A avut parte de cunoscuţi și prieteni că la întoarcere nu mă veţi mai recunoaște. deosebiţi cum au fost Ion Codreanu și Gr. Ca- Și într-adevăr, peste un an s-a întors mâ- zacliu de la Soroca, Olga Vrabie de la Bălţi ș.a. nuind la perfecţie limba literară română. Ne Scrisorile lui Alexis Nour au fost repro- întrecuse fără seamăn: pe când el ne vorbea ro- duse și comentate în ediţia Scrisori către Ibră- mânește, noi încă grăiam moldovenește.” [Via- ileanu (vol. III, București, 1973; și vol. IV, Bu- ţa Basarabiei, nr. 4-5, 1938] curești, 1982, Ed. „Minerva”): Poate că motivul deznaţionalizării inten- „Chișinău, 18 martie 1907 sive a fost unul dintre factorii primi care l-au Mult stimate domn, determinat să tipărească ziarul Viaţa Basara- Vă rog să mă înștiinţaţi, chiar deocamda- biei, prima publicaţie în limba română care tă prin două-trei cuvinte, dacă aţi primit cele a apărut cu caracterele alfabetului latin. Din trimise și dacă corespondenţa mea găsi-va lo- acest periodic au apărut numai șase numere. cul ei la nr. 3 al Vieţii Românești...” Probabil greutăţile economice suprapuse cu * * * problemele cenzurii ofi ciale și secrete n-au Misiva e sufi cient de scurtă ca să nu necesi- permis redactorului să scoată ziarul. te comentarii prea extinse. Într-adevăr, în nr. 3 Rusifi carea pătrunsese adânc, până în mă- din 1907, la rubrica Scrisori din Basarabia este duva spiritului, căci Al. Nour consemna în zia- tipărit materialul lui Alexis Nour Viaţa noastră 329 curentă, la paginile 509-517. Paralel cu activita- tează curajul, încercând să evite obstacolele tea publicistică este încadrat activ în mișcarea posi bi le. politică locală. După experienţa editorială de El este conștient de creditul ce i se face, scurtă durată participă la constituirea și activi- dar mândria și aleasa lui creștere nu-i permit o tatea organizaţiei din Basarabia a democraţilor altă soluţie decât cea a bunei-cuviinţe: constituţionali, fi ind secretarul personal al li- „Chișinău, 31 mai 1907 derului de partid medicului Leopold Siţinschi, Onor. domn, care un timp a fost și primar al Chișinăului. Vă rog să-mi iertaţi vina mea cea mare că Activismul lui politic îl plasează în rânduri- nu am putut nu numai trimite corespondenţa le membrilor biroului regional al partidului cade rând, dar nici a scrie. Eram bolnav și ener- deţilor. Urmărind activitatea politică a lui Alexis vat de multe pricini. Traducerea rusească a ro- Nour i s-ar putea incrimina o doză de dedublare. manului La Crime etc. nu am putut-o găsi la Dar fără probe este imposibil s-o facem... Chișinău și am scris la Odesa. Vă voi înștiinţa A purtat corespondenţă nu doar din com- când voi primi răspunsul. plezenţă. Este foarte insistent în cererea de Salutări cordiale, ajutor, este conștient de faptul că basarabenii, A. Nour.” chiar și în situaţia lor foarte difi cilă, trebuie * * * atrași în circuitul spiritual românesc. Altă dată expediază o carte poștală și deci, La 4 aprilie 1907 basarabeanul nos- în mod fi resc, stilul ei este telegrafi c. Dar tonul tru expediază o nouă scrisoare pe adresa lui scrisorii rămâne același – îngăduitor: G. Ibrăi leanu: „Onor. domn, „Stimate domn, Mult aș dori să știu dacă aţi primit în luna Ţi-am scris în cele câteva rânduri șterse că iulie și continuarea corespondenţei mele tra- încă la 6 cor.(ent) trimisesem corespondenţa, tând despre lucrurile din tagma bisericească cu ocazie, prin Ungheni. Dar se vede că, din basarabeană. Deoarece chestia e importantă cauza dezordinilor, nici un evreu n-a putut pentru trimitere la timp a nouei coresponden- pleca peste graniţă, la Iași; așa că am fost forţat, ţe, vă rog să-mi răspundeţi în două-trei cuvinte în două zile, cu mare grabă, să scriu tot ce-mi printr-o cartă poștală pe adresa: str. Alexandru puteam aduce aminte din cele scrise și pier- 120, Chișinău. dute și să le trimet prin poștă. Vă mulţumesc Al D-voastră cu toată stima. pentru o corectură pe care știu că aţi făcut-o. Aștept deci răspunsul imediat. Al dv. devotat, Alexis Nour.” A.(lexis) N.(our)” * * * * * * Tot el revine cu un răvaș în luna ianuarie Intenţia lui Alexis Nour de a purta o co- 1909, care conţine o amplă relatare biografi că, respondenţă regulată cu cei de la Iași, poate fi dar și o subtilă analiză a situaţiei din Basarabia. ușor detectată, urmărind periodicitatea expedi- Sunt nuanţate câteva momente pentru cei care erii răvașelor. Explicaţii pot fi mai multe, dar cel cercetează perioada respectivă. Ideea mult vehi- mai plauzibil argument mi se pare acel ce lea- culată că în Basarabia n-a existat o conștiinţă na- gă prestigiul revistei, numele lui Garabet Ibră- ţională clară și că ea s-a limpezit numai odată cu ileanu și dorinţa de afi rmare a basarabeanului evenimentele din 1917 când refugiaţii ardeleni și într-un spaţiu lingvistic nou pentru el. bucovineni au mișcat carul din loc e combătută Corespondentul din el cedează locul scrii- prin exemplele reproduse de Alexis Nour: to rului care face o probă de pană și-și cimen- „Iubite domnule Ibrăileanu, 330 Împrejurările stupide m-au făcut să nu care articole importante ca: Presa noastră și Pro fi scriu niciun rând pentru Viaţa Rom.[ânească] problemele ei (Viaţa românească, 1907, nr. 8, luri în oglinda vremii în răstimpul de patru luni. Sper că voi putea august, p. 392-393); alternează cu notiţele să vă trimit cât de curând corespondenţa mea unor emigranţi basarabeni, care fac referinţe obicinuită, cu care și reîncep colaborarea mea la cele scrise de Al. Nour: A. Frunză. Note pe mai regulată. Până acum nu știu soarta care marginea unei hărţi (Harta etnografi că a Basa- și-a găsit-o articolul meu cel economic: fi ţi atât rabiei de Al. Nour) (Viaţa românească, 1916, de bun să-mi răspundeţi dacă este bun pentru nr. 6, iunie, p. 263-276.), este o prezentare cri- ceva și, în cazul contrar, să mi-l reîntoarceţi tică a Hărţii etnografi ce a Basarabiei, care in- pentru o refacere și continuare ce o plănuiesc dica componenţa etnică a fi ecărui sat, arătând asupra ideilor expuse acolo. astfel adevărata răspândire a românilor până la Dar vă scriu prezenta pentru o treabă mai Bug și până dincolo de Cernăuţi. importantă. Sunt în raporturi strânse cu câţiva Constantin Stere consemna în broșura sa din sătenii moldoveni din Basarabia, îi povă- Un caz de conștiinţă (București, 1921): „...În ţuiesc, li scriu mult și li ajut cu ce pot eu; sunt timpul neutralităţii a apărut prima hartă etno- printre dânșii și câţiva bine dezvoltaţi și deș- grafi că a Basarabiei, publicată de Alexis Nour, teptaţi. Mai ales unul: Ioan Codreanu, din jud. în care era indicată, sat cu sat, naţionalitatea Soroca, sat Ștefănești, în vârstă de 29 de ani, locuitorilor Basarabiei, și de unde reieșea lumi- fost soldat, și care s-a deșteptat tocmai prin or- nos caracterul curat românesc al acestei provin- ganizaţiile militărești politice din Rusia. Venit cii. acasă, nu se leapădă de pământ, ci, cum poate, Harta aceasta a fost numai o singură zi la împlinește Dorinţa lui Goga. Foarte iubit de librării, pe urmă a fost scoasă din circulaţie...” consătenii lui, e suspectat ceva de boieri și dife- Un studiu amplu la aceeași temă Ale- riţi «șefi », dar se ţine cu o deosebită băgare de xis Nour a tipărit în 1915, intitulându-l Alsa- seamă; ţărănimea soroceană de trei ori îl alege cia-Lorena româno-rusă. împuternicitul ei la alegerile guberniale pentru În 1924 fostul prim-ministru Alexandru Dumă, dar n-a putut ieși deputat din cauzele Marghiloman apreciază munca știinţifi că a lui care sunt bine cunoscute...” Alexis Nour, rostind următoarele cuvinte: „Era * * * în 1915. A venit la mine un profesor, d. Alexis Iată unul dintre marile merite a lui Alexis Nour. Nu știu pe unde se găsește, căci aș fi fericit Nour: a riscat, dar a investit potenţa sa intelec- să-l văd aici. El alcătuise o hartă admirabilă a tuală în acest ţăran, care peste zece ani avea să Basarabiei, unde în forma cea mai plastică, ser- apere drepturile Basarabiei în chestiunea Uni- vindu-se numai de documentele rusești, ajunse- rii cu România tocmai la Paris. Susţinerea lui se să stabilească că în Basarabia sunt două mi- Ion Codreanu, minunatului ţăran din Ștefă- lioane de moldoveni faţă de 85 mii ruși și 210 nești, poate fi echivalată doar cu educarea unui mii ucraineni. Această hartă a fost de atunci elev excepţional. pe toate mesele marilor conferinţe europene, Dar Ion Codreanu nu este unicul discipol în toate cancelariile și este documentul cel mai pe care l-a îndrumat Nour. Alexe Mateevici a temeinic pentru acei care vor să descurce pro- avut parte de poveţele acestui scriitor chiar la blema naţionalităţilor în Basarabia.” [L. Leo- începutul carierei sale publicistice, când se an- neanu. Profi luri și opere contemporane. 1929, gajase să colaboreze la ziarul Basarabia. p. 83] Opera lui publicistică și știinţifi că o pu- O temă aparte în scrierile lui Alexis Nour tem prezenta printr-o succintă bibliografi e în este cea inspirată de activitatea unui șovin fe- 331 roce cum a fost arhiepiscopul Basarabiei Sera- adeverit și sângerosul balaur a domnit peste o fi m Ciciagov, căruia îi este contrapus arhiepi- bună parte a globului mai bine de șaptezeci de scopul Vladimir, foarte potrivit cu aspiraţiile ani... moldovenilor basarabeni: Mutarea din Chiși- În biografi a lui Alexis Nour consemnăm nău a pr. sf. Vladimir, episcop al Basarabiei... momente destul de contradictorii. Unul din- (Viaţa românească, 1908, nr. 11, noiembrie, tre ele, care a stârnit mirarea contemporanilor, p. 283-288). este legat de redactarea, în 1910, cu începere de Din același ciclu fac parte și articolele: la 7 iunie, a ziarului Bessarabeţ și a suplimen- Congresul preoţimii basarabene și curentul natului literar al acestei publicaţii, având același ţional-cultural (Viaţa românească, 1908, nr. titlu. 12, decembrie, p. 446-448); Tendinţele episco- Un ziar cu același titlu a fost redactat din pului Serafi m în faţa opoziţiei hotărâtoare a 1897, de la 14 februarie, de către Pavel Crușe- preoţimii moldovene naţionaliste (Viaţa româ- van. Oamenii progresiști ai timpului conside- nească, 1909, nr. 8, august, p. 271-273). rau publicaţia drept antisemită și reacţionară. A redactat în anii 1910-1911 ziarul de Pavel Crușevan a părăsit ziarul în 1905, el limba rusă Bessarabeţ, în 1912 a fost redactor nimerind pentru scurtă vreme în mâinile altei și editor al ziarului Drug. Tot în acest an sta- distinse fi guri basarabene – P.V. Dicescul, care bilește relaţii cu Ștefan Stoica, comandantul l-a editat din ianuarie până în octombrie 1906. Corpului de grăniceri români și prietenii decid Numele acestei publicaţii era atât de du- să deschidă o librărie de carte românească, în bios, încât relansarea lui de către Alexis Nour care s-ar vinde ediţii cu caracter beletristic și părea niţel suspectă. istoric. Frumosul proiect a rămas nerealizat... O cu totul altă faţă a lui Alexis Nour ne-o Stabilindu-se în 1914 la Iași, ducând un prezintă unul dintre foștii lui colegi, reputatul trai modest, locuind într-o mansardă și luând ziarist basarabean Th eodor Zaharov, acel Za- masa la Spitalul „Sf. Spiridon”, Alexis Nour ră- harov care și-a asumat riscul de a primi din mâne fi del temei basarabene. Mai mult decât partea lui Zamfi r Arbore tipografi a destinată atât – el aduce în circuit o temă la fel de dure- editării ziarului Basarabia, tipografi e care avea roasă: românii de peste Nistru. Lui îi aparţine în arsenalul său și caracterele latine. meritul de a fi încetăţenit termenul „Transnis- În ziarul Svobodnaia Bessarabia (nr. 60 tria” și, respectiv, pentru locuitorii regiunii, din 18 iunie 1917) în articolul Ohranniki, el numele de „transnistrieni”. scrie: „Desfundarea arhivelor secţiilor poliţiei După revoluţia din octombrie 1917 a con- secrete ne dă prilejul să descoperim materia- tinuat să se intereseze de evoluţia situaţiei din le curioase, povăţuitoare și destul de frecvent, Rusia, publicându-și pronosticurile în revistele chiar surprinzătoare. străine. Merită pomenit aici articolul din Mer- ...N-a fost scutit de această maladie nici cure de France (octombrie, 1920), dedicat unei Chișinăul nostru. Cercetarea arhivei «ohran- probleme esenţiale a epocii – programul sovie- cei» locale ne-au dat prilejul să descoperim tic de naţionalizare a industriei, program care nume cunoscute și mai puţin cunoscute care, și astăzi dă multă bătaie de cap milioanelor de pentru o plată nu prea mare, își trădau fraţii, locuitori ai fostului imperiu sovietic. surorile și prietenii. La un nume însă mă voi Concluziile lui Alexis Nour anticipează referi mai detaliat. E vorba despre Alexis Nour. cu mult verdictele pe care istoria le va formula Nour a fost secretarul publicaţiei mele abia la sfârșitul secolului XX. Dar pronosticu- Bessarabskaia jizn’ chiar în toiul revoluţiei din rile lui referitor la căderea regimului nu s-au 1905. El primea 150 de ruble de la mine și tot 332 atâta ca secretar al Partidului Libertăţii Popo- Am reprodus acest opuscul ce aparţine Pro fi rului, grupare formată în jurul publicaţiei mele. unui rus, dar care a fost unul dintre susţinătorii luri în oglinda vremii Deci, am greși afi rmând că greutăţile materiale conștienţi ai mișcării naţionale din Basarabia. l-au aruncat în îmbrăţișările mundirelor albas- Coleg de birou și adept al ideilor lui Alexis Nour, tre. La noi el era fi gura întâia, cel mai iscusit el n-a putut păși dincolo de emoţiile momentu- orator, avea deplasări în toată gubernia. lui și să-i ierte lui Nour anumite slăbiciuni, n-a El redacta și traducea în limba moldove- încercat să pună pe cântar faptele bune. Se prea nească tot felul de broșuri, foi volante și de agi- poate că, din punctul de vedere al conștiinţei taţie, care se tipăreau în tipografi a mea și erau formale, Teodor Zaharov are perfectă dreptate, difuzate în toată Basarabia. Era cel mai preţios dar aș crede totuși că, în conformitate cu morala și productiv activist de partid, care găsea în el creștină, singurul judecător al lui Alexie Nor a un colaborator devotat și de nădejde. fost chiar conștiinţa lui. Iar conștiinţa îi dicta: Mai apoi, când reacţiunea a înăbușit miș- „Lupta, lupta ni se impune, nu numai cu rusi- carea revoluţionară, Nour, care poseda la perfi carea, dar mai ales cu nepăsarea noastră pro- fecţie limba română literară, s-a atașat de pu- prie, cu inerţia întregii noastre vieţi! Suntem un blicaţiile moldovenești din Chișinău, primind popor de viţă nobilă, deci datori de a ne folosi de subsidii din România, dar servind concomitent trecutul, tradiţiile și limba noastră spre redeștep- și poliţia secretă rusă. tarea conștiinţei naţionale: idealul nostru să fi e Amintindu-mi trecutul, eu abia acum în- – dezvoltarea moldoveanului basarabean până cep să pricep toate detaliile ce însoţeau desele atunci când el însuși va spune cuvântul său și își percheziţii în redacţia și în tipografi a mea, ares- va orândui soarta! tarea colaboratorilor și redactorilor, închiderea Și suntem datori a jertfi totul pentru reali- tipografi ei, amendarea regulată a ziarului. zarea acestui ideal înalt.” Câte am avut de îndurat, cât am pătimit nu- Iar idealul lui este cu totul deosebit, un mai eu știu, și chiar de-ar fi să le spun pe toate, ideal uitat astăzi de cei care studiază isto- tot nu aș fi în stare! Dar niciodată, nici pentru ria acelei perioade controversate. Unii neagă o clipă nu m-am îndoit, nu l-am suspectat pe neargumentat existenţa conștiinţei naţionale secretarul meu. Toată familia noastră redacţi- la basarabeni, pe când, să zicem, un Axinte onală ameţea făcând presupuneri în privinţa Frunză (despre el am scris în vol. I al Basara- provocatorului infi ltrat în rândurile noastre, biei necunoscute, Chișinău, 1993) a anticipat presupunând că ar fi vorba de funcţionari de la ideea României Mari. redacţie ori de la tipografi e, dar nebănuind pe La unison cu el scrie și Alexis Nour, care Alexei Nour. Fiind foarte înzestrat el ușor indu- anticipează evenimentele și dă niște coordo- cea în eroare pe cei ce-l cunoșteau ieșind basma nate spirituale valabile și astăzi: „Fraţii români curată în toate împrejurările. Și nu mă îndoiesc ar trebui să se afl e mai înaintea noastră și nu că și acum el ar folosi anumite atitudini a cer- mai înapoi. Ne trebuie nu visuri ori făgăduieli, curilor guvernante în favoarea sa, alipindu-se ci libertăţi constituţionale, justiţie și bunăstare la vreo organizaţie politică. Asta e cu atât mai pentru ţărani. Nu va fi cu putinţă să ţintim la ușor de făcut, cu cât noi ne agăţăm fără să ne idealul unei Românii Mari, câtă vreme basara- dumerim de fi ecare «palavragiu», uitând de benii sau ardelenii se vor găsi mai bine econo- trecutul apropiat. micește sau politicește înlăuntrul altor state, din Și ca rezultat, pe arena vieţii noastre apar nefericire străine neamului lor...” [Basarabia, «revoluţionari» de teapa lui Nour...” nr. 1, 1992]

