Document Final Fara Opris.Indd
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
editorial M E S A J U L ŞEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL TRANSMIS CU OCAZIA ANIVERSĂRII A 170 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA ARMEI ARTILERIE a 10 noiembrie se împlinesc 170 de ani de existenţă a artileriei române moderne, eveniment important pentru dezvoltarea instituţiei militare române. Decizia Ldomnitorului Gheorghe Bibescu de înfiinţare a primei baterii de artilerie, pe principii organizatorice moderne, a reprezentat actul de renaștere al artileriei, ca armă de sine-stătătoare. Această dată, cu profundă semnificaţie afectivă pentru artileriști, a reprezentat totodată renașterea artileriei, continuarea tradiţiilor sale de luptă, făurite pe câmpurile de bătălie începând cu secolul al XV-lea. Tunarii lui Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeș, Ștefan cel Mare, Petru Rareș au contribuit substanţial la înfăptuirea dezideratului de libertate al poporului român, la obţinerea marilor biruinţe pentru apărarea pământului strămoșesc și a fiinţei noastre naţionale. Memorabilele salve de tun de la Calafat din anul 1877, ce au marcat începutul Războiului de Neatârnare vor avea un ecou veșnic în sufletul românilor. De asemenea, faptele de vitejie ale artileriștilor de la Plevna, Vidin și Smârdan și mai apoi din cele două conflagraţii mondiale vor rămâne înscrise cu litere de aur în frământata istorie a neamului românesc. De-a lungul anilor, „tunarii” s-au impus în conștiinţa afectivă a neamului românesc printr-o pleiadă de spirite alese, cum ar fi savantul de renume mondial Henri Coandă, generalii Gheorghe Manu, Constantin Coandă, Constantin Christescu, Eremia Grigorescu, Toma Ghenea, Ștefan Burileanu, Vasile Negri și oameni de artă ca Ion Jalea și Vida Gheza. Spiritul enciclopedic, rafinamentul intelectual, atașamentul faţă de glia și spiritualitatea românească îi onorează și vă obligă pe dumneavoastră, continuatorii tradiţiilor, la intensificarea eforturilor pentru amplificarea prestigiului armei căreia îi aparţin. La începutul mileniului al III-lea, speranţele artileriștilor sunt îndrăzneţe, realiste, conform cerinţelor operaţionale stabilite. Acestea prefigurează noua artilerie a forţelor terestre, care trebuie să fie aptă pentru îndeplinirea misiunilor ce îi revin în spaţiul de luptă integrat. Corespunzător acestor exigenţe și năzuinţe, în arma artilerie problemele identificării ţintelor, ale analizei, deciziei și execuţiei focului se abordează sistematic, ele fiind integrate eficient în pregătirea și ducerea acţiunilor de luptă specifice. Astăzi, artileria, ca de altfel întreaga armată, este înscrisă într-un amplu și ascendent proces de modernizare structurală și acţională, care să o facă interoperabilă cu artileria armatelor moderne din Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Domnilor artileriști, generali, of iţeri, maiștri militari, subof iţeri, soldaţi și gradaţi profesioniști, Bogatele tradiţii de luptă ale armei din care faceţi parte și cerinţele prezentului vă obligă să continuaţi eforturile de modernizare a artileriei, de perfecţionare continuă a pregătirii voastre tactice și de specialitate, pentru a vă îndeplini cu cinste misiunile încredinţate. În sălile de specialitate, în poligoane, în taberele și pe terenurile de instrucţie, acţionaţi cu perseverenţă pentru cunoașterea și folosirea corectă a armamentului și tehnicii din înzestrare, pentru a deveni foarte buni luptători și specialiști. Totodată vă solicit maximă angajare în procesul de transformare a forţelor terestre pentru a imprima acestora forţa combativă necesară. Fiţi demni de misiunea ce vi s-a încredinţat, acţionaţi cu hotărâre pentru însușirea cunoștinţelor militare și de specialitate, dovediţi tenacitate și profesionalism, pasiune și dăruire în toate acţiunile pe care le întreprindeţi! La aniversarea armei artilerie, am plăcerea și îmi fac datoria de onoare să vă adresez călduroase felicitări, urări de sănătate, putere de muncă și succese deosebite în întreaga activitate, în nobila îndatorire de a sluji ţara în forţele terestre ale Armatei României. LA MULŢI ANI ! ȘEFUL STATULUI MAJOR GENERAL General-locotenent Dr. Ștefan DĂNILĂ document 2013 4 (62) 1 studii/documente 170 de ani de existenţă REPERE DE REFERINŢĂ ALE ISTORIEI ARTILERIEI ROMÂNE MODERNE Colonel prof. univ. Dr. Adrian STROEA1 Colonel (r) Marin GHINOIU nceputurile artileriei se pierd în negura vremurilor, deși Astăzi, artileria continuă să fie principala forţă de sprijin cu Înoţiunea de artilerie a apărut relativ recent, la mijlocul foc din compunerea forţelor terestre. Ea este supusă unei noi veacului al XV-lea. Termenul artilerie derivă din verbul arhaic provocări, aceea de a deveni sistem integrat și integrant pe francez artiller, care înseamnă arta de a construi și mânui, pe câmpul de luptă 3D, cvasi-controlat