CUPRINS I. SFÂRIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE SECOL 6 II. SEMNTORISMUL 10 1. “Semntorul” 10 2. Doctrina semntorist 15 3. Texte programatice semntoriste 21 Primele vorbe (A. Vlahu i G. Cobuc) 21 Unii (G. Cobuc) 22 Cri pentru popor (A. Vlahu) 24 Trdtori i patrioi ri (N. Iorga) 25 Boierimea de ar, care se duce (N. Iorga) 28 Cultura naional i surogatele ei (N. Iorga) 31 Srbtori de iarn (N. Iorga) 33 Boierimea francez din România (N. Iorga) 36 Procesul unei rscoale de rani (N. Iorga) 40 O nou epoc de cultur (N. Iorga) 42 În loc de program (Al. Ciura) 45 Cuvânt înainte (N. Iorga) 47 Credinele i gândul nostru (“Ramuri”) 49 III. POPORANISMUL 51 1. “Curentul nou” 51 2. “Viaa româneasc” 53 3. Doctrina poporanist 55 4. Texte programatice popraniste 64 Ce cerem de la artiti ? (C. rcleanu) 64 Poporanismul (C. rcleanu) 66 Curentul nou (H. Sanielevici) 68 Poporanismul (G. Ibrileanu) 71 Ctre cititori (G. Ibrileanu) 73 Scriitori i curente (G. Ibrileanu) 75 Spiritul critic în cultura româneasc (G. Ibrileanu) 80 ranul în literatura româneasc (G. Ibrileanu) 82 Iari “poporanismul” în literatur (P. Nicanor et Co.) 87 Iari poporanismul (G. Ibrileanu) 92 Ce este poporanismul ? (G. Ibrileanu) 95 Dup 27 de ani (G. Ibrileanu) 102 IV. SIMBOLISMUL 106 1. Originile simbolismului 106 2. Simbolismul românesc 109 3. Texte programatice simboliste 114 Despre logica poeziei (Al. Macedonski) 114 Despre poem (Al. Macedonski) 123 Poezia viitorului (Al. Macedonski) 125 Despre poezie (Al. Macedonski) 126 Simurile în poezie (Al. Macedonski) 128 Rtciri literare (Ovid Densuianu) 130 Simbolismul i celelalte manifestaiuni de art (Ovid Densuianu)134 Sufletul latin i literature nou (Ovid Densuianu) 136 Poezia oraelor (Ovid Densuianu) 137 V. BIBLIOGRAFIE 168 LITERATURA ROMÂN LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918) I. SFÂRIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE SECOL Viaa literar de dup momentul marilor clasici i din primele dou decenii ale secolului al XX-lea ofer imaginea confruntrii dintre tendinele moderne i cele tradiionale, într-o variat gam de raporturi. Unii scriitori clasici continu s activeze (Caragiale, Delavrancea, Macedonski .a.), alii produc, în tânra generaie, dup moartea lor, fenomenul epigonismului (Mihai Eminescu), semn al impactului deosebit pe care opera l-a avut în contiina public. Curente i reviste noi încearc s învioreze atmosfera literar: simbolismul („Literatorul”, „Viaa nou” .a.), semntorismul („Semntorul”), poporanismul („Viaa româneasc” .a.), nu întotdeauna cu succes. Mai vechea confruntare dintre tendina estetic (T. Maiorescu) i tendina sociologizant (C. Dobrogeanu-Gherea) se pulverizeaz într-o serie de oscilaii între solicitri dintre cele mai diverse. Numrul gruprilor literare i al revistelor crete, spre deosebire de ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, forele dispersându-se în încercri de a crea un curent dominant. Oricare ar fi programul unei reviste, eclectismul pare singura soluie de salvare din monotonie. În jurul unor publicaii se grupeaz cele mai reprezentative experiene literare. Dup ce, în 1895, „Convorbirile literare” trec sub conducerea unui comitet condus, în fapt, de Mihail Dragomirescu, se duce o campanie tardiv împotriva ideilor gheriste de la „Contimporanul”. Pe de alt parte, comitetul format mai mult din tineri oameni de tiin, va îndeprta revista tot mai mult de preocuprile literare. Nici „Contimporanul” (1881-1891, cu