333 UN PATRIOT DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ… Al doilea conducător al Pământeniei basarabene de la Dorpat a fost o personalitate as- tăzi uitată cu desăvârșire, dar uitată pe nedrept. Vasile Oatu era coleg și prieten cu Ion Pelivan. Ei nu rivalizau la conducerea Pământeniei, dar, așa cum se întâmplă ades, în colectivele mici există, de regulă, doi lideri unanim recunos- cuţi. Dacă după primul an de activitate Ion Pe- livan a devenit reprezentantul ofi cial al basarabenilor în Consiliul pământeniilor, apoi Vasile Oatu a rămas doar pe postul lui de lider intern. Este important faptul că el a susţinut in- tenţia lui Ion Pelivan de a obţine ziare și cărţi din România, fondând la Dorpat o mică biblio tecă românească. Intenţionau să aducă la Chișinău o tipografi e și să editeze un ziar ro- mânesc – Lumina. Dintre toţi studenţii el era cel mai profund cunoscător al marxismului și deci școala noii revoluţii, toate discuţiile despre demolarea Imperiului ţarist și construirea unei noi socie- tăţi erau argumentate teoretic anume de el. Dar marxismul lui nu era unul steril, revoluţionar, Vasile Oatu era în legătură directă cu opţiunile naţionale. Vasile Oatu vedea în lupta cu imperiul doar A absolvit Școala Duhovnicească și apoi Semi- prima etapă a eliberării, cea de-a doua etapă narul Teologic, unde a fost coleg de clasă cu fi ind necesară pentru renașterea și redeștepta- viitorul mitropolit al Basarabiei Gurie Grosu și rea Basarabiei. De aici și riscul pe care și l-a cu viitorul scriitor și publicist Andrei Murafa, asumat în 1906. Când s-a declanșat revoluţia, cu preoţii patrioţi de mai târziu Ioan Andronic el a sosit la Chișinău ca împreună cu colegii să și Nicolae Murea ș.a. editeze primul ziar românesc din ţinut – Ba- Departe de el a fost gândul de a-l urma în sarabia, unde a semnat mai multe articole cu carieră pe tatăl său, care, fi ind o fi re ghidușă celebrul lui pseudonim „Moșul Vasile”, cititorii și umoristă, a difuzat proclamaţiile revoluţio- imaginându-și că într-adevăr cel care scrie este nare aduse de fi ii săi Vasile și Alexandru chiar un bătrân împovărat de ani și înţelepciune. enoriașilor săi din eparhia Iarova, fapt pentru Vasile Oatu s-a născut în 1876 în satul care a fost pedepsit cu un termen de șase luni Cuhnești, jud. Bălţi, în familia preotului Ioan. de ședere în mănăstire. Fiind întrebat cum s-a 334 simţit, el a răspuns: „Popa la fel ca și motanul caucaziană Vladikavkaz, unde ocupa postul de Pro ﬁ unde nimerește se simte bine.” inspector. Gheorghe S. Chicu a lucrat în același luri în oglinda vremii De aceea, alegerea Dorpatului ca viitor loc liceu cu el, la Stavropol, dar, din cauza atitudi- de studiu a fost fi rească. Implicarea lui în acti- nii lor revoluţionare, au fost trimiși pe la alte vităţile revoluţionare la fel erau în albia carac- școli, mizându-se pe faptul că, dizolvaţi în ne- terului său. Și pedeapsa primită de el a fost cea cuprinsul imperiului rus, vor pierde curajul de mai mare. După ancheta care a durat aproape a mai lupta cu ţarismul. un an de zile, timp în care s-a afl at în pușcărie, Care a fost destinul lui Vasile Oatu după a fost exilat la Pinega, reg. Arhanghelsk, sub 1917 nu știe nimeni. Probabil că același ca și supravegherea poliţiei și a scăpat de exil abia cel al miilor de intelectuali nimeriţi în mașina în 1905. În această perioadă a avut permisiune distrugătoare a bolșevismului … ca în 1903 să stea la Dorpat și să-și ia licenţa. Noi însă vom acumula informaţii despre Întoarcerea lui în Basarabia, pentru totdeauna, această distinsă personalitate, care a fost unul n-a fost posibilă. Locurile de lucru care i se ofe- dintre fondatorii mișcării naţionale a români- reau erau departe de baștină și de aceea se știe lor din Basarabia. că ultimul loc de lucru a fost în circumscripţia

Universitatea din Dorpat (Tartu, Estonia). Sec. XIX

335 STALIN, ALFABETUL LATIN ȘI LIMBA ROMÂNĂ În secolul XX Rusia s-a schimbat fundamental și s-a schimbat în rău. Ea a pierdut ceea ce avea mai scump – dra gostea pentru Demo- craţie, iar pier de rea acestui scump sentiment a făcut-o să se înstrăineze de căutarea Adevăru- lui, iar cine nu caută Adevărul nu-l mai poate găsi pe Dumnezeu. Marile probleme ruse care au înălţat colosul din Răsărit în faţa întregii lumi au fost schimbate pe niște idealu ri false, imperiale, care nu mai solidarizează populaţia acestui mare imperiu, ci-l macină și-l dezbină. Comunismul a distrus în Rusia tot ce a avut ea mai de preţ, valorile cele mai apreciate de toată intelectualita tea ei. Încă în timpul războiului, declanșat îm- potriva Moldovei în 1992, a devenit clar că în Rusia n-au mai rămas democraţi. Am în vedere nu oameni cu carnete de par tid în buzunar, nu partide cu doctrine declarate, ci spirite profund cinstite în stare să se ridice și să declare Marele Ade văr despre relaţiile dintre Rusia și Moldova. N-au fost făcute nici măcar simple în cer- cări. Deci, am constatat cu stupoare că în inima democraţilor ruși de astăzi n-a rămas nici urmă din idealurile gene raţii lor din sec. XIX, generaţii de aur care se considerau cetăţeni ai Ion Ocinschi lumii și doreau sincer să schimbe destinul Ru- vant emite niște afi rmaţii pre tins știinţifi ce, dar siei și implicit soarta rușilor. În 1917 monar- absolut mincinoase. În Rusia totul s-a inversat, hia a căzut, iar în locul ei s-a înălţat pe tronul ea pare să popu leze spaţiul virtual din oglindă eliberat dictatorul comunist. Și el a reușit să și nu ma nifestă nicio dorinţă să-l părăsească. refor mu leze idealul naţional al rușilor, ca un Mi-am zis atunci că ar fi potrivit să ape lez acar priceput a modifi cat direcţia mișcării și la ajutorul fostului Dictator. El n-avea titluri a substituit atât de abil marile valori încât ni- știinţifi ce sonore, dar a scris o istorie a parti- meni n-a priceput că trenul merge în altă parte dului comunist, un volum despre proble me le și va ajunge în cu totul altă gară… lingvisticii și așa mai departe. Nu mă miră aceste documente, copiile că- Am publicat materialul în suplimentul rora le am în faţă. Nu mă miră că un pretins sa- zia rului Sfatul Ţării, în 1992, însă puţină lume 336 a avut posibilitatea să-l cunoască din cauza ti- conform articolelor 89, 87 și 90 ale CP al RSS Pro ﬁ rajului redus. Ucrainene. luri în oglinda vremii Acum deslușim destul de bine fră mântarea Întrebare: De mult locuiţi în Moldova? sinusoidală a istoriei. Începutul anilor nouă- Răspuns: Am locuit în Moldova din 1909 zeci este un ecou al anilor șai zeci și este di- până la 15 februarie 1918, apoi din 1930 până rect înrudit cu începutul ani lor treizeci. Drept în 1934; am revenit și locuiesc în Moldova de ilustrare concretă a aces tei teze propunem un la 10 august 1955. interviu acor dat de nevoie, adică stenograma – Ce aţi lucrat afl ându-vă pe teritoriul unui interoga to riu, cules din dosarele arhivei Moldovei din 1909 și până în 1918 și din 1930 Ministerului Securităţii Naţionale în vara lui până în 1934? ’92, inte rogatoriu la care răspunde în august – Din 1909 până în 1917 am fost învă ţă- 1956 profesorul Ion Ocinschi și care hașurează tor la școlile primare din satele Cruglic, Măș- „spaţiile albe” din anii 1930-1934. căuţi și Hârtopul Mare din judeţul Orhei. Din Stenograma acestei discuţii se păstrează în martie 1917 am fost membru al Comitetului dosarul nr. 38516, deschis în 1937 scriitorului de plasă, iar mai apoi al Comitetului executiv Dumitru Milev și a servit drept măr turie în gubernial al munci torilor, soldaţilor și ţărani- procesul de reabilitare a scriitorului. lor din Basara bia, în secţia ţărănească. La 15 Noi nu descoperim trecutul, noi facem februarie 1918 am părăsit Moldova în compo- racordarea cu punctele de tangenţă cu noscute, nenţa detașamentului lui Kotovski. În drum iar linia obţinută – o fatală curbă – ne descrie spre Iampol m-am îmbolnăvit de tifos și am fără greș drumul parcurs, anevoios și tragic rămas pentru tratament la Iampol. După însă- drum: nătoșire, am fost adjunctul pre ședintelui Co- „Dosarul nr. 38516 mitetului revo luţionar jude ţean. După aceea Milev Dumitru Petrovici am activat în Kiev, ocu pând diferite posturi de Anchetă penală în legătură cu procesul răspundere. În 1930, Kosior m-a trimis la Ti- nr. 741715 raspol în calitate de președinte al Comitetului Proces-verbal al interogatoriului știinţifi c moldovenesc, ocupând concomitent 17 august 1956, or. Chișinău și postul de redactor responsabil al revistei Oc- Subsemnatul, anchetatorul superior al tombrie. Am îndeplinit aceste funcţii până la CSS de pe lângă Consiliul de Miniștri al RSS plecarea mea din Moldova, adică până în 1934. Moldovenești, căpitanul Karpunin, acţionând De la fi nele lui 1931 până în august 1933 am în conformitate cu art. 160-165 al CP al RSS fost membru al Biroului regional al PC(b) din Ucrainene, am anchetat în calitate de martor Ucraina și deputat al CEC. În aceeași perioadă, pe Ocinschi Ivan Vasilievici, născut în 1888, având gradul de profesor, am fost șef al Cate- originar din localitatea Secureni, raionul Secu- drei de istorie și materialism dialectic la Școala reni, regiunea Cernăuţi, moldovean, cetăţean regională de partid și la Institutul Pedagogic, al URSS, din părinţi muncitori, fără de partid, cola bo rând intens cu presa periodică. studii superioare, domiciliat la Bălţi, str. Lenin, La sfârșitul lui august 1933, am fost ex- casa nr. 34, ap. 29, candidat în fi lologie, docent clus din partid. La ședinţa biroului re gional la Catedra de literatură rusă și străină a Institu- care a discutat excluderea mea n-am participat. tului Pedagogic din Bălţi. În acea vreme, timp de 21 de zile, am stat sub Despre răspunderea ce-o poartă pen- arest la GPU, unde eram interogat în privinţa tru refuzul de a depune mărturii sau în cazul participării mele la activităţile unei organizaţii depunerii unor mărturii false a fost avertizat contra revo luţionare. Deși eliberat mai apoi de 337 sub arest, în partid n-am fost restabilit. Am făcut moldovenesc să fi e trecut la grafi a latină». În o cerere de resta bilire. În 1935 am fost chemat la conformitate cu reco mandarea în cauză Comi- CC al PC(b) din Ucraina și mi s-a comunicat că tetul regional de partid a emis o hotărâre, care am fost exclus din partid pe motivul pierderii vi- prevedea tre cerea la grafi a latină și acea hotă- gilenţei bolșevice. În prezent fac din nou demer- râre a fost confi rmată la plenara Comitetului suri pentru a fi restabi lit în partid, deoarece con- regional de partid. Mie, ca președinte al Comi- sider că excluderea mea e absolut nejustifi cată. tetului știinţifi c moldovenesc, mi s-a propus să – Care era misiunea Comitetului știinţifi c realizez acea hotărâre, adică să elaborez mor- moldovenesc al cărui președinte aţi fost? fologia alfabetului latinizat. Eu personal, pre- – Comitetul știinţifi c moldovenesc avea ca cum și Andreescu Mihail, Spesov Petru și alţii sarcină primordială misiunea de a realiza politi- (unele nume de familie nu le mai ţin minte), ca naţională leninistă în domeniul culturii. Pen- fi ind membri ai Comi tetului știinţifi c moldo- tru înfăptuirea ei în comitet activau următoarele venesc, n-am fost de acord cu trecerea scrisu- secţii: istori că, literar-fi lologică, etnografi că. Un lui moldovenesc la grafi a latină. Nu eram de anumit timp au activat secţiile de isto rie a parti- acord, deoarece pentru latinizarea alfabe tului dului și fi losofi e. Comitetul a înde plinit un mare optaseră pe vremuri și activiștii reacţionari din volum de lucru trecând scrisul moldovenesc la Sfatul Ţării: Inculeţ, Erhan și alţii, precum și alfabetul latin, tre cere realizată la sfârșitul anu- moșierii români Stroescu, Herţa și alţii, pe care lui 1931 și începutul lui 1932. i-am cunoscut în anii treizeci. Noi eram ferm – În ce împrejurări a trecut Moldova la al- convinși că Mol dova Sovietică nu poate merge fabetul latinizat (sic!)? pe același drum cu Româ nia boierească și deci – La fi nele anului 1931 secretarul regio- nu doream latini zarea pentru care optau ei. nalei moldovenești, Placinda, a anunţat mem- În afară de aceasta, lucrând învăţător în brii Biroului regional că «Biroul poli tic al CC perioada 1909-1917 în satele moldovenești, al PC(b) din Ucraina va reco manda ca scrisul m-am convins că ediţiile tipărite cu caractere

Comitetul Revoluționar al RASSM. De la stânga la dreapta: Gr. Kotovski, G. Buciușcan, Gr. Starâi-Borisov, Iv. Krivorukov, A. Stroiev, I. Badeev. Octombrie 1924 338 chirilice, adică rusești, erau înţelese de popu- dovenească și cea română trebuie să se apro- Pro fi laţie, pe când cărţile tipărite cu caractere lati- pie una de alta și nicidecum să se separe. În luri în oglinda vremii ne nu erau accep tate. Din aceste motive, eu, încheiere, Stalin a menţionat, ca printre altele, ca președinte al Comitetului știinţifi c, n-am că timpul lucrează pentru noi și nu e exclusă întreprins nimic ca să facem imediat trecerea posibilitatea ca Moldova și România să devină la alfabetul latin, ci am găsit de cuviinţă ca, îm- cândva un stat unic, iar întărirea relaţiilor cul- preună cu Andreescu și Spesov, să ne adresăm turale va putea apropia acele timpuri. El vedea cu o scrisoare către Kosior, care pe atunci era în latiniza rea scrisului moldovenesc una din primul secretar al CC al PC(b) din Ucraina, for mele conso lidă rii acelei legături. În înche- adresându-i rugămintea să ne explice, dacă a ierea discuţiei el ne-a propus să trecem imediat fost în reali tate o hotărâre a Biroului politic la realizarea în fapt a hotărârii Biroului politic des pre trecerea scrisului moldovenesc la alfa- al CC al PC(b) din Ucraina. betul latin. (Placinda a anunţat acest lucru oral, În urma acelei discuţii cu Stalin am ajuns fără să pre zinte vreun docu ment din partea la concluzia că latinizarea scrisului moldove- CC, deși eu îl rugasem.) nesc va contribui la apropierea dintre truditorii În scurtă vreme după expedierea scrisorii, din RASS Moldovenească și cei din Basarabia m-a chemat la el Kosior și am plecat împreună și România și va înlesni pătrunderea ideilor le- la Moscova, în audienţă la I.V. Stalin. niniste și în aceste teritorii. În audienţă la Stalin am fost eu și Kosior. Reîntors în Tiraspol, am scris câteva ar- În timpul discuţiei el ne-a între bat, de ce până ticole despre necesitatea latinizării alfa betului acum n-am trecut încă la alfabetul latin și ne-a moldovenesc. Am vorbit pe ace eași temă la vorbit despre faptul că noi nu înţelegem im- postul de radio, am avut un referat la plenara portanţa acestei acţiuni. regională de partid și am întoc mit morfologia Stalin ne-a explicat că latinizarea scri sului alfabetului latin. La sesiu nea a treia a CEC a moldovenesc poate fi unul din fenomenele de RASS Moldovenești a fost adoptată hotărâ- apropiere între poporul mol dovenesc și cel ro- rea despre lati nizarea scrisului moldovenesc. mânesc și a infl uenţei lor reciproce. El a men- Morfologia și ortografi a scrisului mol dovenesc ţionat că din cauza deosebirii sistemelor statale cu caractere latine, elaborate de mine, au fost din Moldova și România, între moldoveni și aprobate de Comisariatul poporului pentru în- români lip sesc relaţiile culturale și latinizarea văţământ al RASSM. scri sului este una din formele care ar înlesni în- Vreau să remarc că primele broșuri, revis- tărirea acestor relaţii. Totodată, el con sidera că te, care au apărut cu caractere latine n-au fost limba moldovenească nu este o limbă ca atare, acceptate categoric de populaţia RASSM din ci doar unul din dialectele limbii moldo-româ- cauza că aici toate tipă riturile se făceau cu cane. Tot el ne-a atras atenţia și asupra faptului că ractere chirilice, cele latine fi ind necunoscute Uniunea Sovietică este învinuită că în Moldova populaţiei, iar introducerea lor nu a fost antici- e utilizat caracterul (sic!) chirilic, în felul aces- pată de o perioadă de pregătire. ta făcându-se rusifi carea populaţiei cu scopul De aceea noi tipăream revistele în ambele de a lichida total cultura moldovenească naţi- alfabete. Au fost întreprinse în paralel și o serie onală. El spunea că nu trebuie să ne temem de de măsuri în vederea familiarizării populaţiei lati nizare, deoarece aceasta constituie numai cu noile carac tere. forma, pe când cel mai important mo ment e – Odată cu latinizarea scrisului moldo- conţinutul și e de datoria noastră să urmărim venesc nu avea oare loc și o românizare forţată ca el să fi e socialist. El accentua că cultura mol- a limbii moldovenești? 339 – Nici un fel de românizare a limbii mol- Din conversaţiile cu Chior am înţeles că dovenești nu se făcea. Trebuie să remarc însă el opta pentru păstrarea specifi cului limbii că atunci când se traduceau anumite texte și moldovenești. Analizând cronicile moldove- nu găseam echivalente potrivite în limba mol- nești și cele românești el a ajuns la concluzia că dovenească, completam aceste goluri din con- terminologia cronicilor moldovenești e mult tul limbii române, folosite de scriitorii și poeţii mai bogată și că ro mâ nii au împrumutat mul- pro gresiști. Așa, spre exemplu, am îm pru mutat ţi termeni știin ţifi ci și literari de la moldoveni. multe expresii din operele lui Caragiale, Vlahu- Pornind de la această premisă, el a tipărit prin ţă, Eminescu și alţii. Îmi amintesc că m-am po- anul 1929 sau 1930 un dicţionar moldo-rus menit într-o situaţie delicată pe când traduceam sau poate rus-moldovenesc, nu-mi amintesc Trei izvoare și trei părţi componente ale marxis- precis. Acest dicţionar pentru timpul acela era mului de V.I. Lenin, căci limba moldovenească progresist și a jucat un rol po zitiv. era săracă în termeni politici și fi losofi ci și am Chior, după părerea mea, a fost și un jur- apelat la arsenalul culturii românești. Vreau să nalist talentat, apărea des în paginile publica- subliniez faptul că îmbogăţirea limbii moldove- ţiilor, reacţiona prompt la problemele strin- nești se făcea nu numai pe contul limbii române, gente ale acelor timpuri. Teoretic însă era mai ci, în primul rând, pe contul limbii ruse. slab pregătit, de aceea uneori comitea și erori – În perioada 1924-1937 în Moldova au ideologice (esenţa lor nu mi-o mai amintesc, fost tipărite lucrările scriitorilor români bur- deoarece a tre cut de atunci multă vreme), știu ghezi? Au fost cumva cazuri când lucrările lor numai că l-am criticat de câteva ori în presă au fost incluse în manuale? pentru niște greșeli. Vreau să spun că el avea – Atâta timp cât eu m-am afl at în Mol- o reacţie sănătoasă la critică și-și re cunoștea dova asemenea cazuri n-au fost și nici de la al- greșelile. Se remarca prin faptul că dorea să-și ţii n-am auzit să se fi întâmplat. aprofundeze cunoștinţele, de aceea ruga mereu – Vă sunt cunoscute persoanele Chior Pavel să fi e trimis la învăţătură. Ivanovici, Baluh Mihail Alexeevici, Milev Dimitri Despre Chior mi-a rămas o impresie Petrovici și Fleșler-Anenski Moisei Solo monovici? bună, ca despre un om ce făcea progrese și că- – Da, pe toate persoanele numite mai sus ruia i se deschideau mari perspective. Comu- le-am cunoscut. nistul Chior a luptat activ pentru linia generală – În ce relaţii v-aţi afl at cu ele? a partidului. – Relaţiile noastre întotdeauna au fost Pe Baluh l-am cunoscut tot din timpurile normale, relaţii de serviciu. sosirii mele în Moldova, adică în 1930. Unde – Povestiţi-mi ce știţi despre ei, caracte riza- lucra nu mai ţin minte, dar îmi amintesc că de ţii din punct de vedere profesional și politic. nenumărate ori era invitat de Colegiul de re- – Pe Chior l-am cunoscut din momentul dacţie al revistei Octombrie să redacteze arti- sosirii mele în RASS Moldoveneas că, adică din colele tipărite cu caractere latine, deoarece era 1930. Până la sosirea mea în RASSM el a fost un cu noscător al scrisului cu aceste caractere. președintele Comitetului știinţifi c moldove- Cunoștea bine gramatica și literatura româ- nesc și de la el am luat în primire con ducerea nească. Era foarte corect în obliga ţiile de servi- Comitetului. După aceasta el a fost numit co- ciu. Remarcasem că aproba latinizarea. Era un misar al poporului pentru învăţământ, dar în comunist ce se situa ferm pe poziţia leninistă și acest post s-a afl at puţin timp, căci, după câte avea o bună pregătire teoretică. îmi amintesc, a plecat la Moscova la învăţătură. Pe Dumitru Milev l-am cunoscut tot în În ce an a fost aceasta nu mai ţin minte. 