editorial MESAJUL ŞEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL LA DESCHIDEREA SESIUNII DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE ANUALE CU TEMA „ARMATA ROMÂNĂ ŞI CULTELE”

rhivele militare, în ansamblul lor, reprezintă un tezaur spiritual de o valoare inestimabilă, destinat conservării pentru Aposteritate a mărturiilor documentare care refl ectă fi del evoluţia organismului militar românesc, precum şi pildele de înalt patriotism şi de exemplară demnitate ale militarilor români. Patrimoniul arhivistic al Armatei României constituie şi va rămâne în permanenţă, o autentică sursă de lecţii învăţate pentru posteritate. Nu putem vorbi despre Arhivele Militare Române, fără a-i evoca pe toţi cei care, de-a lungul anilor, au contribuit la conservarea şi valorifi carea pe plan ştiinţifi c a patrimoniului arhivistic al Armatei României. Prin determinarea cu care şi-au asumat responsabilitatea păstrării patrimoniului arhivistic, maniera elevată şi inspirată prin care au valorifi cat şi introdus în circuitul ştiinţifi c ample culegeri de documente, lucrări şi publicaţii de prestigiu şi disponibilitatea cu care au soluţionat prompt şi efi cient miile de solicitări de investigare a unor date şi informaţii în folosul publicului larg, arhivarii, arhiviştii şi întregul personal militar şi civil din instituţiile de profi l şi-au reconfi rmat vocaţia de adevăraţi profesionişti ai unei comunităţi de specialişti cu reputaţie şi probitate în domeniu. General-locotenent Dr. Ştefan DĂNILĂ, Salutând iniţiativa organizării acestei sesiuni de comunicări ştiinţifi ce Şeful Statului Major General de interes naţional, adresez mulţumiri întregului personal din Arhivele Militare Române, pentru eforturile constante şi pentru rigoarea cu care asigură managementul efi cient al patrimoniului arhivistic, conservarea şi restaurarea documentelor cu valoare istorică şi valorifi carea ştiinţifi că a tezaurului arhivistic al Armatei României. Evidenţiez, de asemenea, eforturile depuse în ultimii ani pentru dezvoltarea domeniului de activitate prin implementarea mijloacelor moderne de prelucrare, stocare şi acces la informaţiile de interes istoric.

Stimaţi camarazi, Cu admiraţie pentru competenţa, pasiunea şi responsabilitatea dumneavoastră în îndeplinirea activităţilor specifi ce, îmi exprim deplina convingere că şi pe viitor vă veţi îndeplini cu profesionalism atribuţiile ce vă revin în nobila misiune de prezervare a documentelor trecutului în folosul generaţiilor viitoare. Omagiindu-vă predecesorii, care prin activitatea specifi că, laborioasă şi efi cientă au constituit şi gestionat fondul arhivistic militar românesc, felicit personalul Serviciului Istoric al Armatei, Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, centrelor şi depozitelor intermediare ale categoriilor de forţe, Depozitului de Arhivă Tehnică, pe toţi arhiviştii militari, pentru activitatea depusă şi grija statornică pentru memoria documentară a Armatei României.

* * *

Vă urez multă sănătate şi fericire alături de cei dragi, precum şi împlinirea tuturor aspiraţiilor personale şi profesionale.

MULT SUCCES!

General-locotenent Dr. Ştefan DĂNILĂ

ŞEFUL STATULUI MAJOR GENERAL document 2014 4 (66) 1 studii/documente

SERVICIUL INTERIOR LA MARELE CARTIER GENERAL ROMÂN

Colonel (r) prof. univ. Dr. Ion GIURCĂ1

nul 2014 marchează, ca eveniment istoric de Germania au pregătit războiul şi l-au declarat… România nu importanţă crucială, trecerea a 100 de ani de ar putea admite să ia armele într-un război a cărui cauză este Ala declanşarea primei confl agraţii mondiale tocmai nimicirea unei naţiuni mici… Chestiunea românilor din a secolului al XX-lea, care a avut ca centru de greutate Ardeal domină întregul sentiment public. Ea e pururea punctul spaţiul terestru şi aerian al Europei, cât şi cel maritim de negru al alianţei. Soarta românilor de peste munţi, idealul pe întreaga planetă. În vara anului 1914 Europa, şi prin ea naţional al românismului sunt chestiuni pe care un guvern omenirea întreagă, trece printr-o clipă din cele mai grave ale român nu le poate nesocoti. Dacă în lucrurile mici se poate trece existenţei sale seculare. Popoarele peste simţământul public, în cazurile şi statele se prăbuşesc unele asupra mari ale vieţii naţionale oamenii de celorlalte; toate trag sabia, toate stat trebuie neapărat să ţină seamă de încarcă tunurile, toate fac chemarea voinţa poporului. Nu se poate face un la puterile distrugerii; pare că s-ar război în vremurile de azi când acest grăbi să răstoarne, în puţin timp, război nu este înţeles, nu este aprobat toată clădirea ridicată cu încetul prin de conştiinţa naţională: să rămânem lungi veacuri de muncă2. deci neutri3. Războiul declanşat cu o În pofi da presiunilor exercitate rapiditate imprevizibilă, a fost de către statele Puterilor Centrale, marcat încă din primele zile, conducerea politică şi militară de de ample mutaţii în privinţa la Bucureşti şi-a menţinut poziţia raporturilor anterioare dintre în raporturile cu acestea, mai mult unele state, în special în privinţa a răspuns pozitiv propunerilor statelor Antantei în privinţa unei structurii alianţelor politice şi eventuale aderări la alianţa acestora, militare constituite la sfârşitul condiţionând un asemenea demers secolului al XIX-lea şi începutul de încheierea unui tratat politic şi celui de-al doilea, declararea a unei convenţii militare ale căror neutralităţii de către Italia şi prevederi să răspundă concepţiei România constituind o primă şi guvernului în privinţa rezolvării majoră fi sură în cadrul Puterilor unei situaţii hotărâtoare pentru Centrale. Atitudinea celor două Ion I.C. Brătianu viitorul naţiunii române. state, mult discutată şi controversată în privinţa respectării Deşi interesate de poziţia geostrategică a României, angajamentelor internaţionale asumate prin tratate şi statele celor două alianţe politice şi militare erau reticente convenţii, a fost în acord cu textul tratatului politic, era faţă de revendicările politice şi teritoriale ale conducerii previzibilă în condiţiile în care Austro-Ungaria stăpânea şi de la Bucureşti, astfel că doar evoluţia situaţiei militare de exercita o dominaţie dură asupra unor teritorii cu populaţie pe frontul occidental a determinat în cele din urmă statele majoritar italiană şi românească, iar năzuinţele de unitate Antantei să accepte cerinţele primului ministru român şi naţională a celor două state erau evidente şi exprimate direct să împuternicească miniştrii lor în capitala ţării noastre de către diferite organizaţii şi în termeni diplomatici de să semneze la 4/17 august 1916 o convenţie politică şi către oamenii politici. una militară cu I.I.C. Brătianu. Documentele juridice Elocventă în acest sens a fost poziţia primului ministru internaţionale semnate cu Franţa, Marea Britanie, Italia al României, I.I.C. Brătianu, care a fost exprimată cu claritate şi Rusia au prevăzut condiţiile intrării României în război, şi fermitate în cadrul şedinţei Consiliului de Coroană din obligaţiile politice, economice şi militare asumate de către 21 iulie/3 august 1914: noi cerem ca România să rămână cele cinci state în acord cu interesele pe termen scurt şi neutră. Tratatul, precum s-a arătat, nu ne obligă. Austria şi mediu ale acestora.

2 4 (66) 2014 document studii/documente

La acea dată, chiar şi mai târziu, I.I.C. Brătianu a vâltoarea războiului. Imediat după declararea stării de evaluat valoarea politică şi militară a documentelor juridice neutralitate, concomitent cu demersurile diplomatice pentru internaţionale semnate, afi rmând cu mândrie şi încredere asigurarea statutului său, în contextul intern şi internaţional în cadrul Consiliului de Coroană de la Cotroceni din ziua afl at într-o dinamică uneori greu de previzionat, guvernul, de 14/27 august 1916: în viaţa naţiunilor sunt afi rmări de toate structurile cu responsabilităţi în domeniul apărării ţării drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare şi s-au angajat şi implicat cu seriozitate şi responsabilitate în sunt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit difi cilul proces de pregătire a ţării şi armatei pentru război. viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o atare situaţie Întregul efort politic, economic, fi nanciar, comercial şi se afl ă astăzi românismul, de aceea, chiar de a fi să fi m bătuţi, faptul că patru din cele mai mari puteri ale lumii au recunoscut creator a fost concentrat pentru satisfacerea nevoilor armatei, temeinicia revendicărilor noastre naţionale şi au consfi nţit în condiţiile în care în anii anteriori, din motive obiective printr-un act solemn hotarele etnice ale românilor de peste dar şi subiective, acest aspect fusese în mare măsură neglijat, Carpaţi, cauza românismului va face un pas înainte, mai mare fapt rezultat şi din modul în care se desfăşurase Campania şi mai însemnat ca oricând’4. din anul 1913, când au ieşit în evidenţă serioase lipsuri în Declanşarea Primului Război Mondial a surprins privinţa organizării, dotării şi pregătirii armatei, la nivelul România şi armata sa nepregătite pentru o confruntare care comandamentelor, marilor unităţi şi unităţilor din toate s-a dovedit a fi , încă de la început, de o duritate deosebită, categoriile de forţe armate şi genurile de armă. o consumatoare de resurse şi energii care nu fuseseră Marele Stat Major al armatei, în organizarea stabilită prin previzionate la adevărata lor dimensiune. Prin urmare Ordinul de zi nr. 48 instituţia din 31 martie/13 aprilie 19145 trebuiau întreprinse măsuri urgente care vizau creşterea (Anexa nr. 1), era instituţia cu atribuţii şi responsabilităţi în capacităţii combative a armatei, conştientizându-se că mai privinţa pregătirii structurilor din subordine pentru război, devreme sau mai târziu, în acord cu interesele sale naţionale sarcină care urma a fi îndeplinită de către cei care încadrau dar şi sub presiune externă, România urma să intre în secţiile şi birourile existente sau nou create (Anexa nr. 2).

Anexa nr. 1

ORGANIZAREA MARELUI STAT MAJOR ÎN PRIMĂVARA ANULUI 19146

document 2014 4 (66) 3 studii/documente

Anexa nr. 2

ÎNCADRAREA SECŢIILOR MARELUI STAT MAJOR LA 1 IULIE 19147

Secţia Biroul Funcţia Gradul Numele şi prenumele

Teodorescu - Şef secţie Colonel Constantin

Şef birou Maior Nicoleanu Eracle

I Organizare Maior Eliade Constantin

Copist cls. I - Stănescu Gheorghe

Şef birou Lt. col. Alevra Nicolae Secţia 1 Constantinescu Maior Dumitru

Căpitan Linteș Gheorghe II Mobilizare Căpitan Todicescu Mihail

Copist cls. I - Anastasiu Ștefan Celibidache Copist cls. II - Constantin

- Şef secţie Colonel Strătilescu Dimitrie Şef birou Maior Vasilescu Nicolae Maior Maxim Vasile Biroul III Căpitan Ciocălteu Dimitrie Instrucţia în armată Registrator II - Copăcianu Gheorghe

Subofi ţer - Popescu Dumitru Secţia 2 administraţie II Şef birou Maior Romano Grigore

Căpitan Miltiade Constantin

Biroul IV Căpitan Palada Dimitrie Regulamente Subofi ţer - Munteanu Eftimie administraţie II

Copist cls. II - Ionescu Ioan

4 4 (66) 2014 document studii/documente

Secţia Biroul Funcţia Gradul Numele şi prenumele

Şef secţie Colonel Petala Nicolae Şef birou Lt.col. Poltaș Stan Maior Șeinescu Radu Biroul V Georgescu Căpitan Informaţii Constantin Subşef birou - Predescu Nicolae cls. II Subofi ţer - Lupescu Ioan administraţie II Şef birou Lt. col. Rășcanu Ioan Căpitan Marţian Dumitru Căpitan Vasilescu Cristea Secţia 3 Biroul VI Căpitan Bărzotescu Laurenţiu Operaţii Subofi ţer - Niculescu Dumitru administraţie I Dumitrescu Desenator Gheorghe Litograf I Dumitrescu Ioan Biroul VII Şef birou Lt. col. Negru Constantin Marină Copist cls. I Cruţu Dumitru Şef birou Maior Roman Barbu Biroul VIII Căpitan Cuzen Vasile Subzistenţă Constantinescu Copist cls. I - Ștefan Referendaru - Şef secţie Colonel Alexandru Şef birou Maior Ionescu Mihail Căpitan Motaș Dumitru Căpitan Rădulescu I. Lazăr Biroul IX Lăzărescu Transporturi Căpitan Constantin Subofi ţer - Andreescu Grigore administraţie I Secţia 4 Biroul X Şef birou Maior Ressel Carol Comunicaţii Căpitan Iarea Haralambie Şef birou Lt.col. Anastasiu Alexandru Căpitan Nicolau Th eodor Biroul XI Anastasescu Căpitan Etape Gheorghe Subofi ţer - Tâbâltoc Ioan administraţie I

document 2014 4 (66) 5 studii/documente

Secţia Biroul Funcţia Gradul Numele şi prenumele

- Şef secţie Lt. col. Michăescu Ilie Şef birou Maior Michăescu Ioan Biroul A Căpitan Vera Th eodor Şcoli, frontieră Secretar Sergent Opran Alexandru Biroul B Şef birou - Mariano Gheorghe Personal, Cancelarie Copist cls. I - Ionescu Gheorghe Adjutantură Bibliotecar Cpt. (r) Strișcă Ioan Bibliotecă Registrator cls. II Şeinescu Nicolae Bărbulescu Şef birou - Constantin Registratură Subofi ţer - Opriș Vasile administraţie II

Organizarea dată Marelui Stat Major în prima jumătate şi subofi ţeri, activi şi de rezervă, care să încadreze în special a anului 1914 nu a fost legată nemijlocit de declanşarea funcţiile de comandant de pluton. războiului, în schimb încadrarea cu personal a fost În privinţa pregătirii ofi ţerilor de stat major a fost devansată cu câteva luni, în mod normal, anual, această adoptată o măsură care s-a dovedit a fi o eroare majoră, activitate fi nalizându-se la 1 noiembrie. nejustifi cată în condiţiile de la acea dată, întreruperea În perioada neutralităţii Marele Stat Major român cursurilor Şcolii Superioare de Război. Argumentăm a desfăşurat activităţi specifi ce la pace, cu intensifi carea afi rmaţia noastră prin aceea că noile planuri de mobilizare acţiunilor şi activităţilor care vizau o eventuală intrare a a armatei au prevăzut constituirea a trei comandamente de ţării în război, între care elaborarea unor planuri privind: armată, creşterea numărului comandamentelor de corp de completarea, transformarea şi reformarea armamentului, armată şi divizie, ceea ce necesita un număr sporit de ofi ţeri muniţiilor şi materialelor de război; completarea cu studii militare superioare, brevetaţi sau nu ca ofi ţeri de echipamentului; racordarea stat major. La data adoptării deciziei întreruperii economiei, în special cursurilor Şcolii Superioare de Război, erau 434 de a industriei, la nevoile absolvenţi ai acestei structuri de învăţământ, din producţiei militare; care doar o parte încadrau secţii şi birouri ale pregătirea teritoriului pentru Marelui Stat Major sau se afl au la comanda marilor apărare, pe Dunăre şi în zona unităţi, mulţi încadrând structuri care în timp de montană pentru a se asigura război constituiau partea sedentară a armatei. neutralitatea hotărâtă în În anul 1914, Marele Stat Major a elaborat Consiliul de Coroană şi două documente de importanţă deosebită pentru pentru a se desăvârşi atât activitatea comandamentelor şi marilor unităţi instrucţia diferitelor corpuri în timp de război, care erau strict necesare din şi servicii, cât şi pentru perspectiva intrării ţării în confl agraţia mondială: a se lega bine elementele Instrucţiuni asupra serviciului interior la Marele alcătuind unităţile nou Cartier General şi Instrucţiuni provizorii pentru create8; elaborarea planului conducerea marilor unităţi. de mobilizare pentru anii Instrucţiunile asupra serviciului interior la Marele 1915 şi 1916 în acord cu Cartier General aveau un caracter confi denţial, au resursele materiale şi umane la dispoziţie; pregătirea fost elaborate de către Secţia operaţii şi aprobate de ipotezelor probabile de război, către generalul de divizie Vasile Zottu, şeful Marelui ţinându-se seamă de totalitatea Generalul de divizie Vasile Zott u, şeful Marelui Stat Major, care fusese trecut în rezervă pentru situaţiilor politicii externe, Stat Major între 1 aprilie şi 18 noiembrie 1911 limită de vârstă, apoi, în aceeaşi zi de 1 aprilie 1914 care ar impune României să şi 1 aprilie 1914 şi 25 octombrie 1916 concentrat şi numit în această funcţie. întreprindă un război spre În anul 1914, serviciul de stat major era diferitele sale frontiere9; îmbunătăţirea regulamentelor reglementat printr-o Lege pentru Serviciul de stat major, existente şi elaborarea altora noi, în special pentru genurile din 15 aprilie 1912 şi un Regulament pentru serviciul de de armă şi specialităţile nou create; formarea de noi ofi ţeri stat major, aprobat prin Înaltul Decret nr. 2512 din

6 4 (66) 2014 document studii/documente

Comandantul Compunerea eșalonului eșalonului Observaţii

EŞALONUL 1 Şeful de Stat Major Efectivele diferitelor servicii ale Comandantul de căpetenie General eşaloanelor vor fi acelea arătate în Casa militară tabelele de efective Un ministru cu şeful de cabinet Şeful de Stat Major General Adjutanţi Subşeful de Stat Major General Secţia 1 (operaţii). Şef de secţie Biroul operaţiilor Biroul informaţiilor Secţia 2 (transporturi). Şef de secţie Biroul transporturilor Biroul mijloacelor de comunicaţii Secţia 3 (adjutantură). Şef de secţie Biroul personalului Biroul materialului Serviciul cartierului Eşalonului 1 Un pluton de jandarmi Două secţii telegrafi e fără fi r Două secţii telegrafi e cu fi r Ofi ciul telegrafo-poştal al Eşalonului 1

EŞALONUL 2 Inspectorul general cel Comandamentul General al Etapelor mai vechi în grad Serviciul artileriei Serviciul marinei cu: Biroul operaţiunilor pe apă Biroul transporturilor pe apă Serviciul geniului Serviciul intendenţei Serviciul sanitar Serviciul telegrafo-poştal Serviciul cartierului Eşalonului 2 Jandarmii rurali: un pluton pe jos şi 15 călări Ofi ciul telegrafo-poştal al Eşalonului 2

EŞALONUL 3 Marele Pretor Serviciul de pază al frontierei Serviciul tezaurului Serviciul justiţiei Serviciul Marelui Pretor Consilierul juridic Serviciul religios Serviciul cartierului Eşalonului 3 Jandarmi rurali: un pluton pe jos şi 15 călări Ofi ciul telegrafo-poştal al Eşalonului 3

EŞALONUL 4 Comandantul acestui eşalon se va Ataşaţi militari hotărî la mobilizare Corespondenţi de ziare române Corespondenţi de ziare străine Serviciul cartierului Eşalonului 4 Ofi ciul telegrafo-poştal al Eşalonului 4

document 2014 4 (66) 7 studii/documente

21 aprilie 1912, care au prevăzut aspectele generale şi într-o localitate. Exista însă şi prevederea că în cazul când speciale referitoare la Marele Stat Major al armatei şi la toate eşaloanele sunt întrunite fi ecare continuă a se comanda şi statele majore ale comandamentelor marilor unităţi, cărora administra separat, iar funcţia de comandant de garnizoană o le reveneau ca atribuţii: studiul chestiunilor de organizare îndeplineşte şeful de Stat Major General13. militară; pregătirea lucrărilor relative la război, adică: Instrucţiunile acordau atenţia cuvenită aspectelor mobilizarea şi concentrarea armatei, pregătirea teatrelor probabile de operaţiuni; coordonarea diferitelor servicii necesare privind mobilizarea Marelui Cartier General, care trebuia operaţiunilor armatei în campanie: serviciul căilor ferate, al executată în conformitate cu un regulament de mobilizare telegrafelor şi poştelor, serviciul de informaţii; studiul geografi ei (pentru mobilizarea prevăzută pentru anii 1916-1917 au şi topografi ei militare a ţării şi ţărilor vecine; instrucţia şi fost elaborate Instrucţiuni asupra mobilizării Marelui Cartier educaţia militară în şcolile militare cât şi la trupă, urmărind General al Armatei14), responsabilitatea executării acestei metodele întrebuinţate şi făcând propuneri de îmbunătăţire; activităţi revenind Biroului Operaţii din Marele Stat Major studiul forţelor militare ale diferitelor state, urmărind progresele pentru fi ecare eşalon. Mobilizarea Marelui Cartier General militare ce se înregistrează în armatele străine; colaborarea la trebuia să se execute în Bucureşti, în localurile stabilite comandamentul marilor unităţi, ajutând pe comandanţii pentru fi ecare eşalon prin instrucţiunile elaborate anual. marilor comandamente militare în acţiunea lor atât în timp de pace, cât şi în timp de război10. Transportul fi ecărui eşalon în zona de concentrare urma să Instrucţiunile asupra serviciului interior la Marele Cartier se execute în baza ordinului Comandantului de Căpetenie, General au avut un loc şi un rol deosebit de important, în transmis prin şeful Statului Major General, fi ecare şef de condiţiile în care la război această structură avea rol hotărâtor eşalon având responsabilitatea organizării deplasării, în baza în privinţa planifi cării, organizării şi conducerii operaţiilor celor stabilite de comun acord cu şeful Biroului transporturi. la nivel strategic, în coordonarea acţiunilor cu forţele aliate Deosebit de importantă era referirea din instrucţiuni de pe acelaşi teatru de acţiuni militare şi de pe cele situate în privind staţionarea Marelui Cartier General, prevăzându- se că în principiu fi ecare eşalon va staţiona într-o localitate alte zone geografi ce ale Europei. Instrucţiunile prevedeau că separată sau dacă e în tren într-o gară separată, după ordinele pentru uşurinţa serviciului şi pentru a se evita aglomerările ce se vor da la raportul zilnic. În cazul când mai multe eşaloane în privinţa dispunerii în locurile stabilite, Marele Cartier ar staţiona în aceeaşi localitate, ele vor fi cantonate fi ecare într-o General se constituia în patru eşaloane11. parte cu totul deosebită a localităţii, fi ind cu totul interzis Instrucţiunile sunt structurate în 12 părţi distincte, amestecarea eşaloanelor15. care se referă la aspectele generale ce privesc organizarea În legătură cu aspectele privind staţionarea Marelui şi funcţionarea Marelui Cartier General, cu referire specială Cartier General, instrucţiunile prevedeau că Eşalonul 4 la serviciul interior al acestei structuri constituite doar în trebuia să fi e dispus la o distanţă de minimum 50 km faţă de situaţie de război, conform planului de mobilizare a armatei: locul de dispunere a Eşalonului 1, în localităţile de dislocare Compunere: Împărţire; Mobilizarea; Staţionarea; Marş; a eşaloanelor să fi e instalate indicatoare de orientare, iar la Lupta; Serviciul zilnic; Raportul zilnic: Dări de seamă şi intrarea în localurile destinate secţiilor şi birourilor placarde rapoarte; Legături; Corespondenţa; Hrana; Serviciul sanitar mari şi citeţe vor arăta numirea biroului sau serviciului cartiruit şi veterinar; Serviciul administrativ. în localul respectiv16. Cunoaşterea fi ecărui aspect tratat în cadrul În localităţile de dislocare a Marelui Cartier General instrucţiunilor este o condiţie pentru înţelegerea corectă a trebuiau luate măsuri de pază exterioară, stabilite de activităţii Marelui Cartier General român în anii Războiului către comandantul garnizoanei, cât şi de pază interioară de Întregire (1916-1919), pentru o analiză obiectivă şi o şi pentru paza localurilor destinate secţiilor, birourilor şi corectă formulare a concluziilor şi a lecţiilor învăţate în serviciilor, stabilindu-se că în principiu nimeni, în afară de privinţa a tot ce este în legătură cu această structură, altfel ofi ţerii biroului respectiv, de comandantul de căpetenie şi de şefi i existând posibilitatea prezentării unor puncte de vedere ierarhici respectivi, nu are voie a intra într-un birou. Nu este care să denatureze adevărul istoric, cât şi cel al analizei pe permisă staţionarea în jurul birourilor, iar: a) Ofi ţerii care vin alte baze decât cele reale, reglementate în epocă. la ordine sau cer relaţii sunt conduşi într-o sală de aşteptare şi b) În instrucţiuni se preciza că fi ecare eşalon din cadrul Locuitorilor din localitate li se interzice a se apropia sau circula Marelui Cartier General constituie o unitate de comandament în jurul localurilor ocupate de birouri17. şi administrativă de sine stătătoare. Comandantul fi ecărui Atenţia cuvenită era acordată măsurilor de mascare a eşalon are toate drepturile şi îndatoririle prevăzute de legi locurilor de dispunere a structurilor Marelui Cartier General şi regulamente pentru un şef de corp şi mai îndeplineşte prevăzându-se că atât ziua cât şi noaptea se vor lua dispoziţii şi funcţia de comandant de garnizoană pentru eşalonul (ordine – n.n.) pentru adăpostirea trăsurilor, automobilelor şi 12 său . Prevederea avea în vedere situaţia în care, în baza cailor, pentru a nu se indica aeroplanelor inamice staţionarea principiului concentrării şi dispersării forţelor şi mijloacelor, unui comandament în localitate. În special noaptea se vor aprinde Marele Cartier General se dispunea cu fi ecare eşalon cât mai puţine lumini; iar felinarele indicând comandamentele

8 4 (66) 2014 document studii/documente vor fi aşezate cât mai discret. Instalarea liniilor telegrafi ce şi şi servicii de la Marele Cartier General, numai acea parte din telefonice aeriene, precum şi a posturilor de telegrafi e fără fi r, operaţiile efectuate sau proiectate care sunt absolut trebuincioase se va face astfel ca să nu fi e prea aparente, pentru a destăinui bunului mers al serviciului şi nu pot compromite secretul recunoaşterilor aeriene inamice locul cartierului18. operaţiilor. c) Serviciului supravegherii ştirilor (nu apare în În privinţa executării marşurilor, instrucţiunile conţineau structura eşaloanelor Marelui Cartier General – n.n.) şi unele detalii tehnice, general valabile pentru deplasarea Eşalonului 4 un buletin cu acele ştiri despre operaţiuni care se comandamentelor la orice eşalon, importantă fi ind însă pot publica. d) Biroului informaţiilor zonele de supravegheat referirea la procedura de lucru în situaţia schimbării locului prin agenţi secreţi etc., precum şi de ce informaţii este nevoie22. de dispunere a structurilor Marelui Cartier General: în Biroul informaţiilor avea ca responsabilitate să comunice vechiul cantonament rămâne în orice caz, pentru primirea imediat orice fel de date despre inamic şefului şi subşefului ştirilor şi ordinelor, un ofi ţer cu o parte din staţia telegrafi că de Stat Major General, şefului Secţiei şi Biroului operaţii, şi telefonică care nu pleacă până ce nu s-a instalat eşalonul în iar zilnic, la raport, celor de mai sus precum şi comandamentelor noul cantonament. Înainte de a părăsi vechiul cantonament, de armată un buletin de ştiri primite sau căpătate în ultimele ofi ţerul anunţă telegrafi c comandamentele de armată şi celelalte 24 de ore23. Responsabilităţi majore reveneau şi Biroului eşaloane a nu mai trimite corespondenţa, ştirile etc. la vechiul transporturilor, care trebuia să comunice zilnic Secţiei cantonament ci la cel nou19. Procedura stabilită asigura ceea operaţii orice transport efectuat sau ordonat a fi efectuat, în ce numim şi în prezent principiul continuităţii conducerii. timp ce Biroul mijloacelor de comunicaţii trebuia să rezolve Pe timpul desfăşurării operaţiilor şi luptelor, eşaloanele toate problemele în legătură cu întrebuinţarea aeroplanelor, Marelui Cartier General îşi îndeplineau atribuţiile din automobilelor, motocicletelor, în general a tuturor locurile de dislocare, acolo unde dispuneau de mijloacele vehiculelor de transport rapid, cu excepţia trenurilor, afl ate tehnice necesare primirii şi transmiterii ordinelor, ştirilor la dispoziţia Marelui Cartier General şi a fi ecărei armate şi rapoartelor. Instrucţiunile precizau însă şi situaţia în care de operaţii. Secţia Adjutanturii avea, între alte atribuţii, şi Comandantul de Căpetenie dorea să exercite conducerea obligaţia de a comunica Secţiei operaţii: a) Zilnic, schimbările sau să urmărească desfăşurarea acţiunilor dintr-un anumit în ordinea de bătaie, pierderile, prizonierii luaţi; b) Cel puţin loc în zona operaţiunilor militare. Pentru o asemenea odată pe săptămână, situaţiile de efectiv ale întregii armate; în situaţie, instrucţiunile prevedeau că el va fi întovărăşit aceste situaţii se vor arăta: 1) Situaţia de efective iniţială; 2) de şeful de stat major general şi un număr de ofi ţeri anume Situaţia la ziua întocmirii situaţiei; 3) Lipsurile; 4) Ce măsuri hotărâţi de la birourile operaţiilor şi informaţiilor. Secţiile s-au luat pentru înlocuirea pierderilor anterioare. Extracte de de telegrafi e vor stabili imediat o legătură între acest post şi pe aceste situaţii se vor comunica, numai pentru părţile care îi centrala cantonamentului Eşalonului I. În orice caz rămâne în privesc, Comandamentului etapelor şi Inspectoratelor generale24. cantonament cel puţin câte un ofi ţer de la fi ecare din birourile de Structurile benefi ciare ale informaţiilor care să le 20 operaţii şi informaţii . asigure condiţiile îndeplinirii atribuţiilor, aveau, la rândul Un punct important al instrucţiunilor este cel lor, obligaţia de a transmite Secţiilor operaţii şi adjutanturii referitor la Raportul zilnic. Dări de seamă şi rapoarte, care a date privind starea aprovizionărilor, reaprovizionărilor reglementat un aspect de bază în privinţa metodei şi stilului efectuate, lipsurile, dislocarea tuturor elementelor de muncă, general obligatoriu în cadrul Marelui Cartier subordonate nemijlocit, iar Biroului transporturilor cererile General, activitate specifi că structurilor care făceau parte de transport necesare pe căile ferate. din Eşalonul 1: în fi ecare zi, are loc, la Eşalonul I, la ora fi xată În privinţa modului de transmitere a ordinelor, de Comandantul de Căpetenie, raportul la care asistă în mod instrucţiunile aveau prevederi clare: orice ordin de operaţii obligatoriu: şeful şi subşeful Stat Majorului General, şeful secţiei dat telegrafi c va fi cifrat, precum cifrate vor fi şi rapoartele mai operaţiilor şi informaţiilor, comandantul general al etapelor şi însemnate, ordinele de reaprovizionări etc.; orice ordin transmis şeful de stat major al serviciului intendenţei. Când va fi nevoie printr-un sistem de telegrafi e (cu şi fără fi r) va fi transmis şi şi când se va schimba situaţia strategică, se vor chema la acest prin scris; orice ofi ţer este răspunzător de asigurarea secretului raport şi acei inspectori generali de arme şi servicii, sau orice corespondenţei ce lucrează, primeşte sau expediază25. alt ofi ţer, care va primi ordin anumit. Toate birourile Eşalonului I, Un punct aparte este destinat legăturilor, precizându-se precum şi fi ecare serviciu al celorlalte eşaloane, vor trimite la că în principiu Eşalonul I trebuie să fi e în permanenţă în legătură acest raport, ofi ţerii delegaţi pentru a primi ordine, a preda cu armatele, cu diviziile de cavalerie, cu comandantul etapelor rapoartele şi dările de seamă21. şi cu Ministerul de Război, de aceea nu se va ridica una din Erau prevăzute în detaliu obligaţiile Biroului operaţiilor staţiunile din vechiul cantonament până ce nu se va instala cea în privinţa informării unor structuri decizionale sau de din noul cantonament26. Erau stabilite locurile unde trebuiau execuţie, în legătură cu evoluţia situaţiei militare astfel: să existe în permanenţă legături telefonice (Comandantul a) Preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi Ministerului de de Căpetenie, adjutantul de serviciu, ministrul de Război şi Război rezumatul operaţiilor din acea zi. b) Celorlalte birouri şeful său de cabinet, şeful şi subşeful Statului Major General, document 2014 4 (66) 9 studii/documente la şefi i de secţii şi birouri, la ofi ţerul de serviciu şi la toate în responsabilitate rezolvarea problemelor rezultate din serviciile celorlalte eşaloane), cât şi anumite restricţii în conţinutul documentelor primite. privinţa utilizării mijloacelor de comunicare: transmiterea Ultimele trei puncte ale instrucţiunilor, referitoare prin telefon a ordinelor de operaţii, efectuarea de convorbiri la asigurarea hrănirii în popote, activitatea serviciilor personale; şeful ofi ciului telefonic trebuia să asigure ca sanitar, veterinar şi administrativ nu au legătură cu partea discuţia dintre două persoane să nu poată fi ascultată şi de operaţională a activităţii Marelui Cartier General, astfel că o a treia, fi ecare comandant de eşalon stabilea priorităţile în şi referirile sunt sumare şi irelevante pentru problematica transmiterea corespondenţei prin telefon. majoră a acestei structuri de planifi care, organizare şi Corespondenţa ofi cială şi particulară se depunea la conducere la nivel strategic. ofi ţerul de serviciu pe eşalon, care preda şi primea plicurile Instrucţiunile asupra cărora am făcut referiri pe larg, de la factorul poştal, apoi o distribuia destinatarilor. În au fost puse în aplicare la data intrării Armatei Române în privinţa corespondenţei ofi ciale este considerată în campanie acţiune la 14/27 august 1916. Documentele elaborate de ca secretă; ca atare, ea nu se poate deschide decât de şefi i serviciilor câtre structurile Marelui Cartier General în anii războiului, sau birourilor cărora le este adresată. Este strict interzis în orice lucrări elaborate în legătură cu activitatea acestei structuri, caz ca deschiderea corespondenţei să se facă de grade inferioare cât şi memorialistica vremii28, evidenţiază modul de (furieri, secretari, subofi ţeri de administraţie) sau de funcţionari aplicare a prevederilor Instrucţiunilor din anul 1914, cât şi civili asimilaţi lor27. modifi cările aduse acestora prin ordine ale şefului Statului În situaţia în care soseau plicuri cu corespondenţă Major General al Armatei, în acord cu cerinţele reale ale pe care nu era trecut destinatarul, acestea erau prezentate activităţii efi ciente în cadrul secţiilor, birourilor şi serviciilor, şefului Secţiei adjutantură, care avea dreptul să le deschidă, cât şi cu personalitatea celor care s-au afl at la conducerea apoi să le înmâneze şefului secţiei sau biroului care avea acestei structuri.

Domestic Service at Romanian Headquarters Colonel (r) prof. univ. Ion Giurcă, Ph.D.

Abstract: In 1914, General Staff elaborated two documents very important for the activity of the headquarters and the large units during war time: “Instructions regarding the domestic service at General Staff ” and “Provisional instructions for large units management”. Th e two documents were elaborated by the Operation Section and approved by Major-general Vasile Zottu.

Keywords: General Staff , Romanian Headquarters, Major-general Vasile Zottu, war, military operations

NOTE

1 Universitatea „Hyperion” Bucureşti. 13 Ibidem, p. 4. 2 A.D. Xenopol, Vălmăşagul european, în „Noua Revistă Română”, 14 A.M.R., Fond Marele Stat Major – Secţia 3 operaţii, dosar nr. an XIV, nr.10, 28 septembrie 1914, p. 138. crt. 471, ff. 116-120. 3 Apud, I.G. Duca, Memorii, vol. I, Bucureşti, Editura Expres, 1992, 15 Instrucţiuni asupra..., p. 5. pp. 59-60. 16 Ibidem. 4 I.G. Duca, Memorii, vol. II, Timişoara, Editura Helicon, 1993, 17 Ibidem, p. 7. p. 173. 18 Ibidem. 5 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Marele Stat 19 Ibidem, p. 8. Major (în continuare M.St.M.), dosar nr. crt. 1041, ff. 208-209. 20 Ibidem, pp. 8-9. 6 Ibidem. 21 Ibidem, pp. 10-11. 7 Ibidem, ff. 209-211. 22 Ibidem, p. 11. 8 Apud Marele Stat Major, Serviciul istoric, România în războiul 23 Ibidem. mondial 1916-1919, vol. I, Documente – Anexe, Bucureşti, 24 Ibidem, p. 12. Imprimeria Naţională, 1934, p. 83. 25 9 A.M.R., Fond Marele Cartier General, dosar nr. crt. 61, f. 71. Ibidem, p. 13. 26 10 Ministerul de Război, Lege pentru serviciul de stat major, Bucureşti, Ibidem. 27 Tipografi a Marelui Stat Major, 1921, pp. 3-4. Ibidem, p. 14. 11 Ministerul de Război, Marele Stat Major, Instrucţiuni asupra 28 Pe larg în Ion Giurcă, Maria Georgescu, Statul Major General serviciului interior la Marele Cartier General, Biblioteca Statului român (1859-1950). Organizare şi atribuţii funcţionale, Bucureşti, Major General, cota S II 241, p. 17. Editura Militară, 2012, pp. 101-176; General Radu R. Rosetti, 12 Ibidem, p. 3. Mărturisiri (1914-1919), Bucureşti, Editura Modelism, 1997.

10 4 (66) 2014 document studii/documente AVIAŢIA MILITARĂ ROMÂNĂ ÎN ANII NEUTRALITĂŢII (1914-1916)

Prof. univ. Dr. Valeriu AVRAM Asistent universitar Dr. Ştefan-Gabriel DASCĂLU1

n consacrarea aviaţiei ca armă de luptă, un Conform regulamentului, rol important l-a avut adoptarea, în februarie ţinuta obligatorie de zbor Î1914, a Regulamentului de aplicare a Legii cuprindea următoarele: Aeronauticii Militare întocmit sub îndrumarea generalului cască de zbor din piele sau de divizie Mihail Boteanu, inspectorul general al Geniului de fl anelă cu ochelari de şi Aeronauticii. Acest document devenea un important protecţie, mănuşi din piele instrument de lucru pentru comandanţi, profesori şi piloţii- pentru perioada de vară, instructori, alţi specialişti din aviaţia militară, întrucât pantaloni din piele îmblănită, documentul preciza modul de organizare a şcolilor militare bocanci şi pulpare din pâslă de aviaţie, selecţia candidaţilor, condiţiile de admitere, pentru perioada friguroasă durata şcolii de aviaţie şi modul de brevetare. şi bluză verde şi pantaloni de Regulamentul preciza şi rolul pe care îl aveau şcolile postav negru. Ţinuta de zbor particulare de pilotaj, în măsura în care pregătirea piloţilor se purta numai pe aerodrom, Generalul de divizie Mihail Boteanu răspundea cerinţelor impuse de Ministerul de Război, care fi ind interzisă în afara orelor (Colecţia Valeriu Avram) controla în noile condiţii activitatea tuturor şcolilor de acest de program. Apreciem că fel. În caz de mobilizare, piloţii-instructori şi avioanele regulamentul adopta prima uniformă a aviaţiei militare care şcolilor particulare treceau imediat la dispoziţia armatei. se purta numai în timpul serviciului comandat. Elevii-piloţi indiferent de gradul militar, se puteau instrui Noile măsuri luate de Inspectoratul General al Geniului şi în cadrul acestor şcoli, fără să plătească nicio taxă de studii. Aeronauticii urmăreau pregătirea unui număr mare de piloţi, Se acorda un loc important Parculuicului Central al întrucât situaţia internaţională devenea tot mai încordată. Aviaţiei Militare care coordona pregătireaa piloţilor şi Existau încăînc multe greutăţi, nu toţi comandanţii mecanicilor, programarea zborurilor de instrucţienstrucţie înţeînţelegeaulege rolul pe care aviaţia urma să-l aibă şi a celorlalte activităţi ce intrau în sferaera dede în cazulca unui confl ict armat, de aici şi sumele interes a aviaţiei. modestemo acordate acestei arme; în anul 1914 Din Corpul Aeronauţilor Permanenţienţi aviaţiaav militară a primit numai 70.000 lei2. făceau parte numai piloţii care aveau brevetultul Acest buget modest fusese redus superior de pilot. Şcoala Militară de Aviaţieie faţăf de anul 1913, de generalul Dumitru de la Cotroceni se subordona Parculuiui IIliescu, secretarul general al Ministerului Central al Aviaţiei, comandantul său, înn de Război, care nu înţelegea rolul aviaţiei noile condiţii, devenea şi comandantulul îîn cadrul Sistemului Naţional de Apărare şcolii. Profesorii se recrutau din rândul celoror şşi multe propuneri valoroase venite din mai bine pregătiţi ofi ţeri, dar şi din rândulul ppartea aviatorilor, s-au lovit de opacitatea specialiştilor civili. Ministrul de Războiboi înîn gândire a acestui comandant. stabilea numai un anumit număr de cadreadre În anul 1914, aviaţia militară continua militare pentru a urma şcolile particularere dede să fi e în subordinea Inspectoratului General aeronautică puse sub controlul său. Elevii carcaree nu al GGeniuluie şi Aeronauticii – Batalionul de obţineau brevetul militar de pilot erau trimişimişi la SpeciaSpecialităţil – comandat de locotenent-colonelul unităţile lor, iar elevii civili erau exmatriculaţi. Căpitanul Fotache Ionescu Gheorghe Stambulescu. Comanda Parcului (Colecţia Valeriu Avram) După brevetare, toţi absolvenţii urmau în Central al Aviaţiei şi a Şcolii Militare de Aviaţie mod obligatoriu un stagiu de pregătire în cadrul a fost încredinţată căpitanului Fotache Ionescu, Parcului Central al Aviaţiei în vedea examenului pentru nezburător. Directorul tehnic al Şcolii Militare de Aviaţie a obţinerea brevetului superior de pilot. Pentru obţinerea devenit căpitanul-aviator Andrei Popovici, iar locţiitorul său, acestui brevet, candidatul trebuia să execute un raid în locotenentul-aviator Simion Chişcăneanu. lungime de 150 km la înălţimea de 800 m, să cunoască şi să Piloţi-instructori au fost: căpitanul Constantin Beroniade, citească harta, să aibă cunoştinţe de aerodinamică, mecanică căpitanul Mircea Zorileanu, locotenentul Sever Pleniceanu, şi să cunoască bine funcţionarea motorului pentru a remedia locotenentul Scarlat Ştefănescu şi sublocotenentul-pilot unele defecţiuni în caz de necesitate. Alexandru Paşcanu. document 2014 4 (66) 11 studii/documente

Ion (Iancu) Dumitrescu, Bucur Stan, Gorgan Niţă şi soldatul Paul Alexandrescu vor face carieră în aviaţia militară. Pentru învăţarea tehnicii pilotajului, şcoala avea în dotare 4 avioane „Farman” model 1912, construite în atelierele de la Cotroceni după o licenţă franceză şi 3 monoplane „Bristol-Coandă” cu motor de 50 C.P. coté à coté. Pentru antrenamentul piloţilor brevetaţi se foloseau 4 avioane „Bristol-Coandă” tandem, cu motoare de 80 C.P. şi 1 biplan „Farman”. Parcul Central al Aviaţiei Militare avea în serviciu 4 avioane „Bristol-Coandă” cu motoare de 80 C.P., 4 „Farman” biloc de tipul „M.F-20” cu motoare de 80 C.P. (din care unul în reparaţii), 1 „Albatros” cu motor de 100 C.P. Personalul navigant era format din 14 piloţi, 1916. Şcoala de Pilotaj de la Pipera – căpitanul C. Beroniade 3 plutonieri,1 sergent, 3 caporali şi 3 mecanici. este primul din stânga (Colecţia Valeriu Avram) Şcoala de Aviaţie de la Băneasa avea înscrişi 10 elevi- În anul 1914, cursurile Şcolii Militare de Pilotaj de la piloţi (5 ofi ţeri şi 5 grade inferioare), cursurile teoretice erau Cotroceni s-au deschis în ziua de 1/14 aprilie, programa asigurate de un profesor cu brevet de pilot inferior, 5 piloţi- şcolară fi ind îmbunătăţită prin introducerea unor noi instructori cu brevet inferior, 1 subofi ţer-pilot cu brevet discipline după modelul şcolilor de profi l din Franţa şi inferior. Urmărind situaţia internaţională care devenea tensionată, Anglia, unde căpitanul-aviator Andrei Popovici făcuse prin Ordinul Ministerului de Război, nr. 421/1914, diferite cursuri de specializare sau de brevetare. Programa şcolară prevedea 76 ore de predare (de ex: 10 ore pentru Aerodinamică, 10 ore pentru Meteorologie, 10 ore pentru cursul de Motoare, 5 ore pentru Citirea hărţilor, 4 ore pentru Fotografi a aeriană etc.) şi 114 ore practice pentru învăţarea tehnicii pilotajului şi pentru brevetare3. Şcoala Militară de Aviaţie de la Cotroceni avea 3 profesori-piloţi brevetaţi, 2 profesori-instructori cu brevet superior, 4 piloţi cu brevet inferior4. În anul 1914 s-au înscris 18 elevi (8 elevi-ofiţeri şi 8 elevi-subofi ţeri) pentru a urma cursurile de pilotaj, printre cursanţi afl ându-se şi locotenenţii Haralambie Giossanu, Alexandru Bertea, Ovidiu Rătescu, Athanase Enescu, Avion de recunoaștere „Maurice Farman MF7” (Colecţia Valeriu Avram) Ştefan Alexandrescu, Panait Cholet, Paul Mumuianu – tineri ofi ţeri care, prin activitatea lor deosebită, vor ajunge conducerea aviaţiei militare a primit misiunea să execute luptători aerieni valoroşi în Războiul de Întregire. Unii recunoaşteri în ţară, mai ales în jurul localităţilor Craiova, dintre ei, ca Haralambie Giossanu, Panait Cholet, Athanase Turnu Măgurele, Mărăşeşti, Paşcani şi Medgidia în vederea Enescu, vor avansa în ierarhia militară până la gradul de instalării unor depozite de carburanţi în caz de mobilizare, cât general de escadră aeriană. Dintre subofi ţeri, plutonierii şi pentru identifi carea unor terenuri de zbor de rezervă, care urmau să fi e amenajate ca piste de decolare-aterizare. Printr-o propagandă continuă în sprijinul dotării aviaţiei cu aparate de zbor, locuitorii oraşului Turnu Severin au strâns 27.000 lei, sumă cu care au cumpărat un avion „Bristol-Tractor” cu motor de 80 C.P., la fel au procedat şi locuitorii din oraşele Silistra şi Iaşi. La invitaţia inginerului aviator francez Louis Bleriot, sublocotenentul Mihail Savu şi subofi ţerul mecanic pilot Petre Macavei au urmat cursuri de acrobaţie aeriană în Franţa, aviatorii români învăţând să execute inclusiv looping-ul. După revenirea în ţară, sub îndrumarea lor, căpitanul Constantin Fotescu, locotenentul Nicolae Capşa, sublocotenentul de marină, aviator Gheorghe Mihăilescu 1913. Avioane militare tip „Bristol-Coandă” (Colecţia Valeriu Avram) şi subofi ţerul pilot Poly Vacas au reuşit să execute această

12 4 (66) 2014 document studii/documente difi cilă fi gură de acrobaţie aeriană. În scurt timp şi piloţii militari Paul Magâlea, Vasile Craiu şi Marin Popescu au reuşit să execute loopingul. Aviatorii militari l-au întâmpinat, în zbor, pe ministrul de interne al Turciei, Tallat bey, care a vizitat baza aeriană de la Cotroceni; demnitarul turc a executat un zbor, în calitate de pasager, la bordul unui „Bleriot” pilotat de locotenentul Nicolae Capşa. Vizitând România în ziua de 29/9 iulie 1914, ţarul Rusiei Nicolae al II-lea s-a bucurat de o primire deosebită. În Avionul de recunoaştere „Caudron G3” (Colecţia Valeriu Avram) timp ce vaporul imperial se afl a la 20 km de ţărmul românesc, două escadrile, una formată din avioane „Bristol- care 5 mari puteri, erau în stare de război. La 4 august, Marea Coandă” şi o alta compusă din avioane „Bleriot”, au ieşit Britanie declara război Germaniei, o lună mai târziu Turcia în largul Mării Negre, survolând vaporul imperial. Piloţii şi Japonia s-au prins şi ele în hora sângeroasă. Surprinderea români, căpitanii Constantin Beroniade, Andrei Popovici, şi emoţia au fost considerabile, mari evenimente îi aşteptau Alexandru Sturdza, sublocotenentul de marină aviator şi pe români. Gheorghe Mihăilescu şi sergentul Poly Vacas au simulat La 22iulie/3 august 1914, regele Carol I a convocat o luptă aeriană la 1.500 m altitudine, executând picajuri şi Consiliul de Coroană la Castelul Peleş cu scopul de a fi xa looping-uri, impresionându-l pe ţar. atitudinea României faţă de război. Au participat principalii În urma unui raport semnat de prinţul George Valentin Bibescu, prin care propunea avansarea sergentului aviator şefi ai partidelor politice, primul ministru Ion I.C. Brătianu, Poly Vacas la gradul de plutonier, ministrul de Război, prin prinţul moştenitor Ferdinand şi preşedinţii celor două rezoluţia nr. 9332 din 1/14 septembrie 1917, i-a acordat corpuri legiuitoare. Majoritatea oamenilor politici în tânărului zburător gradul propus; aviatorul Poly Vacas se va frunte cu Ion I.C. Brătianu şi Take Ionescu, au fost pentru distinge ca pilot de vânătoare în timpul marilor bătălii din neutralitate, dar ţara urma să se pregătească pentru a intra vara anului 1917. de partea celor care ne garantau întregirea teritoriului Dotarea aviaţiei militare s-a mărit cu încă 3 avioane: naţional. Ţările Antantei erau cele care asigurau acest lucru „M. Farman”, numerele 405, 415 şi 417 intrate în serviciu la şi nu Germania sau Austro-Ungaria. 20 iunie 1914. Ministerul de Război a plătit pentru aceste În perioada neutralităţii, oamenii politici şi guvernul 5 aparate de zbor suma de 76.500 lei . ţării au făcut prea puţin pentru pregătirea armatei în vederea La sfârşitul lunii iunie 1914, situaţia internaţională participării acesteia la acţiuni militare de amploare. Chiar s-a agravat prin ultimatumul dat de Austro-Ungaria, dacă din prima lună de război, pe Frontul de Vest, aviaţia la 24 iunie, guvernului sârb ca urmare a atentatului de la şi-a dovedit utilitatea, acest lucru n-a fost luat în seamă de Sarajevo. Deşi avea un Tratat secret de alianţă din 1883 politicienii ţării sau de conducerea armatei. Unii comandanţi (reînnoit în 1913) cu Puterile Centrale, România trebuia să considerau aviaţia ca un moft, neînţelegând rolul şi locul dea dovadă de prudenţă; decizia adoptată de Bucureşti era noii arme într-un război modern. aşteptată cu mare interes de ambele tabere politico-militare, ţara noastră având o importanţă considerabilă în planurile Prin Ordinul Ministerului de Război nr. 12060 din lor strategice. 20iulie/1 august 1914, locotenenţii-aviatori ingineri Ştefan La 15/28 iulie 1814, Austro-Ungaria a declarat război Protopopescu şi Gheorghe Negrescu au fost reconfi rmaţi Serbiei, această decizie reprezenta preludiul unei săptămâni în funcţia de piloţi-instructori la Şcoala Militară de Aviaţie tragice. La 1 august 1914, Germania declară război Rusiei şi de la Cotroceni. Aceşti tineri ofi ţeri au absolvit cu medie la 3 august Franţei. Într-o săptămână, 7 state europene, din mare şi cursurile Şcolii Superioare de Aeronautică şi pe cele document 2014 4 (66) 13 studii/documente ale şcolii de Construcţii Mecanice din Paris. Iată ce scria Capşa şi Constantin Fotescu, locotenentul Nicolae Capşa, comandantul De la Roche, decanul facultăţii, ministrului de sublocotenenţii Mihail Savu şi Gheorghe Mihăilescu – care Război român: Am onoarea, domnule ministru de Război al au pilotat avioane „Bleriot” cu motoare de 80 C.P., precum Regatului României de a vă face cunoscut faptul că, locotenenţii şi pe plutonierul-pilot Petre Macavei care a pilotat avionul aviatori Negrescu şi Protopopescu au urmat cursurile şcolii „Rumpler” cu motor de 100 C.P., avându-l ca observator noastre între anii 1913-1914. Mă simt fericit să vă trimit pe sublocotenentul (r) Şerban Cantacuzino. În zilele de diplomele lor de absolvire, exprimându-mi satisfacţia că cei 6/19-8/21 august 1914, piloţii militari au executat misiuni doi aviatori români au obţinut rezultate strălucite în timpul de recunoaştere în jurul Bucureştiului, a forturilor de la studiilor, fi ind primii în promoţia lor. Sunt convins de asemenea, Domneşti, Otopeni şi Pantelimon, zborurile în aceste zone că cei doi ofi ţeri îşi vor pune cunoştinţele lor dobândite, la noi, în continuând până la sfârşitul lunii august. 6 slujba aviaţiei române cu foarte mult succes . Piloţii militari şi-au continuat pregătirea în vederea Prima măsură luată de Marele Stat Major român a participării lor la o eventuală campaniei militară în fost organizarea aviaţiei militare pe escadrile. Prin Ordinul- conformitate cu Instrucţiuni asupra întrebuinţării aeroplanelor, secret nr. 35/1914 înaintat conducerii ministrului de Război document elaborat de generalul Mihail Boteanu cu se aducea la cunoştinţă următoarea hotărâre: Se aprobă sprijinul căpitanului Andrei Popovici şi a locotenenţilor funcţionarea aviaţiei militare în patru escadrile, câte două ingineri Ştefan Protopoescu şi Gheorghe Negrescu. Potrivit de fi ecare din cele două centre: cele de documentului, în caz de mobilizare, la Cotroceni cu 6 aeroplane şi cele de la aviaţia militară punea la dispoziţia Băneasa cu 5, dacă posedă acest număr armatei patru escadrile care formau de aeroplane de război. Cât priveşte Escadra aviaţiei militare; fi ecare funcţionarea în secţii a două aeroplane, escadrilă trebuia să aibă în dotare credem că nu este nimerit, deoarece în 10-12 avioane din care 8 avioane în recunoaşterile aeriene nu se trimit câte prima linie, celelalte asigurau rezerva două aeroplane în acelaşi timp, ci mai unităţii. Echipajele aveau misiunea să multe, pe acelaşi itinerar şi eşalonate în execute recunoaşteri în liniile inamice, timp. Cea mai bună funcţionare a escadrilei să transmită ordine scrise în zona ar fi ca patru avioane din şase să constituie frontului lansate prin mesaje lestate, să stabilească legături cu unităţile şi marile linia I-a şi restul să fi e în rezervă. Cele unităţi ale trupelor terestre, să regleze patru escadrile vor fi puse la dispoziţia tragerile artileriei, să fotografi eze căile Marelui Cartier General în caz de de comunicaţii şi fortifi caţiile inamice mobilizare7. sau să bombardeze poziţiile acestora. Personalul navigant al celor patru Documentul mai prevedea escadrile (nr. 1 şi 2 de la Cotroceni şi nr. repartizarea escadrilelor pe lângă 3 şi 4 de la Băneasa) au executat, în ziua Locotenentul aviator ing. Ştefan Protopopescu – brevet de pilot militar nr. 1 din 9 iulie 1911 corpurile de armată şi divizii, de 28/9 august 1914, o temă de luptă, (Colecţia Valeriu Avram) îndeplinirea unor misiuni de echipajele urmând să recunoască trupele recunoaştere în serviciul marilor inamice în zona: Bucureşti – Lehliu – Mizil –Baloteşti şi în unităţi, misiune considerată ca foarte importantă în vederea sectorul: Glodeanu Sărat – Făurei şi Buzău – Ploieşti. La stabilirii planurilor de luptă. Zona de acţiune a fi ecărui avion ora 5.00 dimineaţa şi-au luat zborul echipajele: locotenent- era stabilită la 150 km, fi ecare echipaj trebuia să zboare trei pilot Ştefan Protopopescu, sublocotenent Ovidiu Rătescu ore. Documentul a fost completat cu Reguli de deservire pentru pe un biplan „H. Farman”, locotenent-pilot Haralambie întrebuinţarea aeroplanelor în campanie8. Giossanu („H. Farman” 80 C.P.), plutonier-observator În caz de mobilizare, toată aviaţia se subordona Marelui Gheorghe Dumitrescu, locotenent pilot Scarlat Ştefănescu Cartier General şi numai în caz de nevoie – când situaţia („Bristol-Coandă” 80 C.P.), sublocotenent-observator de pe câmpul de luptă cerea imperios acest lucru – puteau Vasile Alexandrescu, căpitan pilot Constantin Beroniade fi ataşate corpurilor de armată sau diviziilor. Observatorul („Bristol-Coandă” 80 C.P.), locotenent-observator Ştefan aerian era obligat să treacă pe harta frontului tot ceea ce Alexandrescu, caporal-pilot Paul Alexandrescu (avionul credea că este important de reţinut, misiunile aeriene se monoloc „Bristol-Coandă” 50 C.P.), locotenent-pilot executau şi noaptea dacă condiţiile meteo erau favorabile. Sever Pleniceanu („Bristol-Coandă” 80 C.P.), locotenent Cele două documente menţionate aveau la bază unele observator Paul Mumuianu. concluzii ale activităţii aviaţiei franceze, ataşaţii militari Şcoala de Aviaţie de la Băneasa a pus la dispoziţie români din Franţa, Germania, Austro-Ungaria şi Rusia pentru îndeplinirea misiunii următorii piloţi: căpitanii Ion trimiţând la Marele Stat Major numeroase materiale şi

14 4 (66) 2014 document studii/documente rapoarte privind organizarea aviaţiei în ţările în care erau de ochire şi proiectile speciale, rezultatele rămân îndoielnice. acreditaţi. De la Roma s-a primit un studiu privind avionul Cu ceea ce avem ca materiale şi specialişti, se pot construi de cavalerie, iar de la Paris s-a primit lucrarea Instrucţiuni privind bombe şi aparate de ochit; pentru transmiterea ştirilor se poate acţiunea aeroplanelor pe câmpul de luptă în serviciul artileriei9. întrebuinţa telegrafi a fără fi r (T.F.F.) instalată pe avioane La sfârşitul anului 1914, conducerea Inspectoratului speciale. Bombele şi obuzele trebuie să facă parte din accesoriile General al Geniului şi Aeronauticii a propus Ministerului de luptă ale aviaţiei11. de Război să aprobe compunerea escadrilelor de la Şcoala Referindu-se la atenţia care trebuia acordată pregătirii Militară de Aviaţie privind misiunile şi înzestrarea cu piloţilor în vederea participării aviaţiei la campania militară, avioane, încadrarea cu personal navigant şi tehnic. Primind generalul de divizie Constantin Cristescu, şeful Marelui un aviz favorabil, cele două escadrile de la Cotroceni au fost Stat Major cerea, prin Raportul nr. 397/1914, conducerii organizate astfel: Ministerului de Război să aloce fonduri pentru fabricarea Escadrila nr. 1 – Comandant: căpitan Fotache Ionescu. a 100 de bombe de avion, care să fi e testate în poligonul Piloţi: locotenent Ştefan Protopopescu, locotenent de la Mihai Bravu (Dadilov), iar Direcţia 3 Armament Gheorghe Negrescu, locotenent Haralambie Giossanu, să elaboreze tabele de trageri având în vedere factorii locotenent Athanase Enescu, locotenent Ştefan Petrescu, componenţi: viteza avionului, înălţimea de aruncare, locotenent Ovidiu Rătescu, locotenent Alexandru Bertea, greutatea bombei, rezistenţa aerului. În urma experienţelor, locotenent Panait Cholet. În organigrama escadrilei mai urmau să se aleagă cele mai bune bombe şi să se treacă la fi gurau 2 plutonieri şi 59 militari în termen. Escadrila fabricarea lor, în serie, la Arsenalul Armatei. trebuia să aibă în serviciu 3 avioane „H. Farman” 80 C.P., 1 Este necesar să se stabilească, de la început, mărimea şi „Farman” 70 C.P. şi 1 „Albatros” 100 C.P. greutatea bombelor în raport cu efectele la care aspiră, să se facă Escadrila nr. 2 – Comandant, căpitan Andrei Popovici. cât mai multe zboruri pentru antrenarea aviatorilor, iar aceştia Piloţi: căpitan Constantin Beroniade, locotenent Sever să înveţe să conlucreze cu trupele noastre, să înveţe să transmită mesaje de pe câmpul de instrucţie, căci peste puţin timp, acesta Pleniceanu, locotenent Scarlat Ştefănescu, locotenent Vasile va deveni un câmp real de luptă12. Alexăndreanu, locotenent Ştefan Alexandrescu, locotenent Generalii Mihail Boteanu şi Constantin Cristescu Paul Mumuianu, locotenent Şerban Cantacuzino, caporal considerau aviaţia ca o armă folositoare într-o campanie Paul Alexandrescu. În organigramă se mai afl au 2 plutonieri militară şi cereau conducerii Ministerului de Război să şi 59 soldaţi în termen. Fiecare escadrilă urma să fi e aloce fonduri importante pentru dotarea acesteia cu avioane, înzestrată cu 6 camioane-automobil şi 4 automobile rapide. acordându-se o atenţie sporită pregătirii personalului În conformitate cu noua organizare, o escadrilă navigant. Nu toţi comandanţii înţelegeau menirea noii se compunea dintr-un eşalon volant şi un eşalon-parc. arme, generalul Dumitru Iliescu, secretarul general al Eşalonul volant era format din 6 ofi ţeri-piloţi şi soldaţi Ministerului de Război, a hotărât trimiterea piloţilor la care aveau brevetul de pilot superior, 6 observatori aerieni, unităţile de origine, în perioada octombrie 1914-martie 18 mecanici, maiştrii lemnari, ajustori, 6 şoferi,1 motociclist. 1915, lăsând aviaţia militară fără personal navigant. În caz de urgenţă fi ecare escadrilă avea în dotare şi 7 trăsuri. Informat despre neajunsurile în privinţa asigurării cu Eşalonul-parc cuprindea: 3 subofi ţeri, 4 şoferi şi 6 soldaţi fonduri şi materiale, a pieselor de schimb pentru avioanele mecanic, 2 camioane de transport materiale, 1 camion-atelier militare, primul ministru Ion I.C. Brătianu, a aprobat, în şi 1 camion-magazie. şedinţa Consiliului de Miniştri din 26/8 octombrie 1914, În privinţa întrebuinţării în luptă a escadrilelor, suma de 42.000 lei pentru cumpărarea a 10.000 litri de documentul Organizarea şi compunerea unei escadrile aprobat ulei de ricin pentru escadrilele de aviaţie în eventualitatea de Ministrul de Război, prevedea printre altele: Escadrilele, mobilizării. S-a aprobat cumpărarea a 8 remorci pentru ca organe de recunoaştere, sunt autonome. Fiecare dintre ele se Escadrilele nr. 3 şi nr. 4 de la Băneasa în valoare de 11.600 constituie din secţiuni a două aparate de zbor şi formează o lei, fi ecare escadrilă fi ind dotată cu un atelier mobil de recunoaştere. De câte ori comandantul escadrilei va primi ordin reparaţii. Până la sfârşitul anului aviaţia a primit fonduri în să trimită o recunoaştere, el va trimite o secţiune formată din valoare de peste 100.000 lei. două aparate. În acest fel, se va asigura o mai bună reuşită, ştirile În anul 1914 au fost brevetaţi 17 piloţi militari, iar aduse vor fi mai complete. Toate escadrilele sunt în subordinea 5 tineri – Giovanni Magnani, Josef Eppel, Ioan Eppel, Marelui Stat Major10. Adamo Simoncelli şi Gheorghe Bonamici – s-au înrolat În document se mai sublinia că, în câmpul tactic, în voluntari în aviaţia militară13. afară de recunoaşteri avioanele mai pot fi întrebuinţate şi ca În ceea ce priveşte dotarea cu bombe de aviaţie, organe de distrugere. Cum însă, până în prezent nu s-a făcut la Arsenalul Armatei s-au făcut unele experienţe cu niciun exerciţiu de acest fel din lipsă de mijloace ca aruncări de prototipurile de bombe incendiare şi explozive (16 kg) bombe asupra unei ţinte stabilite şi nici nu dispunem de aparate proiectate de ing. Ion Drosescu. Întrucât avioanele noastre document 2014 4 (66) 15 studii/documente

Au continuat misiunile de recunoaştere deasupra nordului Bulgariei, echipajele formate din căpitanu-pilot Constantin Beroniade – maiorul-observator Gheorghe Rujinschi, locotenentul-pilot Haralambie Giossanu – sublocotenentul-observator Mihai Bădescu şi locotenentul-pilot Gheorghe Negrescu – locotenentul-observator Alexandru Mavrache, au survolat sectorul cuprins între Turnu Măgurele – Turtucaia – Vidin – Varna. Aceste misiuni, cât şi altele, au demonstrat pregătirea bună a piloţilor români, fapt subliniat şi de locotenentul-aviator francez Jules de Lareinthy de Th olozan. Sosit la Bucureşti în ziua de 23/4 august 1916, aviatorul francez a trimis Marelui Cartier General francez un Brevetul de pilot superior al aviatorului Constantin Popa raport detaliat privind pregătirea piloţilor (Colecţia Valeriu Avram) români, notând printre altele: Piloţii au executat nu erau dotate cu lansatoare de bombe, acestea urmau să în prezenţa mea mai multe zboruri, ceea ce m-a convins că au primit o pregătire şi o instrucţie foarte bună. fi e aruncate cu mâna din avion. Fiind grele, era un pericol Există un număr mic de mecanici care sunt, însă, foarte bine real manevrarea lor. S-au proiectat şi realizat la Arsenalul pregătiţi. Este nevoie de un număr mai mare din rândul Armatei şi aşa numitele bombe de mână, care nu aveau o acestora; piloţii români au serioase cunoştinţe tehnice, cunoscând greutate mare şi care experimentate în poligon, au dat la perfecţie avioanele de care zboară. Trebuie să subliniez faptul rezultate bune14. Locotenentul-aviator ing. Gheorghe că, în timpul deplasării mele în Rusia, am constatat că piloţii Negrescu a proiectat şi realizat un lansator pentru o bombă din această ţară sunt foarte mult rămaşi în urmă faţă de cei din tip „Drosescu” de 16 kg. Intrarea ţării în război, a oprit România în ceea ce priveşte tehnica pilotajului, materialul de experienţele cu acest lansator, care erau promiţătoare. zbor este prost întreţinut şi nu au mecanici pricepuţi. Românilor Pregătirea aviaţiei pentru campanie a cuprins şi le lipsesc avioanele moderne şi piesele de schimb. Odată ce vor identifi carea şi amenajarea unor aerodromuri de rezervă în primi primele 6 avioane de vânătoare Nieuport 11 Bébé şi 12 apropierea localităţilor Strehaia, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Farman 40, forţa aviaţiei române se va întări şi sunt foarte Câmpulung Muscel, Câmpina, Târgu Ocna, Piatra Neamţ, sigur că piloţii români, care sunt foarte bine pregătiţi, vor fi 15 Cobadin, Alexandria, Buzău, Galaţi, Tecuci, Bârlad şi Silistra. adversari de temut pentru inamicii lor… .

Romanian Military Aviation in the Neutrality Years (1914-1916) Prof. univ. Valeriu Avram,Ph.D., Assistant Ştefan-Gabriel Dascălu, Ph.D.

Abstract: Th e law that transformed the aviation in a modern weapon was “Th e Application Statute of the Military Aeronautics Law” which was adopted in 1914. In the neutrality period, the aviation made advancements regarding the pilots training, the endowment with airplanes or the instruction for a possible war.

Keywords: neutrality, aeronautics, piloting schools, fl otilla, airplanes

NOTE

1 Academia de Poliţie „Alexandru Ion Cuza”. 8 Ibidem, f. 378. 2 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Direcţia 4 Geniu, 9 Ibidem, dosar nr. crt. 475, f. 12. dosar nr. crt. 394, f. 612. 10 Ibidem, f. 774. 3 Ibidem, dosar nr. crt. 474, f. 203. 11 Ibidem, f. 777. 4 Ibidem, f. 939. 12 Idem, Fond Direcţia 3 Artilerie, dosar nr. crt. 166, f. 143. 5 Ibidem, dosar nr. crt. 474, f. 613. 13 Idem, Fond Direcţia 4 Geniu, dosar nr. crt. 474, f. 780. 6 Idem, Fond Marele Cartier General, dosar nr. crt. 474, f. 851. 14 Idem, Fond Direcţia Aeronauticii, dosar nr. crt. 20, f. 87. 7 Idem, Fond Direcţia 4 Geniu, dosar nr. crt. 474, f. 479. 15 Ibidem, dosar nr. crt. 30, f. 255.

