ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA" REVISTA ISTORICA Fondator N. lorga
:4.7-AFR
....
a
--..._ 4.11'g II /13II011IN- 4*741.1046:11 I a. -:.I --J 44. ,,, ;.- 'II:4. -\ rik.
st:1 .. . I t"'" -e.141'1,1.1.01,1 HYPgjill0140111111111 OW DWI
Serienorth",Tomul XV, 2004 Nr. 3-4 mai- august
www.dacoromanica.ro ACADEMIA ROMANA
INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"
COLEGIUL DE REDACTIE
CORNELIA BODEA (redactor ef), IOAN SCURTU (redactor §ef adjunct). NAGY PIENARU (redactor responsabil), VENERA ACHIM (redactor)
REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an.
La revue REVISTA ISTORICA" parait 6 fois l'an.
REVISTA ISTORICA" is published in six issues per year.
REDACTIA:
NAGY PIENARU (redactor responsabil) VENERA ACHIM (redactor) IOANA VOIA (traduccitor)
Manuscrisele, cdrtilei revistele pentru schimb, precum §i mice corespondentd se vor trimite pe adresa redactiei revistei:
REVISTA ISTORICA", B-dul Aviatorilor, nr. 1, 011851 - Bucure§ti, Tel. 212.88.90 E-mail: [email protected]
www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORICA
SERIE NOUA TOMUL XV, NR. 34 Mai August 2004
SUMAR
EPOCA LUI STEFAN CEL MARE
$TEFAN ANDREESCU, Amintirea lui Stefan cel Mare in Tara Romaneasca 5-10 NICHITA ADANILOAIE, Spiru Haret initiatorul si organizatorul comemorarii lui
Stefan cel Mare in 1904. 11-24 OVIDIU CR1STEA, Pacea din 1486 si relatiile lui Stefan cel Mare cu Imperiul otoman in ultima parte a domniei 25-36 EUGEN DENIZE, Moldova lui $tefan cel Mare la intersectia de interese a marilor puteri (1457-1474) 37-54 ION TURCANU, Conexiunile factorilor militari religios in politica externa a lui $tefan
cel Mare . 55-66 LIVIU MARIUS ILIE, Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 67-82
JUSTITIA LEGE $1 CUTUMA
VIOLETA BARBU. Furtisagul" din vistieria tarii: de la justitiasumard la proces (Tara Româneasca, secolul al XVII-lea) (I). 83-100 OANA RIZESCU, Cessio bonoruni iinterventia statului in reglementarea datoriilor private. Curamai lepadarea datoriilor" in Divan in TaraRomaneascaa secolului al XVII-lea 101-138
DIPLOMATIE $1 CAPITAL
ILEANA CAZAN, Pacea de la Zsitva-Tdrök si lupta Transilvaniei pentru titlul regal. 1606-1629 139-158 DANIELA BUSA, Investitiile capitalului strain in econornia Romaniei la inceputul
secolului XX . 159-170
Revista istorica", tom XV, 2004, nr. 34, p. 1256
www.dacoromanica.ro NEGUSTORI, BOIERI, NOBILI STUDII DOCUMENTARE
GHEORGHE LAZAR, Lux 5i ostentatie la negustorii din Tara Romaneasca (secolul al XVIH-leainceputul secolului al XIX-lea) 171-178 ANDREEA-ROXANA IANCU, Stingerea familiei boiere5ti 5i strategii de salvare la inceputul secolului al XIX-lea in Tara Romaneasca. Studii de caz.. 179-200 LAURENTIU $TEFAN SZEMKOVICI, Diploma de innobilare cu blazon acordata de imparatul Leopold I lui loan Ursul (1701) 201-206 KINGA TUDOS, inmormantare la $umuleu Ciuc. Testamentuli inmormântarea lui Mikes Kelemen I, 1685-1686. 207-214
ISTORIOGRAFIE ADRIAN SILVAN IONESCU, Introducere in istoriografia studiilor despre moda 5i costum 215-232
NOTE SI RECENZII
The History of the European Family, vol. I Family Life in Early Modern TimeI500- 1789, ed. by David I. Kertyer and Marzio Barbagly, Yale University Press, New Haven and London, 2001, 365 p.+XXXII+39 il. (Violeta Barbu); HELEN AIRY, Billy the Kid, un criminal velnic indrakostit, copilul tuturor americanilor, Edit. Eminescu, Bucure5ti, 2003, 153 p. + ii. (Adrian-Silvan lonescu); Bizyanttil in scrieri române5ti recente (Vasile Muntean); CONSTANTIN BURAC, Aqezdrile Tarii Moldovei din epoca lui .5tefan cel Mare, Edit. Ministerului Administratieisi Internelor, Bucurgti, 2004, 423 p. + 27 WO (Andreea Atanasiu-Gavan); CRISTINA CODARCEA, Société et pouvoir en Valachie (1601-1654). Entre la coutume etla loi, Edit. Enciclopedick Bucarest, 2002, 401 p. (Constanfa Vintild- Ghipilescu); ALAIN DEMURGER, Cavalerii lui Christos. Ordinele religios- militare in Evul Mediu (secolele al XI-leaal XVI-lea), Edit. Cartier, Chi5indu, 2003, 458 p. (Liviu Marius !lie); LIGIA LIVADA-CADESCHI, De la mild la filantropie. Institutii de asistare a sdracilor din Tara Romaneascd $i Moldova in secolul al XVIII-lea, Edit. Nemira, Bucure5ti, 2001, 254 p. (Constanla Vintild- Ghitulescu); TEREZ OBORNI, Erdély pénziigyei 1. Ferdinand uralma alatt, 1552- 1556, Szentpétery Imre Torténettudomanyi Alapftvany, Budapesta, 2002, 359 p. (Maria Pakucs); PAUL PALTANEA, Pecefi ftefaniene la Dunarea de Jos, Edit. Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2004, 286 p. (Andreea Atanasiu-Gdvan); NECULAI A. URSU, Contributii la istoria culturii romaneVi. Studii fi note filologice,Edit.Cronica, Iai, 2002, 484 p.;Contribulii la istoria culturii romanefti in secolul al XVII-lea. Studii filologice, Edit. Cronica, Igi, 2003, 451 p.
(Violeta Barbu).. . 233-255
www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORICA
NEW SERIES TOME XV, NOS. 34 May August 2004
SUMMARY
THE TIME OF STEPHEN THE GREAT
$TEFAN ANDREESCU, The Memory of Stephen the Great as Preserved in Wallachia 5-10 NICHITA ADANILOAIE, Spiru Haret Promoter and Organizer of Stephen the Great's Commemoration of 1904.. 11-24 OVIDIU CRISTEA, The Peace of 1486 and the Relations of Stephen the Great with the Ottoman Empire in the Last Part of his Reign 25-36 EUGEN DENIZE, Stephen the Great's Moldavia in the Clash of Interests of the Great Powers (1457-1474).. 37-54 ION TURCANU,Relations Between Military and Religious Factors in the External Policy of Stephen the Great.... 55-66 LIVIU MARIUS ILIE, Stephen the Great and the Association to the Throne of Moldavia.... 67-82
JUSTICE LAW AND CUSTOM
VIOLETA BARBU, Theft From the Country's Treasury: From the Summary Legal Proceedings to the Court Trials (Wallachia, Seventeenth Century) (I) 83-100 OANA RIZESCU, Cessio bonorum and the Intervention of the State in Solving the Disputes Related to Private Debts. Curama and the "Relinquishing of the Debts" in the Princely Court in Seventeenth Century Wallachia. 101-138
DIPLOMACY AND CAPITAL
ILEANA CAZAN, The Peace of Zsitva-Tiirok and Transylvania's Struggle for the Royal Title, 1606-1629 139-158 DANIELA BU$A, Foreign Capital Investments in Romanian Economy in the Early
Twentieth Century . 159-170
Revista istoricd", torn XV, 2004, nr. 1 2, p. 1256
www.dacoromanica.ro MERCHANTS, BOYARS, NOBLES DOCUMENTARY STUDIES
GHEORGHE LAZAR, Luxury and Ostentation. Wallachian Merchants of the Eighteenth and Early Nineteenth Centuries . 171-178 ANDREEA-ROXANA IANCU, Extinction of the Boyar Family and Strategies of Preservation in Wallachia in the Early Nineteenth Century. Case Studies 179-200 LAURENTIU STEFAN SZEMKOVICI, Ennobling Diploma with Arms Granted by Emperor Leopold I to loan Ursul (1701). 201-206 KINGA TUDOS, Burial Customs at $umuleu Ciuc. The Will and Funerals of Mikes Kelemen I, 1685-1686 207-214
HISTORIOGRAPHY
ADRIAN SILVAN IONESCU, Introduction to the Historiography of Fashion and Clothing Studies.. 215-232
NOTES AND REVIEWS
The History of the European Family, vol. I Family Life in Early Modern TimeI500- 1789, ed. by David I. Kertyer and Marzio Barbagly, Yale University Press, New Haven and London, 2001, 365 pp.+XXXII+39 il. (Violeta Barbu); HELEN AIRY, Billy the Kid, un criminal veqnic indragostit, copilul tuturor americanilor (Billy the Kid, a Criminal Forever in Love, the Child of All Americans), Edit. Eminescu, Bucharest, 2003, 153 pp. + il.(Adrian-Silvan lonescu); Bizantul in scrieri romanesti recente (Byzantium in Recent Romanian Writings) (Vasile Muntean); CONSTANTIN BURAC, Afethrile Tarii Moldovei din epoca lui Stefan cel Mare (Settlements in Moldavia in the Time of Stephen the Great), Edit. Ministerului AdministratieisiInternelor, Bucharest, 2004, 423 pp. + 27 maps (Andreea Atanasiu-Gavan); CRISTINA CODARCEA, Société et pouvoir en Valachie (1601-1654). Entre la coutume et la loi, Edit. Enciclopedica, Bucharest, 2002, 401 pp. (Constanfa Vintila-Ghi(ulescu); ALAIN DEMURGER, Cavalerii lui Christos. Ordinele religios-niilitare in Evul Mediu (secolele al XI-leaal XVI-lea) (The Knights of Christ. Religious-Miliary Orders in the Middle Ages, Eleventh- Sixteenth Centuries), Edit. Cartier, Kisinev, 2003, 458 pp. (Liviu Marius Me); LIGIA LIVADA-CADESCHI, De la mita la filantropie. Institufii de asistare a seiracilor din Tara Romaneascei qi Moldova in secolul al XVIII-lea (From Almonds to Philantropy.Institutions for Social Assistance to the Poor in Wallachia and Moldavia in the Eighteenth Century), Edit. Nemira, Bucharest, 2001, 254 pp.(ConstanfaVintilei-Ghi(ulescu); TEREZ OBORNI, Erdely penziigyei I. Ferdinanduralmaalatt, 1552-1556, SzentpéteryImre Torténettudományi Alapftvany, Budapest, 2002, 359 pp. (Maria Pakucs); PAUL PALTANEA, Pecefi tefaniene la Dundrea de Jos (Seals Dating to the Time of Stephen the Great at the Lower Danube), Edit. Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2004, 286 pp. (Andreea Atanasiu-Gilvan); NECULAI A. URSU, Contribufii la istoria culturii romanevi. Studii qi note filologice (Contributions to the History of Romanian Culture. Philological Studies and Notes), Edit. Cronica, Jassy, 2002, 484 pp.; Contribufii la istoria culturii romeinevi in secolul al XVII-lea. Studii filologice (Contributions to the History of Romanian Culture in the Seventeenth Century. Philological Studies and Notes), Edit. Cronica, Jassy, 2003, 451 pp. (Violeta Barbu) 233-255
www.dacoromanica.ro EPOCA LUI STEFAN CEL MARE
AMINTIREA LUI STEFAN CEL MARE N TARA ROMANEASCA
STEFAN ANDREESCU
in Letopiseful Cantacuzinesc se pot citi,la un moment dat,cateva surprinzatoare randuri:...Dupa el au domnit Tepe1u§ vodas; §i au avut rdzboiu la Ramnicul Sarat cu batranul Stefan vodd den tara Moldovei. Atunce in oaste au perit §i Tepelu§ voda §i au fost izbanda lui Stefan voda. $i au §azut aicea in tard de au domnit ani 161. Mai explicita in privinta dornniei in Tara Romaneasca a lui Stefan cel Mare este versiunea de la mandstirea Neamt a aceluia§i letopiset:...$i s-au pus Stefan voda domn aici in Tara Romaneasca; §i au domnit ani 162. Cum se explica aceasta, sa-i spunem eroare", din cuprinsul celei mai vechi cronici muntene cunoscute? Mai intaitrebuiesubliniat ca existä o unanimitate a manuscriselor Letopisefului Cantacuzinesc in privinta acestei mentiuni. Este deci de presupus cä ea figura in prototipul slavon, din veacul al XVI-Iea, al cronicii interne a Tarii Romane§ti, care a stat la baza cronisticii muntene din veacul urmätor. Apoi, sa precizarn cd aceea§i mentiune a domniei lui Stefan in Tara Romaneascä figureazd in partea de inceput a Letopisefului, adicas in lista succinta a domnilor din intervalul 1290-1508. P.P. Panaitescu a observat ca autorul listei nu a cunoscut, de fapt, deck cloud date precise: anul pe care il considera a fi cel al intemeierii statului (1290) §i anul mortii lui Radu voda cel Mare, care, intr-adevar, a fost 1508. Intre aceste cloud repere cronologice el dispunea de un numar de 218 ani, pe care trebuia sa-i repartizeze celor unsprezece domni pe care ii §tia... A§a se face cä atribuirea anilor de domnie este cu totul fantezistä, inclusiv, bineinteles, cea care-1 prive§te pe Stefan cel Mare3. Cat despre introducerea insd§i a numelui lui Stefan al Moldovei in aceastä lista, Panaitescu a scris urmatoarele: Afirmatia cronicarului cum cd Stefan cel Mare din Moldova, dupd infrangerea lui Tepelu§, a stat §i a domnit in Tara
I Istoria Tarit Románesti (1290-1690). Letopisetul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, Bucuresti, 1960, p. 16. 2I.I.Georgescu, 0 copie necunoscutá a Letopiseptlui Cantacuzinesc, in "Mitropolia Olteniei", t. XIII, 1961, 7-9, p. 503. 3 P.P. Panaitescu, Inceputurile istoriografiei in Tara Romeineascii, in "Studii si materiale de istorie medie", t. V, 1962, p. 201. Revista istoricr, torn XV, 2004, nr. 34, p. 5 10 www.dacoromanica.ro ab' Stefan Andreescu 2 Romaneasca timp de 16 ani se datore§te faptului Ca domnul Moldovei a cladit o biserica la Ramnicul &drat, pe locul biruintei sale, pe care cronicarul a putut s-o cunoscr4. Este perfect adevarat ca. voda $tefan a inaltat, foarte probabil dupa biruinta din 1481, o biserica la Ramnicul &drat's. Dar era oare acesta un motiv suficient de intemeiat pentru a proceda la o asemenea insertie in insa§i cronica oficiala a tarii? Mai degraba lucrurile au stat Myers: copi§ti tarzii au fdcut apropierea intre mentiunea din cronica §i existenta la Ramnicul &drat a unei ctitorii a voievodului moldovean6. Pe de alta parte, daca intr-adevar autorul listei domnilor din rdstimpul 1290-1508 ar fi fost inspirat de existenta bisericii de la Ramnicul &drat, el nu ar fi lipsit in nici un caz sa o pomeneasca. Daca aruncam o privire de ansamblu asupra acestei liste vedem cä una dintre constante, pe langa mentionarea anilor de domnie, a fost inregistrarea de fiecare data, pentru fiecare domn in parte, a cite unei ctitorii a lui. Este a§adar limpede cä nu in aceastd imprejurare are a fi cautat motivul aparitiei lui $tefan in §irul domnilor munteni. Un cazaparteprintreversiunilecarene-autransmisLetopiseful Cantacuzinesc ii reprezintd talmacirea araba a lui Macarie Zairn, intocrnita putin dupa mijlocul secolului al XVII-lea. Aici putem citi cele ce urmeala:...Dupd el a venit Tepelu§ voievod. $i a facut mare batalie in ora§ul Ramnic dinspre partea Buzaului cu $tefan-voievod al Moldovei cel Batran. In aceastä batalie a fost ucis Alexandru hatmanul, in anul 6887. Stefan-voievod a invins. Tepelu§-voievod a pierit. $tefan-voievod s-a a§ezat in Tara Romaneasca. El a zidit tneindstirea Glavacioc. $i a murit" (s.n. $t.A.)7. Se §tie, insa, prea bine ca cel ce a zidit mandstirea Glavacioc a fost voievodul Vlad Calugarul, adica tocmai domnul instalat de $tefan cel Mare in scaunul domnesc de la miazazi de Carpati dupd biruinta de la Ramnic din 8 iulie 1481. Editorul traducerii romane§ti a letopisetului lui Macarie Zaim, Virgil Candea, banuie§te cä aici ar fi vorba de o lacuna a prototipului cronicii, care ar explica absenta din §irul domnilor atat a lui Vlad voda
4 Ibidem, p. 202. Cativa ani mai devreme, in 1959, cand se ocupa de eforturile lui $tefan de a impune in scaunul domnesc de la mia7A7i de Carpati domni vasali ai sai, Panaitescu scria cd: Suzeranitatea IncercatA si chiar exercitatd catva timp de $tefan cel Mare asupra Tarii RomAriesti ii are un ecou tArziu in cronica acestei tdri, Lelopisetul Cantacuzinesc". 5i el cita in continuare tocmai mentiunea discutatd, apreciind cd aceasta constituie, bineinteles, o exagerare a cronicarului de mai tarziu, cdci $tefan n-a «sezub) 16 ani in Tara RomaneascA si n-a carmuit-o direct" (P.P. Panaitescu, .5'tefan cel Mare fi ora.u1 Bucurerti, in Studii. RevistA de Istorie", t. XII, 1959, 5, p. 21, n. 1). 5 Alex. LApedatu, 0 biserica a lui ,Ftefan cel Mare in Tara Romilneascd, in "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", III, 1910, p. 107-109; Horia Constantinescu, 0 ctitorie a lui $tefan cel Mare in Tara Romeineascd, In "Glasul Bisericii", XXIV, 1965, 7-8, p. 684-690. 6 Intr-o asemenea versiune tardivd a Letopisetului Cantacuzinesc, dupd mentiunea propriu-zisd a domniei de 16 ani a lui $tefan a fost introdusd aceastd notatie: Acesta au Pacut o srantd bisericd la RAmnicul Sdrat, hramul ei prea cuvioasa Paraschiva" (St. Nicolaescu, Letopisetul Tarii Rumeinegi, in "Revista pentru Istorie, Archeologiei Filologie", t. XI, partea I, 1910, p. 117); si varianta citata in aparat de editorii din 1960 ai Letopisefului Cantacuzinesc, la p. 5. 7 Virgil CAndea, Letopiseful Tarii Romeinesti (1292-1664) in versiunea arabd a lui Macarie Zaim, in "Studii. Revista de Istorie", t. 23, 1970, 4, p. 681-682.
www.dacoromanica.ro 3 Amintirea lui Stefan cel Mare 7 Calugarul, cat §i a fiului §i succesorului sau, Radu vodd cel Mare8. Ar fi ramas, deci, din aceasta parte a textului doar consemnarea zidirii manastirii Glavacioc, care, insa, a fost contaminatä cu mentiunea domniei lui Stefan. Pavel Chihaia, care a folosit versiunea lui Macarie Zaim in incercarea de a reconstitui forma originara a inceputului cronicii, a presupus cd in vremea lui Matei voda Basarab a fost preluata din cronica moldoveneasca §tirea despre bätälia lui Stefan cu Basarab cel Thar sau Tepelu§, modificand insä fraza Stefan vodd au pus muntenilor domnu pre Vlad voda Calugarul" in Stefan vodd s-au pus domnu aici in Tara Romaneasca". Eliminarea implicitä a lui Vlad Calugarul s-ar fi datorat faptului Ca ceva mai tarziu in cronica munteneasca apdrea un domn omonim, care a ocupat tronul indatä dupd moartea lui Neagoe Basarab9. Virgil Candea a ardtat ca letopisetul arab a fost realizat prin talmacirea cronicii interne, dar printr-un intennediar grecesc, care se oprea la anul 161819. Aceasta din urma cronica in limba greacd a fost alcatuitä, credem, in jurul anului 1620. Adica in plind epoca a influentei grecqti", dari a dornniilor alternative peste tarile romanqti extracarpatice ale lui Radu vodd Mihnea. Fapt este ca pentru pasajul discutat pare sa fi fost consultatä intr-adevar cronica internd a Moldovei. Caci mentiunea mortii pe campul de luptä de la Rarnnic a lui Alexandru hatmanul" de acolo a fost extrasa. De pada, in Letopiselul anonim al Moldovei se pomene§te Ca atunci §i Sandru a cazut in acel rdzboi §i a fost adus §i ingropat la tatal sau, la Doljqti"12. Este vorba de Sendrea portar al Sucevei, casatorit cu Maria, sora lui $tefan cel Mare'3. Dar, in acelai fragment de cronica moldoveneascd se spune in chip lamurit ca Stefan voievod a läsat sa domneasca peste Tara Munteneasca pe Vlad voievod Calugarul". Nici vorbd de o domnie a lui Stefan cel Mare in Tara Romaneasca. Pare deci probabil ca pe temeiul acestui izvor autorul intermediarului grecesc a incercat sa indrepte" omisiunea din letopisetul muntenesc §i a§a a rasdrit §i numele mänastirii Glavacioc. Totu§i, el a läsat, inainte de pomenirea lui Vlad Calugarul,
8 lbidem, p. 682, n. 5; §i Ioana Feodorof, La chronique de Valachie (1292-1664). Texte arabe du Patriarche Macaire Za7m. Introduction, edition du texte arabe et traduction frangaise, in Mélanges de l'Université Saint-Joseph", t. LII, 1991-1992 (Beyrouth, 1995), p. 42 (...Stefan-voivode s'installa en maitre dans la Valachie et fit bâtir le monastère de Glavacioc. Et il mourut"). 9 Pavel Chihaia, De la "Negru Vodei" la Neagoe Basarab. Interferente literar-artistice in cultura romdneasca a evului de mijloc, Bucurqti, 1976, P. 31-32. m Virgil Candea, op. cit.,p. 675, 678i 679. "$tefan Andreescu, Restitutio Daciae, 11, Relatiile politice dintre Tara Romeineascei, Moldova i Transilvania in rastimpul 1601-1659, Bucure§ti, 1989, p. 58-60. 12 P.P. Panaitescu, Cronicile slavo-romeme din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, editie revdzutdi completata, Bucure§ti, 1959, p. 19. 13 Pentru forma .5'andru a numelui Alexandru (de la maghiarul Sándor), N.A. Constantinescu, Dictionar onomastic romeinesc, Bucurqti, 1963, p. 7. Faptul cd in letopisetul arab Sendrea figureazd cu titlul de hatman" vdde§te cd izvodul moldovenesc folosit data din a doua jumdtate a secolului al XVI-lea, cad de atunci acest titlu a inlocuit, in cancelaria domneascdpentru documentele inteme pe cel de portar de Suceava" ($tefan S. Gorovei, Meirturtile unui document, in "Cercetdri Istorice", serie noud, t. X1I-XIII, 1981-1982, p. 312-313).
www.dacoromanica.ro 8 $tefan Andreescu 4 mentiunea domniei lui $tefan, deoarece afirmatia ca. voda Tepelu§ ar fi pierit in cursul batälieilucru neadevärat!spre aceastä concluzie ne indrume. De altminteri, in Cronica paraleld a Telrii Ronuinesti ,yi a Moldovei, atribuita lui Axinte Uricariul, s-a incercat iardsi restabilirea adevarului: din letopisetul muntenesc s-a reprodus mai intai stirea despre domnia lui Laiotä vodd Basarab, care au inchinat Tara Romaneasca turcilor" §i ar fi domnit ani 17"; dupa care domnia lui Tapalus" a fost reconstituita prin confruntarea pasajului respectiv din cronicile moldovene§ti cu cel din Letopiseful Cantacuzinesc. $i astfel s-a ajuns la rectificarea urrnatoare: dupd biruinta de la Ramnicul Sarat, ... au pus $tefan voda domnu in Tara Romaniasca pre Vladul voda ce-au fost calugar. Iar cat ar fi domnit acel Vlad vodd nu sa aflä scris, nice iaste pus la rfindul doinnilor. lard Tapalu§ vodd au domnit ani 16"I5 (s.n. ,Ft.A.). A§adar, numele lui Vlad Calugarul nu figura in izvorul muntenesc folosit, de bund seama una din versiunile Letopiselului Cantacuzinesc. Pe temeiul cronicilor moldovene§ti el a fost randuit in locul lui $tefan cel Mare, insa anii de domnie ai acestuia au fost atribuiti lui Basarab cel Tanär voievod! Cu alt prilej am incercat sä demonstram cd introducerea despre Negru Von', legendarul intemeietor de tara, precum §ilista domnilor Tarii Romane§ti din rastimpul 1290-1508, au fost alcatuite in timpul domniei lui Alexandru voda Mircea (1568-1577). Atunci, spre a justifica istoric pretentia de a ocupa tronul a ramurei dinastice din care facea parte acesta ramura "Mihne§tilor" a fost inventat un domn pe nume Mihail, care a fost plasat, in lista cu pricina, indata dupd ...Negru Voda! Deci inainte de Mircea cel Batran, din care descindea cealalta ramura dinastica a "Demetrianilor" , din care faceau parte Pätrascu vodd cel Bun sau Petru Cerce116. Dar in timpul lui Alexandru vodd Mircea s:a petrecut un eveniment politic major, care privea nu numai Tara Romaneasca. In anul 1574 domnul de aici a izbutit sa impuna, cu ajutorul Portii, in scaunul domnesc al Moldovei vecine pe propriul sau frate, Petru vodd Schiopul (1574-1579; 1582-1591). A fost astfel pentru prima oara doborata bariera dinastica dintre cele cloud tail romane§ti extracarpatice. Oare pentru aceasta imprejurare exceptionala nu era nevoie de o justificare istorica? Este adevärat cd pe linie feminind exista o inrudire, prin alianta, intre familiile domnitoare din Tara Romaneasca §i Moldova. Dar, a§a cum am spus §i altadata, ea nu era suficientä pentru a motiva prezenta unui domn muntean pe tronul Moldovei17. De aceea credem cd a apärut ideea crearii unui precedent pentru
14 0 singurd versiune a letopisetului intern moldovenesc, asa-numita Cronicd moldo-germand, afirma cd Stefan a ucis pe Tepelur (P.P. Panaitescu, Cronicile slavo-ronthne, p. 34). In schimb, toate celelalte versiuni si variante nu pomenesc de asaceva. 15 Axinte Uricariul, Cronica paralerd a Valli Romdnerti si a Moldovei, vol. I, ed. Gabriel $trempel, Bucuresti, 1993, p. 50 si 55 (si p. 75). 16 $tefan Andreescu, lstoria românilor: cronicari, misionari, ctitori (sec. XV-XVII), Bucuresti, 1997, P. 11-25. Aici am expus pentru prima oard, pe scurt, interpretarea care formeazd subiectul acestor pagini. 17 Ibidem, p. 76, n. 41.
www.dacoromanica.ro 5 Amintirea lui $tefan cel Mare 9 formula politica din 1574. Or, domnia fictiva, de 16 ani, a lui Stefan cel Mare in Tara Romaneasca a luat na§tere, dupa parerea noastra, tocmai spre a vadi existenta unui asemenea precedent. In acest sens nu poate fi o simplä intamplare faptul cd in anul 1574a§adar, exact in momentul in care a luat fiinta unirea dinastica intre Tara Romaneasca i Moldova , solul polon Maciej Stryjkowski, in trecere prin Bucure$ti, a putut zari, in chiar iatacul domnesc, pe unul dintre pereti, portretul lui Stefan cel Mare. Dar iata, mai bine, inse§i cuvintele calatorului polon: Cand mergeam spre Turcia am vazut la Bucurqti, ora§ul de scaun, la curtea domnului Tarii Romanqti, unde am fost la ospat
THE MEMORY OF STEPHEN THE GREAT AS PRESERVED IN WALLACHIA
Abstract
The internal chronicle of Wallachia, in all its variants preserved to our day, includes a curious piece of information: Stephen the Great Prince of Moldavia would have reigned in the neighbouring principality of Wallachia for 16 years! An attempt is made to demonstrate that the note in question was indeed included in the prototype of this chronicle, dating to the sixteenth century and now
18CdIdtori straini despre tdrile romdne,vol. II, ed. Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 1970, p. 454. In legAturd cu portretul in discutie, autorii acestui volum au notat urmãtoarele: Afirmatie surprinzãtoare si pentru locul unde ar II fost pastrat acest chip si pentru existenta unui asemenea portret pe lemn al lui Stefan" (n. 31a).
www.dacoromanica.ro 10 Stefan Andreescu 6 lost. Follows an explanation: the foreword to the chronicle which also included the list of the first princes of Wallachia of the fourteenth and fifteenth centuries was written in the time of Prince Alexandru Mircea (1568-1577). The latter, as known, would eventually manage to place his brother Petru Schiopul on the throne of Moldavia in 1574. Undoubtedly, this new political development was in great need of some historical justification. Thus, the so-called reign of Stephen the Great in Wallachia was put into circulation as a mere precedent for the dynastic union of 1574.
www.dacoromanica.ro SPIRU HARET INITIATORUL SI ORGAMZATORUL COMEMORARII LUI STEFAN CEL MARE IN 1904
NICHITA ADANILOAIE
Spiru Haretcel mai stralucit ministru al Instructiunii Pub lice pe care 1-a avut Romania n-a fost numai omul §colii§ialorganizariitrainice a invätämantului, ci §i initiatorul m*arii pentru rede§teptarea con§tiintei nationale, pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice la elevii studenti. Indata dupa instalarea sa ca ministru, Spiru Haret a cautat sa sadeascai sa intareasca in sufletul tineretului iubirea de tardi sentimentul solidaritatii nationale. In circulara din aprilie 1897 el sublinia cä cea dintai datorie a coalei care trece inaintea oricarei alteia este de a forma buni cetateni, §i cea dintai conditiune pentru a fi cineva bun cetatean este deauiubi tara rarä rezerva §i de a avea o incredere nernarginitä intr-insa §i in viitorul ei." Tot pe aceastd linie, Haret cerea cadrelor didactice, insarcinate cu instruirea §ieducarea tinerimii, ca prin serbari Folare, conferintb, cantece patriotice, pelerinagii la locuri istorice sa-i facd pe elevi sa pretuiasca evenimentele §i personalitatile mari din trecut, sa-i convinga cä ei sunt urma§ii eroilor care au luptat §isi-auvarsat sangele sa apere §i sa conserve aceasta tard. El urrnärea sa asigure o educatie nationala temeinicd generatiilor viitoare §i sa faca din fiecare roman un cetatean luminat §i con§tient de drepturilei datoriile lui. Totodata, Haretpe care Nicolae Iorga 1-a denumit marele ministru §i om de bine"considera cä pentru educatia nationala mijlocul cel mai puternic este cultul eroilor care inalta simtamintele tinerilor §i care va pastra in mintea vitejilor de maine, ne§tearsa, amintirea eroilor de ieri. La indemnul lui, in primii ani ai secolului XX s-au ridicat mai multe monumente in judetele Tecuci, Putna, Neamt, Ialomita, Ilfov §i Prahovain cinstea victoriilor de la 1877 §i a eroilor independentei nationale. La dezvelirea unor atari monumente istorice a participat §i Haret, rostind cuvantäri pline de insufletire patriotica. tn anul 1904, când s-au implinit 400 de ani de la trecerea in eternitate a lui Stefan cel Mare eroul care carmuise, cu intelepciune §i vrednicie, destinele Moldovei timp de aproape jumatate de veac Haret a initiat comemorarea personalitatii viteazului domnitor prin organizarea de serbdri in toate §colile din tara. N. Iorga, referindu-se la aceste serbäri, sublinia in acel timp urmatoarele: Gandul de a se pomeni intr-un chip vrednic ziva de 2 iulie 1904 and se implineau patru sute de ani de la moartea celui mai mare Domn al romanilor, Stefan cel Mare, 1-a avut intai d. Spiru Haret, ministrul Instructiunii Publice §i al Cultelor."2
I Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor..., sub ingrijirea lui C. Lascar si I. Biberi, Bucuresti, 1901, p. 1390; N. Addniloaie, Istoria invafámántuluiprimar (1859-1918), Bucuresti, 1998, p. 230-231. 2 N. Iorga, Pomenirea lui ,Stefan cel Mare, Bucuresti, 1905, p. 3. Revista istoricd", torn XV, 2004, nr. 34, p. 1124
www.dacoromanica.ro 12 Nichita AdAniloaie 2 Pentru organizarea serbdrilor comemorative, care erau menite sd infldcdreze pe romfini §i sa aducd fiori de patriotism in toate inimile, sd pomeneascd §i sd venereze, cu adancä evlavie, amintirea ilustrului voievod, Haret a luat o serie de mdsuri. Astfel, Incas de la 25 februarie 1904, el a dat o decizie prin care a anuntat ca in ziva de 2 iulie memoria marelui Domn va fi sdrbdtoritd de toate §colile din tard, cu toatd pompa cuvenitd. In fiecare ora, la ora 9 dimineata, se va oficia o panahidd (parastas), in care se va face pomenirea lui Stefan Vodd, a cdpitanilori osta§ilor lui, cdzuti in luptele pentru apdrarea §i intregirea pamdritului stedmoFsc. Toate §colile din ora§, cu profesorii §i §colarii lor §i cu drapelele lor, vor asista la aceastd panahidd", care se va oficia de preferintd pe una din pietele sau in una din grddinile orgului, care sd prezinte destul spatiu ca sd incapd toatecolile. Dupd terminarea panahidei, se vor tine cuvântari de cdtre profesori, Folari §i alte persoane,iarcorurile§colilor vor executa bucatipatriotice".Amdnuntele ceremoniei, cuvfintdrilei tot programul serbdrii comemorative se vor fixa de catre comitetele ce se vor forma in fiecare ora§"din directorii tuturor §colilor primare §i secundare" din localitate; iar in Bucure§ti §i Iai rectorii universitätilor" vor prezida aceste comitete. Pentru anul acesta, prin exceptiune scrie ministrul impdrtirea premiilor in ora§e se va face in ziva de 2 iulie in orele postmeridiane." Scale rurale din apropierea orqului vor participa la aceastd serbare in ziva de 2 iulie. Celelalte §coli rurale vor asista duminicd 4 iulie, la serviciul religios ce se va face la biserica satului" pentru pomenirea marelui Stefan". Dupd terminarea parastasului, elevii, incolonati, vor merge la §coald unde va avea loc serbarea propriu-zisd cu cuvdnari ale invdtatorilor, recitdri §i cfintece inchinate viteazului voievod, iar la sfdr§it se va face §i distribuirea premiilor §colarilor ce s-au distins la invataturd. Participarea profesorilor, institutorilor, invdtkorilor §i §colarilor la ceremonia acestei zileaccentueazd Hareteste obligatorie."3 Tot in februarie, Spiru Haret il anunta pe ministrul de rdzboi despre serbdrile comemorative ce vor avea loc la 2 iulie, pe linie de invatarnant, intrebdndu-I dacd nu crede de cuviinta ca i armata sa serbeze aceastd zi §i ca cele cloud serbdri sd se pund in legaturd una cu alta"4. Dupd rdspunsul afirmativ, cele cloud ministere vor colabora pe plan centrali local la deplina reqitd a serbdrilor. La 28 februarie Haret a cerut lui I. Bogdan, decanul Facultätii de Litere din Bucurqti, sd faca., cu prilejul celor 400 de ani, o editie completd a tuturor actelor, hrisoavelor §i documentelor de orice fel care provin de la Stefan cel Mare, in limba slavond, care se vor tipäri si in traducere cu notele necesare, iar cele latine fail traducere5. Om operativ, ministrul a stdruit ca decizia din 25 februarie sd se publice in Monitorul Oficial"; a dispus sä se trimitä, in copie, aceastd decizie rectorilor universitätilor din Bucure§ti §i Iqi §i Directiei invdtdmfintului primar din minister.
3 Arhivele Nationale Istorice centrale (In continuare ANIC), fond Ministerul Cultelor §i Instructiunii Pub lice (in contimuare MCIP), dosar 499/1904, f. 3-4. 4 Ibidem, f. 5. 5 Ibidem, f. 1-2.
www.dacoromanica.ro 3 Comemorarea lui Stefan cel Mare in 1904 13 De asemenea, a trimis la 15 martie o circulard cdtre directiunile $colilor secundare profesionale, cerdndu-le sã citeascd decizia apdrutd in Monitorul Oficial" din 3 martie isd se intruneascd, in fiecare ora$, in localulcolii celei mai vechi, impreund cu revizorul $colar al judetului, cu maqtrii de muzia $i gimnasticd pentru a fixa programa serbdrii"; la Bucure$ti se vor intruni in localul Liceului Sf. Sava"6. Dupd ce in aprilie directorii $colilor secundare $i primare de bdietisi de fete din Capita ld au fost invitati sä participe la o prima $edintd, prezidatd de rector la Liceul Sf. Sava", spre a fixa programa serbdrii" din 2 iulie, in luna urmdtoare secretarul general al ministerului i-a convocat din nou sa participe, la 11 mai, in localul Universitdtii la o intrunire ce va fi prezidatd de Haret i unde va fi invitati un delegat al prirndriei-pentru a definitiva programa'''. Pe de altd parte, ministrul a facut apel $i la prefecti $i la primari pentru a asigura reu$ita serbdrilor. La 22 aprilie, intr-o circulard adresatd acestora, ardtand cä implinirea a 400 de ani dela moartea lui Stefan va fi sdrbdtoritd in toatescolile, Haret preciza: Pentru ca aceastd sdrbdtoare sa se poatd face cu toatd solemnitatea cuvenitd memoriei marelui Domn, vä rog sä binevoiti a va. asocia $i Dvoastrd la ea $i a da tot concursul moral $i material necesar $coalelor pentru reu$ita acestei serbdri"8. Comitetele de organizare a serbdrilor comemorative din fiecare ora$, completate pe parcurs cu reprezentanti ai autoritatilor locale civile $i militare, au tinut, in primdvara anului 1904, mai multe intruniri in care au dezbdtutai definitivat programul ceremoniilor pentru pomenireai cinstirea ilustrului voievod. Dupd inspiratia membrilor acestor comitete (sau comisii de organizare)i dupd posibilitatile financiare ale comunelor urbane $i judetelor-la care va contribui uneorii Ministerul Instructiunii Pub lice-serbdrile din 2 iulie vor avea o mai mare sau o rnai redusd amploare. Inlunileaprilie$imai majoritatea comitetelor ord$ene$ti au trimis ministerului prograrne sau schite de program-ce urma a fi definitivat asupra modului de organizare $i desfd$urare a serbdrilor. Dam doar cloud exemple. La inceputul lui aprilie directorul gimnaziului Gr. Ghica" din Dorohoi a raportat ministrului cd in urma intrunirii din 18 martie-$i in unire cu mae$trii de muziai gimnasticdI cu revizorul $colars-a intocmit o programd ce se va executa dupd terminarea parastasului de 400 de anide la moartea marelui nostru domn Stefan". Corul va intona Imnul Regal §i Marpl lui $tefan cel Mare; vor urma cuvantdrile profesorilor despre istoria glorioasd a viteazului voievodi rnai multe reciari ale elevilor pe aceea$i temd. Corul va cdnta Mania lui ,Ftefan cel Mare §i alte cdntece patriotice cu care se va incheia prima parte a serbdrii. Directorul aratä apoi ca aceastd programd ar rdspunde la o simpla serbare Folard. Insd evenimentul find de cea mai mare insemndtate", in dorinta ca serbarea
6 Ibidem, f. 6-8. 7 Ibidem, f. 48, 57. 8 Ibidem, f. 51.
www.dacoromanica.ro 14 Nichita Aclaniloaie 4 inchinatd marelui erou sa fie demnd de urma§ii sal" §i avand in vedere ca. o asemenea serbare nu se va mai face dee& peste o sutd de ani, am stdruit precizeazd directorulpe ldngd autoritatea locald, ca sd vind in sprijinul §coalelor, pentru ca serbarea sd fie mai mdreatd §i dacd s-ar putea ca toatd lumea, rard deosebire, sd serbeze ziva de 2 iulie ca o zi de sfantd amintire". Consiliul comunal a promis tot sprijinul §i se speed cd §i judetul se va asocia cu noi, ca unii ce suntem vecini nemijlociti cu pdmantul in care zac osemintele gloriosului viteaz", iar in acest judet sunt monumentele indltate de el ca sA ne dovedeascd nouà cd pe infricoptii du§mani" i-a sfardmat pdstrdndu-se intreaga mo§ie, datorita cdruia suntem astazi §i Regat". Noud celor din Dorohoi ne incumbd cea mai mare datorie de a glorifica memoria marelui Domn". Haret pune rezolutia pe raport: Se aprobd programa prezentatd"9. La inceputul lui iunie s-au facut completAri la aceastd programd, mentiondndu-se cd panahida se va oficia in curtea bisericii Sf. Nicolae zidità de $tefan§i vor asista in afard de §colari, militari, delegati ai satelor §i cAldreti in costume nationalei inarmati cu sulite §i ghioage nestrujite". Toti vor defila pe sträzile principale §colarii cantand in mers cdntece patriotice", acompaniati de muzica Regimentului Drago pdnd la grAdina publica unde va avea loc serbarea, iar la ora 3 p.m. se va face distribuirea premiilor. La 9 seara, la teatrul de yard, elevii gimnaziului §i ai liceului din Pomdrla vor da o reprezentatie cu cantece, recitdri §i trei tablouri alegorice infati§dnd episoade din domnia lui $tefan cel Mare. La 16 aprilie, directorul gimnaziului din Tecuci a trimis ministrului, in copie, procesul verbal al intrunirii cadrelor didactice, impreund cu programa serbArii din 2 iulie. El aratd cd s-a stabilit un comitet pentru organizarea acestei serbdri comemorative, compus din prefect, primar, comandantul de garnizoand, protoereul judetului, directorul gimnaziului, mae§trii de muzicdi gimnastica, revizorul §colar §i directoriii directoarele §colilor primare. Programa prevedea ca la ora 8 toate §colile cu drapelele lor se vor afla in gradina publicd, insotite de cadrele didactice. Panahida se va oficia la ora 9. Directorul gimnaziuluii revizorul §colar vor rosti cuvAntdri asupra epocii glorioase a lui Stefan cel Mare. Corul va intona Cantecul lui Stefan cel Mare. Va urma defilarea colarilor primitd de comitet in fata gradinii publice. In timpul defildrii se vor intercala cloud care alegorice, la distante potrivite, reprezentAnd Cetatea Neamfului §i Dumbrava Rofie. Purtatorii drapelelor vor fi costumati national. La ora 3 p.m. va avea loc impartirea prerniilor elevilor ce s-au distins la invdtdturd. Dupd retragerea cu torte, seara, la ora 8, va avea loc, tot in grddina publicdce va fi iluminatd cu lampioane" , un Festival national". In cadrul acestuia se vor intona antecele: Irnnul Regal, Mama lui .5'tefan cel Mare, Movila lui Burcel §i Treliasca Romania; se vor recita de catre elevi: Daniil Sihastrul, Umbra lui Stefan cel Mare §i Stefan fi codrul; dansurile nationale Banul Meiracine §i Braul cu beitdi vor fi executate de elevii §colilor primare. &Italia din
9 Ibidem, f. 28, 34. 10Ibidem, f. 117.
www.dacoromanica.ro 5 Comemorarea lui Stefan cel Mare in 1904 15 Codrul Cosminului, pantomima nationald, va fi executata de elevii gimnaziului; Coroana lui ,Ftefan, piesa intr-un act, va fi interpretatd atat de gimnazi§ti cat §i de elevi ai §colilor primare. In final se va juca Cetatea Neamtului, piesd de V. Alecsandri, actul IV, ie§irea plaie§ilor din cetate". La 20 aprilie 1904 Spiru Haret a trimis o adresa primarului Capitalei §i alta similara prefectului de Ilfov in care, amintind ca. la 2 iulie este sa se serbeze in toata tara" 400 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, subliniaza Ca avem datoria ca, mai ales in capitala tarii §i in Ia§i, una din fostele lui re§edinte, aceasta serbare sa se faca cu toata stralucirea cuvenitä marelui Domn". Pentru aceastacontinua ministrulavem nevoie §i de sprijinul autoritatilor locale. In Bucure§ti, in special, am dori sa organizam cu aceasta ocaziune §i un cortegiu istoric. Dar un asemenea cortegiu, oricat de modest ar fi, reclama cheltuieli pe care nu le putem suporta singuri. De aceea va rugdm sa binevoiti a face ca Primäria (§i judetul) sa ne veniti in ajutor cu o suma care sa fie in raport cu insemnatatea lucrului"12. In luna urmatoare, Primäria a anuntat pe ministru ca s-a aprobat de ate consiliu suma de 2500 lei, iar Prefectura a s-a obtinut incuviintarea consiliului judetean Ilfov pentru 3000 lei in contul mentionatei serbari13. Doud saptämani mai tarziu, Haret a informat pe colegul sat' de la Ministerul de Razboi ca pentru serbarea de la 2 iulie ne propunem sa organizam §i un cortegiu istoric". In acest sens, avem trebuinta de un numar de tarani din Moldova, in costumele lor tarane§ti, care sa defileze calari". Ministrul de Razboi e rugat sa dispund ca la cortegiu sa participe ate 18 calara§i din fiecare judet al Moldovei imbracati fiecare in costumul judetului sau", adica la fel". Ace§tia vor participa la cortegiu calari pe cai de trupa, insa cu §eile tarane§ti, pe care fiecare calara§ va trebui sa le aduca cu dan§ii". Se poate apela §i la sprijinul prefectilor la realizarea cortegiului istoric. Cheltuielile ce ar rezulta din participarea acestor 234 caldra§i la serbare vor privi pe Ministerul Instructiunii Publice". Ministrul de Razboi e rugat sa-§i dea numai acordul asupra cortegiului14. Tot pentru cortegiulistoric ministrul Instructiunii a dispus ca Scoala superioard de arte §i meserii din Bucure§ti sa execute mai multe arme vechi, specifice vremii lui Stefan cel Mare; printre acestea se numarau: 300 scuturi, 100 lanci, 100 halebarde, 100 buzdugane, 100 gheoage nestrujite", 100 arcuri, 500 sägeti, 50 arbalete, 10 sabii §i 10 topoare15. Cortegii istorice s-au facut nu numai la Bucure§ti, ci §i la Ia§i, Dorohoi, Boto§ani §i in alte ora§e in care personagiile componente au purtat haine §i arme asernanatoare timpului lui Stefan. Pre§edintele comitetului din Dorohoi pentru organizarea serbarii comemorative de la 2 iulie a rugat pe Haret, Inca de la inceputul lunii iunie, sa dispuna ca Scoala de arte §i meserii din Bucure§ti sa trimita ate un exemplar din armele vremii (arc, scut,
" Ibidem, f. 43-46. 12 Ibidem, f. 49. 13 Ibidem, f. 102, 114. 14 lbidem, f. 54. 15 Dqteptarea" (Cernauti), 6 iunie 1904, preia informatia din Vointa nationala".
www.dacoromanica.ro 16 Nichita Adaniloaie 6 gheoaga, sulita s.a.) spre a se putea confectiona acesteai pe plan local, dupa modelele primite16. Ministrul a luat mäsuri pentru executarea itrimiterea la Dorohoi a armelor solicitate. Pentru reusita serbärii din 2 iulie ministrul Instructiunii Pub lice a luat in lunile mai si iuniei alte masuri. Asa, de pilda, la 12 mai a cerut directorilor scolilor secundare din Bucuresti ca elevii care au cantat la 10 mai la teatru sa pregateasca, cat se poate mai bine, bucatile ce au a executa in ziva de 2 iulie". Pentru aceasta cu incepere de astazi, orele de la 3 p.m. la 5 p.m., in zilele de joi pentru baietii miercuri pentru fete se vor intrebuinta esclusiv pentru prepararea acelor bucati cu maestri de muzica respectivi". Se recomanda, in special, pregatirea hnnului Regal §i a Imnului lui ,Stefan cel Mare compus de I. Costescu, maestru de muzica la liceele Sf. Sava" si Lazar"17. Tot la 12 mai 1904, Haret a dat o circulara catre toti directorii scolilor secundarei primare de bdieti si de fete din Capita la in care ii anunta ca serbarea comemorativa de la 2 iulie se va face in Bucuresti pe piata circulard de la bariera Caii Victorieii va incepe la 8 ore dimineata. La dansa vor trebui sa asiste toti profesorii si elevii...in suma de cel putin 300 scolari" de la Liceul Sf. Sava", la fel ate 300 de la liceele Matei Basarab" si Mihai Viteazul", 200 de la Liceul Lazar", 150 de la Gimnaziul Cantemir", 120 de la Gimnaziul Sincai", ate 100 de la cele 2 seminarii, Cate 70 de la scolile comerciale si de la Scoala normala a Societatii pentru invätatura poporului roman, 200 de la Scoala superioara de arte si meseriii intre 40 si 70 de eleve vor trebui sà asiste de la fiecare scoalä secundara siprofesionala de fete. Din cele 30 de scoli primare de baieti vor trebui sa asiste 750 de elevi, adica 25 de fiecare scoala. Scolile primare de fete nu vor aduce eleve, insa institutoarele vor trebui sä asiste", precizeaza Haret. Totodata, ministrul dispune sa se faca adrese rectorului si decanilor de la Universitatea Bucuresti, rectorului Scolii veterinare, directorului Conservatorului iScolii de belle arte, rugandu-i sa asiste la ceremonie ei, profesoriii studentii lor"18. La 18 iunie ministrul a scris prefectului politiei Capita lei cä pentru serbarea din 2 iulie din Piata Victoriei (inceputul soselei Kiseleff) s-au construit cinci tribune pentru autoritätii cetateni. Locurile din aceste tribune vor fi ocupate de persoanele care se vor prezenta cu niste bilete-invitatiuni ce s-au distribuit de minister". In acest sens, Haret roaga pe prefect a lua cuvenitele masuri spre a se tine bund ordine in acea zi si a nu se lasa sa se strecoare in tribune persoane care nu vor avea bilete de intrare spre a se evita aglomeratia"19. In aceea§i zi, Haret a facut cunoscut rectorului Universitatii din Bucuresti Ca pentru serbarea de la Putna, unde se va comemora ilustrul voievod roman, Ii pune la dispozitie 40 de bilete de tren,
16ANIC, fond MC1P, dosar 499/1904, f. 34. 17 Ibidem, f. 65. 18 Ibidem, f. 88. 19 Ibidem, f. 126.
www.dacoromanica.ro 7 Comemorarea lui Stefan cel Mare in 1904 17 pe distanta BucurqtiBurdujeni §i inapoi, ca sa le distribuie studentilor ce ar voi sA meargd la aceastä serbare §i pe care ii veti alege D.voastrd"20. In preajma serbkii, Haret a donat 500 de exemplare din Istoria lui $tefan cel Mare de N. Iorga Societatii Academice "Junimea" din Cernauti. Cartea fusese tiparita in primävara lui 1904, pe cheltuiala ministerului2t. De asemenea, tot pe cheltuiala ministerului, au fost &Mute in strainatateprin intermediul Societätii numismatice române 2700 medalii cu chipul lui Stefan cel Mare. 900 dintre acestea erau aurite, 900 argintatei 900 bronzate. Haret a dispus ca C. Lascdr din minister sd ia in primire medaliile de la Societatea numismaticd pentru a se distribui ca premii" la Foli22. Cele mai multe medalii s-au dat la §colile secundare: ate 546 din fiecare categorie, apoi la colile normale cate 42 din fiecare categorie. Nu existä o evidentd a colilor primare care au primit medalii. Din ordinul lui Haret s-au mai distribuit medalii aurite secretarului general din minister, Administratorului Casei Scoalelor, membrilor Curtii de Casatie, generalilor din garnizoana Bucure§ti, fo§tilor min4tri ai Instructiunii Pub lice, rectorilor, decanilor §i membrilor consiliului permanent. Medalii argintate s-au dat §efilor de servicii §i directorilor din minister, iar dintre cele bronzate s-au dat §efilor de birou din minister, inclusiv lui G. Co§buc §i Al. Vlabutd23. Cfind mai erau ateva zile pfind la serbarea din 2 iulie atmosfera din Bucure§tica de altfel §i din ora§ele din tailera infldcaratk cetatenii doreau sä participe la acest eveniment ce se anunta a fi maret. Societatea generala a functionarilor comerciali din RomAniasi-aexprimati ea dorinta de a lua parte la marile serbari", regretand ca, neavând repaus, comerciantii sunt lipsiti de aceasa posibilitate. De aceea, roagd pe Haret sa intervind la Ministerul de Interne sd dispuna ca toate magazinele A. fie inchise, iar noi, functionarii comerciali so putem lua parte la aceastä serbare la care vom avea fericirea a recunoa§te gloria Marelui Stefan, aparatorul Cre§tinatatii". Este de mentionat ca in cateva orge s-a convenit ca magazinele sã fie inchise in timpul serbärii din 2 iulie24. Conform programei (tiparia pe foi volante), la Bucurqti serbarea de la 2 iulie a inceput la ora 8 in piata Victoriei, unde se ridicase o estradd speciald. Au asistat: principele Ferdinand (mo§tenitorul tronului), primul ministru D.A. Sturdza, mini§trii Ionel Brätianu, Spiru Haret, Em. Porumbaru §iC.I.Stoicescu; de asemenea C.F. Robescu primarul Capita lei,C. Dumitrescu-Ia§i rectorul UniversitAtii, I. Bogdandecanul Facultatii de Litere, G. Lahovariprqedintele Curtii de Conturi, Paul Stätescuprefectul judetului Ilfov §.a. Au fost prezenti toti ofiterii din garnizoana Bucure§ti §i ate un deta§ament din cele trei arme, cu drapel §i muzick au participat, de asemenea, toti profesorii iinstitutorii din capitalk
Ibidem, f. 123. 21 Ibidem, f. 200. 22 Ibidem, f. 161. 23 Ibidem, f. 75, 188-189, 193-196. 24 Ibidem, f. 99, 185; dosar 140/1904, f. 113-114.
www.dacoromanica.ro 18 Nichita Adaniloaie 8 studentii $i elevii $colilor secundare $i primare. Slujba de pomenire pentru Stefan cel Mare, familia sa $i o§tenii sai a fost oficiata de Nifon Ploqteanu, vicarul Mitropoliei, inconjurat de inaltul cler din Capita la $i doi preoti din Basarabia. Imnul Regal a fost intonat de muzica militarA, Imnul lui $tefan cel Mare (de I. Costescu, maestru de muzicd) de corul $colilor secundare. Dupa recitarea unor versuri patriotice, corul Sociefatii Carmen", dirijat de G. Chiriac, a cantat DeVeaptà-te române. S-au tinut trei cuvAntäri despre domnia glorioasa a lui Stefan cel Mare: a studentului Vasile Ratiu, a profesorului I. Bogdan $i a ministrului Spiru Haret. A urmat defilarea armatei, apoi a studentilor $i elevilor, condusä de maqtri de gimnastica, in ordinea anterior stabilitk studentii, Liceul Sf. Sava", Liceul Lazar", Liceul Matei Basarab", Liceul Mihai Viteazul", Gimnaziul Cantemir", Gimnaziul Sincai" etc. La urrnd a defilat cortegiul istoric, deschis de un pluton de jandarmi add. Cortegiul istoric reprezenta intrarea lui Stefan cel Mare in Suceava insotit de Vlad Tepe§. In frunte erau buciuma§ii, surlariii trambitaii, steagul Lui Stefan inconjurat de garda de onoare, apoi grupul domnesc. Stefan, cu coroana, haine de ceremonie, Orland sceptrul Moldovei, alaturi Vlad Tepe§, cu caciuld cu margäritare, tinand sceptrul Munteniei, urmati de sfetnicii domniei, sfatul boierilor mari, parcalabi, aprozi §i corpul hansarilor format din 15 cete de viteji. Ceta$ii, in costume moldovene$ti, purtau scuturi, arcuri, tolbe cu sägeti, arbalete ori sulite, halebarde §i palo§e. Cortegiul a parcurs Ca lea Victoriei, Bulevardul Elisabeta, Splaiul Dambovitei §i Soseaua Cotroceni, aplaudat frenetic de bucure§teni"25. La Ia§idupa cum raporta C. Climescu, rectorul Universitatiis-a dat osi mai mare importanta cortegiului istoric, pentru care s-au facut cheltuieli suportate atat de Primärie, cat mai ales de Ministerul Instructiunii Pub lice. Armelearcuri, sulite, gheoage, tolbe, tobe.a. s-au lucrat la Scoala de ante §i meserii din Ia§i, platindu-se numai costul materialului". Costume le cele mai luxoase de vel logofat, portar de Suceava, boieri veliti, au fost imprumutate din garderoba Teatrului National. Celelalte costume pentru curteni, copii de casa s.a. au fost confectionate la §colile de fete, cu maestrele de lucru. Arca§ii, buciuma§ii §i dobo§arii au venit din judet imbracati gata cu costumele lor nationale". Gorni§tii §i copiii de casa au fost recrutati dintre elevii Liceului National; trambita§ii de la Scoala normald V. Lupu", iar plaiqii de la Seminarul Veniamin. Boierii veliti §i curtenii erau soldati de la Regimentul de cATära$i, care imprumutase cortegiului istoric $i caii necesari. Cortegiul era format din: 6 buciuma$i, 4 arca$i, 12 trâmbita$i, 6 surlari, 10 dobopri, 40 o$teni, 20 copii de cask 10 aprozi cäldri, 6 pfircalabi add, 6 boieri veliti, 20 curteni cäläri, 50 pläiqi, 100 glota$i, inch' 20 arca$i etc., toti cu arme $i cu hainele de pe vremurile acelea". In ziva de 2 iulie balcoanele, ferestrele $i u$ile caselor erau frumos irnpodobite. Conform programului, cortegiul istoric, elevii $i studentii, cu dasealii lor, au pornit la ora 8 de la Copou spre statuia lui Stefan $i tot drumul corurile au cantat imnuri $i marwri, acompaniate de muzica Regimenrului 13, inchinate voioevodului särbätorit. In dreptul Mitropoliei, unde se oficiase
25 Ibidem, dosar 499/1904, f. 90; Vointa nationala", 4 iulie 1904.
www.dacoromanica.ro 9 Comemorarea lui Stefan cel Mare in 1904 19 pomenirea domnitorului, inaltul cler s-a alaturat cortegiului. Ajungand la statuia eroului comemorat", mitropolitul§iintreaga asistenta ingenucheaza cantand ve§nica pomenire". Prefectul judetului Ia§i, N. Gane, a rostit o scurta cuvantare§i a depus o coroana din partea regelui Carol I. Au urmat la cuvant prof. univ. P. Ra§canu §i Gh. Nadejde, directorul Gimnaziului Stefan cel Mare", care au tinut discursuri pline de caldura26. Indatä a inceput defilarea cortegiului §i a §colilor prin fata statuiei, fiecare §coala depunand cate o coroana. Rectorul C. Clirnescu scria cä pe strazile ie§ene era , in acea zi, o mare multime de oameni" care priveau cu satisfactie defilarea. A fost o admiratie unanimapreciza elpentru cortegiul istoric, lucru care pentru intaia data s-a vazut in Ia§i. Costume lei armele erau bine lucrate §i intocmai ca dupa acele vremuri". Pe raportul rectorului, ministrul a pus urmatoarea rezolutie: Se va comunica d-lui N. Iorga, care este insärcinat cu alcatuirea monografiei serbarii. Haret"27. La Craiova scrie revizorul §colar aproape 3000 de elevi, impreund cu cadrele didactice, armata din garnizoana, autoritätile ora§ului, prefectul, senatorii §i deputatii doljenii un foarte numeros public" au asistat, in parcul Bibescu, la serviciul religios oficiat de protoereu insotit de multi preoti. O adanca emotie cuprinse publiculprecizeazd revizorulcand preotii, in genunchi, rostird sfintele rugaciuni pentru pomenirea marelui erou care a fost fala §i mandria neamului romanesc"; ochii tuturor se umplura de lacrimi cand corul bisericii Madona Dudu intona ve§nica pomenire". Au urmat cantecei recitari privitoare la Stefan cel Mare. Dupa defilarea trupelor, generalul Giugurtu a tinut o cuvantare emotionantä spunand intre altele: Astazi se implinesc 400 de ani de cand cel mai mare erou al neamului romanesc a intrat in mormant, de unde cu nedormire a veghiat asupra destinelor acestei tari". Prefectul de Do lj, Iulian Vräbiescu, sublinia, de asemenea, ca suntem datori sa glorificam pe eroii natiunii §i sa aducem prinosul nostru de recuno§tintä §i admiratie memoriei acelora ce au §tiut sa se sacrifice pe altarul patriei". Serbarea s-a terminat prin impartirea prernilor §i a medaliilor la toate §colile28. 0 regita deplind a inregistrat §i serbarea comernorativä de la Campulung Muscel, atat prin programul desfa§urat, in gradina publica, in fata elevilor §i a miilor de alti participanti, cat §i prin cuvantärile patriotice rostite de revizorul §colar Gr. Teodosiui profesorul Al. Mwtescu, care au infläcdrat multimea. Aici, dupd oficierea parastasului pentru pomenirea viteazului voievod §i a o§tenilor sai, corul elevilor a intonat Cantecul lui $tefan cel Mare, Du lce Bucovina, Mama lui $1efan cel Mare, Deveapta-te romane, intercalate de cuvantäri (inclusiv a primarului), apoi elevii au recitat fragmente din poemul Dumbrava Rofie de V. Alecsandri. A urmat defilarea la monumentul lui Radu Negru, iar intre orele 3 §i 6
.Discursurile prof. P. R4canui Gh. NãcIejde in Liberalul" (14), 3 islie 1904.Pentru alte amAnunte, Anghel Popa, Comemorarea lui ,Ftefan cel Mare in 1904, in Noi tracii" (Roma), 1987, XVI, 150. 27 ANIC, fond MCIP, dosar 499/1904, f. 208-216. .Ibidem, f. 101; dosar 140/1904, f. 64-66.
www.dacoromanica.ro 20 Nichita Adaniloaie 10 p.m. a avut loc solemnitatea distribuirii premiilor, precedata de Imnul Regal, cuvantarea prefectului judetului Muscel si a profesorului Al. Musetescu, despre istoria glorioasd a lui Stefan cel Mare. La ora 9 seara serbarea din 2 iulie s-a incheiat prin retragerea cu torte29. La aceasta serbare unii vorbitorii au atras atentia asupra necesitatii unitatii national-statale romanesti. Astfel revizorul Gr. Teodosiu tinea sä sublinieze urmatoarele: Poporul crede ca Bucovina se va intrupa iardsi cu tam noasträ and Stefan va scoate afar% din mormant varful säbiei sale ... si atunci n-are sa mai fie hotar nemtesc intre Bucovina si Romania ... Odatä cu admiratiunea noastra pentru acest erou se naste in noi mandria nationala...Se naste in sufletele noastre speranta" cd vitejia lui a trecut in noi. Cate doruri nu zac ascunse in sanul nostru si cum mai suspinam noi pentru trunchierile ce a suferit pe vremuri scumpa noastra patrie". Insufletiti de cel mai cald patriotism... säpornirn cu totii in siruri stranse spre realizarea idealului urmarit de strabuni si läsat cu limbd de moarte urmasilor: unirea tuturor romanilor si ridicarea cat mai sus a Romaniei". $i profesorul Al. Musetescu in cuvantul ski a atras atentia ca se impune practicarea cultului strämosilor gloriosi si proslavirea vitejilor neamului" cu mai multä sfintenie la noi romanii care suntem un popor mic si avem Inca revendicari de facut spre a putea sa ajungem odatä la intregirea neamului romanesc, la unirea tuturor romanilor"30. Vom reda, pe scurt, aspecte mai deosebite din desfasurarea serbarilor comemorative in alte judete. De pila, la Botosani, Inca de la ora 5 dimineata, populatia a fost desteptata prin buciume, trambite si sacaluse si s-a indreptat spre gradina Primäriei, unde asteptau si elevii tuturor scolilor. De aici, cortegiul istoric, format din osteni care prin armele si hainele lor" reaminteau tipuri din timpul lui Stefan" a. deschis procesiunea. Au urmat armata, elevii, cadrele didactice si autoritatile, insotite de public, toti plecand in procesiune, la biserica din Popauti unde s-a oficiat panahida, dupd care au urmat cuvantari, cantece si recitari si intoarcerea la gradina publica pentru impartirea premiilor elevilor. Ar mai fi de adaugat cd la Botosanica, de altfel, si la Dorohoiprefectul a invitat delegatii de locuitori din comunele rurale sa participe la serbare, si sa poata apoi impartasi consätenilor impresiunile capatate"31. La Husi, semnalul plecarii in procesiune a elevilor, militarilor si autoritatilor si a multimii adunate, Inca de la ora 7, in fata gimnaziului, spre locul serbarii de pe platoul de langa cazarma Regimentului 25 Rahova, a fost dat tot de buciume si trambite de pe inaltimea numita Cerdacul lui ,Stefan. Legenda spune cd de pe acel cerdac marele voievod ar fi insemnat cu arcul locul in care se &este clädita episcopia". La 11 iulie 1904 prefectul de Fälciu a trimis o telegrama lui Haret comunicandu-i ca serbarea pentru pomenirea marelui erou al neamului nostru, Stefan, a fost mareata"32.
29 Ibidem, dosar 140/1904, f. 69-70. 30 Ibidem, f. 78-79, 88. 31 Ibidem, dosar 499/1904, f. 148-149. 32 Ibidem, f. 39, 184.
www.dacoromanica.ro 11 Comemorarea lui Stefan cel Mare in 1904 21 Organizatorii serbärii din Ramnicu Sdrat au vrut sa fie si mai originali. Aici, in ziva de 2 iulie la ora 4 dimineata, un pluton de soldati din Regimentul 9, avand muzicA, cu tobo§ari §i gorni§ti in frunte, a cutreierat strazile cantand de§teptarea. Procesiuneade militari, elevi §i publica pornit spre locul serbärii abia la ora 8, avand la mijloc un pat purtat de patru oameni pe care era o colivä cu chipul lui Stefan. Un institutor din Braila a subliniat in cuvantarea sa la serbare ca eroii de la Plevna §i Grivita" sunt vrednici urma§i ai eroului care si-a dat ol:tescul sfar§it la 1 504,,33. Directorul liceului din Pite§ti a raportat la 9 iulie cd serbarea din 2 iulie a avut loc in parcul Trivale §i a fost splendidd". Cuvantarea ocazionald a fost rostità de profesorul N. Bänescu. Au urmat cantece §i recitäri. S-a remarcat elevul CAlinescu Armand care a recitat poezia $tefan cel Mare. La impärtirea premiilor au luat cuvantul atat revizorul §colar, cat §i prefectul §i primarul, iar seara, la retragerea cu torte, au participat toate §colile §i muzicile mil itare34. La colile rurale särbätorile comemorative au avut loc duminica 4 iulie si la acestea au participat un numdr mare de säteni, fapt remarcat si de N. Iorga, care a consultat unele rapoarte ale revizorilor §colari. In majoritatea judetelor §colile rurale au fost grupate pe centre cate 2-4 la un loc spre a face impreund serbarea respectivd. Sunt centre ca cel din Trestia scrie N. Iorga, dupd raportul revizorului de Buzauunde au luat parte peste o mie de säteni: bärbati, femei, fläcAi §i fete"35. Revizorul de Gorj, Al. Stefulescu, raporta cd de§i se luaserä mAsuri sa se grupeze §eolile rurale cel putin ate cloud pentru aceastd sarbatorire, totu§i sätenii au dorit ca serbarea sa aibA loc in fiecare comund, pentru a putea lua parte cu totii din toate catunele; §i ap s-a facut"36. La Valceascrie revizorulsätenii pretutindeni au luat parte in a§a mare nurnar, incat putem zice ca n-a fost roman care sä nu fi asistat la aceastA patriotica serbare"37. Din comuna Opta§i, judetul Olt, un invAtAtor raporta cA autoriatile, militarii rezervi§ti 4i mai toti säteniisi satencile, imbracati in haine de sarbatoare" au pornit in coloand de mars spre biserica in care s-a oficiat parastasul pentru odihna sufletului lui Stefan cel Mare. Iar in comuna Ulmu, judetul Braila scrie revizorul au participat la serbare aproape toti locuitorii si o parte din comunele vecine"38. Si serbdrile de la sate, prin grija invdtatorilor, indrumati de revizorii §colari, au fost, de cele mai multe ori,insufletitoare pentru locuitori.Cuvantdrile invAtAtorilor, poeziile, povestirile, dialogurile, Piesele de teatru care evocau viata §i faptele lui Stefan entuziasmau pe sateni. La unele dintre aceste serbdri s-au fault §i
33 Ibidem, dosar 140/1904, f. 9-10, 62-63, 113-114. 34 Ibidem, dosar 499/1904, f. 37-38, 182-183. 35 N. Iorga, Pomenirea lui ,Pefan cel Mare, Bucurqti, 1905, p. 78. 36 ANIC, fond MCIP, dosar 140/1904, f. 91. 37 Ibidem, f. 11, 13-16. 38 Ibidem, f. 31, 63.
www.dacoromanica.ro 22 Nichita AdAniloaie 12 proiectii luminoase cu vizionarea unor planw din viata ifaptele voievodului särbätorit39. La Draga§ani (jud. Covurlui) cu prilejul serbdrii s-a simulat lupta de la Podul inalti Cetatea Neamtului", iar la Tg. Bere§ti unii participanti au purtat arme din vremea lui Stefan cel Mare'. Unii invatatori din judetul Tecuci au deghizat Cate un elev cu haine anume Acute pentru a reprezenta pe Stefan Vodd"41. Invätätorul din Iväne§ti (jud. Vaslui) raporta ca serbarea din4iulie s-a facut de3 comuneIväne§ti, Cose§ti §i Poiene§tilanga satul 1-Idrsoveni pe §esul Rahovei chiar pe locul unde, cu sigurantd, a avut loc bdtdlia lui Stefan cel Mare"42. De altfel, este cazul sa mentionam ca ceva asemandtor s-a petrecuti la serbarea din 2 iulie, când comitetul de organizare din judetul Suceava a convenit ca solemnitatea sa se facd la Baia, pe locul bätdliei din1467§i nu la Fälticeni43. La4iulie1904in comuna Barse§ti, judetulPutna, s-a inaugurat monumentul ridicat, prin subscriptie publica, de cdtre vrânceni" in amintirea marelui voievod, la sugestia lui Spiru Haret. La aceastá frumoasd serbare au luat parte 6000 persoane intre care23§coli" §i 50 de preoti au oficiat parastasul de pomenire §i glorificare a voievodului. Entuziasmul a fost de nedescris"raporta ministrului revizorul §colarconstatându-se cd a inceput sa se dezvolte la Säteni sentimentul national'''. Tot la dezvoltarea sentimentului national se referdi revizorul de Constanta, Paul Pa§a, in raportul cdtre ministru din24septembrie1904. Elaratä cd in dimineata de4iulie invätkorii, eleviii sätenii s-au adunat in centrele stabilite; unii pe jos, altii cu carutele avfind drapelul in frunte. Sätenii purtau cu mândrie tablouri cu diferite scene" din viata lui Stefan. Särbdtoarea de la4iuliepreciza revizorul a ldsat urme adânci de patriotism in con§tiinta poporului"45. Si revizorul de Dâmbovita relata cd serbdrile din4iulie au fost mult mai impundtoare decat se qtepta" in comunele rurale.Serbdri le de acestfel, necunoscute pana acum la noi contribuiesc nu numai a de§tepta sentimentul national", dar fac cunoscuti poporului numele §i faptele marete ale vitejilor no§tri domni in mäsurd mult mai mare decat s-ar putea face pe altä cale"46. La serbärile ce au avut loc la2 §i 4iulie1904 in orw i sate, cele mai multe cfintece, poezii, povestiri, dialoguri, piese de teatru §.a. au fost consacrate memoriei eroului särbätorit. Astfel au figurat la loc de frunte Cetatea Nearnjului, Altarul manästirii Putna, $tefan cel Mare # codrul, $tefan vodei 4'i pimul,
39 Ibidem, f. 17. 4° Ibidem, f. 6-7. 41 Ibidem, f. 47. 421bidem, f. 53, 106. 43 Ibidem, dosar 499/1904, f. 42. 44 Ibidem, dosar 121/1904, f. 18-21; N. Iorga, op. cit., p. 84. 45 Ibidem, dosar 140/1904, f. 97. " Ibidem, f. 93; N. lorga, op. cit., p. 86.
www.dacoromanica.ro 13 Comemorarea lui Stefan cel Mare in 1904 23 Ciintecul lui Stefan cel Mare, Codrul Cosminului, Dumbrava Ro,qe, Mama lui Stefan cel Mare, Visul lui Stefan cel Mare, Marvil lui Stefan cel Mare, Prea moiritule Stefane (de P. Dulfu), Du lce Bucovina., Aprodul Purice, Stejarul din Borzegi, Movila lui Burcel, Daniil Sihastrul, Umbra lui Stefan cel Mare, Cupa lui Stefan, Odd la statuia lui Stefan, Moartea lui Stefan, Stefan Vodii (de G. Cosbuc), Stefan cel Mare (de Dutu Dutescu). Unele dintre aceste productiuni literare au fost scrise chiar in 1904, altele au fost atunci puse pe muzica. In incheiere consideram necesar sä dam cateva fragmente din cuvantarea rostita la 2 iulie, la serbarea din Piata Victoriei, chiar de initiatorul si organizatorul comemorarii lui Stefan cel Mare la 1904. Spiru Haret, printre altele, a subliniat ca s-au implinit 400 de ani ... de cand s-a stins, in toatä stralucirea gloriei sale, cel mai mare dintre oamenii mari care au ilustrat neamului romanesc...Amintirea marelui Domn a rdmas vie in sufletul romanilor si nestearsa va ramane pentru totdeauna". Aniversarea pe care o serbeazd azi Romfinimea intreaga" ar fi trebuit sa fie serbata Inca de trei ori inaintea noasträ, dar imprejurdri grele si umilinte pentru tail" n-au permis-o. Ne-a fost dat noua, cei de azi, sa putem serba asa cum se cuvine gloria lui Stefan Vodd ... Romanii, uniti in ganduri si simtiri, viteji ca-n vremurile lui, intelepti si hotarati, vor sti sa-si apere mosia cum a aparat-o si el. Fie ca aceasta zi mare, and inimile tuturor romanilor bat irnpreund, insufletite de amintirea lui Stefan cel Mare si Sffint, sa fie legatura care sä ne uneasca pe toti in acelasi gand de iubire de tard si de sacrificiu pentru gloria si taria ei. Acesta va fi adevaratul si cel mai scump prinos pentru eroul de la Putna."47 Comemorarea a 400 de ani de la trecerea in eternitate a lui Stefan cel Mare accentuarn noisi serbarile care au avut loc in iulie 1904 s-au circumscris in sirul actiunilor initiate de Spiru Haret si alti cdrturari si oameni politici ai vremii pentru a intari in inima poporului iubirea de tard si constiinta unitatii si solidaritätii mationale, menita sa clued la implinirea idealului national, la unirea politica a tuturor romanilor.
SPERU HARET PROMOTER AND ORGANIZER OF STEPHEN THE GREAT'S COMMEMORATION OF 1904
Abstract
The paper presents the initiative taken by Spiru Haret, Minister of Public Instruction and Cults, to commemorate in 1904 four hundred years since the death of Stephen the Great, the prominent Romanian voivode who ruled over Moldavia
47 Vointa nationala", 4 iulie 1904.
www.dacoromanica.ro 24 Nichita AdAniloaie 14 for almost half a century (1457-1504). As a result, on 2 and 4 July 1904 celebrations were organized by his care in schools all over the country, in the memory of the great voivode who fought for the freedom of his fatherland. The participants brought together students, professors, teachers, army men, administrative and church officials, as well as many inhabitants of the respective towns. The festivities included reciting and singing, drama, and speeches devoted to Stephen the Great, as well as parades in historical costumes. The events marked the awakening of the patriotic spirit, and fired the desire for union of all the Romanians.
www.dacoromanica.ro PACEA DIN 1486 SI RELATIILE LUI STEFAN CEL MARE CU IMPERIUL OTOMAN IN ULTIMA PARTE A DOMNIEI
OVIDIU CRISTEA
Epilogul campaniei din 1484 Incheierea operatiunilor militare din vara anului 1484 nu a pus capät rdzboiului lui Stefan cel Mare cu Imperiul otoman. La sfar§itul lunii noiembrie problema Moldovei ramasese 'Inca nerezolvata din punctul de vedere al Portii. La Adrianopol se aflase ca. Stefan se intorsese la Suceava (Zuzava)i crea tulburari in acea provinciel. De§i nu foarte precisä, afirmatia constituie o aluzie la incercarile lui Stefan cel Mare de recucerire a cetatilor pierdute sau macar a uneia dintre acestea. Analiza izvoarelor narative otomane a yermis plasarea unei tentative de redobandire a Cetatii Albe in vara anului 14852. Incercarea domnului Modovei este mentionata §i de bailul venetian la Constantinopol, Pietro Bembo, intr-un dispaccio din 9 februarie 1485. Bailul amintea cu acea ocazie o incursiune a lui Stefan pand la portile Moncastrului"3, ceea ce sugereazd cd actiunea a avut loc cu cateva luni inainte de data propusä de Nicoard Beldiceanu. Raportul lui Giovanni Dario din ultima zi a lunii noiembrie 1484 sustine la randul sau aceastä interpretare, de§i este,la prima vedere, mult prea vag. Tulburdrile" amintite in document pot fi o referire generald la pregatirile militare ale domnului Moldovei, nu o indicatie cu privire la un atac propriu-zis. Totu§i, ipoteza contrail nu poate fi exclusä. Sansele unei recuceriri la putin timp dupd plecarea 4irii olomane erau destul de mari, rnai ales cä o parte a fortificatiilor fusese afectata in urma operatiilor de asediu. In 1463 Matia Corvin recuperase cetatile din Bosnia dupa indepartarea c:otiriilui Mehmed al II-lea, iar in 1470 venetienii incercaserd sa recucereasca Negroponte imediat dupd plecarea flotei otomane. Stefan cel Mare putea la randul sau sa actioneze asemändtor in toamna lui 1484, mai precis in lunile septembrie octombrie. Dacd lucrurile s-au petrecut intr-adevar dupd acest scenariu, ar fi mai u§or de inteles o altd precizare din acelai raport semnat de Giovanni Dario. Potrivit acestuia turcii nu vor läsa nepedepsita acea ofensä (inzuria) ile va fi u§or sa-1 invingd deoarece i-au fost smulse cele clouds cetati care erau vitale pentru el"4.
I 22 Dispacci da Costantinopoli al doge Giovanni Mocenigo, traduzione e commento di Giuseppe Cab:), introduzione di Alvise Zorzi, Venezia, 1992, doc. 34a, p. 174: editorul textelor, Giuseppe Cale), identified gre§it "Zuzava" cu Buzaul cf. Cristian Luca, Observafii asupra unei edifii de documente venefiene confineind inforrnafii despre raporturile moldo-otomane din veacul al XV-lea, in "Istros", t. X, 2000, P. 519-524, p. 520. 2 Nicoara Beldiceanu, La conquete des cites marchandes de Kilia et de C'etatea Alba par Bayezid II, in SOF, XXIII, 1964, P. 85-86. 3 Archivio di Stato Venezia (=ASV), Senato Secreta Dispacci Constantinopoli (=SDC), Filza 1A, doc. f 20a din 9 februarie 1485: "Stefano voivoda esser venuto scorendo fin alle porte de Moncastro". 4 22 Dispacci, doc. 34a, p. 174: "credo che costoro non patirano quella inzuria et serali cossa fazile a perseguitarlo per che li esta tolto quelle do terre che era la vita soa". Revista istorica", tom XV, 2004, nr. 34, P. 2536
www.dacoromanica.ro 26 Ovidiu Cristea 2 Indiferent dacd inzuria" se referd la un atac quat asupra Cefdtii Albe sau doar la refuzul Stefan cel Mare de a abandona lupta, drumul spre acordul intre Moldova §i Imperiul otoman a fost lung *i intortocheat. Pacea separata incheiata. intre Matia Corvini Baiazid al II-lea 1-a constrâns pe domnul Moldovei sä se reorienteze spre regatul Poloniei, aliatul din primii ani de domnie. In 1485 Stefan a acceptat sa presteze personal omagiu de vasalitate regelui Cazimir al IV-lea in schimbul ajutorului militar necesar recuperdrii Chiliei §i Cetatii Albe. Multd vreme ostil oricdrei actiuni indreptate irnpotriva Imperiului otoman, regatul Jagellonilor a fost obligat sa reactioneze in fata noii situatii create. Campania lui Baiazid al II-lea afectase nu numai Moldova, ci §i interesele Poloniei. Pe langa pierderea unor centre comerciale importante pentru comertul regatului, Cazimir al IV-lea a perceput probabili pericolul apropierii otomane de frontierele Poloniei. Cel putin pentru unii dintre contemporani amenintarea era evidentä, iar Giovanni Dario amintea in acest sens Ca succesul lui Baiazid al II-lea in Moldova deschidea o cale foarte periculoasa spre Polonia"5. In egala mäsurd ajutorul militar solicitat de Stefan cel Mare permitea regelui polon sa rezolve litigiile mai vechi cu rebelul vasal" de la sud, care refuzase constant, sub diferite pretexte, prestarea omagiului de vasalitate. Turcii nu au a§teptat finalizarea acestor tratative. Pe and Stefan se afla la Colomeea pentru a presta omagiul au venit turcii cu Hruet pand la Suceava §i au ars §i targul, septembrie 19, luni. $i marti s-au intors praddnd §i arzând tara"6. Sprijinul polon i-a permis lui Stefan cel Mare sä redreseze situatia §i sa obtind victoria de la Catlabuga, iar in anul urrndtor pe cea de la $cheia. Recuperarea cetatilor pierdute in 1484 nu a fost insa posibila. Polonia nu era dispusa sa se angajeze intr-un conflict de mare amploare cu Imperiul otornan §i, foarte probabil, domnul Moldovei dorea la rfindul sau sa incheie pace cu sultanul. Deja la 7 februarie 1485, cu mult inainte de ultimele bãtälii moldo-otomane, Giovanni Dario scria dogelui Giovanni Mocenigo cd Stefan voievodul a trimis sa fie luat salv- conductul, dar nu a trimis Inca nici un ambasador. Despre ceea ce se va mai intampla Luminatia Voasträ va fi informatä prin scrisorile mele"7. Posibilitatea ca aceastä informatie sa fie eronatä este destul de mica; secretarul venetian se afla la data expedierii raportului la Adrianopol, in preajma curtii sultanului. Prin urmare, tirile transmise spre Venetia erau provenite din surse de prima mânä, nu rezultatul unor speculatii sau al unor zvonuri. Raportul din februarie pune in lumina' existenta unei prime etape a negocierilor moldo-otomane care a avut loc la putin timp dupd incheierea campaniei din 1484. In aceasta fazd Stefan cel Mare a negociat
5 22 Dispacci, doc. 21a, p. 48. 6 Cronicile slavo-romdne din sec. XV-XV1 publicate de Ion Bogdan, ed. revazutä si completatã de P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 19; Stefan S. Gorovei, Moldova in "Casa Pdcii". Pe marginea izvoarelor privind primul secol de relatii moldo-otomane, AIIAX, XVII, 1980, p. 642; $erban Papacostea, ,Ftefan cel Mare domn al Moldovei (1457-1504), Bucuresti, 1990, p. 57. 7 22 Dispacci, doc. 4.0a, p. 226: "Stefano vaivoda a mandato a tuor el salvo conduto ma ancora non ha manda alchuno ambassador de quel seguira la v
www.dacoromanica.ro 3 Pacea din 1486 27 obtinerea unui salv-conduct, prim pas obligatoriu pentru a incepe tratativele de pace cu Baiazid al II-lea8. Aceasta initiativa diplomatica nu trebuie interpretatä ca o resemnare in fata pierderii cetatilor ci, mai degraba, ca o mäsura de prevedere a domnului Moldovei. Foarte probabil in speranta primirii unui sprijin militar, Stefan cel Mare a urmarit sa ca§tige timp §i säli inwle adversarii in privinta intentiilor. La sfaqitul lunii februarie turcii qteptau solul Moldovei pentru a se putea ocupa mai in voie de celelalte cuceriri pe care le tintesc"9. Mentiunea era plasata in contextul unui nou schimb de solii intre Baiazid al II-lea §i Matia Corvin, pacea otomano-ungara find vazutã drept conditie esentiala pentru aceea dintre Moldova §i Imperiul otoman. Sunt sigur", continua Giovanni Dario, cai acesta (=solul Moldovei) va veni curfind pentru ca una
Pacea moldo-otomanci: context fi cronologie In 1485 Giovanni Dario facea cloud predictii in privinta situatiei raporturilor moldo-otomane. Prima considera ca. pacea Ungariei cu Poarta ar fi determinat incheierea unui acord intre turci §i 5tefan cel Mare. Potrivit celei de-a doua, otomanii erau nerabdätori sa incheie pace cu Carabogdan" pentru a-§i putea concentra atentia pe alte fronturi, mai precis spre rezolvarea conflictului cu Egiptul mameluc.
8 Pentru etapele care trebuiau parcurse pentru incheierea unui tratat, Viorel Panaite, Some Remarks on the Romanian-Ottoman Peace Settlements of the le century, in "Transilvanian Review", t. III, 1994, 1, p. 29. 9 22 Dispacci, doc. 41, P. 228: "desidera anche la venuta de lambassador de stefano vaivoda per aquietar le cosse soe de qui per poder attendere pui liberamente a le altre cosse che hano da far". 10 Ibidem, p. 228-230: "son certo che anche lui vegnera presto perche luna cossa si tira laltra et ad ogni modo e fa anche per lui de prendere qualche condicion cum costoro per non haver mal e pezo" ii$tefan S. Gorovei, Pacea moldo-otomaná din 1486. Observatii pe marginea unor texte, in vol. ,Stefan cel Mare yi Sfeint1504-20041Portret in istorie, Putna., 2003, p. 510. 12 $erban Papacostea, 8tefan cel Mare, p. 57; $tefan S. Gorovei, Pacea, p. 510.
www.dacoromanica.ro 28 Ovidiu Cristea 4 Prima presupunere pare confirmaa de incheierea in acelasi an 1486 a pacii moldo-otomane si a renegocierii celei ungaro-otomane13. Totusi, aceastã coincidenta cronologica nu trebuie absolutizaa. Negocierile ungaro-otomane si polono-otomane au influentat in mare masurd evolutia relatiilor dintre Imperiul otoman si Moldova, dar pacea intre Baiazid al II-lea si Stefan cel Mare a fost rezultatul raporturilor de fortä moldo-otomane si a intereselor celor doi suverani. Sultanul dorea sä puna capdt starii de tensiune in raporturile cu Moldova pentru a transa conflictul cu Egiptul. La inceputul anului 1486 otomanii suferiserd o grea infrangere pe frontul asiatic, care fusese urmatd de pierderea importantelor centre Adana si Tarsus14. Aceasta crizA impunea eliminarea de urgenta a ultimelor focare de conflict de la frontierele europene. Asa cum s-a observat, recucerirea pozitiilor pierdute in Anatolia si anihilarea cavaleriei mameluce erau insA conditionate de transferul din Rumelia al trupelor regulate, a ienicerilor si in mod special de utilizarea unitätilor de akAngii de la linia Dundrii"15. Or, aceste unitAti de akangii fuseserd principalele forte implicate in luptele cu $tefan cel Mare din 1485 si 1486, iar deplasarea lor pe frontul asiatic impunea suspendarea ostilitAtilor pe frontul danubian. $tefan cel Mare avea la rfindul sdu motive intemeiate sd doreascA incheierea unei paci. Dupd o scurtA perioadd in care a sprijinit eforturile anti-otomane ale Moldovei, Po Ionia a initiat negocieri cu Baiazid al II-lea bucurându-se de medierea Venetiei16. Supus unei presiuni constante din partea Rusiei, Hanatului Crimeei si Ungariei, regatul Jagellonilor a evitat o ciocnire de mari proportii cu Poarta. Optiunea polond s-a repercutat direct asupra domnului Moldovei care nu-si putea asuma riscul de a rämdne de unul singur in conflict cu sultanul. Ungaria, la rândul ei, parea sa' famând fideld politicii pasnice in relatiile cu Poarta. Este adevkat cd momente de incordare au mai existat intre cele cloud puteri si inainte si dupA reinnoirea päcii din 1486. ConcentrArile de trupe ungare din vara acelui an päreau sa vizeze un atac impotriva cetatilor Krusevac si Nis profitând de angajarea grosului trupelor otomane in razboiul cu Egiptul". $i mai gravA a fost situatia creatä dupa ce Dimitrie Jaksié, solul ungar care a renegociat in 1486 pacea
13 Nagy Pienaru, Tratatul de pace moldo-otoman (1486),in vol. National .yi universal in istoria romeinilor. Studii oferite prof dr. Serban Papacostea cu ocazia implinirii a 70 de ani, Bucuresti, 1998, p. 284; pentru datarea solieilui Jaksié in 1487 s-a pronuntat Tahsin Gemil, Observatii referitoare la incheierea päcii 41 stabilirea hotarului dintre Moldova fi Imperiul otoman (1486), in RA, LX, 1983, 2, p. 123; idem, Un izvor referitor la moartea lui Dmitar Jalcsiésolul lui Matia Corvin la Bayezid II, in AIIAX, t. XXII/2, 1985, p. 600. Documentul pus In circulatie de Ivan Biliarsky, Une page des relations magyaro-ottomanes vers la fin du XVe siecle, in "Turcica", t. XXXII, 2000, p. 291-305 pare sa incline balanta in favoarea anului 1486. 14 Pentru stabilirea exacta a cronologiei campaniei, Nagy Pienaru, Tratatul, p. 285-290; cf. Tahsin Gemil, Observatii, p. 119. 13 Nagy Pienaru, Tratatul, p. 266-267. 16 erban Papacostea, Re lapille internationale ale Moldovei in vremea lui Stefan cel Mare, in idem, Evul Mediu romiinesc, p. 168; Stefan S. Gorovei, Pacea, p. 511. 17 Nagy Pienaru, Tratatul, p. 296-297.
www.dacoromanica.ro 5 Pacea din 1486 29 ungaro-otomand, a fost ucis in noiembrie pe drumul de intoarcere spre Ungaria18. Evenimentul a provocat cateva incursiuni de prada in teritoriile imperiului care ar fi putut reaprinde scanteia rdzboiului. 0 scrisoare a sultanului care Matia Corvin din 2 ianuarie 1487 cerea explicatii pentru incursiunile militare ale Ungariei. Baiazid al II-lea preciza cd acestea contraveneau pacii §i prieteniei" dintre cei doi suverani §i cä asasinarea lui Jaksió fusese doar un accident°. In ciuda acestei stari de conflict, derularea operatiunilor militare impotriva imparatului Frederic alIII-lea1-a determinat pe Matia Corvin sa accepte explicatiile oferite de otomani. Pana la sfaritul domniei sale regele a rämas fidel mentinerii relatiilor papice cu Poarta2°. In toata aceastä conjuncturd Stefan cel Mare nu avea altä solutie cleat sa incerce sa ajungd, la rândul sau, la o intelegere cu sultanul. In ciuda concentrarii fortelor osmane impotriva mamelucilor,raportuldeforteeramult prea dezechilibrat pentru ca domnul Moldovei sa poata recupera de unul singur Chilia§i Cetatea Alba. In plus, succesele de la Catlabugai Scheia fusesera obtinute cu mari eforturi. Potrivit cronicilor interne, in ultima bätälie fusese in pericol chiar viata domnului, salvat in urma legendarei interventii a boierului Purice21. Fiecare invazie afectase gray tinuturile Moldovei, iar faptul ca oastea otomana a fost de fiecare data insotita de pretendentul Petru Hronota22 sugerea7A cä turcii se foloseau de toate mijloacele pentru a obtine pacea. Dacd Stefan cel Mare nu era dispus sä puna capat ostilitatilor, inlocuirea sa cu Ufl pretendent supus Portii putea duce la indeplinirea acestui obiectiv. La toatä aceastasituatiese poate adauga presupunerea cã reluarea negocierilor cu Poarta ar fi putut fi rezultatul constrângerilor exercitate de alti factori politici. Ungaria, Polonia sau Hanatul Crimeei erau direct interesate de incheierea pdcii moldo-otomanei de deblocarea rutelor de comert care traversau Moldova spre centrele din imperiu23. Ipoteza nu poate fi exclusd, dar ar avea nevoie de câteva repere sigure pentru a fi probata.
18 Ivan Biliarsky, Une page, P. 295. 19 Scrisoarea publicata de Ivan Biliarsky, Une page, P. 300-301; pentru reactia curtii ungare,ei documentul publicat de Tahsin Gemil, Un izvor, p. 597-603. 20 Pentru relatiile Ungariei cu Imperiul otoman in timpul domniei lui Matia Corvin, Gyula Rizso, Die Tfirkenpolitik Matthias Corvinus, in "Acta Historica Academiae Scientiarum Hungaricae", 32, 1986, 1-2, p. 3-50, in special p. 43-50 pentru ultimii ani ai domniei lui Matia. Istoricul maghiar caracteriza intervalul 1465-1483 drept o perioadd de echilibru ungaro-otoman, iar anii 1484-1490 drept o epoca de pace; idem, Hungarian Strategy against the Ottomans (1365-1526), in From Crecy to Mohacs. Warfare in the Late Middle Ages, Vienne, 1997, p. 233-234; Pal Engel, The Realm of St Stephen. A History of Medieval Hungary, 895-1526, LondonNew York, 2001, P. 299-309. 21 Cronicile slavo-romeme, p. 36; cf. $tefan S. Gorovei, Gesta Dei per Stephanum voievodam, comunicare prezentata la 22 aprilie 2004 in cadrul simpozionului "Stefan cel Mare si Srant. Atlet al credintei crestine" organizat de Sfanta Mdndstire Putna (sub tipar). 2i$tefan S. Gorovei, 0 explicage ce nu s-a dat, in AIIAX, t. XV, 1978, p. 528; $tefan S. Gorovei, Din nou Hronoid: epilog, in AIIAX, t. XVI, 1979, P. 537. Hronotd era o porecla insemnand "cel Slabanog" sau "cel $chiop". 23 Nagy Pienaru, Tratatul, p. 266; cf. Tahsin Gemil, Romdnii ci otomanii in secolele XIV-XVI, Bucuresti, 1991, p. 152.
www.dacoromanica.ro 30 Ovidiu Cristea 6 Finalizarea tratativelor s-a facut probabil la putin timp dupd sfaritul bataliei de la Scheia. Potrivit cronicilor otomane, solul lui Stefan a ajuns la Poarta in luna aprilie a acelui an. Asocierea dintre sosirea acestuia §i plecarea marelui vizir Davud pap impotriva mamelucilor exclude posibilitatea unei confuzii cronologice. Pacea juratä cu acea ocazie de Baiazid al II-lea a fost ulterior ratificata de Stefan cel Mare, probabil in mai 148624. Impotriva acestei datari ar sta rapiditatea cu care s-au desfavrat negocierile. De la inceputul lunii martie, cand a avut loc batalia de la Scheia, pana la sosirea emisarului moldoveani definitivarea acordului s-a scurs o singura lurid. 0 posibild explicatie ar consta in demararea acestor discutii inainte de sfar§itul ultimelor lupte moldo-otomane. In aceasta ipoteza ultima incursiune in Moldova condusa de Malkocioglu Bali beg poate fi inteleasa ca un mijloc de presiune folosit de Poarta pentru a-1 determina pe Stefan cel Mare sä cedeze.
Pacea moldo-otomand: clauzele Aprecierea importantei pacii moldo-otomane din 1486 trebuie sà tina cont de interpretarea data acestui acord de cele cloud tabere §i de clauzele stipulate. In legatura cu primul aspect, s-a subliniat cá pentru domnii tarilor romane tratatele aveau un caracter contractual, bilateral, cu drepturi §i obligatii reciproce"15. In schimb, otomanii le considerau unilaterale, revocabilei provizorii'. Nu era vorba de un act bilateral, negociat de pe pozitii de egalitate de catre cei doi parteneri, ci doar de un privilegiu pe care sultanul II acorda, temporar, unui suveran cre§tin. Caracterul provizoriu explica neincrederea unor contemporani in tratatele incheiate cu Poarta. Imi amintesc", scria Nicolaus Olahus in secolul al XVI-lea, ca la noi a devenit proverb expresia «sdrutarea turcului este in acelai timp prietenoasasi primejdioasa». Caci turcul obipuiqte ca in timp ce-i saruta pe crqtini sa le m4e sinasul"'. Potrivit conceptiei otomane, pacea definitiva nu putea fi instaurata decal dupd supunerea tuturor teritoriilor de care Islam'. Pand atunci lumea rämanea impartita, potrivit dreptului islamic, in Casa Islamului" (deir al-Islam) §i Casa Razboiului" (deir al-harb), intre care practica otomana a recunoscut §i existenta unei categorii intermediare, Casa Pacii" (air al-' ahcl), in care intrau tarile cu care
turcii incheiasera carti de legarnant" (' ahidname-le)2.In 1486 Moldova a reintrat in aceasta zona intermediara" dupa o pauza de cativa ani. Textul tratatului incheiat in 1486 nu s-a pastrat, dar conditiile sale au putut fi stabilite pornindu-se de la alte paci similare intre tarile romanei Imperiul otoman.
24 Tahsin Gemil, Observant, p. 120; Nagy Pienaru, Tratatul, p. 301. 28 Mihai Maxim, Tarile Romeme fi !mita Poartd. Cadrul juridic al relafiilor romdno-otomane in evul mediu, Bucuresti, 1993, p. 197. 26 Mihai Maxim, Tarile Romcine, p. 201; Viorel Panaite, Some Remarks, p. 30. 22 Nicolaus Olahus, Corespondentd cu umanisti batavi ci flamanzi, Bucuresti, 1974,p. 258: scrisoare care Cornelius Scepperus din 7 martie 1533. 28 Mihai Maxim, Pirtle Romdne, p. 143-168, 201; Viorel Panaite, Some Remarks,p. 25-26. 29 Mihai Maxim, Virile Romcine, p. 143, 201.
www.dacoromanica.ro 7 Pacea din 1486 31 Actul prevedea desigur obligatia platii haraciului de care domnul Moldovei. Initial pret al rdscumpardrii pacii, tributul a devenit in urma rdzboiului din 1484 un semn alsuzeranitatiisau protectieiotomane"30. Pe perioada domnieiluiStefan cuantumul acestuia crescuse in cloud randuri: intr-o prima etapd fie la urcarea pe tron, fie la cucerirea Chiliei in 1465, de la 2.000 la 3.000 de galbeni; apoi de la 3.000 la 6.000 de galbeni la incheierea pacii cu Mehmed al II-lea in 148131. Ulterior, la inceputul domniei sale, Baiazid al II-lea a hotarat o reducere a tributului la 5.000 de galbeni32. Foarte probabil, suma stabilita prin pacea din 1486 a oscilat in jurul acestei cifre. Exista insdi varianta platii a 4.000 de ducati, atestatä de Jurnalele" lui Marino Sanudo33. Informatia a fost pusä la indoiala de Mihail Guboglu34, dar potrivit cuvintelor lui Sanudo, insemnarea avea drept sursä o scrisoare a sultanului trimisa Venetiei prin intermediul lui Andrea Gritti. Nu era vorba deci de raportul unui reprezentant al Venetiei, ci de un act otoman adresat conducerii Republicii. Informatia despre Moldova este inserata intr-un context in care apar mentionatei indatoririle altor vasali ai Portii: Ragusa (10.000 de ducati), Chios-ul (10.000 de ducati), Tara Romaneasca (8.000 de ducati)35. Ar trebui vazut in ce masura aceste cifre corespund sau nu, fiecare in parte, sumelor platite in mod real de vasalii sultanului, pentru a respinge valoarea de 4.000 de ducati pentru tributul platit de Moldova. Se poate observa cà raportul intre cuantumul haraciului plata de Stefan cel Mare, respectiv de Radu cel Mare, este, potrivit sursei preluate de Sanudo, de 1:2, fapt confirmat de Theodor Spandugino care amintea cd stäpanul celeilalte Valahii (=Tara Romaneasca) este obligat sa pläteascd de cloud ori fata de cat glate§te Carabogdan". Dimitrie Cantemir vorbea la randul sail de 4.000 de galbeni, 40 de cai §i 24 de oimi36 atunci and se referea la tributul plätit de Moldova Imperiului otoman. Plata haraciului nu includea probabil obligatia domnului Moldovei de a aduce personal tributul la Poartd. Potrivit cronicii lui AOk Papzade, Mehmed al II- lea incercase sa impuna aceasta conditie in timpul negocierilor care au precedat campania de la Rdzboieni. Atunci sultanul I-a chemat la Poarta pe domnul Moldovei zicandu-i: De astä data sã aduci tu insuti haraciul, dupd cum il aduce cel din vilaietul Tarii Romane§tii sa fii cu noi ca §i domnul Valahiei, ca sa tim in ce chip traie§ti cunoir".Potrivit aceluiai A§ik Papzade, Stefan cel Mare nu a dat
313 $tefan S. Gorovei, Pacea, p. 504. 31 $tefan S. Gorovei, Moldova, p. 641. 32 Mihail Guboglu, Le tribut paye par les principautés rournaines a la Porte jusq'au debut du XVIe siecle d'apres les sources turques, p. 70; $tefan S. Gorovei, Moldova, p. 642; $tefan S. Gorovei, Pacea, p. 507. 33 Marino Sanudo, I Diarii, V, Venezia, 1886, col. 464. 34 Mihail Guboglu, Le tribut, p. 71. 35 Marino Sanudo, I Diarii, V, col. 464. oDimitrie Cantemir a pus in legaturA acestA surnA cu "inchinarea" lui Bogdan al III-lea; discutia problemei la $tefan S. Gorovei, Pacea, p. 513. 37 Rcizboieni. Cinci sute de ani de la campania din 1476. Monografie ci culegere de texte, Bucuresti, 1977,p. 262.
www.dacoromanica.ro 32 Ovidiu Cristea 8 curs cererii imperative a Cuceritorului". Este de presupus cA situatia nu s-a modificat in urma pacii din 1486. Theodor Spandugino aminteste cA domnul Moldovei a fost intotdeauna tinut in mare cinste de care turci deoarece apArase cu indarjire Chiliai Cetatea Alba. Ca recunoastere a meritelor sale Stefan cel Mare era scutit de obligatia de a da ostatici si nici nu trebuia sA aducd personal tributul pe care il datora Portii38. Asa cum s-a ardtat, aceastd indatorire revenea marelui logofat sau marelui hatman39, iar termenul la care haraciul era prezentat la Poartd, era de fiecare data acelasi: ziva de Sf. Gheorghe (23 aprilie)40. 0 alta clauzA inserata, foarte probabil, in tratatul incheiat de Baiazid al II-lea cu Stefan cel Mare a fost prieten prietenuluii dusman dusmanului". Prevederea fusese inclusd §i in tratatul anterior, cu Mehmed al II-led". Formula se referA in primul rand la ajutorul militar pe care fiecare parte trebuia sA-1 acorde celeilalte. In 1497 turcii 1-au sprijinit intr-adevar pe Stefan cel Mare in rdzboiul cu loan Albert, regele Poloniei. 5i sa stie domnia voastra", scria judelui Brasovului Radu cel Mare, domnul Tarii Romanesti, de lucrul Turcilor ca. sunt multe osti la Darstorsi in toate partile, dar n-au de gand sd vie asupra domniei voastre ci s-au adunat sA mearga in ajutor lui Stefan voievod"42. Acelasi document mai mentiona cA un alt corp de oaste otoman, condus de Mesih pasa, se afla la Braila. Nu se cunoaste in schimb nimic despre o eventuala participare a domnului Moldovei la actiunile militare ale Portii. Ar fi posibil ca, si in cazul acestei clauze, sa fi existat diferenta de statut intre Stefan cel Mare si ceilalti vasali ai sultanului, amintitd de Theodor Spandugino? Un document din 1492, semnat de bailul venetian la Constantinopol leronimo Marcello, ar pleda pentru o asemenea interpretare. Scrisoarea, in mare parte cifratd, are un post scriptum in clar cu informatii despre pregatirea unei campanii a lui Baiaizid al II-lea impotriva Ungariei. Potrivit lui Marcello sultanul solicitase ajutor militar Tarii Romanestisi Hanatului Crimeei (Tartaro superiore). In schimb, lui Stefan cel Mare i se ceruse doar sa acorde IiberA trecere tatarilor prin teritoriul Moldovei43. Diferenta existenta
38 Discorso di Theodoro Spandugino Cantacusino gentilhuomo Constantinopolitano della origine de principi turchi, in Dell'Historia universale dell'origine et imperio de Turchi raccolta da M. Francesco Sansovino, Venetia, 1554, p. 200v-201r; cf. cu versiunea simplificatA a pasajului din Theodor Spandounes, On the origin of the Ottoman Emperors, translated and edited by Donald M. Nicol, Cambridge University Press, 1997,.p. 46. Se pare a Spandugino s-a inselat doar in privinta ostaticilor; $tefan S. Gorovei, Autour de la paix moldo-turque de 1489, in RRH, t. XIII, 1974, p. 539-540. 39 Stefan S. Gorovei, Autour, p. 542-543; idem, Addenda et Corrigenda la relafiile moldo- otomane, In AIIAX, t. XV, 1978, p. 529. 4° Ibidem. 41 Aurel Decei, Tratatul de pacesulhnilme incheiat intre sultanul Mehmed al 11-lea*fan cel Mare la 1479,in idem, Relafii romdno-orientale, Bucuresti, 1978, p. 126. 42 I. Bogdan, Documente fi regeste privitoare la relatiile Tarii Romeineyticu Brayovul fi Ungaria in sec. XV yi XVI, Bucuresti, 1902, doc. CXXXIII, p. 131. 43 ASV SDC, F. 1A, documentul "C" din dosarul care cuprinde cAteva rapoarte ale bailului Antonio Ferro; textul a fost publicat in E. de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor culese de..., VIII, p. 28.
www.dacoromanica.ro 9 Pacea din 1486 33 intre vasalii Porta merifa sa fie subliniatd. Domnului Moldovei i se cerea sä fie du§man du§manului" nu printr-oparticiparedirectala razboiul impotriva Ungariei, ci doar printr-un act de bunavointa fatä de Pout& Cererea avea drept precedent un episod din1480-1481 and turcii solicitaserä de là Stefan sa le dea drumul spre tara craiului"44. Nu §tim clack in acel moment, Stefan a rdspuns favorabil solicitärii Portii sau dacd raidul pus la cale a avut loc. Cinci ani mai tarziu teritoriul Moldovei a fost traversat de trupele sandjacbeiului de Silistra care au efectuat o incursiune in teritoriile polone. Actiunea a fost interpretala drept indiciu pentru includerea in tratatul moldo- otoman a unei clauze care permitea tranzitul prin Moldova al militarilor otomani pe trasee stabilite cu acordul voievodului din Suceava"45. Indiferent de felul in care prevederea a fost inclusd in tratatul din 1486, solicitarea din 1492 a fost respinsä. Se pare cd Stefan voievod nu a vrut sa le acorde trecerea, de§i este tributar al acestui sultan" spune pe scurt textul bailului venetian, M.A. a invoca nici un motiv pentru acest refuz. Un raspuns asemänätor, dar insotit de justificdri, a primit Baiazid al II-lea §i de la Vlad Calugarul. Domnul Tarii Române§ti (Vlachia alta) a spus cd de§i era supus fidel al sultanului §i cd era gata oricând sä-1 slujeascd, nu putea sä dea curs poruncii. Tara sa era a§ezatä in câmpie §i, de indatä ce ar fi päräsit-o, ungurii ar fi invadat-oi ar fi jefuit-o46. Fragmentul a fost folosit pentru a se sublinia diferenta de atitudine fata de Imperiul Otoman intre domnul Moldovei §i cel al Tarii Românqti: pe and insä Stefan cel Mare rdspundea cd nu va invoi trecerea tätarilor, pe care turciiIi chemase la ei, prin tara sa, Vlad Calugarul rdspundea sultanului cd el, ca un bun servitor ce-i este, e gata sa vind unde-i va fi voia"47. Contrastul este insd numai aparent pentru cd a§a cum a remarcat Nicolae Iorga48 ambii domnitori au rdspuns negativ solicitärilor sultanului. Scrisoarea bailului Ieronimo Marcel lo din anul 1492 pune in lumina faptul cd, in anumite situatii, clauza prieten prietenului §i du§man du§manului" putea fi ocolitä de domnii români. Nu §tim exact care puteau fi consecintele intr-o asernenea situatie. Textul raportului spune cä sultanul a acceptat motivele invocate de Vlad Calugarul, dar nu face nici o aluzie la situatia lui Stefan cel Mare. Este posibil ca textul tratatului din 1486 sä fi prevdzut dreptul de liberd trecere doar pentru trupele otomane; in 1499, un alt document venetian, semnat de data acesta de Andrea Gritti, preciza cà tdtarii au suferit o infrangere zdrobitoare" (rota maxitne) din partea lui Stefan care nu a vrut sd-i lase sä treace. Spre deosebire de situatia din 1492, in 1499 se pare cd fdtarii au incercat sa forteze
44loan Bogdan, Documentele lui .Ftefan cel Mare, vol. II, Bucuresti, 1913, 11, doc. CLXIII, p. 365; semnalarea importanlei documentului si incadrarea sa cronologica la Stefan S. Gorovei, Pacea, p. 506. 45Nagy Pienaru, Tratatul, p. 302; si paralela cu tratatul cu Ungaria din 1488, ibidem, p. 303. 46Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 28. 47Alex. Lapedatu, Vlad-Vocla Ci Ilugárul 1482-1496, Bucuresti, 1903, p. 39. 48 Nicolae lorga, 1storia lui 8tefan cel Mare pentru poporul roman, Bucuresti, 1966, p. 198. 49Hurmuzaki, Documente, VIII, doc. XXXV, p. 30.
www.dacoromanica.ro 34 Ovidiu Cristea 10 pätrunderea pe teritoriul Moldovei, tentativä incheiatä cu rezultate catastrofale. In lumina episoadelor din 1492 si 1499 este posibil ca prevederea obligatiilor fatä de Poartäsa fifost interpretata de domnul Moldovei in sens restrictiv. Stefan cel Mare era dispus sä accepte acordarea dreptului de liberd trecere doar pentru ()stile sultanului, nui pentru hoardele tätäresti. 0 paraleld poate fi Melia cu situatia Venetiei dupd incheierea pdcii din 1479. Potrivit märturiei lui Marino Sanudo cel Tânär, Mehmed al II-lea a solicitat concursul Serenissimei pe timpul desfasurarii operatiunilor militare impotriva cetatii Otranto. Venetienii au rdspuns negativ cererii, dar au tinut sä sublinieze cà refuzul nu incälca cu nimic prevederile pdcii50. Chiar dacd refuzul de a accepta trecerea de trupe prin teritoriul sdu putea fi perceput de Poartä ca un act de ostilitate, foarte probabil nu au existat represalii impotriva domnului Moldovei. La cinci ani dupd incidentul din 1492, Poarta a acordat sprijin militar lui Stefan in rdzboiul cuPo Ionia,iar in 1498 incursiunea lui Malkocioglu Bali beg, care a lovit sudul Poloniei, a traversat teritoriul principatului Musatinilor. In sffirsit este de presupus ca tratatul de pace din 1486 a continut prevederi de naturd comerciald. Asa cum inchinarea de la Vaslui" a Moldovei din 1456' a fost urmatä de acordarea unui privilegiu pentru locuitorii din Cetatea Alba si in 1486 `ahd-name-ul sultanului putea contine prevederi favorabile desfasurarii activitatii negustorilor moldoveni in Imperiul Otoman. In sprijinul acestei ipoteze a fost invocat un credit de 2800 de aspri acordat la Bursa, in august 1486, negustorului Mihail din Moldova52. Actul ar proba cä, la foarte scurt timp dupd incheierea pacii, negustorii moldoveni Ii desfasurau deja afacerile in imperiu. Ultima etapd a suspendarii starii de rdzboi intre Imperiul otoman si Moldova a fost marcatä de delimitarea frontierelor. Este semnificativ ca pentru trasarea acestora in zona Chiliei, turcii au avut in vedere situatia din vremea in care cetatea se aflase in posesia Tarii Românesti53. Stabilirea hotarului a insernnat recunoasterea de cdtre Stefan cel Mare a situatiei create in urma campaniei din 1480. Pacea otomand" punea capät in acest fel indelungatei rivalitati moldo-muntene pentru cetatea de la gurile Dundrii.
" Marin Sanudo ii Giovane, Le vile dei Dogi (1474-1494), I, edizione critica e note a cura di Angela Caracciolo Aricd, Padova, 1989, p. 167 solul ottoman dimand6 alla Signoria porto a Corphu, venendo con la sua armada la qual andava in Puia a tuor Otranto; dimandô etiam refreschamenti per li soi, danari et da Ii lochi nostri dove la capitasse. Et li fo risposto per Pregadi che non erra di conzonzer le armade insieme, perh6 non se li poteva dar ii porto di Corfu, dove sta ii forzo la nostra armata e che vituarie non li bisognava, ma achadendoli, si observeria Iicapituli de la pace". Comentariul pasajului la Ovidiu Cristea, Pacea tensionatä : Venetiai Imperiul Otoman in anul 1484, in vol. Istorie ci diplomatie in relatiile internationale. Omagiu istoricului Tahsin Gemil, coord. Daniel Flaut si Iolanda Tighiliu, Constanta, 2003, p. 125 51 $tefanS. Gorovei, Moldova, p. 634-639. 52 Nagy Pienaru, Tratatul, p. 303. 53 Tahsin Gemil, Observatii, p. 118. 54Tahsin Gemil, Observatii, p. 124.
www.dacoromanica.ro 11 Pacea din 1486 35 Instaurata in 1486 starea de pace s-a mentinut in relatiile moldo-otomane pand la sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare. Potrivit traditiei interne, domnul chiar si-arfisfatuit urmasul sä inchine" tara sultanului. Unul dintre cuvintele" transmise de Ion Neculce aminteste cä atunci and au murit Stefan-voda cel Bun, au lasat cuvant fiiului sau, lui Bogdan-voda, sa inchine tara la turci, iar nu la alte niamuri, caci niamul turcilor sant mai intalepti si mai puternici, cd el nu o va putea tinea tara cu sabiia, ca dansul"55. Valoarea acestei povestiri este doar simbolica. Mediul care a creat-o a tinut sa intareasca ideea cd sfarsitul domniei lui Stefan a coincis cu sfarsitul libertätii Moldovei. In realitate, asa cum a fost subliniat, inchinarea nu trebuie atribuita unui singur moment; a fost in fapt rezultatul unei succesiuni de evenimente marcand, fiecare, subordonarea progresivd, in conditii mereu diferite, fata de Imperiul Otoman"56. In randul acestora, rdzboiul din 1484 si pacea incheiata in 1486 au constituit un pullet de referinta in istoria raporturilor Moldovei cu Poarta57. Pacea din 1486 a fost urmatd, asa cum am vdzut, de nurneroase momente de tensiune care ar fi putut genera conflicte. La acestea se pot adauga zvonurile care circulau cu insistenta in 1496-1497 cu privire la o alianta intre regii" Rusiei, Poloniei, Ungarieii Carabogdan" al carei scop ar fi fost recucerirea Cetatii A1be58. Contactele diplomatice ale domnului Moldovei cu fortele interesate in reluarea ofensivei anti-otomane par sã sugereze ca reaprinderea conflictului cu Poarta ar fi fost oricand posibild. In plan simbolic aceeasi hotarare ar fi subliniata de inaltarea bisericii cu hramul Sfintei Cruci din Patrauti care trebuia sä afirme hoar& ca pacea nu fusese acceptata deck in fapt, ca o provizorie incetare a focului de catre ctitor care se socoate intr-un fel de razboi permanent cu turcii"59. Acest razboi permanent a fost purtat din 1486 doar in plan simbolic. Experienta indelungatului conflict cu Poarta probase faptul cap coalitie a puterilor crqtine era greu de infaptuiti cu atat mai greu de mentinut. In 1481 Stefan cel Mare rupsese pacea abia incheiata in conditiile favorabile provocate de luptele pentru tron intre Baiazid al II-lea si Djem. Cruciada" asteptata de domnul Moldovei s-a limitat insä la recucerirea cetatii Otranto si la cateva ciocniri la frontiera ungaro-otomand60.
55 Ion Neculce, Letopiseful Tarii Moldovei, ed. Gabriel $trempel, Bucuresti, 1982, p. 168. 56 $tefan S. Gorovei, Autour, p. 536. 57 Stefan S. Gorovei, Pacea, p. 513 cu sublinierea faptului cd nu se mai poate pune nici un temei toe asa-zisul testament al lui $tefan cel Mare". 55 Marino Sanudo, 1 Diarii,I, col. 740, 743-744, 756-757, 799-800, 809; o vers. in limba romdnd acestor stiri la Marin $erban, Tar lie Romeine monitorizate de Marino Sanudo, in Litere, Arte, Idei. Supliment de culturd al ziarului Cotidianul", an VIII, 2003, nr. 9(265), p. 3-6. Pentru proiectele de alianta anti-otomand la sfarsitul sec. XV Eugen Denize, ,Stefan cel Mare 0 razboiul otomano-venefian din 1499-1503,in RI, 41, 1988, 10, p. 977-991. 59 Dumitru Nastase, Stefan cel Mare irnpärat, in voi.Sm4A,...-IMare 0 Slant 1504-2004. Portret in istorie, Putna, 2003, p. 577. 60 Pentru integrarea actiunilor lui $tefan cel Mare in ansamblul operatiunilor militare prilejuite de "cruciada de la Otranto", $tefan Andreescu, Ultima faze: a raporturilor dintre Moldova .yi Genova, in idem, Din istoria Mar11 Negre (Genovezi, romeini si tittari in spa(iul pontic in secolele XIV-XVII), Bucuresti, 2001, p. 142-151.
www.dacoromanica.ro 36 Ovidiu Cristea 12 Pacile separate incheiate apoi de Venetia, Ungaria §i cavalerii din insula Rhodos au lasat Moldova izolata in plan diplomatic §i, indirect, au provocat pierderea Chiliei §i Cetätii Albe. Probabil din acest motiv Stefan cel Mare a preferat sa ramana fidel pacii cu necredincio§ii", cu atat mai mult cu cat, potrivit unor märturii contemporane, a fost o pace onorabild pentru Moldova. Aprecierii lui Theodor Spandugino, amintità anterior, i se poatealatura elogiosulpasajalumanistuluiitalianFilippo Buonaccorsi Callimachus: Iar moldovenii, de§i au pierdut pe tarmul Märii Negre ora§ele Moncastro §i Licostomo (...) i§i mentin §i pazesc §i acum restul tarii lor §i au provocat adesea, in anii precedenti, in mai multe randuri, pierderi atat de mari turcului, Inc& acesta a fost silit, in cele din urmä, sa-1 numeasca aliat §i prieten pe Stefan, domnul moldovenilor§i vasal al ilustrului rege al Polonieicare a cedat nu sub presiunea armelor, ci conditionat. (...) iar valahii, dupd ceau respins armele §i incercarile ei (=puterii otomane), s-au invoit prin tratate nu ca invin§i, ci ca invingatori"61.
THE PEACE OF 1486 AND THE RELATIONS OF STEPHEN THE GREAT WITH THE OTTOMAN EMPIRE IN THE LAST PART OF HIS REIGN
Abstract
Accordingtoa number of westernsources(FilippoBuonaccorsi Callimachus, Theodor Spandugino) making reference to the relations of Moldavia with the Ottoman Empire, the peace settled by Stephen the Great with Bayezid II would have reflected the high reputation held by the Moldavian Voivode with the Ottomans. An analysis of the relations between the Porte and Moldavia in the last part of Stephen the Great's reign may help to assess the accuracy of the information. A lower tribute, the waving of the obligation for the Moldavian voivode to present himself to the sultan's court, and especially the way in which Stephen the Great applied the clause "a friend to the friend and an enemy to the enemy" bear out the assumption that the peace of 1486 "was signed by the Moldavians from the position victors, rather than defeated."
61 Trad. In limba romând dupd $erban Papacostea, Tratatele Tarii Romeinesti §1 Moldovei cu Imperiul Otoman in secolele XIV-XVI: ficfiune politicil $i realitate istoricd, in idem, Evul Mediu rorndnesc, p. 99; textul original in Philippi Callimachi, Ad Innocentium VIII de bello turcis inferendo oratio, ed. Irmina Lich6nska, comentariu de Thaddaeus Kowalewski, Varsoviae, 1964, p. 50.
www.dacoromanica.ro MOLDOVA LUI STEFAN CEL MARE LA INTERSECTIA DE INTERESE A MARILOR PUTERI (1457-1474)
EUGEN DENIZE
Consecintele caderii Constantinopolului sub dominatie otomand, la 29 mai 1453, au fost deosebit de grave pentru intreg spatiul romanesc, in special pentru Moldova 5i Tara Romaneasca, a cdror integritate teritorialai chiar existenta statald incepeau sa fie foarte serios amenintate. Pentru spatiul romanesc, caderea Constantinopolului a insemnat inceputul unui proces istoric de erodare a pozitiei Tarilor Romane in raporturile lor cu Imperiul otoman. Imediat dupd cucerirea Constantinopolului, in vara anului 1453, statele riverane Märii Negre au fost somate sa se supuna sultanului cuceritor. Ultimatumul sultanului a fost insa respins, intr-o prima faza, atat de Moldova, cat 5i de Caffa, atat de Mangop, cat 5i de Sinopei Trapezunt, toate aceste state nedandu- 5i Inca bine seama ca turcii se aflau in plin proces de consolidare a fortelor lor navalel. In aceste conditii, in 1454 o flota formatä din 56 de cordbii turce5ti a atacat, fard succes, Cetatea Alba, dupd care a devastat coastele nordice ale Märii Negre, atacand Caffa 5i alte colonii genoveze de aid'. Supuse presiunii militare otomane, statele limitrofe Märii Negre au fost obligate, pe rand, sa plateasca tributul cerut de sultan. Astfel, Caffa a plata in 1454 un tribut de 1 600 de ducati, care se va ridica peste un an la 3 000, iar in 1470 la 4 000 de ducati3, Moldova, la randul sat',5i datoritä abandondrii ei de catre Po Ionia lui Cazimir al IV-lea, angajata intr-un razboi decisiv cu Ordinul cavalerilor teutoni, a acceptat, in anii 1455-1456, plata unui tribut de 2 000 de zloti ro5ii4, Mangopul aplatitharaci inaintea Moldovei, Sinope in august 1455, iar Trapezuntul in 14565.
