Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” Străjer în calea furtunilorCadran militar buzoian Anul VII, nr. 16, decembrie 2014 ZIUANAŢIONALĂAROMÂNIEI

www.fundatia-averescu.ro AGENDA FUNDAŢIEI Străjer în calea furtunilor

SUMAR

- EDITORIAL -

- General de brigadă dr. Lucian Foca - Trepte către Marea Unire (1)

- AGENDA FUNDAŢIEI -

- Onor la veterani sub falduri tricolore (2) - Veterani la centenar (4) - Trecea fanfara militară (6) - EVENIMENT - Adresa: Buzău, str. Unirii nr. 140 - Martiriul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu şi al fiilor săi (7) Tel. 0735233264 - Cinstire Sfinţilor Martiri Brâncoveni - Onorul militarilor din garnizoana www.fundatia-averescu.ro Buzău (8) - General de brigadă dr. Lucian Foca, Simpozionul omagial „Cinstire Sfinţilor Director: gl. bg. dr. Lucian Foca Martiri Brâncoveni” - Constantin Brâncoveanu - militari şi ctitorii din ţinutul Buzăului (10) COLECTIVUL DE REDACŢIE - ISTORIE, CULTURĂ - Redactor-şef: - Preot profesor dr. Mihail Milea, Martiriul Sfinţilor Brâncoveni – cea mai lt. col. Romeo Feraru frumoasă icoană de jertfă a neamului nostru românesc (15) Redactor-şef adjunct: - Locotenent-colonel Cristian Cîrjău, Carol I al României (1866 – 1914) (19) Emil Niculescu - Elev Daniel Stînă, profesor drd. Dragoş Curelea, Activitatea generalului Secretar de redacţie: Alexandru Averescu, în perioada decembrie 1916 – iulie 1917 (28) plt.adj.pr. Sandu Popa - General-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe, Conservarea şi edificarea memoriei eroice a românilor (35) Redactori: - Viorel Frîncu, Presa din Buzău şi Râmnicu Sărat în perioada neutralităţii preot militar Alexandru Tudose României (1914-1916) (39) Viorel Frîncu - Profesor Emil Niculescu, Comemorare 125 - Mihai Eminescu (44) Prelucrare grafică şi procesare text: - Profesor Emil Niculescu, Comemorare 125 - Ion Creangă (48) m.m. cls.a I-a Iulian Cadulencu - Colonel dr. Mircea Tănase, Ansamblul „Monteoru” - un tezaur memorial (încă) nevalorificat (52) Corectură: - Cristina Moise, Casa Codescu din Chiojdu - Lecţia de istorie de pe bancnota plt.adj.pr. Sandu Popa de 10 lei (58) Difuzare: - Lansare de carte, Conacul din Cândeşti - Cel mai vechi conac din judeţul plt. maj. Daniel Galavan Buzău (60) Tipar: EditGraph, Buzău - Memoria veteranilor - Interviu, Sergentul Alexandru Zahiu - fire din pânza vremii (62) ISSN: 1843-4045 - Raftul cu cărţi (65) - TEORIE MILITARĂ - Autorilor le revine responsabilitatea pentru conţinutul lucrărilor publicate, - General de brigadă dr. Lucian Foca, Fizionomia noului tip de război precum şi pentru formele grafice Actualitate şi perspectivă (71) folosite, prescurtări, indicaţii - General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu, Arctica - un nou bibliografice, transliterări etc. pivot strategic (77) - General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu, Revista pune la dispoziţia celor Asia Centrală - schimbări în geopolitica energiei (83) interesaţi spaţii de publicitate. - AREALUL BUZOIAN - Numărul curent al revistei se găseşte pe site-ul fundaţiei, în format pdf. - Locotenent-colonel Romeo Feraru - Buzău - repere de patrimoniu (89)

Coperta 1 - MOZAIC BUZOIAN - Ziua Drapelului la Bucureşti, foto: Valentin Ciobîrcă - Din condica de prezenţă culturală a Cercului Militar Buzău (91) Coperta 4 - Phoenix Adventure 2014, Iniţierea în tainele cercetăşiei (92) - Detaşamentul FAC/JTAC - la ora maturităţii (94) Ziua Naţională a României la Buzău - - Tabăra de instrucţie la munte (95) 1 Decembrie 2013, - EODEX -2014 (96) foto: Iulian Cadulencu - Un nou început (97) - 25 octombrie - Ziua Armatei României (98) - Agenda Asociaţiei Soţiilor Cadrelor Militare din România, filiala Buzău (100)

Revista se difuzează- structurilor 2 - militare din Buzău, asociaţiilor partenere şi instituţiilor publice interesate. EDITORIAL

Marea UnireTrepte de la 1 Decembrie 1918 către este fructul rănirii Marea pe câmpul de războiu, Unire iar pe pept mai multe magnificei pronunţări a românilor din toate ţinuturile decoraţii cu spade şi-a făcut intrarea triumfală în oraş. ţării, într-o impetuozitate ce punea în uimire orice Trupele au fost primite la gară şi salutate de către arbitraje europene, ale aliaţilor învingători sau învin- autorităţi. De la gară, cu muzica în frunte şi întovără- şilor Primului Război Mondial, care, pentru noi, a fost şiţi de un mare număr de cetăţeni, soldaţii au mers la Războiul Întregirii. Era lungul drum al nopţii către ziuă, primărie trecând pe sub un splendid arc de triumf, iluminat, prin veacuri, de făcliile atâtor martiraje, con- împodobit cu steaguri, flori şi verdeaţă, iar în mijloc vergând, pentru cei despărţiţi de samavolnice graniţe, având desenată o hartă a României Mari cu un soldat de aceeaşi aspiraţie: Noi vrem să ne unim cu Ţara! de santinelă, care prin trompetă anunţa înfăptuirea ei. Era, în aceeaşi măsură, rodul unor tenace eforturi Actul de voinţă al naţiunii române, rostit răspicat şi culturale care ştampilaseră cartea de identitate energic, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, este a tuturor provinciilor naţionale de pe o parte sau alta sărbătorit şi în „capitala” judeţului Buzău, după a Carpaţilor. Pamfil Şeicaru, marele gazetar interbe- mărturia aceluiaşi medic militar, cu un mare lic buzoian (1894-1980), cavaler al Ordinului „Mihai entuziasm, la 25 noiembrie/ 8 decembrie 1918, Viteazul”, dobândit în luptele din triunghiul de foc: printr-un Te-Deum, la Episcopie, după care s-au ţinut Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, rememora: Adunarea Ligii cuvântări şi a urmat o procesiune patriotică, cortegiul Culturale, întemeiată în 1892, cu prilejul trecând pe bulevardul I.C. Brătianu (astăzi N. Memorandumului, răscolea sufletul românesc. Copil, Bălcescu), strada Unirii, cu popas la Palatul la şcoală în satul Beceni, am auzit pe unchiul meu, Comunal, apoi strada Carol (acum Independenţei), cu învăţător, cântând cu şcolarii „Doina lui Raţiu”; o altă oprire în dreptul locuinţei dentistului Ioan Gheorghe Constantinescu-Beceni, dascălul de altă- Munteanu, ginerele valorosului naţionalist Dr. Vasile dată, a rămas în istoria locală drept unul dintre pionie- Lucaciu, memorandistul, pentru ca, apoi, în Piaţa rii organizării breslei învăţătoreşti şi al presei acesteia. Liceului Hasdeu, să se încingă o mare horă a Unirii. Doctorul Ion Bianu, ardelean şi medic al oraşului, Istoricii, la aproape un secol de la săvârşirea colonel medic în perioada campaniei din 1916-1918, actului fundamental al desăvârşitei uniri, ajung să relatează, în volumul memorialistic „Însemnări din recunoască, precum regretatul Florin Constantiniu, războiul României Mari”, că la 10/23 noiembrie 1918, cu lucidă sinceritate, faptul că Marea Unire din 1918 la orele 11 a.m., un aeroplan care sbura pe deasupra a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei oraşului Buzău, s-a scoborât la nivelul caselor şi româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea a aruncat mai multe sute de foi volante, una adresată unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, cetăţenilor români, cealaltă militarilor: «Ostaşi! Ora a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta isto- mult aşteptată de toată suflarea românească şi în rică a întregii naţiuni române, realizată printr-un elan deosebi de voi, vitejii Mei ostaşi, a sunat în sfârşit ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii după lungă şi durereoasă aşteptare. Trecerea neamului, un elan controlat de fruntaşii politici pentru trupelor aliate peste Dunăre, ne impune ca o sfântă şi a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă. patriotică datorie să luăm iarăşi arma în mână ca să Imnul naţional, „Deşteaptă-te române!”, pe versu- isgonim împreună cu ele vrăjmaşul cotropitor de ţară rile paşoptistului Andrei Mureşanu, aminteşte, în şi să aducem linişte populaţiunii asuprite. Regele concertul naţiunilor europene a parteneriatelor vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuim noastre militare de cele două mereu prezente visul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturor instituţii girante ale demnităţii şi independenţei Românilor, pentru care în anii 1916-1917 aţi luptat cu naţionale, ale apărării identităţii noastre spirituale: atâta vitejie. (...) Fraţii noştri din Bucovina şi din Biserica şi Armata - „Preoţi cu crucea-n frunte, căci Ardeal vă chiamă pentru ultima această luptă ca prin oastea e creştină”. avântul vostru să le aduceţi eliberarea din jugul străin. Dacă despre Columna lui Traian s-a spus că este Biruinţa este a noastră şi viitorul va asigura întregului certificatul de naştere al poporului român, Alba Iulia, neam românesc viaţa pacinică şi fericită. Înainte deci prin marea adunare a românilor de pretutindeni, cu vitejie strămoşească. Dumnezeu este cu noi!» strânşi pe Câmpia Libertăţii, simbolizează actul Cu numai două zile înainte, de Sfinţii Mihail şi nostru de maturitate, de voinţă politică forjată Gavriil, oraşul primise revenirea oştirii române în pe parcursul a două milenii, raţiunea călăuzitoare urbe, după lunga ocupaţie germană: La ora 2 p.m. şi diploma identitară. armata română, reprezentată prin Brigada 9 de Trăiască, acum şi pururi, România! Infanterie, comandată de vrednicul colonel Lascăr General de brigadă dr. Petrică-Lucian Foca, Caracaş, care poartă pe braţul drept dublul semn al preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

- 1 - AGENDA FUNDAŢIEI

De Ziua Drapelului Naţional

Onor la veterani, sub falduri tricolore

Fundaţia „Mareşal Alexandru secvenţe din „istoria trăită”, de Cu acelaşi prilej, a fost difuzat Averescu” a adus prinosul de re- câmpurile de luptă şi s-a vizitat numărul 15 al revistei „Străjer cunoştinţă al militarilor şi societăţii muzeul diviziei, continuatoarea în calea furtunilor”, publicaţie civile, eroilor în viaţă de pe fron- tradiţiilor Armatei a 2-a. semestrială a fundaţiei, în care turile celei de-a doua conflagraţii Au participat, apoi, la ceremonia oaspeţii invitaţi au fost prezenţi mondiale, prin organizarea unei în- organizată de Prefectura şi Garni- în paginile dedicate „memoriei tâlniri cu veteranii de război, la 26 zoana Buzău, în Piaţa Dacia, unde veteranilor”. iunie de Ziua Drapelului Naţional. preşedintele Fundaţiei „Mareşal De câţiva ani buni, din cei şapte Întâlnirea de suflet cu foştii Alexandru Averescu”, generalul de de apariţie ai amintitului cadran combantanţi, s-a desfăşurat la brigadă dr. Lucian Foca, le-a militar buzoian, redacţia a statutat sediul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, înmânat câte un drapel naţional, ca o „rubrică” recuperatorie a faptelor unde, invitaţilor li s-au alăturat tineri simbol al respectuasei preţuiri a de arme ale veteranilor, a stării lor ofiţeri cărora le-au împărtăşit celor aflaţi astăzi sub arme. de spirit în condiţiile frontului, nu totdeauna ajunse în ordinele de zi ale unităţilor sau pe brevetele de decoraţii, dar care alcătuiesc un depozit al memoriei colective, un raft de mică istorie militară ce este păcat să se piardă; s-au perindat în acest spaţiu tipografic interviuri, fragmente de memorii, documente militare şi personale ale supravie- ţuitorilor unuia dintre cele mai crunte flageluri ale istoriei secolului al XX-lea, tot atâtea testimonii ale demnităţii de a dăinui în libertate şi în graniţile statului naţional. „Apelului” nostru de a fi prezenţi la ceremonia Zilei Drapelului i-au răspuns un număr, din cei ce ne-au încredinţat confesiunile lor, după cum urmează: - 2 - AGENDA FUNDAŢIEI

Domnul maior (rtr.) Nicolae Ioniţă, din Mihăileşti, Bârladului, concentrat în 1943 în Regimentul 12 combatant pe Frontul de Est, a fost printre cei care au Infanterie Bârlad, ajunge pe frontul din nordul Crimeei, recuperat Basarabia de sub ocupaţia armatei roşii şi între Oceakov şi Nicolaev, iar în noiemberie 1944, au redat speranţă şi demnitatea românilor de dincolo la Miskolc, în Ungaria, trecând în rezervă în 1945, de de Nistru, a căror credinţă fusese prigonită iar biseri- la Turnu Măgurele. cile profanate, vreme de peste două decenii. A parcurs Domnul general de brigadă (r.) Dumitru Radu, drumul de la Bug la Bucureşti, unde a trebuit să născut la Adunaţi-Copăceni, judeţul Giurgiu, în vârstă protejeze populaţia şi instituţiile de abuzurile armatei de 91 de ani, încorporat în Regimentul 9 Antiaeriană „eliberatoare”, a trecut prin vicisitudinile unui implant Galaţi, a fost, din februarie până în iulie 1944, ideologic străin ţăranului român, ajungând, în pofida la o şcoală de specializare în Germania, în august, era acestora, în această toamnă, centenar şi depozitarul pe Vârful Piţigaia, pentru a apăra Câmpina de trupele unor amintiri nevoalate de trecerea timpului. nemţeşti aflate în retragere, iar de Crăciunul aceluiaşi Domnul Nicolae Bădulescu, născut în 1919, la an, la marginea Budapestei, la aerodromul Matiash Dara, comuna Şarânga, concentrat în Regimentul 8 Corvin. În 1945, după încheierea păcii, dumnealui Infanterie Buzău, a străbătut, într-o lună drumul, de la şi camarazii au fost primiţi cu flori la Curtici-Arad. Marea de Azov la Cotul Domuului. De la Fominski, Aceste destine, marcate de amprenta războiului unde a căzut prizonier, a avut de îndurat calvarul unui şi de sentimentul datoriei patriotice încă din prima lung şi istovitor prizonierat, prin lagărele de la Tambov, tinereţe, şi-au reunit evocarea unor momente de Baikal, Celiabinsk, Vladivostok, Odessa, de unde cumpănă, în proximitatea jertfei, atât pe Frontul de Est numai credinţa şi inteligenţa l-au ajutat să revină în cât şi cel de Vest, pe care au avut şansa să le ţară, târziu, în 1951, când nimeni, nici măcar familia, depăşească. Adunaţi de soartă, de întâmplările vieţii nu-l mai credea printre vii. aici, la Buzău, veteranii de război, având, fiecare, Domnul Dumitru Grigorescu, născut în 1922, o frântură de istorie vie arhivată pe vremea cât au la Tisău, învăţător şi fost director al unei şcoli din satul servit sub drapel, au primit cu tinerească sfiiciune şi natal, unul dintre absolvenţii cursurilor de locotenenţi emoţie tricolorul, unul din simbolurile fundamentale ale de rezervă, a avut, între cei care au servit sub drapelul României de totdeauna, căreia i-au jurat credinţă, tricolor în Al Doilea Război Mondial, încă doi fraţi, unul, legământ păstrat până la senectute. locotenentul Pompiliu Grigorescu, din Regimentul 8 Cei prezenţi la ceremonia desfăşurată în faţa Infanterie Buzău, căzut pentru patrie la Dalnik, Palatului Comunal au putut să-i aplaude şi să le în 1941. A fost ultima ceremonie la care, emoţionat, dăruiască flori de recunoştinţă, gazetarii să încerce a participat, cu regretul că nu este prezent şi unul câte un reportaj-fulger, cei apropiaţi să-şi declanşeze dintre nepoţii săi, bucureştean; la începutul lui aparatele de fotografiat – o amintire pentru strănepoţi, octombrie a fost condus pe ultimul drum de către rude pentru rudele de prin alte locuri. A fost, în cel mai civic şi consăteni, mulţi dintre ei foşti elevi de-ai săi. sens al cuvântului, o „luare de lumină” şi predarea unei Domnul general de brigadă (rtr.) Nicolae Enache, sacre ştafete: neistovita vreodată iubire de ţară şi născut în 1922, într-o localitate din preajma oamenii ei de ieri, de azi şi de mâine.

- 3 - AGENDA FUNDAŢIEI

V e t e r a n i l

Maiorul în retragere Nicolae Ioniţă din comuna Mihăileşti judeţul Buzău, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost sărbătorit, la centenar, de către militarii garnizoanei Buzău, printr-o activitate organi- zată de Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”. Nicolae Ioniţă s-a născut la 9 august 1914, în satul Boldeşti, într-o familie de ţărani. În anul 1936 a fost încorporat în Regimentul 5 Jandarmi din Mizil, iar în 1941 a fost mobilizat, luptând în Basarabia, unde, la Chişinău şi Balta, are „privilegiul” să-i dea onorul mareşalului Ion Antonescu. După 23 August 1944, asigură ordinea în Bucureşti, iar după război, se stabileşte în Mihăileşti unde lucrează ca tehnician în agricultură. După 1989 îl cunoaşte pe Corneliu Coposu. În semn de respect şi preţuire, veteranului de război i-au fost oferite diplome, flori şi cadouri din partea În discursul său, generalul de brigadă Lucian Foca, conducerii Ministerului Apărării Naţionale, Diviziei 2 preşedintele fundaţiei, l-a felicitat pe maiorul (rtr.) Infanterie „Getica”, Inspectoratului de Jandarmi Nicolae Ioniţă pentru tot ce a făcut pentru ţară şi i-a Judeţean Buzău, Primăriei Mihăileşti, Fundaţiei urat sănătate şi cât mai multe aniversări. „Mareşal Alexandru Averescu”, filialelor buzoiene Sărbătoritul, profund emoţionat, după ce a povestit ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război câteva amintiri din război, a urat celor prezenţi, sănă- şi Cultul Eroilor. tate, fericire şi să ajungă toţi prezenţi la vârsta sa. De asemenea, prin grija Fundaţiei „Mareşal Şi prin această activitate, Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”, maiorul (rtr.) Nicolae Ioniţă Alexandru Averescu”, cinsteşte memoria eroilor în a primit un aparat auditiv. viaţă, veteranii de război.

- 4 - AGENDA FUNDAŢIEI a c e n t e n a r

Sergentul în retragere Ion Burlan s-a născut, la 17 octombrie 1914, într-o familie de plugari, care-şi câştigau traiul din lucrul pământului şi creşterea animalelor, ce a avut şase copii (trei băieţi şi trei fete.) A fost botezat în biserica din Stâlpu, veche ctitorie, de la sfârşitul secolului al XVII-lea, a spătarului Mihai Cantacuzino, unul dintre înalţii sfetnici ai lui Constantin Brâncoveanu. Tatăl era veteran al Războiului de Întregire. A urmat cele patru clase „primare” în satul natal, apoi a lucrat în gospodăria părinţilor. În 1934 a fost încorporat în Batalionul 4 din Centrul 5 Jandarmi, la care a avut, până la intrarea României în cel de- Al Doilea Război Mondial, mai multe concentrări. Odată cu ordinul generalui Ion Antonescu - „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, unitatea sa a urmat armata în traseul ei de lupte pentru dezrobirea Basarabiei. Vor trece dincolo de Nistru, la Tiraspol, unde împre- Din 1961, va lucra la C.A.P.-ul din localitate, în care ună cu camarazii, sub comanda maiorului Ursuleanu trebuise, conform comandamentelor politice ale Octavian, veghea la păstrarea ordinii în zona vremii, să se înscrie. O vreme, validându-i-se abilităţile împrejmuitoare, contracara acţiunile de gherilă şi cunoştinţele din vremea milităriei, a fost numit şi sabotaj ale partizanilor şi sprijinea punerea practică paznic ceapist. S-a pensionat, în urmă cu 35 se ani, a deciziilor administraţiei române în Transnistria. în 1979. Ajută, în 1944, la evacuarea administraţiei şi civililor, A primit medalia comemorativă a combatanţilor din ce s-au retras în ţară, pe măsură ce tăvălugul de foc al Doilea Război Mondial, iar după 1990, cele 2,4 ha. al armatei roşii se apropia de frontiere. Reveniţi în ţară, cu care intrase în colectiv. campaţi, iniţial, în corturi, într-o pădure de lângă În ziua aniversară au fost în casa veteranului, pe Bucureşti, primesc drept misiune asigurarea ordinei o uliţă lăturalnică a satului, colonelul Sorin Croitoru, şi liniştii publice în capitală. comandantul Centrului Militar Judeţean Buzău, Este lăsat la vatră şi se întoarce la Stâlpu, generalul de brigadă (rtr.) Achim Alstani, preşedintele în noaptea de 24 iunie 1945, ce urmase Zilei Drăgăicii, filialei buzoiene „Cultul eroilor”, membri ai Fundaţiei renumitul târg de vară buzoian. „Mareşal Alexandru Averescu” şi primarul localităţii, S-a căsătorit, familia sa a avut un băiat şi două fete, domnul Geioaba Stelian, care i-au transmis felicitări şi cele din urmă fiind şi gazdele noastre la sărbătorirea urări de bine din partea militarilor de astăzi, de ieri şi împlinirii a o sută de ani a veteranului de război. a locuitorilor comunei. De asemenea, doamna Otilia Sava, secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică, creşterea calităţii vieţii personalului Ministerului Apărării Naţionale a transmis o scrisoare de felicitare. Din partea generalului de brigadă dr. Lucian Foca, preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, au fost oferite un buchet de flori şi o diplomă de excelenţă. S-au depănat amintiri şi un ad-hoc concurs „Recunoaşteţi pe copilul/nepotul, consăteanului sau camaradului dumneavoastră de leat X, zis şi...?” Cu rare excepţii fostul caporal, actualul sergent în rezervă Ion Burlan a identificat „ţintele”, de care în timp, îl despărţeau de multe ori, mai bine de o jumătate de secol.

- 5 - AGENDA FUNDAŢIEI

Sergentul major în retragere Ion Slabu Într-o frumoasă sâmbătă de octombrie, am urcat dealurile ce premerg zona muntoasă a judeţului, trecând prin Pârscov, matca de baştină a scriitorului V. Voiculescu, cel de la a cărui naştere se împlinesc 130 de ani, şi care spunea într-un vers despre astfel de zile, Zâmbeşte toamna uneori ca un strigoi al primăverii, urmând albia unui pârâu, ce se măreşte amarnic la ploi abundente, Bălăneasa. Satele, se înşiră, către localitatea spre care călătorim, Brăeşti, ca nişte mărgele pe firul apei, care muşcă tot mai aprig din stâncărie spre a coborî la şes. Vechi aşezări moşneneşti, trecute în hrisoavele domneşti ale Evului de Mijloc. Din Brăeşti, însoţiţi de primar, trecem pe lângă biblioteca botezată cu numele unui povestitor de geniu al legendelor Penteleului, Moş Tarcoci, trăitor la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi cel trecut, şi bunii cântăreţi în strană ai bisericii, a crescut copii în parcurgem ultimii kilometri până la Pinu, sat ce a spiritul de buni creştini şi cetăţeni. „Imortalizăm” adăpostit, în preajmă o mănăstire ctitorită de Matei momentul sărbătoresc şi într-o imagine luată pe Basarab. Mergem la casa domnului sergent major în cerdacul şi treptele de piatră masivă ale casei, parcă retragere Ionel Slabu, care tocmai împlineşte o sută desprinsă din paginile „României pitoreşti” sau pânzele de ani. A fost înrolat în timpul celui de-al Doilea Război lui Nicolae Grigorescu. Calde şi fireşti urări de bine Mondial, în Regimentul 25 Artilerie Bacău, mai apoi şi sănătate, tort aniversar şi poveşti din veacul trecut şi-a întemeiat familie şi, cum ne spune preotul satului, în care au rămas optzeci şi şase din suta de ani domnul Simion, prezent lângă veteran, unul dintre a sărbătoritului.

Muzica militară,,Trecea împlineşte o vârstă fanfara respectabilă, buzoiană militară intona, sub flamurile drapelului, …” faptele de trecând bine peste centenar, prezenţa ei fiind sem- arme ale Regimentului 8 Dorobanţi Buzău în Războiul nalată încă înainte de Războiul de Independenţă. Întregirii: Pe Drapel strămoşii ne-au ţesut/ Un glorios şi De 10 Mai, ziua tradiţională a proclamării neatârnării şi scump trecut,/ Să-l păzim iar când vom fi chemaţi şi paradelor oştirii, alămurile fanfarelor răsunau maies- noi,/ Să-l sporim cu biruinţe noi./ Griviţa e cea dintâi tuos, solemn, intonând imnul de stat al României, din şir, /Buzău …Neajlov, …Orman Bair/ Lung şirag de marşurile regimentelor de garnizoană, cunoscute biruinţe vitejeşti /Culminând cu Doaga-Mărăşeşti. piese de muzică populară şi cultă, ce creau o atmos- Muzica militară de azi a garnizoanei Buzău, feră festivă. În perioada interbelică, muzica militară abordând cel mai diversificat repertoriu (marşuri, polci, valsuri, jazz, muzică internaţională, folclor autentic) a răspuns „prezent” la numeroase ceremonii militare, concerte de promenadă, festivaluri de gen, naţionale şi internaţionale (Karlovitz-Kotovitze, San Remo, Hanovra, Regensburg şi Bayreuth), culegând aplauzele şi stima auditoriului. Sub bagheta locotenentului Dănuţ Cristian Vulpe, fanfara militară, o verigă trainică între armată şi societatea civilă, are un notabil rol în viaţa culturală a municipiului, prin susţinerea unor concerte de prome- nadă, în parcul Crâng, în chioşcul secular al muzicii militare, defilări pe bulevardul „Nicolae Bălcescu”, onoruri de zilele importante ale naţiunii. Aceste momente artistice se datorează şi unei colaborări bine statutate cu primăria Buzău, de care este firesc să ne reamintim ori de câte ori vedem şi auzim că trece alert fanfara Diviziei 2 Infanterie „Getica”.

- 6 - EVENIMENT

Comemorare 300 Martiriul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu şi al fiilor săi Constantin Brâncoveanu (n.15/26 august 1654 - d.15/26 august 1714) a fost domnul Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot al domnului Şerban Cantacuzino, el a moştenit şi a sporit o avere considerabilă, care consta din proprietăţi imobile şi din sume de bani depuse în bănci din străinătate. În timpul în care a domnit, Ţara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală şi de dezvoltare a vieţii spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase şi un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.

În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpă- sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, fiind tat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra impe- mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la rială, care într-un avânt semnificativ recuperase Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda Ungaria și Transilvania de la otomani. Și-a cumpărat turcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu a bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând fost executat pe 15 august 1714, împreună cu sume uriașe sultanului și funcționarilor de la cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) Constantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest „altın bey” (română prințul aurului).Ținând agenți și deznodământ au contribuit și intrigile familiei spioni în toată Europa, domnul muntean era informat Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt asupra știrilor de pe întregul continent și informa venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a simultan taberele rivale asupra mișcărilor celuilalt. În canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni ce privește Moldova, domnul muntean a intervenit în în 1992. mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Descendența domnului a fost asigurată de copiii Transilvania a exercitat o importantă influență fiicelor sale și ai lui Constantin (fiul său), la mijlocul culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute așezăminte religioase. de urmași direcți în viață. În 2014, cu prilejul împlinirii Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie a trei sute de ani de la martiriu, rămășițele pământești (1699) și reconfirmat de noul sultan în 1703, domnul a ale domnului au fost dezgropate și plasate într-o raclă, lucrat în permanență să-și asigure în străinătate un care este expusă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou refugiu de turci, fiind conștient de precaritatea situației din București. - 7 - EVENIMENT

Cinstire Sfinţilor

Mulţumim pentru primirea frumoasă, şi în special ierarhilor prezenţi, dar şi Armatei. Armata a simţit că are în faţă un şef de stat, un martir, are în faţă un dom- nitor, comandant de oşti şi de aceea onorul militar este aici, o datorie faţă de domnitorul care a promovat pacea; în 25 de ani aproape nu a avut războaie, dar a plătit neutralitatea cu preţul vieţii, deci nu este un domnitor războinic. A evitat vărsarea de sânge, în mod diplomatic, cu jerfă financiară, dar această pace i-a permis să dezvolte cultura şi să ridice atâtea biserici şi mănăstiri.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Militarii buzoieni au omagiat, la a comandantul Diviziei 2 Infanterie preotul conferenţiar universitar 300-a comemorare, Sfinţii Martiri „Getica” şi preşedinte al Fundaţiei Ionel Ene, arhimandritul doctor Brâncoveni, participând la seria de „Mareşal Alexandru Averescu”, Chiril Lovin, preotul profesor manifestări dedicate domnitorului general de brigadă dr. Lucian Foca, universitar doctor Adrian Gabor, Constantin Brâncoveanu, organi- preasfinţitul Părinte Sebastian, preotul profesor universitar doctor zată de Arhiepiscopia Buzăului episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Constantin Coman, lectorul şi Vrancei, în perioada 19-22 preotul doctor Florinel Şerbănescu, universitar doctor Vasile Creţu. septembrie a.c. Programul manifestărilor a început vineri, 19 septembrie, cu simpozionul omagial „Cinstire Sfinţilor Martiri Brâncoveni“, des- făşurat la sala Consiliului Judeţean, fiind moderat de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei. Au conferenţiat: academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, preot conferenţiar Mihai Săsăujan, arhimandritul Nikodimos Rantzios de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Sfântul Munte Athos,

- 8 - EVENIMENT

Martiri Brâncoveni Onorul militarilor din garnizoana Buzău

Cu emoţie şi bucurie sfântă clerul şi credincioşii din Arhiepis- copia Buzăului şi Vrancei (...), vă întâmpină, astăzi, aducându-vă mulţumiri cu recunoştinţă pentru faptul că ne-aţi făcut tuturor o mare bucurie, aducând la Catedrala arhiepiscopală din Buzău moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu spre închinare şi spre cinstire din partea dreptcredincioşilor creştini din această eparhie. Suntem convinşi că Dumnezeu este cu noi, ne ajută şi, de aceea, vă mulţumim cu recunoştinţă pentru marea bucurie pe care ne-aţi prilejuit-o, aducând aici sfintele moaşte spre închinare.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

Generalul de brigadă dr. Lucian Armata, de-a lungul istoriei, au Sâmbătă, 20 septembrie, Foca a prezentat lucrarea fost şi sunt cei doi stâlpi moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, militari de susţinere ai libertăţii, indepen- Constantin Brâncoveanu au fost şi ctitorii din ţinutul Buzăului, denţei, credinţei, demnităţii aduse, la Catedrala arhiepiscopală reliefând faptul că Biserica şi şi unităţii naţionale. „Înălţarea Domnului“ de o delegaţie condusă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orto- doxe Române. Racla a fost întâmpinată de garda de onoare a militarilor din garnizoana Buzău, în prezenţa clerului şi credincioşilor. Patriarhul României şi Înalt- preasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, alături de ceilalţi ierarhi invitaţi, au oficiat slujba doxologiei. Simpozionul a fost organizat de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, Consiliului Judeţean Buzău, Consiliului Judeţean Vrancea şi Primăriei Buzău. - 9 - EVENIMENT

Simpozionul omagial „Cinstire Sfinţilor Martiri Brâncoveni“ CONSTANTINBRÂNCOVEANU MILITARI ŞI CTITORII DIN ŢINUTUL BUZĂULUI ------General de brigadă dr. Lucian Foca, preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” După epoca de înflorire a vieţii sociale, militare şi spirituale marcată de domnia lui Matei Basarab, unui alt Basarab, Constantin Brâncoveanu, îi va succeda onoarea de a ştampila istoria naţională cu trainice peceţi de nobleţe, cu instituţii, ctitorii şi fapte de spirit ce pot dăinui şi lumina peste timp. Voievodul va aduce modificări în tabela oamenilor de arme, înlocuind vechii curteni de tot felul, răspândiţi peste tot şi greu mobilizabili, cu 12 categorii de noi slujitori în cele 17 judeţe ale ţării: roşii în Buzău, Gorj şi Mehedinţi, păhărniceii în Rîmnicu Sărat, spătăreii în Saac şi Ialomiţa, cămărăşeii în Prahova, vistierniceii în Ilfov, Teleorman şi Muscel, portăreii în Dâmboviţa, mazilii în Vlaşca, stolniceii în Argeş, postelniceii în Olt, vorniceii în Romanaţi, armăşeii în Vîlcea şi bănişorii în Dolj. Toate aceste categorii au acum îndatoriri militare şi fiscale identice şi o conducere asigurată de noii căpitani de „slujitori pre judeţe”.1 În anul campaniei împotriva imperialilor, 1690, Constantin Brâncoveanu, care avea deja 288 de sate şi părţi de sate plăieşeşti pe judeţe, suplimentează în zonele „nevralgice” aceste îndatoriri, între acestea fiind şi 15 sate plăieşeşti în judeţul de câmpie Rîmnicu Sărat.2 În februarie 1690, când generalul Heissler intrase Dintre dregătorii „buzoieni” ai domnitorului, în ţară, spre a sprijini candidatura unui anume consemnăm: (…) Preda Căpitanul (1692), Zăgan Iordache, sprijinit de aga Constantin Bălăceanu la Căpitanul (1695), Dragomir Băncescu căpitanul domnie, se anunţă invazia a 25000 de tătari. (1700), Paraschiv căpitanul (1704), Jipa căpitanul Brâncoveanu, care purtase tratative cu comandantul Vernescu şi soţia sa Grăjdana (sec. XVIII) etc.4 imperialilor, şi îl prevenise să plece din Bucureşti sau În aceeaşi epocă, trecătorile şi schelele Carpaţilor să dea lupta în afara oraşului, a părăsit Ruşii din erau apărate şi controlate de locuitorii unor sate libere, judeţul Saac, cu întreaga curte (4000-5000 de domneşti sau mănăstireşti. În condicile brâncoveneşti oameni) îndreptându-se spre Buzău, de unde a trimis sunt menţionate peste 200 de sate cu locuitori plăieşi, pe doamna însoţită de jupânesele boierilor la mână- între care 15 în Slam Râmnic (Râmnicu Sărat), 29 în stirea Bradu din judeţul Saac, adevărată cetate, zidită Buzău şi 28 în fostul judeţ Săcuieni (Saac).5 de Radu Mihalcea, mare comis la 1632, ale cărei La graniţa Ţării Româneşti cu Ardealul, în secolul al ziduri şi turnuri ruinate dăinuie şi azi.3 De la Buzău, XVII-lea, s-au instituit plaiurile - ca formă de organi- însoţit de o gardă domnească, cu cazaci, cu siimeni şi zare a marginei- conduse de vătafi. Cu timpul vătăşi- cu lefegii, ca la 2000 de oameni buni, va merge la ile au devenit unităţi administrative, cu o jurisdicţie Berteşti, spre a negocia cu fiul hanului tătar. Ţara nu strict delimitată, cu o structură ierarhizată şi cu atribuţii a fost, totuşi, scutită de jaful crâmlenilor care au mers precis formulate. După reformele de la jumătatea se - spre Bucureşti şi, mai apoi, l-au urmărit pe Heissler colului al XVIII-lea, numărul plaiurilor Ţării Româneşti către Câmpulung. a crescut la 17: Râmnic, Slănic, Pârscov, Plaiul despre

- 10 - EVENIMENT

Buzău, Teleajen, Prahova. Ialomiţa. Dâmboviţa (judeţul Dâmboviţa), Dâmboviţa (judeţul Muscel), Nucşoara, Aref, Loviştea, Cozia, Horezu, Novaci, Vâlcan, Cloşani, dispuse pe toată lungimea hotarului transilvan, în compunerea celor zece judeţe limitrofe: Râmnic, Buzău, Saac (Săcuieni), Prahova, Dâmboviţa, Muscel, Argeş, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi. Prin structura lor, în care un rol important l-a deţinut cea militară, plaiurile au asigurat menţinerea neîntre- ruptă a spiritului ostăşesc la români în perioada fanariotă când, datorită unui complex de împrejurări, oştirea permanentă a ţării a existat în forme extrem de restrânse.6 Faptul că Buzăul era, deja, o garnizoană, face să apară meserii adaptate armurăriei epocii, în târg şi prin zonă; Radu Voievod, într-un act emis, la 8 iulie 1622, asupra moşiei Urseşti din judeţul Rîmnicu Sărat, numără între martori pe un anume Stoica arcariul, din Urecheşti; credem că este vorba nu de un arcaş, ci un meşter în arcuri.7 Această armă îşi dovedea eficaci- tatea şi în bătălia de la Zărneşti (1690), când eficaci- tatea puştii era de circa 600 de paşi, aproape egală cu a arcului oriental, care avea în plus o cadenţă de ca fiind de plan patrulater (...) delimitată de curtine tragere mult mai mare, la o eficacitate asemănătoare. înalte, prevăzute cu drum de straje şi metereze, În aceste condiţii, cum vom vedea, încrederea colţurile fiind întărite cu turnuri de flancare, generalului Heissler în puterea armelor de foc, asemănătoare cu cele de la mănăstirea Comana: comună dealtfel comandanţilor epocii din Europa prisme neregulate cu o latură curbă. Biserica Centrală şi Apuseană, a dus la dezastrul trupelor „Adormirea Maicii Domnului” este, după acelaşi istoric, imperiale (…), rămase în puterea călărimii lui primul edificiu în care stilul brâncovenesc s-a afirmat Brâncoveanu şi a aliaţilor săi.8 în mod plenar: în arhitectură, în plastica decorativă Frecvenţa, în documentele epocii, a numelor unor sculptată, în pictura murală.11 De semnalat că unul căpitani (de călăraşi, de visternicei, de roşii, de dintre marii sculptori buzoieni ai epocii brâncoveneşti iuzbaşi) în Buzău continuă până în primele decenii ale a fost Lupu Sărăţeanu, cunoscut pentru stâlpul secolului al XVIII-lea. Astfel, Mănăilă, căpitan Atlant-Samson şi leul, provenit de la mânăstirea ot Buzău, zis şi Mărăcineanul, după satul său de Rîmnicu Sărat, astăzi în lapidariul de la Mogoşoaia. reşedinţă, era căpitan mare de lefecii şi, la 1698, pe Spătarul Mihail Cantacuzino avea moşie şi curte la vremi cumplite de iarnă, împreună cu 500 de slujitori, Stâlpu, unde ctitoreşte, pe la 1698, biserica cu hramul va duce zahareaua la Cameniţa.9 „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Ctitorii buzoiene ala epocii brâncoveneşti Pe răbojul monumentelor istorice de artă Mărturie a strălucitei arte brâncoveneşti dăinuie şi brâncovenească din judeţul Buzău se află şi fosta azi, în judeţul Buzău; ctitoria din Rîmnicu Sărat, pe mânăstire Berca, ctitorie a lui Mihalcea Cândescu vel care voievodul a ridicat-o între 1691- 1697, „din stolnic, din anul 1694. pajişte şi din temelie (…) dimpreună cu unchiul măriei A fost construită ca o cetate, de unde şi denumirea, sale, Mihai Cantacuzino vel spătar”. Cetatea era în documente, de Cetăţuia(…).12 Monografia comunei concepută cu ziduri înalte de şase metri, cu metereze aduce date despre dregătoriile ctitorului: căpitan, la şi turnuri de pază la colţuri. În intenţia ctitorului de a-şi 1676, sluger la 1689, stolnic la 1690, mare căpitan şi asigura hotarul de răsărit al ţării, târgul Râmnicului – ispravnic de margine la 1690, mare pitar la 1692, zice cronicarul – fiind „în calea oştilor şi mai mult a mare stolnic la 1693, căsătorit cu Alexandrina tătarilor”, această mânăstire „au făcut-o cu tărie, ca Cantacuzino.13 multora scăpare şi apărare să fie.”10 Un Dragomir Băncescu, căpitan pe la 1700, Adevărat monument al artei brâncoveneşti, ctitoreşte schitul Apşoara (cu hramul Sf. Pantelimon biserica, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din Zoreşti.14 păstrează portretele ctitorilor de-a dreapta şi stânga Căpitanul Dumitraşco Bagdat construieşte, la intrării. A fost pictată, în frescă, de renumitul pictor al 1708-1709, biserica din Râmnicu Sărat purtătoare a vremii, Pîrvu Mutu. Vasile Drăguţ prezintă fortificaţia hramului „Sfântul Dumitru”.15

- 11 - EVENIMENT

Marele agă Gavrilaşcu Hrisoscoleu este ctitor al începe cu „Pravoslavnica mărturisire” (1691) şi se schitului Bordeşti din fostul judeţ Slam Râmnic.16 încununează, într-un singur an, 1698, cu 12 „Minee”, Palatul episcopal, văzut de Paul din Alep, căzuse ce au rămas „cele mai frumoase şi mai impozante în paragină până când, în scaunul episcopal a ajuns, producte ale tipografiei noastre”, cum remarca, în în 1708, episcopul Ioasaf, care, ajutat de Constantin perioada interbelică, N. Iorga. Vor mai apărea cărţi de Brâncoveanu, a refăcut clădirea, cum reiese dintr-o cult: „Molitvelnic”, „Triod”, „Octoih”, „Penticostar”, pisanie fragmentară, aflată în partea de nord a edifici- „Psaltire”, „Ciaslov” şi „Liturghier”, până în 1703, când ului: Cu ajutorul lui D(u)mn(e)zeu au luat începuturile episcopul Mitrofan se stinge din viaţă. Episcopul şi sfârşitul acestei case cu pivniţa (...) în zilele Damaschin, ce îi urmează (1703-1708), va scoate un prea înălţatului Domn Io Constantin B(asarab „Apostol” (1704), după care, vreme de 39 de ani, B(râncoveanu) Voievod, fiind (Mitropolit) Chiru Antim teascurile vor sta în nelucrare. „Sfânta şi Ivireanu (...), împreună cu iubitoru de Dumnezeu Chir Dumnezeiasca Liturghie” (1702) are următoarea Ioasafu, episcopul Buzăului... Palatul brâncovenesc pagină de titlu: acum din nou s-au tipărit şi în lumină s-a şters cu totul, rămânând numai pivniţa, la 1838, s-au dat, întru folosul tuturor Preoţilor si Diaconilor ca când, avariat în urma unui cutremur, a fost refăcut de să poată pre lesne sluji cum se cade pre rânduiala ei, episcopul Chesarie.17 den izvoadele Greceşti, Tipicul pre limbă Tipografia domnească a episcopiei Rumânească, scoasă şi tocmită din porunca şi osârdia A şasea, în ordine cronologică, în Ţara împreună şi toată cheltuiala a cinstitului jupan Şărban Românească, tipografia de la Episcopia Buzăului şi-a Cantacuzino Vel Paharnic, Întru zilele Prea luminatu- luat „însufleţirea şi viaţa” de la domnitorul Constantin lui Blagocestivului Domn Io Constantin Basarabă Brâncoveanu, în timpul căruia cultura veche Voevoda. Îndreptând cârma sfintei Besarici Prea sfinţi- românească a atins cea mai înaltă culme. În Ţara tul Chir Teodosie Arhiepiscopul a toată Ugrovlahia. Românească lucrau nu mai puţin de cinci tipografii, Tipăritusau în sfânta Episcopie dela Buzău în Ti- cea de la Buzău – strâns legată de persoana pografia Domnească. La anul dela zidirea lumii 7210.18 episcopului tipograf Mitrofan, „oaspe preţuit” la curtea În prefaţa „Octoihului” (1700) Episcopul Mitrofan, voievodului – luând fiinţă în anul alegerii lui în scaunul folosind o imagine biblică , îl asemuie pe vodă episcopal de aici (10 iunie 1691), prin cheltuiala Brâncoveanu cu „un pom înalt”, sădit lângă „curgerea domnitorului – tipografia fiind un privilegiu feudal izvoarelor”, de bun soi: „cu ale măriei sale cheltuieli domnesc. Ea a fiinţat pren mâinile iscusitului tipograf- cărţi ai tipărit, şi încă tipăreşti, că nu trece anu rodeşti episcop Mitrofan, ce era unul dintre ucenicii dumnăzăieşti roduri”.19 mitropolitului cărturar Amtim Ivireanu, scos de Tot episcopul Buzăului compune nişte „Stihuri Brâncoveanu din robie de la turci. Producţia editorială politice asupra cinstitii cruci din stema prealuminatului

- 12 - EVENIMENT

In memoriam Baladele populare, „arhivele popoarelor”, cum le-au denumit cărturarii veacului al XIX-lea, cel supranumit „secolul naţiunilor”, au înregistrat tragedia creştină a voievodului, consacrându-l, în martirologia neoficială, prin versuri pline de miez şi plasticitate. În „Aga Bălăceanu”, boierul zavistnic, trecut de partea imperi- alilor, cu grad de colonel în armata generalului Donat Hessler, a fost învins de Brâncoveanu şi aliaţii săi la Zărneşti, în august 1690.20 Aga ar fi fost ucis în luptă, după cum narează o baladă culeasă de către istoricul Gr. G. Tocilescu („Materialuri folclorice”,1900), chiar de finul său, înţeles cu Brâncoveanu, căruia-i cere, drept plată, domnia Valahiei. Finalul se precipită pe tema de mai târziu a lui Caragiale – „iubesc trădarea dar urăsc pe trădători”: Şi pe mine m-oi tăia- zice vodă -/ Cum ai tăiat năşia;/ Da’ nu e mai bine-aşa,/ Până eşti la mâna mea/ Să-ţi răpui eu viaţa?/ Chip gealatu- lui făcea/ Şi-i dete capu-alăturea./ Făcu moarte peste moarte,/ Două capete-mpreunate./ Tron de ceară le făcea,/ La împărăţie-i mâna,/ De se ducea pomina/ Şi-aicea şi-n Viena...21 Altă baladă culeasă de V. domn Ion Constantin Basarab voievod”: Bună tocmire Alecsandri, înfăţişează martiriul voievodului după vedem , doamne Constantine,/ Că numele-ţi cu fapta– uciderea celor trei feciori: Să vă ştergeţi pre pămînt/ ţi are întru tine,/ Când Constantin, tărie, stare Cum se şterg norii de vânt,/ Să n-aveţi loc de-ngropat,/ închipuiaşte,/ Ce şi din buna-ţi faptă chiar să Nici copii de sărutat!/ Turcii crunt se oţărea/ Şi pe dân- dovedeaşte./ Că tare stai şi grijeşti de casele sfinte/ Şi sul tăbăra,/ Haine mândre-i le rupea,/ Trupu-i de pele de podoabeşle ei, din suflet fierbinte,/ Cărţi tipărind pre jupea,/ Pelea cu pae împlea,/ Prin noroi o tăvălea,/ limba rumânească,/ Dumnezeu a mari daruri să te Şi de-un paltin o lega/ Şi râzând aşa striga:/ - învrednicească./ Avea-vei măriia ta nemuritoriu nume,/ Brâncovene Constantin,/ Ghiaur vechi, ghiaur hain!/ Ca şi sfântul Constantin într-această lume./ Slăvi-vor Cască ochii a te uita/ De-ţi cunoşti tu pelea ta?/ -Câni cei următori prea sfânta troiţă,/ Neuitându-ţi numele turbaţi! Turci, liftă rea!/ De-ţi mânca şi carnea mea ,/ cel de bună viţă. Să ştiţi c-a murit creştin/ Brâncoveanu Constantin. Cărţile zămislite în tiparniţa buzoiană au ajuns în Despre vechea ctitorie brâncovenească din toate trei provinciile româneşti, unele fiind chiar danie Râmnicu Sărat , va conferenţia , în noiembrie 1926, domnească; aşa se deduce din însemnarea aflată pe în sala teatrului din urbe, N. Iorga - „Arta picturală un triod de la ctitoria brâncovenească din ţinutul veche românească”; evenimentul este consemnat de Făgăraşului: a dat de pomană de măria sa vodă revista râmnicenă „Glasul poporului”, „Organ al Constantin Brâncoveanu voievodul mânăstirii de la Partidului poporului de sub preşedenţia d-lui General satul măriei sale de la Sâmbăta de Sus. Văleat 7202, Averescu- organizaţia judeţului Râmnicu Sărat”.22 înscris adus la lumină de N. Iorga. În „Înoirea”, „revistă pentru preoţi şi săteni”, apărută Tipăreşte şi lucrări în limba greacă, când în tot în comuna Găvăneşti (25 dec. 1912- mai, iunie, Orientul nu mai existau tipografii elene; acestea au iulie1916), Ionescu I. semnează, în nr.8, septembrie circulat în Europa, cât şi în Orientul ortodox, Mitrofan, 1914, articolul „Comemorarea morţii lui Constantin notabil versificator, artist tipograf şi gravor iscusit, este Brâncoveanu”.23 o mare personalitate culturală a secolului al XVII-lea. În tabăra de sculptură „Măgura”, aflată lângă mănă- O epocă de reînflorire a activităţii editoriale a stirea Ciolanu, sculptorul Gheorghe Coman a lăsat, tipografiei episcopale va fi prima jumătatea secolului al în 1974, o mărturie în piatră a martiriului piosului XIX-lea, când Dionisie Romano, mai apoi episcop, domnitor – grupul „Jertfa Brâncoveanului”. Voievodul, mare iubitor de cultură, deschizător al învățământului dăltuit într-un bloc masiv, are o atitudine de naţional buzoian (1832), al seminarului teologic reculegere, după drama pierderii fiilor săi; se adaugă, (1836), membru fondator al Academiei Române într-un alt bloc, mai mic, basoreliefurile acestora.24 (căreia îi va dona biblioteca sa deosebit de valoroasă), Adevărul istoric este acela că sfârşitul lui Constantin va face să apară de sub teascuri manuale şcolare, Brâncoveanu s-a datorat, în bună parte, „defecţiunii” cărţi laice, traduceri și o monumentală traducere lui Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, care, deşi a Bibliei (1854?). crescut la Constantinopol, s-a aliat cu Petru cel Mare

- 13 - EVENIMENT

al Rusiei împotriva Porţii Otomane. Silit să facă o Strânsa şi vechea legătură dintre Armată şi Biserică periculoasă diplomaţie, Brâncoveanu era şi principe a fost, încă o dată, confirmată de canonizarea lui al Sfântului Imperiu German şi decorat cu Ordinul Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, cunoscuţi „Sf. Andrei” de către ţarul Petru al Rusiei, ce visa să-i pentru actele lor de vitejie, geniul strategic şi întindă imperiul până la Dardanele, intră sub zodia diplomatic prin care s-au afirmat în lupta de apărare suspiciunii sultanului şi este executat. a credinţei strămoşeşti şi a fiinţei naţionale. Importanţi poeţi buzoieni, de anvergură naţională, au evocat voievodul martir, înainte de sanctificare; Ion Gheorghe are, în poemul „Grifonul”, scris într-un Note: registru de suprarealism folcloric: Brâncoveanu Constantin,/ boier vechi şi domn creştin, /şade-n poarta Raiului,/ pe cenuşa saraiului - / îşi bea paharul 1. Constantin Rezachievici, Constantin Brâncoveanu. de vin: / pe gura paharului, / floarea albă-a darului - / Zărneşti. 1690, Editura Militară, 1989, p. 134. 2. Constantin Rezachievici, Op. cit., p. 136. şi-n grădina Raiului/ stă Adam cu Eva lui...// ( ...) 3. Brâncoveanu Constantin / bun creştin şi om bătrân,/ Constantin Rezachievici, Op. cit., p. 72.) 4. Horia Constantinescu, Biserici de lemn din eparhia plânge câte puţin/ şi-şi scoate copii din sân: / pe Zorilă Buzăului, Buzău, Editura Episcopiei, 1987, p. 36. cu Setilă,/ pe Murgilă cu Mezilă/ care îi plângeau de 5. Istoria militară a poporului român, Vol. 3 Bucureşti, milă.// Dar când a scos-o pe copilă/ s-a uitat spre EdituraMilitară, 1987, p. 355. Bethleem/ şi i-a sărutat picioarele:/ dintr-o dată s-a 6. Maior Vasile Ursachi, Posade, vătăşii, plaiuri – elemente luminat soarele/ de blestem.// (...) Oricui îi trebuie o de străjuire a fruntariilor Ţării Româneşti în evul mediu, în: fiică la o sută/ de ani de istorie pierdută.25 „Revista de istorie militară, nr. 3 (49) 1990, p.58. 7. Ion Nicolescu, în volumul „Mioritiada”, evocă mar- Documente privind istoria României. B. Ţara tiriul: Dar Constantin, dar Brâncoveanul/ zace-n Bosfor Românească. Veacul al XVII-lea. 1621-1625, Vol.4, Editura fosforizat// şi umblă capul lui ca banul / după un trup Academiei R.P.R., 1954, p.351; 536. 8. Constantin Rezachievici, Op. cit., p. 147. decapitat// şi nu-i dă nimeni trupul mim/ avem istorie 9. Gabriel Cocora, Op. cit., p. 38.) frumoasă// avem puterea să iubim/ cu sufletul întins 10. Gabriel Cocora, Op. cit.,41-42.) pe masă.// popoare mari s-au stins de ură/ de pâine şi 11. Epifanie Norocel, Ctitorii voievodale în eparhia Buzău- de circ divin// murim cu litera în gură/ îmbălsămată cu lui importante valori ale patrimoniului ţării noastre, Editura venin// noi ne iubim peste mormântul/ atât de gol al Episcopiei Buzăului, 1988, p.134-146. Măriei Sale//în care nu doarme nici vântul/ fiinţei mele 12. Gabriel Cocora, Op. cit., p. 43.) capitale//(...) să nu te faci stăpân pe mine/ e plin 13. Berca. Studiu monografic, coordonator de ediţie Horia de mine cimtirul//şi nevăzut de sub ruine/ Băescu, Buzău, Editura„Teocora”, 2008, p.39-40. 14. mă-mbolnăveşte trandafirul// (... ) dar încă cerul ţine-n Nifon Stoica şi N. Soicescu, Aşezăminte monahale din ghiare/ domnii de umbră şi-i pluteşte/ / prin limba noas- eparhia Buzăului. Spiritualitate şi istorie la întorsura Buzău- lui, Vol.2, Buzău, Editura Episcopiei Buzăului, 1983, p.269. tră ca o sare/ vorbind atât de româneşte// lasă-mă-n 15. Valeriu Nicolescu şi Constantin Petcu, Buzău – plin, lasă-mă-n gol/ ca un mormânt de voievod// visez Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, Vol.1, Buzău, 26 plângând să pot să-mi scot/ capul căzut pe eşafod. Editura „Alpha MDN”, 1999, p. 91. Imnograful creştin care a fost Ioan Alexandru 16. Valeriu Nicolescu şi Constantin Petcu, Op. cit., p. 91.) imaginează, cu veche caligrafie, întoarcerea voievo- 17. Epifanie Norocel, Op. cit. 44; 49. dului în ţară: Pierdut-am totul, ţară şi copii/ Mi s-a luat 18. Gabriel Cocora, Tipar şi cărturari, cu o prefaţă de Dan coroană şi soţie/ Şi-acum pe cai cu suliţe şi căngi/ La Zamfirescu, Editura „Litera”, 1977, p.9-12; 29. 19. Gabriel Cocora, Tipar şi cărturari, p.152. suflet dau năvală vijelie//(...) Dar în Valherne clopotele 20. trag/ La praznicul sfârşitului de vară/ Şi în Carpaţi păs- Ştefan Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni politice. Finalitate culturală, Editura „Dacia”, 1983, p. 77. torii se întorc/ Cu turmele din munte peste ţară// Şi se 21. Balade istorice, Editura „Minerva”, 1975, p. 152-163. tot duc în stâni şi nu mai vin/ Şi rămân vântoasele în 22. Alex, Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană. strungă/ Până când de Sfântul Constantin/ Urcă iar Dicţionar bibliografic, Vol.2, (G-N), Buzău, Biblioteca mioara cea nătângă// Desculţ într-o cămaşă dintr-un judeţeană „V.Voiculescu”, 1997, p.60. fir/ Cu pruncii tăi pe uliţi bizantine/ Cu capu-n braţe 23. Alex, Oproescu, Op. cit., p.107. strămutat la cer/ Te văd în veci părinte Constantine.27 24. Col. Dr. Florian Tucă şi Mircea Corciu, Monumente ale Un „Imn al lui Constantin Brâncoveanu”, izvodit de ace- anilor de luptăm şi jertfă, Editura Militară, 1983, p. 258. 25. laşi scriitor, îi relevă forţa morală, pecete de nobleţe Ion Gheorghe, Zoosophia, Editura Tineretului, 1967, naţională: Când avem la ceruri un temei/ Patru prunci p. 49-50. 26. Ion Nicolescu, Mioritiada, Editura „Cartea cu tatăl lor de mână/ Pentru că moartea s-a temut de românească”, 1973, p. 210. ei/ Teama de moarte nu este română// Şi-avem drept 27. Ioan Alexandru, Imnele Ţării Româneşti, Editura şi-avem curaj deplin/ Să trăim ca ei în libertate/ Iio „Cartea românească”, 1981, p. 62; 395. Brâncoveanu Constantin/ Efigie în eternitate. - 14 - ISTORIE, CULTURĂ

Comemorare 300 Martiriul Sfinţilor Brâncoveni – cea mai frumoasă icoană de jertfă a neamului nostru românesc ------Preot profesor dr. Mihail Milea, preşedintele Fundaţiei „Sfântul Sava” A vorbi şi a scrie despre martiriul Sfinţilor Brâncoveni este un subiect inepuizabil, profund, captivant, plin de emoţie sfântă şi de mare actualitate pentru noi, cei de astăzi, care suntem pe cale de a ne pierde identitatea naţională şi spirituală. Ori de câte ori ne este dat să ne apropiem de eroii credinţei ortodoxe şi de luptătorii pentru neam şi limbă, în sufletul nostru se produce o transformare lăuntrică, o stare de curaj şi de mărturisire a identităţii noastre ortodoxe româneşti. Este foarte important să ştim cine suntem, de unde venim, care au fost bunicii noştri, care a fost crezul lor şi pe unde trebuie să mergem şi ce să facem pentru a intra în comuniune sfântă cu Dumnezeu şi a ne împărtăşi de bucuria învierii în IISUS HRISTOS. Martiriul Sfinţilor Brâncoveni este pentru noi cea mai frumoasă icoană de jertfă a neamului nostru românesc. Martiriul, jertfa şi mucenicia, în lumina Bisericii Ortodoxe şi a Sfintei Scripturi, reprezintă mărturia sublimă de dragoste faţă de Iisus Hristos, Care de bunăvoie şi din iubire s-a lăsat crucificat pentru salvarea noastră veşnică. Martir sau mucenic este doar acea persoană care suferă chinuri groaznice şi chiar moarte numai din motive pur religioase, legate de Adevărul divin, care se identifică cu Mântuitorul Iisus Hristos, „Calea, Adevărul şi viaţa” (Ioan 14, 6). Martirul sau mucenicul care trece prin jertfa vieţii „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta!” sale în numele lui Iisus devine mărturisitor al credinţei Fără mărturisirea credinţei şi fără iubire nu putem vii, autentice. primi cununa strălucitoare a muceniciei. Între acestea Mucenicia înseamnă a-ţi asuma moartea jertfelnică se află o strânsă legătură fiinţială, pe care numai harul pentru o cauză sfântă, nobilă, pe care să o faci cu lui Dumnezeu o poate realiza. stăpânire de sine, curaj, bărbăţie şi multă demnitate, Martirul sau mucenicul merge de bunăvoie la fără a cârti şi blestema pe acea persoană care face moartea martirică, acceptă fără niciun compromis de persecuţia religioasă. credinţă să fie omorât. Mircea Vulcănescu, un mare mărturisitor din temni- El este pe deplin conştient că prin acest gest su- ţele comuniste, care a suferit mult pentru credinţă şi prem se uneşte fiinţial cu Mântuitorul Hristos, Care în neam, a lăsat ca testament urmaşilor lui aceste acel moment îl întăreşte sufleteşte. Unde este durere cuvinte: „să nu ne răzbunaţi!”. Ca el au procedat foarte multă, acolo este şi Iisus. mulţi mucenici, rostind acele cuvinte biblice spuse de Fără dragoste nu există martiriu. Un om plin de Mântuitorul Hristos pe Cruce şi reafirmate de Sfântul ură care este omorât nu devine mucenic sau martir. Ştefan, întâiul arhidiacon, în timp ce era omorât cu Doar o persoană plină de iubire sfântă poate merge pietre din cauza credinţei sale în dumnezeirea cu faţa luminoasă şi cu bucurie interioară pe altarul Mântuitorului Hristos: martirajului.

