studii/documente MESAJUL ŞEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL CU OCAZIA SĂRBĂTORIRII ZILEI SERVICIULUI ISTORIC AL ARMATEI

iua Serviciului Istoric al Armatei, sărbătorită în fi ecare an la 17 martie, constituie pentru comunitatea Z militară şi civilă deopotrivă prilejul de a-i omagia pe toţi cei care, de peste paisprezece decenii, au contribuit la conservarea şi valorifi carea pe plan ştiinţifi c a testimoniilor arhivistice ale Armatei României, tezaur spiritual destinat să păstreze pentru posteritate mărturiile documentare privind rolul şi locul în societatea românească, evoluţia şi tradiţiile organismului militar naţional, precum şi faptele de arme, bravura şi spiritul de jertfă ale militarilor români. În urmă cu 143 de ani, Înaltul Decret nr. 380 din 17 martie 1867 a consfinţit înfiinţarea „Depozitului General al Războiului”, cu statut de direcţie a Ministerului de Război, care avea în compunere Secţia Lucrări istorice. Această structură indispensabilă, cu atribuţii privind clasarea și conservarea arhivelor militare, studierea documentelor de arhivă, elaborarea de lucrări referitoare la istoria Armatei României, coordonarea activităţii bibliotecilor militare și studierea organizării armatelor străine a constituit nucleul unei instituţii cu responsabilităţi și sarcini specifice în gestionarea tradiţiilor militare, care se regăsește în structura tuturor armatelor statelor membre NATO. De-a lungul timpului, Serviciul Istoric al Armatei României a asigurat un management efi cient al zecilor de mii de unităţi arhivistice care s-au acumulat în depozitele specializate, concomitent cu derularea unui proces salutar de valorifi care a lecţiilor trecutului prin elaborarea de lucrări ştiinţifi ce – culegeri de documente, cronologii, monografi i, dicţionare, albume şi enciclopedii – care refl ectă cu acurateţe şi obiectivitate un parcurs glorios şi o evoluţie constant ascendentă a organismului militar românesc. În această zi aniversară, mă adresez specialiştilor de ieri şi de azi ai Serviciului Istoric al Armatei - ofi ţeri, subofi ţeri, maiştri militari, militari angajaţi pe bază de contract şi personal contractual civil -, cercetători, arhivari şi arhivişti cu vocaţia eternizării patrimoniului arhivistic militar, cerându-vă să vegheaţi cu aceeaşi râvnă şi discernământ valorile patrimoniale ale trecutului, pentru a constitui veridice mărturii de identitate şi elocvente pilde de devotament, conduită onorantă şi incontestabil spirit de sacrifi ciu pentru actualele şi viitoarele generaţii de cadre şi angajaţi ai Armatei României. Odată cu deplina apreciere şi admiraţia sinceră pentru competenţa profesională, pasiunea şi responsabilitatea cu care v-aţi îndeplinit misiunile specifi ce, îmi exprim deplina încredere că şi pe viitor veţi continua să asiguraţi cu aceeaşi probitate expertizarea, tezaurizarea şi valorifi carea ştiinţifi că a patrimoniului arhivistic militar şi că nu veţi ezita nicio clipă să vă consolidaţi cu aceeaşi consecvenţă şi tenacitate statutul privilegiat de autoritate în acest important domeniu de activitate. La zi aniversară, vă felicit şi vă urez dumneavoastră, partenerilor şi colaboratorilor tradiţionali multă sănătate, fericire şi prosperitate, precum şi împlinirea tuturor aspiraţiilor atât în viaţa de familie cât şi în activitatea profesională. La Mulţi Ani!

ŞEFUL STATULUL MAJOR GENERAL Amiral dr. GHEORGHE MARIN document 2010 1 (47) studii/documente DESPRE TRECUTUL ARMATEI ROMÂNIEI, LA TIMPUL PREZENT ŞI VIITOR

COMANDOR DR. MARIAN MOŞNEAGU

Evoluţia Serviciului Istoric al Armatei (S.I.A.) se confundă cu Întâia lucrare va cuprinde o adunătură de faptele cele mai însăși evoluţia Statului Major General (S.M.G.). De-a lungul celor însemnate de bravură, de generozitate, umanitate, patriotism, 143 de ani de existenţă, acesta a purtat diferite denumiri: Secţia a dezinteresare și eroism prin care ostașii români s-au deosebit în toate II-a Lucrări istorice (1867; 1870 - 1893), Biroul 3 Istoric (1893 – epocile istoriei noastre. Autorii trebuie să se silească a căuta tot ce 1896; 1897 - 1904), Biroul 1 (1896 - 1897), Biroul 4 (1904 - 1906), poate inspira soldaţilor sentimentele cele mai nobile. Nu trebuie să Biroul 3 Istoric (1906 - 1907; 1918 - 1920), Biroul 6 Informaţii piardă din vedere că (sic!) cartea ce vor face este destinată pentru (1907 - 1918), Secţia a VI-a Istoric (1 aprilie 1920 - 1922), Secţia soldaţi, din care cea mai mare parte are prea puţină instrucţie și a VIII-a Istoric (1922 - 1927), Secţia a VII-a Istoric (1927 – 30 mulţi deloc. Trebuie să fie dar proprie pentru toate inteligenţele ianuarie 1928), Serviciul Istoric (30 ianuarie 1928 – 1949), Secţia și prin urmare, un stil simplu este de neapărată trebuinţă. Drept Arhive Militare (1949 - 1 martie 1998), Arhivele Militare Române model se poate însemna concurenţilor episodul istoric Sobieschi și (1 martie 1998 – 1 decembrie 2000), Serviciul Arhivistic Militar (1 plăieșii români (sln.ns.), descris de C. Negruzi și Circulara din 1 decembrie 2000 – 1 aprilie 2002), Serviciul Arhive și Documentare noiembrie 1860 a domnului M. Kogălniceanu, atunci ministru din Militară (1 aprilie 2002 – 1 mai 2006) și Serviciul Istoric al Armatei Năuntru către săteni. (1 mai 2006 - prezent)1. Această lucrare va trebui să aibă materia Necesitatea unei structuri cel puţin a unui volum în 12, imprimat cu specializate în structura Marelui Stat „Datorăm miilor de eroi, morţi Cicero și gros de 150 pagini. Major (M.St.M.) a fost resimţită A doua lucrare va fi Istoria pentru a ne face o patrie mare şi liberă, 3 încă de la înfiinţarea acestuia. Astfel, străduinţa obştească pentru a croi nea- militară a României (sln.ns.). Această în ,,Monitorul Oastei”, vol. II/1864, istorie va cuprinde cu amănuntul toate apărea următoarea Publicaţie, semnată mului românesc în viitor un drum mai evenimentele militare ale istoriei noastre. de ministrul de Război, generalul fericit, inspirat din gloria trecutului, Autorii vor insista mai cu seamă asupra Alexandru Iacovache2: ,,Având în dar ferit de greşalele lui”. epocilor lui Ștefan cel Mare și Mihai vedere folosul ce trage ţara și armata Constantin Kiriţescu Viteazul, precum și a acelora în care din răspândirea instrucţiei în oaste; Decembrie 1921 s-au organizat pentru întâia oară armate având în vedere cât de nimerit este de a regulate. se pune în mâna soldatului cărţi de citit Afară de acestea, autorii vor descrie, care, aducându-i aminte glorioase suvenire și nobile exemple, să fie în pe lângă istoria războaielor Principatelor, tot ce este indispensabil același timp în raport cu gusturile și poziţia sa; având în vedere lipsa a se cunoaște din istoria generală a ţărilor. Concurenţii nu trebuie ce are oastea de o istorie militară a României; având în vedere crearea să piardă din vedere că această carte este destinată mai cu seamă școlilor prin regimente, am hotărât un concurs pentru adoptarea a la instrucţia subofiţerilor; prin urmare, trebuie a se preciza bine două opere destinate școlilor regimentare ale corpurilor. faptele, a nu se dezvolta decât cele care au o adevărată importanţă

C R O N O L O G I E

1867, 17 martie. Prin Înaltul Decret nr. 380 este care defi neşte competenţele fiecărei secţii din compunerea înfi inţat „Depozitul General al Războiului” cu statut de Marelui Stat Major. Printre atribuţiile Secţiei a II-a se număra direcţie a Ministerului de Război. „Depozitul General al şi „istoricul campaniilor şi marilor operaţiuni ale armatei”. Războiului” era compus din Secţia Harta României şi Secţia 1892 – Printre atribuţiile Biroului 3 al Secţiei I Lucrări istorice. Aceasta din urmă avea ca atribuţii clasarea şi a Marelui Stat Major se numără, pe lângă „operaţiuni, conservarea arhivelor privitoare la operaţii de război, adunarea manevre şi instrucţia generală a armatei”, emiterea de tuturor documentelor necesare pentru istoria militară a regulamente, întocmirea de „gestiuni statistice” etc., şi României şi pentru statistica militară, „istoria regimentelor elaborarea „istoricului” Armatei Române. de la crearea lor şi în general toate lucrările istorice”. Secţia 1903 – Problemele de istorie militară sunt transferate Lucrări Istorice avea şi misiunea de a coordona activitatea de la Secţia I a Marelui Stat Major la Secţia a II-a, bibliotecilor militare şi studiul organizării armatelor străine. Biroul 4 Transporturi, Subbiroul B, care avea în atribuţii 1884, 17 ianuarie. Prin Înaltul Decret nr. 158 este problemele referitoare la „etape, mijloace de corespondenţă promulgat „Regulamentul asupra serviciului de de stat-major” militară şi regulamentele respective, istoricul campaniilor”.

2 1 (47) 2010 document studii/documente

în analele noastre și să evite disgresiile politice, cu totul străine În organigrama M.St.M. din destinării acestei lucrări. anul 1893, devenit direcţie superioară Pentru amândouă lucrările se vor admite la concurs operele în compunerea Ministerului de Război, imprimate și manuscrise. Toate trebuie depuse la Ministerul de în conformitate cu noul ,,Regulament Război (Direcţia I, Divizia 1), înainte de 31 decembrie 1864”4. asupra serviciului de stat major”, Prin Înaltul Decret nr. 380 din 17 martie 1867, în cadrul aprobat prin Î.D. nr. 1170 din 13 aprilie Administraţiei Centrale a Ministerului de Război, sub directa 1891, Biroul 3 din cadrul Secţiei I avea autoritate a acestuia, a luat fiinţă Depozitul General al Războiului, ca atribuţii, printre altele, ,,chestiunile ca direcţie independentă. Acesta era format din Secţia I Harta statistice și Istoricul”9. În anul 1896, României. Lucrări topografice interioare și Secţia a II-a Lucrări Istoricul M.St.M. se regăsește în istorice. Statistica militară și cadrul Biroului 1 al Secţiei I Organizarea, mobilizarea și instrucţia lucrări regimentare. Șefii de secţie armatei10 iar în anul 1897 în cadrul Biroului 311. erau numiţi de domnitor, ceilalţi În anul 1899, denumirea consacrată devine Istoricul ofiţeri fiind numiţi de ministrul campaniilor și marilor operaţiuni ale armatei”12. de Război5. Această structură a În anul 1904, problematica istorică se regăsește în avut o existenţă efemeră, fiind responsabilitatea Subbiroului B, Biroul 4 din cadrul Secţiei a desfiinţată prin Î.D. nr. 1163 din II-a, cu denumirea ,,Etape. Mijloace de corespondenţă militară şi 11 august 1867. regulamentele respective. Istoricul campaniilor”13. Prin Înaltul Decret nr. 181 De la 5 iulie 1904, Biroul VI din cadrul Secţiei a II-a din 3 februarie 1870, regele Carol reunește ca responsabilităţi ,,Studii istorice, geografice și statistice. I a aprobat ,,Regulamentul relativ Biblioteca. Redacţia revistei «România militară»14. la serviciul ofiţerilor din corpul În 1905 în cadrul M.St.M. a fost întocmit ,,Istoricul de stat major”, prin care s-a războiului ruso-japonez”15. stabilit reînfiinţarea Depozitului În anul 1906, Istoricul campaniilor se găsea printre 16 de Război. Conform art. 68, atribuţiile Biroului 3 din cadrul Secţiei I , birou care din 1907 s-a Secţia a II-a Lucrări istorice numit Istoric și Bibliotecă, cu compartimentele Studii istorice și și statistica militară avea ca atribuţii ,,clasarea și conservarea statistică, Referate istorice. Biblioteca, Contabilitatea Bibliotecii 17 arhivelor privitoare la operaţii de război. Readactarea oricărei ,,România militară” și Cazarmarea. operaţii militare. Istoricul regimentelor de la crearea lor și, în De la 25 mai 1907, atribuţiile Biroului 6 Informaţii din general, toate lucrările istorice. Adunarea tuturor documentelor cadrul Secţiei a II-a includeau Istoria militară generală. Studii necesare pentru istoria militară a României și a puterilor străine. asupra campaniilor moderne; istoria militară naţională; Istoricul Lucrări și opere publicate în străinătate. Conservarea bibliotecii organizării armatei române, Istoricul manevrelor și al taberelor și arhivei Depozitului. Examinarea lucrărilor și operelor militare de instrucţie, Istoricul regulamentelor de exerciţii și manevre ale 18 publicate în România și în străinătate”6. Un regulament ulterior celor trei arme . Către sfârșitul anului 1909, Biroul 6 Informaţii 19 urma să stabilească în detaliu toate chestiunile care reglementau încorpora la loc de cinste Istoricul Statului Major General . activitatea Depozitului7. Prin Referatul nr. 6660 din 4 iunie 1918, șeful Secţiei a II-a 20 Prin Î.D. nr. 158 din 17 ianuarie 1884 a fost aprobat din M.St.M., colonelul Constantin Ștefănescu-Amza raporta că în ,,Regulamentul serviciului de stat major”, prin care se menţinea baza informaţiilor furnizate de Biroul 3 Istoric, Serviciul Fotografic împărţirea M.St.M. în cele trei secţii, în cadrul Secţiei I regăsindu- al M.C.G. cuprindea ,,albume de fotografii din război, catalogate, se ca atribuţiune distinctă ,,jurnalul și istoricul în timp de pace și filme pozitive de cinematograf cu scene de război, în ambalajul lor război”8. special, clișee și filme negative, material prim și aparate”, primele urmând să fie predate Biroului Istoric. Închirierea filmelor sau

1904 – 5 iulie. Este înfi inţat Biroul Studii istorice şi 1920, 1 aprilie. În cadrul Marelui Stat Major este statistice din compunerea Secţiei a II-a a Marelui Stat Major. înfi inţată Secţia a VI-a Istoric care avea ca sarcină principală 1906 – În urma reorganizării Marelui Stat Major, editarea unei lucrări de sinteză privind participarea Biroul 3 din cadrul Secţiei I este însărcinat cu lucrările privind României la Războiul de Întregire Naţională. Această „recunoaşteri, operaţii de război, manevre, concentrări, structură va purta, succesiv, până în anul 1949, denumirile: calătorii de stat-major, istoricul campaniilor”. Secţia a VIII-a Istoric (1922 – 1927); Secţia a VII-a Istoric 1907-1916 – În această perioadă problemele de istorie (1927 – 1928) şi Serviciul Istoric (1928 – 1949). militară revin Biroului 6 Informaţii din cadrul Secţiei a II-a 9 iulie. Marele Stat Major ordonă tuturor coman- damentelor, marilor unităţi şi unităţilor participante la a Marelui Stat Major. Primul Război Mondial să trimită Secţiei a VI-a Istoric, 1919 , 14 mai. Prin Ordinul de Zi nr. 151, se constituie, până la 15 septembrie 1920, „toate actele originale, operative în cadrul Secţiei a III-a a Marelui Stat Major, Biroul Istoric, sau în legătură cu operaţiile, de la 14 au gust 1916 până la avînd ca misiune „adunarea, clasarea şi ordonarea datelor şi încheierea păcii”. documentelor istorice operative ale tuturor marilor unităţi 26 iulie. Pe lângă Secţia a VI-a Istoric din Marele ale armatei” şi redactarea „istoricului campaniei 1916- Stat Major se constituie un Depozit de Arhivă istorică – 1919”. Se preconiza ca Biroul Istoric să se preocupe şi de embrionul viitorului depozit de arhivă al armatei – în cadrul studiul „campaniilor mai vechi ale oştirii române”, precum căruia au fost centralizate dosarele operative create de şi de „învăţămintele trase din istoricul campaniei privitor la comandamentele, marile unităţi şi unităţile participante la organizare, instrucţie şi conducere.” războiul din 1916-1919. document 2010 1 (47) 3 studii/documente

reproducerea lor și a clișeelor fotografice 1-15, precum şi oricărei unităţi, comandament şi serviciu care a urma să se facă numai cu aprobarea existat în timp de campanie”. În plus, ,,toate comandamentele M.St.M., sumele încasate fiind vărsate (Corpurile 1-5, Diviziile 1-15, brigăzile de infanterie, artilerie în fondul orfanilor de război și pentru şi cavalerie), precum şi unităţile şi serviciile care au existat pe procurarea materialelor necesare timpul campaniei cu acelaşi titlu să trimită la Marele Stat Major Biroului Istoric. Biroul 3 Istoric un dosar cu copie după ordinele primate şi după Locotenentul Georgescu, fost ordinele date în cursul campaniei, precum şi copie după registrul șef al Serviciului Fotografic la M.C.G., istoric al comandamentului unităţii sau formaţiunii. Toţii ofi ţerii rămânea atașat la Biroul 3 Istoric pentru activi obligatoriu şi cei de rezervă benevol să înainteze ierarhic folosirea fotografiilor, înlocuindu-l un memoriu al activităţii lor în cursul campaniei, arătând în în serviciu pe căpitanul Constantin special chestiunile operative cu critica obiectivă corespunzătoare”. Zagoritz, căzut prizonier21. Pe Referatul nr. 75 din 5 iunie 1918 M.St.M. urma să stimuleze cu premii, recompense etc lucrările al maiorului Jinga referitor la confecţionarea din fondul de război personale cu caracter istoric, psihologic etc sau de critică obiectivă a unor dulapuri speciale necesare conservării diferitelor grupuri a diferitelor episoade din campania primului război mondial23. de documente ale comandamentelor și a hărţilor Istoricului, șeful Prin Referatul nr. 241 din 26 iunie 1918, șeful Biroului Secţiei a II-a a pus următoarea rezoluţie: ,,Am onoare a înainta 3 Istoric, locotenent-colonelul I. Motaș solicita ,,rezumatele acest referat al Biroului 3 Istoric, relativ la înfiinţarea dulapurilor birourilor din Marele Cartier General, precum și acel al unităţilor speciale, pentru păstrarea arhivei de campanie a Biroului Istoric. mari, întrucât cercetarea amănunţită a tuturor dosarelor campaniei Arhiva operativă a tuturor comandamentelor, anexele ei, hărţi, nu este posibilă acum”. Cum la Biroul Operaţiilor însărcinat cu documente etc, lucrările Biroului, monografiile etc vor forma această lucrare fusese desemnat locotenent-colonelul Condeescu, pentru viitor tezaurul învăţămintelor ce trebuie a se trage din acest coordonat în întreprinderea sa de locotenent-colonelul Ţenescu, se război. De aceea, susţin cererea Biroului 3 a se aproba înfi inţarea solicita mutarea primului la Biroul Istoric. În rezoluţie, colonelul acestor dulapuri, în număr de 8 (opt)”22. Ștefănescu-Amza conchidea: ,,Am onoare a înainta acest referat Acelaşi maior Jinga solicita ca Biroul 3 Istoric să cumuleze al Biroului 3 Istoric, pe care îl susţin în părţile sale de la nr. 1, 2, arhivele unităţilor 3, 4, adică în sensul a se interveni la Birourile din M.St.M. foste desfi inţate după partea I a ale M.C.G., și anume campaniei, arhiva Armatei la Biroul Organizării, I şi a II-a a campaniei Biroul Operaţiilor, (arhiva birourilor de stat Biroul Informaţii și major) şi arhiva Corpului Biroul Transporturilor 5 Armată (desfi inţat în a se întocmi și înainta partea a doua a campaniei, Biroului Istoric o dare după încheierea păcii). Ca de seamă rezumativă urmare, pentru ca Biroul 3 și cronologică, care să Istoric să poată corespunde servească ca bază de diferitelor cereri şi pentru sprijin sau schelet al a putea lucra ulterior pe lucrării, ce se va dezvolta bază de acte la istoricul apoi de Biroul Istoric. campaniei, ofi ţerul mai Cât privește însă și solicita ,,toate arhivele Corpurile de armată și din timpul campaniei diviziile să întocmească ce nu aparţin Armatelor câte un rezumat istoric 1-5 Armată şi Diviziilor așa cum îl cere Biroul

1921, 12 august. Ordinul circular nr. 248 precizează 17 mai. Secţia a VIII-a Istoric a Marelui Stat Major categoriile de documente create în intervalul 1916-1921, care realizează tematica viitorului muzeu militar. În faţa intrării prezintă importanţă pentru scrierea „istoricului campaniei”, principale a viitorului muzeu, pe terasa „Cuza Vodă”, este precum şi modul în care acestea să fi e ordonate, arhivate şi amplasat Mormântul Eroului Necunoscut. trimise Marele Stat Major – Secţia a VI-a Istoric. 18 decembrie. Prin Înaltul Decret nr 6. 064, muzeul 1923, 16 ianuarie. Prin Decizia ministerială nr. 15 sunt devine instituţie de sine stătătoare, sub numele de Muzeul stabilite o serie de reglementări referitoare la „conservarea Militar Naţional, coordonat de Secţia a VIII-a Istoric a Marelui Stat Major. Noii instituţii – căreia i s-a recunoscut şi manipularea arhivei generale a Ministerului de Război”; vechimea din aprilie 1914, când se înfi inţase, la iniţiativa responsabilitatea acestor activităţi revenea Secretariatului maiorului (pe atunci) Radu R. Rosetti, de a se organiza General al Ministerului de Război. o secţie militară pe lângă Muzeul Naţional de Istorie – îi 1 aprilie. La fortul Mogoşoaia se înfi inţează Depozitul revenea îndatorirea de a se ocupa cu adunarea, clasarea, de Arhivă al Ministerului de Război, sub denu mirea „Arhiva conservarea şi expunerea mărturiilor referitoare la istoria Generală a Ministerului de Război”. Conform Deciziei Armatei Române, cu înfi inţarea unor secţii militare pe lângă Ministeriale nr. 15 din 16 ianuarie 1923, direcţiile şi serviciile muzeele regionale din ţară, cu organizarea unor secţii pe din minister aveau obligaţia să predea depozitului, între 1 şi lângă muzeele militare din străinătate. 15 mai ale anului în curs, dosarele mai vechi de trei ani, care 1924, 5 martie. Prin Înaltul Decret nr. 915 este aprobat cuprind chestiunile terminate”. „Regulamentul provizoriu al Muzeului Militar Naţional”.

4 1 (47) 2010 document studii/documente

modificările care au survenit, respectiv ordinele care au stat la baza acestora, situaţia efectivelor, operaţiunile mai importante proiectate, operaţiunile executate, legăturile pe verticală și pe orizontală, trupele și unităţile inamicului cu care s-au confruntat, modul de hrănire și aprovizionare cu muniţii, aprecieri asupra operaţiunilor executate, crochiurile necesare etc. Acest istoric rezumativ urma să fie completat cu o hartă sau schiţă la scara 1/200.000, pe care se va trasa cu negru itinerariul Diviziei pe tot timpul campaniei27. În urma trecerii armatei pe picior de pace, în baza Î.D. nr. 3179 din 28 octombrie 1918, în cadrul Secţiei a II-a Istoric și Etape se regăseau două birouri - Biroul 3 Istoric, condus de locotenent-colonelul Dumitru Motaș și Biroul 4 Etape și Biblioteca M.St.M.28. Prin Referatul nr. 1294 din 10 decembrie 1918 al Biroului 3 Istoric, nu sunt de aceeași părere, căci cred propunerea imposibil Istoric, șeful M.St.M. arăta că deși Ministerul de Război aprobase de realizat în circumstanţele actuale, și mai ales în ceea ce privește înfiinţarea unui post de bibliotecar –arhivar la Biroul Istoric prima parte a campaniei, când foarte multe arhive operatice s-au ,,care să ţie firul lucrărilor deoarece ofiţerii biroului se schimbă pierdut. De aceea, în locul acestei soluţii, propun ca corpurile destul de des”, din lipsă de personal, Direcţia Personalului nu de armată și diviziile să trimită copii de pe registrul/jurnal de încadrase funcţia. ,,Cum Biroul Istoric are menirea a primi o operaţii cu anexele și crochiurile respective, însărcinându-se cu mare dezvoltare pe viitor – argumenta generalul – și a se ocupa nu această lucrare un ofiţer, care să nu mai aibă altă însărcinare, luat la numai cu istoricul campaniei din 1916-1918 ci a îmbrăţișa toate nevoie de la un corp de trupă, și lucrând sub supravegherea șefului chestiunile în legătură cu istoricul armatei române și din trecutul de stat major”. La rându-i, șeful S.M.G., generalul Constantin mai îndepărtat, iar noile provincii dobândite prin acest război 24 Christescu a decis: ,,Se aprobă referatul Biroului, dându-se lărgind încă câmpul de activitate al acestui serviciu, este nevoie ordinele necesare. Propunerea Secţiei pentru corpuri de armate și ca bibliotecarul-arhivar al Biroului Istoric să fie un om cu cultură divizii se admite numai pentru operaţiile campaniei asupra cărora superioară, posedând o diplomă universitară, condiţie care nu este 25 nu s-ar mai avea arhiva necesară” . Întrucât rezumatul istoric al cerută funcţionarilor Ministerului de Război. comandamentelor și diviziilor desfiinţate nu putea fi redactat decât Domnul Vasile Lambru, licenţiat în Drept de la Facultatea la M.St.M., unde se afla vărsată arhiva acestora, cu referatul nr. din București și fost magistrat, dorind a ocupa această funcţie, după 564 din 16 august 1918, generalul Christescu a solicitat detașarea cum se vede din alăturata petiţiune, cu gradul de șef de birou clasa la Biroul Istoric, pentru maxim patru luni, a unor ofiţeri care au I, grad echivalent cu cel avut în magistratură, cu onoare vă rog să 26 activat în cadrul acestor comandamente și divizii . binevoiţi a aproba această numire pe ziua de 15 decembrie”29. Rezumatul istoric, semnat de comandant și contrasemnat La 11 martie 1919, șeful Biroului Istoric, locotenent- de ofiţerul desemnat cu redactarea acestuia, urma să fie înaintat colonelul Dumitru Motaș, solicita crearea Secţiei Istorice în Biroului Istoric din M.St.M. până la 1 ianuarie 1919. cadrul M.St.M. Principalul argument consta în faptul că Biroul Cu adresa nr. 307 din 4 iulie 1918, șeful Secţiei a II-a din Istoric având de întocmit o lucrare cu totul independentă de M.St.M., colonelul Constantin Ștefănescu-Amza, transmitea lucrările celorlalte secţii, ofiţerul considera că ,,înglobarea lui Diviziilor I și a II-a necesitatea de a dispune întocmirea istoricului la una din secţii nu prezintă nici un avantaj, ci dimpotrivă are rezumativ al operaţiunilor executate de cele două comandamente. dezavantajul de a se trece și înregistra arhiva și corepondenţa Acesta trebuia să cuprindă ordinea de bătaie a comandamentului și

octombrie. Muzeul Militar Naţional se deschide mai mare perioadei 1877 – 1918. A fost creată o sală de pentru public. Instituţia are 17 săli şi 8 galerii în care este onoare în care au fost expuse drapelele militare păstrate în prezentată viaţa militară a poporului român, de la întemeierea colecţii şi o rotondă cu numele ofi ţerilor căzuţi în Primul Principatelor până în anul 1922, anul încoronării regelui Război Mondial. În aer liber au fost aşezate piesele parcului Ferdinand I şi reginei Maria, la Alba Iulia. Secţii separate de artilerie. Se menţin secţiile înfăţişând evoluţia marinei, prezintă unele arme: infanterie, marină, aviaţie, aerostaţie, aviaţiei, aerostaţiei şi serviciului sanitar. artilerie, geniu, serviciul sanitar. În acest an, pragul muzeului 1928, 30 ianuarie. Secţia a VII-a Istoric devine este trecut de 11 648 de vizitatori. Serviciul Istoric al Marelui Stat Major. În fruntea acestuia 1925, 3 septembrie. Prin Ordinul circular nr. 854, se afl ă colonelul Grigore Constandache. Marele Stat Major comunică deţinătorilor de arhivă 31 mai. Prin Decretul nr. 1.307 („Monitorul oastei” nr. modalităţile de inventariere şi păstrare a documentaţiei 117 din 31 mai 1928) intră în funcţiune primul regulament create în perioada 1913 – 1921, precum şi categoriile de defi nitiv al Muzeului Militar Naţional. Cu modifi cările care documente care trebuie trimise Secţiei a VIII-a Istoric. i-au fost aduse în anii 1931 şi 1933, acesta va rămâne în Aceste îndrumări vor fi repetate şi prin Ordinul circular nr. vigoare până în 1937. 854 /17 mai 1929. 1930, 31 ianuarie. La Muzeul Militar Naţional se 1927, 6 mai. Muzeul Militar Naţional se redeschide deschide „Sala Aliaţilor din Primul Război Mondial”, în pentru public. Partea istorică îmbrăţişa o perioadă largă de prezenţa ministrului de Război, a corpului diplomatic şi a timp, din paleolitic până în 1922, acordându-se o pondere ataşaţilor militari. document 2010 1 (47) 5 studii/documente

acestui birou pe la o secţie cu care nu efectiv abia în aprilie 1921, când a fost numit un nou șef al secţiei și poate avea nici o comunitate de lucru”. s-a trecut la conceperea planurilor pentru întocmirea rezumatelor În plus, argumenta ofiţerul, ,,Pentru a operaţiilor militare în campaniile 1916-1918 și 1918-191934. se putea continua lucrările pregătitoare Primii ofiţeri care au încadrat Secţia a VI-a Istoric, după întocmirii rezumatului istoric al înfiinţarea ei, la 1 aprilie 1920, au fost: colonelul Constantin Tănăsescu campaniei, este nevoie a se dispune – șef de secţie, locotenent-colonelul Constantin Petrovicescu – șef deocamdată de personalul strict necesar birou, locotenent-colonelul Barbu Pârâială – șef birou, maiorul pentru: clasarea arhivei de război, Aurel Aldea, locotenentul Grigorie Basarabescu și căpitanul Mihai însărcinându-se cu această operaţiune Vitzu. Celelalte funcţii au fost acoperite prin detașarea unor ofiţeri cel puţin câte un ofiţer pentru fiecare de la corpurile de trupă. În cursul aceluiași an, colonelul Constantin corp de armată și unul pentru diferite Tănăsescu a fost mutat la comanda Regimentului 22 Artilerie, servicii ale armatei; centralizarea rezumatelor istorice ce au început fiind înlocuit de colonelul Dumitru Paladă, fost comandant al să sosească de la Divizii, precum și coordonarea lor în timp și aceluiași regiment, iar în martie 1921, la conducerea Secţiei a fost spaţiu; studierea diferitelor reclamaţii privitoare la operaţiuni; numit colonelul Laurenţiu Bârzotescu. În anul 1921, Secţia a VI-a redactarea rezumatului istoric al operaţiunilor”. În acest scop, din cadrul Diviziei a II-a s-a reorganizat pe trei birouri: Biroul I ofiţerul propunea extinderea urgentă a Biroului Istoric, care la Istoricul perioadei neutralităţii și Campania 1916 până la 1 ianuarie data respectivă nu dispunea nici măcar de personalul necesar 1917, Biroul II Istoricul Campaniei 1 ianuarie 1917 – 1 aprilie 1921 clasării arhivelor de campanie, clasare care nu putea fi făcută și Biroul III Campanii vechi și arhivă35. decât de către ofiţeri care să posede cunoștinţe militare suficiente De la 1 aprilie 1922, întâlnim Secţia a VIII-a Istorică (absolvenţi ai Școlii Superioare de Război sau ofiţeri care au servit în cadrul Diviziei a III-a, cu două birouri, Biroul 1 Perioada la comandamentele de corp de armată, divizii sau brigăzi). Soluţia neutralităţii și operaţiunile până la 1 ianuarie 1917 și Biroul 2 era crearea unei Secţii Istorice în cadrul M.St.M., condusă de un Operaţiunile de la 1 ianuarie 1971 până la trecerea armatei pe colonel, organizată pe trei birouri: Biroul 1 Istoric, Biroul 2 Arhivă picior de pace36. și Biroul 3 Registratură30. În 1923, Secţia a VIII-a Istoricul Campaniei are două Ca urmare, în baza Ordinului de Zi nr. 51 din 14 mai 1919, birouri, Biroul 1 Arhive, Cercetări, Muzeul Militar și Biroul 2 Secţia a II-a Istoric s-a transformat în Secţia a III-a Instrucţie, Studiul Campaniilor37. În această perioadă, Secţia a VIII-a Istoric Regulamente și Istoric, având în compunere trei birouri31. a completat cu documente din Printre acestea figura și Biroul 3 Istoric, cu trei subbirouri care arhivele de război istoricul aveau ca atribuţii: ,,1. Adunarea, clasarea și coordonarea datelor părţii a doua a campaniei și documentelor operative ale tuturor marilor unităţi ale armatei, 1 ianuarie 1917 – 1 august precum și întocmirea acestui istoric. Întocmirea istoricului 1918, reorganizarea armatei campaniei 1916-1919. 2. Lucrările Comisiei de monografie și române iarna 1916 – 1917, comisii similare. Învăţămintele trase din istoria campaniilor relativ evenimentele și operaţiunile la organizare, instrucţie și conducere. 3. Supravegherea lucrărilor dintre 27 noiembrie 1916 și particulare cu caracter istoric mai vechi ale oștirii române. 1 ianuarie 1917 și ofensiva Monumente istorice, tratamentul prizonierilor și lucrări ce decurg. Armatei a II-a la Mărăști. De Arhiva istorică32”. asemenea, a redactat o serie În ordinea de bătaie a M.St.M. de la 1 noiembrie 1920 de lucrări cu caracter istoric, întâlnim Secţia a VI-a Istoric în cadrul Diviziei a II-a, înfiinţată precum Acţiunea cavaleriei la 1 aprilie 1920, pe baza Referatului nr. 224 din 28 martie 1920, române în campania 1916 – aceasta fiind organizată pe două birouri, Biroul 1 Istoric al armatei 1918 (Șarja de la Robănești, române și Biroul 2 Istoric al armatelor străine33. Fiecare birou era Acţiunea de la Prunari, încadrat cu trei ofiţeri și câţiva referenţi. Secţia a început să lucreze Acţiunea Diviziei I și a II-a

30 mai. La Muzeul Militar Naţional este dezvelită, teritoriale; Organizarea şi funcţionarea Depozitului de în prezenţa regelui Mihai I, a membrilor Regenţei, a Arhivă al Ministerului Apărării Naţionale; Organizarea şi principesei Elena şi a reginei Elena, o placă în memoria funcţionarea Depozitului de Arhivă al Marelui Stat Major ofi ţerilor căzuţi pe câmpul de onoare în Războiul pentru – Serviciul Istoric. Potrivit prevederilor aceluiaşi decret, au Întregirea Neamului. fost înfi inţate şapte depozite regionale de arhivă pe lângă 1931, 1 martie - 30 mai. Arhiva Generală a Ministerului cele şapte comandamente teritoriale. Misiunea acestora de Război a fost mutată de la Mogoşoaia la Obor, pe lângă consta în a primi şi a păstra arhiva tuturor structurilor Depozitul General de Imprimate. militare afl ate în circumscripţia corpului teritorial. 1932, 3 martie. Prin Decizia ministerială nr. 67 s-a 6 august. Este inaugurată, la Mărăşeşti, în prezenţa hotărât că toate documentele, create de structurile militare regelui Carol al II-lea, o fi lială a Muzeului Militar Naţional. în intervalul 1913 – 1921, sunt „arhive de război” şi, prin urma re, trebuie păstrate permanent şi în bune condiţii. Peste 400 de exponate, amintind de epopeea românilor în 1933, 10 iulie. Este publicat primul „Regulament anii Primului Război Mondial, sunt adăpostite într-o casă al Arhivelor Armatei” (promulgat prin Decretul regal particulară din apropierea gării din localitate.1934-1946 nr. 1 830 din 20 iunie 1933). Regulamentul cuprinde Sunt elaborate primele 4 volume ale sintezei România în următoarele capitole: Noţiuni şi defi niţii; Depozitarea şi Războiul Mondial (196-1919), care descriu pregătirea conservarea arhivelor Armatei; Organi zarea şi funcţionarea intrării în război şi acţiunile de luptă până la 20 noiembrie/3 depozitelor regio nale de arhivă ale comandamentelor decembrie 1916.

6 1 (47) 2010 document studii/documente

Cavalerie în partea a doua Serviciul Istoric – for tutelar al a campaniei) și rezumatul Muzeului Militar Naţional operaţiunilor armatei române Una dintre atribuţiile Serviciului în Transilvania (noiembrie Istoric a fost și „supravegherea 1918 - mai 1919) pentru conducerii Muzeului Militar Naţional”, Ministerul de Externe38. instituţie aflată în subordinea M.St.M. În anul 1924, Secţia și în coordonarea Serviciului Istoric. a VIII-a Istorică cuprindea Nucleul viitorului Muzeu Militar Biroul 1 Arhive și Biroul 2 Naţional l-a constituit Secţia Militară, Studiul campaniilor39. creată în cadrul Muzeului Naţional De la 1 octombrie prin Decretul nr. 1789 din 22 aprilie 1927, Secţia a VIII-a Istoric 1914, la iniţiativa maiorului Radu R. Rosetti. Conform decretului, cu organizarea secţiei – subordonată administrativ Ministerului de s-a transformat în Secţia Război – a fost însărcinată o comisie alcătuită din Vasile Pârvan, a VII Istoric, regăsită în Al. Tzigara-Samurcaș și maiorul Rosetti, care s-a preocupat de structura Diviziei I, cu Biroul strângerea pieselor vizate pentru a putea fi expuse. Numeroase alte 1 Cercetări istorice, Biroul 2 obiecte de patrimoniu au fost obţinute prin achiziţii directe sau Arhive, Biroul 3 Istoric și Muzeul Militar Naţional40. donaţii. La 30 ianuarie 1928, Secţia a VIII-a Istoric (între timp i În septembrie 1923, Serviciul Istoric a înaintat Ministerului se schimbase numărul), având în subordine Muzeul Militar de Război un raport-sinteză cu propuneri detaliate privind Naţional și Depozitul Central de Arhivă al M.Ap.N., a luat conţinutul știinţific al tematicii Muzeului Militar, care trebuia „să denumirea de Serviciul Istoric, funcţia de șef al acestuia fiind adune tot materialul privitor la arta și istoria militară a neamului încredinţată unui general, având ca ajutor un colonel. Prima din tot teritoriul locuit de români” și, în egală măsură, să înfiinţeze misiune a echipei Secţiei a fost să obţină dispoziţiile necesare „secţiuni militare pe lângă muzeele regionale din cuprinsul ţării”, să pentru adunarea arhivei operative. Astfel, până în anul 1937, Secţia organizeze „în muzeele militare din ţările aliate secţiuni reprezentând a reușit să adune 25.558 de dosare, 117 mape de hărţi, 2091 de cărţi, armata română în războiul mondial, și a da posibilitatea ţărilor aliate 187 de exemplare ale „Monitorului Oastei” și 11.250 de registre să organizeze secţiuni militare corespunzătoare în muzeul nostru”44. diverse41. Secţia era informată despre celelalte documente de arhivă Ca urmare a acestui raport, prin Decretul 6064 din 18 decembrie rămase la Comandamentele Teritoriale și despre arhiva preluată la 1923 s-au pus bazele Muzeului Militar Naţional. Muzeul și-a Depozitul de Arhivă al M.Ap.N. de la Otopeni, pe care îl avea în deschis porţile pentru public în anul 1924, fiind amenajate 17 responsabilitate directă. săli și 8 galerii în care era prezentată istoria militară a poporului Așadar, în perioada interbelică, organizarea Serviciului român, de la întemeierea principatelor până în anul 1922, anul Istoric a fost conformă cu misiunile specifice, urmând exemplul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria, la Alba Iulia. oferit de serviciul similar din armata franceză. De altfel, în 1929, Secţii speciale erau dedicate armelor infanterie, marină, aviaţie, șeful Serviciului, generalul Grigore Constandache42, a efectuat un aerostatic, artilerie, geniu și serviciul sanitar. În primul an de stagiu de documentare de trei luni la Serviciul Istoric francez. La funcţionare, muzeul a fost vizitat de 11.648 de oaspeţi. 1 octombrie 1944, Serviciul Istoric al M.St.M. mai dispunea de Activitatea muzeului a fost îndrumată de un Consiliu de 45.864 de dosare, dintre care 35807 priveau numai participarea conducere, din care au făcut parte profesorii Vasile Pârvan, Nicolae armatei române la Primul Război Mondial (mai bine de 18000 Iorga, I. Andrieșescu, I. Ursu, Constantin Moisil, C.C. Giurescu, de dosare fuseseră distruse ca urmare a bombardamentelor). De Aurelian Sacerdoţeanu, Vl. Dumitrescu și generalii Radu R. asemenea, Biblioteca Serviciului dispunea de 3.365 de volume, Rosetti, Constantin Ștefănescu-Amza – socotit întemeietorul alte 40.000 fiind referitoare la Primul Război Mondial43. muzeului – și Grigore Constandache.

1934, 2 aprilie. Este promulgat, prin Înaltul Decret inventarierea şi vărsarea arhivelor din perioada martie 1939 nr. 944, „Regulamentul provizoriu referitor la arhivele de – 21 iunie 1941 şi a arhivelor operative din campania contra război şi registrul istoric”. sovietelor”. 1935 – Se inaugurează noua clădire a Bibliotecii 5 septembrie. Serviciul Istoric al Marelui Stat Major emite Muzeului Militar Naţional în „Parcul Carol”. Ordinul Circular nr. 626.300 referitor la constituirea, inventarierea 1937 – Apare primul număr al „Buletinului Muzeului şi predarea arhivelor create în perioada 1939 – 1942. Militar Naţional”. Până în 1942 se vor edita 10 numere ale 20 septembrie. Serviciul Istoric al Marelui Stat Major acestei publicaţii. editează „Instrucţiunile nr. 626.900 relative la întocmirea 1938, 15 iunie. Are loc un puternic incendiu la dosarelor de campanie şi a jurnalelor de operaţii. Evacuarea Muzeul Militar Naţional, dezlănţuit în urma unei furtuni arhivelor la organele de mobilizare”. cu descărcări electrice. Sinistrul a afectat în mod grav corpul 1943, 9 februarie. Serviciul Istoric al Marelui Stat central al clădirii muzeului şi unele colecţii, fapt care a Major se reorganizează şi capătă următoarea alcătuire: şef determinat închiderea muzeului. serviciu; Biroul 1. Istoricul 1916 – 1919; Biroul 2. Istoricul 1939, 15 octombrie – 9 decembrie. Arhiva Generală 1941 – 1943; Biroul 3 Marină. Istoricul 1916 – 1919 şi a Ministerului Apărării Naţionale a fost transferată de la 1941 – 1943; Biroul 4 Aviaţie. Istoricul 1916 – 1919 şi Obor la fortul Otopeni. 1941 – 1943, Biroul 5 Adjutantură şi Depozitele de Arhivă; 1942, 25 iunie. Serviciul Istoric al Marelui Stat Major Biroul 6. Îndrumarea, adunarea şi controlul arhivelor din editează Instrucţiunile nr. 626.000 „relative la clasarea, campania 1941 – 1943. document 2010 1 (47) 7 studii/documente

În centrul preocupărilor au stat pentru Întregire (o cronică foarte valoroasă despre Războiul de colecţiile muzeului, asupra cărora s-au Independenţă, existentă deja la M.St.M., a fost capturată de inamic făcut studii îndelungate și amănunţite în luna decembrie 1916, cu ocazia ocupării Capitalei. În aceste pentru identificarea, fișarea și circumstanţe, deplângând lipsa unei monografii a participării catalogarea pieselor deţinute, precum Armatei Române la Războiul de Independenţă, s-a constituit, și întocmirea unor cataloage și albume abia în noiembrie 1941, la iniţiativa generalului Radu R. Rosetti, tematice. Printre acestea se numără ministru al Culturii Naţionale și Cultelor, o comisie desemnată să ,,Albumul uniformelor armatei române realizeze o istorie a participării Armatei Române la războiul ruso- (1830-1930)”, catalogul steagurilor, al româno-turc din 1877-1878, din compunerea căreia făceau parte armelor de foc (neterminat), al clișeelor reprezentanţi ai Academiei Române, ai Ministerului de Externe fototecii ș.a. Dezvoltarea patrimoniului și ai Serviciului Istoric al M.St.M.46. Din cauza lipsei fondurilor s-a realizat și prin participarea specialiștilor muzeului la diverse și a reeșalonării priorităţilor în cercetarea istorică, comisia, fără a campanii de săpături arheologice, precum cele de la Fedeleșeni, fi reușit să dea la tipar măcar o parte din preconizata monografie, Cristești, Turnu Severin, Târgu Mureș etc. Din 1924, Muzeul și-a suspendat activitatea, la 26 ianuarie 194847. Militar și-a alcătuit o bibliotecă proprie, dotată cu lucrări de istorie În perioada interbelică, specialiștii Serviciului Istoric militară, adăpostite, din 1935, într-un pavilion special construit în au realizat numeroase lucrări, studii și documentare, printre acest scop, în Parcul „Carol I”. care reprezentativă rămâne monografia ,,România în războiul Muzeul dispunea și de o secţie fotocinematografică, mondial 1916-1919”, care a presupus o activitate laborioasă de înzestrată cu filme (peste 42.000 metri de peliculă) și clișee (peste documentare. Lucrarea, pe care Nicolae Iorga o aprecia ca fiind 17.000, în 1937), înfăţișând momente importante, reconstituite, „bine făcută din punct de vedere militar” și prin intermediul căreia din Războiul de Independenţă, scene din Primul Război Mondial, se puteau cunoaște „toate mișcările de trupe, toate succesele și diferite solemnităţi militare sau vizite ale reprezentanţilor ţărilor toate neizbânzile”48, a fost astfel structurată: străine în România. - volumul I: 671 de pagini, cu 42 de anexe, însoţit de un Muzeul Militar Naţional a creat secţii militare românești volum de documente de 737 de pagini și o mapă cu 92 de hărţi în muzee din străinătate, precum în Ceholsovacia, Franţa, Italia, și schiţe; Iugoslavia și Belgia, dar și în muzeele regionale din Arad, Timișoara, - volumul II: 885 de pagini, cu 12 anexe, însoţit de un volum Sibiu, Cluj, Craiova și Constanţa. Filialele de la Mărășești45 și de documente de 328 de pagini și o mapă cu 65 de hărţi și schiţe. Craiova, inaugurate în 1933, au - volumul III, partea I: l 112 de pagini, însoţit de un volum completat „zestrea” Muzeului. de documente de 498 de pagini și o mapă cu 42 de hărţi și 64 de Sub coordonarea schiţe. specialiștilor Serviciului Istoric - volumul III, partea a II-a: 906 de pagini, cu 12 anexe, a fost organizată Biblioteca însoţit de un volum de documente de 475 de pagini și o mapă cu M.St.M., aflată, temporar, 43 de hărţi și schiţe. în subordinea sa, precum și Primele trei volume tratau doar perioada august – septembrie 1916. numeroase expoziţii la Muzeul Volumul al IV-lea cuprindea operaţiile din perioada Militar Naţional. octombrie – decembrie 1916, volumul al V-lea era dedicat operaţiilor militare de la 1 ianuarie 1917 pe frontul din Moldova Activitatea documentar-editorială până la pacea de la București și unirea Basarabiei cu România, Încă din anul 1936, Secţia iar volumul al VI-lea era proiectat să cuprindă operaţiile armatei Istoric a demarat redactarea române în Transilvania și Ungaria (octombrie 1918 - iunie 1920). istoricului campaniilor Armatei Primul volum a apărut abia în anul 1934, iar în aprilie 1944 Române în Războiul de fuseseră publicate doar primele trei volume (al treilea în două Independenţă și în Războiul părţi) și era proiectat să apară volumul al IV-lea.

1941 – 1943. 5 mai. Prin ordin al ministrului Apărării 15/16 iunie. În urma bombardamentului aerian Naţionale se comunică decizia mareşalului Ion Antonescu, britanic, executat asupra oraşului Drobeta–Turnu Severin, Conducătorul Statului, de a se demola clădirea Muzeului au fost distruse 18405 dosare din perioada 1921 – 1944, Militar Naţional şi a celorlalte anexe, pentru a se face loc afl ate în păstrarea Serviciului Istoric. unei catedrale şi unui cimitir al eroilor neamului. Obiectele 17 iunie. Şeful Marelui Stat Major, generalul Ilie au fost evacuate la Sinaia, unele fi ind depozitate în Bucureşti, Ştefl ea, emite Ordinul Circular nr. 7 200, referitor la „mărirea pe Şoseaua Giurgiului, iar o parte din tunuri şi tancuri pe un dispersării depozitelor de arhive”. Potrivit acestui ordin, teren din Şoseaua Viilor. pentru a proteja documentele de arhivă de bombardamentele 30 octombrie. Serviciul Istoric elaborează aeriene, incendii etc., depozitele vor fi dislocate numai în „Instrucţiunile nr. 7 000 relative la clasarea şi păstrarea mediul rural, în localităţi lipsite de importanţă militară, arhivelor din perioadele 1 aprilie 1921 – 15 martie 1939; 15 industrială, feroviară etc.” martie 1939 – 21 iunie 1941; de la 22 iunie 1941 – pe toată septembrie. Generalul sovietic Fedenko ordonă, în durata războiului”, precum şi „Norme pentru întocmirea numele Comisiei Aliate (Sovietice) de Control, să-i fi e registrelor istorice şi a jurnalelor de ope raţii”. predate: arhiva Cabine tului Militar al Conducătorului 1944 ianuarie – iulie. Serviciul Istoric al Marelui Stat Statului; întreaga arhivă secretă referitoare la relaţiile Major adoptă o serie de măsuri pentru punerea în siguranţă cu Germania; toate documentele capturate de Armata a arhivelor, prin evacuarea şi dispersarea acestora în localităţi Română de la trupele germane şi cele ungare. Ordinul a fost lipsite de importanţă militară şi industrială. executat.

8 1 (47) 2010 document studii/documente

La redactarea acestei lucrări monumentale, realizată sub adunarea și conservarea arhivelor coordonarea generalului Grigore Constandache, șeful Serviciului armatei” („Monitorul Oficial” nr. 11 Istoric în perioada 28 ianuarie 1928 – 31 octombrie 1936 și din 10 iulie 1933) și „Regulamentul ulterior consilier tehnic și a colonelului Constantin Drăgănescu, provizoriu referitor la arhivele de război șeful Serviciului Istoric între 1 noiembrie 1938 – 10 februarie și Registrul Istoric” (Înaltul Decret nr. 1942, au contribuit coloneii Epaminonda Arghiropol, Ioanichie 944 din 2 aprilie 1934). Filimon, Ioan P. Georgescu, Marin Manafu și Victor Renescu, Serviciul Istoric s-a preocupat locotenenţi-coloneii Paul Alexiu, Petre Andreescu, Ioan Cristescu, constant de redactarea istoricului Constantin Drăgănescu, Romulus Dumitrescu, Carol Franc, M.St.M., reușind să se realizeze o Alexandru Ioaniţiu, Scarlat Momiceanu, Ioan Muţiu, Isaia Popa și lucrare monumentală de 920 de pagini, Emil Procopiescu, Nicolae Stătescu și Nicolae Tretinescu, căpitan- cu două schiţe, lista șefilor M.St.M. comandorul Preda Fundăţeanu, maiorii Alexandru Dumitrescu, între anii 1859 și 1934 – „pentru a se aplica pe placă sintetică” Gheorghe A. Ionescu și Vasile P. Nicolau și căpitanii Ioan – monografia localului M.St.M. și multe alte lucrări, parţial Constantinov, Vasile Garaiac, Traian Lărgeanu și Vasile Nicolau. dispărute, din nefericire, în timpul bombardamentelor din aprilie Serviciul Istoric s-a preocupat de întocmirea unor cronologii 1944, în gara Turnu Severin49. pentru secţii, servicii, inspectorate și unităţi și a asigurat schimbul În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Serviciul Istoric de documente de arhivă cu armatele iugoslavă, poloneză, ungară și a continuat redactarea volumului IV Istoricul Campaniei 1916, cehoslovacă. De asemenea, a selecţionat un volum impresionant de care cuprindea operaţiunile dintre 10 noiembrie – 31 decembrie documente din străinătate prin atașaţii militari, a identificat și clasat 1916: Trecerea Dunării și Oltului de către inamic. Operaţiunile o cantitate imensă de arhivă militară găsită în Banat, Transilvania din Muntenia între 10 – 12 noiembrie 1916, Bătălia de pe Argeş și Basarabia, a clasat și păstrat arhiva câtorva comandamente şi Neajlov. Operaţiunile din zilele de 12 – 15 (inclusiv) noiembrie rusești, rămasă la Iași și a tradus foarte multe documente de un 1916, Operaţiunile din Dobrogea între 10 – 20 noiembrie 1916 şi real interes istoric. Reprezentanţii Serviciului Istoric au acordat o Retragerea. Situaţia în seara de 20 noiembrie 1916 și operaţiunile atenţie sporită strângerii arhivelor referitoare la români, aflate la din zilele de 21 – 27 (inclusiv) noiembrie 1916, concomitent cu Viena și a desfășurat o muncă intensă de recuperare a unor obiecte adunarea arhivelor şi a materialului documentar pentru Istoricul de interes istoric risipite în lume, precum două tunuri de cireș care evenimentelor din perioada 15 martie 1939 – 21 iunie 1941 şi al ar fi aparţinut lui Avram Iancu. Campaniei contra Rusiei Sovietice. Iniţial, Serviciul Istoric a depins de șeful M.St.M. (ulterior, Până la 1 februarie 1943 a fost întocmit un ,,Istoric rezumativ rapoartele curente erau adresate primului sau celui de-al doilea al raporturilor istorice dintre români și ruși pentru tineretul școlar” subșef al M.St.M.) și era organizat pe trei birouri cu câte patru și un altul, pentru școlile militare și s-au pus bazele ,,întocmirii ofiţeri, doi desenatori, dactilografi și traducători. Biroul nr. 4 Studii planului unui istoric al pregătirii de război a armatei noastre sub și Arhive era mai mare și gestiona arhiva de la sediul Serviciului, dar și din teritoriu. În această componenţă, atribuţiile sale de bază erau: să redacteze istoricul campaniilor armatei române, să redacteze istoricul M.St.M., începând cu anul 1831, prin Biroul 4; să facă studiul critic al campaniilor pentru a folosi la redactarea doctrinei militare a României. O altă îndatorire a Serviciului a fost să identifice, să trieze, să adune și să controleze arhivele armatei, instituţia fiind autorizată să emită ordine, dispoziţiuni, recomandări și să dea aviz la proiectele de lege în domeniu. Pe lângă regulamentele generale, activitatea Serviciului a fost reglementată de „Regulamentul privitor la MMuzeuluzeul MilitarMilitar Naţional,Naţional, PParcularcul CarolCarol

28 noiembrie. Prin Ordinul circular nr. 7.600, Serviciul 17 mai. Din ordin, Serviciul Istoric al Marelui Stat Istoric al Marelui Stat Major hotărăşte ca arhiva distrusă Major predă Comisiei Aliate (Sovietice) de Control 258 în urma bombardamen tului aerian din noaptea de 15/16 dosare conţinând documentaţia creată de Armata Republicii aprilie 1944 să fi e refăcută pe baza copiilor existente. Moldoveneşti şi Sfatul Ţării. 1945, 10 ianuarie. Prin Ordinul circular nr. 7.700, 31 decembrie. Secretariatul General al Ministerului de Serviciul Istoric al Marelui Stat Major dispune „adunarea Război informează Serviciul Istoric al Marelui Stat Major că tuturor arhivelor rămase de pe urma comandamentelor, ministrul „a aprobat înfi inţarea Direcţiei Arhivelor Armatei trupelor şi ser viciilor germane”, pentru a fi exploatate „în (pentru moment în embrion)”, alcătuită din: a. Direcţia folosul statului român şi al Aliaţilor”. Arhivelor; b. Biroul regional al arhivelor la fi ecare Subsecretariat 3 februarie. Din ordinul Comisiei Aliate (Sovietice) de Stat (Uscat, Aer, Marină, Înzestrare) şi comandamentele de Control, Serviciul Istoric al Marelui Stat Major predă teritoriale; în fapt, această structură nu a funcţionat. arhiva creată de trupele ruseşti care au acţionat în Moldova 1946, 17 februarie. Prin Ordinul general nr. 175, în timpul Primului Război Mondial (41 de dosare). ministrul de Război ordonă: „Se vor da, din arhivă, la cererea 14 mai. Locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate scrisă a Comisiei Aliate (Sovietice) de Control în România (Sovietice) de Control din România, generalul I.Z. Susaikov, şi a delegaţilor săi de la comandamente, cercuri teritoriale şi ordonă ca, până la 25 mai 1945, să fi e predate organelor judeţe, orice documente”. Iunie. Se procedează la centralizarea arhivelor sovietice „toate jurnalele de operaţii ale Armatei Române dispersate şi evacuate în timpul războiului. Procesul durează din perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944”. Ordinul a până în iulie 1947. fost adus la îndeplinire. document 2010 1 (47) 9 studii/documente

toate raporturile, din 1921 – când Activitatea de cercetare știinţifică a specialiștilor din sistemul armata a trecut pe picior de pace – arhivistic militar s-a materializat în publicarea a numeroase până în 1941, la începerea actualului culegeri de documente, precum Istoria Statului Major General război”. Român. Documente. 1859 – 1947 (Editura Militară, Bucureşti, Din ordinul Cabinetului Militar 1994), Şefi i Marelui Stat Major Român. Destine la răscruce. 1941 al Conducătorului statului a fost – 1945 (Editura Militară, Bucureşti, 1995), Istoria Statului Major redactată lucrarea ,,Valoarea aportului General, 1859 -2004. Istorie şi transformare (Editura Centrului adus de forţele române în Bătălia de Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2004), Armata Română la Odessa, în ansamblul dispozitivului şi Răscoala din 1907 (Editura Militară, Bucureşti, 2008), Armata aliat de la aripa de Sud a frontului de Română şi Unitatea Naţională (Editura Pământul, Piteşti, 2008), Est”50. Înzestrarea Armatei Române, vol. I 1919 – 1930 (Editura Academiei În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Serviciul Tehnice Militare, Bucureşti, 2000) şi vol. II 1931- 1935 (Editura Istoric a avut în organică un Birou de Informaţii, care s-a străduit Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2008), la care să consemneze date importante despre mișcările extremiste, ponderea și influenţa lor în societatea românească, despre riscurile s-au adăugat, la împlinirea unui secol şi jumătate de la înfi inţarea la care erau expuse depozitele de arhivă și patrimoniul Muzeului S.M.G., volumul Statul Major General în arhitectura organismului Militar Naţional. Acest birou a făcut o descriere aproape completă militar românesc (Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, despre distrugerea arhivei afl ată în două vagoane de tren, București, 2009), prima Enciclopedie a Armatei României (Editura bombardate la Turnu Severin în noaptea de 15/16 aprilie 1944. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009) şi Albumul Multe informaţii preţioase, care se regăsesc în fondul Serviciului Armatei României (Editura Militară, București, 2009). Istoric, se referă la arhiva predată comandamentelor sovietice după De asemenea, membrii consiliului știinţific al S.I.A. 12 septembrie 1944 şi la iniţiativa ofi ţerilor din Serviciu de a copia asigură apariţia trimestrială, din anul 1998, a revistei „Document jurnalele de operaţii ale unităţilor înainte de a fi luate de sovietici. – Buletinul Arhivelor Militare Române”, iar din anul 2009, a Schimbările produse în Armata Română după 1945, inspirate de ,,Calendarului tradiţiilor militare”. noul aliat sovietiv prezent, inclusiv cu trupe, în România până în În scopul perfecţionării și amplicării cercetării știinţifice și a anul 1958, au determinat modificări de structură și atribuţii și promovării imaginii Armatei României în ţară și peste hotare, S.I.A. la Serviciul Istoric. În aceste împrejurări, abia după 1960 a fost promovează parteneriate de colaborare cu Academia Română, reluată cercetarea unor teme de interes pentru istoria militară, Arhivele Naţionale, facultăţile de istorie din cadrul Universităţilor însă fără vigoarea și amploarea celor anterioare din București, Iași, Craiova, Constanţa și Pitești, războiului. Serviciul s-a concentrat să rezolve cu Biblioteca Naţională a României, Institutul de precădere probleme administrative, de gestionare Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, a arhivelor și de explicare a evenimentelor de la 23 Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Muzeul august 1944, a campaniei antihitleriste și a „frăţiei Militar Naţional ,,Regele Ferdinand I”, Muzeul de arme“ româno-sovietice51. Aviaţiei, Muzeul Marinei Române ș.a. De Revenirea, de la 1 mai 2006, la denumirea asemenea, specialiștii instituţiei organizează anual de Serviciul Istoric al Armatei, consacrată tuturor sesiuni de comunicări știinţifice, mese rotunde, instituţiilor similare din armatele ţărilor membre NATO – a reprezentat o reparaţie necesară, dezbateri tematice și călătorii de studii cu prilejul de recuperare a unei tradiţii onorante dar și de Zilei Serviciului Istoric al Armatei (17 martie) și restabilire a domeniului de responsabilitate în Zilei Arhivelor Militare (26 iulie) și participă cu conformitate cu exigenţele conservării, cercetării regularitate la prestigioase manifestări știinţifice și valorificării tezaurului arhivistic și a tradiţiilor organizate pe plan naţional, precum și la congresele militare ale Armatei României. Comisiei Internaţionale de Istorie Militară.

1947, 15 iulie. Sunt înfi inţate depozite regionale de în scopul de a scoate din dosare piesele cu caracter fascist şi arhivă, potrivit noii organizări teritoriale pe regiuni militare. (sau) antisovietic”. Fiecărei regiuni militare îi corespundea câte un depozit, cu 1949, 18 martie. Serviciul Istoric al Marelui Stat dislo carea la: Timişoara – pentru Regiunea l; Bucureşti – Major se transformă în Secţia 11 Istoric. pentru Regiunea II; Floreşti-Cluj – pentru Regiunea III; 6 iunie 1950 – 15 martie 1954 Bârlad – pentru Regiunea IV. În aceste depozite se centralizau În cadrul Marelui Stat Major funcţionează Secţia arhivele de la comandamentele, unităţile şi formaţiunile de Arhive, în paralel cu Secţia 11 Istoric. Ulterior, misiunea pe teritoriul respectiv, cu excepţia unităţilor şi formaţiunilor acestei secţii este preluată de Biroul Arhive din cadrul direct subordonate Ministerului Apărării Naţionale, precum Secţiei 11 Istoric. şi a unităţilor aero şi de marină, care predau documentaţia la 1958, 8 septembrie – 15 noiembrie. Depozitul de Depozitul de Arhivă al Ministerului Apărării Naţionale. Arhivă al ministerului Forţelor Armatei este mutat din 20 septembrie. Ministrul Apărării Naţionale ordonă localitatea Otopeni în comuna Pantelimon. ca „toate comandamentele, unităţile şi formaţiunile armatei, 1959, 1 aprilie. Secţia Istoric îşi schimbă denumirea inclusiv acelea care se găsesc sub directa conducere a în Secţia Istorie şi Geografi e Militară, fi ind subordonată Ministerului Apărării Naţionale (direcţii, inspectorate Direcţiei de Studii şi Cercetări Ştiinţifi ce, afl ată în generale etc.) vor lua măsuri, de îndată, pentru trierea compunerea Marelui Stat Major. arhivelor afl ate asupra lor sau în depozitele de arhivă în 1960, 15 iunie – 31 decembrie. Depozitele regionale subordine, din perioada 1 aprilie 1938 – 23 august 1944, de arhivă şi Depozitul de Arhivă al Ministerului Forţelor

10 1 (47) 2010 document studii/documente

Un management arhivistic modern și ef icient Începând cu anul 2008, S.I.A. După Revoluţia din decembrie 1989, specialiștii și a realizat, în premieră naţională în cercetătorii din cadrul S.I.A., împreună cu arhiviștii din cadrul domeniul arhivistic, implementarea Centrului de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, au sistemului informatic de asigurare a îndeplinit misiuni de maximă responsabilitate privind preluarea managementului integrat al arhivelor și conservarea unui volum impresionant de material arhivistic de militare, menit să realizeze digitalizarea la diverse unităţi militare și instituţii desfiinţate în procesul de și arhivarea în format electronic a restructurare și modernizare a organismului militar românesc. fondurilor de arhivă și facilitarea În acest context, prin decizia S.M.G., au fost create trei Depozite cercetării știinţifice a patrimoniului intermediare la nivelul Statului Major al Forţelor Terestre, Statului arhivistic militar naţional. Concomitent, a fost gestionată activitatea de soluţionare a Major al Forţelor Navale și Statului Major al Forţelor Aeriene și unui volum impresionant de cereri din partea unor cetăţeni români un Depozit de arhivă tehnică. și străini privind eliberarea de certificate și adeverinţe necesare Pentru facilitarea accesului cercetătorilor la fondurile de arhivă, stabilirii calităţii de veterani de război, luptători în formaţiuni S.I.A. a organizat simpozionul internaţional cu tema ,,Confruntarea de rezistenţă, persecutaţi politic, încadraţi în detașamente de cu secolul XXI – abordarea provocărilor din domeniul Arhivelor lucru, salariaţi ai M.Ap.N. etc. Din 1991 până în prezent au fost 52 Militare” (București, 4-8 septembrie 1996) și a publicat ,,Ghid examinate și soluţionate peste 1.800.000 de cereri și s-au emis de orientare istorico-arhivistică asupra fondului creat de Consiliul peste 1.250.000 de certificate și adeverinţe. Superior al Apărării Ţării (Secretariat) (1924, 1927-1940)”, Cercetarea patrimoniului arhivistic militar este deschisă București, 1996 și inventarele arhivistice bilingve ,,Structuri militare tuturor cercetătorilor români și străini la sediile Serviciului române care au lucrat pentru aplicarea Convenţiei de Armistiţiu și Istoric al Armatei din București și Centrului de Studii și Păstrare a Tratatului de Pace”, vol. I 1944-1948, Editura Militară, București, a Arhivelor Militare Istorice din Pitești, fondurile disponibile 1999 și Vol. II 1944-1947, București, 2000, în parteneriat cu pentru cercetare și informaţiile de interes public fiind prezentate Biblioteca Congresului S.U.A. și pe site-ul instituţiei, la adresa www.defense.ro/sia/index.htm.