informaţional. timpul luptelor, diferite mașini de război. Dar tunul, această hiperviolentă mașină de război, nu este una oarecare! Este O dată memorabilă în istoria artileriei române: mijlocul de luptă care, prin capacitatea de lovire la mare 10 noiembrie 1843. Prima baterie de artilerie distanţă cu precizie a adversarului, a schimbat modul de ducere În anul 1843, domnitorul Ţării Românești, Gheorghe a luptei. Mai mult decât atât, specialiștii apreciază că prin Bibescu, a întreprins o călătorie la Constantinopol. Ca urmare puterea sa de lovire, de distrugere a a sugestiei adjutantului său domnesc, locotenentul fortificaţiilor (cetăţilor) medievale, Ioan Emanoil Florescu, domnitorul i-a solicitat artileria a contribuit substanţial la sultanului un număr de piese de artilerie, pentru prăbușirea orânduirii feudale. dotarea oștirii2. La înapoiere, acesta i-a dăruit O caracterizare sintetică, dar extrem patru tunuri cu ţeava din bronz de 4 livre de sugestivă a rolului și importanţei (calibru 80 mm) ca să slujească întru paza bunei artileriei îi aparţine cronicarului polonez rânduieli și liniștei obștești. Această danie a L. Gorecki, care afirma: În această avut loc în contextul istoric definit în principal mașină (tun) se razimă toată puterea de îndelungatele dominaţii străine – îndeosebi pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu otomană și fanariote – ce slăbiseră ţara din toate un cuvânt toată puterea războiului. punctele de vedere, inclusiv din perspectiva De aceea, comandanţii militari, din potenţialului său militar. Evenimentul care a toate timpurile, au învăţat că știinţa grăbit procesul de renaștere a armatei naţionale folosirii acestei arme puternice este și de apariţie a artileriei române moderne a deopotrivă o datorie și o necesitate fost pacea de la Adrianopol, încheiată în urma pentru ei. Napoleon spunea categoric, Războiului ruso-turc din anii 1828-1829. În baza fără echivoc: Un comandant care nu știe Regulamentului ostășesc pentru miliţia naţională a să folosească această puternică armă Principatului Valahiei și a Regulamentului pentru din subordine, care nu are consideraţii miliţia naţională a Moldovei, în anul 1830 s-a Gheorghe Bibescu, domnitorul Ţării Românești pentru nevoile artileriei nu ar trebui să trecut la organizarea noilor oștiri pământene. între 1842 și 1848 o comande niciodată. În anul 1835, Adunarea Naţională din Ţara Apărută din necesitatea lovirii la distanţă a adversarului, Românească a propus introducerea artileriei în organizarea artileria a parcurs un complex evolutiv. Istoria evoluţiei mijloacelor armatei naţionale. Motivând necesitatea reînfiinţării acestei de luptă bazate pe principiul aruncării obiectelor grele la distanţă arme, membrii adunării făceau referiri la tradiţia ei, arătând își găsește începuturile în antichitate. De aceea, balista, scorpionul, că este necesară cumpărarea de tunuri pentru desăvârșirea și catapulta, frontibola și bricola sunt considerate în mod just împodobirea organizaţiei regulatei oștiri ce avem, cum și spre predecesorii antepirobalistici ai artileriei de azi. cuviinţa sărbătorilor naţionale, pentru un stat ca acesta, care și Evoluţia de-a lungul timpului a mijloacelor de lovire la mai înainte nu era lipsit de această podoabă. distanţă, concretizată în apariţia tunurilor a fost determinată Dar, abia în anul 1841, a fost întocmit un proiect de lege decisiv, revoluţionar, de inventarea pulberii cu fum. În Europa, pentru constituirea primei baterii de artilerie. Numai că lipseau apariţia primelor turnătorii și fabricarea gurilor de foc a avut tunurile. Doi ani mai târziu, la 10 noiembrie 1843, Gheorghe loc în secolul al XIV-lea. Bibescu, după ce a primit de la sultan cele patru tunuri, a legiferat În compunerea oștilor voievozilor și domnitorilor români, înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Românești prin artileria a apărut în secolul al XV-lea. Ca entitate structurală Porunca Domnească nr. 198. Cel dintâi comandant al primei modernă, distinctă, artileria română a apărut în urmă cu 170 baterii de artilerie a fost căpitanul Pavel Lenz. Acesta era ajutat de ani, la 10 noiembrie 1843. De-a lungul timpului, a cunoscut de locotenenţii Scarlat Ciocârlan și Nicolae Haralambie, dezvoltările pe care le-a cerut necesitatea îndeplinirii misiunilor primii săi subalterni. Data de 10 noiembrie 1843 reprezintă ce i-au fost stabilite. pentru istoria artileriei române o dată memorabilă, un nou punct 2 4 (62) 2013 document studii/documente de plecare, ce marchează începutul procesului devenirii artileriei comandant a fost maiorul Tobias Gherghel. Ajutorul șefului moderne în ţara noastră. regimentului a fost numit maiorul Haralambie Nicolae, șeful În anul 1835 Moldova avea doar un singur tun. Abia în divizionului întâi a fost numit căpitanul Herkt Enric, iar șeful anul 1849, când noul domnitor, Grigore Al. Ghica,