BULETINUL ARHIVELOR MILITARE ROMÂNE AnulXXII , nr. 1 ( 8 3) /2019

160 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR

http://amnr.defense.ro

editorial 24 IANUARIE 1859 – 24 IANUARIE 2019 160 DE ANI DE LA UNIREA MOLDOVEI ŞI A MUNTENIEI

ste prea bine ştiut faptul că secolul al XIX-lea reprezintă o epocă de puternică afi rmare a naţiunilor, a statelor Enaţionale, astfel încât a fost denumit „secolul (veacul) naţionalităţilor”. Într-o perioadă relativ scurtă, de câteva decenii, grecii, sârbii, italienii, germanii şi bulgarii şi-au constituit state naţionale, ele devenind treptat actori importanţi ai scenei internaţionale, unele, cum ar fi Germania, chiar cu aspiraţii hegemonice. În rândul popoarelor care au reuşit să-şi constituie statul în forma sa modernă au fost şi românii, chiar dacă nu toţi au fost cuprinşi, datorită unor condiţii obiective, în graniţele sale. Unirea – obiectiv primordial al generaţiei pașoptiste Popor neolatin, continuator și urmaș al „romanităţii orientale”, românii au avut, ca și alte popoare din istmul ponto-baltic, o istorie complicată, ceea ce a determinat ca ei să trăiască despărţiţi, din punct de vedere politic, vreme de mai multe secole. Trebuie spus că în pofi da vicisitudinilor, fi inţa statală s-a păstrat, Ţara Românească (Muntenia) și Moldova nefi ind înglobate în Imperiul Otoman, așa cum a fost cazul la sud de Balcani. Peste aceste linii de demarcaţie trasate, cel mai adesea, de raporturile dintre marile puteri ale timpului, românii au avut dintru început conștiinţa originii latine și a unităţilor. Ideea a fost exprimată cu deosebită claritate de documentele timpului de cronicari, dintre care cei mai însemnaţi au fost Grigore Ureche (1590-1647), Miron Costin (1633-1691) și Ion Neculce (1672-1745), de învăţaţi de – domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti talie europeană, dintre care, cel mai ilustru este Dimitrie Cantemir (24 ianuarie 1859-23 februarie 1866) (1673-1723), de oameni politici etc. Ea a fost recunoscută fără putinţă de tăgadă, de numeroși străini – lideri politici, înalte feţe bisericești, învăţaţi, călători, militari etc., care au cunoscut sau au intrat în contact cu realităţile din spaţiul carpato-danubian. Unirea românilor într-un singur stat a reprezentat o permanentă aspiraţie, ce a cunoscut diverse formule de-a lungul secolelor. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul redeșteptării naţionale pe continentul european și al unor noi episoade „calde” ale „chestiunii orientale” (preluarea moștenirii otomane din Europa de către marile puteri creștine), unirea Munteniei și a Moldovei a ajuns să preocupe intens opinia publică naţională, devenind, în plus, și o problemă a echilibrului de putere european. Pe plan intern, obiectivul unirii a cunoscut o puternică afi rmare în timpul revoluţiei de la 1848-1849. Programele revoluţionare, declaraţiile oamenilor politici, ale revoluţionarilor în primul rând, articolele de presă etc. au reliefat cu putere necesitatea unirii celor două principate românești. Iată, de exemplu, Dorinţele partidei naţionale în Moldova, document elaborat de Mihail Kogălniceanu în capitala Bucovinei, în august 1848, defi nea unirea Moldovei și Ţării Românești, „drept cheia bolţii fără de care s-ar prăbuși tot edifi ciul naţional”. document 2019 1 (83) 1 editorial Contextul internaţional tot parcursul său. Peste acest obiectiv primordial s-a suprapus Au fost create și contextul internaţional, care, într-un fi nal, s-a dovedit două comisii în favorabil. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, acest domeniu. Imperiul Rus, ca urmare a unor războaie victorioase Prima dintre ele împotriva Porţii Otomane (1806-1812; 1828-1829) și în care intrau a slăbiciunii Habsburgilor, manifestată, între altele, în reprezentanţii timpul revoluţiei din anii 1848-1849, a luat un mare statelor riverane, avantaj, ceea ce a îngrijorat foarte mult Imperiul Britanic cu misiunea și Franţa, susţinătoare ale Porţii Otomane. Prin avansul de a elabora Rusiei în sud-estul european și în Mediterana Orientală, regulamentul echilibrul de forţe era rupt, interesele britanice și de navigaţie franceze fi ind grav ameninţate. și poliţie, iar a Drept consecinţă, cele două mari puteri, susţinute doua europeană, de Imperiul Otoman, Sardinia și Prusia – ultimele compusă din două luptau pentru unitatea italienilor și germanilor – reprezentanţii au declanșat Războiul Crimeii (1853-1856), primul celor șapte mari conflict european după epopeea napoleoniană. puteri europene Operaţiile au început în Dobrogea, dar s-au mutat în ce avea sarcina Generalul Ion Emanoil Florescu – Peninsula Crimeea, de unde și denumirea lui. de a asigura ministru de Război Rusia a fost învinsă, iar Tratatul de Pace de la Paris navigaţia pe (28 noiembrie 1859-27 mai 1860; 30 septembrie 1862-11 octombrie 1863) (1856) avea prevederi importante pentru românii de cursul său la sud și est de Carpaţi. Cele două două principate, inferior de la Isaccea la Dunăre. Pentru prima dată Moldova și Muntenia, rămâneau sub suzeranitatea Dunărea era supusă unei reglementări internaţionale, Porţii Otomane, care era obligată să le respecte toate care însă, a creat și posibilitatea imixtiunii marilor puteri drepturile ce ţineau de administraţia internă. De neriverane. asemenea, era înlăturat protectoratul Rusiei, iar cele În timpul Congresului de Pace de la Paris, problema două principate erau plasate sub garanţia colectivă a unirii celor două s-a internaţionalizat și a devenit una celor șapte mari puteri europene, care, însă, nu puteau de interes general european. interveni singular în treburile lor interne. Bătălia internă pentru unire Rusia a fost obligată să retrocedeze Moldovei, trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail). Bătălia s-a mutat pe plan intern, tabăra unionistă Ea era, astfel, înlăturată de la gurile Dunării, iar comerţul având o largă susţinere populară. Dar cu toate acestea, în occidental, anglo-francez se putea desfășura în voie. Moldova, alegerile pentru Adunările Ad-Hoc din vara Menţinerea viabilităţii căii de comerţ la Dunărea de Jos anului 1857 au fost falsifi cate de caimacamul Nicolae a impus, ca soluţie pe termen mediu, unirea celor două Vogoride, funcţionar credincios al Imperiului Otoman. principate, Moldova și Ţara Românească, și formarea A rezultat o majoritate potrivnică unirii, fapt care putea unui stat tampon între cele două împărăţii. să creeze difi cultăţi în materializarea ei. Prin pacea de la Paris s-a decis, totodată, consultarea Partida Naţională s-a mobilizat, publicând în maselor prin intermediul unor Adunări speciale (Ad-Hoc) Occident corespondenţa secretă dintre Vogoride și în privinţa unirii. S-a constituit și o comisie, ce avea sediul autorităţile otomane, ceea ce a demonstrat cât se poate la București, compusă din reprezentanţi ai marilor puteri, de clar manipularea alegerilor. Scandalul internaţional ce avea sarcina de a studia starea internă din principate a fost mare, iar pentru deblocarea situaţiei ce urma să și a face propuneri de reorganizare și îmbunătăţire. devină ameninţătoare, împăratul Napoleon al III-lea După primirea rapoartelor și a propunerilor comisiei, al Franţei, susţinător fervent al cauzei unirii, și regina reprezentanţii marilor puteri urmau să se întâlnească la Victoria a Marii Britanii s-au întâlnit la Osborne Paris și să decidă statutul lor defi nitiv. (28 iulie/9 august 1857). S-a ajuns la un compromis Congresul de Pace a mai decis neutralitatea Mării defavorabil intereselor românești. Imperiul Britanic Negre și a interzis Rusiei accesul vaselor sale de război în era de acord să intervină la Poartă, pentru ca aceasta să arealul pontic. Hotărâri însemnate s-au luat și în privinţa anuleze alegerile, în schimb Franţa renunţa la unirea fl uviului Dunărea, instituindu-se libertatea navigaţiei pe deplină.

