Ziua Culturii Naţionale 2020 Ziua Culturii Naţionale 2020

Proiectul Cărţi fără frontiere continuă în 2020 cu donaţie de carte pentru şcolile şi liceele din Republica Moldova. Un proiect iniţiat de Consiliul Judeţean Galaţi prin Centrul Cultural Dunărea de Jos în parteneriat cu Consulatul General al României la Cahul. Galaţi, oraşul scrie, oraşul citeşte Bicentenar Al. I. Cuza

Proclamaţia către naţiune a domnitorului Alexandru Ioan Cuza

11 decembrie 1861

Românilor, Naţionalitatea Română este întemeiată. Unirea este îndeplinită. Acest fapt măreţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări. Să trăiască România!” Iaşii în 11 Dechemvrie 1861. Alecsandru Ioan

„Articolul 13 din Convenţie (Paris 1858) prescrie hotărât fără echivocitate că domnul României, 1. Trebuie să fie român 2. Trebuie să fie născut muntean sau moldovean 3. Trebuie să fie din părinţi români, născuţi moldoveni sau munteni 4. Trebuie să fie de 35 ani împliniţi 5. Trebuie să aibă venit în pământ de 3000 de galbeni pe an 6. Trebuie să fi servit în funcţiuni înalte ale ţării timp de 10 ani sau să fi făcut parte din vreo adunare.”

„Cei şapte ani de domnie ai lui Cuza sunt echivalentul a şaptezeci de ani de istorie naţională”.

N. Iorga

„D-lui Ion Brătianu Primire splendidă; eşind de la Domn, introducere în Adunare cu cea mai românească majestate; cuvinte din ambe părţi la tribună. Ieri, Adunarea a votat în unanimitate adresă şi deputăţie către Adunarea munteană. Domnul notificând Puterilor alegerea, a zis că numirea sa este realisarea ideei măreţe de Unire, şi că este gata a depune coroanele de vor voi să dea Prinţul strein. Domnul este întru toate sublim. El pleacă Luni. Pregătiţi primirea” C. A. Rosetti

4 Bicentenar Al. I. Cuza

„Cuza-Vodă nu era un om solemn, pompos, formalist. Nu învăţase nicăieri eticheta Habsburgilor şi ceremonialul lui Carol Quintul sau al lui Filip Tenebrosul; nu ştia şi nu voia să ştie cum se orânduiesc la un jubileu faitoanele, de la cel mai măreţ oaspete străin până la cel din urmă lingău de curte şi de ogradă. Eticheta a suferit continu de pe urma unui Domn care se cufunda bucuros în rândurile mulţimii, ca să afle, ca să îndrepte, ca să pedepsească şi să mângâie, ca să miluiască pe ascuns de ochii lumii, – cum a făcut apoi păstrându-şi moştenirea, buna şi miloasa lui soţie, cu un cuvânt ca să răspundă nevoii sufleteşti a neamului acestuia, de a fi iubit de suveranul său şi de a-l iubi în schimb, călduros, fără rezerve, din toată inima.”

N. Iorga

„Cuza a făcut mari greşeli, dar [proclamaţia Către locuitorii săteşti din 1864] nu va dispărea niciodată din inimile ţăranilor şi nici din istoria României”

„Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adivăr, şi închisă la minciună şi linguşire.”

„Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti dar mulţi ani, ca şi dănsul; să domneşti ca şi dănsul”

„Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi.”

M. Kogălniceanu

5 Bicentenar Al. I. Cuza

COCUŢA CONACHI VOGORIDE

Sunt momente în istoria unui popor când evoluţia unor evenimente social politice relevante au fost influienţate benefic de unii actanţi, uneori femei (!), care au pus mai presus de interesele lor imediate destinul naţional schimbând cursul istoriei. Un astfel de episod, mai puţin cunoscut din păcate este cel legat de Cocuţa-Vogoride-Conachi,soţia caimacamului Moldovei Nicolae Vogoride (n.n- cel care falsificase rezultatele alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei) care a pus la dispoziţia reprezentanţilor partidei unioniste din Moldova documente compromiţătoare ce demonstrau un furt electoral. Publicate în presa vremii din ţară şi din străinătate, acestea vor conduce la un scandal internaţional ca va avea ca final anularea alegerilor falsificate şi va da câştig de cauză Partidei unioniste din principatul moldav. Despre rolul acestei femei în procesul Unirii Principatelor Române, redăm în rândurile care urmează opinia unor personalităţi remarcabile ale intelectualităţii româneşti despre personajul în cauză!

“În altă ţară cu sentimentul recunoştinţei, cultivat „Cocuţa Vogoride, soţia caimacamului potrivnic prin tradiţie, fapta Cocuţei ar fi fost eternizată, dacă Unirii în 1857, a fost una din cele mai frumoase icoane nu printr-un monument, cel puţin printr-o placă de vrednică româncă, pe care a avut-o Istoria tării.” comemorativă. Si cu ea s-ar fi mândrit femeia româncă.” N.Iorga, Revista de Istorie, VII, p.99 (f.a.)

Gh.N.Munteanu,1927,istoric gălăţean “Alegând,ceea ce trebuie să recunoaştem că n-a fost uşor,între Patrie şi Familie, Cocuţa a ales prima alternativă,sustrăgând corespondenţa secretă primită “Cocuţa Vogoride-Conachi trebuie să figureze în de soţul său,pe care a înmânat-o lui Mihail Panteonul neamului şi pe toate monumentele Kogălniceanu, pentru a fi cunoscută de către marile comemorative cu atât mai mult cu cât a fost singura Puteri.” femeie şi, în acelaşi timp, cea mai proeminentă Ioan Brezeanu-Galaţi,biografie spirituală,2008 personalitate a evenimentelor ce au dus la triumful Unirii.” “Din fericire pentru poporul şi naţiunea română,în Maria Vartic, scriitoare, traducătoare punctul de bifurcaţie istorică de la 1859,a apărut (1887-1955) Doamna Ecaterina Cocuţa Vogoride care a avut înălţimea de spirit,imperativul moral şi curajul civic de a ne orienta destinul spre ceea ce suntem astăzi.” “Prin violarea corespondenţei dintre trimisul Porţii şi demnitarii constantinopolitani, COCUŢA Prof. univ. Ioan-Aurel Pop, preşedintele CONACHI a reuşit să descopere şi să invalideze ACADEMIEI ROMÂNE, cuvânt la inaugurarea complotul pregătit cu sprijinul Imperiului Habsburgic, bustului Cocuţei, 5 oct.2018, Tecuci prin care partida unionistă trebuia să piardă alegerile (divanurile ad-hoc) din Moldova.” “Nu vigilenţa unioniştilor,ci curajul soţiei Enciclopedia României caimacamului a permis descoperirea modului în care au fost falsificate rezultatele consultării (divanului “Să ne amintim mereu cu pioşenie că fiica lui ad-hoc) din Moldova. Ceea ce a urmat ştim, dar fără Conachi a fost una dintre cele mai strălucitoare contribuţia COCUTEI CONACHI, ar mai fi existat personalităţi din istoria României.” vreo Unire?”

C. Gane, scriitor interbelic prof. univ. C-tin Pârvulescu, decan al Facultăţii de Stiinţe Politice, Bucureşti

6 Bicentenar Al. I. Cuza

Am comparat-o pe Cocuţa cu Ioana d’Arc, pentru că fiecare dintre ele şi-a salvat ţara în situaţii extreme. Diferenţa este că tânăra franţuzoaică a intrat imediat în Pantheonul recunoştinţei universale, iar partea de posteritate a Cocuţei se numeşte ingratitudine naţională, deşi, la un sfert de mileniu după Mihai Viteazul, “a înfipt” în istoria noastră al doilea pilon fundamental al Unirii. Ea a răsucit spre bine destinul românilor pentru sute de ani. Fără gestul ei eroic, ar fi lipsit din istoria noastră momentul Cuza. Şi prin alunecare şi: Monarhia, Independenţa, Marea Unire. Au trecut 160 de ani, dar românii tot nu sunt pregătiţi să recepteze, aşa cum merită, această personalitate,în toată complexitatea ei. (V.Ghica, Ecaterina/Cocuţa Conachi-Vogoride, Ed.Studis, Iaşi, 2018)

Notă: Am reprodus câteva dintre aprecierile făcute la adresa Cocuţei Conachi, fiinţa care a schimbat destinul poporului român. Când soarta Unirii părea definitiv compromisă, ea şi-a demascat soţul trădător de ţară şi obedient turcilor.Testul electoral (divanul ad-hoc) s-a reluat, sub controlul strict al Puterilor Garante, şi calea Unirii s-a netezit. La 22 februarie 2020, se vor împlini 150 de ani de la moartea eroinei. Ingratitudinea românilor, la adresa ei, continuă. Nu există nicio placă memorială, nicio stradă şi nicio instituţie nu-i poartă numele.Tecuciul are suficiente argumente să fie primit, alături de municipiile Iaşi şi Focşani, în “Hora” oraşelor Unirii Principatelor. Dar nu există preocupări în această chestiune.Urmează să se instituie o comisie locală care să analizeze, cu exigenţă maximă, dacă afirmaţiile lui N. Iorga şi ale celorlalţi, citaţi mai sus, corespund adevărului istoric. Bustul eroinei, coborât de pe soclu, se odihneşte într-o magazie. Cocuţa trebuie să mai aştepte. Cât timp, vom mai vedea. Deocamdată, îi simţim peste ani, surâsul sarcastic şi dispreţuitor.

7 Al. I. Cuza „Prinţul gălăţean al Unirii” veritabil „părinte al naţiunii române”!

Editura Centrului Cultural principatul Moldovei, înainta „Dunărea de Jos” şi-a propus să o cerere către Comitetul deschidă apariţia periodicului „cercetător al titlurilor de „Dunărea de Jos” pentru anul 2020 drituri electorale la Divanul printr-un număr omagial consacrat ad-hoc” prin care solicita să personalităţii lui Al.I.Cuza, cel pe fie înscris în listele de alegători care ne-am permis să-l numim ale oraşului Galaţi, fiind „prinţul gălăţean al Unirii” prin declarat „liber” şi „proprietar prisma relaţionării sale şi a familiei din oraşul Galaţi cu casele din sale cu oraşul de la Dunăre şi mai mahalaua Poştei-vechi”. În ales în contextul în care anul acesta faţa falsificării alegerilor se împlinesc 161 de ani de la Unirea pentru Divanul Ad-hoc al Principatelor Române şi 200 de ani Moldovei de către de la naşterea lui Al.I.Cuza. Este caimacamul Nicolae Vogoride, vorba deci în accepţiunea noastră, Cuza îi adresa acestuia la 24 despre un veritabil bicentenar pe iunie/ 6 iulie 1857 o scrisoare care am dori să-l imortalizăm în publică în care afirma că: „Mă memoria gălăţenilor, după modelul văd silit, cu o vie părere de nord-american consacrat „părintelui naţiunii”- preşedintele rău, împotriva dorinţei ce am de a sluji patriei George Washington. În demersul nostru am apelat la istorici, într-o vreme aşa de gingaşă, a vă cere demisionarea scriitori şi profesori gălăţeni şi nu numai, cu intenţia de a mea din funcţia de pârcălab, fiind o tristă povară evidenţia „itinerariul” lui Al. I. Cuza prin oraşul Galaţi şi sub un asemenea sistem”, acest act personal al importanţa domniei sale. De la bun început trebuie să facem demisiei provocând un veritabil scandal european precizarea că Al. I. Cuza este „gălăţean” prin „adopţie”, în ce a condus la anularea alegerilor falsificate şi fapt el s-a născut la Bârlad pe 20 martie/1 aprilie 1820 în organizarea de alegeri noi. Ales deputat de Galaţi, familia ispravnicului de Fălciu Ioan Cuza şi a Sultanei pe 7 decembrie 1857 în şedinţa Divanului Ad-hoc (membră a familiei de sorginte fanariotă Cozadini, ce va fi de la Iaşi, deplin conştient de importanţa activităţilor înmormântată în curtea bisericii Vovidenia în mai 1865, comerciale, propunea menţinerea statutului de porto- biserică aflată actualmente în spatele fostului sediu al franco pentru oraşul Galaţi. Patriotismul de care a Primăriei municipiului Galaţi). Legăturile cu oraşul de la dat dovadă Al. I. Cuza este răsplătit de prinţul Grigore Dunăre pornesc de la faptul că tatăl său, postelnicul Ioan Alexandru Ghica care îl numeşte ministrul de război Cuza, a fost în două rânduri numit pârcălab de Galaţi: în al principatului Moldovei în 1858. Pe 24 ianuarie 1827 şi ulterior în anul 1833. Dedicat unei cariere de 1859, cu ocazia alegerii sale ca domnitor al magistrat în accepţiune contemporană, vom afla date Principatelor Unite (n.n- Moldova şi Valahia), Cuza referenţiale despre începutul activităţii lui Al. I. Cuza la va primi telegrame de felicitare din partea gălăţenilor Galaţi începând cu 24 februarie 1842, când prezidează prima săi care nu l-au uitat: G. Mantu, I. Mitachi, P. Nicolae, sa şedinţă în calitate de judecător, iar anul următor în 1843 J.Sechiari acesta din urmă rugându-l: „Iubiţi devenind deja membru al Judecătoriei Covurlui! Fiind întotdeauna Galaţii!”. Dragostea pentru oraşul implicat în procesul revoluţionar de la 1848 din Moldova, care l-a adoptat total şi dezinteresat, este pusă va fi arestat şi în drumul spre Istanbul unde era condamnat în evidenţă şi de intenţia lui Cuza, de a stabili la exil va fi eliberat în martie acelaşi an (1848) la Galaţi de capitala Principatelor Unite la Galaţi! Următoarele marinarii greci de pe Dunăre, refugiindu-se în Transilvania. etape ale „itinerariului său gălăţean” cuprind Anul următor, odată cu amnistia acordată revoluţionarilor momentele din: 22 septembrie 1861 când pleacă de paşoptişti, va fi instalat în decembrie 1849 ca preşedinte al la Galaţi spre Constantinopol pentru a primi Judecătoriei Covurlui (Galaţi), ulterior în intervalul ianuarie investitura de la sultan; 1863 când petrece 1855- aprilie 1856 revenind în aceiaşi funcţie. Promovarea sărbătoarea Sfintelor Paşti la Galaţi şi în mai 1865 sa în aparatul superior al administraţiei publice locale al când are loc ultima sa vizită la Galaţi cu ocazia Principatului Moldovei de pe atunci, are loc pe 7 iunie 1856 înmormântării mamei sale. Concluzionând, opinăm cînd este numit, asemeni tatălui său pe timpuri, pârcălab al că Al. I. Cuza - „prinţul Unirii” este un veritabil Galaţilor, (n.n- una din măsurile luate de Al. I. Cuza în gălăţean aflat în slujba idealului naţional, a cărui pildă această calitate va fi mutarea Cancelariei Pârcălăbiei din a fost urmată şi de alţi fii ai oraşului de la Dunăre în Vadul Ungurului spre centrul oraşului). Pe 26 iunie 1856, momente de cumpănă ca acelea din 1877, 1919, Cuza, cu ocazia alegerilor pentru Divanul Ad-hoc în 1940 sau de ce nu 1989... Historia magistra vitae!

8 România unită: Cuza- Vodă

1. Acum se trecu la alegerea Domnilor, sub o Căimăcămie de cîte trei boieri, care înlocuise pe cea precedentă. Candidaţii erau mulţi: în Moldova se înfăţişa fostul Domn Mihai Sturza şi fiul său cel mai mare, Grigore . Mulţi alţii trăgeau şi ei nădejde de Domnie, şi printre ei se aflau şi fruntaşii tineretului. La urmă însă, toţi oamenii cu sentimente patriotice se uniră asupra persoanei unui prieten al lui Kogălniceanu şi Alecsandri, care fusese şi prin Ardeal la 1848 şi la Paris, unde-şi făcuse studiile, şi apoi întors în ţară intrase în oaste şi înaintase foarte repede, ca pe vremea lui Vogoride, pînă la gradul de colonel. Colonelul Alexandru, fiul lui Ioan Cuza, rupse însă repede cu ocrotitorul său, Caimacamul, şi, ajungând cîrmuitor la Galaţi, el arătă sentimente foarte frumoase. Era un om înzestrat cu înalte însuşiri, hotărît, gata de jertfă, lipsit de patima banului - dacă-i plăceau petrecerile, şi i-au plăcut şi ca Domn, el n-a nenorocit, cum spune şi un biograf al său, nici o familie. Ceea ce îl ridica însă, mai presus de cei mai mulţi contemporani ai săi, era popularitatea sa, iubirea sa pentru cei mulţi şi săraci şi lipsa de orice dispreţ şi măreţie în legătură cu dînşii. Aceasta a făcut ca Alexandru Ioan Cuza, ales ca Domn al Moldovei (5 ianuarie 1859) şi, în curînd, al Tării - Româneşti (24 ianuarie 1859) să fie iubit de mulţime de la început. Era un semn bun: parcă se prevedea ca noul 1861, se chema, cu un singur nume, România, al doilea, stăpînitor al ambelor Principate, îndeplinitorul rezolvarea chestiei mănăstirilor închinate şi, al Unirii, va fi în acelaşi timp şi dezrobitorul treilea, împroprietărirea ţăranilor. ţăranilor. 3. Mulţumită mai ales dibăciei diplomatice a lui 2. Domnia lui Cuza a ţinut de la 1859 pînă la Costachi Negri (Negri, dintr-o familie de obîrşie 1866, şapte ani în capăt. Rareori s-a văzut Domnie grecească, dar românizată cu totul, a fost fratele Elenei mai plină de fapte. Cuza avea înaintea sa o ţară pe care a iubit-o Alecsandri, închinîndu-i care nu era deprinsă să trăiască unită şi în care, Lăcrămioarele. Era un om de o mare frumuseţă, de pe lîngă atîtea deosebiri, uneori dureroase, între moravuri foarte curate, lipsit şi de ambiţie şi de pofta Moldoveni şi Munteni, erau şi motive de banilor. N-a umblat să strîngă oameni în jurul său, ci a neînţelegeri şi de gîlceavă între deosebitele clase stat gata să răspundă la orice chemare a ţării. A murit şi partide personale. Multă vreme se pierdu în sărac; mormîntul lui se vede în cimitirul de la Tîrgu- discuţii zădarnice, atît în comisiunea de la Focşani, Ocnei, unde casele lui părinteşti cad în ruină), scriitor cît şi în cele două adunări care lucrau deosebit, în tinereţea sa şi prieten cu Alecsandri şi Kogălniceanu, pînă la Unirea definitivă din 1861. La administraţie, se ajunse la o înţelegere cu Turcii. Aceştia dădură un la îmbunătăţirea finanţelor, la alcătuirea unei oştiri firman, pe care Alexandru Ioan I-îi îl numi act, şi prin vrednice de acest nume, nu putea să se gândească care se prevedea Unirea, dar în timpul vieţii sale Cuza atunci când avea înaintea sa trei probleme numai, şi se suspenda, fără a se desfiinţa, comisiunea mari: recunoaşterea de către Europa, şi mai ales de la Focşani. de către Poartă, a Unirii Principatelor sub În ceea ce priveşte moşiile mănăstirilor acelaşi Domn, a întemeierii Statului care, de la închinate, toate stăruinţele care se făcuseră la

9 Constantinopol fură zădărnicite. Grecii, care se simţeau sprijiniţi de Ruşi, cu toate că aceştia secularizaseră de mult în Basarabia averile mănăstirilor răsăritene, se împotriviră cu îndărătnicie şi răspîndiră în toate părţile broşurile lor de protestare. La urmă, chestia se mîntui printr-o măsură îndrăzneaţă: în Decembrie 1863, Camerele declarară că averile mănăstirilor sînt secularizate, dar că se va da o despăgubire călugărilor; deoarece aceştia, nădăjduind zile mai bune, nu făcură nici un pas pentru primirea acestei sume, se hotărî peste patru ani de zile, că întreaga chestie este isprăvită. Astfel se căpătă din nou o cincime din pămîntul naţional. 4. În chestia ţărănească, Cuza întîmpină multă vreme o împotrivire înverşunată. Luptau pentru vechea teorie că proprietarul e stăpîn deplin, iar ţăranul numai un chiriaş, care n-are nici un drept cu decret, să prelungească bugetul fără a întreba o asupra pămîntului pe care-l lucra din generaţie în Cameră, să numească pe preşedintele Camerei şi să generaţie, reprezentanţii boierimii, Grigore Sturza, din creeze un Senat cu jumătatea membrilor numiţi; un Moldova (fiul lui Mihai-Vodă), iar din Tara Consiliu de Stat trebuia să pregătească legile; tot odată Românească, Dimitrie Ghica, fiul Domnului de la 1822, cercul alegătorilor se lărgea cu mult. precum şi talentatul orator Barbu Catargiu, care a Doi ani de zile în urma loviturii de Stat se purtă o fost împuşcat după cîtăva vreme, de o mînă luptă înverşunată împotriva Domnului; acesta ştiu să necunoscută, cînd ieşea de la Cameră (Catargiu era se apere fără a pedepsi. La urmă, în Februarie 1866, un om de talent şi de credinţă, care a fost bucuros să duşmanii săi îl scoaseră printr-o conspiraţie în oştire, primească şi moartea pentru ideile sale). Liberalii după ce cu cîteva luni mai înainte, el însuşi declarase înaintaţi, ai lui Rosetti şi Brătianu, urau pe Domn, pe că este gata să abdice şi să fie din nou, amestecat cu care-l priveau ca pe un despot care împiedica ceilalţi cetăţeni ai ţării, colonelul Alexandru Cuza. proclamarea Republicii. La urmă, Cuza chemă ca 5. Tara trecu prin cîteva luni de primejdie, căci unele preşedinte al Consiliului de miniştri pe Mihail Puteri europene se gîndeau la o intervenţie şi chiar la Kogălniceanu, şi acesta aduse încă odată înaintea distrugerea Unirii Principatelor. Rusia aţîţa chiar Camerei, într-o formă îndreptată, vechiul său proiect tulburări în Iaşi, în vederea acestei desfaceri. Comittele de lege care hotăra că fiecare ţăran va rămîne stăpîn de Flandra, Filip, fratele regelui Belgiei, ales prin pe partea de pămînt ce i se dăduse potrivit cu plebiscit ca Domn al României- Divanul ad-hoc chiar Regulamentul Organic şi va plăti despăgubiri, în curs îţi arătase dorinţa de a avea un principe străin, de 10-15 ani, proprietarului. Camera nu voi să dintr-o dinastie europeană, şi Cuza primise această primească legea, şi atunci Cuza făcu lovitura de stat condiţie, - refuză din motive de sănătate; atunci fu de la 2 Mai 1864. ales principele Carol de Hohenzollern din ramura Prin această lovitură de Stat, care suprima Sigmaringen, fiul principelui Carol-Anton, care fusese constituţia de atunci, a Convenţiei de la Paris, şi trimitea ministru liberal al Prusiei. Principele Carol avu curajul pe deputaţi înapoi acasă, el stabilea ca nou aşezămînt de a primi alegerea, şi astfel el intră pe teritoriul al ţării Statutul, imitat în nume şi forme după Statutul românesc la 10 Mai 1866. regalităţii italiene. Un plebiscit- întrebare a poporului, care trebuia să iscălească în condice- făcut după datinele Revoluţiei Fragment din Istoria Românilor Pentru Poporul franceze, primi Statutul. Românesc de N. Iorga, Chişinău, Uniunea Domnul avea dreptul să guverneze, să cîrmuiească Scriitorilor, 1992, p.201-203.