I Andrew C. Hess, The Evolution of the Ottoman Seaborne Empire in the Age of the Oceanic Discoveries. 1453-1 525, in "American Historical Review", LXXV, 7, 1970, p. 1892-1919. 2 Mustafa A. Mahmed, Din raporturile Moldovei cu Imperizil otoman in a doua jumdtate a veacului al XV-lea, in "Studii. Revista de istorie", t. 13, 1960, 5, p. 165; idem, La politique ottomane a l'egard de la Moldavie et du Khanat de Crimee vers la fin du regne du sultan Mehmed II "le Conquerant", in "Revue Rournaine d'Histoire", t. XIII, 1974, 3, p. 518; Amedeo Vigna, Codice diplomatico delle colonie tauro- liguri durante la signoria dell'Ufficio di S. Giorgio (1453-1475), vol. 1, Genova, 1868, p. 87-89, 112-113; Gh. I. Bratianu, La mer Noire. Des origines a la conquete ottomane, Monachii, 1969, p. 314-315; Serban Papacostea, Premisele politice ale hegemoniei economice a lmperiului otoman in spatiul Márii Negre ( 1453-1484), in "Revista Istorica", serie nouä, t. X, 1999, 1-2, p. 15. 3 W. Heyd, Histoire du commerce du Levant, vol.II, Leipzig, 1886, p. 383-399; Marian Malowist, Kaffa - Kolonia genueriska na Krymie i problem Wschodni w latach 1453-1475, Warszawa, 1947, p. 158, 160; M.A. Mehmed, La politique ottoniane, p. 518; A. Vigna, op. cit., I, p. 118-121, 298-300, 660; S. Papacostea, art. cit., p. 18. 4 $erban Papacostea, La Moldavie etat tributaire de l'Empire ottoman au XV siecle: le cadre international des rapports etablis en 1455-1456, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XIII, 1974, 3, p. 445- 461; idem, Premisele, p. 18-19; Stefan S. Gorovei, Moldova in "Casa Pitch". Pe marginea izvoarelor privind primul secol de relafii moldo-otomane, in "Anuarul Institutului de Istoriei Arheologie «A. D. Xenopol» Iasi", XVII, 1980, p. 633-635; Franz Babinger, Cel dint& bir al Moldovei catre sultan, in Fratilor Alexandru i Ion L Lapedatu la implinirea vdrstei de 60 de ani, Bucuresti, 1936, p. 29-37. 5 5. Papacostea, Premisele, p. 20. Revista istorice, torn XV, 2004, nr. 3 - 4, p. 37 - 54
www.dacoromanica.ro 38 Eugen Denize 2 Dei modestä din punct de vedere militar, aceasta prima demonstratie navala otomand a avut, totu§i, consecinte politice insemnate. Colaborarea otomano-tatard, interventia hanului Crimeei, Hagi Ghiray, fi ind decisi a in constrangerea Caffei la plata tributului6,i, mai ales, atitudinea rezervata. a Poloniei, angajatä in lupta pe alte fronturi, dar §i lipsa de reactie a Genovei au silit statele limitrofe Märii Negre sä accepte plata tributului solicitat de sultan. In schimb, §i Caffa §i Moldova au primit caw un act de privilegii comerciale. Daca marele centru comercial genovez din Crirneea a avut pentru Poartd, in primul rand, o valoare economica, valoarea politica rezumandu-se la atragerea Hanatului tätar de aici in sfera sa de influentd, supunerea Moldovei la plata haraciului a purtat de la inceput o insemnatate politica. Fara a neglija valoarea punctelor de tranzit comercial de la Cetatea Alba. §i Chilia, care nici nu mai apartinea Moldovei, trebuie sa remarcam faptul cä atragerea statului romanesc de la räsarit de Carpati in sfera de influenta a Portii reprezenta nu numai implantarea controlului otoman in regiunea gurilor Dundrii iin bazinul nord-pontic, cisi subminarea substantiala a potentialului antiotoman al Europei, concentrat atunci in jurul Ungariei, al Transilvaniei §i al lui Iancu de Hunedoara. Nu putem trece cu vederea faptul ca. Iancu de Hunedoara, atat timp cat a trait, prin lupta sa plind de eroism a restrans mult impactul pe care caderea Constantinopolului ar fi pututsä-1aiba asupra Tarilor Romane7. 0 dovadd in acest sens o constituie tocmai faptul, paradoxal la prima vedere, cã de§i mai indepartatd din punct de vedere geografic de Imperiul otoman cleat Tara Romaneasca, Moldova a avut mai mult de suferit de pe urma caderii capitalei bizantine, poate §i datoritä faptului cd era stat riveran la Marea Neagrai nu avusese Inca nici un fel de obligatii fatä de Poartd. In schimb insa, statutul Tarii Romane§ti, fixat prin tratatul ungaro-otoman din 1451-14528, nu a cunoscut nici o modificare pand in 1462, pana la caderea lui Vlad Tepq. Bogata experienta politica§imilitard aluiIancu de Hunedoara i-a demonstrat faptul cä pentru a infrunta cu succes uriap putere otomand era nevoie de coalizarea cat mai multor forte, in primul rand din zonele amenintate direct de turci. Fiind roman §i avand corWiinta vie a acestui fapt, demonstrat de multe dintre actiunile sale, voievodul transilvani viitorul guvernator al Ungariei si-a propus, in acest sens, realizarea, daca nu a unei unitati statale, cel putin a unei unitati de lupta antiotomand a celor treitari romane, ceea ce explica destul de desele sale
6 Alan Fisher, The Crimean Tatars, Stanford, 1978, p. 4-5. 7 T. Nicolau, loan Huniade Corvin, Bucuresti, 1925; Lajos Elekes, Hunyadi, Budapest, 1952; Camil Muresan, lancu de Hunedoara, ed. a II-a, Bucuresti, 1968; Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane. lancu de Hunedoara, Bucuresti, 1974; Ileana Cazan, Eugen Denize, Marile puteri qi spotlit! romiinesc in secolele XV-XVI, Bucuresti, 2001, p. 9-54. 8 Dandu-si seama de imposibilitatea reludrii luptei ofensive antiotomane (Joseph Held, Hunyadi: legend and Reality, New York, 1985, p. 135)i pentru a cdstiga timp, lancu de Hunedoara a incheiat la 20 noiembrie 1451-13 aprilie 1452 un armistitiu pe trei ani cu turcii (Nicolae lorga, Acte fi fragmente cu privire la istoria romemilor, vol. III, Bucuresti, 1897,P. 23-27; idem, Privilegiul lui Mahomed al 11-lea pentru Pera (1 iunie 1453), in "Analele Academiei Romdne. Memoriile Sectiunii Istorice", s. II, t. XXXVI, 1913-1914, p. 88-91; C. Muresan, op. cit., p. 176; Tahsin Gemil, Românii .yi otomanii in secolele X1V-XVI, Bucuresti, 1991, p. 129).
www.dacoromanica.ro 3 Moldova lui $tefan cel Mare, 1457-1474 39 interventii in Moldova, dar, mai ales, in Tara Romaneasca9. Prin tratatul cu otomanii din 1451-1452,elobtinea nu numai cosuzeranitatea asupra Tarii Romane§ti, dar chiar o anumitä preponderenta la sud de Carpati §i punea, astfel, bazele unei adevarate axe antiotomane ungaro-muntene. Aceasta axa a fost consolidata prin victoria pe care Iancu o va obtine asupra lui Mehmed al II-lea la Be !gradi prin ajutorul pe care 1-a acordat lui Vlad Tepq sa preia scaunul domnesc al Tarii Romane§ti in ace14 an 1456. Ea a functionat pad in 1462, atunci când Tepe§, **Lit de aliatul sau Matia Corvin, ale cdrui obiective politice vizau mai mult Europa centrald decat lupta antiotomane, a pierdut domnia i,astfel, cosuzeranitatea asupra Tarii Rornanqti va deveni preponderent otomand. Ceva mai tarziu, $tefan cel Mare, ca mo§tenitor al idealurilor politice ale lui lancu de Hunedoara §i Vlad Tepq, a incercat sa opreasca o astfel de evolutiei sä creeze o axa moldo-munteand, adica romaneascd, pe care sä o opund expansiunii otomane, dar despre aceste lucruri vom vorbi putin mai departe. Revenind la situatia Moldovei imediat dupa caderea Constantinopolului, trebuie sa mentionam cä o informatie din 10 septembrie 1453 relevä existenta unui ultimatum otoman cdtre aceasta tara anterior datei mai sus aratate". Negocierile cu sultanul au fost incepute de domnitorul Alexandru al II-lea (Alexandre1)12, dar Petru al RI-lea Aron va fi cel care va finaliza, aproape in acela§i timp, demersurile politice indreptate atat cdtre turci, cat §i catre poloni. La 10 octombrie 1455 regele polon Cazimir al IV-lea a acceptat vasalitatea domnului Moldovei'3, iar cu cateva zile mai devreme, la 5 octombrie, sultanul a emis actul de notificare pentru plata tributului de 2.000 de zloti ro§ii, oferit de solul moldovean Mihail logofat .A urmat a§a-zisa Inchinare de la Vaslui", din 5 iunie 1456's,i actul de privilegiu comercial, din 9 iunie 1456, acordat de sulta negustorilor din CetateaAlbd16.Acest act acordat de sultanul Mehmed al II-lea, la Yeni Derbent, in Bosnia, unde se afla in vederea atacarii Belgradului, nu este doar un sinylu privilegiu comercial, ci este, in acelqi timp, §i primul tratat turco-moldovean' .El a reprezentat actul final al
9 In acest sens, studiile lui Francisc Pall, Intervenfia lui lancu de Hunedoara in Tara Romemeascei ci Moldova in anii 1447-1448, in "Studii. Revista de istorie", t. 16, 1963, 5, p. 1049-1072; idem, De nouveau siir l'action de lanco de Hunedoara (Hunyadi) en Valachie pendant l'année 1447, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XV, 1976, 3, p. 447-463; idem, Encore me fois sur l'action de lanco de Hunedoara (Hwiyadi) en Valachie pendant l'année 1447, in ibidem, t. XVII, 1978, 4, p. 443-453. I° Politica externä a regelui Matia Corvin a fost puternic influentata pe tot parcursul ei de luptele dinastice cu Jagiellonii si Habsburgii, fiecare dintre acestia cautând largeasca influenta si puterea in Europa centrald (Lajos Elekes, La politica estera di re Mania e gli Stati italiani nella seconda metes del secolo XV, in Rapporti veneio-ungheresi all'epoca del Rinascimento, ed. Tibor Klaniczay, Budapest, 1975, p. 246). Matei Cazacu, L'impact ottoman sur les pays rownains et ses incidences monetaires (1452- 1504), in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XII, 1973, 1, p. 180; T. Gemil, op. cit., p. 32. 12 Stefan S. Gorovei, op. cit., p. 634. 13 Mihai CostAchescu, Documente moldovenevi inainte de Stefan cel Mare, vol. II, Iasi, 1932, p. 773-774. 14 Mustafa A. Mehmed, Docuemnte turcefti privind istoria Roniiiniei, vol. I, Bucuresti, 1976, p. 1-2. 15 Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. II, 1449-1486, ed. Leon Simanschi, G. Ignat, D. Agache, Bucuresti, 1976, p. 85-87; Leon Simanschi, Inchinarea de la Vaslui (5 iunie 1456), in "Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie «A. D. Xenopol»Iasi",t. XVIII, 1981, p. 613-637. 16 M.A. Mehmed, Documente turcevi, I, p. 2-3; T. Gemil, op. cit., p. 138. 17 Fr. Kraelitz, Osmanische Urkunden Un tiikischer Sprache, Wien, 1922, p. 44-46; M. A. Mehmed, Din raporwrile Moldovei cu Imperiul otoman, p. 167.
www.dacoromanica.ro 40 Eugen Denize 4 unor indelungi negocieri privind recunoa§terea suzeranitatii otomane de catre Moldova, fiind, prin continutul sau, o confirmare oficiala a noului cadru stabilit de desfa§urarea relatiilor moldo-otomane18. Totodatd, aceastä "inchinare" a fost expresia unui compromis polono- otoman realizat prin intermediuli in detrimentul Moldovei19. Acum, imediat dupd caderea Constantinopolului, Po Ionia va abandona, pentru o lunga perioada, directia pontica a politicii sale externe. In 1454 a izbucnit un nou rdzboi, cel decisiv, intre poloni §i cavalerii teutoni, ap-numitul "rdzboi de treisprezece ani", care va absorbi toate energiile lui Cazimir al IV-lea §i care se va incheia abia in 1466 cu o categorica victorie polonam. Apoi, intre 1471 §i 1479, Po Ionia a fost in conflict cu Ungaria pentru coroana boemd, conflict care se va incheia prin pacea de compromis delaOlomouc, dupdcaretendintelecentralizatoare,dar§i expansioniste ale marelui cneaz al Moscovei, Ivan al HI-lea, vor crea o stare conflictuald permanenta la granitele de räsarit ale Lituaniei. In' aceste conditii, cu exceptia nefericitei expeditii a lui loan Albert din 1497, monarhia polono- lituaniand a dus o politica de menajare a intereselor Portii otomane, consfintita prin primul tratat polono-otoman, incheiat in 148921. La randul sau, Poarta, interesatä sä patrunda in Europa centrald prin Belgrad §i Buda, dorea sa aibd lini§te dinspre nord 5i,din aceastd cauza, a menajat interesele polone. S-a realizat, astfel, o adevarata axd polono-otomand22, care a prins la mijloc Moldova §i a obligat-o sa accepte plata unui haraci anual catre sultan. Nu este mai putin adevärat cd Moldova nu a putut rezista la aceastä presiune externd §i din cauza anarhiei interne, a luptelor pentru,domnie §i a domnitorilor slabi care au condus-o. In aceastd situatie politica internationala complexa §i periculoasa pentru independentai integritatea teritoriald a Moldovei, macinata de o anarhie internd care dura de un sfert de veac, de la moartea lui Alexandru cel Bun, tronul tarii a fost preluat, la 12 aprilie 1457, de Stefan al III-lea cel Mare. Fiu al domnitorului Bogdan al II-lea (1449-1451) §i al unei muntence, doamna Oltea, care calugarindu- se inainte de moarte §i-a luat §i numele de Maria, nepot al lui Alexandru I cel Bun, asociat la domnie de tatal säu, $tefan a fost obligat, dupd asasinare acestuia, la
18 Al. Grecu (P. P. Panaitescu), Pe marginea folosirii izvoarelor cu privire la supwierea Moldovei la tributul turcesc (Vaslui1456), in "Studii. Revistã de istorie", t. 5, 1952, 3, p. 190-191; $tefan S. Gorovei, art. cit., p. 632. 19 S. Papacostea, La moldavie, etat tributaire, p. 458-461. 20Idem, $tefan cel Mare qi dizboiul Poloniei cu Ordinul teuton (1454-1466), in "Revista de istorie", t. 31, 1978, 3, p. 475-479; idem, Re latiile internallonale in dithritul fi sud-eswl Europei in secolele XIV-XV, in ibidem, t. 34, 1981, 5, p. 904-906. 21 Viorel Panaite, Cornell ci negustori in tratatele osmano-polone: 1489-1607, in "Revista Istoricr, serie noud, t. VI, 1995, 3-4, p. 219. 22 Mihnea Berindei, L'Etnpire ottoman et la "route moldave"avant la conquete de Chilia et Cetatea Albci (1484), in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XXX, 1991, 3-4, p. 178; $. Papacostea, La Moldavie, etat tributaire, p. 460; Matei Cazacu, art. cit., p. 180-181; idem, A propos de l'expansion polono-lituanienne au nord de la Mer Noire au XIVxvr siecles, in Passé turco-tatar. Present sovietique. Etudes offertes a Alexandre Bennigsen, Louvain-Paris, 1986, p. 118-119.
www.dacoromanica.ro 5 Moldova lui $tefan cel Mare, 1457-1474 41 Reuseni la 15 octombrie 1451 de catre Petru al III-lea Aron23, sà ia calea exilului, in Transilvania, pe langa Iancu de Hunedoara 5i, mai tarziu, in 1456, in Tara Romaneasca, la curtea varului sau Vlad Tepe524. Plasandu-se in axa de interese ungaro-munteand antiotomand, reprezentatä de lancu de Hunedoara 5i de Vlad Tepe5, Stefan cel Mare a primit ajutor din partea domnului Tarii Romane5ti 5i, este posibil, a reu5it skocupe, in a doua jumatate a anului 1456, Tara de Jos, partea sudica a Moldovei25. In primavara anului urmator, 1457, avand o armatä de 6.000 de moldoveni 5i munteni, Stefan a declan5at atacul decisiv pentru ocuparea tronului Moldovei. Rivalul sat'i domnul aflat in scaun la Suceava, in acela5i timp iasasin altatälui sau, Petru alIII-lea Aron, era exponentul axei de interese 5i de putere polono-otomand, cel care inchinase tam 5i la poloni 5i la turcii acceptase, pentru prima data in istoria Moldovei, plata unui haraci fata de Poarta otomand in schimbul garantarii pacii. Vina sa nu era insä prea mare, deoarece find un domn slab 5i avand domnia nesigurd, a avut 5i nenorocul ca tocmai in timpul domniei sale Po Ionia sa-5i indrepte intregul interes in directia rdzboiului cu Ordinul cavalerilor teutoni (1454-1466), a carui miza era ie5irea la Marea Baltica 5i, astfel, sa neglijeze tot mai mult problemele legate de zona Märii Negre. Consecinta imediata. 5i de lunga durata a acestei reorientäri a politicii externe a Poloniei a fost menajareai chiar conjunctia cu interesele Imperiului otoman, implicit obligarea Moldovei la plata haraciului ;lath' de acesta26. Petru Aron nu putea sa faca fata armatei lui Stefan, astfel Inc& el 5i-a asigurat refugiul in sudul Poloniei printr-un tratat incheiat cu fratii Buczacky, la 1 aprilie 1457. La 12 aprilie, la Dolje5ti28, a fost infant de Stefan 5i a fugit in Po Ionia, inviniatorul find uns ca domn al tarii de mitropolitul Teoctist pe campia de la Direptate 9. Odatä ajuns domn, de5i a continuat sa plateasca haraci Portii otomane, Stefan a incercat sa facd ceva pentru a scoate Moldova din axa polono-otomana§i a o incadra in axa ungaro-munteara antiotomana. In primul rand, el a incercat sä
23 Leon $imanschi, 0cumpánei a copileiriei lui Stefan cel Mare: Reuseni, 15 octombrie 1451,in "Anuarul Institutului de Istoriei Arheologie «A. D. Xenopoh) 14", t. XIX, 1982, p. 183-199. 24Istoria Rom &nor, vol.IV ,De la universalitatea crertinei ceitre Europa "patriilor",coord. $tefan Stefaanescu, Camil Murepn, Tudor Teoteoi, Bucurqti, 2001, p...364. 28 Nicolae Grigor4Ceind a intrat Stefan cel mare in Moldova?In "Anuarul Liceului National din Ia5i" pe anii 1944-1946, p. 5-6; idem,Moldova lui Stefan cel Mare,14, 1982, p. 32. 26 Pe langa studiile amintite la nota 22, Veniamin Ciobanu,Tarile Romeine ci Polonia. Secolele XIV-XV/,Bucurqti, 1985, p. 62; Sergiu Iosipescu,Contribufli la istoria Moldovei lui Stefan cel Mare, in "Anuarul Institutului de Istorie §i Arheologie «A. D. Xenopob I4", t. XXIX, 1992, p. 58; Constantin Rezachevici, Ro/u/ romailorin apeirarea Europei de expansiunea otomand. Secolele XIV-XVI. Evolutia unui concept in contextul vremii,Bucure*ti, 2001, p. 211; Ilie Corfus,Documente privitoare la istoria Ro,nâniei culese din arhivele polone. Secolul alXVI-lea, Bucure§ti, 1979, p. 382. Nicolac Grigora.5,Tara Româneascei a Moldovei de la intemeierea statului pallid la Stefan cel Mare (1359-1457),I4, 1974, p. 198; idem,Moldova lui Stefan cel Mare,p. 36; I. Ursu,Relaliile Moldovei cu Polonia pcinei la moartea lui Stefan cel Mare,Piatra Neamt, 1900, p. 84. 28 Maria Magdalena Székaly, "PeSiret, pe Una la Dolje.yti",in "Anuarul Institutului de Istorie §i Arheologie «A. D. Xenopoh) I4", t. XXXI, 1994, p. 503-516. 28 Constantin Rezachevici,A fost Stefan cel Mare"ales" domn in aprilie 1457? Un vechi scenariu istoric: de la"traditia" imaginarei la realitate,in "Anuarul Institutului de Istoriesi Arheologie «A. D. Xenopob) t. XXIX, 1992, p. 19-33.
www.dacoromanica.ro 42 Eugen Denize 6 reiatraditionalelelegaturicomerciale cu negustoriibrasoveni pe care,in octombrie-noiembrie 1457, i-a invitat sa revina inMoldova30, iar la 13 martie 1458, din Suceava, le-a acordat un privilegiu comercial foarte important'. Apoi, datorita faptului ca Petru Aron se refugiase in Po Ionia de sudi reprezenta o permanenta amenintare pentru domnia sa, Stefan a atacat in mai multe randuri aceasta tard, partile ei sudice, de-a lungul anului 145832. Astfel, garnizoanei polone din Hotin i s-au tdiat legaturile cu exterioruli toate posibilitatile de aprovizionare, au fost atacate Podolia si Galitia. Lovind in Po Ionia, Stefan lovea, de fapt, in axa politica polono-otomand, realizata odatä cu deplasarera centrului de greutate al politicii externe a Poloniei din zona Märii Negre in zona Marii Baltice. Prime le actiuni de politica externd ale lui Stefan cel Mare ne demonstreaza, prin urmare, faptul cd, de la inceput si de-a lungul intregii sale domnii, el a acordat o atentie speciala pericolului care se profila, cu tot mai multä claritate, la granitele de sud ale tarii, fara a neglija insa pericolele de la celelalte hotare, care nu aveau, totusi, gradul de intensitate al acestuia. Din aceasta cauza nu trebuie sa ne mire ca, atacand in nord, el avea in vederei granita de sud. Dar Stefan cel Mare, fi ind un abil om politic si un diplomat rafinat,si-adat repede seama cã noul rege al Ungariei, Matia Corvin, nu semana nici pe departe cu tatäl sau, Iancu de Hunedoara,i cã va duce o politica total diferita de a acestuia, trecand confruntarea cu Imperiul otoman pe un plan secundar. Ca nu s-a inselat o vor dovedi foarte repede faptele regelui Ungariei. Astfel, capitularea in toamna anului 1460 si apoi executarea unchiului sau, Mihail Szilághi, la 5 februarie 146133, desi a provocat o anumita incordare in relatiile turco-ungare, nu 1-a determinat pe Matia Corvin sa porneasca la luptd impotriva, sultanului. Apoi, inainte de plecarea sultanului in expeditia din 1462 impotriva Tarii Romanesti, se pare ca Matia Corvin, in fata amenintarilor lui Mehmed al II-lea, a acceptat sa nu intervina ca sa- siapere aliatul, adica pe Vlad Tepes34, si tot in aceasta perioadd, in 1461 sau 1462, a incheiat o pace cu sultanu135. De fapt, Matia Corvin a considerat intotdeauna de-a lungul domniei sale36 ea razboiul cu Imperiul otoman reprezintä doar un mijloc de asigurare a securitatii granitelor si de pästrare a echilibrului de forte pe linia Dunarii.
30 loan Bogdan, Documentele lui $tefan cel Mare, vol. II, Bucuresti, 1913, p. 259-260. 311bidem, p. 261-265. 32 Ion Cupp, .Stefan cel Mare, Bucuresti, 1974, p. 33; N. Grigoras, Moldova lui .Ftefan cel Mare, p. 52; $erban Papacostea, .Ftefan cel Mare ci reizboiul Poloniei cu Ordinul teuton, p. 477 si urm.; Leon Simanschi, Dumitru Agache, Insceiunarea lui $tefan cel Mare: preliminarii fi consecinfe (1450- 1460), in Romania and Western Civilization. Romdnia i civilizafia occidentald, ed. Kurt W. Treptow, Iasi, 1997, p. 195-218. 33Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, vol. IV, Budapest, 1875, p. 67. 34 Pio II (Enea Silvio Piccolomini), Comentarii, ed. G. Bemetti, vol. III, Siena, 1973,p. 176. 35 Fontes Reruni Austriacarum,II, 42 (Urkunden, und AktenstUcke zur osterreichischen Geschichte im Zeitalter Friedrichs III und Konig Georg von Bohmen, 1440-1471), ed. A. Bachmann, Wien, 1878, p. 442, no. 329; Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, IV, p. 101-105; Radu Constantinescu, Codicele Altenberger, Bucuresti, 1988, p. 15; Matei Cazacu, L'histoire du prince Dracula en Europe Centrale et Orientale (XY siecle), Genève, 1988, p. 10. 36 Ferenc Szakály, Phases of Turco-Hungarian Warfare Before the attle of Mohdcs (1365-1526), in "Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricae", t. XXXIII, fasc. 1, 1979, p. 109; Ileana Cazan, Matia Corvin, asigurarea frontierei duneirene fi armistifiul torco-ungar din 1468, in "Revista Istorica", serie noua, t. 3, 1992, 7-8, p. 769.
www.dacoromanica.ro 7 Moldova lui Stefan cel Mare, 1457-1474 43 In aceste conditii, a continua lupta impotriva Poloniei §i, prinurmare, a axei polono-otomane, putea sa devind un lucru foarte periculos §i Stefan cel Mare a intuit repede potentiala amenintare, astfel Inc& a evitat sä ajunga in situatia lui Vlad Tepe§ din 1462. Profitând de faptul cd la 17 februarie 1459 impäratul Frederic al HI-lea de Habsburg a fost proclamat rege al Ungariei de o parte a nobilimii maghiare, Stefan a refuzat sä accepte suzeranitatea lui Matia Corvin37, dar, in schimb, a incheiat cu Andrei Odrowasz, voievodul Rusiei, §i cu Hricko din Pomorzany, voievodul Podoliei, plenipotentiarii regelui Poloniei, Cazimir al IV- lea, un tratat la Overchelduti, langa Nistru, la 4 aprilie 145938. Prin acest tratat starea de rdzboi intre cele cloud pdrti inceta, pagubele suferite de teritoriul polon dupd incetarea ostilitätilor urmau a fi judecate la granitä, conform vechiului obicei, iar cele suferite in timpul razboiului urmau a fi judecate dupa sosirea regelui in sudul tärii, in Rusia, in prezenta lui sau a delegatilor lui. Stefan lasa in stapanirea Poloniei cetatea Hotinului, impreund cu vama ei §i cu dreptul de pescuit in Nistru. Partea polond se obliga, la rândul ei, sä nu-i primita fostului domnitor, Petru Aron, sa se apropie de hotarele Moldovei deck 'Ana la Smotrycz, dar boierii care-1 insoteau puteau reveni in tard pentru a-si recapata averile. Negustorii poloni erau liberi sa vind in Moldova dacd plateau taxele obi§nuite, iar Stefan se mai obliga sä nu recunoasca §i sä nu slujeasca nici unui alt suzeran in afara de regele Poloniei §i, in caz de nevoie, sa-i acorde ajutor impotriva pagdnilor. In ceea ce-1 privea, Cazimir al IV-lea se obliga §i el sa.-1 apere pe Stefan, de§i in acest tratat nu apare obligatia domnitorului Moldovei de a depune in persoand juramântul de vasalitate fata de regele polon. Este adevarat Ca tratatul de la Overcheläuti 1-a adus pe Stefan cel Mare, pentru aproximativ un deceniu §i jumatate, in axa de interese polono-otomand §i cä el a plata cu regularitate tributul datorat turcilor, dar §i in aceastä perioada domnul Moldovei nu va scapa nici un prilej pentru a-si consolida pozitiile din sudulgull, pentru a pregati tam in vederea confruntärii inevitabile §i decisive cu Irnperiul otoman. Dar acest tratat, asigurându-i lini§tea din partea Poloniei §i a Imperiului otoman, 1-a pus pe Stefan cel Mare in conflict cu cei care-1 ajutaserd sa ia tronul, cu axa ungaro-munteana, cu Matia Corvin §i Vlad Tepe§. La 3 iulie 1460 Stefan acorda din Suceava un privilegiu comercial important negustorilor din sudul Poloniei, din Liov (Lwow)39, iar Petru Aron era obligat sa pardseasca Polonia §isa se refugieze in Transilvania la curtea voievodului Sebastian de Rozgony413. In acela§i an 1460 Vlad Tepe§, intr-un proiect de tratat cu sa§ii din Transilvania, punea pe acela§i plan pe turci §i pe moldoveni 1, cauzele
37 Nicolae lorga, Geschichte des Rumiinischen Volkes in ahrnen seiner Staatshildungen, I, Gotha, 1905, p. 341; Vasile Parvan, Relatiile lui Stefan cel Mare cu Ungaria, in idem, Studii de istorie modernei ci medievald, ed. Lucian Nastasä, Cuvant inaintei studiu introductiv de Al. Zub, Bucurgti, 1990, p. 135. 39 I. Bogdan, op. cit., II, p. 266-269; Hurmuzaki, Documente, 11,2, p. 126-127. 39 I. Bogdan, op. cit., II, p. 271-282. 4° N. Grigora§, Moldova lui Stefan cel Mare, p. 58.. 41 G. Gundisch, Vlad Tepef und die sachischen Selbstverealtungsgebiete Siebenbiigens, in "Revue Roumanie d'Histoire",t.VIII, 1969, p. 992; Matei Cazacu, Du nouveau sur le role international de la Moldavie dans la seconde moitie du XV siecle, In "Revue des Etudes Roumains", XVI, 1981, p. 39.
www.dacoromanica.ro 44 Eugen Denize 8 find, in primul rand, de naturd economica. rn acest fel, conflictul Moldovei cu Ungariai Tara Romaneasca era virtual deschis in 146042. Pentru a preveni adancirea conflictuluii crearea unei situatii periculoase la granitele de sud ale regatului sdu, Cazimir al IV-lea, ale carui forte erau angajate in razboiul cu Ordinul cavalerilor teutoni, 1-a trimis, inainte de 12 aprilie 1461, pe Muzylo Buczacky, castelan de Camenita, Sniatyni Colomeea, in solie in Tara Romaneasca, cu scopul de a ameliora relatiile dintre Vlad Tepg §i Stefan cel Mare43. Medierea polona nu a regit insa, astfel Inc& in vara aceluia.5i an Stefan a atacat Transilvania in zona locuitä de secui44, transmitand, pe aceastä cale, un avertisment lui Matia Corvin in legatura cu gazduirea lui Petru Aron pe teritoriul regatului salt. Acesta a reactionat insd exact pe dos de cum se a§tepta domnul Moldovei §i, in 1462,1-a invitat pe pretendent la Buda', la curtea sa. In acest fel, incordarea in relatiile dintre Stefan §i axa ungaro- munteana a cunoscut o noud escaladare, in primavara lui 1462, locuitorii din Caffa scriindu-i regelui Poloniei §i exprimanduli ne1in4tea in legatura cu urmarile pentru crqtinatate ale unei eventuale confruntari intre cei doi domnitori romani46. Dar o astfel de confruntare nu a mai avut loc datoritã expeditiei lui Mehmed al H-lea impotriva Tarii Romane§ti din vara anului 1462. In prealabil insä, bänuind, probabil, intentiile sultanului dupa marile sale victorii din anul precedent, din 1461, cand cucerise Amastris, Sinope §i Trapezunt, practic intreaga coasta de sud a Mdrii Negre47, Stefan cel Mare a regit sa obtina din partea regelui polon o protectie mai mare prin tratatul pe care 1-a semnat la Suceava, la 2 martie 146248. El a reqit sä obtina ceea ce istoricul Veniamin Ciobanu nume§te o "suzeranitate restrictiva" din partea Poloniei49. De§i caracterul restrictiv al acestui tratat pentru Stefan nu poate fi negat, prevederile sale erau, totu§i, foarte avantajoase §i domnul Moldovei tia acest lucru atunci candsi-apus pecetea pe document. Prin acest tratat Stefan cel Mare se obliga fata de Cazimir al IV-lea sa-i fie credincios §i sa-1 serveasca, sa nu recunoascd alt suzeran in afara sa, sa nu incheie nici un tratat in dauna regelui polon, sa-1 itOinteze de orice primejdie care-1 putea amenintai sa-i acorde ajutor impotriva oricarui duman. In acela§i timp, Stefan se obliga sas nu insträineze nimic din cuprinsul tarii sale, nici un orq §i nici un feud, fard permisiunea expresa a regelui polon. Mai mult, §i aceastä prevedere are legatura cu Hotinul §i Chilia, domnul Moldovei se obliga sä reca§tige acele parti din teritoriul tarii care fuseserd anterior instrainate. El se obliga sa presteze omagiul de vasalitate fata de regele polon in persoana, dar daca ar fi impiedicat de razboi
42 $erban Papacostea, Un episod al rivalled:ill polono-unagre in secolul al XV-lea: campania lui Matia Corvin in Moldova (1467) in lumina unui izvor inedit, in idem, Evul mediu romdnesc. Realitati politicesi curente spirituale, Bucuresti, 2001, p. 187-188. 43 Anna Dorflerowa, Polski Slownik Biograficzny, vol. III, Kak6w, 1937, P. 85, apud M. Cazacu, Du nouveau sur le role international, p. 4.0-41. 44 I. Ursu, Stefan cel Mare, Bucuresti, 1925, p. 20-21; Alexandru V. Boldur, Stefan cel Mare, voievod al Moldoovei (1457-1504). Studiu de istorie sociald fi politicd, Madrid, 1970, p. 176; Al.Gh. Savu, Stefan cel Mare. Campanii, Bucuresti, 1982, p. 37. 43Hurmuzaki, Documente, 11,1, p. 4. 46 A. Vigna, op. cit.,III, Genova, 1879, p. 468-470; M. Cazacu, Du nouveau sur le role internatinal, p. 41. 47 S. Papacostea, Premisele, p. 24. 48 I. Bogdan, op. cit., II, p. 282-288; Hurmuzaki, Documente, 11,2, p. 145. 49 Veniamin Ciobanu, Idee ifaptO politica la Stefan cel Mare, in "Anuarul Institutului de Istorie «A. D. XenopolDlag",t. XXIX, 1992, P. 32.
www.dacoromanica.ro 9 Moldova lui Stefan cel Mare, 1457-1474 45 sau de board sä facd aceasta, ceremonia se va amana pentru o altä data §i alt loc, pe care regele le va fixa cu cloud sau trei luni inainte. Astfel, Stefan obtinea din partea regelui polon, prin intermediul plenipotentiarilor sai, Stanislaw de Liov, staroste de Halici, Muzylo din Camenita, staroste de Sniatyn §i Colomeea, $i cneazul Jan Lanka, secretar regal, promisiunea cd va primi inapoi Hotinul §i permisiunea de a ataca Chilia, stapanita in acel moment de o garnizoand maghiara. in imprejurarile anului 1462 Stefan cel Mare a inteles cã o eventuala prezenta a turcilor la Chilia ar fi insemnat o adevarata catastrofa economica, politica §i militara pentru Moldova. De aceea, atunci and Mehmed al II-lea, declan§and marea sa campanie impotriva Tarn Romane§ti din vara anului 14625° a incercat sa cucereasca §i aceastä cetate, el nu a ezitat sa intervina pentru a impiedica acest lucru, cu toate cã era contient de faptul ca actiunea sa va provoca resentimente atat la Poarta, cat §i in capitala regatului maghiar, care intretinea o garnizoana aici. De§i principalul obiectiv, cucerirea Chiliei, nu a fost atins, atacul din 22 iunie 1462 soldandu-se cu un qec, totu§i a fost realizat un obiectiv secundar foarte important, acela de a-i impiedica pe turci sa puna mana pe cetate51. Realizarea acestui obiectiv limitat a fost insa destul de importanta in timp, deoarece a permis domnului Moldovei ca, peste trei ani, intre 23i 26 ianuarie 1465, sa-§i atinga adevaratul scop, acela de a cuceri Chilia52. Prin cucerirea Chiliei, care se
50 Donald Edgar Pitcher, An Historical Geography of the Ottoman Empire from earliest Times to the End of the Sixteenth Century, Leiden, 1972, p. 75. 51 Turcii au suferit la Chilia o mare infrangere, care a desdvarit infrangerea lor generald din campania anului 1462. lath insft ce scria bailul venetian dela Constantinopol, Domenico Balbi, in legaturd cu aceste fapte: "L'armada da mare de questo Signore, insieme con el Signor della Vallachia bassa (Radu cel Frumos n.n.) ando a combatere al ca.stello delij costomo (sic!) intorno al qual statta circa zomi 8 et non li ha possuto far alcuna cosa, anzi sono stati morti azapi in grande numero et cum vergogna son tornati et comunamente tutti malmenati...". (Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, IV, p. 168). Importanta Chilieii,implicit, amAraciunea infrangerii pentru turci rezulta idin cuvintele pe care Constantin Mihailovici din Ostrovita le atribuie sultanului Mehmed al II-lea: "Atka vreme cat Chiliai Cetatea Alba le tini le stdpanesc romanii, iar ungurii Belgradul sarbesc, noi nu vom putea avea nici o biruinta." (Cdldtori sträini despre Tarile Romdne, vol.I,Bucure*ti,1968, p.128; Sergiu losipescu, Conjunctura si conditionarea internalionald politico-militard a celei de a doua domnii a lui Vlad Tepe§. (1456-1462), in "Studiii materiale de muzeografiei istorie militard", 1978, 11, p. 185). 52 In anul 1465, probabil ca urmare a unei intelegeri intre Mehmed al II-leai Matia Corvin, Chilia apartinea lui Radu cel Frumos, ceea ce asigured, partial, pe bazd de compromis, atat interesele otomane, cati pe cele ungure5ti la Dundrea de Jos. In acest sens, Jan Dlugosz ne spune urmdtoarele: "...quod per deditionem spontaneam, Hungaris exclusis, ipse Radul occupaverat, pro Turco tenebat." (Jan Dlugosz, Historiae Polonicae libri XII, t. II, Lipsiae, 1712, col. 344). Este posibil ca acest pasaj sd se refere la excluderea garnizoanei ungare din ora§, unde se afla inch in 1462, dar in nici un caz ineteresele comerciale maghiare nu au avut de suferit dupd acest ani pand in 1465. A.D. Xenopol considerh, pe bund dreptate credem noi, ch in 1465 $tefan a luat Chilia de la pdgani, deoarece Radu cel Frumos, ca supus al turcilor, le inchinasei aceasta cetate. (A. D. Xenopol, lstoria Romemilor din Dacia Traiand, vol. II, 14, 1889, p. 290). AceastA afirmatie se sprijinhi pe cuvintele foarte clare ale lui Grigore Ureche, care spune: "Vdleatul 6973 (1465n.n.), meseta ghenarie 23, aducandu $tefan Vodd multd oaste de tard, vrandu sA rdscumpere cetatile carile le luase pdganii de la alti domni, pogorat-au cu toad puterea sa spre cetatea Chiliei". (Grigore Ureche, Letopiselul Tarii Moldovei, ed. P.P. Panaitescu, ed. a II-a, Bucurqti, 1958, p. 93). Pentru aceastd problema a se mai vedea Nicolae lorga, Studii storice asupra Chiliei si Cetátii Albe, Bucurqti, 1899, p.129; P.P. Panaitescu, Legalurile moldo-polone in secolul XV §1 problemaChiliei,In "Romanoslavica", t. III, 1958, p. 111, care considerd cu indreptAtire eh $tefan a cucerit cetatea sub auspiciile §i cu sprijinul politic al Poloniei; Sergiu losipescu, ,Stefan cel Marecoordonate de strategie ponticd, in "Revista de istorie", t. 35, 1982, 5-6, p. 645-647, considerd ca $tefan a smuls cetatea din sfera de influenth a Imperiului otoman, deoarece Radu cel Frumos, dupd 1462, o introdusese in sistemul pontic otoman.
www.dacoromanica.ro 46 Eugen Denize 10 intampla dupa revenirea la Moldova a cetatii Hotinului, retrocedata de poloni inainte de 28 aprilie 1464, and este amintit de izvoare in calitate de comandant al garnizoanei de aici, fostul vornic Goian53, Stefan cel Mare reintregea hotarele Moldovei a§a cum fusesera ele pe vremea bunicului sau, Alexandru cel Bun. Aceasta infaptuire a domnitorului moldovean, in afard de Po Ionia, avea insa darul de a deranja, chiar de a provoca mania, tuturor celorlalte puteri vecine. Tara Romaneasca nu putea accepta pierderea Chiliei, ale carei varni Ii umpleau vistieria, la fel ca §i Matia Corvin, care se vedea §i el lipsit de o importanta sursa de venituri. Genovezii din Caffa §itdtarii din Crimeea erau §iei nemultumiti, deoarece pierdeau multi bani prin taierea drumului comercial care lega peninsula cu Transilvania §i cu Europa centrala. Dar poate cel mai nemultumit, mai putin din motive economice, cat din ratiuni politice §i militare, a fost sultanul Mehmed al II- lea, care intrevedea, astfel, in Moldova cel mai puternici rival al sail in privinta dominatiei asupra tazinului pontic. Se pare cd sultanul se &idea la o expeditie militara pentru scoaterea lui Stefan din Chilia, dar imbolnavirea sa, nemultumirile ienicerilor, obligati sa lupte foarte mult54, §i rdzboiul decisiv pe care-1 purta impotriva Venetiei Inca din 146355 1-au facut sa se razgandeasca. La aceasta a contribuit, indiscutabil, §i marirea haraciului platit de Stefan de la 2.000 la 3.000 de zloti ro§ii56, precum §i cadourile pe care un sol moldovean le-a adus sultanului la Constantinopol57. Din cele spuse pand aici putem observa abilitatea politicä, militard §i diplomatica deosebitä a lui Stefan cel Mare. Aflandu-se in sfera de influenta a axei polono-otomane, el a reu§it, sub aparenta acceptare a unei suzeranitati restrictive, sa obtind sprijinul unuia dintre parteneri, al Poloniei, pentru o actiune care leza interesele celuilalt partener, Imperiul otoman. Astfel, a regit sä cucereasca Chilia in detrimentul intereselor tuturor vecinilor, dar cu asentimentul Poloniei, dupd ce reu§ise sa obtina §i de la aceasta retrocedarea cetatii Hotinului, cea mai importanta cetate de la hotarul de nord al Moldovei. Trebuie sa adaugam la toate acestea §i faptul cã axa ungaro-munteand antiotomana a disparut, practic, dupd 1462, dupa inlocuirea lui Vlad Tepe§ cu Radu cel Frumos in scaunul domnesc al Tarii Romane§ti. De asemenea, Matia Corvin, dupd numeroase insistente, a incheiat un tratat de alianta cu Venetia, la 12 septembrie 146358, intrand, astfel, in razboi cu Imperiul otoman. Este adevarat Ca rdzboiul a fost de scurta durata, dupa ce a ocupat Jaice §i alte cateva fortificatii in Bosnia59 Matia punandu-i, practic, capat, dar el 1-a impiedicat pe regele Ungariei sä reactioneze in vreun fel la ocuparea Chiliei de care Stefan cel Mare.
53 N. Iorga, Studii istorice asupra Chuiliei .yi Cetalii Albe, p. 128; N. Grigora§, Moldova lui S'tefan cel Mare, p. 66. 54 Franz Babinger, Mehmed 11 le Conquerant et son temps (1432-1481). La grande peur du monde au tournant de l'histoire, Paris, 1954, P. 290-291. 55 Roberto Lopez, 11 principio della guerra veneto-lurca nel 1463, in "Archivio veneto", anno LXIV, Va serie, t. XV, 29-30, Venezia, 1934, p. 45-131. 56 Stefan S. Gorovei, art. cit., p. 641. 57 J. Dlugosz, op. cit., II, col. 345. 58 Hurmuzaki, Documente, 11,2, pp. 149-151. 59 L. Elekes, La politica estera, p. 249; 1. Cazan, art. cit., p. 772.
www.dacoromanica.ro 11 Moldova lui $tefan cel Mare, 1457-1474 47 Cu toate acestea, Stefan cel Mare îi dädea seama cä dacd Po Ionia Ii putea oferi protectie, in schimb Ungaria, direct amenintatä de turci, Ii putea oferi o alianta antiotomand, care sd-i permitã sä nu mai pläteasca haraciul datorat sultanului §i sä readucd echilibrul in raporturile moldo-otomane. In acela§i timp, Stefan cel Mare, continudnd gandul §i fapta lui Iancu de Hunedoara, era convins cä pentru a lupta cu sorti de izbandä impotriva turcilor era necesard realizarea unui front comun de actiune al celor trei tan române§ti. El i§i adea seama cä o axd ungaro-rnunteand in conditiile politice §i militare care au urmat anului 1462 nu mai era posibila §i, din aceastä cauzd, va incerca sa realizeze, incepfind cu anul 1470, o axd moldo- munteand, care sä functioneze cu sprijinul lui Matia Corvin. Din pdcate, acest sprijin se va manifesta doar sporadic §i cu multe intermitente. Punctul de cotiturd in politica lui Stefan cel Mare fatA de vecinii sai cre§tini poate fi plasat, credem noi, in anul 1467. Acum Stefan a sprijinit räscoala starilor privilegate din Transilvania impotriva politiciicentralizatoareallui Matia Corvin, afost atacat, cu toate fortele, de regele Ungariei, pe care 1-a zdrobit la 15 decembrie la Baia61, dar tot in acest an, Stefan cel Mare a inceput, aproape imperceptibil, sa se desprindä de axa polono-otomand, care obligase Moldova la plata haraciului Cate Poartd. La 9 octombrie, la Hotin62, s-au intalnit delegati moldoveni §i poloni pentru a rezolva anumite probleme aflate in litigiu, dar nu au luat nici o decizie §i au hotärdt sa se intalneascd in anul urmätor, 1468, in acela§i loc. De§i documentul nu ne spune nimic despre problemele aflate in litigiu, suntem, totu§i, convin§i cã printre acestea se afla §i problema Pocutiei. Aceastã convingere este intdria §i de faptul cd in 1468 Stefan a trimis o solie la Cazimir al IV-lea cu scopul de a reglementa tocmai problema Pocutiei63. Revenind la bdtälia de la Baia, din noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467, ea a reprezentat o mare victorie pentru Stefan cel Mare §i a fost, in acela§i timp, ultima incercare serioasä intreprinsä de un rege maghiar in vederea subordondrii stricte a Moldovei. Odatä cu aceastä bätälie, starea conflictuald dintre Moldova lui Stefan cel Mare §i Ungaria lui Matia Corvin se va dirninua treptat §i va dispare, fiind inlocuitd cu relatii din ce in ce mai bune, care vor culmina cu tratatul din 1475, incheiat in conditii de deplind egalitate intre pdrti, de§i avea forma, specific feudald, a unei suzeranitati protectoare oferitä de Matia Corvin. Pentru moment insä, cel putin pfina. in 1470, starea de tensiune se va mentine intre cele cloud parti. Regele Cazirnir al IV-lea, deranjat de campania lui Matia
60 V Pdrvan, art. cit.,p. 142; Hurmuzaki, Documente, 11,2, p. 172-175; S. Papacostea, Un episod al rivalitàfii, p. 188; Frakn6i Vilmos, Mathias Corvinus Klinig von Ungarn (1458-1490), Freiburg im Breisgau, 1891, p. 125-126; Ion Sabdu, Relagile politice dintre Moldova i Transilvania in timpul lui Stefan cel Mare, in Studii cu privire la Stefan cel Mare, Bucuresti, 1956, p. 227. Pentru campania din 1467 si batalia de la Baia, printre altele, P.P. Panaitescu, Contributli la istoria lui Stefan cel Mare, in "Academia Romând. Memoriile Sectiunii Istorice", s. III, t. XV, 1934, p. 65-66; Maria Magdalena Székely, "Dixit Waywoda", in "Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopobla$i",t. XXIX, 1992, p. 44-48; V. Pdrvan, art. cit., p. 144-148; AI.I. Gonta, Strategia lui Stefan cel Mare in &Italia de la Baia (1467), in idem, Studii de istorie medievalá, Iasi, 1998, p. 309- 326; N. lorga, Istoria lui Stefan cel Mare povestità neamului rotminesc, Bucuresti, 1904, p. 109-116; A.V. Boldur, op. cit., p. 181-192; Al.Gh. Savu, op. cit., p. 43-69. 62' I. Bogdan, op. cit., II, p. 296-299. 63 s Papacostea, Un episod al rivalitálii, p. 188; M. Malowist, op. cit., p. 206; V. Ciobanu, Tarile Romdne i Polonia, p. 69.
www.dacoromanica.ro 48 Eugen Denize 12 Corvin impotriva unuia dintre vasalii sai, 1-a felicitat pe Stefan cel Mare, a deschis o anchea proprie in legaturd cu intdmpldrile din 1467 si a promis ajutor in eventualitatea repearii lor". La 16 martie 1468, nobilii si prelatii poloni i-au scris lui Matia Corvin, protestand impotriva campaniei sale din Moldova65. Rdssunsul acestuia, din luna aprilie, care reafirma pretentiile sale asupra Moldovei, este interesant si prin faptul cä regele Ungariei dä dovadd cä a descifrat politica lui Stefan cel Mare, dar acest lucru s-a Intdmplat prea tdrziu. Mintind, insultdridu-1 pe domnitorul Moldovei si revdrsdndu-si furia neputincioasd asupra sa, Matia Corvin scria: "Dar noi stim cd el, dupd märturia lui Insusi, este supusul nostru. $i dacdsi fata de voi se linguseste tot sub acest nume asa-i felul lui. Cäcii turcilorsi tätarilor tot asa se recomandd, evident,sentru ca intre atatia stdpdni perfidia lui sä rdmind mai multd vreme nepedepsitd".Ceea ce pentru Matia Corvin reprezenta perfidie si duplicitate, era, de fapt, talentul lui Stefan cel Mare de a nu se afla niciodatd singur in fata mai multor adversari, de a nu fi obligat sa lupte pe mai multe fronturi, de a folosi toate mijloacele necesare pentruauapdra tarai poporul in fata tendintelor expansioniste ale marilor puteri vecine. Deoarece atentia ii era atrasd de evenimentele din Europa centrald, de dorinta de a pune tridna pe coroana boemd, fapt pentru care nu a ezitatsi-Iatace, in 1468, pe regele Boemiei, GheorAhe de Podiebrad68, fostul sdu socru, dupd ce in prealabil Incheiase pace cu turcii,Matia Corvin a fost nevoit sa renunte, de facto, la orice pretentii asupra Moldovei. Rdzboiul pentru Boemia va continua si dupd moartea lui Podiebrad, survenia in 1471, impotriva noului rege al acesteiOH, Vladislav al II-lea Jagiello, si va dura pdna. in 1479, cdnd se va incheia prin pacea de la Olomouc. Renuntand la Boemia, Matia Corvin primea, totusi, in schimb, Moravia, Luzacia si Silezia. Aceastd angajare a lui Matia Corvin intr-un rdzboi ce se desfdsura departe de granitele Moldovei i-a permis lui Stefan cel Mare sd-si impund punctul de vedere in relatiile cu Ungariai cu Transilvania. Pentru a fi sigur cd nu va intdmpina nici un fel de rezistentd, el a acceptat un nou tratat cu Polonia, mai restrictiv cleat cel din 1462, tratat pe care 1-a semnat la 28 iulie 1468 la Suceava70. Astfel, Stefan promitea regelui Cazimir al IV-lea ca Ij va fi vasal credincios, la fel ca predecesorii sãi, si ca. nu se va supune nici unui alt suzeran. In caz de nevoie va ajuta Polonia cu toate puterile sale si impotriva oricui, va fi prieten prietenilorsi dusman dusmanilor ei, neexceptdnd pe nimeni, fie pagan, fie crestin. Cu prima
64 S. Papacostea, Un episod al rivaliteigi, p. 190. 65 Codex epistolaris saeculi decimi quinti, I, ed. A. Sokolowski, J. Szujski, in Monurnenta medii aevi historica res gestas Poloniae illustrantia, II, Cracoviae, 1876, P. 241-242, apud ibidem, p. 190; a se vedea si V. Parvan, art. cit., p. 149. 66 Andrei Veress, Acta et epistolae relationum Transylvaniae Hungariaeque cum Moldavia et Valachia, I, 1468-1540, Budapest, 1914, p. 5-6; V. Parvan, art. cit., p. 150; D. Ciurea, ,Flefan cel Maremarele european, in "Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie «A. D. Xenopol»14",t. XIX, 1982, P. 177-181; Hurmuzaki, Documente, 11,2, P. 188-189. 67 A. Veress, op. cit., p. 5. 68 Histoire de la Hongrie des origines a nos jours, ed. E. Pamlényi, Budapest, 1974, p. 129; Ernest Denis, Fin de l'independance bohe. Georges de Podiebrad. Les Jagellons, Paris, 1890, p. 152. Ileana CAzan, art. cit., p. 776. 70 I. Bogdan, op. cit., II,P. 300-304.
www.dacoromanica.ro 13 Moldova lui $tefan cel Mare, 1457-1474 49 ocazie, promitea Stefan, and regele va veni in pärtile de sud ale tarii, la Camenita, Colomeea sau Snityn, elii va presta omagiul de vasalitate in persoand. De asemenea,i§iluaobligatiasd nu poarterdzboiimpotriva nimdnui-lard consimtAmdritul regelui polon. La rdndul sdu, acesta trebuia sd-1 ocroteasa §i sd-1 apere pe Stefan impoptriva oriarui du§man, a turcilor, atarilor §i ungurilor, fie prin interventie diplomatia, fie cu puterea armelor. In situatii grave, Cazimir al IV-lea trebuia s'a-1 apere in persoand pe Stefan §i sd nu accepte nici un fel de pretendenti la tronul Moldovei pe teritoriul sdu. Avdnd garantiile de securitate oferite de Po Ionia, Stefan cel Mare nu a ezitat, totu§i, sa poarte rdzboaiele pe care le dorea, sä atace Transilvania in mai multe rdriduri, ca represalii pentru campania din 1467, dar §i pentrua-siextinde influenta in tinuturile secuie§ti. Astfel, in 1468 a organizat, probabil, cloud expeditii, una in secuime71 §i alta, condusd de Filip Pop, in Maramure§, prin Bistrita §i Rodnan, iar in 1469 a atacat din nou zona locuitä de secui73, pe care §i-a subordonat-o din punct de vedere politic. In fine, ultima confruntare militard importantd dinspre Ungaria a fost provocatd de pretendentul Petru Aron. Ddndu-§i seama Ca pierde sprijinul politic §i militar din partea lui Matia Corvin §i ispitit de Stefan prin ni§te scrisori care-i creau iluzia posibilitätii de a reveni in scaunul de la Suceava, Petru Aron, cu o oaste format& in principal, din secui, a pdtruns in Moldova la inceputul lunii decembrie 1470, probabil pe valea Trotuplui. A fost insd infrdnt, dupd o luptd grea, la Orbic-Buhuli, in tinutul Neamt, la 14 decembrie, capturat §i decapitat din porunca lui Stefan' .Boierii care I-au trädat pe domn in luptd, Isaia vornicul, Negrild cea§nicul, Alexa stolnicul §i alti ativa au fost decapitati, din ordinul sdu, la Vaslui la 16 ianuarie 147175. Batdlia de la Orbic a insemnat nu numai sfdr§itul lui Petru Aron §i al pretentiilor sale la tronul Moldovei, dar §i incheierea stdrii conflictuale dintre Moldova §i Ungaria, care durase mai bine de un deceniu76. A§a cum am ardtat ceva mai sus, dupd &Mafia de la Baia ostilitatea dintre Moldova §i Ungaria a inceput sä cunoasa un proces tot mai accentuat de atenuare, in timp ce apäreau semnele unei oarecare distantdri a lui Stefan de Polonia §i, implicit, de axa polono-otomand. Aceste evolutii se explia prin faptul ch. domnul Moldovei, protejat de suzeranitatea din ce in ce mai restrictivd a Polonei, a avut timpul necesar sd-§i consolideze puterea pe plan intern §i sã transforme Moldova intr-o putere regionald importanta. Se apropia, cu alte cuvinte, momentul conflictului decisiv cu Imperiul otoman §i Stefan cel Mare incepea sd-§i caute atat libertatea de actiune, cat §i aliatii necesari. Cum Polonia nu-i putea oferi nimic in acest sens, a inceput sä se
71 V. Parvan, art.cit.,p. 151; I. Sabdu, art. cit., p. 229. 72 Diplome maramure.yene din secolul XIV qi XV, adunate §i comentate de Joan Mihaly de Ap§a, Maramure§, Sighet, 1900, p. 516-517, 628-630; ALL Gonta, art. cit., p. 324; S. losipescu, Contributii la istoria Moldovei lui $tefan cel Mare, p. 55. 73 V. Parvan, art. cit., p. 151; N. Grigora§, Moldova lui $tefan cel Mare, p. 88. 74 Constantin Rezachevici, Cronologia critic(' a domnilor din Tara Romeineascei qi Moldova a. 1324-1881, vol. I, Secolele XI V-XVI, Bucure§ti, 2001, p. 534. 75 Cronicile slavo-romone din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. P.P. Panaitescu, Bucure§ti, 1959, p. 8, 17, 29-30, 57, 62, 71, 169, 179; Gr. Ureche, op. cit., p. 96; C. Rezachevici, Cronologia, I, p. 534. 76 Pentru aceastã perioadd a domniei lui Stefan cel Mare, Leon $imanschi, Dumitru Agache, Un deceniu de ostilitate moldo-ungard 1460-1469,in Snail istorice româno-ungare, Ia§i, 1999, p. 27-52.
www.dacoromanica.ro 50 Eugen Denize 14 distanteze de ea, sa se apropie de Ungaria, iar din 1470 s-a lansat in politica de atragere a Tarii Rornanqti intr-un front comun de lupta antiotomand. In ciuda tratatului cu Po Ionia din 1468, Moldova nu a fost crutata de o prima actiune militara otomand ostila la adresa ei, desfa§urata in iarna dintre 1468 §i 1469. Ap cum rezultd din scrisoarea lui Gerardo de Collis, trimisa de la Venetia ducelui Milanului, Galeazzo Maria Sforza, sultanul Mehmed al II-lea se deplasase spre Dunare, la Nicopole, de unde trimisese o grupare armatä spre Cetatea Alba, deoarece Fe_fluviul inghetat trupele de azapi puteau patrunde spre Transilvania §i Moldova'.In aceste conditii, nu este de mirare Ca Stefan cel Mare a refuzat,i in 1469i in 1470, sa mearzd in persoandi sa depuna omagiul de vasalitate fata de regele Cazimir al IV-lea', invocand starea conflictuald de la granitele de sud ale tarii,arnenintata nu numai de turci, dar §i de Radu cel Frumos. Indepartarea evidentä de Po Ionia §i de axa polono-otomana a fost dublata de inceputul unei apropieri de Ungaria lui Matia Corvin, apropiere care va culmina cu tratatul din 1475, precum §i de inceputul interventiilor lui Stefan cel Mare in Tara Romaneascd. In acela5i timp, ciocnirile cu turcii§itätarii vor cunoa§te o permanenta intensificare, care va culmina cu declanprea rdzboiului moldo-otoman de la sfaritul anului 1474. Astfel, in 1470, Stefan cumpara arme de la bra§ovenr9, la 7 august il trimitea pe diacul Grigore in Transilvania pentru a stabili legaturi de prietenie cu Matia Corvin, prin intermediul lui Albert, administratorul ocnelor regale de acole, iar in 1471-1472si-asubordonat teritoriile locuite de secui din punct de vedere politic, militar §i economic, secuii fiind obligati sa-i plateasca bir, iar el depunea juramantul de credinta regelui polon in numele lor81. Tot pe aceasta cale a apropierii de Ungaria, Stefan cel Mare a reinnoit privilegiile comerciale ale negustorilor brawveni la 3ianuarie 147282, garantadu-le libertatea deplind a negotului, siguranta intoarcerii §i interzicerea confiscarilor, iar ca raspuns Matia Corvin a acordat §i el, la 25 ianuarie 147383, un privilegiu comercial negustorilor moldoveni. In ciuda acestei apropieri fatä de regele Ungariei, Stefan nu putea conta, totu§i, pe un ajutor direct din partea acestuia in cazul unei confruntari majore cu turcii, ci doar pe ajutorul secuilor, care-i deveniserd vasali. Fata de Polonia, atitudinea lui Stefan a cunoscut o racire constantä datorita faptului ea el dorea sa se desprinda din stransoarea impusa de axa polono-otomana. Pe lânga refuzul constant de a depune omagiul de vasalitate in persoana fata de regele polon, Stefan 1-a refuzat categoric pe acesta atunci cand i-a cerut, la 17 iulie 1471, sa trimita 1.000 de calareti in sprijinul fiului sau, Cazimir, care se pregätea sä atace
77 Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, vol. V, Budapest, 1877, p. 95; A. Vigna, op. cit., II, Genova, 1871, p. 589, 592; N. Iorga, Acte ifragmente, III, p. 45-46; idem, Studii istorice asupra Chiliei ci Cetcitii Albe, p. 131. 78 S. Papacostea, De la Colomeea la Codrul Cosminului. Pozitia internationald a Moldovei la sftirsitul secolului al XV-lea, in "Romanoslavica", t. XVII, 1970, p. 532; V. Ciobanu, Tarile Romeine viPolonia, p. 69. 79 N. lorga, Istoria lui Stefan cel Mare, p. 127; idem, Studii si documente cu privire la istoria rornemilor, vol. III, Bucurqti, 1901, p. XXXIV; V. Parvan, art. cit., p. 152. Hurmuzaki, Documente, XV,I, p. 77-78; I. Cazan, art. cit.,p. 780. 8I V. Parvan, art. cit., p. 154; I. Sabau, art. cit., p. 230. 82 I. Bogdan, op. cit., II, p. 315-317. 83 Hurrnuzaki, Documente, XV,1, p. 80; V. Parvan, art. cit., p. 154; I. Cazan, art. cit., p. 780.
www.dacoromanica.ro 15 Moldova lui $tefan cel Mare, 1457-1474 51 Ungaria84. Domnul Moldovei i-a scris regelui polon aratandu-i cä este amenintat de turci, de tatari $i de munteni, de secui $i de unguri, ceea ce nu mai era adevärat, iar fiul sau care ar fi trebuit sa conduca cei 1.000 de calareti era inca prea tanär $i neexperimentat. Mai arata cä Radu cel Frumos ridica o cetate la granita de sud a Moldovei, cetatea Craciuna85, $i ca din aceasta calla' a fost nevoitsO-sifoloseasca oamenii la construirea altor cetati in fata celei muntene $i la devierea cursului Siretului. In consecinta, II ruga pe Cazirnir al IV-lea sä trimitä soli la Radu cel Frumos pentru a-I face sä pästreze pacea. Stefan cel Mare, atunci cand Ii scria regelui polon, nu exagera cu nimic pericolul reprezentat de Radu cel Frumos care, avand mai mult sprijinul politic $i mai putin pe cel militar al sultanului, se pregätea sa-1 atace. Inca din 1468, ostilitatea dintre cei doi voievozi era cunoscuta $i se a$tepta declan$area unui conflict militar intre ei86. Dupa e$ecul atacului otoman asupra Cetätii Albe din iarna dintre anii 1468 $i 1469, despre care am amintit deja, Radu cel Frumos, avand sprijinul beilor din Dobrogea, a atacat, fra' succes, Chilia, la sfar$itul anului 146987. In fata acestui al doilea atac otoman, in care sultanul 1-a aruncat in luptape vasalul sau, Radu cel Frumos, replica lui Stefan cel Mare a fost fulgeratoare $i devastatoare. El nu dorea $i nici nu putea a$tepta ca turcii sa preia initiativa strategica $i, cunoscand faptul cä ei erau prin$i in rdzboiul cu Venetia, s-a hon.:rat sa faca el acest lucru. Astfel a inceput razboiul latent, nedeclarat, dintre Moldova $i Imperiul otoman, desfaprat, in principal, pe teritoriul Tarii Romane$tii avand ca miza influenta politica asupra acestei tari. La 27 februarie 1470 Stefan cel Mare a atacat, pradati nimicit Bräila88, cel mai important port al Tarii Romane$ti din acea vrerne89i, implicit, concurent al Chiliei, dupa care, probabil pe 28 februarie, a distrus $i Targul de Floci de pe Ialomita9°. Actiunea lui Stefan a fost deosebit de dura $i de sangeroasä tocrnai pentru a provoca groaza inamicului $i a arata turcilor cd Moldova va lupta cu toate mjloacele $i cu toga hotararea pentrua-siapara independenta $i a readuce raporturile moldo-otomane la stadiul anterior acordurilor din 1455-1456. De asemenea, atacul lui Stefan cel Mare viza distrugerea capacitatilor comerciale ale Tarii Române$tii asigurarea monopolului
841. Bogdan, op. cit., II, p. 311-314. " Lucian Chitescu, Cu privire la ceteifile Moldovei in timpul lui *fan cel Mare, in "Revista de istorie", t. 28, 1975, 10, P. 1542. 86 1. Bogdan, op. cit.,11, p. 303-304. 87 1storia Romdniei in date, coord. Constantin C. Giurescu, Bucuresti, 1971, p.102; S. Papacostea, .Stefan cel Mare, domn al Moldovei. 1457-1504, Bucuresti, 1990, p. 40-41. 88 Cronicile slavo-romeine, ed. cit., p. 16, 30, 50, 62, 71, 179; Olgierd Górka, Cronica epocei lui ,Flefan cel Mare (1457-1499), traducere de Em. Biedrzycki, in "Revista Istorica Romana", t. V-VI, 1935-1936, p. 78. .Despre importanta economica a Brailei in secolul al XV-Iea elocvent este un pasaj din cronica lui Laonic Chalcocondil, care spune: "Braila, oras al dacilor, in care fac un comert mai mare dec.& in toate orasele tarii." (Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, traducere de Vasile Grecu, Bucuresti, 1958, p. 285). A se vedea si Constantin C. Giurescu, Istoricul oraplui Braila. Din cele mai vechi timpuri panel asteizi, Bucuresti, 1968, p. 49. 9° Cronicile slavo-romeme, ed. cit., p. 179; Mihai Costachescu, Arderea Tdrgului de Floci 4.1 a lalomifei in 1470. Un fapt necunoscut din luptele lui .Stefan cel Mare cu muntenii, Iasi, 1935, p. 151- 152; C.C. Giurescu, op. cit., p. 65; Leon $imanschi, Dumitru Agache, Moldova intre anii 1469 .yi 1473: program de guvernare ¶yi conjuncturi politice, in "Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopob> t. XXXV, 1998, p. 4-5.
www.dacoromanica.ro 52 Eugen Denize 16 comercial al Moldovei la gurile Dunarii. In ace14 timp, aceastä actiune militara a marcat inceputul politicii de atragere a Tarii Rornanqti intr-un front comun de luptä antiotomana9t, despre care am amintit in mai multe randuri, politica ce va fi dusä cu tenacitate mai bine de un deceniu, pand in 1482. Pentru moment, sultanul Mehmed al II-lea, angajat in rdzboi pe alte fronturi, a cautat sa evite un nou conflict §i, din aceastä cauza, nu s-a implicat directi pe scard larga in luptele din Tara Romaneascd. Dupd ewcul medierii incercate de Cazimir al IV-lea in 147092, conflictul dintre cei doi domnitori a continuati chiar s-a intensificat. In octombrie 1470 Radu cel Frumos se afa la Buzau', undeli strângea armata in vederea unei campanii impotriva Moldovei. Dar Stefan a fost mai iute, a atact primuli la 7 martie 1471 la Soci, in apropiere de Ramnicul Sarat, 1-a infrant pe Radu cel Frumos94, care avea sprijinul politic al turcilor, dar nu beneficia de ajutorul lor militar. Domnul Moldovei nusi-afructificat insä victoria prin inlocuirea lui Radu cel Frumos din scaunul Tarii Romanqti, deoarece, pe de o parte, nu dorea sa-1 provoace de o maniera ireversibila pe sultan, iar pe de altd parte, tot in luna martie, a avut de facut fata unui atac al tatarilor condu0 de Eminek Marza care, indemnati, probabil, de turci la cererea lui Radu cel Frumos, au ajuns pand la targul Siret95. Contraatacul lui Stefan i-a obligat sa se retraga pana la 16 mai 147196, Eminek Marza fiind capturat de moldoveni §i inchis in Cetatea Alba', de unde va evada in 147398. Dupd aproape doi ani de linite §i de pregatiri intense in vederea confruntarii decisive cu Imperiul otoman, Stefan a hotarat, in 1473, sa inceteze plata haraciului care sultan" §i sä-1 inlocuiascd pe Radu cel Frumos din domnia Tarii Romanqti. Aceste decizii au fost ad7tate in conditiile in care domnul Moldovei Ii asurnase titlul imperial in acela0 an ,iar sultanul Mehmed al II-lea era prins intr-un razboi pe cloud fronturi, impotriva Venetieii a lui Uzun Hasan, conducatorul statului turcoman al Oii Albe (Akkoiunlu).
91 P.P. Panaitescu, Stefan cel Marei orapl Bucurevi, in "Studii. Revista de istorie", t.12, 1959, 5, p. 20-21. 92 J. Dlugosz, op. cit., II, col. 458. 93 loan Bogdan, Documente privitoare la relagile Tdrii Romeinevi cu Brafovuli cu Tara Romdneasca in sec. XV ci XVI, vol.I,1413-1508, Bucuresti,1905, p. 328-329; Hurmuzaki, Documente, XV,1, p. 75. 94 Cronicile slavo-romdne, ed. cit.,p.17, 30, 63-71, 78-79; Gr. Ureche, op.cit.,p. 97; Constantin C. Giurescu, Thrgul Soci, in "Revista !storied Romand", t. XIII, 1943, fasc. 1, p. 97-98; idem, Despre lupta de la Soci, in "Studii si materiale de istorie medie", t. IV, 1960, p. 423-430; Al.Gh. Savu, op. cit., p. 89. 95 A. Vigna, op. cit., III, p. 779 si 783; Virginia Vasiliu, Les Tatars et la Moldavie au temps d'Etienne le Grand, in "Revue Historique du Sud-EstEuropéen", t. VII, 1931, 7-9, p. 189; N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei fi Cetatii Albe, p. 133; Al.I. Gonta, Stefan cel Mare fi relatiile cu Hoarda de Aur, in idem, Romdnii ci Hoarda de Aur. 1241-1502, MUnchen, 1983, p. 181; Nagy Pienaru, Re latiile liii Stefan cel Mare cu Hanatul de C'rimeea. 0 controversd: prima incursiune tdtard in Moldova, studiu aflat sub tipar. 96 Al.I. Gonta, Stefan cel Mare ci relatiile cit Hoarda de Aur, p. 181. 92 N. lorga, Actafragmente, III, p. 50-51; idem, Studii istorice asupra Chiliei ci Cetatii Albe, p. 137. 98 Al.I. Gonta, Stefan cel Mare ri relatiile cit Hoarda de Aur, p. 181. 99 $tefan S. Gorovei, art. cit.,p. 640. l°° Pentru ideea imperiald la Stefan cel Marea, Dumitru Nastase, Stefan cel Mare impärat, in "Studiii materiale de istorie medie", t. XVII, 1998, p. 65-102.
www.dacoromanica.ro 17 Moldova lui Stefan cel Mare, 1457-1474 53 in aceste conditii, la 8 noiembrie 1473 Stefan cel Mare a impartit o§tii sale steaguri in apropiere de Milcov, dupa care, insotit de Laiota Basarab (Basarab cel Baran), a declan§at campania impotriva lui Radu cel Frumos.Bata liadecisiva s-a dat intre 18 §i 20 noiembrie pe râul Vodnaului sad al Vodnei, nu departe de Prahova ide orapl Gherghita, la aproximativ 45 de kilometri nord-est de Bucurqti 01. Dupa o luptd inverpnata, Radu cel Frumos a fost obligat sa se retraga la Bucure§ti, la 23 noiembrie. Stefan cel Mare a ajuns §i el in acest ora§, iar a doua zi a cucerit cetatea, in care a stat timp de trei zile,i 1-a instalat in scaunul Tarii Romane§ti pe Laiota Basarab. In fata acestei situatii, turcii nu au putut ramane pasivi, dar replica lor a fost limitata, s-a redus doar la reinstalarea lui Radu cel Frumos in domnie §i la jefuirea sudului Moldovei. Prima incercare in acest sens, de la sfaritul lunii noiembrie 1473, s-a incheiat cu un ewe', dar peste o lunä, pe la sfar§itul lui decembrie, un corp de oaste otoman de 15.000 de oameni 1-a reinstalat pe Radu cel Frumos in domnie §i a atacat sudul Moldovei, 'Ana la Barladm. Aceste ciocniri nu au dus insa la declan§area marelui razboi moldo-otoman. in 1474 Mehmed al II-lea si-a indreptat lovitura principala impotriva ora§ului Scutari, posesiune venetiana din Albania', ceea ce i-a permis lui 5tefan cel Mare sa atace in doua randuri Tara Romaneascd. Dacd in martie 1474 carrTania sa a fost un e§ec datorita conditiilor atmosferice care 1-au obligat sa se retraga °5, in schimb, la 10 august ace14. an, Radu cel Frumos se refugiase deja la Giurgiu, sub protectia turcilor, lasanduli scaunul in seama lui Laiota Basarabm6. Dupa 4 septembrie, cand se afla Inca pe tron'°', Laiota Basarab a fost alungat, probabil de turci,sis-a retras in Moldova Cj8 la protectorul sau. Dupa numeroase ezitari §i un schimb de solii incheiat rarA nici un rezultatm9, refuzul lui 5tefan de a veni in persoana cu haraciul la Poarta §i campania sa victorioasa din Tara Romaneasca, declan§ata la 1 octombrie 1474, au reprezentat picatura care a umplut paharul icare 1-a infuriat pe sultan, fapt ce explica precipitarea sa, mania care i-a intunecat judecata §i ordinul pe care 1-a dat lui Soliman Pa§a de a se indrepta cu toate fortele, intr-o campanie de iarna, putin obi§nuita perntru turci, impotriva Moldovei. De§i se parea ca sultanul detinea
l°1 Cronicele slavo-romdne, ed. cit., p. 8, 17, 30-31; P.P. Panaitescu, Setfan cel Mare rj oraful Bucurerti, p. 13-14; Al. Lapedatu, Radu cel Frumos, in "Transilvania", t. XXXIII, 1902, p. 31; C. Cihodaru, Observatii pe marginea izvoarelor privind unele evenimente din istoria Moldovei intreanti 1467-1474, in "Studii si cercetAri stiintifice", t. VIII, 1957, 1, p. 12-29; N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. IV, Bucuresti, 1937, p. 170. Cronicele slavo-romdne, ed. cit., p. 31. 103 Ibidem, p. 17, 30-31, 50, 63, 71-72, 179-180; Gr. Ureche, op. cit., p. 99. 1°4 Gazmend Shpuza, La lutte pour la defense de Skoder dans les armies 1474 et 1478-1479, 'in "Studia Albanica", t. V, 1968, 1, p. 181-186. 105 Cronicile slavo-romane, ed. cit., p. 32. 106 C.A. Stoide, Legaturile dintre Moldova ci Tara Romdneascd in a doua jumdtate a secolului al XV-lea (Contribulii), in "Studiii cercetAri stiintifice", t. VII, 1956, 1, p. 63-64, 71-72. 107 D. NAstase, F. Marinescu, Les actes roumains de Simonopetra (Mont Athos). Catalogue sommaire, Atena, 1987, p. 15. 108 Cronicile slavo-romone, ed. cit., p. 9, 17. 109 Pentru atitudinea sultanului Mehmed al II-lea fatA de $tefan cel Mare in anii 1473 si 1474, si Eugen Denize, Stefan cel Mare ci luptele cu turcii. 0 noud abordare, in "Studiii materiale de istorie medic", t. XIX, 2001, p. 115-128; idem, Romtinii intre Leu iSemi1und. Rázboaiele turco-venefiene fi influenia kr asupra 7-ardor Romdne (secolele XV-XVI), Targoviste, 2003, p. 100-108.
www.dacoromanica.ro 54 Eugen Denize 18 initiativa strategicd, in fond aceasta Ii apartinea lui $tefan cel Mare care, la 10 ianuarie 1475, la Vaslui, a provocat turcilor una din cele mai mari infrangeri pe care le-au suferit in intreaga lor istorie. Astfel incepeau rázboaiele moldo-otomane, patru la numdr, care vor marca domnia lui $tefan cel Mare !And aproape de sfdritul ei, pand in 1503, dar asupra acestora ne vom opri atentia cu altä ocazie. In concluzie, considerdm cd se desprinde o idee foarte importantäi anume, aceea Ca $tefan cel Mare, prin politica externd pe care a dus-o in prima parte a domniei sale, pând in 1474, a reqit sä transforme Moldova dintr-o tard supusä ingerintelor vecinilor, intr-o putere regionala, capabild sa infrunte cu succes mari le puteri vecinei mai ales irnensa putere a Imperiului otoman.
STEPHAN THE GREAT'S MOLDAVIA IN THE CLASH OF INTERESTS OF THE GREAT POWERS (1457-1474)
Abstract
The study tackles Stephan the Great's external politics during the first part of his reign. When he came to the throne with the help of his cousin, Vlad the Impaler, Stephan the Great, as exponent of the anti-Ottoman Hungarian-Wallachian axis, had been at warfare with Poland for two years and implicitly with the Polish-Ottoman axis, that had obliged Moldavia to pay tribute to the sultan. Quickly realizing that he wouldn't get support from Hungary, Stephan made peace with Poland and for more than a decade he made part of the Polish-Ottoman axis. Thus, the hostility of Matia Corvin's Hungary towards Moldavia was blurred by the support that Stephan had from Poland. As he made proof of a great political and diplomatic ability, Stephan managed, after 1470, to restore the good relations with Hungary and to keep distance from Poland, however without leaving it, in order to count on the support or at least on the benevolent neutrality of the two catholic neighbouring powers, when he would be about to face the imminent conflict with the Ottoman Empire. In this way, the main significance of the external politics led by Stephan the Great during the first part of his reign, is dued to the fact that he turned Moldavia from a subordinate country to the unwarrantable interferences of its neighbours, into a regional power, capable of confronting successfully these ones in any possible conflict, but first and foremost capable of facing directly the huge Ottoman power.
www.dacoromanica.ro CONEXIUMLE FACTORILOR MILITAR $1 RELIGIOS IN POLITICA EXTERNA A LUI STEFAN CELMARE
ION TURCANU
Despre atitudinea lui Stefan eel Mare fata de factorii de putere din afara, care si-a gasit expresia cea mai concludentä in rdzboaiele purtate de el, s-a scris foarte mult, mai ales despre bataliile cu turcii, dar se pare cd nu exista inch' o explicatie convingatoare cum au fost cu putinta niste eforturi atat de mari intr-o tara atat de mica, cum de a reusit Moldova din vremea sa, cu resursele ei materiale si umane modeste, sa reziste in fata numeroaselor confruntari cu forte militare sträine, de regula, mult mai mari dee& cele de care dispunea domnul moldovean. Sigur cã pentru o astfel de activitate au fost importantii factorii despre care se vorbeste de obicei: calitatile personale, oarecum neobisnuite, ale domnitorului, nevoia de asigurare a independenteitarii i securitatiipopulatiei, protectia patrimoniului§.a.,dar acesti factori nu dau mäsura adecvatä a curajuluii jertfei deosebite de care s-a dovedit a fi in stare Moldova pe parcursul acelei spectaculare jumatati de veac. Inainte de batalia de la Podul inalt, Stefan si ostenii sai juraserd cd daca Dumnezeu Ii va ajuta sa invinga, vor tine patru zile de post. Cronicarul polonez Martin Bielski, contemporan cu acest eveniment, relata cã dupd victorie domnul, descult, insotit de oastea sa, a facut un pelerinaj la locul luptei. Iar Grigore Ureche adauga Ca la intoarcerea victorioasa la Suceava i-au iesit inainte mitropolitull cu toti preotii, aducand sfanta Evangheliei cinstita cruce in mainile sale, ca inaintea unui imparat si biruitoriu de limbi pagane, de I-au blagoslovel. Marturiile de acest fel, imagini in care zvacneste cu putere viata unei epoci atat de putin cunoscute si care relevä o spiritualitate in general straina lumii de astazi, nu pot fi nicicum puse la indoiala; tablourile schitate prin cateva trasäturi indemanatice de condei se impun ca elemente indestructibile ale unei realitati a carei autenticitate este in afara oricdror discutii. Intrebarea care poate fi provocata de indoieli in cazul de fata este alta si anume daca nu cumva referintele despre care vorbim ilustreaza mai degraba un ritual religios deck o credinta adevdrata. A demonstra una sau alta, in temeiul informatiei istorice de care dispunem, este deosebit de greu, cu atat mai mult cu cat,pand acum, chiar scrierile de mare autoritate referitoare (si) la acest subiect par sa orienteze unilateral catre primul element al raportului alternativ. A.D. Xenopol, de pildd, socotea ca. Stefan era religios conform obiceiului timpului"2, ceea ce pare a ne indemna sa admitem cd de fapt el nu era un credincios. Exista totusi cateva date istorice, foarte putine, este adevarat, care propun o altä perspectiva asupra acestui fenomen.
I Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, Bucuresti, 1967, p.98. 2 A.D. Xenopol, Istoria romailor din Dacia Traiancl, vol. II, ed. a IV-a, Bucuresti, 1986, 346. Revista istoricd", torn XV, 2004, nr. 34, p. 5566
www.dacoromanica.ro 56 Ion Turcanu 2 Prima 5i cea mai credibila sursa pentru cercetarea cazului respectiv o constituie documentele istorice care yin chiar de la protagonist, adica au fost scrise la porunca sa ori au fost dictate de el. Astfel, inscriptia murald din biserica de la Razboieni, locul celei mai grele din putinele sale infrangeri, incepe cu aceste cuvinte: In zilele binecinstitorului V de Hristos iubitorului domn, Jo Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei...", pentru ca mai jos sa in5tiinteze nesfar5itele generatii de urma5i cä nenorocul care a lovit atunci tara 5i pe
domnul ei s-a facut cu voia lui Dumnezeu"3.Observam cä numele stapanului destinelor omene5ti este mentionat aici de cateva ori, dar atitudinea lui Stefan fata de acest nume nu este de fiecare data aceea5i. Este adevarat cd posibilitatea credintei nu se exclude niciodata.. Ea poate fi presupusä 5i in sintagma Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn...", dar aici relatia afectiva a domnitorului cu divinitatea este aproape imposibil de dovedit, deoarece in acest caz avem de a face cu o formula traditionala, stereotipa, folositä permanent 5i cu fiecare ocazie in documentele oficiale ale cancelariei domne5ti, aceasta find mutatis mutandis peste tot in lume formula rituala a statutului public al monarhului ca ales al Celui de Sus intre pämanteni. In schimb mesajul expresiei binecinstitorul V de Hristos iubitorul domn este mult mai explicit: prin cuvinte care nu fac parte din limbajul protocolar de la curte, Stefan, intr-un moment de mare durere sufleteascd, deci anume atunci cand, a5a cum demonstra Sf. Augustin, omul poate atinge cota maxima a sinceritätii cu sine insu5i, se confeseazd cu umilinta, in fata realitätii 5i a viitorului, cd il iube5te pe Dumnezeu 5iise inchind fat% nici o umbra de indoiala dimpotriva, cu implorarea iertarii 5i a ajutorarii in nenorocire; in ciuda posibilelor aparente, adjectivul compozit binecinstitor e strain aici de orice grandilocventa. Domnul marturise5te ca il venereaza pe stapanul sau din ceruri, il cinste5te bine, adica din toatä inima, neprefacut, a5a cum trebuie sä o facd un drept-credincios. Infrangerea pe care a suferit-o nu a fost intamplätoare. Stefan avea incredere nestramutata cä in lupta ce o ducea cu inver5unare impotriva musulmanilor Dumnezeu era intotdeauna de partea sa. De data aceasta insa i-a fost sortit sa fie invins de necredincio5i", fapt care, in adanca lui convingere, s-a putut intampla doar cu voia lui Dumnezeu". Evident, el cautd sa inteleaga 5i sa explice 5i altora de ce, intr-un rdzboi slant, divinitatea 5i-a intors fata de la el. In urma aceluia5i eveniment tragic, adica a pierderii batäliei de la Valea Alba, la 25 iulie 1476, Stefan cel Mare trimitea la Venetia pe ambasadorul Joan Tamblac cu un mesaj in care cele intamplate erau relatate in egala masurd patetic 5i realist. Care lucru, explica el, judec ca a fost cu voia lui Dumnezeu, ca sä ma pedepseasca pe mine ca pe un pacdtos; fie läudat numele sau"4. Explicatia pare sa fie inspirata de suferintele lui Iov: Domnul a dat 5i Domnul a luat binecuvantat fie numele Domnului" (loy 1, 21). De fapt suferintele 5i nenorocirile ca pedepse nu pot fi dovezi ale intoarcerii privirii lui
3 Nicolae Iorga, Istoria romemilor, vol. IV. Cavalerii, Bucurqti, 1996, p. 139. 4Ibidem, p. 139-140; N. Grigora.5, Moldova lui .5tefan del Mare, Chilinau, 1992, p. 312.
www.dacoromanica.ro 3 Politica externa a lui Stefan cel Mare 57 Dumnezeu de la oarneni, deoarece pentru fiii Sai pastreazd Dumnezeu pedeapsa" (lov 21, 19). Evenimentele, faste sau nefaste din punctul de vedere al celor afectati de ele nu se puteau desfa§ura in afara vointei divine, acesta fiind un adevar comun5, pe care domnitorul nu putea sa nu-I cunoasca, aa incat remarca sa cum cd tragedia de la Rdzboieni ar fi fost o pedeapsd personald care il viza doar pe el este o ilustrare a patetismului expresiei, nui a convingerilor sale religioase. Oricum, aceste observatii nu lasa nici o indoiald asupra puternicului sentiment religios al lui 5tefan"6, care in nici un caz nu a putut fi generat de anumite rationamente practicede pildä, dorinta dea-siasigura protectia §i bunavointa divinitatii pentru atingerea unor scopuri sau depd§irea clipelor de grea cumpand ci a fost parte integranta (nu tim dacdi cea mai importanta) a fondului säu sufletesc. Din pacate, comentariile pe care le cunoa§tem ale iconografiei domnului din anii sai de viata nu prea ne ajuta sa intelegem in ce masurd portretele sale sunt sugestive in raport cu religiozitatea sa, poate §i pentru Ca aceste imagini sunt conventionale, putin deosebite unele de altelei de acelea ale altor domnitori din epoch"; in general ele se arata preocupate de infatiprea lui fizica7, nui de fondul sau sufletesc. Or, acest material, deloc numeros, dar deosebit de pretios, in special tablourile votive din picturile murale ale catorva biserici, portretele miniate §i, ca informatie complementard, cele de pe dvere iepitrahile sau chiar cunoscuta imagine sculpturald de la mandstirea Vatoped, din Muntele Athos, pare a fi cat se poate de util pentru rezolvarea acestei sarcini. Astfel, in vestita imagine din tetraevanghelul de la Humor, opera atat de cunoscutd a artistului mai putin onorat Nicodim, Maica Domnului II arata cu maim dreapta pe Stefan dumezeescului ei fiu, pe cand domnitorul, ingenuncheat, prezintä Evanghelia cu ambele maini lui Isus. Cele cloud gesturi subliniazd legatura sporita a omului cu divinitatea: Dumnezeu este foarte aproape de domnitor §i ii urmärqte cu toata atentia, iar acesta, drept recunotinta, Ii aduce dovada neindoielnica a credintei sale. Aceea0 dovada de devotiune, e adevarat cä nu totdeauna subliniata tot atat de expres, o gasim in portretele votive ale domnului din bisericile de la Pätrauti, Sf. Die de langa Suceava, de la Voronet, Sf. Nicolae din Dorohoi sau din manastirea de la Dobrovat. Uneori fenomenul poate fi urmarit destul de bine chiari in broderii de mare valoare artistica, ap cum e de exemplu Dvera Ra-stignii de laPutna8. Dar, in opozitie cu exemplul biblic invocat mai sus, Stefan era un om al actiunii, a fost, cum il caracterizeazd una din bat-allele noastre cronici, nelene§u, fiindu-i inima aprinsä de lucruri viteja§ti"9. De aceea credinta sa era o credinta a
5Andre Vauchez, Spiritualitatea evului mediu occidental, secolele V111-XII, Bucuresti, 1994, p. 58-59. 6 Serban Papacostea,57efan cel Mare domn al Moldovei (1457-1504), Bucuresti, 1990, p. 66. 7 Teodora Voinescu, Portrete lelui,,S7efancel Mare inarta epocii sale,in Cu !tura moldoveneascd in timpul lui $tefan cel Mare", Bucuresti, 1964, p. 467-477; Vasile Dragut, Arta romeineascei, Bucuresti, 1982, p. 183-184, 186-187. 8 Claudiu Paradais, Cornori ale spiritualiteitii romiineti la Putna, Iasi, 1988, p. 234; Cultura moldoveneascä, p. 486. 9 Grigore Ureche, op. cit., p. 93, 128.
www.dacoromanica.ro 58 Ion Turcanu 4 actiunii, intrucat, asa cum observa Nicolae lorga, el a fost un bun cregin prin fapte (subl.a.)"11) si tocmai de aceea fard nici o trufie in faptele sale, care i se par ca vin printr-insul de aiurea si de mai sus"11. Nu era un prilej mai mare de manifestare a devotamentului sau prin fapte fata de credinta strabund deck lupta impotriva necrestinilor. Aici isi are originea, intai de toate, rezistenta sa neobositä la numeroasele canlpanii de cotropirei jaf ale turcilori tatarilor asupra Moldovei si a celeilalte tari romanesti, a Munteniei, iasta fard sa sugereze cumva ca necesitatea apardrii tarii nu putea fi constientizatä altfel deck prin contributia factorului religios. Vorba e cä pe vremea aceea, in acel secol feroce", vorba lui Voltaire12, infiuenta credintei asupra oamenilor era mult maimare deck in zilele noastre. Exemplul cel mai concludent in acest sens sunt reformele religioase care au inceput atunci si care au bulversat viata politicäi spirituala a Europei, facandu- se si astazi simtite cu putere pe intinse spatii ale globului. In mod paradoxal, desi acel eveniment, pe cat de grandios pe atat de dramatic, a afectat foarte putin tärile romane, inclusiv Moldova aproape deloc, asta nicicurn,snu vrea sa insemne Ca religiozitatea romanilor nu s-ar fi intrupat in faptele lor. Intre cunostinte, fie si in materie de religiozitate,i credinta nu exista neaparat un raport de conditionare13. Domnitorul moldovean nu putea avea o culturd foarte avansatd; nivelul säu spiritual abia daca depasea cota medie a cercului de boieri, dregatorii ostasi in care el activa zi de zi; era unul din acea masa. numeroasa de credinciosi, care nu avea invatatura multa in materie de religie si care, observa pe bund dreptate Dimitrie Cantemir, a crezut ca simplitatea Evangheliei iinvatatura sfintilor pärinti bisericesti sunt indestulatoare pentru mantuirea sufletuluii fard scoala"14. Este adevarat cd asta nu poate spune in ce masura credinta sa era in stare sd se materializeze in faptele sale; ceea ce este insa sigur e ca acest proces era totusi inevitabil, intrucat acolo unde credinta nu prea se incurca in idei si teorii, ea se exteriorizeazd mult mai usor15. Crestinismul romanilor din secolul al XV-lea era un fenomen tanär care cauta sa se impund cu deosebitä insistenta pe intreg spatiul locuit de ei. Acest spirit tenace iexpansiv fusese implantat aici de ambitiosul misionarism cultural si religios bizantin dinaintea impresurdrii Constantinopolului de catre turci, cu precadere in secoleleX-XIII16 sialirnentat dupa aceea de traditia crestin-ortodoxa a tarilor sud-dundrene. Astfel, in sanul comunitatii umane din spatiul respectiv incepe sa se afirme un puternic sentiment religios, care s-a at-Mat din capul locului intolerant nu numai fatä de islamism, dar, chiar mai de timpuriu, si in raport cu alte
1° Nicolae Iorga, op. cit., p. 179. " Idem, Istoria lui Stefan cel Mare povestita neamului romcinesc, Bucurqti, 1904, p. 56. 12 Voltaire, Histoire de Charles XII, roi de Suede, Paris, s.a., p. 6. 13 Gustave le Bon, Les opinions et les croyances, Paris, 1919, p. 5-10 sq. " Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chiindu, 1992,P. 137. 15 Johan Huizinga, Amurgul evului mediu, Bucurqti, 1993, p. 283 sq. 16Eugen Staneseu, 500 de ani relatii románo-bizantine,in Lumea Bizantului", Bucurqti, 1972, p. 155-166. Pentru documentare mai ampla, Mircea Pdcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, Bucure§ti, 1992, p. 189-194. www.dacoromanica.ro 5 Politica externa a lui Stefan cel Mare 59 forme ale crestinismului. Climatul acesta psihologic ostil a constituit o premisa serioasä pentru atitudinea rdzboinica a romanilor fata de vecinii lor neortodocsi. Pärerea Occidentului, formulata explicit mai devreme de papa de la Roma, cum ca värsarea sangelui necredinciosilor nu era un pdcat"17, trebuind sa fie vazuta, prin urmare, ca o virtutei o datorie a crestinilor, era destul de familiard in arealul romanesc, indiferent de capacitatea acestuia de receptare a ideilor occidentale. De aceea era si firesc ca romanii sa se opund cu indarjire oricaror tentative de cuprindere a parnantului lor in sfera dominatiei musulmane. Stefan era perfect constient ca Imperiul otoman era o putere militara incomparabil mai mare nu doar fata de pile romane, ci si in raport cu oricare altä tara vecina. Si totusi el nu a acceptat stäpanirea otomand in nici un fel. A refuzat sa pldteasca haraciul, impus Moldovei in ajunul venirii sale la domnie, si care a fost primuli principalul pretext al grelelor rdzboaie moldo-turce, a aratat un curaj incredibil &and piept cu puternicul Mehmed, cuceritorul Constantinopolului, a atacat mari osti otomane la Vaslui, Va lea Alba, Catlabuga, la Dundrei chiar in indepartata Caffa, a stat zid de neclintit in fata ordiilor temutului han tataresc Meng li Ghirei, aliatul si vasalul sultanului. De cele mai multe ori a iesit invingator, prin iscusinta, abilitateai vitejia sa neasemuite, dar nu in ultimul rand datorita increderii sale nesträmutate ca Dumnezeu era intotdeauna pe-aproape, luminand4 cugetul si intarindu-i bratul. Dupa cloud sute iceva de ani de la sfarsitul acelei strälucite domnii, Cantemir consemna urmatoarele: In zilele noastre tot norodul tine de biserica crestineasca a Rasdritului. Nu se indoieste nirneni de slova credintei, nimeni nu se aratä fard luare-aminte fata de vreuna din porunci si nu face nimic din cele oprite de biserica"18. Aceasta observatie se potriveste inch" mai bine epocii lui Stefan. Chiar mai de vreme, in Occidentul mult mai avansat din punct de vedere spiritual, laicii erau convinsi ca. Dumnezeu intervine intr-o manierd directa in destinele individualei colective"I9. Pe atunci omul era legat atat de strans de divinitatea in care credea, incat viata sa nu putea fi inchipuita in afara acestei legaturi; rara Dumnezeu, viata oamenilor din acea vreme era lipsita de sens. Indiscutabil cä le era groazd sä se gandeasca ce s-ar fi putut intampla cu ei in cazul cand un cuceritor de alta religie le-ar filichidat credinta. De aceea, la ei lupta pentru apararea credintei era luptä pentru viata. Astäzi cucerirea unei tari nu duce la schimbarea religiei si a modului de viatä ale acesteia, dar pe atunci dimpotriva, fenomenul manifestandu-se implacabil mai ales in zona confruntarii confesiunilor. Tocmai de aceea eforturile adeseori supraomenesti ale lui Stefan de a respinge navalirile musulmane in tam sa erau rnanifestäri dramatice ale luptei pentru supravietuire, in egala masura fizicai spirituala. Atat cat 1-au tinut puterile, el nu a admis nici o forma de compromis cu turcii si nu le-a permis nici domnilor Tarii Romanesti sa
17 Andre Vauchez,op. cit.,p. 65. 18 Dimitrie Cantemir,op. cit.,p. 137. 19Andre Vauchez,op. cit.,p. 58.
www.dacoromanica.ro 60 .Ion Turcanu 6 ignore aceastd reguld, tocmai asta fiind cauza pentru care i-a alungat el din scaunul domniei pe Radu cel Frumos, Laiota. Basarab si pe altii, fard sa incerce a uni in una singurd cele cloud tdri surori, desi putea usor sa o facd. In viziunea lui, nu conta cine domnea in cealaltä tard important era doar ca acela sd nu fie supus sultanului. In contactele sale cu principii crestini, prin intermediul corespondentei sau al emisarilor diplomatici, sublinia de fiecare data intransigenta sa fata de pagani", hotdrarea nestrAmutatA de a lupta impotriva lor cu orice pret. Un mesaj adresat in 1477 senatului venetian se termina cu rugdmintea de a i se acorda ajutor crestinesc spre a pdstra aceastd tard a mea, folositoare pentru treburile crestine. Si vA fAgaduiesc cd orice dar si orice ajutor imi yeti trimite, eu vi voi intoarce inzecit, de ate ori yeti avea nevoie si veti cere, dar numai Impotriva págánilor (subl.a.)"20. Alta datA, mentionand cd Moldova era cetate de apArare" pentru tdrile crestine mai mari din Vecindtate, ii avertiza pe venetieni si pe Papa cd dacd nu va fi ajutat, atunci una din cloud: sau se va pierde aceastd tara, sau eu voi fi silit de nevoie sA ma supun paganilor". Se va grAbi insd indatd sa adauge: Care lucru niciodatil nu-1 voi face (subl.a.), primind mai bucuros moartea de o sutA de mii de ori"21. Asadar, domnul Moldovei era hotarat sa lupte pe viatd si pe moarte pentru apararea credintei cale crestinesti. Fara sa aibd ca indemn ura, observa Iorga, el a simtit lupta aceasta crestinA ca o datorie, si datoria aceasta... n-apArAsit-o niciodatd, ca liniehotAratoare,indatdcetintapoliticaseridica maisusde nevoile momentului"22. MArturii de mare valoare din epocd aratd fat% putinta de tagada cA anume asa si-a inteles Stefan misunea sa istoricd si asa au vazut-o si contemporanii sal.C'ronica de la Bistrifa,important document istoricalcatuitlacurtea domnitorului, il numeste pe acesta purtator de biruintd"23, calificativ legat, cum se stie, de numele Sf. Gheorghe. Iatd de ce nu este deloc intamplator cd in tabloul votiv al lui Stefan din frumoasa bisericd de la Voronet cu hramul acelui sfant, domnitorul si Sf. Gheorghe sunt infatisati alAturi in fata lui Isus. Rolul deosebit al domnului roman in confruntarea cu agresiunea musulmand a fost inalt apreciate adevArat cd mult mai putin sustinut prin actiuni concrete de intreaga lume crestind din vremea sa, atat de tArile din vecinAtate, cat si de cele din Occident. Printre admiratorii si incurajatorii sdi s-au numArat mai ales Ungaria, Venetia si Papa Sixt al IV-lea, care i-a adresat cateva mesaje de felicitdri si multumiri pentru marele sat' curaj manifestat in lupta cu turcii. A fost preamdrit in fel si chip, fi ind numit, intre altele, apArAtor al adevAratei credinte crestine", sabie a crestinatatii", atlet al lui Hristos". Toate faptele acestea sunt mArturii de mare valoare ale misiunii crestine a Moldovei si a viteazului ei domn tocmai atunci and Semiluna se revArsase asupra
20 Nicolae Grigoras, op. cit., p. 312. 21 Ion Bogdan, Documentele lui .Ftefan cel Mare, vol. II, Bucuresti, 1913,p. 347. 22 Nicolae Iorga, Istoria rornailor, p. 180. 23 Slaviano-moldasktje letopisi XV-XVI vv., Moskva, 1976,p. 30; Cronicile slavo-romane din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ed. rev. si compl. de P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 19. www.dacoromanica.ro 7 Politica externd a lui $tefan cel Mare 61 Europei intr-un avant naprasnic §1 cu puteri irezistibile. Anume in intelegerea importantei deosebite a luptei pentru credinta, ca obiectiv principal al politicii externe a romfinilor,i in ridicarea acestuia la nivelul unei sarcini sfinte se did explioatia rezistentei eroice, plina de sacrificii, a Moldovei lui Stefan in fata incercarilor insistente ale turcilor §i tatarilor de a o subjuga. Iata de ce parerea traditionala, conform careia politica militara victorioasä a marelui domnitor s-ar datora factorilor de ordin organizational, material, tehnic ji mai ales calitätilor sale de luptätor, trebuie considerata ca find total depa§itd. In fata intrebärii, cu ce a biruit Stefan mai multcu sabia sau cu credinta,ne vedem indemnati sä aratam intai de toate credinta. Deoarece, pe atunci, apararea credintei insemna in acela§i timp asigurarea stabilitatii domniei §i a securitatii tarii. De aceea la romani, ca §i in alte tanrdsdritene, indernnul Pro fide, rege et lege, care in Occident consolida natiunea in lupta impotriva eventualilor neprieteni din afard, avea corespondentul sui generis Pentru creding donut ci Ord, indiferent ca purta cineva aceste cuvinte scrise pe drapel sau nu. Cam acesta ar putea fi rdspunsul la intrebarea din titlul sudiului de fat& dacd ar fi sa ne limitam doar la atitudinea lui Stefan fata de agresiunea musulmand in raport cu Moldova. Dar nu putem incheia aici, intrucat acest rdspuns ramane incomplet cat timp nu explica alte cloud lucruri importante: intai, daca se poate vorbi despre o semnificatiereligioasa a operatiilormilitareale domnului moldovean impotriva principilor catolici, §i al doilea, cat au influentat rdzboaiele, pe care le-a purtat, activitatea sa de ctitor spiritual. Nu este delnc nevoie sa insistam asupra faptului cd, sub aspectul intereselor de stat, Stefan nu-i vedea in acelai fel pe turcii pe cre§tinii neortodoc§i. Sunt numeroase marturiile istorice din acea vreme privind incercarile statelor crqtine europene de a intemeia coalitii antiotomane,i domnul moldovean a reactionat intotdeauna cu bucurie la aceste initiative, dorind din tot sufletul sa facd parte din astfel de formatiuni politico-militare. Corespondenta §i relatiile sale diplomatice cu Papa §i cu tãrile occidentale care se confruntau cu Poarta otomand, tratatele politice incheiate in mai multe randuri cu Ungariai Polonia care, indiferent de continutul concret al fiecdruia in parte, erau conventii de prietenie icolaborare toate acestea sunt dovezi sigure cd, virtual, ace§tia erau prietenii §i aliatii sai in lupta impotriva unui adversar comun. Grigore Ureche, exponent al unor conceptii politice §i religioase ce caracterizau §i epoca lui Stefan cel Mare, mentioneaza cã pacea pe care domnul moldovean a semnat-o in 1501 cu Polonia a facut-o, pe Fan a satisfacerea unor interese politice ale statului,i din datoria cea cre§tineasca" . Dar legaturile sale bune cu lumea catolica nu au insemnat niciodata ceddri pe teren religios, deoarece el intelegea foarte bine cd religia este o parghie politica de mare influentä, Ca acceptarea altei religii ar fi periclitat statutul politic al tariii pe al sau ca domnitor. lath' de ce lorga are dreptate cand zice: In multele lui incurcaturi §i greutäti, el a facut numai rare ori o politica religioasa provocatä de interesele sale politice, care-1 puteau indrepta cate o data care Puterile catolice"25.
24Grigore Ureche, op. cit., p. 123. 25 Nicolae lorga, Istoria Bisericii qi a vietii religioase a románilor, ed. a II-a, vol I, Bucurqti, 1995, p. 106.
www.dacoromanica.ro 62 Ion Turcanu 8 Aceastä atitudine nu era noud, ea venea inca de la Petru Mu§at, care, printr-o politica abild fata de Ungariai Po Ionia, ce cautau sa cuprinda Moldova in hotarele lor, a tdiat definitiv orice posibilitate de instaurare a catolicismului in Moldova"26, infiintand Mitropolia Moldoveii orientand tara, sub aspect confesional, exclusiv spre Constantinopol. Pe timpul lui Stefan situatia era in mare mäsura alta, din acest punct de vedere. Bizantul pur §i simplu nu mai exista, a§a incat, din aceasta parte, nimeni nu mai putea interveni in activitatea bisericii sale, dar pe de alta parte mai puternicii sai vecini catolici Inca nu renuntasera la pretentiile de ali supune complet Moldova. De aceea, dupd ce pana la el, timp de mai bine de jumatate de secol, domnii moldoveni flirtaserd intr-un fel sau altul cu catolicismul, Stefan a revenit la politica confesionala a fondatorului dinastiei Mu§atinilor. Dar, spre deosebire de inainta§ul sau, el era independent, sub aspect politico-religios, nu numai in raport cu puterile catolice, dari fata de Istanbul21. Altfel spus, acest comportament in viata confesionala ii asigura o echidistanta vis-a-vis de influentii factori religioi din gala §i o autoritate politica nicicum contestatä in interiorul tarii. Mitropolitul Teoctist, care, in momentul recunoa§terii tanarului domn la Direptate §i a pomazuirii" lui intru domnie, avea Inca mari indoieli ca era de partea aceluia pe care §i-1 dorea cu adevarat, la scurta vreme dupa aceea devenise slujitorul lui cel mai credincios. Intre altele, acesta este unul din exemplele clare ale calitatilor lui Stefan cel Mare ca om de stat. Aici ar fi locul potrivit sa ne aducem aminte de o vorbd cu duh a lui Iorga, care spunea cä pe atunci viata politica a tarii era puternic domnita"28 §i pe care ar trebui sa o ajustarn in sensul cd domnità era nu numai sfera politicii, ci intreaga viata publica a tarii, inclusiv tot domeniul duhovnicesc; nimeni nu se putea afla in afara autoritätii domnqti. Este neindoios ca aceasta politicaautoritara, dacd ar fi sä o judecam dupd preceptele actuale in aceastä materie a asigurat coeziunea tuturor fortelor viabile §i constructive ale tarii in jurul domnului in momentele de mare cumpänd pentru ea. Erai firesc ca, in atare climat politic-confesional, netolerarea catolicismului sa se fi manifestat nu doar in relatiile externe ale Moldovei, dari in atitudinea domnului fata de eventualii partqi ai acestui rit din interiorul tarii. Nu facuse de fapt cleat sa reiterezein mod sigur, Mt sa aiba habar de aceastaceea ce practicase, mai putin pomit, Petru, stralucitul sau inainta§, mai bine de o jumatate de veac in urma. A trebuit sä lichideze episcopiile catolice inflintate pe timpul lui Alexandru cel Bun, care urmarise cu destula ingaduinta prozelitismul neortodox alsotiei sale, principesa lituaniana Ringala, dari pe cele aparute in perioada intunecata". Cateva incercari ale Papei de a infanta pe timpul sau episcopii catolice in Moldova au fost curmate in fa§a29. $i a mers chiar mai departe, expulzand din tarape acei catolici care il incomodau mai mult; s-a aratat intolerant mai ales fata de mult prea zelo0 franciscani s-ar pärea, pentru insistenta acestora de a-i impune punctul lor de vedere asupra politicii externe pe care el trebuia sa o promovezem.
26 Vasile Demciuc, Petru I Mupt, Bucuresti, 1988, p. 103-122. 27 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii, p. 105-106. 28 Idem, Istoria romanilor, p. 317. 29 Idem, Istoria Bisericii, p. 106. 3° Ibidem; idem, Istoria romhnilor, p. 315.
www.dacoromanica.ro 9 Politica externa a lui 5tefan cel Mare 63 Ca o asemenea atitudine era dictatä de obiectivele politice prioritare de atunci ale statului este in afara oricaror indoieli, dupa cum cautd sä convingd faptele invocate pand aici. Problema care ramane a fi elucidatä este dacd o atare orientare corespundea cu adevdrat §i jinduitului viitor politic al romanilor. Mu It mai tarziu, voievodul-carturar Cantemir se cazne§te sä spulbere orice urma de neincredere in constanta justificare a acestei politici. Nici o alta religie, sustine el in Descrierea Moldovei, nu este mai urata de moldoveni ca religia papista§ilor", explicatia gasind-o, cu precadere, in statornicia cu care moldovenii s-au plecat totdeauna catre biserica Räsaritului" ca urmare a faptului cd Apusul §i nu Räsaritul s-a departat [dupd Reformatie] de la credinta crqtineasca adevärata"31. 0 pledoarie ce îi subliniazd obstinat mesajul sau belicos anticatolic nu are cum fi convingatoare. La o prima reflectie, nu neapkat foarte stäruitoare, o vom bänui de nesinceritate, §tiindu-se cã aceasta opera a sa indiscutabil, de mare valoare tiintificaa fost scrisd la comanda Academiei unei tari protestante, care in trecut fusese sf4iatä in repetate randuri in confruntarile cu catolicismul. Apoi el cauta sä- §ijustificeoptiunea politica pe care a impus-o Moldovei prin semnarea controversatului tratat de la Lutk. Si in sfar§it, nu ar fi putut scrie altfel, chiar dacd ar fi vrut, cat timp se afla in captivitate benevold in Rusia, adica sub obladuirea duhovniceasca a celei de a treia Rome". Alfel spus, aceste planuri din cutite §i pahara" sunt din zona laturalnica cu acea complicatai adeseori potrivnica pentru romani realitate istorica in care ace§tianu-§iputeau asigura supravietuirea deck urmand acea cale, care §tia sas-i fereasca de cursele intinse de puterile care cautau sa-§i afirme autoritatea in aceasta parte a Europei. De§i a dat dovada de multe ori de un curaj exceptional, Stefan cel Mare nu 0,:a permis niciodata sä rite, mizand pe cartea unui anume factor politic din afard. Inzestrat cu o intuitie rara, el a §tiut sa-§i orienteze tara anume pe aceasta cale, singura care permitea evitarea aservirii ei de catre sträini. Cantemir nu a simtit realitatea istorica, de aceea nu a inteles incotro trebuia sa mearga. romanii. Cum nu a inteles-o nici Brancoveanu, care, ingrijorat de cre§terea influentei Austriei catolice dupa pacea de la Karlowitz, s-a aratat §i el pregatit sa promoveze orbe§te politica religioasa antioccidentald a Raskitului pravoslavnic §i barbar. Reactia mioapd a celor doi principi antiotomani§i antioccidentali la framantarile vremii §i ale locului a fost o catastrofas pentru romani, nu pentru ca a dus la instaurarea regimului fanariot in pile romane, cum se afirma de obicei, ci deoarece, sub motivul apararii credintei stramo§e§ti", adica pravoslavnice, ei au sustinuti alimentat, cu un zel mult mai potrivit pentru o altd can7A, predispozitiile antioccidentale din mediul lor, au Tutors spatele Apusului civilizat, preferand, de dragul salvarii pentru ei a scaunului domnesc, sa imbrati§eze o altemativa care a insemnat din capul locului o nepnsa istorica pentru romani. In lumina acestor clarificari, politica anticatolica a lui Stefan cel Mare necesita ni§te precizari care ni se par de principiu. E in afara oricaror indoieli cä invaziile in Moldova ale ungurilor, polonilor sau daca asta ar fi fost cumva
31 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 137-138.
www.dacoromanica.ro 64 Ion Turcanu 10 posibil i ale altor catolici trebuiau opritei pedepsite, tocmai a§a cum a procedat energiculi neinfricatul domn la Baia in decembrie 1467 §i in Codrii Cosminului in octombrie 1497. Cunoscuta insa fiind pozitia sa in problema confesionald, trebuie admis ca sigur faptul cd, sub aspect ideologic, razboaiele purtate de el impotriva principilor catolici se desfa§urau, fatal, sub flamura anticatolicismului. Mai ales pentru biserica ortodoxd. locald, biserica cea adevarata", vorba lui Cantemir, acestea erau cele mai bune prilejuri de a se afirma in societate mai temeinic, consolidânduli statutul in raport cu biserica catolica concurenta; incomparabil mai mult decat in cazul boierilor, dregatorilor §i al o§tenilor din jurul domnului, pentru cler atari confruntari erau ocazii formidabile de a cultiva in sanul credincio§ilor pravoslavnici predispozitiile anticatolice §i deci antiapusene. Acesta fiind climatul religios din societate, izbanzile lui Stefan asupra regelui maghiar Matias Corvin i a celui polon loan Albert nu puteau fi vazute doar ca regite in lupta pentru apararea independentei tarii, cii ca victorii ale ortodoxiei asupra catolicismului. De§i aceasta atitudine avand insa in vedere doar politica domneasca, nusi propaganda interesata a inaltului clerera, !Jana la un anumit punct, motivata, totu§i, obiectiv, ea a stat de-a curmeziul perspectivei istorice a poporului roman. Cat privqte raporturile domnului moldovean cu statele §iprincipii de aceea§i confesiune cu el, acestea nu au nici o relevanta pentru subiectul studiului de fata, deoarece, din cate cunoatem, Stefan nu s-a aratat niciodatd preocupat de aspectul religios al relatiilor respective. In cazul Kievului §i al Moskovei, 1-au interesat doar legaturile sale matrimoniale cu acqti factori de putere din rasdrit, mizand mai ales pe cel din urma, in manevrele sale diplomatice vizand rolul i locul Moldovei in relatiile internationale din Europa de est', iar atitudinea sa fata de Tara Romaneasca era determinatd, cum am mai spus, doar de caracterul relatiilor ei cu turcii §i de loialitatea domnilor munteni fata de el; nu era de ajuns sa fie cineva un bun cre§tin pentru a fi, când ii jignea tara, la adapostul acestui greu buzdugan"33. A§adar,uneori,insufletuldomnului, politicianul§icrqtinul adevarat" se aflau in contradictie de neimpacat, ceea ce semnaleaza sarcina examinarii cu maxima atentiei multilateral a acestei personalitati neordinare, in general, §i a politicii sale externe, in mod special, §i avertizeaza asupra gratuitatii abordarilor simpliste, infantile, ale acestui subiect, cum se face de prea multe ori, din pacate, mai ales prin ambitiile nastru§nice ale vulgarizatorilor istoriei34. SA examindm in sfar§it acea problema enuntata mai sus, care se retell la legatura dintre faptele militare ale domnitoruluii activitatea sa ctitoriceascai,
32 N.M. Karamzin, Istoria gosudarstva Rossiiskogo, vol. VI, Moskva, 1903, p. 134 s.u.; M.S. Soloviev, Socinenia v voseminadtati Icnigah, vol. V-VI, Moskva, 1989, p. 45, 58-60, 113, 128, 141- 142, 185, 213, 720; V.O. Klucevskii, Socinenia v deviati tomah, vol. II, Moskva, 1988, p. 121-122, 149, 406; K.V. Bazilevici,Vnepziaia politika Russkogo centralizovanovo gosudarstva: vtaraia polovina XV veka, Moskva, 1952. 33 Nicolae Iorga, Istoria romemilor, p. 179. 34 Despre maniera in care unii scriitori, ghinionisti in literaturA, cautA sA se revanseze prin scrierea unor istorii pentru elevi alterând regretabil, intre altele, si epoca lui $tefan, vezi Ion Turcanu, Valorizarea 41 vulgarizarea istoriei, in Contrafort", 2003, nr. 5-6.
www.dacoromanica.ro 11 Politica externa a lui Stefan cel Mare 65 principalul, sa incercAm a vedea daca aceasta legatura poate fi considerata un indiciu sigur al credintei sale. Nu ar ajuta la solutionarea problemei insistenta asupra cazurilor legate expres de consolidarea capacitatii de aparare a tarii prin reca§tigarea cetAtilor Chilia, Cetatea Albai Hotin sau a construirii de cetäti noi, cum a fost cea de la Orhei, intrucfit era firesc ca ridicarea §i refondarea cetatilor sa Li fost insotite §i de inaltarea noilor laca§uri de cult, ca element indispensabil al vietii de fiecare zi a cre§tinilor traitori in acele a§ezAri. Este vorba de cu totul altceva §i anume de acele biserici §i mArtastiri care au fost ridicate in semn de recuno§tinta pentru ajutorul acordat de Dumnezeu in cutare sau cutare batalie sau ca amintire amard, dar scumpa, a unei grele infrangeri, intamplate, bineinteles, prin gratia aceleia§i vointe divine. CronicarulGrigore Ureche mentioneaza caStefana facut 44 de mandstiri"35, fiind vorba de fapt de laca§uri de cult in general. Simpla raportare a acestui numdr la acela, similar, al bataliilor sugereaza involuntar ideea legaturii directe intre cele cloud fenomene. Date le istorice nu par deloc dispuse sä infirme aceasta impresie. Vom constata, de pilda, cd manastirea Putna, cea dintii mAndrie artistia"36 a domnului, a fost fondata la 10 iulie 1466, in cinstea cuceririi, un an in urma, a Chiliei §i a fost sfintita la 3 septembrie 1470, indatd dupa biruinta asupra tatarilor la Lipnic; cu ocazia izbfinzii din 1467 asupra ungurilor a fost ctitorità biserica Alba din Baia; in 1487, multumind pentru biruinta repurtatä §ase ani mai devreme la Ramnicu Sarat impotriva lui Basarab cel Tinar, zis §i Tepelu§, pe care 1- a alungat din scaunul domesc pentru cd se Meuse supus al turcilor, domnul moldovean a ridicat biserica Sf. Mucenic Procopie din Badeutii Radautilor; biserica Sf. loan BotezAtorul din Vaslui a fost ziditä in 1490 in amintirea strAlucitei victorii de la Podul Ina lt; la 8 noiembrie 1496 a fost sfintita biserica Sf. Arhanghel Mihail din Razboieni pentru comemorarea tragicului eveniment ce se petrecuse cloud decenii inapoi; Ureche scrie cä Stefan voda, dupa izbanda cu noroc ce au facut [in 1497]... auzidit biserica pre numele sfantului mucenic Dimitrie, in targ in Suceava"37 §i, dupa alte marturii3, totatunci la manastirea Neamt, monumentul cel mai reprezentativ al epocii lui Stefan cel Mare"39, a fost isprävita falnica biserica a Inältarii Domnului, considerata cea mai importanta perla artistica a epocii, iar la Piatra Neamt, un alt monument valoros, biserica Sf. Joan Botezatorul. Era §i firesc ca, de vreme ce contemporanii II considerau pe domnul moldovean drept mare aparator al credintei, acesta sa fi construit mai multe lacapri inchinate Sf. Gheorghe, intre care vestitele biserici cu hramul acestui sfant din manastirea Voronet, din Harlan, Borze§ti, dari unele mai putin faimoase, ca cea din Baia, mentionata mai sus.
35 Grigore Ureche, op. cit., p. 129. 36Nicolae Iorga, op. cit., p. 323. 37 Grigore Ureche, op. cit., p. 119. 38 Mircea PAcuraru, op. cit., p. 378. 39 Nicolae Iorga, op. cit., p. 327.
www.dacoromanica.ro 66 Ion Turcanu 12 Evlavia ctitorului, asemenea pamântului care arata soarelui roadele sale, ca ofranda pentru lumina §i caldura pe care acesta ile-adat, a ridicat spre cer dovada atâtor märturii de credinta a domnitoruluii in acelqi timp s-a intruchipat in numeroasele lui fapte care au provocat peste secole admiratia a zeci de generatii de români. Probabil ca asta avea in vedere §i Iorga and spunea ca Stefan cel Mare, ca multumita'§i pomenire a biruintelor sale, §i-a inaltat mändstirile,i o puternicei lumina' a pornit din ele asupra fárii intregii (subl.a.)"40. Intr-adevär, dacd inaltarea bisericilor §i mandstirilor, ingrijirea §i infrumusetarea lor permanentä erau märturii indiscutabile ale pietatii ctitorului, atunci, in viziunea lui, ele trebuia sa provoace numaideat, prin faptul ca nu aveau alta chemare deat c4tigarea gratiei divine, §i un efect invers, adica sa influenteze benefic activitatea sa, inclusiv §i mai ales politica sa militara. Dacd nu ar fi avut aceastá convingere in rostul miraculos al intalnirii credincio0or cu Dumnezeu in fata sfintelor altare, atunci el nu s-ar mai fi ingrijit atfit de mult ca membrii familiei sale §i el insu§isa-§iaibd locul de odihnd vqnica in aceste lacapri. $i atunci and credinta sa nu ar fi fost adevaratd, ce rost ar mai fi avut sträduintele sale de a cerceta §i restaura cu devotiune necropolele primilor voievozi ai Moldovei, in frunte cu Bogdan Intemeietorul, din ctitoriile acestora? La ce ar mai fifolosit staruinta de a mentiona numele sau §i ale membrilor familiei domne§ti pe numeroasele obiecte de cult, däruite de el bisericilor §i mandstirilor? $i mai ales, cum ar putea fi explicat faptul ca el a ridicat §i/sau a impodobit impresionante laca§e de cult in afara tarii sale-in Ardeal, Tara Româneasä, in Muntele Athos? Nurnai pornind de la aceste realitati se poate intelege ca activitatea sa ctitoriceasca nu era o moda ce cauta sa se potriveasca cu ni§te gusturi de§arte ale vremii, ci un intensi necurmat efort pentru intruchiparea in imagini palpabile a unei credinte vazutd ca o inepuizabila forta vitald. A§adar, vasta campanie constructiva a lui Stefan cel Mare in domeniul monastic§ibisericesc,contributiasa personald substantialdlaamenajarea, impodobirea §i consolidarea stärii materiale a laca§elor de cult, prezenta sa mereu activa in viata religioasa a tarii, grija neostoitä pentru pastrarea, ocrotirea §i intärirea credintei crestittesti a supusilor saltoate acestea nu lasa nici umbra de indoiald relativ la increderea sa in dependenta totala a omului de nesfar§ita putere dumnezeiascd. Norocul care i-a incununat domnia cu multe §i mari fapte de arme, dintre care unele par cu adevdrat miraculoase, trebuie sas-i fi insuflat convingerea ca el insu§i era inzestrat cu har divin, de vreme ce §tia prea bine cd nimic nu se putea intâmpla farä voia Domnului.
4° Idem, Istoria lui .Ftefan cel Mare..., p. 267-268.
www.dacoromanica.ro STEFAN CEL MARE $1 ASOCIEREA LA TRONUL MOLDOVEI
LIVIU MARIUS ILIE
Asocierea este calea cea mai inala pentru a ajunge la domnie, iar prin asociere se pune pe primul plan §ise valorificd ideea legitimitatiila tron. Corectarea impreciziunii textelor diplomatice se face prin functionarea acestei asocieri la domnie, institutie de drept public, care reprezinta §i mijlocul ocolit de transmitere a dreptului de mo§tenire a domniei". WA cum explica in mod surnar, Emil Vartosul, in urrna cu mai bine de patru decenii, o situatie intalnitA in peisajul princiar al evului mediu §i regàsita adeseori §i in spatiul romanesc. Atat in Tara Romaneascd, cat §i in Moldova, domnitorii i§i alegeau o rudd apropiatA (fiu sau frate) aldturi de care imparteau, mai mult sau mai putin formal, tronul tArii2. Inca de timpuriu, in tanarul stat moldovean, §i-au facut aparitia aceste asocieri la domnie, baza pe care ele au fost create find climatul instabil al mo§tenirii domne§ti, caci asa cum s-a apreciat cu ceva timp in urma una din cele mai grave probleme, care se puneau spre rezolvarea domnilor... in a doua jurnatate a secolului al XIV-lea, era reglementarea succesiunii la tron"3. Daca pana la Alexandru cel Bun existenta unor cazuri concrete de asociere la tronul moldovean au fost §i sunt Inca disputate de istoriografie4, din timpul domniei acestuia, situatia se schimba. Inca din timpul vietii sale, acesta §i-1 asociase pe fiul sau Ilia§5, pentru ca dupd moartea sa, Mbldova sa cunoasca un mare numär de asocieri, pe fondul unui adevarat bellum omnium contra omnes6.