16 4 (66) 2014 document studii/documente NICOLAE IORGA – ISTORICUL ŞI ÎNFĂPTUIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR

Prof. univ. Dr. Petre ŢURLEA1

rimul Război Mondial a favorizat înfăptuirea La 15 decembrie 1913, preotul Ion Măran revine: Când visului secular al românilor – unitatea politico- am zis că aş dori aerul libertăţii, am visat o Românie Mare. [...] Pstatală. Pentru atingerea acestui vis a fost un efort Numai aşa îmi pot închipui posibilitatea general al societăţii româneşti, în condiţiile în care România de a scăpa de torturile, împilările era un stat slab din punct de vedere economic şi militar. şi batjocurile vrăjmaşilor noştri Aceste slăbiciuni au fost suplinite prin eroismul ostaşilor, seculari. Mi se va riposta că prin sacrifi ciul material al întregii populaţii, prin inteligenţa preţuirea mea aceasta este conducătorilor. Major a contribuit şi altceva: pregătirea exagerată, eu însă de fel nu o spirituală a efortului de război. Aceasta a fost în sarcina califi c ca atare, deoarece cele intelectualităţii române, în primul rând a învăţătorilor, zece secole de când duşmanii care au format conştiinţa de neam a tinerei generaţii. Unul ne-au robit ajung pentru din marii învăţători, în sensul larg al cuvântului, a fost izbăvirea păcatelor strămoşilor Nicolae Iorga, perceput ca atare de la începutul secolului noştri; acum nu mai putem XX, conducător al curentului naţionalist, ajuns, în 1914, a fi răbda, s-a umplut cupa suferinţei. Noi de aici, însă, fi ind încătuşaţi nu dominant în România. ne putem mişca, prin urmare mântuirea Imaginea de îndrumător al destinului Neamului Nicolae Iorga noastră o aşteptăm de la fraţii noştri de Românesc, pe care Nicolae Iorga ajunsese a o avea, răzbate peste Carpaţi. Şi-şi afi rma ferm credinţa că România are să cel mai pregnant din corespondenţa pe devină Mare. Şi-l întreba pe Nicolae Iorga: Când?4 care a primit-o. Ion Mihalache, Aşadar, la început de secol XX, Nicolae Iorga era viitorul conducător al Partidului perceput de români ca un apostol al Neamului, ca cel care-i Naţional Ţărănesc, care era îndrumă spre unitatea naţională, ca cel care ştie când aceasta numai un învăţător modest se va înfăptui. Îşi crease această imagine prin multe cărţi de din Topoloveni – Muscel, Istorie a Românilor, prin multele conferinţe publice, prin în decembrie 1906, scria prelungirile în faţa studenţilor, prin articolele de ziar, prin istoricului: Ca orice creştin, discursurile în Parlament, prin activitatea la Universitatea îmi am şi eu sfi nţii mei creştini. Populară de la Vălenii de Munte, creată în 1908, la care Dar, ca orice român, îmi am şi veneau reprezentanţi ai românilor de pretutindeni şi care se sfi nţii mei români. În săraca transformase într-o şcoală de patriotism. mea colibă ţărănească, sufl etul În prima parte a lui 1914, lumea se aştepta la meu se îmbogăţeşte când privesc în declanşarea unei confruntări majore între Marile Puteri. Ion Mihalache peretele de la Răsărit chipul lui Hristos Şi, era de aşteptat ca românii să se folosească de moment pentru a-şi realiza Statul unitar. înconjurat de al apostolilor săi români: De aceea, Budapesta privea cu cea mai mare Ştefan, Mihai, Tudor, Cuza, Kogălniceanu, Coşbuc, pe lângă suspiciune acţiunea naţionalistă a lui Nicolae Iorga, cel care mi se zugrăvesc acum încă două din cele mai mândre icoane care-i putea mobiliza pe români. S-au pus piedici foarte ale neamului meu: Goga şi Nicolae Iorga. Mă lăsaţi şi pe mine, mari transilvănenilor care doreau să participe la ediţia din un modest dascăl de sat, să-mi apropii inima mea de a domniei 1914 a Universităţii Populare de la Vălenii de Munte. Ioan voastre şi să vă aduc prinosul dragostei care clocoteşte în sufl etul Buteanu, redactor la „Gazeta Transilvaniei”, din Braşov, îi 2 meu – azi, la o zi sfântă mare? scria istoricului: Participarea la cursurile din Văleni e privită Şi un preot de sat, Ion Măran, din teritoriul ocupat de către autorităţile ungare ca o crimă5. Ca să ajungă la de Ungaria – comuna Ciclova Română, comitatul Caraş- Văleni, unii şi-au schimbat numele. Ce să facem – scria unul Severin – scria istoricul la 10 noiembrie 1913: Mult nu mai dintre ei – trebuie să ne ferim de păzitorii noştri6. am de trăit. Şi dacă soarta îmi va fi hărăzit totuşi să mai trăiesc Şi autorităţile austriece din Bucovina aveau aceleaşi cinci ani – după cum sper – dă-mi voie să îţi fac o întrebare: temeri majore. Au încercat să împiedice plecările la Pot eu spera în decurs de cinci ani, voi putea gusta barem odată Vălenii de Munte. Dar convingerea românilor nu a putut din aerul libertăţii? Sau am să mor, ca şi antecesorii mei, ca şi fi schimbată; o exprima învăţătorul şi poetul bucovinean strămoşii mei împilat, maltratat sufl eteşte, batjocorit, insultat şi George Rotică: Acolo, la Văleni, şi numai acolo, putem dobândi 7 umilit la toate ocaziile?3 ceea ce ne trebuie mai mult: sufl et românesc . document 2014 4 (66) 17 studii/documente

Aşa cum toată lumea se aştepta, Cursurile de vară de politici. Acestora, în 1915, Nicolae Iorga le adresa un apel la Vălenii de Munte din 1914, inaugurate la 1 iulie, doar ferm, publicat în ziarul său, „Neamul Românesc”, sub titlul cu două săptămâni înaintea izbucnirii Războiului Mondial, Stăpâniţi-vă! Afi rma că partidele nu au făcut nimic pentru au întărit sentimentul naţional al românilor, încrederea ţară: Nu i-aţi putut da pământ ţăranului. Nu i-aţi putut da acestora în viitor. În discursul de deschidere, Nicolae Iorga şcoală Poporului. Nu i-aţi putut da administraţia interesului constata că la Văleni este o necontenită propagandă de ideal, public. Nu i-aţi putut da politica naţională a Statului. Nu i-aţi de muncă, de credinţă, de sacrifi ciu, care se face de curentul putut da Armata idealului. V-aţi mâncat între voi ca nişte sănătos naţional ce-şi afl ă întruparea şi în aceste lecţii, care câini, ca nişte fi are, pentru glorie, pentru câştig, pentru ambiţii nu sunt numai de cunoştinţe, ci, înainte de toate şi mai ales, de de leneşi şi capricii de femei! [...] Şi azi, vă sfâşiaţi din nou, conştiinţă. Se adaugă, astfel, la puterea materială a Statului, la un ceas ca acesta. [...] Aveţi o datorie. Sunteţi obligaţi la o o putere morală. A cultiva sufl etul nostru naţional – spunea expiaţie pentru tot ce aţi făcut şi mai ales pentru ce n-aţi făcut. Nicolae Iorga – potrivit cu necesităţile morale superioare care O condamnare vă apasă: aceea de a vă uni pentru ca într-o îndreptăţesc şi consfi nţesc viaţa de azi este, mai mult decât supremă sforţare să daţi Ţării măcar cât se poate din idealul 12 oricând, o datorie. A venit momentul când oricine trebuie să primejduit prin fapta voastră . creadă că în jurul nostru se va petrece ceva, că unii vor cădea Mesajul de unitate a tuturor forţelor şi de încredere în şi alţii se vor înălţa. Şi, n-avem pentru aceasta decât un singur viitor era transmis şi în şedinţele Parlamentului, în repetate mijloc: să ne facem aripi către înălţimile spre care cată râvnitor rânduri. Cu sabia de dreptate vom izbândi [...]; vom face un achiul nostru. Nu ni le va da lenea, pofta de trai bun, triviala stat naţional şi popular cuprinzând, cu aceleaşi drepturi, pe 13 ambiţie de a parveni, spiritul de partid care înveninează, românii din toate clasele şi pe românii din toate ţările . Se face ci buna înţelegere muncitoare, devotată, în jurul singurului din opera generaţiei noastre, prin focul şi sângele care ne aşteaptă altar care nu primeşte jertfe păgâne pentru a da mulţumiri mâine, opera cea mare care va aşeza România [...] în rândul nemeritate, al culturii noastre naţionale. statelor care se răzimă solid pe proprietatea, pe buna înţelegere şi 14 La Vălenii de Munte se consolidează ideea unităţii pe curajul în luptă al tuturor . naţionale: O operă ca a noastră nu ţine seamă de hotare, cu În refugiul de la Iaşi, Nicolae Iorga a rămas acelaşi tragere şi prefacerea cărora au de lucru alţii: ostaşii şi diplomaţi. propagator ferm al idealului naţional. Şi-a îndeplinit acest Ea urmăreşte rasa până la capăt şi împarte aceeaşi cultură rol prin intermediul ziarului „Neamul Românesc”, prin tuturora, cu aceleaşi idei conducătoare sigure, care reies din activitatea sa în Parlament, prin consilierea conducerii României, începând cu regele şi cu primul ministru, prin dezvoltarea ei. [...] O operă ca a noastră nu cunoaşte clase cărţile pe care le-a publicat, conferinţele pe care le-a sociale. [...] O operă ca a noastră nu cunoaşte alt atestat decât susţinut, cursurile la Universitate. În rândul opiniei publice, acela al bunăvoinţei doritoare de a ne cunoaşte. cel mai mare ecou l-a avut discursul din Parlament, de la Finalul discursului lui Nicolae Iorga era un îndemn: 14 decembrie 1916. Să unim încă mai strâns toate manifestările noastre de viaţă Retragerea Armatei Române, în toamna lui 1916, naţională. Vom face din ele o singură lumină şi, faţă de a creat în Moldova o situaţie dramatică, peste un milion potrivnici, o singură armă. De la lucrul de cabinet, până la şi jumătate de refugiaţi veniţi din sudul ţării, aproape un tribunalele publice, va fi o singură putere morală care, prin milion de soldaţi ruşi, având o disciplină sumară, lipsa propagandă, prin credinţă, prin muncă, printr-un apostolat acută a alimentelor, a locuinţelor, a combustibilului, o iarnă fără trufi e şi fără apucături anarhice, va da Poporului nostru, timpurie şi foarte friguroasă accentua dramatismul situaţiei, mâine, ceva din marile puteri care i se cer în ceasul când pentru se adaugă epidemia de tifos exantematic şi permanenta 8 totdeauna trebuie să i se hotărască soarta . ameninţare cu ofensiva fi nală a armatelor Puterilor Centrale. Declanşarea Primului Război Mondial a dus la Se lansase ideea trecerii Armatei şi a autorităţilor întreruperea Cursurilor de la Vălenii de Munte. Participanţii în Rusia, unde începea să fi e trimis tezaurul ţării. La 11 au plecat cu formula de încheiere a lui Nicolae Iorga: decembrie se formează un guvern de coaliţie, care trebuia Împrejurările actuale stăpânind exclusiv sufl etele îngrijorate să fi e pentru ţară un semnal de afi rmare a dorinţei de a ale tuturora, Cursurile de vară se închid astăzi. Doresc să ne rezista până la capăt. Trebuia un semnal asemănător dat întâlnim la anul, într-o Românie mai puternică decât cea de şi din partea Parlamentului. Acesta a fost scopul şedinţei astăzi”. O Românie mai puternică nu poate fi decât una unită9. Camerelor reunite din 16 decembrie 1916, în care rolul Cursurile de la Vălenii de Munte îşi îndepliniseră principal l-a avut Nicolae Iorga. Mai târziu, îşi va publica menirea: întăriseră convingerea tuturor românilor că unirea discursul sub titlul Rezistenţa până la capăt15. Nicio biruinţă lor este normală şi că ea poate fi înfăptuită. De aceea, numele omenească nu valorează în adevăr – spunea – decât prin două lui Nicolae Iorga devenise cunoscut în toate provinciile elemente: prin cât sufl et e pus într-însa şi prin cât sufl et se aduce locuite de români. „Drapelul” din Lugoj îl numea un simbol10, de la dânsa înapoi acasă. [...] Se îndreaptă către noi, în acelaşi iar societatea „Junimea” din Cernăuţi îl considera fi ul cel mai timp, privirile pline de o rugăciune tăcută, ale unui popor sfi os, bun al Naţiunii11. care veacuri întregi n-a găsit atât de adeseori cuvinte mari România se pregătea pentru războiul întregirii. Dar ţelul pentru suferinţele lui, dar care le-a simţit cu atât mai adânc, cu putea fi periclitat de permanentele certuri dintre oamenii toată gura sa mută. Se mai îndreaptă, însă, asupra noastră ochiul

18 4 (66) 2014 document studii/documente de ură al străinului care vrea să ştie cum suferim de rana pe tot sprijinul pentru a putea întoarce care a făcut-o, şi acestui străin, la urmă trebuie să-i răspundem. împotriva duşmanului şi din acei care Trebuie să-i răspundem că, oriunde am fi , suntem hotărâţi să trebuie numai spre a admira acest mergem până la capăt, în credinţa că, dacă s-a ridicat vreodată eroism, a-i culege roadele pentru popor o religie pe lume, dacă s-a vorbit de dreptate şi ideal, nu se poate, şi de a da mâna de ajutor care este cu niciun chip, ca şi înaintea celei mai sălbatice forţe organizate, trebuitoare pentru a garanta victoria. să piară drepturile unui popor de a trăi pe pământul în care [...] Să-mi daţi voie acum să mă nu este fi r de ţărână care să nu fi e acoperit de cel mai nobil gândesc la acei care ne urmăresc [...], sânge. [...] Spre noi se uită astăzi o oştire, oştirea României, la acei care vor constata înrâurirea care este moraliceşte întreagă, este mai mare chiar decât în biruinţei lor asupra sufl etului nostru. momentul când întâiul detaşament a sfărâmat cu patul puştii [...] De un singur lucru nu trebuie să Take Ionescu piatra de nedreptate în graniţă. Atunci om viu lângă om viu ea ne bucure, nu trebuie să ne bucure că reprezenta numai puterea fi zică şi încrederea în biruinţă; astăzi au putut scădea câtuşi de puţin energia noastră sufl etească. [...] cei vii aduc cu dânşii moştenirea sufl etească a celor care au murit În trecutul nostru mulţi oameni au suferit. Dacă suntem ceva, pe câmpul de luptă. Precum noi lăsăm la alţii averea şi numele noi suntem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nostru, aceia care cad pentru Ţară şi viitorul Neamului îşi lasă nu sunt altceva decât jertfa lor strânsă laolaltă şi prefăcută în sufl etul întreg, atât de mare cât era în momentul sacrifi ciului lor, energie. [...] În colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu acelora în mijlocul cărora cad. Tot sufl etul oştirii româneşti se scumpătate sămânţa de credinţă şi vom vedea şi noi la rândul găseşte astfel în acei care se întorc astăzi copleşiţi de număr. [...] nostru dispărând negura stăpânirii străine şi vom putea zice ca Cel din urmă soldat cu haina sfâşiată de suferinţele şi răbdările Petru Rareş, fi ul lui Ştefan, că: „Vom fi iarăşi ce am fost, şi încă îndelungate faţă de asprimea naturii şi de cruzimea duşmanului mai mult decât atât”. aduce în făptura sa morală pe toţi acei care nu-i vom mai vedea Discursul lui Nicolae Iorga a fost unanim considerat aievea niciodată. Şi niciodată steagul drept început al credinţei în victoria fi nală. Take Ionescu românesc n-a fost mai mândru decât îl considera un adevărat imn naţional. Regele Ferdinand în momentul când a arătat celei mai i-a mulţumit mişcat oratorului, iar primul ministru, Ionel superbe alcătuiri militare din Europa că Brătianu, a hotărât ca Discursul să fi e tipărit şi afi şat la pot merge ţărani fără şcoală, fără arme toate primăriile şi răspândit în tranşee pentru a-l cunoaşte moderne, înaintea oştirii înzestrată cu toţi ostaşii16. Iniţiativa lui Brătianu a avut efectul scontat. tot ce o cultură grozavă şi înverşunată dă Întreaga ţară a fost puternic emoţionată şi îmbărbătată de sclavilor înarmaţi care o reprezintă. [...] cuvintele lui Nicolae Iorga. Cel mai important a fost efectul Nu am intrat în acest război cu pretenţia ostaşi. Ni-l descrie Pamfi l Şeicaru, a fost cursant la Vălenii de a dovedi sub raport militar mai multă de Munte, afl at atunci într-o unitate militară de pe front: forţă decât alţii. Am intrat în război Pamfi l Şeicaru Iorga a ţinut una dintre cele mai inspirate cuvântări. Emoţia cu hotărârea de a da ce avem în acest găsise expresia literară, elocvenţa care trebuia să exercite acea moment pentru a căpăta dreptul nostru întreg. [...] Şi, dacă, contopire a sensibilităţii ascultătorilor. În faţa înfrângerilor, în în cursul acestui război, am dovedit încă odată pe atâtea locuri faţa durerii pe care o încerca tot Neamul Românesc, [...], Nicolae ale câmpului de luptă că sufl etul omenesc rămâne întotdeauna Iorga a rostit un adevărat imn de credinţă în victoria fi nală. Am superior mijloacelor pe care întâmplarea poate să le pună la citit, cu camarazii mei pe front [...], numărul din „Monitorul dispoziţie, am scris, nu numai un capitol în istoria războaielor, Ofi cial” în care se publicase discursul lui Iorga. Încerc şi astăzi ci şi unul în dezvoltarea moralităţii omeneşti. Şi, dacă sunt [în 1957 – n.n.], scriind aceste evocări, emoţia de atunci şi-mi timpuri imorale, este imposibil ca omenirea să nu-şi vină în fi re amintesc de fi nalul în care evoca pe Petru Rareş îmbărbătând, [...] Cine va fi putut spune sau scrie că Armata noastră [...] că după o înfrângere, pe ostaşi cu vorbele: „Vom fi iarăşi ce am fost această sfântă Armată nu şi-a îndeplinit datoria ei, nu numai şi mai mult decât atât!” Acolo, într-un cotlon al tranşeelor, un faţă de ţară, de ţara de acum, dar şi faţă de una din cele mai camarad citea, cu glasul înecat de plâns, îndemnul pe care ni-l glorioase moşteniri şi faţă de generaţiile care ne aşteaptă pentru trimitea Nicolae Iorga de a nu ne lăsa cotropiţi de îndoială, de a a ne judeca, cine va spune că ţăranul român a scăzut câtuşi crede cu tărie în biruinţa fi nală a dreptăţii de puţin faţă de strălucita vitejie care i-a fi xat în generaţiile Naţiei noastre17. precedente un rang între naţiuni, aceea nu numai că săvârşesc un Iar Alexandru Lepădatu, alt act de nepatriotism, dar şi un act de nedreptate faţă de partea cea participant la Cursurile de vară, scria: mai sănătoasă, mai plină de făgăduieli şi de viitor a Neamului Nicolae Iorga a fost acela care a refăcut nostru. [...] Armata noastră în împrejurările de faţă reprezintă atmosfera morală a Iaşilor şi a Ţării, cu un popor întreg. În afară de cei care se luptă, de acei care îi ajută, puternica sa cuvântare în Parlament, fi ecare cu tot ce poate, în afară de cei care întovărăşesc fi ecare care a zguduit, reînviind toată sufl area luptă de suferinţa lor, de adânca vibraţie a fi inţei lor întregi, 18 în afară de ei toţi nu există popor românesc. Poporul românesc românească . se cuprinde din acei care ţin arma în mână, din acei care le dau În Memoriile sale, I.G. Duca menţiona: Iorga a fost mai presus de orice Alexandru Lepădatu document 2014 4 (66) 19 studii/documente laudă. El a rostit atunci la Iaşi, incontestabil, cel mai elocvent de clasă, un predicator al solidarităţii discurs din viaţa lui. Pot spune, mai mult, unul dintre cele mai de rasă şi un descoperitor de ideale, spre mari discursuri ce s-au rostit vreodată de pe tribuna românească. care cel dintâi trebuie să meargă, dând [...] Iorga a ştiut să exprime ceea ce era în conştiinţa fi ecăruia, să tineretului ce vine după noi exemplul20. aprindă fl acăra care lâncezea în toate sufl etele, să redeştepte prin În momentul încununării luptei evocarea gloriei trecutului speranţele naţionale. [...] Când s-a pentru unitate statală, 1 decembrie aşezat jos a fost un adevărat delir. Aproape toată lumea plângea. 1918, Nicolae Iorga trimitea o În acele clipe Iorga a reuşit să întrupeze gândul şi simţirea unui telegramă participanţilor la Marea 19 întreg neam crunt lovit de soartă . Adunare Naţională de la Alba Iulia: În În tot timpul războiului, Nicolae Iorga aplicase defi niţia I.G. Duca clipa când ceea ce au urmărit trudele şi pe care el însuşi o dăduse istoricului, în discursul de recepţie suferinţelor voastre de mucenici timp de la Academia Română, ţinut la 25 mai 1911: Făcând parte câteva sute de ani ajunge a fi crez de biruinţă, lăsaţi să vină dintr-un popor, înfăţişându-i viaţa, încălzindu-se astfel de către voi şi înduioşatul glas al cuiva care o viaţă întreagă a toate silinţele şi credinţele cheltuite în cursul epocilor, mişcat de urmărit pas cu pas fi ecare dintre aceste silinţe şi dureri şi s-a nesfârşitele suferinţe prin care a trebuit să treacă neamul său împrietenit, în gândul său, cu toţi aceia dintre voi care, ca şi pentru ca să ajungă până în timpul de faţă, având în sufl etul dânsul, au muncit şi au crezut21. După Marea Adunare său răsunetul tuturor triumfurilor şi tuturor înfrângerilor Naţională, reprezentanţi ai românilor din toate provinciile câştigate sau suferite în timp de secole, istoricul e un bătrân prin participanţi la ea trimiteau istoricului o telegramă: Nicolae experienţă al naţiei sale. Dacă nu-l întreabă alţii, el e dator Iorga, Iaşi. Însufl eţiţi de Adunarea de la Alba Iulia, ne gândim să vorbească, ţinând la dispoziţia contemporanilor învăţături cu dragoste la pregătitorul sufl etelor pentru Unirea tuturor culese în vastul câmp al trecutului studiabil. Prin aceasta, el românilor22. nu ieşise din datoriile sale, ci le îndeplineşte până la capăt. [...] La începutul secolului XX, în primul rând prin Nicolae Istoricul e dator a fi un amintitor neobosit al tradiţiei naţionale, Iorga, istoricul român şi-a făcut datoria faţă de Neamul său. un mărturisitor al unităţii Neamului peste hotare politice şi Ar trebui ca cei de azi să-i urmeze exemplul.

Nicolae Iorga – Th e Historian and the Realization of the Unitary National State Prof. univ. Petre Ţurlea, Ph.D.

Abstract: Nicolae Iorga was a formator of the people’s conscience at the beginning of the 20th century. His entire mail, the discourses at the Vălenii de Munte Summer School and the ones from the Parliament, the articles published had an impact in the hearts of all the Romanians.

Keywords: Nicolae Iorga, discourse, Parliament, Great Romania, Summer School

NOTE

1 Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”. 12 „Neamul Românesc” din 25 octombrie 1915. 2 Scrisoare în Arhiva Iorga-Pippidi. Publicată în Scrisori către Nicolae Iorga, 13 Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, (1907-1917), ediţie de Georgeta Bucureşti, Editura Minerva, 1988, ediţie de Petre Ţurlea, vol. III, p. 185. Filitti, Chişinău, Editura Mesager, 2011, p. 807. 3 Idem, vol. III, p. 152; Biblioteca Academiei Române (în continuare B.A.R.), 14 Ibidem, p. 811. Corespondenţa Nicolae Iorga, vol. 229, ff. 344-345, în continuare se va indica 15 Ibidem, pp. 813-824. numai locul publicării scrisorilor. 16 Nicolae Iorga, Supt trei regi, Bucureşti, 1934, p. 240. 4 Scrisori către Nicolae Iorga, Op. cit., vol. III, pp. 173-174. 17 Pamfi l Şeicaru, Nicolae Iorga, Bucureşti, 1990, p. 240. 5 Ibidem, p. 277. 18 Alexandru Lapedatu, Scrisori alese, ediţie de Ioan Opriş, Cluj-Napoca, 6 Ibidem, pp. 285-286. 1985, p. 229. 7 Ibidem, pp. 280-281. 19 I.G. Duca, Memorii, ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura 8 „Drum Drept” din iulie-august 1914, p. 337; vezi şi Petre Ţurlea, Nicolae Machiavelli, 1994, vol. III, pp. 129-130. Iorga şa Vălenii de Munte, Bucureşti, Editura România Pur şi Simplu, 2008, 20 Discurs publicat de mai multe ori; mai recent de Andrei Pippidi în volumul pp. 177-178. 9 Nicolae Iorga, Corespondenţă, ediţie de Ecaterina Vaum, Bucureşti, Editura Generalităţi cu privire la studiile istorice I, Bucureşti, Editura Polirom, 1999, Minerva, 1986, vol. II, p. 77. pp. 94-106. 21 10 „Drapelul”, Lugoj, 11/24 iulie 1909. „Românul”, Arad, din 5/18 decembrie 1918. 11 B.A.R., Corespondenţa Nicolae Iorga, vol. 143, f. 131. 22 B.A.R., Corespondenţa Nicolae Iorga, vol. 278, ff. 219-222.

20 4 (66) 2014 document studii/documente MARELE STAT MAJOR ROMÂN ŞI MODELUL RĂZBOIULUI DE COALIŢIE ÎN ANII ‘30

Prof. univ. Dr. Mihai RETEGAN1

ici nu se stinsese bine ecoul ultimelor salve de neajunsurile se vor resimţi la nivelul alianţelor inspirate de artilerie trase pe frontul de vest că teoreticienii Franţa după Marele Război. Nmilitari s-au grăbit să tragă concluzii. Asupra felului în care diferitele categorii de forţe armate, arme şi specialităţi se comportaseră în Marele Război. Asupra felului în care forţele terestre cooperaseră între ele sau despre rolul în câmp tactic al armelor. Unii chiar s-au grăbit să proclame că viitorul război se va desfăşura întocmai ca prima confl agraţie mondială: o uriaşă încleştare care va măcina imense mase de oameni şi materiale. Dar prea puţini s-au încumetat să prefi gureze înfăţişarea câmpului de luptă şi caracterul viitorului confl ict. Doar un von Manstein, un de Gaulle, Douhet sau Dinulescu au intuit valoarea motorului sau a unei armate de profesionişti într-o confl agraţie ce nu părea îndepărtată. Şi mai puţini vorbeau despre războaie de coaliţie, iar conceptul de Uzinele I.A.R. Braşov lovitură/război preventiv pare să fi fost necunoscut în epocă printre teoreticienii taberei învingătoare. Anchilozarea se Într-un climat agitat şi greu de descifrat ideologic, resimţea mai ales la nivelul Comandamentului Suprem obiectivele extremei stângi din mai multe ţări europene francez şi ea va genera probleme insurmontabile naţiunii fi ind similare celor ale forţelor nemulţumite de felul în care franceze. Războiul de poziţie şi „lasă-l pe inamic să execute câştigătorii trasaseră harta lumii, trei state care îşi împliniseră prima lovitură pentru a-l declara apoi agresor în spiritul ţelurile pentru care se alăturaseră alianţei câştigătoare decid să îşi unească potenţialele pentru a face faţă multiplelor Pactului Societăţii Naţiunilor” vor atârna ca pietrele de 2 moară de gâtul mareşalilor francezi şi vor îngenunchea în provocări: România, Cehoslovacia şi Iugoslavia . Interesant fi nal armatele celei de-a Treia Republici. Dar poate cel mai este că toate trei se confruntau la data semnării înţelegerilor mare blocaj s-a înregistrat la nivelul relaţiei dintre palierele cu revizionismul afl at în practica ambelor extreme din politic şi militar, ocupanţii lor fi ind incapabili să înţeleagă că ţările învecinate. Programele politice ofi ciale ale Ungariei de cooperarea între acestea depinde succesul într-un viitor şi Bulgariei de pildă, ca şi cele ale partidelor comuniste din aceleaşi ţări, ca să nu mai amintim partidul comunist din confl ict major. Ideea este că intervenţia palierului militar Rusia, stau mărturie afi rmaţiei de mai sus. într-un scenariu se face doar în condiţiile pe care factorul Timp de trei ani, între 1919 şi 1922, în Europa Centrală politic le stabileşte. De clarviziunea şi inspiraţia acestuia au avut loc mai multe evenimente care fi ecare în parte şi depindea capacitatea de reacţie a alianţei. Din păcate toate toate împreună ameninţau fragilul echilibru din zonă: atacurile armatelor comuniste ungare şi sovietice împotriva României şi Cehoslovaciei (doar trupele ungare), tentativele întreprinse pentru restaurarea Monarhiei Habsburgice în Ungaria, proiectul de uniune politică germano-austriacă- ungară, confl ictul greco-turc şi agitaţiile bulgare în acest context. Astfel că o aliniere a României, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei era de aşteptat, era fi rească şi nu a durat mult până când ea s-a materializat. Analiza documentelor care au fost puse la baza alianţei ce a purtat numele de Mica Antantă, a concepţiei care a fost pusă la baza lor, a modalităţilor concrete în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea în primul deceniu al existenţei sale, relevă mai multe aspecte: Orice reacţie la acte agresive se înscria în spiritul şi Lucrări de amenajare genistică a teritoriului litera tratatelor de pace, al Covenantului Ligii Naţiunilor. document 2014 4 (66) 21 studii/documente

Statele semnaseră fi ecare-cu-fi ecare o convenţie dorit de un beligerant. Ungaria atacă una dintre vecinele politică defensivă şi un aranjament tehnic. sale împotriva căreia are pretenţii teritoriale. Evident, este Convenţiile politice semnate de cele trei puteri o agresiune pentru că se urmăreşte anexarea teritoriului defi neau cadrul intervenţiei armate: la cererea guvernului disputat. Victima răspunde (singură sau în cooperare) ţării atacate, iar asistenţa era condiţionată de producerea tot printr-o ofensivă în cursul căreia depăşeşte graniţele unei agresiuni neprovocate de către ţara-ţintă. politice, intră în Ungaria, distruge potenţialul militar al Aranjamentele tehnice, sintagmă ce defi nea înţelegerile agresorului, dar nu urmăreşte anexarea vreunei părţi din militare, porneau de la cazul posibil a se îndeplini în teritoriul acestuia. Aşadar, ofensivă şi de o parte şi de alta. condiţiile tulburi de la începutul anilor douăzeci, acela al Deci o alianţă aşa cum era preconizată să devină Mica unei agresiuni declanşate de Ungaria şi Bulgaria, singure Antantă putea fi ofensivă în substanţa ei, dar neagresivă sau împreună, îndreptate împotriva unuia sau tuturor celor pentru că nu se urmăreşte dezmembrarea teritorială a trei state partenere, în timp ce în restul Europei situaţia inamicului. Acestea au fost şi considerentele care aveau să politică şi strategică era stabilă. fi e puse la baza întâlnirii din 1934 a şefi lor Marilor State Modalitatea de lucru aleasă era aceea a întâlnirilor Majore din Trilaterală de către gazda conferinţei, generalul anuale ale miniştrilor Afacerilor Străine şi ale şefi lor Ion Antonescu. Marilor State Majore. Discuţiile erau centrate pe agresiunea Armata este o chestiune de potenţial. În momentul îndreptată asupra ţării-gazdă. Un alt an, un alt scenariu. în care se elaborează instrumentul de analiză intitulat Începând cu anii şaizeci balanţa forţelor, se numără şi istoriografi a română vorbeşte se cântăreşte fi ecare om, tun, despre Mica Antantă încă avion, producţia de materii din primii săi ani de viaţă ca prime strategice, km de căi despre o alianţă. O asemenea feroviare şi rutiere, producţia structură presupune cu mult de armament, tehnică de mai mult decât similaritatea luptă şi muniţii de la fi ecare obiectivelor de politică combatant şi se face raportul externă şi întâlniri anuale de forţe. În cazul nostru acesta ale reprezentanţilor politici era favorabil partenerilor din şi militari din cele trei ţări. Mica Antantă, chiar dacă Ea trebuie să dispună de erau luaţi separat. Analiza Pod realizat de geniştii români organisme permanente de contextului strategic relevă lucru în palierul politic şi de însă faptul că fi ecare dintre o instanţă superioară unică destinată cooperării din palierul cei trei avea un inamic principal altul decât Ungaria sau militar, de asemenea cu activitate continuă. Şi mai mult decât Bulgaria şi în fi ecare caz acesta era diferit. Astfel, inamicul atât, ea este caracterizată de puncte de vedere comune în toate principal pentru România era Rusia/Uniunea Sovietică, problemele de politică internaţională. De altfel, în primul pentru Cehoslovacia – Germania, iar pentru Iugoslavia – deceniu, la nivelul militar nici nu au avut loc asemenea întâlniri Italia. În asemenea condiţii erau greu de armonizat planurile de lucru, cu excepţia celor de la semnarea aranjamentelor strategice ale fi ecărui Comandament Suprem cu interesele tehnice dintre anii 1921-1922. celorlalţi. Corolar al înscrierii politicii externe în siajul celei a Anii douăzeci au fost caracterizaţi, pe de o parte, de Franţei, atitudinea Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi a României numeroase tentative de consolidare a sistemului versaillez. faţă de un act agresiv este una reactivă. Potrivit convenţiilor Conferinţa pregătitoare a Conferinţei de Dezarmare, politice ale Micii Antante cele trei structuri militare aveau Pactul Saavedra – Lamas sau Pactul Kellogg – Briand stau la dispoziţie doar organizarea ripostei. Ceea ce în termeni mărturie în această direcţie. militari poate fi destul de contraproductiv (şi s-a dovedit a Pe de altă parte, la fel de prezente în viaţa internaţională fi contraproductiv!). erau şi actele contrare, câteva state fi ind campioane la Convenţiile defensive fi xau limitele în care se putea încălcarea ordinii internaţionale. Dar pericolul cel mai produce reacţia militară. Ceea ce nu intra în acest „pat mare provenea din faptul că micile puteri revizioniste nu al lui Procust” trebuia negociat. În opinia noastră, rolul vor mai acţiona în viitor singure, convingerea existentă organismelor permanente era tocmai de a elimina timpii în unele cercuri ale Trilateralei. Ideea războiului regional morţi creaţi de aceste negocieri într-un moment de criză, era tot mai îndepărtată. Erau semnale care se concentrau când s-ar fi impus depăşirea limitelor. la organele decizionale din ţările Micii Antante şi care Există o întreagă dezbatere pentru a stabili relaţia dintre puneau în evidenţă cooperarea dintre marile şi micile puteri „defensiv”/„neagresiv” şi „ofensiv”/„agresiv”, care pleacă de revizioniste, de pildă, Ungaria cu Rusia/Uniunea Sovietică, la confuzia existentă între caracterul unui război, obiectivele Ungaria cu Italia, Bulgaria cu Rusia/Uniunea Sovietică sau sale şi forma de luptă adoptată pentru a se atinge rezultatul Germania cu Austria. Şi nu puţine erau informaţiile care

22 4 (66) 2014 document studii/documente

răspundă modifi cărilor internaţionale ce se produceau în balanţa de forţe chiar de mai multe ori în cursul unui singur an, generalii din fruntea armatelor lăsau să se înţeleagă că ipotezele de acţiune elaborate an-de-an puteau surprinde situaţiile şi nuanţele ce ar fi apărut pe eşichierul politic şi strategic european de la o întâlnire la alta. Adevărat, numai că situaţiile rezolvate în primul deceniu interbelic aveau prea puţine şanse a se repeta în cel de-al doilea deceniu, când concentrarea forţelor revizioniste era la ordinea zilei. Era nevoie de o analiză şi o ripostă rapide, imposibile de realizat în condiţiile întâlnirilor anuale, care aveau să fi e pur şi simplu depăşite de fl uiditatea situaţiei internaţionale. Exerciţiu de apărare pasivă Factorul politic trebuia sensibilizat. Chiar şi aşa militarii au reuşit să introducă în lista evidenţiau strânsele raporturi dintre Moscova şi Berlin, motivelor casus belli restaurarea habsburgilor în Austria menite să destabilizeze situaţia europeană. Tot mai mult (ceea ce avea să supere Franţa care spera că Restauraţia va în statele Micii Antante, şi mai ales în România, se lua în îndepărta defi nitiv Austria de Germania) sau denunţarea discuţie problematica împărţirii Europei în tabere şi a unui Tratatului de la Trianon de către Ungaria în maniera în care război generalizat. Germania denunţase Tratatul de la Versailles. Erau însă Astfel concluzia se impunea de la sine: scenariile care prea puţine şanse ca acestea să se producă în alte condiţii fuseseră puse la baza Micii Antante în debutul deceniului nu decât cele provocate de un război generalizat. mai erau de actualitate la sfârşitul intervalului. O întrebare Sub aceste auspicii se deschidea la Bucureşti, în martie se punea la Praga, la Belgrad şi la Bucureşti: ce-i de făcut? 1934, o nouă Conferinţă a şefi lor Marilor State Majore. În După ce prin 1923 reprezentanţii Marilor State Majore sala de conferinţe a localului Marelui Stat Major din strada aliate procedaseră la o modernizare incipientă a Micii Ştirbei Vodă, în faţa generalilor Ludvik Krejčì şi Milan Antante, semnând un singur aranjament tehnic, unul din Milovanović şi a suitelor acestora, generalul Ion Antonescu3 răspunsurile la întrebarea de mai sus părea a fi o modernizare şi-a dezvoltat ideile care vizau transformarea Trilateralei din totală a parteneriatului lor şi transformarea acestuia într-o stadiul de „parteneriat strategic care organizează riposta” în adevărată alianţă. Aceasta viza schimbarea viziunii politice acela de alianţă-ofensivă, forma naturală a unei asemenea şi crearea de structuri care să funcţioneze continuu. După alcătuiri. Expozeul său aducea o serie de critici cadrului mai multe întâlniri ale şefi lor diplomaţiilor, în cursul cărora politic elaborat de şefi i diplomaţiilor care era sufi cient s-a perfectat şi semnat o nouă convenţie politică defensivă pentru cazul unei agresiuni izolate, dar nu avea cum să ofere (1931), şi s-au luat în discuţie formulele de modernizare, la soluţii în cadrul unui confl ict general. O nouă convenţie, mijlocul lunii februarie 1933 a fost prezentată urbi et orbi cerea Ion Antonescu, care să fi e în concordanţă cu tendinţele noua înfăţişare a Micii Antante. ce se înregistrau pe arena internaţională. O alianţă este cu atât mai efi cace şi are mai multe şanse Expozeul ţinut în faţa partenerilor prezenta o serie de de a-şi îndeplini obiectivele cu cât este mai prezentă în probleme importante pentru soarta micilor puteri care nu viaţa internaţională, cu cât reacţiile la provocările cu care se mai simţeau în siguranţă în peisajul politic interbelic şi se confruntă la un moment dat sunt mai rapide sau chiar care aveau nevoie de alternative pentru cazul în care Franţa, le previn. Astfel că existenţa unor organisme permanente garanta sistemului politic versaillez, nu mai este capabilă să de lucru este esenţială. Asta este ceea ce au încercat să facă furnizeze securitate micilor săi aliaţi din centrul Europei. În şefi i diplomaţiilor din statele Micii Antante. Practic, din februarie 1933 responsabilii din Mica Antantă întreprind paşi spre transformarea ei într-o alianţă. Au apărut Consiliul Permanent, Consiliul Economic şi Secretariatul Consiliului Permanent, structuri care trebuiau să asigure continuitate în procesul de fundamentare şi impunere a deciziei adecvate momentului. Miniştrii Afacerilor Străine din ţările Trilateralei apreciau că este momentul creării unei structuri militare permanente, cerută de altfel de şefi i armatelor, lucru ce ar fi trebuit să fi e lesnicios. Dar şefi i Marilor State Majore considerau că nu apariţia unor organe permanente este cheia soluţiei, ci decizia de a schimba condiţiile politice ale intervenţiei armate. În lipsa unui cadru politic care să Ședinţă de tragere cu pușca mitralieră „ZB” model 1930

document 2014 4 (66) 23 studii/documente

Uzinele de Armament Reşiţa consecinţă, aceste state trebuia să-şi ia soarta în propriile şi sudul Europei, care, fi ecare, era angajată sau ameninţată mâini. Ideile pe care planurile de acţiune, ce ar fi fost de inamicii săi. Rezolvarea situaţiei consta în scoaterea din elaborate în urma adoptării unui nou cadru politic, urmau să cauză a Ungariei printr-o ofensivă concentrică şi, ulterior, le conţină se concentrau în jurul analizei situaţiei strategice a executarea contraofensivei cu forţele principale împotriva partenerilor (au sau nu au ei libertate de acţiune pe celelalte celorlalţi atacatori. Preluarea iniţiativei împotriva Ungariei frontiere, chestiune esenţială nu doar pentru România, ci şi permitea obţinerea unei victorii facile cu forţe mai puţine şi pentru Cehoslovacia şi Iugoslavia), dar şi a Ungariei. Ceea a libertăţii totale de acţiune, grosul forţelor putând fi dirijat ce militarii ştiau, trebuia să ajungă şi la cunoştinţa oamenilor pe frontierele ameninţate de inamicii principali. politici: adică, datorită poziţiei strategice, a sistemului Obţinerea acordului miniştrilor Afacerilor Străine feroviar concentric, armata ungară deţinea superioritatea de pentru un nou acord politic nu ar fi trebuit să fi e ceva concentrare şi deci avea iniţiativa primei lovituri pe frontul complicat, doar că unii dintre aceştia, Nicolae Titulescu pe care şi-l alegea. Astfel, datorită politicii sale externe, de pildă, fuseseră formaţi în tradiţia franceză şi aveau să Ungaria constituia un permanent şi iminent pericol. Şi de continue să susţină modelul francez de securitate chiar aceea era necesar a fi scoasă din ecuaţie. Iniţierea acţiunii şi după ce iniţiatoarea lui s-a dezis de el. Cheia spre trecea prin aceasta de partea Micii Antante. Prin atingerea înţelegerea miniştrilor Trilateralei nu era însă la Bucureşti, acestui obiectiv, armatele aliate obţineau libertatea totală de Belgrad sau Praga, ci la Paris. La auzul celor petrecute mişcare, putându-se orienta spre frontul atacat de inamicul la Bucureşti, reacţia Parisului a fost destul de infl amată, principal, şi realizau o legătură sigură şi directă între ele. Mai preşedintele Consiliului de Miniştri, Louis Barthou, rămâneau un amănunt, convingerea şefi ilor diplomaţiilor blamând modifi carea de atitudine şi condiţionând acordarea din cele trei state. sprijinului de menţinerea statutului de… victime în faţa 4 Studiile de război elaborate cu această ocazie precizau agresiunii revizioniste . Pentru a găsi cheia şi a detensiona situaţia, generalul Antonescu s-a deplasat la Paris unde a gruparea de forţe la nivel european (Franţa, Regatul Unit şi conferit cu omologul său, generalul Maurice Gamelin. statele care gravitau în orbita lor, pe de o parte, Germania, În Hôtel de Brienne de pe Rue Saint Dominique, Uniunea Sovietică, Italia, Austria, Ungaria şi Bulgaria, de nr. 16, atmosfera era una îmbibată de defetism. Nici cealaltă parte), şi situaţia celor trei mici puteri din centrul pomeneală de vreo acţiune ofensivă împotriva celui care

24 4 (66) 2014 document studii/documente pregătea revanşa! Nu erau doar directivele de la Quai inedită pentru o relaţie interstatală cvadrilaterală. Anume, a ďOrsay şi Hôtel de Matignon, ci şi o gândire afectată de fost nevoie ca patru state să semneze două convenţii politice uriaşele pierderi pe care armata franceză le-a înregistrat în şi să elaboreze planurile militare specifi ce lor. cursul Marelui Război. Era de aşteptat ca şeful Marelui Cazul turc este o altă ilustrare a nepotrivirilor politice Stat Major român să nu înregistreze cine-ştie-ce succes. semnalate mai sus. Turcia era legată de Uniunea Sovietică Ion Antonescu a expus cazul României pornind de la printr-un tratat de neagresiune. Pentru a înţelege în ce fel catastrofa din 1916, când armata română, fără vreo susţinere a fost afectat parteneriatul celor patru trebuie să revenim externă, de altfel promisă, a avut de făcut faţă la ofensive la problema românească. În situaţia în care România ar fi concentrice executate pe toate frontierele, cu legăturile fost confruntată cu o stare de război pe „frontul”6 de răsărit, cu Aliaţii occidentali tăiate şi cu o armată rusă intrată în ea avea nevoie de libertate de mişcare pe celelalte fronturi disoluţie şi dedată la activităţi ce vizau mai ales ocuparea astfel încât să dispună liber de toate forţele ei pentru a le teritoriului românesc. Pentru a evita repetarea acelei situaţii, putea dirija la nevoie în zonele ameninţate din est. Pentru România, îi spunea generalul Antonescu militarului francez, aceasta aliaţii săi ar fi trebuit să preia totalitatea operaţiunilor are o singură soluţie: mobilizarea şi concentrarea armatei în împotriva inamicului (mica putere din Balcani susţinută de momentul în care confl ictul general se declanşează pentru a o mare putere din afara zonei!) şi să sprijine România. Dar porni o acţiune rapidă împotriva Ungariei. Politica externă Turcia era cu mâinile legate dacă această mare putere din a acesteia, obiectivele ei, pretenţiile teritoriale nu doar faţă afara zonei era Uniunea Sovietică... de România, ci şi faţă de Cehoslovacia şi Iugoslavia, sunt Dispunerea geografi că a celor patru ţări afecta prea bine cunoscute pentru a mai aştepta vreun act inamical cooperarea lor militară, pentru că genera interese şi din partea ei. Ceilalţi parteneri, adăugă Ion Antonescu, obiective strategice diferite. În cazul unui război generalizat îmbrăţişaseră punctul de vedere al Marelui Stat Major erau difi cil de armonizat opţiunile strategice ale Turciei şi român. Scoaterea din ecuaţie a factorului militar ungar Greciei cu acelea ale României şi Iugoslaviei. În timp ce ar permite României să îşi redirijeze forţele împotriva primele două erau state cu vocaţie mediteraneană (în cazul inamicului principal, Rusia Sovietică şi la fel celelalte două Turciei se făcea simţită chiar şi o apetenţă asiatică), celelalte armate se puteau îndrepta împotriva inamicilor lor. În fi nal aveau interese central-europene! Când cei patru şefi ai generalul Gamelin a acceptat explicaţiile colegului său armatelor s-au aşezat în faţa hărţilor militare au înţeles român. Diriguitorii politicii externe a Franţei nu aveau de aceasta de la prima privire. Convenţiile realizate aveau ce a se teme: în niciun caz atacul preventiv al armatelor sub 1% şanse să se concretizeze. Forţele alocate teatrului Micii Antante nu aveau nimic în comun cu ceea ce avea de operaţiuni balcanice şi zonele de concentrare a acestor să se petreacă doar câţiva ani mai târziu, în 1938 şi 1939, forţe în caz de război în Balcani s-au transformat în tot din cauza faptului că cele trei state nu manifestau pretenţii atâtea discuţii nevralgice, participanţii, grupaţi doi-câte-doi teritoriale faţă de Ungaria. La Hôtel de Matignon rezervele după opţiunile strategice, încercând să „tragă spuza pe turta se menţineau însă. proprie”. Din păcate, odată cu reluarea relaţiilor diplomatice cu Aceste deosebiri erau create şi de vederile opuse U.R.S.S. factorul sovietic este trecut în planurile strategice existente la vârf în legătură cu menirea Antantei Balcanice. ale Marelui Stat Major român în tabăra statelor care ar La Ankara exista credinţa că înţelegerea celor patru trebuie manifesta atitudini prieteneşti faţă de vecinul său de la sud-vest. Periculoase iluzii! Acestora aveau să li se adauge să ofere securitate în spaţiul balcanic, în timp ce forţele demersurile iugoslave din 1936 şi 1937 care vor dinamita proprii urmau să înţelegerea celor trei mici puteri5. acţioneze pe alte teatre Războiul de coaliţie isca probleme şi la nivelul Înţelegerii de operaţiuni. Dar Balcanice. Aici diferenţele de opinii (dintre care unele au la Bucureşti, ca şi la îmbrăcat chiar de la început caracterul de divergenţe) au Belgrad, Antanta era marcat parcursul şi transformarea parteneriatului în ceea ce privită ca o prelungire Bucureştii sperau: un sistem de alianţe care să lege statele a Micii Înţelegeri, Europei centrale de cele afl ate în sudul continentului şi în ca un mijloc de a Asia Mică. Ele s-au materializat în excluderi explicite sau asigura spatele statelor implicite la nivel politic-statal, care au marcat procesul de membre în timp ce aderare, sau în condiţionări în planul militar care au vizat erau angajate într-un elemente esenţiale ale cooperării militare. confl ict european. O anume stare de lucruri elenă-italiană a amendat de Erau necesare foarte la bun început intenţiile celor patru miniştri ai Afacerilor multe compromisuri Străine, Grecia alegându-şi contextul strategic în care pentru a acomoda intervenea în sprijinul celorlalte trei state într-un confl ict aceste păreri. Şi balcanic sau în care asista pasiv într-un război în care se poate că s-ar fi găsit Muniţie produsă la Reşiţa implica o anume mare putere. Aceasta a generat o situaţie drumul spre acele document 2014 4 (66) 25 studii/documente compromisuri, dar a mai lipsit ceva celor patru ţări: timpul. eşuat Franţa în a-şi îndeplini misiunea pe care singură Situaţia internaţională „curgea” ireversibil şi cu atâta viteză şi-o asumase atunci când impusese unui întreg continent spre un confl ict generalizat încât soluţia care ar fi fost modelul politic”. Singurul moment din întreaga perioadă adoptată astăzi, a doua zi ar fi fost depăşită. interbelică în care Franţa acţionase ca o mare putere fusese Nici viziunea superioară asupra războiului de coaliţie, în 1923, când şi-a trimis armatele să ocupe bazinul Ruhr, nici organe permanente de lucru, nici chiar înţelegerea cu ca represalii pentru refuzul Germaniei (aşa se vedea la Paris inamicul (cum a încercat Iugoslavia), nimic nu a mai ajutat neputinţa acesteia) de a-şi plăti datoriile de război. Pusă la cele şapte state (din cele două Înţelegeri) să supravieţuiască zid de reacţia anglo-americană8, de acum înainte Franţa în vâltoarea ce se ridica cu repeziciune dincoace de linia se mulţumeşte să contemple evenimentele ce se derulau orizontului. Este interesant că singura care nu a căzut pradă pe continent de la înălţimea morală pe care i-o confereau vârtejului războiului a fost tocmai Turcia. tratatele de pace pe care le impusese. Nu trebuie să acuzăm În faţa problemelor politice aproape insurmontabile, clasa politică românească pentru că a crezut în trăinicia ideile Marelui Stat Major român nu mai aveau nicio tratatelor de pace pe care Franţa le semnase şi le girase relevanţă. Nu mai putea fi vorba despre un război de coaliţie, prin puterea ei. Bucureştii nu făceau nimic altceva decât să iar executarea loviturii preventive (acceptată într-un târziu de copieze modelul francez. partenerii turci) privea numai un confl ict local. La Bucureşti Acestui eşec de a înţelege ceea ce se petrecea avea existau chiar temeri, exprimate de ministrul Apărării să-i cadă pradă însăşi Franţa, ai cărei oameni politici nu Naţionale, generalul Angelescu, ca respectiva poziţie să nu iniţiaseră executarea loviturii preventive atunci când fusese fi fost sugerată de Moscova7. cazul şi când acţiunea se afl a sub acoperirea prevederilor Pentru istoricul de astăzi este esenţial să înţeleagă de Covenantului Ligii. Politica falimentară franceză avea să ce un parteneriat ce lega state care dezvoltau o politică târască în haos şi alte ţări a căror singură vină fusese că au crezut că Franţa era cea mai mare putere militară a Europei, externă cu obiective similare, a falimentat înainte de a-şi că are voinţă politică să arate acest lucru şi că îşi pot fi dovedit efi cienţa. Nu au mai contat ideile, intenţiile şi încredinţa soarta în mâinile acesteia. Acestei iluzii îi căzuse realizările micilor puteri. Nu a mai contat logica primei pradă şi războiul de coaliţie pe care Marele Stat Major lovituri. Totul se „juca” la un nivel la care „micii jucători” nu român încercase să îl promoveze. Parteneriatele cu micile aveau acces. Dacă cei ce ocupau acest nivel s-ar fi ridicat la puteri europene nu aveau să se ridice niciodată la stadiul de înălţimea sarcinii poate că situaţia ar fi fost alta. În opinia alianţă sperat de factorii responsabili români, iar războiul mea întrebarea corectă nu este „de ce au eşuat România de coaliţie, lovitura preventivă, aveau să rămână obiect de şi partenerii săi în promovarea opţiunilor lor”, ci „de ce a studiu pentru istorici.

Romanian General Staff and the Model of Coalition War in the ’30 Prof. univ. Mihai Retegan, Ph.D.

Abstract: In the interwar period, the Romanian military leaders tried through the alliances closed to maintain the fragile equilibrium from the Europe Central-Eastern area. Little Entente and the Balkan Agreement didn’t succeed to validate the military options to neutralize the revisionist actions and the bankruptcy policy of France infl uenced dramatically the faith of other countries.

Keywords: Romanian General Staff , Little Entente, Balkan Agreement, revisionism, interwar

NOTE

1 Universitatea Bucureşti. 5 Nu sunt de părere că oamenii politici de la Belgrad trebuie condamnaţi pentru 2 Vom folosi acest nume, deşi el este ofi cializat abia în 1929. încercarea de a acomoda politica ţării lor la tendinţele generale europene. 3 Generalul Ion Antonescu a fost numit în fruntea Marelui Stat Major la data Atâta doar că nu a ajutat la nimic. de 1 decembrie 1933. În câteva luni, până în martie 1934, avea să studieze 6 Aşa în terminologia epocii. documentele politice şi militare ale Micii Antante şi va aprecia că sunt 7 necesare modifi cări în mentalitatea celor care asigură dimensiunea politică şi Chiar atunci când Ankara a ridicat parte din obiecţiile sale, gestul nu mai mai ales a acelor care se postau ca mentori ai acesteia (Franţa). avea niciun fel de importanţă: era prea târziu, gruparea statelor revizioniste 4 Dacă în 1938 şi 1939 Franţa nu a sprijinit Cehoslovacia în faţa Germaniei, preluase iniţiativa şi era gata să execute primele lovituri. după logica de mai sus, rezultă ca statul cehoslovac era cel care comisese un 8 Până şi România se împotrivise aventurii franceze şi refuzase să trimită trupe act de agresiune! Ciudată optică! în sprijinul acesteia.

26 4 (66) 2014 document studii/documente DECIZIILE DELEGAŢIEI PERMANENTE A CONSILIULUI SUPERIOR AL APĂRĂRII ŢĂRII PRIVIND APĂRAREA NAŢIONALĂ (ŞEDINŢA DIN 19 DECEMBRIE 1930)

Dr. Luminiţa GIURGIU1

naltul Decret Regal nr. 2452 din 18 iulie 1924 a [şi] Secretariatul consiliului cu aprobat Regulamentul Legii Consiliului Superior 4 birouri”7. Birourile urmau să fi e Îal Apărării Ţării2, structurat pe două capitole, organele permanente ale secţiilor primul „Scopul, compunerea şi organizarea Consiliului Comisiei de Studii, coordonate Superior, Comisiei de Studii şi Secretariatului Consiliului” şi conduse de către Secretariatul şi al doilea „Funcţionarea Consiliului Superior, Comisiei de Consiliului. Deciziile adoptate Studii şi Secretariatului Consiliului”. Potrivit documentului, urmau să fi e materializate pe lângă Consiliu funcţionau Delegaţia miniştrilor, Comisia printr-un jurnal al Consiliului de Studii şi Secretariatul Consiliului. Articolul 3 din de Miniştri. regulament preciza că Delegaţia „cuprinzând pe miniştrii Delegaţia Permanentă departamentelor interesate, va funcţiona în mod permanent, compusă din Mihai Popovici – ministrul Finanţelor, Virgil pentru satisfacerea nevoilor armatei, în ceea ce priveşte Generalul Nicolae Condeescu departamentele respective”3, nominalizarea demnitarilor Madgearu – ministrul Industriei făcându-se de către Consiliul de Miniştri. şi Comerţului, generalul Henri Cihoski – ministrul de În şedinţa Consiliului Superior al Apărării Ţării Război şi generalul Nicolae Samsonovici – şeful Marelui 8 din 31 martie 19274, generalul Alexandru Averescu, în Stat Major s-a întrunit, pentru prima dată, la 15 iulie 1929 . calitatea sa de prim-ministru a propus ca „delegaţia să fi e La ordinea de zi s-a discutat „asupra modalităţii satisfacerii permanentă, aşa cum hotărăşte legea şi ea trebuie formată nevoilor Armatei expuse în Consiliul Superior al Apărării 9 din miniştri care prin activitatea ministerelor respective au Ţării, în şedinţa din 2 iulie 1929” . mai multă legătură cu interesele oştirii. Aceste ministere La 4 septembrie acelaşi an10, la Preşedinţia Consiliului sunt: Războiul, Industriei şi de Miniştri, a avut loc a doua şedinţă a Delegaţiei Permanente Comerţului, Comunicaţiile”5 a Consiliului Superior al Apărării Ţării, compusă din Iuliu (subliniere în text – n.n.). În Maniu – primul ministru, generalul Henri Cihoski – opinia sa Delegaţia Miniştrilor ministrul de Război, Virgil Madgearu – ministrul Industriei trebuia abilitată să decidă care şi Comerţului, Mihai Popovici – ministrul Finanţelor şi erau problemele de interes generalul Alexandru Lupescu – şeful Marelui Stat Major. pentru apărarea ţării, care se La ordinea de zi a fost înzestrarea Armatei11. analizau de către Comisia Următoarea şedinţă a avut loc la 6 septembrie 192912, de Studii, care se supuneau la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, la care au participat plenului Consiliului, urmând Iuliu Maniu – primul ministru, generalul Henri Cihoski – ca să urmărească şi modul ministrul de Război, Virgil Madgearu – ministrul Industriei de îndeplinire a hotărârilor şi Comerţului, Mihai Popovici – ministrul Finanţelor şi adoptate, asigurând astfel şi Generalul Nicolae Samsonovici generalul Alexandru Lupescu – şeful Marelui Stat Major. continuitatea proiectelor. Era de Şedinţa a fost hotărâtă prin conferinţa de la Preşedinţia acord cu şeful Marelui Stat Major, apreciind că secretarii Consiliului de Miniştri din 4 septembrie 1929, la ordinea generali „fi ind şi persoane politice şi de multe ori străini de zi fi ind înzestrarea Armatei13. de specialitatea ministerului respectiv, comisia nu are nici Delegaţia Permanentă a Consiliului Superior al competenţa nici continuitatea necesară”, propunând ca 14 Apărării Ţării şi-a reluat lucrările pe 19 decembrie 1930 , „ministerele să numească ca reprezentanţi în Comisia la sediul Marelui Stat Major, sub preşedinţia Regelui de Studii persoane de specialitate din administraţia 6 Carol al II-lea. La dezbateri au participat Principele respectivă” (subliniere în text – n.n.). Consiliul Superior Nicolae, George G. Mironescu – primul ministru, Mihai al Apărării Ţării a decis în unanimitate „ca delegaţia să fi e Popovici – ministrul de Finanţe, Ion Mihalache – ministrul formată astfel: ministrul de război însoţit de şeful Marelui de Interne, Virgil Madgearu – ministrul Agriculturii şi Stat Major, ministrul de industrie şi comerţ şi ministrul de Domeniilor, Mihail Manoilescu – ministrul Industriei şi comunicaţii”. Comisia de Studii urma să aibă „ca organe Comerţului, Ion Răducanu – ministrul Lucrărilor Publice permanente: şeful Marelui Stat Major, preşedintele comisiei şi Comunicaţiilor, general Nicolae Condeescu – ministrul document 2014 4 (66) 27 studii/documente

Armatei, generalul Nicolae comunicaţii; apărarea litoralului nostru maritim; împiedicarea Samsonovici – şeful Marelui transporturilor de trupe şi armament din Rusia în Bulgaria. Stat Major, generalul Alexandru Starea, în care se găseşte azi marina noastră, nu ne permite Gorski – inspectorul general îndeplinirea misiunilor de mai sus, deoarece fl ota sovietică din al Aeronauticii, generalul Marea Neagră ne este mult superioară şi niciodată nu o vom putea întrece, decât numai în cazul când vom avea sprijinul unei Ion Papană – inspectorul fl ote mari aliate, lucru ce este posibil în urma internaţionalizării General Tehnic, generalul Strâmtorilor prin Tratatul de la Lausanne. În situaţia actuală, Ioan Schmidt – directorul singură Anglia ne poate un număr mare de vase, rămânând ca gazelor şi viceamiralul Vasile vasele mici să le completăm noi. Scodrea – inspectorul general Pentru adăpostirea, aprovizionarea şi eventualele al Marinei. Ordinea de zi reparaţii necesare fl otei este nevoie a se construi o Bază Navală. a cuprins „1. Programul În privinţa alegerii locului acestei baze s-a cerut avizul unui naval maritim; 2. Înzestrarea expert englez şi unui expert francez. Ambii au fost de părere că Generalul Carol Schmidt armatei cu mijloacele necesare locul cel mai nimerit este Lacul Taşaul. Expertul englez a mai propus şi construirea unui canal de apărării şi atacului chimic; 3. Planul de dezvoltare al reţelei legătură între Dunăre şi Marea Neagră; acest canal prezintă de C.F.”15. avantajul că scurtează drumul între Europa Centrală şi Marea Supunem atenţiei Procesul-verbal din 19 decembrie Neagră cu 400 km şi ne dă independenţa faţă de Comisia 1930, document inedit ce se regăseşte în fondul de arhivă Europeană de la Gurile Dunării. creat de Marele Stat Major – Secretariatul Consiliului Expertul francez nu împărtăşeşte părerea construirii Superior al Apărării Ţării, sublinierile aparţin textului acestui canal din următoarele motive: implică cheltuieli mari; e original, transcrierea fi ind făcută după normele ortografi ce greu de realizat din punct de vedere tehnic; ruinează porturile actuale. Galaţi şi Brăila. Ţinând seama de considerentele de mai sus, precum şi * * * de faptul că submarinele şi hidroaviaţia sunt nişte auxiliare Proces-verbal al Delegaţiei Permanente ale vaselor de suprafaţă, inspectorul general al Marinei a din 19 decembrie 193016 întocmit un «Program Naval», care în afară de materialul existent şi hidroaviaţie cuprinde următoarele: 4 crucişătoare; Sub preşedinţia Regelui. 12 distrugătoare; 6 submarine; 12 nave antisubmarine; 7 vedete Au participat: principele Nicolae17, primul ministru pentru Dunăre; 1 bază navală; materialul de apărare a coastei Mironescu18, miniştrii: de Finanţe – Popovici19, de Interne – şi muniţiile din Anexa nr. 1. Mihalache20, Agriculturii – Madgearu21, de Industrie şi Diferenţa dintre acest program şi cel întocmit în 1924 Comerţ –Manoilescu, Comunicaţii – Răducanu, Armatei – este că, din cauza progreselor făcute de hidroavionul torpilor, general Condeescu22, şeful Marelui Stat Major – generalul s-a redus numărul submarinelor de la 18 la 6 şi s-a renunţat Samsonovici23, inspectorul general al Aeronauticii – complet la cele 12 vedete torpiloare de mare. generalul Gorski, inspectorul general Tehnic – generalul În vederea realizării lui, «Programul Naval» a fost Papană24, directorul Gazelor – generalul Schmidt şi împărţit în mai multe etape, din care prima pe 9 ani cuprinde: inspectorul general al Marinei – viceamiralul Scodrea. 3 crucişătoare; 10 distrugătoare; 6 submarine; 12 nave Ordinea de zi: antisubmarine; 1 bază navală; materialul de apărare a coastei şi muniţiile din Anexa nr. 1. Programul naval maritim. La rândul său «Programul Naval» pe 9 ani a fost împărţit Înzestrarea armatei cu mijloacele necesare apărării şi şi el în 3 tranşe, fi ecare pe 3 ani. Prima tranşă conţine mijloacele atacului chimic. strict necesare pentru apărarea litoralului maritim şi începerea Planul de dezvoltare al reţelei de C.F.R. construcţiei Bazei Navale, care va fi gata după terminarea Regele dă cuvântul ministrului Armatei. tranşei a 2-a. Ministrul Armatei anunţă chestiunile ce se vor discuta, Viceamiralul Scodrea termină expunerea sa rugând urmând ca, după discutarea lor, guvernul să avizeze asupra Consiliul să aprobe Programul Naval propus şi să se treacă mijloacelor de realizare. cât mai repede la realizarea lui, pentru a nu fi surprinşi de un Viceamiralul Scodrea expune «Programul Naval eventual război. Maritim». Arată că a dispune de o forţă maritimă este o Ministrul Armatei propune ca generalul Schmidt să necesitate de ordin politic şi militar. Prin „forţă maritimă” rezume informaţiile ce le are asupra înarmărilor chimice ale înţelege atât marina comercială, care e chemată să transporte diferitelor state şi în special a vecinilor noştri. bogăţiile până în cele mai îndepărtate porturi, cât şi marina de Generalul Schmidt arată că toate statele au luat măsuri război, care protejează pe cea dintâi. pentru înarmarea chimică. Astfel: În caz de război, pe lângă protejarea liniilor proprii Rusia poate fabrica: clor – 100 t/zilnic; iperită – 50 t/ de comunicaţii, marina noastră de război va mai avea de zilnic; fosgen – 50 t/zilnic; cloropricrină – 30 t/zilnic; arsine îndeplinit următoarele misiuni: atacul liniilor inamice de pot obţine actualmente numai cu mari greutăţi, până când

28 4 (66) 2014 document studii/documente zăcămintele din Urali vor fi lucrate. Dispun însă de o mare b) mărirea Fabricii de Pulberi cantitate de alte substanţe, care înlocuiesc arsinele; fumigene – în la 2.700 t/anual; c) o instalaţie cantităţi mari. pentru amoniac (care poate înlocui Franţa poate fabrica: clor – 50 t/zilnic; levisită – 30 t/ trotilul în timp de război) debit zilnic; fosgen – 20 t/zilnic; iperită – nu sunt date precise. 6.100 t/anual; d) o instalaţie Anglia: nu sunt informaţii precise până în prezent. pentru toluen pe lângă Rafi năria Statele Unite ale Americii: au un program foarte bogat. „Steaua Română” debit 1.500 t/anual. Polonia: suferă de lipsa materiilor prime. Dispune însă de Realizarea celor de mai sus se poate clor, fosgen, cloropicrină, levisită (în cantitate mică) şi de mult face cu suma de cca. 200 milioane clark. lei; e) Fabrica de Trotil care se Iugoslavia dispune de: clor – 10 t/zilnic; iperită – 2 t/zilnic; poate crea printr-un aranjament cu adamsită – 1 t/zilnic; fosfor – 250kg; fosgen – foarte mult. Fabrica de Explozivi din Făgăraş. Italia: Are o practică foarte dezvoltată în chestiile chimice. În rezumat trebuie luate Producţia sa cuprinde: clor, fosgen, adamsită, fumigene – în măsuri pentru a se rezolva Viceamiralul Vasile Scodrea mare cantitate şi iperită – producţie mijlocie. următoarele probleme de interes Spania dispune de: clor – 20-25 t/zilnic; fosgen – 11/2 t/ primordial: 1) măştile; 2) fabricile de gaze; 3) fabricile de acid zilnic; iperită – 1 t/zilnic; iritante – 1 t/zilnic. azotic; 4) fabrica de trotil. Ungaria: clor, iperită, fosgen – în cantităţi mari. Ministrul Armatei arată că avem o ofertă din partea Germania: industria acestei ţări poate pune la dispoziţie Fabricilor Stoltzenberg, prin care se propune a se face instalaţii cca. 90 t/zilnic de produse chimice. Ministrul Armatei completează informaţiile relative la pentru producerea substanţelor volatile, vezicante, lacrimogene Germania, arătând că această ţară dispune acum de 70 fabrici şi fumigene, precum şi instalaţii necesare pentru încărcare. care pot produce gaze de luptă. Oferta urmează a fi studiată. Generalul Papană, inspector general Tehnic, arată Starea de inferioritate în care ne găsim faţă de inamicii următoarele: Rusia a semnat o convenţie că nu va face uz de noştri probabili ne impune să păşim grabnic la înzestrarea gaze, însă face pregătiri în stil mare pentru a le întrebuinţa. În armatei nu numai cu material chimic, dar cu toate materialele ceea ce ne priveşte pe noi, este nevoie a dispune atât de mijloace unui război modern. Urgenţa înzestrării armatei mai este de apărare, cât şi de mijloace de atac. reclamată şi de concluziile la care a ajuns Comisia Pregătitoare Mijloacele de apărare: trebuie să dispunem de măşti atât a Conferinţei de Dezarmare de la Geneva. pentru armată, cât şi pentru o parte din populaţia civilă. Azi Generalul Samsonovici, şeful Marelui Stat Major, citeşte nu avem nimic. concluziile raportului generalului Dumitrescu T., delegatul Mijloacele de atac: trebuie create 9 batalioane speciale de gaze. nostru militar în comisia de mai sus. Gazele de luptă: trebuie create fabrici pentru producerea lor. Dl. Popovici, ministrul de Finanţe, spune «să se facă Cantitatea necesară pentru încărcarea muniţiilor toxice (25% programul, iar noi să găsim mijloacele pentru înfăptuire». din totalul necesar unui an de război), precum şi pentru atacul Regele: «Programul este stabilit». chimic este: fosgen – 4.000 t/anual; iperită – 1.200 t/anual; Ministrul de Finanţe: «trebuie să avem curajul să tragem arsine – 800 t/anual; arbanită – 7.000 t/anual; clorhidrină o poliţă asupra viitorului; să facem împrumuturi şi să cercetăm sulfurică cu trioxid de sulf – 7.000 t/anual. Pentru toate nevoile toate ofertele ce ni se fac, de exemplu, oferta Skoda». arătate ar trebui o sumă de cca. 20 miliarde lei (inclusiv pentru Regele: «ne vin oferte şi din Germania». populaţia civilă). Principele Nicolae arată că străinii îşi camufl ează toate S-a prevăzut însă o primă etapă de 5 ani, în care să fabricile militare. A vizitat Fabrica Steyr, care, după cum i se realizeze programul arătat la tabelul V din rezumatul s-a spus, fabrică arme de vânătoare, dar nu a găsit o singură «Memoriului Inspectoratului armă de acest fel. Este de părere ca cele mai multe nevoi să fi e General Tehnic» (Anexa nr. 2). camufl ate, punându-le pe seama întreprinderilor comerciale Costul acestor materiale, de particulare; numai tunurile nu se pot camufl a. primă urgenţă, ar fi de cca. 34 Dl. Madgearu, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, spune miliarde lei. că satisfacerea nevoilor este funcţie de balanţa plăţilor. Noi am O altă mare nevoie a ajuns la o anuitate pe care deocamdată nu o putem depăşi. Orice armatei noastre este şi crearea împrumut este legat de o anuitate, care constituie o îngreunare instalaţiilor şi fabricilor a balanţei plăţilor. Am avut un plan de 5 ani, căruia i s-a dat pentru explozivi şi pulberi. satisfacţie completă; dacă planul trebuie completat pe 10 ani, Este absolut nevoie a se crea: vom face şi acest lucru, dar crede că deocamdată nu este pericol a) o fabrică pentru acidul din partea Rusiei. Planul nostru de înzestrare trebuie revizuit azotic, fără de care nu se şi încadrat în planul de organizare al bogăţiilor ţării, ceea ce nu poate avea nici pulberi, nici se poate fără camufl ări. Să creăm industrii, subvenţionându-le explozivi. Debitul necesar pentru a le avea la război. este de cca. 7.800 t/anual şi Regele întreabă: «care sunt posibilităţile şi care sunt ar putea fi asigurat de Fabrica previziunile industriei din ţară? Odată stabilite, putem trece la Generalul Alexandru Gorsky de la Dicio – Sânmartin; examinarea problemei». document 2014 4 (66) 29 studii/documente

Dl. Manoilescu, ministrul Industriei, artă că în chestiunea Principele Nicolae: de ce să nu facem şantiere la noi? industriei de război deosebim: industria metalurgică şi industria Germanii sunt dispuşi să ne aducă şantiere. Trebuie să avem chimică. industrii pe toate tărâmurile. În ceea ce priveşte industria metalurgică sunt cunoscute Regele: «existenţa unei fl ote comerciale este o necesitate încercările făcute cu Societatea Copşa-Cugir. Reaminteşte politică. Eu am călătorit toată lumea şi ştiu ce înseamnă să vezi chestiunea maşinilor care stau pe chei la Constanţa. S-a lucrat pavilionul naţional într-un port străin». cu mijloace mici. Ne găsim acum în faţa ofertei Skoda; înainte de Dl. Madgearu spune toate statele din lume au legături pe o accepta trebuie să stabilim: 1) Ce devin Reşiţa şi Hunedoara? apă. Este bine deci ca şi noi să avem asemenea legături. Modul 2) Cum le specializăm? 3) Unde cazăm industria metalurgică? cum s-a făcut la noi este însă defectuos; în loc de a da subvenţii Şi numai după aceia să încadrăm această forţă în planul de diferitelor societăţi particulare, statul a luat această sarcină raţionalizare a industriei. asupra sa. Din această cauză defi citele rezultate sunt mai mari Casa Skoda, pentru suma de 14 miliarde lei, ne oferă decât subvenţiile ce s-ar fi acordat societăţilor. Se impune deci confecţionarea armamentului de care avem nevoie, în condiţiile crearea de societăţi pe care să le subvenţionăm. următoare: a) armamentul Dl. Răducanu arată că să fi e fabricat timp de 15 ani, problema de înarmare, care atât la Uzinele Skoda din este o necesitate naţională, nu Cehoslovacia, cât şi la uzinele pe are posibilităţi de realizare care se obligă să le construiască la prin puterile noastre; nu noi în ţară; b) materialele ce vor se găsesc capitaluri care să fi fabricate în ţară costă cca. 6,5 fi nanţeze industria naţională. miliarde lei, în care sumă intră Dar chestiunea are şi o latură şi costul instalaţiilor; c) preţul politică care trebuie examinată de fabricaţie pentru materialele cu Ministerul de Externe. fabricate în ţară va fi cu 40% Dl. Mihalache: Problema mai scump decât pentru cele de care ne ocupăm acum fabricate în Cehoslovacia, Casa este Programul Minimal al Skoda urmărind prin aceasta Marinei şi în special Baza să-şi amortizeze instalaţiile Navală, pentru care se propune făcute; d) timp de 8 ani, Lacul Taşaul. Până acum nu fabrica din ţară va lucra cu s-a dat un răspuns în această personal cehoslovac, iar după privinţă; el trebuie grăbit. 15 ani cu personal român; în Din punct de vedere economic timpul de 8-15 ani va lucra cu urgenţa se impune cu o forţă personal amestecat, conducerea la care n-ar mai trebui să ne având-o cehoslovacii. Această opunem. Din inspecţiile şi ofertă are avantajul că ne cercetările făcute a constatat pregăteşte independenţa faţă că în bună parte criza prin de străinătate, dar la început va fi foarte greu de a păstra care trece comerţul cu cereale secretul fabricaţiilor, din cauza Regele Carol al II-lea se datorează şi costului ridicat personalului străin. Ministerul al transporturilor pe C.F.R.; Industriei a efectuat un studiu amănunţit asupra acestei oferte în consecinţă construirea în vederea raţionalizării industriei metalurgice, studiu pe care Canalului Cernavodă – Constanţa ar uşura mult problema îl va comunica Ministerului de Război. transporturilor. (Apele Dunării trebuie considerate cu preferinţă Trecând la Canalul de legătură Dunăre – Marea Neagră surse de transport, nu ca surse de irigaţie). arată că această chestiune este în studiu de foarte multă vreme, Pentru ca guvernul să-şi dea cu părerea asupra problemei dar până acum nu s-a făcut niciun progres. Trebuie să separăm înarmărilor ar trebui să avem rapoarte documentate şi asupra chestiunea civilă de cea militară şi să începem lucrul. aviaţiei şi gazelor de luptă. Regele este de părere ca problema să fi e rezolvată sub forma Soluţia atinsă de ministru Răducanu are mare importanţă. civilă. Înarmarea noastră cu întreg utilajul ar fi greu de obţinut prin Dl. Manoilescu cere să se facă studii precise. Să se studieze propriile puteri, chiar dacă economic ar fi bine îndrumată. Este trafi cul şi să se vadă cu cât s-ar ieftini navalul. Dacă chestiunea de văzut dacă diplomaţia noastră a dat tot ce se aştepta de la ea. nu prezintă niciun inconvenient din punct de vedere al apărării Faţă de Rusia, Anglia este tot atât de interesată ca şi România. naţionale, problema poate fi pusă numai din punct de vedere Amiralul Henderson nu este numai o părere tehnică, ea are şi o economic. O altă chestiune care ne interesează este aceea a fl otei latură politică; el ar vrea să ne vadă cât mai tari. Nu trebuie comerciale. În această privinţă, din motive de ordin economic deci pierdut momentul şi să analizăm ofertele ce ni le face. Să (criza generală), crede că n-ar fi bine să comandăm vase comerciale. cultivăm acest interes al Angliei.