- 15 - ISTORIE, CULTURĂ

Aşa s-a întâmplat cu Sfântul Ignatie Teoforul, care cu faţa veselă, deşi era în vârstă, a acceptat martira- jul, nefiindu-i teamă de nimic şi de nimeni. A renunţat la eul său, a ieşit din sine ca să se întâl- nească la modul plenar, autentic cu Mântuitorul Hristos, Jerfta supremă. În „Actele martirice” se arată că sfinţii mucenici nu sunt singuri în timpul martirajului. Dumnezeu, Care „este minunat întru sfinţii Săi”, se află tot timpul lângă ei. În „Martiriul Sfântului Policarp” se spune: „cei chinuiţi dovedesc tuturor că în ceasul muceniciei, prea vitejii martiri ai lui Iisus Hristos sunt ca şi dezbrăcaţi de trup sau, mai bine spus, Domnul Iisus Hristos Însuşi este de faţă şi vorbeşte cu ai Săi”. Tot în acest sens grăieşte şi scrisoarea martirilor din Lyon, care subliniază faptul că Însuşi Domnul Iisus Hristos oferă în mod vădit, celor mai slabi dintre nevoitori, o putere supranaturală: „Noi toţi, temându-ne că Blandina nu va putea avea curajul să mărturisească pe Iisus Hristos din cauza slăbiciunii trupului ei, ea a împlinit aceasta cu atâta tărie, încât cei ce o chinuiau s-au descurajat şi, schimbându-se unii cu alţii, o chinuiau în tot felul de dimineaţa şi până seara; dar ei înşişi s-au declarat învinşi, nemaiavând ce să-i facă şi se mirau că mai poate respira, întreg corpul ei fiind de jur împrejur sfâşiat şi deschis de lovituri, ei mărturisind că un sigur fel de chin la care a fost supusă era suficient o cârpă în cea mai întunecată groapă a închisorii din ca să moară. Dar fericită, ca un viteaz atlet, îşi Edicule, situată la marginea oraşului Istanbul ...vă reînnoia puterile prin mărturisirea lui Iisus Hristos”. imaginaţi ce mare dramă a trăit domnitorul, care avea Toţi martirii au în ei conştiinţa prezenţei lui cu el în aceleaşi chinuri şi pe copiii lui iubiţi, nevino- Dumnezeu în orice moment al sacrificiului, care nu se vaţi: Constantin, Radu, Ştefan, Matei şi sfetnicul face în zadar. Martiriul are ecou în veşnicie. El nu Ianache Văcărescu. Una e să suferi de unul singur, poate fi oprit de nimeni. Deşi au trecut 300 de ani de şi alta e să vezi şi pe cei dragi în mare suferinţă, ca la martiriul Sfinţilor Brâncoveni, îi simţim atât de şi tine. aproape de noi, plini de curaj şi de demnitate. Durerea sfântului Brâncoveanu Constantin a fost şi Sfântul Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării mai mare, deoarece toate aceste suferinţe s-au Româneşti, plin de bunătate şi de fapte minunate, întâmplat tocmai la mari sărbători: Bunavestire şi vrednice de toată lauda, spre slava lui Dumnezeu şi Adormirea Maicii Domnului, adică la aniversarea celor propăşirea Ţării Româneşti şi pentru binele celor din 60 de ani ai lui şi la ziua soţiei lui, Maria, atât de iubită jurul ei, a avut un sfârşit tragic, la care nu se aştepta de el (15 august 1714). nimeni. Să fie oare o simplă coincidenţă acest ciclu al păti- Aşa cum Mântuitorul Hristos a fost vândut pe bani mirii Sfinţilor Brâncoveni? Martirajul lor se desfăşoară de către Iuda, la fel s-a întâmplat şi cu sfântul între aceste două mari praznice: Bunavestire, care în Constantin Brâncoveanu, care a fost vândut cu bani 1714 a fost chiar în Săptămâna Mare sau Săptămâna mulţi turcilor, de familia Cantacuzinilor şi de alţi boieri Patimilor şi Adormirea Maicii Domnului (Sfântă Măria lacomi după bani şi putere. Mare). Aceste sărbători creştine în cinstea Sfintei Psalmistul David spune aşa: „cei de aproape ai mei, Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, au fost departe au stat”. La fel, foarte mulţi apropiaţi din alese de turci în mod special pentru a profana şi mai Cancelaria domnească şi din Sfatul domnesc l-au mult credinţa Sfinţilor Brâncoveni. Aceşti musulmani trădat şi l-au părăsit foarte repede pe Brâncoveanu. nu au avut niciun pic de omenie, nici măcar faţă de Această lepădare este o mare durere, care cu greu se copiii Sfântului Constantin Brâncoveanu. poate depăşi. Ce pericol prezenta un copil de 12 ani ca Mateiaş Deposedat de toate bunurile avute, încarcerat şi pentru siguranţa Imperiului Otoman?! forţat să meargă pe un drum anevoios, într-un car, A fost aleasă ca zi de execuţie tocmai data de 15 legat în lanţuri timp de trei săptămâni, apoi aruncat ca august 1714, când domnitorul se pregătise din vreme

- 16 - ISTORIE, CULTURĂ

să-şi aniverseze cei 60 de ani. Pentru această deose- În dimineaţa zilei de 15 august 1714, de praznicul bită aniversare, voievodul şi-a făcut mai multe monede Adormirii Maicii Domnului, ienicerii din închisoare i-au de aur cu chipul său, ca să le ofere ca medalii priete- scos pe Sfinţii Brâncoveni, îmbrăcaţi în cămăşi albe, nilor şi apropiaţilor săi. O petrecere domnească la care lungi, ca nişte miri, cu picioarele desculţe şi capetele erau mulţi invitaţi avea să se transforme pe data de 15 descoperite, şi i-au plimbat prin cetatea Istanbulului august 1714 într-o petrecere cerească, prin moartea spre locul de execuţie, unde îi aşteptau sultanul Ahmet sa martirică. Medalia cu chipul său strălucitor de puri- al III-lea, vizirul Gin Alin Paşa, care era ginerele sulta- tatea aurului apare ca o efigie prevestitoare a chipului nului, înconjuraţi de toată cancelaria europeană: aureolat al sfântului voievod. ambasadori ai marilor puteri din Europa cu tot perso- Timp de aproape cinci luni, Sfinţii Brâncoveni au nalul diplomatic acreditat la acel moment fost chinuiţi în tot felul, pentru a se scoate informaţii în Constantinopol. În lumina soarelui strălucitor, acest cât mai multe cu privire la bogăţiile lor personale. convoi alb de martiri Brâncoveni a devenit cea mai Au fost anchetaţi când pe rând, când toţi laolaltă. Îi frumoasă şi măreaţă icoană de jertfă a neamului speriau pe rând, pe fiecare în parte, spunându-li-se că românesc. În această icoană martirică se regăsea un anume din familie s-a lepădat deja de Hristos, toată jertfa poporului nostru, crucificat pe Golgota pentru a-i fi mai bine. În acele momente destul de istoriei noastre milenare. grele pentru imaginaţia noastră, de mare folos le-a Cămăşile albe purtate de Sfinţii Brâncoveni prefi- fost rugăciunea şi iubirea vie, jertfelnică faţă de gurau alaiul de nuntă cerească la care ei erau che- Mântuitorul Iisus Hristos. În astfel de momente de maţi. De-a lungul străzilor, spre locul de execuţie era cumpănă, chiar dacă toţi se leapădă de Adevăr, de foarte multă lume, venită să asiste ca la un spectacol. Dumnezeu, să rămânem singuri cu Hristos, Care nu Foarte mulţi turci îi scuipau şi îi huiduiau, asociindu-i ne lasă în deznădejde. cu cei mai mari tâlhari şi oameni răi care trebuiau Muftiul sultanului le-a promis la toţi graţierea exterminaţi cât mai repede şi în mod mişelesc. Atunci imediat, dacă vor divulga unde le sunt comorile de când lumea te dispreţuieşte, totuşi Cineva este atât de bani ascunse şi dacă vor trece îndată la mahomeda- aproape de tine, Cineva care te iubeşte foarte mult. nism. Bătrânul voievod le-a spus: „Aţi luat tot aurul din Acesta este Hristos. Sfinţii martiri Brâncoveni vistieria ţării noastre, aţi jefuit totul de la Curtea Îl vedeau în duhul credinţei lor pe Mântuitorul Iisus domnească, aţi încărcat 300 de care cu tot felul de mergând şi El legat, desculţ, scuipat în faţa lor, urcând bogăţii ale neamului meu, mi-aţi luat totul. Atât ne-a spre Golgota muceniciei. mai rămas: aurul credinţei din noi, pe care nu ni-l Ajunşi la locul execuţiei, lângă marele Sarai, sulta- puteţi lua sub nicio formă”. nul cu toată suita lui i-a privit dispreţuitor şi cu o mare satisfacţie i-a făcut semn călăului să le doboare capetele, începând cu sfetnicul Ianache, apoi cu copiii, pe rând, şi în cele din urmă cu Voievodul Constantin Brâncoveanu. Prin acest măcel public sultanul a vrut să dea o lecţie atât tuturor demnitarilor europeni prezenţi, cât şi poporului turc, că oricine trădează interesele Imperiului Otoman va avea aceeaşi soartă nemiloasă. După o scurtă rugăciune, Sfântul Constantin Brâncoveanu s-a adresat copiilor săi: Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce am avut în lumea asta; acum cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să le spălăm de păcate cu sângele nostru. Sub prima lovitură de paloş a căzut capul vistierni- cului Ianache Văcărescu, sfetnicul voievodului Brâncoveanu, apoi a urmat fiul cel mare, Constantin, apoi Ştefan şi Radu. În momentul când călăul se pregătea să taie capul lui Mateiaş, cel mai mic copil, având 12 anişori, s-a văzut teama acestuia şi strigătul de ajutor adresat sultanului, ca să-l lase în viaţă pentru că el va trece îndată la mahomedanism. Cu siguranţă că el era înspăimântat de atâta sânge ce a curs în faţa lui, de la fraţii lui mai mari şi de la sfetnicul Ianache. Tatăl lui, sfântul Constantin Brâncoveanu, l-a încurajat cu dulci

- 17 - ISTORIE, CULTURĂ

cuvinte în acele momente dramatice: „Din sângele care are loc tocmai în secolul al XVIII-lea, supranumit nostru n-a fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Mai „secolul iluminismului”, al raţiunii, al democraţiei şi al bine să mori de o mie de ori, decât să-ţi renegi emancipării popoarelor care se considerau state foarte credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mult civilizate. Întregul corp diplomatic acreditat la Istanbul pe pământ”. putea face un gest de respingere a acestei sentinţe de Copilul Mateiaş, la auzul acestor cuvinte părinteşti, o aşa de mare cruzime, care nu s-a mai întâmplat în parcă renăscut prin forţa Cuvântului, şi-a pus singur altă ţară din Europa. Puteau, dar nu au făcut-o. Este capul pe tăietor, zicându-i călăului în limba turcă: foarte ruşinoasă această atitudine. Ei se puteau „loveşte-mă, căci vreau să mor creştin”. Capul celui retrage pentru câteva clipe de la acest măcel creştin, mai mic copil s-a rostogolit spre tatăl lui înlăcrimat, în semn de solidaritate cu aceşti mărturisitori creştini înroşindu-i cămaşa, cu speranţa ca tatăl să-i dea de viţă nobilă, familia voievodului Ţării Româneşti – ultima mângâiere şi îmbrăţişare părintească. parte a Europei creştine. Martiriul nu a fost politic, nici Cu multă verticalitate, ca un brad puternic, crescut economic, ci unul religios. Sultanul a lovit mereu în în Carpaţii României, sfântul Constantin Brâncoveanu, Ortodoxie, pe care a batjocorit-o; a defăimat cinstirea cu ochii înlăcrimaţi de durerea soţiei şi a fiicelor Sfintei Fecioare Maria, care L-a născut prin puterea rămase orfane, îşi pune capul pe tăietor, încredin- Sfântului Duh pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. ţându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos. Mazilirea voievodului a avut loc la o mare sărbătoare Ultimile lui cuvinte au fost: „Doamne, facă-Se voia Ta creştină în cinstea Maicii Domnului, la Bunavestire, iar cea sfântă!”. Capetele Sfinţilor Brâncoveni au fost decapitarea, tot la o mare sărbătoare în cinstea înfipte în poarta saraiului, unde se distra sultanul Fecioarei Maria: Adormirea Maicii Domnului, care a cu femeile lui, iar trupurile au fost aruncate în apa picat în acel an 1714 tocmai duminica, ziua când Bosforului. Acest măcel s-a încheiat cu un ospăţ prăznuim Învierea lui Iisus Hristos. la care sultanul i-a poftit pe toţi invitaţii lui, care au Trupurile sfinţilor martiri Brâncoveni au fost scoase asistat ca la un spectacol în aer liber. Doamne, câtă noaptea din apele Bosforului de către nişte creştini cruzime şi ce atmosferă sadică! După o astfel de evlavioşi şi îngropate în mare taină departe, în insula privelişte dramatică, mai poţi oare sta la masă?! Este Halki, în biserica închinată Maicii Domnului, ctitorită foarte trist şi revoltător că printre invitaţi erau amba- cu puţină vreme în urmă chiar de sfântul voievod sadori din ţări creştine: Rusia, Franţa, Germania, Constantin Brâncoveanu. În vremea noastră, cine mai Austria, Ungaria, Olanda etc. Ei au asistat cu atâta este gata să moară pentru Hristos şi pentru binele ţării nepăsare şi indiferenţă religioasă... Nu au schiţat noastre?! Cine este gata să-şi sacrifice familia, aşa niciun gest de a refuza această invitaţie, nu au făcut cum a făcut-o Sfântul Constantin Brâncoveanu, niciun protest diplomatic ca să se evite această dramă domnitorul Ţării Româneşti?!

- 18 - ISTORIE, CULTURĂ

Comemorare 100 CAROL I AL ROMÂNIEI (1866 – 1914) ------Locotenent-colonel Cristian Cîrjău, Divizia 2 Infanterie „Getica”

„Abia s-au ridicat seminţiile Europei în vara anului 1914 să poarte războiul vestit de Apocalipsa, că zilele regelui bătrân şi mâhnit au fost numărate. Ţara era în frământare. Presimţea că a sunat ceas de dezrobire şi pentru Românii ţintuiţi de stăpânirea străină. Gândul Regelui Carol se îndrepta spre mormântul pregătit la Curtea de Argeş, unde-a fost vechi scaun domnesc, unde biserica lui Neagoe Vodă Basarab, ruinată de cutremur şi de nepăsarea urmaşilor, a fost din nou înălţată prin grija sa. Acela era locul de veşnică odihnă ales încă din anul 1899. În cea din urmă săptămână a lunii Septembrie, Regele şi-a văzut pe rând sfetnicii veniţi la Sinaia. Vineri a făcut obişnuita plimbare în jurul castelului Peleş. […] Seara la ceasul unsprezece a putut în sfârşit să se întindă liniştit în patul său, a închis ochii pentru somn şi nu s-a mai trezit. Astfel ursita i-a îngăduit să moară în ţara pe care a iubit-o. Ţara s-a cutremurat la vestea de jale. Dar Regele Carol I se odihnea. Fapta lui era îndeplinită. Pe faţa de ceară stătea înscrisă o mare împăcare. El îşi făcuse datoria cu neclintire jumătate de veac. Venea rândul altora s-o ducă mai departe. Cerul pusese zăbranic de nori. Copacii picurau de ploaie. Sinaia plângea. Ţara plângea. Ostaşii se mişcau cu buzele strânse, stăpânindu-şi tremurul. Aşa l-au coborât din munte pe-un afet de tun. Sicriul era înfăşurat în steagul ţării, iar deasupra stătea coroana de oţel cucerită pe câmpurile de bătălie.”1 La 10 octombrie 2014, am comemorat împlinirea a 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a regelui Carol I, cel care a fost întemeietorul dinastiei regale a României. Personalitate marcantă a istoriei moderne a românilor, Carol I, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern- Sigmaringen, (n. 7 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia), a fost domnitorul (1866- 1881), după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza şi apoi regele României (1881-1914). Cei patruzeci şi opt de ani de domnie ai lui Carol I au reprezentat o perioadă de profunde transformări şi de mari progrese în plan social, politic, administrativ, cultural, economic, o perioadă denumită cu adevărat drept „epoca de aur”2 a civilizaţiei şi culturii româneşti.

- 19 - ISTORIE, CULTURĂ

Sub domnia sa, cea mai lungă din istoria ţării, Prinţul a avut o educaţie aleasă, a absolvit cursurile România şi-a cucerit independenţa de stat, a devenit Şcolii de cadeţi din Münster în urma căreia a obţinut monarhie constituţională şi s-au pus bazele con- gradul de sublocotenent şi ulterior cursurile Şcolii de solidării statului român modern. Carol I este consi- artilerie şi geniu din Berlin, fiind repartizat cu gradul de derat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat locotenent6 în Regimentul 2 Dragoni de Gardă. Ca al României, căci regimul politic pe care l-a promovat ofiţer a participat la războiul austro-pruso-danez, unde a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie a luat parte la asaltul cetăţii Fredericia şi a redutelor democratică şi demararea unui amplu proces de din Düppel,7 experienţă care-i va fi de folos în luptele modernizare a statului. pe care le va duce în viitor, la conducerea bravei Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, armate române, împotriva otomanilor. disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea Destinul acestui tânăr ofiţer se va împleti cu structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii destinul României, ca urmare a voinţei nestrămutate a politice. Suveranul a arătat preocupare pentru aleşilor poporului, care vor hotărî, fără acordul marilor dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi puteri, alegerea lui ca domnitor în fruntea ţării. pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali. Pe Relevant pentru cunoaşterea tânărului Carol este plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi un portret făcut acestuia de către scriitorul moldovean întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Boris Crăciun: „Deşi mic de statură şi firav, prinţul Războiului pentru Independenţă, Carol a avut impor- Carol era un militar desăvârşit, sănătos la minte şi la tante merite în desfăşurarea operaţiilor militare3 trup, ordonat şi echilibrat, chiar metodic, bun politician împotriva Imperiului otoman, pe frontul deschis la sud cu idei liberale. Avea spirit cazon, îi plăceau disciplina de Dunăre. şi zorzoanele militare. De tânăr cunoştea limbile Originea şi tinereţea europene de circulaţie. […] Prinţul Carol, tânărul ofiţer Regele Carol I s-a născut la Sigmaringen, în ziua german candidat la tronul României, era cunoscut şi de 7/20 aprilie 1839, într-o familie princiară de origine apreciat atât de Napoleon al III-lea, cât şi de germană (Hohenzollern-Sigmaringen). Era al doilea Wilhelm I, regele Prusiei, aceste legături fiind benefice băiat al principelui Carol Anton de Hohenzollern şi al pentru statul român”8 al cărui conducător îi va fi o principesei Josefina de Baden, descendentă din lungă perioadă de timp. familia lui Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti.4 Problema prinţului străin la români Era înrudit cu mai multe familii domnitoare din Europa, Ideea aducerii pe tronul ţărilor române a unui prinţ familia sa având legături de rudenie chiar cu împăratul străin era mai veche şi întrunea asentimentul celei mai Franţei, Napoleon al III-lea.5 mari părţi a clasei politice româneşti. În acest sens s-au vehiculat nenumărate proiecte. Astfel, în înţele- gerea încheiată, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, între Iosif al II-lea şi Ecaterina a II-a, a apărut ideea unui „regat dacic”, care urmărea realizarea unui stat tampon între marile imperii, ţarist, austriac şi otoman, realizat prin unirea celor trei principate şi pus sub autoritatea unui prinţ dintr-o dinastie germană sau rusească.9 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ideea se va maturiza, din aproape în aproape, astfel că după 1848 ea va domina spiritele. Înseşi Adunările ad-hoc (forurile reprezentative ale Principatelor române), la 1857, vor hotărî ca pe tronul Principatelor Unite să fie ales un prinţ străin, dintr-o dinastie domnitoare europeană, a cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.10 Ea se va materializa mai târziu, după abdicarea forţată a lui Alexandru Ioan Cuza, în urma loviturii de stat din noaptea de 11 februarie 1866. În aceeaşi zi, 11 februarie 1866, primul ministru convocă Parlamentul care-l proclamă ca domnitor pe contele Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei. Filip de Flandra refuză însă oferta guvernanţilor români, la sfatul lui Napoleon al III-lea, aşa că politicienii români aflaţi în impas, după îndelungi tratative desfăşurate în capitala Franţei, au reuşit obţinerea acordului

- 20 - ISTORIE, CULTURĂ

împăratului Napoleon al III-lea După depunerea jurământului cu politicienii de marcă ai vremii, cu privire la aducerea unui prinţ de credinţă, tânărul prinţ va ţine o precum Ion Ghica, Ion. C. Brătianu, străin, în persoana principelui scurtă cuvântare în limba franceză Lascăr Catargiu, D.A Sturza, german Carol de Hohenzollern- în care va spune: „Vă aduc o inimă P.P.Carp, I.I.C. Brătianu şi a Sigmaringen. reală, intenţii curate, o voinţă contribuit la derularea unui proces „Atunci când i se oferise tânăru- hotărâtă de a face binele, un amplu de modernizare a statului lui prinţ de Hohenzollern coroana devotament neprecupeţit către român, având ca bază Constituţia României – o ţară despre care el noua mea patrie şi acel respect României, adoptată la 29 iunie nu ştia nimic – prinţul deschise un neclintit al legilor, pe care-l am de 1866. atlas, luă un creion şi observând că la strămoşii mei. Cetăţean astăzi, Domnitorul, iar mai târziu regele, linia dusă între Londra şi Bombay mâine dacă va trebui, soldat, voi a reprezentat una dintre instituţiile trecea prin statul care îl chemase împărţi cu voi soarta cea bună, ca fundamentale ale statului român în capul lui, primi coroana zicând: şi cea rea”.17 modern, cu rol de moderator şi Aceasta e o ţară cu viitor.”11 „Iată…portretul făcut domnitoru- arbitru al întregii vieţi publice. La 16 aprilie 1866, prinţul Carol lui de către medicul Curţii, dr. I. Constituţia oferea monarhului largi care fusese înştiinţat în prealabil de Mamulea: profil de medalie, foarte prerogative politice, militare, intenţiile românilor, va comunica frumos, ochii albaştri cu uşoare executive şi legislative, ceea ce îi tatălui său „hotărârea nestrămutată sclipiri verzui, vioi şi mobili, din care permitea să joace un important rol de a primi coroana României şi de izvorau priviri, scânteietoare, cap de factor moderator şi dinamizator a pleca contra voinţei Conferinţei de vultur aşezat pe un trup bine al întregii activităţi politice din de la Paris12 direct la Bucureşti”.13 făcut în fineţea sa; se înţelege uşor ţară.20 Ca urmare a acestei hotărâri, prestigiul care însoţea şi farmecul Principalele preocupări ale dom- autorităţile provizorii de la pe care-l emana personalitatea sa nitorului şi apoi ale regelui Carol I Bucureşti14 au organizat un excepţională…”18 cât şi ale clasei politice româneşti, plebiscit popular a cărui rezultate în anii domniei sale, au constat în vor fi favorabile înscăunării prinţului luarea de măsuri pentru consoli- Carol, cu o majoritate covârşitoare. darea statului naţional român, Chiar dacă la Paris, conferinţa menţinerea şi funcţionarea cadru- puterilor garante a respins lui democratic, consolidarea alegerea prinţului străin pe tronul monarhiei constituţionale, încura- României, la 28 aprilie/10 mai jarea economiei prin dezvoltarea 1866, Adunarea Constituantă,15 industriei, extinderea reţelei forul suprem al ţării, „proclamă naţionale de comunicaţii, mani- solemn şi pentru ultima oară voinţa festarea independenţei economice nestrămutată a României de a prin convenţii comerciale şi de rămâne una şi nedespărţită, având navigaţie cu Austro-Ungaria şi în fruntea sa pe Carol I din dinastia Rusia (până în 1877), întemeierea de Hohenzollern-Sigmaringen”. societăţilor de asigurare, construi- Urmare a alegerii prinţului pe rea creditului rural şi a celui urban, tronul ţării, acesta a plecat spre dezvoltarea proprietăţilor funciare, România, într-o călătorie care a promulgarea Legii monetare durat aproape două săptămâni şi la (adoptarea leului, din aur şi argint, data de 10/22 mai 1866 intră în Domnia şi regalitatea ca unitate monetară naţională), Bucureşti unde va fi întâmpinat de Programul de guvernare al promulgarea de legi (în 1868, 1872 către locuitorii capitalei, în frunte cu prinţului Carol a avut trei obiective şi 1874) care vor conduce primarul Bucureştiului, Dimitrie fundamentale: stabilitate politică la constituirea unei armate capa- Brătianu. La scurt timp, după orga- prin regim constituţional, moderni- bile să cucerească independenţa nizarea unui Te-Deum, pe Dealul zare statului şi continuitate dinas- României, acţiuni diplomatice Mitropoliei, prinţul Carol însoţit de tică.19 pentru proclamarea independenţei mitropolit şi de membrii guvernului Beneficiind de cea mai lungă de stat şi pentru dobândirea provizoriu, s-au îndreptat spre sala domnie din istoria ţării, regele Carol dreptului de a încheia tratate, de şedinţe a Adunării Constituante I şi-a pus, fără îndoială, amprenta separat de Poartă, cucerirea inde- (Parlamentului), unde a depus ju- asupra întregii dezvoltări a pendenţei de stat, proclamarea rământul de credinţă faţă de statul României moderne. În toţi anii de autocefaliei faţă de Patriarhia ecu- roman.16 domnie, regele a colaborat fructuos menică de la Constantinopol.

- 21 - ISTORIE, CULTURĂ

La finalul războiului ruso- Într-o ţară de aproximaţie în toate, româno-turc din perioada anilor el a adus conştiinciozitatea impusă 1877-1878, cât şi a tratativelor de până la meticulozitatea germană, pace desfăşurate la San Stefano şi într-o ţară de zvâcnituri, de entu- la Berlin, României i se recunoaşte ziasm violent şi de descurajare pri- independenţa de stat dar este pită sau cel puţin de rapidă nevoită să cedeze trei judeţe din plictiseală, el a adus o stăruinţă sudul Basarabiei către Rusia, în nezdruncinată, liniştită şi regulată schimbul cărora Delta Dunării, ca bătăile numeroaselor orologii ce Insula Şerpilor şi Dobrogea intră în umpleau apartamentele sale. componenţa statului român. Într-o ţară plină de nerăbdare şi de Mai târziu, în 1913, în urma celui neastâmpăr, el a adus răbdarea de-Al Doilea Război Balcanic, la care ştie să pregătească şi astâm- Conferinţa de pace de la Bucureşti părul care ştie să-i menţină senină- (16-18 iulie), se stabileşte că tatea [...], într-o ţară cu mentalitate României îi revine Cadrilaterul orientală, el a adus un spirit occi- (judeţele Durostor şi Caliacra). dental în vremea tocmai când acea În urma alipirii Cadrilaterului la regatului cât şi reglementarea ţară se străduia să se avânte în România, regele Carol I intreprinde chestiunii succesiunii la tronul marea vâltoare a civilizaţiunii occi- o călătorie pe Dunăre, cu iahtul României21 au contribuit şi la dentale [...], într-o ţară care, din „Ştefan cel Mare”, care este consolidarea regimului politic din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu relatată şi de revista „Cosânzeana” ţara noastră.22 era obişnuită cu planuri dinainte fă- (an IV, nr. 24, 21 iunie 1914), care Personalitatea lui Carol I cute şi bine definitivate, el a venit se edita peste munţi, la Orăştie, Regele Carol I a fost un om de urmărind un scop precis, a făcut un sub direcţiunea lui Sebastian excepţie din toate punctele de program şi l-a îndeplinit întocmai".24 Bornemisa. Din cuprinsul articolu- vedere. A fost un om energic, Carol I s-a dorit „un model de lui decupăm: „În luna Maiu regele un exemplu de cinste şi corectitu- rigoare şi ordine: exact ceea ce nu Carol al României şi toată familia a dine, permanent preocupat de prea corespundea tradiţiei făcut o excursiune pe Dunăre – asigurarea prestigiului monarhiei. româneşti. Prima lecţie pe care a oprindu-se în oraşele de pe ţărmul Câteva portrete creionate de dat-o a fost aceea a punctualităţii. fluviului. Între altele s-a oprit şi la către diferite personalităţi ale vieţii Boierii români nu cunoşteu încă vir- Silistra şi Turtucaia, oraşele nou politice şi culturale româneşti, rele- tuţile orei exacte: le-au aflat acum încorporate ţării, cu luarea vante asupra personalităţii marelui de la un cârmuitor german. Le-a Cadrilaterului de la Bulgari. La om de stat, exemplificăm în luat totuşi ceva timp. Mai târziu, întâia vizită ce s-a făcut de marele rândurile următoare. regele îşi amintea cum, în primele rege, - acele cetăţi i-au ieşit în cale, „Era un om distant, rece, mân- luni după instaurarea sa, invita la prin dregătorii lor, cu mare alaiu, cu dru, protocolar. […] El ducea o masă câte zece până la pâine şi cu sare ... semnul viaţă izolată, nu avea prieteni, nici douăsprezece persoane din toate supunerii ...” favoriţi sau favorite. Soţia sa, partidele politice şi mulţi militari, ca La 14 martie 1881, România Elizabeta, mărturisea că «şi în să cunoască mai de aproape pe este proclamată regat în urma somn el poartă coroana pe cap». toţi aceşti domni. Noţiunea timpului votării unei legi speciale în Parla- Era meticulos şi exact în tot ce însă nu era prea dezvoltată la ment. Mai târziu, la 10 mai, Carol I făcea, căutând să impună şi Bucureşti; adesea se întâmplă că şi soţia lui Elisabeta sunt încoro- colaboratorilor săi acelaşi stil de oaspeţii nu-şi amintesc cu punctu- naţi ca rege şi regină a României, activitate. A continuat să se alitare ora stabilită şi prinţul trebuia Carol primind coroana făurită din considere, până la sfârşitul vieţii, să se aşeze la masă fără dânşii.[...] oţelul unui tun turcesc capturat la principe german […]”23 Carol I a înţeles să fie un arbitru Plevna. Urcarea lui Carol I pe Rolul lui Carol în edificarea alfel, faţă de cei arbitraţi, la o tronul regal a consolidat poziţia României moderne a fost conside- înălţime care azi ar putea să pară Hohenzollernilor în România şi a rabil pentru că, aşa cum a relevat excesivă, dar care era, în fond, întărit orientarea pro-germană a I.G. Duca: „el avea tocmai însuşi- expresia unei politici necesare".25 politicii externe a României. Procla- rile care ne lipseau nouă, românilor „Veacul nostru nu cunoaşte marea regatului a mărit prestigiul [...] Într-o ţară care n-avea noţiunea printre prinţii săi o figură mai sim- României în faţa celorlalte state timpului, regele Carol aducea patică decât acest bărbat serios, ale Europei. Atât proclamarea simţul exactităţii matematice [...]. tăcut, conştient de datoria lui,

- 22 - ISTORIE, CULTURĂ

căreia toată puterea de a lupta „De statură mijlocie, de o ţinută maiestate. În zilele de Zece Mai, în împotriva norilor ce se grămădeau magistral stăpânită, sobru în ges- care-i plăcea să admire precizi- tot mai greu în jurul lui i-a dat-o turi, măsurat în cuvinte, capabil de unea mişcărilor oştirii de la care numai credinţa neclintită în puterea a da o demintate şi felului insufi- nu-şi dezlipea privirea ascuţită, biruitoare a binelui în lume şi cient în care poseda limba română nimeni nu-şi dădea seama îndea- omenire; până când vălul s-a şi care la un altul ar fi părut ridicule, juns, nici medicul devotat care-i sfâşiat, întâia oară din acele pătrunzând, scormonind până în îngrijea pătimirea, ce crispaţie a nenorocite zile în care turcii suflet, cu ochii mici albaştri foarte ultimelor resurse trupeşti îi trebuie năpădeau cu hoardele lor, mobile lângă linia de imperială de- acelui care, nemişcat pe calul de nenorocita ţară, răsări o rază de ciziune a nasului de vultur, omul război, asista năpădit de amintiri soare asupra acestui copil vitreg al care unea în el vechi datini de ev glorioase, la defilarea armatelor politicei europene. Oricum, n-are mediu renan, mândria unei uşoare sale, veşnic întinerite. La botezul nevoie de statui şi tablouri, care descendenţe apropiate de ultimului copil al prinţilor moşteni- să-i păstreze amintirea: mândria şi Napoleon, prin bunica sa Ştefania tori, în faţa vulgarului fiu, de uriaşe justificarea sunt faptele şi, în de Beauharnais, înfiată de genialul proporţii şi de rubicundă înfăţişare, distincţia şi nobila-i modestie a Împărat, şi un fel de ruralism al lui Wilhelm al II-lea, el mergea în dispreţuit totdeauna a ajunge în romantic venit de la Muraţii al cărei fruntea tuturora, slăbit până la ochii şi urechile mulţimii.”26 sânge îl avea tatăl său, era una din suprimarea cărnii pe faţa întipărită „Carol I era suveranul prin exce- acele personalităţi, mai mult din de o sforţare eroică, târând greu lenţă, expresia puterii supreme: un voinţa lor decât prin largul dar al lui piciorul ca unul care voia să moară simbol personificat. Suveran este Dumnezeu, care pot să domine şi ostaş.”29 numai regele: greşit dacă se între- o lume aşa de deosebită de a sa Testamentul lui Carol I alcătuit în buinţează pluralul: suveranii în loc cum era aceea a vechii Românii, spiritul principiilor morale care i-au de majestăţile lor, deoarece regina căreia nu-i dădea decât ce voia, călăuzit întrega viaţă, este un nu e suverană. El era omul datoriei, când voia şi cât voia.”28 model de simplitate, modestie şi un lucrând fără patimă şi având în La apus exemplu de dragoste necondiţio- vedere numai interesele ţării. La 27 septembrie/10 octombrie nată pentru poporul care l-a adop- N-avea prieteni şi prin urmare nici 1914, regele Carol I a murit la tat şi pe care l-a respectat până la camarilă sau partizani. Deşi după Castelul Peleş, la vârsta de 75 ani. moarte. Gânduri memorabile întâl- constituţie regele domneşte fără a De mai mulţi ani de zile, regele era nim în paginile testamentului său, guverna, totuşi regele reuşea să suferind cu inima. Uneori pentru a către poporul şi către urmaşii săi. impună părerile sale în consiliile de se trata pleca în lungi călătorii în „Alcătuind acest testament, mă miniştri ce regulat se ţineau sub a afara ţării. În ultimii ani era tratat de gândesc înainte de toate la iubitul sa preşedenţie, la Palat. [...] către medicul curţii, Ion Mamulea şi meu popor, pentru care inima mea începuse să se simtă mai bine. a bătut neîncetat şi care a avut E posibil ca presiunea exercitată deplină încredere în mine. Viaţa asupra organismului său, de către mea era aşa strâns legată de neutralitatea impusă României de această de Dumnezeu binecuvân- la începerea Primului Război tată Ţară, că doresc să îi las, şi Mondial, împotriva voinţei sale care după moartea mea, dovezi vădite dorea ca urmare a tratatului de adâncă simpatie şi de viul semnat în anul 1883, să lupte ală- interes pe care le-am avut pentru turi de Puterile Centrale, să-i fi fost dânsa. Zi şi noapte m-am gândit la fatală bătrânului rege. fericirea României, care a ajuns să Cu toată boala care îi măcina ocupe acum o poziţie vrednică corpul şi cu toate problemele com- între statele europene; m-am silit plexe care-i chinuiau sufletul, ca simţământul religios să fie ridi- Superb – în adevăratul înţeles al regele a încercat să le suporte cu cat şi dezvoltat în toate straturile cuvântului, însumând şi nuanţa de tărie fără a lăsa să se vadă ceva societăţii şi ca fiecare să împli- marţial – apărea regele Carol I pe chipul său ori în atitudinea sa. nească datoria sa având ca ţintă când privea defilarea armatei în „În ultimii ani, când suferinţi fizice numai interesele Statului. ziua de 10 Mai, nemişcat şi impre- grozave îl torturau, nimic nu apărea Cu toate greutăţile pe care le-am sionant pe calul său, alături de sta- în afară la acela care ţinea să întâlnit, cu toate bănuielile care tuia de bronz a vijeliosului Mihai păstreze, în orice împrejurare, re- s-au ridicat, mai ales la începutul Viteazul.”27 galităţii atitudinea ei de o intangibilă Domniei mele în contra mea,

- 23 - ISTORIE, CULTURĂ

expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit fără frică şi fără şovăire, înainte pe cale dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ, al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinit de fruntaşii Ţării pentru care am avut totdeauna o adâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată şi cu mijloacele spre a putea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înaltele sale aspiraţiuni.”30 Testamentul regelui Carol I stipula şi principiile sale călăuzitoare precum şi sensibile rânduri adresate oştirii: „Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care el va fi mândru şi pe care el o va cârmui; am toată speranţa în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: «Tot pentru ţară. Nimic pentru mine.» [...] Pronia cerească a vrut ca să sfârşesc bogata mea viaţă, am trăit şi mor cu deviza mea care străluceşte pe armele României: «Nihil sine Deo». Doresc a fi îmbrăcat în uniforma de general (mică ţinută, cum am purtat-o toate zilele). Ca decoraţii de război numai Steaua României şi Crucea de Hohenzollern pe piept. [...] Coroana de oţel, făurită dintr-un tun de pe câmpul de luptă şi stropit cu sângele vitejilor mei ostaşi, trebuie să fie depusă lângă mine, purtată până la cel din urmă locaş al meu şi readusă atunci la Palat. [...] Toate odihnit liniştit până la ora 3.30 dimineaţa, când s-a steagurile care au fâlfâit pe câmpurile de bătaie, vor fi deşteptat, trezind şi pe Regina. La dreapta sa, pe o purtate înaintea şi în urma sicriului meu, ca semn că măsuţă, se afla o cutie de argint, totdeauna plină cu scumpa mea armată a jurat credinţă steagului său şi pesmeţi făcuţi în casă. A întins mâna luând un pesmet şefului său suprem, care, prin voinţa lui Dumnezeu, pe care l-a rupt în două, dând jumătate Reginei. nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi. Au mâncat pesmetul şi au readormit. La 5 de Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, dimineaţă, Regina s-a deşteptat iar şi, privind pe Focşani şi Galaţi, ridicate de mine ca un scut puternic Rege, a avut impresiunea că nu respira. Alarmându- al vetrei strămoşeşti în timpuri de grele încercări de se, a trimis după mine. Sosii către 5.30. Regele avea care cerul să păzească ţara. Trimit armatei mele, pe o faţă senină, uşor colorată, ochii închişi, pielea caldă care am îngrijit-o cu dragoste şi cărei i-am închinat încă, expresiunea unui om care doarme adânc, fără toată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mi cea mai uşoară urmă de suferinţă. Constatai însă cu păstra o amintire caldă”.31 durere că nu mai respira, iar inima sa, care atâtea Regele Carol I va fi înmormântat, după şase zile, stăpânise şi îndurase, încetase de a mai bate”.32 perioadă în care întregul popor îndoliat l-a jelit pe Ediţia specială a ziarului „Românul”, editat la Arad, marele om, la Curtea de Argeş, în Biserica Episcopală, la 3/16 octombrie 1914, relatează: „Suveranii dormiau unde doi ani mai târziu va fi înmormântată şi iubita sa la Castelul Peleş în acelaş dormitor. La ora 6 soţie, regina Elizabeta. dimineaţa s'a deşteptat regina. De obicei la această Din paginile periodicelor vremii, cât şi din memoriile oră se deşteaptă şi regele. Regina văzând că regale unor contemporani, prezentăm pe scurt cronologia nu se deşteaptă şi că doarme foarte liniştit, nu evenimentelor petrecute în orele dinaintea morţii s'a îndurat să-i turbure somnul. Dar peste câteva regelui cât şi în cele şase zile în care ţara l-a plâns pe minute regina şopti: Carl! Carl! Şi neprimind nici un rege, până la coborârea sa în mormânt. răspuns, observând că regele nu se mişcă, se apropie Ion Mamulea, medicul familiei regale mărturiseşte: de pat şi-l chiemă cu voce mai tare: Carl! Carl! Regele, „În cea din urmă seară a vieţii Regelui Carol am fost care la cel mai mic sgomot din cameră se deştepta, primit, ca de obicei, către ora 10.30, în camera de dor- tot nu răspunse. Atunci regina puse mâna pe capul mit a Suveranilor din Castelul Peleş. Aveau amândoi regelui şi strigă disperată: Carl! Ţipătul reginei se auzi o expresiune mai liniştită. Convorbirea a ţinut până la în celelalte camere şi când personalul intră în dormi- ora 11, când Suveranul îmi spuse: «Mă simt bine, tor, găsi pe regină înghenunchiată, în nesimţire, la puteţi să vă duceţi acasă.» Adormind, Regele s-a căpătâiul suveranului. Corpul regelui era rece... ”.33

- 24 - ISTORIE, CULTURĂ

Alexandru Tzigara-Samurcaş, bibliotecarul Majestăţii Sale a fost lăsat pe canapea până la orele Fundaţiei Carol I, istoric de artă, din 1905, director al 11.00, când unul din doctori l-a pus într-un coşciug de Muzeului de Etnografie şi Artă Naţională, descrie în stejar care a fost făcut provizoriu.36 memoriile sale, impactul pe care l-a avut asupra În ziua de de 28 septembrie/11 octombrie, noul opiniei publice doliul casei regale a României: rege, Ferdinand a depus jurământul. Datorită războiu- „Năpraznica veste a încetării din viaţă a regelui Carol lui, acesta a fost depus mai devreme, întrucât ţara a înmărmurit întreaga suflare românească, trecând şi avea nevoie grabnică de un nou rege legitim.37 dincolo de hotarele ţării” . Luni 29 septembrie/12 octombrie, după un serviciu Ziarele vremii34 editate la Londra exprimă vii con- religios oficiat de stareţul Mănăstirii Sinaia, „sicriul de doleanţe cu ocazia morţii regelui Carol. „Times” într-un stejar, îmbrăcat în catifea purpurie, e acoperit cu articol de fond intitulat: „Un rege mare” descrie opera capacul, peste care se aşează chipiul Regelui. întregii sale vieţi jertfită pentru dezvoltarea României. Membrii Casei Militare ridică sicriul pe umeri. Regele Face elogii diplomaţiei române în timpul războiului Ferdinand şi Principele Carol ajută şi sicriul e scoborât balcanic. pe scară. Afară e un afet de tun din Regimentul 19 „Daily News” relevă că „armata română este Artilerie, îndoliat, tras de şase cai, şi având în spate probabil cea mai puternică în peninsulă, ceea ce ar pajura ţării. Trompeţii sună, dând onorurile pentru trebui să fie o puternică consideraţiune pentru Turcia”. Rege. Două steaguri zdrenţuite – glorioase amintiri din „Daily Cronicle” spune: „E cu putinţă, ca după lupta în urma căreia Plevna a căzut – se alătură lângă moartea regelui Carol care s-ar fi opus la participarea afet. O companie de vânători dă onorurile Regelui. României la război... bărbaţii de stat români să-şi Sicriul e aşezat pe afet şi apoi acoperit cu poată schimba punctul de vedere”. pânza steagului care a fluturat până acum deasupra „Daily Mail” relatează: „Moartea regelui Carol este Castelului Peleş. Cortegiul se pune în mişcare. [...] un eveniment internaţional care poate atrage urmări Sicriul e urmat pe jos de Regele Ferdinand, care are grave”. (Reuter). în dreapta pe principele Carol, iar în stânga pe Oficiosul „Narodni Prava” din Sofia relevă înaltele principele Nicolae. Vin apoi cei doi camerieri ai calităţi ale regelui Carol, serviciile sale nepreţuite Regelui defunct, miniştrii şi un public nenumărat venit pentru ridicarea României şi declară că naţiunea din toate comunele învecinate. bulgară întreagă împărtăşeşte durerea Curţii regale şi Generalul Robescu duce, în fruntea cortegiului, naţiunii române. Cu moartea regelui Carol Bulgaria spada Regelui, generalul Perticari, coroana de oţel, pierde pe un binefăcător al ei. Marele defunct pără- iar generalul Iarca,38 cele două bastoane de mareşal. seşte ţara lui fericit că i-a asigurat prosperitatea. Asoci- Cortegiul e încheiat de Batalionul 2 Vânători, indu-ne, zice ziarul, la doliul României, credem că comandat de domnul colonel Dabija.”39 amintirea luminoasă despre regele Carol în faţa căreia În aceiaşi zi, sicriul este îmbarcat în tren şi în jur de ne închinăm profund va fi garanţia sincerităţii mutuale ora 15, vagonul mortuar ajunge în Gara Mogoşoaia, între naţiunea română şi cea bulgară. (Agenţia bulgară.) unde este aşteptat de cler, oficialităţi, armată şi Succesiunea evenimentelor de la Castelul Peleş a oameni din popor. fost următoarea: în ziua de 27 septembrie/10 După un scurt serviciu religios, cortegiul funerar se octombrie, s-au întocmit certificatul de deces şi un îndreaptă spre Palatul Regal. În spatele afetului proces-verbal de constatare a trecerii regelui în mergeau regele Ferdinand I, încadrat de pricipii Carol nefiinţă, apoi Ferdinand i-a înmânat primului-ministru şi Nicolae, iar în urma lor, calul Triade, care aparţinuse testamentul lui Carol I. „Acest testament este scris regelui mort, dus de dârlogi de colonelul Baranga. Pe într-un caiet încă de mulţi ani, întrucât filele caietului traseu, armata dădea onorul, iar mulţimea îndurerată începuseră să se îngălbenească. Testamentul este privea şi saluta în tăcere. scris în întregime în româneşte de mâna Majestăţii La Palat, sicriul regelui a fost aşezat în Sala Sale.”35 Brătianu a citit în şedinţă conţinutul testa- Tronului şi apoi a fost deschis. Patru colonei stăteau mentului (mai erau de faţă pe lângă Ferdinand, mai de gardă la căpătâiul regelui. Spada, coroana regală, multe personalităţi ale vieţii politice româneşti). drapelele de luptă care fuseseră purtate cu mândrie La castel au venit doi doctori care au luat două la Plevna, Rahova şi Vidin erau toate acolo. măşti de pe figura regelui şi care apoi l-au îmbălsă- Seara s-a oficiat o o slujbă în rit catolic, întrucât mat. După îmbălsămare, corpul Majestăţii Sale a fost regele a fost toată viaţa catolic. îmbrăcat cu obişnuita uniformă de general cu toate Marţi, 30 septembrie/13 octombrie şi miercuri, decoraţiile şi a fost aşezat culcat pe o canapea din 1octombrie/14 octombrie stil nou, Sala Tronului este camera sa de lucru, pe care obişnuia să se odih- deschisă publicului. Numeroşi supuşi, din toate nească. După ce a fost astfel aşezat, a fost anunţată clasele sociale, vin să-l vadă şi să-şi ia rămas bun de regina Elizabeta că poate veni să-l vadă. Corpul la Maiestatea Sa. Armata a fost scoasă din cazărmi

- 25 - ISTORIE, CULTURĂ

pentru a menţine ordinea în mulţimea care venea cordoanele carului mortuar sunt ţinute de domnii Ion puhoi.40 [I.C.] Brătianu, prim-ministru, B. Missir, preşedintele Joi, 2 octombrie, este ziua despărţirii definitive. Încă Senatului, M. Ferechide, preşedintele Camerei şi de dimineaţă, de la ora 7.00, sicriul a fost închis de Gh. N. Bagdat, primul preşedinte al Curţii de Casaţie. către doctorul Minovici în prezenţa regelui şi a primu- Alături de purtătorii cordoanelor, merg generalii lui-ministru. În următoarele ore s-a oficiat serviciul C. Coandă (tatăl savantului Henri Coandă – n.a.), religios catolic de către arhiepiscopul Netzhammer. Vasile Zottu, Constantin Hârjeu şi Alexandru Averescu. La ora 8.30 este adus în curtea Palatului, în faţa Pe de lături merg toţi ceilalţi generali de divizie, scării, afetul de tun tras de şase cai negri, neînvăluiţi, precum şi casa militară a regelui defunct. Imediat conduşi de lachei. Partea de sus a afetului este în urma carului mortuar vin M.S. Regele Ferdinand, îmbrăcată în purpură, iar ţeava tunului, într-un steag în uniformă de general de cavalerie şi AA.LL.RR. tricolor îndoliat. Principii Carol şi Nicolae.”41 La 9.30, are loc un nou ceremonial religios, apoi Cortegiul s-a deplasat pe pe drumul cel mai scurt, sicriul a fost ridicat de foştii aghiotanţi regali şi coborât Piaţa Carol – Calea Victoriei – Calea Griviţei – Gara de pe scări. „La capătul scării, M.S. Regele Ferdinand şi Nord, urmând apoi, ca trenul mortuar, să plece spre Principele moştenitor, au dat onorul”. Tunurile încep Curtea de Argeş. să tragă din toate forturile Capitalei şi de la Pirotehnia La ora 10.30 s-a ajuns la gară. Sicriul, coborât de Armatei. „Muzica, clopotele, tunurile formează, pe afetul de tun, a fost purtat de patru generali. Un nou amestecate, o melodie superbă în cinstea omului care serviciu religios ortodox are loc şi, la 11.03, trenul a a ştiut să-şi ritmeze viaţa după armonia lui ideală... plecat din Gara de Nord, în sunetele imnului regal şi Într-o tăcere desăvârşită, cortegiul se formează în salutat de tunurile fortului Chitila. Pe traseu, gările modul următor: într-o trăsură pleacă prefectul poliţiei erau îndoliate şi luate cu asalt de sute de oameni, în capitalei; un escadron din regimentul de escortă; aşteptarea trenului mortuar. corurile seminarelor; mitropoliţii, episcopii şi arhiereii, „În Curtea de Argeş doliul este general, tot în trăsuri şi un mare număr de preoţi pe jos; veteranii parcursul a fost pavoazat şi aşternut cu nisip. De pe din Campania 1877-1878; drapelele regimentelor care acum orăşelul este arhiplin. Pe lângă divizionul de au luat parte în războiul de la 1877-1878; sabia regelui artilerie de munte din localitate, au mai sosit patru Carol, purtată de generalul Al. Iarca, asistat de regimente de infanterie şi unul de artilerie. Lumea generalii Gh. Burghele şi Gh. Bogdan, cu sabia trasă; soseşte din toate părţile. [...] Mulţi dintre cei sosiţi s-au coroana regală, purtată de generalul Ion Culcer, încartiruit prin comunele învecinate.” asistat de generalul Mihail Aslan şi de contraamiralul Trenul mortuar a ajuns la ora 15.00. Cerul era Sebastian Eustaţiu, cu sabia trasă; carul mortuar, ai acoperit de nori, dar nu a plouat. Se aud trompete, cărui cai sunt conduşi de dârlogi de şase căpitani; clopote, lovituri de tun. Printre cei care au purtat sicriul - 26 - ISTORIE, CULTURĂ

se afla, de data aceasta, şi primul-ministru Ionel 21. Prin „pactul de familie” din 18 mai 1881, când a fost Brătianu, Cortegiul a străbătut strada Negru Vodă şi proclamat moştenitor la tronul României prinţul Ferdinand bulevardul Carol I, până la mănăstire, unde sub un de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul de frate al regelui baldachin de piatră, e un catafalc, înconjurat de flori. Carol I; 22. Gheorghe Nicolae Căzan, Şerban Rădulescu-Zoner, Sub acest baldachin s-a ţinut slujba principală. România şi Tripla Alianţă 1878-1914, Editura Ştiinţifică şi La ora 16.40, corpul regelui a fost depus în cripta, Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 59; care se afla în partea dreaptă, lângă mormintele 23. Scurtu Ioan, Regele Ferdinand. Activitatea politică, voievodului ctitor Neagoe Basarab şi al soţiei sale Editura Garamond, Bucureşti, 1995, apud Boris Crăciun, Despina. Un ultim salut al artileriei a început cu Op.cit., p. 49; tunurile – aduse special de la Bucureşti – care, în 24. Portret făcut regelui în amintirile politice a lui I.G.Duca, 1877, au tras prima salvă peste Dunăre, la Calafat.42 apud Florin Constantiniu, Op.cit., p. 238; 25. Lucian Boia, De ce este România altfel?, Editura, Note: Humanitas, Bucureşti, 2013, p. 56-58; 26. *** Memoriile regelui Carol I al României (de un 1. Cezar Petrescu, Cei trei regi, Editura R.A.I., Bucureşti, martor ocular), vol. I , p. 6; 27. 199?, p. 64; Al. Tzigara-Samurcaş, Memorii, vol. 2, Editura Grai şi 2. Valentin Hossu Longin, Monarhia românească, Editura Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1999, p. 82-83; 28. Litera, Bucureşti, 1994, p. 36; Nicolae Iorga, Op.cit., p. 5; 29. 3. Ioan Scurtu, Marian Curculescu, Constantin Dincă, Ibidem, p. 4-5; 30. Aurel Constantin Soare, Istoria Românilor din cele mai vechi Testamentul regelui Carol I în Monitorul Oficial, 147 timpuri şi până astăzi, Editura Petrion, Bucureşti, p. 107; bis din 29 septembrie 1914, Partea Oficială p. 7021-7026, 4. Valentin Hossu Longin, Op.cit., p. 14; apud Casa regală a României în cronicile „neoficiale” ale 5. Nicolae Iorga, Supt trei regi, Editura PRO, Braşov, 1999, „Monitorului Oficial” 1914-1924, coord. c-dor. dr. Marian p. 5; Istoria poporului român, coord. Andrei Oţetea, Editura Moşneagu, lt.col. dr. Petrişor Florea, Editura Centrului Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 280; Dinu G. Giurescu, Istoria Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010, p. 25; Boris ilustrată a românilor, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981; Crăciun, Op.cit., p. 62; Românul, Ediţie specială, 6. Avansat la gradul de căpitan de cavalerie în jurul datei 3 octombrie v./16 octombrie n. 1914; 31. de 1 aprilie 1866; Alexandru Tzigara-Samurcaş, Op.cit., p. 71-72; 32. 7. Boris Crăciun, Regii şi reginele României. O istorie Idem, Din viaţa Regelui Carol I. Mărturii contimporane ilustrată a Casei Regale, Editura Porţile Orientului, Iaşi, şi documente inedite, Monitorul Oficial şi Imprimeriile 1996, p. 20; Statului, Bucureşti, 1939; Românul, 30 septembrie v./13 8. Ibidem, p. 22; octombrie n., 1914; Românul, Ediţie specială, 3 octombrie 9. Sorin Mitu (coord.), Nicolae Bocşan, Toader Nicoară, v./16 octombrie n. 1914; 33. Vasile Vese, Manual multifuncţional de istorie modernă a Alexandru Tzigara-Samurcaş, Memorii , vol. 2, p. 82- României, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 1998, 83; 34. p. 94; Românul, 5 octombrie v./18 octombrie n. 1914; 35. 10. Hotărârile adunărilor ad-hoc (1857), apud Valentin Universul, 29 septembrie v./12 octombrie n. 1914; 36. Hossu Longin, op.cit., p. 11; Ibidem; 37. 11. George Bengescu, Carmen Sylva. Viaţa Reginei Românul, Ediţie specială, 3 octombrie v./16 octombrie Elisabeta, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1996, p. 9; n. 1914; 38. 12. Care fusese convocată încă de la 10 martie 1866 Generalul Alexandru Iarca (n. 1853, Ojasca, Buzău - şi unde puterile garante vor susţine desfacere unirii şi d.1929, Buzău) a fost unul dintre cei mai reputaţi gânditori respingerea alegerii pe tronul României a unui prinţ străin; militari ai vremii, care, adept al ofensivei, al unei apărări 13. *** Memoriile regelui Carol I al României (de un martor eminamente active, autor, între altele, al studiului Câteva ocular), vol. I , Editura Erc Press, Bucureşti, 2011, p. 16; poveţe despre conducerea războiului. Problema strategică 14. Locotenenţa domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, din 1913 (1914), în care desprindea importanţa superiorităţii Nicolae Golescu şi colonelul Haralambie, şi guvernul morale, de instrucţiune, de educaţie civică, de organizaţiune provizoriu condus de Ion Ghica, care va prelua puterea pe socială şi, deasupra tuturor acestora, trebuie să ţinem perioada de vacantă a tronului; a avea un ideal mare. (Pagini din gândirea militară 15. Alegerile pentru Adunarea Constituantă au avut loc la universală, vol. 3, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 381- 28 aprilie/10 mai 1866; 382.). Fost elev al Seminarului teologic al Episcopiei Buzău- 16. *** Memoriile regelui Carol I al României (de un martor lui, trecut în rezervă în 1914, autor al unui volum intitulat ocular), vol. I, p. 42; Memorialul meu, Librăria şi Tipografia Ioan Călinescu, 17. Ibidem, p. 15; Buzău,1922; 39. 18. Valentin Hossu Longin, Op.cit., p. 16; Universul, 1 octombrie v./14 octombrie n. 1914; 40. 19. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului Ibidem, 2 octombrie v./15 octombrie n.1914; 41. român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997, Ibidem, 4 octombrie 1914 v./17 octombrie n. 1914; 42. p. 238; Ibidem. 20. Sorin Mitu (coord.), Nicolae Bocşan, Toader Nicoară, Vasile Vese, Op.cit., p. 112;