I In Titulatura domnilor 41 asocierea la domnie in Tara Romiineascli fi Moldova (pcintl in secolul al XVI-lea), Bucuresti, 1960, p. 221. 2 Pentru diferenta dintre asocierea formala si cea efectiva, vezi infra studiul de caz referitor la Stefan cel Mare si la fiii sdi. 3 C. Cihodaru, Alexandru cel Bun (23 aprilie 1399-1 ianuarie 1432), Iasi, 1984, p. 41; pentru perioada de inceput a statului moldovean, $tefan Gorovei, intemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iasi, 1997. 4 Constantin Cihodaru a sustinut ca Petru al Musatei si-a asociat la domnie pe fratii sal, Roman (viitorul domn Roman I) si Costea, in timp ce Stefan I si-a alaturat, in doud etape succesive, o adevarata constelatie de patru domni" Mihail si luga, respectiv, Alexandru si Bogdan (op. cit., p. 42, 64); in privinta posibilei asocieri dintre Petru si Costea, o opinie contrail avusese $erban Papacostea, intr-un studiu publicat initial in Studii si materiale de istorie medie", t. VI, 1973 si inclus, de curand, in vol. Geneza statului in Evul Mediu românesc, Bucuresti, 1999, p. 104-121; opiniile lui C. Rezachevici in Cronologia criticifi a domnilor din Tara Romdneasca # Moldova, a. 1324-1881,1. Secolele XIV-XVI, Bucuresti, 2001, passim. 5 Din cele cateva documente ce atesta domnia comilnA R lui Alexandru cel Bun si a fiului sau Ilias, amintim un act din 1421, emis de noi, Alexamiu voieN,I, domn al Tarii Moldovei si, de asemenea, noi, Ilias voievod, fiul lui Alexandru voievod, domnii Tamil Moldovei" (s. n.) (Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. I (1384-1444) (in continuare DRH, A, I), Bucuresti, p. 70). 6 Stefan Gorovei, Mtqatinii, Bucuresti, 1976, p. 49. Revista istoricr, tom XV, 2004, nr. 34, p. 6782
www.dacoromanica.ro 68 Liviu Marius Ilie 2
Fiiilegitimi§inelegitimi sau urma§ii acestora lupta pentru a ocupa tronul moldovean7; asocierile au acum un pronuntat caracter dinastic, dar ele exprima totodata §i dorinta unora dintre domni de a-§i gasi aliati puternici in vederea infrângerii rivalilor. Inca din timpul diarhiei" instaurate dupa momentul Pipere§ti8, Ilia§, dorindsaildesemneze un urma§, i§i asociazd la tron pe fiul ski, Roman II; Stefan II pune capat diarhiei" inlaturandu-1 pe Ilie, dar nu reu§e§te sa-1 elimine din lupta pentru tron pe un al treilea frate vitreg, Petru 1119, pe care, la rândul sau, §i-1 asociaza; caruselul continua insa §i Petru III, ajuns §i el pe tron II ia alaturi la domnie pe nepotul sau, Roman II, care adund astfel o a doua domnie asociatd, dupa ce cu cativa ani in urrna impartise tronul cu tatal sau. Venirea pe tron a lui Bogdan II, la mijlocul secolului al XV-lea, a prilejuit o noua asociere, intre acesta §i flu! sau, Stefan, viitorul domn al MoldoveiStefan cel Mare. Ajuns in scaunul domnesc moldovean, dupa ce la 12 octombrie 1449 a lovit pe Alexandre! voievod la Tamd§ani, langa targul Romanului §i a omorfit o multime dintre panii lui"11, Bogdan al II-lea §i-a asociat in scurt timp la domnie pe fiul sau, Stefan12. De§i nu este foarte bine documentata, aceastä asociere apare descrisä foarte clar de sursele istorice, izvoarele care o descriu f ind documentele interne §i externe emise de cancelaria Moldovei §i cronica lui Jan Dlugosz. Prima aparitie a lui Stefan ca parta§ la tronul parintelui sat' dateazA din 11 februarie 1450, moment in care Bogdan finalizeaza o prima intelegere scrisä cu loan de Hunedoara. In actul datând de atunci apare, dupa o uzanta a logofetiei Moldovei, formula de intarire prin credinta" domnului insu§i, a boierilor sai, dar §i a iubitului meu fiu, Stefan voievod (s.n.)". Trebuie spus ca un numar mare de
7 Posibilitatea de accedere la tron a copiilor domnesti, legitimi sau nelegitimi, a constituit o adevaratd reguld dinastica" in evul mediu romdnesc. Situatia nu avea din punct de vedere informational doar un caracter endemic, caci ea era cunoscutd chiar de aldtorii straini ce treceau prin tdrile romane (in acest sens, observatiile lui Georg Reicherstorffer, apud Paul Cernovodeanu, Societatea feudalei romdneascd verzutd de cáldiori strdini (secolele XV-XV111), Bucuresti, 1973, p. 87) si Anton Verancsics (ibidern, p. 88)). 8 Dupa bdtdlia din 8 martie 1436 de la Piperesti se instaureazd o domnie comund si nu una asociatä intre cei doi frati Iliei Stefan (C. Rezachevici, op. cit., p. 486). 9 C. Rezachevici considera cd Petru al Musatei ar fi, de fapt, Petru II al Moldovei si nu Petru I (ibidem, p. 446 si urm.), iar fiul omonim al lui Alexandru cel Bun, Petru III, iar nu Petru II (ibidem, p. 499 si urm.). 10 Pentru limpezirea acestei increngdturi de domniii asociate, este utild consultarea, printre altele, a urmätoarelor lucrari: Leon $imanschi, Precizári cronologice privind istoria Moldovei intre 1432-1447, in "AIIAADX", an VII, 1970, p. 59-81; Leon $imanschi, Nistor Ciocan, Acte slavone inedite, din anii 1443-1447, privind istoria Moldovei, in "AIIAADX", an XI, 1974, p. 173-185; $tefan Gorovei, op. cit., p. 49-57; Leon $imanschi, Dumitru Agachi, Insceiunarea lui Stefan cel Mare: preliminarii fi consecinte (1450-1468), in Romdnia si civilizatia occidentald, Iasi, 1997, p. 197; C. Rezachevici, op. cit., p. 475, 491, 494-495, 501-502, 519. II Cronicile slavo-romane din secolele XV-XVI publicate de loan Bogdan, editie revdzutdsi completatd de P. P. Panaitescu, [Bucuresti], 1959, p. 15. 12 C. Rezachevici, A fost Stefan cel Mare ales" domn in aprilie 1457? Un vechi "scenariu istoric": de la "traditia" imaginard la realitate, in AIIAADX", t. XXIX, 1992, p. 20;idem, Cronologia domnilor, p. 519. 13 Documenta Romaniae Historica, D. Relatiile 'Mire tárile romdne, vol. I (1222-1456) (in continuare DRH, D, I), Bucuresti, 1977, p. 411-412. Un numar mare de istorici care au studiat domniile asociate in evul mediu românesc au observat cd in timp ce asociatul, de reguld, primea titlul de voievod", titularul II [Astra pe cel de domn".
www.dacoromanica.ro 3 $tefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 69 istorici care au studiat domniile asociate in evul mediu romdnesc, au observat ca in timp ce asociatul, de regula, primea titlul de voievod", titularul II pasta pentru el pe cel de domn"14. Nu intdmplator, viitorul mare domn al Moldovei apare ca asociat pe un act de politica externa, caci, o jumatate de an mai tarziu, and ocupa de asemenea aceeai demnitate, el era luat de tatäl sau spre a participa la batalia de la Crasna din 6 septembrie 1450, acolo unde o§tile lui Bogdan II au infrânt armatele polone ce-1 aduceau cu ele pe pretendentul Alexandre115. Daca e sa acceptam o informatie mai noud, conform careia Stefan trebuie sa se fi nascut prin 143816, observarn a la momentul and s-a dat lupta de la Crasna el avea doar in jur de doisprezece ani. Vdrsta sa deloc inaintata nu trebuie sä ne mire, caci aproximativ un sfert de secol mai tdrziu, ajuns de data aceasta el insqi pe tronul Moldovei, Stefan, repetfind scenariul " tatalui sat', II va lua pe fiul lui Alexandru, pentru a participa la lupta de la Razboieni din 26 iulie 147617; la aceasta data, Alexandru avea exact vdrsta tatalui sau la Crasna - doisprezece Anul urmator acestei lupte, Stefan apare alaturi de parintele lui pe tronul Moldovei, a§a cum reiese §i din alte patru documente interne, din 13 iunie19, 14 iulie20, 31iulie21§i,respectiv,17 octombrie 145122, toate aceste acte find confirmari ale unor diverse posesiuni pentru proprietari laicii ecleziastici §i in aceste inscrisuri fund mentionata credinta" lui Stefan voievod. Ultimul dintre ele, pe care probabil Bogdan LIII comandase Inca inainte de a pleca la Reuseni §i care avea sa fie redactat la cloud zile dupd moartea sa23, rasa sa se inteleaga ca Stefan se mentinuse ca asociat al tatalui sau pdnd la sfdr§itul domniei acestuia. Avand in vedere vdrsta sa nu foarte inaintata, pe care am mentionat-o mai sus, consideram ca asocierea sa trebuie -sa fi fost doar o initiere" in treburile domniei. In sprijinul acestei afirmatii, aducem §i concluzia lui Emil VArtosu, care considera ca in
14 Emil Vartosu, op. cit., p. 147; Octavian Iliescu, L'héritage de Videe impériale byzantine dans la nurnistnatique et la sigilographie rountaines an moyen age, in Byzantina", t. III, 1971, p. 258-259; Constantin Rezachevici, Cronologia domnilor, p. 25; Octavian Iliescu, Domni asociafi in fdrile romdne in scolele al XIV-lea si al XV-lea, in Studii §i Cercetari de Istorie Medie", an II, 1951, nr. 1, P. 39-60. 15J. Dlugosz, Historiae polonicae libri XIII et ultintus,I,1711, col. 60-63 (*iI. Minea, Informalide romeinelti ale cronicii lui Jan Dlugosz, 1a.i, 1926); Gr. Ureche, LetopisetulTorii Moldovei, Bucure§ti, 1978, p. 34; a se vedea problemai la C. Rezachevici, op. cit., p. 517. 16 Leon $imanschi, o cumpana a copildriei lui Stefan cel Mare: Reuseni, 15 octombrie 1451,in AIIAADX", t. XIX, 1982, p. 196-197. 17 in pisania bisericii pe care $tefan a construit-o in anul 1496 pe locul bdtdliei de la Rdzboieni, se ardtacA:noi, $tefan voievod fi cu jiul nostru Alexandru (s. n.), am ie§it inaintea lor [a turcilor, n. n.] acii am facut mare rdzboi cu ei, in luna iulie 26" (Repertoriul monumentelor ci obiectelor de arta din timitul lui 5'tefan cel Mare (in continuare, Repertoriul), [Bucure§ti], 1958, p. 143). I. Ursu, .5tefan cel Mare donin al Moldovei de la 12 aprilie 1457 !land la 2 iulie 1504, Bucure§ti, 1925, p. 280 ; el s-a ndscut, cel mai probabil in anul 1464, la 28 aprilie anul respectiv find pentru prima oard amintitä credinta" sa intr-un document al lui tatdlui sdu (Mihai Costachescu, Documente moldovene0 de la Stefan cel Mare. Urice (ispisoace), surete, regeste, traduceri (Supliment la Documemele lui ,Stefan cel Mare, de I. Bogdan), Ia§i, 1933, p. 60-61); DRH, A, II, p. 170. 19 Ibidem,p. 12. 20lbidenz,p. 13. 21 Ibidem, p. 14. 22 Ibidem, p. 16. 23 Pentru discutia acestui document, C. Rezachevici, op. cit., p. 519.
www.dacoromanica.ro 70 Liviu Marius Ilie 4 secolele XIV-XV, in Tara Romaneasca §i Moldova, majoratul fiului de domn era stabilit la 15 ani, el aratandi a la aceea§i varsta de la o asociere formala, intre tatä §i fiu, se poate trece la o asociere efectiva"24. Moartea lui Bogdan 11 la Reuseni, in 1451, Aadar la o data cand Stefan avea probabil treisprezece ani, 1-a impiedicat pe acesta din urma sa aibd parte de o asociere efectiva alaturi de tatäl sau. Care a fost insa motivatia acestei asocieri, fie ea §i formald? Probabil ca Bogdan II, cunoscand climatul nestatornic al Moldovei acelor vremuri, incerca astfel sa-1 deprinda pe fiul sau, Inca de mic, in cele mai inalte chestiuni politice §i dorea, ca prin intermediul asocierii la domnie, sa-1 desemneze pe acesta ca urma.5 al sail la tron25. La randul sau, ajunse tronul Moldovei, Stefan cel Mare s-a preocupat §i el de consolidarea dinastiei" 6. Din aceasta preocupare nu a lipsit tendinta sa de a- §i determina urma§ul la tron prin intermediul asocierii la domnie. Doi sunt fiii susceptibili de a fi fost asociati la tron: un Alexandru §i un Bogdan. Deoarece Stefan a avut mai multi fiii care au purtat aceste nume, vom incerca sa determindm care dintre ace§tia au participat la conducerea tarii in calitate de asociati. Mai intai, Alexandru.In primul rand,sä vedem cum 1-areceptat istorograf a. In cloud monografii dedicate lui Stefan cel Mare in perioada de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, una de N. Iorga27 §i alta de I. Ursu28, nu se mentiona ceva despre vreo posibild asociere intre cei doi. Emil Vartosu, in schimbi anunta existenta acestei asocieri, aratand ca o va cerceta intr-un studiu ulterior.Vasile Dragut a sustinut ideea cä intre Stefan cel Mare §i fiul sat' Alexandru a existat o asociere30, aceea§i pozitie find exprimatai in ultimul tratat de Istoria românilor31.Intr-olucrare dedicata analizei domniilor din Tara Romaneascai Moldova, C. Rezachevici at-Ma ca, de fapt, intre cele cloud personaje nu a existat o asemenea impartire a tronului32. Pentru a observa care a fost situatia lui Alexandru in raport cu tatäl sat', vom analiza mai multe izvoare care il amintesc. Am vazut mai sus ca Inca de la 28
24E. Vartosu, op. cit., p. 225. 28Asocierea la tron, ca pas intermediar spre accederea la conducerea statului o intalnim, spre exemplu,i in Serbia medievald, acolo unde vine din Bizant: A vrai dire, dans l'Etat serbe du moyen-age, le pouvoir monarchique n'était ni électif ni purement héréditaire... C'était un système beaucoup plus complexe: a la combinaison de ces deux principes, que nous avons mentionés, se rajoute l'institution byzantine du co-souverain: l'empereur byzantin désignait le successeur au tittle en l'associant de son vivant au pouvoir" (Miloche Mladenovitch, L'état serbe au Moyen Age. Son caractere, Paris, 1931, P. 159-160). Sdrbii imitaui o alta practica bizantindnumirea unor co- regenti dintre membrii dinastiei. In unele cazuri acest obicei servea la contracararea dezavantajului creat in societatea sdrbd de faptul cd principiul ereditar al succesiunii regale nu era complet dezvoltat, regele aleganduli ca succesor pe oricare membru aldinastiei, dupa propria sa vointd sau la recomandarea adundrii nobillilor, ce reprezentau poporul" (Francisc Dvornik, Slavii in istoria fi civilizapia europeana, Bucurqti, 2001, P. 126). 26C. Cihodaru, Pretendemi la tronul Moldovei Entre anii 1504 i 1538, in AIIAADX", an XIV, 1977, p. 103i urm. 2'N. lorga, Istoria lui Stefan cel Mare povestita neamului romeinesc, Bucure§ti, 1904. 28 I.Ursu, op. cit., p. 280, 283. 29E. Vartosu, op. cit., p. 257. 30 Arta crevina in Romania, vol. IV. Secolul al XV-lea, Bucure*ti, 1985, p. 156. 31Istoria romanilor, vol. IV . De la universalitatea crevina a:ire Europa patriilor", coord. $tefan Stetinescu §i Camil Murepnu, Bucurqti, 2001, p. 175. 32In op. cit., p. 541.
www.dacoromanica.ro 5 Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 71 aprilie146433,este mentionatä credinta iubitului meu fiu, Alexandru" in documentele tatalui s5u. Trebuie sa observArn cd el nu are titlul de voievod", asa cum am vAzut cA pärintele sat' avea aldturi de Bogdan II, lucru ce ne indreptAtqte sä afirmdm cd la acea data, Alexandru nu era asociat la tronul Moldovei nici mdcar formal, de o asociere efectivd neputând fi vorba având in vedere vfirsta sa. La care Alexandru face referire insd documentul respectiv, cAci mai multi istorici au considerat cd Stefan a avut doi flu cu acest nume, unul legitim din cAsAtoria sa cu Evdokia de Kiev, celAlalt nelegitim dintr-o legAturd cu o anume MaruFa34? Dupd 28 aprilie 1464, acelasi Alexandru mentionat la aceastd data este frecvent intalnit in anii urmAtori, in documentele tatAlui sdu; "credinta" sa este amintitd la 12 septembrie 146435, 2 noiembrie 146436, 3 martie 146537, intr-un document din 146638 §i intr-altul din 10 mai 146639. Acest ultim act, emis ca §i cele de dinaintea sa de cancelariei tatAlui sAu, este o danie care mAnAstirea Zografu de la muntele Athos; binefacerea domnului moldovean urma sA fie recompensatA astfel: inainte de toatespunea Stefan cel Mare in documentul sAusa mA scrie pe domnia mea la proscomidie... §i sA scrie lfingd domnia mea §i pe doamna mea §i pe copiii noVri (adica ai lui Stefan §i ai Evdokiei, n. n.) de Dumnezeu ddruiti, Alexandru (s. n.) §i Elena"40. Apdar acest Alexandru la care fac referire actele oficiale din anii '60 este fiul legitim al lui Stefan al Evdokiei de Kiev41. Am vazut cd in primii ani ai domniei sale, Alexandru nu apare ca asociat al tatAlui sdu. Ana lizand documentele emise de Stefan cel Mare pAnd la moartea fiului sdu §i al Evdokiei42, nu ne putem face o impresie clard despre aceastä situatie; credinta" acestuia din urma apare foarte des, de cele mai multe ori alAturi de unul sau mai multi dintre fratii sai43. El este mentionat intr-un nurnAr covdr§itor de documente numai ca iubitul meu fiu" sau preaiubitul meu fiu", rard a avea titlul de voievod", care de regula, asigura calitatea de asociat". Este adevArat cA sunt,
33 M. Costachescu, op. cit., p. 60-61; DRH, A, II, p. 70. 34 C. Cihodaru, op. cit., p. 109; $tefan S. Gorovei, Note istoricei genealogice cu privire la urma.zii lui .Ftefan cel Mare, in "SMIM", t. VIII, 1975, p. 189-192 ; C. Rezachevici, op.cit., pl. 1112. DRH, A, II, p. 178. 36 Ibidem, p. 179. 37 Ibidem, p. 182 38 lbidem, p. 187. 39 Ibidem,p. 193. 4° loan Bogdan, Documentele lui ,Ftefan cel Mare, vol. I. Hrisoavei carti domnevi (1457- 1492), Bucuresti, 1913, p. 102 ; vezi si $tefan S. Gorovei, 0 biografie nescrisd : Alexandru voievod, in "Magazin istoric", an VIII, 1974, nr. 2 (83), p. 15. Cinci ani mai tarziu, la 13 iulie 1471, acelasi Alexandru era considerat prea tanarsi neexperimentatasa cum reiese dintr-o scrisoare a lui $tefan cel Mare (I. Bogdan, Documentele lui $tefan cel Mare, vol. II. Hrisoave ci carli domneqti 1493-1503; Tractate, acte omagiale, sold, privilegii comerciale, salv-conducte, scrisori 1457-1503, Bucuresti, 1913, p. 311, 312)pentru a fi trimis de tatal sat' in serviciul fiului regelui Poloniei. Despre celalalt fiu al lui Stefan cu numele de Alexandru, copilul Maruscai, pe care 'II aminteste pomelnicul de la Bistrita (Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mandstirii Bistri(a, Bucuresti, 1941, p. 86), vom vorbi mai jos. 42 26 iulie 1496 (Cronicile slavo-romdne, p. 20). 43 DRH, A, II, passim; DRH, A, III, passim. 44 Vezi supra.
www.dacoromanica.ro 72 Liviu Marius Ilie 6 printre altele, si cateva acte ce-i amintesc pe Alexandru voivoda"45, Alecsandru si Petru si Bogdan v[oe]v[o]da"46 sau Alexandru voevod si Bogdan voevod"47, insa acestea fie sunt copii din secolul al XVIII-lea, fie, asa cum au ardtat editorii lor, sunt indoielnice sau false, chiar prin aparitia acestor titluri voievodale la fiii lui Stefan cel Mare". Tocmai de aceea ne vedem nevoiti sa apelam si la alte izvoare in care il gäsim mentionat pe acest fiu al domnului Moldovei. Am mentionat mai sus pisania bisericii de la Rdzboieni, acolo unde se aratd cd in anul 1476 noi, Stefan voievod, si cu fiul nostru Alexandru, am iesit inaintea lor [a turcilor, n. n.] aici si am facut mare razboi cu ei, in luna iulie 26'49; observdm cd Alexandru apare doar ca fiul nostru", fait nici un alt titlu, asadar el nu era asociat al tatAlui sau, desi avea vArsta la care acesta din urma impartise, in mod formal, tronul cu Bogdan II5°. Cinci ani mai tarziu, la 8 iulie 1481, Alexandru il insoteste pe tatal sdu in bAtAlia de la Ramnic, impotriva lui Basarab Tepelus. In urma victoriei sale impotriva domnului muntean, Stefan ridicd o biserica la Milisduti,in a cdreipisanie Alexandru nu poartd vreun titlucare sd ne indreptateasca sä-1 considerdm asociat la tron, ci este amintit doar ca preaiubitul sdu [al lui Stefan, n. n.] fiu"51. De la Alexandru ne-au ramas si cloud documente emise de el insusi. Primul dintre ele a fost scris la Bacdu, dateazd din 18 ianuarie 1482 si este adresat lui Laurentiu Milcó din Hidveg; foarte interesantd ni se pare titulatura pe care o poartä flub lui Stefan Alexander, filius doinini Stephani Dei gracia waywode regni Moldavie"52; o intitulatie asemAnAtoare gassim si in celdlalt documentdatând din 26 iunie 1488, in care Alexandru scria, tot de la Bacdu, juzilor din Brasov sd-1 extrAdeze pe un oarecare Petru Huszar, din pricina cAruia turcii luaserd in robie cincizeci dintre oamenii sdiSandrinus, Dei gracia filius ilustrissimi principis Stephani waywode Moldaviensis"53. Ca 5i in pisaniile de la Razboieni si Milisduti, fiul lui Stefan cel Mare apare doar ca Alexandru (Alexander, Sandrinus), lard ca numele sdu sa fie insotit de vreun alt titlu; in schimb, in ambele acte el este mentionat ca fiu al voievodului si domnitorului Stefan cel Mare. ConsiderAm cd este util sa prezentdm un alt caz, de data aceasta din Tara Romfineascd, despre care avem certitudinea cd a fost asociat la tron. Este vorba de fiul lui Mircea cel BAtrAn,
45 DRH, A, II, doc. 131, p. 187. 46 Ibidem, doc. 215, p. 327. 47 Ibidem, doc. XXIV, p. 460. 48 Este vorba chiar de ultimul document mentionat (Asa cum s-a observat insd de editorii colectiei DIR... atribuirea titlului de voievod ambilor fiiai domnului... probeazd indiscutabil neautenticitatea actului", ibidem); a se vedea si DRH, A, III, doc. 23, p. 40, n. 3, unde editorii considerd cd titlul de voievod" este un cuvant adaugat de traducdtor". 49Repertoriul, p. 143. 5° La muzeul mandstirii Putna s-a pdstrat un epitrahil, datat de editorii Repertoriului intr-o perioadd anterioard anului 1480 si care contine o decoratie cu 16 praznice impdratesti incadrate de medalioane. Desi inscriptiile Stefan voievod" si Alexandru, fiullui Stefan voievod" au fost interpretate ca apartinând lui Stefan cel Mare si fiului sat, Alexandru (ibidem, p. 290-291), ulterior s-a afirmat ca ele i-ar reprezenta pe $tefan II si pe full sdu Alexandru ($t. Gorovei, op. cit., p. 17). 51 Ibidem, p. 57-58. 52 i. Bogdan, Documente $tefan, II, p. 367-368. 53 Ibidem, p. 379-380.
www.dacoromanica.ro 7 Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 73 Mihail2 care la rândul sau emite in nume propriu cateva acte, in calitate de parta5 la tron.Intr-un document datat in perioada 1417-1418, prin care face danii manastirilor Coziai Cotmeana, acesta se intituleaza drept Eu, cel in Hristos Dumnezeu, binecinstitoruli de Hristos iubitorul §i de Dumnezeu uns, Joan Mihail voievod"54. Observarn cä fata de intitulatia unui domn titular lui Mihail nu-i lipsesc cleat prerogativele de mare voievod"i domn" sau, mai bine spus, titulatura este una clasica pentru un asociat la tron. Nici unul din aceste elemente nu-1 regasim la Alexandru, fail lui Stefan, ceea ce ne face sa credem cd la data emiterii celor cloud documente el nu impartea tronul cu tatal sau. Situatia se schimba in anii '90 ai secolului al XV-lea. La 1 ianuarie 1491, se termina de zidit biserica Adormire Maicii Domnului Precista din Bacau; pisania sa arata ca Io Alexandru voievod, fiul lui Stefan voievod, domn al tarii Moldovei, a zidit aceasta casa"55. In acelai an, din porunca acelui4 Alexandru voievod, a fost scrisi un Tetraevangheliar, pentru biserica sa bacduand56, tot el find icel care doneaza locavlui inchinat Maicii Domnului §i un panaghiar; inscriptia acestui din urmä obiect de cult este aproape identica cu aceea din pisanie: Io Alexandru voievod, fiul lui Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al tarii Moldovei, a facut acest panaghiar"57; tot in biserica Precista din Bacau s-a pastrat §i o piatra de mormânt a unui necunoscut, pe care Alexandru voievod a wzat-o la 16 septembrie 149458. Toate aceste enumerari ale denumirilor ne arata ca titlul sau nu tinea de vreo gre§eala intentionata sau neintetionata a pisarului, ci era exact acela pe care iI purta fiul lui Stefan in anii '90. Pentru a determina rolul pe care Stefan cel Mare i-I rezerva fiului sat' Alexandru in aceasta perioada va trebui sa analizarn pisania bisericii Adormirea .35 Maicii Domnului din Borze§tt,unizvorcare n-a mai fost folosit in stabilirea unei posibile asocieri intre aceste cloud personaje. De curând, Maria Craciun a identificat in ctitorirea acestei biserici o semnificatie legata de "preocuparea pentru comemorarea mortilor"60. Analiza inscriptiei ne conduce insa ila alta concluzie. Biserica a fost zidita de Io Stefan voievod, domn al tarii Moldovei §i cu preaiubitul sau fiu Alexandru"61. 0 prima observatie pe care trebuie sa o facem este aceea Ca Alexandru apare alaturi de tatal sau in intitulatia inscriptiei, situatie noua in raport cu documentele cancelariei moldovene§ti, unde aparea mentionata doar credinta" fiului domnesc in intarirea actelor oficiale. Mai important cleat acest fapt ni se
54 Documenta Romaniae Historica, vol. I. Tara Romoineascd (1247-1500), Bucuresti, 1966, p. 83. 55Repertoriul, p. 90; s-a afirmat ca Alexandru avea chiar o curte domneascA la Bac Au (ibidem, p. 231). 56 Ibidem, p. 401, 444. 57 Ibidem, p. 352. 58 Ibidem, p. 258; titulatura lui Alexandru este aceeasi din aceastA perioada: Io Alexandru voievod, fiul lui $tefan voievod, domn al tarii Moldovei". 59 Ibidetil, p. 109. 60 Maria Crãciun, Semnificatiile ctitorii in Moldova medieval& 0 istorie sociald a religiei, in National # universal in istoria romdnilor. Studii oferite prof dr. Serban Papacostea cu ocazia fmplinirii a 70 de ani, Bucuresti, 1998, p. 67; un caracter memorial" atribuise acestei constructii si C. Rezachevici (Lin Tetraevanghel necunoscut apartindnd familiei dinspre mama a lui $tefan cel Mare, in "SMIM", t. VIII, 1975, p. 178, n. 86); I. Ursu, O. cit., p. 7, n. 1. 61Repertoriul, p. 109.
www.dacoromanica.ro 74 Liviu Marius Ilie 8 pare un altul legat de simbolistica acestei fundatii. Mai jos, in corpul inscriptiei, se arata ca biserica a fost zidita intru ruga. sie§i §i Intru arnintirea (pomenirea) raposatilor
62 Ibidem. 63 M. Costdchescu, op. cit., p. 6-16; C. Rezachevici, op. cit., p. 178; idem, Familia lui .Stefan cel Mare. Imprejurarile ocupdrii tronului, in "Revista arhivelor", an LIX, t. XLIV, 1982, nr. 2, p. 122; idem, Cronologia domnilor, p. 535. 64 P. P. Panaitescu vorbeste despre grija lui $tefan pentru dinastia sa", amintind pietrele de morminte pe care acesta le-a pus domnitorilor Moldovei ingropati la biserica domneasca de la Rädduti sicare conduseserd tara inaintea de el (Stefan cel Mare. 0 Incercare de caracterizare, in "AIIAADX", t XXIX, 1992, p. 11-12); totodatd, la mAndstirea Putna a fost adusd o biserica de lemn din satul Volovat, unde era mormantul lui Dragos vodd: Aceastä simbolicd aducere a mormantului lui Dragos, cu biserica lui de lemn, cu tot, la Putna, in manastirea lui Stefanconcluziona P. P. Panaitescuunde era pregdtiti mormantul lui, ridicarea unei inscriptiii pentru acest
www.dacoromanica.ro 9 Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 75 militare (Razboieni $i Minnie), de$i in acele momente, pe drept, izvoarele nu-1 amintesc in calitate de asociat. Mai mult decat atat, in anii '80, Stefan I-a a$ezat intr-o re$edinta proprieBack], de unde am vdzut ca emitea documente personale. Am ardtat mai sus, folosindu-ne $i de paralela cu Mihail, fiul lui Mircea cel Barb, cd in momentul in care scria actele respective el nu era asociat la tron. Considerdm ca situatia s-a modificat insa la inceputul anilor anilor '90, când Alexandru a fost primit de Stefan la domnie in calitate de asociat, lucru ce-1 putem deduce din titulatura sa $i din tendintele dinastice pe care parintele sal le avea fata de e166. Un motiv in plus este $i re$edinta din Bacdu, pe care, in ultimul deceniu al secolului al XV-lea, Alexandru nu o mai detinea doar ca simplu fiu domnesc, ci ca asociat67. Unii istorici au considerat chiar ca Stefan cel Mare i-a incredintatspre apdrare $i administrare partea muntoasä a Moldovei de sud"68, in timp ce altii 1-au vdzut ca pe un fel de guvernator in partea de jos a tArii, cu re$edinta la Bacdu"69. Ideea impärtirii tarii intre doi domni care o guverneazd impreunä, mai fusese anterior intfilnitä $i in cazul fiilor lui Alexandru cel Bun, Stefan al II-lea $i Ilia$70. Mergand ceva mai in spate, observdm ca $i in cazul tratatului de la Lublau din 15 martie 1412, and s-a pus problema divizärii teritoriului Moldovei intre suveranul polon $i cel maghiar, aceasta urma sä se facd dupd un hotar care mai tarziu va coincide cu linia de demarcatie dintre Tara de Sus $i Tara de Jos'. Emil Vartosu a identificat $i in timpul lui Stefan cel Mare o posibild impartire a Moldovel, semnalata pe de o parte de cronicile care ii mentioneaza pe suseni" $i gioseni"7-, dar $i de o insemnare facutd pe un ceaslov la anul 1460, ce avea urmätorul continut: Dar sfar$itul acestuia
66 Un alt izvor care ar II putut demonstra existenta unei domnii asociate intre $tefan cel Mare si fiul sau Alexandru, asa numitul Tetraevanghel al pitarului Dorin, despre care s-a crezut cd fusese cumparat de acesta din urmd in 1492, in zilele unui voievod cu numele Alexandru, a fost de curand redatat in jurul anului 1400; pentru data cumpardrii a fost propusd a doua jumatate a secolului al XVI- lea, Alexandru voievod adus in discutie fiind, probabil, Alexandru Ldpusneanu, iar nu fiul cu acelasi prenume al lui $tefan cel Mare (Alexandru Mares, Consideratii pe marginea a cloud valoroase tetraevanghele slavone, in SMIM", t. XXI, 2003, p. 209-211). 67 Facem din nou referire la cazul lui Mihail, fiul lui Mircea cel Bdtrdn, care emite un document ce a fost datat in intervalul 1417-1418, din orasul domniei mele, Targoviste" (DRH, A, I, p. 84). E. Vartosu a ardtat si el cd asociatul efectiv va putea avea si o capital(' (sic!, corect medintd, n. n.) proprie, asa cum Mihail a avut Targovistea" (in op. cit., p. 149). 68 I. Ursu, op. cit., p. 283. 68 I. Bogdan, Documente ,Ftefan, II, p. 380. 70 $t. Gorovei, Mufatinii, p. 50-52; si scrisoarea adresatd la 1 septembrie 1435 regelui polon Vladislav, in care expeditorul acesteia, Ilias, arAta cd i-a cedat fratelui sdu Stefan, cu care se impacase de curand finutul anume orasul Chelia si cu vama si cu ozerele ce ascultd de acest oras; si orasul Vaslui ococlul ce ascultd de acest oras; si Iinutul de la Tutova si targul Bdrladului, cu tot ocolul; si morile Covurluiului si orasul Tecuci, cu tot ocolul si Oltenii" (M. Costdchescu, Documentele moldoveneVi Inainte de $tefan cel Mare, vol. II, Iasi, 1932, p. 682-683, apud E. Vartosu, op. cit., p. 167).
71 Ibidem, p. 166. I n Ibidem, p. 169, n. 3. 73 Ibidem, p. 170.
www.dacoromanica.ro 76 Liviu Marius Hie 10 Bacaului, reFdinta lui Alexandru, fiuli asociatul la domnie al lui Stefan cel Mare, putem presupune Ca acesta din urma Ii cedase urma§ului sau spre administrare nu doar ora§ul amintit, ci un teritoriu mai larg, corespunzfind, in linii mari, Tarii de Jos. Asocierea StefanAlexandru nu a durat prea mult timp, caci flul a murit la 26 iulie 1496i a fost ingropat la manastirea Bistrita74. Vom incerca in continuare sa aducem in discutiei alte izvoare, de data aceasta ulterioare, care il mentioneaza pe Alexandru in calitatea sa de asociat. Mai intfii, cloud documente danii emise detefan cel Mare mandstirii Bistrita, la 13 noiembrie 1498 i 23 noiembrie 1499 6. Prima donatie, prin care manastirea respectiva primea o vie langa Bacdu, se Ikea pentru pomenirea flului nostru Alexandru voevod (s. n.)", in timp ce prin a doua, aceluia§i loca§ i se daruiau sate §i vii spre mântuirea sufletelor sfânt-raposatilor copii ai domniei mele, a lui Alexandru voevod (s. n.) §i a fiicei noastre Ana". Observam cd in ambele acte Alexandru nu apare doar ca fiu domnesc, ci poarta §i titlul de voievod, ceea ce ne face sa afirmdm cä memoria tatalui sau II conservase drept asociat la tTon. Ca acesta nu era un titlu oferit post mortem, putem lesne observa analizAnd piatra de mormfint de la Putna a fiilor lui Stefan, Bogdani Petru7". Ace§tia nu poarta nici un titlu alaturi de numele lor, semn cä spre deosebire de Alexandru, ei nu avusesera nici o functie politica in stat. Alte izvoare care-1 analizeaza pe fiul cel mare al lui Stefan §i al Evdokiei de Kiev, in calitatea sa de asociat la tron, sunt cronicile moldovene§ti, care, conform cercetarilor lui P. P. Panaitescu, deriva toate dintr-un prototip, numit genericCronica domnilor Moldovei din a doua jumeitate a secolului al XV-leam. Letopiseful anonim al Moldovei, sau, ap cum 1-a numit I. Bogdan, Letopiseful de la Bistrita, este forma cea mai apropiata de cronica originala79, toate celelalte find copii mai tarzii. Aceasta cea mai veche cronica moldoveneasca arata ca in anul 7004 (1496), luna iulie 26, marti, a raposat robul lui Dumnezeu, Alexandru voievod (s. n.), flul lui Stefan voievod, care a fost ingropat Fang strabunicul lui, Alexandru voievod, in mandstirea Bistrita. Ve§nica lui pomenire"80. Vom recurge din nou la paralela cu alt fiu al lui Stefan, Bogdan, despre care acela§i izvor spune cä in ace14 an [6987 (1479), n.n.],iulie 25, a räposat Bogdan, fiullui Stefan voievod"81. La fel ca §i in cazul pietrei de mormfint, Bogdan apare mentionat doar ca simplu fiu, farã nici un alt titlu, spre deosebire de fratele sau Alexandru, ce
74 Cronicile slavo-romane, p. 20. 76 I. Bogdan, op. cit., 11, p. 127-128. 76 Ibidem, p. 152, 158. 77 Aceste morminte sunt ale robilor lui Dumnezeu, Bogdan si Petru, fiii lui lo $tefan voievod, domn al tarii Moldovei, care au murit: Bogdan in anul 6987 <=1479>, luna iulie 27, Petru in anul 6988<=1480>, noiembrie 21" (Repertoriul, p. 254). 76 P.P. Panaitescu, Les chroniques slaves de Moldavie au XIV-e siecle, In Romanoslavica", t. I, 1958, p. 153-154. 79 Ibidem, p. 154; parerea lui C. Rezachevici (in A fost .Ftefan cel Mare ales" domn?, p. 21), care afirma ca ... letopisetul anonim al Moldovei... reproduce cel mai apropiat cronica de curte a lui $tefan cel Mare". 80 Cronicile slavo-române, p. 20. 81 Ibidem, p. 18.
www.dacoromanica.ro 11 Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 77 poarta, in calitatea sa de asociat la tron, titlul de voievod. Dintre manuscrisele mai vechi, care descriu moartea lui Alexandru, doar Letopiseful Putna I il mai aminte§te pe acesta §i ca voievod82, celelalte (Letopiseful Puma 1183,Traducerea romdneasc'd de la Putna84 §i Cronica nzoldo-polonir ) mentionandu-1 ca simplu fiu. In timp, prin copiere dintr-o sursa in alta, unele informatii s-au pierdut. Ceea ce ni se pare a fi cel mai important este faptul ca §i memoria cronicilor, in special cele contemporane evenimentelor, 1-a conservat pe Alexandru tot ca asociat al tatälui sau, purtand titlul de voievod. 0 ultima sursa care-1 aminte§te pe Alexandru in aceea§i calitate de asociat este un document extern. Este vorba de o scrisoare pe care Stanislas Górski, secretarul reginei Poloniei, Bona Sforza, o trimite in anul 1538, poetului polon renascentist, Clemens Ianicius". Epistola contine informatii bogate despre situatia Moldovei in intervalul augustnoiembrie 1538 §i, implicit, despre noul voievod moldovean Stefan Lacusta, numit de sultan in septembrie, acela§i an87. Scrisoarea lui Górski arata Ca Lacusta era "din vechiul sange al voievozilor Valahiei (Moldovei, n. tr.), fiul lui Alexandru voievod de odinioarei (s. n.)"88, mai jos specificându-se ca. acela§i Alexandru, voievodul moldovenilor (s.n.), fusese cdsätorit cu o femeie de credinta greaca din Constantinopol"". Cine era acest Alexandru tatal lui Stefan Lacusta? S-a stabilit cã acesta nu poate fi identificat nici cu fiul lui Ilia§ §i nepotul lui Alexandru cel Bun, Alexandrel voievod, nici cu vdrul primar al acestuia, feciorul lui Stefan II §i nici cu un pretendent adus de turci in 14769°, singurii rama§i in discutie fi ind fiul legitim al lui Stefan cel Mare §i al Evdochiei de Kiev9i §i fiul nelegitirn al aceluia§i domnitor cu Maru§ca92. In identificarea sa trebuie sa plecam de la o informatie pe care ne-o ofera documentul de la1538, anume a Alexandru este prezentat ca voievodul moldovenilor", respectiv voievodul de odinioara". Sau, altfel spus, care dintre cei doi fii ai lui Alexandru putea fi numit voievod? Baiatul Maru§cai este mentionat in Pomelnicul de la Bistrila93,tot el putand fi§i pretendentul pe care, conform informatiei lui Leonardo de Massari9,turcii urmau sa-1 aduca in vara anului 1504 spre a-1 a§eza pe tronul Moldovei. Despre el nu avem nici o §tire Ca ar fi stat
82 Ibidem, p. 52. 83 Ibidem, p. 65. 84 Ibidetn, p. 72. 85 Ibidem, p. 181. 86 $tefana Simionescu, Noi date despre situatia internd siexternä a Moldovei in anul 1538 intr- un izvor inedit, in "Studii. Revista de istorie", t. 25, 1972, nr. 2,p. 225-240. 87 C. Rezachevici, Cronologia dotnnilor, p. 570-571. . 88 Ibidem, p. 569 (ex vetusto sangvine VoievodarumValachiae Alexandri olim Voievodae filius", $tefana Simionescu, op. cit., p. 233). 89 $t. Gorovei, 0 biografie nescrisa, p. 16 (Alexander Voievodam Valachorum duxerat uxorem ex Constatinopoli Grece fidei feminam", $tefana Simionescu, op. cit., p. 234). 90 In urma cercetdrilor lui $t. Gorovei (Note istorice si genealogice, p. 188-189), acceptate si de C. Cihodaru, Pretendenti la tronul Moldovei, p. 107. 91 $t. Gorovei, op. cit., p. 188 si urm. 92 C. Cihodaru, op. cit., p. 109. 93 Damian Bogdan, op. cit., p. 86. "Hurmuzaki, Documente, vol. VIII (1376-1650), Bucuresti, 1894, p. 40.
www.dacoromanica.ro 78 Liviu Marius Ilie 12 vreodatä pe tronul Moldovei. In ceea ce-1 prive§te pe celdlalt Alexandru, fiul lui Stefani al Evdokiei, acesta este de mai multe ori mentionat ca. voievod98. Mai mult dee& atk, memoria personald a tatalui sdu, precumi cea cronistick am vazut ca. 1-au retinut cu acel* titlu. Considerärn astfel ca e indreptatit sa afirmarn cä Alexandru voievod, amintit in scrisoarea din 1538, este fiul legitim al lui Stefan, pe care acesta din urmä si-I asociase la tron in ultimul deceniu al secolului XV. Apdar, titlul de voievod pe care I-a avut fiul lui Stefan este confirmat de izvoare interne §i externe, a fost acceptat de tatäl sau, find trecuti in cronica tärii §i-1 regäsim §i intr-un act emis intr-o tara aflatä in acelgi spatiu geografic in care se gäsea §i Moldova96. Dacä la existenta acestui titlu mai adaugám §i oriental-He dinastice pe care Stefan le avea fata de Alexandru, cai faptul cä acesta din urma avea unele atributii bine definite in Moldova tatälui sau, ajungem la concluzia ca el a fost asociat la tronul pärintelui lui in anii '90 ai secolului al XV-lea. Moartea lui Alexandru la 26 iulie 1496?7, il face pe Stefan sa-§i schimbe planurile dinastice, el indreptânduli atentia spre un alt fiLi, al sau, Bogdan98, viitorul domn moldovean Bogdan III, feciorul Mariei Voichita. Incepand cu data de 24 septembrie 149899, in documentele emise de Stefan apare tot mai des mentionata credinta" lui Bogdan voievod", semn cd din acea perioada domnul moldovean se hotärdse sa-1 asocieze la tron pe fiul saui al fiicei lui Radu cel Frumosm. Care a fost insä acest interval in care Stefan si-a luat la conducerea tarii pe fiul sdu? Pentru a raspunde la aceastd intrebare ne vom folosi de o observatie a lui C. Rezachevici, care ardta de curand cd in momentul in care a primit titlul de voievod, ce echivala de obicei cu asocierea la tron, Bogdan Vladi schimbat numele in Bogdan191. Editorii colectiei DRH, A, au rediscutat un document unde era amintit pentru ultima data primul dintre aceste cloud nume, dându-i data de 8 martie 14981 2, in timp ce prima aparitie documentard a lui Bogdan voievod a fost stabilitä la data mai sus
asVezi supra. 96 Faptul cd in actele interne emise de tatd1 sdu sau in unele inscriptii, cum este cea de al Borzgti, Alexandru nu poartd acest titlu, poate fi explicat pin imprejurarea ca in anii '90, $tefan avea un alt flu legitim in viata (Bogdan), care se näscuse din casatoria sa cu Maria Voichita, sotia sa din acea vremei care, la randul sau, in virtutea varstei sale (se nascuse la 16 iunie 1479, cf. Ion Const. Chitimia, Cronica lui S'tefan cel Mare (versiunea germand a lui Schedel), Bucurqti, 1942, p. 66) avea dreptul la o asociere formald. Stefan nu 1-a asociat pe acesta atata timp cat a trait fratele sal Alexandru, fiul Evdokiei fiind cel pe care varsta mai inaintatd in raport cu cea a fratelui sdu vitregsi experienta II indreptdteau spre o asemenea demnitate. Totu§i, $tefan a continuat sa mentina in documente credinta" acestor doi fii ai sai (DRH, A, II, passim; DRH, A, III, passim). 97 Cronicile slavo-romtine, p. 20. 98 C Cihodaru a sustinut (in op. cit., p. 104-105) cd $tefan a avut cu Maria Voichita doi fii Bogdan, nascut la 22 iunie (sic!, 16 iunie, vezi supra, n. n.) 1479§i Bogdan-Vlad, ndscut in 1481; Constantin Burac a combatut aceastd ipoteza, argumentand cd, de fapt, cei doi sunt... unai aceea,5i persoand (Bogdan-Wad, urmapl lui S'tefan cel Mare, in AIIAADX", t. XXV, 1988, p. 247-252). 99 DRH, A, III, p. 408. lc* Ibident, passim; despre asocierea dintre Bogdan §i $tefan, vezi, printre altii, iIulian Marinescu, Bogdan III cel Orb 1504-1517, Bucurqti, 1910, p. 21-22; I. Ursu, op. cit., p. 284; C. Cihodaru, op. cit., p. 105; Istoria românilor, IV, 2001, p. 175; C. Rezachevici, op. cit., p.541-542. 1°1 lbidem, p. 541. 162DRH, A, III, p. 406-407.
www.dacoromanica.ro 13 Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 79 amintita de 24 septembrie 1498103. Acesta este deci intervalul in care se poate incadra decizia lui Stefan cel Mare de a-§i lua pe langa sine la domnie, in calitate de asociat, pe fiul sau Bogdan. Analizfind hrisoavele lui Stefan pfina la 7 octombrie 15031°4, data ultimului act domnesc emis de fiul lui Bogdan IIcare a ajuns pand la noi, observam ca intr-un numär covar§itor de mare dintre acestea apare credinta" lui Bogdan voievod", ceea ce ne face sa afirmam ea in toata aceasta perioada de timp asocierea dintre cei doi a continuat sa fiinteze. In plus fata de Alexandru, Bogdan a fost luat de tatal sau §i pentru a participa la probleme legate de politica external°. Când la 12 iulie 1499, Moldova incheia un tratat de pace cu Po Ionia §i Lituaniam, printre §emnatarii acestui act107, alaturi de Stefan cel Mare §i de alti inalti prelati §i dregatori, se numara §i Bogdan voievod, care spre credinta" i§i atarna pecetea sa alaturi de cele ale celorlalti subscri§i. Documentul mai continea §i un alt pasaj extrem de important pentru a delimita atributiile acestuia: Si-apoi, and vor vrea prealuminatia sa Vladislav, craiul unguresc §i cehesc... §i prealuminatia sa sus numitul Ian Olbracht, craiul le§esc, §i sus numitii frati ai domniei sale, sa faca razboiu... impotriva imparatului turcesc §i a terilor lui... atunci noi Stefan vo[i]evod, noi in§ine in persoand §i cu toata puterea noastra'§i cu toga' tara noasträ a Moldovei, vom merge cu domniile lor impotriva imparatului turcesc, afard doarDoamne, fere§te-ne de astadaca vom fi atunci in vreo neputinta §i nu vom putea sä mergem noi in§ine impreund cu ei, atunci are sei meargd Impreund cu demii fiul nostru Bogdan vo[i]evod in persoand, cu toatei puterea lui §1 a noastra sau un altul pe care il vom trimite noi n.)108. cu domniile lor"(s. Fragmentul de fata face referire la ceea ce 5. Papacostea numea actiunea comund moldo-ungaro-polond impotriva Imperiului otoman"109, insa clauza legata de numele lui Bogdan este edificatoare in a-i creiona acestuia rolul de co-regent" al tatalui sau in problemele ce tineau de politica externa. 0 delimitare a puterii intre tatä §i fiu apare voalat descrisd in text acolo unde se arata ca. voievodul Bogdan va participa la actiunea anti-otomana cu toatä puterea lui §i a noastra". Lipsa unor alte detalii ne impiedicd sa intelegem unde §i la ce anume se opreau prerogativele fiecdruia dintre ei, insa este clar ca. Bogdan nu era, cel putin de aceasta data, un simplu inlocuitor al tatalui sau. $i in tratatul de aliantä incheiat cu Lituania la 14 septembrie 1499, fiul §i asociatul lui Stefan intdrea actul tatalui sau: Iar spre mai mare tarie §i temeinicie a tuturor acestora mai sus scrise, am hotardt sa se atarne la aceasta carte a noasträ pecetea noastra cea mare §i cea a fiului nostru Bogdan voievod (s. n.) §i pecetile boierilor no§tri sfetnici". Pe langa problemele legate de politica internd pe care am vazut cä le indeplinea Alexandru pe langa tatal sau,
103 Ibidem, p. 408. 104 Ibidem, passim. 105 C. Burac, op. cit., p. 251, n. 54. 1°6 Detaliile acestui tratat la $erban Papacostea, Relagileinternationale ale Moldovei in vremea lui ,Ftefan cel Mare, in Evul Mediu romeinesc. Realiterti politice si curente spirituale, Bucurelti, 2001, p. 177-178. 1°7 I. Bogdan, Docurnente, II, p. 417-441 108 Ibidein, p. 432. 109s. Papacostea, op. cit., p. 177.
www.dacoromanica.ro 80 Liviu Marius Ilie 14 Bogdan a fost luat spre a participai la rezolvarea unor chestiuni externe. Institutia asocierii la tron capata noi valente in ultimii ani de domnie ai lui Stefan. Existenta unei impartiri a domniei intre cei doi este descrisa mult mai bine intr-un alt document extern, o scrisoare trimisa brasovenilor de Cate castelanul Budei, loan Bornemisa, unde se arata cd Bogdan a domnit impreund (s. n.) cu tatal sairlio, pentru ca in 1503, Vladislav al Ungariei sa confirme Ciceul lui Stefan si fiului sau, Bogdan voievod (vajda)111. Aceeasi asociere este descrisa §i de alte categorii de izvoare. in Cronica moldo-gennand, se arata ca Stefan cel Mare cu ea [Maria Voichita, n. n.] are pe un fiu, Bogdan voievod (s. n.)i cloud fiice frumoase"ll2. Avand in vedere ca la inceputul acestei surse narative se consemneazd ca ea a fost scrisä sau, mai degraba, incheiata la 28 aprilie 1502"3, a§adar intr-o perioada in care Stefan era Inca domn titular al Moldovei si tinand seama si de titlul pe care 11 purta Bogdan (voievod), putem spune cã izvorul moldo-german", al carui autor e contemporan evenimentelor descrise114, 1-a inregistrat pe nepotul lui Radu cel Frumos ca asociat la tronul tatalui sau. Inscriptiile. In pisania datand din 28 octombrie 1499 de la turnului clopotnita al bisericii Sf. JoanPiatra Neamt, se arata cä acesta a fost zidit de Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al tarii Moldovei... impreund cu doamna sa Maria §i cu preiubitul fiullor, Bogdan voievod"115; o inscriptie asemanatoare a fost asezata si la biserica Inaltarea Sfintei Cruci din Volovat,i aici Bogdan aparand tot cu titlul de voievod"6. Ca si alti voievozi romani medievali, §i Stefan cel Mare a protejat" muntele Athos. La manastirea Zographu, printre alte binefaceri, o inscriptie ne arata Ca Io Stefan voievodi domn al tärii Moldovei... §i flul sail Bogdan vo[i]evod au adus aceasta apd si au facut §i cristelnita §i canalul de apa acesta... in anul 7009"117. In ultimii ani de viata, cand situatia sandtatii lui Stefan cel Mare se inräutatise, printre medicii care s-au perindat pe la curtea sa s-a aflati Matteo Muriano, doctor in arte §i medicind", venetian la origine, ce fusese trimis de dogele Leonardo Loredano, la mijlocul anului 1502, in urma cererii domnului moldovean. Medicul i-a trimis suveranului venetian cloud rapoarte, in primul dintre acestea fiind cuprinse informatii despre Stefan §i despre fiul sau Bogdan. Trebuie facuta mentiunea cã documentul acesta a fost redactat la Suceava, in ziva de 7 decembrie 1502, data la care Stefan era Inca domnitor al Moldovei. Spre o mai bund intelegere a personalitätiii rolului lui Bogdan in cadrul acestei tan, vom da un fragment din documentul respectiv: Flul sau, domnul Bogdan voievod
"° Hurmuzaki, Documente, vol. XV/1, p. 170; vezii lulian Marinescu, op. cit., p. 21-22; C. Cihodaru, op. cit., p. 105. IIIHurmuzaki, Documente, vol. 11/2, p. 517; lulian Marinescu, op. cit., p. 22, n. 1. 112 Cronicile slavo-romithe, p. 28. 113 Ibidem, p. 31. 114 Ibidem, p. 25 (cf. observatiei editorului). "5 Repertoriul, p. 166. "6 Ibidem,p. 183. 112 Apudl. Ursu, op. cit., p. 416.
www.dacoromanica.ro 15 Stefan cel Mare si asocierea la tronul Moldovei 81 (vayvoda), urmeaza pilda domnului, tatdlui sau, e sfios ca o fatä §i e bärbat viteaz, prieten al virtutilor §i al oamenilor virtuoi, este tank de vreo 25 de ani"118. Observam la fiul lui Stefan ca ace14 titlu pe care i-1 dau izvoarele interne se regasqte §i intr-o marturie a unui calator strain. Nici asupra varstei Muriano nu se IneaIã prea mult, Bogdan având la momentul redactärii raportului 23 de ani. Am läsat la final o categorie de izvoare putin deosebita de celelalte, tablourile votive ale cfitorva biserici. Se §tie cd Stefan a construit multi frumossi a trecut in rfindul ctitorilor §i membri ai farniliei sale119 . Biserica din Patrauti a carei pictura a fost datatä in intervalul 1497-1499120, este o veritabild fresca de familie, in ea apärfind Stefan cel Mare, sotia sa, Maria Voichita, fiul §i fiicele lor, Bogdan, respectiv, Maria §i Ana. Faptul cd Bogdan apare, in ordinea cortegiului, imediat dupa tatal sau, dar §i costumul ski asernanator cu al acestuia, i-a facut pe unii istorici ai artei sa considere cä aceastä reprezentare s-a facut in virtutea asocierii sale la tronul Moldovei121. Trecem la biserica Sf. Ilie-Suceava, unde imaginea votiva se intinde pe peretii de apusi miazazi. Pe peretele vestic este figurat Stefan cel Mare infati$findu-i lui Hristos macheta bisericii, pictura donatiei continual-Id in parte a de sud cu Bogdan, ce apare ca fiui asociat al tatälui sau, cu un personaj neidentificat §i cu reprezentarea Mariei Voichita122. 0 ultima biserica, de data aceasta cu o pictura mai tarzie, dar a carei simbolistica spune mult. Este vorba despre Dobrovat, o ctitorie multiplä", al carei tablou votiv cuprinde trei ctitori, Stefan cel Mare, care a decis efectiv construirea bisericii, fiul sau Bogdan, care era asociat la domnie in acel moment iPetru Rarq, care s-a ocupat de pictare edificiului. Cei trei barbati formeazd o procesiune, care inainteazd spre Iisus, a§ezat pe tron cu Evanghelia in poala §i binecuvântând biserica cu mfina dreapta"123. Observam ca reprezentarea cuprinde cloud importante notiuni princiare ale evului mediu: ideea dinastica, pe care am vazut-o la Stefan cel Mare §i pe care acum o pune in practica fiul sau vitreg Petru Rarq, care avea nevoie de aceasta in calitatea sa de urma.5 natural §i legitimarea divina a puterii, domnii indreptfindu-se unul dupa celalalt intr-un adevärat cortegiu spre Fiul lui Dumnezeu, care le ofera puterea seculara. Pana când a durat asocierea dintre Stefan cel Marei fiul sdu Bogdan? Intr- un act datfind din 26 iulie 1504, medicul Leonardo de Massari arata cd cloud zile inainte de moartea sa (ap dar la 30 iunie 1504), Stefan a impus alegerea fiului sat' Bogdan ca domn, inläturându-i prin decapitare pe boierii care se opuneau acestuia124. Este probabil ziva cfind domnia asociata dintre cei doi inceteazdsi incepe guvernarea efectivai titulard a lui Bogdan III125. Prezenta in Moldova inca din primul secol de existenta al statului, institutia asocierii la domnie o regäsim §i in vremea lui Stefan cel Mare. Asociat la tron Inca de tfinar de tatal salt, acesta va face acela§i lucru cu flului, Alexandrui Bogdan.
119Cdleitori straini despre (exile romcine,I, ed. Maria Holban, Bucuresti, 1968, p. 149. 119 De altfel, acest lucru 1-am observat si in cazul pisaniilor. 120Arm creVind,IV, p. 130. 121 /bidem,p. 130, pl. 17. 122 Ibidem,p. 140, pl. 52. 123 Maria CrAciun,op. cit.,p. 166. 124 Hurmuzaki,Docuntente,vol. VIII, p.40-41. 125C. Rezachevici, op.cit.,p. 543, 549.
www.dacoromanica.ro 82 Liviu Marius Ilie 16 Prin aceste procedee politice, Stefan dorea, la capatul unei domnii indelungate, sä impunã tarii un suveran dorit de el. Asocierile celor doi fii nu au fost formale, acqtia participând la problemele internei externe ale tarii.
STEPHEN THE GREAT AND THE ASSOCIATION TO THE THRONE OF MOLDAVIA
Abstract
The association at throne was a wide spread institution in the Romanian Middle Ages. In the first half of the XVth century, the princes from Moldavia tried to solve the issue of the throne succesion by associating a relative (a son or a brother) at their reign. At the end of the year 1449, Bogdan II came on the Moldavian throne and few months later he took his young son, Stephen, the future prince Stephen the Great, to rule the country together. This association, a formal one, because of Stephen's not very advanced age, was interrupted by Bogdan's violent death from october 1451. In 1457 Stephen occupied the throne of Moldavia and during his long reign of almost a half of century, he was concerned in strenghtening his dynasty. In the last decades of his sovereignity, he associated one after the other, two of his sons, Alexander and Bogdan. The elder of the two, Alexander, Stephen's and Evokia's son, was elected by his father to reign together only in the 1490's, although he had been previously involved in military and administrative issues of Moldavia. He probably received the south part of this country, with the residence in Bacgu, where he built a church. His title of voivode, as well as his direct implication in political problems, recommended him as an associated prince. This situation ceased in 1496, when itoccured Alexander's death. The subjective and objective memory preserved him in the same political position. Beginning with the year 1498, Stephen the Great associated at the throne of Moldavia, another son, Bogdan. This circumstance is described by many historical sources, such as documents, chronicles, inscriptions, foreign travellers' descriptions or votive paintings. As well as his elder brother, Bogdan was an effective associated prince, as the documents describe his implication in the foreign policy of Moldavia. The association ended in the last days of Stephen's life, when Bogdan was designated as his father's successor and became a single ruler.
www.dacoromanica.ro JUSTITIA- LEGE SICUTUMA
"FURTISAGUL" DIN VISTIERIA TARII: DE LA JUSTITIA SUMARA LA PROCES (TARA ROMANEASCA, SECOLUL AL XVII-LEA) (I)
VIOLETA BARBU
Memoriei profesorului Valentin Al. Georgescu
Cel ce va sa procopseascä la curte domneasca i se cade sa pazeasca cinci lucruri: Intái sa indrepteze cu bland*sicu dulceagi mania sa; a doao, sa nu lase sa-1 biruiasca lacomia; a treia sd fie curatsidrept in ispravnicia lui; a patra sa nu dea voie sa-1 imele dracul trufiei; a cincea, sa nu se tulbure macar de i s-ar intampla $i cea mai mare impotrivire"I.Pentru oricine este familiar cu lumea Vechiului Regim românesc, arta de a fi un curtean honnête homme" (om mare insufletit") propusä societätii de la curtea lui Constantin Brfincoveanu de culegerea Les Maximes des orientaux e tot atat de departe de legatura personala dintre domn sisluga credincioasd" din vremurile mai vechi, ca si de modelul conformistsi tranzactionist de functionar public, preconizat, la inceputul secolului al XVIII-lea, de Nicolae Mavrocordat. Panä la tratatul Despre datorii (Peri ton katechonton, Bucure§ti, 1719, editia bilingva greco-latind De oficiis,Leipzig, 1722) §ila panseurile sale parenetice §i etice2, rarnase manuscrise, elitele Vechiului Regim nu au investit, cu exceptia unor preocupari descriptiv-genealogice si a unor notatii memorialistice3, nici un interes discursiv sau %normativ pe tema functiei publice.
* Studiul are la origine comunicarea cu acelasi titlu sutinuta la cel de-al XII-lea Congres de Genealogiei Heraldica, lasi, 15-18 mai 2003. Pildele filosofevi. 1713,in Al. Dutu, Coordonate ale culturii romdnevi in secolul al XVIII-lea, Bucuresti, 1968, p. 95-96. 2 Sfaturi ale raposatului domn Nicolae yodel cáire fiul seiu Constantin, text grec Hurmuzaki, XIII, p. 459-462, trad. rom. XIII-1, p. 415-416; Manual in care se cuprind peireri ci cugetári cu privire la moravuri i purteiri, text grec. Hurmuzaki XIII, p. 463-504, trad. rom. Hurmuzaki XIII-1, p. 417-457; Panagiotis Noutsos, Nicolas Mavrocordatos, Ciciron, in AoSovt, 1982, P. 235-243;J. Bouchard, Nicolas Mavrocordatos et l'aube des Liunieres, in RESEE, t. XX, 1982, p. 237-240; despre functionarul public, Daniel Barbu, 0 arheologie constituponalei románeascei, Bucuresti, 2000, p. 59-61. 3 Valentin Al. Georgcscu, Bizamul qi instituflile roma-nevi pánd la mijlocul secolului al XVIII- lea, Bucuresti, 1980, p. 105-150, cu referinte la cronici si la Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir; despre atributilic si comportamentul etic al marelui vistier, pe bozo marturiilor straine si a documentelor interne inedite, N. Stoicescu, Sfatul donmesc qi marii dregátori din Tara Ronuineasc6 qi Moldova (sec. XIV-XV11), Bucuresti, 1968, P. 217-227; despre raportul dintre statutul dregatorului 5irecompensarea slujbei sale, un studiu de semantica istorica asupra principalelor campuri semantice plata" venit"i leafa", Monica Mihaela Busuioc, Munca qi rasplata ei. Secolele XVII-XVIII. Studiu de terminologie, Bucuresti, I, 2001, p. 66-84, 279-284. Revista istorica", torn XV, 2004, nr. 3-4 P. 83100
www.dacoromanica.ro 84 Violeta Barbu 2 Doar printr-un accident aceastä minima moralia, cu amestecul ei de stoicism oriental §i cumpätare jansenistä, putea sa stea altturi, ca o reprezentare raft", intr-un miscelaneu de folosinta privatt, alaturi de fragmente de pravile, printre care pravilele impäräte§ti " ale imptratului Justinian§i Zaconicul taruluiStefan Du§an4, timid semn cä profilul social al slujba§ului se putea, eventual, contura pe fondul,unei culturi juridice. In acest camp gol de orice reprezentdri articulate discursiv ce se intinde pe tot parcursul secolului al XVII-lea, devieri normative precum coruptia §i delapidarea, contextualizate in câmpul juridic al penalitatii, in câmpul social al raporturilor conflictuale,in câmpul antropologicalreprezenttrilor,comportamentelor§i atitudinilor §i in câmpul politic al practicilor de guvernare apar ca o bunt ocazie de a da curs invitatiei, vechi ce-i drept, a lui Marc Bloch, de a stabili, intr-un mod critic, relatii reciproce intre prezent §i trecut, interogind trecutul cu obsesiile prezentului. Oare acest fenomen social stäpanitor al orizontului prezent are §i radacini istorice, cat de adânci §i de rezistente sunt ele? Acestea ar putea fi buntoart intrebtri ale istoricului sau juristului, prizonieri ai fluxului unei evolutii genealogice sau chiar ale sociologuluipasionat, dimpotriva, st descifrezestructuriarhetipale stabile§i paradigme comportamentale permanente, habitusuri in care sali poata investi speranta aflarii unor certitudini comode. Alternative la aceste pozitii nu au inttrziat st apart in câmpul românesc al istoriei ca §tiintt socialt. Contemporan cu structuralismul, Valentin Al. Georgescu, caruia ii sunt dedicate aceste pagini, a ipotizat pluralitatea sistemelor juridice din tarile romfine ale Vechiului Regim, postulfind pe parcursul cercetarilor sale lipsa de consistentt a modelului dualist, drept obi§nuielnic-drept pozitiv. Mai apropiatt de interogatiile contemporane este introducerea critict in epistemologia institutionalt, awzata ca prefata la Dictionarul de institutii feudale din Icirile romeme.In configurarea definitiei pe care Valentin Al. Georgescu o dt institutiei, ca ansamblu unificat printr-o structura sau corp de structuri ierarhizate §i printr-o finalitate tipict §i productiv dinamicr6, o serie de concepte in raport de opozitie sunt introduse in discutie: fapt socialinstitutie, institutionalizaredezinstitutionalizare, diacronic sincronic. Articularea socialului la juridic se realizeazt in termeni weberieni, intr-un proces de rationalizare progresiva, in a ctrui dinamict institutia juridict nu este deck vocatia Inaltti necesart", cristalizatt" §i con§tientt de sine" a organiztrii faptelor sociale. Exemplificarea partiala a acestei abordtri a institutiilor este studiul Bizamul ci institutiile romeinesti /kind la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucurqti, 1980, incheiat cu teoria traumatismului transferului dreptului" §i a unui Non Bizant de astdzi §i de maine", ce nu inceteaza, ca principiu identitar de diferentd, sit locuiasct in alcdtuirea politica §i socialt româneasct, alaturi de modelul bizantin, ca principiu de virtual universalism.In inima acestei tensiuni de modele institutionale, Valentin Al. Georgescu a plasat, pe langt alte exemple, procesul de individualizare a rtspunderii penale, cu studii de caz asupra hicleniei.
4 BAR, Ms. rom. 3093, f. 76v; Al. Dutu, op. cit., p. 55; compilatiile atribuite imparatilor Constantin si Justinian, raspandite la popoarele slave, au fost editate, dupa acest manuscris, de catre Gh. Cront in La loi du jugement, Bucarest, 1971, p. 143-187. 5 Coord. Ovid Sachelariei Nicolae Stoicescu, Bucuresti, 1988, p. XI-XXVIII. 6 lbidem, p. XXIV.
www.dacoromanica.ro 3 Furti§agul" din vistieria trii 85 intr-o abordare numitd arheologie constitutionald"7, ce nu pdseste pe nici una dintre aceste piste, preferdnd sa-si faureasca propria metodologie, nu s-a pornit de la normei practici ca de la cloud' sfere separate. Nici delictul de delapidare in sine, nici juridizarea lui, nici sanctionarea cu ramificatii juridice, politice sau etice, ca modalitate complexd in care institutia domnieii apoi ansamblul actorilor sociali reactiona la aceastd abatere, nu sunt cloud nivele diferite, ci purced din aceeasi substantA, intrupatd in raporturi sociale, care subintind legdturi de naturdpolitica. Iertarea (mai ales a functionarilor delapidatori)i dreptatea ca economie sociald a darului sunt moduri de producere idistribuire a puterii, ce caracterizeazd o societateincare echitatea,ca echilibrualrelatiilor de putere permanent tranzactionat, substituie legea. Obiectivulacesteicercetdrinuincludedelapidareaintr-oeventuald mostenire culturald a duratei lungi, care, preschimbatd intr-un soi de predispozitie quasigenetica, sd fie facutd responsabild de derapajele sociale ale prezentului. Si chiar dacd ocupd un teritoriu privilegiat intre sfera publicdi cea privatd, ea nu participk in intentia noastrd, la o anchetd istoricd asupra genezei structurilor statului. In acest dosar e vorba mai curand de utilizarea pragmaticd a dreptului, ca dinamica a normeloraipracticilor,potrivit competentelor indivizilorsiale institutieiruterii,inscopulconstruiriiIegitimitaiisocialesiastingerii conflicteloe.Spre deosebire de pragmatica actiuniisociale9,materialul de constructie a obiectului de cercetare a fost discursul generat de faptul social numit delapidare. Cum acest discurs si-a Idsat urmele in coduri de legi, documente administrativ-judiciare siliterare, rezultd cä instantele sale de producere sunt diferite, corespunzatoare unei morfologii sociale i unei competente juridice diferentiate (actori sociali, profesionistii dreptului, administratorii justitiei, martorii literari). Utilizarea pragmatica a dreptului urmeazd asadar procesul de actualizareai de articulare pe axa sintacticd producdtoare de sens a unor competente multiple de formalizare a regulilor de drept, de calificare i codificare a practicilor, de constructie literard (conotativd) a reprezentdrilor. Actele private, hotdrdrile de judecatd domneascd, fragmentele de cronicd parcurg i exprimd grade de expresivitate juridicd diferitd, de la logica fenomenologica, pusd in valoare de Alexandre Kojeve, la punerea in scend literard, a cdrei principald resursd este retorica. Doud principiimetodologice ne-aucdlduzit:contextualizareamai intertextualitatea. Chiar dacd pare de domeniul evidentei, contextualizarea a insemnat mentinerea intr-undispozitivistoricdeterminatavocabularului, semanticiii configuratiei ampurilor ei, a clasifickii sintagmelor corespunzdtoare tehnicilor juridice, regulilor de combinare, a organizdrii pe diferite nivele de adfincime a mesajelor. Cu alte cuvinte, am incercat sä evitdm transpunerea acestor
7 Daniel Barbu, op. cit., p. 49-62. 8 Simona Cerutti, Normes et pratiques ou de la légithnité de leur opposition, in Les fornies de l'expérience. Une autre histoire sociale, ed. Bernard Lepetit, Paris, 1995, p. 127-149. 9 Luc Boltanski, L'amour et la justice comme competences. Trois essais de sociologie de l'action, Paris, 1990, p. 37-53. 10 Bartolom6 Clavero, La grace du don. Anthropologie catholique de l'économie moderne, Paris, 1996, p. 32.
www.dacoromanica.ro 86 Violeta Barbu 4 semne" in termenii dispozitivului modern rational constituit, de care se deosebesc adesea in mod radical. Lipsa de densitate a discursului a fdcut insd ca repudierea traducerii" proiective sd nu fie atat de consecventd pe cat ne-am fi dorit. Am läsat, in sfarsit, pe seama intertextualitatii sarcina anevoioasd de a plasa faptele in ordinea timpului. Din jocul iscat de contradictiile si analogiile 'lute contexte plasate diferit pe axa cronologicd nu am putut sä nu observdm, pe parcursul secolului al XVII-lea, caracterul adesea inovativ, dar reversibil,al paradigmei procedurale. Preistoria delapiddrii ne apare astfel inscrisd intr-un proces de tatondri sincopatei reutilizari, mai degrabd decat in trama unei dezvoltdri organice a unor acumuldri succesive. E firesc asadar sa ne intrebdm mai intai care este consistenta nivelului de referintd al normelor juridice ale secolului al XVII-lea referitor la delapidare. Chiar dacd nu putini dintre domnii acestui veac au avut de infruntat aceastd realitate, in chip straniu, furtul din averea obsteascd, fie ea vistieria tdrii sau banii haraciului, nu apare explicit mentionat in pravilele tipdrite ale vremii, tot asa cum nici o prevedere legata de atributiile si obligatiile dregatorilor, ca functionari publici, nu a preocupat pe alcatuitorii acestor coduri: Pravildsaleasei a lui Eustratie logofeitul, Cartea romdneasca deinvdteiturd1646,IndreptareaLegii1652.Intre rationamentul de tip filologic-epistemologic, care i-a condus pe Michel Foucauld si pe Jacques Le Goff la convingerea cä acolo unde nu existd cuvantul, nici notiunea care 11 desemneazd nu fiinteazd Inca, irationalizarea juridicd a limbajului se intinde o plaid' a reprezentdrilor, care acoperd tdcerea dintre cuvinte ilucruri. Acestor germeni de reprezentdri li se dau nume nu pe de-a-ntregul rostite, al cdror sens se naste si se desprinde cu greu din plat-nada altor intelesuri, perpetuu reordonate in taxinomiile specifice limbajului juridic. In capitolul dedicat furtului (furtisagul"), identic tratat in ultimele coduri de legi citate, se face doar o necesard diferentd intre furtul mare in care pagubesc mai multi"" sifurtul mic. Pedeapsa sau certarea" este, in cazul furtului, de cloud feluri: una reparatorie prin echivalentadece o certare este in bucatele lui, ce sä zice sä intoarcd inapoi tot ce va fi furat" i una expiatorie altd certare este asupra trupului sau, pentru greasald si rdotate ce va fifacut"I2. Pedeapsa expiatorie adaugatd celei reparatorii este privitd, potrivit glosei din IL zaceala 37 a glavei 348, ca o inovatie modernd a legiuitorilor cesti mai tineri", cdci cei bdtrfini" deciseserd ca sanctiunea sd se rezume la despagubire materiald, plata indoitd a lucrului"I3.
"Cartea romeineascii de inveiralurd, 1646 (CR), ed. criticA coorcl. Andrei RAdulescu, Bucuresti, 1961, pricina 12, paragraf 97, p. 65; Indreptarea Legii (1652) (IL), coord. Andrei Radulescu, Bucuresti, 1962, glava 345, zaceala 3: iard alt feliu de furtisag iaste de vatdmA pe multi impreund". 12 CR, pricina 12, zaceala 99; IL, glava 345, zaceala 5. 13 Sursa de inspiratie a paragrafelor referitoare la furturi este occidentald; glavele 95-252sunt extrase din fascicula De furtis a tratatului Praxis et Theoriae Criminalis (Venetiis, 1600-1614), al lui Prosper Farinaccius, juristul en titre al Vaticanului, al carui prestigiu era imens atat la Roma, cat si la Padova, faimoasd in toatd Europa pentru scoala sa de drept; Val. Al. Georgescu, Prosper Farinaccius et les codes roumains de 1646 (Moldavie) et de 1652 (Valachie) une influence directe de la glose sur ces deux codes,in Atti del Convegno internazionale di studi Accursiani, Milano, 1968, p. 1183-1185; prin adoptarea codului lui Farinaccius, ai cdrui promotori in tdrile romane puteau fi, dupd Val. Al. Georgescu, doi fosti studenti padovani, fie Meletie Syrigul, fie Paisie Ligaridis, se face simtitA inraurirea dreptului pozitiv al Reformei catolice de la sfarsitul Renasterii; ibidem, p. 1185.
www.dacoromanica.ro 5 Furtisagul" din vistieria tarii 87 Latura corectiv-eticd a noii viziuni", de inspiratie occidentald, recurge asadar la instrumente coercitive ale statului si nu la pedepsele canonice ale Bisericii. Potrivit conceptiei Ca furtul este un delict social, sanctionarea lui implicä mdsuri relevante pentru siguranta comunitatii (amenda, inchisoarea), a cdror instantd executorie trebuie sd fie autoritateacivild:Acest obiceaiu au fost legiuit de legiuitorii cei beitreini, iarei in vreamea de acmu cesti mai tineri se-au tocmit toli impreunei ,F-au schimbat acea tocmealei intr-acest chip, adecei sei dea numai lucrul ce-au luat, lard sa-1certe judecátoriul dupd cum va fi voia lui, cum se-ar zice, sez"--1 globeascei sau sei-1 inchith in temnilei sau in Fos, sau intr-alt chip oricunzu-i va párea pe dreptate, sei nu imble filra ispravei 0 spetd insuficient de clar formulatd este cheltuiala din bani strdini", echivalentul termenului modern de delapidare" (CR, pricina 13, zaceala 147, EL, glava 346, zaceala 46), tratatá tot sub speta furt". Delictul comportd, in viziunea legislatorului, cloud aspecte diferite ca gravitate: cheltuiala in folos personal pre treabele lui" a unor bani apartinand unei intovdrdsiri, incredintati spre pdstrare unui tert cand vor avea niste sotii bani impreundsi-ivor da la un loc sä li-i tie". Sanctiunea prevdzula este alungarea (surghiunul) si confiscarea bucatelor". Al doilea element priveste cheltuiala banilor comuni sau publici, proveniti din vanzdri sau venituri din slujbd publied den slujbd and vor veni, elu-i va strange", vind pentru care pravila indied pedeapsa capitald siconfiscarea tuturor bunurilor: acestuia sA i se taie capuli sä i se ia tot ce va avea". Acest rationament juridic ne obligd sä cdutdm, pe cdi mai curand indirecte, componentele specifice ale delapiddrii din vistierie sau din banii tributului in altd incadrare juridicd deck furtisagul". Cum fdptasii nu pot fi deck boieri ale cdror dregdtorii le conferd rdspunderi exprese de naturd financiard, cdutarea trebuie restransd la aceasta categorie sociald. Fiinded fapta incriminatà lezeazd interesele domniei si ale tdrii, s-ar putea presupune implicit cd ea ar trebui sd fie asimilatd inaltei trdddri, a hicleniei" sau hainiei". Pe aceastd cale, deslusiri mai cdpdtdm doar inglavele cesereferdlacircumstantele atenuante care micsoreazd judecdtorul pedeapsa sau certarea"; statutul de ruda cea aleasd ", adicd boieria" face parte din cel de-al 12lea tip de circumstantd atenuantd, sau, dupd caz, agravantd. Pentru boieri, certarea este mai mare, potrivit cu rangul si cu gravitatea faptei: La gresale ca acelea carele seint in pravila mai marl se dau boiarilor
14 Utilitatea etica a pedepsei, sustinuta de caracterul ei preventiv pentru noi infractiuni, este afirmatä tot de Prosper Farinaccius; Punienda sunt delicta ratione publicae utilitatis (Praxis et Theoriae Criminalis, I, 3, quest. XVII, nr. 2), referinta identificatä in Istoria dreptului românesc, I, Bucuresti,1980, (autorul capitolului Infractiuni qi pedepse este Valeriu Sotropa),p. 433; o interpretare marxistã a chestiunii, Gh. Cront, Les conceptions morales et pedagogiques dans les dispositions a caractere penale dans l'ancien droit rownain, in Etudes d'histoire du droit penal, Varsovia, 1978, p. 53-56. 15 Intelesul cuvantului isprava" este, in context, cel vechi slay de ancheta", cu referinta la Cartea judiciara de la Pskov, sens stabilit de istoricii vechiului drept rusesc; Elements de glossaire terminologique, in Docunients de droit public relatifs a la Russie medievale, ed. Marc Szeftel, Alexandre Eck, Bruxelles, 1963, p. 217; de asemenea, glosarul lui Alexandre Eck, Le Moyen Age Russe, Paris, 1933, p. 566.
www.dacoromanica.ro 88 Violeta Barbu 6 decat saracilor si mai mull se vor certa boiarii deceit cei mai mici si mai saraci; cum se-ar zice, de sa va afla vreun boiaren hiclean unui domn ui hain fardi si de se-ar arata intr-acesta chip si unul de cei mai mici, atunce mai mult se-ar certa cel mai mare boiaren deceit cel mai micciom de jos "16. In concluzie, nivelul normativ din codurile de drept pozitiv ale secolului al XVII-lea nu oferä elemente clare de incadrare penalä a faptei furti§agului" din vistieria tärii sau din banii tributului. Singurd practica judiciard, urmäritä in memoria documentelor sau a cronicilor, ar putea sà adauge mai multe deslu§iri asupra evolutiei acestui fenomeni a relevantei sale pentru dinamica raporturilor sociale in veacul al XVII-lea. Este sigur insa Ca administrarea banilor publici, cu toate aspectele ei etice, inclusiv furtul, fusese luatä in consideratie, cu toatä atentia cuvenitä, de legiuitorii bizantini17. Ne-o dovedqte chiar receptarea, tarzie, de altfel,§i restrAnsd la proiectele manuscrise ale Manualelor de legilui Mihail Fotino, a edictelor impAratului Justinian cel Mare, privind datoriile domnului fatä de vistierie §i obligatiile vistiernicilor. Titlul III, Despre domni, din Cartea I, paragraful 3 din primele cloud proiecte ale juristului Mihail Fotino (1765.§i 1766) invitä domnul la ,,neindurare" fata de cei ce aduc prejudicii vistierier18. In comentariul sAu la acest paragraf, editorul Manualului, Valentin Al. Georgescu, atrage atentia asupra abdicarii exceptionale de la principiul filantropiei, al clementei, ca principiu politic al guvernarii imperiale bizantine19, precum §i asupra raportului, inta--un permanent echilibru fragil intre dreptate §i lege, in cazul de fata, legea precumpanind asupra dreptatii20. In versiunea codului din 1777, Titlul I, paragraful 2, a cArui sursd este a 17- a nearà a lui Iustinian cel Mare", formuleaza foarte lämurit atributiile fiscale ale domnului, mentionate imediat dupA aceea de a imparti cu credintd dreptateai de a pazi legile: Trebuie sei te straduiesti mai cu seama ca impozitele sei se streinga fara intarziere, sei nu precupefesti grija fala de vistieria publica, cauteind ca aceasta sa nu fie cu nimic prejudiciata ci ca pretutindeni sa se pastreze neatinse
16---Litglava 62, zaceala 4. 17G. Ostrogorskv, History of the Byzantine State, Rutgers, 1969, p. 321-322; Louis Bréhier, Les institutions de l'Empire Byzantin, Paris, 1970, p. 203-227; T.F. Carney, Bureaucraty in Traditional Society, Lawrence, 1971, p. 346-351; N. Oikonomides, Les listes des preseances byzantines des r- ve siecles, Paris, 1972, p. 7-14; R. Lopez, Byzantium and the World around it; Economic and Institutional Relation, London, 1978, p. 209-234; Alexandre Kazhdan, Giles Constable, People and Power in Byzantium. An introduction to modern byzantine studies, Dumbarton Oaks, 1982, p. 60-61. 18 Organizarea de stat a Tarii Românerti (1765-1782). Fragmente din proiectele de cod general sau Manualele de legi redactate de Mihaiol Fotino in 1765 (cinci titluri), 1766 (opt titluri) fi 1777 (cartea I), ed. criticA Valentin Al. Georgescu, Emanuela Popescu-Mihut, Bucuresti, 1989, p. 93, 115. 19 Ibidem, p. 106-107; idem, Continuitate elenistico-romana fi inovafie in doctrina bizantina a filantropiei fi a indulgentei imperiale, in Studii clasice", t. II, 1969, p. 187-210. 20In practica juridicA a societatii romanesti a Vechiului regim raportul este invers; Daniel Barbu, op. cit., p. 58-62; Legea ramanand exterioarl dreptAtii, aceasta nu ar fi altceva cleat numele dat echilibrului relatiilor de putere, s-ar situa in acel punct fragil de cumpana in care interesul individual, definit de conditia socialA a purtatorului sAu, poate aparea legitim In raport cu alte interese particulare sau general".
www.dacoromanica.ro 7 Furtisagur din vistieria prii 89 bunurile ce-i apargn, fiindcei cqa cum venim in ajutorul persoanelor care au suferit vreo nedreptate, tot m'a dorim ca fi fiscul sa nu fie peigubit"21. Strangerea la timp a taxelor este tot atat de importanta apdar ca §ivigilenta domnului fata de integritatea fondurilor publice §i pedepsirea eventualelor prejudicii. La temeiul acestui paragraf sta filozofia juridica a binelui comun de naturd publica asemuit, prin principiul analogiei22 §i al echivalentei, cu binele individual al persoanelor, supu§i ai domnului. In contextul reglementarii atributiilor §i obligatiilor generale ale functiei publice, nici dregatorii ce se vor face vinovati de delapidare nu sunt trecuti cu vederea. Confiscarea averii, surghiunul§i pedeapsa corporald ila§teapta pe dregatorul care va obtine functia prin dare de mita sau va fi prins furfind (Cartea I, titlul IV, paragraful 2, codul din 176523, titlul II, paragraful 11, codul din 177724). Titlul VII, paragraful 9 din versiunea din 1766, extras tot din Basilicale, se referd in mod expres la dregatorii scoi din functie pentru furt, sfatuiti de legiuitor sä nu invoce drept scuza functia respectiva25. In Cartea a II-a a codului din 1765, un titlu intreg, al §aptelea, reglementeaza Privilegiile datoriilor care vistierie", in numar de 23. Printre acestea, paragraful al nouälea prevede ca dregatorul care va fura bani de-ai vistieriei, sa nu fie omorat (vot yr! Om/Eves-at), el sa-i plateasca indoit, sa fie scos din functiei sa ramand ca un mujic (ttovçucog )26 Aceste pedepse cumulate, despagubireai decaderea civild, preluate dupd Novela 105 a impäratului Leon filosoful27, sunt mai indulgente dee& cele prevazute in paragraful 7 al Titlului 45 (Cartea a doua II 1765), intitulat Despre hoti"; Dacd in timpul cati-a exercitat functia, un dregator a furat banii vistieriei, sa i se taie capul"28. Mai blande, sanctiunile prevazute in Novela 105 a imparatului Leon Inteleptul, a cdrui revizuire, cu o fata mai umand, a Codului lui Justinian" a dus la abolirea pedepsei cu moartea29,vor prevala asupra pedepsei capitale, atat in proiectele ulterioare cat §iinversiunile romane§ti manuscrise aleopereiluiFotino30.in schimb, Hexabiblonul lui Constantin Armenopol, in Cartea a III-a, Titlul al V-lea (De
21 Val. Al. Georgescu, Manuela Popescu-Mihut, Organizarea de slat, p. 145. 22 Analogia (similia) cai cale de acomodare a dreptului la circumstantele particulare (Digestae, 1.3. 10-12) este, in lumea bizantink inceputul jurisprudentei; A. Steinwenter, Prolegomena zur einer Geschichte der Analogie, in Studia Albertario 11, 1953, p. 103-128. 23 Ibidem. p. 95. 24 lbidem, p. 161. 25 Ibidem,p. 119. 26 Nomicon Procheiron, elabore par Michel Photeinopoulos a Bucarest (1765-1777), ed. critica Pan Zepos, Val. Al. Georgescu, Anastasia Sifoniou-Karapas, Nestor Camariano, Athènes, 1982, p. 193. 27 Comentariul legat de imblânzirea pedepsei de la un cod la altul, Val. Al. Georgescu, Manuela Popescu-Mihut, Organizarea de stat, p. 108-109; editorii sunt de parere cd, in practick s-a optat pentru pedepsele din Novela 105, adica scoaterea din functie si recuperarea banilor. 28 Nomicon Procheiron, p. 244-245. 29 J. Gaudemet, Indulgentia principis", in Conferenze romanistiche, Milano, II, 1967 (extras); Violeta Barbu, Lex animata et le remploi des corps, in L'empereur hagiographe, ed. Petre Guran, Bucarest, 2001, p. 236. 30 Val. Al. Georgescu, Manuela Popescu-Mihut, Organizarea de stat, p. 109.
www.dacoromanica.ro 90 Violeta Barbu 8 publicis thesauris) estei mai restrictiv in privinta gestiuniii manipularii banilor publici, aflati in custodia vistierului. Acetia nu pot fi scoi (deplasati) din vistierie sidati spre incredintare unui tert Med acordul (scris sau nescris) al principelui. Cel care incalca aceastä prevedere va fi pasibil de pedeapsa capitala31. In chip semnificativ pentru lipsa de ..articulare sociald a codurilor de la jumdtatea secolului al XVII-lea, alcdtuitorii Indrepteirii Legii (1652), care pune la contributie doar 33 de capitole(titluri)din Armenopulos, prin intermediul Nomocanonului lui Malaxos 2, nu au retinut printre normele de drept civil §i pe cele care priveau treburile publice, nici intre normele de drept penal pe cele care interesau furtul din averea publicd. Ignorarea deliberatä a acestor aspecte normative privitoare la serviciul public, deloc anacronice prin toleranta lor, meritä, pe viitor, o reflectie mai profundä incontextuldezbaterii, reaprinse de curfind, asupra mc:§tenirii" bizantine in tarile române. De bund seamd, toatä aceastä legislatie are caracterul unui proiect savant, care nu a avut §ansa sä vadd lumina tiparului nici macar in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Aceasta nu ne poate impiedica sa apelam chiar la aceste repere normative imperiale selectate §i receptate in codurile fotiniene, spre a verifica premiza, sustinuta de istoricii dreptului românesc, cd de§i depamte anul 1750, acest monument legislativ adund dispozitii de drept bizantin de mult receptate §i aplicate la noi"33. Aa cum s-a observat, proiectele lui Fotino nu sunt acte de modernitate", in sensul cä ele nu devanseazd o realitate, ci dimpotrivd, prin caracterul lor savanti bizantinizant, mai degraba recapituleaza, corecteazd §i dezrnernbreaza sistemele de drept anterioare, despartind dreptul pozitiv de cel cutumiar, dreptul receptat de cel creat. Pornind de la aceastd asertiune, demonstratä prin analiza jurisprudentei, prezenta ca §i absenta, in secolul precedent, a normelor imperiale la care ne-am referit, dictate de fluctuatiile conjuncturale ale interesului pragmatic al actorilor sociali34, capätä o semnificatie egala ca importanta. Oricum, in lipsa unui alt reper contemporan, proiectarea retrospectiva pe care o propunem, mai putin telescopicd decat pare, dacd ne gandim la imobilitatea societatilor noastre in Vechiul Regim, are avantajul unei distantari relative, respectuoasa fata de alteritatea antropollica, dar §i al unei intimitati preocupate sa nu curd in ispita retrolecturii exogene 5.
31 Epitome juris civilis ex libris pandectorum codicis institutionum et justiniani aliorumque principium novelis Constitutionibus ad C'onstantino Harnienopulo quondum graece collecta nuper autem ad Bernardo Reinardo jurisconsulto sermoni latino reslituta, Collonae Agripinae, 1566, p. 237; "Et is qui ex sacris thesaurus pecuniam mutuo dederit capitali paena plectitor". 32 Gh. Cront, Exabiblul lui Armenopol, in Studii", t. XVI, 1963, p. 827; Valentin Al. Georgesco, Le droll romain de Justinien dans les Principautes danubiennes au XVIII' siecle. 1111 Le role de l'Hexabible d'Harmenopule, in Studii clasice", t. XIII, 1971, p. 211. 33 Val. Al. Georgescu, La reception du droit romano-byzantin dans les Principautes roumaines (Moldavie et Valachie), in Droits de l'Antiquité et Sociologie juridique. Melanges H. Levy-Bruhl, Paris, 1959, p. 373-392; idem, Bizanfulsiinstitullile romeineVi, p. 163. 34 Nevoia face legea", scria Nicolae Costin in Letopiselul sat]; C. Wickham, Legge, pratichee conflitti, Roma, 2000. 35 J. M. Scholz, L'obstacle epistemologique premier de l'historien du droit, in Paolo Grossi (ed.), Storia sociale e dimensione giuridica. Strumenti d'indagine e ipotesi di lavoro, Milano, 1986, p. 255-303.
www.dacoromanica.ro 9 Furtisagul" din vistieria tarii 91 Dosarul delapiddrilor din vistieria tärii sau din banii haraciului cuprinde uq numär de 14 cazuri dintr-un total de 53 de mari vistieri care au ocupat functia de mini§tri ai finantelor publice in Tara Româneascd in intervalul 1600-170036. Aceasta reprezintä 26,4% din totalul dregatorilor care au ocupat aceastä dregatorie, suficient pentru a vorbi de un adevärat fenomen social. Cea dintdi observatie asupra acestui grup de dregatori este prezenta masivã a elementului grec, aproape o treime37, ceea ce face ca aceastd dregatorie sä fiecea mai colonizatd" de grecii impamanteniti. Dacd ne raportam la statistica orientativd38 pentru numärul de mari boieri de origine greceasca din prima generatie in Tara Româneascd in secolul al XVII-lea, din 42 de nume 17 au ocupat functia de mare vistier, fata de 8 in perioada 1700-175039. A doua observatie privqte elementul autohton. Una dintre träsäturile boierimii de sfat in secolul al XVII-lea este inrudirea, fie de sdnge, fie de alianta cu domnul in functie. Exemplele cele mai graitoare sunt, pentru epoca ce ne intereseazä in studiul de fat& cele ale domnilor de origine boiereascd: Matei Basarab(22defamiliari"insfatuldomnesc)4°§irespectivConstantin
Brâncoveanu (36 de rude in sfatul domnesc)41.Judecand dupd faptul cä ace§tia sunt cei mai longevivi domni in scaun ai secolului, strategia de a distribui in sfat preponderent rude mai mult sau mai putin apropiate pare sä fie una din cheile stabilitätii. Cu toate acestea, amândoi domnii nu vor fi crutati de hiclenii ai caror autori au fost propriile rude. Din acest tablou, dregatoria de vistier nu face exceptie: marii vistiernici sunt neamuri domnqti, dar nu cu o regularitate §i un grad de apropiere care sd-i privilegieze fata de celelalte functii. A§a cum alti dregAtori rude domne§ti nu se dau inapoi hicleneascd domnul, vistiernicii ca rude domne§ti se regäsesci ei in categoria delapidatorilor. Cele mai grave imai revelatoare cazuri de delapidare pentru ancheta noastrd sunt acelea care au format obiectul unor procese publice. In mod
36 Lista dregatorilor din sfatul donznesc al Tarii Romeinegi in sec. XV-XVII, alcdtuitä de Stefan Sterdnescu, Damaschin Mioc, Constantin Man, Maria BOlan, Haralambie Chrick Nicolae Stoicescu, in SMIM, t. IV, 1960, p. 565-583. 37 Ion Ionascu, Le degre d'influence des Grecs des Principautes Roumaines dans la vie politique de ce pays, in Syniposium: L'epoque Phanariote, 21-25 octobre 1970, A la metnoire de Cleobule Tsourkas, Thessaloniki, 1974, p. 220; Olga Cicanci, Dregatori greci in Tara Romaneasca in veacul al XVI1-lea, in Fafetele istoriei, Omagiu lui Stefan Stefeinescu, Bucuresti, 2000, p. 206; in ordinea cronologica a ocuparii dregatoriei de mare vistier acestia sunt: Pano, Vasile din Ianina, Necula din Ianina, Steriano, Asian, Rizo, Trufanda, Dumitrasco, lane, Gheorghe Caridis din Tricala, Ghinea Tucala, lanache Cariofil, Dumitrasco Cantacuzino Tarigradeanul, Hrizea Caridi, Miho Bratasanu Tucala, Barbu Brätasanu din Tricala, Statie Socoteanu. 38 Val. Al. Georgescu, Bizanful qi institufille romeinesti, p. 100-101; Andrei Pippidi, Tradifia politica bizantina in farile romeine in secoleleXVI-XVIII,Bucuresti, 1983, p. 113. 38 Val. Al. Georgescu, Bizanful si institufiile romeinqti, p. 102. 4° Nicolae Stoicescu, Legaturile de rudenie dintre domnii marea boierime qi importanfa lor pentru istoria politica a Tara Romeinevi qi Moldovei (secolul XV-inceputul secolului al XVIII-lea), in Danubius", t. V. 1971, p. 126-127. 41 Ibidem, p. 128-129.
www.dacoromanica.ro 92 Violeta Barbu 10 semnificativ, documentele interne au pästrat urmele unor judecati domnqti in care au fost implicati vistiernici prinii dovediti ca furi. Daca o incadram in tipologia spetelor judecate de divanul tarii, publicitatea judecatii cazurilor de delapidare, push' in lumina de aceste procese, ar trebui sa ne mire. Ca delict penal, furtipgul" nu a format obiectul unor acte de judecata scrise42. Ca delict de inaltd tradare, chiar dupa acceptarea prevederilor din actul din 163143, nici hiclenia nu a lasat !And la 1700, cu cloud exceptii", urme procesuale in documentele interne,ci doar consecintele indirecte de naturd patrimoniald ale pedepsirii vinovatilor §i anume confiscari le de averei atribuirea acestora unor boieri sau slujitori credinci4. Cea dintai ancheta privitoare la o acuzatie de delapidare a tributului tarii, pe care am putut-o identifica, s-a petrecut in 1615-1616 in sudul Dunarii, la Rusciuc. Sultanul Ahmed I poruncqte cadiului de Rusciuc sa respecte hotardrea tribunalului din Rusciuc de a absolvi pe fiica im4Venitoarea boierului Banu din Tara Româneasca" de o datorie bäneasca de care fusese acuzat tatal ei45. Din expunerea pricinii, se intelege ca. boierul Banu " ar fi primit din partea domnului Radu Serban suma de 40 000 de florini46 pentru a fi trimi§i la Poarta, reprezentând probabil haraciul tarii. Dupd fuga lui Radu Serban in Transilvania, suma ar fi !limas in debitul sus-numitului Banu, care intre timp murise sub domnia lui Radu Mihnea. Cadiul din Giurgiu a cerut cu un hoget ca mNtenitoarea boierului Banu, pe nume Hanlana"47 sä achite presupusa datorie a tatalui ei catre Imparatie, pentru ca mai apoi sa poata intra in dreptul ei de motenire. La procesul judecat la Rusciuc, in prezenta autoritatilor islamice (cadiii din Rusciuc, Tarnovo, Nicopole §i Razgrad) §i a celor laice (frunta§ii din vilaet"), pârata a fost reprezentatd, conform legislatiei islamice, de sotul ei, crqtinul Vasile". Acesta s-a aparat, negind cä domnul Radu Serban ar fi incredintat vreo suma importanta socrului sau, Banu. Autorul acestor acuzatii nefondate de delapidare era, potrivit lui Vasile, cadiul de Giurgiu care a pretins o taxa de
42 Judecatile prin procedura penald sunt de reguld nescrise sau conservate de acte in care exista sio speta civild; Istoria dreptului romemesc, I, p. 456; confuzia sau suprapunerea civilului peste penal este una dintre caracteristicile regimului judiciar al tarilor române pand la aparitia despartamintelor. 43 Nici un om fard judecatäi fail divan sd nu sA omoard, ce sA-1 inchizA intAiu, de-aciia sA-1 scoata la divan sd-i fie cunoscutd vina de toti. Atunce sd piard, cumu-1 va ajunge legea, pre vina lui"; Val. Al. Georgescu, Hrisovul din 15 iulie 1631 al lui Leon yodel Toma in Tara Romineascelpi problema carfilor de liberteifi" in RI, t. XXIX, 1975, p. 1013-1029; idem, Bizantulqi institufiile romdnefti, p. 130-144, 228. " Cazurile analizate juridic de Val. Al Georgescu, op. cit., p. 233-235, sunt judecata lui Preda Brancoveanu de cdtre domnul Mihnea al III-lea (21 august 1659) §i faimoasele procese, adevdrate piese de teatru, prin care Constantin Brdncoveanu i-a condamnat pe boierii traddtori Staico paharnicul, cdpitanii Preda Prooroceanuli Preda Milcoveanul. 45 Tahsin Gemil, Relatille farilor románevi cu Poarta otomaPà in documente turceVi 1601- 1712, Bucure*ti, 1984, p. 172-173. 46 Cifra corespunde cu tirile din doud rapoarte venetiene din 1609 (martiei octombrie), Hurmuzaki IV, partea a doua, doc. CCCV i CCCIX; asupra ei, Mihai Berza, Haraciul Moldovei ci al Thrii Románefti in sec.XV-XIX, inSMIM, t. 11, 1957, p. 36, avusese dubii; iat-o a§adar confirmatd de o altd sursd. 47 Lecturd nesigurd a editorului.
www.dacoromanica.ro 1 1 Furti§agul" din vistieria tarii 93 succesiune foarte mare" i care, neprimind-o din partea motenitorilor, s-a rdzbunat, trirnitand la itnparatie acel denunt nefondat49. Ancheta poruncitä de impärat in rândul oamenilor cunoscAstori din rândul cazalei Rusciuci musulmani nepartinitori" a adeverit ca denuntul de delapidare era de fapt o calomnie. De asemenea nu s-au aflat nici martori ai fiscului §i nici dovezi in registrele legale ca numitul boier ar fi luat acei bani de la domnul saui ca destinatia lor fusese vistieria impäräteascd. Procedura de judecatä cai derularea procesului, oricat de sumar ar fi ele redate in actul final, pun in evidentd dublul caracter al acestuia: civil (contestarea capacitatii de mo§tenitor a fiicei)i penal (acuzarea de delapidare a banilor tributului). Instanta primard, tribunalul musulman care avea competenta asupra institutiei mo§teniriii pentru supqii crqtini50, intärit cu elemente laice cu rol de martori, este arbitratä de imparat, in speta penald privitoare la acuzatia de delapidare a tributului. El define§te procedura de judecatd, denume§te categoriile de martori §i impune caracterul probelor (anatefterele). Cinesuntprotagonitiiacestuiprocespurtatinfata unorinstante musulmane ? Dupd toate aparentele, boierul Banu" ar putea fi vistierul Pano, care a ocupat dregatoriile de mare vistier sub domniile lui Mihai Viteazul §i Simion Movild. Mai apoi a fost vlastelin al lui Radu Mihnea, care, dqi nu il ddruise cu nici o dregatorie in divan, il tinea la mare cinste51. A murit in timpul domniei acestui voievod, anterior lui 17 noiembrie 1613, asasinat de boierii din Tantareni52. Singura saflick Catrina53, s-a casätorit cu Vasile mare vistier,i el grec de origine. 0 fiia a lor, Maria, a fost sotia lui Trufanda PfirFoveanu, la rândul lui mare vistier. Catrina §i Vasile par sä fie, a§adar, cei doi protagoniti ai procesului de la Rusciuc. Documentul turcesc ne aratä Ca marele vistier Pand avusese, in afara rno§iilor care reveniserA. fiicei§iginerelui sau,proprietätila Giurgiu ila Cernavodd, pentru care motenitorilor li se ceruserd taxe prea mari. Cu toate Ca Simion Movild II rdsplatise cu multe mo§ii pentru slujba credincioasäaicu värsare de sAnge"54, despre Para vistier, ca §i despre urma0 acestuia care uneltiserd impotriva lui, domnul Matei Basarab are o parere categoric negativd:Oracind au fost in viatA, nici un bine n-au facut tarii"55. Fraza nu meritä trecutä cu vederea,
48 Despre taxele de mostenire asupra proprietatilor crestinilor din Imperiul otoman, E. Ashtor, A social and econonzic History of the Middle East during the Late Middle Age, London, 1976, p. 211-213. 49 Despre dublele atributii administrativ-financiare si judecdtoresti ale cadiilor, Halil Inalcik, C'entralisation and Descentralisation in Ottoman Administration in Studies in Eighteen Century Islamic History, ed. T. Naff, R. Owen, London, 1977, p. 26-41. 513 N.J. Pantazopoulos, Church and law in the Balkan Peninsula during the Ottoman Rule, Thessaloniki, 1967, p. 91. 51 Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor dregatori din Tara Romelneascci 41 Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p. 77. " Ibidem. 53 Pand vistierul avea probabil o evlavie speciald pentru Sranta Ecaterina, botezdndu-si flica cu acest nume i dedicandu-i ctitoria sa de la Bucuresti, cunoscutd sub numele de biserica lui Para vistierul". 54 DIR, B, XVII, I, p. 31. 55 Document din 13 martie 1645, in DRH, B, XXX, p. 97.
www.dacoromanica.ro 94 Violeta Barbu 12 caul formularea ei este un ecou al conditiilor prevazute in Carta de liberteli a lui Leon Tom§a (1631), pentru ca grecii sa fie impämanteniti. Plata impozitelor, impreuna cu ro§ii §i fidelitatea fata de binele tarii adoptive fac parte dintre aceste cerinte: grecii carii seintu insurafi in tearei se tragei la nevoia farii ca qi moVenii locului. Aceia sei fie intr-una cu para. Iar cui se va afla lucrul cu instriinare despre binele fdrii, au va amesteca domnia sau va fi mozavir fercii, pre acela fere crufare sd fie vinovat supt moarte groaznice, ca un hitlean de lard "56. Catrina a supravietuit ginerelui sau, Trufanda vistier, care se hiclenise fata de domnul Matei Basarab, alaturi de Catargie§ti, rudele sale. Cand se intorcea de la imparatie, unde se dusese ca sa ceara domnia, Matei Basarab o intalnise pe jupaneasa Catrina la Cernavoda, refugiata probabil la casa tatälui ei, Para vistier, §i o indemnase, märinimos §i impaciuitor, sa vind in lark ca sa-§i Ora cu pace restul averii, impreund cu nepotul ei, Iordache. Iar ea, cu nepotul ei, lorgachi postelnic n-au vrut se vind aici in lard, cu ginerele ei, Manu postelnic s-au dus sei facei mult amestec pe la Tarigrad 5ci viclemuri pe la alti domni"57. Un dregator ce pare sä fi regit performanta de a ydgubi cu sume mari vistieria a doi domni, Alexandru Ilia§ §i Gavril Moviles, este marele vistier Stoichita din Stramba. De la simplu rabojar in vremea lui Mihai Viteazul pana la rangul de mare vistier §i rosturi importante in politica interna §i externa a voievodului Mihai59, de .11a abuzurileasupra satelor ndpastuite pana la furtul din vistierie, denuntate de domnii pagubiti, dregatorul Stoichita din Stramba apare postum ca un model al functionarului venal §i corupt, care strange avere, cumparä sate, fail sa aiba urma§i directi, fii §i fiice care sa-1 mo§teneasca. Venit in tara impreuna cu alte elemente balcanice, Stoichita se tragea din neamul §i din rudenia lui Sarbu stolnicu §i al popei Stan"', oameni ridicati §i capätuiti de domnul Mihai Viteazul, cdruia Ii slujiserd cu credintä. La 19 iunie 162061, la putin timp dupa moartea lui Stoichita', Gavril Movila porunce§te räscumpararea a §ase sate din cele ramase de pe urma raposatului, pentru datorie de ughi multi" la vistierie. in chip limpede, actul din 19 iunie nu este un act de judecare a marelui vistier Stoichita, fie ea §i postmortem, §i nici de confiscare a averii ramase de pe urma lui. Succesiunea hotararilor §i temeiurilor in care acestea au fost luate pare aleatorie : punctul central il constituie rascumpararea celor §ase sate, fapt cat se poate de obi§nuit in domnia lui Gavril Movila, and au
56DRH, B, XXIII, p. 406-409. 57 DRH B, XXX, p. 97. 58 Despre contributia politica iculturala a Movilqtilor la istoria Tarii Romane§ti, $tefan Andreescu, Restitutio Daciae, II. Relatille politice dintre Tara Romdneasa, Moldova §1 Transilvania in rdstimpul 1601-1659, Bucurqti, 1989, P. 7-34. 59 $tefan Andreescu, Restitutio Daciae III. Studii cu privire la Mihai Viteazul, Bucure§ti, 1997, p. 384-386. 6° Ibidem. 61 DIR, B, XVII-3, p. 560-562. 62 Survenitä probabil post 25 martie 1620, data alcatuirii diatei; ibidem, p. 496-497.
www.dacoromanica.ro 13 Furtisagul" din vistieria tarii 95 loc cereri masive de cnezire a satelor din domeniul domnesc si boieresc al lui Mihai Viteazu163. Surprinzator este ca, spre deosebire de majoritatea celorlalte cazuri similare, de data aceasta nu rumânii din aceste sate au cerut domniei sa se räscumpere. Masura este initiativa domnului, iar temeiurile, enuntate in aceastä ordine, suntdotia:rumânirea satelor a fost o silnicie de pe vremea cfind Stoichita era rabojar in judetul Ialomita, in care calitate a pus rnulte napasti de bir, fard dreptate" si le-a luat ocinile in sild. La aceste abuzuri in serviciu " domnul mai adauga la rabojul lui Stoichita datoria neImplinità, Inca neidentifcatä ca fraudd ": murind fara sä dea socoteala vistieriei, a ramas dator cu o surna. importantä : i-a venit vremea mortii si socoteala nu a apucat sã o dea, ci a rämas la vistieria domniei mele datori ughi multi "64. Deliberat sau nu, formularea e ambigua si insinuanta mai degrabd, decat clar acuzatoare. Rdzbate din ea reprosul increderii inselate, boierul promovat de domn in dregatoria de mare vistier läsand o datorie suspecta la vistieria tarii :iar domnia mea 1-am facut pe jupan Stoica mare vistier". Totusi, nicaieri in cuprinsul actului nu se vorbeste de furt, de inselatorie, de paguba ori hiclenie, ci de datorie", moartea subitä find un fel de circumstanta atenuantä pentru faptul ca bilantul, socoteala", nu fusese facut. In fond, se constatase doar ca marele vistier nu depusese la vistierie toate incasdrile, datoria nu poate fi evaluatä cu precizie, dar suma e totusi mare, ughi multi", ceea ce vadeste p a doua ambiguitate. In aceste conditii, este greu de spus dacd imprecizia faptelor, sporita de incadrarea lor juridicd la speta datorie " si nu furt" tine de caracterul rudimentar al procedurii puse in act orieste intretinuta deliberat in scopul manipuldrii normelor, cu ajutorul insinuarilor pe seama abuzurilor comise de fostul rabojar in tinerete, ceea ce ar face din el dejaun recidivist. Masura recuperatoare este una dictata de circumstanta: socotind cu toti dregatorii, domnul constata cd nu am avut ce sà iau din averile lui ", drept pentru care este nevoit sA apeleze la modalitatea rascumpararii unor rumani de pe sase din mosiile luiStoichitä (Piersica, Mierlari, Bordusani, Posmagi, Piatra si Petricesti), ceea ce Ii aduce totusi importanta suma. de 1500 de galbeni. Rezolvarea conflictului este asadar reglatä intr-un alt sistem de relatii cdruia ii conferisera deja legitimitate domnii anteriori (Radu Mihnea si Alexandru Ilias). Domnul uzeaza de competenta administrativa a rascumpardrii din rumânie aplicata domeniului domnesc allui Mihai Viteazul, fiindu-i imposibil sa apeleze la pedeapsa confiscarii: nu am avut ce sa iau din averile lui". Ulterior, aceasta modalitate de solutionare, pe care o va adopta si urmasul lui Gavril Movila, Alexandru Bias, in a doua domnie, va fi condamnatã de un domn ulterior, Leon Tomr, ca abuz de putere si incalcare a limitelor dreptului domnesc. La 6 martie 1630 5, el intareste lui Milo§ logofat, nepot de frate al lui Stoichita din Strâmba, satul Balla, ddndu-i acestuia castig de cauza impotriva satenilor carora Alexandru Ilia§ le daduse voie sa se räscumpere. Enuntul este cristalizat intr-o regula de drept: domnului nu i se cade sa autorizeze rascumpararea satelor boieresti.
63 Ion Donat, Domeniul domnesc in Tara Rornáneascii. Sec. XIV-XVI, Bucuresti, 1996, p. 207. 64 Pasaj citat de N. Stoicescu, Sfatul Domnesc, p. 220, pentru a proba obligatia marelui vistier de a prezenta socoteala vistieriei domnului sau unei comisii boieresti numite de acesta. 65DRH, B, XXIII, p. 178.
www.dacoromanica.ro 96 Violeta Barbu 14 Ce II opreste pe domn sa i§i recupereze lipsa produsd in vistierie, sd. confiste averea, dacd vinovatul nu mai este in viatd, cu gat mai mult cu cat acesta nu avea copii? Era marele vistier cumva prea sdracsideci insolvabil sau existau impedirnente juridice care il fac pe Gavril Movild sd se simtd legibus adligatus66? Moartea lui Stoichitd nu a fost atat de subitd pe cat i se pdruse domnului pdgubit si luat prin surprindere, caci la 25 martie acelasi an, cu märturia a opt mari boieri din divan, altor zece boieri mai mici, a patriarhului Chiril Lucaris al Alexandriei67 si a mitropolitului Luca, boierul i§i pune cu chibzuiald averea la addpost de confiscari pentru desherentd, intocmind un testament donativ in articulo mortis, potrivit tuturor exigentelor formale. Ultima dorintd a fostului mare vistier a fost sä härdzeascd ctitoriei de la Stramba, ziditd de el si lucratd cu mare osardie"68 toate cele 21 de sate §i parti de sate, bucate, vite, vii, mori. Provenienta averii este predizatd cu scrupulozitate : ce am cumpdrat si ce am ca§tigat cu slujba si ce am avut mild de pre la domni". Ea are a§adar trei surse: bunuri achizitionate, donative §i ca§tigul slujbei", rard ca sä urmeze o insiruire a satelor impartite pe aceste criterii. Om strain venit in tard, Stoichitd nu stdpaneste mosii de bastind, iar zestrea jupanesei sale, Dochia din Copaceni, va fi härdzitd de aceasta aceleiasi ctitorii, mai tarziu si separat, sub domnia lui Alexandru Coconul, cu precizarea cä aceste mosii n-a avut nici un amestec cu nimeni, ci sant ocinele ei vechi si drepte"69. Din grija de a intdri caracterul legal al daniei sale, boierul i§i ia mai multe mdsuri de precautie, rar intalnite in practica donativd a epocii. Sub aspect formal, diata se deschide, dupd tipic, cu invocarea treimicd. Pärtasd la danie este sotia sa, Dochia, asociatd la actul donatiei cu excluderea tuturor rudelor (nici frate, nici sofa', nici nepot, nici vdr, nici unchiu"). Donatia priveste toatd masa succesorald, mult, putin, tot ce se vor afla sd fie la sfanta mändstire", expresie repetatd pe parcursul testamentului. Mai mult, testatorul instituie o comisie de epitropi, care sd administreze donatia §isa poarte de grijd ctitoriei. Cei numiti sub pecetea blestemului solemn al patriarhului Chiril Lukaris al Alexandriei sunt: domnul (seama domneascd"), mitropolitul Luca §i piscopul de Rabnic". Nu existd o intdrire domneascd, ca autorizatie garantuald a acestui testament-donatie. E
66Discutia asupra legislatiei si a cazurilor de confiscare ca si de neconfiscare in represiunea hicleniei, numai cu sensul clar de VA:dare de tail", Val. Al. Georgescu, Bizanfulciinstitufiile romdneqti, p. 124, 130-144. 67Cf. Dimitrie Ionescu, Relafiile fárilor romeine cu Patriarhia de Alexandria, Bucuresti, 1935, p. 10, dupd care acest prelat ar fi venit in Valahia post 20 mai 1620, in contradictie cu sursele citate in note, ce atestd cd ultima semndturd a ierarhului in condica patriarhiei de Alexandria este din august 1619; testamentul lui Stoichitd, ca si un alt act din 5 mai 1620, DIR, B, XVII-3, p. 516, dovedesc cd patriarhul Chiril Lukaris sosise deja din primdvard. 68DIR, B, XVII-1. p. 146, 18 octombrie 1604; Al. $tefulescu, Mánlistirea Strcimba, Tdrgu-Jiu, 1906; Virgil Drdghiceanu, Monumente istorice din Oltenia, in BCMI, 1931, p. 109-110. 69Sofia sa, Dochia din Copaceni, nu se identificd in documente ca fiicd"; la 26 iulie 1626 (DRH, B, XXI, p. 244), intocmeste o diatd noud pentru Strdmba, in care ii lasd zestrea (Stejarul, Serbesti, Grosi, Izvorul Calugarului, Silinetii Copaceni, nealeasd dinspre rude, cu casa in care locuia)i cele patru sate cumparate impreund cu bdrbatul ei. La vremea diatei era fail feciori, slaba. si neputernice.
www.dacoromanica.ro 15 Furtisagul" din vistieria tarii 97 adevärat cd, in conformitate cu practica cutumiard a tarii, consensus principi era necesar la o donatie pioase), dar inceta sd mai fie indispensabil atunci când dania era subscrisd ofi intarita de un patriarh räsdritean. Totqi, creativitatea juridicd a ctitorului este de apreciat, prin resursele normative pe care le mobilizeazd in conformitate cu constrangerile la care este supus, prin capacitatea de a se miFa intr-o pluralitate de câmpuri normative, adesea contradictorii71. Stoichita nu mai are timp §i nu are nici nevoie sa obtind o intdrire domneascd de la Gavril Movild, fiindcA patronajul cel mai inalt al Bisericii este asigurat. Dar ocrotirea domneascd nu trebuie läsatä deoparte. Acesta este probabil motivul pentru care formula institutionala seama domneascd", insolitä §i abil strecurata intr-o danie pioasdn, este implicatA juridic de cdtre de cuius: sa caute de sventa mAndstire, sã o rniluiascd §i sa o intäreascd, sä nu o lase sd se pustiascd". Vointa ctitorului este sä instituie o legAtura de obligatie intre fundatia lui §i domnie, care sd-i asigure mänästirii ddinuire §i sprijin. In acest act de liberalitate singura contraprestatie cerutd de donator este prezervareai oblAduirea patrimoniului donat, nui sarcinile pioasespecificeacestuitipde donatie (pomenirea, trecereainpomelnic, inmormfintarea in biserica etc.). Contraprestatia este incredintatä celor trei epitropi, motiv pentru care din punct de vedere juridic donatia pioasa a lui Stoichita se incadreazd in categoria legatului sub rnodo, a instituirii unei sarcini de incredere" (trust, Treuhand) 3acordatd domniei, chiriarhuluitarii§ichiriarhului locului (nenominalizati). Pe de-o parte, patrirnoniul lui Stoichitä devine de mdnei moartd, pe de alta parte, in mod unilateral, domnia este pusä in cauzd §i chematä sa garanteze imunitatea averii inchinate. De aceastä legatura se izbe§te GavrilMovill, care nu indrazne§te sa spolieze o mAnAstire prin uzurparea dreptului de ctitor, nici sà anuleze un testament autentificat de inalte fete biserice§ti, nici sa se atinga de zestrea jupdnesei Dochia. Ii stau impotrivä mai vfirtos reglementarile aspre ale pravilelor§idreptul cutumiar, care confereau donatiei caracter perpetuu§i irevocabil,apäraufundatiilereligioase§izestreadespartitädeja de masa succesoralA de ingerintele unui tert (inclusiv debitor al lui de cuius)74. Printre alte aspecte nu indeajuns de limpezi ale acestui caz, asupra unuia cel putin se face mai multälumina:numdrul §i localizarea satelor alese de domn sä se rAscumpere. Cele §ase sate din judetul Ialomita, in care Stoichita a avut slujba de
70 Val. Al. Georgescu, Bizamul fi inst ituflile romeinevi, p. 173-174. 71 Simona Cerutti, op. cit., p. 132-133. 72 Nu posedam un studiu semantic de sintezA asupra acestei sintagme, discutatA in istoriografie doar in contextul domenium eminens. 73 Val. Al. Georgescu, Bizamul ci inslituf file romdnevi, p. 157-158; pentru dezbaterea in jurul statutului de contract al actului fondational, p. 175. 74 Toma G. Bulat, Dreptul de patronat in biserica romdna, ChisinAu, 1938; H.H. Stahl, Vechi probleme bisericeqti, in Studii de sociologie istorica, Bucuresti, 1972, p. 172; Voica Puscasu, Actul de ctitorie ca fenomen istoric in Tara Romeineascii 41 Moldova pine; la sfeirqiiul secolului al XVIII-lea, Bucuresti, 2001, p. 15-180. Protimisirea vaduvei la zestrea ei in fata creditorilor are ca surs5 in IL, 266, Ecloga IsaurianA 1112,reprodusa, cum apreciaza C.A. Spulber, presque littérajement", L'Eclogue des Isauriens, Cernautzi, 1929, p. 139.
www.dacoromanica.ro 98 Violeta Barbu 16 Mbojar, coincid cu categoria denumitä de acesta in testamentul sdu ce am cfi§tigat cu slujba". Minded slujba" a fost exercitatä abuziv a cotropit aceste sate mai sus spuse cu multe nápavi de bir, fcird dreptate, pe care le-a pus pe umerii kr, pawl' aind i-a vecinit Ara voia kr V le-a luat ocinile lor cu sila V le-a lepeidat putini aspri, cu pret V fare' pret"75, Gavril Movild i§i legitimeaza astfel mäsura de rascumpärare, gasind nu numai un viciu in forma legala de vfinzare (lipsa consirntdrnântului vânzdtorului §i injustetea pretului76), ci §i in folosirea abuzivd a functiei in folos personal. Cum nu poate dovedi care dintre satele lui Stoichità fuseserd cumpärate cu banii sustra§i din propria sa vistierie, domnul se margine§te la informatiile din sursele fiscale (Mboajele) cdmase din domnia lui Mihai Viteazul §i penalizeaza diferentiat o singurä categorie de fapte (abuz in serviciu") din infractiunile comise (abuz §i delapidare). Prigonirea averilor lui Stoichita din Strarnba continua §i sub Radu Mihnea, and jupdneasa Dochia cneze§te sate din zestrea ei pentru multä greutate §i nevoie ce a avut pe cap"77 §i devine dramaticä sub a doua domnie a lui Alexandru Ilia§. PIM sa producd probe sau macar sä invoce circumstantele materiale in care s-a produs furtul, Alexandru Ilia§ il trage la rdspundere post-mortem78 pe fostul sal dregator pentru delictul de delapidare pe care Stoichita 1-ar fi sdvdr§it sub prima sa domnie :iar domnia mea am giut curn a reimas Stoica vistier de a fost domniei mele mull vinovat V dator donmiei mele cu multi bani V haine V scule... kr domnia mea am cercetat despre satele de moVenire ale lui Stoica vistier de le-am luat domnia mea pe seama domniei mele, pentru reiutatea lui V pentru pagubd ,Fi In§wleiciune ce a feicut domniei mele". Incadrarea juridica a delictului este diferità de cea a domnului precedent: in primul document, prin care Mscumpdrarea poruncitä de Movild este intkitä, este mentinut termenul datorie ", ulterior se adauga Mutate, pagubd §i In§elAciune", ceea ce impinge fapta penala spre speta furt". Treptat, in actele urmdtoare, formuldrile capätä o ala expresie, care sä indreptasteascd juridic mdsura extrema: Stoica vistier s-a hiclenit de cdtre domnia mea cu mare viclqug V a facut multer pa,pbei domniei mele .,51 a reimas dator domniei mele cu multil seamei de bani" 9.In aceasta noud logica juridick dezvoltatd intr-un crescendo, datorie"pagubd" "hiclenie" (debitdelapidare trädare) confiscarea intregii averi apare ca legitima. Färd sd se lase ingradit de legile ce puseserd stavild lui Gavril Movild, domnul i§i atribuie sie§i, pentru
75 D1R, XVII-3, p. 561. 76 Toate satele, impreunä cu cele miluite de Mihai Viteazul se gAsesc intarite de acela§i domn Intr-un pergament impresionant din 4 august 1599, in care sunt mentionate cu exactitate sumele primite *i suprafetele vandute de fiecare sdtean in parte, precum ji formula consacratä 5i au vandut aceti mai sus-zii oameni de a lor voie"; DRH, B, XI, 459-464. In legAtura cu unul din satele däruite de Mihai Viteazul pentru credincioasãi dreapta slujba pe care au slujit-o domniei mele in tall strAine din tineretea lui" se indrituiqte, ca in caz de desherentã dacä i se va intAmpla sä nu faca fii din trupul lui", beneficiarul sa il poata läsa cui va dori la moartea lui la rudenie, sau la strdini sau la calugari"; ibidem, p. 472. Despre teoria pretului just in Bizant, Al. Kazhdan, Gile Constable, People and power in Byzantium, p. 45. 77 DRH, B, XXI, p. 145 (28 mai 1626). 78 DRH, B, XXII, p. 281 (15 iulie 1628). 79 DRH, B, XXII, p. 307.
www.dacoromanica.ro 17 Furti§agul" din vistieria tgrii 99 inceput, unul din satele lui Stoichita, satul Bord§tii, interneinduli decizia pe cloud prevederi ale dreptului obi§nuielnic :1. deserenta $i din Stoica vistier fii din trupu lui n-au rämas nimeni " 2. Bord§tii fusese sat doninesc curnparat de Mihai Viteazul, care il daruise lui Stoichita pentru credincioasa slujba. Cu aceasta, domnul pare sa aibd cale liberä spre recuperarea banilor. Cu toate acestea, in timpul domniei lui chiar daca mai ingaduie inca o rdscurnparare, este vadit cã domnul Alexandru Ilia§ are in fata totu§i un obstacol juridic major: mändstirea Strarnba, proprietarul de drept al ultirnelor sate ramase in posesia ei, satele de cumpardtoare" ale Rio§anului de la alti boieri §i satele de zestre ale jupanesei Dochia. Gavril Movilä lichidase posesiunile achizitionate cu slujba" in temeiul legal, o inovatie juridicas, al acuzatiei de abuz. Alexandru Iliaconfiscase satele miluite", in temeiul legal al dezerentei §i al apartentei lor la dominiwn eminens. Pentru ultimele categorii de sate, manipularea normelor int-a in impas, astfel ca., in logica juridica in care domnul actioneaza, nu se intrevede decal solutia violentä a eliminarii acestui proprietar" persoana juridica, care este ctitoria. Postelnicul Antonie Catidiavol e trimis cu fade, ca sa arda §i sä strice §i sa jefuiasca aceasta sfanta mandstire". Inistoriografie, acest act violent a fost interpretat ca o reminiscentd a exercitarii pradalicii80, caz unic pentru secolul al XVII-lea, dar intalnit in practica represiunii hicleniei in veacul anterior, find pus alaturi de risipirea curtilor boierului tradator Balaceanu, la porunca lui Constantin Brancoveanu. Numai ca, spre deosebire de celelalte exemple ale seriei, stricarea manästirii Stramba nu este, cleat in forma, o fosila cutumiard, atata vreme cat ii lipse§te caracterul de violentä simbolica, vadit pe deplin de gestul lui Brancoveanu. Vistierul Stoica nu s-a ridicat cu oaste nici asupra dornnului nici asupra tänii, curn au facut-o ceilalti hicleni. Culpa lui fusese o datorie, devenitä treptat pagubd §i mai apoi, intr-o escaladare suspecta a termenilor, rea hiclenie, iar vicle§ugul" cel mai frustrant pentru domnul pagubit era abilitatea cu care defunctul si-a asigurat bunurile, punandu-le sub pavaza ctitoriei. In punctul culminant al conflictului, alti agenti sociali se angajeazd in campul juridic, negociind §i acomodand normele. Potrivit dreptului canonic, rnanastirea Stramba trebuia aparata de institutia careia ii apartinea, in speta de ierarhul locului caruia ii fusese incredintatd de vointa §i blestemul fondatorului. Inrealitate, mandstirea este salvata de la pieire de egumenul §isoborul Tismanei, nu fard eforturi diplomatice de imbunare a slujba§ului, executor al unei porunci, calificatä rnai tarziu de rautate §i stricaciune §i jaf", raotate despre domnie". Postelnicul Antonie este chernat la masä de calugari, ospdtat din bel§ug §i rugat sa nu faca rau sfintei manastiri. Dupd ce Catidiavol a fost astfel imblanzit, calugarii, practici, pornesc sa se targuiasca §i pun pe masa, ca pentru orice bun care are un pret, 250 de galbeni, cu care se oferd sä rdscumpere manastirea §i sa §i-o facd metoh. De bund searna, calugarii realizaserd cä sunt pe cale sa facd o investitie bund, fiindcd numai averea mi§catoare §i nemi§catoare lasatä de vistier Strarnbei valora mult mai mult, lard a mai socoti Mewl in sine biserica infrumusetata cu odajdii,J carei acoperi§ costase numai el, cum stä scris intr-un document mai tarziu, 50 de ughi. La rugdmintea
8° Cuvalitul prada" este folosit intr-unul din documentele care privesc mänãstirea Stramba; DRH, B, XXIII, p. 181.
www.dacoromanica.ro 100 Violeta Barbu 18 calugarilor, domnul se Invoie§te cu aceastäsolutie,convenabild§ipentru autoritatea §i pentru imaginea lui. Un astfel de caz extrem, de cumpärare a unei mänästiri de cdtre o alta pentru a o transforma in metoc, restituie sensul adevärat, literal al practicii condamnate in hrisovul lui Leon Tom§a, emis doar la trei ani de la aceste evenimente : au cumparat mändstirile de le-au facut metoa§e, ca sa le ia venitul,s5-1scoatä din tard §i arginturile §i mo§iile"81. Intreaga odisee are §i un epilog. La inceputul domniei lui Leon Tom§a, logofatul Milo§ din Pariu, nepotul de frate al vistierului acuzat de delapidare, rdscumpärd la 27 mai 163082 mänästirea vfinduth. de Alexandru voievod" de la calugarii tismdneni, platind §i dobândd banilor cheltuiti de ace§tia. Astfel, Milo§ devine ctitor, se va implica, in aceastd calitate, araturi de egumen in administrarea averii läca§ului, dar nu va apärea ca proprietar al vreuneia din mo§iile donate mandstirii de Stoichitä §i de sotia sa.
THE THEFT FROM THE COUNTRY' S TREASURY : FROM THE SUMMARY LEGAL PROCEEDINGS TO THE COURT TRIALS (WALLACHIA, THE SEVENTEENTH CENTURY) (I)
Abstract
In the seventeenth century, the internal administrative-juridical documents and the chronicles of the time make record of a significant number of cases of fraudulent appropriation of public money (treasury funds or money for the tribute) by higher officials, usually grand treasurers. The present article makes an analysis of the perpetration and punishment of this crime on the backdrop of the dynamic relation between the complex system of the positive and customary law and the practices of the involved actors. The employment of the legal norms is examined in the discourses of the legislators, judges, and social actors by means of pragmatics (juridical competence, contextualization, intertextualization). The variants of the juridical procedures in embezzlement (the qualification and ascribing of the crime, the particularization of penal responsibility, the inquest and administration of the evidence, the sentence and its serving, the pardon) show an evolution from the summary legal proceedings to the court trials, meant to give legitimacy to the public authority. This evolution is also the result of the ability of the social actors (embezzlers or defendants in embezzlement case, together with their social and family group) to mobilize and manipulate law so as to preserve their civil rights.