30 4 (66) 2014 document studii/documente

statele, ministerele civile au luat asupra lor o bună parte din chestiunile referitoare la apărarea ţării; la noi s-a făcut prea puţin în această privinţă (numai grănicerii şi jandarmii). Ministrul Armatei: Marina noastră are nevoie de un Program minimal. Este cazul să profi tăm de buna dispoziţie a englezilor. Programul minimal cere anumite mijloace care se pot realiza în 3 ani. Insistă să se autorizeze achiziţionarea lor. Generalul Gorski, inspectorul general al Aeronauticii, arată necesitatea hidroaviaţiei şi mijloacelor A.A. ca măsuri de apărare contra atacurilor aeriene inamice. Baza Navală, hidroaviaţia şi mijloacele A.A. fac un tot inseparabil. Arată difi cultăţile ce se întâmplă cu Societatea I.A.R. şi imposibilitatea de a ne procura material indigen din cauză că nu avem capitalul necesar. Pentru găsirea mijloacelor propune înfi inţarea unui timbru al aviaţiei, cum s-a făcut în Turcia, Ungaria şi Bulgaria. Miniştrii Manoilescu şi Madgearu se opun pe motivul că este imposibil a se înfi inţa impozite noi pentru anumite trebuinţe. Regele dă cuvântul generalului Samsonovici, şeful Marelui Stat Major, să expună „Planul de dezvoltare al reţelei de căi ferate”. Generalul Samsonovici arată că acest plan costă din două categorii de lucrări: 1) lucrări mici, relativ ieftine (halte intermediare, linii de garaj, consolidări de poduri, instalaţii de alimentare cu apă etc.) care odată realizate ne procură avantaje mari, scurtând durata concentrării armatelor cu 20- 50%. 2) lucrări mari (construcţii, dublări şi refaceri de linii) în Prinţul Nicolae scopul de a scurta durata de concentrare şi mai ales de a uşura Regele: preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul de transporturile de pe un front pe altul. Trecând la executarea Externe are cuvântul în această chestiune. Spre a ne putea apăra acestui plan arată că el datează din 1924 şi deşi, s-au început la mare, trebuie să ne aliem cu cineva şi noi trebuie să hotărâm o parte din lucrările din categoria a 2-a, până în prezent însă cine este acel cineva. niciuna n-a fost terminată. Primul ministru Mironescu: problema trebuie pusă pe Pe anul 1930 s-au alocat sume pentru construcţii de linii teren practic. Avem alianţe cu Franţa şi Italia. Pe care nu ne de o importanţă secundară (ex.: linia Chişinău – Sahaidac), în gândim să le părăsim. Acestea nu ne pot ajuta. Singură Anglia loc să se aloce pentru liniile, care din punct de vedere strategic, care este cea mai mare putere maritimă ne-ar putea ajuta. În au o importanţă mult mai mare. În ordinea de urgenţă acestea Anglia sunt 3 factori principali: Amiralitatea, Banca Angliei sunt: 1) construcţia liniei Ilva Mică – Vatra Dornei; 2) dublarea şi War Offi ce. liniei Siretului; 3) dublarea liniei Copşa Mică – Teiuş – Apahida; Amiralitatea pare dispusă să ne ajute (să intervină spre 3) consolidarea liniilor Apahida – Ilva Mică şi Dărmăneşti – Vatra Dornei. a ni se deschide credite pe termene lungi). Are nevoie deci de Ministrul Madgearu spune că s-au dat bani numai Banca Angliei, care, după ultimele informaţii, se pare că face pentru lucrările care necesitau sume mici şi se puteau termina. oarece difi cultăţi. War Offi ce, în general, se opune la angajarea Ministrul Manoilescu arată că planul lucrărilor creditelor în afară (în ţară sunt şomeri cărora trebuie să li se dea întocmite de expertul francez Leverve trebuie revăzut (s-au de lucru). Deocamdată nu se poate spune precis că Anglia ne-ar cheltuit 200 milioane lei numai pentru o uzină). Trebuie făcut putea ajuta. un demers diplomatic arătând că experţii francezi frânează În rezumat: 1) Programul înarmărilor trebuie încadrat apărarea noastră naţională. [ ...trebuie completat. Străin de în Programul general economic; să dăm asupra economiei noi. Nu am spus niciodată o asemenea enormitate. Manoilescu]. generale ceea ce trebuie armatei; 2) să ne pregătim industria Ministrul Popovici insistă ca lucrările de interes naţional aşa ca să se poată transforma; 3) chestiunea plăţilor, din cauza să fi e făcute cu orice preţ. Ne-am obişnuit să dăm prea mare anuităţilor, este grea; 4) nicio difi cultate de ordin tehnic nu se importanţă experţilor străini. opune la construirea Bazei Navale; 5) Programul înarmărilor Regele conchide că, din lucrările mari, trebuie neapărat trebuie revizuit pentru a-l pune de acord cu Planul economic şi să se realizeze: 1) construcţia liniei Ilva Mică – Vatra Dornei; cu concluziile Comisiei Pregătitore a Conferinţei Dezarmării. 2) dublarea liniei Siretului; 3) dublarea liniei Copşa Mică – Chestiunea dezarmării durează de foarte mult timp şi crede că Teiuş – Apahida. nici anul viitor nu se va putea lua o hotărâre. Totuşi nu trebuie să mai întârziem cu stabilirea Programului de lucru. În toate * * * document 2014 4 (66) 31 studii/documente

ANEXA NR. 1

PROGRAMUL NAVAL Propus de Inspectoratul General al Marinei în urma sporirii fl otei sovietice şi a vizitei amiralului Henderson

Programul naval Denumirea materialelor Pe 20 ani Pe 10 ani A. FORŢE NAVALE Crucișătoare 4 3 Distrugătoare 12 10 Submarine torpiloare 4 4 Submarine miniere 2 2 Nave antisubmarine 12 12 Vedete (pentru Dunăre) 7 - B. APĂRAREA COASTEI Baterii 305 mm 1 1 Baterii 152 mm 3 3 Baterii 210 mm 2 1 Baterii 90 mm A.A. 2 2 Mine de baraj 1.500 1.000 Nave puitoare mine 1 1 Proiectoare 6 6 Aparate fumigene Da Da Posturi T.F.F. mobile 2 2 Posturi radio gonio 5 3 Posturi ascultare submarine 3 3 Posturi detecţie litorală 3 3 Material de dragaj pentru 4 nave 4 4 Nave dragoare 4 4 C. BAZA NAVALĂ Lucrările hidraulice Da Da Doc fl otant Da Da Organizarea staţiunilor de lansare Da Da D. MUNIŢII Muniţii de artilerie Da Da Torpile automobile Da Da Grenade antisubmarine Da Da Pulberi Da Da

32 4 (66) 2014 document studii/documente

ANEXA NR. 2

TABELUL nr. 5 de costul materialelor prevăzute în etapa 1

Măști pentru oameni, efectiv mobilizabil și cutii fi ltrante și piese de schimb necesare 1 2.134.000.000 la mobilizare 2 Măști pentru cai și piese de rezervă 20% din necesarul la mobilizare 89.400.000 3 Costume speciale pentru iperită 65.000.000 4 Încălţăminte specială pentru cai 20% din necesarul la mobilizare 160.000.000 5 Aparate izolante 287.150.000 6 Carbonat de sodiu 200.000 7 Sodă caustică 1.147.230 8 Clorură de var 13.487.400 9 Material și armament toxic pentru 2 batalioane gaze 221.608.000 10 Crearea de fabrici pentru produs gazele toxice și staţiile de încărcare 312.900.960 TOTAL: 3.274.893.590

REZOLUŢIE 19.II.1934 Nu a avut niciun efect practic. Gl. Antonescu

Th e Homeland Superior Defense Council Permanently Delegation Decisions regarding the National Defense (the Meeting from December 19, 1930) – Luminiţa Giurgiu, Ph.D.

Abstract: Th e Permanently Delegation was an organism of the Homeland Superior Defense Council which was composed by the ministers with responsibilities in the national defense fi eld. In the meeting from December 19 were adopted measures regarding the Naval Maritime Program, the endowment with chemical weapons and the railway development.

Keywords: Permanently Delegation, Homeland Superior Defense Council, Naval Maritime Program, chemical weapon, railway

NOTE

1 Serviciul Istoric al Armatei. 1922), al Afacerilor Străine (1928-1931), al Finanţelor (iunie -octombrie 2 „Monitorul Oastei” nr. 21 din 12 septembrie 1924. 1932), al Internelor (14 ianuarie-9 noiembrie 1933). 3 Ibidem, p. 674. 19 Mihai Popovici, (n. 21 octombrie 1879, Braşov – m. 7 mai 1966, Bucureşti) 4 Consiliul Superior al Apărării Ţării – Şedinţa din 31 martie 1937, în Gheorghe membru al Partidului Naţional Ţărănesc; ministru al Lucrărilor Publice Buzatu. În memoriam, coordonatori Marusia Cîrstea, Sorin-Liviu Damean, (1 decembrie 1919-13 martie 1920), al Finanţelor (6-20 ianuarie 1927, 10 Lucian Dindirică, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2014, pp. 364-373. noiembrie 1928-14 octombrie 1929, 13 iunie-8 octombrie 1930, 10 octombrie 5 Arhivele Militare Române, (în continuare A.M.R.), Fond Marele Stat Major – 1930-14 aprilie 1931), al Internelor (7-8 iunie 1930) şi al Justiţiei (20 Secretariatul Consiliului Superior al Apărării Ţării (în continuare C.S.A.Ţ.), octombrie 1931-12 ianuarie 1933, 14 ianuarie-9 noiembrie 1933). dosar nr. crt. 4/1927, f. 7. 20 Ion Mihalache, (n. 18 februarie 1882, Topoloveni – m. 6 martie 1963, 6 Ibidem, f. 8 Râmnicu Sărat) membru al Partidului Ţărănesc şi din 1926 al Partidului 7 Ibidem, f. 8 Naţional Ţărănesc; ministru al Agriculturii şi Domeniilor (1919-1920, 1928- 8 A fost întocmit Procesul-verbal nr. 4. 1930), al Internelor (1930-1931, 11 august-17 octombrie 1932, 1932-1933); 9 A.M.R., Fond Marele Stat Major – Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 4/1929, f. 9. consilier regal (17 aprilie-26 iunie 1940). 10 A fost întocmit Procesul-verbal nr. 5. 21 Virgil Madgearu, (1887-1940) membru al Partidului Ţărănesc şi apoi al 11 A.M.R., Fond M.St.M. – Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 4/1929, f. 12. Partidului Naţional Ţărănesc; ministru al Industriei şi Comerţului (1928-1929; 12 A fost întocmit Procesul-verbal nr. 6. iunie-octombrie 1930, august-octombrie 1932), al Finanţelor (1929-1930, 13 A.M.R., Fond M.St.M. – Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 4/1929, f. 16. 1932-1933) şi al Agriculturii şi Domeniilor (1930-1931). 14 A fost întocmit Procesul-verbal nr. 8. 22 Generalul de divizie Nicolae Condeescu a fost ministrul Apărării în perioada 15 A.M.R., Fond M.St.M. - Secretariatul C.S.A.Ţ, dosar nr. crt. 6 /1930, f. 13. 14 aprilie 1930 şi 18 aprilie 1931. 16 A.M.R., fond M.St.M. – Secretariatul C.S.A.Ţ, dosar nr. crt. 6 /1930, ff. 13-27. 23 Nicolae Samsonovici, (n. Ştefăneşti, jud. Botoşani – m. 1950, Sighet, jud. 17 Nicolae, fi ul Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria (n. 15 august 1903, Maramureş) general; şef al Marelui Stat Major între 1927 şi 1932 şi între 1934 Sinaia – m. 9 iunie 1978, Laussane). 18 şi 1937 şi ministru al Apărării Naţionale între 1932 şi1933. George Gh. Mironescu, (n. 28 ianuarie 1874, Vaslui – m. 8 octombrie 1949, 24 Bucureşti); membru al Partidului Naţional Ţărănesc; prim-ministru (7-8 iunie Nicolae Petala, (n. 1869 – m.?), sublocotenent – 1889, colonel – 1911, 1930, 10 octombrie 1930-4 aprilie 1931); ministru al Instrucţiunii (1921- general de brigadă – 1916. document 2014 4 (66) 33 studii/documente

Falsuri celebre! PROPAGANDA COMUNISTĂ SUBVERSIVĂ ÎN ARMATA ROMÂNĂ (1931-1936)

Dr. Alin SPÂNU1

Apariţia comunismului, ca doctrină, la fi nalul secolului al doar burghezia, ci şi ajutoarele sale, reformiştii de orice nuanţă, XIX-lea, a fost considerată o utopie, însă proclamarea primului în mod sistematic şi fără milă2. stat bazat pe această ideologie – U.R.S.S. –, la fi nalul Primului Practic, este vorba despre o propagandă care nu a făcut Război Mondial, a bulversat actorii politici internaţionali, economie de resurse pentru a-şi promova ideologia prin dar şi regulile jocului diplomatic. metode şi mijloace diverse, de la agresivitate la denaturarea La începutul anilor `20 U.R.S.S. a iniţiat mai multe adevărului prin mijloace de presă. Aşa cum a considerat ofensive militare asupra ţărilor vecine cu scopul de a Edward Louis Bernard, un teoretician al propagandei, orice impune prin forţă acest nou tip de regim, apoi a urmat o lucru de importanţă socială care este de făcut astăzi, fi e că este schimbare de tactică, prin forţarea unor rebeliuni şi confl icte în politică, fi nanţe, industrie, agricultură, caritate, educaţie sociale şi, în fi nal, un refl ux, marcat de reluarea relaţiilor sau alte domenii, trebuie să fi e făcut cu ajutorul propagandei. 3 diplomatice, care mimau acceptarea regulilor internaţionale. Propaganda este braţul executiv al guvernului invizibil . Pentru coordonarea activităţilor de promovare a doctrinei Evident, Kominternul era un guvern invizibil ale comuniste în lume, prin diferite mişcări politice, Moscova cărui ministere erau partidele comuniste naţionale din a înfi inţat o instituţie – Internaţionala Comunistă sau întreaga lume. Alături de propagandă, ideologii comunişti Kominternul (martie 1919). Pentru a fi admis ca membru de la Moscova au practicat dezinformarea la scară largă. trebuia să aderi cu toată fi inţa şi cu tot sufl etul la cerinţele Aceasta reprezintă o acţiune subversivă pe care Henri- statutului. Punctele de vedere ale Moscovei erau, de cele Pierre Cathala, în urma studiilor şi cercetărilor efectuate, mai multe ori, în antiteză cu interesele naţionale ale statelor, a sintetizat-o drept ansamblul procedeelor dialectice puse în astfel că mişcările comuniste au fost scoase în afara legii. În joc în mod intenţionat pentru a reuşi „manipularea” perfi dă a persoanelor, grupurilor sau a unei întregi societăţi, în scopul de România, Kominternul a decis promovarea autodeterminării a le devia conduitele politice, de a le domina gândirea sau chiar până la secesiune în Transilvania, Basarabia şi Bucovina, de a le subjuga. Presupune disimularea surselor şi scopurilor iar teritoriul dintre Prut şi Nistru era considerat a fi rus/ reale, precum şi intenţia de a le face rău, printr-o reprezentare sovietic, însă „răpit” de burghezia română în 1918. deformată sau printr-o interpretare tendenţioasă a realităţii. Una din direcţiile de promovare a doctrinei sovietice Este o formă de agresiune care caută să treacă neobservată. Se a fost propaganda prin presă, fi e aceasta legală sau ilegală. înscrie în rândul acţiunilor psihologice subversive4. Nu întâmplător, din cele 21 de condiţii pentru aderare la Un teoretician militar român contemporan, Călin Komintern patru se refereau la obligaţia de promovare prin Hentea, a punctat extrem de riguros stilul de propagandă presă a obiectivelor în rândul diferitelor categorii sociale. subversivă practicat de extremiştii secolului XX: acţiuni Primul punct pe care aderenţii trebuiau să-l accepte se de comunicare persuasivă planifi cate, susţinute de un sponsor, referea la propagandă, una subsumată exclusiv intereselor având drept scop fi nal infl uenţarea şi chiar modifi carea Kominternului: Toată propaganda şi agitaţia trebuie să atitudinilor şi comportamentelor unei audienţe-ţinte selectate, aibă un caracter comunist şi să corespundă programului şi pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind deciziilor Internaţionalei Comuniste. Toate organele de presă informaţii şi argumente false, parţial adevărate, denaturate şi ale partidelor trebuie conduse de comunişti de încredere care exclusive alături de cele adevărate şi însoţite de diverse forme de şi-au demonstrat loialitatea faţă de cauza proletariatului. constrângere şi cenzură5. Dictatura proletariatului nu trebuie tratată în mod simplist, ca Toate aceste defi niţii au fost elaborate mulţi ani după o formulă învăţată pe dinafară. Propaganda pentru dictatura ce practica în domeniu s-a dezvoltat şi s-a profesionalizat proletariatului trebuie organizată astfel încât necesitatea ei să fi e până în cele mai mici detalii. Au trecut prin acest tip de pe înţelesul oricărui muncitor simplu, oricărei femei muncitoare, practică mişcări politico-militare scoase în afara legii, dar şi oricărui soldat şi ţăran, prin prisma vieţilor lor simple ce trebuie structuri de stat care le iniţiau în timp de pace şi le dezvoltau observate sistematic de către presa noastră şi folosite zi de zi. în timpul confl ictelor militare. Periodicele şi alte ramuri ale presei, precum şi toate instituţiile Conform unor date recente, între 1921 şi 1944 în de publicare ale partidului trebuie subordonate conducerii de România au apărut circa 500 de ziare şi reviste legale şi partid, indiferent dacă, la orice moment dat, partidul ca întreg ilegale, care au întruchipat în mesajul tipărit aspiraţii sociale şi este legal sau ilegal. Editurilor nu trebuie să li se permită să politice6. Pentru o mai bună difuzare a ideologiei către ţărani, abuzeze de independenţa lor pentru a urma politici care nu muncitori, intelectuali şi militari din peninsula Balcanică, corespund întru totul politicilor partidului. În coloanele presei, la Moscova a acaparat şi Federaţia Socialistă Balcanică (creată întâlnirile publice, în sindicate, în cooperative, oriunde membrii în 1907) care, în ianuarie 1920, la Conferinţa a III-a de Internaţionalei Comuniste pot fi admişi, e necesar să denunţe nu la Sofi a a decis transformarea în Federaţia Comunistă

34 4 (66) 2014 document studii/documente

Balcanică şi aderarea la Komintern. Noile direcţii de acţiune se rafi nează pentru a fi mai uşor diseminate în grupurile în spaţiul românesc au fost exprimate de bulgarul Hristu ţintă. Unul dintre grupuri este armata, unde cei care poartă Kabocciev în revista „L`Internaţionale Communiste” nr. haina militară trebuie „virusaţi”, adică să pună la îndoială 21/iulie 1922: În realitate, dacă Iugoslavia şi România, care loialitatea faţă de ţară, să ia poziţie faţă de nedreptăţile şi-au mărit teritoriile, se menţin, încă, aceasta se datorează suferite în cazarmă sau în societate. Aceasta era condiţia cu siguranţă regimului militar pe care ele l-au instaurat în numărul 4 din cele 21 ale Kominternului: Sarcina ideilor de regiunile anexate şi care, necesitând o extraordinară forţă, le propagandă comunistă include obligaţia specială de a desfăşura epuizează defi nitiv din punct de vedere economic. Din punct o propagandă sistematică şi puternică în rândul armatei. Când de vedere fi nanciar şi militar aceste state se sprijină pe Antanta, această agitaţie este întreruptă de legi de urgenţă, ea trebuie dar ele încep a se prăbuşi7. continuată în ilegalitate. Refuzul de a desfăşura această muncă Un an şi jumătate mai târziu, în decembrie 1923, înseamnă trădarea datoriei revoluţionare şi este incompatibilă Conferinţa a VI-a a Federaţiei Comuniste Balcanice cu apartenenţa la Internaţionala Comunistă13. s-a încheiat cu adoptarea a patru hotărâri în problema Pentru a-şi atinge obiectivul comuniştii au nevoie naţională: 1) Iugoslavia; 2) Problema macedoneană; 3) de două lucruri: un mesaj emoţional cât mai puternic şi o Problema naţională în România; 4) În legătură cu problema modalitate cât mai efi cientă de a penetra mediul militar. minorităţilor în Grecia. Prima componentă este uşoară, întrucât ideologii cu Referitor la România lupta trebuia dusă pentru crearea experienţă au talentul de a răstălmăci faptele istorice şi a de tensiuni interne şi dezmembrarea teritorială: Prin propovădui binefacerile statului comunist. Temele sunt propaganda zilnică şi activitatea sa să arate caracterul naţional aceleaşi, exemplele se repetă, adevărul este mistifi cat, efectele al burgheziei române stăpânitoare, rolul trădător la magnaţilor devin cauze, toate victimele sunt nevinovate, idealurile sunt unguri, al fabricanţilor germani, al marilor proprietari ruşi sublime şi nu pot fi transpuse în realitate decât printr-o şi bulgari şi al alianţei lor cu oligarhia română, ca şi ipocrizia revoluţie împotriva claselor conducătoare şi exploatatoare. şi incapacitatea social-democraţiei de a soluţiona problema Cea ce-a doua problemă a necesitat o gândire cu adevărat naţionalităţilor contra şovinismului burgheziei lor şi să ducă o genială. Cineva s-a gândit să se folosească de broşurile luptă fără preget contra antisemitismului, să sprijine dorinţele scrise de militari cu subiect eroic şi tentă patriotică pentru maselor muncitoare ale naţionalităţilor, pe baza principiilor a pătrunde în grupul ţintă. De reţinut că broşurile erau de dreptului la autodeterminare al naţiunilor, până la despărţirea mici dimensiuni, cât să încapă într-un buzunar, să fi e uşor de corpul statului actual8. de citit şi, eventual, de transmis mai departe. Propaganda Toată această avalanşă de lucrări propagandistice este comunistă s-a insinuat în spatele acestor coperte, executate plătită de Moscova, care insistă pentru tipărirea de manifeste cu măiestrie şi greu de depistat de oamenii legii. şi broşuri, plata cadrelor, organizarea de agitaţii. Sunt plătite Broşura Ce trebuie să ştie orice ostaş (Editura Marelui publicaţii legale, semilegale sau clandestine9. Organele de Stat Major, Bucureşti, 1931) are toate aparenţele unei lucrări informaţii autohtone prind fi re, confi scă materiale, reţin didactice şi pedagogice simpatizanţi şi membri de partid, anchetează şi recrutează destinate militarilor. informatori chiar de la vârful mişcării comuniste române. Surpriza vine imediat cum Urmarea? Reuşesc să confi şte producţii „literare”, identifi că citeşti Cuvântul înainte: tipografi i şi arestează propagandişti. Refl uxul este de scurtă Armata română, ca şi toate durată, deoarece Kominternul trimite alte utilaje, iar sarcina armatele ţărilor capitaliste, de partid nu se discută, aşa că alţi soldaţi devotaţi ideologiei constituie unul din stâlpii iau locul celor arestaţi. Anii `30 marchează o ridicare a puternici pe care se sprijină ştachetei de ambele părţi. Se înmulţesc procedeele de statul. Deşi armata este propagandă, dar şi structurile de represiune acţionează în compusă din fi ii poporului, forţă şi la scară din ce în ce mai mare. din tineri, muncitori şi ţărani, În perioada 25 martie-13 aprilie 1931 are loc a XI-a ea nu serveşte cu adevărat Plenară Lărgită a Comitetului Executiv a Internaţionalei interesele poporului, ci numai Comuniste, care se axează pe două probleme: analiza crizei a unei părţi foarte mici din economice şi creşterea pericolului de război şi intervenţie contra U.R.S.S. La data respectivă regimul politic din România este considerat o formă mascată a fascismului10, însă Partidul Comunist din România (PCdR), care are liderii arestaţi şi mişcările de protest înăbuşite în faşă, este defi nit drept un partid afl at în stare de prăbuşire11. Prin urmare, lupta trebuie reluată cu forţă, dar şi cu o vigilenţă sporită. Primul succes: la 15 august 1931 a fost tipărit primul număr al cotidianului „Scânteia”, într-o casă afl ată pe strada Zlătescu nr. 1 din Capitală12, o victorie a comuniştilor români. Începând de acum metodele de propagandă se diversifi că şi document 2014 4 (66) 35 studii/documente popor, adică stă de veghe şi păzeşte interesele celor mari, ale Tineretul Comunist, care nu ar fi organizaţii de nebuni, de ciocoilor, fabricanţilor, bancherilor şi chiaburilor14. vânduţi străinilor25, ci singurele care apără cauza democraţiei Ideologii comunişti nu ratează ocazia să „explice” şi a păcii. Aici se instigă la neexecutarea ordinelor, mai ales cititorilor că broşura lămureşte ostaşilor datoria lor de clasă; cele represive şi la întoarcerea armelor împotriva claselor le dă sfaturi cum trebuie să lupte contra persecuţiei din cazarmă exploatatoare. Ultimul capitol – Pericolul de război –, pedalează şi pentru îmbunătăţirea sorţii lor; le arată clar care le este pe tema unei pseudoînarmări a României în vederea duşmanul şi aliatul adevărat…15. Capitolul Ce trebuie să ştie unei agresiuni contra U.R.S.S. Împotriva acestor planuri orice ostaş este o prezentare a societăţii din România, evident imperialiste se afl ă Armata Roşie, unde mâncarea este din perspectiva luptei de clasă. Aici există doar două clase: îndestulătoare şi bună, haine curate26, iar cazarma şi instrucţia una foarte numeroasă, adică proletariatul, sărăcimea, muncitorii reprezintă o adevărată şcoală a vieţii27 pentru orice tânăr şi ţăranii, iar a doua foarte restrânsă, boierii, capitaliştii, recrut. fabricanţii, moşierii, chiaburii satelor – lipitori care sug sângele Temele din această broşură vor fi reluate în toate celor mulţi şi obidiţi16. materialele propagandistice din perioada următoare. Nu În ce priveşte armata, aceasta nu reprezenta scutul întâmplător, în iunie 1933 s-a înfi inţat Comitetul Naţional ţării, cum vicleneşte ne spun ofi ţerii, ci instrumentul de fi er Antifascist, cu scopul declarat de a acţiona împotriva al capitaliştilor, al boierilor pentru apărarea lor proprie17. pregătirilor de război îndreptate contra U.R.S.S. De altfel, O apărare la adăpostul căreia exploatau clasa muncitoare, un raport al Serviciului Secret de Informaţii din acelaşi an, asupreau ţăranii şi reprimau orice tendinţă de emancipare. elaborat pe baza surselor de la vârful mişcării comuniste Urmează exemplele care să ridice în sufl etele militarilor autohtone, a menţionat că Stalin pare a se ocupa personal întrebări cu privire la justeţea acţiunilor represive întreprinse de situaţia din România. Se vor trimite, în curând, sume de armata română de-a lungul timpului: 11.000 de morţi importante de bani, se vor trimite noi agitatori sub diverse în răscoala din 1907, zeci de victime la Galaţi, în 1916, camufl aje, paşapoarte false, refugiaţi transnistreni repatriaţi când protestau contra intrării României în război, alţi 100 din Rusia etc. Mişcarea va atinge şi centrele studenţeşti28. la manifestaţia din decembrie 1918 din Bucureşti. Nu sunt Aparatul represiv este pus în alertă, se obţin succese, dar omise nici mişcările ţărăneşti din Basarabia (Hotin, Tatar- există şi sincope, mai ales că presa ilegală continuă să apară. Bunar) pornite pentru pământ, pentru dreptate, care au fost O altă broşură falsifi cată de comunişti a fost cea semnată înăbuşite cu foc şi moarte18. Niciun cuvânt despre atacurile de căpitanul I. Popescu, Fapta eroică a soldatului Stan Nicolae. banditeşti de la Hotin (1919) şi Tatar-Bunar (1924) în care Amintiri din Războiul de Întregire al Neamului (ediţia a II-a, agresorii au atacat militari, jandarmi, primării, ofi cii poştale, Editura „Eminescu”, str. A. Saligny nr. 2, Bucureşti), în au ucis, au jefuit şi au arborat steagul roşu încercând să aprilie 1935. Coperta doi cuprinde o bibliografi e a lucrărilor declanşeze o revoluţie comunistă. Un alt capitol – Cum trăiesc ostaşii în armata română – expune toate racilele existente în domeniu: mâncarea este rea, din zeamă lungă şi subţire nu ne scoate19; din cei 17 lei/zi alocaţi pentru hrană fură ofi ţerii, fură subofi ţerii şi cu ce rămâne se cumpără carne stricată şi alimente de proastă calitate. Solda de un ban şi cinci parale nu este primită mereu, efectele sunt zdrenţe friguroase, murdare, de batjocură20, iar instrucţia zdrobitor21 de obositoare. Se adaugă concediile acordate pe sprânceană şi cu bacşişuri22, plocoane pentru ofi ţeri la revenirea din permisii şi învoiri, umilinţe şi ilegale apărute până atunci, între acestea numărându-se nedreptăţi de tot felul. Broşura conţine şi propuneri pe care nouă manifeste, diferite publicaţii („Scânteia” nr. 1 – 12, „Noi militarii sunt sfătuiţi să le ceară comandanţilor, sub pretextul vrem pământ” nr. 1 şi 2, „Cazarma” nr. 1 şi „Buletinul” nr. unei îmbunătăţiri a vieţii cazone. Astfel, să se aloce 30 lei/ 20), 10 broşuri şi Rezoluţia: Sarcinile apropiate ale Partidului zi pentru hrană şi 10 lei solda/zi, reducerea stagiului militar Comunist din România. la un an, uzul limbii materne pentru ostaşii minoritari, o De data aceasta materialul se adresează Către toţi soldaţii uşurare a pacostei instrucţiei şi marşurilor23, concediu de două şi marinarii. Muncitori şi ţărani îmbrăcaţi în haine militare. ori pe an (o lună vara şi o lună iarna), ziua de serviciu militar Coarda sensibilă este a celor care sunt rupţi de lumea lor, de 8 ore, militarii originari din garnizoană să doarmă acasă în principal rurală, pentru a-şi efectua stagiul militar. şi desfi inţarea onorului către ofi ţeri şi strigătul slugarnic Ei sunt victimele perfecte, tristeţea părăsirii căminului, «Să trăiţi!»24. gândul la pământul rămas nelucrat, rigiditatea instrucţiei În Mişcarea revoluţionară şi armata sunt prezentate şi privaţiunile stagiului militar sunt tot atâtea motive să organizaţiile politico-sociale democrate care sprijină fi e „deschişi” la acest tip de activitate subversivă. Sunteţi dezideratele de îmbunătăţire a vieţii. Acestea sunt smulşi din mijlocul familiei voastre – începe persuasiunea Sindicatele Unitare, Blocul Muncitoresc-Ţărănesc şi comunistă –, din rosturile voastre, îmbrăcaţi în haine militare

36 4 (66) 2014 document studii/documente

şi încazarmaţi sub cuvânt că trebuie să vă faceţi datoria către de clasă nu sunt numai fasciştii, ci şi troţkiştii – sectă de ţară. Doi şi trei ani cât ţine serviciul militar nu vă bucuraţi de contrarevoluţionari şi bandiţi, care făuresc cu ajutorul fasciştilor nici un drept. În orice clipă trebuie să staţi la ordinele şefi lor29. atentate teroriste mârşave şi criminale împotriva ţării dictaturii Subiectele nemulţumirilor sunt aceleaşi: efecte proletariatului36. Concret, aceştia erau acuzaţi că au sabotat zdrenţuite, hrana e o ciorbă chioară, solda infi mă, corvezi o colaborare între socialiştii şi comuniştii spanioli. Alţi multe şi grele, ghionturi şi centura pe spinare30. Motivaţiile vinovaţi sunt şefi i anarhişti iberici, care prin lipsa de onestitate sentimentale nu diferă: 1907, 1918, la care se adaugă politică şi de răspundere37 au fărâmiţat şi dezorganizat clasa grevele ceferiştilor de la Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Paşcani şi ale muncitoare spaniolă. Germania şi Italia au sprijinit revolta petroliştilor de la rafi năriile prahovene „Româno-Americană” generalilor spanioli împotriva guvernului comunist de şi „Astra Română” din februarie 1933. Împotriva acestora o la Madrid pentru a încercui Franţa şi a ocupa colonii în companie întreagă din Regimentul 21 Infanterie a refuzat să nordul Africii. Cei care au declanşat rebeliunea nu sunt, în tragă31, însă alţi militari au deschis focul şi au ucis 400 de opinia lui Ercoli, decât robi năimiţi ai celei mai negre reacţii, grevişti. La Fabrica de Textile Buhuşi 4.200 de muncitori slugi şi agenţi ai capitalului străin38. Fraze de efect care se au intrat în grevă când le-au fost micşorate salariile cu vor extinde în Europa comunistă de după al Doilea Război 70%, iar armata, ca să-i pună cu botul pe labe32, a intervenit Mondial şi vor deveni capete de acuzare cu condamnare represiv. Aceleaşi cereri de uşurare a situaţiei militarilor ca inclusă la adresa multor nevinovaţi, dar necomunişti, la ani şi în 1931 – reducerea instrucţiei, desfi inţarea ordonanţelor, grei de închisoare. a salutului către superiori etc. –, însă concluzia autorilor era A doua parte a broşurii – Ajutor pentru Spania! În că orânduirea capitalistă pârâie din toate încheieturile33. Ca contra tiranilor. Trăiască Republica – evidenţiază unitatea o semnătură plină de tâlc, arogantă, apare în fi nal Editura muncitorească iberică prin exemplul grevei generale din Comitetului Central al Partidului Comunist din România, octombrie 1934, izbucnită simultan la Madrid, Barcelona un semn de sfi dare la adresa autorităţilor şi, în acelaşi timp, şi în regiunea minieră Asturia. Timp de 13 zile, la Oviedo, un succes nu numai editorial. minerii din Asturia au rezistat sub faldurile steagului roşu Altă lucrare sub coperta căreia împotriva forţelor de represiune. Protestele sunt înăbuşite, PCdR îşi promova ideile şi doctrina însă propaganda de stânga nu pierde ocazia să revendice a fost Eroii noştri din Marele Război, victoria: Sunt victorii care înseamnă înfrângeri şi înfrângeri care închinată celor căzuţi pe frontul înseamnă victorii. Niciodată o victorie a reacţiunii n-a fost în 39 de onoare (Imprimeria Naţională, asemenea măsură o înfrângere a ei . Bucureşti, 1936), autor fi ind căpitanul Doctrinarul Ercoli a criticat neintervenţia decisă de M. Popescu, profesor la Şcoala marile puteri în confl ictul intern spaniol, considerând că conservatorii britanici au fost orbiţi de ură40 şi au tolerat Superioară de Război. Această agresiunea fascistă contra democraţiei. La fel şi premierul lucrare se diferenţiază de celelalte, francez Leon Blum, care s-a temut de izbucnirea unui confl ict deoarece are ca subiect războiul civil militar european şi a refuzat orice sprijin, fi e şi tacit, către din Spania, declanşat doar cu câteva republicanii spanioli. În antiteză, eroismul republican capătă accente înalte, mai ales dacă este pus în gura unor formatori de opinie. Dolores Ibarruri41 –Passionaria – fi ică şi soţie de minier din Asturia, mamă a trei copii, dar şi lider comunist, nu se sfi ieşte să declare: Mai bine văduvă de erou, decât soţie de laş42. Muncitorimea captează mesajul, femeile se înscriu voluntare pentru apărarea capitalei în faţa generalilor rebeli spanioli care conduc trupe marocane, tancuri germane şi avioane italiene. De asemenea, U.R.S.S. este braţul puternic43 care a parat loviturile în spatele republicii spaniole, iar luni înainte de apariţia lucrării. Prima parte este un articol ajutorul militar şi uman (brigăzile internaţionale) a înfrânt tradus, intitulat Lupta poporului spaniol împotriva rebelilor ofensiva fascistă la porţile Madridului. fascişti, de M. Ercoli, iar a doua este un „promo” de ajutorare În subcapitolul Salut voluntarilor noştri! este apreciat a republicanilor, la care se adaugă prezentarea unor români efortul material şi uman provenit din România pentru voluntari şi a altora decedaţi în luptele din Spania. Spania republicană. Sunt prezentaţi câţiva dintre voluntarii M. Ercoli, pseudonimul lui Palmiro Togliatti34, liderul români plecaţi să lupte cu fasciştii: Constantin Câmpeanu Partidului Comunist din Italia şi un factor de decizie în vânjos mecanic ceferist44, Nicolae Burcă, mecanic ceferist, Komintern, îşi deschide articolul cu afi rmaţia că rebeliunea Constantin Burcă, frate cu Nicolae, Ioan Telemac – şofer fasciştilor spanioli face parte din acea ofensivă… împotriva mecanic, Emil Schnaiberg – student, Mihail Cristoff – mecanic, forţelor democraţiei şi ale păcii din lumea întreagă35. Aceleaşi Nicolae Aldea – mecanic şofer, Ladislau Rosenberg – fraze lungi, întortocheate, cu teme care driblează adevărul inginer, Gheorghe Cerchez – armurier turnător, Pavel în favoarea unei scop bine ţintit. Agenţii duşmanului Cleiman – student chimist, Ştefan Sinculescu – medic. document 2014 4 (66) 37 studii/documente

Nu au fost omişi nici cei căzuţi în lupte, cu menţiunea că continue. Au mai fost utilizate drept „paravan” pentru broşuri au plecat să lupte nu pe viaţă şi pe moarte, ci până la moarte45: comuniste coperte ale unor lucrări semnate, între alţii, de Gheorghe Romaşcanu, Zigu Leibovici, V. Grădinaru şi V. Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Armand Călinescu şi Marin. Guvernul român îşi păstra neutralitatea binevoitoare Mihail Ghelmegeanu. Să reţinem doar că lucrările ultimilor faţă de ambele tabere afl ate în confl ict, însă propaganda doi au fost folosite în timp ce aceştia deţineau funcţia de comunistă considera că Hitler, după victoria din Spania, ca ministru de Interne. Umor negru sau stranie coincidenţă? În mod cert a existat un manager, un cap limpede, care un balaur se va năpusti46 asupra statelor din Europa centrală alegea coperta, funcţie de mesaj şi grupul ţintă. În privinţa şi de est. Simplă propagandă sau o analiză pertinentă a rezultatelor obţinute acestea nu au fost notabile şi nu s-au Moscovei? Căci, având avantajul timpului, se constată că, înregistrat schimbări ale stării de spirit în urma difuzării de din 1938, Germania s-a orientat spre câştiguri de teritorii manifeste sau broşuri comuniste. Nici în armată nu s-au în estul Europei. înregistrat cazuri de neîndeplinire de ordin sau rebeliune, Propaganda comunistă subversivă a continuat, iar cu atât mai puţin o schimbare bruscă de atitudine împotriva succesul primelor „producţii” i-au îndemnat pe autori să sistemului democratic existent în acea perioadă în România.

Famous false Documents! Communist Subversive Propaganda in the Romanian Army (1931-1936) Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: In the interwar period the Communist leaders from Moscow searched for effi cient methods in order to disseminate the Communist propaganda. One of the most inventive methods was the one of substitution of some works content signed by well-known authors with false documents.

Keywords: Komintern, Communist Party from Romania, Communist propaganda, false documents, publications

NOTE

1 Centrul de Studii Euroatlantice. 22 Ibidem. 2 Cele 21 de condiţii au fost editate de Andreea Lupşor, Cominternul sau cum 23 Ibidem. şi-a supus Moscova mişcarea comunistă internaţională, la adresa www. 24 Ibidem, p. 17. 25 historia.ro/exclusiv-web/andreea-lupsor/articol/cominternul- Ibidem, p. 20. 26 Ibidem, p. 27. cum-i-supus-moscopva-mi-carea-comunista-interna-ional. 27 Ibidem. 3 „Şi nu ne duce pe noi în ispită…” România şi „războaiele minţii”. 28 Stelian Tănase, Op. cit., p. 211. Manipulare, propagandă, dezinformare (1978-1989), studiu introductiv, 29 Căpitan I. Popescu, Fapta eroică a soldatului Stan Nicolae. Amintiri selecţia documentelor şi indice de nume Florian Banu, Târgovişte, Editura din Războiul de Întregire al Neamului, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Cetatea de Scaun, 2013, p. 16. „Eminescu”, str. A. Saligny nr. 2, 1935, p. 4. 4 Henri-Pierre Cathala, Epoca dezinformării (traducere Nicolae Bărbulescu), 30 Ibidem. Bucureşti, Editura Militară, 1991, p. 24. 31 Ibidem, p. 6. 5 „Şi nu ne duce pe noi în ispită”... , p. 20. 32 Ibidem, p. 7. 6 Presă politică social-literară şi culturală interbelică, la adresa www.scritub. 33 Ibidem, p. 17. com/jurnalism/Presa-Politicatilde-Sociallite42815php. 34 Palmiro Togliatti (n. 26 martie 1893, Genoa – d. 21 august 1964, Yalta, 7 Marin C. Stănescu, Moscova, Cominternul, fi liera comunistă balcanică şi U.R.S.S.) a fost liderul Partidului Comunist din Italia în perioada 1927-1964. România (1919-1943). Studii documentare, Bucureşti, Casa de Editură, Presă şi Impresariat Silex, 1994, p. 65. Din 1935 a făcut parte din secretariatul Kominternului, fi ind unul dintre cei 8 Ibidem, p. 72-73. care dirija activitatea de propagandă comunistă în vestul Europei. 35 9 Stelian Tănase, Clienţii lu` tanti Varvara. Istorii clandestine, Bucureşti, Căpitan M. Popescu, profesor la Şcoala Superioară de Război, Eroii noştri Editura Humanitas, 2005, p. 71. din Marele Război, închinată celor căzuţi pe frontul de onoare, Bucureşti, 10 Marin C. Stănescu, Op. cit, p. 48. Imprimeria Naţională, 1936, p. 3. 36 11 Ibidem, p. 47. Ibidem, p. 4. 37 12 Un studiu de caz pe acest subiect: Scânteia”, ziarul cu două feţe, în Ibidem. 38 cotidianul „Evenimentul Zilei” din 14 ianuarie 2006, la adresa www.evz.ro/ Ibidem, p. 6. 39 scanteia-ziarul-cu-doua-fete-703714html. Ibidem, p. 11. 13 Andreea Lupşor, Op. cit. 40 Ibidem, p. 13. 14 Ce trebuie să ştie orice ostaş, Bucureşti, Editura Marelui Stat Major, 1931, 41 Isidora Dolores Ibarruri Gomez (n. 9 decembrie 1895, Gallarta, Ţara p. 1. Bascilor – d. 12 noiembrie 1989, Madrid), jurnalist, politician comunist, 15 Ibidem, p. 5. aleasă în Parlament (februarie 1936), secretar general al Partidului Comunist 16 bidem, p. 8. din Spania (1942-1960) şi preşedinte de onoare până la deces. 17 Ibidem, p. 9. 42 Căpitan M. Popescu, Op. cit., p. 13. 18 Ibidem, p. 10. 43 Ibidem, p. 14. 19 Ibidem, p. 12. 44 Ibidem, p. 15. 20 Ibidem, p. 14. 45 Ibidem, p. 16. 21 bidem. 46 Ibidem, p. 18.

38 4 (66) 2014 document studii/documente CONFERINŢA ŞEFILOR DE STAT MAJOR DE LA PRAGA (13-22 NOIEMBRIE 1934)

Comandor Dr. Marian MOŞNEAGU1

ica Înţelegere s-a constituit pe baza Noua convenţie militară stabilea înfi inţarea pe lângă tratatelor politice bilaterale dintre România, Marile State Majore ale celor trei armate a unor comisii de MCehoslovacia şi Regatul Serbiei, Croaţiei studii în competenţa cărora cădeau analizarea permanentă şi Sloveniei semnate între anii 1920-1921, completate a planurilor de operaţii şi stabilirea diferitelor ipoteze de cu convenţiile militare semnate la Praga, pe 2 iulie 1921, război. Până la înfi inţarea Pactului Balcanic, Convenţia şi respectiv la Belgrad, pe 21 ianuarie 1922. O convenţie Militară a Micii Înţelegeri a fost îmbunătăţită cu o Anexă similară a fost semnată şi între Cehoslovacia şi Regatul încheiată între România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Serbiei-Croaţiei şi Sloveniei 2. Slovenilor cu privire la ajutorul militar pe care cele două Evenimentele politice internaţionale, politica state se angajau să şi-l acorde în cazul unui atac din partea revanşardă şi de înarmare a Ungariei şi Bulgariei au Bulgariei. Această anexă cuprindea prevederi similare celor determinat în 1923 discuţii între Marile State Majore ale conţinute de Convenţia Militară Bilaterală semnată la României, Cehoslovaciei şi Regatului Serbiei, Croaţiei şi 21 ianuarie 1922. Sloveniei. Acestea au condus la semnarea la Praga, la Până la sfârşitul anilor ’20, Mica Înţelegere a luat 14 septembrie 1923, a unei singure convenţii militare care, cu în discuţie două noi ipoteze de apărare. Prima ipoteza unele mici modifi cări, îngloba cele trei convenţii bilaterale. discutată la Consfătuirea Micii Înţelegeri de la Praga – Acest document a devenit, în 11-12 iulie 1924 – privea o fapt, actul constitutiv al Micii „Reuniunea de la Praga a avut loc într-o acţiune din partea U.R.S.S. Înţelegeri. atmosferă de cordialitate şi încredere asupra României, situaţie în Documentele constitutive reciprocă. Primirea călduroasă, buna care Cehoslovacia şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor bilaterale au fost semnate de voinţă şi spiritul de înţelegere din cursul şefi i Marilor State Majore se obligau la o mobilizare parţială român şi al Regatului Sârbilor, conferinţei, atitudinea şi atenţiile pe care şi concentrarea armatelor lor la Croaţilor şi Slovenilor, generalii ofi cialitatea şi cu deosebire ofi ţerii cehoslovaci frontiera ungară, împiedicând-o Constantin Christescu3 şi ni le-au arătat, dovedesc că prietenia să declanşeze acţiuni militare respectiv P. Pekic, precum şi de dintre ţara noastră şi Cehoslovacia rămâne concomitente asupra României. reprezentanţii şi negociatorii nealterată, iar fraternitatea camaraderească Cea de-a doua a fost români şi cehoslovaci – generalul a celor două armate este reală şi solidă”. discutată la Conferinţa Christescu, coloneii Anton Miniştrilor de Externe a celor Iovanovici4 şi Prodan, maiorul trei ţări din 13-15 mai 1929 şi Gheorghe Rozin5, respectiv generalul Mittelhausser – s-a datorat neliniştii prilejuite de încheierea Tratatului de şeful Marelui Stat Major Cehoslovac, generalul Cecek şi Prietenie dintre Ungaria şi Italia. Luându-se în discuţie colonelul Faucher – subşefi i Marelui Stat Major, colonelul posibilitatea unui eventual atac asupra Iugoslaviei din Rozet şi locotenent-colonelul Vitousek. partea Italiei, România şi Cehoslovacia se angajau să ţină în şah cu forţele lor armate Ungaria şi Bulgaria. Până în anul 1928, şefi i Marilor State Majore ale celor trei armate naţionale s-au întrunit numai cu ocazia semnării convenţiei lor militare. După această dată, aceştia s-au întrunit aproape anual în şedinţe comune, în cadrul cărora au elaborat planuri comune de conlucrare a celor trei armate în scopul respingerii unor acţiuni militare din partea Ungariei şi Bulgariei, având în vedere mai 1930. Praga. Vizita unei delegaţii militare române la omologii cehoslovaci ales efectele politicii revizioniste a (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) Germaniei.

document 2014 4 (66) 39 studii/documente

acestui plan, efortul principal era îndreptat împotriva Ungariei – 20 divizii cehoslovace, 12 divizii iugoslave şi 8 divizii române – contra armatei bulgare, fi ind angajate iniţial 15 mari unităţi române la care, după înfrângerea agresorului horthyst, se alătura armata iugoslavă. Conferinţa din decembrie 1931 de la Praga a dat forma fi nală ideii expuse de reprezentantul Marelui Stat Major român, aceea a alcătuirii planului de operaţii al Micii Înţelegeri în eventualitatea unui război european generalizat. Ipoteza avea în vedere premisa atacării Cehoslovaciei de către Germania, Austria şi Ungaria, iar a Iugoslaviei de către Italia, Albania şi Bulgaria, în timp ce forţele militare române erau angajate în apărarea teritoriului naţional la est 6 mai 1931. Conferinţa Micii Înţelegeri de la Bucureşti şi în sud. În deceniul patru au continuat consfătuirile şefi lor După reuniunea politică a Micii Înţelegeri Statelor Majore Generale începute la Bucureşti în zilele de din 21 septembrie 1932, de la Sinaia, care fi xa cuantumul 22 şi 23 mai 1929. Aceştia s-au întâlnit periodic în cele trei forţelor angajate de fi ecare stat membru al Micii Înţelegeri, ţări, până în anul 1937, luând în discuţie de fi ecare dată la 17 noiembrie 1932 a avut loc la Belgrad Conferinţa noile situaţii create şi adoptând noi planuri de operaţii factorilor militari. sau reformulând convenţiile militare încheiate, pentru a În acest cadru, şefi i Statelor Majore Generale răspunde cel mai bine noilor provocări la adresa securităţii cehoslovac, iugoslav şi român au dezbătut noi scenarii celor trei state aliate, pe măsură ce acestea apăreau. posibile, luând în considerare de la bun început cazul Politica militară a Micii Înţelegeri s-a dovedit mai declanşării unui război la scara întregii Europe. Această mult reactivă decât preventivă. ipoteză pornea de la premisa atacării Cehoslovaciei de către Reuniunea responsabililor militari aliaţi din septembrie Germania, Austria şi Ungaria; României de către Ungaria, 1930, la Belgrad, a avut loc în condiţiile în care în februarie Bulgaria şi U.R.S.S., şi Iugoslaviei de către Ungaria, Albania şi Italia. Având în vedere că Ungaria era singurul fusese semnat Tratatul de Amiciţie, Conciliaţiune şi Arbitraj agresor potenţial care se putea îndrepta concomitent asupra între Italia şi Austria, iar transporturile de armament spre celor trei aliaţi, se punea problema anihilării cu prioritate Ungaria, tranzitând Austria, au crescut simţitor. Au fost a forţelor armate horthyste, chiar dacă pentru început elaborate trei proiecte a căror temă era reacţia la atacarea acest guvern ar fi adoptat o atitudine de expectativă. După Iugoslaviei de către Ungaria şi Bulgaria, singure sau în eliminarea factorului militar ungar, cooperarea româno- cooperare, fără ca agresiunea să fi fost provocată, caz în care iugoslavă se materializa în neutralizarea armatei bulgare şi România şi Cehoslovacia trebuiau să intervină imediat în numai ulterior forţele lor principale urmau să afl uiască spre ajutorul aliatului atacat. celelalte fronturi ameninţate. Imediat după consfătuirea politică a Micii Înţelegeri, Prima Conferinţă a şefi lor Marilor State Majore, la 11 mai, la Bucureşti, şefi i Marilor State Majore ai celor după semnarea cu un an înainte a Pactului de Organizare, trei ţări aliate au hotărât reunifi carea într-o nouă convenţie s-a deschis la 25 martie 1934, la Bucureşti. Aici a triumfat militară a documentelor realizate până atunci, astfel încât la concepţia românească a planurilor operative. Conferinţa 14 decembrie 1931, la Praga, s-a semnat marea Convenţie Militară Defensivă a celor trei state, schimbul documentelor de ratifi care având loc în octombrie 1932. Este pentru prima dată când în formularea convenţiei s-a luat în considerare posibilitatea unor acţiuni militare de apărare ale aliaţilor nu numai împotriva Ungariei şi Bulgariei ci şi în cazul în care una sau două din puterile aliate s-ar afl a deja în stare de război cu una sau mai multe puteri în afară de Ungaria [...] Deci se exprima posibilitatea unui război generalizat în această parte a Europei. Pe baza datelor şi a informaţiilor culese, precum şi a acţiunilor statelor revizioniste, Marele Stat Major român a evaluat posibilitatea unui confl ict generalizat. Ca urmare, acesta a prezentat partenerilor unul dintre cele trei proiecte de operaţii, acela al unui atac ungaro-bulgar contra statelor Micii Înţelegeri în cadrul unui confl ict generalizat şi potrivit 30 mai-1 iunie 1933. Conferinţa Micii Înţelegeri de la Praga

40 4 (66) 2014 document studii/documente a stat sub semnul personalităţii marcante a generalului Ion Antonescu6, şeful Statului Major General Român. În expunerea de motive la Proiectele de operaţii 4 şi 5, elaborate de Statul Major General român, generalul Antonescu a fundamentat necesitatea depăşirii de către alianţă a stadiului de alianţă – ripostă şi trecerea la cel de alianţă – ofensivă, în noua situaţie a posibilităţii unui conflict generalizat. El arăta că organizarea ripostei poate fi sufi cientă pentru cazul unei agresiuni izolate, dar nu ajung să ne dea satisfacţie în cadrul unui confl ict general. Antonescu arăta că pentru Mica Înţelegere este imperios necesar de a nu mai aştepta agresiunea din partea Ungariei pentru a o pune în afară de cauză, întrucât prin situaţia strategică ea constituie un permanent şi iminent pericol. Dimpotrivă, scoţând Ungaria în afară de cauză, aliaţii 1934. Conferinţa Internaţională pentru Dezarmare de la Geneva obţin: o mai mare libertate de acţiune, o reducere sensibilă a fronturilor ungare, o legătură sigură şi directă între ele. Erau Între 13 şi 2 noiembrie 1934, cei trei şefi ai Marilor prezentate în continuare o serie de date tehnice privind a) State Majore s-au întâlnit din nou la Praga, sub efectul celor cuantumul forţelor de intervenţie; b) data intervenţiei; c) două asasinate politice care avuseseră loc, pe 9 octombrie, direcţiile de operaţii; d) modul de acţiune al aviaţiei. la Marsilia, când Regele Alexandru al Iugoslaviei şi Louis Barthou, ministrul de Externe francez, au fost ucişi pe Concepţia românească de operaţii în condiţiile unui 7 confl ict general era cuprinsă în Proiectele de operaţii 4 şi 5. timpul vizitei ofi ciale a regelui în Franţa . La Praga au fost semnate Proiectul de operaţii al Micii Scopul principal al acţiunilor aliate era înfrângerea Antante împotriva Ungariei, Proiectul de operaţii nr. 6 armatei ungare printr-o acţiune concentrică, ocuparea ,,confl ict general”, Protocolul adiţional nr. 1 la proiectele Ungariei şi menţinerea armatei bulgare la frontiere de operaţii 1-4 H, 1-2 HB, 1-6 CG şi Protocolul general8. (Proiectul 5). Proiectele puneau problema atacării Cehoslovaciei de către Ideea generală de manevră pentru cele doua variante: Germania, Austria şi Ungaria, în timp ce Iugoslavia şi a) pentru armata română – oprirea cât mai la vest a trupelor România nu erau atacate. Potrivit Proiectului b erau atacate ungare; b) pentru forţele cehoslovace şi ungare – atacarea de fl anc şi din spate a dispozitivului strategic ungar; c) scoaterea din luptă a Bulgariei (conform Proiectului 5) şi d) dirijarea forţelor române principale spre est. Cei trei şefi ai Marilor State Majore – Kreic, Milonovic şi Antonescu – au semnat Protocolul Adiţional la Proiectele de operaţii 1-5 în caz de confl ict generalizat şi Studiile 4 şi 5, aceasta fi ind expresia sintetizată a expozeului generalului Ion Antonescu. În încheierea lucrărilor conferinţei, cei trei au semnat şi ,,Acordul de tranzit pentru toate mijloacele de război”, preconizat încă din anul 1925. Importanţa reuniunii de la Bucureşti consta în transformarea alianţei dintr-un factor de acţiune reactiv în unul ofensiv în caz de confl ict generalizat, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, şi prin obţinerea sprijinului celor doi aliaţi pentru România, în cazul unui atac din est. Criticată de francezi, ideea unui atac preventiv asupra Ungariei, care conform opiniei ministrului de Externe – Louis Barthou – nu era necesară întrucât forţele Micii Antante şi dispunerea lor erau superioare celor ale Ungariei, a fost susţinută de generalul Antonescu în faţa omologului său francez – generalul Maurice Gamelin – pe timpul vizitei sale la Paris, în acelaşi an. El replica obiecţiilor acestuia că România este obligată a ţine seama de orice atac posibil pe toate fronturile, pentru a evita repetarea greşelilor făcute în 1916. O acţiune rapidă contra Ungariei, chiar fără a fi provocaţi de un act de agresiune din partea ei, ne-ar permite a ne rezerva forţe pentru 1936. Bucureşti. Regele Carol al II-lea şi Eduard Beneş, toate celelalte eventualităţi, inclusiv un atac din partea Rusiei. preşedintele Republicii Cehoslovace document 2014 4 (66) 41 studii/documente atât Cehoslovacia, cât şi Iugoslavia de către Italia şi Albania. Se găsea, de asemenea, de faţă domnul ministru al Singura neatacată era România. Ambele proiecte stabileau României Emandi12, însoţit de consilierul de legaţie Ion României un rol de maximă importanţă9. Mitilineu13. Reproducem, în continuare, concluziile rezultate din O companie de onoare cu muzică şi drapel a dat desfăşurarea lucrărilor Conferinţei şefi lor de State Majore onorurile. ale Armatelor Micii Înţelegeri de la Praga, înaintate de După sosire, în afară de maiorul Bulandr, a mai fost şeful Marelui Stat Major Român regelui Carol al II-lea şi ataşat pe lângă delegaţie şi căpitanul Hajcek. (Ambii ofi ţeri ministrului Apărării Naţionale, generalul de corp de armată vorbeau curent limba română). Paul Angelescu. La ora 10.30 am depus o coroană la Mormântul Soldatului Necunoscut din localul Primăriei oraşului. La solemnitate au asistat ofi ţerii care se găseau pe peronul gării la sosire şi o companie de onoare. DARE DE SEAMĂ Domnul ministru Emandi a binevoit să mă însoţească asupra Conferinţei Statelor Majore la solemnitate. Domnia sa a făcut şi prezentările la Primărie, ale Armatelor Micii Înţelegeri ţinută la Praga al cărei local a fost vizitat după depunerea coroanei. de la 13 -22 noiembrie 1934 La ora 11 am făcut o vizită ofi cială domnului general Krejci, la Marele Stat Major şi domnului general Sirovy, PARTEA I: vizite, audienţe, lucrări inspectorul general al Armatei. La ora 12 a urmat o scurtă vizită la Legaţia Română. Prin convenţia militară ce leagă statele Micii Înţelegeri După amiază am vizitat, însoţit de domnul general s-a stabilit ca în fi ecare an să aibă loc reuniunea şefi lor de Husarek, primul locţiitor al şefului Marelui Stat Major, state majore pe rând, în capitala fi ecăreia din cele trei ţări. fabrica Ceskomoravska – Kol Danek. Amănuntele asupra În acest an reuniunea a avut loc la Praga în urma acestei vizite sunt date în anexa nr. 4. invitaţiei (anexa nr. 1) făcută de şeful Marelui Stat Major cehoslovac. Ziua a 2-a: 14 noiembrie Lucrările pregătitoare au fost executate începând din luna iulie, deoarece ataşatul militar cehoslovac ne prevenise Între orele 8.30-10.30 grupele de informaţii şi legături ale celor trei state majore au lucrat împreună la statul major. asupra datei probabile, iar în luna octombrie, în raport La grupa de transmisiuni a lucrat şi colonel Koeltz, cu programul trimis de la Praga, lucrările au luat forma şeful Biroului 2 din Marele Stat Major francez, convocat la defi nitivă. Praga cu asentimentul Statelor Majore ale armatelor Micii Prin rezoluţia pusă pe raportul nr. 529/1934 al Marelui Înţelegeri pentru stabilirea legăturilor şi transmisiunilor Stat Major (anexa nr. 2) domnul ministru al Apărării între armatele Micii Înţelegeri şi armata franceză în caz de 10 Naţionale a aprobat plecarea delegaţiei Marelui Stat război. Major român şi în baza ei s-a trimis Marelui Stat Major La ora 10.30, însoţit de domnul ministrul Emandi, am cehoslovac răspunsul din anexa nr. 3. semnat în registrul de la Preşedinţia Republicii, domnul Plecarea delegaţiei a avut loc în seara zilei de 11 noiembrie. preşedinte Masarik fi ind suferind. La Halmei am fost întâmpinat de maiorul Bulandr Rudolf La ora 11.15 împreună cu domnul ministru Emandi, am din Marele Stat Major cehoslovac, ataşat pe lângă delegaţie fost primit în audienţă de domnul ministru Beneş. Domnia pe tot timpul duratei conferinţei şi locotenent-colonelul sa mi-a făcut o expunere a situaţiei politice a raporturilor cu Nasta Andrei, ataşatul nostru militar la Praga11. Germania şi Polonia, referindu-se la raportul ce făcuse cu o zi înainte Parlamentului în care cerea categoric Poloniei să- În drum spre Praga la Kosice am fost salutat de domnul şi arate clar jocul pentru a şti fi ecare ce au de făcut şi arăta general de armată Prchala Lev, comandantul militar al tuturor că poporul ceh este gata să apere în contra […] şi teritoriului Slovaciei de Est şi Rusiei subcarpatice, însoţit cu orice risc patrimoniul său. de o parte din statul său major. La ora 11.45 delegaţiile străine, română şi iugoslavă, au fost primite de domnul ministru al apărării naţionale Ziua 1 Bradacs. […] A urmat remiterea Ordinului „Leul Alb” ofi ţerilor Sosirea la Praga a avut loc în ziua de 13 noiembrie la români şi iugoslavi care nu-l posedau. Cu această ocazie, ora 7.48. printr-o scurtă cuvântare, domnul ministru Bradacs a Pe peron am fost primit de domnii generali Surovy exprimat satisfacţia guvernului cehoslovac de a primi şi Krejci, comandanţii de mari unităţi din Praga, subşefi i delegaţiile aliate, a urat spor şi succes la lucru şi a afi rmat Marelui Stat Major, şefi i de secţii şi numeroşi ofi ţeri de dorinţa Cehoslovaciei de a colabora cât mai strâns cu aliaţii trupă. săi la opera de pace şi civilizaţia europeană.

42 4 (66) 2014 document studii/documente

La ora 13.00, domnul ministru al Apărării Naţionale S-a continuat cu discuţia proiectelor propuse de Marele a oferit un dejun intim la restaurantul „Srancota”. La Stat Major cehoslovac. acest dejun, în afară de delegaţia română şi iugoslavă, au La ora 13.00 a avut loc dejunul intim oferit de şeful participat domnul general Faucher, şeful Misiunii franceze Marelui Stat Major cehoslovac la restaurantul „Obecni”. Nu în Cehoslovacia şi colonelul Koeltz din Marele Stat Major s-a ţinut niciun discurs. francez. Nu s-a ţinut niciun discurs, cum de altfel nu a avut După masă, împreună cu domnul ministru Emandi loc nicio recepţie sau solemnitate în tot timpul conferinţei, întreaga delegaţie a făcut o vizită abatelui Zavoral; apoi din cauza doliului delegaţiei iugoslave. ofi ţerii au continuat lucrul pe grupuri la Marele Stat Major. După amiază ofi ţerii români, ce au participat la lucrările pe grupe din dimineaţa zilei, au expus cele discutate şi au Ziua a 5-a: 17 noiembrie primit instrucţiuni pentru îndrumarea lucrărilor următoare. Seara domnul ministru Emandi a avut amabilitatea să Dimineaţa s-au continuat şi încheiat lucrările, urmând invite întreaga delegaţie şi ofi ţerii cehoslovaci ataşaţi la un ca a treia zi, luni, 19 noiembrie, Statul Major cehoslovac să dineu intim la legaţie. le prezinte în forma defi nitivă pentru a fi semnate. La ora 11.30, după cererea ce-am făcut-o prin domnul Ziua a 3-a: 15 noiembrie ministru Emandi, am fost primit împreună cu domnii În cursul dimineţii a avut loc prima reuniune a şefi lor de generali Sirovy şi Krejci într-o audienţă comună de către stat major; s-au continuat şi lucrările pe grupe, la informaţii, domnul ministru Beneş. […] transmisiuni şi cifru. După terminarea audienţei m-am dus la biserica Discuţiile asupra proiectelor de operaţii prezentate ortodoxă, unde delegaţia română asista la un serviciu religios de Marele Stat Major cehoslovac au durat până la ora în memoria defunctului rege Alexandru al Iugoslaviei; din 13.30. Rezumatul lor şi concluziile la care s-a ajuns sunt partea Marelui Stat Major român am prezentat condoleanţe arătate în partea a II-a a dării de seamă: Lucrări privitoare domnului ministru şi delegaţiei Iugoslaviei. la întrebuinţarea forţelor (operaţiuni), informaţii şi A urmat un dejun intim la Legaţia Română la care au transmisiuni. participat, pe lângă ofi ţerii români, cei doi ofi ţeri cehoslovaci La ora 14.00, după dorinţa ce-mi exprimasem, am fost ataşaţi: abatele Zavoral, consulul român Staca şi ataşatul de condus la fabrica de avioane Letov. presă român la Praga Cisek. Deşi aparţine statului, fabrica primeşte numai un număr limitat de comenzi de avioane militare; la ritmul Ziua a 6-a: 18 noiembrie (duminică) activităţii intense cu care lucrează, contribuie în mare măsură comenzile particulare de avioane, în special pentru Pentru delegaţiile străine Ministerul de Agricultură a turismul aerian. organizat o vânătoare în jurul Castelului de la Konopiste, De remarcat: avioanele de şcoală au scheletul de la care, din delegaţia română a participat numai un singur lemn, pentru a fi mai uşor reparabile; avioanele militare de ofi ţer. toate tipurile au scheletul şi nervurile dintr-un aliaj uşor Restul delegaţiei, condusă de ofi ţerii cehoslovaci, a de masă de aluminiu; aripile şi carlinga sunt acoperite cu vizitat Muzeul Militar al armatei cehoslovace şi Palatul pânză; aparatul de pornire al motorului, frânele pentru roţi, Preşedintelui Republicii. mecanismul de alimentare şi darea focului la mitraliere sunt acţionate cu aer comprimat; mitralierele ce trag înainte sunt Ziua a 7-a: 19 noiembrie plasate în aripile inferioare ale avionului şi trag prin afara cercului descris de elice. În dimineaţa zilei s-au semnat protocolul conferinţei şi A urmat vizita la Regimentul 301 de Artilerie proiectele şi s-a făcut schimbul de documente. Antiaeriană Motorizat din Praga. Vizita s-a mărginit la o cunoaştere sumară a materialului. Deşi construit după Trebuia să urmeze o vizită de plecare la domnul război, materialul este greoi şi dotat cu numeroase şi ministru al Apărării Naţionale Bradacs, însă cum domnia sa complicate aparate. nu a putut veni la ora fi xată de minister, am fost prevenit că De la ora 4.30 după terminarea vizitei, ofi ţerii români va veni după amiază să mă viziteze la hotel. de la Operaţii au lucrat la Marele Stat Major cehoslovac la Însoţit de generalul Husarek din Marele Stat Major modifi carea proiectelor discutate în dimineaţa zilei. cehoslovac, domnul ministru m-a onorat cu vizita sa de la ora 15 până la 15.45. Am profi tat de această ocazie pentru a Ziua a 4-a: 16 noiembrie discuta cu domnia sa câteva chestiuni… La ora 17 împreună cu delegaţia am făcut o vizită de Dimineaţa au avut loc lucrări pe grupe, şefi i de stat plecare doamnei şi domnului ministru Emandi la legaţia major conducând lucrările grupelor de Operaţii. noastră. document 2014 4 (66) 43 studii/documente

Ziua a 8-a: 20 noiembrie pentru puşca mitralieră, cât şi pentru cartuşele ce prezentau pete, vor fi înlăturate. Prin grija Marelui Stat Major cehoslovac s-a aranjat Este foarte interesantă mitraliera grea (răcire cu aer), o vizită a ambelor delegaţii străine la Uzinele Skoda de la realizată recent de aceste uzine. Armata cehoslovacă, după Pilsen. încercări numeroase, a admis-o şi se afi rmă de membrii Însoţiţi de domnul general Krejci, am vizitat în cursul comisiei noastre că şi o delegaţie engleză o examinează în dimineţii numai o parte din atelierele ce lucrează material vederea cumpărării licenţei. de artilerie. Într-o hală se găsea expusă întreaga gamă de Mecanismul acestei mitraliere se aseamănă cu acel al materiale de artilerie construită de Skoda, de la calibrul puştii mitraliere şi cu cel al mitralierei Schwartzlose. Are 37 mm până la 150 mm; descrierea acestor materiale a format o mai mare viteză de tragere, 500-800 gloanţe pe minut, obiectul principal al vizitei. Tunului de 75 mm şi obuzierului de pare robustă şi se montează pe un afet care permite o rapidă 100 mm, cerute de noi, li s-a dat o atenţie deosebită. trecere de la tragerea terestră la cea aeriană. Mi s-au mai prezentat sau am vizitat: tractoare, un Un ofi ţer cehoslovac afi rmă că rezultatele obţinute prin car de luptă uşor şi un car de luptă mijlociu realizate la înlocuirea ţevilor de 8 mm cu ţevi noi de 7,92 la mitralierele aceste uzine. Este foarte interesant şi efi cace dispozitivul Schwartzlose a dat rezultate mediocre, deoarece ţeava, deşi pneumatic pentru transmiterea comenzilor la tancul foarte bună, este rău deservită de un mecanism vechi, uzat mijlociu. Dispozitivul conceput în vederea montării lui şi construit în grabă din materiale şi în condiţii de război. pe carul greu de 32 tone, afl at în studiu, a dat foarte bune Pentru acest motiv se pare că armata cehoslovacă trece la rezultate; atelierele de montat focoasele, în plin lucru pentru această mitralieră nouă văzută la fabrica Zbrojovka. executarea unor comenzi importante ale statului cehoslovac O realizare, de asemenea interesantă, este mitraliera şi iugoslav; hala de montaj a tunurilor, în care se găseau: antiaeriană de 14,5 mm. Trage un glonţ exploziv, trasant şi cu tunuri de 80 mm cehoslovace (model nou, putând trage şi focos. Se afi rmă că posibilitatea de reglaj a tragerii şi efectul antiaerian, mono-fl eche, cu suspensie elastică), obuzierul de produs de glonţul exploziv au dat o deosebită satisfacţie. 100 mm persan, un tun de 45 mm columbian, tunul de 220 mm După terminarea vizitei am luat dejunul în oraş, polonez etc. împreună cu domnul general Woicecovski, directorul şi doi După masa oferită de direcţia uzinelor, a urmat o scurtă ingineri de la uzina Zbrojovka. vizită la fabrica de bere şi înapoierea la Praga. Seara, la ora 9, delegaţia română a părăsit Praga După masă am fost condus la grota de la Macocha. condusă la gară de ofi ţerii din Marele Stat Major cehoslovac, Seara am plecat spre ţară, însoţit până la frontieră de maiorul în frunte cu domnii generali Sirovy şi Krejci şi domnul Bulandr din Marele Stat Major cehoslovac. ministru Emandi. La Kosice, ca şi la venire, am fost salutat de domnul general de armată Prchala. Ziua a 9-a: 21 noiembrie

Tot prin grija Marelui Stat Major cehoslovac s-a CONCLUZII aranjat vizita delegaţiei române la fabrica Zbrojovka din Brno. Delegaţia iugoslavă nu a participat deoarece cunoştea Reuniunea de la Praga a avut loc într-o atmosferă fabrica. de cordialitate şi încredere reciprocă. Primirea călduroasă, Am fost însoţit la această vizită de domnul general buna voinţă şi spiritul de înţelegere din cursul conferinţei, Husarek şi un colonel delegat al Biroului 4 din Marele Stat atitudinea şi atenţiile pe care ofi cialitatea şi cu deosebire Major cehoslovac. ofi ţerii cehoslovaci ni le-au arătat, dovedesc că prietenia Dimineaţa, la descinderea din tren la Brno, am fost dintre ţara noastră şi Cehoslovacia rămâne nealterată, iar salutat la gară de domnul general de armată Woicecovski, o fraternitatea camaraderească a celor două armate este reală parte din statul său major, doi ingineri de la uzina Zbrojovka, şi solidă. colonelul Dobre şi locotenent-colonelul Koslinsky din Sunt, de asemenea evidente, progresele pe care de comisia noastră de recepţie. la o zi la alta le realizează armata cehoslovacă în direcţia Vizita uzinelor a durat 3½ ore. Mi s-au arătat înarmării. Pericolul crescând german, înţelegerea polono- operaţiunile de fabricare ale puştii mitralieră şi ale armei germană şi recentele tensiuni politice provocate de Mauser, în toate detaliile. Deşi inginerii uzinei afi rmă că atentatul de la Marsilia, au determinat o încordare generală livrările pentru comanda noastră se vor face numai cu mica a eforturilor factorilor responsabili ai Cehoslovaciei în întârziere provocată de neachitarea la timp a unei rate de vederea salvgardării apărării naţionale. Astfel: comenzi noi plată, colonelul Dobre afi rmă că este probabilă o întârziere şi numeroase au fost trecute fabricilor de avioane, arme, mult mai mare în fabricaţie, din cauza respingerii de comisie mitraliere şi tunuri; serviciul militar se prelungeşte de la a materialelor prime defectuoase, prezentate în ultimul timp. 14 la 24 luni; cu toate că guvernul este socialist, totuşi nu Directorii uzinei se plângeau împotriva severităţii pregetă a sacrifi ca nici resurse fi nanciare şi nici popularitatea comisiei române, însă afi rmau că toate difi cultăţile atât sa în faţa unui pericol iminent; armata cehoslovacă trece la o

44 4 (66) 2014 document studii/documente nouă organizare, în care apare corpul de armată, iar divizia pe care nu o vom putea niciodată câştiga, căci în mod efectiv este dotată cu un batalion de mitraliere. nu am reuşit decât să marcăm începutul unor sforţări, şi Trebuie, de asemenea, remarcată înverşunarea cu care acestea timide şi încete. Nicio scuză nu vom putea produce; cehoslovacii judecă complicitatea Ungariei în atentatul de la vecini ca iugoslavii, mai săraci şi mai puţini utilaţi, şi-au pus Marsilia şi soluţiile îndrăzneţe pe care le privesc ca necesare armata în situaţia de a putea face faţă cerinţelor apărării în cazul unui confl ict armat în Europa Centrală. naţionale, iar Cehoslovacia, stat cu desăvârşire nou, merge Alături de aceste eforturi şi constatări, situaţia armatei cu paşi grăbiţi spre o consolidare din ce în ce mai puternică noastre pare şi mai îngrijorătoare. Suntem într-o întârziere şi dobândeşte locul de frunte în ansamblul Micii Înţelegeri14.

