CUPRINS

I. SFÂRğIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE SECOL 6

II. SEMNTORISMUL 10 1. “Semntorul” 10 2. Doctrina semntorist 15 3. Texte programatice semntoriste 21 Primele vorbe (A. Vlahu İi G. Coİbuc) 21 Unii (G. Coİbuc) 22 Cri pentru popor (A. Vlahu) 24 Trdtori İi patrioi ri (N. Iorga) 25 Boierimea de ar, care se duce (N. Iorga) 28 Cultura naional İi surogatele ei (N. Iorga) 31 Srbtori de iarn (N. Iorga) 33 Boierimea francez din România (N. Iorga) 36 Procesul unei rscoale de rani (N. Iorga) 40 O nou epoc de cultur (N. Iorga) 42 În loc de program (Al. Ciura) 45 Cuvânt înainte (N. Iorga) 47 Credinele İi gândul nostru (“Ramuri”) 49

III. POPORANISMUL 51 1. “Curentul nou” 51 2. “Viaa româneasc” 53 3. Doctrina poporanist 55 4. Texte programatice popraniste 64 Ce cerem de la artiİti ? (C. ğrcleanu) 64 Poporanismul (C. ğrcleanu) 66 Curentul nou (H. Sanielevici) 68 Poporanismul (G. Ibrileanu) 71 Ctre cititori (G. Ibrileanu) 73 Scriitori İi curente (G. Ibrileanu) 75 Spiritul critic în cultura româneasc (G. Ibrileanu) 80 ranul în literatura româneasc (G. Ibrileanu) 82 Iarİi “poporanismul” în literatur (P. Nicanor et Co.) 87 Iarİi poporanismul (G. Ibrileanu) 92 Ce este poporanismul ? (G. Ibrileanu) 95 Dup 27 de ani (G. Ibrileanu) 102

IV. SIMBOLISMUL 106 1. Originile simbolismului 106 2. Simbolismul românesc 109 3. Texte programatice simboliste 114 Despre logica poeziei (Al. Macedonski) 114 Despre poem (Al. Macedonski) 123 Poezia viitorului (Al. Macedonski) 125 Despre poezie (Al. Macedonski) 126 Simurile în poezie (Al. Macedonski) 128 Rtciri literare (Ovid Densuİianu) 130 Simbolismul İi celelalte manifestaiuni de art (Ovid Densuİianu)134 Sufletul latin İi literature nou (Ovid Densuİianu) 136 Poezia oraİelor (Ovid Densuİianu) 137

V. BIBLIOGRAFIE 168

LITERATURA ROMÂN LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918)

I. SFÂRğIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE SECOL

Viaa literar de dup momentul marilor clasici İi din primele dou decenii ale secolului al XX-lea ofer imaginea confruntrii dintre tendinele moderne İi cele tradiionale, într-o variat gam de raporturi. Unii scriitori clasici continu s activeze (Caragiale, Delavrancea, Macedonski İ.a.), alii produc, în tânra generaie, dup moartea lor, fenomenul epigonismului (), semn al impactului deosebit pe care opera l-a avut în conİtiina public. Curente İi reviste noi încearc s învioreze atmosfera literar: simbolismul („Literatorul”, „Viaa nou” İ.a.), semntorismul („Semntorul”), poporanismul („Viaa româneasc” İ.a.), nu întotdeauna cu succes. Mai vechea confruntare dintre tendina estetic (T. Maiorescu) İi tendina sociologizant (C. Dobrogeanu-Gherea) se pulverizeaz într-o serie de oscilaii între solicitri dintre cele mai diverse. Numrul gruprilor literare İi al revistelor creİte, spre deosebire de ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, forele dispersându-se în încercri de a crea un curent dominant. Oricare ar fi programul unei reviste, eclectismul pare singura soluie de salvare din monotonie. În jurul unor publicaii se grupeaz cele mai reprezentative experiene literare. Dup ce, în 1895, „Convorbirile literare” trec sub conducerea unui comitet condus, în fapt, de , se duce o campanie tardiv împotriva ideilor gheriste de la „Contimporanul”. Pe de alt parte, comitetul format mai mult din tineri oameni de İtiin, va îndeprta revista tot mai mult de preocuprile literare. Nici „Contimporanul” (1881-1891, cu intermitene) nu poate fi reactivat, deİi s-au înregistrat încercri. Câteva publicaii efemere îİi propun s-i menin spiritul. Se remarc „Literatur İi İtiin” (1893-1894, iniiat la Bucureİti de C.D.Gherea, N.Iorga, Al. Vlahu, B. ğtefnescu Delavrancea), „Evenimentul literar” (Iaİi, apoi Bucureİti, 1893-1894, Sofia Ndejde), „Lumea nou İtiinific İi literar” (1895-1896, ca supliment al ziarului „Lumea nou”). Ceea ce s-a numit direcia „Contimporanul” se va regsi în publicaiile literare cu preocupri sociale İi politice de dup 1900 („Facla” lui N. D. Cocea İ. a.). Tradiionalismul, cum s-a conturat mai ales în perioada interbelic, îİi are rdcinile în activitatea unor publicaii ca „Revista nou” (1887- 1895, sub direcia lui B.P.Haİdeu, având ca redactori pe Delavrancea İi Vlahu), „Viaa”, „Vatra”, „Povestea vorbei”, „Floare albastr” İ.a. Uneori, în aceste publicaii, apar pagini importante din opera unor scriitori sau debuteaz nume prestigioase din literatura deceniilor urmtoare. În „Revista nou” Delavrancea public Hagi Tudose, Domnul Vucea, Liniİte İ.a. „Vatra” (Bucureİti, 1894 -1896, condus de I. Slavici, I.L. Caragiale İi G. Coİbuc) se situeaz în descendena „Daciei literare” (1840) İi a „Tribunei” (1884-1903), anticipând programul „Semntorului” (1901-1910). Aici public în foileton I. Slavici Mara iar G. Coİbuc poeziile Paİa Hassan, Mama, , Iarna pe uli, Noi vrem pmânt İ.a. „Literatorul” lui Al. Macedonski (1880-1899, 1904, 1918-1919) a generat direcia preocuprii pentru experienele literare moderne. Revistele care vor promova ideile lui Al. Macedonski au o via efemer. Se remarc, pentru durata apariiei, „Revista literar” (1885-1905), care nu reuİeİte s impun un profil distinct, poate İi pentru c nu are un program ferm İi accept colaborri cu caracter eterogen Aici public Vasile Alecsandri İi P. Dulfu, Al. Macedonski İi Delavrancea, Vlahu İi İ.a. Al. Macedonski va conduce İi un cotidian, „Liga Ortodox” (Bucureİti, 1896-1897), în al crui supliment literar sptmânal vor debuta Ion Theo (1896; viitorul T. Arghezi) İi Gr. Piİculescu (Gala Galaction). Dup 1900, vechile reviste literare se menin cu greu în atenia publicului. Tânra generaie face eforturi de a-İi afirma identitatea. Din atmosfera junimist se desprind „Noua revist român” a lui C. Rdulescu-Motru, „Convorbiri critice” İi „Falanga” ale lui M. Dragomirescu, „Literatur İi art român” a lui N. Ptraİcu. Publicaii efemere nuaneaz peisajul literar İi constituie adesea locul unde debuteaz viitori scriitori importani. O meniune merit, în acest sens, „Convorbiri critice” (1907-1910), care îi public lui L. Rebreanu în 1910 câteva nuvele (Proİtii, Culcuİul, Golanii, Dintele), solicit colaborarea lui M. Sorbul, Cincinat Pavelescu, , Emil Gârleanu, I.L. Caragiale İ.a. Continu s apar „Familia” lui Iosif Vulcan (1865-1906), unde debutase M. Eminescu, dar, ca İi în cazul „Convorbirilor literare”, ea a rspuns solicitrilor publicului dintr-o anumit epoc, aİa încât, cu toate încercrile de reintrare în aria disputelor literare, de a fi o revist vie (v. , Zece ani de miİcare literar1 , articol cu accente polemice), rmâne doar o mrturie a altor vremuri. Neopaİoptismul câtorva tendine İi direcii literare de la începutul secolului se prefigureaz în "Literatur İi art român" (1896-1910, cu mici întreruperi). Câiva tineri care İi-au început activitatea scriitoriceasc la "", între care N. Ptraİcu (fratele pictorului) İi D. Ollnescu-Ascanio, vor scoate o revist lunar proprie al crei program se concentra în triada Idei, simire, form, pus pe frontispiciul revistei. Fr a nega valoarea estetic (se formaser sub influena maiorescian), promovau o literatur mai legat de realitile vremii. Revista militeaz pentru o înviorare a miİcrii intelectuale, a artelor, cu accent pe dimensiunea naional a literaturii İi artei. În Cuvânt începtor, articolul program, scris de N. Ptraİcu, "poeii İi artiİtii contemporani" sunt îndemnai ca, "însuİindu-İi caracterul esteticii naionale İi înlându-l în lumea artei moderne, s lege firul trecutului cu vremea de fa İi s rup vechea deprindere a împrumuturilor de pretutindeni pentru a reintra pe singura cale adevrat a progresului". Se polemizeaz cu "" İi "Convorbiri literare" , pentru c acolo "cuvântul român, românesc este nepermis în literatur İi art". În 1899, N. Ptraİcu (Dup trei ani) revine asupra ideii de ofensiv a afirmrii elementului naional criticând cosmopolitismul. Era necesar o asemenea revist "într-o ar în care mai toat ptura cult nu citeİte nimic românesc, în care conversaia, dup ce fusese, acum cincizeci de ani, greceasc, este astzi franuzeasc,