81 Cf. interpretarea lui Val. AL Georgescu, Bizantul yi instituf file romcinesti, p. 170; pasajul s-ar referi la dobândirea egumeniei prin mitã. 82 M. Saulescu, Hrisov de la Leon voclil pentru intewirea de ctitori la m-rea Strâmba, in Arhivele Olteniei", t. IV, 1925, p. 201-205; DRH, B, XXIII, p. 201-205.
www.dacoromanica.ro C'ESSIO BONORUM SI INTERVENTIA STATULUI IN REGLEMENTAREA DATORIILOR PRIVATE. CURAMA SI LEPADAREA DATORIILOR" IN DIVAN IN TARA ROMANEASCA A SECOLULUI AL XVII-LEA
OANA RIZESCU
Documentele muntene§ti din secolul al XVII-lea mentioneaza frecvent datoriile facute la nevoie". Plata birului, foametea, ruperea solidaritätii fiscale prin fuga unui co-parta§ la cisla, amenzile pentru räscumpararea capului in cazurile penale sunt tot afatea motive pentru imprumuturi. Simple sau cu dobanda, cu garantii reale (zalogire de bunuri) sau personale (cheza§ie), intärite de juraminte sau de blesteme, imprumuturile reu§esc sä rezolve cel mai adesea o situatie de crizA financiara temporara. Cumularea datoriilor conduce insä la incapacitatea de plata a debitorilor §i impune executarea fortata a acestora. In mod obi§nuit, and debitorul nu poate plati, se procedeazd la insu§irea bunului pus zalogmo§ie, vie, vad de moara, tiganisau la executarea cheza§ului, potrivit clauzelor prevdzute in contractele de imprumut. Acestea din urma consemneazd acordul liber consimtit al pärtilor, valoarea imprumutului, bunurile puse gaj, durata valabilitätii intelegerii §i termenele de executie, martorii, cheza§ii §i, eventual, clauze speci-ale. In mod exceptional, in anumite cazurineintelegerea dintre parti, contestarea veridicitatii acordului, moartea debitorului, nerespectarea celor inscrise in contract din rea vointa sau datoritä acumularii unor dobfinzi prea mari, fuga debitorului , se ajunge la judecata divanului. Incapacitatea partilor de a rezolva litigiile provenind din acorduri liber consimtite §i necesitatea arbitrajului unui tert conduc la interventia statului in reglementarea datoriilor, pe baza mecanismelor juridice prin care el i§i impune controlul asupra societatii. Din chiar momentul in care statul are un litigiu de rezolvat, prin intermediul domnului care judeca speta, el se comporta ca o instanta rationala, caci prin actul de judecatä domnul pune in practica inevitabil principiul analizei cauzale. Tehnica juridica rationala se constituie progresiv, conform experientei §i de la caz la caz. Iar acest proces de rationalizare coincide cu cel de construire a statului. Studiul curamei face parte dintr-un program mai amplu de cercetare a institutiilor traditionale care au permis construirea aparatului juridic al Tarii Române§ti, inaintea epocii moderne, in principal in secolul al XVII-lea. Pornind de la diferite detalii chezd§ia, inchisoarea datornicilor, curama, rava§ul domnesc, incapacitatea boierilor de a presta juramfintul probatoriu ne propunern sä abordam problema mai amplä a construirii statului, evidentiind cu mai mare acuratete actorii sociali implicati §i retelele de putere care ii permit acestuia sä functioneze. Demersul nostru este mai atent la practicile juridice §i administrative in care se relevä puterea de stat cleat la discursurile produse in epoca in legaturd cu
Revista istorica", torn XV, 2004, nr. 3 4, p. 101 138
www.dacoromanica.ro 102 Oana Rizescu 2 functionarea administratiei §i cu actiunile publicei. De exemplu, apreciem cä practica desemnärii de catre domn a unui grup de boieri socotitori" de obicei patru membri ai divanului cu competente financiare cu sarcina de a evalua bunurile debitorului §i a satisface creantele creditorilor, contribuie la conturarea instantei politice, prin constituirea unui corp de functionari cu atributii specifice §i prin definirea sferei lor de activitate legitirna. In plus, reconstituirea istorica pe care o propunem are ca obiect identificarea normelor cu caracter juridic din ansamblul constrangerilor de diverse feluri ce se exercita in epoch' asupra societätiifie ele morale sau religioase, fie datorate unor decizii arbitrare ale domnitorului. Ymi propun, cu alte cuvinte, sä contribuim la identificarea juridicitáf ii unei decizii a domnitorului, deci a limitei dintre deciziile administrative §i cele autentic juridice, precum §i a mecanismelor prin care se impune legea2. Toate anchetele juridice decise de domn in litigii care au ca obiect datorii pornesc de la reconstituirea clauzelor prevazute in contract, cu scopul de a le impune executarea. Aplicat cu consecventa, principiul pacta stint servanda se impune atat in domeniul datoriilor private, cat §i in cel al obligatiilor angajate cdtre vistieria statului. Prin judecarea datornicilor de catre domn in divanul tarii se consolideaza obiceiul §i dreptul domnesc in materie de obligatii, dar indirect §i mecanismele de impunere a fiscalitatii, caci datoriile catre stat sunt tratate in acela§ifel cu datoriile private. Prestigiul obtinut de institutia domniei prin rezolvarea cu dreptate" a diferendelor dintre persoanele private este in masura sa elimine orice autoritate juridica concurenta, provenitä din retelele de solidaritate traditionalefamilie, ob§te, corporatii profesionalesau din raporturile de putere din interiorul societatii de pildä, cele dintre stapanii domeniilor §i supu§ii lor. Intr-un secol rävd§it de crize social-politice3, de comportamentul anarhic al marii boierimi §i de practicile de evaziune fiscala generalizataprin fuga de pe domenii autoritatea domneasca supravietuie§te in buna rnasura prin exercitarea functiei juridice, a carei legitimitate nu este contestatd. Oricat de slabita, puterea dornneasca de gratie divind nu inceteazd sa" i§i exercite controlul asupra societatii. Nu este un paradox ca.,in plin secol XVII, caracterizat uneori drept secolul regimului nobiliar", activitatea juridica ne relevä o putere domneasca consolidata, caci pe acest plan nu existä concurenta pentru domnie. Vom incerca sa stabilim mecanismele juridice §i profunzimea interventiei puterii domne§ti in sfera relatiilor private prin analiza modului in care este solutionat in epoca un tip de conflict de interese cu caracter exceptional:
I Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice romanevi (1369-1878), MUnchen, 1987. 2 Yan Thomas, La valeur des choses. Le droll romain hors la religion, in Annales. HSS", 2002, nr. 6, p. 1433: Si on ne comprend pas que l'histoire du droit participe d'une histoire des techniques et des moyens par lesquels s'est produite la mise en forme abstraite de nos sociétés, on manque pratiquement tout de la singularité de cette histoire et tout de la spécificité de son objet". Constantin Rezachevici, Fenomene de criza social-politica in Tara Romaneasca in veacul al XVII-lea. Partea I, Prima jurnellate a secolului alXVII-lea, inStudiii Materiale de Istorie Medie" (SMIM), t. IX, 1978, p. 59-84; Partea a Il-a: a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in SMIM, t. XIV, 1996, p. 85-117.
www.dacoromanica.ro 3 Cessio bonorum 103 incapacitatea debitorului de a-si plati datoriile fata de creditorii sai. Doud institutii juridice romane§ti vor fi in centrul descrierilor care urmeaza: curama"-o procedura colectivä de lichidare a creantelor-§i lepadarea datoriilor" in divan de catre motenitorii unui datornic insolvabil, care abandoneazd in acest fel bunurile ce le revin prin motenire, impreuna cu datoriile celui pe care il motenesc. Documentele care permit descrierea acestorinstitutii§ireconstituirea procedurilor urmate sunt putin numeroase. Limitele cronologice ale acestui studiu sunt determinate de märturiile documentare existente. Este foarte posibil ca o institutie similara curamei safiexistat insecolele precedente. Am intalnit abandonarea bunurilor in divan-lepadarea datoriilor"-la sfar§itul secolului al XVI-lea4. Iar extragerea zestrei din activul succesoral este prevazuta in conditiile
contractului" de mariaj de tip consuetudinar, precum i in nomocanoanele bizantine care au circulat in tarile rornâne pana in secolul al XVII-lea5. Indreptarea legii din 1652 descrie institutia curamei, farã sa o numeascA astfel: Atunce, ce va rAmanea, sa ia fie§care datornic dupa datorie[...]. AdecA, de nu-i va ajunge bucatele pentru toata datoria, carele au dat mult, acela sa ia mai mult decat cela ce- au imprumutat mai putin, aijderea §i cel mai cu putin, mai putin sa ia"6. Datoriile banqti sunt insa legate de activitatile de credit, deci este firesc ca reglementarile de stingere a creantelor sa fie expresia unui stadiu de dezvoltare economica in care astfel de imprumuturi sa devina frecvente. In ciuda absentei unor mentiuni documentare anterioare secolului al XVII-lea, nu excludem ca lichidarea datoriilor prin concurs (curama) sa fi existat §i inaintea acestei epoci. Totu§i, credern cä aparitia termenului de curama" §i utilizarea institutiei in secolul al XVII-lea trebuie corelate cu dezvoltarea relatiilor directe de schimb dintre tArile romane §i Imperiul otoman, deci cu un context economic mai vast, caracterizat prin aplicarea unor taxe §i impozite pe circulatia märfurilor, mult mai favorabil adaptarilor institutionale. Documentele turce§tiinvoca vechi cutume privind perceperea taxelor, privilegii acordate vistieriei Tarii Romfinqti de strangere a taxelor de la musulmanii stabiliti in Bucure§ti curn este cea nurnita !me-sau emiterea de chitante, de catre autoritatile vamale otomane, pentru taxele percepute la gurile
4Oana Rizescu,Construirea statului prin controlul datoriilor in Tara Româneascer in secolele XV-XVIL Partea I. Sec. XV-XVI,in SMIM, t.XXI, 2003, p. 298-317. 5 Al. Grecu, fnceputurile dreptului, in Studii. Revista de istorie", t. VII, 1954, nr. 4, p. 215-228; Val.Al. Georgescu, La reception du droit romano-byzantin dans les Principautés rownaines, in Mélanges H. .Levy-Bruhl, Paris,1959, p. 373siurm.; Gh. Cront, Dreptul bizantin in Tara Romdneascd. Indreptarea legii din1652, inStudii. Revista de istorie", t. XIII, 1960, nr. 1, p. 57-82; Vladimir Hanga, L,e droit romano-byzantin a-t-il été regu dans les Principautés rownaines?,in Revue Roumaine d' Histoire" (RRH), t. X, 1971, nr. 2, p. 237-255. 6 Indreptarea legii. 1652, ed, critick Bucuresti, 1962, gl. 266, p. 267. 7 Tashin Gemil, Relafiile Teirilor Romeine cu Poarta otomand in documentele turceqti (1601 1712), Bucuresti, 1984, doc. nr. 81 <1627>si nr.84, 14 sept. 1627. Pentru semnificatia acestei taxe otomane in raport cu taxele comerciale bizantine, Anca Popescu, Supraviefuiri bizantine in sistemul jiscaliteifii comerciale otomane (secolul al XVI-lea), In SMIM, t. XVII, 1999, p. 129-149.
www.dacoromanica.ro 104 Oana Rizescu 4 Dundrii de la comercianti valahi8. Pe de alta parte, documentele române§ti invock in formularul diplomatic, ca pe o formula stereotipa, datoriile facute de diverse persoane catre boieri, turci sau negutätori". Importanta tranzactiilor §i circulatia banilor faceau necesare fundamente legale adecvate, pe care cutumele tarii nu le ofereau. Nomocanoanele bizantine au circulat cu sigurantä in Wile romane inainte de momentul Indreptarea legii, din ele fi ind retinute desigur acele prevederi care rdspundeau unor cerinte manifestate de societatea romfineascd. Imprumutul de bani era reglementat in dreptul roman tarziui in cel bizantin, ale cäror principii de bald, sintetizate in uria§ele compilatii de jurisprudenta, au rdmas practic neschimbate9. De asemenea, institutialichidäriidatoriilor era cunoscutd §i in dreptul musulman. Apreciem insä, in acord cu teoriile privind schimbarea sociald, cä adoptarea normelor juridice corespunde exigentelor sociale aleunui momentistoric§idepinde defactoriiparticularicedetermind transformarea sociald, factori ce sfar§esc prin a fi reglementati juridic. Explicatia by factor and by network" are avantajul de a tine seama de toate variabilele specifice ale cazului românesc traditie cutumiard, influenta bizantina', relatii directe cu otomanii ,fard a-si propune sä stabileascd proportia fiecdrei astfel de variabile in cadrul configuratiei epociim. Basilicalele, Procheiros Nomos, precum §i compilatiile bazate pe Basilicale Synopsis Major", Syntagma lui Mathei Vlastares (1335)12 §i Hexabiblul lui
8 Tashin Gemil, Re/aline Tarilor Romdne cu Poarta otomand, doc. nr. 16 <1604-1607>. 9 Editiile nomocanoanelor si bibliografia exegezei romanesti si straine phnA in anii '80, Radu Constantinescu, Vechiul drept rota:nese scris. Repertoriul izvoarelor, 1340-1640, Bucuresti, 1984, Nomocanoanele", p. 134 si urm.; I. Peretz, Curs de istorie a dreptului romemese, vol. II11-2 si III, Bucuresti, 1928; $t.Gr. Berechet, Legátura dintre dreptul bizantinfiromemese, vol. I, Vaslui, 1937; idem, Istoria vechiului drept ronidnese, Iasi, 1934 ; Gh. Cront, L'Eclogue des Isauriens clans les Pays Roumains, in Balkan Studies", 1968, nr. 9, p. 359-374; Val.Al. Georgescu, Bizantulfiinstil:4111e romdne#i pind la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucuresti, 1980. 1° M. Dobb, Studies in the Development of Capitalism, vol. III, Londra, 1963, p. 328-329: by a factor we mean a variable which itself describes a part of the fabric of society. The volume of trade, the population, and the typical attitudes and motives of the members of a social class are good examples of factors changes in which will normally lead to changes in other variables. [...] But to examine the changed relation by itself is not very illuminating; to understand this change the relation itself has b to be seen in context, and its dependence or other variables, as well as the further relations between those variables, must all be set forth. When this has been done, a sector of the network of social dependencies will have been revealed". Teoriile explicative generale, ideal-type, sunt in acest fel mai putin adecvate pentru cazurile specifice, cum este si cel romanesc. Vezi si aprecierea lui Paul Janssens, Histoire Economique ou Economie Retrospective?, in History and Theory", t. 13, 1974, nr. 1, p. 36: Entre le ciel des vérités éternelles et le monde des vérités quotidiennes il y a non le vide, mais de niveaux d'abstractions différentes. Le degre de generalisation de modèles explicatifs depend en fait du nombre de conditions incluses: plus celles-ci sont nombreuses, plus le champ d'application spatio-temporel du modèle est restreint". " N.G. Svoronos, La Synopsis Major des Basiliques et ses appendices, Paris, 1964. 12 Gh. Mihailä, Sintagma (pravila) lui Matei Vlastarisfiinceputurile lexicografiei romline (sec. XV-XVII), in Studii de slavistica", 1969, nr.1, p. 9-44; Radu Constantinescu, Vechiul drept, p. 235 si urm.
www.dacoromanica.ro 5 Cessio bonorum 105 Constantin Armenopol (1345)13 ilustreazd intentia legiuitorului bizantin de a pästra un echilibru intre cele cloud parti antrenate in imprumut: ele urmaresc sa protejeze creditorul fall a descuraja imprumutul de bani, protejandu-1 totodatä pe debitor fata de cerintele excesive ale creditorilor. Ca §i in dreptul roman ,nclasic, datoriile nu puteau sä afecteze libertatea personald sau familia debitorului14. In anul 928 novela lui Romanos I Lekapenos15 referitoare la dreptul de protimesis a impus respectarea normelor referitoare la dobandä in aplicarea acestuia16. Satisfacerea creditorului era asiguratä potrivit clauzelor contractului de imprumut. Dacd debitorul era recalcitrant sau incapabil sã plateasca imprumutul, creditorul obtinea prin proces executarea bunurilor sale. Daca bunurile erau insuficiente, creditorul trebuia sa se multumeasca cu ceea ce putea dobandi, caci principiul pus in aplicare era acela ca legea Ii protejeaza pe cei vigilenti, nu pe cei care dorm". Procedura bizantina pentru cessio bonorumn afecteazd persoanele angajate in activitäti comerciale §i antreprenoriale §i se referd la cazurile de ekstasis hyparchontoe sau faliment. Dacd bunurile debitorului erau insuficiente, se proceda la venditio bonorwn, procedurd prin care se obtinea satisfacerea creditorilor prin vanzarea (diaprasis) lucrurilor debitorului. Debitorul era oricum descarcat de sarcina in cazulincarebunurilesale nu erausuficiente,creditoriiprimind bunuri proportional, dupd märimea imprumuturilor ce fuseserd acordate. Lepädarea datoriilor in divan §i curama reprezintä procedurile prin care cessio bonorum era aplicatä in context romfinesc.
13 I. Peretz, Hexabiblul lui Arnienopol, Bucure§ti, 1921; Gh. Cront, Hexabiblul lui Armenopol, In Studii. Revistã de istorie",t.16, 1963, nr. 4, p. 817-841; Val.Al. Georgescu, Le role de l'Hexabible d'Harnienopoulos, in Studii clasice", 1971, nr. 13, p. 207-239. 14 Jean Gaudement, Droit privé romain, ed. a 2-a, Paris, 2000. 15Pentru novela lui Romanos ILekapenos, N. Svoronos, Les Novel les des empereurs inacédoniens concernant la terre et les stratiotes, Athenes, 1994, p. 66i urm. 16 Demetrios Gofas, The Byzantine Law of Interest, in Angeliki E. Laiou (ed.), The Economic History of Byzantium: From the Seventh Through the Fifteenth Century (EHB), vol. 3, partea a 5-a, Economic Institutions and the State, XXXIX, 2002, p. 1071-1096. 17 Bryan A. Gamer (ed.), Black's Law Dictionary, ed. a 7-a, Minneapolis, 1999, p. 221: Cession of goods. In roman law, an assignment of debtor's prosperity to creditors; equivalent of modern bankruptcy"; Dictionary of legal, conunercial and political terms with illustrative examples, explanatory notes and commentaries on comparative law, partea I, Miinchen, 2000, p. 63-64. Is Olga Maridaki-Karatza, Legal Aspects of the Financing of Trade, in EHB, vol. 3, partea a V-a, p. 1102: This is an institution similar to modern-day bankruptcy under commercial law; under Byzantine law, however, there were no provisions specially applicable to merchants, commercial law did not exist, and the provisions were applied indiscriminately. However, by their very nature these provisions imply the existence of a number of creditors, successive sums in loans, and activity even after the composition which could produce new assets, and thus these are entrepreneurial loans, not loans to meet urgent but temporary personal needs on the part of the borrower"; Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, Oxford, 1996, p. 520, t loathing, II/b,> lat. cessio bonorum.
www.dacoromanica.ro 106 Oana Rizescu 6
Curama Dictionarele limbii rornAne desemneazd curama" drept adunarea datoriilor cuiva in vederea impartirii averii datornicului intre creditori, in parti proportionale cu datoria (atunci and averea nu acoperd toate datoriiler19. CuvAntul este apreciat ca un grecism-turcism, rovenit din xovpapulg (ngr.>cota),gurama (turc.>concursulcreditorilor) 0.Farasamentionezelimitetemporalesau etimologii, si Dictionarul inslitu,liilorfeudale din Icirile romeine defineste curama in mod asemändtor, ca indestularea proportionald a creditorilor, din bunurile debitorului, in cazul unei pluralitati de creditori, sau urmärirea proportionald a debitorilor de ate un creditor in cazul unei pluralitati de debitori"21. Cel mai adesea dictionarele citeazd cuvintul in contexte tfirzii, din a doua jumatate a secolului XVIII-leai inceputul secolului al XIX-1ea22. Alte referinte, tot din a doua jumAtate a secolului al XVIII-lea, cuprind si rezumate ale unor documente cornerciale pdstrate in arhivele din Sibiu. In rezumatele documentelor redactate in alte limbi cuvântul este redat cu ghilimele, ca un termen specific românesc23. In documentele din Tara RornâneascA cea dintfii atestare apare intr-un hrisov de la Matei Basarab (1632-1654) din 5 mai 1637, prin care domnul intäreste creditorilor Dumitru Dudescu, Tatul logofat si Radul logofat Dudescul, in contul unor datorii, ocinile care au apartinut debitorului acestora, Paraschiva logofat24. Cuvântul este scris korama25, dar alternanta o, u in documentele de epoch' nu este un lucru neobisnuit. Hrisovul din 5 mai 1637 aminteste curama ca pe o practicd ce era cunoscutä participantilor. Documentul consemneazd cä dupd moartea lui Paraschiva adieus, logofat din Butesti (debitorul) rdmas-au multA datorie [...] pre la boieri si pre la multi negutatori. Deci se-au strfinsu toti datornicii de au facut "26 corama .Cum creditorii executdi bunurile vaduvei lui Paraschiva, Comana, domnul Matei Basarab decide ca mitropolitul Theofili doi boieri, Zaharia sluger siStan vätaf din Balsi, sä aleagd" zestrea acesteia din ansamblul averii
19Mic diclionar academic, vol. I, Literele A-C, Bucuresti, 2001, p. 759. 20Lazar $dineanu, Influenta orientalei asupra limbeificulturei romdne, vol. II, Bucuresti, 1900, p. 149; H. Tiktin, Rutniinish-Deutsches WOrterbuch, Bucuresti, 1903, p. 462; Dictionarul limbii romdne (DLR), t.I, partea a II-a, litera C, Bucuresti, 1940, p. 1005-1006; Cf The Encyclopedia of Islam, vol. V, New Edition, Leiden, 1986, p. 399-400, unde kurama are o etimologie chirghiza de la kura to patch together" si unde se dezvolta un sens al cuvantului etnografic si geografic: the kirgiz word kurama (from kura, `the sew together pieces of cloth') with the meaning 'a blanket made of pieces of cloth sewn together'", ffirä legaturd cu institutia pe care o cercetdm. 21Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Institutii feudale din fdrile romdne. Dictionar, Bucuresti, 1988, p. 130, sub voce. 22Nicolae lorga, Studii ci documente cu privire la istoria romeinilor, vol. IV, Bucuresti, 1903, p. 65; vol. VI, p. 264; vol. XII, p. 112. 23Catalogul documentelor referitoare la viafa economicd a (ardor romdne in sec. XVH-XIX. Documente din Arhivele Statului Sibiu, vol. I, Bucuresti, 1966, nr. 227, 332, 1718, 1766. 24Catalogul documentelor Pith Rom:Magi din Arhivele Statului (Catalogul documentelor), vol. IV (1633-1639), Bucuresti, 1981, nr. 974. 25Arhivele Nationale Istorice Centrale (ANIC), Doc. ist., XLIII/20. 26Ibidem, Doc. ist., XLIII/20, 5 mai 1637.
www.dacoromanica.ro 7 Cessio bonorum 107 decedatului. Procedura urmata e amintità in cartea mitropolitului27. Cu juramant pe Evanghelie, sustinut inaintea mitropolitului $i in prezenta creditorilor, se stabile$te in ce constä zestrea ferneii: 150 de stupi, o cununa de aur, 2 brine de arginti o stupina, evaluate la 131 de ughi". In schimbul acestei sume de bani, femeia prirne$te o parte de mo$ie din Mihdie$ti, 2 rumani, cloud tiganci $i 3 copii de tigani. Din zestre mai fac parte toate dichisele casei" pe care judecatorii le-au dat femeii cum este obiceiul". De asemenea, pentru cheltuielile facute la inmormintarea lui Paraschiva, ce se evalueaza la 62 de ughi, Comana prime$te un cal, o $arvaneai o dulamd de cufterie, ca sä plateasca ace$ti bani". Pe Fang bunurile provenite din zestre sau cheltuieli de inmormântare, mitropolituli cei doi boieri ii mai aleg din bunurile comune 4 vaci, 6 boi, 2 iepe, 6 telegari, 10 rfimatori". Abia dupd aceasta separare a bunurilor creditorii se judeca pe restul averii rämase de la Paraschiva: iar alte bucate, moii, rumani, $i tot ce-a ramas, le-au facut datornicii curama28§i le-au dat pentru datoria Paraschivei logofat"29. Pravila bizantina in traducere romineasca continea prevederea sa nu fie volnic nice unul de in datornici sa ia vreun lucru ceva de in casa mortului, pana nuli va lua intai muierea zestrile. Atunce, ce va ramânea, sa ia fie$tecare datornic dupa datoria barbatului ei"30. Mentiunea finala din cartea mitropolitului Theofil data in favoarea Comanei, ca aceasta sa fie in pace din partea datornicilor, macar ca ar fi $i ea cheza$a in zapise", este intru totul in conformitate cu aceasta prevedere a ravilei, un comentariu al lui Matei Vlastares pe marginea imprumutului intre soti$i care va fi integrat in compilatia juridica Indreptarea legii, in glava 266: Si care muiare va vrea sa scrie in carte unealtele ei pentru datoria barbatului ei, sau $i ea sa intre cheza$a, aceasta nice o puteare, nici o adeverintä n-are, nice se baga in seama mdcara de o va face o data, de doao $i de multe ori:yi sau de sei va face chezasä la datorie domneasca, sau la altceneva, tot nu se socotea0e acea prinsoare, pentru Ca a$a iaste ca $i cum nu se-ar fi facut niciodata carteai lucru ca acela. lard insa adevarat, de sä va al-Ma de fata cd galbenii aceia ce s-au imprumutat se-au dat pentru treaba aceii muerii, atunce plate$te ea"32. Dovada consultdrii pravilei este confirmata explicit in actul mitropolitului, unde se afirma ca: a$a am adevärat $i am judecat vladicia mea pre slânta pravila, irnpreuna cu ace$ti boieri ce scriu mai-sus"33. Apdar, baza juridica a raporturilor intrafamiliale este constituita de pravild, care garanteazd respectarea de ate sot a
27 Ibidem, Ep. Ramnic, LVIII/7, 6 mai 1637. 28 Ibidem, cuvantul este scris kArAma cu r supra-scris. " Ibidem. 3° Indreptarea legii. 1652, gl. 266, p. 266-267; vezii prevederea identica din Ecloga, in C.A. Spulber, L'Eclogue des Isauriens. TexteTraductionHistoire, Cernautzi (Roumanie), 1929, chap. 266 : La femme est préférée a tout autre créancier", p. 139. 31 Radu Constantinescu, Vechiul drept românesc scris. 82 Indreptarea legii,gl. 266, p. 267. 33ANIC, Ep. Ramnic, LVIII/7, 6 mai 1637.
www.dacoromanica.ro 108 Oana Rizescu 8 conditiilor contractului de mariaj34. Faptul cä nirneni nu se angajeaza sä pläteascd datoriile lui Paraschiva §i cd acestea sunt scoase la curamd ne face sä credem cd nu existau alti succesibili directi in afara sotiei salei deci cä Paraschiva nu avea copii. MNtenirea este o entitate juridicd. Caracterul universal alsuccesiunii antreneazA mai multe consecinte: ea se deferd printr-un act unic, se dobânde§te tot printr-un act unic, prescriptia achizitiva are un termen lirnitat iar dreptul succesoral este garantat printr-o singurd actiune35. Este clar deci cä, dacd ar fi fost alti mo§tenitori in viatä la data la care s-a facut curama, ei ar fi trebuit sa apard in documente, fie acceptand, fie repudiind motenirea36. Jupâneasa Comana este in pace §i slobodd" nu numai din partea creditorilor, dar §i de cdträ toatä ruda lui" adicd a bdrbatului eice ar fi putut revendica ulterior pärti din mo§tenire. Vdduva Comana facepartedintremo§tenitoriicare vin automatla succesiune ab intestat. Dacd acceptd succesiunea, ea este proprietard, debitoare sau creditoare a§a cum a fost defunctul. Se §tie cd in dreptul roman, deja inainte de sfaritul republicii, a fost introdus un principiu specialius abstinendipentru a scapa de sarcinile unei succesiuni pasive oneroase. De el profitaui femeile in manu, iar pentru aplicarea lui nu era nevoie de o cerere speciald. Pentru a pune capät incertitudinii asupra achitdrii datoriilor, creditorii puteau cita mo§tenitorul in fata magistratului intrebfindu-I care sunt intentiile sale in legatura cu mo§tenirea37. In documentele romane§ti acela§i principiu este sintetizat sub forma: cine vrea sd tind mo§iile [...] acelast-iplateascd datoriile"38. In consecinta, succesibilii care apreciaza a nu pot plati se leapädä in divan: in limbajul epocii, dacd au vdzut ca Ii ajunge legea, s-au lepädat in divan, inaintea domnului,sä n-aibdtreabd nici cu mo§iile, nici cu datoriile"39.
34 Reducerea autonomiei de gestiune a sotiei si mai ales a capacitatii ei de a sprijini cu garantii economice cererile de credit in cazul falimentului sotului sunt minutios analizate pentru o altd arie culturald de Manuela Martini, Rapports patrimoniaux et credit dans les menages nobles. Dot et apanage des fenimes a Bologne an XIXe siecle, in Clio. Revue francophone d'histoire des femmes", 1998, nr. 7. 38 Jean Gaudement, Droit prive romain, p. 90. 36 Acesta este motivul pentru care considerdm cd Mihalcea logofdt, Irimia sluger, indicati drept fii ai lui Paraschiva logofdt, iStoichitd, tratat drept ginere in indicele onomastic al vol. IV din Catalogul documentelor, sunt fiii, respectiv, ginerele, unui omonim de-al lui Paraschiva logofdt din Butesti. 37 M. Humbert, L'acte a cause de mort en droit romain, in Recueils de la Societe Jean Bodin pour l'histoire comparative des institutions, vol. LIX, Actes a cause de mort/ Acts of Last Will. Antiquite/ Antiquity, Bruxelles, 1992, P. 131-162;Jean Gaudement, Droit prive romain, p. 116: Protection pretorienne de l'héritier. 38 Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 614, 9 nov. 1635. Adoptarea acestui principiu juridic in sfera dreptului domnesc referitor la succesiunea la tron si transformarea lui intr-un principiu constitutional" ii are, credem, originea in pästrarea tronului in cadrul aceleiasi dinastii. Pentru conceperea domniei ca o institutie publicai utilizarea acestui principiu din dreptul succesoral in procesul de formare a obiceiurilor noi, sub stapdnire otomand, Daniel Barbu, Carele ia domniia, plateve qidatortia"..cel mai vechi principiu constitutional romeinesc?, in idem, 0 arheologie constitutionald romdneasca. Studiii documente, Bucuresti, 2000, p. 37-48, reluat in idem, Bizant contra Bizant, Bucuresti, 2002, p. 48-71. " Ibidem.
www.dacoromanica.ro 9 Cessio bonorum 109 Achitarea datoriilor dupa decesul capului de farnilie nu este specified dreptului romano-bizantin, ea find una dintre obligatiile care revin membrilor unei familii posesoare de patrimoniu, in orice societate4°. Ea este recunoscuta §i in societatile musulmane, unde are ca baza juridica Coranul §i Sundt'.$i eventualii creditori turci42 ai lui Paraschiva logofat puteau pretinde executarea creantelor prin judecata. Ei se conforrnau astfel proprieilor traditii juridice, potrivit careia stingerea datoriilor precede cheltuielile pentru funeralii §i constituirea partilor ce revin legatarilor43. In cazul analizat, privind datoriile lui Paraschiva logofat, procedura juridica s-a aplicat la mai putin de 3 luni de la moartea debitorului. Stim ea Paraschiva era deja mort la 22 martie 1637, cad la aceasta data Comana, impreuna cu unchiul sau, Chisar postelnic din Safacine§ti, dadeau marturie episcopului Ignatie de Ramnic despre donatia facutd acestuia in scopul ingroparii lui Paraschiva in biserica manastirii44. Ocina din Rarnnic §i o pivnitd de piatrd din targ, cu loc de gradina §i un rurnfin cu feciorii lui, däruiti la inmormantare, sunt excluse din bunurile ce vor fi supuse la curamd. Se rare ch. partea sufletului", ce se constituie din a treia parte din bunurile rdmase4,nu este afectatd de datoriile defunctului. Creditorii datornicii" din documentele romdne§tiau dus-o pe Comana inaintea domnului, acesta delegand judecata mitropolitului. Dupa cum atesta cartea emisa de mitropolit, judecata s-a facut dup. pravila: din tot ce-a famas, au facut datornicii curama"46. Ceea ce inseamna, potrivit pravilei: carele au dat mult, acela ia mai mult [...] §i cel mai putin,-mai putin sä ia"47. impartirea proportionala a averii lui Paraschiva in scopul Iichidärii creantelor fata de creditorii sai este atestatd §i de un alt document din 20 ianuarie 1641, in care se reface curama din 1637. Doi dintre creditorii beneficiari ai curamei din 1637, Dumitru Dudescu, fost mare vistier, §i Tatul sluger se judecd in vederea repartizarii intre ei in mod echitabil a ceea ce au obtinut de la Paraschiva adieu§
4° Pentru aborddri metodologice si bibliografie, Bernard Derouet, Les pratiques familiales, le droit et la construction des differences (15-19e siecles), in Annales. HSS", 1997, nr. 2, p. 369-391 ; Daniel Lord Smail, Demanteler le patrimoine. Les femmes et les biens dans la Marseille medievale,in ibidem, p. 343-368. 41 Ali Bouamama, L'acte a cause de mort en droit musulman, in Recueils de la Societe Jean Bodin, vol. LXII, Actes a cause de moreActs of Last Will. Mondes Non Europeens/Non European World, Bruxelles, 1994, p. 96. 42 Documentul din 6 mai 1637 mentioneazd cd Paraschiva era dator multd samd de bani la turci si la negutatori". 43 Ali Bouamama, L'acte a cause de mon en droit musulman, p. 96 si urm. 44 Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 940, 22 mar. 1637. Pentru conditiile de formare ale drcptului islamic, Baudouin Dupret, L'historicite de la norme. Du positivisrne de l'islaniolgie juridique a l'anthropologie de la nornie islamique, in Annales. HSS", 1999, nr. 1, p. 169-196 ; dosarul tematic Une sociologie non culturaliste de la norme en contexte arabe, in Droit et société", 1998, nr. 39. 45 Val.Al. Georgescu, Contributii la studiultrimiriei" ci al operei juridice a lid Mihail Fotino, in Revista arhivelor", t. IX, 1966, p. 104-112. 46 ANIC, Ep. Rdmnic, LVIII/7. Rezumat in Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 977. 42 Indreptarea legii, gl. 266, p. 267.
www.dacoromanica.ro 110 Oana Rizescu 10 logofat: sa faca curarna de ce au luat de la Paraschivai sa imparta pe bani"48. Pentru acest caz domnia desemneazd o echipa de patru boieri luati pe ravw domneti, care sa le imparta sate, mo0, rumani, tigani, haine ce au luat pentru datorie". Creantele lui Dumitru Dudescu se cifrau la 1313 de ughi iar cele ale lui Tatul sluger la 650 de ughi, insä cel din urmä solicitä sä se ia in consideraresi cheltuielile de treapad pe care a trebuit sa le suporte pentru acest caz. Cei patru boieri socotitoriMitrea mare pitar, Malaia vistier, Gherghe vistier, Stroe vistier au cu totii competente in serviciul fiscal al tarii, find deci capabili sä evalueze bunurile respective in bani. Ei apreciazd cheltuielile de treapdd §i gasesc echitabil ca Dumitru Dudescu sä lase din banii lui 313 de ughi §i sa ia curama numai pe 1000 ughi, iar Tatul sa-§i ia toti cei 650 de ughi. Impartirea dupd curama presupune apdar o prima faza, de evaluare a bunurilor debitorului in bani, apoi o a doua de repartizare a bunurilor, in ap fel incat valorile insumate ale bunurilor ce revin fiecdrui creditor sa-i acopere creantele:sis-a cuvenit primului sà ia o parte §i jumatate iar celuilalt o parte de ocina. lar tiganii, hainele §i allele ce vor fi luat, le- au pretuit in bani urmând sã intoarca Tatul lui Dumitru 51 de galbeni. Iar casele au ramas nescocotite cä le-a luat Hrizea mare vornic"49. La 24 decembrie 1644 Dumitru Dudescu, Tatul slugeri Radul logofat, impreuna cu sluga domneascd, cautau Inca rurnanii fugiti ai lui Paraschiva din Bute§ti pentru a-i readuce la mo0a Porunca dornneasca emisä in favoarea acelora0 trei boieri care au participat la curama bunurilor lui Paraschiva ne face sä credem ca rumânii cautati cu om domnesc faceau parte din motenirea lui Paraschiva. Relatiile dintre debitori §i creditoriatat cat pot ele sa fie reconstituite din documente constituiau raporturi sociale extrem de complexe, nu intotdeauna dependente exclusiv de imprumuturile bäne*ti dintre ei. Astfel, la 30 decembrie 1635, deci cu doi ani inainte de curama bunurilor lui Paraschiva, Matei Basarab Ii poruncea lui Dumitru Dudescu, ce avea pe atunci functia de mare vistier, sã opreasca pri Paraschiva logofat di la satul Poenii §i sa tina satul pe seama lui"51, pfind ce Paraschiva va pläti banii cu care este dator lui Rustea negustor. In cazul in care Paraschiva nu poate plati datoriile care Rustea, domnul 11 autorizeaza pe Dumitru Dudescu sa tina" satul Poenii cu toti rumanii itot venitul. De ce Dumitru Dudescu este cel care este insärcinat sa-1 opreasca" pe Paraschiva, documentul nu o spune. De asemenea, nu este foarte clar de ce satul Poenii este dat, pe perioada in care debitorullui Rustea trebuie sa caute banii pentru rambursarea datoriei, marelui vistier sa-1 tina pe seama lui". Porunca domneasca mentioneaza ca daca Paraschiva nu-i da banii lui Rustea, atunci satul Poenii, cu toti rumâniii cu tot venitul, va ramâne in stapanirea lui Dumitru Dudescu, mare vistier. Putem presupune existenta unei relatii de chez4ie intre Dumitru Dudescusi
48 ANIC, Doc. ist., XLIII/45. Rezumat In Catalogul documentelor, vol. V (1640-1644), Bucurqti, 1985, nr. 288. 49 Ibidem. 50 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 1508, 24 dec. 1644, unde Paraschiva apare ca vornic din Butqti. Ibidem, vol. IV, nr. 637, 30 dec. 1635.
www.dacoromanica.ro 11 Cessio bonorum 111 Paraschiva logofat. insa faptul cd domnul este acela care ii cere lui Dudescu sä-1 opreasca" pe Paraschiva ne sugereaza iexistenta unei obligatii ce-i incumbä marelui vistier, de urinal-irei executare fortatä a datornicilor, deci in executarea datoriei care Rustea negustor. Cum bine se §tie, Dumitru Dudescu a fost acuzat in 1636 de furt din banii vistieriei in timpul transportarii haraciului la Istanbul, cfind a scrumat Dumitru vistier in 13 pungi de a scos 80 600 de aspri de argint, pe care i-a luat la el, i-a dus la casa lui §i a facut ce a *tiut cu ei, §i a pecetluit pungile cu pecetea lui"52. Asurnanduli responsabilitatea in divan pentru faptele sale, el este obligat sa-§i plateasca furti§agurile lui". In aceastä situatie Dumitru Dudescu este nevoit sa valorifice orice sursa de venit, printre care §i creantele existente, pentru a putea achita datoriile catre domnie. In acest context datoriilelui Paraschiva sunt executate imediat ce ii este oferit prilejul, prin moartea lui Paraschiva.
Lepadarea de datorii. Datoriile lui Dutnitru Dudescu Aparitia intre participantii la curama din 1637 atfit a lui Dumitru Dudescu, fost mare vistier, cat §i a fiului sau, Radu Dudescu logofat, poate fi consecinta faptului cä fiecare dintre ei il cteditasera pe Paraschiva, dar tot atfit de bine §i o consecinta a separarii bunurilor§i a creantelor lui Radu Dudescu de cele ale tatälui sail, in urma datoriilor enorme pe care cel din urma le contractase lap de domnie in urma savfir§irii delictului de furt. La 21 decembrie 1636 Matei Basarab ii intarea lui Radu Dudescu dreptul de a fi lasat in pace de care creditorii tatälui sau. Domnul nu mai aminte§te furtul, ci doar faptul cd Dumitru Dudescu a cazut la o nevoie §i mare datorie, de §i-a dat tot avutul"53. Fara sä suporte vreo sanctiune infamanta pentrudelapidare54,Dumitruesteobligatdoarlarambursarea prejudiciului. Initial, Radu Dudescu contribuise la nevoia tatalui", dar necesitatea prezervarii patrimoniului propriuiiimpune separarea bunurilor §istabilirea succesiunii Inca din timpul vietii tatälui sau. Vazand cd datoriile celui din urma nu pot fi platite §i avfind copii marunti §i casa grea"55, Radu Dudescu vine in divanul tarii, unde s-a lepiidat de taral seiu, de mo§iile §i datoriile lui". Recunoscandu-i pe
52Ibidenz,nr. 874, 2 nov. 1636, cartea de anchetA a mitropolitului Theofil emisA la 10 luni dupd realizarea furtului. Data sfivdrsirii acestuia este indicatd ca fiind 25 februarie 1636. Un Paraschiva logofdt figureazd ca martor in cartea de mArturie pentru dezvinovAtire a celor care 1-au insotit pe Dudescu la Istanbul, fait sd putem spune sigur dacd este una si aceeasi persoand cu debitorul din 1637. 53Ibidem,nr. 891, 21 dec. 1636. 54 El continua sd fie martor in divanul tdrii in calitate de fost mare vistier (5 ian. 1637, 10 mai 1638, 3 febr. 1641) si de mare vornic (4 ian. 1642). Este luat pe rdvase domnesti ca boier judecdtor (8 iul. 1640, 21 ian. 1641) sau judecd delegat de domn ca mare vornic (31 ian. 1643). Pentru doc., Catalosul documentelor, vol.IV si V, sub data. 53 Din cdsAtoria lui Radu Dudescu logofAt cu CdtAlina, fiica lui Vlad Rudeanu mare logofdt, sunt atestati documentar sase copii: Radu, Elena, Marica, Ancula, Chiera si Dumitrascu. Semnaldm faptul cd desi Dumitrasco este atestat in trei documente, el nu este inregistrat de Nicolae Stoicescu in Diclionarul marilor dregätori din Tara Roindneasca si Moldova. Sec. XV-XVII,Bucuresti, 1971, sub voceDudescu.Absenta lui din documentele ulterioare poate fi interpretata ca datorandu-se unei morti timpurii. Pentru atestdri,Catalogul documentelor,vol. IV, nr. 506, 22 apr. 1635, prin care este ddruit coconul Dumitru cu satul Ciumernic de cdtre Hrizea mare ban; vol. IV, nr. 1202, 20 apr. 1638 si vol. VI, nr. 515, 31 mai 1646, documente in care satul Ciumernic este intdrit de Matei Basarab lui Dumitru Dudescu si respectiv, Radu Dudescu.
www.dacoromanica.ro 112 Oana Rizescu 12 viitor imunitatea juridick in a§a fel Meat nici un datornic, ori turc, ori negutAtor, sau orice fel de om sd n-aibd treabd cu el sau cu zestrile jup5nesii lui [...] nici cu ca§tigul lui", domnul ii recunoa§te dreptul de a räscumpara mo§iile vândute de tatäl sdu: iar and va putea, oricând, sä räscumpere din mo§iile §i tiganii ce a vfindut §i zalogit tatäl sdu, sa n-aibd nimeni treabd cu ele". Lucru care se va §i intAmpla de altfel, atunci c5nd unele sate zalogite de Dumitru Dudescu vor fi r5scumpdrate de fiul sdu, care ia la rândul ski bani cu dobândd pentru a le putea recupera56. Se afirmä astfel un drept de preemtiune al fiului pentru bunurile tatdlui sau dupd separarea averii sale de cea a tatäluidrept pe care sunt nevoiti sd-1 recunoascd §i creditorii57. Matei Basarab emite la 7 iunie 1637 un ordin prin care solicitä creditorilor lui Dumitru DudescuBorcea vornic §i Tudor stolnic din Topoloveni , care urmäreau sa i§i insu§easca un sat zalogit lor, sa-§i recupereze banii de la Radul logoft, caci i-a spus acesta ca ei nu vor sä ia banii. [...] De nu vor lua banii, sa li-i lepede frã voia lor", caci a judecat domnul cu tot divanul ca este mai volnic a-si räscumpdra §i a tine mo§ia tatälui sdu"58. La 14 iulie 1637 domnul ii infarea deja lui Radul logofat stäpanirea pe satul pus gaj celor doi. Cei doi creditori din Topoloveni consimt sä accepte räscumpärarea satului de cätre fiu, dupd ce acesta s-a osebit" de tatdl sal, väzind cd debitorul lor n-are putere sa räscumpere satul". Remaram insä faptul cd ordinul domnesc nu este un abuz, caci räscumpararea se produce inainte de a expira contractul de imprumut cu zalog, Radu plätind banii inainte de 9,59 Z1 .Altminteri, termenul dupd care banii puteau fi intor§i" era limitat60. Este de crezut, astfel, cd dorinta pästrärii patrimoniului strärno§esc al Dude§tilor este cea care ii determind pe Dumitru §i pe flub ski sa nu recunoascd o danie facutd de Luca logofat din Dude§ti, tatäl lui Dumitru Dudescu, mandstirii Colentina, de§i nu pot jura cd aceastd donatie nu a avut loc61. Consecintele delapiddrii de care s-a facut vinovat Dumitru, pentru evolutia ulterioard a familiei Dudescu, par sä fi fost impot-tante, cdci nici Radul Dudescu logofat, nici fail lui, Radu cdpitan, nu vor mai accede la functii in divan62. Mai trebuie sa semnaldm aici faptul cd, in momentul in care Radul Dudescu se leapadd de datoriile tatalui sdu, el nu o face in favoarea altui mo§tenitor". Mai mult, nici mama sa, Maria, fiica lui Hrizea mare ban, nici surorile sale, Maria, Ruxandra §i Stanca, nu procedeaza in acela§i fel. Maria, flica mai mare, cdsätorit5 cu Preda sluger, era probabil deja inzestrat5, caci la 13 februarie 1638 tatäl §i ftica vând lui Matei Basarab, pentru 110 ughi, jurnatate din satul Hamze§ti, ce facea parte din
56 Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 1036, 14 iul. 1637, cand rascumpara satul Tatarul zalogit pentru un Imprumut de 300 de ughi nerambursat. 57 Ibidern, nr. 1089, 20 oct. 1637. 58 Ibidem, nr. 1003, 7 iun. 1637. 59 Ibidem, nr. 1089, 20 oct. 1637. 60 Ibidetn, nr. 1403, 25 febr. 1639. 61 Ibidem, nr. 1494, 6 iun. 1639. 62 Nicolae Stoicescu, Dictionarul dregettorilor, p. 173-174. Restabilirea importantei familieise va face prin femei, toate casãtorite cu fii de mari boieri.
www.dacoromanica.ro 13 Cessio bonorum 113 zestrea Mariei63. De asemenea, Ruxandra prime§te zestre" de la tatäl sdu o parte din satul Tambure§ti, achizitionat 'Inca din 162565. Care erau insä bunurile de care se leapädä Radu Dudescu? Pentru a afla ce bunuri apartinfind familiei Dudescu au revenit tatälui §i fiului dupd lepädarea de datorii ar trebui sä putem reconstitui cum ardta domeniul Dudescu inainte de separare, lucru care ar presupune o anchetä migaloasa §i nu neaparat concludentA. Cu toate acestea, §tim din documente ca origine4 lui Dumitru Dudescu era modestä, fiind fiul unui logofAt, Luca din Dude§ti, §i al unei anumite Anca. Inainte de a deveni mare vistier a ocupat functiile de logoffit, mare pitar, vistier, mare sluger, participfind ca martor in divan sau boier tocmelnic la multe tranzactii sanctionate apoi in divan. Cunoscand valoarea bunurilor §i avfind cuno§tinta de diferitele bunuri zalogite, imprumuturi, schimbäri de proprietari, precum §i de dificultätile financiare ale celor care veneau la judecatd, a fost in mäsurd sa se foloseascd de pozitia pe care o detinea in aparatul de stat pentru a-§i insu§i numeroase mo§ii, vii sau livezi66. Putem presupune deci a Dumitru Dudescu se afla in ipostaza de intemeietor al patrimoniului familiei, cu drepturi depline asupra acestuia.
Succesiunea fare', lepädarea de datorii. Cazul lui Cernica mare vonzic Doar pentru a ilustra mobilitatea sociald din epoca §i a pune in relatie doui familii, una in ascensiune §i altä in declin economic, amintim ca. Dumitru Dudescu se numAra printre cumpärdtorii constanti ai ocinilor §i satelor lui Cernica din SAcuieni, fost mare vornic67. Este adevArat cd in 1624, cfind Dumitru Dudescu, pe atunci vistier al doilea, cumpärá 180 de stfinjeni de ocind in Sdcuieni, o face §i pentru cd mo§ia din SAcuieni era vecind cu cea a Dude§tilor68. Constatdm tà cele cloud familii erau legate prin interese economice comune Inca din deceniul al treilea
63 Catalogul documentelor,vol. IV, nr. 1146. Vanzare intaritd la 20 febr. 1638. 64 Documenta Romaniae Historica (DRH),B, vol. XXX (1645), ed. Violeta Barbu, Marieta Chiper, Gh. Lazar, Bucuresti, 1998, nr. 189, 6 iun. 1645, cAnd impreuna cu sotul ei, Gavrild spdtar, intorc nenei" Radul logofat, partea de la Tamburesti, data dumnealor de zestre".Confirmarea stapanirii lui Radu Dudescu in hrisovul din 10 mai 1648 inCatalogul documentelor,vol. VI, nr. 1122. 65 Caraloguldocumentelor,vol. II, nr. 471, 17 iun. 1625. 66Ibidem,nr. 641, 726, acte in care se atesta cumpardturi in Cotroceni si pe apa Dambovitei; vol. III, nr. 170, 669, 1089, pentru Barzesti si CArstienesti. 67Cernica este un boier bun si bdtran" (15 nov. 1623), apreciat pentru serviciile aduse mai multor domni si scutit de dad si servicii pentru slujbd dreapta [...] find barb, neputincios si fard copii" (24 mar. 1619 ), desi are copii pe Pand din Drawl de Floci, Neacsa si Caplea. El vinde satul Serbanesti mitropolitului Luca in 1621, daruieste mandstirii Glavacioc o parte din satul Curistie in 1622, locuri de pravalii in Bucuresti manastirilor Sf. Troita si Sf. Gheorghe la 9 sept. 1622, vinde loc de casa in TArgoviste rn-rii Golgota la 10 ian. 1623. Dumitru Dudescu cumpard de la Chiajna, sotia lui Cemica vomic,satulCArstienestiila 27 apr.1625,tranzactie pentru care veziCatalogul documentelor, vol. III (1621-1632),Bucuresti,1978, nr. 455. 68 Ibidem,nr. 317, 13 ian. 1624.
www.dacoromanica.ro 114 Oana Rizescu 14 al secolului69. Dupd moartea lui Cernica mare vornic, petrecuta inainte de luna august 1624, domnitorul Alexandru Ilias (1621-1626), nurneste sase boieri Ivasco fost mare vornic, Paraschiva fost mare logofat, Necola mare spatar, Grigore fost mare comis, Tudor slugeri Oancea logofatpentru a imparti averea ramasä intre sotia lui Cernica Chiajna si fetele sale Neacsai Caplea70. Aceastä impartire de avere dovedeste ca si pentru cazuri de succesiune normalä, fàrã presiunea creditorilor, putea fi desemnata la solicitarea partilor o comisie de boieri tocmelnici. Iar daca de cuius avea datorii dar era solvabil nu se deschidea procedura curamei. In acest din urma caz, insa, se proceda la impärtirea mostenirii dupa achitarea datoriilor de catre mostenitori71. S-ar parea deci cã diferenta dintre achitarea datoriilor prin curama si achitarea datoriilor prin succesiune normald consta in aceea cã prima era insotitä fie de o lepadare de datorii, fie de stabilirea partilor ce reveneau ca mostenire fiecarui succesibil inainte de indestularea creditorilor, in vreme ce pentru cazurile in care nu se facea curamain care deci pasivul nu depäsea activul se proceda mai intai la satisfacerea creditorilor, cu bunuri din intreaga masä succesorala, si abia apoi la impärtirea mostenirii. Cand domnitorul Alexandru Coconul (1623-1627) ii intareste Chiajnei vorniceasa, sotia lui Cernica, a treia parte din bunurile mostenite, celelalte doua revenind fiicelor lui, se precizeaza ca pentru datoriile ce se vor dovedi ulterior ca nu au fost plätite sa se plateasca din mijloc"72, ceea ce interpretam ca inseamna cä datoriile urmau sa fie suportate de catre toti cei trei rnostenitori in mod egal.
Circumstantele lepadarii de datorii.Obligatiile cidatoriile lui Radu Dudescu Lepadarea fiului de datoriile tatalui pare un gest ilogic, atata timp cat cel din urma este inca in viatai poate gasi inca mijloacele necesare pentru a-si satisface creditorii. Pentru a intelege semnificatia acestui gest, este poate utila referirea la modeluldesuccesiuneroman,avandinvederecà,prinintermediul nomocanoanelor bizantine, elemente din dreptul roman au supravietuit in practica juridica romaneasca. Principiul nulla viventis hereditasnu existä succesiune fata
69 Familia lui Cernica vornic era datoare Rudenilor care se stie cd vor deveni rude cu Dudestii prin cdsdtoria lui Radu Dudescu logofat cu Catalina, fiica lui Vlad Rudeanu mare logofat si a Despinei;Catalogul documentelor,vol. III, nr. 1056. 70 lbidem,nr. 381, 20 aug. 1624. 71 lbidem,25 aug. 1624: sd tind jupaneasa Chiajna cat va trdi satul Sdcuiani, cu casele, morile, viile si tot venitul, iar dupd moartea ei sd ramana Calei si Neacsei. Celelalte mosii, sate, tigani si vii, dupci ce se va plat( towel' datoria lui Cernica vornic,sa se imparta in trei parti: una vornicesei, iar celelalte cloud fetelor". Cele doud fete, Caplea si Neacsa, se vor mai judeca pentru randul zestrelor" In 1635, dandu-li-se sa tina amandoud pe din doud, ca cloud surori" (28 ian. 1635). Nici acum, nici mai tarziu când mostenitorii celor cloud fete se vor mai judeca pe averile rämase de la Cernica vornic sau de la sotia acestuia Chiajna, fiul lui Cernica, Pand logofat din Floci nu apare in documente, find probabil mort frã urmasi;Catalogul documentelor,vol. IV, 1380. 72 lbidem,vol. III, nr. 459, 5 mai 1625, original slay cu traducere inDocumente privind istoria României (DIR), B,Veac XVII, vol. IV (1621-1625), nr. 534.
www.dacoromanica.ro 15 Cessio bonorum 115 de o persoand care trdie5te insemna in dreptul roman ca.,prin definitie, mo5tenirea presupune transmiterea drepturilor5ia obligatiilor patrimoniale apartinand unei persoane fizice decedate. Mo5tenirea reprezina dobfindirea intregului patrimoniu pe care 1-a avut defunctul"73. Inaintea succesiunii tatd1 5ifiul sunt o singurd persoand", iar unitatea persoanei provine din unitatea patrimoniului. In dreptul roman purta numele de persoand subiectul de drept al unui patrimoniu, criteriul sdu de coerentd find reprezentat de existenta bunurilor 5i, mai ales, de transmiterea lor juridicd74. Juridic, se recuno5teau tot atatea persoane eke patrimonii puteau fi stabilite: dacd reprezenta cloud patrimonii, un singur individ constituia cloud persoane; mai multi indivizi ce imparteau acelgi patrimoniu erau considerati ca formand o unica persoand. Institutia succesiunii insd5i tinea loc de persoand 5i se substituia chiar persoanei decedatului, in dreptul roman persoana fi ind o entitate abstractd75. Cu toate acestea, dreptul roman clasic a cunoscut cateva tipuri de succesiune intre vii: abrogatio, adicd introducerea in familia lipsitd de urma5i a unei persoane independente ce apartinuse anterior altui grup familial; conventio in manum, prin care sotia suferea o capitis derninutio minima, intrand sub autoritatea bdrbatului; venditio bonorum, ce consta din vanzarea globald a tuturor bunurilor debitorului care pierduse un proces. Credem cä in cazul Dudescu s-a procedat la fel cai intr- un caz de venditio bonorum din dreptul roman. In cazul romanesc, ca 5i in dreptul roman, diferenta majord dintre succesiunea inter vivos §i cea pentru cauzd de moarte este cd cea dintai -prive5te numai activul patrimonial. Fin cunoscdtor alrelatiilor juridice traditionale romane5ti, H.H. Stahl aprecia, pe urmele lui C. Georgescu-Vrancea76, cã analiza conditiilor concrete ale vietii de familie de dinainte de introducerea codului civil modern presupune o adevdratd dedublare" a cercetätorului pentru a nu pdcdtui prin anacronism". Cu toate mdsurile de precautie, sociologul roman reconstituia o modalitate de partaj al ascendentului" in vechiul drept obi5nuielnic, prin care tatd1, find Inca in viatd, opereaza o distribuire totald a averilor lui, ca 5i curn ar fi vorba de o procedurd testamentard propriu-zisd"78. Necesitatea unei astfel de proceduri provenea din faptul cä povara muncilor agricole era transferatd generatiei mai tinere. Nu este neapdrat cazul familiei Dudescu, ce dispune 5i de alte surse de venituri decal mo5iile, dar mecanismul general de trecere de la o generatie la alta presupune
73 Iulian (D. 50, 17, 62), Gaius (D. 50, 16, 24), apud Jean Gaudement, Droit prive roniain, p. 87. 74 Yan Thomas, Le sujet de droit, la personne et la nature, in Le Debar, mai-aoilt 1998, p. 99-100. SsIbideni, p. 101. Aparitia ideii de reprezentare la glosatorii medievali occidentali va fi in masura sa evite confuzia dintre lucruri si fiinte; Alain Boureau, Droit et theologie au XIlle siecle, in Annales. ESC", 1992, p. 1113-1125; idem, Droit naturel et abstraction judiciaire. Hypotheses sur la nature du droit medieval, In Annales. HSS", 2002, nr. 6, p. 1463-1488. 76 Considermiuni asupra coexistemei dreptului scris ci a celui nescris in fara noastrei, in Revista de studii sociale", t. I, 1911, nr. 6. 77 H.H. Stahl, Contribmii la studiul satelor deveilmap romdneoi, vol. II, Structura interne: a satelor devalmaR libere, ed. a II-a (Paul H. Stahl), Bucuresti, 1998, p. 105. 78 Ibidem.
www.dacoromanica.ro 116 Oana Rizescu 16 oricum inzestrarea" sau a§ezarea" baietilor §i fetelor §i ajutarea acestora sa-§i construiasca o noud gospodarie. Aceasta inzestrare nu se facea pe chile procedurale prevdzute de cod, adica printr-un act autentic anterior cdsätoriei, ci prin simpla intelegere §i trecere efectiva a averii in stapanirea inzestratulur". Cel mai adesea impartirea averii familiale se facea prin inzestrare, dupd un tipic anume. Reproducem reconstituirea procedeului dupa H.H. Stahl: SA presupunem ca pärintele are patru copii. Cand primul copil ajunge la maturitate, parintele imparte averea sa in patru mari loturi. Din fiecare lot, Ii rezerva, insa, §i pentru el o cotd-parte, astfel socotitä ca, in total, sa aiba §i el cam cat un copil. De fapt, s-au constituit cinci parti egale. Pe masura ce ajung la maturitate, fiecare copil ii prime§te lotulsau, minus partea rezervata de pärinte pentru uzul sau propriu, iar la moartea parintelui, fiecare
i§i intrege§te pamantul ocupand §i partea rezervatä de batran"80. Radu Dudescu este singurul baiat in viata al marelui vistier81. In 1630 el era deja la cea de-a doua casatorie cu Catalina, fiica marelui logofat Vlad Rudeanu. In calitate de postelnic82 din Doice§ti, spatar83 sau logofat de vistierie84, Radu face parte din echipe de boieri hotarnici, participand la multe judecati decise de domnitori. Faptul cd era cdsatorit §i functiile pe care le detinea ne indreptatesc sa credem cä ajunsese la maturitate §i ca fusese inzestrat de tatal sau. In Stance§ti, sat in care §i Dumitru Dudescu avea mo§ii de la Cernica vornic, Radu Dudescu patrunde prin infratirea cu un mo§nean al locului85. Astfel, §i tatal §i fiul au drept de stapanire in Stance§ti, dar pe baze juridice diferite, find stapani deci pe patrimonii distincte. Surorile sale il numesc nenea" §i intelegern astfel ca este fiul cel mare al familiei. Existenta unui alt fiu al lui Dumitru Dudescu, coconul Dumitra§co, mentionat in viata doar in 163586, ne face sa credem cä Radu Dudescu nu beneficia la momentul lepaddrii de datorii de un statut special, de fiu unic, ce ar fi combinat avantajele dreptului de primogeniturd barbateasca cu obligatia de a asigura intretinerea pärintilor la batranete, obligatie care incumbas de obicei ultimogeniturii masculiner.
79 Ibidem, p. 106. 80 Ibidem,p. 107. 81 Vezi supra, nota 53. 82 Catalogul documentelor, vol. III, nr. 632, 726, 790, 1056. Pentru titlul de postelnic acordat fiilor de boieri, Alexandru V. Periezcanu-Buzdu, Postelnici si logofefi prin drept de nastere?, in Arhiva genealogica", t. I (VI), 1994, nr. 3-4, p. 163-167. 83 Catalogul documentelor, vol. III, 22 mai 1630, 15 mai 1631. 84 Ibidem, nr. 1255, 1277, 1359. Din 1632 pand la sfdrsit vietii va fi trecut in documente ca logofdt. 86 DRH, B, vol. XXI (1626-1627), ed. Damaschin Mioc, Bucuresti, 1965, nr. 271, 10 oct. 1627. 86 Catalogul documentelor, vol.IV, nr.506,1202. Nu este mentionat in Diclionarul dregátorilor al lui Nicolae Stoicescu. 87 H.H. Stahl, Contributii la studiul satelor deveilmase, vol.II,p.108-116: Privilegiul ultimogeniturii masculine, mod patriarhal de asigurare a batrdnetii; Gh. Cront, Institufli medievale romdnesti. infreWrea de mayie. Jureitorii, Bucuresti, 1969; Ovid Sachelarie, Privilegiul masculinitdtii in Tara Romeineascei peina" la jum'Oratea sec. al XVII-lea, in Studii. Revista de istorie", t. XXIII, 1970, nr. 3, p. 493-499; Violeta Barbu, Privilegiul mezinului: intre realitatea juridicet si ficliunea basmului, in Arhiva Genealogica", t. V (X), 1998, nr. 1-2, p. 65-76.
www.dacoromanica.ro 17 Cessio bonorum 117 A§adar, faptul Ca Radu Dudescu s-a lepadat de datorii §i bunuri dupd inzestrarea sa inseamnd fie cd el intrase in posesia bunurilor, dar nu avea Inca acte pentru ele, fie ca mai avea parti de mo§tenire de recuperat, pe care nu le-ar fi dobAndit potrivit explicatiilor lui Stahl decat la moartea tatalui. Cum datoriile mari ale lui Dumitru Dudescu riscau sà afecteze §i bunurile de patrimoniu ale familiei, mNtenite de el de la strdmo§i,'lepadarea de datorie" a lui Radu inainte de deschiderea succesiunii normale prin moarte a pdrintelui sdu facea ca el sd poatd beneficia in continuare de partea de mo§tenire din patrimoniul familial ce ii revenea. Lepädandu-se de datorii, Radu impiedica contopirea celor cloud patrimonii sinu mai rdspunde pentru datoriile §i obligatiile care, altminteri, ar fi insotit transmiterea mo§tenirii de la tata la fiu. Dupd episodul actului de delapidare §i lepädarea de datorii a fiului in decembrie 1636, lui Dumitru Dudescu Ii sunt confirmate de care Matei Basarab, la 20 aprilie 1638, diverse mo§ii §i sate in Fute0i de Bala, Bue§ti, Dtace§ti, Stane§ti, Tatarul, Ciumernic, dealul Barze§tilor, Sulariul, Slänicul de Sus88. Despre mo§iile din Tatarul, Slänicul de Sus §i Ciumernic se precizeaza in documente cd au fost achizitionatei de Radu logofat. Patrimoniul familiei nu inceteazd sd fie märit de Dude§ti §i din a doua jumdtate a anului 1638 fostul mare vistier incepe sä cumpere §i alte mo§ii. Credem cã dupd acest an Dumitru Dudescu §i-a revenit financiar89, confirmarea acestui fapt pe plan politic venind o data cu numirea lui ca mare vornic in 16429°. and, la 11 iunie 1641, Matei Basarab intare§te §i tatalui §i fiului stapanirea unei mo§ii in satul Deace§ti, se precizeazd cd ea fusese cumpArata de Dumitru vistier §i de mama sa, Anca, in zilele lui Mihai voievod91. Acest lucru ar confirma interpretarea de mai sus, potrivit cdreia tatal §i fiul continuau sä detind impreund patrimoniul stramo§esc, lepadarea de datorii a fiului avand ca scop tocmai conservarea acestor bunuri, prin protejarea lor de creditorii tatAlui. In 1644, in urma unei reclamatii, lui Dumitru §i Radu le este confirmata stapanirea satului Tatarul, cumpdrat de cei doi, impreund, in 1612, §i tinut de atunci rata nici o pard"92. Tot impreund, ei iau boieri pe tava§e domne§ti pentru a alege mo§ii in Fute§tii de Balta93. Apoi, Radu logofat, de data aceasta singur, delimiteazd cu 12 boieri hotarnici ocina de la Stane§ti, de cumpdratoare de la tatal sãui cat a mai cumparat §i el"94. Hotarnicii fuseserd desemnati la 22 iulie 1648, holarnicirea avand loc la 5 iunie 164995, iar confirmarea ei de catre domn la 20 iulie 164996. In actul
88 Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 1202, 20 apr. 1638. "/bidem, nr. 1238, 15 iun. 1638, and intoarce banii pentru cumparaturile facute in satele in care are si el drept de preemtiune la cumparatoare. " lbidem, vol. V. nr. 556, 4 ian. 1642. 91 Ibidem, nr. 419, 11 iun. 1641. 92 Ibidem, nr. 1506, 20 dec. 1644. 93 DRH, B, vol. XXXII (1647), ed. Violeta Barbu, Gh. Lazar si Oana Rizescu, Bucuresti, 2001, nr. 180, 15 iun. 1647. " Catalogul docurnentelor, vol. VI, nr. 1186, 22 iul. 1648. "DRH, B, vol. XXXIV (1649), ed. Violeta Barbu, Gh. Lazar, Oana Rizescu, Bucuresti, 2002, nr. 110, 111, 112. "lbidem, nr. 148.
www.dacoromanica.ro 118 Oana Rizescu 18 domnesc de confirmare este scris ca ocina a fost cumparata de Dumitru vornic §i de fiul sau, Radu, cu zapise de cumparaturai ca hotärnicirea s-a facut dupa moartea lui Dumitru Dudescu", and Radu a luat 12 boieri pe ravaF domne$ti. Coroborand datele acestea cu ultimele mentiuni ale lui Dumitru Dudescu in documente, reiese ca acesta a murit dupa 15 iunie 1647 §i inainte de 22 iulie 1648. Ulterior acestui moment, pana in 1652, Radu continua sa acurnuleze rm*i. In absenta unei diate de la Dumitru Dudescu care ar fi stabilit destinatia satelori ocinilor sale, putem doar presupune cã redresarea sa financiara a condus ila reevaluarea relatiilor din interiorul familiei. Cat prive§te fetele, statutul lor juridic §i cel al bunurilor lor de zestre contineau suficiente elemente de diferenta in raport cu statutul bärbatilor pentru a le pune la adapost de pretentiile creditorilor. Dreptul de proprietate al fetelor pentru zestrea lor este dedus mai totdeauna dintr-o stare de fapt §i nu din producerea unui titlu legitim de succesiurie97.
Obligalia protejeirii patrimoniului familial Din alte cazuri de lepadare de datoriitim Ca aceasta nu presupune ca toti succesibilii sa renunte la motenire, dar cei care renunta ofera celui care se angajeaza cd va plati datoriile garantia cd nu vor mai revendica nimic din bunurile la care aveau dreptul, dupa ce datoriile se vor fi platit98. La moartea debitorului, regulile de succesiune99 cunoscute din pravila sau conforme cu obiceiul tarii sunt aplicate dupd cum o impune fiecare caz in parte: in conformitate cu vointa
97 H.H. Stahl, Contribufii la studiul satelor devdlmase, vol. II, p. 116-117: Endogamia ci neinzestrarea cu pdmant a fetelor §i p. 117-118: Ginerirea pe curie. Pentru aborddri recente privind diferentele de gen din statutul juridic in cadrul proprietAtii/posesiunii, Renata Ago, Universel/ particulier: femmes et droits de propriete (Rome, XVIle siecle), in Clio", 1998, nr. 7 ; Alain Testart, Pourquoi ici la dot et la le contraire? Exercice de sociologie comparative des institutions, in Droit et Cultures", 1996, nr. 32 (2), 1997, nr. 33 (1)i nr. 34 (2). 98 Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 614, 9 nov. 1635. 99 Tema prezentului studiu nu este succesiunea in dreptul romanesc. Pentru diferentele dintre succesiunea civilä icea testamentara, conditiile de valabilitate ale unui testament, conditiile de achizitie ale unei succesiuni sau diferentele dintre sexe, strategii matrimoniale sau importanta contractului de mariaj la stabilirea succesiunii, D. Mototolescu, Privilegiul masculinildfii, Bucuresti, 1915; Andrei Radulescu, Dreptul de mostenire al sofului supraviefuitor, Bucuresti, 1925; 1. Minea, L.T. Boga, Cum se mosteneau mosiile in Tara Romdneascd pand la sfdrsitul secolului al XVI-lea, vol. I, Iasi, 1933; G. Fotino, Contribufii la studiul succesiunii testamentare in vechiul drept romdnesc, Craiova, 1942; Gh. Cront, Institut ii medievale romdnesti. Infrafirea de mosie. Jurdtorii, Bucuresti, 1969; Ovid Sachelarie, Privilegiul masculinitdfii in Tara Romeineascli pdnd la jumatatea sec. al XVII- lea, in Studii. Revista de istorie", t. XXIII, 1970, nr. 3, p. 493-499; loan Ceterchi (coord.), Istoria dreptului romdnesc, vol. I, Bucuresti, 1980; Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Institufii feudale din färile romdne. Dicfionar, Bucuresti, 1988, mostenire; Violeta Barbu, Cronicd de familie. Eseu asupra familiei patrimoniale in Tara Romeineascd in secolul al XVII-lea, in Revista de istorie socialV, t.I,1996, p. 29-49; eadem, Privilegiul mezinului: intre realitatea juridicei si ficfiunea basmului, in Arhiva Genealogia", t. V (X), 1998, nr. 1-2, p. 65-76; $arolta Solcan, Familia in secolul al XVII-lea in färile romeme, Bucuresti, 1999; Constanta Ghitulescu, Zestrea intre norma si practices. Tara Romdneascd in secolul al XVII-lea (I), in SMIM, t. XVIII, 2000, p. 213-222.
www.dacoromanica.ro 19 Cessio bonorum 119 testatoruluim, ab buestatm sau, in mod exceptional, dupa vointa domnului,ca in cazurile de inalta tradare. Stabilirea mo§tenitorilor se face cel mai adesea prin judecata mitropolitului. Acesta decide, pe baza zapiselor de la moarte" §i a catasti§elor intärite cu martori", cine plate§te datoriile §i cum se distribuie banii intre cop i i102. De exemplu, la moartea lui Mu§at vistier, Despina vistiereasa impreuna cu fiica ei Ilinca ar fi urmat sa primeasca cloud treimi din rno§tenire, iar fiul lui Mu§at dintr-o alta casatorie, Vasile spätar, o treime. Cum datoriile lui Mu§at ar fi fost platite in aceea§i proportie, vazand atata datorie, ele fiind femei sarace, au mers in divanul cel mare, inaintea domnului Matai Basarab §i s-au lepadat in 3-4 randuri de toate mo§iile lui Mu§at vistier, dandu-le lui Vasile spdtar cu toate cartile"1°3. Regula de drept careia i se subsumeazd aceasta speta este deci aceea Ca obligatia de plata a pasivului succesoral se divide intre mo§tenitori, la deschiderea succesiunii, proportional cu partea ce ii revine fiecdruia. Patrimoniul este inalienabil, in sensul ea nu se poate desparti de persoana careia Ii apartine, cat timp aceasta exista ca subiect de drept civil. Cat traie§te debitorul, el este responsabil de achitarea creantelor. Fiul nu este obligat sä plateasca datoriile tatalui, a§a cum nici tatal nu rdspunde pentru datoriile fiuluim4. Cu toate acestea, stapanul unor bunuri poate fi impiedicat sa i§i mai exercite dreptul de proprietate, prin interventia statului, care decide, printr-o judecatd, cd el pericliteaza, prin comportamentul sau, patrimoniul urrna§ilor sai. Acest fapt este dovedit de cateva cazuri relevante din epoca. Astfel, in urma celebrului proces de adulter din 1633 purtat de Vasile spätar impotriva nevestei sale, Maria, §i ca§tigat de catre cea din urrna, domnul tärii opre§te" pe Vasile spatar de la stapanirea bunurilor care au apartinut mamei sale, Samfira, in favoarea fiicelor sale din casätoria cu Maria, care mo§tenesc partea bunicii lor paterne. Nefiind de acord cu aceasta decizie, Vasile spatar s-a luptat risipind, vanzand §i band prin carciume aceste mo§teniri, ca un om fara minte"I°5. Reclamandu-1domnuluieaprapade§te"togarno§tenirea,Mariaobtine reconfirmarea drepturilor fiicelor ei la succesiunea bunicii lor paterne printr-o judecata domneasca la care participa §i mitropolitul. In mod asemänator, la sfar§itul secolului, fiii lui Negoita Vacarescu vor obtine de la Radu vodd Leon (1664-1669) carte de opreala" impotriva tatälui lor, caci acesta find:
'°° Indreptarea legii, gl. 286, Pentru legata", p. 278:legata iaste tot lucrul carele, dacd moare ne§tine, atunce el lasä orice-i iaste voia cdtrd alt om". Vezii diatele din 6 mart. 1652, 25 oct. 1652. 1°1 Ibidem, gl. 272, p. 269: Pentru barbatii mueri, de vor ramdnea vdduii le va ramdnea cocon §i va muri; saui de nu vor face,i va muri bdrbatul sau muiarea card de cocon. Cum se vor Imparti hainele lor"; §i gl. 273, Pentru pretuirea mo§tenilor", p. 270. 102 Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 1402, 25 febr. 1639, judecata mitropolitului Teofil intiritA de domnul Matei Basarab. 103 Ibidem, vol. V. nr. 7, 13 ian. 1640. 1°4 Indreptarea legii, gl. 268. 105Catalogul documentelor, vol. V, nr. 35, 3 mart. 1640.
www.dacoromanica.ro 120 Oana Rizescu 20 un om bäutoriu §i blestemat de fire §i rasipitoriu Ara' de nici un cumpät, fostu-le-au rasipindu casa cum au fost mai eau, de au fost vânzfindu mo§iile, rumânii §i tiganii, unora §i altora §i i-au fostu saracind cu becisnica lui de minte, §i ei nu 1-au fost putându opri, nici 1-au fostu putându dazbara de rele §i spurcate me§te§ugurile lui, pand incfit le-au vrut piarde toate satele §i mo§iile §i rumanii §i tiganii carii n-au fostu ccivigat de dcinsul, ci reirnase de la most fi de la strilmofi,,106. Consecintele eliberdrii unei carti de opreale°7 sunt importante atat pentru proprietarul bunurilor, care se vede astfel redus la calitatea de administrator al lor, fail sä mai aiba dreptul sä le instrdineze, cat §i pentru cei prezumtivi cumparatori ai acestor bunuri, care risca sa-§i piarcla achizitiile §i sa fie räbdatori de bani", daca nesocotesc, prin actul de cumpärare, decizia domneascd. Tot in acest sens am interpretat§ilepadarea de datorii. Credem cd,atunci când Radu Dudescu procedeazd la lepadarea datoriilor" tatalui sau, el incearca sa pastreze cat mai mult din partea de mo§tenire ce-i revine din patrimoniul stramo§esc. El nu are nici un drept la achizitiile facute de Dumitru Dudescu in timpul vietii, prin propriile eforturi. Aceasta inseamna, deci, ca in vechiul drept romanesc exista o delimitare intre patrimoniul succesibilului §i cel succesoral, §i ca succesibilul se afla in fruntea unui patrimoniu global, alcatuit 'lush' din cloud mase, el raspunzand de pasivul succesoral numai in limita activului succesiunii.
Datoriile fi delictul de paricid Ce se intamplä insd in cazurile de paricid? Caci un delict de acest fel creeazd o obligatie nu numai fata de victima, dari fata de stat. Dintr-un document din 30 martie 1640 Odin ea un anume Udrea si-a omorat tatäl, pe Radul negutator, täindu-i capul cu sabia in timp ce dormea. Adus la divan, el 4i recunoa§te vina i-i a§teaptas pedeapsa. Fiind parte interesata direct, Matei Basarab ii trimite pe aga Nita §i pe Gheorma capitan sa inregistreze bunurile rämase dupd moartea negutatorului haine, bani, datorii pe care le-a avut, dobitoace, tigani. Impartirea mo§tenirii se face de catre domn, in trei parti,i tine seama de toti succesibilii existenti. 0 treime din avere reprezintä partea mortului, pe care Matei Basarab o da pentru pomenirea sa, ea constituind deci partea sufletului". 0 altä treime ii revine unei fiice a lui Radu ca zestre. Iar partea ce i-ar fi revenit fiului criminal o ia insu§i domnul, caci a cazut acesta spre pierzare, pentru vina lui"'8. Socrul celui decedat, popa Voico din Ore§ti, ia partea mortuluistrict delimitata de cea care ii revine nurorii sale ca zestre , ca sa-1 pomeneasca §i sa-i plateasca datoriile"li". Este interesant ca, pentru o datorie de 15 ughi pe care cel omorat o avea la un popa Macarie, i-a fost
106 ANIC, Doc. 1st., LXXV/162, 5 mai 1690, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga". 107 Ibidem: le-au fost facut carte de opreald de 1-au oprit pre tatAl lor cumu sA nu mai vAnzd de- atunci incoace, nici mosii, nici rumani, nici tigani, nici altu nimic, mdcard un cap de atd, poruncind domnia lui atunci, tuturor boierilor ca sd nu mai cumpere nimenilea nimic de la ei". 108 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 52, 30 mar. 1640. 1°9 Ibidem.
www.dacoromanica.ro 21 Cessio bonorum 121 dat creditorului un tigan pe nume Stan care au cdzut in partea lui Radu". Datoria o achità cel care administreazd partea rnortului, frä sätim sigur dacd aceastd obligatie ii revine tocmai lui Voico datoritd faptului Ca este popd sau pentru cd este socrul celui mort §i deci cel care, prin zestrea nurorii, ajunge printre potentialii mo§tenitori ascendenti ai unei pärti din bunurile lui Radu. AfIdm cA suma de 15 ughi datorie nu s-a plAtit din masa succesorald inainte de impArtire, ci dupA ce succesiunea a avut loc, spre deosebire de ceea ce este prevAzut in Indreptarea legii: intdi scot datoriilei cheltuiala ingropArii luii cealea ce sA vor da pentru sufletul lui, Inca* §i plata slugilori a argatilor; atuncea de-acia iau §i copiii sau feciorii partea cea adevdratA, a treia, a tAtasne-sAu"110.Dacd Radu n-ar fi avut motenitori, partea ce ar fi revenit dornniei, potrivit aceluia§i cod de legi, ar fi fost jumdtate din averea decedatului: iard de nu va avea rudenie, atunce jumdtate sA ia domneascd, iarA ceaia jumdtate sA i-o fad. cIA pomeane"I II.
Procedura urtnata pentru aplicarea curamei Procedura de cessio bonorum, precum §i diferentele dintre cele cloud aspecte ale sale curama §ilepadarea datoriilor apar cu mai multd claritate in documentele care le consemneazA pe amdridouA. Astfel, in zilele domnului Antonie din Pope§ti (1661-1664) creditorii lui Danciul Pdrdianu, fost mare postelnic, impun mo§tenitorilor acestuia plata datoriilor. Lichidarea datoriilor prin proces cuprinde urmAtoarele etape, pe care le reddm in termenii cancelariei din epocA: Reclatnatia, Sculatu-se-au toti datornicii, da i-au apucat pentru toate datoriile tAtâne-sau, Danciul postelnic"II2. Lepádarea de datorii. Adus la judecatA, Barbul logofdt, fiul lui Danciul Pdrdianu, abandoneazA averea mo§tenitA: Si au venit naintea domnii mele la divan, de s-au lepAdat boiarinul domnii mele carii sfint mai sus- scris de toate mo§iile tAtAne-sdu, Danciul postelnic, sA le ia toate datornicii§i alalte toate ce vor fi rAmas dA la Danciul postelnic Ora la un cap de pAr". Administrarea probelor.Pentru a seasigura de buna credintd a mo§tenitorului, creditorii Ii cer acestuia sa presteze jurAmfint: §i incd le-au dat datornicii §i jurArridnt de au jurat naintea cinstitului pdrintele nostru chir Theodosie mitropolitul, ca sd nu tAgacluiascA nimic den ce a rArnas da la tafal lor, Danciul postelnic". Sentinta domnului. Pe baza probelor strdnse, vAzand cartea mitropolitului, domnul decide sd se facd curama: Dupd aceia, domnia mea am cdutat §i am judecat pre dirept ipre legea durnnezeiasca, dempreund cu toti cinstitii dregAtorii domnii melei am dat domnia mea sA se facA curama preste totidatornicii". Cum docurnentul aminte§te cA Barbul Pardianu,fiul debitorului, plAtise deja din veniturile sale personale §i din zestrea nevestei
11°indrepiarea legii,gl. 282, Pentru falchidiu", p. 274. IIIIbidetn,gl. 272, p. 269. 112 ANIC, Doc. ist., XXXI/138, 12 sept. 1669, transcriere la Institutul de istorie Nicolae lorga".
www.dacoromanica.ro 122 Oana Rizescu 22 sale datorii facute de tatal sau in valoare de 960 de ughi, in momentul in care el se leapada §i de bunurile mo§tenite §i de datorii, el intra in concurs cu ceilalti creditori pentru lichidarea creantelor. Antonie voda decide ca: sa se pue §i ace§ti bani ughi 900 ce au dat Barbul logofat de stransoarea lui, nu da la parintii lui, ughi 560, §i den zestrile jupanesii lui 400, fac ughi 960". Executareasentinfei.Odata stabilite numarul creditorilor§isumele revendicate, repartizarea bunurilor se face de catre o comisie desemnata de domn: §i le-am dat domnia mea la mijlocul lor doi boieri mari den divanul domnii mele: Gheorghe Baleanul biv vel ban, Radul vel vornic, de i-au socotit toate mo§iile ce au avut Danciul postelnic. Si tot ce au fost, mult, putin, puindu §i ace§ti bani ce scriu mai sus ai Barbului logofat, de au facut curarna cu toti datornicii impreuna, de au luat cine ce i s-au venit pentru datoria lui, veri multu, veri putin". Procedura nu este simpla, caci bunurile care se impart pot depd§i valoarea cotei ce-i revine fiecarui creditor §i, in aceste cazuri, se impart bunurile, iar cele care depa§esc valoarea creditului sunt evaluate din nou §i surplusul se ramburseaza in bani celorlalti creditori: Si mai trecandu bani mai multi cleat ace§ti bani ughi 960 precum s-au pretuit mo§iile, socotit-au boierii domnii mele ce scriu mai sus, cu socoteala dreapta, sa mai dea Barbul logofat sä plateasca la ceau§, sa dea ughi 53 §i la Tudor paharnic ot Greci ughi 4 §i lu Craciun ot Valcea ughi 55, fac ughi 158, carii se fac de toti cu cei ce scriu mai sus, ughi 1158". Confirmarea notarial&In ultima etapa, dupd ce boierii socotitori§i tocmelnici au evaluat toate bunurile, au stabilit cota ce revine fiecdruia §i au atribuit pentru aceste sume mo§ii sau tigani, drepturile de proprietate asupra lucrurilor ce revin noilor proprietari sunt confirmate prin hrisov domnesc: A§a au tocmit boierii domnii mele, Gheorghe banul si Radul mare vornic, precum am vdzut domnia mea §i foita de socoteala acestor mo§ii, iscalite de ace§ti 2 boieri ai domnii mele ce scriu mai sus. Derept aceea am dat domnia mea boierului domnii mele, Barbul logofat, ca sali tie aceste mo§ii ce scriu mai sus, cu buna pace §i sä fie de acum inainte in pace de card toti datornicii, mai mult val sau bantuiala sa n-aibd".
Initiativa lepadarii de datorii apartine totdeauna succesibilului, inainte de a se decide curama. Dar, §i dupa deciderea curamei, alti membri de familie pot räscumpara bunurile executate, caci asupra mo§iilor care fac obiectul transferului decis prin curama greveald aparent drepturile de preemtiune ale familiei §i chiar ale celor care nu sunt mo§tenitori universali. Ace§tia au voie sa intoarca" banii noului stäpdn, ce se impune exclusiv in baza dreptului pe care i-1 confera creantele. Astfel, nepoata de frate a unui debitor intoarce banii unui negustor §i-1 scoate de r domeniu,neingaduind sa intreoamenistrainiinvie§ipe mo§ie"13.
113 Muz. de 1st. a Mun. Buc., nr. 27 521, 22 sept. 1695, transcriere la Institutul de istorie Nlicolae Iorga".
www.dacoromanica.ro 23 Cessio bonorum 123 Rascumpararile de mosii de la creditori in scopul conservarii patrimoniului sunt, de obicei, ulterioare curamei, and se stie exact ce revine fiecdrui creditor"4. In momentul curamei insa, singurul drept care se exercita este cel al statului, ce gireaza atat interesele creditorilor cat si pe cele ale mostenitorilor.
Curama in timpul viefii debitorului Cazurile semnalate pand acum au in comun un aspect foarteimportant: in toate, datoriile sunt reglementate prin curamd la moartea debitorului. Insa curama cu sens de evaluare sau de impartirese face si pe bunurile unui debitor in viata. In aceste cazuri judecata domneasca urmeaza unei acuzatii referitoarela o infractiune de escrocherie iprimele lucruri pe care le verified domnul sunt clauzele contractuluii modul in care ele au fost puse in aplicare. Res perit creditori: potrivit acestui principiu din dreptul roman clasic, riscul unei tranzactii ii revine in intregime creditorului. Lui ii incumba obligatia de a verifica credibilitatea debitorului. Daca acesta este insolvabil, iar bunurile sale nu sunt suficiente pentru a-i satisface pe toti creditorii, impartirea se face proportional cu valoarea datoriei. Asa se intampla cu un anume Stan care, incapand la multa datoriei neavand cu ce plati, I-au adus datornicii la divan de s-au intrebat de fata [...], jaluindu-se datornicii curn cã i-au insalat Stan, de le-au luat banii si acum nu aflä alt nimic pre urma lui, lard deck aciasta vie si o casa aici in Bucuresti. Si cu ce sä afla de ale lui, nu se pot plini datoriile"5. Ancheta domnului aratd CA unul dintre creditori a capitalizat dobanda la datorie, i-au facut dobanda banilor capete si i-au incarcati aceia iar cu dobanda, de s-au facut suma mare de bani". Din cauzadatoriei prea mari dobandita cu strambatate" ceilalti creditori raman fara bani. In divan domnitorul porunceste tuturor datornicilor cum de vreme ce easte saraci n-are cu ce plAti, sa-si ia datornicii numai capetele iar cu dobandd sa nu-1 incarce". Curarna pe o singurd viesicasa dovedindu-sedificila, domnul desemneaza o echipa din patru boieri socotitori, doi boieri din divan si doi negutatori, pentru a le lua searna pre amaruntur Acestia sunt: Stroe mare pitar, Cernica fost mare armas, lanuta starosteai Manul cupet. Utilizarea negustorilor printre boierii socotitori se datoreaza, cu siguranta, competentelor lor specifice, dar sifaptului cA printre creditorii lui Stan se andi negustori. Ancheta celor patru boieri tocmelnici stabileste, asa curn am vazut ca. se intampld si in alte cazuri, valoarea imprumuturilor: si s-au adevarat sa dea Stan popii Vladului numai talere 150 si lui Mihai negutatorul talere 112 si Iorgai starostii cu popa Nictariei lu Dan talere 584". Daca valoarea lucrului ce-i revine unui singur creditor depaseste creditul acordat si nu se doreste ca lucrul sd fie fragmentat, atunci noul proprietar ramburseaza in numerar competitorilor sai diferenta dintre valoarea obiectului valoarea creditului pe care el 1-a acordat initial:
"4 ANIC, Ms. 720, f. 454", 17 iun. 1696, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga". "5 Ibidem, Mitrop. T. Rom., LXII/15, ara zi, mai 1696, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga".
www.dacoromanica.ro 124 Oana Rizescu 24 De care facfindu-se datorie multä la lorga starostea, a§a i-au tocmit acqti boieri §i i-au socotit. Ajungand viile dupa socoteald, pretul lor cu talere 700. $i a zis acqti boieri popii Vladului cu acest pret sa ia el viile §i cu ce va mai face preste banii lui, sa intoarca celorlalti datornici. Tar popa Vladul n-au primit. Intr-aceea, lorga starostea valând cá alt n-are ce lua pentru datoria lui §i dupd cum 1-au ajuns socoteala §i judecata boiarilor ce scriu mai sus, au intors popii Vladului taleri 150, care s-au facut impreuna taleri 734 §i au ramas viile acestea pre seama Iorgai starostiii a popii lui Nictarie §i a lui Dan, sä le tie $i sä le stäpfineasca pentru ace§ti bani ce scriu mai sus taleri 700. lar lui Matei negutatorul i s-au dat casele lui Stan de aici din Bucurgti, pretuite drept talere [...] si i s-au mai dat 2 boi drept talere 15 §i 10 stupi drept talere 10. $i sa aibd a mai da Stan lui Mihai negutätorul taleri 9, sä i sä plineasca talere 112". Foaia de socoteald" a boierilor, ce consemneazd cum au fost a§ezati" creditorii, indepline§te, asemeni cartilor boierilor tocmelnici, rolul anaforei din secolul al XVIII-lea. Sentinta finald Ii revine deci, intotdeauna, domnitorului.
Curama in activiteitile asociative Alte documente externe Virzi i ne permit sa sesizam utilizarea curamei intr-un context comercial mai vast, unde ea apare cu un sens pe care nu il are in cazurile analizate pana acum. Faptul Ca aceste documente se referd §i la negustori români ne permite sa intregim caracterizarea institutiei romfine§ti a curamei. Astfel, in documentele comerciale din Sibiu din secolul al XVM-lea, institutia curamei apare cu aceea§i semnificatie ca §i in documentele române§ti: cu sens de evaluare, impartire a bunurilor, colecta §i procedura de stingere a datoriilor provenind din contracte sau din delicte. De exemplu, la 24 august 1783 o anume Juzi, vaduva unui negustor din Sebe§ul sasesc, reclarnd printr-o cerere adresatd in limba valahd" rejudecarea unei impartiri de avere pentru datorii. Ea este nemultumita de calitatea marfurilor pe care sotul ei le-a obtinut prin curamd in contul unei sume de 1000 de florini ce ii era datorata de o altä persoand. Ea arata ca sotul ei a incasat din datorie, inaintea mortii lui Pipergi, datornicul, doar 200 de florini, iar dupd moartea acestuia i-au revenit pentru datorie märfuri proaste, printre caresipapuci rupti, pentru 330 de florini" 16. VAduva cere sa i se plateascA restul de 800 de florini din averea vaduvei datornicului. Rezolutia in limba romând, solicitatd expres de reclamantä, respinge cererea ca neintemeiatA, deoarece sotul ei, creditorul lui Pipergi, nu a facut nici o contestatie la curama marfurilor. Curama mai apare in docurnentele din Sibiu cu sensul de colecta de bani pentru stingerea unor obligatii provenind din delicte"7, dar, mai ales, in afacerile comerciale implicand riscuri. Astfel, negustorul Safranu le scrie din Sibiu lui Toma
116 Catalogul documentelor referitoare la viala economicd a fdrilor romdne in sec. XVII-XIX. Documente din Arhivele Statului Sibiu, vol. I, Bucuresti, 1966, nr. 227, 5 sept. 1783. 117 Ibidem, nr. 323, 324, din 8, respectiv 9 apr. 1787.
www.dacoromanica.ro 25 Cessio bonorum 125 Teodosie §i lui Dim itrie Polizache din Bucure§ti despre marfa venetiana pierdutd intr-o furtund §i despre obligatia care le revine tuturor negustorilor asociati de a raspunde solidar, prin curamd, de plata daunelor"8. Corabia incArcatd cu marfuri la Venetia fusese supusa timp de 1 0 zile unei furtuni, din care cauzA: corabia §i-a rupt catargul impreund cu pAnza, precum §i lemnele, iar o parte din marfa a fost aruncatd in mare pentru salvarea corabiei cu restul de marfa"119. In acest caz curama reprezintd evaluarea partii de platA ce Ii revine fiecdrui negustor, dupd ce se va fi calculat raportul dintre pagubele suferite de corabie §i marfa salvatd: curama de pagubele suferite in raport cu märfurile salvate, la care curama vor fi obligati sa contribuie"I2°. Acest ultim caz de folosire a curamei este deosebit de toate celelalte analizate anterior. Ea nu prive§te, aici, relatii dintre creditori §i debitori, ci se referd la asociatii libere care au prevazut in actele de constituire modul in care se calculeazA beneficiul §i pierderile. 0 altd diferentd provine din tipul specific de activitate comerciald, caci imprumutul pentru activitatile comerciale pe mare presupune categorii de risc mai mari121. La bizantini, spre deosebire de imprumutul ordinar, banii dati pentru afacerile care se deruleaza pe apd nu sunt asigurati in acela§i fel cu cei investiti in afaceri pe pämAnt, §i, potrivit legii nautice din Rhodos', rata dobfinzii era mult mai mare la imprumuturile pentru afaceri maritime decat la cele derulate pe uscat123. Fiecare partener avea dreptul la un prof t ce se stabilea dupd deducerea capitalului, profit proportional cu contributia sa. Aceea§i reguld pretindea din partea fiecdrui partener sd i§i aducd o contributie in aceea§i proportie la plata pagubelor. ExcluzAnd cazurile de parteneriat leonin, in afacerile maritime, ca §iin cele derulate pe uscat, se facea atAt distributia pierderilor cat §i cea a ca§tigurilor124. In Bizant, parteneriatul financiar pentru comertul pe mare incepe ca un parteneriatcu Irofitimpartit(kerdokoinonia)saucudatoriiimpartite (chreokoinonia)' .Ceea ce aseamänd intre ele diferitele afaceri cu risc asumat este
118lbident, nr. 1766, 10 oct. 1797. 119Ibidenz, nr. 1718, 27 sept. 1797. 120Ibidem, nr. 1766, 10 oct. 1797. 121 A.E. Laiou-Thomadakis, The Byzantine Economy in the Mediterranean Trade System, Thirteenth-Fifteenth Centuries, in Dumbarton Oaks Papers", 1980-81, nr. 34-35, p. 177-222; N. Oikonomides, Homntes d'affaires grecs et latins a Constantinople (XIlleXVe siecles), Montréal, 1979; Olga Maridaki-Karatza, Legal Aspects of the Financing of Trade, in EHB, p. 104. 122Lege din secolul III. Descrierea ei in I. Peretz, Curs, vol. II, 2, p. 328-332. 123Olga Maridaki-Karatza, Legal Aspects of the Financing of Trade, inEHB,p. 1104: Maritime money is that which goes beyond the sea, not that spent on the spot and the things bought with it, if the sailing is at the risk of the creditor"; Demetrios Gofas, The Byzantine Law of Interest, in EHB. 124Expuneri sintetice, dgi mai vechi, in G. Cassimatis, Les intérets dans la legislation de Justinien et dans le droit byzantin, Paris, 1931; H.J. Scheltema, Byzantine Law, in J.M. Hussey (ed.), Cambridge Medieval History, vol. 4, Cambridge, 1967; G. Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, Paris, 1956; N. Oikonomides, Hommes d'affaires grecs et latins a Constantinople, XIlleXVe siecles, Montreal, 1979. 125Olga Maridaki-Karatza, Legal Aspects of the Financing of Trade, p. 1109: if there should be losses resulting from risks at sea, then the partners will share the losses in accordance with their agreement, in the same proportion as they would have shared the profits if the voyage had ended well."
www.dacoromanica.ro 126 Oana Rizescu 26 cd dacd afacerea sau voiajul pe mare se termind rdu, cd5tigul sau pierderea trebuie colectatd in proportie identicd cu dobdnda care ar fi fost obtinutd din cd5tigl26. Intreaga traditie bizantina i5i va acomoda normele la legea nautied din Rhodos, in ciuda influentelor majore exercitate de partenerii de afaceriitalieni.Gratie principiului contractului consensual, legea bizantina determind contributiile 5i distributia profitului 5i a pierderilor doar dupd proportia din capitalul initial cu care fiecare creditor sau partener a contribuit. Parteneriatul cu negustorii genovezi 5i venetieni au impus regulile acestora in spatiul comercial bizantin. Asociatiile comerciale dintre bizantini 5i italieni erau de tip commenda (unilaterald or bilaterald) 5i collegantia. Cel dintdi tip, commenda unilaterald, consta intr-o asociatie formatd prin intelegerea dintre doi parteneri, din care unul (numit socius stans) punea la dispozitie capitalul, iar celdlalt (numit socius tractator) asigura transportul 5i gestiona capitalul. Durata parteneriatului trebuia sa fie fixatd de la bun inceput, contractul prevazdnd un singur voiaj. Dupd incheierea perioadei 5i intoarcerea lui socius tractator, profitul realizat era impartit in concordanta cu intelegerea initiald. Daed existau pierderi, ele trebuiau suportate doar de socius stans. Un contract bilateral de tip commenda sau de tip collegantia diferd de contractul unilateral de tip commenda prin faptul cd, in primele cloud cazuri, socius tractator poate investi 5i el bani in afacere, ceea ce ii dd dreptul la impdrtirea profitului (5i a pierderilor) proportional cu capitalul investit. Procedeele italiene 5i cele prevdzute de legea bizantina erau similare, ceea ce se explicd prin faptul cã cele cloud reglementari proveneau din aceea5i sursd: prevederile dreptului roman pentru activitati economice bazate pe asocierea dintre detinatorii de capital 5i cei ai fortei de muncd.
Boierii socotitori Contractele de imprumut constituie probele esentiale in procesele epocii. Pe baza lor se stabilesc pärtile ce revin, la curamd, fiecdrui creditor. Administrarea de probe scrise, constând in contracte de vdnzare sau de imprumut, conduce inevitabil 5i la rationalizarea procedurilor juridice prin ponderea cresandd pe care o capda proba scrisd fata de alte feluri de probatiuni'23. Contractul, actul care certified valabilitatea tocmelii, este luat in considerare tot mai mult de domnie in practica juridicd128, importanta sa find consolidatd prin Indreptarea legii 129.
126lbidem, p. 1110. 127Val.Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, Judecala domneascä in Tara Romeineascá fi Moldova (1611-1831). Partea a 11-a. Procedura de judecatá, Bucuresti, 1982, p. 43 §i urm.: inscrisurile. 128D--KriB, vol. XXIII (1630-1632), ed. Damaschin Mioc, Bucuresti, 1971, nr. 197, p. 324-325, 20 ian. 1631. Leon voievod judeca pe baza zapisului de tocmeala valabilitatea unui Nelegeri dintre Udrea postelnic din Radacine§ti §i feciorii lui Carstian din acela§i sat, ca in schimbul cedarii unui loc pentru un vad de moara, ace§tia sa macine la moara fara rand, cand le va trebui". Zapisul avea drept clauza plata unei gloabe de cel care nu va respecta tocmeala, pe care Leon voievod o reintare§te §i o solicita atunci cand una din parti vine in divan pentru a se lepada de tocmeala". 129lndrepatrea legii, gl. 268.
www.dacoromanica.ro 27 Cessio bonorum 127 De pildä, la moartea lui Hrizea vistier, cumnata acestuia, Neac§a, impreund cu fiul ei, Radul Dudescu postelnic130, merg la fiii decedatului pentru ali recupera banii: Deci jupâneasa Neacp §1 cu fii-sdu, Radul postelnic, impreund §i cu alti datornici au fost mersu la boiarinul domniei mele, Radul vel clucer §i la fie-sdu, Gheorghita postelnic, feciorii Hrizii vistier, de si-au cer§ut ei banii ce au fost Hrizii vistier, precum le scriu si zapisele de datorie"131. Flit sä conteste veridicitatea actelor de datorii, fiii debitorului apreciazd ca nu pot pläti §i cer arbitrajul domnesc. Datoritä caracterului tehnic alevaludrii bunurilor §i pentru cd drepturile de proprietate nu pot fitransferate§isanctionate deck de domnitor, stingerea datoriilor nu poate fi realizatä deck prin judecatä domneascd: Iar Radul clucer cu frate-sau, Gheorghita postelnic, välând cd sã afld datorii multe facute de tata-ski, Hrizea vistier, §i cunosand ei cum cd ce ar fi rAmas de la tatd-sdu, mo§ii, rumâni, tigani §i altele, nu vor plki acele datorii, nu s- au putut apuca, nici s-au amestecat ei ca sa Idteasca datoriile tatane-sdu, ce au venit cu toti datornicii, impreund cu Radul postelnic, feciorul jupanesii Neaqii Dudeasca, de fatd inaintea domniei mele la divan. Deci Radul clucer impreuna cu frate-sdu, Gherghita postelnic, ei s-au mdrturisit in divan §i s-au lepädat de toate moiile si rumânii §i tiganii, cate sa vor afla de ale tätâne- sau, Hrizii vistier,i de toate datoriile cate vor fi facute de tata-ski. Si au dat ei toate mo§iile pre seama datornicilor ca sa le ia fie§tecare ce i se va cklea pentru datoria lui. 'Si neputlindu-se datornicii dentru ddnfii tocmi, datu-le-arn domnia mea [Constantin Brâncoveanu] den divan patru boiari mari la mijlocul lor, socotitori judecatori, anume: Diicul vel logofat §i Matei vel vistier §i Cornea vel paharnic §i Vergo vel portar, ca sa le ia seama pre amäruntuli sd le fled aazAmant"132. Ancheta prin care se realizeazd curama de cdtre boierii socotitori are caracteristicileanchetelorcu jurkoritocmelnicidindreptulobi§nuielnic românesc133: Si dui:4 porunca domniei mele, iar ace§ti boieri ce scriu mai sus, ei s-au strâns impreund toti la un loc. $i au mers jupâneasa Neacp cu fii-sdu, Radul postelnic, cu alti datornici de fata §i scotânduli fiqtecare datornic zapisele Hrizii vistier, cine ce au avut, inaintea boierilor domniei mele ce scriu mai sus, dä le-au luat seama pre amkuntul, socoteald dreaptä, §i facându-se suma mare a sä pläti[...]boierii domniei mele au facut curama, de au dat fie§tearuia datornic ce i s-au venit pentru datoria lui".
1" Radul postelnic ce apare in acest document este din a patra generatie din familia Dudescu, f ind fiul lui Radu Dudescu capitan si al Neacsei, flica lui Gheorghe Baleanu mare ban, nepot de fiu deci lui Radu Dudescu logofat din Stancesti, cel care isi separa patrimoniul de cel al lui Dumitru logofat mare vistier; Nicolae Stoicescu, Diclionarul marilor dreglilori, s. v. Dudescu. 131 ANIC, Ms. 705, f. 92"-94, 7 ian. 1696, transcriere la Institutul de istorie Nicolae lorga". 132 Ibidem. 133 Gh. Cront, Institufli medievale romdnegi. infrafirea de mo4le. Jurátorii, Bucuresti, 1969.
www.dacoromanica.ro 128 Oana Rizescu 28 Echipele de boieri care impart bunurile sunt formate de obicei din mari boieri Mitrea vel pitar, Malaia vistier, Gherghe vistier, Stroe vistier; Gheorghe Baleanul biv vel ban, Radul vel vornic; Diicul vel logofat, Matei vel vistier, Cornea vel paharnic, Vergo vel portar; Stroe mare pitar, Cernica biv vel arma §i, in mod exceptional, din negustoriIanuta starostea, Manul cupet'34. Toti acqtia fac parte din categoria mai vasta a boierilor tocmelnici'35 §i sunt luati pe ravaw domnqti in divan la porunca domnitorului. Boierii socotitori" se specializeaza" ca atare in masura in care participa la procedura juridica de evaluare §i de impärtire a bunurilor. Cand din comisia de evaluare fac parte doi boieri din divan §i doi negustori, cartea de judecata Ii numqte pe toti boieri" judecatori, chiar dacd, desigur, domnitorul tine cont de diferenta de statut social dintre ei136. Si alte documente din epoca fac diferenta dintre oamenii cu bani iboierii stapani de mo§ii. Chiar dacdlimbajulpitorescnufacedecatsa exprimecaracterul domnitorului emitent, faptul ca banii sunt intor§i" pentru nerespectarea dreptului de preemtiune §i pe motiv ca nu easte cu cale un ciocoiui un mojic gras ca tine, plin de bani, sA intri in mc*ile boierilor"I37 contrazice intrucatva ideea ch. boieria ajunsese sa semnifice distinctia sociald bazata pe avere, in raport cu oamenii de rand" §i Ca terminologia documentard constituie prima dovada privitoare la caracterul feudal al institutiei juratorilor".138. Fara sa putem tran§a dezbaterile privind caracterul boierirnii romanqti'39, remarcam doar ca aceste documente, ca §i altele ale epocii, ne sugereaza existenta unei tendinte de echivalare a statutului de boier cu functia indeplinita in aparatul de stat. Astfel, la 24 martie 1619 Cernica, fost mare vornic in timpul domniei lui Radu Serban, este scutit de toate slujbele §i darile de catre domnitorul Alexandru JIiapentru serviciile aduse domniei, caci el
134 Vezi tabelul, infra p. 135 Gh. Cront, Institulti medievale romdnegi, p. 112 si urm. 136 Existdi alte cazuri in care impricinatii sunt anchetati de boieri apartinand aceleiasi categorii profesionale: rosii (10 dec. 1642), slujitori (9 apr. 1673 si 20 nov. 1713), apud Gh. Cront, Institufii medievale romeznefti, p. 133, nota 56. 137 ANIC, Doc. ist., CXCVII/103, din 23 iun. 1697, transcriere la Institutul de istorie Nicolae lorga". 138 Gh. Cront,Instiltudmedievale romdneVi, p. 115. 139 C. Giurescu, Despre boieri, in idem, Studii de istorie sociard, ed. a 2-a (Dinu C. Giurescu), Bucuresti, 1993, p. 381-440; P.P. Panaitescu, Problema originii clasei boterefti, in idem, Interpretdri romtinefti, ed. a 2-a (Stefan Gorovei, Magdalena Szekey), Bucuresti, 1993; D. Ciurea, Quelques considerations sur la noblesse feodale chez les Roumains, in Nouvelles Etudes d'Histoire, vol. IV, Bucuresti, 1970, p. 83-90; Neagu Djuvara, Les Grands Boiards ont-ils constitué dans les Principautés roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?, in Sud-Ost Forschungen", t. XLVI, 1987, p. 1-56; Violeta Barbu, Conceplia asupra blagorodiei" in Vechiul Regim, in Arhiva genealogicr, t.I (VI), 1994, nr. 3-4, p. 145-156; Cornelius R. Zach, Elemente de continuitate qi discontinuitate politico-sociala la boierimea romdneasai, in Arhiva genealogica", t. I (VI), 1994, nr. 3-4, p. 157-162; Alexandru V. Perietzeanu-Buzau, Postelnici ci logofeti prin drept de nartere?, In Arhiva genealogicr, t. I (VI), 1994, nr. 3-4, p. 163-167; Cristina Codarcea, Le caractere de l'Etat valaque. Quelques considerations, in Laurentiu Vlad (ed.), Pouvoirs et mentalités, Bucarest, 1999, p. 71-87.
www.dacoromanica.ro 29 Cessio bonorum 129 era boier bdtran neputincios §i fard copii, numai sa.' OA pace la casa sa". Justificând urma§ilor sdi pentru ce nu le lasä mo§tenire o avere mai insemnatd, Tudor stolnicul marturise§te la 16 iunie 1649 ca: eu n-am fost vreun boiaren mare, ci hrana mea §i boieria mea au fost pluguli via"140. Iar Nicolae Stoicescu aprecia cd introducerea in blestemul final din hrisovul din 27 noiembrie 1640 privind mänästirile inchinate a mentiunii dregatoria lui sa o ia altul" reflectà caracterul punitiv al pierderii functiilorm. La un nivel mai general insä, ceea ce incercdm sä stabilim, prin analizarea sarcinilor indeplinite de boierii socotitori, este dacd in secolul al XVII-lea putem vorbi despre categoria functiei publice" §i despre constituirea unui aparat de stat specializat. Ultimele studiim2 asupra procedurilor juridice disting trei categorii de boieri jurätori, auxiliari ai justitiei domne§ti": tocmelnicii, adeveritorii §i hotarnicii. Din caracterizarea boierilor tocmelnici retinem cd acqtia aveau rolul de impäciuitori, cd fiecare parte la proces purta" jurnAtate din numärul boierilor desemnati §i cd ace§tia din urmd faceau cercetäri pe baza cdrora intocmeau carti de intocmire", ce erau folosite de cdtre domn in acordarea sentinteim3. In general, numärul boierilor ce putea fi de 2, 4, 6 sau 12nu depindea de importanta proceselor, dar Gheorghe Cront apreciaza cd un boier mare putea suplini unul sau mai multi boieri micil". In cazul anchetelor de curamd nici un document nu ii desemneaza pe boierii tocmelnici ca jurätori §i din intreaga anchetä reiese cä ei nu joacd rolul de martori in proces. Elemente comune cu categoria jurdtorilor existä insä, cel mai important dintre ele fiind desemnarea tuturor prin rdva§e domne§ti. Nu caracterul solidar al ob§tilorsäte§tisaureprezentativitatea jurätoriloresteimportantäaici,ci subordonarea celor din urrnd fatd de autoritatea domneascd §i indeplinirea de cdtre ei a unei functii in aparatul de stat. Anchetele pe care le conduc socotitorii nu au ca obiect rezolvarea unui litigiu, iar participarea lor nu are caracter probatoriu. Ei sunt luati" de creditori §i de fiii debitorului sau doar de creditori ca sd pund in aplicare procedura de curamd, fard sd existe reclamant in aceastä fazd a procesului. Ei sunt doar executantii deciziei domnqti de a se face impdrtirea bunurilor. Documentele precizeaza caracterul de arbitraj al procedurii: le-am dat domnia mea la mijlocul lor 2 boieri mari", datu-le-am domnia mea den divan patru boiari mari la mijlocul lor, socotitori judecdtori", neputându-se ei tocmi, le-am dat la nujlocul lor socotitori doi boieri de divan §i doi negutatori", au fost luat boieri mari prin mulocul lor". A§adar, cei patru boieri socotitori nu sunt insarcinati sä cerceteze
140 DRH, vol. XXXIV, nr. 123, 16 iun. 1649. Vezi si Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, Bucuresti, 1988, p. 56. 141 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, p. 56. 142 Gh. Cront, Institujii medievale romcineVi; Val.Al. Georgescu, Judecata domneasca. Procedura de judecata; Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Institujii feudale. Dicjionar. "3 Gh. Cront, Institujii medievale románevi, p. 124-125: Judecdtorii tocmelnici. 144 Ibidem, p. 135.
www.dacoromanica.ro 130 Oana Rizescu 30 litigiul impricinatilor respectivi sub supravegherea unui om domnesc145i nici nu sunt judecatori delegati de cdtre domn pentru a cerceta o pricindi a desemna, eventual, la rfindul lor boieri jurdtori pentru aflarea adeväruluiI46. Boieri sunt dati" dupd ce decizia domneascd a fost luatä in privinta curamei, ne mai existând, acum, deck problema tehnicA a executdrii ei: sa le impartä sate, mo0, rumâni, tigani"147, i-au socotit toate mo§iile ce au avut"148, §i neputându-se datomicii dentru dân§ii tocmi, datu-le-am domnia mea den divan patru boieri mari la mijlocul lor, socotitori, judecdtori,[...]ca säleia seama pre arnäruntul§isalefacd a§dzamânt"149, le-au luat seama pre arnäruntul §i le-au facut socoteala dreapta"150, au dat fie§tecdruia datornic dupd socoteala ce i s-au venit"I51. In statistica oferitd de Gheorghe Cront pentru procesele judecate cu patru boieri nu existäca de altfel pentru nici o categorie de jurätori o grupare a informatiei dupd pricina judecatd. Exceptând hotarnicii care intervin, bineinteles, doar pentru delimitarea hotarelor, nu poate fi stabilitä nici o corelatie intre nurnärul boierilor §i obiectul judecdtii. In 28 dintre cele 37 de procese cu 4 boieri juratori ce au loc pdna la 1625 juratorn nu fac nimic altceva deck sa arbitreze, iar in 9 cazuri ei depun juramânt in interesul uneia dintre pat-0152. Nici o hotarnicie cu patru juratori hotarnici care sa delimiteze ocini taranesti nu este consemnata documentar pdna la 1625153. Asadar, putem considera cã desemnarea ca socotitori" a boierilor care stabilesc repartizarea bunurilor prin curama e o prima incercare de a utilizao terminologie precisa pentru echipele de auxiliari in justitie folositi de domnie. In dezvoltarea instantelor de judecata echipa de patru boieri socotitori exemplified un caz aparte, ce difera de cel al boierilor juratori prin caracterul executoriu al vointei domnesti siprin specializarea lor in evaluarea bunurilor. Utilizand practica boierilor desemnati pe ravase, domnii tarii s-au conformat unei traditii existente a judeekii prin arbitraj, crednd insa totodata o institutie noud, cu functia de a impune decizia juridica. domneased. Caracterul traditional si totodata extrem de adaptat realitatii sociale al institutiei indica faptul ca echipa de boieri socotitori este o creatie a domniei, obtinuta prin adaptarea unei institutii vechi cea a boierilor tocmelnici , in privinta careia exista deja un consens social. Asa cum hotarnicii aveau un grad de competenta in delimitarea mosiilor, in stabilirea bornelor de marcaj, in citirea semnelor si in cunoasterea legii mosiilor", boierii socotitori trebuiau sa fie cunoscatori ai valorii de pe piata a bunurilor, sa cunoasca de asemenea preturilei sa fie capabili sa aplice vointa domnului. Jurisdictia acestei
145 Ibidem, p. 137 si urm.: Rolul domnului In judecarea proceselor. 146 Ibidern, p. 150i urm.: Procesele judecate de dregátorii domnegi. 147 Catalogul documentelor, vol. V, 20 ian. 1641. 145 ANIC, Doc. ist., XXXI/138, 12 sept. 1669, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga". 149 Ibidem, Ms. 705, f. 92v-94, 7 ian 1606, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga". 15° Ibidem, MTR, LXII/15, mai 1696, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga". 151 Ibidem, Ms. 720, f. 454 v, 17 iun. 1696, transcriere la Institutul de istorie Nicolae Iorga". 152 Gh. Cront, Institutii medievale romdne.yti, pp. 166-168. 153 Ibidem,p. 198.
www.dacoromanica.ro 31 Cessio bonorum 131 instante, a boierilor socotitori, consta in reglementarea practicilor comerciale, a relatiilor de credit, impunând prevederile din pravild iinvocând legitimitatea deciziei domnesti care decisese curama. Totodatd, institutia se impune prin apelul constant al creditorilor la judecata divanului pentru incapacitate de plata. Astfel, responsabilitatea de a conduce comunitatea dupd principiile binelui comun conferd domniei romfinesti o dirnensiune modernizatoare, prin promovarea interesului public. Principiul obligatiilor se impune in spetele juridice in virtutea autoritatii domnului si a legitimitatii textelor nomocanonice, fait' sa fie nevoie de interventia decisivd a unei autoritati legislative. Subordonarea strictä a echipei de boierisocotitori fatd de domn, care emite räva§ele de numire siconfirmä asezArnfintului final, exprimd procesul de centralizare a justitiei si de omogenizare a practicilor juridice referitoare la datorii. Foaia de socoteald a boierilor se aldturd probelor scrise care, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, ajung sä prevaleze asupra elementelor ordalice ca mijloace de probd in justitie'54 si care furnizeazd judecatii domnesti fundamentele logice de analizi Imaginea domniei ce se degaja din practicile judecdtoresti nu se conformeaza celei a unui patriarhalism molcom, in care caracteristicile personale ale domnitorilor ar constitui factorul determinant al actului de guvernare sau de judecatA'55. Guvernarea tarii dobândeste prin respectarea contractelor si a obligatiilordimensiunea autentic politicd de naturd sã transforme interesele tuturor in interesul tuturor. Tratând in mod similar obligatiile ce decurg din contractei obligatiile fiscale fatd de stat, domnia creeazd mecanismul juridic prin care obtine consimtamfintul politic al supusilor in privinta sarcinilor sporite ce decurg din statutul de tard tributard Imperiului otoman.
Obligalide Ala de stat Relatiile care conduc la contractarea unor datorii fatà de domnie se pot stabili in mai multe moduri. Plata unei amenzi pentru furt sau confiscarea averii pentru crimä sau pentru inaltä trädare sunt rezultatul unor obligatii näscute din delicte. Analizarea lor si a interventiei statului in cazuri penale face insä obiectul unor studii viitoare dedicate criminalitatii'56. Pentru a pasta linia de interpretare a studiului de fatd ne vom referi doar la datoriile fata de domnie ce decurg din obligatii liber asumate.
154 Florenta Ivaniuc, Jurcimeintul / BlestemCutumd si procedurd in jurisdictia Tara Romdnesti (sec. XIV-XVIII), in Revista istoricd", t. VII, 1996, nr. 11-12, p. 877. 155 Pentru influenta personald a domnului asupra actului de judecatd, Oana Rizescu, Un termen punitiv din poruncile fi sentinlele de judecatá domnesti: sceirba, In Revista istoricr, t. XIII, 2002, nr. 3-4, p. 261-270. 156 Amintim aici doar cd paguba suferitã de domnie amcauza hiclenirii unor boieri poate fi recuperatä de cdtre domnul trddat intr-o domnie ulterioara prin confiscarea averii traddtorului. Astfel, Alexandru Ilia§ confiscd toate satele §i mo§tenirile lui Stoica vistier pe seama domneascd pentru datorie §i pagubd fAcutd domniei", avdnd acordul sfatului tarii; DRH, B, vol. XXII (1628-1629), ed. Damaschin Mioc, Bucure§ti, 1969, doc. nr. 144,17 aug. 1628.
www.dacoromanica.ro 132 Oana Rizescu 32 Rdmafitele de la domni" Sub aceasta formulare de epoca gasim descriereadatoriilorbäne§ti contractate in perioada exercitarii unor functii in aparatul fiscalalstatului. Mentinerea acestei obligatii fata de domnitorii care urmeazd celui fatä de care s-a angajat contractul §i dreptul noilor domni de a impune indeplinirea obligatiei dovede§te ea datoria fusese contractata fatä de domnie §i nu fata de un domn anume. Un dOcument157 din 1624 ne cid posibilitatea sä urmarim responsabilitatile de plata de acest fel ale unui membru al aparatul de stat insärcinat cu strangerea birurilor, precum §i felul in care se constituie solidaritati de plata in interiorul ierarhiei dregatorilor. Potrivit acestui document, in 1602, in vremea lui Simion Movild (1601-1602), Stanciu logofat din Clace§ti fusese trimis de care NIA.' vistier sa strangd birul din judetul Romanati, ramanandu-i din aceasta campanie fiscald un rest de plata catre vistierie in valoare de 200 de galbeni. Pentru achitarea acestui rest de bani aparent a fost realizat un imprumut, find intocmit in acest scop un zapis de märturie, care atestä o datorie contractata de Stanciu fata de Pana vistier. Ancheta decisd de Radu $erban (1602-1611) degreveaza de orice responsabilitate pe Stanciu §i pe flu acestuia, pe motiv Ca cei 200 de galbeni fuseserd de fapt achitati §i Stanciu nu ramasese deci dator. Potrivit investigatiei realizate cu acest prilej s-a aflat cd, la schimbarea domniei, inainte de a ajunge in lard Radu Serban, fusesera trimi§i Cernica fost mare vornic §i Oancea logofat sa ia scaunul in cetatea Targovi§tei". Reiese ca una dintre misiunile pe care le aveau boierii loctiitori ai scaunului pana la venirea noului domn era §i aceea de a strange datoriile contractate fata de domnia precedentai neachitate. Astfel, cei doi boieri 1-au obligat pe Stanciu logofat sa plateasca restul de 200 de galbeni §i, mai mult, ace§tia au fost sa stranga ei rama§itele din tot judetul pe seama lui Radu $erban". Principiul in baza cdruia se face aceastd operatiune are o origine consuetudinara §i este sintetizat sub forma: cum este legea domnilor, sa stranga rama§itele de la domni unul altuia"158. Principiul transcende conjunctura politica §i pare sä creeze un angajament al functionarului in raport cu norma juridical59. Legitimitatea impunerii fiscale i§i are sursa in obiceiul tarii §i in dreptul domnesc, dar circuitul intern al strangerii därilor §i birurilor este asigurat printr-un sistem de garantii §i responsabilitati intre membrii ierarhiei, sistem promovat de catre domnitor.
157 Catalogul documentelor, vol. III, nr. 309, 3 ian. 1624, document original slay tradus in D1R, B, veac XVII, vol. IV (1621-1626), nr. 375. I" Ibidem. 159 Opinie contrail la Daniel Barbu, Dreptatea Impotriva legii sau despre economia politica'a ierteirii, In Studia Politica. Revista Romana de Stiinta Politica", t.I, 2001, nr. 2, p. 347: «Dintr-o astfel de practica politica a iertarii rezulta si specificul functiei publice in traditia administrativa romaneascd. Virtutea de capetenie a demnitarului nu este datoria, adica un angajament responsabil in raport cu un ansamblu de principii si norme impersonate, pe care este tinut sa le faca cunoscute, sa le respectei O. le aplice, ci devotamentul, sau, altfel spus, raspunderea directa si personala fata de cel care 1-a numit, care i-a dat in administrare un judet, ori 1-a primit pe slujbe" si fata de porunca caruia trebuie sa dea socoteala».
www.dacoromanica.ro 33 Cessio bonorum 133 Orice inovatie in materie fiscald care nu este promovata de catre domnitor este perceputa ca un abuz §i, deci, sanctionata. Cand vame§ii de la Cornätel fac scaun de judecata in satul Chiseletul al mandstirii Sf. Troita punând grosul la mijlocul satului", pradfind rumanii §i cerand plocoane, sunt certati de domnul Leon Tom§a pentru ca si-au extins jurisdictia §i ea in acest fel fac alte obicee care n-au mai fost"160. Domniei i se recunoa§te legitimitatea impunerii fiscale ca garant al ordinii sociale §i stabilitätii relatiilor externe. Pentru a pune bazele unui drept public domnia se folose§te de tehnicile juridice pe care le utiliza deja in judecata litigiilor private. Sistemul obligatiilor legale §i al datoriilor care decurg din acestea este folosit pentru a legitima punerea in aplicare a unei politici fiscale §i, totodata, §i construirea unui ansamblu de institutii menit sa asigure strângerea darilor o birocratie avant la lettre. Legitimitatea contractului social care se stabile§te intre domnie §i tara in materie de obligatii fiscale este conferit de obiceiul tarii, ce recunoa§te rolul de conducator §i de protector al domnului, din care decurge §i dreptul de a percepe bir §i dijma. De asemenea, intrucdt domniai tara politica au recunoscut subordonarea fata de turci, este legitima §i consecinta acestui raport de subordonare, anume plata tributului. Interesul de stat161 in materie fiscald este promovat pe baza realitatilor epocii, deci de la necesitatea asigurarii haraciului. Motivul invocat §i in judecata domneasca, fara sa fie dezvoltat doctrinar, este acela Ca pamântul easte al imparatului dajnic, cine-1 va pläti, sa-1 §i mo§teneasca"162.
Pattidntul easte al impeiratului dajnic" Obligatia principala a stapanilor de pdmant fata de domnie este de a asigura veniturile ce ii revin acesteia de pe mo§iile respective. Este o datorie a carei neindeplinire antreneaza executarea fortata a datornicului". Pentru a nu se ajunge la executarea fortata pentru därile catre vistierie, ca in datoriile private, debitorul ajunge sa se Iepede in divan" de mo§ie §i de datorie, adica de dari §i de bir. Sugestiv inacest sens§itotodata confirmand responsabilizarea membrilor aparatului de stat este un document din 23 iulie 1642 emis de Matei Basarab. Prin acest hrisov domnitorul Ii intarea lui Albul cdpitan stapanirea mo§iei din Cure§ti a
160 DRH, B, vol. XXIII, doc. nr. 209, 12 febr. 1631. Pentru importanta obiceiului in legitimarea deciziilor domnesti, Oana Rizescu,Legatura lui Mihai" ci dreptul de strämutare al tdranilor aservni.Cenzura obiceiuhti prin hotdrdre domneascd in Tara Romdneascci in secolul al XVII-lea, in Revista istorica", t. XIV, 2003, nr. 1-2, p. 249-264. 161 Angeliki E. Laiou, Economic Thought and Ideology, in EHB, vol. 3, partea a 6-a: General Traits of the Byzantine Economy, p. 1115-1136. Pentru Occident, Yves Charkles Zarka (coord.), Raison et déraison d'Etat. Thioriciens et theories de la raison d'Etat aux XVIe et XVIle siecles, Paris, 1994; W. Blockmans, J.P. Genet (ed.), Visions sur le developpement des Etats europeens. Theories et historiographies de l'Etat moderne, Rome, 1993; Xavier Rousseaux, René Levy (coord.), Le penal dans tous ses états. Justice, Etats et Societes en Europe (XIle-XXe siecles), Bruxelles, 1997. Dintre dictionare, mai ales Dictionnaire encyclopedique de thiorie et de sociologie du droit, ed. a 2-a, coord. André-Jean Arnaud, Paris, 1993. 162 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 768, 23 iul. 1642.
www.dacoromanica.ro 134 Oana Rizescu 34 lui Iona§co comis, ginerele lui Cernica vornic, caci Iona§co nu era capabil sä asigure strangerea rumanilor care sa.-§i plateasca därile. Insarcinat probabil cu strangerea darilor in satul respectiv, Albul capitan plätise din punga lui" dajdea rumanilor lui Ionwo dar, nerecuperanduli talerii, se judecd in divan pentru aceasta cu stapanul lor. Domnul decide cd Iona§cu trebuie ori sa:§i strangd rumanii §isa-i oblige la plata, ori sa plateasca el pentru rumani sai. In aceste conditii, Iona§co s-a lepädat" in divan §i de moiei de rumani, spunand cä nu-i mai trebuie, iin consecinta domnul le da celui care platise därile §i pand in acel moment, adica functionarului insarcinat cu strangerea bor.
Lege V sancfiune Este foarte important de urmarit dacd impunerea responsabilitatii fiscale membrilor aparatului de stat corespunde unui proces paralel de sanctionare a celor care nu respecta deciziile domnqti. in felul acesta am putea stabili dacd principiile de drept oficiale concorda cu motivatiile reale ale sanctiunilor, domnia urmand deci o politica coerenta. Putem identifica cloud cazuri care se preteaza in mod deosebit la o analiza in termenii demersului nostru, comparatia dintre ele permitand formularea unor concluzii generale. Este vorba de cazuri de delapidare din haraciul tarii, din partea a doi mari vistieri, in decursul unei singure domnii. ika cum am mai mentionat, la 25 februarie 1636, marele vistier Dumitru Dudescu fura 80 600 de aspri de argint in timp ce transporta haraciul la imparatie. Judecat de Matei Basarab, el este obligat sa ramburseze suma delapidata, motiv pentru care el vinde o mare parte din bunurile personale. Consecintele ce decurg pentru familie au fost foarte importante, a§a cum am aratat. Nu acela0 lucru se intampla cu marele vistier Stroe Leurdeanui cu complicii sal care, in 1652, dupd ce furd 85 de pungi din haraci, sunt pasibili, potrivit legii hotilor", de pedeapsa decapitarii, ca tradatori §i calcatori de juramant. Estetiut cd functiei de mare vistier Ii incumbd responsabilitatea strangerii darilor, necesard pentru indeplinirea obligatiilor fiscale ale tarii catre Poarta. Responsabilitatea pe care o au ce doi sama" pe care trebuie sa o dea depa§e§te limitele relatiei personale cu domnitorul. Echilibrul insu§i al relatiilor cu Imperiul otoman putea fi pus in pericol de proasta gestiune a strangerii haraciului de catre echipa initiata de marele vistier, vistiernicul al doileai camara§. in cazul lui Stroe Leurdeanu anchetarea circumstantelor in care s-a produs delapidarea de fonduri s-a facut de boieri §i de negustori ce aveau competente speciale in domeniul fiscal: pus-au domnu nostru boieri mari ca sa le ia seama camarai§i sa-inumere banii carii au fost numarati iar de dan§ii §i pecetuite ladele cu pecetea domneasca. Deci cand au statut boierii a numara banii impreuna cu 6 negustori, ei au aflat o !add mare spartai banii domne§ti lipsd"I63. Procedura
163 ANIC, Colectia Diplomatice, nr. 6, 18 ian. 1652.
www.dacoromanica.ro 35 Cessio bonorum 135 reconstituirii datelor din catastife merge pand la ultima seama de vistierie", adica cea realizata in urrna cu trei ani de zile, ceea ce dovede§te existenta unui corp de functionari specializat, precum §i conservarea datelor privind activitatea acestora cel putin de la o seama" la alta: Deci deaca au vazut domnu nostrui noi toti lucru ca acesta, i-au apucat ca sa-si dea sama §i de vistierie §i de toate veniturile tarii, §i de bucate domnu nostru ce se-au facut §i unde se-au inecat. Ei au zis cà vor da seama de trei ani iar mai mult nu pot da seama. Intr-aceia, märiia-sa domnu nostru §i noi toti am pus boieri mari §i mici §i mazili casa-sidea seama inaintea lor de birure §i de haracere §i de banii ce-s trimi§i la Tarigrad. Ei nici cum nici a§a nu s-au putut da seama, ce i-am aflat §i i-am adevärat noi boiarii §i toatas tara furi fati§atii de camara §i de vistierie §i den haraciu §i den banii ce-i trimi§i la Tarigrad"". Faptul cã domnitorul decide o ancheta §i desemneazd un numär de boieri cu sarcina de a reface contabilitatea darilor confirma cä, pentru anchete speciale, judecata divanului nu era suficienta, apelandu-se la proceduri speciale165. Pierderea pe care o sufera domnia in urma actelor comise de ei se dovede§te irecuperabila-nici banii domnesti nu §i i-au luoat domnu nostru toti, ce Inca au ramas asupra lor multi bani den toate veniturile" deci ar fi fost de a§teptat ca ei sa fie pedepsiti aspru, prin executie, prin confiscareaaverii §i prin perceperea unei amenzi-sub forma gloabei domnesti de 6 la1. In lipsa oricdror rnijloace de recuperare a banilor, Matei Basarab se multume§te insa sa Ii blesteme: maria-sa, domnu nostru, ca un domn milostivi cre§tin, i-au läsat ca sa nu-§ spurce sufletul cu ni§te calcatori de juramant ca acestea. [...] Sa-i fie curtea pustie, sa se §tearga numele den cartile vietii, sa nu sä scrie cu dreptii, rugaciunea lui sa fie intru pacat §i sa-i fie zilele putine, dregeitoria sei-i o ia altul, sa-i fie feciorii rama§i saraci §i muiiarea lui vaduo, goniti sa fie din casa lor, datornicii sa caute toate cate sant ale lor, sa jdfuiasca striinii osteteala lui [...] sa se nu vadd slava lui Dumnezeu la Judecata de Apoi". Totu§i, faptul Ca domnitorul renunta sa le aplice pedepse fizice, proferand doar impotriva lor cele mai cumplite blesteme, nu credem ea trebuie interpretat ca o iertare"166. Desigur, delictul savar§it de cei trei boieri pare sa fie interpretat in epoca doar ca o simpla in§elare a increderii domnitorului. Vina luiStroe Leurdeanu, Radu din Färcai Tudor camara§ este cu toate acestea clara: aceea de
164 Ibidem. 165 Pentru problema lipsei de specializare a divanului, Gheorghe Lazar, Functia divanului ca institutie administrativ-judeatoreascd in Tara Romdneascei §.1 componenta acestuia (1654-1688),in Violeta Barbu, Tudos Kinga (ed.), Historia Manet. Volum omagial Demeny Lajos. Emlekkonyv, Bucuresti, 2001, p. 385. Ibb Daniel Barbu, Dreptatea impotriva legit.
www.dacoromanica.ro 136 Oana Rizescu 36 furii spargdtori de casa domneascd si cdlcatori de jurdmânt si de lege"167. Jar liantul capabil sä asigure legaturile din interiorul ierarhiei administrative era tocmai jurämântul de credinta ce II lega pe fiecare membru din aparatul de stat de domnitor168. Desigur, intr-un sistem politic ce Ii recompenseazd pe perceptorii de biruri cu parti din impozitele strânsei pe judeatori cu cote-Of-0 din valoarea amenzilor decise in sentinte, frontiera dintre traficul de influentä, coruptie si castigurile legale tinde sa se estompeze. Totusi, functia publica in ansamblul eiin justitie, in aparatul fiscal sau in armatdeste caracterizatä prin aceea Ca serveste interesul tuturor supusilor domnitorului. Ceea ce pare sä se intâmple acum este tocmai faptul ca, prin judecata si blestemul intregii tad, incepe sa se contureze distinctia dintre viata privata si viata publicd, dintre cheltuielile unui functionar de stat in misiune si cele pentru folosinta personala. Vistiernicii care nu respectä aceastä distinctie pun in pericol existenta sistemului politic si suporta blestemul intregii tari, nu doar pe cel al domnitorului, ei find tratati drept calcdtori de lege". Suportând oprobiul tuturor, in timpul procesiunii de blestem cu faclii aprinse marele vistier apare cu mai mare claritate in calitate de persoand publicd, tocmai atunci cfind este judecat pentru inselarea increderii pe care i-a acordat-o tam.