MMuzeuluzeul MilitarMilitar NaţionalNaţional „„RegeleRegele FFerdinanderdinand II““ CCerculercul MilitarMilitar Naţional,Naţional, llansareaansarea AAlbumuluilbumului AArmateirmatei RomânieiRomâniei llansareaansarea EEnciclopedieinciclopediei ArmateiArmatei RomânieiRomâniei şşii a număruluinumărului specialspecial alal revisteirevistei DDocumentocument

Armate se contopesc într-o singură unitate, sub denumirea Naţionale este mutat din localitatea Râmnicu Sărat în „Depozitul de Arhivă al Ministerului Forţelor Armate”, garnizoana Piteşti. dislocată în garnizoana Râmnicu Sărat. 1980, 8 - 18 iulie. Reprezentanţi ai Secţiei Arhivelor 1961, 15 mai. Secţia Istorie şi Geografi e Militară Militare participă la lucrările Conferinţei Internaţionale devine structură independentă a Marelui Stat Major, în de Istorie Militară din cadrul celui de-al XV-lea Congres urma desfi inţării Direcţiei de Studii şi Cercetări Ştiinţifi ce. Internaţional de Ştiinţe Istorice desfăşurat la Bucureşti. 1962, 16 mai. Secţia Istorie şi Geografi e Militară se 1982-1983 – Secţia Arhivelor Militare a asigurat transformă în Secţia Studii Istorice a Marelui Stat Major. documentarea şi a acordat consultaţii de specialitate pentru 1969, 1 septembrie. Atribuţiile Secţiei Studii Istorice realizarea fi lmelor „Aşteptând un tren” (regia Mircea sunt preluate de două structuri nou înfi inţate: Institutul Veroiu), „Pe malul stâng al Dunării albastre” (regia Malvina de Istorie şi Teorie Militară şi Secţia Arhivelor Militare, Urşianu), care au ca subiect evenimentele din august 1944, aceasta din urmă activând ca structură independentă în şi „Întoarcerea în iad” (regia Nicolae Mărgineanu), a cărui cadrul Marelui Stat Major. acţiune se desfăşoară în timpul Primului Război Mondial. 1970 – Este demarată operaţiunea de microfi lmare a 1984, 1 iunie. Depozitul de Arhivă al Ministerului documentelor valoaroase din arhiva Ministerului Apărării Apărării Naţionale primeşte denumirea „Centrul de Naţionale. Valorifi care şi Păstrare a Arhivelor Militare”. 10 aprilie 1973 – 16 ianuarie 1974 1992, 30 august – 5 septembrie. Specialişti din cadrul Depozitul de Arhivă al Ministerului Apărării Secţiei Arhivelor Militare participă, la Torino, la Congresul document 2010 1 (47) 11 studii/documente

NOTE întregirea neamului”, Iaşi, 1919, C.R. Munteanu, ,,Bătălia de la Mărăşeşti”, Bucureşti, 1919, General A. Stoenescu, ,,În ploaia 1Comandor dr. Marian Moşneagu, de gloanţe”, Bucureşti, 1919, Maior Răzvan Trăznea, ,,Mărăştii”, ,,Serviciul Istoric al Armatei – Bucureşti, 1919, General Basarabescu, ,,Silistra-Turtucaia”, promotorul istoriografi ei militare Bucureşti, 1920, Contraamiral N. Negrescu, ,,Rolul Marinei în naţionale”, în ,,Gândirea militară războiul pentru întregirea neamului”, Bucureşti, 1920, Maior românească”, nr. 5 septembrie- Teodor Radu, ,,Vânătorii de munte”, Târgovişte, 1920, Mircea V. octombrie 2009, pp. 109-117. Rădulescu, ,,Războiul neamului românesc”, Bucureşti, 1920, A. 2Ministru de Război între Stegărescu, ,,Luptele din Dobrgea, câmpia Munteniei de jos şi din 12 octombrie 1863-12 aprilie 1864. jurul Mărăşeştilor”, Buşteni, 1920, Constantin Kiriţescu, ,,Istoria 3Printre lucrările de istorie militară Războiului pentru Întregirea României 1916-1919”, Editura de referinţă pentru perioada de început a istoriografi ei militare Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1921, General Constantin Ştefănescu- naţionale se numără Locotenent Lascăr Panu, ,,Rezumat din Amza, ,,Istoric grafi c al războiului neamului românesc”, Bucureşti, Istoria Armatei Române (1383-1888)”, Roman, 1889, Ioan 1921, General C. Teodorescu, ,,Turtucaia”, 1921, General G.D. George Lahovari, ,,Genesa oştirei române 1830”, Bucureşti, 1893, Mărdărescu, ,,Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Sublocotenent M. Antonescu, ,,Tratat asupra armatei”, Bucureşti, Budapestei”, Bucureşti, 1922, General A. Teodorescu, ,,Turtucaia, 1893, ,,Istoricul Armatei Române”, 1902, Maior Ioan Popovici, studiu tactic şi cauzele înfrângerii”, Braşov, 1922, General ,,Organizaţia Armatei Române”, Vol. I şi II, Roman, 1902, Alexandru Averescu, ,,Operaţiunile de la Flămânda”, Bucureşti, „Locotenent-comandor Constantin Ciuchi, ,,Istoria Marinei 1923, General Alexandru Averescu, ,,Bătălia de pe Argeş”, Ţara Române în curs de 18 secole”, Tipografi a Ovidiu, Constanţa, Noastră, Cluj, 1923, Dr. G. Miron, ,,Note din războiul pentru 1906, General Grigore Crăiniceanu, ,,Istoria Armatei Române”, întregirea Neamului”, Bucureşti, 1923, Pr. N.V. Hodoroabă, ,,Din comunicare Academia Română, 1912, N. Ştefănescu-Iacint, războiul de întregire”, Iaşi, 1923, Mih. C. Vlădescu, ,,Generalul ,,Războiul româno-bulgar”, Bucureşti, 1914, General M. Aslan, Averescu, sămănătorul de ofensive”, Bucureşti, 1923, General ,,Memoriu asupra căderii capului de pod Turtucaia”, Iaşi, 1918, D. Iliescu, ,,Documente privitoare la războiul pentru întregirea General Ion Popovici, ,,Bătălia de la Sibiu”, Roman, 1918, României”, Bucureşti, 1924, George Lungulescu, ,,Eroismul C. Stere, ,,Marele Războiu şi politica României”, Bucureşti, cavaleriei române”, Bucureşti, 1924, General Sc. Panaitescu, 1918, General I. Culcer, ,,Note şi cugetări asupra campaniei din ,,Turtucaia în războiul mondial”, Bucureşti, 1924, Alexandru 1916”, Iaşi, 1919, General C. Găvănescu, ,,Războiul nostru pentru Dăscălescu, ,,Jurnal operativ de pe câmpul de războiu (cu Reg. 56 Infanterie. Antologie eroică)”, Roman, 1925, I. Ursu, ,,Generalul Grigore Eremia”, Oradea Mare, 1925, M. Văgăonescu, ,,Viaţa în războiu, însemnări zilnice de pe front 1916-1918”, Bucureşti, 1925, Colonel Laurenţiu Bârzotescu, ,,Armata Română”, Bucureşti, 1926, Maior D. Georgescu, ,,Istoria Armatei Române”, Bucureşti, 1928, Nicolae Iorga, ,,Istoria Armatei Româneşti”, Bucureşti, 1930, Locotenent-colonel V. Nădejde, ,,Istoria Armatei Române. Vol. I Din primele timpuri cunoscute până la întemeierea Principatelor Române”, onorată cu premiul Academiei Române ,,Gheorghe Asache”, Tipografi a ,,Cultura Românească“, Iaşi, 1930, Locotenent-colonel V. Nădejde, ,,Centenarul renaşterii Armatei Române (1830-1930)”, Tipografi a ,,Cultura Românească”, Iaşi, 1930, General Ion I. Anastasiu, ,,Oastea română de-a lungul veacurilor”, Tipografi a M.St.M., 1933, Maior R. Dinulescu din SSimpozionulimpozionul iitineranttinerant „150„150 dede aniani dede lala înfiînfi iinţareanţarea Marele Stat Major, ,,Armata modernă. Concepţiuni moderne în SStatuluitatului MMajorajor GGeneral“,eneral“, BBraşovraşov 20092009 organizarea armatelor”, Editura Ramuri, Craiova, lucrare premiată

Comitetului Internaţional al Arhivelor Militare. În anii Istorice şi depozitele intermediare de arhivă la structurile următori, participarea reprezentanţilor Arhivelor Militare principale din armată. Române la reuniunile internaţionale de specialitate a devenit Octombrie. Vede lumina tiparului primul număr o constantă a activităţii instituţiei. al periodicului „Document-Buletinul Arhivelor Militare 1996, 4-8 septembrie. La Cercul Militar Naţional se Române”. desfăşoară lucrările simpozionului internaţional „Arhivele Decembrie. Este lansat, sub egida Arhivelor Militare Militare în confruntarea cu secolul XXI”, organizat de Române, volumul Armata Română în Revoluţia din Secţia Arhivelor Militare, simpozion care se bucură de Decembrie 1989. participarea preşedintelui Comitetului Internaţional al 1999, 8 februarie. În cadrul unei manifestări cultural- Arhivelor Militare şi a numeroşi reprezentanţi ai arhivelor ştiinţifi ce desfăşutare la Cercul Militar Naţional sunt lansate militare din ţările europene, SUA şi China. Comunicările lucrările Îngheţ în plină vară şi Evenimentele din ianuarie prezentate au fost reunite în volumul omonim apărut în 1941 realizate de specialiştii Arhivelor Militare Române 1997 la Editura Machiavelli. sub coordonarea istoricilor Valeriu Florin Dobrinescu şi, 1998, 1 martie. Pe baza experienţei europene în respectiv, Gheorghe Buzatu. domeniu şi a tradiţiilor militare româneşti, sistemul arhivistic 2000, 28-30 iulie. În cadrul manifestărilor dedicate militar românesc se reorganizează, constituindu-seArhivele sărbătoririi a 80 de ani de la înfi inţarea Centrului de Militare Române, în compunerea Statului Major General, Studiere şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice (Ziua Centrul de Cercetare şi Păstrare a Arhivelor Militare Arhivelor Militare), la Piteşti are loc simpozionul „România

12 1 (47) 2010 document studii/documente

adiodifuziune(19361940),vicepreşedin SSimpozionulimpozionul iitineranttinerant „150„150 dede aniani dede lala înfiînfi iinţareanţarea te şi administrator delegat al Societăţii SStatuluitatului MMajorajor General“,General“, ConstanţaConstanţa 22009009 de Industrie Chimică (1940-1944) şi preşedinte al Sindicatului Agricol de Ilfov (1944-1946). A decedat la 13 februarie 1964, la Bucureşti. 21S.I.A., fond Microfi lme, P II 1 640, c. 751. 22Ibidem, c. 752. 23Ibidem, c. 754. 24Şeful Statului Major General între 3 decembrie 1913- 1 aprilie 1914, 1 aprilie-8 octombrie 1918 şi 1 aprilie 1920-8 mai 1923. 25S.I.A., fond Microfi lme, P II 1 640, c. 756-758. 26Ibidem, P II 1 640, c. 767. de Academia Română ş.a. 27 4 Ibidem, P II 1 606, c.759-760. ,,Monitorul Oastei”, vol. II/1864, pp. 44-46. 28Ibidem, f. 272. 5 Serviciul Istoric al Armatei (în continuare se va cita S.I.A.), 29Ibidem, c. 724-725. Registrul Istoric al Marelui Stat Major, fi la 24. 30Ibidem, P II 1 524, c. 355-356. 6 S.I.A., fond Microfi lme, rola R.S.E.M. 1208, c. 130. 31S.I.A., Registrul Istoric al Marelui Stat Major, f. 273. 7S.I.A., Registrul Istoric al Marelui Stat Major, f. 30. 32Ibidem, f. 283. 8Ibidem, f. 73. 33Registrul istoric al Marelui Stat Major. Primul şef al Secţiei a 9Ibidem, f. 99. VI-a Istoric a fost colonelul (general din ianuarie 1926) Constantin 10Ibidem, f. 110. Tănăsescu. 11Ibidem, f. 116. 34Luminiţa Giurgiu, Manuel Stănescu, Lucian Drăghici, 12Ibidem, f. 124. Cornel Ţucă, ,,În slujba muzei Clio. O istorie a Serviciului Istoric 13Ibidem, f. 137. al Marelui Stat Major 1920-1945”, Editura Centrului Tehnic- 14Ibidem, f. 139. Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006, p. VII. 15Ibidem, f. 145. 35S.I.A., Registrul Istoric al Marelui Stat Major, f. 299-300. 16Ibidem, f. 151. 36Ibidem, f. 318. 17Ibidem, f. 157. 37Ibidem, f. 322. 18Ibidem, f. 166. 38Ibidem, f. 349. 19Ibidem, f. 185. 39Ibidem, f. 459. 20Constantin Ştefan s-a născut la 23 iulie 1875, la Budeşti, 40Ibidem, f. 624. judeţul Călăraşi. Prin Jurnal al Consiliului de Miniştri, în anul 1904 41Arhivele Militare Române (în continuare se va cita A.M.R.), i s-a aprobat să-şi adauge la numele său patronimic de Ştefănescu, fond 948/52d, dosar nr. 152, f. 2. 42 pe acela de Amza (după mama). A absolvit clasele primare la Generalul Grigore Constandache, fost şef al Serviciului Şcoala Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, Şcoala Istoric între 1928-1936, a fost membru al Academiei de Ştiinţe şi Fiilor de Militari din Iaşi. Încadrat în Regimentul 1 Geniu, între al Societăţii de Arheologie şi Numismatică iar din luna februarie anii 1903-1905 a fost trimis de Ministerul de Război în Austria 1928, membru în consiliul de conducere al Muzeului Militar la Batalionul 6 Imperial de Pionieri din Klosternenburg, servind Naţional. A publicat ,,Cavalerismul, originea şi evoluţia sa” (1931), cu gradul de locotenent în armata austro-ungară. A îndeplinit ,,Problema responsabilităţilor războiului 1914-1916” (1933), funcţiile de inspector general al Armatei şi apoi ministru de Război ,,Refl ecţiuni asupra şefului” (1933), ,,Problema războiului” (1936), ,,Fiinţa şi rostul Istoriei” (1936) ş.a. în guvernul Iorga (1931-1932). A fost preşedinte al Societăţii de R

în ecuaţia păcii şi dictatului”, la care participă importante Militară devine Serviciul Istoric al Armatei, revenindu-se personalităţi ale istoriografi ei româneşti. În anii următori, astfel la denumirea tradiţională a acestei structuri a Armatei desfăşurarea simpozioanelor ştiinţifi ce organizate cu prilejul României. Zilei Arhivelor Militare şi editarea în volum a comunicărilor 11 octombrie. La sediul Serviciului Istoric al Armatei susţinute cu această ocazie au devenit tradiţionale. s-au desfăşurat lucrările simpozionului cu tema „Istoriografi a 11 decembrie. Arhivele Militare Române îşi schimbă militară românească în vremuri de tranziţie” la care au denumirea în Serviciul Arhivistic Militar. participat importanţi istorici militari. 2002, 1 aprilie. Serviciul Arhivistic Militar se 2007, 14-15 mai. Serviciul Istoric al Armatei transformă în Serviciul Arhive şi Documentare Militară. desfăşoară o călătorie de studii în zona Rucăr-Bran, având 2006, 20 aprilie. La Cercul Militar Naţional au loc ca scop evocarea eroicelor bătălii purtate de armata română în această regiune în toamna anului 1916. lucrările simpozionului ştiinţifi c cu tema „90 de ani de la 25-26 octombrie. Are loc o călătorie de studii pe intrarea României în P rimul război Mondial”. Organizat itinerarul Bucureşti-Constanţa-Babadag-Tulcea-Bucureşti, de Serviciul Arhive şi Documentare Militară, la acest având ca temă „Luptele purtate de Armata Română în simpozion au participat academicienii Dinu C. Giurescu toamna anului 1916 în Dobrogea”. şi Florin Constantiniu, alături de numeroşi istorici de 2008, 14-15 mai. Serviciul Istoric al Armatei prestigiu. Cu acest prilej a fost lansat volumul În slujba desfăşoară călătoria de studii cu tema „De la idealul paşoptist muzei Clio. O istorie a Serviciului Istoric al Marelui Stat la înfăptuirea Marii Uniri” pe itinerarul Bucureşti-Alba Major 1920-1945. 1 mai. Serviciul Arhive şi Documentare Iulia-Câmpeni-Ţebea-Deva-Sibiu-Bucureşti. La Cercul document 2010 1 (47) 13 studii/documente

43A.M.R., fond 948/53d, dosar nr. 337, f. 11. 44A.M.R., fond 948/52c, dosar nr. 43, f. 156. 45Maior loan Th . Dumitru, ,,Muzeul Militar Naţional – Secţiunea Mărăşeşti”, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, Anul II, nr. 3-4/1938-1939. 46A.M.R., fond 948/52d, dosar nr. 304, f. 8. 47A.M.R., fond 948/52d, dosar nr. 302, f. 84. 48 „România”, 30 iulie 1938. 49Pentru detalii, vezi subcapitolul ,,Istoria militară”, în ,,Din trecutul ,,României Militare” cu prilejul comemorării a 75 de ani la apariţia ei în viaţa armatei 1864-1938”, Bucureşti, 1939, pp. 244-260. 50S.I.A., fond Marele Stat Major. Serviciul Istoric, dosar nr. 852/1942, f. 2-5. 51Chiar şi în aceste condiţii, istoriografi a militară s-a îmbogăţit cu lucrări memorabile, precum ,,Războiul pentru independenţa naţională, 1877-1878. Documente militare”, Editura Militară, 1971, Nicolae Bârdeanu, Dan Nicolaescu, ,,Contribuţii la AAutoevaluareautoevaluarea SServiciuluierviciului IIstoricstoric aall AArmatei,rmatei, 20092009 istoria Marinei Române. Vol. I din cele mai vechi timpuri până în 1918”, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, Petre Zaharia, colonel Emanoil Ene, colonel Florea Pavlov, monografi ile general-locotenent Ion Şuţa, ,,Infanteria română”, ,,Istoria armei geniu din armata română”, Editura Militară, vol. I, Editura Militară, 1982, colonel dr. Gheorghe Romanescu, 1995, ,,Logistica armatei române în Al Doilea Război Mondial. colonel dr. Gheorghe Tudor, colonel Mihai Cucu, colonel Ioan Campania din Vest (23 august 1944-9 mai 1945), Bucureşti, 1995, Popescu, ,,Istoria infanteriei române”, vol. I, Editura Ştiinţifi că Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Ioan I . Şcafeş, Cornel şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, Florin Zăgănescu, ,,Aviaţia”, Andonie, Ioan Dănilă, Romeo Avram, ,,Armata Română 1941- Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, ,,România în 1945”, Editura RAI, Bucureşti, 1996, Cornel I. Scafeş, Horia Vl. primul război mondial”, Editura Militară, 1986, ,,Istoria trupelor Şerbănescu, Cornel Andonie, Ioan I . Şcafeş, ,,Armata Română în de grăniceri”, Editura Militară, 1987, ,,România în anii celui de- Războiul de Independenţă 1877-1878”, Editura Sigma, Bucureşti, al Doilea Război Mondial”, vol. I-III, Editura Militară, 1989, 2002, albumele ,,Armata Română în Al Doilea Război Mondial. ,,Istoria militară a poporului român”, vol. I-VI, Editura Militară, Romanian Army in World War II”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984-1989, colecţia ,,File din istoria militară a poporului român”, 1995, ,,Marina Română în Al Doilea Război Mondial. Romanian ,,Istoria Artileriei Române”, Editura Militară, Bucureşti, 1977, Navy in World War II”, Editura Modelism, Bucureşti, 1996 urmate, după 1990, de George Petre, Ion Bitoleanu, ,,Tradiţii ş.a.m.d. navale româneşti”, Editura Militară, 1991, Colonel Vasile Pricop, 52 colonel Gheorghe Suman, colonel Marin Zaharia, ,,Epopeea ,,Confruntarea cu secolul XXI – abordarea provocărilor din vânătorilor de munte din armata română”, Editura Militară, 1992, domeniul Arhivelor Militare”, Bucureşti, 4-8 septembrie 1996, cu General-maior ing. Constantin Nicolescu, ,,Transporturile şi un Cuvânt înainte de general de corp de armată Dumitru Ciofl ină, comunicaţiile în armata română”, Editura Militară, 1992, colonel Editura Machiavelli, Bucureşti, 1997.

ABOUT ROMANIAN ARMY PAST, AT PRESENT TIME AND FUTURE – captain (N.) Marian Mosneagu, Ph.D Since its creation in 1867, the evolution of Army Historical Service is identical with the one of Romanian Army. Indiff erent the name that it had during time, the institution managed the whole army documentary patrimony. Keywords: Army Historical Service, military historians, editorial policy, archives management, historiography.

Militar din Alba Iulia specialiştii Serviciului Istoric al Major General, Serviciul Istoric al Armatei a organizat Armatei au susţinut comunicări în cadrul unei manifestări şi desfăşurat simpozionul itinerant cu tema „Statul ştiinţifi ce dedicate Revoluţiei de la 1848 şi Marii Uniri de Major General – 150 de ani de la înfi inţare”, găzduit de la Alba Iulia. cercuri militare şi instituţii de învăţământ militar din 25-26 iulie. În cadrul simpozionului desfăşurat la Buzău, Focşani, Craiova, Curtea de Argeş, Piteşti, Breaza, Piteşti cu ocazia sărbătoririi Zilei Arhivelor Militare şi Braşov, Făgăraş, Mangalia, Constanţa. Au fost prezentate dedicat aniversării a 90 de ani de la Marea Unire a fost lansat comunicări ştiinţifi ce privind momentele de răscruce din volumul de studii Armata Română şi Marea Unire elaborat istoria Statului Major General şi au fost lansate publicaţiile sub egida Serviciului Istoric al Armatei şi al Centrului de recent editate de Serviciul Istoric la Armatei. Studiere şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice. 9-10 noiembrie. Cu ocazia manifestărilor festive 24-26 septembrie. Pe parcursul călătoriei de studii organizată de Serviciul Istoric al Armatei s-au desfăşurat prilejuite de sărbătorirea a 150 de ani de la înfi inţarea simpozioanele: „Simbioza dintre Armată şi Biserică în Statului Major General, la Cercul Militar Naţional şi tradiţia spiritualităţii naţionale” (Centrul de Pregătire pentru respectiv Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” Geniu „Panait Donici”, Râmnicu Vâlcea), „Civilizaţia şi sunt lansate lucrările Enciclopedia Armatei României, cultul navigaţiei la Dunărea de Sus” (Liga Navală Română, Albumul Armatei României şi primul număr al publicaţiei Drobeta-Turnu Severin) şi „Aspecte militare ale Revoluţiei Calendarul tradiţiilor militare, realizate sub egida Serviciului de la 1848 din Ţara Românească” (Cercul Militar din Istoric al Armatei. Dedicate acestei importante aniversări, Craiova). lucrările reprezintă veritabile premiere în istoriografi a 2009 Martie-octombrie. În cadrul manifestărilor militară românească. dedicate sărbătoririi a 150 de ani de la înfi inţarea Statului LUCIAN DRĂGHICI

14 1 (47) 2010 document studii/documente DIN GALERIA COMANDANŢILOR SERVICIULUI ISTORIC AL ARMATEI MANUEL STĂNESCU1

Atunci când bune condiţiuni, bineînţeles, în raport cu mijloacele restrânse evaluăm, din punct de de local, personal şi material ce are la dispoziţie”2. vedere profesional, o Următorul şef al Secţiei a VI-a istoric (din 1922, Secţia instituţie, plecăm de la a VIII-a), colonelul Laurenţiu Bârzotescu (din 1926, general calitatea componenţilor de brigadă), la conducerea instituţiei între 1921 şi 1927, a ei, de la concepţiile fost una dintre personalităţile care şi-a pus amprenta decisiv deja aplicate sau care asupra instituţiei. Născut la 17 august 1879, în comuna se regăsesc în proiecte Miceşti din judeţul Muscel, Laurenţiu Bârzotescu absolvise, General de viitor concepute cu în 1899, Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie şi urmase, de brigadă acribie şi pasiune, în în anii 1904-1906, un stagiu de pregătire în armata austro- Laurentiu acelaşi timp. Dincolo ungară, în Regimentul de Infanterie „Leopold al II-lea, Bârzotescu, de asta, există însă şi Regele Belgiei”, unde, potrivit aprecierilor comandantului şef al faptele predecesorilor, regimentului, colonelul Ştefan Vucetici, dobândise „simpatia Serviciului realizările lor aruncând şi stima corpului ofi ţeresc”. Absolvent al Şcolii Superioare o rază de lumină de Război, în 1908, unde avea să se întoarcă, în rândurile Istoric din trecut asupra între 1921-1927 corpului profesoral de astă dată, între anii 1922-1925, prezentului, motiv de Laurenţiu Bârzotescu a ţinut cursuri la Şcoala Pregătitoare justifi cată mândrie dar şi la Şcoala Specială ale armei cavalerie şi la Centrul de şi imbold pentru a păstra (cel puţin!) tradiţia unei competenţe Instrucţie (cursuri pregătitoare pentru ofi ţerii superiori), care transcede timpul. Serviciul Istoric al Armatei a fost un preocuparea sa majoră fi ind studierea Primului Război „organism viu”, cu o dinamică marcată de „desprinderi”, Mondial şi a participării armatei române în Războiul de „înglobări”, în funcţie de atribuţiile pe care autorităţile Întregire (obiectiv principal al Serviciului Istoric), dar şi a timpului înţelegeau să le pună în sarcina instituţiei. Dincolo Războiului ruso-japonez, din anii 1904-1905. În al doilea de transformările ei succesive, spiritul de solidaritate deceniu interbelic, generalul Bârzotescu s-a dedicat găsirii profesională şi pasiune pentru studiu a rămas viu şi el trebuie unor soluţii optime pentru problemele de recrutare, în conservat şi încredinţat mai departe generaţiilor ce vor veni. funcţia de director al Comandamentelor Teritoriale (1933- „Omul sfi nţeşte locul”, spune o veche zicală românească, 1937), iar în iunie 1941, când România intră în război, el iar Serviciul Istoric a Armatei a avut parte, de-a lungul este administrator al moşiilor armatei, culegând calde cuvinte vremii, de comandanţi destoinici. Să aruncăm o scurtă privire de apreciere din partea generalului Nicolae Şova, la venirea asupra celor care, prin munca lor, au contribuit decisiv nu acestuia în funcţia de secretar general al Ministerului Apărării doar la cercetarea istoriei militare, ci şi la procesul amplu de Naţionale. A publicat puţin, majoritatea lucrărilor întocmite modernizare a organismului militar românesc. fi ind de uz intern, aşa cum a fost cazul unui volum despre Între 1867 şi 1892, diferitele Secţii ale Marelui Stat armata română – „în trecut şi în prezent” – realizat pentru Major care aveau, printre alte atribuţii, şi pe cele referitoare la Ministerul Afacerilor Străine sau a raportului întocmit la problemele cu caracter istoric şi de conservare a documentelor, Ministerul Finanţelor cu privire la situaţia creată României au fost conduse de coloneii Ioan Argentoianu, Iacob în problema reparaţiilor de război şi a datoriilor interaliate3. Lahovari, Constantin Brătianu. Din 1892, la secţia I (biroul Este sufi cient să aruncăm o privire în aprecierile de 3) a Marelui Stat Major se prevedea şi istoricul campaniilor, serviciu (foile califi cative, după formula din epocă), în care şefi ai acestei secţii fi ind coloneii Alexandru Carlaţeanu, au fost consemnate de şefi importantele sale contribuţii, dar Gheorghe Nistorian, Ioan Borănescu şi Remus Boteanu. şi să lecturăm rapoartele întocmite de acesta sau metoda de Începând cu anul 1899, Biroul 3 din Secţia I se ocupa şi cu lucru pusă la punct în cadrul Serviciului, pentru a înţelege Istoricul campaniilor şi marile operaţiuni ale armatei, secţia rolul său cu privire la structurarea, pe secţii şi pe birouri, a fi ind condusă de colonelul (viitorul mareşal) Alexandru Serviciului Istoric, organizarea arhivei şi a echipelor destinate Averescu. Din anul 1903 problemele de ordin istoric trec de pentru realizarea monografi ei dedicate participării României la secţia I-a la secţia a II-a. Prin ordinul de zi nr. 51 din 14 la Primul Război Mondial, mai 1919 s-a organizat primul birou istoric, parte a secţiei precum şi coordonarea a III-a, condus de colonelul Constantin Ştefănescu-Amza, Muzeului Militar Naţional, unul dintre întemeietorii viitorului Muzeu Militar Naţional. aşezat – potrivit aprecierilor Actul de naştere ca structură de sine stătătoare a de serviciu întocmite de Serviciului Istoric este semnat la 1 aprilie 1920, când, pe baza şefi i generalului – „pe referatului nr. 224 din 28 martie 1920, este înfi inţată Secţia calea prevăzută de legi şi a VI-a istoric a Marelui Stat Major. Primul comandant, regulamente”. colonelul Constantin Tănăsescu, era născut la 26 noiembrie O altă personalitate 1875, la Târgovişte, iar după plecarea din fruntea Secţiei VI marcantă, care a lucrat timp istoric a condus Regimentul 22 artilerie, Brigada 4 artilerie, de 10 ani în structurile Divizia 8 şi 2 infanterie. Generalul Nicolae Samsonovici Serviciului Istoric (majori- aprecia, în 1920, că este mulţumit „de modul cum [colonelul tatea în funcţia de şef al Tănăsescu] îşi îndeplineşte serviciul. Această secţie a avut mai Biroului Studii şi Arhive) întâi nevoie de a fi organizată, căci aşa cum se găsea înainte a fost generalul de brigadă de aprilie 1920 nu corespundea scopului pentru care a fost General de brigadă Alexandru Ioaniţiu. În Constantin Miltiade, creată. Colonelul Tănăsescu şi-a dat toată osteneala pentru noiembrie 1931 a părăsit şef al Serviciului Istoric organizarea ei şi a reuşit; acum, funcţionează în destul de Serviciul Istoric având între 1936-1937 gradul de locotenent- document 2010 1 (47) 15 studii/documente

colonel. Ulterior a comandat de-al doilea război mondial, Serviciul Istoric a benefi ciat de Regimentul 1 Artilerie Grăniceri colaborarea istoricilor Constantin C. Giurescu, Gheorghe şi apoi a fost încadrat la Secţia Brătianu şi Victor Papacostea. Coordonare a Apărării Ţării din Tot în anii războiului Serviciul a avut şansa de a avea Marele Stat Major. În perioada în fruntea sa ofi ţeri de mare probitate profesională precum februarie 1939-septembrie 1940 colonelul Constantin Nicolau (afl at în două rânduri în a condus Şcoala Superioară de fruntea Serviciului Istoric) şi generalul de brigadă Nicolae Război. La 6 septembrie 1940 Gorsky (la conducerea instituţiei între 1944-1945). Primul a fost numit şeful Marelui se născuse la 17 februarie 1893 în comuna Şerbeşti, judeţul Stat Major şi, începând din 22 Neamţ şi în 1914 absolvise Şcoala Militară de Infanterie, iar iunie 1941, până la tragica sa în 1918 Şcoala Specială de Mitraliere a Armatei de Nord. moarte, la 17 septembrie 1941, În 1925 a absolvit Şcoala Superioară de Război. Colonelul a îndeplinit funcţia de şef al Constantin Nicolau a depus o activitate laborioasă în Marelui Cartier General, poziţie răstimpul în care s-a afl at la Serviciul Istoric. „Lucrările sale în care a contribuit la conceperea sunt caracterizate printr-un fond ştiinţifi c militar temeinic planurilor de operaţii ale şi o conştiinciozitate exemplară în executarea lor, dând General de brigadă armatei române. L-a secondat în o mare atenţie executării şi clasării documentelor pentru Traian Georgescu, permanenţă pe front pe generalul a corespunde adevărului istoric.” A lucrat la întocmirea şef al Serviciului Istoric Ion Antonescu, atât în operaţiile volumului IV al lucrării „România în Războiul Mondial între 1942-1944 pentru eliberarea Basarabiei, cât şi (1916-1919)”, dedicat perioadei noiembrie-decembrie în operaţia Armatei 4 la Odessa. 1916, la descrierea operaţiunilor armatei române din 1941, Unul dintre cei mai longevivi şefi ai Serviciului Istoric (între a întocmit un studiu comparativ între campania din 1916- 1928 şi 1936) a fost colonelul (din 1928, general de brigadă) 1919 şi cea din anii 1941-1942. În perioada noiembrie 1943- Grigore Constandache. Născut la 30 septembrie 1875, în mai 1944 a contribuit la operaţiunile de mutare a arhivei Bucureşti, absolvise în 1897 Şcoala de Ofi ţeri de Infanterie şi istorice a armatei în zonele evacuare, continuând, în paralel, în 1913 Şcoala Superioară de Război. A fost şef al Serviciului redactarea capitolului „Retragerea spre Moldova” din volumul Istoric în anii 1928-1936, membru al Academiei de ştiinţe şi IV al istoricului Războiului de Reîntregire. A exercitat al Societăţii de Arheologie şi Numismatică şi, din februarie funcţia de şef al Serviciului Istoric în perioada 2 septembrie- 1928, membru în consiliul de conducere al Muzeului 31 octombrie 1944, când a întocmit proiectul de reorganizare Militar Naţional. Apreciat pentru pregătirea sa militară şi a serviciului. Generalul Gheorghe Mihail în foaia califi cativă excepţionalele calităţi intelectuale, generalul Constandache a îl propunea pentru avansare la gradul de general, propunere continuat, după trecerea sa în rezervă, în 1934, să contribuie respinsă de Consiliul Superior al Armatei6. Născut la 28 la evoluţia Serviciului Istoric, în calitate de consilier tehnic al iunie 1893, la Tulcea, generalul de brigadă Nicolae Gorsky şefului acestui Serviciu. A publicat mai multe lucrări, dintre a absolvit Şcoala Militară de Infanterie în 1915 şi Şcoala care amintim: Cavalerismul, originea şi evoluţia sa (1931); Superioară de Război în 1924. În perioada 24 aprilie-25 Problema responsabilităţilor războiului, 1914-1916 (1933); octombrie 1927 a efectuat un stagiu de pregătire la Centrul Refl ecţiuni asupra şefului (1933); Problema războiului (1936); de instrucţie al infanteriei de la Versailles şi la cursul practic Fiinţa şi rostul Istoriei (1936). Sub conducerea sa, realizarea de tragere al infanteriei de la Châlons. De la 1 noiembrie monografi ei consacrate participării României la Primul 1927 la 1 mai 1928 a făcut stagiu la Regimentul 24 Infanterie Război Mondial, practic cea mai difi cilă întreprindere a de la Versailles. În perioada 1 noiembrie 1934 - 1 noiembrie Serviciului Istoric, a continuat în ritm intens. Considerată 1935 a efectuat un stagiu în armata poloneză. de Nicolae Iorga „bine făcută din punct de vedere militar” şi A îndeplinit funcţiile de şef al Biroului 2 Informaţii prin intermediul căreia se puteau cunoaşte „toate mişcările 4 (1 octombrie 1930-1 octombrie 1932), comandant al de trupe, toate succesele şi toate neizbânzile” , lucrarea fusese Regimentului 12 Dorobanţi (1 aprilie 1939-1 aprilie 1941), structurată în 6 volume, din care primul a apărut în 1934, şeful statului major al Corpului 3 Armată (1 aprilie 1941-20 până în 1944 fi ind publicate doar 3 volume. Tot generalul martie 1943), comandant al Diviziei 14 infanterie (20 martie Constandache a elaborat o metodă de lucru pentru personalul 1943-1 ianuarie 1944) şi al Brigăzii 14 Infanterie (1 ianuarie Serviciului Istoric, surprinzător de modernă. Sumă de percepte 1944-22 iunie 1944). La 23 iunie 1944 preia „comanda şi îndrumări, metoda propusă vădea preocupare pentru analiza permanentă” a Diviziei 14 infanterie. minuţioasă a documentelor disponibile, inclusiv a mărturiilor În iunie 1940, colonelul, pe atunci, Nicolae Gorsky a participanţilor la evenimente – receptate însă cu spirit critic fost „unul dintre comandanţii care au făcut o fi gură frumoasă şi prin confruntare continuă – pentru obiectivitate şi o largă în tragedia evacuării Basarabiei prin fermitatea cu care şi-a privire comparativă şi, nu în ultimul rând, sublinia atenţia comandat regimentul şi prezenţa sa continuă în mijlocul care ar trebui acordată formei de redactare – una sobră, „fără trupelor.” prea multe fi guri de stil”, dar sufi cient de atractivă pentru În 1933 (sau 1932) a publicat „Călăuza tactică pentru publicul interesat să-şi explice şi să înţeleagă modul în care lupta infanteriei”, iar în anii 1936-1937 a fost profesor-ajutor evenimentele descrise au infl uenţat, într-un fel sau altul, la Şcoala Superioară de Război (cursul „Tactica infanteriei”). evoluţia unui fenomen mai amplu5. Până la război şi în timpul acestuia, Serviciul a fost încadrat cu ofi ţeri şi specialişti de o valoare recunoscută, foarte preţuiţi între ofi ţerii din Marele Stat Major. În afara lui Grigore Constandache, generalilor de brigadă Constantin Miltiade (şef al Serviciului între 1936-1937), Traian Georgescu (1942-1944), Ioan Iucăl (1945-1946) şi colonelului Victor Renescu (şef al Serviciului între 1937 şi 1939), instituţia a fost tot timpul încadrată cu militari de elită (viitorul general Alexandru Ioaniţiu, deja amintit, Gheorghe Rozin, Scarlat Momiceanu) şi şi-a asigurat colaborarea generalilor Radu R. Rosseti, Nicolae Alevra şi Ion Sichitiu. Savantul Nicolae GGeneraleneral GrigoreGrigore ConstandacheConstandache alăturialături dede membrimembri aiai ConsiliuluiConsiliului Iorga a fost membru de onoare al Consiliului de conducere ddee conducereconducere aall MMuzeuluiuzeului MMilitarilitar îînn aall ddoileaoilea ddeceniueceniu iinterbelicnterbelic al Muzeului Militar Naţional, iar în anii difi cili ai celui

16 1 (47) 2010 document studii/documente

Schimbările produse în 1941 – 1945; România – o fereastră în cortina de fi er; Îngheţ armată după 1945, inspirate în plină vară; Tentaţia libertăţii. Actualmente colonelul (r) de noul aliat prezent, inclusiv Alexandru Oşca este conferenţiar la Facultatea de Istorie, cu trupe, în România, au Filosofi e, Geografi e Universităţii din Craiova şi cercetător în determinat modifi cări de cadrul Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. structură şi atribuţii şi la Poate cea mai sugestivă apreciere a felului în care ar trebui Serviciul Istoric. Abia după să arate un ofi ţer din Serviciul Istoric a făcut-o generalul 1960 vor fi reluate, cu infi nite Grigore Constandache într-un scurt eseu, arc peste timp precauţii, teme de interes pentru un model profesional: pentru istoria militară, fără „O atenţie deosebită va trebui să fi e dată alegerii spiritul şi amplitudinea personalului Serviciului Istoric, care, de fapt, simte nevoia să fi e CColonelolonel CConstantinonstantin NNicolau,icolau, celor anterioare războiului. recrutat printre ofi ţerii absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război şşefef alal SServiciuluierviciului IIstoricstoric Serviciul s-a concentrat să sau dintre ofi ţerii care au făcut dovada, remarcându-se printr-o îîntrentre 11942942 şşii 11945945 pregătire intelectuală deosebită, având o cultură generală, un rezolve cu precădere probleme spirit critic alese. administrative, de gestionare a Aceste calităţi sunt necesare pentru că învăţarea meşteşugului arhivelor şi de explicare a evenimentelor de la 23 august 1944, istoric este foarte lungă şi că ofi ţerul cel mai inteligent, dacă nu a a campaniei din Vest şi a „frăţiei de arme” româno-sovietice. În făcut niciodată istorie, are nevoie de mai mulţi ani pentru a se 1970, un grup important de ofi ţeri din Serviciu au format, în familiariza cu metodele, subiectele şi izvoarele istorice. Cultura afara Marelui Stat Major, o structură de cercetare în domeniul generală, formarea intelectuală şi spiritul critic au o întrebuinţare teoriei şi istoriei militare care a evoluat pe coordonate de netăgăduit la Serviciul complexe, cu rezultate meritorii (numit acum Institutul de Istoric, mai mult ca în Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară). Confruntaţi orice organ militar, căci cu provocările generate de schimbarea fundamentală produsă atribuţia acestui serviciu de evenimentele din decembrie 1989, arhiviştii şi cercetătorii obligă a se face mereu apel din Serviciu au primit misiuni de maximă responsabilitate la aceste calităţi. în prelucrarea şi păstrarea unui volum important de material Mai trebuie adăugat documentar nemilitar, de la instituţii desfi inţate. Serviciul la această enumerare şi Istoric (devenit Secţie Arhive, apoi Serviciul Arhivistic Militar gustul ofi ţerului pentru General de şi Serviciul Arhive şi Documentare Militară) şi-a menţinut istorie. Numai un brigadă atribuţiile de bază stabilite de Marele Stat Major (ca secţie în asemenea gust este un Ioan compunerea acestuia sau ca Serviciu în subordinea Statului îndemn la lucru continuu, Iucăl, şef al Major General). Un aport important în evoluţia Serviciului zile şi luni, fără oboseală Serviciului l-a avut colonelul dr. Alexandru Oşca, născut la 30 septembrie şi fără a căpăta impresia Istoric între unei opere plicticoase, un 1945-1946 1950 în comuna Sadova, judeţul Dolj. Absolvent al Şcolii imbold de a nu se descuraja Militare de Ofi ţeri Activi de Transmisiuni (1970-1973) şi faţă de un rezultat, în al Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea Interarme aparenţă puţin proporţionat în raport cu sforţările făcute. (1993-1995), Alexandru Oşca a condus Serviciul între 1992 şi Numai un asemenea gust îi va permite să adune cu răbdare, timp 2005. Între 1988 şi 1993 a urmat studiile Facultăţii de Istorie îndelungat, fără precupeţirea clipelor, materialul necesar, să-l a Universităţii Bucureşti, în 2001 obţinând titlul de doctor cu despoaie, să coordoneze documentaţia, să mediteze şi să redacteze lucrarea România şi Înţelegerea Balcanică (Convenţii militare).. astfel ca opera să fi e operă de istorie imparţială. (...) Ofi ţerii Ca o încununare a activităţii sale, prin eforturi susţinute, a Serviciului Istoric, la valoare egală, trebuie să aibă acelaşi reuşit – de la 1 mai 2006 – să redenumească instituţia cu tratament ca şi ceilalţi ofi ţeri de stat major ai armatei. Termenul titulatura interbelică de Serviciul Istoric al Armatei, oferind «la valoare egală» nu trebuie să dea naştere la interpretări, el se acesteia continuitate, prestigiu şi motivaţie intelectuală. A aplică la valoarea profesională, intelectuală şi morală a ofi ţerului acţionat în permanenţă pentru reconfi gurarea domeniului şi de la Serviciul Istoric, însărcinat cu o operă cel puţin la fel cu a compatibilizarea lui cu sistemele militare similare din ţările ofi ţerilor de la alte servicii de stat major. membre N.A.T.O. Autor a zeci de articole şi comunicări de Interpretat altfel, aceşti ofi ţeri riscă să fi e trataţi drept nişte specialitate şi a peste 20 de lucrări, de autor sau în colaborare meditativi, care aduc mai puţine servicii ca ceilalţi, pe când, în cu nume importante a istoriografi ei militare româneşti, din realitate, au de îndeplinit o operă absorbantă, delicată şi foarte care amintim: Managementul crizelor regionale. Modelul utilă intereselor permanente ale armatei”7. balcanic interbelic; Destine la răscruce. Şefi i Marelui Stat Major Cuvinte care onorează şi obligă, în egală măsură.

NOTE

1Serviciul Istoric al Armatei 2Arhivele Militare Române, fond Memorii Bătrâni, litera „T”, nr. 10. 3Arhivele Militare Române, fond Memorii Bătrâni, litera „B”, nr. 14. 4„România”, 30 iulie 1938. 5Arhivele Militare Române, Fond 948/52d, dosar 143. 6Arhivele Militare Române, fond Memorii Bătrâni, litera „N”, nr. 8. 7Arhivele Militare Române, Fond 948/52d, dosar 14, secţiunea I, doc. 26.

FROM THE CHIEF’S GALLERY OF ARMY HISTORICAL SERVICE – Manuel Stanescu

Colonel Army Historical Service had a dynamic evolution tied with the one of the military dr. Alexandru Oşca, şef al Serviciului Istoric organism. Its chiefs remarked themselves by the eff ort of keeping alive the army’s memory între 1993 şi 2005 and the power of responding to the society’s commandments. Keywords: tradition, archive, chief, preserving, valorization.

document 2010 1 (47) 17 studii/documente RESTITUIRI STATUL MAJOR PRINCIAR ŞI AL OŞTIRII (1830-1865)

Activitatea prestigioasă desfăşurată de-a lungul celor şi ajutor pentru strângerea dărilor. Straja Pământească 143 de ani de specialiştii care au activat în cadrul Serviciului era pusă sub comanda Marelui Spătar. Ea se compunea Istoric al Armatei s-a materializat în numeroase studii, din trei polcuri [regimente– n.n.], mixte de infanterie biografi i, monografi i, biografi i, cronologii etc., păstrate în şi cavalerie. Polcul era organizat pe două batalioane de fondul propriu de arhivă al instituţiei, multe dintre ele infanterie şi două escadroane de cavalerie. Batalionul nefi ind publicate. avea patru roate [companie – n.n.] a câte două plutoane Având în vedere tematica diversifi cată, ineditul cu câte şase despărţiri (secţii). Escadronul avea patru şi valoarea acestora, începând cu acest număr, Revista plutoane a patru despărţiri.Un batalion avea 586 militari, ,,DOCUMENT” va selecta şi publica cele mai interesante respectiv 1 maior, 4 căpitani, 8 parucici [locotenenţi – studii şi lucrări realizate de antecesori. n.n.], 8 praporcici [sublocotenenţi – n.n.], 16 iunkeri Unul dintre acestea îl reprezintă ,,Statul major [cadeţi– n.n.], 1 doctor, 48 unterofi ţeri [subofi ţeri– n.n.],, princiar1 şi al Oştirii de la 1830-1865”, pe care, la 8 8 trâmbiţaşi şi toboşari, 480 soldaţi în front şi 12 soldaţi martie 1934, generalul Ion Antonescu a consemnat, în afară de rând. Stabul [stat majorul – n.n.], Spătarului era rezoluţie: ,,Foarte interesant. La întocmirea istoricului format din Marele Spătar, polcovnicul ajutor spătar, 3 Statului Major”2. polcovnici comandanţi de polc (regiment), 1 polcovnic ,,Regulamentul ostăşesc pentru Miliţia Pământească adjutant, 1 adjutant mai mare (căpitan) şi 8 scriitori, în a Principatului Valahiei” şi ,,Regulamentul pentru Miliţia total 17 militari. Naţională a Moldovei”, adoptate în anul 1831 şi înglobate În anul 1839, domnitorul Munteniei Alexandru în Regulamentele Organice, conţineau dispoziţii Dumitru Ghica (1834-1842) a înfi inţat ,,Ştabul amănunţite privind recrutarea, echiparea, înarmarea, Domnesc” [Statul Major Princiar – n.n.], ,,Dejurstva” organizarea, instrucţia şi atribuţiile Miliţiei [Strajei– [Administraţia Oştirii– n.n.]. Ştabul administraţiei oştirii n.n.] Pământeşti. Astfel, Miliţia (Straja) Pământească avea trei secţii cu următoarele atribuţii: Secţia I: Personal: avea numai atribuţii administrative şi poliţieneşti, efective, reviste de efectiv, înaintări, licenţieri, concedii şi respectiv paza graniţelor, carantinelor, vămilor, cordonul justiţie militară; Secţia a II-a: Comandament: dislocări sanitar, servicii interioare, poliţia oraşelor şi judeţelor de trupe, paza frontierelor, corespondenţă cu autorităţile

RRegimentulegimentul 3 IInfanterienfanterie

18 1 (47) 2010 document studii/documente

Divizionul 1 Lăncieri în anul 1859

civile şi Secţia a III-a: Administraţie: solde, echipament, Iordachi Catargi, praporcici şi mai vechi aghiotanţi întreţinere, încasări şi plăţi. D. Nicolae Mavrocordat şi Ştabul oştirii era completat cu un veterinar, un Todiraş Palade, praporcici şi mai tineri aghiotanţi ai preot militar şi muzica ştabului (un tambur major şi 36 hatmanului8 muzicanţi). Ştabul Înălţimei Sale Prinţului şi Domnului stăpânitor * Alexandru Dimitrie Ghica în 1836 * * Şeful Ştabului D. Ioan Odobescu, colonel de cavalerie, şeful Ştabului şi Bucureşti cavaler al mai multor ordine împărăteşti 1830. Numele boierilor şi ale altora ce au intrat în slujbele Miliţiei Pământeşti3 şi ce datorii au a îndeplini: D. Alexandru Dimitrie Ghica, mare spătar, şeful Aghiotanţii Înălţimii Sale Miliţiei Pământeşti: D. Arnold Iacobson, colonel şi cavaler Statul său Major: D. Vladimir Blaremberg, colonel şi cavaler D. Ioan Câmpeanu4, aghiotant comandant D. Constantin Herescu, maior şi cavaler D. Constantin Filipescu, aghiotant comandant D. Baron de Borotin, căpitan şi cavaler D. Ioan Voinescu I, aghiotant comandant D. Ştefan Golescu, căpitan şi cavaler D. Ioan Voinescu II, aghiotant comandant D. Teodor Popescu, căpitan şi cavaler D. Nicolae Golescu, aghiotant al D. Spătar5 D. Dimitrie Mănescu, căpitan Luminăţia Sa Prinţul Scarlat Ghica, căpitan Iaşi D. Teodor Paladi, căpitan Numele decretuiţilor ofi ţeri ai oştilor Moldovei6 D. Hatman Constantin Palade, general inspector, şeful Marele spătar şi şeful Oştirii Româneşti tuturor Oştilor Moldovei7 Excelenţa Sa D. Constantin Dimitrie Ghica, marele D. Aga Teodor Balş, colonel spătar şi general inspector Oştirii Româneşti, cavaler a mai D. Spag. Grigori Carp, maior multor ordine împărăteşti

Şefi i de Corpuri ai Armatei Române în anul 1862

document 2010 1 (47) 19 studii/documente

Căpetenia Ştabului D. Ioan Odobescu, polcovnic nacealnic al ştabului Mării Sale, Comandir Cavaleriei, şi a mai multor ordine împărăteşti cavaler Aghiotanţii Înălţimii Sale Domn Arnold Iacobson, polcovnic şi cavaler a mai multor ordine D. Vicomt de Gramont, polcovnic şi cavaler D. Vladimir Blaremberg, polcovnic şi cavaler D. Konstantin Xerescu, polcovnic şi cavaler D. Baron de Borotin, căpitan şi cavaler D. Ştefan Golescu, căpitan şi cavaler D. Teodor Popescu, căpitan şi cavaler D. Dimitrie Mănescu, căpitan Artileria Prinţul Scarlat Ghica, căpitan D. Teodor Paladi, căpitan Aghiotanţii Excelenţei Sale D. Constantin Ieronim, căpitan Şeful Oştirii Româneşti Marele Spătar Excelenţa Sa D. Niculae Crăciunescu, parucinic Domnul Constantin D. Ghica, Marele Spătar şi general Ştabul Oştirii inspector al Oştirii Româneşti, cavaler al mai multor ordine D. Alexandru Banov, maior şi împlinitorul dejurnă, împărăteşti ştab ofi ţer şi cavaler Aghiotanţii Excelenţii Sale Aghiotanţii mari ai Ştabului D. Constantin Ieronim, căpitan D. Ioan Voinescu, aghiotant, maior a Ştabului şi cavaler D. Nicolae Krăţulescu, parucinic D. Alexandru Popescu, aghiotant, maior Ştabul Oştirii D. Ştefan Stoica, parucinic şi aghiotant9 D. Alexandru Banov, maior împlinitor datoriilor de Ştabul Înălţimii sale Prinţului şi Domn stăpânitor dejurnă ştab ofi ţer şi cavaler. Alexandru Dimitrie Ghica V.V. în 1839

Artilerişti

20 1 (47) 2010 document studii/documente

Aghiotanţii mari ai Ştabului Oştirii sale, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a II-a şi al Sf. Vladimir D. Ioan Voinescu, maior şi cavaler clasa a IV-a cu Medalia campaniei anilor 1828 şi 1829, cu D. Alexandru Popescu, maior şi cavaler Ordinul crăiei Prusiei pentru merit şi cu otomanicescul Ordin D. Ştefan Stoika, parucinic10 ostăşesc în brilianturi D. Polcovnic Vicomt de Gramont, aghiotant Înălţimii Ştabul Înălţimii sale Prinţului şi Domn stăpânitor Sale, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a II-a, Sf. Vladimir Alexandru Dimitrie Ghica V.V. clasa a IV-a, şi Medalia campaniei anilor 1828, 1829. Nacealnicul Ştabului în 1839 Împlineşte slujba de marele cămăraş al curţii domneşti D. Polcovnic Ioan Odobescu, şeful Ştabului Înălţimii D. Polcovnic Vladimir de Blaremberg, aghiotantul sale, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a II-a, şi a Sf. Vladimir Înălţimii Sale, inginerul statului, cavaler al Ordinului Sf. clasa a IV-a cu Medaliile campaniilor anilor 1812, 1828 şi Vladimir clasa a IV-a, Sf. Ana clasa a III-a, cu Medalia 1829 şi cu otomanicescul Ordin ostăşesc în brilianturi campanii anilor 1828 şi 1829 şi otomanicescul Ordin ostăşesc D. Polcovnic Arnold Iacobson, aghiotantul înălţimii în brilianturi D. Polcovnic Constantin Xerescu, aghiotantul Înălţimii Sale, marele armaş al temniţelor, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a III-a, sabia cu Decoraţia Sf. Ana clasa a IV-a, Medalia campanii anilor 1828 şi 1829 şi cu otomanicescul Ordin ostăşesc în brilianturi D. Maior Alexandru Popescu, aghiotantul Înălţimii sale, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a IV-a D. Maior Baron Boroţin, aghiotantul Înălţimii Sale, cavaler al Ordinului Crucii de Fier D. Maior Ştefan Golescu a 2-lea, aghiotantul Înălţimii Sale, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a IV-a şi cu otomanicescul Ordin ostăşesc în brilianturi D. Maior Teodor Popescu al 2-lea, aghiotantul Înălţimii Sale, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa a IV-a şi cu otomanicescul Ordin ostăşesc în brilianturi D. Maior Dimitrie Mănescu, aghiotantul Înălţimii Sale, cavaler al otomanicescului Ordin ostăşesc în brilianturi

document 2010 1 (47) 21 studii/documente

D. Maior Constantin Cerchez, aghiotantul Înălţimii Ordinului Sf. Ana clasa a II-a, Sf. Stanislav clasa a II-a Sale, cavaler al otomanicescului Ordin în brilianturi cu Medalia campaniei anilor 1828-1829, cu otomanicescul D. Căpitan Nicolae Lahovari, aghiotantul Înălţimii Ordin ostăşesc şi cu Ordinul Sf. Gheorghe clasa I al Ducatului Sale, cavaler al Ordinului otomanicesc cu brilianturi de Luca D. Căpitan Constantin Bălăceanu, aghiotantul Ajutorul Şefului Oştirii Înălţimii Sale D. Polcovnic Ioan Odobescu, şeful ştabului Înălţimii D. Parucic Constantin Călinescu, aghiotantul Înălţimii Sale Sale, comandirul Polcului de cavalerie, cavaler al Ordinului D. Praporcic Luminăţia sa Beizadea Panaiot Ghica, Sf. Ana clasa a II-a, Sf. Vladim clasa a IV-a, cu Medalia aghiotantul Înălţimii Sale campaniilor anilor 1812 şi 1828-1829 şi cu otomanicescul Şeful Oştirilor Ordin ostăşesc Excelenţa Sa Marele Spătar Constantin Dimitrie De-jurnai stabofi ţeri Ghica, General al oştirii, cavaler al Ordinului Sf. Ana clasa D. Polcovnic Alexandru Banov, cavaler al Ordinului a II-a în brilianturi, Sf. Stanislav clasa a III-a, cu Medalia Sf. Ana clasa a III-a şi cu Medalia campaniei anilor campanii anilor 1828 şi 1829 şi cu otomanicescul Ordin 1828-1829. ostăşesc în brilianturi Marii aghiotanţi Împlinitorul datoriilor de dejurnăi ştab ofi ţer D. Maior Ioan Voinescu I, cavaler al Ordinului Sf. Ana D. Maior Alexandru Banov, cavaler al Ordinului Sf. clasa a IV-a. Ana clasa a III-a şi Medalia campaniilor 1828 şi 1829 D. Căpitan Ştefan Stoica D. Căpitan Alexandru Perdicaru Mari Aghiotanţi D. Maior Ioan Voinescu I, cavaler al Ordinului Sf. Ana Aghiotanţii şefului Oştirii clasa a IV-a. D. Căpitan Constantin Ieronim D. Căpitan Ştefan Stoica D. Parucic Nicolae Bibescu12 D. Căpitan Alexandru Perdicaru Aghiotanţii şefului Oştirii Ştabul Domnesc D. Căpitan Constantin Ieronim Neacealnicul ştabului D. Parucic Scarlat Filipescu11 Polcovnic D. Ioan Odobescu Aghiotanţii Măriei Sale D. Marele logofăt al credinţii Constantin Herescu Ştabul Milităresc în 1840 Polcovnici Şeful Oştirilor D. Marele Spătar, Prinţ Constantin Ghica, cavaler al D. Arnold Iacobson

22 1 (47) 2010 document studii/documente

D. Vicomt de Gramont Marii aghiotanţi D. Vladimir Blaremberg Maiori D. Nicolae Golescu D. Ioan Voinescu I Căpitan D. Ştefan Stoica Maiori D. Alexandru Perdicaru D. Constantin Fălcoianu D. Alexandru Popescu I Aghiotanţii şefului oştirii D. Baron Boroţin D. Căpitan Constantin Ieronim D. Ştefan Golescu D. Parucic Nicolae Bibescu13 D. Teodor Popescu Ştabul domnesc D. Dimitrie Mănescu Nacealnicul ştabului D. Constantin Cerchez I Polcovnic D. Nicolae Lahovari I D. Marele logofăt al credinţii Ioan Odobescu Căpitani D. Constantin Bălăceanu Aghiotanţii Măriei Sale Parucici D. Marele logofăt al credinţii Vladimir Blaremberg D. Constantin Călinescu Polcovnici Luminăţia Sa Beizadea Panaiot Ghica D. Arnold Iacobson D. Vicomt de Gramont Ştabul Oştirii în 1841 D. Ioan Voinescu I D. Mare logofăt al dreptăţii, Constantin D. Ghica, Maiori şeful Oştirilor Româneşti şi cavaler al Ordinelor imperiale D. Const. Fălcoianu ruseşti Sf. Ana clasa a II-a în brilianturi, Sf. Stanislav D. Alexandru Popescu I clasa a II-a şi cu Medalia campaniei anilor 1828 şi 1829 şi D. Ioan Voinescu II Ordinul ostăşesc în brilianturi şi Crucea Sf. Gheorghe clasa I D. Teodor Popescu II a Ducatului de Luca. D. Dimitrie Mănescu Ajutorul şefului oştirii D. Constantin Cerchez D. Polcovnic Ioan Odobescu D. Nicolae Lahovari I Dejurnai ştab ofi ţer D. Constantin Ieronim D. Polcovnic Alexandru Banov D. Constantin Bălăceanu

document 2010 1 (47) 23 studii/documente

Căpitani D. Maior Nicolae Bibescu, cavaler a mai multor ordine Luminăţia Sa Beizadea Panaiot Ghica D. Maior Ioan Florescu, cavaler D. Constantin Călinescu D. Căpitan Constantin Vilara, cavaler Parucic Ştabul Oştirii în 1846 D. Scarlat Filipescu D. Marele logofăt al credinţei Polcovnicului Ioan Ştabul Oştirii în 1842 Odobescu, împlinitorul datoriilor de şef al oştirii, cavaler al D. Marele logofăt al dreptăţii Constantin D. Ghica, mai multor ordine ştabul Oştirii Româneşti şi cavaler al Ordinelor Sf. Ana D. Polcovnic Ioan Voinescu 1 dejurnai ştab ofi ţer, cavaler clasa a II-a în brilianturi, al Sf. Stanislav clasa a II-a şi Secţia I cu Medalia campaniilor anilor 1828 şi 1829, al ordinelor D. Parucic Gh. Dobriceanu, şeful Secţiei ostăşeşti al imperiului otomanicesc în brilianturi şi Crucea Ajutori Sf. Gheorghe clasa I a Ducatului de Luca D. Praporcic Dimitrie Artimineanu Ajutorul Ştabului Oştirii D. Praporcic Constantin Dâmboviceanu Polcovnic D. Ioan Odobescu Dejurnai ştab ofi ţeri Secţia II D. Polcovnic Alexandru Banov D. Căpitan Alexandru Perdicaru, şeful Secţiei Marii aghiotanţi Ajutori D. Căpitan Ştefan Stoica D. Parucic Nicolae Borănescu D. Căpitan Alexandru Perdicaru D. Nicolae Burki D. Parucic Nicolae Bibescu14 Ştabul Înălţimii Sale Secţia III Nacealnicul ştabului D. Căpitan Ştefan Stoika, şeful Secţiei D. Alexandru Banov, cavaler al mai multor ordine Ajutori D. Parucic Grigore Gărdescu Aghiotanţii Înălţimii Sale D. Parucic Gh. Paraschivescu D. Polcovnic Vicomt de Gramon, cavaler al mai multor ordine Aghiotanţii şefului Oştirii D. Polcovnic Scarlat Creţulescu, cavaler al mai multor D. Parucic Emanoil Polizu ordine D. Parucic Ioan Cornescu D. Maior Nicolae Lahovari, cavaler D. Căpitan Constantin Velcea, îngrijitorul Spitalului D. Maior Constantin Bălăceanu, cavaler Oştirii15

24 1 (47) 2010 document studii/documente

Ştabul Înălţimii Sale D. Parucic Gh. Paraschivescu Nacealnicul ştabului Aghiotanţii şefului oştirii D. Alexandru Banov, cavaler al mai multor ordine D. Parucic Emanoil Polizu Aghiotanţii Înălţimii Sale D. Parucic Ioan Cornescu D. Polcovnic Vicomt de Gramon, cavaler al mai multor ordine D. Căpitan Constantin Velcea, îngrijitorul Spitalului Oştirii16 D. Polcovnic Scarlat Creţulescu, cavaler al mai multor ordine Oştirea Românească în 1848 D. Maior Nicolae Lahovari, cavaler Marele logofăt al credinţei Polcovnicul Ioan Odobescu, D. Maior Constantin Bălăceanu, cavaler împlinitor datoriilor de şef al oştirii, cavaler al mai multor D. Maior Nicolae Bibescu, cavaler al mai multor ordine ordine împărăteşti D. Maior Ioan Florescu, cavaler D. Căpitan Constantin Vilara, cavaler Ştabul Domnesc Ştabul Oştirii D. Polcovnic şi cavaler al mai multor ordine Alexandru D. Marele logofăt al credinţei Polcovnicul Ioan Banov, nacealnicul ştabului Înălţimii Sale Odobescu, împlinitorul datoriilor de şef al oştirii, cavaler al Aghiotanţii ai Înălţimii Sale mai multor ordine D. Polcovnic Vicomt de Gramon, cavaler al mai multor ordine. D. Polcovnic Ioan Voinescu 1 dejurnai ştab ofi ţer, cavaler D. Polcovnic Scarlat Creţulescu, cavaler al mai multor ordine Secţia I D. polcovnic şi cavaler Nicolae Lahovari D. Parucic Gh. Dobriceanu, şeful Secţiei D. Polcovnic şi cavaler Constantin Bălăceanu Ajutori D. Maior polcovnic şi cavaler Nicolae Bibescu D. Praporcic Dimitrie Artimineanu D. Maior polcovnic şi cavaler Ioan Florescu D. Praporcic Constantin Dâmboviceanu D. Parucic Ioan Ghica Secţia II D. Parucic Constantin Racotă D. Căpitan Alexandru Perdicaru, şeful Secţiei D. Praporcic Gheorghe Filipescu Ajutori Inspectoratul spitalelor şi ştab doctor D. Parucic Nicolae Borănescu D. Maer, cavaler D. Nicolae Burki Recomânduit pe lângă ştabul domnesc Secţia III D. Parucic şi cavaler Ioan Călinescu 1 D. Căpitan Ştefan Stoika, şeful Secţiei Recomânduit pe lângă D. nacealnic ştabului Ajutori D. Parucic Karl Begenau D. Parucic Grigore Gărdescu D. Praporcic Ioan Moscu

document 2010 1 (47) 25 studii/documente

GGeneraluleneralul IoanIoan EmanoilEmanoil FlorescuFlorescu

Ştabul oştirii în 1848 D. Colonel şi cavaler Vicomt de Gramon D. Polcovnic şi cavaler Ioan Voinescu 1, dejurnai ştabofi ţer D. Colonel şi cavaler Ioan Voinescu I, însărcinat şi cu D. Polcovnic şi cavaler Arnold Iacobson, cârmuitor la Brăila funcţiile de şef al ştabului oştirii D. Polcovnic şi cavaler Niculae Cunescu, pe lângă ştab D. Colonel şi cavaler Ioan Florescu Aghiotanţii şefului Oştirii D. Colonel şi cavaler Niculae Bibescu D. Parucic Emanoil Polizu D. Maior Ernest Salman D. Parucic Ioan Cornescu D. Maior Alexandru Perdicaru D. Căpitan Constantin Călinescu I Cancelaria dejurstvi D. Parucic Constantin Racotă Secţia I D. Parucic Atanasie Călinescu II D. Parucic Gh. Dovriceanu, şeful Secţiei I Ajutori Recomânduit pe lângă Ştabul Domnesc D. Praporcic Dimitrie Artimineanu D. Colonel şi cavaler Anton Garbeţki D. Praporcic Constantin Dâmboviceanu Ştabul Oştirii Secţia II D. Colonel şi cavaler Alexandru Banov, însărcinat cu D. Parucic Grigore Gărdescu, şeful Secţiei îngrijirea strejuirii grănicerilor Ajutori D. Colonel şi cavaler Niculae Cunescu, însărcinat cu D. Parucic Nicolae Borănescu preşedinţia comisiei cvartirilor D. Parucic Nicolae Burki Secţia III Cancelaria dejurstvi D. Maior Ştefan Stoica, şeful Secţiei D. Parucic Nicolae Burki, şeful secţiei I Ajutori D. Parucic Grigore Gărdescu, şeful secţiei II D. Praporcic Gh. Paraschivescu D. Maior şi cavaler Ştefan Stoica, şeful secţiei III D. Alexandru Brătianu, praporcic17 D. Parucic Gheorghe Dobriceanu, şeful secţiei IV şi casier. Ştabul Oştirii Româneşti în 1850 Aghiotanţii şefului oştirii Marele spătar D. Parucic Emanoil Polizu D. Marele Spătar logofăt al dreptăţii şi cavaler al D. Parucic Ioan Cornescu18 felului de ordine împărăteşti Constantin Ghica, şeful oştirii Stabul Oştirii Româneşti Şeful oştirii în 1851 Ajutor D. Marele dvornic şi cavaler al mai multor ordine D. Colonel şi cavaler Ignatie Paznaschi împărăteşti Constantin Herescu Aghiotanţi ai Înălţimii Sale