1 Ilarie Chendi, Zece ani de miİcare literar în Transilvania, [în] Pagini de critic, Ed. îngr., studiu introd., note İi bibliografie de V. Netea, Buc., E.P.L., 1969. unde puinii scriitori İi artiİti erau İi sunt înc ignorai, unde frumuseile limbii româneİti, ale naturii İi istoriei noastre sunt enigme nedezlegate…" N. Ptraİcu nu avea îns capacitatea de selecie a valorilor ca M. Koglniceanu, nici intransigena lui T. Maiorescu İi va accepta multe colaborri mediocre, care nu vor face altceva decât s dinamiteze programul revistei. Totuİi, la „Literatur İi art român”, public Duiliu Zamfirescu (nuvela Cu bilet circular), I. L. Caragiale (Între dou povee), G. Coİbuc (Moartea lui Gelu, Faptul zilei İ. a.), Al. Vlahu (fragmente din România pitoreasc, amintiri despre Eminescu), ğt. O. Iosif, ğt. Petic, Gala Galaction (Moara lui Clifar, 1902), N. Iorga, G. Enescu, G. Dragoslav, İ. a. „Literatur İi art român” nu merge atât de departe, încât s-İi afirme în mod explicit dorina de a resuscita spiritul „Daciei literare”. Dar „Curierul literar” (Bucureİti, oct.-nov. 1901, sub îngrijirea lui I. Constantinescu-Stans) o va face, ca un veritabil precursor al „Semntorului”. În locul articolului program, se public fragmente din Introducia lui M. Koglniceanu la „Dacia literar” (1840). În ultimul numr (5), se anun apariia „Semntorului” (1901-1910). Scriitorii clasici, care îİi continu activitatea dup 1900, vor privi cu destul bunvoin asemenea publicaii, dovad colaborarea lor la anumite iniiative. Oricât zgomot au fcut unele grupri literare, cele mai interesante fenomene se înregistreaz totuİi la nivelul evoluiei unor personaliti, fie c se afl la apogeul creaiei lor în primele decenii, fie c încep în for. Ilarie Chendi caracteriza pe cei din generaia lui Caragiale cu vdit plcere de a-i contrapune agitaiei stârnite de tânra generaie, remarcând cu justee, totuİi, apatia, lipsa "vioiciunii convingtoare a talentelor neobosite"2. ği, desigur, avea în vedere câteva nume sonore ca G. Coİbuc, I. L. Caragiale, B. ğt. Delavrancea. Un caz interesant este cel al lui Calistrat Hogaİ (1847-1917), care, ca vârst, aparine generaiei lui Eminescu İi Caragiale, dar se afirm cu adevrat abia dup 1900. Deİi publicase în 1883/1884 primele pagini din Amintiri din o cltorie în revista „Asachi” (1881) İi colaborase apoi la „Arhiva” lui A. D. Xenopol, ar fi rmas în anonimat dac nu s-ar fi bucurat de spijinul İi îndrumarea lui Garabet Ibrileanu. Cariera operei sale – îns postum, întrucât Pe drumuri de munte (cu cele dou secvene, Amintiri dintr-o cltorie İi În Munii Neamului) se va publica postum, dup multe peripeii (1921).