- 27 - ISTORIE, CULTURĂ

Activitatea generalului Alexandru Averescu, în perioada decembrie 1916 – iulie 1917 ------Elev Daniel Stînă, îndrumător, profesor drd. Dragoş Curelea, Liceul Tehnologic ,,Avram Iancu” Sibiu Anul 1916 se încheia în ceea ce priveşte statul român şi armata sa cu preţul amputării teritoriului şi a ocupaţiei militare a centralilor, respectiv cu peste 250.000 de oameni pieriţi şi a unui imens material de război, estimat la 280 mii de puşti şi peste 450 de baterii artilerie pierdute.1 La toate acestea trebuie amintit amplul exod al autorităţilor politice şi militare pe teritoriul Moldovei – dealtfel, unicul spaţiu româ- nesc rămas neocupat la acea dată. În aceste condiţii extrem de dificile pentru statalitatea românească, îşi are originea leganda care se va crea şi construi în jurul personalităţii generalului Alexandru Averescu.2 Printr-un efort considerabil, financiar, logistic şi de susţinere, s-a procedat la începutul anului 1917, între lunile ianuarie – aprilie la refacerea armatei române şi a capacităţii sale militare, în vederea încleştărilor care vor avea loc în decursul acestui an. Pierderea bătăliei pentru Capitală, (Bătălia de pe Argeş-Neajlov) văzută ca un ultim şi disperat efort al Marelui Cartier General român privind înclinarea balanţei strategice în favoarea sa, a accentuat conflictul dintre generalii Alexandru Averescu şi Constantin Prezan. Cel dintâi criticând în mod vehement acţiunea militară de pe Argeş-Neajlov văzută în accepţiunea sa ca operă dezastroasă a lui Constantin Prezan, situat în influenţa politică a liberalilor respectiv sub cea a Misiunii Franceze. Era răspunsul dat criticilor care i-au fost Prin pilda propriului exemplu, generalul Averescu a aduse de şeful Statului Major General, privitor la ştiut să insufle întregii Armate a II-a încrederea în eşuarea Manevrei de la Flămânda.3 De asemenea forţele proprii. Retragerea fiind făcută exemplar, existau vii polemici între Averescu şi generalul Armata a II-a fiind practic axul care a permis translaţia Berhelot – şeful misiunii militare franceze, privind pro- celorlalte trupe române, către noile aliniamente cedurile de refacere ale armatei. Pe 1 ianuarie 1917 desfăşurate pe axa nord-sud, respectiv, nord-est. prin Înalt Ordin regal, Ferdinand I îl înaintează pe Făcând referinţă la modul cum a fost organizată şi Alexandru Averescu la gradul de general de armată, desfăşurată această retragere, Nicolae Iorga, obiectiv reconfirmându-l în fruntea Armatei a II-a române.4 În în aprecieri, deşi e cunoscută animozitatea dintre cei retragerea generală către sudul Moldovei, merită doi, sublinia: […] „numai simţul de ordine, puterii de a sublinate eforturile de coordonare întreprinse de impune disciplina, a generalului Averescu, căruia de generalul Averescu pentru ca pierderile suferite să fie la sine îi revenise acum conducerea supremă, i se da- cât mai reduse, trupele acestei armate, deplasându- toreşte că descinderea de pe înălţimi a micilor pachete se prin luptă şi în permanent contact cu avangărzile de oaste, nu s-a făcut în desordinea, la capătul căreia inamice, fără a suferi pierderi considerabile. Aspectul e, fireşte, depunerea armelor; ci că din aceste pârâie acesta evidenţia încă odată, capacitatea generalului răsleţe s-a putut face din nou o armată, capabilă, nu de a coordona eficient armate şi corpuri de armate. numai de retragere rânduită către Moldova dar şi de

- 28 - ISTORIE, CULTURĂ

a da o mare bătălie în câmp deschis, - singura de fapt, anului 1917, odată cu izbucnirea Revoluţiei din Rusia, de la începutul războiului”.5 Însuşi generalul Averescu odată cu acţiunea agitatorilor inclusiv în cadrul nota: Numai retragere şi iar retragere şi toate în unităţilor militare ruseşti de pe frontul din sudul timpul nopţii. Sunt acum trei nopţi de când trupele Moldovei. Apare acum un moment general de des- mele nu au dormit! Am fost astăzi de m-am fotografiat cumpănire şi descurajare în cadrul Armatei a II-a de ca amintire de pe hotarul dintre Muntenia şi Moldova. teama unei eventuale părăsiri a Moldovei de către Oare când îl voi retrece înapoi?6 Ocuparea Brăilei la armatele ruseşti şi a unei eventuale semnării a unui 27 decembrie 1916, atingerea aliniamentului pe râul acord separat de pace între Rusia şi Puterile Centrale. Siret de către armatele centralilor, respectiv angajările Ferm, bun organizator, mereu printre oameni, gene- militare sângeroase de pe râurile Milcov şi Putna, au ralul şi-a pregătit armata, moral, tactic, dar şi ca permis o stabilizare a frontului în sudul Moldovei. dotare, în vederea declanşării marilor confruntări care Tactic vorbind, stabilizarea aceasta a liniei frontului a aveau să schimbe situaţia strategică de pe frontul fost fundamentată pe convergenţa a cel puţin doi românesc. A purtat discuţii cu Petre P. Carp, căruia îi factori şi anume: sosirea în marş a unor divizii ruseşti, solicita ca în eventualitatea constituirii unui guvern pe care au ocupat punctele fortificate dintre Moldova şi care liderul conservator să-l prezideze, să rezerve Muntenia, respectiv, iarna acelui an, extrem de Portofoliul Războiului pentru el. Interceptarea de către geroasă, cauze care au făcut practic imposibilă orice Siguranţă a scrisorii dintre general şi omul politic desfăşurare ofensivă de mare amploare. Înaintarea rămas în Bucureştiul ocupat de centrali, a fost folosită dispozitivului militar al centralilor către sudul Moldovei, drept dovadă a trădării generalului, în acest sens el permite acestora ocuparea oraşului Focşani pe fiind acuzat chiar de şeful misiunii franceze în 7 ianuarie 1917, însă avansările armatelor adverse România, deşi Ion I.C. Brătianu ceruse discreţie este stopată pe 18 ianuarie în încleştarea de pe râul generalului francez privitor la această chestiune. Pralea. Pe 20 ianuarie ambele tabere militare anga- Oricum copia şi, fără îndoială, şi originalul dispar din jate în încleştare s-au îngropat în tranşee, pe întregul discuţie chiar în aceeaşi zi, întrucât Averescu con- aliniament pornit de la Carpaţi, la râurile Şuşiţa şi Siret, ducea cu succes o retragere tactică desfăşurată în respectiv la Dunăre şi Mare.7 Contextul general în condiţii deosebit de dificile.10 De asemenea merită să tabăra română era sumbru, datorită în principal evidenţiem aici întâlnirile avute cu ataşatul militar al retragerii, a pierderii unei bune părţi a teritoriului statal, Italiei, colonelul Ferigo şi cu principele Barbu Ştirbey. a unui număr enorm de vieţi jertfite pe front, a unei Principele propunându-i generalului să preia conduce- mari aglomerări de populaţie nemaiîntâlnit pe teritoriul rea unui guvern format din militari. Generalul se arată Moldovei. Exodul refugiaţilor din calea armatelor onorat de această propunere, convenindu-i această centralilor a generat noi dimensiuni de tragism şi perspectivă care-i permitea să să-l îndepărteze de la durere la începutul lui 1917. La toate acestea se adău- şefia Consiliului de Miniştri pe vechiul său inamic, gau conflictele politice interne dintre conservatori şi liderul liberal Ion I.C. Brătianu, văzând în aceasta şi o liberali, respectiv animozităţile, nu puţine şi intens modalitate de plată a umilinţelor la care fusese supus cultivate, între marii comandanţi ai armatei române, în decursul anului 1916 de către liderul liberal. Totuşi notorii în epocă fiind inamiciţia dintre Averescu şi atent fiind, nu se lasă atras în lupta politică, văzând în Prezan, pe deoparte, respectiv dintre comandantul aceste propuneri doar manevre menite să-l înlăture Armatei a II-a române şi Şeful Misiunii Militare definitiv prin discreditare. Prudenţa politică, buna franceze în România, pe de alta.8 Reorganizarea organizare a refacerii Armatei a II-a, fermitatea în re- armatei române, a fost un nou subiect care i-a permis laţiile cu aliaţii ruşi şi francezi, intransigenţa manifes- generalului Alexandru Averescu să critice acţiunea tată în cazul Sturdza-Crăiniceanu, permit Regelui Marelui Cartier General de refacere a Armatei a I-a Ferdinand I să-i confere generalului prin Înalt Decret sub atenta supraveghere a ofiţerilor francezi. Regal nr. 247 din 22 a III-a 1917 Ordinul Mihai Comparativ, la Armata a II-a, procesul de refacere se Viteazul, Clasa a III-a pentru bravura şi curajul cu care făcea subcontrol românesc în total dezacord cu a condus operaţiunile militare ale Armatei a II-a viziunea generalului Henri Mathias Berthelot. Aspect române.11 Se apropia astfel momentul bătăliei de la care, desigur l-a contrariat pe înaltul oaspete aliat. Mărăşti, dealtfel una dintre cele mai ample încleştări Fără dubii demersul început de generalul român a de trupe care a avut loc pe frontul românesc şi permis refacerea unităţilor pe care acesta le comanda. moment de apogeu militar al generalului Alexandru Este important de subliniat, acestea se aflau în linia Averescu. În Notiţele sale, generalul descrie perioada întâi, dispunând de condiţii de trai şi acţiune mult mai premergătoare bătăliei,12 din care reiese încrederea bune, comparativ cu forţele militare din interior, după sa în capacitatea de luptă a soldatului român, în un sistem original şi pus în aplicare de general.9 motivarea acestuia, de asemenea este subliniată Situaţia era tot mai complexă în primele luni ale încrederea soldaţilor în capacitatea de conducere a

- 29 - ISTORIE, CULTURĂ

generalului şi încrederea că pot lupta acum, cu reali acesteia să rupă defensiva inamică pe întregul front sorţi de izbândă cu armatele Puterilor Centrale. În advers, acesta fiind întins pe o lungime de 35 de primele zile ale lunii iulie 1917, pe baza planului de kilometri în zona Mărăşti. Componenţa forţelor aflate campanie elaborat încă din mai de către Înaltul faţă în faţă era următoarea: Comandament Româno-Rus, s-au definitivat şi trans- ○ Armata a II-a română condusă de generalul mis Armatelor I şi II române instrucţiunile necesare în Alexandru Averescu era dispusă pe două eşaloane vederea deschiderii ofensivei în stânsă legătură cu ordonate în adâncime. Armata a IV şi a IX rusă şi punând în aplicaţie Ordinul − Eşalonul 1 format din: Corpul 4 Armată, condus de Operaţii nr. 1638.13 În aceste condiţii, Armata I-a de generalul Gheorghe Văleanu. trebuia să declanşeze ofensiva în zona Nămoloasa, ○ Acest corp de armată se compunea din: Divizia până la depăşirea râului Putna, urmând mai apoi ofen- 8 Infanterie şi Brigada 11 din Divizia 6 Infanterie. În siva Armatei a II-a condusă de generalul Alexandru rezerva eşalonului 1 intrau: Divizia 6 Infanterie mai Averescu spre Râmnicu Sărat pentru a se face puţin Brigada 11; Regimentul 10 Vânători şi Batalionul joncţiunea cu Armata I-a. Între 9 – 10 iulie 1917 la operativ 3 provenit din Regimentul 24 Infanterie; răsărit de Mărăşti aflăm în poziţie de luptă diviziile Corpul 2 Armată comandat de generalul Arthur Armatei a II-a formate din Corpul I şi II Armată în Văitoianu compus din Diviziile 6 şi 3 Infanterie contact sporadic cu unităţi de infanterie din Armata a − Eşalonul 2 se alcătuia în adâncime din I-a Austro-Ungară. Pe aliniamentele din preajma următoarele unităţi militare: Divizia 1 Infanterie, 2 satului Mărăşti pe direcţia de front a Armatei a II-a divizioane de artilerie montană, 1 Divizion de artilerie române către Poiana Încărcătoare-Răcoasa se aflau grea şi 7 baterii de tunuri şi obuziere.15 faţă în faţă Grupul de forţe Gerock şi aripa dreaptă a ○ Grupul de forţe Gerock format din: Grupul Armatei a I-a Austro-Ungare, respectiv Armata a II-a general Ruiz constituit din două divizii, una de română. Punerea în aplicare a Ordinului de Operaţii infanterie şi una de cavalerie, Grupul 8 Armată nr 1638, era extrem de dificilă în condiţiile din teren, format din Brigada 8 de Munte Austro-Ungară, grupul de forţe Gerock, ocupând poziţii tactice net fa- 1 Brigadă de Cavalerie şi două divizii de infanterie la vorabile, bine organizate şi eşalonate în adâncime, aceste forţe sau mai ataşat două batalioane de centre și puncte de rezistenţă, cazemate întărite, o infanterie. Rezerva se forma din toate regimentele reţea de tranşee consolidate şi reţele pe zeci de Diviziei 7 Cavalerie Austro-Ungară. kilometri de sârmă ghimpată, totul aflându-se în Întregul dispozitiv militar al Armatei a II-a concen- dispunere concentrică, amenajate de la început să trat în zonă în preziua declanşării Bătăliei de la Mărăşti reziste unei ofensive şi chiar încercuirii şi asaltului.14 se ridica la 56 batalioane de infanterie având în dotare Dotarea de luptă a Armatei a II-a, nu permiteau 448 mitraliere, 14 escadroane de cavalerie, 228 guri

- 30 - ISTORIE, CULTURĂ

de foc de diferite calibre. Acestor forţe se adăugau superioritatea artileriei şi a aviaţiei române.21 În seara 21 de avioane pentru recunoaştere în teritoriul inamic. zilei de 21 iulie 1917 au fost trimise mici grupe pentru Grupul Gerock totaliza în zonă 28 batalioane de in- cercetarea efectelor pregătirii de artilerei. Conform fanterie, 36 escadroane de cavalerie şi 142 guri de raporturilor înaintate generalului Averescu, efectele foc, ocupând poziţii defensive bune. Infanteria cen- pregătirii au fost un număr de 12 breşe în sistemul tralilor avea la dispoziţie 252 mitraliere.16 Demn de defensiv al poziţiei duşmane. Aceleaşi raportări parvin remarcat este şi un alt aspect în primăvara şi vara generalului şi din partea escadrei aeriene. Pe fondul anului 1917, în spaţiul care mai rămăsese României acestor raporturi, este decisă pentru a doua zi, se afla una dintre cele mai mari concentrări de forţe declanşarea atacului general. Imediat după miezul din primul război mondial. Este suficient să amintim că nopţii de 21 spre 22, regimentele române părăsesc în Moldova se aflau 9 armate, 80 divizii de infanterie, tranşeele şi se îndreaptă spre poziţiile inamice. La 19 divizii de cavalerie, 936 baterii de artilerie. Efec- orele 3 45 avangărzile de infanterie române ajung la tivele umane se ridicau la 800.000 militari combatanţi mai puţin de 150 m de linia inamică.22 În dimineaţa şi un milion de oameni în rezervă iar lungimea frontu- zilei de 22 iulie, pe direcţia loviturii principale a Armatei lui românesc totaliza 1200 kilometrii fiind cel mai lung a II-a române, sunt concentrate forţele ofensive pe front din Europa, depăşind chiar lungimea frontului eşaloane, în strânsă legătură cu Armata a IV-a rusesc dintre marea Baltică și sudul Moldovei.17 rusească situată la flancul drept al generalului Respectând principiul concentrării forţelor principale Averescu. Prin curaj, vitejie şi o anume doză de pe direcţia de izbire şi efort, Averescu a realizat un nebunie, regimentele componente ale Diviziei 3 de raport tactic de forţe net favorabil armatei române. Infanterie române au rupt, acţionând cu un elan de Discrepanţa forţelor în zona Mărăşti era dată de ra- nestăvilit, încă de la primele ore ale dimineţii prima portul de 4/1 în favoarea infanteriei române, 1,4 / 1 era poziţie fortificată a centralilor, silind replierea dispozi- raportul pentru artilerie şi 2/1 pe escadroanele de tivului advers să se replieze la sud-vest de râul cavalerie. În comparaţie cu anul 1916, Armata a II-a Şuşiţa.23 Sunt înregistrate pierderi masive în jurul dispunea cu de trei ori mai mult armament automat orelor 1600, aspect care sileşte o repliere a Diviziei decât adversarul.18 Prin Ordinul de Zi, generalul 3 pe poziţiile de plecare.24 Generalul Averescu Averescu, sublinia în ajunul bătăliei, adresându-se consemna situaţia în Notiţele sale: […] „ fix la 4 am soldaţilor următoarele: „[ … ] Nici asprimea timpului de mers la observator, era întuneric, dar partea stângă a iarnă, nici grozăviile boalelor care ne-au bântuit, nici sectorului de atac era luminată de satul Mărăşti în lipsurile de tot felul ce aţi îndurat, nici oboselile flăcări. Exploziile proiectilelor noastre luminau şi supraomeneşti la care aţi fost supuşi nu v-au putut acopereau întregul sector de atac … spectacol măreţ, clinti din datoria sfântă de apărători ai ţării aflate în peste măsură de impresionant, s-a ajuns la lupte primejdie”.19 Aceste cuvinte veneau în încurajarea mult corp-la-corp. Din toate părţile rapoartele sunt favora- încercatei Armatei a II-a române după primirea Înaltu- bile, soldaţii noştri pătrund în poziţia inamicului şi lui Ordin de Zi pentru aceasta emis de Regele încep curăţirea şanţurilor, la ora 8 00 întreaga poziţie Ferdinand I pe data de 20 iulie 1917, în care, printre este a noastră, … duşmanul se retrage, mai ales la altele suveranul menţiona: „[ … ] mult aşteptata zi a centru în dezordine, încep a se aduna prizonieri sosit; după luni de repaos şi refacere, iarăşi puteţi numeroşi. Se raportează capturarea de tunuri”.25 arăta duşmanului vitejia românească a străbunilor Ordinul general de asalt pe toată Armata a II-a a noştri. S-a dat ordinul de ofensivă pentru întregul front fost dat pe 24 iulie, având nr. 1904 şi a fost pus în şi împreună cu frontul nostru celelalte fronturi vor porni aplicare cu dimineaţa aceleiaşi zile la orele 400.26 la atac. Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra voastră, în Atacul este descris amănunţit şi elogios prezentat în vitejia voastră toată suflarea românească şi-a pus paginile cotidianului România din 31 iulie 1917 „a fost nădejdea şi credinţa nestrămutată de victorie… ca o lovitură de trăznet, nu-i mai putea opri nimic. Arătaţi-vă demni de această încredere, porniţi la luptă Demult aşteptaseră ei ora aceasta. Făcuseră cel din cu braţul oţelit, purtaţi drapelul înainte, alungaţi pe urmă legământ cu inima lor şi se duceau senini la duşman de pe pământul strămoşesc”.20 jertfă. Veneau ameninţător valurile Regimentelor 2 Şi astfel începea încleştarea Mărăştiului, ofensivă Vânători şi 4 Dorobanţi-Argeş… şi dintr-o dată lovitura a armatei române desfăşurate în două etape: perioada aceasta bruscă a infanteriei noastre dezlănţui ca de pregătire, susţinută între 20 – 21 iulie, printr-un pu- furtuna panică în rândurile vrăjmaşului”.27 Efortul con- ternic foc de artilerie, perioada propriu-zisă a ofensivei, jugat al acestor două regimente a zdrobit punctul de desfăşurată în perioada 22 iulie – 1 august, care rezistenţă de pe dealul Mărăşti, creând prin presiunea cunoaşte în desfăşurare două faze. În perioada 21 – lor cea dintâi spărtură în frontul Diviziei 218 Infanterie 22 iulie, generalul Gerock se plângea Marelui Cartier germană. Obiectivul atins de cele două mari unităţi General Aliat, în persoană arhiducelui Iosif de române a fost lichidarea punctelor de rezistenţă şi

- 31 - ISTORIE, CULTURĂ

anihilarea duşmanului din a doua linie de fortificaţii unor trupe, care au ştiut să se distingă într-un mod atât aflată pe dealul Teiş. Ocuparea poziţiei adverse de pe de strălucit… Puteţi să vă mândriţi de această izbândă dealul Teiş, a silit dispozitivul militar advers să se şi să aşteptaţi cu toată încrederea reluarea marşului retragă pentru a nu risca o încercuire. Pentru curajul şi înainte”.31 Pe 25 iulie 1917 se reia ofensiva, unităţile priceperea lor tactică în executarea misiunilor de luptă, miltare române confruntându-se din nou cu greutăţile comandanţii celor două regimente, locotenent- terenului piemontez şi cu o îndârjită rezistenţă a colonelul Constantin Calotescu şi locotenent-colonelul inamicului bine fortificat. La finele acestei zile, Divizia Mihai Butescu, li s-a conferit prin Înalt Decret Regal, 6 Infanterie reuşeşte să cucerească Poiana Încărcă- Ordinul „Mihai Vitezul”, clasa a III-a.28 toarea, Muntele Sboina Neagră şi dealurile din împre- De asemenea trebuie evidenţiat faptul că Mărăştiul jurimi. Pe 26 iulie, conlucrarea operativă a Divizilor 6 a fost martorul mut al pildelor de vitejie şi abnegaţie a şi 8 Infanterie sileşte adversarul să părăsească dealul soldaţilor din Regimentele 22 Infanterie Dâmboviţa, Teheraele. Acţiunea Diviziei 1 Infanterie are ca rezul- care au forţat prin efortul depus de Batalioanele 3 şi 4 tat ocuparea dealului Răchitaşul Mare pe cota 927, iar ocuparea cotei Mărăşti şi a dealurilor limitrofe aces- Divizia 3 reuşeşte să ocupe dealul Teiş. Subliniez, teia. La sud de Mărăşti s-a evidenţiat acţiunea Regi- această breşă în frontul advers, permite Armatei a mentului 30 Dorobanţi-Muscel, care prin acţiuni de tip II-a române să reocupe Soveja, punând în imposibili- corp-la-corp a zdrobit a doua linie defensivă şi centrul tate operativă întreaga Divizie 1 de Cavalerie austro- de rezistenţă advers, respectiv statul-major al diviziei ungară, pe acest fond ofensiv fiind eliberate germane de pe dealul Mânăstioara. Pe fondul ofen- aproximativ 30 localităţi. În cursul zilelor de 26 şi 27 sivei desfăşurate între 22 – 23 iulie 1917, dispozitivul iulie 1917, Divizia 8 Infanterie reuşeşte să ocupe de forţe Grup Gerock se repliază pe cotele înalte de vârful Arşiţa Mocanului împingând înapoi şi dezorga- teren Arşiţa, Teheraele şi Răchitoasele, ceea ce îi nizând întreg frontul Diviziei 1 Cavalerie austro-un- conferă acestuia un avantaj tactic (efemer) asupra gare, urmând apoi preluarea după mai multe asalturi unităţilor militare româneşti şi ruseşti. Pe 23 şi 24 iulie şi lupte corp-la-corp în 27 iulie a piscului Cocoşilă. În 1917 a fost folosită forţa de luptă a Diviziei 1 Infantere aceste condiții, sunt ocupate de asemenea vârful română, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, Roşchilă şi satele Topeşti şi Valea Sării. Ofensiva mare unitate de luptă ţinută până în acel moment în românească a Armatei a II-a a silit înaltul comanda- rezervă de Averescu,29 divizia de cavalerie fiind ment al centralilor să dispună măsuri operative dispusă în imediata apropiere a celei de infanterie. Ca situaţie, statistică în zilele de 22 – 23 iulie, ofensiva românească a produs o breşe de 10 – 12 km în adâncime în frontul Diviziei 218 Infanterie germană, capurându-se în această etapă 1501 prizonieri şi 25 de piese de artilerie. Divizia 15 Infanterie rusă a cucerit dealul Momâia, iar Diviziile 3 şi 14 de Infanterie ruse au luat cu asalt satul Voloşcani. O vie impresie a produs la nivelul Înaltului Comandament al Puterilor Centrale victoriile româneşti. Continuarea ofensivei sileşte Grupul de forţe Gerock să se replieze pe alini- amentul Munţilor Carpaţi, nefiind deloc capabil să exploateze avantajul tactic al controlării depresiunii Vrancea. Referindu-se la ordinul primit prin telegrama Mare- lui Cartier General, generalul Averescu sublinia: „rezultă că din iulie 1917, armata românească disponi- bilă în întregime, cu o parte din forţele sale pătrunse adânc în frontul duşman, spart pe o întindere de 45 km şi cu un inamic în completă debandadă în faţa sa se opreşte din avântul ei, pe baza unui ordin, se va vedea de unde, pentru cuvântul că, într-un punct oare- care al frontului rusesc, unele trupe au părăsit poziţiile, fără ca duşmanul să le fi atacat şi deci fără să fi fost urmărite”.30 Mulţumit de situaţia operativă, Averescu, consemna în Ordinul de Zi pe Armata a II-a „sunt mândru şi fericit să mă găsesec în capul

- 32 - ISTORIE, CULTURĂ

urgente privind întărirea frontului de la Mărăşti, dislocarea în zonă a unor considerabile forţe militare. deplasând aici numeroase forţe astfel: Diviziile 37 şi Mai adaug doar că nu mai puţin de 32 Ordine „Mihai 117 Infanterie, respective 7 şi 8 Cavalerie austro- Viteazul”, clasa a III-a au fost conferite de rege unor ungare iar Armata a IX-a germană şi-a consolidat flan- ofiţeri români distinşi în această bătălie, deopotrivă, cul stâng cu trei divizii de infanterie.32 Mihail steagurile de luptă a 4 regimente româneşti au fost Sadoveanu sublinia: „mult doliu, multe dureri, multe decorate cu aceeaşi distincţie. Pentru aportul său con- lacrimi au fost atunci răzbunate în acel iulie”.33 siderabil în obţinerea acestei victorii, generalului i-a fost Succesul repurtat de Puterile Centrale pe frontul din conferit de către rege prin Înalt Decret Regal nr. 759 din Galiţia şi Bucovina împotriva armatelor ruseşti, a atras 21 VII-a 1917, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a II-a.39 Cu după sine ordinul Marelui Cartier General român data de 1 august 1917, Armata a II-a română trecea în adresat Armatei a II-a de sistare a ofesivei şi trecere defensivă prin amenajarea poziţiilor deja deţinute. pe poziţii de apărare.34 La cererea expresă a gene- Conchid, finalmente, prin a evidenţia ecoul acestei ralului Averescu, Marele Cartier General român victorii româneşti, surprins în paginile publicaţiei admite Armatei a II-a continuarea ofensivei până la britanice „Times”, într-un moment în care situaţia râul Putna, pentru a fi eliberat întregul ţinut al Vrancei, Antantei, pe fronturile europene era delicată. Acest respectiv pentru a-l priva pe inamic de o bază de bloc politico-militar şi economic înregistrând o serie de operaţiuni la est de Carpaţi. În memoriile sale insuccese clare pe frontul din nordul Italiei, pe cel referindu-se la acest ordin, generalul Averescu îşi rusesc în Galiţia şi Bucovina şi chiar în vest. […] exprimă nemulţumirea faţă de gândirea îngustă a „Singurul punct strălucitor în răsărit se găseşte în Marelui Cartier General de a stopa ofensiva româno- România, unde armata reconstituită atacă viguros rusă pe motivul pueril că undeva în nord armatele ruse frontierele Carpaţilor, obţinând succese apreciabile”.40 ar efectua o defecţiune, unele trupe părăsind poziţiile Dincolo de inerentele adversităţi dintre el şi generalul deţinute, fără a fi silite la aceasta de inamic.35 În notele Averescu, Nicolae Iorga, aprecia în mod just ade- sale de campanie, Generalul scria: „ [ …]… primesc vărata valoare a izbânzii româneşti de la Mărăşti, ordine să opresc ofensiva din cauză că unele trupe publicând articolul: Impresii de pe front, pe 25 august ruseşti au făcut defecţiune undeva la nord … am fost 1917, menţionând următoarele: „După admirabile chemat la ordine foarte sever şi acuzat de atacuri pieptişe, în mijlocul bucuriei dârjilor ţărani pe neascultare”.36 În concluzie merită evidenţiat un coastele aspre ale muncelelor, puternicele linii de succint bilanţ al Bătăliei de la Mărăşti, acţiune tactic- apărare fură părăsite de trupele inamice, care se ofensivă a armatei române care-l aşează, putem retrăgeau în dezordine. Prima adevărată şi deplină afirma fără să greşim, pe generalul Alexandru victorie românească”.41 Averescu în galeria marilor comandanţi militari ai Revista Actualitatea publica în numărul său din luna secolului al XX-lea.37 Deşi pierderile Armatei a II-a au ianuarie 1918, extrase din amintirile unui participant fost considerabile, rezultatul final al încleştării de aici direct în încleştarea care s-a dat pentru Mărăşti: […] a dat câştig de cauză armatei române. Fără dubii, „însufleţirea oştilor române mergea crescând cu noile obţinerea victoriei datorându-se calităţilor de bun succese obţinute. Se redeşteptau în sufletul oştenilor comandant şi tactician ale generalului. Prin acţiunea noştri vitejia seculară a românilor’’. sa Armata a II-a a eliberat un teritoriu de 20 km în Note: adâncime şi aproximativ 40 km în lărgime, având în jur 1. Zorin, Zamfir; Jean, Banciu, Primul război mondial, de 500 km 2. Peste 30 de aşezări au fost recucerite, au Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 246. fost luaţi în prizionerat 4500 de soldaţi şi ofiţeri inamici 2. Petre Otu; Teofil Oroianu; Ion Emil, Personalităţi ale şi au fost capturate 50 tunuri de câmp, 80 mitraliere, gândirii militare româneşti, Editura Academiei de Înalte Studii 84 vagoane muniţie.38 Pierderile Armatei a II-a fiind de Militare, Bucureşti, 1997, p. 96 – 97; Petre Otu, Mareşalul 1469 de morţi soldaţi şi ofiţeri şi 3052 de răniţi. Alexandru Averescu, militarul, omul politic, legenda, Editura Militară, Bucureşti, 2005, p. 60-62. Fără nici un dubiu la această victorie un aport deloc 3. Revista de Istorie Militară, Bucureşti, nr. 4 (10) / 1991, neînsemnat l-a avut şi populaţia română din zonă care p. 10, Nicolae Ciobanu, Manevra de la Flămânda între ceea a călăuzit paşii soldaţilor români, oferind şi date ce a fost şi ceea ce ar fi putut să fie; ***, România în primul despre numărul soldaţilor inamici, respectiv despre război mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 162.; dispunerea acestora în adâncime. În fond Mărăştiul Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă de prestigiu: Alexandru este momentul de glorie al generalului Alexandru Averescu Mareşal al României, Tipografia Ziarului Averescu, încleştarea aceasta finalizându-se cu o vic- Universul, Bucureşti, 1938, p. 91; Alexandru Averescu, torie tactică, fundamentată pe o acţiune ofensivă care Operaţiile de la Flămânda, Colecţia Memorii, Tipografia s-a desfăşurat între 22 iulie şi 1 august 1917, Puterile Ziarului Universul, Bucureşti, 1931, p. 12 – 14. 4. Centrale fiind silite să renunţe la planul lor iniţial Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă de prestigiu ..., p. 101. 5. de operaţiuni, respectiv să-şi menţină poziţiile prin Ibidem, p. 103; Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu.., p. 71. - 33 - ISTORIE, CULTURĂ

6. Mircea Ştefan Cioroiu, O viaţă de George Dabija, Armata română în Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134; prestigiu: Alexandru Averescu Mareşal războiul mondial (1916 – 1918), Florian Tucă, Triunghiul eroic Mărăşti- al României, Tipografia Ziarului Bucureşti, 1936, p. 45; Mărăşeşti-Oituz, Editura Junimea, Iaşi, Universul, Bucureşti, 1938, p. 101. 16. Gheorghe Romanescu, 1977, p. 100. Alexandru Averescu, Notiţe zilnice de Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, Ioan 30. Mihai C. Vlădescu, Generalul război, Editura Militară, Bucureşti, Popescu, Istoria infanterei române, vol. Averescu, Atelierele Adevărul S.A., 1992, p. XXV; Petre Otu, Mareşalul II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1923, p. 125. Alexandru Averescu ..., p. 40-41. Bucureşti, 1985, p. 49 – 50; Ion Cupşa, 31. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti, 7. Zorin, Zamfir; Jean, Banciu, Primul Mărăşti, Mărăeşti, Oituz, ..., p. 29-30. Oituz, Editura Militară, Bucureşti, 24; război mondial,Editura Didactică şi Pe- 17. Mircea N. Popa, Primul război George Dabija, Armata română în dagogică, Bucureşti, 1995, p. 245-246. mondial, Editura Ştiinţifică şi Pedago- războiul mondial (1916 – 1918), 8. Constantin Argetoianu, Pentru cei gică, Bucureşti, 1979, p. 246. Bucureşti, 1936, p. 45 p. 34. de mâine. Amintiri din vremea celor de 18. Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Isto- 32. Alexandru Baboş, Ioan Vlad, ieri, Editura Humanitas, Bucureşti, ria artei militare (culegere de lecţii), Istoria artei militare (culegere de lecţii), 1992, partea a V-a, vol. I, p. 245; Editura Academiei Forţelor Terestre Editura Academiei Forţelor Terestre Alexandru Averescu, Notiţe zilnice de Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 132. Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134. război, Editura Militară, Bucureşti, 19. Alexandru Averescu, Notiţe zilnice 33. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti, 1992, p. XXVIII – XXIX; de război, Editura Militară, Bucureşti, Oituz, ..., p. 31. 9. Petre Otu; Teofil Oroianu; Ion Emil, 1992, p. XXIX; Petre Otu, Mareşalul 34. Zorin Zamfir, Jean Banciu, Primul Personalităţi ale gândirii militare Alexandru Averescu, militarul, omul război mondial, Editura Didactică şi româneşti, Editura Academiei de Înalte politic, legenda, Editura Militară, Bu- Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 253 – Studii Militare, Bucureşti, 1997, p. 118 cureşti, 2005, p. 181; Arhivele Minis- 254; Ion Cupşa, Op. cit., p. 34-35; - 120; Revista de Istorie Militară, terului Apărării Naţionale, Documente Victor Atanasiu, Anastasie Iordache, Bucureşti, nr. 2 / 1997, p. 20 – 26, miltare, p. 73-74 (documentul nr. 42). Mircea Iosa, Ion M., Oprea, Paul Petre Otu, Reorganizarea armatei 20. Arhivele Ministerului Apărării Oprescu, România în primul război române şi misiunea militară franceză; Naţionale, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, mondial, Editura Militară, Bucureşti Dosarele Istoriei, Bucureşti, nr. 2 (30) / Documente militare, p. 83 (documentul 1979, p. 384. 1999, p. 22 – 23, Petre Otu, Generalul nr. 45); Petre Otu, Mareşalul Alexandru 35. Mihai C., Vlădescu, Generalul Averescu; Alexandru Averescu, Averescu, ..., p. 101. Averescu, Atelierele Adevărul S.A., Op. cit., p. XX - XXI. 21. Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti, Bucureşti, 1923, p. 125; Petre Otu, 10. Petre Otu, Mareşalul Alexandru Oituz, ..., p. 28; George Dabija, Armata Mareşalul Alexandru Averescu, Averescu, militarul, omul politic, Română în primul război mondial, militarul, omul politic, legenda, Editura legenda, Editura Militară, Bucureşti, Bucureşti, 1936, p. 108. Militară, Bucureşti, 2005, p. 60-62. 2005, p. 168 – 169. 22. ***, Istoria militară a poporului 36. Mihai C. Vlădescu, Generalul 11. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, român, Editura Militară, Bucureşti, Averescu, ..., p. 126; Petre Otu, Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului 1988, p. 558. Mareşalul Alexandru Averescu, ..., p. 101. „Mihai Viteazul”, Editura Universul 23. Ioan Vlad, România stă veşnic în pi- 37. Michael Lee Lanning (coord.) 100 Cărţii, Ploieşti, 1996, p. 22; Ichim cioare în Almanahul Oştirii / 1989, p. 61. de personalităţi militare ale lumii, Eftimie, Ordinul Militar de Război 24. Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Editura Orizonturi, Bucureşti, 2005, „Mihai Viteazul”, Editura Jertfă şi Istoria artei militare (culegere de lecţii), p. 78-79; Petre Otu; Teofil Oroianu; Ion Modelism, Bucureşti, 2000, p. 68-70. Editura Academiei Forţelor Terestre Emil, Personalităţi ale gândirii militare 12. Petre Otu, Mareşalul Alexandru Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134. româneşti, Editura Academiei de Înalte Averescu, militarul, omul politic, 25. Gheorghe Romanescu, Studii Militare, Bucureşti, 1997, p. 105. legenda, Editura Militară, Bucureşti, Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, Ioan 38. Ioan Vlad, România stă veşnic în pi- 2005, p. 100 – 101; George Dabija, Popescu, Istoria infanterei române, vol. cioare în Almanahul Oştirii / 1989, p. 61. Armata română în războiul mondial II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 39. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, (1916 – 1918), Bucureşti, 1936, p. 45. Bucureşti, 1985, p. 119. Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului 13. Arhivele Ministerului Apărării 26. *** Istoria militară a poporului „Mihai Viteazul”, Editura Universul Naţionale, Fond Marele Cartier român, vol. V, Editura Militară, Cărţii, Ploieşti, 1996, p. 18-20; Ichim General, dosar 949 / D, livret 5, f. 1.; Bucureşti, 1988, p. 558 şi 565. Eftimie, Ordinul Militar de Război Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Documente 27. Ibidem, p. 120. „Mihai Viteazul”, Editura Jertfa şi militare, p. 83 (documentul nr. 45). 28. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Modelism, Bucureşti, 2000. 14. 40. Gheorghe Romanescu, Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti, Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, Ioan „Mihai Viteazul”, Editura Universul Oituz, Editura Militară, Bucureşti, 1977, Popescu, Istoria infanterei române, vol. Cărţii, Ploieşti, 1996, p. 30 - 32; *** p. 39. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Istoria militară a poporului român ..., 41. Augustin Deac, Ion Toacă, Lupta Bucureşti, 1985, p. 46 – 47; Documente p. 565-566. poporului român împotriva cotropito- militare, p. 59 (documentul nr. 34). 29. rilor, Editura Militară, Bucureşti, 1978, 15. Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Isto- Ion Cupşa, Mărăşti, Mărăşeşti, ria artei militare (culegere de lecţii), p. 233. Oituz, Editura Militară, Bucureşti, 24; Editura Academiei Forţelor Terestre

- 34 - ISTORIE, CULTURĂ

Conservarea şi edificarea memoriei eroice a românilor ------General-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe, preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”

Eroii vin din trecut. Ei nu sunt numai ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ai Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, ai Armatei sau ai Ministerului de Interne. Eroii sunt ai naţiunii române şi fiecare dintre noi, indiferent de rang şi poziţie socială, are o datorie morală faţă de ei! Fiecare dintre noi şi toate instituţiile Statului Român! General-maior (r) prof. univ. dr. Visarion NEAGOE

La 12 septembrie 2014 s-au împlinit 95 de ani de la înfiinţarea - prin Înaltul Decret-Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand - a Societăţii „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”. A fost un act firesc al unei societăţi care trecuse printr-un mare război soldat cu sacrificii umane imense şi care punea problema datoriei morale şi creştine de a-şi manifesta recunoştinţa faţă de cei căzuţi pe câmpurile de onoare. Prima datorie era îngrijirea mormintelor, cu tot ce presupune aceasta: refacerea şi regru- parea lor, ridicarea de semne durabile la căpătâiul celor căzuţi, crucile eroilor devenind bornele istoriei naţionale moderne. O altă datorie era aceea de perpetuare a amintirii eroilor, a faptelor lor de glorie şi sacrificiu prin monumente, scrieri, ceremonii militare şi religioase. Românii au avut întotdeauna un cult al morţilor, care Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul s-a manifestat ca o recunoaştere implicită a sacralităţii Eroilor. Este perioada cea mai însemnată din istoria strămoşilor noştri. Eroii căzuţi cu sabia în mână, acestei asociaţii, a acestei mişcări culturale în ultimă apărând vetrele familiilor lor, vetre care, puse una instanţă, prin ceea ce a făcut pentru conservarea şi lângă alta, alcătuiesc ţara întreagă - au avut parte de edificarea memoriei eroice a românilor. o comemorare specială. Această societate şi-a manifestat autoritatea legală Cultul eroilor despre care vorbim s-a manifestat ca asupra administraţiilor locale, a sprijinit iniţiativele par- un adevărat fenomen naţional după încheierea ticulare de ridicare a operelor comemorative de război Primului Război Mondial şi realizarea României Mari, şi a amenajat în formă definitivă 110 cimitire de prin unirea într-un singur stat a tuturor ţinuturilor locuite onoare. Aproape că nu a rămas localitate, sat sau de români. El a fost întreţinut de forma organizatorică oraş, în care să nu se ridice, mai ales prin contribuţia oficială a acestei organizaţii care a adunat în rândurile obştească, obeliscuri, troiţe, monumente în memoria sale personalităţi de prim rang ale societăţii româneşti cetăţenilor lor căzuţi pentru apărarea ţării, jertfa din cu autoritate morală, putere politică, credibilitate care a putut fi clădită Unirea cea Mare. şi autoritate socială, capabile de mobilizare şi Societatea Cultul Eroilor a construit 14 mausolee pe acţiune. locurile unor bătălii în care au căzut sute şi sute de Desfăşurându-şi activitatea sub înaltul patronaj de militari. Amintim mausoleele de la Mărăşeşti şi onoare al Reginei Maria şi sub preşedinţia Patriarhu- Mărăşti, care au beneficiat şi de contribuţia decisivă a lui Miron Cristea, în strânsă legătură cu Armata Ţării, Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române şi a Biserica neamului şi Şcoala naţională - Societatea Societăţii „Mărăşti”. Amintim, de asemenea, de „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” s-a transformat Mausoleul de la Mateiaş, Argeş, şi complexul în 1927 în Societatea „Cultul Eroilor”, devenind la doi comemorativ de război de la Tg. Jiu, conceput de ani, după moartea reginei, mai precis, în 1940, Constantin Brâncuşi.

- 35 - ISTORIE, CULTURĂ

În 1943, în plin război, un raport al societăţii arăta considerat campaniile din Primul Război Mondial drept că mai erau de reconstruit 69 de cimitire ale eroilor din acte imperialiste, de cucerire, aşa încât eroii şi monu- Primul Război Mondial, alte 13 cimitire urmând a fi mentele lor au fost lăsate în paragină, dacă nu cumva desfiinţate prin strămutare şi centralizare. Până atunci au fost distruse. fuseseră mutate în cimitire definitive osemintele a S-a socotit că toţi cei care au luptat dincolo de Prut, 200.759 de militari români şi străini. În baza convenţiei împotriva Uniunii Sovietice, ar trebui consideraţi internaţionale existente, 1598 de eroi au fost repatriaţi criminali de război. Mulţi generali şi ofiţeri întorşi de pe din şi în străinătate. front au făcut ani grei de puşcărie, ignorându-se cu Se cuvine să menţionăm că societatea a avut bună ştiinţă că militarul nu face altceva decât îşi aceeaşi atitudine de respect şi acelaşi tratament faţă îndeplineşte datoria şi îşi respectă jurământul, de toţi cei căzuţi în război, indiferent de armatele executând ordine în îndeplinirea unei decizii politice cărora le-au aparţinut. Un exemplu este Mausoleul de generale şi majore care nu-i aparţine. Nu a contat că la Odorheiu Secuiesc, pe care îl amintim în acest sens majoritatea dintre cei condamnaţi au luptat şi în iniţial, dar pentru vandalizările naţionalist-xenofobe războiul antifascist. Cine trebuie să ia iniţiativa prin care a trecut până în zilele noastre. reabilitării acestor militari? Are Armata Română un Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul organism care să-şi asume această acţiune? Eroilor îşi asumase un rol special în timpul celui de-Al După cum se ştie, în 1948, Aşezământul Naţional Doilea Război Mondial, propunându-şi să aducă în „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfiinţat. ţară şi să-i pună în cimitire ale eroilor pe militarii căzuţi Bunurile şi patrimoniul, precum şi arhiva au fost în Campania din Est. În raportul din 1943 scrie că au în mare parte distruse. Mormântul Ostaşului fost confecţionate „pentru mormintele din actualul Necunoscut a fost exilat din Capitală la Mărăşeşti, război 14.533 cruci de piatră şi stejar”, din care considerându-se că acolo îi este locul, multe fuseseră deja instalate 9143. monumente au fost ciuntite, altele ajustate, ca să Ultima conflagraţie mondială a generat alte sute de corespundă noilor vremi şi noilor viziuni. mii de morţi pe toate fronturile. Actul de la 23 august Abia după 1966, când s-a renunţat la ideea că 1944 a dus la scurtarea războiului, dar a avut şi multe România a dus un război imperialist în 1916-1919, consecinţe rele pentru armata română. Tancurile atitudinea ostilă s-a mai nuanţat, marile mausolee fiind sovietice nu au adus numai trupele de ocupaţie ci şi o deschise publicului. În 1968 s-a descoperit valoarea ideologie care a stricat tradiţiile şi rânduielile morală şi spirituală a monumentelor comemorative de româneşti. Noile autorităţi instalate după război au război ca argument motivaţional pentru apărarea

- 36 - ISTORIE, CULTURĂ

patriei. Cu toate acestea, eroii căzuţi în Răsărit au până în 2003, nu a existat nicio bază legală pentru a rămas pe mai departe excluşi din amintire, fără drept acţiona. de monument şi cruce. După cum se ştie, la 19 noiembrie 1991 s-a înfiinţat Grija monumentelor de război a fost preluată de Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Ministerul Apărării Naţionale. S-au ridicat, în primă Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, prima organizaţie, fază, doar pentru Armata Roşie, considerată elibera- după evenimentele din decembrie 1989, care avea toare. Apoi şi pentru militarii români în principalele lo- ca obiectiv cinstirea memoriei eroilor. Fără fonduri, calităţi pe drumul de luptă antifascist, de la Sf. fără susţinerea unor prevederi legale, persoanele Gheorghe (Covasna), la Banska Bistrica, în Slovacia. grupate în această asociaţie, în majoritate militari în Au fost refăcute şi câteva cimitire din Primul Război rezervă, au încercat din răsputeri să se opună Mondial. avalanşei de abuzuri şi profanări. Principala armă a Decembrie 1989 a făcut să renască speranţa şi a fost informarea autorităţilor, dar şi intervenţia directă adus, tot pe sângele jertfei, libertatea. Au venit, însă, cu voluntari, cu sprijinul mai mult decât generos al şi haosul, lipsa de autoritate, pervertirea valorilor, unităţilor militare. indiferenţa şi jaful la drumul mare. Până în 2003, când a fost adoptată Legea nr. 379 Pe fondul vidului legislativ şi a lipsei de asumare a privind regimul mormintelor şi operelor comemorative responsabilităţii, sute de monumente au rămas fără de război, această asociaţie a fost singura instituţie plăcile de bronz, pe care erau înscrise numele eroilor. din ţară care s-a ocupat de Cultul Eroilor. S-a bucurat Au fost furate busturi de bronz ale unor generali, am- de ajutorul Armatei şi de sprijinul moral şi spiritual al plasate pe socluri ori integrate pe monumente fune- Bisericii, respectiv al Patriarhiei. Pe baza acestei legi, rare. Din Cimitirul Bellu Militar au fost furate patru în 2004, s-a înfiinţat Oficiul Naţional pentru Cultul statui din bronz a câte 1000 kg - deci, în total 4000 kg! Eroilor, organ de specialitate al administraţiei publice - de la Monumentul Eroilor de la Turtucaia. Este de centrale, în subordinea Guvernului, învestit cu autori- necrezut că poliţia noastră nu a reuşit nici până astăzi tate în materie asupra administraţiei locale şi cu să-i afle pe hoţi. Dar, oare, au fost căutaţi vreodată? puterea de a supraveghea integritatea şi construirea Noii îmbuibaţi ai capitalismului românesc au intrat operelor comemorative de război, dar şi cu puterea de cu neruşinare peste parcelele eroilor, ridicându-şi pro- a finanţa unele obiective. priile cavouri. Ceea ce se întâmplă de ani buni în Fostul comitet, înfiinţat în 1991, având filiale în toate Cimitirul Eroilor din Tg. Jiu este inadmisibil. Şi totuşi, judeţele ţării, s-a transformat în Asociaţia Naţională nimeni nu spune nimic! Dar în situaţii deplorabile se Cultul Eroilor „Regina Maria”, continuând să existe, în află şi alte cimitire ale eroilor. Multe cimitire şi paralel şi în relaţie de cooperare cu Oficiul Naţional morminte au fost lăsate în paragină, unele dintre ele pentru Cultul Eroilor. Spiritual şi moral, Asociaţia sfârşind prin a dispărea definitiv. Alte monumente au noastră se consideră continuatoarea tradiţiilor fost falsificate din motive xenofobe - aşa cum s-a inaugurate în 1919 de Regina Maria şi Patriarhul întâmplat în judeţele Covasna şi Harghita. Din păcate, Miron Cristea.

- 37 - ISTORIE, CULTURĂ

În prezent avem filiale în toate judeţele ţării şi, prin Hotărârea nr. 698, din 19 august 2014, Guvernul României ne-a acordat statutul de „organizaţie de utilitate publică”. Asociaţia noastră a avut în toţi aceşti ani numeroase acţiuni de cinstire a memoriei eroilor, a întocmit evidenţe ale operelor comemorative de război din judeţe. S-au editat monografii, cărţi de aur ale loca- lităţilor. Filialele noastre ţin legătura direct cu adminis- traţiile locale, semnalându-le orice acte de profanare a monumentelor şi cimitirelor eroilor, stimulându-le interesul pentru cultul eroilor. Încercăm să nu ne substituim Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, ci să fim un element activ de stimulare a interesului pentru eroii neamului şi de educare a tinerei generaţii în ideea respectului pentru jertfa naţională. Am reuşit, de-a lungul anilor, să reamenajăm cu aportul decisiv al primăriilor, unele cimitire ale eroilor, să reabilităm monumente, uneori să ridicăm altele noi. Am convins autorităţile locale să atribuie nume de eroi militari unor staţii de cale ferată, unor străzi. Dar, încă mai sunt multe de făcut pe această linie. Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” Stimulăm memorialistica de război şi promovăm editează propria sa publicaţie, revista „România literatura şi mărturiile din prizonieratul de război. Anul Eroică”. De asemeenea, circa 20 de filiale judeţene acesta, asociaţia noastră a lansat Premiul „Virgil editează reviste proprii. Alexandru Dragalina” pentru cea mai bună lucrare În 2018 se împlineşte un secol de la împlinirea despre prizonierii ultimului război mondial, premiu în idealului românilor: Unirea cea Mare! Asociaţia valoare de 1000 dolari, finanţat de Opriţa Dragalina Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, împreună Popa, nepoata generalului erou Ioan Dragalina, şi cu alte asociaţii, a luat iniţiativa ridicării unui Monu- familia dr. Cornel şi Nina Dumitriu. Precizez că ambii ment al Unirii la Alba Iulia. Este o iniţiativă pe cât de finanţatori sunt români din Statele Unite. Premiul va fi măreaţă, pe atât de dificilă. Suntem conştienţi că vom acordat anual. Sperăm ca el să aibă ecoul cuvenit şi reuşi numai dacă vom obţine un sprijin larg, inclusiv să fie finanţat şi de alte persoane. guvernamental, în acest scop.

