Bisericile României
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI ADUNATE, ADNOTATE Şl PUBLICATE DE N. lORGfl Profesor la Universitatea din Bucureşti VOLUMUL II cuprinzînd 1079 nre BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă ^08 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI ADUNATE, ADNOTATE Şl PUBLICATE DE N. IOfH5fl Profesor la Universitatea clin Bucureşti VOLUMUL II cuprinzînd 1079 nre BCU Cluj-Napoca RBCFG201300239 BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anouiitia -1908. (Formează voi. XV din „Studii şi documente cu privire la istoria Rominilor".) INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI. - II. PREFAŢĂ Acum trei anî tipăriam, într'o ediţie deosebită a Casei Bi sericii, cea d'intău fasciculă a unui volum de Inscripţii din bisericile ţeriî; a doua, care-1 încheie, a apărut în 1907. Publicaţia a îndemnat numai pe unii cercetători, pentru cari a hărţui e o plăcere maî mare decit a descoperi ade vărul, să întreprindă studii, ajutate prin înlesniri şi servite de răgazuri pe care eu nu le-am avut, pentru a-şî face «am biţia» de a găsi greşeli în cetirile mele. Nu tăgăduiesc că, în condiţiile maî favorabile ale lucrului lor, eî au izbutit să reconstituie maî bine unele inscripţii, şi, la alt prilej, le voiu da aşa cum au fost fixate de acel care le-a văzut după mine şi, chiar numai pentru aceasta, cu şanse de a ceti maî bine. Mă gîndesc, înnainte de toate, la rectificările, întovărăşite de planşe utile şi de o polemică maî puţin utilă, ale dom nul uî general Năsturel, în «Albina». Unele îndreptărî se maî pot lua din volumul de însemnărî şi inscripţiî slavone tipărit de Iaţimirschi, care nu fură numai manuscriptele, ci le şi studiază, — de o potrivă de bine, trebuie să recunosc. însemn la urmă una din aceste cetirî maî bune, fiindcă şi are maî multă însemnătate. Şi din comunicaţiî private am primit unele rectificărî, de care mă voiu folosi la timpul său. Volumul de faţă, rodul unor cercetărî de peste un an de zile, va fi urmat de un al treilea. Num'aî cel din urmă din volumele ce plănuiesc, va cuprinde tabla generală. Nu-mî rămîne acum decît să aştept, după obiceiu, dacă nu după cuviinţă, insultele bunilor meî cetitorî. I. INSCRIPŢII AMESTECATE. »136 "Voi. XV I 1. Gherghiţa. A. Biserica. Domneaxcă. 1. De-asupra nşiî de intrare, inscripţie prinsa 'n zid în cea maî mare parte, la o reparaţie ruşinoasă: . m[ueeni|cu Proco|pie] ... ca să fie Dumnii Mea(_lo] pomeană nesăvrăşit[ă|, în vec, |a|min; Maî 26, văleat 714|9] [16411. Cifra unităţilor II dau după spusele parohului. Domnul ctitor e Mateî Ba sărai». 2. Pe o piatră ruptă în două. <-e se păstrează în biserica: t Acesta stanţă şi dumnezeiască bisearecă den temelie pană 'n săvârşit [o aiij făcut Iancul Cap[itan], ispravnic. Giierşluţa m-a din vechi unul din tîrgurile Roşilor de ţară, ad ministraţi şi comandaţi de Căpitani. B. Biserica Sf. Dumitru. De-asupra u.