2 v. "Cumpna", 1909, nr.1, apud C. Ciopraga, Literatura român între 1900 İi 1918, [Iaİi], „Junimea”, 1970. În aceeaİi linie a evoluiei spectaculoase se situeaz İi Al. Davila, foarte cunoscut dup reprezentaia cu Vlaicu–Vod (1902). Debutani în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, M. Sadoveanu İi T. Arghezi public masiv în perioada interbelic. Miİcarea literar de la începutul secolului oscileaz între tradiie İi inovaie, sprijinit de afirmarea unor puternice personaliti. Spectacolul personalitilor fascineaz. Pân dup primul rzboi, tabloul literar are aspectul de perioad de tranziie de la clasici la moderni, o lung pregtire pentru experienele literare fundamentale de dup 1920. Sunt tot mai cunoscute numele unor prozatori ca M. Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu, Jean Bart, L. Rebreanu İ.a., ale unor poei ca O. Goga, Ion Minulescu, G. Bacovia, , ğt. O. Iosif İ.a., ale unor critici ca N. Iorga, G. Ibrileanu, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu, Ovid Densuİianu, Ilarie Chendi İ. a. În teatru, nu se depİeİte momentul Alecsandri-Caragiale. Se remarc Al. Davila, , Victor Eftimiu İ. a., dar în afara oricrei preocupri pentru inovaie.

II. SEMNTORISMUL

1. „Semntorul”

Dup 1900, viaa literar este dominat de interesul pentru câteva doctrine literare noi, promovate de publicaii ca „Semntorul”, „Viaa româneasc”, „Luceafrul”, „Convorbiri critice”, „Viaa nou”, İ. a. De fapt, la sfârİitul secolului al XIX-lea, se conturaser deja dou direcii, pe fondul posteminescianismului, care vor pregti confruntarea între o ideologie literar tradiionalist İi una cu aspiraii spre modernitate, conturate în programele unor publicaii ca „Vatra” (continuat de „Povestea vorbei”, „Floare albastr”, „Curierul literar”) İi, respectiv, „Literatorul”, ale crui idei se vor regsi într-o serie de publicaii de orientare simbolist. Confruntarea major în epoc ar fi, la urma urmelor, între semntorism İi simbolism, deİi curentele respective au ca puncte de plecare elemente greu de pus alturi. Antiteza se naİte între spiritul care anim gruprile literare semnificative İi orientarea direciei principale a ateniei. De o parte, o resuscitare a privirii spre trecut, a nostalgiei vremilor de altdat, de cealalt - întoarcerea privirii spre viitor. Semntorismul va fi generat de o întreag pleiad de publicaii, nu numai de „Semntorul” lui N. Iorga, Al. Vlahu İi G. Coİbuc. O "foaie sptmânal" „Semntorul” aprea la Bârlad între 1870 İi 1874, apoi câteva luni în 1876, İi-İi propunea "deİteptarea conİtiinei naionale" İi "luminarea opiniei publice".3 Fr îndoial c atunci când s-a pus problema apariiei unei reviste care s contribuie la culturalizarea satelor (iniiativ mai larg a lui Spiru Haret), Al. Vlahu îİi va fi amintit de publicaia de altdat, aİa cum arat İi o convorbire cu N. Grigorescu, care va ilustra coperta primului numr. Apariia „Semntorului” a fost pregtit de sptmânalul "Curierul literar" în chip nemijlocit. În cele câteva numere (7 oct.- 4 nov. 1901), public G. Coİbuc İi Al. Vlahu (pasteluri İi, respectiv, fragmente din România pitoreasc), Ilarie Chendi, precum İi o serie de transilvneni (ğt. O. Iosif, Ion Scurtu, Zaharia Bârsan, Virgil Cioflec İ.a.). Al cincilea numr anun pe prima pagin cu litere mari hotrârea lui Al. Vlahu İi G. Coİbuc de a înfiina o nou revist sptmânal: "Suntem autorizai s vestim publicului c doi fruntaİi ai literaturii noastre - d. d. A. Vlahu İi G. Coİbuc -, simind nevoia unei grupri literare puternice în haosul atâtor agitaiuni bolnave, strine aspiraiunilor neamului românesc, au luat nobila hotrâre de a înfiina, sub conducerea İi prin activitatea lor, o nou revist sptmânal, în jurul creia ndjduim c se vor aduna de (la) sine toate elementele rodnice, doritoare de munc, ale generaiei tinere. Noi, cei de la «Curierul literar», în faa acestui eveniment, - vestitor al unei faze de reculegere İi de însufleire în miİcarea noastr cultural – ne simim datori s alergm cei dintâi la chemarea celor doi aleİi…" 4