Th e Conference of the General Staff Chiefs at Prague (November 13-22, 1934) Captain (N.) Marian Moşneagu, Ph.D.

Abstract: Engaged on the line of the consolidation the Little Entente military-political connections, Romania initiated, at the end of 1934, a series of actions which regarded the establishment of the legal frame for the coordination of the military eff orts of the three countries in the perspective of a generalize confl ict. An important moment in the manifestation of this policy was the Conference of the General Staff Chiefs of the Little Entente armies that took place at Prague between 13 and 22 November 1934. With this occasion, Romania reconfi rmed its availability to action with all the forces sustaining its allies on one or more fronts.

Keywords: Little Entente, Prague, Conference of General Staff Chiefs, November 13-22, 1934, Romanian- Czechoslovak relations

NOTE

1 Serviciul Istoric al Armatei. 7 Aurelian Chistol, România în anii guvernării liberale Gheorghe Tătărescu 2 Mica Înţelegere şi convenţiile sale militare în deceniul 3, în (1934-1937), Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2007, p. 302. Diplomaţia Română a Apărării. Un secol şi jumătate sub zodia 8 Ibidem, p. 303. Minervei. Scurt istoric, coordonator Mitică Detot, Bucureşti, Editura 9 Ioan Talpeş, Diplomaţie şi apărare. Coordonate ale politicii externe Medro, 2007, pp. 77-89. româneşti 1933-1939, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 3 Generalul de corp de armată Constantin Christescu a fost şef al 1988, pp. 104-107. Statului Major General între 3 decembrie 1913 şi 1 aprilie 1914, 10 Este vorba despre generalul de corp de armată Paul Angelescu, fost 1 aprilie 1918 şi 28 octombrie 1918, precum şi între 1 aprilie 1920 şi ministru al Apărării Naţionale între 4 iunie 1927 şi 9 noiembrie 1928, 8 mai 1923. precum şi între 27 iulie 1934 şi 28 august 1937. A ocupat această 4 Colonelul Anton Iovanovici, ulterior general, a fost ataşat militar în demnitate în perioada 4 iunie 1927-3 octombrie 1928, în cabinetele Cehoslovacia în perioada 1921-1922. Barbu Ştirbei şi Vintilă Brătianu. În urma demisiei cabinetului Vintilă 5 Colonelul Gheorghe Rozin, general de corp de armată din 1944, Brătianu, a fost numit la comanda Inspectoratului l Armată, pe care a fost între 1921 şi 1924, ofi ţer în Direcţia Operaţii a Marelui Stat l-a părăsit pe 15 octombrie 1934, fi ind numit la preşedinţia Consiliului Major şi profesor la Şcoala Superioară de Război. Superior al Armatei. Odată cu revenirea la putere a Partidului Naţional 6 În perioada l decembrie 1933-11 decembrie 1934, generalul Liberal, Gheorghe Tătărescu a apelat la generalul Angelescu pentru a Ion Antonescu a fost subşef al Marelui Stat Major al armatei, cu prelua Ministerul Apărării. A deţinut acest mandat o perioadă de 3 ani (27 iulie 1934-28 august 1937), adoptarea Codului Justiţiei Militare delegaţie provizorie de şef al acestui organism, păstrându-şi şi fi ind una din cele mai mari victorii legislative ale generalului Angelescu. comanda Diviziei 3. În această calitate, a prezentat factorilor de Apud Miniştrii Apărării Naţionale. Enciclopedie, Bucureşti, Editura decizie politică şi militară, inclusiv Consiliului Superior al Apărării Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2012, pp. 125-126. Ţării, numeroase memorii cu privire la dotarea insufi cientă a armatei 11 Locotenent-colonelul Andrei Nasta a fost ataşat militar în române şi propuneri pentru remedierea acestei situaţii, prin realizarea Cehoslovacia între anii 1930 şi 1935. unui sistem de armament modern, atât în ceea ce priveşte proporţia, 12 Este vorba despre Victor Iamandi, subsecretar de stat la Ministerul de cât şi repartizarea acestuia. De asemenea, a susţinut măsuri pentru Interne în guvernul Gheorghe Tătărescu, de la 5 ianuarie la 9 iunie 1934, repararea armamentului şi regenerarea muniţiilor, precum şi pentru când a demisionat, respectiv secretar de stat în guvernul Gheorghe Tătărescu realizarea mijloacelor pentru apărarea contra gazelor de luptă. Alte (2 octombrie 1934-29 august 1936) şi ministrul Cultelor şi Artelor la proiecte iniţiate şi promovate susţineau utilizarea economicoasă a Ministerul Instrucţiunii Publice, de la 29 august 1936 la 9 martie 1937, când fondurilor, adoptarea unei noi legi de stat major, precum şi elaborarea a demisionat, ministrul Educaţiei Naţionale şi ad-interim la Culte şi Arte (10 unui amplu program de modernizare a armatei. Sub directa sa februarie-29 martie 1938), ministrul de Justiţie (30 martie 1938-31 ianuarie supraveghere, au fost elaborate noi planuri referitoare la organizarea 1939, 1 februarie - 6 martie 1939) în guvernele patriarh Miron Cristea, armelor şi a marilor unităţi, dotarea armatei, caracteristicile şi tipurile ministrul Justiţiei în guvernul Armand Călinescu (7 martie-21 septembrie de armament necesare trupelor, prioritizarea înzestrării armatei în 1939 şi 21-28 septembrie 1939), în guvernul general Gheorghe Argeşanu raport cu posibilităţile fi nanciare ale statului român, colaborarea şi în guvernul Constantin Argetoianu (28 septembrie-23 noiembrie 1939). militară în cadrul Micii Înţelegeri ş.a. La 11 decembrie 1934 a 13 Ion Mitilineu (n. septembrie 1868, Bucureşti – m. 11 iunie 1946, Bucureşti), demisionat din funcţia de şef al Marelui Stat Major, ca urmare a unui politician şi ministru de Externe român în guvernul general Alexandru confl ict cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Tătărescu Averescu (30 martie 1926-4 iunie 1927). şi cu Paul Angelescu, ministrul de Război. 14 Arhivele Militare Române, fond 948, dosar nr. 29, ff. 119-130. document 2014 4 (66) 45 studii/documente ALTERNATIVE DE POLITICĂ EXTERNĂ ALE ROMÂNIEI POST-MÜNCHEN

General-maior (r) Dr. Mihail E. IONESCU1

escifrarea impactului acordului agreat de cele Uniunea Sovietică, în momentul în care aceasta din urmă va patru puteri la München ridică două întrebări fi separată de puterile occidentale. În cazul acesta, continua Dfundamentale: 1) dacă şi în ce măsură factorii Beneş, ţările care se afl ă situate între Germania şi Rusia, adică de decizie de la Bucureşti au recepţionat corect semnifi caţia Polonia, Cehoslovacia şi România ar fi absolut la discreţia acestui moment din perspectiva poziţionării strategice a acestor două mari puteri. Pentru aceea am bazat sistemul meu României în ansamblul dinamicilor internaţionale care se de siguranţă nu numai pe Puterile occidentale, ci şi pe Rusia5. prefi gurau? şi 2) care au fost scenariile imaginate la Bucureşti Această orientare de bază explică, de altfel, două şi cum s-au ajustat calculele politice ale planifi catorilor dezvoltări importante. În primul rând, este vorba despre de politică externă ca răspuns la deteriorarea situaţiei decizia României de a accepta tranzitul trupelor sovietice internaţionale? 2 pe teritoriul său în vederea ajutorării Cehoslovaciei, acces necesar în cazul în care pactele franco-sovietic şi sovieto- Evaluare post-München cehoslovac ar fi fost activate în toamna anului 1938. Decizia României a fost transmisă delegatului englez la Geneva, Evaluarea tabloului internaţional în perioada imediat contele de la Warr, chiar de către ministrul de Externe următoare episodului München a conturat, fără rezerve, român, în ziua de 14 septembrie inevitabilitatea războiului 1938, care lăsa să se înţeleagă că general european. Analizele în cazul unui război, ajutorarea şi declaraţiile factorilor de Cehoslovaciei se va putea face prin răspundere din acea perioadă România şi el personal crede că oferă indicii valide relativ la nu există niciun fel de difi cultate modul în care autorităţile pentru ca să se aprobe tranzitul, de la Bucureşti au înţeles şi în special pentru avioane6. interpretat consecinţele cedării În al doilea rând, devenise în faţa Germaniei. evident că România nu mai Se poate afi rma că politica putea să-şi onoreze niciun fel externă românească a înţeles de obligaţii faţă de aliatul său Nicolae Petrescu-Comnen corect ce însemna ameninţarea din cadrul Micii Înţelegeri, germană asupra Cehoslovaciei. lucru înţeles în egală măsură de autorităţile de la Praga, care Wilhelm Fabricius În acest sens, este relevantă nu au apelat la ajutorul aliaţilor, inclusiv al Bucureştilor. La discuţia dintre ministrul român de Externe – Nicolae 26 septembrie 1938, cu doar trei zile înainte de acordul celor Petrescu-Comnen şi reprezentantul Germaniei la Bucureşti – patru mari puteri, ministrul român de Externe, Nicolae Wilhelm Fabricius (22 mai 1938) în cursul căreia ofi cialul Petrescu-Comnen, primindu-l pe Kroupka, însărcinatul cu român a remarcat tranşant că un confl ict armat între Germania afaceri cehoslovac la Bucureşti, constata că în tot decursul şi Cehoslovacia va provoca indiscutabil un confl ict european3. acestei grave crize, Guvernul român nu a fost invitat să-şi Iar, din perspectiva românească, orice primejduia spună punctul de vedere, Guvernul cehoslovac luând hotărâri de existenţa Cehoslovaciei nu o importanţă considerabilă, fără să-şi reamintească de clauzele putea să lase indiferentă formale obligatorii pentru Statele Micii Înţelegeri7. România4. Edifi catoare pentru În condiţiile în care Anglia şi Franţa se pronunţau destinul comun al celor două pentru cedare exercitând presiuni directe asupra guvernului ţări este convorbirea dintre ceh în acest sens, iar aliaţii din cadrul Înţelegerii Balcanice preşedintele E. Beneş şi adoptaseră o atitudine extrem de rezervată, orice tentativă diplomatul român Aurelian, solitară de acţiune a Bucureştilor ar fi fost riscantă şi, oricum, desfăşurată la 21 aprilie 1938, cu şanse minimale de reuşită. cu ocazia încetării misiunii Totuşi se cuvine de subliniat că Bucureştii au făcut acestuia din urmă. Preşedintele demersuri pe lângă aliaţi pentru a discuta eventualele cehoslovac aprecia că nu poziţionări faţă de situaţia în care se afl a Cehoslovacia. este exclus să se ajungă la Răspunsul primit a fost dezamăgitor, premierul iugoslav colaborarea dintre Germania şi Eduard Beneş Stoiadinovici, de exemplu, comunicând la Bucureşti, în ziua

46 4 (66) 2014 document studii/documente de 28 septembrie 1938, că sfătuindu-se şi cu Metaxas şi cu angajamente ferme din partea celor doi aliaţi occidentali în Rüstü Aras s-a ajuns la concluzia că un demers comun n-ar vederea descurajării tendinţelor agresive naziste care vizau fi oportun în clipa de faţă. El crede prudent a aştepta rezultatele obiective dincolo de frontierele cehoslovace, cu România ca convorbirilor de la München8. posibilă viitoare ţintă. Dacă, România nu a putut interveni efectiv în criza cehoslovacă, rezolvarea fi ind asumată integral de marile Trenduri majore în politica externă a Bucureştilor puteri, ea a adoptat o conduită cât se poate de corectă faţă de aliatul său. Între altele, autorităţile române au refuzat net Aşadar, Münchenul a conturat în planifi carea politicii propunerea guvernului polon de a participa la împărţirea externe româneşti câteva trenduri majore: Cehoslovaciei, încercând, concomitent, să modereze 1. Strategia de alianţe dezvoltată de România în atitudinea Varşoviei faţă de vecinul său. Comportamentul perioada post-Versailles – subordonată celei dezvoltate în loial al statului român a fost larg recunoscut, în repetate marile capitale europene – nu a reuşit să răspundă în mod rânduri diverse personalităţi cehoslovace făcând aprecieri efi cient provocărilor Reichului la adresa ordinii europene. elogioase la acest aspect. Din acest punct de vedere, Münchenul a reprezentat o La 10 octombrie 1938, Nicolae Petrescu-Comnen puternică lovitură la adresa statu-quo-ului est-european, l-a primit pe Veverka, ministrul cehoslovac la Bucureşti, obiectiv central al construcţiei sistemului românesc de alianţe. acesta transmiţând că poporul cehoslovac nu va uita niciodată Sunt revelatoare aprecierile forurilor militare, elaborate serviciile imense aduse de România în timpul actualei crize9. în baza rapoartelor diplomaţilor acreditaţi în străinătate, La 20 octombrie 1938, Radu Crutzescu a fost primit de care remarcau impactul profund al cedărilor occidentale în ministrul de Externe cehoslovac, Frantişek Chwalkowsky, faţa revendicărilor germane. Evenimentele din ultimul timp – acesta reînnoind călduros mulţumirile Guvernului cehoslovac se specifi ca într-un document al Marelui Stat Major din pentru acţiunea noastră. Nu o vom uita niciodată – a conchis 27 octombrie 1938 – au zdruncinat mult valoarea acestor demnitarul cehoslovac10. alianţe [...] Franţa şi Anglia nu s-au putut opune, iar Mica Dovezi de preţuire pentru România veneau nu numai Înţelegere a avut o atitudine pasivă. Mica Înţelegere, deşi din Praga, ci şi din alte capitale europene. La 5 decembrie formal nedislocată, este de fapt inexistentă prin amputarea 1938, ministrul cehoslovac la Berlin a declarat diplomaţilor Cehoslovaciei (s.n.)14. În acelaşi document se arăta că români: Leală ţinută a României a fost pentru noi cel mai Germania nu va renunţa la planul de expansiune în Europa preţios sprijin moral11. Centrală chiar cu riscul unui confl ict armat15. Dar, dincolo de aceste aprecieri de mulţumire, foarte Faţă de soarta Micii Înţelegeri, autorităţile de la Praga importantă era şi perspectiva cooperării viitoare între cele au avut în vedere, iniţial, menţinerea acestei alianţe, fi e şi două ţări. Imediat după criză, autorităţile cehoslovace au într-o formă mai restrânsă. Astfel, la 9 noiembrie 1938, avut în intenţie, continuarea cooperării militare cu România. ministrul cehoslovac la Bucureşti, Ververka, a declarat Ilustrative în această direcţie sunt propunerile făcute la ministrului de Externe român, Nicolae Petrescu-Comnen, 3 octombrie 1913, de către ministrul Veverka în timpul că guvernul cehoslovac ar dori să nu se denunţe tratatul Micii primirii de către Nicolae Petrescu-Comnen, ministrul de Înţelegeri, ci să fi e lăsat să doarmă în partea sa politică16. În Externe12. Diplomatul cehoslovac a reiterat, între altele, partea sa economică, el ar putea continua prin menţinerea disponibilitatea guvernul ceh de a vinde guvernului român Consiliului Economic. o parte din materialul său de război, devenit inutilizabil. Câteva luni mai târziu, respectiv la 21 februarie De asemenea, se putea lua în considerare strămutarea, în 1939, cu ocazia primirii lui Lecca, ministrul de Externe România, a unei părţi din industria de război cehoslovacă, Chvalkowsky, i-a declarat că: guvernul cehoslovac ţinând devenită nerentabilă pe teritoriul rămas (s.n.). Ideea creării seama de realităţi şi „trebuind” să facă altă politică nu ar unei baze industriale militare a Micii Înţelegeri în România, considera ca un gest inamical, dacă Bucureştii şi Belgradul ar respectiv în interiorul arcului carpatic, prin transferul unor socoti oportun a denunţa Pactul Micii Înţelegeri17. întreprinderi industriale din Cehoslovacia, nu era nouă, ea Indiferent de aceste intenţiile celor doi parteneri, fi ind avansată încă din 1929 de Iuliu Maniu, primul ministru Münchenul a dat o lovitură puternică Micii Înţelegeri, român la acea dată13. Acum, propunerea venea din partea făcând din ea un capitol de istorie. autorităţilor cehoslovace, dar contextul era mult schimbat, 2. În condiţiile continuării politicii expansioniste şi astfel că ea nu fost materializată. agresive a Germaniei în Europa, inevitabilitatea războiului În condiţiile în care sistemul de alianţe al României a căpătat tot mai mult contur în calculele politice ale a înregistrat o puternică lovitură, iar situaţia internaţională decidenţilor români. Documentele existente confi rmă era cât se poate de tulbure după episodul münchenez singura faptul că Bucureştiul a decelat corect direcţia de acţiune soluţie pentru politica externă românească era aceea de a forţa a Reichului, respectiv către estul şi sud-estul Europei18. regândirea strategiilor de acţiune şi a angajamentelor faţă de Ipoteza era justifi cată prin faptul că statele din acest spaţiu Europa de Est în cele două capitale aliate, Paris şi Londra. sunt mai vulnerabile şi nu constituie o miză majoră pentru În acea conjunctură, prioritatea devenise obţinerea unor marile puteri, aşa cum s-a întâmplat în cazul cehoslovac. document 2014 4 (66) 47 studii/documente

3. S-a reiterat că Germania german solicitarea de a i se acorda monopolul exporturilor constituie principalul adversar româneşti şi de a restrânge producţia industrială autohtonă al României. Vizată era cu la interesele şi necesităţile germane. În schimb, Germania precădere frontiera de vest garanta graniţele României. Tilea arăta că această solicitare a ţării unde Ungaria emitea era foarte asemănătoare unui ultimatum, el rugând guvernul pretenţii teritoriale tot mai britanic să analizeze cu toată seriozitatea acele măsuri ce ar agresive. După cum se arăta în fi de întreprins în cazul în care România ar face obiectul documentul Marelui Stat Major agresiunii germane. Întrevederea Halifax – Tilea a produs o din 27 octombrie 193819, era puternică emoţie în rândul factorilor de decizie de la Londra, puţin probabil ca Ungaria să cabinetul britanic întrunindu-se de urgenţă, deşi era o zi de recurgă unilateral la acţiune weekend21. Actul de forţă al Germaniei şi ultimatumul dat militară împotriva României, Eduard Halifax României indicau, potrivit analizelor specialiştilor britanici, fără a avea sprijinul Germaniei. o perspectivă deloc atrăgătoare pentru Imperiul britanic – al În convorbirea din 15 noiembrie 1938, cu vicontele Edward treilea Reich, benefi ciind şi de Halifax, secretar de stat pentru Afaceri Externe al Marii prietenia Bulgariei, avea deschis Britanii, Nicolae Petrescu-Comnen, ministrul de Externe drumul spre Mediterana român, a atras atenţia diplomatului britanic că pactul de orientală. la München a creat iluzia unei răsturnări totale a situaţiei Demersul ministrului din Europa Centrală şi Orientală şi a unei complete revizuiri român la Londra a benefi ciat de a graniţelor statelor create sau mărite după război20. Aşadar, o largă dezbatere în istoriografi e, ameninţarea directă venea din partea Germaniei, singura acesta fi ind considerat rând putere care avea instrumentele necesare să provoace şi să pe rând, iniţiativă personală a sprijine o acţiune de forţă a Ungariei în Transilvania. diplomatului român, acţiune În consecinţă, episodul München a determinat luarea pusă la cale de serviciile secrete în calcul a unor elemente noi în procesul de planifi care de româneşti şi cele franceze, bluff Regele Carol al II-lea politică externă şi, deopotrivă, a permis elaborarea unor al diplomaţiei româneşti etc. scenarii de acţiune care să faciliteze adaptarea strategiilor Autorităţile s-au delimitat de gestul său, el fi ind chemat în Bucureştilor la dinamicile de securitate din zona sa de ţară pentru explicaţii. Deşi la primire, regele Carol al II-lea i-a interes. spălat capul pentru metoda aşa de puţin diplomatică, monarhul a fost nevoit să recunoască faptul că efectele au fost bune, că Momentul 15 martie 1939 el a fost acela care a stârnit toată vâlva aceasta22. Concluzia unanimă a fost aceea că demersul diplomatului român a Un nou episod post-München derivat, practic, din contribuit în mod direct la reformularea politicii externe München este momentul 15 martie 1939, când Germania a Marii Britanii, punând capăt politicii de appeasement a ocupat Cehoslovacia. Semnifi caţia acestei acţiuni nu (conciliere, îmbunare) faţă de Germania, al cărui apogeu a a scăpat factorilor decizionali de la Bucureşti cu atât mai fost tocmai momentul München. mult cu cât Berlinul nu a ezitat să lanseze puternice presiuni Episodul Tilea este, din această perspectivă, ilustrativ împotriva României în vederea semnării unui acord pentru modul în care autorităţile române au înţeles să economic care însemna, în fapt, subordonarea economiei acţioneze, respectiv prin abordarea de urgenţă a Franţei şi româneşti intereselor Reichului. Solicitarea germană a fost Angliei în vederea acordării unor garanţii unilaterale de percepută în termenii unui ultimatum ceea ce a provocat sprijin – pentru a menaja susceptibilităţile Germaniei – în reacţia promptă a Bucureştilor. cazul în care un alt stat va cădea victimă agresiunii germane. La două zile după Un angajament de sprijin pentru rezistenţă în faţa agresiunii acest nou act de forţă al statelor revizioniste din partea Londrei şi Parisului era Berlinului, concretizat în crucial în condiţiile în care calculele politice ale Bucureştilor desfi inţarea Cehoslovaciei post- erau dominate de convingerea că România va fi următoarea müncheneze, Viorel V. Tilea, ţintă germană. În acest context extrem de complicat, ministrul României la Londra, a România a încercat să-şi diversifi ce strategia de răspuns: cerut cu insistenţă o întrevedere concomitent cu desfăşurarea demersurilor diplomatice cu E. Halifax, şeful Foreign pe direcţia Paris – Londra, a iniţiat măsuri militare de Offi ce-ului. Diplomatul român descurajare a agresivităţii Ungariei şi a adoptat o atitudine i-a comunicat demnitarului mai conciliantă faţă de cererile germane privind încheierea britanic ştirea că guvernul român unui acord economic. Acesta a şi fost semnat la 23 martie Viorel V. Tilea a primit din partea guvernului 1939, ceea ce a avut darul să atenueze tensiunea dintre cele

48 4 (66) 2014 document studii/documente două ţări23. De remarcat este faptul că, o săptămână mai de Rusia) ar fi exacerbat, în mod riscant, aprehensiunile târziu, respectiv la 31 martie 1939, România a încheiat un germane24. În consecinţă, se considera că trebuie acţionat cu acord cu Franţa, care stipula dublarea livrărilor de produse precauţie şi evitată iritarea suplimentară a Germaniei. petroliere româneşti către Hexagon. Al doilea scenariu prevedea necesitatea păstrării mai Aşadar, momentul 15 martie 1939 a fost corect multor opţiuni/canale de acţiune în eventualitatea declanşării recepţionat la Bucureşti ca semnifi când escaladarea fără unui confl ict generalizat. În esenţă era vorba despre afi rmarea obstacol a războiului, inevitabilitatea expansiunii Reich- neutralităţii astfel încât România să-şi poată păstra intact ului spre sud-est şi, concomitent, incapacitatea marilor potenţialul uman şi material pe care să-l folosească în puteri occidentale de a răspunde efi cient acţiunilor agresive momentul decisiv al unei posibile confruntării. Un astfel de în desfăşurare. scenariu pornea de la premisa că, în cazul unei confruntări directe, România nu ar fi putut rezista Germaniei şi în Scenariile post- München consecinţă, nu mai putea fi utilă Franţei şi Angliei în efortul de război pe care urmau să-l angajeze. Aşadar, şi această Primul scenariu viza decizia României de a rămâne ipoteză se subordona orientării fundamentale de aliniere alături de Anglia şi Franţa, cele două puteri garante cu Franţa şi Anglia. Încheierea Pactului sovieto-german ale statu-quo-ului, şi de a din 23 august 1939 şi schimbarea dramatică rezista în faţa unei eventuale a raporturilor de putere pe continent a impus, agresiuni germane. Această cu necesitate, reevaluarea calculelor politice orientare a căpătat forţă şi ale Bucureştilor. Sub presiunea acestor credibilitate sub impactul evenimente, la 6 septembrie 1939, România poziţiei ferme adoptate şi-a declarat neutralitatea, decizia fi ind luată de Anglia după 15 martie de Consiliul de Coroană, desfăşurat la palatul 1939 care a decis să renunţe la de la Cotroceni25. conciliatorismul post-Versailles Este evident că prognozele iniţiale şi să se angajeze într-o politică ale Bucureştilor relativ la dinamicile de descurajare a Germaniei. internaţionale s-au dovedit valide. Ceea Mai mult, premierul britanic, ce a schimbat radical ecuaţia strategică Arthur Neville Chamberlain continentală şi, implicit, imperativele a somat Germania să se abţină poziţionării României, a fost înfrângerea de la orice altă acţiune în Franţei în vara lui 1940. Elementele de bază ale direcţia dominării Europei, scenariilor politicii externe – invulnerabilitatea în caz contrar fi ind hotărât militară a Franţei şi Angliei şi imposibilitatea să acţioneze. În acest design antantei sovieto-germane – dispăruseră. strategic care se prefi gura, Arthur Neville Chamberlain În noul context apărut, România s-a găsit încercarea germană de a domina complet izolată pe plan extern, acomodarea la România ţintea într-o perspectivă mai amplă extinderea noile realităţi de putere pe continentul european devenind hegemoniei germane asupra întregului spaţiu central şi est singura soluţie pentru supravieţuirea statală. european. Noua orientare engleză a luat formă concretă prin Concludentă pentru orientarea politicii externe acordarea de garanţii succesiv Poloniei, Greciei şi României. româneşti, pentru exactitatea decelării grupărilor de puteri De asemenea, s-au iniţiat tratative pentru crearea unui front în viitorul confl ict generalizat european sunt ipotezele luate comun anti-german împreună cu Uniunea Sovietică şi în calcul de strategii români în primăvara anului 1939. Se Franţa. aprecia, la 14 aprilie 1939, că războiul european va izbucni: Din perspectiva României, afi rmarea interesului a) fi e printr-un atac italo-german împotriva României şi Angliei şi Franţei în estul şi sud-estul Europei – prin ţărilor balcanice; b) fi e prin atacul german asupra Poloniei intermediul garanţiilor – constituia o umbrelă sufi cientă (conjugat sau nu cu o acţiune agresivă a Italiei în Balcani); c) care să descurajeze un atac german în sud-estul Europei. La fi e printr-un atac germano-italo-spaniol împotriva Franţei şi Bucureşti s-a conştientizat corect semnifi caţia garanţiilor coloniilor franceze26. De asemenea, la nivel militar-strategic, occidentale în sensul că un atac german asupra unui alt se prevedea că raporturile dintre forţele afl ate în confl ict se stat din zona central-est europeană, inclusiv România, ar fi vor modifi ca în defavoarea centralilor (axa germano-italiană condus la un confl ict european generalizat. În acelaşi timp, şi sateliţii săi) care nu vor putea rezista într-un război de exista temerea că participarea României la noi angajamente lungă durată în condiţiilor resurselor imense ale Americii şi politice (încheierea unor pacte bilaterale sau o apropiere URSS sau ale imperiilor coloniale francez şi britanic27.

document 2014 4 (66) 49 studii/documente

CONCLUZII României ale cărei graniţe s-au prăbuşit accelerat în vara şi toamna lui 1940. Acordul agreat de cele patru mari puteri la München a Din aspectele prezentate mai sus se pot extrage câteva indus, la nivelul decidenţilor politici români, un sentiment concluzii semnifi cative: de abandon şi izolare. Scenariile de politică externă elaborate 1. Diplomaţia românească din perioada imediat la Bucureşti au avut ca trăsătură esenţială, atât până la premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial a izbucnirea războiului, cât şi în primul an al desfăşurării lui, diagnosticat, în linii generale, corect evoluţia situaţiei sprijinirea înainte de toate pe marile puteri occidentale, internaţionale. Anglia şi Franţa, garante ale statu-quo-ului. În momentul 2. Pe baza informaţiilor furnizate de diplomaţii în care încrederea în efi cacitatea acestor alianţe a scăzut, acreditaţi în străinătate s-au putut închega scenarii de diplomaţia românească a trecut la schiţarea altei alternative. adaptare a României la dinamica situaţiei internaţionale Practic, Münchenul a deschis, în planifi carea politicii externe a României, scenariul neutralităţii ca singura potrivit interesului ei suprem: conservarea independenţei, alternativă viabilă cel puţin în faza iniţială a războiului. suveranităţii şi integrităţii teritoriale. Pentru factorii de decizie de la Bucureşti, era evident că 3. Prognozele în politica externă românească s-au războiul nu mai putea fi evitat, ceea ce a impus cu necesitate dovedit valide pe termen lung, atât în ceea ce priveşte găsirea unei alternative de supravieţuire. componenţa taberelor beligerante, cât şi deznodământul Retrospectiva istorică a arătat că planifi carea politico- confl ictului. În acest cadru s-au stabilit, îndeobşte realist, militară nu trebuie să depindă de un singur scenariu rolul şi locul României. indiferent de motivaţiile invocate. De altfel, evoluţiile 4. Ruptura în orientarea externă din vara anului 1940 a internaţionale au demonstrat lipsa de viabilitate a unor fost determinată exclusiv de presiunile dinamicilor de forţă astfel de calcule. Consecinţele directe s-au văzut în cazul din afara României.

Romania’s Foreign Policy Alternatives Post-München Major-general (r) Mihail. E. Ionescu, Ph.D.

Abstract: Romanian diplomacy understood correctly what meant Germany’s threat towards Czechoslovakia. Th e aggression against an allied state had as consequence the fall of the security system at which Romania adhered in the interwar period.

Keywords: aggression, Germany, Czechoslovakia, München, Nicolae Petrescu-Comnen

NOTE

1 Directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. University Press, 2013, p. 248. 2 Acest studiu face parte din lucrarea, în limba engleză, Conferinţa de la 14 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond 948, dosar nr. crt. München – drumul spre destructurarea democraţiei în Europa, ce este sub 493, f. 113. tipar la Editura Militară. 15 Ibidem. 3 George Bonnet, De Munich à la guerre, défense de la paix, [Paris], Plon, 16 Ibidem, f. 396. 1967, p. 51. 17 Ibidem, f. 340. 4 Ibidem 18 Ibidem, Fond 333P, dosar nr. crt. 197, f. 542. 5 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E.), Fond 71/ 19 Ibidem, Fond 948, dosar nr. crt. 493, f. 114. Cehoslovacia, dosar nr. crt. 5 (1937-1940), f. 175. 20 A.M.A.E., Fond 71/România, vol. 82 (1936-1940), f. 156. 6 Apud Probleme de politică externă a României 1919-1939, vol. I, Bucureşti, 21 Editura Militară, p. 315; Viorica Moisuc, România şi criza cehoslovacă. Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C), fond Documente. Septembrie 1938, Bucureşti, Adevărul Holding, 2010, doc. Microfi lme Anglia, rola 5, cd. 43-62. nr. 325, pp. 591-597. 22 Carol al II-lea, Regele României, Însemnări zilnice, 1937-1951, volumul II 7 A.M.A.E., Fond 71/Cehoslovacia, dosar nr. crt. 41 (1937-1944), f. 378. 13 martie-15 decembrie 1939, ediţie îngrijiră, note, glosar şi indice de Nicolae 8 Ibidem, vol. 82 (1936-1940), f. 131. Rauş, studiu introductiv de Ioan Scurtu, Editura Scripta, Bucureşti, 2003, p. 53. 9 Ibidem, f. 139. 23 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. Relaţiile 10 Ibidem, vol. 41 (1937-1934) f. 359. germano-române 1938-1944, ediţie şi studiu bio-bibliografi c de Stelian 11 Ibidem, f. 373. Neagoe, Bucureşti, Humanitas, 1994, pp. 63-88. 12 Ibidem, vol. 82 (1936-1940), f. 139. 24 Gregiore Gafenco, Derniers jours de l’Europe. Un voyage diplomatique en 13 Detalii în Major General (r) Dr. Mihail E. Ionescu, Romania’s War 1939, Paris, Egloff, 1944, p.97. Technology: Between Requierements and Budgetary Allotments (1920-1939), 25 Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, in „Tehnology and Warfare, 38-th International Congress of Military History 25 august-1 septembrie 2012”, Sofi a, Bulgaria, URCH Alma Mater/Sofi a pp.176-188. 26 A. M.R, Fond 948 P dosar nr. crt. 1706, ff. 31-32.

50 4 (66) 2014 document studii/documente CONTROVERSAT ŞI UITAT – GENERALUL DUMITRU ILIESCU

Colonel prof. univ. Dr. Adrian STROEA1 Colonel (r) Marin GHINOIU

După 1989, multe dintre personalităţile noastre clasifi caţie dintre camarazii mei de promoţie, tot întâi fi ind militare uitate în regimul comunist au fost aduse în necontenit în Şcoala de Fii de Militari din Craiova, m-am atenţia publicului doritor să-şi cunoască înaintaşii. Despre prezentat ilustrului bărbat de Stat, Ion C. Brătianu, care luase generalul Dumitru Iliescu, fost (sub)şef al Marelui Stat în acel an interimatul Ministerului de Război, cu ocazia plecării Major şi al Marelui Cartier General în perioada de început mele în Franţa într-un concediu de 5 ani, unde mergeam să a Războiului de (Re)Întregire s-a scris însă extrem de urmez cursurile Şcolii Politehnice din Paris şi acelea ale Şcolii puţin: un articol în Revista Trupelor de Uscat şi un altul de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Fontainbleau11. Din în cartea dedicată şefi lor Statului Major General2. De promoţia sa de şcoală militară au făcut parte, între alţii, aceea, am apreciat că aniversarea a 155 de ani de existenţă viitorii generali artilerişti: Alexandru Lupescu, Radu a Statului Major General/Marelui Stat Major este o bună Toroceanu, Leonida Petcuş. La Şcoala Superioară de oportunitate de relevare a personalităţii acestuia, unul dintre Război a fost coleg cu viitorii generali: Nicolae Uică, Virgil cei mai controversaţi lideri ai acestei instituţii. Economu şi Ştefan Panaitescu. Percepţia sintetic exprimată despre acesta, în puţinele A fost înaintat în grad12 după cum urmează: lucrări ce au abordat tangenţial persoana sa, poate fi sublocotenent – 1 iulie 1886; locotenent – 1 ianuarie 1889; reprezentată de următoarele aprecieri: […] o personalitate căpitan – 8 aprilie 1893; maior – 10 mai 1899; locotenent- militară controversată, fi ind unul dintre autorii morali ai colonel – 10 mai 1907; colonel – 10 mai 1910; general de 3 eşecurilor Armatei Române din lunile august-noiembrie 1916 ; brigadă – 1914. […] puţin agreat şi chiar contestat în mediul militar, persoana A exercitat următoarele funcţii militare: comandant 4 total neindicată pentru această funcţie ; […] ocupând funcţia de subunitate în Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu 5 pe baza altor criterii decât cele de competenţă ; […] total (1 iulie-1 noiembrie 1886); comandant de subunitate în obedient faţă de primul ministru, tipul generalului fanfaron Regimentele 1, 4, 6, 7 şi 10 Artilerie (1886-1893); ofi ţer şi iresponsabil, anunţând că tot este pregătit şi că victoria este 6 în cadrul Arsenalului Armatei (1893-1894); ofi ţer de stat sigură ; […] aservitul până în pânzele albe, generalul Iliescu, major şi comandant în unităţi de artilerie şi în Şcoala de care a făcut tot ce i-a cerut Brătianu7; […] Generalul Iliescu 8 Ofi ţeri de Artilerie şi Geniu (1894-1914); secretar general a fost o creaţie a Partidului Naţional Liberal ; […] amicul al Ministerului de Război (1914-1916); subşef al Marelui intim al lui Brătianu şi factotumul său în ce priveşte armata Cartier General (15 august-25 octombrie 1916) şi şef al (Brătianu era ministru de război numai cu numele)9. Marelui Cartier General (25 octombrie-5 decembrie 1916). În cele ce urmează, fără pretenţia de a ne numi istorici, Generalul Iliescu a fost înainte de toate un om de am căutat să întregim biografi a sa, pe care am creionat-o 10 învăţământ, aşa cum el însuşi menţiona: […] după ce mi- în lucrarea noastră Din elita artileriei , pentru o mai bună înţelegere a ceea ce a fost ca om şi militar generalul Dumitru am terminat studiile în Franţa, în anul 1892 am fost numit, ILIESCU. […] profesor de mecanică la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Trepte în cariera militară Geniu, profesorat care a durat aproape 20 de ani, […] am mai fost profesor şi de cursurile de artilerie, de balistică exterioară Născut la 24 septembrie 1865, la Drăgăşani, a urmat şi de tactică, cu deosebire am insistat asupra tacticei artileriei Liceul Fiilor de Militari din şi infanteriei. Am mai îndeplinit câţiva ani şi greaua sarcină Craiova, Şcoala Militară de director de studii al Şcolilor de Artilerie şi Geniu. […] Între de Ofi ţeri (1884-1886, şef anii 1900-1905, am continuat să profesez, la Şcoala Superioară de promoţie); Şcoala de de Război, Cursul de tactică a artileriei şi pe cele de tactică a 13 Aplicaţie de Artilerie şi focurilor infanteriei . Geniu din Fontainbleau Distinsul general Radu Rosetti, elev al Armei Artilerie şi Şcoala Politehnică din în Şcoala de Artilerie şi Geniu, l-a caracterizat extrem de Paris (1886-1891); Şcoala laudativ: Deştept, viu, foarte bun profesor, era foarte temut Superioară de Război din de toţi din cauza severităţii sale în darea notelor; politicos, nu Bucureşti (1906-1908). căuta greşeala, nu sâcâia ca alţii. Toată lumea vedea într-însul Despre studiile sale viitorul şef şi îndrumător al artileriei14. militare generalul spune: De asemenea, generalul Iliescu a fost un om al tehnicii. […] ieşind sublocotenent Într-un discurs rostit în senat în anul 1924 menţiona: În la 1 iulie 1886, întâiul la Generalul Dumitru Iliescu 1893, […] am fost trimis la uzinele Krupp, pentru fabricarea document 2014 4 (66) 51 studii/documente tunurilor de 150 mm şi obuzierelor de 210 mm, ce serveau fost ţapul ispăşitor al înfrângerilor româneşti în campania din pentru armarea cetăţii Bucureşti. Aceste guri de foc, printr-o 191621, iar locotenent-colonelul Teofi l Oroian a susţinut că fericită coincidenţă, 22 de ani mai târziu, în 1915, le-am travaliul generalului D. Iliescu în perioada neutralităţii (1914- propus tot eu să fi e scoase din cupole şi puse pe afeturi, pentru a 1916) a fost nu odată judecat cu părtinire, în egală măsură de fi întrebuinţate ca artilerie grea în războiul pentru întregirea către partizanii şi de către detractorii lui22. neamului. […] în anul 1900, odată cu numirea mea ca şef al Între aceştia din urmă îl menţionăm pe Nicolae Filipescu Secţiei Tehnice din Direcţia Artileriei în Ministerul de Război, care, chiar grav bolnav fi ind (a decedat la 30 septembrie am făcut parte din comisiile pentru experimentarea tunurilor de 15 1916 – n.n.), nu a pierdut niciun moment în a-l ataca pe 75 cu tragere repede „Krupp” , experienţe care au dăinuit până 23 generalul Iliescu şi pe liberali : crezi d-ta că putem fi liniştiţi în 1904 şi s-au terminat cu comandarea materialului nostru de cu Iliescu la Înaltul Comandament? Atunci când a fost numit artilerie de câmp la Fabrica „Krupp”, fără a se face experienţe chiar în contra voinţei Regale, deci a comandantului suprem al comparative cu tunurile franceze, după cum cerusem eu. Această armatei?24 [...] Să poftească acum d-l Iliescu să dea socoteală în opinie separată a mea mi-a atras supărarea ministrului de faţa atâtor cadavre, de pregătirea celor doi ani de neutralitate, Război de atunci, Dimitrie Sturza, şi a avut ca urmare 25 şederea mea timp de 9 ani în gradul de maior. […] În toamna cu care ne-a îmbuibat urechile! [...] Ce criminali! [...] Cum să anului 1905, generalul Gh. Manu, ca ministru de Război în meargă lucrurile bine, când un întreg plan de campanie, e făurit guvernul conservator, m-a trimis din nou ca şef de comisie la de un singur om – şi nici acela măcar un strateg de valoare. Ştii Fabrica „Krupp”, unde timp de un an şi jumătate am reuşit să d-ta că pe lângă toate celelalte păcate – Brătianu nu a supus aduc numeroase îmbunătăţiri tunurilor noastre de 75. […] Tot măcar controlului Comitetului Inspectorilor Generali, Planul în acelaşi an (1912 – n.n.), sub un guvern conservator, am făcut de Campanie, aşa cum ritos îl obliga Legea de organizare a parte din comisia16 care în Franţa şi Germania a experimentat Ministerului de Război?! Ce îndrăzneală şi ce nebunie!26 [...] şi a decis adoptarea unui tun de munte de 75 mm, a unui obuzier Dacă crede faimosul generalisim Iliescu care se laudă că are o 17 de 150 mm „Creuzot” şi a unui obuzier de 105 mm „Krupp” . armată de 800.000 oameni, că armatele se fabrică ca „gogoşile” Prin discursul său, generalul a dorit să releve între pe care le spune el lui Brătianu, se înşeală: valoarea armatelor, altele că, de fi ecare dată când a fost numit într-o funcţie în toate timpurile, s-a preţuit calitativ, nu cantitativ – şi istoria de răspundere, la guvernare se afl a un guvern conservator şi tuturor războaielor ne învaţă că strânsurile de oameni, au nu unul liberal. Astfel, răspundea acuzaţiilor potrivit cărora determinat dezastre, pe când un mănunchi de adevăraţi soldaţi, ar fi fost un fel de creatură a politicianismului, evidenţiind bine echipaţi, utilaţi şi încadraţi, uimeau prin rezultatele ce se că […] originea prieteniei mele cu fraţii Brătianu a fost o obţineau cu dânşii, pe câmpurile de luptă27. [...] Cel puţin, dacă 18 camaraderie de şcoală, iar nu o afi nitate politică . Totodată, spiritul de gaşcă îl împingea ( pe Brătianu – n.n.) să-l cocoţeze generalul Iliescu arată că: am fost pe deasupra şef de stat pe Iliescu acolo unde nu era locul lui – de ce nu a văzut limpede major de corp de armată (Corpul 2 Armată, comandat de inferioritatea lui şi necesitatea de a-l fi dublat, de la început, de prinţul moştenitor Ferdinand – n.n.), şi al Inspectoratului adevărate capacităţi militare?28 General al Armatei (inspector general – prinţul moştenitor Şi omul politic şi publicist Vasile Th . Cancicov a inserat Ferdinand – n.n.) când am organizat manevrele mari din în cartea sa de memorii29 multe referiri critice la adresa 1909, 1910 şi 1911, iar în campania din 1913, în Bulgaria, generalului Iliescu: a fost îndepărtat pentru incapacitate din am luat parte ca ajutor al inspectorului general de artilerie, pe fruntea armatei30. [...] Pe acea vreme dicta generalul Iliescu 19 atunci dl general Coandă , răspunzând astfel şi acuzaţiilor întărit de autoritatea d-lui Brătianu. Ce legături au unit pe de lipsă de experienţă la comandă şi în planul strategiei. aceşti doi oameni spre nenorocirea României, numai istoria Credem că este corectă aprecierea că generalul Dumitru va spune31. [...] Generalul acesta, pe drept sau pe nedrept, este Iliescu a fost un ofi ţer inteligent, foarte cult, cu o foarte bună acuzat de întreaga opinie publică că a profi tat de încrederea ce i-a pregătire profesională în anumite domenii; […] Ce i-au lipsit dat-o personal dl. Ionel Brătianu, pentru a dezorganiza oştirea, au fost în primul rând calităţile de strateg (comandant) şi de că graţie incapacităţii lui am avut Turtucaia şi înfrângerea ofi ţer de stat major şi apoi autoritatea morală, fapt ilustrat şi înainte de vreme şi mai presus de toate, că a tolerat cele mai de contestarea vehementă din partea majorităţii corpului de extraordinare hoţii în mânuirea miliardului ce s-a cheltuit generali ai armatei20. pentru oştire în timpul neutralităţii32. Sunt şi numeroşi admiratori ai personalităţii sale. În Un general controversat acest sens menţionăm relatările a doi colaboratori apropiaţi ai generalului Iliescu, maiorul (ulterior general) Radu Despre generalul Dumitru Iliescu, istoricul Ion Bulei Rosetti, şeful Biroului Operaţii din Marele Cartier General a scris: Adversarii liberalilor l-au criticat cu asprime, în Campania din 1916, în cartea sa Mărturisiri (1914-1919) considerându-l „o creaţie a lui Brătianu”, fără pregătirea şi şi maiorul (ulterior general) Toma Dumitrescu, şef de cabinet experienţa necesară înaltelor funcţii pe care le deţinea. El a al generalului, în Jurnal. Războiul naţional (1916), ne oferă

52 4 (66) 2014 document studii/documente multe informaţii apreciative Maiorul Toma Dumitrescu35 nota la 1 octombrie 1916: despre generalul Dumitru totuşi această proiectată înlocuire dă loc la următoarele refl ecţii: Iliescu. Astfel, generalul că şase săptămâni armata noastră luptase necontenit pe Frontul Rosetti scria: Fusesem elevul lui de Sud şi cel de Nord. Afară de eşecul de la Turtucaia [...] Iliescu atât în Şcoala Militară de operaţiile ordonate de Marele Cartier General au fost executate Artilerie şi Geniu, cât şi în Şcoala şi au dat roade bune. Ce se putea face mai mult? Şi de ce să se Superioară de Război. Servisem înlocuiască un om care a pregătit armata, o cunoaşte mai bine sub ordinele sale la Corpul 2 decât orişicine şi a condus atât de bine operaţiile până azi36. Armată şi la Inspectoratul General Generalul Ion Raşcu în al său Jurnal de front arată: fără al Armatei. Îl văzusem muncind îndoială că Iliescu este un om inteligent, dar n-are pregătirea cu destoinicie la Ministerul de necesară, e prea tânăr şi fără experienţă, căci n-a comandat Război. Şi deşi nu mai aveam niciodată măcar o brigadă la vreo manevră, iar la trupă n-a aceeaşi admiraţie nemărginită şi fost decât strictul necesar pentru a-şi aceeaşi încredere oarbă într-însul Generalul Radu Rosett i face stagiul la înaintare; afară de pe care o avusesem, credeam sincer asta n-are nicio autoritate faţă de că era, dacă nu cel mai capabil, dar desigur unul dintre cei mai capabili generali ai noştri, prezentând şi folosul că se bucura comandanţii de armate, care cu toţii de încrederea Regelui şi de acea a lui Brătianu. De multe ori i-au fost profesori. Este de mirat m-am întrebat de atunci încoace şi, când scriu aceste rânduri, cum M[aiestatea] S[a] R[egele] şi mă întreb din nou, cine putea fi numit în locul lui Iliescu, el Brătianu şi-au asumat răspunderea având contra lui nu numai neîncrederea şefi lor politici de să dea oştirea pe mâna unui asemenea opoziţie, Marghiloman, Nicu Filipescu şi Take Ionescu, dar şi copil; dar, cine ştie, poate s-o ascunde a unor oameni de bine, strâns legaţi prin prietenie cu Brătianu, în generalul Iliescu vreun geniu ca G. Văsescu spre pildă, ca şi gelozia şi invidia multor generali napoleonian, căci Napoleon era tânăr Generalul Ion Raşcu (Averescu, Grigorescu, Christescu, Mărdărescu etc. – nota şi fără prestigiu şi totuşi s-a dovedit generalului Rosetti)33. maistru în conducerea războiului. Eu însă nu cred pentru că Această caracterizare este de luat în seamă cel puţin din Napoleon era serios şi studios, pe când Iliescu este un om de chef: următoarele considerente: Radu Rosetti l-a cunoscut bine toată lumea vorbeşte că în fi ecare seară petrece cu femei uşoare şi pe generalul Iliescu, în perioada înconjurat de câţiva ofi ţeri intimi ai săi; se zice chiar că aceşti august-decembrie lucrând ofi ţeri şi metresa lui dispun de numiri şi înaintări în oştire după direct cu el, ca şef al Biroului simpatiile lor; se mai şopteşte că n-ar fi tocmai corect şi că mulţi Operaţii din Marele Cartier liberali i-au semnalat lui Brătianu acest lucru, dar nu i-au General, funcţie pe care a zdruncinat încrederea în amicul său37. fost încadrat în decembrie Şi Constantin Kiriţescu în monumentala sa lucrare 1916 (odată cu înlocuirea generalului Iliescu de către Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919 a generalul Prezan) maiorul Ion exprimat aprecieri pertinente la adresa generalului Iliescu Antonescu. pentru implicarea în pregătirea armatei de război şi a În Mărturisirile sale, planurilor de operaţii. Grija alcătuirii armatei celei noi, cu Radu Rosetti a exprimat şi care România trebuia să se prezinte în Războiul cel mare, cădea multe accente critice la adresa în sarcina ministrului de Război al cabinetului Brătianu, care activităţii generalului Iliescu. era însuşi preşedintele Consiliului şi a colaboratorului său de Generalul Alexandru Averescu Evident că s-au făcut greşeli şi căpetenie, generalul D. Iliescu. În cei aproape trei ani, care au în măsurile de organizare şi în precedat intrarea noastră în război, s-a depus o muncă uriaşă şi pregătirea tactică şi tehnică a armatei şi în alcătuirea planurilor s-au cheltuit sume mari de bani pentru opera de mărire, instruire de operaţiuni. Fost-a însă, sau mai bine zis, toată vina numai a şi înzestrare a armatei. Această operă, s-a îndeplinit după un lui I.I.C. Brătianu, a generalului D. Iliescu, a „tinerilor” ofi ţeri plan sistematic, care a fost urmărit în patru direcţii: sporirea de la Marele Stat Major, care de-a valma cu şeful guvernului efectivelor armatei de operaţie şi a serviciilor ei; completarea, şi cu secretarul general al Ministerului de Război au muncit transformarea şi repararea armamentului, muniţiilor şi ca nişte robi, zi şi noapte, şi s-au străduit din răsputeri ca să a materialului de război; completarea echipamentului şi a completeze lipsurile, să desăvârşească pregătirea, fi ind nevoiţi subzistenţelor; serviciul sanitar38. adesea să improvizeze căci nu era nici timp şi nici mijloace spre Generalul Henri Berthelot, şeful Misiunii Militare a se face altfel? Sau, avut-au acei care i-au precedat în locurile Franceze în România, la 22 decembrie 1916, într-o scrisoare de răspundere pe care le ocupau acum cei huliţi o mare, cea mai adresată soţiei, are accente critice la adresa generalului mare parte de răspundere în pregătirea armatei?34 Iliescu: În schimb, am sfârşit prin a declanşa o mică revoluţie

document 2014 4 (66) 53 studii/documente militară, făcându-l să plece din Cartierul General pe generalul determinanţi. Fiind general tânăr, ar fi avut contra lui, ca şi Iliescu, a cărui laşitate era legendară, şi înlocuindu-l în postul Iliescu, gelozia şi reaua voinţă a multor generali48; pentru că de şef de Stat Major cu singurul militar care este într-adevăr alţi generali mai valoroşi nu erau; pentru că generalul Zottu, capabil aici, generalul Prezan. El a intrat în funcţie de trei rezervist, concentrat şi apoi mobilizat, a fost preferat în zile şi imediat vom curăţa locul trecându-i în rezervă pe toţi funcţia de şef al Marelui Stat Major, respectiv al Marelui generalii şi coloneii fără valoare, pe care politica, şi mai rea în Cartier General, deşi era pe de o parte bolnav, iar pe de altă România decât în Franţa, i-a făcut să ajungă aici39. Atitudinea parte, asupra lui plana acuzaţia de transmitere către Puterile generalului francez faţă de generalul Iliescu se înscrie în Centrale a unor informaţii secrete49; pentru că generalul poziţia sa generală de critică virulentă a corpului ofi ţeresc al Iliescu era cunoscut de Regele Ferdinand, căruia, în anii Armatei Române, cu excepţia generalului Prezan. 1910-1911, îi fusese şef de stat major la Inspectoratul Între criticele aduse generalului le amintim şi pe General al Armatei, unde prinţul moştenitor era şef. următoarele: De la începutul războiului I.I.C. Brătianu În plus apreciem că foarte mulţi (cei mai mulţi) dintre nici n-a călcat cu piciorul pe la acel minister. Acolo însă dicta liderii celei mai înalte instituţii de conducere militară a o trinitate, o adevărată monstruozitate: „Generalul Iliescu, armatei au fost contestaţi de-a lungul timpului de corpul Vintilă şi Dinu Brătianu” […] Mulţi s-au mirat cum s-a ofi ţeresc, din perspectiva pregătirii profesionale, experienţei, putut tolera ca tocmai în acele momente, de o gravitate extremă, moralităţii, vârstei etc. când România îşi cumpănea existenţa şi viitorul ei, poziţia Generalul Ion Raşcu a consemnat în Jurnalul său de ei de mâine în Europa remaniată, să se erijeze în factotum, front că generalul Iliescu şi-a aranjat ocuparea funcţiei de un secretar general a cărei viaţă publică, dă naştere la diverse şef al Marelui Stat Major. Cu mult timp înainte de intrarea comentarii, iar în toate furniturile armatei te izbeai de samsari noastră în război, Iliescu îşi ticluise acest post. Această intenţie şi de neregularităţi40. Singura vină a primului ministru Ionel transpirând şi învederându-se prin faptul că generalul Zottu, Brătianu […] a fost că a lăsat în fruntea Marelui Stat Major şeful Stat Majorului General al Armatei, trecând la pensie, nu pe incapabilul general Dumitru Iliescu, care se întâmpla să-i fi e se numea nimeni în locul său, a determinat o mare indignare şi prieten intim. Acestui fanfaron şi incapabil general, nesigur pe în armată, manifestată prin diferite protestări prin jurnale, deciziile sale pe care mereu le schimba, i se datorează multe din încât Iliescu, ca să domolească spiritele, l-a rechemat pe Zottu în înfrângerile armatei în 1916 şi câteva luni din 191741. activitate, de care, la mobilizare, s-a desfăcut uşor, lăsându-l pe dinafară şi, găsindu-ne în stare de război, nimeni n-a îndrăznit Perceperea corectă a devenirii profesionale a generalului, 50 presupune şi o analiză obiectivă a modului în care acesta să mai zică ceva . a fost încadrat pe funcţii înalte din armată, a cauzelor şi De reţinut faptul că generalul Iliescu era invidiat de mai mulţi generali şi în special de Averescu. Acesta nu circumstanţelor desemnării sale în acele demnităţi de putea ierta generalului Iliescu purtarea sa de la începutul mare răspundere. Ion I.C. Brătianu, prim-ministru, anului 1909, când fusese înlăturat din funcţia de ministru de asumându-şi şi Ministerul de Război, şi-a adus ca secretar Război. Atunci locotenent-colonelul Dumitru Iliescu, şeful general o persoană cunoscută, generalul Iliescu prieten Direcţiei Artileriei, nu a lămurit de ce în referatul direcţiei personal42. Acest lucru este de înţeles, pentru că generalul privind vânzarea muniţiilor vechilor tunuri de câmp, ceea ce a era deştept, cult, inimos, un minunat profesor, un tehnician de afectat stocul cetăţii Bucureşti, era intercalată o frază în care se înaltă valoare şi un bun administrator înţelegător al nevoilor 43 44 arăta că stocul necesar era de 8.000 proiectile şi, prin urmare, […] ; bine pregătit profesional, cu o bogată cultură […] . vânzarea nu mai era posibilă. Mai mult, în referatul întocmit, Considerăm însă, cel puţin răuvoitoare, dacă nu chiar locotenent-colonelul Dumitru Iliescu a insinuat acuzaţii grave murdară, aserţiunea generalului la adresa lui Alexandru Averescu, lăsând să se deducă ideea că Gheorghe Mihail conform căreia acesta ar fi vinovat51. generalul Iliescu era favoritul lui Referitor la relaţiile dintre generalii Averescu şi Iliescu, Brătianu, pentru că trăia cu fi ica Radu Rosetti nota la 1/14 decembrie 1916: dacă se poate 45 generalului . spune că Iliescu nu a fost cu totul la înălţimea dorită, nu e mai În ceea ce ne priveşte, puţin adevărat că, în contra lui, a fost organizată, de Averescu, opinăm că numirea generalul cu ajutorul conservatorilor de diferite nuanţe şi a tanchiştilor, Iliescu ca subşef al Marelui o campanie menită însă să lovească nu numai pe Iliescu, dar Cartier General, în fapt şeful şi, peste el, pe Brătianu. Pe acest val de ponegriri şi de intrigi, acestuia, este justifi cabilă cel puţin Averescu vroia să se ridice la postul de comandant de căpetenie52. din următoarele motive: pentru Generalului Iliescu i s-a imputat şi faptul că a încurajat că generalul Prezan a refuzat practica denunţării comandanţilor de către subordonaţi. Generalul Gheorghe Mihail categoric propunerea, declarând ferm Astfel, generalul Costescu de la Divizia 6 a fost lăsat fără că doreşte să rămână în fruntea comandamentului său46; pentru comandă pentru că acesta, la popotă, în timpul mesei, criticând că generalul Averescu nu avea încrederea Regelui, nici a lui cu vehemenţă oarecare dispoziţii ale M.C.G., a fost raportat în Brătianu şi nici a multor generali şi ofi ţeri superiori47; pentru scris de către şeful său de stat major şi Iliescu, intervenind la că generalul Christescu nu se bucura de încrederea factorilor Maiestatea Sa, i-a luat comanda. Proastă şcoală inaugurează

54 4 (66) 2014 document studii/documente

Iliescu în oaste, încurajând delaţiunile subalternilor contra evacuarea metresei lui Iliescu de către fi delul său adjutant, şefi lor şi făcând din ofi ţerii de stat major spionii şefi lor, în loc maior Slăniceanu, la Iaşi la sfârşitul lunii trecute62. să-i servească şi ajute cu credinţă şi devotament53. Se pare că, generalul Iliescu, prin comportamentul Generalul Iliescu nu s-a bucurat însă de autoritate său, mai puţin implicat uneori în soluţionarea problemelor morală în faţa corpului de cadre, fapt ce a afectat efi cienţa unor majore ce apăreau, a generat şi unele animozităţi în cadrul măsuri de reformă54. În societatea unor cunoscuţi şi deocheaţi Marelui Cartier General. Însuşi programul de lucru stabilit de bon-vivanţi, gl. Iliescu organiza petreceri zgomotoase în toate acesta (nu putea fi deranjat între orele 22.00 şi 7.00, alegerea localurile publice din Bucureşti, cunoscute tuturor noctambulilor, locului de odihnă într-o localitate apropiată, într-o companie care n-au de pierdut alt ceva de cât sănătatea. Vroiaţi să-l găsiţi? feminină agreabilă) au generat nemulţumiri tacite. Chiar N-aveaţi de cât să-l căutaţi într-un „Chambre-separée”, „La colonelul Ion Răşcanu, şeful Secţiei 1 Operaţii era unul dintre cei Enescu“, „Maiorul Mura”, „Iordache”, la „Pariziana”, „Suzana”, nemulţumiţi, iar trimiterea acestuia la Conferinţa Interaliată „Flora”, „Lola” sau „Herestrău”. Generalul se amuza, având de la Chantilly, desfăşurată la începutul lunii noiembrie 1916, grijă să fi e întotdeauna însoţit de câteva şăgalnice dulcinee55. pare să nu fi fost întâmplătoare. În fapt, după întoarcerea în Generalul Radu Rosetti mărturiseşte că am luat de ţară, colonelul Ioan Răşcanu nu a mai revenit la conducerea asemenea masa de câteva ori, la restaurantul „Iordache”, cu Secţiei 1 Operaţii, solicitând numirea la comanda unei unităţi, 63 generalul D. Iliescu, care avea obiceiul de a mânca seara cu cerere ce i-a fost acceptată . colaboratorii şi prieteni de-ai săi. În oraş mersese zvonul că În perceperea corectă a personalităţii generalului un rol Iliescu lua masa seara în „camere separate” şi că aceste mese însemnat pare să-l aibă şi răspunsul la întrebarea: de ce a erau adevărate orgii. Niciuna din mesele, la care am luat mers rău Campania din 1916 şi care a fost rostul generalului parte cu Iliescu, nu a avut loc decât în sala publică şi nu a avut Iliescu în această catastrofă? Desigur, după război mulţi viteji se arată. Totuşi, pe nicidecum caracterul ce i se atribuia, elementele feminine lipsind 56 lângă greşelile comise în cadrul alianţei, trebuie să remarcăm totdeauna . cu sinceritate, aşa cum a făcut-o şi Constantin Kiriţescu, Totuşi generalul Rosetti recunoaşte că la Periş în greşelile noastre. Stările sociale din ţara noastră n-au îngăduit clădirea principală locuia, în primele săptămâni, generalul dezvoltarea armatei ca un organism unitar, cu un sufl et colectiv Iliescu (mutându-se după aceea într-un sat vecin)57. Pretextul unic. […] în unele pături de sus ale societăţii, o stare sufl etească mutării din Periş a fost zgomotul din gară. În realitate Iliescu infl uenţată de un arivism feroce, de un scepticism precoce, de voia să aibă lângă dânsul o anume persoană de sex feminin, ceea cultul aparenţelor, nu putea ajuta la formarea acelui corp de ce nu se putea la Periş. […] La evacuarea Perişului, Iliescu a elită, care să ştie să insufl e maselor, prin exemplul personal, făcut greşeala de a lua cu dânsul în vagonul de dormit, în care datoria supremei jertfe pentru mari izbândiri64. Ne-a trebuit era şi Berthelot cu Pétain şi cu Marchal, pe această prietenă, ceea însă lecţia aspră a înfrângerii, ca să învăţăm ce nu ştiusem afl a ce a revoltat pe aceştia şi ei au povestit această faptă peste tot şi 58 mai dinainte, că avem şi datorii sfi nte, care nu se pot plăti decât la toţi . cu lumina inteligenţei, cu puterea braţului şi cu jertfa sângelui65. Omul politic liberal I.G. Duca, una din personalităţile N-am avut un corp de comandă de elită, o armată ca politice ale acelor vremi, care l-a cunoscut bine pe generalul un organism unitar, cu un sufl et colectiv unic. Generalii noştri Iliescu, arată: în armată, mulţi criticau compunerea Marelui erau afi liaţi politic. Dumitru Iliescu, apropiat al lui I.I.C. Cartier General, ar fi vrut să vadă în capul lui pe altul decât pe Brătianu, nu putea fi apreciat de alţi generali, care aveau generalul Iliescu. Deşi i se recunoşteau calităţile de inteligenţă şi alte afi nităţi politice, cum nici acesta nu putea să-i accepte. de cultură, nu se bucura de autoritate morală, era considerat cam Unii chiar aveau acute dorinţe de mărire, Averescu jinduind uşuratic şi învinuit de-a fi foarte rău înconjurat. Situaţia lui era după funcţia de şef al Marelui Stat Major şi de generalisim, 59 atribuită exclusiv protecţiei lui Brătianu . căpetenia supremă a Armatei66. Sigur, generalul Iliescu Şi generalul Ion Raşcu consemnează acest lucru: a avut lipsurile lui cauzate, în principal, de incapacitatea generalul Orezeanu, comandantul P.S. a Diviziei 6, m-a de a se detaşa fără echivoc de politică, dar şi de lipsa de asigurat că în ziua de 23 noiembrie au trecut prin faţa localului experienţă la comanda marilor unităţi. Rămâne totuşi, spre diviziei în Moldova numeroase automobile cu bagajele şi meritul său, omul care nu a refuzat misiunile de sacrifi ciu de a metresele feţelor simandicoase de la Marele Cartier, toate însoţite coordona, cu resurse minime, pregătirea militară şi de a conduce de ofi ţeri aghiotanţi. Aceste dame fuseseră instalate la Cocioc, operativ campania anului 191667 din Războiul nostru de lângă Marele Cartier, unde se chefuia în toate serile cu lăutari. (Re)Întregire. Câtă inconştienţă! S-au întors timpurile ducelui de Soubise Armata a fost frustrată de o conducere efi cientă şi despre al cărui cartier istoria povesteşte aceleaşi lucruri60. pentru faptul că s-a amestecat politicul în treburile ei. Astfel, Şi colonelul trădător Alexandru Sturdza în jurnalul său din scrierile publicistului Constantin Bacalbaşa68 deducem face referire la faptul că generalul Iliescu şi-a purtat amanta că politicul era cel care numea militari pe funcţii: generalul după el în timpul războiului. Astfel la 27 septembrie, ziua a Averescu, bine apreciat în cercurile militare, nu era deloc un om 69 43-a a războiului, în contextul ofensivei germane la sud de popular . Generalul Prezan, în urma nepopularităţii de care Braşov, el scrie că metresa generalului Iliescu a fost evacuată începea să se bucure generalul Iliescu, devenea generalul favorit în Moldova61. Exod al românilor […] Exodul a început cu al cercurilor guvernamentale70. document 2014 4 (66) 55 studii/documente

Omul politic I.G. Duca aprecia că Marele Cartier aceia ce i-au pus în capul acelor comandamente77. Eu mi-am nu trebuie să se mărginească să ia comanda generalilor Aslan, dat bine seama că ei erau rezultatul, ca să zic aşa, a şefi lor lor, Teodorescu şi Basarabescu, trebuiau neapărat pedepsiţi şi a profesorilor lor. Mulţi din ei, deşi au făcut mari greşeli, nu pedepsiţi cu asprime. Nu numai ca o satisfacţie pentru opinia au o vină personală pentru că, cu toate că nu aveau pregătirea publică, dar şi pentru moralul armatei. Un exemplu trebuia necesară, au fost puşi să comande78. dat, mai ales în timp de război trebuie să se simtă la conducere Generalul Gheorghe Georgescu, fost inspector general energie, jumătăţile de măsură făcând o impresie deplorabilă. al artileriei, comandant al Corpului 5 Armată la începutul [...] indulgenţa Marelui Cartier a fost interpretată ca un act de războiului, îi reproşa generalului Iliescu concepţia planului slăbiciune, care a ştirbit prestigiul Înaltului Comandament. Se de campanie, cu acţiuni pe două fronturi şi menţinerea unor zicea că Iliescu se ştie vinovat, că nu îndrăzneşte să pedepsească puncte întărite pe malul drept al Dunării, impus de primul pe ceilalţi vinovaţi, că are interes să-i menajeze, iar această ministru Brătianu: se vede însă că generalul Iliescu nu a ţinut nenorocită stare de spirit a contribuit într-o largă măsură la limbajul ce trebuia să-l ţină un şef de stat major, conştient de demoralizarea ofi ţerilor în toată prima perioadă a războiului. înalta lui misiune şi doritor să apere interesele generale ale ţării. Unul dintre cele mai mari merite ale generalului Prezan El a cedat abilităţilor diplomatice ale şefului său79. Şi tot el este tocmai de-a fi pus capăt acestui sistem, de îndată ce i s-a spune: numirea generalilor, la înaltele comandamente s-a făcut încredinţat în Moldova conducerea Marelui Cartier; în câteva în condiţii neregulate. În asemenea condiţii, armata noastră, în zile a înlăturat toţi ofi ţerii care nu se arătaseră la înălţimea partea întâia a campaniei, nu putea avea o soartă mai bună80. sarcinii lor, dând câteva pedepse exemplare. A fost destul pentru ca spiritul întregii oştiri să se schimbe, să înceapă o viaţă nouă Victimă a politicianismului? şi să se întocmească un moral care în mijlocul tuturor restriştilor s-a menţinut admirabil până la ultima zi. Cred azi, ca şi Generalul Iliescu, perceput ca liberal, nu era pe placul atunci, că această lipsă de rectilinietate a fost dintre cele mai conservatorilor, motiv pentru care a fost atacat permanent mari şi pentru el personal, una dintre cele mai fatale greşeli ale de presa lor. Istoricul Ion Bulei inserează în cartea sa, în generalului Iliescu71. contul datei de 10/23 iulie 1916, o discuţie de la Clubul Generalul Dabija, aşa cum scrie încă din Introducerea Conservator din capitală, relatată de ziarul „Epoca”: D-le, la lucrarea sa, arătând aici greşelile făcute de unii comandanţi de Ministerul de Război sunt legate azi speranţele unui neam români, am urmărit un interes pur ştiinţifi c, iar nici de cum întreg. De felul cum merg treburile aici depinde buna pregătire de a aduce acuzaţii72, constată totuşi, cu amărăciune, că a armatei noastre. Ceasul când ea va interveni nu întârzie să înfrângerile armatei noastre s-au datorat greşelilor din vină. – Da, d-le, şi când te gândeşti că Ionel Brătianu nu calcă conducere. Generaţii întregi de ofi ţeri şi trupă, crescuţi şi pe la minister. Şi doar el e ministru. [...] – Şi toate treburile educaţi în ideea sfântă a războiului naţional, care trebuia să Ministerului de Război sunt conduse de generalul Iliescu. Bine, aducă întregirea poporului românesc, visată de o mie de ani, d-le, dar acest ofi ţer n-a comandat niciodată o divizie, nici măcar au intrat în război cu cel mai mare avânt, ei şi-au dat bucuros o brigadă mixtă. Şi acum comandă un minister. Ştii şi zvonul sângele şi viaţa pentru realizarea idealului naţional, murind cu că el va fi generalisim, şef al Marelui Stat Major adică. Acest scandal ne-ar putea duce la dezastru. Dacă generalul Iliescu surâsul pe buze, în convingerea că comandamentele superioare vrea să-şi arate meritele militare, să ia comanda unei unităţi au condus armata pentru cea mai mare glorie a neamului potrivite gradului şi vechimii sale81. După evenimentele de la românesc; luptătorii rămaşi în viaţă ştiu însă că conducerea nu Turtucaia, Ion I.C. Brătianu a propus fruntaşilor politici Toma a fost la înălţimea speranţelor puse în ea şi aceasta în prima Stelian, Take Ionescu şi Nicolae Filipescu intrarea în guvern; linie din cauza „Proiectului de operaţie”. Anul 1916, înseamnă aceştia au pus condiţia îndepărtării de la conducerea Marelui înfrângerea conducerii M.C.G. şi a comandamentelor în 73 Cartier General a generalului de divizie Dumitru Iliescu, subordine, iar nu a soldatului român . Starea morală a Armatei socotit de opoziţie drept principalul responsabil al evoluţiei era foarte scăzută, ofi ţerii şi trupa pierduse din nefericire 74 nefavorabile a operaţiilor militare, lucru pe care analiza faptelor încrederea în comandamentele superioare . îl dovedeşte exagerat. Primul ministru, având însă încredere în Să nu uităm că mulţi generali, unii mai în vârstă decât capacitatea şi patriotismul generalului, nu s-a grăbit să dea curs Iliescu, nu au trecut examenul Războiului, deşi erau renumiţi acestei cereri, ceea ce l-a determinat pe N. Filipescu să-l atace în la acea vreme (Grigore Crăiniceanu – fost şef al Marelui presă cu vehemenţă82. Stat Major între 1907 şi 1909 şi ministru de Război între Şi I.G. Duca a sesizat loviturile politice ale opoziţiei 1909 şi 1910, Mihail Aslan – schimbat la 7 septembrie, Ioan împotriva generalului Iliescu: înfrângerea noastră în Ardeal Culcer, Dumitru Cotescu, Constantin Teodorescu – schimbat a dezlănţuit o furtună de critici. Marele vinovat era în primul la 7 septembrie, Basarabescu – schimbat la 7 septembrie, rând Brătianu, în al doilea rând Iliescu, fi indcă făcuse un plan 75 Alexandru Socec) , în iarna 1916/1917 având loc o epurare greşit şi se arătase pe urmă incapabil să conducă operaţiunile, a conducerii armatei de elementele incompetente76. Brătianu fi indcă îi încredinţase o misiune care depăşea După părerea generalului Dabija lipsa de pregătire şi capacităţile lui. [...] Opoziţia, care până atunci tăcuse, ridica punerea în capul diferitelor comandamente a nepregătiţilor din ce în ce mai mult capul, îndeosebi în jurul lui Take Ionescu au condus la greşeli grave operative, pentru care nici nu pot fi criticile deveneau acerbe. Iliescu era sfâşiat, Brătianu nu era făcuţi răspunzători făptuitorii acelor greşeli, ci vinovaţi sunt cruţat şi Averescu era proslăvit83.