10 ALEXANDRU IOAN CUZA - Prezenţă vie în conştiinţa gălăţenilor

Sunt momente în istoria se dovedesc însă mai vechi unui popor care-i împlinesc decât actul UNIRII. Alături de deziderate seculare şi-i alţi 12 fruntaşi ai mişcării deschid perspective largi revoluţionare patruzecioptiste pentru dezvoltarea viitoare. moldovene, Alexandru Ioan Pentru poporul român unul Cuza este arestat la sfârşitul dintre aceste momente l-a lunii martie şi transportat la constituit Unirea Moldovei Galaţi pentru a fi trimis în Turcia. cu Ţara Românească, (8). Pentru câteva zile este însă făurirea statului naţional întemniţat la închisoarea din român, prin dubla alegere a Dealul Tiglinei. În tot acest timp, domnitorului Alexandru populaţia gălăţeană a făcut o Ioan Cuza la 5 şi 24 ianuarie adevărată „manifestaţie de 1859. Astfel, figura protest” împotriva arestării proeminentă a acelui revoluţionarilor moldoveni (9). eveniment, rămasă în Legăturile dintre viitorul conştiinţa gălăţenilor, a fost domnitor şi populaţia Galaţiului Alexandru Ioan Cuza, omul s-au strâns şi mai mult în „chemat să realizeze dorinţele unei naţiuni întregi”. perioada în care Cuza a deţinut funcţia de pârcălab al (1). Deşi născut la Bârlad (2), la 20 martie 1820, judeţului Covurlui, în anii 1856-1857, când şi-a fiul lui Ioan şi al Sultanei Cuza îşi va petrece cea subordonat întreaga lucrare năzuinţelor locuitorilor mai mare parte a copilăriei printre ţăranii de pe acestui ţinut. De fapt, răsunătoarea sa demisie din moşia tatălui său de la Barboşi, fapt care şi explică funcţia de pârcălab, la 24 iunie 1857, nu exprima decât ataşamentul viitorului domnitor pentru cauza un vehement protest la adresa guvernului. ţăranilor (3). Gălăţenii n-au uitat acest lucru şi, la 7 septembrie După anii de învăţătură din ţară şi din 1857, Cuza este ales - alături de Costache Negri - străinătate, prilej pentru a lua contact cu ideile deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, din partea generoase ale epocii, tânărul Cuza se stabileşte, Adunării obşteşti din Galaţi (10). Vestea a fost primită împreună cu familia, în casele părinţilor săi din cu vie satisfacţie de populaţia oraşului, care i-a Galaţi (4). De aici, din oraşul de la Dunăre, va sărbătorit pe cei doi „cu muzica militară pe uliţe”. (11). începe prodigioasa carieră a viitorului domnitor, Actele naţionale de la 5 şi 24 ianuarie, al căror erou faptele sale fiind consemnate, deopotrivă, de istorie principal a fost Alexandru Ioan Cuza, au declanşat în şi de legendă. „A fost un om vrednic de legenda rândul întregii populaţii a judeţului Covurlui un sa”, în jurul său formându-se „o legendă vrednică entuziasm general, mai ales că Galaţiul era un puternic de dânsul” (5), menţiona Nicolae Iorga în anul centru unionist al ţării (12). Vestea alegerii acestuia 1920, cu ocazia centenarului naşterii domnitorului. ca domnitor al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, a fost Alexandru Ioan Cuza devenise în ochii poporului întâmpinată de întreg poporul cu mare bucurie, cu „un fel de principiu al binelui”. (6). Patrotismul entuziasm: „Poporul – scria revista Steaua Dunării – fierbinte şi voinţa de fier l-au definit ca exponentul serbează cu entuziasm acest triumf care a împlinit ceea fidel al aspiraţiilor naţionale ale unui popor întreg”. ce se exprima cu atâta solemnitate la 7 octombrie 1857 (7). – În Adunarea ad-hoc a Moldovei, ceea ce se aştepta Ideile şi faptele lui Cuza au căpătat admiraţia de secole. Când fostul pârcălab de Galaţi a fost ales şi recunoştinţa întregii noastre naţiuni, iar domnitor al celor două ţări româneşti, la 24 ianuarie gălăţenilor nu le poate nimeni contesta 1859, „entuziasmul pentru Cuza a crescut tot mai mult” mândria de a fi dat primul domnitor al (13), în ţară aveau loc manifestări în care se scanda României. „Când cele două principate ridică-n „Vivat Unirea!”. Un străin, referindu-se la starea de mâinile lor o singură coroană şi cer un domn spirit a populaţiei gălăţene din acele momente, arăta pământean, Galaţii îl dau pe Alexandru Ioan Cuza” că „românii erau veseli, vorbind cu mare bucurie şi - avea să spună Al. Vlahuţă, în a sa „România zel, arătând bun patriotism şi dragoste”. În acelaşi pitorească”. Sentimentele gălăţenilor pentru Cuza spirit se manifestau şi tecucenii. Dintr-o scrisoare a 11 unionistului G. Nicoleanu aflăm că „toate clasele care solicita cumpărarea casei de către stat şi societăţii sunt convinse despre neapărata necesitate a „instalarea unui muzeu în amintirea lui Cuza”. (21). În triumfului mântuitorului principiu al Unirii”. anul 1920, în cadrul acţiunilor organizate de „Liga Perioada domniei lui Cuza, pe cât de scurtă, pe Culturală” s-a sărbătorit la Galaţi „cu mare atât de fecundă în mari înfăptuiri, a rămas în conştiinţa solemnitate” centenarul naşterii domnitorului Cuza, gălăţenilor drept „vremea lui Cuza”. prilej cu care a fost ţinută o conferinţă „de o deosebită Alexandru Ioan Cuza se stinge din viaţă la 15 importanţă”(22) despre personalitatea întâiului iunie 1873, în hotelul „Europa” din Heidelberg. Pe domnitor al României. poarta renumitului hotel se află şi astăzi o inscripţie pe Fiecare aniversare a actului UNIRII de la 24 care stă scris: „În această clădire a locuit în ultimele ianuarie 1859 a constituit şi o manifestare de înaltă zile ale vieţii sale marele patriot şi om politic român, preţuire şi recunoştinţă pentru Cuza, deoarece - aşa Alexandru Ioan Cuza”. (14). Vestea morţii fostului cum spunea A.D. Xenopol - „Unirea este cu neputinţă domnitor a îndoliat întreg poporul, iar funeraliile de la de înţeles fără Vodă-Cuza”. (23). Ruginoasa şi manifestările din ţară au constituit cea Manifestări impresionante au avut loc la Galaţi, mai grăitoare dovadă a înaltelor sentimente cu care ca şi în toată ţara, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de poporul român l-a înconjurat pe Cuza. La Galaţi a avut la Unirea Principatelor. La Galaţi şi în judeţ, la loc o „interesantă manifestaţie de recunoştinţă şi numeroasele locuri şi monumente istorice, în şcoli, la conştiinţă cetăţenească” (15), iar un mare număr de cluburile muncitoreşti şi la căminile culturale au avut locuitori ai urbei au cerut Comitetului Interimar să ia loc simpozioane şi conferinţe, concursuri şi programe „măsuri care să arate ce simte oraşul de care era atât artistice prin care a fost omagiat actul Unirii din 1859 de legat fostul domnitor”. (16). Cetăţenii Galaţiului, (24). La 23 ianuarie 1959 a avut loc dezvelirea unei unde a fost leagănul copilăriei defunctului, doresc ca plăci comemorative de pe casa fostului pârcălab de în memoria ilustrului fost Domnitor să poarte doliul Galaţi, iar a doua zi, pe 24 ianuarie, mii de gălăţeni au măcar trei zile”. (17). Doamnei Elena Cuza i se trimite, participat la inaugurarea statuii marelui domnitor, din la Ruginoasa, o telegramă de condoleanţe. Mai mult, faţa Grădinii Publice, manifestare la care a participat la funeraliile fostului domnitor, gălăţenii trimit o şi Constantin N. Roată, unul dintre nepoţii lui Ion Roată. delegaţie formată din deputatul Grigore Ventura, Gh. Cunoscând întregul tezaur de fapte ale marelui Valenti şi institutorul Ion Galescu, în semn „de întristare domnitor, aducem şi cu acest prilej prinosul nostru de şi recunoştinţă, atât pentru marile acte ce Alexandru recunoştinţă celui care a fost „om nou, la legi noi”, Ioan Cuza le-a săvârşit fiind pe tronul României, cât şi Alexandru Ioan Cuza. pentru că Galaţiul a avut fericirea de a fi leagănul acestui mare Român”. (18). Note: Mihail Kogălniceanu, marele om politic şi de stat, 1) „Vocea Covurluiului”, nr.14 din 16 iunie 1873, Galaţi; care a fost alături de Cuza la toate faptele sale mari 2) A.D. Xenopol, Istoria Românilor, ed.a III-a, vol.XII, p. 10; spunea: „Alexandru Ioan Cuza nu poate să 3) M. Mihalache, Cuza-Vodă, Ed.Tineretului, Buc., 1967, p. 9; moară…Veşnica lui amintire nu se va stinge din inimile 4) Paul Păltănea, Alexandru Ioan Cuza şi Galaţii, în „Danubius”, II-III, noastre şi ale fiilor noştri”. (19). Si, într-adevăr, întreaga Galaţi, 1969, p.123; posteritate a dovedit că întâiul domnitor al României a 5) M. Mihalache, op. cit., p.240; 6) Ibidem.; rămas o prezenţă vie, statornică în conştiinţa 7) „Vocea Covurluiului” nr.14 din 16 iunie 1873,Galaţi; gălăţenilor, a întregului popor. Amintim în acest sens 8) Constantin C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza-Vodă, Ed. ştiinţifică, Buc.,1966, p.65; iniţiativa învăţătorului gălăţean tefan Chimet de a da 9) I. Brezeanu şi N.G. Munteanu, Judeţul Galaţi pe scara unei şcoli din oraş numele de „Cuza-vodă”. Au existat, timpului, Galaţi, 1972, p.78; Paul Păltănea, op. cit.,p.124; de asemenea, mai multe iniţiative cu privire la ridicarea 10) Constantin C. Giurescu, op, cit., p.68; 11) I. Brezeanu şi N.G. Munteanu, op. cit., p. 84; unei statui a lui Alexandru Ioan Cuza la Galaţi. Prima 12) Ibidem., p.85. dintre acestea a aparţinut lui Vasile Alexandrescu 13) „Acţiunea”, 25 ianuarie 1933; 14) „Magazin istoric”, nr.5, p.16; Urechia, exprimată cu ocazia dezvelirii bustului lui 15) Nicolae Iorga, Contribuţii la istoria modernă a Galaţilor, Mihail Kogălniceanu în oraşul nostru, în 1893 (20). Cu în Memoriile Secţiunii Istorice, seria III, Tomul XI, Acad. Română, 1932, p.253 toate acestea, abia în anul 1927 s-a realizat de către 16) Ibidem.; sculptorul Romanelli monumentul UNIRII, aşezat în 17) Nicolae Iorga, op. cit., p.253; 18) Ibidem.; faţa Grădinii Publice. Piezându-se partea finală a 19) Constantin C.Giurescu, op. cit., p.43; monumentului, pe soclul acestuia s-a aşezat bustul lui 20) Arh. Statului Galaţi, fondul Primărie, dosar nr.28,1893; 21) „Acţiunea” IX, nr.2369, 24 aprilie 1939; Cuza. În martie 1907, generalul Leon a depus la Senat 22) „Calendarul cultural al Judeţului Covurlui”, 1922, p.75; o cerere semnată „de câteva sute de gălăţeni”, prin 23) „Cronica”, 21 martie 1970; 24) Vezi „Viaţa nouă”, 23-27 ianuarie 1959. 12 Epoca Reformelor - Naşterea unei Naţiuni

Unirea de la 5 şi 24 ianuarie 1859 a fost aceteia de a discuta legea cu un guvern înfăptuită doar în persoana lui Alexandru Ioan neconstituţional, omul politic a citit decretul de Cuza. În rest, se păstra regimul hibrid statornicit dizolvare, gata pregătit. Lovitura de stat fusese prin Convenţia de la Paris. Domnitorul trebuia înfăptuită prin ceea ce s-a numit statutul dezvoltător să aplice în practică principiile incluse în actul al Convenţiei de la Paris. Legea electorală împărţea internaţional, în cuprinsul celor două Principate alegătorii în două categorii: alegători direcţi, aceia care care-şi păstrau structurile deosebite cu ajutorul plăteau o contribuţie de cel puţin patru galbeni, ştiau a două guverne, a două Adunări ce-şi aveau carte şi aveau vârsta de 25 de ani şi alegătorii primari reşedinţa în cele două capitale. Deşi separaţia care votau prin delegaţi; aceştia se recrutau din era menţinută, activitatea politică din cele două contribuabilii de la sate care plăteau 48 lei impozit şi Principate, sub acţiunea dirijată a domnitorului, cei din centrele urbane care plăteau 80 de lei. Alegătorii exprimând dorinţa generală de desăvârşire a direcţi alegeau prin vot secret, cei primari prin delegaţi. Unirii, a căpătat un caracter comun. Cele două Erau eligibili cetăţenii în vârstă de cel puţin 30 de ani guverne conduse uneori de personalităţi din care plăteau patru galbeni impozit. Erau scutiţi de cens celălalt Principat acţionau în acelaşi sens. În primii profesorii, institutorii, preoţii, licenţiaţii, liberii trei ani, practic, aparatul de stat a fost unificat profesionişti şi pensionarii cu o pensie de cel puţin 2000 prin dispoziţii sau măsuri administrative. Astfel, de lei. La 14/26 august 1865, este elaborat şi amendat serviciile de vamă ale celor două Principate au de guvern proiectul legii rurale prin care ţăranii erau fost contopite într-o direcţie generală unică, au eliberaţi de sarcinile feudale, iar monopolurile feudale fost unificate cursul monedelor şi cele două erau desfiinţate, în schimbul unei răscumprări, plătibile administraţii ale telegrafului; la Focşani, s-a în 15 ani. Legea hotăra împroprietărirea ţăranilor pe organizat o singură municipalitate, Bucureştiul pământurile legiuite. Suprafaţa acestora varia în raport este acceptat drept capitală, iar zimbrul şi vulturul cu regiunea şi numărul de vite (în funcţie de care, până drept părţi componente ale stemei comune; de atunci, ţăranii erau incluşi în cele trei categorii: fruntaşi, asemenea, este unificată armata – tabăra de la mijlocaşi şi codaşi sau pălmaşi, fără vite). Pământul Floreşti reprezentând un puternic liant, iar ziua expropriat nu trebuia să depăşească d/3 din întinderea de 24 ianuarie este proglamată sărbatoare moşiilor. Pădurile nu intrau în prevederie legii. naţională. În toamna anului 1861, Comisia Văduvele, nevolnicii şi ţăranii care nu fuseseră clăcaşi Centrală de la Focşani a devenit otgan însărcinat primeau locuri de casă şi grădini în vatra satului, iar cu unificarea legilor şi a regulamentelor însurăţeii aveau dreptul să fie împroprietăriţi pe moşiile administrative. Aşa cum, pe drept s-a apreciat, statului. Loturile primite la împroprietărire nu puteau perioada cuprină între 13/25 decembrie 1863 şi fi înstrăinate vreme de 30 de ani. Potrivit datelor 15/27 aprilie 1864, data prorogării Camerei, a fost statistice şi analizelor efectuate au fost împroprietăriţi cea mai fecundă din punct de vedere al activităţii 406.429 clăcaşi (79.815 fruntaşi, 215.654 mijlocaşi şi constructive, parlamentare. Au fost adoptate 149.550 pălmaşi) cu 1.654.969 ha (din moşiile importante legi de organizare a diferitelor particulare şi din cele ale statului), 60.651 locuitori au sectoare ale vieţii naţionale; legile asupra primit numai locuri de casă şi grădină (câte 10 prăjini), pensiilor, contabilităţii, a consiliilor judeţene şi 48.342 însurăţei au fost împroprietăriţi cu 228.328 ha, legea comunală, legea de organizare iar 106.714 au avut posibilitatea să-şi cumpere loturi judecătorească şi cea asupra instrucţiunii publice. pe moşiile statului. În total, deci, 515.422 ţărani au fost Tot acum, se contractează pe piaţa engleză primul împroprietăriţi cu 1.894.927 ha, iar 106.714 săteni au împrumut extern. O largă dezbatere s-a cumpărat loturi mici (pe baza aceleiaşi legi de desfăşurat în jurul legii privind completarea şi împroprietărire), atingând o suprafaţă totală de 546.593 organizarea armatei; în timp ce opoziţia se ha. pronunţa în favarea înfiinţării gărzii naţionale, M Kogălniceanuera partizanul înarmării poporului, * fragment din Istoria modernă a României, autor a tăranilor. La 2/14 mai, Kogălniceanu a cerut Prof. Univ. Dr. Gh. Platon, Editura Didactică şi Adunării să voteze legea electorală. La refuzul Pedagogică Bucureşti, 1985, p. 190-196

13 Relaţia prinţului Alexandru Ioan Cuza cu locuitorii comunei Tuluceşti*

Tatăl lui Alexandru Ioan Cuza, postelnicul Ion Cuza era un bun prieten al boierului Bacalbaşa, care îşi avea conacul în Tuluceşti, în partea de nord a bisericii (actuala clădire a Ocolului Silvic). Contemporanii acelor vremuri, prin descendenţii lor (Ion Chivu Chirilă, Anton şi Gheorghe a lui Nică Bratu, Constanţa şi Soltana Teodoraşcu), aminteau că: „ Părinţii lui Cuza veneau în vizită la familia care locuia la Curte şi copiii moşierului împreună cu Alexandru Ioan Cuza, coborând la Brateş să se scalde, se amestecau cu cei ai satului. După baie încingeau

Amelian CHIRILĂ Amelian un joc staşnic.” În astfel de situaţii, Cuza şi fratele său Dimitrie şi alţi tineri boieri treceau podul lui Rareş, la gârla Morii şi Petreasa, unde făceau baie feriţi de „ochii satului” şi unde încingeau strajnice jocuri tinereşti, căci „Cuza era un tânăr vânos care ştia şi jocul poporului, nu numai pe cel al boierilor”. Ulterior, în timpul domniei sale, Cuza vizitând Tuluceştii în 1863, când, potrivit lui V.G. Şoimu şi Chiriţă Mândru: „...oprindu-se la locul unde este astăzi postul de jandarmi şi, după ce a stat de vorbă cu câţiva fruntaşi din sat (n.n- probabil vechi prieteni ai tinereţii sale) a dat şi el bacşiş tot parale mărunţele precum şi lămâi şi portocale şi a plecat mai departe. Era însoţit de un tânăr de 16-18 ani îmbrăcat muscăleşte şi cu chipiu.” Manolache-33, Tuluceşti-2, Tătarca-1, Slobozia În urma Legii Rurale din 4 august 1864, Movilei-1, Cişmele-14. Conform Ordinului Ministerului împroprietărirea la Tuluceşti s-a făcut din de Finanţe Nr.1694/1864, plata despăgubirii pentru pământul Mănăstirii Galata (de unde s-au luat clacă timp de 15 ani era următoarea: pentru fruntaşi- 22,50 fălcii, 500 prăjini şi 120 stânjeni), moşia 113 lei, pentru mijlocaşi-100 de lei şi 24 parale şi pentru Tuluceşti (de unde s-au luat 495,5 ha) şi moşia pălmaşi 71 de lei şi 20 parale. Facem menţiunea că Valea lui Manolache (de unde s-au luat 75 ha). după organizarea administrativă din timpul lui Cuza, Pe categorii de ţărani, fruntaşii au primit câte comuna Tuluceşti se înfiinţează ca unitate 4,50 fălcii, 100 prăjini şi 24 de stânjeni. Aceştia administrativă în anul 1861 şi se constituie din satele erau: Simion Guţu, Guţu Grecu, Vasile Giurgea, Tuluceşti, Costache Negri (n.n-Negrea), Cişmele, Mihai Andrişoi, Marin Giurgea. Mijlocaşii au Fântânele (un grup de case apropiat de Odaia), Odaia primit câte 71 prăjini şi 20 de stânjeni. Aceştia lui Manolache, Slobozia Movilei, Şiviţa şi Tătarca, fiind erau: Neculai Andrişoi, Zaharia Mocanu, la acea vreme cea mai mare comună din Plasa Iordache Chirană, Gheorghe Frăţianu, Lazăr Prut-Horincea şi a doua din judeţul Covurlui. Mocanu, Ion Mocanu, tefan Apisăriţei, Gheorghe Apisăriţei, Safta Vădana şi Ioana Vădana. În afară de aceştia, un număr de 51 *Fragment din monografia comunei Tuluceşti, locuitori au primit locuri de casă de câte 10 editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, prăjini. Pe sate, situaţia era următoarea: Odaia Galaţi, 2012, p.38-40

14 Trădătorii lui Cuza

Alexandru Ioan Cuza a intrat în istoria Într-adevăr, pentru continuarea programului României ca domnitorul care a pus bazele statului stabilit prin Convenţia de la Paris din 1858 de marile român modern – însă stilul său autoritar a dus la puteri şi speculând nemulţumirile tot mai mari, neînţelegeri aprige cu clasa politică românească. generate de guvernarea „camarilei domneşti”, în După şapte ani de domnie, Alexandru Ioan iunie 1865, 8 importanţi lideri politici (Gr. Cuza a căzut victima “Monstruoasei Coaliţii” a Brâncoveanu, I.C. Brătianu, C. Brăiloiu, D. liberalilor şi conservatorilor. Mai mulţi militari care îi Ghica, I. Ghica, C.A. Rosetti, Gh. Ştirbey, A. juraseră credinţă domnitorului şi-au călcat cuvântul şi Panu) semnează actul secret de constituire a ceea au participat la acţiunea de detronare. Însă mai înainte ce avea să se denumească de unii „monstruoasa de această ultimă trădare, Alexandru Ioan Cuza fusese coaliţie”. În esenţă semnatarii se legau, sub cuvânt trădat în repetate rânduri de omul său de încredere, de onoare, să aducă, în caz de vacanţă a tronului, un Dimitrie A. Sturdza – care avea să ajungă prim- principe străin dintr-una din familiile domnitoare din ministru. Occident, aşa cum se stabilise iniţial, prin alegerile din 1857, decizia Divanurilor ad-hoc din 1858 şi Trădarea coloneilor Consideraţii potrivite şi pentru lovitura de palat din 11/23 februarie 1866, prin care domnitorul Al.I.Cuza a fost obligat să abdice, deschizându-se calea aducerii pe tronul ţării a unui domn străin, în persoana lui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Lucru mai puţin obişnuit şi cunoscut, unul dintre principalii participanţi la conspiraţie, colonelul N. Haralambie a trădat nu pentru foloase materiale sau de altă natură, ci pentru a obţine graţiile unei frumoase femei, aparţinătoare unei familii liberale, misterioasa doamnă C. Adunarea de la Iaşi din 5 ianuarie 1859. Evenimentele O samă de naturi criminale sunt îndeobşte cunoscute: la 11 februarie 1866, ora La 14 ani de la producerea evenimentului, 4:00 dimineaţa, după o noapte nedormită, pierdută la gazetarul Mihai Eminescu, în spiritu-i caracteristic, scria jocul de cărţi şi de dragoste cu Maria Obrenovici, în presa vremii că respectiva conspiraţie „n-ar fi Cuza este trezit din somn de ofiţerul de gardă, urmat izbutit nicicând dacă o seamă de naturi criminale, de 3 căpitani şi câţiva civili şi obligat să semneze care spre ruşinea ţării şi a oştirii, făceau parte actul de abdicare: „Noi, Alexandru Ioan Cuza, din puterea armată, n-ar fi ridicat cu laşitate mâna conform dorinţei naţiunii întregi şi a lor nelegiuită contra Domnului ţării”. A fost vorba, angajamentului ce am luat la suirea mea pe tron, printre alţii, de maiorul Dimitrie Leca, şeful gărzii depun astăzi, 11/23 februarie 1866, cârma palatului domnesc şi de colonelul Nicolae Haralambie, Guvernului în mâinile unei Locotenenţe comandantul artileriei. Lista întocmită de Nicolae Iorga Domneşti şi a unui Minister ales de popor”. mai cuprindea pe coloneii: D.Creţulescu, Berindei, C.A.Rosetti. Ce n-au putut politicienii, a I.Călinescu, Gheorghiu, căpitanii: Mălinescu, făcut femeia Lipoianu, Handoca, Costiescu, Candiano- Popescu, Constantin Pilat. Fiecare dintre aceştia La 1866, la numai 31 de ani colonelul fuseseră atraşi de gruparea liberală condusă de Ion Nicolae Haralambie era comandantul regimentului C. Brătianu şi C.A. Rosetti, formată în jurul de artilerie al garnizoanei Bucureşti. Fusese avansat „Societăţii Progesului” şi au primit, pentru ajutorul dat în grad şi numit în funcţie de Domnitorul Al.I.Cuza, loviturii de palat răsplată pe măsură. care manifesta mare simpatie pentru el, ca un om Ion. C. Bratianu provenit dintr-o familie de oameni simpli, considerat

15 a fi de caracter şi care a promovat N.Haralambie a intrat în conspiraţie în carieră prin merite personale şi şi va trăda. Acesta ar fi primit cu capacitate profesională. Cu o dispreţ denunţul şi ar fi răspuns: săptămână înainte de noaptea „Colonelul N. Haralambie fatidică de 11 februarie Cuza trădător?…asta nu se poate!” Cu văzându-l pe Haralambie că e trist, aşa încredere în oamenii săi abătut l-a întrebat care este Al.I.Cuza s-a limitat ca pentru motivul; i-a răspuns polcovnicului noaptea de 10/11 februarie să ceară că lipsa banilor, care îl face să chiar trădătorilor să “se îndoiască“ nu-şi poată nici scoate hainele cele santinelele la toate posturile. noi de la croitor; galant, Domnitorul bătăndu-l pe umăr şi râzând i-a Mărturia Elenei Doamna oferit banii necesari. Este astfel Într-un interviu publicat cu lesne de înţeles de ce atunci când câteva luni înainte de deces, conjuraţii i-au propus să intre în survenit la 2 aprilie 1909, Doamna complot, Haralambie a respins cu Elena Cuza descria un alt moment energie propunerea, conştiinţa semnificativ al acestei trădări: „Era datoriei ostăşeşti şi a recunoştinţei în seara de 10 februarie pe la orele umane împiedicându-l de la orice 7, când treceam la masă împreună compromis. Dar implicarea cu Cuza. Vedem un băiat de comandantului artileriei în prăvălie care, nu ştim prin ce răsturnarea lui Cuza era absolut minune, pătrunsese în palat, că se necesară, lăsarea lui la o parte şi apropie de noi şi spune că la noapte posibila ripostă a militarilor săi mii de oameni au să năvălească cu putând zădărnici acţiunea. Faţă de armele în palat. Cuza reţinu băiatul această situaţie, aparent fără şi trimise între alţii şi după colonelul ieşire, complotiştii au recurs la o Haralambie, la care bărbatul meu altă stratagemă, bazată pe ţinea foarte mult şi care avea exploatarea slăbiciunilor omeneşti, comanda trupelor din garnizoana invocată adesea în istorie. S-a aflat Capitalei. că N. Haralambie avea o Stăteam în sala de mâncare când puternică pasiune pentru o a venit Haralambie. doamnă din aristocraţia – Auzi, măi Haralambie, ce se bucureşteană, aparţinătoare însă vorbeşte, îi spune Vodă cu aer de a unei familii de orientare politică plictiseală. Se pregăteşte pentru la liberală. C. Bacalbaşa o numeşte noapte revoluţie mare şi tu nu ştii enigmatic doamna C. Ea fu nimic. însărcinată ca, apelând la farmecele şi abuzând de – Nu ştiu, Măria Ta, răspunse flegmatic pasiunea amoroasă a colonelului să-l determine pe Haralambie. acesta să iasă din pasivitate şi să treacă de – Ba încă au să năvălească în palat în timpul nopţii, partea „monstruoasei coaliţii”. Aşa că, ceea ce adăugai eu, sculându-mă de la masă. nu au putut face oamenii politici, a făcut misterioasa – Nu crede, mărită doamnă, zise el. Poporul C. şi astfel comandantul artileriei a intrat în Capitalei are admiraţie pentru Măria Voastră, iar conspiraţie. Aşadar, dragostea a învins orice Domnitorul poate conta pe armata sa, legată prin conştiinţă a datoriei şi recunoştinţei! Şi aceasta jurământ. Şi, apoi, ca să ajungă cineva la Măriile în condiţiile în care Domnitorul continua să creadă în Voastre, doar va trebui să treacă mai întâi peste corpul loialitatea şi recunoştinţa comandantului său! meu. Trecurăm din sala de mâncare în biroul de lucru. Colonelul Nicolae Haralambie Cuza rugă atunci pe Haralambie ca, pentru orice Într-adevăr, în ajunul loviturii de stat, o scrisoare eventualiatate, să îndoiască garda în acea noapte la anonimă sau o anumită persoană – unii au pretins că Palat”. a fost vorba de N.T.Orăşanu, redactorul ziarului După această discuţie, ieşind de la Palat, „Ghimpele” ar fi anunţat pe Cuza-Vodă cum că Haralambie a fugit la unul dintre şefii conspiraţiei,