CESSIO BONORUM AND THE INTERVENTION OF THE STATE IN SOLVING THE DISPUTES RELATED TO PRIVATE DEBTS. CURAMA AND THE RELINQUISHING OF THE DEBTS" IN THE PRINCELY COURT IN THE XVII-TH CENTURY WALLACHIA
Abstract
Curama was, in traditional Romanian law, a procedure for closing the debts of a deceased person, while the relinquishing of the debts" was a practice by which the heirs of an insolvent person avoided to inherit the debts of their parent, by giving up, while the last one was still alive, their rights of inheritance to a part of the family's patrimony. Together, the two practices constituted the means by which the institution of cessio bonorum from the Roman and Byzantine law was
167 ANIC, Diplomatice, nr. 5i 6, 18 ian. 1652. 168 Alain Testart, Le lien et le liant (Les fondements symboliques du serment), In Raymond Verdier (coord.), Le Serment, vol.II,Theories et devenir, Paris,1991, p. 245-255; Evelyne Largueche, Le juron: parole sans foi ni loi ou du serment a l'injure,in Le serment, vol. II, p. 235-244.
www.dacoromanica.ro 37 Cessio bonorum 137 applied in Romanian traditionalsociety. By examining the context of the emergence and the functioning of these two juridical practices in the XVII-th century Wallachia, the article raises larger issues, related to the process of the formation of the modern state, as a system of public institutions. Two aspects are highlighted in this respect. First, the role of the team of boyars commissioned with the application of the curama, which are taken to exemplify the gradual specialization of the corpus of the state personnel. Second, the separation between private and public interests, which starts to emerge more clearly in that historical period, in the context of the juridical affairs of the kind that are studied in the article.
www.dacoromanica.ro s 5. 4. 3. 2. Nr. ANIC, 1. 7 ANIC,Ms.720, f. 454v,17iunie1696,transcriere la InstitutuldeistorieNicolaelorga". 6 ANIC,Ms.705, f. 92v-94,7ianuarie1696,transcriere laInstitutuldeistorieNicolaelorga". 5 Muz.de1st.aMun. Buc.,nr.27521,22sept.1695, transcrierelaInstitutuldeistorieNicolae lorga". 4 ANIC,Doc.ist.,XXXI/138,12sept. 1669,transcrierelaInstitutuldeistorieNicolaelorga". 3 Ibidem,vol.V,nr.288,20ian.1641. 2 f. z.mai16964 7 ian.16966 22 sept.1695' 6 mai1637 20 ian.16413 6 mai16372 5 mai1637' Data Ibidem, Catalogul doeumemelor,vol.IV,nr. 974, 5mai1637. 17 iun.16962 12 sept.16694 Mitrop. T. Rom.,LXII/15,mai 1696,transcriere laInstitutulde istorieNicolaelorga". nr. 977, 6mai1637. Stan vistier fii luiHrizea Gherghita post., Radul clucer, Gligore log. Pardianu fiul luiDanciu din Bute0 Paraschiva Debitor Barbul log., log. Dan popa Nictarie, lorp staroste, Mihai negustor, Popa Vlad, Radul post. Neaga Dudeasca, Mihul negulAtor Radu log.Dudescu Tatul log., Dumitru Dudescu, Creditori Cessio bonorumsaucurama taleri 855 taleri 700 ughi 1963 Val. www.dacoromanica.ro starostea, Manulcupet biv velannas,lanuta Stroe marepitar,Cernica pah., Vergovelportar Matei velvist.,Cornea Diicul vellog., Radul velvomic ban, Gheorghe Baleanulbivvel vistier Stroe MAlaia vistierGherghe Mitrea velpitar Boierii socotitori mitrop. cartea de Alegere Zestre - cu datoriile plini lui, nu afla deale Si cucesa tiganii rurnanii si mciile si de toate s-au lepadat tatAne-sdu moiile de toate s-au lepadat Lep Adam se pot In viata Dupa moarte datorie cu multa La moarte, Dupd moarte La moarte La moarte pre casa curama previesi sa facddatomici facut curama aSazdmant ...au cumma mo*iile luila toate satelesi datomicii curama prestetoti mea sasefaca ... am fdcut comma... datomicii ...s-au stranstoll Expresii ... scosu-i-s-au dat domnia i au jumat. iar sa nu-1incarce iar cudobanda numai capetele datomicii sa-si ia datoria lui a venitpentru datomic ceis- fiqtecAruia au dat datoria lui i-au fost datomic pace fiqtecare ... auluat parte deocind celuilalt o o parte primului sdia ..4i s-acuvenit Curama i 00 00 nosazru umo DIPLOMATIE SI CAPITAL
PACEA DE LA ZSITVA-TOROK $1 LUPTA TRANSILVANIEI PENTRU TITLUL REGAL, 1606-1629
ILEANA CAZAN
Relatiile principilor transilvani cu Ungaria regald au stat in permanentä sub auspiciile loialikilii fata de regele ales §i au comportat mai multe aspecte, näscute chiar din Bula de aur data de Andrei al II-lea in anul 1222. In cazul nerespectkii privilegiilor nobiliare (devenitei ale Orli) era permisä rezistenta armata. Aceasta prevedere a folosit mai mult pentru stabilirea unor compromisuri, find un mijloc de presiune pentru ca regele sa cedeze cererilor nobiliare. Acest drept nu a dus la razboaie civile sangeroase ca in Austria Superioard iin Boemia. Dimpotriva, opozitianobiliardsfar§e§teinevitabilprinreconcilieri,nobiliirebelifind recompensati cu functii inaltel. Acest joc a functionat pana in 1671, cand imparatul Leopod I nu a reactionat conform regulii§tiute, dimpotriva,i-a arestat pe complotiti, partida nemu4uni4ilor, cum s-au numit ei in§ii §i care in ochii opiniei publice nu 4i facuserd cleat datoria. In ceea ce prive§te Transilvania, principelei nobilii au pastrat o relativa corWiinta a apartenentei la coroana ungara care a fost influentata de o intreaga conjunctura politicai militara a Imperiului habsburgic. Ap se explica conflictul pentru cucerirea Transilvaniei de catre Casa de Austria, reluat periodic in secolul al XVI-lea. In acest context au loc §i lupte armate, in 1551-1556, 1598-1605, care au arkat ca turcii nu vor suporta ca Transilvania sa fie controlatä de la Viena2. In acela§i timp, pentru Habsburgi a existat mereu un inconvenient in stapanirea Transilvaniei: faptul ca intre provinciile imperiale §i principat s-a suprapus zona de pustä maghiard, stapanità de otomani, deci drumurile de acces intre cloud provincii imperiale ar fi fost, in mare parte, controlate de dqman. Loialitatea formald fata de Habsburgi, recunoscutd de principi atunci cand le-a convenit, nu i-a impiedicat sä atace Ungaria regala and au considerat ca a sosit momentul sa reunifice teritoriile coroanei Sfrintului $tefan sub propria lor conducere. $tefan Bocskay, Gabriel Bethlen §i principii din familia Rakóczy sunt exemple elocvente. Actiunile lor sunt mai putin un atac al unei puteri sträine, cat
I Szakály Ferenc, Der Wandel Ungarns in der Tiirkenzeit, in Habsburgisch-osmanische Beziehungen. Wien 26-30 September 1983. Collogue sous le patronage du Comite intrenational des etudes pre-ottomanes et ottomanes, ed. Andreas Tietze, Wien, 1985, p.44. 2 Ileana azan, Habsburgi qi otomani la linia Dunarii. Tratate qi negocieri de pace intre 1526- 1576, Bucuresti, 2000,p.184-233; Cristina Fenesan, Constituirea principatului autonom al Transilvaniei, Bucuresti, 1997, p. 342 si urm.
Revista istoricd", tom XV, 2004, nr. 3 4, p. 139 158
www.dacoromanica.ro 140 Ileana Cazan 2 mai mult o tentativa de unificare a Ungariei, in conditiile in care era evident cd otomanii ar fi putut accepta aceastä unificare, dinspre est spre vest, dar niciodatd invers. Pentru turci aceastä unificare ar fi fost tentanta pentru cã ar fi uprat eventualele §anse de cucerire a Austriei §i a intregii Europe centrale. De altfel, Bocskay §i Bethlen au fost ajutati cu trupe de otomani, primul in 1605 la Esztergom §i cel de la doilea in 1620 la Vac (Waitzen). Actiunile lui Bethlen §i apoi cele ale lui Gheorghe Rakóczy I §i mai ales politica aventuroasä a fiului acestuia, Gheorghe Rakóczy al II-lea, au determinat Poarta sa devina destul de reticentas fata de tentativele Transilvaniei de a deveni un stat puternici independent in Europa central-rasdriteand, pozitie ce ar fi afectat in mod serios relatia de vasalitate fata de Imperiul otoman. Pe de altd parte, mentinerea autonomiei politice a Transilvaniei a fost un mijloc de presiune pentru ca Ungaria regale: sà i§i pastreze o relativa liberate de mi§care in cadrul Irnperiului habsburgic, ceea ce a impiedicat sa se ajungd la situatia in care s-a aflat Boernia, dupa infrangerea de la Muntele Alb. Se poate spune ca politica dusa de principii transilvani a fost o imbinare a luptei armate cu negocierile diplomatice, in scopul unei politici de restaurare a regatului maghiar, sub auspiciile unei Transilvanii independente. $tefan Bocskay a folositajutorulmilitar i politic otoman inlupta dusä pentrualungarea Habsburgilor din Transilvania atata timp cat a avut nevoie de acesta pentru a-si urrnari,interesele §i cat timp nu i-au fost impiedicate proiectele3. In timpul rdzboiului celui lung (1593-1606) confruntarea militara dintre Habsburgi §i otomani a fost decisd, in cele din urma, de revolta nobilimii maghiare, condusä de Stefan Bocskay, care in 1604 s-a aliat otomanilor, impotriva Casei de Austria. Revolta, provocatä de politica religioasa a ordinului iezuit in Transilvania ocupata de generalul Basta, ca §i in Ungaria regala, ameninta sa cuprinda toate teritoriile Ungariei §i stabilitatea politica §i religioasa a Imperiului4. Dupa 1604, cand in§i§i otomanii devin dispu§i sa inceapd tratative de pace, Rudolf a fost practic obligat de anturajul sau sa accepte negocierile cu Imperiul otoman. Imparatul Rudolf al II-lea (1576-1612) nu fusese pregatit pentru un razboi de anvergura, nici prin natura firii sale, nici prin mijloacele militare modeste pe care le avusese la dispozitie. Nici otomanii insa, istoviti de efortul militar din Persia, nu mai dispuneau de efectivele imense cu care sa obtind victorii decisive in timp scurt. Pentru aceste motive reizboiul cel lung a fost un rdzboi de pozifii, nu de cuceriri, ambele tabere pierzand §i recuperand pe rand cetati §i fortificatii5, ceea ce a provocat precipitarea evenimentelor sub presiunea revoltei lui Bocskay.
3 Idem, Die Bemiihungen Siebenbiirgens als Friedensverminler zwischen Habsburg und der Pforte, 1605-1627,in Habsburgisch-osmanische Beziehungen, p. 145. 4 Imre Gonda, Em Niederhauser, Die Habsburger. Ein europdisches Phanomen, Wien, 1983, p. 87-88. 5 K. Nehring, Adam Freiherr zu Herbersteins Gesandschaftreise nach Konstantinopel. Ein Beitrag zum Frieden von Zsitvatäräk (1606), MUnchen ,1983, p. 15.
www.dacoromanica.ro 3 Pacea de la Zsitva-Törtik 141 Rdzboiul impotriva Casei de Austria deschis de Stefan Bocskay 1-a plasat pe acesta in mijlocul ostilitätilor dintre cele cloud imperii, ce se desfa§urau in cadrul rcizboiului lung (1593-1606), iar negocierile de pace intre Transilvania §i imparatul Rudolf al II-lea au devenit o conditie pentru viitoarea pace otomand-habsburgica, ce se prefigura. Lipsa unei concordante depline intre politica de expansiune otomand in Europa centrald §ilupta pentru independenta §i pentru intärirea principatului Transilvaniei au oferit principilor transilvani posibilitatea sä actioneze ca mijlocitori ai aplandrii conflictelor dintre Inalta Poartd §i Imperiul habsburgic, ace§tia avind interesul politic de a läsa deschisä posibilitatea unor bune relatii $i cu Imperiul habsburgic. In anul 1605 Stefan Bocskay a inregistrat succese importante impotriva trupelor imperiale §i a devenit tot mai clar cd primul dqman cu care Habsburgii urmau sa incheie pace era tocmai principele Transilvaniei, care alungase din principat armata imperiald. Para lel au inceput $i negocierile cu otomanii, la 6 decembrie 1605, prin beglerbegul Budei, A1i-pa§a6. Imputernicitul curtii imperiale la aceste tratative a fost Caesare Gallo, care il informa pe imparat asupra punctelor nevralgice ale negocierilor: era vorba despre tributul, pe care Rudolf insista sd inscrie drept "munus honorarium", despre retrocedarea cetatilor ocupate de otomanii despre pacificarea Ungariei. Discutiile au fost tergiversate de partea otomand !Ana la semnarea tratatului de pace intre Stefan Bocskay §i Habsburgi, in iunie 1606, la Viena7. In aceste conditii a fost normal ca delegatii intruniti pentru a negocia problemele transilvane (din partea impäratului actionau Sigismund Forgács, Benedict Pográny §i Gheorghe Thurzó, iar din partea lui Bocskay, Stefan Illésházy) sa discute §i conditiile pdcii otomano-habsburgice. yransilvania, ca mijlocitoare a negocierilor, a inscris clauze care sä o favorizeze. Intre acestea, s-a negociat mult articolul prin care s-a impus recunoa§terea unitAtii §i a rolului politic de sine stAtator pe care principatulIIare, ca stat independent. Aceastd prevedere a reprezentat, in acela§i timp, §i consfintirea pozitiei de stat tampon intre Imperiul german §i cel otoman8. Intre Bocskay iarhiducele Mathias, comandantul trupelor imperiale din Ungaria regard, imputernicit de impärat sd hotdrascd in negocierile cu principele, au existat unele interese comune in ceea ce privea stoparea rdzboiului din Ungaria. In timp ce Mathias a cdutat sä grabeasca cursul negocierilor, Bocskay a evitat sä dea un raspuns sigur, incerand sä obtind din partea Casei de Austria puteri depline in tratarea viitoarei pdcii habsburgo-otomane. Aceastä imputernicire a primit-o din partea demnitarilor otomani la 11 noiembrie 1605, când, pe câmpul de la Rákocs, marele vizir, Lala Mehmed pap, i-a acordat lui Bocskay §i demnitatea de rege al Ungariei9, numire insotita §i de acordarea unei superbe coroane. Acordarea puterii
6 lbidem, p. 16-17. 7 II. Man, Imaginea Imperiului otoman in lumea germand in secolul al XVI-lea, Aarlborg, 2001, p. 49. 8 Cristina Fenesan, Die Bemiihungen Siebenbiirgens, p. 146. 9 lbidem.
www.dacoromanica.ro 142 Deana CAzan 4 depline de a negocia cu Habsburgii, din partea otomanilor, s-a intemeiat pe presupunerea acestora cä Bocskay nu va abandona lupta pentru Ungaria si cä va cere in continuare ajutorul Inaltei Porti pentru a-si continua planurile. Bocskay avea acum mand liberd din partea Inaltei Porti sa' continue unificarea regatului sub propria conducere, titlul regal acordat de cdtre otomani venind in contradictie cu cel de rege al Ungariei, detinut de Habsburgi din 1527. Principele-rege a promis chiar otomanilor Ca avea sd continue lupta cu Habsburgii timp de 10 anii cã urma sa impartd cu sultanul toate teritoriile pe care le-ar fi cucerit in acest rdzboim. Conceptul tratatului, total nesatisfacator, pe care 1-a adus Eldshaiy in septembrie 1605, in urma discutiilor purtate cu delegatii imperiali, nu a fost altceva deck o manevra politica*, menitd sd acutizeze conflictul, nicidecum sä ii aplaneze, ca dovadd se intensified luptele din Ungaria si in Slovacia". Bocskay nu a intentionat insd sä continue lupta cu Casa de Austria, ci s-a sträduit sa obtind voturile nobilimii din Ungaria regard pentru a realiza redactarea unui tratat de pace intre Imperiul german si Inalta Poartd, in deplin acord cu cel pe care se pregatea el insusi sa II semneze cu Habsburgii. Primul succes se obtine la 9 februarie 1606, cdnd comisarii imperiali acceptd proiectul de tratat conceput de Illéshazyside Paul Horvath-Mladosewyth.Tratatulestesupusratificdrii impdratului Rudolf al II-lea, care a fost convins de fratele sdu, arhiducele Mathias, de necesitatea impdcdrii cu Bocskay. Forma finald a fost ratificatd la Viena la 23 iunie 1606 si a reprezentat o mare victorie politica' nu numai pentru Transilvania, ci si pentru stárile din Ungaria regard, in al cdror reprezentant se erijase Stefan Bocskay. Prin acest tratat se fixeazd libertatile confesionalei politice ale nobilimii maghiare fata de Habsburgi. Se restabileste functia de palatin, care devine un adevdrat prim-ministru al regatului, ce conduce in acelasi timpi armata. Administrarea finantelor intrd in atributia guvernului de la Bratislava si scapd de sub controlul Vienei. Functiile militare§i civile sunt oferite exclusiv maghiarilor. De asemenea, s-a oferit o libertate religioasd cvasiabsolutd, ceea ce a influentat dezvoltarea ulterioard a situatiei politice in Ungaria, sub cu totul alte auspicii ca in Boemia. In fine, Bocskay renunta la titlul regal, ramdridnd doar principe al Transilvanieil2, dar primeste ca recompensd 7 comitate dincolo de Tisa, acele partes Hungariael3. In jurul incorpordrii acestor comitate Transilvaniei se va duce o lupta diplomaticd inversunatd pdnd in deceniul al treilea al secolului al XVII-lea. Problema statutului politic al Transilvaniei a fost reglementata clar: formal, ea famdnea sub suzeranitatea irnpdratului, dar plätea tribut sultanuluii, practic, i se recunostea independenta14.
10 PhilippeErlanger, L'empereur insoliteRudolf 11 de Habsbourg (1552-1612), Paris, 1971, p. 195. II Cr. Fenew, Die Bemiihungen Siebenbiirgens, p. 147. 12 J. Berangér, Histoire de l'Empire de Habsbourg 1273-1918, Paris, 1990, p. 281-282. 13 Cel mai adesea se foloselte formula partium, care este doar partial corectä, find genitivul plural al substantivului partes. Ea apare in titulatura principilor Trasnilvaniei la genitiv (principi ai pdrtilor dinspre Ungaria"). De aici s-a incetatenit forma de genitiv, care nu intotdeauna se potrivqte in logica textului românesc. 14 Imre Gonda, Em Niderhauser, op. cit., p. 88.
www.dacoromanica.ro 5 Pacea de la Zsitva-Törok 143
Rolul principelui transilvan de negociator alpaciidintre otomani§i Habsburgi a presupus mentinerea unei corespondente diplomatice permanente cu demnitarii de la Istanbul, pentru cd asemenea tratative nu se puteau duce Med ca sultanul sa fie in§tiintat de evolutia lor. Pentru a influenta cursul negocierilor, principele transilvan s-a folosit, in cursul lunilor mai-iunie 1606, de prezenta trupelor turco-tätare, cantonate in Transilvania, ca de un mijloc de presiune asupra delegatiei imperiale. Incheierea tratatului intre Bocskayi impärat la 23 iunie 1606 a dat un curs pozitiv convorbirilor otomano-habsburgice. In conformitate cu ahd-name-ul primit in noiembrie 1605 din partea sultanului,princare Bocskay eradeclarat"prietenprietenilor i duman dumanilor", principele Transilvaniei a incercat sa includd in textul final al pacii intre Casa de Austriai Malta Poartd articolul 2 din tratatul transilvano-habsburgic. Manevrele Casei de Austria, de a scoate din forma finald a pdcii problema Transilvaniei, s-au mai atenuat dupd ce Bocskay a ratificat tratatul de la Viena ( la 17 august 1606). Pe langa clauzele deja mentionate, prin acest act principele transilvan se angaja.sä nu mai intervind in conflictele dintre otomani §i Habsburgi §i sa II informeze pe impärat despre eventualele atacuri'5. In continuare insa, eforturile depuse pentru ca Transilvania sa fie recunoscutd drept un factor de echilibru in lupta Casei de Austria cu Imperiul otoman au provocat o atitudine de neincredere fata de principat, considerat de Habsburgi un aliat nesigur. Pe de altd parte, interesul Transilvaniei de a fi imputernicita sa negocieze pacea intre Habsburgi i otomani a fost dictat de dorinta de a !Astra toate cd§tigurile teritoriale obtinute in cursul rdzboiului, in detrimentul imperialilor. In acela§i timp, aceastd problernd avea sa se transforme intr-un adevdrat punct nevralgic. RecunoWerea posesiunii lui Bocskay asupra cetatilor de granita a constituit un viitor motiv de conflict intre Transilvania1i Habsburgi. Tratatul a ldsat, de asemenea, deschisd problema impozitdrii satelor de la granitai pe cea a ocuparii de care otomani a cetatilor Egeri Kanissa, aflate in Ungariaregali Dupd victoria diplomaticd obtinuta de Stefan Bocskay, acesta a continuat sä mijloceascd pacea cu Habsburgii. In ciuda protestelor pärtii adverse, otomanii au rämas fermi ila negocierile de pace ambasadorii imperiali au fost secondati de ambasadorii lui Bocskay. Impäratul Rudolf al II-lea devine din ce in ce mai reticent in privinta continudrii tratativelor, dar fratele sdu arhiducele Mathias, comandantul suprem al fortelor din Ungaria Superioard, si-a impus punctul de vedere §i a gräbit incheierea negocierilor, facând jocul maghiarilor'6.Intre membrii ambasadei acreditate sas semneze tratatul de pace se aflaui emisarii lui Bocskay. Ambasada, format5 din Stefan Illesházy, Paul Nydry, Michael Czobor, Georg Hoffman, a fost condusä de Johann von Molarti de Adolf von Althan. Locul de intalnire a fost fixat la värsarea rdului Zstiva in Dundre.
15 Cr. Fenpn, Die Bemiihungen Siebenburgens, p. 147. 1611 CAzan, lmaginea,p. 50-51.
www.dacoromanica.ro 144 Ileana azan 6 Miscarea trupelor turco-tätare in perioada august-octombrie 1606 a jucat un rol decisiv in rezolvarea, sub presiune, de catre partea austriaca a problemei cetatilor de granitä. La 18 octombrie 1606 a fost recunoscuta stapânirea de care Bocskay a cetatilor de granitäi prin aceasta s-a facut un mare pas inainte in derularea negocierilor de pace". Prezenta Transilvaniei ca factor de mediere, dar si de presiune, la aceste negocieri a creat precedentul pentru viitoarea implicare a principatului in reizboiul de 30 de ani §i in raporturile austriaco-otomane. Negocierile au inceput la 29 octombrie i,intr-un timp record, la 11 noiembrie s-a incheiat la Zsitva-Török un nou acord de pace habsburgo-otoman, pe 20 de ani18 Cea mai importanta problema rezolvatä de acest tratat a fost cea a raportului de statut politic intre cei doi principi. Articolul I prevede cd in relatiile dintre imparatul Nemeem §i sultan acestia se vor adresa prietenege in scris, asa cum scrie un _flu tardlui saui un tatei fiului sau"-°. Având in vedere vdrsta tânara a sultanului Ahmed si faptul ca Rudolf era in pragul batranetii, formula usor ambigua a rämas de interpretat: cine era tatäl icine fiul in aceasta relatie, care, in conformitate cu vechile uzante ale ierarhiei occidentale, chiar dacã ele devenisera usor desuete la inceputul secolului al XVII-lea, desemna o relatie de vasalitate. Pentrupartea otomanasesubintelegeacäformulapaternalistadesemna superioritatea sultanului fata de imparat, in cadrul unor raporturi asemändtoare cu cele dintr-o familie. Oricum, a fost un pas important in incercarea Habsburgilor de a fi tratati la Inalta Poarta ca egali ai sultanilor. Articolul al II-lea a rezolvat o alta problema diplomatica spinoasä, cea a denumirii oficiale a imparatului german in scrisori si in alte acte emanate de la curtea sultanului. Se specifica de aceastä data ca titlul de rege al Ungariei sau al Vienei (madiar krali sau Bed krali in textele otomane) avea sa fie inlocuit de acum incolo cu formula romai &Isar, o formula apropiata de cea in uz la curtea imperiala, anume cea de imparat roman21. Rasturnarea de pozitie politica era evidentä si imparatul a dorit sa o marcheze incetând sa pläteasca tribut Inaltei Porti. Inaltii dregatori ai Imperiului otoman nu au fost insa dispusi la o concesie atat de mare. De aceea problema tributului nu s-a rezolvat prin tratatul de la Zsitva-Török. Versiunea in limba osmand, ratificata de sultan, si cea latina, ratificata de Rudolf, cuprindeau cfiteva deosebiri de formulare, cu serioase implicatii politicei militare. Articolul al X-lea din versiunea otomana mentioneaza ca imparatul avea sã trimita impreund cu imputernicitii sai pentru ratificarea tratatului 200.000 de galbeni (guru§ i), in banisi
17 Cr. Fene5an, Die Berniihungen Siebenbiirgens, p. 148. 18 K Nehring, op. cit., p. 19-25. 19 in textul otoman cuvântul desemneaza domeniile Casei de Austria, mai tdrziu chiar Austria. 20 Thrkische Schrifien aus dem Archive des Palatins Nikolaus Eszterházy, ed. Lajos Fekete, Budapest, 1932, p. 207 5i urm. Este redat integral textul tratatului din 1606, dupa varianta otomank tradusd 5i adnotatã de L. Fekete. 21Ibidem, p. 208.
www.dacoromanica.ro 7 Pacea de la Zsitva-Torok 145 in daruri demne de Majestatea sa imperiala, padiphul nostru", iar articolul al XII- lea precizeaza cä, avdnd in vedere faptul Ca imparatul a ramas restant cu plata a 3 ani de tribut ( din 1590-1593)i aceasta suma a darurilor" avea sa fie stabilita §i trimisd la Inalta Poarta22. Din punctul de vedere al Imperiului otoman, tratatul de la Zsitva-Török nu abolea plata haraciului, dar nici nu o reglementa foarte clar. Varianta germana a mentionat aceasta problema in spiritul in care Casa de Austria interpretase plata tributului fata de Imperiul otoman, incepand cu anul 154723. Adica Rudolf a acceptat sa inmdneze la Istanbul bani §i daruri in valoare de 200.000 de galbeni, ca despagubiri de razboi, odatd pentru totdeauna. Dupd aceasta data rezidentii imperialila Istanbul aveau sa aducä daruri onorifice, obi§nuite in toate schimburile de ambasade ale epocii. Otomanii au reformulat insa clauza, §tergand specificatia odatd pentru totdeauna24. Articolul referitor la pastrarea pacii cuprindea, in versiunea otomana, doar teritoriile Imperiului german, iar in cea latinä, toate teritoriile Europei cre§tine. Exceptie face in textul osman Spania. Se specified clar faptul ca daca regele Spaniei ar dori pacea este posibil Ca sa nu se mai faca nici o incursiune
22 Ibidem, p. 211. 23 IL Cann, Habsburgisiotomani, p. 181-183. 24 K Nehring, op. cit., p. 25-27. 25 Ibidem, p. 209. 26 Ibidem, p. 212.
www.dacoromanica.ro 146 Ileana Cdzan 8 Primul nemultumit de nepotrivirile din textul german, latin §i cel osman a fost imparatul Rudolf al II-lea, supkat §i de refuzul otomanilor de a elibera cetatea Kanisza. Din aceasta cauza imparatul a incercat anularea tratatului, imediat ce Stefan Bocskay a incetat din viata, la 29 decembrie 1606. Reluarea negocierilor a inceput in anul 1608, and, la 25 aprilie, Adam Freiherr zu Herberstein primea de la arhiducele Mathias scrisorile de acreditare are sultan §i instructiunile oficiale. Diplomatul austriac era inrudit pe departe cu Siegmund Freiherr von Herberstein, figura ilusträ a secolului al XVI-lea, corifeul diplomatiei moderne a Casei de Austria in centrul, rasdritul §i sud-estul Europei27. Problema cea mai delicata a misiunii diplomatice din 1608 a fost aceea a banilor. De§i Rudolf al II-lea promisese, la ratificarea pacii din 1606, plata darului onorific de 200.000 de guldeni, nici 'Dana in anul 1608 banii nu ajunseserd la Istanbul. Otomanii devenisera nerabdatori, mai ales cd ei interpretau aceasta suma ca fiind un tribut global, datorat pentru toti anii razboiului. In cursul anului 1607 arhiducele Mathias obtinuse ca plata sa se faca jumatate in bani §i jumatate in daruri de valoare28, dar nici cu acest aranjament nu se putuse strange "darul" pentru sultan. De aceea, Adam zu Herberstein nu a putut sa plece deck cu cadourile reprezentand pietrepretioase§iobiecte de argint,baniilichizilipsind cu desavar§ire. Abia la sfar§itul lunii mai ambasadorul a primit 50.000 de guldeni renani§i25.000 de guldeni de aur pentru intretinerea misiunii§ipentru completarea obligatiilor dire sultan29. Rezultatul misiunii din 1608 a fost nul. Marea de daruri pe care zu Herberstein a revarsat-o la Constantinopol nu a facut deck sä atate lacomia inaltilor dregatori otomani30. Ambasadorul imperial a fost pacalit ch. asiegociat §i a obtinut corectarea clauzelor divergente dintratatuldin1606.In problema retroceddrii cetatilor in litigiu §i a platii tributului textul ramäsese insa neschimbat, dar, in audienta la sultan, talmaciul oficial al ambasadei, Maria dell Forro, a fost cumpkat de otomani ca sa traduca inexact textul osman in limba latind, dandu-i sensul a§teptat de Adam zu Herberstein. Abia la intoarcerea acasa, dupd ce ambasadorul i§i prezentase triumful, Andreea Negroni, traduckorul imparatului, a citit textul osman, care era identic cu cel din 16063'. De§i Rudolf ar fi dorit redeschiderea negocierilor, situatia din Imperiul german §i conflictul cu fratele ski Mathias, din ce in ce mai nerabdator sa fie desemnat succesor legitim la tronul imperial, 1-au facut pe Rudolf sä neglijeze aceastd problema, tratatul de la Zsitva- RV& famanand in vigoare, cu prelungirile de rigoare, timp de 6 decenii. Urmätorul principe transilvan care a actionat cu vigoare pentru a uni sub sceptrul sau Ungaria regala- §i Transilvania a fost Gabriel Beth len (1613-1629).
27 Il. Cazan, Habsburgi # otomani, p. 165-167. 28 lbidem, p. 29. 2911. Cazan, Imaginea, p. 51-52. 39 Peripetiile ambasadorului si modul in care a fost primit de dregatorii otomani si de sultan sunt pe larg descrise in jurnalul de calStorie tinut se secretarul ambasadei, Maximilian Brandstetter, Itnerarium oder Reisebeschreibung, publicat de K. Nehring, op. cit., p. 120-138. 31 Ibidem.
www.dacoromanica.ro 9 Pacea de la Zsitva-Torök 147 Divergentele religioase a fost §i de aceasta data scanteia de la care a pornit intregul conflicti au adus in discutie problema independentei, Ungaria refuzand sa mai suporte dominatia Casei de Austria"i chernandu-1 pe Beth len ca eliberator. Suportul religios al luptei lui Beth len apare din cuvintele acestuia : poporul maghiar in rnasura in care este catolic ne este in cea mai mare parte dqman §i duce impotriva noastra lupte atat ziva cat inoaptea"32. Este clar deci ca. principele Transilvaniei identifica partida maghiara catolicd, loialà Casei de Austria, cu dumanul. Gabriel Bethlen s-a nascut in 1580 §i a inceput cariera militard la 17 ani, pentru ca in cursul vietii sale sd poarte nu mai putin de 42 de lupte. Dupa lupta de la Guruslau, ranit gray, a pleacat de buna voie la Istanbul, unde a dobandit cuno§tinte precise referitoare la arta militaraila administratia otomand, ceea ce i-a folosit mai tarziu pentru a evita orice conflicte cu Poarta, urmdrinduli in felul acesta planurile33. Cu 5tefan Bocskay Gabriel Betheln a avut relatii dintre cele mai bune, Bocskay a mijlocit chiar prima casatorie a lui Bethlen cu Susanna Karoly, o nepoata a eroului national maghiar Miklós Zrinyi, mort la Sighet in 1566. In timpul domniei lui Gabriel Báthory, Bethlen s-a aflat la Poarta, unde a folosit sprijinul otoman pentru Báthory, in scopul propriilor interese34. Dupd ce a preluat tronul Transilvaniei nu a mai fost un dubiu pentru nimeni faptul cã Bethlen era aliatulturcilor, avdnd relatiiapropiate cu cligmanul creVinatillii. De aceea tipariturile din Imperiul habsburgic II numeau Turcarum creatura sau sclavul duplanului creginettiilli§iconsiderau cd este bun de spanzurat. Ca urmare, relatiile curtii de la Viena cu Transilvania au inceput in timpul domniei lui Bethlen sub cele mai proaste auspicii. La 13 noiembrie 1613 o reprezentanta diplomatica din Transilvania pleca -de la Cluj pentru a-1 informa pe imparat de pericolul unei invazii otomane. Aceastä delegatie nu a fost luata in serios, mai mult, arhiducele Ferdinand, aflat la Wiener Neustadti insarcinat cu problemele Ungariei, nici macar nu a primit delegatia in audientd. Cei doi emisari, Stefan Kassaii Johann Benkner, au plecat mai departe spre Linz, unde se afla impdratul. Aici au fost in cele din urrnd primiti in audientd, la data de 13 ianuarie 1614, dar s-au lovit de aceea§i neincredere, de0 ambasadorii din Transilvania erau pregatiti sa reinnoiasca, din partea lui Bethlen, conventia incheiata cu Habsburgii la Bratislava in anul 1613 de catre predecesorul sdu, Gabriel Bdthory35. Bethlen nu s-a comportat ca un vasal fidel al Portii, dar a §tiut sa se foloseasca de forta acesteia pentrua-siatinge interesele. Din acela0 motiv s-a
32 Alfred Stamm, Der erste Feldzug des Gabriel Bethlen, Fiirsten von Siebenbargen gegen Kaiser Ferdinand II., König von Ungarn bis zuni Waffenstilstand von Pressburg lin December 1619, Kronstadt, 1895, p. 11 33 Anton Gindely, Geschichte des Dreissigjahrigen Krieges in drei Abteilungen. Erste Abteilung. Der Böhmischen Aufstand und seine Bestrafung 1618 bis 1621, Prag, 1882, p. 139. 34 Elisabeth Mayr Kern, Habsburgische Tarkenpolitik 1606-1648, Salzburg, 1987 (lucrare de doctorat), p. 33. 35 Ibidem, p. 35.
www.dacoromanica.ro 148 Ileana Cazan 10 orientat si spre imparat in final principele Transilvaniei a incercat sa ii apere independenta facând jocul aliantelor diplomatice cu ambele imperii. Scopul urmarit a fost clar, din nucleul statului transilvan sa reinvie regatul ungar independent, modelul sau fi ind figura devenita emblematica pentru regalitatea maghiard a lui Mathia Corvin. Primii 6 ani de domnie i-a folosit pentru a-si consolida autoritatea si pentru a indbusi opozitia, care se intärise in ultimul deceniu petrecut in conflicte si lupte interne. Pentru a-si spori baza materiald a transformat domeniile aferente functiei de principe al Transilvaniei in proprietate privatd, aflatä la dispozitia sa. De asemenea a urmärit prin reforme sa i§i largeasca si baza sociala. A sporit nurnärul taranilor liberi sii-a sprijinit pe iobagi impotriva abuzurilor marilor proprietari de parnânt. S-a preocupat si de o politica fiscala rationald, prin care sa poata fi intarita puterea de plata a contribuabililor. Toate aceste mäsuri i-au adus simpatia maselor de tarani, dar nu 1-au facut popular printre nobili. Pentru a intäri capacitatea de aparare a regatului, Bethlen a inceput sa innobileze pe taranii capabili sa plateasca censul de rascumparare si sä se inarmeze pe cont propriu, inrolându-i ca membrii ai micii nobilimi in armata principatului36. Pentru a intari economia statului,principele a adus inTransilvania me§tesugari si mineri, pentru a imbunatati activitatea in aceste domenii. A instituit monopolul statului asupra comertului si a sprijinit puternic activitatea comerciala a oraselor. Asa se ajunge cd multi tineri originari din orasele din Transilvania studiazd in Anglia §i in Olanda, cu scopul ca la intoarcere sa aduca cele mai noi cunostinte dobandite acolo in domeniul mineritului si manufacturier. Capitala sa de la Alba-Iulia a devenit un adevärat centru cultural. Intre 1621-1629 a transformat gimnaziul de aici in Universitate, la care a predat pentru scurt timp si invatatul austriac Martin Opitz37. In 1622 Bethlen a ramas vaduv si a incercat noi aliante matrimoniale. intai a sperat intr-o casatorie cu una dintre fiicele impäratului Ferdinand al II-lea, propunerea sa a fost respinsa, si, in cele din urma, s-a recasätorit cu Katherina de Brandenburg, sora principelui elector Georg Wilhelm (la 28 februarie 1626). Bethlen a murit la 15 noiembrie 1629, de ciroza, fard a rasa in urma vreun un urmas. Revenind la primii ani de domnie, ostilitatea dintre Transilvania si Imperiul habsburgic a izbucnit pe fondul politicii de centralizare si de refacere a regatului maghiar, promovata de principele transilvan. La inceput manevrele diplomatice ale principelui au fost suficient de abile pentru a obtine acordul puterii suzerane, Inalta Poartd, intr-un eventual conflict cu Casa de Austria, dar si pentru a menaja suspiciunile im8perialilor, cu care Imperiul otoman reconfirmase tratatul de pace din 1606, in 16153. Ca urmare, in anul 1617 Gabriel Bethlen incheie un tratat bilateral cu Habsburgii, la Trnava, desi in realitate principele se pregatea de razboi. in acest
36 Ibidem. 37 Ibidern, p. 37. 38 Turkische Schrifien, p. 213i urm.
www.dacoromanica.ro 11 Pacea de la Zsitva-Török 149 scop II trimite pe Marcu voda Cercel la rasculatii cehi39, pentru a trata cu ei posibilitatea unei aliante §i chiar eventualitatea de a ocupa tronul Boemiei. Apoi, anul urmator, s-a grAbit sa 11 asigure pe sultan de buna sa credinta, mai ales ca in ultimele luni relatiile devenisera tensionate pentru ca Beth len nu accepta sa predea otomanilor cetatea Ineu (Jenb). In al doilea rand, nu dorea sa intre in Ungaria ca un cuceritor, ceea ce 1-ar fi pus intr-o lumina proasta atat fata de otomani, cat mai ales fata de imparat. Principe le a dorit safie chemat in Ungaria ca un eliberator. Pentru a-si rasa libere toate optiunile, a inceput negocieri cu toate pärtile interesate". La 21 aprilie 1619 il trimite la Poarta pe emisarul sãu Francisc Mik641, care ajunge la Istanbul la sfar§itul lunii iunie 1619i incepe negocieri cu nobilii calvini din Ungaria regale"' §i cu conducatorul cehilor rasculati, Mathias Thurn42. In iunie 1619 Francisc Mik6 a obtinut de la marele vizir renuntarea la cetatea Ineu (Jenii), care ramane principelui Transilvaniei. In acelai timp otomanii au fost pu§i la curent cu planurile antihabsburgice ale lui Beth len §i se angajeaza sa Ii furnizeze ajutor militar. Principe le nu abandoneaza nici calea tratativelor cu imperialii, la Viena find continuate tratativele cu imparatul, probabil cu singurul scop de a adormi vigilenta acestuia43. In iuliei august 1619 au loc evenirnente importante. La 31 iulie se incheie confederalia boemei, intre Boemia, Moravia, Silezia §i cele cloud Lusacii, iar aceasta confederatie reu§e§te sa iasa din granitele regatuluii atrage la rebeliune §i Austria Inferioara §i Superioara, prin tratatul semnat in cadrul unei ceremonii festive la 16 august. In august Dieta cehd II depune pe Ferdinand al II-lea, in calitate de rege §i II alege pe Frederic al V-lea, principele Palatinatului". Aproape simultan cu cele intamplate in imperiu, Gabriel Beth len ataca Ungaria regale"sicu aceasta incepe cea de a doua fazd a mixeirii boeme, Fe care toata lumea o banuia, dar pe care nimeni nu o considera cu adevarat posibila 5. La 26 august 1619 porne§te campania, principele avand la dispozitie efective care sunt estimate diferit, in functie de surse, de la 18.000 la 40.000 de o§teni. Conform intelegerii din 16 august, atacul principelui transilvan a fost concomitent cu revolta anti-habsburgica a marii nobilimi din teritoriile Casei de Austria". Este asediata §i apoi ocupata Bratislava, ceea ce deschide calea directa spre Viena. Beth len a a§teptat o jumatate de an inainte de a declanp razboiul impotriva Habsburgilor §i de a interveni, astfel, in conflictul boem, pentru cd a fost coiwtient
39 Paul Binder, Marcu Vora asociat la domnie al lui Mihai Viteazul, pretendent domnesc In Moldova fi mofiile sale din Transilvania, in Anuarul Institutului de istorie si arheologie «A.D. Xenopob>", t. XXIV/1, 1987, p. 307. Alfred Stamm, op. cit., p. 18. 41 A. Goos, Osterreichische Staasvertriige: Fiirstenturn Siebenbiirgen, Wien, 1913, p. 485. 42 Ibidem. 43 Ibidem 44 Hans Sturmberger, Aufstands in &Amen, Der Begin des Dreissigkihrigen Krieges, Munchen, Wien, 1959, p. 49-53. 45 Ibidem, p. 57. 46 Paul Cernovodeanu, Transilvania ci rcizboiul de 30 de ani, in Studii si articole de istorie", t. XXI, 1973, p. 17.
www.dacoromanica.ro 150 Ileana CAzan 12 de pozitia sa de mic principe, in raport cu colosul habsburgic, asa cd a incercat sa se pregateasca pe mAsura provocarii. In primul rand a castigat de partea sa nobilimea din Ungaria Superioardi s-a asigurat de acordul Portii. Odata obtinut sprijinul Portii, in armata sa incep sa se prezinte de bundvoie ostasi otomani, cum a fost cazul celor 300 de caldreti trimisi de sangeacbeg-ul de Eger47. Poarta a negat imediat orice amestec sau ca ar fi avut vreo informatie despre planurile lui Bethlen, dar este greu de crezut Ca fart asentimentul demnitarilor otomani principele ar fi indraznit sa faca o asemenea demonstratie de forta sau ca trupe otomane s-ar fi inrolat de bunavoie, ca mercenarii din tarile europene, rnai ales cä sunt cunoscute disciplinai rigorile religioase impuse armatei otomane. Diplomatii venetieni, martori ai ostilifatilor deschise in Ungaria Superioard, cu spiritul lor de observatie ascutit1 cu capacitatea de a interpreta faptele, raportau faptul ca Bethlen are acordul Inaltei Porti in atacul lansat impotriva Habsburgilor. Informatiile asupra statelor combatante in primele faze ale reizboiului de 30 de ani sunt reunite sub titlul Dodici armate si ritrovano al presente in campagna per le cause de Bohemia et d'Ungaria48. Raportul atestä faptul cd principele Transilvaniei a urmärit sa fie ales rege al Ungariei, alungand-i astfel pe Habsburgi din teritoriile ce le apartineau din 1527. Otomanii au incuviintat actiunea lui Bethlen in Ungaria si Austria Superioara. spune autorul manuscrisului siIIsprijind impotriva Poloniei, che tiene assai che fare per difendersi da Turchi et da Tatari". Sunt ldudate calitatile principelui, care con la propria virtu di Gentilhuomo di privata fortuna si e inalzatto a quella di Principe et finabnente di Re". La 8 noiembrie 1619, spune acelasi raport, in tabdra lui Bethlen se aflau multi turci, veniti in ajutor, al cdror numär creste in continuare si care se tern foarte tare de el-49. La inceputul conflictului din Boemia imparatul a cautat ajutor la toti vasalii sai. Tratatul incheiat cu principele Transilvaniei prevede cà acesta va oferi ajutor militar regilor legitimi ai regatului ungar impotriva oricarui dusmanin afara turcilor i va veni in ajutor cu toatd puterea sa militard"50. Atitudinea lui Bethlen la tratativele duse cu reprezentantul impAratului, Andrei Dóczy, comandantul cetätii Casovia (Kosi6e), a fost binevoitoare, cu scopul de a-1 insela pe acesta. Bethlen a mers pand intr-acolo cu disimularea incat a promis Ca avea sä intre in Boemia ca sä Ii captureze pe capii micärii. Cerea insa, ca plata pentru serviciile sale, cetatea Tokay. Cererea sa a fost prirnitä la Viena cu toata circumspectia, singurul pe care Bethlen 1-a putut insela a fost doar credulul Dóczy51. In toamna anului 1619 imparatul a fost amenintat din toate directiilei chiar incepe sä se teamd de o campanie otomand. Rezidentii imperiali la Istanbul, von Molart si Starzer, urmaresc neputinciosi manevrele de culise pe care le desfasoard
47 Alfred Stamm, op. cit., p. 17. 48 Cristian Luca, Participarea Transilvaniei la rázboiul de 30 de ani in perioada domniei lui Gabriel Bethlen (1613-1629), in Istros", t. X, 2000, p. 431 49 Ibidem, p. 432. 5° Alfred Stamm, op. cit., p. 18. 81 lbidem, p. 19.
www.dacoromanica.ro 13 Pacea de la Zsitva-Tortik 151 emisarii lui Beth len, in timp ce ei nu aveau de luni intregi nici o veste de acasa, nu aveau suficienti bani pentru a ca§tip simpatia dregatorilor otomani, nu aveau mijloace suficiente nici sa seintretin.e 2 Planurile principelui incep sa dea roade, cand, la 21 septembrie 1619, Dieta partial intrunita la Ca§ovia (Kosi6e) II alege pe principele Transilvaniei guvernator al teritoriilor recent cucerite, find clar pentru toatä lumea cã ceea ce urmärea acesta era de fapt demnitatea regala53. Urmatoarea lovitura pentru imparat vine pe 14 octombrie 1619 cand Beth len ocupa Bratislava (Pressburg) §i cand palatinul Ungariei urma sa ii inmaneze coroana Sfantului $tefan54. In cele din urmä trupele transilvane ajung in luna noiembrie in fata Vienei. In momentul in care armata lui Beth len ameninta sa se apropie de Viena, Imperiul otoman a ramas in expectativa, atat pentru a nu eroda bunele relatii cu Imperiul habsburgic, cat §i de teama ea Beth len devenit prea puternic ar fi trecut §i la recuperarea provinciilor maghiare aflate sub controlul otoman55. Gabriel Beth len a fost determinat sä revind in Transilvania datoritä diversiunii create de Habsburgi, sustinuti §i ajutati §i de regele polon Sigismund al III-lea. Acesta a oferit ajutor militar pretendentului Georg Drugeth de Homona ca sä ocupe tronul principatului, manifestanduli astfel simpatia pentru imparatul Ferdinand al II-lea, considerat regele legitim al Ungariei56. Actiunea lui Georg Drugeth a fost sustinuta de trupe de cazaci, trirnise de regele polon, pentru a crea o diversiune57 §i pentru a-1 obliga pe Gabriel Beth len sa revind in tara. Rezultatul a fost cel dorit de imperiali, principele Transilvaniei find obligat sä i§i retraga efectivele din fata Vienei §i sa incheie armistitiul din 16 ianuarie 162058. Armistitiul, de§i semnat in graba, ii aduce lui Beth len recunoa§terea in Dieta imperiald de la Neushol a demnitätii de rege al Ungariei59. Tratatul incheiat de nevoie nu a durat mult timp, mai ales ca. Beth len a reluat negocierile cu cehii §i a aderat la 25 aprilie 1620 la confederatia principilor protestanti60. Situatia Habsburgilor la inalta Poartä se schimba ingrijorator in toamna anului 1619. La 12 noiernbrie reprezentatii Dietei din Ungaria regalei trimit la Istanbul ca reprezentanti pe Francisc Balassy §i pe Stefan Corlith, pentru a obtine ca principele Trasnilvaniei sa fie recunoscut rege al Ungariei. In ciuda protestelor
52 El. Mayr Kern, op. cit., p. 74. 53 Raport venetian din 28 septembrie, Hurniuzaki, vol. VIII, p. 382. 54A. Goos, op.cit., p. 486. 55 Cristina Fenesan, Transilvania in razboiul de 30 de ani, in Anuarul Institutului de istorie si arheologie Cluj-Napoca", t. XXVI, 1983-1984, P. 127-128. 56 Veniamin Ciobanu, Politica §1 diploma(ie in secolul al XV11-lea. Tarile romeme in raporturile polono-otornano-habsburgice (1601-1634), Bucuresti, 1994, P. 198. 57 Hurmuzaki, vol. VIII, p. 383. 58 P. Cernovodeanu, op. cit., p. 18. 59 Edith Konrad, Absolutismus der Habsburger im 16. und beginnenden )7. Jahrhundert, Salzburg, 1987 (tezd de masterat), p. 90. 60Cr. Fenesan, Transilvania, p. 128.
www.dacoromanica.ro 152 Ileana Cazan 14 oficiale ale rezidentilor imperiali, au fost primiti de catre marele vizir61. Chiar in timpul in care reprezentatii Ungariei 4i desfa§urau misiunea, marele vizir Daud Okiiz Mehmet pap a foste inlocuit cu Celebi Ali pap. Tot in aceasta perioada se deschidi tratativele cu sultanul §i noul rege al Boemiei, Frederic al V-lea, care il trimite la Istanbul cu propuneri de pace iprietenie pentru cauza boemd pe Heinrich Bitter. Situatia lui Bethlen devine din ce in ce mai buna. La 8 ianuarie Dieta largita de la Pressburg ii incredinteazd puteri discretionare in regat, iar la 15 ianuarie se incheie aliama de la Pressburg (Bratislava) intre principele Transilvaniei §i regele Boemiei, care reprezenta intreaga confedermie boemd, inclusiv Austria Inferioara i pe cea Superioara62. In aprilie 1620 principele Transilvaniei, impreuna cu confederatii, hotdras sa trimitä un ambasador comun la Inalta Poartd, care sa ceara ajutor militar impotriva Casei de Austria, ajutor pe care atat ungurii cat §i cehii il socoteau indispensabil pentru a ca§tiga infruntarea cu imparatul. Cu toate acestea, curtea de la Praga a ezitat sa apeleze la ajutorul otoman, pentru ca mai staruia Inca prejudecata cauzei comune a crevineatii in fata pericolului otoman. Datorita opozitiei interne, plecarea ambasadei a fost intarziatä cu o kind, un timp care s-a dovedit ulterior a fi fost foarte pretios. Cavalerul Johannes von Köln pleaca, in cele din urma la 19 mai 1620, spre Istanbul63. Delegatia comund ceho-ungard a ajuns la Istanbul la 14 noiembrie 1620 §i numara 100 de persoane. Misiunea principald a fost aceea de a cere trupe in ajutor. La 6 decembrie 1620 delegatii au fost primiti de Osman al II-lea, ocazie cu care li se inmaneazd un tratat formal intre confederati §i Imperiul otoman, care ramane fard valoare, deoarece la 8 noiembrie trupele imperiale c4tigau, impotriva cehilor, victoria decisivä de la Muntele Alb. Ca urmare a acestei victorii, revolta boemd a fost lichidatd, regatul a fost desfiintat, devenind provincie imperiala, iar Ungariai Gabriel Bethlen au ramas singuri in lupta cu impäratul. In tot acest timp situatia rezidentilor imperiali la Inalta Poartas devenea pe zi ce trece mai grea pentru cd de acasä nu soseau nici instructiuni, nici bani, iar demnitarii otomani erau obi§nuiti cu daruri scumpe, cu care sä li se cumpere bundvointa. Rezidentii imperiali urmareau demersurile diplomatice ale primei ambasade boeme, ce se pregatea sä se intoarcd acasä insotita de ceauvl Mehmed aga, ce avea sa aduca la Praga urdrile de bine ale sultanului pentru urcarea pe tron a lui Frederic al V-lea. La 25 august 1620 Dieta Ungariei regale intrunitä la Banska-Bystrica 1-a confirmat rege pe Gabriel Bethlen, ceea ce a provocat redeschiderea ostilitatilor cu Habsburgii. Pe fundalul confruntarilor din Boemia, duse in cadrul primei faze a rifrboiului de 30 de ani,actiunea principeluiTransilvaniei diminueaza in
61 El. Mayr Kern, op. cit., p. 74. 62 Ibidem, p. 75. 63 Ibidem, p. 76.
www.dacoromanica.ro 15 Pacea de la Zsitva-Törtik 153 intensitate, dupd infrangerea dezastruoasa suferita de cehi la Muntele Alb. in urma infrangerii se semneazd armistitiul din aprilie 1621 intre tabara protestantai cea catolica. Beth len urmeaza §i el calea negocierilor, dar a incercat sa traga cat mai multe foloase din victoriile militare pe care le repurtase impotriva Habsburgilor. A§a se perfecteaza pacea dela Mikulov (Nikelsburg)dinianuarie1622,princare Transilvaniei i se reinnoia posesiunea celor 7 comitate de la ganita cu Ungaria regard (partes Hungariae)ii se recunoatea pozitia de stat suveran,dar Beth len renunfa la titlul de rege al Ungariei. Primea in schimb ducatele Oppeln §i Ratibor din Silezia. Principe le Transilvaniei nu a luat nici un moment in serios prevederile tratatului. Ca dovada, Mathias Thurn, conducatorul rebelilor cehi, a fost trimis la Istanbul ca sa inceapd negocieri cu otomanii. Ace§tia erau interesati de actiunea principelui impotriva imparatului §i fusesera dezamagiti de pacea de la Nikelsburg, ce aparea ca o tradare a promisiunilor acute de Beth len. Misiunea lui Thum a fost tocmai aceea de a explica in ce conditii fusese incheiatä pacea. Acesta urma sà ceard un ajutor de 30.000 de oameni, din partea beglerbegului de Buda, oaste cu care Beth len ar fi fost gata sa porneascd din nou lupta. In acest scop Thurn a adus daruri pentru toti demnitarii, mai ales pentru marele vizir65. Moartea marelui vizir Ali pa§a, ce avusese loc in martie 1621, a rästurnat toate promisiunile de ajutor militar. La Istanbul se declan§ase o noua criza interna, care duce la schimbarea rapida a marilor viziri. Principala problema rämane conflictul cu Po Ionia §iproiectata campanie impotriva acestui regat, pe care sultanul Osman al II-lea o vedea ca pe un mars victorios de la Marea Neagra la Marea Baltica. De ajutor pentru Bethlen nu mai putea fi vorba. De aceea Imperiul otoman a incurajat initiativele anti-habsburgice ale principelui Transilvaniei §i 1-a instigat sä reia ostilitatile pe cont propriu, in ciuda tratatului de pace incheiat la Mikulov. Pozitia internationala pe care o avea acum Transilvania devenise un pericol pentru mentinerea controlului otoman in principat, mai ales cà prestigiul sultanului Osman al II-lea fusese gray afectat de infrangerea ru§inoasa pe care o suferise armata otomana, in anul 1621, la Hotin. In plin rázboi de 30 de ani, Osman al II-lea, un tanar de numai 18 ani, cu entuziasmul specific varstei, a pus la cale o campanie in Polonia cu scopul cuceririi regatului. Din Polonia urma sa se ajunga pe litoralul baltic, de unde s-ar fi acordat sprijin taberei principilor protestanti in lupta lor impotriva puterii rivale de un secol, Imperiul german. Planul a fost utopic §i infrangerea ru§inoasä suferita de trupele otomane in Polonia i-a adus lui Osman al II-lea detronarea, in urrna unei revolte a ienicerilor. Marele vizir a fost executat, iar ienicerii stäpani pe seraiul sultanului ii elibereazã pe unchiul acestuia, Mustafa I (el insu§i alungat de la putere in urma unei lovituri de palat in anul 1617) §i II repun in drepturi. In aceste conditii era mult mai bine ca Transilvania sa fie ocupatä in lupta cu Casa de Austria, in loc sa reia bunele relatii cu rivalii traditionali ai Imperiului otoman, Habsburgii.
64 Ibidein, p. 129. 65 Ferdinand Tadra, Beitrage zur Geschichte des Feldzuges Bethleen Gabors gegen Kaiser Ferdinand 11. fin Jahre 1623, in Archiv für tisterreichische Geschichte", t. 55, 1877, p. 403.
www.dacoromanica.ro 154 Ileana azan 16 Datoritä incapacitatii psihice a lui Mustafa I, cunoscutd din prima domnie a acestuia, conducerea efectivä a statului a revenit bosniacului renegat, Da'ud pap, cumnatul noului sultan, care preia functia de mare vizir. La porunca noii sultane walide, de teamd ca Osman al II-lea sä nu poatä reveni pe tron, Da'ud pap il stranguleaza pe fostul sultan, aflat in inchisoarea de la Yedi-Ku1e66. Tinând cont de aceastä situatie complexa din interiorul Imperiului otoman, inaltii dregatori otomani au avut tot interesul sà incerce sa obtind din ostilitatea principelui transilvan fata de Habsburgi maximum de profit politic. Situatia era favorabila, pentru cd in 1623 Imperiul otoman acordase Poloniei un nou ahd-name, prin care Malta Poartä spera sä neutralizeze republica nobiliard in cazul unui nou conflict transilvano-habsburgic67. In aceste conditii Gabriel Bethlen pregate§te o noud campanie impotriva imperialilor, in care a mizat pe ajutor otoman §i tätar, acordat de hanul Mehmed Ghiray, care ar fi avut misiunea de a ataca Polonia pentru a obliga armata acesteia sä ramand in propriile granite. Ostilitatile au fost redeschise in anul 1623, in cursul cdruia Gabriel Bethlen a intreprins o campanie victorioasä pfind in Moravia. In anul 1622 nici imparatul nu a crezut in loialitatea lui Bethlen §i in pacificarea imperiului. Ca urmare au fost mobilizate toate fortele disponibile, dar masura s-a dovedit ineficientä, pentru cä regimentele erau släbite, solda nu fusese plätitä la timp, iar proviziile erau insuficiente. In luna martie 1623, imparatul cere cu insistenta Camerei Aulice sä pung la dispozitia sa provizii, munitie, bani pentru solda restanta §i sä se ingrijeasca de fortificarea cetatilor de la granita Ungariei, aflate in mind, cetati pe care Bethlen I-ar fi putut cuceri cu u§urintä. Situatia pe front devine din ce in ce mai grea. Principele de Bavaria ramâne singurul sustinator al impäratului, iar generalul von Tilly se lupta pe frontul din sudul teritoriilor germane. In aceste conditii posibila alianta a principelui protestant Christian de Brauschweig cu Gabriel Bethlen ar fi putut deveni periculoasa. Intr-un cuvânt, intreaga conjuncturd politica din anul 1623 era in defavoare impäratului68. In consecinta, principele Transilvaniei a profitat de imprejuräri §i in luna august 1623 a reluat ostilitatile in Ungaria Superioara §iin Moravia, unde repurteaza victorii insemnate. Gabriel Bethlen a avut la dispozitie circa 20.000 de oarneni, cdrora Ii s-au adaugat inca 10.000 de osta§i pu§i la dispozitie de Imperiul otoman. In luna octombrie Bethlen era Inca pe stânga fluviului Morava, unde incepe constructia unui pod peste eau. Pand la finalizarea lucrarilor i§i stabile§te tabara la Rohatecz, de unde intreprinde raiduri in regiune, täind aprovizionarea armatei imperiale. La 3 noiembrie podul a fost gata §i armata lui Bethlen trece fluviul §i invadeazd Moravia. Efectivele pe care le-a avut principele Transilvaniei
66 V.J. Parry, H. Inalcik, A.N. Kurat, J.S. Bromley, A history of the Ottoman Empire to 1730, London, Melbourne, New York, 1-976, p 135-136. 67 Veniamin Ciobanu, op. cit., p. 209. 68Ibidem, p. 407.
www.dacoromanica.ro 17 Pacea de la Zsitva-Török 155 la dispozitie au fost de 40.000 de oameni, intre acestea trupele trimise de inalta Poartä jucau un rol important°. Vestitul general Wallenstein nu a putut face fata situatiei, având trupe mult mai putine §i ajunge sa fie incercuit la Goding. De aici cere imparatului sä fie numit guvernator in Boemia, pentru a se putea retrage la Praga in scopul de a reorganiza armata §i de a pune la cale rezistenta impotriva lui Bethlen. Daca nu s-ar Ii luat masuri rapide ar fie existat pericolul ca Boemia sa fie ocupata de trupele transilvano-otomane. Campania se incheie cu victoria lui Bethlen, care a luat cu sine 10.000 de prizonieri, pe care avea sa Ii vanda ca sclavi in Imperiul otoman, daca ace§tia nu ar fi fost capabili sa i§i plateasca räscumpararea70. Armistitiul din 1623 a fost dorit deopotriva de armata imperiala §i de Bethlen, care nu mai putea tine sub arme mult timp armata impresionantä pe care o adunase §i care necesita cheltuieli uria§e. Pierduse legatura §i cu trupele conduse de Christian de Brunschweig, de la care nu mai avea nici o §tire de peste o luna §i despre care aparuse zvonul cä ar fi fost invins. Imposibilitatea de a mai tine sub arme armata §i insubordonarea efectivelor otomano-tatare 1-au obligat sa accepte negocierile de pace, soldate cu armistitiul de la aiding (18 noiembrie 1623) §i cu pacea de la Viena din 8 mai 1624. Prin aceasta pace s-a dovedit Inca odata ca principele transilvan nu putea sa ii infrânga singur pe Habsburgi, iar campaniile sale nu s-au armonizat cu actiunea celorlalti principi confederati, care acceptaserd, pe moment, infrângerea suferita de Boemia la Muntele Alb §i transformarea acestui regat in provincie imperiala, in care au fost anihilate toate privilegiile obtinute in decursul timpului de nobilimea protestanta de aici. Ajutorul acordat de Imperiul otoman lui Bethlen a fost pretios, mai ales in prima faza a confruntärilor, dar aliatii tataro-otomani au urmat cu strictete regulile proprii de organizare a campaniei, care cereau retragerea trupelor in tabara de iarnd la sffir§itul lunii octombrie. Cu greu principele a tinut aceastä armata sub arme pfind in noiembrie, când a fost obligat sa ii permitä retragerea. Acest fapt a dus la anihilarea victoriilor importante obtinute la Trnava §i Hododin, din octombrie- noiembrie 1623. Clauzele pacii din 1624 diminuau simtitor avantajele obtinute prin tratatul de la Mikulov. Bethlen ceda ducatele obtinute in Silezia (Oppeln §i Ratibor), se reduceau subventiile pentru intretinerea cetätilor de la granita cu Ungaria regales', dar se pastra neschirnbatä pozitia politica internationala a principatului, cfi§tigata prin tratatul din 1622. Ultima interventie a lui Gabriel Bethlen impotriva Habsburgilor a avut loc in noiembrie 1626, and Transilvania a aderat la coalitia statelor protestante, incheiata la Haga. Aceasta grupa, din 1625, Olanda, Anglia, Danemarca, Saxonia inferioard sub conducerea regelui danez Cristian al IV-lea. Incepuse astfel faza &meth a
69 lbidem, p. 417-423. 7°lbidem, p. 429.
www.dacoromanica.ro 156 Ileana azan 18 conflagratiei europene. Principele Transilvaniei a fost din nou in contratimp cu actiunile celorlalti aliati, conduse defectuos de insu§i initiatorul coalitiei, regele Cristian al IV-lea. Gabriel Bethlen, avfind probleme cu contingentul otoman ce Ii venise in ajutor, a fost obligat sa evite o batalie decisiva cu vestitul general Albert von Wallenstein, care a condus cu mare maiestrie campania trupelor imperiale pe toate fronturile deschise, in Germania, in Sileziai pe coastele Iutlandein. Infrfingerea aliatilor a fost dublata §i de reluarea tratativelor duse de Casa de Austria la Inalta Poarta pentru reinnoirea tratatului de la Zstiva-Török, tratative incepute in primele luni ale anului 1627 §i care au urmarit indepartarea Imperiului otoman de tabara protestant& in spetä de Gabriel Bethlen. Principele Transilvaniei s-a vazut nevoit sa ia §i el calea negocierilor cu imperialii §i la 20 decembrie 1626 a incheiat pacea de la Bratislava, o pace favorabila lui Bethlen, prin care acesta pasta toate avantajele politice §i teritoriale obtinute la granita in cele 3 campanii duse impotriva Casei de Austria. Exceptie face titlul de rege al Ungariei. In acela§i timp prestigiul european pe care il ca§tigase principele Ii intärea simtitor pozitia fata de Imperiul otoman, in care se succedau crizele politice, datorate luptei pentru putere ce se manifestä in timpul minoratului sultanului Murad al IV-lea7Lui Bethlen, pentru a pasta pozitia politica internationala dobandita de Transilvania, nu i-a limas cleat sa se situeze pe pozitia de mediator al pacii otomano-habsburgice in anii care au urmat.
THE PEACE OF ZSITVA-TOROK AND TRANSYLVANIA'S STRUGGLE FOR THE ROYAL TITLE, 1606-1629
Abstract
In the first half of the seventeenth century, Transylvania was an active player on the European political stage, modelling the position of the House of Austria in its relations with the Ottoman Empire and the evolution of the European balance of power, after the outbreak of the Thiry Years War in 1618. In principle, the Transylvanian princes acknowledged a formal loyalty to the Habsburgs. They nonetheless attacked royal Hungary, when they considered that time had come to reunite the territories of St. Stephen's Crown under their own leadership. Stephen Bocskay, Gabriel Bethlen, and the princes of the Rakóczy families count among the most eloquent examples. The action taken by them was less an attack by a foreign poweilthan an attempt to bring about the unification of Hungary, under the circumstances in which it was quite clear that the Ottomans may have accepted this unification from the East to the West, but never the other way round.
71 Ed. Crakshaw, Die Habsburger, Munchen, 1971, p. 103-104. 72 V.J. Parry, H. Inalcik, A.N. Kurat, J.S. Bromley, op. cit., p. 137 si urm.
www.dacoromanica.ro 19 Pacea de la Zsitva-Torok 157 During the Long War (1593-1606), the result of the military clash between the Habsburgs was eventually decided by the revolt of the Hungarian nobles led by Stephen Bocskay, who in 1604 made an alliance with the Ottomans, against the House of Austria. The war Stephen Bocskay waged to the House of Austria placed him at the heart of the hostilities between the two empires, and the peace negotiations between Transylvania and Emperor Rudolf II became a condition for the future-to- be Ottoman-Habsburg peace. The peace treaty ratified in Vienna on 23 June 1606 established the denominational and political liberties of the Hungarian nobles in relation to the Habsburgs. Bocskay eventually gave up the royal title, and remained Prince of Transylvania, but received as a compensation 7 comitats lying on the other side of the Theis (partes Hungariae), subsequently under dispute with the House of Austria until the third decade of the seventeenth century. The question of the political statute of Transylvania was clearly settled : formally, it was kept under the emperor's suzerainty,but paying atributetothesultan, and havingits independence recognized. The Habsburg-Ottoman peace negotiations continued, with Stephen Bocskay as mediator, and ended in the peace of Zsitva-Török, perfected for a period of 20 years. Another difficult question solved by this treaty was the political a status of the two princes, interpreted by the Imperial court equal. From which another question ensued, namely the payment of the tribute, on which the two parties held different views. The Ottomans never considered that the payment of the tribute would cease, while Emperor Rudolf II declared that he would pay the sum of 200,000 gold pieces "once and for all". The treaty also tried to clarify the issue of the jurisdiction of the border villages. This issue would nevertheless remain unsettled until the end of the seventeenth century. The only real diplomatic victory was the official appellation of the German Emperor. The title of king of Hungary or of Vienna was replaced with the formula romai &Isar, which was very similar with the one in use at the Imperial Court, namely that of Roman emperor. The next Hungarian prince who acted vigorously for the union of royal Hungary and Transylvania under his rule was Gabriel Bethlen (1613-1629). It was again a religious that sparked up the conflict and brought into discussion the question of the independence. Thus, unable to "suffer anymore the domination of the House of Austria", Hungary was calling upon Bethlen to free her. In order to achieve his goals, Bethlen relied on the power of the Ottoman Empire, without for that matter neglecting a possible alliance with the emperor, and defended the independence of Transylvania by playing one empire against the other so as to reconstruct an independent Hungary. Consistent in this approach, after having consolidated his princely authority during the first 6 years of his reign, Bethlen signed the first treaty of Trnava with the Habsburgs, while in fact he was making war preparations. The outbreak of hostilities in the Czech stage of the Thirty Years War was considered timely for an attack on the House of Austria. The project of the Transylvanian prince received
www.dacoromanica.ro 158 Ileana azan 20 the consent and even the military backup of the Sublime Porte, such as noted in the Venetian report included in Dodici armate si ritrovano al presente in campagna per le cause de Bohemia et d'Ungaria, which mentions that on 8 November 1619, Bethlen's camp counted "many Turks, who have come to assist him, whose number is on the increase, and who look upon him with great fear." Owing to his favorable position, the Transylvanian prince had his title of king confirmed by the Diet of royal Hungary on 25 August 1620. On the backdrop of the confrontations in Bohemia, after the disastrous defeat suffered by the Czechs at Muntele Alb in the autumn of 1620, the élan of the Transylvanian was tempered. After this defeat, an armistice was signed between the Protestants and the Catholics in April 1621. Bethlen himself embarked upon negotiations, while trying to turn to good account his military victories over the Habsburgs. Thus, the peace of Mikulov (Nikelsburg) was signed in January 1622. Transylvania was renewed her right of possession over the 7 comitats lying at the border with royal Hungary (partes Hungariae), and its position of independent state was recognized. However, Bethlen gave up his title of King of Hungary. In exchange, he received the duchies of Oppeln and Ratibor, in Silesia. The stipulations of the peace were not observed, and the war started anew, this time sparked up by the Ottoman Empire, highly interested in supporting the systematic attack of Bethlen on the Imperials, especially as the internal political instability had forced the Sublime Porte into a position of passivity in, its relations with the House of Austria. Under the circumstances, Bethlen started a new campaign against the Imperials, with assistance from the Ottomans and the Tatars. Hostilities broke out in 1623, when Gabriel Bethlen undertook a victorious campaign which took him in Moravia. The presence of 10,000 Turks and Tatars in the army of the prince, who settled in winter camps at the end of October, created some difficulties. Thus, the advantages secured in the campaign of the summer of 1623 were lost for most of their part by the signing of the treaty of 1624. According to this treaty, Bethlen gave up the duchies of Oppeln and Ratibor, and accepted a cut in the subsidies for the keeping in good condition of the fortresses at the border with royal Hungary. On the other hand, the international political position the principality had won by the treaty of 1622, remained unchanged. The last intervention of Gabriel Bethlen against the Habsburgs took place in November 1626, when Transylvania joined the coalition of the Protestant states set up in Hague. However, the victories of the reputed general Albert von Wallenstein against the Danish king, Christian IV, determined the coalition to accept peace negotiations. The prince of Transylvania was in his turn forced to start negotiations with the Imperials, and on 20 December 1626 he signed the peace of Bratislava, a peace favorable to Bethlen, by which the he preserved all the political and territorial advantages obtained at the border in the 3 campaigns against the House of Austria, on condition that he would give up the title of King of Hungary.
www.dacoromanica.ro INVESTITIILE STRAINE DE CAPITAL iN ECONOMIA ROMAMEI LA INCEPUTUL SECOLULUI XX
DANIELA BUSA
Orientarea §i cuantumul investitiilor finantei occidentale in Wile din sud- estul Europei§iimplicit in Romania evidentiaza intrepatrunderea intereselor economice cu cele politicei avantajele substantiale obtinute de creditor. Controlul asupra Dunarii §i gurilor ei, al Marii Negre, Marii Egee, Stramtorilor, al cailor de acces in Peninsula Balcanied §i Asia Mica, inlocuirea factorului politic otoman, aflat de multa vrerne in descompunere, prin forta economica §i divizarea zonei din acest punct de vedere, .cucerirea pietei de capital, investitii in toate sectoarele profitabile ale economiei tarilor sud-est europene, exploatarea resurselor lor naturale iincluderea ariei in sfera de furnizori de materii prime §i piete de desfacere, toate faceau sud-estul Europei deosebit de atractiv pentru investitorii occidentali. La inceputul secolului XX finanta straind ocupa o pozitie determinanta in imprumuturile de stat externe ale Romaniei, Bulgariei,Greciei,Serbiei§i Imperiului otoman §i in institutiile de credit. Tot capitalul strain a finantat§i constructia de cai §i mijloace de transport, de poduri, edificii de interes public, dar §ivalorificarea diferitelor bogatii ale solului §i subsolului. Acest ultim plasament permitea obtinerea unor profituri insemnate devreme ce rata dobanzii se ridica la 8- 12%, ea fiind superioard imprumuturilor de stat (5-7%) §i dubla sau tripla fata de cea practieatd Ia plasamentele similare din tarile Europei apusenel. Volumul investitiilor din sfera productiva a diferit in functie de creditor, de disponibilitatilepieteidintara de origine, de felulincare era perceputa rentabilitatea plasamentului, de interesul fata de un domeniu sau altul §i nu in ultima instanta de locul atribuit debitorului in ansamblul politicii tarii creditoare. Ap se explica de ce, atat in propria tara cat iin sud-estul Europei, finanta germand si-a directionat cea mai mare parte a investitiilor catre industrie, exploatarea bogatiilor subsolului, in special a petrolului, catre companii comerciale §i de 01 ferate (constructie §i exploatare), utilitati publice, in vreme ce finanta franceza, de pilda, amatoare de ca§tiguri sigure, imediate §i fara riscuri, se implica cu precadere in imprumuturile de stat externe, socotind plasamentele in alte domenii nerentabile §i imprudente. InRomania,capitalulstrain,cuoprezentasimbolicainaintede independenta, s-a orientat in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea spre industria extractiva (petrol)i cea a prelucrarii unor materii prime (lemn, minereuri), spre industria metalurgica, alimentara (zahar), chimica. Patrunderea acestuia a fost
1Victor Axenciuc, Penetratia capitalului strain in Romania panel la primul reizboi mondial, in Revista de istorie", t. 34, 1981, nr. 5, p. 825.
Revista istoricr, torn XV, 2004, nr. 34, p. 159170
www.dacoromanica.ro 160 Daniela Busä 2 legata de politica economica a guvernelor, de tarifele varnale si in concordanta cu nevoia de dezvoltarei modernizare a statului. Nationalitatea capitalului strain si ponderea acestuiainraport cucelromanesc auconstituitcloudaspecte controversate, abordate de istoricii economisti. Astfel, potrivit calculelor lui Vintilä Brätianu in preajma izbucnirii primului razboi mondial, inindustria romaneasca investitiilestraine reprezentau 96% fatä de numai 4% capital autohton2. La cote apropiate se situeazai estimarile lui Octav Constantinescu§i Nicolae Xenopoli anume 92,4%, respectiv 94,5% capital strain si 3,2%, respectiv 5,5% capital romanesc3. Alti autori coboara ponderea capitalului strain in jurul valorii de 80,2%4 sau chiar mai putin, 69%5. Lipsa unor statistici oficiale, interesul scazut al guvernantilor si al majoritatii economistilor vremii fata studierea cantitativai valorica a investitiilor straine, unele lacune inlegislatiatarii,corelate cu indiferenta autoritatilor fata de tranzactionarea unor actiuni marl ce puteau trece de la o societate la alta fara o evaluare riguroasa, cu intarzierei uneori Mt a fi inregistrat noul posesor, fac ca datele privind valoareai nationalitatea capitalului strain investit in industria din Romania in general si pe anumite ramuri in special, sa difere de la o sursa la alta. Astfel, potrivit lui Gh.M. Dobrovici din cele 527 de societati existente in 1914, cu un capital de 823.174.846 lei, numai 43 de societati cu un capital de 244.438.055 lei apartineau in totalitate finantei straine6. Pentru aceeasi data estimarile lui G.D. Cioriceanu i D.St. Emilian, ultimul fost director al Directiei Industrie din Ministerul Industrieii Cornertului, sunt mult superioarei anume 515 milioane lei, repectiv 511 milioane lei capital strain din totalul de 740 milioane lei, respectiv, 636 milioane lei, ceea ce inseamna cA peste 2/3 din capitalul investit in marea industrie provenea din strainatate7. Analizand aceste date, Victor Axenciuc le socoteste nereale. El reproseazd inaintasilor metodologia de calcul ce a luat in considerare numai anumite societati §inumai capitalul investit in actiuni, inferior valoric celui utilizat efectiv in exploatare. Refacand calculele, potrivit statisticilor din 1913, el avanseaza pentru totalul activului investit in industria mare cifra de 1.307 milioane lei, din care,
2 Vintila Brätianu, Politica de stat a petrolului in urma noii Constitufii cia legii minelor, Bucuresti, p. 6. 3 Octav Constantinescu, Contribufia capitalului strain la industria petroliferd romaneasca, Bucuresti, 1937, P. 125; Nicolas Xenopol, La richesse de la Roumanie, Bucarest, 1916,P. 147. 4 D.St. Emilian, Capita lul in industria din Romania, in "Analele statistice si economice", 1918, 3, p. 5; Tudor Savin, Capitalul strain in Romania, Bucuresti, 1947, p. 34; N.N. Constantinescu, V. Axenciuc, Capitalismul monopolist in Romania, Bucuresti, 1962, p. 214; V. Axenciuc, Penetrafia capitalului monopolist strain in economia Romdniei, in Progresul economic in Romania 1877-1977, Bucuresti, 1977, p. 148. 5 Georges D. Cioriceanu, La Roumanie économique et ses rapportsavec l'etranger de 1860 a 1915, Paris, 1918, p. 367. 6 Gh.M. Dobrovici, Istoricul dezvoltarii economice qi financiarea Romdnieipiimprumuturile contractate 1823-1933, Bucuresti, 1934, P. 273. 7 Georges D. Cioriceanu, op. cit., p. 367; D.St. Emilian, op. cit.,p. 5-6.
www.dacoromanica.ro 3 Investitiile de capital strain 161 aplicand procentul de 80,5% avansat de D.St. Emilian pentru capitalul strain, ajunge la o valoare a acestuia de 1.045 milioane lei, adica de peste cloud ori mai mult decat estimärile fostului director8.
Tabel 1 Investifide capitalului strain in ramurile industriei din Romania in 19139
Capital strain Ponderea capitalului strain din Ramura in milioane lei totalul capitalului ramurii Industria petroliera 379,4 94,0 Industria lemnului 45,0 69,6 Industria zahdrului 34,5 94,0 Gaz, electricitate, apd 21,9 95,5 Industria metalurgica 9,0 74,0 Industria alimentard 8,9 31,0 Industria hdrtiei §i celulozei 6,5 46,0 Transporturi 5,0 27,0 Industria textild 4,3 21,9 Industria materialelor de constructii 2,6 27,0 Industria chimica 2,3 72,0 TOTAL 520,2 81,7
in baza datelor de mai sus se poate constata cd finanta straindi-a concentrat investitiile spre industria extractivä §i cea a prelucrarii materiilor prime. In industria chimica, metalurgie, industria zahdrului ielectricitate, firmele straine detineau intre 72% §i 95% din capital, in timp ce capitalul romanesc era plasat in industria hfirtiei §i celulozei, industria alimentard, textila. Acelea§i concluzii se desprind §i din informatiile furnizate de Gh.M. Dobrovici, dqi datele diferd. Astfel, din cele 43 de societati cu capital strain autorizate sa functioneze in 1914, 24 erau societati petroliere cu un capital total de 116.881.255 lei, cloud erau societati forestiere cu un capital de 10.350.000 lei, ate una in industria chimica (48.600.000 lei), metalurgica (13.125.000 lei), industria zaharului (9.000.000 lei), a materialelor de constructii ciment (5.250.000 lei) , extractia carbunelui (5.250.000 lei), o fabrica de bere (4.000.000 lei)§i11 in diverse alte domenii de activitate (31.951.800 lei)1°. Cea mai mare parte a capitalului strain investit in societatile pe actiuni ale marii industrii apartinea finantei anglo-olandeze (38,3%), urmata de cea germano- austro-ungara (36,6%), franco-belgiand (18,6%), americana (4,8%) iitaliana (1,4%)". Valoric §i procentual, capitalul german detinea primul loc cu investitii
8 V. Axenciuc, Penetrafia capitalului monopolist strain in econoinia Romaniei, p. 148. 9 Tabel intocmit de V. Axenciuc pe baza datelor avansate de D.St. Emilian, op. cit., p. 5, si ordonat de noi descrescator. 1° Gh.M. Dobrovici, op. cit., p. 273. " V. Axenciuc, op. cit., p. 149.
www.dacoromanica.ro 162 Daniela Bu§d 4 totale de 120.820.175 lei, adica 23,5% din total, pe locul doi situandu-se capitalul olandez cu 97.901.246 lei (19,5%), iar pe locul trei, la mica distanta de cel de-al doilea, capitalul englez cu 96.922.938 lei (18,9%).
Tabel 2 Proveniema capitalului strain din societatile anonime ale marii industrii in 1 9 1 412
Provenienta capitalului Valoarein lei Pondere german 120 820 175 23,5 olandez 97 901 246 19,5 englez 96 922 938 18,9 austro-ungar 65 539.525 12,8 belgian 57 945 327 11,3 francez 37 765 000 7,3 american 25 000 000 4,9 italian 7 550 000 1,4
In cele cloud decenii de la sfar§itul secolului al X1X-leai pand la primul rdzboi mondial petrolul s-a impus in intreaga lume drept cel mai important generator de energie pentru motoare in general §i pentru cele cu explozie in special sicea mai importanta i ieftind sursä de iluminat. Mai u§or de exploatat, de transportat, necesitând un spatiu mai redus de depozitare §i fiind mai putin poluant decdt carbunele, cunoscut pentru fumul negrui dens degajat prin ardere, petrolul a pätruns cu rapiditate in viata de zi cu zi a societatii, devenind in scurt timp indispensabil. Ca atare, productia mondiala a crescut intr-un ritm deosebit de rapid de la 67.000 t in 1860, când aria de extractie se restrfingea aproape numai la statul nord american Pennsylvania §i o mica portiune din Caucaz, la 22,3 milioane t in 1900, pentru ca dupas aceastä data sä inregistreze valori tot mai ridicate de la an la an: 44 milioane t in 1910, 51 milioane t in 191313. Unele state producatoare (S.U.A.) au folosit zacamintele proprii ca un avantaj in lupta pentru extinderea influentei economice §i politice. Altele (Marea Britanie, Germania, Olanda) au dus o actiune sustinutai continua de acaparare sau concesionare de terenuri petrolifere in tari slab dezvoltate. Ca urmare, lupta in domeniul extractiei, prelucdrii §i comercializarii petrolului a prins contur Inca de la sfar§itul secolului al XIX-lea, antrenfind in disputa fmanta engleza, americana §i olandeza, pentru ca la inceputul secolului XX sä se amestece §i investitorii germani. In România prima societate cu capital strain a fost infiintata de englezul Jackson Brown in 1864 Valachian Petroleum Co. Ltdcu un capital de 4
12 Tabel intocmit conform datelor publicate de V. Alimanisteanu, Participarea bancilor la industrie, Bucuresti, 1915, p. 5; D.St. Emilian, L'industrie en Roumanie, Bucarest, 1919, P. 6; A. Popovici, Formarea capitaluluit in Romania, Ia4i, 1935, p 85; N.N. Constantinescu, V. Axenciuc, op. cit., p. 214. 13 Rene Sedillot, Istoria petrolului, Bucuresti, 1979, p. 140.
www.dacoromanica.ro 5 Investitiile de capital strain 163 milioane franci14. Pand la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, 9/10 din industria petrolului apartinea romanilor15. Abia dupd legea minelor din 1895, ce permitea un regim liber de exploatare, si-au facut sirntitä prezenta trusturile internationale16. Ponderea capitalului strain a crescut sirntitor in etapa 1895-1903 §i spectaculos intre 1904-1915. Valoric, investitiile straine au sporit de cca 4 ori in primul interval §i anume de la 20 milioane lei aur in 189517 la 82,6 milioane lei aur in 1904 §i de 5 ori in cel de al doilea: 175,6 milioane lei aur in 1906, la 222,2 milioane lei aur in 1908, 404,7 milioane lei aur in 191518. Au aparut tot mai multe societati pe actiuni, iar suprafata exploatata s-a extins. In 1912, 62 de societati pe actiuni cu un capital de 265 milioane lei,sexploatau 2.500 ha din cele 20.000 ha terenuri bogate in zacaminte petrolifere19. In 1914 nurnärul celor dintai a crescut la 96, iar capitalul la 403,6 milioane lei, adica 92% din total. La acea data capitalul romanesc reprezenta 7%-8% dupd unii29, dupd altii 5,5%21 sau chiar 3,2%22. Importanta noii surse de energie, larga ei utilizare, dar mai ales irnensele beneficii rezultate in urma exploatärii, transportului, distributiei §i comercializärii fac ca ciocnirile de interese, rivalitatile §i disputele intre investitori sa fie aprige §i fara menajamente. Orice loviturd era permisä pe piatd, ca §i in culise. In luptd producatori, transportatori, distribuitori se imbogatesc rapid sau i§i risipesc la fel de u§or averea. Toate acestea se reflectä in participarea capitalului strain. Nflä la inceputul secolului XX cea mai mare parte a capitalului investit in extractia §i
14 V. Toroceanu, Capita lul investit in industria petrolului, in vol. Industria petrolului in România in 1908, Bucuresti, 1910, p. 283. 15 V. Alimanisteanu, Patruzeci de ani in industria petrohdui 1866-1906, in "Convorbiri literare", 1906, nr. 3-5, p. 447, apud Gh. Buzatu, Romdnia ci trusturile petroliere internationale pdrid in 1929, Iasi, 1981, p. 33. 16Legea din 1895 stabilea pentru bogatiile subsolului: aur, argint, fier, carbune etc. ca in cazul in care proprietarul nu era dispus sa le exploateze, statul avea dreptul sa o faca platind acestuia o arenda, 4% pentru venitul net si despagubiri pentru daune. Erau exceptate si lasate la libera dispozitie a proprietarului suprafetele ce detineau in subsol substante bituminoase (petrol, asfalt, ozocherita). Acesta putea sa vanda, sa concesioneze sau sa arendeze cu conditia sa respecte dispozitiile privind politia miniera, raporturile dintre muncitori si concesionari si sa plateasca taxele miniere catre stat. 17 A. lanculescu, La Rournanie nouvelle et ses richesses miniere, Paris, 1928, apud A. Popovici, op. cit. 18 Nicolas Xenopol, op. cit., p. 146; V. Toroceanu, op. cit., p. 187, tabel I; Gh. Buzatu, 0 istorie a petrolului rorminesc, Bucuresti, 1998, p. 27. 18 Gh.M. Dobrovici, op. cit., p. 244. 28 D. Kastris, Les capitaux etrangers dans la finance roumaine, Paris, 1921, p. 49; N. Arcadian, Industrializarea Rorndniei, ed. II, Bucuresti, 1936, p. 135. Primul foloseste pentru calcul cifrele avansate de publicatia Bancii Marmorosch Blank, Les forces econotnique,i anume 93,2% capital strain si 6,8% capital romanesc, iar cel de al doilea pe cele oferite de D.St. Emilian, op. cit.; Tudor Savin op. cit., p. 42 'Nicolas Xenopol, op. cit., p. 147. 22 O. Constantinescu, op. cit., p. 125. Land ca bazad-Icw t^t cifrele oferite de "Le Moniteur du petrol roumaine", autorul estimeaza pentru anul 1916 un procent de 92,4% (467milioane lei aur) pentru capitalul strain, de 4,4% (23 milioane lei aur) pentru capitalul mixt si de 3,2% ( 17_milioane lei aur) pentru cel romanesc. Ponderea ultimului din capitalul mixt o apreciaza la 75%. In acest caz coeficientul pentru capitalul strain se ridica la 93,5%, iar al celui autohton la 6,36%. Estimarile sunt apropiate de cele avansate de N. Xenopol.
www.dacoromanica.ro 164 Daniela Busä 6 prelucrarea petrolului era englez, din 1905 intdietatea revenind celui german cu 64,32% din total, urmat de capitalul anglo-olandez (8,75%), american (3,32%), franco- belgian (4,31%), italian (4,98). La acea data capitalul autohton reprezenta 14,32%23. In 1914 noud tanaveau investitii in industria petrolierd din Romania: Germania, Marea Britanie, Olanda, Franta, S.U.A., Belgia, Austro-Ungaria, Italia, Suedia. De§i procentuali valoric cifrele avansate de trei dintre anali§tii epocii privind participarea capitalului strain in aceastä ramurd a economiei Romaniei nu coincid, totqi o ierarhizare se desprinde clari ea este acee4 la fiecare dintre autori24.
Tabel 3 Proveninefa capitalului strain din industria petrolierei in 191425
Valori in milioane lei aur Ponderi N. D. G.M. N. D. G.M. Tä ri Xenopol Kastris Dobrovici Xenopol Kastris Dobrovici Germania 160 110 110 35,0 27,22 27,34 Marea 115 96 95 25,2 23,76 23,64 Britanie Olanda 60 80 98 10,1 19,80 24,25 Franta 10 10 20 10 2,47 5,07 Italia 45 4 7 2,2 0,99 1,85 Belgia 10 12 14 2,2 2,97 3,56 S.U.A. 25 25 25 5,5 6,18 6,19 Austro- 6 8 - 1,3 1,98 - Ungaria România 25 - 33 5,5 - 8,10
Trebuie mentionat Cajalte lucrari, unele mai vechi, altele relativ recente26 Ii bazeaza analiza, cu foarte mici corectii, pe cifrele oferite de Xenopol sau Kastri§. Odatä cu ratificarea Legii minelor pe piata romaneasca Ii fac aparitia primele societati pe actiuni. Astfel, in septembrie 1895, profitand de dificultätile prin care trecea firma vienezd Offenheim und Singer, actionara, alaturi de mici investitori romanii englezi, la "Societatea romand pentru industria §i comertul petrolului", "Banca ungara pentru industrie §i comert" din Budapesta a cumparat actiunile austriecilor punand bazele societatii pe actiuni "Steaua romana"27. Capitalul subscris initial (maghiar, englezi austriac) s-a cifrat la 2,4 milioane lei
23Gh. Rdva§, Din istoria petrolului, Bucurqti, 1955, p. 87; N.N. Constantinescu, V. Axenciuc, op. cit., p. 211; Axente Sever Bocu, Din istoria industriei romanerti. Petrolul, Bucurqti, 1981, p. 9. 24Vintild Brdtianu, op. cit.; 0. Constantinescu, op. cit.; N. Xenopol, op. cit.; T. Savin, op. cit.; D. Kastri§, op. cit. 25Intocmit pe baza datelor lui N. Xenopol, op. cit., p. 147, D. Kastri§, op. cit., p. 49 si G.M. Dobrovici, op. cit., p. 244. Cifrele oferite de Dobrovici au la baza Statistica miniera a Romaniei pe anul 1913-1914 §i D.St. Emilian, op. cit., p. 7. 26In acest sens, vezi Gh. Buzatu, Romania si trusturile petroliere internafionale panä in 1929, p. 38; N.N. Constantinescu, V. Axenciuc, op. cit., p. 213. 27Istoricul Societafii Steaua romana", I-II, in Moniteur du petrol roumain", an XIX, nr. 20 din 20 octombrie 1920 si nr. 22 din 15 noiembrie 1920, p. 664-667, respectiv p. 746-749.
www.dacoromanica.ro 7 Investitiile de capital strain 165 aur. In 1897 societatea a obtinut concesionarea a 305 ha de teren pe Valea Prahovei, bogate in zdcaminte de petrol. Din 1903 principalul actionar a devenit "Deutsche Bank", in urma preluariiparticipäriipartii maghiare §i dupd ce achizitionase in 1898 §i actiuni engleze. In aceste conditii investitiile §i ponderea societatii au sporit rapid. In 1904 Steaua romand" ajunsese sa detina terenuri concesionate in suprafata de 13.239 ha. Doi ani mai tarziu ea poseda schele in plind activitate in trei din cele patru judete bogate in zacaminteetrolifere (Prahova, Dambovita, Buzau), iar productia s-a ridicat la peste 275.000 t 8. In scurt timp ea a devenit una dintre marile intreprinderi de extractiei prelucrare a titeiului din Romania. In 1909, printr-o intelegere cu Romanian Oil Trading Co Ltd" (cu sediul la Londra), si-a asigurat desfacerea produselor petroliere pe piata Europei occidentale. In 1915 dispunea de un capital nominal de 120 milioane lei, värsat, alaturi de "Deutsche Bank" §i de alti reprezentanti de frunte ai finantei germane: "National Bank fiir Deutschland", "Bank flit- Handel und Industrie", "Berliner Handelsgesellschaft", "Mitteldeutsche Credit Bank". Lor li se adauga §i finanta austriaca prin "Wiener Bankverein". "Steaua Romand" avea sucursale pentru comercializarea petrolului la Londra, Sofia, Genova, Smirna etc.-9. In 1903 in industria petrolului mai existau 12 societäti rornanqti cu un capital de 12,8 milioane lei, doua austro-ungare cu un capital de 18,8 milioane lei, 6 olandeze cu 14,8 milioane lei, 4 engleze cu 6,1 milioane lei, cloud belgiene cu 4,8 milioane leii una franceza cu 300.000 1ei30. incepand cu acest an industria petrolierd romaneascd a beneficiat deo infuzie de capital strain. Banci cu renurne din marile capitale ale lumiii cunoscute trusturi petroliere 4i,.. disputau extractia, rafinarea, transportul §i cornercializarea petrolului românesc. In rivalitatea lor, acestea nu luau in calcul decal profiturile ce urmau a fi obtinute de pe urma a noi achizitii. Ap se explica divergentele dintre "Deutsche Bank" §i "Diskonto Gesellschaft", ce nu au putut fi aplanate nici de interventia guvernantilor delaBerlin. Fiecare si-a creat ate o companie: "Deutsche Petroleum Aktiengesellschaft" (1904), respectiv "Allgemeine Petroleum Industrie A.G." (1905), continuand confruntärile prin intermediul acestora. Dintre cele cloud, "Diskonto Gesellschaft" detinea in Romania pozitia cea mai solida, participand lkexploatarea zacamintelor irafinarea petrolului de la Gura Ocniteii Bu§tenari. In 1903, impreund cu S. Bleichröder au subscris cea mai mare parte din capitalul societatii "Telega Oil Co.Ltd" (5.575.000 lei), iar in 1905 au creat, cu aportul capitalului francezi roman, societätile "Bu§tenari" cu un capital de 1.820.000 lei, rafinaria "Vega" (Ploie§ti) cu un capital de 3.750.000 leii "Creditul petrolifer" cu un capital de 3 milioane lei, rnarit cu alte 2 milioane lei prin participarea }Tamil Marrnorosch Blank. Prime le se ocupau cu extractia §i prelucrarea materiei prime, iar ultima cu comercializarea produselor obtinute. Prezenta acestora pe piata romaneasca s-a fkut simtita Inca de la inceput,
28 Biruinta", Ploie§ti, 14/26 noiembrie 1907. 28 Marcel Bibiri-Sturia,Creverea influentei economice germane in Romdnia,Bucure*ti, 1915, p. 33; "Moniteur du petrol roumain", 1/14 februarie 1915, p.76; V. Alimaniteanu, op. cit., p. 34, 64-70. 3° V. Toroceanu, op. cit., p. 286, label 11; Gh. Buzatu, 0 istorie a petrolulni românesc, p. 26.
www.dacoromanica.ro 166 Daniela BuO 8 societatea Butenari", de pilda, ajungand sa detina locul secund, dupa Steaua Romana", in ceea ce prive§te productia de petrol (132.227 031. In 1907 prin fuzionarea societätilor "Telega Oil" i"Bu§tenari" a luat na§tere societatea "Concordia" cu un capital de 12.500.000 lei32. Alte societati cu capital german erau: "Alianta" (1908), "Carpathia" (1913), sucursala "A.G. far Petrol Industrie Niirenburg" (1913), "Danubiul" (1914). La sfar§itul anului 1914 finanta germand participa in total la 14 societati cu 162.434 220 lei capital nominal, ceea ce inseamnd 31,41% din totalul investitiilor sträine in Romania33. Inca de la inceputul secolului XX in lupta pentru obtinerea de noi terenuri petrolifere s-a angrenati finanta americana reprezentata prin trustul "Standard 0034. Acesta impreund cu grupul german din jurul bäncii "Diskonto Gesellscahft" au prezentat statului roman o oferta de concesionare a unor terenuri. Trustul american era interesat in concesionarea constructiei conductei principale de transport ce avea sa lege perimetrele de extractie din judetele Dambovita §i Prahova cu portul Constanta, in vreme ce grupul german era interesat in exploatarea §i comercializarea produselor petroliere. Primul investitor dispunea de capital §i experienta, cel de-al doilea de raporturi speciale cu guvernul §i oamenii politici de la Bucurqti. Impreund, profitand de criza prin care trecea Romania, caracterizata in principal prin nevoia urgenta de lichiditati, au oferit in octombrie 1900 un avans de 10 milioane lei in schimbul concesionarii pe 50 de ani a 15.000 ha teren petroliferi a monopolului conductelor35. In timpul negocierilor din noiembrie intre cei doi parteneri straini au aparut neintelegeri. Considerand ca oferise prea mult grupului german §i ca astfelIi facilita in viitor obtinerea unei pozitii privilegiate, reprezentantii lui "Standard Oil" au inaintat o altä ofertd, in nume propriu, prin care "Diskonto" devenea din asociat un simplu intermediar. Ca atare, grupul german s-a retras. In aceste conditii guvernul roman a rupt tratativele cu "Standard Oil" la 25 noiembrie/8 decembrie 1900. Doua zile mai tarziu, la 27 noiembrie/10 decembrie 1900, "Diskonto" a prezentat, la randu-i, propria oferta prin care punea la dispozitia statului roman 8 milioane de lei in schimbul concesionärii in exclusivitate a celor 15.000 ha. Propunerea nu numai cd nu a fost acceptata, dar a starniti o riposta durd din partea opiniei publice36.
31 Biruinta", 14/26 noiembrie 1907. 32 V. Alimanisteanu, op.cit., p. 64, anexa II. Pentru detalii privind participarea grupului Diskonto-GesellschaftsiS.BleichrOderlaexploatareasiprelucrareapetrolului,veziLe developpement de l'industrie du petrol en Roumanie et la participation de la Direction du Diskonto- Gesellschaft et S. Bleichöder a ce developpement, Bucarest, 1907. 33 Marcel Bibiri Sturia, op. cit., p. 34. 34 Pe larg asupra intereselor si intentiilor trustului american, Stelian lonescu, Asupraconcesiunii Standard Oil Company" in Romania,Bucuresti, 1900. 35 Detalii privind negocierile, Gh. Buzatu,Romania i trusturile petroliere internationale pan(' la1929, p. 32-37; Gh. Rävas, op. cit., p. 41-45; Robert Pdiusan, Problematica unei crize timpurii a datoriei externe, Bucuresti, 1998, p. 145. 36Robert PAiusan, op. cit., p. 146.
www.dacoromanica.ro 9 Investitiile de capital strain 167 Problema concesiondrii terenurilor petrolifere a revenit In actualitate in 1903, and grupul german a incercat sa relanseze negocierile pornind de la oferta din 1900. Realitatile erau insa altele, criza financiard nu mai era de actualitatei ca atare propunerile germane nu puteau constitui o bazd de discutie. Ele au fost respinse. S-a incercat reluarea lor inaniiurmätori, and diplomatia de la Wilhelmstrasse a cautat sa traqeze afacerea in favoarea germanilor. Ingrijorat de intorsatura ce a luat-o chestiunea petrolului la noi", cancelarul Germaniei aträgea atentia, in primävara anului 1905, cd in cazul in care s-ar nesocoti importante interese germane, s-ar vedea cu parere de rau nevoit a trage consecintele politice inevitabile pentru atitudinea guvernului imperial fatd de Romania"31. Referirile acestuia priveau sprijinirea demersurilor guvernului de la Bucure§ti pe langa Sub lima Poartä pentru recunoa§terea drepturilor aromanilor. Nici Standard Oil" nu a abandonat lupta, dar a schimbat tactica. Presiunile sale pe pietele externe pentru a fi refuzat petrolul romanesc, coroborate cu sca.derea spectaculoasa a preturilor celui american, au determinat pe de o parte coalizarea grupului de banci germane din jurul lui Diskonto" §i apropierea de grupul anglo- francez Nobel-Rotschild, cu care infiinteaza societatea internationald Europaische Petroleum Union" ipe de altä parte pätrunderea trustului american pe piata romaneasca. In 1904 Standard Oil" reuwa sa pund bazele societatii Romano- Americana". In 1914 aceasta detinea 5% din capitalul investit in industria petrolului, 18% din productie §i 23% din rafinare38. Din 1907 disputa dintre germani §i arnericani in Romania a luat sfarit prin semnarea unei intelegeri prin care partea germand se angaja sa nu intreprindä nimic care sä dauneze intereselor americane. Capitalului germani american i s-a adaugat §i cel anglo-olandez. Reprezent pe piata romaneasca Inca din secolul al XIX-lea, capitalul englez capata fortasi combativitate prin unirea intereselor cu cel olandez. Impreuna §i-au adus aportul la crearea in 1910 a societätilor Astra Romand", ce apartinea trustului Royal Dutch Shell §i Romanian Consolidated Oilfields Ltd" in 1912. Prima a aparut prin fuzionarea societätilor Astra", creatä in 1908 de grupul olandez Geconsolideerde Holandische-Petroleum Co", ce detinea concesiuni de terenuri petrolifere in zona Moreni,i Regatul roman", a carei productie se ridicase in 1906 la 112.000 t39. Cea de a doua incorpora societdtile Romanian Oilfields Ltd", British Romanian Oil Co Ltd" (create in 1910), Central Romanian Petroleum Co" (1909)i cea intemeiatä de R. von Sykle (1906). In 1914 Astra Romfind" detinea 11,5% din capitalul investit in industria petrolului, 25% din productie §i 40% din rafinare40. Pand la inceputul secolului XX prezenta francezd a fost nesemnificativäi a constat in participäri minore la societatile cu capital german, englez, oiandez sau belgian. Prima societate Aquila Franco-Romand" a aparut in 1904. Ea exploata terenuri in zona Vaii Prahovei §i avea o rafindrie la Ploiqti a carei productie era in
37 Arh. MAE, fond 21, vol. 22, f. 18, raport, Berlin 30 mai/ 12 iunie 1905, A. Beldiman catre Iacob Lahovary. Gh.M. Dobrovici, op. cit., p. 245. .Biruinta", 14/26 noiembrie 1907. 4° G.M. Dobrovici, op. cit.
www.dacoromanica.ro 168 Daniela BuO 10 1914 de 200.000 t41. A fost urmatä de Columbia" in 1905, Alfa" §i Galia" in 1906, controlate de casa Rotschild din Paris,Franco-Romand" in 1907. Cea mai puternica era societatea Columbia", ce dispunea din 1912-1913 de actiuni cotate la Bursa din Paris §i de investitii ale bancilor pariziene Banque des Paris et des Pays Bas" §i Omnium International". In 1913 productia ei a reprezentat 18% din productia totald a Romaniei42. Capitalul francez a participat, intr-o proportie mai redusä, §i la infiintarea altor societati: in 1905 Sociéte des petroles roumains" §i Gallo-Romana", in 1906 Lutetia", in 1907L'Etoile franco-roumaine", in 1908Odette", in 1909 Cane, Wenger et Co." (devenitä Vulcdne§ti") §i Predeal-Teleajen". In 1910 i§i incepea activitatea §i Societatea Romand", ce exploata zdcarnintele detinute in zona Ploie§ti §i se bucura de interesul unui grup de investitori intre care §i consulul Frantei la Bucure§ti43. La inceputul secolului XX extractia, prelucrarea, transportul §i comercializarsa petrolului alcAtuiau ramura industriald cu cele mai mari perspective §i beneficii. In 1913 in 13 societati se realiza 97,9% din productie, din care 27,4% la Steaua Romand" §iConcordia". Urmau Astra Romanä" cu 25%, Columbia" §i Romano-Americana",ultimacu 18,8%.Productiasocietatilorfranceze Columbia" (loc 4), Alfa" (loc 9), Acvila Franco-Romand" (loc 12) reprezenta 15,4% din total, a celor olandeze Orion" §i Internationala" 6,6% §i a celor britanice Romanian Consolidated Oilfields Ltd", Trajan Romanian Oil Co." §i Anglo-Romanian Petroleum" 5,5%. Impreuna firmele franceze, afilo-olandeze, engleze §i olandeze realizau 52,5%, depd§ind societätile germane . In ajunul primului rdzboi mondial extractia§iprelucrarea petrolului era dominatä de societätile germane, anglo-olandeze§iamericane. A§a de pildä, din totalul productiei de petrol brut a anului 1914 de 1.783.947 t, societatile Steaua Romand" §i Concordia", ambele cu capital german, participau cu 450.360 t, Astra- Romand" ccapital majoritar olandez) cu 466.605 t, iar Romano-Americana" cu 420.531 t,4 adicd cca 2/3. Lucrurile stateau la fel §i in privinta rafindrii. La aceea§i data societatile germane prelucrau 489.423 t, Astra Romand" 421.631t,iar Romano-Americana" 384.550 t". La sfar§itul anului 1913 capitalul investit in 73 de societati se ridica la 476.923.136 lei. ScAzand capitalul firmei Distributia", al carei obiect de activitate era desfacerea produselor petroliere pe piata romaneascd, se obtin 475.926.136 lei din care 32,7% il reprezenta capitalul nominal al firmelor cu participare germanA, 29,1% al celor engleze (41,7% dacd acestuia i se adauga §i capitalul olandez). Impreund firmele engleze, franceze §i olandeze detineau 56% din capitalul nominal al firmelor din industria petrolului47.
41Balkan Compas, teil I, Rurnanien, 1914-1915, Wien, 1914, p. 247. 42 Ibidem, p. 236-237. 43 Georges Cioriceanu, op. cit., p. 130. 44 Gh.N. Man, $erban Rädulescu-Zoner, Romaniai Tripla Aliangi 1878-1914, Bucure§ti, 1979, p. 308. 45 Cf. Nicolas Xenopol, op. cit., p. 203. 46 Ibidern, p. 204. 47 Ibideril.
www.dacoromanica.ro 11 Investitiile de capital strain 169 In concluzie, socotim ca ponderea §i provenineta investitiilor din industria petroliera romaneasca ilustreaza nu numai importanta deosebitä ce se acorda pe plan mondial acestei rioi surse de energie, dari dependenta economica a Romaniei fata de marile grupuri financiare din apusul Europei. Marea bogatie a zacamantului a impulsionat rivalitatile dintre exponentii finantei sträine, cu atat mai mult cu cat in ajunul primului rdzboi mondial tara noasträ era al patrulea producator mondial dupd S.U.A., Rusia §i Mexic §i al doilea din Europa4.Aceste realitati au marit o data in plus nu numai interesul Germaniei, dar §i al Marii Britanii §i Frantei fata de Romania §i 1-au adaugat celui manifestat de Rusia, a treia componenta a Antantei, pentru pozitia strategica in eventualitatea unui conflict cu Puterile Centrale. Disputa intre diferitii reprezentanti ai finantei straine pentru extractia, prelucrarea, transportul i comercializareapetrolului romanesc devenise§iuna pentru desprinderea Romaniei de Puterile Centralei atragerea de partea Antantei. Titeiul capätase in timp §i rolul unei arme politice. Cu valori §i ponderi modeste, investitiile sträine erau prezente §i in alte sectoare ale economieii societatii romane§ti. In general ele s-au orientat spre exploatarea unor bogatii ale solului, industrializarea unor produse agricole, finantarea iluminatului public, constnictia unor linii ferate, modernizarea porturilor. Dependenta economica a Romaniei fata de finanta germand este evidentiata nu numai prin participarea masiva a acesteia la imprumuturile de stat externe §i industria petroliera, dar §i de plasamentele in iluminatul itransportul urban. Cunoscutele §iputernicele societati de electricitate Allgemeine Elektricitats- Gesellschaft" (A.E.G.) din Berlin,Elektricitats-Aktiengesellschaft vormals W. Lahmeyer" §i Siemens-Schuckert" si-au deschis sucursalei societati. Ca urmare, in perioada 1900-1914 aproape intreaga productie, transportul §i distributia energiei electrice apartineau capitalului german (cu exceptia societatii franceze Societé du gaz et d'electricité de Bucarest"). Lui ii era concesionat iluminatul electric din Ia§i,Braila, Dorohoi, Roman, Tecuci, Bucure§ti, dar §i incalzirea centralã a principalelor edificii dincapitala.Capitalul german a fondat§iputemica societate"Electrica" cu binecunoscuta uzina de la Campina §i controla transportul urban din Ia§ii Braila. Inca de la sfar§itul secolului trecut finanta francezA si-a facut simtita prezenta §i in alte ramuri ale industriei cleat cea petroliera. Astfel, in 1898 firma B. Courant et Comp." infiinta fabrica de hartie de la Cosmesti, vanduta in 1903 francezului Th. Raux, cu care de altfel avea in comun §i exploatarile forestiere de la Slatinai Cosmesti. In 1900 firma Dupont, Lachaume, Meillassoux et Co." din Paris instala la Ripiceni a psea fabrica de zahdr din tara. Capitalul francez avea plasat in industria zaharului peste 5 milioane 1ei49, ceea ce reprezenta a §aptea parte din totalul investitiilor sträine ale ramurii §i era prezent §i in industria metalurgica prin Metalurgia romand", in iluminatul urban prin Compagnie d'eclairage de Galatz" §i chiar in agricultura prin Societatea pentru imbunatatirea §i dezvoltarea sericiculturii"50. Investitiile finantei austriece in exploatarea padurilor §i a celei belgiene in industria zaharului (fabricile de la Romani Sascut) intregesc tabloul prezentei
48 Moniteur du petrol roumain", nr. 6, 20 februarie/5 martie 1914, p. 284. 49N. Arcadian, op. cit., p. 135. 50 Balkan Compass, p. 164, 327.
www.dacoromanica.ro 170 Daniela Busa 12 finantei straine in economia Romaniei. Prima detinea superioritatea in industria forestiera (42.157.025 lei din totalul de 65.736.470 lei) si industria celulozei si hartiei, iar a doua in industria zahdrului (25.500.000 lei din totalul de 39.042.000 lei)51. Teoretic, valoarea ridicatä a plasamentelor finantei straine in Romania ii permitea acesteia o varietate de investitii, mai mult sau mai putin rentabile: imprumuturi de stat, constructii de cai ferate, gari, poduri, silozuri, porturi, sosele, mijloace de transport fluvialei maritime, investitii industriale, crearea de banci, societati comerciale, de asigurari, servicii publice comunale (iluminat, transport public, alimentare cu apd si gaze). Dintre acestea, investitiile finantei straine in sfera productiva, a serviciilor si in crearea infrastructurii s-au situat la cote valorice modeste si arii de plasament cu o diversitate limitata. Marea majoritate s-a efectuat dupa 1900 in ramuri si servicii ce asigurau creditorului profituri sigure si imediate ca si controlul asupra unor materii prime, dar mai ales asupra resurselor de energie: industria extractiva (petrol, minereuri), iluminatul urban, constructia de cal de comunicatie. In acelasi timp, participarea finantei straine a contribuit decisiv la formarea capitalului autohton,lamodernizareasocietatiiprindezvoltarea productiei de bunuri materiale, la crearea institutiilor bancare si intarirea activitatii lor, la afirmarea si integrarea tarii in sistemul economic european.
FOREIGN CAPITAL INVESTMENTS IN ROMANIAN ECONOMY IN THE EARLY TWENTIETH CENTURY
Abstract
In Romania, foreign capital was oriented towards extractive industry (oil) and processing of raw materials. Foreign companies accounted for 72% to 95% of the total invested capital in the chemical industry, metallurgy, sugar industry and electricity while Romanian capital was placed in paper and cellulose industry and in food and textile industry. In 1914, most of the foreign capital invested in joint- stock companies of the big industry belonged to Dutch-British finances (38,3%), followed by the German-Austrian-Hungarian (36,6%), French-Belgian (18,6%), American (4,8%) and Italian (1,4%) ones. German capital occupied the first place both in terms of total value and of procentage with total investments of 120.820.175 lei (23,5% of the total). Second place was occupied by Dutch capital with 97.901.246 lei (19,5%). British capital, with 96.922.938 lei (18,9%), came on the third place falling shortly from the Dutch one.
