Revista Centrului De Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe Cu Armata României „General Paul Teodorescu” Anul III, Nr
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu” Anul III, nr. 1 (3) / 2016 Anul III, nr. 1(3)/ 2016 Anul III, nr. MISIUNEA ACADEMIA OAMENILOR DE ARHIEPISCOPIA ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA RÂMNICULUI CENTRUL DE CERCETARE A CONLUCRĂRII BISERICII ORTODOXE CU ARMATA ROMÂNIEI ,,GENERAL PAUL TEODORESCU” CU SEDIUL LA MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN Consiliul științific Conducerea centrului • Înaltpreasfinția Sa Varsanufie Gogescu, Director onorific: Preasfințitul dr. Emilian Lovișteanu. Arhiepiscopul Râmnicului. Director: prof. univ. dr. Valentin Ciorbea. • Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, Manager: Maica stareță Stavroforă Emanuela Oprea. președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie. Secretar: dr. Luminița Giurgiu. • Preasfințitul dr. Emilian Lovișteanu, Episcop Vicar al Arhepiscopiei Râmnicului. • Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România; Universitatea „Ovidius“ din Constanța. • Lector universitar dr. Florian Bichir, membru al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. • Comandor dr. Olimpiu Glodarenco, director al Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I‘’. • Maica stareță Stavroforă Emanuela Oprea, Mănăstirea Dintr-un Lemn. • Dr. Vasile Ciobanu, cercetător științific gradul I, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, Academia Română. • Prof. univ. dr. Ion Giurcă, Universitatea „Hyperion“ București. • Dr. Silviu Moldovan, seful Compartimentului de Cercetare din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. • Dr. Corneliu Țucă, Centrul de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice Pitești. • Comandor (r) Gheorghe Vartic, cercetător științific, Comisia Română de Istorie Militară. • Comandor (r) dr. Aurel Pentelescu, Comisia Română de Istorie Militară. Preot dr. Laurențiu Rădoi, Arhiepiscopia Râmnicului 3 EDITORIAL Înaltpreasfinţitul Părinte VARSANUFIE Arhiepiscopul Râmnicului BISERICA ŞI ARMATA, ÎMPREUNĂ ÎN ACEEAŞI MISIUNE Trăim într-o lume în care violenţa atinge un nivel alarmant, oamenii de nedreptăţi și asupriri. Altfel spus, Armata protejează astfel încât fiecare pagină de ziar sau buletin de știri din mass- membrii Bisericii, dar și Biserica se roagă pentru cei din Armată. media vorbește de războaie, ucideri, ostatici, terorism, chiar și Biserica se ocupă de ocrotirea spirituală a credincioșilor, iar pe motive religioase. Cum ne raportăm noi la acestea? Ce ne armata vine și dublează această misiune, ocrotindu-i în chip învaţă Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, în legătură cu material pe aceștia, purtându-le de grijă, ca ei să aibă siguranţa acestea? existenţei lor în această lume. Biserica și Armata au ca scop Evanghelia Mântuitorului Hristos, mărtu- comun creșterea morală, duhovnicească risind „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai a oamenilor, pentru că pe măsura creșterii mult decât pe oameni” (Fapte V, 29) nu îndrep- acestora în viaţa duhovnicească, ei vor deveni tăţește sub niciun chip războiul – neexistând și apărători tot mai vii ai ţării lor, ai neamului astfel, „războaie drepte” – acesta purtând din care fac parte și ai valorilor naţionale. întotdeauna o anumită notă de nedreptate1. Anul 2016, fiind declarat de către Sfântul Folosirea violenţei nu este în duhul Evan- Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul gheliei. Creștinul nu recurge la violenţă, nu omagial al educaţiei religioase a tineretului răsplătește răul cu răul, ba mai mult, acesta creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfân- trebuie să-și iubească vrășmașul: „Iubiţi pe tului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipogra- vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă filor bisericeşti vine să încurajeze intensificarea blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc și colaborării Bisericii cu instituţiile statului, mai rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigo- ales Armata, spre creșterea copiilor noștri spre nesc” (Matei V, 44). Iubirea vrăjmașilor, a celor dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu, spre ce ne aduc nedreptate, nu este un deziderat creșterea acestora ca cetăţeni de nădejde al creștinilor, ci o poruncă a lui Dumnezeu, pe ai Neamului nostru românesc, care înţeleg care suntem datori să o împlinim. Cu toate să apere valorile tradiţionale ale românilor, acestea vedem în cursul istoriei, că încă de atât de mult atacate în ultimii ani. Educaţie la începuturile ei, Biserica a fost alături de nu înseamnă doar creșterea lor în plan inte- Armată, înălţând înaintea lui Dumnezeu rugă- lectual, ci și moral, iar pentru aceasta, pentru ciuni pentru aceasta, binecuvântând ostașii care se înrolează în creșterea copiilor noștri în