26 1 (47) 2010 document studii/documente

Ştabul Domnesc D. Căpitan Constantin Conţescu, mădular al Comisiei D. Marele logofăt Ioan Solomon cvartirurilor D. Marele logofăt Vicomt de Gramon D. Parucic Miltiadi Mărculescu, la Comisia îndestulării D. Polcovnic Ioan Voinescu împlinind şi slujba de şef al oştirilor împărăteşti ruseşti ştabului oştirii D. Parucic Gheorghe Paraschivescu, la dejurstvi D. Polcovnic Ioan Florescu D. Parucic Petre Pencovici, la D. Comandirul capitalei D. polcovnic Nicolae Bibescu, şef al cavaleriei D. Parucic Alexandru Brătianu, mădular la Comisia D. Maior Ioan Ţigărlu cvartirurilor D. Maior Ernest Salman, însărcinat cu cancelaria D. Parucic Petre Măinescu, pe lângă Excelenţei Sa domnească Vefi c. Efendi D. Maior Alexandru Perdicaru D. Parucic Ioan Moschu, la Cancelaria Ştabului Domnesc D. Maior Constantin Călinescu D. Căpitan Ioan Cornescu D. Parucic Fotache Macri, pe lângă dejurstvi D. Constantin Racotă D. Praporcic Dimitrie Artimineanu, pe lângă dejurstvi D. Parucic Atanasie Călinescu D. Parucic Toma Constantinescu, idem D Parucic Grigore Niţescu, idem D. Polcovnic Anton Garbaţki 19 D. Parucic Dimitrie Ştefanopol D Parucic Grigore Ghica pe lângă Excelenţa Sa Vefi c. Efendi D. Parucic Grigore Porumbaru Ştabul Oştirii Româneşti în 1853 Ştabul Oştirii în 1851 Excelenţa Sa marele vornic Constantin Herescu, D. Polcovnic Ignat Paznaschi, ajutorul şefului Oştirii şeful oştirilor româneşti şi cavaler al mai multor ordine D. Parucic Nicolae Burchi, şeful Secţiei I împărăteşti. D. Căpitan Grigore Gărdescu, şeful Secţiei II D. Colonel şi cavaler a mai multor ordine împărăteşti, D. Maior Ştefan Stoica, şeful Secţiei III Ignat Paznaschi, ajutorul şefului oştirii D. Parucic Gheorghe Dobriceanu, şeful seCţiei IV Ştabul Domnesc D. Polcovnic Niculae Kuneski, prezidentul la Comisia D. Colonel şi cavaler al mai multor ordine, Ioan cvartirurilor Voinescu, şef al ştabului Înălţimii Sale D. Maior Baron Borotin, şeful inginerii Aghiotanţii ai Înălţimii Sale Luminăţia Sa Colonel şi cavaler al mai multor ordine Întâia Secţie a Lucrărilor Publice împărăteşti, Prinţul Gheorghe Ştirbei D. Căpitan Carl Beghinau D. Colonel şi cavaler a mai multor ordine Ioan Solomon D. Căpitan Gh. Ciupagea, îngrijitorul Spitalului OŞtirii

document 2010 1 (47) 27 studii/documente

D. Colonel şi cavaler a mai multor ordine Nicolae Bibescu Secţia III D. Colonel Ioan Ţigărtu D. Căpitan Gheorghe Paraschivescu, şeful secţiei D. Maior şi cavaler Ernest Salmen D. Căpitan Constantin Viespescu, şef de masă D. Maior şi cavaler Ioan Ghica Secţia IV D. Căpitan Ioan Cornescu D. Căpitan Istrate Sămăşescu, obştesc casier al oştirii D. Căpitan Constantin Racoviţă, cavaler D. Parucic Grigore Niţescu, ajutor D. Căpitan Dimitrie Ştefanopolu D. Parucic Stavarache Munteanu, obştesc registrator D. Căpitan Atanasie Călinescu, cavaler D. Căpitan şi cavaler Gheorghe Ciupagea, îngrijitorul spitalului oştirii Recomănduiţi pe lângă Ştabul Domnesc D. Parucic Alexandru Brătianu I, îngrijitorul fabricii de D. Căpitan Nicolae Burki, cârmuitor la judeţul Muscel praf de puşcă D. Parucic Grigore Porumbaru Recomânduiţi pe lângă ştabul oştirii D. Parucic Scarlat Bărcănescu D. Colonel şi cavaler a mai multor ordine, Baron Boroţin D. Parucic Grigore Ghica D. Căpitan Carl Begenau D. Parucic Ioan Moschu II, lucrător la Cancelaria Ştabului D. Colonel şi cavaler a mai multor ordine Niculae Cunescu, Domnesc pe oştire Cancelaria Departamentului Ostăşesc Peste complet în oştire D. Colonel şi cavaler al mai multor ordine Ştefan Stoica, D. Căpitan Luminăţia Sa Prinţul Grigore Bibescu dejurnai ştabofi ţer Brâncoveanu Secţia I D. Parucic Luminăţia Sa Prinţul Nicolae Bibescu D. Căpitan Constantin Conţescu, şeful secţiei D. Praporcic Luminăţia Sa Prinţul Gheorghe Bibescu20 D. Parucic Ioan Condeescu I, şeful mesei I D. Parucic Fotache Macri, şeful mesei a II-a Oştirea Românească în 1858 D. Barbu Vlădoianu, colonel şi cavaler al mai multor Secţia II ordine împlinitor funcţiilor de şef al oştirii române D. Căpitan Grigore Gărdescu, şeful secţiei Ştabul domnesc D. Căpitan Nicolae Borănescu, şeful mesei corespondenţei ostăşeşti D. Ioan Voinescu, colonel, şef al ştabului Înălţimii Sale şi D. Parucic, Petrache Munteanu, şeful mesei lucrărilor cavaler al mai multor ordine cordonului de munte Aghiotanţii D. Praporcic, Petrache Negoescu, şeful mesei lucrărilor D. Maior Dimitrie Costaforu graniţei cordonului liniei Dunării

28 1 (47) 2010 document studii/documente

D. Maior Ioan Ghica, cavaler D. Căpitan Constantin Viespescu, şef de masă D. Maior Constantin Ieronim Secţia IV-a D. Maior Ioan Cornescu, cavaler D. Istrate Sămeşescu, casier al oştirii D. Maior Constantin Racoviţă, cavaler D. Căpitan Constantin Mateescu, ajutor D. Maior Dimitrie Stefanopulo D. Locotenent Grigore Niţescu D. Maior Atanasie Călinescu, cavaler Comanda D. Căpitan Grigore Ghica, cavaler D. Maior Apostol Cuţarida, comandant al garnizoanei D. Căpitan Niculae Haralambie, cavaler D. Locotenent Gheorghe Condeescu, ajutor

Ataşaţii pe lângă acest ştab Ataşaţii pe lângă Ştabul Oştirii D. Colonel Baron Borotin, cavaler al mai multor ordine D. Căpitan Carl Beghenau, cu instrucţia topografi că D. Colonel Constantin Caragea, şef al Poliţiei Bucureşti D. Locotenent Toma Constantin, idem D. Căpitan Alexandru Solomon, cârmuitor la jud. Olt D. Căpitan Alexandru Brătianu, îngrijitorul Fabricii de D. Locotenent Dimitrie Constantinescu, lucrător în praf de puşcă cancelaria ştabului D. Locotenent Nicolae Arion, îngrijitorul Spitalului Ostăşesc din capitală Cancelaria Ministerului Ostăşesc Preotul Spitalului Sfi nţia Sa Părintele Gheorghe D. Colonel Ştefan Stoica, cavaler al mai multor ordine, Carl Prokeş, veterinar şeful stat major Peste complet în oştire Secţia I D. Maior Niculae Burchi D. Maior Constantin Conţescu, şeful secţiei D. Căpitan Gheorghe Ciupagea, cavaler D. Locotenent Mihail Munteanu, şeful mesei I Instanţele judecătoreşti ostăşeşti D. Căpitan Fotache Macri, şeful mesei II Şeful de revizie Secţia II-a D. Colonel Voinescu, prezident Membri D. Maior Grigore Gărdescu, şeful secţiei D. Niculescu D. Căpitan Nicolae Borănescu, şeful de masă D. Maior Boteanu D. Căpitan Petrache Munteanu, despărţirea graniţei D. Maior Ghica D. Sublocotenent Grigore Protopopescu, despărţirea graniţei D. Maior Cuţarida Secţia III-a D. Maior Culoglu – supleant D. Maior Gh. Paraschivescu, şeful secţiei D. Căpitan Ioan Condeescu, auditor

document 2010 1 (47) 29 studii/documente

Comisia criminală Corpul de stat major organizat prin Decretul din 12 D. Colonel Macedonski, prezident noiembrie 1863 D. Maior Ciocârlan, membru Colonel D. Maior Cuţarida, membru Păucescu Ioan, 16 iulie 1859 D. Locotenent Alexandru Sarandi, auditor21 Locotenent-colonel Beghenau Carol, 24 ianuarie 1863 Statul Major Princiar Maior Colonei Asachi Alexandru, 26 septembrie 1858 Raneti Iacovache, 2 mai 1852 Căpitani Sachelarie Oton, 26 august 1861 Casimir Teodor, 24 aprilie 1853 Algin Ion, 6 iunie 1862 Milo Alexandru, 6 ianuarie 1856 Boteanu Emanoil, idem Ghica Alexandru Grigore, 22 martie 1861 Anghelescu Gheorghe, idem Locotenenţi-colonei Gramont Alexandru, 24 ianuarie 1863 Pisoschi Nicolae, 24 ianuarie 1863 Vlădescu Matei, idem Catargiu Gheorghe, 16 iulie 1863 Cantili Grigore, idem Locotenenţi Maiori Eraclidi Xenofon, 30 august 1863 Gadela Constantin, 13 octombrie 1858 Iatropolu Teodor, idem Vilara Diamandi, 10 octombrie 1859 Argintoeanu Ion, idem Căpitani Carpu Ion, idem22 Gherghel Anibal, 9 februarie 1861 Statul Major Princiar Greceanu Ioan, 8 aprilie 1862 Adjutanţi Blaremberg Constantin, 24 ianuarie 1863 Colonei Ofi ţeri de ordonanţă Raneti Iacovache, 16 mai 1852 Maiori Casimir Teodor, 24 aprilie 1853 Bărcănescu Scarlat, 15 decembrie 1860 Milo Alexandru, 6 ianuarie 1858 Căpitan Ghica Alexandru Grigore, 22 martie 1861 Filitis Constantin, 26 mai 1862 Stratulat George, 24 aprilie 1853, reprimit Ofi ţeri de Ordonanţă Locotenenţi-colonei Locotenenţi Pisosici Nicolae, 24 ianuarie 1863 Gherman Efrem, 28 octombrie 1862 Alexandri Ion, idem (Agent la Paris) Sublocotenenţi Catargiu George, idem Văcărescu Teodor, 24 ianuarie 1861 Gadela Costandin, 30 august 1864 Milo Petre, 24 mai 1863 Vilara Diamandi, idem Bărcănescu Scarlat, 4 ianuarie 1865 Statul Major General Maiori Florescu Ion Emanoil, 14 iulie 1860 Libriecht Caesar, 23 mai 1864 (Inspectorul Telegrafelor) Manu Savel, 24 ianuarie 1864

MMilitariilitari dindin UnităţileUnităţile dede VânătoriVânători 18651865

30 1 (47) 2010 document studii/documente

Căpitani Scheletti Alexandru, 30 august 1860 Greceanu Ion, 8 aprilie 1862 Filitiş Costandin, 24 ianuarie 1863 Mahala Ion, 24 ianuarie 1865 Statul Major General Florescu Ioan Emanoil, 14 iulie 1860 Iacovache Alexandru, 24 ianuarie 1863 Corpul de Stat Major organizat prin Decretul din 12 noiembrie 1863 Colonei Păucescu Ion, 16 iulie 1859 Maiori Algiu Ion, 22 mai 1864 Sachelarie Oton, 30 august 1864 Lupu Lascăr, 24 ianuarie 1865 Căpitani Boteanu Emanoil, 6 iunie 1862

Anghelescu Gheorghe, idem 7 Gramont Alexandru, idem Hatmanul Constantin Palade a procedat similar cu ,,Regulamentul Fălcoianu Ştefan, idem pentru Miliţia Naţională a Moldovei”, care a fost înglobat în Vlădescu Matei, 24 ianuarie 1863 Regulamentul Organic al Moldovei, la cap. VII, art. 211-278. Apud Cantili Gregoriu, idem Locotenent-colonel V. Nădejde, ,,Centenarul renaşterii Armatei Gramont Dimitrie, 30 august 1863 Române”, Tipografi a ,,Cultura Românească”, Iaşi, 1930, p. 27. Locotenenţi 8,,Albina Românească” nr. 61, Iaşi, 11 septembrie 1830. Eraclid Xenofont, 30 august 1863.23 9,,Almanahul Ţării Româneşti”, 1836. 10,,Almanahul Statului din Prinţipatul a toată Ţara Românească”, 1837. 24 Rubrică realizată de Luminiţa Gavra . 11,,Almanahul Statului din Prinţipatul a toată Ţara Românească”, 1839. NOTE 12,,Almanahul Statului” 1840. 13Almanahul ,,Ţării Româneşti”, 1841. 1Alexandru Dumitru Ghica a împărţit în anul 1835 steaguri 14,,Almanahul Ţării Româneşti”, 1842. regimentelor, cu culorile roşu, galben şi albastru aşezate perpendicular 15,,Almanahul statului”, 1846. pe lance, având în mijloc, pe un scut cu câmpul alb, acvila munteană. 16,,Almanahul statului”, 1846. În acelaşi an a constituit o suită de ofi ţeri de ordonanţă. 17,,Almanahul statului”, 1848. 2Arhivele Militare Române, fond Serviciul Istoric al Armatei, 18,,Almanahul Statului”, 1850. dosar nr. 44, f. 57-73. 19,,Almanahul statului”, 1851. 3La 5 martie 1831, vel-spătarul Alexandru Dimitrie Ghica a 20,,Almanahul Statului”, 1853. prezentat adunării din Muntenia traducerea unui ,,Regulament 21,,Almanahul statului”, 1858. ostăşesc pentru Miliţia pământească a Principatului Valahiei”, care a 22,,Anuarul Militar al Oastei Române”, 1864. fost aprobat de adunare în şedinţa din 11 aprilie 1831, fi ind înglobat 23,,Anuarul ofi ţerilor Armatei Române”, 1865. în Regulamentul Organic, la cap. XI, art. 379-443. 24Serviciul Istoric al Armatei 4,,Ioan Câmpineanu, boier patriot, inteligent şi învăţat, fu cel dintâi care alergă sub steagurile oştirei româneşti, unde primi gradul de maior. Aici strânse ele legăturile de prietenie cu Nicolae Golescu, Ioan Voinescu I-iu, Nicolae Teologu, Dâmboviceanu şi alţi tineri ofi ţeri. În anul 1834 el înfi inţă cu Eliade ,,Societatea Filarmonică”. Ales deputat în Obşteasca Adunare, se întâlni aici cu fostul său comandir, Em. Băleanu; împreună cu Iancu Russet şi Grigore Cantacuzino ei pun bazele Partidului Naţional”. Apud A.D. Xenopol, ,,Istoria Românilor”, Iaşi, 1896, vol. XI, p. 117-118. 5,,Albina Românească” nr. 55, Iaşi, 20 iulie 1830. 6Conform George I. Lahovari, ,,Hârtii vechi”, Bucureşti, 1893, p. 22, ,,Duminică, 14 septembrie 1830, uniforma românească s-a văzut pentru prima dată pe uliţele Iaşului” iar din ,,Albina Românească” 1830 afl ăm că ,,D. Hatman Constantin Paladi, generalul inspector şi şeful oastei pământeşti, răzând barba şi desbrăcând costumul asiatic, s-a îmbrăcat în uniforma militărească naţională ca şi toţi ofi ţerii de sub comanda sa, ce poartă cocarda şi steagul naţional de culori albastru şi roş închis”.

RESTITUTION: PRINCELY AND ARMY GENERAL STAFF (1830-1865) – Luminita Gavra During time Army Historical Service’s specialists realized studies and documentaries that haven’t been published. Th is is the fi rst from the series Restitution. Keywords: General Staff , organization, decorations, police, functions.

document 2010 1 (47) 31 studii/documente MĂRIREA ŞI DECĂDEREA ARMEI CĂI FERATE

Colonel (r) MIHAI-COSTACHE HUMĂ

Primele căi ferate din România și lucrătorii militari deosebit când orientarea lor favoriza deplasarea trupelor. de drum de f ier (1859-1880) Începutul utilizării masive a căilor ferate din România După Unirea Principatelor Române, construirea pentru transporturile militare îl constituie manevrele din unei reţele de căi ferate a devenit o necesitate vitală toamna anului 1872. pentru propășirea economică și asigurarea condiţiilor Avem temei să considerăm că arma căi ferate (ca de consolidare a cuceririlor poporului și de apărare a specialitate militară) a apărut în Armata Română după teritoriului naţional. În calitatea de domn al Principatelor manevrele militare din toamna anului 1872, ca urmare a Unite, apoi al României, Alexandru Ioan Cuza a sprijinit folosirii reţelei feroviare existente atunci, puţin peste 900 realizarea drumului de fier în ţara noastră. În mesajul său de km, de la Suceava până la Vârciorova prin Barboși, către Adunarea Electivă a României, în sesiunea 1863- Chitila, Pitești, Craiova, pentru transportul de materiale, 1864, printre cele mai importante tehnică diversă, cai și trupă. Chiar proiecte se număra și ,,Legea de în acel an, generalul Florescu, concesiuni pentru căile ferate ale „Spre înfl orirea mai cu ministrul secretar de stat la ţărei, pentru împrumut și pentru deosebi a agriculturei noastre, noi Departamentul de Război, institutele de credit, singurul mijloc vă vom propune introducerea în apreciind rolul trupelor de geniu de a da agriculturei, comerciului Ţeară a acelor aşezăminte bine- în campanii, cerea ca acestea să fie și industriei noastre o energică și pregătite și pentru, construcţia, repede dezvoltare’’. făcătoare care au schimbat faţa reparaţia și demoliţia (demolarea În calitatea sa de prim- Europei: căile ferate şi institutele - n.a.) drumului de fier”. ministru, Mihail Kogălniceanu de credit“ Primele elemente ale a prezentat, în aceeași sesiune, acestei specialităţi militare în programul guvernului spunând Armata Română le întâlnim ,,Mesajul Domnesc este însuși în Batalionul de Geniu, înfiinţat programul nostru”... și în continuare... ,,Spre înflorirea prin Înaltul Decret Princiar nr. 3 531din 14 iulie 1873, mai cu deosebi a agriculturei noastre, noi vă vom propune în structura căruia trei din cele patru companii, respectiv introducerea în Ţeară a acelor așezăminte bine-făcătoare care cele de săpători, aveau în compunerea lor și lucrătorii de au schimbat faţa Europei: căile ferate și institutele de credit”. drum de fier. Decizia ministerială nr. 20 din 30 decembrie Trecând peste corpurile legiuitoare, care tergiversau și 1875, relativă la determinarea cadrelor și efectivelor tot amânau luarea unei decizii, la 1 septembrie 1865 batalionului de geniu conform bugetului pentru anul Cuza a semnat decretul prin care s-a autorizat încheierea 1876, stabilea organizarea acestuia pe cinci companii, convenţiei de realizare a drumului de fier de la București dintre care primele patru erau de ,,săpători, minari, la Giurgiu cu Compania Bercley-Staniforth. telegrafie și drum de fier”, fiecare cu câte 1 sergent major, Condiţiile politice, economice și sociale ale României 1 sergent furier, 8 sergenţi, 16 caporali, 4 gorniști și 110 până la Războiul de Independenţă nu au permis statului soldaţi. să poată construi căi ferate prin mijloace proprii, fără În perioade premergătoare, dar mai ales pe timpul ajutor financiar și tehnic venit din afară. Cu eforturi Războiului de Independenţă, căile ferate în lungime de financiare deosebite, în perioada anilor 1867-1869 a fost 1 264 km au fost intens solicitate pentru mobilizarea construită prima cale ferată, între București și Giurgiu, 70 și concentrarea Armatei Române în sudul ţării, pentru de kilometri, concesionată încă de la 1 septembrie 1865 tranzitul pe teritoriul ţării noastre a armatei ruse și firmei Bercley. În anii următori au fost construite noi linii pentru executarea unor transporturi internaţionale de ferate, proprietate privată străină, aparţinând societăţilor armament către Serbia. Pentru a răspunde acestor cerinţe, Offenheim și Stroussberg, care au legat unul câte unul prin ordinul de concentrare, companiile Batalionului de cele mai importante centre economice ale ţării, au fixat Geniu au fost repartizate astfel: compania 1 la Craiova, definitiv unirea indisolubilă a celor două principate și au compania 2 la București, compania 3 la Brăila-Galaţi, contribuit la ridicarea economică și socială a ţării. compania 4 la Focșani iar compania pontonieri la Încă de la punerea lor în exploatare, căile ferate dispoziţia armatei. Prin Î.D. nr. 1840 din 6 aprilie 1877 din România, puţine câte erau, au fost constant folosite s-a ordonat mobilizarea armatei în vederea participării la pentru executarea diferitelor transporturi militare, în mod Războiul de Independenţă. Companiile de geniu au fost

32 1 (47) 2010 document studii/documente puse pe picior de război și au participa la reușita acţiunilor Administraţia C.F.R. și subunităţile militare de de luptă, în funcţie de specializarea fiecăreia. În afara căi ferate (1880-1916) multor lucrări genistice, aceste subunităţi au fost folosite Dificultăţile întâmpinate de transportul feroviar în și pentru executarea unor lucrări pe reţeaua feroviară timpul Războiului de Independenţă au scos în evidenţă de către echipele specializate în căi ferate. În timpul atât necesitatea dezvoltării reţelei interne de căi ferate Războiului de Independenţă, în sarcina specialiștilor de cât și îmbunătăţirea calităţii celei existente în ce privește căi ferate s-a aflat primul tren militar de intervenţie, care a traseul, lucrările de artă, materialul rulant etc. Conștientă avut un rol important pe timpul desfășurării operaţiunilor de costisitoarea experienţă a construcţiilor de acest gen de militare privind asigurarea trupelor luptătoare cu muniţie către companiile particulare străine, ca și de importanţa și materiale necesare. De asemenea, specialiștii militari obiectivelor propuse și consecventă în realizarea acestora, feroviari au intervenit în diferite zone pentru executarea în anul 1879 conducerea ţării a hotărât, pentru prima unor lucrări importante de căi ferate, precum și pentru dată, să încredinţeze construcţia unei linii de cale ferată paza și apărarea unor obiective de pe reţeaua feroviară. inginerilor români. Este vorba despre linia Buzău- După terminarea victorioasă a războiului, armata Mărășești, de 91 km, inaugurată la 18 octombrie 1881. a trecut pe picior de pace. Batalionul de Geniu s-a Noua linie a demonstrat capacitatea României de a reconstituit în cazarma de la Cotroceni, pregătindu- proiecta și construi cu mijloace proprii o cale ferată, se pentru participarea la construirea unor obiective creând posibilitatea formării cadrelor de specialitate feroviare și altor construcţii în interesul armatei. În lunile și generalizarea învăţămintelor corespunzătoare și următoare, găsim companiile Batalionului de Geniu în rândurile armatei. Construirea acestei linii și cu dislocate pe sectorul de cale ferată Frătești-Zimnicea, participarea specialiștilor de căi ferate din subunităţile de construit de unităţile ruse în 1877, cu misiunea de a-l geniu, prezenta, din punct de vedere militar, o importanţă lega de linia ferată București-Svistov (prin podul întins deosebită, deoarece scurta cu 100 de km distanţa dintre de ruși peste Dunăre), de asemenea, la Vârciorova, unde cele două puncte extreme, Burdujeni și Vârciorova, ale au participat la construirea căii ferate până la Bahna, și la principalei direcţii feroviare ce traversa Moldova de la Burdujeni pentru a participa la construirea staţiei de cale nord la sud și Muntenia de la est la vest. Perseverând pe ferată. Astfel de acţiuni au avut loc și pe alte sectoare de această linie, statul român a hotărât răscumpărarea căilor cale ferată, fapt ce a condus la concluzia necesităţii creării ferate existente, care în marea majoritate aparţineau unor unor subunităţi specializate în lucrări de întreţinere, societăţi particulare cu capital străin. La 29 ianuarie construcţii, refacere și exploatare a sectoarelor de cale 1880 a fost promulgată Legea pentru cesiunea căilor ferată, dar și de distrugere a acestora în caz de nevoie. ferate ale Societăţii acţionarilor către statul român, iar în baza convenţiei încheiate între guvern și Societatea acţionarilor, cei 921 km de linie ferată ai acesteia au fost predaţi Direcţiunii Princiare a Căilor Ferate Române (devenită peste trei ani Direcţiunea Generală a Căilor Ferate Române ,,C.F.R”) înfiinţată în același an. După ce a devenit stăpân pe reţeaua feroviară a ţării, statul român a construit în mod neîntrerupt și aproape în fiecare an noi linii de cale ferată, toate în regie proprie. Acest vast program de construcţii feroviare a pus noi și mari sarcini lucrătorilor militari de căi ferate, determinând noi structuri în Batalionul de Geniu prin înfiinţarea unor subunităţi specializate în lucrări de întreţinere, construcţii, refacere și exploatare pe calea ferată. Această măsură a fost concretizată prin Î.D.R. nr. 2550 din 31 octombrie 1880, publicat în „Monitorul Oastei” nr. 37 din 11 noiembrie același an. În baza acestui document, la 16 noiembrie 1880 a fost înfiinţat al doilea batalion de geniu în care, ca și în primul, s-a constituit câte o companie de căi ferate. Deci trupele de geniu își sporesc structura la două batalioane, fiecare având câte o companie specializată în căi ferate. Instrucţia de specialitate a militarilor feroviari s-a efectuat, de regulă, în două etape, cea teoretică în cazărmi,

document 2010 1 (47) 33 studii/documente

în lunile de iarnă, iar cea practică prin participarea erau containerizate, repartizate pe trăsuri, asigurând un acestora la lucrările curente de pe reţeaua de căi ferate a transport sigur, o manipulare rapidă și păstrarea lor în României. Încadrarea cu cadre de specialitate s-a realizat condiţii bune, fiind în orice moment funcţionale. prin repartizarea absolvenţilor Scolii Speciale de Artilerie În ceea ce privește organizarea companiilor de căi și Geniu, cu trei ani pregătire, iar mai târziu din Școala de ferate, acestea participând în continuare la instruirea Aplicaţiune de Artilerie și Geniu, care pregătea ofiţeri și teoretică în unităţi și pregătirea practică pe șantierele în specialitatea căi ferate, dar și dintre cei trimiși la studii de construcţii, prin decrete și ordine succesive, au fost inginerești în Franţa, Belgia sau Germania. Una din restructurate, ajungând la nivel de Batalion de căi ferate cele mai importante lucrări la care au participat ambele și ulterior la cel de Regiment de căi ferate. Astfel, în companii de căi ferate a fost construirea sectorului de cale baza Î.D.R. nr. 5 din 8 ianuarie 1887, începând cu ferată Barboși-Hanu Conachi, de 41 km, lucrare care a data de 1 februarie a luat fiinţă în cadrul Regimentului început în luna iunie 1881 și a durat aproximativ un an. 1-iu de Geniu, primul batalion de căi ferate din Nevoile economice și militare ale ţării au pus sarcini Armata Română, cu sediul în Fortul Domnești. Primii mereu crescânde privind conducerea, organizarea, dotarea comandanţi ai acestui batalion au fost, succesiv, viitorii și instruirea militarilor feroviari, fapt ce a determinat generali de divizie Ioan Culcer și Constantin N. repetate măsuri de reorganizare a trupelor de geniu. Prin Hârjeu, ambii distinși ofiţeri de geniu specializaţi în căi Î.D.R. nr. 960 din 8 aprilie 1882, batalioanele de geniu ferate. Atribuţiunile (misiunile) trupelor de căi ferate, au format Regimentul 1-iu de Geniu, primul comandant reglementate prin ordine, regulamente și instrucţiuni, fiind colonelul Constantin Poenaru, urmat la scurt timp au fost să exploateze reţeaua de căi ferate cuprinsă între de colonelul Anton Berindei. Prin Î.D.R. nr. 1070 din 27 staţiunile de îmbinare (tranziţiune) și staţiunile cap de martie 1884, începând cu 1 aprilie același an Regimentul etape ferate; să construiască căi ferate de campanie; să 1-iu Geniu se compunea din 4 batalioane, fiecare având repare și să restabilească căile ferate distruse de inamic, câte o companie de căi ferate, sporind la 4 numărul care apoi să fie puse în circulaţie; să distrugă căile ferate pe acestora. care armata le părăsește în retragerea ei și să exploateze și Desele schimbări de organizare nu au slăbit să întreţină liniile ferate ale cetăţilor și regiunilor întărite. interesul deosebit pentru instruirea de specialitate a De asemenea, s-a stabilit că în campanie, Batalionul militarilor feroviari, aceștia participând la executarea de căi ferate cu personalul și materialul său era afectat unor lucrări importante pe sectoarele de căi ferate din armatei care-l punea la dispoziţia Direcţiunii de căi ferate ţară. În perioada iulie-august 1882, două companii de de campanie, ca organ de execuţie. căi ferate au executat lucrări de refacere a sectorului Dezvoltarea reţelei de căi ferate în această perioadă Comarnic-Sinaia, linie distrusă de inundaţiile provocate s-a făcut, evident, în primul rând în funcţie de cerinţele de revărsarea râului Prahova. Darea în circulaţie a economice, dar s-au avut în vedere în același timp și liniei în termen scurt și calitatea lucrărilor executate au nevoile militare. Numirea colonelului Ștefan Fălcoianu demonstrat buna pregătire a subunităţilor de căi ferate, la conducerea exploatării căilor ferate, în cadrul Direcţiei dar și unele neajunsuri privind montarea ramificaţiilor, Princiare, prezenţa unui ofiţer superior în toate consiliile ridicarea la nivel a liniei prin buraj etc., ceea ce l-a de administraţie, până la serviciile speciale existente determinat pe ministrul de Război să ordone detașarea și astăzi la Ministerul Transporturilor, la Compania fiecărei companii, timp de șase luni pe an, de regulă în Naţională de Căi Ferate și la Regionalele C.F.R., atestă perioada aprilie-septembrie, pentru a participa direct la atenţia ce se acorda, de la primele începuturi, intereselor construirea, întreţinerea și refacerea căilor ferate române. militare în construcţia și întreţinerea circulaţiei căilor În acest context, cele patru companii de căi ferate au ferate, la care armata a participat direct prin subunităţile participat la construirea sectoarelor de cale ferată Titu- de căi ferate din componenţa trupelor de geniu. Sub Târgoviște, Costești-Roșiori-Turnu Măgurele și în parte, conducerea inginerilor români, civili și militari, s-au Medgidia-Cobadin, a liniei ce lega staţia Ghencea de executat linii mult mai dificile și cu un preţ mult mai poligonul Cotroceni, a liniei ferate ce deservea Cetatea redus decât cel practicat de concesionarii străini. Astfel, București, lucrări de fortificaţii etc. s-au realizat lucrări de adevărată măiestrie tehnică, Experienţa acestor ani a impus necesitatea luării precum tuneluri, ziduri de apărare, viaducte și poduri, unor măsuri pentru îmbunătăţirea organizării și înzestrării culminând cu lucrările de artă de la Dunăre, în sectorul trupelor de geniu și a celor de căi ferate. Prin decizie Fetești-Cernavodă, considerate, la inaugurarea lor, în anul ministerială, s-a stabilit o nouă compunere a parcului 1895, printre cele mai complexe din Europa. companiilor, o mai bună dotare cu materiale necesare În afara practicii pe șantierele din reţeaua feroviara construirii și întreţinerii suprastructurii căii ferate, unelte a ţării, în sarcina Batalionului de căi ferate au rămas și de tâmplărie și banc de lucru, instrumente de topografie, liniile ferate cu destinaţie militară. Astfel, au continuat materiale pentru construirea terasamentelor. Toate acestea lucrările la liniile de cale ferată ale Cetăţii București,

34 1 (47) 2010 document studii/documente la construirea forturilor Ștefănești, Afumaţi, Tunari, din specialitatea ,,mișcare” au fost detașaţi Administraţiei asigurarea serviciului de telegraf și serviciului de mișcare C.F.R., participând la asigurarea exploatării sectoarelor pe liniile ferate ale Cetăţii. În toamna anului 1897 a de cale ferată București-Constanţa, București-Ploiești și început construcţia căii ferate Cotroceni-Domnești, București-Giurgiu. destinată să lege linia forturilor cu toate stabilimentele În perspectiva participării României la Primul Război serviciilor artileriei și subzistenţelor armatei aflate în Mondial pentru realizarea idealurilor sale naţionale și București. În aceeași perioadă a fost construită linia ferată datorită unor necesităţi de asigurare logistică a armatei, a care lega Manutanţa militară și cazarma Sf. Gheorghe cu fost emis Î.D.R. nr. 1542 din 9 aprilie 1916, prin care au Spitalul Militar Central, dar și alte lucrări. fost create comandamente, unităţi și servicii, iar Batalionul Sarcinile tot mari puse în faţa trupelor de căi ferate de căi ferate s-a transformat în Regiment de căi ferate, au dus la alte transformări și modificări în organizarea comandantul batalionului, colonelul Ion Macri, devine acestora. Prin Î.D.R. nr. 985 din martie 1908, începând cu primul comandant al regimentului. 1 aprilie a aceluiași an Batalionul de căi ferate, cu reședinţa la București, a devenit independent. Primul comandant al acestuia a fost locotenent-colonelul, viitor general de divizie, Scarlat Panaitescu, urmat în anul 1912 de maiorul, viitor general de brigadă, Ion Macri. Cu această organizare, companiile de căi ferate fiind numerotate de la 1 la 4, Batalionul s-a deplasat la Medgidia pentru a participa la construirea căii ferate Medgidia-Cobadin, cu o lungime de 28 km. Regimentul de căi ferate în Primul Război Mondial (1916-1919) La decretarea mobilizării, la 15 august 1916, Regimentul de căi ferate cuprindea în organica sa șase companii de căi ferate, șase echipe de poduri, opt echipe de linie și trei echipe de tuneluri. Mobilizarea regimentului În contextul celui de-al doilea război balcanic, a fost efectuată în corturi instalate pe platourile din Batalionul de căi ferate a fost readus la București, iar spatele forturilor Domnești și Mogoșoaia. Efectivul total după trei zile de marș a ajuns la Turnu Măgurele pentru al regimentului era de 938 oameni, din care 32 ofiţeri, 7 a asigura nevoile de transport ale Armatei Române. subofiţeri, 99 gradaţi și 800 soldaţi. Iniţial, companiile Companiile 1, 2 și 3 au fost dislocate pe reţeaua feroviară de căi ferate au fost afectate Armatelor I, a II-a și de de la sudul Dunării, pentru executarea manevrei și Nord, pentru punerea în funcţiune a liniilor din zonele îndrumarea trenurilor care efectuau transporturi în lor de acţiune, restabiliri de linii și construcţii de linii noi. interesul Armatei Române, precum și pentru paza și Ulterior, subunităţile de căi ferate au primit misiuni pe asigurarea transporturilor de materiale și trupe. Compania șase direcţii de căi ferate. 4 a rămas la Turnu Măgurele pentru întreţinerea liniilor Astfel, la Brașov și pe liniile adiacente au fost de garaj și îmbarcarea locomotivelor și vagoanelor pentru trimise companiile 3 și 5 de căi ferate, echipele 4 de a fi transportate pe malul bulgăresc cu șalupele. În această poduri, 2 de linie și 3 de tuneluri. Acestea au executat zonă au mai fost construite noi linii de garaj și s-a executat recunoașteri pe sectoarele de cale ferată distruse de serviciul de exploatare a trenurilor militare. inamic, au stabilit caracterul și volumul acestora, au După încetarea ostilităţilor din Balcani, marcată elaborat soluţiile de restabilire și au redat în funcţiune prin Pacea de la București, Batalionul de căi ferate, sub linii ferate în folosul trupelor luptătoare. Nevoite să se comanda maiorului Ion Macri, a continuat construcţia retragă pe Valea Prahovei, subunităţile au pregătit pentru sectorului Medgidia-Cobadin, a construit linia care lega distrugere obiective importante și au evacuat materiale de halta Teiș cu Arsenalul Armatei de la Târgoviște și linia de cale ferată și instalaţii de pe sectorul Predeal-Câmpina, legătură între Pirotehnia veche și cea nouă. În anul 1915, făcând impracticabile pentru inamic tunelurile de la Batalionul de căi ferate a construit linia de 6 km care Bușteni și Posada. După îndeplinirea misiunilor în zonă lega staţia Bălănoaia de staţia Frătești și în continuare s-au deplasat cu trenurile de lucru în Moldova, la Iași și încă 7 km până la punctul numit Florica de pe malul Piatra Neamţ. Dunării, unde s-au construit fundaţii de beton pentru Pe Valea Jiului a acţionat un detașament din două tunuri lungi de coastă, lucrare care a durat până în compania de căi ferate înguste, echipele 1 de poduri și trei primăvara anului 1916. În anul 1916, pentru instrucţia de linie, care a restabilit sectorul de cale ferată Bumbești- de specialitate în ramurile mișcare și tracţiune, militarii Târgu Jiu, a executat amenajări pentru captarea apei document 2010 1 (47) 35 studii/documente necesare alimentării locomotivelor, a refăcut și consolidat În zona Iași-Socola, au executat lucrări de terasa- poduri de cale ferată, liniile din staţii, cheiurile și rampele mente, completări de linii de garare și ramificaţii, rampe de îmbarcare-debarcare de pe sectorul de cale ferată de îmbarcare și cheiuri de transbordare în staţiile Socola, Filiași-Târgu Jiu. S-a retras iniţial la Craiova, participând Iași, Nicolina și triajul Păcurari și au fost refăcute liniile la pregătirea lucrărilor de minare a podurilor spre Calafat de cale ferată din staţia Ciurea. și Pitești, apoi a fost îndrumat spre Moldova, cartiruindu- În zona Mărășești-Galaţi-Bârlad, după executarea se la Bârlad. Pe Valea Oltului au acţionat compania 2 distrugerii unor obiective din zona fortificată Focșani- căi ferate și echipele 4 de linie, 2 de poduri, 3 tuneluri, Nămoloasa-Galaţi și a podurilor peste râul Trotuș, au cu misiunea de cercetare, recunoaștere și restabilirea trecut la lucrări de sporiri de staţii și triaje, construirea sectoarelor de cale ferată Râul Vadului-Podul Olt, Podul unor rampe de îmbarcare și cheiuri de transbordare, linii Olt-Făgăraș și Podul Olt-Sibiu. Aceleași subunităţi de legătură cu ecartament normal și îngust, înălţarea și au executat restabiliri în staţii, refacerea podurilor și lărgirea liniei ferate Galaţi-Reni, debarcadere și alte exploatarea sectoarelor Turnu Roșu-Podul Olt-Sebeș Olt lucrări de reparaţii și întreţinerea liniei ferate. și Chitila-Titu. Parte din aceste subunităţi au luat parte la În zona Bacău, au executat lucrări de sporire a luptele purtate de unităţile care apărau Defileul Oltului. staţiilor și construirea unor rampe de îmbarcare-debarcare, Pe sectorul de cale ferată Piatra Olt-Râmnicu Vâlcea au precum și un număr important de baracamente sanitare efectuat lucrări pregătitoare pentru distrugerea liniilor, pentru nevoile armatei. podurilor, tunelurilor, precum și evacuări de materiale de În zona Zorleni-Crasna au executat lucrări de cale ferată. Retrase în Moldova și aceste subunităţi s-au sporirea staţiilor și construcţia unor rampe de îmbarcare- stabilit la Bârlad. debarcare. În zona Ghimeș-Palanca a acţionat compania 1 căi După îndeplinirea misiunilor în cele patru zone, ferate, împreună cu echipele 3 de poduri și 1 de tuneluri, subunităţile au executat lucrări pregătitoare pentru care au executat lucrări de restabilire a liniei și traseului distrugeri în staţiile Mărășești, Panciu, Adjud, construirea de telecomunicaţii, precum și refacerea podurilor, în mod unor linii de garare și rampe de îmbarcare-debarcare și deosebit a viaductului Caracău. Tot aceste subunităţi a unor linii noi de interes militar, precum linia ferată au asigurat întreţinerea și exploatarea sectorului de Băcești-Roman cu lungimea de 45 km, linia ferată cale ferată Comănești-Ciceu-Ditrău. La sfârșitul lunii Dângeni-Rădăuţi Prut de 58 km și linia ferată îngustă septembrie s-au retras la Piatra Neamţ, unde au fost Huși-Bucovăţ, de 112 km. Această linie traversa râul folosite la construirea liniei de cale ferată îngustă până Prut și făcea legătura cu linia Ungheni-Chișinău. la Bicaz. Regimentul de căi ferate a cunoscut noi modificări Pe direcţia Bacău a acţionat un detașament format organizatorice, fiind desfiinţate echipele de linie, poduri din compania de căi ferate înguste, care a executat lucrări și tunele, prin includerea lor în cadrul companiilor. de întreţinerea liniei ferate și consolidarea terasamentelor Regimentul reorganizat, de data aceasta sub comanda pe sectoarele Bacău-Roman-Pașcani și Bârlad-Berheci. colonelului Matei Vlădeanu, avea 8 companii de Pe direcţia Piatra Neamţ au acţionat iniţial construcţii căi ferate și o companie de distrugeri. Fiecare compania 4 căi ferate, un detașament din compania de companie cuprindea două subunităţi de construcţii linii, căi ferate înguste și o echipă specializată în poduri de două subunităţi de poduri căi ferate, două subunităţi cale ferată. Acestea au avut misiunea de a construi o de tracţiune pentru deservirea trenurilor militare și cale ferată îngustă din Piatra Neamţ, prin Bicaz, până la personalul necesar pentru exploatarea feroviară a două Lunca Bradului, de 65 km, exploatată iniţial în folosul staţii principale. Cu această nouă structură, Regimentul Armatei Române din zonă, apoi predată Batalionului 17 a continuat executarea misiunilor primite în vederea căi ferate rus. Pe sectorul de cale ferată Piatra Neamţ- asigurării transporturilor necesare operaţiilor militare. Buhuși au fost consolidate linii, s-au construit noi linii Astfel, bilanţul misiunilor executate de acesta în de garaj, precum și rampe de încărcare-descărcare, apoi campania din Moldova a însumat refacerea a peste 900 m.l. subunităţile noastre de căi ferate au fost dirijate pentru poduri căi ferate și consolidarea altora, restabilirea a 421 alte lucrări în complexul feroviar Iași-Socola. km de cale ferată pe sectoarele exploatate pentru nevoile La 1 noiembrie 1916, în cadrul Regimentului de căi frontului, pregătirea pentru distrugere și distrugerea a ferate a luat fiinţă o companie de distrugeri organizată peste 1000 km cale ferată, 93 staţii, 97 poduri, executarea pe patru secţii, fiecare comandată de câte un ofiţer, care a galeriilor de mină de la podurile de la Asău și Comănești, executat îndeosebi misiuni de distrugeri. sporirea prin construcţii noi a reţelei feroviare din La începutul anului 1917, Regimentul de căi ferate Moldova cu 60 km linii de garare, 183 km cale ferată cu și-a mutat punctul de comandă de la Bârlad la Socola iar ecartament normal, larg și îngust, construirea a 19 poduri subunităţile sale au fost regrupate și au primit misiuni în mici și mijlocii cu lungime totală de 380 m.l., construirea patru zone. liniei ferate înguste de pe Valea Bistriţei în lungime de

36 1 (47) 2010 document studii/documente

120 de km și exploatarea acesteia, dublarea sectorului în anii grei ai Războiului de Întregire, conducerea statului, de cale ferată Târgu Frumos-Ruginoasa, restabilirea prin Ministerul de Război, a adresat deseori mulţumiri liniilor de telecomunicaţii de pe sectoarele de cale și felicitări și a decorat cu cele mai înalte ordine ale ferată afectate, paza și apărarea unor obiective feroviare României 11 ofiţeri ai Regimentului și un număr mare importante, precum și participarea alături de personalul de gradaţi-soldaţi, alţii fiind avansaţi în mod excepţional Administraţiei C.F.R. la exploatarea în comun a tuturor la gradul următor. Alţi 214 funcţionari superiori, ingineri sectoarelor de cale ferată din Moldova. și lucrători ai serviciilor de mișcare și tracţiune din În ultima parte a războiului și imediat după trecerea rândurile personalului C.F.R, au fost distinși cu înalte armatei pe picior de pace, Regimentul 1 Căi Ferate ordine iar 858 au fost răsplătiţi cu medalii de război (denumire primită la 1 ianuarie 1918), cu organizarea puţin pentru eroismul de care au dat dovadă, de cele mai multe modificată, și-a continuat misiunile specifice, contribuind ori alături și împreună cu subunităţile de căi ferate, pentru pe deplin la refacerea și exploatarea reţelei feroviare din menţinerea în circulaţie a tuturor sectoarelor de căi ferate, ţara noastră cu următoarele misiuni și dislocare: Comanda asigurarea transporturilor de aprovizionare și de evacuare, regimentului cu subunităţile de regiment, compania 1 executarea unor lucrări de linii noi, mulţi dintre ei până la și 2 căi ferate, în garnizoana București, unde executau sacrificiul suprem. program de instrucţie, compania 3 la Cernăuţi, unde, printre alte misiuni, a menţinut în funcţiune podul de la Participarea unităţilor militare de căi ferate la Tighina-Tiraspol împotriva grupurilor anarhice rusești, refacerea și dezvoltarea reţelei feroviare în România compania 4 la Iași, unde a executat serviciul de exploatare (1919-1941) în colaborare cu personalul C.F.R., companiile 5 și 7 La terminarea războiului, România dispunea de la Fetești, unde executau construirea feribotului peste 11.349 km cale ferată, la vechile linii ale ţării în lungime braţul Borcea în vederea restabilirii circulaţiei întrerupte de 3.805 km adăugându-se 7.544 km ai provinciilor care cu Dobrogea, compania 6 la Brașov, unde executa paza se uniseră cu ţara. Provenind de la patru administraţii de obiectivelor feroviare din zonă și strângerea materialelor cale ferată, liniile aveau caracteristici diferite din punct de părăsite de trupele germane, compania 8 la Piatra Neamţ, vedere tehnic, de dotare, întreţinere etc. Ecartamentele unde executa exploatarea și întreţinerea căii ferate înguste erau de trei tipuri - îngust, normal și larg, iar numărul din zonă. De asemenea, Regimentului 1 Căi Ferate a tipurilor de șină crescuse de la 7 la 47 (cuprinse între contribuit la asigurarea circulaţiei trenurilor din întreaga 17 și 45 kg/m.l.). Situaţia căilor ferate, distrugerile ţară care aveau destinaţia spre Alba Iulia, pentru marele la linii și poduri, uzura căii și a materialului rulant, eveniment de la 1 Decembrie 1918. risipirea personalului specializat se resimţeau în volumul Perspectiva instalării bolșevismului în Ungaria ca traficului, viteza de circulaţie și asigurarea condiţiilor și pericolul pentru consolidarea unirii Transilvaniei cu minime de exploatare. Clădirile din staţii suferiseră și România, a determinat acţiunea militară românească ele mari stricăciuni, instalaţiile de alimentare cu apă și peste Tisa și până la Budapesta, desfășurată în intervalul combustibil, remizele locomotivelor, triajele, liniile de martie-august 1919, la care au participat și trei companii garare, macazurile, atelierele de reparaţii etc, erau distruse de căi ferate, secţia I poduri, secţia II-a tuneluri și trenul sau evacuate de inamic în retragere. Ca urmare a scăderii blindat – apărut pentru prima dată în Armata Română și puterii de rezistenţă a terasamentelor și liniilor, a lipsei dat în subordinea Regimentului 1 Căi Ferate. Misiunile instalaţiilor de semnalizare, circulaţia trenurilor se făcea principale îndeplinite de subunităţile regimentului cu mari greutăţi și cu viteze ce abia atingeau 30 km/oră. au fost: repararea și întreţinerea căilor ferate din zona În acesta condiţii deosebit de dificile pentru circulaţia operaţiilor, demontarea unor porţiuni de cale ferată de feroviară, statul român a trebuit să facă mari și îndelungate mică importanţă și folosirea materialului la construirea eforturi financiare și materiale, ca și de muncă umană, altor căi ferate necesare frontului, asigurarea depourilor pentru consolidarea terasamentelor și liniilor, reconstrucţia cu meseriași, balastarea și burajul unor linii distruse clădirilor, instalaţiilor de tot felul, magaziilor din staţii, de inundaţii, exploatarea sectoarelor de cale ferată din liniilor de telecomunicaţii, precum și a podurilor distruse, apropierea frontului, cercetarea unor lucrări de artă – pentru a asigura o circulaţie fluentă. Abia ulterior s-a pus poduri și tuneluri – pentru a fi refăcute și redate circulaţiei. problema unui program de dezvoltare pe termen lung, De asemenea, subunităţile de căi ferate au executat paza conform cu cerinţele comerţului, industriei, agriculturii, și apărarea principalelor obiective feroviare din zona de precum și nevoile militare și administrative. operaţii și a echipat cu personal trenul blindat, pus la Regimentul 1 Căi Ferate s-a situat în mijlocul dispoziţia Armatei de Transilvania. efortului general, participând, alături și împreună cu Pentru abnegaţia, curajul, devotamentul, spiritul de personalul Administraţiei C.F.R. la refacerea unor sacrificiu și modul exemplar în care ofiţerii, gradaţii și terasamente, montări de ramificaţii de diferite tipuri, soldaţii din trupele de căi ferate și-au îndeplinit misiunile consolidări de linii și poduri de cale ferată, exploatarea document 2010 1 (47) 37 studii/documente unor sectoare de cale ferată, dar și la paza unor obiective Un rol important au jucat trupele de căi ferate pe importante de pe reţeaua de căi ferate. timpul grevei generale din octombrie 1920, când au Având în vedere volumul mare de lucrări de acţionat pentru contracararea efectelor negative asupra refacere și perspectiva dezvoltării reţelei de căi ferate a transportului de călători și mărfuri. Conform ordinului României, ca și importanţa strategică a acestora pentru Președinţiei Consiliului de Miniștri din 10 octombrie ducerea unui război de apărare a ţării, pe baza experienţei 1920, personalul de tracţiune C.F.R. a fost mobilizat la dobândite în urma participării trupelor de căi ferate în Regimentul 2 Căi Ferate, iar la 3 noiembrie 1920 întregul campaniile războiului abia încheiat, a apărut necesitatea personal C.F.R. a fost mobilizat la cele două regimente de sporirii acestor trupe. Pe baza unui raport-memoriu căi ferate, care au luat în primire toate staţiile, depourile, comun al comandantului regimentului, colonelul Matei atelierele din București și din alte localităţi. În Ordinul Vlădeanu și Biroului Transporturi din M.St.M., datat la de Zi nr. 13 572/1920 al ministrului de Război se arăta că mijlocul anului 1918, care cerea creșterea efectivelor dar ,,Guvernul ţării a avut sprijinul puternic în oștire, care și și ,,acordarea unei atenţii deosebite recrutării oamenilor, de data aceasta a fost la înălţimea chemării sale. Armata, aceștia să fie știutori de carte și meseriași, ... , ofiţerii să fie prin regimentele de căi ferate, a fost aceea care în ziua toţi ingineri din Administraţia C.F.R.’’, la 16 octombrie încetării lucrului, în mod hotărât și cu voinţă de fier a 1919 a fost semnat Î.D.R. nr. 4352 care constituie înlocuit personalul grevist și a izbutit imediat să pună actul oficial de înfiinţare a Brigăzii de Căi Ferate și în circulaţie trenurile de persoane și mărfuri. Spiritul Pontonieri în subordinea Comandamentului Trupelor de de abnegaţie, sacrificiu, devotamentul fără seamăn cu Comunicaţii, dependentă din punct de vedere tehnic și care ofiţerii și trupa regimentelor de căi ferate s-au disciplinar de Inspectoratul Tehnic al Geniului, iar sub pus în slujba patriei și binelui obștesc le dau dreptul la raport administrativ de Ministerul de Război. Brigada recunoștinţa întregii naţiuni’’. avea în compunerea sa două regimente de căi ferate și Anual, Brigada de Căi Ferate încheia cu Direcţia regimentul de pontonieri. Primul comandant al brigăzii Generală a C.F.R. o Convenţie în care se precizau a fost colonelul Gheorghe Negoescu, comandantul obiectivele și nevoile de instruire, perioadele de instrucţie Regimentului 1 rămânând colonelul Matei Vlădeanu, practică, pe specialităţi. Avantajele acestei colaborări al Regimentului 2 colonelul Teodor Constantinescu, iar ERAU reciproce: pentru cadre și trupă instruirea de al Regimentului de Pontonieri colonelul Dan Florescu. specialitate se făcea în condiţii mai bune în serviciile și Fiecare regiment de căi ferate era organizat pe trei pe șantierele căii ferate, adică aceea pe care trebuia să o batalioane, fiecare batalion având în subordine patru asigure în situaţii de război, iar pentru C.F.R. era avantajul companii. Volumul mare de obiective feroviare cu nevoi de a dispune în orice moment de subunităţi instruite și de refacere sau consolidare ca și nevoia de specialiști utilate care să constituie o rezervă permanentă de efective în ramurile feroviare, a făcut să găsim companiile de convenabile și sigure, bine organizate și mobile, capabile căi ferate în toate zonele ţării - Moldova, Dobrogea, să intervină oportun în orice punct și în orice moment Muntenia, Oltenia, Banat sau Transilvania, fără a le pe reţeaua feroviară. Asigurarea cu uneltele și utilajele putea stabili într-un anume loc din cauza mobilităţii lor folosite la lucrările executate pentru nevoile reţelei și a deselor schimbări de situaţii de pe reţeaua sporită de feroviare se realiza prin grija Ministerului de Război și a căi ferate a României. Ministerului Lucrărilor Publice. Totodată, regimentele de căi ferate au fost folosite În această scurtă perioadă de la înfiinţarea brigăzii, pentru rezolvarea unor necesităţi ale armatei prin executarea unor lucrări la căile ferate din depozite, în octombrie 1919 până în anul 1921, volumul mare construirea și repararea unor căi ferate înguste din incinta de lucrări a impus o largă răspândire pe teritoriu, puţin mobile, greu de coordonat, o varietate mare de lucrări care impuneau o anume specializare. Aceste neajunsuri au evidenţiat necesitatea reorganizării și sporirii efectivelor unităţilor de căi ferate, precum și specializarea lor în funcţie de categoriile de lucrări necesare a fi executate. La 20 decembrie 1921, brigada și-a modificat organizarea. Astfel, regimentul de pontonieri a trecut în subordinea brigăzii de specialiști, iar brigada de căi ferate cuprindea regimentul 1, regimentul 2 și regimentul 3, care s-a înfiinţat ulterior. Această organizare și-a dovedit eficienţa în activitatea brigăzii în anii următori, deși vor unităţilor militare, construirea și întreţinerea unor linii de fi mici modificări și ajustări prin adăugarea batalioanelor garare, experimentări ale podurilor metalice demontabile de pază. de căi ferate de tip Kohn, Rothwagner etc. Pentru asigurarea specializării trupelor de căi

38 1 (47) 2010 document studii/documente ferate, regimentele s-au organizat pe specialităţi, fiecare admiși să execute serviciul pe propria răspundere. regiment având în compunerea sa câte un batalion Și în anii următori, activitatea subunităţilor de căi de exploatare și câte două batalioane de construcţii. ferate s-a desfășurat la serviciile și pe șantierele C.F.R., Dislocarea și misiunile companiilor din Regimentele 1 pe baza convenţiilor încheiate anual între Ministerul și 2 căi ferate erau în funcţie de necesităţile regionalelor de Război și Ministerul Comunicaţiilor, convenţii care C.F.R. Localităţile în care erau dislocate companiile stabileau toate problemele legate de folosirea efectivelor, variau de la etapă la etapă, unele cu 2-3 locuri anual, în hrănirea, echiparea, cazarea, plata militarilor, răspândirile, funcţie de lucrările ce trebuiau executate. drepturile cadrelor și trupei, alte elemente necesare Astfel, Regimentul 1 Căi Ferate, cu 11 companii desfășurării activităţilor pe timpul instrucţiei practice. (compania 12 era la dispoziţia Ministerului de Război), Trupele de căi ferate au continuat astfel să a participat la normalizarea căilor ferate din Basarabia, contribuie substanţial la procesul de refacere, dezvoltarea a organizat exploatarea complexelor feroviare din și modernizarea reţelei de căi ferate din ţara noastră. București, Ploiești, Galaţi, Adjud, Pașcani, Bălţi, Treptat, prin activitatea muncitorilor ceferiști și a Chișinău, Iași, Socola, Petroșani, Oradea, Cluj, a executat militarilor feroviari au fost lichidate consecinţele nefaste lucrări de întreţineri și construcţii de căi ferate în zonele ale războiului, prin înlăturarea distrugerilor provocate Reni, Buzău, fortul Otopeni, Cernăuţi, Chișinău, Brașov, căii ferate, trecându-se la consolidarea și extinderea lucrări de deszăpezire, paza unor obiective importante și reţelei feroviare în funcţie de nevoile mereu crescânde ale lucrări de artă și multe altele. În anii următori, regimentul economiei naţionale. Consultarea factorilor competenţi a participat la refacţia liniei Buzău-Galaţi și Mărășești- pe linie economică și politică, precum și a M.St.M. Tecuci, ambele cu șină tip 45, Roman-Burdujeni, Tecuci- a permis elaborarea mai multor programe. Astfel, era Iași, Tecuci-Barboși, toate cu șină tip 40, alte lucrări în evidentă necesitatea executării cu precădere a liniilor triajul Galaţi-Brateș, linia ferată Galaţi-Reni, staţia Reni Bumbești-Livezeni, din care până în anul 1941 se și un pod peste râul Prut etc. executase doar porţiunea dintre Bumbești și Meri, în Regimentul 2 Căi Ferate a executat lucrări de lungime de 8 km, Salonta-Chișinău Criș, pentru legarea exploatare la Petroșani, Craiova, Brașov, Arad, Dej, Ardealului de Oradea, 35 km, Brașov-Întorsura Buzăului- Cluj, Reghin, Teiuș, Târgu Mureș, dar și la București Nehoiașu-Buzău, din care, din lipsă de finanţare, s-a dat Mărfuri, Pitești, precum și alte lucrări de construcţii și în circulaţie secţiunea Hărman-Întorsura Buzăului, în întreţineri la Făurei, Reni, Cotroceni, București Mărfuri, lungime de 31 km, Sighet-Salva, până în anul 1939 s-au Buzău, Chitila, Ploiești, Galaţi, Slatina, Adjud, ca și lucrat doar 14 km (Salva-Telciu), Caransebeș-Reșiţa, 41 la normalizarea liniei Ungheni-Chișinău. În zona de km, lucrare încheiată până în octombrie 1938, Tulcea- vest a ţării a executat lucrări de refacţii, construcţii noi, Babadag, 39 km, construcţie încheiată în martie 1939, exploatarea reţelei feroviare. Ilva Mică-Vatra Dornei, 75 km, începută în anul 1915 de La 1 aprilie 1926, a avut loc o altă organizare a celor către armata austro-ungară, lucrare reluată după 1924 și două regimente, fiecare dispunând de patru batalioane, dată în exploatare în decembrie 1938, București-Roșiori- două de exploatare, unul de construcţii și unul de poduri Caracal-Craiova, lucrările încep în anul 1915, se reiau abia și căi ferate înguste, fiecare batalion cu patru companii, în anul 1940, parţial se dau sectoare în exploatare, dar se deci 16 la regiment. Efectivele brigăzii cuprindeau 9818 vor termina după război, ca și liniile București-Urziceni- oameni, Regimentul 1 cu 5089 oameni iar Regimentul Făurei și Urziceni-Slobozia, Curtea de Argeș-Râmnicu 2 cu 4729 oameni. Companiile celor două regimente, Vâlcea, studiată pe teren dar nefinanţată și feribotul de la 32 la număr, erau împânzite pe întregul teritoriu al Giurgiu-Ruse, pentru legătura feroviară cu Bulgaria. României Mari. Efectivele erau cazate, în marea lor La marea majoritate a acestor lucrări au participat majoritate, în vagoane clasă, de marfă acoperite, iar pentru și subunităţile brigăzii de căi ferate, la unele chiar cu utilaje și materiale erau folosite vagoane descoperite, majoritatea efectivelor. De exemplu, linia Ilva Mică-Vatra subunităţile fiind în continuă deplasare de la un șantier Dornei, cea mai mare investiţie a României în perioada la altul, vagoanele le asigurau rapiditatea mișcării. Pentru interbelică și una din cele mai frumoase linii ferate din pregătirea cadrelor și a trupei a fost înfiinţată prima școală România, a cunoscut intervenţia ostașilor de căi ferate de de specialiști de poduri căi ferate la Cosmești, pe Siret. la inaugurare, 10 iulie 1934, până la intrarea în întregime Pentru pregătirea militarilor în ramurile mișcare (acari, în exploatare, la 18 decembrie 1938 și ulterior lucrările frânari, manevranţi, impiegaţi de mișcare), tracţiune de consolidare, care au continuat în anii 1939 și 1940. (mecanici și fochiști de locomotivă), ca și personalul din Efectivele militare au fost în permanentă creștere, de la ramura întreţineri linii și revizori de vagoane, funcţionau 2 000 la începutul lucrărilor la 4 800 în campania 1937/1938 școli în cadrul regimentelor. Absolvenţii acestor școli erau (87 ofiţeri, 39 subofiţeri, 276 sergenţi și caporali), 54% verificaţi și majoritatea autorizaţi de comisii ale organelor lucrând la terasamente, din care o treime în stâncă, dar și C.F.R., în special în domeniul siguranţei circulaţiei, apoi la construcţia taberelor, drenaje și consolidări, montarea document 2010 1 (47) 39 studii/documente suprastructurii, încărcări și descărcări de materiale, clădiri Regimentul 1 Căi Ferate, cu parte din cele 16 companii și instalaţii în staţii, pază etc. de specialităţi diferite, a trecut Prutul și începând cu 6 iulie În anii premergători celui De-al Doilea Război a dispus subunităţile succesiv la refacerea liniilor, staţiilor, Mondial, Brigada de Căi Ferate a luat măsuri de sporire podurilor și telecomunicaţiilor de căi ferate distruse de a sarcinilor de instruire a efectivelor, ridicarea nivelului inamic pe direcţiile Ungheni, Bălţi, Florești, Rezina (pe pregătirii ofiţerilor, subofiţerilor și gradaţilor, participarea Nistru), apoi în continuare, peste Nistru, pe calea ferată doar la acele lucrări care răspundeau interesului armatei. dintre Râbniţa și Slobotka (situată pe magistrala Odessa- A fost creat Centrul de Instrucţie Poduri la Mintia de Moscova), iar de aici spre nord, până la Zmerinka. Misiunile pe râul Mureș, iar în fiecare regiment a luat fiinţă câte au constat în refacerea liniilor distruse în procent de 20%, o școală de distrugeri, având în compunere 6 ofiţeri, 2 normalizarea liniilor prin trecerea de la ecartamentul subofiţeri, 307 gradaţi și soldaţi. S-au impus și unele rusesc de 1524 mm la cel normal, european de 1435 mm, măsuri de organizare, de creștere a efectivelor, de formare deci fiecare metru liniar de linie a fost luat la mână pentru a altor batalioane de pază și a unor detașamente care a deplasa unul din fire spre interior cu 89 mm. Același au executat lucrări numai cu caracter militar, inclusiv lucru, cu liniile din staţii, triajele și schimbătoarele de cale. fortificaţii în Basarabia și în Transilvania, evacuări de Podurile și podeţele au suferit distrugeri totale, refacerea materiale din Ardealul răpit, minarea unor obiective la lor solicitând la maximum companiile de poduri și un consum mare de materiale, mai ales cel mare de la Rezina, graniţe etc. Brigada era comandată de generalul Gheorghe peste fluviul Nistru. Tudor Coatu, Regimentul 1 de colonelul Ion Arbore, iar Regimentul 2 Căi Ferate, de asemenea cu parte din Regimentul 2 de colonelul Ion Gheorghe. cele 18 companii, a trecut Prutul și succesiv a executat Reţeaua feroviară a avut mult de suferit de pe misiuni de refacere și exploatare a sectoarelor de cale urma amputărilor teritoriale impuse României în anul ferată de pe direcţiile Ungheni, Chișinău, Tighina, 1940. Lungimea reţelei s-a redus cu circa 3800 km, apoi peste Nistru, la Tiraspol, Razdelnaia, Odessa. În parcul de locomotive și vagoane a scăzut proporţional, continuare, unele subunităţi au urmărit calea ferată în inventarul C.F.R. fiind puternic mutilat, cu efecte Crimeea și în bazinul Doneţului până la Stalino (Iuzovka), negative din punct de vedere politic, economic, social prin compania 13 comandată de locotenentul Ioan V. și militar. Participarea iminentă a României la război a Giumale (avansat în anul 1995 la gradul de general de determinat măsuri în consecinţă și pentru Brigada de brigadă în retragere), altele primind misiuni pe sectoarele Căi Ferate, inclusiv prin numirea unor noi comandanţi. de cale ferată din sudul Basarabiei de la Galaţi și Reni, Astfel, comandant al Brigăzii a fost numit colonelul Vasile pe direcţiile Ismail, Românești, Cetatea Albă și apoi Brăiloiu, avându-l șef al Biroului Tehnic pe locotenent- până la Fălciu. Adevărate fapte de eroism au săvârșit colonelul Adrian Petruc, comandantul Regimentului 1 companiile 21 și 22 pentru refacerea podurilor mari de colonelul Ortenziu Panţu, avându-l ajutor pe locotenent- la Ungheni de peste râul Prut și de la Tighina de peste colonelul Victor Burdeanu, comandantul Regimentului 2 Nistru, atât prin soluţiile adoptate cât și prin faptul că colonelul Ioan Grigorovici, având-l ajutor pe locotenent s-a lucrat neîntrerupt ziua și noaptea, sub dese și intense colonel Traian Panaitescu. bombardamente ale aviaţiei inamice. Regimentul 3 Căi Ferate, înfiinţat prin Decretul Brigada de Căi Ferate în al Doilea Război Mondial nr. 1343 din 6 mai 1942 semnat de însuși mareșalul Ion (1941-1945) Antonescu, cu sediul iniţial la Chitila, apoi în garnizoana În primele zile de la decretarea mobilizării și de pace de la Sibiu, a preluat unele subunităţi și misiunile intrarea României în război, unităţile de căi ferate au acestora de la celelalte două regimente. S-a apreciat că acţionat în sprijinul forţelor luptătoare, lucrând în zonă cele două regimente sunt insuficiente pentru lucrările la consolidarea liniilor, a podurilor și instalaţiilor de cale cerute de Direcţia Generală a C.F.R. și mai ales de ferată. Urmând drumul marilor unităţi operative, trupele cele impuse de situaţia de război. În plus, numărul prea de căi ferate au fost dispuse către front, începând cu 1 iulie, mare de companii în fiecare din cele două regimente, astfel: Comanda Brigăzii 303 căi ferate și Regimentul 1 răspândite pe toată reţeaua de căi ferate a ţării, făcea la Iași iar Regimentul 2 la Galaţi. În luna august, sediile aproape imposibilă administraţia, controlul, instrucţia Brigăzii și Regimentului 1 au fost stabilite la Chișinău, iar și mobilizarea. Comandant al regimentului a fost numit al Regimentului 2 la Românești (Basarabeasca), pentru colonelul Traian Panaitescu. ca la sfârșitul anului să se înapoieze la reședinţele de Începând din vara anului 1943, ca urmare a bază, Iași și Chitila, de unde se puteau conduce mai bine ofensivei trupelor sovietice spre vest, s-au retras succesiv și trupele rămase la misiuni pe sectoarele de cale ferată și subunităţile de căi ferate, ele primind misiuni în ţară din interior, pe întreaga reţea din Moldova, Muntenia, de refacere și exploatare, de construcţii noi, dar și de Oltenia, Banat și Transilvania. pregătire pentru distrugerea prin minare și cu exploziv a