51 N. Arcadian, op. cit., p. 135.
www.dacoromanica.ro NEGUSTORI, BOIERL NOBILI -STUDII DOCUMENTARE
LUX $1 OSTENTATIE LA NEGUSTORII DIN TARA ROMANEASCA (SECOLUL AL XVIII-LEA INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA)
GHEORGHE LAZAR
Dispunând de importante averi, dupd o perioadd mai lungd sau mai scurtA de activitate comerciald, o parte din elita negustorimii din Tara Romaneascd va manifesta o vizibild dorintd de a patrunde in rândurile boierimii, incercând in felul acesta sã ofere o noud strdlucire blazonului"i sa facA uitatd originea ei negustoreasce. Ca $i in alte spatii geografice, aceastd promovare sociald a negustorilor in randul categoriei privilegiate va presupune nu numai obtinerea unor avantaje economice de exceptie, ca urmare a privilegiilor fiscale $i a gradului de securitate pe care noul statut IIpresupunea, ci iachizitionarea" unui prestigiu social cu importante consecinte la nivelul comportamentuluii mentalului. Intr-o societate predominant agrard cum este cea Tarii Române$ti, unde a piirea §i a fi se confundA adeseori, imitarea stilului de viatai comportament al marilor boieri, preferinta evidentd pentru ostentatie si lux, fenomen intAlnit deja in restul Europei3, vor constitui un mijloc prin care ace$ti negustori ajun$i la un anumit nivel de bundstare economicd ii vor marca nu numai statutul socio-economic, dar idorinta de acceder a Phonorabilité"4. $i in acest caz construirea $i promovarea unei imagini publice" in scopul exprimarii unei preeminente $i a unei distinctii sociale a reprezentat o manierd de a sublinia ...functia prin formd"5. In conditiile in care marea majoritate a negustorilor, cairestul populatiei de altfel, nu dispunea deck de o singurd locuintd pentru intreaga familie, adeseori o parte din spatiul acesteia find folosit pentru delfacereai vanzarea produselor, construirea unei re$edinte, dupd modelul oferit de domniei marea boierime, destinata uzului exclusiv al familiei pentru a-i oferi clipe de lini$tepi intimitate, dar $i sigurantd in momentele tulburi, reprezintã un simbol al pozitiei economice prospere $i al dorintei de a mima un anume comportament. Pentru casa ce urma sd o construiascd la via sa de la Row (in apropierea Bucure$tilor), unde intentiona sd se addposteascd in vreme de ciumA, negustorul bucurgtean Teodor Cincu comanda, prin inteomediul lui Hagiopol din Timiwara, sobe de fier, in numar de 3, ce urmau sa fie folosite la incAlzirea locuintei. Asociatului sdu transilvdnean, Mihail Tumbru, ii cerea procurarea unor obiecte, cum ar fi cuie, piroane $i vergelele de fier necesare pentru decorarea celor 13 ferestre. Referitor la ultimele, Teodor Ciuncu cerea, probabil si din motive de securitate, ca pentru realizarea lor sd se
'Jean Favier, Aur .yi nurodena. Nayterea omului de afaceri in Evul Mediu, Bucuresti, 2001, p. 380. 2 Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Tinipuli privirea in civilizatia romaneasca a secolului al XVIII-lea, Bucuresti, 1996, p. 24. 3 Michele Luzzati, Families nobles et families marchandes a Pise et en Toscane dans le bas Mayen Age, In G. Duby, J. Le Goff (coord.), Fatale et parente dans l'Occident medieval. Actes du colloque de Paris (6-8 juin 1974), Roma, 1974, p. 275-296; Philippe Wolff, Commerce et tnarchands de Toulouse (vers 1350 - vers 1450), Paris, 1954, p. 616; Jaume /Wren i Cardona, Culture marchande et culture nobiliaire, in "Revue historique", t. CCCII, ni. 1, p. 36- 39. 4Chaussinand-Nogaret Guy (coord.), Histoire des elites en France du xwe au XX' siecle. L'honneur. Le mérite. L'argent, Paris, 1981, p. 85. 5 Norbert Elias, La societé de Cour, Paris, 1985, p. 42. Revista istoricr, tom XV, 2004, nr. 34, p. 171178
www.dacoromanica.ro 172 Gheorghe Lazar 2 respecte anumite dimensiuniele sd fie de grosimea unui basparnac, adicd a degetului mare, 4 vergele sä aibd lungimea de 6 palmei sa fie prevAzute cu cAte 5 gduri, in care sd fie introduse alte 5 vergele lungi de 5 palme",sugerAnd ca ele sd fie confectionate de un mester fierar recunoscut pentru mestesugul sau6. Din aceeasi perioadd avem si o descriere a resedintei din satul Lungi, jud. Dambovita, a negustorului Dumitrake Papazoglu. Astfel, aici se &eau trei rânduri de case : casa mare de mosafiri", casa de feciori", precumi casa de sazut", ultima construita in intregime din zid. Aceasta din urmd era compusd din cloud oddi cu foisor deasupra pivniteii alta odaie deasupra acestora foisor deasupra". Curtea era imprejmuitd de un gard cu pari despicati", poartd mare cla uluce in stalpi cu invAlitoare deasupra", iar in vecindtatea curtii se gasea o gradind mare" cu pomi saditi7. 0 casd frumoa.sa, in mdsurd sã concureze cu cele ale marilor boieri, compusd din patru oddi si prevazuta cu broascd de Beci (Viena)", avea la Brasov siMargArit, starostele negustorilor bucuresteni, implicat in comertul din acest oras transilvdnean. Fiecare odaie era prevazuta cu ferestre de sticld, mai mari sau mai mici, precum si cu sobe de cahle8. Impresionanta avere si contactul cu civilizatia vienezd, unde si-a desfasurat pentru o perioada de timp activitatea comerciald, ii vor pune amprenta si asupra modului in care Hagi Moscu isi construieste casa de la Dudesti. Planul caseisituatie destul de rar intalnitd in acea epocdva fi realizat de cdtre un inginer9, iar mesterul constructor, lemndria si fierdria pentru usii ferestre erau . aduse de la Sibiu. Aceeasi exigenta si bun gust va dovedi Hagi Moscui in ceea ce priveste alegerea mobilierului domestic. Pentru parchetul comandatpe bud de mostrdde la Viena, ce trebuia sd fie neaparat asemandtor celui folosit la casa printului $tirbei, Hagi Moscu intervine de mai multe ofi pe lângd asociatul sdu pentru a urgenta trimiterea acestuia, deoarece mesterul era pe cale sä plece si astfel de mesteri nu existd la Bucuresti". Tot de aici urmau sd-i fie aduse o lustra mare si mobila dupd ultima moda"; referitor la aceasta, el cerea sd-i fis adusd pe uscat si nu cu vaporul pentru a nu se deteriora, asa cum s-a intAmplat cu mobilele altora". Dintr-o scrisoare a lui Hagi Moscu adresata asociatului sduprin care ii multumea pentru faptul cd cele 19 lAzi au ajuns cu binei, in plus, il anunta cd mobila vienezd a reusit sã impresioneze, fiind admiratd de multi"I°transpare preocuparea acestuia pentru imaginea sa exterioard. Toata aceastd atentie cu care Hagi Moscu descrie fiecare obiect comandat demonstreazd dorinta sa de a afisai imita un model, un mod de viatd, care incepe a fi considerat si in societatea munteand un mijloc de distinctie sociale. Exemplul lui Hagi Moscu de a comanda mobild de la Vienacare devine in epoca un fel de indicator al gustuluii rafinamentului posesoruluinu este singular, ceea ce evidentiazd preocuparea elementelor negustoresti bogate de a copia un anume comportament care se apropia de cel al marii boierimi. Astfel, in aceeasi perioadd, Ecaterina SlAtineanu, descendend si ea dintr-o bogatA familie de negustori, cerea tot de la Viena un lit de repos en merino rouge, un divan et six chaises en popeline, deux fauteuils" etc12. In aceeasi categorie a ceea ce Norbert Elias numea les dépenses de prestige et de representation"13 includem si achizitionarea de bijuterii" ivesminte, ultimele cel mai adesea confectionate din stofe rare si colorate aduse din indepartata Venetie sau de la Constantinopol,
6 E. Limona, D. Limona, Negustori bucure.yteni la sfdrqitul veacului al XVIII-lea. Relapile kr cu Bra.yovul .yi Sibiul,in "Studii. RevistA de istorie", t. XIII, 1960, nr. 4, p. 123. 7 Directia Aihivelor Nationale Istorice Centrale (in continuare DANIC), fond Documente istorice, LIX/ 10. g $tefan Lemny, Sensibtlitate .yi istorie in secolul XVIII romdnesc, Bucuresti, 1990, p. 44 - 45. 9 Pentru acest aspect, Margarita Harbova, L'ilifluence de la culture europeenne dans l'Empire ottoman assinzilee par l'architecture aux XVIII"- XIX' siecles, in Etudes balkaniques", 1998, nr. 1-2, p. 157- 161. m Dumitru Limona, Elena Moisuc, Casa comerciald loan Hagi Moscu qi .Ftefan I. Moscu din Bucure§ti "(I), in "Revista Arhivelor", 1975, nr. 3, p. 259. " Norbert Elias, La dynamique de l'Ocrident, 1975, p. 281. 12 N. lorga, Studii.pdocumenteprivind istoriaromdnilor, VIII, Bucuresti, p. 76- 77. 13 N. Elias, La société de Cour, p. 43. 14 Desi bijuteriile au reprezentat cel mai adesea o modalitate de tezaurizare" a castigului obtinut, de constituire a unui plasament de sigurantr, f ind incluse in categoria investitiilor economice sterile", pentru anumiti negustori ele au reprezentati un mijloc de a obtine câtig. Amintim cazul lui Nicolae Topliceanu care, cu ocazia nuntii sale, inchiriazA de la un anume negustor o floare mare de diamant numai drept podoaba la nunta", ce valora 3.000 taleri; pentru neintelegerile iscate intre mire si soacra pe marginea acestei podoabe, Cristina Ghitulescu, in .yalvari .yi i.ylic. Bisericd, sexualitate, cdsätorie §i divorf in Tara Romdneascd a secolului al XVIII- lea, Bucuresti, 2004, p. 206- 207.
www.dacoromanica.ro 3 Lux §i ostentatie la negustori 173 destinate purtdrii cu ocazia unor momente importante sau pentru a fi transmise din generatie in generatieb, devenind un fel de patrimoniu simbolic". Lectura testamentelor, a inventarelor dupd deces sau a foilor de zestre ne oferd, indirect, indicii despre modul de viatd al acestor negustori, tot mai asemdndtor cu cel al marilor boieri, dar si inform* despre ponderea pe care aceste accesorii" incep sã le ocupe in economia unor case" negustoresti. Dincolo de valoarea lor economice doveditä de precizia cu care in acte sunt consemnate diversele caracteristici ale acestora (stofa din care sunt confectionate, culoarea, gradul de uzurd, broderiile, podoabele etc.") , vesmintele au si o evidentä functie sociald iideologicd, devenind un element de discriminare sociald"I8, indicand locul pe care un individ ii ocupd in interiorul unui grup si locul pe care acest grup II ocupd in societate" 19. Sub influenta marilor capitale europene, cu care boierii si marii negustori valahi vor intra tot mai des contact, in special in a doua jumdtate a secolului al XVIII-1ea, asemenea cheltuieli devin o povara greu de suportat20, chiar ruindtoare in anumite cazuri21. Pentru a stopa acest fenomen, acea cheltuiald nebuneascd a straielor", si cum exemplul personal de a purta haine de proastd calitate nu pare a da roade22, domnia va emite, dupd modelul legilor somptuare europene23, primele restrictii privind importuli vanzarea unor asemenea produse. Astfel, prin hrisovul din 11 martie 1794, domnul Alexandru Moruzi interzicea negustorilor lipscani, in cea mai mare parte implicati in acest comert de lux, sd mai procure asemenea produse scumpe, deoarece pricinuiesc o cheltuiald zadarnicd si o stingere de obste"; in cazul in care incdlcau porunca domneascd urmau sä fie alungati din tard, iar marfa confiscata24. Aceste cheltuieli uriase pentru procurarea de mdrfuri din strdindtate si consecintele lor negative sub aspect economic au fost sesizate de asemenea si de cAlãtorii straini; de exemplu, Raichevich constatd, exagerand intr-o anumitd mdsurd, luxul extravagant al domnilor si al boierilor din Tara Romaneascd care intrece chiar pe al sultanilor din Constantinopol". Printre produsele de lux importatei aflate la mare cdutare se gaseau bldnurile din Rusiajder, samur, cacom, vulpe etc. , stofelei muselinele din India si Alep, tesaturile de aur din Chios, toate acestea procurate de pe piata Constantinopolului. De la Viena si de la targurile din Lipsca se aduceau diferite sortimente de stofe,
" Situatiile de acest gen sunt numeroase; amintim cazul lui Necula cupetul care, prin testamentul sau din 22 iunie 1687, lasd unuia dintre nepoti, Dumineck contesul imblanit, dulama cea mohordtai nadragii, iar celuilalt, Necula,dulama cea rosie si un cal(Arhiva isioricei a Romdniei,anul I, 1864, partea I, nr. 8, p. 62). 16Nu trebuie uitat faptul cd aceste stofe constituiau Inca din secolul al XV1-lea un mijloc de plata folosit in mod curent de catre negustori in tranzactiile financiare (Bogdan Murgescu,Circulaha monetard in (arile romtine fn secolul al XVI-lea,Bucuresti, 1996, p. 184-189). Pentru secolele XVII-XVIII din numarul mare de asemenea exemple, amintim pe cel al lui Parasco negustor care achizitioneaza satele Lazul si Gabrov de la Petrea clucerul, fiul lui Asian vornicul, in schimbul a 233 coti de postav grana(Documenta Romaniae Historica,seria B, Tara Romemeascet,vol. XXX (1645), ed. Violeta Barbu, Marieta Chiper, Gheorghe Lazar, Bucuresti, 1998, p. 371- 376) sau pe cel al jupanului Gheorghie din Campulung care, impreuna cu fiul sau Mares logofatul (Bajescu?), cumpara o moarai o jumatate de vad de moara cu suma de 150 ughi si o plasca de grana (DANIC, fond M-rea Cimpulung, LXIV/ 4). OPentru aceasta practica, Cristina Ghitulescu,op.cit., p. 153-155. 18 Philippe Aries, Georges Duby (coord.),Istoria yield private,vol. IV, Bucuresti, 1995, p. 316. 19 Michel Pastoureau,Du bleau au noir. Ethiques et pratiques de la couleur ala fin du Moyen Age,in Medievales", 1988, nr. 14, p. 17. 20Amintim, de exemplu, cazul boierului Hagi Stan Jianu, a carui inclinatie spre lux si rafinament transpare din surse; astfel, el ii comanda de la Sibiu broaste" nemtesti pentru cask lasand sa se inteleaga ca este interesat de ofice lucru raritet', intfilnit de obicei pe la domnii cei marl"; Constantin Balan,Aportul ctitorilor locali la echficarea monumentelor istorice din partea de vest a Teirii Rotndnesti (sec. XIV- XIX, primele decenii),p. 247 (in mss.). 21 Pentru acest lux al boierilor din spatiul romdnesc, Al. Alexianu,Mode i veminte. Cinci secole de istorie costumará romemeascer,vol. 2, Bucuresti, 1987, p. 92- 138. 22 Este cazul domnului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, care pentru a oferi un exemplu supusilor sai si-a confectionat un rand de strai de postav...venind astfel imbracat la divan"; $t. Lemny,op. cit.,p. 52. 23Pentru Europa occidentala, P. Kramer,Le luxe et les lois somptuaires au Moyen Age,Paris, 1920. "m V.A. Urechia,Istoria romemilor,vol. X/I, Bucuresti, 1900, p. 575.
www.dacoromanica.ro 174 Gheorghe LazAr 4 catifele, broderii, bijuterii, nelipsitele ceasornice25, hfirtie find de Venetia, dar si diverse delicatesuri" alimentarecum ar fi cafeaua din America, zahdr rafinat de Fiume , care incep sA fie consumate tot mai des de are elitele sociale26. Destinate in cea mai mare parte sd satisfacd nevoile domniei, ale clerului27 si ale marilor boieri, aceste produse se regasesc tot mai des, in special din a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea, printre bunurile apartinand unor negustori, constituind un indicator relevant al asimildrii de catre acestia a unui nou mod de comportament. Analiza atentd a inventarelor de averi, foilor de zestre apartinand unor indivizi din rândurile acestei categorii o demonstreazd din plin28. Prin foaia de zestre intocmitd in 1749, pe langd obisnuitele vii, locuri de pravalie, cask roti de moark vite, pivnita de piatrk tigani, asternuturile asa cum se cade", nelipsitul cazan da rächiu cu 2 tevi", bogatul negustor largovistean, $erban Fusea, ddruia fiicei sale, Marica, numeroase vesminte scumpe, cum ar fi: o dulamd de canavat imbldnitd cu bland de jder si cu zagara de samur, 4 rochii de culori diferitepi confectionate din diverse stofe, o tivilichie (pieptar th.rã mâneci) de sandal de Venetia, un zAbunda sandal greu" tot de Venetia, un sal, mai multe ii si mArdmi, o scoarta de Tarigrad etc. Numeroase sunt piobiectele de aur si argint pe care bogatul negustor le oferea fiicei sale, cum ar fi: o pereche de paftale cu flori pd table da argint si poleite", o pereche de brdtdri de aur, doud perechi de cercei de aur cu rubinurii margdritare, 5 siruri de margaritar, cloud salbe de galbeni za taleri 230", cAteva inele de aur cu zafir", 4 linguri de arginti enumerdrile noastre ar putea continua29. $i cum pared toate acestea nu ar fi fost de ajuns, 11 ani mai tarziu, $erban Fusea intocmeste o noud foaie de zestre, in care se precizeaza starea vesmintelor ddruite (de exemplu, se specifica dacd erau sau nu purtate), sunt addu,sate altele sau se crestea cantitatea celor vechi, asa cum este cazul stupilor de albinei cel al tiganilor3u. Valoarea impresionanta a bunurilor pe care Maria le-a primit cu ocazia cdsdtoriei, explica insistenta cu care surorile sale, Saftai Marica, le vor revendica de la sotul acesteia, $tefan polcovnicul, dupd decesul ei; conflictul dintre cele cloud Orli se va judeca in fata mitropolitului si a domnului tarii, care in final stabilesc ca averea rAmasd in urma mortii Maria, dupd recuperarea de are $tefan polcovnicul a cheltuielilor facute cu ocazia inmormAntdrii, sd fie gestionata de are cele doud surorii cumnatul lor, Cristea Voinescu, urmand a se construi si o bisericd la Brdnesti, judetul DAmbovita, asa cum hotdrAse defuncta31. Ca si in cazul Maricdi, foaia de zestre a Bina, flea lui Mdrgarit staroste de negustori32 si a Mariei, fiica lui Gavriil cupetu133 cuprin1/4I in afara locurilor de pravalii, mosii, tigani, ustensilele
23 Printre bunurile pe care negustorul lordache Botezatul le mentiona in diata sa din 18 mai 1726 gasimsi doua ceasornice, unul zalogit pentru 9 taleri, iar un altul, stricat", zalogit pentru 3 taleri; dorinta testatorului era de a se inapoia banii si recupera cele doua obiecte; G. Potra,Doctunente privind istoria oraplui Bucureqti. 1594- 1821,Bucuresti, 1961, p. 313- 315, nr. 222. Ceileitori streiini despre tante ronione,vol. X/1, ed. Maria Holban, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 2000, p. 502. 27 De exemplu, intr-un catastif de tdrguieli facute de negustorul Constantin David, in 1804, pentru egumenul Pahomie de la manastirea Hurezi, pe Iânga produse destinate consumului curent" (zahar, orez, fidea), intAlnim insa si unele mai putin obisnuite pentru un asemenea consum, cum ar 6 icrele negre, sticlele cu unt de cimbru, balsam, picaturi de stomah", stick de rozol" etc.; Ion lonascu,Contribupi la istortcul mancisttru Hurez dupd docuntente inedite din arhiva Eforiei Spitalelor Civile,Craiova, 1935, p. 149-152. 28 Sporadic, ele se regasesc Inca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea printre bunurile unor mari negustori; in acest sens catastiful cu averea ramasa in urma mortii lui Pana, fiul negustorului Pana Pepano (Gheorghe Lazar,Docutnente privitoare la negustorii Pepanoi la clitoria lor de la Codreni "pc Mo.stive"(I), in "Studiii materiale de istorie medic", t. XVIII, 2000, p. 152-158. 29 DANIC, fond Achizitii Noi, MMDCCLXII/ 65. 3° Ibidem, MMDCCLX1II/ 14. 31 Ibidem, MMDCCLX111/59. 32 Prin foaia de zestre Ilinca primea la acest capitol un left de aur cu doua rubinuri mari, 2 rubinuri mijlocii si 9 mai mici, 5 inele de aur decorate cu una sau doua pietre pretioase, o pereche de cercei de aur cu diamant, 12 siruri de margaritare, o salba de 20 galbeni de aur imparatesti, 6 perechi de cutite de Lipsca cu plaselile de argint". Printre vesminte, gasim rochii din diverse stofe, dintre care una din stofa de Venetia, blanuri, ii cusute cu matase etc.; G. Potra,Docutnente privitoare la tstoria oraplut Bucure.yti,1634-1800, Bucuresti, 1982, p. 218-219. 33 $i aceasta primea, in afara rochiilor, blanurilori altor vesminte de matase, mai multe perechi de cercei din aur si argint, poleite, 5 inele de aur, 5 inele de argint cu margaritare, 21 siruri de margele, 2 perechi de ace mari de argint cu margaritare si cu pietre, un pahar de argint etc.; DANIC, fond Achizitii Noi, MMDCCLX1I/ 45.
www.dacoromanica.ro 5 Lux si ostentatie la negustori 175 legate de gospoddrie, asternutul cel dirndl"i cel de-al doileanelipsitele bijuterii din aur, diamante, salbe de galbeni, vesminte scumpe aduse din Venetia, Constantinopol sau Rusia. Pentru sotia sa bogatul negustor Hagi loan Moscu comanda de la Odesa 80 bucati de bland de samur asa cum poarta femeile la Bucurestise intelege, cele din inalta societatedupd moda ruseascd"34. Despre bogatul negustor bucurestean LadA de la inceputul secolului al XIX-lea stim cd umbla imbrAcat dupa moda orientald, in care regasim anteriul de suvaiA, giubeaua (haind lungd de postav, adeseori cu modele florale, cu manecile despicate) de bland de samur, binisul (haind lungd de postav folositd cu ocazia diverselor ceremonii) de postav, salul scump la cingatoare iar pe cap nelipsitul ilic ca fanariotii de la Tarigrad", confectionat din pelcele de Cram brumarii si foarte suptiri la par"35. MArturii ale acestei preludri si copieri a modelului boieresc in ceea ce priveste vestimentatia sunti putinele portrete de negustori ce ni s-au pdstrat, cele mai multe situate in interiorul unor biserici, in calitatea lor de ctitori ai respectivelor lAcdsuri de cult. In toate aceste tablouri votive, asemanarea dintre costumele in care acestia sunt redati si cele ale marilor boieri este frapantd; ImbrAcati cu giubele imbldnite si cu capul acoperit cu islice sunt redati negustorii Staico si Apostol bdcanul, ctitori ai bisericii Bradu din Bucuresti'6. Acestor doud piese vestimentare ce devin un fel de loc comue li se vor adduga, de exemplu in cazul negustorilor Dobre sarbul si Radul, si alte accesorii cum ar fi braul bogat ornat si inelul cu piatrd pretioasam. Vesmintele luxoase si bijuteriile de mare valoare,asa cum apar elesiinportretulbogatului negustor Hagi Tudorache, realizat de Frankenbergern, dovedesc gustul si rafinamentul, dar in acelasi timp tradeazd preocuparea evidentd pentru afisarea unei somptuozitati si a unei opulente, in directa legaturd cu bogatia lor. Achizitionarea si utilizarea calestilor devine, ca urmare a influentelor externe si in cazul negustorilor, ca si in col al marilor boieri, unul dintre acele semne exterioare ale distinctiei sociale40, ale unei importante pozitii economice. Achizitionate cu sume uriase, in special de pe piata vienezd, calestile incep a fi folosite in mod curent si de cdtre marii negustori41, regasindu-se frecvent si printre bunurile daruite ca zestre sau lasate mostenire42. Astfel, Marica, fiica negustorului $erban Fusea primea ca zestre, alaturi de celelalte bunurii un rAdvdnas" cu 4 cai in valoare de 150 taleri43 iar Ilinca, fiica lui MArgdrit starostca, primea si ea deosebit suma de 120 taleri pentru rddvan i pentru telegari i hamuri"44. $i in acest caz, sumele exorbitante avansate pentru achizitionarea calestilor, depdsind uneori 30 000 lei an si amploarea fenomenului45 sunt in mdsurd sd ingrijoreze domnia; astfel, domnul
34 Dumitru Limona, Elena Moisuc, Casa comercialei loan Hags Moscu (I), p. 260. 35 Teodor Varnav, Istoria wetiimete(Autobiografie din 1845), ed. Arthur Gorovei, Bucuresti, 1908, P. 39; N. lorga, Opere economice, ed. Georgeta Penelea, Bucuresti, 1982, p. 90. 36 Al. Alexianu, op. cit., vol. 2, p. 150. 37 Asa este reprezentat Constantin cojocarul, ctitorul bisericii Sf. Constantin din Bucuresti sau lonascu cupetul din Slatina la biserica cere-i poarta numele; Al. Alexianu, op. cit., vol. 2, p. 154; lonescu-Gion G. I., Istoria Bucurescilor, Bucuresti, I 899, p. 451, 459, 461, 465% 467 38Alex. Stefulescu, Istoria Tg. Jiului, Tg. Jiu, 1906, p. 129. 39 0 descriere a acestui portret la Al. Alexianu, op. cit., vol. 2, p. 150-151. 4°Pentru cazul Frantei, Françoise Bayard,Le mondedes financiers au XVII' siecle, Flammarion, 1988, p. 391. 41 Printre bunurile !Late prin diata sa, negustoul Cemea Popovici amintea si cei 24 telegarii cele 2 carute ferecate nemlesti; loan Rautescu, Memeistirea Aninoasa din judeful Muscel, Campulung, 1933, p. 170. 42 La 1714 negustorul Mihai postavarul lksa solidi prin testament si radvanul cu caii"; DANIC, fond Ep. Arges, LXIX bis / 34. 43 !dem, fond Achizitii Noi, MMDCCLXIII/59. " Ibidem, MMDCCLXIII/59. 45 Informatii interesante asupra amplorii acestui fenomen in pile romane ne ofera si consul general al Angliei la Bucuresti, W. Wilkinson, in lucrarea so, Tableau historique, geographique et politique de la Moldavie et de la Valachie: la mode d'aller en voiture a tellement prévalu, et elle est maintenant si universelle, qu'aucune personne des deux sexes d'une condition un peu élevée, ne voudrait, même dans le plus beau temps, quitter le seuil de sa porte sans Etre en voiture.... L'espece de voiture la plus en usage est la caleche allemande; et les Ex:Wars ont introduit la mode d'omer celles dont ils servent des couleurs les plus tranchantes. Mais comme ils s'occupent beaucoup moins de la beauté des chevaux. des hamois, et du costume de leurs cochers, il est tits ordinaire de rencontrer dans les rues une voiture brillante de dorure, trainee par deux misérables rosses, et conduite par un Bohémien en guenilles. 11 y a plusieurs carrossiers a Bukarest et a lassi; mais les voitures qui arrivent de Vienne sont preferees aux leurs, et elles cofitent beaucoup plus cher. Les boTars sont fort indifferents sur leur solidité, et achetent souvent comme neuves de vieilles voitures qu'on a rhabillées, de riches ornements &ant la seule qualite qui en fait le prix; mais ils sont obliges d'en acheter une nouvelle tous les ans ou tous les dix-huit mois" (Paris, 1821, p. 82- 83).
www.dacoromanica.ro 176 Gheorghe Lazar 6 Alexandru Moruzi, constatând cd §i cea mai de jos clasd a boierilor find mult prinsd de acest lux", emite in august 1796 un ordin prin care interzice, sub amenintarea pedepsei cu spanzuratoarea, introducerea in Ord a calestilor vieneze. Potrivit poruncii domne§ti, ispravnicul prin judetul cdruia se constata cd au fost introduse asemenea produse, urma sd fie amendat cu 500 lei. Un an mai tarziu, in octombrie 1796, probabil ca urmare a constatarii cd ordinul nu era respectat, domnul revine cu noi precizari; de aceastd datd, in tap' imposibilitatii stopdrii fenomenului, domnul cerea autoritAtilor luarea unor mdsuri care sd ducd cel putin la reducerea importului unor asemenea lucruri zadarnice §i pricinuitoare de cheltuieli", care le oferea posibilitatea unora sd facd nebune§ti ardtdri"46. Ca §i in alte situatii, fenomenul nu a putut fi stopat, achizitionarea calestilor impodobite cu armorii nobiliare si poleite cu aur devenind un fel de mode pentru care s-au cheltuit adeseori sume uriase. TrecAnd prin Bucuresti, in 1809, J.M. Tancoigne, atasat pe langd ambasada generalului Gardane in Persia, fAcea urmAtoarea remarcA in ceea ce priveste preluarea si de cdtre negustori a acestui mijloc de deplasare: l'usage des voitures y est général; le moindre boyard et les marchands eux-memês ne sortent qu'en carosse ou en caleche; et depuis l'occupation de la ville par les Russes, les militaires de cette nation ont encore rencheri sur ce genre de luxe est devenu obligatoire"48. Imitarea modului de viata al boierilor se inscrie in aceea§i directie a preocupdrii unei parti din negustorime de a-si insusi valorile clasei sociale in care aspira sd se integreze. $i in acest caz, stilul de viatei trebuia sd reflecte nu numai bundstarea economicd, ci sA ofere distinctie §i noblete. Aceastd preocupare a negustorilor pentru rafinament, pentru insu§irea noilor maniere nu este intampldtoare, dacd avem in vedere cd modul de viata devenise deja unul din criteriile de deosebire a indivizilor operabil la nivelul societatii romAne§ti in aceastd perioad549. La inceputul secolului al XIX-lea negustorul craiovean Balutd loan, in corespondenta pe care a purtat-o cu sotia lui Hagi Constantin Pop, cerea tocmirea" urgenta a unui dascAl pentru fiica trimisd la Sibiu, care sd o poatd Inv* f 'o trei, patru jocuri". Stilul in care grijuliul parinte se interesa de instructia fiiceila clavir §i jocuri, md rog sd inceapd a invata" lasd sA i se intrevadd fait dubii preocuparea pentru asimilarea de cdtre aceasta a unor abilitAti §i comportamente care tineau de moda timpuluim. Mentiondm de asemenea cazul mai sus-amintitului negustor loan Hagi Moscu al cdrui gust pentru lux §i rafinament transpare din documente. El comanda de la Moscova tacamuri de argint aurite in valoare de 740 ruble iar de pe piata Constantinopolului cerea sd i se procure un serviciu de masa. englezesc, care insd sd nu depd§eascd suma de 600-800 gro§i. Tot de pe piata externd i§i procura o serie de produse destinate atAt pentru consumul propriu, dar §i pentru a fi oferite oaspetilor sal; de la Viena i§i procura 100 bardace" din vinul recomandat de medici, iar de la Sibiu hartia de scris §i condeiele" folosite pentru numeroasa sa corespondenta (redacta se pare in medie 14 scrisori pe zi). Sardelele, langustele mari in saramurd" §i alte specii de peste, precum §i un butoia§ cu marinatd de guvizi§iunul cu pasta de chefal" erau procurate de la Taganrog, Odesa §i Constantinopol; de pe aceastA ultimA piatd 1§i procura §i tutunul frantuzesc, deoarece cel de la Bucuresti era scump §i de proasta calitate". Melcii erau procurati de la $i§tov, icrele de la Braila, iar de pe piata ora§ului Galati 1§i procura chitre §i apd de portocale". $i cum pentru prepararea tuturor acestor delicatesuri era nevoie de o build indemanare, Hagi Moscu cerea asociatilor sdi de la Viena gasirea unei bucdtdrese, deoarece cel de la Constantinopol nu mai corespunde". Era de preferat ca bucdtdreasa, cdreia ii oferea un salariu de 4 galbeniflund, sd fie cdsdtorita, sotul ei urmand sd
46 Al. Alexianu, op. cit., vol. 2, p. 143. 47 De exemplu, egumenul Pahomie mentiona in catastihul sAu de cheltuieli si butcile aduse de la Beci"; I. lonascu, Contributti privind memlistirea Hurezi, p. 149-152. 48 Paul Cernovodeanu, Les voyageurs francais devant les réalites roumains, in Annales historiques de la Revolution française", 1976, nr. 225, p. 466. 49 Violeta Barbu, De bono coniugali. 0 istorie a familiei din Tara Romcineascei in secolul al XV11-lea, Bucuresti, 2003, P. 30. so N. lorga,Contribufiila istoria inváldmântului in lard si in stretinatate (1780-1830), in Analele Academiei RomAne. Memoriile Sectiunii Literare", t. XXIX, 1906- 1907, p. 42. Pentru patrunderea acestor mondenitAti" in spatiu romAnesc, Pompiliu Eliade, Influenta francezd asupra spiritului public in Romdnia. Originde. Studiu asuprasilirii societbf ii romcineVi invremeadomniilor fanariote,Bucuresti, 1982, p. 145-160 (cap. Manierele frantuze.sti).
www.dacoromanica.ro 7 Lux si ostentatie la negustori 177 serveascd la masa"51. $i de aceastd data cazul lui loan Hagi Moscu nu este singular, dacd amintim ca negustorul bucurestean Teodor Cincu trimitea asociatului sdu brasovean Mihail Tumbru, in semn de recunostiinta pentru numeroasele comisoane facute in favoarea sa, delicatesuri pentru masa, printre care gasim came de caracatita, mdsline si 1.000 de melci de la Arvanitochori52. Adoptarea unui stil de viata, frecventarea celor puternici si petrecerea timpului intr-un mod cat mai apropiat de cel al boierilor pot fi considerate, ca si in alte situatii, indicii dare ale preocupdrii negustorilor din Tara Romaneasca de a se integra in randurile acestei clase53. Desi putine la numar, informatiile de acest gen sunt in masura sä ne ofere, fie si numai partial, detalii asupra acestei practici care, intr-o lume a gestului si oralitAtii, va avea rolul sdu in drumul de accedere a la noblesse. Iatã in acest sens, asa cum ni s-a pastrat intr-o descriere de la inceputul secolului al XIX-lea, modul in care negustorul bucurestean Lada, grec de origine, ii petrecea principalele momente ale zilei. Dupd moda europeana, deja preluata de boierimea munteana, dimineata incepea cu o masa consistentd, prilej cu care negustorul nostru bea cafea nemteasca sau ciocoladd"i consuma o serie de delicatesuri", printre care la loc de cinste se gasea ananasul. Urma apoi timpul destinat afacerilor, ocazie cu care Lada facea mai Mai o vizita In Lipscani, principala artera economica a capitalei, pentru a lua pulsul pietei, apoi ii inspecta pravaliile, in specialpe cea situatd in hanul $erban Vodd, unde erau desfacute marfurile straine de Austria si Sacsonia". In compania prietenilor era servitd masa de pranz, ocazie cu care negustorul nostru, dupd informatiile oferite de Teodor Varnav trimis spre a se initia in tainele negustoriei in pravaliile acestuia, mama cu pofta pand la sapteopt feluri de mancare, stropite din belsug cu vin din cel mai bun. Intreaga dupa-amiaza era destinata odihnei si siestei iar in disard", insotit mai intotdeauna de o figura influenta a vietii politice sau chiar de catre contulatul nemtesc", debuta cu o lung plimbare pe Podul Mogosoaiei cu caleasca, cumparata de la Viena. Restul timpului era consumat in diverse feluri de divertisment a l'occidentale54, printre care nelipsitul joc de carti, in compania acelorasi importanti prieteni, printre care la loc de cinste se numara consulul Rusiei, Luca Chirico, si el de origine greace). In acest caz, jocul de noroc, atfit de condamnat si considerat un viciu de neiertat pentru indivizi apartinand categoriilor inferioare, printre care se nurndrau imicii negustori, devine nu numai o modalitate de petrecere a timpului in mod cat mai pldcut, imitandu-i pe marii boieri, dari un element de sociabilitate. Parazitismul si obisnuinta pe care o aveau boierii de a-si petrece timpul la Curte, fenomen de care se vor contaminai anumiti negustori, va fi remarcat si de catre calatorii strainii care au intrat in contact cu realitatile romanesti. latã in acest sens ce constata Raichevich, agentul imperial austriac in tarile romane: lipsa de ocupatiei vanitatea au introdus la Bucuresti o modd foarte ciudata. Toti boierii, cu slujbd sau Pard
51 D. Limona, Elena Moisuc, Casa comercialei loan Hagi Moscu (I), p. 259. 52 E. Limona, D. Limona, Negustori bucureveni, p. 124. 53 Pour etre reconnu comme faisant partie des gens de l'honneur, II faut pouvoir, gr5ce a l'éducation regue, A la richesse tient& et au réseau des relations familiales, adopter un style de vie et des activités conformes a l'idée que l'on se fait de la dignite humaine". ( Histoire des elites en France, p. 29). 54 Pentru rolul jucat de fanarioti in introducerea acestor forme de divertisment, Ana Tabaki, Au rarrefour des civilisations: Phanar et phanariotistne, in Etudes Balkaniques", 2002, nr. 1, p. 96- 109. 55 N. lorga, Opere economice, p. 90. 56 Calätori stráini despre prile romline, X/1, p. 505.
www.dacoromanica.ro 178 Gheorghe Lazar 8 produs la nivel mental. Toate aceste signa exteriora 57 construirea unor reFdinte destinate uzului exclusiv al familiei, achizitionarea de bijuterii, vqminte, calqti etc. erau destinate sä transpund intr-o manierd vizibilã ideea de consideratie, de prestigiu al unei familiii privilegiile de care aceasta se bucura, cel mai adesea gratie relatiilor privilegiate cu domnia58. Acest levantinism"59 al elitei negustore4ti din Tara Romdneasca, cu toate deformdrile specifice ale con4tiintei iale comportamentului pe care un asemenea fenomen l-a presupus negustorii reprezentau un contingent destul de important in rdndul celor care au obtinut dregdtorii pe parcursul perioadei studiate de noi explicd intr-o anumita mdsurd absenta unei clase comerciale puternice 4i aparitia tardivd a burgheziei romane*ti. Fenomenul a fost favorizat in mare mdsurdi de absenta unui cadru juridici profesional care sd-i ofere posibilitatea afirmdrii la nivelul societatii ca o individualitate socio-politica, independenta de favorurilei constrângerile puterii politice.
57 Francoise Bayard, op. cit., p. 390- 413. 58 N. Elias, La société de Cour, p. 49. "Idem, La dynamique de l'Occident, p. 288.
www.dacoromanica.ro STINGEREA FAMILIEI BOIERESTI SI STRATEGII DE SALVARE LA INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA iN TARA ROMANEASCA. STUDII DE CAZ*
ANDREEAROXANA IANCU
Caminul act de identitale al familiei boiereqtil La sfdrsitul secolului al XVIII-lea, Pravilniceasca condicd (1780) definea si legitima institutia cdminului ca fundament al privilegiului masculinitatii, regim succesoral prin care era afirmat dreptul fiilor si al descendentilor masculini ai acestora de a intra in stäpdnirea mostenirii pdrintesti, fetele excluse de la mostenire find in schimb inzestrate de cdtre pdrintii sau fratii lor2. Dacd initial, prin cdmin se intelegea ansamblul mosiilor pdrintesti, in noul cod de legi sensul termenului avea sd se restranga la mosia eponima: iaste cdmin, din care sd trage si porecla (gr. mcAnTiba) 5i neamul familii aceia (iar nu sd numesc toate moiile cdminuri)"3. Definitia, reluatd si in Legiuirea Caragea (1818)4, nu trebuie inteleasd ca o norma generatoare de practica ci, invers, ca un cadru legislativ al unei realitali sociale existente. Un indiciu ar fi chiar testamentul Maricdi5, vaduva domnului Constantin Brâncoveanu: Mariutei, nepoata din partea fiului $tefan, ii revin mosiile tatalui sdu, inclusiv cele stramosesti, dar mai putin leagdnul brdncovenesc, mostenit de viitorul stolnic Constantin, unicul urmas de parte barbateasca al Brdncovenilor. Asadar, nu toate mosiile parintesti (care faceau parte din averea patrimoniald), formau cdminul, ci doar Brancovenii6.
* Comunicarc sustinuta in data de 29 septembrie 2003 la Institutul de istorieN.Iorga", in cadrul Centrului de antropologie juridica. 'In documentele utilizate in studiul de fata, termenii neam", casa" si famine" apar ca sinonime, neexistand o distinctie semantica intre descendenta pe linie masculinai inrudirea consagvina si prin alianta, cu atat mai putin intre clan si familia nucleara. De aceea am ales sa preluam pentru inceput sensul care li se dadea la acea vreme, pentru a surprinde ulterior diferentele ce se contureaza in funclie de context. Pentru o arheologie lingvistica a casei, familiei, clanului si a neamului Violeta Barbu, De ()ono coniugali. 0 istorie a familiei din Tara Ronidneascd in secolul al XVII-1ea, I3ucuresti, 2003, p. 21-24 2 Istoria dreptului romdne.sc, vol. I, ed. Vladimir Hanga, Bucuresti, 1980, p. 521; Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Insolutu feudale din tdrile ronicine. Dtchonar, Bucuresti, 1988, vocea: mostenire"; Ovid Sachelarie, Privilegrul tnascultnikitu in Tara Ronidneascd pdtid Ia junicitchea secolului al XVII-lea, in Studii", an XXIII, 1970, nr.3, p.493. Vezi si Violeta Barbu, op. cit., p. 85-87. 3 Pravdniceasca conchal, ed. critica Andrei Radulescu, Bucuresti, 1957, Pentru mostenire", § 3, p.100. 4 Legiuirea Caragea, ed. critica Andrei Radulescu, Bucuresti, 1955, cap. 3, § 20, p. 124-125: Camin sa zice mosie dupa care sa nuineste neamul". 5 Petre $. Nasturel, Mak, downnei Marica a jul Constantin vocki Brdncoveanu, in Glasul Bisericii", an XIX, 1960, nr.3-4, p. 317-318. Trcbuie subliniat ca legatarul universal fusese desemnat doar nepotul: Toate cite scriu mai sus care le-am lasat cu sufletul mieu nepotului mieu Constantin si neatnului men (s.n)"; apud Iolanda Tighiliu, Domeniul liti Constantin Brdncoveann, in vol. Constantin Brdneoveanic ed. Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Bucuresti, 1989, p. 79. 6 Pe de alta parte, nici una din mosiile stramosesti mostenite de Mariuta Brancoveanu nu va ramane in familia sotului ei, postelnicul Constantin Alexeanu, ci doar satul primit ca zestre, Andrasesti (cumparat de bunica ei si daruit lui Stefan Brancoveanu), 20 de pogoane de vie la Buduresti, 8 salase de tigani de la Mogosoaia, bijuterii si alte bunuri miscatoare", loan C.Filitti, Arhiva Gli. Gr. Cantacuzino, Bucuresti, 1919, p. 4-5. Vezi tabloul proprietatilor detinute de Constantin Brdncoveanu in Tara Romdneascai Transilvania la Iolanda Tighiliu, art. cit., p. 86 ; eadem, Detalii privind domeniul lid Comstantin Brfineoveanu voievod, in RI, t. VI, 1995, nr. 3-4, p. 397. Revista istorica", tom XV, 2004, nr. 34, p. 179200 www.dacoromanica.ro 180 Andreea-Roxana Iancu 2
Chiar dacä textul din Pravilniceasca condicet sau Legiuirea Caragea nu se referea explicit la familiile boierqti, el este conceput in ap fel luck sd le sustina strategiile de conservarei transmitere a patrimoniului. Privitd din aceastd perspectivd, redefinirea cdminului ca act de n4tere a neamului prin recun4erea moiei eponime ca instantd fondatoare venea in sprijinul ideii de aristocratic ereditard, sustinutd de reprezentantii marii boierimi autohtone7. Astfel conceputd, identitatea familiei ii are sursa nu atdt in dreptul de proprietate asupra mqiei ci, mai degrabd, intr-unul de na§tere", o na.5tere civila, prin care aceasta obtinea un statut in cadrul comunitatiii la care caminul contribuise, ca substitut al stramowlui comun8, in calitate de parinte al generatiilor care se succed. Numele locului de ba§tind, la fel cai numele sau porecla intemeietorului, devine, in acee4i paradigma, patronim al celor caresi-1revendice, transmiterea lui de la o generatie la alta consacrdndu-1 ca un drept ereditar ce functiona in virtutea unei legaturi de filiatie. Dacd generalizarea patronimului poate fi circumscrisd unei perioade istorice secolul al XVII-leam, in schimb, sursele acestuia comportd o anumitft ambiguitate pe care Neagu Djuvara n-o trece cu vederea : les Florescu du XVe siecle sont bien les seigneurs de Florqti, mais le nom du village lui-meme vient de leur afeul Florea du XIVe siecle". Exemplul Florqtilor aduce in discutie un aspect care, la prima vedere, ar putea schimba datele problemei: dacd ins4i mosia primise anterior numele strdmo§ului, atunci mai putea fi ea consideratã eponima? Cdminul era cel care ddduse natere" neamului sau pamantul primea numele fondatorului familiei12? Necuno4terea evolutiei proprietatii private din prima parte a evului mediu romdnesc ne determind sd cdutdm doar o explicatie partiald, intr-o perioadd mai tarzie. In secolele XVI-XVII, cei mai multi dintre fondatorii romdni sau greci ai noilor familii13 boiere§ti 1§i legitimau originea pdmanteand prin moOle primite cu hrisov domnesc sau prin aliantele matrimoniale cu marii dregãtori §i proprietari funciari autohtoni, ludnduli uneori numele mo§iilor primite ca zestre de sotiile lor". Spre deosebire de Moldova, in Tara Romaneascã, memoria genealogica se construiqte rareori in jurul unui strAmo§ comun, preferandu-se numele leaganului familiei, al cdminului, cad afirmarea originii pamantene le conferea boierilor pe de-o parte autoritatea intemeiatä pe puterea economicd pe care o dãdea stapdnirea pamantului 15, iar pe de alta, o identitate cern., al carei act il reprezenta ins4i moia sau locul de provenientd.
' Pornind de la sursele literare ale vremii, Vlad Georgescu observa cA existau doug conceptii asupra caracterului nobilimii române; cea dintal se referea la o aristocratic sträveche, ereditark iar cea de-a doua, la o boierime de roba", Ideile politice gi iluminismul in Principatele romdne, 1750-1831, Bucuresti 1972, p. 90. 8 Ne referim la strärnosul eponim ca la un intemeietor mitic, ale carui urme nu pot fi intotdeauna atestate documentar, nu la primul ascendent al familiei, identificat prin studii genealogice ulterioarei considerat ca fondator al acesteia. De aceea nu vom opera distinctia pe care Christiane Klapisch-Zuber o face intre strämosul eponim si cel fondator: Les genelogies florentines du XlVe et du XVe siecle, in vol. Le modele familial europeen. Normes, deviances, contrdle du pouvoir, Ecole francaise de Rome, 1986, p. 112. 9 A.5a cum arata Neagu Djuvara, Les Grands Bolards ont-ils constitue dans les principautes routnaines tote veritable oligarchic institutionelle et hereditaire?,in"Sildost-Forschungen", t. XLVI, 1987, p. 36-37, in Moldova exista o preferintA pentni poreclei prenume. in Tara RomAneasca, de cele mai multe ori, prenumelui sau numelui locului de provenienta i se adauga sufixul"-eanu" sau"-escu", cel din urma avand dublu sens: putea fi echivalentul particulei "din" la fel ca sufixul "-eanu", dar putea desemna si un straws eponim (ex. Bengescudescendenti ai lui Stanciu Benga). i° Ibidem, p37. II Ibidem, p. 38. 12 Paul H. Stahl, Triburii sate din sud-estul Europei, Bucuresti, 2000, p. 133. '3 Referitor la asa-zisele familii nor, aparute in secolul al XVII-lea, Stefan S. Gorovei, Clanuri,familii, autoritetti, puteri (Moldova, secolele XV-XVII), in AG, an I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 88. 14 N. Djuvara, art. cit., p. 40. '5$t. S. Gorovei, art. cit., p. 90.
www.dacoromanica.ro 3 Stingerea familiei boiere§ti 181
insa pentru a intelege legatura dintre pamanti identitatea familiei boieresti autohtone16 in contextul domniilor fanariote este necesard reiterarea intrebkii care a dat nastere unora dintre cele mai insemnate contributii ale istoriografiei roindne: ce era boierul in veacul al XVIII-lea?"I7. in prima jumkate a secolului, boierii olteni, pusi de guvernarea austriacd in situatia de a-si. defini propriul statut pentru a beneficia si pe viitor de privilegii, n-au fost in masurd deck sä ofere o serie de criteriivechimeai nobletea familiei, dregatoria, stapanirea pknântului si a serbilor fka sä le dea coerenta unei norme18. Confruntarea listei stapdnilor de mosii, cuprinsa in conscriptia satelor oltene, cu tabelele de dregatori intocmite de administratia austriacd scotea la iveald identitatea dintre cele cloud categorii"19. StApanirea de mosie era totusi prioritard in raport cu dregatoria in determinarea calitkii de boier, dupd cum subliniazd $erban Papacostea. In definitia cu titlu de concluzie data de domnia sa boierimii, celor doi factori amintiti li se aldturd sistemul de privilegii, Eccentul ramanand insä pe proprietatea pdmintului: Boierimea era clasa stäpanilor de mosii explpatate cu mdria de lucru a taranilor dependenti, inzestratd cu statut de privilegii si care, detindnd monopolul dregatoriilor, domina viata de stat" 2°. La mijlocul secolului al XVIII-lea, vechimea originii si posesia marilor latifundii se impuneau mai mult ca oricand ca elemente definitorii ale boierimii in conditiile in care, prin reforma lui Constantin Mavrocordat (1739), functia devenise sinonimd cu statutul social. De aceea nu surprinde incercarea marilor boieri pamfinteni de a crea un sistem defensiv in fata inflatiei dregAtoriilor din perioada fanariotd21. Introducerea privilegiului masculinitkii in codurile de legi ca principiu fundamental in reglementarea succesiunii era o urmare a presiunii boierilor asupra domnului22si reprezenta modalitatea cea mai sigurd de a-si proteja patrimoniul in fata noilor veniti; dacd nu aveau intotdeauna interesul sa impiedice infiltrarea acestora in rdndul !or prin aliante matrimoniale, nu inseamnd cä erau la fel de deschisi la ideea instraindrii patrimoniului familiei ce putea atrage dupd sine stingerea acesteia: La [...] acest cAmin pururea sd aibd protimis cu deosdbit privileghiu numai cei ce sint parte barbdteasca [...] pentru ca sä nu-si piarda porecla neamului"23.
16 Ne referim In egala mAsurA la familiile de boieri pamanteni prin nasterei prin adoptie", adicA cei care devenisedi pamanteni in secolele XVI-XVII, mai ales printr-o politica matrimonial1 12 Constantin Giurescu, Despre boieri, Bucuresti, 1920; Serban Papacostea, Oltenia sub stapdnirea austriacd (1718-1739), Bucuresti, 1998, p. 144-166; N. Djuvara, art. cit.,i mai ales studiul clasic al lui P.P. Panaitescu despre Problema originii clasei boieresti" din Interpretári romcinefti, Bucuresti, 1994, p. 31-65, pentru deosebirea dime boiersi taran ca proprietari de pamAnt: boierii foloseau munca unor serbi, robi, salariati, in timp ce taranul ii cultivA singur terenul foarte modest ca dimensiuni In comparatie cu proprietatea boiereascA mare sau mijlocie (p. 32-35), infirMand astfel teza lui C. Giurescu conform cAreia toti proprietarii de pAmant erau boieri (op. cit., p. 30-128). Lui i se datoreazA explicarea confuziei creatA In jurul termenului de boier (p. 145), prin identitatea dintre dregatorie si calitatea de proprietar de plmant, confuzie care s-a mentinut i pe tot parcuisul secolului XVIII. 18 S. Papacostea, op. cif, p. 146. 16 Ibidem. 20 lbidem, p. 148. 21 incA de la srarsitul secolului al XVII-lea, datoritA contactelor tot mai frecvente cu civilizatia occidentalk boierii pamanteni caplitA constiinta unei nobilimi ereditare, considerându-se superiori din punct de vedere moral aristocratiei de functii; Andrei Pippidi, Hommes et idées du sud-est europeen a l'aube de Page moderne, Bucuresti/Paris, 1980, p. 344. 22 Pravilniceasca condicel, ed. cit., Hrisovul lui Alexandru loan Ipsilante pentru protimisis 4i trimirie in care se anuntA si aparitia unei anthologhii" a pravilei", p. 181: de vreme ce ni s-au adus aminte pentru unele pricini (s.n.), ce sint cu IndoialA In ce chip sA cade a sA cAuta dupa pravilk am socotit sA scriem Intr-aceasta..." ; hrisovul de promulgare a Legiuirii Caragea: AceastA dar obstii doritAi folositoare alcAtuire mai cu adaos dorind-o Domnia Mea dupa a oblAduirii datorie, am intocmit, prin sfat de obfte, (precum este Viut), cu destuld osteneald (s.n.), Pravila", Legiuirea Caragea, ed. cit., p. 189. 23 Pravilniceasca condica, ed. cit., Pentru mostenire", § 3, p. 100.
www.dacoromanica.ro 182 Andreea-Roxana Iancu 4
Spre a nu se stinge casele boereVi" 0 altd formula care se impune la acea vreme este de gasit intr-o anafora din 15 august 1814 prin care boierii mijlocesc infiintarea epitropiei evghenitilor: Cu plecatd anafora ardtdm Mariei Tale cd din viclenele urmdri ale unora din negutatorii de aici din Bucuresci, s-au stins ci s-au prapiidit citeva case deboeri niari(s.n.), de starea dintiiu, ajungind la lipsai sdrdcie vrednicd de jale, cdci din ldcomia lor, dind clironomilor (mo§tenitorilor) acelor case sciuti de risipitori marfa cu pret incArcat §i imprumutdri de bani cu grele dobinzi, drept care luindu-le zdlog moiile §i alte acareturii silindu-i spre plata dupd ce i-au fAcut desi-auvindut lucrurile, putem zicei Para pretul cuviinciosi au rdmas ca nite nemernici in patria lor, tot nu s-au putut pldti dedinsii,ci au ajunsi la scapataciune"24. Tn aceeqi tuna loan Caragea intarea anaforaua spre bund fiintai intregimea caselor boeresci", iar la 2 septembrie 1814 clddea hrisovul referitor la fiii risipitori prin care se asigura protectia averilor boiere*ti: Fiindcd prin anafora ob§teascd a preasfintiei sale parintelui mitropolit ial dumnealor boerilor, care s-au intdrit §i de Domnia Mea, spre a nu se stinge casele boeresci (s.n.) de copii ce rdmin rasipitorii nevirstnici, precum s-au intamplat de s-au stins unele din casele cele man, s-au Mcut hotdrire ca de acum inainte feciorii de boeri cei rasipitorii Mil de epitropii neajuni in virstd de ani 25 (afard de cei ce sint sub epitropi), mdcar fiei cdsdtorit seau cu cin de boerie, sd nu fie volnic atit altii, cit mai virtos negutatorii a le da imprumut cit4 de putin marM [...] ci cind vor avea trebuinta acei feciori de boeri pentru hranai imbrdcamintea lor sau pentru economia casei, sA mearga sd se arate la sfintia lor pdrintii arhierei i cu iscdlitura prea osfintiilor sale sa aibe voe sa se imprumute"25. insk dupd cum ardtai V.A.Urechia, epitropia nou infiintata avea sa se adreseze in egald mdsurdi celor care depd§iserd varsta majoratului26. Ruina familiei era deci sinonimA cu decAderea ei sociald §i chiar cu excluderea din randul boierimii. Nici dregatoria §i nici un nume care se impusese de-a lungul generatiilor nu mai puteau impiedica stingerea casei boiere§ti, averea find cea care garanta statutul social. Pierderea pamântului ii taie boieruluii familiei lui rAdAcinile, devenind canistenemernici (strAini) in patria lor". De ce vedeau boierii in negustorii cAmdtari o amenintare la adresa intregii clase27? Pentru cA, dacA ei se puteau apAra in fata dregatorilor de data recentd prin invocarea originii pamAnte§ti §i a vechimii familiei, justificate tocmai de existenta carninului care le dAduse §i numele, odatd cu disparitia actului de identitate" prin vAnzare, argumentul lor nu mai reprezinta un obstacol real pentru noii veniti. In acest context apare, ca o materializare a solidaritatii de clasa, epitropia evghenitilor. Ea meritd intreaga atentie atAt pentru scopul propus (de a impiedica risipirea averilor boiere§ti), dar mai ales pentru denumirea in sine; nu se face o trimitere la o noblete a virtutilor28, ci se afirmd rdspicat nobletea de sange ca fiind definitorie pentru statutul de boier. Termenul este folosit aici cu acelqi sens ca in textul din Codul Calimach prin care se reglementa adoptia: Ispravd infiintatd a dritului infielii este de a c4tiga infiitul porecla infiitorului, pazind totodatdi porecla §i evghenia (s.n.) (dacd s-ar intampla), a ins4 familiei sale. Dacd infiitorii parinti vor dori ca sdli mute a lor evghenie §i mama neamului cdtrd infiitul dedinsii,sint datori a cere la aceasta slobozirea stdpinirii"29. Fdrd
24 V.A.Urechia, Istoria Roinnilor, t. X/A, Bucuresti, 1900, p. 577-578; Ligia LivadA-Cadeschi, De la milã la filantropie. Institutii de asistare a sdracilor din Tara Romcineascd si Moldova in secolul al XVIII-lea, Bucuresti, 2001, p. 203-204. 28 Ibidem, p. 576-577. 28 Ibidem,p. 583-584.
27 .Papacostea sesizeazA pericolul pe care negustorii sträini, In speta carnAtarii bulgari, lb reprezentau in perioada stapanirii austriece pentru boierii olteni, care apeleaza la mAsuri legislative In dorinla de a opri vinzarea pAmAnturilor boieresti strAmosesti" strAinilor, op.cit., p.151. 28 Violeta Barbu, Conceptia asupra blagorodiei" in Vechiul Regim, In AG, an 1 (VI), 1994, nr. 3-4, p. 145- 156 ; eadem, op. cit., p. 21-36. 29 Codul Calimach, ed. Andrei RAdulescu, Bucuresti, 1958,cap. III, § 245-246, p. 140-141.
www.dacoromanica.ro 5 Stingerea familiei boierqti 1 83 indoiala, mentiunile referitoare la neam bun", neam ales", evghenie" nu lipsesc din documentele§i literatura timpului, dar trebuie tinut seama de faptul cd acum fusese creatd chiar o institutie a evgheniei, indiferent dacd pe viitor ea se va dovedi sau nu viabild30. Dacd lipsa descendentilor atragea dupd sine stingerea poreclei neamului", pierderea averii insemna stingerea casei. Identificand casa cu familia, definibild ca descendenta pe linie barbdteascd31, atunci stingerea numelui devine sinonimd cu stingerea casei, iar averea §i numele, cu drepturileai obligatiile pe care acesta leimplied, formeazd un intreg: patrimoniul strdmoFsc. In logica genealogick transmiterea averii frã nume n-are sens, ap cum numele Ii pierde strAlucirea data de vechimea originii dacd nu existd o avere pe mdsurd care sd-i dea consistentd. In cele ce urmeazd vom incerca sd demonstrAm prin trei studii de caz cd, in strategiile concepute de ultimii descendenti pentru salvarea neamului lor, numele §i mo§ia sunt indispensabile §i inseparabile ca principii ce constituie ins4 fundamentul ideii de noblete ereditard32. Fabricarea unui urma.y. Variaguni pe tema succesiunii I. Cazul marelui stolnic 5'tefan Alexeanu La inceputul secolului al XIX-Iea, nici unul dintre ultimii Alexeni, descendenti ai marelui ban Ghiorma, fii ai postelnicului Constantin Alexeanu, n-avea vreun urmas care sd impiedice stingerea numelui familiei; cdsAtoria stolnicului Stefan cu Maria Druganescu §i cea a postelnicului Constantin cu Marica Dumitra§cu Perietzeanu33 se dovediserd sterile, iar Grigorie Ftrar era tatal a doud fete: Elenca, sotia lui Constantin Brezoianui Zamfira, care va alege viata monahald dupd ce fusese cdsAtoritd cu RAducanu Cornescu34 . Toti cei trei frati erau fli dintr-o a doua casdtorie a postelnicului; copiii lui cu prima sotie, Maria, fiica beizadelei $tefan Brâncoveanu, nu supravietuiserd mamei. Chiar dacd alianta de scurtd duratd cu Brancovenii nu-i adusese postelnicului o dregatorie importantd, el recuperase probabil macar o parte din prestigiul pe care familia 11 avusese pe timpul marelui ban. Si nu era sinurul ci§tig pentru cd Maria avea sd-i lase cu limbd de moarte mo*ia primita ca zestre, Andrd§qti35, care va fi impartita intre cei trei fii ai sãi, iar apoi data ca zestre de cdtre Stefansi Grigorie fiicelor lor, Sultana §i Elena. Banul Mihai Cantacuzino spunea despre stolnicul Constantin Alexeanu cd provine dintr-o micd familie, intre familiile cele mari ale Tarii Romane*ti"36. Afirmatia autorului genealogiei Cantacuzinilor trebuie pusd pe seama deckerii familiei, cauzatd de lipsa unor dregatorii importante, a§a cum spunea Dan Plgia37, implicit a privilegiilor pe care acestea le presupunea ia unor proprietati pe mdsurd.
30 In urma selectiei documentelor referitoare la epitropia evghenitilor din V.A. Urechea, Istoria romónilor, XJA si din Indtcele cronologic nr.l. Arlova Maropoliei Thrti Ronuinesti (1365-1890), vol. 2, Bucuresti, 1961, Ligia Livada-Cadeschi observa activitatea acesteia in anii 1814-1815, 1819 si intre 1827-1834, op. cit., p. 204, n. 52-54, p. 206. Se cuvine subliniat faptul Ca numarul redus al documentelor care semnaleaza functionarea epitropiei evghenitilor in aceasta perioada ridica un sernn de intrebare in ce priveste eficienta institutiei. 31 Definitia data de St. S. Gorovei familiei, Clanuri, p. 89. Nu ne referim aici la sensul restrans al casei, acela de gospodarie sau grup domestic; P.H. Stahl, Triburi si sate, p. 115-128. 32 Am preferat sa abordam aici doar relatia dintre nume i proprietatea pamantului, lasand sangele", ca un al treilea element fundamental in fonnarea si consolidarea constiintei genealogice, pentru o analiza viitoare. 33 Mihai Dim. Sturdza (coord.), Famdide boieresti dm Moldova si Tara Romdneasca, vol. I, Bucuresti, 2004, p 66. 34 Alexandru C. Perietzeanu-Buzau, Genealo&'i, vol. 3, 1992 (in mss.), p. 208. Adaugam aici un detaliu care nu se regaseste in genealogia Alexenilor, reconstituita de $tefan D. Grecianu, Genealogiile documentate ale familulor boterestt, vol. 1, Bucuresti, 1913, p. 10, si de Al.C. Perietzenu-Buzau, anume Ca vaduva postelnicului Constantin Alexeanu adopta dupa moartea acestuia un var de-al ei (orfan de mama), Amandache, pe care-I Ian si mostenitor prin testament (20 februarie 1808), BAR, mss. rom. 612, f. 186v-188. 33 I.C. Filitti, op. cit, p. 4-5. 36 N. Iorga (ed.), Genealogia Cantacuzinilor de Banul Miliai Cantacuzino, Bucuresti, 1902, p. 51. 37 Dan Plesia, Statuttil boierimiii evolupa boieriilor de la reforma lui Constantin Mavrocordat pdn'ei la desfintarea rangurdor i privilegfilor(1858), in AG, an I (VI), 1994, nr. 3-4, p. 174.
www.dacoromanica.ro 184 Andreea-Roxana Iancu 6
De origine obscurd, infiat de o anume Paraschiva din Stoicesti, care cdzuse in robie la Constantinopol, marele ban Ghiorma ii luase numele de la Alexeni, mosia de zestre a sotiei sale, Neacsa. Dupd ce o repudiase pentru cd nu dAduse nastere la copii, se cdsdtoreste cu Gherghina, fosta sotie a marelui vomic Hrizea, rudd prin alianta cu sotia lui Matei Basarab. Numai unul dintre cei doi fii, Alexandru, va urma politica matrimoniald a tatAlui, cdsdtorindu-se si el in cloud rânduri: 1) cu Marica, fiica vornicului Radu $intescu-Popescu, nepoata de soil a sotiei lui Matei Basarab; 2) cu Stanca, find cumnat cu Dumitrasco Corbeanu, rudd a lui Constantin Brancoveanu38. $tefan Alexeanu este primul care, peste doud generatii, ajunge la o dregatorie mai importantd, ocupand functia de mare stolnic (1802), dupd ce fusese postelnic (1769) si medelnicer (1799). Tot el este si singurul dintre frati care se orienteazd spre o cdsAtorie profitabild, care sd-i dea sansa unei cariere sisa-ipermita ascensiunea in ierarhia sociald. Sotia, Maria, alaturi de care va trdi 36 de ani, era una dintre fiicele paharnicului Scarlat Druganescu39 (vel stolnic in 1783, vel paharnic in 1784). Longevitatea cdsniciei lor nu le va aduce insd si urmasi din trupul" lor. De aceea la 1799, cereau mitropolitului Dositei Filitis sã citeascd molitvele cele oranduite ale iothesii fiicei lor de suflet, Sultana40", cel de-al doisprezecelea copil, ultimul, ndscut dintr-o a treia casatorie a lui Scarlat Drugdnescu, deci sord vitregd a Mariei Alexeanu41. Trei ani mai tarziu, fiica lor adoptiva se casatorea cu Iordache (Gheorghe) Lehliu biv treti logofdt, iar din aceastd uniune se va naste curAnd un bdiat, botezat de buincii lui materni (pdrintii adoptivi ai mamei sale) Stefan42. Cativa ani mai tarziu, acesta va fi desemnat si mostenitor prin testamentul marelui stolnic. Prezentandu-se in aceastd succesiune, fiecare demers al lui $tefan Alexeanu capata un sens numai in mdsura in care este gandit ca etapd a unui plan ce se impunea intr-un context familial pe care am incercat sal schitam in cateva cuvinte, anume lipsa unui urma§ care sd preia numele si caminul familiei. De ce $tefan si nu ceilati frati ai sdi se considerd indreptatit de a cduta unul? De ce, de exemplu, fratele sdu, Constantin Alexeanu, nu si-a adoptat nepotul pe care sotia sa II crescuse43? Raspunsul vine din faptul cd Stefan era cel care detinea cdminul, mosia Alexeni, nu ceilalti doi frati. Plecand de la aceastd premisd, vom incerca sA demonstram cd infierea Sultanei constituia un prim pas dintr-o strategie succesorald menitd sã asigure continuitatea Alexenilor. Pentru aceasta vom relua faptele in ordinea 'in care s-au petrecut.
I. I. Adopfia unei nepoate In momentul in care Maria si $tefan Alexeanu cereau mitropolitului sA oficieze ceremonialul religios al infierii, Sultana ramdsese orfand de aproximativ patru ani (Scarlat Druganescu murise in 1796), detaliu ce trimite la obligatia morald de a lua spre ingrijire orfanii familiei, datorie adeseori asumatd cu multd constiinciozitate. E suficient sa aducem ca exemplu cazul cumnatei sale, Marica, sotia lui Constantin Alexeanu, care crescuse doi orfani din familia sa". Nu era inn de la sine inteles cd aceastd practicd implica si o adoptie oficiald a orfanilor. Pentru o asemenea decizie cu implicatii
Nicolae Stoicesu, Dictionar al marilor dreetori din Tara Romdneascd si Moldova, sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p. 105-106. 39 LC. Filitti, op. cit., genealogia familiei Druganescu. 4° lbidem., p. 4-5. 41 BAR, mss. rom. 611, f. 134. 425t. D.Grecianu, op. cit, vol. 1, p. 10; Al.C. Perietzeanu-Buzau, op. cit., p.208. Cu exceptia testamentului n- am gasit pane acum nici o alta urma a existentei copilului; este probabil sa nu fi ajuns la vArsta maturitatii. 43 In februarie 1803, Constantin Alexeanu 1si acea testamentul (BAR, mss. rom 612, f. 32v-34), numindu-si sotia mostenitor, Para sa pomeneasca de existenta vreunui descendent, ci doar nepoti, carora le lasase prin legat bunuri mobile si mosii. Sase ani mai tdrziu, Maria Alexeanu testa in favoarea fiului ei de suflet, Amandache, un vat- orfan de mama pe care-I crescuse de la vArsta de patru ani. 44 BAR, mss. rom. 612, f. 186v-188: Din mica copilarie am luat pa Amandache, varul mieu, allAndu-sa ramas micsor da raposata maica-sa, numai da patru ani, pa carele eu I-am crescut, find si run mai de aproape, pAna s-au radicat in vArsta care sa afla, avAndu-Ifecior de suflet [...] Partea ce orAnduiesc a sa da Anicai, copilii ce si pa dansa, fiind rudenie, o crescui de suflet [...]". Pentru alte exemple, studiul nostru Adopter ou nourrir un enfant en Valachie, XVIlle-XIXe siecles: norme et pratique. Etude de cas, in Méditerranées", nr. 37 ("La coutume, la tradition, la pratique et le droit &fit"), 2004, P. 254-257.
www.dacoromanica.ro 7 Stingerea familiei boiere§ti 185 directe asupra succesiunii solidaritatea de familie nu era suficientd, mai ales atunci cand miza moVenirii era importantd. Mare le stolnic ar fi putut foarte bine sd o ia pe tandra cumnatd sub protectia sa, chiar sä o Inzestreze, dar fart sä o infieze, urmand exemplul Maricai Alexeanu care, dintre cei doi copii pe care-i crescuse un bdiati o fatdII va infla doar pe bdiat. De ce adoptd atunci o fata? Pentru cd se ata§aserd de copil, fart sd se gandeascd la vreun plan anume privind succesiunea? In acest caz, fiica adoptivd ar fi trebuitsa-simo§teneascd parintii adoptivi, ceea ce insd nu se va intampla.
1.2. Casátoria fiicei adoptive Foarte curand dupd infiere, parintii de suflet ai Sultanei ii vor gdsi un sot, pe lordache Lehliu. Mic dregator (logofdt al 3-lea), el era fiul Ilincdifiica marelui logofdt Constantin Cândescu §i al marelui paharnic Enache Lehliu45, a cdrui familie nu apare atestata mai devreme de mijlocul secolului al XVIII-lea. Pozitia tatälui sau in Divanul mai multor domnii inrudirea cu marile familii boiere§ti
Candescu i Campineanu46 aveause-iasigure lui lordache o ascensiune fard obstacole pand la dregatoria de paharnic. In ce priveve partea financiara se pare a nu-i mergea la fel de bine deoarece, la cativa ani dupd cdsdtorie, a fost obligat sd garanteze un imprumut cu casele primite din zestrea mamei salei sa vandd mo§ia de zestre a sotiei47 pentru a rdscumpdra casele scoase la mezat48. Ce urrndrea $tefan Alexeanu prin aceastd cdsdtorie? Doar alianta cu familia unui mare dregator saui un posibil urmae9, un viitor Alexeanu? Nu putem spune ce avantaje ii adusese lui $tefan Alexeanu Incuscrirea cu paharnicul Enache Lehliu, dar presupunem cd un real ca§tig, de altd naturd, se va contura peste putin timp prin naterea primului sdu nepot. Un ginere care provenea dintr- o familie lipsitã de prestigiul unui trecut indepdrtat renunta mai u§or la un fiu, primul ndscut, deck un reprezentant al marii boierimi, care avea de apdrat un nume §i un patrimoniu pe masurd. In schimb, lui Iordache Lehliu ii revenea mo§ia Andrdmti, data de zestre Sultanei, iar alianta cu Drugdne§tii Ii consolida legaturile (dupa inceputul facut de tatAl sdu) cu vechile familii boiere§ti.
1.3.Bolezulprimuluináscut Alaturi de sotia sa, Stefan Alexeanu va deveni §i navl primului ski nepot, pe care-I va boteza cu propriul nume, instituindu-1 moVenitor cativa ani mai tarziu. Nu ne intereseaza pentru moment atat regula transmiterii prenumelui de la bunic la nepot50, cat semnificatia botezului din perspectiva succesiunii, interpretarea data de marele stolnic cutumeii legii scrise. Astfel, filiatia spirituald creatä prin botez ale carei consecinte vizau, potrivit canoanelor biserice*ti, interdictii matrimonialesi avea sa capete prin testament acelea.5i efecte juridice ca §i adoptia, adicd transmiterea numeluii dreptul la mo§tenire. Un document de secol XVI (1591), apartinand lui Radu postelnic din Stance§ti, ne dã motive sä credem cd sursa acestei forme de adoptie, dacd o putem numi astfel, poate fi cdutatd in
45 Octav-George Lecca,Familiile boierevi romdne,Bucuresti, p. 387. Iordache mai avea doi frail, Alexandru si Dimitrie,i o sora, Maria, viitoarea sotie a pahamicului Barbu Slatineanu. 46 Pan cumnata sa, Ruxandra, casatorita Campineanu. 47 I.C. Filial,op. cit,p. 5-6 . Ibidem. 49Referindu-se la casatorie ca la o strategie care sa asigure continuitatea numelui unei familiei in care nu existau descendenti pe linie masculinA, Jack Goody identifica o forma de ginerire pe curte prin care barbatul zAmislea copii pentru familia solidi,Strategies of Heirship,in Comparative studies in Society and History", t. 15, 1973, p. 12. 5° $t. S. Gorovei,Miscellanea genealogica, inAllAADX, XXI ,1984, p. 491; idem,Cu privire la metodologia cerceleirilor de genealogie medievalá moldoveneascd, in Revista Arhivelor", 1973, nr. 2, p. 288; P.H. Stahl, Lechoix du nont personnel. Paralleles balkaniques et europeennes,in Zeitschriftfilr Balkanologie", t. 31, 1995, nr. 2, p. 212-214; idem,Names of Princes and Peasants in Romania, in vol. Name and social structure. Esernples from Southeast Europe,ed. P.H. Stahl, New York, 1998, p. 121-123. 5IIndreptarea legii 1652,ed. critica Andrei Radulescu, Bucuresti, 1962, gl. 195, p. 192-193.
www.dacoromanica.ro 186 Andreea-Roxana Iancu 8
obiceiul pamantului: Adicd eu, Radu postelnic [...] mArturisesc cu al miiu zapis [...] la mana vdru- miu, lu Socol [...], cum sd sätie cd neavand iu ficioru de in trupul miu sft-mi rarnae pomeana pre urmd, luat-am eu pre acest cocon la nastire lui in bratele mete, (Id I-am botezatui i-am pus numéle Socol
1.4. Testamentul lui 5tefan Alexeanu In 1808, ca.nd marele stolnic Ii facea testamentul, bdiatul n-avea mai mult de 6 ani. Pentru a- siproteja mostenirea el apeleazd la o strategie utilizatd frecvent la acea vreme, mai ales atunci cand succesorul era inca minor, anume substitutia fideicomisara, prin care ordinea succesorala era stabilita pentru mai multe generatii54: [...] Deci, fiindcd cu sotiia mea, Marica, am trait in linistei dragoste de cand ne-am luat, de sunt ani 36, si la bine si rau mi-au fost bun tovards, cdutandu-ma cu toatd osardia la toate naputintale mele, cu tot sufletui vointa mea, o las desavarsit clironom pA toate acareturile mele miscdtoare si nemiscatoare: mosie, vie, o cask tigani si orice am eu las insa pe dumneaei clironom. Dar, dupd moartea ei, aseminea las ca sd fie si mie si dumneaei clironom Stefanica, copilul fii-mi Sultanii, ce am luat-o de suflet prin randuiala Bisericii, cdruia copil, spre mai bun temeiu ca-mi este clironomi miei sotii mele, i-am Idsat si sclitada (s.n.) mea Alexeanu"55. Desemnarea sotiei drept mostenitor in amintirea celor 36 de ani petrecuti impreuna este in primul rand un gest simbolic, unul de recunostinta, caci in realitate ea avea drept de folosintd (uzufruct) asupra bunurilor succesorale si nu de proprietate deplind; ea nu putea lasa mostenirea ce-i fusese incredintatd altcuiva cleat nepotului (fiului fiicei lor adoptive). Transferandu-i tutela minorului, el pune la addpost averea pand la cAsAtoria sau majoratul succesorului. Daca insd moartea ei ar fi survenit inainte ca bdiatul sd fi ajuns la varsta legiuitd", protectia lui urma sA treaca in sarcina episcopului Constantin al Buzaului, duhovnicul stolnicului, si nu a pdrintilor. Totusi substituta nu era suficienta ca mdsurd de protectie a mostenirii si a mostenitorului de vreme ce regimul de succesiune adoptat aici56 nu este cel cutumiar al privilegiului masculinitdtii (ca nepot de flick el nu putea fi considerat descendent pe linie masculind al bunicului sdu) si nici cel intemeiat pe principiul egalitAtii sexelor, conform cdruia fiica adoptivA (ruda cea mai apropiata) ar ft trebuit sa mosteneascd si nu nepotul. in aceste conditii, testamentul rAmanea vulnerabil in ciuda afirmarii autoritAtii ultimei vointe. De aceea, temeiul deciziei lui venea din incredintarea sclitadei" (patronimului) nepotului, consecinta directd a unei filiatii create prin botez, legatura de sutler care, in ciuda reglementdrilor din codurile de legi, capdtase in practica efectele juridice ale unei adoptii. In concluzie, poate fi considerat actul de ultimd vointa epilogul unei strategii de duratd? Instituirea nepotului ca succesor trimite la actele anterioare testamentului, iar transmiterea numelui de botez si a celui de familie ii legitimeazd alegerea. Desi nu existd nici o referintA la vreo adoptie, se
52Documente privind Istoria Romaniei, seriaB:Tara Romdneascii, sec. XVI,vol. 6, p.15; Istoria dreptului romdnesc,vol. 1, p. 502. 53 ACeasta problema am abordat-o in articolul nostruFamiliei patrtmonta Dezmostenire ci adoplie in cdteva testamente (Bucureltii anilor 1796-1805) , inSMOD, vol. XIII, 1999, p. 24-25, si mai pe larg inAdopter ou nourrir un enfant,p. 237- 277. 54 Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.),op. cit.,vocea: diatA". 55 BAR, mss. rom. 612, f. 179V-180. 56 Cele doua coduri de legi-Indreptarea legii §i Pravdniceasca condicdse aplicau concomitent, existAnd posibilitatea de a alege, numai daca acestea erau intarite de domn.
www.dacoromanica.ro 9 Stingerea familiei Merestt 187 poate spune cd filiatia consacratd prin botez este desavarsitd ca fictiune juridicd57 prin testament. Continuitatea familiei nu putea fi adusd in discutie atata timp cat patrimoniului läsat spre mostenire nu-i era atasat si patronimul. Altfel, caminul ar fi intrat in familia ginerelui deoarece fiul ii purta numele.
11. Cazul marelui vornic Barbu ,51irbei Mare le vomic era ultimul descendent al celei mai importante ramuri a $tirbeilor. Lipsit de copii si de nepoti din partea fratilor, el adopta o nepoatd din familia sotiei, anume pe Ecaterina (Catinca) Vdcdrescu58, desi mai avea trei nepoti din partea unei surori, märitatd GrAdisteanui alte cinci nepoate din partea alteia, cdsatorita Parscoveanu. Dupd ce aveasd-i&eased fiicei sale de suflet un sot, pe logofdtul Dimitrie Bibescu59, atentia marelui vornic se indreaptd spre primul näscut6° al tandrului cuplu, Barbu, viitorul domn al Tdrii Romanesti (1849-1856), pe care II va boteza, infia si-1 va desemna mostenitor. Motivatiile celor cloud adoptiia nepoatei lor si a fiului acesteiacare se succed in timp par sã trimita la strategii familiale distincte, dar sunt in realitate etapele aceluiasi plan, gandit pe termen lung. 11.1.Adoptia unei nepoate Obligat de situatia materiala precard in care se afla, Constantin Vdcarescu (paharnic in 1780 si postelnic in 1782), ii lasase una din fiice, pc Ecaterina (Catinca), in grija marelui vornic Barbu $tirbeisi a sotiei sale, Ecaterina Vdcdrescu, nasa de botez a fetei61. Este momentul in care mecanismul solidaritatii de familie este pus in miscare, dar si de data aceasta, ca si in cazul lui $tefan Alexeanu, cu efecte ce se doresc de lungd duratd, astfel Inca, ceea ce demarase ca un rdspuns firesc la sprijinul cerut de rudele scapatate urma sã se transforme intr-un plan mult mai ambitios.
11.2.Casatoriafiicei adoptive La prima vedere, cdsãtoria fetei cu Dimitrie Bibescu, un boier de tard, oltean cai marele vornic, dar frA o ascendentd la fel de prestigioasa ar putea surprinde. Familia sa cunoscuse o oarecare ascensiune in timpul stdpanirii austriece asupra Olteniei, dar nici pe departe comparabild cu perioada de glorie din prima jumatate a secolului urmãtor, cand doi dintre descendentii Bibestilor vor ajunge domni ai Orli: Barbu si fratele acestuia, Gheorghe. Prin urmare, la acea datd, Dimitrie Bibescu nu aducea nici titlul unei dregdtorii importante si nici prestigiul unui mare nume ca garantii in aceastd alianta matrimoniald. Barbu $tirbei avea in schimb ceea ce lui ii lipsea: un nume si apartenenta la marea boierime. Catinca venea in cdminul sotului sdu cu o zestre considerabild si cu prestigiul familiei in care se nascuse si al celei care o
57 Am optat pentru o definitie mai putin conventionala, dar mai relevantA: La fiction est un procédé qui [..] appartient a la pragmatique du droit. Elle consiste a d'abord travestir les faits, a les declarer autres qu' ils ne sont vraiement, et a tirer de cetie adulteration mane et de cette fausse supposition les consequences de droit qui s'attacheraient a la verité que l'on feint, si celle-ci existait sous les dehors qu'on lui prete"; Yan Thomas, Fictio legis".L'empire de la fiction romaine et ses (unites médievales,inDroits. Revue francaise de theorie juridique", 1995, nr. 21, p. 17. 59 N. lorga,Studii qt docwnente prtvitoare la istoria romdmlor,vol. XI, Bucuresti, 1906, p. 221-224; Octav- George Lecca,op. cit.,p. 571-572. 59 Pentru o bibliografie completa referitoare la familia Bibescu, Mihai Dim. Sturdza, O.Cit.,p. 450i urm. 60 loan C. Filitti (ed.),Catagrafia ofictald de toli boerii Tarii Romdne.Fti la 1829,Bucuresti, 1929, p. 7: in 1829 viitorul domn al Tarii Romanesti avea 31 de ani. Se nascuse deci in 1798. In monografia lui N. lorga,Viata .Ft domnia lui Barbu Dimitrie$firbef,domn al 1-aril Romdnevi (1849-1856),Valenii de Munte, 1910, p. 9, anul de nastere este 1795; Octav-Gcorge Lecca,op. cit.,nu este consecvent nici cu data 1799 pe care o trece la p. 534, pentru ca revine la p.126 cu anul 1796. 61 Idem,Istoria literaturii romdne in secolul al XVIII lea (1688-1821),vol. II, Bucuresti, 1969, n. 265, p. 113; Gabriel Badea-Paun,Ascensiunea unui 'learn boierese nou" familia Bibescu,in AG, an IV (IX), 1997, nr. 3-4, p. 194.
www.dacoromanica.ro 188 Andreea-Roxana Iancu 10 adoptase. De altfel, avantajele pe care Dimitrie Bibescu le obtine prin aceastd casAtorie se vor vedea 5i in ascensiunea lui in ierarhia demnitatilor; de la dregatoria de logofat avanseazd la cea de mare logofat 5i mai apoi, in timpul domniei lui Grigorie Dimitrie Ghica (1822-1828), de mare vornic. Ce-i aducea in schimb acestA alianta lui Barbu $tirbei? De ce n-a cAutat el o partidd mai avantajoasd pentru Catinca? Rdspunsul pare sd fie acela.5i ca 5i in cazul lui $tefan Alexeanu: era mult mai u5or sd convingd un ginere aflat la inceputul ascensiunii sociale sd accepte ca primul sat' ndscut sd fie adoptat de socru pentru ca acesta sA aibd cui transmite patronimuli caminul familiei. In ce-1 prive5te pe Dimitrie, ascendentul pe care i-1 dddea apropierea de familia marelui vornic ii motiva &duffle cele mai IndrAznete pentru viitorul fiilor sdi. El nu rateazd de altfel nici o ocazie de a-5i spori averea, fAcand tot posibilul ca sä obtind o parte insemnatd din mo5tenirea familiei Bibe5tilor, cumpArand moiile nidelor62 sau prin negot cu animale.
11.3. Botezul, adopfia i instituirea ca moVenitor a primului nascut Prin infiereai cdsdtoria nepoatei sale, Barbu $tirbei dAduse primele semne, timide, cd este in cAutarea unui urma5 ca nu sd se piarzei sclitada famdlii . OdatA cu testamentul insd ies la iveald urmkoarele etape ale unei strategii de aceastA data explicit asumatd: nepotul ales ca fiui mo5tenitor aveaSlimschimbe prin adoptie numele de familie, dupd ce primise prin botez prenumele bunicului care ii era 5i na.5. Planul astfel conceput devenea viabil numai dupd ce vor fi fost luate toate masurile de precautie legale pentru a preintampina eventuale contestatii in justitiei riscul ca documentele sA fie invalidate. Pornind de la aceastd premisk fiecare dintre cele trei acte legate de adoptia viitorului domn, publicate de N. Iorga, capata sens numai in contextul stabilit de celelalte cloud, in succesiunea lor cronologica. Primul este testamentul, prin care-5i adopta nepotulsi-Inume5te mo5tenitor (1 septembrie 1811), urmat de confirmarea adoptiei testamentare printr-un act semnat de Catinca5i Barbu $tirbei (1 sau 15 septembrie 1811). Patru luni mai tdrziu, Nectarie, episcopul Ramnicului, intdreai infierea religioasa (20 decembrie 1811)63. Dupd toate aparentele, Barbu $tirbei avusese intentia sd rezolve prin testament toate problemele succesiunii, ceea ce se va dovedi ulterior dificil de pus in practica. Intr-o prima fazd 15i desemneazd sotia legatar universal pentru ca, dupd moartea ei, mo5tenirea sd fie impArtita intre fiica lor de suflet 5i fiul acesteia, Barbu. Intr-un regim al succesiunii egalitare, cum era cel reglementat de Indreptarea legii, nepotului nu i se permitea sã vind la succesiunea bunicului cu drepturi egale cu ale mamei sale, care avea prioritate ca descendent de gradul Intâi. Nici privilegiul masculinitAtii nu putea fi invocat pentru cd Barbu era nepot de flick nu de fiu sau de frate. A5a c, pentru a evita mice ambiguitate ce ar fi putut apdrea din interpretarea legii scrise, marele vornic ii face nepotul fiu desavar5it", a.5ezandu-1 pe aceea5i pozitie cu fiica lui adoptivk ca descendent direct (de gr. I). Transferul nepotului de sub puterea pdrintilor naturali sub cea directd a bunicului matern are drept consecinta o inversare a generatiilor; din ratiuni patrimoniale, fiul avea sd devind fratele mamei sale. Conceputd ca o Implinire a lipsei" naturii, fictiunea punerii de fir (adoptia) nu intra, in optica juridick in contradictie cu ordinea biologicd pe care incerca s-o imite deck in masura in care adoptia n-ar fi respectat diferenta de varstd (de 18 ani) dintre parinti 5i copii sau institutia cdsAtoriei, implicit regula prin care ambii soti sunt obligati sa adopte ace1a5i copil; in nici un caz nu era admis ca doar unul dintre soti (celdlat find in viatd) sA initieze demersurile legaleTM.
62 De exemplu, Mostistea din Mehedinti, vândutA de soacra sa pentru autarea sufletului" sotului ei defunct; idem, Viafai domnia lui Barbu Dimitrie $tirbei domn al Tani Romdnefti (1849-1856), inAnalele Academiei Bombe, Memoriile Sectiunii Istorice", seria a II-a, t. XXVII, 1906, p. 326. 63 Ibidem, p. 347-352; BAR, mss. rom 4025, f. 3-5v. 64 V.A. Urechia, op. cit, t. VIII, p. 48. Despre fictiunea juridicA a adoptiei ca imitatie a naturii, Constantin G. Pitsakis, L'adoption dans le droit byzantin, in Médiévales", 1998, nr. 35, p. 21-22; Yan Thomas, Imago naturae". Notes sur l'institutionalité de la nature a Rome, in vol. Théologie et droit dans la science politique de l'Etat moderne, Rome, 1991, p. 221-227; Rancisc Roumy, L'adoption dans le droit savant du Xlle au XVIe siecle, Paris, 1998, p. 136-150 ; idem,Adoptio naturatn unitatur": Etendue et port& d'une maxime aristosilicienne dans la pensie juridique médievale (X11e-XVe sierles),inMédiévales", nr. 35, p. 51-59.
www.dacoromanica.ro 1 1 Stingerea familiei boieresti 189
Ape landla varianta testamentului pentru a-si pune nepotul in loc de fiu, Barbu Stirbei actiona in numele lui nu si al sotiei. De aceea, el avea sã revind curand asupra adoptiei printr-un al doilea act, dar de data aceasta semnand aldturi de Catinca: Fiinda copii nu am facut ca sd-m ramdie clironom pentru ca sci nu sa piarzd sclitada famdlii noastre (s.n), am luat pa Barbul din copii dumneaei Catinchii Bibeascdi, prea iubita noastra flick pd carele noi I-am botezat, puindu-i lui numele nostru, Barbul. $i 1-am fAcut si $tirbei si fiu de suflet. $i, dupd sdvarsirea noastrd, il las in locul mieu, $tirbei, sd stdpaneascd cele ce prin diiata i sa lasA. $i pentru a fi stiuti cunoscut i-am dat si a noastrd carte"65. Mai mult, ca fie sd descurajatd orice tentativA de contestare a documentelor, autoritatea legii va fi intaritA de cea religioasa prin infierea dupd oranduiala Bisericii si a Sfintilor Parinti [...], cu cetirile cele oranduite"66. Cat priveste motivele ce-i determinaserd pe cei doi soti sd infieze in cloud randuri, ele Ii gasesc o explicatie la Nectarie (in confirmarea adoptiei religioase a nepotului). Catinca fusese luatA din crestineasca lor bunAtate", crescutd cu dragoste parinteascr, cdsdtoritdi inzestratd ca o flicä adevdratd, in timp ce Barbu, fiul ei, a fost fAcut fecior de suflet si bun clironom" ca, dupd moartea lor, s5 stapineasca mostenirea ce i-au Idsat prin diiata [...] daruindu-i sclitada de a sd numi $tirbei". Delimitarea clard a filantropiei de interesele patrimoniale proclama in fapt natura diferitd a celor cloud adoptii67. De ce o regasim atunci in testamentul marelui vornic ca legatar universal, aldturi de fiul ei, desi Pravilniceasca condicd prevedea exluderea fetelor inzestrate de la mostenirea pdrintilor68? RAspunsul II oferd intr-un mod indirect chiar testatorul atunci cand Ii reaminteste celei ce urma sd fie stdpand iclironoarna" datoria de a indeplini dispozitiile Idsate prin testament. Calitatea de mostenitor presupune, in egala mAsurd, drepturiiobligatii. Cum adevdratul urmas era Inca in incapacitataea juridia de a-si asumaobligatiiletestamentare, acestea au revenit in iritregime mamei lui, secondata de Dimitrie Bibescu, executor testamentar si redactor al documentului. In fapt, el nu face decal sã prelungeascdi asupra fiicei efectele substitutiei fideicomisare prin care Ii !Moe sotia stdpand desavarsitd" pand la moarte, scopul find acela de a proteja patrimoniul si de a duce la bun srarsit tot ce se dispunea prin testament: $i, peste toate acestea [...] las pre dumneaei prea iubita mea sotiie Catinca stdpand desdvarsitd, ca sd le deai sa le impartascd si sd facd cele ce mai sus am oranduit. $i, dupd sAvarsirea dumneaei, lasam stapand pa prea iubita noastra flick dumneaei Catinca logofeteasa Bibeasca si o insarcindm pe dumneaei a le face si ale sAvarsi cate nu sd va putea ispravi de prea iubita mea sotiie Catinca, si sa caute si sufletele noastre [...] Iar, intd
Cazul marelui ban Grigore Brdncoveanu 111.1. Barbutirbei, Gheorghe Bibescu ci marele ban Grigore Brdncoveanu In familia Bibescu, adoptia tinde sd devind o practica in rezolvarea problemelor de natura patrimoniala, cdci tot in 1811, anul in care Barbu fusese luat de suflet de care marele vornic $tirbei, Gheorghe, fratele ski mai mic, era desemnat de Masa Bibescu, sora tatalui sau, unic mostenitor in
65 BAR, mss. rom. 4025, f. 3. N. lorga, Violaj domnia lui Barbu DimitrieBarbel,(In"Analele Academiei"), p. 348; BAR, mss. rom. 4025, f. 3v. 67 Vezii studiul nostru Adopter ou nourrir un enfant, p. 249 si urm. 66 Pravilniceasca condicd, ed. cit., Pentru mostenire", §1, p. 98-99. " N. lorga, Viala fi domnia lui Barbu Dimitrie $tirbei, (in "Analele Academiei"), p. 351; BAR, mss.rom. 4025, f. 5v.
www.dacoromanica.ro 190 Andreea-Roxana Iancu 12 calitatea lui de fecior de suflet"70. Luand in calcul posibilitatea mortii premature a nepotului, ea apeleazd la substitutia fideicomisard, asiguranduli astfel succesiunea prin instituirea succesivd a fii lor lui Dimitrie Bibescu. Martor la redactarea documentului era chiar Barbu $tirbei. Nimic nu pare intamplAtor, mai ales atunci cand la mijloc sunt intereselei ambitia lui Dimitrie Bibescu, care avea ganduri mad pentru fiii lui. De aceea, departe de a se multumi cu averea Idsatd prin testament de sora sa, el incearcd, fortand nota, sd mai obtind mai mult pentru fiii saii de la o mdtud, Map Bibescu (ndscuta Argetoianu), sotia unui frate allui $tefan Bibescu (tatAllui Dimitrie). Stamindu-i acesteia nemultumirea, el nu obtine insa cat §i-ar fi dorit: iar moia BAldcita [...] sa rdmaie nepotil
7°Idem,Studit qi documente,vol. XI, p. 227: pentru ca fii din trupul meu nu am Pacut, ci am ales, din nepotii de frate, pa nepotul meu lorgul [...] de 1-am facut fecior de suflet". Adoptarea unui nepot era un mijloc de a crea un singur mostenitor, ceilalti nepoti fund exclusi, pentru a evita risipirea averii familiei. 71 Fiica ei, Maria, si sotul acesteia, Dimitrie Brailoiu, adoptasera un copil, Nicolae, care o va mosteni ca nepot;ibidem,p. 233-234. 72Ibidem,p. 233. 73 Capitalul simbolic al educatiei cantarise destul de mult in negocierea casatoriei lui Zoe Brancoveanu cu Gheorghe Bibescu, asa cum reiese din scrisoarea lui Barbu Stirbei catre tatal sau, Dimitrie Bibescu: luati curajul cetrebuie pentru a-i arata ca va pare rau numai de aceea Ca lordachi e silit in mijlocul studiilor sale [...] sa intrerupa cursul sArguintii sale, pe care I-a strabatut cu atita stralucire si in care Pagaduia pentru viitor cele mai mad progrese. Caci singura dumneavoastra ambilie a fost totdeauna sa indrumati pe fiii dumneavoastra cu adevarata crestere, privind cresterea ca singurul temeiu nezguduit al fericirii unui om, ca singura neclatita bogatie si mai presus decit orice valuri ale norocului"; N. lorga,Stuchi ci documente,vol. XI, p. 239. 74 Fiul lui Manolache Brfincoveanu si al lui Zoe Sturdza, Grigore BrAncoveanu este mare vistier in 1812, mare spatar in 1816, se implica in miscarea eterista de la 1821, pretendent la tron in anul unnator, retragandu-se apoi, pentru cativa ani, la Brasov; A. Pippidi,op. cit,p. 334, care ofera si o bibliografiecompleta la acea datareferitoare la marele ban. Mai adaugam studiul aparut ulterior apatinand lui Dan Berindei,Urma.yii lui Constantin Brdncoveanu i locul lor in societatea romcineascd. Genealogie ci istorie,invol.Constantin Breincoveanu,p. 275-285. Pentru alte referinte, Zilot RomAnul,Opere complete,ed. Marcel-Dumitru Ciuca, Bucuresti, 1996, n. 272, p. 327-328. 75 Nici 'Ana in ajunul casatoriei fratelui säu, Gheorghe Bibescu (1824), nu reusise sa rezolve in justitie contestatia adoptiei si a mostenirii lui, facuta de rudele defunctului Barbu Stirbei, motiv de ingrijorare pentru cariera lui viitoare: Acest lucru e de cea mai mare nevoiei neaparat pentru asigurarea rostului mieu, inainte de a se mai trezi impotriva noastra invidia generala a oamenilor rat' voitori", N. lorga,Studit ci documente,vol. XI, p. 242-243.
www.dacoromanica.ro 13 Stingerea familiei boiere§ti 191
Elisabetei Cantacuzino, avand $i acordul lui Grigore Cantacuzino, unchiul fetei din partea taalui, care contribuise la alcdtuirea foii de zestre76. Ascensiunea77 lui Barbu Stirbei in viata politica e totu$i mai putin spectaculoasd decat cea a fratelui sAu. Dupd ce i$i termind studiile la Paris72, el i$i incepe cariera ca ispravnic de Vla$ca. Sub domnia lui Grigore Dimitrie Ghica este al doilea vistier (1829), iar apoi referent la sectiunea munteand a Regulamentelor Organice $i vornic. in 1830, generalul Kiseleff it numeste ministru de interne in Divanul Savagitor, in 1831 se ocupa de eforia $colilori devenea secretar al Guvernului $i membru al noului Sfat Administrativ (ce urma Divanului Sdvar$itor), in 1832 se ocupd de afacerile externe, apoi de cele biserice$0, pentru ca, in cele din urmd, sd fie numit domn al tdrii pe $apte ani (1849). In schimb, Gheorghe Bibescu ii face repede intrarea pe scena politica. Nita la varsta de 30 de ani, el ocupd pe rand functia de sub-secretar de stat al afacerilor externe (in perioada ocupatiei ruse$0). Pardsgte apoi tara, traind o vreme la Viena, Paris $i Bruxelles. in 1841 revine viata politica autohtond prin alegerea sa ca membru $i apoi ca secretar al Adundrii generale. De asemenea, el devine siunul dintre leaderii opozitiei in timpul lui Alexandru D. Ghica (1834-1842). In 1842, Gheorghe Bibescu era ales domn pe viatd, dupd ce concurase in alegeri cu fratele sdu mai mare Barbu Stirbei. Fara indoiald, cariera politica a lui Gheorghe Bibescu nu se datora numai calitdtilorsi formatiei lui juridice ci mai ales aliantei cu una dintre cele mai vechi, bogatei puternice familii din Tara Romaneascd, Brancoveanu, adoptand astfel strategia tatalui sdu de ascensiune in ierarhia sociald prin aliante matrimoniale avantajoase. Astfel, in 1826, el se cdsãtore$te cu Zoe, ndscutd Mavrocordat, adoptatft de marele ban Grigore Brancoveanu79. Acestd cdsAtorie ii va aduce o zestre impresionantd, consideratã cea mai mare la acea datai prestigiul de care avea nevoie pentru a putea avea acces la marile dregAtorii. Dar de ce un mare boier cu ambitii la tronul strAmNilor lui8° alege pentru fiica lui adoptivd un sot tank (Gheorghe nu avea decal 22 de ani $i tocmai se intorsese de la studii), ambitios $i fard un nume sau o dregatorie_importantA? Vom incerca sã gasim un rdspuns, urmdrind etapele ca in cazul lui $tefan Alexeanu sau al lui Barbu Stirbeiale unei posibile strategii succesorale.
111.2. Adoplia unei nepoate Grigore Brancoveanu se cdsãtorise cu Elisabeta (Safta) Bats. Ajun$i la o varstd inaintatd $i resimtind lipsa copiilor, ei i$i apropiaserd una dintre nepoate, fiica de 14 ani a Elenei Mavrocordat (sora Saftei) . Era in 1819. Actele de adoptie aveau sd fie intocmite cinci ani mai tarziu, la Brasov, unde marele ban $i familia acestuia se refugiaserd din 1822. intr-o scrisoare din 15 februarie 1824, semnatd de marele logofdt Mihai Racovit581, i se aduceau la cuno$tintd conditiile pe care trebuia sA le respecte pentru ca adoptia sa fie recunoscutd legal. Avand ca referintd Legiuirea Caragea, sfaturile juridice se concentrazd pe necesitatea acordului scris al pdrintilor fetei. 0 lund mai tarziu, la 16 martie 1824, actul va intdrit de cdtre domn82, mkturie find testamentul olograf al banului Brancoveanu (17 iunie 1824): am implinit lipsa unui copil legitim prin inscrisul de infiere ce I-am facut in persoana nepoatei noastre Zoita, care in viitor find adevdrata noastrd fiicd adoptivd, s-a intdrit de care prea indltatul nostru domn al Ungrovlahiei, chir Grigorie Ghica Voevod, $i s-a adeverit $i de care divanul
76 Emil Virtosu, Ion Virtosu, Asethmintele Brdncovenevi. 0 suet de ani de la inflinfare (1838-1938), Bucure$ti, 1938, p. 435. 77 N. lorga, Viata ci domnia lui Barbu Dimitrie .Flirbei, p. 14-32. 78 Ibidem, p. 14-15. 79 D. Berindei, Urmaqii lui Constantin Breincoveanu, p. 280. 80 in 1822, odata cu instalarea domniilor pamantene, el candida la tronul Tarii Române$ti, pierzand in fata lui Grigore Dimitrie Ghica. 81 E. Virtosu, I. Virtosu, op. cit., p. 432. 82 Ibidem.
www.dacoromanica.ro 192 Andreea-Roxana lancu 14 domnesc, alcatuit din sfintii arhierei ai tdrii si din prea cinstitii boieri veliti, cu stricta respectare a formalitdtilor cerute, dupd spirituli porunca legii tdrii"83. Mare le ban ar fi putut alege una din fiicele celor cloud surori ale sale, Marioara Bdleanui Elenca Cantacuzino, mai ales cd orfanele ultimeia rdmAseserd in grija lui, purtandu-se fata de ele cu zeli durere de parinte". El a preferat in schimb sd le cdsdtoreascd in chip bogat, cu bArbati de neam bun".
111.3. Testanzentul lui Grigore Brâncoveanu La numai cinci luni de la confirmarea adoptiei, cand se afla Inca la Brasov, marele ban îi redacta propriul testament, incercand sd satisfacd Mat exigentele solidaritAtii de familie, cat si propriile interese, care nu apar deocamdatd prea clar conturate, cu Mat mai putin o strategie succesorald. 0 parte relativ mica din bunurile succesorale revin, prin legate, rudelor, gest conceput ca un epilog al sprijinului material si uman pe care li-1 oferise de-a lungul timpului; contribuise in mod considerabil la inzestrarea celor cinci nepoate ale sale cumo§ii,vii, bani, giuvaericale, argintdrii din averea familiei bracovenesti". Mai mult, dupd cum am arAtat deja, el fusese ca un alt tatA" pentru fiicele Elenei Cantacuzino, care-si pierduserd ambii pdrinti, singurul fratei bunicii. Insd motivatia existentiei actului de ultimd vointd consta nu atat in rezolvarea problemei legatelor si a donatiilor facute pentru mintuirea sufletului", cat in instituirea mostenitorului. Chiar dacd textul este destul de clar in aceastd privintd, nu lipsesc insd unele semne de intrebare, care aveau sd-si gaseasca rdspunsul mai tarziu. Sotia este lAsatd drept unicul sdu mostenitor cu deplind putere asupra averii miscAtoare inemiscatoare". In fapt, Grigore Brancoveanu apelea74, asemenea lui $tefan Alexeanu si Barbu $tirbei, la substitutia fideicomisard, dar intr-un mod mai putin explicit: nu o desemneazd pe Zoe ca mostenitoare, dar ii cere in schimb Saftei sd o inzestreze in chip strdlucit§i bogat" si sa o aminteascd in chip legal" in diata ei. Consideratd o abatere de la litera legii, dispozitia lui va fi sanctionatd 14 ani mai tarziu, printr-o consultatie juridicd cerutd de Safta cu privire la acest testament. Obiectia principald viza tocmai utilizarea fideicomisului", recunoscut de juristi ca un obicei" legitimat de pravilele impArdtesti" si care s-au urmat si se urmeazd la multe mosteniri, dar nefiind coprinsd in pravila pamantului, nu sd poatd slobozi a sd da altui obraz rodul pArtii legiuitului mostenitor, cu oranduiala ca acel obraz sA o lase prin diata la moartea se". De aceea, pentru a indepArta mice risc de invalidare a testamentului, tinandu-se cont si de faptul cd fiica adoptiva fusese torusi pomenita in document, consilierii sugereazd partajarea mostenirii intre fiicai sotia testatorului. Insd, poate fi pusd aceastd omisiune pe seama neglijentei marelui ban? hi permitea el sd-si riste astfel uriasa avere? DacA nu, ce urmdrise de fapt prin acest testament? Ambiguitatea dispozitjei lui privind inzestrarea Zoitei In chip strAlucit si bogat" nu pare intamplatoare, ci o manevrd abild prin care-i lAsa fiicei adevdrata mostenire sub formd de zestre. De ce? Pentru cA, spre deosebire de mostenire, zestrea nu intra, prin cdsAtorie, in posesia sotului. Presupunerea noastrd este confirmatd de un fragment din testamentul Saftei Brancoveanu care cedeazd insistentelor ginerelui sat' de a nu include zestrea Zoitei in partea de mostenire ce i se cuvenea, contrar ultimei dorinte a marelui ban: Deci, pentru intamplata slAbiciune a puterilor sale mintale, m-am invoit cu iubitul meu ginere, dumnealui marele postelnic Gheorghe Bibescu, sotul eii tutorele ei legal,i, de comun acord, [...]
83 Ibidem, p. 435. " Ibidem, p. 319. Obiectia este neasteptatd cu atdt mai mult cu cat, In multe din actele juridice 4i judiciare ale vremii, se puteau invoca, la alegere, una sau mai multe instante legislative: obiceiul pamAntului, pravilele imparatesti" (nomocanoanele post-bizantine) sau pravila pdmAnteascr, adicd Indreptarea legii, Pravilniceasca condial sau Legiuirea Caragea. Pe de altd parte, chiar aceste pravile parndritqti" erau privite ca o incercare de sintezd a sistemelor de drept In rigoare in Tara RombeascA, cutuma, a dreptul receptat (bizantin), aldturi de elementele novatoare preluate din dreptul civil occidental; hrisovul de promulgare al Legiuirii Caragea,-ed. cit., p. 189 (anexa I).
www.dacoromanica.ro 15 Stingerea familiei boierqti 193 din toatA averea ramasA dupd moartea raposatului [...] am scos si chiar zestrea fiicii noastre, spre creVerea peirtii sale legale (s.n.) ce i se cuvine din averea pkinteasca, (cu toate cei reisposatul, dupei cum s-a zis, hotárefte formal sá se cuprindd zestrea ei in partea sa legal6) (s.n.)"85. Mai mull deck atat, miscatd de dragostea parinteascr si probabil de tenacitatea lui Gheorghe Bibescu, Safta decide sA-i incredinteze fiicei averea parinteasca chiar la data redactdrii testamentului (1838) si nu dupa moartea ei86, asa cum fusese vointa marelui ban.
111.4. Cásátoria fiicei adoptive inrudit prin casAtorie cu Brancoveniii Cantacuzinii, Barbu Stirbei nu va intarzia, sustinand ambitia tatAlui sAu, sA-i pregAteascA fratelui ski mai mic, Gheorghe, accesul la o carierA dupA terminarea studiilor. incurajat de afectiunea pe care Grigore Brancoveanu, unchiul sotiei sale Elisabeta, i-o arAta, el initiazA negocierile pentru asatoria dintre Zoe, doar de un an adoptata, si fratele sAu. MArturie a calitAtilor unui diplomat desavarsit stA o scrisoare adresata tatAlui sAu prin care- i sugereaza raspunsul potrivit si mai disimularea surprizei in fata unei propuneri atat de magulitoare: Viind apoi la afacerea fratelui mieu, vei arAta unchiului mieu cA scrisoarea d-sale v-a miscat Old la lacrimi pentru caracterul cu totul neasteptat al lucrului: neasteptat zic pentru soarta prea strAlucita. care, pe neasteptate, se &este tinkului [...] Dupd ce a fAcut fericit pe cel mai mare fiu al d-tale, vine scum sA facA prea fericit si vrednic de invidie pe cel de-al doilea, deschizindu-i pentru viitor o cariera prea strAlucitA [...]. CA in sinceritatea inimii d-voastre luati curajul ce trebuie pentru a-i al-La cA vA pare rAu numai de aceia cA Iordachi e silit in mijlocul studiilor sale si in virsta cea mai scumpA a lui sA intrerupa cursul sirguintii sale, pe care 1-a strAbatut cu atita strAlucire, si in care fagaduia pentru viitor cele mai man progrese [...] VA veti adresa intru aceasta insa. nu numai cdtre unchiu, ci si cAtre mAtusA-mea, care are Intr-adevAr destulA simpatie pentru fratele meu [...] II inchinati (pe Iordache) cu totul domniilor sale si-L dati poruncA pArinteste sa-i priveascA de acum inainte pe dumnealor ca pe singurii pkinti iveti pAstra pe cel mai mic fiu al d-tale, Iancu, pentru ingrijirea si mingaierea batrinetelor87, ca sA vA caute"88. Printr-o scrisoare din 3 decembrie 1824, marele ban îi invita viitorul ginere sA locuiascA in casa lui, dand astfel curs sugestiei lui Dimitrie Bibescu89. Fara sa fie vorba de o ginerire pe curte in sensul clasic al institutiei", Grigore Brancoveanu urmarea prin apropierea de cei doi gineri Bibesti" sA creeze, dincolo de o reald solidaritate de familie, una de interese care, tinand
" Ibideni,p. 448. 96Bunurile ce-i vor mai ramane dupa imparteala" le va lasa printr-o alta diatk dar care nu anuleaza dispozitiile anterioare, facuta inainte de a se calugari, inainte deci de moartea civila; ibidem, p. 453. 97 Se confirma si de aceasta data privilegiul mezinului. Henri H. Stahl, Contributii la studiul satelor devalma.ye romdneqti, vol. II, Bucuresti, 1959, p. 117 ; P.H. Stahl, Triburi .yi sate, p. 121-122; Violeta Barbu, op. cit., p. 85 si urrn. 88 N. lorga, Studii yi documente, vol. XI, p. 238-241. g9Ibidem, p. 235-236. Multumim doamnei Emanuela Popescu-Mihut pentru traducerea acestei scrisori din lb. greacai pentru observatiile care ne-au stimulat in aprofundarea anumitor aspecte ale cercetarii noastre. 9° Prin care barbatul, intrand in gospodaria sotiei, prelua numele de familie (de heiu) al acesteia, H.H. Stahl, op. cit. vol. 11, p. 128; P.H. Stahl, Triburi vi sate, p. 122, 133-134, 200. Nu putem trece cu vederea asemanarea acestor demersuri cu o strategie din spatiul asiatic menita sa asigure continuitatea familiei PAra descendenti pe linie barbateasca, descrisa de antropologul Jack Goody : The "appointed daughter" [...] acts as a social male, producing children for her own natal group. The incoming son-in-law on the other hand acts like an adopted child, since in return for enjoying the property (if only the interest), he looks not only after his wife but her surviving parents ; clearly this role is more atractive where a woman"inherits" at marriage by the way of dowry, rather at the death of her parents", art. cit., p. 12. 91 Barbu $tirbei si sotia lui insarcinata se aflau si ei alaturi de Grigore si Safta Brâncoveanu; N. lorga, Studii fi documente, vol. XI, p. 237.
www.dacoromanica.ro 194 Andreea-Roxana Iancu 16 cont de perspectivele lor ca tineri oameni politici, avea toate sansele sA perpetuezeichiar sA contribuie la renumele Brâncovenilor. Nasterea primului flu al cuplului Gheorghe si Zoe Bibescu ii oferea sansa de a desAvarsi ceea ce realizase deja prin aliantele matrimoniale. 111.5. Bolezul vi alternativele adoptiei Un prim pas in transmiterea numelui si a cAminului II reprezinta interesul pe care marele ban II manifestA pentru fiul cel mare al tânärului cuplu, botezandu-I cu propriul nume. Nu stim dad. Incercase sA-1 adopte. In schimb, el apelezd la combinatii dintre cele mai ingenioase. Printr-un act olograf (27 august 1828), conceput ca o donatie, ii incredinta nepotului säu numele de familie§i cdminul: FiindcA prea iubitul flu al fiicei mele adopive Zoita, este finul meu, numit, prin taina sfintului botez, Grigorie, purtind acest nume al meu, nasul sAu, am socotitsd-idau si voia mea de a se numi iiscali Brancoveanu, pentru pomenirea acestei vechi familii. De aceeai pentru intdrirea acestei invoiri din parte-mi, pentru ca sA meargd intr-o glasuire numele si fapta, daruiesc acestui fin al meu Grigorie, mosia mea Brincoveni, ca, dupa sdvirsirea mea din viata si a sotiei mele92, sA o tinA in desdvirsita stapinirei cu drept de mostenire vesnicA pentru urmasii sai,i ca sA ne pomeneasca in veci []93 Astfel conceput, actul ridicd o serie intreaga de probleme.
111.6.Interpreletri ale legit Putea el transmite numele odatd cu bunurile, mosia in cazul de fatd, doar printr-un legat? Teoretic nu era posibil, cAci printr-o donatie nu puteau fi instrdinate decal bunuri miscdtoare" sau nemiscatoare", nu si numele, drept imprescriptibili inalienabil al persoanei ca subiect de drepturi§i de obligatii. Ca atribut de identificare personalä, avAnd o naturd juridicd diferitä de toate celelalte drepturii obligatii, dreptul de a purta un nume nu a fost unul de proprietate, deoarece numele nu putea fi dobandit prin achizitiei nici instrAinat. Numele nu se dobandea deck prin crearea unei legaturi de filiatie94, posibila doar prin nastere dupd lege" sau adoptie, nicidecum printr-un act. Daca ar fi fost vorba de o invoire intre el si parintii copilului prin care acestia si-ar fi dat acordul in cazul unei Infieri, lucrurile s-ar fi simplificat simtitor. Subliniem insd cd actul fusese fAcut in favoarea nepotului sdu, in virtutea legdturii spirituale pe care taina botezului o crease intre ei. Interesant este CA regasim la marele ban o interpretare a botezului asemandtoare cu cea a stolnicului $tefan Alexeanu, filiatia spirituala astfel consacratd legitimand in buna mdsura InsAsi transmiterea patrimoniului, a caminului in cazul de fatd. Astfel, celor douA elemente esentiale ale patrimoniului, numelei mosia ii se aldturA prenumele. Numai cd lipsa adoptiei si/sau a instituirii prin testament a nepotului ca mostenitor, asa cum vom vedea In cele ce urmeazA, nu ne permite sã afirmdm, ca in cazul lui $tefan Alexeanu sau al marelui vornic Barbu $tirbei, cä descendenta avea sd fie definia prin legatura spirituala si nu prin cea de sOnge. Preocuparea banului pentru leglitatea demersului sau era evidentA. Insa invocarea repetata a autoritatii legii scrise sau combinatiile care astäzi ne par insolite nu sunt suficiente pentru a-si pune planurile la adopostul legii. Lui i se pare firesc ca, dupd ce-si botezase nepotul dandu-i acelasi nume,
92 Situatie similarA $i in cazurile precedente: mostenitorul intrA in posesia patrimoniului dupa moartea mamei sau a bunicii. " E. $i I. Virtosu, op. cit., p. 437 (in cazul documentelor grece$ti, paginile indicate corespund traducerii romAnesti). Documentul vine sA clarifice o confuzie; in cele mai multe studii, documentul prin care primul rascut al lui Gheorghe Bibescu si al Zoitei Mavrocordat (Brâncoveanu prin adoptie) primea numele bunicului maternsi mosia BrAncoveni a fost considerat un act de adoptie; !lie Chirita, Boierii Brdncoveni (Adaosuri), in AO, an XVI, 1937, nr. 92-94, p. 305, nota 380; Iolanda Tighiliu, Domeniul lui Constantin Brdncoveanu, p. 94; D. Berindei, Les descendants du prince Constantin Brancovan, p. 71. InsA Dan Berindei va reveni asupra acestui detaliu cu mai multA precautie (Urmasii lui Constantin Brdncoveanu, p. 280). 94 Istoria dreptului romanesc, vol. 1, p. 472-474.
www.dacoromanica.ro 17 Stingerea familiei boieresti 195 Grigore, si-i cedase dreptul de a se numi si a iscdli Brancoveanu", sd-i incredinteze si cdminul (mosia Brdncoveni) ca o confirmare a intentiei sale95. in consecintd, partea cea mai semnificativd a patrimoniului este redirectionatd dupd ce, cu patru ani inainte, testase in favoarea sotiei sale, Safta. Cu toate acestea, documentul nu va atrage dupd sine modificarea testamentului. Dimpotrivd, II va intAri printr-un codicil (4 august 1830), unde nu face referire nici mdcar la legatul din 1828, prin care-i lasase finului sdu mosia de basind. De ce nu-si reface testamentul pentru ca sd pecetluiascd prin instituirea adevdratului sdu urma§ toate demersurile anterioare? De ce a considerat el suficientd reglementarea problemei continuitAtii familiei sale printr-un simplu inscris? Sunt intrebdri care ne fac sä ne indoim cd rolul actului de ultimd vointd era acela de a-1 numi pe adevdratul succesor, preferdnd sd se limiteze la distribuirea legatelor si daniilor de cdtre sotia mostenitoare. Optase in schimb pentru un act prin care scosese cdminul din sfera mostenirii testamentare, legandu-I de numele Brancoveanu ca o mArturie concretd a noii identitati a nepotului.
111.7. Numele de familie, titlul nobiliar .yi memoria genealogica Ce implica transmiterea numelui? Ii erau ataste si insemnele familiei96? Dar titlul nobiliar de print al Imperiului austriac", transmis clironomiceste" urmasilor lui Constantin Brancoveanu? Dispdruse odatd cu moartea marelui ban, asa cum sugera episcopul Ilarion al Argesului in necrologul rostit la inmormintare 97? Ta.ndrul Grigore a luptat ca sã pdstreze titlul princiar austriac inroldndu-se in armata austriac5.98, efortul lui find motivat de aspiratia de a intra in randul nobilimii europene. Insd,
95 E. si I. Virtosu, op. cit., p. 437-438. " Ibidem, p. 439-440 Avind Inca si deosebire cu semnele darurilor imparatii Austrii, carele dintr-insele nurnai s-au pus, pa la dric, torte si uraniscu; aceste sint semne cele care le-au harazitu Imparatiia Austrii lui Costandin Basarabu, cind au impaciuitu Poarta Otomaneasca cu a Austrii, si, in urma, intarire si innoire de printipatu neamului"; N. lorga, Les diplômes imperiaux de Constantin Breincoveanu, prince de Valachie, RHSEE, XIV, nr. 7-9, 1937, p. 177-186; Paul Cernovodeanu, Coordonatele politirii externe a lui Constantin Brancoveanu, in Constantin Brancoveanu, p. 127, 131 (despre crucea de cavaler al ordinului Sf. Andrei primita la 1700 de la PetruI). 97 Ibidem, p. 441: Cind SI cu titlul de print al Imperiului austriaecesc s-au cinstit (BrAncovenii), dindu-i-sa acest titlu intiiu pe persoana raposatului Constantin Voevodi dupa urmare clironomiceste la toti intiiu nascuti ai familii pina la acest raposat"; ibidem, p. 443, descrierea inmormantarii banului facuta de I. Heliade Radulescu: s-a savirsit pompa ingroparei raposatului banului [...], printul de Srantul Imperiu si cavaler al Sfantului Stansilas"; N. Iorga, Genealogia Cantaruzinilor de banul Mihai Cantacuzino, p. 411-412; Paul Cernovodeanu, Coordonatele politicii exteme a lui Constantin Brtincoveanu, p. 127, 131 (despre crucea de cavaler al ordinului Sf. Andrei primita la 1700 de la Petru I); Gabriel Badea-Paun, art.rit., p. 196-197. Inca din a doua jumatate a secolului XVIII, unii dintre marii boieri pareau foarte deschisi influentei occidentale, mai ales la ideea de noblete ereditark receptivitate ce transpare in special din optiunile lor politice, concretizate adesea prin servicii aduse lmperiului austriac sau tarist, mergAnd pAna la solicitarea unui titlului nobiliar drept pret al acestei aliante. Totusi prezenta acestor titluri In peisajul autohton este mai degraba una pasagera, ea neputând sa se impuna ca un principiu al nobletii ereditare; Vlad Georgescu, op.cit., p. 91; Paul Cernovodeanu, Clanuri, familii, auloritafi, puteri (Tara Romdneasca secolele XV-XVII, in AG, an I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 86. Poate unul dintre cele mai rasunatoare cazuri de innobilare este cel al lui Nicolae Rossetti, studiat de St. D. Grecianu, Contele N. Rosetti, Revista pentru istorie, arhelologie si filologie", an V, vol. IX, 13:,,- 219 si urm.; Radu R. Rosetti, Fatnilia Rosati, vol. 1, Bucuresti, 1938, p. 19; V.A. Urechia, Istoria Romonilor, t. VIII, Bucuresti, 1897, p. 469 (scrisoarea adresata de Nicolae conte de Roset" fratelui sat] Constantin Roset vel vornic"); Vlad Georgescu, op. cit., p. 91. Unul dintre urmasii sai, din noua ramura a Roznovenilor semna la 1819 C
www.dacoromanica.ro 196 Andreea-Roxana Iancu 18 incercarile sale de a-si insusi odata cu numele ascendenta prestigoiasa a Brancovenilor au fost virulent criticate in tard de opozantii guvernarii lui Gheorghe Bibescu". Stabilit in Franta, el i§i va modifica semndtura in functie de circumstante. In 1858, publicand la Bucure§ti o bro§urd in apdrarea tatAlui sau Printzul George D. Bibescu btaintea opiniei publiceGrigore alesese sd-§i afirme dubla filiatie (de sange §i spirituald): Bibescu B. Brancoveanu", fard a uita sd facd referire, chiar §i printr-o initia1, la Basarabi. In schimb, in corespondenta referitoare la cAsatoria lui cu fiica arnba.sadorului Turciei la Londra, Musurus Bey, pAstratA la Bibliotheque nationale de France'°°, Grigore renunta la numele taalui sdu, semnand doar Bassaraba de Brancovan". 0 atentie aparte meria numele de Basarab, invocat de aspirantii la tron'°' pentrua-silegitima pretentiile, printre ultimii find §i Grigore BrAncoveanu. Acesta nu semna Basarab in mod curent, ci doar pe obiectele destinatesd-iasigure perenitatea memoriei, ata§And numele titlurilor nobiliare mo§tenite: Grigorie Basarab Brancoveanu, principe al Austriei, cavaler al Rusiei §i mare ban al principatului Tarii RomAne§ti, din strAvechea §i prea stralucita familie romfineascd"°2. Pecetile pe care marele ban le utiliza pentru autentificarea semnAturii aminteau §i ele de familia domnului Constantin Brancoveanu, apartinand lui $tefan §i lui Radu'°3. Ultimii Brancoveni, ca purtAtori ai unuia dintre cele mai vechi nume cu rezonanta dinastick obtinuserd monopolul asupra trecutului a cdrui stralucire venea din faptele cele mari ale domnilor Basarabi". Privilegiul memoriei, capitalul ei simbolic era bunul cel mai de pret al patrimoniului familiei, astfel incat numele, investit cu toatA autoritatea trecutului, devine principalul semn al nobletei de sange. Ca autor al apologiei tatAlui sat', semnAtura lui Grigore sustine mesajul transmis in primele pagini ale broprii. Aldturarea deloc intdmplAtoare a celor doud nume princiare anunta motivatia §i scopulm: datoria fiului de a recupera onoarea si buna memoriel°5 a tatalui, garantand pentru seriozitatea demersului sau cu numele uneia dintre cele mai vechi familii boieresti.
"Ibidein. Bibliotheque nationale de France, Département des Manuscrits, Fond Bibesco, carton 47, dossier 3: copie d'une lettre adressée par S.A. le Prince Gregoire de Brancovan a S.A. la Princesse Michel Sturza, Princesse régnante de Moldavie"; Lettre de S.A. le Prince Gregoire de Brancovan A Maitre Mocquard", Amphion, Haute Savoie, 1873. 1°1$t. S. Gorovei, Mihai Sorin Radulescu, Constantin Basarab Brdncoveanu. Strdmosti, inrudirde vi calea spre tron, in AIIAADX, t. XXVII, 1990, p. 220-237. 1 ce E. §i I.Virtosu, op. cit., p. 431-432: inscriptia de pe tabloul marelui ban, aflat la Biserica Grecilor din Brasov . 103 N. lorga, Studii ci documente, vol. VIII, p. 67: Stephanus Bassaraba de Brancovanis", p. 69: pecete cu coroana i vulturul rnuntenesci initialele lui Radu Brancoveanu. 1°4 De and am intrat in viata sociala ca cetatean si am inceput a cunoaste pe oameni, amu vazut Ca mai totdeauna patima, intriga sau interesul individual ori de mita se silescu in tot chipul a innegri caracterele cele rnai onorabile, a interpreta spre rau intentiile cele mai curate si, printr-o espunere vicleana a adevaratelor motive, unii merg Oita la a preschimba chiar natura faptelor celor mai bogate in rezultate folositoare. Printul George Bibescu, parintele rneu, care a domnit in Tara Romaneasca de la anul 1843 pina la anul 1848, n-a putut scapa de aceasta trista soarta [...]. Interesandu-rna de aproape la reputatia tatalui tneui neputand combina aceste defaimari cu convintiile mele despre talentele, caracterul si iubirea lui de patrie, rn-am apucat a cerceta cu seriozitatesi nepartinire actele si faptele vietii lui politice ca sa descoperu intr-un chipu pozitivu daca ratacirea era in slabiciunea arnorului fi
www.dacoromanica.ro 19 Stingerea familiei boieresti 197
0 contributie mult mai consistentA ca documentatie si analizA la refacerea memoriei domnului apartine celui de-al doilea fiu, care semna Prince Georges Bibesco,Regne de Bibescom6,motivat fiind de acelasi scop cai fratele sdu mai mare: Voila pourquoi je publie, aujourd'hui, la correspondence diplomatique, les documents politiques et administratifs du regne du Prince Georges D. Bibesco. En payant un tribut a l'histoire, je rends, en meme temps, un hommage ala mémoire de mon pere"m7. Necesitatea reabilitdrii dup l. abdicarea fortatd venea nu numai din dorinta legitimA de a se face dreptate", dar si din teama cd onoarea pdtatd a tatdlui ar fi putut sd afecteze imaginea easel Basarab-Brancoveanu-Bibescu". Ca urmas al celor doud familii unite, George Bibescu se considera dator sd demonstreze cä faptele domnului erau demne de memoria dinastiei basarabe. Ce rost îi are aici referinta la Basarabii la memoria dinasticV La srarsitul fiecdruia din cele doud volume ale monograftei se &este un Tableau généalogique de la maison BassarabaBrancovanBibesco partir de l'alliance des Bassaraba (la premiere dynastie des souveraines) avec les Brancovan", el ofer o reprezentare interesantd a noii ramuri a familiei brancovenesti. Genealogia nu este construitd pe fundamentul descendentei masculine, ci pe cel al aliantei matrimoniale, toate cdsAtoriile (a lui Danciu Brancoveanu cu o sort a lui Radu $erban; a Papei Brâncoveanu cu Stanca, sora lui Serban Cantacuzinoi, in srarsit, a lui Gheorghe Bibescu cu Zoe Mavrocordat, adoptatd Brancoveanu) care marcheazd alianta dintre cele trei familii fiind plasate pe axa centrald a tabloului. Numele importante sunt scrise cu majuscule si-i reprezintd pe domni, cu o singurd exceptie, Zoe Basarab-Brancoveanu. Insd figura centrald rdmane Constantin Brancoveanu reprezentat aici ca urmas direct, prin femeile din familia Canatacuzinilor (mama si strAbunica lui), al domnilor Basarabi. Peste doud secole, alianta dintre Bancoveni si Bibesti pare sl reproduca modelul uniunii al cdrei rod fusese marele domn: Gheorghe Bibescu se casdtoreste cu o descendenta, prin adoptie, a Basarabilor si Brancovenilor. Autorul inceara sd legitimeze astfel descendenta pe linie feminind,sa-i atribuie aceeasi autoritate pe care cea masculind o avea. Mai mult, reunirea coboratorilor lui Constantin Brancoveanu (pe linia Elisabetei Cretulescu si a lui Constantin II Brancoveanu) se datora cAsAtoriei parintilor lui George Bibescu. Prin urmare, ideea pe care autorul o sugereazd prin aceasta reprezentare graficd este ca evenimentul fondator al casei BibescuBasarabBrancoveanu nu il reprezinta atat adoptia fratelui sdu, Grigore, cat cAsdtoria pdrintilor sdi. Cu alte cuvinte, el se considerd indreptAtit sd-si afirme apartenenta la prima dinastie de suverani din Tara Romaneasca", construindu-si o ascendentd pe baza aliantelor matrimoniale, unde femeile ocupd un loc esential prin transmiterea nobletii ereditare, iar adoptia are aceeasi insemnAtate ca1i leg/tura de sange. Prin argumentul apartenentei la o dinastie, el Ii justifica si incerarile repetate de urca pe tronm. Dezamagitor pentru ambitiile unei monografii complete este in schimb textul sumar si irelevant despre originile familiei Brancoveanu. incepand cu doud fraze despre o traditie care trimite la un frate al despotului sarb, Lazar Brancovici, el va continua cu o insiruire de domnitori Basarabi, atribuindu-i de data aceasta rolul principal lui Matei Basarab care, la 1633, in opinia autorului, s-a vdzut nevoit sd facd o revolutie"m9. Fdcand notd discordantd cu restul textului, concluzia, clardsi transantd, vine mai degrabd sA explice mesajul transmis prin imaginem. Nu surprinde atentia scAzutd
1°6 Georges Bibesco,Regne de Bibesco ,vol. I:Correspondance et documents (1843-1856),Paris, 1893; vol. II:Lois et decrets (1843-1848). Insurection de 1848, histoire et legende,Paris, 1894. Monografia sa este materializarea unei campanii intense de reabilitare a domniei tatAlui ski, Gabriel Badea-PAun,art cit.,p. 200. 1°1 Georges Bibesco,op. cit. ,vol. I, p. I. 1°8 Gabriel Badea-Paun,art. cit.,p. 200. 1°9 Georges Bibesco,op. cit,vol. I, p. 450; vol. II, p. 657. 110 II résulte de ces divers documents que les Brancovan ont, par deux mariages successifs, du sang des Bassaraba. Les Bibesco descendent par les femmes des Brancovan, et, par le mariage du Prince Georges D. Bibesco, ils sont en droit héritiers du nom. L'élection de 1843 a consacré ce qu'on pourrait, en France, appeler la légitimité";ibidem,vol. I, p. 451.
www.dacoromanica.ro 198 Andreea-Roxana Iancu 20
acordata originii Brancovenilor atata timp cat accentul cade pe ascendenta in linie feminina, a carei
legitimitate este sustinutai prin genealogiile familiilor din care provenea mama sa: Mavrocordat11 Bals. Acestora li se adauga. cateva pagini dedicate originii casei Bals, dari biografia tatalui saw Son pere est le grand vornic Démetre Bibesco (1772-1831) ; sa mere, Catherine Vacaresco, arriere-petite- fille du Prince de Valachie Constantin Bassaraba-Brancovan, décapit6 a Constantinople en 1714"m. Daca prin genealogia casei Basarab-Brancoveanu-Bibescui chiar prin cea a Mavrocordatilor, George Bibescu Ii revendica afiliatia la cele doua dinastii, genealogia Balsilor se vrea dovada apartenentei salela nobilimea europeana cu origini dintre cele mai indepartate. Prestigioasa ascendenta, autentificata in 1815 de cancelaria rusai austriaca, urea pana in secolul al VIII-lea, la contele Leibufe seigneur d'Argence et du donjon des Baux"i traverseaza de-a lungul intregului ev mediu sudul Europei (Neapole, Muntenegru, Albania), ajungand in secolul XV in Moldova si Tara Romaneasca. Nu insistam asupra argumentelor"2 aduse in favoarea acestei versiuni a genealogiei si a autoritatilor istorice invocate. De cele mai multe ori imaginare, genealogiile cu origini in Europa occidentala "3 iiaträgea, la sfarsitul secolului al XIX-lea, pe reprezentantii noii generatii de aristocrati, tendinta fireasca de vreme ce multi dintre ei Ii facusera studiile in strainatate, unii inrudindu-seprin aliante matrimonialecu nobilimea europeana, fart a mai pune la socoteala faptul ca pe tronul Romaniei se afla un rege strain dintr-o dinastie europeana. In concluzie, motivatia acestei monografii devine mai complexa decal se prezenta la inceput. Publicul vizat era in egala masura cel francofon si roman, un indiciu find si faptul ca originalul francezi traducerea romana, realizata de Bonifaciu Florescu (profesor la Bucuresti ilicentiat in litere la facultatea din Rennes), apar concomitent, in 1893-1894, la Paris si Bucuresti. incununarea lui Constantin Brancoveanu cu aura martiriului, ca aparator al Europei de pericolul turcesc, faptul ca Gheorghe Bibescu, tatal salt, este primul domn ales par la nation a vie" dupa marele domn martir, afirmarea apartenentei la vechea nobilime occidentala prin genealogia neamului Balsilor constituiau, alaturi de celelalte argumente invocate, o incercare de recuperare a memoriei pentru a-si legitima originea nobila atat in tara de origine cat si in cea de adoptie, Franta.
Etapele unei strategii Nu i-am ales intamplator pe cei trei boieri ca subiecti ai anchetei noastre: $tefan Alexeanu, dregator de rangul II si stapan al catorva mosii, nu se putea lauda cu bogatia, influenta, renumelegi vechimea unei familii ca aceea a Brancovenilor sau a $tirbeilor. Marele vornic Barbu $tirbei se apropie mai mult de varful ierarhiei marii boierimi, dar nu cat Grigore Brancoveanu, pretendent la tron si descendent al unei familii domnitoare. Important este ca, la fiecare nivel al acestei ierarhii, se manifesta dorinta de a impiedica stingerea numelui ca expresie a unei constiinte genealogice. Strategia lor de a-si asigura succesiunea poate parea vulnerabila: infierea unor fete din familia sotiilor (1), cautarea unor gineri ambitiosi, dar frä un nume pe masura ambitiei lor (2), nasirea primului fiu al acestora (3), pentru ca apoi sa-i incredinteze copiluluiprin testament, adoptie sau
III Ibidem vol. I, p. 33; vol. II, p. 537. 112 Ibidem, vol. II, p. 659-662. 113 Ar fi de urmariti genealogia autorului studiului Les Seigneurs des Baux, Chedomie Mijatovich, fost ministru al afacerilor externe, din care George Bibescu preia argumentele, clan si acesta II concepuse pentru a-si legitima anumite pretentii. Cu un secol inaintea lui George Bibescu, banul Mihai Cantacuzino scria o istorie a Cantacuzinilor,a caria izvorire se trage din neamul de Valoa, din Peril de Franfa: incepindu-se de la anul 800 (s.n.), pogoarä pAnä la anul 1781"; N. lorga (ed.), Genealogia Cantacuzinilor, p. 1, 25; idem, Despre Cantacuzini, Bucuresti, 1902, p. X-XI; idem, lstoria literaturii române tn sec. XVIII, vol. II, p. 107-108; A. Pippidi, op. cit., p. 282.
www.dacoromanica.ro 21 Stingerea familiei boierqti 199 printr-o altd fictiune juridicA-patronimuli cdminul (4). Nu putem afirma cd planul fiecdruia dintre cei trei boieri fusese unul bine determinat de la inceput. Foarte probabil hazardul avusese, cel putin in cazul lui $tefan Alexeanu si al lui Barbu $tirbei, un rol important: moartea sau sArAcirea parintilor viitoarelor flee adoptive, moment in care se declanseazd mecanismul solidaritatii de familie, rudele cele mai apropiate find datoare sd ia copii orfani sau sdraci in grija lor. insd obligatia de familie se transformA, odatA cu negocierea cdsAtoriel fi icelor adoptive si mai ales cu nasterea primului Mat, in ceea ce am putea numi o strategie. Principalele argumente prin care am incercat sA ne sustinem ipoteza sunt chiar cele trei principii genealogice"4prenumele, numelei mosia de bastind sau partea cea mai importantd a mosiilor pdrintesti. Adoptia si/sau instituirea nepotilor prin testament ca mostenitori era un mod de a-si atinge scopul, dar nu singurul, inscrisul lui Grigore Brancoveanu, prin care ii clddea nepotului numeleai cdminul, find un exemplu. Mu It timp acesta a fost considerat act un de adoptie"5. Asa cum este formulat, continutul nu lasd loc confuziei: flul cel mare al lui Zoe Bibescu, film adoptivd a banului, primeste numele Brdncoveanui mosia BrAncoveni in calitate de fin si nu de fiu adoptiv. E vorba de o fictiune juridicd care meritA toatd atentia, mai ales din perspectiva filiatiei spirituale pe care botezul o consacrd. Legitimandu-si decizia prin legatura creatd de botez intre el si nepot, marele ban pare sd trimitA la o practicA pe care am incercat sd o conturdm in rAndurile de fatd. Odatd demarat prin botez, mecanismul fabricarii unui urmas avea sa continue prin transmiterea numelui si a cAminului. Cu exceptia lui Stefan Alexeanu, pentru ceilalti testamentul nu este suficient sau necesar pentru infiereai instituirea succesorului. Ei tin sd intareascd sau sA inlocuiascd autoritatea ultimei vointe printr-un act special, recunoscut Ina din timpul vietii lor de instanta juridicd. Explicatia pare simpla: testamentul-prin natura lui o exceptie de la ordinea succesorald-estea prioriamenintat de invalidare. in schimb, institutia creatoare de filiatie a adoptiei, odatd confirmatd de cdtre judecdtorii locali, de domn sau, prin ritual religios, in bisericd, nu mai poate fi contestatd, teoretic cel putin. Spre deosebire de testament, adoptia era un mijloc mult mai sigur de a crea un succesor, cdci fiul adoptiv avea aceleasi drepturi la mostenire ca orice descendent direct si deci nu mai era nevoie de testament, averea defunctului revenindu-i automat (abintestat). Familia Bibescu, pe care am urmArit-o de-a lungul a trei generatii, ocupd si ea un loc important in randurile de fatd, ca principald beneficiard a planurilor marelui vornic Barbu $tirbeisi ale marelui ban Grigore BrAncoveanu. Printr-o politicd matrimoniald foarte ambitioask prin achizitionarea consecventA de mosii siprin investitia in educatia fiilor sai, Dimitrie Bibescu accelerase intr-un mod remarcabil ascensiunea familiei. Orick de sus tintise, nu putem afirma cu certitudine cd el se gandise la fiii sai ca la viitorii domni ai tarli. Mostenindu-i ambitia, Barbu $tirbei $iGheorghe Bibescu au fructificat eforturile parintelui lor, preocupati ei inii in a-si construi o carierd politicA. Nu stim dacd acestia au acordat o atentie deosebitd memoriei genealogice a familiei, insd, cel putin unul dintre urmasii lui Gheorghe Bibescu, in dorinta de a-si legitima apartenenta la nobilimea europeandi chiar incercarile de a-i urma tatAlui sdu pe tron, face o genealogie a casei BasarabBrancoveanuBibescu, dar si a familiilor Mavrocordat si Bal$. Astfel, o familie fard trecut capdtd, prin genealogia aliantelor matrimoniale si prin descendenta pe linie feminind, rdclAcini in trecutul cel mai indepartat.
