(SECOLUL AL XVII-LEA) Sergiu BACALOV
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
ASPECTE DIN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA MARELUI VORNIC TOMA CANTACUZINO (SECOLUL AL XVII-LEA) Sergiu BACALOV PĂTRUNDEREA ELEMENTELOR alogene în mediul boierimii moldoveneşti a fost un proces continuu, care capătă noi aspecte în secolul al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pentru început, fără a afecta structura etnică a celei din urmă. Deşi procentajul boierimii alogene era relativ redus, totuşi, pentru perioada cercetată, observăm creşterea influenţei acesteia asupra boierimii autohtone, domniei şi asupra luării deciziilor în Sfatul Domnesc, devenind exponentul principal al Imperiului Otoman în spaţiul est-carpatic. Printre grecii stabiliţi în ţară şi boieriţi erau şi reprezentanţi ai unor neamuri vechi, cu o bogată tradiţie genealogică. Printre aceştia se remarcă Cantacuzineştii, descendenţi din împăraţii de la Constantinopol, ce reuşesc, utilizând calităţile personale, originea imperială, imensele resurse financiare şi funciare1, să domine arena social-politică a Ţării Moldovei pe parcursul a două sferuri din veacul al XVII-lea, cedând spre finele secolului întâietatea neamului Ruseteştilor, cu care se înrudea2. După toate probabilităţile, Cantacuzineştii vin în la începutul secolului al XVII-lea. Din cei, probabil, patru fii ai lui Andronic Cantacuzino, doi se stabilesc în Ţara Moldovei – Toma şi Iordachi; unul – Constantin – în Ţara Românească, iar altul – Mihai3 – după o scurtă aflare în (1621-1628), revine la Constantinopol. Totodată, s-a admis că doar Toma, Iordache şi Constantin au fost fii ai lui Andronic Cantacuzino4, iar Mihai – al lui Dimitrie Cantacuzino, fratele lui Andronic; Mihai Cantacuzino a fost tatăl lui Dumitraşcu vodă Cantacuzino, domn al Ţării Moldovei între anii 1674-1675 şi 1684-16865. În con- tinuare vom examina activitatea marelui vornic Toma Cantacuzino. * * * TOMA CANTACUZINO este prezent în Ţara Moldovei deja în timpul primei domnii a lui Ştefan vodă Tomşa (1611-1615), după cum demonstrază un ispisoc din 10 iunie 1636, prin care domnul Vasile vodă Lupul întăreşte lui Toma, mare sulger, stăpânirea asupra poenei Costei din hotarul Bârleştilor, cumpărătură personală („care aceia singur a cumpărat”) de la Vasile Cenuşe, cu zapise de cumpărătură de la „Ştefan voevod şi de la Gaşpar voevod 50 S ERGIU B ACALOV şi de la Radul voevod”6. Documentul arată că tranzacţia funciară a avut loc în prima domnie a lui Ştefan vodă Tomşa, care o întăreşte, precum o fac şi domnii ce îl urmează în scaun: Gaspar vodă Graţiani şi Radu vodă Mihnea. Însă în dregătorii este atestat abia la 8 ianuarie 1618, când pârcălabul Andrei Stănislavici mărturiseşte despre faptul că s-a „tocmit cu dumnealui Toma postelnic, cu fratele său Iordachi” şi i-a vândut în mod bene- vol, pentru 100 de galbeni ungureşti, „doi cai şi doă epi şi cinzăci de oi”, „una sălişti de sat, anume Căuceleştii, ce sânt pe pârâul Cracăului, în ţinutul Neamţului, şi cu locul de mori”7. Această selişte este întărită la 28 ianuarie 1618 de către domnul Radul vodă Mihnea care, totodată, precizează că „aceste adevărate slugi ale noastre, Toma ureadnic de Piatra şi fratele lui, Iordachi aprod, au slujit înainte de această vreme cu slujbă drept credincioasă altor domni dinainte, acum