1930. La momentul sosirii mele în RASSM el 340 era un scriitor cu merite. Prozator. În povesti- – Da pe Buciușcanu Gavriil Ivano vici l-aţi Pro fi rile sale refl ecta viaţa ţăranilor din Basarabia, cunoscut? luri în oglinda vremii care se afl au sub asuprirea boierilor români, și – Da. L-am cunoscut încă în 1917, pe tim- revolta lor împotriva regimului. Deosebit de pul când activam împreună în secţia ţărăneas- reușită era lucrarea Două lumi, de o înaltă ţinu- că a Comitetului executiv gubernial de depu- tă artistică și cu un conţinut socialist sănătos. taţi ai muncitorilor, ţă ranilor și soldaţilor din Era membru al Colegiului de redacţie al revis- Basarabia. Când, în 1918, eu părăseam Basa- tei Octombrie și membru al Comitetului știin- rabia el mai ră mânea acolo. Mai târziu ne-am ţifi c moldovenesc. Își iubea munca și era foarte reîntâlnit la Ti raspol, în anii 1930-1934. con știincios, acorda o mare atenţie problemei – În ce fel de relaţii aţi fost? de educare și creștere a unei noi generaţii de – Relaţiile noastre întotdeauna au fost tineri scriitori. bune. Din povestirile lui Milev știam că în trecut – Povestiţi-mi ce știţi despre Buciuș canu, ce fusese ofi ţer al armatei ţariste. Era un fapt din puteţi spune despre el din punct de vedere profe- biografi a lui pe care nu-l as cundea. Era mem- sional și politic? bru al PC(b)U. Ca membru de partid lua parte activă la viaţa organizaţiei republi- cane. Adeseori era trimis de Comi- tetul regional de partid să participe la campaniile de colectare, de însă- mânţare, de îndreptare a gre șelilor care s-au comis în timpul colecti- vizării. Nu s-a abătut de la direcţia trasată de partid. Pe Anenski l-am cunoscut în perioada afl ării mele la Tiraspol, adică în anii 1930-1934. Era preșe- dintele Comitetului exe cutiv orășe- nesc, membru al biroului regional. De câteva ori mi-a fost dat să ascult dările de seamă pentru lucrul efec- tuat. Am ascultat cuvântările lui la plena rele regionalei de partid. Am tipărit articolele lui în revista Octombrie. Știu că publica des materiale în presa locală și chiar cea centrală. El pro ducea impresia unui mare om de stat, cu o experienţă bo- gată de serviciu în organele sovietice. Cuvântările lui erau întotdeauna concrete și foarte bine argumentate. După câte ţin eu minte, era un leni- Hotărârea despre trecerea de la alfabetul la n la alfabetul chirilic. nist convins. Tiraspol, mai 1938 341 – Știu că Buciușcanu era eser pe când se ţelegem procesele care au avut loc în teritoriul afl a în Basarabia. Anume ca reprezen tant al lor de dincolo de Nistru, trebuie să ţinem cont de a și fost trimis în secţia ţără nească a Comitetu- această atitudine a populaţiei băștinașe. lui executiv guber nial din Basarabia, deputatul Ion Ocinschi este unul dintre puţinii su- căruia eram și eu. Acest Comitet a fost ales în pravieţuitori și mărturiile lui au o pon dere de- luna august 1917. Am fost, de câteva ori, mar- osebită. El a trecut prin mași na NKVD-ului în torul criticilor aduse de el politicii reac ţionare mai multe rânduri, el s-a întâlnit cu Stalin și cu a Sfatului Ţării în ședinţele comi tetului. Lu- conducătorii de partid ai Ucrainei, care insis- ările lui de cuvânt erau tăioase și ucigătoare tau ca în Republica Autonomă să se treacă la pentru Sfatul Ţării. Mai târ ziu, cum v-am mai alfabetul latin. Rezultatele acestei „lati ni zări”, spus, m-am întâlnit cu Buciușcanu la Tiraspol, încheiate în 1937, la fel au fost tragice. Ocin- în anii 1930-1934. Împrejurările în care el sa schi a scăpat din întâmplare, fi ind deja trimis pomenit pe teritoriul sovietic nu-mi sunt cu- în exil. noscute. În ce calitate activa în timpul sosirii Evident că regimul comunist a impus tă- mele la Tiraspol nu-mi amintesc. Știu numai cere tuturor celor care ieșeau din gulag. El n-a că până la sosirea mea el a fost comisarul po- putut mărturisi tot ce i-a fost sortit să suporte porului pentru învăţământ în RASSM. Mai știu în închisoare și în lagăr. Era un intelectual, era că a pregătit un dicţionar tehnic moldovenesc, un fi losof și pe el nu-l pu teai convinge ușor că o lucrare foarte necesară, dar nu știu dacă a fost linia aleasă este gre șită. Era un comunist, care tipărită ori nu. Contractul de editare a dicţio- exclus din partid în 1933, credea că partidul nu narului l-a încheiat cu CȘM și eu i-am dat un poate greși și tot ce se întâmplă este o eroare avans în contul onorarului. Buciușcanu îmi de moment. În 1958 încerca restabilirea în par- producea impresia de activist politic matur, tid, era convins că etapa greșelilor a rămas în devotat cauzei partidului. urmă. Congresul XX a pus punct manipulării – Ce mai puteţi adăuga la cele comu nicate staliniste. De aceea, când a fost chemat la Mi- mai sus? nisterul Securităţii al Republicii Moldova, l-au – Nimic.” trecut fi orii, așa ca prima oară. De astă dată [Sfatul Ţării, nr. 220-224, însă anche ta torii nu se interesau de greșelile decembrie, 1992] lui, nu-i căutau nod în papură, ci încercau să * * * se dumerească asupra unui fenomen lingvis tic Am scris despre exilaţi veniţi la noi, am extrem de interesat. Alfabetul latin în Repu- scris despre exilaţii care au plecat de la noi în blica Autonomă și limba română în cărţile și Vest, dar n-am scris aproape nimic despre cei ce manualele din Transnistria. Ei vroiau sincer să au plecat dincolo de Nistru. Destinul lor, parcă cunoască adevărul știin ţi fi c, deoarece, cunos- ne-ar fi indiferent, dar în realitate prezintă un când adevărul știin ţifi c și emiţându-l fără echi- mare interes pen tru istoria și cultura noastră. vocuri, puteau să-i reabiliteze, post-mortem, Basarabenii în Republica Auto nomă Sovietică pe toţi scrii torii și oamenii de cultură care au Socialistă Moldovenească erau priviţi și primiţi activat în Republica Autonomă. Fără emiterea cu suspiciune, soarta lor, în mare parte, a fost acestui adevăr, adică fără recunoașterea că in- tragică, căci în perioada 1936-1938 ei, aproape troducerea alfabetului latin a fost legitimă, iar toţi, au fost represaţi și exter mi naţi ca agenţi ai limba română – o necesitate pentru depășirea României, ai Japoniei, ai Ger maniei etc. dialectului local, ei n-ar fi fost în stare să se Acest proces trebuie studiat sub mai mul- pronunţe asupra nevinovăţiei cohortei literare te aspecte, deoarece atunci când do rim să în- și culturale. 342 Pro fi luri în oglinda vremii

UN OM CA O OGLINDĂ A EPOCII Dacă părintele spiritual al revistei Viaţa Basarabiei a fost Pan Halippa, dacă inima acestei reviste a fost tânărul Nicolai Costenco, apoi Teodor PĂDURARU, avocatul, a fost o fi gură la fel de importantă, fi indcă revista s-a editat pe banii lui, iar Nicolai Costenco era fi ul lui adoptiv. A fost un risc al lui Teodor Păduraru să încredin- ţeze revista unui tânăr de 17 ani. Cred că acesta a fost nu numai un gest de cultură, a avut și un substrat educativ, dând o preocupare foarte seri- oasă, o revistă atât de complicată în mâinile unui tânăr de 17 ani. Dar Teodor Păduraru era rudă și cu Pan. Halippa și colaborările lui la revistă erau nu pur și simplu niște mângâieri de orgoliu, el aducea în revistă fragmente din istoria Basarabi- ei din anii 1917-1918, momentul atât de complicat al trecerii bisericii basarabene de la Patriarhia Rusă la Patriarhia Română, era un autor foarte selectiv, el, care-și putea permite să editeze orice mâzgăleală, n-o făcea fi indcă ţinea foarte mult la prestigiul său și de scriitor și de avocat. De aceea, în arhiva lui Teodor Păduraru au rămas mai multe manuscrise, din care unele scrieri am reu- șit să le publicăm abia în ultimii ani. Așa-zișii sponsori contemporani ar tre- Teodor Păduraru bui să înveţe de la Teodor Păduraru cum se Peste un timp mi-a nimerit în mână o sponsorizează o revistă fără să ai pretenţii de broșură, Însemnări din timpul Unirii. Oameni a-ţi face prin aceasta publicitate. Gestul lui era și evenimente, scrisă în 1937 și semnată de aproape anonim, iar când a vrut să scrie, a scris Teo dor N. Păduraru. Răsfoindu-i paginile, am el cu mâna lui și n-a utilizat negrii literari. obser vat aceeași fotografi e, dar de astă dată am Într-un număr al revistei Viaţa Basarabiei avut bucuria reîntâlnirii și redescoperirii unui de pe la mijlocul deceniului patru mi-a atras martor foarte preţios al evenimentelor din atenţia o fotografi e – monumentul înălţat în 1917, căci în poza descoperită anterior cine- parcul catedralei din Chișinău în memoria ceva operase o schimbare, decis să fi xeze atenţia lor trei martiri: A. Mateevici, A. Hodorogea și asupra monumentului, l-a scos din cadru pe S. Murafa. Căutam de mai mult timp acea ima- bărbatul care poza alături, iar în preajmă se afl a gine și faptul m-a bucurat nespus. Teodor Păduraru. 343 Juristul Păduraru avea o viziune proprie prot. Evdochim Lesnic și mirenii Teodor Pă- asupra fenomenelor sociale; de aici și caracte- duraru, avocat; Dimitrie Popovici; Mina Po- rul original al acelor pagini de memorii și re- lihroni-Chioseli, prof.; Sava Ojoga, direct. fl ecţii, menite să întregească tabloul zbuciuma- Băncii Municipiului, și Victor Mateevici (fra- tei revoluţii de eliberare naţională. tele preotului Alex. Mateevici), secretar, cu în- Originar din satul Ţâplești, judeţul Bălţi, sărcinarea de for suprem de control exercitat unde s-a născut în 1893, Teodor Păduraru și-a asupra activităţii Episcopiilor și Consistoriului făcut studiile la Seminarul Teologic din Chiși- Duhovnicesc, am venit la Chișinău, de la ţară, nău și a fost licenţiat în drept al Universităţii unde îmi exercitam profesiunea vremelnică de din Iași. dascăl și am intrat în hora evenimentelor... În viaţa-i lungă a exercitat mai multe func- Și parcă îmi aduc și acum aminte de ace- ţii, a fost dascăl și avocat, misionar și director le timpuri: ce viaţă zbuciumată, ce nevroză, administrativ al revistei Viaţa Basarabiei. ce sete de discuţie! Aveam impresia că s-a re- Avea un simţ deosebit, o intuiţie, aș spune, născut cetatea antică și sălile deveneau agoră, pentru descoperirea, descâlcirea unor situaţii unde, seară de seară, se adunau cetăţenii, con- ori fenomene-cheie. De pildă, în anii 1916-1917 știenţi de rolul lor de conducător direct al des- e misionar și combate inochentismul care se bu- tinului ţării lor. cură de o popularitate deosebită în Basarabia. A Ziua ne făceam treburile obișnuite și, cum făcut o călătorie prin locurile unde a luat naș- însera, eram cuprinși de neliniște: o depresiune tere acea mișcare religioasă separatistă, s-a în- curioasă, psihică, lua locul calmului de astăzi, tâlnit cu ieromonahul Inochentie. Impresiile de simţeam necesitatea de a ne întâlni, de a pune la acea întâlnire le-a așternut pe hârtie, tipărin- ţara la cale. Atunci, da, într-adevăr simţeam că du-le mai apoi în revista Glasul Bisericii Basa- trăim!” rabene ca pe niște note de călătorie Observaţiile Amintirile îl învăluie ca o avalanșă. N-a mele din călătoria la ieromonahul Inochentie. A dovedit să scoată de sub teascul tipografi ei În- mai întocmit și un raport minuţios asupra esen- semnările... și noi detalii i-au revenit în memo- ţei acelei furtunoase mișcări, material utilizat rie. El se apleacă din nou peste foile cu amin- foarte efectiv de Nicolae Popovschi la elaborarea tiri, adăugând la cele spuse anterior noi nuanţe, lucrării Mișcarea de la Balta sau inochentismul trasând noi linii de contur. în Basarabia (Chișinău, 1926). Revista Viaţa Basarabiei (nr. 1-2, 1937) Cunoașterea în detalii a religiei și a dreptu- publică preţioasele amintiri: „Cu toate că Uni- lui au făcut din Teodor Păduraru un pilon al Sfa- rea politică a Basarabiei cu Patria-Mumă era tului Superior Eparhial. Rolul lui în acest for este fapt îndeplinit, arhiepiscopul Anastasie refuză bine conturat în Însemnări din timpul Unirii. să se întoarcă de la Moscova, unde plecase la În linii mari, cunoaștem cum s-a făcut Soborul Ecumenic al Rusiei, chemat fi ind în Unirea politică și administrativă a Basarabiei și Basarabia devenită românească, iar locţiitorii României, dar nu știm aproape nimic despre lui, episcopii Gavriil și Dionisie, preferă să ple- felul cum a decurs procesul unirii bisericilor ce în Rusia, la 17 iunie 1918, decât să se supună din Basarabia și din România. Deci, această noului stat, care le oferea prin dl general Văito- unire n-a fost nici ușoară, nici mai puţin dra- ianu și dl dr. Petre Cazacu, pe atunci prim-di- matică decât cea politică... rector, toate onorurile. „Imediat după alegerea mea în Sfatul Trimis ca delegat (T. Păduraru – V.B.) din Superior Eparhial, compus din preoţii: prot. partea clerului din Basarabia, împreună cu Terenti Belodanov; prot. Teodor Dumbravă; preoţii S. Bejan, I. Andronic, E. Crocos, Iustin 344 Frăţiman, la Iași, obţine venirea unui episcop ca într-o menghină. Pe de o parte, presiunea Pro fi român care să dirijeze arhiepiscopia Basarabi- grupărilor proruse, pe de alta, atitudinea ușor luri în oglinda vremii ei, până la alegerea titularului. batjocoritoare a superiorilor clerului româ- Preoţii basarabeni umblau cu fofârlica, nesc. Deci, de la membrii delegaţiei se cerea cerând autonomia bisericii din Basarabia, pier- nu numai mult tact diplomatic, dar și foarte zându-se în tot felul de discuţiuni care pericli- multă răbdare și curaj. Și e lăudabil faptul că tau situaţia de fapt a Unirii. Ei cereau ca arhie- după 20 de ani de la trecutele evenimente Te- piscopia Basarabiei să depindă de Sinodul din odor N. Păduraru are spiritul treaz și descrie Moscova, întrucât canonicește, nu s-a făcut într-o cheie ușor umoristică unele întâmplări unirea cu Sinodul român și nici Sinodul rus nu aproape ridicole: dăduse această dezlegare. „Delegaţia fu întâmpinată la gară (Bucu- Atmosfera de incertitudine puse stăpânire rești – I.C.) de autorităţile civile și religioase și pe viaţa clerului basarabean și zvonurile deru- cu mașinile am fost transportaţi la palatul mi- tau tot mai mulţi enoriași. tropolitan, unde am fost găzduiţi. Atunci se ridică vajnicul glas al feciorului Ni s-a dat în cinste o masă bogată și tot- moldovean din comuna Ţâplești, care simte în odată s-au pus în discuţie chestiunile care ne inimă spinul veninos al celor ce uneltesc împo- priveau. În sala de festivităţi era adunată o triva voinţei și intereselor poporului: mulţime de lume: clerici în mare ţinută, mili- „Prea Sfi nţi Părinţi, Domnilor, dumnea- tari, civili, membri de-ai Academiei Române voastră aţi uitat anul 1812 când am fost răpiţi etc., toţi cu piepturile ornamentate cu decora- mișelește de la sânul mamei? S-au întrebat rușii ţii, adevărate iconostase nu altceva. dacă să ceară dezlegare de la biserica Moldovei Noi eram îmbrăcaţi foarte simplu, în hai- pentru a ne da episcop? Nu. Atunci nu este nici ne de șiac, de pildă, eu însumi, fără decoraţii și astăzi potrivit să îmblăm cu asemenea treburi celelalte. Eram de mult democraţi! Un mem- de rușine pentru cugetul nostru de moldoveni.” bru al Academiei mi se adresă să-i comunic, E de reţinut și faptul că situaţia delegaţiei care este situaţia în Basarabia și dovezile zdro- basarabene era destul de delicată fi ind strânsă bitoare, că pe aici a hălăduit seminţia latină. Am fost socotiţi probabil drept mari savanţi mai știu eu ce! Pe când noi venise- răm să lămurim chestiunea bisericii basarabene. Delegaţii au cerut re- cunoașterea drepturilor noastre câștigate: să con- vocăm Soborul local și să ne alegem vlădică, epi- scopi și celelalte. Mitropolitul Pimen se enervă și, lovind cu pumnul în masă, zise: – Asta, niciodată! Pan Halippa și Teodor Păduraru D-voastră faceţi parte din 345 statul român și trebuie să vă conformaţi legilor tragedie pe capul basarabenilor și fi ecare dorea acestui stat. Bune, rele, n-are importanţă. Prin- cumva să scape de ea. După cum reiese din- cipalul e să le respectaţi. tr-un interviu acordat de N. Costenco lui Gh. Părintele Serghie Bejan se strădui să le Budeanu (Literatura și arta, 1988, nr. 51), toată arate nedreptatea ce se face bisericii basarabe- averea lui T. Păduraru a rămas în Chișinău, iar ne, păr. Ioan Andronic așijderi, subsemnatul N. Costenco a fost arestat și deportat... insistam chiar asupra acestui «debut al călcării Colaboratorul de altădată al revistelor ba- drepturilor noastre». sa rabene Cuvânt moldovenesc, Viaţa Basara- Mitropolitul Pimen, cum sta în capul me- biei, Glasul Bisericii Basarabene, purtătorul sei, spuse: meda liei Răsplata Muncii pentru construcţii – D-ta, tinere, să-ţi ţii gura! Și o să te pe- școlare, cl. I, s-a stins din viaţă la București, în depsesc pentru asta! Da, da! Când voi veni la 1974, și a fost înmormântat la cimitirul mănăs- Chișinău, te preoţesc primul. tirii Cernica. Eu răspunsei: Iar revista ctitorită de el i-a găzduit pe par- – Cam greu, Înalt Prea Sfi nţite, sunt însu- cursul timpului mai multe materiale: Pușkin și rat cu o văduvă. Basarabia (1937, nr. 1-2); Din trecutul satului După cum se știe, legile bisericii ortodoxe Cubolta (amintiri) (1939, nr. 6); Iconomul Mitro- nu admit preoţirea unui candidat însurat cu o for Constantin Gh. Popovici: În ziua de 3 iulie a.c. văduvă. s-a stins din viaţă preotul Constantin Gh. Popo- Mitropolitul răspunse: vici (1943, nr. 7-8); Însemnări din timpul Unirii: – Asta se poate aranja. oameni și evenimente (1937, nr. 12; nr. 5-6). Era, vasăzică, epoca «aranjărilor». Pe Zbuciumul care a învârtejit mijlocul seco- atunci au năvălit în viaţa socială o mulţime de lului nostru într-o bună zi va prinde să se mai «licenţiaţi» peste noapte ai facultăţilor ieșene, pe calmeze și în acea limpezire vom afl a poate atunci au intrat în posturi de învăţători, preoţi adevărul adevărat despre modestul avocat din și funcţionari toţi neisprăviţii, toţi absolvenţii Chișinău pe nume Teodor Nicolae Păduraru... de școli primare. Iar toţi plutonierii au devenit * * * apostoli.” [Însemnări din timpul Unirii...] ORIGINEA UNUI NEAM S-au precipitat evenimentele. T. Păduraru Aceste însemnări au fost scrise de Teodor a continuat să practice avocatura. Dragostea Păduraru, avocat și rudă cu familia Halippa. pentru cuvântul scris l-a făcut să-l ajute pe fi ul Nicolae Radu Pan Halippa a transmis aceste său adoptiv să tipărească trei volume de poe- materiale în fondurile Muzeului Naţional de zie, achitându-i cheltuielile tipografi ce. Tânărul Istorie a Moldovei (f.a. 102253). Conformita- poet nu era altul decât poetul Nicolai Costenco. tea lor cu originalul este autentifi cată de către În alianţă cu doctorul C. Ciapă, în 1935, Nicolae Halippa la 9.IV.1993. au contribuit fi nanciar la construirea unei școli Note și date calendaristice despre familia și a unei băi în satul natal. PĂDURARU din satul Ţâplești, judeţul Bălţi și Dar aceste acte de fi lantropie ar fi pur și a familiilor înrudite. simplu