16 cerându-i să se procedeze de urgenţă şi chiar în acea Haralambie a devenit apoi ministru de război noapte, întrucât Cuza devenise suspicios şi putea să (6 august 1866 – 8 februarie 1867), după care, poate le dea peste cap planurile. şi în urma remuşcărilor a demisionat din armată. Teza trădării acestuia din motive sentimentale Rechemat în activitate cu ocazia războiului de este confirmată şi de fosta primă-Doamnă a ţării: independenţă (1877 – 1878), este avansat la gradul de „Mulţi din conjuraţi au regretat mai apoi fapta lor. Şi general de brigadă şi se distinge în calitate de colonelul Haralambie a fost unul din aceia care s-au comandant al corpului de vest la atacul Smârdanului. căit foarte mult, căci în actul său a fost convins de o După această nouă împlinire se retrage definitiv în femeie pentru care el avea o mare pasiune”, arăta ea viaţa privată, poate sub povara aceluiaşi sentiment de în interviul mai sus-citat. vinovăţie. Aşa se făcea că în noaptea fatidică tunurile Dacă răsplata politică a fost generoasă, se colonelului Haralambie, orbit de patimi pentru femeia pare că în plan amoros a rămas efemeră. După ce l-a iubită, având roţile înfăşurate în paie, treceau fără ademenit în conspiraţie, misterioasa doamnă C., l-a zgomot pe Podul Mogoşoaia (Calea Victorii) şi părăsit pentru totdeauna. împresurau Palatul princiar, pregătire ca, la nevoie, să … Generalul Haralambie a murit în aprilie tragă. 1908 şi la înmormântarea sa din cimitirul Bellu au vorbit: generalul Coandă, din partea armatei, Dimitrie Preţurile trădării A.Sturza, din partea guvernului şi Costescu Imediat după abdicarea forţată a lui Cuza, Comăneanu, vicepreşedinte al Senatului. În discurile colonelul a fost numit, alături de generalul N.Golescu rostite cu acest prilej funebru, faptele de om politic şi şi Lascăr Catargiu în Locotenţa Domnească, organism distins militar au rămas în penumbră; cum ne menit să exercite interimar funcţia de şef al statului precizează C.Bacalbaşa, cu această ocazie „a fost până la 30 aprilie 1866, când a fost ales drept nou apărat de acuzaţia ce i s-a adus cum că şi-a călcat domnitor Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. jurământul militar şi a contribuit la detronarea lui Cuza”, Refuzând revenirea asupra actului de abdicare şi din pasiune pentru o frumoasă liberală. solicitând numai să i se permită părăsirea ţării spre a Dimitrie A. Sturdza găsi „ospitalitatea unei străinătăţi oarecare”, Domnitorul Unirii avea să-i trimită colonelului Trădările omului său de încredere, N.Haralambie o scrisoare în care scria, printre altele: Dimitrie A. Sturdza „Dta ştii că pricipiul proclamat de Corpurile In 1909, sotia domnitorului, Elena Cuza, Statului a fost şi rămâne scopul meu; căci, după implinea 83 de ani. Cum se implinea jumătate de secol a lor părere, numai un prinţ străin poate asigura de la Unirea Principatelor, soţia domnitorului a fost viitorul României; cred inutil să adaug că, dacă, vizitată de Vespasian Pella, care a consemnat amintirile în calitate de Domnitor al României, am lucrat doamnei referitoare la trădătorul Dimitrie A. Sturdza: totdeauna pentru realizarea acestei dorinţi, tot “Măria Sa Cuza avea de secretar al sau pe Mitiţă aşa, ca prinţ român, nu voi lipsi un moment să Sturdza, văr primar cu mine, căci mama mea era sora fac, în acest sens, tot ce va atârna de bună cu tatăl lui Sturdza. Prin 1863, Cuza, rugat de mine…Trăiască România!”. mine, permite revoluţionarilor poloni să treacă prin ţară După ce principele Carol de Hohenzollern- arme şi muniţii pentru o mare revoluţie ce o preparau Sigmaringen a intrat în ţară şi a preluat tronul polonii. Mitiţă Sturdza află acest secret si găseşte cu principatului, la 10 mai 1866, tot lui i s-a făcut cinstea cale să-l divulge după cum mai făcuse şi alte acte de să citească în Adunarea Deputaţilor jurământul noului asemenea măsură. Si atunci soţul meu, într-un moment Domnitor: „Jur a fi credincios legilor ţării, a păzi de mare indignare l-a luat de gulerul hainei si l-a religiunea României, precum şi integritatea ei şi a azvârlit pe scările palatului… De atunci a încetat de a domniei ca Domn Constituţional”. mai fi secretarul Domnitorului… dar tot de atunci s-a … Câteva zile după eveniment, 103 ofiţeri, în frunte născut şi acea ură neîmpăcată pe care i-a purtat-o lui cu generalii Em. Florescu şi Manu, au adresat noului Cuza Vodă şi după moarte. De aceea, la detronare, domnitor o cerere de protest contra acelora care vărul meu Mitiţă Sturdza a avut rolul său în pătaseră onoarea armatei prin încălcarea jurământului conspiraţiune şi din tot ce l-a preocupat mai mult au de credinţă. Se cerea principelui să se facă cercetări fost corespondenţa si actele Domnitorului Cuza, pe şi să se afle cine sunt aceia care s-au făcut vinovaţi care în noaptea detronării s-a grăbit să i le sustragă. de trădarea din noaptea de la 10-11 februarie 1866. Desigur că în cutiile biroului lui Sturdza pe care s-a Lucru pe care, evident, Carol nu l-a făcut niciodată. telegrafiat acum de la Paris ca să i le sigileze, se vor fi găsind şi o parte din actele bărbatului meu”. 17 Subiectul detronării lui Alexandru Ioan Cuza investigaţie referitoare la relaţia Sturdza – Cuza; de a rămas unul fierbinte până în secolul al XX-lea – în data aceasta fiind vorba de documentele sustrase de mare parte şi datorită faptului că trădătorul D.A. către fostul secretar: “Este stabilit astăzi că domnul Sturdza era încă activ în viaţa politică a României. D. A. Sturdza e acela care a sustras documentele Astfel, în anul 1903 ziarul rămase în palat în urma abdicării bucureştean “Ţara” publica un domnului Cuza. Rămăne de articol sub titlul “Trădarea lui stabilit în ce condiţii D. A. Sturdza faţă de Cuza”, din care Sturdza a sustras aceste redăm principalele pasaje în documente ale fostului său rândurile următoare. “Împăratul protector şi ce a voit să facă cu Napoleon al III-lea avea o ele. După cercetări minuţioase simpatie deosebită pentru Cuza, şi ajutaţi şi de întâmplare, am de când cu lagărul de la Furceni reuşit să dăm peste sentinela (Prahova) şi gândindu-se cum postată în cabinetul unde se ar putea să-l mărească în faţa aflau aceste hărtii preţioase în românilor îi trimite o scrisoare ziua când au fost sustrase de printr-un curier special, în care către Sturdza”. Martorul îi scrie: <>. Bucuros de o văzându-mi nedumerirea îmi asemenea veste, Domnitorul a zise: <Ion Ghica, fostul Bey de Samos, s-a grăbit se apropie, să tragi într-însul dacă nu va voi să se să înştiinţeze consulii englez, austriac şi prusian de retragă la somaţiile dumitale>>. Abia postat acolo văzui uluitoarea tentativă napoleoniană. Pe dată a fost trecând pe generalul Haralambie şi apoi pe Golescu. alarmată presa occidentală, spre penibila impresie a Locotenenţii Domneşti, care veneau să vadă dacă împăratului Franţei. Drept urmare telegrama laconică mobilele ce mi s-au încredinţat spre pază erau în bună a lui Napoleon al III-lea către Cuza Vodă: <>. Telegrama era însoţită de extrase din Eu însă l-am somat să se depărteze şi dânsul se supuse presa engleză ce publicase textul scrisorii lui Napoleon la somaţia mea. Puţin mai târziu, domnul Sturdza către Cuza. Indignarea lui Cuza Vodă n-a mai avut pătrunse în acea cameră însoţit fiind de colonelul meu margini, a aşteptat cu nerăbdare sosirea Serurie care mi-a dat ordin să ies de acolo şi să rămân necredinciosului secretar particular de la palat şi de pază la uşă, nelăsând pe nimeni să intre în acea întâmpinându-l în capătul de sus al scărilor din interiorul cameră. Căpitanul meu, Niţă Radovici, veni atunci edificiului domnesc ieşean din strada Lăpuşneanu i-a spre mine întrebându-mă de ce mi-am părăsit postul? aplicat corecţia meritată: <> şi fără să mai aştepte cerându-mi să-l las să umble în dulapul ăla, dar l-am un răspuns îl pălmui pe Dimitrie A. Sturdza, dându-i refuzat. Atunci se vede că domnul Sturdza s-a dus la un picior în spate care îl făcu să se rostogolească pe colonelul Serurie. Treaba lor, eu mi-am făcut datoria>>. scara palatului. După ce furia îi trecu, Cuza Vodă îşi Nu trecu mult şi domnul Sturdza iese din acea cameră dete seama ce trebuia să facă şi trimise să prindă şi însoţit de Serurie şi ţinând sub braţ un voluminos pachet să aresteze pe D. A. Sturdza. Însă în zadar îl căutară de hârtii. Domnul Sturdza care părea foarte radios, prin toate părţile căci trădătorul înţelesese situaţia sa ajungând în dreptul scării strânse mâna lui Serurie şi critică, fugise la Giurgiu şi de acolo trecu Dunărea în crezând că nu înţeleg îi zise pe franţuzeşte: <<Îţi Turcia pe care o servise în detrimentul patriei şi naţiunii mulţumesc, ai făcut un serviciu cauzei noastre>>”. române”. Tot ziarul “Ţara” publica, tot în 1903 o altă D.A. Sturdza avea să moară în 1914 – ultimii şapte

18 ani din viaţă petrecându-i în ospicii. Fiul său, colonelul contradictorii de la Bucureşti, Iaşi şi v-aş fi Alexandru Sturdza avea să trădeze trecând la nemţi recunoscător să vă ştiu părerea. în anul 1917 cu planurile de luptă ale armatei române. Cuza: Permiteţi-mi, domnule duce, să vorbim în Dupa detronare, Alexandru Ioan Cuza avea să termeni academici şi să vorbim despre lucruri mai primească în 1868 propunerea de a se reîntoarce pe agreabile. Situaţia politică din România este un subiect tronul României – propunere venită din partea Franţei care nu mă atrage. Sunt jenat. Dumneavoastră sunteţi şi pe care avea s-o refuze ambasador; eu sunt un principe spunând că nu îşi doreşte să se detronat. Vedeţi, domnule reîntoarcă în România cu sprijinul ambasador, vreţi cumva să mă unei puteri străine. La momentul faceţi principe al hazardului; aţi detronării “Monstruoasa venit să-mi faceţi nişte Coaliţie” a lansat o amplă propuneri? campanie de dezinformare prin Ducele: Dar, principe, fii presă în care susţinea că încredinţat că noi nu am fost domnitorul Cuza intenţionează sa niciodată ostili persoanei se alieze cu Rusia. D.A. Sturdza dumneavoastră, noi am fost avea să susţină mai apoi că dezolaţi şi nu am fi uimiţi deloc deţine acte – dintre cele furate dacă v-aţi relua locul. Numai din cabinetul lui Cuza – care dumneavoastră puteţi restabili probează această acuzaţie, însă ordinea. Nimeni nu mai are nu a publicat niciodată aceste influenţă în afară de presupuse dovezi. În orice caz, dumneavoastră. campania de dezinformare avea Cuza: Sunteţi sigur că să-şi atingă ţinta şi să blocheze interesele franceze nu ar avea relaţia lui Cuza cu împăratul Napoleon al III-lea. nimic de pierdut? Diplomaţia franceză avea să-şi dea seama de greşeală Ducele: Da. abia doi ani mai târziu, când ducele de Grammont, Cuza: În acest timp la Paris m-au considerat ambasadorul francez, avea să poarte următorul dialog implicat în ameninţările dinspre Rusia. cu principele detronat Cuza, dialog reprodus în volumul Ducele: Ah, s-au făcut prostii; da, am crezut-o; editat de istoricul Stelian Neagoe: ne-am lăsat înşelaţi. “Ducele: Ei bine, ne-am săturat de Carol, este Cuza: Dar permiteţi-mi să vă spun ceva: orice destul. s-ar întâmpla, nu voi consimţi niciodată a intra în Cuza: Pentru ce? România printr-o intervenţie străină, cu ajutorul Ducele: Ei, dar este cât se poate de prusac. Si-a Franţei, tot atât de puţin ca şi cu cel al Rusiei. Nu aş uitat toate angajamentele, cele luate de familia sa, de vrea să ajung altfel decât prin ţară. doamna Cornu. Alianţa cu împăratul, miniştrii săi sunt Ducele: Cu dumneavoastră principe, suntem siguri în relaţii supravegheate cu Rusia. Delicateţuri de ca influenţa rusă nu va ajunge să predomine în ambele părţi – evident pe fond de autoapărare. Se România. joacă (indescifrabil), ce credeţi? Cuza: Între timp, am fost luat drept rus la Paris. Cuza: Că ruşii se folosesc de acei oameni şi se vor Ducele: Acum ştim adevarul, dar am fost prost servi până când vor fi câştigat ceea ce este de câştigat informaţi, am făcut şi prostii.” şi că-i vor abandona atunci când nu le vor mai fi de Ca peste tot în lume, înalta trădare (hiclenirea sau vreun folos. Dar acest lucru nu mi se pare la fel de hainia Domnului ţării) şi complotul de înaltă trădare grav ca faptul că dumneavoastră păreţi a vă teme. au fost considerate crime şi pedepsite dintotdeauna, Încearcă să se păcălească unii pe alţii. începând cu „Legea ţării” şi până la codurile penale Ducele: Da. Rapoarte alarmante. Bratianu vrea moderne prin pedeapsa capitală. Totuşi, folosirea să răstoarne pe Carol şi să proclame republica. trădării în scopuri politice a condus adesea la Cuza: Credeţi că ţara îi va urma? impunitate şi chiar la considerarea autorilor săi, ieşiţi Ducele: Nu ştiu ce să cred. Vă mărturisesc că învingători, drept eroi naţionali. (Vezi decembrie 1989) sunt foarte stânjenit. Mai înainte politica din Principate Iar butada lui Napoleon „iubesc trădarea, dar urăsc se făcea la Constantinopol şi la Paris. Acum este pe trădători” a rămas şi ea, în toate cazurile, deplasat. Se face la Viena, de când suntem în alianţa valabilă… cu Austria pe problemele Orientului. Sau nu mai sunt Articol preluat din revista Identitatea eu la curent cu aceste chestiuni. Primesc rapoarte Românească - 31 decembrie 2019.

19 Domnia lui Cuza (1859-1866)

Domnia lui Cuza (1859-1866) a fost fără îndoială, una din perioadele cele mai pline de înnoiri din istoria modernă a României. Până în 1863, domnul a cârmuit cu multă prudenţă, rotind la putere guverne de toate orientările, atât conservatoare cât şi liberale; primul guvern unit al României, condus de Barbu Catargiu, a fost de orientare conservatoare; până în 1863, principele s-a preocupat îndeosebi de problemele unificării şi centralizării administraţiei, finanţelor, armatei, justiţiei, evitând abordarea problemelor sociale explozive, în primul rând a chestiunii ţărăneşti. Din octombrie 1863 şi până în ianuarie 1865, Cuza a încredinţat conducerea ţării unui guvern de orientare liberală condus de Mihail Kogălniceanu, adeptul unor reforme interne radicale; în decembrie 1863, a fost adoptată legea secularizării averilor mănăstireşti, o măsură care figurase încă din anii 20 ai secolului în programele politice şi prin care un sfert din teritoriul ţării, închinat până atunci locurilor sfinte, reintra în de a mai sta la putere - el îşi afirmase de mai multe ori circuitul economic naţional. dorinţa de a o părăsi la îndeplinirea termenului de Apoi, în primăvara anului 1864, guvernul a adus 7 ani - domnul nu a luat nici o măsură spre a preveni în discuţie legea agrară, propunând răsturnarea care se pregătea şi nici nu s-a opus atunci împroprietărirea clăcaşilor, cu despăgubire, pe când un grup de complotişti a pătruns în palat în loturile pe care le aveau în folosinţă. noaptea de 11/24 februarie 1866 cerându-i să abdice În faţa opoziţiei parlamentare, domnul a hotărât şi să părăsească ţara. suspendarea lucrărilor corpului legiuitor (mai 1864) Încă din 1802, programele politice ale partidei şi şi-a arogat puteri depline, guvernând ţara prin naţionale ceruseră alegerea unui domn străin, o cerere decrete şi legi; legea agrară a fost promulgată care fusese inclusă şi în propunerile înaintate de imediat, urmată de o nouă constituţie numită „Statut adunările ad-hoc marilor puteri. dezvoltător al Convenţiei din 1/14 august 1858”. Alegându-şi domn străin, românii sperau pe de o Guvernarea autoritară nu a fost lipsită de unele parte să pună capăt luptelor interne, iar pe de alta, avantaje, domnul reuşind să introducă în scurt timp să-şi asigure un mai stabil sprijin diplomatic pe plan un mare număr de legi şi reforme, cum ar fi cele extern; iniţial, ei au oferit coroana ţării lui Filip de privind instrucţia publică sau reorganizarea Flandra, apoi după refuzul acestuia, tânărului Carol de sistemului judecătoresc. Hohenzollern, a cărui candidatură era sprijinită şi de În 1865, au fost, de asemenea, adoptate noi Napoleon al III-lea şi de Bismarck. coduri penale, civile şi de procedură penală; pe de După un lung voiaj plin de peripeţii, însoţit de I.C. altă parte însă, lovitura de stat l-a înstrăinat atât Brătianu, călătorind pe ascuns pentru a nu fi de elementele conservatoare cât şi de cele liberale, recunoscut de austrieci al căror teritoriu îl traversa, primele ostile domnului din pricina reformei agrare, Carol a ajuns pe teritoriul românesc la 10 mai 1866; cele din urmă nemulţumite de felul său dictatorial începe o domnie lungă şi rodnică, ce se va întinde de cârmuire. aproape pe o jumătate de secol. Ca urmare, Cuza s-a găsit în faţa unei opoziţii unice decise să-l înlăture de la putere. Vlad Georgescu, Istoria românilor De la origini Lipsit de vechii săi sfetnici şi prieteni pe care până în zilele noastre, ed. Humanitas, Bucureşti, singur şi-i îndepărtase, izolat, lipsit în fond de voinţa 1992, p.162-164

20 Prin două veacuri de istorie, pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza Anul acesta, celebrarea celor 161 de ani de Alexandru Ioan Cuza îi cere mamei sale, la 9 iulie 1863, la înfăptuirea, la 24 ianuarie 1859, a Unirii un plan al casei, lucrările începând de îndată3. Principatelor române se împleteşte armonios cu cele Costache Negri, unul dintre cei mai fideli două veacuri de la naşterea, la 20 martie 1820, a lui prieteni al lui Alexandru Ioan Cuza, trecând prin Galaţi Alexandru Ioan Cuza, cel care, în urma plebiscitului în vara anului următor, îi scrie, la 19 iunie 1864, din cele două Principate a fost ales ca domn, domnitorului: “Casa înaintează; cele două aripi sunt realizându-se, astfel, idealul generaţiei paşoptiste aproape terminate şi nu se va începe construirea româneşti: Unirea Principatelor Române. centrului decât atunci când mama Dumneavoastră va În cele ce urmează, invit cititorul să mi se locui una dintre aripi”4. alăture, la ceas aniversar, şi să parcurgem un traseu, După moartea Sultanei Cuza, survenită în luna prin fostul Principat moldav, în locurile care au mai 1865,5 casa este moştenită de principele României, marcată existenţa lui Alexandru Ioan Cuza, memoria doamna Elena Cuza, soţia acestuia, retrăgându-se des acestuia fiind mereu în actualitate. aici. Doamna Elena Cuza le mai stăpânea în 1880, dar Pornim, aşadar, din oraşul din sudul Moldovei, în 1907 erau în proprietatea Profirei Izvoranu, care le aflat pe malul Dunării, o schelă importantă a ipotecase. În această împrejurare, G.C. Robescu, Principatului în perioada lui Alexandru Ioan Cuza. primarul Galaţilor, face unele demersuri pentru Oraşul Galaţi, după 200 de ani de la naşterea răscumpărarea casei, dorind să instaleze, în acest imobil, celui care avea să devină primul domnitor a Biblioteca “V.A.Urechia”, dar tranzacţia nu s-a putut Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, încă face încheia. La începutul lui martie 1907, generalul Leon simţită prezenţa, în ciuda tuturor aparenţelor, a depune la Senat o cerere semnată de câteva sute de spiritului marelui domnitor. Poetul Dimitrie gălăţeni, prin care solicită cumpărarea casei de către Bolintineanu, în paginile sale de călătorie, scria despre stat şi instalarea unui “muzeu în amintirea lui Cuza”. oraşul Galaţi că „se făleşte a fi patria domnitorului.”1 Cu toate asigurările primite din partea guvernului, casa Întâlnim nu numai monumente de for public, nu a ajuns niciodată în proprietatea Primăriei6. majoritatea dintre ele monumente istorice, care îl La această dată, casa era o “dărâmătură”, bună doar reprezintă pe domnitor, întâlnim şi colegiul cu acelaşi pentru grajd, după părerea ziarului “Tribuna liberală”. nume, deşi oraşul, până în anul 1948, avea mai multe Relatarea era inexactă, deoarece, din anul 1909, se mută instituţii de învăţământ care purta numele în casă Grigore Trancu-Iaşi, pe care o descrie ca fiind domnitorului. Există, în oraş, o stradă Alexandru Ioan “frumoasă şi de o construcţie interesantă prin simetria Cuza, fostă Cuza Vodă până în anul 1948. Denumirea celor două pavilioane aşezate de o parte şi de alta a de Cuza Vodă a fost dată în 1884, de către edilii intrării principale. Un etaj domina aceste pavilioane. oraşului, nu numai în memoria domnitorului, ci şi Atunci, curtea vastă era numai straturi de flori, copaci datorită prezenţei, pe această stradă, fostă Mihai bătrâni umbreau multele ferestre ale clădirii, pereţii Vodă, a unor proprietăţi aparţinând familiei Cuza. dispăreau vara sub verdeaţa bogată a plantelor”7. Proprietăţile domnitorului nu mai există, însă, În perioada 1909-1913, casa a fost vizitată de prin grija deosebită şi lupta neostoită a iubitorilor de D. Anghel, Şt.O. Iosif, M.Sadoveanu, Cincinat cultură şi istorie din Galaţii începutului de veac XX, a Pavelescu, veniţi la Galaţi la o şezătoare literară fost salvată şi refăcută, casa părintească a lui organizată de Comitetul pentru ridicarea statuii lui Mihai Alexandru Ioan Cuza, aflată, astăzi, pe strada Eminescu. La 24 ianuarie 1910, Grigore Trancu – Iaşi Alexandru Ioan Cuza, la nr. 80. găzduieşte pe marele istoric A.D. Xenopol. Cu această Pe când Alexandru avea şapte ani, tatăl său, ocazie, s-a jucat “Hora Unirii în casa lui Cuza cu A.D. Ioan Cuza, a fost numit, pentru o scurtă perioadă, în Xenopol, istoricul unirii”8. 1827, pârcălab de Galaţi. Probabil, acum a cumpărat Ulterior, vreme de şapte ani, până în 1920, aici casa din mahalaua Poştei, “Uliţa de lângă mal”2. a funcţionat Liceul de fete “Mihail Kogălniceanu”9. Imobilul a suferit de-a lungul timpului o serie În anul 1921, casa ajunge în proprietatea lui de transformări. După alegerea lui Alexandru Ioan Adolf Theitler, care intenţiona să-i facă o serie de Cuza ca domnitor, casele au fost locuite de mama sa, modificări, transformând imobilul într-un hotel. Se fac Soltana, tatăl lui murind în timpul exilului din 1848. intervenţii către Comisia Monumentelor Istorice, care Casa având nevoie de reparaţii şi de unele modificări, răspunde prin Dimitrie Onciul : “ Vila Cuza Vodă din

21 Galaţi nu poate intra în cadrul preocupărilor desfăcând tencuielile, au constatat că nici un perete monumentelor istorice şi nu e trecută în inventarul de paiantă nu mai putea fi consolidat, în ziua de 6 mai monumentelor istorice “, dar aceasta nu împiedică să 1938, consiliul Asociaţiei “Casa Cuza Vodă” a hotărât i se dea o “întrebuinţare culturală acestei case, refacerea din temelii, respectându-se planul şi aceeaşi conservând-o ca atare”. În acest scop, se va constitui, faţadă şi adaptând interiorul pentru destinaţia de la 30 iulie 1923, un comitet pentru răscumpărarea muzeu.16 “Vilei Cuza Vodă”. Iniţiativa a aparţinut societăţii Spre sfârşitul anului 1938, lucrările de refacere “Luptătorii Patriei”. Se urmărea cumpărarea imobilului a Casei “Cuza Vodă” din Galaţi erau aproape terminate. şi transformarea lui “într-un muzeu care să cuprindă Clădirea pentru muzeu are un frontispiciu înalt, cinci toate amintirile rămase de la neuitatul domn”10. camere mari la parter şi una la etaj, cum avusese vila În 1935, casa este scoasă, din nou, la vânzare. iniţială. La intrare, te întâmpină trei uşi mari, masive, Datorită unei susţinute campanii de presă, se lansează iar la catul de sus se află cinci ferestre boltite, dispuse câteva liste de subscripţie de către ofiţerii din în frumos stil românesc. Locuinţa custodelui era Garnizoana Galaţi, Societatea Pensionarilor Publici, compusă dintr-un birou şi un laborator, precum şi filiala Galaţi, fiind hotărâtă să cumpere clădirea. dintr-un apartament: dormitor, sufragerie, bucătărie, hol Intenţiile au rămas fără rezultat. şi beci. Ambele clădiri erau împrejmuite cu gard de La 14 iunie 1937, s-a înregistrat la Tribunalul zid, iar la stradă de zid şi fier.17. Pentru amenajarea Covurlui Asociaţia “Casa Cuza Vodă”, care şi-a stabilit grădinii din jurul casei, se solicitau arbuşti la Pepinierele prin statut următoarele obiective: cumpărarea Vilei “Ştirbey” de la Buftea, dacă se putea gratuit18. “Cuza Vodă” din Galaţi, restaurarea ei “aşa cum a În şedinţa consiliului Asociaţiei “Casa Cuza fost” şi înfiinţarea unui locaş de cultură11 Vodă” din 8 decembrie 1938, s-a stabilit ca festivitatea La 17 februarie 1938, a avut loc licitaţia şi de inaugurare să aibă loc la 24 ianuarie 1939, la 80 de s-a adjudecat, în mod definitiv, Asociaţiei “Casa Cuza ani de la Unirea Principatelor19 . Vodă” din Galaţi, cu preţul de 900.000 lei, imobilul Colecţiile au fost alcătuite de învăţătorii Paul situat în oraşul Galaţi, str. Cuza Vodă, nr. 64-66, şi Ecaterina Paşa. Aşadar, de la 24 ianuarie 1939, la proprietatea indiviză a Galaţi, în Casa “Cuza Vodă” funcţionează, fără moştenitorilor defunctului întrerupere, un muzeu, iar din Adolf Theitler.12 9 mai 1953, Comitetul de Stat Încă din anul 1937, pentru Arhitectură şi Ministerul Cultelor şi Artelor Construcţii, Consiliul de hotărâse:”Casa Cuza Vodă” Avizare a Monumentelor va fi folosită ca muzeu Istorice a hotărât istoric13 . În vederea unei introducerea în Lista restaurări fidele, s-a publicat Monumentelor Istorice a în presă un apel al Asociaţiei imobilului în care a locuit, o “Casa Cuza Vodă” către toţi perioadă, domnitorul cei care posedau fotografii, Alexandru Ioan Cuza. acte, descrieri, scrisori Între anii 2003-2004, originale. S-a discutat şi s-a s-a produs o “schimbare la aprobat cu vot unanim planul de restaurare întocmit faţă” a casei şi o amenajare peisagistică constând în de arh.Popescu de la Primăria Galaţi, care păstra eliminarea gardului şi amenajarea unui parc, menite a exteriorul vechi al clădirii, iar interiorul era adaptat pune şi mai mult în valoare monumentul istoric. funcţiei de muzeu, respectându-se aceeaşi Părăsind imobilul, pe alee, ne aruncăm o ultimă compartimentare cu cinci camere la parter şi una la privire, spre dreapta, acolo unde se află primul bust etaj, peste nava centrală14. din ţară al lui Alexandru Ioan Cuza I,20 executat de Asociaţia a început o campanie de strângere a sculptorul francez Pierre Granet şi dăruit oraşului Galaţi fondurilor necesare restaurării. Pe lângă solicitarea de către soţia domnitorului, doamna Elena Cuza.21 acestora în mod direct, s-a mai solicitat şi emiterea Astăzi, bustul este clasat ca monument istoric din unei serii de mărci poştale comemorative “Casa Cuza categoria monumentelor de for public. Vodă”, precum şi organizarea la Galaţi a unor Facem câţiva paşi pe strada Alexandru Ioan spectacole pentru strângere de fonduri. Cuza, prin fosta mahala a Vovideniei, îndreptându-ne În şedinţa din 2 aprilie 1938 a consiliului către lăcaşul de cult cu hramul “Intarea în biserică” Asociaţiei “Casa Cuza Vodă”, s-a hotărât deschiderea sau Vovidenia, călcând, poate, pe urmele domnitorului şantierului.15 Deoarece cei care lucrau pe şantier, Principatelor Unite.