- 38 - ISTORIE, CULTURĂ

Presa din Buzău şi Râmnicu Sărat în perioada neutralităţii României (1914-1916) ------Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” Buzău Preliminarii În anii neutralităţii (1914-1916), atât românilor din Ardeal, Basarabia şi Bucovina cu patria- Puterile Centrale cât şi Antanta s-au străduit să atragă mamă. Publicaţia Înnoirea, lunar scos de „un număr România în război, însă guvernul a rămas neînduple- de preoţi din judeţul Buzău” (25 decembrie 1912 - mai- cat în poziţia adoptată, socotind că încă nu a sosit iunie-iulie 1916; 11 mai - septembrie 1919), sesizează momentul pentru o decizie. rolul pe care îl joacă Liga culturală în acest demers, Partizanii Antantei considerau inevitabilă prăbuşirea prin articolul titrat „Să ajutăm Liga culturală!” şi semnat Imperiului Austro-Ungar şi militau pentru eliberarea de Gh. Jugureanu: „Când popoarele mai mici de lângă Ardealului, servindu-se de multe ziare şi organizând noi, prin foc şi sabie şi-au liberat fraţii, robiţi de secole întruniri politice în întreaga ţară. şi au dus aproape la desăvârşire năzuinţele lor În toamna anului 1914, în România era o presă naţionale, nu mai putem sta noi, românii, faţă de fraţii foarte bogată. „După statisticile Academiei, apăreau noştri cari, pe pământ românesc, trăesc viaţa amară a în toată ţara 300 publicaţii politice, în Bucureşti fiind stăpânirii streine. Şi dacă întregirea pământului nostru 25 cotidiene, 12 săptămânale şi 21 bilunare. Alături de atârnă, în primul rând de împrejurările norocoase ce cele politice, cele mai numeroase, apăreau 86 publi- vor veni, unirea sufletelor însă nu poate fi împiedicată caţii economice, 54 juridice, 38 ştiinţifice, 37 literare, de nicio putere lumească”.2 30 bisericeşti şi didactice, 20 militare, 8 geografico- Odată cu izbucnirea primei conflagraţii mondiale, la istorice, 8 umanistice. În total, în Regat erau 635 28 iulie 1914, când Austro-Ungaria atacă Serbia, sub publicaţii periodice şi 254 de ateliere grafice”.1 pretextul asasinării, la Sarajevo, a prinţului moştenitor Printre acestea se înscriu şi publicaţiile editate în Franz Ferdinand, presa buzoiană a susţinut intrarea judeţele Buzău şi Râmnicu Sărat, în perioada neutra- României în război de partea Antantei, cu gândul lităţii, precum: Alarma - organ naţionalist, Cronica realizării unităţii naţionale. Buzăului - săptămânal, Înnoirea - Revistă culturală editată de preoţi, Râmnicul nostru - ziar de interes public şi cultural, Reforma - ziar naţional-liberal, Vestala - revistă literară, artistică, ştiinţifică şi socială, Lumina poporului - ziar independent şi altele. În cuprinsul acestor publicaţii au fost inserate edi- toriale, articole-pamflet, prin care autorii condamnau războiul declanşat de Puterile Centrale şi militau pentru eliberarea românilor din Transilvania, precum şi pentru unirea acestei provincii istorice cu Patria- mamă. În plus, faţă de aceste articole, sunt publicate numeroase apeluri adresate tinerilor de a fi pregătiţi pentru momentul în care ţara va intra în razboi, ştiri şi reportaje despre evenimentele desfăşurate, precum şi poezii patriotice, despre dezrobirea românilor asupriţi din Imperiile Austro-Ungar şi Ţarist, şi înfăptuirea României Mari. Atitudinea publicaţiilor proatantiste Încă din anul 1913, după încheierea celui de-al doilea război balcanic, începe declanşarea luptei de eliberare naţională a popoarelor aflate sub jug străin, „Liga cul- turală” lansând numeroase apeluri în favoarea unirii

- 39 - ISTORIE, CULTURĂ

Publicaţia Înnoirea insera, în acest sens, sub sem- cu cartea, şezători culturale, întru propaganda şi nătura lui Aureliu G. Vasilescu, un articol semnificativ întreţinerea ideii de unire a tuturor românilor.9 intitulat „Clipe hotărâtoare”: „Acum când se vor Societatea literar-ştiinţifică „Bogdan Petriceicu schimba hotarele tuturor ţărilor în luptă, când toate Hasdeu” din Buzău, înfiinţată, în anul 1912, la iniţia- popoarele fac sforţări pentru împlinirea idealului lor tiva profesorului de limba română N. D. Chiriac, ajutat naţional, noi ce facem? Avem şi noi un ideal. Pentru de elevul Alexandru C. Ionescu, a cărei activitate îşi idealul naţional Ştefan cel Mare s-a răsboit patruzeci găseşte confirmarea în tipărirea a două volume cu şi şapte de ani în şir; pentru el Mihai Viteazul, cari l-a lucrări prezentate,10 a organizat o prelegere, la înfăptuit pentru o clipă, a fost ucis mişeleşte; pentru 1 februarie 1915, cu tema „Lupta românilor din idealul naţional au vorbit şi au scris Andrei Şaguna, Ardeal”, un subiect pe măsura problematicii majore a Şincai, Lazăr şi ceilalţi cărturari; pentru idealul naţional timpului, o pledoarie argumentată ştiinţific a necesităţii a luptat Avram Iancu; pentru el s-a omorât Crişan şi unirii politice a românilor într-un stat, care să cuprindă au fost ucişi pe roată Horea şi Cloşca; pentru el fiecare tot neamul românesc ale cărei graniţe să fie acolo sat din Ardeal şi Bucovina şi din celelalte ţinuturi unde sunt graniţele graiului nostru, până unde mai româneşti îşi are martirii săi; pentru înfăptuirea răsună limba dulce şi străbună.11 idealului naţional am străbătut, ca neam, prin douăzeci Concomitent, buzoienii au colectat importante sume de veacuri”.3 de bani destinate ajutorării soldaţilor români din Aceeaşi publicaţie sublinia că „Gemetele lor (ale armata austro-ungară, văduvelor şi orfanilor. Secţi- românilor transilvăneni - n.n.) de durere au înduioşat unea Buzău a Ligii culturale a expediat o sută de lei pe cele mai grele suflete. Vor libertate, vor unire cu Patria adresa lui Nicolae Iorga „pentru ajutorarea soldaţilor Mumă. Cine e în drept altul să-i elibereze decât ea. români morţi în războiul austro-rus, rugându-vă să Ea, care i-a pierut de la sân. Transilvania înoată în binevoiţi a dispune ca această sumă să ajungă la sânge românesc. Deşteptaţi-vă conducători ai noştri! destinaţie spre alinarea suferinţelor”.12 Rege, cheamă-ţi armata sub steagul sfânt şi du-o la Implicarea tinerilor elevi în activităţi ce vizau luptă. Spargeţi lanţurile Carpaţilor”.4 întreţinerea unei atmosfere de cunoaştere a realităţilor În acelaşi registru, publicaţia găzduieşte în paginile istorice imediate şi de susţinere a unei opinii favorabile sale şi alte articole, precum: D. Nicolescu - „După de eliberare a românilor transilvăneni, îi prilejuieşte Golgota veni-va Învierea” [„În Ardeal, în Banat, în Ţara tânărului C. Dinu de la Seminarul Teologic din Buzău, Crişului şi în Maramureş s-a întins haina durerei şi de a lansa un „Cuvânt către tinerii şcolari pentru jertfei”]5, Constantin Isofache - „Suferinţele neamului ajutorarea fraţilor din Ardeal”: „Să punem alături românesc”6, Romulus D. Burbea - „Avem dreptul banul de argint al bogatului cu gologanul de nichel al să nădăjduim!” [În Ardeal „ceasul dreptăţei se săracului elev de la ţară, dar să dăm cu toţii, cu dragă apropie!”].7 inimă, din ce avem, îndeplinindu-ne prin aceasta cea Intrarea Germaniei în război alături de Austro- dintâi datorie”.13 Ungaria produce reacţii de presă virulente la adresa Aniversarea a 56 de ani de la înfăptuirea Micii Uniri, Kaiserului. Costel C. Jitianu, redactor la Reforma - în ziua 24 ianuarie 1915, a fost sărbătorită în toată ţara „ziar naţional-liberal” -, care a apărut la Buzău (31 sub lozinca: „Unirea de ieri, Unirea de mâine”. La august şi 14 septembrie 1914), în „Note”, scrie: „Astăzi Bucureşti, evenimentul a fost sărbătorit de societăţile nu mai găsiţi în toată împărăţia cerească decât un „Carpaţi”, „Legiunea ardeleană” şi „Liga societăţii de singur monarh, pe acela al popoarelor ce au de făcut cultură macedo-române”, la care prof. universitar revendicări pentru înfăptuirea unui ideal naţional, sau S. Mândrescu menţiona: „Românimea a trăit de secole pe acela al popoarelor ce sunt silite să pornească la sub vraja visului că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit luptă pentru a respinge invaziile cele mai sălbatice din pentru o clipă trebuie să devină o realitate continuă şi câte s-au pomenit în istorie. [...] Şi iată de ce toate efectivă”. Manifestări diverse şi acelaşi entuziasm în proclamaţiunile şi toate mătăniile împăratului sărbătorirea zilei s-au desfăşurat la Craiova, Buzău, Germaniei nu-mi par decât cea mai patentă, dar şi Brăila, Tulcea, Galaţi, Târgovişte ş.a.14 ultima escrocherie pe care şeful unui stat poate s-o „Cu data de 10 februarie 1915, ziarele publicau facă asupra poporului său”.8 următoarea informaţie: «D-l Simion Mândrescu, Rolul societăţilor şi asociaţiilor cultural-ştiinţi- profesor universitar, membru al Acţiunei Naţionale şi în fice, în timpul neutralităţii În atingerea acestui comitetul central al Ligei Culturale, va convoca în deziderat, un rol important l-au avut şi societăţile şi curând la Bucureşti un mare congres al tuturor asociaţiile culturale, dar mai ales „Liga culturală”, care Românilor din afară de Regat, aflători în ţară». avea secţiuni în toate judeţele Regatului român. La 3 martie s-a trimis în fiecare capitală de judeţ din Astfel, pe tot parcursul anului 1914, Secţiunea ţară câte un fruntaş român, de origine de peste hotare, Buzău a „Ligii culturale”, a organizat şedinţe, acţiuni următoarea scrisoare:

- 40 - ISTORIE, CULTURĂ

«Stimate şi iubite Domnule, legendari au murit demult, pe mormântul lor doarme Cunoscând dragostea d-voastră către cei de acasă scutul obositor al răzvrătirii, spada frântă a revoluţiei. şi interesul ce purtaţi cauzei românismului, în aceste Eroii tăi de azi au fugit, ne-au părăsit în singurătatea vremi hotărâtoare pentru viitorul neamului, îmi permit deznădejdii. Unde este mântuirea ta?”.19 În concepţia a vă ruga să faceţi printre românii de peste hotare, sta- autorului, sigura cale a dezrobirii fraţilor de dincolo de biliţi în oraşul şi judeţul d-voastre, o cât mai vie munţi este intrarea României de partea Antantei: propagandă în vederea congresului nostru care va „Chemarea istorică a poporului sortit să nu piară în avea loc la Bucureşti, în ziua de 15 martie (Duminica strâmtorile înguste ale umilinţei şi ale nenorocirii, este Floriilor), orele 9 dimineaţa, la Atheneul Român şi va triumful dreptăţii asupra împilării. La război, deci, fi urmat de o întrunire publică în sala Dacia la orele 2 domnilor! Cu pasul dârz, fără şovăire, cu braţul tare, ½ d. a. S. Mândrescu»”.15 cu sufletul aprins de setea de mai bine, cu inima Atmosfera încărcată de o înaltă vibraţie patriotică, încălzită de dorul fraţilor subjugaţi, să spargem zidurile este descrisă astfel de reporterul ziarului „Adevărul”, de stejari ai Carpaţilor.”20 prezent în sala Atheneului Român: „Uralele nu mai Deschizând acţiunea publicistică pentru Ardeal şi contenesc. În momentul când corul cânta «Murim mai Marea Unire, săptămânalul buzoian Alarma, „organ bine-n luptă...» toată sala izbucneşte în strigăte de: naţionalist”, „gazetă longevivă (1898-1899, 1901- «Murim! Murim mai bine decât să trăim aşa!»”.16 1916, 1919-1929), de referinţă, cu bogate informaţii Lucrările congresului au fost deschise de prof. univ. locale şi cu o atitudine patriotică aparte”21, inserează în Simion S. Mândrescu, ca iniţiator şi organizator, după paginile sale articolele specifice orientării sale. Spre care au urmat numeroşi oratori, printre care prof. exemplu, D. Marmeliuc, semnează articolul „Vorbeşte Emanoil Antonescu, din partea „Acţiunii Naţionale”, şi Ardealul: Mormântul lui Mihai ne cheamă”22, iar D. I. dramaturgul Barbu Ştefănescu Delavrancea, Popişteanu, directorul publicaţiei, un documentar reprezentant al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor privind „Teroarea austro-ungară”.23 românilor”. Cunoscutul voluntar bucovinean, profesorul Dimitrie La finalul congresului, într-o atmosferă de înalt spirit Marmeliuc a publicat în paginile ziarului Alarma, un patriotic, este adoptată o Moţiune, „primită cu tunete articol în care readuce în memoria contemporanilor săi de aplauze”, din care cităm: „Românii de peste hotare, personalitatea lui Mihai Viteazul, primul unificator al aflători în ţară, ascultând expunerile făcute la Atheneul Ţărilor Române, deplângând faptul că, aşa „cum sunt Român de reprezenanţii Românilor ardeleni şi ele astăzi trupul în Câmpia Turdei, iar capul la bucovineni şi discursurile rostite în sala Dacia de Mănăstirea Dealul reprezintă dureroasa sfâşiere a reprezentanţi ai Românilor de pretutindeni: (...) Se neamului, pe care numai el a tămăduit-o pentru câteva declară solidari cu lupta începută de fruntaşii români clipe, care însă prin moartea lui deveni şi mai de pretutindeni pentru a grăbi intrarea în acţiune a dureroasă”.24 Evocând martiriul marelui voievod, pa- României în contra Austro-Ungariei şi însărcinează pe triotul bucovinean reliefează destinul poporului român fruntaşii lor să sprijine şi să continue lupta prin toate la acele vremuri de restrişte, dar şi vitejia şi spiritul de mijloacele posibile”.17 sacrificiu al acestuia, care s-a ridicat de nenumărate În iarna anului 1916, Ateneul buzoian şi-a reluat ori împotriva asupririi naţionale. Chemarea la luptă, activitatea. Astfel, colonelul Al. Mărgineanu, la 31 pentru eliberarea Transilvanei şi unirea acestei ianuarie 1916, a rostit o conferinţă intitulată „Să ne provincii istorice româneşti cu Patria-mamă, este pregătim de victorie”, cerând intrarea României în război de partea Antantei.18 De asemenea, la 7 martie 1916, N. Gr. Mihăescu-Nigrim a susţinut un eseu intitulat „Războiul”, apărut şi în broşură, aducând cu acest prilej un imn de slavă teritoriului românesc intracarpatic: „Transilvanie, Transilvanie ce ţară mănoasă îngrăşată cu sângele martor al neamului românsc, fost-ai tu ursită să chemi în zadar sprijinul puternic şi dârz al fratelui tău? Fost-ai tu ursită de zeii neamului nemiloşi şi nesocotiţi ca să-ţi trimită feciorii tăi să-şi sfâşie pieptul pentru asupritorii tăi proprii? (...) Pe apele tale revărsate, Transilvanie, vin pete roşii de sânge, prin codrii noştri se strecoară geamătul înăbuşit al sufletului tău, pe aripile vântului de nord se aud vaietele sinistre ale feciorilor tăi şi nimeni nu sare în ajutorul tău. Transilvanie nenorocită! Eroii tăi

- 41 - ISTORIE, CULTURĂ

ia măsurile corespunzătoare „pentru a înfrânge porni- rile asiatice ale acestor spioane”, iar corpului ofiţeresc îi aducea aminte că are datoria „să se hotărască a rupe relaţiile degradatoare cu spioanele ce-l batjocoresc”.28 Cu puţin timp înainte de intrarea României în război, apare gazeta Râmnicul nostru, „ziar de interes public şi cultural, sub conducerea unui comitet” (16 iunie şi 26 iulie 1916). „Scris de grupul entuziast şi talentat de studenţi râmniceni - viitori gazetari, jurişti, dascăli, artişti, politicieni ai urbei - care scosese cu doar o jumătate de lună în urmă ziarul independent Râmnicul, acum cu un plus de profesionalism”.29 Imi- redată metaforic în articolul menţionat: „Căciularii şi nenta ieşire din neutralitate a României şi făurirea dorobanţii, ca un arhanghel doreşte să-i conducă în României Mari este redată astfel de tinerii jurnalişti năpraznic zbor peste Carpaţi, (...) să-i ducă pe pace râmniceni: „Să dăm clipei importanţa ce-o merită, să cel mai viteaz dintre viteji şi cu neînvinsa sabie să le fim încrezători în noi înşine şi ta timp să fim «la dato- arate calea mai departe spre povârnişul idealului său rie!»”. Publicistul N. Protopopescu îşi începe articolul, şi al neamului. Şi curcanii întârzie, pasul dorobanţilor titrat „La răspântie”, cu panoramarea: „S-au împlinit nu se aude ca şi dânsul aşteaptă un neam întreg ziua doi ani de când bătrâna Europă, focarul civilizaţiei slăvită în care inscripţia de pe moaştele sfinte ale moderne, este hărţuită necontenit de vârtejul dureros capului lui Mihai se vor întregi”.25 al vărsărilor de sânge. O pagină neagră, scrisă cu Efemerul „ziar săptămânal independent” Fulgerul (8 strofe dezastruoase, înregistrează astăzi istoria februarie - 19 martie 1915), apărut la Râmnicu Sărat şi omenirei, iar civilizaţia cu greu va şterge din suflet realizat de Gh. Mărculescu, abordează şi el, în cele trei acest doliu profund. [...] Ţara românească, înconjurată numere tipărite, subiectele de la ordinea zilei, printre azi de toate părţile de văpaia răsboiului european, stă care, războiul şi starea de neutralitate a ţării, con- de veghe şi se pregăteşte în taină pentru ziua cea damnând atitudinea filo-germană a pro-carpiştilor, în ar- mare, când ceasul isbândei noastre naţionale va suna. ticolul „Băgaţi de seamă!”: „Patrioţii noştri s-au băgat la Suntem postaţi la aceeaşi răspântie grea, pe care au stăpân prin vecini şi ne-au lăsat casa pustie, pradă min- apărat-o strămoşii noştri cu scutul puternic al piepturilor ciunilor telegrafice, intrigilor şi spionajului străin, pradă lor şi pentru care s-au jertfit atâtea suflete de români”.30 crizelor economice şi nesiguranţei zilei de mâine”.26 Lirica proatantistă din presa vremii În ton cu Psihoza creată de zvonurile privind presupuse acţi- materialele ce pledau pentru intrarea României în uni subversive organizate de inamici îl face pe direc- război de partea Antantei şi eliberarea teritoriilor torul gazetei Alarma, D. I. Popişteanu să publice un istorice aflate sub dominaţia Imperiului chezaro- articol având drept subiect un complot îndreptat de crăiesc, publicaţiile buzoiene şi râmnicene inserează serviciul de siguranţă maghiar împoriva oamenilor numeroase creaţii literare, mai mult sau mai puţin politici români „filo-antantişti”: Take Ionescu, N. reuşite, ce susţineau aceste deziderate. Astfel, ziarul Filipescu, Emil Costinescu şi chiar Ion I. C. Brătianu. Alarma publică numeroase creaţii literare mobiliza- Chiar de la primul număr, săptămânalul Cronica toare, printre care poezia „Haideţi!”, semnată de I. A. Buzăului (6 martie - 19 iunie 1916), în loc de articolul- Modreanu, dedicată ostaşilor români care urmau să-i program, publică o „Cronică politică”, atrăgând atenţia elibereze pe fraţii lor ardeleni: „Deviza să ne fie: că „în epoca unor frământări” (erau clipele dinaintea «Învingem sau murim / Să răzbunăm pe Cloşca, intrării ţării în război - n.n.), „discţiunile, vorbăria lungă Horea şi Crişan / Să fluture stindardul în mâini la şi nefolositoare... sunt întotdeauna primejdioase”.27 Mureşan»”.31 Aceeaşi gazetă îi publică lui Sterian H. Aceeaşi publicaţie atrăgea atenţia că autorităţile Ionescu poezia dedicată „Vitejilor noştri”: „Urmaşi a lui austro-ungare şi germane organizează acţiuni de Icar, / Sburaţi mai sus de nori, / Şi ştergeţi cel hotar / spionaj împotriva României: „Varieteurile şi hotelurile Al ţărilor surori”.32 În acelaşi registru, sunt publicate sunt pline de cocote care au invadat ţara noastră de la versuri cu o profundă vibraţie patriotică: „Soldatul izbucnirea războiului european, 98% din ele sunt Român” [Versuri nesemnate: „O, Românie ! ţară iubită unguroaice şi evreice din Galiţia şi trăiesc nesupărate / Eu pentru tine tot am lăsat; / Ca să fii-n lume de rău şi în afara controlului siguranţei statului”. Autorul arti- ferită / În uniformă m-am îmbrăcat”]33 ; Vicar. „Iubirea colului, M. I. Traliera, desigur un pseudonim, menţiona de patrie” [Finalul poemului: „Cât de mare-mi că lucrul cel mai revoltător este că „ele trăiesc în cea este, dragostea de tine / Ţara mea iubită, scumpul mai bună tovărăşie a ofiţerilor noştri cărora le otrăvesc meu popor, / Că dacă m-ar cere, aş muri cu bine / Aş şi sufletul şi sângele.” El solicita Siguranţei statului să lupta-n războiu viteaz cu oricine / Numai să fii mare tu

- 42 - ISTORIE, CULTURĂ

în viitor”]34; Adina Lăzărescu. „Chemare!” [Finalul Note: poemului: „Veniţi! Să ne-apărăm un drept al nostru / Şi sfintele morminte ce le-avem / Să-nfăptuim un gând 1. Flacăra, nr. 36 din 20 iunie 1915. 2. ce e şi-al vostru / Un vis măreţ - Un ideal suprem”]35. Înnoirea, I, nr. 7, 25 septembrie 1913, p. 16-18. 3. Ibidem, II, nr. 8, 25 septembrie 1914, p. 15-19. Un înflăcărat „cântec patriotic” pentru Ardeal - „Dacia 4. nu piere! - este semnat de un oarecare Alin: „Săi, Ibidem, II, nr. 10, 29 noiembrie 1914, p. 24. 5. Ibidem, III, nr. 4, martie 1915, p. 1. române, ai un frate, / Săi, din lanţuri de ţi-l scoate! / 6. Ibidem, III, nr. 8, 9, 10 septembrie, octombrie, noiembrie De ţi-e frate, frate-ţi fie, / Devălmaş în vitejie / Iar de nu 1915, p. 7-10. ţi-a fost vro-dată / Piară «Dacia sugrumată»! // 7. Ibidem, III, nr. 6, 7, 8 mai, iunie, iulie 1916, p. 5-6. Răzbunare! Piară-n moarte, / Arma cin-n-o vrea s-o 8. Reforma, I, nr. 2, 14 septembrie 1914, p. 3. poarte! / Aidem! toţi românii - aşteaptă / Lupta crân- 9. Arhivele Naţionale Buzău (în continuare se va cita A. N. cenă şi dreaptă! / Viaţa noastră piară toată! / Dacia Bz.), Fond Primăria oraşului Buzău, dosar 3/1914, f. 6.; vezi însă: Niciodată!”36 şi Valeriu Nicolescu, Pagini de istorie culturală (Buzău-Rm. Sărat), Editura Alpha MDN, Buzău, 2004, p. 114. Lunarul Înnoirea publică şi el versuri având ca te- 10. matică „eliberarea fraţilor asupriţi de cealaltă parte a După doi ani de muncă - Disertaţiuni, Critice, Prelegeri, Buzău, 1914, 1915. Carpaţilor”. Dem Georgescu semnează „Cântec tran- 11. Valeriu Nicolescu, Op. cit., p. 30. silvan”, o poezie „auzită de la un român” de peste 12. Neamul românesc, IX, nr. 47, 30 noiembrie 1914, p. 1; munţi [Finalul: „Veniţi, deci, ce aşteptaţi? / Veniţi fraţilor vezi şi Petre Ţurlea (editor), Scrisori către Nicolae Iorga, vol. la fraţi! / Rupeţi lanţul de robie, / Făcând Marea III, Bucureşti, 1988, p. 345. Românie”]37. Acelaşi autor semnează o altă poezie - 13. Înnoirea, III, nr. 1, 25 decembrie 1914, p. 14-16. „Alarmă de la fraţi” -, „cu o notă optimistă, de acţiune 14. Ion Bulei, Arcul aşteptării. 1914-1915-1916, Bucureşti, fermă, patriotică a românilor regăţeni”38, având drept Editura Eminescu, 1981, p. 166. 15. temă ziua mult aşteptată a înfăptuirii României Mari: Congresul românilor de peste hotare aflători în ţară. „O, Ardeal! O, Bucovină! /Azi sunteţi numai ruină! / Foc 15 martie 1915. Bucureşti, Editura [s.n.], 1915, p. 5. 16. Adevărul, XXIII, nr. 10060, din 17 martie 1915. pustiu, jale şi-amar, / V-au adus călăii, dar // «Ziua 17. Congresul românilor de peste hotare aflători în ţară. 15 mare» o să vie, / Ea s-apropie curând; / Vă vom martie 1915. Bucureşti, Editura [s.n.], 1915, p. 91. scoate din robie, / Făcând «Marea Românie» / Visul 18. Lumina poporului, I, nr. 3, 15 februarie 1916, p. 4. 39 neamului-ntrupând”. 19. Gabriel Cocora, Peneluri şi condeie, Bucureşti, 1978, Aureliu Gh. Vasilescu, pledând pentru reîntregirea p. 128. ţării, în poezia intitulată „Unirea”, îl invocă pe domni- 20. Ibidem. 21. torul Alexandru Ioan Cuza, unul din artizanii Micii Uniri Alex. Oproescu, Dicţionarul presei buzoiene şi râm- nicene: 1839-1949, Editura Alpha MDN, Buzău, 2011, p. 17. de la 24 ianuarie 1859: „În genunchi, te rog, Părinte, 22. rostul ţărilor îl schimbă / Şi pe cei ce sunt de-o lege şi Alarma, XVIII, nr. 320-342, 4 octombrie 1915, p. 1. 23. Ibidem, XVIII, nr. 329-351, 6 decembrie 1915, p. 1. vorbesc aceeaş limbă, / Strânge-i la un loc, o Doamne, 24. Dimitrie Marmeliuc, Vorbeşte Ardealul. Mormântul lui pe pământul strămoşesc, / Când pe munţii noştri Mihai ne cheamă, în Alarma, XVIII, nr. 320-334, 4 octombrie falnici tricolorul românesc / Străluci-va ca un simbol, 1915, p. 1. arătând ca mântuire: / O, mai mare, mult mai sfântă şi 25. Idem. mai falnică unire!”40 26. Fulgerul, I, nr. 1, 8 februarie 1915, p. 1. „Frumoase versuri patriotice, replică la poezia lui D. 27. Cronica Buzăului, I, nr. 1, 6 martie 1916, p. 1. 28. Bolintineanu, prevestind Unirea”41, sunt semnate de M. I. Traliera, Spionajul, în Ibidem, nr. 7, 7 aprilie 1916, p. 3. animatorul cultural şi publicistul râmnicean Octavian 29. Moşescu, în Vestala, „revista lunară literară, artistică, Alex. Oproescu, Op. cit., p. 217. 30. Râmnicul nostru, I, nr. 1, 16 iunie 1916, p.1. ştiinţifică şi socială” (8 noiembrie 1915-mai 1916): 31. Alarma, XVIII, nr. 300-322, 24 mai 1915, p. 3. „Zi de mare sărbătoare! Munţii nu mai sunt hotar / 32. Ibidem, XVIII, nr. 313-335, 23 august 1915, p. 1. Tricolorul României fâlfâie pân-la Satmar. / Hora 33. Ibidem, XIX, nr. 334-356, 10 ianuarie 1916, p. 2. înfrăţirei joacă, numai cânt şi veselie, / Şi în ochii lor 34. Ibidem, XIX, nr. 349-371, 24 aprilie 1916, p. 3. s-aprinde strămoşeasca vijelie...”.42 35. Ibidem, XIX, nr. 350-372, 1 mai 1916, p. 3. Concluzii Odată cu intrarea României în război, 36. Ibidem, XIX, nr. 357-379, 19 iunie 1916, p. 3. 37. toate periodicele buzoiene şi râmnicene îşi vor înceta Înnoirea, II, nr. 10 , 25 noiembrie 1914, p. 24. 38. Alex. Oproescu, Op. cit., p. 150. apariţiile, dar meritul acestora este acela că, alături de 39. suratele lor din ţară şi străinătatea, au contribuit la Înnoirea, III, 5, 6, 7, aprilie, mai, iunie 1915, p. 36. 40. Ibidem, III, nr. 2-3, ianuarie-februarie 1915, p. 17-19. crearea unui sentiment profund naţional ce a premers 41. Alex. Oproescu, Op. cit. p. 280. la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. 42. Vestala, I, nr. 4-5, februarie-martie 1916, p. 73. (Comunicare susţinută la Congresul Naţional de Istorie a Presei, ediţia a VII-a, Galaţi, 4-6 aprilie 2014)

- 43 - ISTORIE, CULTURĂ

Comemorare 125 MIHAI EMINESCU ------Profesor Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

Anii ultimi ai lui Mihai Eminescu au stat sub semnul Pop, meritul de a introduce proiectul de acordare a bolii şi ai insecurităţii financiare, a jenei scriitorului faţă unei pensii pentru scriitorul bolnav; în urma votului de bine intenţionatele gesturi ale amicilor şi admirato- proiectul de lege pentru pensia de 250 lei obţine rilor de a lansa „liste de subscripţie” care să-i dea spri- unanimitatea celor 65 de parlamentari.4 jinul pe care statul refuza, de bună vreme să i-l O afectuoasă evocare a figurii poetului din această asigure. epocă îi aparţine soldatului Ion Popescu, autorul arti- În şedinţa din 14 iunie 1887 a Consiliului judeţean colului „Peste groapă”, apărut, în decembrie 1889, în Botoşani, se află pe ordinea de zi şi votarea unei sume revista „Fântâna Blandusiei”, ce îl avea ca director de de ajutor pentru Eminescu din bugetul judeţului, onoare pe poetul intrat în posteritate. Militarul îl C. Leca, obiectează: D-l Eminescu este prea mare cunoscuse în redacţia junei reviste, când aude că pentru judeţ, căci el a servit ţara. (…) Când ni se cere scriitorul fusese internat în casa de sănătate din cazărmi care se dărâmă, pentru aceasta să alergăm la Strada Plantelor. Merge să-l vadă şi are surprinderea împrumuturi, şi banii afectaţi pentru asemenea a nu i se părea atât de bolnav pe cât se aştepta să-l cheltuieli până la finele anului să-i dăm la ajutoare, afle: Intrând, făcusem fără voie zgomot cu sabia şi aceasta ar fi incorect; deci propun a se interveni prin Eminescu întoarse capul. –Uite căţaua! Strigă el bu- d-l Prefect la Minister. curos – şi-şi făcu loc printre ceilalţi. (…) Trecurăm Un consilier, Rusu, încearcă să stabilească prio- într-o odăiţă pe lângă salon şi ne aşezarăm pe o cana- rităţile: Să nu umblăm cu ficţiuni, cum că bugetele sunt pea – Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun, fă o ţigare. precis, etc. căci un om este mai scump decât Îmi tremurau mâinile destul de tare ca Meşterul să nu bugetele, omul trebuie preferat cazarmelor şi caselor. observe cât eram de emoţionat. Şi râse cu poftă – Acestui punct de vedere i se raliază franc şi cu dem- Te-ai speriat de nebuni= Sunt oameni paşnici. nitate prefectul Th. Boldur-Lăţescu: d-l Leca a zis că Scriitorul nu-şi trăda anxietatea decât prin faptul că recunoaşte meritele lui Eminescu, că sunt prea mari şi fuma mai des. La plecare, îl rugă să-i aducă ceva de mijloacele noastre prea mici, zicând tot odată că citit, argumentând: Mă distrez studiind ticurile colegilor Eminescu e o idealitate, dar eu cred că acea idealitate (şi apăsă asupra cuvântului) de aici, dar tot mă plic- fiind prefăcută în carne şi ciolane trebuie să mănânce, tisesc. – Ai citit „Corespondenţa” lui Jules de trebuie dar a-i veni în ajutor.1 Goncourt? -Nu. – Atunci ţi-o aduc. – Şi ceva gazete. Privitor la listele de subscripţii, Emilia Humpel, una Chiar toate, dacă poţi. dintre „militantele” acestui demers, îi scria, la 20 iunie Ca urmare a vizitelor făcute la sanatoriu, Ion 1887, lui Maiorescu: serata a produs 885 de franci din Popescu conchide: Mediul, îngrozitorul mediu în care care 200 i-am trimis la Botoşani, iar restul de 685 au era condamnat să trăiască şi care ar zdruncina şi bun fost depuşi pe numele lui Eminescu la Casa de om cu totul sănătos – cu condiţia să n-aibă nervi ca Economie. Ţi noi ne ferim de faimoasa Henriette şi de odgoanele de vapoare – acest mediu a provocat d-l Eminovici.2 catastrofa. Să-l fi dus cineva pe Eminescu la ţară, în Junimistul Iacob Negruzi, redactorul „Convorbirilor linişte, în singurătate (..) în loc să fi fost ţinut printre literare”, fiind deputat a depus în cameră, la 2 martie morţii-vii din casa din strada Plantelor, Meşterul ar fi 1888, o petiţie din partea mai multor cetăţeni, prin care fost şi astăzi cu noi.5 cerea o pensie lunară pentru „nenorocitu poet naţional Dintre prietenii buzoieni ai poetului se număra şi Mihai Eminescu”, invocând sprijinul unor deputaţi şi D.D. Racovitză –Sphinx (1858-1892), publicist şi miniştri, poeţi şi scriitori, între care şi N. Pruncu. Se cronicar dramatic, cunoscut al lui Caragiale, despre aprobă o pensie viageră de 250 lei pe lună (cincizeci care scrie, fiind unul dintre criticii de direcţie, pentru şi şapte deputaţi pentru, cinci contra, însă, schim- care-l recomandau deopotrivă fineţea observaţiei bându-se guvernul, votarea întârzie până în toamnă, morale şi flexibilitatea reacţiei faţă de suflul veacului.6 după care abia la 12 februarie 1889 decretul fu sem- După amintirea lui D. Teleor, care conta (fără acoperire nat se rege.3 în realitate) că Eminescu a avut o pensie de la Generalul I.Em. Florescu, cel ce câştigase, în urma Botoşani, în ultimii ani de viaţă, parale pe care, răsturnării guvernului liberal, la 1888, preşedenţia cheltuitor din fire, le isprăvea iute, poetul era acelaşi Senatului, are, după eminescologul Augustin Z.N. om săritor de altădată: În 1889 fiind la „România

- 44 - ISTORIE, CULTURĂ

liberă” este anunţat că va primi pensia de la Botoşani. Mare veselie în redacţie: D.D. Racovită –Sphinx, îi zice în glumă: -Eminescule, am nevoie de două mii de lei. Dă-mi tu, dacă-ţi vin banii. - Cum nu, dragă Racoviţă! Cu cea mai mare plăcere!7 Problema sănătăţii scriitorului au studiat-o, mai târziu, colonelul doctor docent Constantin Vlad („Eminescu din punct de vedere psihanalitic”, 1932) şi colonelul doctor docent Ion Nica („Eminescu, structura psiho-somatică”, 1972); diagnoza celui de pe urmă a fost însuşită şi de alţi cercetători: Sub influenţa trata- mentului cu mercur, Eminescu a făcut o polinevrită şi encefalopatie mercurială.8 Mergând mai departe, unii cercetători ai epocii şi documentelor, precum Nicolae Florescu - „A doua moarte a lui Eminesccu” sau Constantin Barbu) găsesc că explicaţia modului în care a sfârşit poetul se datorează unei cabale: iritanta sa poziţie politică exprimată în presă ar fi dus la înscenarea bolii şi , de aici, la tratamentul eronat cu mercur; de aici grava concluzie că scriitorul a fost victima unei crime politice. Existase, cum semnala fratele scriitorului, căpitanul în rezervă Matei Eminescu, într-un volum coordonat de Corneliu Botez, la douăzeci de ani de la trecerea sub direcţia lui C.C. Datculescu, care va insera, la poetului în eternitate, un incident între Alexandru rubrica „Din ţară” (semnată X) , următoarea informaţie: Lahovari, fost ministru de justiţie, el însuşi conservator La 15 iuniu 1889 s-a înmormântat Luceafărul poesiei şi gazetarul de la „Timpul”, organul de presă al române, dl. Mihail Eminescu, după o lungă suferinţă în partidului; excedat de libertăţile nedoctrinare pe care şi casa de sănătate a d-rului Şuţu din Bucuresci. S-a le lua publicistul, ar fi exclamat, cu probabilă adresare născut la 20 Dec. 1849 în oraşul Botoşani. Ceremonia către T. Maiorescu, „girantul” celui ce se abătea de la funerară a fost grandioasă, tristă şi modestă, în „linia partidului”: „Mai potoliţi-l pe Eminescu. potrivire cu viaţa ilustrului poet. Înmormântarea celui În după-amiaza zilei de 17 iulie 1889, când cortegiul sdrobit de amărăciuni, miserii şi suferinţe s-a făcut la mortuar se îndrepta spre cimitirul Bellu, în urma dricu- cimitirul Belu din Bucuresci.10 lui ce purta rămăşiţele pământeşti ale scriitorului, ală- În afară de evocarea poetului datorată fostului turi de personalităţi cunoscute: Lascăr Catargiu, primul prieten şi coleg de redacţie, Caragiale, binecunoscuta ministru, Mihail Kogălniceanu, Z. Maiorescu, partici- „In Nirvana”, există, după cercetările lui Marin Bucur, pau, dintre militari: generalul G. Lahovari, de la încă un panegiric, nesemnat, dar aparţinând aceluiaşi, Societatea Geografică Română şi colonelul Ion Algiu, în paginile ziarului „Constituţionalul”(anul I, nr.3, 17/29 fostul şef de stat major al diviziei comandată de iunie 1889, p.1) intitulat “Poetul Eminescu s-a stins”: generalul Mihail Cerchez, primul comandant al garni- Durerea acelora care au fost prietenii lui car l-au zoanei Plevna, membru al Societăţii „Junimea” şi cunoscut în tainele vieţii lui, ştiu cum Eminescu râdea simpatizant al Partidului Conservator. de mizerie şi nu voia să ştie de dânsa, când îşi avânta Într-un discurs funebru, Grigore Ventura părea că gândul în lumea închipuirii, - durerea tutulor acelora vrea să temporizeze cumva meritele publicistului cu cari a râs şi a plâns Eminescu, cu cari a cântat polemic şi indisciplinat: el a fost ziarist, a fost chiar şi a suspinat poetul, trebuie să fie adâncă, mută, dintre acei de frunte. Dar laurii nemuririi nu i-a cules ca sfâşietoare, la vestea ce le-o dăm. soldat al condeiului, ci ca poet.9 Înmormântarea celui Eminescu s-a stins după ce a strălucit ca un care, după unul din monografi, G. Călinescu, a fost cel luceafăr. Razele gândirii lui, ca şi raze de stele mai mare poet care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, demult stinse în văzduh, vor străluci şi vor lumina încă pământul românesc, s-a petrecut pe o ploaie măruntă multă vreme în poezia noastră. şi nu s-au înregistrat incidente. Moartea lui Eminescu e o durere pentru întreaga Între ecourile jurnalistice se înregistrează şi cugetare românească, după cum durere fost-au Râmnicu Sărat, prin revista „Gazeta săteanului”, aflată pentru toţi şi suferinţele lui.

- 45 - ISTORIE, CULTURĂ

Mihai Eminescu împlinea acum patruzeci de ani. prognoză asuprea postulităţii: Pe cât se poate Născut la Botoşani, el îşi făcu învăţătura, luptând de omeneşte prevedea, literatura poetică română, va multe boli cu ananghia, la Cernăuţi, Blaj, Viena şi începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi Berlin. forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Întors în ţară, el fu numit bibliotecar, apoi revizor şco- Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va lar în Iaşi şi Vaslui. Pedagog cu pătrundere, pasionat fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea litera- de ţărani, doritor de a ridica opinca, Eminescu a fost turii viitoare a vestmântului cugetării româneşti. un revizor model. Urele politice l-au sacrificat şi pe Ziarul „Adevărul” din 23 iunie anunţă că „Românul” dânsul la 1876… a primit din Leipzig următoarea telegramă: De atunci Eminescu şi-a găsit adăpost în jurnalis- „Plângem moartea neuitatului poet Eminescu” tică. s.s. Dicescu, Velciurescu, Vidraşcu, Gruber, Ciuntu, Amarurile vieţii au fost multe pentru Eminescu. Mult Veissengrun.13 a scris poetul. Neastâmpărul unei cugetări bogate este Toma Dicescu, (1856-1940, Rm. Sărat) se va ilustra păstrat în colecţia „Convorbirilor”, „Timpului”, ca publicist, dramaturg folclorist, după ce îşi luase României libere”, Fântânei Blanduziei”. doctoratul în filozofie şi pedagogie la Leipzig. Va Un mic volum, publicat de d. Maiorescu, conservă semna între altele, un volum de „Conferinţe”, la Buzău giuvaierurile acestei fantazii ce spintec nemărginirea.11 (1911)14. După douăzeci de ani, Corneliu Botez, iniţiatorul O nouă intervenţie epistolară este semnalată, din omagiului gălăţean din 1909, în „Icoane, cugetări şi Râmnicu Sărat, imediat după dispariţia pământească fapte din viaţa lui Eminescu”, releva modul în care, la a poetului: D-lui Titu Liviu Maiorescu, deputat nici un an de la angajarea la oficiosul conservator, Buc(ureşti). reuşise să-şi „recruteze” adversari în partidul pe care Am rămas adânc consternat aflând că infortunatul îl ilustra ideologic: Sinceritatea lui Eminescu: - martir Eminescu, cel mai intrepid şi valoros apărător al Eminescu, ca gazetar, era expresiunea sincerităţii cele românismului şi-a exalat sufletul său cel duios şi in- mai pure. Când în 1877 armata română a trecut spitat de sacrul foc al poeziei „Deşteaptă-te române” a Dunărea, dânsul a publicat în „Timpul” un articol prea zis nemuritorul Mureşanu şi a murit în chinuri şi dureri: frumos, prin care redeşteaptă gloria străbună. Acest „vegheaţi asupra seminţiei semitice care se svâr- articol însă, scris în vreme de opoziţie (liberalii coleşte ca un şarpe şi tinde a ne copleşi”, a zis aquila urcaseră la guvernare în 1876, n.m.), nu fu pe placul poeziei române, Eminescu şi a avut aceeaşi soartă. unuia din leaderii conservatori, cu care avu un serios Signum temporis et nunc erudimini. conflict. Din cauza acestei sincerităţi poetul îşi creiă Al vostru devotat, K. Niculescu duşmani chiar în rândurile conservatorilor. Era susţinut Rm. Sărat, 20, VI, 1889. totuşi de d. Titu Maiorescu şi răposaţii general Editorul acestui nou corpus de documente inedite Florescu, Păucescu, Brăiloiu şi Manolache Kostaki privitoare la scriitor, George Muntean, trimite în Epureanu, cari îl apreciau.12 Aici va vedea lumina subsolul paginii: Ar putea fi Câţă Niculescu de care tiparului şi singura intervenţie memorialistică a căpi- aminteşte Matei, fratele lui Eminescu, în scrisoarea tanului în rezervă Matei Eminescu asupra scriitorului, către Titu Maiorescu.15 sub titlul: Memoriu asupra familiei Eminescu (Comu- E aproape sigur că reperarea este corectă, nicare făcută D-lui Corneliu Botez). locotenentul Matei Eminovici având o vreme garni- Între contribuţii se află şi un fragment din studiul zoana la Râmnicu Sărat. Îl aflăm şi în „arhondologia” „Eminescu şi poeziile lui”, publicat de T. Maiorescu în semnată de Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu: volumul „Critice” (1908) din care selectăm această Constantin Nicolescu (Câţă), ziarist şi publicist, năs- cut la Râmnicu Sărat; şi-a făcut studiile universitare la Berlin. Ca politician a fost un orator apreciat, de trei ori prefect al judeţului, şi de două ori deputat (1872- 1897). Ca publicist şi umorist a fondat publicaţiile „Rezistenţe” (1884), „Sfînciogul naţional”(1887-1888), “Puricele naţional” (1895), „Piţigoiul patriot”. Şi , mai ales, a colaborat la “Timpul”, „Presa “şi „Resboiul”.16 Demersurile fratelui ofiţer de a deveni singurul pro- prietar al drepturilor de editare se continuă prin metode legale, dar infructuase popularizării operei eminesciene; Corpul Portăreilor Tribunalului Buzău, înregistra, la 13 decembrie 1894, anunţul dat, în „Monitorul oficial”, din 9 decembrie 1894, de Matei

- 46 - ISTORIE, CULTURĂ

Neicu Petre, dr. Mihăilescu Spiridon, căpitanii Petrescu, Bădescu, Iordănescu şi Stătescu, precum şi locotenenţii Paszalega, Coravu, Cumpănaş, Ştirbey şi Bălănescu.19 Între cei care s-au aplecat asupra vieţii şi operei lui Mihai Eminescu se numără şi Ion Creţu (n. 20 oct. 1893, în satul Bălţaţi, com. Valea Râmnicului, jud. Buzău, m. 16 ianuarie 1970), istoric literar, eminescolog, editor, a îngrijit ediţiile: M. Eminescu, Opere, I-IV (1938-1939) Mihai Eminescu. Opera politică, I-II (1941) şi, la senectute, a făcut să apară Mihai Eminescu. Documentar biografic (Editura pentru literatură, 1968). Traiectul postum al Luceafărului nu se află încă în punctul cel mai înalt al parabolei, fiecăre generaţie redescoperindu-l prin propriul mod de lectură şi Eminescu şi care limita la şapte numărul ediţiilor lui simţire. Maiorescu din poezia eminesciană: Subsemnatul, domiciliat în comuna urbană Mizil, fac cunoscut că Note: nimeni nu are dreptul de a edita şi vinde scrierile 1. Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la rămase de la decedatul meu frate poetul Michail moartea sa, alcătuit şi aşezat în pagină de Comitetul Eminescu, şi că voi urmări şi sechestra oriunde voi Comemorării – Galaţi şi tipărit la Atelierele Grafice Socec & Co. societate anonimă. La Bucureşti, în anul 1909, Editura găsi asemenea ediţii, apărute de la moartea dânsului 17 Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, 2008, p.241. încoace. Matei Eminescu. 2. Eminescu 100 de documente noi, ediţie îngrijită de Un an mai târziu, la 2/14 februarie 1895, fratele George Muntean, Editura „Eminescu”, 2000, p.137. supravieţuitor îi scria, din Mizil, mentorului „Junimii”: 3. I. Creţu, Mihail Eminescu. Biografie documentară, Prea stimate Domnule Maiorescu Respectuos, vă rog Editura pentru literatură, 1968, p.421-422. să binevoiţi a încredinţa biblioteca fratelui meu, care a 4. Augustin Z.N. Pop, Pe urmele lui Mihai Eminescu, rămas la Dumneavoastră în urma morţii sale D-lui Editura Sport-Turism, 1978, p. 311. 5. S. Dumitriu, purtătorul acestei scrisori şi pe care l-am Colonelul Ionescu Dobrogeanu, Cum l-am cunoscut pe însărcinat a mi-o expedia la adresa mea. Eminescu, în: Viaţa armatei, nr. 1, ianuarie 1999, p. 8. 6. Ionuţ Niculescu, Figuri din istoria criticii dramatice Binevoiţi a primi încredinţarea distinsei mele stime. româneşti: D.D. Racoviţă-Sphinx, în: Teatru, an 20, nr.11, Căpitan Matei Eminescu, alias Eminovici. Lada cu 1975. manuscrisele eminesciene, a fost predată, în 1902, 7. D. Teleor, Sonete patriarhale. Scene şi portrete. Editura când se prescrisese culpa, Academiei Române, „Minerva”, 1981, p….. salvându-le, astfel, de pericolul răvăşirii şi pierderii 8. Ovidiu Vuia, Misterul morţii lui Eminescu, Editura „Paco”, nepreţuite manuscripte. 1996, p. 93. Între membrii comitetului de organizare a festivalu- 9. Eminescu. Un veac de nemurire, Album alcătuit de Victor Crăciun, vol.1, Editura „Minerva”, 1980, p. 348. lui comemorativ de la Galaţi, paisprezece magistraţi, 10. profesori, ingineri se afla şi „Botez Eugeniu (Jean Alex. Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană. Dicţionar bibliografic, Vol.2, G-N, Biblioteca judeţeană Bart), căpitan de marină”, care va adapta pentru „V. Voiculescu” Buzău, 1997, p.39. scenă, împreună cu C. Calmuschi (student, în 1889, 11. I.L. Caragiale, Restituiri, identificate, transcrise şi autorul unui vibrant discurs funebru) şi C. Orleanu, comentate de Marin Bucur, Editura „Dacia”, 1986, p.294. nuvela „Sărmanul Dionis şi poeziile lui Mihail 12. Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la Eminescu”.18 moartea sa, p.241 Tot atunci numitul comitet a avut iniţiativa de a bate 13. I. Creţu, Mihail Eminescu. Biografie documentară, o serie de medalii cu chipul poetului, de la bronz argin- Editura pentru literatură, 1968, p.432. 14. tar, argint şi aur, cu preţurile de v1, 2,50, 20 şi 200 de Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fişier istorico literar, lei, precizându-se că prisosul provenit din subscrierea Buzău, 1980, p.23. 15. Eminescu 100 de documente noi, p.144. acestor medalii, se va depune la fondul ce se va 16. Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu, Buzău- Râmnicu strânge pentru înălţarea unei statui marelui poet. Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, Vol.1, Buzău, Editura (p. 1979). „Alpha MDN”, 1999, p. 90-91. Pe lista de subscripţie nr. 133, trimisă de Batalionul 17. Eminescu 100 de documente noi, p.181; 184. 1 Vânători Craiova figurează, cu medalii de bronz şi 18. Idem, p.194. bronz aurit, următorii: lt. colonel Conta Ch., maior 19. Idem, p. 199.

- 47 - ISTORIE, CULTURĂ

Comemorare 125 ION CREANGĂ ------Profesor Emil Niculescu Clasic al literaturii române, „marele humuleştean” a ofiţereasă alungată de la bărbat. 3. Zărghilă, psalt, avut, de-a lungul vieţii şi în postumitate relaţii din cele amorezul Totoloaiei. 4. Mariţa cea mică, a doua fiică a mai diverse cu militarii (contemporani, în cazul lui Ivan Totoloaiei. 6. Un căpitan ş-o căpităneasă. 7. Avocatul Turbincă, imaginari şi cei ce, mai apoi, i-au devenit Dierie, sprijinul ofiţeresei. 8. Îngrijitorul unei monastiri exegeţi sau editori). şi prietenul avocatului. 9. Sarsailă, debitant de tutun. La 1 iulie 1872 Ion Creangă este destituit din 10. Mai multe persoane, prieteni ai lui Zîrghilă ş-a To- învăţământ de ministrul Christian Tell, general din toloaiei. Petru Rezuş „traduce” identităţile: Zărghilă generaţia paşoptistă, invocându-se suspendarea/ este Zahei Creangă (fratele mai mare al scriitorului, caterisirea din viaţa diaconicească; acestuia îi n.m.) şi el psalt, şi el amorez al unei ofiţerese, Maria adresează apoi un memoriu în care divulgă faptele Dumitriu, văduvă după sublocotenentul Neculai Du- reprobabile ale celor care l-au condamnat. N-am fost mitriu, Maria Totoloi este Maria Dumitriu, prin căsăto- eliminat din cler, că nu era pentru ce; căci părul fiind ria a doua Maria Creangă, Sarsailă, debitantul de vegetabil, poate creşte iarăşi la loc; n-am fost judecat tutun este chiar scenonimul lui Ion Creangă.2 de altă vină, fiindcă nu era nimic a mi se imputa. Am Prezumţia istoricului literar Petru Rezuş este aceea că venit la ideea de va mă desbrăca însumi de ceea ce abandonul acestui proiect se justifică prin anumite reti- era un pretext de persecuţiune...Adevărul este că în cenţe faţă de personajele piesei: frate, cumnată, el în- contra mea de mult a fost întinsă o persecuţiune suşi, cunoscuţi şi prieteni. „Corosivul” Creangă, cum i se pentru ideile mele de progres... zicea la „Junimea”, avea cultul familiei, drept care ne-a Desigur generalul avusese, nu mulţi ani înainte, şi păgubit de o bunăvoie şi mulţumire sufletească com- dispoziţii mai faste, cum glăsuia o scrisoare versificată patibilă cu acelea datorate „Poveştilor” şi „Amintirilor”. a lui G. Creţeanu către C.D. Aricescu, ce-şi petrecuse La 23 mai 1874 este reintegrat în învăţământ, după vara în munţii Buzăului: Tu, Titire, la umbra uşorilor plecarea lui Tell de la Ministerul Instrucţiunii şi numirea verzi fagi,/ Din liră ştii tot felul de sonuri dulci să tragi,/ lui Titu Maiorescu. în demnitatea astfel vacantată. Căci Tell, ca un nou August, congediu şi-a dat ţie/ Introdus de Mihai Eminescu în cenaclul „Junimea”, Spre-a răspândi la Bâsca, la Tuşnad armonie. va cunoaşte pe societarii ofiţeri ai acesteia Gheorghe În acelaşi an, îşi înscrie fiul, Constantin, la Liceul Bengescu Dabija (dramaturg), Theodor Şerbănescu Militar, iar la 21 octombrie se produce ştergerea din (poet) Mihail Christodulo Cercez şi alţii, el însuşi fiind „tagma diaconicească” a debitantului de tutun Ion desemnat, în glumă, de Iacob Negruzzi, ca făcând Creangă. parte din „tagma preşlaţilor”. La o întâlnire a juni- Civilul Creangă încheie, cum observa criticul literar miştilor, pe 2 aprilie 1877, se încheie un proces Valeriu Cristea, printr-o înfrângere, războiul făţiş cu verbal de prinsoare , între o parte din ei, care mizau pe Mitropolia, dar începe unul de gherilă: În conflictul lui victoria ţarului şi o fracţiune/„tabără” ce premizau biru- cu ierarhia superioară a bisericii Ion Creangă adoptă inţa sultanului. Pe poziţiile 1-3 ala filoruşilor se înscriau tactica lui Ivan Turbincă din scena aşezării în raclă. filosoful B. (Vasile, n.m.) Conta, Mi. Eminescu şi Ivan face pe prostul, pretinde că nu ştie cum se I. Creangă. Rămăşagul consta în aceea că: Fiecare cuvine sî şadă „mortul” în sicriu. Tot astfel, Creangă membru din tabăra ce va pierde prinsoarea se se preface că nu ştie (deşi ştie foarte bine) cum tre- îndatoreşte a plăti un napoleon taberei ce va fi ghicit buie să „stea” şi să se poarte un diacon în diaconia lui, rezultatul războiului. cum să se „aşeze” în „racla” îngrădită de regulu şi Sosirea înpăratului Rusiei, Alexandru al II-lea la Iaşi, canoane a tagmei incomode, ce-i drept, dar în care, coincide cu primul atac epileptic generalizat al scri- repetăm, a intrat de bunîvoie, liber şi nesilit de nimeni. itorului. După ce îşi revine, are de înfruntat entuzias- După 1872, războiul dintre Creangă şi „boaitele cele mul artificial al elevului Constantin Creangă, în vârstă făţarnice” intră într-o alfă fază, surdă, dar nu mai puţin de şaptesprezece ani, fiul său, care se înrolase ca vo- aprigă.1 luntar, fără ştirea părintelui; asprimea vieţii de cazarmă Scriitorul avea, în 1873, în proiect o comedie, plă- îl răcoreşte până la disperare pe Constantin, ce a scris nuită în trei acte, „Dragoste chioară şi amor ghebos”, disperat misive agramate lui Ion Creangă ca să-l în care personajele erau: 1. Zamfur Bâlbâilî propri- demobilizeze. (...) Tatăl intervine la toţi prietenii săi din etarul casei (din Tătăraşi,n.m.). 2. Maria Tololoi, Bucureşti, spre a-şi demobiliza fiul, ajungând până la

- 48 - ISTORIE, CULTURĂ

I.C. Brătianu. Odată obţinută rezolvarea, demobilizatul are loc nunta la Brăila, la care participă şi socrul mare s-a întors acasă , dând vina pe tatăl său, care nu l-a din Ţicău, ce spera să-l vadă, cum nota G. Călinescu lăsat „să-şi verse sângele şi să devină erou”. Abia mai scăpat de vârsta zăpăcelilor. Nădăjduia să facă din el târziu, în campania din 1913 , se va înrola din nou, „razămul bătrâneţilor”. deşi se retrăsese din armată, dar această campanie În 1886 va tipări O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul va fi un simplu marş, fără primejdii, şi numai un prilej mai multor cărţi de geografie, de institutorii: V. pentru câştigarea de grade şi decoraţii, ceea ce ştia Receanu, Gh. Ienăchescu şi Ion Creangă ( Iassy, Tip. toată lumea.3 Naţională, 1886). Războiul ruso-româno-turc îl găseşte pe Creangă cu August Gorjan, comandantul regimentului de vână- „Ivan Turbincă”, personaj ce defalcă interpretările cri- tori ce „pacificase” revoluţia lui Candiano-Popescu de tice, în general, în două. Unii, contând pe „naţionalis- la Ploieşti (8 august 1870), va face şi figură ştiinţifică, mul” scriitorului, cum se reiterează şi prin Sorin Th. fiind autorul monografiilor a nu mai puţin de douăzeci Botnaru, în gama xenofobă: Ivan este un nume şi şase de judeţe ale ţării. Sârguinţele ştiinţifice ale generic, este rusul în toată generalitatea sa. El este ofiţerului sunt remarcate şi de Eminescu, în paginile soldat dar aventura sa nu are decât în mod secundar „Curierului de Iaşi”, unde nota despre „Noul metod de conotaţii militare. Ea este integral rusească4 (titlul capi- geografie elementară pentru clasele primare” (1876): tolului fiind revelator: Ivan Turbincă sau răul care apare Criticat pentru definiţii improprii şi greşeli de limbă (...) drept bine); alţii, între care şi Valeriu Cristea, cred că: se înscria ca cea dintâi încercare (în româneşte) de-a Artisticeşte perfect, „Ivan Turbincă” este unul din cele introduce metodul intuitiv în studiul geografiei.6 Când mai simpatice şi mai solare personaje nu numai din se decide să scrie o monografie a Iaşului, Gorjan va creaţia lui Ion Creangă, ci din întreaga literatură română. „studia” şi „Geografia Judeţului Iaşi pentru clasa a II-a Bunăvoinţa, căldura cu care autorul înfăţişează aici un primară urbană şi pentru a III-a rurală”, rod al străin dovedesc că mult trâmbiţata lui xenofobie repre- colaborării lui Ion Creangă cu institutorii Gh. Ienăch- zintă o trăsătură minoră a omului, un „accident bi- escu şi V. Răceanu. Ei vor adresa militarului o acuza- ografic”, care nu atinge profunzimile eului său creator.5 ţie de plagiat, demonstrând că a fost compilată nu Constantin Creangă intră, după război la Şcoala numai metoda, ci şi planul manualului lor, meritele militară din Bucureşti şi angajează cheltuieli ce uzurpatorului limitându-se la „stilul stricat” şi „adause depăşeau cuantumul sumelor expediate de Creangă, (...) greşite şi neadevărate. Astfel, apare ca legitimă astfel încât, Eminescu, înşelat de tânăr în buna lui întrebarea jălbuitorilor: Atunci, stimabile domn, ce mai credinţă expediază prietenului său o depeşă; Dragă rămâne din cartea dumneavoastră? (...) Când cineva Creangă, nu ştiu dacă ai cauze deosebite de nemulţu- se foloseşte de munca şi sudoarea altuia, cum se mire împotriva fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rog cheamă asemenea faptă?7 să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din când în când La 1 ianuarie 1887, Constantin este avansat căpitan parale pentru trebuinţele lui extraordinare; mai cu şi încetează corespondenţa cu părintele său. seamă însă acuma de sărbători. I-ar trebui de pildă o Până în aprilie 1887, cînd Eminescu părăseşte păreche de încălţăminte mai cuviincioase, căci având ospiciul mănăstirii Neamţ, Creangă îl vizitează de acum câteva zile libere şi putând să fie invitat în familie câteva ori.Tot acum va merge, pentru căutarea la D. Maiorescu de pildă sau într-alt loc trebuie să se pre- sănătăţii, la băile de la Slănic Moldova, unde va face, zinte în mod convenabil. Dorindu-ţi sărbători fericite, şi împreună cu alţi „tratamentişti”, o fotografie de grup. mulţi ani, cu pace şi bine, rămân al tău Mihai Eminescu. În 4 noiembrie 1888, citeşte în casa lui N. Nu trece mult şi risipitorul tânăr ofiţer lipsit cronic de Beldiceanu, în prezenţa tinerilor prieteni ai acestuia, un bani se adresează lui Titu Maiorescu, apoi lui Iocob cenaclu ad-hoc, partea a IV-a a Amintirilor din copilărie. Negruzzi, ca să colecteze de la junimişti 1000 de lei. În a doua jumătate a lui iunie, când vestea încetării Sublocotenent de marină, este trimis la Galaţi, de din viaţă a poetului ajunge la Iaşi, autorul amintirilor unde depeşează alarmant tot pe chestiuni pecuniare: este cutremurat de durere. Îi reciteşte ediţia princeps Tată, pe amorul miei, pe singurul mieu părinte, dacă în a poeziilor, cea editată, în decembrie 1883 de 7 zile nu-mi trimiţi un respuns favorabil, gloanţele celui Maiorescu, şi, înfrânt de resemnare, va rosti: „-De-acu, dintâi revolver îmi vor spiulbera crierii...” nu-i mult pân departe!” Doleanţele fiului erau, uneori, destul de îndrăzneţe, În ce priveşte proiectele literare, avea rezerve doreşte a scrie ceva despre Dobrogea şi alcătuieşte, asupra finalizării unor promisiuni ce şi le făcuse lui după expresia lui, un „op”, pe care i-l înmânează toc- însuşi: - ...tare îmi pare rău că-s bolnav şi mă tem mai lui Mihai Eminescu, „plin de admirare de aşa lu- c-am să mor şi n-am să pot scrie anecdota cu moşu crare”. Este trimis la studii de specialitate la Viena, Haralambie şi încă vreo două –trei ce le mai am în cap. Bruxelles şi Torino. Se logodeşte cu fiica unui angro- Pe 31decembrie 1889, în urma unui atac de sist care avea 25.000 de galbeni zestre; în iunie 1885, apoplexie, întâmplat în debitul de tutun al fratelui său,

