Arhive personale şi familiale Vol. II Repertoriu arhivistic Arhivele Nationale ale Romaniei ISBN 973-8308-08-9 Arhivele Nationale ale Romaniei ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI Arhive personale şi familiale Vol. II Repertoriu arhivistic Autor: Filofteia Rînziş Bucureşti 2002 Arhivele Nationale ale Romaniei ● Redactor: Alexandra Ioana Negreanu ● Indici de arhive, antroponimic, toponimic: Florica Bucur ● Culegere computerizată: Filofteia Rînziş ● Tehnoredactare şi corectură: Nicoleta Borcea ● Coperta: Filofteia Rînziş, Steliana Dănăilescu ● Coperta 1: Scrisori: Nicolae Labiş către Sterescu, 3 sept.1953; André Malraux către Jean Ajalbert, <1923>; Augustin Bunea, 1 iulie 1909; Alexandre Dumas, fiul, către un prieten. ● Coperta 4: Elena Văcărescu, Titu Maiorescu şi actriţa clujeană Maria Cupcea Arhivele Nationale ale Romaniei CUPRINS Introducere ...................................................................... 7 Lista abrevierilor ............................................................ 22 Arhive personale şi familiale .......................................... 23 Bibliografie ...................................................................... 275 Indice de arhive ............................................................... 279 Indice antroponimic ........................................................ 290 Indice toponimic............................................................... 339 Arhivele Nationale ale Romaniei Arhivele Nationale ale Romaniei INTRODUCERE Cel de al II-lea volum al lucrării Arhive personale şi familiale este constituit din 587 prezentări de fonduri arhivistice păstrate în depozitele Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi ale direcţiilor judeţene Cluj, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita şi Hunedoara. Repertoriul abordează mai întâi micile arhive ce constituie colecţia Scriitori şi artişti români şi străini şi colecţia Personalităţi din domeniile economic, politic, militar şi tehnic, conservate la Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, care prin natura, valoarea şi ineditul informaţiilor ce le transmit şi-au găsit un loc aparte în paginile lucrării. La prima vedere cele două colecţii par modeste la capitolul cantitate de documente şi conţinut, situaţie explicabilă prin faptul că Arhivele Naţionale administrează cu precădere fonduri arhivistice create de instituţii de stat de nivel central şi local, specifice unor domenii de activitate (administrativ, juridic, politic, cultural, sănătate şi ocrotire socială, învăţământ, industrial, financiar, agricol etc.), arhive ale întreprinderilor, băncilor şi societăţilor, arhive create de mari familii şi personalităţi politice româneşti, precum şi colecţii de documente, rolul de conservator principal al arhivelor create de scriitori şi artişti români şi străini revenind unor instituţii specializate cum ar fi Biblioteca Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Naţional George Enescu, Biblioteca Naţională, biblioteci universitare, muzee şi biblioteci judeţene sau orăşeneşti, precum şi case memoriale. Majoritatea documentelor celor două colecţii au intrat în patrimoniul Arhivelor Naţionale prin cumpărare sau donaţie, astfel că pentru facilitarea accesului la piesele documentare ce le compun au Arhivele Nationale ale Romaniei 8 fost organizate mici „fonduri” personale sau familiale ordonate alfabetic în funcţie de numele creatorilor. Documentele incluse în fondurile personale şi familiale descrise în volumul de faţă: diplome şi privilegii, ordine şi decrete, scrisori, manuscrise, note şi însemnări zilnice, jurnale personale, desene, albume şi fotografii, prezintă interes pentru cercetarea istorică, în general, dar mai ales, pentru specialiştii cu preocupări de studiere a unor fenomene socio-politice mai puţin cunoscute. Dorim să precizăm faptul că metodologia de elaborare şi abordare a prezentărilor de fonduri personale şi familiale a rămas aceeaşi şi pentru volumul al II-lea al lucrării, acestea având structura şi forma de redactare bazată pe principiile expuse în paginile introducerii de la primul volum1. De asemenea, şi pentru fondurile nominalizate în volumul de faţă se fac trimiteri la diferitele locuri de depozitare a unor fragmente de fonduri arhivistice create de acelaşi autor, persoană sau familie, precum şi la primul volum al lucrării. Despre valoarea specială a unor astfel de arhive am vorbit pe larg în studiul introductiv la primul volum al repertoriului, aşa că în cele ce urmează vom trece în „revistă” unele fonduri arhivistice şi documente pe care le-am apreciat ca deosebit de valoroase. În colecţia Scriitori şi artişti români şi străini, remarcăm corespondenţa poetului Vasile Alecsandri purtată cu regele Carol I şi regina Elisabeta, referitoare