22 Pe strada Logofăt Tăutu, la nr. 24, prin uşile masiv […], iar deasupra bustul lui Lascăr Catargiu, înalte, din stejar sculptat, pătrundem în interiorul sfintei de asemenea din bronz, monumentul având greutatea biserici “Vovidenia”. totală de 80.000 kg.”22 Monumentul a fost Ctitorită la 1790 de amplasat în faţa Grădinii banul Ioan Cârjă, pe locul Publice din Galaţi, în centrul alteia din nuiele şi vălătuci, fostei Pieţe “Ştefan cel biserica a cunoscut Mare”. incendieri şi cutremure, În anul 1948, noul renăscând, de fiecare dată. regim politic îndepărtează Îmbinând arhitectura bustul lui Lascăr Catargiu, bisericilor munteneşti cu redenumind monumentul în cea a bisericilor “Monument al muncilor moldoveneşti (brâul în dinţi agricole.” De abia la de fierăstrău, ocniţele, centenarul Unirii mulurile cornişei), biserica Principatelor, în anul 1959, “Vovidenia” are trei abside pe locul bustului lui Lascăr semicirculare, două laterale Catargiu este amplasată şi una la altar. Pe la sfârşitul opera lui Ion C. Dimitriu secolului al XIX-lea, biserica avea doar două turle: Bârlad, bustul lui Alexandru Ioan Cuza.23 turla mică de pe altar şi turla mare de pe naos, cea de Dimensiunile bustului, deşi impresionante, intrau a treia turlă fiind adăugată ulterior. În interior, nava în disonanţă cu proporţiile întregului ansamblu, astfel bisericii este împărţită în pridvor, pronaos, naos şi altar, încât, în 1972, autorităţile hotărăsc înlocuirea bustului, fiecare cu elemente care respectă rigurozitatea picturii cu actuala statuie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, bisericeşti. Iconostasul acoperă în întregime spaţiul lucrare realizată de către Ion Jalea. dintre naos şi altar. A fost confecţionat din lemn de Bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza a cireş şi acoperit cu foiţă de aur. fost transferat la Tecuci,24 fiind amplasat în capătul În interiorul acestui lăcaş de cult, Costache scuarului central de pe Bulevardul 23 August 1944, Negri şi Alexandru Ioan Cuza au depus jurământul în actuala stradă 1 Decembrie 1918, apoi relocat în faţa calitate de deputaţi de Galaţi. Zăbovim şi la piatra de clădirii moderne a Primăriei municipiului Tecuci, pentru mormânt a mamei lui Alexandru Ioan Cuza, Soltana, ca, în 2013, acesta să fie, din nou, mutat, în Grădina înmormântată în curtea bisericii Vovidenia, Publică din Tecuci, actualul Parc “Alexandru Ioan la 2 mai 1865. Cuza”. Simţul “gospodăresc” al “specialiştilor” a După ce primim binecuvântarea, ne pregătim intervenit pe concepţia autorului, înlăturând patina să pornim pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza în vremii, curăţind bustul şi “colorând” pelerina Moldova. Ajunşi la Tecuci, fostă reşedinţă a judeţului domnitorului, revenirea la inocenţa din zorii artei, când cu acelaşi nume până în 1965, ne continuăm drumul statuile erau “înviate” prin colorare, manifestându-se spre nord, trecând pe lângă Parcul “Alexandru Ioan din plin, chiar dacă bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza”, denumire dată de administraţia locală după anul Cuza din Tecuci este monument de for public, clasat 2014, Grădinii Publice, nu putem să nu remarcăm bustul ca monument istoric. lui Alexandru Ioan Cuza, amplasat lângă frumoasa şi Ne apropiem de Bârlad, unde vom face prima monumentala biserică Sf. Gheorghe din Tecuci. oprire, după ce am părăsit judeţul Galaţi. Bârladul, Bustul domnitorului a fost realizat în bronz astăzi municipiu al judeţului Vaslui, a fost până în 1965, de către Ioan C. Dimitriu Bârlad, autor al mai multor la reorganizarea administrativă a României, reşedinţa opere de artă monumentală, răspândite în întreaga ţară. judeţului Tutova. Povestea acestui bust este o adevărată odisee: în anul 1926, primarul de atunci al oraşului Galaţi, propune Ioan Cuza, tatăl viitorului domn al Principatelor contractarea unui monument dedicat “Unirii Unite ale Moldovei şi Valahiei, între 1800 şi 1805 era Principatelor”, lucrat de către sculptorul Raffaello diac la visteria Moldovei,25 între 1814 şi 1817 avea Romanelli din Florenţa, pentru suma de 500.000 lei. rangul de paharnic, în 1818, comis, în 1819-1820, Monumentul, potrivit documentelor de arhivă, este spătar.26 Între 1814-1817, îndeplinea şi funcţia de descris în detaliu: “postament de bază din granit rose sameş al ţinuturilor Fălciu şi Tutova27. de “Baveno”, sculpturile pe cele patru laturi din bronz În anul 1819, Ioan Cuza se căsătoreşte cu Sultana Cozadini care provenea dintr-o familie greco-

23 italiană din Constantinopol. Aceasta a venit în ţară Note odată cu soţia domnitorului Mihai Suţu din anturajul 1 Corneliu Stoica, Monumente de for public din municipiul Galaţi, căreia făcea parte28. În urma acestei căsătorii, Ioan Editura Axis Libri, Galaţi, 2015, p. 23. 2 Cuza a primit drept zestre de la Vodă un caftan de Alex Rally, Les voyages de Cochelet dans les Principautes Roumaines în “Revue Historique du Sud-Est Européen”, vol 29 boierie şi funcţia de ispravnic în judeţul Fălciu . VIII, 1931,p. 286; P. Păltănea, Alexandru Ioan Cuza şi Galaţii, în La 20 martie 1820, se năştea primul lor copil, “Danubius”, II-III,1968, p. 121. Alexandru, cel care avea să devină primul domnitor al 3 Biblioteca Academiei Române, Arhiva Al.I.Cuza, XIX, f.15; XX, f. 15. Principatelor Române Unite. Ca loc de naştere al lui 4 Ibidem, I, f. 459. Alexandru, majoritatea istoricilor au căzut de acord, 5 A fost înmormântată în curtea bisericii “Vovidenia”. În 1873, la în baza documentelor existente, pentru Bârlad, existând înmormântarea lui Alexandru I. Cuza, osemintele Soltanei Cuza au fost duse la Ruginoasa şi aşezate în cavoul familiei. şi păreri contrare, în sensul că adevăratul loc de 6 Paul Păltănea, Alexandru Ioan Cuza şi Galaţii, publicat în revista naştere ar fi fost în Huşi. ,,Danubius’’ p. 134. Documentele care s-au păstrat şi care 7 Gr.Trancu-Iaşi, Casa lui Cuza Vodă, în “Acţiunea”, IX, nr. pledează în favoarea Bârladului, ca loc de naştere al 2369, 24 aprilie 1934, p. 34 8 Paul Păltănea, op. cit, p. 134. lui Alexandru Ioan Cuza, sunt: monumentul funerar 9 Idem, Câteva date despre începuturile oraşului Galaţi, în Anuarul aşezat de Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului, pe Institutului A.D.Xenopol-Iaşi”, 1969, p. 134. fostul mormânt de la Ruginoasa, aflat în afara 10 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Galaţi, Primărie, 1921, 30 31 dos. 20 bisericii, Almanahul de la Gotha, unde au fost 11 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Galaţi, Fond Primăria trimise spre solicitare, de însuşi Cabinetul lui Cuza, oraşului Galaţi, Dosar 16 / 1939, f. 134. prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine, 12 Ibidem, f. 215, Jurnalul 1886 al Tribunalului Covurlui 13 Adresa nr. 28553 / 1937- DJAN Galaţi, Fond Primăria oraşului informaţiile privind biografia domnitorului, din care nu Galaţi, dosar 16/1939, f. 171. lipsesc cele referitoare la data şi locul naşterii, 14 Viorica Pisică, Restaurarea din anul 1938 a “Casei Cuza Vodă” certificatul de deces32 şi, în fine, o ultimă sursă din Galaţi, în “Danubius” , XXII, Galaţi, 2004, p. 186. documentară, diploma de bacalaureat a domnitorului, 15 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Galaţi, Fond Primăria unde la locul naşterii a fost trecut Bârlad33. oraşului Galaţi, dosar 16/1939, f. 260. 16 Ibidem, f. 296. Se cuvine, aşadar, să oprim, în periplul nostru, la Bârlad. 17 “Vocea”, nr. 6235/ 1 decembrie 1938 Actualul municipiul era, în timpul domniei lui Ştefan 18 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Galaţi , Fond Primăria oraşului Galaţi, dosar 16/1939, f. 147 cel Mare (1451-1504), reşedinţa vornicului Ţării de 19 34 Ibidem, f. 478. Jos a Moldovei. Cu o atestare documentară mult 20 Bustul a fost amplasat, iniţial, pe frontispiciul Şcolii primare mai veche decât oraşul Galaţi, apariţia şi dezvoltarea de băieţi nr. 5, aflată în Port, aproximativ pe locul actual al timpurie a târgului Bârlad au fost determinate de Grupului Şcolar de Marină. 21 Corneliu Stoica, op. cit., p. 23. aşezarea sa la răscrucea unor importante drumuri 22 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Galaţi, Fond Primăria comerciale care făceau legătura între centrul şi nordul oraşului Galaţi, Dosar nr.4/1926, f. 93. Europei cu lumea Bizanţului şi cea a Orientului. Intensa 23 Corneliu Stoica, op. cit., p.27. 24 activitate meşteşugărească precum şi aşezarea Ibidem 25 Virginia Isac, Contribuţii la o bibliografie Alexandru Ioan Cuza, geografică a localităţii au favorizat dezvoltarea Editura Junimea, Iaşi, 2005, p. 8. timpurie şi intensificarea unei apreciabile activităţi 26 Nistor Ciocan, Alexandru Ioan Cuza. Note genealogice, extras comerciale. din Cuza Vodă in memoriam, p. 47. 27 Dumitru Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa Situat în valea Bârladului, oraşul s-a ridicat posterităţii, Editura Junimea, Iaşi, 2001, p. 17. într-un loc de popas pe traseul vechiului drum 28 Virginia Isac, op. cit., p.8. moldovenesc, la un important nod de comunicaţii care 29 Lucia Borş, Doamna Elena Cuza, Editura Pelendava, Craiova, 1992, p. 23. duce spre Vaslui-Iaşi, Bereşti-Galaţi, Zorleni-Fălciu, 30 Constantin C. Giurescu, op. cit., p.61. Tecuci-Bucureşti. 31 Biblioteca Academiei Române, Arhiva Cuza, mapa XX, doc.63, Într-o monografie recentă se precizează apud Constantin C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, ediţia „ prezena caselor familiei Cuza în cartierul Podeni, a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 63-64. „în Mahalaua Mijlocului din târgul Bârladului ” în 32 Ibidem, mapa XX, doc.67. perioada în care Ioan Cuza, tatăl viitorului 33 Ibidem. domnitor, îndeplinea funciile de ispravnic de 34 Dan Bogdan, Viorel Ştirbu, Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985, p. 8. Tutova i Fălciu”, case pe care le-ar fi deinut până pe 35 Oltea Râcanu-Gramaticu, Istoria Bârladului, Editura PIM, Ediia la 1830, invocându-se i „tradiia locului, transmisă din a III-a revăzută i adăugită, Vol. I, Iaşi, 2015, p. 463. generaie în generaie.”35

va urma

24 Versuri din prinosul inimii

Nicolae Mărunţelu, Lacrimi peste istoricului Nicolae Iorga/ este asociat cu timp, Ediţia a IV-a, Editura Axis Libri, România,/ cu inteligenţa sa/ şi specificul unui Galaţi, 2016 neam ales.// A acordat o importanţă cu totul/ specială Bisericii Ortodoxe Române./ În naşterea Nu foarte mulţi evoluţiei ei pentru români/ autori îşi găsesc istoricul şi poetul Nicolae modalităţile de expresie Iorga/ rămâne pentru în lirica religioasă, posteritate,/ în eternitate, ”Lacrimi peste timp”, drept una dintre cele/ mai alături de celelalte luminate minţi pe care le-a volume ale autorului – dat România./ Ca istoric şi ”Alerg după o stea”, cercetător/ Nicolae Iorga a InfoRapArt, 2010, elaborat/ o operă de ”Printre stele neegalat, confirmând faptul/ călători”, Editura că în ţara noastră, istoria InfoRapArt, Galaţi, naţională/ şi cea 2012, „Te slăvesc în bisericească/ s-au completat poezie”, Editura Axis armonios.” (Apa tuturor). Libri, Galaţi, 2016, Multe poezii, ca şi atestă vocaţia autorului aceasta, de pildă, sunt pentru această specie descriptive, constatative, chiar literară, în care îşi afirmă şi cele care ÎI slăvesc pe pe deplin crezul artistic. Dumnezeu, în chip de Alături de dimensiunea rugăciuni. Şi toate alcătuiesc un religioasă, există la jurnal epico-liric presărat cu Nicolae Mărunţelu o pilde şi expresii aforistice de rip dimensiune patriotică, de cinstire a istoriei, a proverbial, legate de viaţă, de credinţă, de timp. Ex. trecutului nostru, omagierea unor personalităţi, ”A fi om e lucru mare„; ”Omul harnic şi evocarea unor evenimente şi a unor sărbători învrednicit/ Nu se plânge de necaz şi de durere -/ naţionale. Dar şi poezii tradiţionale româneşti El are parte de roade şi mângâiere,/ Roadele în care cinsteşte datinile religioase, Sfântul muncii Dumnezeu i le-a înzecit/ Scapă-mă Paşte, Crăciunul, şi altele. Doamne, de duhul trândăvirii” (Viaţa pe roţi). O poezie militantă este: ”Amintirea Sau: „Munca trebuie plămădită/ Se câştigă cu trecutului nostru” - dedicată marelui istoric sudoare/ Dumnezeu ne dă câştig/ Să vezi omul ce Nicolae Iorga, spirit enciclopedic, căruia nu are,/ Din puţinul câştigat/ Dă milostenie celor autorul îi face un portret copleºitor: ”Ai trăit ce plâng / După soare şi mâncare.. ” (Viaţa dorul rodului nemăsurat/ După cele sfinte pe roţi). şi dorul/ Ce duce la uşa deschisă permanent/ Interesant de remarcat este că poetul A lui Dumnezeu.” Istoricul este asemuit de consideră corpurile cereşti sfinte. Aşa sunt: sfânta lună, autor cu alte spirite înalte: cu Dimitrie Cantemir cerul sfânt (de nenumărate ori); sfintele stele, dar şi şi Bogdan Petriceicu Haşdeu. Această poezie unele lucruri terestre: sfânt pământ, sfântă glie, sfântă este o sinteză a virtuţilor marelui istoric, om ţară, sfântă lumină, apa sfântă a Iordanului, „Munca politic, scriitor, profesor universitar şi membru sfântă a omului”, sfânta cruce, bucurii sfinte, sfânta titular al Academiei Române: ”Numele ta iubire, dar şi sfinte flori, sfânta poezie, rugăciuni

25 sfinte, suflet sfânt. Însă, mai presus de toate, pentru din pricina împrejurărilor sau a oamenilor. Numai Nicolae Mărunţelu, Dumnezeu este „Cel sfânt şi Dumnezeu ne poate modela sufletul. adevărat ” (Mama îngrijorată). Paleta mijloacelor artistice poate fi restrânsă, Sub blânda lui milostivire, ”Pământul şi dar mesajul principal şi trăirea sunt autentice. cerul / Sunt binecuvântaţi... ” (În zăvoi). Visul şi versul se împletesc în creaţia acestui Identificându-se cu destinul de poet, autorul poet încât, la un moment dat, nu se mai ştie ce e vis, închină o odă, ideii de poet: „Tu eşti ca o baladă / ce e vers, sau realitate. Şi toate acestea devin, în cele Ai pătruns în visele mele neumblate / Eşti trist cu din urmă, amintire. Şi tot în vers, poetul are o viziune durere în inimă şi apocaliptică: „O lumină destine/ De multe din cer căzu, / Cerul se eşecuri ai plâns / Ai clatină înrobit, / Lumea scris cu sufletul vine puhoi s-o vadă / flămând / Poetul Lumina ce-a căzut”. colindă o lume / Trist, (Graţie poeziei) oftând şi cântând. // (...) Este destul de // Nu fi trist, / Poetul interesant cum se vede îmblânzeşte chiar autorul pe el însuşi, în cuvinte /Are inima calitate de poet: deschisă ca o carte / El „Versurile mele vă vrea să-şi audă glasul / aşteaptă cuminţi / În melodia cea tristă, / Strofe izvor de armonie După moarte./ / O lume sfântă nouă, / Ah!...Poetul spune, / Numită poezie. / A Unde-mi eşti, coborât pe pământ / dreptate?... / Nu fi trist Prin harul şi darul lui că toate le lăsăm în Dumnezeu.” (Comoara urmă, / Rămâne veşnic cea mai de preţ). cerul şi pământul, / Şi Un poem amplu şi lacrimile îndurerate... ” tulburător este dedicat (Durerea poetului). poetului naţional Mihai Însă poetul trăieşte în lume, el nu poate fi rupt Eminescu. El se intitulează „Clipa tulburătoare, de realităţile din jur, participă cu toată fiinţa la durerile S-a stins în Singurătate”. Dar şi o încercare de oamenilor, îi mângâie, este alături de ei în nenorociri. versificare a Sfintei Sărbători a Crăciunului, cu aspect Una din poeziile cele mai tulburătoare, dar şi cele de litanie, vădeşte credinţa autorului şi dragostea lui mai lungi, este „Evadare din infern”, referitoare la pentru păstrarea tradiţiilor şi datinilor româneşti. Ca tragedia din Clubul colectiv din 30 octombrie 2015. şi Crăciunul şi Anul Nou românesc, prăznuite cu El descrie destul de plastic infernul dezlănţuit persoanele dragi din familie. Dar şi un frumos „Colind în acest club, unde o formaţie de rock susţinea un pentru suflet românesc”, poezie ce farmecă auzul concert şi unde, din pricina unui incendiu dezastruos, şi inima. au pierit zeci de tineri, arşi şi gazaţi. O mare tragedie De fapt, omul, persoana, nici nu mai naţională, la care nimeni nu a rămas indiferent. contează, în context cosmic, ci important e ceea ce Leit-motivul acestei poezii cu care, de altfel, construieşti şi ce durată va avea construcţia ta. Dacă şi începe, este: „Corupţia ucide!” Există şi un apel te apuci de construit pe Stânca numită Cristos, edificiul către români, de a pune stavilă corupţiei. tău va fi trainic şi veşnic. Se poate ca unii să considere că aceste notaţii Ceea ce este cel mai important. sunt prea descriptive, dar ele sunt oglinda sufletească a autorului, fără înfrumuseţări şi podoabe, ci aşa cum a simţit. Şi sufletul nu poate fi schimbat în esenţa lui,

26 Bicentenar Al. I. Cuza

Anul acesta se facultăţilor noastre. împlinesc 200 de ani de la S-a întors în ţară. naşterea lui Alexandru Ioan N-a fost, ca Mihail Cuza. Nicolae Iorga, în cartea Kogălniceanu, agricultor care „Oameni care au fost” îl să practice agricultura, n-a prezintă astfel pe domnitorul întemeiat, ca această fire unirii. neastâmpărată în genialitatea „Cuza-Vodă poate fi ei, industrii: a hârtiei – vechi privit din trei puncte de vedere: sistem fără „încurajări” de la cum a înţeles datoria sa de Stat -, a postavului. Deşi trăia Domn; cum a tratat sub cârmuirea unui Grigore problemele politice ale epocii Ghica, venit prin revoluţionari sale; cum a purtat povara şi bucuros de colaborarea lor, nenorocirii sale. n-a făcut administraţie. Ofiţer Când un prinţ e cu cariera fulgerătoare – şi crescut pentru tron, când din parcă astăzi nu vedem noi, în cea mai fragedă copilărie a alte domenii, cariere aşa de purtat uniforma, a avut fulgerătoare! -, colonel regimente, a văzut printr-un capriciu al prezentându-i-se arma şi Caimacamului Vogoridi, închinându-i-se steaguri, când simţind mai mult ce trebuia i-au stat la îndemină cei dintâi să fie un ofiţer decât deprins oameni ai neamului – atât mai la aceasta printr-o şcoală rău pentru cine-l creşte, militară ori prin activitate la dacă-i lasă la o parte pe regiment, astfel era Cuza în aceştia, pentru a lua ziua când fu ales Domn, ca mediocrităţi supuse, personalităţi neclare, ori cine ştie să nu se aleagă Mihai Sturza ori Grigore Sturza şi ca ce educatori de meserie, […] când astfel de oameni i- să fie în stăpânirea celei mai înalte puteri măcar un au stat deci la îndemână, pentru a-l iniţia în toate om simplu şi simpatic, lipsit de ambiţie personală şi – ramurile vieţii publice, care nu trebuie să fie lucru foarte însemnat – dispunând, ca locţiitor al necunoscute unui Suveran, – atunci ai tot dreptul de a Ministrului de Război, de oştire. fi pretenţios şi aspru faţă de unul care, ajuns la Cunoştea puţină lume, doar cercul de tineri cârmuire, arată că nu-şi dă seama îndeajuns de datoria între care trăise, eleganta lume femeiască din Iaşi. Pe de a munci stăruitor pentru binele ţării şi neamului său, cei de jos i-a descoperit după ce a luat Domnia; atunci ori ţării şi neamului care l-au adoptat, urmărindu-l cu întâi, potrivit cu datoria lui, a recunoscut el cu bucurie iubire de la cei dintâi paşi ai săi în viaţă. omenia, munca răbdătoare, vitejia, credinţa care sunt Aşa a fost însă cu Alexandru Cuza, ajuns virtuţile ţăranului nostru. În sfârşit, ele n-avusese Domn din întâmplare, prin noroc, – nu norocul lui, care legături cu lumea de peste Milcov, care, prin şi-a cheltuit viaţa în şapte ani, ci norocul nostru, care conducătorii ei liberali, foştii republicani din 1848 şi de am folosit de pe urma acestei mărinimoase risipiri de după 1848, dorise un alt Domn, pe generalul Nicolae puteri? Golescu, o figură cunoscută în Bucureşti. Fiu de boier, din familie mare, şi nu prea mare, Şi, îndată după alegere, – ce s-a întâmplat cu cu avere, şi nu tocmai cu multă avere, crescut ca orice această fire lăsătoare, aplecată către petreceri, străină fiu de boier din acel timp. Franţuzeşte la pension, istorie până atunci de orice muncă statornică, de orice spirit sacră, istorie antică, istorie a Franţei, „literatură”, de jertfire? S-a întâmplat că, într-o schimbare subită, aritmetică, artă de societate, maniere, călătorie la Paris fulgerătoare, printr-o genială intuiţie a datoriei, omul pentru bacalaureat, care, oricum, era mai greu pentru s-a transformat. Colonelul Cuza e una, Vodă-Cuza alta; un şcolar astfel pregătit, al pensioanelor moldo-române cel din urmă a luat de la cel dintâi doar anumite prietenii decât doctoratul de acum pentru absolvenţii şi licenţiaţii împovărătoare şi o singură iubire, pentru care-l mustră

27 mai mult acei cari n-au iubit niciodată. Încolo, pentru noi un om nou, adevărat nou, strălucit nou, a răsărit în Unirea Principatelor ianuarie 1859. El a rămas acelaşi până în clipa abdicării. Cuza-Vodă nu era un om solemn, pompos, Vodă Cuza era contra acestor mişcări de formalist. Nu învăţase nicăieri eticheta Habsburgilor grăbire a Unirii şi recomanda prudenţă. Din această cauză i s-au adus diferite învinuiri, între şi ceremonialul lui Carol Quintul sau al lui Filip care şi aceea că nu se mai putea despărţi de tron, Tenebrosul; nu ştia şi nu voia să ştie cum se orânduiesc ba că urmărea să creeze o dinastie. Se dovedeşte la un jubileu faitoanele, de la cel mai măreţ oaspete astăzi pe deplin, că avea toată dreptatea să se străin până la cel din urmă lingău de curte şi de ogradă. opună fiindcă împrejurările externe nu erau potrivite Eticheta a suferit continu de pe urma unui Domn care iar de la cel care ne-a susţinut aşa de mult, în acel se cufunda bucuros în rândurile mulimii, ca să afle, ca timp, de la Napoleon III, i se trimiteau indicaţiuni să îndrepte, ca să pedepsească şi să mângâie, ca să că nu este momentul să nesocotească Convenţia miluiască pe ascuns de ochii lumii, – cum a făcut apoi de la Paris.Cu tot sufletul însă şi Cuza voia păstrându-şi moştenirea, buna şi miloasa lui soţie, cu desăvârşirea Unirii, care era visul lui cel mai un cuvânt ca să răspundă nevoii sufleteşti a neamului scump. În Martie 1861 Anastase Panu spunea că acestuia, de a fi iubit de suveranul său şi de a-l iubi în fiind chemat la Bucureşti spre a forma guvernul din Moldova a aflat negocieri întinse pentru Unire schimb, călduros, fără rezerve, din toată inima. şi a văzut o persistenţă, o convicţiune din partea Şi totuşi el a rămas cel dintâi din poporul său. Înălţimii Sale spre a realiza mai în grabă acest Ceva îl ridica mai presus de ceilalţi: aceea că nimeni mare act naţional. „Unirea, mi-a zis Înălţimea nu-şi făcea datoria mai viteaz, mai dispreţuitor de orice Sa, este credinţa mea politică, ea este ţinta meschină prudenţă, mai înfruntător al celor mai de mântuire a naţiunii române, la care părinţii straşnice primejdii, decât el. noştri au căutat a ajunge şi la care sper că vom Sufletul lui întreg era schimbat. Prin gura lui putea ajunge. Eu trebuie să fac Unirea; căci nu mai vorbea un om, ci, cum se cuvine pentru un sunt dator către naţia, care m-a ales şi către stăpânitor de oameni, un neam întreg. Întruparea Istorie, către care trebuie să am naţiunii era el în gând şi grai. Cel dintâi fior de mândrie responsabilitate”. La 16 Octombrie 1861, l-a avut generaţia de atunci când s-au auzit cuvintele răspunzând felicitărilor, ce-i adresase Preşedintele Comisiei Centrale, Generalul Golescu, spunea: „ mândre cu care el vorbea turcilor, cabinetelor De la suirea mea pe tronul României, Unirea a europene, proclamând o Românie mândră. fost nestatornicul obiect al preocupaţiunilor mele. Amintiti-vă pe acele din ultimul mesagiu, cu Cunoaşteţi că Înalta Curte Suzerană şi Puterile câteva luni înainte de abdicare, acele demne cuvinte Garante, ale căror generoase simpatii sunt prin care nega, de pe tron, orice ambiţie pentru sine şi, dovedite, se ocupă în momentul de faţă cu amintindu-şi de ceea ce fusese, făgăduia, cu gândul la realizarea acestei a noastre dorinţe care singură principele străin, pe care-l pregătise un colonel Cuza, poate consolida viitorul Principatelor. Altădată bun, modest şi harnic patriot, întors între tovarăşii săi spunea: „Unirea o voiu face eu; este dorinţa de odinioară pentru a lucra mai departe la binele tării mea, este datoria pe care am luat-o ca ales al şi neamului. Românilor.” Pentru realizarea acestei dorinţi, pe Şi vorbe mari, în cea mai simplă formă, găsea el, care n-o uita o clipă, căuta să ia cât mai multe măsuri în acest sens, atât în interior cât şi în afară. nu numai pentru cei de sus şi în clipele când privirile Astfel a numit ca Preşedinte de Consiliu în tuturora erau îndreptate asupra lui, ci şi atunci când în Moldova un muntean, Ioan Ghica, iar în ara cabinetul său de lucru se îndrepta către un ofi er din Românească, un moldovean: Manolache Costache cei mai măruni, chemat să audă dojana sau lauda. Căci Epureanu. A unificat vămile, a luat dispoziţii pentru el ştia că, în această lume unde legea nu poate unificarea armatei, în ceea ce priveşte prevedea toate şi unde nu se pot fixa răsplătiri pentru recrutaream cadrele, şcolile, Ministerul de Război, orice fel de merite, cel ce face mai mult decât datoria legile. A afirmat cu energie drepturile ţării în sa are drept la cea mai frumoasă răsplată, care vine raporturile cu Poarta şi cu consulii străini care erau, din cel mai strălucit şi mai nobil privilegiu al unui în genere porniţi să abuzeze în chestia capitulaţiilor. principe: acela de a face pe cel vrednic să coboare scările palatului său cu puteri de muncă înzecite şi, *Fragment din 24 ianuarie 1862, autor Andrei Rădulescu, Academia Română, Memoriile iarăşi, de a face a se pleca fruntea acelui care şi-a Secţiunii Istorice, Bucureşti, 1936, p.6-7Rădulescu, călcat datoria fără ca legea să-l poată atinge.” Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, E.M. Bucureşti, 1936, p. 6-7