2 1 (83) 2019 document editorial Noile alegeri din Moldova au dat o majoritate fă ca legea să fi e tare; iar unionistă, astfel că în toamna anului 1857, Adunările tu, Măria Ta, ca Domn fi i Ad-Hoc și-au desfășurat lucrările. Ele au dezbătut bun, fi i blând, fi i bun mai o problematică foarte largă, dar, în fi nal, s-a decis ca ales pentru acei pentru care propunerile lor să se concentreze doar asupra aspectelor mai toţi Domnii trecuţi au de ordin naţional, problemele interne urmând a fi fost nepăsători sau răi. reluate după ce obiectivul unirii va fi materializat. La Nu uita că dacă cincizeci 7/19 octombrie 1857 în Moldova și două zile mai târziu de deputaţi te-au ales, ai în Ţara Românească, cele două Adunări Ad-Hoc au să domnești peste două adoptat rezoluţiile fi nale care cuprindeau, practic, aceleași milioane de români. puncte: unirea celor două principate într-un singur stat; Fă, dar, ca Domnia dinastie străină „nemegieșă” pe tronul viitorului stat, ta să fie cu totul de pace autonomie deplină, guvernare constituţională. și de dreptate, împacă Mihail Kogălniceanu – prim-ministru Rivalităţile dintre marile puteri au împiedicat patimile și urile dintre noi (11 octombrie 1863-26 ianuarie 1865) materializarea lui. Prin Convenţia de la Paris și reintrodu în mijlocul (7/19 august 1858), ce avea rolul unei adevărate nostru strămoșeasca frăţie. Fii simplu, Măria Ta, fi i bun, constituţii, se oferea o unire trunchiată. Deși numele fi i Domn cetăţean. Urechea ta să fi e pururea deschisă la noului stat era Principatele Unite ale Moldovei și Ţării adevăr și închisă la minciuni și lingușire. Românești, în realitate se preconiza doar o unire formală, Porţi un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cu doi domni, două adunări, două guverne, soluţie care cel Bun. Să trăiești, dar, mulţi ani ca și dânsul; să domnești era departe de ceea ce solicitaseră Divanurile Ad-Hoc. ca dânsul și fă, o Doamne, ca prin Europei, prin Dar, așa cum italienii nu se resemnau să rămână doar o dezvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale „expresie geografi că”, românii nu înţelegeau să-și lase patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ţara în stadiul de „expresie diplomatică”. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanţ că «România nu are de ocrotitor decât pre Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza Dumnezeu și sabia sa». La sfârșitul lunii decembrie 1858, au început lucrările Să trăiești Măria Ta”. Adunării Elective a Moldovei, ce avea sarcina de a alege După alegerea lui Cuza pe tronul moldav, toate domnul. Aproape toţi deputaţii aveau pretenţii la tron, privirile se îndreptau spre București, unde Adunarea ceea ce a creat un adevărat blocaj. Reprezentaţii Partidei Electivă avea o componenţă conservatoare. Și aici erau Naţionale au renunţat la candidatură, rămânând în cursă pretendenţi la scaunul domnesc, unii dintre ei ocupând, doar fostul domn regulamentar și fi ul anterior, tronul. Dezbaterile au fost aprinse, iar liderii acestuia Grigore Sturdza, între cei doi fi ind o rivalitate Partidei Naţionale au făcut apel la mase, astfel că în zilele puternică. Ședinţa hotărâtoare s-a desfășurat în de 22 și 23 ianuarie (stil vechi), Bucureștii au cunoscut zilei de 3/15 ianuarie 1859, iar, într-un fi nal, alegerea o adevărată revoluţie. s-a oprit la colonelul Alexandru Ioan Cuza. La 5/ În ședinţa secretă din 24 ianuarie/5 