56 4 (66) 2014 document studii/documente

Brătianu şi cu Iliescu se completează de minune, din M.S. Regele87, pentru ca mai apoi, însoţindu-l pe generalul nenorocire în dauna prestigiului nostru şi desigur şi al intereselor Iliescu la Iaşi, unde se afl a conducerea ţării, să asist cu durere viitoare. Dacă m-aş înşela ce bine ar fi !84 nota şi generalul la plecarea iubitului meu şef88. Averescu la 3 martie 1916. Generalul Dabija, în vasta sa lucrare dedicată participării Armatei Române în Primul Război Mondial, Schimbarea generalului Iliescu de la Marele Cartier General preferă să consemneze evenimentul, trimiţând totuşi săgeţi către conducerea supremă a statului. În ziua de 1.XII g-lul Retragerea în Moldova, stabilizarea frontului şi Iliescu D. subşeful M.C.G. care ţinuse de la 14.VIII de fapt intrarea în acalmie a acţiunilor militare au condus la locul şefului M.C.G., este desărcinat de acest serviciu, iar g-lul începerea activităţii de reorganizare a armatei pentru luptele Prezan este numit şeful M.C.G. După sinuciderea g-lului viitoare, activitate ce a debutat, Zottu, şeful M.C.G., nu s-a ţinut seama de opinia publică, de a fi resc, cu schimbări în conducerea se numi şef al M.C.G. pe acel care ea îl cerea cu insistenţă şi pe superioară a armatei. Generalul care opinia militară îl indica din convingere. Pentru ce nu s-a Radu Rosetti nota la 1/14 făcut asta, nu este locul de a se discuta aici. Acum la 1 dec. 1916 decembrie 1916: luând pe Iliescu la când totul era terminat şi pierdut, era indiferent cine era chemat o parte, în timpul raportului, Regele ca şef al M.C.G. Dacă s-a greşit de nu s-a numit de la începutul îl vesteşte că a chemat pe generalul războiului g-lul Averescu ca şef al M.C.G., a fost cel puţin un Prezan şi că-l va numi şef de Stat bine că a fost lăsat acum tot în capul Arm. II, ca să lupte înainte Major General. După câte mi-a spus pentru a salva onoarea armatei române89. Regele ulterior, Iliescu ar fi insistat ca La rândul său, generalul Iliescu, justifi cându-se în să fi e menţinut ca subşef de stat major discursul din Senat arată că în luna decemvrie 1916, M.S. Generalul Constantin Prezan (cum era de altfel titlul său ofi cial şi până atunci). Regele i-a arătat că Regele [...] mi-a ordonat să plec la Marele Cartier General aceasta este cu neputinţă din pricina nemulţumirilor ce sunt francez, ca reprezentant al Armatei Române. La cererea mea de contra lui Iliescu în opinia publică şi (eu aş spune: mai ales) în a rămâne în ţară să comand orice unitate ce mi se va încredinţa, mi s-a răspuns că trebuie să plec neapărat în Franţa dându- cercurile politice85. mi-se şi de ministrul de Război misiunea specială de a apăra pe Generalul Toma Dumitrescu nota şi mai aprofundat 90 aspectele zilei de 1 decembrie 1916: astăzi, după raport, lângă toţi marii noştri Aliaţi, sfi ntele noastre drepturi . M.S. Regele, trecând încă cu dl. general Iliescu, i-a comunicat În Franţa, generalul Iliescu a continuat să servească acestuia, nu numai venirea d-lui general Prezan ca şef de Stat poporul român cu credinţă şi patriotism, dovedindu-se Major, dar, încă, că din cauza marilor nemulţumiri ce ar exista un bun român. În acest sens menţiona: am arătat tuturor în public şi în partidele politice, nu-l mai poate lăsa nici ca persoanelor cu autoritate şi infl uenţă, care puteau să servească subşef de stat major la Marele Cartier General şi nici să-i dea interesele româneşti, natura şi mărimea obligaţiilor luate de vreo comandă. Vina mare ce se reproşează d-lui general Iliescu toţi Aliaţii faţă de noi şi le-am demonstrat cum din respectarea este de a se fi înconjurat de colaboratori mediocri şi nu de cei mai clauzelor convenţiilor încheiate cu noi, Aliaţii măresc prea 91 reputaţi ofi ţeri din armata noastră. Dl. general a arătat că a mult şi pe nedrept suferinţele poporului român . De altfel, la lucrat cu personalul de la Marele Stat Major pe care l-a găsit, Paris, generalul Iliescu s-a bucurat de o presă favorabilă, fără să fi schimbat pe cineva. Că planul de campanie a fost studiat deşi opozanţii săi au susţinut că a fost organizată. De altfel, şi examinat şi aprobat de generalii comandanţi de armate şi de în Franţa a apărut o broşură dedicată special generalului M.S. Regele; că a lucrat în credinţă şi devotament; şi că ori cine Iliescu, în care se spune: En arrivant à Paris on il continua în locul său şi în condiţii identice nu ar fi putut face mai bine sau son travailad majoreni patriae gloriam, avec ses eminents mai mult. M.S. Regele spune că într-adevăr generalul Iliescu collaborateurs, S. Exc. M. Alexandr Em. Lahovary, ministre de este o victimă, dar nu se poate face altfel. Condiţiile în care s-au Roumanie et le general Rudeanu, le prezident de la Commision desfăşurat până acum operaţiile: hotărârea Germaniei de a ne militaire roumaine en France92, fi ind considerat la puissante distruge; inactivitatea lui Sarrail şi reaua voinţă rusească ne-au personnalité de ce profund organisateur, de ce brillant capitaine dus la dezastru. Şi acest dezastru a fost inevitabil din moment et de ce fervent propagandiste93. ce Aliaţii nu şi-au ţinut obligaţiile lor, de a ne ajuta şi de a După impunerea Păcii de la Bucureşti, generalul menţine forţele din faţă prin ofensive afi rmate. Sub presiunea Iliescu a făcut numeroase demersuri pe lângă forurile franceze unor forţe inamice superioare bine şi unitar conduse de cei de resort, solicitându-le concursul pentru organizarea unei mai de seamă generali germani, Armata Română, după lupte legiuni române care urma să lupte alături de armatele aliate neîntrerupte de 3 ½ luni, este bătută, dar nu complet distrusă. până la victoria fi nală94. De altfel, în Franţa s-au înfi inţat Ruşii intervin numai când linia Odessei se simte ameninţată86. încă de la începutul războiului subunităţi de voluntari români, Pe 2 decembrie Toma Dumitrescu, notând despre sub comandament francez, de nivelul companiei. Meritorii sosirea generalului Prezan la Marele Cartier General, arată pe această linie au fost activitatea desfăşurată de generalul ca acesta a rugat pe dl. general Iliescu să rămână ca subşef, dar Dumitru Iliescu, reprezentant extraordinar al Marelui Cartier d-sa nu a primit, arătând că astfel era dorinţa expresă a General român pe lângă Marele Cartier General francez , ca document 2014 4 (66) 57 studii/documente

şi iniţiativele „Comitetului naţional În opinia lui Constantin Kiriţescu, Campania noastră al românilor din Transilvania şi din 1916 începută sub auspicii atât de frumoase, s-a sfârşit pentru Bucovina”, în frunte cu Traian noi într-un chip atât de dureros pentru că momentul intrării Vuia95. De asemenea, generalul noastre în acţiune n-a fost fericit ales. [...] el (Brătianu – n.n.) Iliescu a organizat împreună cu a trebuit să intre în război nu la momentul vroit de dânsul, Nicolae Mişu, ministrul României ci la unul impus din afară100. Intervenţia română nu a fost la Londra, un serviciu de presă şi de sufi cient studiată de aliaţi, astfel ca ea să se facă în condiţii care informaţii, serviciu care era sprijinit să producă maximum de efect101. [...] s-a dat un ajutor militar în mod special de lordul Derby, insufi cient la frontiera bulgară; acţiunea Armatei Sarrail a fost ministrul de Război96. Această slabă102. Evident că toate acestea nu puteau fi puse în seama atitudine a generalului Iliescu nu generalului Iliescu. Generalul Toma Dumitrescu a fost întâmplătoare, el fi ind un În principal generalului i se imputa un plan de operaţii cunoscut, încă de pe vreme când rău conceput, pe de-a întregul, este când prin el se nesocoteşte era căpitan şi activa în învăţământul militar, ca dârz aderent principiile şi nu este bazat nici pe informaţii sigure asupra al reîntregirii, făcând parte din organizaţii patriotice secrete mijloacelor şi mişcărilor adversarului. Un astfel de plan a fost care îşi propuneau ca la momentul oportun să poată dezlănţui, cel din august 1916. El poate fi citat în istoria armelor ca un în Transilvania, chiar şi o revoluţie97. adevărat monument de naivitate. Strategii de rasă au rămas În împrejurările extrem de delicate prin care trecea uluiţi cum a putut fi conceput, cu certitudinea execuţiei, un România, afl ată în pragul semnării păcii separate, generalul asemenea plan, adevărată piesă de curiozitate în arta strategică. Dumitru Iliescu, fost şef al Statului Major român scria În acest plan – la care parcă ar fi colaborat duşmanii noştri – s-a preşedintelui Consiliului de miniştri al Franţei, Georges nesocotit cu uşurinţă uimitoare, cele mai elementare principii, Clemenceau, fi ind de părere că rechemarea de către cabinetul în ce priveşte siguranţa masei operante [...] Acelaşi plan de român a misiunilor militare plasate pe lângă statele majore ale operaţii, a nesocotit situaţia adversarului, sau nu a voit, sau nu armatelor aliate constituia o măsură dureroasă pentru toţi cei a ştiut care este situaţia sa, din lipsă de informaţii exacte; aşa că care nu disperaseră încă în privinţa cauzei Aliaţilor, chiar dacă abia pus în executare, el a scârţâit din toate încheieturile şi ca era vorba de o mişcare previzibilă. Germania era pe punctul o masă nearticulată s-a prăbuşit apoi dintr-o dată, făcându-se de a impune României o pace fundamentată pe violenţă, iar fărâme103. generalul român îşi exprima dezacordul absolut faţă de aceasta, Generalul Averescu, căutând răspunderile pentru asigurând executivul francez că, personal, va întreprinde tot situaţia din 1916, întreba şi se întreba: se pune întrebarea în ceea ce îi va sta în putere pentru a anula nişte clauze ruinătoare orice caz cine au fost aceia care au conceput ca armata noastră pentru ţară. Generalul Iliescu nu a omis să reafi rme credinţa sa întărită numai cu două singure divizii ruseşti să se întindă de neclintită în succesul fi nal al Antantei: „Am azi aceeaşi încredere la Mare până la Dorna, trecând prin T. Severin şi să opereze în victoria Aliaţilor precum în ziua în care România a declarat 104 ofensiv în două direcţii: Budapesta şi Târnava . război Puterilor Centrale şi voi rămâne toată viaţa fi del Şi politicianul liberal I.G. Duca a dat glas îngrijorărilor idealului, ideal ce a făcut din mine soldatul naţiunilor oprimate. sale, exprimate direct generalului Iliescu la o întâlnire Iubesc Franţa ca a doua mea patrie şi îi sunt recunoscător pentru ocazională cu acesta: nu i-am ascuns că eu totuşi rămân ce a făcut pentru România98. îngrijorat de frontul de sud şi că nu mă pot împăca deloc cu lipsa De altfel, în capitala franceză, generalul Iliescu a vorbit aeroplanelor şi a artileriei grele, generalul asigurându-l încă o şi despre ceea ce s-a numit trădarea rusească. Astfel, într-un dată îţi repet, fi ţi liniştiţi! Îţi spun cu toată sinceritatea că nu interviu dat presei franceze în 3 aprilie 1917, la Biroul de am nicio grijă. Veţi vedea că totul se va desfăşura după cum ne Presă român la Paris şi publicat în nr. 12089 al ziarului „Le 105 Matin”, printre altele, arăta: Mă rezum: intrarea în linie a sunt întocmite planurile . României răspundea unui îndoit plan: politic şi strategic. Generalul Iliescu a fost acuzat şi de prea mult Guvernul d-lui Sturmer ne-a forţat să declarăm război căci optimism, şi chiar de dezinformare a factorilor politici: el avea nevoie de trupele noastre spre a acoperi fl ancul [...] elita politică, adică Ionel Brătianu, I.G. Duca şi Vintilă stâng al armatei ruseşti din Bucovina. Trupele afl ate Brătianu, cei trei lideri politici fundamentali care au fost în în această regiune erau destinate, contrar asigurărilor jurul negocierilor cu Antanta, a fost infl uenţată de estimările date României şi Franţei, să rămână pe loc. Înfrângerea optimiste pe care generalul Dumitru Iliescu le-a făcut asupra României era prevăzută şi organizată de dl Sturmer care capacităţilor Armatei Române de a executa Ipoteza Z. [...] acei vroia să termine războiul în acest mod răsunător. care se afl au la conducerea armatei au oferit o imagine extrem, extrem de favorabilă, optimistă în privinţa capacităţilor militare Apărarea generalului Iliescu ale României, mai ales în raport cu prezenţa militară austro- ungară în Transilvania, [...] nu era foarte sigură intervenţia Înainte de a prezenta poziţia generalului Iliescu privind Bulgariei în confl ict contra României106. Totuşi, capacitatea acuzele ce i s-au adus, vom arăta percepţia unor istorici şi a de concepţie a comandamentelor române în cadrul Campaniei unor martori oculari din acele timpuri. militare din 1916 s-a dovedit la înălţimea situaţiilor grele şi

58 4 (66) 2014 document studii/documente complexe, s-a arătat competitivă conducerii comandamentelor teritoriale şi unităţile de rezervă [...]. Astfel s-a ajuns a se inamice cu care se confruntau. [...] În general, se poate aprecia că suprima complect dependinţa unităţilor de rezervă de cele active planurile de operaţii şi hotărârile luate pentru executarea lor au fost [...] numai în primul an (1914) cu noua organizare dată judicioase, în raport cu situarea în spaţiu a trupelor celor două părţi rezervelor şi cu fondurile bugetare puse la dispoziţie, armata ce se confruntau şi cu raporturile de forţe şi mijloace existente107. noastră şi-a schimbat cu totul aspectul din trecut şi se putea Constantin Kiriţescu, la a cărei lucrare se adresează conta pe dânsa, ca pe o adevărată forţă, din toate punctele de mult istoriografi a noastră, susţine: cauza fatală a înfrângerii vedere: cadre, echipament, armament şi muniţii, instrucţie etc., 113 noastre nu a fost planul însuşi al campaniei noastre, ci chipul totul era pe cale bună de organizare şi pregătire . cum a fost executat. Condiţiile indispensabile bunei îndepliniri S-a acţionat pentru complectarea cadrelor ofi ţereşti activi ale acestui plan n-au fost respectate108. şi de rezervă114 prin sporirea numărului de elevi în şcolile În istoricul realizat cu ocazia aniversării a 100 de ani de la militare, [...] crearea de şcoli suplimentare pentru ofi ţerii de înfi inţarea Secretariatului General al Ministerului Apărării rezervă, (5 şcoli suplimentare de ofi ţeri de rezervă, câte una Naţionale se arată: odată cu evoluţia organismului militar, la fi ecare corp de armată – n.n.) [...] admiterea învăţătorilor activitatea Secretariatului General devenea tot mai complexă. la înaintare în corpul ofi ţerilor de rezervă. La 1 iulie 1916, În perioada 1914-1916, ani premergători intrării României armata dispunea de 5.674 ofi ţeri activi şi 10.790 de rezervă şi în Primul Război Mondial, secretarul general era generalul de peste 3.000 de elevi în şcolile militare. De asemenea, ofi ţerii în rezervă au fost examinaţi prin comisii medicale şi au fost brigadă Dumitru Iliescu, devenit în 1916 subşef al Marelui clasaţi buni combatanţi şi buni pentru serviciile dinapoi. Cartier General. Au fost modifi cate atunci unele prevederi ale Pe lângă alocaţiile bugetare, Ministerului de Război i Legii pentru organizarea armatei, Legii rechiziţiilor, Legii de s-au acordat în anul 1914 două credite extraordinare, unul reorganizare a corpurilor de grăniceri şi a fost elaborată Legea de 107 milioane lei şi celălalt de 196 milioane lei. Primul pentru chemarea sub arme a contingentelor 1915 şi 1916. De credit, folosit la licitaţii cu termen scurt, a fost repartizat, în asemenea, au fost elaborate noi regulamente privind serviciul principal, astfel: 44.431.390 lei pentru Direcţia 7 Intendenţă, în campanie şi au fost emise mai multe ordine circulare la care 30.443.180 lei pentru Direcţia 8 Armament, 20.329.010 109 Secretariatul General a avut o contribuţie deosebită . pentru Direcţia 4 Geniu, 5.637.693 lei pentru Direcţia 6 Am prezentat, mai mult sau mai puţin, părerile altora Sanitară, 3.037.425 lei pentru Direcţia 3 Artilerie etc. Al despre generalul Iliescu. În continuare vom arăta şi ce aduce doilea credit a fost repartizat astfel: 147.880.631 lei pentru în apărarea sa însuşi generalul incriminat. După cum este Direcţia 8 Armament, 35.680.000 lei pentru Direcţia 7 cunoscut, generalul Iliescu, ca de altfel şi alţi generali care au Intendenţă, 6.264.950 lei pentru Direcţia 4 Geniu, 2.730.000 fost ţinta diferitelor acuzaţii, a prezentat în Senatul României, lei pentru Direcţia 3 Artilerie etc. la 13 iunie 1924, poziţia sa, care, alături de broşura publicată Izbucnirea războiului, la 19 iulie/1 august 1914, a dus la în 1920, constituie apărarea sa şi mărturii relevante privind închiderea graniţelor dinspre ţările beligerante şi prohibirea cele întâmplate în perioada de început a Războiului de (Re) exportului pentru toate materialele de război, iar comenzile Întregire, pentru ca poporul românesc să cunoască realitatea şi să din trecut din Germania, Austria, Franţa şi Italia au fost vadă astfel, dacă armata a fost sau nu pregătită de război, şi să oprite115. Totuşi, s-a reuşit, în schimbul unor compensaţii, aprecieze dacă în acel timp s-a făcut tot ceea ce omeneşte era posibil asigurarea unei linii de aprovizionare cu materiale de război şi dacă s-ar fi putut face ceva mai mult110. prin Serbia. Pornind de la constatările privind starea armatei în Odată cu izbucnirea războiului, creditul bănesc timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, generalul Iliescu pentru nevoile armatei a fost declarat nelimitat. Imediat s-a şi echipa sa din Ministerul de Război a întocmit Planul înfi inţat, cu sediul la Paris, şi cu puteri depline, o comisie, sub reorganizării armatei şi complectarea lipsurilor de tot felul şi a preşedinţia colonelului Rudeanu cu denumirea de: Comisia de 116 trecut la transpunerea acestuia în practică. Astfel, au crescut Aprovizionare cu Muniţii şi Materiale de Război . Odată alocaţiile bugetare pentru minister, pe baza cărora s-au sporit cu înfrângerea Serbiei s-a schimbat linia de aprovizionare cadrele de pace ale armatei, potrivit nevoilor operative, [...] a armatei noastre prin Rusia (Arhangelsk şi Vladivostok), o rută mult mai lungă şi chiar nesigură, multe transporturi dotate, înainte de mobilizare, cu tot ce le era necesar în cadre, fi ind sabotate de ruşi. muniţii, armament, echipament, [...] la 10 Mai 1915 toată Totodată s-au luat măsuri pentru organizarea şi lumea a putut să vadă în Bucureşti, drapelele a aproape 50 de exploatarea teritoriului naţional pentru complectarea nevoilor noi unităţi create, defi lând cu comandanţii lor [...]111. Au fost armatei: 1. [...] s-a distribuit fi ecărui corp de trupă sume, create, printre altele, 8 comandamente de divizii, 8 batalioane variind între 50.000-100.000 lei, pentru a-şi complecta singur de infanterie, 40 regimente de infanterie, 5 regimente artilerie echipamentul. [...] 2. S-a instituit la Ministerul de Război o de câmp, 1 regiment artilerie de munte, 4 regimente artilerie comisie de aprovizionare, pe lângă Direcţia 7 Intendenţă, care grea, 1 regiment de călăraşi, Corpul de Aviaţie etc. să aprovizioneze armata cu tot ce era necesar, echipament şi O altă direcţie de acţiune a reprezentat-o organizarea subzistenţe, afară de armament, muniţii şi material sanitar. rezervelor112 armatei, prin crearea unităţilor de rezervă şi sporirea [...] 3. [...] numirea unei comisii, sub preşedinţia d-lui colonel fondurilor pentru instrucţia rezerviştilor (5 comandamente Popovici (actual general, comand. Corp. II A.) din Statul document 2014 4 (66) 59 studii/documente

Major, în toamna anului 1914, ajutat de o serie de ofi ţeri Privind artileria de câmp, menţiona că, prin înfi inţarea competenţi, pentru a face un recensământ general al industriilor a încă şapte regimente de artilerie şi cinci de obuziere, tot ce din toată ţara [...] 4. Ministerul de Război având rezultatul avea ţara ca material de artilerie, bun şi modern, a fost organizat recensământului industriei private şi a statului, [...] numeşte o în unităţi şi mobilizat la trupele din linia I, folosindu-se comisie, cu denumirea de Comisia Tehnică Industrială compusă toate tunurile cu T.R. md. 904 calibru 75 şi obuzierele de din inginerul inspector-general d-l Gr. Strătilescu, preşedinte 105, precum şi material de 80 mm123. De asemenea, din [...] Ministerul creează, la 10 noiembrie 1915, Direcţia Generală materialul de artilerie mai vechi s-au înfi inţat baterii de a Muniţiilor, cu tot personalul, civil şi militar necesar, care începe poziţie pe Dunăre, iar materialul de cetate de 53 şi 57 mm imediat organizarea industriei private şi a stabilimentelor s-a transformat în arsenalele noastre, făcându-i afeturi şi roţi 117 militare, în vederea unei producţii cât mai întinse . şi dându-se fi ecărei brigăzi de infanterie, [...] una sau două Despre efi cienţa acestor măsuri organizatorice şi baterii, care însoţeau infanteria pretutindeni [...]. Artileria de impactul lor asupra dotării şi înzestrării armatei generalul munte a fost organizată în două regimente: unul a 4 baterii Iliescu a exprimat aprecieri pozitive, arătând: Comisia de de 75 mm cu T.R. şi unul a 6 baterii de 63 mm „Armstrong”. Aprovizionare a Serviciului Intendenţei chiar în cursul anului O muncă uriaşă s-a depus pentru organizarea artileriei 1915, după 6-8 luni de funcţionare, a reuşit să complecteze grele între 1914-1916, înainte de intrarea în campanie, în lipsurile întregii armate şi să creeze şi depozite cu rezerve, atât 4 regimente, cu un număr variabil de baterii, după materialul de echipamente, cât şi de subzistenţe. La fi nele anului 1915, de artilerie şi muniţiile de care am dispus124, folosindu-se 11 niciun corp de trupă al armatei noastre, nu mai avea nicio lipsă tipuri şi modele de tunuri, obuziere şi mortiere, în principal de echipament, subzistenţe, bucătării de campanie, cuptoare de scoase din cetăţi sau material de poziţie, cărora li s-au campanie etc. [...]118. construit afeturi şi aparate de ochire în arsenalele militare Şi comisia colonelului Popovici a lucrat bine, a realizat şi în industria privată. recensământul şi a concluzionat că industria privată şi Deoarece nu se dispunea de niciun fel de material pentru atelierele statului puteau să concureze, cu mici amenajamente şi tragerea contra aeroplanelor, a fost organizată artileria modifi cări, într-o largă măsură la complectarea nevoilor armatei. antiaeriană, luându-se măsurile: 1. tunul de 57 mm din Se puteau chiar fabrica proiectile şi muniţii de infanterie119. cetatea Bucureştilor a fost transformat în tun antiaerian de Comisia Tehnică Industrială, dând dovadă de cel mai către ofi ţerii anume însărcinaţi: d-nii colonei Burileanu şi cald patriotism, având de bază recensământul făcut şi statistica Negrei. 2. s-a destinat un număr de piese din cele de model vechi materiilor prime ce se găseau şi care s-ar mai fi putut aduce, a de 75 mm pentru acest scop, organizându-se unităţi antiaeriene conchis, prin memoriul prezentat la 18 aprilie 1915, că se pot şi aducându-se toate modifi cările posibile125. fabrica în ţară, utilizând industria privată şi atelierele Statului: S-au luat măsuri şi pentru realizarea recensământului a) proiectile de toate calibrele; b) explozibile şi materii prime şi revizuirea disponibilului în oameni, astfel că în afară de necesare acestora; c) bombe de aeroplan; d) granade de tranşee; cei 812.758 oameni necesari pentru complectarea efectivului e) bombe incendiare, lichide infl amabile; f ) gaze asfi xiante; g) de război [...] armata noastră mai dispunea la intrarea în aruncătoare de granade şi de mine [...]120. campanie de 416.242 oameni (instruiţi disponibili, dispensaţi, Astfel, până la intrarea în campanie, s-au completat revizuiţi şi găsiţi apţi, contingentul 1917, tineri de la 18-26 aproape toate chesoanele necesare armatei, toate trăsurile ani înscrişi în tabelele armatei – n.n.)126. sanitare, toate samarele pentru mitraliere şi art. de munte, s-au La mobilizarea din noaptea de 14/15 august 1916 s-au făcut şi stocuri însemnate de muniţii şi elemente pentru muniţii, mobilizat 377 batalioane, 277 baterii 104 escadroane, trupe de şi s-au construit afeturi pentru art. grea de 120 mm, 150 mm operaţi, efectivele totale mobilizate fi ind de 20.000 ofi ţeri, şi 210 mm şi pentru tunurile de 53 mm şi 57 mm, luată din 813.758 trupă şi 281.240 cai127. Privind echipamentul, cupolele cetăţilor Bucureşti şi F.N.G. (Focşani, Nămoloasa, armamentul, muniţiile şi subzistenţele toate trupele, toate Galaţi – n.n.)121. formaţiunile, până la cea mai depărtată de linia de luptă, au Referindu-se la acuzaţia, adusă de generalul Herjeu, fost prevăzute şi dotate cu tot ce era necesar128. ministru de Război în guvernul Marghiloman (1918), Pornind de la lipsurile constatate în Campania din că armata, la intrarea în campanie, ar fi fost lipsită de 1913 din Bulgaria s-au întreprins măsuri pentru organizarea armamentul necesar, generalul Iliescu a respins-o ca fi ind Serviciului Sanitar în zona interioară şi la armate. Astfel, în gratuită şi a prezentat, pe categorii de armament – infanterie, zona interioară s-au organizat 347 spitale de categoria I şi artilerie de câmp, de munte, grea, antiaeriană – situaţia a II-a cu 44.653 de paturi, [...] 50 centre de convalescenţă cu la intrarea în război. Privind armamentul de infanterie, a 13.113 paturi, 10 spitale mobile organizate de diferite oraşe cu prezentat, pe categorii de unităţi şi tipuri de armament, câte 100 paturi, [...] 97 centre ori spitale de categoria a III-a situaţia înzestrării, concluzionând că dacă se face comparaţie organizabile la război, [...] centre şi spitale de specialităţi cu disponibilul se vede imediat, [...] că armamentul era complet (52 – n.n.), 30 infirmerii de gară, 42 cantine de gară, şi că rămâneau şi rezerve [...] şi se comandase în Franţa [...] 11 infi rmerii în porturile dunărene, 34 farmacii de garnizoană 200.000 arme franceze „Lebel” cu muniţia necesară şi un mare (în fiecare capitală de judeţ – n.n.) 2 depozite centrale şi număr de mitraliere cu muniţiile lor [...]122. 43 de depozite regionale de material sanitar etc.129.

60 4 (66) 2014 document studii/documente

Serviciul Sanitar Militar la Armate130 a fost organizat Externe – I.G. Duca, Instrucţiei – dr. C. Angelescu şi de în două mari grupe: Serviciul Sanitar din Zona Operaţiilor Război – generalul Mărdărescu, în şedinţa din 13 iunie 1924, şi cel din Zona Etapelor. Serviciul Sanitar din Zona desfăşurată între orele 15.10-19.25, la care au participat de Operaţii era compus din: 1. pachete de pansamente 151 senatori, absentând 49. După trei scurte interpelări, individuale; 2. serviciul sanitar al micilor unităţi (brancardieri generalul Iliescu a ţinut un amplu discurs. la companie, baterie, escadron – n.n.); 3. serviciul sanitar Înainte de a i se da cuvântul, primul ministru I.I.C. al corpurilor de trupă (1 medic şi 1 trăsură de ambulanţă Brătianu s-a adresat Senatului, luând apărarea generalului la batalion, divizion – n.n.); 4. serviciul sanitar al marilor Iliescu şi asumându-şi răspunderea în cauză, elucidând unităţi (la divizie: 1 ambulanţă divizionară pe 2 secţii, astfel mult controversata problemă, pentru care încă se cerea 10 ambulanţe, 4 furgoane-ambulanţă şi 1 coloană de 212 căderea de capete: compromisul general D. Iliescu, în loc să fi e brancardieri cu 10 trăsuri pentru un rănit; la corpul de trimis la Curtea Marţială, a plecat în Franţa ca reprezentant armată: 1 spital mobil pentru 4 secţii – n.n.). al Armatei Române!132. În mărturia sa pentru Istorie primul Serviciul Sanitar din Zona Etapelor cuprindea: la ministru I.I.C. Brătianu, ca un adevărat bărbat, a spus: d-lor, divizii – 1 semispital de evacuare şi o secţie de automobile; sunt mulţumit că se ridică o chestiune prin care se face o operă la corpurile de armată – 1 spital de etapă, 1 spital de evacuare de dreptate şi de adevăr, ca să se poată examina astăzi, înaintea cu un convoi de automobile (65 automobile), 1 spital de Parlamentului, prin urmare a ţării şi a opiniei publice, cu contagioşi, 2 infi rmerii de gară, depozit sanitar; la armate – documente şi întemeiat, chestiunea care face obiectul comunicării 1 spital de convalescenţă. generalului Iliescu. Dacă până astăzi nu am luat eu iniţiativa Concluzia generalului Dumitru Iliescu a fost: în să se examineze această chestiune, să se discute în mod ofi cial rezumat, se poate spune că în perioada de doi ani şi jumătate, şi în faţa Parlamentului ţării este pentru că am socotit sau ianuarie 1914-august 1916, s-a depus o muncă enormă la mai drept pot să zic, pentru că „am nesocotit” această discuţie, Ministerul de Război, la toate comandamentele, la corpurile de zicându-mi că va veni momentul când istoria va face dreptate. trupă şi serviciile armatei, lucrându-se după un plan metodic, Preocupat de difi cultăţile zilei şi de chestiunile de rezolvat, nu solid alcătuit mai m-am ocupat de a dinainte, astfel cum răspunde acuzaţiilor nu s-a mai lucrat pentru trecut şi de în nicio altă epocă a risipi atmosfera din istoria armatei făcută asupra acestei noastre. Acesta este chestiuni, pentru că adevărul istoric, care din examinarea ei am nu poate fi negat fost şi sunt convins şi nici micşorat131. că va rezulta clar că Să nu uităm că în s-a făcut atunci tot această perioadă ceea ce omeneşte era funcţia de ministru posibil. Dar tocmai de Război a fost pentru că eram atât deţinută de Ion I.C. de sigur de fondul Brătianu, care era ei şi de judecata şi prim-ministru, iar cea de şef al Marelui Stat Major de defi nitivă, de aceea nu am fost grăbit să o aduc eu în discuţie generalul Vasile Zottu, trecut în rezervă la 1 aprilie 1914 publică mai de vreme. Zic, să o aduc eu, fi indcă în defi nitiv şi pentru limită de vârstă şi concentrat în aceeaşi zi ca şef al pe drept eu sunt acela care sunt mai răspunzător şi înţeleg Marelui Stat Major. să iau în faţa d-voastre, ca şi în faţa istoriei, răspunderea Şi totuşi, Campania din 1916 a fost dezastruoasă întreagă a acestei chestiuni (Aplauze). M-am felicitat că am pentru Armata Română. avut un colaborator atât de destoinic şi devotat, cum a fost Întoarcerea generalului Iliescu din Franţa, posibilitatea generalul Iliescu, în prepararea mijloacelor noastre de luptă, dar numirii sale ca ministru de Război în guvernul Brătianu nu am înţeles că prin aceasta răspunderile acestei preparaţiuni (29 noiembrie 1918-26 septembrie 1919), au atras critici să le poarte altul, decât acela care, şi după Constituţie şi după din partea presei şi a opoziţiei, care au continuat, în perioada dreptate, era adevăratul răspunzător. Astăzi nu pot însă ascunde 1918-1924, chiar dacă ministru de Război a fost desemnat că judecarea şi cu elementele reale mă mulţumeşte pe mine, nu generalul Arthur Văitoianu, şi ulterior, la guvernare, s-au numai din punctul de vedere al adevărului, dar, permiteţi-mi perindat patru guverne de opoziţie liberală. Revenirea la să zic, şi dintr-un punct de vedere mai egoist, pe care nu aş fi putere a liberalilor (19 ianuarie 1922-29 martie 1926) şi îndrăznit să-l ţin în seamă. (Aplauze prelungite)133. ocuparea funcţiei de senator de drept în legislatura martie În discursul său din 13 iunie 1924, el a spus multe 1922-mai 1926 de către generalul Iliescu, i-au permis adevăruri dureroase, dar şi pe cele care au făcut mândria acestuia, susţinut de I.I.C. Brătianu, să încerce ameliorarea reorganizării armatei. Generalul Iliescu a reluat o parte din prestigiului său într-o şedinţă a Senatului României. Astfel, problemele prezentate în broşura publicată în anul 1920, pe care la cererea sa, după ce Ministerul de Război, a depus la le completează cu aspecte din Memoriul relativ la stabilirea Senat documentele Comisiei general Popovici, în prezenţa adevărului, privitor la pregătirea de război, în anii 1914-1916 primului ministru Ion I.C. Brătianu, a miniştrilor de întocmit de comisia Ministerului de Război, condusă de

document 2014 4 (66) 61 studii/documente

generalul Ioan Popovici, dar se Generalul Iliescu a arătat că aceeaşi echipă de opreşte şi asupra aspectelor privind comandă de la Marele Stat Major a funcţionat şi la Marele întocmirea şi aplicarea planului de Cartier General. După intrarea noastră în război, până la operaţii din campania anului 1916. plecarea mea de la Marele Cartier General, acelaşi personal a Privind rolul armatei, al continuat să colaboreze la alcătuirea ordinelor şi directivelor Marelui Stat Major, în adoptarea ce porneau de la Comandamentul de căpetenie, colonelul soluţiilor de neutralitate sau Răşcanu I, colonelul Anghelescu Paul, aghiotant regal; maiorii intrarea în război, acesta a lipsit Dumitrescu Toma, Rosetti Radu, complet, soluţiile adoptate la cele maior Oprescu Gh., [...] colonelul două Consilii de Coroană, la care Eracle Nicoleanu, şeful serviciului nu a participat niciun militar, fi ind informaţiilor, [...] Transporturile pe 134 exclusiv politice , armata fi ind calea ferată se conduceau de aceleaşi Crucea de la mormântul reprezentată totuşi de ministrul persoane din timp de pace, colonelul din Cimitirul „Bellu” ortodox civil, I.I.C. Brătianu, care era şi Ionescu M., maior Motaş D. [...] prim-ministru. Nici Convenţia Comandamentul General al Etapelor Militară din 1916 nu a fost semnată de un militar, ci de a fost încredinţat tot generalului acelaşi I.I.C. Brătianu, deşi generalul Iliescu participase Popovici I [...]140. Dar la Marele la pregătirea ei. Poate că avea dreptate generalul Averescu Cartier General nu au colaborat când critica faptul că primul ministru a semnat Convenţia numai persoanele ce constituiau Mareşalul Henri Berthelot Militară, pe când din partea Rusiei, Angliei, Franţei şi Italiei organele constitutive ale lui, căci de patru militari apreciaţi în ţările lor, ca distinşi, din partea în momente importante hotărârile nu se luau decât după ce se noastră a semnat dl. I. Brătianu, având ca singurele titluri, pe consultau de către M.S. Regele şi comandanţii de armată sau baza cărora putea să revendice competenţa militară, întreitul generali recunoscuţi ca deosebit de competenţi. În aceste cazuri fapt că era: maior de rezervă (de artilerie – n.n.) ministru de Război şi amic intim al unui foarte bun ofi ţer tehnic de artilerie grave, ordinele ce porneau de la Comandamentul de Căpetenie erau cu adevărat o rezultantă a părerilor cele mai autorizate141. (evident, aluzie la generalul Iliescu – n.n.)135. Astfel, generalul Iliescu menţiona: la 25 august 1916, Revenind la pregătirea materială pentru război, în ciuda aprecierilor pozitive ale comisiei, nu putem să nu admitem după căderea Turtucaiei, Comandantul de Căpetenie a întrunit că lipsurile materiale de tot felul constatate în timpul campaniei la Periş pe generalii: Averescu, Crăiniceanu şi Iarca Al., [...] din 1913 nu numai că nu au fost eliminate, în pofi da eforturilor la 2 septembrie, Comandantul de Căpetenie consultă, din nou, întreprinse în anii neutralităţii, dar, ca pondere relativă, ele s-au la Marele Cartier General, pe generalii Culcer, Averescu şi adâncit. De altfel, creşterea numărului de unităţi mobilizate a Prezan asupra necesităţii întăririi şi mai mult a trupelor din fost apreciată drept una din cauzele principale ale slăbiciunilor Dobrogea. [...] La 4 septembrie generalul Averescu expune dovedite de Armata Română în Campania anului 1916136. la raport M.S. Regelui planul unei acţiuni peste Dunăre, Analizând pregătirea şi executarea planului de (Operaţia de la Flămânda – n.n.) [...] La 25 septembrie, sunt operaţii din 1916 generalul Iliescu subliniază stabilitatea şi consultaţi asupra evenimentelor militare, la Marele Cartier continuitatea în funcţii la nivelul Marelui Stat Major: [...] General, comandanţii de armată: generalii Culcer şi Generalul din 1914 până în toamna lui 1916 au funcţionat necontenit Averescu. [...] La 3/16 octombrie se prezintă, la Marele Cartier aceleaşi ateliere intelectuale, conduse de aceiaşi ofi ţeri preparaţi General, Misiunea franceză, condusă de generalul Berthelot142. şi recunoscuţi în armată ca instruiţi şi foarte competenţi, cari Şi generalul Iliescu conchide amăgit: se vede din enumerarea au continuat să conducă aceleaşi secţiuni şi servicii şi la marele 137 tuturor acestor colaboratori ai Comandantului de Căpetenie cartier general al armatei . Astfel, la Secţia Operaţii – afl aţi la Marele Cartier General al armatei, cât de mare este structură fundamentală a M.C.G., [care] a infl uenţat direct – nedreptatea când faptele rele se atribuie numai mie, iar cele prin reuşitele şi erorile sale – acest drum al armatei noastre138, bune numai celorlalţi colaboratori ai Comandamentului de de la începutul războiului mondial în 1914, şef a fost colonelul Căpetenie143. Răşcanu Ioan, care mai târziu a devenit general şi ministru de Război, iar ajutor era maiorul Rossetti Radu, azi general. Totuşi, generalul Iliescu nu poate fi considerat total [...] La Biroul Informaţiilor lt. colonel Nicoleanu, azi general, nevinovat, la umbra acelor întruniri de la Marele Cartier împreună cu d. Ion Panaitescu, colegul nostru, au organizat General. În acest sens, Teofi l Oroianu, analizând manevra şi aplicat serviciul culegerii şi selecţionării ştirilor asupra de la Flămânda a menţionat corect că: Marele Cartier inamicilor, cu mare pricepere şi patriotism. La Transporturi, General, condus de un ofi ţer fără experienţă de comandă, ajuns era colonelul Ionescu Mihai, azi general [...] Organizatorul şi în funcţie în temeiul unor legaturi camaradereşti cu primul conducătorul Serviciului dinapoi al Etapelor a fost necontenit ministru, a fost ca şi inexistent în disputa dintre cele două puncte generalul Popovici Ioan. Din august 1914 până la decretarea de vedere. În fi nal, regele – altminteri militar de carieră – şi primul mobilizării, generalul Strătilescu D. azi inspector general de ministru (ofi ţer de rezervă cu Şcoala Politehnică din Paris) au armată, a refăcut, completat şi pus la curent regulamentele decis, împotriva celor mai elementare principii de strategie şi în diferitelor arme şi ale diferitelor unităţi [...]139. temeiul unor promisiuni aliate (ruse şi franceze, după cum vor

62 4 (66) 2014 document studii/documente face şi în nefericita bătălie a Bucureştiului, din noiembrie 1916): ÎN LOC DE CONCLUZII schimbarea planului iniţial de război; trecerea la apărare pe frontul principal; transformarea frontului de sud în front Generalul Iliescu a fost un acar Păun. A-l scoate principal; lichidarea grupării germano-bulgare din Dobrogea şi marele vinovat ar fi o mare eroare. Cauzele pătimirii noastre nord-estul Bulgariei, cu sprijinul au fost mult mai profunde şi trebuie căutate în politica militară a României. Aşa cum a spus generalul Iliescu Armatei Aliate de la Salonic şi a în discursul său de la Senat, Campania din 1913 a arătat Armatei Ruse144. tuturor marile lipsuri de care suferea Armata Română. [...] Şi, parcă tindem să-i resursele fi nanciare alocate armatei au fost insufi ciente, bugetul dăm dreptate şi lui I.G. Duca: ministerului de resort fi ind relativ modest. [...] armata a fost în bătălia de la Bucureşti nu subfi nanţată cronic, acumulându-se serioase rămâneri în urmă, aveam nicio încredere, speranţele în domenii în care efectele nu apar decât în situaţii de criză, de militarilor mi se păreau ridicole. război150. Când, pe raportul de solicitare de fonduri băneşti Fără să am vreo pretenţie că mă al şefului Marelui Stat Major, D.A. Sturdza, şeful Partidului pricep în arta militară, mi se Liberal şi primul ministru a scris: „Armata nu rentează” [...] părea evident, limpede ca lumina sintagma refl ecta o întreagă concepţie a clasei politice româneşti zilei, că trupele de care dispuneam [...] La adăpostul alianţei cu Puterile Centrale, [...] clasa politică Generalul Gheorghe Mărdărescu nu erau îndestulătoare ca să apere românească nu a considerat prioritară dezvoltarea armatei151. cu sorţi de izbândă un front ce se În acele condiţii numai printr-o activitate devotată şi întindea de la Câmpulung până la Dunăre. Eram convins chiar pricepută se putea compensa, cât de cât, în numai doi ani, dacă vom avea putinţa să înfrângem în dreptul Bucureştilor pe ceea ce nu s-a făcuse pentru armată timp de 20-30 de ani, Mackensen, nu mai aveam vremea să ne întoarcem destul de iar generalul Dumitru Iliescu, în acele condiţii complexe repede către Falkenhayn. Eram în plus hipnotizat de ideea că ale neutralităţii, a desfăşurat o fructuoasă activitate pentru atunci când vom fi în toiul luptei cu Mackensen, Falkenhayn organizarea, înzestrarea şi pregătirea armatei, sporirea ne va cădea în spate pe la Nord. Nu înţelegeam cum aceasta nu contribuţiei economiei de stat şi private la efortul de 145 război, elaborarea proiectelor şi planurilor de operaţii şi apare tot atât de luminos domnilor de la Periş . consilierea primului ministru în problemele militare şi chiar Generalul Iliescu s-a considerat un nedreptăţit. Şi în elaborarea Convenţiei Militare cu Antanta. poate chiar a fost. A avut curajul să ceară tuturor miniştrilor Înfrângerile din prima parte a războiului i-au fost de Război din perioada 1917-1923 anchetarea activităţii imputate numai generalului Iliescu, deşi cele mai multe şi sale. Există la Ministerul de Război – arată generalul Iliescu – importante decizii au fost luate de acele consilii întrunite probe scrise de toate străduinţele mele de a se numi o comisie de ad-hoc. Întâi, planul de acţiune nu era opera lui Iliescu, era anchetă, care pentru luminarea publicului să cerceteze întreaga rezultatul consfătuirilor cu marele comandant aliat, îndeosebi cu mea activitate de 3 ani, din ianuarie 1914 la decembrie 1916, Joff re. Lumea este aproape unanimă azi în a recunoaşte că dacă toată munca devotată ce am pus şi eu pentru îndeplinirea el s-ar fi executat, nu numai că situaţia ar fi fost cu totul alta pe sfântului nostru ideal naţional: întregirea neamului. Nu numai frontul nostru, dar că războiul mondial în genere ar fi luat o altă că nu am fugit de asemenea cercetări, dar le-am solicitat, am înfăţişare. Ceea ce s-a întâmplat doi ani mai târziu la Salonic rugat ca ele să fi e făcute foarte riguros146. se putea întâmpla încă din 1916, pe şi prin frontul românesc. După două asemenea cereri, una adresată la 31 iulie Dacă planul nu se executase, vina nu era a lui Iliescu, şi mai 1917 ministrului Iancovescu şi una adresată Regelui, prin puţin încă a lui Brătianu, numai eu ştiu cât au intervenit, cât generalul Râmniceanu, la 31 decembrie 1917, generalul s-au rugat, cât au stăruit pe lângă Aliaţi. În al doilea rând, cred Iliescu constata cu tristeţe că: în loc de dreptate, la 16 aprilie în inima şi conştiinţa mea că acuzaţia împotriva lui Iliescu că 1918, după Pacea de la Buftea, generalul Hârjeu, ministrul de a făcut numai greşeli în felul cum a condus operaţiile cât timp Război în guvernul Marghiloman, a hotărât să-mi aplice a stat la Marele Cartier şi, prin urmare, că el poartă vina celor art. 27 pentru incapacitate din Legea poziţiei ofi ţerilor, ca astfel întâmplate, este o nedreptate. Nu contest că s-au făcut greşeli, dar să fi u forţat să demisionez din armată pe ziua de 1 mai 1918147. contest că aceste greşeli au fost adevărata cauză a înfrângerilor ce am suferit. Sunt convins, absolut convins, că fără aceste greşeli După alte rapoarte (patru către generalul Răşcanu, unul chiar, am fi ajuns tot la acelaşi rezultat. Într-adevăr, de vreme către generalul Ştefan Holban, alte două şi mai multe scrisori ce planul pe care totul se baza nu a fost executat de Aliaţi de-o personale către generalul Mărdărescu) – în luna decembrie dată ce au fost lăsaţi în vânt, tot ce s-a întâmplat era fatal, era 1923, ministrul Mărdărescu a numit o comisie, condusă de de neînlăturat, oricâte sforţări s-ar fi făcut, oricâtă pricepere ar generalul de divizie Ioan Popovici, având însărcinarea de a fi avut acei de la Marele nostru Cartier General152. studia, amănunţit şi documentat, activitatea Ministerului de Poate nici societatea românească nu a fost pregătită Război, în perioada 1914-1916, care a întocmit un Memoriu pentru război sau a fost cultivat numai avântul războinic relativ la stabilirea adevărului, privitor la pregătirea de război, de paradă, victoria facilă, aşa cum fusese Campania din în anii 1914-1916148. Rezultatele acestei anchete probează că 1913, fără a se avea în vedere şi cealaltă faţetă a războiului, mi-am făcut pe deplin datoria de ostaş devotat Ţării şi Regelui; înfrângerea. Iar procesul Răspunderilor nu a făcut altceva astfel sper că se va reveni asupra nedreptăţilor ce mi s-au făcut, decât să creeze legenda Averescu, apariţia unui nou politician, eu fi ind unul din rarii generali activi ai armatei noastre care şi nicidecum stabilirea adevărului. De fapt cel mai mult nu au căpătat niciun grad sau cel puţin o decoraţie în războiul pentru aceasta s-a zbătut însuşi generalul Iliescu, care a întregirii neamului149. reuşit acea ridicare a problemei în şedinţa Senatului. document 2014 4 (66) 63 studii/documente

Singura sa satisfacţie a rămas că fi nalul discursului său a ferparele societăţilor unde fusese preşedinte al consiliului fost urmat de aplauze prelungite, oratorul este viu felicitat153. de administraţie „Creditul extern S.A.” şi „Oţelul Boehler Generalul Iliescu a convins prin discursul său că a pregătit SAR” şi al promoţiei de ofi ţeri 1886 care anunţă ireparabila pierdere a prea iubitului ei şef de promoţie şi distins camarad, intrarea Armatei Române în război, în condiţiile permise de 157 contextul internaţional154. Iar istoricul Ion Bulei conchide: generalul Dumitru Iliescu (Mişu) . A fost înmormântat, mai ales în lucrarea sa „Documente privitoare la războiul joi 10 octombrie în Cimitirul Civil „Bellu”, serviciul religios fi ind ofi ciat la orele 16 ½ la capela cimitirului. pentru întregirea României”, publicată în 1924, el s-a apărat Generalul Iliescu îşi doarme somnul de veci, împreună convingător de învinuirile care i s-au adus155. cu soţia sa Agripina, într-un mormânt modest din Cimitirul Generalul Dumitru Iliescu a încetat din viaţă în ziua de 7 octombrie 1940 orele 11.40, aşa cum anunţă familia „Bellu” Ortodox (fi g. 115, loc 21), pe a cărei cruce simplă prin ferparul publicat în ziarul „Universul”156. A murit, ce aminteşte de fostul şef militar scrie doar atât: General probabil supărat şi mâhnit că idealul pentru care luptase Dumitru Iliescu 1865-1940. Probabil din ceruri îşi priveşte şi îşi dedicase cariera, România Mare, România tuturor amicii şi inamicii şi cu siguranţă este împăcat că a făcut românilor, se năruise. Presa vremii a fost zgârcită în tot ce a putut pentru patria sa, pentru realizarea visului de relatarea acestui eveniment, ziarul „Universul” publicând secole al românilor – România Mare.

Controversial and Forgotten – General Dumitru Iliescu Colonel prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu

Abstract: General Dumitru Iliescu is a controversial military personality. Contemporaries and not only reproached with the Romanian Army disaster at the beginning of the First World War. Th rough documents General received the right to defend himself.

Keywords: First World War, General Dumitru Iliescu, General Staff , Romanian Headquarters, Ion I.C. Brătianu

NOTE

1 Comandantul Brigăzii 8 LAROM. 18 Ibidem, p. 4. 2 Locotenent-colonel Teofi l Oroianu, Un „mare uitat” al războiului de reîntregire: 19 Ibidem, p. 5. Generalul Dumitru Iliescu, „Revista Trupelor de Uscat”, nr. 3-4/1994; *** Şefi i 20 Petre Otu, Comandamentul superior al Armatei române în campania din Statului Major General Român (1859-2000), coordonatori: Teofi l Oroianu, anul 1916, I.S.P.A.I.M. „Occasional Paper” no. 9/2007, 90 de ani de la intrarea Gheorghe Nicolescu, Bucureşti, Editura Europa Nova, 2001. României în Primul Război Mondial, Bucureşti, Editura Militară, 2007, p. 67. 3 Petre Otu, Maria Georgescu, Radiografi a unei trădări. Cazul colonelului 21 Ion Bulei, 1916 – zile de vară, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978, p. 247. Alexandru D. Sturdza, Bucureşti, Editura Militară, 2011, p. 198, nota 39. 22 Locotenent-colonel Teofi l Oroianu, Op. cit., p. 157. 4 Ion Giurcă, Maria Georgescu, Statul Major General Român (1859-1950). 23 N. Polizu-Micşuneşti, Nicolae Filipescu. Însemnări 1914-1916, Bucureşti, Organizare şi atribuţii, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p. 117. Tipografi a ziarului „Universul”, 1936. 24 5 Colonel (r) dr. Ion Giurcă, locotenent-cololonel dr. Vasile Popa, Locul şi Ibidem, p. 245. 25 rolul Statului Major General şi al Marelui Cartier General în reformele Ibidem, p. 248. 26 organismului militar în anii 1916-1920, *** Statul Major General 1859- Ibidem, p. 255. 27 Ibidem, p. 262. 2004. Istorie şi transformare, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al 28 Armatei, 2004, p. 73. Ibidem, p. 268. 29 Vasile Th. Cancicov, Impresiuni şi păreri personale din timpul războiului 6 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Editura României. Jurnal zilnic: 13 august 1916-31 decembrie 1918, vol. II, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1997, p. 276. Atelierele Societăţii „Universul”, 1921. 7 Nicolae Ciobanu, Intervenţie la O dilemă strategică. Peste Carpaţi sau peste 30 Ibidem, p. 410. Dunăre, I.S.P.A.I.M. „Ocassional Paper” no. 9/2007, 90 de ani de la intrarea 31 Ibidem, p. 449. României în Primul Război Mondial, Editura Militară, Bucureşti, 2007, p. 54. 32 8 Ibidem, p. 535. Cătălin Fudulu, Anghel Saligny (1854-1925) Aspecte din activitatea sa, Bucureşti, 33 General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 101; Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale, 2007, p. 112. 34 Ibidem, p. 71. 9 Horia Dumitrescu, Figuri de comandanţi din Primul Război Mondial în 35 Despre maiorul Toma Dumitrescu vezi şi General-locotenent Mircea Jurnalul de front al generalului Ion Raşcu, în Muzeul Vrancei, Cronica Agapie, maior Dănuţ-Mircea Chiriac, maior Constantin Hlihor, maior Ion Vrancei, vol. VII, Focşani, Editura Pallas, 2008, p. 165. Emil, De la Şcoala Superioară de Război la Academia de Înalte Studii 10 Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Bucureşti, Editura Militare. Comandanţi. Profesori. Absolvenţi (1889-1995), Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2012, pp. 164-166. Academiei de Înalte Studii Militare, 1995, pp. 87-90. 11 General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea 36 Toma Dumitrescu, Jurnal. Războiul Naţional (1916), Bucureşti, Editura României. Discurs rostit în Şedinţa Senatului de la 13 iunie 1924, Bucureşti, Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, pp. 92-95. Imprimeria Statului, 1924, p. 3. 37 Horia Dumitrescu, Op. cit., pp. 165-166. 12 Conform „Anuarul Armatei Române pe anul 1910”, p. 252. 38 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916- 13 General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea 1919, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1989, pp. 206-207. României..., p. 4. 39 General Henri Berthelot, Jurnal şi corespondenţă 1916-1919, ediţia a II-a, 14 General Radu R. Rosetti, Mărturisiri, vol. I, Colecţia Convorbiri literare, Cluj, Editura Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 105. [1933], p. 98. 40 Corvin M. Petrescu, Cazul generalului Iliescu, Bârlad, Tipografi a Nicolae 15 Vezi mai multe în General Vasile Rudeanu, Memorii din timpuri de pace şi Peiu, p. 6. de război 1884-1929, Bucureşti, Editura Cavallioti, 2004, pp. 12-16. 41 Z. Ornea, Pierderea unei bătălii dar nu a războiului, în „România literară” 16 Ibidem, p. 42. nr. 5/07-13 februarie 2001. 17 General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea 42 Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan. Vocaţia datoriei, Bucureşti, României..., pp. 4-5. Editura Militară, 2008, p. 56.

64 4 (66) 2014 document studii/documente

43 General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 103. 99 www.cristiannegrea.ro, Trădarea rusească. Intrarea în război (1916). 44 Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu militarul, omul politic, legenda, 100 Constantin Kiriţescu, Op. cit., p. 564. Bucureşti, Editura Militară, 2009, p. 126. 101 Ibidem, p. 565. 45 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Generalul Gheorghe Mihail. 102 Ibidem, p. 568. Cuvânt către viitorime, Bucureşti, Editura Paideia, 2004, p. 38. 103 Corvin M. Petrescu, Op. cit., p. 10. 46 Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan..., p. 56; Vezi şi General Radu R. 104 General Alexandru Averescu, Răspunderile, Editura „Ligii Poporului”, Rosetti, Op. cit., p. 103. 1918, p. 29. 47 General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 102. 105 I.G. Duca, Op. cit., p. 269. 48 Ibidem. 106 Andrei Miroiu, Intrarea României în Primul Război Mondial. Balansare 49 Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan..., p. 56. versus aliniere, I.S.P.A.I.M. „Occasional Paper” no. 9/2007, 90 de ani de la 50 Horia Dumitrescu, Op. cit., p. 166. intrarea României în Primul Război Mondial, p. 11. 51 Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu..., p. 79-80. 107 * * * România în anii Primului Război Mondial..., pp. 573-574. 52 General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 164. 108 Constantin Kiriţescu, Op. cit., p. 569. 53 Dumitru Huţanu, Campania militară din 1916 refl ectată în însemnările de 109 Ministerul Apărării Naţionale, Secretariatul General. Tradiţie şi noutate, pe front ale generalului Ion Raşcu, Muzeul Vrancei. Cronica Vrancei, vol. Bucureşti, 2000, p. 9. VI, Focşani, Editura Pallas, 2006, p. 140; Horia Dumitrescu, Op. cit., p. 168. 110 General D. Iliescu, Răsboiul pentru întregirea României, vol. I. Pregătirea 54 Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu..., p. 126. militară, Bucureşti, Imprimeriile „Independenţa”, 1920, p. 3. 55 Corvin M. Petrescu, Op. cit., p. 6. 111 Ibidem, pp. 8-9. 56 General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 83, nota 26. 112 Ibidem, pp. 9-10. 57 Ibidem, p. 94. 113 Ibidem, p. 13. 58 Ibidem, p. 105, nota 3; vezi şi Petre Otu, Comandamentul superior al 114 Ibidem, pp. 13-14. Armatei..., p. 67. 115 Ibidem, pp. 15-18; 59 I.G. Duca, Amintiri politice, vol. II, Colecţia Memorii şi mărturii, München, 116 Ibidem, p. 19; Jon Dumitru-Verlag, 1981, p. 17. 117 Ibidem, pp. 21-23. 60 Horia Dumitrescu, Op. cit., p. 176. 118 Ibidem, p. 22. 61 Petre Otu, Maria Georgescu, Radiografi a unei trădări..., p. 217. 119 Ibidem, p. 22. 62 Ibidem, p. 233. 120 Ibidem, p. 23; vezi şi Gr. G. Strătilescu, Amintiri de colaborare cu Vintilă 63 Ion Giurcă, Maria Georgescu, Op. cit., p. 126. Brătianu la fabricarea de muniţii şi armament în ţară, în Aşezământul 64 Constantin Kiriţescu, Op. cit., p. 583. Cultural Ion C. Brătianu, Viaţa şi opera lui Vintilă Brătianu văzută de prietenii 65 Ibidem, p. 584. şi colaboratorii săi, Bucureşi, Imprimeriile „Independenţa”, 1936. 66 Vezi Petre Otu, Comandamentul superior al Armatei române..., p. 67. 121 General D. Iliescu, Răsboiul pentru întregirea României..., p. 23. 67 Locotenent-colonel Teofi l Oroianu, Op. cit., p. 161. 122 Ibidem, p. 24. 68 Constantin Bacalbaşa, Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916-1918. 123 Ibidem, p. 25. 69 Ibidem, p. 8. 124 Ibidem, pp. 25-26. 70 Ibidem, p.10. 125 Ibidem, pp. 27-28. 71 I.G. Duca, Op. cit., pp. 26-27. 126 Ibidem, p. 29. 72 Generalul G.A. Dabija, Armata Română în războiul mondial (1916-1918), 127 Ibidem, p. 29. vol. I, Bucureşti, Editura I.G. Hertz, p. 16. 128 Ibidem, p. 30. 73 Ibidem, vol. III, p. 640. 129 Ibidem, pp. 31-32. 74 Ibidem, p. 644. 130 Ibidem, p. 32. 75 Vezi Petre Otu, Comandamentul superior al Armatei române..., p. 73. 131 Ibidem, p. 34. 76 Cătălin Hentea, Armata şi luptele românilor. Breviar de istorie militară, 132 Florin Constantiniu, Op. cit., p. 282. Bucureşti, Nemira, 2002, p. 161. 133 „Monitorul Ofi cial”, Dezbaterile parlamentare. Senatul, nr. 76/28 iunie 77 Generalul G.A. Dabija, Op. cit., vol. I, p. 17. 1924, p. 1464. 78 Ibidem, p. 16. 134 Alexandru Oşca, Pregătirea armatei române pentru împlinirea idealului 79 Revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române” nr. 1-4(31- naţional, în Muzeul Vrancei, 1917 pe frontul de est, Focşani, Editura Vrantop, 34)/2006, p. 13. 1997, p. 10. 80 Ibidem, p. 15. 135 General Al. Averescu, Răspunderile..., p. 12. 81 Ion Bulei, Op. cit., p. 144. 136 Alexandru Oşca, Op. cit., p. 11. 82 *** România în anii Primului Război Mondial, coordonator principal: 137 General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea general-locotenent dr. Ilie Ceauşescu, vol. II, Bucureşti, Editura Militară, României..., p. 109. 138 1987, p. 21. Colonel Stelian Tudorache, În elita Armatei Române. Scurt istoric al 83 I.G. Duca, Op. cit., p. 37. Direcţiei Operaţii, Bucureşti, Editura Nummus, 1999, p. 57. 139 84 Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război, vol. I, Bucureşti, General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea Editura Militară, 1992, p. 87. României..., pp. 109-110. 140 85 General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 164. Ibidem, p. 110. 141 Ibidem. 86 Toma Dumitrescu, Op. cit., pp. 179-180. 142 Ibidem, pp. 110-111. 87 Ibidem, p. 180. 143 Ibidem, p. 112. 88 Ibidem, p. 181. 144 Teofi l Oroianu, Eşec răsunător: Operaţia de la Flămânda o improvizaţie 89 Generalul G.A. Dabija, Op. cit., vol. III, p. 526. 90 dezastruoasă, www. historia.ro. General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea 145 I.G. Duca, Op. cit., p. 75. României..., p. 113. 146 General D. Iliescu, Documente privitoare la Războiul pentru Întregirea 91 Ibidem. României..., p. 114. 92 Constantin Mavrodin, Une grande fi gure roumaine – Le general Iliesco, 147 Ibidem, pp. 114-115. l’organisateur de l’armée roumaine, le capitaine de la campagne de Roumanie, 148 Ibidem, p. 121. le propagandiste du Roumanisme, Imprimerie de Vaugirard, Paris, p. 12. 149 Ibidem, p. 115. 93 Ibidem, p. 16. 150 Colonel (r) dr. Petre Otu, Turtucaia. Sfârşitul iluziilor. Începutul dezastrului, Revista 94 Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, „Document.Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 1-4 (31-34)/2006, p. 17. Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1983, pp. 597-598. 151 Ibidem. 95 *** Istoria militară a poporului român, coordonator principal: general- 152 I.G. Duca, Op. cit., pp. 37-38. locotenent dr. Ilie Ceauşescu, vol. V, Bucureşti, Editura Militară, 1988, p. 537. 153 „Monitorul Ofi cial”, Dezbaterile parlamentare. Senatul, nr. 76/28 iunie 96 Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Op. cit., p. 602. 1924, p. 1503. 97 *** Istoria militară a poporului român..., pp. 237-238. 154 Cătălin Fudulu, Op. cit., p. 117. 98 Hadrian Gorun, Agonie şi extaz: Relaţiile româno-aliate în timpul guvernării 155 Ion Bulei, Op. cit., p. 247. Marghiloman şi reintrarea României în Primul Război mondial. Mărturii 156 „Universul”, anul 57, nr. 278/miercuri 9 octombrie 1940, p. 11. documentare franceze, „Sfera Politicii” nr. 4(176)/iulie-august 2013. 157 Ibidem, nr. 280/vineri 11 octombrie 1940, p. 13. document 2014 4 (66) 65 studii/documente MARELE STAT MAJOR ÎN TIMPUL REGIMULUI DE ARMISTIŢIU (1944-1947)

Colonel (r) prof. univ. Dr. Alesandru DUŢU1

Misiune ultimului document, Marele Stat Major a rămas organul de pregătire de război a forţelor armate şi a teritoriului, având Organ de pregătire de război a forţelor armate ca principale atribuţii: să propună (pentru ministrul de şi a teritoriului, Marele Stat Major trebuia (conform Război) măsuri în legătură cu apărarea naţională, pregătirea Decretului-lege nr. 2.892 din 28 octombrie 1943): să de război şi înzestrarea armatei; să asigure recrutarea, propună ministrului de Război toate măsurile în legătură cu organizarea, instrucţia şi mobilizarea forţelor armate şi apărarea naţională şi pregătirea de război în vederea hotărârilor a teritoriului; să execute mobilizarea şi asigurarea pazei Consiliului Superior al Apărării Naţionale; să urmărească teritoriului şi a populaţiei (în legătură cu departamentele executarea hotărârilor luate; să facă propuneri pentru şi instituţiile interesate); să pregătească şi să întocmească înzestrarea forţelor armate cu armament, muniţii etc., stabilind planurile de război şi studiul teatrelor de operaţiuni necesarul şi caracteristicile principale ale materialului de război probabile; să stabilească nevoile de dotare ale armatei şi etc.; să asigure recrutarea, organizarea şi mobilizarea forţelor să urmărească realizarea lor; să organizeze şi să conducă armate, încadrarea numerică a acestora, pregătirea mobilizării acţiunea informativă şi contrainformativă; să elaboreze teritoriului şi a populaţiei (în legătură cu Subsecretariatele regulamentele cu caracter general; să asigure pregătirea de stat ale Ministerului de Război, cu Ministerul Înzestrării ofi ţerilor de stat major şi să controleze activitatea acestora; Armatei şi al Producţiei de Război şi cu toate ministerele şi să pregătească, organizeze şi să execute călătorii de instrucţie instituţiile interesate), pregătirea apărării terestre şi aeriene cu generalii din marile comandamente; să propună proiecte a teritoriului, a litoralului şi căilor de comunicaţie maritime de legi cu caracter militar; şi fl uviale, a transporturilor militare şi instrucţiei în armată; să întocmească istoricul să colaboreze la întocmirea de proiecte de legi militare; să campaniilor naţionale; organizeze şi să conducă acţiunea informativă asupra forţelor să pregătească şi să şi pregătirii militare a diferitelor armate, precum şi acţiunea organizeze transporturile contrainformativă şi de contraspionaj; să pregătească şi să militare şi funcţionarea întocmească planurile de război şi studiul teatrelor de acţiuni transmisiunilor; să execute probabile; să facă studii şi propuneri relative la planurile de lucrările de statistică fortifi caţii permanente şi să urmărească executarea lor; să a resurselor umane şi întocmească proiecte de regulamente militare cu caracter materiale în legătură cu general şi să coordoneze pe cele ale armelor; să soluţioneze nevoile de mobilizare; să problemele în legătură cu funcţionarea transmisiunilor; să administreze creditele organizeze şi să conducă şi fondurile ce i se acţiunea de propagandă repartizau prin buget etc. în folosul armatei; să În exercitarea atribuţiilor Generalul de corp de armată adjutant conducă şi să coordoneze sale, şeful Marelui Stat Constantin Sănătescu, şef al Marelui învăţământul în toate Major era ajutat de doi- Stat Major între 11 decembrie 1944 şi 20 iunie 1945 instituţiile de învăţământ trei subşefi de stat major şi militar şi în Şcoala de un Cabinet2. Superioară de Război etc. Peste un an, prin Legea nr. 205 din 21 iunie 1947, După terminarea referitoare la organizarea şi funcţionarea Ministerului războiului, aceste misiuni Apărării Naţionale, Marele Stat Major a devenit organul de ale Marelui Stat Major studii, concepţie şi planifi care pentru organizarea şi pregătirea au fost reconfi rmate, la forţelor armate3, fi ind degrevat de sarcinile de instrucţie, 15 septembrie 1945 (prin învăţământ şi înzestrare, care au fost trecute asupra a Decizia ministerială două secretariate, nou înfi inţate: Secretariatul General al nr. 1.440) şi la 15 iunie Instrucţiei şi Învăţământului şi Secretariatul General al 1946 (prin Decretul-lege Înzestrării şi Administrării. Pe lângă atribuţiile mai vechi a Generalul-locotenent Septimiu Pretorian, privind organizarea şi mai primit misiunea de a stabili doctrina generală a armatei, şef al Marelui Stat Major între 27 funcţionarea Ministerului de a organiza şi asigura legăturile externe cu alte armate şi decembrie 1947 şi 31 ianuarie 1948 de Război). Conform de a propune ataşaţii militari etc.4.