40 1 (47) 2010 document studii/documente unor obiective feroviare, precum și paza acestora. Printre de tren, 47 partide de locomotivă și 8 partide de staţii construcţiile noi de cale ferată la care au participat din Regimentul 1; 120 partide de tren, 40 partide de militarii feroviari s-au numărat București-Roșiori- locomotivă și 32 partide de staţii din Regimentul 2; 48 Caracal- Craiova, București-Urziceni-Făurei, Urziceni- partide de tren, 28 partide de locomotivă și 26 partide de Slobozia-Ţăndărei-Lunca Dunării, Valea Homorod- staţii din Regimentul 3 Căi Ferate, gata să intre în serviciu Șercaia, dar și alte lucrări cerute atât de economie cât și în 48 de ore de la avizare. Foarte des se iveau alte și alte de interesele militare. situaţii care cereau unităţilor specializate să intervină La 1 octombrie 1943, colonelul Ion Grigorovici a pentru rezolvarea unor probleme legate de asigurarea fost numit comandantul Brigăzii 303 Căi Ferate, sediile transporturilor pe calea ferată, în parte determinate de unităţilor subordonate, comandanţii și efectivele lor bombardamentele artileriei și aviaţiei, dar și de haosul stabilindu-se astfel: Regimentul 1, cu sediul la Focșani, creat de retragerea dezordonată a armatei germane, ca și comandat de colonelul Ortenziu Panţu, avea ca efective de coloanele de refugiaţi în panică, care se întindeau pe 70 de ofiţeri, 71 subofiţeri, 4043 gradaţi și soldaţi, zeci de kilometri și blocau drumurile și calea ferată. Regimentul 2, cu sediul la Chitila, comandat de colonelul În perioada aprilie-august 1944, Brigada a participat Ion Bădiceanu, avea ca efective 165 ofiţeri, 131 subofiţeri la înlăturarea urmărilor bombardamentelor și refacerea , 8898 gradaţi și soldaţi, Regimentul 3, cu sediul la obiectivelor de căi ferate distruse în toate localităţile cu Sibiu, comandat de colonelul Traian Panaitescu, avea ca noduri feroviare. În afară de aceste lucrări, au continuat efective 55 ofiţeri, 69 subofiţeri, 3529 gradaţi și soldaţi, misiunile de construire a căii ferate înguste Traian Sat- Comandamentul detașamentelor de lucru căi ferate, cu Cotești, căilor ferate normale București-Făurei, Făurei- sediul la București, comandat de locotenent-colonelul Tecuci, București-Craiova, sporirea staţiei Bacău, Adrian Petruc, avea ca efective 430 ofiţeri, 281 subofiţeri, reconstruirea căii ferate Iași-Târgu Frumos, consolidarea 49230 gradaţi și soldaţi, Comandamentul batalioanelor liniei Târgu Jiu-Valea Sadului, serviciu de exploatare pe de pază căi ferate, cu sediul la București, comandat de majoritatea direcţiilor de cale ferată, paza și apărarea colonelul Nicolae Poenaru, avea ca efective 170 ofiţeri, 95 unor obiective importante de cale ferată. subofiţeri, 10 065 gradaţi și soldaţi. În cadrul luptelor desfășurate în timpul și după data Rezultă că Brigada de Căi Ferate, a cărei organizare de 23 august 1944 în împrejurimile Capitalei, a participat s-a menţinut intactă până la sfârșitul anului 1944, avea și compania 9 din Regimentul 2 căi ferate, cu 250 de un total de 77.302 oameni, din care 890 ofiţeri, 647 oameni, care a lichidat rezistenţa trupelor germane din subofiţeri și 75.765 trupă. Lucrările executate de Brigadă, complexul feroviar Chitila. Pe Valea Prahovei, în cadrul de la intrarea în război și până la sfârșitul anului 1943, luptelor desfășurate de trupele Corpului V Teritorial pentru curăţirea zonei petroliere de trupe hitleriste, a participat și compania 8 din același regiment, cu un efectiv de peste 300 de militari. La Slobozia, compania 3 din Regimentul 1 a participat la oprirea și dezarmarea unei coloane hitleriste care se îndrepta spre Călărași și a zădărnicit, în gara Slobozia, încercarea acestora de a arunca în aer o garnitură de tren încărcată cu exploziv. Misiuni asemănătoare au îndeplinit și subunităţi ale Regimentului 3 căi ferate în zona Sibiu, punând stăpânire pe aeroporturile Turnișor și Șura Mică și interzicând folosirea lor de către germani. De asemenea, a salvat de la distrugere tunelul de la Beia. Imediat după 23 august, aceste subunităţi au primit misiunea de a curăţa zona și au însumat 17.323.503 oameni/zile, la care se adăuga un de a interzice retragerea coloanelor izolate hitleriste pe plus de 34.414 oameni/zile folosiţi de către batalioanele șoseaua Sibiu-Alba Iulia. de pază căi ferate. În operaţiunile pentru eliberarea teritoriului Anul 1944 a găsit Brigada în aceeași organizare, naţional, Armata Română a dispus de o Brigadă de Căi cu mici modificări în dislocarea subunităţilor, impuse Ferate compusă din trei regimente, un grup de batalioane de necesităţile operaţiunilor militare. Mersul războiului, pentru paza și apărarea căii ferate și 28 de detașamente victoriile din Est și din Vest ale coaliţiei antihitleriste, de lucru și pază. Unităţile de căi ferate au rămas în luptele în retragere spre teritoriul ţării noastre ale mod nemijlocit subordonate Brigăzii de Căi Ferate, dar armatei germane, au impus noi misiuni unităţilor de căi misiunile lor s-au executat de comun acord cu organele ferate, în afara celor la care erau deja angajate. Astfel, de resort sovietice, fiind dislocate astfel: Regimentul 1 în lunile februarie și martie s-au organizat 144 partide în localităţile Brăila, Galaţi, Adjud, Buzău, Măicănești, document 2010 1 (47) 41 studii/documente

Traian Sat, Gugești și Tulcea, Regimentul 2 în București, Regimentul 2 căi ferate și un batalion de pază căi ferate Chitila, Brăila, Ploiești și Brașov și Regimentul 3 în (19 companii cu un efectiv de 87 ofiţeri, 100 subofiţeri Ilia,Timișoara, Brașov, Reșiţa, Sibiu, Făgăraș, Caransebeș, și 3730 trupă). Grupul a urmat progresiunea frontului Caracal, Roșiori de Vede și Brăila. până la terminarea războiului, iar mișcarea și misiunile Având în vederea urgenţa restabilirii comunicaţiilor acestuia au fost fixate de Comandamentul trupelor de căi feroviare în Transilvania, la 11 septembrie 1944, din ferate al Frontului 2 Ucrainean, întocmai ca și pentru cele ordinul M.St.M., s-a constituit o grupare de unităţi de două brigăzi de căi ferate sovietice care au participat la căi ferate sub comanda comandantului Regimentului restabilirile ulterioare. Începând cu 16 septembrie 1944, 3 căi ferate, colonelul Traian Panaitescu, cu misiunea Punctul de comandă al grupului a fost stabilit la Sibiu, iniţială de a restabili direcţiile principale de cale ferată primele misiuni, încadrate în operaţia de la Debreţin, Brașov-Teiuș-Cluj-Oradea și Apahida-Dej-Carei-Satu constând în restabilirea liniilor și staţiilor de pe sectoarele Nare. Gruparea era compusă din toate subunităţile de cale ferată Câmpia Turzii-Tunel, Cluj-Oradea și Regimentului 3 căi ferate (13 companii organizate în Oradea-Valea lui Mihai, participarea la lucrările de patru batalioane), 3 companii construcţii căi ferate din refacere a patru tuneluri duble dintre staţiile Războieni Regimentul 2, o companie de poduri din Regimentul 1, și Apahida (unul dintre acestea a fost ocolit din cauza organele de întreţinere și de poduri ale C.F.R. aflate în zonă distrugerii totale), construirea podului de la Câmpia și unele detașamente de lucru căi ferate aflate cu misiuni Turzii, de peste râul Arieș și participarea la refacerea în Transilvania. Grosul forţelor a fost concentrat la centru, podurilor de peste râul Mureș dintre staţiile Războieni în zona Podu Olt, Sibiu, Copșa Mică, pentru a se putea și Târgu Mureș, participarea la refacerea viaductului de la interveni cu tot efortul pe direcţia principală și la nevoie, Caracău și la restabilirea liniei de cale ferată Ciceu-Târgu spre Făgăraș și Vinţu de Jos-Șibot. Misiunile de restabilire Mureș, participarea la restabilirea instalaţiilor de telegraf, a liniilor și telecomunicaţiilor, deminări și extrageri de telefon, semnalizare în triunghiul Cluj, Oradea, Satu bombe neexplodate, refacerea podurilor etc. s-au executat Mare și participarea la restabilirea suprastructurii liniei prin suprapunerea eforturilor militarilor feroviari cu cele de cale ferată Apahida-Dej-Zalău și refacerea podurilor ale ceferiștilor din zonă. După 20 septembrie, efortul dintre Apahida și Dej. militarilor feroviari s-a mutat pe direcţiile de căi ferate După eliberarea întregii Transilvanii, începând cu 18 Brașov-Sfântu Gheorghe și Războieni-Câmpia Turzii, octombrie 1944 Punctul de comandă al Grupului operativ cărora trupele hitleristo-hortiste le provocaseră distrugeri s-a mutat la Arad, unităţile de căi ferate participând cu importante. Mari distrugeri au fost provocate de inamic, Batalioanele 2 și 3 construcţii la restabilirea liniei de rocadă în retragerea sa spre Cluj, explodând în întregime sau Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare și refacerea podurilor parţial cele 8 tuneluri aflate între staţiile Valea Florilor de la Arad, Zerind, Oradea, Diosig și Satu Mare. Podul de și Cojocna. la Arad, cu lungimea totală de 310 ml (3x51,42+2x76,80), a În paralel cu îndeplinirea misiunilor în zona teatrului fost refăcut de companiile 11 și 12 poduri din Regimentul de operaţiuni în Transilvania, o activitate la fel de laborioasă 3 căi ferate, fiind terminat în 28 de zile. Batalionul de pentru normalizarea circulaţiei trenurilor s-a desfășurat poduri reface podurile de peste Crișul Negru, Batalionul de în interiorul ţării de către unităţile de căi ferate rămase exploatare a asigurat circulaţia trenurilor în zona frontului, disponibile, împreună cu ceferiștii din zonele respective, iar compania de transmisiuni restabilirea legăturilor respectiv lucrări atât la refacerea terasamentelor, liniilor, telefonice, telegrafice și semnalizarea feroviară pe aceste staţiilor, triajelor, instalaţiilor, și podurilor de cale ferată sectoare. Corespunzător mersului frontului în lunile distruse pe timpul acţiunilor militare cât și la lucrările de noiembrie și decembrie, misiunile au constat în asigurarea investiţii ale Direcţiei C.F.R. circulaţiei pe prima rocadă, de la Arad și Oroshaza în sud În prima decadă a lunii octombrie au intrat în zona și până la Zahany în nord, pe toate direcţiile până la râul de operaţii și unităţile militare sovietice de căi ferate. Tisa și refacerea podurilor la capetele acestor direcţii, dintre La ordinul M.St.M., colonelul Traian Panaitescu a luat care cel mai mare la Szeghed. Începând cu 3 noiembrie legătura cu șeful transporturilor militare al Frontului 1944, Punctul de comandă al Grupului operativ s-a mutat 2 Ucrainean și a discutat situaţia legată de necesităţile la Gyula. urgente de refacere a circulaţiei pe calea ferată. La 9 La începutul anului 1945, în cadrul operaţiunilor octombrie s-a constituit Grupul operativ al Brigăzii de la Budapesta, militarii feroviari români au participat de Căi Ferate române, sub comanda colonelului Traian restabilirea liniilor ferate de convergenţă de la podurile Panaitescu, care a fost pus la dispoziţia Comandamentului peste râul Tisa spre Budapesta, restabilirea rocadei trupelor de căi ferate al Frontului 2 Ucrainean. În paralelă cu Tisa, Kecskemet-Szolnok și Hatvan-Lucenec, compunerea acestui grup au intrat Regimentul 3 căi consolidarea și menţinerea în circulaţie a podurilor ferate, Batalionul 4 poduri din Regimentul 1 căi ferate, provizorii, de peste râul Tisa și afluenţii săi, ameninţate de Batalionul 3 construcţii și compania 13 transmisiuni din îngheţ, dezgheţ și ape mari, restabilirea telecomunicaţiilor

42 1 (47) 2010 document studii/documente

și exploatarea reţelei feroviare, aprovizionarea cu materiale a montat și demontat un număr mare de ramificaţii, a pentru diferite șantiere și pentru misiunile următoare. refăcut și consolidat 27 poduri feroviare, a restabilit trasee După terminarea, la 13 februarie, a operaţiei de la de telecomunicaţii ale reţelei de căi ferate pe mai mult Budapesta, ritmul alert al acţiunilor spre vest a impus ca de 120 de km și a refăcut peste 941 m.c. de terasamente. și lucrărilor de restabilire a circulaţiei să li se imprime Pe ansamblu, în perioada octombrie 1944 – iunie 1945, un ritm mărit. Începând cu 22 martie 1945, Punctul de lucrând în condiţii foarte grele, mai mult iarna și de foarte comandă al Grupului operativ s-a mutat la Budapesta, multe ori sub focul aviaţiei, artileriei și aruncătoarelor iar subunităţile române de căi ferate aduse în zonă au inamice, uneori la mai puţin de 3 km de front, cu preţul reconstruit liniile din depoul Rendezo, au repus în a 33 de morţi și 108 răniţi, între care 2 ofiţeri și 5 funcţiune staţii de cale ferată, au restabilit circulaţia subofiţeri, Grupul operativ al Brigăzii de căi ferate a redat feroviară la vest de Budapesta, au refăcut liniile ferate ale circulaţiei în interesul frontului 2.270 km de cale ferată. rafinăriei Shell, au încărcat un mare număr de trenuri cu materiale de război, toate în sprijinul trupelor operative Brigada de Căi Ferate în efortul de lichidarea sovietice și române care au continuat ofensiva în Austria urmărilor războiului, de dezvoltare și modernizare și Cehoslovacia. a reţelei feroviare (1945-1989) Pe ansamblu, în Ungaria, în condiţiile lucrului de noapte, sub bombardamentele artileriei și aviaţiei La încheierea războiului, transportul feroviar din inamice, dar mai ales pe viscol, pe ger și pe ploaie, trupele ţara noastră funcţiona la 30% din capacitate din cauza române de căi ferate au refăcut peste 170 de km de cale pagubelor mari provocate de război, a volumului mare ferată și au restabilit 260 km de telecomunicaţii feroviare, de distrugeri a reţelei de linii, a instalaţiilor aferente și au refăcut și consolidat peste 600 ml pod peste râul Tisa a materialului rulant, precum și a construcţiilor refăcute și peste alte cursuri de apă, au asigurat exploatarea și paza provizoriu. Situaţia grea a reţelei feroviare și nevoile de reţelei de cale ferată în volum de 60.000 oameni/zile. readucere la normal a economiei naţionale impuneau În etapa finală a războiului, trupelor române de refacerea cât mai urgentă a liniilor și instalaţiilor de căi căi ferate le-au revenit misiuni importante pe teritoriile ferate distruse, precum și definitivarea construcţiilor Cehoslovaciei și Austriei. Începând cu 7 aprilie 1945, provizorii executate pe timpul războiului. Punctul de comandă al Grupului operativ s-a mutat Înapoierea în ţară a Grupului operativ al Brigăzii la Nove Zamky, iar pe 14 aprilie 1945 la Piestany, de căi ferate s-a încheiat la sfârșitul lunii iunie 1945, în Cehoslovacia, unde se afla și punctul de comandă subunităţile reîncadrându-se în regimentele de bază al Armatei a IV-a, și la 25 aprilie 1945 la Malacky. și primind misiuni pe toată reţeaua naţională de căi Pe teritoriul Cehoslovaciei, subunităţile de căi ferate ferate. Într-o perioadă scurtă, Brigada de căi ferate a fost române au participat la refacerea liniilor de cale ferată succesiv reorganizată. Prin preluarea a două regimente de pe traseele Filakovo-Lucenec-Zvolen, Zvolen-Banska de geniu, s-a organizat pe cinci batalioane, cu sediile la Bistrica, Taekany-Nove Zamy-Galanta-Bratislava și Focșani, Chitila, Sibiu, Râmnicu Vâlcea și Brașov, precum Vesely-Szenec-Brno, inclusiv podurile peste afluenţii și Grupul batalioanelor de pază. În luna martie 1946, a Dunării Hron, Nitra, Vah și Morava. fost desfiinţat Grupul de batalioane de pază, Brigada de Prima subunitate română de căi ferate care căi ferate, sub comanda generalului Adrian Petruc, fiind a executat misiuni de specialitate pe teritoriul Austriei a reorganizată pe cinci Regimente de căi ferate și pază cu fost compania 1 construcţii din Regimentul 3 căi ferate. sediile în vechile localităţi. Și în noile condiţii, principala Împreună cu o companie de căi ferate sovietică, la 23 misiune a unităţilor de căi ferate a fost participarea la aprilie 1945 a început lucrările pentru restabilirea reţelei acţiunea de refacere definitivă a reţelei feroviare. Peste de cale ferată din spaţiul de la nord de Viena, executând numai trei luni, Brigada a rămas numai cu Regimentele refaceri pe secţiile de linie Viena-Mistelbach- 1 și 2 căi ferate, celelalte trei s-au desfiinţat, efectivele Laa, Viena-Stockerau-Ziesdorf, Zelerndorf-Laa și și înzestrarea lor fiind preluate de cele două rămase în Leopoldau-Absdorf-Hron. La terminarea lucrărilor din structura brigăzii. Efectivele celor două regimente erau Cehoslovacia au fost aduse în Austria pentru refacerea egale, ele însumând fiecare câte 60 de ofiţeri, 74 subofiţeri reţelei feroviare la nord de Viena și companiile 11 și 12 și 1399 trupă. poduri din Regimentul 1 căi ferate, precum și compania Cele mai importante lucrări la care au luat parte 5 construcţii din Regimentul 3 căi ferate. unităţile de căi ferate au fost terminarea și darea în Grupul operativ al Brigăzii de căi ferate române exploatare a liniei Roșiori-Caracal-Craiova, sporirea a continuat să îndeplinească misiuni de specialitate pe sectorului de cale ferată Filiași-Bumbești, încheierea teritoriile Cehoslovaciei și Austriei până spre sfârșitul lucrărilor pe sectoarele nou construite Vânători-Odorhei, lunii iunie 1945, perioadă în care a realizat peste 32 km Salva-Vișeu, Bumbești-Livezeni, refacerea cu soluţii refaceri linii și peste 46 întreţineri linii de cale ferată, document 2010 1 (47) 43 studii/documente definitive a podurilor mari de la Dej și Satu Mare peste când s-a revenit la structura pe batalioane, cele două râul Someș, a podurilor de la Luduș și Arad peste râul regimente de căi ferate desfiinţându-se iar batalioane Mureș, și a celui de la Căciulaţi, refacerea prin soluţii constitutive ale acestora devenind independente, câte definitive a liniilor și podurilor de pe secţiile Deda- două de fiecare specialitate: construcţii, exploatare și Sărăţel, Ciceu-Deda, Teiuș-Simeria-Arad, construirea poduri căi ferate, subordonate direct Comandamentului feribotului de la Calafat, a podului de la Brănișca peste Brigăzii 65 Căi Ferate. De asemenea, în anul 1949 a râul Mureș, a podului ,,Prieteniei” de la Giurgiu, peste fost înfiinţată Școala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate Dunăre ș.a. În același timp, subunităţile de exploatare și au fost instituite cursurile de perfecţionare a pregătirii au participat la asigurarea circulaţiei feroviare pe diferite comandanţilor de companii și de batalioane, precum și secţii, militarii feroviari din ramurile mișcare, tracţiune și a subofiţerilor de căi ferate. În anul 1956 în subordinea vagoane, alături de lucrătorii din depouri, atelier, staţii și Brigăzii s-au înfiinţat încă două batalioane, unul la triaje de cale ferată depunând eforturi însemnate pentru Timișoara, care se va muta la Săcălaz și altul la Iași, care readucerea acestora la parametrii normali în scopul s-a mutat în 1958 la Focșani. satisfacerii nevoilor crescute de transport. În anul 1962, noua structură a Brigăzii cuprindea O nouă reorganizare a Brigăzii de căi ferate s-a făcut Comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate, cu reședinţa în în baza Ordinului M.Ap.N. nr. 46580 din 23 iulie 1949, garnizoana București, Batalionul 123 poduri căi ferate, cu reședinţa în garnizoana Aiud- Alba, Batalionul 137 poduri căi Ordinul M.Ap.N. nr. 46580 ferate, cu reședinţa în garnizoana din 23.07.1949 Focșani, Batalionul 171 construcţii și exploatare căi ferate Brașov, Batalionul 178 construcţii și exploatare căi ferate București-Chitila și Batalionul 186 construcţii și exploatare căi ferate, cu reședinţa în Săcălaz-Timiș. Conform H.C.M. nr. 344 din 3 martie 1956, începând cu 1 martie 1956, Brigada 65 Căi Ferate, care și-a schimbat indicativul în Brigada 38 Căi Ferate, a fost detașată de la M.F.A. la Ministerul Căilor Ferate, în scopul instruirii efectivelor sale în specialităţile militare de căi ferate, prin activitate productivă în cadrul acestui minister, funcţionând conform Decretului nr. 199/1949, pe principiul autogestiunii și autogospodăririi. Efectivele Brigăzii erau stabilite anual prin H.C.M., la propunerile Ministerului Căilor Ferate, de comun acord cu M.F.A. Pentru anul 1956, efectivul brigăzii a fost de 8.579 militari în termen, cadrele de bază ale Brigăzii fiind formate din ofiţeri activi ai M.F.A. Soldele cadrelor și militarilor în termen se plăteau din veniturile realizate de brigadă, după normele M.F.A. În acest scop, a fost aprobat Regulamentul de funcţionare

44 1 (47) 2010 document studii/documente al Brigăzii 65 Căi Ferate, anexă la această hotărâre iar șină 45, 60 sau 65 și traverse de beton precomprimat, în baza acestei H.C.M., prin ordin comun al M..F.A. și dublări de linii și electrificare, construcţii de poduri, M.C.F., au fost aprobate Instrucţiunile privind relaţiile tuneluri, staţii și triaje de cale ferată, complexul de căi dintre unităţile Ministerului Căilor Ferate și unităţile ferate și poduri adiacente Canalului Dunăre-Marea Brigăzii de Căi Ferate. Aceste documente au stat la baza Neagră, podurile noi de cale ferată și șosea de la Fetești și instrucţiei practice a militarilor pe șantiere până la H.G. Cernavodă, Metroul bucureștean și regularizarea cursului nr. 570 din 21 august 1991, prin care Brigada de Căi Dâmboviţa, pe segmentul din București, participarea cu Ferate s-a desprins de S..N.C.F.R., trecând în subordinea personal specializat la exploatarea multor sectoare de cale Direcţiei Transporturi și Comunicaţii Militare. ferată, inclusiv în Combinatele Siderurgice de la Reșiţa și Subordonându-se directivelor de mai sus, activităţile Hunedoara, paza lucrărilor de artă de pe sectorul de calea subunităţilor Brigăzii de Căi Ferate, după efectuarea ferată Ilva Mică-Vatra Dornei și a celor dobrogene de timp de o lună și jumătate a instrucţiei militare de bază la Agigea, Cernavodă și Giurgeni-Vadu Oii, înlăturarea în cazărmi, în poligoane și săli de specialitate proprii efectelor provocate de înzăpeziri, inundaţiile din 1970 și (pentru militarii școlilor de specialiști se adăugau încă trei 1975, precum și a cutremurului devastator din 1977, la luni de pregătire), fiecare pluton sau companie, conform care se adaugă lucrările de reparaţii și refaceri cu șină de cerinţelor direcţiilor de specialitate din M.C.F., era repartizat pe șantierele de construcţii ale acestora, iar specialiștii din ramurile mișcare, tracţiune, vagoane, echipau cu personal staţii de cale ferată, trenuri, locomotive, depouri, remize și compartimentele de revizie ale principalelor staţii și noduri de cale ferată. În acest interval de 35 de ani, nu a existat practic nicio lucrare durată în fier, ciment, lemn și pietriș, niciun obiectiv important sau sector de cale ferată care a modificat geografia feroviară a ţării, să nu încorporeze munca, inteligenţa, pasiunea și sacrificiul atâtor generaţii de cadre militare și ostași români ai drumului de fier. Printre cele mai importante obiective se numără reţelele de căi ferate de la Porţile de Fier, de la Mangalia, pentru extinderea șantierului naval, cele de la Combinatul Siderurgic Galaţi, pentru fiecare constituindu- se temporar câte un batalion de căi ferate, construcţii de căi ferate noi Deva-Brad, Bărăbanţ- Zlatna, Vâlcele-Râmnicu Vâlcea și Băbeni-Berbești-Alunu-Târgu Cărbunești – ultimele două Ordinul M.Ap.N. nr. 46580 nedefinitivate, refacţii cu tip de din 23.07.1949

document 2010 1 (47) 45 studii/documente tip superior a celor câteva sute de km de cale ferată din rezervă, fiind angajaţi ca muncitori permanenţi în unităţile depozitele armatei, la care s-a intervenit în repetate ori. și serviciile C.F.R. Brigada de Căi Ferate a fost permanent În anul 1964 a fost înfiinţat învăţământul receptată ca o mare unitate tactic-operativă a Armatei academic pentru ofiţerii din armă, prin crearea grupei de României, cu evidenţierea specificului acestei arme. transporturi și căi ferate la Academia Militară, un număr important de ofiţeri și subofiţeri urmând institute de Brigada de Căi Ferate în Revoluţia din învăţământ superior sau mediu de profil, iar în 1985 a fost Decembrie 1989 creat și învăţământ postuniversitar de transporturi. Ziua În luna decembrie 1989, Brigada avea în subordine săptămânală de instrucţie a soldaţilor, ședinţele de tragere două batalioane de construcţii căi ferate, la Chitila și cu armamentul din dotare și de aruncare a grenadelor de Săcălaz, doua batalioane de poduri căi ferate, la Aiud război, convocările lunare sau trimestriale de pregătire a și Focșani și un batalion de drumuri la Târgoviște. cadrelor și-au dovedit pe deplin eficienţa în exerciţiile Subunităţile se aflau fie la instrucţie în cazărmi fie la anuale cu plutonul și compania, conduse de comanda instrucţie de specialitate pe șantierele Ministerului batalionului, ca și în aplicaţiile tactice și de mobilizare Transporturilor, conform dispozitivului aprobat de executate anual cu fiecare batalion și comandament de eșalonul superior. Faţă de statele de organizare, efectivele brigadă, alternativ pe hartă și în teren cu transmisiuni brigăzii erau asigurate în proporţie de 93% la ofiţeri, 83% sau cu trupe, conduse de comandamentul brigăzii sau la subofiţeri și 104% la trupă. Asigurarea cu armament de eșaloanele superioare. În afara celor desfășurate în era de 100%, iar la autovehicule de 53%. Armamentul, poligoanele de specialitate de la Râul Vadului, Focșani muniţia și autovehiculele subunităţilor de pe șantiere sau Aiud, s-au evidenţiat prin complexitate aplicaţiile erau păstrate în depozitele de la sediile unităţilor, retrase cu trupe de la Arapu-Brăila (1967), în cadrul căreia s-a conform unui ordin superior primit cu mai puţin de un an construit un pod provizoriu cu suporţi înalţi din lemn înainte. Efectivele brigăzii erau dispersate în 5 cazărmi, peste un braţ al Dunării; Lipova-Arad (1969), unde s-a 3 poligoane de specialitate și 53 tabere de instrucţie construit pod, peste râul Mureș, pe suporţii ficși rămași de dislocate în toate judeţele ţării, mai puţin în partea de la o construcţie anterioară; Ciulniţa-Ialomiţa (1981), în nord a Moldovei. cadrul căreia s-a construit triajul de cale ferată; în același După declanșarea evenimentelor de la Timișoara, an, triajul de la Ronaţ-Timiș, s-a construit, de asemenea, în mai multe tabere din dispozitivul brigăzii au avu loc în cadrul unei aplicaţii cu trupe; Șercaia-Brașov, s-a situaţii speciale. Astfel, la 20 decembrie, subunitatea construit un pod de 110 m.l. peste râul Olt; Crăciunel- de la Reșiţa, cu 4 ofiţeri, 2 subofiţeri și 120 de militari Alba (1985), prilej cu care s-a construit un pod cu suporţi în termen, incluzând și plutonul școală de gradaţi, de lemn și grinzi laminate și nituite în lungime de 101 aparţinând Batalionului 123 Poduri Căi Ferate din Aiud, m.l. peste Târnava Mare, în 1987; Poiana Mare-Vâlcea, în absenţa armamentului din dotare, a fost cantonată peste râul Olteţul, s-a construit podul în lungime de 96 la Comandamentul Centrului Militar Judeţean, fiind de m.l., pe deschiderea centrală fiind montată o grindă înarmată cu pistoalele mitralieră ale gărzilor patriotice, cu zăbrele de 38 m.l., precum și aplicaţiile de la Valul muniţie și grenade defensive și se constituie în dispozitive lui Traian, Luduș, pod peste râul Mureș, Șona, pod peste de apărare a CMJ și a altor obiective, inclusiv a Divizionului Târnava Mică sau Satu Mare, pod peste Someș. A.A. din garnizoană. Au fost mai multe atacuri teroriste Detașarea Brigăzii de Căi Ferate la Ministerul ziua, dar mai ales noaptea, pricinuind subunităţii pierderi Transporturilor, pentru pregătirea practică în specialităţile constând în 2 morţi și 5 răniţi, dintre care un ofiţer. La feroviare, nu a însemnat și nu a fost o schimbare a 22 decembrie, un autocamion aparţinând Batalionului statutului, rolului și misiunilor brigăzii și unităţilor de 195 Drumuri din Târgoviște, care transporta armamentul căi ferate și nu a constituit doar un depozit de forţă de și muniţia pentru subunitatea de la Otopeni, intrată în muncă al C.F.R. Așa cum s-a întâmplat încă din 1882, dispozitivul de apărare al aeroportului, a fost atacat cu în toţi acești ani, îmbinând armonios pregătirea militară focul de arme automate ale unei subunităţi de securitate, la și activitatea practică de șantiere, s-a acţionat permanent numai 2 km de aeroport, suferind pierderi care au constat și s-a reușit formarea cadrelor și militarilor în termen ca în 4 morţi, dintre care un ofiţer superior și doi răniţi. La buni specialiști de căi ferate, foarte mulţi, la trecerea în 23 decembrie, o subunitate a Batalionului 178 Căi Ferate,

46 1 (47) 2010 document studii/documente care asigura paza și apărarea Regulatorului de Circulaţie s-au încercat mai multe variante de menţinere a structurii din Gara de Nord București, a fost surprinsă de focuri de cu cinci batalioane. Pe baza unor înţelegeri între cele arme izolate, suferind pierderi constând în 4 militari răniţi, două ministere și a bunelor relaţii din lunga perioadă din care un ofiţer. La 25 decembrie, din ordin superior, un Detașament de 400 de militari constituind dispozitivul de conlucrare, a fost continuă efectuarea instrucţiei de de apărare a cazărmii Batalionului178 Căi Ferate și specialitate pe vechile șantiere. Cheltuielile M.Ap.N. Depozitului de Materiale Căi Ferate din garnizoana cu Brigada începând să crească, în luna ianuarie 1993 Chitila, a înregistrat un militar rănit. În noaptea de 26-27 Batalionul de la Săcălaz a fost desfiinţat. Ca soluţie de decembrie, subunitatea care asigura paza unui tren sanitar venit din Austria cu ajutoare, garat în staţia Timișoara compromis, la 1 noiembrie 1994 s-a creat Brigada 93 Nord, a fost atacată cu focuri, probabil de niște răufăcători, Căi Ferate și Drumuri, cu opt batalioane, dintre care unul dintre militari fiind rănit. 4 de drumuri, 2 de construcţii căi ferate și 2 de poduri Conform Jurnalelor acţiunilor de luptă ale căi ferate, având ca misiuni instrucţia de specialitate comandamentului brigăzii și unităţilor subordonate, militarii feroviari au participat și la refacerea unei a efectivelor prin executarea de lucrări de construcţii, porţiuni de cale ferată distrusă cu exploziv, construirea întreţineri și reparaţii la căile de comunicaţii și lucrările de ambuscade diferite, constituirea unor dispozitive de de artă feroviare și rutiere aparţinând diferitelor societăţi apărare în localităţi, scotocirea locurilor de ascundere din Ministerul Transporturilor. a presupușilor teroriști, cercetarea și deminarea unor obiective, misiuni de pază și apărare la peste 80 de Printr-o Hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare obiective diferite, dintre care 14 sedii ale F.S.N., 33 staţii s-a convenit ca necesarul de funcţii la pace al Brigăzii 93 și triaje de cale ferată, 10 staţii de metrou, 14 poduri Căi Ferate și Drumuri ,,Inginer Anghel Saligny” să nu fie de cale ferată, 4 Centre Militare Judeţene, 5 poște și inclus în necesarul de funcţii la pace al armatei, urmând ca centrale telefonice, 6 școli și licee, 3 hoteluri, 4 baraje hidrotehnice, 3 depozite de exploziv, 3 hoteluri, 3 depouri brigada să se finanţeze în anul 1997 din alocaţii de la buget de locomotive, Televiziunea și Radiodifuziunea Română, și din venituri extrabugetare, iar din anul 1998 numai din descărcarea, sortarea, paza și distribuirea de ajutoare etc. venituri extrabugetare. În anul 1998, Batalionul de poduri În total, în timpul Revoluţiei Române, 112 ofiţeri, de la Focșani a fost desfiinţat, iar în anul 2000 alte două 48 maiștri militari și subofiţeri, și aproape 2 000 trupă din compunerea Brigăzii 38 Căi Ferate au îndeplinit misiuni batalioane au fost transformate în Centre de Instrucţie. în peste 135 de locuri de pe întregul cuprins al ţării, din Prin Hotărârea nr. 59 din 20 aprilie 2001 a C..S.A.T., care 37 în București, cu preţul a 6 eroi martiri, dintre care Brigada 93 Căi Ferate și Drumuri ,,Inginer Anghel un ofiţer superior și 13 luptători răniţi în revoluţie, dintre Saligny” cu toate unităţile subordonate, a fost desfiinţată. care 2 ofiţeri. Astfel, și-a încheiat istoria de aproape 130 de ani în Brigada de Căi Ferate în anii 1990 – 2001 Armata Română Arma Căi Ferate. Activitatea remarcabilă În anul 1990, după retragerea tuturor subunităţilor și edificiile ctitorite în cele treisprezece decenii de existenţă care îndepliniseră misiuni pentru paza și apărarea rămân întipărite pentru posteritate în presa epocii și în cele diferitelor obiective feroviare sau de altă natură, batalioanele Brigăzii, cu efective diminuate în urma câteva monografii, precum și în memoria documentelor trecerilor în rezervă, a desfășurat instruirea militarilor în de arhivă expuse în muzeul din cazarma de la Chitila a cazărmi, concomitent cu executarea misiunilor specifice fostului Regiment 2 Căi Ferate, din respect pentru cariera încredinţate anterior Revoluţiei. și performanţele generaţiilor de cadre militare care și-au Începând cu ultima parte a anului 1991, când prin H.G. nr. 570 din 21 august, a încetat detașarea Brigăzii de slujit arma, constituite astăzi în Asociaţia Cadrelor Militare Căi Ferate la S.N.C.F.R. din Ministerul Transporturilor, de Căi Ferate și Transporturi. document 2010 1 (47) 47 studii/documente

EROII BRIGĂZII - CĂZUŢI LA DATORIE ÎN REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989

48 1 (47) 2010 document studii/documente

COMANDANŢII BRIGĂZII DE CĂI FERATE B I B I L I O G R A F I E S E L E C T I V Ă (1919-2002) Bellu Radu, Conducători ai Căilor Ferate Române, General de brigadă Gheorghe NEGOESCU (octombrie Editura Feroviară, Bucureşti, 1998 1919 – aprilie 1924) Bellu Radu, Istoria ilustrată a staţiilor de cale ferată, General de brigadă Constantin TEODORESCU (aprilie 1924 – octombrie 1932) Editura Filaret, Bucureşti, 2006. General de brigadă Emil LIBERT (octombrie 1932 – Cernăianu Adrian, Comunicaţiile feroviare şi noiembrie 1937) mobilitatea trupelor, Editura, Academiei de Înalte Studii General de brigadă Gheorghe COATU (noiembrie 1937 Militare, Bucureşti, 2001 – noiembrie 1940) Hriţuleac Florin, Contribuţii la istoricul trupelor române Colonel Vasile BRĂILOIU (noiembrie 1940 – de căi ferate Editura Filaret, Bucureşti, 1994 septembrie 1942) Humă Mihai, Grigorescu Mihai, Cavalerii roţii Colonel Nicolae COJOCARU (septembrie 1942 – înaripate - înaintaşi şi contemporani ai armei căi ferate septembrie 1943) şi transporturi militare, ediţia a II-a, Editura ASAB, General de brigadă Ioan GROGOROVICI (septembrie Bucureşti, 2007. 1943 – noiembrie 1944) Nicolescu Constantin, Transporturile şi comunicaţiile General de brigadă Ion POPESCU (noiembrie 1944 - în armata română, Editura Filaret, Bucureşti, 1992. mai 1945) Nicolescu Constantin, Hriţuleac Florin, Roata cu aripi Colonel Alexandru SACHELARIE (mai 1945 – iulie 1946) – 115 ani de la înfi inţarea trupelor de căi ferate în armata General de brigadă Adrian PETRUC (iulie 1946 – română, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, februarie 1958) 1995. Colonel Vasile RÂNCĂ (februarie 1958 – martie 1962) Stoica Ion, O viaţă închinată armei – general Nicolae- Locotenent-colonel Florian BODOGAI (martie 1962 – Traian Panaitescu. Însemnări de război, Editura Nelmaco, octombrie 1964) Bucureşti, 1995. Locotenent-colonel Vasile BUZULOIU (octombrie Revista Trupelor de uscat, număr aniversar 3 – 4/1994. 1964 – octombrie 1967) In Memoriam, nr. 1, Revistă omagială, 115 ani de la Colonel Florian BODOGAI (octombrie 1967 – înfi inţarea armei căi ferate, 1995. decembrie 1980) In Memoriam, nr. 2, Ediţie omagială, aniversarea a 80 Locotenent-colonel Mircea MODÂRJAC (ianuarie1981 de ani de la înfi inţarea Brigăzii de căi ferate în Armata – septembrie1982, împuternicit să asigure comanda brigăzii) Română, 1999. Colonel (general de brigadă din 1990) Revista Geniului, număr omagial dedicat împlinirii a Constantin COMAN (septembrie 1982 – noiembrie 1994; până în decembrie 1989 a fost împuternicit să asigure comanda 140 de ani de la înfi inţarea primei unităţi de geniu în brigăzii) Armata României, 1999. Colonel Gheorghe DUMINICĂ (1 noiembrie 1994 – Revista omagială Transporturi Militare şi Căi Ferate, ianuarie 1999) 2000. Colonel Nicolae COZMA (ianuarie 1999 – iunie 2001) Revista Forţelor Terestre, nr. 4/2003. Colonel Vasile NEICU (1 iulie 2001 – 31 martie 2002, Revista omagială Ziua Transporturilor Militare, 2005. împuternicit să asigure comanda brigăzii până la lichidarea In Memoriam – album aniversar, 2007. gestiunii acesteia) Monitorul Oastei, nr. 54/1863, nr. 55/1863, nr. 22/1873, nr. 1/1876

Abstract: Since 1873, the elements of the Railway Branch of the Romanian Military Service and Army develop consequently at all levels: Railway sections, companies, battalions and regiment, the latter participating actively during the WWI and, afterwards, in the foundation and consolidation of the Romanian National State. The development of the Railway Network as a necessity for the economy and defence of the country determined the creation in 1919 of the Railway Brigade which had three regiments. After the WWII campaigns, the Railway Brigade actively participated in the refection of the war destroyed railway objectives and the development of the transport systems until 2001 when the Brigade had been dismissed.

document 2010 1 (47) 49 studii/documente

Când vorbim de aceşti comandanţi ca personalităţi PERSONALITĂŢI să nu uităm că în spatele lor au stat şcoli şi practici de un înalt nivel, că prin activitatea lor, ei ne-au lăsat mărturii MILITARE ÎN SERVICIUL nemuritoare, despre această armă şi menirea ei. În anul 1894 a intrat în vigoare prima Lege a Jandarmeriei Rurale, în baza căruia se înfi inţează JANDARMERIEI RURALE Inspectoratul General al Jandarmeriei. Inspectoratul avea următoarele încadrare: 1 inspector (1893-1949) general cu gradul de general; 1 maior ajutor; l căpitan, şeful cancelariei; 1 căpitan şi 1 locotenent şefi de serviciu; -REPERE BIOGRAFICE- 1 contabil intendenţă şi materiale şi 4 inspectori de circumscripţii. Jandarmeria era organizată pe 4 circumscripţii, 32 GENERAL MR. (R) PROF. IOAN P. SUCIU companii de jandarmi, 47 plutoane, 213 secţii şi un singur post de jandarmi. După punerea bazei jandarmeriei rurale s-a considerat că, efectivele fi ind mici aceasta, poate fi comandată de „Pentru ca statul să poată ofi ţeri superiori şi nu de către un general. Din 01.03.1896 legea jandarmeriei rurale a suferit modifi cări substanţiale. veghea la menţinerea ordinii interne şi garantarea libertăţii şi * siguranţei individului a creat un * * corp armat – JANDARMERIA. General Rasty Mihail, General de divizie Constantin arma cavaleriei, primul Dimitrescu” inspector general al Jandarmeriei Înfi inţată prin Legea din 01.09.1893, organizată în Rurale, 09.06.1894 – 01.04.1896 patrule, posturi, secţii, legiuni de jandarmi, etc., Jandarmeria Născut la 10.09.1841, Rurală a reuşit într-un timp relativ scurt să acopere din în Bucureşti, punct de vedere poliţienesc întreg teritoriul rural. Colonia Verde, Creându-şi centre de instrucţie, baze logistice, judeţul Ilfov instituţii de învăţământ proprii Jandarmeria a devenit una Părinţi: tata Ioan, dintre formele de organizare poliţienească într-un teritoriu mama Ana care reprezintă aproximativ 80% din suprafaţa ţării, unde trăiau şi munceau peste 75% din populaţia României. Studii: Comandată de ofi ţeri recrutaţi din armată, cu - elev la Şcoala Militară 10.07.1857, arma cavaleriei; jandarmi în termen pregătiţi şi în arma infanteriei, -avansat sublocotenent 10.07.1859 şi repartizat la Jandarmeria Rurală, organizată în subunităţi speciale a Regimentul 2 Cavalerie; participat la războaiele duse de Armata Română. Prin -avansat locotenent la 30.08.1863 la aceeaşi unitate; jertfă şi fapte de eroism date atât în timp de pace, cât şi în - înaintat la gradul de căpitan la 12.05.1866 a fost timp de război, jandarmeria şi-a găsit un loc de cinste în repartizat la Regimentul 2 Roşiori; istoria armatei şi a poporului român. - avansat maior la 06.07.1872 şi repartizat la Jandarmeria rurală are şi ea eroii şi martirii ei, are Regimentul 5 Călăraşi adjutant, unde a fost avansat şi ea veteranii de război pe piepturile cărora strălucesc locotenent colonel la 01.01.1878; medalii şi ordine ale statului român şi a altor state. - a fost avansat colonel la 19.07.1886 şi repartizat la Regimentul 2 Călare. Până în 1891 a comandat mai multe Considerăm că personalizarea onorifi că a unităţilor regimente: 2 Călăraşi, 7 Călăraşi, etc.; constituie un act care depăşeşte cu mult dimensiunea - în 08.03.1891 prin Decretul nr. 1673 este trecut în istorică a oricărui eveniment, este un gest de recunoştinţă rezervă şi ocupă postul de prefect al Poliţiei Capitalei până şi patriotism. Cunoscându-i, omagiindu-i, pomenind în la 08.06.1894; la 09.06 a fost înălţat la gradul de general diferite ocazii numele lor, ei vor continua să trăiască în de brigadă; memoria noastră şi a generaţiilor ce vor urma. - activat în 1894 şi numit comandant al Brigăzii 2 Fie că s-au numit inspectori generali, inspectori sau Cavalerie; comandanţi de corp, ei au fost investiţi cu această funcţie - la 09.06 este trecut disponibil şi numit inspector nobilă la care poate aspira un ofi ţer, aceea de a reprezenta general al Jandarmeriei Rurale. (Pentru a face serviciul în şi conduce interesele armei pe care au slujit-o în scopul Jandarmeria Rurală ofi ţerul trebuia să fi e trecut mai întâi intereselor reale ale statului care a creat-o. în disponibilitate);

50 1 (47) 2010 document studii/documente

- în 1896 a fost rechemat în armată avansat general jandarmeria comunală cu toate dispoziţiunile ce o priveau. de divizie şi numit comandant al Diviziei 8 Infanterie Jandarmeria a luat denumirea de „corp de jandarmi”, cu Botoşani; reşedinţele la Iaşi şi Craiova. În conducerea jandarmeriei - din 1901 lipsesc date fi indcă s-a retras din armată. a fost ajutat de un ofi ţer superior cu gradul de maior. Campanii: Plutoanele de jandarmi se reînfi inţează. Cele 32 companii În anul 1875 a participat la Războiul din Spania de judeţe şi cele 119 plăşi, în total 151, iau denumirea de alături de Don Carlos, în bătălia de la Mantilie. staţiuni. Efectivul total al jandarmilor ajungând la 812 Decoraţii (după anuarul Ministerului de Interne persoane. La reşedinţa fi ecărei plăşi se afl au un sergent, 1894): un brigadier şi 4 jandarmi. Divizioanele, escadroanele şi - Medalia „Alfons al XII”; companiile de jandarmi Bucureşti şi Iaşi, rămân în vechea - Virtutea Militară de Aur; organizare, ca parte integrată în Armată Permanentă. - Comandor al Ordinului Regal „Isabela - catolică”; Legea a fost fi nalizată la 10.12.1898, când predă - Ordinul „Sfânta Eva” cl. III; comanda locotenentului colonel Poroianu Sache. - Comandor al Ordinului „Steaua României”; * - Medalia „Trecerii Dunării”; * * - Medalia „Apărătorii Independenţei”; Locotenent colonel - Medalia „Comemorativă” rusă; Poroianu Sache, arma - Ofi ţer al Ordinului „Steaua României”; cavalerie - Comandor al Ordinul „Coroana României”; Inspector general al - Comandor al Ordinului „Ernestin” (Meiningen); Jandarmeriei Rurale: - Mare Ofi ţer al Ordinului „Francisc Iosif ”; 10.02.1898 – - Crucea de „Merit Militar” cl. II. 02.04.1899 * Născut la 14.06.1838 * * în Târgul Vesti, plasa Locotenent colonel Ialomiţa Manoliu Ioan, arma Părinţi: tata Sache, mama Zoie cavalerie Căsătorit: la 22.07.1866 cu Maria Slătineanu, Inspector general al căsătorie autorizată de Ministerul de Război cu nr. 4772 Jandarmeriei Rurale: din 22.05.1866. 01.04.1896 – - încorporat în armată la 01.02.1858 cu gradul de 10.02.1898 iuncăr. Născut la 06.08.1861, - avansat sublocotenent la 20.08.1860 şi repartizat la în comuna Piatra, plasa Regimentul 3 Infanterie. de Jos, judeţul Neamţ - avansat locotenent la 30.08.1863 şi repartizat la Brigada de Artilerie îndeplinind funcţia de comandant de Părinţi: tata Ioan, baterie. mama Eufrosina - avansat căpitan la 04.09.1865 şi repartizat Căsătorit: la 27.02.1894 cu Alice Davidoglu. comandant la Escadronul de Dorobanţi Argeş. A mai Studii: făcut serviciu la Escadronul Călări Vlaşca, Escadronul - elev la Şcoala Militară 01.07.1881 şi avansat Călări Ialomiţa; Regimentul 3 Călăraşi. sublocotenent la 01.07.1883; - avansat maior la 08.04.1879, repartizat la - repartizat la Regimentul 2 Roşiori; Regimentul 8 Călăraşi şi apoi la 5 Călăraşi şi 4 Călăraşi. - avansat locotenent la 16.04.1889 şi repartizat la - în 17.08.1892 demisionează şi este trecut în Regimentul 11 Călări; rezervă. - avansat căpitan la 01.01.1895 şi repartizat la - în 1896 îl găsim şeful Circumscripţiei de Jandarmi Regimentul 10 Călări, ulterior la Regimentul 11 Călări; Craiova şi ajutor al inspectorului de Jandarmi Bucureşti. - la 16.08.1892 îl găsim comandant al Escadronului - obţine gradul de locotenent colonel şi este numit de Jandarmi Iaşi – escadron care făcea parte din Corpul inspector al Jandarmeriei la 10.02.1898. 4 Armată, iar în 01.08.1893 trecut disponibil; în 1894 Ca inspector al Jandarmeriei a continuat operaţiunea activat la Regimentul 2 Roşiori; de dotare a Jandarmeriei cu cai. Şi-a încheiat cariera - la 01.12.1895 demisionează din armată şi îl găsim militară în 1899 având vârsta de 61 de ani. şef al Circumscripţiei de Jandarmi Craiova şi ajutor al Campanii: - a participat la Războiul de Independenţă 1877-1878. inspectorului general-generalul Rasty Mihail; Decoraţii: - la 17.03.1896 având gradul de locotenent colonel - Semnul onorifi c de argint pentru serviciul militar este numit în funcţia de inspector al Jandarmeriei, funcţia de 18 ani. (Decretul nr. 536/1876); de inspector general fi ind desfi inţată; - Semnul onorifi c de aur pentru serviciul militar de Aduce prin Legea din 17.03.1896 modifi cări 25 de ani. (Decretul nr. 2198/1883); esenţiale celei din 01.09.1893, transformând companiile - Cavaler al ordinului „Steaua României”. (Decretul de jandarmi în escadroane de jandarmi călări. A desfi inţat nr. 533/1878); document 2010 1 (47) 51 studii/documente

- Medalia „Trecerii Dunării; general cu gradul de general de brigadă sau un ofi ţer - Medalia „Apărătorii Independenţei”. superior cu gradul de colonel ajutat de 4 ofi ţeri superiori. Predă comanda colonelului Alexandrescu Niculae la În continuare au fost menţinute escadroanele şi 02.04.1899. companiile de jandarmi pedeştri din Bucureşti şi Iaşi. * * * * * * Colonel Alexandrescu Niculae, arma cavalerie Maior Miricescu Gheorghe, arma infanterie Inspector general al Inspector General al Jandarmeriei Rurale Jandarmeriei Rurale 01.04.1891 – 01.04.1908 02.04.1899 – 01.04.1901 Născut la 25.02.1860 în Bucureşti, plasa Dâmboviţa, Născut la 01.01.1842 judeţul Ilfov în comuna Scurta, plasa Bistriţa, judeţul Bacău Părinţi: tata Alexandru, Părinţi: tata Alexandru, mama Elena mama Elena Căsătorit: la 15.07.1884 cu Elena Studii: Anghelescu, recăsătorit - elev în Şcoala Militară 15.07.1861 în 21.09.1886 cu - avansat sublocotenent la 15.07.1863 şi repartizat Maria, a avut 2 copii. la Regimentul 1 Lăncieri, ulterior la Regimentul 2 Din 01.10.1896 îşi Lăncieri(1865), iar din 1867 în Regimentul 1 Roşiori; stabileşte domiciliu în - avansat locotenent la 01.01.1872 şi este repartizat Bucureşti; la Escadronul Călăraşi Putna; Decedat în 16.08.1908. - avansat căpitan în 1873; încadrat în Escadronul de Călăraşi Râmnicul Sărat, ulterior la Regimentul 2 Roşiori; Studii: - din 08.02.1876 este comandant al Escadronului de - elev în Şcoala Militară 01.07.1880; Jandarmi Iaşi; - avansat sublocotenent la 01.07.1882 şi repartizat la - avansat maior la 01.01.1880 a fost încadrat în Regimentul 20 Dorobanţi, iar din 10.05.1885 la Batalionul Escadronul Călăraşi Râmnicul Sărat; 4 Vânători când a fost avansat locotenent şi repartizat la - avansat locotenent colonel la 01.01.1880; repartizat Regimentul 14 Dorobanţi; ca şef de birou la Detaşamentul 3 Infanterie; - avansat căpitan la 10.05.1891 şi repartizat la - avansat colonel la 10.05.1891, îl întâlnim în mai Regimentul 7 Linie, a mai făcut serviciul la Regimentul multe unităţi militare (Călăraşi, Roşiori, etc.); 26 Dorobanţi şi la şcoala de subofi ţeri (…), iar în 1896 îl - la 28.06.1894 demisionează şi este trecut în miliţie găsim comandant al companiei de jandarmi Iaşi; (de fapt în Jandarmeria Rurală) - avansat maior la 08.04.1897 la Regimentul 14 - este activat în 1896, trecut în rezervă….(lipseşte Roman; data). - trecut indisponibil 16.07.1899 fi ind numit în - la 02.04.1899 este numit inspector al Jandarmeriei. jandarmeria rurală. A fost avansat locotenent colonel la 10.05.1907 (Decretul nr. 2299); * - a fost reactivat şi repartizat la Regimentul 24 Bacău * * (Decretul nr. 1232); La 30.06.1899 se adoptă o nouă lege a jandarmeriei - din 20.06.1912 îl găsim comandant al Cercului de rurale prin care se anulează toate dispoziţiunile cuprinse Recrutare şi a Batalionului de Rezervă Bacău; în Legea din 1896, revenindu-se la prevederile celei din - a fost trecut în poziţia retragere la 01.10.1912 01.09.1893. (Decretul nr. 4000) din cauza unor infi rmităţi naturale. Se reînfi inţează funcţia de inspector general şi se Campanii: restructurează jandarmeria astfel: cele 32 judeţe aveau în - a participat la Războiul de Independenţă 1877-1878. total 304 staţiuni cu un efectiv total de 2.102 jandarmi. În timpul scurt în care a condus jandarmeria rurală La reşedinţa fi ecărui judeţ se afl a o secţie condusă de participă împreună cu armata la restabilirea ordinii, cauzată un sergent şi formată din 6 jandarmi, toţi călări. de unele mişcări populare, ca urmare adoptării şi aplicării Aceiaşi organizare o aveau şi staţiunile de la reşedinţa legii maximale din aprilie 1899. plăşilor. Decoraţii: La fi ecare comună rurală putea fi organizată o - Cavaler al Ordinului „Steaua României” (Decretul staţiune de jandarmi cu un caporal al staţiunii şi câte un nr. 2936/1877); jandarm la 100 de familii. - Semnul Onorifi c de Argint pentru serviciul militar Jandarmeria urma să fi e condusă de un inspectorat de 18 ani;

52 1 (47) 2010 document studii/documente

- Semnul Onorifi c de aur pentru serviciul militar de Decoraţii: 25 de ani (Decretul nr. 1348/1885); - Cavaler al Ordinului „Coroana României” (1896); - Virtutea Militară de Aur (Decretul nr. - Semnul Onorifi c de Aur pentru serviciul de 25 de 1249/1879); ani în armată (Decretul nr. 4866/1905); - Coroana de Fier comemorativă rusă cl. a III-a,; -Medalia Jubiliară Carol I - 1906 - Medalia „Trecerii Dunării”; (Decretul nr. 5384 din 28.12.1906). - Medalia „Apărătorii Independenţei”; - Coroana de Fier cl. a II-a, dată de M.S. Imperială * Frantz Josef în septembrie 1896; * * - Coroana României cl. a III-a (Decretul nr. Locotenent colonel 2439/1900). Berlescu Anton, arma Activitatea în jandarmerie: artilerie Cu toate că s-a revenit la Legea Jandarmeriei Rurale Inspector General al din 1893, care prevedea ca funcţia de inspector general al Jandarmeriei Rurale jandarmeriei să fi e îndeplinită de un general de brigadă, 01.04.1908 – totuşi la comanda acesteia a fost numit un ofi ţer superior 01.06.1917 cu gradul de maior (01.04.1891). Născut la 21.08.1861 A continuat reorganizarea instituţiei, ajutat fi ind în Oraşul Brăila de maiorul Ciocazan D., având ca şef de cancelarie pe Părinţi: tata Costache, căpitanul Sporidi Gheorghe, ajutat de locotenentul mama Elena Sideri C. La 13.07.1905 ca şef al cancelariei a fost numit căpitanul Cămărescu. Studii: Renunţându-se la jandarmii călări, efectivul - Şcoala Fiilor de Militari 01.09.1876; jandarmeriei a crescut la 2.612 (49 ofi ţeri: 3 maiori, 30 - Şcoala Militară 16.07.1879; căpitani, 8 locotenenţi şi 8 sublocotenenţi; 30 sergenţi - avansat sublocotenent 01.07.1881 şi repartizat la majori, 204 sergenţi, 48 brigadieri şi 1.856 jandarmi Regimentul 3 Artilerie; pedeştri), organizarea rămânând tot pe 32 companii, 134 - a continuat activitatea în acest regiment fi ind plutoane, 337 secţii şi doar 68 posturi ale jandarmeriei, avansat locotenent la 01.11.1884, iar din 10.05.1886 deşi existau aproape 3.000 de comune, împărţirea a rămas activează în Regimentele 5 şi 3 Artilerie unde este avansat tot pe 4 circumscripţii. căpitan la 01.03.1890; La 10.05.1907 prin I.D. nr. 2299 a fost avansat - avansat maior la 01.10.1896 îl întâlnim activând locotenent colonel. alternativ, când la Regimentul 5 Artilerie, când la În 1904 a înfi inţat „Atelierul de Confecţii” pentru Regimentul 3 Artilerie, unde a fost avansat locotenent jandarmii şi sergenţii de oraş. colonel la 10.05.1904; La 01.03.1906 înfi inţează, pe lângă Ministerul - şi-a continuat activitatea în cadrul Ministerului de de Interne, „Casa de Ajutor al Jandarmeriei Rurale” în Război, iar la 01.04.1908 a fost numit inspector general al scopul de a veni în ajutorul subofi ţerilor, brigadierilor şi jandarmeriei. A fost avansat colonel la 10.09.1908. Prin jandarmilor rurali, precum şi a familiilor lor, „servindu-li- Î.D. nr. 3785 din 10.05.1913 a fost avansat general de se în cazuri de nevoie şi urmaşilor lor ajutoare şi pensiuni” brigadă. (n.n. pensii de retragere). * Veniturile din care au fost realizate fondurile casei, * * au fost asigurate prin reţinerea lunară a 5% din soldele În timp de aproape 10 ani, au fost adoptate şi aplicate tuturor subofi ţerilor, brigadierilor şi jandarmilor rurali, două legi a jandarmeriei, timp în care Jandarmeria Rurală fi e că erau plătiţi de stat sau de către sate din fondurile a aparţinut de Ministerul de Război. comunale, precum şi din alte surse. A avut ca ajutor pe lt. col. Casianu P., şef al cancelariei Registrul istoric al I.G.J., pe anii 1831-1931, pe cpt. Dobrescu Al., iar ca şef al Serviciului Administrativ consemnează faptul că în perioada cât a condus jandarmeria, pe căpitanul intendent Lobei C. în lunile februarie şi martie 1907 s-au desfăşurat marile Iniţial a menţinut organizarea jandarmeriei pe 4 răscoale ţărăneşti. circumscripţii. Din 1908 a luat măsuri speciale de pregătire Până la sosirea armatei, Inspectoratul General al şi întărire a efectivelor de jandarmi în situaţii deosebite: Jandarmeriei a concentrat în judeţele mai ameninţate, a întărit posturile de jandarmi din sudul Dobrogei, a jandarmi de la alte companii, iar acolo unde aceştia înfi inţat Detaşamentul Mobil format din 4 ofi ţeri şi 200 păreau nu fi destul de energici sau prezentau o atitudine jandarmi pentru intervenţii rapide în zona de frontieră; a binevoitoare, întregul efectiv a fost înlocuit. mărit efectivele, astfel că la începutul Războiului Balcanic, Cu toate măsurile luate mişcarea populaţiei lua jandarmeria avea aproximativ 6.000 de oameni. proporţii. Deoarece efectivul jandarmilor era insufi cient, Aduce unele modifi cări la Legea din 1908, iar diferitele concentrări nu s-au mai putut face la timp s-a completând articolele 18, 22, 32, 41 şi 82. impus intervenţia armatei. Armata Română participă la Războiul Balcanic; în În 1908 înfi inţează prima Companie Mobilă şi acest timp a îndeplinit funcţia de mare Pretor pe lângă Şcolile pentru şefi de posturi şi pentru şefi de secţii. document 2010 1 (47) 53 studii/documente

Marele Cartier General (în continuare M.C.G.-n.r.), Căsătorit la 27.02.1894 cu Despina Mărgăritescu ajutat în această funcţie de lt. Moroianu Ion (O.Z. nr. 1 A avut 4 copii: Amara 12.01.1897; Vasile: 24.09.1899; din 20.07.1913). Octavia: 27.04.1902; Smaranda Melania: 12.01.1905 Pe timpul îndeplinirii misiunii de Mare Pretor a lăsat Studii: printr-un Ordin de Zi mobilizator comanda Jandarmeriei - Şcoala Fiilor de Teritoriale col. Casianu P. obligându-l pe acesta ca, din 15 Militari Iaşi 1887-1890; în 15 zile, să-i raporteze situaţia acesteia. - Şcoala de Ofi ţeri După terminarea Războiului Balcanic, reia Artilerie şi Geniu: 1891- comanda inspectoratului, aducând elogii celor peste 1892; 1.000 de jandarmi care au participat în război la partea - avansat sublocotenent activă, decorând aproape toţi comandanţii. Organizează la 15 iulie 1892, repartizat jandarmeria în sudul Dobrogei, constituind pentru început la Regimentul 7 Artilerie „Detaşamentul Dobrogea”, iar ulterior constituie două ulterior la Regimentele 2, 6, companii de jandarmi în judeţele Durustor şi Caliacra. 11 Artilerie; La 01.08.1914 înfi inţează cea dea cincia circumscripţie - avansat locotenent la în care a încadrat companiile din judeţele Durustor şi 10 iulie 1895 ; Caliacra, Bacău, Neamţ, ca mai târziu să facă o reorganizare - la 01.11.1897 a fost a companiilor în toate cele cinci circumscripţii. mutat la Şcoala Fiilor de Militari de la Craiova; A luat măsuri de supraveghere a serviciului de pază - avansat căpitan la 22.11.1902 şi repartizat la şi ordine cu prilejul vizitei în ţară, la 01.06.1914, a familiei Regimentul 1 Cetate; imperiale ruse conduse de împăratul Nicolae al II-lea şi a - repartizat în jandarmerie cu gradul de căpitan la suitei lor. 01.07.1908 (prin Î.D. nr. 2230) numit comandant al A fost foarte ataşat de întregul efectiv al jandarmeriei, companiei mobile; adresându-se acestora cu cuvinte elogioase atât cu prilejul - a fost confi rmat în jandarmerie la 01.07.1909 (prin zilei patronului spiritual, cât şi cu prilejul anului nou. Î.D. nr. 2187); Rămân memorabile cuvintele adresate cu prilejul lui - a fost avansat maior la 01.04.1911; locotenent 01.01.1916 „...vă urez ca anul nou ce începe să-l înfăptuiţi colonel la 10.05.1915; colonel la 01.11.1916. cu aceeaşi abnegaţie de fi inţa noastră pentru binele obştesc. - numit inspector general al jandarmeriei la (…) vă urez din toată inima izbândă desăvârşită în toate 01.06.1916 (prin Î.D. nr. 591) aşteptările voastre...”. A fost numit în această funcţie importantă fi ind La începutul Primului Război Mondial, a organizat considerat un ofi ţer cu o înaltă pregătire militară: „După în mod reproşabil participarea la această confl agraţie, părerea mea col. Sterea este singurul indicat a fi inspector constituind unităţi de jandarmi operative. general al jandarmeriei şi nu pot fi decât mâhnit că acest Îndeplineşte din nou funcţia de Mare Pretor la merituos ofi ţer care a dus servicii imense ţării nu a fost încă M.C.G., lăsând comanda Jandarmeriei Teritoriale înaintat la gradul de general pe care îl merită cu prisosinţă” generalului Mustăţea Alexandru, mobilizat la partea (gl. Prezan). sedentară conform Ordinului nr. 13.945 din 01.01.1917. La numirea în funcţie s-a adresat, atât jandarmilor Organizează un detaşament format din 150 de de la partea activă cât şi celor de la partea sedentară, jandarmi pentru luptă împotriva grupurilor bolşevice care cerându-le să lucreze repede şi cu pricepere, să dea ajutor acţionau în Deltă. autorităţilor administrative, să apere avutul şi onoarea La 18.06.1917 gl. Berlescu A. este pus în retragere, familiilor celor ce luptă pe front (…). predând comanda col. Sterea Constantin. A fost numit comandantul Brigăzii 4 Jandarmi Campanii: Transilvania, a organizat jandarmeria în Ardeal şi la 25.06.1920 A participat la Războiul Balcanic şi la prima parte predă comanda şi rămâne la dispoziţia corpului. a Primului Război Mondial, îndeplinind funcţia de Mare În 1922 a fost însărcinat ca inspector al batalioanelor Pretor. de recruţi. Decoraţii: La 08.11.1922 ia comanda Brigăzii 2 Jandarmi

- Ordinul „Stema României”; organizând jandarmeria în Bucovina şi Basarabia. - Ordinul „Coroana României”; A fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă - Medalia „Bărbăţie şi Credinţă”; la 01.04.1929 (prin Î.D. nr. 894) rămânând în evidenţa - Crucea „Meritul Sanitar”. Corpului de Jandarmi. La 10.05.1934 a fost avansat general de brigadă în * rezervă (prin Î.D. nr. 1345 din 09.05.1934). * * Campanii: Colonel Sterea V. Constantin, arma artilerie În campania din 1913 a îndeplinit funcţia de Pretor Inspector General al Jandarmerie 18.06.1917 – la Corpul 4 Armată. 25.05.1918 În campania din 1916-1918 a îndeplinit funcţia de Născut la 16.07.1871 în plasa Bilceşti, Mare Pretor la M.C.G.. judeţul Putna Încă înainte de a fi numit în această funcţie la Părinţi: tata Vasile, mama Smaranda 15.09.1918 din proprie iniţiativă a încolonat şi trecut prin