gesturi, dacă nu ar fi fost susţinute și de În anul 1812, când Moldova de Jos (Basa- colecţionarea unor documente rare. Astfel, une- rabia) a fost anexată Rusiei, satul Ţâplești făcea le scrisori din corespondenţa lui Ion Halippa cu parte din judeţul (ţinutul) Sorocii, plasa „Oco- B.P. Hasdeu până la 1940 se afl au în posesia avo- lul de peste Răut”. Satul era așezat pe moșia catului T. Păduraru. Soarta lor de mai târziu nu vornicului Paladi, avea 80 de gospodării, sub ne este cunoscută, căci anul 1940 a adus marea seliște satul avea 50 de fălci, sub fâneaţă 260 de 346 fălci și sub toloacă 300 de fălci, iar pământ ara- ru, născut la 1 mai 1864. Dânsul, ca unic fi u Pro fi bil avea 350 fălci. la părinţi, după terminarea școlii primare de la luri în oglinda vremii Pe la anul 1791, avea și biserică cu hramul Mănăstirea Hârbovăţ, a urmat școala judeţea- Nașterea Maicii Domnului, biserica era constru- nă din or. Bălţi, unde a făcut studii doi ani, și ită din bârne de lemn, acoperită cu stuf și unsă după aceea a urmat cursurile de cântăreţi bise- cu lut. Avea un preot, un dascăl și un paracli- ricești la Mănăstirea Hârbovăţ și s-a căsătorit ser (pălămar). Toţi locuitorii satului erau numai în anul 1886, la 9 februarie, cu mama Maria, moldoveni aduși de vornicul Constantin Pala- fi ica dascălului Nicolae Ion Halippa din satul di de peste Prut ca să-i lucreze moșia, el avea o Cubolta, jud. Soroca, mama fi ind născută la casă mare – curte construită în marginea satului 20 septembrie 1866. Tata a fost primul învăţă- lângă biserică. Din familiile vechi face parte și tor întemeietor al școlii primare parohiale din familia Procopie Păduraru, născut pe la 1790... satul Ţâplești. Îmbolnăvindu-se, a demisionat Mai multe familii ca: Antohi, Frumusachi, și restul vieţii s-a ocupat cu plugăritul, iar din Fasolă, Blid, Rusu, Dohotaru, Bârlădeanu, Mo- 1918 a fost dascăl la biserica din sat. Tata a raru, Burduhosu, Ceapă, Popușoi, Pânzaru, decedat la 7 aprilie 1947, iar mama – la 1 mai Pruteanu, Prisăcaru, Sandu, Istrati și alţii. Pre- 1943. Au avut copii mulţi, 14 la număr, dar au ot era Eufi mie Baidan. supravieţuit numai patru: Străbunelul Păduraru Procopie a avut doi Teodor, născut la 1 iunie 1893, căsătorit băieţi: Ioan și Teodor. Aceștia, de mici copii, au la 25 noiembrie 1921 la Catedrala din Chiși- rămas orfani și au fost crescuţi la Mănăstirea Dobrușa din jud. Soroca, iar bunelul Ioan Pă- duraru, născut în anul 1830, a fost crescut și de preotul Teodor Manea de la biserica boierească din satul Ciutulești, jud. Soroca. La împroprietărirea ţăranilor de împă- ratul Aleksandru al II-lea al Rusiei, prin anul 1860, ei au fost obligaţi a se întoarce în satul lor natal, unde au primit lotul cuvenit de pă- mânt, așa zisul „nadel” în suprafaţă de 9 fălci (9 x 1,43 = 12,87 ha). Bunelul se ocupa mai mult cu păstoritul decât cu agricultura, stâna cu oi o avea la „Bodron”, în marginea pădurii Rădoaia, avea și boi și vaci pentru că cu acestea se înde- letnicise de mic copil la Mănăstirea Dobrușa și la preotul Manea. Cele nouă fălci de pământ le lucra cu oamenii din sat când venea de la stâ- nă. Buneii noștri au fost oameni cinstiţi, evla- vioși, bunelul până la moarte a fost epitropul bisericii din sat, a construit clopotniţa bisericii, a botezat și a cununat majoritatea sătenilor, toată lumea le zicea: „Nașu Ion și nașa Ileana.” Bunelul a decedat la 10 august 1904, iar bunica Ileana – la 24 decembrie 1919. Din copii a supravieţuit numai tata Nicolae Ion Pădura- Coperta cărții lui Teodor Păduraru 347 nău cu Maria, fi ica lui Gheorghe Alex. Leahu, tuia îi ziceam „nașu Teodor”, mie mi-a fost răzeș, din satul Cegoreni, jud. Cahul, născu- naș la botez. Teodor Procopie Păduraru a fost tă la 24 iunie 1893; din căsnicia lor a rezultat căsătorit cu Victoria Burduja, răzeșă din satul un fi u, Anatolie, născut la 14/27 august 1922 Băxani, jud. Soroca, noi îi ziceam „nașa Vitora”. în or. Chișinău, în prezent dr. medic veterinar Amândoi au fost soţi liniștiţi, iubitori de pace la Institutul de Cercetări Zootehnice. Teodor și buni, și evlavioși creștini, nu aveau obiceiul N. Păduraru a fost consilier în Sfatul Superi- să se certe cu vecinii și așa au trăit până la bă- or al Arhiepiscopiei Chișinăului, fi ind ales de trâneţe. Nașu Teodor, prin anul 1914, având Congresul General al Preoţilor și Mirenilor la vârsta de 80 ani, a plecat la Muntele Athos 24 august 1917, unde a funcţionat până în anul unde s-a călugărit, luând numele de Teofan. În 1923, când a demisionat și a fost numit avocat anul 1935, când am fost în excursie la Muntele jurisconsult la CFR; Athos, căutându-l prin registrele Mănăstirii Sf. fratele Ioan Nic. Păduraru, născut la 20 Panteleimon, l-am găsit trecut în cele veșnice. iunie 1896, căsătorit cu Teodora, fi ica lui Di- Din căsătoria lor, a rezultat o singură copilă: mitrie Dohotaru din sat. Ţâplești. Din căsăto- Elisaveta, ea a fost căsătorită cu Spiridon Bese- ria lor au rezultat copiii: Serghie, născut la 25 ti, au avut copii: octombrie 1919, căsătorit cu Irina Bahnovan, Paraschiţa, care a fost căsătorită cu Ono- născută la 3 octombrie 1926; au un fi u, Ovi- frei Șmighel, fost învăţător în Ţâplești; diu, născut la 19 mai 1954. Teodor, născut la Ioan Vanea, născut în 1890, fost dascăl 3 februarie 1926 – căsătorit cu Doina Frumu- prin Tașkent, învăţător în satul Ţâplești; șala, au copiii: Daniel (1952) și Adrian (1953). Doroft ei – Doroft i, născut în 1892, mort Grigore, născut la 4 decembrie 1921, căsătorit în războiul din 1915; cu Stefania Radu. Nicolae, născut la ... ianuarie Ștefan, născut în 1894, fost comisar de po- 1924, căsătorit cu Rozica Crișan, au copil: Ro- liţie în or. Bălţi, și Maria – Mașa, căsătorită cu dica. Alexei, născut la 17 martie 1929, căsătorit Matusov, un rus pripășit prin locurile noastre cu Zoe Murgu, au copil: Mălin; natale. sora Lidia Păduraru, născută la 29 martie Tata bătrânul, Ion Procopie Păduraru, în 1906, căsătorită cu preot Alexandru Gavrilo- anul 1858, s-a căsătorit cu „mâca Ileana”. Ea vici, născut la 25 octombrie 1908, căsătorit la a fost fi ica lui Dimitrie Onică, răzeș din satul 20 octombrie 1929; Baxani, jud. Soroca, și de mică a rămas orfană fratele Serghie, preot, născut la 25 septem- de părinţi, împreună cu fratele său Gheorghe brie 1903, căsătorit cu Zinaida, fi ica preotului Onică. Ei au fost crescuţi de Teodor Manea, Teodor Popovici, născut la 24 septembrie 1907; care era preot la biserica boierească din satul au copii: Tatiana, născută la 11 noiembrie 1928, Ciutulești, jud. Soroca. Ciutuleștii era moșia lo- căsătorită cu dr. Iova, au copii: Veronica Luisa, gofătului Costachi Ghica, pe urmă a fost a lui născută la 22 august 1956; Galina, născută la Aristid Caso, căruia locuitorii îi ziceau Cașu. Pe 19 septembrie 1931; Nicolae Serghie Păduraru, la 1786, satul avea biserică construită din bâr- născut la 6 decembrie 1934, inginer-electrici- ne, acoperită cu paie și unsă cu lut. Gheorghe an; Victor Serghie Păduraru, născut la 19 iunie Onică a avut o singură fi ică, Alexandra, care a 1941 în or. Chișinău. fost căsătorită cu Costache Visterniceanu. Prin Cum am arătat mai sus, străbunelul Pro- urmare, Alexandra Visterniceanu a fost veri- copie Păduraru a avut doi fi i: Ioan, născut la 7 șoară cu tata Nicolae Păduraru. Din căsătoria ianuarie 1830 – „tata bătrânul” cum îi ziceam Alexandrei Onică cu Constantin Visterniceanu noi, copiii, și Teodor, născut prin 1834, aces- au rezultat copiii: Ecaterina, născută la 17 apri- 348 lie 1883, Gheorghe și Olga – Oliţa. Ecaterina a Halippa, în etate de 35 ani, în anul 1825 era vă- Pro fi decedat la 30 iulie 1947 și a fost înmormântată duvă, având un fi u cu numele Ion. luri în oglinda vremii de subsemnatul în Cimitirul „Izvorul Nou” din Preotul Ștefan Grigorie Halippa a avut București. Prin urmare, noi: Teodor, Ion, Ser- copii pe: Adam, Gheorghe, Ioan. Ioan Ștef. ghie și Lidia Păduraru, suntem veri de-al doilea Halippa a fost dascăl în Cubolta, el era născut și cu Vanea, Paraschiţa, Doroft ei, Ștefan și Mașa în 1806 și este tatăl „buneluţului” Nicolae I. Beseti... Acestea sunt rudele pe linia familiei Halippa, născut la 2 februarie 1840. Din ace- Păduraru. Bunelul Ion Păduraru a fost de sta- leași Vedomosti se vede că dascălul Ioan Ștef. tură mijlocie, blond, bine legat, iarna umbla cu Halippa a fost căsătorit de două ori, prima lui gulerul la cămașă deschis, cu zăpadă pe piept. soţie se numea Feodosia (în anul 1935), iar a Trec în revistă neamurile și rudele apro- doua se numea Evdochia (în anul 1834). El a piate pe linia feminină a mamei noastre Maria, avut copii pe: Ileana, Alexandru, Nicolae, Vasi- fi ica lui Nicolae Ion Halippa, dascăl și pălămar le, Axinia. Ileana era din prima căsătorie și ea la biserica din satul Cubolta, căsătorită cu tata a fost căsătorită cu Petre Boldescu din Cubolta, Nicolae I. Păduraru. Satul Cubolta sau Gura a avut copii pe Andrei Boldescu și o fi ică Ana, Cuboltei, așezat pe râul Cubolta, făcea parte care a fost măritată la Moara de Piatră (Soroca) din judeţul Soroca, plasa „Ocolul Răutului”, după Vasile Bejenaru, care a avut un fi u Trofi m era pe moșia camergherului Ioan Balș din Iași, Bejenaru; Anicuţa murind de tânără, Andrei ulterior a lui Ștefan Leonard. Satul avea 146 Boldescu a fost căsătorit cu Olea Captarencu, gospodării, sub seliște avea 90 fălci, sub fâneaţă fi ica dascălului de acolo, și au avut un fi u Ghe- 500 fălci, pământ arabil 600 fălci și sub toloa- orghe And. Boldescu, căsătorit cu fi ica băca- că 800 fălci. La început, satul era lângă șoseaua nului Dancenco, tot din Cubolta; el a terminat ce lega or. Bălţi cu or. Soroca, pe râul Cubolta, patru clase secundare de la Liceul din Bălţi, a lângă podul „Dobrii”, pod mare peste Cubolta, fost notar în sat, s-a ocupat cu agricultura, la satul fi ind în trecut așezat lângă șoseaua mare, rândul lui, și a avut un singur fi u, care se că- era mereu atacat de hoardele năvălitorilor ruși, sătorește cu fi ica dascălului Vasile Baidan din cazaci, turci și alte naţii. După o năvălire, satul satul Heciu Vechi, jud. Bălţi. Cu Gheorghe Bol- a fost distrus și ars și atunci locuitorii s-au mu- descu am fost coleg la școala primară din Cub- tat cu casele de mai sus, pe râul Cuboltei, unde olta, iar cu Vasile Pan. Baidan am fost coleg la se afl ă în prezent. În vechime, satul Cubolta Școala Spirituală din Edineţ, jud. Hotin. Frate- se numea „Seliștea”. Din Vedomostiile clericale le buneluţului, Vasile Ion Halippa, a îmbrăţișat ale bisericii cu hramul Sf. Voievozi din satul monahismul. El a fost călugărit sub numele de Cubolta, de pe anul 1813, este trecut ca preot Vasian, la mănăstirea Frumoasa, jud. Orhei, Ștefan Halippa, fi ul preotului Grigorie Halip- unde a și murit. pa, tot din Cubolta – Ștefan Halippa s-a născut Altă soră a buneluţului a fost Axinia. Ea a în anul 1770 și hirotonisit preot la 5 decembrie fost căsătorită cu moșu Vasile Spânu din satul 1800 de episcopul Gherasim al Hușilor. Ștefan Gura Căinari, jud. Soroca. Dânșii au avut copii Halippa era considerat de enoriași ca un pre- pe Maria, Alexandra și Axenti (Axânti), acesta ot foarte învăţat, liturghia și toate rânduielile este deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldo- și tainele le făcea fără carte, pe de rost, era și venești. făcător de minuni, izgonind dracii din cei bol- Buneluţul Nicolae Ion Halippa a fost că- navi și pe urmă avea o putere de atlet. Acesta a sătorit cu Paraschiţa, fi ica preotului Dimitrie avut un frate Ion Halippa, care a fost preot în Ţau din satul Gvozdu, jud. Soroca. Buniţa Pa- „cetatea Sorocei” – soţia lui, Maria Vasilevna raschiţa, cum îi ziceam noi copiii, spre deose- 349 bire de „mâca Ileana”, bunica după tata – era veni, așa că, cu multă plăcere îl ascultau când el o gospodină bună, știa să compună culorile citea Cazania și cântarea bisericească în mol- pentru ţesutul covoarelor moldovenești, culo- dovenește, încât și preotul paroh Xenofont Ni- rile se făceau din diferite plante, ierburi, coji colaev îi dădea din colacii ce se adunau, însă de copaci etc. Avea darul de a povesti diferite nu-i dădeau bani din treburile de la cununii, istorii, povești, întâmplări, știa să cânte cântece înmormântări etc. Strana rusească era condusă moldovenești, dacă ea ar fi știut carte și ar fi de dascălul Elisei Delischi, coleg cu tata de la scris toate câte povestea, cred că l-ar fi întrecut Mănăstirea Hârbovăţ. Buneluţul era și un fel de pe contemporanul ei Ion Creangă. Era chibzu- doctor chirurg. El, cu un bisturiu zis „părălu- itoare cu banul primit în sipeţelul ei. Uneori, ţa”, desprindea limba la copiii născuţi cu limba buneluţul vrea să facă un împrumut cuiva, care prinsă de gingii. „Părăluţa” era făcută dintr-o avea mare nevoie, dar ea nici nu voia să audă monedă de argint și ascuţită bine. Buneluţul despre așa ceva și era refuzat categoric. Bune- era bun la inimă, când cerea cineva ceva, el luţul nu era iubitor de bani, el tot ce câștiga nu-i refuza. Buneluţul a decedat la 14 august din popor, din vânzarea recoltei, tot dădea în 1917, fi ind înmormântat în cimitirul Cubolta, păstrare buniţei. Buneluţul, în anul 1892, a fost iar buniţa a decedat la 26 februarie 1918 și [a scos din cler. Această scoatere în „zaștat”, cum fost] înmormântată în cimitirul din sat. Ţâra, se zice, a fost o mare nenorocire pentru bieţii jud. Soroca. Fiindcă sipeţelul buniţei era plin, bunici, pentru faptul că s-a făcut pe neaștepta- a venit fi ica ei mai mică, Natalia, și a convins-o te și fără a fi vinovat. Pe scurt, în parohie erau să plece la dânsa, că la ea va fi mai bine căutată doi dascăli: Halippa și Captarenco. Captarenco decât la alte fi ice, cum era mama sau mătușa s-a plâns împotriva parohului preot Xenofont Casunea, și totul a încăput pe mâna mătușii Nicolaev, că acesta nu-i dă partea de 1/7, cuve- Natalia. Casa părintească a buneilor și străbu- nită din veniturile parohiale. Atunci a venit în neilor Halippa era vorba să se facă un cămin anchetă protopopul Vasile Gumă de la Florești. cultural sau o bibliotecă sătească, dar fi ul cel Buneluţul a fost propus ca martor din partea mic, Panteleimon, a găsit de cuviinţă să o vân- cântăreţului nedreptăţit. Buneluţul era un om dă unui crâșmar cu suma de 20 000 lei, banii i-a cu frica de Dumnezeu și nu știa să mintă, lui pus în buzunar, fără ca să-i împartă cu ceilalţi i s-a propus să declare în favoarea parohului; fraţi și surori, motivând că dânsul, fi ind copi- s-a iscat un schimb de cuvinte cam aspre între lul mezin, moștenește casa părintească; în fi ne, anchetator și bunelul și aici, din martor, a de- mezinii, mătușa Natalia și moșu Panteleimon, venit inculpat și, în urma raportului protopo- au lichidat averea părintească. Ceilalţi, surorile pului către Consistoriul duhovnicesc, [a fost] Mașa și Casunea, au fost cele mai nevoiașe și dat afară din cler. Situaţia era foarte critică. obijduite. Dar toate s-au uitat. Buneluţul, das- Din cleric, devenise un proletar, fără pământ, călul Nicolae Ion Halippa, a avut următorii co- fără niciun venit. Sătenii au fost mai înţelegă- pii: Maria, Ioan, Xenia, Natalia și Panteleimon. tori, i-au dat pământ în arendă, îi dădeau să Maria a fost mama noastră, născută la 20 citească Psaltirea, pentru că ei credeau mult în septembrie 1866 și căsătorită cu tata, Nicolae rugăciunile buneluţului, având în vedere faima Ion Păduraru, în 1886, la 9 februarie; a decedat făcută de bunelul lui, preotul Ștefan Halippa. la 1 mai 1943 și [este] înmormântată în cimiti- Pe urmă nu s-a găsit alt cântăreţ la strana mol- rul vechi din satul Ţâplești. dovenească, pe care o avea în activitatea sa. În Ioan Nicolae Halippa s-a născut la 4 fe- biserică erau două strane, una rusească și alta bruarie 1871 în Cubolta; dânsul, după termi- moldovenească, iar oamenii erau toţi moldo- narea Seminarului Teologic din Chișinău, a 350 urmat studii la Academia Teologică din Kiev, cei mici rămași la coarnele plugului. În înde- Pro fi obţinând titlul de „candidat în teologie” în anul plinirea funcţiunilor sale de serviciu era foarte luri în oglinda vremii 1895; a fost profesor-pedagog la Seminarul Te- corect și chiar sever. ologic din Chișinău, inspector școlar al învăţă- Al treilea copil al buneluţului a fost Xenia mântului primar din regiunea Chișinău; ulteri- Nicolaevna Halippa, ea s-a născut în 1879, la 24 or, transferat în aceeași calitate la Novorosiisk ianuarie, noi, copiii, îi ziceam „ţaca Cașunea”, a și Berdeansk, gubernia Tavridei, oraș situat pe fost căsătorită cu Filip, fi ul lui Andrei Luţcan, malul mării Azov, azi Orehovo; în iunie 1941, a a fost dascăl la biserica din satul Cucioaia, jud. fost ridicat și dus în Zaporojie, unde s-a și pier- Bălţi. Ţaca Cașunea, de domnișoară, venea dut. El are scrise și tipărite trei volume, așa-zi- foarte des la Ţâplești la sora sa „ţaca Mașa”, așa sele Trudî bessarabskoi ucionoi arhivnoi komi- îi zicea ea mamei noastre; ei îi plăcea mai mult sii – Studiile Comisiei știinţifi ce arheologice din Ţâpleștii, decât Cubolta, la sora sa avea mai Basarabia. Lucrare de foarte mare valoare cu multă libertate și societate mai plăcută; în sat privire la istoria Basarabiei. Dânsul a fost căsă- era sora buniţei, „tiotea Mașa”, care era căsăto- torit cu Valentina, fi ica lui Grigorie Martâno- rită cu Iustin Haritonovici Mușcinschi, dascăl vici Comarniţchi și a soţiei sale, Ana Ivanov- la biserica din Ţâplești, erau verișorii ei Gheor- na, născută Franţchevici. G.M. Comarniţchi a ghiţă, Elena, Sașa Mușcinschi și alţi intelectu- fost profesor în clasele pregătitoare la Liceul de ali. Soarta a fost aceea că, la bătrâneţe, din ca- băieţi nr. 1 „B.P. Hasdeu” din Chișinău. Moșu uza evenimentelor războiului din 1941-1945, a Vanea a avut trei copii: Constantin, Mihail și trebuit să-și părăsească satul Cucioaia și să [se] Maria. Constantin a fost contabil-șef la o în- refugieze în Ţâplești la „bădiţa Colea”, la tata, și treprindere de stat din or. Berdeansk; dânsul, să moară acolo – ea a decedat la 7 iunie 1947. în anul 1947 a decedat, a rămas soţia lui Liza Ultima dată am văzut-o pe „ţaca Cașunea” cu doi copii, Jenea și Liza, și acestea căsătorite. în casă la mine, la 9 februarie 1936, când am Mihail Ivanovici Halippa este regizor la Teatrul sărbătorit 50 de ani [de] căsnicie a părinţilor Dramatic de Stat din Iakutsk, Siberia, URSS; noștri, Nicolae și Maria Păduraru. La acest eve- lucrează sub pseudonimul Dagmarov, este că- niment au luat parte toţi copiii lor și surorile sătorit de două ori, are trei copii, și are și lu- Cașunea și Natașa, venite special de la ţară cu crări scrise, este un artist de seamă în URSS. copiii lor, după cum se vede din