Numele icdminul intruchipeaza, asa cum am incercat sa ardtdm Inca. de la inceput, identitatea familiei, iar transmiterea lor, un mijloc de a asigura continuitatea acesteia. Ce semnificatie are insd transferul numelui de botez, dincolo de filiatia spirituald si de consecintele ei asupra
"4 St. S. Gorovei,Cu privire la metodologia cercerarilor de genealogie,p. 287-289. 115 incepand cu Barbu $tirbei si George Bibescu, direct interesati in aceastä problema; N. lorga (ed.), Corespondema lui $tirbei-Vodä,vol. 1:Corespondenta polilicá,Bucuresti, 1904, p. 572-573.
www.dacoromanica.ro 200 Andreea-Roxana Iancu 22 succesiunii? Prin crearea unui urma§ cu acelqi nume §i prenume, ultimii descendenti ai celor trei familii boiergti nu se gandiserdila o continuitate a propriei persoane? Nu era acest transfer de identitate o incercare de reconstituire a sinelui, iar nepotii, memoria lor vie? Pomenirea lor in veci" pe parnant trebuia hrAnitã la fel cai pomenirea vepicd" in lumea de dincolo. Poate de aceea marele vornic Barbu $tirbei il Idsa pre iubitul nostru fiu Barbul, pd care I-am facut *i $tirbei, in locul mieu, pentru pomenirea mea in veci". Cu mai bine de un secol inaintea lui, Radu postelnic din Stancqti il numea motenitor pe Socol, un \far pe care-I §i botezase neavind iu ficioru de in trupul miu sa-mi ramie pomeana pre urma (s.n.)". Rdspunsul la aceste intrebdri necesitd o analizA aprofundatd care va constitui nucleul unui studiu ulterior, parte a proiectului nostru de doctorat, asupra transferului sintagmei pomenirea ve§nicd" din sfera religioasd in cea laicA, a semnificatiei acesteia in memoria genealogica, precumi a conotatiei juridice pe care succesiunea i-o conferd.
www.dacoromanica.ro DIPLOMA DE INNOBILARE CU BLAZON ACORDATA DE IMPARATUL LEOPOLD I LUI IOAN URSUL (1701)
LAURENTIU 5TEFAN SZEMKOVICS
Scopul prezentdrii de fata este de a rdspunde unei necesitati stringente in ceea ce prive§te cunoa§terea diplomelor prin care se conferd unor persoane cu merite deosebite, blazoni nobilitatea. Cu toate cd in bibliografia de specialitate sunt mentionate numeroase persoane §i familii romane§ti care au fost innobilate, fie de principii Transilvaniei, regii Ungariei sau impdratii Austriei, numdrul documentelor de acest fel cunoscute pand in prezent, in sensul punerii lor in circuitul §tiintific, este extrem de mic. Tinand cont de aceastd situatie, ne-am propus s aducem la luminai sd analizdm, in special din punct de vedere heraldic, in randurile care urmeazd diploma de innobilare cu blazon conferitd de imparatul Leopold la Viena in 19 septembrie 1701 lui loan Ursul de Band (Mez6 Band). Apeland la critica diplomatica internd §i externd vom putea sä evidentiem solemnitatea acestui izvor. Caracteristicile interne ale diplomei au in vedere elemente care tin de textul documentului. Acestea presupun studiul limbii ial stilului in care este scris, precumi cuprinsul discursului diplomatic. Din fericire §ansa ne-a ingaduit sd gasim diploma de innobilare sub formd de original pdstratd la Arhivele Nationale Istorice CentraleBucure§ti, Colectia Documente Istorice, doc.CCCII/9, scrisd in limba latind cu cerneald neagra, numele emitentului cu aur,intitulatia, pand la Dalmatia (Dalmatiae), cu chinovar pe pergament care are dimensiunile 425/650 mm, plicatura din partea inferioard aproximativ 140 mm. Documentul are lipsuri pe alocuri, nu are sigiliu, ci numai doud perforatii §i urma in forma de "V" a §nurului care, probabil, sustinea sigiliul atarnat de validare a actului. Blazonul cu dimensiuni de 95/112 mm este reprodus, in culori, in partea stangd superioard a textului, imediat sub numele suveranului emitent. AnalizAnd discursul diplomatic, specific acestui document, constatdm existenta urmdtoarelor formule: 1.bairn/at/alinsumeazd numele emitentului (Leopold), formula devotiunii ("prin mila lui Dumnezeu"), titlul §i calitatea din care decurge dreptul de a emite acte, demnitAtile pe care le-a avutsi posesiunile asupra cdrorai§i extindea autoritatea ("imparat ales al romanilor, pe ve§nicie august, rege al Germaniei, Ungariei, Boemiei, Dalmatiei, Croatiei, Slavoniei ..."). 2.Promulgafiasau notificatia este formula prin care emitentul atrage atentia destinatarului asupra dispozitiei actului2. In acest caz: "Dam de §:tire prin cuprinsul celor de fata tuturor cdrora li se cuvine". 3.Intervenfiaeste formula care cuprinde numele celor care au solicitat actul,i faptul cd acesta s-a emis in urma cererii lor3. La documentul de fatd: "cd noi, dupd cum am inteles din preaumila iqtiintare a nobilului Daniel Sabau (Szabo) de Band ... ajungand, totodatd, preaumila stdruintd a unor credincioi ai no§:tri facutd pentru acesta in fata Maiestatii Noastre". 4.Adresa acestui document se compune din numele §i localitatea de unde era beneficiarul actului4: "loan Ursul, dupd strAmo§ii sdi originar din Moldova, jeler al sal, locuind pand acum pe zisa mo§ie Band". 5.Arenga este menitA a justifica, in general, prin considerente de ordin juridic, religios, moral sau de simpla coniventd, necesitatea emiterii actului5. Citam: "datoria slujbelor credincioasei preaplecate".
I Dictionar al sliinfelor speciale ale istoriei. Arhivisticá, cronologie, diplomalicá, genealogie, heraldial, paleografie, sigilografie,Bucure§ti, 1982, p. 141. 2 Ibidem,p. 176. 3 Ibidem,p. 141 4 lbidem,p. 18. 5 Ibidem,p. 31. Revista istoricd", torn XV, 2004, nr. 34, p. 201206
www.dacoromanica.ro 202 Laurentiu Stefan Szernkovics 2
6.Urmeazd narafia sau expunerea in cadrul careia se explicd evolutia problemei, se relateazd imprejurdrile elabordrii inscrisului, antecedentele actiunii6. La acest document ea apare scurtdi concisa, coroboratd cu o parte din interventia mentionata anterior: "ardtate atat lui cat si tatalui säu, urmeazd sd i se hdrdzeascd slobozirea si libertatea din jugul servitutii, fiind pe deplin incredintati Ca si de acum inainte acesta va ardta si va indeplini slujbe credincioasei preasupuse fata de noii fata de Preaaugusta Casa a noastrd austriacd". 7.Dispozifia este formula cea mai importante, intrucfit, in acest document, exprimd vointa suveranului amintit de a conferi beneficiarului titlul de nobil, anumite drepturi iprivilegii recunoasterea blazonului prin care s-a individualizat: "pc acelasi loan Ursul, pe sotia acestuia, cai pe toti fiii, mostenitoriii urmasii acestora de ambele sexe i-am socotit, adunat, cooptati inscris ... in randul adevdratilori neindoielnicilor nobili ai regatului nostru al Ungarieii ai altor regate, stapAniri si provincii ale noastre ereditare, scotandu-i din starea si conditia nenobild si plebee in care au fost pand acum ...". Recunoasterea nobilitatii de cdtre imparatul amintit le aducea nu numai garantia, teoretic perpetud, a proprietatii juridice, dar oferea posibilitatea imparasirii din privilegiile nobiliare, indeosebi cele de ordin juridic si fiscal8: "instiintand si hArAzind prin cunostinta noastrd sigurd si cu sufletul hotdrat ca acestia sa vreai sa poata a se folosi si bucura de toate aceste milostiviri, onoruri, prerogative si imunitati de care ceilalti adevArati si neindoielnici nobili ai zisului regat s- au folosits-au bucurat, se folosesc si se bucurd prin naturd, drepti dupd vechiul obicei". 8.In cuprinsul diplomei se afld descrisd si infatipta stema9: scut fasonati°, cu marginea superioard bombatd, extremitatile de sus retezate, flancurile concave, talpa sub forma de arc trilobat (lobul din centru putin ascutit); in camp albastru, pe o campie verde std un om, redat in intregime si asezat din fata, hainele rosii, cdciula tot rosie cu borul negru, brdul, nasturii, guleruli cizmele aurii, Orland in traria dreapta o secerd, in stanga un mdnunchi de spice de grau coapte. Coiful cu cinci grile din aur, captusit cu purpurd, lantul, medalionul (care are in centrul sdu un rubin) si marginea din acelasi metal, asezat in fatd, surmontat de o coroand deschisd cu trei fleuroane, din aur, incrustatd cu pietre pretioase, din care iese un alt om identic cu cel din scut; lambrechinii pe dreapta auriiai albastri, pe stanga argintiii roii. Sterna este inconjurata de o ghirlandd de lauri verde, ovald, avfind in partea de jos si pe mijlocul flancurilor trei trandafiri heraldici roii, butonati cu aur; in partea de sus a ghirlandei-brosdnd pe aceastaintru-n scut oval inconjurat de un cartus albastru, pe aur acvila bicefald imperiald, neagra, incoronatd, limbatd rosu, cu aripile deschise, avand pe piept un scut, de dimensiuni mai mici, semirotundll, incArcat cu trei brduri rosu-argint-rosu. Scutul este timbrat de coroana imperiald. Compozitia este inscrisd intr-un chenar dreptunghiular auriu, fondul dintre acesta aighirlandd este mov incarcat cu arabescuri negre, iar cel dintre ghirlanddsi sterna, liliachiu, incArcat, de asemenea, in portiunea sa centrald cu arabescuri. In unghiurile ancadramentului patru scuturi, la fel, semirotunde, timbrate cu coroane deschise de trei fleuroane, reprezentand, primul Ungaria, urmdtoarele Transilvania, anume: 1. despicat, in cartierul din dreapta, pe rosu, deasupra unui deal inverzit, o coroand deschisa, din aur, din care iese o cruce de Lorena argintie; in cel din stanga opt fascii alternand argint-rosu; 2. tdiat de un brau, ingust, rosu, in partea superioard pe aur, acvila iesinda, naturald, incoronatdi limbata rosu (comitatele Transilvaniei); 3. pe albastru incarcat in partea de sus cu un soare din aur, in cea de jos cu o semilund urcatoare din argint (natiunea secuiascd); 4. pe albastru, sapte turnuri din aur, deschise iajurate, pozitionate 3:1:3 (natiunea skseascd). Scuturile din partea de sus sunt inclinate spre interior, celelalte, din partea de jos, spre
6Ibidem,p.112. 7Ibidem,p. 103. 1loan Dragan,Studiu introductiv: Nobilimea romdneascd din Transilvania oproblema controversalã in istoriografia ronzilnii, invol.Nobilirnea romdneasca din Transilvania. Az erdélyi roman nemesség, Satu Mare, 1997, p.6. 9 loan Cav. De PuFariu, Date istorice privitoare la familide nobile romtlne, I. Sibiu, 1892, p. 128 si II, 1895, p.392. '6Cf. Lorenzo Caratti di Valfrei, Dizionario di Araldica, Milano, 1997. I I Ibidem.
www.dacoromanica.ro 3 Diploma de innobilare (1701) 203 exterior. Mdrturia acestui insemn heraldic aduce un anumit nurndr de informatii despre viatani caracterul destinatarului actului. Secera tinutd de orn cu mana dreaptd simbolizeazd ciclul recoltdrilor care se repeta, moartea isperanta rengterilor, este semnul dezvoltdrii temporale, necesitatea evolutiei in sine12, iar snopul de grau, din stânga, este simbolul seceri5ului, al abundentei, al prosperitatii, fi ind reprezentat ca o legaturd de tulpini, un grup de elemente aserndnAtoare, acesta mai simbolizeazd reducerea multiplului la unu, integrarea intr-un tot a unor componente, puterea care rezultd din unire, concordia sociald13. Este interesant cd se mentioneazd imprejurdrile in care sterna poate fi utilizatd: "pretutindeni in lupte, confruntdri, dispute, lupte cu lancea, turniruri, dueluri 5i oricare alte exercitii militare 5i nobiliare ca 5i pe sigilii, valuri, cortine, covoare, inele, steaguri, scuturi, corturi, case, morrninte 5i, in general, pe orice fel de lucruri 5i in orice expeditie". De asernenea, tot in cadrul dispozitiei ne apar 5i modalitatile de consernnare a nobililor pentru a avea o mai bund evidentd a acestora: "sub titlul deplinei, adevdratei, sincereii neindoielnicei nobleti, sub care vrem ca ei sd fie zi5i, socotiti 5i cunoscuti ace5ti oameni de orice stare, conditie, onoare, demnitatei preeminentd". 9.Coroboratia este formula prin care se anuntd rnodalitAtile de autentificare: "La fel innobildm, dam i conferirn prin scrisoarea de tap intdrita cu puterea sigiliului nostru al Curtii, atarnat". 10. Protocolul final cuprinde, la actul de fatd, 5i semnele de validare15. Sunt precizate locul, data erniterii 5i anii de domnie: "... Viena a Austriei, ziva 19 septembrie in anul Domnului 1701, al Ifni:dr-06 noastre romane 44, al domniei rnaghiare 47, al celei boerniene 46". Documentul este semnat de irnparatul Leopold I 5i contrasernnat de cornitele Samuel Kalnokyi Joan Fiath. Conform procedurilor vremii din Centrul Europei, diploma este prezentatd. 5i publicatd in fata unei instante oficiale, - Dieta tuturor, domnilor, comiti, baroni, magnati nobili din toate stArilesi ordinele principatului Transilvanieimentionandu-se faptul cd nimeni nu s-a opus; consemnare ce a fost Pdcutd de protonotarul Francisc Henter. Nobilirnea rornaneascd a fost o componentd a realitatilor istorice din Transilvania medievald. Coroborarea rezultatelor de pe urma cercetdrilor istoricilor din Romania, Ungaria 5i Austria ar permite identificarea corectd a locului ocupat de nobilirnea româneascd in structurile sociale, precum sievidentierea contributiei ei la evolutia societatii respective, de5i, dupd cum afirma reputatul istoric 5i arhivist loan Dragan, find "inexistentd din punct de vedere politic, semnificativd numeric doar in cateva comitate 5i districte, marginaldi marginalizatd, deposedatd succesiv de varfurile sale asimilate nobilimii maghiare, ea n-a reu5it niciodatd sd se ridice la un rol insernnat in viata politica a teritoriilor de dincoace de Tisa"I6. Potrivit opiniilor renumitului heraldist Dan Cernovodeanu "stemele purtate in decursul secolelor de familiile nobile romangti din Transilvania, nu comportd nici un fel de dubiu asupra valabilitAtii ce prezinta 5i nici nu au fost vreodatd contestate sub raportul autenticitatii lor"17 Apoi, dezvoltarea heraldicii, dernonstrarea caracterului 5tiintific al activitatii de identificare a simbolurilor folosite de-a lungul vremii, multitudinea de informatii transrnise de izvoarele heraldice, au determinat un interes deosebit fatd de insernnaele de aceastd naturd18. Corespunzand necesitatii omului de a-5i arata personalitatea, heraldica presupune anumite cuno5tinte 5i talent in imbinarea 5i a5ezarea diferitelor elemente, astfel incat sd se obtind o compozitie heraldicd cat mai expresivA, pentru a-1 individualiza pe posesor.
12 Jean Chevalier, Main Gheerbrant,Dictionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori,numere, vol.3 (P-Z), Bucurqti, 1995, p. 217. Ibidem, p. 236. 14 Dictionar al stimfelor speciale aleistoriei, p. 90. " Ibidem, p.191, 193. 16 loan Dragan, Nobilimearomdneascd din Transilvania intre anii1440-1514, Bucure5ti, 2000, p. 12; idem, Studiu introductiv: Nobilimea romcineascä dinTransilvania, p. 10. " Dan Cernovodeanu, fi aria heraldicá inRomdnia, Bucurgti, 1977, p. 175. 18 Maria Dogaru,Din heraldica RonOniei. Album,J1F, 1994, p. 20.
www.dacoromanica.ro 204 Laurentiu Stefan Szemkovics 4
Sterna trebuie sd fie adecvatd cerintelor heraldicii, pentru a permite contemporanilor sai,$i celor care, ulterior, vor incerca sd-i descifreze sensul, sä identifice corect fiecare element, sd inteleaga semnificatia figurilor, deoarece asa cum afirmä cunoscuta cercetätoare Maria Dogaru despre simbol cd "aparut odatã cu societatea, din nevoia de exprimare a individualitatii, de definire a atributelor unor persoane sau colectivitati, dezvoltat paralel cu evolutia civilizatiei umane el a reflectat preocupdrile§i aspiratiile societatii in care s-a ndscut. Incadrat conform normelor stiintei heraldice sau stabilit doar prin vointa posesorului, simbolul redd ceea ce estecaracteristic anumitor structurisociale, framantarile ce au loc in rdndul colectivitdtilor umane, precumi mutatiilor ce survin in constiinta oamenilor"I9. Toate acestea demonstreazd necesitatea extinderii cercearilor in legaturd cu o astfel de terra, precumi cercetarea arhivelor pentru depistareai studierea diplomelor de innobilare cu blazon de acest fel rdmase Inca necunoscute.
1701 septembrie 19, Viena. Leopold I, imparat al Romanilor, etc. emite diploma de innobilare prin care se confera titlul de nobil si blazon nobiliar lui loan Ursul de Band.
NOS LEOPOLDUS Dei gratia Electus Romanorum Imperator semper Augustus, ac Germaniae, Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae Croatiae, Sclavoniaeque etc etc. REX Archidux Austriae Dux Burgundiae, Brabantiae, Styriae, Carinthiae, Carniolae, Lucemburgi, ac superios et inferioris Silesiae, Wiirtembergae, et Teckae, Princeps Sveviae, Marchio Sacri Romani Imperii, Burgoviae, Moraviae, Comes Habspurgi Tyrolis, Feretis, Kyburgi, et Goritiae, Landgravius Alsatiae Dominus Marchiae, Slavoniae, Portus Naonis, et Salinarum etc. etc. Memoriae commendamus tenore praesentium significantes quibus expedit universis. Quod Nos cum ex humillima informatione Nobilis Danielis Szabo de Mezö Band intelligamus IOANNEM URSULY in Majoribus suis, e Moldavia oriundum,aliasInquilinum suum, pro nunc quoqve inpraedicta possessione Mezö Band commorantem, ob fidelia tam sibi, quam Genitori suo exhibita ob sequia, emancipationem, et e jugo servitutis libertatem consecutum esse, accedente etiam nonullomm Fidelium Nostrorum, singulariter, Majestati Nostrae propterea facta humillima intercessione nihil dubitantes ipsum Nobis etiam, deinceps, Augustissimaeqve Domui Nostrae Austriacae, fidelia exhibiturum et impensurum obsequia. Eundem igitur IOANNEM URSULY ejus Conjugem, filios Haeredesqve et Posteritates utriusqve sexus universos, e Statu, et Conditione Ignobili, et Plebea in qua hactenus perstitere, de Caesareo Regiae Potestatis Nostrae plenitudine, et Gratia speciali eximentes, ac in coetum et numerum verorum, et indubitatorum Regni Nostri Hungariae aliorumqve Regnorum, Ditionum, et Provinciarum Nostrarum Haereditariarum Nobilium duximus annumerandos,cooptandos,etadscribendos. Annuentes et ex certa Nostra scientia, animoqve deliberato concedentes ut ipsi a modo imposterum futurisetperpetuissemper temporibus,omnibusiisGratiisHonoribus,Praerogativis,et Immunitatibus, quibus caeteri, veri, et indubitati dicti Regni Nostri Hungariae, aliorumqve Regnorum Ditionum, et Provinciarum Nostrarum Haereditariarum Nobiles natura, jure, vel antiqua consvetudine usi sunt, et gravisi, utunturqve et gaudent, uti, frui, et gaudere possint ac valeant, Haeredesqve et Posteritates eorundem utriusqve sexus universi valeant, atqve possint. In cujus quidem Nostrae erga eos exihibitae Gratiae,et Clementiae, ac Liberalitatis Testimonium, veraeqve et indubitatae Nobilitatis Signum Haec Arma seu Nobilitatis Insignia. SCUTUM videlicet militare erectum coelestini coloris, cujus fundum cespes viridis occupat, super quo, unus integer homo flavis cothurnis, amictu rubeo indutus, capite pariter rubeo tectus, dextra falcem messoriam, sinistra vero manibus, manipulum Tritici proferre visitur. Supra scutum galea militaris craticulata
19 Eadem, Aspircuia poporului roman spre uniialei independenfd oglinditain simbolul heraldic,Bucumti, 1981, p. 7. * Cu aceasta ocazie, multumesc colegului Rafael-Dorian Chelaru pentru sprijinul acordat la traducerea acestui document din limba latink
www.dacoromanica.ro 5 Diploma de innobilare (1701) 205
candidisetrubris,illincvero caeruleis,etadmodum haec omnia in Principio seu capite praesentium Literarum Nostrarum Pictoris industria, genuinisqve suis coloribus illustrata lucidius ob oculos intuentium posita esse conspiciuntur. Eidem IOANNI URSULY ejusdem Conjugi, Haeredibusqve et Postritatibus eorum utriusqve sexus universis,gratiose danda duximus, et conferenda. Decernentes, et ex certa Nostra scientia animoqve deliberato concedentes, ut ipsi a modo imposterum, futuris, et perpetuis semper temporibus eadem Arma, seu Nobilitatis Insignia more aliorum verorum et indubitatorum dicti Regni Nostri Hungariae, aliorumqve Regnorum, Ditionum, et ProvinciarumNostrarumHaereditarariumNobilium,subiisdemjuribusPraerogativis,et Immunitatibus, quibus caeteri, vefi, et indubitati praefati Regni Nostri Hungariae, aliorumqve Regnorum, Ditionum, et Provinciarum, Nostrarum Haereditariarum Noiles natura, jure, vel antiqva consvetudine usi sunt, et gavisi utunturqve et gaudent, ubiqve in Praeliis, Certaminibus, Pugnis, Hastiludiis, Torneamentis, Duellis, Monomachiis, acaliisquibusvis exercitiismilitaribus,et Nobilitaribus, nec non Sigillis,Velis, Cortinis, Aulaeis, Annulis, Vexillis, Clypeis, Tentoriis, Domibus, et Sepulchris, generaliter vero in quarumlibet terum et expeditionum generibus, sub merae, verae, syncerae, et indubitatae Nobilitatis Titulo, quo eos a omnibus, cujuscunqve Status, Conditionis, Honoris, Dignitatis, et praeeminentiae Hominibus insignitos et omatos dici, nominari haberi, et reputari volumus, mandamusqve ferre, et gestare, ac iis in aevum uti, frui, et gaudere possint ac valeant, Haeredesqve et Posteritates, eorundem utriusqve Sexus universi valeant atque possint. Imo Nobilitamus, damus, et conferimus, Praesentium Majoris, et Aulici Sigilli Nostri impendentis munimine roboratarum per vigorem. DATUM in Civitate Nostra Wienna Austriae, Die Decima Nona Mensis Septembris, Anno Domini Millesimo Septingentesimo Primo, Regnorum Nostrorum Romani Quadragesimo Quarto, Hungarici Quadragesimo Septimo Bohemici vero Quadragesimo SEXTO.
Leopoldus (semnatura autografa) Comes Samuel Kalnoky Ioannes Fiatth m.propria.
Verso: Anno 1702, 29 martii, Praesentes Literae Armales publicatae, paesentatae et exhibitae in generalibusComitiis universorum Dominorum Comitum Baronum Magnatum Generosorum Egregiorum Nobilium, universorum deniqve Statuum et ordinuum Incliti Regni Transylvaniae, et partium Regni Hungariae eidem annexarum ad diem 7 januari Anni praesentis, in civitatem Albam Iuliam in dictis et celebratis per Magistrum Franciscum Henter, Sacrae Caesareae Regiaeqve Majestatis, in Transylvania prothonotariumextradatae, nemine contradicente. m.propria.
TRADUCERE
Noi, Leopold, prin mila lui Dumnezeu, imparat ales al romanilor, pe vepicie august, V rege al Germaniei, Ungariei, Boemiei, Dalmatiei, Croatiei, Slavoniei etc., arhiduce al Austriei, duce de Burgundia, Brabant, Stiria, Carintia, Camiolia, de Luxemburgi al Sileziei superioarei inferioare, de WOrtemberg §i Tecka, print de Suabia, marchiz al Srantului Imperiu Roman, de Burgoviai Moravia, conte de Habsburg, de Tirol, Feretia, Kyburg iGorizia, landgrraf al Alsaciei, domn al Marcii Slavoniei, portului Naoni al Salinelor etc. Dam de Vire prin cuprinsul celor de fata tuturor carom li se cuvine ca noi, dupa cum am inteles din preaumila inviintare a nobilului Daniel Sabau de Band, loan Ursul, dupa stramoVi sai originar din Moldova, jeler alsat', locuind Oita acum pe zisa moVe Band, datorita slujbelor credincioasei preaplecate, aratate atat lui cat §i tatalui sãu, urmeaza sa i se harazeasca slobozireasi libertatea din jugul servitutii, ajungand, totodata, preaumila staruinta a unor credincioV ai noVri facuta pentru acesta in fata Maiestatii Noastrei find pe deplin incredintati cai de acum inainte
www.dacoromanica.ro 206 Laurentiu Stefan Szemkovics 6 acesta va ardta 5i va indeplini slujbe credincioase si preasupuse fatd de noi si fata de Preaaugusta Casa a noastrd Austriacd. Asadar, pe acelasi loan Ursul, pe sotia acestuia, ca si pe toti fiii, mostenitorii si urmgii acestora de ambele sexe i-am socotit, adunat, cooptat si inscris din plinatatea puterii noastre cezaro-crdiesti si cu milostivirea noastrd speciald in randul adevaratilor si neindoielnicilor nobili ai regatului nostru al Ungariei s ai altor regate, stdpaniri si provincii ale noastre ereditare, scotandu-i din starea si conditia nenobild si plebee in care au fost pand acum, instiintand si hdrdzind prin cunostinta noastrd sigurd si cu sufletul hotdrat ca acestia de acum incolo pe vecie in vremurile viitoare sd poata si sd vrea a se folosi si bucura, si totodatd si toti mostenitorii si urmgii lor de ambe sexe sd vrea si sd poata a se folosi si bucura de toate aceste milostiviri, onoruri, prerogative si imunitdti de care ceilalti adevdrati s neindoielnici nobili ai zisului regat al nostru al Ungariei, ca si din alte regate, stapaniri si provincii ale noastre ereditare s-au folosit si s-au bucurat, se folosesc si se bucurd prin naturd, drept si dupd vechiul obicei. Spre märturia acestei milostiviri si ingdduinte ale noastre ardtate fata de ei, ca semn al adevaratei si neindoielnicei nobleti/dam/aceste arme sau insemne nobiliare: Scut militar, drept, pe albastru, in partea de jos este o pajiste verde, deasupra cdreia se vede un om intreg, cu cizme galbene, invesmAntat cu o haind rosie, capul acoperit, de asemenea, in rosu, tinand in dreapta o secerd, iar in stanga un manunchi de spice de grau. Deasupra scutului este pus un coif militar cu gratar, care are o diademd regald impodobitd cu pietre pretioase, din care iese pe jumatate un om identic cu cel din scut, Orland in mAna dreaptdo secerd, in cealaltd un manunchi de spice de grau. Din vdrful coifului curg panglici sau fasii, pe dreapta argintii si rosii, pe stanga albastre si aurii, care impodobesc frumos ambele margini ale scutului; si toate acestea se observd cd sunt puse in partea de sus a prezentei scrisori a noastre pictate de cdtre pictor, cu mestesug, in culorile sale naturale spre a fi mai clar vazute cu ochiul. Aceluigi loan Ursul, sotiei sale, tuturor mostenitorilor si urmgilor acestora de ambe sexe am hotdrat sd le dam si sd le hdrazim, hotdrAnd 5i acordAnd, in deplina noastrd cunostintd si cu sufletul impdcat, ca acestia, de acum incolo, pe viitor 5i in chip vesnic, sd poata 5i sd vrea 5i la fel toti mostenitorii 5i urmgii acestora de orice parte sd poatd 5i sd vrea, ca dupd obiceiul altor adevarati 5i neindoielnici nobili ai zisului regat al nostru al Ungariei 5i ai altor regate, stapAniri 5i provincii ale noastre ereditare, sd se foloseascd 5i sd se bucure de aceleasi drepturi, prerogative 5i imunitati de care ceilalti adevarati si neindoielnici nobili ai amintitului regat al nostru al Ungariei 5i ai altor regate, stapaniri 5i provincii ale noastre ereditare s-au folosit 5i s-au bucurat, 5i se folosesc 5i se bucurd dupd naturd, drept 5i vechiul obicei pretutindeni in lupte, confruntdri, dispute, lupte cu lancea, turniruri, dueluri 5i oricare alte exercitii militare 5i nobiliare ca 5i pe sigilii, vdluri, cortine, covoare, inele, steaguri, scuturi, corturi, case 5i morminte 5i in general pe orice fel de lucruri 5i in orice expeditie, sub titlul deplinei, adevaratei, sincerei 5i neindoielnicei nobleti sub care vrem ca sa fie zisi, socotiti 5i cunoscuti acesti oameni de orice stare, conditie, onoare, demnitate 5i preeminenta. La fel innobilant, dam 5i conferim prin scrisoarea de Ltd intdritd cu puterea sigiliului nostru al Curtii, atArnat. Dat in cetatea noastrd Viena a Austriei, in ziva a XIX-a a lunii septembrie, in anul Domnului 1701, al imparatiei noastre romane 44, al domniei maghiare 47, al celei boemiene 46.
Leopold cu mana proprie Comitele Samuel Kalnoky Loan Fiath, cu maim proprie
Verso: In anul 1702, 29 martie prezenta diploma de innobilare s-a publicat, prezentat 5i inatisat in Dieta tuturor domnilor, comiti, baroni, magnati, generosi alesi nobili din toate stdrile 5i ordinele Inaltului Principat al Transilvaniei 5i al pdrtilor regatului Ungariei alipite acestuia, tinuta in ziva de 7 ianuarie, anul prezent, in cetatea Alba lulia, scrisoare data de magistrul Francisc Henter, protonotar al Sfintei sale Maiestati Cezaro-Crdiesti in Transilvania, nimeni nefiind impotrivd.
Cu mAna proprie.
www.dacoromanica.ro INMORMANTARE LA SUMULEU CIUC. TESTAMENTUL SI INMORMANTAREA LUI MIKES KELEMEN I, 1685-1686
KINGA TODOS
In scrierea istoriei, scoaterea la lumina zilei a IntAmpldrilor din trecutuyndepArtat joacd un rol important, la fel ca si cunoasterea in detaliu a mentalitAtii strdmosilor nostri. In continuare inceram sa reconstituim ultimele zile, testamentul si inmormAntarea lui Mikes Kelemen I, un nobil secui din secolul al XVII-lea, care a fost renumit mai ales multumita carierei politico-militare. Descrierea inmormantarii unui nobil transilvdnean nu este necunoscutd in istoria scrisd, dar cele intdmplate in timpul ceremoniei de la $umuleu Ciuc ne dau o imagine despre nobilii transilvdneni si despre legdturile dintre ei. Mikes Kelemen I a fdcut parte din grupul de nobili ai Principatului Transilvaniei. Aceastd apartenenta i-a conferit atentia tuturor scriitorilor de memorii contemporani. Putem citi despre el in opera lui Mihdly Cserei, Istoria Transilvaniei, in Autobiografia lui Mikleos Bethlen, in opera lui Peter Apor numitd Metamorphosis'. Din Testamental lui avem ocazia sA cunoastem imaginea pe care o avea despre lume, modul de gandire, spiritul si caracterul lui si dragostea pentru familie iprieteni. Despre pregatirile de inmormantare afldm din documente nepublicate pand acum. In februarie 1686 elita societAtii transilvdnene s-a grdbit la $umuleu Ciuc ca sd fie martord unui eveniment deosebit: inmormAntarea lui Mikes Kelemen I. incetase din viata un nobil din randurile lor. El fusese prietenul unorai dusmanul altora, dar cu care s-a intdlnit si s-a sfatuit des, in public sau in secret, si au luat decizii in privinta sortii Principatului Transilvaniei, decizii ce nu o data serveau propriile interese. Insdsi secuimea se pregatea pentru ultimele onoruri date celui care, pe lfingd faptul cA detinuse functii publice in zona secuiascd, fusese si proprietarul mai multor proprietatii iobagi. Inainte de a vd prezenta ultimul an de viatal inmormantarea lui Mikes Kelemen I, cAteva cuvinte despre origineal cariera lui. Casa si domeniul strAmosesc se afla si se and in Idbald, localitate din curbura de sud a Carpatilor. Istoricul .16zsef Pálmay, cel care se ocupd de istoria familiilor secuiesti, scrie cd familia Mikes din Zdbald concureazd ca vechime cu oricare din familiile de magnati transilvdneni: membrii ei apar si in timpul regilor maghiari"2. Mentionam insd cd in acea perioadd nu existau magnati in adevAratul sens al cuvântului, nici in Transilvania, nici in secuime, deci nici familia Mikes nu se putea numAra printre ei. Zselt Trocsanyi a ajuns la urmAtoarea concluzie despre locul pe care 1-a ocupat familia Mikes si totodatd susnumitul nobil in societatea transilvdneand: Dintre cei 110 deputati ai curtii supreme a principatului, 43 erau de vita nobila."3 Printre acqtia se numara si Mikes Kelemen I.
I Cserei, Mihdly,Erdély historidja (1661-1711),Budapest, 1983;Bethlen MiklOs Oniletiirdsa,inKemeny JánosésBethlen Miklós mavei,ed. V.Windisch Eva, Budapest,1980;Br. Apor Peter, Metaniorphosis Transylvaniae,vol.1-11, Budapest, 1903. 2 Pdlmay, József,Hdromszék wirmegye nemes rsakidjai,vol.11, Sepsiszentgyorgy, 2000, p. 307. 3 Tr6csdnyi,Zseolt,Erdely kozponti kornidnyzata 1540-1690,Budapest 1980, p. 361.
Revista istoricA", tom XV, 2004, nr. 3 4, p. 207214
www.dacoromanica.ro 208 Kinga Toc lös 2
Asadar originea nobild a familiei Mikes este de necontestat. De-a lungul secolelor membrii ei au luat parte in mai toate evenimentele importante din Transilvania. Tata! lui, Mikes Zsigmond II, omul de incredere al lui Gabor Beth len, a fost la Istanbul de mai multe ori ca sol al principelui, iar mai tarziu devine armasul lui Gyorgy Rákóczi I. Mama lui, Borba la, era fiica familiei nobile Imecs din Imeni. in urma cdsatoriei s-au ndscut treibaieti:Mihaly II, Kelemen I, si Janos, respectiv cloua fete: Ilona si Anna. Mikes Kelemen I a crescut la conacul de la Zabalai pe mosiile din imprejurimi. Urmand exemplul strdmosilor, titluli gradul au fost importantei pentru el, si de ce sA n-o spunem, cateodatrt era dispusi la abateri de la regulile etice pentru a inainta. Zsigmond Kemeny in romanul sAu intitulat Vacluvei ci fiicd II descrie ca fiind frumos la infatisare dar increzuti imoral" avand in vedere cã, impreund cu fratele sAu mai mare au rapit-o pe Sara Tarn6czi, cea care mai tarziu avea sa devina sotia lui Peter Haller4. Dar tot Zsigmond Kemeny il caracterizeaza ca fiind un conducator" destept. Sotie si-a ales dintr-o familie nobild originard din Valea Crisului din Trei Scaune. Zsuzsanna Kálnoki, sora cea mica a lui Samuel Kálnoki, prim-vicecancelar al Transilvaniei la Viena in timpul Habsburgilor. Din aceastd cdsnicie a rezultat un bdiat, Mihaly. Familia Mikes din Trei Scaune avea legaturi vechi cu Scaunul Ciuc si cu mandstirea din Sumuleu Ciuc. Inca din secolul al XVI-lea e cunoscut un anume Mikes, preotul care printre altele obisnuia sã o spovedeascd pe regina Izabella. De ajutorul lui s-au bucurat adeseori ilocuitorii Ciucului, cei care se luptau cu inversunare pentru religia lor. Kelemen Mikes a extins averea familiei cu zestrea sotiei Zsuzsanna Kalnoki: curtea de la $umuleu Ciuc si moii1e aferente. Ambitiosul Kelemen Mikes a avut o camera. frumoasd de-a lungul vielii pe care si-a inceput-o in timpul lui Gyorgy Ralc6czi II. Ca adept zelos al principelui a participat la multe bAtAtii casi comandant. S-a numdrati printre capitanii trupelor transilvanene de ajutorare a voievozilor romani ce se luptau pentru tronul Moldovei (1653, 1655, 1656). Numele lui a apAruti ca sol al principelui la Constantinopol. in noiembrie 1657, dupd campania din Polonia a aceluiasi an, Gyorgy Ralakzi II a fost obligat de care dieta princiara sa abdice, in locul lui find ales Ferenc Rhécley. In ciuda acestui fapt, Kelemen Mikes i-a lamas fidel lui Gyorgy Raköczi II. La 7 iunie 1660, principele moare in urma ranirii in bAtdlia de la Floresti. Oamenii lui au trebuit sA fuga, iar Mikes s-a ascuns in Ungaria pe mosia cumnatei, Kata Kálnoki. in timpul crizei de domnie din 1657-62, el este unul din exponentii principali din secuime al grupului Rakeiczi-Kemény. Ca sa-si evite confiscarea averii, in 1662 devine fidel lui Mihaly Apafi, care fusese pus pe tron de care pasa Ali. Se aliaza cu Mihaly Teleki,i devine principalul element care contribuie la picarea opozantului Pal Béldi. Dupa exilarea la Constantinopol a acestuia, in 1679 Mikes castiga castelul de la Uzon cu proprietdtile aferente. Pe timpul principelui Apafi Mihaly, prima functie oficiald a nobilului secui este asesor al curtii supreme (pina in 1669). Deci la apogeul carierei nu mai este Lanai- cand ajunge in asesoria princiara5. In 1673 este unul dintre contabilii comisiei de finante care era menita sa tina in evidenta taxele tarii. in Autobiografia sa Miklós Bethlen mentioneazd: Din ordinul tArii eram exactori: Gyorgy Kapi, Ferenc Rhédey, Zsigmond Mikola, Gergely Bethlen, eu, Kelemen Mikes, Janos Sarosi" dupa care adauga: Dealtfel in aceastd perioadd Teleki ne-a numit pe Gergely Bethlen, Kelemen Mikes si pe mine clamansi, pentru ca stiam sd reprezentam interesele WO. Contemporanii 1-au considerat unul din pilonii de baza ai catolicismului, fapt pentru care intra deseori in conflict cu nobilii reformati. De-a lungul carierei a avut ocazia de mai multe ori sA simta acest conflict pe propria piele. in 1686, dupa declaratia din dieta despre dijma preotului iezuit Dunod,
4 Kemeny, Zsigmond, Ozvegy és leanya, Bukarest, 1972, p. 25. 5 Tr6csányi, op. cit., p. 362.
www.dacoromanica.ro 3 inmormântare la $umuleu Ciuc 209 Mikes a tinut un discurs de acuzatie dusmanos. Principe le Apaft si-a exprimat dezaprobarea si reprimarea nu a intarziat. Mikes a pierdut titlul de cea mai inaltd functie in armata Scaunelor, pe care a redobandit-o mai tarziu. Despre acest lucru a scris si cronicarul contemporan Mihaly Cserei, care a fost cunoscut nu numai ca avand opinii anti-Apafi, ci si ca fiind un opozant al nobililor catolici. Deoarece era fratele de suflet si bun prieten a lui Teleki, acesta i-a promis sa-i recupereze titlul de la Apafi. inaintea luarii unei decizii, principele s-a consfdtuit cu diplomatul lui de incredere, Lasz16 Vajda: Domnule Vajda, domnul Teleki cere capetenia Trei Scaune ca sa-i fie data lui Kelemen Mikes. Sunteti de acord?" Lasz16 Vajda i-a reamintit intrigat: Preamarite domn, cum ati incredinta lui Kelemen Mikes o provincie frumoasa formata din atatia oameni, majoritatea carora am auzit ca sunt reformati. Avem cunostinte cum s-a comportat claunazi cu preotii domniei tale in fata pi-H." Teleki e de neclintit si insista: Preamarite domn, am auzit cd Janos Nemes a innebunit, nu mai stie sa carmuiasca Trei Scaune." In continuare ii aminteste principelui cat de credincios i-a fost Mikes in timpul rebeliunii lui Pal 'Midi. Principe le fiind un om foarte impulsiv, rdspunse enervat: Ma mir, domnule, a va considerati reformat. Vreti sa puneti in functie de capitan al Trei Scaune un persecutor rau la suflet ca Mikes. Cat timp vom traim, nu va mai fi capitan niciodata. SA-i spuneti A nu mai incerce sa ii certe pe preotii nostri, pentru ca o sa-1 spanzuram chiar de o poarta proprie pe omul rau si tradator." Teleki, pierzand lupta, ii spuse lui Mikes: Frate, cainele a ros cureaua, principele a zis cutare si cutare lucru."6 Nu cunoastem cum a ajuns totusi rand la urma Mikes capitan in Trei Scaune unde majoritatea erau reformati, el insusi apartinand catolicilor transilvaneni. Am mentionat faptul cd pe timpul cand Transilvania era principat, Mikes apare ca find un nobil catolic ce isi protejeaza religia, apartinand grupului de nobili catolici ce a fost impins in fundal. Contemporan cu Mikes, mult mai tanarul Peter Apor scrie despre religia catolica la curtea din Turia de Jos, si implicit povesteste si despre straduintele lui Mikes de a-i intari si sprijini pe catolici. Povestitorul ne descrie pe larg acest lucru aducand drept exemplu intamplarea mamei care si-a educat fiul in spirit catolic, motiv pentru care a devenit persecutata de catre principesa Anna Bornemisza, iar Mikes a luat-o sub aripa-i ocrotitoare. Peter Apor II compara pe Mikes cu Papa Clementin VIII si ii numeste pe nobilul transilvanean impreuna cu Gaspar Kornis ca fiind marii stalpi ai religiei catolice. Printre marii intelectuali ai nobilimii catolice ii enumera pe Istvan Petki, Kelemen Mikes (ambii generali ai secuimii), Gaspar Komis, capitanul Muresului, contele Istvan Apor, general al tarii si contele Lasz16 Gyulai7. Nobilul catolic il sprijina pe Istvan Szalinai, episcopul adjunct, cel care incerca consolidarea regulamentelor ordinii catolice in secuime. La curtea lui slujea un preot franciscan caruia i-a lasat prin testament 100 de forinti ca sa-si poata elibera neamul din iobagie. fn ciuda bolii a calatorit foarte mult in ultimii ani ai vietii. In ianuarie 1658 ii scrieo scrisoare lui Teleki de la curtea din Zabala, in februarie si martie il gasim in Fagara§,i probabil de aici a plecat intr-un calatorie diplomatica dupa 26 iunie si ajunge la Bucuresti inainte de 3 iulie de unde abia asteapta sa piece fiind o tara cu drumuri greu de practicat. La sfarsitul lui iulie soseste in Transilvania si ajunge acasa la *umuleu Ciuc unde sotia lui suferea de pojar. intr-o scrisoare ii povesteste lui
6 Cserei, op. cit., p. 179, 180. 7 Apor, op. cit., p. 92.
www.dacoromanica.ro 210 Kinga Todos 4
Teleki despre chinurile acesteia, despre slaba speranta de supravietuire de la un moment dat 5i despre ameliorarea starii de sAndtates. Se pare cd nu a mai pdrasit mo5ia de la $umuleu Ciuc. Scrisoarea adresata lui Teleki la 29 decembrie e probabil ultima pe care a scris-o el insu5i. in ea ii poveste5te despre boala sa: Dumnezeu mi-e martor zii noapte, nu mai pot sta nici culcat, nici in picioare, ma chinui doar. Stomacul mi s-a umflat a5a de tare, cd daca Dumnezeu nu va fi milostiv, nu md voi insandto5i niciodatd. A fost doctorul la mine, dar Inca nu i-am vazut folosul".9 Totu5i el spera sd se facd bine sd le facd in ciudd dumanilor, dar in prima jumdtate a lui ianuarie 1686 ii dicteazd fiului sdu o scrisoare adresatd lui Teleki, nedatatd, la sfar5itul careia semnAtura personald cu litere greoaiei imprd5tiate stä marturie imbolndvirii grave. Moartea lui nu a survenit pe negteptate. Pe timpul bolii indelungate s-a ingrijit sd-5i imparte averea prin testament, 5i chiar a dispus organizarea inmormAntdrii. La 25 ianuarie 1685 si-a scris testamentul. Ava.nd in vedere timpuli boala grava de care suck, nu imi pot promite viata lungd, nu vreau sA uit in totalitate despre treburile finale."10 Nobilul a scris un testament lung, care in privinta compozitiei corespunde in totalitate cu cerintele documentelor oficiale ale vremii din Transilvania dar 5i din Europa. E una dintre cele mai frumoase mArturii a testatarilor secui din secolul al XVII-lea. $i-a compus testamentul la pat la conacul din $umuleu in prezenta a trei nobili din Scaunul Sepsi: Mihaly Székely din Chilieni, Gyorgy D6ndth din Aita-Medie 5i Mihdly Benkö din Arcu5, notarul Scaunului Sepsi. Ei au fost martorii testamentari care au autentificat deplindtatea facultatii mintale a testatarului 5i existenta intregii averi, prin semnAturd 5i pecetea de pe inel. Nu se 5tie care dintre ei 5tia sd scrie, sau dacd a contribuit la scrierea textului altd persoand 5tiutoare de carte, pentru cd deocamdatd nu cunogtem textul original,decdt o copie din sec. XVIII. Dupd enumerarea martorilor, urmeazd invocatia, mArturia acceptdrii faptului cd viata pe pArnant e trecAtoare. Nobilul catolic zelos nu se plange prea mult despre acest fapt. $i-a ordonat gandurile a5a cum se cuvine unui militar 5i a trecut la obiect, la impArtirea bunurilor pamfinte5ti. Testamentul este adresat familiei, a5a cd mai intdi Ii lasd fiuli nevasta in grija tutorilor. II nume5te ca aparator principal pe Mihdly Teleki, cel mai de seamd om politic din Transilvania al perioadei Apafi. Ii roaga pe cancelar sd 11 disciplineze pe fiul sAu, Mihdly Mikes 5i sa Il ia Ifingd el la curte, dacdi domnii II sfatuiesc astfel. I-a mai numit tutori pe consilierul István Naldczi, Gergely Bethlen, cdpitan al cetatii $umuleui Huszt, pe Elek Bethlen, prezidentul ulterior al dietei, pe Jenei Székely Ldszló, ,comandant al po5teii consilier al lui Teleki, 5i in final pe cumnatul sdu, Samuel Kdlnoki, cel care avea sa devind vicecancelar, 5i pe István Apor, trezoriarul princiar al Transilvaniei, care ii era rudd apropiatd. Deci aparent familia sa a rdmas pe maini bune pentru cd chiar dacd nobilii mentionati nu i-au ajutat, cel putin nu 1-au ocArat pe Mihdly. Modul de compunere a lui Mikes e tipic pentru faptul cd familia stAtea in centru testamentelor transilvdnene: ... pentru cd nu existd nimic mai drag pentru mine decal draga mea sotiei unicul meu fiu,idacA exemplul cruzimii lumii din zilele noa.stre nu m-ar obliga, nu le-as da nici o dispozitie, dar in primul rand o rog cu multd dragoste pe sotia mea dragd sA ii pdstreze puterea naturald si sA incerce sA trdiascd in armoniei dragoste cu singurul ei fiu. La fel, nu numai II rog, ci chiar ii poruncesc fiului meu Mihdly, sd-i fie fiu bun 5i ingaduitor mamei luii sa incerce sd-i facd acesteia pe plac." Pentru cazul in care mama 5i fiul, doamne fere5te, nu ar mai ft putut locui impreund, Mikes i-a asigurat sotiei cele necesare pentru un trai decent, dar nu I-a neglijat nici pe fiu, dandu-i posibilitatea
8 Magyar Országos Levéluir Budapest (in continuare MOL), fond P.1238.Fam.Teleki 9, Scrisorile lui Mikes Kelemen, 1685. 9 Ibidem. 1° ANIC, Filiala Sf. Gheorghe, Fond 65/2, fasc.1, fam. Mikes.
www.dacoromanica.ro 5 inmormantare la Sumuleu Ciuc 211
de a trdi independent, si mai mult de-atat, a pus de-o parte o sumd considerabild din mostenire pentru cazul in care acesta ar vrea sA se insoare. N-au rdmas cu mana goald nici persoanele numite tutori. Dupd ce i-a lisat fiului parte din herghelie, Mihdly Teleki a primit calul mare si rapid", domnul Nalazzi pe cel gri, iar cumnatul Samuel Kdlnoki o iapd cu coamd alb/ Desi Mikes a indeplinit o functie publick nu si-a neglijat nici gospoddria. Mdrturie stau enumerkile conacurilor, pdmanturilor, slugilor, iobagilor, granelor si a altor bunuri. Din aceste descrieri nu am putut aprecia mdrimea exacta a proprietkii, dar un lucru e cert: gospoddria lui era mai mare deck gospoddriile obisnuite ale nobililor din Trei Scaune. Ce-i drept, avem foarte putine informatii credibile din aceastd perioadd, mai ales despre proprietki ale nobililor din zond, dar vom da cateva exemple. Potrivit unei inventarieri a averii facutd de care cumnatul sdu intre 1691-1698, mosiile din Trei Scaune, Campiii Ciuc ale lui Samuel Kknoki aveau aprox. 830 iugdri, iar pe cele 7 gospodarii mai mari lucrau peste 150 de iobagii slugi. Ferenc Székely din Chilieni, mai mic in rang deck Mikes, avea potrivit inventarului fkut in 1700 aprox. 100 iugdri de pdmant arabil." De-a lungul vietii si-a dovedit deseori intentiile bundvoitoare urmand exemplul strdmosilor5i obiceiurilor vremii donand generos bisericii, preotilor, cdlugdrilor, elevilor, frã sä uite si de cei sdraci asa cum se cuvenea unui nobil bun catolic. A donat 900 de forinti cAlugdrilor din Cozmeni Ciuc si Michazdu, si 60 de forinti pentru construirearenovarea turnului bisericii gotice din Sanzieni. Pentru intretinerea elevilor din Cluj a lAsat in main, cAlugdrilor 1000 de forinti, ca din ei sd Ii sustind pe elevi. In mai multe randuri i-a luat sub protectie, in detrimentul protestantilor, pe preotii franciscani ce se intorceau la Trei Scaune. El a fost cel care i-a sfatuit sã ocupe locul de langd capela Sf. Gheorghe din Estelnic, unde si-au construit o locuintd din lemn, apoi o scoald. Era in relatii bune si a colaborat cu tipograful si editorul de carti, compozitoruli colectionarul de cantece Janos Kajoni (1629-1687), cdlugAr franciscan, autorul Codexului de la Kajon, si al celei mai frumoase coperti de carte a Transilvaniei sec. XVII. Se numka printre oamenii lui de incredere care i-a compus ilui muzicd pentru petrecerile dansate organizate de cdtre Mikes. Desi cunostea puterea de lege a testamentului, testatarul si-a intdrit valabilitatea vointei prin blestem. Blestemat sd fie cel ce se va impotrivi, pentru cd aceste bunuri au fost dobandite cu binecuvantarea lui Dumnezeu." In incheiere mai adaugd: De aceea, cel ce nu indeplineste in totalitate ordinele mele asa cum le-am descris, sd fie blestemat." in legAturd cu organizarea inmormantarii a lAsat familiei cu vorba de blestem incaz de neindeplinire, sd fie inmormantat potrivit rangului, si nu celebrand oricum, ci cu multe slujbe religioase, asa cum se obisnuia printre cei de rangul sdu. Dupd scrierea testamentului a mai trait un an in agonii cumplite, si s-a stins din viatd in ianuarie 1686 la conacul ski din $umuleu Ciuc. Contemporanul Mihaly Cserei scria in cronica sa la anul 1686 despre boala care 1-a rdpus pe Mikes si despre inmormantarea pompoasd a acestuia, ceva ce nu a vdzut niciodatd. Aceastd afirmatie ne face sd credem c oamenii lui Mikes i-au indeplinit dorintai s-au conformat asteptarilor. Nu au. avut probleme financiare avand in vedere faptul cd testatarul a avut grijd sã aloce banii necesari inmormantkii. Rdman destui si pentru inmormantare, nici nu or sn-i poatd cheltui pe toti." Organizarea ceremoniei de inmormantare a fost preluatd de cumnatul acestuia, Samuel Kalnoki, fapt ce reiese dintr-o scrisoare a lui necunoscutd pand acum. Pregdtirile au durat mai mult
II TUckis S. Kinga,Székely fonemesi ilettnód a XVII. szcizad alkonyem,Bukarest-Kolozsvár, 1998, p. 102; eadem, Adatok a kilyeni Székely csaldd és udyarház törtenetehez, in Historia Manet.Volum omagial Demény Lajos Emlékkonyv 75, Bukarest-Kolozsvár, 2001, p. 301
www.dacoromanica.ro 212 Kinga Todos 6 pentru ca, asa cum afldm din aceastd scrisoare datatä 13 februarie 1686, pictarea stemelor de hartie au durat o lund. Deci a trecut cel putin o lund de la moartea lui Mikes cand acesta a fost InmormAntat12. Nobilul a cerut familiei ca sicriul sd fie imbrdcat in catifea, dar pe el sd nu-I imbrace, iar in final catifeaua sa fie data alugarilor. Cum s-a ajuns la consens intre dorinta testatarului si obiceiurile locale, cerintele religiei si dorintele si ideile domnilor testamentari si ai familiei, ne putem inchipui doar fart sä cunoastem exact realitatea. Trupul neinsufletit a fost probabil imbrdcat deoarece potrivit ritului acesta putea fi privit pe catafalc de cdtre toatd lumea in timpul rugaciunilor. Nu excludem faptul cd potrivit obiceiurilor funerare ale nobililor vremii din Transilvania, trupul a imbrdcat intr-un port de sdrbatoare si in mainile impreunate erau puse o earf i un rozaliu. Un element important al ceremoniei II reprezenta sterna care era lucrat cu fir de aur si/sau argint, sau putea fi pur si simplu pictat pe hârtie, pe panzd sau pe mdtase. In cazul lui Mikes s-au folosit doud de hartie puse de-o pare si de cealaltd a sicriului. 0 sterna pictata pe material alb a fost pusd pe sicriu. Samuel Kálnoki II maga intr-o scrisoare pe Teleki sd ii recomande un mester priceput pentru pregatirea stemelor de la ceremonie. Dacd nu-I are la curte pe faimosul mester brasovean, atuncistpirecomande pe cineva din Sibiu sau Sighisoara care e potrivit pentru aceasta rnuncd. In fata altarului a fost pusd o stemd pictata pe mdtase care dupd funerarii a ramas in bisericd, iar steagul negru a fost asezat impreund cu corpul in mormânt. Langd sicriu stAteau doi bdrbati in armurd, unul cu arme si cu steagul aurit. Steagul avea pe o parte sterna celui decedat, iar pe cealaltd lauzi in formd de versuri. Acesta simboliza rangul si caracterul celui trecut in nefiinta iar celdlalt era in doliu reprezentând speranta vietii de dupd moarte. Samuel Kálnoki ii multumeste intr-o scrisoare adresatd lui Teleki si in numele vdduvei pentru stemele comandate si il tine la curent cu pregatirile pentru ceremonia de inmormântare. II informeazd despre pregatirea steagului care urma sA fie gata intr-o lund si care pe o parte avea deasupra stemei inscriptionate titlurile lui Mikes, iar pe cealaltd parte urma sd fie inscriptionata o poezie, a cdrui forma finald trebuia aleasd de cdtre Teleki dintre trei variante posibile. Mesterului clujean i s-a spus ca acest steag urma sa fie arborat in biserica. Nu cunoastem detalii despre cum au ajuns stemele la Sibiu in casa vdduvei lui Mihály Teleki, dar in inventarul facut dupd moartea acesteia printre bunurile sale au fost gasite urmdtoarele descrieri: Carta funerard cu sterne din mdtase vopsite itiparite pentru inmormAntarea domnului Mikes Kelemen."13 S-a planificat ridicarea a cloud castrum doloris (cetati ale durerii), adia catafalce. Potrivit obiceiurilor funerare decedatul era pus pe catafalc la el acasd, in cazul de fata in camera cea mare din conacul de piatrd cu acoperis din sindrild, iar de aici trupul neinsufletit a fost dus la catafalcul din bisericd. Castrumul doloris era un element ce nu putea lipsi din ceremoniile funerare a nobililor secolului XVII din Transilvania. Era o constructie din lernn, de formd patratd, iar acoperisul era sustinut la cele patru colturi de patru stAlpi de lemn. Desi zona era bogata in paduri si nu duceau lipsd de scAnduri, asa cum afldm din scrisoarea mai sus mentionata a lui KAInoki in care se plAnge cd. nu gdsesc scAnduri uscate pentru construirea catafalcului. In final e ajutat de cei din Gheorgheni de unde materialul a fost transportat la $umuleu. Acoperisul a fost fAcut din stufi rogoz, ceea ce 11 ingrijora pe KAInoki deoarece putea Iua foc cu usurinta din cauza lumanarilor multe. Castrum doloris a fost construit de cdtre un maestru local, la rugdmintea unui calugar, in biserica Maltai incdpdtoare din $umuleu Ciuc. InmormAntarea lui Mikes a fost organizata potrivit obiceiurilor catolicilor transilvdneni cu onorurile cuvenite unui nobil. Peter Apor scria despre inmormantdrile vechilor transilvdneni cA langa trup ardeau cloud lumândri la cap si doud la picioare, si se canta psalmul Srantului David. lar dacd cel
12 MOL, fond P.1238, Fam. Teleki. 13 MOL, fond P.658. Végrendeletek, 34 csomag.
www.dacoromanica.ro 7 Inmormantare la Sumuleu Ciuc 213 decedat fusese un oficial, langA catafalc se asezau 12 cai impodobiti cu hamuri aurii si piei de tigru si de leopard. Caii erau tinuti in frau pe timpul inmormantarii, si pana la cimitir erau purtati In jurul trupului. Desi Mikes a fost functionar al principatului, nu a avut cai la inmormantare pentru ca, asa cum aflAm din scrisoarea lui Kilnoki, nu i-au rAmas deck 3-4 cai si nu avea cal Infraiat. Ar fi avut hamuri, dar nu si piei de tigru si de leopard. Dintre elementele indispensabile ale unei inmormantAri de nobil mai fAceau parte si armele, care erau de obicei purtate de cel ce purta steagul negru. Samuel Kálnoki apeleza la ajutorul lui Telek: Nu avem sAbii, armuri si coifuri, le asteptam cu Imprumut de la Domnia Voastra"." Teleki i-a indeplinit dorinta lui Kalnoki si i-a trimis cu cArutele cu cai armurile si pieile. Mihaly Cserei, care a fost si el la inmormantare, povesteste cd Teleki si-a imbracat caii in mod pompos. Tot Teleki a fost cel care a trimis trambitari, tobosari si fluiere turcesti. Cand s-a terminat ceremonia la conac, cortegiul funerar continand calesti, elevi, preoti, fluiere si trambite, a pomit la bisericA iar mai apoi la cimitir. La slujba funerarA franciscanii au cântat cantece impiesionante, dar nu se stie cine a tinut discursul de bun-ramas si cine a tinut slujba. Se presupune cA a luat parte si Pater Vizkeleti, cel pe care Mikes I-a rugat prin testament sA ii predice la inmormantare, si caruia i-a multumit in avans lasandu-i un frau pentru cal. La InmormantArile nobililor din acea vreme, 1si aveau locul si sAracii. Ei reprezentau practica umilintei evanghelice, prin asta devenind elemente indispensabile ale cortegiului funerar. Pentru serviciile" lor, erau in general rasplatiti bAneste. Mikes le-a lasat prin testament 100 de forinti pentru fapta lor binecuvfintatA. instiintarea decesului si invitatiile la inmormantare erau distribuite in Transilvania de care curieri. Asa au sosit la inmormantare reformati si catolici, prieteni si ne-prieteni ce incercau sA se comporte ca niste domni mAcar cu aceastA ocazie, si sa puna de-o parte controversele ce deseori ii plasau in tabere adverse. Dar oare au reusit so. renunte macar pentru scurt timp la suparAri, sA isi tinA in frau mandria ardelenii ce erau cunoscuti pentru toleranta religiilor? Din pAcate tocmai eke o astfel de ocazie devenea scena manifestArii sentimentelor de dusmAnie in fata publicului cel mai des neutru. Asa s-a Intamplat si la inmormantarea lui Mikes, unde printre participanti se afla prezent si viitorul cancelar MiklOs Bethlen, ce nu ii fuse cdtusi de putin prieten lui Mikes. Ce s-a Intamplat acolo, aflEm chiar din autobiografia lui Bethlen. S-a dus de la ZAbalA la inmormantarea de la Ciuc. Acolo, potrivit obiceiurilor catolice, toatd lumea a primit ate o lumanare aprinsA. A primit si Bethlen, dar el find reformat, se simtea jignit si i-a dat-o unui sArac reformat, ca sa o foloseascA in Intuneric. Acesta o stinse si o puse bine. Cand Keresztesi 11 vazu, 11 Intreba de ce nu are lumanare, la care el Int-ref:4 la randul lui: Mai degrabd de ce aveti Dumneavoastra lumanari, cA doar e ziva in amiaza mare, e soare si lumina."15 Auzind discutia In contradictoriu ale celor doi, Teleki ii spuse lui Bethlen cA mai bine nu venea la Inmormantare. Cearta dintre cei doi a continuat si in bisericA langA catafalc, unde Teleki nu era multumit cu locul unde stAtea si I-a schimbat cu cel al lui Bethlen printe certuri. Ce s-a Intamplat in continuare? Antipatia familiei fatA de comportarea nobililor nu le-a alinat durerea. in centrul atentiei nu mai era Mikes, ci Telekisialtinobili catolici. La sfarsitul inmormantarii Mikkis Bethlen s-a urcat suparat in sanie si a plecat nemancat. A dormit o noapte nu departe de $umuleu, iar a doua zi s-a intors la abala, la sotia sa, tot cu sania, lunile decembrie, ianuarie si februarie find foarte reci si potrivite pentru cAlAtoria cu sania.
" MOL, fond P.1238, Fam.Teleki. " Bohlen Miklós Oniletirdsa, p. 775-776.
www.dacoromanica.ro 214 Kinga Tödös 8 Trupul neinsufletit al lui Kelemen Mikes I a fost depus in capela Sf. Mihai, construitä de insusi Mikes cand Inca acesta se afla in viatd, impreund cu fratele lui, Mihdly Mikes. Capela originald era lipita de peretele nordic al bisericii gotice, intrarea find pe partea exterioard. Construirea capelei mici a fost inceputd de cdtre cancelarul Mihdly Mikes pe la 1656. Dupd invazia atarilor din 1661, lucrdrile s-au oprit, continuarea find preluata de Mikes si final izate la 1670. In 1676 s-a fAcut si un altar dupd care capela era in stare functionald. Pe timpul lui Janos Kajoni, biserica de la $umuleu a fost reconstruitd in 1680. S-a extins peretele nordic, iar capelele Sf. Mihai Sf. Francisc construite de cAtre familia Mikes, respectiv de are franciscani, au fost atasate la nava. Aici a fost inmormantat Mikes, iar mai tarziu fratele sdu in 1721. Sicriile au fost asezate in gropi sapate sub podea. Epitaful lui Mikes a fost plasat pe perete (azi in coltul de nord-vest al bisericii)16. Ulterior, in 1810, cand biserica si-a cApdtat forma de azi, capelele au fost demolate.
16 P. Benedek Fidel, Csiksomlyd (Tanulnidnyok), Kolozsvár, 2000, p. 130.
www.dacoromanica.ro ISTORIOGRAFIE
INTRODUCERE iN ISTORIOGRAFIA STUDIILOR DESPRE MODA SI COSTUM
ADRIAN-SILVAN IONESCU
Ca si subiectul cdruia ii erau dedicate, studiile asupra modei au cunoscut, in timpurile moderne, diverse mode. Este, practic, imposibil sa inchegam o bibliografie exhaustivd a acestora. Vom incerca sd oferim, insk niste repere edificatoare pentru cercetarile in domeniu, repere care nu se vor i nici nu pot fidefinitive, ele ldsand o portitd deschisd pentru completdrii amenddri. De-a lungul vremii, studiile de modd nu au cunoscut o ritmicitate anume. Ele au apdrut, mai ales, in perioadele de cotiturd ale istoriei, de crizA economicd ori social-politick atunci arid portul epocilor trecute putea constitui un argument in atestarea unei natiuni sau a unei clase sociale, a unei traditii sau a unei bundstari ce trebuia sd dea un impetus revigordrii contemporaneitatii. Cu multA judiciozitate poate fi aplicatd si la studiul modei asertiunea unui autor privind eleganta strdlucitoare a unor momente de decadentd: Luxul dard (...) incepe a fi masca miseriei. Un stat instiinteazd cdderea sa printr'un exterior briliant pentru a'i acoperi plaga"I. In perioada tulbure premergatoare revolutiei de la 1848 si, aproape fart intrerupere, in timpul desfasurdrii acesteia, la Paris apare, in " L'Illustration", Esquisse d'une histoire de la mode depuis un siecle2, bogat ilustratd cu desenele, foarte corecte si bine documentate, ale graficianului Valentin si cu textul semnat cu initialele A.J.D. sub care trebuia recunoscut abilul cronicar A.J. Dupuys. De-a lungul a paisprezece numere, tipdrite in intervalul 15 ianuarie 1848 20 octombrie 1849, autorii prezinta vesminte din vremea dornniei lui Ludovic al XVI-lea, a revolutiei, a Directoratului, Consulatului, Imperiului, Restauratiei pand la revolutia din iulie 1830. La ultima aparitie, cand sunt reproduse toate imaginile publicate !And atunci, legenda pune cititorilor o intrebare glumeatd: Lequel est le plus ridicule?" In 1919, la scurt timp dupd incheierea primului razboi mondial, cand Germania trecea printr-o epoca foarte grea atat economicd cat si sociald si politica si cand era putin probabil sal existe multe persoane dornice sd investeascd in colectionarea de costume, Hans Mützel publick la Berlin, Kostiimkunde fiir Sammie?, elegant tipdritd si bogat ilustratk care trateazd despre costumul vest- european din cele mai vechi timpuri pand la 1900 precum 5i despre portul din zonele estice ale continentului (Balcani, Turcia, Caucaz, Asia Mica) 5i din Extremul Orient. $i tot in 1919, la MUnchen, in timpul revolutiei bolsevice, apdrea un volum din substantialai interesanta lucrare a unuia dintre reputatii cercetAtori ai istoriei costumului, Max von Boehm, Die Mode. Menschen und Moden im neuenzehnten Jahrhundert, 1879-19144. Acestea faceau parte dintr-o lucrare ampld care ii incepuse aparitia in 1908 5i avea sa continue, inclusiv in timpul razboiului (1915) 5i dupd aceea, rand in 1925. Cunoscut istoric de arta, care semnase monografii importantei variate ca tematicd despre
'E. Baican, Moda. Culegeri istorice asvra imbrdalmintei antice, Tipogmfia Al. Codreanu, Focsani, 1887, p. 28. 2 A.J.D. [Dupuys], Esquisse d'une histoire de la mode depuis un siecle, in L'Illustration", 255/15 Janvier 1848347/20 Octobre 1849. 3 Hans MUtzel, Kostilmkunde fiir Sammler, Richard Carl Schmidt & Co, Berlin, 1919. 4 Max von Boehm, Die Mode. Menschen und Model, i,n neuenzehnten Jahrhundert, 1818-1842. Mensch und Moden im neuenzehnten Jahrhundert 1879-1914, Miinchen, 1919.
Revista istoricr, tom XV, 2004, nr. 34, p. 215232
www.dacoromanica.ro 216 Adrian-Silvan Ionescu 2
miniaturd, despre reprezentarea lui Faust in arta, despre Guido Reni, Lorenzo Bernini si despre stilul Biedermeier, Max von Boehm era un admirabil cunoscdtor al iconografiei ce putea sluji studiul sdu asupra modei. Reproduceri de build calitate dupd pictori italieni, francezi, englezi si germani, piese de arta decorativd cu imagini de modA, bibelouri de portelan sau biscuit de Meissen ilustrau volumele sale. In 1927, la Londra si New York, apare traducerea in englezd a acestei carti in 4 volume sub titlul Modes and Manners of the Nineteenth Century as Represented in the Pictures and Engravings of the Time. Si tot intr-un an critic pentru Germania, in 1933 - cand Partidul National Socialist era in plind ascensiune detinand o pozitie confortabild in Reichstag iar Adolf Hitler ocupa functia de cancelar - Dorothea Ziegel Ii publica volumul Der Mann der die Frauen anzug. Der Lebensroman des Modelcdnigss. 0 asemenea carte cu subiect atat de frivol" precum elegantai regii modei nu putea fi vdzutd cu ochi buni de aparent sobrii lideri nazisti; ea insd demonstra cd, in lume, mai existdi altceva cleat uniforme si severe regulamente militare dupd care acestea se purtau. Alte aparitii de asemenea studii sunt dictate de un anume interes al publicului pentru diferite aspecte ale costumatieii accesoriilor vestimentare ale inaintasilor. Cercetarea costumului istoric era suscitatd de pasiunea pentru travestire care stapanea aproape toate pdturile sociale de la oras in veacul al XIX-lea. Cei care organizau sau participau la mascarade aveau nevoie de o bogata documentatie din care sd se inspire pentru a-si alege costumul potriviti pe care sd o arate croitorului in vederea executiei. In preajma desasurdrii balului mascat de la Palatul Sutu din Bucuresti, in februarie 1862, Ulysse de Marsillac constata febra ce pusese stdpanire pe elegantele invitate care îi disputau revistele sivolumele din care ar fi putut depista modelele visate: Cunosc nenumdrate tinere fete si mai multe tinere femei care nu mai pot dormi. I,ci smulg albumele unde sperd sa gdseascd modele"6 (subl. n., A.S.I.).Principala sursd documentarA o oferea tot Franta. Inca din 1843, Le Magasin Pittoresque" a publicat Histoire du costume en-France, excelent ilustratdi foarte amdnuntitd. Vesmantul civil si militar era deopotrivd reprezentat folosindu-se ca bud documentard miniaturile medievale, sculptura domurilori abatiilor, frescelei vitraliile, pietrele tombalei piesele de arta decorativd ce se pastrau in muzeei colectii. Aceastd istorie a costumului frantuzesc era conceputd cronologici organizatd in functie de categoriile sociale existente in perioadele respective. Erau astfel prezentate costumele evului mediu, ale secolelor XV, XVI, XVII si XVIII, incheindu-se cu spectaculoasa modd din vremea lui Ludovic XVI7. In 1862, fratii Hippolyte Louis Emile Pauqueti Polydore Jean Charles Pauquet, gravori de oarecare yoga, au dat la lumina albumul Modes et costumes historiques, acoperind lunga perioadd dintre merovingieni si Bonaparte. Recenzand lucrarea, Pierre Paget ii subliniazd meritele ce o fdceau un material de folos atat cerceatorilor cat si mondenilor in autare de idei pentru mascarade: Aceastd culegere este utild tuturor istoricilor seriosi care doresc sd ii reprezinte partea exterioard a unei epoci, precumi femeilor de lume care doresc sd se gliteascd intr-un costum original pentru viitorul bal costumart (subl. n., A.S.11). Peste 5 ani, fratii Pauquet imprimd o noud serie de planse gravate in otelsi colorate de mand, cu acuareld, menite sA completeze istoria in imagini a costumului prin exemplare din alte tdri, care sd se aldture celor frantuzesti, deja difuzatd: Les Modes et costumes etrangeres9.
5 Dorothea Ziegel, Der Mann der die Frauen anzug. Der Lebensroman des Modekenigs, Berlin, 1933. 6 La Voix de la Roumanie", 7/27 Février 1862; Adrian-Silvan lonescu, Balurile din secolul al XIX-lea, Fundatia Culturala D'ale Bucureltilor", Bucure§ti, 1997, p. 9. 7 Histoire du Costume en France, in Le Magasin Pittoresque", 1843, p. 90-93, 220-222, 259-263, 363-365; 1844, p. 59-61, 123-125, 195-196, 276-277, 363-367, 402-403; 1845, p. 92-95, 264; 1846, p. 83-85, 251-254; 1847, p. 203-205, 276-277, 306-309, 369-373; 1848, p.211-213; 1855, p. 85, 123, 323; 1$56, p. 143-145; 1858, p. 140, 172; 1866, p. 284, 348; 1867, p. 198-200; 1868, p. 97, 275-278; 1869, p. 19-21. 8 Pierre Paget, Modes et costumes historiques par M.M. Pauquet, in L' Illustration", 114117 Janvier 1865,p. 11. 9 Henry Vigne, Les Modes et costumes etrangeres par M.M. Pauquet freres, In L'Illustration", 1294/14 Décembre 1867, p. 384.
www.dacoromanica.ro 3 Istoriografia studiilor despre modd i costum 217 Nu toate studiile afectate costumului erau la fel de sistematice si complete. Unele puneau accentul exclusiv pe evul mediu, altele pe secolul luminilorfrivolul veac XVIII , altele se ocupau doar de perioada contemporand. Erau cazuri and era cercetatd in amdnuntime doar o singura piesd din inventarul elegantei. Spre pilda, in 1855, Le Magasin Pittoresque" a dat la luminä Histoire de l'evantailm. 0 altd istorie, mult mai ampla, dedicatd acestui articol, apare in Germania in 1904, Der Richer, datoratd lui Georg Buss, care prezinta evolutia evantaiului din vechime, de la egipteni si de la popoarele naturii, pdnd in secolul al XIX-lea, evidentiind valoarea artistica a acestora, unele pictate cu peisaje, scene alegorice si de gen, ba chiari cu portretei 1. In 1883, scriitorul, istoricul literarai bibliofilul Octave Uzanne, atras de psihologia si cochetdria feminind, publicd un volum in care se ocupd tot de accesorii: L'ombrelle, le gant, le manchon, ilustrat de Paul Avrill2. indragostit de cartea frumoasd, .Uzanne avea totdeauna grija sa ii insoteascd, pentru edificare, comentariul cu imagini evocatoare realizate de graficieni si pictori cunoscuti. Asa procedeazd in 1892, cdnd frontispiciile colorate ale noii sale carti erau executate de pictorul si gravorul belgian Felicien Rops, iar ilustratiile de Albert Lynch siEmile Mes. Atunci Uzanne semna un studiu aprofundat asupra modei pariziencelor din ultima sutd de ani: La femme et la mode. Metamorphoses de la parisienne de 1792 a 189213. Simtind ca nu a epuizat subiectul, in 1898 scoate un nou volum in care urmdrea, tot pe parcursul unui secol, evolutia gustului si a modei feminineLes Modes de Paris. Variations du goat et de l'esthetique de la fenime 1797-189714dup. ce, cu 4 ani inainte, elaborase un alt studiu despre parizience in care, pe ldngd psihologiai moravurile concetdtenelor sale, era atins si aspectul vestimentarLa femme a Paris15. Toaleta feminind a reprezentat un subiect pasionant si pentru altii, care i-au dedicat studii exclusive, precum Augustin Challamel cu a sa Histoire de la mode en France. La toilette des femmes depuis l'époque gallo-romaine jusqu'a nos jours16 din 1871 si Henri Bontet cu Les modes feminins du XIX-e siecle, 1801-190017 din 1902. Un caz special I-a constituit desenatorul si scriitorul Albert Robida, care îi impartea timpulal pasiunile intre penel si condei, facand caricaturi pentru reviste satirice si scriind literaturd de anticipatie de facturd Jules Verne, proza romantica, de aventurdi cãlãtorii, strAbatutd de un puternic filon umoristic, pe care a ilustrat-o personal, cu mult har. Cdndva in ultimii ani ai veacului XIX da publicitatii volumul, nedatat, Mesdammes nos Nieules. Dbc siecles d'elegances. Autorul incepe, glumet, cu o parodie la cunoscuta Balada a doamnelor din duse vremi de Francois Villon, intitulatd Ballade des modes du temps jadis, unde refrenul este o nimerita parafraz la refrenul Mais oa sont les neiges d'antan!": ,,Mais oü sont les modes d'antan!"18 (subl. n., A.S.1.). Continutul este tratat intr- un stil eseistic lejer, cu lungi excursuri in arta, literaturd, muzick istoriei chiar stiinta pentru a explica vreo toaletã mai complicatd. Obisnuit cu sagetile ironiei din lunga sa colaborare la reviste de divertisment precum La Vie Parisienne" si find co-fondator al periodicului La Caricature" (1873),
10Histoire de l'evantail, in Le Magasin Pittoresque" 1855, p. 216, 307-311, 334-336. II Georg Buss, Der Fdcher, Verlag von Velhagen & Klafing, Leipzig, 1904.
12Octave Uzanne, L'ombrelle, le gant, le tnanchon, Paris, 1883.
13!dem, La feninze et la mode. Metamorphoses de la parisienne de 1792 a 1892. Tableau des moeurs et usages aux principales époques de notre ere républicaine, Paris, 1892. " !dem, Les Modes de Paris. Variations du goat et de l'esthetique de la femme 1797-1897, Paris, 1898.
13ldem, La femme a Paris. Nos contemporaines. Notes successives sur les Parisiennes de ce tenzps dans leurs divers Milieux. Etats et Conditions, Paris, 1894.
16Augustin Challamel, Histoire de la mode en France. La toilette des femmes depuis l'epoque gallo- romaine jusqu'a nos jours, Paris, 1871.
17Henri Bontet, Les modes féminines du XIX-e siecle, 1801-1900. Paris, 1902.
13A. Robida, Mesdames nos Aleules. Dix siecles d'elegances, Paris, f.a., p. 2-3.
www.dacoromanica.ro 218 Adrian-Silvan Ionescu 4
autorul nu exclude umorul din comentariile sale estetice. Cartea este innobilatd cu ilustratii alb-negru in text si planse color care dau mdsura talentului de grafician a lui Robida. Tot o lucrare exclusiv despre femeii anume despre arta pieptandturii, este datorata contesei Marie de Villermont, celebra feministä, Histoire de la coiffiirs feminine, apdrutd in 189219. 0 opera monumentald inchinata vestimentatiei este Le costume historique de Auguste Racinet, in 6 volume, tipdritd in conditii exceptionale de-a lungul a 12 ani, intre 1876-1888, de prestigioasa editurd Firmin-Didot". Plansele cromolitografiate reconstituie in cele mai mici amanunte imbrAcdmintea europeand, cu precddere frantuzeasca. Extrem de bine ilustratk cu 700 de imagini, este si lucrarea lui Camille Piton, Le costume civil en France de XIII-e au XIX-e siécle, apdruta la Flammarion, Mt a fi precizat insd anu121. Au existat si autori francezi care au avut curajul sA depaseascd granitele propriei tani sd se ocupe si de imbrAamintea altor popoare, asa cum a fAcut Sylvain Maréchal, care, in 4 volume, a oferit o bund documentatie iconografica in Costumes civiles actuels de tous les peuples connus22. Louis Maigron, in cartea sa din 1911, Le Romantisme et le Mode23, evidentiaza influenta avutd de curentul literar-artistic asupra vestimentatiei intr-un rdstimp de 15 ani, intre 1825 si 1840. Inspirandu- se din costumele medievale sau renascentiste evocate de romanele lui Victor Hugo sau Alexandre Dumas, tinerele doamne renuntd la vestimentatia Empire, simplAi ward, pentru o imbrdcdminte mai ampld si mai greoaie. Teatrul si actorii ofereau sugestii urmate cu sfintenie de elegante. Nici bdrbatii nu se lAsau mai prejos, imitand prin haine, coafurdi comportament pe idolii lor, creatorii unei dramaturgii si poezii moderne, Theophile Gautier, Charles Baudelaire, George Gordon lord Byron, Jules Barbey d'Aurevilly, Alfred de Musset. Dupd ce revenise din misiunea diplomaticd din Italia, cunoscutul ateneist, medic si om de culturd, Constantin Esarcu oferd pe 27 octombrie 1893, in prima sedintd de dupd vacantd a SocietAtii Ateneului Romanal cdrei fondatori fusese pentru biblioteca acesteia mai multe carti pe care le achizitionase la licitatie la Roma. Printre acestea se aflai Istoria costumului antic ci modern la toate popoarele lumii, in 30 de volume, care apartinuse familiei Borghese24. Dupd aceastd informatie data de revista Ateneul Roman" reiese cd era vorba de o lucrare foarte pretioasd care imbogatea biblioteca Ateneului. Interesul pentru portul oriental a fAcut ca pentru Expozitia Universald de la Viena din 1873 Imperiul Otoman sA elaboreze o ampld lucrare, bine ilustratd cu fototipii, sub ingrijirea lui Osman Hamdy Bey si a Mariei de Launay, Les costumes populaires de la Turquie en 187325. Cercetatorii germani s-au aplecat relativ tarziu asupra studiului modei, se pare a tot sub influenta celor francezi, mult mai avansati in acest sens. 0 influentd a avut, desigur, rAzboiul franco- prusian din 1870-1871, cand invingdtorii au luat contact direct cu publicatiile recente in materie si au putut vedea, in zonele ocupate, costume istorice, stampe si periodice de modd vechi in muzee sau colectii particulare, in resedinte nobiliare devenite cvartir pentru ofiteri sau in poduri de locuinte devastate. Este grditor in acest sens celebrul tablou din 1894 al lui Anton von Werner, intitulat Cvartirul, unde un grup de ofiteri prusieni de diverse arme se relaxeazd in salonul unei elegante
1° Contesa Marie de Villermont, Histoire de la coiffure feminine, Paris, 1892. 20 Auguste Racinet, Le costume historique, Firmin-Didot, Paris, 1876-1888. 21 Camille Piton, Le costume civil en Franre de XIII-e an XIX-e sierles, Flammarion, Paris, f.a. 22 Sylvain Maréchal, costumes riviles actuels de tous les peuples connus, (lain& d'apres nature, graves et colories, Paris, f.a. 23 Louis Maigron, Le Romantisme et la Mode, Librairie Ancienne Honoré Champion, Paris, 1911. 24 Ateneul Roman", 1/15 ianuarie 1894, p. 72. 25 Osman Hamdy Bey, Marie de Launay, Les costumes populaires de la Turquie en 1873. Ouvrage publié souslepatronage delaCommission Impériale Ottomane pour L'ExpositionUniverselle de Vienne, Constantinople, 1873.
www.dacoromanica.ro 5 Istoriografia studiilor despre modd si costum 219 locuinte frantuzesti: inconjurati de mobile scumpe, de oglinzi itablouri cu rame groase, aurii, alcand cu cizmele pline de noroi pe covoare groase, cativa s-au afundat in fotoliile noi, altii, fumand, se sprijind de semineul in care arde vesel focul, in vreme ce unul cantA din gurd acompaniat la pian de un camarad. Interiorul select in care erau incartiruiti ii Meuse pe rdzboinici sã uite zangdnitul armelor pisd se dedice o clipä bucuriilor artelor. In chip simptomatic, exact in primii ani ai celui de-al optulea deceniu al secolului al XIX-lea se deschide interesul istoricilor germani pentru cercetarea fenomenului modei. Astfel, in ianuarie 1874 apare in revista Illustrirte Zeitung" din Leipzig o recenzie la cartea Die Costiimkunde a lui Hermann Weiss, recent publicatd, din care sunt reproduse si cateva imagini elocvente pentru sursele de inspiratie ale autorului26. Expozitia Industriald din Dresda, organizatd in acelasi an, ii inspird graficianului Herbert Ktinig o interesantd ilustratie cu diverse pieptdridturi istorice, de la cele egiptene la cele din epoca lui Ludovic XIV, la Friedrich cel Mare si Napoleon, pentru a reprezenta pavilionul frizerilor27. Anul urinãtor, acelasi Konig prezintd pe cloud pagini o istorie in imagini a modei frantuzesti din cele mai vechi timpuri pand in contemporaneitate28. Desenele sale erau foarte corectei expresive, fapt ce demonstra cd se documentase temeinic pentru executarea bor. Ce-i drept, in toamna anului precedent, la Paris avusese loc Expozitia Uniunii Centrale a Artelor Aplicate, unde fuseserd expuse, printre multe obiecte de arta decorativd, si costume istorice din secolele XII-XVIII, pe care desenatorul german le putuse vedea ori putuse consulta revista Le Monde Illustré", care reprodusese cateva dintre e1e29. Totusi, intre schitele lui Herbert Konig din Illustrirte Zeitung"i cele semnate de Paul Sellier in Le Monde Illustre." nu se observd nici o similitudine. Chiar dacd si-au inceput mai tarziu cercetdrile in domeniul istoriei costumului, autorii germani au elaborat lucrdri temeinice. Aldturi de cei deja mentionati mai sus trebuie addugat Adolf Rosenberg cu a sa Geschichte des Kostians, in 5 volume, apdrute la Berlin in intervalul 1905-190830, si mai ales, foarte utila Pralaische Kostilmkunde de Emma von Sichart si Carl Kohler31, care in cele doud volume, pe Fang o bogata ilustratie alb-negru si coloroferitä atat de reproducerea multor opere de arta din antichitate pand in secolul al XIX-lea cat si de modelele, potrivit alese ca fizionomiei expresie pentru a se potrivi cu epoca al cArei costum erau puse sã 11 imbrace , mai aduceai importante deslusiri in privinta croiului si a tdieturii prin tipare si dimensiunile precizate pe ele, luate dupd piese istorice afiate in muzeei colectii. Reconstituirile de epoca si aceste folositoare tipare au asigurat perenitatea lucrdrii din 1926, care a fost tradusd in englezd in 1928 si reeditata in 1963. Pentru scenograful dornic sd reconstituie, in chip ireprosabil, o anumitd perioada istorica pentru un spectacol sau un film, la fel cai pentru croitorul executant, aceastd carte oferd, incd, o documentatie ce nu a putut fi depasitd si un indispensabil instrument de lucru. Jacques Ruppert, vicepresedinte al SocietAtii de Istorie a Costumului si profesor la $coala de Arte Aplicate, da publicitAtii intre 1930-1931 cinci fascicule menite sã constituie, legate, volumul Histoire du costum de l'antiquité an XIX-e siecle, admirabil ilustrat cu 687 imagini alb-negru32. Fatd
26 Die Costiimkunde" von HermannWeiss, inIllustrirte Zeitung", 1594/17 Januar 1874, p. 51-53. 27 Die Fri.seur. Industrieaustellung inDresden, inIllustrirte Zeitung", 1625/22 August 1874, p. 152. 28 Geschichte der franzosischen Mode: von der ithesten Zeit bis Anfang des 17. Jahrhunderts: von Louis XIV bis atzf die Neuezeit, in Illustrirte Zeitung", 1654/13 Marz 1875, p. 192-193. 29 Expositionde l'Union centrale des Beaux-Arts appliques a vindustrieHistoire du costumespecimens du XII-e au XVI-e siecle, in Le Monde Illustré", 91717 November 1874, p. 292; &position de l'Union centrale l'histoire du costumespecimens du temps de Henri IV, Louis XIII et Louis XIV, in Le Monde Illustré", 920/28 Novembre 1874, p. 348. 3° Adolf Rosenberg, Geschichte des Kostiims, Berlin, 1905-1908. 31 Emma von Sichart, Praktische Kostiimkunde in 600 Bildenz und Scluzitten, Milnchen, 1926. 32 Jacques Ruppert, Histoire du costume de l'antiquite au XIX-e siecle, Paris, 1930-1931.
www.dacoromanica.ro 220 Adrian-Silvan Ionescu 6
de alti autori care nu se ocupau deck de imbrdcdmintea civilk Ruppert s-a ocupat si de arme, armuri uniforme militare ce, evident, nu pot fi excluse din curentul modelor. Apoi, el a tratat fenomenul modei ca un tot unitar in care trebuia sA figureze studiul coafurii iperucii, al IncAltAmintei acoperamantului de cap si nu in ultimul rand al gesticii, aluriii fizionomiei fieckei epocii fieckei tki tratate. Tiparele nu sunt la fel de abundente ca in cartea Emmei von Sichart, dar sunt incluse pentru fiecare rochie sau hainA reprezentativa. $i, noutate fata de alte lucrdri, aici au fost prezentate fart exceptie toate categoriile sociale de la imp Arati, regii nobili burghezi, tarani, soldatii sanchiloti. Titlurile comentate mai sus au reprezentat pionieratul istoriografiei costumului. in perioada interbelicA au mai apkut, sporadic, in diverse tAri volume dedicate modei, dar dui:4 al doilea razboi mondial si, in special, in deceniile sapte si opt se produce un reviriment al interesului pentru acest subiect si, implicit, o explozie publicistica. Obosita de mizeriei privatiune, omenirea dorea sA uite ororile rdzboiuluii, in acelasi timp, sa inceapd o nouA viata amintindu-si splendoarea epocilor trecute. Era vremea celebrului New Look" lansat de Christian Dior imediat dupd razboi, in 1947, ce reinstaura feminitatea pierdutd a toaletei feminine: talii zvelte, fuste invoalate sustinute de jupoane, palarii largi, mAnusi lungi. in 1948 Milia Devenport publica ampla si bogat ilustrata Book of Costume33 ce a cunoscut mai multe editii. 0 extrem de utila lucrare a elaborat cunoscuta cercetkoare a istoriei costumului Doreen Yarwood in 1975, European Costume. 4000 Years of Fashion; rod al documentkii in colectiile de modA ale marilor muzee europeneunde a executati amanuntite schite ale fieckei piese in parte , autoarea impleteste comentariul succint, dar bogat informativ, cu ilustratie graficA revelatoare pentru flecare perioada, cu trimiteri la sursele de inspiratieTM. Un important instrument de lucru pentru cercetAtori, Bibliographie generale du costume et de la mode cla la ivealä, in 1962, Rend Colas35. intr-un interval foarte scurt de timp apar doua monumentale studii asupra istoriei costumului, adevkate evanghelii in materie, Mt de care nici o altA lucrare nu poate fi considerata completa dacA autorul nu le-a consultat si nu le-a mentionat in bibliografie. Este vorba de Geschichte des Köstums. Die europiiische Mode von den Anfangen bis sur Gegenwart, semnatA de Erika Thie136i Histoire du costums en Occident de l'antiquité a nos jours de François Boucher37, ambele datorate unor somitki ale domeniului, ambele cunoscand editii ulterioare (iar cea din urmA si o traducere englezA). Dupa cum o aratAi titlul, se ocupa exclusiv de costumul Europei apusene din cele mai vechi timpuri 'Ana in perioada contemporand. in acelasi spatiu geografic, dar asupra unui inteval mai scurt de timp, de doar 140 de ani, si-a oprit analiza Margareta Braun-Ronsdorf in cartea sa Modische Eleganz. Europaische Kostiimkunde von 1798 bis 192938. in deceniile sapte, opt si nouA ale veacului XX modele si costumele din vechimeau atras noi pasionati pe calea cercetkii lor. $i aceasta a fost o moda a studiilor asupra modei! Treptat incep sã dispara tratatele cu pretentie de universalitate dar, in fond, consacrate aproape exclusiv occidentului care iradia mode pentru restul continentului facand loc istoriilor
" MiliaDevenport, 77ze Book of Costume, New York, 1948. 34 Doreen Yarwood, European Costume. 4000 Years of Fashion, Larousse & Co., Inc., New York, 1975. 35 René Colas, Bibliographie gindrale du costume et de la Mode, New York, 1962. 36 Erika Thiel, Geschichte des Kostiims. Die europaische Mode von den Anfangen bissur Gegenwart, Berlin, 1963 (reeditatA in 1980). 37 Francois Boucher, Histoire du costume en Occident de l'antiquiti anos jours, Paris, 1965 (reeditatil in 1983). 38 Margarete Braun-Ronsdorf, Modische Eleganz. Europiiische Kostiimkundevon 1719 bis 1929, MUnchen, 1963.
www.dacoromanica.ro 7 Istoriografia studiilor despre modd §i costum 221 nationale de costum urban, in special din centrul si estul Europei, dar si din State le Unite ale Americii. Ne vom referi doar la lucrdrile la care am avut acces si pe care le-am consultat. Intre 1960 si 1972 apar la Moscova cele cinci volume ale albumului Russki Kostiom 1750- 1917, ilustrate de Vladimir Ivanovici Kozlinski 5i cu text de Elizaveta Maximovna Berman 5i Elena Dmitrievna Kurbatova". Lucrarea era destinatd sã slujeascd de indreptar pentru inscendri de piese din dramaturgia rusd. Laviurilei acuarelele pline de calitAti plastice, dar 5i foarte minutioase pentru a putea folosi regizorilor 5i scenografilor, reprezentau atdt grupuri de personaje imbrAcate dupd modd, surprinse in atitudini specifice activitatii cotidiene, cat 5i piese de costum (ansambluri, detaliisi sectiuni), vesminte civile, de zi sau de ocazie, ale nobilimii, ordsenimii 5i tardnimii, precumsi uniforme militare 5i civile (de functionari). Riguros documentate, aceste volume au constituit un extrem de util instrument de lucru pentru toti cei angajati in montarea clasicilor literaturii rusesti pentru teatru sau cinematograf. Tamara Korsunova, cunoscutd cerceatoare a modelor urbane rusesti, sefa departamentului de costum a Muzeului Ermitaj din St. Petersburg 5i organizatoarea in 1974 5i 1979 a unei ample expozitii intitulatd. Costumul in Rusia secolul al XVIII-lea 5i inceputul secolului XX in colectiile Ermitajului" (deschisd 5i la Muzeul Metropolitan din New York in 1977 5i 1992), publica in 1979 elegantul volum Kostiom v Rossii XVIIInaceala XX veka4°. Peste patru ani apare versiunea in limbi strdine (engleza, fiance* germand), revAzutd 5i addugita, a acestui admirabil volum ilustrat integral color, cu imagini de mdrimea paginii, ansambluri de rochiii haine barbatesti, detalii de texturd 5i ornamente, ca 5ireproduceri de portrete revelatoare pentru maid, datorate maestrilor rusiai penelului41. CuceritA de fastul costumului rusesc, Jacqueline Onassis, fosta sotie a presedintelui american John F. Kennedy, editeazd in 1976 la New York un album intitulat In the Russian Style42, ale cdrui ilustratii erau riguros 5i competent comentate. In 1968 apare in Polonia lucrarea Hisioria ubiorow de Maria Gutkowska-Rychlewska43, iar peste mai bine de trei decenii Irena Turnau va semna cartea History of Dress in Central and Eastern Europe from the Sixteenth to the Eighteenth Century". Unele publicatii erau suscitate de cdte o expozitie de mare räsunet al carei catalog devenea astfel un titlu de neomis in bibliografia de specialitate. Asa a fost cazul cu o expozitie dedicatd vesmintelor Secession, organizata !a Praga, al cdrei comisar, Nina Vydrova, a semnat 5i substantialul catalog: 2ena doby secese45; sau, cu similarul eveniment expozitional de la Muzeul Orasului Viena in care a fost prezentata epoca impunatoarei crinoline si pentru care a fost tiparit un voluminossi interesant catalogKrinolinenzeit". Damenmode von 1848 bis 1867avand ca autoare pe Regine Karner46.
" Vladimir Ivanovici Kozlinski, Elizaveta Maximovna-Bermann, Elena Dimitrievna Kurbatova, Russki Kostiom 1750-1917, Moskva, 1960-1972. 4° Tamara Korsunova, Kostiom v Rossii XVIIInaceala XX veka, Leningrad, 1979. 41 Idem, The Art of Costume in Russia 18th to early 20th Century, Aurora Art Publishers, Leningrad, 1983. 42 Jacqueline Onassis (ed.), In the Russian Style, The Viking Press, New York, 1976. 43 Maria Gutkowska-Rychlewska, Historia ubiorow, Wroclaw, Warszawa, Krakow, 1968. 44 Iona Turnau, History of Dress in Central and Eastern Europe from the Sixteenth to the Eighteenth Century, Warszawa, 1991. 43 Mina Vydrova, 2ena doby secese, UmeleckoprOmyslové museum v Praze, 1976. 46 Regina Karner, Krinolinenzeit". Damenmode von 1848 bis 1867, Eigenverlag der Museen der Stadt Wien, Wien, 1992.
www.dacoromanica.ro 222 Adrian-Silvan Ionescu 8
Un articol despre creatorii de modd maghiari din Budapestai activitatea lor pe parcursul unui secoli jumdtate a elaborat F. Dózsa Katalini 1-a publicat in anuarul Muzeului de istorie din capitala Ungariei sub titlul BudapestDivatváros. A magyar divatter vezes rövid törtenete47. in Romania, anii optzeci-noudzeci se vor dovedi la fel de bogati in articole, studii si chiar tratate definitive privind costumul urban, asa cum se va vedea mai jos. Dar, mai intai sd ne referim la bibliografia americana. La scurt interval unele de altele, apar mai multe cArti in care este prezentatd vestimentatia din Lumea Noud: in 1974, Alice Morse publica Two Centuries of Costume in America 1620-182048; un an mai tarziu, Estelle Ansley Worrell scoate Early American Costume°, iar in 1982 Shirley Miles O'Donnol da la lumina o lucrare destinatA scenografilor ce urmau sã lucreze la spectacole din dramaturgia nationald: American Costume 1915- 1970. A Source Book for the Stage Costumer5°. Ilustratia acesteia din urmA era exclusiv grafica, bazatd pe desene cat mai clare, spre a fi de ajutor atat creatorului schitelor de costum, cat si croitorului executant. Un foarte necesar material iconografic restituie Stella Blum, adunand intr-un album toate gravurile de modd tiparite pe parcursul a 30 de ani in paginile unei importante reviste ilustrate din New York. Intitulat Victorian Fashions and Costumes from Harper's Bazar 1867-189851, albumul reprezinta un excelent material documentar, atat pentru cercetAtorul istoriei costumuluii pentru scenograf, cat si pentru colectionarul de piese vestimentare. Abia peste un deceniui jurnatate literatura de specialitate se va imbogati cu noi titluri in materie de imbrdcaminte purtatd in Statele Unite. In 1989, la Brooklyn Museum din New York a fost organizatA o ampld expozitie cu toalete de mari couturieri francezi pentru doamne din Malta societate americana. Pentru a insoti evenimentul a fost publicat elegantuli foarte documentatul volum The Opulent Era. Fashions of Worth, Doucet and Pingat, datorat organizatoarei expozitiei, Elizabeth Ann Coleman52. Chiar dacd se ocupd indirect de modele americane, piesele prezentate find lucrate la Paris, autoarea cld totusi mdsura elegantei arboratd de protipendada de peste ocean, care îi comanda toaletele la cele mai celebre (si mai scumpe) case de modd europene. Studiile monografice dedicate lui Charles Frederick Worth si urmasilor sãi, lui Jacques Doucet ilui Emile Pingat, constituie contributii esentiale la cunoasterea vietiii operei acestor mari artisti ai vestimentatiei. Diana de Marly, distinsa cercetãtoare britanicd a istoriei costumuluii fenomenului modei, autoare a unor merituoase monografii (Worth, Father of Haute Couture §i Christian Dior, ambele din 1990 si a unei istorii a vestimentatiei masculine, Fashion for Men, din 1985) si-a dedicat studiile vestimentatiei Lumii Noi pe care a pinificat-o in trei volume, doar unul apdrut pana acum: Dress in North America. The New World, 1492-180053.
47 F. Dózsa Katalin, Budapest-Divatvdros. A Magyar divatter vezés rovid tortinete, in Tanulmányok Budapest Milltjábol", XXVI/1997. " Alice Morse Earle, Two Centuries of Costume in America 1620-1820, Corner House Publishers, Williamstown, Massachusetts, 1974. 49 Estelle Ansley Worrell, Early American Costume, Stackpole Books, New York, 1975. 5° Shirley Miles O'Donnol, American Costume 1915-1970. A Source Book for the Stage Costumer, Indiana University Press, Bloomington, 1982. 51 Stella Blum, Victorian Fashions and Costumes from Harper's Bazar 1867-1898, Dover Publications, New York,1974. 52Elizabeth Ann Coleman, The Opulent Era. Fashions of Worth, Doucet and Pingat, The Brooklyn Museum in associon with Thames and Hudson, New York, 1989. 53 Diana de Marly, Dress in North America. The New World, 1492-1800, Holmes & Meier, New York, 1990.
www.dacoromanica.ro 9 Istoriografia studiilor despre modäi costum 223 0 altd lucrare temeinicd datoratd unor autori britanici, foarte utild pentru cei ce vor sA se documenteze despre imbrdcdmintea insularilor din veacul al XIX-lea, este Handbook of English Costume in the Nineteenth Century de C. Willeti Phillis Cunnington54. Recent, o tandrA stilista frantuzoaica, Marie Simon, a semnat o carte intitulatd Mode et Peinture. Le Second Empire et l'impressionnisme55, in care, dupd un preambul ce prezinta tendintele din intervalul 1850-1900, porneste sa analizeze felul cum a fost reflectatd moda in plastica de sevalet, evidentiind cd au existat interinfluente intre imbrdcdmintei picturd, cdci, de multe ori, marii croitori se inspirau din galeriile de tablouri pentru a lansa noile lor modele; asa au apdrut curentele istorist, eclectic, exotic (egiptean, spaniol, oriental, japonez). Concluzia autoarei este cd vesmantul este arta si trebuie inteles si tratat ca atare. La cumpana dintre secolul XX si secolul XXI s-a putut constata un reviriment al studiilor modei, abordate din noi perspective, cum ar fi aceea a artelor plasticein speta a portretisticii unde costumul este admirabil reprezentat. Astfel, ilustra cerceldtoare britanica Aileen Ribeiro, profesor la Courtauld Institute of Art din Londra, a consacrat doud volume acestei interes,antei recompensante metode de cercetare a istoriei costumului, Ingres in Fashion56i, in colaborare cu alte cercentoare, Whistler, Women & Fashion57. 0 aka pista de studiere a fenomenului modei este si aceea a umorului sicaricaturii ca reactie a opiniei publice la noutatea straielor. Tot Aileen Ribeiro a semnat, in 1986, o interesantä carte in acest sens, Dress and Morality, reeditatd in 200358. Alta lucrare a acestei reputate cunosatoare a istoriei costumului este o analizd comparata a vestimentatiei din Anglia si Franta pe o perioadd de 90 de ani care coincideau cu Vechiul Regimi cu marile transformari sociale aduse de Revolutie, Imperiui Restauratie, ce au avut repercusiuni majore asupra liniei imbrdcamintii: The Art of Dress. Fashion in England and France 1730 to 182059. Relatia dintre societatei modd a fost dezvoltatd in cloud carti aparute in anul 2000: The Art of Dress. Clothes and Society 1500-1914 de Jane Ashelford6° si Fashion and Its Social Agendas. Class, Gender and Identity in Clothing de Diana Crane61. Nu au fost uitate nici piesele auxiliare sau tinutele speciale ale elegantei feminine. Valerie Steele a elaborat o istorie culturald a corsetului bazatd pe o vastd documentatie ce acoperd lunga perioadd din antichitate pdnd in zilele noastre, intitulatd The Corset. A Cultural History62. Toaletei de nuntd i-a fost acordat un aprofundat studiu de trei cerceatoare britanice, Shelley Tobin, Sarah Pepper si Margaret Willis in Marriage a la Mode. Three Centuries of Wedding Dress63. Pentru a insoti expozitia IN. femme fashion 1780-2004 deschisd intre 19 octombrie si 14 decembrie 2003 la Muzeul de Arte Aplicate din Kolnce reunea o sever% selectie de 41 de rochii reprezentative pentru fiecare modd purtata in rastimp de 224 de ani prin care era demonstratA evolutia
54 C. Willet, Phillis Cunnington, Handbook of English Costume in the Nineteenth Century, London, 1966. 55 Marie Simon, Mode et Peinture. Le Second Empire et l'impressionnisnze, Editions Hazan, Paris, 1995. 56 Aileen Ribeiro, Ingres in Fashion. Representation of Dress and Appearance in Ingres's Images of Women, Yale University Press, New Haven, London, 1999. 57 Margaret F. MacDonald, Susan Grace Galassi, Aleen Ribeiro, Patricia de Montfort, Whistler, Women & Fashion, Frick Collection, New York, Yale University Press, New Haven, London, 2003. 38 Aileen Ribeiro, Dress and Morality, Berg, Oxford, New York, 2003. "Idem, The Art of Dress. Fashion in England and France 1730 to 1820, Yale University Press, New Haven, London, 1997. 60 Jane Ashelford, The Art of Dress. Clothes and Society 1500-1914, The National Trust, London, 2000. 61 Diana Crane, Fashion and Its Social Agendas. Class, Gender and Identity in Clothes, University of Chicago Press, Chicago, 2000. 62 Valerie Steele, The Corset. A Cultural History, Yale University Press, New Haven, London, 2001. 63 Shelley Tobin, Sarah Pepper 5i Margaret Willis, Marriage a la Mode. Three Centuries of Wedding Dress, The National Trust, London, 2003.
www.dacoromanica.ro 224 Adrian-Silvan Ionescu 10 siluetei feminine , Patricia Bratting, organizatoarea manifestarii, a editat un substantial §i bine ilustrat catalog bilingv (germana §i engleza) in care au fost incluse mai multe eseuri despre moda datorate catorva cercetatoare germane ale fenomenului". Pe langa §fichiuiturile satirice la adresa exagerarilor modei sau, dimpotriva, convingatoarele comentarii ale noutatilor, menite a starni curiozitatea §i interesul pentru achizitie, in ultimele doul decade ale veacului al XIX-Iea in Romania au aparut cateva articole §tiintifice despre imbracaminte in general sau despre anumite piese in particular. In 1887 G. Baican publica la Focsani, sub atragatorul titlu Moda. Culegeri istorice asupra imbrciamintei entice, o bropra in care incearca sa defineasca moda §i sa-i depisteze influenta in toate sectoarele vietii, nu numai in vestimentatie: Vorba moda se zice la lucrul nou pus in practica. (...) Moda este un guvernamint despotic §i efemer ce se esercita in lucrurile cele mai serioase, ca §i in cele mai ware. Arte, §tiinte, vorbire, economie individuala, economie de stat etc., totul in tine este supus capritiului modei, cai imbractimintea"65. Autorul gase§te un bun prilej sa critice vehement corsetul care la romance, considera el, nu mai este o moda, ci o adevarata boala in urma careia si-au pierdut viata multe femei. Medicii erau dornici sa lamureasca pe elegante ca in vestimentatie trebuie sa primeze comoditatea §i eficienta, iar nu luxul extravagant. Dr. G. Bercar tine la Ateneul din Bar lad, in martie 1891, doua conferinte al caror text il publica in bro§ura intitulata Imbrewlimintea Femeei din punct de vedere Igienici Estelle". Peste 8 ani, dr. D. Gerota conferentiaza la Ateneul din Bucure§ti §ila Craiova despre perniciozitatea corsetului §i apoi cm publicitatii bropra Efectele yi desavantajele purteirei corsetului69. De§i tratau un subiect de strictä actualitate, cei doi medici faceau dese trimiteri la istorie §i evocau momentele cand corsetul sau alte articole vestimentaresi-auavut yoga bor. Dar o preocupare pentru studiul istoriei costumelor §i a elementelor auxiliare lui nu s-a manifestat decal la cumpana dintre veacuri. In cei doi ani succesivi, 1900i 1901, loan Kalinderu, administrator al Domeniilor Coroanei, mare colectionari estet, bun cunoscator al limbilor clasice §i pasionat de istoria Imperiului Roman, da la lumina studiile Portul barbei .yi pärului la romani",§i Portul perucilor ci bárbierii la romani69. Acestora le urmeaA, peste trei ani, o aft/1 lucrare legati de existenta cotidiana in antichitate: Din viafa romanei. Podoabe, toaleta yi petrecerile unei elegante". Sintezele istorice aveau sA apara ceva mai tfirziu. In 1911 in revista Convorbiri literare" pictorul Costin Petrescu semneaza articolul Despre costumul femeesc91, in care prezinta toaletele §i coafurile occidentale din secolele XVI-XVIII, inserand §i cateva desene explicative. Se vedea, in chip lamurit, ca artistul avea bune cunqtinte asupra modelor frantuze§ti, italiene§ti §i spaniole §i a termenilor cu care erau identificate diverse piese. In mod salutar el face un pas inainte fata de alti cercetatori straini §i interpreteaza sensul ascendent sau descendent al liniilor costumului, verticale §i orizontale, care pot Malta sau latifigura, folosinta negrului §i a albului in vestimentatie repercusiunile acestora asupra celorlalte nuante. In acea perioada autorii romaniputini cati erause aratau mai inclinati sa trateze despre costumatia occidentala decat despre cea autohtona care, cu toata
" Patricia Bratting (ed.), IN. fenune fashion 1780-2004. The Modelling of the Female Form in Fashion, Arnoldsche Art Publishing, Stuttgart, Museum fur Angewandte Kunst, Min, 2003. 65 E. Baican, Moda Culegeri istorice asupra Imbnicamintei antice, Focsani, 1887, p. 5. 66 Dr. G. Bercar, imbreicamintea Femeei din punct de vedere Igienic .yi Estelic, Birlad, 1891. 67 Dr. D. Gerota, Efectelei desavantajele purtárii corsetului, Bucuresti, 1899. 65 Ion Kalinderu, Portul barbeii párului la romani, In Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice", Seria II, t. XXII, Bucuresci, 1900. " [dem, Portul perucilor ci barbierii la romani, in Analele Academiei Romine. Memoriile Sectiunii Istorice" Seria II, t. XXIII, Bucuresci, 1901. 70 Idem, Din viafa roman& Podoabele, toaleta .yipetrecerile unei elegante, In Analele Academiei Romine. Memoriile Sectiunii Istorice", Seria III, t. XXVI, Bucuresci, 1903. 71 Costin Petrescu, Despre costumul femeesc, In Convorbiri literare", 5/mai 1911.
www.dacoromanica.ro 1 1 Istoriografia studiilor despre modãi costum 225 urmkirea neabAtutA a liniei data de marile capitale ale Apusului, avea, totu5i, multe particularitati locale. Un articol, apkut nesemnat in Almanahul revistei Mojicul pe anul 1916", intitulat Luxul in alte vremuri, se ocupd tot de eleganta de la curtea Frantei din Secolul Luminilorn. Un prim pas spre evocarea portului din Principatefie 5i tangentiald, pe filierd filologicd face Lazar Saineanu in savanta sa lucrare Injluenfa orientala asupra limbii yi culturii romdne unde, pe parcursul cdtorva pagini din Introducere, vorbe5te despre costumul boieresci despre cel taranescn. In foarte utilul sdu vocabular se intdlnesc, de asemenea, multi termeni specifici pentru portulai texturile folosite in veacul fanariot. N. lorga este cel dintdi care ia serios in consideratie portul urban romanesc din evul mediu pfind la inceputul secolului al XIX-lea in studiile sale. Amplul capitol II al cartii Viafa femeilor in trecutul romanesc74intitulat Despre imbracaminte yi locuinfa prezintd, in detaliuI cu exemple din iconografia medievald, portul domnitorilori doamnelor, materialele din care erau Acute straiele acestora, nestematele 5i sculele cu care erau impodobiti 5i influentele orientale sau occidentale pe care le-au cunoscut toate acestea. De5i lucrarea este aparent dedicatA femeilor, a5a cum o precizeazd titlul, costumul barbatesc are o pondere mai mare deck cel femeiesc in descrierile lui Iorga. Subcapitolul Moda bizantina in vremea lui Matei Basarab yi Vasile Lupu. Primiri .yi ospefece ar putea induce in eroare pe cititor prin prezenta cuvantului modd" 5i ar putea crede cd se ocupd de vestimentatieeste, de fapt, concentrat pe protocolul curtii 5i viata sociald, fArd a se referi mdcar la costum. El a fost republicat, sub acela5i titlu, in revista Lamura" din 1921. In lucrarea Femeile in viala neamului nostruchipuri, datine, fapte, marturii Iorga a preluat din anterioare periodizarea in patru etape a influentelor orientale sau occidentale suferite de imbrdamintea feminink cea dintâi, bizantind, venita pe filierd slava, sarbeascd 5i bulgareascd, dui-and pand in veacul al XV-lea; paraleli inlocuind-o treptat pe prima este moda apuseana, adusd de polonezii, intr-o mica mdsurd, de genovezi, care se impune mai ales in Moldova !And in a doua jumdtate a urmdtorului veac; o noud influenta bizantind, dar de data aceastaI cu o pronuntata amprenta turceascd, se mentine pand in secolul al XVIII-lea; in srar5it, treptatai definitiva asimilare a straielor apusene de prin 1770-1780, sub impulsul ocupatiilor strdine ale tkilor române, datoritd dezvoltArii comertuluii me5te5ugurilor, precum 5i a schimburilor culturale cu alte tdri. Marele istoric afirma, cu multd dreptate: Negotul Europei are interesele sale ca sA adoptam la vreme toate rafinkiile, adeseori urke, costisitoare, netrebnicei neskatoase, ale unei civilisatii pripite, zgomotoase, asprei trufa5e, care n'art prin urmare numai pari bune"75. In substantialele studii consacrate comertului iindustriei locale se gdsesc foarte bogate informatii despre articolele de lux destinate imbracAmintiii omamentkii personale ce erau aduse din straindtate sau erau produse in tard. Aceste importante contributii sunt, dupd cum urmeazd: Scrisori de boieriyinegustori olteni fi munteni catre casa de negof Sibiiand Hagi Popm, Istoria comerfului romanesc"i lstoria industriilor la romdnin. Corespondenta poate fruniza, de asemenea, multe date inedite despre imbrAcãminte, mai ales pentru perioadele mai vechi. in articolul Gateala de nunta a unei elegante din secolul al XVIII-lea.
72 Luxul tn alte vretnuri, In Almanahul revistei Mojicul pe anul 1916", Editura revistei Mojicul", Bucurgti, 1916, p. 42-44. 73 Lazar Saineanu, Influenta orientalà asupra li,nbii si culturit romdne, Bucure§ti, 1900, p. CXCVII, CCXI, CCXXX, CCXXIV. 74 N. lorga, Viafafemeilor in trecutul romcinesc, Valenti de Munte, 1910. 75 Idem, Femeile in viala neamului nostru chipuri, datine, fapte, mãrturii, Valenti de Munte, 1911, p. 92. 76 Idem, Scrisori de boierii negustori olteni fi munteni nitre casa de negof Sibiiand Hagi Pop, Bucurqti, 1906. 77 Idem, Istoria comerfului romcinesc, Bucure$ti, 1937. 78 Idem, Istoria industriilor la romani, Bucurqti, 1927.
www.dacoromanica.ro 226 Adrian-Silvan Ionescu 12 Din corespondenfa unei doamne: Ana Racovila (I 708-9), D. Russo prezinta aspecte interesante legate de articolele de podoabd si trusoul unei mirese din acele timpuri. Descrierea unei ceremonii nuptiale din 1719 in familia unui dragoman al Portii cu toatd pompa si etichetadin care nu erau excluse vesminteleface CI. Karadjia in articolul 0 nunta fanariota80, dupd descrierea unui diplomat danez acreditat la Constantinopol. Chiar dacd evenimentul nu se desfdsura in vreuna dintre triIe romane, autorul considerd cd gAteala de nuntd a doamnelor fanariote era cu siguranta aceeasi si in tinuturile noastre. Anii treizeci se dovedesc oarecum mai bogati in articole si comunicari privind costumul istoric din tinuturile locuite de romani. in 1935 Eugen Barbul, directorul Bibliotecii UniversitAtii din Cluj, comunicd un album din secolul al XVII-lea cu acuarele ce reprezentau tipuri umane din Transilvania, Moldova si Muntenia, in costume specifice. in brosura, bine ilustratd, intitulatA Costume Romane Vi din veacul al XVII-lea", alaturi de tdrani cu diverse ocupatii (cioban, porcar, liiptareasd), de monahi, monahii si prelati, se intalnesc inegustori, ordsenii boieri in vesminte conforme rangului lor. Reputatul istoric si istoric de arta Orest Tafralli, directorul Muzeului de Antichitati din Bucurestii profesor de arheologie la Universitatea din Iasi, da la lumina, in 1932, in cadrul unui curs de antichitati, o Istorie a costumului ci a gateli?2. Nu au fost ignorate nici vesmintele eclesiastice: in 1936 Simeon Re li publicd Originea fi evolufia istorica' a costumului preofesc83, iar in 1941 preotul Vasile G. Gregorian Vemintele liturgice in biserica ortodoxa". Aceste studii aveau un antecedent in veacul anterior, in lucrarea preotului Grigore Musceleanu Costumul clerului ortodox°. 0 foarte interesantA abordare din punct de vedere psihologic a costumului este datoratd medicului psihiatrui omului de culturd Ion Biberi. Vestimentafiei individualitate, tiparitd in 1939 in revista Viata Romaneascr86, oferd o viziune inedia asupra imbrdcdmintii care, afirmd autorul, nu reflectd doar averea, statutul social si apartenenta la o anumitd clasd, cii psihologia purtAtorului care doreste sd se evidentieze, fie, dimpotrivd, vrea sd treacd neobservat, sd se incadreze, cu entuziasm, tendintelor de moment ale modei ori sä le ignore cu obstinatie. Pe land importanta sa covarsitoare in interpretarea portului si din alt unghi deck cel istoric, economic si social, cum se facuse pand la acea data, acesta este ultimul studiu acordat costumului inainte de rdzboi si pentru aproape trei decenii care vor urma. Abia la finele celei de a saptea decade si la inceputul urmãtoarei vor aparei la noi, ca si in restul Europeiasa cum s-a al-Rat mai sus titluri noi in bibliografia de specialitate. in 1970 Corina Nicolescu, reputatd muzeografi istoric de arta, publicd un consistent volum despre Costumul de curte in Tarile Romane (sec. XIV-XVIII)". Acesta era rodul unor cercetdri aprofundate atat de arhivd cat si in colectiile muzeale ale tdrii, fdcand pentru prima data o corelatie intre informatia documentard ipiesele vestimentare existente, ce avea ca rezultat o mai bund intelegere a croiuluii modului de folosintd a unora dintre piesele componente ale toaletei.
79 D. Russo, Gliteala de nuntá a unei elegante din secolul al XV111-lea. Din corespondenta unei doamne: Ana Racovild (1708-9), in Convorbiri literare", Ifianuarie 1911. 80C.I. Karadja, 0 nuned fanariota,in Revista Istorica", 4-5/aprilie-iunie 1923. 81 Eugen Barbul, Costume romdnelti din veacul al XV11-lea, Cluj, 1935. 82 0. Tafralli, Curs de antichitáll: istoria costumului ;i a gátelii, Bucuresti, 1932. " Reli Simeon, Originea ;i evo1ulia istoricel a costumului preojesc, Bucuresti, 1936. " Pr. Vasile C. Gregorian, Vesmintele liturgice in biserica ortodoxa, Craiova, 1941. " Pr. Grigore Musceleanu, Costumul clerului ortodox, Bucuresti, 1878. 86 Ion Biberi, Vestimentatie .yi individualitate,in Viata Romitneasca", 5/mai 1939. " Corina Nicolescu, Costumul de curie in Tarile Romdne (sec. X1V-XV111), Editura Bucuresti, 1970.
www.dacoromanica.ro 13 Istoriografia studiilor despre modä si costum 227
Peste un an Alexandru Alexianu, cunoscut om de bibliotecd, da la iveald cea mai amplä istorie a costumului de la noi: Mode qi veminte din trecut. Cinci secole de istorie costumarei romeineasc688. Ca sursd de informare a fost folositd o vastd bibliografie 5i iconografie din care autorul a reu5it sd realizeze un portret cuprinzdtor 5i minutios al portului rural 5i urban, civil 5i militar. 0 bogatd ilustratie a fost elaboratd de graficianul Mihai Boitor, folosind ca bazd tablouri votive din biserici, broderii 5i manuscrise miniate, portrete 5i lucrdri de 5evalet, stampe, acuarele 5i schite ale arti5tilor documentari5ti 5i cdlatorilor strdini. 0 eroare o constituie insd incercarea de reconstituire imaginard, fail evidentd documentard, a pktilor de costum ce nu erau incluse in imaginea ce fusese intrebuintatd ca model, in special partea de jos a figurii. Acesta este cazul cu vegnintele domnitorilor Vlad Tepe5, Despot Vocla 5i Mihai Viteazul, care in imaginile folosite erau figurati bust sau pand la mijloc (cel dintai in portretul din castelul Ambras, Tirol, cel de-al doilea dupd efigia bdtutd pe un taler de argint, cel de-al treilea dupa gravura lui Aegidius Sadeler 5i dupd marea compozitie a lui Frans Francken II Cresus ardtandu-5i bogatiile lui Solon") 5i pe care ilustratorul i-a tratat figura intreagd, completand in chip absolut discutabil partile lipsd (poalele caftanului, pantalonii 5i incaltdmintea)". lar exemplele pot continua cu majoritatea boierilor 5i boieroaicelor de pe la 1810-1850, de obicei portretizati bust sau pand la mijloc 5i arar !And la genunchi, atunci cand sunt a5ezati, dar cdrora le este adaugatd partea inferioara a corpului, generalizandu-se 5i uniformizandu-se, in chip regretabil, ni5te forme specifice. Nu este sigura lungimea 5i tdietura redingotei ori forma 5i ldrgimea pantalonilor lui Nicolae Balcescu, ai generalului Gheorghe Magheru sau ai pictorului Szathmari din portretele lui Gheorghe Tattarescu si Misu Popp". Cum nici amploarea si faldurile fustelor Saftei Ipsilanti, Mariei Ghica-VAcArescu, Zinciti Golescu, Mariei Ion Heliade Radulescu, Anicdi Mann, Elisabetei Hagi Panteli sau doamnei Szathmari nu sunt veridice91. Este, totu5i, salutar faptul cd a fost precizatd sursa ilustratiei, fapt ce dd posibilitatea verifickii autenticitatii sale 5i observdrii adaosurilor neavenite. Din pdcate, Alexianu 15i opre5te cercetarile in jurul anului 1850, cand ve5mantul ord5enesc se aliniaza la modele 5i gustul european, frustrand cititorul de o parte interesantd a evolutiei costumului urban in timpurile modeme, deloc lipsit de spectaculozitate 5i impanat cu note de specific local. La fel, este regretabil cd un cercetkor atat de incisiv s-a limitat doar la informatia livrescd 5i nu a fructificat colectiile de costume ale muzeelor tdrii, ce i-ar fi putut furniza un material concret deosebit de interesant in care ar fi putut gasi raspunsurile multor intrebdri legate de functionalitatea 5i eficienta straielor din vechime. Cu toate aceste scaderi, cartea lui Alexandru Alexianu a rdmas cea mai serioasd 5i solidd contributie la cunoa5terea costumului istoric de la noi 5i, oferind ilustratii elocvente (minus aberantele completdri) 5i un util glosar aldturi de o stufoasd bibliografie, a reprezentat manualul de cdpetenie pentru oricine dorea sa se pund la punct cu acest subiect. A5a se 5i explicd reeditarea acestei costisitoare lucrdri in 1987, ce, in continuare, rdmane o carte turd, greu de gdsit in anticariate 5i la buchini5tii stradali. Suculenta lucrare din 1976 Arta, stil, costum92 a Adinei Nanu, prestigioasa profesoard de istoria artei pasionatd de fenomenul modei 5i avizata colectionard de piese vestimentare, a adus un suflu nou in cadrul acestor studii. Autoarea subsumeazd fiecare etapd din istoria costumului eke unui mare curent artistic dominant in epoca. Ea nu 15i restrange analiza strict la imbrdcaminte, ci face lungi excursuri in evolutia gustului populatiei dintr-o anumitã tail sau zond a lumii, incadrand portul in interiorul locuintei, explicand modificarile suferite de mobilier 5i de arhitecturd in functie de anumite articole de toaletd ce au cunoscut o exageratd supradimensionare in anumite perioade. Artele
88 Al. Alexianu, Mode si vesminte din !recut. Cinci sc,....?!--1^ istorie costumara romaneasca, Editura Meridiane, Bucurqti, 1971. " Ibidem, vol. I, p. 119, 138, 144, 232. 88 Ibidem, vol. II, p. 279, 282, 306. 8 1 Ibidem, p. 198, 202, 238, 272, 276, 322. 92 Adina Nanu, Arta, stil, costum, Editura Meridiane, Bucurqti, 1976.
www.dacoromanica.ro 228 Adrian-Silvan Ionescu 14 decorative nu sunt nici ele neglijate, in acestea gdsindu-se de multe ori sugestii pentru gAteala personald a beneficiarilor acelor obiecte. Pentru a fi intelese cat mai bine fiecare dintre modele lumii pe care le comenteazd cdci trateaza, in egald mdsurd, atat costumul european cati pe cel extraeuropean (african, asiatic, american) din cele mai vechi timpuri pand la contemporaneitate aldturi de bogata iconografie oferitd de istoria artei universale, Adina Nanu insereazdi propriile schite care expun, sintetic, silueta fiecarei regiunii fiecdrei epoci, incadratd in forme geometrice, apoi tdieturilei felul de imbrdcare a straielor, detalii de croii decor. Aceste mici desene, pline de plasticitate, dari de elocventd pentru aspectele toaletei pe care vor sd le lamureasca, dau savoare lucrdrii, cu atat mai mult cu cat ele nu sunt rodul fanteziei nici mdcar partial a.5a cum s-a vAzut la anterioara carte , ci al unei atente observatii a imaginilor folosite, ca §i ale pieselor de colectie pe care le-a cercetat pe viu *i a tras concluziile de rigoare. Aceastd impletire a teoriei cu practica a fAcut din lucrarea Adinei Nanu o opera vie, unde cititorul gdseVe trimiteri la obiecte palpabile, ce pot fi oricand cercetate cu de-amanuntul, atinse §i intoarse pe toate fetele pentru a se convingd de veridicitatea afirmatiilor. Exemple de exponate de la Muzeul National de Arta al Romaniei, de la Muzeul Municipiului Bucurqti, de la Topkapi Sarayi din Istanbul, de la Indianer Museum din Radebeul, de la Museum fir Volkerkunde din Berlin, de la Musée des Arts Décoratifs din Paris etc. abundd in volum. Este, de asemenea, apreciabil faptul cd portul urban din Romania nu numai cd nu a fost ignorat, dar a fost inclus, chiar pe picior de egalitate cu al celor din alte tad, in contextul general al modelor, evidentiind specificul locali alinierea la marile curente. Totu§i, o mai mare amploare data acestor capitole nu ar fi stricat, cu atat mai mult cu cat exista un bogat material documentar despre modele romangti. Lucrarea Adinei Nanu s-a bucurat de succesi pentru multe generatii de studenti la sectia Modd sau Scenografie a Institutului de Arte Plastice N. Grigorescu" din Bucure5ti (azi Universitatea de Arte) a reprezentat o sursd documentard de prima mand, parcursd nu ca o bibliografie obligatorie, ci precum o lecturd agreabild de a cArei utilitate toti erau conOenti. 0 versiune in limba englezd, Art, Style, Costume, a apArut in 1981. Ideea pe care o sustineau, cu argumente irecuzabilecostumul este arta , a fost preluatd dezvoltatd intr-o carte recentd al cdrei titlu reprezinta chiar programul ei: Arta pe om. Look-ul fi infelesul semnelor vestimentare93. In lunile decembrie 1997ianuarie 1998 Adina Nanu5i-aexpus bogata colectie de vqminte la Muzeul Colectiilor de Arta din BucureVi. Intitulatd Un secol de costum 1900-2000, expozitia a constituit o ilustrare a tezelor expuse in lucrdrile sale. Opulentul subiect al modei §i costumului au suscitat interesul filologilor: in 1980 profesorul de limba francezd Marcel Grddinescu a sustinut o tezd de doctorat cu tema Vocabularul románesc al modei feminine in secolul al X1X94, lucrare deosebit de utildi valoroasd care, din pacate, nu a vazut lumina tiparului din cauza emigrarii in strdindtate a proaspdtului doctor. Altfel, cu certitudine ar fi devenit un best seller datoria modului insoliti glumet de prezentare §i a limbajului arhaic, plin de culoare localA, pe care II stdpanea autorul, el insqi personaj pitoresc §i pgubdt. Folosind din abudentd informatia furnizatd de cAldtorii strdini, Paul Simionescu elaboreaza in 1983 un studiu de etnografie urbana intitulat Pitoresc rural fi extravaganfa orientalli in vestimentafia din kirgurile fi orwle Tarii Romdnefti fi Moldovei95. 0 foarte doctd analizA a modei vestimentare face esteticianul Gheorghe Achitei in substantialul capitol X, intitulat Vestimentafia, din cartea sa Frumosul dincolo de art696. Autorul,
93 Idem,Arta pe om. Look-ul j infelesul semnelor vestimentare,Editura Compania, Bucuresti, 2001 " Marcel Grädinescu,Vocabularul romilnesc al model feminine fn secolul al XIX-lea,Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbai Literatura Românã, Bucuresti, 1980. 95 Paul Simionescu,Pitoresc rurali extravagangi orientalä in vestimentafia din teirgurile ci oraple Tarii Romeinevi i Moldovei,in Revista de etnografie si folclor", t. 28, 2/1983. " Gheorghe Achitei,Frumosul dincolo de artaEditura Meridiane, Bucuresti, 1988.
www.dacoromanica.ro 15 Istoriografia studiilor despre modd si costum 229 distins profesor la Universitatea de Arte, abordeazd moda i gustul ce o generea7A din punct de vedere sociologic, psihologic, iconologic 4i estetic, iar concluziile sunt deosebit de interesante. Astfel, el face distinctia intre semantica termenilor de imbrdcdminte, vestimentatie, costumatie §i uniformd. Pentru fiecare din ei este gdsiti explicat motivuli contextul arbordrii. In mod foarte judicios, profesorul Achitei atrage atentia asupra faptului cd, in limbajul curent, termenul modli este asociat, aproape exclusiv, vestimentatiei, ignorandu-se cd aceasta afecteazd aproape toate sectoarele vietii. Mai departe, este invederatd interdependenta dintre dezvoltarea vietii sociale si dezvoltarea modei, ca §i aspectul bivalent al modei care, prin tendinta publicului de a adopta, in mask ultimele noutati, ajunge la uniformizarea ce, in mod manifest, impune o innoire a liniei. De aici multiplele schimbdri ale tinutei. Acest demers teoretic, recei detapt, este binevenit intre studiile cu nuantd descriptivd ale celorlalti autori. Bazatd pe observatii personale §i pe o ampld bibliografie, cercetarea lui Gheorghe Achitei are asiguratd perenitatea cuvenitä. Anuntfind pared prdbusirea comunismului si luandu-i in ras cenzura prin publicarea de texte ce aveau ca tematicd schimbAtoarea mon, cu referiri la un trecut plin de rafinament §i opulentd, in 1988 Almanahul Romania Literard" a fost integral dedicat acestui subiect, purtand subtitlul Literagurá Stiluri Mode, dar tratarid in mod expres istoria vestimentatiei. In lucrarea sa Sensibilitate fi istorie in secolul XVIII románesc, prima dupd 1989 care a abordat in mod temeinic istoria mentalitatilor, a moravurilor si a vietii private, Stefan Lemny are un scurt subcapitol intitulat Chipurii veminte, in care se ocupã de imbrdcdmintea urband a acelui timp. Totu§i, pe parcursul celor cinci pagini, au fou comise mai multe erori ce se impun a fi rectificate. Astfel, bArbatii nu aveau paftale pentru cd braul lor se infd§ura de mai multe ofi in jurul mijloculuii capdtul salului se petrecea pe sub el; nu purtau ciorapi galbeni, ci mgi de piele find, ce semdnau ciorapilor; intre bldnurile citate se repetd hermina cdci, in turce§te, cacom, inseamnd hermind; barbatii imbracau peste anteriu haina imblanitd cu maneci lungi §i stramte ce se numeafermenea *i nu feregea cum credea autorul (aceasta din urma era destinatd exclusiv femeilor musulmane); preluand informatii de la un aldtor englez, calpacul boieresc avea forma unui balon si nu a unui balcon", cum apare in carte; femeile nu purtau giubele, ci biniuri sau pipiri, iar mantiile subtiri de mdtase despre care vorbete autorul era exclus sA fi avut croiala anterielor §i mai ales a giubelelor97. Cu toate aceste inadvertente, informatia este utildgi contribuie la schitarea unei imagini veridice a vietii din veacul al XVIII-lea. Interesata exclusiv de tendintele contemporane ale modei, Cristina Maria Angelescu adunat in 1979 cronicile de modd pe care le .scrisese pentru periodicul SAptamana"semnate cu pseudonimul Annunziatain volumul Vefrmint qi podoab698. Ma cum ins4i autoarea sublinia in prefald, cartea ei avea o alurd poeticd §i se dorea un indreptar cdtre fantezie, un indreptar al bunului gust, un indreptar al ochiului". Ea prezenta modele anilor '80 si informa cititorii despre ce se purta prin alte parti, prea putin aplicabil la noi in tard din cauza campaniilor contra minijupei, a pantalonilor prea stramti sau prea evazati si a pletelor ce, in ochii autoritatilor, erau marca subversivitatii, iar tinerii care arborau, cu nonplanta, aceste elemente de nonconformism reprezentau virtualii dqamani ai ordinii de drepti ai cuceririlor societatii socialiste multilateral dezvoltatd. Comentariul era impanat cu trimiteri la alte arte (cinematograf, literaturd)i, cateodatd, la istoria costumului, card insd a cduta sd gdseascd filoanele istoriste ale vestimentatiei acelei vremi. La fel de ancoratd in actualitate, Doina Berchind a dat la lumina in 1998 un Mic dictionar subiectiv de mode unde, aldturi de nume sonore de creatori din haute couture, sunt explicati diversi termeni de specialitate.