66 4 (66) 2014 document studii/documente

Organizare Superioară a Administraţiei din compunerea Ministerului de Război. Din Secţiile 1 şi 4 ale Comandamentului În timpul regimului General al Teritoriului a fost înfi inţată Secţia 7, cu atribuţii de armistiţiu, Marele Stat de recrutare, control vatră şi rechiziţii, iar problemele Major şi-a păstrat, în general, apărării pasive şi ale apărării antiaeriene a teritoriului au structura clasică: 1 şef, trecut în competenţa Secţiei 3. 2-3 subşefi , 1-12 secţii şi Ca urmare a acestor modifi cări şi translaţii de sarcini, 3-4 servicii. Noua situaţie secţiile şi serviciile Marelui Stat Major au fost grupate în politico-militară a determinat trei diviziuni conduse de către un subşef. Primul subşef însă schimbări şi în structură, (generalul Ilie Creţulescu) avea în subordine directă Secţia între primele modifi cări 2 Informaţii, Contrainformaţii, Legătură cu Armatele organizatorice situându-se Aliate, Secţia 3 Operaţii, Secţia Adjutantură, Secţia desfi inţarea detaşamentelor Administrativă şi Secţia Cifru; al doilea subşef (generalul Generalul de corp de armată de legătură de pe lângă adjutant Gheorghe Mihail, Ştefan Bardan) îndruma activitatea Secţiei 5 Instrucţie, comandamentele germane șef al Marelui Stat Major între Serviciului Istoric, Serviciului Cultural, Serviciului Statistic şi a Secţiei de Propagandă, 23 august și 6 septembrie 1940 şi revista ,,România militară”, iar al treilea subşef (generalul în locul ultimei fi ind și între 23 august și Constantin Eftimiu) coordona activitatea Secţiilor 1, 4, 12 octombrie 1944 înfi inţat (7 octombrie 1944), 6, 7 şi M.O.N.T. Direcţia Superioară a Învăţământului Biroul 5 (în cadrul Secţiei 2), transformat, la scurt timp Militar lucra după ordinele directe ale şefului Marelui Stat (23 decembrie 1944), în Serviciu Cultural. În afara secţiilor Major. În subordinea Marelui Stat Major a funcţionat, şi serviciilor organice, în subordinea Marelui Stat Major s-au pe toată durata războiului, şi Comandamentul General al mai afl at Consiliul Superior de Judecată, revista ,,România Etapelor, constituit din două comandamente de etape (câte militară”, Şcoala Superioară de Război, Institutul Geografi c unul pentru fi ecare armată, cu 2 la 4 sectoare de etapă şi Militar, Institutul Militar de Educaţie Fizică, Muzeul formaţiunile de servicii respective). Militar, Comandamentul Pregătirii Militare din Facultăţi, În urma noii organizări a armatei (august Comandamentul Transmisiunilor şi Centrul de Instrucţie 1945), secţiile Marelui Stat Major au fost repartizate Tirol. astfel: primului subşef – Secţiile 2, 3, 5, Adjutantură, Pentru a degreva Marele Stat Major de o parte din Administrativă, Serviciul Cifru, Serviciul Istoric, revista activităţile de execuţie şi control a sarcinilor de pe teritoriu, ,,România Militară”; celui de-al doilea subşef – Secţiile 1, la 25 octombrie 1944, a fost înfi inţat Comandamentul 4, 6, 7, M.O.N.T., Serviciul Intendenţei, Serviciul Statistic. General al Teritoriului ca organ central de conducere, Secţia 8 Învăţământ Superior a fost subordonată direct supraveghere şi control pentru pregătirea teritoriului în şefului Marelui Stat Major6. vederea războiului, executarea mobilizării, siguranţei şi paza În anul următor (16 iulie 1946), Secţia 7 Teritoriu a fost teritoriului şi a populaţiei civile5, în compunere intrând desfi inţată, atribuţiile de organizare-mobilizare trecând în următoarele secţii şi servicii din Marele Stat Major: Secţia sarcina Secţiei 1, rechiziţiile la Secţia 8 M.O.N.T., iar problema M.O.N.T., Secţia 8 Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, prizonierilor români nerepatriaţi la Serviciul Statistic. Serviciul Statistic, Birourile Recrutare, Rechiziţii şi La 19 februarie 1947, Secţia 2 Informaţii şi Control Vatră Trupă de la Secţia 1 Organizare, structurile Contrainformaţii a trecut de la Marele Stat Major la care se ocupau cu problemele de pază teritoriu de la Secţia Ministerul de Război, sub 3 Operaţii şi cele ale cazării militarilor de la Secţia 1 denumirea de Serviciul de Organizare. Comandamentul General al Teritoriului era Informaţii al Armatei, lucrând considerat ca un al doilea eşalon al Marelui Stat Major, sub ordinele directe ale lucrând după ordinele şi dispoziţiile date de acesta. În ministrului. Concomitent, în fi nal, i s-a stabilit următoarea structură: Stat Major, cu cadrul Marelui Stat Major a Biroul Adjutanturii; Secţia 1 Organizare-Mobilizare; fost înfi inţată Secţia 2 Studii Secţia 2 Mobilizarea Teritoriului; Secţia 3 Instrucţie şi şi Instrucţie Informativă de Paza Teritoriului; Secţia 4 Materiale şi Resurse Teritoriu; Luptă, care, la 29 martie 1947, Serviciul Statistic şi Compania Trupei. A fost desfi inţat a luat denumirea de Secţia în primăvara anului 1945, prilej cu care Secţia M.O.N.T. 2 Instrucţie Informativă de şi Serviciul Statistic au revenit în compunerea Marelui Luptă şi Legături Externe. Stat Major, Secţia 7 Legături cu Armatele Aliate a fost Pe aceeaşi dată, Biroul 1 Generalul de corp de armată transformată într-un birou (în cadrul Secţiei 2 Informaţii), Informaţii şi Biroul 3 Ataşaţi adjutant Nicolae Rădescu, şef al Marelui Stat Major între Serviciile Intendenţă şi Tezaur au trecut la Direcţia Militari, care funcţionau în 15 octombrie şi 6 decembrie 1944

document 2014 4 (66) 67 studii/documente cadrul Secţiei 2 Informaţii şi Atribuţiile operative i-au fost însă diminuate drastic Contrainformaţii, au trecut prin subordonarea Armatei Române operative Frontului de la Serviciul de Informaţii 2 Ucrainean. Ca urmare, a rămas doar cu atribuţii de al Armatei la Secţia 2 organizare, instruire, dotare, completarea pierderilor, Informativă şi Legături asigurare materială a marilor unităţi afl ate pe front, Externe. îndeplinire a deciziilor Comisiei Aliate de Control (partea sovietică) etc. Chiar şi în această situaţie, şefi i Marelui Stat Încadrare Major (generalii Gheorghe Mihail, Nicolae Rădescu şi Constantin Sănătescu) au manifestat demnitate, protestând Din 1944 până în 1947, deseori pe lângă Comisia Aliată de Control (partea sovietică) şefi i Marelui Stat Major au faţă de abuzurile acesteia (şi ale altor structuri militare şi fost următorii: general de civile sovietice), cerând menţinerea individualităţii Armatei corp de armată Gheorghe Române etc. Remarcabile în acest sens sunt protestele Mihail (23 august- Generalul de divizie Costin Ionaşcu, generalului Gheorghe Mihail faţă de dezarmarea de către 12 octombrie 1944), general şef al Marelui Stat Major între sovietici, după 23 august 1944, a trupelor române de pe de corp de armată Nicolae 20 iunie 1945 şi 27 decembrie 1947 frontul din Moldova, faţă de capturarea fl otei militare Rădescu (15 octombrie- române, faţă de încercările de destructurare şi desfi inţare a 6 decembrie 1944), general de corp de armată Constantin structurilor de comandament rămase în ţară (faţă de care Sănătescu (11 decembrie 1944-20 iunie 1945), general de corp Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 nu conţinea de armată Costin Ionaşcu (20 iunie 1944-27 decembrie nicio prevedere restrictivă) şi, nu în ultimul rând, faţă de 1947), general Septimiu Pretorian (27 decembrie 1947-30 declanşarea procesului de politizare a armatei. În faţa tuturor ianuarie 1948). acestor abuzuri, generalul Gheorghe Mihail a preferat să îşi La 30 decembrie 1947, şefi i secţiilor Marelui Stat Major dea demisia din funcţie, fi ind din acest punct de vedere printre erau următorii: colonel Gheorghe Olteanu (Secţia 1), colonel puţinii din Armata Română, care a procedat astfel. Lascăr Petrovici (Secţia 2), colonel Ion Bălănescu (Secţia 3), colonel Ioan Ciucă (Secţia 4), colonel Gheorghe Niculescu Organizarea armatei (Secţia 5), colonel Octavian Răuţă (Secţia 6), colonel Vasile Mihăilescu (Secţia adjutantură), colonel Gheorghe Petrescu Ideea principală care a călăuzit activitatea Marelui Stat (Serviciul Statistic), colonel Ion Popescu (Serviciul Istoric), Major, după 23 august 1944, în domeniul organizatoric, colonel Pavel Zamela (Serviciul Cifru). a fost aceea ca pe baza armamentului, materialelor de În ceea ce priveşte efectivele, la 2 noiembrie 1945, specialitate (transmisiuni, Marele Stat Major era încadrat cu 175 ofi ţeri de stat major pionieri, autovehicule etc.) şi (48 defi cit), 62 ofi ţeri combatanţi, 14 ofi ţeri intendenţi şi de a efectivelor disponibile să se menţină unităţi şi mari unităţi administraţie (1 defi cit), 4 ofi ţeri medici (1 defi cit), 1 ofi ţer puternice şi manevriere, care veterinar, 3 ofi ţeri magistraţi (1 defi cit), 8 ofi ţeri tehnici, să poată îndeplini cu succes 145 subofi ţeri (30 defi cit), 2 maiştri, 51 funcţionari civili misiunile de luptă pe front. (50 defi cit). Peste câteva luni (martie 1946), efectivele i-au Primele măsuri în acest sens fost reduse la 156 generali şi ofi ţeri (5 generali, 12 colonei, au fost luate imediat după 25 locotenent-colonei, 60 maiori, 50 căpitani, 4 subalterni) trecerea României de partea şi 100 de subofi ţeri (plus 550 trupă). Naţiunilor Unite şi au vizat transformarea unităţilor de Activitate recruţi7 în unităţi operative. Acţiunea s-a desfăşurat Generalul de corp de armată După trecerea României de partea Naţiunilor concomitent cu măsurile adjutant Constantin Sănătescu, Unite, la 23 august 1944, Marele Stat Major (condus de luate pentru regruparea ministrul Apărării Naţionale generalul Gheorghe Mihail, delegat de regele Mihai I cu marilor unităţi care luptaseră între 4 noiembrie şi 5 decembrie 1944 comanda întregii armate) a conceput şi condus (până pe frontul din Moldova şi contopirea lor cu unităţile de la 7 septembrie 1944) în mod independent (pentru prima recruţi8. dată de la începutul războiului) operaţiile militare împotriva O atenţie deosebită s-a acordat realizării unui raport trupelor germane, încununate cu succes, într-un timp scurt adecvat între posibilităţile de dotare şi efectivele unităţilor, şi cu pierderi minime. Concomitent, Marele Stat Major a întineririi acestora şi încadrării lor cu ofi ţerii cei mai buni9. îndeplinit şi calitatea de Înalt Comandament Român în Pentru a se obţine o structură unitară a diviziilor pe întreaga raporturile cu Naţiunile Unite. armată, Marele Stat Major a emis, la 6 septembrie 1944,

68 4 (66) 2014 document studii/documente

Instrucţiunile speciale a stabilit structurile şi substructurile armatei, efectivele nr. 66.000 prin care a acestora, proporţia încadrării pe categorii de militari, precizat organica fi ecărei dotarea lor, impunând şi termene (scurte) pentru aplicarea categorii de mari unităţi. dispoziţiilor sale12. Pornind de la prevederile Într-un asemenea context, şeful Marelui Stat Major, a Convenţiei de Armistiţiu înaintat (26 martie 1945) ministrului de Război o Notă-studiu din 12 septembrie 1944, referitoare la reorganizarea armatei de interior în care aprecia că care nu făceau nicio cele 4 scheme cu totul generale şi anonime trimise de Comisia referire la marile unităţi Aliată de Control (partea sovietică) erau în totul în contrazicere române care nu trebuiau cu prevederile Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 să participe la operaţiile şi cu Protocolul Militar din 26 octombrie 1944, schimbând militare de pe front, structura şi cadrul general al armatei. Cu acelaşi prilej, generalul Marele Stat Major a Constantin Sănătescu atrăgea atenţia că asemenea probleme hotărât, la 29 septembrie importante trebuiau discutate de Consiliul Superior al Oştirii, Generalul de corp de armată Mihail 1944, ca diviziile care precum şi de acei care sunt exponenţii ţării şi poporului13. Racoviţă, ministrul Apărării Naţionale între 24 august şi 5 noiembrie 1944 nu participau la lupte Ministrul de Război, generalul Constantin Vasiliu- să funcţioneze în Răşcanu (de la 6 martie 1945) care devenise deja omul continuare ca organe de instrucţie, pază internă şi siguranţă Partidului Comunist în cadrul armatei, nu a ţinut însă spre a contribui cu elemente, materiale sau unităţi constituite seama de cele raportate de şeful Marelui Stat Major şi, 10 pentru completarea marilor unităţi operative . în aceeaşi zi, şi-a însuşit, în timpul discuţiei cu generalul Această orientare justă a fost anulată însă de prevederile I.Z. Susaikov, poziţia Comisiei Aliate de Control privind Protocolului militar sovieto-român din 26 octombrie 1944, care reorganizarea armatei de interior (în plafonul de 120.000 de preciza categoriile şi cuantumul unităţilor şi marilor unităţi oameni, inclusiv Aeronautica şi Marina) şi a cerut ca studiul române ce urmau să acţioneze pe front, dar care a impus privind trecerea la noua organizare să-i fi e prezentat până în acelaşi timp, în dezacord cu prevederile de armistiţiu, la 30 martie, orele 914. La fel va proceda şi cu alte prilejuri. desfi inţarea majorităţii marilor unităţi române rămase în interiorul ţării. Cu toate că a semnat documentul, generalul Deşi nu mai dispunea de libertate de acţiune, Marele Nicolae Rădescu, şeful Marelui Stat Major, i-a adăugat o Stat Major a întocmit, imediat după război, numeroase studii Notă adiţională în care menţiona: Protocolul îl semnez ca referitoare la cadrul general al armatei în perioada de pace, fi indu-ne impus de Comisia aliată (sovietică) de control şi în urmărind menţinerea unor mari unităţi şi unităţi cu efective scopul de a evita consecinţele dăunătoare operaţiilor comune sufi ciente, bine încadrate şi dotate, care să corespundă contra Germaniei şi Ungariei11. nevoilor de instruire şi de apărarea a ţării, păstrându-se între Ca urmare, până la mijlocul lunii decembrie 1944, arme proporţia ieşită din experienţa războiului15. conform prevederilor Protocolului militar, impus de Comisia Prin Nota întocmită la 21 iunie 1945 către generalul Aliată de Control (partea sovietică), au fost desfiinţate Costin Ionaşcu, în eventualitatea punerii acestor chestiuni la 1 comandament de armată, 4 comandamente de corp de Moscova, cu prilejul participării la marea paradă militară armată, 15 divizii şi alte numeroase unităţi şi formaţiuni prilejuită de încheierea războiului, şeful Secţiei 3 a Marelui militare. S-a permis menţinerea, cu efective de pace, a doar Stat Major propunea cadrul general al armatei şi aprecia 3 comandamente de corp de armată şi a 3 divizii de infanterie că esenţial era păstrarea libertăţii de a se stabili efectivele sau de munte. Argumentul hotărâtor adus de generalul şi structura armatei în raport cu nevoile şi condiţiile noastre Vinogradov, locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de specifi ce16 Control, în timpul discuţiilor care au precedat semnarea . La rându-i, Secţia 5 din Marele Stat Major protocolului a fost că el execută ordinele mareşalului R.I. considera (10 august 1945) că structura viitoare a armatei Malinovski şi instrucţiunile guvernului sovietic. O poziţie trebuia să fi e condiţionată pe de o parte, de caracteristicile categorică a luat generalul Nicolae Rădescu şi faţă de terenului, mărimea şi particularităţile frontierelor de apărat, dislocarea, în decembrie 1944, a unor divizii sovietice pe potenţialul industrial, calităţile de adaptare a personalului în teritoriul României, faţă de arestarea, fără motiv, a unor mânuirea mijloacelor moderne de luptă, iar pe de altă parte de ofi ţeri români şi faţă de evacuarea autorităţilor române experienţa marelui război recent şi de necesităţile viitorului17. reinstalate pe teritoriul eliberat al Transilvaniei ocupat în În pofi da impunerilor Comisiei Aliate de Control, 1940 de Ungaria. Demnitate şi curaj a manifestat în relaţiile ideea directoare care a călăuzit activitatea Marelui Stat cu sovieticii şi generalul Constantin Sănătescu, chiar dacă Major în ceea ce priveşte efectivele armatei a constat în protestele sale nu au fost luate în consideraţie. menţinerea unor unităţi cu efective sufi cient de tari, bine În perioada următoare, organizarea Armatei Române încadrate şi dotate care să răspundă în cât mai bune condiţii a fost stabilită de către Comisia Aliată de Control, care nevoilor de instrucţie şi eventualelor misiuni operative ce ar document 2014 4 (66) 69 studii/documente putea surveni, păstrând însă la concretizarea unei doctrine militare cu specifi c românesc20 proporţia ieşită din experienţa şi că era necesar ca mai întâi să se cristalizeze învăţămintele războiului care a luat sfârşit18. rezultate din război, să se cunoască posibilităţile de adaptare a În realitate, a trebuit să se acestor învăţăminte în raport cu statutul, caracterul şi cadrul ce ţină seama în principal de vor fi hotărâte armatei noastre21. exigenţele Comisiei Aliate În acelaşi stadiu se afl au încercările doctrinare de Control, care a luat în româneşti şi în 1947, la 10 martie, tot generalul Costin calcul cu totul alte priorităţi. Ionaşcu consemnând că forurile superioare ale armatei În cadrul efectivelor nu s-au fi xat încă asupra structurii şi organizării viitoarei stabilite de Comisia Aliată armate şi nici asupra doctrinei celei mai potrivite nouă22. La de Control (partea sovietică), ora actuală – mai consemna şeful Marelui Stat Major, în Marele Stat Major a emis studiul intitulat Necesitatea unei Secţii de doctrină în Marele în perioada 1945-1947 mai Stat Major – ne lipseşte concretizarea unei doctrine militare. multe instrucţiuni generale şi Generalul de corp de armată Mihail Ultimul război ne-a lăsat cu un amestec variabil din doctrinele numeroase ordine prin care Lascăr, ministrul Apărării Naţionale franceză, germană şi rusă, datorită situaţiilor prin care am a stabilit comandamentele, între 30 noiembrie 1946 trecut. Comandamentele, şcolile, trupele şi însuşi Marele Stat și 30 decembrie 1947 unităţile şi formaţiunile care Major simt această criză mai ales prin faptul că armata noastră urmau să rămână în fi inţă, unităţile şi formaţiunile nou a rămas deocamdată cu regulamentele tactice din 1939 şi înfi inţate, dislocarea lor pe teritoriul naţional, norme pentru mai vechi. Încercări pentru schiţarea unei doctrine s-au făcut desconcentrarea unităţilor, pentru recrutare, încorporare etc. în ultimul an în Marele Stat Major (conferinţele din iarna În 1946, în contextul măsurilor militare restrictive 1945/1946), în Şcoala Superioară de Război şi inspectoratele prevăzute prin proiectul Tratatului de pace cu România de arme. Aceste încercări au rămas însă disparate şi n-au dus la (138.000 de militari sub arme; interdicţia instruirii rezultatele concrete pentru uzul instrucţiei în armată23. personalului care nu făcea parte din oştire; limitarea Cu toate acestea, preocupările pentru adoptarea unor numărului de avioane la 150, din care cel mult 100 de luptă; principii doctrinare româneşti au constituit o realitate a interzicerea marinei de a avea în dotare submarine, vedete epocii, cel puţin la nivelul organismelor de specialitate ale torpiloare etc.; interdicţia de a păstra şi fabrica armament Marelui Stat Major. Secţia 5, peste necesarul înzestrării efectivelor; prezenţa în ţară a de exemplu, a considerat numeroase efective sovietice etc.), Marele Stat Major a că odată cu reorganizarea relevat consecinţele negative ale acestora precizând că astfel armatei trebuia să se se diminua foarte mult capacitatea de luptă a Armatei treacă la turnarea în forme Române (şi aşa destul de redusă la acea dată), a arătat că precise a unei doctrine limitarea efectivelor şi, ca urmare, reducerea numărului militare româneşti bazată de mari unităţi, reprezenta numai dezavantaje, deoarece pe experienţa războiului şi cu efectivele aprobate de Comisia Aliată de Control se pe învăţămintele deduse din puteau organiza numai 5 divizii cu efective de război, care contactul cu două din cele mai nu răspundeau nevoilor de apărare locală a frontierelor. puternice armate care s-au Actuala organizare a armatei române – considera, la rându-i războit în actualul confl ict, (22 octombrie 1947) şi Ofi ciul pentru Aplicarea Tratatului adaptată posibilităţilor de Pace – nu răspunde decât asigurării nevoilor de instrucţie noastre şi specifi cului şi îndatoririlor cu caracter intern. Pentru situaţia de apărare românesc, determinată în Generalul de armată Constantin Vasiliu-Răşcanu, ministrul Apărării locală a frontierelor, comandamentele şi unităţile vor trebui raport de viitoarea situaţia Naţionale între 6 martie 1945 completate cu formaţiuni de servicii corespunzătoare. Cu politică a statului nostru ca şi 29 noiembrie 1946 toate acestea, Marele Stat Major nu a încetat să caute soluţii naţiune unită, suverană şi pentru a se realiza o nouă structură, încadrându-se perfect în: independentă şi în măsură să satisfacă năzuinţele viitorului. misiunile ce-i revin şi efectivele ce i-au fost fi xate19, aşa cum se Luând în calcul capacitatea şi experienţa de război a aprecia într-o sinteză din 1947. corpului de comandă românesc, colaborarea acestuia cu generalii şi ofi ţerii sovietici, şeful Secţiei 3 Operaţii aprecia Preocupări doctrinare că ar fi cu totul greşit ca să mai aplicăm vechiul procedeu de a crea o doctrină militară românească copiind sau prelucrând Analizând situaţia în care se afl a Armata Română regulamentele altei armate24. Pentru acesta, Marele Stat la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi marile Major trebuia să stabilească principiile doctrinei militare şi schimbări produse în modul de ducere al războiului, să le concretizeze într-un regulament al marilor unităţi, care generalul Costin Ionaşcu, şeful Marelui Stat Major să constituie baza pentru elaborarea regulamentelor de luptă considera (20 august 1945) că este prematur să se păşească ale tuturor armelor. În acest scop se propunea constituirea

70 4 (66) 2014 document studii/documente unei comisii din care să facă parte şeful Marelui Stat Major, toţi vecinii, nu va întreprinde niciodată vreo agresiune având inspectorii de armă, şefi i statelor majore ai Aeronauticii şi ca scopuri cuceririle teritoriale sau aserviri de popoare. Preţuind Marinei, inspectorii de arme şi de servicii, comandantul pacea ca pe cel mai însemnat bun al omenirii, poporul nostru nu Şcolii Superioare de Război şi câţiva comandanţi de mari va accepta ideea războiului decât forţat de împrejurări şi atunci unităţi cu o vastă experienţă de front. numai în scopul de a-şi apăra libertatea, drepturile, avutul În cadrul acestor preocupări doctrinare au predominat şi hotarele. Un viitor confl ict nu ar putea fi decât un război şi elemente ale naţiunii armate, specifi ce perioadei de coaliţie. Ţările mici nu ar putea fi implicate în războaie interbelice, generalul Costin Ionaşcu, apreciind, la scurt individuale. În războaiele de mari proporţii pe care le impun timp după preluarea funcţiei de şef al Marelui Stat Major confl ictele de coaliţie, cu mijloace puternice de distrugere şi cu (iunie 1945) că războiul trebuie dus de întreaga naţiune când arme moderne cu bătaie mare, o ţară mică pentru a putea fi se va pune problema. Pe aceleaşi coordonate de gândire, utilă marilor săi aliaţi, trebuie ca în primul rând să-şi asigure Secţia 3 Operaţii considera şi el (10 august 1945) extrem de propriile posibilităţi de apărare şi apoi să fi e în măsură de a utilă continuarea pregătirii rezerviştilor, inclusiv din punct furniza un corp de forţe cu care să opereze în exterior. Chiar de vedere fi zic, intelectual şi moral. În acest scop, a propus numai sarcina de apărare a propriului teritoriu este covârşitoare elaborarea unui program pentru menţinerea practicilor pentru ţările mici, astăzi când marile puteri industriale, militare elementare: orientarea, citirea hărţilor, mişcarea în benefi ciind de ultimele cuceriri ale ştiinţei, pot efectua acţiuni teren variat, obişnuinţa traiului în teren în cadrul colectivităţii, imediate şi de mare distrugere asupra teritoriului, de la distanţe supuse regulilor de disciplină şi solidaritate, tragerea cu arma şi de mii de kilometri (avioane supersonice, stratosferice, torpile executarea de şanţuri de apărare antiaeriană, toate acestea în zburătoare, roboţi etc.). cadrul asociaţiilor sportive şi culturale etc., atât la oraşe cât şi la În acest context, Marele Stat Major aprecia că sate. Numai în felul acesta, în ceasuri grele, toată populaţia ar preocupările sale trebuiau îndreptate în primul rând către putea fi transformată într-o imensă tabără, în care bărbaţi şi potenţialul nostru de război şi către grosul forţelor populare şi chiar femei, bătrâni şi copii se instruiesc şi se pregătesc pentru un militare căruia îi revine sarcina apărării directe a teritoriului. eventual confl ict şi armata să aparţină cu adevărat poporului25. Considerându-se că războiul de apărare nu însemna Nu a scăpat atenţiei nici pregătirea tineretului în în niciun caz un război pur defensiv, se cerea ca în viitor vederea încorporării, prilej cu care era de dorit ca recrutul să operaţiile să fi e insufl ate de cel mai pronunţat spirit ofensiv, fi e bine dezvoltat fi ziceşte, sănătos, rezistent, sprinten, vioi, cu defensiva fi ind primită ca un mijloc pentru crearea situaţiilor un fi zic armonios, cu ştiinţă de carte, cu educaţie ostăşească bine prielnice ofensivei. Militându-se pentru cultul ofensivei, îndrumată privind drepturile şi îndatoririle lui puse în slujba considerată a fi potrivită însuşirilor ostaşului nostru, prin patriei; cu un caracter tare şi moral sănătos bazat pe sentimente document se cerea să se imprime defensivei un aspect cât mai frumoase de cinste, onoare, camaraderie, sinceritate, dreptate, dinamic şi specifi c caracteristicilor războiului viitor pentru a se omenie; deprins cu anumite practici de instrucţie militară ajunge la un război de manevră în care victoria nu constituie apanajul exclusiv al celor numeroşi. Considerându-se că elementară; orientarea, citirea hărţilor, mişcarea în teren defensiva strategică nu putea conta pe succese deosebite variat, obişnuinţa traiului în decât prin contralovituri ofensive s-a militat pentru crearea teren în cadrul colectivităţii unor structuri organizatorice care să permită acest lucru şi supuse regulilor de disciplină pentru o dotare şi instruire corespunzătoare a armatei. În şi solidaritate, tragerea cu acest scop se impuneau a exista în structura armatei mijloace arma, executarea de şanţuri de 26 blindate şi de autotransport, aviaţie de vânătoare şi artilerie apărare antiaeriană . antiaeriană. Pe aceeaşi linie de Evaluând elementele componente ale războiului de gândire, şeful Marelui Stat manevră, documentul acorda o mare importanţă elementului Major avea să aprecieze om, care putea infl uenţa variaţia forţei, mai ales prin sporirea (25 mai 1946) în documentul calităţii sale, calitate exprimată în însuşiri morale şi militare. intitulat Idei directoare pentru La popoarele mici, ca al nostru, el trebuie utilizat cu multă grijă, pregătirea armatei, că Orice folosind manevra prin care se obţine maximum de rezultate cu cetăţean indiferent de vârstă minimum de pierderi omeneşti. În profi tul manevrei trebuia şi sex, orice material sau exploatat şi elementul material. În secolul tehnicităţii şi al Generalul de corp de armată Ion maşină vor trebui să-şi aibă democraţiei se aprecia că nu ne mai este îngăduit să perpetuăm Negulescu, ministrul Apărării locul şi rolul bine precizate concepţii şi practici din acelea care ne-au condus în războaiele Naţionale între 6 decembrie 1944 în funcţionarea naţiunii trecute la bătălii şi lupte angajate cu risipă de vieţi omeneşti şi 6 martie 1945 27 armate, din primele clipe ale şi pierderi de material . Material îmbelşugat şi de cea mai mobilizării... Va trebui să ajungem la formula cetăţeanului- bună calitate, deservit de un personal redus la strictul necesar, soldat, capabil să apere teritoriul oriunde s-ar găsi. Referindu-se dar perfect instruit şi animat de o forţă morală excepţională – se la caracterul viitorului război, documentul preciza: Poporul concluziona în acest sens – iată ce trebuie să punem la îndemâna român, păstrător al politicii tradiţionale de raporturi paşnice cu comandamentelor pentru ca acestea, folosind cu artă spaţiul şi document 2014 4 (66) 71 studii/documente timpul, să obţină superioritatea asupra adversarului în punctul Acelaşi lucru a fost exprimat şi în cadrul Marelui de aplicare al forţei. Stat Major, Directiva pentru îndrumarea învăţământului Analizându-se specifi cul evoluţiei societăţii şi Armatei tactic în Şcoala Superioară de Război precizând că orientarea Române în acei ani de armistiţiu dur, s-a ajuns la concluzia doctrinară pentru armata noastră va trebui să aibă la bază necesităţii existenţei unei puternice armate de interior (poporul doctrina armatei sovietice, adaptată specifi cului nostru34. înarmat) capabilă să menţină prin activitatea ei potenţialul de Problema avea să fi e clarifi cată de noul ministru al război, să apere teritoriul şi să completeze, totodată, nucleele Apărării Naţionale, generalul Mihail Lascăr, care a precizat: unităţilor pur operative şi a unei armate operative propriu- Trebuie să creăm o doctrină viguroasă, tânără, în stare să rezolve zise, redusă ca număr, dar de calitate excepţională, menită să sarcinile juste ce se pun în faţa armatei noastre de azi... Să ne servească de cadru la izbucnirea războiului pentru formarea bazăm pe prezent, pe realităţile politice, economice, geografi ce, armatelor de operaţiuni28. militare ale prezentului, la aceasta ne îndeamnă şi perspectivele Preocupările doctrinare ale Secţiei 3 Operaţii s-au viitorului... Să studiem şi să aprofundăm doctrina sovietică. concretizat şi în documentul emis la 20 octombrie 1946, Prin urmare, s-a trecut rapid la însuşirea doctrinei militare intitulat Repertoriu referitor la problemele ce trebuie să preocupe sovietice, înlăturându-se ezitările/confuziile doctrinare armata în toate domeniile şi apărarea noastră naţională în din primii ani postbelici când s-a încercat îmbinarea prezent şi viitor în care se preciza necesitatea stabilirii, cât elementelor doctrinare româneşti cu cele împrumutate din mai curând posibil, a unor baze de doctrină în ideea apărării doctrina sovietică. frontierelor şi a participării armatei noastre la un război de coaliţie, în interiorul sau în afara graniţelor noastre. În acest Regulamente de luptă sens, s-a propus constituirea unui Birou permanent pe lângă Marele Stat Major, care, în colaborare cu Şcoala Superioară La 1 octombrie 1945, Marele Stat Major a făcut de Război, inspectoratele de arme şi statele majore ale cunoscut că până la elaborarea noilor regulamente, Aviaţiei şi Marinei, să studieze problemele de doctrină. instrucţia în Armata Română urma să fi e făcută în baza Semnifi cativ în acest sens a fost şi studiul Secţia 3 regulamentelor afl ate în vigoare, care în general au corespuns Operaţii a Marelui Stat Major – Orientări spre o nouă la orice situaţie pe câmpul de luptă. Pentru acele domenii în doctrină, elaborat în 1947, în care, după ce se arăta că este care au fost infi rmate de experienţa războiului, inspectoratele prematur a trasa astăzi defi nitiv o doctrină, se aprecia că nici de armă aveau libertatea să aprecieze dacă era cazul să dea nu putem aştepta să ne vină totul dinafară, căci pregătirea unele instrucţiuni, în special în ceea ce priveşte instrucţia de război nu trebuie întreruptă, ci urmărită continuu, într-o soldatului, grupei şi plutonului, care urmau să fi e aplicate doctrină care să ne fi e cunoscută şi să ne călăuzească just pe toţi29. după ce erau studiate şi aprobate de Marele Stat Major35. Conţinutul acestui important document pentru La 25 noiembrie 1945 însă generalul Costin Ionaşcu, Armata Română, care s-a referit la necesitatea continuării şeful Marelui Stat Major, a apreciat că pentru orientarea pregătirii de război, la aspectele posibile ale viitorului război, nouă a instrucţiei în armată, cât şi pentru elaborarea noilor la poziţia şi rolul ţărilor mici în războiul de coaliţie, la ideile regulamente era de cea mai mare utilitate ca pe lângă generale ale doctrinei de război şi la bazele generale ale experienţa proprie de război trebuia să se profi te de marea organizării, mobilizării şi instruirii armatei30, nu avea însă experienţă de război a aliaţilor noştri şi să ne familiarizăm cât să fi e pus în practică, în pofi da părerii unor analişti care au mai mult cu doctrina şi principiile adoptate de armatele lor. considerat că acesta avea să stea la baza doctrinei şi strategiei Pentru aceasta considera necesar să se difuzeze în armată militare româneşti mai bine de 40 de ani31. Cu toate că şi şeful pe o scară cât mai intensă regulamente, broşuri, reviste şi Marelui Stat Major apreciase (10 martie 1947), că vasta lucrări de orice fel ale armatelor aliate. În acest scop a solicitat experienţă de război a Armatei Române alături şi contra celor Ministerului de Război să intervină pe lângă Misiunile mai puternice armate din Europa, putea fi valorifi cată în materie Sovietice, Americană şi Engleză din România pentru a de organizare şi doctrină, fără a mai aştepta apariţia regulamentelor oferi câte o serie din regulamentele de instrucţie tehnică şi de altor armate, apariţie care poate întârzia mult32. luptă ale armelor (infanterie, blindate şi motorizate, cavalerie, Nu au lipsit nici poziţiile referitoare la însuşirea artilerie, geniu şi transmisiuni) cu permisiunea de a fi folosite doctrinei militare sovietice, ministrul de Război, generalul în armată36, precum şi pentru procurarea, prin abonamente Constantin Vasiliu-Răşcanu, apreciind (13 decembrie 1946) sau prin reciprocitate, a revistelor şi broşurilor militare mai că o nouă doctrină trebuie să fi e adoptată de armata noastră şi importante ale armatelor celor trei mari puteri aliate. anume doctrina care stă la baza Armatei Roşii, căci oricare ar fi Această deschidere largă pe care o preconiza organul evenimentele viitorului, armata noastră nu va fi decât alături de concepţie, conducere şi doctrină al Armatei Române, de Armata Roşie…Pentru ca să fi m continuu la înălţimea a fost anulată însă prin rezoluţia generalului Constantin Armatei Roşii trebuie să-i aprofundăm bine doctrina şi să ne Vasiliu-Răşcanu: Deocamdată se va cere numai de la Armata dotăm cu material de război la fel cu al ei33. Roşie. Faţă de situaţia guvernului cu americanii şi englezii cred

72 4 (66) 2014 document studii/documente că cererea noastră nu va putea avea efect37. Ca urmare, şeful Mobilizarea armatei Marelui Stat Major a intervenit, atât prin Ministerul de Război (2 octombrie 1945, 25 noiembrie 1945, 4 februarie Deoarece, în vara anului 1945, Comisia Aliată de 1946 şi 12 aprilie 1946), cât şi direct (28 martie 1946, Control (partea sovietică) a cerut schimbarea sistemului de 12 aprilie 1946, 28 septembrie 1946, 22 octombrie 1946, mobilizare a Armatei Române şi trecerea la unul teritorial, 28 noiembrie 1946) către Comisia Aliată de Control. Aceasta Marele Stat Major a emis Instrucţiunile speciale nr. 57 100 a răspuns (4 aprilie 1946) că era de acord cu traducerea în din 13 august 1945 prin care personalul din completare, limba română a regulamentelor şi instrucţiunilor Armatei rezervă de la toate unităţile şi formaţiunile armatei, a fost Roşii pe care Marele Stat Major român le poseda, însă nu trecut în evidenţa cercurilor teritoriale pe raza cărora îşi s-a grăbit să pună la dispoziţie altele. Semnifi cativă pentru aveau domiciliul stabil, care deveneau astfel depozite de grija şi nerăbdarea şefului Marelui Stat Major este rezoluţia personal. Comandamentele, corpurile de trupă, depozitele pusă pe unul din documentele emise de Secţia 3 Operaţii: şi formaţiunile armatei au devenit organe de mobilizare care Iniţial, este absolut necesar să se studieze regulamentele Armatei dispuneau, în timp de pace, de contingentele active, precum Roşii. Cred că este bine să se facă apel la Marele Stat Major sovietic şi de dotarea materială necesară. În caz de mobilizare, pentru a ni se uşura sarcina şi a nu se comite erori de doctrină38. unităţile operative primeau de la cercurile teritoriale În urma acestor demersuri, în februarie 1947, conform personalul de la vatră necesar devenind de sine stătătoare, asentimentului Comisiei Aliate de Control, a început nemaiavând niciun organ care să ţină legătura cu teritoriul traducerea şi tipărirea Regulamentului infanteriei, partea I (nu se mai înfi inţau părţi sedentare sau permanenţe de (individ, grupă, pluton, companie) şi partea II-a (batalion, mari unităţi). Aeronautica, marina, jandarmeria, grănicerii, regiment), singurele avute la dispoziţie39. Nemulţumit de precum şi unităţile speciale ale armatei de uscat (pionierii, acest lucru, generalul Costin Ionaşcu a reînnoit (20 mai 1947) transmisiunile, pontonierii, blindatele, trupele de căi ferate şi batalioanele de reparaţii auto) au păstrat în evidenţa lor, rugămintea de a i se pune la dispoziţie toate regulamentele în afară de contingentele active, şi pe specialiştii necesari tactice şi a solicitat ultima ediţie a regulamentelor din completare sau rezervă până la contingentul pe care infanteriei, cavaleriei, artileriei, pionierilor, pontonierilor, Marele Stat Major îl fi xa anual43. La scurt timp însă aceste transmisiunilor, aviaţiei, transporturilor, funcţionării statelor instrucţiuni aveau să fi e retrase pe motiv de greşeli de majore, serviciului în campanie, funcţionării serviciilor, imprimare, fără a mai fi însă emise altele. motomecanizării şi al marilor unităţi, apreciind că obţinerea Deoarece armata nu dispunea de un plan de mobilizare acestora era de mare utilitate pentru desăvârşirea instrucţiei întocmit şi difuzat pe teritoriu şi la unităţi, Marele Stat în armată. Major a emis la 25 februarie 1946 Instrucţiunile speciale Pe aceeaşi linie de preocupări în vederea a cât mai rapidei nr. 62.200 prin care a stabilit că în caz de necesitate urmau integrări în metodele de pregătire sovietice, generalul Costin să fi e mobilizate doar marile unităţi afl ate în fi inţă la pace, Ionaşcu aprecia (12 decembrie 1946) că experienţa vastă cu organizarea de la sfârşitul războiului44. a armatei sovietice, care în decursul războiului şi-a modifi cat Lucrările de pregătire a mobilizării – menţiona un metodele şi procedeele de luptă în raport de noile mijloace Studiu din 26 mai 1946 – trebuie să asigure în viitor pregătirea de luptă pe care le-a aplicat cu rezultate strălucite, constituie naţiunii şi teritoriului în vederea mobilizării naţiunii armate pentru armata română cea mai bună sursă de învăţăminte şi prin o armată de operaţiuni, o armată teritorială, care la ca urmare era necesar ca ofi ţerii români să cunoască metodele rândul ei va trebuia să cuprindă două părţi o parte angajată şi procedeele folosite în armata sovietică la instrucţia trupei în producţie (fabrici, industrii agricole etc.), o parte pentru şi în pregătirea cadrelor, precum şi cursurile de doctrină ce se apărarea teritoriului. Astăzi mai mult decât oricând în trecut, 40 predau la Academia Militară . Pentru aceasta propunea ca: forma totalitară a războiului impune lucrări pregătitoare a) Ofiţerii români din diferite arme să execute stagii de câte perfect studiate şi planifi cate pentru ca să asigure mobilizarea 6 luni la unităţi sovietice pentru a se obişnui cu metodele folosite tuturor eforturilor, tuturor energiilor şi întregului patrimoniu în armata sovietică la instruirea trupei; b) Ofi ţerii de stat major material al naţiunii, însumate în mod armonios în modul cel să facă stagii de câte 6 luni la comandamentele de mari unităţi mai scurt... Orice cetăţean indiferent de vârstă sau sex, orice sovietice pentru a cunoaşte lucrul de stat major; c) Comandanţii material sau maşină vor trebui să-şi aibă locul bine precizat în de mari unităţi şi ofi ţerii de stat major să fi e admişi să studieze funcţionarea naţiunii armate din primele clipe de mobilizare... cursurile de doctrină la Academia militară a armatei sovietice41. Armata teritorială va juca în viitor un rol important şi va La această propunere, generalul Mihail Lascăr, trebui să ajungem la formula cetăţeanului-soldat capabil să ministrul de Război, a hotărât: 1. Mi se va da acest raport apere teritoriul oriunde s-ar găsi45. pentru prima întrevedere la Comisia Aliată de Control. 2. Problema mobilizării a rămas însă nesoluţionată şi în Cabinetul să studieze dacă nu mai sunt şi alte soluţii ca aducerea anii următori, până în 1949 neexistând niciun studiu în acest de ofi ţeri sovietici califi caţi în ţară pe lângă Şcoala Superioară sens şi niciun recensământ pentru evaluarea necesităţilor în de Război42. caz de război. document 2014 4 (66) 73 studii/documente

CONCLUZIE dispoziţii străine, care au afectat apărarea naţională şi nu au corespuns interesului naţional. Cu toate acestea, în În cei 3 ani în care România s-a afl at într-un regim condiţiile trecerii ţării şi armatei de la starea de război la dur de armistiţiu, Marele Stat Major român – organul de starea de pace, activitatea sa a fost laborioasă (mai ales în concepţie şi directivă al armatei – s-a afl at într-una din cele domeniul organizatoric), reuşindu-se păstrarea unui cadru mai difi cile perioade din istoria sa. Atributele principale organizatoric (redus) al oştirii, care avea să fi e dezvoltat i-au fost drastic diminuate, fi ind pus în situaţia de a executa apoi, după 1948, în noi condiţii istorice.

General Staff during the Truce Regime (1944-1947) Colonel (r) prof. univ. Alesandru Duţu, Ph.D.

Abstract: After Second World War ended, General Staff remained the institution that trained the army forces for war and prepared the te rritory for armed confl ict. Th e document from August 23, 1944, the closure of the Truce Convention and the Peace Treaty were important moments from the ulterior evolution of Romania’s army.

Keywords: General Staff , Truce Convention, Peace Treaty, national doctrine, Soviet doctrine

NOTE

1 Comisia Română de Istorie Militară. 10 divizii: 6 de infanterie, 2 de munte şi 2 de cavalerie (A.M.R., Fond 333, 2 Documente privind istoria militară a poporului român, 13 mai 1945-31 dosar nr. crt. 127, f. 383). decembrie 1947, Bucureşti, Editura Militară, 1988, p. 242. 17 Idem, Fond 948, dosar nr. 1424, f. 51. Apreciind realist situaţia României 3 ,,Monitorul ofi cial”, partea I A, nr. 141 din 24 iunie 1947, p. 5112. din acei ani, specialiştii militari români considerau că baza armatei nu poate 4 Ibidem, pp. 389-390. fi decât infanteria, sprijinită de o artilerie puternică, de blindate şi motorizate, 5 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond microfi lme, rola care să reprezinte 20-25% din totalul trupelor terestre. În domeniul Aeronauticii F.II. 1.1836, cd. 692. se recomanda să se pună accentul pe aviaţia de vânătoare, apreciată ca o armă 6 La 3 decembrie 1945, secţiile şi serviciile Marelui Stat Major au fost defensivă de primă necesitate pentru armatele mici, pe unităţile de paraşutişti repartizate astfel: primului subşef (generalul Ioan Dumitriu) Secţiile 3, 6, (eventual trupe aeropurtate), pe unităţi de artilerie antiaeriană şi pe formaţiuni Secţia Adjutantură, Secţia Administrativă, Serviciul Istoric, Muzeul Militar de apărare pasivă. Naţional; celui de-al doilea subşef (generalul Corneliu Carp) Secţiile 4, 7 şi 18 Ibidem, dosar nr. crt. 131, f. 537. M.O.N.T.; celui de-al treilea subşef (generalul Nicolae Cambrea) Secţiile 2 şi 19 Idem, Fond 948 – Secţia 1, dosar nr. crt. 2919, f. 603. 5, Serviciul Statistic, Serviciul Cifru, revista ,,România Militară”. 20 Ibidem, dosar nr. crt. 1424, f.88. 7 O divizie de instrucţie dispunea, de obicei, din 6 batalioane de infanterie, 21 Ibidem. respectiv 6-8 escadroane de cavalerie (pentru diviziile de cavalerie) şi de 1-2 22 Ibidem, dosar nr. 921. f. 96. baterii de artilerie (respectiv artilerie călăreaţă). 23 Ibidem. 8 A.M.R., Fond 948, dosar nr. crt. 956, f. 360. Preocuparea permanentă a 24 Ibidem, dosar nr. crt. 1424, f. 55. Marelui Stat Major român faţă de sporirea capacităţii combative a marilor 25 Ibidem, dosar nr. crt. 1424, f.70. unităţi reiese şi din dispoziţiile date la 3 septembrie 1944 prin care s-a 26 Ibidem. ordonat ca toate marile unităţi care se deplasau spre noile poziţii de luptă 27 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond Casa din Transilvania şi Banat să ia cu ele elementele neînregimentate (subunităţi Regală Mihai I, dosar nr. crt. 7/1946, f. 3. de transmisiuni, artilerie anticar şi antiaeriană, aruncătoare, pionieri etc.) şi 28 Ibidem, ff. 32-45. formaţiunile de servicii existente, precum şi gurile de foc, aruncătoare sau 29 Apud Strategia militară romanească în epoca modernă (1859-1999), armament automat. Bucureşti, Editura Nummus, 1999, p. 248. 9 Idem, Fond microfi lme, rola F. II. 1.1637, cd. 320. 30 Ibidem, pp. 248-249. 10 Idem, Fond 543, dosar nr. crt. 4, f. 49. 31 Ibidem, p. 173. 11 Alesandru Duţu, Sub povara armistiţiului, 1944-1947, Bucureşti, Editura 32 Ibidem. Tritonic, 2003, p. 42. 33 ,,Monitorul ofi cial”, partea III-a, nr. 48 din 16 mai 1947, p. 756. 12 Semnifi cativă în acest sens este şi Adresa nr. 00741 din 16 aprilie 1945 34 A.M.R., Fond microfi lme, rola F.II. 2.836, cd. 67. (A.M.R., Fond 333P, dosar nr. crt. 128, ff. 118-120). 35 Idem, Fond 948, dosar nr. crt. 899, f. 65. 13 Ibidem, f. 193. 36 Idem, Fond 333, dosar nr. crt. 951, f. 49. 14 Ibidem, ff. 194-195. 37 Ibidem. 15 Idem, Fond 948, doasr nr. crt. 131, f. 537. 38 Ibidem, ff. 51-57. 16 Ibidem, dosar nr. crt. 883, ff. 125-127. Între concepţia Marelui Stat Major 39 Ibidem, f. 119. român şi a Ministerului de Război erau diferenţe de vederi, de vreme ce 40 Ibidem, f. 459. generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, ministrul de Război, cerea (în aceeaşi 41 Idem, Fond 948, dosar nr. crt. 976, f. 459. zi) şefului Marelui Stat Major să studieze organizarea şi încadrarea armatei 42 Ibidem. în cadrul unui plafon de 120.000 oameni (13.500 pentru Aeronautică şi 5.000 43 Idem, Fond 333P, dosar nr. crt. 950, f. 222. pentru Marină), cadrul organizatoric pentru Armata de Uscat urmând să 44 Idem, Fond 948, dosar nr. crt. 1291, ff. 16-25. includă 3 inspectorate generale de armată, 5 comandamente teritoriale şi 45 A.N.I.C., Fond Casa Regală Mihai I, dosar nr. crt. 7/1946, ff. 44-45.

74 4 (66) 2014 document studii/documente CONTRAAMIRALUL HORIA MACELLARIU LA MARELE STAT MAJOR. MEMORII DIN PENITENCIARUL GHERLA

Prof. univ. Dr. Valentin CIORBEA1

Apreciat pentru profesionalismul desăvârşit pe care i General pe lângă Misiunea Mobilă Germană din Bucureşti, l-a remarcat în perioada când au colaborat direct la Şcoala căreia îi fusese subordonată Forţa Maritimă a României. Superioară de Război, comandorul Horia Macellariu a fost În Foaia califi cativă pentru perioada 1 noiembrie 1940 – chemat, la 1 februarie 1941, de generalul Ion Antonescu să 30 octombrie 1941, contraamiralul Horia Macellariu este ocupe funcţia de şef al Statului Major al Marinei Regale, apreciat pentru „remarcabilele sale însuşiri de eminent structură nouă pe care, de altfel, trebuia s-o organizeze în marinar. Un bun ofi ţer care are drumul deschis spre treptele cadrul Marelui Stat Major. Generalul Ion Antonescu avea înalte ale Marinei”.5 nevoie de competenţa comandorului Horia Macellariu Într-adevăr, contraamiralul Horia Macellariu a pentru a rezolva partea de concepţie a pregătirii misiunilor confi rmat capacităţile sale de comandant talentat şi creativ ce ţineau de Marina Regală. la comanda Escadrilei de După intrarea României „Începe războiul la 21 iunie 1941. Proclamaţia Distrugătoare şi îndeosebi în război, la 22 iunie 1941, de război e semnată de generalul I. Antonescu, a Forţei Navale Maritime Statul Major al Marinei în perioada cea mai grea şi deşi nu avea această prerogativă, ea aparţinând solicitantă a difi cilelor şi a fost încadrat Marelui Şefului Statului. Nu ştiu dacă a făcut aceasta cu Cartier General astfel că şi riscantelor misiuni în Marea comandorul Horia Macellariu gând politic, pentru cazul pierderii războiului Neagră, în misiunile de s-a îmbarcat în trenul „Patria” sau a făcut-o din megalomania lui, dar ceea ce asigurare a convoaielor şi în special în modul magistral folosit de Ion Antonescu pot să afi rm că nici unul din membrii Guvernului în care a organizat şi condus pentru deplasările sale spre n-au cunoscut intrarea în război, nici chiar şefi i acţiunile ce i-au revenit în zona frontului. departamentelor militare, afară (poate) de Mihai.“ cadrul Operaţiunii 60.000, Memoriul său reţine prin care au fost evacuate „marile repere ale activităţii trupele române şi germane sale” din această perioadă pe Comandor Horia Macellariu din Crimeea6. care le sintetizăm, cititorul Deşi şi-a câştigat poziţia nostru luând cunoştinţă de ele binemeritată de cel mai din revista Document. Buletinul Arhivelor Militare Române strălucit comandant al Marinei nr. 1(63)/20142. Regale în Campania din Est, Pe lângă constituirea Statului Major al Marinei, a a fost scos din rândul cadrelor realizat împreună cu Comandamentul Marinei documentul active la 24 martie 1945, fi ind referitor la organizarea la pace, mobilizare şi război a încadrat conform noii legislaţii Marinei pentru anii 1941/1942. A stabilit instrucţiunile de abuzive ca „«supranumerar» - întrebuinţare a Marinei în acţiuni de luptă care au fost incluse când eram cel mai tânăr ofi ţer în Directivele operative speciale nr. 7 şi 83 . amiral, cu ştatele de servicii şi 7 Pentru ridicarea nivelului pregătirii de luptă şi al front cele mai mari” . interoperabilităţii, a organizat la Marele Stat Major un „Joc Ataşat cu întreaga sa fi inţă de război” cu toţi comandanţii cu responsabilităţi operative Ţării şi Neamului Românesc, s-a în teatrul de operaţii din Marea Neagră. implicat în Mişcarea Naţională După intrarea Iugoslaviei în război l-a ajutat pe de Rezistenţă, nemulţumit şeful Marelui Cartier General la stabilirea măsurilor şi de situaţia României şi a activităţilor militare desfăşurate în sectorul Dunărea de Sus românilor după 23 august 1944. (25 aprilie 1941)4. A fost arestat la 19 aprilie 1948 Între 26 iunie şi 25 august 1941 a şi a stat în temniţă 5949 de zile, întocmit ordinele transmise de către Marele adică 16 ani, 3 luni şi 11 zile, din Cartier General referitoare la misiunile Marinei care 10 ani în regim unicelular Contraamiralul Horia Macellariu Regale în Marea Neagră şi cooperarea cu trupele de uscat sever la Aiud şi Râmnicu Sărat, şi aviaţia. Când timpul i-a permis şi s-a afl at în Bucureşti în completă izolare, fără contact cu familia şi fără a avea şi-a onorat activitatea de profesor la Şcoala Superioară de vreo informaţie despre ceea ce se întâmplase în societatea Război. românească. Începând cu 25 august 1941 comandorul Horia Transferat la Gherla, i se permite, începând cu 14 mai 1964, Macellariu a fost ataşat ca reprezentant al Marelui Cartier să-şi scrie o autobiografi e lărgită, pe care a intitulat-o „Viaţa document 2014 4 (66) 75 studii/documente mea”. Documentul are 209 pagini scrise cu creionul pe o vizită. Generalul Ioaniţiu văzând aceasta, mă cheamă în biroul hârtie de proastă calitate, fi ind fi nalizat pe 23 iunie 1964, lui când vine şeful Misiunii germane să-i facă vizită, marcând cu 39 de zile înaintea eliberării, survenită la 29 iulie 1964, prin aceasta şi şefului Statului Major al Marinei; iar când este ora 188. la întors, deşi era general de brigadă, deci mai mic în grad decât Majoritatea fi lelor documentelor poartă data când au germanul şi ar fi trebuit să răspundă personal, mă deleagă pe fost fi nalizate, locul – Penitenciarul Gherla – şi semnătura mine să o întorc. Germanul o ia drept vizită a mea lui şi vine şi mi-o întoarce, dar prin aceasta rămâne fără răspuns de la şeful în clar: Deţinutul Macellariu (sic!) N. Horia. Autobiografi a Marelui Stat Major. de la Gherla (s.n.) se păstrează în dosarele informative create Viceamiralul Fleischer vine apoi cu o cerere de reorganizare de Securitate lui Horia Macellariu, pe care o pregătim a Marinei româneşti: desfi inţarea Statului Major (al) Marinei, pentru publicare în ediţie critică, memoriile având o valoare ridicarea Comandamentului Marinei la nivelul Marelui Stat informativă cu totul deosebită. Major şi colaborarea Misiunii Germane cu acel comandament. Am selectat pentru cititorii noştri din izvorul istoric Generalul Ioaniţiu refuză propunerea germană. inedit paginile dedicate de Horia Macellariu perioadei în Comandamentul Marinei, echivalentul unui Corp de Armată care a lucrat la Marele Stat Major şi Marele Cartier General. este organ de execuţie; la nivelul Marelui Stat Major este Statul Textul este revizuit în mod tacit şi reîntregit pe alocuri Major al Marinei, organ de concepţie şi cere Misiunii Germane (expl. Gl. = general) conform normelor ortografi ce şi să se plaseze la nivelul Statului Major (al) Marinei din Marele gramaticale în vigoare. Stat Major. Deci, de la început: nemulţumire, răceală şi intrigi. VIAŢA MEA Ministerul Marinei oferă masă Misiunii Germane; eu nu fi gurez printre participanţi, deşi au luat parte alţi ofi ţeri […] 20. Astfel la începutul lui februarie 1941 la Marele de marină, în funcţie şi grad mai mici. Misiunea germană Stat Major: şeful Statului Major al Marinei şi Sub şef de Stat răspunde, dar mă invită şi pe mine. Totuşi: sunt 2 mese, una Major pe Armată (post de Amiral), eu care eram colonelul prezidată de amiralul Fleischer, la care eu nu sunt aşezat, deşi cel mai tânăr din Marină, abia împlinisem 8 luni de grad, ofi ţerii mai tineri participau, şi alta prezidată de şeful său de având în subordinea mea ofi ţeri mai vechi, unul chiar general, Stat Major la care sunt plasat eu, dar nu în loc de onoare, ci mai cel de la Cifru, dar şi o grea răspundere: partea obiectivă (de la coadă şi în urma altor ofi ţeri mai tineri ca mine. concepţie) a Marinei. Iar ca Subsecretar de Stat al Marinei N-am dat importanţă acestei lipse de politeţe şi curtoazie, este numit amiralul Păiş N. care fusese Ministru Aerului şi dar după masă, ofi ţerii de uscat, care participaseră la masa Marinei în guvernul Gigurtu, prieten cu generalul Iacobici (şi principală vin revoltaţi să-mi spună că tot timpul amiralii desigur la propunerea acestuia) îşi făcuseră o casă împreună cu Roşca şi Păiş m-au prezentat germanilor în mod defăimător, ceea bani împrumutaţi de la principesa Ileana, fără dobândă, când ce a jignit sentimentele lor de români şi camarazi. Eu n-aveam amândoi fuseseră adjutanţi regali. fonduri ofi ciale ca să răspund astfel la invitaţia care am primit, Ministrul Păiş începe să ia o atitudine potrivnică mie, dar totuşi, ca om de societate şi relaţii trebuind să răspund, am neputincioasă pentru că aveam şef pe generalul Ioaniţiu şi care invitat pe Amiral şi şeful său de Stat Major la o masă la mine devine răzbunătoare când moare Ioaniţiu. Motivul era că după acasă; această invitaţie acasă este foarte apreciată în Germania, plecarea sa din Minister, la venirea generalului I. Antonescu, eu unde de obicei se fac la restaurant, încât s-au simţit măguliţi şi luasem măsura desfi inţării tainurilor şi plocoanelor în bani; pe care au prezentat soţiei mele fl ori. armatorii şi negustorii erau ţinuţi (nelegal) să le facă funcţionarilor Pe la Paştele lui 1941 s-a efectuat un Joc de război la din posturi, pe care el le conducea, sumă din care avea şi el partea Marele Stat Major, la nivelul marilor comandanţi de unităţi, lui de şef, căci se concentrau la Direcţia Marinei Comerciale, care le condus de Ministerul Armatei (generalul adjutant Iacobici) împărţea (într-un anumit fel) la toţi din posturi. Era ceva nelegal, asistat de şeful Marelui Stat Major (Generalul A. Ioaniţiu) care fără ruşine, acest „bacşiş” devenise o regulă. la care au participat misiunile militare germane de uscat Marina avea acum 3 vârfuri: Partea obiectivă: Statul (Generalul Hansen), de Aviaţie (Generalul Gerstenberg), de Major al Marinei (eu); partea subiectivă: Sub-secretariatul de Marină (viceamiralul Fleischer). Stat al Marinei (viceamiral Păiş Nicolae), Comandamentul Existau în ţară 2 Divizii de uscat germane, pentru Marinei (viceamiral Roşca Eugen) era subordonat Ministerului instruirea Armatei române, unităţi de Aviaţie la fel şi începuse Marinei, eu însă nu ţineam de şeful Marelui Stat Major. să sosească tunarii de coastă pentru litoral. Cei 2 amirali nemulţumiţi de înfi inţarea Statului Major al Tema era: atacul armatei sovietice prin surprindere asupra Marinei (aparte) se coalizează împotriva acestui organ (în României, cu irupere de la Galaţi spre Bucureşti, informaţii realitate împotriva mea) şi caută să-l desfi inţeze, folosind chiar fi ind că Aviaţia sovietică se găseşte strânsă pe cap (?) ca bază Misiunea Militară a Marinei Germane. de plecare la Cernăuţi şi Reni. Germanii au vrut să vadă felul Generalul I. Antonescu luase măsura ca săptămânal de reacţiune al nostru, în această eventualitate, capacitatea şi (vinerea) să întrunească un consiliu de colaborare a modul de comportare al comandanţilor de mari unităţi. departamentelor militare ale Marelui Stat Major şi ale Statelor Deşi germanii aveau amplasate unităţile lor în regiunea Majore ale Aviaţiei şi Marinei, sub preşedinţia sa unde se Focşani, pe gâtul dintre Moldova şi Muntenia, n-au schiţat niciun dezbăteau şi se rezolvau toate chestiunile de contact. Aşa că ne gest că ei ar interveni în sprijinul nostru, ba ceva mai mult, n-au vedeam cu toţii la Marele Stat Major. Sosind Misiunea Militară lăsat să se vadă sau să reiasă că ei vor face război cu URSS. a Marinei germane, Comandamentul Marinei numeşte un Începe războiul la 21 iunie 1941. Proclamaţia de război ofi ţer de legătură (locotenent-comandor Harting Gh.). Se fac e semnată de generalul I. Antonescu, deşi nu avea această vizite protocolare, dar viceamiralul Fleischer nu-mi face şi mie prerogativă, ea aparţinând Şefului Statului. Nu ştiu dacă a

76 4 (66) 2014 document studii/documente făcut aceasta cu gând politic, pentru cazul pierderii războiului spus: „Tu ai făcut o organizare românească, dar pe nemţi unde sau a făcut-o din megalomania lui, dar ceea ce pot să afi rm că i-ai lăsat? Întreabă-i şi pe ei”. nici unul din membrii Guvernului n-au cunoscut intrarea în Deşi Odessa era în zona de operaţii a armatei române, război, nici chiar şefi i departamentelor militare, afară (poate) germanii îşi şi formase (sic) echipa de conducere a portului de Mihai. Odessa, care sosise şi aştepta la Tiraspol, cucerirea Odessei. Antonescu, care era prea apropiat, şi în acelaşi timp, Potrivit ordinului şefului Marelui Cartier am trimis o Ministru de Externe; dar cel care a ştiut a fost generalul telegramă la Misiunea germană a Marinei la Bucureşti. Ioaniţiu, şeful Marelui Stat Major. Acesta mă trimite în aceiaşi Răspunsul a venit semnat de ofi ţerul român de legătură zi la Misiunea Marinei germane (viceamiralul Fleischer era în (locotenent-comandor Gh. Harting). Răspunsul conţinea mai concediu în Germania, îi ţinea locul un Amiral de rezervă - multe puncte, al 5-lea era că românii n-au voie să pătrundă în nu-i cunosc numele – să-i spun că noi plecăm la război. Marele port, să ia sau să păzească depozitele care ar fi rămas în acel port Cartier se deplasează cu eşalonul operativ la Odobeşti: misiunea de la trupele sovietice. Ne găseam cu trenul pe la Podul Iloaiei. ce face? Am vorbit cu şeful de Stat Major (al cărui nume la fel Când am primit răspunsul, indignat, am exclamat faţă de l-am uitat), acesta îmi cere să-i aduc ipotezele noastre de război. ceilalţi ofi ţeri: „Iată pentru ce se revarsă sângele românesc şi cum Raportând generalului Ioaniţiu acesta nu aprobă: „Dacă vrea suntem trataţi!”. I. Antonescu care era bolnav în vagonul său să le vadă să vină la Marele Stat Major, documentele nu pleacă (sic), acesta mă cheamă. „Ce ai primit, Macelariule?”, Eu încep din clădire”. I-am comunicat germanului, dar acesta nu a venit. să citesc: punctul 1 („Am aprobat eu”, zice I. Antonescu); punctul 2 Mi-a mai ordonat să mă îmbarc în trenul „Patria”, în gara („E aprobat de mine”, intervine el), dar nu mai are răbdare şi-mi Mogoşoaia; acesta a fost trenul generalului I. Antonescu, care cere hârtia şi-o citeşte el; când ajunge la punctul 5 spune: „Ce comanda Forţele Române în război şi-n care m-am afl at până în înseamnă asta? De ce? Eu comand o Armată de hoţi? Imediat să August 1941, când Cartierul General s-a debarcat la Tighina. faci o scrisoare către Hitler”. Am trecut pe la generalul Ioaniţiu, În el au luat parte: I. Antonescu cu cabinetul său militar, i-am arătat răspunsul şi i-am comunicat ce ordin am primit şi generalul Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General, cu un nucleu el zâmbind îmi spune: „Bine, dar s-o faci tare, pentru că tu nu operativ, comandor Aviator Nicolae Grigore (reprezentând pe ştii ce obraznic a fost acest Amiral cu Antonescu, la o conferinţă, Şeful Statului Major al Aviaţiei, General Enescu Ramiro); eu între ei înaintea războiului (eu nu asistasem, dar din cele ce mi s-a spus atunci am văzut că germanul avea dreptate). M-am (comandor Horia Macellariu), şeful Statului Major al Marinei dus şi i-am întocmit o scrisoare, în termeni protocolari, în care având un maistru militar, secretar; generalul german Hauff e, am arătat că depozitele eventuale vor fi păzite tot aşa de bine cu Statul său major şi ofi ţerul român de legătură (căpitan şi de onest de soldaţii români, ca şi cei germani. Dar Antonescu Gheorghiu), grupul Hauff e făcând legătura cu cartierul Armatei l-a chemat şi pe generalul Ioaniţiu şi i-a dat şi lui ordin să facă germane; mai pe urmă a venit căpitanul comandor german o scrisoare şi când am venit eu cu a mea, el se chinuia s-o facă Luchting, ofi ţer de legătură cu Misiunea Marinei Germane. pe a lui, şi atunci din cele 2 el îmi dictează un text, când, Statul Major al Marinei avea două eşaloane: unul operativ I. Antonescu neavând astâmpăr, făcuse el o scrisoare în termeni (la început) la Odobeşti şi altul: mijloace şi servicii (totdeauna) brutali la adresa Amiralului german şi o trimisese să fi e scrisă. la Bucureşti. Văzând eu ce întorsătură a luat chestiunea m-am dus la În calitatea mea de şef al Statului Major al Marinei, generalul I. Antonescu şi i-am spus: „Ceea ce v-am prezentat după Regulamentele noastre, am fost un auxiliar impersonal, eu este o telegramă semnată de ofi ţerul de legătură român; daţi-mi care pregăteam elementele şi-mi dădeam avizul pentru ca şeful voie înainte de a trimite scrisoarea lui Hitler să întreb şi să să hotărască; transmiteam şi urmăream executarea hotărârei verifi c, dacă cuvintele din telegramă sunt adevăratele cuvinte şefului, chiar dacă opinia era alta. Astfel i-am prezentat de 3-4 ale Amiralului german”. „Bine”, a spus el dar nu-ţi dau decât ori, în 24 de oare, situaţia pe frontul Marinei (generalului o jumătate de oră”. Şi am telefonat şefului de Stat Major de I. Antonescu şi generalului Ioaniţiu) şi am comunicat hotărârile la Comandamentul Marinei (camaradul meu de promoţie lor forţelor în operaţiuni, însoţindu-i în amplasările lor pe comandor Bălan Iacob) să se ducă el să vorbească cu Amiralul frontul Marinei. german. Răspunsul a fost: „Nu sunt adevăratele cuvinte, dar Plecaţi în prima noapte din Mogoşoaia, a doua zi am fost reprezintă adevăratele idei ale Amiralului german”. la Piatra Neamţ, unde a venit şi trenul regal. Când a văzut Atunci a fost chemat comandantul Marinei la tren generalul I. Antonescu aceasta s-a dus în acel tren, ce-a vorbit şi generalul Ioaniţiu i-a comunicat hotărârea generalului cu şeful Statului Major nu ştiu, dar trenul regal a plecat şi Antonescu să se ducă să facă cunoscut Amiralului german: „Portul aceşti 2 oameni n-au mai fost niciodată împreună pe front, Odessa va fi ocupat de români. Comandamentul, organizarea şi unde era generalul I. Antonescu nu era Regele şi unde era paza va fi românească”. Amiralul german atunci mi se adresează Regele nu era generalul I. Antonescu. Regele venea întotdeauna mie şi mă roagă să intervin ca (sic): „Comanda litoralului să fi e însoţit de Ministrul Armatei (generalul Pantazzi). Forţele românească, dar portul să fi e 45 de zile comandat de germani, româneşti angajate în război, în afară de Marină şi Aviaţie, după care comanda portului s-o predea românului, germanul erau compuse de 2 Armate: a III-a (generalul P. Dumitrescu) rămânând consilier”. şi a IV-a (generalul Ciupercă). Armata a III-a era sub ordine Ca să nu ne mai umplem de „Doamne ajută” cu acele capturi germane, aşa încât i s-a atras atenţia generalului I. Antonescu (pentru că mi-am dat seama că acele 45 de zile erau necesare ca să nu se amestece la această Armată, aşa încât el s-a ocupat de germanii să şi le apropie şi pentru ca să se termine acest confl ict Armata IV-a, care de altfel avea 2 comandanţi, pe el şi pe cel „de a vinde pielea ursului din pădure” mi-am dat avizul în acest titular. Când încă erau lupte înaintea Odessei, mi se dă ordin sens şi s-a aprobat. După câte-mi amintesc, comandanţii zonei de generalul Ioaniţiu să-i prezentăm un proiect de organizare a şi portului Odessa au fost în ordine: comandor Bardescu Nicolae, acelui port. Când i-am prezentat documentul întocmit, el mi-a comandor Cristescu Nicolae, comandor Popescu Florian. document 2014 4 (66) 77 studii/documente

Ori de câte ori germanii veneau cu cereri de marină la ce puteţi!”. Am făcut scrisoare de comunicare a acestei aprobări generalul I. Antonescu, generalul Ioaniţiu mă introducea pe Amiralului Sud-Est german de la Sofi a, pe care a semnat-o mine; eu mă aşezam cam în spatele germanilor ca să pot să-i fac generalul Ioaniţiu, ca şef al Marelui Cartier General şi am semne drept aviz. contrasemnat-o şi eu ca şef al Statului Major al Marinei în Aşa s-a întâmplat la Tighina când au venit să ceară care am scris: „Marina românească să fi e întrebuinţată potrivit navele sovietice rămase în porturile Basarabiei. Eu am ridicat gradului de instruire (se plătea 12 milioane lunar pentru sprâncenele în sus şi generalul I. Antonescu i-a refuzat motivând instrucţia noastră germanilor, dacă-mi aduc bine aminte), care „ad-hoc” că are misiunea de a trece trupele peste Nistru şi are va fi ridicată la cel mai înalt grad; toate navele militare sau nevoie de aceste vase. Văzând germanii că eu sunt o piedică în comerciale şi orice material românesc se vor pierde, vor fi înlocuite realizarea scopurilor lor au făcut totul ca să mă disloce de lângă şi restituite noi de către germani României iar funcţionarea generalul I. Antonescu. ofi ţerilor şi agenţilor germani în comandamentele, unităţile şi la Profi tând de faptul că I. Antonescu a petrecut câteva zile navele române se va face pe baza unui protocol româno-german singur la Predeal, s-a dus vicemiralul Schuster, care comanda ce se va întocmi potrivit legilor şi regulamentelor noastre”. Sud-Estul de la Sofi a, la el cu un memoriu prin care a cerut şi Eu nu m-am dus la Misiunea Militară a Marinei germane, ci am trimis un ofi ţer din Statul Major al Marinei şi a obţinut trecerea Marinei româneşti de la Mare din punct de am continuat să rămân în Marele Cartier General Român; acest vedere al Transporturilor sub comanda Amiralului German din ofi ţer era căpitan-comandor N. Antonescu (fratele lui Mihai Marea Neagră, şefi de Stat Major german în Comandamentul Antonescu, căci eu ştiindu-l că „informează” direct pe generalul Forţei Navale Maritime, consilieri tehnici germani la nave, în I. Antonescu de ce se petrece, l-am ţinut în unitatea mea şi ca unităţile de litoral şi unităţile de coastă etc., iar eu (nominal) să-l supraveghez şi ca să aibă posibilitatea de a „informa” corect să trec şef de Stat Major român la Misiunea Marinei Militare şi nu tendenţios. Manevra mea nu a reuşit, ofi ţerul trimis de germane şi a fost adus acest memoriu aprobat la Marele Cartier mine nu a fost acceptat de germani, care au venit la atac din General de către ministrul Marinei Păiş Nicolae. nou la generalul I. Antonescu (ei urmăresc dislocarea mea) şi Când am primit aceasta, eu şi generalul Ioaniţiu ne-am acesta a dat ordin să mă duc şi astfel la 25 august 1941, am prezentat (la) generalul I. Antonescu şi generalul Ioaniţiu i-a plecat de la Tighina la Misiunea Marinei Militare germane spus că această imixtiune a ofi ţerilor germani în unităţile de la Bucureşti, înlocuindu-mă în postul de comandă al Marelui Marină ale noastre nu poate fi admisă, că ei au încercat s-o Cartier General (pentru că eu, totuşi rămâneam pe mai departe facă şi la Armata de uscat dar că a fost respinsă. Generalul şi şeful Stat Majorului (sic) Marinei Româneşti) cu ofi ţerul I. Antonescu a răspuns: „Am aprobat, nu am ce face; faceţi voi meu cu operaţiile (locotenent -comandor Dumitrescu Ion).