fotografi ile fă- Maria Ivanovna Halippa a terminat Institutul cute cu această ocazie, numai moșu Patiușa n-a Ingineresc de Facerea Combainelor din Mos- binevoit să ia parte – fi ind probabil ocupat cu cova, este căsătorită cu un inginer evreu, locu- chestiuni politice, dânsul era deputat și minis- iește în or. Tașkent, URSS, are trei copii. Despre tru – cu toate că a fost invitat chiar de mine la moșu Vanea și mătușa Valentina eu am de spus acea solemnitate de a se întâlni fraţii împreună. numai cuvinte de laudă și de mulţumire pentru Soţul ţacăi Cașunea, Filip Andreevici Luţcan, a ceea ce au făcut pentru părinţii lui, surorile lui decedat prin 1916-’17 de tifos. Dânșii au avut și tata și de mine ca nepot de la soră. Dânsul copii: Antonie care a fost preot și scriitor, era a ajutat pe buneluţul și buniţa cu bani până la căsătorit cu una din fi icele dascălului Danilov închiderea graniţei cu Rusia, lunar le trimitea din Chișcăreni, a avut un fi u Leon – Lieva, azi câte 5-10 puble; el a ajutat după căsătorie pe su- învăţător în Slobozia-Bălţi. După Tonea vine rorile sale Maria, Xenia și Natalia, le-a dat bani fi ica lor Anna – născută la 1 martie 1904, căsă- și diferite cadouri; nu a fost fudul sau măreţ că torită cu Teodor Gheorghevici Leahu la 24 fe- avea o situaţie privilegiată; era om învăţat, și pe bruarie 1929; și ei au avut doi copii, Ludmila și vremuri cei învăţaţi ieșiţi din popor uitau de Gheorghe. Ludmila, născută la 10 martie 1930, 351 iar Gheorghe – Gicu, la 10 mai 1932. Ludmila Al cincilea copil al „buneluţului” este Pan- este căsătorită cu Mihai Stănescu, arhitect, la teleimon Nicolaevici Halippa, născut la 1 au- 24 februarie 1957. De remarcat că toate căsăto- gust 1883, în satul Cubolta, jud. Soroca. După riile și botezurile cumnatului meu Teodor Gh. terminarea Seminarului Teologic din Chiși- Leahu și a verișoarei mele Aniuta s-au făcut la nău, a urmat Facultatea de istorie și geografi e mine în casă. După Ana, a fost Lidia, născută de la Universitatea din Iași, fi ind licenţiat în în 1906 – ea a fost căsătorită cu preotul Anato- istorie și geografi e; a fost dascăl la Biserica Sf. lie Popescu, din căsnicie au avut o copilă Aris- Haralambie din Chișinău, redactor al revistei tida. Lidia a decedat în spitalul din or. Soroca, Cuvânt moldovenesc (1913) din Chișinău, poet de tifos. Al patrulea copil a fost Vasile Filipo- și scriitor, om politic, deputat în Sfatul Ţării, vici Luţcan – născut la 1 ianuarie 1913, dânsul ministrul Basarabiei, ministrul comunicaţiilor este profesor în Drăgășani, jud. Vâlcea, Pitești, și sănătăţii, deputat și senator în Parlamentul este un talentat poet, este căsătorit cu Tamara României Mari; în prezent, pensionar, ca fost Roșca, fi ică de preot, învăţătoare, copii nu au. profesor la școala normală din Chișinău; este Al cincilea copil a fost Filaret Filipovici Luţcan, căsătorit cu Eleonora, fi ica lui Gheorghe Cir- el este dascăl la biserica din satul Ţâplești, este cov, ea fi ind născută la 29 iulie 1885, în com. căsătorit cu Sofi a – Senea, fi ica lui Alexandru Vanţin-Ocalina, jud. Soroca; căsătoria lor a Ivanovici Bătrâneac, din căsătoria lor au trei avut loc la 3 octombrie 1919, în Biserica Sfatu- copii, prin urmare, familia Luţcan se menţine. lui Ţării din Chișinău, dar actul s-a înregistrat Al șaselea copil a fost Simion – Sonea Luţcan, în registrele metricale din Catedrala or. Chi- căsătorit, are doi copii, dânsul s-a pierdut în șinău. Din căsnicia lor a rezultat un fi u, Nico- războiul din 1941-’45. Verișorul preot Antonie lae-Radu Halippa, născut la 9 iulie 1920, în or. Filipovici Luţcan a decedat în urma unui atac Chișinău – este inginer constructor. de inimă, la 24 mai 1948, în com. Lungești, jud. Am terminat cu neamurile de pe linia Râmnicul Vâlcea și [e] înmormântat în cimiti- masculină a familiei Halippa. Voi arăta mai jos rul de la Mănăstirea Mamul. rudele de pe linia feminină a „buniţei” Paras- Al patrulea copil al „buneluţului” a fost chiţa. Tatăl ei a fost preotul Dimitrie Ţau de la mătușa Natalia, născută la 6 august 1881, în sa- biserica din satul Vozdul (Vezdovul), jud. So- tul Cubolta; a fost căsătorită cu Simion, fi ul lui roca – Gvozdul, după registrele vechi, a fost Visarion Constantinovici din satul Ţâra, jud. născut în 1800, decedat în 1893; a avut urmă- Soroca, agricultor și acar CFR, a decedat în torii copii: Paraschiţa, Maria, Ana și Gheorghe. 1940 de dalac. Au copiii: Constantin, născut la Paraschiţa a fost bunica noastră după mamă, 1913; Ioan, născut în 1921. Constantin (Costea) Maria Nicolae Păduraru. Maria, fi ica preotului este funcţionar CFR la Cluj, este căsătorit. Ioan Dimitrie Ţau, a fost căsătorită cu Iustin Hari- (Vanea) este lt.-colonel, căsătorit cu Nuţi Heirl, ton Mușcinschi, dascăl la biserica din Ţâplești, profesoară, au o copilă Cristinela. Au mai avut el a murit la 9 martie 1913 în Ţâplești, iar „nă- o copilă, Valentina care, după terminarea lice- nășica” Mașa a murit în 1919, în satul Teme- ului, a murit de tuberculoză. Mătușa Natașa, în liuţi, jud. Soroca, la fi ica sa Elena Iustinovna prezent, locuiește în or. Câmpulung, Pitești, sin- Brumă, care era soţia preotului Ioan Brumă. gură, despărţită de copii pe motiv că nu poate să Din căsnicia nașului Iustin cu nănășica Mașa se împace cu nurorile. La caracter, seamănă cu au rezultat copiii: Gheorghe, Alexandru și Ele- buniţa, îi foarte strângătoare, din mâna ei nu am na. Gheorghe Iustin Mușcinschi a fost de-o căpătat niciun covrig, cu toate că i-am fost de vârstă cu moșu Ion Nic. Halippa, ei între dânșii folos cu sfatul în diferite chestiuni... fi ind verișori; după absolvirea Seminarului Te- 352 ologic din Chișinău, a fost numit preot în satul satul Voroncău, jud. Soroca, unde a și murit. Pă- Pro fi Parcani, jud. Soroca; a fost căsătorit cu Vera, rintele Ioan Al. Brumă a avut o soră Ioana, care luri în oglinda vremii fi ica dascălului Afanasie Antonovici din satul a fost măritată în Ţâplești după Petrache Sandu. Sturzovca, jud. Bălţi; ei au avut copii pe: Ser- Tiotea Olea Brumă a avut următorii copii: Simi- ghie (Serioja), Teofan, Maria și Ioan. Serioja, on, Petru, Maria, Mihail și Anatolie. Simion I. după absolvirea Academiei Teologice din Kiev, Brumă a fost judecător la Cotiujenii Mari, no- s-a căsătorit cu Ecaterina Grigorevna Cemăr- tar public la Căprești, în prezent pensionar; este niţchi, soră cu Valentina Grig. Halippa, soţia căsătorit cu Elena, fi ica preotului Ion Gobjilă lui moșu Vanea; prin urmare, Serioja Mușcin- din Cotiujenii Mari. Petru I. Brumă este preot schi era nepot de la verișor și cumnat după so- la Bârnova, lângă Iași, este căsătorit cu Olga Sa- ţie, el a fost profesor secundar și a dispărut în ravschi, fi ică de preot; ei au o fi ică căsătorită cu timpul revoluţiei din octombrie 1917 în URSS. preotul Terlescu. Maria I. Brumă este căsătorită Soţia lui este profesoară în or. Chișinău. Teo- cu Ioan (Jenică) Lăzărescu, general invalid din fan, născut în 1894, a fost căsătorit cu Liudmi- războiul 1941-1945. Copii nu au avut, locuiesc la, fi ica lui Haralampie Feodor Vodeaniuc, în- în București, amândoi sunt foarte cinstiţi și în văţător din sat. Vertiujeni, jud. Soroca; el a fost căsnicie s-au înţeles foarte bine. Anatolie I. Bru- judecător, iar ea este profesoară secundară de mă a fost mezinul în familia preotului I. Brumă; fi zică la Liceul de fete din or. Târgoviște; au un dânsul este licenţiat în teologie, a fost preot la fi u, Constantin Coca. Maria, după absolvirea Voroncău-Soroca, apoi a fost preot în com. Me- Școalei Eparhiale de Fete din Chișinău, s-a că- letie, jud. Vlașca, în prezent pensionar în Bucu- sătorit cu preotul Ioan Cviatcovschi, care a de- rești; este căsătorit cu Liuba, fi ica lui Alexandru cedat de tifos. [A]u o copilă, Lealea, căsătorită Ganuș, este dr. medic veterinar, iar Liuba profe- cu preotul Gheorghe Florovici în Gorj. Maru- soară de limba rusă, pensionară. Tolea și cu Liu- sea, după absolvirea Facultăţii de litere de la ba au o singură copilă, Maria (Ica), căsătorită cu Universitatea din Iași, a fost profesoară la Lice- Alexandru Roșu. Am uitat să spun câteva cuvin- ul de fete din Soroca și învăţătoare. Acum este te despre Mihail Ion Brumă – acesta este licen- pensionară, locuiește în satul Voloviţa-Soroca. ţiat în teologie de la Universitatea din Cernăuţi, Alexandru Iustin Mușcinschi a fost dascăl în a fost preot în or. Iași, căsătorit cu Liusea, fi ica satul Ţâra-Soroca, a fost căsătorit cu Olea, fi ica preotului Caracicovschi din jud. Orhei. Copii lui Panteleimon Baidan, dascăl în satul Beciu nu au avut. A murit în 1976. Nou, Bălţi; ea a decedat în 1948, iar el în 1957, A treia copilă a străbunelului preot Dimit- au avut copiii: Gheorghe, preot la Biserica Ciu- rie Ţau se numea Ana (soră cu buniţa), ea a fost fl ea din Chișinău, Gurie, Vasilie, Panteleimon, căsătorită cu Anastasie Staver, un bun gospo- Liuba, Nadejda și alţii... dar, bun creștin, amândoi foarte ospitalieri. Ei Al treilea copil al lui Iustin Har. Mușcin- au avut un singur fi u, Teodor, care a terminat schi a fost fi ica Elena – Olea; a fost căsătorită cu patru clase la Școala Spirituală de la Edineţ și Ioan, fi ul lui Alexandru Brumă, locuitor din sat. a fost dascăl diacon chiar în Gvozdul, locuind Cenușa-Soroca; Ioan Alex. Brumă a fost preot în casa străbunelului preot Dimitrie Ţau; pe în sat. Temeliuţi-Soroca și a murit în 1921 de soţia lui o chema Marghioliţa, dânșii au avut tifos. Tiotea Olea absolvise Școala Eparhială de copii pe Feodora (Fedunea), căsătorită cu Ion fete din Chișinău, printre primele eleve; era o Cazacu, agent agricol, și pe Erem Staver, care a bună mamă și o femeie care citise mult. După fost un bun învăţător. moartea soţului ei, ea a trecut cu traiul la fi ul ei Ultimul copil, mezinul, al străbunelului a cel mai mic, Anatolie I. Brumă, care era preot în fost Gheorghe Dimitrie Ţau, [el] a terminat Se- 353 minarul Teologic din Chișinău și a fost numit 1940, la cedarea Basarabiei; ea a fost învăţătoare, preot în satul Chișcăreni, jud. Bălţi; a fost căsă- în prezent pensionară în com. Jiticu, jud. Buzău, torit cu Nadejda, fi ica preotului Ilarion Ţurcanu, copii nu au avut, femeie veselă și mult citită. ulterior stareţ la Mănăstirea Hâncu, jud. Chiși- Ioan Gheorghevici Ţau a fost cântăreţ, pe urmă nău. Tiotea Nadea a decedat la 19 noiembrie făcut de mine diacon la Catedrala oraș. Cahul, 1923, dar moșu, părintele Gheorghe Ţau, a dece- pe când eu eram consilier în Sfatul Superior al dat la 27 septembrie 1931; dânșii nu erau fuduli Arhiepiscopiei Chișinăului; a fost căsătorit cu pe părinţii mei, i-a iubit ca pe buni nepoţi de la Ana Ivanovna Sizov, ea, în 1940, a decedat în soră; prin anul 1893, când a murit străbunicul București; înmormântată în Cimitirul „Izvorul preot Dimitrie Ţau, tata a fost acela care, căla- Nou”; au fost amândoi buni și liniștiţi creștini; re, noaptea, a plecat la Chișcăreni de a anunţat au doi copii: Ludmila și Gheorghe (Zioca). Lu- sfârșitul lui și au venit toţi copiii de au luat parte dmila a fost căsătorită, a divorţat, are o copilă la înmormântarea lui, la Gvozdu. Dânșii au avut Steluţa, este funcţionară la Sfatul Popular Stalin copiii: Elizaveta (Lizunea), ea a fost colegă cu din București, fi re muncitoare, corectă. Vasile tiotea Olea Mușcinschi-Brumă la Școala Epar- Gheorghevici Ţau, după terminarea Semina- hială de fete din Chișinău, nu a fost căsătorită, rului Teologic din Chișinău, a fost profesor la a decedat în 1946, bun sufl et. Alexandra (tiotea școala medie din Cotiujenii Mari, Soroca; este Sașunea) – ea a fost căsătorită cu preotul Mihail căsătorit cu Alexandra, fi ica preotului Grigorie Gorduza din satul Olănești, jud. Cetatea Albă; el Vrabie din comuna Șestaci, jud. Soroca; ea este a decedat, iar tiotea Sașunea a fost învăţătoare, în profesoară în Câmpulung-Muscel, Pitești, au prezent pensionară; locuiește în București, este doi băieţi (Petrică și Cornel), amândoi ingineri, f. simpatică, bună mamă și bună povestitoare. copii buni, serioși. Aceasta este spiţa neamului Are doi fi i: Dimitrie, Anatolie și o fi ică – Larisa, Păduraru – Onică, Halippa – Ţau cu ramurile care a fost căsătorită cu D. Porumbescu, funcţi- colaterale. onar la Rezidenţia Regală la Chișinău, decedat Întocmit de Teodor Păduraru în 1940, la cedarea Basarabiei; din această că- [Muzeul Naţional de Istorie, nr. de inventar sătorie au un fi u, Leonida, căsătorit la Roma cu f/a 102253] Carmen. În prezent, Larisa este căsătorită dl Ionel Moldoveanu, profesor de matematici, pensionar, ea fi ind profesoară de limba rusă. Maria (Maniţa) Gheorghe Ţau a fost căsătorită cu I. Ba- cinschi, cooperator, a decedat, iar ea a fost deportată în Tașkent, are copii mici în ţară, are și o copilă în Basa- rabia, Vera (Veronica), a fost căsătorită cu Ion Marcoci, decedat în Teodor Păduraru lângă Monumentul celor trei mar ri. Chișinău, scuarul Catedralei 354 Pro fi luri în oglinda vremii

UN OM ÎNTRE SUBLIM ȘI NEANT… Destinul acestui om i-a servit lui Ion Dru- ţă drept prototip pentru scrierea unei piese nemaipomenit de actuale în anii ’80 ai sec. XX – Păsările tinereţii noastre. A scris această piesă la îndemnul scriitorului Andrei Lupan care a fost prieten de-o viaţă cu Vladimir Precup. Când citești, în vol. 5 al Enciclopediei So- vietice Moldovenești, la p. 315, articolul: „Precup, Vladimir Fiodrovici (25.VII.1915, s. Dumeni, r-nul Noua Suliţă, reg. Cernăuţi, RSSU – 25.III.1969, s. Trușeni, r-nul Strășeni, RSSM) – organizator fruntaș al prod. arg. din RSSM. Erou al Muncii Socialiste (1966). Mem- bru al PCUS din 1951. A absolvit In-tul agricol «M.V. Frunze» din Chișinău (1941). Participant la mișcarea ilegală rev. din Ba- sarabia. Participant la Marele război pentru apă- rarea Patriei (1942-1945). Între 1945 și 1953 la lucru politic în Armata Sovietică. În 1953-55 – șeful secţiei agr. la radiodifuziunea din Chiși- nău. Între anii 1955 și 1960 – președinte al col- hozului «Frunze», r-nul Căușani. În 1960-1961, instructor al CC al PCM. Vladimir Precup Din 1961 președ. al c-hozului «Miciurin» (s. Trușeni), r-nul Strășeni. La Congresul XII al Nora lui, jurnalista Galina Precup, mi-a PCM a fost ales membru al CC al PCM. Două pus la dispoziţie un set de fotografi i și câteva ordine «Lenin»”. documente pe care le reproducem aici: Nici nu bănuiești că viaţa lui a cunoscut o „Autobiografi e sumedenie de greutăţi, riscuri și obstacole. Eu, Precup Vladimir Feodorovici (Te- Foștii ilegaliști n-au fost recunoscuţi în odor), sunt născut în satul Dumeni, judeţul URSS ca militanţi comuniști și de aici – o mare Hotin – Basarabia, în anul 1915, în familia obidă. Pe de altă parte, ei luptau pentru un ide- unui ţăran înstărit. Tata se ocupa și se ocupă și al, iar realitatea s-a dovedit a fi mult mai crudă acum de agricultură. și deziluzia era deja mare, împovărătoare. Mama a murit în 1921. În afară de mine, Este o poveste grea și încă nedescifrată în în familia noastră mai sunt trei copii. Frate- destinul unei generaţii de tranziţie de la o ad- le mai mare – Serafi m, lucrează în calitate de ministraţie românească la un regim sovietic. tractorist la SMT, sora – Vera – lucrează șefă 355 la punctul de colectare a laptelui și sora Liuba, afl am în paza fabricii de spirt, unde m-am afl at care din 1944 locuiește în România, în Banat, până la 6 iulie, ziua evacuării fabricii. La 7 iulie lucrează în calitate de învăţătoare împreună cu m-am evacuat împreună cu Institutul agricol. soţul său care la fel este învăţător. În reg. Dnepropetrovsk, r-nul Pavlograd m-am Din 1922 până în 1926 am învăţat la școa- oprit împreună cu alţi studenţi și am lucrat... la la primară din satul Dumeni. În 1926, toamna, gospodăria didactică a Institutului agricol din m-am înscris la școala medie din orașul Cer- Leningrad până în luna decembrie 1941, când năuţi. În 1934, absolvind școala medie, am pri- am fost angajat ca agronom în domeniul po- mit atestatul de maturitate și în același an am miviticulturii în sovhozul «Aușkalacea»?, reg. intrat la facultatea de agronomie din Iași. În Leninabad. Aici am lucrat până la 5.XII.1943, următorul an facultatea s-a transferat în ora- când am fost mobilizat de comisariatul militar șul Chișinău, unde am frecventat orele până în din r-l Cikalov și trimis la dispoziţia com.