Adevăr, Credinţă și Dreptate, toţi armată și merg la război, sfinţind steagurile de luptă etc. În învă- suntem chemaţi să ne conjugăm forţele. ţătura Bisericii, războiul este un fapt cu totul iraţional, care nu Armata vine și sprijină misiunea Bisericii și concret prin are absolut nicio raţiune dumnezeiască și, astfel, pacea devine tipărituri, revista aceasta fiind dovada cea mai clară și vie, că ca singură opţiune de supravieţuire spre dobândirea Împărăţiei și în plan cultural, prin tipărituri, Biserica și Armata acţionează lui Dumnezeu: „Trăiţi între voi în bună pace” (I Tesaloniceni V, 13). sinergic, dorind ca tinerii de astăzi să aprofundeze în trăire tot Cu toate acestea, Biserica este conștientă că în lume domnește mai mult valorile Neamului românesc. nedreptatea, iar războiul devine uneori singura posibilitate Îi binecuvântăm pe toţi ostenitorii acestei tipărituri, revista de a evita un mare rău2. Creștinul acceptă să fie nedreptăţit ca Misiunea, cât și pe toţi cei ce împreună lucrează la Centrul de persoană, dar nu poate sta impasibil, când aproapele lui este Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României nedreptăţit. Astfel, ca măsură extremă războiul de apărare a ţării „General Paul Teodorescu”, de la Mănăstirea „Dintr-un Lemn”, poate ar putea fi înţeles, într-o anumită măsură, dar războiul de activitate care se arată a fi o continuitate în plan cultural, funcţi- cotropire și așa numitul „război preventiv” nu poate fi înţeles, onând cu succes de ani buni și având rezultate impresionante. în lumina Evangheliei. Pacea între oameni este singura care Ne rugăm Milostivului Dumnezeu și Preacuratei Maicii Sale să aduce soluţii cu adevărat viabile într-o societate în care vorbim ne întărească pe toţi în această misiune, toţi fiind chemaţi la de drepturile omului, ale persoanei. lucrarea de zidire a Cuvântului lui Dumnezeu în inima omului, Biserica întotdeauna a susţinut Armata, considerând, pe căutând cu atât mai mult să facem temeinică chemarea noastră drept cuvânt, că aceasta nu face altceva decât să protejeze (I Petru I, 10). NOTĂ 1 Georgios Mantsaridis, Morala creştină, vol. II, traducere de Cornel 2 Ibidem, p. 378. Constantin Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, pp. 376-377. MISIUNEA 3/2016 ÎN EXCLUSIVITATE 4 Lieutenant-colonel dr. Miljan MILKIĆ1 SOME ASPECTS OF SERBIAN CULTURAL AND RELIGIOUS HERITAGE 1916-1918 The attack on Serbia began on 5 October 1915. Central territory, first on the Greek island of Corfu, and then on the Power Armies under the command of Field Marshal Halkidiki peninsula. Together with the Allied Forces, they Mackensen had the task to surround and destroy the Serbian participated in battles at the Thessaloniki front. Until the end army2. The main forces went over the Sava and Danube of the war, the Serbian Army did not have its own state, and to central Serbia and auxiliary forces across the Drina and was compelled to get into combat and organize the entire from Bulgaria. Serbian High Command has avoided a major logistics on a foreign territory. Furthermore, the Serbian battle and trying to withdraw its troops and gain time until Army did their best to protect the cultural and religious the arrival of the allies from Thessaloniki. By 15 October, the objects on the territory where they were present. Eventually, German XI Army and Austro-Hungarian III Army occupied immediately after the end of WWI, the Serbian Army took Belgrade and wider area south of the Sava and Danube rivers. part in collecting and restituting cultural and religious relics. During the night of 15 October Bulgarian I and II Army have moved to attack. Mackensen several times tried to organize Preservation of the cultural and spiritual heritage a surrounding of Serbian troops: north of Kragujevac, then in Through force of circumstance, the Serbian Army had the valley of the Western Morava and on Kosovo, but without to adapt to the new conditions. They made efforts to revive success. Serbian army fought battles and avoid devasta- the national and religious customs although they were on ting attacks, but failed to penetrate to Skopje in order to the Greek soil. On Sundays and public holidays, the military connect with Allies. Serbian High Command decided on 24 priests would hold a church service whenever the circum- November to organize a further retreat through Montenegro stances allowed4. and Albania on the Adriatic coast. After almost a month of The major task of the military clergy was to care about extraordinary heavy marches with hard veder conditions the spiritual and liturgy life of the Serbian soldiers. It was in the wilderness without basic livelihood, but thanks to rather hard to obtain the buildings for holding church its outstanding moral, Serbian troops were gathered in the services in exile. With the kindness of arch-episcope Sevas- region of Shkodra and Durres. The first parts of the Serbian