- 49 - ISTORIE, CULTURĂ

Zahei, din strada Golia, nr. 51, scriitorul se stinge din viaţă în bojdeuca din Ţicău. Ultima zi a scriitorului este narată de un Ştefan Drăghici ; ea include popasuri şi consumuri la băcă- nia lui Iby, franzelăria Szzakmary, băcănia lui Petru Şoituz şi Bolta rece. Ajung, seara, în Ţicău. Cădeau fulgi de nea, zăpada se aşternuse în strat mare. Se înoptase şi urătorii porniseră de mult cu uratul pe la casele oamenilor. Pretutindeni răsunau cântecele şi uralele , pocniturile de bici, zgomotul urătorilor, cari trăgeau buhaiul, capra, ursul, irozii, nunta ţărănească...(...) Constantin Ţoiu Adaugă:Creangă h-a murit acasă unde-l lăsase însoţitorul. El a intrat, a stat ce-a stat, şi iar va pornit-o pe un drum şi pe-un gând ce nu vor fi ştiute niciodată, dar cu instinctul său vechi, retrezit, de Colindător, în seara pluguşorului...8 În bojdeucă, feciorul Constantin a găsit o mare sumă de bani, din care se va îndura să rezerve 9.000 de lei pentru prima ediţie postumă a operelor tatălui. Artur Gorovei, în nişte anintiri literare, reconstituie seara zilei de 5 ianuarie 1890, la restaurantul Hotelu- lui „Traian”, pentru constituirea unui comitet ce să se ocupe de editarea scrierilor lui Ion Creangă; după oarecari toasturi, Căpitanul începuse a regreta mări- nimia din perioada entuziasmului şi căuta o pricină ca podidească lacrimile, pentru că nu mut şi nu neclintit să nu mai dea cei trei mii de lei pentru revistă. Planul a fost Creangă în viaţa lui.10 lui însă nu a izbutit. (...) A doua zi a căutat să-mi Singurul dintre junimişti prezent în convoiul celor ce explice tânărul Creangă atitudinea lui din ajun (cum că l-au condus pe ultimul drum a fost prozatorul N. Gane Gruber ar fi fost socialist, n.m.). El e junimist, mi-a iar între cei de faţă se afla şi tânărul licenţiat N. Iorga, spus, fiindcă are ca protector pe P.P. Carp, care l-a colaboratorii săi la seria de manuale şcolare ce le con- trimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E ju- cepuse, câţiva învăţători, studenţi şi elevi. nimist în politică, nu însă şi în literatură, din pricină că Iacob Negruzzi va insera un ferpar bilanţier în există o răceală pronunţată întrev tatăl său şi d-nii „Convorbiri literare”, (nr.11, 1 februarie 1890): Anul Maiorescu şi Iacob Negruzzi. În seara întrunirii, căpi- 1889 a fost funest pentru literatura naţională. Au murit tanul primise o scrisoare de la D-l Missir, în care Veronica Micle, plăcuta poetă lirică, a murit Eminescu, acesta îl sfătuia să dea la Junimea ceea ce a rămas poetul genial cu puternică şi bogată imaginaţie, a murit literatură de la Creangă. Junimea să-i editeze scrie- şi Ion Creangă naivul, veselul şi plăcutul povestitor rile (...). Numai că fiul scriitorului aflase (cu abilităţile- popular. Era societatea literară Junimea este în doliu i de spion?), că, deşi Missir spusese că nu avusese pentru perderea unora din cei mai iubiţi membri ai săi. ştire de data înhumării, el avea dovezi că d-nii Missir Peste timp, în monografia ce i-o dedică, G. şi Volenti, cu o zi înainte de înmormântare, târguiseră Călinescu are nostalgia unui altfel de „veşnic repaos”: o coroană, pe care nu au cumpărat-o părându-li-se Altă moarte se cădea feciorului Smarandei şi al lui prea scumpă. Aşa se face că acei 9000 lei destinaţi Ştefan a Petrei, carese rătăcise dincoace de Siret, tipăririi scrierilor crengiene au ajuns la A.D. Xenopol şi adus de căruţa lui moş Luca. El trebuia să fie purtat în multe manuscripte, ridicate de fiu de la bojdeucă s-au căruţa cu boi, în port ţărănesc, cu mâinile încrucişate, prăpădit, în afară de ceea ce a preluat Eduard Gruber. bocit creştineşte de babe şi de multele lui rubedenii, Acesta din urmă rostise, la ceremonia funerară a tămâiat şi prohodit de popii şi dascălii satului său, scriitorului, în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi: Jalnică înmormântat în ograda bisericii pe lângă care se asumare - o dureroasă datorie, cea de pe urmă, ne jucase şi învăţase, pentru ca femeile să presare la adună azi pe toţi în faţa mormântului unde va odihni praznic tămâie într-un hârb pe groapa sa năpădită de pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaş al literaturii ierburi şi să se jeluiască cu capul rezemat de strâmba române. Nemângâiatul fiu, rudele, prietenii şi tinerimea cruce, în apropierea ruinoasei cetăţi a Neamţului, prin entuziastă admiratoare a lui Ion Creangă îşi simt acum care seara trec domoale vitele, acolo unde se vede inima zdrobită şi cugetarea înnourată în faţa muţeniei înceţoşat Ceahlăul, şi Ozana se-aude clipocind. şi a neclintirii care ne face să ne îngrozim şi să ne I-a fost dat altfel..11

- 50 - ISTORIE, CULTURĂ

Pe urmele tatălui, Constantin Creangă încearcă să acestuia cu Eminescu; o intreprindere insolită şi unică facă comerţ: deschide un birt, o fabrică de cozonaci, în felul ei.16 se ocupă cu braga, cu un restaurant „Ca la mama Între editorii buzoieni al lui Ion Creangă se numără acasă”, cu „casinoul de vară din Constanţa”, cu fabri- râmniceanul Ion Creţu (1893-1970), realizator al volu- carea foiţei de ţigări. Va edita în 1896, broşura-mis- mului Ion Creangă, Poveşti, amintiri. Anecdote şi isto- cellaneu „Lupta pentru existenţă”, iar la 1900, o rioare (1939), Stelian Cucu (1904-1985,) poet, istoric broşură imterpelatoare: Memoriu în chestia înfiinţării şi critic literar, profesor, în perioada interbelică, la liceul de către stat a monopolului hârtiei de ţigări (Bucureşti, „Ferdinand” (azi, „Alexandru Vlahuţă”) din Râmnicu 1900). Divorţează la 1904, încearcă să intre în politică, Sărat, care a tipărit, în urbe, o sumă de eseuri: fără succes, se reactivează în 1913, moare la Iaşi, în Humorul Ion Creangă (1931), Ion Creangă ca peda- 1908, cu gradul de locotenent-colonel.12 gog (1931), Basmele lui Creangă (1931), Copilul din Un caz de reconversie profesională, Constantin „Amintirile” lui Creangă (1933), Valoarea estetică a Creangă, despre care unii cercetători, văzându-i „Amintirilor” lui Creangă (1935), Însemnări despre fotografiat cu bicorn, ar fi crezut că este marinar , dar, gândirea lui Creangă (1935), Ion Creangă (Schiţe de de fapt, specialitatea sa militară era genist, şi, după critică literară) (1935). dispariţia tatălui, devine gazetar la particulara sa Adrian Dinu Rachieru , din ultima „promoţie” a criticii „Revistă periodică”, făcând publicitate comerţului său: literare a întreprins o „critică a criticii” creangologilor, în Ori fumaţi foiţa Creangă ori daţi dracului tutunul.13 volumul „...... o ilustrare a faptului că scriitorul, este, Între militarii care au îmbogăţit bibliografia lui după o privire din „prepeleac”, piatra de încercare a Creangă, se prenumără sublocotenentul Emil puterii de a ne cunoaşte pe noi înşine. Funcţie Gârleanu care publică în revista ieşeană „Arhiva” (mai variabilă şi revelatoare . Nu numai în arta scrisului, ci apoi în extras)„Ion Creangă” (1902); în „Universul” din ţi pentru gradul de dezvoltare al societăţii, pentru 29 decembrie 1910, va publica articolul; Casa lui Ion sensibilitatea generaţiilor ce îl vor citi. Creangă”, în care narează avatarurile bojdeucii către Relevabil, de fiecare dată, cu îmbogăţite nuanţe, cu statutul de muzeu: În sfârşit! Casa lui Ion Creangă va alte variate înţelesuri. fi reparată şi ţinută de către comuna Iaşi, ca o amintire în vremurile când Eminescu şi cu Creangă Note: îmbogăţeau literatura românească scriind pagini 1. Valeriu Cristea, Despre Creangă, Editura „Litera” , 1989, nepieritoare. Achiziţia se făcuse de la Tinca. Fosta to- p.16. varăşă a lui Ion Creangă, care crea vreo câteva sute 2. Petru Rezuş, Ion Creangă. Mit şi adevăr, Editura „Cartea de lei. Gârleanu, în calitatea lui de membru al comite- românească”, 1981, 274-276. 3. tului de conducere a Societăţii Scriitorilor Români, va Petru Rezuş,Op. cit., p.303-304. 4. conceda meritul acestei iniţiative lui D. Nicolae Gane, Sorin Th. Botnaru, Nouă interpretare a operei lui Ion actualmente primar al Iaşului şi cunoscut povestitor al Creangă, Editura „Romcartexim”, 1999, p.268. 5. literaturii noastre, ca fost prieten al lui Creangă, a Valeriu Cristea, Op. cit., p.49. 6. crezut că trebuie păstrată, şi pentru cei cari vor veni pe Florian Gheorghe, Mihai Popăescu şi Ion Rotaru, urma noastră, căsuţa din mahalaua Ţicăului nr. 4, Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească, Editura Militară, 1982, p. 143. „bojdeuca”, cum o numea Creangă, în care unul din 7. Ion Bălu, Viaţa lui Ion Creangă, Editura „Cartea cei mai marti scriitori ai noştri şi-a dus zilele.14 românească”, 1990, p. 181. Locotenent-colonelul Tudor Pamfile (1883-1921, 8. Constantin Ţoiu, Prepeleac, Editura „Cartea folclorist şi etnograf, dă tiparului, în revista „Ion românească”1991, p. 134. Creangă”, „Casa şi neamurile lui Ion Creangă din 9. Ion Bălu, Viaţa lui Ion Creangă, Editura „Cartea 15 Humuleşti” (1920). românească”, 1990., p. 184. Nicolae Ţimiraş (n. Finţeşti, comuna Năieni, 1876- 11. Ion Arhip, Constantin Parascan şi Constantin-Liviu m. 1950) poet, prozator, publicist traducător şi istoric Rusu, Ion Creangă, album. literar, căsătorit cu Letiţia Creangă, nepoată de frate a 11. G. Călinescu, Ion Creangă(Viaţa şi opera), Editura clasicului, a publicat volumul „Ion Creangă, după do- pentru Literatură, 1964. 12. cumente vechi. Însemnări şi mărturii inedite, cu Petru Rezuş, Op. cit., p. 121-122). 13. numeroare reproduceri de autografe, portrete şi ve- Dan Gâju, Istoria presei militare de la Cezar la deri” (Editura „Bucovina”, 1933, 366 p.), unde, după Ceauşescu, Vol.1, Târgovişte, Editura „Bibliotheca”, 2013). 14. Emil Gârleanu, Nuvele. Schiţe. Însemnări, Vol.2, Alex. Oproescu: restituie, pe bază de documente şi Editura „Minerva”, 1974, p.228. mărturii orale inedite, glumele, legendele, vorbele de 15. Florian Gheorghe, Mircea Popescu şi Ion Rotaru, Op. duh ale marelui humuleştean - investigare cu scrupul Cit., p. 139; 210. în familia din care însuşi făcea parte – reconstituind 16. Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fişier istorico-literar, totodată climatul de creaţie, gustul cărţii, instrumentele Buzău, 1980, p.24-26.; 53-54. didactice, aspiraţia la viaţa intelectuală, ori prietenia - 51 - ISTORIE, CULTURĂ

Ansamblul „Monteoru” - un tezaur memorial (încă) nevalorificat ------Colonel dr. Mircea Tănase, Statul Major General

Staţiunea Sărata-Monteoru, aflată la aproape 20 km vest de Buzău, adăposteşte, pe lângă bogatul tezaur arheologic datând din neolitic (Culturile Băieşti-Aldeni şi Cucuteni) şi epoca bronzului (Cultura Monteoru), un valoros tezaur memorial, din păcate insuficient valori- ficat pentru spaţiul cultural şi turistic buzoian şi naţional. Marele proprietar Grigore Monteoru s-a născut în 1831 la Târgovişte, ca fiu al lui Constantin şi Ana (Anastasia) Stavride, o familie de sorginte greacă şi sârbă, refugiată în Ţara Românească de teama tur- cilor. În 1843, familia Stavride s-a mutat la Brăila, unde s-au născut ceilalţi 6 copii, după care s-a stabilit în Familia Grigore şi Elena Monteoru zona Buzăului. Urmând moda vremii, tatăl Constantin (fotografie reprodusă din lucrarea Sărata Monteoru, 1 Stavride îşi schimbă numele în Constantinescu. Fiul album monografic, autor Marcela Marin) cel mare, Grigore Constantinescu, după ce prima sa soţie, Elena Perlea, a murit la scurt timp de la căsăto- De bună seamă, Grigore C. Monteoru avea să-şi rie, fără să fi avut copii, s-a căsătorit, în 1867, cu Elena aplece atenţia şi asupra apelor minerale din zonă, al Popa (Popescu), una dintre cele nouă fiice ale pitarului căror potenţial curativ era deja cunoscut în epocă, dar Popa din Lipia, Buzău. Aceasta aducea ca zestre moşia încă neexploatat corespunzător. În acest sens, a cerut Tega, aflată la poalele muntelui Monteoru, iar soţul, ajutorul doctorului francez Guynot, medic consultant Grigore Constantinescu, şi-a schimbat numele în al staţiunii franceze Aix les Bains, cu sprijinul căruia a Grigore C. Monteoru. Soţii Grigore şi Elena Monteoru pus bazele, la 1 iulie 1895, staţiunii balneare Sărata au avut 4 copii: Virginia (1868-1908), Grigore (1869- Monteoru. 1884), Gheorghe (1871-1894) şi Elena (1878-1972).2 După cum mărturiseşte una dintre descendentele Pragmatic şi vizionar în egală măsură, Grigore C. familiei, Ioana Angelescu Monteoru, strănepoata lui Monteoru avea să întreprindă la Sărata o laborioasă Grigore Monteoru, la inaugurarea oficială a staţiunii activitate economică, reuşind în scurt timp să confere balneare a fost invitată crema înaltei societăţi locului un prestigiu şi o atracţie deosebite. Rezervele româneşti de atunci: familia regală, marile familii de petrol ale zonei i-au oferit posibilitatea unor investiţii boiereşti, moşierii şi negustorii buzoieni, din care eficiente, astfel încât localitatea şi împrejurimile au aminteşte familile Sărăţeanu, Vernescu, Samurcaş, devenit, la vremea respectivă, un important centru de bancherul Constantin Stamboliu, generalul Alexandru extracţie şi prelucrare a ţiţeiului. Candiano Popescu, ministrul învăţământului Spiru În 1892, în monumentala sa lucrare geografică a Haret, filologul Pompiliu Eliade, prefectul Athanase judeţului Buzău, Basil Iorgulescu consemna faptul că Cătuneanu, consulul României la Constantinopol – localitatea Sărata avea două şcoli, aflate, împreună cu Dumitru Petrescu, familiile Tissescu şi Miclescu şi primăria, „într-un magnific local, cu care nu rivalizează mulţi alţii.4 nici un judeţ, construite cu cheltuiala proprietarului de Hotărât să rivalizeze cu cele mai renumite aici Grigore Monteoru.[…] Pe lângă mina de păcură şi aşezăminte balneoclimaterice ale Europei acelor vre- instalaţiunile necesare, comuna are demn de vădit: muri (Karlsbad, Deauville, Baden Baden, Aix les castelul proprietarului, care, pe lângă arhitectură şi Bains, Merano, Bad Kisingen), Grigore Monteoru „a gust estetic, întruneşte o rară şi binevoitoare ospitali- consultat şi a adus la Buzău pe cei mai buni medici tate.[…] În timpul verii sunt vizitate mult apele de la balneologi francezi, urmaţi de un arhitect german Murătoarea, care, prin rezultatele binefăcătoare şi (Eduard Honzik) şi constructori italieni care au ridicat sigure ce dau suferinzilor, impune proprietarului a le hotelurile, stabilimentul băilor, uzina electrică, şcoala, transforma în băi sistematice”.3 spitalul, primăria şi, peste câţiva ani, cazinoul.

- 52 - ISTORIE, CULTURĂ

Instalaţiile de tratament, căzile şi mobilierul au fost comandate în Anglia. Chiar şi «publicitatea» staţiunii, cărţile poştale ilustrate, erau comandate la o editură consacrată din Dresda. Orice noutate «en-vogue» din partea occidentală a Europei îşi făcea urgent apariţia şi la Sărata Monteoru”.5 În paralel cu activitatea economică, Grigore Monteoru s-a dedicat şi activităţii politice, în calitate de deputat şi senator liberal de Buzău, dar şi celei filantropice. A sprijinit dotarea cu armament a oştirii române la intrarea acesteia în Războiul de Independenţă de la 1877, fiind preşedinte al Comitetului pentru cumpărarea de arme al judeţului Buzău. De asemenea, a sprijinit construirea şi întreţinerea spitalului de la Pogoanele, jud. Buzău, a făcut parte din conducerea Ligii Culturale, secţiunea Buzău, şi din Comitetul de supraveghere şi adminis- traţie al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”, devenit mai târziu Colegiul Naţional „B. P. Haşdeu”, unitate de În exteriorul parcului, în imediata vecinătate a aces- învăţământ fanion a judeţului Buzău. tuia, se află Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Vila „Monteoru”, compusă din parter şi etaj, cu o Domnului”, ridicată prin stăruinţa lui Grigore Monteoru, suprafaţă construită de 510 mp, avea, la vremea la 1876. respectivă, la parter, o intrare principală, casa scării, Spirit novator, sensibil la tot ceea ce însemna hol, salon, birou, trei dormitoare, cameră de toaletă, progres, Grigore Monteoru a subscris ideilor de avânt cameră de serviciu, sufragerie, bucătărie şi o sală tehnologic, astfel că, în 1895, la numai un an după ce mare cu luminator. La etaj erau şase camere şi o sală fusese introdus iluminatul public electric în Bucureşti, mare. Dependinţele cuprindeau o cramă de piatră cu avea să dea în folosinţă la Sărata Monteoru o uzină trei compartimente şi un etaj, seră de flori, grajd, clădi- electrică, pentru iluminatul clădirilor, parcului rea personalului de serviciu. Vila şi dependinţele sunt englezesc din staţiune, care se întindea pe o suprafaţă amplasate într-un parc dendrologic, cu o întindere de de 60 de hectare, şi fântânilor arteziene. Tot atunci peste două hectare, în care au crescut diferite specii avea să dea în folosinţă şi un cinematograf. de arbori şi arbuşti de provenienţă autohtonă sau Cele două hoteluri, unul cu 50 de camere, dat în specii exotice din China, Japonia şi America de Nord. folosinţă în anul 1895, şi cel cu 100 de camere, inaugurat în anul 1898, erau dotate cu cabine pentru băi şi cabine pentru împachetări cu nămol. După ce a arendat şi, apoi, a cumpărat, începând cu anul 1860, mai multe terenuri petrolifere, între 1870-1871 a construit gara Monteoru, iar la 1871 va construi lângă aceasta o distilerie, de fapt, prima fabrică de ulei mineral din ţară, ţiţeiul fiind transportat prin conducte de pe dealul Păcura. În 1880, a reven- dicat dreptul de proprietate asupra „Minei de petroleu”, fiind considerat primul explorator şi exploatator de petrol din judeţul Buzău şi printre cei mai importanţi din ţară.6 Concesionată în anul 1897 societăţii Steaua Română, Schela Sărata, având în exploatare 6 sonde şi 64 de puţuri productive, în 1905 înregistra cea mai mare producţie de ţiţei din exploatarea puţurilor - De o frumuseţe aparte sunt fântâna şi fântâna cu 12 mii de tone pe an.7 foişor, ambele situate în parcul dendrologic, construite În Bucureşti, pe Calea Victoriei nr. 113, se află Casa din piatră şi fier forjat, cu decoraţiuni sculptate în Monteoru-Catargi. A fost construită în 1874 de Alecu piatră şi calcar. De altfel, caracteristic pentru toate Niculescu şi moştenită de fratele său, Nicolae edificiile realizate sau iniţiate de Grigore Monteoru Niculescu. În 1883, casa a fost cumpărată de către este preferinţa pentru calcarul fasonat, folosit atât la Grigore C. Monteoru, care, între 1887-1889, a reno- împrejmuiri, cât şi la construcţiile propriu-zise. vat-o radical, lucrările fiind conduse de arhitectul

- 53 - ISTORIE, CULTURĂ

Nicolae Cuţarida. Acesta i-a amenajat interioarele în stil al Comitetului de conducere al Ateneului Român eclectic francez, cu plafoane pictate în stuc, cu lambri- (24 iunie 1924), dr. C. Angelescu a făcut parte, uri din esenţe rare, cu scară monumentală. Saloanele ca ministru al Lucrărilor Publice sau al Instrucţiunii mari, cu oglinzi, aveau pereţii tapisaţi cu mătase Publice, Cultelor şi Artelor, între anii 1914 şi 1937, din franţuzească, iar mobilierul era adus de la Paris. guvernele liberale conduse de I.C. Brătianu, I. G. Duca În parcul situat în faţa casei, proprietarul a amplasat trei şi Gheorghe Tătărescu. Între 1917-1918, a fost statui aduse din Grecia, iar altele două au fost realizate ministru plenipotenţiar/ambasador al României la în 1898 de sculptorii Ion Georgescu şi Ion Valbudea, Washington (1918). A fost unul dintre cei mai activi înfăţişând agricultura şi industria românească. În 1917, miniştri ai instrucţiunii publice, demn continuator al acestea două din urmă au dispărut. reformei iniţiate în învăţământul românesc de către ruda sa din partea soţiei, marele Spiru Haret. De numele său se leagă construirea, la Buzău, a Liceului de fete „Constantin Angelescu”, devenit mai târziu Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, şi a Şcolii Normale de Fete, actualmente sediul Muzeului Judeţean Buzău şi al Teatrului „George Ciprian”. La Sărata Monteoru, a dat în folosinţă, în 1900, Cazinoul, în faţa căruia a plasat bustul de marmură al socrului său. Construcţia acestui cazinou a costat aproape o jumătate de milion de franci. Avea la parter un restaurant, cu o terasă mare, sală de biliard, popice şi sală de joc, iar la etaj sală de lectură, sală de muzică şi o mare sală de dans, cu terasă. În Pavilionul de Muzică din parcul Cazinoului cânta frecvent fanfara Casa Monteoru, Bucureşti, Calea Victoriei nr. 113 Regimentului 8 Infanterie Buzău. (fotografie reprodusă din lucrarea Sărata Monteoru- Amenajarea acestui cazinou a avut ca efect album monografic, autor Marcela Marin). sporirea considerabilă a afluxului de turişti din ţară şi În 1888, Grigore C. Monteoru a construit Primăria din străinătate, dar şi o animaţie culturală nemaiîntâl- comunei Monteoru şi Şcoala primară, iar în 1895 a nită până atunci. Numeroase concerte şi spectacole construit aici un spital de „convalescenţă”, pe care, artistice susţinute de cunoscuţi artişti români şi străini ulterior, l-a transferat în localitatea Pogoanele, pe un au avut loc în acest spaţiu. teren donat de familia sa, şi căruia îi asigura şi o rentă anuală de 120.000 de lei. În timpul celor două confla- graţii mondiale, în clădirea spitalului de la Sărata- Monteoru au fost încartiruite trupele de ocupaţie, care au folosit baza de tratament, fără însă a o proteja, iar în perioada interbelică a funcţionat Gimnaziul industrial de băieţi şi fete, fondat de Dr. C. Angelescu. La 30 decembrie 1898, Grigore Monteoru s-a stins din viaţă în locuinţa sa din Bucureşti. A fost înmor- mântat în cavoul familiei (biserica-capelă) de la Monteoru. A lăsat moştenire o imensă avere (peste 8 milioane de lei, sumă considerabilă pentru vremea respectivă), dar şi numeroase proiecte, printre care construirea unui cazinou, a unei noi uzine electrice şi a unei linii de tramvai care să lege gara Monteoru de staţiune. O parte din acestea, dar şi altele, aveau să fie realizate de ginerele său, doctorul Constantin Angelescu (1869-1848), cu care se căsătorise fiica sa cea mare, Virginia. Personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice şi politice româneşti din prima jumătate a secolului XX, profesor şi director al Clinicii Chirurgicale a Facultăţii Cazinoul Monteoru şi bustul lui Grigore Monteoru (fotografie reprodusă din lucrarea Sărata Monteoru- de Medicină din Bucureşti, membru al Societăţii album monografic, autor Marcela Marin). Internaţionale de Chirurgie din Bruxelles, preşedinte

- 54 - ISTORIE, CULTURĂ

În 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, apele hidroelectrice, de facilităţile de cazare şi transport, minerale de la Sărata Monteoru au primit medalia dar şi potenţialul turistic al zonei (mânăstiri, munţii „Grand Prix” cu diplomă de onoare.8 Buzăului, localitatea Pietroasele). În anul 1904, a fost dat în folosinţă un bazin de După 1925, proprietatea Monteoru a fost arendată 2.500 mp pentru băi reci, o lucrare unică, la vremea pe 20 de ani, dar clauzele contractului nu au fost respectivă, în ţară şi în străinătate.9 respectate de cei care s-au angajat s-o exploateze. La 21 ianuarie 1914, Elena Monteoru şi Se consideră că, în acest moment, începe declinul Dr. Constantin Angelescu au înregistrat la Londra „The staţiunii, deşi oferta sa terapeutică era în continuare Sarata (Roumania) Oil Cy. Ltd”. În 1925, a început să fie destul de generoasă. aplicat sistemul de exploatare a zăcămintelor de petrol, Cutremurul din 1940 a afectat grav clădirile, iar în prin metode miniere, la nivelul straturilor de petrol.10 1945 se consemna deja că staţiunea nu mai funcţiona. În parcul din faţa bisericii, vilei şi capelei, pe un În aprilie 1946, ziarul Vocea Buzăului semnala că teren donat de familia Monteoru, este instalat Monu- locuitorii comunei, aflaţi în mare dificultate economică, mentul Eroilor din Primul Război Mondial. Sculptura în au devastat clădirile, valorificând tabla, uşile, ferestrele bronz, reprezentând la scară reală un soldat care se în satele de câmpie, pentru a-şi procura alimente. avântă la atac cu baioneta la armă, a fost realizată în Între 1952-1956, clădirile cazinoului şi ale celor două 1933 de către Ion Jalea. Pe cele două laturi ale hoteluri, aflate într-o avansată stare de degradare, au soclului sunt încrustate numele a 60 de eroi din fost demolate, însă, începând din 1961, staţiunea a comuna Monteoru. început să fie revigorată, prin construcţia hotelurilor Ceres, Ciuhoiu, Mina de Petrol, Parc, a ştrandului în aer liber şi prin amenajarea pârâului Sărata. Ce a mai rămas astăzi din imensa avere mobilă şi imobilă a familiei Monteoru?

Clădirea principală a acestui ansamblu, vila Monteoru, înscrisă pe lista monumentelor istorice, este folosită astăzi de Ministerul Învăţământului, ca tabără şcolară. Interioarele încă mai păstrează parfumul epocii, fiind bine conservate uşile de la intrare şi cele interioare, decoraţiunile şi vitraliile.

În perioada interbelică, deşi moştenirea familiei Monteoru a făcut obiectul mai multor procese de par- taj între descendenţi, a rămas în continuare un punct de atracţie pentru cei interesaţi de tratamentul balnear, dar şi de cei dornici de agrement şi relaxare. Sunt amintite, în presa vremii, şi procedeele moderne de tratament de care dispunea staţiunea, precum razele X şi ultraviolete, inhalaţii şi hidroterapie, băi

- 55 - ISTORIE, CULTURĂ

După anul 1970, primăria şi şcoala primară La 11 iunie 1948, Schela Monteoru a fost naţiona- construite de Grigore Monteoru au fost demolate. lizată, continuându-se extragerea zăcămintelor de ţiţei Actuala şcoală, cu clasele I-IV, a localităţii funcţionează prin galerii miniere şi, deşi actualmente producţia ei a astăzi într-o clădire aflată în incinta parcului. fost redusă, a rămas totuşi singura mină de petrol care Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, mai funcţionează în România şi în Europa. Este avariată grav de cutremurele din 1940 şi 1977, mai inclusă pe Lista monumentelor istorice. păstrează candelabrul din bronz, cu 24 de lumini, şi catapeteasma originală din lemn de tei, pictată în 1876 de Constantin Dumitrescu. Consolidată după 1997, impresionează în prezent prin frumuseţea picturii executate de Gabriel Sibiescu şi prin strălucirea turlelor acoperite cu tablă de cupru.

Peste drum de biserică se află capela, în care îşi Clădirea haltei Sărata-Monteoru mai rezistă şi află odihna veşnică şapte membri ai familiei astăzi pe vechiul amplasament, dar puţini mai sunt Monteoru: Grigore C. Monteoru (1831-1898), Elena călătorii care mai coboară sau urcă aici în tren. În ime- Gr. Monteoru (1853-1928), dr. Virginia Angelescu diata sa apropiere, la intrarea în localitatea Stâlpu, se (1868-1908), Grigore Gr. Monteoru (1869-1884), află conacul Dr. C. Angelescu, aflat, şi acesta, pe lista Gheorghe Gr. Monteoru (1871-1894), Elena Lascăr monumentelor istorice. Catargiu (1878-1972), Alexandru Angelescu (1902- În depozitul şi distileria care alimentau cu kerosen 1947). Construită între anii 1902 şi 1903 după pla- lămpile ce iluminau parcul şi interioarele clădirilor, nurile aceluiaşi arhitect german Eduard Honzik, acum funcţionează grădiniţa de copii a satului Sărata- capela, care are încrustat pe frontonul de la intrare Monteoru. „FAMILIA MONTEORU”, a fost pictată în tehnica Spitalul „Elena şi Grigore Monteoru” din Pogoanele fresco de Costin Petrescu, pictorul care a realizat, adăposteşte astăzi Centrul de Asistenţă Medico- printre altele, „Marea Frescă a Istoriei Neamului” de la Socială. Ateneul Român. Pictura, ca şi vitraliile originale, În clădirea Morii cu turbine, ridicată la 1888, astăzi măresc valoarea de patrimoniu a acestei bijuterii arhi- funcţionează un bar, iar pe locul fostului heleşteu, tectonice, aflată într-o stare bună de conservare. În alimentat la vremea respectivă cu apă din pârâul curtea acesteia, la umbra unor castani uriaşi, se află Sărata, este amplasat un teren de sport. un obelisc de marmură, pe care este încrustat chipul Se mai păstrează, de asemenea, bazinele de unuia dintre copiii lui Grigore Monteoru, Gogu, împuş- stocare a apei minerale, construite în 1895, incluse, şi cat din imprudenţă la vârsta de 15 ani, şi o cruce de ele, pe lista monumentelor istorice. marmură, ridicată în 1870 în memoria unei tinere de În Casa Monteoru din Bucureşti, după Primul 21 de ani, Marica M. Stoea, probabil fiica unuia dintre Război Mondial, pentru o perioadă, a funcţionat arendaşii unui puţ de petrol de la Sărata. Legaţia Poloniei (în 1923), rămânând, apoi, în posesia Bustul lui Grigore Monteoru, plasat în faţa cazi- fiicei lui Grigore Monteoru, Elena, şi a soţului ei, noului, a dispărut, în condiţii necunoscute, în 1945. Lascăr L. Catargi până în 1949, când a fost naţiona- Astăzi nu se mai păstrează decât soclul acestuia, în lizată. Din 1951, clădirea adăposteşte sediul Uniunii faţa actualului Complex Cazino. Scriitorilor din România.11

- 56 - ISTORIE, CULTURĂ

În prezent, urmaşii lui Grigore C. Monteoru îşi reven- ai unor pensiuni cochete, dincolo de binefacerile dică în justiţie proprietăţile familiei. Strănepoata sa, „băilor de la Monteoru”, să putem beneficia, într-un Ioana Angelescu Monteoru (fiica lui Constantin Dinu, viitor apropiat, prin repunerea în drepturile fireşti a care a fost fiul Virginiei Monteoru şi Dr. C. Angelescu), acestui loc încărcat de istorie, de atmosfera boemă a a recuperat în instanţă, între anii 1995-1996, capela acestui mic paradis de la sfârşitul secolului XIX. familiei Monteoru, iar mai recent, conacul de la Stâlpu Tezaurul memorial naţional nu ar avea decât de al bunicului său, Dr. C. Angelescu. Actualmente, se află câştigat, iar generaţiilor viitoare le-ar fi oferite şi pe rol şi alte procese de recuperare a celorlalte propri- modele autentice de reuşită în viaţă. etăţi ale familiei, de la Monteoru şi Bucureşti (Material prezentat la Sesiunea de comunicări (Complexul Lido, fostă proprietate a Dr. C. Angelescu). ştiinţifice Muzee şi case memoriale, 5-6 iunie 2009, După cum a declarat, doamna Ioana Angelescu in- Muzeul „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte/Muzeul tenţionează să transforme vila Monteoru într-un muzeu Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova) al exploatărilor petrolifere, mina de petrol, încă în funcţi- Note: une, putând constitui un obiectiv de atracţie turistică in- 1. Valeriu Niculescu, Gheorghe Petcu, Buzău-Râmnicu ternaţională: „Această mină a fost în proprietatea Sărat, Oameni de ieri, oameni de azi, Editura Alpha MDN, Buzău, 1999, p. 37. noastră, avem destule documente, schiţe şi este extra- 2. ordinar să putem reconstitui o parte din istoricul ex- Dr. Doina Ciobanu, Grigore Monteoru. Personalitate de vază a spaţiului buzoian, în volumul Marcela Marin, Sărata ploatărilor petrolifere într-un mic muzeu la Vila Monteoru. Monteoru, Album monografic, Editura Alpha MDN, Buzău, La etajul vilei avem în plan înfiinţarea unui club, ca loc de 2005, p. 21. 12 întâlnire al intelectualilor din Buzău şi din zonă”. 3. Basil Iorgulescu, Dicţionar geografic, statistic, economic Istoricul buzoian Valeriu Nicolescu susţine că pro- şi istoric al judeţului Buzău, Bucureşti, 1892, pp. 337-338 blema trebuie tratată cu multă responsabilitate, pen- (Ediţie anastatică editată de Biblioteca Judeţeană Buzău în tru că proprietarul vilei, inclusă în lista monumentelor anul 2005). 4. istorice şi de arhitectură, va trebui să investească Ioana Angelescu Monteoru, Incursiune în memorie, sume considerabile pentru restaurarea obiectivului. în volumul Marcela Marin, Sărata Monteoru, Album mono- „Intenţia de a organiza un muzeu al exploatărilor petro- grafic, Editura Alpha MDN, Buzău, 2005, p. 5. 5. Ibidem, p. 6. lifere din zonă şi poate o colecţie memorială dedicată 6. Ibidem, pp. 22, 33. istoriei familiei o onorează, dar o şi obligă să aibă în 7. Iuliu Marin, O mină unică în Europa, în Marcela Marin, vedere conlucrarea cu organismele de specialitate Op. cit., p. 34. pentru a reda în circuitul turistic şi muzeistic o im- 8. Vasile I. Lipan, Centenarul Staţiunii balneoclimaterice pozantă reşedinţă, loc de întâlnire al protipendadei lo- Sărata Monteoru, Iaşi, 1996, pp.1-20, Apud Marcela Marin, cale şi nu numai, până la dispariţia, în 1898, a celui Op. cit., p. 21. 9. care a fost Grigore Monteoru, căruia i se datorează în- Ibidem. 10. Iuliu Marin, Op. cit. fiinţarea, la 1 iulie 1895, a staţiunii balneo-climaterice 11. de aici, cunoscută şi recunoscută ca o staţiune de va- Narcis Dorin Ioan, În căutarea micului Paris, Editura 13 Tritonic, Bucureşti, 2003. loare europeană, din păcate astăzi lăsată în uitare”. 12. Florina Arghir Popescu, Retrocedarea hotelului Rămâne, aşadar, speranţa că la Sărata-Monteoru, Lido deschide drumul moştenitorilor spre vila şi staţiunea dincolo de o revigorare a turismului, datorată unor in- Monteoru, în Şansa Buzoiană, 13 martie 2007. vestitori de calibru considerabil sau numai proprietari 13. Ibidem.

- 57 - ISTORIE, CULTURĂ

Casa Codescu din Chiojdu Lecţia de istorie de pe bancnota de 10 lei ------Cristina Moise, Radio România Actualităţi Mereu surprinzător, cu o putere adică până la Chiojdu este pe Ioan Lezeu, cunoscut iubitor al de diversificare a atracţiilor turistice alocuri un blestem politic – un comorilor naturale din zonă, deşi unică în peisajul românesc, mica rezultat al indiferenţei acumulată fostul pilot de cursă lungă nu este Românie din partea de Bărăgan, de-a lungul multor mandate de pri- buzoian. A lăsat Ardealul ca să se adică judeţul Buzău, se lasă marii din zonă. Norocul vine tot de stabilească la Chiojdu, dar mai ales descoperit încet, de preferat la pas la natura care îi dă sufletului doza ca să ne arate câte frumuseţi sunt şi cu sufletul bine pregătit pentru necesară de sănătate. Drumul şer- aici. Păi, ia să vedem! Am greşit că frumos, aparte şi de nerepetat. puieşte deja printre munţi, pe am cerut asta! Mersul pe jos, o Dintr-un patriotism buzoian coamă s-ar zări Prahova, Covasna povară pentru orăşeanul obişnuit explicabil doar dacă exemplific şi şi Braşovul deopotrivă, dacă am cu maşina, mă duce până sus cu oamenii minunaţi pe care în avea vreme să le căutăm cu lângă trovanţii Chiojdului – bolovani munca de reporter îi întâlnesc la privirea. Chiojdu este comuna care imenşi care stau ca o familie împie- Siriu, Gura Teghii, Nehoiu, ţine graniţa cu cele trei într-o frăţie trită pe vârf de munte, deasupra în- Lopatari, Chiojdu, Unguriu, Mierea, pe care simplul buzoian de jos, tregii comunităţi. Tisău, Brădeanu, Beceni, dinspre oraş, nu o poate înţelege. Trovanţii sunt scoşi în lume de Mânzăleşti... vă propun să identi- Chiojdenii merg la târg la Vălenii de Ioan Lezeu, în sensul că el ne face ficăm o poveste plină de personaje Munte şi la Starchiojd, fac schimb cunoştinţă cu bolovanii care cresc extraordinare. de animale cu sătenii din aceste şi care în ultimii vreo trei ani au Plecăm din oraşul Buzău, mult zone şi îşi vând produsele în marile devenit obiectiv turistic de mare prea încet pentru dezvoltarea ur- evenimente organizate aici. Copiii interes fie pentru curioşi, fie pentru bană din jurul său, către zona de chiojdenilor învaţă sau muncesc cunoscători, fie pentru turiştii de munte care-şi revarsă frumuseţile peste coama muntelui. weekend. Interesant, însă obiec- de-a lungul spectaculosului Drum Mai mult şi istoria îi leagă pe tivul meu este familia Codescu. Naţional 10 ce se duce până în chiojdeni de vecinii din judeţele Coborâm în sat şi în apropierea inima Braşovului. Sfârşitul de limitrofe. Dar o să aflăm imediat ce primăriei din comună o casă de o octombrie aşează de-a dreapta şi aflu unde locuieşte familia frumuseţe aparte se lasă şi ea de-a stânga frunze timid aruncate Codescu, cea care deţine căsuţa descoperită doar dacă îţi este re- de o primă brumă serioasă. Până de pe bancnota de 10 lei, nu ori- comandată. Aceasta vine tot de la la Cislău, traseul e un spectacol care Codescu, zic asta pentru că în Ioan Lezeu care adaugă în lista continuu, iar drumul judeţean care comună predomină numele acesta valorilor din Chiojdu un han din trebuie să ne ducă până la capăt, de familie. Întâi bat la poarta lui anii 1900, Casa cu blazoane Cantacuzine şi extrem de multe case munteneşti vechi. Eu rămân de vorbă cu proprietarul acestei case care a făcut deja istorie. De pe prispa veche, nea Sile îşi ridică pălăria şi ne face semn să in- trăm. Doar eu intru, ghidul meu, Ioan Lezeu îşi continuă călătoria. Altcineva îl aşteaptă să-i îndrume paşii cine ştie poate tot spre trovanţi, cascadă... frumuseţi de care orăşeanul nu ştie să se bucure. Nea Sile este un muntean ajuns pe la 84 de ani. Stă drept, are

- 58 - ISTORIE, CULTURĂ

mintea limpede şi plină de amintiri, de povestiri şi de mândrie. Aceasta – şi arată cu mâna dreaptă spre casa care-i ţine bine spatele – este casa multiplicată în 1936 pentru Muzeul Satului de la Bucureşti şi pentru Muzeul din Târgovişte. Ambele au ca model acest original. Cândva în istorie, pe aici a trecut şi familia de istorici Giurescu. Străbunicul, bunicul şi tatăl meu, iar acum eu şi băiatul am avut noroc, ca să zic o vorbă, pe structură de lemn. Destinaţia meu şi nepoata de lângă mine, pentru că bunicul şi tata au păstrat acestui corp este casa de oaspeţi. suntem şase generaţii şi vreo 300 acte aduse de bătrân de la Arhive. Musafirii primesc şi lecţia de istorie, de ani care au trecut peste ea fără Cu ele m-am prezentat la retro- dar şi mâncare tradiţională ca autorităţile acestui stat să mă în- cedarea pădurilor şi i-am ajutat tare muntenească şi plimbări cu sania, trebe dacă am stricat-o, dacă am pe chiojdeni. iarna, plus ţuică fiartă şi ciorbe facut ceva rău la ea, dacă a luat foc Povestea scurtă spusă de nea grele din legume şi carne de la sau mai ştiu eu, Doamne fereşte! Sile cu un tablou cu pozele untură, vara. Paradisul trebuie să Altele. În Primul Război Mondial bătrânilor curajosi în el arată că ţină pasul cu prezentul, însă să-şi aici a fost comandament german demnitatea de odinioară se mai păstreze şi aroma perfectă din căci linia frontului a fost aici, în faţa află şi în generaţia aceasta a lui trecut. Aş sta cu nea Sile de vorbă casei, pe deal spre Starchiojd. Sile Codescu. Casa de pe o zi întreagă, însă după vreo două Anghelache Codescu, bunicul meu bancnota de 10 lei are etaj şi ore a reuşit să spună tot. Mi-a spus era reprezentantul nemţilor. Una pivniţă şi o structură greu de şi despre linia frontului şi despre peste alta, casa asta a noastră a realizat astăzi. Pe cât de bine arată schimbul de produse, dar mai ajuns acum pe bancnota de 10 lei, casa din lemn, pe atât de greu de important este că am aflat că 10 lei, îi vedeti? 10 lei! Nu putea, întreţinut este. Asta îl şi supără pe privind din prezent înspre trecut domnule să fie mai mare banc- bătrân. Dacă l-ar ajuta cineva cu realitaţile par mai frumoase şi ne nota?! Casa are mare valoare. soluţii de întreţinut lemnul sau dacă putem contopi cel puţin vreme Domnule, vă rog, să daţi atenţie cu vreun specialist ar veni să-şi facă de aceste două ceasuri cu istoria câtă minuţiozitate s-a lucrat la îm- treaba... e regretul unui bătrân care scrisă de oameni care au ştiut să-şi binările dintre lemne. Nu e nici un de 80 de ani nu a văzut bani de la aprecieze valorile. cui bătut. Sunt doar cuie din lemn. stat pentru o casă care scrie Fac drum întors spre Buzău. Cum se făceau odinioară. Şi istorie. Pentru că viaţa merge mai Peisajul pare şi mai încântător, mai bătrânii mei au mai făcut aşa ceva. departe, şi familia Codescu îşi auriu pe poale şi verde batrân spre Domnule, în schimb vin pe la noi, duce viaţa socio-economică mai vârf. Acolo sunt brazii care ştiu bine din când în când comisii care nu ne departe şi-a lipit de casa de pe a citi aceste istorii care nouă ni se întreabă, ci vor să vadă casa. Dar bancnota de 10 lei încă un corp tot par adevarate descoperiri. nu ne oferă măcar o cutie de var sau vreun leu ca să întreţinem o casă aparte, cu o structură per- fectă, cu beci săpat în piatră, o casă cum nu se mai fac acum aşa uşor. În 1936 când s-au făcut copi- ile, bunicul meu a primit oferta de la Muzeul Satului să o vândă, dar nu a acceptat. A stat, în schimb, doi ani la Bucureşti şi a dat explicaţii despre cum s-a construit casa. Pentru că ştia limba slavonă şi alfabetul chirilic, bunicul a fost an- gajat la Arhivele Naţionale. Aici, la Chiojdu, el era şeful Obştii moşne- nilor care s-a desfiinţat în 1947. Eu

- 59 - ISTORIE, CULTURĂ

Lansare de carte Conacul din Cândeşti Cel mai vechi conac din judeţul Buzău

La 9 octombrie a.c., la Conacul din Cândești, În continuare, oaspeţii au fost conduşi de Gheorghe Petcu, membru al Uniunii Scriitorilor din gazde într-un tur de vizitare a conacului, începând cu România, și-a lansat cartea „Conacul de la Cândești crama în care boierul Gogu Iliescu şi păstra vinurile în din Țara Buzăului. Mit și realitate”. rezervoare zidite şi cu pivniţele adânci. Istoria conacului de la Cândesti este impresionantă Încăperile au fost împodobite cu tablourile din pentru ca se împleteşte cu viaţa unor proprietari de colecţia Muzeului Judeţean, pictate de marele boier, viţă nobilă şi cu multe momente importante din istoria dar şi cu lucrări ale unor cunoscuţi meşteri populari naţională. Invitaţii, personalităţi buzoiene din toate buzoieni. domeniile de activitate, au fost întâmpinaţi cu pâine şi În încheiere, a avut loc o petrecere la care şi-au dat sare de către scriitor, alături de noii proprietari ai concursul ansamblul „Spic de grâu”, Laura Constantin, conacului, Dana şi Ovidiu Andrei. Atena Bratosin, Nicolae Oprişan, Gabriela Bolocan, Lansarea cărţii, care a constituit momentul princi- Nemuritorii şi tineri artişti buzoieni. pal al evenimentului, au susţinut recenzii: Valeriu În curtea conacului, invitatii au putut degusta mai Şusnea, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Buzău, multe produse tradiţionale, oferite de către proprietarii generalul de brigadă dr. Lucian Foca şi profesorul conacului. Constantin Ungureanu. Sociologul Gheorghe Petcu, Recenzia susţinută de generalul de brigadă dr. autorul cărţii, a trecut în revistă etapele realizării Lucian Foca, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”: documentării pentru acest volum, menţionând: „Am Memoria clădirilor de patrimoniu trudit la aceasta carte 8 ani”. Monografia uneia din marile curţi boiereşti buzoiene, datorată domnului Gheorghe Petcu (Conacul de la Cândeşti, din Ţara Buzăului. Mit şi realitate. Proprietarii conacului de la Cândeşti din 1580 până la 2014, Buzău, Editura „Editgraph”, 2014, 291 p. plus ilustr.) devine o incursiune în o jumătate de mileniu de istorie naţională şi locală, prin saga a proprietarilor, de la origini până în ziua de azi. Baştina Cândeştenilor, care, în timp, au mai purtat numele: Brădeanu, Pătârlăgeanu sau Mihălcescu, a fost, prin secolul al. XIV-lea, ţinutul Haţegului şi al Hunedoarei, de unde au „descălecat” şi Basarabii, prima din spiţele voievodale ale Ţării Româneşti, cum îi omagia şi Mihai Eminescu: „Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,/Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini”. A rămas în Transilvania o ramură a celor strămutaţi, nobilii Kendeffy, şi ei adânc implicaţi în destinul politic al acestei provincii. Cândeştii, prin politici matrimoniale, s-au înrudit cu Filipeştii, Buzeştii, Cantacuzinii, Văcăreştii şi Câmpinenii şi au intervenit, de multe ori decisiv şi cu mâna armată, în impunerea domnitorilor Munteniei; cronicile pomenesc despre Vlad Vintilă Vodă (1532- 1535), ctitor al mânăstirii fortificate de la Meledic/ Vintilă Vodă. Daţi osândei şi călăului, în vreamea Doamnei Chiajna, au urcat, prin virtute şi loialitate, în ranguri şi funcţii militare până acolo încât Mihai Viteazul crează o nouă funcţie, banatul de Buzău şi Brăila, al cărui prim titular este, la 1595, un Mihalcea Cândescu. Un alt Mihalcea, stolnic în timpul lui

- 60 - ISTORIE, CULTURĂ

Constantin Brîncoveanu ctitorea mănăstirea fortificată de la Berca, cunoscută, în documente, sub numele de Cetăţuia. Rosturile şi prestanţa Cîndeştenilor, ctitoriile (între care mănăstirea cetate Bradu), proprietăţile acestora (numim aici şi Penteleul, „regele munţilor Buzăului”) sunt urmărite de la cronicari până la Neagu Djuvara, sau scriitorul buzoian Bucur Chiriac, cu apel la colecţii de documente istorice şi genealogi de frunte (precum Octav George Lecca, Mihai Dim. Sturdza şi Ştefan D. Greceanu). Onomastica acestor boieri de prim rang, stinşi, pe linie bărbătească, la finele secolului al XVIII-lea, este împinsă, cu un rar scrupul, Jaful se prelungeşte până în „epoca de aur”, autorul până în antichitatea latină, ca un derivat din Candidus. luând act că un cunoscut doctor al oraşului, Ciopală, Proprietarii de mai târziu ai conacului Cândeşti: cumpără doi Grigoreşti de la şeful IAS, în 1973. Constantin Filipescu, colonelul Alexandru Laptov Destinul oamenilor nu este mai puţin vitreg: Gogu (1843-1862), prinţii (fraţii Gheorghe şi Alexandru) Iliescu moare sărac şi fără cămin (1951), iar fiul său, Ştirbei (1862-1880), Manea I. Stoia (1880-1889), Eugen, se stinge, deţinut politic, la Gherla (1953). colonelul Gogu Iliescu, Eugen Iliescu, familia Investigaţiile, de multe ori cu adevărat detectivis- Tătuşescu, nepoţi ai Ilieştilor, duc, prin filiaţii tice, în urmărirea avatarurilor unor comori de artă ce (Eliza Ştirbei, soţia a doi prim miniştri, buzoianul au aparţinut Ilieştilor, conduc până la Carcassonne, Alexandru Marghiloman şi Ionel I.C.Brătianu) lângă Marsilia, unde s-a ivit una dintre pânzele lui către cei ce au acţionat la vârf pentru înfăptuirea Grigorescu, „Marchiz travesti” (1872), scoasă din ţară României Mari. de văduva deţinutului şi vândută la o licitaţie cu suma Între vizitatorii/musafirii acestei nobile curţi s-a de 42.000 de euro. numărat şi Henri Coandă, împreună cu tatăl său, Gheorghe Petcu îşi propune să scrie o altfel de generalul Constantin Coandă, prieten cu Gogu Iliescu; istorie decât cea canonică, să disjungă sau să împace juniorul chiar se îndrăgosteşte de Cireşica, fiica mit şi realitate; nu ajunge nicicum un discipol al lui proprietarului (m. 1917). Lucian Boia, pentru că nu folosesc aceeaşi metodă, O pregnantă personalitate se dovedeşte a fi, în nici bibliografie; intuiţiile sunt afirmate cu o fermitate timp, Gogu Iliescu, ofiţer de carieră, bun gospodar, accentuată: Am făcut o mică incursiune în istoria filantrop, notabil pictor amator, mecena al artelor; prin noastră pentru a spune lucrurilor pe nume. Aţi văzut el, conacul de la Cândeşti devine, după 1900, o veri- într-o carte de istorie care se predă la şcoală că cel tabilă „casă de creaţie” şi vilegiatură pentru pictorul care l-a promovat pe Mihai Viteazul a fost Mihnea Nicolae Grigorescu şi prietenii săi: Vlahuţă, Caragiale, Turcitul, soţul buzoiencei noastre Doamna Neaga sau Delavrancea, apreciatori ai ospitalităţii şi modernei Ştefan Surdul fiul lui Ioan Vodă cel Cumplit? NU. Cum crame a amfitrionului. Sub penelul lui Grigorescu, era să se spună că Mihai Viteazul avea ca „şef” pe revenit aici în fiecare vară, au primit cetăţenie şi pos- Mihnea Turcitul, cel care a trecut la credinţa turcilor – teritate în istoria artei naţionale locuri şi oameni de pe islamul, de unde îi vine şi numele. Cu alte cuvinte valea Buzăului şi plaiurile Bisocii. Însă tot către amur- speranţa creştinătăţii balcanice şi chiar cea central- gul vieţii celui care avea o strălucită pinacotecă plină europene avea ceva probleme cu „dosarul de cadre”; de pânze celebre: Grigorescu, Andreescu, Luchian, neluate în calcul de istorici, C. Giurescu afirmând Tonitza şi alţii începe declinul, prin sosirea ocupantu- acesta este un „fiu al faptelor sale”, drept care nu se lui sovietic şi ulterioara naţionalizare a conacului, ştirbeşte cu nimic legendara şi reala anvergură a transformat în sediu I.A.S. şi vandalizat în bună parte. Voievodului Unificator. În 1949, la preluarea conacului de la ofiţerul în Lansarea acestei contribuţii a domnului Gheorghe rezervă, de către I.A.S., recenzenţii averii acestuia Petcu, salutară prin scrupul şi pasiunea reconstituirii consemnau, într-un grotesc talmeş-balmeş: Tablouri unor pagini de istorie şi cultură, chiar la locul subiec- 228 bucăţi diferite picturi cu rame şi fără rame de tului ei, oferă prilejul reevocării unor evenimente, per- Gogu Iliescu, tineret purcei 111 bucăţi, pian 1 uzură sonalităţi din panteonul istoriei şi spiritualităţii 25%, saltele 11 uzură 50% şi alte, tablouri pictură naţionale, şi oferă speranţa că, prin demersurile actu- diferite 78 bucăţi. Bucur Chiriac, ajuns acolo, un an alilor proprietari, doamna Dana şi domnul Ovidiu mai târziu, consemna asupra prăduirii patrimoniului Alexandru Andrei, acest străvechi complex arhitectural artistic al conacului: multe tablouri originale au fost îşi va recăpăta cu demnitate condiţia de altădată, substituite cu altele pictate de artişti amatori buzoieni, redevenind un reper notabil în patrimoniul valorilor chiciuri care frizau bunul gust. buzoiene şi naţionale.