[an- 1936. În toamna acelui an am fost încorporat dantului] diviziei «Tudor Vladimirescu», care în rândurile armatei în batalionul 4 de ţintași se forma în acel timp în regiunea Moscovei. din orașul Lipcani, jud. Hotin. În noiembrie Acolo am fost numit locţiitor al comandan- 1937 am terminat serviciul militar în gradul de tului companiei de cercetare, responsabil de sergent și mi-am prelungit studiile la anul 3 și educaţia politică. Din luna august 1944 până 4 în or. Chișinău. în mai 1945 am participat la luptele împotriva În august 1939 am fost mobilizat în arma- trupelor germane fasciste în calitate de locţi- ta română în regiment, unde am prestat servi- itor al comandantului companiei de cerceta- ciul militar activ. În decembrie 1939 am fost re, responsabil de educaţia politică în divizia trimis la cursuri de pregătire militară cu du- «Tudor Vladimirescu» în componenţa celui rata de două luni, în orașul Sfântul-Gheorghe de-al doilea Front Ucrainean. Pentru îndepli- (Transilvania). nirea misiunilor de luptă am fost decorat de Absolvind școala în gradul de plutonier, Consiliul Militar al Frontului II Ucrainean cu am fost demobilizat în martie 1940. Întors aca- ordinul „Steaua Roșie”. În mai 1945 am fost să, m-am angajat în muncă practică în gospo- numit propagator al regimentului. În funcţie dăria pomicolă de stat Șirăuţi, jud. Hotin. de propagator am lucrat până în august 1945, În iunie 1940 am fost mobilizat în regi- când în legătură cu transferarea Diviziei «Tu- mentul de infanterie motorizată din Alba Iulia dor Vladimirescu» din componenţa Armatei (Transilvania). Tot în iunie 1940 mi s-a oferit Roșii în Armată Română, am primit ordinul gradul de locotenent, în conformitate cu ordi- de transferare în dispoziţia Direcţiei Politice a nul general referitor la absolvenţii cursurilor Grupării de Armată din Sud... militare din 1940. Fiind în această funcţie, deseori luam cu- În legătură cu eliberarea Basarabiei din 28 vântul în cadrul unor lecţii pentru locuitorii iunie 1940, am cerut permisiunea de a pleca or. București și ai altor orașe și sate din Ro- acasă. Peste câteva săptămâni după aceasta, cu mânia. Din ordinul DPGAS din 20.VII.1946 mare greu mi s-a oferit permisiunea de a reveni am fost numit șef al automobilului de agitaţie, în patrie. Întors acasă la 25 iulie 1940, în luna propagatorul secţiei de activitate în mijlocul septembrie iarăși am intrat la Institutul Agri- populaţiei române. col din or. Chișinău în anul V. În iunie 1941 Din ordinul OMA(rus.) din XII.1947 am absolvit institutul susţinând toate exame- am fost numit propagator al Casei Prieteniei nele. Când a început războiul am fost mobili- Sovieto-Române, funcţie pe care o deţin și as- zat de Sovietul orășenesc al Chișinăului și mă tăzi. 356 Direcţia institutului și de comitetul sindical Pro ﬁ care mi-au organizat o călătorie la Moscova la luri în oglinda vremii expoziţia agricolă din 29.VI.1941, anulată apoi din cauza războiului. În perioada evacuaţiei, lucrând în calitate de agronom, desfășuram de asemenea o activitate publică printre lucrătorii și funcţionarii sovhozului. În calitate de activist politic în Divizia «Tu- dor Vladimirescu» urmăream în special ridicarea nivelului politic al soldaţilor și ofi ţerilor, pre- găteam cadre politice pentru Armata Română. Din 1945 până în prezent lucrez în calitate de propagator și responsabil de activitatea în mijlocul populaţiei României în conducerea sectorului 7 a DPGAS, devenit apoi sectorul 7 al Secţiei politice a Armatei Motorizate Specia le. 14.VI.1949 V. P r e c u p” Era în toamna lui 1973, când abia ajuns în aulele Institutului Politehnic am cumpărat și un abonament la Teatrul de Stat „A.S. Pușkin”, și așa s-a întâmplat că una dintre primele piese pe Căpitanul Vladimir Precup care mi-a fost dat s-o privesc a fost Păsările tine- Fiind în divizia «Tudor Vladimirescu», în reţii noastre de Ion Druţă. Nu știam de proble- februarie 1944, Consiliul Militar al celui de-al mele lui Ion Druţă cu cei care cârmuiau atunci doilea Front Ucrainean mi-a oferit gradul de Moldova. Savuram pur și simplu jocul superb al locotenent, în luna octombrie a aceluiași an – Domnicăi Darienco în rolul mătușii Ruţa. gradul de locotenent major și în martie 1945 – Mai târziu aveam să mă întreb cum de a gradul de căpitan. rămas această piesă în repertoriul teatrului, Activitatea politică. dacă nicio altă piesă a aceluiași autor nu este Încă fi ind elev, am început să simpatizez admisă pentru montare. Și pentru un simplu mișcarea antifascistă. Devenind student și în- text publicat, cei care riscau s-o facă erau daţi cadrându-mă în frontul democratic studen- afară de la ziar ori de la revistă. Secretul l-am ţesc, concomitent am început să activez ilegal afl at mai târziu chiar de la autor, de la Ion Dru- în sprijinul partidului comunist român. Am ţă, care în Amintiri din alt mileniu, publicate activat în cadrul mișcării antifasciste, am făcut în revista Moldova (2012, nr. 1) la rubrica La agitaţie și propagandă printre... și alţi tovarăși, umbra cuvântului, m ă r t u r i s e ș t e : care lucrează acum în RSSM. În 1938 am fost „Oricât de încurcate ar fi relaţiile lui Lu- primit în rândurile Partidului Comunist al Ro- pan cu restul lumii, un lucru avea el sfânt, o ca- mâniei, organizaţia or. Chișinău. În timpul pu- litate pe care i-o recunoșteau până și comisarii terii sovietice, fi ind student, desfășuram o ac- tiraspoleni: credinţa în tovărășie și nesfârșita tivitate publică și de agitaţie printre studenţi și cultivare a prieteniilor de demult. La prietenii populaţia moldovenească. Am fost șef de curs, din anii de școală, din anii de studenţie, Lupan eminent, pentru care fapt am fost premiat de ţinea morţiș, atribuind acelor prietenii un sens 357 solemn, mitic, ceva ce vine din epoca frăţiilor din același codru de tăcere – el dintr-o parte, de cruce. În clipa când se vedea printre prie- eu din alta, apoi, într-un târziu, cu glas scăzut, tenii săi de demult, în clipele de răbufnire a ostenit, mă întreabă... amintirilor de altădată, Lupan devenea un cu – Pe Volodea... pe Precup... l-ai cunoscut? totul altul – mai tânăr, mai senin, mai binevoi- Știam de la cineva că e un vechi prieten tor. O sărbătoare de om. de-al lui Lupan, încă din anii studenţiei. Îl vă- Ce este, în fond, o rămășiţă de prietenie zusem o dată la Radio, pe când ne duceam noi, la Chișinău? Cum se întâlnesc foștii prieteni tinerii gazetărași, să mai câștigăm un ban. Au- și despre ce-și vorbesc? Hai noroc, ce mai faci, zisem mai apoi că a plecat președinte de colhoz mersi frumos, mult noroc și nu uita să trans- și că e foarte bine văzut în republică. Cam atât... miţi soţiei din partea mea... – A murit, iaca... zice deodată Lupan și Toată vânturătura asta de pleavă pe Lupan mai vrea să adauge ceva, dar nu poate, pentru nu-l ademenea nici câtuși de puţin. Firește, se că i s-a oprit un nod în gât. Stă tăcut pe scaun ducea și Lupan din când în când să-și vadă prie- și se tot clatină dintr-o parte în alta, cum se cla- tenii ori îi invita în casa lui, dar le făcea pe toate tină de obicei ţăranii când, plini de durere, nu mult mai altfel. Lupan era veșnic în așteptarea mai au cuvinte și se căinează cum s-ar căina un unei mari sărbători, și atunci când glasul priete- fi r de mohor pe-o muchie de hat. nilor de demult îl chema, se ducea la prieteni ori – Ce-a avut? zic eu ca să-l scot cumva din îi invita în casa lui, fără pupături și vorbe goale. amorţeală. Tuns și proaspăt bărbierit, în cămașă – Inima, zice. Că azi ea, sărmana, e pusă să nouă, cu pantaloni călcaţi, cu un pahar de vin le plătească pe toate... foarte rar, foarte bun, un buchet de vinuri ame- La care replică de-acum eu mă cutremur, ţitoare, ca și amintirile ce vor urma. Apoi, cu o pentru că tocmai îmi murise fratele Gheorghe, jumătate de pahar de vin în mână, din amintire avuse ciroză, și-a fost o moarte atât de grea, în amintire, din glumă în glumă, Lupan crește atât de chinuitoare, atât de nemaipomenită... și culege în tovărășia vechilor săi prieteni clipe – Eu, zice deodată stăpânul casei, uite ce- dintre cele mai frumoase în viaţa sa. aș fi vrut... Nimic însă nu e veșnic pe această lume, și Mai cade o dată răpit de îndoieli – să-mi pentru că trecători suntem cu toţii, vin clipele spună, să nu-mi spună? Până la urmă se hotă- amare, clipele negre, când sufl etul se desparte de răște și-mi șoptește tainic, conspirativ: trup și se plătește ultima vamă. Într-o primăva- – Aș fi vrut să te rog ceva... ră, prin ’70, îmi spune cineva că mă caută Lupan. Nu atât cuvintele, cât șoapta lui m-a mișcat. Trec chiar în aceeași zi pe la dânsul și rămân mi- – Tot ce voi fi în stare, Andrei Pavlovici. rat cum nu se mai poate. Tristeţe și amărăciu- – A fost, iaca, un om de aur Volodea Pre- ne în toată casa Domniei Sale. Triste poliţele cu cup, dar suntem foarte puţini cei care am cu- cărţi, trist bustul lui Eminescu, trist stă la masă noscut bunătatea lui de om. El însă ar merita însuși Lupan cu umerii lăsaţi, cu fruntea plecată. să fi e cunoscut de toată ţara. A fost un om ca Mi-a deschis, m-a invitat cu o mișcare a o pâine caldă, și pâinea asta ar trebui pusă pe frunţii să intru, cu altă mișcare mi-a oferit un masa celui căruia îi aparţine pe drept cuvânt, scaun, s-a așezat pe altul și rămâne să tacă în adică pe masa poporului. L-am rugat și pe Is- continuare. Din când în când oft ează, și ofurile tru și mi-a făgăduit să scrie un podval pentru celea se desprindeau greoi, dureros din pieptul Pravda, mi-a făgăduit și Ciobanu să scrie un lui și tot urcau sus, legănându-se cum s-ar fi eseu pentru Moldova Socialistă. Acum, iacă, legănat un lan de grâu. Stăm în doi, mușcând mă încumet să te rog și pe dumneata... 358 Mă încumet – asta a hotărât totul. Delica- Lupenii, la televizor, că le-a plăcut și materialul Pro ﬁ teţea sufl etească este un argument în faţa că- dramatic, și jocul actorilor, dar ceva evita să- luri în oglinda vremii ruia steagurile mele coboară de fi ecare dată, în mi spună, și atunci am întrebat-o direct: fi ece împrejurare. Firește, totul era complicat, – Era și Andrei Pavlovici printre voi? pentru că eu nu-l cunoscusem pe Precup atât – Mai mult așa, pe apucate... Vine, vede un de bine, și apoi eroii mei nu au prototipuri, fragment, apoi se ridică, se duce și peste o vre- adică, uite, îi pui alături și nu mai știi care e me iar vine... din carte, care e din viaţă. Și totuși delicateţea – Și cu ce, mă rog, era așa ocupat seara cu care Lupan s-a rugat pentru înveșnicirea ve- târziu? chiului său prieten a produs o mare impresie – Ei, cu ce... Se plimba prin curte, pentru asupra mea. că a vedea totul ar fi fost chiar prea-prea... După anii de gazetărie în perioada colec- – De ce? tivizării, văzusem destui președinţi de colhoz, – Pentru că mai sângerează și acum dure- care nu aveau decât grija de-a o duce ei înșiși rea cea mare a lui... cât mai bine. Mă rog, tovarășul Gușă, tovară- Unde sunteţi voi, cavaleri ai străvechi- șul Ceafă... Iată însă că între timp s-a produs lor datini de legământ în prietenie și credinţă, schimbul de generaţii la conducerea colhozu- pe viaţă și pe moarte? Unde sunteţi, căci de atâ- rilor, în locul sus-numiţilor tovarăși au venit ta amar de vreme vă așteaptă glia, și graiul, și agronomi, specialiști, oameni cu idealuri, cu neamul...” [Moldova, 2012, martie-aprilie] largi respiraţii sociale și a mânca ghini, a bea Destinul unui basarabean în toate timpu- ghini, nu mai putea constitui pentru ei sensul rile și sub toate regimurile a fost unul distinct suprem al vieţii. Și nu atât viitorul lor, nu atât și dramatic. O poţi descifra chiar din această viitorul satului în care munceau, cât viitorul Autobiografi e, unde dincolo de rândurile scrise poporului îi preocupa, în primul rând. mai există încă o viaţă, mai suferă și năzuieș- N-am spus-o niciodată, nu o spun nici te încă un om. Citești atent și-ţi dai seama că acum că aș fi scris o piesă despre un om pe care viaţa noastră este foarte asemănătoare și atât în fond nici nu l-am cunoscut. Omenia însă își de diferită. Că oricât de sus ne-ar ridica desti- are legile ei, arta își are și ea tainele sale, și iată nul, oricât de jos ne-ar coborî jocurile realită- că peste un an sau doi au apărut Păsările tinere- ţilor vieţii, noi toţi rămânem plasaţi mereu pe ţii noastre. Trei ore de viaţă scenică pentru un aceeași orbită a căutării de sine, a desemnării erou, o moarte lungă, grea, chinuitoare, apoi conturului propriului Eu… întâmplarea a mai făcut ca Vitali Doronin, marele actor din renumitul «Malâi Teatr» mos- covit, cel care a interpretat primul rolul lui Pavel Rusu, să semene și la faţă, și la umblet cu răposatul Precup. După premiera de la acest teatru, piesa a fost jucată pe scenele multor teatre din ţară. În cele din urmă, a fost turnat și un fi lm care, mai apoi, a fost transmis și de Televiziunea Cen- trală. A doua sau a treia zi după prezentarea fi lmului pe micile ecrane, cineva din familia Lupan, pare-mi-se chiar sora lui, Ana, mi-a te- V. Precup în rol de ghid pentru conducerea de vârf lefonat să-mi comunice că, uite, au stat și ei, a României 359 UN MAGISTRAT CU VOCAŢIA DE CERCETĂTOR Avocat de profesie, Aurel Sava a fost un autor foarte mult pasionat de sociologie și sta- tistică. Este greu de spus când găsea el timp pentru aceste preocupări serioase, dar cele două lucrări fundamentale publicate în Basarabia, documente privitoare la judeţul și ţinutul Lă- pușnei și documente privitoare la târgul și ţi- nutul Orheiului, fac din el unul dintre cei mai serioși cercetători al trecutului basarabean. Născut în 1902 și decedat la București în 1954, el s-a remarcat iniţial cu materiale despre Moldova de dincolo, îndeosebi cu Obiceiurile pământului din Vrancea, Documente prutene (vol. I-II, Focșani-Chișinău, 1929-1931). Osârdia lui de cercetător, de om care caută documente vechi, le descifrează și le publică, a fost remarcată de istoricul Nicolae Iorga. În Basarabia afl ându-se, el nu putea să nu consacre timpul preocupărilor lui preferate și de aceea a publicat și-n volum, și în revista Viaţa Basarabiei: Biserica din Brătușeni (1933, nr. 7); Crâmpeie din viaţa Basarabiei sub ruși Aurel Sava (1812-1830) (1933, nr. 11; nr. 12; 1934, nr. 7-8). Opera lui istorică bibliografi c se prezintă 1937; Documente privitoare la târgul și ţinutul astfel: Departamentul criminalicesc și norme Orheiului. București, 1944. de procedură penală la începutul secolului al Prin mâna lui au trecut mii de documente, XIX-lea // Revista de drept penal și știinţă peni- hrisoave, scrisori domnești, care fi ind cerceta- tenciară. 1933, nr. 7-9; Vornicul de Vrancea. O te, sistematizate și adnotate au devenit patri- cercetare administrativă de acum o sută de ani moniu național. // Analele Academiei Române. Memoriile Secţi- În istoria Chișinăului el va rămâne în pri- ei istorice. S. III. T. XV (1934); Documente primul rând ca istoric și abia mai apoi ca magis- vitoare la târgul și ţinutul Lăpușnei. București, trat…

360 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN PIONIER AL MIȘCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA Ocupaţie: învăţător. Discipol al căpitanu- lui de mazili Vasile Florea, care l-a iniţiat în opera de renaștere naţională. A activat în Georgia timp de doi ani, apoi a revenit în Basarabia, unde a fost învăţător la Ţarigrad, la Soroca, la Arionești, la Băxani ș.a. Întreţinea legături de prietenie cu basarabenii afl aţi la Iași: Pan Halippa, Dimitrie Bogos, Axentie Frunze și Constantin Stere. Era membru al Ligii Culturale. A participat la Congre- sul învăţătorilor din Basarabia din luna aprilie și din luna mai, fondând în cadrul congresului fracţiunea „Blocul Moldovenesc”. În luna mai 1917, a apărut primul număr a revistei Școala moldovenească, al cărei iniţiator și redactor a fost Vasile Sacară. Paul Vataman în cartea Figuri sorocene (Soroca, 1938) scrie următoarele: „Neamul românesc datorește, în cea mai mare parte, lui Vasile Sacară ziua istorică de 13 martie 1918 a Vasile Secară judeţului Soroca. Adunarea Zemstvei fusese anunţată pen- Sorocenii ar trebui să-și amintească cu pi- tru 15 februarie 1918, dar în urma intervenţi- etate de familia Secară. Acest neam a dat isto- ei lui Vasile Sacară ea a fost amânată pentru 1 riei naţionale două nume de referinţă: Nicolae martie și apoi pentru 13 martie 1918. Secară, profesor universitar, fost membru al Este interesant de arătat că ordinea de zi Sfatului Ţării, care a votat Unirea, și fratele lui, a adunării, convocată pentru 13 martie, nu cu- Vasile, care a fost unul dintre pionierii mișcării prindea „Unirea Basarabiei”. Cuprindea însă la naţionale din Basarabia. punctul 24: „Organizarea Comitetului moldo- SECARĂ, Vasile (6.IV.1881, s. Rughi, jud. venesc”, iar la punctul 54: „Întreţinerea comisi- Soroca – 6.X.1938, Soroca). unilor culturale naţionale”. Fiul lui Grigore Sacară și al soţiei acestuia Și cu toate acestea, actul măreţ al Unirii Agafi a Talmaţchi. s-a înfăptuit la 13 martie, datorită acţiunii în- Studii: Școala primară din Arionești, ţelepte a lui Vasile Sacară, care a pregătit din școala medie din Soroca, Școala Normală din vreme pe membrii adunării. Astfel, în calitatea Bairamcea (1988) și Institutul Pedagogic din lui ofi cială de comisar al judeţului, el a che- Tifl is – Tbilisi, Georgia (1902). mat la Prefectură (actualul local PTT) pe re- 361 prezentanţii celor 12 plase, convingându-i de cesare bunului mers al administraţiei și vieţii imperioasa necesitate a Unirii Basarabiei cu economice din această regiune; după ce și-a Patria-Mamă. Același lucru l-a făcut și cu con- ales președintele și înainte de orice lucrare, silierii judeţeni și numai după această pregătire a discutat, împreună cu micii și marii pro- și înţelegere frăţească au plecat cu toţii de la prietari ai districtului, cu membrii comunei Prefectură la Zemstva judeţului (actualul Palat Soroca, cu membrii clerului, cu membrii în- administrativ). Numărul reprezentanţilor ju- văţământului și cu toţi cetăţenii, care au fost deţului trecea de 200. prezenţi și au votat în unanimitate următoa- După ce s-a săvârșit slujba divină, a vorbit rea moţiune: președintele Zemstvei, Vasile G. Bârcă, care a «Poporul moldovenesc înfi inţat de aproa- subliniat însemnătatea momentului și a cerut pe 20 de veacuri, de către străbunii romani și să se voteze realipirea Basarabiei la România. deosebit apoi între Nistru și Prut de fraţii săi, Dl Nicolae Soltuz a îndemnat consiliul să rezemat pe principiile marii revoluţii a popoa- ia pildă de la judeţul Bălţi și să voteze Unirea. relor fostului imperiu a tuturor rușilor, care În același sens au vorbit: Ganea, consilier odată cu libertatea și egalitatea tuturor indi- comunal, Grosu și Groapă, consilieri judeţeni. vizilor în faţa legilor, a proclamat, în primul Dl Vrânceanu, membru în Sfatul Ţării, rând: libertatea naţionalităţilor de a dispune a relevat grozăviile războiului, conchizând că singure de soarta și așezămintele lor prezente pentru salvarea provinciei noastre se impune, și viitoare, a proclamat în ziua de 2 decembrie neapărat, revenirea ei la Patria-Mamă. 1917 Basarabia ca Republică Moldovenească În numele proprietarilor din judeţ, a vor- independentă și de sine stătătoare. bit D. Meleghi, care, de asemenea, s-a unit cu Ţinând seama că viaţa și propășirea eco- propunerea celorlalţi cuvântători. nomică și culturală a unui popor este în raport Colonelul Gaicu, vădit emoţionat, a feli- direct cu forţă vie și aptitudinile, cu care Dum- citat adunarea pentru împrejurarea unică și nezeu le-a hărăzit, că în unire stă puterea și că sfântă în care a fost chemată să delibereze, a unde-s doi puterea crește; înfăţișat istoricul Basarabiei, evidenţiind că ea Ţinând seama că în timp de 19 veacuri a făcut parte timp de 20 de secole din trupul Basarabia a fost totdeauna un trup cu Moldova Moldovei, de la care a fost dezlipită numai de de pe dreapta Prutului și că soarta ei de-a pu- 106 ani și a încheiat arătând că a sosit ceasul, ruri e legată de acea a Principatelor Dunărene, când această provincie trebuie să reia vechea cu care a îndurat aceleași suferinţe, gustând legătură, ruptă vremelnic. aceleași bucurii și având aceleași nevoi; La urmă a luat cuvântul Vasile Sacară, care Ţinând seama că în anul 1812, în urma a citit limpede și răspicat moţiunea pregătită de sângeroaselor frământări ale tuturor popoa- el și votată în unanimitate de adunare. relor europene, Basarabia a fost smulsă, fără Reproducem, în cele ce urmează, un frag- consimţământul ei, de la triunghiul politic și ment din textul moţiunii: etnografi c al naţiunii sale de origine…»” „Adunarea Generală a Zemstvei din dis- Sfârșitul lui prematur l-a salvat de un des- trictul Soroca, născută din alegerile regionale tin vitrig care a căzut pe seama fratelui său, din decembrie 1917, fi ind convocată pentru Nicolae Secară, și chiar al autorului studiului astăzi 13 martie 1918, spre a-și alege preșe- istoric Figuri sorocene, Paul Vătăman, care au dintele, a vota bugetele și a lua măsurile ne- murit în Gulag...