intermitene) nu poate fi reactivat, dei s-au înregistrat încercri. Câteva publicaii efemere îi propun s-i menin spiritul. Se remarc „Literatur i tiin” (1893-1894, iniiat la Bucureti de C.D.Gherea, N.Iorga, Al. Vlahu, B. tefnescu Delavrancea), „Evenimentul literar” (Iai, apoi Bucureti, 1893-1894, Sofia Ndejde), „Lumea nou tiinific i literar” (1895-1896, ca supliment al ziarului „Lumea nou”). Ceea ce s-a numit direcia „Contimporanul” se va regsi în publicaiile literare cu preocupri sociale i politice de dup 1900 („Facla” lui N. D. Cocea . a.). Tradiionalismul, cum s-a conturat mai ales în perioada interbelic, îi are rdcinile în activitatea unor publicaii ca „Revista nou” (1887- 1895, sub direcia lui B.P.Hadeu, având ca redactori pe Delavrancea i Vlahu), „Viaa”, „Vatra”, „Povestea vorbei”, „Floare albastr” .a. Uneori, în aceste publicaii, apar pagini importante din opera unor scriitori sau debuteaz nume prestigioase din literatura deceniilor urmtoare. În „Revista nou” Delavrancea public Hagi Tudose, Domnul Vucea, Linite .a. „Vatra” (Bucureti, 1894 -1896, condus de I. Slavici, I.L. Caragiale i G. Cobuc) se situeaz în descendena „Daciei literare” (1840) i a „Tribunei” (1884-1903), anticipând programul „Semntorului” (1901-1910). Aici public în foileton I. Slavici Mara iar G. Cobuc poeziile Paa Hassan, Mama, Doina, Iarna pe uli, Noi vrem pmânt .a. „Literatorul” lui Al. Macedonski (1880-1899, 1904, 1918-1919) a generat direcia preocuprii pentru experienele literare moderne. Revistele care vor promova ideile lui Al. Macedonski au o via efemer. Se remarc, pentru durata apariiei, „Revista literar” (1885-1905), care nu reuete s impun un profil distinct, poate i pentru c nu are un program ferm i accept colaborri cu caracter eterogen Aici public Vasile Alecsandri i P. Dulfu, Al. Macedonski i Delavrancea, Vlahu i Duiliu Zamfirescu .a. Al. Macedonski va conduce i un cotidian, „Liga Ortodox” (Bucureti, 1896-1897), în al crui supliment literar sptmânal vor debuta Ion Theo (1896; viitorul T. Arghezi) i Gr. Piculescu (Gala Galaction). Dup 1900, vechile reviste literare se menin cu greu în atenia publicului. Tânra generaie face eforturi de a-i afirma identitatea. Din atmosfera junimist se desprind „Noua revist român” a lui C. Rdulescu-Motru, „Convorbiri critice” i „Falanga” ale lui M. Dragomirescu, „Literatur i art român” a lui N. Ptracu. Publicaii efemere nuaneaz peisajul literar i constituie adesea locul unde debuteaz viitori scriitori importani. O meniune merit, în acest sens, „Convorbiri critice” (1907-1910), care îi public lui L. Rebreanu în 1910 câteva nuvele (Protii, Culcuul, Golanii, Dintele), solicit colaborarea lui M. Sorbul, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Emil Gârleanu, I.L. Caragiale .a. Continu s apar „Familia” lui Iosif Vulcan (1865-1906), unde debutase M. Eminescu, dar, ca i în cazul „Convorbirilor literare”, ea a rspuns solicitrilor publicului dintr-o anumit epoc, aa încât, cu toate încercrile de reintrare în aria disputelor literare, de a fi o revist vie (v. Ilarie Chendi, Zece ani de micare literar1 , articol cu accente polemice), rmâne doar o mrturie a altor vremuri. Neopaoptismul câtorva tendine i direcii literare de la începutul secolului se prefigureaz în "Literatur i art român" (1896-1910, cu mici întreruperi). Câiva tineri care i-au început activitatea scriitoriceasc la "Convorbiri literare", între care N. Ptracu (fratele pictorului) i D. Ollnescu-Ascanio, vor