28 20 martie 1820-20 martie 2020 ANUL „ALEXANDRU IOAN I CUZA, DOMNUL PRINCIPATELOR UNITE” Muzeul „CUZA-VODĂ” din Galaţi

Anul acesta se împlinesc 200 de ani (20 într-o scrisoare adresată lui Iordachi Lambrino5, la 18 martie 1820-20 martie 2020), de la naşterea omului iulie 1851: „Dragul meu Lamburel (...) Apartamentele providenţial, ALEXANDRU IOAN CUZA, în a mele sunt superb mobilate, foarte senioriale şi cărei domnie au fost puse bazele României confortabile. De îndată ce termini afacerile te invit aici moderne. De aceea întregul an 2020 trebuie să cu soţia şi vei fi foarte satisfăcut. Camera mea îţi fie dedicat de către români lui ALEXANDRU aparţine de drept ca unui frate mai mare; vei găsi tot IOAN I CUZA, DOMNUL PRINCIPATELOR ceea ce voluptate şi lenea pot să-şi dorească. Pregătesc UNITE. apartamentul de jos pentru tineri (şi) voi face un lăcaş Încă din timpul vieţii lui Alexandru Ioan I satisfăcător pentru dl ban Flutur. De asta m-am pus pe Cuza, s-a scris despre casa din Galaţi a familiei muncă, căci îmi propun să-mi petrec iarna cu voi; sunt Cuza, casă în care a locuit viitorul domn al aproape hotărât să nu mă mai întorc la Iaşi, dar oricum Principatelor Unite, până în anul 1859. După iarna o voi petrece la Galaţi cu voi”.6 alegerea sa ca Domn al Moldovei şi Valahiei, în În toamna anului 1858 Alexandru Ioan Cuza şi casă a locuit doar mama sa, Sultana Cuza, născută soţia sa Elena pleacă la Iaşi, şi se va mai reîntoarce la Cozadini. Acte şi documente arhivistice aşteaptă Galaţi după alegerea sa ca Domn al Principatelor Moldova şi Ţara Românească. Casa, rămasă în grija rsin CĂLDĂRARU Cristian să fie scoase la lumină pentru a se elucida detaliile privind anul construcţiei precum şi planurile casei mamei sale Sultana Cuza, necesita deja anumite reparaţii pârcălabului de Galaţi, postelnicul Ioan Cuza, tatăl şi consolidări., lucrări începute în 18637. În vara anului viitorului Domnitor. 1864 Costache Negri trecând prin Galaţi se opreşte şi Cert este că această casă a oferit la casa Domnitorului, iar la 19 iulie 1864 îi scria lui Cuza: momente de bucurii şi nelinişti pentru toţi membrii „Casa înaintează, cele două aripi sunt aproape terminate familiei Cuza. Casa a fost ridicată pe locul şi nu se va începe construirea centrului decât atunci cumpărat de postelnicul Ioan Cuza, din Uliţa de când mama Dumneavoastră va locui una dintre aripi”8. lângă mal, Mahalaua Poştei, Ciastia a IV-a1, Peste o lună, 13 august 1864, Iosif Gruber, arhitectul astăzi muzeul „Cuza Vodă”, str. Alexandru I. oraşului Galaţi, după o cercetare atentă a „solidităţii” Cuza, nr. 80. Este posibil ca acest imobil să fi fundaţiilor casei, face primele propuneri de consolidare fost unul din puţinele case elegante din Galaţi, din a casei pe baza planurile primite. Iată punctul de vedere anii 1833-1834, atunci când oraşul a fost vizitatde al arhitectului Gruber: medicul german F.S.Chrismar2. Chrismar pornise „În conformitatea misiunei Dumnevoastră, prin într-o călătorie de la Munchen la Constantinopol rezoluţiunea nr.1988 pusă pe suplica Dumisali Domnului în anul 1833. Impresiile despre această călătorie Ghiţă Alevra, relativ la prifacirea unei casă din acest au fost publicate în lucrarea „Skizzen einer Reise oraş, a Înălţimei Sale Prinţului Stăpânitoriu, dupe Planul durh Ungarn in die Turkei”, Pesth, 18343. dat din nou, sub-scrisul mergând la faţa locului şi După moartea postelnicului Ioan Cuza observând starea acestor încăperi, s-au încredinţatu că (17 iunie 1848), şi a fiului său cel mic, Dimitrie păreţii sunt în totul construiţi din lut, iar nu din var şi Cuza (20 mai 1850), Sultana Cuza, născută nisip, a cărora împregiurime, în gios, sub temelia casăi, Cozadini, împarte moştenirea rămasă de la soţul este foarte ruinată şi în grosimea lor pe jumătate mâncaţi său cu Alexandru Cuza căsătorit cu Elena Rosetti. de umezeală. Iar păreţii dispărţitori, în lăuntru dinspre Astfel, în data de 16 august 1850 „s-au întărit nord la sud, ce sunt fundaţi deasupra unor lemne de vechilimeaua prin care postelniceasa Soltana brad, dintre care păreţi, unul de la sine s-au dărâmat Cuza împuterniceşte pe fiul său, d(umnea)lui aga dupe rădicarea grinzilor de la bagdadie9, şi partea Ioan Cuza, singur clironom, cu d(umnea)ei păreţilor de la mijlocul antreului, la Salon, vine cu totul postelniceasa, întru deplină însuşire, în averea schimbat dupe Planul citat, fiindcă uşa veche, la mijloc răpos(atului) post(elnic) Ion Cuza”4. În anul 1851, vine astupată, şi alăturea la amândouă părţi, uşa din Alexandru şi soţia sa Elena se îngrijeau de nou aşezată. Din care cauză acest părete trebuie în amenajarea casei din Galaţi aşa cum se destăinuie totul din nou a se construi, spre a pute ave legătura necesară. 29 Prin urmare, păreţii din temelia veche a casei, deajuns pentru soliditatea cerută dupe acest Plan, însă în starea prezentă nu dă vreo sigură stabilitate a ţine nu va fi aşa de solid ca din nou lucrat în totul cu var şi înălţimea zidirei dupe Planul dat de Înălţimea Sa. Însă năsip. dacă li se vor face mai înainte meremetul10 necesar şi Primiţi, Domnule Preşedinte, încredinţarea în modul acesta, adică de a se scoate de la temelia osebitei mele consideraţii. păreţilor partea ruinată şi putrezită, pe rând, în bucăţi, Domnului Preşedinte al Municipalităţii locale câte o cantitate în lungime de trei palme, ca cu acest (Galaţi). chip să nu se slăbească stabilitatea păreţilor vechi, şi Ios Gruber, Arh. 13 Avgust 1864”12. apoi a se aşeza în locul ruinaţilor păreţi alţi din nou, cu După moartea Sultanei Cuza (20 mai 1865), o mare atenţiune şi bună chibzuinţă, şi cu o asemine casa din Galaţi a Domnitorului a fost probabil închiriată, măsură se vor pute îndrepta toţi păreţii atât acei de pe figurând, şi după moartea Domnitorului (15 mai 1873), din-afară, prin prejur, cât şi acei din lăuntru. în Testamentul întocmit de acesta la Florenţa în 27 Pe lângă aceste măsuri trebuie a se mai aşeza decembrie 1872/8 ianuarie 1873. Casa a fost cumpărată la Salon două ogeaguri11 din nou în păreţii vechi, fiincă de „doctorul Dumitru Vizzu, care a făcut războiul din în locul acelor aflători vechi, vine două uşe a se aşeza. 1877, şi era fericit că o poate înfrumuseţa, mărturisindu- Găurile de la fereşti trebuie lărgite pentru aşezarea şi prin această cumpărare cultul ce-l avea pentru fereştilor din nou dupe Planul citat. Alexandru Ioan Cuza”13. Din 1881 şi până în 1938 Şi dupe facerea acestor meremete în toată casa din Galaţi a Domnitorului Unirii a avut drept soliditatea cerută, se vor pute rădica păreţii din nou, proprietari pe Pulcheria Pastia, fosta soţie a doctorului deasupra celor vechi şi aşezându-se legăturile de fier Vizzu, recăsătorită Isvoranu, care în anul 1920 a împrejurul lor pe la încheieturile bolţilor, deasupra vândut-o lui Adolf Theitler asociat cu Aneta V. Iamandi, fereştilor, aşa ca să se poată prinde cu drugi partea ambii din Iaşi. În anul 1921 noii proprietari au pereţilor vechi cu acei noi deasupra. Iară la aşezarea recompartimentat, în 25 de camere, şi transformat grinzilor împrejur trebuie o altă legătură – ancoră – Casa Domnitorului într-un stabiliment rău famat numit prinse sau înţepenite pe grinzi bune. „Hotel Regal”. În perioada interbelică a început Despre aceste, cu onoare vă supun la campania de sensibilizare a autorităţilor centrale şi cunoştinţă spre rezultat, la menţionata rezoluţiune a locale de a trece imobilul în rândul monumentelor Dv., pusă pe Suplica Dumisali Ghiţă Alevra, ce o dată istorice şi de a fi transformat în Muzeu. După cu aceasta vi se reîntornă, înconştiinţându-vă totodată numeroase tentative de răscumpărare a Casei Cuza- că cu descrisele meremete a zidirei vechi deşi e Vodă, în 5 iulie 1937 se constituie Asociaţia „Casa Cuza 30 Vodă”, cu un comitet format din: Gen. Gh. Linteş, Ion generaţiilor unui neam, să nu-şi afle rostul decât în Tohăneanu, Paul Paşa, A. Vidraşcu şi lt.col. V. Raţiu. adâncurile sufletului neamului. Asociaţia devine proprietara Casei Cuza Vodă, după Unirea dela 1859, începutul închegărei etnice câştigarea licitaţiei de vânzarea, în 17 februarie 1938, a neamului românesc într-un stat naţional, este iar lt.col. V. Raţiu făcea cunoscut în ţară că „la 28 produsul frământărilor sufletului românilor de martie 1938, ora 7 dimineaţa a căzut prima aruncătură pretutindeni concretizat în crezul UN NEAM şi O de mistrie asupra ruinelor locuinţei fostului Domnitor. ŃREDINŢĂ, faclă nestinsă ce a călăuzit destinele Fie ca această primă lovitură, spunea V. Raţiu, să fie neamului şi i-a luminat calea de-a lungul veacurilor. dată în ceasul cel bun şi din nou să răsară cinstirea Înfăptuită de atâtea ori cu mari şi grele jertfe, însă vrednicului dispărut. Fie ca acestă primă lovitură, să numai pentru puţin timp, unirea nu şi-a aflat temeinicia cureţe duhurile rele care se cuibăriseră aici şi să se decât atunci, când cele două Pricipate au luat acea facă credinţa în sentimentele de recunoştinţă cu care hotărâre eroică de a-şi da acelaş Domn. neamul nostru este înzestrat”14. Şi cum tainele firei nepătrunse, izvorâte din Pe 8 decembrie sunt terminate toate lucrările cutele sufleteşti, aranjază mai bine ca orice altă putere de reconstrucţie a celor două imobile care compun rosturile omeneşti, a fost să fie ca cel chemat să poarte Muzeul Cuza Vodă, luându-se hotărârea ca coroana ambelor Principate, înfăptuind UNIREA, inaugurarea să se facă pe data de 24 ianuarie 1939, UNIREA DE TOTDEAUNA, să plece chiar de aci când se împlineau 80 de ani de la Unirea Principatelor de pe locul unde ne găsim. Iar noi, un mănunchiu Române; slujba de sfinţire a fost oficiată de Episcopul sufletesc din marea masă a naţiunei, chemaţi de acea Cosma Petrovici al Dunării de Jos. Cu prilejul putere tainică, crezul nostru de totdeauna, UN NEAM inaugurării a fost invitată la Galaţi Orchestra Radio şi O CREDINŢA să ne aflăm strânşi ca să slăvim pe Difuziunii din Bucureşti care a susţinut un „Mare Domnul Unirii de atunci şi să sfinţim clădirea nouă Concert Minfonic cu concursul marilor artişti de la ridicată pe locul unde a fost casa lui. Opera Regală Română: Dna Valentina Creţoiu Tassian Se împlinesc astăzi 80 de ani de când, prin şi Gheorghe Florescu”15. Marele Concert dirijat de alegerea făcută la Bucureşti, s-a dat Coroana Th. Rogalski a avut loc la Teatrul Odeon16. Domnească a Munteniei Domnitorului Moldovei, ales Una din cele mai vibrante cuvântări de la acolo cu 19 zile mai înainte, Alexandru Ioan Cuza, inaugurarea Muzeului Cuza Vodă din Galaţi a fost cea făcându-se astfel Unirea celor două Principate. a preşedintelui Asociaţiei „Casa Cuza Vodă”, generalul Ziua de 24 Ianuarie 1859 marchează în istoria Gheorghe Linteş care a rostit următoarele17: neamului nostru începutul Statului National „Stă în firea lucrurilor că orice înfăptuire ROMÂNIA. Soarta a vroit ca primul purtător al temeinică, care leagă în decursul vremurilor strădania Coroanei României să fie fostul Pârcălab al Galaţiului,

31 Colonelul Alexandru Ioan Cuza. Primul lucru ce aveam de făcut era să ne consultăm Actele mari săvârşite în timpul Domniei lui şi calea cu gălăţenii. Într-o impunătoare Adunare Generală trasată de dânsul către întregirea neamului fac ca, alcătuită de gălăţenii de inimă, de toate categoriile astăzi când naţiunea întreagă comemorează ziua de sociale şi profesionale, care au răspuns la chemarea 24 Ianuarie, să ne îndreptăm cu pioasă smerenie şi noastră cu un entuziasm de nedrescris, s-a hotărât să evlavie gândul nostru către cel ce a fost Cuza Vodă. se constitue „ASOCIAŢIA CASA CUZA VODĂ”, Slăvită să-i fie memoria. care a şi luat fiinţă juridică prin jurnalul Tribunalului *** Covurlui Nr. 2114 din 14 Iulie Pe locul pe care ne găsim 1937. a fost casa în care a locuit Scopul asociaţiei, după Cuza Vodă până la 1859. Casa cum prevăd şi statutele era: era proprietatea lui, a fost - Cumpărarea Casei păstrată de familia lui şi Cuza Vodă; folosită după moartea lui, până - Restaurarea acestei la anul 1884, când Elena case astfel cum a existat pe Doamna şi copii minori ai vremea când era ocupată de decedatului au vândut-o. Domnitorul Cuza Vodă; O hotărâre a Tribunalului de - Înfiinţarea unui locaş Covurului din acel an arată de cultură. amănunţit peripeţiile prin care Conducerea asociaţiei a a trecut această vânzare; fost încredinţată unui consiliu peripeţii ce au ţinut vreo 2 ani. compus din nouă persoane. Încăpută pe mâini streine, Adunarea generală mi-a casa a suferit transformări în făcut cinstea de a-mi decursul vremei de aşa natură, încredinţa Presedenţia că în ultimul timp ruina ei nu Consiliului. Pentru execuţie, mai avea nimic din ce fusese Consiliul a alcătuit din sânul odinioară; decât doar puţin din său un comitet de direcţie în aspectul exterior. frunte cu Lt. Colonel Raţiu, Deşi în „Statutele” care îndeplinea şi sarcina de Asociaţiei noastre se Secretar al Asociaţiei. prevedea restaurarea casei, a Trecându-se imediat la fapte, fost cu neputinţă să înfăptuim s-a lansat un apel tuturor această cerinţă, căci nu se mai putea restaura bunilor români, pentru ca să ne ajute fiecare după nimic.Temelia şubredă şi roasă de vreme, zidurile puterea lui. Apelul a fost bine primit şi ajutoare băneşti schimbate, primitive şi surpate peste tot, interioare fără au început să ne vină din toate părţile. Sucursala Băncii rost şi dărăpănate, este tot ce mai rămăsese din ceiace Naţionale din Galaţi primise cu dragă inimă să ne fusese altădată o locuinţă domnească. Cu strângere colecteze bani. Apelul nostru purtat cu mult entusiasm de inimă gălătenii vedeau cum zi de zi timpul măcina de vrednicul meu colaborator Lt. Colonel Raţiu, pe la şi aceste ultime vestigii ale unui trecut, ce fusese odată toate autorităţile şi marile instituţii, a avut un răsunet fala oraşului lor. ce suntem datori să-l menţionăm prin citarea marilor Ideia restaurărei casei şi aducerea ei în patrimoniul donatori. naţional a frământat în toate timpurile sufletele - Dl. Mircea Cancicov Ministrul Finanţelor; gălăţenilor. Împrejurări vitregi au tot amânat această - Dl. Mitiţă Constantinescu Ministrul Economiei legitimă dorinţă. Realizarea ei s-a putut face abia acum, Naţionale şi Guvernator al Băncii Naţionale când numai era nimic de restaurat. Şi pe noi militarii - Dl. Malaxa ne-a frământat această ideie, până ce într-o zi din - Prefectura Jud. Covurlui prin titularul său primăvara anului 1937, am luat împreună cu Lt. Colonel Subotin Colonelul Raţiu Victor, Şeful de Stat Maior al Diviziei - Primăria Municipiului Galaţi prin titularul său 21-a, hotărîrea de a începe o acţiune puternică, pentru - Dl. General Mihai Ionescu, Preşedintele ca să aducem în patrimoniul naţional Casa lui Cuza Consiliului de Ad-ţie C.F.R. Vodă. - Dl. Radu Irimescu ,fost Ministru al Aerului. 32 Deosebit de contribuţiile în bani am primit şi donaţiuni Aşezământului. Statutele ne porunceşte să-l facem în natură. „locaş de cultură”. Destinaţia cea mai potrivită ce-i La 1 August 1937, când vedeam cu o vădită putem da, este să întemeem în acest Aşezământ un bucurie că fondul nostru bănesc creşte într-un ritm Muzeu, în care să adunăm tot ceiace a aparţinut lui din ce în ce mai accelerat, am intrat în tratative pentru Cuza Vodă, familiei şi colaboratorilor lui: obiecte, cumpărarea casei şi rezultatul a fost că la 8 februarie mobile, documente, etc. şi care au ilustrat epoca Unirii 1938 Casa a intrat în patrimoniul naţional. Tratativele de ŕcum 80 de ani. au durat atâta timp pentru că proprietarii erau minori. Costul casei s-a ridicat la 970.000 lei. Imediat au Iată cum a luat fiinţă „Muzeul Cuza Vodă”, început şi lucrările de restaurare. Consiliul văzând că unde ne găsim acum. restaurarea nu mai este cu putinţă, după cum am arătat în altă parte, a hotărât ridicarea unei noui clădiri, care În privinţa dotărei trimit de aci apelul meu către să servească de Muzeu, iar alături să se facă o clădire toţi bunii români să dăruiască cu dragă inimă şi cu a administraţiei. toată încrederea Muzeului „Cuza Vodă” din Galaţi Cu facerea planurilor şi a devizelor a fost obiectele ce au aparţinut Domnitorului Cuza Vodă, însărcinat Domnul Arhitect Popescu de la Primăria familiei sale şi colaboratorilor lui şi care ar putea să Municipiului Galaţi. Potrivit acestor planuri şi devize, servească ca mijloc înălţător educaţiei naţionale şi care au suferit unele modificări şi completări în timpul patriotice a generaţiilor viitoare. construcţiei, s-au ridicat aceste două clădiri, la sfinţirea Toate darurile lor vor fi păstrate cu mare cărora aţi binevoit să ne onoraţi cu prezenţa Dvs. îngrijire şi vor arăta pentru totdeauna cercetătorilor Am căutat să facem din ele un modest numele donatorilor. Construcţia ambelor clădiri s-a aşezământ de cultură demn de cel ce-i va perpetua făcut în regie sub directa supraveghere a neobositului numele.Nu ştiu dacă am reuşit aşa cum ne îndeamnă Lt. Colonel Raţiu. inima; în raport însă cu mijloacele de care am dispus Asociaţia noastră, cu preţiosul ajutor al nu am putut face mai mult. Rămâne ca de aci înainte, publicului românesc, a putut să ridice, în mai puţin de noi, cât ne va mai sta în putinţă şi generaţiile care ne 8 luni de zile, aceste două clădiri menite să contribue urmează să stăruim a completa Aşezământul cu ce la dezvoltarea culturii naţionale, perpetuând în acelaş mai e de trebuinţă. timp amintirea celui mai sfânt act din istoria noastră şi În primul rând stă chestiunea dotărei slăvind pe cel ce a întrupat prima noastră unire. La

33 capătul realizărei sale, Asociaţia pătrunsă de cele mai emoţie simţim sufletele noastre mulţumite că am putut nobile sentimente de recunoştlinţă, îşi îndeplineşte o contribui cu puţin la înalta operă a iubitului nostru preţioasă îndatorire aducând prin mine mulţumirile cele Suveran. Împreună cu toată suflarea româneaecă, mai călduroase tuturor donatorilor, care au contribuit care ia parte cu trup şi suflet la înălţarea operei de cu largă inimă la ridicarea acestui Aşezământ. redresare morală a neamului, operă condusă cu atâta Îndreptăm mulţumirile noastre Societăţii de înţelepciune de Prea Înaltul nostru Rege, Asociaţia Radio Difuziune şi Presei pentru binevoitorul sprijin „Casa Cuza Vodă”, cu cel mai profund sentiment de ce ne-a dat în sforţările noastre. Aducem mulţumirile recunoştinţă şi devotament Îi aduce urarea isvorâtă noastre Lt. Colonelului Raţiu, valorosul şi neobositul din inima românească, strigând: Trăiască M. S. Regele nostru colaborator, care printr-o muncă stăruitoare şi Carol al II-lea; Trăiască Măria Sa Mihai Marele o perseverenţă puţin comună, a făcut ca înfăptuirea Voevod de Alba Iulia. acestui Aşezământ să se împlinească într-un timp atât Aşa a început istoria Muzeului „Cuza Vodă”, de scurt. Aceleaşi călduroase mulţumiri aducem D-lui acum 81 de ani, care a avut la bază cele peste 5.000 Avocat Vlad Dumitriu, care ne-a adus cele mai bune de bunuri muzeale donate de marea familie de filantropi servicii în toate actele noastre de constituire şi de Paul şi Ecaterina Paşa. cumpărare a casei. ISTORIA ... MERGE MAI DEPARTE!

*** Note: Un gest patriotic de o nobilă şi deosebită 1 Ciastie sau cvartal, denumirea veche a unui cartier. importanţă, a fost făcut de Dl. Profesor Paul Paşa şi 2 Călători străini despre ţările române în secolul al D-na Ecaterina Paşa, soţia sa, prin aceia că au donat XIX-lea (1831-1834), seria nouă, vol. III, Bucureşti, 2006, Muzeului „Cuza Vodă” preţioasa lor colecţie de obiecte p.93. 3 Ibidem, p. 72 ştiinţifice adunate cu multă trudă şi mari cheltueli în 4 Cristian-Dragoş Căldăraru, Noi date privind casa viaţa lor de profesorat. Asociaţia aduce donatorilor domnitorului Alexandru Ioan I Cuza din Galaţi, în cele mai vii mulţumiri şi crede că nobilul lor gest să „Monumentul”, tom. XVII, partea a 2-a, Iaşi, 2016, p. 905 găsească imitatori, care înţeleg scopul ce se urmăreşte Alexandru Ioan Cuza. Acte şi scrisori, ediţie alcătuită de prin ridicarea acestui aşezământ. Prezenţa Domniilor D. Ivănescu şi Virginia Isac, Iaşi, 1973, Voastre la solemnitatea inaugurării Muzeului „Cuza p. 74: „Gheorghe sau Iordachi Lambrino (18211877, Vodă”, fructul străduinţelor noastre, ne onorează şi ne prietenul cel mai bun al lui Alecu Cuza, atât în tinereţe umple sufletul de o firească mândrie. Vedem în cât şi mai târziu, până la sfârşitul vieţii. Era fiul lui deosebita atenţiune ce ne-aţi arătat o contribuţie Enăcachi Lambrino şi al Sultanei, născută Manu. A binefăcătoare la înălţarea şi întărirea nivelului cultural învăţat la Academia Mihăileană unde a fost coleg cu fratele lui Alecu Cuza, Dimitrie. A moştenit de la tatăl său moşia al neamului nostru, prin faptul că străduinţele noastre, Banca. Membru al Judecătoriei ţinutului Tutova, primeşte făcute în acest scop, capătă astăzi o preţioasă aprobare în 1845, rangul de comis pentru slujbele sale. În timpul a celor mai buni şi mai nobili fi ai neamului. Din adâncul domniei lui Cuza a fost prefect al judeţului Tutova”. inimilor noastre vă mulţumim. 6 Ibidem, p. 236-238 Indreptăm expresiunea omagiilor noastre şi 7 Paul Păltănea, Casa părintească din Galaţi a mulţumim Domnului Rezident Regal Victor Cădere, Domnitorului Alexandru I. Cuza – Muzeu de Istorie, în pentru că, chiar dela instalarea Domniei Sale cu o „Monumentul”, VII, Iaşi, 2006, p. 105. binevoitoare atenţiune a luat sub directa D-sale ocrotire 8 Ibidem. p. 106 9 Asociaţia noastră, făcând ca ritmul realizărilor noastre bagdalie, suprafaţă (orizontală) care formează partea să decurgă mai ferm şi mai folositor. superioară a unei încăperi; plafon; pod; tavan. 10 meremet, lucrare de reparaţie sau de întreţinere. *** 11 hogeag, ,coş (la o casă); horn, fumar. Pe temelia pusă acum 80 de ani stă astăzi 12 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Galaţi măreţu edificiu al României întregite, ridicat cu multă (SJGAN), Fond Primăria Oraşului Galaţi, dos. 108/1864, trudă şi grele jertfe de întregul neam sub înţelepte f.34 (f-v). conduceri a Marilor Regi Carol I şi Ferdinand I. 13 Cristian-Dragoş Căldăraru, art. cit., p. 95. Întregirea etnică este urmată în mod evolutiv de 14Ziarul „Curentul ” din 2 aprilie 1938. întregirea sufletească a cărei unic conducător şi 15 SJGAN, Fond Primăria Oraşului Galaţi, dos. 16/ realizator este M.S. Regele Carol II-lea. În ritmul 1939, Asociaţia „Casa Cuza Vodă”, f.461-462. 16 izvorât din Înalta Sa poruncă şi îndrumare, am găsit Teatrul Odeaon din Galaţi, devenit după 1948 temelia de reazem a ideii ridicărei acestui Aşezământ cinematograful Republica. După 1997 a fost revendicat şi retrocedat. sfinţit azi. Închinată culturei neamului, cu adâncă 17 SJGAN, dos. 16/1939, f. 497-505.