- 61 - MEMORIA VETERANILOR

Sergentul Alexandru Zahiu - fire din pânza vremii - ( Interviu) -Domnule Zahiu, din depoziţiile -Cum vedeaţi, adolescent fiind, unui „agent sub acoperire”, venit să viaţa în urbea Buzău? vă repereze domiciliul, am aflat că, - Pot spune că eram, într-un pe strada dumneavoastră, numărul anumit fel, norocos – scăpasem de 13 are şi un bis, care înseamnă condiţia de „cojan”, cu li se spunea, aproape 14, deci iese de sub zona pe atunci, ţăranilor de la câmpie, superstiţională a ghinionului, dar şi de apa caldă, ţinută la vreo umbră faptul că, la 93 de ani, încă mergeţi firavă de pe răzor, când se mergea pe bicicletă. Cui se datorează la praşilă. Era, şi cred că a mai această optimistă pasiune? rămas, o vorbă din bătrâni: - Faptului că, din copilărie, a „Fiecare pentru sine e croitor de trebuit să „facem mişcare”, pentru pâine”. Atâta ai, cât te vredniceşti a ne ajuta părinţii la muncile câm- să aduni, să ţi se recunoască, unde pului şi ale gospodăriei. Sunt lucrezi, că meriţi. născut, în comuna Brădeanu, la -Dumneavoastră, în calitate de 25 august 1921, părinţii mei fiind calfă, cum bănuiesc a fi fost, la Stan şi Maria. Eram în casă şapte început, în cadrul breslei, unde fraţi.Tata era ceferist, care se zicea lucraţi? că e a doua armată, şi s-a stins din - Până am fost mobilizat, adică - Am fost dat, în februarie 1942, viaţă, în 1936, într-un accident de între 1936 şi 1942, am lucrat la ate- la Batalionul 1 Specialişti Moto muncă, pe când eu aveam lierul de croitorie patronat de Buzău, ca puşcaş. După perioada cincisprezece ani. Dar, deja, nu Gheorghe Cârligeanu, undeva pe de instrucţie, am plecat către Rusia mai eram, de o vreme, în satul strada Bistriţei, în spatele bisericii cu unitatea şi, la 20 august 1942, natal. Am făcut patru clase, la „Sfinţii Îngeri”, clădirea mai este în după ce o vreme călătorisem cu Şcoala nr.3, apoi şcoala de ucenici, picioare şi acum; făceam trenul Kiev-Poltava, apoi pe dru- specialitatea croitorie, cursuri îmbrăcăminte bărbătească dar şi muri, eram pe front, la Cotul serale, la Şcoala nr.1. În 1936, de damă. Donului. Acolo, am fost încartiruiţi când s-a prăpădit tata, intrasem - Când aţi îmbrăcat haina mili- într-o cazarmă. Ne subordonam deja în pâine „la jupân”, la patron. tară? Diviziei 1 Blindată, condusă de generalul Gheorghe Radu. Eu eram croitor, la trenul de luptă al batalionului şi, în misiune de luptă, încărcător la puşca mitralieră – aveam de cărat două cutii metalice cu muniţie. Duceam hrana, de la trenul de luptă, unui comandant de grupă, sergent, aflat pe poziţie. Atunci au dezlănţuit ruşii un puter- nic atac de artilerie. Lângă noi a ex- plodat un obuz de brandt, care l-a ucis pe sergent, iar pe mine m-a rănit la şold. Era 2 decembrie 1942. După asta, a sosit curierul cu corespondenţa, avea motocicletă cu ataş. La ordinul căpitanului Giurgiu Alexandru, la care m-am gândit cu multă recunoştinţă, mai

- 62 - MEMORIA VETERANILOR

apoi, toată viaţa, am fost evacuat potrivit cadenţa cu Petru Groza, comună unde vorbeau mai scâlciat cu motocicleta aia şi am ajuns la şeful primului „partid democrat” româneşte, un sat de ceangăi. Poltava, într-un spital de campanie pro-sovietic, rămânâd, astfel în -Documentele de istorie militară improvizat într-un grajd, cu paie pe civilie, chiar şi atunci când cărţile lui atestă că, 15 martie 1944, Armata jos. Sosea lume multă de pe Octavia Goga se scoteau din a 4-a a fost remobilizată abia la 15 primele linii. Nu acolo a fost, în ce biblioteci sub eticheta de martie 1944, la 10 zile după mă privea, capul de linie; am fost „reacţionare”. declanşarea ofensivei sovietice pe trimis cu trenul, împreună cu alţi În memoriul dumneavoastră de direcţia Proscurov-Cernăuţi şi la o camarazi de suferinţă, la Lemberg, serviciu militar trimis de la Arhivele zi după ce forţele sovietice în Polonia. Acolo am fost internat, Militare Naţionale din Piteşti, depăşiseră Bugul, Armata 4 operat şi mi-a fost extrasă schija de rezultă că pe 11 mai 1944 vi s-a română, având iniţial în compunere proiectil. Am trecut prin momente în decernat, prin Ordinul de Zi 63, Grupul „Cantemir” (Divizia 5 Infan- care aiuram din cauza temperaturii, medalia „Bărbăţie şi credinţă” cu terie, în care intrau şi regimentele mi-era să nu fac vreo infecţie, spade, clasa a II-a. buzoiene şi râmnicene, şi Detaşa- septicemie, nu ştiu dacă se inven- - Da, aşa scrie, dar eu, personal, mentul „Rareş”) dislocat din tase penicilina. nu ştiam cât timp am să o mai port, Transnistria şi nordul Basarabiei, şi -Aţi făcut Crăciunul în străină- fiindcă, la la 28 aprilie 1944, Divizia Corpul 4 armată, dislocat în tate, deşi, îmi imaginez, l-aţi fi a 5-a fusese dislocată în Moldova, Moldova, următoarele misiuni: preferat la Buzău sau la casa frontul rusesc se apropia ca un evacuarea din Transnistria, „în părintească. tăvălug. Eram, la început, campaţi întregime, în ordine şi la timp” a - Şi Crăciunul şi Anul Nou, că undeva, pe lângă Bacău, într-o tuturor unităţilor şi formaţiilor revelion nu prea se chema că este. Totuşi, o bucurie am avut: am fost vizitaţi de doamnele de la Consiliul de Patronaj, condus de doamna Maria Antonescu, soţia mareşalului, care ne-au adus pachete cu hrană şi dulciuri, ţigări şi nişte bani, mărci nemţeşti, să putem trimite să ne mai luăm una- alta din oraş. Am stat acolo două săptămâni, pentru vindecare, după care, drum lung, până la Brădeanu, fiindcă primisem concediu medical. - Consiliul de Patronaj îşi avea sediul în Bucureşti, pe undeva prin centru, într-o clădire ridicată, în condiţii de război şi recesiune, din lemn, şi care a ars în urma bom- bardamentelor anglo-americane. Se dorea o organizaţie filantropică, ce ar fi trebuit să prelungească în timp, figura luminoasă a reginei Maria, supranumită, pentru compa- siunea şi forţa morală pe care o in- sufla celor aflaţi în spitalele de campanie din Războiul pentru În- tregire, „mama răniţilor”. Alături de Maria Antonescu se afla Veturia Goga, văduva lui O. Goga, „poetul pătimirii noastre”. După război, soţia mareşalului, devenită, ea însăşi văduvă, a mers, alături de alte doamne de demnitari şi militari, la închisoare, iar Veturia şi-a

- 63 - MEMORIA VETERANILOR

armatei şi autorităţilor civile; între Nistru şi la Prut. să organizeze capete de pod în zona podurilor de cale ferată, rutiere sau improvizate pentru a asigura tre- cerile împotriva acţiunii forţelor sovietice , ale paraşu- tiştilor sau partizanilor iar în Moldova i s-a dat misiunea să întârzie cât mai mult ruşii până la aliniamentul Dealul Mare –Târgu Neamţ, care trebuia apărat cu forţele principale. - N-aveam noi, cei de rând, ideie de ce gândeau statele majore, dar socoteala de-acasă nu se potriveşte cu aia din târg. Noi ne-am retras din Moldova, la Buzău, împreună cu unele unităţi germane, pe 7 iulie 1944. Tot la ordin. Mulţi nu au avut norocul ăsta, au căzut în luptă sau prizonieri, de-au umplut Siberia. Eu am trecut în rezervă în decembrie 1944. Încă nu se terminase războiul, nu ştiam ce va mai fi; ruşii dezertori, rămaşi prin spatele frontului, bandiţi de-ai noştri, ca Tili Raicovici, după-aici, din cartier, făceau fel de fel de silnicii, erau vremuri tulburi, ca la vinul ce fierbe, încă nu se ridicase „pluta”. A venit şi seceta, circulau, prin Buzău, trenurile foamei, din 1950-52, mă căsătorisem cu Paulina, am început Moldova către Oltenia şi alte locuri cu care Dumnezeu să-mi fac o căsuţă, asta în care stau, Agriculturii 13 fusese mai blând. Am lucrat, când la patron, când par- bis, în această zonă liniştită, spre bariera Brăilei. Nu ticular, după război lumea nu prea avea bani, venise şi era lucru de glumă să te apuci de o construcţie, toate „stabilizarea” banilor, care i-a ruinat pe mulţi. Stofele se dădeau pe cereale, cărămizile, ţigla, ce mai, greu, se dădeau şi ele pe cartelă, ca şi pâinea, „pe puncte”, dar am răzbit. oamenii nu mai aveau parale să-şi facă veşminte Am mai ajuns o dată în armată, de astă dată croitor noi, le întorceau pe dos pe cele vechi , numai că civil, la U.M. 01640, în Crâng, unde am lucrat nasturii , cheutorile veneau pe partea cealaltă, cam unsprezece ani; comandant era colonelul Istrate de-a-ndoaselea, dar câte nu păreau nefireşti. Constantin. Cu militarii m-am înţeles totdeauna bine, Prin 1949, după naţionalizare, a trebuit să mă poate şi din cauza unui spirit de ordine rămas de când „înregimentez”, încă o dată, să intru într-un colectiv de eram şi eu în uniformă, şi, să mai fi fost, şi din pricina croitori, la cooperativa „Muncitorul”, care nu era decât meseriei, care cere o anumită rânduială a operaţiilor. vechiul atelier al primului meu patron, Cârligeanu, dar Acum nu aş exagera să zic, cum se spune, că numai era aliniat la noile forme de producţie. Mă gândeam la „haina face pe om”, dar îi dă o anumită recomandare, un salariu stabil, o carte de muncă, ce putea să te spune ceva despre el. Eu mi-am câştigat pâinea prin asigure, dacă aveai zile, de o pensie. Şi, cum vedeţi, bunăvoinţa celor pentru care am lucrat, cu acul şi şi în asta am avut niţică baftă, am ieşit din câmpul pedala maşinii de cusut. muncii la 62 de ani şi, de atunci, e ceva vreme. Prin -De aici, probabil, şi această obişnuinţă de senec- tute, aţi schimbat-o cu pedala bicicletei. Ce aţi trans- mite celor mai tineri, în uniformă sau în haine civile, acum, când timpul pare că se comprimă îngrijorător? -În primul rând să aibă parte de sănătate şi să ţină la ea, încă de la maturitate; pe urmă o chibzuinţă mai aşezată în tot ceea ce întreprind, în toate hotărârile care le iau. Asta este valabilă şi pentru cei care au putere de decizie mai mare, pentru că, în breasla mea, era o vorbă care cred că nu s-a prăfuit, nu s-a demo- dat o dată cu trecerea vremii: „Să măsori de trei ori şi să tai o dată”. Şi mai era ceva: „Din mare, mic poţi face, altminteri nu”. - Domnule sergent veteran Alexandru Zahiu, vă mulţumim pentru amabilitatea de a ne împărtăşi din experienţa dumneavoastră de viaţă, din amintirile de tinereţe şi vă dorim să avansaţi la gradul de centenar.

- 64 - ISTORIE, CULTURĂ

RAFTUL CU CĂRŢI

Sub însemnele geniului buzoian este marcată de existenţa Regimentului 3 Geniu Buzău (p. Lucrarea, aparţinând col. (r.) 280), a Batalionului 3 Geniu Buzău Marian Gargaz, Sub însemnele (2002-2014 –p. 313), a Batalionu- geniului (Râmnicu Sărat, Editura lui Drumuri Poduri, respectiv „Rafet”, 2014, 389 p.), după cum Batalionul 144( 177) Drumuri mărturiseşte autorul pe coperta a Poduri Constanţa (la Mărăcineni), patra, se doreşte un album mono- condus, în perioada 1973-1982, grafic, la 155 de ani de istorie a de lt. col. Vasile Săvoiu (actual- acestei arme, al cărei prim batalion mente gl. r.), care avea militari dis- a fost înfiinţat de Alexandru Ioan locaţi la Constanţa, Agigea, Cuza, la Iaşi, şi din care s-au năs- Giurgeni şi barajul de la Siriu. cut, dezvoltat şi modernizat cele (p.317). Din 1959 s-a instalat la mai multe specialităţi militare Cislău, Depozitul 155 Materiale tehnice, iar pe măsura maturizării Geniu şi Explozive (p. 225). lor, unele s-au desprins din această Geniştii buzoieni au participat la armă, afirmându-se ulterior ca misiunile militare din Bosnia, Irak şi arme de sine stătătoare (aviaţia Afganistan. militară, aerostaţia şi proiectoarele, Printre personalităţile marcante De la construirea Cetăţii tracţiunea automobilă, construcţiile ale armei s-au numărat generalii: Bucureşti, a liniei fortificate Focşani militare, transmisiunile, căile ferate, Constantin Prezan (mareşal al – Nămoloasa – Galaţi, la sfârşitul chimia militară). României, 1930), miniştrii de secolului al XIX-lea, şi până Nucleul l-a constituit fotodocu- război: Gheorghe Slăniceanu, la epopeea dăltuită în piatră a mentarul Arma Geniu din Armata Constantin Barozzi, Constatin Transfăgărăşanului (91,6 km) României -150 de ani de jertfe şi Poenaru, Constantin Budişteanu, geniştii au amprentat cu durabile glorie (2009), printr-o acerbă docu- Anton Berindei, Grigore semne geografia României. Bata- mentare la Serviciul Istoric al Crăiniceanu, Ion Argetoianu, lionul 3 Geniu Buzău, a participat la Armatei şi Muzeul Militar Naţional, Constantin Hârjeu, Arthur modernizarea infrastructurii poligo- lucrări documentare elaborate de Văitoianu, Henri Cihoschi şi nului Cincu şi marcarea focului de foşti generali, ofiţeri şi veterani de C. Ştefănescu Amza. Alţi generali artilerie în cadrul exerciţiilor război ce au servit în fostele struc- şi ofiţeri superiori au fost miniştri ai MILREX şi ROUEX 2007 şi la pro- turi ale acesteia, precum şi istorii lucrărilor publice, şefi ai Statului cedurile NATO CÂLNĂU 12. ale unităţilor militare de profil. Major General, guvernatori ai Prezenţa militarilor din această Revizuită şi consistent adăugită Cetăţii Bucureşti etc. armă s-a făcut remarcată în toate această reeditare este structurată În timpul campaniei din 1917, la punctele de foc ale istoriei contem- în şapte capitole de istorie comanda serviciului geniu al porane: în 3-5 septembrie 2014, genistică privind înfiinţarea şi acţiu- Diviziei 5 Infanterie Buzău se afla la exerciţiul multinaţional „Blonde nile de luptă în Războiul de maiorul Vasile Gheorghiu, în timp Avalanche 2014”, desfăşurat în Independenţă, dezvoltarea şi mo- ce la Armata a 2-a comandantul Ucraina, au participat şi 14 militari dernizarea până la Primul Război trupelor de pionieri era colonelul români din Brigada 10 Geniu Mondial, contribuţia la Războiul Gheorghe Negrescu. „Dunărea de Jos”. Pagini de istorie pentru Întregirea Neamului, Generalul Eremia Grigorescu, cel militară ilustrată evoluţia în perioada interbelică, care la Oituz a lansat deviza „Pe prezenţa în cea de a doua confla- aici nu se trece!” a fost comandan- Un cavaler buzoian al cerului graţie mondială, dezvoltarea şi tul Şcolii Militare de Artilerie şi modernizarea în epoca socialistă şi Geniu (1907-1910). Prof. univ. dr. Valeriu Avram şi în perioada de după revoluţia din Cele mai dotate garnizoane cu prof. dr. Felicia-Elena Boşcodeală decembrie 1989. Acestora li se unităţi de geniu erau Focşani şi evocă pe Maiorul aviator buzoian adaugă „Tabela de onoare a co- Brăila. În 01.07.1941 au fost înfi- Ioan Peneş, cavalerul cerului, mandanţilor unităţilor şi ai marilor inţate Batalioanele 1 şi 2 Geniu (Buzău, Editura „Editgraph”, 2014, unităţi de geniu, aproximativ 80 de Fortificaţii, cu reşedinţa la Râm- 200 p.). Prefaţa, semnată de pagini şi încă 30 de pagini dedicate nicu Sărat, respectiv Odobeşti. Valeriu Nicolescu, semnalează şefilor structurilor de conducere. Prezenţa acestei arme pe teritoriul că maior aviatorul, originar din

- 65 - ISTORIE, CULTURĂ

Transilvania, refugiat cu familia sa Râmnicu Sărat, Târgul Cucului şi în judeţul Buzău, este cel care a Dragu (Drogu?,n.m.), unde aveau îndeplinit misiuni aeriene pericu- 108 avioane. loase, unele din ele fără precedent În 6 aprilie 1917, fotografiind for- precum zborul peste Munţii Carpaţi, tificaţiile din zona Mărăşti, Peneş îndeplinind, în postumitatea eroului este grav rănit la mâna stângă, aviaţiei naţionale, visul lui Aurel abia salvată de la amputare: deco- Vlaicu. Autorii structurează mono- rat, în 14 aprilie 1917, cu Ordinul grafia pilotului militar în şapte capi- „Mihai Viteazul” clasa a II-a , pentru tole ce urmăresc biografia acestui vitejia şi devotamentul de care a „cavaler al cerului”, strâns împletită dat dovadă de la începutul cam- cu istoria aviaţiei şi istoria naţională paniei susţinând 12 lupte aeriene, de la începutul secolului XX. executând mai multe bombarda- Născut în 1892, absolvent al mente reuşite. În ziua de 26 liceului buzoian „B.P. Hasdeu” martie/6 aprilie 1917, deşi grav (1910) şi al Şcolii Militare de Arti- rănit de o schijă de obuz, a lerie şi Geniu Bucureşti, sublocote- continuat o recunoaştere îndepăr- nentul Ioan Peneş participă, ca Observarea armatei române din tată dispreţuind durerile şi rana de artilerist, la al doilea război bal- Transilvania a fost una din primele la umăr. Abia în aprilie aviaţia avea canic, conferindu-i-se pentru con- misiuni ale Escadrilei Farman 2, iar în serviciu 10 escadrile cu 59 de duita din această campanie locotenentul Ioan Peneş a fost avioane, la Bacău, Tecuci, Galaţi şi medalia „Avântul Ţării”. Este, în primul pilot român care a trecut Şcoala militară de pilotaj de la istoria aripilor româneşti, încă din Carpaţii, aterizând la Braşov. Misi- Botoşani. Pentru ulterioarele fapte 1915, primul ofiţer din aviaţia mili- unile de recunoaştere consemnate de arme echipajul Peneş-Dimitriu a tară română care avea pregătirea în registrul istoric al escadrilei sunt fost decorat, la 16 aprilie 1918, cu completă: a urmat aproape în ace- completate de cele de bombarda- Ordinul „Coroana României” cu laşi timp, cele două şcoli ale Aero- ment, pentru un timp cu mănuchi- spade în gradul de ofiţer şi panglică nauticii militare: cea de observator uri de grenade franceze, apoi de „Virtute Militară”. Grav rănit la aerian pentru artilerie şi cea de angajări de lupte cu avioane ina- piciorul drept, e îngrijit, în diferite pilotaj (avansat, din 20 iulie 1915, mice (unul contra trei, reuşind să spitale, din mai 1917, până în locotenent şi brevetat, din 1/14 lovească unul ditre acestea). De la martie 1918. septembrie 1915, pilot militar la Braşov, Grupul 2 aviaţie e retras la Deşi infirm, va rămâne în cadrele Corpul de Aviaţie Român). Băicoi, unde cele trei F 40 sunt active ale aviaţiei, îndeplinind La manevrele din toamna aceluiaşi echipate cu mitraliere Hotchkins. funcţia de locţiitor la comanda an va participa la executarea exer- Totuşi, în 7 octombrie, angajează Grupului 2 Aeronautic şi de co- ciţiilor de reglare a tirului artileriei şapte lupte aeriene, bombardând mandant al Escadrilei S5. În cam- din avion. gara de la Sighişoara. Odată cu pania împotriva trupelor bolşevice La intrarea României în Războiul venirea Misiunii Franceze, încep să ale lui Bela Kun, căpitanul aviator pentru Întregire Naţională, aviaţia sosească avioanele comandate, Ioan Peneş ia comanda escadrilei militară dispunea de 44 de aparate, prin portul rusesc Arhanghelsk. Din B. 2 din Bekescsaba, apoi este dintre care numai 23 apte de acţi- 16/29 noiembrie terenul de zbor al însărcinat cu evacuarea materi- uni de luptă, având un personal de- escadrilei comandată de cpt. av. alului de aviaţie capturat la servent alcătuit din 1.293 soldaţi, Gheorghe Negrescu se mută în Budapesta; pentru aceasta fiind subofiţeri şi ofiţeri, din care 97 pi- Moldova, la Răcăciuni. La 2/15 de- înaintat în mod excepţional la loţi, şi 84 observatori aerieni, câtă cembrie, aviaţia germană mitralia şi gradul de maior în retragere. vreme necesarul susţinerii frontului bombarda podul de peste Buzău. În anul 1920 publică lucrarea reclama, în urma comenzii făcute Urmează misiunile de luptă din „Salvaţi aviaţia română”, unde în Franţa, un nunăr de 322 de iarna şi primăvara anului 1917, semnalează grave nereguli privind aparate militare (pentru cele exis- partenerul de zbor al lui Ioan Peneş organizarea şi dotarea acestei tente, lipseau mitralierele de bord, este locotenentul observator arme în războiul trecut; i se inten- piloţilor distribuindu-li-se 19 Robert Lucy, din Misiunea tează proces pentru ofensă, dar pistoale Mauser şi 41 revolvere; franceză, cu care va executa nu- este achitat. bombele de avion–incendiare, cu merose misiuni de recunoaştere, La insistenţele generalului gloanţe şi explozive, realizate de luându-se fotografii aeriene ale Alexandru Averescu, se înscrie în Arsenalul Armatei, nu fuseseră nici poziţiilor inamice. Nemţii îşi con- partidul Liga Poporului. Devine ele fabricate în serie). struiseră noi terenuri de aviaţie, la prefect de Soroca (Basarabia) şi de

- 66 - ISTORIE, CULTURĂ

Buzău (1926, reamenajând, din deasupra oricărui dubiu şi, bravul acuzare al cuceritorilor, care şi-au această funcţie, parcul Crâng). pilot avea un caracter pe măsură. autonegat prin comportamentul În 1919, în calitate de director Monografia constituie, prin subiect inuman şi prin lăcomia fără de pentru România al Companiei şi abnegaţia autorilor (buzoieni ei margini, civilizaţia acumulată de-a Internaţionale de Navigaţie înşişi), una dintre contribuţiile meri- lungul secolelor. Se decelează aici Aeriană, modernizează aeropor- torii în crearea unui mausoleu întru diferenţa între jaful iniţial, contând turile civile internaţionale de la Arad spirit al militarilor acestui judeţ. ca pradă de război, şi jaful organi- şi Băneasa. Se stinge din viaţă la zat, cu specialişti aduşi din 5 februarie 1935. Pe lângă Jurnal sub ocupaţia germană Germania, în cadrul celor distincţiile militare române a mai (1916/1918) şaptesprezece etape în care era primit pentru vitejie, „Croix de O meritorie recuperare istori- împărţit administrativ teritoriul guerre” (1917), „Sf Ana” şi ografică o reprezintă editarea lui României ocupate, la fel de dis- „Sf. Vladimir” (ruse, 1917). Virgiliu N. Drăghiceanu, 707 zile creţionare ca nişte satrapii; de la Ultimele două capitole ale mono- sub cultura pumnului german grâu, cărbune, petrol, lemn, metal, grafiei se ocupă de „restituirea” (Editura „Saeculum Vizual”, 2012, până la lână, veşminte şi chiar însemnărilor şi lucrării lui 302 p.). Autorul, ne confiază în bronzul clopotelor bisericeşti, nimic Ioan Peneş privind „răspunderile” – prefaţă editorul, I.Oprişan, a fost nu cunoştea cruţare. termen lansat de generalul secretar al Comisiei Monumentelor În ce priveşte „tratamentul” mo- Alexandru Averescu - faţă de Istorice şi membru corespondent al numentelor şi relicvelor istorice, lipsurile cu care România a intrat în Academiei Române, rămas în sunt relevante însemnările: La prima conflagraţie mondială (o Bucureşti, în timpul ocupaţiei Cozia au pângărit mormântul paralelă asupra incompetenţelor de germane (1916-1918), cu misiunea marelui Mircea-Vodă, la Dealul – la vârf - faţă cu subordonaţii meri- de a proteja monumentele istorice, craniul lui Radu-Vodă, care fu luat torii - fiind aceea între maiorul ţine un jurnal în care înregistrează, drept craniul lui Mihai Viteazul, sim- Fotescu şi căpitanul Gheorghe lucid, patetic şi sarcastic, tot ce a bolul idealurilor pentru care facem Negrescu). Nici generalul văzut, a auzit şi a citit, despre oro- războiul. Antichităţile romane din Constantin Găvănescu, inspectorul rile săvârşite de trupele străine Dobrogea şi frumoasele colecţii de Aeronauticii, (buzoian, şi el) nu (germani, austro-ungari, bulgari şi acolo, distruse sau sfărâmate cu este scutit de grave acuzaţii în turci), despre jaful sistematic orga- toporul. Din Muzeul Naţional de An- „această tristă poveste a zburăto- nizat al bogăţiilor ţării. Astfel, tichităţi dispar, mai târziu, cu prile- rilor români”; după plecarea Misiu- însumând şi probând, remarcă jul vizitei lui Mackensen, cu suita, nii franceze, când, după un editorul, mulţimea dovezilor de preţioase obiecte preistorice. (...) „referat” al generalului Negrescu” la spoliere, batjocură şi exploatare Bulgarii, după ce sechestrează pe broşura lui Ioan Peneş, se fără cruţare a populaţiei civile, directorul Academiei (Bibliotecii reîntronează sistemul dinainte de autohtone, cartea se constituie nu Academiei, Ioan Bianu, n.m.), fură război şi , prin lipsa de înţelegere a numai într-un document de „manu militari”, 600 de manuscripte specificului aviaţiei, dovedeşte din dezvăluire, ci într-un act de slave de la Academie şi vreo nou o greşită întrebuinţare a aces- câteva îmbrăcate în preţioase teia în luptele din 1919, din scoarţe de argint de la Muzeu Bucovina şi Transilvania, pe Tisa, (Naţional de Antichităţi, n.m.). neglijenţa în procurarea unui mate- Intervenţia lui Mackensen le scapă, rial nou de zbor, care să deocamdată. Trebuiau furate cu înlocuiască pierderile (nu poate fi formă. Dar se face şi formă. În plan trecut cu vederea şi dacă nu era simbolic, tunurile, aduse de la căpitanul Peneş, s-ar fi găsit alţi Plevna, ce se aflau în spatele sta- zburători care, loviţi în iubirea lor, tuii lui Mihai Viteazul, sunt luate, ar fi strigat contra sistemului, spre a spre semn de completă zdrobire a se auzi odată). Iată de ce toată visurilor noastre naţionale. lumea trebuie să înţeleagă că Cozile de topor „interne”, nu în- aviaţia trebuie să rămână a aviato- târzie să apară în Capitala rilor. O declaraţie a locotenent- ocupată; germanii impun mitropoli- colonelului Andrei Popovici, tului noul calendar, lucru ce la ancheta ordonată de Ministerul încearcă să-l forţeze şi Marius de Război, în 1920, pecetluieşte Teodorian Carada, ginerele gene- veridic faptul că cele sezizate de ralului Candiano-Popescu (eroul de căpitanul aviator Ioan Peneş erau la Griviţa), propagandist catolic

- 67 - ISTORIE, CULTURĂ

numit director al cancelariei metro- pe formaţii de plutoane, zilnic Se vede că nu le merge deloc politane, dar se izbeşte de o reacţie într-un anume hotel. Fuseseră bine pe frontul nostru. dură: Demna manifestaţie a pre- rechiziţionate cu bonuri, pe care le O scaldă! Fac bilanţuri! Semn rău! oţimii, în cap cu arhimandritul plătea ...primăria. Secretomania germană, sem- Scriban: „Afară, renegatule...”. Cât despre foştii cetăţeni români nalată, o zi mai târziu (Nu dau nici Teodorian demisionează. Tot astfel, alogeni, socialiştii bolşevizaţi o ştire de pe front, dar fac mereu C. Iarca, primarul Buzăului, sub precum Racovski, care au găsit, în bilanţuri şi numărătoare de glorie) nemţi, fost liberal, devenit, în urma revoluţia rusă, o posibilitate de a-şi e contracarată, după victoria de la poziţiei politice a lui Marghiloman, plăti poliţele frustării către regat, în Mărăşeşti, de scrisoarea unui ofiţer conservator, are o propunere cel siajul ideilor Internaţionalei, sur- român, prizonier la Slatina, care, în puţin bizară: La Bucureşti, depu- prizele erau destul de previzibile. Capitală, circula în mii de copii; în tatul Iarca apelează la adunarea Trotzki, plănuia, prin Roşal, text, printre alte fapte de bravură, deputaţilor şi notabililor din teritoriul arestarea regelui Ferdinand, la Iaşi. se însemna: Când trebuia să dea ocupat „spre a convinge armata că Un alt atac se dă asupra spiritu- ofensiva, un corp de armată rus a nu aparţine Regelui”. alităţii româneşti, din cele mai părăsit poziţia, lăsând o mare la- Minorităţile etnice din Capitală neaşteptate unghiuri şi cu previzi- cună pe front... Divizia V, fostă virează foarte repede spre noii bile mize: Caută să ne demora- Razu, Lişcu Toma, a salvat stăpâni: Toată lumea pe stradă. Nu lizeze pe toate căile. Se publică în Moldova ne-a dat victoria. În se aude decât nemţeşte. Dacă în nemţeşte „Falsa cultură română” această divizie erau încadrate regi- timpii normali auzeai vorbind de Maiorescu, iar Mitte Kremnitz, mentele buzoiene 8 infanterie, 48 nemţeşte pe fiecare al zecelea om, secretara Reginei Elisabeta (cum- Infanterie, 9 infanterie (Râmnicu ce-l întâlneai, acum nu exagerăm nata lui Maiorescu, cea cărei Sărat) şi 7 artilerie Buzău. Tot în în a afirma că fiecare al treilea om Eminescu i-ar fi dedicat poezia această epistolă se vorbeşte de ce-l întâlneşti, vorbeşte germana. „Floare albastră”,n.m.), localizează, ofiţerul francez Soubillon care s-ar Evreii, în special, nici nu mai cine ştie cu ce tendinţe, fi sinucis, pentru a nu fi luat pri- vorbesc o altă limbă: ar fi o ruşine! „Scrisoarea pierdută a lui zonier; o notă a editorului spune că Colaboraţionismul are, în lumea Caragiale”, în care ne biciuie toată pare să fie căpitanul (Henri, n.m.) bucureşteană, trepte şi gradaţii: de viaşa politică. Peste vreo câteva Vernay, mort înecat, în Siret; la lumpen-proletariatul interesat fi- luni, va fi mai clar; conform acestei adăugăm precizarea că ofiţerul din nanciar (prostituate şi trepăduşi, teutoni-ce Kultur, în revista Misiunea franceză condusă de permanent disponibili, cum reflectă „Rumanien în Wort und Bild”, ce va generalul Berthelot era consilier pe anunţurile de presă: tânără civi- apărea, se dau ostentativ din lângă comandamentul Regimentu- lizată româncă, vorbind germana şi Caragiale, Vlahuţă, Brătescu- lui 8 Infanterie Buzău. franceza, vrea să ţină societate la Voineşti, spre a se arăta: magistraţi În decembrie 1917, Drăghinceanu o persoană distinsă seara, din veroşi, femei ce-şi fac luxul din mis- vede Târgoviştea complet moartă, cauza lipsei de lumină), la „lumea terioase mici economii, preoţi beţivi (...) pustiu, închis, vitrinele şi bună” din peisajul feminin, ultra şi altele! Nemţii devansau pe co- jaluzelele sparte, locuitorii sălbăti- parizienizat, ca modă şi mondeni- munişti cu 35 de ani , dacă luăm în ciţi şi bănuitori cu străinii. Era efec- tate, sedus de „prestanţa” băţoasă calcul că, la centenarul Caragiale tul existenţei unui comandant de a ofiţerilor kaiserului, „în trend”, la (1952), opera „expurgată” a aces- etapă, faimosul Dietrich, unul din germanofilii din principiu, ce îşi cla- tuia era considerată „armă de monomaniacii distrugători a nu ştiu mau public şi publicistic orientarea, luptă” împotriva defunctei Românii câte oraşe din Belgia, unul din co- precum C. Stere, basarabeanul ru- „burghezo-moşiereşti”. Lucru mandanţii faimoaselor coloane in- sofob, obedienţii oportunişti ca firesc, dealtfel, întrucât venea din fernale, care au prefăcut totul în foc generalul Mustaţă, prefectul poliţiei partea ocupanţilor sovietici (Ion şi cenuşă pe unde au trecut. Ca un Capitalei, ce oripila prin ordo- Luca sub două ocupaţii: a Kaiseru- cinic paradox, amintim că, la un nanţele date sub dictare, sau lui, Wilhem al II-lea, şi a lui Stalin). moment dat, România era denu- Alexandru Tzigara-Samurcaş, sub- La 5/18 august 1917 apar, mită Belgia Orientului. Pentru a ţire cărturar, încercând să „me- pentru bucureşteni, semnele nu-şi diminua faima din occidentul dieze”, cât şi cum putea mai căderii de mai apoi: Se aude că au pe care-l îngrozise, la o margine a favorabil, pentru români, regimul dur 60.000 de răniţi. Trenurile sanitare oraşului, unde bătrânii ziceau că au impus de militarii Puterilor Centrale. sosesc pe la şase dimineaţa la fost „ţepele lui Sinan-Paşa”, a exe- Economia ocupantului atingea Bucureşti; paturile sunt pline de cutat cu zecile, prin mijlocul mi- înalte cote ale ridicolului: Femeile mulţimea răniţilor cu bandaje tralierelor, oameni nevinovaţi, târâţi nocturne iar mişună în Bucureşti, însângerate. Sala de operaţie din din mahalalele oraşului sau satele căci până aici fuseseră concentrate trenuri, în plină activitate. judeţului, în faţa tribunalului său.

- 68 - ISTORIE, CULTURĂ

La 12/25 decembrie 1917, de insultătoare, plaga cutiilor cu armatelor de Dunăre, face un apel ziua Crăciunului lor, pe care, vrând- alimente trimise prin poştă de către populaţie pentru luarea mă- nevrând îl ţinem oficial, apare, în soldaţi familiilor lor din Germania surilor de ordine conchizând: După „Bukarester Tageblat”, un interviu şi Austria (10 tone pe zi, în ianuarie ce, pentru a putea să jefuiască mai al lui Marghiloman, care hazar- 1918, n.m.) exista un „nucleu dur”, bine, au împiedicat înfăptuirea dează o presupunere asupra păcii al fibrei naţionale, care nu se împropietăririi şi a votului obştesc, separate a României cu Puterile preda: nădejdea; o notă, aproape făgăduite de Rege şi Guvern, ei Centrale: Şi, dacă condiţiile aces- lirică, apare de 1/14 ianuarie 1918: caută acum să aducă bolşevismul tei păci ar face necesar ca Regele După ninsoarea de la 28 în Patria voastră, pe care au care a declarat războiul să nu decembrie, astăzi e o zi de nenorocit-o, căutând să vă arate că poată încheia pacea, eu îmi iau primăvară, plus 9 grade. De cei ce au suferit cu voi pentru asupră-mi că Regele va face dimineaţă, salve de tunuri de la mântuirea voastră, Regele şi ar- inevitabilul gest! Girul acordat de forturi (Bucureştiul fiind, după mata sunt deopotrivă cu Kaiserul politicianul buzoian lui Ferdinand autor, una din cele mai mari cetăţi ucigaş şi cu ostăşimea sa prădal- cel Loial, nu prea avea acoperire în ale lumii, după Paris, cu 18 forturi nică ...semănând răscoala... realitate, fiindcă, notează, şi 18 fortificaţii intemediare, n.m.) Această încercare e urzită de Drăghiceanu: în această asigură- ne reamintesc....pumnul stăpânirii, bulgarul Rakovski, vândut nemţilor. toare declaraţie, se neglijează un dar seara se manifestă un cer Români, sunteţi învingătorii care factor important, a cărui cruţare albăstriu şi roşu, plin de speranţe triumfează azi, sunteţi un popor domnul Marghiloman o cere: pentru anul cel nou, al nostru. care pricepe bine că izbânda obţi- armata. Ţara armată, ca şi restul Semnele dezagregării maşinii de nută vă va aduce împlinirea ţării, îşi făceau o chestie de onoare război germane sunt vizibile, la dorinţelor şi că neorânduielile nu vă ca, după ce pierduseră totul, să nu 1/14 noiembrie 1918: Populaţia pot folosi. piardă şi onoarea. aşteaptă impacientată cu flori Nemţii rămaşi în prizonierat Propaganda germană mergea sosirea Aliaţilor. Se zvoneşte prestează anumite munci repara- până acolo încât, apare Război şi nesigur că armatele germane ar fi torii în contul distrugerilor ce le-au pace de Tolstoi, cu o copertă în evacuat satele de lângă Bucureşti, marcat, vreme de 707 zile, care, sub aparenţa unui general retrăgându-se spre Nord şi jefuind prezenţa, suportă ironiile copiilor rus, e înfăţişat Regele Ferdinand, totul în drumul lor. care strigă: Kamerad....marmelade! orbit de schijele unui obuz care-i La Târgovişte, au furat două Când apar francezii în Capitală, explodează în faţă. milioane de la Casierie. expansivi, degajaţi, liberi, se rea- Delegaţia pe care o primise Multe sate atacă convoaiele lizează că revenim la sentimentul Averescu, în februarie 1918, şi germane. În Dâmboviţa într-un sat, de gintă latină, ieşind de sub prezenţa acestuia, la Buftea, câţiva săteni înarmaţi cu mitraliere regimul de automate ritmice de pentru negocieri este văzută în dezarmează o companie întreagă, felul celor cu care am convieţuit. întregul ei dramatism: Ar fi început pe care o trimit dezbrăcată spre Jurnalul lui Virgiliu N. cu noi tratativele de pace. Târgovişte. Drăghiceanu, prin „absorbţia” de in- Generalul Averescu ar fi la Buftea, Nici în Buzău întâmplările finalu- formaţii din cele mai variate zone în castelul Principelui Ştirbei, unde lui de ocupaţie nu a stat sub stele ale vieţii politice, publice şi sociale, e ţinut în cea mai strictă captivi- mai faste, căpitanul Georgius, privirea scrutătoare, urmărind tate. O fotografie a sosirii sale îl comandantul de etapă de aici, panoramic evoluţia războiului în arată , în civil, descinzând dintr-un spun cercetătorii, a luat din Europa şi rapida reacţie a nervului automobil. Tragedia momentului se casierie, ameninţând cu pistolul, tot polemic, decodarea corectă a oglindeşte în acest instantaneu. ce era în casa de bani, iar din „fumigenelor” ocupanţilor şi, nu în Între două formidabile state Palatul comunal, un steag de pe ultimul rând, un adevărat talent germane, brutale şi nepăsătoare, vremea lui Cuza şi garnituri de scriitoricesc, se aliniază cu onoare eroul de la Mărăşti , slăbuţ, înco- mobilă de artă importată din Italia. colecţia „Documente revelatorii” a voiat, ezitând, cu un zâmbet de re- În octombrie, se răscumpără, editurii „Saeculum vizual”. semnată amărăciune şi şiretenie contra 16 milioane de lei, ultimii Memoria jertfei Brâncovenilor faţă de perspectiva operaţiunilor 3000 de prizonieri din Bulgaria, în Preot profesor dr.Nicolae Moraru spre care parcă e împins a înainta. timp ce cei peste 35.000 de şi profesor Constantin Coman, În pofida tuturor silniciilor, atro- prizonieri din Germania, lâncezesc Sfântul voievod martir Constantin cităţilor, de multe ori gratuite, şi astăzi acolo, în mizerie şi meto- Brâncoveanu, viaţa, domnia, a mercurialelor crescând aberant, dică distrugere. mucenicia, pilda de jertfelnicie, a bancnotelor fără acoperire Luni 26 octombrie 1918, gene- Buzău, Editura Arhiepiscopiei emise de germani, a rechiziţiilor ralul Berthelot, comandantul Buzăului şi Vrancei, 2014, 144

- 69 - ISTORIE, CULTURĂ

Tipărită din iniţiativa Înaltpreas- otomanii, nu doar în danii pentru finţitului Ciprian, Arhiepiscopul ctitoriile sale din Transilvania, Buzăului şi Vrancei, cu prilejul mânăstirile de la Muntele Athos, a 300 de ani de la mucenicia unde a zidit paraclise, ci şi în Sfinţilor Brâncoveni, monografia tiparniţe şi în şcoli, fiind un mare dedicată voievodului martir întru sprijinitor al Academiei domneşti de Patrie, Credinţă şi Neam de către la “Sf. Sava” din Bucureşti, în pr.prof. dr. Nicolae Moraru şi prof. tiparniţe, înfiinţându-le pe cele de Constantin Coman, Sfântul voievod la Mănăstirea Snagov, la Epis- martir Constantin Brâncoveanu, copiile din Buzău şi Râmnic şi în viaţa, domnia, mucenicia, pilda de Mitropolia Târgoviştei, contribuind jertfelnhicie (Editura Arhiepiscopiei decisiv la românizarea cultului Buzăului şi Vrancei, 2014, 144 p,) divin. Bibliotecile sale erau gândite, reliefează un model, acela al creş- cum era o inscripţie la Hurezi, drept tinismului jertfelnic, aşa cum lăsa case cu hrană sufletească ce oferă cu limbă de moarte: Fiilor, fiţi băr- iubitorilor masa înţeleaptă a cărţilor. baţi! Am pierdut tot ce aveam pe Cu toate că era, cum scria astă lume. Nu ne-au mai rămas N.Iorga, Prea chibzuit în toate decât sufletele: Să nu le pierdem şi Greco-Catolice, o criză, o gravă faptele sale ca să grăbească cea- pe ele, ci să le ducem curate înain- breşă spirituală printre românii sul lucrurilor care vin când vreu ele, tea feţei Mântuitorului nostru Iisus transilvăneni. iar nu când vrem noi, va fi trădat de Hristos. Să spălăm păcatele noastre Cu drept se poate spune că, boierii adversari şi închis, împreună cu sângele nostru. apărând Ortodoxia proteja, de fapt, cu cei patru fii, în temniţa celor Domnul Ţării Româneşti, vreme unitatea etnică şi identitatea şapte turnuri (Edikule) din de 25 de ani şi 5 luni, este aşezat poporului român. „Politica pungilor Constantinopol. Marile puteri creş- în contextul politic european al cu bani”, aranjamentele matrimoni- tine, noteză autorii, cu care fusese epocii, la vremea când, sub oblă- ale, o numeroasă cancelarie dotată anterior în strânse relaţii, se duirea papei, s-a creat „Liga cu secretari străini trebuincioşi unei grăbeau acum să-l lase pradă Sfântă”, într-un final şi început de vaste corespondenţe erau „armele” lăcomiei otomanilor. Aceştia i-au secol, mai degrabă stagnant – atât pe care le-a stăpânit cu îndelungă condiţionat eliberarea cu două economic , cât şi tehnic ca o pe- autoritate, în timpul domniei sale clauze: 20.000 de pungi de galbeni rioadă de odihnă, reflecţie şi „rulându-se” 23 de viziri şi patru şi convertirea la islamism. Refuzul dospire a ideilor. Asigurarea unui sultani. Tributul escaladase de la lui Constantin Brâncoveanu, din echilibru între puternicele „partide” 280 de pungi de galbeni, la 520. ziua de 15 august 1714, când boiereşti ce năzuiau la coroana Tratativele angajate cu Rusia, care împlinea 60 de ani, duce la primi- domnească, Cantacuzinii şi îi conferise demnitatea de cavaler rea jertfei muceniciei, prin decapi- Bălenii, se prelungeşte până pe la al Ordinului „Sfântului Andrei”, tare, pe butucul călăului; acolo s-au 1707, când încearcă să se preconizau o mare răzvrătire retezat capetele celor patru fii ai lui emancipeze de sub tutela lor, lucru antiotomană la care să participe vodă, cel al lui însuşi şi al sfetnicu- ce îi va precipita pieirea. Bătălia de toate popoarele din Balcani: greci, lui său Ianache Văcărescu. la Zărneşti (1690) îi va conferi, aşa sârbi, albanezi, bulgari şi români. Moaştele lor s-au întors în ţară la cum nota Anton Maria del Chiaro, Echilibrul este grav tulburat, când 1717, fiind odihnite, din 1720, la o frumoasă şi potrivită ocazie de a Toma Cantacuzino, împreună cu biserica „Sf. Gheorghe” –Nou din arăta marea sa iscusinţă şi pru- un steag de călăreţi munteni, „de- Bucureşti, una dintre ctitoriile sale. denţă în manevrarea treburilor fectează”, la 1711, trecând de Prăznuirea Martirilor Brâncoveni, la politice. Dobândind aprobarea tur- partea ruşilor. Ctitorul Constantin fiecare 16 august, oferă prilejul cilor, consimţământul germanilor şi Brâncoveanu a realizat un ade- omagierii modelului de sfinţenie a respectuasa mulţumire a supuşilor vărat „ev de aur” culturii române, vieţii creştine, de clarviziune şi pre- săi, care se văd într-o stare liniştită atât în arhitectura civilă cât şi în cauţie politică a conducătorilor, de şi paşnică. Diplomaţia, la care în- cea eclesiastică, între acestea din susţinere a valorilor cultural-este- demna ponderea militară modestă urmă numărându-se şi palatul tice naţionale, o cale de renaştere a ţării în raport cu imperiile vecine arhiepiscopal din Buzău (1711) şi spirituală a poporului. Acest volum- şi nu totdeauna prietene, ba chiar biserica-cetate „Adormirea Maicii album constituie o preţioasă carte minate de pretenţii anexioniste; cu Domnului” din Râmnicu Sărat de învăţătură buzoiană, un dar atât mai mult cu cât se ivea, (1697). A investit acest prinţ al reîntors memoriei Sfântului la 1698, prin apariţia Bisericii aurului, Altîn Bey, cum îl numeau Voievod Constantin Brâncoveanu.

- 70 - TEORIE MILITARĂ

Fizionomia noului tip de război Actualitate şi perspectivă ------General de brigadă dr. Lucian Foca, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Fizionomia războiul viitorului va fi în armonie directă cu desfăşurate de-a lungul istoriei umane. Noile entităţi politice caracteristicile noilor tipuri de societăţi umane, a situaţiei se pun în stare de conflict, în continuare, din aceleaşi conflictuale specifice acestora, a modului în care vor apărea motive, dar la altă scară: pentru mai multă putere, pentru şi evolua crizele, a confruntărilor din sfera intereselor redesenarea de noi frontiere, resurse, pieţe şi influenţă sau politice, economice, teritoriale, culturale şi de altă natură, dominaţie. ceea ce înseamnă că esenţa fenomenului ostilităţii militare Apreciem că, în viitorul previzibil, şi cel mai mic conflict nu se va schimba, iar cei care studiază noul tip de război şi va intra în atenţia comunităţii internaţionale. Datorită amplorii cei care se pregătesc să-l ducă trebuie să ţină seama de societăţii informaţionale, războaiele viitorului vor putea fi această realitate. „văzute în direct”, sub atenta monitorizare a camerelor de Esenţa războiului rămâne neschimbată şi, în viziune luat vederi, a senzorilor şi sateliţilor. În lucrarea „Eseu clasică, va rămâne în continuare definit ca o confruntare despre arta strategică”, autorii propun următoarele violentă şi deschisă între două sau mai multe entităţi. În caracteristici ale conflictelor militare actuale şi viitoare:1 prezent, în lume au loc conflicte militare care cuprind peste - cauzalitatea complexă, rezultată îndeosebi din incom- 50 de ţări. Cauzele izbucnirii unor asemenea războaie patibilităţile existente (şi care se accentuează pe zi ce trece) locale au diverse naturi: teritoriu, avantaje economice, între sistemele politice dictatoriale sau autocrate şi cele motive religioase sau etnice, unele chestiuni ale istoriei democratice; nesoluţionate încă etc. Concluziile care se desprind de aici - amprenta pusă asupra noilor conflicte militare de de- nu arată că în viitorul apropiat confruntarea armată va calajele imense dintre lumea bogată şi lumea săracă, dintre dispărea cu totul, ci îşi va reduce, în cel mai bun caz, aria de civilizaţia hightech-IT şi civilizaţiile tradiţionale, diversificate, desfăşurare şi însemnătatea. pe trepte diferite de dezvoltare, cu tradiţii, obiceiuri şi valori Viitoarele acţiuni militare vor avea la bază unele stări ale ancestrale; conflictualităţii politice, economice şi sociale precum şi unele - efectul de diferenţe tehnologice (efectul tehnologic); acţiuni ale actorilor statali de securitate de a-şi regăsi locul - intensitatea diferită, de la violenţa extremă a atentatelor pe tabla de şah a mediului internaţional de securitate. teroriste şi strategiile de îndiguire, la cele de dominare sau Printre principalele caracteristici ale conflictelor militare la cele de impunere a unui anumit tip de comportament; prezente şi viitoare, pot fi amintite cele mai importante: - permanenta ameninţare nucleară, chimică, biologică şi incompatibilitatea existentă între sistemele politice concen- radiologică; traţionare sau autocrate şi cele democratice; decalajele mari - disimetria şi asimetria; dintre ţările bogate şi cele sărace, dintre resursele hightech - predominanţa strategiilor de alianţă şi de coaliţie; – IT şi cele clasice, tradiţionale; aplicarea diferită a unui - omniprezenţa binomului acţiune-reacţie; anumit tip de comportament din partea celor puternici în - prevenţia şi caracterul punitiv sau represiv; relaţiile internaţionale; ameninţarea NRBC; disimetria şi - responsabilitatea internaţională; asimetria conflictelor; implicarea unui nou tip de binom - creşterea rolului cooperării şi colaborării; terorism–contraterorism; imprevizibilitatea unor decizii - implicarea unui nou tip de binom terorism-contraterorism; politice ale unor actori statali. - caracterul în mozaic; Acestor caracteristici li se adaugă şi altele, cum ar fi - imprevizibilitatea. confuzia în abordarea unor soluţii politice, economice şi Acestor caracteristici li se adaugă şi altele, cum ar fi flexi- sociale, precum şi extremismul politic şi religios etc. bilitatea şi confuzia, caracterul indirect, extremismul politic Trăsăturile care identifică fizionomia şi tipologia noilor şi religios etc. conflicte militare sau non-militare sunt legate de înaltele Principiile care identifică fizionomia şi tipologia noilor tehnologii şi I.T., de anumite disproporţionalităţi ale forţelor şi conflicte militare sau non-militare, rezultate din impactul mod- înzestrării acestora, care generează asimetria luptei, felul ern al legilor generale ale războiului şi conflictelor militare cu ripostei, realizarea surprinderii etc. Aceste trăsături, rezul- provocările societăţii actuale şi, probabil, ale celei viitoare, tate din impactul modern al legilor generale ale războiului şi conturează un nou tip de conflictualitate ce devine din ce în ce conflictelor militare cu provocările societăţii actuale in- mai difuză, mai disproporţionată şi, de aceea, mai greu de formatizate, conturează un nou tip de conflict, ce devine controlat şi gestionat. din ce în ce mai greu de previzionat, controlat şi gestionat. Una din provocările cele mai mari ale unui stat în zorii Conflictele militare îşi au cauzele în interesele divergente mileniului III este asigurarea securităţii naţionale. Dacă până dintre subiecţii statali şi non-statali, în bătălia pentru putere, acum doar anumite state îşi propuneau explicit promovarea pentru resurse, pieţe şi influenţă pe harta geopoliticii. intereselor naţionale de securitate în afara teritoriului Conflictele militare actuale nu diferă, ca tipologie, de cele naţional, în prezent, la nivel mondial, se produc mutaţii

- 71 - TEORIE MILITARĂ

semnificative în viziunile statelor privind modalităţile de asig- Noile tipuri de conflicte sunt configurate funcţie de diverse urare a securităţii proprii. Tot mai multe state, inclusiv Româ- naturi: conflicte frontaliere sau teritoriale; conflicte etnico- nia, achiesează la conceptul asigurării securităţii în afara religioase; conflicte pe suport economic; războaie de gher- teritoriului naţional. Mai mult, chiar NATO şi-a modificat con- ilă; terorism şi contra-terorism; fenomenul migraţionist de ceptul operaţional şi s-a transformat într-o organizaţie anvergură. Aceste tipuri de conflicte se desfăşoară în raport politico-militară cu un pronunţat caracter defensiv, într-o de suportul tehnologic la dispoziţie, de la primitivismul structură aptă să promoveze securitatea statelor membre, atacurilor cu arme albe la folosirea maşinilor capcană şi a acţionând într-o comunitate de interese, de politici şi chiar încărcăturilor explozive plastice, de la ameninţarea NRBC de forţă asupra cauzelor, a zonelor şi centrelor perturba- şi chiar la folosirea unor componente ale acestora, la toare, a focarelor de tensiuni şi conflicte. Ca organizaţie de- întrebuinţarea sistemelor de arme sofisticate la cel al votată principiilor democratice, economiei de piaţă şi războiului bazat pe reţea. promovării drepturilor omului, NATO ar putea avea de în- În desfăşurarea noilor tipuri de conflicte militare nu fruntat ameninţări serioase din partea unor state care au dispare caracterul armat şi violent al acestora. În aceste con- decăzut din statutul de puteri regionale sau a unor actori flicte pot fi sau nu pot fi angajate însă şi forţe militare, para- transnaţionali. În aceste condiţii, războiul stat contra stat va militare sau militarizate. Perioada pe care o parcurgem, la deveni puţin probabil, dar, aşa cum am arătat anterior, el nu început de secol şi mileniu, se caracterizează, pe de o parte, poate fi exclus cu desăvârşire. prin profesio-nalizarea armatelor, perfecţionarea sistemelor Pentru a contracara situaţiile conflictuale viitoare va fi de arme, apariţia şi dezvoltarea reţelelor reale şi virtuale şi, necesară dezvoltarea unor capacităţi de răspuns la criză pe pe de altă parte, prin diversificarea conflictelor, prin estom- întreg spectrul conflictelor, de la cele de asistenţă umanitară parea diferenţei între conflictele militare şi non-militare, prin până la conflictul major convenţional şi cel de joasă intensi- intensificarea acţiunilor teroriste şi a celor din ciberspaţiu.2 tate. În sprijinul acestor deziderate, de la nivelul său de Războiul îşi extinde aria de manifestare şi, în aceste super putere, SUA a dezvoltat două concepte strategice condiţii, este foarte greu de făcut o distincţie clară între pace majore: agilitatea strategică şi proiectarea puterii. şi război, între o situaţie conflictuală şi una non-conflictuală,

- 72 - TEORIE MILITARĂ

între conflicte militare şi non-militare. Conflictele militare sunt O adevărată confruntare psihologică a apărut odată cu cele care se caracterizează prin angajarea armatelor, dar, dezvoltarea mijloacelor de comunicare, cu explozia azi, în lume, există, în afara unităţilor militare şi sis- canalelor şi reţelelor de informaţii. Ea va atinge apogeul în temelor militare, atâtea mijloace de distrugere – inclusiv de societatea de tip informaţional şi va continua să producă distrugere în masă – care pot fi folosite, practic, în anumite efecte extrem de importante şi greu de contracarat, dintre proporţii, de oricine doreşte. Lumea este plină de bande de care cele mai importante sunt influenţarea, anihilarea, des- rebeli, de structuri înarmate – altele decât armatele – care curajarea, deformarea informaţiei şi a realităţii, impresi- menţin aproape o stare continuă şi în mozaic de conflicte onarea, înspăimântarea, dominarea psihologică, schim- violente. De aceea, atât conflictele militare cât şi cele barea comportamentului, distrugerea. non-militare se modelează din punct de vedere al gestionării Confruntarea mediatică este, alături de cea informaţio- şi dezamorsării, după aceeaşi filozofie şi după aceeaşi nală (sau în cadrul acesteia), cea mai concretă formă de metodologie. Ambele tipuri de conflicte se declanşează manifestare a continuităţii confruntării dintre adversari. datorită conflictului de interese şi urmează unor decizii Mijloacele de informare în masă participă la PSYOPS, la ma- politice mai mult sau mai puţin responsabile.3 nipularea şi dezinformarea opiniei publice şi chiar a factorilor Fenomenul de globalizare modifică profund gândirea de decizie, atât în timp de pace cât şi în timp de război. strategică în sensul că, există provocări, mult mai grave şi Acţiunile media vizează, pe de o parte, consolidarea forţei mai greu de gestionat, care pun în pericol însăşi civilizaţia morale a structurilor proprii, cultivarea încrederii în planetei. Statele acţionează din ce în ce mai mult în coaliţii economie, în structurile politice şi în trupele proprii şi, pe de şi alianţe, pentru rezolvarea şi prin forţă, atunci când este altă parte, descurajarea şi chiar înfricoşarea adversarului şi cazul, a unor diferende care afectează comunitatea obţinerea sprijinului populaţiei. În acest tip de confruntare internaţională, împotriva unor reţele ce ameninţă valorile operează principiul creării haosului informaţional, principiul democratice, structurile economice, culturale şi infor- distrugerii surselor, reţelelor şi purtătorilor de informaţii, maţionale care sunt tot mai globalizate, configurând viitorul principiul diversiunii informaţionale, principiul manevrei economic şi social al planetei. informaţionale. Acest nou tip de război, se duce de civilizaţieîmpotriva Confruntarea în plan economic reprezintă în cadrul non-civilizaţiei, de societate împotriva forţelor răului care o războiului viitorului o fază economică post-concurenţială, macină şi o distrug din interior, de state, organisme inter- manifestată prin trecerea unui prag în care concurenţa se naţionale, alianţe şi coaliţii împotriva reţelelor teroriste, transformă în criză şi criza în conflict. Acest tip de con- traficanţilor de droguri, criminalităţii economice, financiare şi fruntare nu este propriu doar războiului viitorului, fiind prac- sociale internaţionale, a totalitarismului, extremismului, tic omniprezent, cel puţin în una din formele sau etapele fundamentalismului de toate tipurile şi a altor ameninţări care sale, în războaiele cunoscute în istorie. constituie, de cele mai multe ori, asimetria subtilă insidioasă De fapt, miza marilor bătălii ale lumii va fi şi în viitor şi extrem de periculoasă. bătălia pentru resurse, în care adversarii apelează la principii Noul tip de război va fi, o variantă modernizată a războiu- dinamice, situate totdeauna la confluenţa de interese, care lui clasic. El se conturează ca un război de tip asimetric, implică factorul politic şi strategii pe termen lung. dus în reţele, în forme din cele mai complexe şi mai Confruntarea pentru utilizarea spaţiului cosmic pre- neaşteptate, înscrise într-un spectru foarte larg de acţiuni şi supune o extindere pe verticală, în spaţiul cosmic, a teatrelor reacţii, într-un spaţiu multidimensional, definit între altele de de confruntare şi a mijloacelor de confruntare specifice. În confruntarea în plan informaţional, cibernetic, psihologic, Cosmos sunt amplasaţi senzori de informaţie, sisteme de mediatic, cosmic, cultural, genetic, geofizic, domenii care se informaţie – supraveghere – recunoaştere, sisteme GPS şi adaugă celor clasice: politic, militar, economic, diplomatic. alte mijloace care facilitează folosirea nelimitată a acestui Miza viitorului război o constituie noile tipuri de resurse, extrem de atractive: informaţii, tehnologie şi comunicaţii. Confruntarea în plan informaţional va fi, fără îndoială, una continuă şi acerbă. Ceea ce este nou, se referă la domi- nanţa informaţională, la capacitatea sistemelor de informaţii de a ţine sub supraveghere întreaga planetă, de a cunoaşte în timp real absolut totul. Confruntarea în plan informaţional este, deopotrivă, fizică, pentru că se vizează distrugerea centrelor de informaţie şi a canalelor de comunicaţie ale adversarului, şi în acelaşi timp, în spaţiul virtual, pentru că vizează supremaţia informaţională. Cine stăpâneşte infor- maţia stăpâneşte totul. Voinţa nu se poate impune decât în condiţiile în care s-a realizat dominaţia informaţională. Confruntarea în plan psihologic va fi considerabil mărită în războiul viitorului. Ea foloseşte strategii de influenţare psihologică, de descurajare, înfricoşare, deturnare a atenţiei şi diversiune şi se duce prin media, prin reţele special create în acest sens, prin reţele deja existente, îndeosebi prin canale de televiziune şi internet, dar şi prin mijloace fizice, arme cu efect psihologic, muniţii psihologice, substanţe care se întrebuinţează în acest scop etc.