februarie, 17 ianuarie 1859, el a fost desemnat domn al Moldovei. deputatul a lansat candidatura lui Rămâne antologic discursul celebru al lui Mihail Alexandru Ioan Cuza ca domn și în Ţara Românească. Kogălniceanu la înscăunarea sa. „După una sută cincizeci „Să ne unim cu toţii asupra principiului de Unire, acestui mare și patru ani de durere, de umilinţă și de degradaţie principiu ce are să reînvieze naţionalitatea noastră./.../A ne naţională” – afi rma Kogălniceanu – Moldova a reintrat în uni asupra principiului Unirii, este a ne uni asupra persoanei vechiul său drept, consfi nţit prin Capitulaţiile sale, dreptul ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru de a-și alege pre capul său, pre Domnul. Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca fraţi asupra Prin înălţarea Ta pe Tronul lui Ștefan cel Mare, s-a acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta...”. reînălţat însăși naţionalitatea română/.../ Alegându-te pre Dubla alegere a fost o soluţie românească la o tine Domn în ţara noastră, noi am voit să arătăm lumii problemă europeană. Ea nu contravenea Convenţiei de aceea ce ţara dorește: la legi nouă – om nou! la Paris, care stipula egalitatea în faţa legii a cetăţenilor O Doamne! Mare și frumoasă îţi este misia; Constituţia celor două principate și posibilitatea oferită acestora (Convenţia de la Paris) din 7/19 august 1858 ne însemnează de a ocupa funcţii atât la sud, cât și la est de Carpaţi. o epocă nouă și Măria Ta ești chemat să o deschizi! Fii, Izbânda repurtată prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; Cuza semnifi că punerea bazelor statului român modern. document 2019 1 (83) 3 editorial Domnia reformelor erodat popularitatea, la acest lucru contribuind și greșelile săvârșite, cum ar fi acceptarea unei camarile. Domnia sa de șapte ani de zile, până la 11 februarie S-au răcit și relaţiile cu Napoleon al III-lea, împăratul 1866, este caracterizată de un amplu program de Franţei, astfel că înlăturarea lui era dorită atât de reforme în toate domeniile de activitate, inclusiv cel liberalii - radicali („roșii” cum erau denumiţi în epocă), militar. Din rândul acestora menţionăm: secularizarea cât și de conservatori. S-a format, astfel, „monstruoasa averilor mânăstirești (17/29 decembrie 1863), reforma coaliţie” care l-a înlăturat de pe tron în noaptea de agrară (14/26 august 1864), înfi inţarea universităţilor 10/11 februarie 1866. din Iași (1860) și București (1864), legea instrucţiunii Alexandru Ioan Cuza a cunoscut complotul, dar publice (5/17 decembrie 1864), prin care învăţământul a refuzat să ia măsuri pentru a nu periclita unirea, primar de patru devenea gratuit și preferând să plece într-un exil, obligatoriu, înfiinţarea Primăriei care a durat până la moartea sa, în Bucureștilor, primul primar fi ind 1873. Răsturnarea lui a fost un act Barbu Vlădoianu, fost general etc. logic, iar aducerea unui prinţ străin, Pe plan militar, măsurile au după cum au cerut Divanurile urmărit într-o primă fază, unifi carea (Adunările) Ad-Hoc, o necesitate. structurilor militare ale celor două Carol de Hohenzollern (1866- principate, un rol important având 1914), alesul naţiunii române, s-a tabăra de la Florești (aprilie- dovedit un lider puternic, care a octombrie 1859), organizată într-un continuat și amplifi cat programul de context internaţional complicat, modernizare a societăţii românești. determinat de războiul