scoate o revist lunar proprie al crei program se concentra în triada Idei, simire, form, pus pe frontispiciul revistei. Fr a nega valoarea estetic (se formaser sub influena maiorescian), promovau o literatur mai legat de realitile vremii. Revista militeaz pentru o înviorare a micrii intelectuale, a artelor, cu accent pe dimensiunea naional a literaturii i artei. În Cuvânt începtor, articolul program, scris de N. Ptracu, "poeii i artitii contemporani" sunt îndemnai ca, "însuindu-i caracterul esteticii naionale i înlându-l în lumea artei moderne, s lege firul trecutului cu vremea de fa i s rup vechea deprindere a împrumuturilor de pretutindeni pentru a reintra pe singura cale adevrat a progresului". Se polemizeaz cu "Junimea" i "Convorbiri literare" , pentru c acolo "cuvântul român, românesc este nepermis în literatur i art". În 1899, N. Ptracu (Dup trei ani) revine asupra ideii de ofensiv a afirmrii elementului naional criticând cosmopolitismul. Era necesar o asemenea revist "într-o ar în care mai toat ptura cult nu citete nimic românesc, în care conversaia, dup ce fusese, acum cincizeci de ani, greceasc, este astzi franuzeasc, 1 Ilarie Chendi, Zece ani de micare literar în Transilvania, [în] Pagini de critic, Ed. îngr., studiu introd., note i bibliografie de V. Netea, Buc., E.P.L., 1969. unde puinii scriitori i artiti erau i sunt înc ignorai, unde frumuseile limbii româneti, ale naturii i istoriei noastre sunt enigme nedezlegate…" N. Ptracu nu avea îns capacitatea de selecie a valorilor ca M. Koglniceanu, nici intransigena lui T. Maiorescu i va accepta multe colaborri mediocre, care nu vor face altceva decât s dinamiteze programul revistei. Totui, la „Literatur i art român”, public Duiliu Zamfirescu (nuvela Cu bilet circular), I. L. Caragiale (Între dou povee), G. Cobuc (Moartea lui Gelu, Faptul zilei . a.), Al. Vlahu (fragmente din România pitoreasc, amintiri despre Eminescu), t. O. Iosif, t. Petic, Gala Galaction (Moara lui Clifar, 1902), N. Iorga, G. Enescu, G. Dragoslav, . a. „Literatur i art român” nu merge atât de departe, încât s-i afirme în mod explicit dorina de a resuscita spiritul „Daciei literare”. Dar „Curierul literar” (Bucureti, oct.-nov. 1901, sub îngrijirea lui I. Constantinescu-Stans) o va face, ca un veritabil precursor al „Semntorului”. În locul articolului program, se public fragmente din Introducia lui M. Koglniceanu la „Dacia literar” (1840). În ultimul numr (5), se anun apariia „Semntorului” (1901-1910). Scriitorii clasici, care îi continu activitatea dup 1900, vor privi cu destul bunvoin asemenea publicaii, dovad colaborarea lor la anumite iniiative. Oricât zgomot au fcut unele grupri literare, cele mai interesante fenomene se înregistreaz totui la nivelul evoluiei unor personaliti, fie c se afl la apogeul creaiei lor în primele decenii, fie c încep în for. Ilarie Chendi caracteriza pe cei din generaia lui Caragiale cu vdit plcere de a-i contrapune agitaiei stârnite de tânra generaie, remarcând cu justee, totui, apatia, lipsa "vioiciunii convingtoare a talentelor neobosite"2. i, desigur, avea în vedere câteva nume sonore ca G. Cobuc, I. L. Caragiale, B. t. Delavrancea. Un caz interesant este cel al lui Calistrat Hoga (1847-1917), care, ca vârst, aparine generaiei lui Eminescu i Caragiale, dar se afirm cu adevrat abia dup 1900. Dei publicase în 1883/1884 primele pagini din Amintiri din o cltorie în revista „Asachi” (1881) i colaborase apoi la „Arhiva” lui A.