la serbările de la Mănăstirea Putna dedicate comemorării morţii voievodului Ştefan cel Mare, precum şi o scrisoare din anul <1879> primită de la Ion Ghica în care este descris scriitorul Nicolae Filimon2: „Într-o zi îl întâlnesc pe stradă, din vorbă în vorbă îmi spune că suferă de piept; eu având dinaintea mea un om cât un munte, nalt, gros, rumen la faţă, mi-a venit să râd şi l-am tratat ca ipohondru, dar peste trei săptămâni ne mai văzându-l pe la mine, trimit să-l întrebe de sănătate şi mi se răspunde că era greu bolnav, în aşternut; m-am dus să-l văd, dar când am intrat în camera unde zăcea 1 Filofteia Rînziş, Arhive personale şi familiale. Repertoriu arhivistic, vol. I, A.N.R., Bucureşti, 2001, p. 7-23. 2 D.A.N.I.C., colecţia Scriitori şi artişti români şi străini, inventar 1874, Vasile Alexandri, dosar nr. 8. Arhivele Nationale ale Romaniei 9 nu l-am mai cunoscut atât era de schimbat. Peste trei zile aveam durerea a întovărăşi rămăşiţele <lui> la ultimul lăcaş. Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna mulţumit cu puţinul ce câştiga prin munca şi talentul său. Caracter frondor şi independent nu s-a căciulit niciodată la nimeni, ura şi dispreţuia lipsa de demnitate şi linguşirea; modest până a roşi când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare merit. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi”. În acelaşi fond se păstrează amintirile parohului Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian Porumbescu despre „proscripţiunea” poetului Vasile Alecsandri de la 1848 în Bucovina, scrise în octombrie 1890 la Frătăuşul Nou. Poetul „era de statură mijlocie, dară sprintenă şi mlădioasă, faţa-i era rotunzie şi cu trăsături dintre cele mai simpatice. Fruntea-i bine desvoltată pe care nu o acoperea nici un păr până în vârful capului, ce însă nu-i micşora <seninătatea>, ba pot se zic frumuseţea nici un pic. Ochii-i erau întunecaţi şi sprâncenele negre încordate simetric şi împreunate la mijloc una de alta, ce-l făcea şi mai drăgălaş. Gura-i proporţionată şi nasul tot aşa şi <sub> buza-i superioară atârnă o mustaţă nu mare, neagră, ca şi sprâncenele şi părul scurt din dărătul capului. Barba şi fauretele şi le rădea. El era pe atunci de 26-27 de ani. Fiind vară, afară de câteva excepţiuni se îmbrăca schimbiş pe atunci, ca şi intimul său amic Costachi Negri, în bluză şi pantaloni, ba albi, ba nărăzii, la gât fără nici o legătură, ci numai cu gulerul cămeşii îndoit în jos. În cap cu pălăriuţă „panama fină”. Mersu-i era purure galant, dar nici când afectat. Numai atunce, când câteodată sara, întorcându-se el cu confraţii săi de la plimbare, în Cernăuţi, din grădina publică, iar la moşia bătrânului Hurmuzaki Cernauca, din parcul curţii ori de pe fânaţe, ţinându-se câte şase şepte inşi de-a braţetea, Alecsandri şi Costache Negri totdeuna la mijloc, cântănd cu toţii Marseillaisa” .3 Valoroase sunt şi scrisorile actriţei Agatha Bârsescu cu referire la spectacolele de teatru susţinute la Cernăuţi în anul 1924, ale lui Alexandru Macedonski adresate lui Victor Bilciurescu, cele ale lui Ion 3 Ibidem, dosar nr. 24, aşa în original. Arhivele Nationale ale Romaniei 10 Luca Caragiale trimise fraţilor Şaraga, lui Rodion Steuerman şi Victor Mestugean, ale lui Panait Cerna adresate lui Mihail Dragomirescu şi Alexandru Marghiloman, precum şi o scrisoarea a lui Eugen Brote trimisă lui Ilarie Chendi în legătură cu stabilirea unui program comun al „cauzei naţionale a românilor bănăţeni, ungureni şi ardeleni”4 pentru alegerile parlamentare de la Budapesta. Mai puţin cunoscute sunt scrisorile primite de Emil Gârleanu de la Dumitru Nanu. Una dintre ele, din anul <1914> se referă la accidentul suferit de Mihail Dragomirescu: „Săracu Dragomirescu! Ţi-aduci aminte când ne spunea el la masă „mie de un singur lucru mi-e frică: de accidente. De moarte idioată”. Şi tocmai de aceasta să aibă parte. Câtă muncă pe bietul om, să plece de jos, de la picioarele goale ca copil, şi când muncise din răsputeri, şi ajunsese acolo unde ambiţionase, când îngenunchiase pe prietenii lui cei mai de aproape şi în acelaşi timp duşmanii lui, când avea revista pe lângă o catedră – deodată să se prăbuşească într-o prăpastie cu trăsură şi nevastă. Mi s-a strâns inima la ideea că chiar dacă va scăpa cu viaţă, va fi poate olog, scos dintre valizi toată viaţa”. Într-o altă scrisoare este descris Cincinat Pavelescu „Iată mai bine de o săptămână de când mă găsesc în apropierea „Monseniorului” Cincinat <la Vereşti-Dumbrăveni>. E unul din cei mai „suportabili” bărbaţi bogaţi din câte mi s-au întâmplat să cunosc în viaţă. In discuţie devine plăcut, interesant chiar”5. Din arhiva poetului Radu Gyr semnalăm câteva aprecieri privitoare la Mihai Eminescu: „Nu-l iubesc pe Mihai Eminescu numai pentru „filosofia lui”. Nici numai