54 1 (47) 2010 document studii/documente defi leul Oltului ocupat de inamic, trăsurile şi materialul - a stat în Germania (1907-1909) pentru recepţia greu al corpului de armată salvând prin această acţiune mitralierelor pentru cavalerie; averea corpului. - maior şi lt. col. - ataşat militar la Berlin (1911-1916); Afl ându-se în Valea Jiului înainte de prima retragere - şef de stat major la Divizia 1 Cavalerie (1916); de la Petroşani a împiedicat dezlănţuirea panicii şi fricii în - colonel, comandant al Brigăzii 2 Roşiori 1917, când rândul personalului trenurilor de luptă ale regimentelor şi obţine şi gradul de general de brigadă; Diviziei 11 care se afl a în luptă. - numit comandant al Corpului de Jandarmi la 18 Ca Pretor la M.C.G. a manifestat un tact deosebit mai 1918 (Î.D. nr. 1199/1918). în contact cu trupele ruse, determinându-le să respecte După unirea Basarabiei cu România şi încheierea dispoziţiile poliţieneşti în salvarea cetăţenilor români. Păcii de la Bucureşti, gl. Miricescu i s-a încredinţat sarcina Decoraţii: de reorganizare şi punere în aplicare a Legii Jandarmeriei - Medalia Jubiliară „Carol I” - 1906 (Brevetul nr. în Basarabia şi în toată ţara. 184); În Ordinul de Zi dat cu acest prilej precizează: „… - Medalia „Bărbăţie şi Credinţă” (22.12.1910); fi ind primul comandant al corpului, luând comanda (…) cunosc activitatea...în acest război, sprijinul dat armatei şi - Coroana României clasa a V-a (23.01.1912); administraţiei. - Ordinul Sfântului Ladislav cl. a II-a (01.06.1914); Ofi ţeri şi jandarmi: - Ordinul „Coroana României” în grad de Ocrotirea celor săraci şi obidiţi, stabilirea şi comandor; păstrarea ordinii la sate, respectarea legilor, executarea - Ordinul „Coroana Italiei”; tuturor ordonanţelor legale şi administrative (…) Ţin - Ordinul „Sfântului Andrei” cl. a II-a cu spade (Î.D. să răspundeţi la sacrifi ciul pe care ţara vi-l cere în aceste nr. 589/1918); vremuri (…). Cer de la toţi ofi ţerii şi jandarmii a pune - Ordinul „Crucea Regina Maria” (Î.D. nr. 829); toată puterea de muncă pentru a face din acest corp un - Ordinul „Sfântului Vladimir” cl.II (Î.D.nr. 4309); corp de elită „ (…) Plin de încredere a găsii în fi ecare dintre - Ordinul Meritul Sanitar cl. I-a (Î.D. nr. 2554); voi sprijinul preţios pentru a învinge greutăţile începutului - Ordinul „Sfântul Stanislav” cl. I-a cu placă. [a fost primul comandant al corpului înfi inţat în baza Alte probleme: a fost trimis în judecata Curţii legii din 1918 - n.a.] noul vostru comandant doreşte la Marţiale a Corpului 6 Armată toţi sănătate. Dumnezeu să binecuvânteze şi să rodească (conform ordinului nr. 233/1920), sub acuzaţia de munca voastră pentru binele şi fericirea scumpei noastre trafi c de automobile procurate de către ofi ţeri şi grade ţări” [Iaşi, 27.05.1918 - n.a.]. inferioare, în perioada cât a fost comandant al Brigăzii 4 Peste câteva zile prin Î.D. nr. 1198/1918 a fost Jandarmi, fi ind condamnat la un an de închisoare şi achitat. modifi cată Legea Jandarmeriei: de acum corpul de A fost notat negativ de către comandantul corpului de jandarmi făcea parte integrantă din Puterea ţării, fi ind jandarmi gl. Racoviţă. organizat pe brigăzi. Se introduc noi termeni: cai, sergenţi, sergent instructor, plutonier, şefi de post, plutonier major * de secţie, etc. * * A părăsit comanda corpului la 01.01.1919 adresându- se ofi ţerilor şi jandarmilor: „…Plecând de la capul corpului General Miricescu Ludovic, ţin să vă mulţumesc fi ecăruia în parte, ofi ţeri şi jandarmi, arma cavalerie pentru sprijinul ce mi-aţi dat şi dorind prosperitate Comandant al Corpului corpului vă urez sănătate şi la mulţi ani”. de Jandarmi După plecarea din jandarmerie a îndeplinit funcţia 27.03.1918 – 10.01.1919 de director superior al Şcolii de Cavalerie (1919). Născut la 22.11.1872 A comandat Divizia a 8-a Infanterie (1920). Avansat general de divizie (1926). în comuna Frăţeşti, Fiind considerat un ofi ţer cu o înaltă cultură generală, plasa Margina, judeţul Vâlcea militară şi profesională a fost numit ministru de Război Părinţi: tata Costache, (1926). mama Maria Demisionează din funcţie şi este numit inspector Căsătorit: divorţat în 1904 general al Corpului de Cavalerie (1927). Copii: Ion (10.09.1903) A participat ca delegat la Conferinţa de Pace. Studii: Decoraţii: - Gimnaziul Militar şi Şcoala Fiilor de Militari; - Medalia jubiliară „Carol I”- 1906; - Şcoala Militară de Infanterie Cavalerie: 1906; - Medalia „Avântul Ţării” (1913); - Şcoala Superioară de Război: 1908; - Medalia pentru Serviciul de 25 de ani; - a obţinut gradul de sublocotenent şi a fost repartizat - Ordinul „Coroana României” cl. a III-a cu spadă; la Regimentul 10 Cavalerie (1893-1896) şi tot acolo a - Comandor al Ordinului Militar „Sf. Gheorghe”; obţinut şi gradul de locotenent; - Ordinul „Mihai Viteazul”, cl. a III-a. - căpitan în 1903; absolvent al Şcolii Superioare de Se pare că a decedat în anul 1927, la vârsta de 55 de ani. Război promoţia a II-a; * - şef de cabinet al ministrului de război; * * document 2010 1 (47) 55 studii/documente

General Ştefănescu Ştefan, La 01.08.1920 revine în funcţia de comandant al arma infanterie Corpului de Grăniceri. Revine în 10.02.1922 în funcţia Comandant al Corpului de de comandant al Corpului de Jandarmi (Î.D. nr. 737) Jandarmi Este înaintat la gradul de general de divizie în 19.01.1919 - 09.08.1920 16.03.1923 (Î.D. nr. 1116). Trecut în rezervă pentru limită şi 09.02.1922-01.04.1927 de vârstă la 01.04.1927 (Î.D. nr. 310). Născut la 16.05.1865 A făcut parte din rezerviştii Corpului II Armată. în oraşul Giurgiu, Reluând comanda Jandarmeriei dă un amplu O.Z. plasa Mărgineşi, în care arată: „…Fiind numit comandant al Corpului judeţul Vlaşca de Jandarmi i-au comanda convins că regăsesc în ofi ţeri Părinţi: tata Andrei, şi jandarmi înaltul spirit, devotament şi jertfă care au mama Elena alcătuit întotdeauna temelia disciplinei acestui corp (…) jertfa noastră nu a fost zadarnică; ea a rodit liniştea pe Căsătorit în 9.04.1892 cu Aristiţa Voiculescu care se reclădeşte astăzi înăuntru ţara noastră (…). A avut 3 copii: Florica Maria Virginia (născută la Fiţi slujitorii drepţi ai legii, nu pătimiţi şi nu neîndreptăţiţi 26.02.1893); Constantin (născut la 28.03.2896); Radu pe nimeni, călăuziţi-vă numai de idei de cinste şi dreptate; (născut la 21.04.1906). iubiţi pe locuitori în mijlocul cărora veţi fi veşnic, pilda Studii: adevărului...”. Instituţia a avut un efectiv de 537 de ofi ţeri, - a fost soldat intrând în armată la 14.12.1880 unde 6.350 de reangajaţi 25 civili şi peste 2.400 de jandarmi. a obţinut gradele: caporal, sergent şi sergent major la Şcoala de la Oradea a început pregătirea cadrelor Regimentul 2 Linie [infanterie - n.a.]. pentru întreaga jandarmerie. După apariţia Revistei - elev la Şcoala de Subofi ţeri Bistriţa 01.10.1886; Jandarmeriei în 1922 aceasta şi-a mărit triajul. - sublocotenent la 01.08.1888 în Regimentul A condus cu competenţă jandarmeria în această Dorobanţi Dobrogea, unde a obţinut şi gradul de perioadă deosebit de tensionată mai ales în Basarabia şi locotenent; Dobrogea. Au fost înfi inţate Companiile de Jandarmi de - a fost mutat la Regimentul 33 Tulcea şi la Statul oraş la Cluj, Chişinău, Cernăuţi, Tighina, Soroca, iar pe Major al Armatei; lângă Diviziile 8, 12, 14 şi 1 Infanterie s-a înfi inţat şi câte - avansat căpitan la 08.04.1898 şi mutat la Batalionul un batalion de jandarmi. 5 Vânători, ulterior la Regimentul 7 Vânători; Unităţile de jandarmi din Bucureşti au cunoscut o dezvoltare şi prin trecerea la M.I., devenind batalion şi - a trecut la grăniceri la 01.04.1905 unde a comandat ulterior regiment. mai multe batalioane de grăniceri şi la Regimentul 8 Campanii: Buzău ; În timpul Campaniei din 1913 a comandat - a fost avansat maior (10.05.1908) şi lt.col. la Regimentul 1 Grăniceri şi a făcut parte din ordinea de 16.01.1912; bătaie a Diviziei a 9-a. - trecut defi nitiv în Corpul Grănicerilor la 20.07.1912 A organizat şi condus garnizoana Silistra, după (Î.D. nr. 3812) îndeplinind funcţia de comandant al eliberarea acesteia; a organizat cordonul sanitar în Primul Regimentului 1 Grăniceri (Î.D. nr. 3813); Război Mondial. - comandant al Regimentul 6 Infanterie la 01.10.1914, A condus trupele din garnizoana Iaşi. unde a fost avansat colonel. A îndeplinit funcţia de Mare Pretor. - înaintat la gradul de general de brigadă la 01.09.1917 „S-a găsit în gl. Ştefănescu cel mai bun element care (Î.D. nr. 1405), fi ind mutat la Brigada 16 Infanterie la să corespundă acestei delicate misiuni” (Gl. Prezan). 01.06.1918 (Î.D. nr. 1240); Decoraţii: - Numit comandant al Corpului de Jandarmi (1919) - Medalia jubiliară „Carol I”- 1906; funcţie pe care o deţine până în 1920. - Ordinul „Coroana României” în grad de mare ofi ţer În această perioadă organizează pe lângă Consiliul (Î.D. nr. 4768/1922); Dirigent cu sediul în Sibiu un Serviciu Special al - Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler Jandarmeriei şi înfi inţează 18 companii de jandarmi cu un (Î.D. nr. 2672); efectiv de 130 ofi ţeri şi 3.000 trupă. - Semnul Onorifi c de 25 de ani; Se înfi inţează Jandarmeria în Dobrogea. - Ordinul „Stema României” cl. a V-a (Î.D. nr. Înfi inţează Brigada 4 Jandarmi Ardeal compusă din 3730/1922); 3 regimente de jandarmi şi 6 batalioane teritoriale. - Medalia „Victoria” (cf. Brevetului nr. 4278/1924); A înfi inţat, la Oradea, Marea Şcoală de Jandarmi. - Ordinul „Sfântul Sava” cl. I-a; Fiind mutat la comanda Corpului de Grăniceri, - Ordinul „Stema României” în grad de mare ofi ţer lasă în urma sa o jandarmerie organizată în 4 brigăzi, 9 (M.O. nr.8/1927); regimente şi un batalion independent în Moldova, 2 şcoli, - Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglică un atelier de confecţii, 30 batalioane de jandarmi, din care de virtute militară cl. a III-a; 10 de instrucţie, 122 companii, 237 plutoane, 609 secţii şi - Ordinul „Stema României” cu spade şi panglică de 4.415 posturi. La predarea comenzii se adresează ofi ţerilor virtute militară cl. a IV-a; şi jandarmilor: „…Vă mulţumesc din sufl et pentru modul - Legiunea de Onoare în grad de ofi ţer; cum m-aţi secondat şi vă rog ca în interesul scumpei noastre - Ordinul „Sfântul Vladimir” - Crucea de război cl. a II-a. patrii mărite să continuaţi şi pe viitor să fi ţi straja cea mai * vigilentă, a ordinii perfecte şi siguranţei publice …” * *

56 1 (47) 2010 document studii/documente

General Racoviţă Mihail, În activitatea desfăşurată în Jandarmerie s-au pus în arma artilerie Comandant al aplicare două legi importante, cele din 1908 şi din 1919. Corpului de Jandarmi Totodată a luat măsura ca Şcoala de Jandarmi Oradea 05.08.1920 – 1.02.1922 Mare, începând de la 01.09.1920, să devină o şcoală pentru Născut la 05.11.1867 pregătirea militarilor din întregul corp. în comuna Ciorâţa, Cele două batalioane de jandarmi „Moldova” din judeţul Vaslui Bucovina şi „Dobrogea” au fost transformate în regimente, Părinţi: tata Ioan, iar Brigada a I-a Jandarmi a fost contopită cu Brigada mama Maria a III-a Jandarmi luând denumirea de Brigada a II-a Jandarmi Iaşi. Căsătorit la 20.11.1894 cu Eufrosina Orăşanu În timpul cât a comandant Corpul de Jandarmi A avut 2 copii: Mihai născut la 09.02.1895 şi efectivele s-au mărit ajungând la cifra de 30.350. Mircea născut la 16.03.1899. A lăsat comanda la 10.02.1922, fi ind pus la Studii: dispoziţia M.R. pentru inspecţii. La 15.04.1926 a fost - Şcoala de Ofi ţeri Artilerie şi Geniu 01.07.1886; numit comandantul Brigăzii 4 Jandarmi, dar nu s-a prezentat - avansat sublocotenent la 01.07.1888 şi repartizat la la serviciu pe motiv de boală. După o absenţă de 6 luni a Regimentul 7 Artilerie; fost trecut în disponibilitate şi din ofi ciu în rezervă la - locotenent 01.07.1891; repartizat la Regimentul 4 01.10.1927. A fost trecut în retragere la 01.01.1934. Artilerie ulterior Regimentul 7 Artilerie Campanii: - căpitan la 08.04.1896; numit comandantul „Cetăţii În campania din 1913 lt. col. Racoviţă a îndeplinit Bucureşti”; continuă activitatea la Regimentele 6 şi 11 Artilerie; - avansat maior 27.11.1907 (Î.D. nr. 3958/1907); funcţia de pretor la Corpul I Armată. - a mai lucrat în cadrul Ministerului de Război şi în În prima parte a companiei din 1916-1919 a Direcţia Artilerie; îndeplinit funcţia de pretor (15.01.1917 – 14.03.1918) pe - repartizat în Jandarmeria Rurală la 01.07.1908 lângă Armata a 2-a. (Î.D. nr. 2252/1908); Pe timpul trupelor din Basarabia a fost pretor la - confi rmat în jandarmeria rurală la 01.07.1909 (Î.D. Corpul 2 Armată. A comandat Brigada a III-a Jandarmi nr. 2189/1909); Basarabia, în timpul reorganizării Jandarmeriei. A fost - a fost avansat lt.col. la 01.04.1912 şi col. la apreciat de gl. Văitoianu, fost comisar al guvernului 10.05.1915; în Basarabia, ca „un ofi ţer de elită, iar Jandarmeria în După o activitate rodnică în unele unităţi din Basarabia a fost primită cu încredere, astăzi este respectată jandarmerie, avansat gl. bg. la 23.07.1920, cu vechimea de de toată lumea”. la 01.04.1919 (M.O. nr. 89/1920) şi este numit provizoriu „Este cel mai pregătit colonel din Jandarmerie, îl comandant al Corpului de Jandarmi la 05.08.1920 (Î.D. propun pentru gradul de general„ (gl. Ştefănescu). nr. 3257), iar la 20.12.1920 a fost confi rmat defi nitiv în Notat negativ de col. Sterea, Consiliul Inspectoratului funcţia de comandant. General a avizat a i se şterge notarea, fi ind în contradicţie La preluarea comenzii, în Ordinul de Zi arată: „De la cu notările anterioare. reorganizarea jandarmeriei din 1908 şi până azi am lucrat În timpul campaniei a fost rănit. necontenit împreună, astfel că am avut prilejul să vă cunosc Decoraţii: aproape pe toţi şi să mă cunoaşteţi (…). Am luat comanda - Medalia jubiliară „Carol I” (Î.D. nr. 5384/1906); cu neclintită hotărâre de a nu ocoli niciun sacrifi ciu pentru - Ordinul „Coroana României” în grad ofi ţer (Î.D. îndepărtarea lipsurilor şi îndreptarea relelor. În acest nr. 1710/1910); simţământ cer de la fi ecare din voi a pune în aplicare o - Semnul onorifi c de 25 de ani serviţi în armată supraveghere continuă şi control pe timpul demobilizării (Î.D. nr. 2325); şi deplasării trupelor. Decretarea demobilizării armatei (n.n.: din documentele studiate nu a rezultat că a prin Î.D. 897 din 01.04.1921, precum şi o nouă evidentă avut şi alte decoraţii). şi corectă activitate a şefi lor posturilor de jandarmi. Voi fi (Arhivele Militare Române, Fond Registru foi pentru toţi un foarte bun, dar sever şi drept, căci ne leagă matricole, ofi ţeri activi din cavalerie, Dosar 27/ vol. I şi o muncă continuă de 12 ani, de aceea vă recomand din Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Inspectoratul prima zi, disciplină de fi er, seriozitate cumpătată şi multă General al Jandarmeriei, Registrul Istoric pe anii blândeţe. Voi fi drept în a recunoaşte drepturile şi meritele 1831-1931). fi ecăruia, dar aspru şi necruţător cu cei răi şi nărăviţi …”. - VA URMA -

MILITARY PERSONALITIES IN RURAL POLICE SERVICE – major general (r.) Ioan P. Suciu

Th e author presents the biographical details of Romanian Army personalities that organized and leaded the Rural Police and also the laws that improved this fi eld of National Defense System. Keywords: Rural Police, military speciality, campaign, reward, law.

document 2010 1 (47) 57 studii/documente

Datorită situaţiei internaţionale, ce s-a creat în urma primului război mondial, Dobrogea şi „...se cunosc unele aproape întreg litoralul acesteia a fost cucerită de trupele germane, bulgare şi turce. Pentru acest motiv, fl ota noastră s-a retras la gurile Dunării, iar mulţi dintre tinerii marinari au ajuns să lupte la bordul date privind zborurile avioanelor pe diferite teatre de operaţii. Dar înainte de aceasta, marinarii au fost învăţaţi să piloteze şi unii dintre ei s-au dovedit foarte talentaţi. De altfel singurul aviator român care a doborât două avioane într-o submaistrului de marină luptă aeriană a fost marinar: Ion Muntenescu. Printre cei care au reuşit să înveţe pilotajul avioanelor a Bonţescu Vasile, efectuate fost şi submaistrul de marină Vasile Bonţescu, cel care în septembrie 1909, în urma unui concurs destul de pretenţios, a devenit elev la Şcoala de Marină. A fost brevetat pilot aviator în 15 noiembrie 1916, iar ca tânăr pilot, difi cultăţile la 1 decembrie 1916 se afl a încă în Şcoala de Antrenament de la Bârlad, unde continua să se antreneze. întâmpinate şi modul lor Sosise în şcoală la 22 august 1916 şi avea doar 3 zboruri executate în simplă comandă pe avionul MF. Însă, în săptămâna 15-22 aprilie, a realizat 2.50 ore, ridicându-se de fi ecare dată la mai mult de 1.200 m. de rezolvare...” De asemenea, în perioada 23-30 aprilie, a executat mai multe zboruri pe avionul Bleriot al cărui motor avea 80 CP, din care a adunat 2.45 ore, urcându-se în mai multe rânduri la 2000 m1. Brevetat mai târziu, s-a considerat că nu se antrenase îndeajuns pentru a lua parte la luptele de pe front, fapt pentru care şi-a continuat pregătirea la TRAGICUL SFÂRŞIT Odessa2, unde se dispersase Şcoala de Pilotaj. Însă acolo condiţiile au fost vitrege din cauza evenimentelor ce aveau loc în Rusia de atunci. În lucrarea regretatului comandor (r) de marină Petrescu C. Nicolae Marinari AL UNUI MARINAR pe cerul Patriei, Editura Europroduct, Piteşti, 2003, la pagina 160 se scrie: „Dintr-un memoriu adresat Direcţiei Aeronauticii se cunosc unele date privind zborurile submaistrului de marină Bonţescu Vasile, efectuate ca tânăr pilot, DEVENIT AVIATOR difi cultăţile întâmpinate şi modul lor de rezolvare. Astfel, primul său zbor a avut loc la 30 noiembrie 1917. Atunci a decolat cu un aparat Bleriot 80 CP de pe aerodromul ING. VASILE TUDOR de la Bârlad în căutarea lt. Ionescu Tudose, care aterizase forţat pe lângă localitatea Zorleni, având defecţiuni la motor. Din cauza ceţei care se lăsase la 30 m, n-a văzut locul de aterizare fi ind în imposibilitate să se orienteze. În situaţia creată, a luat înălţime şi găsind o spărtură în nori, a coborât până ce a descoperit calea ferată Galaţi- Bârlad pe care a survolat-o la înălţimea stâlpilor de telegraf, aterizând, din cauza ceţei şi a întunericului, lângă o fabrică. A asigurat avionul, ancorându-l cu ţăruşi şi frânghii. Dimineaţa a dus aparatul în zbor la aerodrom, unde a aterizat bine”. În decembrie 1917 a fost din nou în difi cultate tot cu un avion Bleriot. Fiind la 2.200 m, zburând prin nori, pe ceaţă, împins de curenţi puternici la 20 km de Bârlad, i s-a oprit motorul din cauza benzinei care se terminase. A executat mai multe spirale pompând combustibilul cu mâna din rezervorul suplimentar. A trecut prin nori, căutând terenul de aterizare care nu se vedea, având motorul alimentat manual, a reuşit să iasă sub plafon la înălţimea de 100 m. Cu soarele în spate, orientându-se după linia ferată, după două ore de zbor a aterizat cu totul în regulă. În martie 1918 se afl a la Odessa. Acolo ajunsese nu de mult împreună cu mr. Ştefan Protopopescu, care era comandantul şcolii, cu locotenenţii Nicolae Cotache şi Marin Bădină, precum şi cu ajutorii de sublocotenent Nicolae Tănase şi Ion Gruia3. Din perioada cât a fost la Odessa ne-a rămas în arhivele militare un raport al său din care se vede bine stadiul pregătirii sale ca pilot aviator şi Lt. post-mortem chiar situaţia materialului volant ce-l aveam: „În 24 martie 1918, plec cu un avion Bleriot 80 CP spre Iaşi. Neavând busolă Vasile Bonţescu şi hartă, ţin direcţia Akerman, urmând apoi Nistrul şi după o oră şi un sfert găsesc Benderul. Am 1.200 m, e puţină ceaţă şi nu pot zări bine solul. Sting contactul şi Pe drum mă lasă iar motorul însă reuşesc să-l repun în pichez: zăresc podul de peste Nistru şi urmez calea ferată. Deasupra staţiei Colfu funcţiune, ţinând aparatul puţin picat şi ajung la Chişinău îngheaţă motorul complet. Se ancrasase bujiile din cauză că uleiul era prea mult. unde mi se controlează motorul, iau benzină şi a doua zi pe Acesta-i defectul motoarelor Gnome când merg mai multe ore şi li se stinge contactul la 10.15 plec la Iaşi, unde sosesc după o oră şi jumătate. Mi se electric de mai multe ori, nu mai reprinde. revizuieşte motorul şi în 20.04 plec din Iaşi spre Tecuci, unde Aterizez, scot bujiile, le curăţ, controlez motorul, curăţ magnetourile şi placa de sosesc după o oră şi 30 minute. Am 2.000 m, sting motorul, ebonită, iar a doua zi pun un rus voinic să învârtească de elice şi plec spre Chişinău. fac o spirală şi cum jos era vânt puternic, repun motorul şi virez încă odată ca să aterizez pe aerodrom. Motorul mă lasă complet şi sunt nevoit să aterizez cu vântul în coadă, NOTE neavând decât 20 m înălţime – aterizez bine pe roţi, însă derapând, cedează o roată, lovind cu elicea de pământ căreia 1A.M.R., fond 3011, dosar nr. crt. i se rupe vârful. 4 28, p. 48. Motorul m-a lăsat ca la staţia Colfu” . 2 În martie 1919 se afl a în cadrul Escadrilei Ibidem, dosar nr. crt. 95, p. 180. Nieuport 10 comandată de locotenentul. Paşcanu, ce 3Ibidem . făcea parte din Grupul III Aeronautic5. Până la urmă, 4Petrescu C.N., Marinari pe cerul a ajuns în cadrul Grupul 5 Aviaţie de la Cluj, unde în Patriei, Editura Europroduct, Piteşti, 26 mai 1919, ora 19, a căzut în Grădina Botanică din 2003, p. 160 acea localitate cu un avion Fokker din cele capturate în 5A.M.R., fond 3011, dosar nr. 177, Ungaria. Probabil, în urma unor evoluţii acrobatice, s-a desfăcut cusătura pânzei care acoperea aripa superioară şi p. 42. 6 avionul s-a rupt în aer6. Rămăşiţele avionului Ibidem, p. 122.

THE TRAGIC END OF A SAILOR WHO BECAME PILOT – Vasile Tudor Th e occupation of Dobrogea in 1916 had as consequence the fact that a part of sailors fought as pilots, in the air. Army apprentice (N.) Vasile Bontescu is an example of behavior in combat. Keywords: sailor, pilot, fl ight, accident, detachable material.

58 1 (47) 2010 document studii/documente

Deşi Primul Război Mondial se încheiase, în conştiinţa întregului popor, dar mai ales a militarilor, era încă trează memoria celor care s-au jertfi t şi sacrifi cat pentru împlinirea idealului de libertate şi unire a tuturor provinciilor locuite de români într-un singur stat. Acest sublim sentiment naţional a generat în întreaga ţară multiple iniţiative şi acţiuni privind înălţarea pe locurile marilor bătălii din anii Marelui Război pentru Reîntregirea Neamului, precum şi în numeroase localităţi urbane şi rurale, a unor edifi cii monumentare menite să menţină mereu vie fl acăra recunoştinţei generaţiilor prezente şi viitoare şi să eternizeze memoria celor care s-au jertfi t pentru libertatea şi neatârnarea poporului român. Pentru imortalizarea faptelor de război săvârşite de geniştii români pentru îndeplinirea acestui măreţ ideal, în anul 1925, gl. de div. Constantin Ştefănescu Amza, în calitate de comandant al Şcolii Militare de Geniu a luat iniţiativa realizării unui monument al eroilor armei. În urma discuţiilor purtate cu gl. de div. Aristide Razu, inspectorul general al geniului, s-a hotărât: - monumentul să fi e amplasat lângă Cazarma Geniului pentru a servi ca pildă vie pentru viitorime; - fondurile necesare să fi e realizate prin contribuţia ofi ţerilor şi a trupelor de geniu, donaţii şi alte resurse extrabugetare; - stabilirea prin concurs a machetei monumentului; - constituirea unui colectiv de iniţiativă cu rol executiv având ca preşedinte pe gl. Constantin Ştefănescu Amza, iar ca membrii pe: arhitectul D. Ciortan, pictorul D. Verana şi sculptorul D. Mirea. Pentru alegerea şi stabilirea machetei monumentului s-au desfăşurat, în cursul anului 1925, două concursuri. La primul concurs s-au prezentat patru machete, toate fi ind respinse întrucât MONUMENTUL LEUL - nu exprimau sufi cient de bine „spiritul şi particularităţile armei geniu”. La cel de-al doilea concurs, desfăşurat la 02.06.1925, câştig SIMBOLUL GLORIEI ŞI de cauză a avut macheta sculptorului Spiridon Georgescu, artist cu studii temeinice dobândite în ţară şi în Italia, care se remarcase anterior prin patriotismul şi înclinaţiile sale pentru subiectele de ETERNITĂŢII ARMEI GENIU război. Având o înălţime de aproximativ 12 metri, Monumentul COLONEL (R) MARIAN GARGAZ Eroilor din Arma Geniu a fost terminat în anul 1929. În ansamblul său lucrarea include un ansamblu de piese din bronz, turnate la Monumentul „LEUL“ „SPUNEŢI GENERAŢIILOR VIITOARE CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA JERTFĂ PE CÂMPURILE DE BĂTAIE PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI”.

Fabrica V.V. Rascanu din Bucureşti, care împreună constituie o grăitoare şi expresivă formă de reprezentare a specifi cului Geniului. Elementul dominant al monumentului, care simbolizează chintesenţa tăriei armatei, sufl etul mare, mândru şi generos al soldatului român este Leul, regele forţei şi al frumuseţii, simbolul GENERAŢIILOR VIITOARE CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA curajului, spiritului de sacrifi ciu şi al mândriei ostăşeşti. JERTFĂ PE CÂMPURILE DE BĂTAIE PENTRU ÎNTREGIREA Având o lungime de 5,40 m şi o înălţime de 4,4 m Leul, dispus NEAMULUI”, iar în partea inferioară un medalion înconjurat de lauri pe partea superioară a unui soclu principal, scrutează cu încredere şi din care rezultă în cinstea cui s-a ridicat acest monument triumfal: mândrie sfârşitul glorios al războiului, stând biruitor într-o poziţie „EROILOR DIN ARMA GENIU 1913; 1916- 1919”. triumfală cu labele din faţă pe unele însemne militare ale adversarilor: Inaugurarea monumentului s-a desfăşurat în ziua de 29 iulie 1929 arme, scuturi şi o ţeava de mortier peste care se desfăşoară faldurile unui drapel de luptă. în cadrul unei grandioase festivităţi în prezenţa reprezentaţiilor Casei Specifi cul armei este redat prin: Regale, a guvernului, a capilor oştirii, a unui mare număr de generali - 4 statuete cu înălţimea de 2,20 metri dispuse aproape de de geniu activi şi în rezervă, a şefi lor serviciilor şi comandamentelor mijlocul soclului principal, perpendicular pe muchiile acestuia, pe unităţilor de geniu, a întregului corp ofi ţeresc şi profesoral al Şcolilor socluri secundare, reprezentând chipeşii genişti ai specialităţilor de de Geniu şi a tuturor elevilor acestora. bază ale armei - pionieri, pontonieri, telegrafi şti şi lucrători căi ferate În acelaşi context s-a mai sărbătorit jubileul împlinirii a 70 de ani - echipaţi adecvat pentru îndeplinirea misiunilor de luptă. de la atestarea ofi cială a înfi inţării primei unităţi de geniu din armata - 4 metope reprezentând în basorelief aspecte din acţiunile română modernă şi înălţarea în gradul de sublocotenent a absolvenţilor caracteristice fi ecărei specialităţi militare, dispuse pe fi ecare latură a Şcolii de Ofi ţeri de Geniu şi ai celei de Guarzi de Geniu. soclului principal, la nivelul părţii inferioare a statuetelor, astfel: Începând cu primele ore ale dimineţii au sosit rând pe rând - pe latura din faţă, construcţia unor infrastructuri de cale ferată; invitaţi de vază la ceremonie, dintre care amintim pe: - pe latura stângă, organizarea trecerii unui curs de apă cu - Iuliu Maniu, primul ministru al României; ambarcaţiuni mobile şi pe vase de echipaj; - Gl. Henry Cihoschi, ministrul de război; - pe latura dreaptă, amenajarea unei poziţii de apărare cu - Vaida Voievod, ministru de interne; tranşee, reţele de sârmă şi lucrări de nuielărie; - Virgil Madgearu, ministrul industriilor; - pe latura din spate, realizarea şi deservirea posturilor/centrelor - Gl.c.a. Constantin Prezan, fost şef al M.C.G; telefonice şi telegrafi ce; - Gl.c.a.Gheorghe Mărdărescu, fost ministru de război; - 2 embleme reprezentând semnul de armă la acea vreme, - Gl.div. Nicolae Petala, inspector al armatei; dispuse pe laturile din stânga şi dreapta a soculului principal la nivelul - Gl.div. Nicolae Samsonovici, şeful M.St.M; părţii superioare a statuietelor. - Gl.div. Mihail Ionescu, inspectorul învăţământului militar; Pe faţada soclului, aproape central se afl ă inscripţia „SPUNEŢI - Gl.div. Constantin Dragu, inspectorul infanteriei; document 2010 1 (47) 59 studii/documente

- Gl.div. Alex Hanzu, coman- de război, fi ind inclus în lista dantul Corpului de Munte; monumentelor istorice, ediţia - Gl.div. Nicolae Condiescu 2004, cod B 3-m-B 20.010, sub din Statul Major Regal; denumirea de „Monumentul - Gl.div. Aristide Hazu, Eroilor din Arma Geniu – Leul”. inspectorul general al geniului. Administrativ, monumentul La orele 10.00 în piaţa din se afl ă în jurisdicţia Direcţiei faţa monumentului, încadrată cu Monumentelor şi Patrimoniului elevii Şcolii Militare de Geniu, Turistic a Municipiului Bucureşti înalţi demnitari ai statului şi şi a Direcţiei de Cultură a Oştirii Române aşteptau sosirea sectorului 5. A.S.R. Principele Nicolae. După aproape 80 de Ceremonialul acestei ani de existenţa, Monumentul festivităţi a fost deschis de gl. Eroilor din Arma Geniu- div Constantin Ştefănescu LEUL se înfăţişa asemenea Amza, preşedintele Comitetului oricărui edifi ciu care nu mai de iniţiativă. încântă pe trecător/vizitatori, ca În cadrul alocuţiunii sale a urmare a degradării acestuia şi a elogiat faptele de bravură şi aspectului neîngrjit al zonei de jertfele ofi ţerilor şi trupelor dispunere. de geniu de-a lungul celor 70 de ani de existenţă, iar în încheiere a Drept urmare, la iniţiativa col.(r) Marian Gargaz, Asociaţia încredinţat măreţul monument şcolilor de geniu, ca acestea să aibă în Ofi ţerilor de Geniu în Rezervă şi Retragere a început demersurile permanenţă în faţă pilda virtuţiilor şi sacrifi ciilor generaţiilor care au necesare reabilitării monumentului. făcut războiul pentru reîntregirea neamului. În acest scop, colectivul format din col.(r) Nicolae Vesa - A urmat serviciul religios preşedintele Asociaţiei Ofi ţerilor de şi sfi nţirea monumentului de Geniu în Rezervă şi Retragere, col. către P.S.S. părintele Costea, (r) Marian Gargaz, col.(r) Mircea subdirectorul Seminarului Central Sclipcea şi col. arh.(r) Frantz Ion din Bucureşti. au elaborat un memoriu tehnic În aplauzele unei imense privind restaurarea monumentului asistenţe monumentul a fost şi reconfi gurarea zonei adiacente dezvelit de către A.S.R. Principele care, în principal viza: Nicolae, care apoi a înmânat premii - recondiţionarea elementelor de studii celor mai merituoşi elevi ai din zidărie ale soclului, afl at într-un şcolilor de geniu şi a fi xat pe umerii stadiu avansat de degradare ; unora dintre absolvenţii promoţiei - curăţirea tuturor pieselor 1929, tresele de sublocotenent. metalice (din bronz) oxidate; Monumentul Leul, aşa - înlăturarea gardului viu din cum este el cunoscut cetăţenilor jurul soclului şi a celui din beton capitalei, străjuieşte cu aceiaşi cu panouri din sârmă împletită grandoare piaţa delimitată de Inaugurarea monumentului „LEUL“ care împrejmuieşte monumentul; intersecţia bulevardului Iuliu realizarea în locul acestora a unei Maniu cu bulevardul Geniului, peluze moderne adecvată; Palatul Cotroceni şi Grădina Botanică, amintind trecătorilor despre - toaletarea şi, după caz, înlăturarea copacilor din jurul măreţele fapte de arme ale bravilor genişti din Armata României. monumentului; Statutul juridic al monumentului este reglementat prin Legea - realizarea unui sistem de iluminare pe timp de noapte; nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi Legea nr. - instalarea catargelor pentru arborarea drapelelor cu prilejul 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative diferitelor ceremoniale militare; - refacerea dispozitivelor de aşezare a coroanelor de fl ori;

În cursul lunii decembrie 2008, cu sprijinul decisiv al col.(r) Ilie Schipor, director adjunct la Ofi ciul Naţional pentru Cultul Eroilor, documentul menţionat a fost înaintat la Direcţia Monumente şi Patrimoniu Turistic din Primăria Municipiului Bucureşti, în administraţia căreia se afl ă monumentul Leul şi acceptat spre fi nanţare în anul 2009. După analizarea memoriului tehnic menţionat de către specialiştii Primăriei Generale şi parcurgerea procedurilor privind achiziţiile publice, lucrările proiectului de restaurare a monumentului LEUL, potrivit competenţelor legale în vigoare, au început în luna aprilie şi s-au fi nalizat în luna octombrie2009, stadiul realizării acestora fi ind urmărit îndeaproape de către col.(r) Mircea Sclipcea. În prezent, monumentul şi zona adiacentă au o nouă înfătişare, făcând din acesta un punct de atracţie turistică, pe măsura grandorii conferite de cei care l-au ridicat, în anul 1929, în semn de recunoştinţă şi eternizare a memoriei geniştilor români care s-au jertfi t pentru libertatea şi neatârnarea neamului.

60 1 (47) 2010 document studii/documente

Inaugurarea monumentului „LEUL“

“LEU” MONUMENT – A GLORY AND ETERNITY SYMBOL OF ENGINEER TROOPS – colonel (r.) Marian Gargaz

Th e memory of soldiers that made the supreme sacrifi ce on the battle fi eld is materialized by monumental edifi ces. One of the most representative statues is “Leu”, dedicated to the memory of engineer troops and offi cers. Keywords: monument, engineer troops, statue, initiative committee, bas-relief.geopolitics, strategy, cold war.

document 2010 1 (47) 61 studii/documente

În anul 1934, la iniţiativa patriarhului Miron Cristea, CEREMONIALUL cu prilejul praznicului Sfi nţilor Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena, sicriul cu osemintele Domnului Constantin Brâncoveanu au fost DE REÎNHUMARE aduse, în cadrul unei fastuoase ceremonii, la Catedrala Pariarhală, unde s-a desfăşurat procesiunea religioasă, A DOMNITORULUI după care au fost reînhumate în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, unde se regăsesc şi astăzi. Din anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe CONSTANTIN îi va trece pe cei şase în rîndul sfi nţilor, cu zi de prăznuire 16 august. Supunem atenţiei cititorilor Programul2 BRÎNCOVEANU ceremoniei desfăşurate în Bucureşti. * LUMINIŢA GIURGIU1 * * Nr. 2378 din 19 mai 1934 Domnule Ministru, Am onoarea a vă înainta odată cu aceasta, Programul „La ieşire armata dă pentru comemorarea şi reînhumarea osemintelor marelui onorurile, preoţii şi călugării martir domnitor Constantin Brâncoveanu şi vă rugăm din partea d.lui Prim-ministru să binevoiţi a da dispoziţiile ce fi ind nemişcaţi la locurile lor, le veţi găsi de cuviinţă pentru executarea lui, în ce priveşte muzica militară sau în lipsa Departamentul Dvs. Totodată vă rugăm să binevoiţi a desemna un ei corul intonează «Imnul funcţionar care să ia contact cu Prefectul Poliţiei pentru Regal»...” fi xarea străzilor şi a locului pe trotuar ce urmează să-l ocupe fi ecare şcoală din Capitală, care va fi plasată, conform programului de la Patriarhie, până la Biserica Sf. În perioada interbelică, în atenţia Consiliului de Gheorghe Nou, pe tot parcursul ce-l va urma cortegiul. Miniştri au stat şi desfăşurarea unor ceremoniale prin care Se vor da deasemeni, dispoziţiile necesare în ceea ce opiniei publice să i se inducă sentimente de mândrie faţă priveşte Clerul. de trecutul glorios, de apartenenţă la o istorie plină de Secretar general, SS fapte măreţe, înălţătoare. Şeful Serviciului Secretariatului SS Alături de Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir Domnului ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor. s-a afl at şi Constantin Brâncoveanu. Lunga sa domnie PROGRAMUL începută în anul 1688 s-a încheiat în mod tragic la 15 Comemorării martirului Constantin Brâncoveanu august 1714. Epoca sa este una a negocierilor, echilibrului, a relaţiilor interpersonale cu liderii contemporani lui. 1. Notă introductivă Ţara Românescă a reuşit să-şi menţină autonomia între Ceremonia comemorării măritului Constantin Imperiile Otoman, Ţarist şi Habsburgic. În această periodă Brâncoveanu, va avea loc în ziua de 21 mai 1934, cu de linişte Constantin Brâncoveanua a iniţiat o politică de următorul program: dezvoltare a culturii, de construire a unor aşezăminte laice şi bisericeşti, care se disting printr-un stil arhitectural BBisericaiserica propriu. Averea imensă, dar şi intrigile au determinat SSfântulfântul GGheorgheheorghe NNouou sfârşitul său tragic. Refuzând trecerea la mahomedanism în schimbul libertăţii, Constantin Brâncoveanu a preferat moartea în demnitate alături de cei patru fi i ai săi şi de sfetnicul Ianache Văcărescu. Data de 15 august - Praznicul Adormirii Maicii Domnului - a reprezentat sfârşitul unei mari personalităţi. Au fost decapitaţi la Ialy-Kioşc, în apropierea Marelui Serai, în prezenţa sultanului Ahmed al III-lea, a vizirului Gin Ali, precum şi a ambasadorilor marilor pureri europene. Trupurile celor şase martiri au fost aruncare în apele Bosforului, iar capetele au fost înfi pte în zidurile seraiului unde au stat 3 zile. Pe ascuns, rămăşiţele au fost îngropate, nu departe, în Insula Halchi, în Biserica Mânăstirii Maicii Domnului, căreia Constantin Brâncoveanu îi făcuse danii. Doamna Marica, după închisoarea şi exilul impus de otmani, s-a reîntors în ţară în anul 1716. În anul 1720 a adus şi înhumat osemintele lui Constantin Brâncoveanu în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, între mormintele lui Ion Mavrocordat şi Grigorie Brâncoveanu. Pe lespedea mormântului nu a fost înscris numele, ci a fost săpată numai stema Ţării Româneşti.

62 1 (47) 2010 document studii/documente

În dimineaţa zilei de 21 mai a.c. se va săvârşi în Miniştri, membrii Guvernului, paraclisul Palatului Patriarhal Liturghie de pomenire înaltele autorităţi civile şi pentru domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, de militare, corul învăţătorilor către clerul Sfi ntei Patrirhii (fără cor) în prezenţa I.P.S. sub conducerea prof. N. Patriarh şi a PP. SS. membrii care vor fi de faţă. Serviciul Oancea. Nimeni nu pătrunde religios se va sfârşi cel mai târziu la orele 8.30-9.00. În în curtea Sf. Patriarhii, fără acest timp sicriul cu relicvele Marelui Constantin se va de invitaţie specială eliberată afl a în mijlocul paraclisului sub policandru, aşezat pe un de autorităţile competente şi catafalc anume amenajat din timp. anume: Preşedinţia Consiliului Între orele 9-10 urmează sosirea M.S. Regelui, M.S. de Miniştrii pentru înaltele Marelui Marelui Voevod Mihai, M.S. Reginei-Mamă, autorităţi civile, Ministerul M.S. Regina Elisabeta, A.S.R. Principele Nicolae cu toată de Externe pentru Corpul Curtea, Corpului Diplomatic, Primului-Ministru cu întreg Diplomatic, Ministerul de Guvernul, înaltelor autorităţi militare, civile şi PP. SS. Război pentru autorităţile membrii ai Sf. Sinod. La orele 10 fi x patru episcopi ridică militare, Prefectura Poliţiei sicriul cu oseminte şi-l duc pe drumul indicat în protocol în pentru cler, oaspeţi şi alte curtea Sf. Mitropolii, în faţa bisericii catedrale, aşezându-l persoane. Ministerul de pe catafalc. Urmează imediat parastasul de pomenire, în Interne prin Siguranţa şi Candela de argint ajurat pusă prezenţa M.S. Regelui, Curţii Regale, reprezentanţilor Prefectura Capitalei va ordona deasupra mormântului lui străini, Guvernului şi a înaltelor autorităţi civile şi să se aşeze gărzi la cele două Constantin Brîncoveanu de militare. După săvârşirea parastasului începe procesiunea căi de pătrundere în curtea doamna Marica. în sunete de clopote şi salve de tunuri pe parcursul indicat, Mitropoliei, delegaţii săi până la Biserica Sf. Gheorghe Nou, unde se ofi ciază, un [vor controla] riguros toate invitaţiile. Pentru identifi carea trisaghion, iar sicriul se coboară în cripta din biserică, clerului, în comisia de control va lua parte Pc. Protoereu din vreme pregătită. Pe tot parcursul se fac trei opriri la: al capitalei Traian Vintilescu. La ora 9.55 autorităţile Biserica Domniţa Bălaşa, ctitorie brâncovenească, în faţa specifi cate găsindu-se de faţă la locurile indicate, soseşte Universităţii şi la Biserica Sf. Gheorghe Nou. M.S. Regele cu toată Curtea, care este întâmpinat şi condus la locul său de I.P.S. Patriarh. 2. Desfăşurarea programului. Imediat după sosirea M.S. Regelui, porneşte cortegiul, 20 Mai a.c.; Preotul C. Popescu, parohul Bisericii Sf. cu osemintele Domnitorului din mijlocul paraclisului care Gheorghe Nou şi cu arhim. Filaret Jocu şi protos. Nicodem se desfăşoară precum urmează: Zamfi rescu, arhid. Evghenie Orghidan şi ierod. Lavru, În frunte se găsesc 16 călugări, patru înainte, fără nimic în mână şi 12 cu ripide, aleşi dintre elevii slijitori ai Patriarhiei, înveşmântaţi, preoţii cu epitrahil Seminarului Cernica, îmbrăcaţi în mantie, cu camilavcă şi diaconii în stihare, la orele 6 p.m., după rostirea unui şi metanie, aranjaţi patru câte patru, după înalţime, cei trisaghion, vor ridica sicriul cu osemintele domnitorului mai mărunţi înainte şi cei mai înalţi pe urmă. După ei vin Constantin Brâncoveanu şi le vor transporta la Sf. diaconii Patriarhiei cu potcapete în cap, înveşmântaţi şi cu Patriarhie, unde le vor depune în paraclisul Patriarhal. cădelniţe în mână: ierod. Petru şi Nicolae înainte, purtând La ora 7: clerul şi cântăreţii ai Patriarhiei cu P.S. lumânări şi apoi ierod. Evghenie şi Lavru cu trichere şi Platon Ploeşteanu vicar, vor săvârşi Sfânta Priveghere, dichere, cădind. Urmează: arhim. Iustin Şerbănescu, vestită Capitalei de clopotul cel mare şi de clopotele tuturor protos. Nicodem Zamfi rescu, împreună, iar după ei: bisericilor din oraş. În cursul nopţii candelele vor arde fără arhim. Filaret Jocu şi arhim. Serafi m Georgescu stareţul încetare, patru făclii de ceară curată vor străjui catafalcul la Sfi ntei Mânăstiri Sinaia. Toţi preoţii sunt înveşmântaţi cu colţuri, iar din ceas în ceas, tinerii monahi ai Seminarului epitrahil şi sfi tă, poartă camilavcă şi bastoane în mână. Călugăresc din Sfânta Mânăstire Cernica – patru câte patru Îndată, după ei, vine sicriul cu oseminte purtat de – vor priveghia la căpătâi, rostind – după o ordine înainte patru arhierei: P.S. Tit Târgovişteanu, vicarul Sfi ntei stabilită – psalmii de umilinţă ai împăratului David. Patriarhii şi P.S. Grigore Botoşăneanul, vicarul Sfi ntei 21 Mai a.c.: Mitropolii a Moldovei, înainte, iar la urmă: D.S. Grigore Dis de dimineaţă, ora 7-8.30, P.S. Arhiereu Titu al Aradului şi P.S. Nifon al Huşilor. Sunt înveşmântaţi Târgovişteanul sau în lipsă P.S. Arhiereu Platon Ploeşteanul, cu: epitahil şi omfor, şi poartă calilavce. Ei duc sicriul cu împreună cu clerul catedralei, preoţii: arhim. Filaret Jocu şi oseminte pe umeri. La pornirea cortegiului din paraclis, protos. Nicodem Zamfi rescu şi diaconii: arhid. Evghenie cântă corul Oancea: „Plâng şi mă tânguiesc...”. şi ierod. Lavru vor sluji Sfânta Liturghie, răspunsurile Parcursul cortegiului este acesta: plecarea din fi ind date de cei patru cântăreţi ai Patriarhiei. Sunt de faţă: mijlocul paraclisului, sala paraclisului, salonul cel mic, I.P.S. Patriarh al României, PP.SS. membrii ai Sf. Sinod şi holul Palatului, ieşirea prin intrarea principală a Palatului înaltele autorităţi care vor fi de faţă. În timpul Sf. Liturghii, şi coborârea pe treptele Palatului până la masa din curte. sicriul cu osemintele rămâne la locul său, adică în mijlocul În curte se afl ă o masă. Masa este îmbrăcată în pluş paraclisului, străjuit de patru ieromonahi sau ierodiaconi de culoarea vişinei putrede, ca poala Sfi ntei Mese. Pe masă de la Seminarul Monahal Cernica, fi ind îmbrăcaţi curat, se găsesc două sfeşnice cu picioare. Venind cortegiul, cei 16 cu camilavcă, metanie şi lumini de ceară curată având în călugări trec în careul corului la locul rezervat lor, diaconii, mână. Între orele 9-9.45 vor ocupa locurile specifi cate în preoţii şi arhiereii la locurile lor şi imediat începe parastasul. planul întocmit de noi, de comun acord cu Prefectul Poliţiei, Parastasul se ofi ciază de I.P.S. Patriarh Miron, înconjurat în curtea Mitropoliei, invitaţii: I.P.S. Patriarh al României, de înaltul cler. Răspunsurile se dau de corul dlui Oancea. PP. SS. membrii ai Sf. Sinod, mitropoliţi şi episcopii străini, Toate după un tipic anume rânduit, în care se va specifi ca Corpul Diplomatic, invitaţi străini, preşedintele Consiliului de slujba, cine şi ce trebuie să răspundă fi ecare. Tipicul se document 2010 1 (47) 63 studii/documente comunică din vreme personalului şi se face repetiţie mai îmbrăcate în camilavcă şi cu lumini în mână, iar îndată înainte. Înainte de „Veşnica Pomenire” Sanctitatea Sa stareţele, îmbrăcate cu camilavcă şi cu mantie, cu lumânări Patriarhul cuvântează. La „Veşnica Pomenire”, un călugăr şi bastoane în mână. Stareţele vor urma ordinea vârstei şi a aşezat pe treptele Catedralei, cu mantie şi camilavcă dă în rangurilor: adică cele tinere întâi, cele bătrâne după ele, iar toacă, răspunde clopotul cel mare şi clopotele oraşului, se trag cele cu cruce în urma acestora. La urma călugăriţelor vine 101 lovituri de tunuri după care se desfăşoară procesiunea în Seminarul Monahal Cernica cu elevii săi, tot după ordinea acest chip: Organele în drept, Preşedinţia Consiliului de vârstei a hirotoniei şi a rangurilor şi imediat călugării din Miniştrii, sesizate de noi, vor aranja ca pe tot parcursul ţară şi apoi stareţii mânăstirilor, păstrând aceiaşi dispoziţie procesiunii străzile să fi e măturate, aşternute cu nisip şi ca şi stareţele. Marele eclisiarh arhim. Galaction Cordun udate, casele, prăvăliile şi instituţiile pavoazate cu drapele şi sau delegatul său păr. prof. ierodiacon Firmilian, îi va aşeza coroane naţionale. Circulaţia pietonilor şi autovehiculelor în ordine mai înainte de pornire. După aceştia urmează întreruptă de la o anumită oră. Şcolile, după gradul lor diaconii Capitalei, în stihar şi cu culioane, purtând în mâine de învăţământ, masate în puncte precise, începând de la lumini, cădelniţe şi ripide, aşezaţi în ordinea aici stabilită: Patriarhie, până la ora 9 fi x cel mai târziu. Din loc în loc lumini, cădelniţe şi ripide. Urmează apoi preoţii Capitalei aranjate muzici militare, care să intoneze „Rugăciunea”, cu epitrhail culion şi brâu şi cu cruci în mână. Cei tineri când cortegiul ajunge în dreptul lor. Ordinea va fi înainte, cei bătrâni şi apoi cei cu ranguri. Aceştia din urmă menţinută de: Armată, Jandarmerie, Poliţie şi Siguranţă. vor purta însemnele rangurilor sau dregătoriilor lor: adică Pe tot parcursul vor fi înşirate rânduri de jandarmi sau şi brâne de distincţie, culionul colorat şi crucea. După cinci alte arme: unul în faţă şi altul în spate, pe trotuare unii pe rânduri de preoţi, aşezaţi în rând patru câte patru, vine la dreapta, iar pe stânga şcolile. În spatele lor şcolile, începând distanţă de un metru un protopop, care să supravegheze în mod ierarhic chiar din Piaţa Bibescu Vodă, Biserica Sf. ordinea, buna rânduială şi cuvinnţa, îmbrăcat ca şi preotul, Gheorghe Nou, dincolo de grilaj, curtea ei prin urmare, cu culion roşu cu lumină şi baston în mână. înconjurată de armată, care să împiedice îmbulzeala După preoţii Capitalei vin cosilierii: preoţii: publicului. Cortegiul va fi încadrat la jandarmi în ţinută, Negulescu, Dron, Elehorschi, Comerzan, Iordănescu, excorta regală sau şi de poliţişti, mergând pe lângă bordura Bulacu, Moldovan şi Crăciunescu. trotuarului, la distanţe reglementare şi mişcându-se odată Călugăriţele, călugării, diaconii şi preoţii, începând cu cortegiul. Cortegiul se alcătueşte şi se mişcă în felul de la Patriarhie, în dreptul intrării în Camera Deputaţilor următor: şi până în Piaţa Bibescu Vodă, acolo unde va ajunge şirul În Piaţa Bibescu Vodă, chiar la intrarea aleei către lor, sunt orânduiţi, pe aleea din dreapta, cum mergi către Patriarhie se găseşte un cordon de deschidere a cortegiului, ieşire, pe marginile trotuarelor: doi într-o parte şi doi în iar lângă el trăsura prefectului de poliţie, care vine aici după cealaltă parte a aleei. Lângă bordură în faţa lor se găsesc, ce prefectul a condus din distanţă în distanţă, jandarmii care încadrează cortegiul în curte Patriarhiei pe şi se mişcă împreună cu el, iar în spatele lor şirul dublu al M.S. regele. soldaţilor, care menţin ordinea. La semnalul de pornire, În capul aleei din cele două şiruri se unesc în mijlocul aleei, aşa ca să meargă dreapta, cum mergi spre patru câte patru. ieşire se afl ă paracliserul Plecarea cortegiului se face astfel: Nicolae Cenuşe, de la După cuvântarea I.P.S. Patriarh, diaconul Lavru Patriarhie, îmbrăcat rosteşte „Întru fericita adormire...”, călugărul din faţa în vesminte şi purtând Bisericii Catedrale loveşte în toacă, clopotul cel mare crucea patriarhală. începe să sune, iar după el clopotele bisericilor. Tunurilor După el vin cântăreţii forturilor răspund cu 101 lovituri de tun, iar călugării, din oraş cu praporele, diaconii şi preoţii din cortegiu coboară după trotuar îmbrăcaţi în orar şi stihar şi se încolonează. În acest timp clerul cântă „Veşnica şi cei patru cântăreţi ai Pomenire” I.P.S. Patriarh rosteşte: „Pentru rugăciunile...”. Patriarhiei, în ordinea Corul răspunde: Amin şi îndată porneşte cântând... şi stabilită, înveşmântaţi se încolonează la spatele consilierilor. Urmează arhiereii, şi cu lumini în mână. episcopii şi mitropoliţii patru câte patru şi în ordine Apoi corul „Carmen” ierarhică, toţi în epitrahil, omofor, camilavcă şi cu bastoane sub conducerea dlui în mână. Vine îndată I.P.S. Patriarh, încadrat de: arhim. prof. I. Chirescu sau Iustin Şerbănescu şi protos. Nicodem Zamfi rescu înainte în lipsa acestuia corul şi arhim. Filaret Jocu şi Serafi m Georgescu după. Apoi Bisericii „Amza”, de cei patru diaconi ai Patriarhiei: Petru şi Nicolae înainte, sub conducerea dlui Evghenie şi Lavru în urmă, având în mâini: cădelniţe şi prof. N. Lungu, care lumini, primii lumânări, cei din urmă trichere şi dicher. să cânte pe tot timpul Îndată cei 16 călăgări în mantie şi camilavce şi metanii procesiunii bucăţile ies din rândul corului şi se aşează: patru înainte purtând stabilite cu ei în de ripide, patru apucă sicriul şi-l poartă pe umeri, patru comun acord. Corul stă îi încadrează pentru schimb, iar patru cu ripide vin în aşezat în grup compact, urmă. Distanţa între sicriu şi între călugării cu ripide şi după voci, pregătit să înainte şi înapoi este de un metru. După aceştia urmează: Constantin Brîncoveanu, înceapă cântarea la M.S. Regele, Prinţul Brâncoveanu, dra Bibescu, Curtea domnul Ţarii Româneşti, timpul rânduit. După Regală, Preşedintele Consiliului, Guvernul etc. Corpul pictură votivă cor urmează călugăriţele Diplomatic, invitaţii, clerici (străini) militari, civili. Între de la mănăstirea Hurezu. din eparhie şi din ţară, sicriu încadrat de călugări şi între diaconii dinainte se

64 1 (47) 2010 document studii/documente

şiruri de câte două persoane unul şi se aranjează de dl. maior Papadopol... pe dreapta şi pe stânga, la intrare, înlăuntrul curţii, călugăriţele şi călugării înlături jos în curte, diaconii Capitalei între dânşii şi preoţii pe treptele bisericii, lăsând spaţiu pentru trecere. Intră înlăuntru numai: cei patru preoţi ai Patriarhiei, membrii Sf. Sinod, patru diaconi ai Patriarhiei, sicriul încadrat de călugării săi, M.S. Regele, Familia Regală, I.P.S. Patriarh, curtea şi toată ofi cialitatea. Se va păstra cu cea mai mare stricteţe această ordine, protoerii şi stareţii fi ind direct răspunzători de oricine ar cuteza să intre înlăuntru, în afară de cei Palatul de la Mogoşoaia, arătaţi. Corul rămâne afară şi tace. Imediat începe corul clădit de Constantin Brîncoveanu Bisericii Sf. Gheorghe Nou în cafas, cântând troparul „Cu sfi nţii fă odihnă...”, chiar de la uşa bisericii, până lângă păstrează distanţă de patru metrii, iar între sicriu şi înalta criptă. Alături de aceasta se găseşte o masă îmbrăcată de asistenţă care urmează, distanţa de trei metri. Cortegiul asemenea cu pluş. Călugării care duc sicriul, îl depun pe este închis de un alt cordon de jandarmi. masă şi împreună cu purtătorii ripidelor se retrag imediat După ce se termină încolonarea toaca dă semnalul de în faţa altarului pe trepte: cei fără ripide pe prima treaptă, plecare, clopotele sună, iar cortegiul se mişcă. Călugărul cu iar cei cu ripide în spatele lor pe a doua treaptă. Toate toaca rămâne la locul său şi apoi se dezbracă. luminile altarului, policandrului candelelor, amvonului Procesiunea se desfăşoară pe următorul parcurs: sunt aprinse, iar uşile altarului deschise. PP.SS. membrii Curtea Sf. Patriarhii, pornirea prin faţa Camerii ai Sinodului trec în faţa altarului, asistenţa rămâne ceva Deputaţilor, aleea din dreapta, Piaţa Bibescu Vodă, mai în urmă, cântăreţii trec la strana stângă, iar lângă criptă str. Bibescu Vodă, Bdul Maria, Splaiul Independenţei înaintează preoţii Patriarhiei şi parohul: doi într-o parte şi [Spitalul] Brâncovenesc, Piaţa Senatului, Cal. Victoriei trei în cealaltă, diaconii la fel, I.P.S. Patriarh, M.S. Regele şi până la Alcalay, Bdul Academiei, str. Colţei, Biserica Sf. M.S. Marele Voevod şi eventual un reprezentant al Familiei Gheorghe Nou. Pe tot acest parcurs, muzicile militare Brâncoveanu, prinţul Brâncoveanu şi principesa Marta vor intona „Rugăciunea” când fruntea cortegiului ajunge Bibescu. Arhidiaconul Evghenie rosteşte ectenia mică a în dreptul lor, şi vor înceta după scurgerea cordonului de morţilor, răspunsurile le dă cântăreţii, ecfonisul parohul C. închidere. Se fac trei stări: la Biserica Domniţa Bălaşa, ctitorie Popescu, iar diaconul Evghenie conduce pe I.P.S. Pimen să brâncovenească, Universitate şi Biserica Sf. Gheorghe Nou. citească rugăciunea ce mică de dezlegare, ierodiaconul Lavru Când sicriul cu oseminte ajunge în aceste puncte zice „Întru fericita adormire...” şi răspunde clerului „Veşnica în faţa lor, cârmacii grupelor, protopopi şi stareţi, în mod pomenire...” odată, iar corul Bisericii Sf. Gheorghe de două discret, dau cuvând de oprire. Corul din frunte încetează. ori. În vremea când corul începe „Veşnica pomenire...” Iar diaconii: Evghenie la Domniţa Bălaşa, Lavru la diaconii Patriarhiei apucă doi câte doi de colţurile sicriului Universitate şi Petru la Sf. Gheorghe rostesc ectenia şi-l coboară în criptă. Preotul paroh rânduieşte cele mică a morţilor. Ecfonisul „Că Tu eşti Invierea...” îl necesare şi ajută. I.P.S. Patriarul stropeşte sicriul în criptă rostesc: la Domniţa Bălaşa I.P.S. Patriarh, la Universitate cu vin, rostind formula „Al Domnului este pământul...” şi I.P.S. Pimen al Moldovei, iar la Sf. Gheorghe Nou I.P.S. apoi „Pentru Rugăciunile...”. Apoi preoţii înainte PP.SS. Mitropolit al Ardealului. În lipsa acestora, cei după dânşii. membrii ai Sinodului, diaconii şi I.PS. Patriarh, conduc Răspunsurile se dau de către cei patru diaconi ai Patriarhiei, pe M.S. Regele la ieşire. În acest timp corul cântă iarăşi bisericeşte. Pe tot drumul procesiunii clopotele şi toacele „Trăiască Regele”. nu încetează. La ieşire armata dă onorurile, preoţii şi călugării fi ind La Biserica Sf. Gheorghe Nou: nemişcaţi la locurile lor, muzica militară sau în lipsa ei Ajungând fruntea cortegiului acolo, şi biserica fi ind corul intonează „Imnul Regal” şi astfel ceremonia ia sfârşit, înconjurată de armată aşa fel ca să rămână toată curtea permitându-se după aceea accesul publicului în biserică. şi grădina libere de public, se desface cortegiul în două

NOTE

1Serviciul Istoric al Armatei 2Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar nr. crt. 2/1934, pp. 73-82

PRINCE CONSTANTIN BRANCOVEANU BURIAL CEREMONY – Luminita Giurgiu In 1934 Price Constantin Brancoveanu burial ceremony took place. It was a pompous one because he was considered a symbol of national dignity. Keywords: Saint Gheorghe Nou church, religious ceremony, military, civil and religious authorities. Paraclisul aşezării de la Mogoşoaia zidit în 1688. document 2010 1 (47) 65 studii/documente

DIN NOU DESPRE „PROIECTUL TAŞAUL” DR. CORNEL ŢUCĂ1

Problematica realizării practice a unei „Baze navale la Taşaul”, dincolo de multiplele discuţii teoretice purtate în jurul ei, a constituit una din constantele dialogului româno-engleze din deceniul al patrulea al secolului trecut. O prezentare succintă a desfăşurării acestora, până la sfârşitul anului 1935, a fost publicat în articolul: Comandor Gheorghe Niculescu: „Proiectul Taşaul” şi tratativele româno-britanice din perioada interbelică („Document”, an XI, nr. 2 (49), 2008, p. 28-34). În prezentul articol propun cititorului lecturarea integrală a „Notei informative” din 6 februarie 1936, a comandorului Gheorghe I. Niculescu (Documentul nr. 1) referitoare la analiza interesului englez şi mai ales, pentru România, a avantajului realizării „noului port Taşaul”. Această notă a fost însoţită - ca anexă - de „Raportul” nr. 42 din 5 februarie 1936, al aceluiaşi autor, înaintat Secretariatului General al Ministerului Apărării Naţionale (Documentul nr. 2). Raportul în cauză a fost întocmit după participarea comandorului Gheorghe Niculescu la conferinţa susţinută de ing. Cotovu (4 februarie 1936) la Societatea Politehnică pe tema locului, rolului şi perspectivelor portului Constanţa. Documentul este publicat integral în continuarea primului. Documentele vin în completarea cunoaşterii unor aspecte relevante în legătură cu disputa pro şi contra interesului Marii Britanii faţă de construirea Bazei Navale Taşaul. Realizarea unei Baze „O bază navală modernă, cu Navale moderne la Taşaul, însoţită de lucrările necesare multiple posibilităţi de mutare a unei bune operaţionalităţi a acesteia, de construirea canalelor Cernavodă - Constanţa care ar fi făcut posibilă dislocarea navelor de luptă, apărată puternic rapidă a fl otei militare române în alte porturi, instalarea unor terestru şi aero, putea constitui un aeroporturi militare şi centre de apărare antiaeriană şi baterii de artilerie de coastă în zone imediat înconjurătoare acesteia, atu decisiv în instalarea unei fl ote avea drept rezultantă creşterea rolului maritim al României în britanice în zonă”. zona Mării Negre. Finalitatea unui asemenea proiect, din păcate pentru România, a cunoscut încă din debutul său împotrivirea unor forţe politice, economice şi militare române puternice. Direct sau indirect, infl uenţaţi şi/sau cointeresaţi de forţe străine adverse, făcând cu bună ştiinţă sau din varii motive jocul forţelor ostile, factorii români de decizie politică şi militară s-au dovedit incapabili a duce la bun sfârşit această oportunitate. O bază navală modernă, cu multiple posibilităţi de mutare a navelor de luptă, apărată puternic terestru şi aero, putea constitui un atu decisiv în instalarea unei fl ote britanice în zonă. Această posibilitate, ipotetic analizată, prezenţa unei fl ote militare engleze în Marea Neagră, ar fi dus indubitabil la schimbarea evoluţiei ulterioare a evenimentelor istorice, cel puţin la nivel regional. Dar, ca un corolar al tergiversărilor, inacţiunii, pierderii oportunităţilor ivite, duplicităţii unora dintre factorii de decizie şi neacordării priorităţii cuvenite unei asemenea realizări, proiectul a fost abandonat în ajunul anului 1940. Realizarea puternicii baze navale de la Taşaul, dublată de perspectiva prezenţei navelor militare engleze în Marea Neagră, au alertat încă din faza de proiect Uniunea Sovietică, Turcia şi Franţa. Nici unul dintre aceste state nu putea accepta instalarea unei fl ote engleze în zonele lor de infl uenţă maritimă (U.R.S.S. şi Turcia - mai ales că statutul Strâmtorilor nu era clar) sau politică (opoziţia Franţei). Fără a face analiza raportului dintre previzibilele acţiuni ale acestora, şi mai ales, acţiunii directe a forţelor politice şi militare naţionale, putem constata cu regret că, soarta „Proiectului Taşaul” a fost: abandonul.