34 Ultimii ani de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza

După votarea şi decretarea legii rurale, deşi să-şi prezinte demisia la 23 ianuarie/4 februarie 1865. urmărit de camarila care se constituise în jurul Separarea domnitorului de ilustrul său colaborator a domnitorului, confruntat cu multiple animozităţi politice fost o gravă geşeală politică, căreia îi va fi adăugată o şi suspectat chiar de Al. I. Cuza că îi subminează alta: separarea lui Al. I. Cuza de alţi doi slujitori devotaţi: autoritatea, M. Kogălniceanu a continuat opera generalii Manu şi I. Em. Florescu. La 26 ianuarie / 7 legislativă necesară întăririi statului modern. Alături februarie 1865 s-a alcătuit un nou guvern, în frunte cu de măsurile întreprinse pentru realizarea practică a C. Bosianu, căruia i-a urmat, la 14/26 iunie, un guvern reformei agrare, a pus în aplicare, pe cale de decrete, condus de N. Creţulescu. Cu toate dificultăţile o serie de legiuiri trecute prin Consiliul de Stat: financiare, cu toate că domnitorul, obosit şi tracasat reorganizarea Curţii de casaţie, introducerea sistemului de opoziţia care, regrupată, şi-a reînceput activitatea, metric, legea pentru reintroducerea taxei de export, căzut, tot mai mult, sub influenţa camarilei, nu mai legea înfiinţării scolii de poduri şi şosele, care a stat la desfăşura energia caracteristică anilor de început ai baza Politehnicii din Bucureşti, legea asupra domniei, opera legislativă a continuat. Noi legi, instrucţiunii, legea privind exproprierea pentru cauze reglementări şi acte normative au completat edificiul de utilitate publică şi Codul Civil. Toate aceste legi, pe statului modern (Legea pentru consiliul permanent al linia măsurilor adoptate în etapa anterioară, consolidau instrucţiunii publice, decretul pentru organizarea ordinea burgheză, proprietatea indivduală. Subliniind serviciului poştelor, legea cu privire la autocefalia semnificaţiile acestei fecunde activităţi, publicistul bisericii române; acestea împreună cu măsurile francez Ernest Dreolle consemna în ziarul parizian „La adoptate în vederea îngrădirii şi chiar a desfiinţării Patrie”: „toate aceste măsuri fac din România o oază capitulaţiilor, cu acţiunile diplomatice care au avut drept de democraţie şi de libertate creată prin energia unui rezultat încheierea unei convenţii de extrădare cu om în mijlocul deşerturilor ruse şi austriece”. Austria, aderarea la convenţia internaţională telegrafică Noua Cameră, care şi-a deschis lucrările la de la Paris, au întărit bazele şi poziţiile internaţionale 6/18 decembrie 1864, într-o componenţă esenţial ale statului). Situaţia dificilă din interior, unde domnitorul deosebită de cea anterioară, nu a făcut opoziţie actelor era suspectat de radicali, mai ales pentru faptul că ar guvernamentale. Kogălniceanu întâmpina cea mai fi intenţionat să perpetueze regimul personal, neliniştea înverşunată împotrivire din partea lui N. Creţulescu. provocată pe plan extern de temerile cu privire la Această opoziţie, care s-a adăugat la factorii ruperea legăturilor cu Poarta şi la declararea menţionaţi mai sus, a determinat, în cele din urmă, independenţei, suspiciunile Rusiei şi ale Franţei au slăbit căderea lui M. Kogălniceanu; acesta a fost nevoit poziţiile domnitorului şi au reanimat activitatea

35 monstruoasei coaliţii hotărâtă să-l înlăture. Fără să nici o măsură serioasă de securitate. Aceasta a uşurat acorde acestor fapte importanţa pe care o meritau, în sarcina complotiştilor care au izbutit să-şi realizeze vara anului 1865, Al. I. Cuza a plecat la cură, la băile planurile; domnitorul a fost constrâns să abdice în din Ems. În lipsa sa, la 3/15 august, la Bucureşti, a noaptea de 10-11 februarie 1866. A fost instituită o izbucnit o mişcare de care, aşa cum se pare, locotenenţă domnească alcătuită din L. Catargiu, monstruoasa coaliţie nu a fost străină. Deşi înăbuşită, N. Golescu, reprezentând cele două Principate, şi mişcarea a stârnit o vie emoţie. Întors în ţară, colonelul Haralambie din partea armatei. Fireşte, domnitorul amnistiază pe cei implicaţi şi dă un răspuns cauzele înlăturării lu Al. I. Cuza nu trebuie şi nu pot să demn vizirului turc care, profitând de împrejurare, a fie căutate doar în interesele de clasă ale opoziţiei. intervenit în afacerile interne ale ţării. Faptele sunt mai complexe şi trebuie plasate şi Mai neliniştitoare, însă, erau semnele care apreciate într-un cadru mai larg. La gravele dificultăţi prevesteau diminuarea sprijinului extern, a celui francez, interne, criza economică şi financiară, abuzuri şi mai ales, simptom, de care a profitat opoziţia. I. C. conflicte politice, pe care Cuza nu le mai putea domina, Brătianu este trimis în apus spre a pregăti terenul pentru se adăugau, acum noi condiţii pe plan internaţional. aducerea unui prinţ străin, iar C. A. Rosetti dirijează Modificarea raportului de forţe în raport cu perioada acţiunile din interior îndreptate în această direcţie. În 1856-1859, pierderea sprijinului extern, al Franţei, mai aceste împrejurări, domnitorul trimite un mesaj lui cu seamă, lărgirea cercului puterilor separatiste, a Napoleon III în care, justificându-şi politica şi intenţiile, căror acţiune devenise ameninţătoare, întreţineau, pe se declara gata să abdice în favoarea unui prinţ străin. de o parte, primejdia revenirii la situaţia anterioară Aceeaşi declaraţie a făcut-o la deschiderea Corpurilor anului 1859, la reinstaurarea regimului separaţiei impus legiuitoare, la 5/17 decembrie 1865, într-o atmosferă de Convenţia de la Paris la sfârşitul domniei lui Cuza, de gravă tensiune provocată de criza financiară şi de pe timpul vieţii căruia, doar, fuseseră acceptate actele acţiunile întreţinute de opoziţie; acum, acestea se de energie ale poporului român. Pe de altă parte, ca desfăşurau deschis, chiar în sânul Adunării. Deşi domn autohton, Al . I Cuza făcuse tot ce putea să inoportună din punct de vedere politic, declaraţia facă un pământean, în condiţiile în care şi-a desfăşurat reliefează, încă o dată, valenţele înaltului patriotism domnia; mai departe, pe calea independenţei şi a care l-a călăuzit pe domnitor în opera de guvernare: desăvârşirii unităţii nu ar fi putut să meargă. Monarhii „Fiţi convinşi că eu n-aş vrea de o putere care nu s-ar Europei nu l-au considerat niciodată drept un egal. În întemeia decât pe forţă. Fie în capul ţării, fie alături de aceste condiţii, opoziţia a reactualizat problema prinţului dvoastră, eu voi fi întotdeauna cu ţara, pentru ţară, străin, solicitat de români în timpul Adunărilor ad-hoc. fără altă ţintă decât voinţa naţională şi marile interese Acţiunea se plasa pe terenul ferm al intereselor ale României. Niciodată persoana mea nu va fi nici o naţionale. Al. I. Cuza a înţeles exact situaţia şi n-a împiedicare la orice eveniment care ar permite de a creat nici un obstacol în calea acestei acţiuni de care consolida edificiul politic la a cărui aşezare am fost depindea viitorul ţării. Referindu-se la problemele fericit a contribui. În Alexandru Ioan I, Domn al menţionate mai sus, istoricul francez Paul Henry, bun României, Românii vor găsi întotdeauna pe colonelul cunoscător al împrejurărilor interne din România, Cuza, care au proclamat marile principii ale regeneraţiei cântărind relaţiile, constată, pe drept, că „nici el Cuza României şi care declară oficialmente că, primeşte niciun alt prinţ autohton n-ar fi putut să meargă mai această îndoită alegere ca expresie neîndoielnică şi departe. Independenţa, în special, şi unirea la tronul statornică a voinţei naţionale pentru unire, însă numai moldo-valah a provinciilor româneşti iridente nu puteau ca un depozit sacru”. Declaraţia care respiră un fi luate în considerare decât după răsturnarea completă nobil patriotism şi un dezinteres fără egal semăna cu o a statutului Principatelor şi numai un străin putea să abdicare. Din momentul în care a făcut-o, potrivit aibă îndrăzneala şi ajutoarele diplomatice necesare expresiei lu D. Bolintineanu, biograful său, puţini au pentru a gândi în mod serios la aceasta.” Este o fost aceia care nu l-au părăsit. Opoziţia împotriva mărturie care întregeşte înţelegerea mai deplină a sistemului de guvernământ a cuprins în jurul ei o treime împrejurărilor istorice în care a abdicat domnitorul Unirii din Adunare. Monstruoasa coaliţie, constituită legal în şi a fost adus la tronul României Carol de societatea Progresul, grupa atât opoziţia parlamentară, Hohenzollern. Fireşte, reformele lui Al. I Cuza au fost cât şi pe cea din afara Corpurilor legiuitoare şi din limitate şi au avut consecinţe asupra dezvoltării rândurile armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul ulterioare a României moderne. D. Lecca). În timp ce I. C. Brătianu acţiona în străinătate, C. A. Rosetti, I. Ghica organizau complotul continuare în pag. 40 în interior. Deşi avertizat, domnitorul nu a întreprins 36 Galaţiul din sufletul meu

Se cuvine a mă întoarce în timp, mai bine zis în Ascunsă printre case, cam prin zona,, Potcoava timpurile de restrişte când asupra bisericilor de Aur”, a mai dăinuit o vreme Biserica ,,Sfânta Vineri” începuse o adevărată prigoană. în nimicnicia mea, bombardată în Al Doilea Război Mondial, cu turlele încerc cu emoţie şi pioşenie să aduc în memoria retezate, continua să slujească cu sfinţenie. Ceea ce concitadinilor bisericile de pe strada Brăilei. Cele n-au reuşit proiectilele, a reuşit Sistematizarea, aşezate mai ,,la faţă” stăteau probabil în calea doborând-o la pământ. Biserica-cetate ,,Precista” a celor fără Dumnezeu, în calea ideologiei ţinut piept liftelor păgâne secole de-a rândul. Având materialist-dialectice. statut de monument istoric, Înălţate şi târnosite cu a scăpat de la pieire, dar tot „bănuţul văduvei”, timpul era răscolită şi bisericile erau leagăn de cercetată, spre bucuria cult, cultură, educaţie, copiilor ,,de Mazepa”. tămăduire sufletească şi Catacombele, pietrele trupească. misterios inscripţionate, Nu întâmplător se aprindeau imaginaţia aflau în preajma şcolilor noastră, transformându-ne în sau a spitalelor. Aşa a fost eroi de poveste. Băieţii, mai Biserica ,,Sfânta Sofia”, curajoşi, căutau de zor gura alăturată Şcolii Nr.7, unui tunel despre care se distrusă împreună cu zicea că trece pe sub şcoala. Şi biserica, şi Dunăre. Oricum, sigur e că şcoala convieţuiau întru ,, Precis ta” are o reţea de cele sfinte pe locul unde galerii sub oraş. După se află acum Casa de decembrie ’89, Biserica Cultură a Sindicatelor. Ca ,,Precista” şi-a recăpătat încercare reparatorie, locul binemeritat în oraşul exact pe locul altarului s-a înălţat un monument nostru, în sufletele noastre. Dintre bisericuţele cu clopot de bronz încremenit în tăcere şi rugă. ,,Mazepei” au scăpat, ca prin minune, Biserica ,,Trei Mai jos, spre centru, începuse a se înălţa o Ierarhi” şi Biserica Armenească. frumoasă biserică, Biserica Sfânta Ana, sub Adolescenţa mi-a purtat paşii spre inima oblăduirea părintelui Piroşcă. Construită pe Galaţilor - Cartierul Mazepa - situat, paradoxal, în jumătate ,,la roşu “, a fost dărâmată peste noapte, ,,buricul târgului”. Şi, după jumătate de veac îşi stârnind mânia enoriaşilor. păstrează misterul, unic în felul lui, trezeşte şi acum Exact în acele momente, ca la un semn, un amintiri, nostalgii. Socotit a fi centrul vital al oraşului, praf fin, cărămiziu, căzut din cer, acoperea oraşul. Cartierul Mazepa se comportă şi acum ca un om cu o Ce se întâmplase? Un uragan puternic înălţase în mare putere de adaptare. Situat pe malul Dunării, a atmosferă praf de laterită -sol specific ţinuturilor fost martorul multor evenimente istorice, economice, Africii. Din înalt, curenţii de aer l-au răspândit şi culturale, a fost şi leagăn de legende care-ţi dau fiori în ţinuturile noastre. Noi, copiii, credeam că (Terente, Kira Kiralina, Caliopi). Dumnezeu ne trimite praf de cărămidă pentru O lume pestriţă, cosmopolită, tot timpul în construirea bisericilor dărâmate. mişcare a ridicat oraşul levantin la rang de metropolă. Prigoana se abătuse şi asupra preoţilor şi a Se pare că şi zbuciumul cel de după moarte al copiilor acestora. Îmi amintesc de colega mea, Hatmanului Mazepa şi-a pus pecetea pe această parte Rica Piroşcă-fiica preotului de la Biserica ,, Sfânta a oraşului. Ana”- care nu avea nici drept de înscriere la un Dincolo de istorie, cartierul impresiona prin examen de admitere în liceu. Se zvonea chiar că geometria sa contorsionată, amalgamată, aidoma unui urma să fie dată spre adopţie pentru a avea acces sac cu jucării adunate în grabă de un copil ţâfnos. la şcoli înalte. (Rica dragă, mi-e dor de tine, de Stăteau alături puzderii de case, de la bordeie până la tine şi de serbările şcolare pe care le puneam la palate, ateliere, magazii, cherhanale, zahanale, cale cu atâta emoţie şi dăruire!). cafenele, hale, docuri cu munţi de cherestea, vile

37 personalizate (vila Pachel există şi astăzi). Era imaginea primă pentru Fabrica de nasturi, iar racii se vindeau a tot ce mai rămăsese după bombardamentul dinspre din coşuri mari, împletite din nuiele, la numai un leu finele celui de-Al Doilea Război Mondial. Se pare că bucata. atunci ar fi fost distruse peste cinci mii de clădiri şi o Strada Sfânta Vineri, strada inimii mele de mai parte din docuri. târziu, am iubit-o şi preţuit-o în acelaşi timp, pentru că Dacă e să respectăm actualul plan urbanistic, îmi oferea un alt concept despre lume şi viaţă. La Mazepa II începea din strada Morilor, de unde porneau stradă nu mai ieşeai decât cu un anume scop, la perpendicular o serie de străzi şi străduţe. deszăpezit, la căratul lemnelor si al cărbunilor, la Trei Ierarhi, Alexandru Lăpuşneanu, Minervei, măturat si cam atât. Sfânta Vineri, Brâncoveanu, pe unele regăsindu-le şi O stradă cochetă, cu pavaj din piatră cubică, acum. Strada Arhipelag din Mazepa I a rămas ca o cu trotuare, cu case înalte şi garduri forjate, şi mai inscripţie pe colţul unui bloc modern. Domnul Puchilea, ales cu lume bună - medici, profesori, avocaţi, deportat în Siberia, a suportat surghiunul, cu gândul la proprietari de maşini - dar şi cu lumea bună, morală, a căsuţa lui din strada Arhipelag. Nu se poate descrie în mijlocaşilor, pentru care munca era un crez. cuvinte suferinţa acestui (sau poate...acelui) gălăţean Misterioasă, strada îşi dezvăluia cu zgârcenie care şi-a regăsit visele,speranţele reduse la o plăcuţă secretele. Cuvinte noi îmi treceau pe la urechi: subsol, pe colţul unui bloc. mezamin, etaj, nivele ce ierarhizau locuitorii după buget Cu ochii minţii revăd şi şcoli care nu mai sunt, sau stare socială. O stradă cosmopolită, chiar cu un clădiri pe care noi,elevii, le vedeam uriaşe, mai ales aplomb exotic, aduna la sânul ei români, evrei, lipoveni, prin prestanţă, prin respectul impus încă de la intrare - armeni şi poate şi alte seminţii. Şcolile Nr 5 şi Nr 6 de pe strada Minervei. Revăd,, Aflai mai târziu, sau poate niciodată, ce rosturi Casa Sahini”, „Casa Comandor Sandu”, Spitalul aveau, cu ce se ocupau, deh, vremurile erau tulburi. ,,Trancu-Iaşi”, Alimentara „Paşa”,Lăptăria ,,Lupu” În mahalale, unde strada îţi era a doua locuinţă, aflai „Grajdurile Primăriei” (actuala Apaterm), uimitor de repede, uneori fără să vrei, şi ce a mâncat într-adevăr, adăposteau caii oraşului îngrijiţi de rândaşi la prânz vecinul din capătul străzii. Ba, mai mult, puteai pricepuţi şi folosiţi la transportul urban înhămaţi la să dai buzna, îmbătat de mirosul iahniei de cartofi sau căleşti, căruţe, camioane. La trap sau la galop, caii de fasole, să-ţi potoleşti măcar pofta, fără să superi treceau cu copitele scânteind pe macadamul străzilor pe nimeni. Dimpotrivă, onorai casa cu pricina. Era o încântare să-i priveşti. Aşa se face că noi, familia mea, am venit cu Tot Grajdurile Primăriei mai adăposteau şi câte aceste ,,apucături” la centru. Părinţii mei, când plecau o statuie a vreunei personalităţi controversate. Aşa de acasă, încuiau şi lăsau cheia la vedere, într-un cui s-a petrecut cu statuia lui C. Negri, aflată acum în la tocul uşii, pentru cel ce poate va veni de la drum, locu-i binemeritat. Iniţial, statuia a fost înălţată şi sfinţită obosit sau însetat. Ce vremuri!... Cu toate acestea, la intersecţia dintre strada Brăilei şi strada Mavromol. încă duceam dorul colbului din mijlocul străzii, dorul Un personaj pitoresc al zonei era „lani cu serbărilor de pe maidan, dorul de urşi în lanţ şi colindede măgarul”, un grec răpus de poliomielită, dar care sărbători. Adio, cucoană, bună ziua, madamf, adio nene, reuşea să-şi stăpânească atelajul său-un camion tras bună seară, domnule... de un măgar făcând cărăuşie. Camionul era de fapt o Ca prin minune, cele ,,două odăi pe sală” se platformă din lemn, pe patru roţi. transformaseră acum în ,,două camere pe antre’ “ Cobor încet, pe malul Dunării, şi privesc la (antreu). Oricum, mi se potriveau ca o colivie. zbănţuiţii de băieţi, mai mari, mai mici, sărind în apă Descopeream, totuşi, interiorul, dormitorul şi de pe epava unui vas nemţesc-Aloma-,,binta mare”, sufrageria, lucruri pe lângă care trecusem mereu şi ,,binta mică” erau nivelurile de la care se încumetau nu le văzusem până atunci. Apăreau însă şi lucruri să plonjeze în apă. De ce le-or fi numit aşa nici acum noi: fie un aparat de radio ,,Orion”, fie un pickup cu nu ştiu. Fetele, după ce chicoteau încurajându-i, dădeau discuri de vinii, adevărate nimicuri, cumpărate ,,pe fuga la mamele lor, care veneau mâncând pământul puncte” sau de ocazie, pe câţiva poli (un pol=20 lei). să-şi salveze feciorii. Şi...îi salvau, alungându-i şi ,,Salvarea” copiilor era, totuşi, Fundătura Sfânta măngâindu-i cu câte o nuieluşă ruptă din gard sau Vineri unde mai încingeam câte un joc ,,în linişte “ sau meşterită din vreme. mai repetam exerciţiile învăţate la ora de sport. Din În râpi adânci, pe maluri surpate, înţesate doar păcate, odată cu străzile, au dispărut şi fundăturile, de plauri aduşi de ape, se aruncau gunoaiele oraşului. aleile şi străduţele care aveau un farmec aparte. Cu toate acestea, fauna fluviului prospera. Peştele Fundătura Mavramol, astăzi Aleea Şcolii, undeva în era,,mâncarea săracului”, scoicile asigurau materia apropierea Colegiului ,,Al. I. Cuza”, a scăpat ca prin minune. 38 La revedere, dragulLa meu revedere, PĂRINTE, dragulCONSTANTIN meu MARINESCU! PĂRINTE, CONSTANTIN MARINESCU!

ieşean, căruia i-am rămas fidel. Mă onora mereu cu sfaturi înţelepte ca pe noi toţi. Făcusem sub oblăduirea sa un mic grup de învăţăcei care-l iubeam ca pe ochiii din cap. Îl însoţeam peste tot, în ţară şi străinătate, la manifestări internaţionale de prestigiu sau la simple agape sau întâmplări de familie. Găsea o vorbă bună pentru fiecare, o încurajare. Avea darul tradiţional al ospeţiei, încurajând cultul prieteniei adevărate. În ultima vreme nu-l mai văzusem, ştiind căt suferă. Dumnezeu îi luase prilejul de a-şi vedea prietenii, de a le asculta păsurile, de a le da sfaturi. Era un om făcut pentru a se afla în mijlocul multimiii, al cărei lider devenea brusc. A fost vicepreşedintele Ligii Culturale pentru Românii de Pretutindeni la nivel naţional şi şeful Departamentului Moldova, a fost istoricul recunoscut al acesteia, a fost vicepreşedintele Congresului Spiritualităţiii Româneşti. Este Cetăean de Onoare al municipiiilor Cluj-Napoca, Galaţi, Slănic Moldova, al oraşului Tg.Bujor şi al comunei ieşene Ipatele. De sâmbătă, cerul s-a îmbogăţit cu încă o Sâmbătă seara brusc la mine în cameră s-a stea. Cerul câştigă însutit. Poate că dincolo de albastru, aprins o candelă, iar un pic mai târziu câteva lumănări nu mai e nici boală, nici întristare. Lumea este mai fumegau. Nu ştiu cine făcuse minunea, dar eram sigur goală după aşa mare pierdere, şi noi rămânem jumătăţi, că povestea pornea din inimile tuturor prietenilor. M-a dar mergem mai departe cu minunea vieţii în ochi şi în fulgerat ideea că bunul meu mentor spiritual deja nu suflet. Prieteni, nu-i adevărat, marele pedagog, marele mai este aici, să-l vedem, să spunem o rugăciune cu istoric nu mai este. Mi-a trecut pe la ureche un zvon, ochii pe chipul lui, al ultimei sale înfăţişări printre un cuvânt desperecheat de Viaţă! Am auzit, acum, pe oameni – şi poate de aici, de la absenţa de la propria înserat, că s-a înălţat la ÎNGERI, să fie mai liniştit, despărţire, mi s-a declanşat un puseu de plâns mai puin nedreptăţit!... Dar, ce facem noi, acum, pe irepresibil. Este acel plâns pe nepregătite, despre care blestematul ăsta de Pământ, în lumea asta tot mai nu ştii că va să vină, îţi îzbucnesc lacrimile direct pe nebună şi mai fără de suflet, cum să mai avem soare obraz şi trupul întreg îţi este zguduit de convulsii. Duci în inimi fără cările sale, fără Metafora născută din mâna la gură, te răsuceşti cu spatele, neînstare să faci iubire?! Ne-a lăsat, aşa, deodată, mai săraci. Ştiu că faţă momentului. Un pic mai târziu a apărut anunţul nu-i adevărat! Ştiu că nu va muri Niciodată, în Sufletul trimis de fratele Ionel. Întristat până dincolo de fiinţă, meu şi al atâtor oameni de Frumos. Îngenunchez în mi-am abandonat munca, am pus palma mâinii drepte faţa memoriei celui mare dispărut şi-i cer iertare dacă pe fotografie, cum ar fi în dreptul inimii zidită în i-am greşit. Mi se întunecă şi lacrima. nemişcare, la capăt de linie, a Domnului Academician– Trebuie să-mi aleg cuvinte potrivite pentru a putea ca un abandon de sine care mi s-a părut că înseamnă: acoperi un destin, o viaţă, o anumită personalitate care Ştiu ce urmează. Aşteaptă doar... astăzi aparent ne părăseşte. Am însă sprijinul a cel Pe Marele Profesor CONSTANTIN puţin două adevăruri simple, unul fiind acela că despre MARINESCU l-am cunoscut ca student, cu mulţi ani Constantin Marinescu nu se poate vorbi decât de bine. în urmă. De atunci i-am fost mereu în preajmă, nu Dacă această înaltă slujbă care invocă numele lui puţine fiind clipele când ne făceam vise împreună. Cu Dumnezeu şi capacitatea lui de a ierta păcatele fireşti timpul i-am cunoscut şi familia, ba chiar pot spune, ale omului spune multe, mă gândeam ce păcate ar fi fără teama de a greşi, m-au adoptat, devenind unul putut să săvârşească Domnul Academician. Eu nu ştiu, de-ai lor. Domnia Sa m-a lansat în spaiul academic nu cunosc, deci necunoscând aceste lucruri, nu pot

39 (urmare din pagina 36) vorbi despre el decât ca despre un prieten deosebit. Îmi amintesc emoţiile diurne, îmi amintesc că mă ocrotea şi mă proteja ca un tată. Mă încuraja şi a fost Ultimii ani de domnie mereu lângă mine şi a crezut în mine, conjudeţeanul său de la Dunăre. Suntem prea des constrânşi să ai lui spunem, ceea ce spunem şi astăzi, că suntem de azi mai săraci, România e mai săracă, cultura română e Alexandru Ioan Cuza mai săracă, arta, mediul academic sunt mai sărace. Putem însă spera şi putem să ne rugăm celui de sus Aceasta nu scade cu nimic importanţa de excepţie a să îngăduie sufletului adormitului său Constantin să ne perioadei în care a condus Domnul Unirii, în care s- aştepte şi să ne întâmpine, acolo în ceruri, când va fi au petrecut, într-o cadenţă vie, transformări care, şi ziua noastră cu zâmbetul şi cu glasul lui cald pe practic, au revoluţionat structurile deschizând larg care noi, cei care i l-am cunoscut, nu le vom uita drumul spre dezvoltarea statului. În această operă, lui niciodată. Academicianul este unul dintre cei care Alexandru Ioan Cuza i-a revenit un rol important. A şi-au făcut datoria fată de patrie. Dumnezeu să-l ierte! manifestat competenţă şi patriotism, a condus cu o Ţara avea nevoie de acest român vrednic, ca să-şi demnitate şi un dezinteres ce i-au asigurat un loc întărească puterea de a face faţă provocărilor de după statornic în memoria poporului şi în istoria acestuia. A 1990, nu însă şi diriguitorii ei, pentru care academicianul părăsit tronul ci discreţie, jultimele sale gânduri şi s-a dovedit a fi un om incomod. Onorată şi tristă cuvinte îndreptându-se către ţara a cărei fericire, asistenţă, dacă ne închipuim viaţa ca o carte, cu două totdeauna, a pus-o mai presus de ambiţii, de interese coperţi şi mai multe file în interior, vom constata că la individuale sau de grup. S-a stins din viaţă în anul 1873, Constantin Marinescu aceasta are dimensiunile unui în Germania; rămăşiţele sale pământeşti au fost volum impresionant, pe care dacă ne învrednicim să-l înmormântate la Ruginoasa. Pe drept, în faţa parcurgem vă asigur că avem ce învăţa. Poate mai mormântului proaspăt, încă, M. Kogălniceanu a rostit avea încă multe de scris, dar iată că s-a oprit. cuvinte pe care judecata posterităţii le-a justificat şi Sunt chiar şi aici de faţă mulţi dintre cei care au găsit consacrat: uşa deschisă la acest om şi dacă solicitarea lor era „nu greşalele lui l-au răsturnat, ci faptele lui cele îndreptăţită n-a rămas fără rezolvare. A lăsat urmaşilor mari. Acestea sunt nepieritoare. Ele opresc chiar săi şi neamului românesc o operă de mare valoare moartea. Alexandru Ioan I nu poate să moară; o ştiinţifică, teoretică şi practică, care reprezintă un dovedesc lacrimile unui popor întreg, lacrimi ce unicat nu numai pentru România, ci şi pentru întreaga se vor vărsa de oriunde se vorbeşte româneşte, Europă. Aşa cum spune psalmistul David:”Scumpă veşnica lui amintire nu se va stinge din inimile este înaintea Domnului moartea cuvioşilor “Scump va noastre şi ale fiilor noştri; şi cât va avea tara rămâne în sufletele şi inimile noastre marele român şi aceasta o istorie, cea mai frumoasă pagină va fi om de ştiintă CONSTANTIN MARINESCU. Suntem aceea a lui Alexandru Ioan I”. alături de îndurerata familie şi ne rugăm şi noi ca Fragment din Istoria modernă a României, autor BUNUL Dumnezeu să-l primească în Împărăţia Sa! Prof. Univ. Dr. Gh. Platon, Editura Didactică şi DUMNEZEU SĂ-L IERTE ! Pedagogică, Bucureşti, 1985.