şiî de intrare: Ţ Acastă sf|ă]ntă şi dumnezeiască besearică ziditu-a-ou den temeliea eî robul lui'Dumnezeu Preda Căpitanul, fecorul Paras- chivie Vornicul, intru numele sfântului şi marelui mucenică Dimitrie, in zilele prea-luminatul|ujî Domnului nostru loan Gostandin Basarabii Voivod şi a părintelui nostru chir Theodosie Mitropolit, ci şi pre urma noastră, care den creştin[î] cu în demnări s[a] de, aii mult, au puţin, s[ă] fie ctitor ca şji] noî; meas[eţa] Maî in 10, leat 7213 [1705]. 4 TÎRŞORUl. 0. Pe o cruce de piatră în sat. 4. Această svăntă cruce rădicatu-s'aîî aice intr'acesta loc vă dai lo Duca Voevoda, si o au rădicat robul lu Dumnezeu Neagul snă Lepădat Logofăt ot (iherghiţă, HJKSH M;t>iniinii,i\ er [=şi jupăneasa luî] Boba, KK i\-kr [în anulj 7183 [ 16751. IloiH-fcHH i'H paK KjKt0 [Pomeneşte, Doamne pe robii luî Dum nezeu) Voica, Stana, Oprea, Muşa, Dan, Oprina, Dobra, Be- lachie, Vlăsana..., Voico, ş. a.; 7lo9 [1630—1]. Crucea, pusa deci abia la 1030-1 şi înnoită la 1075, are şi însemnări slavone. II. Tîrşorul. 1. Inscripţia lipseşte. 2. Chipurile ctitorilor: a. Doamna Marica, a Brîncoveanuluî, în liaină roşietică cu flori verzi şi roşii, margenî de blană neagră, brîu, haină de. desupt verzie; la git, colan şi benzi de fir în lun gul rochiei, b. «Io Costandin Brăneoveanu Voivod», înfăţişat ca tînăr purtînd un veşmînt roşu şi albastru, cu margenile de blană neagra şi brandenburgurî. c. De cealaltă parte, Mitropolitul Teo- dosie, cu inscripţia: „Theodosie obştejiti...". d. Pe păretele din dreapta: „[jupan Pană Nego]eseul Vfornie]", cu mantie roşie, blă- nită cu negru, peste un veşmînt de desupt albastru, calpac ungu resc. e. Lingă el, jupani ta Safta, cu haine de brocard de aur. f Lîngăea, „Neagul Vvd". g. Pe'păretele din stînga „Ilinca Doamna": are pe cap o coiffe albă, veşmînt alb, cu flori negre. h. Lîngă dînsa, un băiat cu părul mitos pe frunte şi haina galbenă cu blana albă. i. Apoi «Mariia», o fetită mică, cu legătură de cap neagră şi haina galbenă cu florî albe peste una albă cu picăţeî. j. Al treilea copil, cu haină roşie, blănitâ cu cacom alb. E, cum se vede, familialul Antonie-Vodă din Popeşti, ctitorul, care se desfăşură astfel: BISERICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU Antonie-Vodă—Doamna*** Neagoe-Yodă—Ilinca Doamna - băiat Măria alt băiat Marica—Constantin Pană Negoescu-Safta Vodă Brîncoveanu Cf. şi voi. I, p. 269; Cronica luî Greceanu, ed. Ştefan Grecianu, p. 328 şi urm. şi Convorbiri literare pe 1905. Biserica din vale, clădită după stil prin 1550-600, nu maî păstrează nicî o mărturie istorică. III. Biserica luî Constantin-Vodă Brîncoveanu de la Mogoşoaia. 1. De-asupra usiî de intrare: 7 Sv[ă]nta [şi dumnezeiască biserica aceasta], alu carie hram feste Sfanţul] Gheorghe, den pajeşte, spre slava Dom nului, celui ce in trei obraze şi o flintă Dumnezeu să mă- reaşte şi să proslăveşte în vecii, o aii rădicat şi o aii făcuţii Costandin Brăncoveanulii Vel Logofăt, intăî ca prea-sv[ă]ntu numele, cel ii de preste toate numele,'a lu Dumnezăii nepres- tan să se cănte şi să se slăvească, şi apoi ca bună pomenire luî şi părinţilor luî in neuitaţii să lase şi să rămăe, — care s'au zidit în zilele creştinului Domn Io Şărban Cantacuzino Bă- sărab Voevod, de la spăsenie Lunriî 1688, Sept|em]vrie dnă 20. La 29 Octombre st. v. muria Şerban, şi îndată-î urmă ctito rul de la Mogoşoaia. 