dintre Alexandru Ioan Cuza a rămas în Austria și Sardinia, ultima fiind istoria naţională, nu prin scăderile susţinută de Franţa. Au urmat omenești, ci prin faptele sale mari. unificarea celor două ministere Renunţarea la tron într-un moment de război, prin numirea aceleiași greu și refuzul de a reveni pe tron persoane, generalul Ioan Emanoil cu sprijinul Parisului, în contextul Florescu, la București și Iași, crearea Războiului Franco-Prusian (1870- Corpului de Stat Major, unifi carea 1871) reprezintă un pilduitor celor două școli militare, înfi inţarea exemplu de patriotism. N. Iorga, Napoleon al III-lea – împărat al Franţei Școlii de Medicină și a Arsenalului (2 decembrie 1852-4 septembrie 1870) într-o cuvântare ţinută la Ateneul Armatei, distribuirea către unităţile Român, la 2 aprilie 1920, la un veac armatei de steaguri noi, tricolore (roșu, galben și de la nașterea ctitorului României moderne, aprecia că albastru) cu deviza Honor et patria (la 1/13 septembrie domnitorul Cuza a fost „un om vrednic de legenda sa, 1862), împărţirea teritoriului în trei comandamente iar legenda creată în jurul său este vrednică de dânsul”. teritoriale – unul cu sediul la București, pentru trupele Se poate spune cu tărie că actul unirii de la 1859 a situate în Muntenia, altul la pentru forţele fost posibil datorită unui complex de factori, dintre care dislocate în Oltenia, iar cel de-al treilea la Iași, pentru reţinem: situaţia internaţională favorabilă; activitatea unităţile din toată Moldova. Fiecare dintre cele trei laborioasă, inteligentă a unei suite de lideri provenită comandamente subordonau trupele din toate armele, din rândurile pașoptiștilor pentru materializarea unui comandanţii de garnizoane, ofi ţerii fără trupă, precum proiect naţional, cel al unirii, al formării statului și și cei în neactivitate. patriotismul locuitorilor de la est și sud de Carpaţi. Alexandru Ioan Cuza a adus în România o Misiune Evenimentul de acum 160 de ani reprezintă un Militară Franceză, condusă de fraţii Lamy, care au moment cu valoare de simbol pentru naţiunea română avut un rol important în procesul de modernizare și care a declanșat procesul de reunire a românilor în occidentalizare a oștirii române. Măsurile pe plan militar cadrul aceleiași formaţiuni politico-teritoriale. În același au transformat vechea „miliţie” într-o armată naţională. timp, unirea din 1859 a inaugurat un amplu program Nu toate reformele adoptate într-un ritm foarte de reformare și modernizare a societăţii românești, de rapid au fost viabile pe termen scurt, dar ele au afi rmare pe plan internaţional. avut marele merit de a înscrie România pe orbita modernizării. Măsurile iniţiate pe plan intern i-au Dr. Anca Oana OTU

4 1 (83) 2019 document studii/documente ISTORIA DE ÎNCEPUT A ARTILERIEI ROMÂNE MODERNE

General de brigadă (r) prof. univ. Dr. Adrian STROEA Colonel (r) Marin GHINOIU

a 10 noiembrie 2018 s-au împlinit învestitură, „în dorinţa de a-și dezvolta în patria lui 175 de ani de la înfi inţarea artileriei române învăţăturile cu care se adăpase în străinătate”, căpitanul Lmoderne, adică de la constituirea sa ca armă Ion Emanoil Florescu a stăruit pe lângă să-i distinctă, deosebită de infanterie în cadrul tinerei solicite gazdei sale acceptul pentru înfi inţarea unei oștiri a Ţării Românești. Artizanul renașterii artileriei baterii de artilerie. „Suzeranul primi, și dărui chiar 4 române a fost domnitorul