362 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN MINIROMAN EPISTOLAR – TH. SIMENSCHY de Marieta Croicu și Petre Croicu, București, 1980, Editura „Minerva”): „Chișinău, 28 decembrie 1931 Mult stimate domnule Bianu, Am o traducere făcută, după originalul sanscrit, a celebrei cărţi Panciatañtra, o colec- ţie de fabule și povești indiene de o însemnăta- te covârșitoare pentru folclor. Ar fi o deosebită cinste pentru mine și răsplătire a muncii depuse dacă aţi binevoi să mi-o tipăriţi din fondurile Academiei. Primiţi, vă rog, asigurarea profundei mele stime. Th . Simenschy, conferenţiar universitar Berthlot 51, Chișinău”

În scurtă vreme pe aceeași adresă traducă- torul din Chișinău expediază o nouă epistolă: „Chișinău, 18 ianuarie 1932 Theoﬁ l Simenschy Mult stimate domnule președinte, În baza adresei cu nr. 2916 ce am primit În toate timpurile, în toate epocile Chi- de la domnul secretar general al Academiei, șinăul a fost un loc deosebit pentru acei care îmi permit să vă înaintez traducerea mea din i-au înţeles farmecul și i-au preţuit savoarea. sanscrită Panciatañtra. Cunoaștem aproape în detalii despre călătoria Lucrarea aceasta cuprinde un studiu in- lui Mircea Eliade în India. Uităm însă cu de- troductiv și cinci cărţi, care se pot publica se- săvârșire să menţionăm contribuţia lui Th eofi l parat fi ecare. Din acestea trei se afl ă în Editura Simenschy (27.I.1892, Iași – 15.XII.1968, Iași), «Cărţii Românești», așa că vă solicit publicarea fost conferenţiar de limbile clasice la Facultatea numai pentru ultimele două împreună cu In- de teologie din Chișinău, la cunoașterea cultu- troducerea de la începutul volumului. rii indiene. Iar el a avut un aport excepţional Panciatañtra are o însemnătate foarte și o bună parte din acest proces al traducerii mare în literatura universală și prezintă un de- și promovării culturii indiene a fost realizat pe osebit interes pentru studiul folclorului și, mai când se afl a la Chișinău. Mărturie de netăgă- ales, al basmelor și al fabulelor. duit sunt aceste rânduri pe care le-am găsit în Publicarea acestei lucrări m-ar încuraja să cartea Scrisori către Ioan Bianu (vol. V, ediţie încep și traducerea Rig Vedei, după originalul 363 sanscrit al lui Max Müller. Opera aceasta este de asemenea de o importanţă covârșitoare, nu numai pentru folclor, dar și pentru tot ce pri- vește cerinţele și obiceiurile popoarelor indo- europene și, mai ales, ale poporului român. Primiţi, vă rog, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. Th . Simenschy Berthlot 51, Chișinău”

Ioan Bianu a solicitat un aviz lui Sextil Pușcariu, acesta solicită un aviz traducătorului George Murnu. La 29 ianuarie 1932 Ioan Bianu scrie Sec- ţiei literare a Academiei Române: „D-lui Ov. Densusianu MAR Domnule coleg, Vi se trimite pe lângă aceasta manuscriptul d-lui Th . Simenschy de la Chișinău (Berthlot 51), cuprinzând cinci cărţi din Pancia tañtra traduse din originalul sanscrit (502 feţe în 4° mic) și pre- cedate de introducerea de 49 feţe de text. Traducătorul numit arată că în acest ma- nuscript se afl ă cinci cărţi, iar altele trei se afl ă în Editura «Cărţii Românești». Dânsul solicită Coperta dicționarului lui Theoﬁ l Simenschy însă de la Academie numai publicarea ultime- lor două, împreună cu introducerea de la înce- La o anumită etapă cineva a blocat tradu- putul volumului. cerea și apariţia editorială integrală a cărţii s-a Marea însemnătate ce are această carte produs abia în anul 1969 în colecţia Biblioteca sanscrită pentru folclorul general ar justifi ca pentru toţi. Totuși, cine consultă colecţia revis- publicarea ei și în traducere românească. tei Viaţa Basarabiei va întâlni frecvent numele Dl. Simenschy scrie că dacă lucrarea lui Th eofi l Simenschy la lista autorilor cu înce- aceasta s-ar publica, dânsul, ar traduce și Rig pere de la anul 1936. Veda după originalul sanscrit. Citit chiar peste zeci de ani, acest miniro- Sunteţi rugat a vă da părerea asupra aces- man epistolar refl ectă dăruirea nemaipomenită a tei propuneri. intelectualului român pentru cauza culturii uni- I. Bianu” versale, iar acest miracol cultural timp de câţiva ani la Chișinău s-a numit Th eofi l Simenschy.

364 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN CAVALER AL ORDINULUI „TRANDAFIRUL ALB” Revista Din trecutul nostru, editată la Chișinău de Ghe- orghe Bezviconi, din 1933 până în 1939, a avut parte de diverși colaboratori din ţară și de peste hotare. Pe lângă autori, ca marele istoric Nicolae Iorga, fi gurau autorii de sufl et ai lui Bezvi- coni: Artur Gorovei, Gheorghe Ursu, Aurel George Stino, Ghe- orghe Uţă ș.a. În toată colecţia revistei o să depistăm materiale frumoase venite la Chișinău din inima vechii Moldove de la Fălticeni. Și unul dintre autorii cei mai frecvenţi era scriitorul și profesorul Aurel George Stino. Îi lega o prietenie literară și isto- rică cum mai rar se întâlneș- te. Simpatiile reciproce erau atât de mari, încât Gheorghe De la stânga la dreapta, în picioare: Aurel G. S no, Gheorghe Bezviconi, pe scaun: Gheorghe Vârnav și Artur Gorovei. Făl ceni, 25 februarie 1939 Bezviconi găsea de cuviinţă în numerele în care nu avea material semnat de În prima scrisoare expediată de la Fălti- Stino să dea măcar o informaţie la Cronică în ceni scrie: care să comunice cititorilor preocupările de „Iubite amice, moment ale prietenului său. Această simpatie Inactivitatea epistolară nu înseamnă că a continuat și după 1945 când sistemul impus nu ne gândim la cei dragi: de sărbători îţi urez, de sovietici în România i-a aruncat la periferia ţie și st. doamne, ani mulţi fericiţi în sănătate societăţii. deplină și numai satisfacţii. Credem că sunteţi În arhiva lui George Bezviconi ca prin mi- sănătoși, ceea ce, fără îndoială, este principalul. nune s-au păstrat două răvașe venite din partea Noi, amândoi, pensionari; eu mai predau câte- lui Aurel George Stino. Unul este scris la 4 apri- va puţine ore. Sănătatea, ca bază, este șubredă lie 1966, cu șase zile până la decesul istoricului, la amândoi, dar să ferească D-zeu de mai rău. iar a doua a fost scrisă la 18 aprilie a aceluiași Cu scrisul cele vechi; din când în când câte un an, cu opt zile după tragicul eveniment. articolaș la o publicaţie din Suceava. Timpul a 365 trecut vertiginos și iată-ne ancoraţi în bătrâne- Opera: Pe urmele lui Creangă // Cuget clar, ţe. La vară, nu știm când, va trebui neapărat să 1936, nr. 1; Ion Creangă în Italia // Neamul ro- mergem undeva să ne vedem de sănătate. Do- mânesc, 1939; Răspântia lui Ispas // Viaţa Basa- resc știri bune de la tine. Aici, aceeași izolare, rabiei, 1939, nr. 7-8; Grădina liniștii – Amintiri singurătate, noroc de cele două pisici și televi- și scrisori, Iași, 1974.” zorul. Dar în această succintă biografi e conștient Cu toată dragostea și mulţi ani din partea n-am introdus toate lucrările din publicaţiile noastră.” periodice, deoarece sunt prea numeroase. Avea tot dreptul să regrete inactivitatea, Măsura prieteniei adevărate se conţine în fi indcă în perioada interbelică reușise să se regretul la dispariţia unuia dintre protagoniști. afi rme ca un foarte bun traducător din litera- Cea de-a doua epistolă este scrisă într-o tura fi nlandeză. A tradus poemul Kalevala și a cheie tragică. Dincolo de tinereţea frumoasă fost decorat de guvernul Finlandei cu Ordinul petrecută împreună, cimentată de o sinceră „Trandafi rului Alb”. prietenie, a venit bătrâneţea și, odată cu ea, a De fapt, biografi a lui nu abundă de eveni- prins a plana peste ei pasărea morţii: mente și întâmplări exotice. Ea trădează viaţa „Fălticeni – 18.V.1966 unui profesor moldovean, pasionat de cultura Mult stimată Doamnă, veritabilă: „Stino Aurel (1900-1970), scriitor. Cu adâncă durere am afl at de năprasni- Descendent dintr-o familie de cărturari. Bu- ca pierdere a vechiului și iubitului meu amic, nicul său Ion Stino a scris primul manual de rugându-vă să mă consideraţi printre cei mai geografi e a judeţului Suceava (1877). Tatăl său, apropiaţi de Dv. în a împărtăși această imensă profesorul George Stino, este trecut în rândul durere. profesorilor admiraţi de Mihail Sadoveanu în Deplângând pe omul nobil și cărturarul Anii de ucenicie. de mare valoare ce a fost iubitul Dv. soţ, ar fi A trăit toată viaţa la Fălticeni. A fost pro- greu să încerc cuvinte convenţionale de mân- fesor de franceză la Liceul «Nicu Gane». gâiere în asemenea momente, totuși vă doresc A mai semnat: A.G.S. (Adevărul literar și să găsiţi puterea necesară de a înfrunta această artistic, 1933). nenorocire și să-i păstraţi memoria celui care a A mai colaborat la: Cuget clar, Din trecutul fost Gheorghe BEZVICONI. nostru, Epoca, Gazeta cărţilor, Naţionalul nou, Cu respectuoasă consideraţie, alături de Neamul românesc, Patria, Rampa, Ţara noas- Dv., particip din inimă la nemărginita Dv. du- tră, Ziarul știinţelor și al călătorilor ș.a. rere. Din partea soţiei mele, primiţi vă rog ace- A scris mult despre Ion Creangă. O bună leași calde cuvinte de mângâiere și prietenie. parte din cele scrise a văzut lumina tiparului, Aurel George Stino” iar partea mai mare a rămas în manuscris aș- Istoria literaturii basarabene și chiar isto- teptându-și editorul. ria culturii în genere nu poate fi concepută fără A fost un prieten constant al Basarabiei, recunoașterea contribuţiei istoricului și scri- graţie lui Gheorghe Bezviconi, care a știut să itorului Aurel George Stino. Și el vine la noi, menţină temperatura acestei sincere simpatii. adică până în timpurile noastre, așa cum și-a Arhiva lui Aurel G. Stino se păstrează la dorit, pe o cărare a amintirilor. Fălticeni, în fondul documentar Galeria oame- Aceste amintiri sunt niște epistole din ar- nilor de seamă. hiva lui Gheorghe Bezviconi.