Condoleanţe, dacă ele înseamnă ceva! Dorinţa de empatie şi asigurarea deşi ia ceva timp, viaţa ne copleşeşte întotdeauna şi ne îndeamnă să mergem mai departe. Timpul ajută, nu vindecă, din păcate. Sincere condoleanţe sorei mele de suflet, Corina. Şi mult curaj. Dumnezeu să-l ierte, cu plecăciune. Odihnă veşnică. Odihnă eternă în lumină!

Un fiu neascultător, Pompiliu COMŞA

40 străzile vechi. Mă ţinea de mână strâns, să nu mă împiedic cumva. Uneori venea şi mătuşa Mariana cu noi, păream trei surori de vârste diferite. Eram fascinată de Teatrul „Maria Filotti”, de casele vechi, sinagoga, de gustul acela de nuga cu nucă (nu cu alune ca astăzi!) sau cu năut. „Hai la limonadă rece!” striga limonagiul şi lumea se aduna ciorchine. Grecii şi macedonenii vindeau şi ei cei mai buni covrigi cu susan şi plăcinte cu brânză dulce, ca la mama acasă. „Avem lapte proaspăt!!!” strigau lăptarii şi iaurgii spre încântarea copiilor din cartier. „Taze simit, sicak simit” strigau turcii, adica avem covrigi proaspei, covrigi fierbinţi...Câte amintiri! De ce mor fi năpădit aşa deodată?!” (fragment din cartea „4 zile cu nora”, Ed.Charmides, 2015, Angela Baciu)

scrisoare de la freud

“Iunie, atât de cald, în jur de 40 de grade. Pe „ştii, o terasă aproape de Biserica „Sfânta Precista” în faţa am primit o unui pahar cu ceai turcesc (cayi) privesc Dunărea. scrisoare Caniculă!...Da, oamenii locului spun multe poveşti... de la freud, Ce poveşti? Se pare că există un tunel secret pe sub Dunăre, adică de la biserica „Sfânta Precista”până îmi spunea să pe malul celălalt al fluviului, unde se puteau ascunde nu mai fluier pe vremuri oamenii de atacurile duşmanilor. Şi se mai după spune că tot acolo îşi ascundeau şi bogaţiile; că este pescăruşi. construcţia cea mai veche din oraşul Galaţi, fiind să număr paşii sfinţită ca lăcaş de cult pe vremea domnitorului Vasile înapoi Lupu, în septembrie 1647. Eheeeeeiiii... Bunicul Radu până la mare. îmi povestea că biserica a fost închinată Mănăstirii şi să nu-i uit Vatoped de la Muntele Athos. Dunărea e iar crescută! pe scufundaţi.” Pădurea de pe malul celălalt e inundată şi ea, se văd satele de lipoveni pescari. Am fost cândva la pescuit acolo, cu tata, şi am cunoscut oameni blânzi, generoşi. Îmi spunea un pescar bătrân, Fedea P. Ilie parcă îl pisicile chema, de unde vine numele satului de „lipoveni”: ba din cuvântul rusesc „lipa” care înseamnă tei – ştiţi că „e patru fără un sfert. din tei se fac şi ramele lotcilor (bărcile lipovenilor) ba pisicile negre se-adună de la Lipova sau numele unei sărbători vechi – pe terasa fillippovka. Ei, dar, ce gânduri mi-au trecut şi mie prin cu lavandă. cap... Sunt brăileancă şi în vremea mea vedeai în port, în centru, pe strada comercianţilor, pe la Biserica opreşte odată apa aia, Greacă şi Geamuri Late, turci, greci, tătari, armeni, n-o auzi? bulgari, polonezi, ruşi... Ce gust bun avea halvaua turcească adusă special cu vapoarele, şi cafeaua la se întinde nisip, băută în degetare de argint! Şi braga... gustul pe patul din odaia acela de bragă... abia aşteptam să merg cu mama întunecată. mea Lizeta în centru „la ceas”, să ne plimbăm pe e unul acolo pitit după uşă.”

41 Viaţa bate filmul, poezia bate viaţa

După cartea Tâlhari sau profeţi Lirica lui Alexandru Cazacu este una din 2003, după o pauză de 14 ani, emancipată, dezinhibată, susţinută de Alexandru Cazacu revine cu simboluri, mituri, nume ori personaje de Duminica în Est (Editura Scrisul anvergură universală, dar mai ales de Românesc, Craiova, 2017), volum de elanul dorinţei de cunoaştere a ceea ce ne versuri, sintetizând cu o înconjoară ca produs al umanităţii. impresionantă forţă de sugestie un Imagine, culoare, sunet vin să configureze parcurs existenţial bogat şi divers. un tablou vibrant a ceea ce există în afara Concepută în versuri libere, noastră dar şi în interiorul nostru. Luând percutante, poezia de aici aparţine distanţă faţă de Est, Estul se vede mai bine; unui poet experimentat, cult, îi vezi lipsurile, chinurile, absurdul eminamente citadin, dezvoltând existenţial: „După ce vom pleca fiecare în inteligent specificitatea unui areal altă parte/ o să rămânem cu adevărat aici”. numit când oraş, metropolă, urbe, Estul apare obsesiv ca liant al întregii cărţi, când provincie, provincia în Est fiind asigurându-i unitatea tematică. Estul este „un teritoriu /unde limba engleză nu periferia: „iar la periferie îţi poţi întâlni/ în este oficială”. Călătoriile poetului, fie carne şi oase visele şi este posibil/ ca ele în ţară fie în străinătate, în interes să nu te recunoască.” Fericirea în Est este de serviciu sau de plăcere, au lăsat „şansa de a te îndrăgosti”. Estul înseamnă impresii, amintiri în minte, în suflet şi acasă, unde poţi găsi „echipa de rezervă şi pe foaia de hârtie. Lectura cărţii sale dezvăluie o viaţă pentru cucerirea lumii”. Poezia care dă titlul cărţii şi o trăită sub tensiune dar şi sub farmecul bulversant al închide, „Duminica în Est”, este una dintre cele mai noutăţilor, venind în avalanşă, amestecându-se, creând dramatice: „Duminica ninsorile vor ţine mereu cu risipitorii/ un tablou veridic şi captivant al lumii noastre când stăm în cartierele oraşului din Est/ ca pe un colţ de pe contemporane, provocând simţurile şi stimulând pluta Meduzei/ şi învăţăm cum victoriile vor fi mereu creativitatea întru găsirea celor mai potrivite formule colective/ iar înfrângerea individuală/ nemaiştiind dacă noi estetice de redare şi comunicare. ne micşorăm/ ori a crescut amiaza/ când fericirea şi lipsa ei Alexandru Cazacu priveşte lumea cu deschidere şi se întâlnesc/ în aceeaşi parte a inimii...”. empatie, planează peste obiecte şi fapte, procedând la Poetul e fascinat de centrul polisului, aglomerat de un melanj între elemente de istorie, geografie, artă, oameni şi clădiri, acestea din urmă părând „piese de lego”, mitologie, glisând între timpurile prezent, trecut şi viitor, dar şi de suburbiile pitoreşti, fiecare cu doza de originalitate. cu naturaleţe şi siguranţă de sine. Elemente din realitatea Expresiile elevate alternează cu un limbaj lejer, chiar stradal. imediată trezesc asocieri refrişante, formulări frapante El este descriptiv dar şi introspectiv. Frumuseţea unor prin reflexivitate: „zeii se ascund mereu în cele mai umile peisaje de o „tristeţe luxuriantă” se află în apropiere de fiinţe”; „Cele mai amare zile sunt acelea când în toţi ceilalţi „singurătatea flămândă a lucrurilor”, unde iubirea suportă cauţi aproapele/ şi în tine găseşti mereu străinul” etc. În despărţiri fără de care nu s-ar naşte nostalgia, poezia. texte sunt inserate denumiri, expresii, nume, citate în Observaţiile sale vizavi de realitatea cotidiană sunt uneori limbile franceză, engleză, italiană, în buna tradiţie a enunţate frust, alteori sunt incizate într-un imaginar fastuos. postmodernismului, căruia poetul i se revendică vrând- Figura de stil cea mai frecvent folosită şi cu impact maxim nevrând. Poezia sa nu rămâne la nivelul jocului semantic, este comparaţia. Comparaţiile arborescente au o deosebită ci se valorizează prin maniera filozofică de a înţelege frumuseţe şi adâncime: „Ca un păianjen umbla osteneala lumea, sugerând că dincolo de banalitatea aparentă a peste chipuri/ iar noi învăţam că oricâtă dreptate ar avea/ unor lucruri se află ceva important, esenţial chiar, ce nu ceva otrăvitor se amestecă în inima/ celui care pedepseşte.” poate fi explicat, ci doar simţit, intuit. Nu e vorba de Sau: „Aşa cum pătrund mâinile unei femei într-un aluat/ mister, ci de o schimbare a unghiului de percepţie şi intra singurătatea în metropolă.”; „Trece vara prin acest interpretare. E uimitor cum un om ce trebuie să facă faţă capăt de lume/ precum cuţitul prin apa unui râu”; „Ca un unei vieţi trepidante, petrecute prin hoteluri, aeroporturi, mamifer cu blana năclăită de sângele prăzii/ iese ziua din gări, trenuri etc., îşi mai găseşte timp, loc şi dispoziţie noapte” etc. pentru o atât de clară şi profundă stare de cugetare: Alexandru Cazacu scrie o poezie ofertantă, care spune „Înţelegeam cum marile izbânzi au în ele/ o imensă lipsă multe, despre care se pot spune şi mai multe. El este de ţel/ iar matematica acelor ore nu poate da socoteală/ reprezentativ pentru generaţia sa, pentru timpul în care trăim, decât pasiunii ce ne strânge trupurile/ ca pe un talisman/ un timp bogat în provocări, deci prielnic poeziei. Dacă viaţa sau ca pe mânerul unei arme/ în muzica ce nu vindecă ci bate filmul, poezia bate viaţa prin puterea ei de transfigurare, se lasă vindecată/ pierzându-se în zâmbet/ ca o corabie de vis şi speranţă, dincolo de aspectele existenţei noastre în talazuri.” concrete, mai mult sau mai puţin eroice.

42 La Mulţi Ani, Dulcea mea Doamnă, ”Şcoala Gălăţeană”! Eminul meu iubit

Apariţia numărului 271 al cunoscutei publicaţii Bucuresti, 31 octombrie 1879 „Şcoala Gălăţeană” are un caracter jubiliar Draga şi dulmea mea amică, marcând 30 de ani de la apariţia primului număr De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi al acestui periodic în anul 1990. linistea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am început În tot acest interval de timp „Şcoala a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi Gălăţeană” s-a afirmat ca un far călăuzitor pentru de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire cadrele didactice şi elevii gălăţeni, surprinzând în decât între mine acum două săptămâni şi între mine paginile sale evenimente şi personalităţi astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum importante pentru activităţile din domeniul sunt singur, nelămurit, rău dispus prin singurătate şi instructiv- educativ. boală, obosit de viaţă. Toate aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără deplina dăruire a dlui profesor Ghiţă Nazare, sub a cărui directă îndrumare această publicaţie s-a impus la nivel local şi naţional, fiind o veritabilă portavoce pentru dascălii şi elevii gălăţeni! La ceas aniversar felicităm acest colectiv deosebit şi pe mentorii săi dorindu-le sănătate şi realizări în activitatea pe care o depun!

Revista „Dunărea de Jos”

septembrie 1882 Amica mea, Ceea ce am auzit, am auzit ca sigur si pozitiv. M-a durut foarte, dar deprins a te crede, căci cunosc calitatea ta de căpetenie, sinceritatea, te rog să mă ierţi dac-am dat crezământ, sigur fiind că tu eşti îndestul de deschisă ca să-mi spui că momentul a sosit în care arunci frumosul vis în apă.

43 INTROSPECTĂRI ASPECTATE PASIONAL

Volumul Simonei tristă, rotitoare,/ Am plâns cu roua împietrită-n sanctuar,/ Trifu, Atenţie! Nu călcaţi pe Plâng ziduri greu mistuitoare,/ Vor plânge pietrele pe flori (Business Adviser, trotuar.” (Mă răstignesc cu tine în CUVÂNT). Bucureşti, 2018), este situat Ancestralul dictează ritmul ideatic al poeziilor. Sufletul sub semnul unei entităţi călătoreşte când printre pericole, când printre desfătări, inspiratoare numită Merlin, condiţie ambivalentă care este favorabilă rodului estetic. depozitarul a numeroase îngemănări şi clivaje ce Fineţea interiorităţii e unul dintre elementele ce dau viaţă parcurg teritorii eclectice pentru a volumului Atenţie! Nu călcaţi pe flori. dobândi privilegiul fiinţării în clipă, Diversele personaje pe care le nivel transfigurator apropiat întâlnim poartă cu ele retorici care, maximalului. Este conştientizat un cândva, au fost primordiale. anumit gen de stagnare în zona Dedublările nu fac decât să potenţeze subteranei, fiind dorită ardent enigmatic discursul. Energii famelice evadarea, îndreptarea spre elevate populează un omnipotent areal esenţe apolinice. Uneori, chiar şi caracteristic visului. Patina revoltei se nestăpânirea efuziunilor poate distinge cu uşurinţă, la fel ca evidenţia nuanţe particulare, de luat irepresibila tentaţie a libertăţii. Totul în seamă, resimţite drept pare a fi încadrabil unui neîntrerupt înălţătoare. “Răpirile în spirit” “joc cu diamante” (Fight back!). aparţin unei falii acute a onirismului: Foarte percutant, caracterul magic al “Lipeşte-mă de lume, arzi, visează,/ căutărilor, al meandrelor căii Dă voie lunii să te scalde, urlă.../ şi personale. La nivel ideal, abolirea dacă simţi că sângele-ţi dansează,/ timpului ar avea valoare de act curativ. Mă vei vedea, sunt semnul de pe Poeziile propuse de Simona Trifu au turlă./ Aşa că-nchide ochii, geme, virtuţi “tremurătoare”, în sensul strigă,/ Pune-ţi cearceaf papirusuri evanescentelor reverii cu nimb vrăjite/ şi vei vedea că-ncepe să te formator. Versul “Cireşe pedepsite-n frigă/ Aceste rânduri de comori topite.../ şi hainele, magma castă” (Atenuat impact simbolic) este hai, rupe-le, ţi-e sete/ De vin de panseluţe din pădure/ emblematic pentru calitatea metaforizantă a poetei. Din şi licurici îţi ard, nebuni, în plete./ E vremea orizontul stele damnate se ivesc ecouri frizând sacrilegiul. De mult să te fure... (Papirus de zgură). Rugăciunea şi fiinţarea prea multe ori iubirea poartă pecetea neîmplinirii. Aici arborescentă reprezintă doar două dintre constantele sunt recognoscibile numeroase fioruri mutabile. Persistă poeziei Simonei Trifu. La fiecare pas suntem acea specială plăcere a pierderii în cvasi-deliruri lirice. familiarizaţi cu fluidităţi ardente. Inorogul, prezenţă Iată unele reverii ale materiei inflamabile, inscriptibile misterioasă, conferă cărţii o certă aură simbolică. paradigmei lui Gaston Bachelard: “Pui blând, cuminte, Altitudinea simţirii e clădită şi pe accentuate suplicieri, sidefat, azuriu,/ clădit din stânci îndărătnice şi bulgări câteodată autoipostazieri terminale: “Nu mă trăda-ntru de granit./ În miezul lavei de foc dorinţe pătimaşe,/ amăgire/ Mă ia, mă du, mă pierde-n munţi/ Acolo unde răvăşită vioiciune şi dor infinit.” (Dialog per se). Toate TU, trăire,/ în veci vei fi dispus să-nfrunţi/ a prea aceste oglindiri sufleteşti suscită un interes profund. nemărginirii soartă,/ din care eu, în plânset te-am Imaginea grupului de păpuşi, într-o aşteptare dinamică, chemat,/ să mă admiri pe mine moartă,/ în măreţia evocă enigme şi miracole ce vin, se duc, perpetuă zilei de Sabat.” (Mă pierde în munţi). Poeta îşi asumă reîntoarcere. Următorul pastel cu tuşe psihedelice complet stranietatea, laturile morganatice cu ample sintetizează acest univers poetic al introspecţiei aspectate potenţialităţi acaparante. Prezenţa abisului, cumva pasional: “Căprioare triste şuieră agale/ prin pădurea de similară cu accepţiunea nietzscheană, conduce la trăiri stejari,/ adulmecă inimile noastre,/ ne bântuie gândurile,/ şi retrăiri amplasate “sub pecetea tainei”. De undeva ne dezrădăcinează ritualurile./ Picături de ploaie înteţită răsare Ciuleandra, dans ritual vorbind despre două lumi. de toamnă/ ne lovesc obrajii îmbujoraţi de nerăbdare./ Incandescentele poveri comportă adeseori nebănuite Sărut de căprioară în iarna târzie,/ copleşită de zăpadă accepţiuni metafizice. Mai pot impresiona şi puţin pe urme îi calc./ Umbre, parfum, ceaţă peste pântecul uzualele date carnale, în mod paradoxal proprii meu./ Alină-mi suferinţa cu pleoapele umede,/ cu buze expectativei. Cuvântul creator marchează accentuate tânjind a amor.” (Unde-s lupii imorali?). sublimări prin intermediul lacrimii: “Am plâns în iarba 44 Mihai Eminescu în memoria gălăţenilor -170 de ani de la naşterea poetului - Împlinirea, în 1909, a 20 de ani de la trecerea Bogdan, Ion Păun Pincio, căpitanul Matei Eminescu în eternitate a lui Mihai Eminescu, a declanşat la Galaţi (fratele poetului), Grigore şi Teodor Goilav, Sofia o serie de acţiuni pentru cinstirea memoriei Nădejde, profesoara Calypso Botez (soţia lui Corneliu Luceafărului poeziei româneşti, acţiuni coordonate de Botez), Ion Păun Pincio etc., precum şi poezii dedicate un comitet în fruntea căruia se afla magistratul Corneliu memoriei poetului: Alexandru Vlahuţă, Traian V. Botez, care aveau ca principale obiective Demetrescu, Veronica Micle, George Angelescu, organizarea unui festival comemorativ, tipărirea unui Cincinat Pavelescu, Grigore Manolescu, Riria (soţia album omagial, emiterea unei medalii şi strângerea lui A. D. Xenopol). Compozitorul G. Scheletti este fondurilor necesare înălţării unui monument care „să prezent cu o partitură muzicală la poezia „Ce te legeni, fie de-a pururi mărturie a admiraţiunii celor de Codrule!”. azi şi să transmită viitorimii chipul şi numele În 2008, în întâmpinarea împlinirii a 100 de ani genialului cântăre al durerii şi pătimirilor omeneşti, de la apariţia acestui volum, la propunerea istoricului al vitejiei străbune şi al aspiraiunilor poporului Paul Păltănea, el a fost reeditat de Centrul Cultural român de pretutindeni”1. „Dunărea de Jos” Galaţi, cu un cuvânt către cititori, Corneliu Botez (n. 2 iunie 1870, Chilia, Ismail – notă asupra ediţiei şi postfaţă aparţinând prof. univ. m. 16 februarie 1928, Bucureşti), preşedinte al Curţii dr. Cătălin Enică. de Apel Galaţi, fost secretar general al Ministerului În cadrul manifestărilor organizate, s-au bătut Justiţiei, poet, publicist şi un fervent activist cultural, medalii din aur şi din argint purtând pe avers chipul încă din anii studenţiei bucureştene a manifestat un poetului, iar pe revers, o strofă din poezia „La steaua”. interes deosebit pentru viaţa şi opera lui Mihai La festivalul de poezie şi muzică desfăşurat în sala Eminescu, publicând în revistele vremii importante Teatrului Papadopol în ziua de 14 iunie s-a prezentat articole şi studii prin care a adus o valoroasă contribuţie în premieră poema scenică în cinci tablouri „Sărmanul la stabilirea adevărului în legătură cu viaţa poetului şi Dionis”, scrisă de Jean Bart, George Orleanu şi la cunoaşterea creaţiei acestuia în dimensiunile ei reale, Constantin Calmuschi după nuvela cu acelaşi titlu şi numărându-se printre primii eminescologi români. poezii ale lui Eminescu (textul este publicat în volumul Comitetul amintit, constituit la 19 martie 1909, „Omagiu lui Mihail Eminescu”). Eduard Caudella a alături de Corneliu Botez, avea în componenţa sa şapte compus special pentru festival muzica unei piese corale jurişti (Constantin Z. Buzdugan, George Orleanu, cu acompaniament de orchestră, folosind versurile Constantin Hamangiu, Grigore Trancu-Iaşi, poeziei „La arme!”. De asemenea, unii cercetători Gr. Creulescu, Gr. Drăgănescu, G. Angelescu), patru amintesc de vernisajul primei expoziţii personale cu profesori (Henric Sanielevici, August Frăţilă, Grigore lucrări inspirate de lirica eminesciană a graficianului Foru, Constantin Calmuschi), un ofiţer de marină (Jean evreu de origine poloneză Leonard Salmen, artist care Bart), un inginer (A. Bădescu), un medic a trăit la Iaşi şi Bucureşti şi care, începând cu 1898, a (N. Alecsandrescu) şi un publicist (Ioan Drăgănescu). ilustrat 99 de poezii ale lui Eminescu în peste 200 de Volumul „Omagiu lui Mihail Eminescu” lucrări executate în cărbune, tuş-peniţă, creion, laviu (Atelierele Grafice Socec & Co., Bucureşti, 1909) a şi acuarelă2. apărut atunci în excelente condiţii grafice, deschizându- Periodicul gălăţean „Dunărea de Jos” a se cu un articol al lui A. D. Xenopol. „Cinste vouă publicat un număr omagial cu articole şi studii dedicate gălăţenilor!, scrie istoricul. Aţi luat cei dintâi lui Eminescu, iar cotidianul „Înainte”, a consacrat iniţiativa sărbătoririi marelui geniu naţional al memoriei poetului opt pagini cu versuri din creaţia poeziei […] Prin acest frumos început, dovediţi că eminesciană ilustrate de Leonard Salmen. Galaţiul este nu numai un centru mare de viaţă Fondurile realizate prin listele cu subscripţii, materială, ci că şi răsunetul celei intelectuale din vânzarea volumului omagial, a medaliei găseşte în el un puternic ecou. După voi s-a comemorative şi a biletelor pentru conferinţe şi serbări, deşteptat toată lumea spre sărbătorirea marelui la care s-a adăugat o sumă din partea Primăriei Galaţi, poet”. au permis deschiderea comenzii pentru Statuia lui În volum semnează studii şi articole Ioan Eminescu, realizată în marmură de sculptorul Frederic Slavici, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, Corneliu Botez, Storck3, dezvelită la 16 octombrie 1911 în Parcul Ilarie Chendi, Constantin Dobrogeanu Gherea, N. A. Municipal, ce poartă astăzi numele poetului. Este primul 45 monument de asemenea proporţii ridicat în memoria adevăr ale poetului, hotărât să înceapă lucrarea pe lui Eminescu în ţară, fiindcă înaintea lui Frederic Storck cont propriu. Gălăţenii, prin iniţiativa lor, i-au venit în doar Filip Marin realizase masca mortuară a lui ajutor, înlesnindu-i realizarea unui vis artistic atât de Eminescu, luată la 16 iunie 1889 de pe chipul drag lui. Obţinând prin concurs executarea lucrării, neînsufleţit al acestuia, care fusese dus la Spitalul Frederic Storck se numără astfel printre cei dintâi artişti Brâncovenesc pentru autopsie, iar sculptorii Ion români care i-au sculptat figura genialului poet, statuia Georgescu şi Oscar Spaethe lucraseră, primul, un bust de la Galaţi fiind prima de acest fel înălţată în ţară. pentru Botoşani, în 1890, la iniţiativa studenţilor din Despre felul cum a gândit Frederic Storck Universităţile din Bucureşti şi Iaşi, iar al doilea, pentru transpunerea în marmură a chipului luminos al lui Dumbrăveni, în 1902, Eminescu, aflăm din înseşi comanditar fiind prinţul Leon mărturiile sculptorului. Iată ce Ghika, proprietarul moşiei de declara el într-un interviu aici, mare iubitor de cultură şi acordat publicistului artă, descendent din familia Alexandru Mavrodi: „Nu domnitorului Grigori Ghika. mi-aş fi putut închipui Aşa cum atestă niciodată pentru chipul documentele aflate în Arhivele celui mai mare poet-filozof Statului din Galaţi, acest al nostru un soclu banal, monument, iniţial, trebuia să fie din unele din acele socluri lucrat de sculptorul Oscar care nu spun nimic, nici Spaethe şi ar fi constat din minţii, nici sufletului. Mai bustul poetului, turnat în bronz, potrivit cu geniul său poetic, de două ori mărimea naturală, eu l-am văzut pe Eminescu, pe un soclu de piatră de în concepţiunea mea, ieşind Câmpulung, având înălţimea dintr-o stâncă, simbol al de 5,50 m, pe o bază de 2,60 celei mai desăvârşite m x 2,45 m, aşezat pe un teren eternizări. Şi cum nu am voit înalt de 50 cm4. Sculptorul să fie un simplu portret al lui Dimitrie Paciurea, care Eminescu, l-am caracterizat realizase „Gigantul” din în linii mari. Împreunând Parcul Carol din Bucureşti, severul cu idealul, am lucrare ce aducea o viziune înţeles ca în expresia vagă cu totul nouă în arta de for public, încearcă şi el o a privirii să pun mult mai mult din melancolia compoziţie pentru monumentul lui Eminescu din Galaţi. sufletului său, melancolie care răsare aşa de În şedinţa din 24 ianuarie 1910, în prezenţa delegatului minunat din tot ce a scris poetul acesta mare şi ca primăriei, I. Călciurescu, comitetul pentru ridicarea minte şi ca suflet. Sufletul şi se citeşte în priviri, monumentului, reprezentat de Constantin Calmuschi, mintea în geniul care, ţinând în mână făclia de Grigore Conduratu, Gheorghe G. Drăgănescu, lumină, iese din blocul de marmură al stâncii, Constantin Hamangiu, George G. Orleanu şi Grigore risipind în juru-i lumina operelor geniale, cu care I. Trancu, a aprobat însă proiectul lui Frederic Storck, Mihai Eminescu a îmbogăţit gândirea şi poezia profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, românească”6. căruia îi încredinţează lucrarea la preţul de 12.500 lei5. Dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu a avut loc Frederic Storck mai realizase în 1907 pentru Galaţi la 16 octombrie 1911, în Parcul Municipal, care astăzi sculpturile alegorice „Industria” şi „Agricultura”, aflate îi poartă numele. Ea a constituit o sărbătoare pe faţada Palatului Administrativ, azi sediul Prefecturii. intelectuală rar întâlnită, adunând în jurul său Pentru Frederic Storck, executarea bustului lui reprezentanţi din toate colţurile ţării. După oficierea Eminescu era o mai veche preocupare a sa. Încă din serviciului religios şi sfinţirea statuii de către PS Nifon 1899, când se întorsese de la München, în mintea sa Niculescu, episcopul Dunării de Jos, au rostit cuvântări încolţise dorinţa de a întruchipa în marmură chipul Corneliu Botez, preşedintele comitetului de iniţiativă, spiritualizat al lui Eminescu. Fără vreo comandă T. I. Missir, ajutor de primar, Constantin C. Arion, specială, el a cerut poeţilor Ştefan Octavian Iosif şi ministrul instrucţiunii, Nicolae Iorga, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel fotografiile cele mai apropiate de Dimitrie Anghel, I. Brătescu-Voineşti s.a.