DOCUMENT 1 „Bucureşti, 6 februarie 1936

NOTĂ INFORMATIVĂ2 În diferite cercuri, ofi ciale şi neofi ciale, precum şi unele cercuri politice, se vorbeşte despre proiectele Bazei Navale şi se pun în sarcina englezilor pretenţii exagerate ca motiv al nereuşitei tratativelor duse până azi. În mod mai precis: 1. cu ocazia unor conversaţii cu ingineri de la Ministerul Comunicaţiilor; OOfifi ţerţer dede marinămarină primindprimind ordineordine 2. cu ocazia unor conversaţii cu domnul inginer

66 1 (47) 2010 document studii/documente

Greceanu, C.E.D. [Comisia Europeană a Dunării - n.n.] sâmbătă 1 februarie 1936; Remorcher pe Dunăre 3. cu ocazia conferinţei ing. Cotovu, la Societatea Politehnică, 4 februarie 1936, domnul amiral Niculescu R., comandor Negru C.. * * * a. Referitor la (1) şi (2): Englezii au pretins ca Guvernul Român să contribuie la lucrările proiectelor Taşaul, cu suma de lei 3 miliarde şi să garanteze rambursarea celorlalte 4 miliarde ce ar urma să investească ei, englezii. să plătească vreo diferenţă, în caz că întreprinderea nu Englezii să aibă executarea exclusivă a lucrărilor a rentat sufi cient pentru acoperirea capitalului investit – şi comanda întreprinderii tehnice şi comerciale, ceea capital pur englezesc. ce ar însemna excluderea elementului românesc de la * * * colaborare şi cooperare etc. d) Nu este adevărat că englezii ar fi cerut bani. Englezii ar voi decăderea porturilor Brăila - Galaţi - În decursul celor 5 ani de tratative, niciodată şi Sulina, în favoarea noului port Taşaul care are mari venituri nicio persoană engleză: ofi cialitate, fi rmele ofertante, în favoarea exploatării ce vor să acapareze pentru ei. cercurile fi nanciare sau experţii autorizaţi n-au făcut vreo Soarta Constanţei va fi de asemenea pecetluită. aluzie la obligativitatea guvernului sau Statului Român a. Referitor la (3). de a contribui băneşte, ştiut fi ind că baza tratativelor era Care este cauza pentru care au eşuat tratativele cu principiul cointeresării capitalului investit sau al regiilor englezii. mixte - comandat de legile ţării. * * * e) Din moment ce lucrările experţilor nu au fost Raportez şi susţin cu toată insistenţa următoarele: efectuate şi nu se cunoaşte - încă - suma necesară Nu am angajat nici un fel de discuţie sau explicaţie executării lor, nu se putea pune chestiunea niciunui fel de de nici un fel de categorie. miliard din cele amintite mai sus şi este surprinzător, cum Am înregistrat - numai - comentariile şi curiozităţile se pot inventa astfel de cifre, etc.. ce se debitează şi se pun în circulaţie, în sarcina tratativelor f ) Referitor la porturile Galaţi - Brăila şi englezeşti, asupra acestei întreprinderi cu caracter şi de Constanţa: interes naţional. Se fac - de asemenea - exagerări şi absenţe de Cu regret constat însă, că sunt încercări interesate delicateţă faţă de Amiralitatea Britanică, care prin de a se pune difi cultăţi în calea tratativelor acestei Amiralul ei - amiral R. Henderson, a propus proiectele înfăptuiri, creindu-se atmosferă nefavorabilă în jurul Taşaul, ca o soluţie - cea mai nimerită - pentru rezolvarea ofertei englezeşti, care după cum voi arăta mai jos, este defi nitivă a unei ieşiri permanente, sigure şi largi la mare, extrem de logică, acceptabilă şi departe de a fi atinsă de a situaţiei de la Sulina, soluţie care ne putea dispensa de curiozităţi de categoria celor arătate mai sus. a mai fi tributarii C.E.D. pentru trafi cul nostru, o soluţie Relativ la realitatea faptelor: care rezolvă problema Bazei noastre navale, etc.. Ca singura persoană însărcinată ofi cial de a trata Amiralul britanic nu s-a gândit nicio clipă să atingă această problemă la Londra, sunt singura persoană interesele porturilor Galaţi, Brăila şi Constanţa, ba din în măsură a da relaţiile cele mai exacte răspunzând contră: curiozităţilor de mai sus şi anume: Prin [lipsă text - n.n.] extinderea proiectelor spre a) Oferta englezească este întocmită pe baza Prut-Vistula se deschid perspective şi orizonturi noi şi tratativelor duse la Londra sub ochii ofi cialităţilor nebănuite acestor porturi, iar Constanţa nu are decât guvernamentale britanice. de câştigat din ansamblul sau cu Taşaulul şi Cernavodă, b) Oferta este scrisă, studiată şi înregistrată la Foreign ajutate de o intensifi care a trafi cului internaţional din Offi ce-ul englezesc, şi a luat caracterul de ofi cialitate, din Bazinul Mediteranei de Răsărit şi Marea Neagră. momentul ce litigiul fi rmelor ofertante cu statul a fost g) Referitor la interesul pe care Anglia îl are în clarifi cat. executarea proiectelor Taşaul: c) Oferta propune - categoric şi explicit - guvernului Ofi cial NU. Anglia nu va confi rma niciodată - ofi cial român: - că are sau nu, vreun interes personal - politic sau militar 1. Înfi inţarea unui consorţiu anglo-român cu capital - în această chestiune. lichid integral englezesc, necesar lucrărilor proiectelor Ofi cial, Amiralitatea Britanică mi-a confi rmat - în Taşaul. scris - că pune interes pentru această lucrare întrucât a fost 2. Statul român nu e chemat la nici o contribuţie propusă de un amiral din Marina Britanică şi [lipsă text - bănească. n.n.] pentru că este de un mare interes pentru România şi 3. Executarea lucrărilor: cu personal şi material Marina Română, faţă de care Amiralitatea poartă multe român, cu excepţia celor ce nu se găsesc în România. simpatii. Scrisoarea este cunoscută la guvernul englez. 4. La expirarea contractului concesionar, statul Această comunicare este mai mult decât se poate român intră în posesia exclusivă a lucrărilor şi instalaţiilor, aşteptata, cunoscând, mai ales, felul de gândire şi lucru aşa cum se vor găsi la acea dată, fără a mai fi chemat al englezilor. document 2010 1 (47) 67 studii/documente

* * * Dar [lipsă text - n.n.] dacă Ofi cialitatea engleză a încuviinţat şi încurajat tratativele, mergând până acolo că a consimţit ca fi rmele contractante să prezinte ofi cial oferta, într-o epocă de crize politice şi economice internaţionale, şi tocmai când interdicţiunea pe exportul de capital era în vigoare, rămâne pentru noi să înţelegem şi să apreciem puntea ce ne-o întinde Cea Mai Mare Putere Navală din Lume şi aceia ce deţine în mână supremaţia şi controlul Mării Mediterane şi Răsăritul Apropiat, tocmai acolo unde se găsesc debuşeurile noastre maritime, etc. şi interesele exportului nostru maritim.

* * * BBaterieaterie ddee ccoastăoastă Că [lipsă text - n.n.] pe lângă o afacere legată de o investiţie de capital, Anglia întrevede şi posibilitatea către unor facilităţi politico-strategice ce interesează Imperiul SECRETARIATUL GENERAL, MINISTERUL Britanic, aceasta nu o va confi rma scris sau ofi cial nimeni APĂRĂRII NAŢIONALE - în Anglia. Şi [lipsă text - n.n.] dacă mi-a fost dat de atâtea ori să înţeleg, a fost numai în mod excepţional şi Am onoare a raporta următoarele: pe baza autorizaţiei şi însărcinării speciale de a trata şi În conformitate cu ordinul Ministerului Apărării pe considerentul raporturilor de prea strânsă prietenie şi Naţionale, am luat parte la conferinţa ţinută ieri la confi denţă, în speranţa că voi putea convinge România Societatea Politehnică, de către inginer Cotovu asupra că nu ar avea decât de câştigat alături de Anglia, în portului Constanţa. însărcinările avute. Ţin să repet aici, că în situaţii de felul Auditor: acesta, caracterul englez, îl opreşte de a face intervenţii 1. Membrii Societăţii Politehnica, ofi ciale directe, deoarece nu voieşte a da impresia că 2. Inginerii Direcţiei Superioare din Ministerul intervine pentru a infl uenţa felul de gândire al nostru, Comunicaţiilor. punând în acelaşi timp încredere că în timp vom şti să 3. Ingineri afl aţi în Bucureşti, 4. Domnii: amiral Niculescu Rizea, comandor luăm apărarea intereselor noastre naţionale. Negru Constantin etc.. Comandor Niculescu Gh.” Începând cu istoricul trafi cului maritim pe coastele Mării Negre, inginerul Cotovu arată originea portului

3 Constanţa ca datând de prin secolul VI a.c.. DOCUMENT 2 Se ocupă, apoi, de dezvoltarea tehnică şi comercială în timp şi spaţiu a portului, lucrările de construcţie MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE inaugurate în septembrie 1909, legătura sa cu ţara prin „Inspectoratul General al Marinei podul de la Cernavodă şi calea ferată Bucureşti, precum şi Ofi ţer Superior Bucureşti, 5 februarie 1936 de evoluţia dezvoltării tehnice a portului până azi. Nr. 42 Cu cifre şi date statistice, a dezvoltat, în urmă, latura OBIECT: comercială a portului. Într-adevăr, de la război încoace şi Portul Constanţa în special în cursul ultimilor ani, trafi cul prin acest port ia Conferinţa ing. Cotovu la proporţii din ce în ce mai mari. Societatea Politehnică Raportat la volumul tonajului, inginerul Cotovu Comandor Niculescu I. Gheorghe plasează portul Constanţa - cu un tonaj de peste 6.000.000 tone - deasupra portului Marsilia, care rămâne în cursul anilor 1934/35 la tonajul de 5.900.000 numai. Raportându-se la exportul total al ţării, pe toate căile, inginerul Cotovu arată că portul Constanţa ia 83% Santinelă pe ţărm din totalul acestui export. Importul prin Constanţa ia 34% din importul total al ţării. Raportându-se la exportul pe categorii, ing. Cotovu arată că petrolul ocupă cea mai mare parte din acest volum şi plasează Constanţa la locul nr. 1. Pe perioada 1934-1935 volumul exportului de petrol a rămas pentru prima oară staţionar. Din cauza platformelor de depozit şi manipulare, Galaţiul deţine încă poziţia nr.1 la exportul lemnului, iar Brăila la exportul cerealelor - în special la operaţia de transbordare, care a dat pentru perioada 1934 - 1935 volumul de 1.000.000 tone.

68 1 (47) 2010 document studii/documente

De câtăva vreme, se observă o creştere a volumului de export - lemn şi cereale - prin portul Constanţa - şi ing. Cotovu arată că dacă şi atunci când Constanţa va Monitor la ancoră avea platforme de depozit şi manipulare bune, acest port se va plasa pe locul nr. 1 şi în privinţa acestor articole. Din valoarea totală de 22 miliarde lei, import- export, al ţării, Constanţa dă aproape 12 miliarde, deci mai mult de jumătate, cu tendinţe de creştere. Raportându-se la trafi cul de pasageri, conferenţiarul arată că cifra maximă ajunsă în 1934 a scăzut în 1935 şi domnia-sa explică aceasta prin lipsa de vapoare cu confort modern, care să atragă pe călători. Pe de altă parte, majoritatea trafi cului de pasageri o formează emigranţii polonezi care voiajează mai mult cu vapoarele lor. Relativ la trafi cul pe ţări: Cu date statistice bine justifi cate, inginerul Cotovu 2. Dimensiunile actuale mici, ale portului, poziţia clasează Italia pe locul nr. I, Anglia pe locul nr. 2 etc.. topografi că cu consecinţele condiţiilor meteorologice, cer cheltuieli mari pentru lucrări tehnice de ameliorare, * * * înlărgire şi asigurarea unei suprafeţe sufi ciente de apă protejată în interior, necesare unui confort şi manipulări După ce arată organizarea şi funcţionarea magaziilor cerute de un trafi c mare şi mereu crescând. noi de la Dana nr. 6 - 7 şi a silozurilor cu uscătoria de Acestea, ca elemente privite de la uscat. porumb, domnia-sa trece la capitolul congestionării Conferenţiarul nu s-a atins de nici unul din elementele portului şi perspectivele de a nu mai putea face faţă ce afectează navigaţia şi pe navigatorii de la larg. unui trafi c mărit, dacă nu se vor lua urgente măsuri de Acestea, au fost discutate în raportul subsemnatului, ameliorări şi lărgire. din 18 noiembrie 1935. Domnia-sa arată propunerile de construcţie a unui Se pune, acum, marea problemă fi rească şi naturală: nou bazin de petrol, a unui bazin de radoub, a unui port a) Trafi cul mereu crescând, via Constanţa, cere pentru submarine, a noului mole, a unui şantier de reparaţii mijloace de acomodare şi facilităţi de manipulare cât mai şi construcţii, etc., extinderi de refacerea portului spre multe şi cât mai urgente, pentru a nu-l lăsa să se dirijeze sud, fapt ce necesită prelungirea digului mare de la N-E. pe alte vii: Odessa, Fiume, Trieste, etc.. Cu această ocazie, conferenţiarul semnalează condiţiile b) Inconvenientele unui port croit mic şi greutăţile topografi ce şi meteorologice locale, nefavorabile din cauza Promontorului şi Capului Constanţa, prea scurte, de îndreptare din lipsa de mijloace fi nanciare necesare ceea ce obligă la lucrări tehnice costisitoare pentru a se unor întreprinderi de largă amenajare. putea asigura o suprafaţă de apă protejată necesară vieţii c) Portul nefi ind încăpător azi, va fi şi mai interne a portului. neîncăpător, mâine, pentru un volum de trafi c mărit şi Conferinţa inginerului Cotovu a fost foarte [lipsă text] cu atât mai puţin încăpător pentru aăpostirea interesantă şi bine studiată. navelor Marinei Militare şi, în special, impropriu pentru Din ea se desprind două elemente importante şi un adăpost de submarine, alături de portul comercial. anume: De aici, preocupările Marinei Militare de a se duce la 1. Unul încurajant, ce indrituieşte mari speranţe de Taşul şi chemarea statului la obligaţia a două cheltuieli: viitor. În raportul de la 18 noiembrie 1935 şi precedentele El arată că trafi cul nostru maritim face mari progrese sale, am arătat că toate problemele maritime şi acelea şi promisiuni. El dovedeşte că - într-adevăr - poziţia ale Dunării Maritime se pot - în mod fericit - rezolva geografi că a coastei noastre maritime reclamă rolul şi printr-o singură întreprindere, aceia a proiectelor Taşaul, importanţa pierdute în decursul vremurilor. fără ca statul să mai fi e chemat la vreo cheltuială şi după urma căreia ar trage numai foloase, de toate categoriile, iar pentru Marina noastră Militară, toate perspectivele AGAIN “TASAUL PROJECT” – unor largi orizonturi de propăşire şi activitate. Cornel Tuca, Ph.D Comandor Gh. Niculescu” Creating a modern naval base with English expertise was one of Romanian authorities concerns. NOTE Th e negotiations that took place in 1936 are presented in two unpublished documents. 1Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice 2Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Istorice Militare, Keywords: negotiation, fi nancing, English Piteşti, fond Ministerul de Război, Secretariatul General, authorities, naval base, off er. dosar nr. 1433. f. 274-276. 3Ibidem, f. 277-281.

document 2010 1 (47) 69 studii/documente

Arhivele Militare Române sunt păstrătoarele unui tezaur inestimabil de documente create de structurile Ministerului Apărării Naţionale din epoca ARHIVELE modernă şi până în prezent. Înfi inţate la 17 martie 1867, sub numele Depozitul General al Războiului, acestea s-au integrat sistemului Arhivelor Statului, care au emis în anul MILITARE ROMÂNE 1869 primul Regulament care cuprindea dispoziţii referitoare la obligaţiile instituţiilor şi ministerelor pe linie de arhivă. ÎN SERVICIUL Ministerul de Război, în anul 1870, a elaborat propriile norme de aplicare prin Regulamentul serviciului interior, stabilind atribuţiile, pe această linie, ale unor compartimente şi persoane din structura sa. CETĂŢENILOR Aceste prime reglementări au fost completate ulterior cu alte acte normative, cum ar fi Regulamentul serviciului registraturii şi arhivelor din administraţia centrală din anul 1897, cu aplicabilitate şi în Armata României. TEODORA GIURGIU1 Folosite pentru scrierea istoriei militare, Arhivele au fost folosite şi pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal ale cetăţenilor. Supunem atenţiei Decizia Ministerială nr. 5350 P din 16.02.1938 adoptată „...în fi ecare admi*- în baza Hotărârii Consiliului de Miniştri pentru rezolvarea în mod „grabnic şi automat” a cererilor adresate de cetăţeni instituţiilor statului. nistraţie publică, este necesară Menţionăm că această obligaţie a avut continuitate în timp, fi ind prezentă raţionalizarea activităţii servi- ca prevedere şi în Legea Arhivelor Naţionale nr. 16 din 2 aprilie 1996. Conform ciilor printr-o sistematizare Capitolului IV - Folosirea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României [din care fac parte şi arhivele create de Ministerul a atribuţiilor şi determinarea Apărării Naţionale – n.n.], la solicitarea persoanelor fi zice sau juridice competenţelor...” interesate instituţia noastră este obligată să elibereze, potrivit legii, adeverinţe, certifi cate, extrase de pe documente privind situaţia militară, participarea pe front, activitatea militară, vechimea în muncă, drepturile băneşti sau orice alte particulari astfel ca să se evite deplasarea lor de la date care pot fi extrase din documentele deţinute. periferie la centru, spre a urmări rezolvarea cererilor – care le provoacă numai pierdere de timp şi cheltuieli DECIZIA NR. 5350 P din 16.02.19382 zadarnice. Având în vedere că, pentru grabnica soluţionare Decizia nr. 5350 P din 16.02.1938 a fost dată în urma hotărârii Consiliului a cererilor cetăţenilor, cum şi a lucrărilor cu caracter de Miniştri luată în şedinţa din 12.02 cu privire la îndatorirea administraţiilor administrativ de resortul acestui departament şi al publice de a rezolva grabnic şi automat cererile prezentate de cetăţeni şi de a le administraţiilor dependinte, se impune economisirea de comunica rezultatul obţinut. timp atât pentru locuitori, cât şi pentru serviciile publice, Noi, ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne; şi ca fi ecare funcţionar să-şi îndeplinească atribuţiile Având în vedere hotărârea Consiliului de Miniştri, luată în şedinţa din sale la vreme şi în mod conştiincios, dându-şi silinţa să 12.02.1938, cu privire la îndatorirea administraţiilor publice de a rezolva grabnic execute zilnic toate lucrările ce cad în competenţa sa; şi automat cererile prezentate de cetăţeni şi de a le comunica rezultatul obţinut; Având în vedere, de altă parte, că administraţiile Având în vedere că, în fi ecare administraţie publică, este necesară raţionalizarea locale dependinte de Ministerul de Interne sunt activităţii serviciilor printr-o sistematizare a atribuţiilor şi determinarea obligate ca, în raporturile lor de serviciu cu autoritatea competenţelor; superioară, să pună cea mai mare diligenţă şi rapiditate Având în vedere că pentru asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice în executarea ordinelor sale, dându-i astfel putinţa să – puse la îndemâna cetăţenilor pentru satisfacerea intereselor colectivităţii sau a soluţioneze în timp util cererile cetăţenilor şi chestiunile celor individuale – urmează a se reglementa raporturile dintre administraţie şi care – pentru valabilitatea lor – au nevoie de o aprobare a acestei autorităţi; Având în vedere, în fi ne, că – pentru asigurarea mersului regulat şi legal al serviciilor – trebuie să se oprească accesul în birouri al persoanelor interveniente şi al acelora care, prin mijloace ilicite, ar căuta să infl uenţeze soluţionarea lucrărilor, răpind în acelaşi timp funcţionarilor liniştea şi libertatea de a lucra conform dispoziţiilor legale şi rezoluţiilor date de superiorii lor; Pentru aceste motive DECIDEM Art. I – Se înfi inţează, pe lângă registratura generală a Ministerului de Interne şi la toate administraţiile locale (primării şi prefecturi de judeţe) un birou special pentru primirea petiţiilor adresate de locuitorii ţării, cum şi pentru informarea lor, care va funcţiona după normele de mai jos. Art. II – Oricine are de făcut o cerere sau pretinde satisfacerea unui drept legal direct de la acest Minister sau de la autorităţile administrative exterioare dependinte, o va formula printr-o petiţie, timbrată cu 8 lei timbru fi scal şi cu 1 leu timbru de aviaţie, adresată şefului autorităţii – în care va arăta, citeţ, în afară de semnătură: numele şi prenumele, cum şi domiciliul ales CCerculercul MilitarMilitar NaţionalNaţional îînn pperioadaerioada iinterbelicănterbelică (oraşul, comuna, strada şi numărul casei). Petiţia se trimite prin poştă sau se depune direct la

70 1 (47) 2010 document studii/documente registratura autorităţii respective (Biroul de petiţionare). Orice petiţie de resortul unei autorităţi locale, primită însă de la Ministerul de Interne, va fi trimisă – fără soluţionare – administraţiei respective, spre a dispune potrivit competenţei sale. În comunele rurale, cererile locuitorilor se primesc de către notar, care le dă cursul legal, rezolvând singur pe cele de competenţa lui şi supunând aprobării primarului pe acelea ce intră în atribuţiile acestuia şi ale consiliului comunal, date prin legi şi regulamente. Notarul va primi şi cererile adresate de săteni altor administraţii publice, cărora le înaintează cât mai grabnic, pe cheltuiala petiţionarilor. La cererea locuitorilor, notarul este obligat a redacta diferite cereri şi reclamaţii, în schimbul plăţii sumelor fi xate prin tariful aprobat de Ministerul de Interne. Dacă petiţionarul doreşte să obţină un răspuns imediat despre cursul ce s-a dat cererii sale, este obligat să alăture la petiţie o carte PPalatulalatul RegalRegal înîn perioadaperioada iinterbelicănterbelică poştală marcată sufi cient (3½ lei + 0,50 bani timbru de aviaţie), cu care şeful Biroului de petiţionare (în comunele rurale notarul) îi va 3. După înregistrare, petiţiile se trimit – cu o condică în care comunica rezultatul. sunt trecute numai numerele de înregistrare – în minister: la arhivele În petiţie se va menţiona dacă s-au anexat mărci sau o carte serviciilor fi ecărei direcţii; iar la administraţiile locale, direct serviciilor: poştală pentru răspuns. judeţean, comunal, tehnic, sanitar, etc. Orice petiţie prezentată fără îndeplinirea condiţiilor de mai sus Şeful arhivei sau locţiitorul său semnează de primire, în condică. nu este luată în considerare. 4. Petiţiile se trec în registrul de intrare al serviciului respectiv, Art. III – Procedura de urmat pentru grabnica soluţionare a dându-li-se numărul de înregistrare curent. cererilor locuitorilor este cea următoare: Cu o condică de distribuţia hârtiilor – în care se trec numai cele 1. Şeful Biroului de petiţionare şi informaţie, după ce ia cunoştinţă două numere de intrare de la Biroul de petiţionare şi de la arhivă de cuprinsul cererii, scrie, în rezumat obiectul ei, cu cerneală roşie, pe (de ex. 1/305) şi data predării – petiţiile sunt trimise în aceeaşi zi marginea petiţiei şi apoi o înregistrează, în registrul de petiţii, chiar şefului de serviciu de care depinde soluţionare lor. El le controlează şi în ziua primirii. semnează de primire, în condică. Dacă redactarea petiţiei nu este lămurită şi petiţionarul a Dacă mai sunt lucrări anterioare, arhivarul le alătură la petiţia prezentat-o personal, şeful biroului îi poate da indicaţii despre modul respectivă. cum trebuie s-o modifi ce. 5. Şeful serviciului soluţionează direct cererile socotite de Când cererea are legătură cu lucrări anterioare, petiţionarul va competenţa sa – punând data deasupra rezoluţiei – şi care nu au arăta numărul de înregistrare al primei petiţii sau numărul ordinului nevoie de referate; ori cere şefului biroului respectiv (referentului) autorităţii superioare dat organelor în subordine, ori numărul să studieze chestiunea ce face obiectul petiţiei; iar, chestiunile, ce raportului primăriei sau prefecturii respective. socoteşte că-i exced competenţa, le reţine şi le prezintă spre rezolvare Se va elibera petiţionarului – când este de faţă – o dovadă cu subdirectorului sau directorului. numărul de înregistrare al petiţiei. Petiţiile din primele categorii le trimite, spre executare, birourilor 2. Petiţiile se trec, în ordinea numerică, într-un registru general, respective, înscriindu-le în condica sa de distribuţie, care cuprinde: care va cuprinde: a) numele biroului; b) numărul curent din condică; c) numerele de a) numărul de ordine (înregistrare); înregistrare de la Biroul de petiţionare şi arhivă; d) data predării la b) numele de familie şi prenumele petiţionarului; c) localitatea şi domiciliul (strada şi numărul casei); referent; e) semnătura de primire a şefului de birou (referentului); f ) d) obiectul cererii în rezumat; termenul de executare. e) direcţia şi serviciul la care se repartizează; 6. Şeful biroului (referentul) examinează conţinutul fi ecărei f) rezoluţia dată, în rezumat; petiţii, redactează referatul potrivit obiectului ei, sau execută rezoluţia g) numărul şi data ordinului sau adresei cu care s-a scris organelor şefului serviciului, concepând sau dictând direct dactilografei ordinul în subordine, spre a referi sau a face vreo cercetare; ce trebuie să emane; prezintă, apoi şefului serviciului referatul spre h) numărul cu care şi data când s-a comunicat petiţionarului (cu soluţionare sau corespondenţa spre a fi semnată – după ce a citit-o cu carte poştală sau cu adresă); toată atenţia şi a corectat erorile de maşină. i) termenul fi xat pentru primirea răspunsului; După semnarea hârtiilor, şeful fi ecărui birou le revizuieşte în j) numărul şi data ordinului repetitor, în cazul când autoritatea vederea expediţiei – prinzând anexele cu ace sau agrafe; le notează în sau organul subaltern n-a răspuns în termen; condica sa de muncă, în care trece şi modul cum s-a rezolvat cererea şi k) numărul şi data raportului cu care s-a comunicat rezultatul de data când le trimite Arhivei, spre a fi expediate. către autoritatea respectivă; Şeful arhivei respective dă numere de ieşire şi apoi predă lucrările l) numărul şi data adresei, cu care s-a înştiinţat petiţionarul Biroului de expediţie de la Registratura generală. despre rezultatul defi nitiv al cererii sale. Înainte de expediere, şeful biroului de petiţionare trece în registrul În acest registru, şeful Biroului petiţionare ţine evidenţa la de petiţii numărul de ieşire al fi ecărei petiţii. Apoi înştiinţează pe zi a cursului ce s-a dat fi ecărei petiţii şi este răspunzător de orice petiţionar despre rezultat, pe cartea poştală anexată petiţiei sau îi întârziere, lipsă de diligenţă sau neglijenţă în serviciu, împreună cu comunică răspunsul la prezentare. şeful serviciului registraturii generale, care nu l-a controlat. Dacă în termenul fi xat pentru răspuns, autoritatea respectivă nu Şeful Biroului de petiţionare mai ţine un registru alfabetic de s-a conformat, şeful biroului – care a efectuat lucrarea – este obligat petiţii, menit să uşureze darea informaţiilor despre soluţionarea ca, în mod automat, să repete primul ordin, cerând executarea în 24 oricărei petiţii. ore. În acest registru se trece: Condica de muncă – ce constituie şi evidenţa zilnică despre a) numărul de ordine (curent) la fi ecare literă, sub care se activitatea funcţionarului – va cuprinde: înregistrează petiţia; a) data primirii de la şeful serviciului (ziua, luna, anul); b) numele (de familie) şi prenumele (de botez) al petiţionarului; b) numărul de înregistrare al hârtiei, în condică; c) numărul sub care s-a înregistrat petiţia în registrul general c) numerele de înregistrare la Biroul de petiţionare şi la Arhivă, al petiţiilor; care se trec pe concept, împreună cu numărul dosarului; d) serviciul căruia i s-a repartizat petiţia. d) data executării referatului sau a rezoluţiei ori a ordinului, document 2010 1 (47) 71 studii/documente

lucrările trimise administraţiilor locale pentru cercetări, culegeri de AAtheneultheneul RRomânomân îînn pperioadaerioada iinterbelicănterbelică date sau deliberări ale organelor respective. În ordinele de serviciu, prin care se cere întocmirea de studii, proiecte de lucrări, regulamente, culegere de date statistice, etc., se va fi xa timpul de întocmire şi prezentare, ţinându-se seamă de natura lucrărilor. Cererile cu caracter urgent sau declarate urgente de şeful administraţiei trebuie rezolvate în termen de 24 ore. Prelungirea termenelor de mai sus nu se poate aproba decât în cazuri excepţionale şi numai în cazuri excepţionale şi numai de către şeful administraţiei sau locţiitorul său, pe baza unui referat bine motivat al şefului serviciului respectiv. Evidenţa respectării termenelor se ţine de către şeful serviciului în condica sa de distribuţie pentru lucrările obişnuite şi petiţii şi de către referenţi în condicile lor de muncă, cum şi de către şeful biroului petiţionare în ce priveşte petiţiile – fi ecare fi ind obligat să urmărească executarea în timp util şi să îngrijească de repetarea ordinului, îndată care se trece şi pe conceptul lucrării; după expirarea termenului fi xat, referind şefului ierarhic asupra e) data când se dă la copiat dactilografei, care este obligată să motivului întârzierii. scrie pe concept data transcrierii la maşină şi să semneze; Art. VI – Toţi funcţionarii din administraţia centrală a f) modul cum s-a rezolvat cererea; Ministerului de Interne, ca şi cei din administraţiile locale, sunt g) data când s-a făcut expediţia; îndatoraţi – fi ecare în sfera atribuţiilor sale legale – să execute toate h) semnătura de primirea lucrărilor spre expediere, la arhivă; lucrările repartizate, în aceeaşi zi când le-au primit, evitând orice i) termenul până la care trebuie să sosească răspunsul; întârziere şi depăşire a termenelor fi xate la Art. V de mai sus, şi a ţine j) numărul şi data ordinului de repetare; la curent evidenţa în condicile de distribuţie şi de muncă. k) soluţia defi nitivă dată lucrării. Orice întârziere în mersul normal al lucrărilor – provenită din 7. În cazul când directorul din administraţia centrală a neglijenţa sau reaua credinţă, ori reaua voinţă a unui funcţionar – se va ministerului socoteşte că asupra unora din cererile supuse de subdirector pedepsi cu amendă şi în caz de recidivă cu lăsarea în disponibilitate. urmează să decidă şeful administraţiei, ele vor fi supuse d-lui secretar Art. VII – Este strict interzisă intrarea în birouri a particularilor. general, însoţite de referate cu concluzii precise, cum şi de orice alte Funcţionarii de la şef de serviciu în jos din toate direcţiile nu acte în legătură cu obiectul cererii. au dreptul să dea relaţii particularilor – acest atribut fi ind rezervat D-l secretar general va prezenta subsemnatului, spre soluţionare, numai directorului, subdirectorului şi şefului de serviciu respectiv, iar numai cererile ce va găsi cu cale. în privinţa petiţiilor informaţiile se dau numai de şeful biroului de Art. IV – Normele de procedură stabilite pentru petiţii se aplică petiţionare. De asemenea, se interzice cu desăvârşire staţionarea şi şi celorlalte lucrări emanate de la minister şi asupra corespondenţei convorbirile particularilor cu funcţionarii pe sălile ministerului. urmate cu administraţiile locale sau cu autorităţi şi instituţii Art. VIII – Cu controlul şi supravegherea executării deciziei de pendinte de alte departamente – în ce priveşte accelerarea în executare faţă de către toate direcţiile din administraţia centrală a ministerului şi evidenţă – lucrări care şi ele privesc interesele generale obşteşti sau se însărcinează d-l inspector general administrativ Ilie Gănescu, care – interesele individuale. prin referate scrise – ne va semnala orice abatere şi va propune sancţiuni Se vor aplica aceleaşi norme şi de către autorităţile exterioare împotriva funcţionarilor care vor nesocoti dispoziţiile de mai sus. centrale şi de către cele în subordine, în tot ce priveşte procedura După punerea în aplicare a acestei decizii, domnia sa va face administrativă a cercetărilor ordonate sau executarea ordinelor inspectarea tuturor birourilor, va constata lucrările nerezolvate la primite pentru satisfacerea cererilor locuitorilor, cum şi a celor relative timp şi cauza întârzierii şi va face propuneri în scris. la soluţionarea lucrărilor obişnuite administrative. În administraţiile locale (primării de oraşe şi municipii Art. V – Termenele de rezolvarea petiţiilor şi lucrărilor sunt şi prefecturi de judeţe) controlul acesta va fi exercitat de către următoarele: secretarul primăriei şi subprefectul prefecturii – care vor cere şefului a) cel mult 3 zile de la data înregistrării, pentru petiţiile al căror administraţiei pedepsirea funcţionarilor dovediţi neglijenţi, de rea obiect n-are nevoie de referat şi cercetare locală; credinţă sau rea voinţă. b) cel mult 5 zile de la înregistrare pentru petiţiile şi lucrările cu Dacă şeful administraţiei locale va constata personal că vina referate şi cele cu lucrări anterioare; neexecutării la timp a lucrărilor cade în sarcina funcţionarilor c) 10 zile de la data primirii în localitate, pentru petiţiile şi superiori, va cere ministerului să le aplice pedepse în raport cu NOTE gravitatea faptei. La primăriile comunelor rurale, controlul executării în termenele fi xate a lucrărilor va fi făcut de pretori. 1Serviciul Istoric al Armatei D-nii inspectori generali administrativi – cu prilejul efectuării 2Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Preşedinţia Consiliului inspecţiilor sau anchetelor ordonate prin delegaţiile date de minister – de Miniştri, dosar nr. crt. 37/1937-1938, sunt obligaţi a face şi acest control şi a referi despre constatările făcute, propunând şi măsuri de sancţionare. pp. 85-89 Art. IX – Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Ofi cial şi se va aduce la cunoştinţa Direcţiilor din Administraţia Centrală THE ROLE OF ARCHIVES TO SERVE şi a şefi lor administraţiilor locale (prefecţi şi primari de oraşe şi THE CITIZENS – Teodora Giurgiu municipii), spre executare. Art. X – Direcţiunea Administraţiei de Stat este însărcinată cu aducerea la îndeplinire a acestei decizii. Th e archives deposit valuable documents in Dată astăzi 16.02.1938 order to be used for writing the history and also for Ministru, solving citizens’ problems. (ss) Armand Călinescu

Keywords: archives, petition, administration and Director, (ss) D. Tomescu public services, citizen, civil servant.

72 1 (47) 2010 document studii/documente

La nivelul opiniei publice, eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei apare ca o operaţiune desfăşurată în marş triumfal, fără sincope, cele 35 de zile de lupte aducând eliminarea consecinţelor LUPTELE DIVIZIEI 35 brutalului ultimatum sovietic din iunie 1940. O simplă privire asupra pierderilor (25 000 de morţi, răniţi şi dispăruţi din cei peste INFANTERIE ÎN 450 000 de militari care au luat parte la operaţiuni2) ne arată o altă realitate, una a jertfei importante de sânge pentru reîntregirea graniţei de est a ţării. Dacă, per ansamblu, campania s-a desfăşurat SUDUL BASARABIEI, cu succes, toate obiectivele propuse fi ind atinse, au existat şi momente difi cile, disfuncţionalităţi în actul de comandă. Unul dintre aceste episoade a avut loc în sectorul de front al Armatei a IULIE 1941 4-a. Ofensiva acesteia în sudul Basarabiei a fost precedată de un MANUEL STĂNESCU1 atac demonstrativ în fl ancul stâng efectuat de Divizia 35 Infanterie (comandant: generalul Emil Procopiescu3), în zona de joncţiune cu Armata 11 germană. Afl ată în rezerva armatei, în raionul Vaslui, divizia a primit ordin să se deplaseze spre nord pentru a ajunge la 2 iulie în zona oraşului Huşi şi a fi în măsură să forţeze Prutul şi să realizeze un cap de pod în zona Coştiuleni, Prisăcani4. Pentru îndeplinirea misiunii, marea unitate a fost întărită cu Grupul 55 Cercetare al Corpului 3 Armată, Batalionul 5 Mitraliere „Analiza cauzelor care au Divizionar, Compania 6 Poduri-Râuri, Divizioanele 53 şi 55 Artilerie Grea generat această severă înfrângere Moto şi 4 grupe antitanc5. În după amiaza zilei de 2 iulie, la orele 16.45, vârful de lance constituit din Regimentul 67 Infanterie a început forţarea, în relevă grave greşeli şi neglijenţe prezenţa generalului Ion Antonescu şi a comandantului Armatei a 4-a, în conducerea operaţiunilor” generalul Nicolae Ciupercă. Până la căderea serii, Regimentul 67 Infanterie a reuşit să treacă la est de Prut, cu pierderi minime, două batalioane, care au pus stăpânire pe creasta dealului Coştiuleni. A doua zi, 3 iulie, Regimentul 67 Infanterie, susţinut de 5 divizioane de artilerie de câmp şi de un divizion de artilerie grea, a dezvoltat prin luptă capul de pod spre est, în timp ce Regimentul 55 a acţionat – la cererea şefului de stat major al Corpului 54 Armată german – spre nord pentru a face siguranţa podurilor germane de la Tutora şi Ungheni6. Până în seara zilei de 7 iulie, Divizia 35 Infanterie a înfrânt rezistenţele opuse şi contraatacurile executate de trupele sovietice la Brătuleni, Vărzăreşti şi Nisiporeni, ajungând pe aliniamentul 1,5 km. est Cinteşti, Căbeşti şi cu Regimentul 67 Infanterie pe aliniamentul 1 km est Nisiporeni, 1 km est Vărzăreşti7. Văile Bâcului şi Bucovăţului ofereau un excelent avantaj strategic pentru a întoarce frontul inamic din masivul Corneşti şi din zona capitalei Basarabiei. Un aport hotărâtor a avut Regimentul 63 Artilerie, afl at în permanenţă în spatele infanteriei şi ai cărui comandanţi de baterie s-au dovedit foarte buni trăgători8. În ziua de 8 iulie, la ora 8 dimineaţa, ofensiva a fost reluată pe două direcţii, în conformitate cu ordinele generalului Procopiescu. Astfel, Gruparea Tactică „Nord” (Regimentele 55 Infanterie, 64 Artilerie şi Grupul 35 Cercetare), comandată de colonelul Varduca Pericle, urma să reia înaintarea spre est pentru a ajunge în seara zilei următoare în zona Călăraşi Târg Tuzara, iar Gruparea Tactică „Sud” (compusă din Regimentele 67 Infanterie, 63 Artilerie şi Grupul 53 Cercetare), comandată de colonelul Păun Dumitrescu, trebuia să ajungă la Bucovăţ, acoperindu- se spre est şi sud cu Grupul 53 Cercetare9. Grupul „Nord” a raportat Luptele duse la ora 10.30 că a pus stăpânire pe de Divizia 35 la înălţimile situate la sud de Şipoteni şi 08.07.1941 - schiţă la sud de Pietriceni şi că înaintează spre Călăraşi Târg10. La ora 10.45, Grupul 53 Cercetare (care era format din 3 escadroane de cavalerie)11 a trimis un raport, în care preciza: „Am ocupat Dealul Miclăuşeni, cota 376, pod Răcătău. Fiind informat că inamicul se retrage spre Chişinău, continui urmărirea spre vârful Bâcului”12. Acest raport (care va fi ultimul al Grupului 53 Cercetare până la data de 10.07.1941) a avut o importanţă capitală în evenimentele care s-au succedat. De fapt, ambele informaţii erau eronate, de vreme ce zona de declanşare a contraatacului inamic în fl ancul şi spatelui Batalionului 2 din Regimentul 67 Infanterie a fost chiar cea despre care unitatea raportase că a fost ocupată. În plus, deşi Gruparea Tactică „Sud” fusese întărită cu un post radio special

document 2010 1 (47) 73 studii/documente pentru legătura cu divizia, în tot cursul zilei nu a luat creasta sud Miclăuşeni şi Dolna. Generalul Procopiescu a legătura cu eşalonul superior prin niciun mijloc de încercat să redreseze situaţia, oprind „fugarii” şi dirijându-i transmisiuni, cu toate că se găsea cu punctul de comandă spre zonele de unde apăreau elementele de contraatac la circa 1 km. de cel al diviziei, după cum avea să se afl e inamice21. Situaţia a fost totuşi restabilită către ora 20 cu prin investigaţiile ulterioare. Punctul de comandă pe care Regimentul 50 Infanterie din rezerva diviziei, care din îl raportase prin raportul operativ din seara de 7 iulie era ordinul generalului Procopiescu s-a instalat în apărare pe părăsit13. Apreciind că, „deşi se semnalizează rezistenţe înălţimile imediat est Şeudreni şi Vărzăreşti, iar cu un reduse şi discontinue, acţiunea progresează prea încet”14, batalion a contraatacat pe direcţia 3 km est de cota 392 şi generalul Procopiescu a ordonat reluarea înaintării. ½ km S-E cota 325, oprind inamicul22. Batalionul a fost Misiunea de a comunica ordinul unităţilor din subordine instalat pe baza de plecare şi dirijat pe direcţia de a revenit şefului biroului de operaţii al diviziei, maiorul contraatac de şeful Biroului 3, maiorul Cambrea. Nicolae Cambrea15, care s-a deplasat în zonă însoţit de Pierderile în oameni nu au fost mari, însă s-au pierdut maiorul german Herbas Coziker16. Din informaţiile materialele de luptă ale Regimentului 63 Artilerie şi 3 furnizate de colonelul Păun Dumitrescu (comandantul baterii de 50 mm., motorizate, datorită faptului că Grupului 53 Cercetare) şi maiorul Teodoru (comandantul inamicul nu a putut fi respins, rănirea căpitanului Voicu, Batalionului 2 din Regimentul 67 Infanterie) s-a constatat comandantul Batalionului, oprind contraatacul23. că rezistenţele inamice afl ate în satul Dolna şi şoseaua de Concomitent, Gruparea Tactică „Nord” a reuşit să pe valea Bucovăţului fuseseră respinse de Batalionul 2, ajungă în seara zilei pe înălţimile situate la nord şi sud- Regimentul 67 Infanterie. În acel moment (era vest de Călăraşi, fără a reuşi însă să intre în localitate, aproximativ ora 11-11.30) cavaleria se afl a în spatele care era puternic apărată de inamic. În jurul orei 20, infanteriei; domnea o totală acalmie, nu se auzea nici un însă, inamicul a contraatacat dinspre Micşani, cu trupe foc de armă17. În consecinţă, s-a luat hotărârea ca Grupul de cavalerie şi dinspre pădurea Mândra, cu infanterie, 53 Cercetare (cavaleria) să depăşească infanteria, în speţă reuşind să respingă unităţile de la fl ancul stâng al grupării Batalionul 2 din Regimentul 67 Infanterie, accelerând pe până pe aliniamentul sud Călăraşi, pădurea Lupuşani. direcţia valea Bucovăţului şi în lungul crestelor, de la N şi Faţă de această situaţie, comandantul diviziei a hotărât S de această vale. Batalionul II urma să înainteze pe şosea, replierea Grupării Tactice „Nord” şi realizarea legăturii precedat de avangardă. Obiectivul fi nal pentru vârful de cu Gruparea Tactică „Sud” la colţul de sud-est al pădurii lance (cavaleria) era Bucovăţ, cât mai departe spre S-E. situate la sud-vest de Pârjolteni24. Dispozitivul s-a Către orele 13, maiorii Cambrea şi Herbaus s-au înapoiat comunicat prin ordine verbale, date direct comandantului la postul de comandă înaintat, raportând situaţia de pe Regimentului 50 Infanterie şi prin radio către Gruparea front18. La ora 17.30 inamicul a declanşat un contraatac Tactică „Nord”. În seara zilei nu se ştia nimic de Grupul pornit din zona înălţimilor situate la nord de Miclăuşeni 53 Cercetare (socotit pierdut) şi nici de Regimentul 67 şi a pădurii Răcătău, pe care Grupul 53 Cercetare Infanterie. Conform jurnalului de operaţii al diviziei, raportase încă de la ora 10.45 că le cucerise, concomitent pierderile zilei de 8 iulie se ridicau la 96525. cu un alt contraatac din direcţia pădurilor Miclăuşeni şi 19 În dimineaţa zilei de 9 iulie, către orele 4.30 inamicul Lazova . Infanteria şi tancurile sovietice au pus în derută a început bombardarea satului Vărzăreşti şi a şoselei de la subunităţile Regimentului 67 Infanterie, în special vest de sat. S-a deschis foc de răspuns cu artileria grea, la compania din rezerva Batalionului 2 şi parte din ora 9 bombardamentul încetând din toate părţile. La ora Batalionul 3, care s-au retras în debandadă, împreună cu 8 s-a primit un ordin telefonic de la Corpul 3 Armată personalul trenului de luptă al Grupului 53 Cercetare şi prin care se arăta că Divizia 15 Infanterie a constituit un Batalionul 2 din Regimentul 67 Infanterie. Inamicul a detaşament tare de un batalion, 2 companii care de luptă, pătruns astfel spre Dolna şi a fl ancat toată valea 1 pluton de cavalerie, care se va deplasa pe itinerariul: Bucovăţului, unde se afl a artileria diviziei în deplasare. Bolţun, Cristeşti, Turceni, pentru a ataca pe inamic Regimentul 63 Artilerie, deşi surprins, a reuşit să pună din spate. Până la sfârşitul zilei s-a afl at că Grupul 53 câteva piese în poziţie de tragere. În valea Bucovăţului Cercetare este înconjurat de inamic în pădurea Răcătău26. „s-a încins o luptă...unde artileria a dat dovadă de un Prin intermediul postului de radio al Regimentului 50 eroism legendar, luptând până la moarte. Colonelul Infanterie, care făcuse legătura, s-a trimis ordinul ca Cocinschi, personal, punând mâna pe o puşcă mitralieră 20 Grupul să se retragă pe la Ciorăşti, spre Siliştea Veche. a luptat în Bateria I, până a căzut răpus” . Panica La ora 10 00 s-a afl at că Batalionul 1 din Regimentul 67 subunităţilor Regimentului 2 Infanterie şi părăsirea luptei Infanterie, împreună cu resturi din Batalionul 3, se afl ă pe în dezordine au lăsat fără apărare valea Bucovăţului, înălţimile de la est de Turceşti, unde a ocupat poziţie. La 10 iulie, generalul Ion Antonescu însoţit de regele Mihai I au sosit la postul de comandă al Diviziei 35 Infanterie, la Boldureşti. Analizând situaţia de ansamblu, comandantul de căpetenie al frontului român a hotărât dirijarea Diviziei 72 Infanterie germană din rezerva Armatei 11 pe valea Bâcului spre Călăraşi pentru a lovi în fl anc gruparea de forţe inamice din zonă, simultan cu bombardarea poziţiilor acestora de aviaţia germană pentru a înlesni desprinderea trupelor române şi deplasarea lor spre vest. Atacul Diviziei 72 Infanterie germană în lungul văii Bucovăţului s-a produs la 15 iulie, în cooperare cu un detaşament din Divizia 35 Infanterie (3 batalioane PPodod ppesteeste PPrutrut ssubub ffoculocul artilerieiartileriei inamice,inamice, iunieiunie 19411941 de infanterie şi două divizioane de artilerie) şi a avut ca rezultat respingerea forţelor sovietice spre est27. Divizia

74 1 (47) 2010 document studii/documente

35 Infanterie a fost trecută ulterior în rezerva Corpului 3 Armată, în primul rând datorită pierderilor grele pe care le suferise28. După ce a fost din nou introdusă în luptă în zona Chişinău şi sudul Basarabiei, la 27 august a fost desconcentrată şi ulterior desfi inţată29. Analiza cauzelor care au generat această severă înfrângere relevă grave greşeli şi neglijenţe în conducerea operaţiunilor. În primul rând, deplasarea a fost organizată „fără nici o măsură de siguranţă, deşi toate probabilităţile arătau că întâlnirea cu inamicul era aproape sigură”, aprecia Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General30. Principalul vinovat a fost comandantul Grupului 53 Cercetare, care nu a fost în măsură să constate prezenţa inamicului, dezinformând MMitralierăitralieră româneascăromânească înîn poziţie,poziţie, varavara anuluianului 19411941 chiar comandamentul Diviziei în legătură cu ocuparea înălţimilor de la nord de Miclăuşeni şi a pădurii Răcătău. La rândul său, Gruparea Tactică „Sud” nu a luat măsuri NOTE de siguranţă prin unităţi mobile de cercetare în fl ancuri care să descopere prezenţa inamicului. Comandantul 1Serviciul Istoric al Armatei regimentului de artilerie nu a organizat deplasarea 2 Istoria Românilor, vol. IX, coordonator Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2008, p. 243. divizioanelor (bateriilor) pe poziţii succesive, pentru a 3 General Emil Procopiescu (10 iunie 1889, Islaz, judeţul Romanaţi – m. 4 avea permanent la dispoziţie subunităţi de artilerie în august 1979, Bucureşti). Studii militare: Şcoala militară de ofi ţeri de infanterie poziţie de tragere, marşul fi ind executat „ca în timp de (1909-1911)< Şcoala Superioară de Război (1919-1921). General de brigadă pace”31. Generalul de armată (r) Ion Tutoveanu, pe front din 1941, a condus Divizia 35 Infanterie în perioada 10 mai – 19 iulie 1941. Înlocuit de la comandă în urma acestei înfrângeri, obligat să demisioneze la sublocotenent în Regimentul 50 Infanterie al Diviziei 19 iulie şi trecut în rezervă la 31 august 1941 (Alesandru Duţu, Florica Dobre, 35, consideră că „s-a săvârşit astfel marea greşeală de a se Leonida Loghin, Armata Română în al Doilea Război Mondial 1941-1945, încerca constituirea coloanei în teritoriul controlat încă Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, pag. 340). de inamic, lăsând să se deplaseze pe valea Bucovăţului 4Armata Română în al Doilea Război Mondial, vol. I, coordonatori col. dr. Alesandru Duţu, conf. univ. dr. Mihai Retegan, Editura Militară, Bucureşti, întreaga artilerie a grupării tactice având în faţă un singur 1996, p. 248. batalion de infanterie, iar restul infanteriei să se deplaseze 5Ibidem, p. 248. iniţial pe la sud de pădurea Dolna, la interval mare faţă de 6Ibidem, p. 248. restul coloanei şi pe o altă direcţie decât cea care fusese 7Ibidem, p. 248. 8Arhivele Militare Române, Fond Microfi lme, rola II. 2. 1202, cd. 313. stabilită. Această greşeală a fost agravată de neluarea 9Armata Română..., p. 248-249. măsurilor de cercetare şi siguranţă ce se impuneau 10 Ibidem, p. 249. (fl ancgărzi fi xe şi mobile, secţii de artilerie în poziţie gata 11Arhivele Militare Române, Fond Microfi lme, rola II. 2. 1202, cd. 318. să deschidă focul în cazul unui atac inamic etc.), precum 12Ibidem, cd. 318. 13 Ibidem, cd. 319. şi de constituirea defectuoasă a coloanei (trenuri de luptă 14Ibidem, cd. 318. 32 intercalate între subunităţile de artilerie)” . Maiorul 15general Nicolae Cambrea (n. 5 aprilie 1900, Târgu Jiu – m. 5 februarie Nicolae Cambrea, afl at în zonă între orele 10.30 şi 13.00, 1976, Bucureşti). Studii militare: Şcoala militară de ofi ţeri de infanterie de nu a sesizat defi cienţele de organizare şi de executare a rezervă (1917-1918), Şcoala Superioară de Război (1927-1929). Între 1 iunie şi 10 septembrie 1941 a ocupat funcţia de şef Birou Operaţii din Divizia 35 asigurării de luptă şi nu a luat măsurile de remediere ce Infanterie. Între 1-22 noiembrie 1942 a ocupat funcţia de şef de stat major al se impuneau. La toate acestea s-au adăugat şi slăbiciunile Diviziei 5 Infanterie, având gradul de locotenent-colonel). Luat prizonier de subunităţilor de infanterie, intrate în panică înainte de a război la Serafi movici, în cotul Donului şi internat în lagărul de la Suzdal. În opune o cât de mică rezistenţă33. oct. 1943 a fost numit comandant al Diviziei „Tudor Vladimirescu”, constituită de sovietici din prizonieri de război români. Reîncadrat în armata română la Înfrângerea Diviziei 35 Infanterie pe valea 15 august 1945 cu gradul de general de brigadă, trecut în rezervă la 15 ianuarie Bucovăţului a afectat întreaga operaţiune de cucerire a 1950 (Alesandru Duţu, Florica Dobre, Leonida Loghin, op. cit., pp. 72-73). masivului Corneşti, care a fost temporar oprită. Reluarea 16Arhivele Militare Române, Fond Microfi lme, rola II. 2. 1202, cd. 319. ofensivei pe întregul front al Armatei a 4-a se va produce 17Ibidem, cd. 319. 18Ibidem, cd. 319. la 14 iulie, printr-o nouă concepţie operativă care 19Ibidem, cd. 319. prevedea cucerirea acestui masiv muntos ce constituia 20Ibidem, cd. 319. cheia strategică a Basarabiei prin acţiunea conjugată a 21Ibidem, cd. 321. marilor unităţi de la fl ancul drept al Armatei 11 germane 22Ibidem, cd. 319. 23Ibidem, cd. 319. şi de la fl ancul stând al Armatei a 4-a române. 24Armata Română..., p. 250. 25Ibidem, cd. 322. 26Ibidem, cd. 323. Th e fi ghts of the 35th Infantry Division on 27Armata Română..., p. 250. 28Într-un timp extrem de scurt (câteva zile) Divizia 35 Infanterie a pierdut 2 Bucovat Valley, between 7 an 10 July 1941 it shows 781 militari (177 morţi, 2 295 răniţi şi 309 dispăruţi). Alesandru Duţu, Mihai equally, defi ciencies of leadership but also bravery Retegan, op. cit., p. 188. and heroism of bath the offi cers an soldiers. 29Alesandru Duţu, Florica Dobre, Leonida Loghin, op. cit., pp. 190-191. 30Apud Alesandru Duţu, Dezastrul de la Miclăuşeni, în „Armata României”, th Th e retreat of 35 Division stopped for a little Supliment de istorie militară, nr. 1, iunie 1994, p. 6. time, the off ensive in Corneti mountains. 31Armata Română..., p. 251. 32Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei (1941-1945). Spre cetăţile de pe Nistru, th Keywords: 35 Infantry Division, Bucovat Valley, coordonatori: general de corp de armată (r) Nicolae Bărboi, general de brigadă Corneti mountains, Th e 4 Rumanian Army, War. (r) Gheorghe Ioniţă, colonel dr. Alesandru Duţu, p. 315. 33Ibidem, p. 251. document 2010 1 (47) 75 studii/documente

În cele ce urmează readucem în memoria contemporanilor, ITINERARIUL EROIC nume de oameni şi locuri mai puţin cunoscute, în ce priveşte participarea Diviziei 1 Blindate române la luptele, din iarna anului 1942, purtate la Cotul Donului (U.R.S.S.). AL DIVIZIEI „... După cucerirea Odessei, (16 octombrie 1941- n.n) Armata Română şi-a considerat misiunea încheiată. S-a hotărât demobilizarea 1 BLINDATE ROMÂNE armatei, operaţie, ce s-a derulat în a doua jumătate a lunii noiembrie 1941. Dar contraofensiva sovietică şi mult contestatul „general iarnă” au produs prima defecţiune majoră a maşinii de război germane. IARNA ANULUI 1942. În mod fi resc, a urmat o reevaluare a cooperării militare germano- române. Pentru mareşalul Ion Antonescu prioritatea priorităţilor o COTUL DONULUI. constituia recuperarea Transilvaniei de Nord răpită de Ungaria în condiţiile ştiute. Memoriul cu care delegaţia română, în frunte cu Ion Antonescu, s-a prezentat la întâlnirea cu Hitler, din 11 februarie BĂTĂLIA 1942, este semnifi cativ: „întregul efort al României în est este dictat de idealul refacerii hotarelor ţării şi în vest, ţel pe care România nu PENTRU LIBERTATE şi-l putea propune de una singură, ci numai într-o coaliţie”1.Cum ar fi reacţionat Ungaria, afl ată şi ea în coaliţie, în cazul în care România COL. (R) GEORGE GHEORGHIU şi armata ei ar fi respins cererea lui Hitler? Diplomaţia maghiară ar fi stat în expectativă sau ar fi amplifi cat demersurile pentru a face să crească bunăvoinţa Führerului faţă de aliatul hortyst rămas „fi del”? Cererea lui Hitler de a se amplifi ca contribuţia Armatei Române la campania „Cu dărnicie de Wermacht-ului din vara anului nemuritori data-au patriei 1942 pe frontul de răsărit, a fost viaţa fragedă de muritori” condiţionată de şeful statului Vasile Pârvan român de respectarea de către Înaltul Comandament german a angajamentelor asumate de acesta referitor la îmbunătăţirea dotării diviziilor române cu armament greu de artilerie, în special antitanc ş.a. la echivalentul dotării germane. Drept urmare, s-a hotărât amplifi carea eforturilor de participare a marilor unităţi române la campania din vara anului 1942 pe frontul de răsărit. În acest efort s-a înscris şi trimiterea, începând cu 21 august 1942, pe frontul sovietico-german, a Diviziei 1 Blindate române. Generalul Radu Gherghe

Un nou început de drum în unele lucrări memorialistice sau de istorie militară. S-a În urma unei analize atente a experienţei de război născut la 19 septembrie 1886 în Tichileşti, plasa Silistra, reieşite din operaţiile Diviziei 1 Blindate în campania din judeţul Brăila. A comandat Divizia 1 Blindată de la 10 vara anului 1941, Marele Stat Major a considerat ca fi ind ianuarie 1942 până la 20 martie 1943; ca participant la pe deplin justifi cată şi necesară, înfi inţarea în structura ambele războaie mondiale, a fost unul dintre cei mai organică a diviziei, unui al doilea regiment de vânători valoroşi generali pe care i-a avut Armata Română în moto, căruia i s-a dat numărul 4 (Regimentul 4 Vânători perioada celui de-al Doilea Război Mondial - n.n.] care Moto, comandat locotenent de cavalerie Gheorghe Z. „şi-a preluat funcţia la 10 ianuarie 1942”2. Popescu). Prin includerea în organica Diviziei Blindate Pregătirea de război prin instruirea practică şi a celui de-al doilea regiment motorizat, capacitatea ei educaţia voinţei şi a calităţilor morale ale militarilor din operativă a crescut în mod apreciabil. unităţile Diviziei Blindate a avut o durată scurtă de 163 Un element important în structura diviziei - faţă de zile (2 martie – 10 august 1942). anul 1941 - îl constituie apariţia Grupului de Specialităţi Un mare accent s-a pus pe instrucţia individului. Moto (comandant colonel Otto Benedict) cu transformarea Marele Stat Major a acordat unităţilor o mare cantitate de Batalionului de Cercetare în Grup de Cercetare muniţie de război pentru antrenarea oamenilor în tragerile (comandant maior Ioan D. Nicolau, ofi ţer brevetat de stat cu toate categoriile de armament, ziua şi pe timp de noapte major) precum şi apariţia unui al doilea batalion şi anume - potrivit consemnului dat de comandantul Diviziei Batalionul Antitanc, iar pentru protecţia antiaeriană Blindate: „foc pustiitor tras dintr-o formaţie permanent existenţa unei companii cu 4 plutoane, comandant căpitan coerentă în disciplină şi camaraderie”. Instrucţia s-a făcut Leon Anghelescu. sub presiunea timpului, Divizia Blindată trebuia să plece şi La sfârşitul primei decade a lunii ianuarie 1942 să fi e cât mai repede posibil în zona de operaţii a Armatei comanda Diviziei 1 Blindate a fost încredinţată generalului a 3-a comandată de generalul Petre Dumitrescu, afl ată de (de infanterie) Radu Gherghe [Numele corect al la 10 septembrie 1942 la Cotul Donului, care avea nevoie veteranului din Primul Război Mondial este GHERGHE urgentă de o M.U. mobilă şi cu o mare putere de foc, ca – Radu Gherghe şi nu Gheorghe, cum greşit mai apare rezervă de Armată.

76 1 (47) 2010 document studii/documente

La Cotul Donului 32 de trenuri militare au transportat întregul efectiv al diviziei (12.196 oameni) şi tehnică de luptă a acesteia pe teatrul de operaţiuni din est. Precedate de un detaşament precursor (sub comanda maiorului Ioan Mavrichi şeful Biroului Operaţii), cei 700 km care despărţeau gara de debarcare Staliono de zona de operaţii a Armatei a 3-a române de la Cotul Donului au fost parcurşi de către unităţile diviziei prin marş, realizat într-o perfectă execuţie şi disciplină, în mai multe etape. Divizia Blindată a ajuns, cu tot efectivul în oameni şi tehnica de luptă în stare operativă în bune condiţii şi în ordine la Cotul Donului, în zona de acţiune a Corpului 5 Armată comandat de generalul Aurelian Son. La 21 septembrie 1942, Divizia 1 Blindată „...era în măsură să intervină în prima urgenţă, în fâşia de apărare a Diviziei TTunun aantitancntitanc ccuu aafetfet mobilmobil (TACAM)(TACAM) T 6060 - 19431943 6 Infanterie spre Kletscaia, Raspopinscaia, Golovschi, cota 176,7”3. La 21 septembrie 1942 „timpul a fost frumos; 4 de comandament (pentru comandantul diviziei ) şi 4 noaptea foarte rece. A îngheţat apa în bidon” . autoblindate pentru cercetaşii diviziei”8. La sfârşitul lunii septembrie 1942 „...efectivul diviziei era Plini de entuziasm, cu un moral ridicat, tanchiştii complet echipat cu micul echipament (cămăşi, două rânduri, regimentului au manifestat o voinţă impresionantă şi au izmene în afară de 1/3 care al doilea rând a fost echipat cu depus eforturi fi zice extraordinare pentru îndeplinirea chiloţi) două perechi de ciorapi de bumbac, 2/3 din efectiv, programului de instrucţie pe noul material blindat. echipat cu bocanci noi, 1/3 echipat cu bocanci reparaţi. În Instruirea s-a făcut mai mult static, în condiţii de campanie plus, divizia avea 7.000 perechi de ciorapi de lână”5. şi vitrege ale vremii (vânt, ploaie, frig) cu restricţii, cu mari Divizia 1 Blindată primeşte un „cadou” puţin greutăţi materiale şi economii de muniţii şi carburanţi. relevant din partea Führerului În ziua de 11 noiembrie 1942, către amiază, îşi La 17 septembrie 1942, şeful Misiunii Militare făceau intrarea în satul Petrovca ofi ţerii de stat major ai Germane în România, generalul maior Arthur Hauff e, a comandamentului Corpului 48 Blindat german comandat făcut cunoscut Marelui Stat Major următoarele: de generalul Ferdinand Heim. De la această dată, conform „...Misiunea Militară Germană are onoarea de a ordinului Armatei a 3-a române nr. 300.198 din 10 vă comunica referitor la întrevederea domnului general noiembrie 1942, Divizia 1 Blindată a intrat în compunerea al Marelui Stat Major (generalul Ilie Stefl ea - n.n.) cu Corpului 48 Blindat german împreună cu Divizia 22 comandantul Trupelor Rapide, colonelul Krammer şi cu Blindată germană, cu începere de la 11 noiembrie 1942. Cartierul Misiunii Militare Germane din 16 septembrie Divizia 1 Blindată s-a deplasat, în ziua de 11 noiembrie 1942 următoarele: 1942, în zona de primă destinaţie Perelasovschi, Vernih 1. Din ordinul special al Führer-ului şi comandant Cerenschi, Ruine Hf. Urasov, gata de intervenţie spre suprem al Armatei Germane, Divizia 1 Blindată primeşte Kletscaia, Raspopinscaia şi Blinoff ”9. pentru întărirea forţei de acţiune de la Armata Germană: 11 care de luptă tip T.3 cu tun de 75 mm scurt, 11 care de Furtuna s-a dezlănţuit! luptă tip T.4 cu tun de 75 mm lung, 9 tunuri anticar de 50 La 19 noiembrie 1942, ora 5.00 artileria sovietică mm şi 9 tunuri anticar de 75 mm cu maşinile de tractat. a deschis focul vestind începutul declanşării marii 2. Din carele de luptă T.3 şi T.4 se alcătuiesc la cele contraofensive de la Cotul Donului. La ora 5.30 sovieticii două batalioane ale regimentului de care (Regimentul 1 cu aproximativ 200 de tancuri mijlocii (T.34) şi grele Care de Luptă - n.n.), în plus, câte o companie care de (T.70 şi KW-2) s-au năpustit la atac cu lovitura principală luptă mijlocii, compusă din două plutoane mijlocii şi un la joncţiunea dintre Corpurile 2 şi 5 Armată din fâşia pluton uşor. de apărare a Armatei a 3-a. De la această oră, Divizia 1 3. Cu tunurile anticar - 9 piese de 50 mm şi 9 piese Blindată se afl ă în stare de alarmă. de 75 mm - se vor alcătui la Batalionul Anticar al Diviziei Sovieticii au rupt şi au pătruns în fâşia de apărare a 1 Blindate o companie mijlocie anticar şi o companiei grea Corpului 2 Armată, în zona Diviziei 14 Infanterie română anticar compuse din câte 3 plutoane cu câte 3 piese. pe o adâncime de 15 km, ameninţând fl ancurile Diviziei 4. Instrucţia celor 4 companii noi şi a rezervelor de 5 Infanterie. personal va avea loc în cantonamentul diviziei blindate şi Pentru respingerea forţelor sovietice şi refacerea sub conducerea ei”6. sistemului de apărare în fâşia Corpului 2 Armată, Activitatea de instruire a personalului care trebuia comandamentul german al Corpului 48 Blindat a hotărât să încadreze noile subunităţi constituite, de tancuri declanşarea unei contralovituri prevăzută pentru 20 mijlocii şi antitanc a început la „14 octombrie 1942”7 sub noiembrie. Concepţia prevedea executarea a două lovituri conducerea locotenentului-colonelului Virgil Runceanu convergente de către cele două divizii blindate asupra din Regimentul 1 Care de Luptă, ajutat de un mic grup de fl ancurilor „vârfului” inamicului, pe două direcţii: Divizia instructori germani în frunte cu căpitanul Harry Dünsch 22 Blindată germană a colonelului Roth, din raionul său de şi sublocotenentul von Falkenheim, veniţi de la Wünsdorf dispunere urma să atace în 20 noiembrie, spre nord, lovind (Germania) odată cu noua tehnică de luptă. Celor 22 fl ancul drept al grupării sovietice, înaintând spre Petşani, tancuri tip mijlociu şi 18 tunuri antitanc furnizate Diviziei venind în întâmpinarea Diviziei 1 Blindate române şi cu Blindate de către aliatul german, li s-au adăugat „un tanc care trebuia să se întâlnească în acest punct. document 2010 1 (47) 77 studii/documente

Divizia 1 Blindată română din raionul Sircovschi, În luptă a fost distrusă (pierdută) staţia de radio Sredni Zarizinschi, Korotcovschi, Nijni Zarizinschi germană care asigura legătura cu Corpul 48 şi cu trebuia ca în dimineaţa zilei de 20 noiembrie „...să atace Divizia 22 Blindată germană. La apelurile insistente spre vest. Cucereşte înălţimile la sud de Teich şi drumul ale radiotelegrafi ştilor, comandamentul Armatei a 3-a Teich - Petşani. Pe acest drum, se întoarce, îndeosebi române, nu răspunde. carele de luptă, spre Petşani unde face legătura cu Divizia Ora 7.30 dimineaţa. Mercurul termometrelor arată 22 Blindată”10. – 20° temperatura aerului. A început să ningă. Cu o Conform concepţiei Corpului 48 Blindat german, întârziere de 3 ore, cele 3 grupări ale Diviziei 1 Blindate Divizia Blindată română trebuia să facă legătura cu (care avea indicativul radio „SĂGEATA” au început atacul Divizia de Tancuri germană a colonelului Roth, DUPĂ general. La punctul de comandă al diviziei (afl at sub tirul UN EFORT PROPRIU DOAR PE PARCURSUL violent al aruncătoarelor grele inamice) prin eforturile UNEI SINGURE ZI DE LUPTĂ. transmisioniştilor căpitanului Varia, statul major al diviziei Pentru îndeplinirea misiunii ordonate de către are asigurate legăturile radio cu toate grupările. comandantul Corpului 48 Blindat german, generalul Gruparea tactică nr. 1 de izbire a început atacul Gherghe a constituit 3 grupări tactice: pe frontul de 7 km şi năvălind ca o săgeată asupra - gruparea tactică nr. 1 de izbire (principală) sub inamicului, sub sprijinul focului de artilerie executat de comanda colonelului Alexandru Pastia (comandantul către Divizionul 2 Obuziere (comandat de căpitan Ioan secund al Diviziei Blindate - n.n.) constituită din tanchiştii B. Ionescu) împrăştie un regiment de infanterie sovietic Regimentului 1 Care de Luptă, vânători din Regimentul 4 cantonat de colhozul Winterlanger şi pe înălţimile din şi Divizionul 2 Obuzier, Regimentul 1 Artilerie Moto; apropiere. După aproximativ 2 ore în urma atacului, a - gruparea tactică nr. 2 comandată de colonelul fost cucerit mamelonul cu cota 204,5, iar în continuare Constantin Nistor constituită din Regimenul 3 Vânători până la miezul nopţii, Gruparea Blindată pune stăpânire Moto, Divizionul 3 Tunuri (comandat de maiorul pe înălţimile dintre valea Zariza şi valea Zusca, ţintuind Constantin Durican) şi Compania Anticar Greu calibru în faţa ei Brigăzile 216 şi 219 de Tancuri şi Divizia 119 75 mm. comandată de căpitanul Victor Davidescu; Infanterie - sovietice. - gruparea tactică nr. 3 comandată de colonelul Divizia 1 Blindată română a ajuns la timp la locul Otto Benedict formată din Grupul Specialităţi Moto ordonat de către comandantul Corpului 48 Blindat german. şi Compania 1 Pionieri Moto comandată de căpitanul Dar, stupoare! Niciun tanc din Divizia 22 Blindată germană Popa. nu se găsea aici. Generalul Gherghe nu ştia că Divizia În rezerva Diviziei Blindate era păstrat Batalionul Blindată germană din Corpul 48 Blindat fi ind copleşită de Geniu Moto (mai puţin Compania 1 Pionieri), Compania superioritatea inamicului, nu numai că nu începuse atacul 2 Anticar comandată de căpitanul Vasile Diaconescu pe direcţia ordonată, dar ducea lupte grele de apărare la şi Compania A.A. comandată de căpitanul Leon o depărtare de 20-25 km de divizia română şi nu a putut Angelescu. ajunge la timpul şi locul stabilit de întâlnire. Divizia 1 Începerea acţiunii a fost stabilită pentru ziua de 20 noiembrie 1942, ora 4 dimineaţa. Dar, inamicul a vrut altfel... Blindată a rămas izolată şi încercuită de forţele inamice pătrunse în spaţiul gol, dintre ambele divizii. 20 noiembrie 1942 - Prima zi de luptă În urma ordinului dat de colonelul Pastia, La ora 4.00 dimineaţa, sub protecţia întunericului, Regimentul 1 Care de Luptă, sub cerul liber, în dispozitiv două batalioane de infanterie sovietice, strecurate prin „arici” împreună cu vânătorii din 4 Moto s-a consolidat vâlcelele adiacente văii Zariza, au atacat prin surprindere pe aliniamentul atins. Nu s-a restabilit legătura radio cu punctul de comandă al Diviziei Blindate şi cantonamentul Corpul 48 Blindat german. Regimentului 4 Vânători Moto. În dimineaţa zilei de 20 noiembrie datorită S-a luptat pe întuneric, la baionetă pentru respingerea pătrunderii forţelor sovietice care au interceptat valea inamicului. La ordinul generalului Gherghe, Batalionul Zariza şi au ocupat localităţile Wiasovscoe, Vernih 2 al maiorului Teodor Cotuţiu (Regimentul 4 Vânători Cerenschi, Parelasovschi, trenurile de luptă ale unităţilor Moto) a atacat vijelios şi prin luptă corp la corp, la ora care primiseră dispoziţia înainte de începerea atacului de a 6.00 inamicul a fost azvârlit la vest de vale. rămâne pe loc în cantonamente, s-au găsit izolate de grosul forţelor române. Ca atare aprovizionarea unităţilor diviziei cu muniţie, hrană şi carburanţi nu a mai fost posibilă. Unităţile combatante, puteau fi aprovizionate DOAR ÎN URMA UNOR INIŢIATIVE PERSONALE ALE COMANDANŢILOR acestor formaţii şi execuţii îndrăzneţe şi riscante de pătrundere prin dispozitivele unităţilor sovietice. Pierderi suferite de către: Regimenul 1 Care de Luptă ofi ţeri: morţi: 1 (lt. col. Virgil Runceanu); răniţi: 4 subofi ţeri: morţi 1; răniţi 2 gradaţi: morţi 8 soldaţi: mort 1 „...4 care tip mijlocii şi 14 care Skoda R.2 – distruse în TTanculancul RR3535 RRenaultenault luptă; ...5 care de luptă Skoda R.2 au fost pierdute din cauză de pană de motor”11.