97 te fan Lemny,Sensibilitcnei istorie in secolulXVIII romcinesc,Editura Meridiane, Bucuresti, 1990, p. 50-55. 88 Cristina Maria Angelescu (Annunziata),Vesmdm cipodoabá,Editura Albatros, Bucuresti) 1979. " Doina Berchink Mic dictionar subiectiv de mock' contemporanci, Editura Nemira, Bucuresti, 1998.
www.dacoromanica.ro 230 Adrian-Silvan Ionescu 16
Cu fireasca orientare spre istorie a unei reviste de popularizare a acesteia, Magazin Istoric" a tiparitfie chiar si la mari intervale de timp articole deosebit de interesante privind vestimentatia din vechime: in 1982 Florentina Dolghin, vechi redactor la acel periodic, semna materialul intitulat Moda de-a lungul veacurilorm, iar In 1998 Theo Stanciu semna Avatarurile ideii de modem. Un mare scandal a produs cartea Ceciliei Caragea, Istoria vestimentafiei europenem, ce a cunoscut cloud editii la interval foarte scurt, 1995 si 1999, datoritd marelui succes de care s-a bucurat, dar care s-a dovedit cd era un plagiat al lucrdrii Le costume, image de l'homme de Yvonne Deslandres din 19761°3. Poate singura contributie a Ceciliei Caragea au constituit-o paragrafele despre cloud creatoare de modd romance, Doina Levinta si Janine $tefan, inserate intre aprecierile distinsei autoare franceze a cdrei lucrare practic a tradus-o. Tot C. Caragea a scos Istoria aranjdrii páruluim4, pe care doar o semnaldm ard comentarii, de teamd sd nu patrundem in arcanele altui scandal. in documentata sa carte Via fa cotidiand a romdnilor in perioada interbeliceim, istoricul loan Scurtu acordd o pondere Insemnatd interiorului caseii vestimentatiei, dedicand capitolul V acestui subiect: Locuinfa. Imbráciimintea. Moda. Sunt tratate, cu aceeasi atentie, costumul popular si cel ordsenesc, analizandu-se renuntarea in mediul rural la cel dintai In favoarea celui din urmA, in special in randul generatiei tinere, care incerca sd se urbanizeze, cel putin In aspectul exterior. Societatea urband din perioada interbelica punea mare pret pe vestimentatie, iar autorul individualizeazd aceastd elegantd enumerand cateva dintre personalitdtile culturalei politice ale vremii care se remarcau prin tinuta impecabild, precum filosoful Nae Ionescu sau sociologuli ministrul Dimitrie Gusti; cum, la fel, nominalizeazd demodatii" care preferau tdietura hainelor, lenjeria scrobitai Incdltdmintea dupd tipul anterior primului rdzboi mondial actorul Tony Bulandra, oamenii politici Iuliu Maniusi Vintild Bratianu. Aceste referiri la figuri cunoscute ale timpului au darul de a personaliza si a conferi culoare locald istoriei. Fatd de costumul civil, cel militar a beneficiat de o foarte bogatd documentatie Inca din epocd. in veacul al XIX-lea au fost litografiate, din timp In timp, albume ale armatei romane care prezentau echipamentul si dotarea la zi: cel al lui Andreas Bielz si Karl Danielis din 1852 in Tara Romaneascd, cele patru planse disparate scoase in 1855 de Alexandru Asaky in Moldova, apoi cele doud albume ale sale din 1858 si 1862, albumul lui M.B. Baer din 1873 si cele ale lui Alexandru I.V. Socec, in germandi francezd, probabil din 1895106. In a treia si a patra decadd a secolului XX la Muzeul Militar a activat un bun cunoscdtor al uniformelor militare romanesti, Andrei Potocki, care, ajutat si de talentul sdu de desenator, a elaborat un admirabil album, care nu si-a pierdut nici astAzi valoarea de document, pentru cä intre copertile sale erau adunate toate tinutele purtate de soldatiii ofiterii nostri pe parcursul unui secol. Este vorba de Uniformele Armatei Române M30-19307 care, desi lipsit de orice text explicativ, contine in legenda ilustratiilor toate informatiile necesare privind ordinul care reglementa anumite tinute sau noi efecte introduse in imbracdmintea ostdseascd.
ID° Florentina Dolghiu, Moda de-a lungul veacurilor,in Magazin Istoric", 4 (181)/aprilie 1982. 1°1 Theo Stanciu, Cronici paralele la secolul )0C. Avatarurile ideii de maid, in Magazin Istoric", 12 (381)/decembrie 1998. 102 Cecilia Caragea, 1storia vestimentafiei europene, Editura Almanahul Banatului, Timisoara, 1995, Editura Teora, Bucuresti, 1999. 1°3 Marten Pop, Plagiatulcuftaif in Dialog textil", aprilie 1999. 104 Cecilia Caragea, 1storia aranjárii pezrului, Editura Teora, Bucuresti, 1999. 105 loan Scurtu, Via/a cotidiand a romdnilor in perioada interbelicd, Editura RAO, Bucuresti, 2001. 106 Adrian-Silvan lonescu, Albumele Armatei Române din secolul al XIX-lea, in Revista Muzeelor", 8-9- 10/1990; idem, Un album al ovirii de la finele secolului al X1X-lea, necunoscut, in Muzeul National", 1X11997; idem, Un album uitat al arinatei romane de Alexandru I.V. Socec,in Revista Muzeelor", 4/1997. 'ff./Andrei Potocki, Uniformele Arnzatei Romdne 1830-1930, Bucuresti, 1930.
www.dacoromanica.ro 17 Istoriografia studiilor despre modä si costum 231
In majoritatea tarilor lumiidar in mod special in State le Unite si in Marea.Britaniein deceniile sapte si opt se manifesta un interes deosebit pentru uniforme militare, armament si echipament. In consecinta, studiile consacrate acestor subiecte au abundat, aparand chiar edituri specializate in acest sens, precum celebra Blandford Press din Londra sau Osprey Publishing din Oxford cu interesantai foarte informativa serie, inspirat intitulata Men-at-Arms. Prinzandu-nei pe noi curentul acestei mode, au fost date publicitatii diverse materiale legate de uniformologie. In ultimul patrar al veacului XX s-au remarcat doi foarte activi autori care s-au devotat, cu pasiune, cercetarii echiparnentuluii uniformelor romanesti. Este vorba de regretatul colonel dr. Cristian M. VIAdescuale carui numeroase studiii, mai ales, volumul Uniformele armatei romdne de la Inceputul secolului al XIX-lea pcind la victoria din mai 1945108 reprezinta o bibliografie de referinta pentru oricine este interesat de acest subiectsi de un emul al acestuia, ing. Horia Vladimir Serbanescu, actualmente el insusi un eminent cercetator la Muzeul Militar National, unul dintre principalii organizatori de expozitiii autoritate necontestata in materie de uniformologie, autor a insemnatei definitive studii in materiem. Un rol important in restituirea unor epoci apuse si a vestimentatiei aferente au avut-o parazile de moda vechei expozitiile de costum istoric organizate de Muzeul Municipiului Bucuresti la sugestia si sub coordonarea autorului acestor randuri. Astfel, toalete din secolele XVIII-XX au prins viata in fata unui public entuziast in 1980, in gradina Cismigiu, in 1981 la Arenele Romane si la sala A.R.L.M.S. (astazi ARCUB) si din nou la Palatul Sulu in 1988 si 1989110. De la manechinul viu care le daduse viata pe o peluza de parc sau pe o scena de spectacol, piesele de imbracaminte au fost apoi montate pe manechine staticei si-au reluat locul in salile destinate manifestarilor muzeale, in cadrul unor expozitii de larga respiratie: in 1979 la Kalinderu, Moda Bucurestilor de acum un veac, itineraa
1°9 Cristian M. VIAdescu,Uniformele armatei rotndne de la ineeputul secolului al X1X-lea pcind la victoria din mai 1945,Bucuresti, 1977; idem,Vechi uniforme militare romdne;ti din coleclia Muzeului Militar Central,in Revista Muzeelor", 2/1967; idem,Contributii la cunoa;terea uniformelor de cavalerie din perioada domniei lui Alexandru I.Cuza1859-1866,in Studiii Materiale de Muzeografie si Istorie MilitarA", 1/1968 (in continuare, SMM1M); idem,Modifican survenite la uniformele de cavalerie intre 1868-1873. Douä tunici de cáláraqi din 1869-1870 allate in colecIta Muzeului Militar Central,inSMMIM, 4-5/1971-1972; idem,Umformele armatei romdne 1930-1948 (I), Cavaleria, inSMMIM, 7-8/1976;idem, Umfonnele armatei romane 1930-1948 (111). Vdmitorit, vOnatorii de munte, vOnátorii de garde:, regimentul de garde:MihaiViteazul", in SMMIM,11/1978; idem, Uniformelearmatei romline 1930-1948. (10. Artilerie, pompieri .yi geniu, pionieri, pontonieri, tracliune automobe transmtstunt, cai ferate. Serviciul de apárare contra gazelor fi stabilimente, inSMMIM, 1211979; idem,Uniformele armatei romane 1930-1948. (VI). Intendengii administrafie, corpul sanitar, stat major, justifie mthtarcl, corpul tehntc, educape fiztcd ci muzjcá, ltcee ;icolj militare,in SMMIM, 13/1980; idem,Uniformele armatei romane 1930-1948. (VII). Marina,in SMMIM, 14-15/1981-1982; idem,Unifonnele armatei rotnâne 1930-1948.(VIII). Aviagia, in SMMIM, 16/1983. 109 Horia Vladimir Serbanescu,Untformele qi echtpamentul milqiei pdmdnlene a Torii Romoine;ti 1830- /843,in SMMIM, 13/1980; idem,Uniformeleiechipamentul mil4ieipOmdntene a Torii Romcinelti 1843-1859,in SMM1M, 14-15/1981-1982;idem, Umformele oi echipamentul milniei pamOntene a Moldovei 1830-1848, in SMMIM, 16/1983; idem,Uniformele .yi echtpamentul pomantene a Moldovei 1848-1859,inSMMIM, 17- 18/1984-1985; idem, Dorobantiide polilie primele forma(iuni de path ci ordine a orasului Bucuresti,in Bucuresti, Materiale de Istorie si Muzeografie", XI/1992; idem,Uniformele annatei romOne 1830-1997,in Revista Muzeului Militar National. Supliment", 3/1997; Mark Axworthy, Horia Serbanescu, The Romanian Army of World War 2, London, 1991; Cornet I. Scafes, Horia VI. Serbanescu, loan I. Scafes, Cornel Andonie, loan DAni1A, Romeo Avram, Armata Romdnet 1941-1945,Editura RAI, Bucuresti, 1996; Comet I. Scafes, Horia VI. Serbanescu, Comeliu M. Andonie, loan I.Scafes, Armata Romcind in ROzboiul de IndependengOl 877-1878, Editura Sigma, Bucuresti, 2002; Comel I. Scafes, Horia VI. Serbanescu, Comeliu M. Andonie, loan I. Scafes, Armata Romdnd in vremealui Alexandru loan Cuza (1859-1866),Total Publishing, Bucuresti, 2003. 110 Adrian-Silvan Ionescu, Unspectacol deistorie vieparada de moda veche, in Revista Monumentelorsi Muzeelor, Muzee", 8/1987; idem,Un secol de mode/ romcineascO,in Arta", 12/1988.
www.dacoromanica.ro 232 Adrian-Silvan Ionescu 18 In acelasi an la Muzeul de Arta Constanta si la Muzeul de Arta Back' si din nou la Constanta, in 1985111;in 1989 la galeria Artelor de la Cercul Militar National, expozitia intitulataTezaur de civilizatie bucuresteane2 *i in1990 cea intitulataFermenea si binisculorile modei urbane 1770- 1830la Palatul Sutu"3. 0 fructuoasa colaborare cu Muzeul Universitatii din Kent, Ohio institutie specializata in istoria costumului si a modei universale a avut drept rezultat o manifestare de anvergura peste ocean, asezata sub genericulThe Romanian Exhibition Two Hundred Years of Costume and Art"4desfasurata de-a lungul unui intreg an, intre 1991 si 1992, la muzeul amintit si apoi montata la sala de expozitii a Fondului Monetar International din Washington, D.C., In intervalul noiembrie 1992 ianuarie 1993. Publicul american a putut sa ia astfel contact cu vestimentatia traditionala romaneasca din mediul rural si din cel urban prin intermediul costumelor civilesi militare, de zi cu zi ori de sarbatoare, cu artele aplicate si cu acelea plastice, iar elegantele cataloage tiparite cu acel prilej au dat o idee despre pozitia geografica, istoria, cultura si civilizatia romaneasca, la care se adaugau un glosar de termeni specifici portului, o bibliografie selectiva privind costumul de la noii un amplu studiu aferent aceluiasi subiect"5.
Costumul s-a bucurat de interesul cercetatorilor care i-au dedicat multe pagini de analizasi interpretare a formelor si culorilor pentru a intelege psihologia creatorilor si a purtatorilor. Felul de abordarei interesul au fost dictate, insa, de moda, la fel cai acelea care au produs, de-a lungul timpului, schimbarile vestimentare.
III Idem,Expozifia Moda Bucureqtilor de clam un veac",In Revista Muzeelor si Monumentelor Muzee", 9-10/1979. 112 Elisabeta Dragan, Adrian-Silvan lonescu,Expozhia Tezaur de civilizafie bucurelleand",in Revista Muzeelori Monumentelor, Muzee", 9-10/1989. "3 Adrian-Silvan Ionescu,Expozifia Fermeneaci binis"culorile modei urbane 1770-1830",in Revista Muzeelor", 11-12/1990. 114 Idem,Expozitia romdneascd dm Kent, Ohio,in Revista Muzeelor", 4/1992; idem,Doud sute de ani de costutn ronitinesc, inLumea libera romaneasca", New York, 164/23 noiembrie 1991; Maria Blaser,Romanian Relics, inDaily Kent Stater", Kent, 31/October 24, 1991; Dotty Lane,New K.S.U. exhibit unveils Romanian history, culture,in Recorder-Courier",Ravenna-Kent, October 27, 1991;idem, K.S.U.'s Romanian exhibition is on its way to Washington,in Recorder-Courier", Ravenna-Kent, November 17, 1992. 115The Romanian Exhibition Two Hundred Years of Costume and Art,Kent, 1991;Rotnania: Cultural Tradition and Perspective,International Monetary, Fond Visitors Center, Washington, D.C., 1992; Adrian-Silvan lonescu,Two Centuries of Romanian Fashion,in Listing of Artifacts", The Romanian Exhibition, Kent, 1991- 1992;idem, Zwei Jahrhunderte skidtischer Mdunerkleidung,in Textiforum", Hannover, 2/1992; Catrinel Vlad, Cea mai mare expozifie romcineascci in S.U.A. din 1939,In Romania libera", 802 (14836)119 noiembrie 1992; Mircea Podina,Eveniment cultural romdnesc la Washington,in Curierul National", 520/21 noiembrie 1992; Gabriel Giurgiu,Arid medieval?", roindneascd la mare pre; in SUA,in Evenimentul Zilei", 131/21 noiembrie 1992; Liana Cojocaru,Expozifia romdneascd la Washingtonun sucres cultural,in Meridian", 22 decembrie 1992; Comel Dumitrescu,Expozifia romdneascd la Washington,in Lumea libera romaneasca", New York, 217/28 noiembrie 1992.
www.dacoromanica.ro NOTE SI RECENZII
*** The History of the European Family, vol. I Family Life in Early Modern Time 1500-1789, ed. by David I. Kertyer and Marzio Barbagly, Yale University Press, New Haven and London, 2001, 365 p.+XXXII+39
Primul volum din aceastA noud istorie a familiei europene este consacrat istoriei familiei in epoca premoderna, pomind de la noile surse, noile problemei noile metode iesite la iveald in ultimele trei decenii, de cand acest nou domeniu al istoriei sociale s-a impus atentiei istoriografiei. Aceastd carte inaugureazd o sintezd ampld, proiectata in trei volume, care sd acopere aproape cinci secole de evolutie a acestei institutii. 0 lecturd proaspata asupra vietii de familie in Europa este oferitd astfel unui public larg de cdtre specialisti europeni si americani, angajati in tentativa de a explica modul in care structura familieii relatiile intre membrii acesteia diferd pe plan european, de ce si cum se schimbd neincetat. In structura volumului se regasesc teme esentiale ca: economie si organizarea familiei (Raffaella Sarti, The Material conditions of family life; Karl Kaser, Sofdom in Eastern Europe; Ulrich Pfister, Proto-industrialisation) stat, religie, lege si familie (Lloyd Blonfield, Developments in European Family law), forte demografice (Pier Paolo Viazzo, Mortality, fertility and family), relatii intre membrii unei familii (sot-sotie, parinti-copii) (Linda A. Pollock, Parent-children relations; Antoinette Fauve-Chamoux, Marriage, widowhood and divorce; David Gaunt, Kinship: thin red lines or thick blue blood). Meritul cel mai de seamd al acestei noi sinteze este rdsturnarea unor clisee ce caracterizeazd studiile despre familia europeand in epoca preindustriald: stabilitatea iprolificitatea cuplului, imaginea autoritard a capului de familie, disciplinarea moravurilor exercitatd de Bisericd etc. Cel mai rdspAndit si mai vechi loc comun in istoriografia familiei este insd asa-numita linie a lui Hajnal" (1965) care delimitea7A, de-o parte si de alta a unei axe ce pleacd de la Sankt Petersburg si ajunge la Trieste, cloud arii corespunzdtoare Europei Occidentalei celei Orientale, dupd trei criterii precise, caracteristice exclusiv zonei apusene: vdrsta tarzie a cdsdtoriei, o rata mare a celibatului, membrii ai familiei angajati in serviciu domestic (servitoare) in alte familii. In ultima vreme, linia Hajnal" a fost adesea invocatd pentru a sustine existenta unor diferente majore intre cele cloud" Europe. Spre deosebire de alte culegeri de studii, sinteze sau carti de autor, volumul de fata se deschide critic si cdtre spatiul est european, mai ales prin studiul lui Karl Kaser, Selfdom in Eastern Europe (p. 24-62). Rezervat fatA de terminologia clasicd, prin care perioada secolului al XVI-lea era numitA refeudalizare" sau a doua iobagire", Kaser pune in relatie structurile de familie cu dezvoltarea progresivd a economiei domeniale in zonele de campie deschisd si de ses (Imperiul habsburgic de Rdsdrit, Polonia, statele baltice, Rusia). Pentru cazul romanesc, referinta de bazd este studiul din 1976 al lui Daniel Chirot, Social Change in a Peripherial Society. The Creation of a Balkan Colony. Paralel cu acest proces de cddere in servitute a unui numAr progresiv de familii de tArani liberi, in Imperiul otoman prinde viata sistemul timariatului, iar pe coasta Adriaticii, controlatd de Republica Venetiand, sistemul colonatului. In ciuda acestei diversitati de sisteme sociale si de forme de practicare a agriculturii, structura familiei este, in aceastd regiune, complexd, alcdtuitd din
Revista istorica", torn XV, 2004, nr. 34, p. 233255 www.dacoromanica.ro 234 Notei recenzii 2 multiple nuclee conjugale patrilocale, cu o evolutie pronuntata cdtre un nucleu de gospoddrie, care functioneazd totodatd ca tin nucleu de muncd. Din nou autorul individualizeazd cazul romanesc (Tara Romaneasca si Moldova), in care modelul nuclear este dominant, intdrit de o altd particularitate, sistemul neolocal de intemeiere a gospoddriilor.
Violeta Barbu
HELEN AIRY, Billy the Kid, un criminal vepic indreigostit, copilul tuturor americanilor, Edit. Eminescu, Bucuresti, 2003, 153 p. + il.
Povestirile Vestului SAlbatic au starnit totdeauna interesul publiculuisi au dat aripi imginatiei tineretului V maturilor deopotrivd. Aparitia unei traduceri despre Billy the Kid, celebrul criminal din New Mexico, are darul sd incite dar si sd intrige cititorii. Din cel de-al saptelea deceniu al veacului XX atitudinea scriitorilor si cineastilor fatd de banditii Vestului american s-a schimbat radical: ei nu mai erau infierati ca niVe brute dezumanizate V decazute, avide de caViguri usoare si de vdrsare de sange nevinovat ci, printr-o tranzlare in sfera idealurilor morale ale cavalerismului medieval, deveneau niVe haiduci de tip Robin Hood, impinsi pe cdi gresite de o societate haind si mercantild, care-i marginaliza si le acapara, in mod abuziv, agoniseala cinstitd. William Quantrill, Jesse James, Billy the Kid, Butch Cassidy, discutabilul judecdtor Roy Bean au devenit personaje pozitive, companii agreabile si glumete, atat in carti cat si pe ecran iar chipul lor si-a recdpdtat aura de legend pe care o avuseserd Inca din timpul vietii pentru anumite cercuri de simpatizanti. Multi dintre acesti eroi" fusesera investiti, in conceptia oamenilor simpli si necultivati, cu puteri miraculoase, ddruiti cu harul invincibilitAtii, al invizibilitdtii,sial ubicuitAtii (atunci cand voiau ei si cand necesitatile o cereau). Iar, dacd acestea dddeau gres si, !And la unnd eroul" era rdpus, el avea puterea de a renaste si a-si duce viata linistit pand la adanci bdtraneti, bucurandu-se de bogatiile stranse din jafuri. Acest lucru vrea sd evidentieze si cartea Billy the Kid, un criminal ve$nic indragostit, copilul tuturor americanilor, semnatd de Helen Airy si tradusd de Ion Cretu. Din caseta editoriald nu reiese in ce an a aparut versiunea originald a acestei lucrdri. Din datele la care au fost luate interviurile la care se face referire in interiorcel mai vechi din 1976, cel mai recent din 1990s-ar parea cd lucrarea a fost publicatd prin 1990 sau intr-unul din anii imediat urmAtori. Cum, la fel, nici titlul nu pare a fi cel sub care s-a publicat la noi: atunci cand autoarea aduce multumiri celor ce au ajutat-o, reiese cd titlul original este Whatever Happened to Billy the Kid. Dupd ce prezintd succint viata aventuroasd si faptele sangeroase ale tandrului de 21 de ani poreclit Billy the Kidpe numele adevArat Henry McCarty, schimbat mai apoi in Antrim, dupd cel al taalui vitreg si, ulterior, in William H. BonneyHelen Airy afirmd a acesta nu ar fi murit, in noaptea de 14 iulie 1881, de glontul fostului ski prieten, seriful Pat Garrett, ci ar fi scapat cu viatd si, mutandu-se intr-un tinut arid si neprimitor din Muntii Ramah, din vestul statului New Mexico, in apropierea rezervatiei indienilor Zuni, a trait sub numele de John Miller, aldturi de sotia sa mexicancri, Isadora. Aceastd asertiune nu este noud si, neposedand anul aparitiei cdrtii sale, nu Vim cu certitudine dacd ii apartine in totalitate autoarei sau a preluat-o dupd altii si a dezvoltat-o intr-o lucrare originald, in care a autat sa aducd argumente irecuzabile in favorea ei. intr-adevdr, Dale L.Walker, in cartea sa din 1997 Legends and Lies. Great Mysteries of the American West (Tom Doherty Associates Book,
www.dacoromanica.ro 3 Note si recenzii 235
New York), acorda o jumatate de pagina acestui John Miller ca posibil Billy the Kid (p. 125) pentru a-si dezvolta teza a au existat mai multi pretendenti la "onoarea" de a fi considerati celebrul personaj, dintre care cel mai plauzibil ar fi fost un anume William Henry Roberts care, in noiembrie 1950, i-a solicitat guvernatorului statului New Mexico sa-i acorde iertarea pentru crimele comise in tinerete, pe cand era ... the Kid. Aceluiasi Roberts li fusese consacrata, in 1955, o carte intitulataAlias Billy the Kid(University of New Mexico Press, Albuquerque), de cunoscutul istoric al Vestului, Charles Leland Sonnichsen si de colaboratorul sau, William V.Morrison care puneau, insa, sub semnul intrebarii sinceritateai dezinteresul pretendentului. Este ciudat totusi ca, unul dintre cei mai scrupulosi biografi ai pistolarilor celebri, James D.Horan, care-i acroda lui Billy the Kid un capitol substantial (pp. 9-80) in cartea saThe Authentic Wild West - The Gunfighters(Crown Publishers, New York, 1976) nu mentioneazA nimic despre eventuala lui supravietuire. Helen Airy, bazandu-se pe anumite neclaritati ale mortii "eroului" precum refuzul lui Pat Garrett de a recunoaste cadavrul celui ucis in timpul noptii, inaintea inhumarii precipitate a acestuia, sub cuvant cã stie pe cine a Impuscat", cai renuntarea inexplicabila la generoasa prima pusa pe capul acestuia conchide ca el a fost lasat sa fug, iar In locul sau a fost inmormantat un tfinar mexican mort din cauze naturale. Fugarul pocait si-a luat numele de John Miller si a trait, retrasti cinstit, crescandi dresand cai. Era un calaret redutabili foarte priceput la imblanzirea mustangilor. De aceea, toti vecinii II apreciaui apelau la serviciile sale. Dar John Miller aveai ciudatenii: se deplasa in orasnumainoaptea, purtatotdeaunaun revolver la sold iar Intr-un scrin din casapiesa cea mai valoroasa din intregul mobiliermai avea ascunsei alte pistoale, dari un glonte scos de el insusi,cu briceagul, dintr-o rana veche, precumi un vas de lut plin cu monede de auri argint, o adevarata avere de care nu se atingea, preferand sa-si duca viata modest, spre a nu atrage atentia nimanui asupra sa. Excelent tintas, se falea cu dexteritatea de a manui revolverul. Si, mai presus de twice, cunostea o multimende povesti despre banditii, In special, despre Billy the Kid, pe care le relata cu placere intimilor. In unele cazuri chiar a afirmat ca el este neinfricatul Kid de altadata. Autoarea si-a construit cartea ca o anchea asupra mortiii eventualei supraviettiiri a lui Billy the Kid folosind ziarei alte marturii din epoca. Dar grosul materialului II constituie interviurile cu supravietuitorii epocii frontierei, venerabili locuitori din Ramah si din alte locuri care, copii find, s- au aflat in preajma lui John Miller, i-au observat obiceiurile ii-au ascultat povestile: Eugene Lambson (intervievat in 1976, in etate de 88 de ani), Max Miller (fiul adoptiv al sotilor Miller si cel mai in masura sa stie adevarul, intervievat in 1976 si 1978), Atheling Bond (tot in 1978), Rena Crockett, Ethel Conley (inregistrata la vdrsta de 99 de ani), Blanche Lewis (91 de ani in 1989), Carl Baxter (68 de ani in 1990), Feliz si Herman Bustamante, etc. Toti, fara exceptie, simteau o mare afectiune pentru Miller care era un om bland, vesel, saritori indatoritor, glumet si mare amator de dans (la fel ca Billy the Kid). $i tot ca acesta avea o constitutie firava, umerii cazuti, mainile mici care-1 ajutasera pe delicventul juvenil sa se elibereze de catuse atunci cand fusese arestatun par blond canepiu, ochi albastri spalacitii o proeminenta a maxilarului superior cu incisivii mereu descoperiti de buza de sus. Pentru comparatie sunt date chiar niste ilustratii: singura fotografie cunoscuta a lui Billy the Kid, o ferotipie luata la un Mei (care, din cauza sistemului folosit, dadea o imagine inversata a modelului astfel ca revolverul aparea prins pe stfinga fapt ce a indus in eroare pe multi crezfindu-1 pe Billy stangacidin acest motiv, regizorul Arthur Penn si-a intitulat filmul facut in 1958 si dedicat lui KidThe Left Handed Gun),este alaturata de mai multe portrete de maturitate ale lui Milleri, la fel, chipurile de ceara ale celor doi, modelate de sculptorita Deborah Robinson. Iar asemanarea este izbitoare! Si totusi, povestea, cat ar fl ea de frumoasai argumentele imbatabile, este greu de crezut. Ea face parte din acel tip de istorie bazata mai mult pe documente orale decal pe documente scrise, contemporanecare, de altfel, au fost demult epuizate si publicate de eminentul James D. Horan (ce- si avea propria colectie de fotograflii arhiva de epoca)careia nu Ii poate fi acordat credit deplin din cauza timpului indelungat si a memoriei deiscutabile a batranilor intervievati (carora, de multe ori, li se si transmitea ce dorea sa afle reporterul de la ei...). Din punctul nostru de vedere, preferam
www.dacoromanica.ro 236 Notei recenzii 4 versiunea oficiald a mortii tandrului desperado, iesit din cask desculti, cu pistolul in mank pregAtit sa riposteze, intreband in spaniold Quien es ? Quién es?", in bezna profunda strafulgerata de arma ce 1-a doborat. Prieten fidel si angajat devotat pand la sacrificiu stApanului sAu, Billy the Kid a fost victima intereselor baronilor locali si a luat calea crimei din cauzA cd era cinstit si nu accepta compromisul. Linistea tinutului Lincoln unde izbucnise un rdzboi pe viatAi pe moarte intre marii proprietari de vite in care se implicase, trupi suflet, Billy era atat de importantd incat insusi guvernatorul statului New Mexico, generalul Lew Wallace, erou al Rdzboiului Civil si, mai tfirziu, autor al celebrului roman Ben Hur, acceptase sa se intalneasca personal cu miculi,aparent, insignifiantul, dar atat de periculosul Kid. Ce putuse vorbi la acea intrevedere din 17 martie 1879, un ofiter superior si intelectual de rash cu bdietandrul de 19 ani, inarmat pand in dinti, nu se stie. Dar Billy nu s-a putut reabilita ci, dimpotrivk s-a afundat in viata de criminal fugar vesnic urmArit, ce si-a srarsit-o peste doar doi ani, in conditiile cunoscute. John Miller a murit si el, dar de moarte bunk pe 7 noiembrie 1937, in Azilul Pionierilor din Prescott, Arizona, fait a-si divulga secretul vietii. Pe tema supravietuirii eroului si a reaparitiei sale in alte locuri si sub altd identitate se poate specula la infinit. Billy the Kid nu are dimensiunea necesard pentru a suscita o resurectie precum Frederic I Barbarossa, cel adormit intr-o pesterk sau Delfinul, fiul lui Ludovic XVI, despre care multi au afirmat cd a scapat din detentie si ar fi emigrat in America. El rdmane un personaj local despre care, pand acuma au fost date publicitatii, dupä spusele lui Dale L. Walker, 473 de cdrti, studii si articole, povestii poezii, inclusiv piese de teatrui filme. Cartea semnatd de Helen Airy poate fi citia ca o curiozitate dar ar fi o greseald sa fie luatd drept o certitudine. Cititorul va trebui sd se inarmeze, insk cu multd rdbdarei intelegere caci traducerea lasd mult de dorit. 0 asemenea carte era necesar sã fie tradusAori verificatA dupA traducerede un cunoscAtor al istoriei Vestului american, familiarizat cu termenii de specialitate. Or traducAtorul ei comite niste erori inadmisibile care au darul cel putin de a-1 nedumeri, dacd nu chiar de a-I nAuci, pe lectorul neavizat. Astfel, animalele pe care traducAtorul le numeste cfrini de cdmpie (p.41) sunt binecunoscute sub numele de caini de preerie; referindu-se la templul mormon apare evidentd neintelegerea sau necunoasterea de cdtre traducAtor a numelui complet al confesiunii respectivenu este vorba despre Biserica lui Isus Cristos din Latter Day Saints (aceasta nefiind o localitate) (p. 29, 50), ci Biserica lui Isus Cristos a Sfinfilor din Ziva din Urmd; Great Plains (§i nu Planes cum apare la p. 108) sunt Marile Cdmpii din Vestul Mijlociu american. Atunci cand nu cunoaste echivalentul romanesc traducAtorul nu se mai osteneste sd-1 caute: de aceea, la p. 85 apare ham, bacon §i tortillas care puteau fi traduse foarte corect prin quncd, slanind §i tune (sau, dacd voia sa fie mai exact, turte de mdlai); senior inspector (p. 82) este inspector principal; Bond Trading Post (p. 50) putea fi tradus prin prdvälia lui Bond sau punctul comercial al lui Bond; 145 de livre ar fi trebuit transpuse in kilograme pentru cititorul roman. Ca sd nu mai spunem nimic desprefitgar care in text apare dreptfugitiv(p. 124), suprapus care apare drept superimpus (p. 140) sau interpretarea unui truc care apare drept petformare (p. 125)... Se intalnesc apoi repetitii penibile precum veirful munfilor White Mountains (p. 99). Sau inadvertente rizibile precum aceea cd, in expeditia din 1536 a lui Coronado in cAutarea fabuloaselor orase ale Cibolei, exploratorii spanioli luaserd cu ei si pse payti mitralierd (p. 94)!!! On traducerea a fost facutd in grabdi neatent, ori traducatorul este neexperimentat. On amandoud. 0 parte de vind ii revine si redactorului care nua verificat cartea inainte de a o trimite la tipar. Prin aceste erori, neclaritdti si dezacorduri (care se intalnesc la tot pasul si la care nici nu ne-am mai ostenit a ne referi pentru a nu ne osteni proprii cititori) nu se face decal un mare deserviciu autoarei si tezei supravietuirii lui Billy the Kidpe care ea o sustine cu atata entuziasm.
Adrian-Silvan lonescu
www.dacoromanica.ro 5 Note §i recenzii 237 Bizantul in scrieri rornanqti recente
In expunerea actuald vom infati§a selectiv principalele contributii de la noi, aparute in ultimii ani, privind civilizatia bizantindpoate cea mai stralucia din evul mediu, cum afirma la vremea sa Ch. Diehl , precum §i legAturile de diferite categorii dintre imparatia cu centrul pe Bosfori teritoriul nord-dundrean. Vom constata, pe parcursul prezentarii, cd unele lucrari (articole, studii ori carti) se incadreazd in parte sau total intr-un capitol sau altul din diviziunea metodologicd urmdtoare: Cu !turd siartd; Institutii eclesiale §i monastice (Ortodoxie §i eterodoxie); Relatii eclesiastice, diplomatice, artistice etc.; Structuri sociale ipolitico-juridice in Bizant; Organizarea administrativ-militard; Politica agrard §i economicd-financiara. Dintru inceput trebuie sa remarcdm faptul cd aportul speciali§tilor no§trifie eibizantinisti, medieviVi, fie istorici In sensul larg al termenuluila dezvoltarea tiintei bizantinologice este notabil. Ineseul de fata vom face unele remarce sau sublinieri sporadice care evident nu vor micpra valoarea aparte a scrierilor citate. intai de toate, binevenit este studiulprof. Em. Popescu care abordeazd inceputurile Bizantinologiei române§ti in legdturd cu Scoala bizantinisticd germandi, dupd ce cu cativa ani Inainte operele bizantinologilor noVri au fost expuse succint intr-un manual anume de Bizantine, prezentat pozitiv intr-o publicatie a Academiei3. Cu privire la realizarile din sectorul cultural, s-a sustinut cd spiritul enciclopedist care a fost Fotie (sec. IX) compusesei o Istorie a bisericii (431-593)4, asertiune neintemeiatd. De facto, ilustrul FotieIn Biblioteca" saa reprodus inter alia fragmente din operele pierdute ale lui Nonnosos, Teofan din Bizant §i Hesychios5. Coborând in timp, vom spune cd unii autori contemporani noud pledeazd iarAi fdrd fundamenttiintific pentru echivalarea lui Pseudo-Dionisie Areopagitul cu Dionisie Exigul6. De asemenea renumitului teolog-filosof Leontiu de Bizant (sec. VI) i se atribuie mai multe lucrari decAt a scris7, tratatele impotriva nestorienilori a monofizitilor apartinând de fapt lui Leontiu de Ierusalim8, confundat (Inca) de patrologii noVri cu Leontiu Bizantinul; ultimele investigatii ii separd pe motiv cd existdintre cei doiserioase diferente doctrinare (in campul hristologiei)9. Unii cercetãtori inclinã i cred a au dreptatesä identifice pe acel Leontie de Bizant cu unul din alugarii sciti" sau dobrogeni din veacul lui lustinian cel Marem, insd formula dogmaticd a celor din urmdcum citim intr-un masiv volum" - nu se cheamd theofasetr, ci teopaschitd". Chiar dacd nu
Em. Popescu, Deutschland und die Auftinge der rutneinischen Byzantinistik, in Etudes byzantines et post- byzantines" (prescurtat: EBPB), IV, lasi, 2001, p. 327-340. 2 V. V. Muntean, Bizantinologie, I, Timisoara, 1999, p. 40-45. 3 De cAtre Ovidiu Cristea, in SMIM, vol. XIX, 2001, p. 330. 4 1. C. Dragan, lmperiul romano-trac (sic), Bucuresti, 2000, p. 249. 5 S. Impellizzeri, La letteratura bizantina, Milano, 1975, p. 349; P. Lemerle, Le premier humanisme byzantin, Paris, 1971, p. 189 si urm.; K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. 2, Miinchen, 1897, p. 515-524. 6 1. C. Dragan, op. cit., p. 143; M. Diaconescu, Istoria literaturii daco-romane, Bucuresti, 1999, p. 1 I I, 117, 131 et passim. A se vedea si comentariul contra al lui I.I. Ica (jr.) din studiul introductiv la A. Louth, Dionisie Areaopagitul (trad. mm.), Sibiu, 1997, p. 15-16. 7M. Diaconescu, op. cit., p. 137-138, 776 5i urm. 8 Cf. The Oxford Dictionary of Byzantiwn, II (red.-sef Al. Kajdan), Oxford, 1991, p. 1213 (mai departe: ODB). 9 J. Meyendorf, hristos in gdndirea creVind ritsdrileanti (trad.rom.), Bucuresti, 1997, p. 78. I° Bibliografie, la V. V. Muntean, Les relations byzantino-rouniaines au moyen-dge. Nouvelles précisions,in EBPB, IV, p. 174, n. 58. lustinian I, de subliniat, n-a mai apucat sa impunA Bisericii erezia aftartodochetA (Em. Balms,Bizna(ulistorie .yi spiritualitate, Bucuresti, 2003, p. 157), el murind la timp. II Tratatul academic de Istoria románilor, II, Bucuresti, 2001, p. 533.
www.dacoromanica.ro 238 Note si recenzii 6 este plenar ortodox:5.12, socotesc cA e intrucdtva exageratA includerea acestei teorii in rdndul ereziilor hristologice de cAtre un avizat herodotn, mai ales cd Sinodul al V-lea ecumenic din 553 recunoscuse formula teologica respectivd, cugetarea compatriotilor nostri constituind o contributie majoracum recunoaste insusi preopinentul nostrul4 - la imbogatirea teologiei crestine". In ce priveste sinoadele a toatd lumea", unele tomuri proaspetel3 le prezintd in extenso, in contextul diacronic si dogmatic, si folosind literaturd de specialitate bogatd. Legat de Sinodul II ecumenic din 381 (Constantinopol), trebuia ardtat cd episcopul TomisuluiConstantei de azi se numea (mai exact) Terentie sau Terentiu, decat Gherontie16; apoi unicul edict iconoclast nu s-a publicat in anul 72617, ci in 73018. sa continudm demersul identificarii de persoane, localitAti sau opere. intr-o remarcabild micro-enciclopedie intalnim o infima scdpare: dupd ultimele analize, Geografia atribuitd lui Moise Chorenati19 apartine efectiv celui ce a studiat la Bizant in sec. VII, lui Anania Sirakati, izvor deosebit de insemnat pentru istoria noastrA20. Asupra evanghelizatorilor romani, aldturi de celebrii frati Chiril giMetodie21, sd se vadd ultimele ludri de pozitie in problem; este autentica, dar, participarea lor la misiunea de increstinare a moravilor22. Facem, aici, cuvenita rectificare privind data botezArii Olgai, mare-cneaghind de Kiev: nu in 96123, cu cdtiva ani mai inainte, probabil in 957 sau 955. Pe urma, chiriarhul bizantin Ierotei din acelasi veac X, nu suntem convinsi cd si-a avut resedinta la Alba- Iulia24,ci mai curdnd in Pannonia propriu-zisd25. lar Nicodim de la Tismana n-a fost monah grec sau greco-sarb26, ci jumatate aromdn si jumAtate sarb27. Nu mai putin, incercarea unor slujitori ai muzei Clio de a localiza castrul episcopal Tibiskos in altd parte28 cleat la Timisoara, nu are sorti de izbfindA29; in Istoria romanilor3° amplasarea este imprecisd. In apropierea Timisoarei s-a descoperit tocmai o monedd de la imparatul Vasile II Bulgaroctonul, emitentul hrisovului cu pricina31; despre o altA monedd vasiliand" descoperitd in restul Banatului nu avem cunostintA. Nici transferul" la Jupa-Tibiscum32 nu se confirma, pentru cd toponimul Tyvisc sau Tovisc invocat (chipurile, cd ar reproduce anticul Tibiscum) apare, e adevarat,
12 0.D.B., vol. III, p. 2060 (theopasclzitism). n N. Zugravu, Erezii si schisme la Dunarea Mijlocie si de Jos in mileniul I, Iasi, 1999, p. 106 si urm. 14 Ibident,p. 113. 15 A. Jivi, Studit de isn't-le bisericeascd, Sibiu, 2001, p. 72-98 (despre Sinodul VII ecumenic, din 787, inclusiv despre conciliile unioniste lyonez si florentin: 1274 si 1439); N. Chilli-, !storm crestintsmului, II, Ia.51, 2000, p. 11-298 (despre sinoadele I-V11 din RAsArit). 16 Istoria romanilor, II, p. 532. "Ibidem, III, p. 205. 18 H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur int byzantinischen Reich, Milnchen, 1959, p. 299. 18 V. Carideo, Marturii romcinesti peste hotare, II, Bucuresti, 1998, p. 5. 20 V. V. Muntean, Contributii la istorta Banatului,Timigara, 1990, p. 65. 21 Istoria rimanilor, III, p.10. 22 G. MihAilk Cele mat vechi atestdri in romcina comund, in Studii si cercetAri de lingvistice, 1/1980, p. 69-70; V. V. Muntean, Bizantinologie, I, p. 135. 23 V. V. Muntean, Bizantinologie, I, p. 141. 24 Istoria ro,nânilor, III, p. 93, 234-5, 296. 25 M. PAcurariu, Istoria Bisencii ronuinesti dtn Transilvania, Banat, Crganai Maramures, Cluj-Napoca, 1992, p. 60-62; Al. Madgearu, in RI, 1-2/1994, p. 154. -6 Istoria romanilor, III, p. 672; IV, p. 275. 27 M. PAcurariu, Istoria Bisericii ortodoxe ronlâne, I, ed. 2, Bucuresti, 1992, p. 307. 28 Al. Madgearu, The Church Organization of the Lower Danube between 961 and 1020, EBPB, lv, p. 82 (se decide pentru Cuvin); D. Teicu, Banatul montan in Evul tnediu, Timisoara, 1998, p. 341-2 (opteaza pentru Jupa- Tibiscum). 28 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului,Timiwara, 1977, p. 40; V. V. Muntean, Bizantinologie, I, p. 145. 38 Vol. III, p. 296. 71 V. V. Muntean, Contributii..., p. 76, n. 72. 32 D. Teicu,O. cit., p. 341-342.
www.dacoromanica.ro 7 Note §i recenzii 239 in 1440 in unele documente banAtene redactate in latina, dar la 1447 este citit §i transcris de care editor in chip corect: Tyws = Teiu§ sau Spini33. In fine, retin atentia interesantele observatii ale lui $t. Andreescu privitoare la Mitropolia de Halicii episcopia de Asprokastron34 sau studiul Lydiei Cotovanu despre Iachint de Vicina35, pus in paralel cu Alexie al Kievului, precum §i reflectiile relative la isihasm, datorate lui P. Guran36. In srar§it, douA carti (redactate de teologi de astA datA) sunt destinate asceticii §i misticii rAsAritene37, una din de elaboratA de reputatul dogmatist, regretatul acad. D. Staniloae38, dfinsul descriind cu inalta competentA cele trei studii ale urcu§ului spiritual: despatimirea sau nepAtimirea (apatheia), iluminarea (photisis)§i unirea cu Cel-de-Sus (theosis). Trecand la celelalte aspecte ale civilizatiei bizantine, vom observa ab initio a Logothet" nu semnifica cel ce da ordine"39. Realmente, logotetii tineau §i controlau socotelile: logothetis are la bazA vechiul rationalis roman. Dacd transfugii din Strategikonul lui Mauriciu de la inceputul sec. al VII-lea (in vol. II, p. 10 §i III, p. 633), din Istoria rotnanilor citatd) sunt identificati cu ni§te romanici migrati probabil din sudul Dunarii, in tomul II, p. 640 se indicA in mod corect cä ace§ti refugiati sunt romani mai bine zis, protoromani din stanga Danubiului, retra§i in dreapta fluviului. Privitor la Strategiconul maurician (III, 104) traducerea cea mai fldelã a aliniatului ce ne intereseazA este urmAtoarea (ea a fost verificatA de recunoscutul elenist, regretatul nostru dascAl Al. Elian): Iar de a§a-numitii refugi, adicA refugiati, randuiti §i la indicarea drumurilor §i ca sä denunte pe ate cineva, trebuie sA ne ferim constant, deoarecede§i au devenit cu timpul romei §i au uitat (datinele) lorei aratA cu predilectie bunavointA fatA de vrAjma§i". Bizantinii 1i foloseau drept calAuze pe acei refugiati, cand treceau fluviul, locurile transdanubiene fiindu-le familiare. La fel, in tratatul de Istorie a romanilor (III, 30) se cuvenea a se oferi detaliul cd in prima them& bizantina, infiintata inainte de 687, era cuprinsa §i Dobrogea noastrA ca o subdiviziune (tourma)40. Ceva mai tarziu, din sec. IX avem informatia cd unui apropiat al patriarhului Fotie, comandantului flotei bizantine de la gurile Istrului (la Lykostomion), i-a fost dedicat Lexikonul fotian, lucrare de tinerete a vestitului ecumenic41; nu este cazul sA ne indoim de aceasta realitate42, intrucht o serie de sigilii atestA o anumita prezenta militarA bizantina la Dunare, in sec. VIII-IX" 43.
" V. V. Muntean, Contributii, p. 92. /4 in vol. omagial S. Papacostea, intitulat National si universal in istoria romdnilor, Bucure*ti, 1998, p. 125- 136. SA se vadai SMIM/2000, p. 251-2 ($. Papacostea) *i 2001 p. 315-6 ($t Andreescu), ca *i studiul lui lonel CAndea privind Cetatea Alba, in SMIM, t. XIX, 2001, p. 217-226 *i t. XXI, 2003, p. 327-347. 35 L. Cotovanu, Alexis de Kiev et de toute la Russie"Hyacinthe de toute la Hongrovalachie: deux cas paralleles?, in Inchinare lui Petre Ndsturel, Braila, 2003, p. 531-554. Vicina nu se afla la Pacuiul lui Soare (Em. HAW*, op. cit., p. 218), ci in nordul Dobrogei. Mentionam aicii importantele comentarii *i puneri la punct, iscAhte de Em. Popescu, C'ompletari gi rectificari la istoria Bisericii moldovene si la relatide cu Bizantul in prima jumatate a secolului al XV-lea, in vol. Hristos in Moldova, I, Antologie de documente *i studii privind Mitropolia Moldovei (1401-2001), la*i, 2001, p. 145-168 (v. *i Idem, Christianitas Daco-Romana, Bucure*ti, 1994, p. 455- 477), *i de R. Theodorescu, Implicatil balcanice ale inceputurilor Mitropoliei Moldovei (ibidem, p. 169-194). 36 P. Guran, Jean VI Cantacuzene, l'hesychasme et l'empire, in tomul L'Empereur hagiographe" (titlu mai putin potrivit), Bucure*ti, 2001, p. 97 *i urm. Vezi 4i A. Jivi, Orthodox, Catholics and Protestants, Clu-Napoca, 1999, p. 7-44 (Romanian Perspectives on St. Gregory Palamas andHesychasm). '7 S. Cosma, Ascetica, Timiwara, 2003 (640 p.); In cartesetrateaza nuantat*I cu autoritate despre: pacate, patimi, logismoi (ganduri ale rautatii), aretologia cre*ting, ascestism-monahism, asceza familialä. 38 D. Staniloae, Ascetica ci mistica Bisericii ortodoxe, Bucureiti, 2002. Poae era necesar sA se fi precizat cA acel citat paulin prin El viem, ne mi*cam *i suntem" (p. 19, n. 18) are o analogie in Pseudo-Epimenide. 39 Em. BAbu*, op. cit., p. 333. 4° Vezi*i I. Bica, Thema Paristrion (Paradounavon) in istoriograjia bizantina si romdna, Cluj-Napoca, 2001. 41 E. Popescu, Christianitas, p. 418. 42 Al. Madgearu, Dunarea in epoca bizantina (sec. X-XII): ofrontierei permeabild, in RI, 1-2/1999, p. 43. 43 Ibidetn, p. 44.
www.dacoromanica.ro 240 Note si recenzii 8
Foarte util se dovedeste si studiul Florinei Fodac consacrat politicii universaliste a bazileului constantinopolitan Manuil 144 care manifesta o simpatie aparte fata de vlahi, ca unul care se tragea din neamul lor" (Beniamin de Tudela)". Extrem de instructive si documentarele alatuite de Ovidiu Cristea si dedicate recuceririi capitalei bizantine in 1261 de care romei, ca si revigorarii politicii venetiene in zona egeano-ponticd in anii 1310-1332. Inainte de a inregistra, in final, un studiu despre sucombarea Bizantului sub otomani in 1453, sä subliniem cumpdnitele aprecieri ale unui cercetdtor privind ceremonia incorondrii, in 1392, a lui Manuil II Paleolog47, tatdl viitorului erou de la 1453, Constantin XII. in plus, sä aducem unele precizari referitoare la ddrile din Bizant: n-au fiintat patru categorii" de gloabe", ci numai trei: fonik- ul, parthenophtoria §i heuresis thesaurou, adevdrate componente ale aerikon-ului49. In extremis, notdmcum anticipasemdensele pagini ale lui E. Denize despre consecintele negative ale caderii Constantinopolului, asupra tinuturilor romanesti50.
Vasile Muntean
CONSTANTIN BURAC, ikezeirilelardMoldovei din epoca lui $tefan cel Mare, Edit. Ministerului Administratieii Intemelor, Bueuresti, 2004, 423 p. + 27 harti.
Volumul vine sd imbogAteasca numdrul aparitiilor editoriale referitoare la domnitorul Stefan cel Mare in anul omagial care ii este dedicat. Asa cum insusi autorul mdrturiseste in Argument la lucrare: Domnia lui $tefan cel Mare, care se intinde pe aproape jumdtatd de secol, se caracterizeazd printr-o considerabild densitate de fapte si evenimente, resimtite nemijlocit, in egald masurd, in toate domeniile de activitate, pornind de la cel cultural, fard a ocoli pe cel economic si social, ca sa ajungd la cel politic si militar unde a excelat." Un fapt care a fost subliniat de catre cercetatori a fost insuficienta si laconicitatea izvoarelor istorice, mai ales pentru o domnie cu o incarcaturd deosebita ca a lui Stefan cel Mare, majoritatea documentelor find publicate in DocumentaRomaniae Historica, seria A Moldova. Autorul nu si-a propus sA facd o prezentare nici chiar succintd, a problematicii informatiilor consemnate in aceste izvoare istorice dar incearcd sä clarifice, dupd cum insusi mdrturiseste, cateva din problemele privitoare la organizarea administrativ-teritoriald a Tarii Moldovei in cei 47 de ani cat a stat Stefan cel Mare in scaunul de la Suceava.
44 Florina Fodac, Manuel 1 Komnenos (1143-1180) and the Universal Empire, EBPB, IV,p. 123-139; Idem, Les controverses ehristologiques au temps des Coninenes (1081-1185), in Studia Historica et Theologica", Omagiu Prof. Em. Popescu, Iasi, 2003, p. 331-344. 45 V. V. Muntean, Bizantinologie, 11, Timisoara, 2000,P. 9, 21-22. 46 0. Cristea, Recucerirea bizantina a Constantinopolului fi acliunea flotei venefiene impotriva insulei Daphnousis, in SM1M, t. XIX, 2001, p. 109-114; Idem, Relansarea politicii venefeine in spagul egeano-pontic (1310-1332), SMIM, t. XVIII, 2000, p. 27-44. 47 P. Guran, Nouvelles hypotheses autour du protocole de couronnement de Manuel II Paleoloque (1392), in inchinare lui P. Maturel, p. 103-109. 48 Istoria romandor, IV, p. 125. 46 V. V. Muntean, Organizarea maniatirilor romaneqti in comparafieCu cele bizantine pima la 1600, Bucuresti, 1984, p. 64, 98 si 119-120. Eugen Denize, Impactul ceiderii Constantinopolului asupra spafiului romcinesc, in Inchinare lui P. Mature!, p. 119-132.
www.dacoromanica.ro 9 Note si recenzii 241 Lucrarea contribuie la o mai build intelegere a functionalitatii aparatului institutional- dregatoresc nu numai din timpul acestei domnii, dar pentru intreaga epocd a evului mediu din aceasta parte a teritoriului locuit de romani. Capitolul introductiv referitor la Forme de organizare administrativd a Tarii Moldovei in a doua jumdtate a secolului al XV-lea, cuprinde trei subcapitole in care Constantin Burac explica notiunile de tinut, ora.y §i sat, subdiviziuni administrativ-teritoriale caracteristice pentru intreaga lume medievalk insistand asupra modului lor de organizare si functionare. In cel de-al doilea capitol al volumului, intitulat Ayezdrile din vremea domniei lui .Stefan cel Mare, autorul enumerd tinuturile din timpul domniei voievodului, fiecare in parte find insotit de harts zonei pe care sunt marcate hotarele si apele, precum si resedinte de tinut, selisti, cetati, asezdri mentionate dupd $tefan cel Mare dar existente si inainte de domnia acestuia, asezdri mentionate doar in timpul lui $tefan cel Mare, asezdri mentionate in actele din vremea domniei lui $tefan cel Mare dar existente inainte de acesta, asezdri mentionate dupd domnia lui $tefan cel Mare, dar existente in vremea acestuia. Constantin Burac considerd cd aceasta cartografiere a asezdrilor pe tinuturi, impreund cu hartile respective, constituie un pas important in adancirea studiilor referitoare la descifrarea mecanismului vietii economice medievale dar si al intelegerii proceselor sociale din aceastA perioadd. Lucrarea oferd, de asemenea, un bogat material informational pentru stabilirea cii aproximatie a numarului proprietarilor de pAmanturi, precum si pentru schitarea caracteristicilor domeniilor pe care le stApaneau. In acelasi timp, volumul prezintd radiografia asezdrilor existente in epoca lui $tefan cel Mare, consemnate in izvoarele istorice. Inegalitatea numericd a acestora, ordonate pe tinuturi, demonstreazd numdrul mic de documente existente dar aceasta nu inseamnd cd Tara Moldovei era alcdtuitd din teritorii pustii cum par sA arate unele dintre hartile anexate la fiecare tinut in parte. Elaborarea unei asemenea lucrari vine sa concretizeze, doar o parte din imaginea epocii stefaniene a phi Moldovei, ajunsd la maturitatea organizArii institutionale si administrative. Aceasta a constituit etalonul de mdsurd, valabil si astazi, al intinderii statului medieval carpato-nistrean in limitele ei naturale. Prin realizarea acestui volum, care a presupus adunarea si gruparea tuturor asezdrilor din vremea marelui domn, pe tinuturi, atat cat au permis informatiile cunoscute, insotite de WO, autorul si-a propus sd ofere un instrument de lucru util nu numai pentru profesorii de istorie, studenti si elevi ci si pentru special isti si iubitori de istorie.
Andreea Atanasiu-Gdvan
CRISTINA CODARCEA, Societe et pouvoir en Valachie (1601-1654). Entre la coutume et la loi, Edit. Enciclopedicd, Bucarest, 2002, 401 p.
Cartea Cristinei Codarcea analizeazd raportul dintre societate si putere, plasandu-si cercetarea in Tara RomaneascA si avfind ca repere cronologice doud domnii importante: cea a lui Mihai Viteazul si cea a lui Matei Basarab. Ea reprezintd de fapt lucrarea de doctorat pe care a sustinut-o la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris, sub directa coordonare a profesorului Jacques Le Goff, care a realizat de altfel si prefata acestei cArti. Cartea are meritul de a se constitui intr-o sintezd utild atat pentru cercetkorul roman cat si pentru cel strain. Totodatd, ea exploateazd o serie de surse edite si inedite ingloband documente de proprietate, foi de zestre, acte domnesti si bisericesti, marturii etnografice, relatii ale unor cAlAtori
www.dacoromanica.ro 242 Notei recenzi i 10 straini; asadar surse eterogene care i-au permis sA construiascd un subiect coerentiinteresant, imbinAnd metodele oferite de istoria politica si de istoria sociald. Prima parte, La société paysanne, dedicd un capitol satelor libereLes villages libres i trei capitole satelor aserviteLes villages asservis, La libération des villages asservis, La Contestation du servage - La complicité du pouvoir. Secolul al XVII-lea reprezintd o perioadd de maxima diminuare a numarului satelor libere. Dar in absenta unor surse statistice, date exacte nu pot fi cunoscute. Abia la la inceputul secolului urindtor, conscriptia lui Virmonti oferd date statistice, dar numai asupra unei mici parti din Tara Româneased. Este vorba de Oltenia unde se poate observa cd cel mai mare procentaj de sate libere se inregistreazd in zona de munte, in Gorj cu 61,7%, in timp ce satele din zona de câmpie sunt inghitite de servitute, de exemplu judetul Romanati cu 22,3% (p. 44). Legatura lui Mihai Viteazul" (1593-1601) a creat o serie de controverse in istoriografia romfineascA. Cristina Codarcea enumerd punctele de vedere ale marilor istorici, ardtAnd cd de fapt analiza acestui moment important a fost intodeauna legata de personalitatea si de mitul creat in jurul acestui domn- erou (p. 62). Procesul de aservire a cunoscut diferite iregularitati impuse initial de domni si de grupul de influentd sau presiune pe care ii spijineau puterea la un moment dat. Factorii generatori de servitutesuntmultipli:rdzboaiele,foametea,constrangerilefiscale,presiuneasenioriald, imprumuturile in naturd, fuga, amenzile, arbitrariul domnului etc., iar concluzia autoarei este cd dacA les seigneurs sont les grands acteurs du processus d'asservissement des paysans libres, le vrai bénéficiaire de cette situation demeure l'Etat" (p. 93). Paralel cu procesul de aservire are loc un proces de eliberare dictat de diferite cauze: nevoia de bani a boierului sau domnului, recompense oferite pentru diverse servicii, iertdrile testamentare", dorinta de libertate a tAranului care incearcd continuu sd-si recistige libertatea. Un amplu capitol este dedicat tiganilor, ca le seul groupe important d'esclaves vivant en terre roumaine" (p. 143), si statutului acestora de-a lungul evului mediu. Robi domnesti, boieresti sau mAndstiresti, tiganii pot fi cumparati, vânduti, mosteniti, schimbati, dati ca zestre sau oferiti ca dar sau recompensd. Iar autoarea crede cd ei sunt tratati in aceeasi manierd cai proprietatea imobiliard, ajungAndu-se chiar la folosirea unor termeni legati strict de pamant: tigani de mosie sau tigani de bastind (p. 154-55). De asemenea, capitolul este insotit de un numAr important de pagini despre viata cotidiand a acestui grup social. Astfel, profesiunile exercitate de tigani se grupeaza in jurul prelucrArii metalelor (rudari, zldtari, fdurari, fierari, spoitori, sdbieri, potcovari etc.) sau a folosirii instrumentelor (lAutari, surlari etc.), crestinarea prin acceptarea botezului este destul de rard, iar cAsAtoria este mai degrabd o uniune liberd decdt un mariaj celebrat la bisericA etc. Partea a doua este consacratd boierilor, Les seigneurs,i aduce in discutie controversata problemd din istorigrafia romAneascd referitoare la semnificatiei termenului de boier. IncercAnd sA rdspunda la intrebarea cine poate fiboier, Cristina Codarcea se aldturd istoricilor care cred cd termenul de boier designait principalement des propriétaires de serfs et terres, la fonction dans l'appareil d'Etat n'étant pas une condition" si doar pe mdsurd ce administratia se diversified, boier" va deveni sinonim cu dregator" (p. 183). Analiza asupra transmiterii proprietAtii Ii permite autoarei sd se aplece asupra a doud exceptii" foarte importante care ii permiteau boierului sA eludeze regulile succesorale: infrdtireai inzestrarea. Interesantd este observatia autoarei care constatd cd boierii vor manipula acest vechi ritual al infrdtirii pentru a intra in posesia unor proprietati unde in mod normal nu aveau dreptul sau pentru a pAtrunde in comunitAtile taranilor liberi. AceastA vfinzare deghizatA" ajunge sA aibd o legaturd foarte micA cu credintele arhaice initiale (p. 196). De asemenea, Cristina Codarcea remarcd CA proprietateai puterea constituie polii principali ai sistemului politic romanesc si cd plecAnd de la abilitAtile de a exploata posesiunile funciare se vor constitui averile, ierarhiile, aptitudinile politice, aliantele, se vor defini rolurile, legitimitatilei ritualurile pentru cei ce compun clasa boiereascd (p. 210). In acelasi timp, in calitatea sa de garant al dreptului, al stabilitatii si al continuitAtii unei norme, domnul este deseori solicitat sa intervind in reglarea unor probleme legate de structura patrimoniului boieresc sau legate de structurile relationale"; chiar dacd la coutume interdit l'inunixtion du pouvoir public dans la propriété privée des sujets" (p. 214). Aceste interventii, combinate cu donatiile princiare pentru slujbd dreaptd sau cu confiscarile pentru viclenie, ii dau
www.dacoromanica.ro 11 Notei recenzii 243 posibilitatea de a controla distribuirea averilor si a dregAtoriilor, cu alte cuvinte de a construi relatii de fidelitate care ii uneste pe supusi direct de domnul lor" (p. 232). In vdrful ierahiei sociale se afld domnul cdruia autoarea Ii consacrd cea de-a treia parte: Etat et pouvoir. Cercetarea incepe cu analiza ritualului instaldrii pe tron si a rolului domnului in viata religioasd pentru a descifra apoi relatia dintre sacru, puterea politica si viata tdrii. Le prince magicien", cum il numeste Cristina Codarcea, preluind formula istoricului francez Alain Guéry, este un print crestin, iar puterea sa imbind elemente ale sacrului" cu cele ale profanulur. A fi os domnesc" este un avantaj pentru un pretendent la tron, dar nu suficient. Alte elemente vor contribui la preluarea puterii politice": forta militard (violenta), bogAtia, sprijinul boierilor, vointa Portii otomane" si, o data toate aceste conditii parcurse, se adaugd ungerea (p. 255). Particularitate domniei romanesti este data de dubla investire a domnului la Bucuresti si la Istanbul- particularitate explicatd de autoare prin faptul cd se ddroule dans le cadre d'un Etat a double autorité... a double souveranité, celle locale et celle acquise auprès de la Porte" (p. 256). Cristina Codarcea exemplifica cu ceremonia ungerii derulatd la Constantinopol,i apoi la Bucuresti, avdnd ca studii de caz pe domnii Constantin $erban (1654-1658) si Mihnea al III-lea Radu (1658-1659). Sistemul politic, prezentand traskurile unui stat monarhic centralizat, are in centru persoana domnului ceea ce face ca terminologia politica sd se dezvolte plecdnd de la conceptul de domniei nu de la cel de star (p. 264). Puterea sa nu este limitatA de nici o institutie chiar dack pentru o guvernare eficacei un bun control asupra societatii, Ii asociazd boierii prin intermediul sfatului domnesc", considerati ca aliati in construirea ordinii politice". In timp ce Adunarea tarn" conferd legitimitate puterii centralei ressere les réseaux de solidarité autour du tittle" (p. 284). Ultima parte a cArtii se ocupd de Bisericd vdzutd ca actor principal", dar si element auxiliar", ca institutie care domina comportamentele credinciosilor" si le imbracd motivatiile", care se prezintd, in acelasi timp, ca aliatdi rivald a puterii politice (p. 285). Pentru a ardta rolul important jucat de aceastd insitutie,Cristina Codarcea analizeazd cloud aspecte:constituirea patrimoniului ecleziastic isanctiunea spirituala. Prezenta institutiei ecleziatice in administrarea actului de justitie este notabild mai ales cd domnul ii concede atributii judiciare. Dar cum aceastd implicare directd este demult cunoscutd de cercetAtori, Cristina Codarcea preferd sd se ocupe de implicarea indirectd a Bisericii in actul de justitie prin intermediul blestemului si a juramantului. Dupd analiza asupra confirmArii religioase in actele domnesti, autoarea constatA cd in secolul al XVII-lea are loc o puternicd scAdere a utilizarii blestemului in actele de confirmare a proprietAtilor private de cdtre domn. Blestemul nu- sipierde totusi din importantd, ci trece in altd stela a relatiilor umane: sfera privata. Oralitatea a jucat un rol important in functionarea puterii, a vietii sociale si a vietii religioase. Totodatd, cutuma a ocupat o pozitie privilegiatd, fi ind cerutd, invocatd si justificdnd chiari deciziile cele mai importante (p. 352). Dar si ea este orald, din acest motiv bdtrdnii unei comunitati sunt chemati sã mArturiseascd cu privire la obiceiul locului. Chiari dupd tiparirea codului de legi, in vremea lui Matei Basarab (1652), cutuma continua sd detind un rol important in reglementarea unui numAr important de litigii. Dar cum nici legea, nici cutuma nu sunt bine definite, interpretarea lor creazd noii noi practici care la rdndul lor pot fi interpretate. Cartea este insotia de anexe cuprinzdnd un glosar cu traducerea in francezd a unor termeni legati fie de institutia dregatoriei, fie de proprietate, io cronologie generald. De asemenea bibliografia este foarte vastd, contindnd o serie de titluri referitoare la spatiul balcanic. Cartea este o importantd contributie la studiul raportului dintre puterei societate in evul mediu romdnesc, mai ales cd reuseste sã surprinda toate elementele care au participat la functionarea sistemului politic si social.
Constanta Vintild-Ghifulescu
www.dacoromanica.ro 244 Notei recenzii 12
ALAIN DEMURGER, Cavalerii lui Christos. Ordinele religios-militare in Evul Mediu (secolele al Xl-leaal XVI-lea), Edit. Cartier, Chi§indu, 2003, 458 p.
Cavalerul lui Christos imparte moartea in siguranta §i o prime§te netulburat. Daca moare este in interesul lui Christos. El este preot casA-ipedepseasca pe rdufficAtori, iar cand ii omoard, el nu e homicid, ci ucigator al rdului, rdzbundtor al lui Isus, asupra celor ce fac rdu, apArdtor al creVinatAtii: cand este omorat, el nu piere, ci-§i atinge telul. Ei au fost ale§i de Dumnezeu, lAudat fie de toti, El, care le conduce bratele in luptd, mainile in bathlie". latd cateva cuvinte din tratatul De laude novae militiae (citat din Pierre Riché, Sliintul Bernard, in Viefile sjinfilor Augustin, Benedict, Bernard, Francisc de Assisi, loan al Crucii, BucureVi, Editura Humanitas, 1996, p. 189) al SfAntului Bernard, abatele mAndstirii din Clairvaux, lucrare care in prima parte a secolului al XIII-lea se vroia un manifest ideologic" al proaspdt infiintatului ordin al templierilor. Cine erau, de fapt, ace§ti cavaleri cu fatd noud", sau, mai degraba, cat de mult erau ei cavaleri §i cat cAlugdri? Se Vie prea bine ca Inca de la sfar§itul secolului al IX-lea §i, cu precAdere, in veacurile XIXII, societatea medievald se structura in trei categorii, dupd expresia celebrd a lui Adalbdron de Laon, oratores, bellatores §i laboratores (Jacques Le Goff, Nora asupra societlifii tripartite, a ideologiei monarhice ci a reinnoirii economice in Europa occidentalli din secolul al IX-lea pdna in al Xll-lea, in Pentru un alt ev mediu. Valori umaniste in culturai civilizafia evului mediu,1, studiu introductiv, note §i traducere de Maria Carpov, BucureVi, Editura Meridiane, 1986, p.135-149; George Duby, Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului, traducere de Elena-Natalia lonescu §i Constanta TAndsescu, Bucure§ti, Editura Meridiane, 1998, p. 68-91). Or, aceastd noud creatie sociald nu facea decat sd reuneascd primele doud functiuni intr-una singura, propunand o solutie noudbellatores in oratores (expresia o gasim la Franco Cardini, Razboinicul .yi cavalerul, in Oinul medieval, coordonator Jacques Le Goff, trad. de Ingrid Ilinca §i Drago§ Cojocaru, postfata de Alexandru-Florin Platon, Ia§i, Editura Polirom, 1999, p. 84) §i de aici scandalizarea unor contemporani ca Isaac de Stella, care nu vedea in cavalerul- monah deck un monstru nou" (Alain Demurger, op. cit., p. 388). Dar interesul §i reactia de aprobare sau respingere fatd de aceastã inovatie religios-militard o regasim nu doar la omul medieval, ci §i la istoricul de mai tarziu, cdci, a§a cum arata Franco Cardini (in op. cit., p. 82), despre ordinele cavalereVi-monahale s-au scris biblioteci intregi. Subiectul continua sA incite V in prezent, in 2002 apdrand la editura Seuil din Paris, lucrarea lui Alain Demurger, Chevalier du Christ. Les ordres religieux-militaires an Moyen Age xr-xvr siecle, pentru ca un an mai tarziu, editura Cartier din Chi§indu sd o publice in traducerea romaneasa a lui Ovidiu Pecican. Parcurgand textul cartii lui Demurger, observam cd aceasta are o structurd tripartitd: prima §i cea de-a treia parte descriu in mod sinusoidal aparitia §i dezvoltarea ordinelor religios-militare in secolele XI-XIII, respectiv declinul §i adaptarea acestora la noile conditii de multe ori defavorabile ale veacurile XIV-XVI, in timp ce a doua parte, mult mai interesantd, din punctul nostru de vedere, descrie coordonatele institutionale ale cavaleriei lui Hristos. Analiza ordinelor militar-monahale, 1-a facut pe istoricul francez sA delimiteze trei mari zone ale aparitiei acestora in secolele XI-XIII: Tara Sfanta, Peninsula Ibericd §iteritoriulaflat in proximitatea Marii Baltice. Existenta cavalerului §i alugdrului, ca tipuri caracteristice ale omului medieval, cunoaVe in perioada imediat ulterioard cruciadei intai, un prim punct de intersectie. Dupd cucerirea de cdtre cruciati, la sfar§itul secolului al XI-lea, a Locurilor Sfinte §i,in special, a Ierusalimului, tot mai multi pelerini se indreptau spre Tara Sfantd, nu spre a rdmane acolo, ci numai din considerente pioase. Necesitatea protejdrii, primirii §i ajutordrii lor, ca §i obligatia morald a ocrotirii Sfantului Mormant, a determinat aparitia primelor congregatii religios-militare templierii (sau ordinul Templului, infiintat in 1120, dar recunoscut ca religios-militar abia prin Conciliul de la
www.dacoromanica.ro 13 Note si recenzii 245 Troyes din 1129) si ospitalierii (sau ordinul Spitalului, ce si-a castigat forma definitiva cavaleresc- monahala intr-o perioada cuprinsa intre anii 1136 si 1160). In mod ciudat, la aparitia unui alt ordin din Tara Sfanta a stat... lepra. Boa la a marginalului sanitar", aceasta atragea dupa sine in Evul Mediu separarea bolnavului de comunitatea in care traise anterior (a se vedea Bronislaw Geremek, Marginalul, In Omul medieval, p. 338-339). Leprosii din lerusalim erau ingrijiti dincolo de ziduri", intr-o casa aflata, ca si in Occident, sub protectia Sfantului LaAr. Prezenta unor calugari-cavaleri printre acesti bolnavi a determinat transformarea acestei leprozerii in ordinul militar- religios al Sffitului Lazar. Descriind cavalerii Sfantului Lazar, Alain Demurger a demonstrat ca monahii- militari nu reprezentau o parte separata a societatii medievale, ei intrand in contact cu tot ce presupunea aceasta si fiind atinsi chiar de ororile ei. Tot in Tara Sranta au luat fiinta in secolul al XII-lea si congregatiile nationale" ale germanilor Spitalul Sfintei Maria a teutonilor din Ierusalim si englezilor Srantul Thomas martini! din Acra, intemeiata spre celebrarea lui Thomas Becket fiind consemnate si unele incercari de implantare la locurile sfinte a doua ordine spanioleSantiago si Montjoie. In Peninsula Iberia imboldul aparitiei calugarilor-cavaleri a fost dat de Reconquista. Dupa esecul relativ al templierilor si ospitalierilor in peninsula, ibericii si-au infiintat propriile ordine. Mai intai Calatrava avand ca sediu cetatea cu acelasi nume, dupa care au urmat Alcantara si Avis, ordine ce s-au afiliat Calatravei. 0 importanta deosebita a avut-o si Santiago, plasat sub protectie pontificala in 1173, papa Alexandru al III-Iea aprobandu-i regula doi ani mai tarziu. In Castilia si Leon, dupa reunirea acestora din 1230, ordinele implantate din Tara Sranta erau mai putin importante cleat cele nationale". Alta era insa situatia in Aragon: Templul si Spitalul prosperau, in timp ce ordinele endemice vegetau. Dintre acestea din urma, trebuie amintite Montjoie, care a fost creat in deceniul VIII al secolului al XII-lea, dar a sfarsit prin a fi inglobat in Temp lu si San Jordi, care, desi a fost infiintat la inceputul secolului al XIII-lea, a fost recunoscut de papa in 1373, pentru ca in 1400 sa fie unit cu ordinul valensian al Montesei. Ultimul capitol al primei parti este dedicat zonei Mani Baltice, acolo unde, in secolul al XIII- lea, ordinele au aparut ca parte a unui autentic razboi misionar: era necesara, pe de o parte, protejarea comunitatilor convertite, iar pe de alta parte, extinderea crestinismului printre populatiile pagfine de acolo. Aceasta a doua orientare o intalnim la Purtatorii de spada din Livonia, care au sustinut militar misionarismul cistercian. Pentru securizarea frontierelor fata de atacurile pagane a fost folosita aceeasi metoda ca in Spania: mai intai s-a apelat la ordine deja existente (ospitalierii Sfantului Mormant sau ibericii de la Calatrava), pentru ca mai apoi sa fie infiintat ordinul de Dobrin. Esecul acestei congregatii de a proteja Mazovia de atacurile prusace, a determinat aducerea din Tara Sranta a teutonilor, care in 1230 sunt asezati de papa Grigore al IX-lea in Prusia. Dupa o lunga si dificila cucerire a acesteia, teutonii au intervenit si in Livonia, o bula pontificala din 14 mai 1237, unindu-i pe acestia cu Purtatorii de spada. Pentru teutoni, a doua parte a secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea consemneaza lupte cu lituanienii si desfacerea unei aliante ce o aveau cu polonezii. Prima parte a lucrarii lui Alain Demurger, desi abunda pe alocuri in date si evenimente, poate fi considerata o introducere de ordin istoric-evenimential in cunoasterea ordinelor militare-cavaleresti, fara descrierea cadnilui si inceputurilor acestora neputand fi inteleasa prezentarea lor institutionala de mai jos. Raspunsul la intrebarea Cum «functionau» ordinele cavaleresti-militare?" se &este in cea de-a doua parte a lucrarii. Prime le trei capitole ale acesteia descriu organizarea lor intern/ Rigoarea monahala dupa care ordinele isi desfasurau activitatea reiese din regula pe care ele o adoptau. Aceasta se difuza, in principal, prin lectura publica si putea fi cea a Srantului Benedict, ca in cazul ordinelor iberice, sau cea a Sfaritului Augustin, la care au apelat ordinele Spitalului, Srantului LOAr §i al Sfantului Thomas. In polemica determinata de paternitatea regulii templierilor, A. Demurger considera ca aceasta era de esenta benedictina" (op. cit., p. 100). Supusii acestei reguli erau membrii ordinului. in randurile lor erau acceptati barbati, copii care depaseau pragul impus al unei varste si chiar femei, la intrarea in ordin, candidatului cerandu-i-se a fie liber. 0 situatie inedita se inregistra
www.dacoromanica.ro 246 Note §i recenzii 14 in ordinul de Santiago, acolo unde erau primite familii intregi care duceau o viata conjugald normald, ce era intreruptd numai de rAzboi, atunci cand sotii erau nevoiti sd mearga la luptd si de perioada postului cand sotuli sotia se retrageau separat in cadrul unor mAndstiri de bArbatii, respectiv, de femei. Organizarea internd propriu-zisd presupunea existenta unui sediu, casa sevetand", mai multe case formand o comanderie sau bailie; ca si ierarhizare a ordinului, membrii acestuia erau condusi de un maestru si de un capitul general. De asemenea, functia armatd, indeplinitd de fratii combatanti, era foarte clar delimitatd de cea monahald, pe care o exercitau fratii preoti. UrmAtoarele cloud capitole ale partii a doua descriu principalele activitati ale cavalerilor- monahi: rAzboiuli activitatea caritabild sau datoria milei", dar si functia de colonizare si populare. Contributia beligeranta cea mai importantA a ordinelor s-a materializat intr-o adevAratd culturd a razboiului" pe care ele au promovat-o (a se vedea si Franco Cardini,La Culture de la guerre, Xe- XVIII` siecles,Paris, Gal limard, 1992), zonele lor de actiune suprapunandu-se peste teritoriile de dezvoltare - Tara Scalia, Peninsula Ibericdi Marea Bahia La baza crearii efective a unei comanderii a stat acumularea unui patrimoniu propriu. Modul cum a fost creat acest patrimoniu este descris de Alain Demurger astfel: In istoria patrimoniului ordinelor noastre militare se succed o fazd de constituirein care domind donatiile o fazd de consolidarei organizare in care schimburilei cumpardrile devin mai numeroase o fazA de stabilizarei gestionarecand achizitiile se rarefiazd"(op. cit., p.208-209). In cunoscuta problemd a confiscArii averilor templierilor de la inceputul secolului al XIV-lea, istoricul francez considerd cd fArA actul lui Filip cel Frumos, templierii ar fi devenit gestionari ca si ceilalti"(ibidem,p. 209).Firea cvasimonahald a acestor cavaleri se reflecta in spiritualitatea lor. Vocatia lor militard fAcea ca programul de rugaciune al acestora sã fie mai lejer dee& al unor calugdri obisnuiti. Adorarea lor se indrepta cu precddere spre Fecioara Maria, existand insä si unele modele veterotestamentare, cavalerii identificandu-se adesea cu familia de luptatori a Macabeilor. Productia intelectuald" a acestora nu a fost una prea glorioasd; istoricul francez descrie cfiteva cazuri disparate, care, desi notorii, nu pot fi grupate in scoli" de intelectuali. Constiinta apartenentei la un ordin sau altul se fdcea printr-o simbolistica vestimentard. CitAndu-1 pe M. Pastoureau, Demurger arAta cd Vesmantul are drept rol principal indicarea locului unui individ in sAnul unui grupi locul acestui grup in sdnul societAtii" (cf. M. Pastoureau,Couleur, Image, Symbole. Etudes d'histoire et d' anthropologie,Paris, Le Lkopard d' or, 1987, p. 32).Cappa,gluga monastick mantaua, vexillum-ul sau diversele insemne, precum crucile sau insignele, aldturi de culorilei formele pe care cestea le aveau, delimitau vizual apartenenta unui calugar-cavaler la un ordin sau altul. Apdar, a doua sectiune a cat-0i descrie portretul monahului- militar ap cum I-a memorat societatea contemporand lui. Cea de-treia parte a lucrdrii lui A. Demurger prezinta panta descendentd pe care incep sd se situeze ordinele monahale-cavaleresti incepand cu secolul al XIV-lea. Dupd spulberarea statelor latine din Orient la sfarsitul veacului al XIII-lea si retragerea ospitalieriii templierii din Tara Sfantd in Cipru, au existat voci care au propus o fuzionare a ordinelor sau au incercat diverse proiecte de recuperare a Pdmantului Srant. 0 chestiune neasteptata a constituit-o ordinul lui Filip cel Frumos al Frantei, prin care templierii au fost arestati, iar averile lor confiscate. Tot in aceastd perioadd este declansat un proces al acestora, in urmd cdruia ordinul se dezintegreazd. Foarte interesantd ni se pare concluzia la care ajunge A. Demurger: Temp lul nu a fost condamnat; el a fost suprimat deoarece, defdimat, nu a mai putut sA se apere impotriva loviturilor pe care le primea si a devenit inutil"(op. cit.,p. 287). Prin buld papald, bunurile Templului au fost atribuite Spitalului, dar trecerea a fost ingreunata financiar de regii occidentali. Dificultatile ordinelor religios-militare la inceputul secolului al XIV-lea s-au extinsi asupra teutonilor, membrii acestora, rezidenti in Tam Sfantd, stabilindu-se la Venetia. 0 miscare abild a ospitalierilor in primii ani ai secolului al XIV-Iea a fost ocuparea insulei Rodos, acolo unde au constituit un principat ecleziastic independent, comparabil cuOrdenstaat-ul prusac al teutonilor"(ibidem,p. 304). Din insula in care se stabiliserk ospitalierii au incercat sä se
www.dacoromanica.ro 15 Note §i recenzii 247 opuna armat turcilor §i mamelucilor. Amintim, spre exemplificare, catastrofa de la Nicopole, unde ospitalierii au trimis o flotA pe Dunare pentru a salva ce mai rAmAsese viu in urma armatei lui Baiazid I. Cre§terea puterii otomane in zonA a echivalat cu o amenintare continud a ospitalierilor din Rodos. Solimanul Magnificul a debarcat in insuld in vara lui 1522, dar a regit cucerirea cetAtii abia spre finalul aceluia§i an. Dupd parerea unui istoric francez, vestea caderii Rodosului provocA doliui constemare in toatt. Europa" (André Clot, Soliman Magncul, Bucure§ti, Editura Artemis, 1997, P. 57). La foarte scurt timp, ospitalierii au trebuit sA se retragA, a§ezandu-se cativa ani mai tArziu in Malta. in secolul al XIV-lea, teutonii s-au indeletnicit" cu lupta impotriva lituanienilor pAgani, implicând in ceasta cruciadA §i cavaleri ai Occidentului. In deceniul IX al aceluia§i veac, situatia se schimbA o datd cu crearea uniunii polono-lituaniene. De§i teutonii nu-i mai puteau ataca pe lituanieni in virtutea unei cruciade, intre cavaleri §i uniune se ajunge la un conflict deschis la 1410, dupA care, de§i stint infranti, teutonii beneficiazA de o pace avantajoasA. Cdtiva ani mai tarziu, la Conciliu de la Constanta, acestora Ii s-a interzis sd mai atace Lituania, care era consideratd pamant catolic. Ordinul a creat un stat in Prusia (Ordensstaat), care, de§i la un moment dat a reprezentata o mare putere economicA, a decazut treptat. Au contribuit la aceasta o crizd financiard §i una la nivelul elitelor ordinului §i, mai mult decat atat, rAzboiul de 30 de ani, in urma cdruia teutonii au devenit vasali ai Poloniei. Respins pentru o perioadA, omagiul a fost reacceptat in secolul al XVI-lea, cand marii mae§trii ai ordinelor din Prusia §i Livonia au trecut la protestantism, teutonii de aici disparand. FArdmiturile ordinului s-au pastrat in Germania bantuitA de ReformA. Ultimul grup" de ordine cavalere§ti-monahale, cel din Peninsula Iberia, s-a confruntat cu problema succesiunii bunurilor templierilor. Pe fondul acestor probleme succesorale au apdrut doud ordine noi, Montesa §i Christos, care au fost afiliate de papalitate Calatravei. 0 situatie deosibitd a fost creata de suveranii iberici, care au incercat sA intervind in numirea marilor maestri. A fost, desigur, §i gre§eala ordinelor-,conchide Demurger, ele nu au fost doar ni§te juarii ale intrigilor a caror mizA era puterea, ci au fost, totodata, actorii acestora" (op. cit., p. 365). In aceastd directie, istoricul francez aminte§te, printre altele, cazul maestrului de Calatrava, Pedro Gir6n, care, din dorinta de a deveni rege, i§i propusese s-o ia de sotie pe Isabela, sora vitrega a lui Henric al IV-lea. Trebuie spus §i ca monahii-cavaleri iberici au participat la marile descoperiri geografice, Vasco da Gama, Amilcar Cabral sau Tristan da Cunha provenind din randurile lor. La sfar§itul secolului al XV-Iea §i in secolul al XVI-lea, ordinele au fost anexate coroanei. 0 data cu ibericii, se incheie §i descrierea ordinelor in perioada secolelor XIV-XVI. Ultimul capitol pune o intrebare Ordine sau confrerii?", aici fiind analizate institutii mici, care s-au afirmat ca ordine religios-militare", de§i nu meritA intotdeauna acest calif cativ" (ibidem, p. 378). inConcluzii,unei alte chestiuni controversateclan ribdt-ul musulman (prin extensiune... stabiliment militar §i religios un fel de mAnAstire-fortareatA deci instalat la frontierele Islamului pentru a proteja aceste granite §i a lansa raiduri in teritoriile infidele", ibidem, p. 389) a stat la baza ordinului militar A. Demurger Ii gAse§te o solutie indirectA imi pare cA reflectia asupra unui «model» musulman nu trebuie indepartatd, dar ea urmeazA sA se punA cu privire la problema raporturilor djihdd I rAzboi sfAnt, mai mult decAt cea a raporturilor rib& I ordin militar, rib&i ordin militar nefiind aproape decAt derivate ale djihdd-ului musulman §i ale rAzboiului sfant cre§tin". Din perspectiva duratei fungi", ruinele ordinelor §i-au gdsit §i mai tArziu loc in istorie: ospitalierii, fugdriti" de Napoleon Bonaparte din Malta in 1798, s-au refugiat la Roma, Sfantul Lazar a fost reimplantat chiar in indepOrtata Australie, in timp ce teutonii, suprimati de nazism, au fost reconstituiti dupA al doilea rdzboi mondial §i i§i au in prezent sediul la Viena. Dar nimic nu s-a mai comparat cu secolele XII-XIII. Analizfind lucrarea lui Alain Demurger, putem lesne observa cd monahul-cavaler nu a fost nici pe departe un monstru nou", o struto-camile medievalk ci el a reprezentat un tip uman aparte al Evului Mijlociu, pe care cititorul de limbd romanft II poate cunoa§te acum mai bine prin intermediul
www.dacoromanica.ro 248 Note si recenzii 16
acestei Orli. Ce se poate reprosa, per ansamblu, lucrdrii? Faptul cd ea este scrisä, asa cum Demurger insusi recunoaste, la mana a doua", faptul cd ea nu deschide un drum, ci continua unul deja existent, incercand sd-1 sintetizeze. Desi istoricul francez a folosit in elaborarea ei si documente originale", datoria sa morald 1-a determinat sd intocmeased o lista" a celor ce 1-au premers in cercetarea ordinelor militare-cavaleresti, lista din care nu lipsesc nume ca Anthony Luttrell, Alan J. Forey sau Jean Flori (ibidem, p. 5-6). in altd ordine de idei, nu trebuie sd uitdm nici cd, doar cu cativa ani in urma, istoricul francez a mai fost tradus in romaneste (Alain Demurger, Templieriiviata V moartea ordinului Templului, trad. Ovidiu Cristea, Bucuresti, Editura Teora, 1999). Cavalerii lui Christos, o lucrare cu o gestatie dificild", cum mdrturiseste autorul insusi, reprezintd un pas important in cunoasterea calugarului-militar al Evului Mediu, ineditul institutiei find cel care atrage cititorul mai mult sau mai putin interesat de istorie. 0 notd build si traducerii realizate de domnul Ovidiu Pecican si,nu in ultimul rand, editurii Cartier.
Liviu Marius Ilie
LIGIA LIVADA-CADESCHI, De la milá la filantropie. Institutii de asistare a saracilor din Tara Romcineascil fi Moldova in secolul al XVIII-lea, Edit. Nemira, Bucurqti, 2001, 254 p.
Cartea ne propune ca tema de analizd sdrAcia, problematicd ce datoria surselor si metodelor folosite constituie o noutate in peisajul istoriografiei romanesti, chiar clacA subiectul a mai fost accidental studiat din perspectiva istoriei medicinii sau chiar a istoriei sociale, dar nedepdsind stadiul a catorva articole (p. 14). Sursele romanesti sunt totusi zgarcite in informatii, privilegiind mai degrabd evolutiile politice (in detrimentul celor sociale) ale unui moment istoric dat" (p. 14-15); in aceste conditii este cu atat mai important efortul autoarei care a scotocit" in condicile domnesti muntene, in condicile de breasld, in condicile de socoteliedite sau inedite sau a consultat texte juridice, cronici, memorii, rapoarte, texte parenetice, predici pentru a putea reconstitui totalitatea gesturilor caritabile si filantropice" si pe beneficiarul acestora : sdracul (p. 16). Asadar o documentatie foarte diversificatd pe care Ligia Livadd-Cadeschi a stiut s-o foloseascd astfel Inc& sa dea textului coerentd, oferind cititorului o lecturd placutd si foarte interesantd. Capitolul II incearcd sd refacd contextul general politic, social, economic si cultural care a produs si a agravat skacia. Boieri, tdrani si domni s-au strdduit sã supravietuiasca intr-o lume asediatd" de foamete, ciumd, ldcuste si rdzboaie asa cum a fost lungul secol al XVIII-lea. De fapt, Ligia LivadA-Cadeschi introduce acest capitol cu scopul de a identifica factorii care au contribuit la nasterea, mentinerea si cresterea saraciei in perioada studiatd. Astfel, pe langd foamete, ciumd si rdzboaie, autoarea identified si alte elemente din viata sociald si economicd generatoare de sdrAcie: slaba monetarizare a economiei, desfasurarea comertului in conditiile monopolului exercitat de Imperiul Otoman, slaba dezvoltare a economiei urbane" (p. 55), fiscalitatea excesiva si arbitrard, abuzurile admnistrative, venalitatea functiei publice. Fiecare din acest factor beneficiazd de o analizA atentd si convingatoare care oferd importante detalii despre viata cotidiand a omului de rand din vechiul regim romanesc. Pentru a atenua, de exemplu, efectele foametei care ar fi putut duce la revolte frumentare, domnii au fost obligati sd ia o serie de mdsuri privind aprovizionarea orasului cu
www.dacoromanica.ro 17 Note 5i recenzii 249 paine, obligandu-i pe brutari sa-5i facã rezerve de grau, pe locuitori sd nu ascundd zahereaua, sd scuteasca de varnd produsele aduse de peste granitd, sd stabileascd noi narturi la granei paine etc. (p. 46-47) Autoarea leagd aceste mAsuri umanitare, filantropicei chiar civice" de dorinta guvernului de a impune un echilibru social" (p. 47). Or in fafa unor astfel de presiuni, economia tardneasca care produce ades6ori doar strictul necesar este permanent amenintatk iar sdrAcia devine, dupd cum bine considerd autoarea, o armd de apdrare impotriva arbitrariului 5i a abuzurilor de tot felul" (p. 67). Dar cum defingte societatea rombeased termenul de sarac? Cine se incadra in aceastd categorieIi pe ce criterii se opera aceastd selectie? IatA ce Ii propune Ligia Livadd-Cadeschi sã afle in cel de-al treilea capitol. Sirac, siromah, sdrac, mi5e1, calic, nevolnic, haimana, crai, cer5etor, vagabond sunt termeni care au cunoscut o importanta evolutie semanticdi istoricd. Dar se poate observa cd anumiti termeni nu desemneazA numai starea materiala a unui individ, ci mai degrabd pozitia lui sociald. De exemplu, sarac este folositi pentru a desemna o categorie fiscald, ceea ce aratd cd saracul fiscal nu e intotdeauna un sdrac autentic" (p. 87). De asemenea interesantd este analiza asupra termenului de mi5e1 care se referea initial la o persoand bolnavA de leprd, pentru a desemna in secolul al XVII-lea un locuitor din patura de jos sau o categorie sociald neprivilegiata, dar in acela5i timp incepe sd fie folositi pentru marginalii societatii urbanecegetori, invalizii alti beneficiari ai milei publice - pentru ca in secolul al XVIII-lea sd-i includd pe infirmii sdraci, iar apoi sa fie inlocuit cu termenul de cer5etor, pentru cd termenul cdpAtase deja valente negative. Implicarea Bisericii, a Printului 5i a individului in gestionarea sArdciei creeazA la nivelul discursului trei ipostaze ale gestului caritabil" justificat prin prisma ratiunilor religioase. Dupd o analizA asupra abordArilor privind sArdcia 5i rolul ei social in scrierile Parintilor Bisericii, in scrierile bizantinei occidentale, autoarea inceared 5i reu5e5te sA surprindd maniera in care ideile au fost preluatei prelucrate de scrierile ecleziastice 5i princiare din societatea romAneascd. Astfel pentru Antim Ivireanul, milostenia este doar una dintre cdile desAvAr5irii", fiind devansata. de post, spovedaniei rugAciune (p. 107). In timp ce activitatea de ctitorire 5i sprijinire a bisericilorsi manAstirilor reprezintd modalitatea prin excelentd de a practica virtutea milosteniei la nivel princiar" (p. 120). Autoarea identifiedi alte ipostaze ale printului ca ocrotitor al sdracilor: daruri rituale din Joia Mare, bundvointa domneascd fata de diverse persoane, inzestrarea fetelor sdrace etc. Pentru ca spre sfar5itul secolului al XVIII-lea, principii fanarioti sA cautei sa experimenteze solutii noi, cum ar fi infiintarea in 1775 a Departamentului Epitropiei Ob5te5ti, care avea in grijd sAracii, orfanii,coliIe siproblemele edilitare, a Cutiei Mile lor, a Orfanotrofiei etc. Autoarea constatd. totu5i cA intre retorica actelor domne5tii realitatea cotidiand este o mare diferentd, rezultatele la nivel practic fiind mult mai modeste 5i mai putin vizibile. In ceea ce prive5te practica individuald de miluire a saracilor prin intermediul testamentului, Ligia LivadA-Cadeschi conchide cd nu pare sd fi fost prea rdspandite in tArile romane" (p. 132) 5i cd mai degrabd daniile se indreaptau catre bisericA. Informatia autoarei ar trebui completatA cu o serie de testamente edite sau inedite care ne aratA cA deja in secolul al XVIII- lea, clauzele testamentare referitoare la sAraci sunt din ce in ce mai numeroasei pe langd daniile adresate bisericii, sdracii incep sA ocupe un loc aparte. Un loc important II vor ocupa fetele de mAritat, inzestrate de boieri sau negustori, gest care 15i gdse5te insA motivatia in nevoia de mantuire, a5a cum remarcai Ligia LivadA-Cadeschi, 5i nu imbracd valentele utilitAtii sociale. Dacd in Occident, cer5etorii reqesc sd se adune in bresle, in spatiul romanesc informatii despre acest tip de organizare sunt destul de putine: breslele de calici din Ia 5i 5i Roman, la care se adaugd informatii disparate despre diferite forme de asociere" ale calicilor, vagabonzilor, infirmilor sau cer5etorilor la Bucure5ti, CAmpulung, Matdu etc. Dar dacd in secolele anterioare ei beneficiau de anumite scutiri sau drepturi, 5i mai ales de o integrare socialk deja la sfar5itul secolului al XVIII-lea prezenta lor nu mai este doritd in ora.5, domnii incercAnd indepartarea lor din spatiul public. Astfel credibilitatea lor este din ce in ce mai des pusa sub semnul IntrebArii, cer5etoria find asociatA cu tulburarea ordinii publice, cu proliferarea bolilori transmiterea epidemiilor (p. 152-154). Domnul se
www.dacoromanica.ro 250 Notei recenzii 18 vede obligat sd ia o serie de mdsuri prin care sdracii bolnavi sä fie trimisi la mAndstiri, cei sandtosi obligati sd munceascd in diferite locuri, iar strãinii, destul de numerosi in aceastd epocd, alungati din tail. Dar mdsurile princiare sunt ineficiente si inconsecvente; ele nu reusesc sa se transforme intr-o politica coerentd din moment ce cersitul apare mai atractiv decat munca in conditiile in care reglementarea pietii de muncd prin narturi aducea un salariu real mic si care nu merita efortul presupus (p. 153). Pe land sdracul din stradd, Ligia Livadd-Cadeschi se ocupd si de scdpdtat", de cel plasat in patura mijlocie a societatii sau chiar apartinand ierarhiei boieresti care apare in documente sub numele de deosebite fete scapdtate si sdrace" sau deosebite fete stiute" (p. 188-204). De infiintarea sau numai reorganizarea Cutiei Milelor de cdtre Alexandru Ipsilanti (1775) profitau in special obrazele scapdtate sau obrazele de cinste. Analizand jalbele celor care fac apel la ajutor de la Cutia Mile lor, se constatd cd beneficiarii sunt in mare parte fostii slujbasi domnesti sau membri ai familiilor lor, dari sdraci, vaduve sau bolnavi din tar% miluiti lunar sau numai ocazional cu anumite sume de bani, ceea ce o face pe autoare sA considere aceastd institutie un fel de casd de pensii si de ajutor de somaj" (p. 195). Orfanul este o altd imagine a sdrAciei spre care se indreaptd mila crestind, iar instructia gratuitd, asa cum apare ea in realitatea cotidiand, rdmane in primul rand o forma de asistenta (de milostenie) acordatd celor nevoiasi" (p. 209). Tot domnului Alexandru Ipsilanti i se datoreazd infiintarea Orfanotrofiei in 1781, ce urma a functiona in mandstirea Domnita Balasa pentru bdieti si in mdnastirea Tuturor Sfintilor pentru fete. in anii urmAtori, Orfanotrofia cunoaste diferite organizari, reorganizarii probleme economice cai celelalte proiecte domnesti care au intarnpinat diferite dificultati o data creatorul lor indepartat din scaunul domniei. Singura institutie care a reusit sd se mentind de-a lungul secolelor a fost spitalul (p.167-187). Creat la inceput din motive pur religioasei spiritualevezi cazul spitalului Coltea sau al bolnitei de la Dragomirnaspitalul devine abia o data cu cresterea numdrului sdracilor o solutie ce capata valente politice legate de necesitatea mentinerii coeziunii corpului social-politic" (p. 176). in acest sens Ligia Livadd-Cadeschi analizeazd fondarea spitalului Sf. Pantelimon, Dudesti, Sf. Spiridon, Filantropia. Lor lise aldturd micile asezdminte-spitale intemeiate la initiativa unor boieri, de cele mai multe ori, (p. 182-183) si chiliile pentru sdracii bolnavi care se aflau pe langd biserici. Devenite asezdminte publice o data cu implicarea domniei in actul de constituire sau confirmare, toate acestea vor constitui tot atatea solutii prin care domnul ii arata grija fatd de sdndtatea publicd; mdsuri insd care de cele mai multe ori sunt impuse prin constrangere. Ligia Livadd-Cadeschi acordd un rol important domniei in administrarea gestului caritabil: de la ctitorira unor asezdminte pand la recomanddri cu privire la comportamentul pe care biserica ar trebuisd-1aibd fata de sdraci, chiar si and ii recunoaste primatul si competenta; atitudine explicatd de competenta atotcuprinzatoare a domniei" si care raspunde exigentei asigurdrii stabilitatii sociale" (p. 234). incheierea este de fapt o altd incursiune in lumea sdrdciei, dar de data aceasta autoareane oferd modelul francez si modelul englez de asistare a sdracilor, pentru ca apoi sd afldm cum spatii vecine, din punct de vedere geografic si politic, Austria, Polonia si Prusia, au incercat sd rezolve problemele create de un numar din ce in ce mai mare de sdraci. Tema incitantdi analiza autoarei reusesc sä surprincld in mod placut cititorul si mai ales sa convingd cd sdrAcia" este un subiect la fel de important ca orice alt subiect de istorie politica. Cercetarea riguroasdi buna folosire a surselor au relevat o serie de aspecte ale vietii socialesi politice care imbogatesc informatiile despre secolul al XVIII-lea romanesc si despre epoca fanariotd.
ConslanfaVintilii-Ghitulescu
www.dacoromanica.ro 19 Note si recenzii 251
TEREZ OBORNI, Erdély pénzügyei 1.Ferdinand uralma alatt,1552-1556, Szentpétery Imre Történettudományi Alapitvány, Budapesta, 2002, 359 p.
Cartea cercetatoarei maghiare, a§a cum sugereazd §i titlul, discutd aspectele financiare ale scurtei stdpaniri a lui impAratului Ferdinand asupra principatului Transilvaniei, o perioadd interesantd §i plind de experimente politice, militare §i administrative, care aveau ca scop integrarea fostelor teritorii ale regatului maghiar medieval in structurile institutionale ale Imperiului. Principala sursd a cercetarii este raportul pe care comisarii trimi§i de impärat, Pal Bornemisza §i Georg Werner, 1-au intocmit in 1552 despre veniturile Transilvaniei §i potentialul economic al teritoriului nou intrat in administratia imperiald. Originalul acestui raport, aflam de la autoare, se pdstreazd in arhivele din Viena (Osterreichische Staatsarchiv Hofkammerarchiv) §i in microfilm la arhivele nationale din Budapesta. Existd §i cloud capii de secol XVIII la Biblioteca Széchényi §i la arhivele din capitala maghiard, iar o altd copie exista Inca la inceputul secolului trecut la Biblioteca Bruckenthal din Sibiu (p. 17-18). Johann Christian Engel a publicat in mare parte acest raport la sfar§itul secolului al XVIII-lea, cartea sa devenind astfel o referintd curentA in istoriografie, de§i parerea dnei Oborni este cd adeseori se poate observa cd autorii nu au avut acces direct la aceastA editie.5i A§ observa aici cd autoarea insd§i a trecut cu vederea colectia de Documente privitoare la istoria românilor, ed. gen Eudoxiu de Hurmuzaki, vol. II, partea 4, p. 710 sqq. §i partea 5, p. 1-12 (extrase), de§i a folosit aceastd serie de documente in bibliografie (p. 19). Totodatd, raportul din 1552 a fost publicat partial in traducere romand in Ceitätori strdini, vol. II, p. 17-92. Aldturi de acest raport autoarea a folosit o varietate de alte surse (scrisori, chitante, note de cancelarie, concepte, registrul de venituri §i cheltuieli al tezaurarului Petru Haller, etc.), care oferd multe informatii asupra desfa§urArii eforturilor reorganizatoare ale administratiei imperiale in Transilvania in complexitatea lor. Ter& Oborni a organizat bogatul material pe care 1-a avut la dispozitie in cinci mari capitole, completate desigur de o introducere §i o concluzie. Capitolul II discutd transformArile politice din Transilvania dupd cdderea Budei pand in 1551. Cauzele decalajelor economice fatd. de Ungaria regald, evidente deja la mijlocul veacului al XVI-lea, sunt identificate de autoare in principal in existenta celor trei stdri politice care sunt incd foarte ata§ate de privilegiile lor medievale §i in absenta marilor proprietAti funciare care sa asigure astfel fundamente politice §i materiale de anvergurd unei mari nobilimi. Transilvania devenitd autonoind a perpetuat traditiile politice de guvernare a statului maghiar medieval. Conflictele politice §i desele modificdri teritoriale din primele decenii de dupd 1526 au intarziat mult cristalizarea structurilor administrative centralizate ale principatului. Autoarea prezintd in detaliu rolul jucat de George Martinuzzi (Frdter Gyorgy) in istoria politica a Transilvaniei in perioada 1541-1551 §i incercdrile acestuia de a elibera principatul de sub suzeranitatea otomand §i intrarea acestuia in stApanirea lui Ferdinand de Habsburg. Sunt interesante amAnuntele pe care le aflAm despre uciderea lui Martinuzzi in cetatea din Vintu de Jos §i scandalul pe care aceasta 1-a declan§at: insu§i impdratul Ferdinand a fost acuzat de cdtre Roma de uciderea episcopului de Oradea, dar papa Iuliu al III-lea 1-a exonerat in cele din mud dupA ce s-a dovedit cd Martinuzzi pactizase cu otomanii §i trAdase cauza cre§tind. Capitolul III analizeazd perioada deschisd de disparitia lui Martinuzzi §i de cucerirea puterii prin trupele generalului Castaldo. Intentiile de reorganizare administrativd a provinciei ardelene de catre Curtea de la Viena sunt identificate foarte clar de cdtre Ter& Oborni. Impdratul dorea sd integreze Transilvania in structurile economice §i militare ale imperiului prin crearea unor structuri
51 Un exemplar din lucrarea lui Engel se gaseste in Biblioteca Muzeului Bruckenthal din Sibiu. 0 copie a raportului comisarilor lui Ferdinand din 1552 se OA acum in custodia Directiei Judetene a Arhivelor Nationale Sibiu, Fond Mantlscrise, Ms. Varia III 156.
www.dacoromanica.ro 252 Notei recenzii 20 locale care sd poatä asigura consolidarea puterii centrale si a apdrarii militare. Aceste teluri nu puteau fi atinse Ara o confruntare militard cu otomanii, mai devreme sau mai tarziu, iar Ferdinand era constient de acest lucru. Cele cloud principate romfine limitrofe nu puteau duce o politicd independentd, asa cum se vede din schimbarea din tron a filohabsburgului Mircea Ciobanu, de pildd, cu Pätrascu cel Bun. Dupd preluarea Transilvaniei, Ferdinand a decis sd reinnoiascd institutia medievald a voievodului, ba chiar in 1551 intentionase sd numeascd doi voievozi. Datoritd opozitiei dietei, in cele din urmd a fost numit un singur voievod in persoana lui Andrei Báthory, in 1552, insd atributiile lui erau !imitate cu mult, deoarece conducerea militard a Transilvaniei a rdmas in responsabilitatea lui Castaldo, fiindu-i retrase si raspunderile politicii externe si cele administrative. Finantele urmau sd fie gestionate de cdtre trimisii impdratului, cu care voievodul urma sd colaboreze. Numirea unei persoane care sd gestioneze finantele Transilvaniei a intarziat foarte mult insd, ducand la multe tensiuni si conflicte intre generalul Castaldo si dietd. Petru Haller a fost cel care a cdstigat increderea imparatului si a fost numit ca trezorerier. Acesta spera foarte mult ca promisiunile privind potentialul financiar al Transilvaniei acute de care Martinuzzi sa se adevereasa Retragerea lui Castaldo din principat si renuntarea la functia de voievod a lui Andrei Báthory au dat puteri sporite celor doi voivozi numiti in mai 1553, Istvan Dob6 si Ferenc Kendy, acestia preluAnd si conducerea militard a Transilvaniei. Principala tintd a eforturilor reorganizatoare ale lui Ferdinand erau insd finantele OM. Investigatia pe care Werner, un om incercat si experimentat, si Bornemisza au dus-o la capdt a avut o greutate speciald in deciziile ulterioare ale impdratului. Cei doi comisari au Mut si propuneri pentru organizarea administrdrii veniturilor Transilvaniei. Dup. pdrerea lor,si spre deosebire de sugestiile facute impdratului de cdtre generalul Castaldo, o singurd persoand nu ar fi fost suficientd in gestionarea diferitelor surse de venituri, si a aldturi de un administrator principal, ar fi fost nimerltd numirea unor specialisti in exploatarea ocnelor de sare si a minelor de aur, desi nu gasiserd nici o persoand care sd indeplineascd aceste conditii. Ter& Oborni a identificat insd si alte cauze pentru esecul reformei fiscale in Transilvania: lipsa unor specialisti a fost potentatd si de nesiguranta politicd si amenintarea constantd a stdpfinirii lui Ferdinand. Stdrile din dietd deja in 1552 ar fi preferat sd plateascd din nou tribut Portii in schimbul pdcii interne. Persoana care a indeplinitconditiileluiFerdinand pentruadministrareaveniturilor Transilvaniei a fost Petru Haller, primar al Sibiului si un mare negustor, care a si primit instructiunile imparatului in 1553. Haller a demisionat la un an de la numirea sa, cu un acut sentiment al esecului. Insuccesul s-a mdsurat prin faptul a nu a reusit sd mdreascd veniturile vistieriei nou organizate dupd modelul amdrilor din Imperiu: cererile constante de bani pentru trupele lui Castaldo si lipsa de autonomie in numirea propriilor oameni in fruntea diferitelor cdmdri au afectat gray activitatea lui Haller. Mai multi acesta a fost acuzat de fraudd si de neglijentd, fiind exonerat de acuzatiile de la Viena abia dupd ce alti doi comisari au facut investigatii si i-au verificat activitatea. UrmAtorul administrator al veniturilor Transilvaniei, care spre deosebire de Haller, nu a mai purtat si titlu dethesaurarius,a fost Lasz16 Vas. Nici acesta nu a reusit sd pund in miscare un sistem de administrare a veniturilor mai eficient. In cele din urmd, esecul lui Ferdinand atAt pe planul economic dar mai ales politic a devenit evident. Presiunea stdrilor ardelene pentru pace si stabilitate internd i-a readus in cele din urmd pe regina Izabella si pe Ioan Sigismund la cArma tarii in 1556. Succesiunea evenimentelor politice care au dus la acest deznoddmant sunt discutate cu rafinament si intuitie in capitolele finale ale cdrtii. Una din principalele concluzii ale autoarei este a in Transilvania au fost pdstrate si perpetuate traditiile politice, juridice si institutionale ale Ungariei medievale, in timp ce Ungaria superioard aflatd sub stdpanirea Habsburgilor intrase deja in procesul de modernizare politica specific Europei occidentale in epoca modernd timpurie. Raportul din 1552 si darea de seamd a lui Haller din 1553 sunt surse importante pentru reconstructia stdrii economice a Transilvaniei la mijlocul secolului al XVI-lea. Ter& Oborni face aceastd analiza in capitolul IV, iar in partea a doua a cartii ne oferd un important compendiu de
www.dacoromanica.ro 21 Note *i recenzii 253 izvoare inedite legate de acest capitol din istoria Transilvaniei. Documentele (instructiuni ale lui Ferdinand cdtre Petru Haller sau cdtre comisarii sai, corespondentd, raportul lui Haller despre adminstrarea veniturilor Transilvaniei, etc.) sunt publicate in limba latind *i au cate un amplu rezumat in limba maghiard. Rezumatul in limba germand faciliteazd accesul la concluziile autoarei. Cartea lui Ter& Oborni este o contributie binevenitd la istoria Transilvaniei din framântatul veac al XVI-lea.
Maria Pakucs
PAUL PALTANEA, Peceti Vefaniene la Duneirea de Jos, Edit. Episcopiei Dundrii de Jos, Galati, 2004, 286 p.
In anul in care istoria romanilor consemneazd trecerea a 500 de ani de la moartea marelui domnitor al Moldovei, $tefan cel Mare *i Sfant, moment marcat de numeroase aparitii editoriale dedicate memoriei wievodului, Paul PAltdnea vine cu volumul Peceti vefaniene la Dunlirea de Jos. Constituind al doilea set de documente publicat de autor, lucrarea, o interesantdi, in acela*i timp, util instrument de lucru, cuprinde 55 de urice *tefaniene din care doar trei documente nu sunt autentice, emise de cancelaria domneascd intre 3 ianuarie 1459 *i 2 iulie 1502. Ele se refera in mod concret la 40 de localitati aflate pe harta actualului judet Galati. Volumul de fatd este o parte imbogatita informational a unei lucrdri anterioare, Reperwriul documentelor istorice referitoare la judetul Galati, 1430-1650, manuscris dactilografiat, 1985-1990, la Biblioteca "V.A. Urechia", Galati, cota 1V/6787. Documentele au fost selectate de prof. dr. Paul Pdltdnea din Documenta Romaniae Historica (DRH), vol.II-Ill,cu exceptia a trei documente care au fost editate dupd anul 1980, cand a apdrut volumul III din DRH. Versiunea romAneascA a textului slavon, apartinand editorilor sau unor vechi traduceri, a fost reprodusa integral, find insotitd de comentariul adecvat, inspirat din modelul editiilor de documente moldovene*ti ingrijite de Mihai CostAchescu. Lucrarea este o culegere a hrisoavelor, Inca pastrate, prin care domnitorul Stefan cel Mare *i Srant si-a rdsplAtit credincio*ii, intarindu-le stapAnirea pe ocini mai vechi sau ddruite, *i a reinnoit strdvechile drepturi ale rdze*ilor pe mo*iile de ba*tind ce le aveau in Tara de Jos a Moldovei, parte din ea corespunzand actualului judet Galati. in Preliminarii la volum, istoricul galatean mentioneazd faptul CA in cancelariile domne*ti s- au mai scris pentru satele din judetul Galati, Inca 16 hrisoave, pierdute de-a lungul vremii dar mentionate in documente redactate in timpul domniilor urma*ilor lui $tefan cel Mare *i Srant. In acest capitol introductiv, autorul enumerdi cele 16 localitati impreund cu documentele aferente: 13dleni, Ci*mele, Cositeni, Fileti, Folte*ti, Hante*ti, Iondmti, Lieti, Lungociu, Namoloasa, Oancea, Poiana, Ro*cani, Sarbi, Tuluce*ti, Tigane*ti. Elementul de noutate II constituie strdngerea la un loc a hrisoavelor date de Stefan cel Mare *i Stant pentru raze*ii loculuii boierii ddruiti cu sate din zona de astAzi a judetului Galati fapt ce ingdduie intocmirea unei schite istorice, nerealizatd pdnd acum, privind partea din Moldova de Jos, care se intindea pand la Dundre, pe un spatiu marginit de rdurile Prut *i Siret. Volumul cuprinde pe langd documentele propriu-zisei Preliminariile autorului, Prefata semnatd de t Casian, Episcop al Dundrii de Jos, Lista comunelor i satelor din judetul Galati care au
www.dacoromanica.ro 254 Note si recenzii 22 avut urice de la $tefan cel Mare qi Sfant, incheindu-se cu o scrisoare a Cancelariei Srantului Sinod semnatd de t Teoctist, Presedintele Sfantului Sinod, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogeii Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romdne, referitoare la Anul omagial .Stefan cel Mare 41 Slant Importanta acestei culegeri de documente este subliniatd de prof. dr. Paul Paltdnea care precizeazd Inca din capitolul introductiv: "Posibilitatea pe care o avem acum de a oferi, in primul rand galatenilor, cunoasterea, prin lectura documentelor stranse cu o impresionanta rigurozitate stiintifica, in exceMionala colectie Documenta Romaniae Historica, unor aspecte din lungul sir al strAdaniilor domnitorului si a celor care i-au dat puterea ca
Andreea Atanasiu-Gervan
NECULAI A. URSU, Contributii la istoria culturii románeVi. Studii ci note filologice, Edit. Cronica, 14, 2002, 484 p.; Contributii la istoria culturii romcinegi in secolul al XVII-lea. Studii filologice, Edit. Cronica, Ia§i, 2003, 451 p.
Neobosit in eforturile stdruitoare de elucidare a complicatelor probleme filologice cu care cultura noastrd veche Ii provoacd de mai bine de un secol pe putinii cercetAtori ce se incumeta sa se avante in labirintul ei, Neculai A. Ursu si-a strans in doud volume studiile, in majoritate publicate in periodice, prin care incearcd descdlcirea problemelor de paternitate sau datare a unor texte, de identificare a surselor unei traduceri sau de creionare a unei figuri !And de curdnd obscurd sau prea putin cunoscutd istoriei literare. Majoritatea textelor examinate de filologul iesean sunt traduceri, ceea ce nu diminueazA cu nimic meritele demersului sdu. Fie cd e vorba stadiile anterioare ale primei editii complete a traducerii Bibliei in limba romdnd (1688), fie cd e vorba de scrieri religioase, de drept, stiintifice on istorice, toate acestea au contribuit in chip esential la modernizarea culturii romdnesti in veacurile al XVII-XIX-lea, la crearea unei limbi literare sau a terminologiilor specializate. Secolului al XVII-lea, filologul iesean ii restituie figura carturarului Daniil Panoneanul, de al cdrui nume era legata pand acum doar traducerea monumentalului corpus de legi Indreptarea Legii (1652). Studiul de peste o sutd de pagini consacrat lui Daniil Panoneanul reface traseul biografic al acestui cleric, ardtand, pe baza documentelor, insemndrilor si a examenului paleografic al scrisului cd traducAtorul indrepteirii legii este unai aceeasi persoand cu popa Daniil" de la manastirea Soveja, chemat in toamna anului 1661 la scaunul mitropolitan de la BAlgradi cu arhiepiscopul" Daniil al Strehaiei (1672-1679). Lui i se atribuie, in urma unui examen al concordantelor lingvistice (elemente fonetice, morfologie, sintacticei lexicale comune) traducerea urmAtoarelor texte: Vechiul Testament (versiunea cuprinsa in ms. BAR4389),Invátáturi preste toate zilele, Mystirio sau Sacrament, Teirnosania, romanul Varlaamgi I lui Neagoe Basarab cátre jiul sau, Teodosie §i Vico patriarhului Nifon. Mitropolitului Dosoftei, din a cdrui opera Neculai A. Ursu a editat Psaltirea in versurisi Liturghierul din 1679, i se atribuie traducerea Cronografului care a circulat in manuscrise sub numele
www.dacoromanica.ro 23 Notei recenzii 255 lui Pdtra,5co Danovici, recent editat de Gabriel Strempel §i Paul Cernovodeanu. Ace la§i cArturar moldovean este, in opinia lui Neculai A. Ursu,i remaniatonil traducerii Istorillor lui Herodot, atribuite de Liviu Onu spatarului Nicolae Milescu, precum ial traducerii Vechiului Testament, infdptuite de acelgi boier moldovean §i pdstrata in ms. BAR Cluj 45. Paternitatea spdtarului Nicolae Milescu este sustinutd de Neculai A. Ursu pentru traducerea primelor cloud Orli ale cartii Mdntuirea pdcdtosilor a lui Agapie Landos, adaugate astfel partii a treia identificate de Liviu Onu, autor al studiului monografic dedicat rdspandirii acestei traduceri in mediul cutlural romanesc. Tot spAtarului Nicolae i se datoreazdi versiunea româneascd a Apologiei contra lui Mahomed, continutd in ms. 91 de la Directia Judeteand a Arhivelor Nationale la#i transpusä din greaca bizantind In greaca populara de Meletie Sirigul. Opera unui alt insemnat cArturar moldovean de la cumpana secolelor al XVII-leai al XVIII- lea, Nicolae Costin, se vede completata cu Inca un titlu: traducerea Geografiei Universale a lui Giovanni Botero, conservata in ms. BAR 1556, dupd versiunea polonezd publicata la Cracovia in 1659. Un mAnunchi de cinci note contin informatii noi despre viata §i activitatea arhimandritului Vartolomei Mazdreanul, iar alte investigatii legate tot de strAdaniile de traducere refac cercul de carturari isihgti paisieni, talmAcitori din olltea mandstirilor Dragomirna, Secui Neamt. De asemenea, intregiri pretioase se aduc biografiei literare a mai multor personalitati ale iluminismuluii ale preromantismului românesc: Ienachitd Vdcarescu, Costache Conachi, Alecu Beldiman, Gheorghe Lazdr, Dimitrie Eustatievici, loan Molnar, Joan Budai-Deleanui altii. Neculai A. Ursu este a§adar mereu un cdutdtor indraznet al noului, un cerceator care se lasd fArd incetare provocat de misterele cele mai complicate ale textelor anonime. Gratie acribiei, rAbddrii §i intuitiei sale, dublate de o cunogtere fait egal a textelor romfine§ti manuscrisei a limbii vechi, multe pete albe de pe harta culturii romanqti din veacurile de mijloc s-au restrans. Considerabil este i aportul la imbogatirea tezaurului lexical al limbii romane cu un numdr important de noi atestdrii forme rare. Chiar dacd uneori rAstoarnd configuratia unui panteon deja constituit, contributiile la istoria culturii române§ti ale lui Neculai A. Ursu nu pot fi ignorate. Ele aratd, o data in plus, cd acest domeniu evolueazdi ca 4i poate schimba uneori chiar ierarhiile.
Violeta Barbu
www.dacoromanica.ro Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l. str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureti tel./fax 211.32.60;tel. 212.29.27 E-mail: [email protected] www.luminatipo.corn
www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORICA publicd in prima parte studii, note 5i comunicdri originale, de nivel 5tiintific superior, in domeniul istoriei vechi, medii, moderne§i contemporane a României 5i universale. In partea a doua a revistei, de informare 5tiintificd, sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme ale istoriografiei contemporane, Opinii, Viata 5tiintificd, Recenzii, Note, Buletin bibliografic, Revista revistelor, in care se publica materiale privitoare la manifestäri 5tiintifice din Ord 5i strdindtatei sunt prezentate cele mai recente lucrdrii reviste de specialitate apdrute in tard i peste hotare.
NOTA CATRE AUTORI
Autorii sunt rugati sd trimitä studiile, notele 5i comunicdrile, precum 5i materialele ce se incadreazd in celelalte rubrici, culese pe computer in programul WORD for WINDOWS sau intr-unul compatibil. Note le din text vor fi numerotate in continuare. Textul imprimat va fi insotit de discheta aferentd. Ilustratiile vor fi plasate la sfar5itu1 textului. Rezumatele vor fi traduse in limbi de circulatie internationald. Responsabilitatea pentru continutul materialelor revine in exclusivitate autorilor. Corespondenta privind manuscriselei schimbul de publicatii se va trimite pe adresa redactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Sector 1, 011851 - Bucure5ti, tel. 212.88.90.
Publicatie apfirutà cu sprijinul Ministerului Culturiii Cultelor
www.dacoromanica.ro ISSN: 1018- 0443 www.dacoromanica.ro