366 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN ACROBAT POLITIC Serghei Iulevici Witte (17.06.1849, Tif- lis, Georgia – 28.02.1915, Petrograd) a fost un mare om de stat, membru de onoare al Acade- miei Ruse, memorialist atent la detalii și descendent dintr-o familie de olandezi, care abia în 1856 au fost înscriși în rândurile nobilimii ruse. Absolvent al facultăţii de fi zică și mate- matică a Universităţii din Odesa (1870), el și-a început activitatea în cadrul Direcţiei căilor ferate de stat. La 1878 era șeful responsabil de utilizarea căilor ferate în Cârmuirea căilor ferate din sud-vestul Rusiei. Alexandru al III-lea l-a desemnat în funcţia de director al Departa- mentului căilor ferate de pe lângă Ministerul de Finanţe și în acest post el s-a manifestat ca unul dintre susţinătorii proiectului de construire a magistralei ferate transsiberiene. Tot el, mai târziu, a negociat contractul cu China, de construire a căii ferate militare chineze. Din 1903 a fost președinte al Cabinetului de mi- niștri. A fost unul dintre autorii Manifestului din 17 octombrie 1905. Din octombrie 1905 Serghei Iulevici Wi e conduce cabinetul reformat de miniștri, iar în 1906 demisionează și se consacră activităţii pu- gimnaziu Belousov, fapt despre care am comu- blicistice și scrierii amintirilor din care au fost nicat tatălui nostru, care s-a arătat foarte mirat editate trei volume, de unde și am cules aceste de această decizie. El a început să ne expedieze rânduri memorialistice: sumele de bani necesare, și noi ne-am angajat „În Chișinău fratele meu a găsit un pro- profesorii de care aveam nevoie. Și de atunci fesor de matematică, un oarecare Belousov. eu cu fratele am început să învăţăm zi și noapte A doua zi după revenirea fratelui de la Chiși- și așa a durat mai bine de jumătate de an, dar nău, ne-am îndreptat din Odesa pe calea fe- aceste eforturi erau insufi ciente, deoarece în rată până la Razdelnaia (pe atunci calea ferată realitate, eu cu fratele eram profan în materii nu lega Chișinăul de Odesa, ea ajungea doar și nu aveam niciun fel de cunoștinţe, deoarece până la Razdelnaia – n.a.), de unde cu trăsura niciodată nu ne-au preocupat problemele stu- de poștă am mers spre Chișinău. La Chișinău diilor, un singur lucru îl făceam bine, pălăvră- noi am intrat cu pension la acest profesor de geam franţuzește. 367 Profesorul de matematică Belousov era un om minunat, dar avea un viciu, îi plăcea să beie. Și așa cum el se îmbăta destul de des, noi deveneam martorii unor scene care aveau loc cu participarea soţiei lui, care, la rândul ei, avea aceeași patimă. Se întâmpla ca să nu-l vedem două-trei zile la rând, deoarece el sta în odaia lui și bea. Cu toate acestea noi ne ocupam serios de lecţii și anume în această perioadă am descoperit că am aptitudini matematice. În cele din urmă au trecut șase luni și a venit timpul să susţinem examenele de absolvire. Pe atunci director al gimnaziului era Ianov ski, care ulterior a fost epitropul învă- ţământului public din Caucaz, iar mai apoi membru al Consiliului de Stat (pe timpul când eu eram ministru – n.a.). Belousov, în- văţătorul meu, i-a spus lui Ianovski, care era tot matematician, că eu am foarte mari aptitudini matematice. Drept rezultat, Ianovski a Serghei Iulevici Wi e făcut cu mine o înţelegere, dacă la examinarea când nu mai era funcționar de stat cea mai severă la obiectele matematice, adică: Boris a absolvit Facultatea de drept a Universi- la aritmetică, geometrie, algebră, fi zică, fi zi- tăţii din Odesa și a fost președinte al Tribuna- ca matematică, meteorologie, geografi a fi zică, lului din Odesa, unde a și murit. geografi a matematică, într-un cuvânt, la toate Chișinăul a ocupat un loc aparte în desti- obiectele fi zico-matematice, voi avea note de nul acestui demnitar de stat. Aici, în Liceul nr. 1, cinci, atunci el mă va ajuta și la alte obiecte ca soarta i-a schimbat macazul și l-a scos pe dru- să am un atestat bun. mul cel drept al servirii interesului public… Fratele meu din contra, obiectele matema- De numele lui sunt legate reformele car- tice le cunoștea prost, dar în schimb era mai dinale în domeniul pregătirii funcţionarilor bun ca mine la alte obiecte din motiv că se ocu- de stat, monopolul vinului, reforma băneas- pase de ele mai bine de jumătate de an. Iano- că, reforma impozitării comerţului, activităţii vski personal m-a examinat la toate obiectele zemstvelor. Și tot el a fost omul care a trimis matematice și am avut nota cinci, și el în cali- militarii să înăbușe manifestările revoluţionare tate de director asista și la alte examene unde din Rusia, a insistat la restrângerea atribuţiilor îmi punea întrebările cele mai elementare, în- Dumei de Stat și al Consiliului de Stat. trebări simple și-mi punea note medii. În acest Democratul din el se lupta mereu cu un fel, eu cu fratele am terminat cursul gimnazial demon autoritar, dar a avut curajul să-și dea la Chișinău, după care am plecat la Odesa și demisia și să nu-și păteze numele defi nitiv, ră- ne-am înscris la Universitate.” [Graf. S.I. Witte, mânând în istorie cu imaginea unui reforma- Vospominania, Leningrad, 1924] tor. La Chișinău a învăţat la Liceul de băieţi De fapt, el a și fost un acrobat politic, ba- nr. 1, împreună cu fratele Boris și în promoţia lansând mereu pe funia invizibilă legată între anului 1866 au primit atestate de maturitate. democraţie și autocraţie… 368 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN CAMARAD DE NEUITAT… Aceste rânduri dedicate colonelului de idei, de înţelegeri, de înţelepciune a oameni- Gheorghe Dilijan, ex-comisarul poliţiei din lor care conduc această luptă. Soroca, trebuiau să vină într-un alt context și Întotdeauna mi-am imaginat că există o să aibă o altă încărcătură. rasă de oameni care nu este trecută în niciun La ultima noastră întâlnire, care a avut manual sociologic sau de geografi e socială este loc într-o dimineaţă de duminică, acum o lună acea specie rară de idealiști care au încercat să și ceva, la intersecţia străzilor Serghei Lazo și se opună regimului fascist în Spania, care s-au A. Corobceanu, i-am promis să-i scriu prefaţa opus regimului totalitar comunist în URSS și la cartea vieţii lui, la o carte dedicată războiului care, în principiu, sunt împotriva oricărei dic- de la Nistru, pe care el o vroia cea mai amplă și taturi, găsind-o antiumană. Oamenii ceea nu se cea mai obiectivă. Războiul cu ochii nu ai unui pot numi prieteni, nu sunt nici fraţi, pentru ei, martor, ci din punctul de vedere al unui parti- pentru defi nirea lor a fost utilizat un singur cu- cipant nemijlocit la acele lupte. vânt adecvat – CAMARAD. Un cuvânt înţeles I-am spus că avem nevoie de asemenea pe toate meridianele globului. Un cuvânt îndră- cărţi, fi indcă istoricii viitorului se vor bizui pe git de toţii oamenii de bine ai acestui pământ, fi - aceste rânduri memorialistice și de la o anu- indcă el defi nește acea rasă deosebită de oameni mită depărtare de timp vor da o apreciere mai pentru care idealul înseamnă tot. obiectivă, mai aproape de Marele Adevăr pe Cu regret, scriu aceste rânduri, fi indcă așa care toţi îl așteaptă. cum se stinge o stea înghiţită de bezna Uni- Pe Gheorghe Dilijan l-am cunoscut pri- versului, așa s-a stins și viaţa colegului nostru, ma oară când era unul dintre membrii activi Gheorghe Dilijan, iar prin persoana lui ni s-au ai PPCD-ului din Călărași, iar în 2000 a par- rărit rândurile, fi indcă a murit un CAMARAD. ticipat la fondarea Partidului pentru Ordine și Imaginea lui de bărbat voinic, de om inte- Dreptate și de atunci am fost alături și m-am ligent, de patriot neînfrânt o să stea alături de convins că este un om din tagma rară a oame- acei care au rămas în picioare și duc mai depar- nilor de cristal, care pune mai presus ca orice te povara luptei până la biruinţa fi nală. Și vreau Ideea, Idealul. să cred în ziua când va fi arborat drapelul acelei Era convins că Moldova se va elibera, era biruinţe, noi vom fi capabili să nu-i uităm pe convins că vom repara greșeala istorică de la cei care au mers ani de zile alături de noi. Și 1812. pomenindu-i le vom da acea parte de glorie pe Mai rar om care să-și poată înfrâna ambi- care destinul n-a dorit să le-o dea astăzi. ţiile, orgoliul în numele cauzei. De câteva ori Iar cartea rămasă în manuscris trebuie l-am rugat să dea un pas înapoi, fi indcă așa o deja căutată pe la fi ii lui, care s-au risipit în lu- cere tactica și strategia luptei. Și el, foarte înţe- mea întreagă căutându-și un rost în viaţă, rost legător, a făcut acest pas, având marea înţelep- pe care nu l-au putut găsi în ţara pentru care ciune să sesizeze că motivarea unei biruinţe se tatăl lor luptase cu jertfi re de sine. Aceasta a face nu pe câmpul de luptă, ci în încrengătura fost și este Republica Moldova... 369 OMUL CARE A AȘTEPTAT NESPUS DE MULT AL DOILEA DEZGHEŢ… Intelectual de viţă veche, Ion Gherman prima oară, am înţeles că Ion Gherman era nu (5.XII.1933, Zăicani, jud. Bălţi – 2.II.2005, pur și simplu redactor, era un om care putea Chișinău) era un bărbat de vreo 56, ori poate citi gândurile. 60 de ani, în momentul când eu l-am cunoscut. Apucându-mă părintește de umăr și pri- În el parcă ar fi trăit două persoane, parcă două vindu-mă parcă cu un fel de compătimire, a fi inţe îl dirijau. La Editura „Hyperion”, când rostit: era redactor, lumea se cam ferea de el, fi indcă – Știu că vrei să publici, știu că nu vor să își permitea să-și apere poziţia până la strigăt. te publice, important însă este ca tu să scrii. Să Eu însă am cunoscut alt om. Calm, inteli- scrii mult, fi indcă va veni o zi când toate publi- gent ca un academician și având în atitudinea caţiile și editurile îţi vor cere lucrările și atunci lui un fel de dulceaţă nemaiîntâlnită la alt redac- ai să ai ce le oferi. Dacă n-ai să scrii, ai să rămâi tor, un fel de simpatie ascunsă, care pentru mine cu puţinul care îl ai. era inexplicabilă chiar de la prima întâlnire. Fi- Eu înţelegeam că are dreptate, dar mă indcă de ce n-aș recunoaște-o: când am afl at uitam la colegii mei care aruncau pagini între- că manuscrisul meu Doina dorurilor noastre a gi în ziar pe când eu cu greu strecuram câte un nimerit la Ion Gherman, am avut o zvâcnire de articolaș și eram de acord cu Ion Gherman, dar frică – uite omul care o să îngroape acest ma- nu-mi doream o astfel de soartă. Cartea a apă- nuscris. Știam de faima lui și mi-am zis că mai rut în 1990 și el, a îngrijit-o așa, de parcă era marii editurii special i-au dat manuscrisul. Vor copilul lui, fi ecare text, fi ecare imagine. Câteo- să scape și de manuscris și de mine. dată mă gândeam că o să mă apuce gelozia, atât În biroul redactorului am intrat cu aerul de grijuliu dădăcea el Doina dorurilor noastre. unui student care la sigur pică examenul. Și Nu-i știam biografi a, dar după felul cum când el a început să-mi arate părţile bune ale vorbea îmi era clar, făcuse liceul. După felul cum lucrării, nu-mi venea a crede. Îmi ziceam că ușor pătrundea în text înţelegeam că s-a ocupat uite folosesc și la editură procedeul de la Uniu- cu cercetarea, după felul de a ghici ideile strate- nea Scriitorilor, te laudă un pic, ca mai apoi să gice, îmi era clar că omul acesta era o personali- te arunce drept în cap. La un moment dat îmi tate. Și atunci de ce nu s-a realizat? De ce nu s-a zice că o să mă cheme o colegă de-a lui căre- găsit decât în postură de redactor de carte? Am ia i-a dat să citească manuscrisul. Peste câteva înţeles-o mai târziu. Atunci când am început să clipe a intrat o doamnă în etate și ei în doi, ca studiez dezgheţul hrușcian și am întâlnit mate- doi conspiratori, cu voce scăzută, îmi descriau riale frumoase, semnate de Ion Gherman. propria mea carte cu o dragoste de parcă ar fi A scris despre ziarul Basarabia, editat în scris-o ei. Era anul 1987. Undeva la Moscova 1906-1907, a conturat personalităţi din acea se făcea restructurarea, la Chișinău acele valuri mișcare naţională de la începutul secolului XX, aproape că nu ajungeau. s-a apropiat de Constantin Stere și de opera lui În toată discuţia mă interesa un singur lu- și la un moment dat aceste publicaţii n-au mai cru. Va apărea cartea ori nu? Și atunci, pentru apărut. Semnătura lui a dispărut pe multă vre- 370 me din ziare și reviste și atunci am înţeles că ciodată nu va culege roada și nici nu va fi aco- Pro ﬁ l-au frânt. Pentru el dezgheţul se terminase. perită de glorie. luri în oglinda vremii Probabil, că a suferit la fel ca alţii – prigoa- Se grăbea să tipărească mult și bine revista na tuturor intelectualilor basarabeni din acea Basarabia. Avea senzaţia că și aici nu se va re- perioadă, o fi fi ind șantajat pentru studiile lui ţine prea mult. Ceea ce, de fapt, s-a întâmplat. făcute la liceul românesc. Multe o fi fost pe care A venit Nicolae Popa, redactor-șef la revistă. noi astăzi nu le mai cunoaștem. Echipa redacţională veche s-a risipit, au ple- Una am înţeles peste ani: că el aștepta să cat pe rând: Victor Prohin, Victor Teleucă, Ion vină cineva să ridice mai departe ceea ce ei Gherman și în scurtă vreme a murit și revista. n-au putut face, ceea ce lor nu le-a reușit. Acea Fiindcă o revistă mare se ţine pe tradiţii, nu pe torţă ascunsă a demnităţii naţionale care o poţi avangardă, iar Popa n-a sesizat această nuanţă. găsi și într-un vers, și într-un destin de om. Ion Gherman s-a pensionat. Îi trimiteam De aceea, cartea despre Mateevici, pentru din când în când volume ale Basarabiei necu- redactorul Ion German a fost ca un semnal că noscute, fi indcă știam că este exact ceea ce aș- și al doilea dezgheţ s-a pornit. teaptă, ceea ce îl mișcă cu adevărat. Am urmat sfatul lui, am scris și am pus pe Lucra paznic la Muzeul Ţinutului Natal, masă manuscris după manuscris, sperând că va dimineaţa devreme ieșea să măture strada și mă veni o zi și ziua aceea se apropia. Ion Gherman a gândeam că numai în Basarabia, un intelectual trecut de la editură la revista Basarabia și a înce- veritabil, cum a fost Ion Gherman, poate fi apre- put să-mi solicite materiale mari, legate de mari- ciat și preţuit în acest hal. Veșnic ne torturează le personalităţi basarabene. Să-mi ceară din căr- întrebarea, de ce suntem săraci? Suntem săraci, ţile de la fondurile speciale pentru a le retipări în fi indcă nu știm să preţuim oamenii deștepţi. Fi- revistă și era tânăr și voios așa cum a fost la pri- indcă veritabilii intelectuali mătură străzile Chi- mul lui dezgheţ. Se simţea ca un semănător care șinăului, iar analfabeţii conduc această ţară... știa că-i obligat să arunce sămânţa în brazdă, că A avut un insult, s-a chinuit câţiva ani și poate altcuiva îi va fi dat să culeagă roada. Iar că într-o zi a dispărut dintre noi, de parcă n-ar fi această recoltă va fi , el nu avea nicio îndoială. existat, așa cred unii. Eu știu că Ion Gherman Unii se întreabă, cum se defi nește o ge- va rămâne în cultura noastră ca un ostaș fi del, neraţie de sacrifi ciu. Păi, întocmai așa se și care sta de strajă la cele două dezgheţuri și la defi nește. Este generaţia care seamănă, dar ni- eliberarea noastră.

Cercetătorii de la Academia de Ș ințe a RSSM, de la stânga la dreapta: R. Portnoi, H. Corbu, V. Coroban, S. Cibotaru, I. Vasilenco, R. Suveică și Ion Gherman. 1957 371 UN OCROTITOR AL IDEII NAŢIONALE Despre mișcarea naţională a Basarabiei, de va de peste Prut. Când rușii în 1812 au ocupat obicei, se scrie cu referire la începutul secolu- acel teritoriu, a rămas în Basarabia. Participant lui XX. Acei care scriu au senzaţia că sunt mai activ la răscoala Eteriei, la însoţit peste Prut pe obiectivi în momentul când nașterea mișcării Alexandru Ipsilanti și pe fraţii Cantacuzino. naţionale o argumentează prin: apariţia unui În 1825 a fost ales mareșalul nobilimii pen- curent politic, apariţia unei publicaţii periodi- tru ţinutul Iași, care pe atunci cuprindea și jude- ce, alegerea unor delegaţi în adunările Zemst- ţele istorice Bălţi și Soroca. Din 1827 la înlocuit vei sau chiar în Duma de Stat a Rusiei. În felul pe mareșalul nobilimii regionale Ioan Bașotă. acesta, se face o mare nedreptate unor patrioţi A murit contaminat de ciumă în 1830, cu veritabili care, poate fi ind solitari în dorinţa toate că a depus mari eforturi pentru stăvilirea lor, au încercat să menţină aprinsă fl acăra dem- epidemiei, fapt pentru care împăratul Nicolai I nităţii noastre naţionale. De aceea, întotdeau- l-a decorat cu un inel cu diamant. na prefer ca atunci când scriu despre mișcarea Alecu Leonard n-a lăsat scrieri remarcabi- naţională din Basarabia să pun în capul listei le, nici manuscrise care pot astăzi uimi cercetă- pe acei veritabili patrioţi, astăzi uitaţi cu desă- torii, dar a fost un bun exemplu pentru tinerii vârșire: Alecu Leonard, Nicolae Ștefan Casso, basarabeni. Nepoţii lui, Pavel și Petre Leonard, Ioan Dabija ș.a. Deși destul de numeros și bine în înţelegere cu fraţii Casso, au întemeiat un ramifi cat, neamul Leonarzilor a avut o genea- cenaclu moldovenesc care a contribuit mult la logie legată cronologic de secolul al XVIII-lea, conservarea unor frumoase tradiţii naţionale. când s-au stabilit în Moldova. Istoricii care au fost preocupaţi de genealo- Unii dintre ei au rămas în istorie cu nume giile neamurilor nobile din Basarabia au găsit de bune, acoperite de glorie așa cum a fost cazul cuviinţă să remarce aceste momente. Despre el a fi lozofului Pavel Ștefan Leonard, alţii însă au scris Alexandru Krupenski în a sa Schiţă asupra avut parte de o glorie postumă care nu le-a fă- nobilimii din Basarabia, tipărită în 1912 la Pe- cut cinste cum a fost cazul lui Kiriak Leonard. tersburg, iar Gheorghe Bezviconi i-a dedicat un Alecu Leonard constituie o pagină aparte studiu aparte, întitulat Alecu Leonard și tipărit în în genealogia acestui neam, deoarece istoricii 1940 în revista Viaţa Basarabiei. Și tot el l-a inclus leagă de numele lui ocrotirea ideii naţionale la în studiul său Cărturari basarabeni (1940), con- românii basarabeni. S-a născut în 1792, într-o siderându-l un pionier al scrisului în Basarabia. familie de greci, originară din Epir, stabilită în În viitoarea carte, Istoria mișcării naţionale din Moldova în sec. XVIII. A făcut studii bune pen- Basarabia, chiar în prefaţa ei, vom include acest tru vremea ceea, mai întâi în ţară, mai apoi și în breviar bibliografi c al lui Alecu Leonard, fi ind- străinătate. Precum afi rmă Gh. Bezviconi, era că existenţa acestui om justifi că apariţia mișcării un om bine instruit, cunoștea mai multe limbi: naţionale eliberatoare deja în secolul XIX. Fiind- româna, greaca, rusa, franceza și germana. că într-o mișcare de eliberare naţională nu pot În 1810 a intrat în serviciu în structurile exista goluri, întotdeauna există temerari care statului moldovenesc și a fost trimis în Moldo- duc prin timp, nestingheriţi, fl acăra credinţei. 372 Pro ﬁ luri în oglinda vremii

UN NUME CE TREBUIE REŢINUT Așa este lumea. Une- astfel zeci de familii de ţărani le profesii sunt mereu în pentru care animalele erau prim-plan, altele sunt pri- unicele averi de care dispu- vite cu o anumită doză de neau. ironie. Deși n-ar fi cazul, Evident că etapa a doua a de pildă, să ne amuzăm de acestei lupte pentru sănătatea medicul veterinar care are animalelor a dus la fondarea pacienţii săi și uneori aceș- Societăţii de protecţie a ani- tia îl recompensează pen- malelor. Dar marea lui grijă tru efort, așa cum nici nu- rămânea totuși omul, cultura și poate imagina un medic și igiena vieţii, sănătatea lui obișnuit. spirituală. Lumea medicilor ve- Văzând situaţia difi cilă terinari e o lume puţin cu- în care se afl a cultura locală, noscută, puţin studiată. Dar lipsa de cărţi, de publicaţii pe- spre surprinderea noastră riodice, se implică și în acest ea aici, în Basarabia, a avut domeniu obţinând rezultate Ștefan Stelian liderul său, asociaţia sa. meritorii. În acest scop fon- Informaţiile pe care le-am cules despre dează Editura „Biblioteca noastră”. Și tot ghi- Ștefan Stelian din ediţia Figuri contemporane dat de aceleași interese, la 29 iulie 1921, lansea- din Basarabia (Chișinău, 1939) sunt sumare. ză publicaţia periodică Funcţionarul, care era Așa a dorit să fi e prezentat chiar protagonistul organul Asociaţiei Generale a Funcţionarilor acelui articol enciclopedic. Publici din Basarabia. S-a născut în 1879. A studiat medicina ve- Această faptă frumoasă a făcut ca funcţio- terinară, absolvind facultatea în 1901. A parti- narii publici să-l aleagă președinte al asociaţiei cipat la campania militară din 1914-1918 tot în lor. Medicii veterinari n-au dorit să rămână în calitate de medic veterinar, având grijă de for- urmă și ei, la rândul lor, l-au ales președinte al ţa de tracţiune a armatei, adică având grijă de Asociaţiei Veterinarilor din Basarabia. caii de la cavalerie și boii care cărau tunurile A mai redactat două publicaţii importante și muniţiile. În rezervă a fost trecut în grad de în epocă Dreptul nostru și La straja Neamului, locotenent-colonel. colaborând și la alte publicaţii ale vremii. În Basarabia a venit odată cu primul val Unicul moment care rămâne necunoscut de funcţionari români și una dintre primele lui ţine de 28 iunie 1940. A reușit să se refugieze acţiuni de mare importanţă a fost crearea Labo- sau nu? Acest mister poate fi dezvăluit numai ratorului de bacteriologie veterinară. Laborator de cei care cunosc ultimele acorduri ale acestui care putea depista anumite boli, preveni apariţia destin omenesc. Și dacă cineva le cunoaște ar fi și răspândirea epidemiilor la animale. Salvând bine să ni le mărturisească și nouă. 373