78 1 (47) 2010 document studii/documente

Regimentul 1 Artilerie Moto „Morţi: 1 subofi ţer (sergent major Mircea Petrică) Răniţi: 2 ofi ţeri (lt. col. Laurenţiu Hulubei şi maiorul Pe Frontul de Est - Gh. Butnăreanu) 1943 Dispărut: un ostaş, Consum muniţie : 725 proiectile de 100 mm şi 674 de 105 mm”12. Gruparea tactică nr. 2 - Regimentul 3 Vânători Motorizat Ofi ţeri: morţi 6 (căpitanii Gh. Rotaru şi Iosif Vital, lt. Gh. Brega, sublocotenenţii Gh. Tilea, Liviu Vişan şi Gh. Frâncu). Gruparea tactică nr. 3 - Grupul Specialităţi Moto „... morţi: 2 ofi ţeri, 1 subofi ţer şi 34 ostaşi; Răniţi: 3 ofi ţeri, 3 subofi ţeri, 55 ostaşi. Dispăruţi: 1 ofi ţer, 30 ostaşi. S-au pierdut 10 autocamioane, 24 de motociclete, 4 tunuri anticar, 4 mitraliere şi 16 puşti mitraliere”13. A doua zi de luptă 21 noiembrie 1942. Îngheţ Temperatura aerului -20° . Vizibilitate până la 600-800 m Regrupate la adăpostul întunericului în noaptea de 20 spre 21 noiembrie, în dimineaţa zilei de 21 noiembrie 1942, unităţile Diviziei 119 Infanterie precum şi Brigăzile Blindate 216 şi 219 sovietice au trecut la atac cu scopul vădit de a împiedica realizarea joncţiunii Diviziei Blindate române cu cea germană, a o înfunda şi nimici în valea Zarizei. În tot cursul acestei zile, unităţile Diviziei Blindate au respins atacurile înverşunate date de cele 3 mari unităţi sovietice. Conturându-se pericolul de a fi aruncată în valea mlăştinoasă a Zarizei şi de a fi capturată sau nimicită, la divizia, fără condiţii de adăpostire, sub cerul liber şi fără să ora 14, Divizia 1 Blindată a primit ordin de la generalul fi benefi ciat de hrană caldă, aştepta ivirea zorilor zilei de locotenent Heim „să străpungă cu toate forţele spre sud spre Bolsaia Doncinsca pentru a face acolo legătura cu 22 noiembrie cu speranţa că, în a treia zi de la începerea Divizia 22 Blindată germană”14. Misiunea primită de operaţiunilor, se va reuni cu tanchiştii germani. divizie de a străpunge spre Doncinsca schimba complet Operaţia de repliere a diviziei din valea Zariza la datele problemei, întrucât acum îi revenea diviziei vest de râul Cir. generalului Radu Gherghe misiunea de a realiza joncţiunea „Marea vânătoare” sovietică pentru capturarea sau cu tanchiştii colonelului Roth comandantul Diviziei 22 nimicirea Diviziei Blindate române Blindate germane „FULGERUL”. Mijloacele de luptă ale În dimineaţa zilei de 22 noiembrie, a treia zi de diviziei erau mult disproporţionate în raport cu misiunea primită, tanchiştii care uşoare R.2 urmau să facă joncţiunea luptă, ceaţa începuse parţial să se risipească; mercurul cu tanchiştii germani de pe tancurile mijlocii T.4! termometrelor înregistrau temperatura aerului de - 20°. Din 21 noiembrie 1942, ora 14 când s-a primit În această dimineaţă, unităţi din Divizia 21 Cavalerie ordinului Corpului 48 Blindat german începe faza de sovietică, comandată de generalul Borisov, (aparţinând APĂRARE a diviziei prin acţiuni de repliere, cu scopul Corpului 8 Cavalerie), bine hrănite, odihnite şi zădărnicirii intenţiilor comandantului sovietic de a o aprovizionate, întărite în tancuri, desăvârşiseră încercuirea încercui şi captura (nimici). Diviziei 1 Blindate. Cavaleria stăpânea localitatea Generalul Gherghe a hotărât: străpungerea cu orice Doncinschi şi înălţimile adiacente. preţ spre Bolşoia Doncinsca. Colonelul adjutant Alexandru Situaţia, din punct de vedere operativ, a Diviziei Pastia, comandantul Grupării tactice nr. 1, în timp ce se Blindate era deosebit de gravă. Pentru a treia zi consecutiv deplasa cu maşina către zona periclitată fl ancgărzii mobile lupta singură, fără hrană, aprovizionări cu muniţie şi a grupării (Compania a 5-a din Regimentul 4 Vânători carburanţi pe sfârşite, cu formaţiile trenurilor de luptă Munte) a fost rănit moral (cota 193, 7-9 km vest Sircovschi). risipite, dispărute sau capturate, împotriva unui inamic Conform ordinului prin radio al comandantului diviziei, care avea un raport de forţe de ¼. Unica soluţie care putea colonelul Emilian Ionescu a preluat comanda grupării. fi adoptată era aceea de a relua mişcarea cu orice preţ spre În noaptea de 21/ 22 noiembrie 1942, Divizia Bolşoia Doncinsca, pentru ca cel puţin în această zi să se Blindată a executat un marş neînchipuit de greu, în stepa unească cu divizia germană. îngheţată, lipsită de drumuri, pe ger şi viscol, temperatura Sub „ploaia de foc” executată de bateriile Regimentului aerului fi ind - 22°, prin văi viroage şi râpe greu accesibile 1 Artilerie Motorizat, care trag numai la vedere, tun lângă unde stratul de zăpadă era mai gros datorită faptului că nu tun, tanchiştii şi vânătorii moto ai maiorului Teodor erau expuse vântului. Ariergarda (Grupul de Specialităţi Cotuţuiu din Regimentul 4 Vânători Moto lovesc inamicul Moto - n.n.) a fost tot timpul atacată de tancurile T.34, de prin foc de mitraliere şi de tunuri care provoacă pierderi front şi pe ambele fl ancuri. La capătul unei nopţi agitate, şi derută inamicul. La acţiunea de atac asupra cavaleriei document 2010 1 (47) 79 studii/documente

că şansa diviziei sale pentru a doua zi, 23 noiembrie, va consta în „reuşita” căpitanului aviator Valentin Stănescu. CCarularul dede luptăluptă R 3535 Trecuseră 3 zile de la declanşarea operaţiunilor şi mmodernizatodernizat înîn 19391939 generalul Petre Dumitrescu, lipsit de orice informaţii, nu ştia nimic despre M.U. române care luptau în fâşia de apărare a Armatei a 3-a. Era îngrijorat şi de soarta Diviziei Blindate române, în ceea ce priveşte localizarea şi nevoile ei de aprovizionare. Din această stare de mare încordare psihică, l-a scos tânărul aviator Valentin Stănescu [absolvent al Şcolii de Război; şef al Biroului 2 la Comandamentul Aero ataşat Armatei a 3-a; principala sa îndatorire era culegerea de informaţii de la escadrilele aviaţiei de recunoaştere şi transmiterea lor la Comandamentul Armatei a 3-a şi la Corpul Aerian Român care avea comandamentul la Tacinskaia – n.n.]. Generalul Petre Dumitrescu a aprobat cererea din inamice de front, la iniţiativele personale ale căpitanilor proprie iniţiativă a căpitanului aviator Valentin Stănescu Ioan Marotinenu şi Petre Stoian (din Batalionul 1 de a pleca în căutarea M.U. române. Ofi ţerul a îndeplinit Vânători Moto/ Regimentul 4 Vânători de Munte) au cu succes misiunea pentru care s-a oferit voluntar. În zborul executat direct din maşini o manevră pe la sud-est de satul de întoarcere, deşi atacat de avioane sovietice, căpitanul Doncinschi, de unde au declanşat atacul prin surprindere aviator Stănescu a descoperit într-o formaţiune de romb asupra escadroanelor de cavalerie sovietice, care au suferit uriaş, cu tunurile la mijloc şi tancurile pe margini, unităţile pierderi şi s-au retras în debandadă. În vacarmul luptei, Diviziei 1 Blindate române încremenite în stepa îngheţată cu fum de explozii, schije şi bucăţi de pământ, cu zăpadă din lipsă de benzină. Generalul Dumitrescu a luat imediat îngheţată aruncate în aer, comandantul Corpului 8 măsurile ce se impuneau pentru a doua zi.... Cavalerie şi generalul Borisov comandantul Diviziei 21 Cavalerie sovietică au reuşit să scape cu fuga. 23 noiembrie 1942. A patra zi de la declanşarea bătăliei. La ora 9.30 s-a raportat Corpului 48 Blindat că: Gerul muşcă cu furie. Temperatura aerului - 20° „MUREŞUL” (indicativul radio al diviziei pentru această Regrupată în raionul Novoriabuchin (Grupul de zi) a atacat cu succes spre sud. Au fost cucerite localitatea Specialităţi), Osserschi ( Regimentul 3 Vânători Moto), Donşinschi şi înălţimile de la est. S-a cerut Corpului 28 să Ossinovschi (comandamentul diviziei şi Regimentele 1 precizeze situaţia Diviziei 22 germane. La acest mesaj nu Care de Luptă, 4 Vânători şi 1 Artilerie) divizia era în s-a răspuns. De aceea el a fost repetat la ora 11.20: „Rugăm dispozitiv de apărare circular, fără hrană şi aprovizionări comunicaţi urgent situaţia Diviziei 22 germane”15. La cele de primă necesitate pentru capacitatea operativă, lipsită două cereri ale diviziei române, Corpul 48 Blindat nu a complet de carburanţi şi cu foarte puţină muniţie de transmis nici un răspuns. artilerie. Începând cu ora 9 dimineaţa, ceaţa existentă Divizia a reluat mişcarea spre sud şi respingând toate de patru zile a început să se destrame. În jurul orei 12, forţele inamice întâlnite a ajuns către ora 14.30, la 3 km în apropierea poziţiilor artileriştilor colonelului Mihail, sud-vest de Bolşoia Doncinsca, pe înălţimea cu cota 178,9; comandantul Regimentului Artilerie Moto, a aterizat un patrulele de recunoaştere trimise s-au înapoiat... raportând avion de observare, iar pilotul român, locotenentul aviator că localitatea este ocupată de inamic. Tanasă T. Mancu [originar din Ungureni, jud. Tecuci; Fără legătură (radio) de 3 zile cu generalul Petre făcea parte din Flotila 2 Aviaţie Informaţie, Escadrila Dumitrescu, comandantul Armatei 3, neprimind niciun 13. Condiţiile în care a zburat de pe aerodromul de la răspuns din partea Corpului 48 la rapoartele repetate Morozovscaia au fost vitrege, pe o ceaţă deasă şi un adresate acestuia, fără să cunoască niciun fel de date cu plafon de cca. 10-15 m. Ajuns în dreptul zonei în care privire la situaţia operativă a Diviziei germane de Tancuri, era divizia, pe care o avea marcată pe hartă, a identifi cat cu cantităţi din ce în ce mai mici de carburanţi şi muniţii, uşor tancurile după stemele româneşti care erau vopsite pe fără hrană, unităţile diviziei complet epuizate au trecut turle. Iniţial a tras o rachetă albastră cu 5 stele, semnul de la sud de râul Kurtlak şi la căderea serii s-au regrupat identifi care stabilit ca fi ind avion amic. Apoi a aterizat.- în perimetrul localităţilor Osserschi, Ossinovschi, n.n.], a adus un sufl u de îmbărbătare, aducând vestea că a Klepovschi, la câţiva de kilometri de râul Cir. A trecut şi fost identifi cată zona în care se afl ă Divizia şi că s-au luat cea de a treia zi şi joncţiunea cu tanchiştii colonelului Roth măsuri pentru aprovizionarea ei cât se poate de repede, nu s-a făcut. În această zi au fost pierdute 10 care de luptă. pe calea aerului, cu muniţie, carburanţi şi hrană. A cerut Generalul Gherghe era extrem de abătut. Unităţile diviziei să se treacă repede la amenajarea locului de aterizare a erau istovite; principala forţă de şoc a Diviziei Blindate, avioanelor de transport. Regimentul 1 Care de Luptă suferise pierderi grele şi cu La Regimentul 1 Care de Luptă, „4 avioane de mare difi cultate mai era posibil să fi e întrebuinţat în acţiuni transport «Junkers - 52» au adus 4.000 litri de benzină de luptă. Pentru menţinerea capacităţii operative a diviziei, şi 4.000 kg alimente. Până în seara zilei s-au mai făcut erau necesare aprovizionări urgente cu benzină şi muniţii. două transporturi aero, continuând cu acest transport au În cazul în care Divizia Blindată nu primea sprijin pe cale fost evacuaţi ofi ţerii morţi: colonelul Alexandru Pastia, aerului de la Armata a 3-a, urma să ordone distrugerea locotenent colonelul Virgil Runceanu, căpitanul Victor tehnicii de luptă înainte ca aceasta să cadă în mâinile Stroescu şi răniţii: căpitanul Petre Naghel, sublocotenentul inamicului. În seara zilei de 22 noiembrie 1942, generalul Ilie şi 90 de oameni de trupă”16. În tot cursul zilei de 24 Gherghe, acest ofi ţer calm dar extrem de hotărât, nu ştia noiembrie 1942, avioanele de transport au continuat aprovizionarea unităţilor blindate cu benzină, muniţie

80 1 (47) 2010 document studii/documente

şi alimente; la înapoierea către bazele lor, avioanele au În sfârşit, după 6 zile şi nopţi „vânătoarea” ia evacuat răniţii, bolnavii şi degeraţii în urma luptelor sfârşit. Camarazii români şi germani dau mâna la.... de la 20 la 24 noiembrie. Divizia Blindată trăia, nu era Cernişevscaia! „terminată”. La aceasta au contribuit în ordine, căpitanul 26 noiembrie 1942; temperatura aerului - 20°. aviator Valentin Stănescu, generalul Petre Dumitrescu, Precedată de avangardă, Divizia Blindată, cu ultimele locotenentul aviator Tănasă T. Mancu şi bravii aviatori forţe, cu capacitatea combativă micşorată, s-a pus în marş din Escadrila 108 Transport Greu comandată de curajosul către Cernişevscaia, unde trebuia să facă legătura cu divizia căpitan comandor av. Constantin Abeles. Transmisioniştii de tancuri germană. căpitanului Varia au reuşit să restabilească legătura radio Uzbeci, kirghizi şi turcmeni, încălţaţi cu bocanci cu Armata a 3-a. de iarnă „made in U.S.A.” din Regimentele 11 şi 66 Infanterie sovietice, atacă fl ancul drept descoperit al Luptele din 24 noiembrie 1942. Regimentului 4 Vânători Motorizat (din organica Diviziei Străpungerea celei de a doua încercuiri 1 Blindate), în scopul de a învălui pe la sud de Divizia În 24 noiembrie 1942 timpul era cu zăpadă şi ger. 22 Blindată germană izolată în Cernişevscaia. Sprijinită Vizibilitatea bună, mercurul termometrelor înregistra - de tot armamentul greu al Batalionului 2 Vânători Moto, 25°. Cu gând de revanşă şi de a face uitată umilinţa trăită Compania 7 Vânători a oprit atacul inamicului. Moare, în în urmă cu 36 de ore de ostaşii Diviziei 21 Cavalerie fruntea companiei, cu puşca mitralieră în mână, căpitanul Doncinschi, în jurul orei 6 dimineaţa, unităţi din Divizia Vintilă V. Racoveanu [fi ul colonelului de cavalerie Vintilă 58 Cavalerie rusă împreună cu o coloană motorizată, au Racoveanu care, la rândul său s-a comportat strălucit cu trecut râul Cir, s-au îndreptat şi apoi au atacat unităţile unitatea sa, în timpul operaţiunilor militare din Primul Diviziei Blindate române în două direcţii. Mii de călăreţi Război Mondial. Atât tatăl cât şi fi ul au aparţinut aceste atacau vijelios din toate direcţiile. Generalul Gherghe sublime arme, considerată „prinţesa” câmpului de luptă - a cerut intervenţia grabnică a aviaţiei. Curând cerul n.n.] comandantul ei. din zona de acţiune a fost împânzit timp de o oră de La ora 15.00 motocicliştii căpitanului Manolescu se escadrile de avioane germane de bombardament în picaj întâlnesc cu autoblindatele comandamentului Corpului „Stukas”. Bombele cădeau cu precizie asupra atacatorilor; 48 german, iar câteva minute mai târziu, colonelul Otto au fost împrăştiate coloanele de luptă inamic şi distrus Benedict, comandantul Grupului Specialităţi Moto se materialul de artilerie şi aruncătoare, punându-l pe inamic găsea în faţa generalului locotenent Ferdinand Hei. Acesta, în imposibilitate să continue atacurile. La cumplitul val cere ofi ţerului român să îndrepte unitatea sa cât mai repede de foc al bombelor de aviaţie pogorâte din văzduh, s-au spre Cernişevscaia, unde facă legătura cu divizia germană. adăugat tragerile terestre prin ochire directă ale tunurilor Prompt, colonelul Benedict cere maiorului Victor Burchi şi mitralierelor de pe tancuri. să îndrepte detaşamentul blindat către Cernişevscaia.. Cu toată rezistenţa curajoasă opusă atacurilor în În înaintarea lor, carele de luptă au distrus 4 tunuri valuri ale cavaleriei ruse, cu tot spiritul de abnegaţie din antitanc, aproximativ 10-12 arme anticar, numeroase partea ostaşilor, subofi ţerilor şi ofi ţerilor, situaţia operativă branduri şi armament automat şi, la aproximativ 3 km a Diviziei Blindate continuă să fi e critică. Dinspre est, sud de localitate, s-au oprit întrucât două care de luptă ale inamicul continua să preseze puternic dispozitivul care sergenţilor Atanasie Manolescu şi Matei A. Dobra au fost era încercuit, iar către vest drumurile erau interceptate de luate de căpitanul german Mielenhause din Divizia 22 inamic. Generalul Gherghe a hotărât ca în noaptea de 24/25 Blindată. Acesta împreună cu căpitanul Florea Pârvănescu, noiembrie 1942 să descleşteze resturile diviziei şi să treacă cu la comanda unui detaşament, s-a îndreptat spre localitatea aceasta la vest de râul Cir - în avangardă, un eşalon de care de Warlamuff unde au despresurat un grup de grenadieri germani încercuiţi aici de ruşi. luptă, iar în ariergardă Regimentul 4 Vânători Moto. Marşul În seara zilei de 26 noiembrie, unităţile Diviziei s-a executat în tot cursul nopţi de 24/25 noiembrie fără Blindate române se găseau la sud vest de râul Cir şi erau contactul cu inamicul. Divizia a trecut râul Cir, la ora 4.30, pe alături de tanchiştii germani ai Diviziei 22 Blindate la Gusinca, iar la ora 10 (era 25 noiembrie) s-a regrupat zona „Fulgerul” cu fl ancul stâng pe localitatea Cernişevscaia. Solotvschi, Mihailovca. În tot cursul acestei zile, unităţile Aici, după 6 zile şi nopţi de lupte sângeroase, şi-au dat diviziei au staţionat în localităţile susmenţionate unde s-au mâna, camarazii români şi germani; vânătoarea sovietică aprovizionat cu muniţie, carburanţi şi hrană şi au evacuat răniţii şi degeraţii. Aprovizionarea a început după amiază şi s-a terminat către ora 20.00. Primindu-se ordin ca „...Divizia Blindată română să facă legătura cu Divizia germană, atacând dinspre nord-vest spre Cernişevscaia, nimicind inamicul de pe râul Cir”17, marşul Diviziei Blindate române spre Cernişevscaia a început la 26 noiembrie. Comandantul avangărzii: colonelul Otto Benedict, comandantul Grupului de Specialităţi Moto. În vârful avangărzii: motocicliştii căpitanului Gheorghe Manolescu. Avangarda era urmată îndeaproape de un detaşament blindat în care se găseau plutoanele sublocotenenţilor Alexandru Velican, Gheorghe Budu, Virgil Petrescu şi Ştefan Stoenescu, cu tancurile mijlocii comandate printre alţii de sergenţii majori Atanasie Manolescu, Ştefan Răducu, Matei A. Dobra. Cu ultimele forţe ÎNAINTE PPicturaictura - tancuritancuri înîn ddispozitivispozitiv 19431943 spre Cernişevscaia, în ajutorul camarazilor germani.... document 2010 1 (47) 81 studii/documente

cu efectivele reduse, cu mult personal degerat, Divizia 1 Blindată stăpâneşte ferm înălţimile din sectorul Cir de la sud-est Cernişevscaia. De la 27 noiembrie 1942 generalul colonel von Weichs comandantul Grupului de Armate „B” a încredinţat Corpului 48 Blindat o altă misiune. Divizia 22 Blindată germană a fost încadrată operativ în Corpul 2 Armată român comandat de generalul Nicolae Dăscălescu. Tot aici va fi încadrată la 3 decembrie 1942 şi Divizia 1 Blindată română. Generalul Heim [Ulterior, din dispoziţia lui Hitler, generalul Ferdinand Heim a fost găsit vinovat pentru incapacitatea de a riposta atacurilor sovietice şi îndepărtat din Wermacht; vezi Adrian Pandea, Ion Pavelescu, Eftimie Ardeleanu, Românii la Stalingrad, FFabricaabrica MMalaxaalaxa 11941941 Bucureşti, Editura Militară, 1992, p. 346] a întocmit şi înaintat superiorilor săi o sinteză cu privire la acţiunile operative ale Corpului 48 de la declanşarea operaţiunilor care a urmărit capturarea sau nimicirea Diviziei 1 Blindate din 19 noiembrie. În această sinteză, „comportarea Diviziei sub comanda generalului de infanterie Radu Gherghe Blindate române a fost trecută sub tăcere”18! s-a sfârşit cu un eşec umilitor. Orăşelul Cernişevscaia - La 3 decembrie 1942, Divizia 1 Blindată a ieşit important nod rutier de comunicaţii este înconjurat din din compunerea Corpului 48 Blindat german şi a intrat toate părţile de înălţimi domoale ale căror creste ofereau în subordinele Corpului 2 Armată român comandat de importante puncte de observare, de conducere a focului generalul Nicolae Dăscălescu. şi desfăşurarea forţelor pentru atac. Aceste înălţimi erau Între 3 şi 31 decembrie 1942, acţiunile operative ale ocupate de trupe sovietice care aveau posibilitatea să Diviziei 1 Blindate s-au desfăşurat în cadrul Corpului 2 lovească cu foc din toate părţile Divizia germană de Tancuri. Armată. Rezistenţa Diviziei Blindate pe râul Cir, la sud Dacă nu stăpâneau crestele de la sud de Cernişevscaia, de Cernişevscaia, a fost neclintită de la 26 noiembrie la 23 germanii s-ar fi găsit în mare pericol fi ind ameninţaţi de decembrie 1942. a fi închişi într-un cerc, fără libertate de mişcare. Numai un atac din partea Diviziei Blindate române care să Drama de la Skobelev cucerească şi să păstreze cu orice preţ înălţimile de la sud- În 22 decembrie 1942 colonelul Vasile Mihail, est Cernişevscaia făcea posibilă eliminarea acestui pericol. comandantul Regimentului 1 Artilerie Moto a primit La rândul lor, sovieticii trebuiau să atace rapid pentru a ordin din partea generalului Gherghe ca să organizeze zădărnici ocuparea înălţimilor de către români, a cotelor cu divizionul comandat de căpitanul Maftei Ion (cu 133, 2, 125,7 şi 132,0. două baterii reduse, reorganizate) împreună cu vânătorii În dimineaţa zilei de 27 noiembrie, Regimentele maiorului Teodor Cotuţui şi cu Batalionul 3 Ciclişti din 11 şi 66 Infanterie, un regiment de cavalerie întărite cu Regimentul 360 Grenadieri german, apărarea nodului de tancuri şi artilerie pe viscol, ger puternic (temperatura comunicaţii de la localitatea Pokrovschi. aerului - 25°) şi o vizibilitate redusă, sovieticii au trecut Abia a ajuns colonelul Mihail în zona observatoarelor la atac. Încleştarea a fost deosebit de sângeroasă. A durat situate la înălţimea de la nord Pokrovschi când bateriile au până seara când noaptea a pus capăt luptelor. Unităţile deschis focul în sprijinul vânătorilor români şi batalionului Diviziei Blindate române nu au putut fi clintite din de ciclişti german, atacaţi de tancurile ruseşti. poziţiile ocupate. Artileriştii colonelului Mihail au sprijinit cu foc intens retragerea celor două batalioane spre Skobelev. Deoarece La atac cu ultimele forţe batalionul de ciclişti, sub presiunea blindatelor ruseşti, s-a La 29 noiembrie 1942, unităţile diviziei cu efectivele retras în dezordine, divizionul căpitanului Maftei a rămas împuţinate şi-au strâns rândurile şi au trecut din nou la singur, fără niciun element de acoperire în faţa tancurilor atac. Scopul acţiunilor ofensive, care trebuiau duse pe o ruseşti. Divizionul s-a încolonat şi s-a pun în mişcare spre adâncime de 5-7 km era cucerirea şi stăpânirea înălţimilor Morovzovscaia, coada coloanei a fost surprinsă de tancurile situate la 3 km sud-est Cernişvscaia. Unităţile române cu ruseşti; acestea au distrus prin foc de tun şi călcare cu şenila, o capacitate combativă extrem de redusă (50% valoarea toate tunurile, obuzierele şi maşinile. Generalul Dăscălescu operativă) au fost întărite cu subunităţile germane de a dat ordin de retragere. În dimineaţa zilei de 24 decembrie, artilerie de însoţire. colonelul Mihail s-a îndreptat din nou spre Skobelev pentru La ora 9, Regimentul 3 Vânători Motorizat cu 6 care a recupera din materialul de artilerie pierdut. La ieşirea din de luptă mijlocii ale căpitanului Florea Pârvulescu, cu 4 satul Semionovsca, un tanc rusesc şi câţiva partizani au tunuri antitanc greu de 75 mm, la care s-au adăugat şi 3 deschis focul prin surprindere, distrugând 5 maşini şi un tun piese a.a. calibrul 88 mm, sub comanda căpitanului german anticar. Căpiatul Dumitru Prisecaru a fost ucis, iar colonelul Millenhause, a început atacul pentru cucerirea înălţimii cu Vasile Mihail, căpitanul Ion Ciobanu şi sublocotenentul cota 132,0. Dispozitivul inamicului a fost sfărâmat cu focul Salustiu Sigartău grav răniţi. Căpitanul Maftei a urcat armamentului de la bordul carelor de luptă mijlocii din răniţii şi morţii în maşini şi a revenit în dispozitivul plutoanele comandate de sublocotenenţii Gheorghe Budu regimentului... Retragerea de la râul Cir începută în noaptea şi Virgil Petrescu, care prin atacul impetuos al tancurilor, au de 23/24 decembrie pentru a ieşi a treia oară din încercuirea nimicit prin foc şi strivire cu şenila, armamentul automat inamicului a fost un mare succes. Pe gerul năprasnic din 25 şi aruncătoarele inamice afl ate pe direcţiile de înaintare. şi 26 decembrie 1942, la Solotovschi, a fost sfărâmat atacul Cu unităţile greu încercate, epuizate fi zic şi slab hrănite, Diviziei 22 Moto siberiene.

82 1 (47) 2010 document studii/documente

Crăciun la Cotul Donului 22.11.42 a întâlnit pe direcţia de mişcare, la Donşinschi, „...Către ora 11, generalul comandant al diviziei s-a Divizia 21 Cavalerie din Corpul 8 Cavalerie sovietic pe deplasat în prima linie, la fi ecare unitate, transmiţând care atacat-o direct din maşini şi a împrăştiat-o fulgerător. tradiţionalele urări de Sfi ntele Sărbători...” . Între 2 noiembrie şi 20 decembrie, cu efective reduse în Jurnalul de operaţii al Regimentului 4 Vânători urma pierderilor suferite, a menţinut neclintit sectorul de Moto consemnează: „...Dimineaţa primei zile de Crăciun. apărare de pe râul Cir, la sud de Cernişevscaia. Suntem fără alimente; oamenii îngheţaţi după o noapte Fapte de arme: petrecută în luptă cu frigul şi cu drumul greu. Benzină Soldatul Vasile Oţel (ctg.1941) în atacul pentru avem doar pentru o etapă de marş. La lumina palidă a respingerea inamicului pătruns în satul Sircovschi să câtorva lumânări prinse pe o creangă de brad, ne-am scoată din luptă punctul de comandă al diviziei „...cu amintit că suntem în prima zi a Crăciunului Sfânt şi o clipă, echipa sa de la puşca mitralieră a curăţat prin foc două case ne-am întors gândul spre înapoi spre ţară, la obiceiurile din care inamicul executa foc automat în fl ancul şi spatele noastre creştineşti” . Întrucât Divizia 1 Blindată nu mai companiei sale, nimicind din aceste case 9 soldaţi inamici. era capabilă să îndeplinească nici cea mai neînsemnată Îşi continuă înaintarea cu echipa; a descoperit un pluton misiune de apărare, Marele Cartier General a hotărât inamic pe care l-a nimicit cu focul puştii mitraliere.” scoaterea ei de pe zona de operaţii şi aducerea în ţară. La „...Sergentul Nicolae I. Mihalcea (ctg.1940) a atacat 31 decembrie 1942, cu Regimentul 4 Vânători Moto în în fruntea grupei sale o poziţie inamică unde se găseau frunte, Divizia 1 Blindată a început marşul de reîntoarcere 9 tunuri anticar şi 5 căruţe cu muniţii, capturând totul. acasă. Regimentul 1 Care de Luptă a sosit la Târgovişte, la Continuă lupta, capturează 10 prizonieri şi a salvat de la 29 martie 1943, la ora 5,17 dimineaţa. moarte, chiar în momentul execuţiei, un sublocotenent şi 5 ostaşi români de la Cartierul Diviziei 14 Infanterie, Unităţile Diviziei Blindate luaţi prizonieri de sovietici” . Cu iubirea de ţară şi credinţă Regimentul 3 Vânători Moto în Dumnezeu, au dovedit un eroism incredibil, au luptat Comandant: colonel Nistor Constantin cu bravură şi dispreţ total faţă de moarte, soldaţii: Vasile Regimentul a avut o acţiune glorioasă şi o dârzenie Oţel, Emilian Pârvan, Constantin Popescu; fruntaşii: neclintită în toate luptele din iarna anului 1942/ 1943 de la Nicolae Iancu, Ştefan I. Rădulescu, Radu Constantin; Cotul Donului. „...Timp de 42 de zile, de la 19 noiembrie caporalii: Gh. Bâlbă, Ştefan Mitocaru; sergenţii: Nicolae la 31 decembrie 1942, Regimentul 3 Vânători Moto nu a Mihalcea, Vasile Iftode, Florea Angheloiu; sergenţii ştiut ce este odihna, căldura şi adăpostul; a stat neclintit t.r. Florea Pătrunjeanu şi Iordache Sfârleză; sergenţii la datorie în viscol, zăpadă şi ger, menţionează generalul majori: Vasile Aniculăesei, Gh. Ionescu, Marin Radu, Gherghe în ORDINUL DE ZI PE DIVIZIE nr. 82/ Constantin Miu; plutonier Aurel Voicu; sublocotenenţii: 11.03.1943” . Teodor Văzdăuţeanu, Cristu Fulga, anton Grigăruţă, Fapte de arme: Zaharia Dionisie; sublocotenenţii medici Laureţiu Voicu „...Plutonul comandat de locotenentul (r) Vladimir şi Constantin Nuţuless; sublocotenenţii (r) Victor Pop, Moraru din Compania a 3-a, la Oserschi, pe râul Cir, în Alexandu Homotescu, Petre Nucuţă, Ion Armenu, Ion zilele de 23 şi 24 noiembrie a REZISTAT TIMP DE Popescu; locotenenţii: Gh. Mărăşescu, Vasile Manoloiu, 24 DE ORE atacurilor repetate date de inamic cu forţe Octavian Talea, Petru Anastasiu, Florea Pierdevară; superioare. În 29 noiembrie 1942, ofi ţerul cu plutonul său căpitanii: Graţian Opriş, Ioan Marotinenu, Dumitru a pătruns adânc în liniile inamice, în urma cărui fapt a fost Pruncu, Petre Stoian, Alexe Georgescu, Vintilă Racovean; încercuit. Atacat de inamic, a rezistat 3 ore, până a fost maiorii: Nicolae Iliescu, Teodor Cotuţui; locotenent despresurat” . Pe zăpadă şi ger aspru, fl ămânzi şi extenuaţi, colonel Ioan T. Ionescu sub focul inamicului, au înscris pagini de epopee în Cartea Regimentul a fost citat pe DIVIZIE prin O.Z. de Aur a regimentului: sergenţii: Dumitru Gherasim, nr. 83/11.03.1943. Ioan Mureşanu, Eremia Ursan, Sava Rus, plutonier Ioniţă Iovan; sublocotenenţii: Iuliu Vişan, Grigore Tilea, Dumitru Regimentul 1 Artilerie Motorizat Crăciun, Gh. Frâncu; locotenenţii: Gh. Ionescu, Eugen Comandant: colonel artilerie Vasile Mihail Mardaloescu, Gh. Brega şi Ioan Gh. Gheorghe; căpitanii: Fapte de arme: Gh. Rotaru, Iosif Vital, Tiberiu Stoianovici, A. A. Vâlcea, De câtă măiestrie artileristică, de câtă pricepere, Filip Gospodaru, Anghel Dragostin, Ştefan Rădescu; maior Gh. Şerban şi locotenent colonel Virgil Rusu. Au asigurat zile şi nopţi la rând mişcarea regimentului GGeneraluleneralul ConstantinConstantin PPantaziantazi îînn iinspecţienspecţie prin teren accidentat: sublocotenent tehnic Florea ppee frontfront - 008.08.19428.08.1942 Tănăsescu, plutonier tehnic Maria Enache, sergenţii majori Alescu Tansan, Ioan Manolache, Ioan Burtea, Gh. Brânzan, Alexandru Simionescu, Petre Şerban, Nicolae Niţă, Ioan Grozăvescu, Ioan Otavă, Andrei Gurgui, submaiştrii civili Teianu Neagu, Naghi Stavri şi Alexandru Dumitrescu. Regimentul 4 Vânători Moto Comandant: locotenent colonel din cavalerie Gh. Z. Popescu. A intrat direct în focul luptelor de la Cotul Donului la 20 noiembrie 1942, când a trecut valea mocirloasă Zariza şi împreună cu tancurile au nimicit inamicul de la colhozul Winterlager şi a cucerit mamelonul cu cota 204,5. În document 2010 1 (47) 83 studii/documente

formidabil atac al cavaleriei bolşevice. Ofi ţerul a dat dovadă de foarte mult curaj, pricepere avânt şi dibăcie. Este unul din cei mai bravi ofi ţeri ai regimentului” . „...Sublocotenentul Virgil Gh. Petrescu, comandant de pluton de care mijlocii, a luat parte la toate acţiunile companiei sale. În ziua de 28 noiembrie 1942 a atacat şi cucerit cota 132 de la sud est Cernişevscaia în sprijinul Regimentului 3 Vânători Moto. A acţionat cu multă repeziciune şi pricepere uşurând mult lupta infanteriei: în toate acţiunile ofi ţerul a dat dovadă de foarte mult curaj, pricepere şi îndrăzneală” . „...Fruntaşul David Mihai (din comuna Moţăieni, Dâmboviţa, ctg. 1941) mecanic conductor pe tanc mijlociu T.3, la 23 noiembrie 1942, rămâne în pană, iese afară din KKercierci 11943943 car şi sub focul inamicului îşi deplasează carul. La 24 noiembrie a descoperit 4 care R.2 împotmolite într-o spirit de sacrifi ciu, bravură legendară şi artă militară au dat mlaştină, în pană, în pericol de a fi capturate sau distruse dovadă comandanţii Divizionului 3 Tunuri Grele (maiorul de inamic. Le-a remorcat şi le-a scos din mlaştină. După Constantin Durican), Bateriei 8 (căpitanul Ion Maftei), ce a stat timp de 8 zile neîntrerupte pe poziţie cu carul său, artileriştii colonelului Vasile Mihail (la vest de Skobelev) a refuzat să fi e schimbat cu un alt conductor, sub motivul care au sprijinit luptele ariergărzilor Diviziei Blindate. CĂ NU POATE ÎNCREDINŢA CARUL ORIŞICUI” Din regiment au căzut la datorie: căpitanii Dumitru [minunat exemplu de dragoste faţă de arma tancuri şi Prisecar şi Antoniu Viorel; locotenenţii Păiuş Mircea, regiment - n.n.]. Brâzan Vasile, Ionescu Florea; sublocotenenţii: Vasilescu „...Sergentul Dinu Alexandru (din Dinu, Târgovişte) Stabu, Ceauşelu, Strănchescu, Gheorghieţ Bitea, Popescu din Compania a 6 „Skoda R.2”, artelnic la aprovizionare Mircea, Pietrăreanu Emil, Bereşteanu Gh.; sublocotenentul [veselarul companiei - n.n.], în timp ce transporta alimente mecanic Stâncic Constantin; sublocotenenţii (r) Ciplea pentru unitate, a găsit un car de luptă pe câmp, în pană, Vasile, Danciu Traian, Ceapă Nicolae, Chireanu Teodor; al cărui conductor fusese rănit. Fără a aştepta îndemnul subofi ţerii tehnici Ion Ciornei, Tibulcă Dumitru, segentul nimănui, fi ind instruit conductor, a reuşit să depaneze major Constantin Gavrilă; sergenţii Ion Vasile, Gherasim, carul şi să-l aducă în cantonament la Cernişevscaia, sub Dudău, sergentul t.r. Dumitru Tapu. focul inamicului, dovedind curaj deosebit” . Pentru eroism exemplar şi bravură dovedite pe timpul ÎN MEMORIAM luptelor, au fost decoraţi cu „VIRTUTEA MILITARĂ” „...În inima mea va rămâne neştearsă, toată viaţa cl. I-a sergenţii majori Axente V. Gh. Atanasie Manolescu, mea, amintirea Divizionului 1 din Regimentul 1 Artilerie Ştefan N. Răducu, Matei A. Dobra, Ion M. Dogaru, Motorizat, care a intrat cel dintâi în luptă la 23 septembrie sergentul Vasile C. Grigore şi caporalul Vasile Fănuţ. 1942 în sectorul Diviziei 1 Cavalerie şi care a CĂZUT Au căzut la datorie: locotenent colonelul Virgil EROIC LA STALINGRAD” . Runceanu, căpitanii: Nicolae Apostol, Victor Stroescu, „...Regimentul a revenit în Bucureşti, în ziua Ioan Drăghicescu, sublocotenentul (r) Gheorghe V. de duminică 28 martie 1943, în cazarmă, la ora 9.00 Roman, plutonierul Nicolae Bărăgău, sergenţii majori: dimineaţa. S-a scurs abia o oră şi la ora 10, generalul Constantin N. Vălenu, Stelian I. Ionescu, sergenţii Ion Radu Gherghe s-a găsit în mijlocul unităţii sosite de pe Radu, Ioan I. Stoenescu, Ilie Tutulescu, Nicolae Dandu, front, aducând mulţumiri verbale pentru faptele de arme caporalii: Ioan Dumitrescu, Florea N. Bâră, Ion Vasilescu, şi vitejie săvârşite de regiment pe timpul operaţiunilor din Vasile Tănase, Constantin Popescu, fruntaşii: Fănică campania anului 1942” . Popescu; Ion I. Keler, Traina Moise, Nicolae Ungureanu, soldaţii: Nicolae Grigoresu şi Andrei Butnaru. Regimentul 1 Care de Luptă Pierderile în carele de luptă ale Regimentului 1 au Comandant: colonel Ionescu Emilian fost: „....75 care de luptă R.2 dintre care 27 distruse în Fapte de arme: lupte, 27 pierdute din cauză de pană de motor, iar 21 din În iarna anului 1942, pe gerul năpraznic al stepei cauză de pană de benzină. Care de luptă mijlocii T.3-5 îngheţate, în încleştarea pe viaţă şi pe moarte cu valurile de dintre care 3 distruse în lupte, iar două pierdute din cauză cavalerie şi de tancuri mijlocii T. 34 - 76, voinţa şi puterea de pană de motor. Care de luptă mijlocii T.4 -7 dintre care de luptă a echipajelor tancurilor uşoare „Skoda R.2” au fost două distruse în lupte, iar 5 din cauză de pană de motor” . de nezdruncinat în îndeplinirea misiunilor de sacrifi ciu pentru ruperea încercuirilor inamicului, după cum reiese Grupul de Specialităţi Moto şi din următoarele emoţionante exemple: Comandant: colonel Benedict Otto „...La Ossinovschi compania căpitanului Pârvănescu, A inclus: Grupul de Cercetare ( 4 companii) timp de 7 ore, a supravegheat continuu şi a distrus prin Batalionul Tunuri Anticar ( 4 companii) foc de mitralieră şi tun, valurile de călăreţi care şarjau satul Compania Antiaeriană şi Trenul Grupului şi care încercau să infi ltreze în spatele Regimentului 3 Fapte de arme: Vânători Moto” . Misiunea principală a Grupului de Specialităţi Moto „...La 24 noiembrie Plutonul Care de Luptă mijlocii a fost asigurarea fl ancurilor şi spatelui diviziei blindate. Au T.4, comandat de sublocotenentul Alexandru Velican, comis acte de eroism ieşite din comun prin iniţiative, curaj contribuie cu focul armamentului său condus magistral, extrem şi exemple personale SALVATOARE căpitanii: la apărarea localităţii Ossinovschi şi la distrugerea unui Gh. Manolescu, Petre Zănescu şi Dumitru Picioroga,

84 1 (47) 2010 document studii/documente sublocotenenţii: Mircea Ralea, Ştefan Ţarălungă, Nicolae Soare, Ioan Păcală, Constantin Zapan şi sublocotenentul (r) Gh. Stângaciu. La Cotul Donului „...Batalionul Antitanc, comandat de maiorul Alexandriu Dumitrescu, a distrus în cursul acţiunilor de luptă, dintre 20-26 noiembrie, 45 de care inamice” . Compania 1-a Antitanc (comandant cpt. Alexandru Giurgiu) în ziua de 22 noiembrie, în ariergarda Diviziei Blindate a ajuns în satul Doncinscaia. Aici „... compania a fost atacată pe uliţele satului de 8 care sovietice pe care le-au traversat de câteva ori. Cum rezultatele TTanculancul RenaultRenault RR22 1941-19421941-1942 obţinute de la tunurile cal. 47 mm [din dotarea companiei n.n.] au fost slabe, proiectilele nu au pătruns blindajul la sosirea în această zonă a unităţilor diviziei. După carelor, sergenţii Iovănel, Mihăilescu şi Ion Zazaria şi două zile, în urma gravelor răni primite, bravul căpitan fruntaşul Ambrozie Marta s-au urcat pe carele inamice cu Gheorghe Gh. Dorângă se stinge din viaţă cu zâmbetul pe buze şi cu gândul la pionierii săi” . Ofi ţerul a fost citat prin sticle de benzină, incendiind 3 care” . ORDINUL DE ZI nr. 83 pe Divizia 1 Blindată. În ziua Pe gerul năprasnic al stepei îngheţate, în noapte, de 30 martie 1943, Batalionul 1 Geniu Moto a revenit în într-o situaţie confuză şi de derută, în pericol de a fi garnizoana de reşedinţă Piteşti. capturat de călăreţii sau tancurile sovietice sergentul major Niţă Ştefan (originar din comuna Surdila, judeţul Brăila), PREOŢII MILITARI din unităţile şi comandamentul manifestând spirit de iniţiativă, voinţă şi mult curaj, găseşte Diviziei Blindate au sfi nţit troiţe ridicate de unităţi, au depozitul volant al M.U: încarcă maşina cu muniţii şi se efectuat ceremonialul religios la înmormântarea ostaşilor prezintă la timp la unitate spre satisfacţia comandanţilor căzuţi la datorie şi până la începere luptelor „...au botezat săi, căpitanul Mircea Rotaru şi colonelul Otto Benedict. copii locuitorilor din satele cazacilor de pe Don, situate în Unitatea sa „trăieşte” şi poate continua lupta... fâşia de acţiune a Diviziei Blindate”.

Morţi Răniţi Dispăruţi Degeraţi Bolnavi evacuaţi Pierderi totale

Perioada ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri ţeri Subofi Trupă Ofi Subofi Trupă Ofi Subofi Trupă Ofi Subofi Trupă Ofi Subofi Trupă Ofi Subofi Trupă Ofi

19-31 august 1942 ------1 - 5 1 - 5

1-30 septembrie - - 1 - 2 5 - - 4 - - - 2 1 33 2 3 43

1-30 octombrie 1942 - - 4 2 - 14 ------2 4 81 4 4 99

1-30 noiembrie 1942 26 14 401 48 24 835 13 19 812 15 18 125 - 4 50 102 79 3356

1-31 decembrie 1942 5 3 62 16 6 312 - - 123 6 4 691 1 2 9 28 15 1197

1-31 ianuarie 1943 - - 2 - - 5 19 19 481 23 27 912 12 8 174 54 54 1574

1-28 februarie 1943 1 - 2 - - 4 ------2 29 1 2 35

Total general 32 17 472 66 32 1175 32 38 1420 44 49 2861 18 21 381 192 157 6309

Întocmit de maior Stoenescu Dumitru – şeful biroului 1 şi căpitan Bănescu Nicolae – ajutor şef birou

Batalionul 1 Geniu Moto Comandant: locotenent - colonelul Bădiceanu Fapte de arme: Admirabil spirit de sacrifi ciu şi sublime fapte de arme au săvârşit în încleştările sângeroase cu inamicul, pionierii căpitanilor Popa şi Gh. Dorângă, comandanţii Companiilor 1 şi 2 Pionieri Moto, locotenent Bădescu, sublocotenentul (r) Iuliu Rădulescu. „...Căpitanul Gh. Dorângă, comandantul Companiei 2 Pionieri Moto, cu toate că a fost grav rănit pentru a doua oară de schijele unui proiectil şi deşi pierde pe ultimul ofi ţer subaltern, îşi reorganizează în grabă compania şi continuă lupta neclintită dârzenie, zădărnicind astfel TTanculancul SkodaSkoda RR22 pătrunderile inamicului la sud-est Cernişevscaia, până document 2010 1 (47) 85 studii/documente

NOTE Tanc în luptă 1Adrian, Pandea, Ion, Pavelescu, Eftimie, Ardeleanu, Românii la Stalingrad, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 24-26. 2Arhivele Militare Române, fond Divizia Blindată, dosar 549/2, f. 188. 3Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar 204/21 (nr. 30), vol.1, f. 77. 4Arhivele Militare Române, fond Grupul Specialităţi moto, dosar 790/1, f. 9 5Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată – stat major -biroul 4–livret nr. 2 echipament, inventar sub nr. 191/ 42, f. 9 6Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 care de luptă, dosar 218/42, f. 20 – 21 (Misiunea militară germană în România – Eşalonul mobil nr. 090/42, Cartier general la 17 septembrie 1942). Prea Cucernicilor preoţi militari căpitanii (r) Anatolie 7Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 549/5, f. 5-6. Brună, Nicolae Popescu; Ioan R. Ionescu, Constantin 8Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 549/5, f. 5-6. 9 Costache, Ioan Munteanu (din Focşani) le aducem pe Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 126/42 f. 6. 10Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 126, stat această cale un respectuos OMAGIU pentru tot ce au major bir. 3 (nr. 34) – vol. II f. 7; 85; 89. făcut pentru ostaşii Diviziei 1 Blindate, de întărirea lor 11Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 126, stat în credinţa strămoşească. Semnifi cativ este faptul că în major bir. 3 (nr. 34) – vol. II f. 7; 85; 89. 12 campania grea din iarna anului 1942 nu s-a înregistrat Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Artilerie Moto, dosar 1255/2 (dosar nr. 32) f. 196. niciun caz de dezertare pe divizie! 13Arhivele Militare Române, fond Grupul Specialităţi moto, dosar În noiembrie 1942, Divizia 1 Blindată a dus o luptă 790/2 (8598) f. 17. pe viaţă şi pe moarte cu un inamic bine dotat şi temeinic 14Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar curent nr. instruit în ducerea acţiunilor pe timp de iarnă, care a avut 126 (nr. 34) vol. II, f. 13; 39-40, f. 95, f. 98; f. 20. 15Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar curent nr. în „gerul necruţător” (mai ales pe timp de noapte), un al 126 (nr. 34) vol. II, f. 13; 39-40, f. 95, f. 98; f. 20. doilea aliat. 16Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar curent nr. Forţa de atac a inamicului în care au excelat tancurile 126 (nr. 34) vol. II, f. 13; 39-40, f. 95, f. 98; f. 20. 17 mijlocii T.34 în raport cu divizia română a fost triplă. Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar curent nr. 126 (nr. 34) vol. II,f. 13; 39-40, f. 95, f. 98; f. 20. Promisiunile Înaltului Comandament al Armatei 18Manfred Kehrig, Stalingrad. Analyse und Dokumentation einer Germane de livrare cu blindate şi piese antitanc făcute Schlacht, Stuttgart, 1979, p. 263. în iarna anului 1942 au fost respectate doar parţial, în 19Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 549/5 f. 65. cantităţi nesemnifi cative. 20Arhivele Militare Române, fond Regimentul 4 Vânători Moto, dosar 1126/1, f. 71. Ieşirea din cele două încercuiri (pe timpul cât Divizia 21Arhivele Militare Române, fond Regimentul 3 Vânători Moto ,dosar Blindată s-a găsit sub comanda germană) s-a făcut cu forţe 150/42 (dosar 31-vol. I-bir. operaţii) f. 136; 140. proprii pe ger şi viscol, pe un teren înzăpezit şi frământat 22Arhivele Militare Române, fond Regimentul 3 Vânători Moto, dosar - situaţie tactică - operativă nu prea întâlnită pe timpul 150/42 (dosar 31-vol. I-bir. operaţii) f. 136; 140. 23 operaţiunilor militare desfăşurate în timpul celui de-al Arhivele Militare Române, fond Regimentul 4 Vânători Moto, doar 117/ 15 fond decoraţii, f. 128. Doilea Război Mondial. 24Arhivele Militare Române, fond Regimentul 4 Vânători Moto, doar Unităţile Diviziei Blindate (printre care şi Regimentul 117/15 fond decoraţii, f. 128. 1 Care de Luptă) sub comanda bravului general Radu 25Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Artilerie Moto, dosar Gherghe şi-au păstrat nealterate voinţa de a lupta precum 1255/2 (32), f. 259. 26Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Artilerie Moto, dosar şi mai ales dorinţa de a nu trăi umilinţa captivităţii. 1255/2 (32), f. 259. 27Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar S-au luptat pentru LIBERTATE! ŞI AU ÎNVINS! 225/42, f. 129-131. 28Dosar personal de activitate al ofi ţerului; notarea în foaia califi cativă pentru 1 noiembrie 1942-31 octombrie 1943, f. 29-30. 29Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar 225/42, f.336; 419; 423. HEROIC ITINERANT OF ROMANIAN 30Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar DIVISION 1 ARMOURED – 225/42, f. 336; 419; 423. 31Arhivele Militare Române, fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar colonel (r.) George Gheorghiu 225/42, f. 336; 419; 423. Th e participation of Romanian Division 1 Armoured 32Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 126, f. 6. 33 at Don Bend fi ghts meant on the one hand the eff ort to Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar inventariat sub nr. 174/42, livret 2- armament, f. 88. confront a motivated and well-equipped enemy and on the 34Arhivele Militare Române, fond Grupul de Specialităţi Moto, dosar other hand adverse weather conditions. 790/2 (8598), f. 47. Keywords: armoured car, fi ght, armoured, coalition, frost. 35Arhivele Militare Române, fond Regimentul 3 Vânători Moto, dosar 150/42 (31 vol. 1) bir. operaţii, f. 142.

86 1 (47) 2010 document studii/documente

La 4 noiembrie 1957, o aeronavă de tip ,,IL-14”, cu echipaj sovietic, având la bord o delegaţie a Republicii ACCIDENTUL AVIATIC Populare Române, care mergea la ceremoniile legate de împlinirea a 40 de ani de la declanşarea Marii Revoluţii DE LA VNUKOVO Socialiste din Octombrie, s-a prăbuşit, la aterizare, lângă ALEXANDRU ARMĂ aeroportul Vnukovo, situat lângă capitala moscovită. În urma accidentului şi-au pierdut viaţa 3 membri ai echipajului, dar şi ministrul de externe al României, Grigore Preoteasa. Ceilalţi membri ai delegaţiei de partid „La apropierea de pista şi guvernamentale a Republicii Populare Române - printre de aterizare avionul s-a lăsat jos care se afl au Chivu Stoica, Alexandru Moghioroş, Nicolae prea devreme, s-a agăţat de vârful Ceau şescu, Ştefan Voitec, Leonte Răutu, Ştefan Voicu, pădurii, în urma cărui fapt şi-a Mihai Novicov (translator), Ion Petrescu (stenograf ), pierdut viteza şi a căzut pe pământ Al. Micu (aghiotantul lui Chivu Stoica) - au fost răniţi la orele 17.58” uşor. Comunicatul ofi cial al T.A.S.S. spunea la vremea aceea că aeronava cu care călătorea delegaţia română „a suferit în timpul aterizării pe aerodrom o avarie. În timpul accidentului a murit tovarăşul Grigore Preoteasa De asemenea, expertiza tehnică efectuată, imediat după (…). Ceilalţi membri ai ai delegaţiei şi persoanele care o accident, de o comisie condusă de inginerul şef al Direcţiei însoţesc - se spune în continuarea comunicatului de presă din Moscova a Aviaţiei de Transporturi a Flotei Aeriene - au suferit contuziuni şi răniri uşoare. Situaţia generală a Civile, reprodusă şi ea în documentele publicate mai jos, sănătăţii lor este în prezent mulţumitoare”1. relevă faptul că avionul ,,IL-14”, care avea la activ 253 ore Despre acest incident aviatic în care şi-a pierdut de zbor fără a avea reparaţii, nu suferise nicio defecţiune viaţa Grigore Preoteasa, membru supleant al Biroului tehnică, întărind încă odată varianta erorii umane ca sursă Politic şi secretar al C.C. al P.M.R, au existat opinii care principală a producerii accidentului. au speculat multă vreme că, în realitate, nu ar fi fost vorba Un rezultat imediat al catastrofei de la Vnukovo, de o eroare de pilotaj, după cum stipula raportul ofi cial, a fost renun ţarea la echipajele sovietice care asigurau ci de un act de sabotaj, pus la cale de Moscova. Cel vizat transportul aerian al ofi cialităţilor române. Astfel, la trei era chiar secretarul general al Partidului Muncitoresc luni de la accidentul de la Vnukovo, membrii Biroului Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej, care începuse să Politic al C.C. al P.M.R. au adoptat o hotărâre prin care a intre în contradicţie cu interesele Moscovei, insistând fost înfi inţată „o subunitate specială de aviaţie de transport pentru retragerea trupelor şi a consilierilor sovietici de în cadrul Ministerului Forţelor Armate ale R.P.R. şi la Bucureşti. anume pe lângă Regimentul 108 Aviaţie Transport - Această variantă era întărită de faptul că delegaţia Otopeni”. Subunitatea a fost dotată cu câte două aparate ofi cială care făcea deplasarea la Moscova, trebuia să fi e „IL-14” şi „Li-2”, „avionul „IL-14” fi ind destinat pentru condusă chiar de Gheorghe Gheorghiu Dej, care din efectuarea de curse lungi şi în afara graniţei, cu aterizare motive personale şi-a amânat vizita în ultimul moment. pe aerodroame amenajate, iar avionul „Li-2” fi ind Astfel un comunicat radio difuzat în seara zilei de destinat pentru efectuarea de curse mai mici, de regulă în 4 noiembrie şi reprodus apoi în „Scânteia”, a explicat interiorul ţării şi care impun aterizarea pe aerodroame de românilor că liderul român nu a mers la Moscova, fi ind dimensiuni mai reduse”.3 „suferind de gripă şi conform avizului medicilor nu se poate deplasa”. Până la urmă conducerea delegaţiei a Avionul IL 14 asemănător cu cel implicat în catastrofa revenit lui Chivu Stoica, membru al Biroului Politic al de la Vnukovo C.C. al P.M.R. şi preşedinte al Consiliului de Miniştri2. În ciuda speculaţilor, raportul ofi cial întocmit de autorităţile sovietice, confi rmă faptul că accidentul în care fusese implicată aeronava de tip ,,IL-14” având la bord delegaţia de partid şi guvernamentală a Republicii Populare Române a fost provocat de o apreciere eronată a comandantului Sleacov Valerii Nicolaievici, în condiţiile în care ceaţa persista, la Vnukovo, în momentul aterizării. document 2010 1 (47) 87 studii/documente

Moartea lui Grigore Preoteasa, ministru al afacerilor externe, nu a lăsat indiferente autorităţile comuniste de la Bucureşti şi Moscova, care au pregătit ceremonia de repatriere şi înhumare cu mult fast. La Moscova, corpul lui Grigore Preoteasa, a fost depus pe un catafalc la Casa Sindicatelor, iar printre cei care au format garda de onoare s-a afl at şi liderul sovietic, Nikita Hruşciov. Corpul neînsufl eţit avea să fi e transportat, a doua zi, în România, cu un tren special. La Bucureşti s-a stabilit în sedinţa Biroului Politic C.C. al P.M.R., din 5 noiembrie 1957, modul în care aveau să se desfăşoare funerariile lui Grigore Preoteasa. La 13 noiembrie 1957, membrii C.C. al P.M.R. şi ai Consiliului de Miniştri al R.P.R. au hotărât ca, în memoria acestuia, numele său să fi e atribuit mai multor obiective şi totodată editarea unui volum care să cuprindă biografi a şi o culegere de articole ale acestuia. Documentele supuse atenţiei, fac parte din arhiva Colegii de partid veghează la catafalcul lui Grigore Preoteasa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. şi prezintă concluziile partid şi guvernamentale a Republicii Populare Române Comisiei sovietice, condusă de A. N. Kosîghin, [ în continuare R.P.R. –n.n.]. vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., În conformitate cu însărcinarea dată de C.C. al înaintate ataşatului militar al României la Moscova. P.C.U.S. de la 5 noiembrie 1957, Comisia guvernamentală Astfel, pe lângă descrierea împrejurărilor care au compusă din tovii: Kosîghin A.N., Jigariov P.F., Zaharov dus la accident, sunt date şi o serie de informaţii despre N.S. cu participarea reprezentanţilor de la Forţele Militare pregătirea echipajului sovietic care pilota aeronava în Aeriene – tov. Cutasin A.I. (locţiitorul şefului Statului momentul incidentului. De asemenea, sunt prezentate: Major) de la Comitetul Securităţii de Stat – tov. Justiaiev raportul medical referitor la starea de sănătate a G.N., de la Comisia Controlului Sovietic, tov. Minin N.I., membrilor delegaţiei de partid şi guvernamentale a de la Direcţia Centrală a Serviciului Hidrometeorologic R.P.R., concluziile examinării medico-legale a cadavrului – tov. Popov A.V. (membru colegiului), de la Direcţia lui Grigore Preoteasa şi expertiza tehnică a resturilor Treburilor Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. – tov. aeronavei ,,IL-14”. Revencov V.I. şi cu atragerea specialiştilor respectivi de Din documentele originale, am omis procesul-verbal la Forţelor Militare Aeriene şi Direcţia Centrală a Flotei a examinării medico-legale a cadavrului lui Grigore Aeriene Civile, a făcut la Aeroportul Vnukovo cercetarea Preoteasa (care nu făcea obiectul cercetării noastre) şi cauzelor şi împrejurărilor, care au dus la avarierea stenograma cu înregistrarea convorbirii dintre dispecerul avionului. punctului de comandă al aeroportului de la Vnukovo şi La lucrările comisiunii pentru cercetarea avarierii comandantul aeronavei, Sleacov, întrucât acestea erau avionului „IL-14” au luat parte ataşatul militar al R.P.R., prezentate detaliat, iar spaţiul nu permitea reproducerea colonelul Baciu şi translatorul - cpt. Drăgoi. lor în întregime. Ultimele două documente prezentate 1. Descrierea scurtă a întâmplării: sunt Protocolul cu privire la organizarea funeraliilor şi Avionul „IL-14” care aparţine R.P.R., a zburat din Hotărârea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al Bucureşti la 4 noiembrie a.c. la orele 9.48 (ora Moscovei) R.P.R. cu privire la omagierea lui Grigore Preoteasa. având la bord Delegaţia de partid şi guvernamentală a R.P.R. în frunte cu preşedintele Consiliului de Miniştri, * * * tov. Chivu Stoica. La orele 12.31 avionul arătat mai sus a făcut aterizarea la aeroportul din Kiev pentru a-şi Secret complecta combustibilul, iar de acolo şi-a luat zborul la orele 15.27 cu scopul de a sosi la Moscova, la aeroportul 4 PROCES-VERBAL Vnukovo, al orele 18. În raionul aeroportului Vnukovo avionul a sosit la despre rezultatele cercetărilor cu privire la cauzele orele 17.48. Echipajul a condus avionul spre aterizare avarierii avionului ,,IL 14” cu membrii delegaţiei de