2. Chipurile ctitorilor: a. Constantin-\ odă Brîncoveanu. b. Fiul său cel maî mare. Constantin (Dinu). 3-5. Alţi trei fiî, doî maî mari (Ştefan si Radu), altul mic, chiar lingă tatăl săîi: Mateî 6-13. Doamna Mărica şi cele şepte fete ale eî. Cf. voi. I, p. 188 şi erata la fasc. I. 3. Jilţ din vremea luî Brîncoveanu, frumos lucrat. 6 MĂNĂSTIREA PLĂTĂREŞTI, BISERICA DIN TĂNGANUL IV. Mănăstirea Plătăreştî. 1. De-asupra uşii de intrare: Cu bună vrearea luî Dumnezeu rădicat-aau acastă sfăntî şi dumnezeiască mănăstire den temelie prea-luminatul Domnii Ion Mateiîi Basaraba Voevod şi Doamna luî Elina, întru lauda sfântului slăvit şi mare măcenic Mercurie, ca să fie pomeani întru veacie de veacii, la răpaosulu sufletelor, întru odihna derepţilorti, nesfârşită. Ispravnic au fost pan Albul Cluc|eriu]. Dup[ă] moartea luî fost-aîi tatăl luî, pan Mitrea Pî- t[ariu|; igumen Vasilie eg[ujm[en]; m|esi]ţa Apjrilie] 3, vleat 7154 11646]. Pisai pop Gherghe. 2. Pe un mormînt în pronaos: ...ănă... maî rodni|că| şi prea-infr[umuseţată| şi cu toată măndriia răp.... Nu se cunoaşte mai bine frumoasa inscripţie din veacul al XVlI-lea, fiindcă la reparaţie a fost spoită cu ciment. Y. Biserica din Tănganul. De asupra uşii de intrare: ţ Această sfintă biserică in care se prăznueşte hramul Adormireî Maiceî Domnuluî s'a zidit din temelie în zilele M: Sale Domnuluî stăpînitor Barbu D. Ştirbeiu VV., fli[n]d patriarh al Ierusalimuluî prea-fericitul Chirii şi Mitropolit al ţăreî Preaosf. Sa părintele Nifon, în epitropia prea-cuviosuluî Văcăreşteanu Ion; 1853, Avgust. Aici a fost odată mănăstirea de ctitorie şi poate şi răpaosul luî Eadu-cel-Frumos (Cronica ţeriî, în Magazinul istoric, IV, p. 234). Apoi satul fu dăruit mănăstirii Văcăreşti lor şi. prin aceasta, supus patriarcliieî Ierusalimuluî. BISEKICA DIN CODRENI, BISERICA DIN GLOGOVA i VI. Biserica din cătunul Codrenî, comuna Preasna Nouă (jud. Ilfov) '. t. f Cine va streina aceaste terestre de la sfântă besea- 9. rică a lu H[risto]s, să fie şi el streinatii de cătră mila Sfinţii Sale şi de . [mjorlie apropiată pe capul luî. 2. t*-fo£. 4>prjVTi£sTî diă râ ijravo8[îv] . .; Maiou 6' . 10. Adecă: 1677. Grăbiţi-vă la cele de sus . .; Maifi 12 .... 11. 3. Poftim pe . călătorii să între in acastă casă ca ta[l]- liari lu Dumnezeu, s[ă] să închine şi să mănă[n]ce bucate, şi voa părinţilor pohtimu să[-î] priimiţî cu ca dăi'uită [de laj Dumnezeu; iară care va fi scli ... ca bogatu cel neini- lostivu, pârtia lu cu |Iuda si cu ArieJ să fie . Wsoţ, 7185 [1676-7]. VII. * Biserica din Glogova. 1. Acastă sfită si duninezăiască bisearică unde să piăs- 12. nueşte Sleti Nicolae, iaste făcută de dumnealui Matei consi- leriu Glogoveanu şi jup[â|neasa dumnealui Stanca, fata Stai- culuî Bengescu, co[n|sil[ia]ru. Şi, intănplăndu-să de au muri tu, şi neputăndu-să isprăvi, şi rămâindu fii dumnealui, loniţă Glogoveanu, bivel Sulgeri, şi, după ce s'aii înnăllatu şi s'au însuraţii, s'au îndemnatu, dinu preună cu jupăneasa dum nealui, Mariia, fata Radului Cremlescu Vel fi Cluceri, şi au isprăvit-o precumu să şi veade, şi s'au isprăviţii dinu Doinniia Mari Sale Costandinu-Vodă; vleat 7270 [1761-2].