Rear-Admiral Horia Macellariu at the General Staff . Memoirs from Gherla Penitentiary Prof.Univ. Valentin Ciorbea, Ph.D.

Abstract: Due to his profi cient professionalism that it was noticed in the period when they worked directly at the Superior War School, captain (N) Horia Macellariu was called, on February 1, 1941, by general Ion Antonescu to occupy the position of chief of General Staff of Royal Navy, new structure that, otherwise, he must organize in the General Staff . General Ion Antonescu needed captain’s competence to solve the notion part (the theoretically aspects) in the training mission of the Royal Navy. Between June 26 and August 25, 1941, he prepared the orders issued by General Headquarter regarding the Navy missions in the Black Sea and the cooperation with Land and Air Forces. Beginning with August 25, 1941, captain (N) Horia Macellariu was designated as representative of General Headquarter within German Mission from Bucharest, to whom was subordinated the Romanian Navy Forces.

Keywords: Captain (N) Horia Macellariu, chief of General Staff of the Royal Navy, General Staff , general Ion Antonescu, Military Mission of German Navy

NOTE

1 Universitatea „Ovidius” Constanţa. Banciu, Tratat de istorie universală: Al Doilea Război Mondial. Vol.III: 2 Vezi Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Contraamiralul Horia Macellariu în Un taifun străbate lumea, Bucureşti, Editura Pro Universitaria, 2009, pp. 125-137. viziunea şefi lor săi ierarhici, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare 5 Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Contraamiralul Horia Macellariu în Române”, Anul XVII, nr. 1(63)2014, p. 78; Marian Moşneagu, Dicţionarul viziunea şefi lor,..., p. 78. marinarilor români, Bucureşti, Editura Militară, 2007, pp. 283-289. 6 Jipa Rotaru, Ioan Damaschin, Op.cit, pp. 132-158; Dorin Mara, Marina 3 Documentele au purtat denumirea ofi cială: Instrucţiunea Operativă numărul 7 Regală a României în cel de-Al Doilea Război Mondial, Bucureşti, Editura şi Instrucţiunea Operativă numărul 8 (Jipa Rotariu, Ioan Damaschin, Glorie şi dramă. Marina Regală Română 1940-1945, Bucureşti, Editura „Ion Cristoiu”, Economică, pp. 74-84. 7 2000, pp. 53-54). Contraamiralul Horia Macellariu, În plin uragan. Amintirile mele, Bucureşti, 4 Ca urmare a deciziei guvernului Dušan Simovič de a scoate Iugoslavia din Editura Sagittarius, 1998, p. 192; Col. dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre, alianţa cu Axa şi a se uni cu URSS, Germania a atacat Belgradul începând cu Drama generalilor români (Contraamiralul Horia Macellariu s.n.), în 6 aprilie 1941 în cadrul Operaţiunii Pedeapsa. (Vezi Valentin Ciorbea, Din „Magazin istoric”, anul XXX, nr. 7, iulie 1996, pp. 9-15. istoria secolului XX. Volumul II – 1939-1945. Principalele teatre de operaţiuni 8 Contraamiralul Horia Macellariu, Op.cit., p. 213. militare. Constanţa, Editura Ex Ponto, 2008, p. 99-100); Zorin Zamfi r, Jean 9 Arhivele C.N.S.A.S., Fond I 375788, vol. I, ff. 46-49.

78 4 (66) 2014 document studii/documente REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI STRĂINĂ (BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ 1990-2014)

Dr. Stelian MÂNDRUŢ1 Drd. Adrian KALI2

Periegheza noastră bibliografi că tinde să întregească, Abrudan, Paul. Sibiul în revoluţia din decembrie 1989. la modul continuativ, similare tentative, existente în Sibiu, Casa Armatei, 1990. volume singulare/colective, ori în publicaţii periodice, A „Conducător” végnapjai. Románia, 1989, december. reunind contribuţii realizate pe baza consultării tomurilor Pécs, Idegenforgalmi Propaganda és Kiádó Vállalat, 1990. VIII (1989-1994) Bucureşti, 1996 – XIII (2009-2010) Actele Colocviului Cauzele şi consecinţele revoluţiilor est- Bucureşti;Cluj-Napoca, 2011, şi a ,,Anuarului Istoriografi e europene – 1989. În „Die Zeit”, 29 decembrie 1989. al României”, volumul I, Cluj-Napoca, 2011. Adameşteanu, Gabriela. Cele două Românii. Iaşi, Ed. Particularităţile de fond ale titlurilor, depistate şi Institutului European, 2000. inseriate, au reclamat exersarea manierei dublei ordonări, After the fall: the failure of communisme. Ed. by Roy alfabetice şi cronologice. Criteriul situării în pagină a Blackburn, London, 1991. atras după sine utilizarea unor inerente oportunităţi Anul nou se naşte în sânge! Coordonator: Ion Pitulescu, în stratigrafi erea efectuată, astfel încât, amendarea/ Ed. ,,Universal Pan”, Bucureşti, 1998. emendarea gradului de (im)parţialitate, survenit din partea Agrigoroaiei, I., Rusu, D.D. Istoria Românilor. Epoca ,,elaboratorilor”, rămâne doar la aprecierea lectorului (ne) contemporană. Chişinău-Galaţi, Ed. Porto Franco, 1992. specialist. Alban Guibert, Gérard. Chronique historique de la Strădania de comensurare a materialului bibliografi at Révolution Roumaine de décembre 1989 à Janvier et février. a vizat, deontologic, stricta eşalonare pe semnatari. Am Paris, 1990. recurs, totuşi, la modalitatea abordării cronologice numai în Alexandrescu, Ion; Bulei, Ion; Mamina, Ion; Scurtu, situaţia unor reiterate menţionări, proprii unui identic autor. Ioan. Enciclopedia de istorie a României. Vol.I-II. Bucureşti, Menţionăm că, inevitabile defi cienţe, evidente în truda Ed. Meronia, 2000-2003. comună de repertorizare, au condus la anumite ,,viciate” Alexandru, Ion. Căderea zidurilor Ierihonului sau redări de date bibliografi ate. Adevărul despre Revoluţie. Vălenii de Munte, s.n., 1993. Nutrim însă, subiectiva convingere, în utilitatea Alexandru, Ionel-Şt. Pentru o arhivă a Revoluţiei. 22- exerciţiului realizat cu privire la explorarea şi exploatarea, 25 decembrie 1989: secvenţe brăilene. În: „MI”, Bucureşti, 24, sub formă de investigare bibliografi că, a demersului propus, drept instrument de lucru, pe seama cercetării istorice. 1990, nr. 11, pp. 22-23. Idem. Revoluţia din decembrie 1989. Momentul Brăila. * * * Brăila, Ed. Dunărea, 1998. Idem. Brăila în Decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 5, 1989 – An decisiv in istoria Europei. Cluj-Napoca, Ed. 2009, nr. 2. pp. 135- 150. Mega, 2008. Idem. România în decembrie 1989 – răscoală, revoluţie 1989 – An decisiv in istoria Europei. Coordonator: sau lovitură de stat?. În: Convergenţe istorice şi geopolitice. Iaşi, Alexandru Oşca, Ed. Paralela 45. 2009, pp. 501-511. 1989 după 15 ani. Bucureşti, Ed. Press Image, 2004. Alexe, Vladimir. Ion Iliescu, biografi e secretă. Piteşti, Ed. 1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor Elit Comentator, 2000. comuniste europene. Ediţie de Dumitru Preda, Mihai Alfonsi, Philippe. Cette annèe-là, 1989-1990. Paris, Retegan. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2000. Balland Editions, 1991. 1989. Revoluţia Română. Th e Romanian Revolution. La Almond, Mark. Th e rise and fall of Nicolae and Elena Revolution Roumaine. Bucureşti, Rompress, 2004. Ceauşescu. London, Chapmans Press, 1992, 296 p. 1989 – Revoluţie – 1991. Monumentele Revoluţiei din A.L.T.A.R. 1989. Ediţie de Miodrag Milin, Timişoara, decembrie 1989. În: „Magazin Istoric”, 25, 1991, nr. 12, p. 3. [MI] Ed. Pardon, 2008. 1989, un air de liberte. Paris, Nathan Editions, 1990. ,,Amorsarea” Revoluţiei. România anilor ’80 văzută prin Abraham, Florin. Semantica lozincilor revoluţiei române ochii Securităţii. Târgovişte, Ed. Cetatea de Scaun, 2012. din decembrie 1989. În: „Buletinul Cercurilor Ştiinţifi ce Anexă documentară (Documente ale Revoluţiei din 1989). Studenţeşti”, Alba Iulia, 4, 1998, pp. 187-190. În: ,,Caietele Revoluţiei”, 2006. nr. 2, pp. 26-57. Idem. România de la comunism la capitalism, 1989- Andreescu, Gabriel. Patru ani de revoluţie. Bucureşti, 2004. Sistemul politic. Bucureşti, Ed. Tritonic, 2005. Ed.Litera, 1994, 192 p. document 2014 4 (66) 79 studii/documente

Idem. Pagini de reconciliere româno-maghiare: Avram, Vasile. Zeul din labirint. Sibiu, decembrie 1989. 1989-1999. Rolul organizaţiilor civice. În: „Altera”, 6, Sibiu, Ed. Polsib, 1992. 2000, 15, pp. 128-158. Babiţchi, Mihai. Revoltă în labirint. Alba-Iulia, Ed. Andreescu, Mihai M. Observator la evenimentele din 21 BAB, 1995. decembrie 1989 din Piaţa Universităţii. În: „Clio 1989”, 3, Baciu, Alexandru. Din amintirile unui secretar de 2007, nr. 1, pp. 164-167. redacţie. Pagini de jurnal (1979-1989). Bucureşti, Ed. Cartea Idem. Revoluţia română în Bucureşti (22 decembrie ’89). Românească, 1999. În: 1989 - An decisiv în istoria Europei, Cluj-Napoca, 2008, Bacon, Walter M. Nicolae Ceauşescu and Romanian pp. 121-136. politics. Omaha, University of Nebraska Press, 1994. Idem. Revoluţia din decembrie 1989 în Bucureşti Badea, Dan. Averea preşedintelui. Conturile Ceauşescu. (Evenimentele din 22-26 decembrie 1989). În: „Clio 1989”, 4, Bucureşti, Ed. Nemira, 1998. 2008, nr. 1. pp. 22-67. Balaj, Veronica. Jurnal de Timişoara (16-22 decembrie Idem. Dicţionarul Revoluţiei Române. În: „Clio 1989”, 1989). Timişoara, Ed. Hercule, 1991. 4, 2008, nr. 2. pp. 243-251: 5, 2009, nr. 1, pp. 209-214. Balint, Costel. 1989. Timişoara, în decembrie. Timişoara, Idem. Evenimentele din 22 decembrie 1989 în Bucureşti. Ed. Helicon, 1992. În: „Studii şi articole de istorie”, 74, 2009, pp. 88-100. [SAI] Idem. Lumină şi speranţă. Timişoara 1989. Timişoara, Andreescu. Mihail M.; Bucur. Ion. Revoluţia română Ed. Mirton, 1994. din decembrie 1989 în Bucureşti. Coordonator: Mihail M. Idem. Revoluţia română. Timişoara, Ed. Mirton, 1995. Andreescu. Indice de nume şi locuri Valentin Marin. Cluj- Idem. 1989 – Legiunea revoluţiei. Timişoara, Ed. Napoca, Ed. Mega, 2009. Brumar, 2005. Antal, Dan. Out of Romania. London, Boston, Faber Barbu, Alexandru. Aghiotant la trei miniştri ai apărării: and Faber Press, 1994. Milea, Militaru, Stănculescu. Bucureşti, Ed. Ion Cristoiu, 2000. Antip, Andrei. Revoluţia prin ochii unui copil. În: „MI”, Barbu, Matei. Cap de afi ş: Revoluţia de la Timişoara. 30, 1996, nr. 3, p. 92. Timişoara, Ed. „Almanahul Banatului”, 1999. Antonesei, Liviu. Jurnal din anii ciumei (1987-1989). Barcan, Doina; Sterpu, Bogdan. Regimul comunist Iaşi, Ed. Polirom, 1995. în România (decembrie 1947 - decembrie 1989). Iaşi, Ed. Arachelian, Vartan. În faţa dumneavoastră. Revoluţia şi Institutului European, 2003. personajele sale. Bucureşti, Ed. Nemira, 1998. Bathory, Delia. Memoria revoluţiei române din 1989 în Arató, A. Revolution, restoration and legitimation. fi lm. Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009. Ideological problems of the transition from state socialism. În: Băcescu, Angela. Din nou în calea năvălirilor barbare. ,,New School for Social Research. Working Paper”, New Pagini despre evenimentele din Decembrie 1989. Cluj-Napoca, York, 1992, nr. 156. Ed. Zamolxis, 1994. Idem. Interpreting 1989. În: „Social Research”, New Bădescu, Ilie. Frica şi comunismul. Contribuţii asupra York, 1993, 60, nr. 21. Revoluţiei din Decembrie. În: „Sociologia Românească”, 1, Ardeleanu, Tana; Savaliuc, Răzvan; Baiu, Ion. Procesul 1990, nr. 1-2, pp. 31-48. Ceauşescu. Bucureşti, Ed. Ziua, 1996. Băran, Vasile. De la Lenuţa Popescu la Elena Ceauşescu. Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989. Bucureşti, Ed. Verus, 2001. Coordonator: Costache Codrescu. Bucureşti, Ed. Militară, Băncilă, Elena. Trage, laşule! Bucureşti, Ed. „Victor 1994, 1998. Frunză”, 1990. Arion, George. O istorie a societăţii româneşti Bârlă, Graţiela. Armata, Securitatea, populaţia: revoluţie contemporane în interviuri. Vol. I-II (1975-1999). Bucureşti, sau lovitură de stat. Un interviu cu fostul şef al Direcţiei de Ed. Fundaţiei „România”, 1999. Informaţii a Armatei. Bucureşti, Holding Press, 1999. Armanca, Brînduşa. Media culpa, Ed. Curtea Veche, Bârlădeanu, Alexandru. La răscruce... Bucureşti, Ed. Bucureşti, 2006. Economistul, 1992. Armean, Cornel. De ce a fost ucis Nicolae Ceauşescu?. Behr, Edward. „Baise la main que tu n’oses mordre”. Les Deva. Ed. Alfabetul, 1993. Roumains et les Ceauşescu. Paris, Laff ont Editions, 1991; Ash, Garton T. Foloasele prigoanei. Lanterna magică. versiunea engleză: „Kiss the hand you cannot bite”. Th e rise and fall Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1997. of the Ceauşescu’s. London, Hamish Hamilton Printing, 1992. Asociaţia Memorialul Revoluţiei din Timişoara, Atunci Berindei, Dan. La Révolution de Décembre 1989 en ne-am mântuit de frică (album fotografi c). Timişoara, 1999. Roumanie. În: „Revue d’histoire diplomatique”, Paris, Aubin, Stephen P. Portrait of a Romanian revolution. 84, 1990, nr 1-2, pp. 159-173. Washington, Woodrow Wilson International Center, 1993. Idem. L’Actualité de la barricade à la fi n du XIX-e siècle: Augenzeugen, Augentäter: Texte zum Ceauşescu’s Sturz. l’exemple de la revolution roumaine de dècembre 1989. În: „La Temeswar, Kronstadt, Hermannstadt, Bukarest. În: ,,Neue Barricade”, Paris, 1997, pp. 513-518. Literatur”, 14, 1990, nr. 1-2, pp. 10-136. [NL] Idem. Upadek systemu komunistycznego w Rumunii. În: Avram, Ioan. Paşaport pentru niciunde. Timişoara 1989. „Europa srodkowa w ostatniej dekadzie XX wieku”. Krakow, Timişoara, Ed. SigNata, 1990. 2001, pp. 59-67.

80 4 (66) 2014 document studii/documente

Berremeo, Nicholas. Democracy and the lessons of Buciu, Grigore. Cum mi-am petrecut Revoluţia în dictatorship. În: „Comparative Politics”, New York, 2 5 , Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti, Ed. IRRD, 2008. 1992, nr. 4, pp. 276-297. Bucur, Ion. Mass-media românească în primele zile ale Beschloss, M.R.; Talbott, S. La cele mai înalte nivele. revoluţiei. Câteva consideraţii. În: 1989 – An decisiv în istoria Relatarea din culisele puterii referitoare la sfârşitul războiului Europei, Cluj-Napoca, 2008, pp. 151-162. rece. Bucureşti, Ed. Elit, 1995. Idem. Revoluţia din decembrie 1989 în Bucureşti Betea, Lavinia. 1989 în viziune interdisciplinară. În: (Evenimentele din 17-22 decembrie 1989). În: „Clio 1989”, 4, „Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1, pp. 65-78. 2008, nr. 1, pp. 5-21. Between past and future. Th e Revolutions of 1989 and the Idem. Cartea represiunii 1989, Bucureşti, Ed. IRRD, aftermath. Edited by Sorin Antohi, Vladimir Tismaneanu. 2012. Budapest, CEU Press, 1999. Buga, Vasile. Revoluţia din Decembrie 1989 din România Beyer, Beate. Chronologie der Ereignisse in Rumänien în contextul relaţiilor româno-sovietice. În: 1940. Omagiu im Zeitraum September 1989 bis zu den ersten freien Wahlen Profesorului Ioan Scurtu. Vol. II, Iaşi, 2010, pp. 450-478. und der Bildung der Regierung unter Petre Roman Ende Juni Bunea, Mircea. Praf în ochi. Procesul celor 24-1-2. 1990. În: Südosteuropa Zeitschrift für Gegenwartforschung, Bucureşti, Ed. Scripta, 1994. München. 41, 1991, pp. 477-492. Burakowski, Adam; Gubrynowicz, Aleksander, Bischof, Henrik. Rumänien, die „gestohlene” Revolution. Ukielski, Paweł. 1989 Toamna naţiunilor. Iaşi, Ed. Polirom, Bonn, Friedrich-Ebert-Stiftung, 1992. 2013. Bodunescu, Ion. La groapa preşedintelui, lacrimi şi Burke, Patrick. Revolutioner i Europa, 1989. Harmelen, nostalgie. Bucureşti, Ed. Arvin Press, 2004. Niederlands Taalgebied, 1990; Malmö, Gleerup Vorlag, Boese, Engelbrecht. Der Aufstand von Temeswar. 1996, 48 p. Pfi nztal, R. Huth Verlag, 1990. Burlan, Dumitru. După 14 ani. Sosia lui Ceauşescu se Bohn, Hans. Die Lazarusnacht von Temeswar. Chronik destăinuie. Bucureşti, Ed. Ergorom, 2003. des Volksaufstandes vom Dezember 1989. În: Verlorene Heimat, Buzatu, Gheorghe. Evenimentele din decembrie 1989 Timişoara, Helicon Verlag, 1993, pp. 181-258. în context internaţional. În: „Anuarul Muzeului Marinei Botez, Mihai. Intelectualii din Europa de Est. Bucureşti, Române”, 2, 1999, pp. 11-19. Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1993, 160 p. Idem. Un „23 august” în decembrie 1989? În: „Dosarele Bradu, Mircea. O minune în trei zile, Oradea, decembrie Istoriei”, 4, 1999, nr. 12, pp 46-50. [DI] 1989. Oradea, Ed. Teira, 2000. Idem. România în ajunul şi în timpul evenimentelor din Braga, Corin. Requiem pentru Sibiu. În: „Tribuna”, 2, decembrie 1989. În: „Arhivele Prahovei”, 5, 2000, pp. 270-277. 1990, nr. 5, p. 8-9. Buzatu, Gheorghe; Chiriţoiu, Mircea. Agresiunea Brahaş, Cornel. Jurnal dactilografi at (1985-1989). comunismului în România. Documente din arhive secrete: Bucureşti, Ed. Societatea Scriitorilor Români, 1998. 1944-1989.Vol. I-II. Bucureşti, Ed. Paideia, 1998. Brateş, Teodor. Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989, Calafeteanu, Ion. Revoluţia română – evoluţii o zi în Studioul 4 al Televiziunii Române. Bucureşti, Ed. programatice. În: „Istorie şi Civilizaţie”, 1, 2009, nr. 3, Scripta, 1992. pp. 4-9. [IC] Idem. Trilogia revoluţiei române în direct. Câteva zile Carlton, Charles M. Nicolae Ceauşescu (1918-1989). În: dintr-o viaţă. Vol. II. 23 decembrie ’89 în Studioul 4 al RTV. „Aletheia”, 12, 2001, pp. 178-185. Bucureşti, Ed. Ager Economistul, 2004. Calvarul virtuţii. Dumitru Mazilu în dialog cu Vasile Brenciu, Mircea. Revoluţia Luminii. Braşov, s.n., 2004. Popa.Timişoara, Ed. Aura, 2004; versiune engleză: Path to Idem. Martirul. Bucureşti, Ed. IRRD, 2008. truth, Timişoara, Ed. Aura, 2002. Idem. Cimitirul eroilor martiri din Braşov. În: „Clio Carp, Mircea. Revoluţia şi „Europa Liberă”. În: 1989”, 4, 2008, nr. l. p. 157. „Memoria”, 2000, nr. 30, pp. 123-125. Bregenz, Curt. Wessen Botschaften sind Sie, Herr Dinu?. Cartianu, Grigore. Sfârşitul Ceauşeştilor. Bucureşti, Ed. În: „Südostdeusche Vierteljahresblätter”, München, 39, 1990, Adevărul, 2010. nr. 1, pp. 53-56. [SODV] Idem. Crimele Revoluţiei. Bucureşti, Ed. Adevărul, Brown, J., F. Surge to Freedom. Th e end of communist 2010. rule in Eastern Europe. Durham, London, Adamantine Idem. Cartea Revoluţiei. Bucureşti, Ed. Adevărul, 2011. Press, 1991. Cartianu, Grigore; Delcea, Cristian; Voinea, Mihai; Idem. Th e Gorbachev factor. London, Oxford University Crăciun, Andrei. Teroriştii printre noi. Bucureşti, Ed. Press, 1996. Adevărul, 2011. Brucan, Silviu. Generaţia irosită. Bucureşti, Ed. Castex, Michel. Un mensonge gros comme le siècle. Universul şi „Calistrat Hogaş”, 1992; versiunea engleză: Th e Roumanie, histoire d ’une manipulation. Paris, Ed. Albin wasted generation. Boulder, Westview Press, 1993. Michel, 1990. Brzezinski, Zbigniew. Naşterea şi moartea comunismului Câmpeanu, Pavel. Simboluri ale Revoluţiei române. În: în secolul XX. Marele eşec. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1993. „Polis”, 1, 1994, nr. 4, pp. 171-194. document 2014 4 (66) 81 studii/documente

Idem. Ceauşescu, anii numărătorii inverse. Iaşi, Ed. Codrescu, Andrei. Th e hole in the fl ag. A Romanian Polirom, 2002. exile’s story of return and revolution. New York, Avon Book, Ceauşescu: „Ich habe Schiessbefehl erteilt”. În: „Neue 1992; versiunea română: Gaura din steag. Însemnări despre Literatur”, 41, 1990, nr. 1-2, pp. 5-9. [NL] evenimentele din decembrie 1989 din România. Bucureşti, Ed. Celteano, Victor. Communisme et libération en Europe de Athena, 1997. l’Est: regard sur le parcours roumain. Roma, Europa Edizioni, Codrescu, Costache; Olaru, Radu; Monac, Constantin. 1992. Armata română în revoluţia din decembrie 1989.În: „Anuar. Central and Eastern Europe. Th e opening Curtain. Edited Institutul pentru studii politice de apărare şi istorie militară”, by W. E. Griffi th, Boulder, Westview Press, 1989. Bucureşti, 1, 1996, pp. 262-268. [AISPM] Cernăianu, Călin. Diplomaţia lupilor. Bucureşti, Ed. Cojoc, Marian. Resorturi bibliografi ce despre Revoluţia Nemira. 1997. Română din Decembrie 1989 în Dobrogea. În: „Caietele Cernicova, Mariana. Noi suntem poporul. Timişoara, Revoluţiei”, 2, 2006, nr. 4, pp. 57-58. Ed. Intergraf, 2004. Idem. Situaţia trupelor de Securitate în Decembrie 1989. Cernicova-Bucă, Mariana. Postul de radio Europa Cazul Brigăzii 21 Constanţa. În: „Document”, XII, 2009, Liberă şi revoluţia română din decembrie 1989. În: Jurnalism nr.4, pp. 39-50. românesc în exil şi diaspora, Bucureşti, 2010, pp. 139-154. Idem. Revoluţia Română în Dobrogea. Bucureşti, Ed. Cesereanu, Ruxandra. Decembrie ’89. Deconstrucţia unei IRRD, 2011. revoluţii. Iaşi, Ed. Polirom, 2004; 2009. Cojoc, Marian; Mioc, Marius. Revoluţia din Timişoara Chavane, B. La Fin des systèmes socialistes: crise, reforme aşa cum a fost. Timişoara, Ed. Brumar, 1997. et transformation. Paris, Editions L’Harmattan, 1994. Cojocaru, Gheorghe. December 1989 in the mirrors of Chelaru, Mircea. Despre decembrie ’89... şi atât. În: „DI”, the Kremlin. În: „Transylvanian Review”, 11, 2002, nr. 2, pp. 6, 2001, nr. 12, pp. 56-57. 55-61. Chevarnadze, Edouard. L’Avenir s’écrit liberté. Paris, Idem. Revoluţia română în oglinzile Kremlinului. În: Editions Odile Jacob, 1991. „Clio 1989”, 5, 2009, nr. 1. pp. 61-66. Chihaia, Pavel. Faţa cernută a libertăţii. 20 de convorbiri Cojocaru, Ionuţ. Rolul mass-media în Revoluţia română la „Europa Liberă”. Bucureşti, Ed. Jurnalul Literar, 1991. din decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 3, 2007, nr. 1, pp. 172- Chiorean, Ioan. Regimurile comuniste postbelice. Târgu- 198. Mureş, Ed. Universităţii „Petru Maior”, 2000. Coman, Ioan. Timişoara, zece ani de la sângerosul Chiper, Ioan. Documente privind poziţia conducerii decembrie 1989. Documentar. Bucureşti, Ed. Sylvi, 2000. U.R.S.S. faţă de revoluţia română, 23-24 decembrie 1989. În: Idem. Omul se duce, faptele rămân, istoria însă le va „Clio 1989”, 1, 2005, nr.1, pp. 203-208. analiza. Bucureşti, Ed. Meditaţii, 2007. Chiriac, Mihai. Aniversare însângerată. Academia Militară, decembrie 1989, Bucureşti, Ed.Militară, 2003. Idem. Războaiele în timp de pace. Bucureşti, Ed. Semne. Ciobotea, Dinică; Osiac, Daniela. Evenimentele 2004. revoluţionare din decembrie 1989, din Craiova. În: „Clio Coman, Mihai. Les mythologies du discours médiatique. 1989”, 3, 2007, nr. 2, pp. 253-259. La Roumanie, décembre 1989, dans la presse écrite française. Ciobotea, Radu. După revoluţie, târziu… Timişoara, În: „Revue des études sud-est européennes”, 31, 1993, Ed. „Almanahul Banatului”, 1995. nr. 1-2, pp. 43-51. Ciocârlie, Livius. Paradisul derizoriu. Bucureşti, Ed. Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Humanitas, 1993. Naţionale, 22 decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 1, 2005, nr.1, Ciodaru, Ioana. Anul revoluţionar 1989 în Europa – pp. 196-202. Calendar. Bucureşti, Ed. IRRD, 2009. Condamnat la adevăr: generalul Ştefan Guşă. Editori: Cioroianu, Adrian. O retrospectivă comparativă. 1989. Guşă de Drăgan, Daniela Veronica. Bucureşti, Ed. RAO Înainte şi după prăbuşirea comunismului în Europa răsăriteană. Internaţional, 2004. În: „DI”, 4, 1999, nr. 12, pp. 3-10. Constantin Olteanu despre ultimele întâlniri Ceauşescu- Idem. Ce Ceauşescu qui hante les Roumains. Bucureşti, Gorbaciov, 8-10 iulie şi 4 decembrie 1989. În: „Clio1989”, 1, Curtea Veche Publishing, 2004. 2005, nr. 1-2, pp. 209-220. Cipkowski, Peter. Revolution in Eastern Europe. New Constantinescu, Emil. Păcatul originar, sacrifi ciul York, John Wiley and Sons Press, 1991. fondator. Revoluţia din decembrie ’89 cum a fost. Bucureşti, Cîmpeanu, Pavel. Simboluri ale Revoluţiei române. În: Ed. Minerva, 2009. „Polis”, 1, 1994, nr. 4, pp. 171-194. Idem. Revoluţiile din ’89 între istorie şi mit. În: „Arhivele Clepsidra răsturnată. Dumitru Ţepeneag în dialog cu Ion Totalitarismului”, 18, 2010, nr.1-2, pp. 24-28. [A tot] Simuţ. Piteşti, Ed. Paralela 45, 2003. Constantinescu, Nicolae. ,,Piaţa Universităţii” trăită de Cocan, Aurel; Ioan, Laurenţiu. Trădare la nivel înalt. un chirurg. În: „Memoria”, 2011, nr. 75-76, pp. 9-16. Revoluţia din decembrie 1989, Cluj-Napoca la zece ani. Cluj- Constantinescu, N.N. Starea economică a României şi Napoca, Ed. Napoca Star, 1999. căile ieşirii din criză. Bucureşti, s.n., 1992. Cocea, Gheorghe. Decembrie 1989. Relatări nemistifi cate. Constantiniu, Florin. O lovitură de stat în decembrie ’89? Iaşi, Ed. Timpul, 2007. În: „DI”, 4, 1999, nr. 1, pp. 55-56.

82 4 (66) 2014 document studii/documente

Idem. Ceauşescu cel bun, Ceauşescu cel rău. În: „DI”, 4, Culic, Irina. Câştigătorii: elita politică şi democratizare 1999, nr. 12, pp. 43-45. în România (1989-2000). Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2002. Idem. Inauguralul ratat. În: „DI”, 8, 2003, nr. 2, pp. 1-3. Curticeanu, Silviu. Mărturia unei istorii trăite. Imagini Corneliu Coposu – Dialoguri cu Vartan Arachelian. suprapuse. Bucureşti, Ed. Albatros, 2000. Bucureşti, Ed. Anastasia, 1991. Idem. Ceauşescu, drumuri eşuate. În: „DI”, 6, 2001, nr. 5, Cook, Bernard. Opinia publică şi autorităţile americane pp. 51-57. despre Revoluţia Română din Decembrie. În: „Clio 1989”, 2, Cuşa, Nicolae. Momente ale revoluţiei din decembrie 2006, nr. 1-2, pp. 97-105. 1989 la Constanţa. Constanţa, Ed. Muntenia, 1995. Cordoş, Ion. Uceniciile mele, confesiunile unui ziarist. Idem. Revolta populară din Constanţa 22/24 decembrie Vol. I-II (1945-1989). Turda, Ed. IRC, 2002. 1989. Bucureşti, Ed. Semne, 2009. Cornea, Doina. Liberté? Entretiens avec Michel Combes. Dahrendorf, Rolf. Refl ecţii asupra revoluţiei din Europa. Paris, Criterion Editions, 1990; versiunea română: Libertate? Bucureşti, Ed. Humanitas, 1991. Convorbiri cu Michel Combes. Bucureşti, Ed. Criterion, 1990; Dascăl, Emil. Decembrie. Sfîrşit şi Început. Alba Iulia, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992. Tipografi a ziarului „Unirea”, 2004. Coruţ, Pavel. Să te naşti sub steaua noastră! Bucureşti, Dascăl, Mihai. 21 decembrie 1989. Piaţa Romană. s.n., 1993. Bucureşti. În: „România Literară”, Bucureşti, 27, 1994, Cosma, Dorel. Bistriţa în revoluţie. Bistriţa, Ed. Karuna. nr. 49-50, pp. 14-15. [RL] 2008. David, Gheorghe. Pentru o arhivă a Revoluţiei. 21-22 Cosovan, Constantin. Aspecte rămase neelucidate ale decembrie 1989. În: „MI”, 24, 1990, nr. 9, pp. 3-5; nr. 10, pp. Revoluţiei Sociale Române din decembrie 1989. În: „Politica 3-5, 15. Naţională”, 1, 2004, nr. 1, pp. 17-18. [PNT] Decean, Mihai. Mărturiile unui naiv corigibil sau Singur Costinaş, Iosif. M-am întors. Timişoara, s.n. 2003. printre securişti. Timişoara, Ed. Brumar, 2006. Courriol, Jean Louis. Imaginea Revoluţiei române în De vorbă cu... Sergiu Celac. Interviuri de George G. Potra. Franţa. În: „1989 – An decisiv în istoria Europei”, Cluj- Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1996. Napoca, 2008, pp. 223-226. Decembrie ’89 în presa italiană. Ediţie de Nicolae Luca. Crăciun, Georgeta. Iaşi, zile revoluţionare între două Bucureşti, Ed. Sempre, 1999. solstiţii, 1989-1990. Iaşi, Ed. Noel, 2003. Decembrie ’89. Revoluţia română la radio. În: „MI”, 32, Idem. Iaşi, zile revoluţionare între două solstitii 1989- 1998, nr. 12, pp. 26-29. 1990. Revoluţie şi contrarevoluţie. Cronică. Iaşi, Ed Noel, 2005. Deleanu, Karl-Heinz, Mayer, Adolf. Idem. Oameni şi fapte din preajma şi în timpul revoluţiei Augenzeugenberichte. Protokolle des Grauens. Volksaufstand române – Iaşi 1989-1990. Iaşi, Ed. Noel. 2006. 1989 in Rumänien: Temeswar und Hermannstadt. În: Crisis and reform in Eastern Europe. Editors: F. Feher, „SODV”, 39, 1990, nr. 1, pp. 49-53. A. Arato. New Brunswick, s.n. 1991. Deletant, Dennis. România sub regimul comunist. Cronica însângerată a Bucureştiului în Revoluţie. Bucureşti, s.n., 1990. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Academia Civică, 1997. Cronologia Europei Centrale (1848-1989). Idem. Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă Coordonatori: Nicolae Bocşan, Valeriu Leu. Iaşi, Ed. în România anilor 1965-1989. Bucureşti, Ed. Humanitas, Polirom, 2001. 1998. Crişan, Gheorghe. Piramida puterii. Oameni politici şi Der Sturz des Tyranen. Rumanien und das Ende einer de stat, generali şi ierarhi din România. Vol. I-II (1944-2004). Diktatur. Hg. von Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer. Bucureşti, Ed. Pro Historia, 2004. Hamburg, Rowohl Verlag, 1990. Crişan, Teodor. Decembrie ’89. Revoluţie sau lovitură de Dicţionar general al Revoluţiei Române din decembrie palat. Arad, s.n., 2000. 1989. Bucureşti, Ed. Militară, 2010. Cristea, Adrian. Familia Ceauşescu şi Direcţia a V-a. Detemple, Uwe. Mein Rumänien – Revolution & Poesie. Puncte de vedere. Bucureşti, Ed. Paco, 2004. Books on Demand, Norderstedt, Germania, 2008 (germană Cristea, Romulus. Revoluţia 1989. Bucureşti, Ed. şi română). România pur şi simplu, 2006. Dinu, Ştefan. Din culisele militare ale Revoluţiei din Idem. Revoluţia Română – Mărturii şi documente. decembrie ’89. În: „DI”, 8, 2003, nr. 12, pp. 12-21. Bucureşti, Ed. România pur şi simplu, 2007. Idem. În vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989. În: Idem. Mărturii de la baricadă. Bucureşti, Ed. România „Clio 1989”, 2, 2006, nr. 1-2, pp. 184-208. pur şi simplu, 2007. Dismantling communism. Common causes and regional Idem. 21 Decembrie 1989 – Martorii de la baricadă. variations. Edited by George Rozman. Washington, Bucureşti, Ed. România pur şi simplu, 2007. Baltimore, Woodrow Wilson International Center, 1992. Cristoiu, Ion. Un eveniment determinat de condiţiile Dobrescu, Maria. La curtea lui Ceauşescu. Bucureşti, Ed. specifi ce ale României. În: „DI”, 4, 1999, nr. 12, pp. 1-2. Amaltea, 2004. Idem. O lovitură de stat prost mascată. Proză politică. Dobrescu, Paul. Iliescu contra Iliescu. Bucureşti, Ed. Bucureşti, Adevărul Holding, 2011. Diogene, 1997. document 2014 4 (66) 83 studii/documente

Dobzeu, Mina. Am fost duhovnicul lui Ceauşescu. Cluj- 1990; versiunea română: Nicolae Ceauşescu, Adevăruri şi Napoca, Ed. Dacia, 2002. minciuni despre un rege comunist. Bucureşti, Ed. Nemo, 1992. Docea, Vasile. Din mers despre revoluţie. Tentative Idem. 1989. În: „Sfera Politicii”, 17, 2010, nr. 142. germane de analiză a evoluţiilor din România postcomunistă. pp. 75-80 [SPol]. În: „Xenopoliana”, Iaşi, 2, 1994, nr. 1-4, pp. 153-159. Durandin, Catherine; Petre, Zoe. România post 1989. Documentar 1989. Prezentarea şi transcrierea textului Iaşi, Institutul European, 2010. de Miodrag Milin. În: „Revista de studii banatice”, 1, 2010, Dureci, Ion; Deacu, Marian. Martori ai istoriei trăite. nr. 1, pp. 107-126. [RSB] Cluj-Napoca, Ed. Accent, 1998. Documente ale revoluţiei române din 1989. În: „Caietele Duţă, Vasile. Revoluţia din Dâmboviţa (1989-1999). Revoluţiei”, 1, 2005, nr. 2, pp. 9-23. Târgovişte, Ed. Sfi nx, 1999. Dogaru, Ion. Medaliile Revoluţiei din decembrie 1989. Duţu, Alesandru. Revoluţia din decembrie 1989. În: „MI”, 26, 1992, nr. 12, pp. 31-32. Cronologie. Bucureşti, Ed. IRRD, 2006; ediţia a II-a revizuită Domenico, Viorel. După execuţie a nins. Bucureşti, Ed. şi adăugită, Ed. Sitech, Craiova, 2010; versiunea engleză: Militară, 1992. Th e Revolution of December 1989 Chronology, Bucureşti, Ed. Idem. Procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu, 25 decembrie IRRD, 2012. 1989. Bucureşti, Ed., Militară, 1992. Duţu, Alesandru; Oşca, Alexandru. Ascensiunea şi Idem. Ceauşescu la Târgovişte. 22-25 decembrie 1989. decăderea comunismului. Repere cronologice. În: „Clio 1989”, Bucureşti, Ed. Ion Cristoiu, 1999. 1, 2005, nr. 1, pp. 221-258. Idem. Despre Târgovişte ’89 altfel. În: „DI”, 11, 2006, nr. E un început în tot sfârşitul. Culegere selectivă din 12, pp. 51-55. programele radiodifuzate în zilele de 17-25 decembrie 1989. Idem. Revoluţia de ghips. Bucureşti, Ed. Adevărul, 2011. Ediţie de Mariana Conovici. Bucureşti, Ed. Casa Radio, Idem. De cealaltă parte a Baricadei. Bucureşti, Ed. 1998. IRRD, 2012. East, Roger. Revolutions in Eastern Europe. London, Domokos, Géza. Esély. Visszaemlékezés. 1984-1992. New York, Pinter Publishers. 1992. Csiksze-reda, Pallas-Akadémia Kiadó, 1998. Eastern Europe in Revolution. Editor: Ivo Banac. Ithaca, Domşa, T.; Eugen V.; Lungu, M. Cluj-Napoca, Cornell University Press, 1992. decembrie 1989: „Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!” Cluj-Napoca, Eastern Europe: politics, culture and society since 1939. 21 decembrie 1989. Cluj-Napoca. Ed. Fundaţia Academia Edited by Sabrina P. Ramet. Bloomington, Indiana Civică, 2005. University Press, 1998. Dosare ale revoluţiei. Editori: Ion Arcaş, Tudor Dumitru Eastern Europe: Transformation and revolution: 1945- Savu, Vasile Sălăjan. Cluj, Revista „Tribuna”, 1990. 1991. Edited by L. H. Legters. Lexington, s.n.1992. Drach, M. La Crise dans le pays de l’Est. Paris, Editions Echikson, William. Lighting the night. Revolution in Découverte, 1989. Eastern Europe. New York, s.n. 1990. Dragomir, Caius. Psihologia libertăţii şi psihologia Ecouri internaţionale ale revoluţiei române din decembrie sclaviei. Eseuri. Vol. I. Cluj, Ed. Dacia, 1992. 1989. În: „Caietele Revoluţiei” 1, 2005, nr. 1- 2, pp. 24-43. Dragomir, Gheorghe. Recviem pentru spioni. Bucureşti. Elena Ceauşescu. Carnets secrets. Edition ètablie et Ed. România în Lume, 2008. annotèe par Patrick Rambaud et Francis Szpiner. Paris, s.n. Dragoş, Z. Mărturii tragice. Harghita, Covasna, Târgu- 1990. Mureş. (decembrie 1989-martie 1990). Bucureşti, Ed. Rai, Eliad, Tudor. Timişoara, mon amour. Paris, J. Bertoin 1995. Editions, 1992. Drăgan, Gheorghe. „...Aşa se scrie istoria!...”. Documentar Enache, Marian. Răspunderi juridice şi legalitate în (1944-2002). Iaşi, Ed. Institutul European, 2003. Revoluţia Română din Decembrie. În: „Clio 1989”, 2, 2006, Duda, Virgil. România la sfârşit de Decembrie. Bucureşti. nr. 1-2, pp. 176-183. Ed. Cartea Românească, 1991. Enciclopedia partidelor politice din România. 1859-2003. Dumitraşcu, Gheorghe. Jurnal de credinţă şi speranţă, Coordonator: Ioan Scurtu. Bucureşti, Ed. Meronia, 2003. 20 mai 1982-20 decembrie 1989. Constanţa, Ed. ExPonto, Erhan, Ioan. Jurnal ascuns. Radiografi a unei sinucideri 1996. politice. 22 noiembrie 1979-22 decembrie 1989. Bucureşti, Ed. Idem. Revolutie şi Destine. Bucureşti, Ed. IRRD, 2012. Economică, 1996. Dumitrescu, Ionel-Claudiu. România după 1989. În: Farsolas, James. As the walls of moribund communism „Restituiri”, 8, 2010, nr. 1, pp. 14-19. begin to fall apart in Eastern Europe... Romania still remains Dunn, J. Modern revolutions. An introduction to the under the brutal rule of Ceauşescu’s communist dictatorship. În: analysis of a political phenomenon. London, Cambridge „Revue roumaine d ’histoire”, 1990, 29, 3-4, pp. 337-350. University Press, 1990. [RRH] Durac, Nicolae. Neliniştea generalilor. Timişoara, Ed. Faur, Antonio. Tendencies and ideas conveyed by Bihor M.P.S., 1991. county press after the events occurred in December 1989. În: Durandin, Catherine. Nicolae Ceauşescu. Vérités et Th e role of the mass-media and the new information and mesonges d’un roi communiste. Paris, Edition Albin Michel, communication technologies in the democratisation process of

84 4 (66) 2014 document studii/documente

Central and Eastern European Societies, Bruxelles, s.n. 2002, Gabanyi, Anneli Ute. Am vorabend der Revolution: pp. 159-165. Ceauşescu unter Druck. În: „Südosteuropa”, München, 40, Fay, Ştefan I. Caietele unui fi u risipitor (1924-1989). 1990, 40, pp. 89-97. [SOE] Bucureşti, Ed. Humanitas, 1994. Idem. Rumänien zwischen Diktatur und Demokratie. În: Feff er, J. Shockwaves. Eastern Europe after the „Ost-Europa”, München, 1990, nr. 9, pp. 793-901. [OE] revolutions. London, South End Press, 1992. Idem. Rumäniens unvollendete revolution. În: „SOE”, Fejtö, Francois. La Fin des démocraties populaires. Les 40, 1990, 40, p.165-203. Chemins du post-communisme. Paris, Edition du Seuil, 1992. Idem. Die unvollendete Revolution: Rumänien zwischen Felea, Aurelia, Felea, Mihai. Die rumänische Revolution Diktatur und Demokratie. München, Zürich, Piper Verlag, von 1989 in der sowjetischen Presse. În: Sovietization in 1990, 230 p.; versiunea engleză: Romania’s unfi nished Romania and Czechoslovakia, Iaşi, s.n., 2003, pp. 125-154. revolution. Washington, Woodrow Wilson International Felea, Victor. Jurnalul unui poet leneş (ianuarie Center, 1991; versiune română: Revoluţia neterminată. 1955-martie 1993). Bucureşti, Ed. Albatros, 2000. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1999. Feţele schimbării. Românii şi provocările tranziţiei. Idem. Rumänien: Die inszenierte Revolution. În: „SOE”, Bucureşti, Editura Nemira,1999. 48, 1998, p. 163-183. Fischer, Mary Ellen. Nicolae Ceauşescu. A study in Idem. Systemwechsel in Rumänien. Von der Revolution political leadership. Boulder, London, Lynne Rienner zur Transformation. München, R. Oldenburg Verlag, 1998. Publishers, 1989. Idem. Cultul lui Ceauşescu, Iaşi, Editura Polirom, 2003. Florescu, Gheorghe I. Relaţii româno-americane (1940- Idem. Th e Romanian revolution. În: „Revista de Istorie 1990). În: „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, Militară”, 2011, nr. 3-4, pp. 21-32. [RIM] 32, Iaşi, 1995, pp. 405-422. Gago, Malgosha; Golbérine,Willy. România, 1989. Idem. Iaşi, 14 decembrie 1989: un adevăr tăinuit, Autopsia unei revoluţii eşuate. Bucureşti, Ed. Adevărul, 2011. consideraţii istoriografi ce. În: „Anuarul Institutului de Istorie Galeriu Constantin. Martiri ai revoluţiei din decembrie Orală”, Cluj-Napoca, 2, 2001, pp. 44-57. [AIO] 1989. Bucureşti, s.n., 1999. Gallagher, Tom. Romania after Ceauşescu. Edinburgh, Florian, Radu. Prăbuşirea dictarurilor est-europene şi s.n. 1995. alternativele istoriei. Bucureşti, Ed. Noua Alternativă, 1993. Galloway, George. Wylie Bob. Downfall. Th e Ceauşescu’s Focşeneanu, Eleodor. Istoria constituţională a României and the Romanian Revolution. London, Futura Publications, (1859-1991). Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992; 1998. 1991; versiunea română: Prăbuşirea. Bucureşti, Ed. Irini, Fontaine, Andre. L’un sans l’autre. Paris, Editions 2004. Fayard, 1991. Gazda, Jozsef. Megváltó karácsonyi. Erdélyi magyar Fortuna, Lorin-Ioan. Cum s-a ajuns la hotărârea de túlélök emlékeznek. Budapest. Aura Kiadó. 1990. autodesfi inţare a Frontului Democratic Român. În: „PNT”, 1, Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips. Dinu Săraru 2004, nr. 1, pp. 53-118. în dialog cu Victor Atanasie Stănculescu. Bucureşti, Ed. RAO Idem. Evenimente precursoare Revoluţiei Sociale Rămâne Internaţional, 2005. din decembrie 1989. În: „PNT”. 1, 2004, nr. 1, pp. 4-6. Georgescu, Nina. Războiul secret din anul 1989. Idem. Cu privire la unele performanţe şi limite ale Bucureşti, Total Publishing, 2004. revoluţiei române din decembrie 1989. În: „Caietele Gheorghe, Constantin. O istorie a Internelor în date. Revoluţiei”, 2, 2006, nr. 1, pp. 29-36. Bucureşti, Ed. Ministerului de Interne, 2001. Idem. Evolutii politice in Europa, Timişoara, Ed. Gheorghiu, Dorin; Cioară, Ion; Tudor-Bihoreanu, ArtPress, 2011. Gheorghe. Armata a IV-a „Transilvania” la 80 de ani. Frank, A.G. Revolution in Eastern Europe. Lessons for Vol. IV (1945-1999). Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1999. democratic social (and socialist) movement. În: „Th ird World Gherasim, Vasile; Enache, Emilia. 1989 după 15 Quarterly”, 57, 1990, nr. 12. ani. Bucureşti, Press Image, 2004. Frankland, Mark. Th e patiot’s Revolution: how Eastern Ghiţeanu, M. Revoluţie sau lovitură de stat? În: „DI”, 1, Europe toppled communism and won its freedom. Chicago, 1999, nr. 1, pp. 57-62. s.n., 1992. Ghilia, Alecu Ivan. De veghe la moartea mea. Roman- Frauendorfer, Helmuth. Die Wolken schweben in confesiune despre evenimentele din decembrie 1989. Bucureşti, mörderischen Nebel. În: „Deutche Allgemeine Zeitung”, 4, Ed.Cartea Românească, 1998. 1996, nr. 1011, p. 3. Gilbert, Trond. Nationalism communism in Romania. Fritel, Jerome. Libertate. Roumanie, 1989. Paris, s.n. Th e rise and fall of Ceauşescu’s personal dictatorship. Boulder, 1990. San Francisco, Oxford, Westview Press, 1990. Frunză Victor. Revoluţia împuşcată sau PCR după Giurescu, Dinu C. Sfârşitul regimului socialist în 22 decembrie 1989. Bucureşti, Ed. ,,Victor Frunză”, 1994. România. În: Istoria Românilor, vol. X. România în anii Funderbuck, David B. Un ambasador american între 1948-1989. Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2013. Departamentul de Stat şi clanul Ceauşescu. München, Ed. Ion Glenny, Misha. Th e rebirth of history. Eastern Europe in Dumitru, 1989. the age of democracy. London, Penguin Books, 1990. document 2014 4 (66) 85 studii/documente

Gogea, Vasile. Fragmente salvate (1975-1989). Iaşi, Ed. Heller, A.; Feher, F. De la Yalta la Glasnost. Timişoara, Polirom, 1996. Ed. De Vest, 1993. Goian, Ion. Retorică şi revoluţie. În: „Societate şi cultură. Heller, Tiberiu Ovidiu. Statele Unite ale Europei (1989- Noua alternative”, Bucureşti, 1993, nr. 2, pp. 34-37; nr. 3, 2004). Turda, Ed. Boema, 2005. pp. 33-37. [SCNA] Hockte, Hans Wolfram. Off enheit hat überzeugt. Goldman, Minton F. Revolution and change in Central Chronologie der Revolution 1989 in Rumänien. Metzingen, and Eastern Europe: political, economic and social changes. s.n., 1990. Armonk, M. E. Sharpe Press, 1996. Horja, Gavril. Ieşirea din comunism. Bucureşti, Ed. Era, Gorbaciov, Mihail. Nicolae Ceauşescu, căderea unui 1999. dictator. În: „Memoria”, 2000, nr. 31, pp. 45-55. Horvarth, A.; Szakolczai, A. Th e Dissolution of Grad, Cornel. În faţa şi în spatele cortinei. În: „Limes”, communist power. Th e Case of Hungary, London & New Zalău, 2, 1999, nr. 3-4, pp. 9-44. York, 1992. Grad, Cornel; Bejinariu, Corina; Oros, Ioan Maria. Hovári, János. Temesvár, 1989, december. În: „História”, Memorii, jurnale şi însemnări transilvănene (1938-1989). 14, Budapest, 1992, nr. 1, p. 3. Zalău, Ed. Limes, 2000. Howard, M. 1989, eine neue Zeitwende. În: „Europa Grama Nedeianu, Sidonia. Semnifi caţii ale (non) archive”, Bielefeld, 14, 1989, pp. 443-459. violenţei politice în revoluţiile central şi est europene din 1989. Huntington, S.P. Th e third wave. Democratization in the Violenţa în revoluţia română. În: „Caiete de antropologie late twentieth century. Norman, Oklahoma University Press, istorică”, Cluj-Napoca, 1, 2002, nr. 2, pp. 127-144.[CDAI] 1991. Idem. Între spaţii ale amintirii şi locuri ale memoriei. Hunya, Gábor; Réti, Tamás; Süle, Andrea; Tóth László. Comemorarea a 15 ani de la revoluţie în Timişoara. În: Románia, 1944-1990. Gazdaság és politikatörténet. Budapest, ,,CDAI”, 4, 2005, nr. 1, pp. 313-335. Atlantisz Medvetánc Kiadó, 1990. Idem. Th e catharsis of going out into the street: experiencing Iacobescu, Mihai. Declanşarea şi desfaşurarea revoluţiei the 1989 Romanian Revolution. Philobiblon, 12, 2007, pe meleaguri sucevene în etapa 22 decembrie 1989- 1 mai 1990. pp. 251-278. În: „Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1-2, pp. 111-132. Grancea, Mihaela. Retorica morţii eroice în epitaful Idem. Prima sinteză ştiinţifi că despre un eveniment revoluţionarilor din decembrie ’89. În: Revoluţia română din epocal controversat –Revoluţia română din decembrie 1989. decembrie 1989: istorie şi memorie, Iaşi, Ed. Polirom, 2001, În: „Codrul Cosminului”, 13, 2007, pp. 283-292. [CCS] pp. 45-78. Idem. Modalităţi de preluare a puterii în centrele urbane Granqvist, Raoul. Revolution’s urban landscape: Bucharest şi rurale româneşti. Cazul Suceava. În: 1989 - An decisiv în culture and postcommunist change. New York, Frankfurt am istoria Europei, Cluj-Napoca, 2008, pp. 137-149. Main, Peter Lang Verlag. 1999. Idem. Descătuşarea, Ed. Junimea, Iasi, 2009. Grigoriu, Paul. Radio Grafi i (1969-1989). Bucureşti, Iancu, Ioan. Paşaport pentru niciunde. Timişoara, Ed. Ararat Tiped, 2000. decembrie 1989. Timişoara, Ed. Signata, 1990. Gross. Peter. Mass media in revolution and national development: the Romanian laboratory. Ames, Iova State Iancu, Victor. De la Revoluţie la Restauraţie. Cluj- University Press, 1996. Napoca, Ed. Dacia, 1994. Grosescu, Raluca. Th e political regrouping of Romanian Idem. Jurnal involuntar (1981-1989). Piteşti, Ed. nomenklatura during the 1989 Revolution. În: „Romanian Paralela 45, 2000. journal of population studies”, 4, 2004, nr. l, pp. 97-123. Ianoşi, Ion. Eu şi El. Însemnări subiective despre [ RJSP] Ceauşescu. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003. Guida, Francesco. La Romania contemporanea. Momenti Iaşi, 14 decembrie 1989. Începutul revoluţiei române? e questioni di storia. Milano. Edizioni Nagard, 2003. Ediţie de Gheorghe I. Florescu, Maria Spiridon Cassian. Gussi, Alexandru. Décembre 1989. Prémisses du débat Oradea, Ed. Cogito, 2000. sur le passé récent en Roumanie. „Studia” p. 6, 2006, nr. 1, Iliescu, Ion. Anul 1989 şi semnifi caţia Revoluţiei române. pp. 115-134. În: „A tot”, 18, 2010, nr. 1-2, pp. 17-23. Haidău, Grigore-Catălin. Eroica ’89. Braşov, s.n., 1990. Idem. Revoluţie şi reformă. Bucureşti, Ed. Redacţiei Harrington, Joseph F. Tweaking the nose of the Russians. publicaţiilor pentru străinătate 1993, Bucureşti, Ed. Fifty years of American-Romanian relations, 1940-1990. Enciclopedică, 1994, 280 p.; ediţie germană: Aufbruch nach Boulder, New York, Columbia University Press, 1991. Europa. Rumänien. Revolution und Reform 1989 bis 1994. Idem. Relations between Bucharest and Washington: On Köln, Weimar, Wien, Bohlau Verlag, 1995. over wiev, 1945-1992. În: „Revue roumaine d ’histoire”, 31, Idem. Romania at the moment of truth. Paris, Editions 1992, nr. 3-4, pp. 275-289. [RRH] Henri Berger, 1994. Idem. MFN regained: Bucharest and Washington, 1989- Idem. Revoluţia trăită. Bucureşti, Ed. Redacţiei 1994. În: „RRH”, 34, 1995, nr. 3-4. pp. 383-398. Publicaţiilor pentru Străinătate, 1995. Heinen, Armin. Moartea dictatorului: România din Idem. Momente de istorie. Vol. I-III (decembrie 1989 până în 2002. În: Un destin şi o viaţă. Bucureşti, s.n., 1989-octombrie 1992). Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1995- 2003, pp. 100-117. 1996.

86 4 (66) 2014 document studii/documente

Idem. Revoluţia română. Bucureşti, Ed. Presa Naţională, Ivan, Sabin. Pe urmele adevărului. Mărturii despre 2001. decembrie 1989. Constanţa, Ed. ExPonto, 1996. Idem. Dupã 20 de ani. 1989. Bucuresti, Ed. Semne, Însemnări din zilele Revoluţiei, decembrie 1989. 2010. Bucureşti, Ed. Militară, 1990. Ilieşu, Petru. Timişoara 1989 – No Comment? Timişoara, Întrebări cu şi fără răspuns. Decembrie 1989. Ediţie de Editura Planetarium, 2004. Iosif Costinaş. Timişoara, Ed. Mirton, 2001. Infern în România. Revoluţia română din Decembrie Jedlicki, J. Th e revolution of 1989. Th e unbearable burden 1989 în presa italiană. Ediţie de Vasile I. Heredea, Horea of history. În: „Problem of Communism”, New York, 1999, Gana, Gervasio Curnis, Emil Şimădan. Arad, Gutenberg 25, nr. 7-8. Univers, 2011. Jianu, Ion. Fenomenul Universitatea Craiova ’91 (La Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Craiova, revoluţia a început mai devreme). Craiova, Editura Accentuarea crizei de regim în ţările socialiste europene (1980- de Sud, 2008. 1990). Bucureşti, Ed. Artpress, 2009. Jiman, Lucian. Ceauşescu … contra Ceauşescu. Ed. Iochóm, István. Kisért a múlt Székelyföldön. Az Tribuna, 1991. ugynevezett Agache- ügy története. Kezdivásárhely, Média Jurju, Cornel. Lucian Matiş, un erou clujean din ’89. În: Kiadó, 1999. „DI”, 4, 1999, nr. 12, pp. 51-54. Ionescu, Alexandra. La dernière révolution léniniste. Idem. 21 Decembrie 1989: Piaţa Libertăţii (Cluj- Pensée et pratique d’une autorité révolutionnaire en Roumanie. Napoca). Profi l de revoluţionar: Lucian Matiş. În: „Revista „Studia” p. 6, 2006, nr. 1, pp. 25-114. Bistriţei”, 14, 2000, pp. 136-142. Ionescu, Mihail E. După hegemonie. Patru scenarii de Kali, Adrian Matei. Rocada (ecouri în presa internaţională Securitate în Est, în anii ’90. Bucureşti, Ed. Scripta, 1993. despre Revoluţia din 1989 din România). Timişoara, Ed. Idem. Dictatura la sfîrşit de mileniu. În: „DI”, 3, 1998, Gordian, 2004. nr. 11, pp. 78-80. Idem. Lecţia Timişoarei. Timişoara, Ed. Eurostampa, Ioniţă, Gheorghe I. Istoria românilor de la Marea Unire 2007. din 1918 până în prezent. Bucureşti, s.n., 1995; 1999. Idem. Primăvara din decembrie. Timişoara, Ed. Saol, Idem. O jumătate de secol de istorie românească sub semnul 2011. controversei. Bucureşti, Ed. Universităţii, 1997. Idem. Documentar însângerat – Timişoara ’89. Timişoara, Idem. Istoria românilor, de la 23 august 1944 până în Ed. Saol, 2012. prezent. Bucureşti, Ed. Universităţii, 2001. Idem. 1989 – Destin fără respect. Timişoara, Ed. Saol, Ioniţoiu, Cicerone. Martirii neamului de la revoluţia 2013. din decembrie 1989. Aalburg, Ed. Dorul, 1997; ediţie Kali, Adrian; Dragoş, Valentin. Memento ’89. Timişoara. augmentată: Album al eroilor din România, decembrie 1989. Ed. Eurostampa, 2005. Sibiu, Ed. Tribuna, 1998. Kali, Adrian; Hosu, Virgil. Timişoara ’89. 6 zile de Iordache, Claudiu. Iisus s-a născut la Timişoara. asediu. Timişoara, Ed.Saol, 2009. Decembrie 1989. Timişoara, Ed. Helicon, 1994. Idem. România anului 1990 – între democraţie şi Idem. Clasa nevrotică. Bucureşti. Ed. Irini, 1997. violenţă. Timişoara, Ed. Saol, 2010. Idem. Singur printre români. Bucureşti. Ed. Irini, 1997. Kali, Adrian; Rif, Alexandru. Un decembrie arestat. Idem. 1989: Revoluţia română. În: „DI”, 11, 2006, Timişoara, Ed. Eurostampa, 2007. nr. 12, pp. 33-37. Idem. Decembrie însângerat,. Timişoara, s.n. 2008. Iordache, Constantin. Acţiunile navelor marinei militare Kali, Adrian; Rado, Gino; Lică, Septimiu; Bucur, Ionuţ. în revoluţia din decembrie 1989. Mărturii ale unor participanţi. Dicţionarul Revoluţiei Române. În: „Clio 1989”, 3, 2007, Constanţa, Ed. ExPonto, 2004. nr. 1, pp. 200-215; 4, nr. 2, pp. 263-270. Iordache, Constantin; Neicu, Mihai. Th e Fluvial Naval Kaminski, B. Th e Collapse of State Socialism. Th e Case of Forces actions during the December 1989 Revolution. În: Poland. Princeton, Princeton University Press, 1991. „Romanian Navy Museum Yearbook”, 7, 2004, pp. 296-299. Karácsonyi forradalom. Riportkönyv Romániáról. [RNMY] Budapest, 1990. In pursuit of Europe. Transformations of post-communist Karnoouh, Claude. L’Invention du peuple. Chroniques de states, 1989-1994. Edited by Bogdan Goralczyk, Wojciech Roumanie. Essai. Paris, Arcantère Editions, 1990. Kostecki, Katarzyna Zukrowka. Warsaw, Polish Academy Kárpáti, Ferenc; Szabad, György. A román forradalom Press, 1995. és Magyarország, 1989. În: „História”, 22, 2000, nr. 4, 26-29: Isaac, J. C. Civil society and the spirit of revolt. În: nr. 8, pp. 26-27. „Dissent”, New York, 8, 1993. Kellog, Frederick. Th e road to Romanian independence Istoricul an 1989. Editor: L. Bucătaru. Chişinău, Ed. Purdue. West Lafayette, Indiana University Press, 1995. Universitas, 1991. Kiss, Zsólt Cs. Deconstructing a Revolution. Th e Case of Ivan, Adrian-Liviu. Relaţiile româno-italiene după Romania – 1989. „Studia” p. 51, 2006, nr. 1, pp. 19-34. 1989. În: Istoria culturii. Cultura istoriei. Omagiu profesorului Kumar, K. The 1989 revolutions and the idea of Doru Radosav la vârsta de 60 de ani. Cluj-Napoca, 2010, Europe. În: „Political Studies”, Scheffi eld, 40, 1992, nr. 9, pp. 330-349. pp. 429-461. document 2014 4 (66) 87 studii/documente

Kunze, Th omas. Nicolae Ceauşescu. Eine Biographie. Macovei, Remus. La revoluţie se şi moare, nu-i aşa? Berlin, Christoph Links Verlag, 2000; versiunea română: N. Constanţa, Ed. Boldaş, 2009. Ceauşescu. O biografi e. Bucureşti, Ed. Vremea, 2002. Maliciuc, Ioan. Preţul libertăţii la Constanţa: fi le de Laszlo, Eugenia. Timişoara, atunci. Timişoara, Ed. istorie. Constanţa, s.n., 2007. Marineasa, 1998. Mandics, György. Temesvári Golgota. Regény. I-III Laver, John. Th e Eastern and Central European states, kötet. Budapest, s.n., 1991. 1945-1992. Reissue, London, Hodder and Stoughton Manolache, Viorella. Disputarea unui concept: decembrie Educational Press, 1999. 1989 între revoluţie şi refoluţie. În: „Studia Universitatis Lazăr I. Moartea generalului Milea. Bucureşti, Ed. Cibiniensis Series Historica II”, 2, 2005, pp. 309-313. Rodan, 1991. [SUCH]. Lazăr, Liviu; Firczak, Gheorghe. Anul 1989 în Europa Marcu, Dorian. Moartea Ceauşeştilor. Bucureşti, Ed. şi în România. În: 20 de ani fără comunism. O nouă abordare a Excelsior, 1991. istoriei. Deva, 2009, pp. 93-109. Marcu, Nina. Cer deasupra unor răni deschise. Martiri La grande secouesse. Europe de l’Est entre 1989-1990. prahoveni ai Revoluţiei. Ploieşti.Ed. Premier, 2004. Edité par P.Kende Al. Smolar. Paris, Presses du CNRS, Marele şoc din fi nalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog 1990. cu Vladimir Tismăneanu. Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2004. L’Apres Ceauşescu, impressions roumaines. S. I., Iztok Marin, Valentin. Statistica Revoluţiei – Revoluţia Editions, 1991. Română din Decembrie 1989 în date statistice. Bucureşti, Ed. Le Breton, Jean Marie. Europa Centrală şi Orientală IRRD, 2010. între 1917 şi 1990. Bucureşti, Ed. Cavallioti, 1996. Idem. Martirii revoluţiei în date statistice. Bucureşti, Ed. Idem. La fi n de Ceauşescu: historie d’une révolution. Paris, IRRD, 2010. Montréal, L’Harmattan Editions 1996; versiunea română: Marina, Vasile. Refl ectarea Revoluţiei din Decembrie Sfârşitul lui Ceauşescu. Bucureşti, Ed. Cavallioti, 1997. 1989 din România în mass media din URSS. În: Democraţie Lesourne, J. De l’Atlantique a l’Oural. L’Après în Europa centrală şi de sud-est, aspiraţie şi realitate (secolele communisme. Paris, Editions Robert Laff ont, 1990. XIX-XX). Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2000, pp. Leu, Corneliu. Au avut românii norocul unei revoluţii? 173-186. Marinescu, Angelica Helena. Mărturii din Revoluţia Bucureşti, Ed. Realitatea, 1997. din Decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 5, 2009, nr. 1, pp. 89- Lèvesque, Jacques. 1989, la fi n d’un empire. L’U.R.S.S. 97. et la libération de l’Europe de l’Est. Paris, Presses des Sciences Martella, Maureen. Bugger Bucharest. Dublin, Attic Politiques, 1995; versiunea engleză: Th e enigma of 1989. Th e Press, 1995. URSS and the liberation of Eastern Europe. Berkeley, Los Marton, Lili. Emberek, tájak, történetek. 1934-1989. Angeles, London, University of California Press, 1997. Bukarest, Kriterion Kiadó, 1993. Liberalization and democratization. Change in the Martor ocular. Piaţa Libertăţii Cluj. 21 Decembrie 1989. Soviet and Eastern Europe. Edited by Nicholas Berremeo, Album foto de Răzvan Rotta. Cluj-Napoca, s.n., 1990. Baltimore, John Hopkins University Press, 1992. Matei, Călin T. Decembrie fi erbinte. Vâlcea ’89. Râmnicu Libertate! De Roemeense Revolutie. Editori: Marijke Vâlcea, Ed.Almarom, 2004. Bergh, Nausicaa Marbe. Amsterdam, Ed. Buijten and Matlock, J.F. jr. Autopsy on an Empire. Th e American Schipperheijn, 1990. Ambassador’s Account of the Collapse of the Soviet Union. New Libertate Roumanie. Paris, Editions Denoel, 1990. York, Random House, 1995. Lidth de Jeude, James van; Hogenstijn, Clemens M. Mavru, Niculae. Revoluţia din stradă. Bucureşti, Parteneriat cu merite egale. O iniţiativă solitară pune un oraş Ed.RAO Internaţional, 2004. în mişcare. În: 2000 de ani de relaţii intereuropene Orient- Maxim, Virgil. Imn pentru crucea purtată. Vol. I-II Occident, Bucureşti, 2004, pp. 301-305. (1937-1989). Memorii. Timişoara, Ed. Gordian, 1997. Lewin, M. Th e Gorbachev Phenomenon; A Historical Mayer, Ch. S. Why did communist collapse in 1989? Interpretation. Berkeley. University of California Press, London, Harvard University Press, 1991. 1988. Mazilu, Dumitru. Revoluţia furată. Memorii pentru ţara Lombardot, Roger. Le sourire d’Irina. Roumanie, un mea. Vol. I-II. Bucureşti, Ed. Cozia, 1991. autre regard. Paris, s.n., 1990. Idem. Coşmarul. Însemnari. Vol. I. Bucureşti, Ed. Loupan, Victor. La Révolution n’a pas eu lieu. Roumanie. Baricada, 1992. L’Historie d’un coup d’Etat. Paris, Robert Laff ont Editions, Idem. Proclamaţia Revoluţiei Române. Bucureşti, Ed. 1990. Lumina Lex, 1999. Lucescu, Constantin. Procesul Ceauşescu, soluţie justiţiară Idem. Proclamaţia Revoluţiei Române. 17 ani de la a unui moment istoric. Bucureşti, Ed. Sylvi, 1997. speranţele din 1989. Ediţia a II-a. ediţia a III-a. Bucureşti, Lupu, Corvin. 14 ani de la evenimentele din decembrie Ed. Lumina Lex, 2007. 1989. În: „Transilvania”, 33, 2004, nr. 1, pp. 58-82. Idem. Proclamaţia Revoluţiei române: 19 ani de la Idem. România 1989. De la revoltă populară la lovitura speranţele din 1989. Ed. a IV-a. Bucureşti. Ed. Lumina de stat. Sibiu, Techno Media, 2010. Lex, 2008.