88 1 (47) 2010 document studii/documente folosindu-se de mijloace radiotehnice. Timpul la pentru aterizare la aeroportul Vnukovo avionul a trecut aeroportul Vnukovo era: înnourarea de 10 puncte, ceaţă, la o înălţime de 150 metri peste staţiunea de radio vizibilitatea orizontală 600 metri, vizibilitatea verticală – îndepărtată” (staţiunea de radio de transmisie îndepărtată 60 metri. este situată la 4 km. de la începutul pistei de aterizare şi La apropierea de pista de aterizare avionul s-a lăsat avionul când face escală pentru aterizare trebuie să treacă jos prea devreme, s-a agăţat de vârful pădurii, în urma peste ea cel puţin la 150 metri. Comisia). Când avionul a cărui fapt şi-a pierdut viteza şi a căzut pe pământ la orele continuat, în intervalul dintre ambele staţiuni de radio să 17.58. Lovindu-se de pământ avionul s-a dărâmat şi a ars se lase tot mai jos, pilotul al doilea a văzut pe aparatul de în parte. măsurat înălţime prin radio că avionul se afl ă la înălţimea La avarierea avionului au pierit: membrul de 80 metri, iar în faţă de-a lungul cursului zborului a delegaţiei de partid şi guvernamentale a R.P.R. tov. văzut trei pete roşii. După aceia avionul s-a lovit de ceva Grigore Preoteasa şi navigatorul avionului Hrincalov. şi a căzut apoi pe pământ. Cauzele avarierii tov. Saraichin Comandantul avionului Sleacov şi tehnicianul de bord nu le-a putut explica. Pavlicov în urma rănirii grele au decedat la spital. După documentaţia tehnică ce s-a păstrat şi Restul membrilor delegaţiei şi membrilor echipajului concluziile specialiştilor, ce au cercetat partea materială au primit vătămări corporale de diferite grade. a avionului, s-a constatat că avionul „IL-14” înaintea 2. Împrejurările care au dus la avariere: zborului şi în procesul zborului s-a afl at într-o stare Din materialele cercetărilor Comisia a constatat, bună. că echipajul avionului conform indicaţilor dispecerului Comisia a verifi cat mijloacele de radio – lumină - radiolocatorului de aterizare al aeroportului Vnukoco tehnice ce se afl ă la aeroportul Vnukovo, şi a constatat că, tov. Filatov, a făcut escala pentru aterizare în mod ele sunt în stare bună şi în ziua sosirii avionului au fost în reglementar până în momentul apropierii de staţiunea acţiune în întregime. radio de transmisie apropiată, ce este situată la distanţă Prognosticul timp dat la aeroportul Vnukovo de de 1 km. de la începutul fâşiei de aterizare, peste care Direcţia Centrală a Serviciului Hidrometeorologic la 4 avionul trebuia să zboare la înălţime nu mai joasă de 50 de noiembrie, orele 14 şi 17, pentru perioada de la orele 15 şi metri. La apropierea avionului de staţiunea radio de mai până la orele 21, n-a presupus ceaţă în raionul aeroportului sus dispecerul radiolocatorului de aterizare a prevenit de Vnukovo. Însă la 17.30 aceiaşi staţiune meteorologică două ori pe comandantul avionului, ca să nu lase mai jos, aviatică a dat o prevenire „caz de furtună” cu privire la la care lucru comandantul a răspuns: „Bine, eu văd fâşia”. aceia, că în raionul Vnukovo la perioada de la orele 18 După ce dispecerul radiolocatorului de aterizare până la orele 21 se aşteaptă o ceaţă, iar vizibilitatea va fi a transmis pe bordul avionului, că avionul trece peste mai mică de 1.000 metri. staţiunea de radio apropiată, responsabilul pentru zboruri În momentul sosirii avionului la orele 17.48, timpul al aeroportului tov. Iacovlev, văzând că avionul zboară mai de fapt la aeroportul Vnukovo era: înnourare 10 puncte, jos de înălţimea reglementară a dat imediat comanda să ceaţă, vizibilitatea orizontală 600 metri, vizibilitatea nu se lase jos. Însă comandantul avionului Sleacov n-a verticală – 60 metri. O astfel de situaţie meteorologică, executat această comandă, avionul a continuat să se lase în jos la 80 de metri, după ce a trecut peste staţiunea de radio apropiată a început să se agaţe de vârfurile copacilor din pădure la o înălţime de 10-15 metri, pe un parcurs de 120 metri, în urma cărui fapt a căzut în pădure făcând o înclinare spre stânga şi s-a aprins. Locul căderii avionului se afl ă la 500 metri de la începutul pistei de aterizare şi la 130 metri mai la stânga de axa pistei de aterizare. Toate concluziile date de dispeceratul şi de responsabilul pentru zboruri, precum şi răspunsurile comandantului avionului sunt imprimate pe banda de magnetofon. Fiind interogat la 10 noiembrie, pilotul al doilea Resturile avionului IL 14 care transporta delegaţia românească împrăştiate al echipajului tov. Saraichin, ce se afl a la tratament la în pădurea de lângă aeroportul Vnukovo Spitalul „Botchin”, el a declarat Comisii, că „la escala document 2010 1 (47) 89 studii/documente

de pilotaj. RResturileesturile avionuluiavionului IILL 1144 Echipajul avionului lui Sleacov, afl ându-se în ccareare ttransportaransporta delegaţiadelegaţia româneascăromânească îîmprăştiatemprăştiate delegaţie în R.P.R., era supus în toate privinţele şefului îînn pădureapădurea ddee llângăângă aaeroportuleroportul VVnukovonukovo Sectorului Administrativ al C.C. al P.M.R. şi primea de la acesta sarcina efectuării zborurilor. Cum a arătat pilotul doi Saraichin şi mecanicul de bord Gurov, comandantului avionului i-au fost date dinainte, de către şeful Sectorului Administrativ al C.C. al P.M.R. formulare-sarcini, în alb, pentru zbor, semnate de el şi întărite prin sigiliu. Completarea formularului-sarcini, conform regulii stabilite trebuia să se facă de comandantul aviatic superior sau de şef. De fapt, completarea acestor formulare se făcea de navigatorul avionului după indicaţia lui Sleacov - după regulile existente de primire a avioanelor la comandantul avionului. Cu acest prilej comandantul aeroportul Vnukovo, permitea primirea de avioane ce au avionului admitea exagerat califi carea echipajului, arătând echipaje pregătite pentru astfel de condiţii. în formulare-sarcini condiţiile minimale ale timpului Observările timpului de fapt se făcea la punctul de pentru a face posibilă executarea zborului la înălţimea comandă de decolare a aeroportului la fi ecare 15 minute marginii de jos a înnourării de 50 de metri şi vizibilitatea şi se transmiteau imediat responsabilului pentru zboruri orizontală de 500 metri şi câteodată - la înăţimea norilor tov. Iacovlev, iar apoi aceste date se transmiteau la timp de 100 metri şi vizibilitatea orizontală de 1.000 metri. prin radio pe bordul avionului. Echipajul nu şi-a făcut antrenamentul de aterizare Echipajul avionului, delegat de Ministerul Apărării radiolocatoric „R.S.P.-4” (radiolocatorul de aterizare) şi al U.R.S.S. în 1954 pentru deservirea avionului „IL-12” la sistemul de aterizare de curs-glissore „S.P.-50” şi de livrat în 1949 către R.P.R., era compus din următoarele obicei zbura la înăţimea marginii de jos a norilor de 100 persoane: -150 metri. Comandantul avionului - Sleacov Valerii Nicolaievici. Echipajul singur pregătea avionul pentru zbor şi Pilotul doi - Saraichin Vladimir Iacovlevici. deservea singur avionul. Înainte de a zbura la Moscova Navigatorul avionului - Hrincalov Ivan Ivanovici. avionul a făcut zboruri de probă la 2 noiembrie, condus Tehnicianul de bord - Pavlicov Nicolai Zaharovici. numai de comandantul avionului Sleacov fără navigator Radistul de bord - Romanov Anatolii Grigorievici. şi fără pilotul doi. Mecanicul de bord - Gurov Valerii Alexeievici. La Aeroportul din Kiev locţiitorul provizoriu al În legătură cu faptul că în decembrie 1956 s-a şefului aeroportului pentru mişcare - tov. Dedovici livrat R.P.R. din U.R.S.S un avion nou „IL-14” echipajul şi dispecerul aeroportului - tov. Nichitin au admis o avionului lui Sleacov a fost recalifi cat pentru a lucra pe încălcare, ce s-a exprimat în aceea că la darea aprobării avionul „IL-14”. După această pregătire comandantul pentru zbor la Moscova ei n-au controlat documentaţia unităţii generalul-maior al aviaţiei Petrov i-a pus de zbor a echipajului şi în telegrama prin care s-a anunţat comandantului avionului Sleacov condiţii meteorologice plecarea avionului, au arătat, pe baza numai a cuvintelor minimale pentru zboruri cu avionul „IL-14” şi anume: comandantului avionului Sleacov, că acest echipaj ziua - la înălţimea marginii înnourării de 150 de metri; are minimul timpului 1/1 ce trebuia să corespundă vizibilitate orizontală de 1500 metri, iar noaptea respectiv: pregătirii echipajului la executarea zborului în condiţii 200 metri şi 2.000 metri în conformitate cu rezultatele meteorologice complicate la înălţimea înnourării de 50 timpului de fapt în momentul verifi cării, despre care lucru metri şi vizibilitatea de 500 metri ziua şi noaptea. Sleacov a ştiut (în cartea lui de aviator există semnătura Conform comunicării şefului Direcţiei Teritoriale personală a lui Sleacov). Ucrainiene a Flotei Aeriene Civile, tov. Bebesco, Tov. Sleacov s-a născut în 1923, a avut stagiul de comandantul avionului Sleacov afl ându-se la aeroportul pilot de la 1941 cu zborul total pe diferite tipuri de Kiev i-a raportat personal despre pregătirea sa pentru avioane de 2.745 ore şi 35 minute, printre care cu avionul zborul la Moscova la minimul timpului 1/1 - 50 metri „IL-14” - 336 ore şi 18 minute, din acestea în condiţiile înălţimea înnourării şi 500 metri vizibilitatea orizontală meteorologice complicate ziua - 143 ore [şi] 08 minute, atât ziua cât şi noaptea. iar noaptea - 44 ore [şi] 23 minute. Ultima dată el a La apropierea avionului de Moscova, dispecerul zburat în condiţii meteorologice complicate în ziua de 26 aeroportului Vnukovo l-a întrebat pe comandantul septembrie 1957 şi noaptea - la 17 septembrie 1957. avionului, ce minim de timp are. Acesta i-a răspuns: În 1953 tov. Sleacov a primit titlul de „Pilot militar „minimul de timp 1/1 (despre care lucru există o inscripţie cl. I” după verifi carea lui pe avionul „IL-12”. la radio-jurnalul dispecerului aeroportului Vnukovo). De la 18 decembrie 1956 echipajul avionului lui Mai departe, la apropierea avionului de aeroportul Sleacov n-a fost verifi cat din punct de vedere al tehnicii Vnukovo, dispecerul de comandă tov. Fedorov a

90 1 (47) 2010 document studii/documente comunicat comandantului avionului tov. Sleacov, că delegat în R.P.R., s-a afl at timp îndelungat în afară „timpul pe aerodrom marginea de jos a înnourării 50 controlului din partea specialiştilor aviaţiei. Echipajul metri, la proiector vizibilitatea 500 metri, ceaţă”, apoi n-a avut antrenamentul special în ce priveşte tehnica a întrebat: „Ei, cum timpul, condiţiile timpului, nu vă pilotajului, în urma cărui fapt pierderea din califi carea lor deranjează, e normal?” La aceasta comandantul avionului de piloţi. Sleacov a răspuns „Nimic, nimic, nimic”. „E normal, vom Înaintea zborului pentru executarea unei sarcini de veni şi vom ateriza”. importanţa deosebită echipajul şi avionul nu erau nici După aceasta dispecerul punctului de comandă a pregătiţi, nici verifi caţi. Aceste condiţii au contribuit transmis comandantului avionului: „Avem o rugăminte la manifestarea unei încrederi în sine exagerate şi la dvs. Îndepliniţi întocmai comenzile dispecerului supraaprecierea forţelor, personal de către comandantul radiolocatorului”. avionului Sleacov. În timpul escalei spre aterizare, după ce avionul a executat desfăşurarea a patra, dispecerul radiolocatorului ANEXE: de aterizare tov. Filatov a transmis avionului indicaţia: 1. Informaţia Direcţiei Centrale a 4-a a Ministerului „după ce veţi trece peste apropiata urmăriţi înălţimea, din Sănătăţii U.R.S.S. cu privire la starea sănătăţii membrilor locator se vede prost”. (Avionul trebuia să treacă peste delegaţiei de partid şi guvernamentale a R.P.R. apropiata staţiune de radio cu transmisiune la o înălţime 2 Procesul-verbal al examinării medico-legale a de 50 metri). Toată convorbirea dintre dispecerul şi corpului lui Grigore Preoteasa. comandantul avionului Sleacov este imprimată pe banda 3. Schema locului căderii avionului. de magnetofon. 4. Fotografi i - 4 bucăţi. Responsabilul pentru zboruri de la aeroportul 5. Stenograma imprimării de pe banda de Vnukovo, tov. Iacovlev, ce se afl a cu staţiunea radio la magnetofon. punctul de decolare scos înainte, între începutul pistei de 6. Procesul-verbal tehnic despre starea părţii aterizare şi apropiata staţiune de radio de transmisie, a materialelor a avionului. comunicat Comisiei: Acest proces-verbal şi concluziile comisiei sînt aduse ,,Eu am concentrat atenţia la focurile de coduri, la cunoştinţa ataşatului militar al R.P.R. la Moscova, adică la locul unde se afl ă staţiunea de radio apropiată, colonelul Baciu R. de unde trebuia să apară avionul. Avionul s-a ivit la nivelul (după înălţime) focurilor de coduri, adică la COMISIA GUVERNAMENTALĂ: A. Kosîghin înălţimea vârfurilor copacilor şi eu am comunicat imediat P. Jigariov comanda: a urma fără a lăsa mai jos şi a trage (adică a N. Zaharov adăuga turaţii la motor - Comisia). Însă acţiuni necesare Reprezentanţii departamentelor ce au participat la din partea comandantului avionului n-au fost, judecând cercetare: după poziţia avionului în aer. În clipa următoare am auzit Kutasin (Forţele Militare Aeriene) . că avionul a atins ceva şi am văzut că a început să încline Beleţchi (Direcţia Centrală a Flotei Aeriene Civile) pe aripa stângă şi să cadă”. Jutiaiev (Comitetul Securităţii de Stat) 3. CONCLUZII: Minin ( Comisia Controlului Sovietic) Pe baza materialelor cercetării împrejurărilor ce Popov (Direcţia Centrală a Serviciului au dus la avariere, Comisia a ajuns la concluzia: [...] Hidrometeorologic) cauza nemijlocită a avarierii este greşeala comandantului Revencov (Direcţia Treburilor Consiliului de Miniştri avionului Sleacov, care a executat bine zborul de direcţie, al U.R.S.S.) dar după ce a văzut (după raportul lui) luminile pistei, probabil, şi-a concentrat atenţia la observarea pistei de aterizare şi, în ciuda comenzii date de la pământ, de a RResturileesturile avionuluiavionului IILL 1144 nu se lăsa mai jos, a continuat escala şi a admis pierderea ccareare ttransportaransporta delegaţiadelegaţia româneascăromânească îîmprăştiatemprăştiate timpurie a înălţimii. Ca urmare avionul imediat după ce îînn pădureapădurea ddee llângăângă aaeroportuleroportul VVnukovonukovo a trecut peste apropiata staţiune de radio cu transmisie a început să atingă vârfurile copacilor, a pierdut viteza şi a căzut apoi pe pământ cu înclinare spre stânga. Ca împrejurări, care au contribuit la avariere, sunt: starea de nepregătire a echipajului la efectuarea aterizării noaptea în condiţiile meteorologice când înălţimea înnourării este de 50 metri şi vizibilitatea orizontală de 500 metri. Afară de aceasta, comandantul avionului Sleacov, în zbor, raporta de mai multe ori, în mod înşelător despre califi carea lui de pilot, prin care lucru a indus în eroare Serviciul Mişcării aeroportului Vnukovo. În acelaşi timp Comisia subliniază că echipajul, document 2010 1 (47) 91 studii/documente

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII U.R.S.S. pe pielea capului, mâinilor, picioarelor. Temperatura Anexa No. 1 corpului 37,2º. Starea generală de gravitate medie. Se la Procesul verbal al Comisiei cere un regim de pat strict pe timp de nu mai puţin de Direcţia a IV-A trei săptămâni. 3. Tov. Moghioroş Alexandru - locţiitor al 4 noiembrie 1957 preşedintelui Consiliului de Miniştri al R.P.R. are o rană Copie sfâşiată în partea stângă a creştetului, cu dezgolirea osului No. 553 craniului. Jupuituri pe faţă şi picioare. Temperatura Secret corpului 37,0º. Starea generală satisfăcătoare. INFORMAŢIE 4. Tov. Ceauşescu Nicolae secretar al C.C. al P.M.R.. despre starea sănătăţii membrilor A căpătat o contuzie la jumătatea dreaptă a coşului Delegaţiei de partid şi guvernamentale a R.P.R. pieptului şi a încheieturii stângi a gambei. Jupuitori la faţă, mâini şi picioare. Temperatura corpului 37,7º. Stare La 4 noiembrie a.c., la orele 19.15, au fost aduşi, generală satisfăcătoare. la Spitalul No. 1 al Direcţiei No. 4 de la aerodromul 5. Tov. Răutu Leonte - şeful Secţiei de Propagandă Vnukovo, 9 oameni membri ai delegaţiei şi persoanele şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.; o rană în zona tâmplei însoţitoare, cu leziuni traumatice de diferite grade. La drepte. Leziune la încheieturile genunchiului şi a gambei toţi s-a dat ajutor de către profesorii: V. S. Maial, A.V. stângi. Temperatura corpului 38,4º. Starea generală Guliaiev, V. I. Pşenicinicov, E. N. Manuilov, chemaţi satisfăcătoare. urgent şi de medicii specialişti ai Spitalului No. 1. 6. Tov. Voicu Ştefan - redactor responsabil al revistei; După prepararea primară a rănilor bolnavilor s-a leziune cu hemoragie în ţesăturile moi ale fesei drepte; făcut röentghenografi e şi ei au fost examinaţi de specialişti multe jupuituri la picioare şi mâini. Au fost observate - neuropatolog, oculist, terapeut, otorinolaringolog. La fenomenele şocului. Temperatura corpului 37,6º. Starea toţi cei traumatizaţi s-a introdus pentru profi laxie serul generală de gravitate medie. antitetanic, s-a fi xat pe loc un tratament corespunzător, în săli au fost instalate posturi medicale. Starea sănătăţii persoanelor care însoţesc delegaţia: Starea sănătăţii tovarăşilor: 1. Novicov Mihai - scriitor - translator. Are o 1. Tov. Chivu Stoica - preşedintele Consiliului de rană sfâşiată şi penetrabilă a nasului cu fractura oaselor, Miniştri al R.P.R.; în timpul catastrofei el a primit o ruptura cartilajelor. O rană sfâşiată a părţii drepte a limbii. contuzie în zona colţului stâng al maxilarului de jos, cu o Jupuituri multiple la corp. Temperatura corpului 37,7º. hemoragie în ţesuturile moi, o rană în zona de deasupra Starea generală satisfăcătoare. sprâncenei drepte, o contuzie la gamba dreaptă, jupuituri 2. Micu Alexandru - colaborator; rană sfâşiată a la faţă. Starea generală este satisfăcătoare. Temperatura pleoapei drepte. Leziuni la piept şi gît, jupuituri la faţă. corpului 37,3º. Temperatura corpului 37,8º. Starea generală de gravitate 2. Tov. Voitec Ştefan - locţiitorul preşedintelui medie. Consiliului de Miniştri al R.P.R.; în timpul catastrofei 3. Petrescu Ion - stenograf; leziune la şale. Mici el a primit o fractură a claviculei drepte, o leziune a jupuituri la picioare. Temperatura corpului 37,3º. Starea zonei cefei cu fenomene de comoţie cerebrală. Jupuituri generală bună. Şeful Direcţiei Generale No. 4 De pe lângă Ministerul Sănătăţii U.R.S.S. A. Marcov Pt. conformitate (indescifrabil)

CONCLUZIE

Prin examinarea medico-legală a cadavrului tov. Preoteasa Grigore au fost constatate arsuri extrem de RResturileesturile avionuluiavionului IILL 1144 intense pricinuite întregului corp de fl acără, arsuri ce în ccareare ttransportaransporta delegaţiadelegaţia general s-au transformat în carbonizare, o distrugere rromâneascăomânească îîmprăştiatemprăştiate însemnată prin fl acără a ţesuturilor moi şi a oaselor îînn pădureapădurea ddee llângăângă craniului, a trunchiului extremităţilor şi a unei părţi ale aaeroportuleroportul VVnukovonukovo organelor interne, precum şi schimbările organelor, ce s-au

92 1 (47) 2010 document studii/documente păstrat, intervenite sub acţiunea unei temperaturi mari. Pe părţile cadavrului, ce s-au păstrat, n-au fost RResturileesturile avionuluiavionului IILL 1144 găsite leziuni, pricinuite de unelte perforante, tăietoare, ccareare ttransportaransporta delegaţiadelegaţia româneascăromânească îîmprăştiatemprăştiate înîn pădureapădurea despicătoare sau de o armă de foc. ddee llângăângă aaeroportuleroportul VVnukovonukovo Cauza morţii tov. Preoteasa după datele examinării cadavrului nu se poate stabili din pricina distrugerii prin fl acără a unei părţi a organelor. Găsirea funinginii în căile respiratorii şi culoarea roşie deschisă a sângelui arată că tov. Preoteasa a căzut în fl acără fi ind încă în viaţă. Acestei concluzii nu contrazic analiza negativă a sângelui cu privire la prezenţa oxidului carbonic, întrucât acest oxid se poate găsi în sânge numai la concentraţii importante. La examinarea chimică a organelor alcoolul etilic n-a fost găsit. Datele examinării cadavrului arată, că partea materială a lucrat normal, ce se confi rmă prin tov. Preoteasa Grigore, când a fost în viaţa, a suferit datele convorbirilor la radio între echipajul şi punctul de arterioscleroză cu o afecţiune însemnată a arterelor de dispecer şi de comandă, declaraţiile mecanicului de coronare ale inimii, precum şi de o ciroză oarecare şi bord tov. Gurov şi pilotului doi tov. Saraichin, precum şi obezitate a fi catului şi de scleroză a rinichilor. de caracterul deteriorărilor avionului şi a agregatelor lui Expertul medico-legal după ciocnirea cu pământul. Gorschi După ce a zburat deasupra staţiunii de radio cu transmisiune apropiată s-a atins de pădure şi a primit Anexa No. 6 la primele deteriorări neînsemnate la căptuşeala aripei. Părţi Procesul-verbal al Comisiei mici de căptuşeală şi frânturi de sticlă de la refl ectoarele felinarelor de aterizare au fost găsite în pădurea din faţa ACTUL TEHNIC5 pistei de aterizare printre bucăţile rupte de la vârfurile copacilor (vezi schema). Comisia compusă din: inginerul şef al Direcţiei, Partea principală a avionului şi a agregatelor lui a din Moscova, a Aviaţiei de Transporturi a Flotei Aeriene fost distrusă după ce avionul s-a lovit de pământ în urma Civile tov. Voiţehovici C.V., inginerul principal - pierderii vitezei. Cu acest prilej avionul a atins pământul inspector al Direcţiei Exploatării şi a Reparaţiilor Militare întâi cu aripa stângă, apoi cu prova fuselajului. în Domeniul Tehnicii Aviatice a Forţelor Militare În urma faptului că înainte de a se lovi de pământ Aeriene, locotenentul colonel Cozenco P.I. şi inspectorul n-au fost oprite motoarele şi acumulatoarele a izbucnit pentru Siguranţa Zborurilor al Direcţiei, din Moscova, un incendiu în avion, în timpul căruia au ars: partea a Aviaţiei de Transporturi a Flotei Aeriene Civile tov. principală a fuselajului, gondola de stânga a motorului, Levin E.A., a făcut la 6 noiembrie 1957 cercetarea stării capacul dinapoi şi agregatele motorului stâng şi au ars avionului „IL-14” cu numărul uzinei no. 146.001.010 cu parţial centroplanul şi ampenajul principal al avionului. două motoare AS-82 T NN B 2645760 (stângul) şi B. La examinarea rămăşiţelor avionului s-au constatat 2645766 (dreptul) ce a suferit o catastrofă la 4 noiembrie următoarele: 1957 la aerodromul Vnukovo. - motoarele în timpul zborului n-au avut stricăciuni, Avionul scos din Uzina „cutia poştală 2402” la 27 ce se dovedeşte prin lipsa şpanului metalic pe fi ltrele de noiembrie 1956 cu resurse de 1000 ore, la momentul întâmplării ulei şi dopurile magnetice, prin prezenţa în motoare a a avut 253 ore de zbor fără a avea reparaţii. Motoarele au făcut uleiului curat, caracterul deformaţiei a elicelor aeriene şi în aer 253 ore, având resursele uzinei de 300 ore. starea bujiilor de aprindere în cilindri; În urma examinării avionului şi a documentaţiei - semnele refuzului organelor girării avionului nu sunt; tehnice la locul incidentului s-au stabilit următoarele: - aparatele de navigare şi instalaţiile din cabina Înaintea zborului, conform inscripţiei la formularele pilotului se afl au în stare de lucru. Aparatele barometrice avionului şi a motoarelor, lucrările reglementare se (indicatoarele vitezei, altimetru şi variometru) sunt executau la timp şi cu volum complet. Punerile la punct distruse, radio-altimetru este oprit pe scara înălţimilor din partea uzinei, conform buletinului la data de 10.10.57, mici, radio-busola este în lucru; sînt executate în întregime. - şasiul avionului este scos afară, partea din faţă şi Aprovizionarea avionului a fost normală. cea din dreapta şasiului sînt rupte la nodurile de întărire; În zbor, până la ciocnirea avionului cu piedica, - sistemul stingerii incendiului n-a fost pus în mişcare de echipaj. document 2010 1 (47) 93 studii/documente

CONCLUZIA: Partea materială n-a refuzat în timpul zborului. Avionul, motoarele şi agregatele au devenit complet nefolositoare şi trebuie scoase complet din evidenţă. Comisia: Voiţehovici Inginerul locotenent col. Kozenco Levin

* * * No. 1009/1957 PROTOCOL No. 296 Al şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 9 nov. 1957. Participă la şedinţă tovaraşii: Gh. Apostol, E. Bodnăraş, P.Borilă, Al. Drăghici, L. Sălăjan, I. Fazekas. Şedinţa începe la ora 12. SSchemachema cucu locullocul căderiicăderii avionuluiavionului Prezidează tov. Gh. Apostol. C.C. al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri al R.P.R., hotărăsc: Ordinea de zi: 1. Să se atribuie numele de: GRIGORE PREOTEASA Cu privire la organizarea funeraliilor tov. Grigore Întreprinderii Poligrafi ce nr. 1 din Bucureşti Preoteasa, membru supleant al Biroului Politic, secretar al C.C. Străzii Cerna din Bucureşti, raionul Griviţa Roşie, unde al P.M.R.. a copilărit tovarăşul În urma discuţiilor, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. aprobă Grigore Preoteasa. măsurile propuse de Comisia de organizare a funeraliilor cu Şcolii Elementare de 7 ani nr. 168 din Bucureşti, str. Zoie privire la organizarea aducerii în ţară a corpului neînsufl eţit al Grand, nr. 9, unde a învăţat tovarăşul Grigore Preoteasa. tov. Grigore Preoteasa şi a funeraliilor tov. Grigore Preoteasa. Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. În această Mitingul de doliu va fi deschis de tov. Dănălache Florian. casă va fi aşezat un bust al tovarăşului Grigore Preoteasa. La mitingul de doliu vor lua cuvântul tov. Gh. Apostol în numele 2. Să se aprobe propunerea ţăranilor colectivişti din Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a Guvernului şi a C.C. Gospodăria Agricolă Colectivă Progresul din comuna Gighera, al P.M.R.; Aurel Mălnăşan din partea Ministerului Afacerilor satul Gighera, raionul Gura Jiului, regiunea Craiova ca această Externe; Iliescu Ion din partea studenţilor; Trofi n Virgil din gospodărie să poarte numele tovarăşului Grigore Preoteasa. partea C.C. al U.T.M.; Geo Bogza din partea scriitorilor şi al 3. Să se editeze un volum care să cuprindă biografi a vieţii oamenilor de ştiinţă şi Borş Gheorghe, secretar al Comitetului tovarăşului Grigore Preoteasa şi o culegere de articole scrise de Partid de la Complexul „Griviţa Roşie”. de el. EM 2 ex. 19. XI. 1957. Prim-secretar Preşedintele Proiect al Comitetului Central Consiliului de Miniştri HOTĂRÂREA7 al Partidului Muncitoresc al Republicii Populare Român Române C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R., cu privire la cinstirea memoriei tov. Grigore Preoteasa, membru supleant al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.R. VNUKOVO AVIATION ACCIDENT – Pentru cinstirea memoriei tov. Grigore Preoteasa membru Alexandru Armă supleant al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.R., fi u credincios al clasei muncitoare şi al poporului nostru, militant In 1957 took place an aviation accident in which Grigore devotat al partidului, Preoteasa – Romanian Minister for Foreign Affairs – died. Keywords: aviation accident, death, Minister for Foreign Affairs, weather conditions, technical defect

NOTE

1http://www.verticalonline.ro/cum-a-scapat-gh-gheorghiu-dej-de- la-moarte. 2Idem. 3http://1989.jurnalul.ro/stire-special/nicolae-ceausescu-si-avioanele- sovietice-ale-escadrilei-speciale-de-transport-526430.html. 4Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Cancelarie, dosar 50/1957, f. 1-10. 5Ibidem, f. 19-20. SSchemachema cucu locullocul căderiicăderii avionuluiavionului 6Ibidem, dosar 51/1957, f. 2. 7Ibidem, dosar 52/1957, f. 4.

94 1 (47) 2010 document studii/documente ACTIVITATEA DIPLOMAŢIEI MILITARE ROMÂNEŞTI PENTRU ADERAREA LA N.A.T.O.

GL. BG. (R) AUREL ENE

La 2 aprilie 2004, România a deschis o etapă nouă şi decisivă din SITUAŢIA ATAŞATURII MILITARE istoria sa. Aderarea ofi cială la Alianţa Nord-Atlantică, cea mai puternică ÎN DECEMBRIE 1989 organizaţie de securitate colectivă din toate timpurile, a marcat împlinirea unuia dintre obiectivele majore ale politicii externe şi de securitate româneşti, Rememorând din punct de vedere istoric, instituţia Ataşaturii dar şi un moment crucial al defi nirii locului nostru ca stat pe scena Militare a fost înfi inţată în anul 1859 prin Înaltul Ordin De Zi nr. 83 internaţională contemporană. După ani de izolare, ţara noastră revenea al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sub denumirea de „Secţia a 2-a în familia euroatlantică de securitate şi valori. Statistică şi Studiul Armatelor Străine” – prima structură română de Armonizarea obiectivelor noastre cu cele ale aliaţilor noştri, în informaţii militare. plan regional, european şi internaţional a consfi nţit ieşirea României Făcând un arc peste timp se poate aprecia că în Decembrie din logica acţiunii individuale şi a izolării şi trecerea la o abordare 1989 Ataşatura Militară românească se afl a într-o stare precară, pe fondul accentuării regimului totalitar şi subestimării rolului şi locului modernă a rolului său în lume. diplomaţiei militare în promovarea obiectivelor de politică externă în domeniul apărării. „Instituţia atașaturii apărării Starea total necorespunzătoare a Ataşaturii Militare româneşti în ajunul evenimentelor din Decembrie 1989 îşi are unele explicaţii în constituie și va fi și pe mai departe măsurile luate de autorităţile timpului începând cu anul 1980, când, principalul instrument diplomatic invocându-se în principal difi cultăţi fi nanciare s-au luat o serie de măsuri aberante, concretizate în: la nivelul Ministerului Apărării - frânarea treptată, urmată de stoparea procesului de înlocuire a Naţionale...” ataşaţilor militari români odată cu încheierea stagiului la post; - retragerea celor mai mulţi dintre ataşaţii militari români de la post fără înlocuitori, din raţiuni de vârstă şi stare a sănătăţii; Aderarea României la N.A.T.O. a contribuit în mod esenţial - suprimarea din statele de organizare a funcţiilor de ataşaţi la transformarea democratică, la consolidarea statului de drept, la militari adjuncţi, secretari ai birourilor ataşaţilor militari, şoferi, la progresul economic şi social din ţara noastră. În egală măsură însă, toate posturile existente. acest proces a contribuit la consolidarea securităţii şi stabilităţii în Urmare a acestor măsuri iresponsabile s-a ajuns la situaţia spaţiul euroatlantic şi în regiunea noastră. România nu a întârziat să ca, în Decembrie 1989, Armata Română să aibă doar patru ataşaţi se afi rme ca un membru activ, dinamic, fl exibil şi creativ al Alianţei, militari încadraţi la post – la Belgrad, Berlin, Budapesta şi Roma – în printr-o participare consistentă şi cu rezultate larg apreciate, alături de condiţiile în care existau 30 de funcţii de ataşaţi militari în statul de parteneri în toate operaţiunile şi în conturarea politicilor N.A.T.O.. organizare. Ţara noastră şi-a câştigat astfel un profi l strategic bine conturat, care evidentiază poziţia geostrategică a României, ca stat a cărui frontieră PRIMELE MĂSURI PENTRU REFACEREA naţională coincide cu frontiera estică şi sudică a N.A.T.O.. ATAŞATURII MILITARE Însă drumul aderării României la N.A.T.O. a fost un proces, DUPĂ DECEMBRIE 1989 început în anul 1990 şi cu repere cardinale în 2002 (summit-ul Evenimentele din Decembrie 1989 au creat condiţiile N.A.T.O. de la Praga când ţării noastre i-a fost oferită invitaţia la schimbării acestei situaţii de neacceptat. Astfel, s-a raportat noii aderare) şi 2004 (anul aderării ofi ciale la N.A.T.O., prin depunerea conduceri a statului situaţia Ataşaturii Militare şi s-au făcut instrumentelor de ratifi care), proces în care o contribuţie deosebită propuneri pentru redeschiderea Birourilor Ataşaţilor Militari şi-a adus Armata, iar în cadrul acesteia un loc distinct l-a avut prin numirea şi acreditarea de noi ataşaţi militari. Întrucât acţiunea Diplomaţia Apărării, respectiv Ataşatura Militară. trebuia făcută în cel mai scurt timp, iar procesul de selecţie şi pregătire În acest context, se poate aprecia că în cei 150 de ani de existenţă ar fi fost relativ îndelungat, Direcţia Informaţii Militare a hotărât să aproape neîntreruptă, Ataşatura Militară s-a afi rmat ca o componentă folosească în primul rând ofi ţeri din structura existentă, cu pregătire permanentă, activă şi reprezentativă a diplomaţiei române, pentru operativ-informativă şi buni cunoscători ai statelor în care urmau să promovarea cu succes a obiectivelor politicii externe şi de securitate a fi e acreditaţi. Acest lucru a fost posibil întrucât Direcţia Informaţii României, iar aderarea acesteia la N.A.T.O. o confi rmă o dată în plus. din Marele Stat Major (M.St.M.) dispunea în Decembrie 1989 de un corp de ofi ţeri foarte bine pregătiţi şi cu multă experienţă în munca de informaţii şi reprezentare, ceea ce a permis realizarea încadrării birourilor ataşaţilor apărării într-un timp scurt. Mulţi din aceşti ofi ţeri îndepliniseră diferite misiuni în străinătate sau deţinuseră funcţii importante în cadrul direcţiei, fi ind propuşi, în repetate rânduri, pentru ocuparea funcţiilor de ataşaţi militari. Concomitent cu plecarea noilor ataşaţi militari la posturi s-a intensifi cat procesul de selecţie din armată, cu accent pe identifi carea de ofi ţeri tineri, care în mod treptat urmau să ia locul celor trimişi în străinătate, creându-se şi o rezervă de cadre pentru misiunile viitoare de reprezentare. Concomitent cu iniţierea procesului refacerii Ataşaturii Militare, în ianuarie 1990, conducerea Direcţiei Informaţii Militare (D.I.M.) a convocat întregul personal al structurii, prelucrând noile orientări în politica militară a statului: CCeremoniaeremonia ddee îînălţarenălţare a ccelorelor ddouaoua ddrapelerapele alal RomânieiRomâniei - „România şi armata ei nu mai consideră ţările membre N.A.T.O. ca şşii NN.A.T.O..A.T.O. inamici potenţiali şi doreşte dezvoltarea relaţiilor militare cu toate ţările care acceptă acest lucru, cu respectarea principiilor egalităţii şi respectului reciproc”. document 2010 1 (47) 95 studii/documente

- „Ataşatura Militară română şi organele de informaţii militare au ca sarcină primordială desfăşurarea activităţilor specifi ce în exterior care să servească, exclusiv, interesele apărării naţionale a României şi determinarea pericolelor care s-ar putea ivi la adresa ţării noastre, indiferent din ce direcţie ar veni acestea.” - „În paralel cu distanţarea faţă de Tratatul de la Varşovia, au fost luate măsuri pentru apropierea de N.A.T.O. Prin ataşaţii militari ai ţărilor membre la Bucureşti au fost trimise mesaje privind dorinţa României de a dezvolta relaţiile militare cu aceste ţări şi de a stabili contacte şi vizite reciproce la diferite niveluri între armatele noastre. Mesaje similare au fost transmise şi către ţări occidentale din afara N.A.T.O..”

RELUAREA REPREZENTĂRII MILITARE ÎN STRĂINĂTATE ŞI INIŢIEREA RELAŢIILOR OFICIALE CU N.A.T.O. În prima parte a anului 1990, la propunerea Direcţiei Informaţii Militare, au fost trimişi la post 28 de ataşaţi militari în următoarele ţări: Anglia, Austria, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, China, R.P.D. Coreeană, Egipt, Elveţia, Franţa, R.D. Germană, R.F. Germania, Grecia, India, Indonezia, Iordania, Iran, Italia, Iugoslavia, Japonia, Maroc, Polonia, Portugalia, Siria, S.U.A., Turcia, Ungaria, U.R.S.S. În anii următori au mai fost înfi inţate următoarele posturi: Belgia - 1991, Coreea de Sud - 1991, Spania - 1991, Israel - 1992, numărul birourilor ataşaţilor militari cu reşedinţă permanentă ajungând la 33. În scurt timp, noii ataşaţi militari români au reuşit să refacă legăturile între armata noastră şi armatele ţărilor de acreditare, să promoveze şi să organizeze schimburi de vizite la nivelul conducerii Ministerului Apărării Naţionale (M.Ap.N.), Statului Major General (S.M.G.), Direcţiei Informaţii Militare (D.I.M.) şi altor structuri ale armatei. În felul acesta s-a reuşit să se afi rme în străinătate noua politică militară românească şi să se stabilească relaţii de încredere şi cooperare cu armatele ţărilor membre N.A.T.O. şi cu alte armate prietene. CCeremonieeremonie ddee îînălţarenălţare Desfi inţarea la 31 martie 1991 a Tratatului de la Varşovia, a permis o dezvoltare rapidă a relaţiilor militare bilaterale cu alte state şi a mărit importanţa Ataşaturii Militare ca a DrapeluluiDrapelului naţionalnaţional factor activ, de primă linie, în afi rmarea noilor orientări politico-militare româneşti. După llaa CCartierulartierul GGeneraleneral ce în luna iulie 1990, primul-ministru al României a adresat în scris Secretarului General aall NN.A.T.O..A.T.O. BruxellesBruxelles N.A.T.O. invitaţia de a vizita România, propunând acreditarea unui ambasador român la N.A.T.O., în octombrie acelaşi an, partea semnifi cativă în dezvoltarea relaţiilor militare externe, optimizându-se română a autorizat pe ambasadorul român în Belgia să iniţieze relaţii dispozitivul Ataşaturii Militare într-o manieră corelată şi compatibilă diplomatice cu N.A.T.O. cu structurile similare din statele membre N.A.T.O.. De asemenea, La 13 decembrie 1990, şeful M.St.M. al Armatei României a fost extins şi adâncit procesul de întinerire a corpului de cadre al împreună cu şeful D.I.M. au efectuat prima vizită ofi cială la sediul Direcţiei Informaţii Militare, a fost lărgită baza de selecţie a viitorilor N.A.T.O. din Bruxelles. Cu acest prilej s-au întâlnit cu Secretarul ataşaţi militari prin scoaterea la concurs a posturilor pentru încadrare General al N.A.T.O. şi cu reprezentanţii permanenţi militari ai (a fost asumată noţiunea de „ataşat al apărării”, denumire adecvată şi statelor membre N.A.T.O., purtându-se discuţii referitoare la uzitată în statele N.A.T.O.). apropierea României şi armatei sale de structurile Organizaţiei La 3 noiembrie 1993, partidele politice reprezentate în Nord-Atlantice, stabilindu-se unele înţelegeri de principiu referitoare Parlamentul României au decis constituirea Consiliului Naţional la relaţiile Armatei Române cu armatele ţărilor membre N.A.T.O. Consultativ pentru Integrare Euroatlantică având ca obiectiv principal După aceste contacte, procesul de apropiere a ţării şi armatei noastre „sprijinul politic pentru accelerarea procesului de integrare a României de structurile N.A.T.O. a continuat, dând un nou impuls activităţii în structurile euroatlantice şi Vest Europene, mai ales în sensul Ataşaturii Militare pe linia dezvoltării relaţiilor militare externe ale armonizării legislative şi alinierii măsurilor adoptate pe plan intern ţării noastre. la cerinţele acestui proces”. Acest demers de revenire a României în Astfel, în perioada 4-5 iulie 1991, Secretarul General N.A.T.O. spaţiul politic, economic, social, spiritual şi militar tradiţional a fost a vizitat România, la 21 august 1991 a avut loc vizita ministrului iniţiat la nivel naţional, printr-o strategie coerentă şi unitară, în cadrul român al apărării la sediul N.A.T.O., iar în octombrie 1991 căreia s-a perfectat dimensiunea militară a integrării, la punerea preşedintele României a trimis Secretarului General N.A.T.O. un căreia în practică Ataşatura Apărării a fost chemată să joace un rol mesaj în care afi rmă disponibilitatea României de a se angaja într-o distinct, ca principal instrument diplomatic al M.Ap.N. cooperare strânsă cu N.A.T.O., aceasta fi ind singura organizaţie capabilă din punct de vedere politic şi militar să asigure stabilitatea şi ATAŞATURA MILITARĂ ŞI PARTENERIATUL PENTRU PACE securitate noilor democraţii europene. Reuniunea miniştrilor de externe şi a miniştrilor apărării În perioada 10-11 ianuarie 1994, la Reuniunea la vârf de din statele membre N.A.T.O., din anul 1992, de la Roma, a făcut la Bruxelles, şefi i de stat şi de guvern din ţările Alianţei au lansat cunoscută decizia Alianţei de a primi în structurile sale şi alte state Parteneriatul pentru Pace (PfP) dând publicităţii Documentul- care doresc acest lucru. Deschiderea anunţată de către N.A.T.O. a cadru al PfP. creat premisele vizitei preşedintelui României la Cartierul General Parteneriatul pentru Pace a reprezentat o iniţiativă majoră a N.A.T.O. - februarie 1993 - prilej cu care acesta a reafi rmat dorinţa N.A.T.O., vizând: României de a se integra în structurile euroatlantice. În perioada 16- - creşterea încrederii şi eforturilor de cooperare între statele 19 august 1993, preşedintele Comitetului Militar N.A.T.O. a efectuat membre N.A.T.O. şi statele care doresc să adere la Alianţă; o vizită ofi cială în România, după care, urmare fi rească a obiectivului - creşterea transparenţei bugetelor apărării concomitent cu creşterea controlului democratic asupra organismului militar; strategic al României de aderare la N.A.T.O., începând cu data de - planifi carea comună de exerciţii militare şi formarea 15 septembrie 1993, generalul de brigadă Paul Şarpe a fost numit deprinderilor de a acţiona împreună cu statele membre N.A.T.O. în reprezentant al armatei noastre la Cartierul General al N.A.T.O. din domenii cum ar fi menţinerea păcii, căutarea - salvarea, operaţiunile Bruxelles. Totodată, se poate aprecia că anul 1993 a marcat o evoluţie umanitare şi alte domenii ce ar putea fi convenite.

96 1 (47) 2010 document studii/documente

La 26 ianuarie 1994, ministrul afacerilor externe al României a - modalităţi pentru dobândirea unei imagini proprii, distincte, semnat la sediul N.A.T.O., Documentul-cadru al Parteneriatului pentru în rândul statelor N.A.T.O., pentru a benefi cia de un sprijin real şi de Pace, urmând ca la 28 aprilie 1994 să aibă loc Ceremonia de inaugurare audienţă la toate palierele de decizie ale Alianţei; a Celulei de Coordonare a Parteneriatului, instalată în perimetrul - realizarea de performanţe care să plaseze România alături de S.H.A.P.E., Mons, Belgia. Cu acest prilej, ministrul Apărării Naţionale statele care au aderat în primul val; al României a remis N.A.T.O. documentul de prezentare supus de - promovarea cu şi mai multă tărie a atuurilor de aderare ale România în cadrul Parteneriatului pentru Pace, în 14 septembrie 1994 României, respectiv: fi ind aprobat ofi cial Programul de Parteneriat Individual al României cu - îndeplinirea integrală a criteriilor stabilite de N.A.T.O. pentru N.A.T.O., elaborat în cadrul PfP. admiterea ţărilor candidate în Alianţă; Participarea României la Parteneriatul pentru Pace a constituit - poziţia geostrategică a ţării noastre; o etapă indispensabilă în procesul pregătirii pentru aderarea la - evidenţierea capacităţii ţării şi armatei noastre de a acţiona ca N.A.T.O. şi a fost principalul instrument de realizare a obiectivelor o ţară membră N.A.T.O. prin: de interoperabilitate, la care o contribuţie deosebită şi-a adus-o - îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Parteneriatului Ataşatura Apărării, desfăşurându-şi activitatea în concordanţă cu pentru Pace; noua politică militară românească şi cu evoluţia fenomenului militar - dovedirea capacităţii de a participa, conform angajamentelor internaţional. În ceea ce priveşte promovarea candidaturii României asumate, la mai multe operaţiuni de menţinere a păcii, simultan, la N.A.T.O., Ataşatura Militară a acţionat în următoarele direcţii: relevând capacităţi de desfăşurare strategică independente, cu elemente - pregătirea vizitelor personalităţilor militare şi politico-militare aparţinând celor trei categorii de forţe ale armatei. române în ţările N.A.T.O. şi partenere; De asemenea, Ataşatura Militară românească a contribuit în - organizarea de activităţi vizând promovarea intereselor continuare la menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu armatele ţărilor României pe lângă structurile politico-militare din ţara de acreditare din N.A.T.O.. În relaţiile cu S.U.A. un rol deosebit a avut Parteneriatul şi în mediul diplomatic militar precum şi mediatizarea participării strategic - 1997 şi „Programul Mil to Mil”. Armatei României la exerciţiile PfP, la misiuni internaţionale şi la eforturile de luptă împotriva terorismului internaţional; - informarea permanentă cu privire la atitudini şi poziţii STRUCTURI DE REPREZENTARE ALE ROMÂNIEI exprimate de personalităţi militare şi politico-militare străine faţă de LA N.A.T.O. - 1998 extinderea N.A.T.O. şi de candidatura României. În anul 1995, dispozitivul Ataşaturii Apărării includea Obiectivul strategic al aderării la N.A.T.O. a generat în timp următoarele ţări: Anglia, Austria (cu extindere în Elveţia şi Slovacia), măsuri organizatorice şi structurale la nivelul organigramei M.Ap.N. Belgia (cu extindere în Olanda şi Luxemburg), Bulgaria (cu extindere astfel, în cadrul Departamentului pentru Politica de Apărare, a în Albania), Cehia, China, Coreea de Sud (cu extindere în Indonezia), luat fi inţă, în anul 1997, Direcţia de Integrare Euroatlantică a Croaţia, Egipt (cu extindere în Emiratele Arabe Unite), Iordania, Ministerului Apărării Naţionale, cu misiunea principală de întocmire Siria, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia, a „strategiei de acţiune a M.Ap.N. pentru integrarea în N.A.T.O.” şi Moldova, Polonia, Portugalia, Federaţia Rusă, S.U.A. (cu extindere de urmărire a implementării acestei strategii. în Canada), Turcia (cu extindere în Pakistan), Ucraina, Ungaria şi În anul 1998 s-a înfi inţat la Bruxelles, Misiunea României răspundea cerinţelor etapei pentru atingerea obiectivului strategic al la N.A.T.O. şi U.E.O. (având în compunere o secţiune politică şi politicii externe româneşti: aderarea României la N.A.T.O.. o secţiune militară), precum şi Reprezentanţa Militară a Statului Astfel, se asigura reprezentarea Armatei Române în 36 de Major General la N.A.T.O., structuri în care diplomaţii militari ţări, din care în 24 de ţări cu reşedinţă permanentă şi în 12 ţări prin încadraţi au asigurat expertiza şefului de misiune / reprezentanţă în extindere de acreditare, intrarea în normalitate a schimbării ofi ţerilor domenii de referinţă, precum: de la posturi în conformitate cu uzanţele diplomatice, dar şi în - Programul Naţional de Aderare; concordanţă cu interesele de întinerire a corpului de ataşaţi militari - Programul de Lucru al Parteneriatului; şi de promovare cu mai multă tărie a obiectivului major al politicii - Programul Individual de Parteneriat România – N.A.T.O.; externe şi de securitate româneşti - aderarea la N.A.T.O.. - Procesul de Analiză şi Revizuire a Parteneriatului / P.A.R.P.; În iulie 1997 a avut loc Summit-ul N.A.T.O. de la Madrid. - Parteneriatul Intensifi cat ş.a. Republica Cehă, Ungaria şi Polonia au primit invitaţia de a se alătura Ofi ţerii M.Ap.N. încadraţi în Misiunea României la N.A.T.O. Alianţei. Comunicatul fi nal al Summit-ului a confi rmat continuarea şi U.E.O., precum şi în cadrul Reprezentanţei Militare a S.M.G. la procesului de lărgire a Alianţei, textul nominalizând România N.A.T.O. au desfăşurat o activitate laborioasă luând măsuri efi ciente printre statele candidate care au realizat progrese semnifi cative în pentru: îndeplinirea criteriilor de aderare la N.A.T.O.. - pregătirea vizitelor la Bucureşti ale echipelor N.A.T.O. de După hotărârile luate de N.A.T.O. la Madrid şi luând în evaluare; calcul aspectele constatate de N.A.T.O. după primul val de extindere, - pregătirea participării reprezentanţilor români la reuniunile Ataşatura Militară a acţionat pentru informarea conducerii M.Ap.N. de la Bruxelles în format N.A.T.O. + România; privind: - pregătirea participării româneşti la reuniunile miniştrilor - identifi carea de forme şi metode adecvate de dobândire a apărării; unui statut de ţară responsabilă angajată consecvent în îndeplinirea - organizarea de întâlniri de lucru cu reprezentanţi ai Alianţei sarcinilor asumate; pe probleme privind cooperarea N.A.T.O. – România. - semnalarea importanţei, în concepţia N.A.T.O., a continuării Şi în cursul anului 1998, ataşaţii militari au contribuit la programului de modernizare continuă a forţelor armate şi alocarea organizarea şi desfăşurarea unui număr mare de vizite a unor unui buget care să asigure îndeplinirea în continuare a programului de reprezentanţi militari români în ţările de acreditare şi a unor modernizare şi înzestrare; personalităţi militare străine în România. De asemenea, au asigurat baza documentară informativă necesară reformelor din Armata Română în perspectiva viitoarei aderări la N.A.T.O.. În cursul anului 1999, Ataşatura Militară a fost conectată la evoluţiile din zonele de confl ict care interesau politica de apărare şi securitate a României şi a sprijinit în continuare dialogul dintre Armata României şi armatele statelor membre N.A.T.O. în scopul îndeplinirii cât mai repede posibil a criteriilor de aderare, aducând o contribuţie hotărâtoare la îndeplinirea M.A.P.-ului (Membership Action Plan), mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate. În anul 2001, eforturile Direcţiei Informaţii şi Reprezentare Militară (D.I.R.M.) au fost concentrate pe linia activităţii de reprezentare, de colaborare militară bilaterală şi de sporire la maxim a contribuţiei D.I.R.M. la efortul României pentru integrarea în N.A.T.O., în perspectiva Summit-ului de la Praga. Unul din obiectivele prioritare l-a constituit complexul de măsuri întreprinse în vederea consolidării şanselor de aderare ale ţării noastre la SSediulediul NN.A.T.O..A.T.O. structurile euroatlantice, cu accent pe adaptarea la evoluţia N.A.T.O.,

document 2010 1 (47) 97 studii/documente

în contextul noilor ameninţări asimetrice. Pe linia reprezentării Armatei României s-a avut în vedere optimizarea dispozitivului B.A.Ap., în funcţie de evoluţia situaţiei politico-militare internaţionale în corelaţie cu interesele României. Astfel, s-a deschis postul Vilnius (care a p reluat de la postul Varşovia extinderea pentru spaţiul Baltic) făcând ca la acea dată D.I.R.M. să dispună de 34 de posturi încadrate cu ataşaţi ai apărării, structura realizată la acea dată acoperind nevoile de reprezentare ale Armatei României şi de cooperare cu armatele ţărilor de acreditare. Pe linia colaborării militare bilaterale s-a remarcat o creştere a implicării Ataşaturii Apărării în urmărirea, perfectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor din planurile de relaţii internaţionale ale M.Ap.N. şi Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (D.G.I.A.). În vederea atingerii obiectivului integrării au fost luate următoarele măsuri: - s-a acţionat profesional pe linia implementării „Strategiei de promovare politică a candidaturii României la N.A.T.O., în perspectiva PPalatulalatul Parlamentului,Parlamentului, ceremoniaceremonia ofiofi cialăcială Summit-ului de la Praga” - folosind cadrul favorizant al raporturilor de colaborare între M.Ap.N. - Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.), ddee aderareaderare a RomânieiRomâniei llaa NN.A.T.O..A.T.O. în acest domeniu; - au fost valorifi cate mai efi cient resursele de care a dispus N.A.T.O., încheindu-se un proces în care instituţia Ataşaturii Ataşatura Apărării, focalizându-se pe demersurile concrete derulate Apărării şi-a dovedit cu prisosinţă rolul de principal instrument în plan politico-militar; diplomatic la nivelul M.Ap.N., în îndeplinirea cu succes a obiectivului - au fost promovate mai activ elementele pozitive din procesul major al politicii externe şi de securitate a României: aderarea la de însuşire şi implementare a normelor, valorilor şi principiilor N.A.T.O.. La acest moment de succes, România deţinea ataşaţi ai împărtăşite de Comunitatea Euroatlantică, precum şi progresele apărării în 58 de state, din care 42 de birouri ale ataşaţilor apărării cu obţinute în contextul parcurgerii M.A.P.-ului; reşedinţă permanentă în ţările de acreditare şi 16 state acoperite prin - s-a instituit un mecanism de coordonare permanentă, atât între extindere de acreditare. Aderarea la Comunitatea Nord-Atlantică a structurile din ţară, cât şi între factorii de execuţie din exterior, astfel fost un obiectiv ambiţios care a coagulat energiile întregii societăţi încât să se realizeze o armonizare deplină a demersurilor M.A.E. şi româneşti, în ansamblul ei. În acelaşi timp nu putem şi nu trebuie M.Ap.N., orientate spre valorifi carea sprijinului factorilor de decizie să uităm eforturile constante depuse de Armata României pentru politico-militară din statele membre N.A.T.O. pentru candidatura împlinirea acestui deziderat, militarii trăind momentele principale ale României; aderării ţării noastre la N.A.T.O., în teatrele de operaţiuni militare - a fost intensifi cată colaborarea între reprezentanţii M.Ap.N. sau în mediile diplomatice. Şi datorită lor, România s-a dovedit un şi cei ai M.A.E. pe linia valorifi cării tuturor oportunităţilor oferite aliat serios, predictibil, fi ind în acelaşi timp, un furnizor de securitate de realizarea unor vizite în statele membre N.A.T.O. de unii înalţi în cadrul Alianţei. ofi ciali români; s-au transmis simultan, pe linie militară şi politică, Acum putem afi rma cu certitudine că suntem în măsură să mesaje substanţiale şi convergente la progresele realizate de România ne îndeplinim misiunile şi obligaţiile în cadrul celei mai puternice pe linia pregătirii pentru aderare, precum şi pe planul identifi cării Alianţe de securitate din istorie. În acelaşi timp, pentru a face faţă disponibilităţii unor structuri din ţările membre ale Alianţei de a oferi adaptării permanente a Alianţei la mediul actual de securitate afl at în asistenţă României. continuă schimbare, Armata României desfăşoară un proces activ de După aprecierea progreselor realizate în reforma sectorului transformare şi de profesionalizare, în vederea perfecţionării instruirii militar de către Comandantul Suprem al Forţelor Aliate (ianuarie şi dotării trupelor pentru a fi interoperabile, dislocabile şi sustenabile în 2002 - Bucureşti) şi evidenţierea ultimelor realizări ale României teatrul de operaţii, capabile să desfăşoare gama întreagă de misiuni ale în îndeplinirea obiectivelor Planului Naţional de Aderare (de către Alianţei. Toate aceste succese pe linia aderării şi integrării României Reuniunea Consiliului Nord-Atlantic ~ România/aprilie 2002) a în N.A.T.O. sunt legate şi de valoarea profesională a corpului de urmat Summit-ul N.A.T.O. de la Praga. cadre al D.I.M. şi de activitatea şefi lor acestei structuri de elită a armatei române - generalii Marin Pancea, Paul Şarpe, Decebal Ilina, INVITAREA ROMÂNIEI LA ADERAREA LA N.A.T.O.: Mihaiu Mărgărit, Sergiu Medar, Gheorghe Savu, Dan Plăviţiu - care SUMMIT-UL N.A.T.O. DE LA PRAGA - au armonizat şi valorifi cat cunoştinţele şi pasiunea „vechii gărzi” a 21 NOIEMBRIE 2002 Ataşaturii Militare cu dinamismul şi perseverenţa noilor generaţii de diplomaţi militari, urmare a unui amplu proces de selecţie şi a unei pregătiri adecvate obiectivului de îndeplinit. La 21 noiembrie 2002, cu prilejul Summit-ul N.A.T.O. de la Referitor la importanţa diplomaţiei militare române cât şi Praga, România a fost invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică, a instituţiei Ataşaturii Apărării, generalul dr. ing. Gheorghe Savu moment în care Ataşatura Română a Apărării a fost mobilizată integral menţiona în lucrarea întocmită de Asociaţia Diplomaţilor Militari în pentru sprijinirea acestui important deziderat. Cu acest prilej, aliaţii Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”„Diplomaţia Română a au lansat invitaţii de aderare pentru şapte state - Bulgaria, Estonia, Apărării”, Editura MEDRO, 2007, următoarele: Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia. Reuniunea şefi lor „Instituţia ataşaturii apărării constituie şi va fi şi pe mai departe de stat şi de guvern ai ţărilor membre N.A.T.O. a fost momentul principalul instrument diplomatic la nivelul Ministerului Apărării culminant al eforturilor şi demersurilor naţionale, politico-militare Naţionale, centru focal pentru relaţiile militare externe, factor activ de întreprinse de ţara noastră. transpunere în practică a obiectivelor politicii externe române, constituind Anvergura documentelor aprobate la Praga situează Summit-ul astfel un veritabil vârf de lance al diplomaţiei militare româneşti.” între momentele istorice, de referinţă ale N.A.T.O.. Decizia adoptată la Praga, precum şi plusul de credibilitate obţinut de România, cu această ocazie, au determinat o şi mai mare THE ROMANIAN MILITARY DIPLOMATIC răspundere din partea instituţiilor statului în direcţia respectării ACTIVITY FOR ADHERING TO NATO – angajamentelor asumate pe linie N.A.T.O., de intensifi care a reformelor, în special în domeniul militar şi de soluţionare a brigade general (r.) Ene Aurel principalelor probleme identifi cate în comun cu aliaţii. Astfel, după invitarea la aderare a României au urmat runde de convorbiri cu experţi After 1989, the military attachés participated actively for N.A.T.O. în probleme de apărare, securitate şi economie, discutându- sustaining the Romanian diplomatic activity in order to integrate se calendarul pentru fi nalizarea reformelor în fi ecare domeniu. in the European security and values system. Its corollary was in La 29 martie 2004, România a aderat în mod ofi cial la N.A.T.O. prin depunerea instrumentelor de ratifi care la Departamentul de 2004 when our country has been invited to adhere to NATO. Stat al S.U.A., stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Keywords: military attachés, diplomacy, NATO, EU, foreign Depunerea instrumentelor de ratifi care a fost urmată, la 2 aprilie policy, security. 2004, de ceremonia arborării ofi ciale a drapelului României la sediul

98 1 (47) 2010 document studii/documente

militare în rezervă sau în retragere ar fi în momentul de faţă benefi că, CONSIDERAŢII ar contribui la o cunoaştere mai bună a statutului lor social, ar evita PRIVIND ÎNFIINŢAREA punerea acestora în situaţii neplăcute, ar îmbunătăţi imaginea armatei în UNEI INSIGNE societate şi nu în ultimul rând ar fi o reparaţie morală binemeritată pentru cei care decenii la rând au slujit sub A CADRELOR drapelul patriei. Din punct de vedere istoric, apariţia acestui tip de insignă nu ar Insigna Ofi ţer rezervă retragere MILITARE ÎN REZERVĂ (in perioada interbelica) fi o noutate pentru armata română şi nici pentru alte armate care ne sunt partenere în diferite alianţe. SAU ÎN RETRAGERE Asemenea însemne au fost purtate cu demnitate până în anul 1947 COL. (R) PROF. EUGEN ICHIM de ofi ţerii şi subofi ţerii români afl aţi în rezervă şi în retragere. Aş exemplifi ca în materialul de faţă doar cu o singură reglementare În epoca modernă, dar şi în cea contemporană, a fi cadru activ din acea perioadă şi anume „Insigna ofi ţerilor în rezervă şi retragere în Armata României a însemnat pentru mulţi tineri un prilej de a-şi proveniţi din activitate” care, după părerea unanimă a specialiştilor, dar realiza un vis, o profesie demnă şi respectată în societate. Îmbrăcând şi ai purtătorilor acesteia, era cea mai reprezentativă şi mai frumoasă. de la o vârstă fragedă uniforma militară, renunţând de bună voie Înfi inţarea ei s-a făcut prin Decretul Regal nr. 3209 din anul 1936, la bucuriile şi plăcerile unei tinereţi trăită tumultos precum cei din publicat în Monitorul Ofi cial, partea I, nr. 14 din 19 ianuarie 1937. generaţia lor, aceşti oameni au acceptat fără murmur toate rigorile şi Acest insemn, confecţionat din argint masiv, avea formă ovală servituţile vieţii ostăşeşti, dând dovadă de o voinţă deosebită şi de o cu dimensiunile de 5/4 cm., reprezenta un vultur cruciat de culoare tărie de caracter mai presus de orice îndoială. După absolvirea studiilor aurie ce avea pe piept scutul din stema ţării, coroana, cifra regală, de bază - respectiv a şcolilor de ofi ţeri, de maiştri sau subofi ţeri - precum şi un înscris stilizat al literelor ORR aşezat pe ramuri de stejar viaţa cadrului militar nu era, precum nu este nici astăzi, deloc uşoară. şi de laur legate cu o panglică în culorile naţionale (anexa 1). Zilele şi nopţile petrecute în cazarmă, pe câmpurile de instrucţie, în Se acorda „tuturor ofi ţerilor de rezervă şi retragere proveniţi poligoane, aplicaţii sau teatre de operaţii, schimbările frecvente de din activitate ce trec în rezervă prin demisie, limită de vârstă (...) sau garnizoană, precum şi alte servituţi specifi ce vieţii ostăşeşti şi-au pus în retragere pentru infi rmităţi incurabile”. Insigna era însoţită de un amprenta pe felul lor de a fi şi pe sănătatea lor. Acest mod de viaţă a brevet al cărui număr era înscris într-un registru special. Se purta în avut repercursiuni nu tocmai fericite şi asupra familiilor lor, fi ecare toate ocaziile fi ind prinsă pe partea stângă a pieptului. Având la bază mutare fi ind în felul ei o mică dramă cu urmări resimţite ani la rând. această insignă, cu câteva modifi cări şi actualizări (înlocuirea scutului Armata Română, condusă cu destoinicie de cadrele ei, a fost cea stemei României interbelice cu scutul din stema României de astăzi, care şi-a adus prinosul de sânge la cucerirea Independenţei Naţionale, la eliminarea cifrei şi coroanei regale, înlocuirea literelor ORR [ofi ţer făurirea României Mari, la eliberarea teritoriilor româneşti răpite în al rezervă retragere - n.n.] cu CMR [cadru militar rezervă – n.n.] şi Doilea Război Mondial, la victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi a adăugarea sub scut a două arme încrucişate care au scopul de a o avut rolul esenţial în integrarea ţării noastre în structurile euroatlantice. personaliza, dar şi de a o asemăna puţin cu insigna veteranilor de Putem afi rma, fără să greşim, că însăşi existenţa statului român în război) se poate realiza o insignă care să corespundă nevoilor actuale. actualele graniţe se datorează armatei şi sacrifi ciilor sale, jertfei supreme În nici un caz nu este nevoie de doi R deoarece un cadru militar a miilor de cadre şi a sutelor de mii de soldaţi şi gradaţi. nu poate fi concomitent ci succesiv în cele două ipostaze ( în rezervă În anii dictaturii socialiste, mii de cadre militare se afl au alături şi ulterior în retragere). Mărimea insignei ar putea fi redusă la 4/3 cm, de zeci de mii de soldaţi pe toate marile şantiere de construcţii din iar modelul insignei ar arăta ca cel din anexa 2. Pentru a simplifi ca ţară, la canalul Dunăre - Marea Neagră, la Transfăgărăşan, în mine, la lucrurile ar fi de dorit să fi e instituit un singur tip de insignă ce ar împăduriri, la irigaţii sau la culesul recoltei unde programul normal de putea fi conferită tuturor categoriilor de cadre în rezervă sau retragere, lucru era de „zi lumină”. Multe din marile construcţii, cu care astăzi ne diferenţa fi ind dată doar de materialul din care este confecţionată mândrim, au încorporate truda şi eforturile ostaşului român indiferent (aurit, argintat sau brumat). de gradul pe care-l purta. Acordarea insignei se va putea face numai pe baza unor După o viaţă petrecută în uniformă şi răspunzând prezent la reglementări stricte aprobate de organele abilitate, iar posesorul va orice oră, cadrele militare sunt trecute în rezervă, fi e la termenul legal, primi odată cu insigna şi un brevet. Vor fi , cum este şi fi resc, şi cadre fi e că s-a mai făcut o restructurare, după militare ce nu pot primi acest însemn, precum cei trecuţi în rezervă care, cea mai mare parte sunt uitate şi din motive incompatibile cu statutul de militar. ignorate, au parte de un anonimat nu de Am expus, în rândurile de mai sus, câteva argumente precum şi puţine ori dureros şi nemeritat. o modalitate facilă de a rezolva acest deziderat, cu precizarea că vreme Acomodarea la viaţa civilă este de aproape un an am purtat discuţii pe această temă cu specialişti şi cu grea, nu puţine cadre militare în rezervă un număr mare de cadre militare în rezervă sau în retragere - viitori suferă, sunt supuse la apostrofări şi posibili benefi ciari ai acestei insigne - atât din Bucureşti, dar şi din alte jigniri de tot felul din partea unor garnizoane, care au manifestat un real interes şi au apreciat favorabil persoane care-şi fac din asta un prilej de acest demers. Unii, au venit cu idei constructive, parte dintre acestea a ieşi în evidenţă, de a-şi etala o aşa zisă fi ind incluse şi în materialul de faţă. superioritate materială şi socială sau pur Rugămintea mea este ca cei îndreptăţiţi să ia decizii în această Insigna Cadru militar rezervă şi simplu pentru că au ceva cu armata. - propunere problemă importantă şi de stringentă actualitate pentru miile de cadre Instituirea unei insigne pentru cadrele militare în rezervă sau în retragere, să exprime un punct de vedere. document 2010 1 (47) 99 studii/documente

Nicolae Iorga: 1871-1940. Studii şi documente, vol. VIII, coordonatori Constantin Buşe, Constantin Gaucan, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2009, 494 p. Comunicările ştiinţifi ce de la Vălenii de Munte au Semnale fost reunite în cel de-al 8-lea volum închinat vieţii şi operei lui Nicolae Iorga „apostolul cauzei Românilor de pretutindeni”. Deosebit de interesante studiile prezentate de Gheorghe Buzatu, Ion Bitoleanu, Nicolae Ciobanu şi Marian Moşneagu.

Stela Cheptea (coordonator), Paradigmele istoriei. Omagiu profesorului Gh. Buzatu, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, vol. I, 530 p., vol. II, 566 p. Cele două volume de studii sunt dedicate Profesorului Gheorghe Buzatu, Omul şi formatorul de conştiinţe. La ceas aniversar, sub atenta coordonare a distinsei colaboratoare Stela Cheptea, istorici din toată ţara au dedicat maestrului pagini din ceea ce a constituit crezul său de viaţă.

Marusia Cîrstea, Ataşaţi militari români în Marea Britanie (1919-1939), Editura Universitaria, Craiova, 2009, 400 p. Volumul, bazat pe o temeinică documentare în arhive şi biblioteci, se înscrie în seria Din istoria relaţiilor anglo-romîne (1936-1939) şi Europa în balanţa forţelor (1919-1939). Structurat pe 4 capitole, conţine un corpus de documente inedite, deosebit de valoroase pentru epoca vizată.

Contents Dr. Marian Macri, dr. Alexandru Manafu- Târgovişte, Medicina militară în campanie, Bucureşti, • Editorial, Th e message of Chief of General Staff for the Day Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2009, of Historical Army Service, Admiral dr. Gheorghe MARIN 164 p. • About Romanian Army past, at present time and future, Lucrare de un deosebit interes pentru cititori, în captain (N.) Marian MOSNEAGU, Ph.D • Chronology, situaţia în care eforturile oamenilor în halate albe pentru Lucian DRAGHICI • From the chief ’s gallery of Army salvarea altor oameni, în condiţii de cele mai multe ori Historical Service, Manuel STANESCU • Restitution: vitrege, trec de multe ori neobservate. Evoluţia acestei Princely and Army General Staff (1830-1865), Luminita specialităţi militare este urmărită pe parcursul a aproape GAVRA • Ups and downs of the Railway Army Department, două secole de existenţă. colonel (r) Mihai-Costache HUMĂ •Military personalities in Rural Police Service, major general (r) Ioan P. SUCIU • Th e tragic end of a sailor who became pilot, Vasile TUDOR • “LEU” monument – a glory and eternity symbol of engineer troops, colonel (r.) Marian GARGAZ • Prince Constantin Nicolae C. Petrescu, Marina Română în războiul Brancoveanu burial ceremony, Luminita GIURGIU • Again antisovietic. Submarine, vedete torpiloare, canoniere, “Tasaul Project”, Cornel TUCA, Ph.D • Th e role of archives torpiloare, baraje de mine, comandamentul Portului şi Zonei to serve the citizens, Teodora GIURGIU • Th e fi ghtings of Constanţa, remorchere dragoare şi hidroaviaţia. Comandanţi. 35th Infantery Division in Bessarabia, july 1941, Manuel Editura şi Tipografi a Europroduct, Piteşti, 2008, 280 p. STANESCU • Heroic itinerant of Romanian Division 1 Subtitlurile cărţii constituie tot atâtea capitole, Armoured, colonel (r) George GHEORGHIU • Th e plain provocare adresată istoricilor şi nu numai de a afl a modul crash of Vnukovo, Alexandru ARMA • the Romanian Military Diplomatic activity for adhering to N.A.T.O., brigade general în care Marina Română a acţionat în cea de-a Doua (r) Ene AUREL • Consideration regarding the establishment Confl agraţie Mondială. Lucrarea este bogat ilustratăşi of an insignia for the retired military man, colonel (r) documentată cu schiţe şi fotocopii ale documentelor de prof. Eugen ICHIM interes pentru tema analizată.

100 1 (47) 2010 document