de asemenea şi nouă ne-au slujit cu slujbă drep credincioasă”8. Astfel, constatăm că fraţii Toma şi Iordachi Cantacuzino sunt prezenţi în spaţiul est- carpatic înainte de instalarea lui Radul vodă Mihnea în scaunul domnesc al Ţării Moldovei. Este o precizare importantă, deoarece în istoriografie s-a încetăţenit părerea că Cantacuzineştii au venit în Ţara Moldovei împreună cu suita lui Radul vodă Mihnea (a domnit cu întreruperi între 1616 şi 1626). Prin acelaşi document, Radul vodă Mihnea arată că „am dat şi i-am miluit cu o selişte anume Căuceleştii pe Cracău în ţinutul Neamţ cu loc de moară în râul Cracăului, care această selişte anume Căuceleştii a fost dreaptă domnească, ascultătoare de ocolul Pietrei”9. Astfel, putem constata că primele moşii obţinute de Cantacuzineşti în Ţara Moldovei au fost cele de danie domnească, iar seliştea Căuceleşti a fost înstrăinată de domn de la ocolul târgului Piatra Neamţ. Totodată, nu trebuie să scăpăm din vedere un aspect foarte sugestiv, că Toma Cantacuzino exercita în acea perioadă funcţia de ureadnic de Piatra. La 20 martie 1618, Radul vodă Mihnea reîntăreşte lui „Toma vornic de la Piiatra” seliştea Căuceleşti, împreună cu altă moşie, ce o avea ca danie „de la Ştefan voieod Tomşevici şi din ispisocul de întărire pe care l-au avut de la însăşi domnia mea, o selişte anume” în „ţinutul Cârligăturii”, pe Bahlui. Aceste selişti „au fost drepte ocini ale lui Boul vistier, dar le-a pierdut în hiclenie” atunci când „au avut mare război la Prut la Cornul lui Sas” şi după ce „a avut Ştefan voievod război” cu marii boieri „la marginea târgului Iaşi”10. În timpul primei domnii a lui Alexandru vodă Iliaş (1620-1621), Toma Cantacuzino este atestat printre boierii Sfatului Domnesc ca postelnic11, iar în timpul celei de-a doua domnii a lui Ştefan vodă Tomşa (1621-1623), o perioadă a deţinut funcţia de stolnic12, ca la 6 aprilie 1623 să-l regăsim în calitate de postelnic. La această dată, domnul Ştefan vodă Tomşa îi face danie acestui „adevărat boier al nostru credincios, Toma postelnic al treilea”, „un sat anume Tămăduianii şi o parte din satul Păşcanii, ce este pe Siret, în ţinutul Suceava”. Aceste moşii au fost „drepte ocini ale lui Balica hatman şi le-au pierdut în viclenie”, când participase, alături de Constantin vodă Movilă, la bătălia de la Cornul lui Sas, împotriva lui Ştefan vodă Tomşa13. Astfel, observăm al doilea caz de danie domnească către Toma Cantacuzino, este vorba de unele moşii confiscate de la boierii hicleni, de neam vechi şi de orientare politică filopolonă. În curând, unii răzeşi ai boie- rilor hicleni vor manifesta pretenţii asupra acestor moşii. În timpul domniei lui Radu vodă Mihnea, la 2 decembrie 1623, „Toma postelnic şi Iordachi” mărturisesc despre una din daniile lui Ştefan vodă Tomşa, „giumătati de sat de Păşcani” care a „fost a Balicăi hat- manul”, pentru care „au venit Ionaşco Grecul vistiernicul” cu „direse de la Ştefan vodă, de răscumpărătură”. Fraţii Cantacuzino au preferat să evite declanşarea unui litigiu funciar EVOLUŢIA STATUTULUI PRINCIPATELOR ROMÂNE... 