Gheorghe Bibescu, cel ce, tunuri care fură aduse în România și intrate cu mare la 10 noiembrie 1843, a semnat Porunca Domnească solemnitate în capitală în mijlocul Regimentului 2 de Linie, nr. 198 de înfi inţare a primei baterii de artilerie. Acest act comandat de ingeniosul colonel Enghel”3. administrativ cu profundă rezonanţă De aceea, a în conștiinţa afectivă a tunarilor, nu menţionat și elogiat în articolul menţiona explicit înfiinţarea unei Armata Română la 1876, publicat în (primei) baterii de artilerie, ci doar ziarul „Timpul” nr. 19/20 din 1876, numirea la comanda acesteia, a lui meritul incontestabil al generalului Pavel Lenţ, fost ofiţer în armata Ion Emanoil Florescu în renașterea imperială rusă: „Pe afl atu în ostafca artileriei: Dreptul de-a avea ţara din slujba rusească a artileriei parucic artilerie, cunoaștem toţi că-l pierduse Pavel Lentz. Noi, binevoind îl primim până la anul domniei lui Gheorghe în slujba ostășească cu rangul de căpitan, Bibescu. Și știţi cine ni l-a câștigat? căruia să i se sloboaze câte două mii lei Numai generalul Ion Emanoil Florescu, pe an și va fi însărcinat cu învăţătura atunci căpitan și adjutant al acelui cinurilor ostășești în artilerie”1. domn. În dorinţa de a-și dezvolta Pentru că artileria, ca și oștirile în patria lui învăţăturile cu care se Principatelor Române, dispăruse la adăpase în străinătate și cu ocazia începutul secolului al XVIII-lea, odată mergerii la Constantinopol a zisului cu instalarea domniile fanariote, data Domn pentru învestitură, rugă, stărui, de 10 noiembrie 1843 a reprezentat în Mihail Sturdza – domnitorul Moldovei pentru a cere de la Sultan recunoașterea (aprilie 1834-iunie1849) fapt momentul reînfi inţării artileriei, acestui drept al ţării. Suzeranul primi, după cum afi rma generalul Radu Rosetti la ședinţa și dărui chiar 6 tunuri care fură aduse în România publică a Academiei Române din 10 decembrie 1943, și intrate cu mare solemnitate în capitală în mijlocul desfășurată cu prilejul celebrării Centenarului Artileriei Regimentului 2 de Linie în care serveam și eu, comandat Române: „Ceea ce sărbătorim astăzi e reînf iinţarea de ingeniosul colonel Enghel”4. artileriei și nu înfi inţarea ei; căci românii au avut artilerie Dacă sursele istorice sunt contradictorii cu privire în trecut, încă de la începutul veacului al XV-lea. Puţină la la numărul tunurilor primite (4, respectiv 6), nu există număr, ca în toate ţările de pe acele vremuri, ea s-a dezvoltat îndoieli cu privire la faptul că prima baterie de artilerie în cursul veacurilor. Apoi, odată cu desfi inţarea treptată a a Ţării Românești a fost constituită din 4 tunuri de armatelor noastre, a încetat de a mai fi , cei interesaţi, ca să bronz cu calibrul de 4 livre – aproximativ 2 kg – (la acea nu mai avem putinţa de a ne opune voinţei lor, având grijă vreme, calibrul gurilor de foc de artilerie era reprezentat de a ne lua toate gurile de foc ce mai posedam”2. de greutatea proiectilului de formă sferică), cu încărcare Fără a minimaliza cu nimic meritele de întemeietor al pe la gura ţevii. Pentru că tunurile aduse în ţară nu aveau artileriei moderne ale domnitorului Gheorghe Bibescu, afet, două din ele au fost trimise la Craiova pentru a se trebuie menţionat rolul excepţional, determinant al confecţiona afeturi de lemn. Ulterior și celelalte tunuri generalului Ion Emanoil Florescu, pe atunci doar căpitan au fost montate pe afet. În 