- 73 - TEORIE MILITARĂ

spaţiu în confruntarea planetară, dar şi în cooperarea pla- îndeplinirea acestui obiectiv, strategii militari trebuie să ia în netară. Cine domină spaţiul are succesul asigurat. calcul elemente economice, sociale şi politice, precum şi Confruntarea în plan cultural este folosită din ce în ce mai puterea militară. Viitoarele planuri strategice militare vor pre- mult ca expresie a conflictului etnic sau religios, a intole- supune, în mod necesar, o abordare hibridă, adunând lao- ranţei etnice şi a exclusivismului religios, a extremismului laltă un spectru de elemente ce aparţin instituţiilor naţionale. şi fundamentalismului, care sunt forme ale războiului Până în prezent, proiecţia componentelor diplomatice, admi- asimetric. nistrative, educaţionale, de securitate internă, informaţionale Componenta geofizică a confruntării, deşi pare ceva de şi economice ce ţin de puterea naţională şi dezvoltarea unor domeniul iraţionalului, trebuie să fie acceptată căci, până la programe de construire şi expansiune a unor state noi, a fost urmă, războiul are o mare încărcătură de iraţionalitate. Se în jurisdicţia organizaţiilor non-guvernamentale şi interne. vizează provocarea unor calamităţi şi catastrofe cu influenţe Din lecţiile învăţate în misiunile NATO anterioare, militarii nocive asupra mediului de viaţă al oamenilor, localităţilor, şi-au făcut întotdeauna treaba, au câştigat războaiele, dar terenurilor agricole, sistemelor de comunicaţii, în scopul pacea adusă în fostele teatre de operaţii, ulterior state noi, realizării unor obiective importante, între care se situează şi nu a determinat şi dezvoltarea capacităţii de autogestionare, distrugerea potenţialului şi resurselor adversarului. Cu după plecarea acestora. Acum, conform acestui nou actuala tehnologie distructivă, de proporţii megalitice, se vor concept NATO, folosindu-se de capacităţile sale, alianţa îşi putea provoca fenomene apocaliptice (ploi torenţiale, ura- va asuma povara coordonării procesului de reconstrucţie a gane, grindină, avalanşe etc.) care să afecteze grav terito- unui nou mediu, a noilor state. riul inamicului şi, mai ales, acele spaţii în care se află Conform opiniei multor analişti, războaiele viitoare vor fi elemente ale industriei de război, sisteme de arme, războaie hibrid. Principala caracteristică a acestora este îndeosebi strategice, depozite şi resurse ale adversarului. proiectarea tuturor elementelor ce alcătuiesc puterea naţio- În prezent şi în viitorul imediat, tema războiului, cu par- nală, în operaţii continue de asigurare a stabilităţii, securităţii ticularităţile sale care derivă din evoluţia relaţiilor sociale şi şi reconstrucţiei, desfăşurate de forţele militare. În acelaşi dintre state, este dominată de găsirea unei strategii globale timp, acestea sunt războaie de intensitate mare şi redusă, de combatere a terorismului, care a devenit, prin violenţa uneori concomitent. care îl caracterizează, una dintre cele mai grave ameninţări Văzut de unii analişti drept un concept controversat, ale acestui început de secol la adresa ordinii globale, a civi- termenul de război hibrid încearcă să sublinieze noua lizaţiei însăşi, făcând şi mai fragilă securitatea pe plan inter- abordare în ceea ce priveşte utilizarea forţelor militare ca naţional. Terorismul a devenit principala formă de măsuri preventive, în calitate de componente ale diplomaţiei manifestare a violenţei în lumea contemporană. Fenomenul preventive şi coercitive, în prea bine cunoscutele operaţii terorist a devenit deosebit de periculos, în contextul noii altele decât războiul, în operaţii de luptă şi stabilizare ordini mondiale unipolare, el devenind o prezenţă aproape post-conflict şi în operaţii de reconstrucţie, ca un proces cotidiană. Prin amploarea şi diversitatea formelor sale de de valorificare a tuturor reuşitelor din fazele precedente manifestare, terorismul a dobândit un caracter internaţional străbătute. extrem de periculos pentru mediul internaţional de securi- Războiul hibrid aduce în discuţie ameninţări hibrid şi tate, în care organizaţii ce pretind că luptă în numele unor anume vulnerabilităţile statelor înainte de şi post conflict. cauze nobile, ori indivizi puşi pe fapte criminale, încearcă să Aceste două tipuri de vulnerabilităţi sunt foarte diferite în creeze o psihoză generalizată a terorii. sine, la fel şi modul de abordare a fiecăruia şi mediul în care Noul concept strategic NATO a luat în considerare noile apar. Astfel, este necesară angajarea într-o varietate extinsă ameninţări mondiale, dezvoltând noi misiuni în concordanţă de activităţi militare şi non-militare, programe, resurse şi pro- cu acestea. În acelaşi timp, conceptul s-a folosit de expe- ceduri, capabile să acţioneze atât într-un mediu erconomic rienţa NATO pentru contracararea ameninţărilor actuale. cât şi politic, precum şi împotriva activităţilor criminale de Acest aspect presupune noi misiuni de informaţii pentru tipul contrabandei, narcoterorismului, traficului ilegal de ţările noastre. armament şi muniţii, bandelor de cartier şi nu în ultimul rand, Noul concept strategic NATO, referitor la „Gestionarea terorismului. situaţiilor de criză” ca principală sarcină a NATO, Toate aceste acţiuni non-militare trebuie executate sau menţionează: „NATO va implica în mod activ, un set de in- coordonate de militari. Scopul final este evitarea destabi- strumente politice şi militare corespunzătoare, pentru a ajuta lizării unui stat, în care economia este de obicei în criză şi la gestionarea crizelor în prag de dezvoltare, ce au capaci- regulile statului de drept practic nu mai există. Astfel de tatea de a afecta securitatea Alianţei, înainte de a se trans- activităţi necesită o gamă întreagă de capabilităţi de infor- forma în conflicte propriu-zise; pentru a împiedica potenţiale maţii, măsuri de diplomaţie defensivă, utilizarea armelor conflicte acolo unde ar putea să afecteze securitatea neconvenţionale sau neletale, precum şi alte metode şi Alianţei; şi, pentru a consolida stabilitatea în situaţii mijloace la graniţa cu acţiunile de luptă, dar care să aibă post-conflict, acolo unde acest lucru contribuie la securitatea capacitatea să devină operaţie de luptă, imediat ce ele- Euro-Atlantică”. mentele de opoziţie ale forţelor regulate, insurgenţilor sau Paragraful numărul 20 din acelaşi document subliniază teroriştilor încalcă pragul ostilităţilor şi devin ameninţare faptul că „NATO se va angaja aşadar, acolo unde este posi- directă în faţa acţiunilor non-ostile. bil şi necesar, pentru a preveni crizele, a le gestiona, pentru Noile activităţi militare şi non-militare NATO, ar trebui in- stabilizarea situaţiilor post-conflict şi pentru a sprijini acţiunile cluse total sau parţial în categoria războaielor hibride. Acest de reconstrucţie”. tip de activităţi necesită un întreg spectru de abordări ale Acest concept, implică desfăşurarea de operaţii militare elementelor de informaţii specifice tuturor tipurilor de într-o varietate complexă de medii post-conflict. Pentru organizaţii de informaţii.

- 74 - TEORIE MILITARĂ

Cooperarea elementelor de informaţii, necesară pentru sponsorizate de state sau actori ce se autofinanţează), vor îndeplinirea noilor misiuni în conformitate cu Noul Concept exploata accesul la capabilităţi militare moderne, inclusiv la strategic NATO, trebuie să existe nu doar între serviciile de sisteme criptate de comandă, rachete portabile aer-sol sau informaţii din state diferite. Nu este uşor. Este o problemă alte tipuri moderne de sisteme letale, precum şi promovarea de cultură, instrucţie, proceduri şi nu în ultimul rând, cel mai insurgenţei prelungite prin organizarea de ambuscade, important aspect: ÎNCREDEREA. atacuri DEI şi asasinări coercitive. Acest lucru poate Schimbul de experienţă, instruirea în comun, simulările, însemna unirea capabilităţilor hight-tech ale statelor, de schimbul de informaţii critice, schimbul de capabilităţi, sunt exemplu a armelor anti-satelitare cu războiul împotriva doar câteva metode de a atinge nivelul de încredere nece- terorismului şi cel cibernetic, direcţionate împotriva ţintelor sar şi compatibilitatea operaţională în vederea desfăşurării financiare. de operaţii în comun, în toate fazele procesului de stabilire Apariţia războiului hibrid nu înseamnă sfârşitul războiului a păcii şi asigurare a stabilităţii. tradiţional sau convenţional. Dar reprezintă un factor Operaţiile de informaţii din misiunile descrise de Noul complicat în ceea ce priveşte strategia de apărare a Concept reprezintă o oportunitate pentru statele NATO şi secolului 21. non-NATO de a asigura cooperarea între serviciile de infor- Orice forţă pregătită să devină o ameninţare hibridă maţii. trebuie să aibă la bază o fundaţie militară solidă, dar, Dacă vorbim de cooperarea elementelor de informaţii, şi totodată, să acorde o importanţă deosebită deprinderilor nu doar de schimb de informaţii, ar trebui luată în conside- cognitive necesare pentru a recunoaşte şi a se adapta rapid rare şi cooperarea între statele NATO şi cele non-NATO. în faţa imprevizibilului. Acest lucru presupune în primul rând identificarea interesu- Succesul în războaiele hibrid necesită lideri de mici unităţi lui strategic comun al unui stat NATO şi al unuia non-NATO. operative cu abilităţi decizionale în domeniul tactic pentru a Pot coopera pe baza acestui interes comun. De exemplu răpunde în faţa imprevizibilului. narcoterorismul. Cu siguranţă lupta împotriva sa este un Cele mai mari implicaţii le are protecţia forţei, după cum interes comun. Pot coopera în vederea atingerii acestui se observă prin înmulţirea atacurilor cu DEI. Inamicii noştri obiectiv. se vor axa pe a câştiga provocarea dată de mobilitate-con- Traversăm o era extrem de complexă. Această comple- tramobilitate, de a ne limita libertatea de mişcare şi de a ne xitate a fost accentuată de globalizare, proliferarea tehnolo- depărta din imediata proximitate a populaţiei civile. Abilitatea giei avansate, extremişti transnaţionali violenţi şi puteri provocărilor hibride de a exploata raza de acţiune şi precizia renăscute. diverselor tipuri de rachete, muniţiei aruncătoarelor şi Tipul de conflict în plină dezvoltare cu care ne confrun- minelor va creşte cu timpul şi ne va pune piedici. Libertatea tăm în prezent este cel mai bine definit prin termenul de noastră de acţiune şi capacitatea noastră de a izola viitorii convergenţă. Acest termen include convergenţa fizicului cu oponenţi de populaţia civilă, stau sub semnul întrebării. psihologicul, a kineticului cu nonkineticul, precum şi a com- În viitor va fi dificil de diferenţiat între conflictele batanţilor cu non-combatanţii. Aşadar, observăm şi conver- convenţionale şi cele neconvenţionale, astfel războiul hibrid genţa forţelor mi-litare cu comunitatea de agenţii, a actorilor va fi o trăsătură definitorie a mediului de securitate viitor. statali şi non-statali şi a capabilităţilor cu care sunt înzes- Încercând câteva definiţii, putem aprecia că războiul trate. hibrid reprezintă un conflict pornit de factori de ameninţare Războaiele hibrid reprezintă mult mai mult decât simple statali sau non-statali, care implică metode de luptă multi- conflicte între naţiuni şi alte grupuri armate. Aplicarea di- ple, capabilităţi convenţionale, tactici neconvenţionale şi verselor forme de conflict face cel mai bine distincţia între dezordine cauzată de activităţi criminale. ameninţările hibrid sau conflicte. Acest lucru este cert mai Ameninţarea hibridă se manifestă când există un adver- ales că războaiele hibrid pot fi conduse de ambele state şi sar care angajează în luptă simultan o fuziune de mijloace de o varietate de factori non-statali. Ameninţările hibrid politice, militare, economice, sociale şi metode de conflict încorporează o gamă întreagă de tipuri de război, inclusiv convenţionale, neregulate, activităţi teroriste şi criminale. capabilităţi convenţionale, tactici şi formaţiuni neregulate, Poate include o combinaţie de factori statali şi non-statali. acte teroriste printre care violenţă generală, acte de Ameninţarea hibridă este o ameninţare care angajează constrângere şi dezordine publică. Aceste activităţi diversifi- în luptă simultan forţe regulate şi neregulate, inclusiv cate pot fi conduse de unităţi separate sau chiar de aceeaşi elemente teroriste şi criminale pentru a-şi atinge obiectivele, unitate, dar, în general sunt direcţionate şi coordonate utilizând o varietate de tactici convenţionale şi operaţional şi tactic în cadrul aceluiaşi mediu de luptă, neconvenţionale, mereu în schimbare, în scopul creării de pentru a obţine efecte sinergice în dimensiunile fizice şi confuzii multiple. psihologice ale conflictului. Ameninţările hibride sunt ameninţări care încorporează o Războaiele hibrid nu sunt noi, dar sunt diferite. Într-un gamă întreagă de tipuri de război inclusiv capabilităţi astfel de război, forţele se contopesc într-o singură forţă sau convenţionale, tactici şi formaţii neconvenţionale, acte sunt alocate aceluiaşi spaţiu de luptă. Combinarea de teroriste printre care acţiuni violente şi de constrângere, capabilităţi convenţionale cu cele non-convenţionale, chiar generarea dezordinii prin activităţi criminale, conduse de dacă integrate din punct de vedere tactic şi operaţional, este ambele state şi de o serie de actori non-statali. cu adevărat provocatoare, dar, istoric vorbind, nu este un Viitoarele conflicte militare nu ne mai apar doar ca o fenomen unic. ruptură strategică dramatică şi, adesea, accidentală, ci ca Aceste războaie hibrid îmbină letalitatea unui conflict fenomene controlate tot mai mult de comunitatea inter- statal cu pasiunea fanatică a războiului convenţional. naţională. De aceea, un mare rol în gestionarea tensiunilor În astfel de conflicte, viitorii adversari (state, grupuri şi crizelor care pot degenera în conflict armat sau care

- 75 - TEORIE MILITARĂ

urmează conflictului armat îl au acţiunile militare menite să conflictului. Războiul s-a transformat dintr-o activitate de prevină izbucnirea unor conflicte de amploare. Asemenea muncă intensivă într-o afacere cu investiţie de capital. După acţiuni sunt operaţiile de răspuns la crize, operaţiile de asis- cum spunea R.V. Jones, era mult mai mult ca niciodată de tenţă umanitară, iniţiativele de cooperare în domeniul ştiut despre inamic. apărării, controlul armamentelor, acţiunile de combatere a Informaţia cerută includea acum mai multe detalii despre proliferării armelor de distrugere în masă. dezvoltările tehnologice, programele de achiziţionare de Drept urmare, diada informaţii şi decizia militară capătă armament, planuri de mobilizare, despre updatarea ponderea cea mai importantă în procesul conducerii militare doctrinelor militare pentru a se potrivi cu noul tip de arma- la toate nivelurile: tactic, operativ şi strategic. ment precum şi despre detalii tradiţionale legate de mărimea Într-o lume politico-militară, competiţională şi conflictuală, armatelor şi poziţia acestora. Nu mai puteau fi improvizate incertitudinea apasă asupra decidenţilor mai mult decât orice mari campanii militare sau invazii, deoarece complexitatea altceva. Fără îndoială, există posibilităţi de remediere. războiului modern necesita o planificare detaliată anterioară Folosirea corespunzătoare la timp a informaţiilor militare izbucnirii luptei propriu-zise. Ca rezultat, oponenţii şi-au valoroase, poate reduce în mod semnificativ incertitudinea, propus ca scop, nu doar să afle mai multe despre inamicul permiţând astfel liderilor politici şi militari să-şi îm- lor, ci să obţină şi planurile de război ale acestora. Pentru bunătăţească nivelul calitativ al deciziilor, să dezvolte strate- a satisface această cerinţă de informaţii împovărătoare, gii mai eficiente sau să desfăşoare cu mai mult succes organizaţiile de informaţii militare s-au dezvoltat atât de operaţiile militare. Informaţiile furnizate de serviciile de repede, încât s-a stabilit rapid o vastă gamă de documente informaţii militare sunt aşadar, doar un mijloc prin care se pe baza cărora să se poată face pregătirile pentru război, atinge un scop – un instrument esenţial pentru atingerea precum şi studiul asupra pregătirilor inamicului. scopurilor unui lider prin cea mai eficientă metodă. Mai mult, revoluţia în mobilitate, care a făcut posibilă surprinderea strategică şi foarte probabil victoria decisivă într-o perioadă scurtă de timp, presupunea ca date despre intenţiile şi capabilităţile inamicului, să fie obţinute cât mai repede posibil pentru a se emite la timp o avertizare despre un atac iminent. Cu această creştere a presiunii de obţinere a informaţiilor în timp real, nevoia de diversificare a devenit din ce în ce mai acută. Serviciile de informaţii şi, implicit, expertiza specialiştilor de informaţii militare se axau pe subiecţi din domenii diferite de la politică, economie, ştiinţă şi tehnologie până la armata terestră, forţele navale sau aeriene. Simultan, diferitele mijloace de colectare a informaţiilor se înmulţeau într-un ritm la fel de rapid. În timp ce serviciile de informaţii militare tradiţionale epindeau de câteva surse, într-un fel necredibile, cum ar fi spionii, ambasadorii şi prizonierii de război, serviciile moderne de informaţii militare au fost re-voluţionate de perfecţiunea unor metode mult mai eficiente cum ar fi fotografierea din aer şi ascultarea convorbirilor. Toate aceste metode, în schimb, necesitau agenţii speciale pentru a fi conduse. Volumul tot mai mare de informaţii primit de la serviciile de informaţii militare, au dat naştere la o dezvoltare a specializării şi a coordonării în sortarea, analiza şi evaluarea datelor. Astfel de dezvoltări au eliminat posibilitatea liderilor de aproape orice nivel, să acţioneze ca proprii lor ofiţeri de informaţii. Liderul modern nu mai poate conduce de unul singur trupele pe câmpul de luptă sau să-şi direcţioneze Înainte de secolul douăzeci, liderul militar şi politic putea propriile eforturi în cercetare. Mai mult ca niciodată, liderii avea succes ca fiind propriul ofiţer de informaţii. În lumea mo-derni de succes depind de capacitatea lor de a înţelege pre-industrializată, războiul era relativ o datorie de onoare, şi coopera cu serviciile de informaţii. chiar dacă obiectivele militare şi politice, erau deseori la fel de ambiţioase ca şi astăzi. Luptele se desfăşurau pe arii re- strânse; dar, chiar dacă aria era mai extinsă, nu aveau loc BIBLIOGRAFIE: multe lupte simultan. După cum se ştie, tehnologia militară FOCA, Petrică-Lucian, Informaţiile militare şi rolul lor în precară şi desfăşurarea încetinită a evenimentelor, au per- creşterea eficienţei deciziei militare şi politico-militare, Teză mis liderilor militari şi politici să se concentreze pe un număr de doctorat, U.N.Ap. Bucureşti, 2011; limitat de probleme. Aveau oportunitatea să înţeleagă mai BĂDĂLAN, Eugen, ARSENIE Valentin, VĂDUVA uşor situaţia, apoi să-şi instruiască personal ajutoarele şi Gheorghe, Eseu despre arta strategică, Editura Militară, agenţii asupra tipului de informaţii necesare a fi colectate. Bucureşti, 2005; Cu toate acestea, până în a doua jumătate a secolului MUREŞAN, Mircea, U.N.Ap., Curs de teoria artei militare, nouăsprezece, dezvoltarea industrială a revoluţionat natura Viitorul conflictelor militare

- 76 - TEORIE MILITARĂ

ARCTICA - un nou pivot strategic ------General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Înainte de a aborda problemele de natură geopoli- politico-militare din zona Orientului Mijlociu care au tică sau geoeconomică, este necesar a face o pre- impus căutarea de alternative, de afirmarea Indiei şi zentare generală a zonei pe care o supunem analizei. Chinei ca mari puteri economice cu nevoi de resurse Oceanul Îngheţat sau Oceanul Arctic este situat în energetice în creştere şi ca urmare a încălzirii climei şi regiunea Polului Nord şi este cel mai mic dintre topirii gheţarilor care fac mai accesibilă exploatarea oceanele lumii. Deşi are suprafaţa cea mai mică resurselor, care sunt estimate la peste 25% (unii le (aproximativ 788.000 km2) este mai întins decât evaluează la 50%) din resursele neexploatate ale lumii Europa, are forma relativ circulară şi centrul aproxi- (estimate la aproximativ 90 miliarde de barili de petrol mativ pe Polul Nord al planetei. Acesta este delimitat şi la 1680 de trilioane metri cubi de gaze). Interesul de ţărmurile nordice ale continentelor Europa, Asia pentru această zonă, din punct de vedere economic (Siberia) şi America de Nord, precum şi cele ale insu- este accentuat şi de prezenţa unor zăcăminte de aur, lei Groenlanda. Acesta comunică liber cu Oceanul argint, uraniu, plumb, zinc şi nichel.2 Atlantic şi printr-o strâmtoare îngustă (strâmtoarea Bering) cu oceanul Pacific. Ţărmurile celor trei continente care îl mărginesc sunt foarte sinuase, realizând foarte multe peninsule, golfuri, estuare, şi fiorduri. Una din principalele caracteristici ale acestui ocean este că nu are con- tact cu continentele care-l delimitează decât prin mă- rile de margine. Deasemenea altă caracteristică importantă este prezenţa gheţii.1 În Oceanul Arctic există două căi de comunicaţii maritime: - Pasajul Nord-Est - reprezintă calea cea mai scurtă prin nordul Siberiei între vestul Rusiei (portul Murmansk) şi estul Rusiei (portul Vladivostok); - Pasajul din Nord-Vest, care străbate apele arctice prin nordul planetei, de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific. Chiar dacă până nu demult cele două căi erau inaccesibile, în prezent, graţie spărgătoarelor de gheaţă moderne şi navelor de construcţie specială, Arctica –poziţionare sunt utilizate în mod frecvent. Sursă. www.maps-of-arctic Regiunea are o climă polară aspră, care este influenţată pe tot parcursul anului de masa de aer polar rece, este caraterizată prin temperaturi foarte Importanţa geopolitică scăzute, între -32-360C şi 0-100C (uneori mult mai scă- După încheierea „Războiului Rece” în anii ’90, zona zute). Precipitaţiile oscilează între 75 şi 500 mm. arctică a atras puţin atenţia în mass-media interna- În trecut Oceanul Arctic avea un şir de insule care ţională. Acest teritoriu imens situat între Polul Nord şi în prezent sunt scufundate şi multe dintre ele se află Cercul Polar de Nord, care a avut o importanţă strate- pe platforma continentală asiatică iar mai puţine în gică extraordinară în anii ’80, atât pentru forţele na- jurul celorlalte continente (America de Nord şi vale ale SUA cât şi pentru cele ale URSS a început să Europa). Cele mai importante insule sunt: Makarov, suscite interesul din ce în ce mai mare, ca urmare a în- Bredly, Andreev, Djils, Exploratorilor Polului Nord, călzirii climatice şi a implicaţiilor pe care acest feno- Keenan, Spitsbergen etc. men îl prezintă pentru omenire în general şi mai ales Resursele Arcticii pentru statele limitrofe acestei regiuni în special. Regiunea Arctică reprezintă un amestec interesant Încălzirea la nivelul zonei schimbă coordonatele eco- de interese economice şi geopolitice, de resurse ener- nomice în sensul că exploatarea resurselor se poate getice până la căi de acces şi rute comerciale. Impor- executa cu mai mare uşurinţă. Măsurătorile executate tanţa economică a zonei a crescut odată cu conflictele în ultimii ani înregistrează tendinţe generale de

- 77 - TEORIE MILITARĂ

scădere continuă a stratului de gheaţă, evoluţie care se menţine, astfel încât proiecţiile recente indică veri fără gheaţă între anii 2030-2035. Dar acest fenomen climatic în schimbare gene- rează o modificare şi a geopoliticii în sensul că o zonă „bun economic la nivel global” este considerată un aprig motiv de conflict pentru această „mină de aur” pretinsă sau contestată de actorii globali din zonă. Deoarece importanţa geoeconomică este mare, dreptul la proprietate trebuie demonstrat şi/sau impus, chiar dacă exploatarea acestor resurse este ineficientă în acest moment. Un alt argument este că faţă de resursele energetice din Orientul Mijlociu şi din Africa unde este violenţă politică şi instabilitate, rezervele energetice ale Arcticii pot fi exploatate fără asemenea riscuri. În conformitate cu evaluarea Statelor Unite (US Ecological Survey) a resurselor energetice din regiu- nea arctică, cele mai mari rezerve de petrol din re- giune sunt bazinul Arctic al Alaskăi, bazinul Amerasia la nord de Canada, bazinele de est şi de vest, Groenlanda, precum şi în nordul Rusiei (nordul şi Resursele Arcticii sudul Mării Albe, estul Mării Siberiene, Marea Chukchi şi Marea Barents).3 Sursă. http://romanian.ruvr.ru/news/ În conformitate cu Convenţia ONU, privind dreptul fundul apei Arcticii, sub Polul Nord. Ulterior, au fost maritim, suveranitatea statelor se extinde la 200 de elaborate strategii şi planuri care să permită punerea mile marine, care este zonă economică exclusivă. În în valoare şi exploatarea zonei. unele cazuri statele pot extinde jurisdicţia lor până la În 2015, Rusia va înainta o nouă cerere la ONU, 350 mile marine prin prezentarea de probe geologice revendicând în Arctica un teritoriu de peste un milion comisiei ONU privind limitele platoului continental de km2, urmare a dovezilor clare că o parte a (Limits of the Continental Shelf - CLCS), în termen de Dorsalei Lomonosov, Dorsalei Mendeleev şi Văii 10 ani de la ratificarea dreptului maritim. Actorii politici Podvodnikov îi aparţin.4 implicaţi în acest proces sunt Rusia, Canada, Canada, prin poziţia geografică, emite o cerere a Danemarca şi Norvegia ca state riverane zonei Arctice unei porţiuni mari din Dorsala Arctică, inclusiv, susţine care acţionează în cadrul Convenţiei ONU. SUA ac- că Dorsala Lomonosov este o extensie subacvatică a ţionează ca stat riveran, dar în afara cadrului ONU, Insulei Ellesmere. Cererea Canadei la ONU din deoarece nu a ratificat niciodată această convenţie. decembrie 2013, este sursă de conflict deschis cu CLCS nu se ocupă de dispute teritoriale, fiind un Rusia şi Danemarca. Suveranitatea arctică este apre- organism tehnic. Graniţele platoului sunt stabilite de ciată de canadieni ca fiind de importanţă prioritară, în state, prin intermediul unor acorduri bilaterale, între acest sens guvernul acţionând pentru achiziţia a opt cele cinci state riverane la Oceanul Arctic. Schiţarea nave spărgătoare de gheaţă militare (înarmate), exe- pe o hartă a posibilelor zone de interes ale statelor ri- cutarea unor exerciţii militare, vizite politice la înalt verane în Arctica, demonstrează că acestea se inter- nivel, constituirea unei baze militare fortificate pe sectează doar pe tronsoane de mici dimensiuni, vârful de nord al Insulei Ellesmere.5 concluzia fiind că dezacordurile posibile putând fi re- Se presupune că în această zonă se află aproxi- zolvate prin negocieri, care nu implică prezenţa NATO mativ 13% din rezervele de petrol şi 30% din rezervele sub nici o formă, nefiind probleme care să solicite o de gaze neexploatate. soluţie militară. Cu alte cuvinte Arctica este un „terito- Interesul statelor riverane zonei Arcticii sunt riu al dialogului” cum a afirmat preşedintele Putin în demonstrate şi de eforturile făcute pentru a-şi exercita 2010 la întrunirea reprezentanţilor Comitetului Arctic. autoritatea, reflectată în imaginea de mai jos. În 2001, Rusia a înaintat o cerere la ONU pentru Danemarca, în 2012, a organizat o expediţie anexarea a 1240 mile subacvatice referitoare la ceea ştiinţifică pentru a demonstra că 155.000 km2, din ce se numeşte Dorsala Lomonosov, argumentând că fundul Oceanului Arctic, inclusiv Polul Nord, fac parte această creastă submarină este o prelungire a supra- din platoul groenlandez şi Arctica, ca urmare trebuie feţei siberiene. În acest sens au organizat o expediţie încorporaţi cu Regatul Danemarcei (pe lângă ştiinţifică în care, în 2007, au plantat un steag rus, pe Groenlanda şi Insulele Feroe). - 78 - TEORIE MILITARĂ

Se pune problema dacă Rusia, Danemarca şi cele- capacitatea navelor de a naviga printre sloiurile de lalte state limitrofe Arcticii au intenţia să respecte gheaţă.7 dreptul mării pe tema delimitării frontierelor. Moscova În regiune există instituţii care definesc relaţiile nu poate decât profita în urma unei evoluţii paşnice a dintre statele angajate: Consiliul Arctic, Dimensiunea situaţiei, deoarece datorită coastei siberiene, cu Nord-Europeană a UE, Consiliul Nordic, Consiliul lungimea de aproximativ 20.000 de km dobândeşte Euro-Arctic al Mării Barents, constituit în 1993, cu zone imense din fundul Oceanului Arctic şi este puţin participarea Finlandei, Suediei, Norvegiei şi Rusiei şi probabil că va risca aceste potenţiale beneficii iscând Consiliului Economic Arctic constituit recent, în 2014, probleme privind un teritoriu mic revendicat de cu participarea tuturor statelor limitrofe. Deasemenea Danemarca sau Norvegia. Şansele de a găsi gaze este iniţiată din 2012, o reuniune a şefilor apărării din naturale sau petrol în apropierea Polului Nord sunt statele membre ale Consiliului Arctic. reduse sau aproape inexistente.6 Problemele în zonă sunt economice, politice dar ţin Când se analizează rolul Danemarcei în geoplitica şi de mândria naţională. Începând cu 2013, armata Arcticii trebuie luat în considerare statutul rusă şi-a intensificat prezenţa în zona arctică, aceasta Groenlandei, care, începând cu 2009, are o largă redevenind un loc de interes strategic pentru autonomie, (chiar dacă Danemarca este cea care Moscova. generează politica externă a regatului inclusiv a teri- În epoca sovietică în regiune erau baze şi instala- toriilor sale autonome, repartizarea puterilor se ţii militare cu destinaţii diferite, care au fost abando- schimbă treptat, ca urmare a faptului că Groenlanda nate începând cu anul 1993. Ruta Nord - Est (Ruta câştigă influenţă şi prestigiu pe plan internaţional). Nordică) este o alernativă pe care Moscova o ia în cal- cul fiind deosebit de importantă, la cea a utilizării Canalului Suez spre Asia. Această rută este luată în calcul şi de China, Japonia şi Coreea ca rută comer- cială, mai scurtă cu aproximativ 4000 mile marine, spre porturile olandeze, Roterdam şi Amsterdam, faţă de cea tradiţională, prin sud. Traficul comercial în 2013 pe această rută, a fost cu 30% mai mare decât cel din 2012 iar în 2014 perspectivile sunt mult mai optimiste. Rusia operează majoritatea spărgătoarelor de gheaţă şi are în zona arctică în perimetrul economic exclusiv, resurse energetice în valoare de peste 8000 miliarde de dolari. Dispute teritoriale Din 2013, sunt semnale tot mai evidente ale dorin- ţei Rusiei de militarizare a regiunii. Şi-a pus în func- Sursă. http://romanian.ruvr.ru/news ţiune baza militară din Arhipelagul Novosibirsk, a Norvegia şi Rusia au ajuns recent la o înţelegere redeschis şapte aerodromuri şi porturi în Insulele Noii cu privire la proprietăţile din Marea Barents, miza fiind Siberiei, şi-a dezvoltat infrastructura pentru aterizarea depozitele uriaşe de energie care zac în zona arcticii avioanelor de luptă şi transport, alimentarea cu în condiţiile în care rezervele neexploatate de hidro- combustibil, azot şi oxigen şi instruirea piloţilor. Echi- carburi din lume sunt pe cale să se epuizeze. pajele aeronavelor de vânătoare MiG-31 BM, Tu-95 şi Confruntări geopolitice IL-76 M au testat aterizarea pe noile aerodromuri şi au Concurenţa pentru resursele, teritoriile şi pentru executat misiuni în zonă. dominaţia rutelor comerciale arctice implică o Baza navală permanentă din Arctica va adăposti un militarizare a regiunii iar cel mai întunecat scenariu grup de nave din Flota Nordului, care sunt puse în este cel al unui conflict militar. stare de alarmă permanentă din această toamnă (na- Prin pretenţiile sale, Rusia a intrat în coliziune cu vele de debarcare Gheorghi Podonomeset şi Kondo- toate statele din zonă. Fiind angajată pe mai multe poga, nava de alimentare Serghei Osipov, un fronturi deschise, Rusia promovează o politică spărgător de gheaţă cu propulsie nucleară, alte nave deschisă. Prezenţa militară în zona arctică este suplimentare care transportă tehnologie, echipamente întărită de la un an la altul. şi personal ale Grupului Armat al Arcticii – structură Statele cu teritoriu în zona arctică, dezvoltă planuri specială care este destinată să apere interesele Rusiei de a construi infrastructură, de a-şi îmbunătăţi capa- în regiune. De asemenea Moscova a creat două bri- cităţile militare, introducând sisteme de informaţii, găzi de infanterie, componente ale grupului, pentru zo- cercetare şi supraveghere (ISR), antrenând forţele să nele arctice.8 Acestea vor fi amplasate în complexele reziste în condiţii de climă extremă şi dezvoltând militare de pe insula Vranghel şi în Capul Otto

- 79 - TEORIE MILITARĂ

Shmidth, construite în formă de stea (ceea ce permite Pasajul de Nord-Vest are o lungime de 5780 km, deplasarea liberă în interior) şi vor cuprinde aparta- fiind o cale maritimă care trece prin nordul Europei, mente, cantine, unităţi administrative, săli de sport, nordul Americii de Nord, şi leagă Oceanele Arctic, saune, cabinete de psihiatrie.9 Atlantic şi Pacific. Tot ca urmare a importanţei pe care Rusia o acordă Pasajul de Nord-Vest este format din mai multe in- zonei Arcticii este decizia de a constitui până la sfâr- sule, străbătut de numeroase strâmtori şi a devenit şitul acestui an (luna noiembrie) a unei noi structuri - motiv de dispută politică deoarece SUA şi Canada nu Flota de Nord-Comandamentul Strategic Unit se pot pune de acord asupra statutului juridic a aces- (FN-CSU) – structură cu atribuţii operative (cu obiec- tui arhipelag. Canada doreşte ca apele care constituie tivul apărării intereselor Rusiei în zona Arcticii). Pasajul de Nord -Vest să fie tratat ca ape interne asu- Obiectivele Rusiei în regiune sunt de natură mili- pra cărora să-şi exercite suveranitatea completă. tară – asigurarea de capacităţi terestre, aeriene şi na- SUA doreşte ca pasajul să fie considerat strâmtoare vale, care să acopere întreaga zonă şi de natură internaţională, ceea ce reduce considerabil abilitatea economică – exploatarea hidrocarburilor, care va Canadei de a-şi exercita suveranitatea asupra acestor necesita depozite, tehnologii noi şi costisitoare, ape.11 Starea de navigabilitate a pasajului o perioadă redeschiderea mărilor. mai mare de timp în cursul anului ar scurta distanţa de Şi Norvegia, şi Danemarca, state limitrofe la transport între Europa şi Asia cu aproximativ 7000 km, Oceanul Arctic, au intrat în competiţia militară, comparativ cu traseul pe Canalul Panama. creându-şi câte un batalion arctic. Un alt motiv al disputei este reprezentat de Canada, în ultimii ani, şi-a intensificat exerciţiile mi- resursele naturale care se estimează că se ascund în litare în zona arctică. Şi-a creat şi echipa, o forţă de adâncuri. aproximativ 5000 de rangeri, gata de acţiune în Această problemă are implicaţii atât asupra această regiune. Se încearcă astfel refacerea capaci- Canadei cât şi asupra SUA. tăţii operaţionale pierdute ca urmare a participării la Pentru Canada: acţiunile din Afganistan. - în situaţia în care devine strâmtoare internaţională, Studiile recente, mult mai optimiste, estimează re- s-ar găsi în vecinătatea unor ape internaţionale, care zervele de gaz şi de petrol ale Arcticii la aproximativ poate fi utilizată liber, fără control, de cargouri din toată 50% din rezervele naturale nedescoperite. Deci nu lumea; este loc de surpriză dacă dezgheţarea Oceanului - libera circulaţie internaţională implică riscuri, unul fiind cel terorist - grupările teroriste ar putea ajunge cu uşurinţă pe continentul american. Pentru SUA: - beneficii directe şi indirecte, urmare a reducerii costurilor de transport pentru companiile americane, care-şi desfăşoară activitatea în Asia sau exploatează resursele din Alaska şi exportă pe pieţele europene; - ar putea pierde Canada ca aliat, în favoarea Rusiei (de care Canada s-a apropiat în ultimii ani). Mecanismele internaţionale sunt greu de aplicat acestui conflict. UNCLOS este dificil de aplicat deoa- rece nu s-a ajuns la un acord - pasajul să fie conside- rat pământ (fiind îngheţat o mare parte a anului), aşa cum este apreciat de indigeni (principalul argument al Canadei), sau apă (cum este apreciat de SUA). Nu există un mecanism cu caracter obligatoriu de soluţionare a conflictelor din această zonă, convenţia Pasajul nord-vest al Arcticii (UNCLOS), neavând putere reală asupra statelor care Sursă. http://romanian.ruvr.ru/news/ au ratificat-o, cu atât mai puţin asupra celor celor care Arctic va creşte activitatea în zonă şi conflicte vor apă- nu au ratificat-o (cazul SUA). rea. Statele din regiune sunt în această cursă pentru Dacă schimbările climatice în zonă vor continua în extinderea zonei economice exclusive, drept garantat acest ritm, este posibil, să se reaprindă vechi conflicte de Convenţia Naţiunilor Unite privind Dreptul Mării între SUA şi Rusia, dar într-un alt context internaţio- (UNCIOS). nal, context în care existenţa altor puteri mondiale cu Unul din aceste conflicte inevitabile este în curs de interese în creştere în zonă, vor complica şi mai mult desfăşurare între SUA şi Canada, având ca subiect luarea de decizii. Putem aprecia că schimbările Pasajul de Nord -Vest.10 geopolitice din zonă, interesele mari ale statelor, pot - 80 - TEORIE MILITARĂ

influenţa relaţiile dintre aliaţi (atunci când interesele (de exemplu Gazprom utilizează expertiza companiei acestora se situează pe poziţii antagonice). norvegiene Staloil), care este costisitoare şi uneori Dar în zonă nu sunt numai interese contrare. Există este obţinută în schimbul unor concesii geopolitice şi oportunităţi de cooperare. Astfel, Rusia are acces (semnarea de Rusia şi Norvegia a Tratatului privind la tehnologia norvegiană de exploatare a zăcămintelor delimitarea maritimă şi cooperarea în Marea Barents de petrol, cooperarea între compania Norway Stanoil şi în Oceanul Arctic, prin care Rusia, a fost de acord cu şi companiile ruseşti Gazprom şi Rosneft sunt în de- pretenţiile teritoriale ale Norvegiei). rulare. Exploatarea resurselor a generat şi dezvolta- Creşterea producţiei mondiale de petrol şi de gaze rea infrastructurii de transport, în special a celei naturale a fost posibilă datorită creşterii numărului de navale, prin dezvoltarea infrastructurii portuare în terminale de gaz natural lichefiat (LNG) la nivel Norvegia, dar şi în Rusia (Murmansk, Arhanghelsk11). mondial şi a exploatării gazelor de şist. Aceste surse Dar în zonă au apărut noi competitori pentru sunt oricum mai ieftine decât resursele energetice ale această nouă şi ultimă mare frontieră energetică a Arcticii. lumii. Un alt „mare joc” este în curs de desfăşurare. Pentru a obţine profit este nevoie de piaţă, dar unii China care deţine o bază de cercetare în arhipelagul producători (Rusia, SUA, Canada) au deja un exces Svalbard din Norvegia încă din 2004, îşi construieşte de energie. Majoritatea resurselor energetice arctice primul spărgător de gheaţă. sunt situate în largul mării, au nevoie de platforme Franţa, Japonia şi Coreea se înghesuie pentru a offshore, necesită conducte subacvatice, infrastruc- obţine un rol mai important în zonă. Dar aceşti com- tura trebuie construită din materiale capabile să reziste petitori nu sunt primiţi la masa negocierilor. Astfel la la îngheţ, iar materialele de construcţie sunt mai reuniunea membrilor Consiliului Arctic din acest an scumpe. s-a apreciat că „mai multe păreri ar complica lucrurile”. Deasemenea, temperaturile scăzute la care se li- o Este rentabilă exploatarea resurselor? vrează (pot ajunge la -40 C sau mai mult) generează Spre deosebire de toate celelalte regiuni din lume o scădere a eficienţei muncii. Se apreciază că efi- bogate în resurse energetice, Arctica este caracteri- cienţa muncii în zona arctică este redusă cu 15% faţă zată de o suită de provocări care fac extracţia şi trans- de condiţiile normale. portul dificile, dar mai ales costisitoare. Ca exemplu, Lipsa de vizibilitate este deasemenea o problemă câmpurile petrolifere din Arabia Saudită nu cunosc majoră, în special pentru transport. Transporturile cu perioadele lungi de întuneric care există în Arctica, nu nave se execută cu dificultate. Navele circulă pe rute se află la mii de kilometri distanţă de cel mai apropiat cunoscute, fiind sprijinite de sisteme de supraveghere centru urban, nu există amplificarea rolului obstacole- scumpe. În zonele arctice, ecosistemele sunt mai vul- lor reprezentate de vreme şi de expertiză. Toate nerabile, activitatea umană generează şi riscuri de ac- aceste obstacole sunt amplificate, cu efecte în ceea cidente. ce reprezintă costurile. La acest moment întâmplarea face să fie o lipsă de Forajul onshore este o problemă comună, dar fora- hărţi maritime adecvate la nivelul întregii regiuni. Pen- jul offshore în zona arctică este o problemă care im- tru a crea o imagine mai clară, doar 1/8 din apele ar- pune o expertiză pe care nu toate companiile o au ctice ale Canadei sunt explorate la standarde moderne, iar ritmul greoi în care se execută ne duce la concluzia cum că acţiunea va mai dura foarte mulţi ani. Dar pe măsură ce gheaţa se topeşte, probabil că interesele economice vor imprima acţiunilor de carto- grafiere un ritm mai alert. În ultimii ani este o solicitare tot mai intensă de a obţine permisiunea de a folosi ruta Mării Nordului (sec- tor din Pasajul de Nord-Est). Doar în 2013, 495 nave au obţinut acest acord, iar faptul că majoritatea aces- tora erau ruseşti, nu duce la concluzia că în spatele acestor acţiuni se află interesele geopolitice ale Rusiei şi mai puţin interese de natură economică. Concluzii Toate statele riverane Arcticii au luat în calcul, pe termen lung, potenţialul economic şi geopolitic al zonei. Până când investiţiile vor fi rentabile, aceste state Resursele energetice ale Arcticii vor revendica zone cât mai întinse, încercând să-şi Sursă. http://www.cass-ro.org/arctica extindă stăpânirea şi drepturile exlusive, economice

- 81 - TEORIE MILITARĂ

sau geopolitice. Deoarece mecanismele internaţionale Porojan, Ion, „Aspecte ale geopoliticii resurselor existente sunt ineficiente, problemele aflate în dispută energetice”, în “Asimetria Resurselor Energetice”, vor fi rezolvate în format bilateral. Geopolitica, Revista de Geografie Politica, Geopolitica Resursele naturale estimate a fi în zonă sunt îm- si Geostrategie, Anul V, Nr. 23, Editura Top Form, prăştiate pe suprafeţe foarte mari, vor genera pro- Bucuresti, 2007 bleme mari pentru exploatare şi transport. Dobrescu, Paul -„Geopolitică”, Editura Comuni- Urmare a problemelor pe care le-ar implica exploa- care.ro, Bucureşti, 2003. tarea resurselor zonei, trebuie să privim planurile Nicolae, Dolghin - „Geopolitica. Dependenţele de elaborate cu mult scepticism. Deocamdată sunt resursele energetice”, Editura Universităţii Naţionale impedimente de netrecut. de Apărare, Bucureşti, 2004. Toffler, Alvin - „Al treilea val”, Editura Politică, Note: Bucureşti, 1983. 1. ro.wikipedia.org/wiki/Oceanul_Arctic, accesat pe Dughin, Aleksandr – „Bazele Geopoliticii şi viitorul 01.11.2014; geopolitic al Rusiei”, Editura Euroasiatica, Bucureşti, 2. http://blog.adrianmariusdobre.eu/, accesat pe 2010. 01.11.2014; Aymeric, Chaparde - „La strategie globale des 3. politica.org.ro/geopolitica-z/geopolitica_conflic- Etats–Units face a l’ émergeance de la Chine”, Revue tul_arctic_un_razboi_rece_intr- française de géopolitique, 2003. o_zona_inghetata/22362/, accesat pe 01.11.2014; 4. http://romanian.ruvr.ru/2014_10_30/Oamenii_ Surse accesibile on-line: de_stiinta_au_demonstrat_ca_Rusia_are_dreptul_sa http://www.hotnews.ro/stiri-revista_presei_interna- _revendice_teritorii_arctice/0883/, accesat pe tional-9396922-time-Putin_incinge-cursa-pentru- 01.11.2014; controlul-arcticului-10000-soldati-rusi-indreapta-spre-n 5. politica.org.ro/geopoliticaa-z/geopolitica_conflic- ord.html tul_arctic_un_razboi_rece_intr- www.referat.ro/referate_despre_oceanul_arctic_re- o_zona_inghetata/22362/ accesat pe 01.11.2014; ferat-html, http://blog.adrianmariusdobre.eu/ 6. http://romanian.ruvr.ru/2014.08.09 Canada_inten- www.ro.wikipedia.org/wiki/Oceanul_Arctic tioneaza_sa-si_extinda_teritoriul_in_Arctica-61491, politica.org.ro/geopoliticaa-/geopolitica_conflic- accesat pe 01.11.2014; tul_arctic_un_razboi_rece_intr- 7.www.zf.ro/business_international/zona_arctica_ o_zona_inghetata/22362/ urmatoarea_frontiera_in_lupta_pentru_resursele_ene http://romanian.ruvr.ru/2014_10_30/Oame- rgetice_12535003, accesat pe 01.11.2014; nii_de_stiinta_au_demonstrat_ca_ Rusia_are_drep- 8. http://romanian.ruvr.ru/2014_09_10/Flota-nordica- tul_sa_revendice_teritorii_arctice/0883/ a-Rusiei-va-avea-propria-baza-in-Arctica-4036/, ac- http://romanian.ruvr.ru/2014_08_09_Canada_in- cesat pe 01.11.2014; tentioneaza_sa-si_extinda_ teritoriul_in_ Arctica- 9. http://romanian.ruvr.ru/news/2014_09_08/Rusia- 61491/ a-inceput-sa-costruiasca-baze-militare-in-Arctica- http://romanian.ruvr.ru/2014_09_10/Flota-nordica- 9373/, accesat pe 01.11.2014; a-Rusiei-va-avea-propria-baza-in-Arctica-4036/ 10.www.referat.ro/referate_despre_oceanul_ http://romanian.ruvr.ru/news/2014_09_08/Rusia-a- arctic_referat-html, accesat pe 01.11.2014; inceput-sa-costruiasca-baze-militare-in-Arctica-9373/ 11.http://www.cass_ro.org/arctica/Alexandru_ www.zf.ro/business_international/zona_arctica_ur- Grumaz, accesat pe 01.11.2014; matoarea_frontiera_in_lupta_ pentru_resursele_ener- 12. http://prosistem.worpress.com/2011/07/11/se- getice_12535003/ ncinge-lupta-pentru-controlul-Arcticii/, accesat pe http://geopolitics.ro/cat-de-rentabila-este- 01.11.2014 exploatarea-resurselor-energetice-din-zona-arctica- 13.http://geopolitics.ro/cat-de-rentabila-este- partea-a-doua/ exploatarea -resurselor-energetice-din-zona-arctica- http://ziarullumina.ro/pagina-de-istorie/realitati-si- partea-a-doua/, accesat pe 01.11.2014; influente-economice-politica-externa-rusiei 14. Ibidem http://www.zf.ro/politica/politica-externa/rusia- 15.http://geopolitics.ro/cat-de-rentabila-este- vorbeste-de-razboi-in-lupta-pentru- exploatarea -resurselor-energetice-din-zona-arctica- resurseleenergetice-4360567/ partea-a-doua/, accesat pe 01.11.2014 http://geopolitics.ro/noul-proiect-geopolitic-al- Bibliografie: rusiei/ Corobană, Adrian – ”Triunghiul de forţe geopolitice- http://romanian.ruvr.ru/2014_09_10/Flota-Nordica- SUA-China-Rusia”, Editura ARS DOCENDI, a-Rusiei-va-avea-propria-baza-in-Arctica-4036/ Bucureşti, 2012.

- 82 - TEORIE MILITARĂ

ASIA CENTRALĂ - schimbări în geopolitica energiei ------General de brigadă dr. Lucian Foca, colonel dr. Vasile Cerbu

Asia Centrală este o regiune strategică situată la joncţiu- În accepţiunea noastră acest spaţiu poate fi delimitat ca nea a două mari continente: Asia şi Europa. Aceste spaţii au incluzând cele cinci state foste republici sovietice constituit de-a lungul timpului atât o zonă de tranzit pentru (Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kirghistan şi comerţul european şi asiatic, un spaţiu de interferenţă a sfe- Tadjikistan), vestul Chinei şi vecinătăţile Mării Caspice, relor de influenţă al marilor puteri dar şi un centru politic şi un deoarece au în comun religia – musulmană şi limba de creuzet al unor culturi şi civilizaţii originale. comunicare – limbă de origine turcică. Am analizat şi relaţiile Delimitarea acestui spaţiu nu este unanim acceptată. Din statelor din zonă şi Federaţia Rusă, urmare a influenţelor şi anumite perspective, spaţiul Asiei Centrale este privit în sens interdependenţelor istorice existente. extins prin includerea în zonă a cinci state (foste republici În continuare, obiect al analizei noastre îl va constitui sovietice musulmane) a marilor actori globali Rusia şi China, spaţiul central-asiatic, fost sovietic, precum şi spaţiul riveran precum şi a altor două state, cu veleităţi de puteri regionale Mării Caspice, din punct de vedere geopolitic. - Turcia şi Iranul. La aceste state se adaugă şi Mongolia, Semnificativă pentru regiunea Asiei Centrale este impor- Afganistanul şi Caucazul.1 tanta sa cantitate de hidrocarburi. Acest aspect a făcut ca În lucrările de specialitate americane acest spaţiu nu este prin exploatarea de la Tengiz, încă din anii 1993 – 1994, la definit dar există o voce – cea a CNN – post de televiziune scurt timp după obţinerea independenţei, marii actori impli- care constituie o adevărată voce a Washingtonu-lui, care caţi în industria energetică să se implice în zonă (în special arată publicului larg această zonă a Asiei Centrale care în Kazahstan şi Azerbaidjan – ţări care au ieşire la Marea include cele cinci republici sovietice precum şi Irakul, Iranul Caspică). În acest spaţiu se găseşte cea mai mare cantitate şi Afganistanul. de zăcăminte de gaze şi petrol din zonă, în cea mai mare În Enciclopedia rusă „Chiril şi Metodiu” din 2008, este parte neexploatate şi comparabile în domeniul petrolier cu consacrat un amplu articol acestui spaţiu care insistă asupra cele ale Arabiei Saudite. După alte estimări aceste rezerve caracteristicilor geografice, a suprafeţei de 6 milioane de km2 sunt chiar mult mai mari.3 iar din perspectiva ţărilor este inclusă Mongolia şi vestul Marea Caspică a coagulat în jurul ei numeroase civilizaţii, Chinei cu regiunea Xianjing. chiar în condiţiile în care a existat un monopol sovietic la Sursele bibliografice franceze consideră că Asia Centrală începutul secolului XX. În acest moment, este o competiţie se întinde de la Marea Caspică până în partea de vest a acerbă pentru exploatarea resurselor energetice ale zonei. Chinei (regiunea Xianjiang), acestui spaţiu ataşându-i-se şi De asemenea statele riverane, mai puţin cele din Asia Afganistanul. Centrală sunt zone în care tensiunile politice interne şi În accepţiunea generală UNESCO, sub aspect politico- externe sunt foarte încordate (Iran, Azerbaidjean, Caucazul statal, acest spaţiu cuprinde cele cinci state, foste republici de Nord, Kirghistan, Tadjikistan). Totodată şi reţelele de sovietice precum şi Afganistanul, vestul Chinei, Mongolia, transport al gazului şi petrolului spre Europa sau China, nordul Indiei, şi Pakistanul.2 parcurg spaţii tensionate (exemple: Kurdistanul turcesc, Georgia, Armenia, Kirghistan, Tadjikistan). Se poate afirma că pentru Asia Centrală şi spaţiul caspic, pe lângă poziţia geostrategică importantă, resursele energetice existente aici au devenit un factor primordial deoarece se învecinează cu zona Golfului Persic, cu Iranul şi cu Afganistanul. De asemenea se învecinează cu imensul spaţiu rusesc – posesor de mari cantităţi de hidrocarburi (ceea ce permite Federaţiei Ruse să folosească această resursă drept armă energetică în relaţiile cu Europa şi nu numai cu aceasta) şi cu China care a devenit o putere economică şi militară globală. Zăcămintele Asiei Centrale constituie un veritabil magnet pentru Europa şi marile puteri. Cândva conservate de sovietici, au devenit domenii de real interes şi pentru Federaţia Rusă, care doreşte să-şi recâştige poziţia domi- nantă în relaţiile cu regiunea. Astfel, jocul Moscovei în pla- nurile strategice energetice mondiale nu poate fi evitat şi nici Hartă- Asia Centrală neglijat de nici un actor în domeniu. Totodată, SUA – cel mai Sursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala mare consumator mondial de petrol, sunt interesate de

- 83 - TEORIE MILITARĂ

Platformă petrolieră în Marea Caspică Sursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala aceste zăcăminte deoarece asigură o serie de avantaje fost încheiate acorduri, în 2006, cu Kazahstanul, (este de bună calitate, este din afara statelor OPEC, este un Turkmenistanul şi Uzbekistanul, asupra vânzării/ distribuirii surplus pentru statele care le exploatează care au o econo- petrolului şi gazelor. mie slab dezvoltată şi se confruntă cu probleme de capital şi Aceste proiecte au determinat statele europene să dema- de tehnologie). În marele joc al zonei a intrat şi China, inte- reze un nou proiect de construcţie a unei conducte de resată de valorificarea acestor zăcăminte şi împreună cu transport al gazului spre Europa Centrală – proiectul Federaţia Rusă reprezintă o contrapondere la interesele Nabucco (la care s-a renunţat cel puţin pentru moment). SUA şi ale Europei. Statul azer desfăşoară acţiuni de reabilitare a dependen- Azerbaidjan este unul din statele deţinătoare a unora din ţei în domeniul energetic (pe bază de hidrocarburi) de cele mai mari rezerve/zăcăminte de hidrocarburi din lume. Federaţia Rusă, acţiuni care influenţează relaţiile politice Este cea mai veche piaţă petrolieră a regiunii. Pentru dintre cele două state.6 exploatarea zăcămintelor de care dispune, statul a invitat Kazahstanul beneficiază de o poziţie strategică deose- marile companii multinaţionale, imediat după declararea bită în centrul Asiei şi de resurse energetice vaste (estimate independenţei de URSS, în condiţiile în care industria la 80 miliarde de barili de petrol şi 30 trilioane mc de gaze). sovietică nu a reuşit niciodată să depăşească problemele Urmare a interesului din ce în ce mai mare pentru hidrocar- tehnologice pe care le presupuneau exploatarea câmpurilor burile Asiei Centrale, manifestate de marii actori internaţio- de hidrocarburi din Marea Carspică.4 nali, a devenit principalul perimetru de tranzit, pentru Exploatarea şi transportul resurselor de hidrocarburi din hidrocarburile caspice şi a celor pe care le extrage în parte- zonă (câmpurile petrolifere şi de gaz submarine Chiragi, Azeri neriat cu Federaţia Rusă sau prin propriile companii. şi Kapaz descoperite în anii „80”) au căpătat o întorsătură ne- Pe teritoriul kazah se întrepătrund interesele marilor jucă- aşteptată în anul 1994, atunci se semnează ceea ce s-a numit tori mondiali atât în domeniul politic cât şi în cel energetic al „Contractul Secolului”. Pentru statul azer acest contract a fost hidrocarburilor. Chiar în condiţiile în care Kazahstanul are foarte avantajos deoarece 80% din venituri îi reveneau sub relaţii solide cu Federaţia Rusă (fiind şi membră a uniunii va- forma drepturilor şi acţiunilor societăţii de stat SOCAR, iar male cu aceasta din 2010), s-a afiliat la proiectul Baku – restul de 20% erau împărţite membrilor consorţiului petrolier.5 Tibilisi – Ceyhan (din dorinţa de a nu deveni doar un stat Una din problemele care a fost şi continuă să fie şi azi, tampon între Federaţia Rusă şi China). Furnizează hidro- referitoare la petrolul caspic este legată de rutele de trans- carburi şi Chinei prin conducta Atasu – Alashaincau. port ale acestuia către Europa. S-au analizat trei variante: Deasemenea examinează cooperarea cu UE (estimându- ruta turcă, ruta georgiană, şi ruta rusă. S–a optat pentru o se că proiectul Nabucco în situaţia în care ar fi reactivat are combinaţie a rutelor georgiană şi turcă, chiar dacă acest un cap de pod chiar aici). traseu este supus multor riscuri, opţiune care s-a concreti- În prezent statul kazah nu a devenit independent de zat în gazoductul BTK – Baku – Tibilisi – Ceyhan. Federaţia Rusă şi nici perspectivele nu sunt îmbucurătoare Situaţia generată de statul azer vis-a-vis de politica sa în în acest sens. Se poate aprecia că nici conducerea statului domeniul energetic, a determinat Rusia să iniţieze o serie nu doreşte acest lucru. Prin nordul teritoriului trec rute de de proiecte privind transportul gazelor din Asia Centrală. Au export al petrolului siberian către Extremul Orient şi India.