88 4 (66) 2014 document studii/documente

Idem. Revoluţia Română, zile şi nopţi de dramatism şi Idem. Revoluţia din 1989 pe scurt. Timişoara, Ed. speranţă. Bucureşti, Ed. IRRD, 2011. Artpress, 2006. Mănescu, Corneliu. Convorbiri neterminate. Iaşi, Ed. Idem. La révolution roumaine de 1989. Timişoara, Ed. Polirom, 2001. Artpress, 2007. Mândruţ, Stelian. Revoluţia română din decembrie 1989 Idem. Th e anticommunist Romanian Revolution of 1989. în viziune ungară. În: ,,Steaua”, 41, 1990, nr. 5, pp. 52-54. Timişoara, Ed. Marineasa, 2002; 2004; Timişoara, Ed. Idem. Revoluţia din decembrie 1989 în istoriografi a Artpress, 2007 română şi străină (Bibliografi e selective 1990-2005). În: Idem. Îndreptări necesare. În: Revoluţia română din „Memorial 1989”, 1, 2007, nr.1, pp. 119-153. decembrie 1989: istorie şi memorie, Iaşi, 2007, pp. 179-185. Mărturii 1989. Ediţie de Miodrag Milin. Timişoara, Miracol. Vol. I-II. Bucureşti, s.n., 1990-1991. Ed. Mirton, 2008. Miracol ’89. Coordonator: Constantin Galeriu. Medeleţ, Florin, Ziman, Mihai. O cronică a revoluţiei Bucureşti, Ed. Coresi, 1999. din Timişoara. 16-22 Decembrie 1989. Timişoara, s.n., 1990; Moisa, Gabriel. Decembrie 1989 la Oradea. În: „Clio Timişoara, Ed. Saol, 2010. 1989”, 2, 2006, nr. 1-2, pp. 106-120. Idem. Pentru o arhivă a Revoluţiei. 16-22 Decembrie Idem. Decembrie 1989 la Oradea. Documente, mărturii. 1989. O cronică a Revoluţiei din Timişoara. În: „MI”, 24, Oradea, Ed.Arca, 2009. 1990, 24, nr. 4 p. 3-7; nr. 5, pp. 3-6. Molnár, Miklos. La Dèmocratie se lève à l’Est: sociètè Médiamensonges. Dossier. Edité par Gérard de Selys. civile et communisme en Europe de l’est: Pologne et Hongarie. Anvers, E. P. O. Editions, 1990. Presse Universitaire de France, Paris, 1990. Membrii C.C. ai P.C.R. 1945-1989. Dicţionar. Momir, Dorotea. Monumente dedicate eroilor Revoluţiei Coordonator: Florica Dobre. Bucureşti, Ed. Enciclopedică, din decembrie 1989, la Timişoara. În: Descoperiţi Banatul, 2004. Timişoara. Ed. Waldpress, Timişoara, 2009, pp. 7-23. Mendiac, Marius. Timişoara şi proclamaţia ei către ţară. În: „Istoria Astăzi”, 4, 1996, nr. 37, pp. 594-608. Monac, Constantin. Armata în evenimentele din Michel, Dion. Essai sur le fanatisme contemporain: des decembrie 1989. Acţiuni desfăşurate în garnizoanele unde hommes nouveaux de Roumanie aux combattants d’Allah. revoluţia a învins fără violenţă. În: „AISPM”, 1, 1997, Paris, Harmattan, 2002. pp. 90-94. Michelson, Paul. Refl ections on the Romanian Revolution Moraru, Constantin. Stenograma şedinţei Comitetului of 1989. În:,,RRH”, 29, 1990, nr. 1-2, pp. 3-6. Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 21 august 1989, privind Idem. Revoluţia est-europeană reconsiderată. În: evenimentele din Polonia. În: „Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1-2, „Revista română de studii internationale”, 27, 1993, nr. 1-2, pp. 167-170. pp. 49-63. Moraru, Constantin; Moraru, Camelia. Stenograma Mihalache, Adonis-Cezar. Revolta (jurnalul unui teleconferinţei lui Nicolae Ceauşescu din 17 decembrie 1989. În: militar paraşutist). Bucureşti, Ed. Civio, 1999. „Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1-2, pp. 189-193. Milin, Miodrag. Timişoara, 15-21 decembrie ’89. Morozov, Nikolai. Corespondentul Agenţiei TASS care Timişoara, s.n., 1990; Timişoara, Ed. Saol, 2009. a văzut totul. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Idem. Timişoara în revoluţie şi după. Timişoara, Ed. 2002. Marineasa, 1997. Moulis, Vladislav; Valenta, Jaroslav; Vikovkal, Jiri P. Idem. Semnifi caţia zilei de 20 decembrie 1989 pentru Vznik krize a rázpad sovetkeho bloku v Evrope, 1944-1989. revoluţia română. În: „Caietele Revouţiei”, 2, 2006, nr. l, Ostrava, Cerven Knihy, 1991. pp. 15-18. Motta, Giuseppe. Il crolo di un regime. La rivoluzione Milin, Miodrag; Duma, Constantin. Timişoara la del dicembre 1989 e gli ultimi giorni dei coniugi Ceauşescu. În: Revoluţie. În: Istorie economie, politică, Oradea, 2009, Comunismo e comunismi. Il modello rumeno, Cluj-Napoca, pp. 226-252. 2005, pp. 220-236. Mioc, Marius. Falsifi catorii istoriei. Timişoara, Ed. „Almanahul Banatului”, 1994. Munteanu, Mihai. Starea de spirit a populaţiei din Idem. Revoluţia din Timişoara şi falsifi catorii istoriei: Ion Timişoara premergătoare Revoluţiei din Decembrie 1989. În: Iliescu, Ion Cristoiu, Pavel Coruţ. Timişoara, Ed. Marineasa, „Clio 1989”, 4, 2008, nr. 1, pp. 68-86. 1995; 1999. Mureşan, Maria. Evoluţii economice, 1945-1990. Idem. Revoluţia din Timişoara şi falsifi catorii istoriei. Bucureşti, Ed. Economică, 1995. Timişoara, Ed. Sedona, 1999. Murgescu, Bogdan. Alternative istoriografi ce cu privire Idem. Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei la Revoluţia Română. În: „Caietele Revoluţiei”, 2, 2006, române: cazul László Tökés. Timişoara, Ed. ,,Almanahul nr. 1, pp. 49-53. Banatului”, 2002. Idem. Constituirea şi funcţionarea C.F.S.N. până la Idem. Libertatea şi politrucii. Timişoara, Ed. Mirton, 2003. începutul lui ianuarie 1990. În: „Caietele Revoluţiei”, 2, 2006, Idem. Revoluţia din 1989 şi minciunile din „Jurnalul nr. 2, pp. 6-20. National”. Mitul agenturilor străine. Mitul Securităţii Mustaţă, Constantin. Reporter în Revoluţia română. atotputernice. Timişoara, Ed. Marineasa, 2005. Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2006. document 2014 4 (66) 89 studii/documente

Müller, Dietmar. Rememorarea revoluţiei din 1989. Niculescu, Adrian. Din exil/După exil. 1986-1996. Casa Poporului ca lieu de mémoire postcomunist. În: Revoluţia Interviuri, articole, eseuri. Bucureşti, Ed. Univers, 1998. română din decembrie 1989: istorie şi memorie, Iaşi, 2007, Niculescu-Mizil, Paul. O istorie trăită. Memorii. pp. 99-114. Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1997; Vol. I-II. Bucureşti, Ed. Naciu, Ştefan. Rănit pe baricada undelor hertziene. În: Enciclopedică, Ed. Democraţia, 2002-2003. „Clio1989”, 3, 2007, nr. 1, pp. 168-169. Nielsen, Niels C. Revolutions in Eastern Europe. Th e National identity and Europe. Th e television revolution. religious roots. New York, Maryknoll Orbis Books, 1991. Edited by Phillip Drummond, Richard Paterson, Janet Novac, Maria Magdalena; Dumitrescu, Anca Luminiţa. Willis. London, BFI Publishing, 1993. Istoria românilor din anul 1821 până în prezent. Bucureşti, Năstase, Leonte. Cu peniţa în slujba... Baricadei. Ed. Teora, 1999. Bucureşti, Ed. IRRD, 2009. Novacovici, Doru. Adevăruri spuse la sfârşit de mileniu Neacşu, Costel. Religiozitatea revoluţiei române din (1980-1999). Bucureşti, Ed. Semne, 1999. decembrie 1989. Alba-Iulia, Ed. Reîntregirea, 2007. Novák, Csaba Zoltán. Revoluţia din Decembrie 1989 în Neacşu, Gheorghe; Osiac, Daniela; Rusu, Sebastian. judeţele Mureş. Harghita şi Covasna. În: „Clio 1989”, 4, 2008, Revoluţia română din decembrie 1989. Documente. Cluj- nr. 2, pp. 39-61. Napoca, Ed. Mega, 2009. Novăceanu, Darie. Reporter în piaţa ghilotinei (decembrie Nedeianu Grama, Sidonia. Revirimentul simbolurilor 1989). Bucureşti, Ed. Adevărul, 1993. în Revoluţia Română din Decembrie 1989. În: „Caietele Oamenii revoluţiei, Bucureşti, Ed. IRRD, 2011. tranziţiei”, 1, 1997, nr. 1, pp. 102-106. Oberdorfer, D. From the Cold War to a New Era. Idem. Cum putem analiza fenomenul „Revoluţia română Th e United States and the Soviet Union, 1983-1991. John din decembrie 1989”? În: „AIO”, 3, 2002, pp. 20-39. Hopkins University Press, 1992. Idem. Semnifi caţii ale (non)violenţei politice în revoluţiile O enigmă care împlineşte şapte ani. Timişoara, 1989- central şi est europene din 1989. Violenţă în revoluţia română. 1996. Editor: Romulus Rusan. Bucureşti, Fundaţia În: „CDAI”, 1, 2002, nr. 2, pp. 127-144. Academia Civică, 1997. Nedelcovici, Bujor. Jurnal infi del. Pagini de exil. 1987- Olteanu, Constantin. La Iaşi, în decembrie 1989. În: 1993. Bucureşti, Ed. Eminescu, 1998. „Clio 1989”, 2, 2006, nr. 1-2, pp. 213-218. Nedelea, Marin. Istoria României în date. 1940-1995. Olschewski, Malte. Der Conducator Nicolae Ceauşescu. Bucureşti, Ed. Niculescu, 1997. Phänomen der Macht. Wien, Ueberreuter Verlag, 1990. Negulescu, Oana. Politische und wirtschaftliche Onişoru, Gheorghe. Disidenţa românească în anul Transformation in Rümanien. 1989-1996. Stuttgart, ibidem 1989. Cazul Dumitru Mazilu. În: ,,Clio 1989”, 3, 2007, Verlag, 2002. nr. 1, pp. 5-21. Negulescu, Victor. România şi nerăbdarea istoriei. În: Oprea, Marian. Conspiraţia Securităţii. Bucureşti, „Apollon”, 1, 2007, nr. 1, pp. 11-14. Lumea Magazin, 2004. Neumann. Victor. Timişoara în memoria colectivă şi Oprea, Mădălina. Cinci interviuri cu privire la contemporană. Perspective fragmentare. În: Revoluţia română evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate la Buzău. În: din decembrie 1989: istorie şi memorie, Iaşi, 2007, pp. 21-44. „Analele Buzăului”, 2, 2010, p. 209-294.[ABuz] Idem. Timişoara în Revoluţia română din 1989. În: Oschlies, Wolf. Wir sind das Volk! Zur Rolle der Sprache „Academica”, 19, 2009, nr. 11-12, pp. 22-26. bei den Revolutionen in der DDR, Tschechoslowakei, Rümanien Nica, Melente; Groza, Gabriela; Şimăndan, Emil. und Bulgarien. Koln, Weimar, Wien, Bohlau Verlag, 1990. Evoluţia şi tipologia presei arădene (1833 - 2002). Arad, Ed. Idem. Ceauşescu’s Schatten schwindet. Politische Geschichte Fundaţiei „Ioan Slavici”, 2006. Rümaniens, 1988-1998. Koln, Weimar, Wien, Bohlau Nichituş, Cristina; Munteanu, Francisc. Iarna tinereţii Verlag, 1998. mele. L’inverno delle mia gioventu. Cluj-Napoca, Ed. Osiac, Dana. „Armata muncitorească”, iluzia fi delităţii Mileniul Trei, 1990. faţă de dictator. În: ,,Clio 1989”, 5, 2009, nr. 1, pp. 201-206. Nicu Ceauşescu. O viaţă cu cortina trasă. Ediţie de I. Idem. Mesaj pentru România. Bucureşti, Ed. IRRD, 2010. Dumitraşcu, V. Richiţeanu, A. Stan. Bucureşti, Ed. Felix Idem. Regăsirea Libertăţii. Bucureşti, Ed. IRRD, 2011. Tilin, 1992. Idem. Comitetele Revoluţiei 1989. Bucureşti, Ed. IRRD, Nicolaescu, Sergiu. Revoluţia. Începutul adevărului. Un 2012. raport personal. Bucureşti, Ed. Topaz Grup, 1995. Oşca, Alexandru. Arma perfi dă: dezinformarea în timpul Idem. Un senator acuză. Bucureşti, Ed. Pro, 1996; 1998. Revoluţiei. În: „DI”, 11, 2006, nr. 12, pp. 42-48. Idem. Cartea Revoluţiei Române. Decembrie ’89. Idem. ,,Eşalonul întâi” al partidului comunist şi Bucureşti, Ed. I. Cristoiu, 1999; 2001. incapacitatea lui de a gestiona o criză politică majoră (16-21 Idem. Lupta pentru putere. Decembrie ’89. Bucureşti, Ed. decembrie 1989). Stenogramele şedinţelor C.P.Ex. al Partidului Bic All, 2005. Comunist Român şi ale teleconferinţelor şefului statului în Idem. Mămăliga a explodat. Decembrie 1989. Bucureşti, perioada 17-21 decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 3, 2007, Ed. IRRD, Bucureşti, 2010. nr. 1, pp. 127-151.

90 4 (66) 2014 document studii/documente

Idem. Timişoara – primul oraş liber al României. În: Idem. Misterele Revoluţiei române. Ce au văzut, ce au 1989 – An decisiv în istoria Europei, Cluj-Napoca, 2008, trăit şi ce au simţit doi ziarişti, în zilele evenimentelor din pp. 111-120. decembrie ’89. Bucureşti, Ed. Semne, 2009. Idem. Contextul internaţional al schimbărilor radicale Idem. Misterele Revoluţiei române-martie 1990. O din România în anul 1989. Câteva consideraţii. În: „Analele mărturisire autentică reluată după 20 de ani. Bucureşti, Ed. Universităţii din Craiova. Seria istorie”, 14, 2009, nr. 1, Semne, 2009. pp. 275-288. [AUC ist] Petcu, Mirela; Roguski, Camil. Ceauşescu, adevăruri din Idem. Primele zile ale revoluţiei la Timişoara. În: umbră. Convorbiri. Bucureşti, Ed. Evenimentul Românesc, „Document” XII, 2009, nr. 4, pp. 9-17. 2000; 2001. Idem. Între dorinţă şi realitate: Timişoara – primul oraş Petraşcu, M. Un pas spre libertate. Braşov, decembrie al României, liber de comunism? În: Politică. Diplomaţie şi 1989. Vol. I-II. Braşov, Ed. Transilvania Expres, 2002. război. Profesorul Gheorghe Buzatu la 70 de ani, Craiova, Petrescu, Dragoş. Th e collapse of communism in Hungary pp. 648-655. and Romania. A comparative analysis. În: „Studia politica”, Idem. Cercurile ofi ciale şi mass-media străine despre Bucureşti, 3, 2003, nr. l, pp. 163-182. revoluţia românească din decembrie 1989. În: ,, AUC ist”, 16, Idem. Explaining the Romanian Revolution of 2011, nr. 2, pp. 245-262. 1989. Culture, structure and contingency. Bucureşti, Ed. Idem. Dincolo de Rubicon. 1989 – Timişoara – 1990. Enciclopedică, 2010. Craiova, Ed. Sitech, 2011. Petrescu, Ştefan; Roman, Carol. Die rümanische Revolution. Eine Foto-Dokumentation. Weinheim, Basel, Oltványi, Ottó; Oltványi, Tamás. A vég. Budapest, Beltz, s.n. 1990. Szféra Kiadó, 1990. Petcu, Ion. Ceauşescu, un fanatic al puterii. Biografi e Pachia Tatomirescu, Ion. Stelele dalbe (Timişoara, neretuşată. Bucureşti, Ed. Românul, 1994. decembrie 1989). Timişoara, Ed. Aethicus, 1998. Petniceanu-Danciu, Nicolae. Tot ce am avut pe sufl et. Paraschiv, Mara. Decembrie ’ 89. Bacău, Ed. Plumb, Timişoara, 16-22 decembrie 1989. Baia Mare, Ed. Gutinul, 2003. 1995. Partide şi personalităţi în România post-1989. Culegere de Pica, Ioan-Victor. Călăuza pustiurilor. Jurnal (1964- texte fundamentale, informaţii şi date. Coordonator: Adrian 1989). Bistriţa, Ed. Aletheia, 2001. Gorun. Târgu Jiu, Academia Brâncuşi, 2008. Pommier Vincelli, Daniel. Gli Stati Uniti e la rivoluzione Pavel, Doru. Procesul C.P.Ex. Probleme juridice. romena del 1989. În: Romania-Italia-Europa. Storia, politica, Bucureşti, Ed. Şansa, 1993. economia e relazioni internazionali. A cura di Francesco Păiuşan, Cristina. Dosarul Ceauşescu: o controversă sau Randazzo. Cosenza, s.n. 2003, pp. 139-167. doar un fals istoric? În: „Historia”, 5, 2006, nr. 48. pp. 68-71. Pomogáts, Béla. Felelös Erdélyiért. Nemzetpolitikai Păiuşan, Cristina; Ion, Nicolae D.; Retegan Mihai. jegyzetek. 1988-1994. Csikszereda, Pallas-Akadémiai Regimul comunist din România. O cronologie politică (1945- Kiadö, 2005. 1989). Bucureşti, Ed. Tritonic, 2002. Pop, Adrian. Tentaţia tranziţiei. O istorie a prăbuşirii Păsăreanu, Andrei. Demers către adevăr România – comunismului în Europa de Est. Bucureşti, Ed. Corint, 2002. decembrie 1989. O altă analiză a evenimentelor. Bucureşti. Idem. Originile şi tipologia revoluţiilor est-europene. Ed. Ed. Fundaţiei Culturale „Gheorghe Marin Speteanu”, 2008. Enciclopedică, Bucureşti, 2011. Pătraşcu-Buşe, E. Lumea pierdută. Bucureşti, Ed. Popa, Petre. Unele consideraţii privind evenimentele Humanitas, 2003. derulate la Piteşti în etapa decembrie 1989-ianuarie 1990. În: Pătruţ, Victor. După 16 ani sau Percepţia schimbării. ,,Restituiri”, 8, 2010, nr. 1, pp.11-13. Târgu-Jiu, Ed. Măiastra, 2006. Popa, Vasile. Procesul de la Timişoara. Ed. As computer Pânzar, Ioan. Confesiuni (1981-1993). Suceava, Ed. press, Timişoara, 1990. Biblioteca Bucovinei, 2002. Popescu, Florenţa. Les monuments funéraires du cimètiere des héros de la révolution roumaine de 1989. În: „Etudes et Pârvu-Stoileşteanu, Florea. Jocul destinului pentru documents balcanique et mediterranéens”, Paris, 26, 2003, România anilor 1937-1947, 1948-1992. Bucureşti, Ed. pp. 73-81. Holding Reporter, 1996. Popescu, Rodica. Miracol? Revoluţie? Lovitură de stat? Pentru o arhivă a Revoluţiei. Ei, tinerii, au făcut revoluţia. Bucureşti, Ed. Pan-Terra, 1990. Ei, tinerii, scriu istoria. Mărturii. În: „MI”, 24, 1990, nr. 2, Porr, Paul-Jürgen. Der Fall des Regims in Klausenburg. pp. 3-7; nr. 3, pp. 3-7. Abläufe, Folgen und Kontinuitäten. În: Klausenburg. Wege Personalităţi publice: decembrie 1989-27 septembrie 1992. einer Stadt und ihrer Menschen in Europa, Cluj-Napoca, Bucureşti, Ed. Holding Reporter, 1993. 2007, pp. 233-236. Perva Aurel; Roman, Carol. Misterele Revoluţiei Portocală, Radu. Autopsie du coup d’état roumain au pays Române. Adevăruri, îndoieli, semne de întrebare. Bucureşti, du mensonge triomphant. Paris, Calmann-Levy Editions, Ed. Răscruci de milenii, 1992. 1990, 194 p.; versiunea română: România. Autopsia unei Idem. Misterele revoluţiei române. Revenire după ani. lovituri de stat în ţara în care a triumfat minciuna. Timişoara, Bucureşti, Ed. Carro, 1998. Ed. Agora-Continent, 1991. document 2014 4 (66) 91 studii/documente

Potapov, V., I. Sudba diktatora Ceauşescu. În: „Novaia i Raţiu, Ion. În fi ne acasă, decembrie 1989-decembrie 1990. noveişaia istoriia”, Moscova, 1990, nr. 4, pp. 96-120. Bucureşti, Ed. Univers, 1999. Preda, Caterina. La révolution roumaine de 1989 vue de Rau, Milo. Die letzten Tage der Ceausescus, Berlin, Bruxelles. În: „Studia”, 5, 2005, nr. 2, pp. 427-459. Verbrecher Verlag, Germania, 2010. Preda, Dumitru; Retegan, Mihai. 1989. Principiul Rădulescu, Carmen. Televiziunea, bastion al Revoluţiei dominoului. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Române. În: „Clio 1989”, 4, 2008, nr. 1, pp. 147-150. 2000. Retegan, Mihai. De la restructurare la destructurare. Preda, Eugen. Decembrie 1989. Intervenţie sovietică în Diplomaţi români şi evenimentele internaţionale de la sfârşitul România. Documente străine. În: ,,MI”, 30, 1996, nr. 12, anului 1989. În: „Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1, pp. 103-110. pp. 18-23. Revoluţia din decembrie 1989 şi integrarea europeană a Prăbuşirea Imperiului Sovietic. ,,Lecţii” în retrospective, României. Bucureşti, Ed. Militară, 2008. Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012. Revoluţia Română. 1989-2009. Ploieşti. Prahova. Procesele revoluţiei din Timişoara (1989). Documente O carte despre revoluţie, nu despre revoluţionari. Ploieşti, străine. Ediţie de Marius Mioc. Bucureşti, Ed. Artpress, Typodas Press, 2009 2004. Revoluţia Română: album. Coordonator: Ioana Roşca. Procesul Ceauşeştilor. 25 decembrie 1989. Bucureşti, Ed. Bucureşti, Agenţia Naţională de Presă – Rompres, 2004. Excelsior, 1991. Revoluţia Română din Decembrie 1989 – Documente, Procesul de la Timişoara. Vol. I-VIII, Ediţie de Miodrag Cluj-Napoca, Editura Mega, 2009. Milin. Bucureşti, Ed. Fundaţia Academia Civică, Timişoara – Revoluţia Română din Decembrie 1989. Coordonator: Bucureşti, Tipografi a Mirton, 2004; 2005; Timişoara, Ed. Alexandru Oşca. Bucureşti, Ed. IRRD, 2012. Mirton, 2006; 2007; 2008; 2009. Revoluţia Română din Decembrie 1989: istorie şi Proclamaţia Frontului Democratic Român (Timişoara, memorie. Coordonator: Bogdan Murgescu. Iaşi, Editura 20 decembrie 1989). În: „Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1, pp. 194-195. Polirom, 2007. Puşcas, Vasile. Romania ’89. Între „chestiunea germană” Revoluţia Română din Decembrie 1989. Locuri, date, şi „problema panameză”. În: ,,DI”, 4, 1999, nr. 12, pp. 55-58. fapte. Mic dicţionar. Coordonator: Gheorghe Sbârnă. Cluj- Idem. România şi iar România. Note pentru o istorie a Napoca, Ed.Mega, 2009. prezentului. Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2007. Revoluţia Română în Banat. Coordonator: Alexandru Puşcas, Vasile; Sălăgean, Marcela. Th e internal Oşca. Craiova, Ed. Sitech, 2009. and international context of the 1989 events in Romania. Revoluţia română în context european. Documente. Consequences. În: „RRH”, 49, 2010, nr. 1-2, pp. 91-99. Coordonator: Corneliu Mihail Lungu. Bucureşti, Ed. Răceanu, Mircea. Infern ’89. Povestea unui condamnat la Semne, 1998. moarte. Bucureşti, Ed. Silex, 2000. Revoluţia română în direct. Vol I-II. Coordonator: Rachieru, Adrian-Dinu. Cele două Românii? Timişoara, Mihai Tatulici. Bucureşti, s.n., 1990. Ed.Helicon, 1993. Revoluţia română văzută de ziarişti americani şi englezi. Bucureşti, Ed. Evenimentul, 1991. Rado, Gino. Refl ectarea Revoluţiei Române în media din Ungaria şi Germania. În: 1989 – An decisiv în istoria Europei, Revoluţiile din 1989 între trecut şi viitor. Editor Cluj-Napoca, 2008, pp. 189-221. coordonator: Vladimir Tismăneanu. Iaşi, Ed. Polirom, 1999; Rados, Antonia. Die Verschwörung der Securitate. 2005; versiunea engleză: Th e Revolutions of 1989. Rewriting histories. London, Routledge Press, 1999. Rumäniens verratene Revolution. Hamburg, Hoff man und Roeder, Ph. G. Th e revolution of 1989. Postcommunism Campe Verlag, 1990, 240 p.; versiunea română: Complotul and the social sciences. În: „Slavic Review”, New York, 58, Securităţii. Revoluţia trădată din România. Bucureşti, Ed. 1999, nr. 4. Saeculum I.D., 1999. Rogojan, Aurel I. 1989 dintr-o iarnă în alta. România în Radu, Alexandru. Nevoia schimbării (1989-1999). resorturile secrete ale istoriei. Baia-Mare, Ed. Proema. 2009. Bucureşti, Ed. Ion Cristoiu, 2000. Rogoz, Cezar-Vladimir. Povestirile teroriştilor (1). Rady, Martin. Romania in turmoil. A contemporary Galaţi, Ed. Alma Print, 2007. history. London, New York, IB Tauris Press, 1992. Idem. Povestirile teroriştilor (2). Galaţi, Ed. Alma Print, Raiha, Valentin. În decembrie ’89, K.G.B. a aruncat în 2008. aer România cu complicitatea unui grup de militari. Bucureşti, Roguski, Camil. Ceauşescu, adevăruri interzise. Ed. Ziua, 1995. Bucureşti, Ed Lucman, 2004. Rallo, Michelle. România în perioada revoluţiilor Rolul Frontului Democratic Român în cadrul revoluţiei naţionale din Europa. Bucureşti, Ed. Sempre, 1999. române din decembrie 1989. Coordonator: Lorin Fortuna. Raportul Comisiei Senatoriale privind acţiunile Timişoara, Ed. Artpress, 2007. desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989 în municipiul Roman, Carol. Ultimele 100 de zile nefaste. Sfârşitul Arad. În: Decembrie ’89 – mărturii pentru istorie, Bucureşti, clicii Ceauşescu. Bucureşti, Ed. Glob, 1990. s.n., 1997. Roman, Petre. Le devoir de Liberté. Paris, Editions Rateş, Nestor. Romania, the entangled Revolution. New Payot, 1992; versiune română: Libertatea, ca datorie. Cluj- York,Westport, London, Praeger Printing, 1991; versiunea Napoca, Ed. Dacia, 1994; Bucureşti, Ed. Paideia, 2000. română: România. Revoluţia încâlcită. Bucureşti, Ed. Litera, Idem. Nouă convorbiri cu Vartan Arachelian. Bucureşti, 1994; Focşani, Ed. Infotour, 1995; Piteşti, Ed. Paralela 45, 1999. Ed. Cartea Românească, 1996.

92 4 (66) 2014 document studii/documente

Idem. Mărturii provocate. Convorbiri cu Elena Ştefoi. Scurtu, Georgiana-Margareta. Pluripartidismul în Bucureşti, Ed. Paideia, 2002. România (decembrie 1989-mai 1990). În: „Clio 1989”, 1, Romania after tyranny. Edited by Daniel Nelson. 2005, nr. 1, pp. 133-154. London, San Francisco, Westview Press, 1992. Scurtu, Ioan. Istoria contemporană a României (1918- România. Decembrie 1989. Târgovişte, Ed. Cetatea de 2003). Bucureşti, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”, 2003. Scaun. 2009. Idem. 1989, an revoluţionar în istoria Europei. În: „Clio România în 1989, un caz de etnocid contemporan. 1989”, 1, 2005, nr. 1, pp. 15-64. Coordonator: Ion Varlam. Bucureşti, Ed. Paideia, 1999. Idem. Două documente fundamentale ale revoluţiei România 16-22 decembrie 1989. Sânge, durere, speranţă. române din decembrie 1989. În: „Caietele Revoluţiei”, 2, Editor: Viorel Sălăjan. Bucureşti, s.n., 1990. 2006, nr. l, pp. 19-23. Românii în „Epoca de Aur”.Corespondenţă din anii ’80. Idem. ,,Lovitura de Stat” dată de generalul Stănculescu. Târgovişte, Ed. Cetatea de Scaun, 2012. În: „Historia”, 6, 2006, nr. 54, pp. 70-77. Roşca, Sorin. Revoluţia din decembrie aşa cum a fost la Idem. Revoluţia română din decembrie 1989 în context Constanţa. În: „Tomis”, Constanţa, 25, 1990, nr. 7, pp. 1, 8-9; international. Bucureşti, Ed. Enciclopedică; Ed. IRRD, nr. 8, p. 4; nr. 9, p. 4, 13; nr. 10, p. 12. 2006. Roumanie, qui a menti? Montpellier, Reporters sans Idem. La Rèvolution Roumaire de Decembre 1989 dans Frontieres, 1990. le contexte international de l’époque. Bucureşti, Ed. IRRD, Die rumänische Revolution. Eine Fotodokumentation. 2008. Weinheim, Basel, 1990. Idem. Solidarizarea Europei cu Revoluţia Română Rupnik, J. Th e other Europe. Th e rise and fall of din 1989. În: Revoluţia din Decembrie 1989 şi integrarea communisme in East-Central Europe. New York, Pantheon Europeană a României, Bucureşti, 2008. Books, 1989. Idem. 22 Decembrie 1989 – căderea regimului Ceauşescu. Rusu, Cornel. Blestemul sângelui. Teroriştii. Braşov. Ed. În: „Document”, XII, 2009, nr. 4, pp. 1-8. Transilvania Express, 2000. Idem. O problemă controversată: revoluţie sau lovitură de Rusu, Sebastian. Eroi martiri ai Revoluţiei Române din stat. În: „Academica”, 19, 2009, nr. 11-12, pp. 17-21. Decembrie 1989. În: ,,Clio 1989”, 4, 2008, nr. 2, pp. 67-140; Idem. Revoluţia Română din decembrie 1989 în context 2009, 5, nr. 1, pp. 67-86. internaţional. Bucureşti, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Sandu, Ion. Decembrie 1989. Scenariul şi regia. Străinătate, 2009. Timişoara, s.n., 1992. Idem. La revolución de 1989. Craiova, Ed.Sitech, 2010. Sanford, George. Th e end of the outher empire. East Idem. Th e Romanian revolution of December 1989. În: European relations, 1985-1990. London, s.n., 1992. „Annals series of History and Archeology”, 2, 2010, nr. 2, Saucă, Alexandru. K.G.B.-ul şi revoluţia română. pp. 59-120 [AHA]. Bucureşti, Ed. Miracol, 1994. Sfârşitul dictaturii. Bucureşti. 21-25 decembrie 1989. Coordonator: loan Scurtu. Craiova, Ed. Clio, 1990. Sava, Constantin; Monac, Constantin. Adevărul despre Secheşan, Gheorghe. 17 după 16. Timişoara, Ed. decembrie 1989. Conspiraţie, diversiune, revoluţie… Bucureşti, Artpress, 2006. Ed. Forum, 1999. Seidel, Frieder; Schlömer, Anne. Zwischen Bitterveiz Idem. Revoluţia din decembrie percepută în documentele und Begeisterung: Zeitzeugen berichten über ihre Erlebnüsse im vremii. Bucureşti, Ed. Axioma, 2001. Dezember 1989 in Klausenberg. Ein Project mit Schülern und Idem. Revoluţia din decembrie retrăită prin documente şi Studierenden. În „Studia Germania Napocensis”, 2, 2010, mărturii. Bucureşti, Ed. Axioma, 2001. pp. 201-220 [SGN]. Sava, Ion N. Zece ani de tranziţie în Europa de Est. Siani-Davies, Peter. Th e overthrow of Nicolae Ceauşescu. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2000. În: Occasional papers in Romanian studies. Scholl of Slavonic Sălăgean, Tudor. Revoluţia fără simboluri. În: „Steaua”, and Eastern European Studies, London. 1, 1995, pp. 37-48. 60, 2009, nr. 12, pp. 5-6. Idem. Coming to terms with the past: truth, justice and Săndulescu, Şerban. Decembrie ’89. Lovitura de stat a the Romanian Revolution of December 1989. În: Romanian confi scat revoluţia. Bucureşti, Ed. Omega Press, 1996. and british historians on the contemporary history of Romania, Săraru, Dinu. Generalul revoluţiei cu piciorul în ghips. Cluj-Napoca, 2000, pp. 217-228. Interviu-fi şe pentru un posibil roman. Bucureşti, Ed. RAO, 2004. Idem. Th e Romanian revolution of December 1989. Sbârnă, Gheorghe. Mic dicţionar al Revoluţiei Române, London, Cornell University Press, 2005; versiunea română Cluj-Napoca, Editura Mega, 2009. Revoluţia română din decembrie 1989, Bucureşti, Ed. Schlezak, Dieter. Wenn die Dinge aus dem Namen fallen. Humanitas, 2006. Hamburg, Rowohlt Verlag, 1991. Idem. Revoluţia în societăţile comuniste şi Idem. Revolta morţilor. Bucureşti, Ed. All International, postcomuniste. O agendă de cercetare pentru un studiu 1998. comparam- a două cazuri din Balcani: Români a (1989) Schöpfl in, George. Politics in Eastern Europe, 1945- şi Serbia (2000). În: Revoluţia română din decembrie 1989: 1992. London, Blockwel Press, 1993. istorie şi memorie, Iaşi, 2007, pp. 115-158. ,,Scrisoarea celor şase” (10 martie 1989). În: „Clio 1989”, Siegerist, Joachim. Ceauşescu, der rote Vampir. Bremen, 1, 2005, nr. 1, pp. 163-166. Moritz Deter Verlag, 1990. document 2014 4 (66) 93 studii/documente

Soare, Aurel-Constantin. România şi Europa în secolul Stoenescu, Alex.-Mihai. Istoria loviturilor de stat în al XX-lea. Bucureşti, Ed. Semne, 2000. România. Vol. IV (I şi II). Revoluţia din decembrie 1989, Soulet, Jean-Francois. Istoria comparată a statelor o tragedie românească. Bucureşti, Ed. RAO Internaţional, comuniste din 1945 până în zilele noastre. Iaşi, Ed. Polirom, 2004; 2005. 1998. Idem. Considerente asupra psihologiei masei în revolta de Spencer, Elisabeth. Şi a mai rămas doar unul. Masacrul Timişoara. În: Omagiu istoricului Stelian Neagoe. Bucureşti, de la Otopeni. Bucureşti, Ed. Viitorul Românesc, 1993. Ed. ISPRI, 2003. Spiridon-Cassian, Maria. Iaşi, 14 decembrie 1989, Idem. Interviuri despre revoluţie. Bucureşti, Ed. RAO Internaţional, 2004. începutul revoluţiei române. Declaraţii şi documente publicate Idem. De vorbă cu Victor Athanasie Stănculescu: în presă. Iaşi, Ed. Timpul, 1994. ,,Ăştia vor să şteargă urmele”. În: „Historia”, 6, 2006, Spring in Winter. Th e 1989 Revolutions. Editor: Gnyn nr. 52, pp. 74-77. Prins. Manchester, New York, Manchester University Press, Idem. Misterele Revoluţiei. Trei documente senzaţionale. 1990. În: „Historia”, 5, 2006, nr. 51, pp. 51- 53. Stan, Apostol. Revoluţia română văzută din stradă. Idem. România postcomunistă 1989-1991. Bucureşti, Decembrie 1989-Iunie 1990. Bucureşti, Ed. Curtea Veche, Ed. RAO, 2008. 2007. Idem. Cronologia evenimentelor din Decembrie 1989. Stan, Lavinia; Turcescu, Lucian. 1989-2009. Incredibila Bucureşti, RAO International Publishing Company, 2009. aventură a democraţiei după comunism. Iaşi, Institutul Idem. Evenimentele din decembrie 1989 din România European, 2010. (Th e events in December. 1989 in Romania). În: „IC”, 1, 2009, Stanciu, Ionel. Manipularea mediatică a Revoluţiei nr. 3, pp. 14-16. Sociale Române din decembrie 1989. În: „PXT”. 1, 2004. Stoenescu, Alex.-Mihai; Măgureanu, Virgil. De la nr. 1, pp. 14-16. regimul comunist la regimul Iliescu. România postdecembristă. Stănculescu, Atanasie-Victor, Stoenescu, Alex.-Mihai. Bucureşti, Ed. RAO, 2009. În sfârşit, adevărul... Bucureşti, Ed. RAO, 2009. Stoian, Ilie. Decembrie 1989, arta diversiunii. Bucureşti, Stănescu-Stanciu, Teodora. Teoriile revoluţiei, termeni Ed. Colaj, 1993. Idem. Decembrie ’89 ,,criminala capodoperă”. Bucureşti, vehiculaţi şi momentul istoric 1989 în Europa central- s.n., 1998. răsăriteană. În: „Analele Universităţii „Spiru Haret”. Istorie”, Stoica, Dan. Dicţionarul partidelor politice din 4, 2001-2002, nr. 4-5, pp. 101-108 [AUSH]. România (1989-2000). Bucureşti, Ed. Meronia, 2000; Idem. Cărţi privind anul 1989 şi revoluţia română. În: 2001; 2003; 2004. ,,Clio 1989”, 1, 2005, nr. 1, pp. 259-268. Idem. România. 1989-2002. O istorie cronologică. Idem. Ilustrarea unui eşec. Craiova, Ed. Sitech, 2011. Bucureşti, Ed. Meronia, 2002; 2004; 2005. Stănescu-Stanciu, Teodora; Oşca, Alexandru; Stoiciu, Andrei. Enigmes de la séduction politique: les élites Neacşu, Gheorghe. Documente privind Revoluţia Română roumaines entre 1989 et 1999. Bucureşti, Ed.Humanitas, din decembrie 1989, Activitatea Consiliului Provizoriu de Quebec, Ed. Libra, 2000. Uniune Naţionalã. Vol. 1: 1 februarie-11 mai 1990. Vol 2: Stoiciu, Liviu-Ioan. Jurnal stoic din anul Revoluţiei, 9 februarie-10 martie 1990. Vol. 3: 13 martie-11 mai 1990. urmat de Contrajurnal. Piteşti, Ed. Paralela 45, 2002. Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2009. Stokes, G. Lessons of the East European revolutions of Starea naţiunii. 1918-1996. Concluzii şi opţiuni pentru 1989. În: „Problems of communism”, 35, New York, 1991, România de mâine, pentru viitorul poporului român. Editor: nr. 5. Constantin Florea. Bucureşti, Ed. Fundaţiei „România de Idem. Th e walls come trumbling down. Th e collapse Mâine”, 1996. of communisme in Eastern Europe. Nerw York, Oxford Stavilă, Viorica. La Roumanie et son calvaire. Paris, University Press, 1993. s.n., 1990. Str. Revoluţiei nr. 89. Coordonatori: Dan Lungu, Stenograma audierii de către Comisia Senatorială pentru Lucian Dan Teodorovici. Iaşi, Ed.Polirom, 2009. Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 a generalului Străinu, Emil; Topor, Sorin. Războiul radioelectronic, Hortopan Ion. În: „Clio 1989”, 3, 2007, nr. 2, pp. 175-249. România, decembrie 1989 – Kosovo, Iugoslavia, 1999. Stenograma audierii domnului Silviu Curticeanu la Bucureşti, Ed. Z, 2000. Comisia pentru cercetarea evenimentelor din Decembne 1989. Stroescu, Nicolae. Pe urmele revoluţiei. Bucureşti, Ed. Albatros, 1992. În: „Clio 1989”, 4, 2008, nr. 1, pp. 123-146. Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918- Stenogramm der Biirositzung vom 17. Dezember 1989 2001). Vol. I-II. Coordonator: Ioan Scurtu. Bucureşti, Ed. der Kreisparteikomitees Hermannstadt. În: „NL”, 41, 1990, Fundaţiei Culturale Române, 2003. nr. 1-2, pp. 8-9. Siru, Puiu. Don Quiote de la Vrancea: Altfel de cronică a Stenogramm der Schaltkonferenz vom 17. Dezember tranziţiei: 1989-2000. Focşani, s.n., 2004. 1989. În: ,,NL”, 41, 1990, nr. 1-2, pp. 5-8. Suciu, Bianca. Dosar. Circuite paralele de informaţie. Stermin, Cătălin; Saviuc, Adrian. Baricada, 21/22 Zvonurile în Revoluţia Română. În: „Tribuna”, 12, 2000, decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 2, 2006, nr. 1-2, pp. 209-212. nr. 21-24, pp. 15-18.

94 4 (66) 2014 document studii/documente

Suciu, Titus. Timişoara, 16-22 decembrie 1989. Reportaj Tarangul, Marin. Destinul mistic al lui Ceauşescu. În: cu sufl etul la gură. Traseele revoluţiei. Timişoara, Ed. Facla, „RL”, 1996, 29, nr. 39, pp. 10-11. 1990. Tănase, Mircea. Eroii învinşi ai revoluţiei. Bucureşti, Idem. Lumea bună a balconului. Timişoara, Ed. Helicon, Ed. Militară , 2009. 1996; Bucureşti, Ed. IRRD, 2008. Tănase, Stelian. Şocuri şi crize. Bucureşti, Ed. Staff , Idem. Poeţii Revolutiei. Bucureşti, Ed. IRRD, 2011. 1993. Idem. Revoluţia pe înţelesul detractorilor. Bucureşti, Ed. Idem. Revoluţia ca eşec: elite şi societate. Iaşi, Ed. Polirom, IRRD, 2012. 1996. Suciu, Titus; Bogdan, Vasile. Candelă împotriva Idem. Miracolul revoluţiei. O istorie politică a căderii timpului. Timişoara, Ed. Memorialul Revoluţiei 1989, 2011. regimurilor comuniste. Bucureşti, Ed. Humanitas, 1999. Sugár, András. Es mit mond a roman király. Budapest, Tânăr student caut revoluţionar. Vol I. La început a Uj Idö Kft., 1990. fost frica. Coordonatori: Zoltán Rostás, Florentina Ţone. Suzuki, Shiro. Chaushesuku jusatsu sonogo. Rumania wa Bucureşti, Ed. Curtea veche, 2010. doko e. Tokyo, Chuo Koronsha Press, 1991. Tecşa, Ioan. Crăciun ’89. Bucureşti, Ed. Militară, 1998. Sütö, András. Fülesek és fejszések között. Naplójegyzetek Tejchman, Miroslav. Nicolae Ceauşescu, vzestup a pád (1987-1992). Csikszereda, Pallas-Akadémia Kiadó, 2001. diktátora. În: ,,Slovansky Prehled”, Bratislava, 86, 2000, Szabo, Lucian Vasile. Atentat împotriva revoluţiei nr. 3, pp. 365-373. române. Timişoara, Gutenberg Univers, 2010. Television Revolution. Das Ultimatum des Bildes. Sweeny, John. Th e life and evil times of Nicolae Ceauşescu. Rumänien im Dezember1989. Hg. von Hubertus von London, Hutchinson Press, 1991. Amelunxen, Andrei Ujică. Marburg, Jonas Verlag, 1992. Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Temesvár, 1990, január. În: „Historiá”, Budapest, 14, Interne în Decembrie 1989. Vol. I. Pledoarie pentru istorie. 1992, nr. 1, p. 2. Coordonator: Ion Pitulescu. Bucureşti, s.n., 1995. Teodorescu, Filip. Un risc asumat. Bucureşti, Ed. Şerban, Al. Doru. Revoluţia din decembrie 1989 în Viitorul românesc, 1992. judeţul Gorj. Târgu-Jiu, Ed. Măiastra, 2009. Idem. Un risc asumat. Timişoara decembrie 1989. Iaşi, Şerban, Ionuţ. Ideea de Revoluţie la români. Craiova, Tipo Moldova, 2010. Editura Sitech, 2010. Th e collapse of communism. Editors: B. Gwertzman, M. Şimăndan, Emil. Întrebătorul din Agora. Vol. I. 10 ani de Kaufman. New York, Random House Press, 1990. la Revoluţia română din decembrie ´89 de la Arad. Vol. II. În Th e handbook of political change in Eastern Europe. amintirea eroilor martiri ai Revoluţiei de la Arad. Arad, Ed. Edited by Sten Berglund. Tomas Hellen, Frank H. Aarebrot. Fundaţiei Culturale „Ioan Slavici”, 1999; 2008. Idem. Declanşarea, desfăşurarea şi victoria revoluţiei la Cheltenham, Northampton. Edward Elgar Press, 1998. Arad. În: „Clio 1989”, 5, 2009, nr. 2, pp. 209-245. Th e new political geography of Eastern Europe. Edited Idem. Decembrie ´89 însângerat, amintirea eroilor martiri by John O’Loughlin, Herman van der Wusten. Chichester, şi răniţilor de la Arad. Arad, Gutenberg Univers, 2009. John Wiley and Sons Press, 1993. Şofran, Radu. Participant activ la evenimentele din Th e round tables talks and the breackdown of communism. Radio – 22-25 decembrie 1989. În: „Clio 1989”, 3, 2007, Edited by J. Elster. Chicago, University Press, 1996. nr. 1, pp. 170-171. Th e tearing down of the Curtain. Th e people’s revolution in Şperlea, Florin. Armata şi diversiunea din decembrie Eastern Europe. London, Th e Observer Press, 1990. 1989. În: „IC”, 1, 2009, nr. 3, pp. 10-13. Th e United Nation’s Report of Human Right’s Violations Ştefan, Florina. Comunismul şi revoluţia din 1989 în in Romania, elaborated by UN Special Rapporteur Dumitru conştiinţa sighişorenilor. În: „Alt-Schaessburg. Istorie”, 3, Mazilu (1-st of September 1989). În: ,,Clio 1989”, 1, 2005, 2010, pp. 199-204 .[ Alt. Sch.Ist.] nr. 1, pp. 171-188. Ştefan, Marin. Pentru o arhivă a Revoluţiei. 21-22 Th eodorescu, Răzvan. Revoluţia şi televiziunea. În: decembrie 1989: secvenţe sibiene. În: „MI”, 24, 1990, nr. 6, „Caietele Revoluţiei”, 2, 2006, nr. 1, pp. 45-48. pp. 4-7; nr. 7, pp. 3-5. Th om, Francoise. Les Fins du communism. Paris, Ştefănescu, Alexandru V. Anul 1989: Caderea Editions Criterion, 1994; versiunea română: Sfârşiturile regimurilor comuniste din Europa de Est. În: Istoria Românilor, comunismului. Bucureşti, Ed. Polirom, 1996. Vol. X. România în anii 1948-1989. Coordonator: Dinu C. Tilly, Charles. European revolutions, 1492-1992. Giurescu. Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2013, pp. 728-731. London, Oxford, Blackwell Press, 1993. Ştefănescu, Domniţa. Cinci ani din istoria României. O Timişoara. 16-22 decembrie 1989. Timişoara, Ed. Facla, cronologie a evenimentelor. Decembrie 1989-decembrie 1994. 1990. Bucureşti, Ed. Maşina de Scris, 1995. Timişoara în arhivele „Europei Libere”. 17-20 decembrie Idem. 16-22 decembrie 1989. Şapte zile care au zguduit 1989. Coordonator: Miodrag Milin. Bucureşti, Fundaţia România. În: „RL”, 23, 1995, nr. 50. Tacu, Alexandru. Revoluţia la negru. Iaşi decembrie Academia Civică, 1999. 1989, începutul Revoluţiei Române? Iaşi, 3D Arte, 2010. Timişoara la revoluţie. Timişoara, Ed. Brumar, 2009. Tamaş, Corneliu. A treia revoluţie a românilor. Câteva Timişoara, o enigmă care împlineşte şapte ani. Câteva zile din decembrie 1989, în judeţul Vâlcea. Râmnicu Vâlcea, teorii, toate interesante, toate posibile. Biblioteca Sighet, Ed. Conphys, 2006. Fundaţia Academia Civică, 1997. document 2014 4 (66) 95 studii/documente

Timpul care a învins teama: martori ai istoriei: decembrie Ţene, Florin-Al. Memoria inimii. 15 ani de la miracolul 1989-decembrie 2007. Coordonator de proiect Gheorghe Revoluţiei române la Cluj-Napoca. Cluj-Napoca, Ed. Ivaşcu. Iaşi, Ed. Ars Longa, 2008. Etnograph, 2004. Tinu, Radu. Timişoara... „no comment”. Timişoara, Ed. Ţurlea, Stelian. Revoluţia în oglindă. Bucureşti, Ed. Paco, 2001. Fundaţiei Pro, 1999. Tiron, Nicolae; Prelipcean, Ion. Zile fi erbinţi (Revoluţia Uglea, Maius. Apariţia şi evoluţia societăţii civile din Decembrie 1989). Timişoara – Lugoj – Bucureşti – Rădăuţi – româneşti după 1989. În: Schimbare şi devenire în Istoria Dorohoi. Suceava, Ed. Lidana, 2006. României, Cluj-Napoca, 2008, pp. 741-756. Tismăneanu, Vladimir. Ghilotina de scrum. Despre Un défi pour la Europe Centrale: les bouleversements á Test nevroze şi revoluţii. Timişoara, Ed. de Vest, 1992. et au centre du continent. Bruxelles, s.n., 1991. Idem. Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a Un pas spre libertate. Braşov, decembrie 1989. comunismului românesc. Iaşi, Ed. Polirom, 2005. Coordonator: Marius Petraşcu.Vol. I-II. Braşov, Ed. Idem. Despre 1989. Naufragiul utopiei. Bucureşti, Ed. Transilvania Expres, 2002. Humanitas, 2009. Uncertain futures. Eastern Europe and democratization. Toader, Angela. Analiză statistică a componenţei Edited by Paul Volten. New York, s.n., 1990. Consiliului Frontului Salvării Naţionale. În: ,,Caietele Une nouvelle Europe Centrale. Rédiges par M. Frybes. Revoluţiei”, 2, 2006, nr. 2, pp. 21-25. Paris, Editions La Decouverte, 1999. Todericiu, Ioan. Decembrie 1989 văzut de la Budapesta. Ungheanu, Mihai. Un război civil regizat? Redefi nirea În: „Document”, XI, 2008, nr. 4, pp. 92-95. revoluţiei. Bucureşti, Ed. Romcartexim, 1997. Tolnay Istvan. 1989-1999. După zece ani. Tiz èv Ungureanu, M. Decembrie 1989, surse ocolite. În: „Noua multan. Ten years after. Oradea, Eparhia Reformată Piatra revistă română”, 2, 1997, nr. 1-2, pp. 61-71. Craiului, 1999. Urdăreanu, Tiberiu. 1989, martor şi participant. Toma, Nicolae. 20 decembrie 1989, Lugojul, al doilea oraş Bucureşti, Ed.Militară, 1996. liber. Lugoj, Ed. Dacia Europa Nova, 2003. Ursachen und Folgen der süd-ost europäischen Tomoni, Dumitru. Catedrala ortodoxă din Timişoara, Revolutionene. 1989. În: Die Zeit, Hamburg, 44, 29 loc de speranţă şi altar de jertfă în decembrie 1989. În: „Altarul decembrie 1989. Banatului”, 19, 2008, nr. 10-12, pp. 156-160 [ Alt B]. Ursu, Gheorghe-Mihail. Cine l-a împuşcat pe Ceauşescu? Idem. Decembrie 1989 în Timişoara. De la revoltă Bacău, Ed. Plumb, 1994. populară la revoluţie. În: ,,SAI”, 74, 2009, pp. 59-87. Uscătescu, George. Rumania, grandeza y tragedia. În: Idem. Revoluţia din Decembrie 1989 la Lugoj. În: „Clio „Politica Exterior”, 4, Madrid, 1990, pp. 150-166. 1989”, 5, 2009, nr. 2, pp. 119-134. Idem. Rumania: revolucion, hora cero. În: ,,Cuadernos Totok, William. Was fühlt man bei einem Tyrannenmord? de 14 Alzate”, Madrid, 1991, pp. 69-84. Teilnehmer am Ceauşescu-Prozess erinnern sich. În: Vasile, Constantin. Noi am fost teroriştii? Sibiu, Ed. Sibguard, 1995. „Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Vasile, Mihail-Nicolae. Etajele „Revoluţiei”. În: Literatur und Politik”, Dinklage, 11, 1999, nr. 2, pp. 12-32. „SCNA”, 1991, nr. 1, pp. 35-38. Tökés, László. With God for the people. Forestburgh, Vasilescu, Stelian. 50 de ani printre scriitori şi artişti Lubrecht and Cramer Press, 1990, 226 p.; versiunea (1950-2000). Vol. I. Oradea, Imprimeria de Vest, 2000. maghiară: Istennel a népért. Budapest, Aranyhid Kiadó, 1991. Vasilievici, Roland. Piramida umbrelor. Timişoara, Ed. Idem. Temesvár ostroma ’89. Budapest, Hungarmesr de Vest,1991. Kiadó, 1991. Vasiliu, Mircea. Un decembrie uitat. Brăila, Ed. Istros, 2004. Idem. „Ideje van a szólásnak”. Válogatott irásáibol. Vastag, Hans; Mandics, György; Engelmann, Manfred. Budapest, s.n., 1993. Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien, Munchen, Amalthea Idem. Asediul Timişoarei. Oradea, Eparhia Reformată Verlag, 1992. Piatra Craiului, 1999. Vălenaş, Liviu. Cartea neagră a ceauşismului. România Idem. Temesvari memento. Oradea, Eparhia Reformată între anii 1965-1989. Bucureşti, Ed. Saeculum I.O., 2004. Piatra Craiului, 1999. Verdery, Katherine. Socialismul ce a fost şi ce urmează. Tökés, Máté. Egymás tükrében. Soha nem hallott Iaşi. Ed.Institutul European, 2003. vallomások aforradalomról. Oradea, Imprimeria de Vest, 2004. Verseck, Keno. Rumänien. München, C. H. Beck Tökés, R. Hungary’s negotiated revolution. London, Verlag, 1998. Cambridge University Press, 1996. Vieru, Sorin. Două perspective asupra revoluţiei din Tudor, Corneliu-Vadim. Jurnalul Revoluţiei de la Crăciun 1989. În: „Polis”, 1, 1994, nr. 4, pp. 195-204. la Paşte. Bucureşti, Ed. Fundaţiei ,,România Mare”, 1999. Vighi, Daniel. La un moment dat a venit o duba şi m-a Ţarine, Marinela-Veronica. ,,Frontul Democratic băgat forţat în ea (documente din revoluţie). În: „Familia”, 37, Român” (F.D.R.) (Th e Romanian Democratic Front). În: 2001, nr. 11-12, pp. 18-28. „PNT”, 1, 2004, nr. 1, pp. 40-52. Idem. Martorul Petrov declară că s-a tras. În: „Familia”, Idem. Revoluţia luminată şi revoluţia întunecată. În: 38, 2002, nr. 1, pp. 19-28. „PNT”, 1, 2004, nr. 1, pp. 7-13. Vişinescu, Valentin; Popescu, Marian. Curaj şi jertfă: Ţârlea, Ion. Moartea pândeşte sub epoleţi. Bucureşti, turdenii în Revoluţia din 1989. Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ed. Blasco 2000 Mustang, 1993. Ştiinţă, 2006.

96 4 (66) 2014 document studii/documente

Vinogradov, V.; Dovjenco, N.; Feit, N. Soţialno- Zăgrean, Iosif. Revoluţionarii clujeni. Mit sau realitate. economiceschi i politiceschi crizis v Rumânii nacnaune Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2005. decabriscoi revoluţii 1989 g. În: „Revista de istorie a Zamfi r, Cătălin; Pop, Marius-Augustin; Zamfi r, Moldovei”, Chişinău, 4, 1990, pp. 38-47. Elena. 1989-1993. Dynamics of welfare and social protection. Vlad, Alexandru. Cluj-Napoca. Note în decembrie. În: Bucharest, Ed. Expert, 1994. „Vatra”, 20, 1990, nr. 226, p. 5. Zamfi rescu-Cianciulli, Flaminia. L’exaltation et la Vlad, Corneliu. Reconcilierea. Bucureşti, Ed. IRRD, derision du pouvoir. Nicolae Ceauşescu. Artois, Timişoara, Ed. Bucuresti, 2009. Certel; Ed. Hestia, 2002. Idem. Şi totuşi, Revoluţia Română. Bucureşti, Ed. Zamirescu, Dan. Războiul împotriva poporului român. IRRD, 2011. Bucureşti, Ed. Roza Vânturilor, 1993. Volten, P. ed., Uncertain Futures: Eastern Europe and Zamfi rescu, Dinu. Exilul românesc a luat sfârşit odată cu Revoluţia şi datorită Revoluţiei. În: Revoluţia din Decembrie Democratization, New York, Institut of East-West Studies, 1989 şi integrarea Europeană a României, Bucureşti, 2008, Occasional Paper 16, 1990. pp. 67-70. Vom muri şi vom fi liberi! Editor: Doina Marian. Zamfi rescu, Dragoş. Evenimente revoluţionare „atipice” Bucureşti, Ed. Meridiane, 1990. din decembrie 1989 în unele zone ale României. În: „Clio Von der Bürokratie zur Telekratie. Rumänien im Fersehen. 1989”, 5, 2009, nr. 1, pp. 197-200. Hg. Von Keiko Sei, Peter Weigel. Berlin, Merve Verlag, 1990. Zărnescu, Constantin. Revoluţia română din 17-22 decembrie Völkl, Ekkehard. Rumänien vom 19. Jahrhunderet bis in 1989 la Cluj-Napoca. Cluj-Napoca, Ed. Etnograph, 2005. die Gegenwart. Regensburg, München, s.n., 1995. Yakovlev, Al. Ce vrem să facem cu Uniunea Sovietică? Lucrări disponibile doar pe internet Convorbiri cu Lilly Marcou. Bucureşti, Ed. Humanitas, 1991. Wagner, Richard. Sonderweg Rumänien. Bericht ,,Orwellian... positively orwellian:” Prosecutor Voinea’s aus einem Entwicklungsland. Berlin, Kolbucn verlag, campaign to sanitize the Romanian Revolution of december 1991; versiunea italiană: Il caso rumeno. Roma, Editrice 1989, 2006, (engleză). Manifestolibri, 1991. Doublespeak: Th e All-too-Familiar Tales of Nicolae Ceausescu’s Double, 2004, (engleză). Idem. Völker ohne Signale. Zum Zusammenbruch in Ciricescu, Gheorghe – Vremea Ticăloşilor. http : // Osteuropa. Berlin, Rolbuch Verlag, 1992; versiunea română: www. scribd. com/doc /154084608/ Manuscris-Vremea- Popoare în derivă. Bucureşti, Ed. Kriterion, 1994. Ticalosilor-carte-Revolutie-Gheorghe-Ciricescu- Idem. Calea românească. Reportaj dintr-o ţară în curs de ADVFIL20120128-0001 dezvoltare. Bucureşti, Ed. Kriterion, 1996. Marius Mioc, Romania who did tell lies? ilie rotariu Wege in die Freiheit. Die Revolutionnern in Osteuropa in 1990 http://www.ilierotariu.ro/?page_id=6 (engleză). liberaler Perspektive. Herausgegeben von Daniel Bruhlmeier Raportul Serviciului Român de Informaţii despre Robert Nef. Zurich, St. Gallen, s.n., 1992. evenimentele din decembrie 1989, ediţie electronică. Wir waren Zeugen. Temeswar, 1989/1990. Hg. Von Richard Andrew Hall, Th e Securitate roots of a modern Annemarie Podlipny-Hehn. München, Siidostdeutsches Romanian fairy tale: Th e press, the former Securitate, and the Kulturwerk Verlag, 1992. historiography of December 1989, 2002, versiune pdf, (engleză). Wren, Chr. S. Th e End of the Line. Th e Failure of Th e 1989 Romanian Revolution as geopolitical parlor Communism in the Soviet Union and China, London, Simon game: Brandstatter’s „Checkmate” documentary and the and Schuster, 1990. latest wave in a sea of revisionism, 2005, (engleză).

Th e Revolution from December 1989, in the Foreign and Romanian Historiography (Selective Bibliography 1990-2014) Stelian Mândruţ, Ph.D., Adrian Kali, Ph.D. candidate

Abstract: December 1989 is the most recent moment of Romania’s contemporary history which is mentioned in many articles, studies and books. Th e most representative publications from the period 1990-2014 were illustrated in the historical bibliography proposed by highly esteemed Stelian Mândruţ, Ph.D. and Adrian Kali, Ph.D. candidate.

Keywords: 1989, revolution, Bucharest, Braşov, Arad

NOTE

1 Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” Cluj-Napoca. 2 Asociaţia ,,A.L.T.A.R” Timişoara. document 2014 4 (66) 97 istorici în uniformă GENERALUL CONSTANTIN OLTEANU. PRESTIGIOASĂ ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL ISTORIEI MILITARE

Colonel (r) prof. univ. Dr. Alesandru DUŢU

Cu 50 de ani în urmă (la 13 iulie 1964), maiorul (pe istorice româneşti pe care le-a studiat profund se numără atunci) Constantin Olteanu (din 1974 general-maior1) participarea României la Războiul de Independenţă obţinea titlul de doctor în ştiinţe istorice. Încununa această (1877-1878)6, la Primul Război Mondial (1916-1918)7 recunoaştere ştiinţifi că, un intens proces de pregătire şi la cel de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945)8. de 4 ani (1960-1964), la aspirantură (doctorantură), cu O importantă contribuţie a adus şi la studierea (printre frecvenţă, la Academia de Studii Social-Politice ,,Ştefan primii în cadrul istoriografi ei româneşti) conceputului Gheorghiu”, în timpul căruia de putere armată la români9, a elaborat teza de doctorat cu conţinutului şi trăsăturilor titlul Transformările economice doctrinei militare româneşti10, şi social-politice din România evoluţiei structurilor ostăşeşti în anul 1947, sub coordonarea la români11, coaliţiilor conf. univ. Dr. Gheorghe politicio-militare la care a Zaharia. Lucrarea a fost participat România12, precum susţinută în faţa Consiliului şi a altor aspecte ale istoriei ştiinţifi c al instituţiei (şi a naţionale13. Multe dintre aceste unui numeros public) ai cărui lucrări au fost recompensate membri (35 de cadre didactice) cu premii ale unor instituţii s-au pronunţat, în unanimitate, ştiinţifi ce de prestigiu din pentru acordarea titlului de România, inclusiv cu unul al doctor în istorie. Se încununa Academiei Române. astfel o temeinică pregătire Alte contribuţii ştiinţifi ce în domeniul istoriei, începută au fost valorifi cate în culegeri încă din perioada în care a fost de studii („File din istoria student al Academiei Militare militară a poporului român“ şi al Facultăţii de Istorie etc.) şi reviste de specialitate din Bucureşti, instituţii de din România (,,Revista de învăţământ superior absolvite istorie”, ,,Anale de istorie”, în 1956 (cu diplomă de merit), ,,Magazin istoric”, ,,Probleme respectiv în 1959. de artă militară”, ,,Revue Chiar dacă activitatea Roumaine d`Istoire”, ,,Revue de cercetare ştiinţifi că şi de Internationale d`Histoire Militaire” ,,Dosarele istoriei”, elaborare a lucrării de doctorat nu constituiau o noutate ,,Studii şi articole de istorie”, ,,Analele Universităţii pentru ofi ţerul român, care publicase deja (începând Spiru Haret. Seria Istorie” etc.). cu anul 1952) studii şi articole în revistele de profi l ale Concomitent, generalul Constantin Olteanu a epocii, obţinerea titlului de doctor a făcut ca, paralel prezentat peste 40 de comunicări ştiinţifi ce la sesiuni cu activităţile desfăşurate (la nivel înalt) în structurile şi simpozioane de istorie desfăşurate în ţară (unele statale2, politice3, militare4 şi administrative5 ale României, viitorul general Constantin Olteanu avea să organizate de Academia Română, Institutul de istorie continue studierea istoriei naţionale şi universale (epocile ,,Nicolae Iorga”, Centrul de Studii şi Cercetări de modernă şi contemporană, cu precădere) şi să publice Istorie şi Teorie Militară etc.), inclusiv la cele ale (singur sau în colaborare) valoroase lucrări de istorie, Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice, ale apreciate de cititori şi specialităţi. Între evenimentele Comisiei Internaţionale de Ştiinţe Istorice şi la cel de-al

98 3 (65) 2014 document istorici în uniformă XV-lea Congres Mondial de Ştiinţe Istorice, desfăşurat armatei române, prin măsurile luate pentru perfecţionarea la Bucureşti, în zilele de 11 şi 12 august 1980, la care au structurilor de conducere şi de execuţie ale oştirii15, pentru participat 170 de istorici din 29 de ţări. A fost prezent şi la îmbunătăţirea dotării acesteia cu armament şi tehnică de Conferinţa Internaţională de Istorie Militară, organizată luptă (cu preponderenţă din producţia internă de apărare), de Comisia Română de Istorie Militară, în cooperare cu la profesionalizarea armatei, creşterea valorii cadrelor Colegiul Brooklin din New York, sub egida Academiei militare, dezvoltarea ştiinţei, culturii şi sportului în Române şi Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, la armată etc. care au participat oameni de ştiinţă, cercetători şi cadre În acelaşi timp, a fost şi o prezenţă activă şi în cadrul didactice din Bulgaria, Danemarca, Franţa, Iugoslavia, relaţiilor militare externe ale Armatei Române, având Polonia, România, S.U.A. şi Ungaria. O susţinută şi întâlniri bilaterale cu numeroşi reprezentanţi ai altor efi cientă activitate a desfăşurat şi în domeniul didactic, armate, inclusiv cu cei din armatele membre NATO sau din în cadrul Academiei Militare (1956-1957), Academiei statele nealiniate. În cadrul relaţiilor din cadrul Tratatului ,,Ştefan Gheorghiu” (1964-1967) şi Universităţii „Spiru de la Varşovia, s-a confruntat (în decembrie 1981, în Haret“ (1998-2012). timpul şedinţei Comitetului Miniştrilor Apărării) cu o situaţie delicată, provocată de sovietici, care, invocând Din punct de vedere ştiinţifi c, lucrările şi studiile o telegramă prin care W. Jaruzelski, conducătorul elaborate de generalul Dr. Constantin Olteanu se bazează Poloniei, ar fi cerut ajutor statelor participante la Tratatul pe o documentare temeinică şi se remarcă printr-o de la Varşovia, au încercat să impună, în Comunicatul de analiză profundă, pe o prezentare clară şi concisă a presă ce trebuia adoptat, un paragraf prin care miniştrii faptelor şi evenimentelor istorice şi contribuie la o mai Apărării trebuiau să-şi exprime sprijinul faţă de guvernul bună cunoaştere a istoriei naţionale. polonez. Înţelegând că acest lucru însemna o intervenţie Paralel cu activitatea ştiinţifi că şi didactică, generalul militară în Polonia, generalul Dr. Constantin Olteanu a Dr. Constantin Olteanu a îndeplinit şi importante funcţii în fost singurul care nu a fost de acord, Nicolae Ceauşescu cadrul sistemului naţional de apărare14, inclusiv pe aceea de aprobându-i decizia şi cerându-i să se menţină pe aceeaşi ministru al Apărării Naţionale (1980-1985), contribuind la poziţie. Fără îndoială este faptul că formaţia de istoric l-a consolidarea acestuia, la creşterea capacităţii combative a ajutat în adoptarea acestei atitudini demne.

NOTE

1 În 1981 a fost înaintat la gradul de general-locotenent, iar în 1982 de general- 8 Armata Română în revoluţia din august 1944, Bucureşti, Editura Militară, colonel. 1984 (în colaboraare); Războiul de 2 194 de zile. 1939-1941, Editura Tritonic, 2 Membru al Consiliului de Stat (1986-1989). Bucureşti, 2011 (în colaborare). 9 3 Membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (1981-1989), Contribuţii la cercetarea conceptului de putere armată la români, Editura secretar al C.C. al P.C.R. (1988-1989). Militară, Bucureşti, 1984. 10 4 Şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice şi consilier militar al comandantului Conţinutul şi trăsăturile doctrinei militare naţionale, Editura Militară, Bucureşti, 1984. suprem al Forţelor Armate (1979-1980), ministru al Apărării Naţionale 11 Evoluţia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986. (1980-1985). 12 Coaliţii politico-militare. Privire istorică, Editura Fundaţiei România de 5 Primar general al Capitalei (1985-1988). Mâine, Bucureşti, 1996; România. O voce distinctă în Tratatul de la Varşovia, 6 Generalul Alexandru Cernat. Memorii. Campania 1877-1878, Editura Editura ALDO, Bucureşti, 1999; România şi Tratatul de la Varşovia. Istorie. Militară, Bucureşti, 1976; Masele populare în Războiul de Independenţă, Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005 (în Editura Militară, Bucureşti, 1977; România în Războiul de Independenţă, colaborare). 1877-1878, Editura Militară, Bucureşti, 1977; Independenţa României, 13 1947. Un an de transformări revoluţionare în R omânia, Editura Politică, 1877-1878, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1977 (în colaborare); Bucureşti, 1972; Relaţiile militare externe ale României în secolele XIX-XX, Cronica participării Armatei Române la Războiul de Independenţă, Editura Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008; Instituţii ale României Militară, Bucureşti, 1977 (în colaborare); Armata Română în Războiul pentru moderne şi contemporane, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008. Independenţă, Editura Militară, 1977 (în colaborare); Itinerare eroice, 1877- 14 Şef al Secţiei pentru Probleme Militare şi Justiţie a C.C. al P.C.R. (1978- 1878, Editura Militară, Bucureşti, 1977 (în colaborare); Comandamentul 1979), şef de stat major al Gărzilor Patriotice (1979-1980). Armatei Române în campania din 1877-1878, Editura Albatros, Bucureşti, 15 În timpul cât a îndeplinit funcţia de ministru al Apărării Naţionale au 1998 (în colaborare). fost constituite două armate de arme întrunite, mari unităţi de vânători de 7 România în anii Primului Război Mondial, vol. II, Editura Militară, munte, unităţi de aviaţie, paraşutişti, marină, geniu, transmisiuni, protecţie Bucureşti, 1987 (în colaborare). antichimică etc. document 2014 3 (65) 99 agora ARMATA ROMÂNĂ ŞI CULTELE

Cu prilejul Zilei Arhivelor Militare, Serviciul Istoric al Cu acest prilej, prof. univ. Dr. Valentin Ciorbea de la Armatei a organizat vineri, 25 iulie 2014, la Centrul Cultural Universitatea „Ovidius” din Constanţa a prezentat statutul Mioveni, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifi ce cu şi obiectivele Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii tema „Armata Română şi cultele”. Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”, cu La această manifestare ştiinţifi că de tradiţie au participat sediul la Mănăstirea Dintr-un Lemn din Frânceşti – Vâlcea. peste 70 de cadre didactice universitare, istorici, cercetători, De asemenea, pe parcursul lucrărilor au fost prezentate muzeografi , preoţi, bibliotecari, documentarişti şi arhivişti din noutăţi editoriale în domeniu, precum volumele Armata 25 de centre universitare, muzee, fi liale judeţene ale Arhivelor Română şi mass-media, realizat de Serviciul Istoric al Armatei, Naţionale şi instituţii militare de învăţământ din Arad, Bacău, Dobrogea în arhivele româneşti 1597-1989, coordonat de Dr. Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Piteşti, Roman şi Suceava. Virgil Coman, directorul Serviciului Judeţean Constanţa al Manifestarea a fost onorată cu mesaje de salut de domnii Arhivelor Naţionale, Istoricul navei-şcoală „Mircea“. Epopeea 75 Florin Tecău – preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, conf. (17 mai 1939-mai 2014) şi Nava-şcoală „Mircea“. Epopeea 75 – univ. dr. Florian Bichir – membru al Colegiului Consiliului o istorie în imagini, realizate de prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, colonel Marin Mircea, voievodul velelor 1882-2014 şi Vizita ţarului Nicolae al Tudorică – comandantul Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi de II-lea la Constanţa 1/14 iunie 1914, semnate de comandorul Luptă „Mihai Viteazul” şi al garnizoanei Piteşti şi de doamna Dr. Marian Moşneagu şi Gabriel-Octavian Nicolae şi Mariana Ştefănescu – secretara primăriei oraşului Mioveni. revistele „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române” şi Sistemul arhivistic militar, semnifi caţia Zilei Arhivelor „Misiunea”. Militare şi mesajul şefului Statului Major General – domnul Sesiunea de comunicări ştiinţifi ce s-a încheiat cu o general-locotenent dr. Ştefan Dănilă au fost prezentate, în vizită de documentare la Cula boierilor Racoviţeşti. deschiderea lucrărilor sesiunii, de comandorul dr. Marian Moşneagu – şeful Serviciului Istoric al Armatei. REDACŢIA

C O N T E N T S Editorial Domestic Service at Romanian Headquarters – Colonel (r) prof. univ. Ion Giurcă, Ph.D. Romanian Military Aviation in the Neutrality Years (1914-1916) – Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D., Assistant Ştefan-Gabriel Dascălu, Ph.D. Nicolae Iorga – Th e Historian and the Realization of the Unitary National State – Prof. univ. Petre Ţurlea, Ph.D. Romanian General Staff and the Model of Coalition War in the ’30 – Prof. univ. Mihai Retegan, Ph.D. Th e Homeland Superior Defense Council Permanently Delegation Decisions regarding the National Defense (the Meeting from December 19, 1930) – Luminiţa Giurgiu, Ph.D. Famous false documents! Communist subversive propaganda in the Romanian Army (1931-1936) – Alin Spânu, Ph.D. The Conference of the General Staff Chiefs at Prague (November 13-22, 1934) – Captain (N.) Marian Moşneagu, Ph.D. Romania’s Foreign Policy Alternatives Post-München – Major-general (r) Mihail. E. Ionescu, Ph.D. Controversial and Forgotten – General Dumitru Iliescu – Colonel prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu General Staff during the Truce Regime (1944-1947) – Colonel (r) prof. univ. Alesandru Duţu, Ph.D. Rear-Admiral Horia Macellariu at the General Staff . Memoirs from Gherla Penitentiary – Prof.Univ. Valentin Ciorbea, Ph.D. Th e Revolution from December 1989, in the Foreign and Romanian Historiography (Selective Bibliography 1990-2014) – Stelian Mândruţ, Ph.D., Adrian Kali, Ph.D. candidate Historians in uniform – Colonel (r) prof. univ. Alesandru Duţu, Ph.D. Agora

100 3 (65) 2014 document