1846, sultanul a mai dăruit adjutant al domnitorului, în renașterea artileriei. În ianuarie lui Gheorghe Bibescu 4 tunuri, care au fost montate pe 1843, pe când îl însoţea pe domnitor la Constantinopol, afeturi, de asemenea în ţară. Astfel, numărul tunurilor în vizită la sultanul Abdul Medjid (1823-1861) pentru bateriei s-a dublat5. document 2019 1 (83) 5 studii/documente Dacă despre numărul tunurilor primite de la a primei bateri de artilerie, prilej cu care subunităţii sultan au existat controverse, data „de la care se socotește de artilerie i-a fost oferită din partea domnitorului organizarea artileriei ca armă deosebită de infanterie”6 o superbă icoană de argint, reprezentând Adormirea este acceptată fără rezerve. În mod curios, o opinie Maicii Domnului, ce avea următoarea inscripţionare: divergentă, singular, a exprimat marele revoluţionar și „Această Sfântă icoană s-a înfi inţat și s-a sfi nţit în a 8-a istoric Nicolae Bălcescu, care considera anul 1844 ca cel zi a lunii septembrie, anul de la Hristos 1846, și în al 4-lea în care s-a înfi inţat artileria română modernă. Punctul an de la înscăunarea Prea Înălţatului și de Dumnezeu său de vedere surprinde pentru că într-o scrisoare pe iubitorul: Gheorghe Dimitrie Bibescu voievod, Domn a care i-a adresat-o lui , în 1843, își exprima toată Ţara Românească”. dorinţa de a se număra printre tinerii trimiși la Paris Înfi inţarea artileriei în Ţara Românească a avut un pentru a se forma ca artileriști, în vederea puternic și rapid ecou în Moldova. Și încadrării bateriei recent înfi inţată, ceea aici se considera că tânăra oștire moldavă ce dovedește că știa foarte bine data de avea nevoie imperativă de artilerie. Și aici (re)înfi inţare a artileriei. Dorinţa sa de erau încercări de renaștere a acestei arme. a deveni tunar nu trebuie să surprindă. Procesul reînfi inţării artileriei în Moldova Ineditul artileriei a făcut ca la acea vreme s-a desfășurat aproape concomitent mulţi tineri să dorească să se înroleze cu cel din Ţara Românească. Acesta a în această armă. Unul dintre cei mai cunoscut, de asemenea, mai multe etape cunoscuţi tineri înrolaţi la artilerie, și s-a încheiat în anul 1849. Astfel, după cu gradul de junker, a fost prinţul încercările nereușite din anul 1834 ale Dimitrie Știrbei, fiul domnitorului domnitorului Mihail Sturza, de a aduce Barbu Dimitrie Sturza. El s-a alăturat din Rusia 4 tunuri, în anul următor ţarul, cu mult entuziasm celor deja încadraţi pentru a-și arăta mărinimia protectoare, în bateria comandată de căpitanul Pavel a dăruit Moldovei un „tun de bronz Lentz, anume locotenenţii Scarlat, calibrul 4 pe afet de câmp”8. Este evident „ajutor instructor” și , că acesta era insufi cient pentru a constitui „ofi ţer în baterie”. o baterie de artilerie. O altă încercare Preocupări în Ţara Românească de a se înfi inţa o structură de artilerie a pentru cumpărarea de tunuri, în vederea Alexandru Ioan Cuza avut loc în anul 1844, când domnitorul constituirii unei baterii de artilerie, au existat și mai Moldovei a primit din partea sultanului șase tunuri. înainte de anul 1843. Astfel, în 1831 a fost elaborat „un Ca număr acestea erau sufi ciente pentru constituirea proiect de legiuire”, iar în anul 1835, Adunarea Obștească unei bateri, dar din nefericire nu erau și funcţionale. În a propus iniţierea celor necesare pentru cumpărarea de pofi da nefuncţionalităţii lor, s-au început recrutări