46 Subliniind că acest monument a fost ridicat la Eminescu, în interpretarea unor actori de prestigiu din Galaţi fiindcă „Eminescu, ca personalitate Bucureşti, şi un concert susţinut de orchestra românească, nu e un ce limitat, nici în spaţiu, nici Regimentului 11 Siret din Galaţi. Secţia locală a „Ligii în timp, el este pretutindeni unde e român şi icoana culturale” a dat în seara aceleaşi zile un banchet lui trebuie să existe oriunde sălăşluieşte suflarea prezidat de Nicolae Iorga. Cu acest prilej a apărut şi românească”, magistratul Corneliu Botez i s-a adresat numărul unic al periodicului festiv „Omagiu lui primarului municipiului: „Vă rog a-l păstra şi îngriji Eminescu”, unde sunt tipărite poeziile „Lui Eminescu” cu aceeaşi dragoste şi pietate cu care gălăţenii de Alexandru Vlahuţă, „Statuii lui Eminescu neridicată s-au învrednicit să-l înfăptuiască. Sunt oameni care încă” de Mihai Codreanu, „Lui Eminescu” de Veronica încep să trăiască după ce Micle, „Lui Eminescu” de fiinţa lor materială Traian Demetrescu şi încetează de a mai exista, articolul lui C. Z. Buzdugan şi trăiesc după moarte, „Amănunte inedite despre care pune capăt Eminescu” 8 . zbuciumului lor, o viaţă De asemenea, a apărut măreaţă şi eternă. Din foaia comemorativă „Mihai aceştia face parte Eminescu”, realizată de Eminescu, iar monumentul Emil Maur. ce-l dezvelim astăzi nu este Actul comemorativ decât o slabă mărturie a al dezvelirii monumentului, solidarităţii, care ne va păstrat în două exemplare lega pururi de opera lui (unul la Arhivele Statului, mare şi frumoasă. şi dacă altul la Biblioteca „V. A. viaţa lui a fost lipsită de Urechia”) atestă prezenţa noroc, moştenirea nu i-a scriitorilor Mihail fost deşartă: ea va rodi Sadoveanu, Nicolae Iorga, mereu în curgerea Dimitrie Anghel, Ion veacurilor. De-a pururi, Minulescu, Corneliu înaintea chipului tău Moldovan, Alexandru eternizat în marmură, Cazaban, Emil Gârleanu, fraţii tăi din toate Jean Bart, I. A. ţinuturile româneşti, pe Bassarabescu, Al. care le-ai cutreierat cu Stamatiad, Natalia Negru, atâta drag, veni-vor, a actriţei Maria Filotti, a pribege visător, tot mai pictoriei Cecilia Cuescu- mulţi ca să se prosterne şi să-i rezerve tot ce e nobil Storck, a sculptorului Frederic Storck. Academia românesc şi bun de curăţia şi belşugul sufletului Română a fost reprezentată de Duiliu Zamfirescu, iar tău. În gândul şi cuprinderea noastră sufletească manifestările au fost prezidate de Constantin C. Arion, vei creşte şi te vei înălţa din ce în ce mai falnic, iar ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice. Din aici, la ţărmul Dunării bătrâne, i-i sorocit să fii pe Bucovina a participat Aurel Ştefanelli, reprezentantul veci veghe neclintită a aspiraţiilor neamului, pe Junimii din Cernăuţi, iar teatrele din Bucureşti, Iaşi şi care l-ai cântat şi l-ai iubit atât de mult”7. „Gazeta Craiova au fost reprezentate prin chiar directorii lor. Transilvaniei”, Anul LXXIV, nr. 229, miercuri în Scriitorul Alexandru Vlahuţă nu a putut să 19 Octombrie (1 Noiembrie) 1911, Braşov). participe la sărbătoarea gălăţenilor, dar într-o scrisoare Prima parte a festivităţii dezvelirii monumentului către preşedintele Comitetului pentru ridicarea s-a încheiat cu intonarea marşului „La arme!”, monumentului, Corneliu V. Botez, ca răspuns la invitaţia compoziţie a lui Eduard Caudela, de către corul acestuia, scria: „N-am decât cuvinte de laudă pentru Episcopiei Dunării de Jos. După amiază, în sala frumoasa dumneavoastră faptă şi dacă nu voi fi Teatrului „Papadopol” s-a desfăşurat un festival acolo în ziua când veţi dezveli chipul în marmură omagial, prefaţat de conferinţa lui C. Rădulescu – al lui Mihai Eminescu, aceasta nu înseamnă că Motru „Ce este Eminescu pentru cultura rămână”, sufletul meu nu sărbătoreşte împreună cu urmată de un recital poetic, şi prezentarea comediei dumneavoastră şi cu aceeaşi evlavie pe cel mai într-un act „Lais” de Emile Augier, tradusă de Mihai nobil reprezentant al neamului românesc în faţa

47 vremurilor viitoare. Cu Murnu, Alexandru mii de mulţumiri pentru Potevin-Scheletti, Florica mişcătoarele rânduri Cordescu, Marcela ce-mi scrieţi”9. Cordescu, Mina Byk- Printre susţinătorii Wepper, Aurel ridicării statuii lui Mihai Bordenache, Jules Eminescu la Galaţi au Perahim, Ligia Macovei, fost şi poetul Emil Maur. Eugen-Ştefan Bouşcă, Acesta scria cu acel Sabin Bălaşa, Traian prilej: „Ca-n faţa Brădean, Mircia soarelui - atomul/ Mă- Dumitrescu, Nicolae nchin luminii cărei Alexi, Elena Boariu, sameni/ Sorbind visata Done Stan, Mihu zi când omul,/ Şi-alege Vulcănescu, Maria zeii dintre oameni.// Constantin, Elena Îndrumător spre lumi Chinschi, Tiberiu Nicorescu, Aurel Burlacu, Mihai senine,/ Măreţ luminător de minţi/ Tu ai sădit simţiri Cătrună, Constana Abălaşei-Donosă s.a. divine/ În inimi fără de credinţi.// Slăvind cerească-ţi Plasticienii gălăţeni nu au făcut nici ei excepţie. poezie/ În suflete, - ca un avar/ Comoara-i sufletul ne Unii s-au apropiat cu pioşenie de Eminescu, de creaţia fie/ Curat şi sfânt ca un altar”. sa, ajungând la realizări demne de memoria genialului Referindu-se la statuia lui Eminescu, pentru poet. Vasile Onuţ, Silviu Catargiu, Ioan Simion care Frederic Storck a folosit fotografia poetului din Mărculescu, Mihai Dăscălescu, Nicolae Spirescu, 1885, reprodusă excelent în fruntea volumului din 1909 Teodor Vişan, Nicolae Cărbunaru şi Crenguţa Macarie „Omagiu lui Eminescu”, marele cărturar Nicolae Iorga sunt doar câteva nume de sculptori şi pictori care i-au scria în „Neamul românesc literar” din 23 octombrie modelat şi pictat chipul, sau care s-au străduit să 1911: găsească echivalenţe plastice care să exprime „În loc de a da pe un domn cu jachetă sau chiar universul operei marelui poet. Vasile Onuţ şi Silviu redingotă, având o figură asemănătoare vădit cu Catargiu sunt autorii unor medalioane în basorelief, în fotografia lui Eminescu, sculptorul a făcut să care au înfăţişat chipul tânăr al lui Eminescu, mistuit răsară dintr-o largă stâncă de marmură, însemnată de flacăra geniului. Teodor Vişan a realizat portretul de loviturile ciocanului, figura senină, blândă - lui Eminescu în ulei pe pânză, care poate fi admirat la nu visătoare, ci măreţ dominatoare a poetului în Biblioteca „V. A. Urechia”, iar Nicolae Cărbunaru, plină maturitate, în stăpânirea întreagă a geniului într-o suită de ilustraţii executat în tempera şi tuş-peniţă, său. Un trup sprinten de femeie se desface din a plăsmuit imagini inspirate de poezii precum piatră făcând să fâlfâie flacăra unei torţe - semn „Luceafărul”, „Memento mori (Panorama desigur al poeziei vioaie ce se smulge pentru dânsul deşertăciunilor)”, „La steaua”, „Dintre sute de din asprimea vieţii înconjurătoare”10. catarge”, „Călin (file de poveste)”, „Revedere”, În anii care au urmat, chipul lui Eminescu, opera „Lacul”, „Când marea…”, „Povestea codrului” etc. sa poetică sau în proză au făcut obiectul multor Sunt imagini plastice revelatorii, care încântă ochiul interpretări ale artiştilor plastici, culminând cu acea prin desenul sigur, sugestive prin lirismul şi prospeţimea inegalabilă statuie în bronz, înaltă de 3 m, a lui Gheorghe lor. Într-o compoziţie de dimensiuni monumentale, D. Anghel, aşezată în 1965 în faţa Ateneului Român alcătuită din patru panouri, executată pentru cabinetul din Bucureşti. I-au imortalizat chipul în bronz, marmură de limba şi literatura română al Şcolii „Sf. Ana” sau piatră sculptorii: Oscar Han, Ion Schmidt Faur, (Nr. 29) din Galaţi, Ioan Simion Mărculescu a realizat Constantin Baraschi, Cornel Medrea, Ion Jalea, Milia în ulei pe pânză portretul strălucitor al lui Eminescu, Petraşcu, Ion Dimitriu-Bârlad, Ion Irimescu, Romulus învăluit de raze, sugerând imensitatea spaţiilor siderale, Ladea, Lucian Murnu, Mihai Onofrei, Vasile Gorduz, eternitatea creaţiei eminesciene. Alte imagini ale Dan Covătaru, Tudor Panait, Nicolae Pascu-Goia, compoziţiei fac aluzie la poemul „Călin (File de Nicăpetre etc. La rândul lor, pictorii şi graficienii l-au poveste)” sau la motivele pădurii şi florilor de tei, atât reprezentat şi ei pe autorul Luceafărului, i-au ilustrat de frecvente în opera sa poetică. Crenguţa Macarie, opera, în care au găsit un izvor nesecat de inspiraţie. autoare a unui excelent portret al lui Mihai Eminescu, Printre aceştia: Stefan Luchian, Octav Băncilă, Miu pentru tabloul „Ondina”, inspirat de fantezia poetică Teianu, Camil Ressu, Alexandru Jean Steriadi, Ary având acelaşi titlu a obţinut Marele Premiu la ediţia a 48 III-a a Concursului Internaţional de Creaţie Plastică 1985, cuprinzând numai lucrări pictate în ulei. El „Eminesciana”, organizat de Filiala Iaşi a Uniunii surprinde mai întâi prin prezenţa unei întregi galerii de Artiştilor Plastici din România (2013). portrete, reprezentând familia Eminovicilor (părinţii - Mihai Dăscălescu, originar din Hânţeşti, un Raluca şi Gheorghe Eminovici, fraţii - Harieta, Aglaea sat aflat în apropierea Ipoteştilor, a dedicat lui Eminescu şi Matei), prietenii Theodor Ştefanelli, A. Chibici- şi creaţiei sale peste 60 de tablouri, având un caracter Râvneanu, Ion Creangă, sau personalităţi care au preponderent documentar, dar şi o incontestabilă însemnat ceva în viaţa poetului: Aron Pumnul, Iosif valoare estetică. Într-o Vulcan, Iacob Negruzzi, declaraţie de presă, Ioan Slavici, I. L. luată cu două zile Caragiale, Titu înaintea expoziţiei sale Maiorescu, Veronica documentare Micle, Vasile Pogor ş.a. „Eminescu” din 9 iunie Eminescu este pictat la 1993 de la Galeriile de 19, 33 şi 38 de ani, este Artă „Nicolae Mantu”, imaginat în biblioteca pictorul îmi spunea: profesorului Aron „Lucrările mi-au pus Pumnul, în internatul de probleme deosebite, la Cernăuţi, în vacană, la fiindcă a realiza o masa de lucru. Din expozi ţ i e Ipoteştii copilăriei documentară este mult poetului, Mihai mai greu, artistul nu are posibilitatea să se Dăscălescu a reţinut casa în care acesta a trăit în anii desfăşoare aşa cum ar vrea, este limitat la realităţi cei mai fragezi („Casa Poetului”), un aspect hibernal pe care trebuie să le respecte. Pictorul trebuie să cu zăpadă abundentă („Iarnă la Ipoteşti”), bisericuţa stăpânească în aceeaşi măsură arta peisajului, a cu mormintele părinţilor, priveliştea lacului din naturii statice, dar mai ales a compoziţiei şi a apropiere, chipul Casandrei, fiica lui Gheorghe a portretului, a sondării în psihologia celui Lupului, prima dragoste a lui Eminescu, secvenţe portretizat, găsirea unor modalităţi picturale înfăţişându-l pe copilul Mihai ascultând poveşti ale expresive, care să înlăture monotonia, să bătrânilor şi ciobanilor din sat. Alte lucrări ne poartă individualizeze personajul, chiar dacă portretele prin Botoşani, prezentând Biserica Uspenia au fost executate după fotografii intrate în („Adormirea Maicii Domnului”), în care a fost botezat conştiinţa publică. În privina peisajului, l-am poetul la 21 ianuarie 1850, strada Armeană sau înfăţişat aşa cum l-am receptat eu la Botoşani, elemente de arhitectură tradiţională specifică acestui Ipoteşti, Putna, Iaşi, Văratic, dar şi la Cernăuţi, oraş. Peisajele, multe la număr, aduc în prim-plan case, Viena, Berlin, Veneţia sau Florenţa”11. O expoziţie străzi, colţuri de pădure, care impresionează, unele, cu aceste lucrări va deschide artistul şi în 1994, de prin aerul nostalgic ce-l aduc, altele, fiind ecouri ce astă dată la centrul Militar din Galaţi12. vin din lirica eminesciană („Pădurea de argint”, Mihai Dăscălescu încă din anii cei mai fragezi „Pădurea de aramă”, „Uliţă la Văratec”, „Mănăstirea ai copilăriei avusese posibilitatea să cunoască locurile Văratec”, „Casa Veronicăi Micle cu presupuşii plopi”, cutreierate de poet, să întârzie pe malul „lacului codrilor „Mănăstirea Putna”, „Bojdeuca lui Ion Creangă din albastru”, să asculte glasul ierbii sau freamătul bolilor icău” etc.). Semnificative sunt şi acele tablouri al căror de frunze. Tot atunci, după propria mărturisire, făcută motiv l-au constituit oraşele Viena, Berlin, Florenţa şi mie, a auzit de numele poetului de la bunica sa după Veneţia, primele două găzduindu-l pe Eminescu în anii mamă, Eufrosina Fotea. Aceasta îl văzuse la Botoşani studiilor universitare, celelalte, în anii bolii necruţătoare. pe vremea când era bolnav şi se afla în îngrijirea surorii Realizând acest amplu ciclu, Mihai Dăscălescu a adus, sale Harieta. Mai târziu, în anii maturităţii, Mihai cu mijloacele de expresie specifice picturii, un cald şi Dăscălescu a mers pe urmele Luceafărului la Cernăuţi, vibrant omagiu poetului nostru naional, oferind Botoşani, Văratec, Putna, Iaşi, Blaj, Bucureşti, Viena, iubitorilor de artă un itinerar imagistic variat, luminos, Berlin, Odessa, Veneţia, Florenţa. Din contactul cu de o deosebită frumuseţe şi nobleţe spirituală. realităţile locurilor prin care genialul poet i-a purtat Maestrul Nicolae Spirescu şi-a intitulat ciclul paşii în scurtul său periplu terestru şi din contactul cu de lucrări dedicate lui Eminescu şi operei sale opera acestuia, s-a născut acest ciclu realizat după „Ipostazele geniului”, organizând încă din 1989 o primă

49 expoziţie la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, care secvenţe ce amintesc de „Scrisoarea III”, „Doina”, ulterior a fost găzduită şi de oraşul Chişinău. „Povestea codrului”, „Fiind băiat păduri cutreieram”, Dintre lucrările prezentate, un număr de 12 au fost „Luceafărul”, „Veneţia”, „Ce te legeni …”, „Închinare donate în toamna anului 1991 Bibliotecii „V. A. lui Ştefan cel Mare”, „Se bate miezul nopţii” etc. Există Urechia” şi sunt expuse în sala de lectură care poartă în ele un lirism cald, de ample vibraţii sufleteşti, un numele poetului. ritm al tonurilor şi Mulţumindu-i pentru acordurilor valoroasa donaţie cromatice care vine făcută, directorul de undeva din instituţiei din acea cadenţele şi fluenţa vreme, prof. versului Nedelcu Oprea, îi eminescian, o scria artistului prospeţime care te printre altele: face să simţi „Donaţia unei aproape mireasma părţi din realizările florilor de tei sau talentului şi muncii şopotul apelor când Dv. rotunjeşte „coboară-n ropot demersul educativ dulce din tăpşanul al instituţiei prăvălatic”. n o a s t r e , Legându-şi înscriindu-se firesc numele de cinstirea în tradiţia memoriei lui inaugurată de întemeietorul V. A. Urechia, care a Eminescu, a creaţiei acestuia, de nemurirea unei conceput biblioteca drept o reuniune de valori personalităţi care aureolează cerul culturii româneşti culturale, spirituale şi materiale ce se întregesc şi şi universale, gălăţenii, artiştii plastici de aici au adus se susţin reciproc. În acest sens, pânzele Dv. de-a lungul anilor modestul lor omagiu Luceafărului inspirate din viaţa şi creaţia lui M. Eminescu (…) poeziei româneşti, apropiindu-ni-l tot mai mult de inima îi găsesc locul cel mai potrivit în instituţia care-i şi sufletul nostru şi prin intermediul artei plastice. găzduieşte opera literară”13. Note: Urmărind tablourile din acest ciclu eminescian, 1. Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană parcurgem un traseu lung, de la acea pânză intitulată Galaţi, Primăria Galaţi, Dosar 6, Lucrările ridicării „Memento mori” (căreia pictorul i-a adăugat versurile monumentului poetului Mihail Eminescu, nr. 186, 1902, „Revarsă linişte de veci/ Pe noaptea mea de patimi”), octombrie 22, „Actul comemorativ la dezvelirea pentru care a primit în 1949 Premiul „Tinerimea monumentului lui Mihail Eminescu la Galaţi”. română”, până la chipul luciferic al poetului din 2. Ion N. Oprea, art. „Mihai Eminescu, Papa Paul al fotografia făcută la vârsta de 19 ani la Viena. În prima, II-lea şi Leonard Salmen – o provocare pentru Horia imaginea este sculpturală, concepută de pictor pentru Roman Patapievici şi alţii asemenea lui”, „Luceafărul”, a servi unui posibil monument la mormântul lui 24 octombrie 2015; Nicolae Iosub, „Mihai Eminescu, Eminescu din Cimitirul Belu. Culorile sunt sobre, în grafica lui Leonard Salmen”, „Luceafărul, 1 materia picturală este onctuoasă, aşezată în straturi noiembrie 2015; Nicolae Mare, „Despre graficianul groase, volumetria personajelor este bine pusă în polonez Leonard Salmen şi Eminescu”, https://tribuna- evidenţă în spaţiul bidimensional al tabloului. În cea magazine.com. Unele lucrări au fost folosite pentru de a doua pânză, admirăm un Eminescu romantic, ilustrarea volumului de Poezii al lui Eminescu, tipărit cufundat în gânduri, visător, cu o expresie a cărei lumină în 1910 de I. Scurtu. De asemenea, lucrările sale izvorăşte din interiorul fiinţei. În alte imagini, poetul inspirate de poeziile lui Eminescu au fost reproduse este ipostaziat alături de Veronica Micle, de membri din abundenţă pe cărţile poştale ilustrate puse în ai Societăţii „Junimea”, sunt portretizaţi Ion Creangă circulaţie în primele două decenii ale sec. XX de şi Titu Maiorescu, pătrundem în universul operei poetice cunoscutele edituri bucureştene Socec şi Depozitul a lui Eminescu prin intermediul unei serii de tablouri Universal araga. Opera lui Salmen este considerată intitulate „Frescă”, „Unde eşti copilărie …”, „La ca fiind cea mai vastă din cartofilia grafică din steaua”, „Menuet floral”, „Rădăcinile permanenţei”, România. Din cauză că mult timp creaţia sa a fost „Nemurire”, „Coloane”. Pe retină ne rămân imprimate ignorată, informaţiile despre biografia sa lipsesc, deşi 50 în genul obiectelor de vitrină („Clovnul”, „Un cerşetor”, „Pe gânduri”, „Tristeţea”, „Ţiganca” ş.a.), plachete şi medalii (Nicolae Grigorescu, Arh. Ion Mincu, Panait Cerna), ca şi o serie de lucrări integrate în arhitectura unor clădiri (printre ele şi sculpturile alegorice „Industria” şi „Agricultura” de pe faţada Palatului Administrativ din Galaţi, proiectat de arhitectul Ion Mincu). Opere ale sale, ale tatălui său Karl Storck, ale fratelui său Carol Storck şi ale soţiei sale, pictoriţa Cecilia Cuţescu-Storck, pot fi admirate şi în Muzeul de Artă „Frederick şi Cecilia Cuţescu-Storck” din Bucureşti, înfiinţat în 1951 în casa sa din strada Vasile Alecsandri nr. 16, clădire declarată monument istoric, construită între 1912-1913, de către arhitectul francez Alexandru Clavel, după planurile celor doi soi. 4. Elemente tehnice aflate în scrisoarea din 23 octombrie 1909, adresată de Corneliu Botez primarului municipiului Galaţi, DJAN, dos. cit. 5. Scrisoarea nr. 15 din 1 februarie 1910, adresată de Corneliu Botez primarului municipiului Galaţi, DJA, dos. cit. 6. „Dimineaţa”, Anul VIII, nr. 2738, 16 octombrie 1911. 7. „Gazeta Transilvaniei”, Anul LXXIV, nr. el a avut şi un fiu, Sebastian Salmen (n. 14 octombrie 229, miercuri în 19 Octombrie (1 Noiembrie) 1911, 1908, Bucureşti – m. 9 octombrie 1976, Bucureşti), Braşov). cunoscut sub pseudonimul Sebastian Lascăr ca o 8. Paul Păltănea, „Istoria oraşului Galaţi de la personalitate cu o bogată activitate de publicist, origini până la 1918”, vol. II, Editura Porto-Franco, traducător şi dramaturg. Galaţi, 1995, p.312). 3. Frederic Storck - (n. 7 ianuarie 1872 – m. 26 9. „Dimineaţa”, Anul VIII, nr. 2738, 16 decembrie 1942 ), fiu al sculptorului octombrie 1911. Karl Storck, urmează cursurile 10. Nicolae Iorga, „Neamul Şcolii de Arte Frumoase din românesc literar”, 23 octombrie Bucureşti, unde este coleg cu 1911. Ştefan Luchian, apoi pe cele ale 11. Corneliu Stoica, Mâine la Academiei de Arte Frumoase din Galeriile de Artă „N. Mantu”, O München. În 1899 se reîntoarce în expoziţie documentară Eminescu, ţară, iar în 1906 este numit profesor în „Acţiunea”, nr. 380, 8 iunie 1993. de desen şi modelaj la Şcoala de Cronica la expoziţie a apărut în Arte Frumoase din Bucureşti. A acelaşi ziar, nr. 393, 23 iunie 1993, executat numeroase busturi pag. 2, sub titlul „Expoziţia monumentale (Ion Heliade documentară a pictorului Mihai Rădulescu, Ion Ghica, Anastase Dăscălescu”. Simu, Spiru Haret, Alfonso Castaldi, 12. Corneliu Stoica, „La Goethe, Schiller, Octav Băncilă, Centrul Militar – Vernisajul unei Alexandru Macedonski, G. I. expoziţii documentare Eminescu”, Ionescu-Gion, generalul Gh. în „Acţiunea”, nr. 689, 16 iunie Anghelescu, Regele Carol I al 1994. României, Regina Elisabeta), Statuia 13. Corneliu Stoica, „Donaţia doctorului Constantin Codrescu pictorului Nicolae Spirescu”, în (Spitalul Municipal de Adulţi, „Acţiunea”, nr. 19, 17 octombrie Bârlad), lucrări de mici dimensiuni, 1991.

51 Revista Dunãrea de Jos EDITOR: CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI Preşedinte: COSTEL FOTEA CENTRUL CULTURAL „DUNĂREA DE JOS” Manager: Viorel Sandu

DTP: Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos Laura DUMITRACHE, Eduard MIHALCEA

Str. Domnească, nr. 61, Galaţi, cod. 800008 tel.: 0236 418400, fax: 415590, e-mail: [email protected] ISSN: 1583 - 0225

Tematici: Februarie 2020 - Basarabia

Din sumar:

Evenimente culturale 2020 - p.2,3; – Bicentenar Al.I.Cuza - p.4,5; Cocuţa Conachi Vogoride, Vasile Ghica – p.6,7; Al.I.Cuza „Prinţul gălăţean al Unirii”, Eduard Mihalcea – p.8; România unită: Cuza-Vodă – Nicolae Iorga – p.9,10; Al.I.Cuza – prezenţă vie în conştiinţa gălăţenilor, Ghiţă Nazare – p.11,12; Epoca Reformelor- Naşterea unei Naţiuni, Gheorghe Platon – p.13; Relaţia prinţului Al.I.Cuza cu locuitorii, Amelian Chirilă – p.14; Trădătorii lui Cuza – p.15,16, 17,18,19; Domnia lui Cuza (1859-1866), Vlad Georgescu – p.20; Prin două veacuri de istorie, pe urmele lui Al. I. Cuza, Marius Mitrof – p.21.22,23,24; Versuri din prinosul inimii, cronică de Cezarina Adamescu – p.25,26; Bicentenar Al. I. Cuza- p.27,28; Anul Al.I.Cuza, Domnul Principatelor Unite”, Cristian Căldăraru – p.29,30,31,32,33,34; Ultimii ani de domnie ai lui Al.I.Cuza – p.35,36; Galaţiul din sufletul meu, Ioana Stoian – p.37,38; La revedere, dragul meu Părinte, Constantin Marinescu, Pompiliu Comşa – p.39; Poezie, Angela Baciu – p.41; Viaţa bate filmul, poezia bate viaţa, Victoria Milescu – p.42; Introspectări aspectate pasional, Octavian Mihalcea - p.44; Mihai Eminescu în memoria gălăţenilor, Corneliu Stoica – p.45,46,47,48,49,50,51;

Responsabilitatea pentru grafie, conţinutul opiniilor, argumentelor sau părerilor aparţine, în exclusivitate, autorilor. Materialele primite, publicate sau nepublicate, nu se înapoiază. Redacţia revistei nu împărtăşeşte întotdeauna ideile conţinute în textele publicate. Alte detalii despre activitatea Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi pot fi aflate pe pagina web a instituţiei (www.ccdj.ro) sau pe pagina de facebook Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati. Arhiva parţială a revistei se găseşte pe site-ul instituţiei. Revista Dunărea de Jos este membră APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi a Editurilor din România).