3 v. I. Hangiu, Dicionarul presei literare româneİti 1790-1990. Ed. a II-a revzut İi adugit, Bucureİti, Ed. Fund. Cult. Române, 1996, p. 437 İi urm. 4 Apud C. Ciopraga, Literatura român între 1900 İi 1918, [Iaİi], Ed. "Junimea", 1920, p. 25. v. İi D. Micu, Început de secol 1900-1016. „Curente İi scriitori”, [Buc.}, Minerva, 1970, p. 31.

Peste câteva sptmâni, la 2 decembrie 1901, aprea „Semntorul” (de la nr. 27, „Smntorul”), preluând o bun parte dintre colaboratorii "Curierului literar". Promotorii revistei vor s accentueze preocuparea pentru elementul naional, s orienteze atenia ctre lumea satului İi tradiie. De altfel, în întreaga activitate, se poate detecta un amestec de paİoptism İi iluminism. Preocuparea literar de reactivare a „duhului naional" se împleteİte cu preocuparea social în vederea unei îndreptri a atmosferei generale, viciat de politicianism İi de cosmopolitism. N. Iorga ajunge pân acolo încât s afirme, la un moment dat, c rnimii îi lipsesc "elementele de lumin", nu atât pmântul (O nou epoc de cultur, în "Smntorul", 1903, nr. 20). Prezena transilvnenilor printre colaboratori va aduce în atenie problema naional, aİa încât ideologia semntorist se va resimi înc de la primele articole cu caracter programatic. Articolul program Primele vorbe scris, se pare, de Al. Vlahu, cheam la "entuziast iubire pentru patria voastr, aprat cu atâtea jertfe, pentru frumuseile acestui pmânt frmântat în sângele atâtor viteji”, la munc İi „sete sfânt de adevr”, la aprarea valorilor naionale İi contracararea fenomenului de "stâlcire İi batjocorire a limbii în İcoli, în teatru, pe tribuna Ateneului İi-n presa de toate zilele", de "terfelire a celor mai curate sentimente İi a celor mai scumpe credini ale noastre”. Se impune, ca urmare, hotrârea scriitorilor de a nu-İi uita datoriile fa de limba, cultura, civilizaia, istoria româneasc, de a-İi strânge rândurile în jurul unor idealuri comune. "Ne strângem, spune autorul, cu credin İi cu dragoste, în jurul aceluiaİi stindard, stindard de pace, de înseninare İi de înfrire intelectual, de apostolic munc pentru dezmorirea inimilor care tânjesc, pentru redeİteptarea avântului de odinioar în sufletele româneİti, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare mai sntoas, la sfânta grij a întririi İi a înlrii neamului acestuia." Pe aceeaİi linie se afl İi articolul lui G. Coİbuc din nr. 2 al "Semntorului" (Unii). Scriitorii au datoria s preia cu pietate moİtenirea lsat de înaintaİi, s lupte împotriva înstrinrii İi s încerce sporirea a ceea ce au primit: "S nu risipim ce au adunat ei İi s nzuim a ne lumina poporul, ca s-l avem unit İi tare…S nu risipim ce au adunat prinii noİtri, dac nu putem noi înİine s mai sporim averea…" Poetul se exprim împotriva cosmopolitismului: "Am rupt tradiiile, ne batem joc de credina strmoİilor, lum în deİert instituiile