- 84 - TEORIE MILITARĂ

Economia este insuficient dezvoltată, populaţia este majori- Dar la sfârşitul anului 2009 două mari proiecte au fost in- tar rusofonă iar graniţa cu Federaţia Rusă este extinsă. augurate. Unul este cu China (primul gazoduct între Acestea sunt bariere dificile pentru a separa cele două Turkmenistan şi China), cu o lungime de aproximativ 7000 puteri energetice. Traseul sudic a devenit o opţiune, proba- km, traversează Uzbekistanul şi Kazahstanul şi furnizează bil cea mai viabilă pentru a le separa definitiv.7 părţii chineze 40 miliarde mc de gaz/an pe o perioadă de Statul kazah are posibilitatea de a se conecta la marele 50 de ani. Al doilea este gazoductul spre Iran, cu o capaci- joc, în contextul integrării în marele flux al globalizării legă- tate de 6 miliarde mc de gaz/an care va completa cantita- turilor economice. Are relaţii economice cu vecinii şi în spe- tea de 8 miliarde mc de gaz/an deja livrată către provinciile cial cu cei patru mari actori mondiali (SUA , Federaţia Rusă, din nordul Iranului în baza unui contract anterior, prin gazo- UE şi China). Intenţia de construire a căii ferate spre China ductul Korpeje – Kurtkui.10 Din punct de vedere strategic, în Sinkiang ar constitui o coloană vertebrală între Orientul Federaţia Rusă a pierdut în Asia Centrală şi pentru prima Extrem şi Occidentul Extrem. Acest proiect are o serie dată Turkmenistanul a obţinut o alternativă reală de export de avantaje, astfel: este o cale mai scurtă decât a producţiei sale de gaz. Monopolul rus asupra gazului Transsiberianul, chiar decât traseul maritim prin canalul turkmen a luat astfel sfârşit. Suez, având 10000 km; renaşte cultura acestor regiuni; Kirghistanul este unul din statele cele mai sărace din calea ferată poate fi ulterior dublată de oleoducte, cu chel- zonă. Urmare a presiunilor Federaţiei Ruse, a determinat tuieli reduse, realizându-se astfel o cale comercială similară SUA să se retragă din baza militară de la Manas. SUA nu au drumului mătăsii, dar în domeniu energetic (unii analişti îl lăsat Asia Centrală la dispoziţia Federaţiei Ruse şi au numesc „noul drum al mătăsii”). păstrat forţe în alte baze din zonă. Retragerea a fost tem- Un alt actor regional este Turkmenistanul, o ţară relativ porară, autorităţile kirghize revenind asupra deciziei. Au iz- mică şi izolată care a fost mult timp ignorată dar a cărui bucnit conflicte interne având ca rezultat căderea regimului importanţă a crescut ca urmare a descoperirii unor vaste şi consolidarea prezenţei militare ruse în regiune. Se apre- rezerve de gaze naturale (al patrulea deţinător mondial de ciază că acceptarea trupelor SUA în ţară a fost un compro- gaze naturale) şi a deţinerii unui câmp petrolier important mis ruso-american (care presupunea neintervenţia SUA în (rezerve estimate la cca 500 milioane de barili).8 Georgia şi neintegrarea Georgiei şi Ucrainei în NATO). Conform auditului executat, în 2008, de cabinetul englez O altă acţiune greu de înţeles este vinderea a 75% din de analiză şi expertiză în domeniul energetic „Gafney, Cline & compania naţională de gaz, societăţii ruse Gazprom, în Associates Ltd”, principalul câmp gazeifer al ţării, Yaloten de condiţiile în care Kirghistanul nu este o putere energetică, Sud – Osman, a fost evaluat la 4 -14 trilioane mc gaze. Acest producţia proprie de gaz reprezentând doar 4% din necesar. lucru i-ar permite statului turkmen să-şi dubleze producţia Federaţia Rusă este un actor global cu mari interese şi anuală de gaz. Această evaluare a stârnit o polemică în mare influenţă în regiunea Asiei Centrale. Acest gigant nu rândul specialiştilor în domeniu, fiind contestată în special de poate accepta petrolul caspic să fie controlat de alte puteri. cei ruşi. Această situaţie a generat tensiuni între Moscova şi Dosarul energetic turkmen este complex, în special ca Bruxelles, şi între Moscova şi Washington. Federaţia Rusă urmare a suprapunerii problemelor de politică internă cu susţine că Marea Caspică este un lac interior şi nu o mare mizele de natură geoeconomică şi geopolitică ale regiunii. închisă şi ca urmare nu beneficiază de dreptul mării, care Estimările specialiştilor turkmeni în domeniu energetic presupune împărţirea în sectoare naţionale. Celelalte state apreciază resursele energetice ale ţării la 21 miliarde de riverane apreciază că este mare interioară. De aici tensiunile tone de petrol şi la 38 trilioane mc de gaz (ceea ce ar per- între aceste state precum şi între Federaţia Rusă şi alţi mite statului să exploateze/ exporte 150 miliarde mc de gaz actori din afara regiunii, cu interes în zonă. anual timp de 250 ani). Totuşi conform estimărilor publicate Federaţia Rusă oscilează între două tendinţe, prima de a în 2008 în BP Statistical Review of World Energy, rezervele se opune încercărilor de a fi eliminată din sfera sa statului sunt doar de cca 2,9 trilioane mc de gaz.9 tradiţională şi a doua de a accepta investiţii străine în câm- Politica rusă privind valorificarea rezervelor de hidrocar- purile petroliere din zona Mării Caspice dar care vor buri a Turkmenistanului apreciem că are drept scop contes- direcţiona atenţia crescândă către câmpurile de hidrocarburi tarea capacităţii acestui stat de a-şi onora angajamentele din Siberia şi Extremul Orient. făcute şi a celor în curs de asumare de a livra gaze parte- În această competiţie pentru hidrocarburile din nerilor străini (inclusiv pentru proiectul Nabucco la care a re- regiune, Federaţia Rusă îşi vede subminată poziţia sa nunţat, proiect interguvernamental care a fost semnat în geopolitică şi geostrategică. De asemenea realizează că 13 iulie 2009, la Istambul, de către Turcia, România, pierde poziţia de „cheie a resurselor energetice”, precum şi Bulgaria, Ungaria şi Austria, cu o lungime de aproximativ potenţialele beneficii ale valorificării acestora. 3300 km, destinat a aproviziona pieţele europene cu Strategia Moscovei este de a utiliza resursele aproximativ 31 miliarde mc de gaz, anual, şi a slăbi astfel energetice ca un motor de sprijin al obiectivelor sale în monopolul exercitat de Gazprom). Situaţia părea total politica externă. În acest sens încheie parteneriate cu defavorabilă statului turkmen, principala avantajată fiind concurenţii săi. Federaţia Rusă care dorea să reducă drastic volumul În contextul evenimentelor din Ucraina, abordarea pro- gazelor importate şi să renegocieze contractul mai vechi blemelor Asia Centrală- Federaţia Rusă a suportat modifi- existent (atât sub aspectul volumului căt şi sub aspectul cări. Astfel, Federaţia Rusă profită de şansa exercitării preţului). În acelaşi timp o explozie a avariat gazoductul, din- autorităţii prin intermediul diasporei ruse şi în contextul în tre cele două state, diminuând cantitatea de gaz exportată care în ianuarie anul viitor va lansa oficial Uniunea spre Rusia cu 90%, ceea ce a găsit nepregătite autorităţile Economică Eurasiatică, statele Asiei Centrale devin puncte turkmene. vitale ale deciziei acesteia.

- 85 - TEORIE MILITARĂ

importante şi o considerabilă infrastructură critică rusă cu destinaţie militară. Aceste contracte au fost renegociate şi reînnoite în ultimul timp. Poziţia economică a Federaţiei Ruse este în special le- gată de domeniul energetic. Kirghistanul şi Tadjikistanul sunt dependente de importurile de petrol şi gaze naturale ruse, iar cu celelalte state, se află în dispută, în condiţiile în care aceştia au deschis noi rute de transport al gazelor naturale şi al petrolului (punând capăt monopolului rus în domeniu). Un alt aspect important în analiza raporturilor Federaţiei Ruse cu statele din zonă o constituie diaspora rusă din ţările Asiei Centrale care este în scădere atât numeric, cât şi ca pondere. În Kazahstan, aceasta a ajuns să reprezinte mai puţin de 25% din populaţie, iar în Kirghistan şi Tadjikistan a scăzut cu 30%, respectiv cu 50%.11 Un alt aspect al activităţii în relaţiile din zonă este cel al co- municării, rolul limbii ruse ca instrument de comunicare re- ducându-se semnificativ. Unele state au înlocuit, iar altele au în proiect înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Nu- mărul vorbitorilor de limbă rusă s-a diminuat dramatic, iar numărul şcolilor ruse a scăzut. De asemenea şi utilizarea limbii ruse în instituţii de învăţământ superior s- a diminuat. Putin aprecia că în prezent statele regiunii dispun de mai multe alternative pe care le valorifică mai abil. Un instrument al politicii de promovare a intereselor Federaţiei Ruse în Conducte de gaz zona Asiei Centrală l-a constituit Uniunea Vamală (înfiinţată Sursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala pe 01.01.2010, împreună cu Belarus şi Kazakhstan) care se Statele din regiune recunosc rolul Federaţiei Ruse de lider va reforma şi transforma în Uniunea Economică Euroasia- regional. În contextul în care alţi lideri abordează probleme tică la care va adera şi Armenia şi Kirghistanul începând cu secvenţiale (China este interesată în principal de resursele 01.01.2015. energetice, Occidentul de securitate), Federaţia Rusă este Dacă Uniunea Vamală viza doar comerţul, noua organi- interesată de o serie extinsă de domenii, de la politică, zaţie nu va avea legătură doar cu economia, ci va viza mai securitate şi cooperare militară, schimburi economice şi multe forme de integrare şi cooperare, de la finanţe, la poli- până la cultură. tică şi aspecte legate de securitate. Deci este o transfor- Dacă în primii ani după dezmembrarea URSS, statele din mare, o metamorfoză a Uniunii Vamale, atât ca scop cât şi zonă care au rezultat, au fost ignorate ca urmare a atitudinii ca dimensiune. lor pasive, în prezent au devenit obiect de atenţie Federaţiei Un aspect avut în vedere de liderii noii organizaţii la pri- Ruse, care a iniţiat în zonă un joc ale cărui reguli sunt în mirea de noi membri este situaţia politico-socială volatilă, schimbare continuă. cultura „opoziţiei sociale” foarte dezvoltate, aşa cum este în În prezent Federaţia Rusă îşi concentrează atenţia atât Kirghistan şi în Tadjikistan, un alt stat care şi-a manifestat pentru refacerea sferei sale de influenţă, cât şi pentru dorinţa de a adera. împiedicarea accesului altor actori importanţi în regiune. Alte state din regiune ezită în a coopera cu Federaţia Cele mai expuse state la presiunile ruse sunt Tadjikistanul Rusă în formatul nou al organizaţiei. Este cazul Uzbekista- şi Kirghistanul, state fără resurse energetice mari. nului, Turkmenistanului şi al Azerbaidjanului, state care au Pentru promovarea şi impunerea intereselor sale în zonă, mari resurse energetice, cu o politică externă cu un nivel Federaţia Rusă se foloseşte de disensiunile teritoriale şi re- foarte ridicat de independenţă, care manifestă reticenţă să ligioase existente între statele regiunii. Un exemplu este cel intre în alianţe, fie că este vorba de cele cu Federaţia Rusă, al Văii Fergana, abil cartografiată de Stalin şi împărţită între fie că este vorba de cele cu Occidentul. Uzbekistan, Kirghistan şi Tadjikistan. Astfel, sovieticii cât şi În relaţia cu China, la nivel global, Rusia joacă o carte a moştenitorii acestora, ruşii au conştientizat că prin dimen- amiciţiei pentru a contracara influenţa americană. La nivel siunea economică şi demografică, un stat unificat (care să regional această amiciţie lasă de dorit. Deşi a promis Chinei includă zona Văii Fergana) s-ar transforma într-o, forţă în mai multe rânduri construirea unor gazoducte şi oleo- politică şi militară care ar fi recunoscută în regiune şi ar ducte, acestea au rămas în faza de proiect. Permanent reprezenta un obstacol important în calea intereselor Moscova a preferat să menţină Beijingul într-o stare de aş- Federaţiei Ruse. Prin divizarea zonei între aceste state şi teptare deoarece boom-ul economic chinezesc constituie generarea de tensiuni între etnicii uzbeci, tadjici şi kirghizi, pentru ruşi un motiv real de îngrijorare. Autorităţile ruse sunt Federaţia Rusă îşi realizează obiectivele. atenţionate permanent de specialişti asupra pericolului pe Cele mai importante acţiuni din regiune ale Federaţiei care-l reprezintă China, a presiunii pe care aceasta o face în Ruse sunt cele din domeniile securităţii şi economiei. zona frontierei comune asupra imenselor resurse naturale Turkmenistanul şi Uzbekistanul nu au pe teritoriul lor baze din Siberia, zonă foarte slab populată. militare ruse, în timp ce Kazahstanul, Kirghistanul Totuşi, după aproximativ un deceniu de negocieri, şi Tadjikistanul găzduiesc pe teritoriul lor contingente Federaţia Rusă a semnat în cele din urmă, un acord în

- 86 - TEORIE MILITARĂ

domeniul gazelor naturale cu China, care prevede furnizarea Influenţa geopolitică şi geoeconomică a Chinei se face anual de către aceasta, a unei cantităţi de 38 de miliarde mc simţită tot mai mult în Asia Centrală precum şi în cu gaz extras din Siberia, timp de 30 de ani, începând cu Organizaţia Comercială de la Shanghai (SCO) din care face anul 2018. Analiştii în domeniu apreciază acest acord ca parte China, Federaţia Rusă, Kazahstan, Kirghistan, fiind deosebit de important, având în vedere valoarea sa de Tadjikistan şi Uzbekistan cu statut de membri permanenţi şi peste 400 de miliarde USD, precum şi valoarea sa ca India, Pakistan, Iran şi Mongolia cu statut de observatori şi alternativă la sancţiunile impuse de Occident, în urma de potenţiali membri. Această organizaţie este o potenţială acţiunilor din Crimeea şi estul Ucrainei. alternativă la extinderea UE şi NATO şi contracarează Din punct de vedere economic, beneficiile (aproximativ structurile SUA şi UE în zonă printr-o politică de îngrădire. 13 mld. USD) nu sunt foarte mari pentru Federaţia Rusă, în Pătrunderea Chinei în Asia Centrală este justificată de ce- comparaţie cu veniturile (aproximativ 600 mld. USD) obţinute rerea sa tot mai mare de hidrocarburi (este al doilea impor- din vânzarea resurselor energetice, realizate în anul 2013. tator mondial după SUA, estimându-se că va ajunge pe Acest acord înseamnă şi investiţii totale foarte mari, primul loc în 2030) iar integrarea regională este o soluţie făcute de părţi, de aproximativ 77 mld. USD, în construcţia pentru statele din regiune (cu rol de tampon între aceasta şi gazoductului (cu o lungime de 4000 km, din Siberia până în Federaţia Rusă). Astfel, China a promovat în regiune o Vladivostock, care va fi conectat la reţeaua de pe teritoriul politică de proiecte comune cu actorii regionali. chinez în patru puncte) şi în infrastructura de exploatare din A achiziţionat societatea Petro-Kazahstan pentru 4,5 câmpurile gazifere (Kovikta din regiunea Irkutsk şi Ciaianda miliarde de dolari, a creat un joint-venture între CNPC din Iakutia). (Compania Naţională de Petrol a Chinei) şi Kaz-MunaiGas Chiar dacă analiştii în domeniul energetic au apreciat cu scopul de a construi conducte între Marea Caspică şi acordul ca fiind realizarea unei alianţe geopolitice, apreciem China (proiectul KCP), a construit capacităţi de rafinare că este o exagerare. Aceasta reprezintă dorinţa Federaţiei pentru petrolul exportat (rafinăria de la Oushanzi/ Karamay, Ruse de a răspunde la sancţiunile impuse de Occident şi de cea mai mare din China). a se conecta la piaţa chineză a gazelor naturale, aflată Reţeaua de conducte a fost concepută pentru a putea în ritm rapid de extindere (se estimează că în China, transporta hidrocarburi şi din Federaţia Rusă. Proiectul KCP consumul de gaze va creşte de la 190 mld. mc în anul 2014, în domeniul petrolului este avantajos atât pentru Kazahstan la aproximativ 420 mld. mc în 2020). cât şi pentru China, deoarece urmează o rută directă de Un alt avantaj pe care îl prezintă acordul pentru Federaţia transport iar taxele de tranzit nu trebuie plătite. Are şi deza- Rusă, este faptul că gazoductul va transporta gaz până la vantaje cum sunt lungimea mare, frigul extrem din stepa ka- Vladivostock unde Gazprom are în construcţie un terminal zahă pe timp de iarnă şi cost ridicat de operare care de gaze lichefiate pentru a deservi pieţele din R. Coreea şi compensează întrucâtva lipsa taxelor de tranzit. În proiect Japonia. este realizarea unui gazoduct între Kazahstan şi China, Şi pentru China acordul are mari avantaje deoarece proiect care să transporte şi gaze ruseşti. preţul obţinut este sub cel pe care Federaţia Rusă îl practică China nu doreşte să elimine de pe piaţa Asiei în relaţia cu Europa (350 USD faţă de 350 USD/ 1000 mc) Centrale, SUA, UE şi Federaţia Rusă dar urmăreşte conso- şi poate constitui o soluţie la renunţarea la importurile lidarea influenţei politice asupra autorităţilor din Kazahstan. incerte de cărbune şi petrol din Orientul Mijlociu.12 Astfel încurajează investiţiile capitalului chinez în construc- În condiţiile lipsei unui angajament ferm al ruşilor, până ţia de conducte, să primească acces la zăcămintele impor- anul acesta, autorităţile chineze s-au orientat asupra tante de hidrocarburi, achiziţia de companii în domeniu celorlalţi actori regionali cu mare potenţial energetic, deve- (exemplu: achiziţionarea companiei Manghistanumnaigas – nind (în domeniul energetic) şi un principal concurent pentru MMG – societate pe care dorea să o achiziţioneze şi Federaţia Rusă. Gazprom). Dar China doreşte în special limitarea influenţei SUA în regiune. Apreciază că SUA, sub pretextul războiului în Af- ganistan, a încercat să realizeze unul din obiectivele princi- pale ale geopoliticii americane de după 1990–instalarea de baze militare în statele foste sovietice şi dominarea unei zone–Asia Centrală–cu resurse naturale fabuloase. Din punct de vedere a distribuirii resurselor energetice în Asia Centrală, situaţia se prezintă astfel: - resursele energetice hidrografice principale–Kirghistan şi Tadjikistan, unde lipsesc (aproape în totalitate) resursele de hidrocarburi; - resursele energetice din hidrocarburi–Kazahstan, Azerbaidjean, Uzbekistan şi Turkmenistan, unde se constată o lipsă acută de resurse de apă necesare agriculturii. Această complementaritate a resurselor a generat acţiuni de favorizare a schimburilor economice în zonă. Astfel, aceste state fiind convinse că singura cale de progres eco- Reţeaua de transport nomic şi de menţinere a independenţei este solidaritatea şi Sursă. https://www.resurse+energetice+asia+centrala colaborarea între ele, au hotărât crearea, în 2008, a Uniunii Asia Centrală care are ca obiectiv organizarea redistribuirii

- 87 - TEORIE MILITARĂ

resurselor de apă şi de energie. Din uniune fac parte Note: Kazahstan, Uzbekistan, Kirghistan, Tadjikistan şi Turkme- 1. cf. Văcărelu, Marius, „Imposibila independenţă a Asiei nistan. Acestea au semnat la 18 octombrie 2008 o înţele- Centrale?”, în revista „Geopolitica”,nr. 32, Bucureşti, 2009, p.9; gere care reglementează schimbul resurselor de apă, 2. cf. Blăndu, Tudor, „Impactul convergenţei intereselor electricitate, petrol, gaze şi cărbune dintr-o ţară în alta. geostrategice ale marilor actori mondiali asupra gopoliticii Totuşi evoluţia organizaţiei până la acest moment nu ge- energetice caspice şi central-asiatice”, în revista „Geopoli- nerează ideea creării unei pieţe comune central-asiatice. Se tica”,nr. 32, ediţia TOP FOR (T), Bucureşti, 2009, p.51; poate afirma că marii actori globali generează tendinţe 3. cf. Neguţ, Silviu, „Geopolitica, universul puterii”, centrifuge, dispute şi interese contrare. ediţia „Meteor Press”, Bucureşti, 2003, pp. 391 - 393; În zona Asiei Centrale, în perspectivă, se va intensifica 4. cf. Geantă, Nicolae, „Strategii energetice în Asia competiţia pentru obţinerea resurselor energetice existente în Centrală”, în revista „Geopolitica”, nr. 32, ediţia TOP FOR regiune. Totodată se va intensifica efortul majorităţii ţărilor– (T), Bucureşti, 2009, p.108; mici actori existenţi în regiune, pentru ca acest nou Mare Joc 5. cf. Blându, Tudor, „op. cit”, p.55; să nu fie pentru ele unul de sumă nulă. Complexitatea per- 6. cf. Blându, Tudor, „op. cit”, p. 56; spectivelor este greu de prevăzut, însă sunt semne favorabile 7. cf. Roux, Jean – Paul, „Asia Centrală, istorie şi civiliza- pentru evoluţia politică şi economică a statelor în zonă. ţie”, ediţia Artemis, Bucureşti, 2007, p 440; Se vor intensifica eforturile Chinei pentru asigurarea 8. cf. Geantă, Nicolae, „op. cit”, p 108; cantităţilor de hidrocarburi necesare dezvoltării în ritm 9. cf. Baban, Inessa, „Geopolitica energiei în Asia susţinut a propriei economii. Va creşte influenţa politică a Centrală” în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009, p 63; acesteia asupra statelor din zonă. De asemenea China 10. cf. Baban, Inessa, „Op. cit”, pp. 66 - 67; va încerca să înlăture principalii competitori din zonă - 11. Romanowski, Michael, „Federaţia Rusă se confruntă Federaţia Rusă, SUA şi UE. cu noi realităţi în Asia Centrală”, în Asia Times din Statele din zonă vor încerca să găsească mai multe căi 11.11.2014; alternative reale de export a producţiei de gaze şi vor dori ca 12. Van der Graff, Thijs, Detaliile contractului ruso- chinez monopolul rusesc să fie înlăturat. O rută alternativă poate fi în domeniul gazelor oferă o perspectivă mai clară asupra prin Afganistan, imposibil de pus în practică în acest acordului „istoric”, în World Politics Review din 27.05.2014. moment, din cauza războiului, dar de luat în seamă în BIBLIOGRAFIE: perspectivă. Alte căi alternative sunt cele prin Azerbaidjan – 1. Văcărelu, Marius, „Imposibila independenţă a Asiei Georgia – Marea Neagră – centrul Europei sub forma Centrale?”, în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009; gazului lichefiat sau conducte. 2. Blăndu, Tudor, „Impactul convergenţei intereselor Gazprom care este în revenire după marea recesiune din geostrategice ale marilor actori mondiali asupra gopoliticii 2008 – 2009, va promova proiecte în opoziţie cu UE sau va energetice caspice şi central-asiatice”, în revista „Geopoli- căuta chiar să coopereze cu aceasta la realizarea altora. tica”, nr. 32, ediţia TOP FOR (T), Bucureşti, 2009; Se preconizează un OPEC al gazului, susţinut de Rusia, 3. Neguţ, Silviu, „Geopolitica, universul puterii”, ediţia Iran, Bahrain şi Turkmenistan. Se apreciază că în 2030 „Meteor Press”, Bucureşti, 2003; acestea vor fi singurele deţinătoare de gaz. 4. Geantă, Nicolae, „Strategii energetice în Asia Un alt proiect este un NATO energetic (proiect tot mai des Centrală ”, în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009; pomenit în spatele uşilor închise ale cancelariilor europene). 5. Roux, Jean – Paul, „Asia Centrală, istorie şi civilizaţie”, Această alianţă ar trebui să reglementeze acordurile pentru Editura Artemis, Bucureşti, 2007; a face faţă ameninţărilor energetice: întreruperea furnizării 6. Baban, Inessa, „Geopolitica energiei în Asia de energie şi de hidrocarburi; agresarea pieţelor consuma- Centrală” în revista „Geopolitica”, nr. 32, Bucureşti, 2009; toare de către cartelurile energetice; atacuri la adresa in- 7.http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/ frastructurii energetice a hidrocarburilor în condiţiile în care nat_strategy.pdf; cea nucleară este reevaluată, după accidentul Fukushima. 8. http://www.geotimes.org/nov02/feature_oil.html.

- 88 - AREAL BUZOIAN

Buzău – repere de patrimoniu

------Locotenent-colonel Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „Getica” Buzăul, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 e.n., a fost un important târg şi sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activităţile economice principale din oraş în epoca medievală au fost comerţul şi agricultura. Mai apoi a devenit un important centru economic şi industrial. Recunoscut prin parcul Crâng, bâlciul „Drăgaica”, grădinile de zarzavat, covrigii, ţuica, babicii, femeile frumoase şi bărbaţii arătosi, Buzăul îşi asociază numele şi cu numeroase monumente de cult.

Palatul Comunal Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei Indiscutabil, Palatul Comunal reprezintă o emblemă Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, care îşi are care se confundă cu Buzăul însuşi, un simbol arhi- începuturile în multisecularul creştinism de la Curbura tectonic de valoare patrimonială care merită toată Carpaţilor, atestat la 376 d. Hr., prin martiriul Sfântu- atenţia. Proiectul, datorat celui care a fost un edil de lui Sava, patronul spiritual al municipiului, a fost excepţie şi căruia îi datorăm începuturile modernizării înfiinţată de Radu cel Mare, în jurul anului 1500. Buzăului, primarul Nicu I. Constantinescu. Palatul De atunci datează şi prima catedrală episcopală a fost mult timp considerat cea mai impunătoare buzoiană, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construcţie din Vechiul Regat, iar Nicolae Iorga reabilitată de Matei Basarab, în anul 1649 şi de a apreciat-o drept cea mai frumoasă primărie din ţară Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, care a şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău. înfiinţat aici şi o tipografie. Actuala sa formă este din Dintre toate încăperile, sala de recepţii a reprezen- 1832, când, sub îngrijirea Episcopului ctitor Chesarie, tat, până la distrugerea ei, în timpul incendiului din s-au refăcut şi turlele cu meştesug arhitectonicesc. noaptea de 27/28 august 1944, o bijuterie cu Printre realizările acestuia s-au numărat şi fondarea ornamente în stil veneţian, locul unde s-a desfăşurat Seminarului Teologic, ce îi poată numele (1836), ceremonia de inaugurare a palatului în toamna paraclisul episcopal Sfinţii Împăraţi Constantin şi anului 1903 şi apoi, anual, şedinţele de învestire, Elena, şcoala de psaltichie, şcoala de sculptură, după alegeri, a administraţiei comunale, şedinţele tipografia eparhială, reînfiinţată în anul 1834, alte solemne dedicate marilor momente ale istoriei numeroase biserici de mir şi mănăstireşti. naţionale, dar şi concerte, matinee şi festivaluri artis- Sala de la intrarea în clădire este împodobită cu mai tice organizate de Societatea Amicii Artei, conferinţe, multe imagini ce înfăţişează aspecte din trecutul baluri ale diferitelor societăţi ale foştilor luptători bisericesc şi cultural al arhiepiscopiei. (Fiii Apărători ai Patriei, Societăţii Crucea Roşie), Biblioteca arhiepiscopală Ghenadie Episcopul, pe dar, mai ales, tradiţionalul bal de 24 Ianuarie organi- care, în anul 1843, a cercetat-o Nicolae Bălcescu, zat de Liga Culturală. numără peste 11.000 de volume. Este găzduită de

- 89 - AREAL BUZOIAN

clădirea fostului Muzeu bisericesc – la intrarea în Parcul Crâng incinta Centrului Eparhial, prima construcţie pe partea Parcul Crâng este emblematic pentru Buzău. A fost dreaptă. Sediul alocat bibliotecii a trecut printr-un amenajat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, amplu proces de restaurare şi înfrumuseţare, în într-o pădure de la marginea urbei, rămăşiţă a codrilor perioada 2013-2014. Vlăsiei şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 10 ha. Vila Albatros Unul dintre cele mai reprezentative ansambluri arhi- tectonice din Buzău este reşedinţa Marghiloman. Conacul, clădirea principală a domeniului, a fost con- struit, între anii 1882 şi 1887, de către Iancu Marghiloman, fost prefect al judeţului. Fiul său Alexandru Marghiloman, a decis să îl modernizeze, apelând la serviciile unui arhitect de origine franceză, Paul Gottreau. Acesta era renumit, pentru proiectarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni şi a clădirii Fundaţiei Universitare Carol I din Bucureşti. A rezultat o clădire masivă, cu arhitectură în stil franţuzesc. În 1897, a fost inaugurată Vila Albatros, al cărui nume a fost dat de un îndrăgit pur-sânge al fostului prim-ministru; este situată într-un parc imens, cu heleşteu, care avea dependinţe pentru personal şi pentru musafiri şi grajduri pentru caii de curse. Caii de curse ai omului politic, membru de frunte al Jockey Clubului Român, erau celebri, după ce câştigaseră 27 de derby-uri. Clădirea avea trei zeci şi una de camere şi era deosebit de luxoasă. Era parchetată meşteşugit şi elegant, iar pereţii erau tapetaţi cu mătase. După decesul lui Alexandru Marghiloman, conacul a intrat într-o continuă degradare. Pentru amenajarea unei grădini publice, Salvarea a venit de la Uniunea Europeană. s-au demarat lucrări în timpul domniei lui Barbu Din 2008, ansamblul de clădiri şi parcul, cu lacul din Ştirbei. În 1863, prin legea secularizării averilor mănă- mijloc, a trecut de la Ministerul Culturii şi Cultelor stireşti, realizată de Alexandru Ioan Cuza, pădurea în administrarea Primăriei Municipiului Buzău. Crâng, posesiune a episcopiei, a fost naţionalizată De atunci, edilii au căutat surse de finanţare, nece- şi trecută în administraţia guvernului central, oraşul sare reabilitării unui dintre cele mai importante obiec- păstrând porţiunea din pădure unde era amenajată tive de patrimoniu cultural al Buzăului. Aleile parcului grădina publică. Ulterior, primul ministru Ion C. şi zonele care înconjoară Vila Albatros vor fi refăcute Brătianu a acceptat cererile consiliului local de a primi după modelul celor care existau acolo pe vremea lui în proprietate întreaga pădure. Alexandru Marghiloman. Vila Albatros va deveni, la În Crâng se află Obeliscul, monument ce a marcat desăvârşirea lucrărilor, un centru cultural, dar şi un aniversarea a 1600 de ani de atestare documentară obiectiv turistic. a Buzăului, în 1976; este datorat sculptorului Gheorghe Coman. Ambientul mai cuprinde un restau- rant, a cărui clădire este construită, la 1897, într-un stil specific zonei Chiojdu, un lac, câteva discoteci, locuri de joacă pentru copii şi un colţ al şahiştilor. În 1890, de la Viena, au fost aduse trei grupuri statuare reprezentând: leu şi porc sălbatic, leu şi căprioară şi călăreţ atacat de leu. În 1922, la intrarea în parc, a fost construită, prin obolul prioritar al ceferiştilor o biserică mică, având hramul Sf. Filofteia. Ion Baieşu, scriitor (dramaturg, scriitor şi umorist), născut la Băieşti-Aldeni, făcea o „reclamă” brandurilor locului: Buzău, oraş al fetelor frumoase/ Şi-al Crângului romantic, unde noi/ Ne-nghesuiam cu soiuri de Pietroase/ Şi ne-agăţăm cu dinţii de Pleşcoi.

- 90 - MOZAIC BUZOIAN

Din condica de prezenţă culturală a Cercului Militar Buzău Lunga vară fierbinte a acestui an Cercului Militar Buzău a prezentat, carte şi măşti populare, lansări de artistic şi competiţional al cercurilor un spectacol coupé, după texte de carte şi întâlniri cu scriitori. militare a înscris participarea insti- Teodor Mazilu şi Valentin Silvestru Echipa Cercului Militar Buzău, tuţiei de gen din garnizoana Buzău - „Îmbrobodiţii” în regia lui George „Ridendo”, în formula ei mini- la cea de-a cincea ediţie a Stoian. Actorii, „recrutaţi” din cele mizată: Viorica Radu, George Festivalului cântecului şi dansului mai diverse meserii (criminalistă, Stoian şi Marius Horia Iulian, popular „La oglindă”, din 11-13 preot, profesoare, elevi, militari) şi împreună cu „grupa mică” - Maria iulie, găzduit de Bistriţa, în vârste, au adus în luminile rampei Doina Radu şi Paul Octavian Radu memoria lui G. Coşbuc, descen- momente de fior şi râs „fără fron- - a împărţit cu „camarazii” de dent al românilor din vestitele regi- tiere”, de la Plaut la Cehov, de la pasiune din Medgidia, locul I la mente grănicereşti admirate de Ion Băieşu la Ray Cooney. secţia interpretare. Napoleon Bonaparte. Acolo Tentativa (reuşită!) de „a uni Pe 25 octombrie a.c., membrii mesagerii noştri au fost soliştii de România prin Teatru” s-a soldat Cenaclului „Ante portas” de la muzică populară Nicuşor şi pentru trupa buzoiană cu o diplomă Casa de Cultură a Sindicatelor, Ştefania Andrei, tată şi fiică, şi de excelenţă. participanţi la lansarea primei formaţia de dansuri folclorice, răs- A urmat, între 16-18 octombrie lor antologii, au adăugat momentu- plătiţi cu o diplomă de excelenţă. Festivalul Naţional de Creaţie şi In- lui festiv obolul unui moment teatral În 26-29 septembrie, a avut loc a terpretare a Cântecului Satirico – dăruit de formaţia de gen a treia ediţie a Festivalului Naţional Umoristic „Iaşii în carnaval”, cea Cercului Militar Buzău. de Teatru „Tanţa şi Costel”, la de a doua ediţie, sub patronajul A fost evocat şi s-a păstrat un Medgidia, unde şi-au disputat Ministerului Apărării Naţionale moment de reculegere pentru aplauzele publicului opt piese, ju- şi al Brigăzii 15 Mecanizată promiţătorul poet şi actor Sorin cate de tot atâtea trupe de actori „Podu Înalt”. Concurenţii, din Şaguna, şi el fost membru, laureat amatori din Roman, Bucureşti, Iaşi, douăsprezece garnizoane, au be- de mai multe ori, în urmă cu Lugoj, Mediaş, Braşov şi aceea a neficiat, în afară de binevoitoarea nu foarte mulţi ani, al trupei amfitrionilor. Trupa de teatru a preţuire a publicului, de expoziţii de „Ridendo”.

- 91 - MOZAIC BUZOIAN

PHOENIXADV Iniţierea în tainele cercetăşiei Primirea misiunii Râşnov, un loc mirific vegheat îndeaproape de im- Aşa a început o zi însorită de vară, cu primirea unei punătorul vârf Bucşoiu din Munţii Bucegi ce îm- misiuni. Dar să vedeţi, nu era o misiune oarecare, ci brăţişează zona respectivă. una cu totul specială: formarea unor mici cercetaşi pe Odată ajunşi, micii cercetaşi trebuiau să uite de parcursul a şapte zile de tabără. Ei, asta da! O ade- atenţia, grija părinţilor şi să se adapteze la stilul cazon: vărată provocare; trebuia să-mi adaptez tacticile şi paturi metalice suprapuse, program bine stabilit şi procedurile specifice cercetăşiei învăţate la nivelul bineînţeles, nelipsita înviorare conform „mens sana in copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Trebuie corpore sano”. să recunosc, gândul de a lucra cu cei mici m-a speriat Următorul pas spre formarea micilor cercetaşi a fost la început mai mult decât momentul în care am debu- prezentarea codului cercetaşului, principiile ce stau la tat de pe băncile Academiei pe prima funcţie de co- baza îndeplinirii cu succes a oricărei misiuni primite. A mandant al unor militari cu mult mai în vârstă şi mai fi cercetaş înseamnă a avea încredere în tine şi în alţii. experimentaţi decât mine. Dar misiunea urma sa fie A te educa pentru a fi util tuturor. A învăţa pentru a mult mai frumoasă decât mă aşteptam. putea ajuta. A face tot ce-ţi stă în putere. A nu te des- Pregătirea misiunii curaja, a nu te da bătut. A crede. Cercetaşul este loial, După elaborarea unui program cu activităţi speci- de încredere, săritor, prietenos, politicos, bun, as- fice minuţios distribuite pe parcursul celor şapte zile, cultător, econom, vesel, curajos, pur, credincios. Nu coordonatorul nostru, al instructorilor, domnul Mihai este un portret al tânărului ideal, este unul realizabil. Budescu ne-a repartizat atent sarcinile în funcţie de Un cercetaş nu este un om perfect, e doar un om care specialităţile deţinute, de la specialişti în supravieţuire, se străduieşte, alături de alţii, să lase lumea puţin mai orientare, comunicaţii, la asigurare medicală. bună decât a găsit-o. Execuţia Pe parcursul săptămânii, cercetaşii au respectat cu După câteva săptămâni a sosit ziua în care totul era sfinţenie codul astfel încât s-au achitat cu succes de plănuit pentru tabăra micilor cercetaşi. Era o dimineaţă toate sarcinile primite. Au fost organizate activităţi şi frumoasă cu cer senin, brăzdat doar de razele soare- jocuri interactive ce au dezvoltat spiritul de echipă, lui ce ne-au escortat în siguranţă până la destinaţie. drumeţii, karaoke, paintball, alpinism şi echitaţie, vizita Tabăra urma a se desfăşura la cabana Glăjeriei din la Parc Aventura şi la cetatea Râşnov, ore de limba

- 92 - MOZAIC BUZOIAN

E N T U R E 2 0 1 4

engleză, tir cu arcul, lecţii de supravieţuire şi orientare astfel încât la sfârşitul săptămânii busola şi binoclul deja nu mai aveau secrete faţă de micii cercetaşi. Unul din cele mai atractive ateliere organizate pe parcursul taberei a fost atelierul de radioamatorism condus de către domnul Petrică Stolnicu. A reuşit să le transmită cercetaşilor ce stăteau aţintiţi cu ochii la el şi la aparatura instalată, noţiuni cu privire la alfabetul fo- netic internaţional, despre alfabetul morse sau cum se face trafic radio în benzile de radioamatori. Misiunea a fost îndeplinită cu succes, deprinderile au fost formate dar ceea ce este mai important este că prietenii bazate pe respect au fost legate. Sublocotenent Florin Oprea

Tabăra de vis instructorilor, într-un final, au învăţat să înoate sau cel Este în datoria mea de cercetaş, dar mai ales de puţin să plutească) şi de asemenea, am mers şi la adolescent, să fac cunoscut numele taberei „Phoenix „Parc Aventura Braşov” unde am mers pe diferite Adventure”. Am participat atât la tabăra din anul trasee foarte interesante şi complicate. 2013, cât şi la cea din anul 2014, deci pot spune că Dar trebuie să recunosc că activitatea mea favorită am experienţă de cercetaş! a fost supravieţuirea în sălbaticie. În această activi- În ciuda unui timp scurt de o singură săptămână, tate am învăţat diverse lucruri folositoare, inedite şi pot spune că a fost un privilegiu să particip în această foarte interesante. Printre aceste lucruri, trebuie să tabără. Am acumulat foarte multă experienţă şi am mă laud că am învăţat să aprind focul folosindu-mă învăţat lucruri noi şi foarte interesante (printre care de apă, am învăţat să fac adăposturi şi case în co- nu mă pot abţine să nu menţionez cursurile de ra- paci din crengi şi frunze, dar cel mai important a fost dioamatorie şi supravieţuirea în sălbăticie), dar con- că am învăţat să mă orientez cu ajutorul unei busole, sider foarte important faptul că distracţia s-a îmbinat cu ajutorul hărţii şi cu ajutorul stelelor, lucru foarte util cu învăţatul. Am învăţat să fac incredibil de multe lu- pentru o persoană (neatentă şi care se pierde mai cruri prin activităţi distractive şi plăcute, iar aici ţin să repede decât nişte chei) ca mine. mulţumesc instructorilor, care au avut multă răbdare, Aşa cum am spus şi mai sus, în ciuda timpului au fost responsabili şi foarte devotaţi. scurt, consider că, atât prin toate aceste activităţi, cât Fiecare instructor a avut o grupă alcătuită din cinci şi prin comunicarea cu persoane noi, de diferite sau şase cercetaşi. În acest fel, instructorul se poate vârste, m-am maturizat şi m-am schimbat într-un fel concentra pe nevoile şi cerinţele fiecărui cercetaş şi bun, am devenit mai comunicativ şi mai atent la poate crea activităţi pe placul tuturor. Printre multe nevoile celor din jur şi mi-am dezvoltat foarte mult alte activităţi, tabăra include o zi la „Paradisul Acvatic” spiritul de echipă. Unul dintre cele mai emoţionante (câţiva dintre colegii din tabară nu ştiau să înoate, dar momente din tabără a fost focul de tabără, însoţit de mulţumită camarazilor de echipă şi mai ales lansarea de lampioane. Îmi amintesc cu nostalgie de zilele din tabără şi aştept cu o nerăbdare arzătoare să mă întâlnesc cu vechi colegi şi noi prieteni şi să-mi continui alături de ei dartoriile mele de cercetaş. Tabăra „Pheonix Adventure” este într-adevăr o tabără de vis, pe cuvânt de cercetaş! Elev cercetaş Ştefan Roşca, Colegiul Naţional Gheorghe Şincai, Bucureşti

- 93 - MOZAIC BUZOIAN

Detaşamentul FAC/JTAC

Buzăul a fost dintotdeauna- unul la din ora plămânii maturităţiiI-am urmărit cu - atenţie şi nedisimulat interes încă Armatei României, aducând un suflu nou în mai multe de la primii paşi în cadrul CIOS. Sunt tineri, sunt arme şi specialităţi militare importante:aviaţie, paraşu- dinamici, ambiţioşi şi cu o mare dorinţă de a se afirma tişti, informaţii militare şi care menţine viu spiritul şi de a-şi face treaba ca la carte. Formează un colec- datoriei faţă de ţară. tiv extrem de bine închegat şi dedicat, dând impresia Apariţia şi evoluţia Detaşamentului FAC/JTAC, care că fiecare ştie perfect unde îi este locul şi ce are de funcţionează de câţiva ani în cadrul Centrului de făcut. Această stare de fapt vine şi din faptul că marea Instruire pentru Operaţii Speciale „General-maior majoritate a militarilor a trecut prin furcile caudine ale Grigore Baştan” se înscrie pe aceleaşi coordonate ale acreditării în cadrul prestigioasei şcoli NATO din modernizării capabilitaţilor militare ale României şi Ramstein, Germania. Acolo candidaţii parcurg un pro- realizarea unei depline interoperabilităţi cu structurile gram extrem de riguros de pregătire finalizat cu nişte NATO, prin adoptarea şi punerea în practică a unor examene foarte dure, pentru că a conduce un pilot în proceduri de operare şi a unui limbaj comun cu cel al drumul său spre obiectiv, este o responsabilitate partenerilor din cadrul celei mai mari alianţe politico- extremă pe care trebuie să o facă cei mai buni dintre militare ale lumii. cei buni. Inutil să vă spun că toată această pregătire se În primul rând, ce semnifică aceste acronime FAC/ face exclusiv în limba engleză, ceea ce presupune că JTAC? Denumirile de „Forward Air Controller -FAC “ militarii noştri folosesc în activitatea lor un limbaj opera- sau „Joint terminal attack controller –JTAC” au fost ţional şi de specialitate care nu permite aproximări. traduse în română prin controlor aerian în poziţii Anul 2014 a fost unul plin de evenimente în cadrul înaintate respectiv controlor de atac terminal la nivel acestei structuri extrem de dinamice, printre care întrunit. Trecând dincolo de termenii tehnici, dorim să amintim: participarea cu militari în teatrele de controlorul aerian în poziţii înaintate, este cel care, de operaţii în care România este prezentă, convocarea la sol, coordonează pilotul unei aeronave de luptă controlorilor aerieni în poziţii înaintate, din Amata pentru lovirea unei ţinte, cu un rol foarte important în României, desfăşurată la Buzău, în luna septembrie îndeplinirea misiunilor de luptă dar şi în evitarea 2014, participarea la exerciţiul „Danube Expres 14” şi fratricidului. de asemenea un eveniment foarte important, evalu- Pe aceste coordonate ale unei meserii înalt califi- area programului naţional FAC/JTAC de către o echipă cate, care nu permite erori sau lucruri aproximative, din cadrul structurii de standardizare a NATO. Evalu- membrii detaşamentului au reuşit să se impună într-o area a monitorizat progresele realizate în acest dome- perioadă extrem de scurtă, ca unul din colectivele niu de către militarii români şi s-a încheiat cu concluzii închegate ale Forţelor Terestre Române. pozitive şi apreciative la adresa celor care au partici- pat la acest efort. În luna noiembrie 2014, în semn de apreciere pen- tru profesionalismul, dăruirea şi competenţa dovedite pe parcursul activităţilor specifice, Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, domnul general-maior Laurian Anastasof, a acordat „Emblema de onoare a Statului Major al Forţelor Aeriene” colegilor noştri plutonier adjutant Costinel Gheorghiu şi plutonier major Eduart Hrisafopol. Sperând că am reuşit să vă introduc în atmosfera acestui domeniu şi a colectivului care reprezintă cu cinste Forţele Terestre Române în ţară şi în străină- tate, consider că este un motiv de mândrie că acest detaşament funcţionează la Buzău şi le doresc să crească matur, pe aceleaşi coordonate ale profesio- nalismului, dăruirii şi lucrului în echipă.

Locotenent-colonel Dragoş Axinia

- 94 - MOZAIC BUZOIAN

TABĂRĂ DE INSTRUCŢIE

Cercetaşii genişti din cadrul BatalionuluiLAMUNTE 3 Geniu În urma recunoaşterilor plutonul cercetare a identifi- „General Constantin Poenaru” s-au antrenat timp de cat capabilităţile genistice ale zonelor desemnate. zece zile, în prima jumătate a lunii septembrie, într-o S-au determinat cu ajutorul aparaturii şi a mijloacelor tabără de instrucţie în apropiere de Măgura. Despre specifice cercetării de geniu, tipul pădurilor, densitatea această localitate cu un trecut ce datează din secolul pădurii, grosimea arborilor precum şi practicabilitatea XIV cunoaştem că a trecut, spre Transilvania, Mihai drumurilor pentru traversare cu diferite tipuri de Viteazul, care i-a împroprietărit pe mulţi localnici cu tehnică, în vederea camuflării şi mascării acestora. moşia Ciutei, ca răsplată pentru faptele lor de arme iar Locaţiile şi măsurătorile au fost făcute cu acurateţe şi mulţi dintre locuitorii zonei făceau parte din categoria s-au actualizat baze de date aflate la nivelul structurii. ţăranilor liberi, moşneni. În amintirea acestui moment Un alt obiectiv al taberei de instrucţie a fost cer- a fost ridicată „Fântâna lui Mihai Viteazul”, grup statuar cetarea unui curs de apă, obiectiv îndeplinit cu succes realizat de sculptorul Gheorghe Coman. pe valea râului Buzău. Principalul obiectiv al taberei de instrucţie l-a consti- În cadrul cercetării cursurilor de apă, desfăşurată pe tuit instruirea în teren muntos împădurit a cercetaşilor valea râului Buzău, militarii au determinat diferite de geniu, identificarea itinerarelor, obstacolelor natu- caracteristici ale acestuia, precum lăţimea, rale, precum şi a căilor de acces pentru tehnica de adâncimea, viteza curentului, profilul transversal, luptă din înzestrare, în aceste condiţii. natura malurilor şi a fundului râului. Astfel din dreptul localităţii Vipereşti, de la Hanul Totodată s-au cercetat genistic principalele poduri Ciuta, pe dreapta Buzăului, s-au executat recunoaş- peste acest râu, ocazie cu care s-a subliniat importanţa teri pe traseul care duce la Mănăstirea Ciolanu şi mai acestor puncte de trecere pentru comunicaţiile din zonă. departe către Tabăra de sculptură Măgura. Una dintre cele mai importante activităţi desfăşurate Următoarele itinerare cercetate au fost: din locali- în cadrul acestei tabere, a fost amenajarea şi mas- tatea Pârscov, un drum local de 4 km care conduce la carea unui Post de Observare de Geniu (P.O.G.), trei obstacole naturale, interesante monumente ale unde militarii au desfăşurat activităţi de culegere de naturii: blocurile de calcar, stânca de conglomerat şi date şi informaţii asupra inamicului şi terenului în timp „Sarea lui Buzău”. scurt şi pe adâncimi diferite în funcţie de mijloacele de Tot din Pârscov au urmărit un itinerar interesant observare folosite. de-a lungul Văii Bălăneasa, prin localităţile Cozieni, Militarii au pus accent pe realizarea unei strategii ce Bozioru şi Brăieşti, până la Nucu. De aici, pe poteci, se trebuie respectate şi aplicate pentru menţinerea poate ajunge în cca. 2 ore la relicvele rupestre din capacităţii de luptă în caz de izolare, atunci când muntele Crucea Spătarului: „Piatra Agatonului”, „Chilia luptătorul are la dispoziţie o cantitate limitată de lui Iosif" etc. mijloace de subzistenţă. Toate aceste activităţi, desfăşurate în cadrul taberei, au contribuit la perfecţionarea deprinderilor şi cunoştinţelor militarilor, precum şi la realizarea unei mai bune coeziuni a acestora. După o săptămână plină de exerciţii de antrenament a urmat o perioadă de evaluare în cadrul unui exerciţiu complex. Cercetaşii s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor şi au obţinut calificative maxime datorită spiritului lor competitiv, lucrului în echipă şi exploatării judicioase a proprietăţilor terenului, tehnicii militare şi aparaturii. Capacitatea cercetaşilor de a supravieţui, de a se deplasa şi de a strânge date despre teren şi inamic fără a fi observaţi s-a văzut în cazul exerciţiului final de evaluare când, folosind resurse minime, misiunea a fost îndeplinită cu succes.

Maior Marian Caloian

- 95 - MOZAIC BUZOIAN

E O D E X - 2 0 1 4 Grupul 4 EOD din cadrul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, a desfăşurat în perioada 15-16 octombrie 2014, un exerciţiu de antrenament cu trupe în teren (FTX) denumit „EODEX - 2014”, având ca scop evaluarea capacităţii operaţionale a Plutonului 1 EOD pentru îndeplinirea sarcinilor specifice, asigurând cadrul operaţional pentru evaluarea naţională în vederea certificării Plutonului 1 EOD, structură care urmeză să fie pusă la dispoziţia NATO începând cu anul 2015.

La finalul exerciţiului, comandantul Diviziei 2 Infan- terie „Getica”, general de brigadă dr. Lucian Foca, a transmis că exerciţiul a fost conceput de către per- sonalul din cadrul comandamentului diviziei, astfel încât să corespundă scopului, obiectivelor, nevoilor de instruire ale participanţilor, asigurându-se un cadru imaginar, dar realist, de exersare a misiunilor, în condiţiile unui conflict armat de intensitate medie. Pentru materializarea unei situaţii cât mai apropiate Exerciţiul de antrenament în teren (FTX), în confor- de realitatea câmpului de luptă, la exerciţiu au mitate cu standardele şi procedurile NATO, a permis participat şi structuri din cadrul Batalionului 3 Geniu evaluarea operaţională a Plutonului 1 EOD, deter- „General Constantin Poenaru” şi a Batalionului 200 minând gradul de asigurare a sprijinului EOD Sprijin „Istriţa”, pentru marcarea acţiunilor OPFOR şi pe timpul ducerii operaţiei ofensive a unei brigăzi pentru asigurarea protecţiei forţei a echipelor EOD/ mecanizate. Plutonul 1 EOD.

- 96 - MOZAIC BUZOIAN

Primirea DrapeluluiUn de Luptă nou început Pentru fiecare militar, ziua primirii Drapelului de Luptă şi a armamentului este una deosebită, este acea zi în care intră cu adevărat în sistemul militar. Încercaţi de emoţiile începutului, cei 21 de tineri, dintre care 5 fete, participanţi la programul de formare S.G.P., seria a doua 2014, au primit Drapelul şi arma- mentul cu ajutorul căruia se vor instrui în următoarele patru luni, în data de 30.10.2014. Acest moment este unul plin de semnificaţii pornite atât din interiorul fiecăruia cât şi din dorinţa apartenenţei la un grup atât de mare cum este Armata. Sosiţi cu câteva zile înainte în Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, noii soldaţi au fost preluaţi de către instructori în frunte cu comandantul companiei instrucţie, căpitan Fetic Sorin, care îi vor pregăti pentru cariera viitoare. Aşa cum spunea unul dintre soldaţi, primesc o noua educaţie. Soldaţii profesionişti au declarat că au îmbrăţişat această carieră pentru că impune respect. Să îi soldaţi gradaţi profesionişti din 9 structuri. Şcoala de învăţăm că acest respect nu este un dat al purtării Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” a oferit ţinutei militare, ci ascunde în spate multe ore de nu numai locul de desfăşurare, deschizându-şi porţile pregătire şi devotament. ca o gazdă primitoare, ci şi câştigătorul în persoana „Cel mai bun din cei mai buni” caporalului Sandu Cornel. Este firesc ca această Concursuri…. Sentimentul de nelinişte şi entuzi- reuşită să scoată în evidenţă în sufletele noastre sen- asm, dorinţa de a învinge, acestea erau trăirile pe care timente legitime de mândrie, să ne dea nouă, tuturor, le-am citit pe feţele participanţilor la competiţia „Cel un puternic imbold spre acţiune, să ne sporească pre- mai bun din cei mai buni”. La acest concurs, care a ocupările pentru a ne găsi soluţii viabile la problemele avut loc în perioada 27-30.10.2014, au participat un care ni le pune prezentul şi la provocările viitorului. număr de 21 de concurenţi, maiştri militari, subofiţeri şi Căpitan Adriana Alecu

- 97 - MOZAIC BUZOIAN

25 octombrie - Ziua În cadrul activităţilor dedicate sărbătoririi Zilei Armatei României, la sediul comandamentului Diviziei 2 Infanterie „Getica” a avut loc simpozionul „Armata României, trecut, prezent şi viitor”. La activitate au participat, alături de cadre militare, elevi din licee şi şcoli buzoiene, cărora le-a fost prezentată o expoziţie de tehnică, armament şi echipamente militare. Ca de fiecare dată, elevii au fost impresionaţi de acţiunile câinilor- lupi, aflaţi în dotarea Grupului 4 EOD, specializaţi în detectarea explozibililor. Transmisioniştii nu s-au lăsat mai prejos şi au etalat echipa- mentele de comunicaţii, de ultimă prezentat sceneta „Frumos e în de învăţământ din municipiu unde generaţie, solicitând intresul şi septembrie la Veneţia”, de Teodor au oferit date despre semnificaţia dorinţa de cunoaştere a elevilor. Mazilu, laureată cu locul I la Zilei Armatei, tradiţiile militare, Elevii au vizitat muzeul Diviziei 2 secţiunea interpretare, în cadrul tipurile de misiuni executate în Infanterie „Getica” şi le-a fost Festivalului Naţional de Creaţie teatrele de operaţii, modul de înfăţişată istoria Drapelului de Literară şi Interpretare a Cântecului accedere în sistemul învăţământu- Luptă al marii unităţi. Satirico-Umoristic „Iaşii în Carnaval”. lui militar. În sala de conferinţe „General Militari din garnizoana Buzău, la La sărbătoarea Zilei Armatei Ştefan Guşă” s-a desfăşurat sim- iniţiativa Biroului informare-recru- României, militarii au organizat pozionul dedicat Zilei Armatei, iar în tare din Centrul Militar Judeţean ceremonii militare şi religioase, încheiere, Cercul Militar Buzău a Buzău, au fost oaspeţii unor unităţi cu depuneri de coroane, la

- 98 - MOZAIC BUZOIAN a Armatei României Monumentul „Regimentului 48 Infanterie” din Buzău şi la Monumentul „Ostaşului Erou” din localitatea Siriu. La Buzău, au fost prezenţi: IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, reprezentanţi ai adminis- traţiei publice locale şi veterani de război. În alocuţiunea sa, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, general de brigadă dr. Lucian Foca, a spus: ... „generaţia de militari de astăzi va trebui să analizeze istoria militară a poporului român prin prisma trecutului (cum am fost), a prezentului (cum suntem), a viitorului (cum este posibil să devenim) dar şi a nivelului de unui mac stilizat - simbolul come- Un pluton din cadrul Batalionului ambiţie (cum vrem şi putem să morării soldaţilor care au murit 341 Infanterie din Topraisar devenim).” (...) Astăzi de Ziua servindu-şi patria, picătura de (Constanţa), a prezentat un exer- Armatei României, pot afirma cu sânge de erou care vorbeşte de ciţiu de îndemânare în mânuirea tărie că militarii români îşi fac datoria dragostea de ţară, preşedintelui armamentului (drill-team). în acord cu valorile şi principiile unui Asociaţiei Naţionale a Veteranilor Soldaţii dobrogeni au fost însoţiţi sistem democratic modern, demon- de Război - filiala Buzău, general de reprezentanţi ai Asociaţiei strând astfel că Armata noastră a de brigadă (rtr.) Dumitru Radu. Cultul Eroilor - filiala Constanţa dobândit un binemeritat loc printre La Siriu, elevi de la şcoala pentru a omagia ostaşii con- forţele militare ale lumii ...” generală din localitate, prin cântece stănţeni căzuţi vitejeşte pe aceste Un moment important, în cadrul şi poezii, au dorit să ureze un locuri. manifestării, l-a constituit oferirea frumos La mulţi ani, militarilor! Locotenent-colonel Toni Ene

- 99 - MOZAIC BUZOIAN

Agenda Asociaţiei Soţiilor Cadrelor Militare din România, filiala Buzău Asociaţia Soţiilor Cadrelor Militare din România, filiala Buzău, sub conducerea doamnei Cornelia Foca, organizează şi desfăşoară din anul 2004, activităţi alături de militarii din garnizoana Buzău şi nu numai. Această asociaţie, a sufle- tului, s-a afirmat ca promotor şi susţinător al valorilor vieţii militare pe toate palierele. Fiecare acţiune desfăşurată de către această asociaţie a avut darul de a pătrunde în sufletul oamenilor, de a aduce acel dram de speranţă, de a ajuta. împlinire a bucuriilor tuturor înain- Ciucă, a transmis printr-o scrisoare La sfârşitul acestei veri, asoci- taşilor, ziua când armata română de mulţumire, Asociaţiei Soţiilor aţia s-a implicat în proiectul cari- şi-a îndeplinit menirea firească, Cadrelor Militare din România, fil- tabil care a avut ca scop salvarea aceea de a readuce în hotarele ei, iala Buzău: vieţii micuţei buzoience Andreea patria care a zămislit-o, a consti- „...încărcătura emoţională a Drăgulin, diagnosticată cu cancer tuit pentru Asociaţia Soţiilor acestui gest a demonstrat că la rinichi. Cadrelor Militare din România, Armata României, este parte inte- Produsele confecţionate hand- filiala Buzău, un moment aparte. grată a societăţi civile, a poporului made, cele donate de militarii bu- Aceasta a avut frumoasa initi- român, a cauzei care ne determină zoieni dar şi spectacolul caritabil pe aţivă, ca militarii participanţi la să ne apărăm ţara chiar cu preţul care câţiva artişti buzoieni au ceremoniile militare din Buzău dar vieţii, iar gestul asociaţiei de la acceptat să îl susţină pro bono, au şi din garnizoanele din ţară (Carei, Buzău, pe care, dumneavoastră, contribuit la strângerea fondurilor Satu Mare, Bucureşti) să poarte la doamna Cornelia Foca o coordo- necesare pentru ca Andreea reverul hainei, în zi de sărbătoare, naţi în nobila şi frumoasa activitate Drăgulin să beneficieze de trata- a unui mac stilizat - simbolul s-a constituit într-un vector impor- ment. comemorării soldaţilor care au tant în formarea spiritului civic şi al Ziua de 25 octombrie, zi ce murit servindu-şi patria, picătura de coeziunii comunitare ...” marcheză gloria OSTAŞULUI sânge a eroului cu care s-a scris O altă acţiune la care asociaţia ROMÂN şi îi aşterne jertfă vrednică istoria. a onorat invitaţia de a participa a în Panteonul recunoştinţei Prezent la ceremonia de la fost, în cadrul standului de naţionale, sărbătoarea de cinstire a Carei, locţiitorul Şefului Statului prezentare a României, prin pro- celor care, prin luptă dreaptă, au Major, general-maior Nicolae movarea produselor naţionale şi a eliberat glia străbună, moment de valorilor culturale româneşti din zona Buzăului, Ardealului, Bucovinei şi Dobrogei, la NATO CharityBazaar, organizat în 15-16 noiembrie a.c., la Cartierul General NATO din Bruxelles. Pe lângă caracterul caritabil, evenimentul, a favorizat dez- voltarea schimburilor inter-culturale fiind o execelentă oportunitate de promovare a valorilor naţionale ale statelor aliate şi partenere.

Locotenent-colonel Toni Ene - 100 - Acordaţi 2% din impozitul anual pe venit Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, (organizaţie nonprofit, de utilitate publică, recunoscută conform HG 860 din 12.11.2013) pentru a reda patrimoniului naţional o clădire istorică MOZAIC BUZOIAN CERCUL MILITAR BUZĂU

Detalii de completare şi trimitere a formularului 230 pe site-ul www.fundatia-averescu.ro

Decoraţiuni Piatră pentru curte şi grădină

CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU www.decoratiunipiatra.ro Calcar de Năieni Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” Buzău, Bulevardul Unirii nr. 140 www.fundatia-averescu.ro