51 şi, „vădzindu a lui direse, noi încă am dat şi i-am întărit şi din uricul nostru încă am ras” pentru „acele părţi de sat, ce-i mai sus scris, Păşcanii”14. Din cartea de judecată a lui Radu vodă Mihnea de la 19 aprilie 1624, aflăm că „boie- riul nostru credincios, Toma postelnic” a pârât pe cneaghina lui Soltan din Hăneşti şi pe fiii ei, „cu un zapis de datorie de la panul ei, Soltan, scriind într-acel zapis cum i-a fost Soltan dator lui cu o sută de ughi bani buni”. Şi deoarece la o judecată anterioară a fost fixată ziua în care familia datornicului trebuia să restituie banii, „dar când a fost la zi, Soltăneasa cu fiii ei nu i-au dat banii, ci i-a dat zălog pentru acei bani dreapta sa ocină, toată partea lor din satul Hăneşti, ce este pe Başeu în ţinutul Dorohoi” ca „să-l stăpânească el până-i va plăti banii”15. Astfel, din acest document evidenţiem faptul că, la scurtă vreme de la sosirea în Ţara Moldovei, Cantacuzineştii au practicat cămătoria, o altă cale prin care boierii greci, în cazul dat Cantacuzineştii, au obţinut acces la fondul funciar al ţării. La 13 decembrie 1625, domnul Radu vodă Mihnea, aflându-se la Hârlău, întăreşte lui „Toma vtori postelnic” partea de ocină din Bodeşti, cumpărată de la Nechita din Sârbi cu 20 de taleri16. În aceeaşi zi, acelaşi domn întăreşte sus-numitului Toma, al II-lea postelnic, cumpărăturile în valoare de 80 de lei de la Cotnari, „o vie ce-i în dealul Laslăului şi din ţelina care este lângă acea vie”, de la Titiana, fiică a lui Gheorghe Albotă şi soţie a lui Tiron17. La 6 martie 1628, cuparul Lupul Talpă şi fratele său, Gavril, împreună cu alte rude ale lor, mărturisesc că au vândut o selişte, anume Lăslăoanii, pe apa Cracăului, ţinutul Neamţului, „dumisale, fratelui, şi priiatenului nostru pan Toma sulgher i cneaghinei ego Ifrimiia”, pentru 250 de taleri „srebrănih”, adică de argint. Mai mărturisesc Tălpeştii că „s-au sculat dumnealui Toma sulgher şi ne-a plătit deplin acei bani” şi „i-am dat şi drese”18. La 17 martie 1628, cumpărătura seliştei Lăslăoani este întărită de către domnul Miron vodă Barnovschi lui „al nostru credincios boiarin Toma sulger”, menţionându-se că „sculatu- s-a boiarinul domniiei meale Toma sluger şi a plătit” Tălpeştilor 250 de lei19. La 25 ianuarie 1630, Pătraşco Başotă, al II-lea logofăt, Ghiorghie Başotă, vistiernic, şi Iuraşco Başotă, vornic de gloată, mărturisesc că, în faţa lor, fraţii Cantacuzino „Toma sulgheriul şi fratele dumisale Iordachie”, şi-au împărţit între ei „satele ce au avut de dare şi miluire de la domni şi de cumpărătură împreună” (vezi în Anexă: Harta Nr. 1). Drept rezultat, lui Iordache Cantacuzino îi revine întreg satul Căciuleştii, cu moară pe Cracău, ţinutul Neamţului; Tămăduiani, întreg, cu mori pe Siret, situat în ţinutul Sucevei; părţi din satul Cucuteni, ţinutul Romanului; jumătate din moşia Bădeani, ţinutul Hârlăului; şi jumătate din heleşteul de la Budeşti. Iar Toma Cantacuzino sulgerul a rămas să stăpânească satul Budeşti, situat pe pârâul Valea Neagră „şi cu giumătate de hălăşteu, de la movilă”; satul Bălteanii, din ţinutul Vasluiului; jumătate din moşia Tatomireşti, ţinutul Neamţului, şi jumătate din Bădeani, ţinutul Hârlăului, iar „cel hălăşteu de la Budeşti, ce le iaste împreună de să va rumpe sau de va mai trebui alt ezit să-l izască împreună”. Fraţii Cantacuzineşti s-au mai înţeles că dacă „se va tâmpla şi vreo pâră” pentru aceste moşii, care au fost obţinute în comun, „să le hie cheltuiala despre amândoi”. Tot aşa vor proceda şi în cazul în care „va eşi vreun sat dentr-aceale sate”, adică „să hie eşit despre amândoi”20.