pentru tunuri „pentru desăvârșirea și împodobirea organizaţiei încadrarea mult doritei baterii, cu speranţa că se va reda regulatei oștiri”7. Pentru că aceste demersuri nu au avut funcţionarea tunurilor primite. Printre cei recrutaţi s-au fi nalitatea dorită, în anul 1841 a fost redactat un nou numărat și ofi ţeri din armata imperială rusă, dintre cei proiect de lege în acest sens. prezenţi în Moldova. Deprinderea tainelor artileriei Consemnări importante și interesante totodată despre de către viitorii tunari moldoveni s-a făcut în Rusia la istoria de început a artileriei române moderne sunt Elisabetgrad, în cadrul Brigăzii de Artilerie a Corpului conţinute de Registrul istoric al Regimentului 1/3 Artilerie, V Armată, comandat de generalul Luders. În vara 1845-1912. Astfel, acesta relevă cum a început în anul anului 1846 au fost trimiși 20 de militari la pregătire: 1845 instrucţia primilor tunari: „Sub principele Gheorghe locotenenţii Liubobratici și Oatu, cadeţii Filipescu, Bibescu, găsindu-se la Craiova două ţevi de tuci, una calibru Statache și Cernat, un subofi ţer, un toboșar și 13 soldaţi. de 6 cm și alta de 8 cm, s-a trimis acolo locotenentul din Stagiul de pregătire a durat doi ani de zile, până în august Regimentul I de Infanterie, Alexandru Macedonski (ajuns 1848, când inspectând Corpul V Armată, împăratul în urmă general, ministru de război și șef al primei divizii Nicolae Pavlovici a constatat că instrucţia artileriștilor militare teritoriale) care, montându-le numai pe afeturi și moldoveni era fi nalizată și, în consecinţă, a aprobat fără rotiţe, a exersat la ele câţiva oameni aleși din același întoarcerea lor în ţară. La inspectarea detașamentului a regiment, formând cadrele unei secţii de artilerie”. fost prezent și hatmanul Sturza. Registrul istoric consemnează și faptul că, în anul În ţară, artileriștii au continuat instrucţia la singurul 1846, Maica Domnului a devenit patroana spirituală tun existent din 1835, la Iași. Mult dorita baterie de

6 1 (83) 2019 document studii/documente artilerie a fost înfi inţată, în sfârșit, în anul 1849, când pe acesta, dar și pe căpitanul Koli în Rusia. Trebuie domnitorul Grigore Ghica „ducându-se la Constantinopol, menţionat că războiul ruso-turc dintre 1853 și 1856, pentru a primi învestitura ca domn al Moldovei, Sultanul mai sus-menţionat, a prilejuit primirea botezului focului Abdul Medjid, consimţind la oarecare măriri a forţei artileriei române, prin participarea în 1853, a bateriei armatei, dăruind Moldovei cinci tunuri de câmp de bronz mai sus-menţionate în cadrul Corpului 15 rus la bătălia de calibru 4, pe afeturile lor, încă neîntrebuinţate, pentru a Brăilei, la luptele de la Gura Ialomiţei, Vadul Silistrei, completa cu tunul existent de mai înainte, materialul unei Ostrovul Gol și de la Silistra. Și bateria de artilerie a baterii de câmp, și astfel se împlinea visul artileriștilor, Moldovei a fost luată de armata rusă la retragere, iar înfi inţarea primei baterii de artilerie”9. căpitanul Filipescu, comandantul acesteia, a fost luat Comandant al bateriei a fost desemnat căpitanul prizonier pentru că s-a împotrivit dezarmării bateriei Lazăr Liubobratici. Materialul sale11. Cele două baterii de artilerie acestei baterii s-a completat au fost înapoiate abia în 1859. prin 6 chesoane cu 2 roţi, model În condiţiile lipsei artileriei, în rus, construite în Școala de anul 1857, locotenentul Henrich Arte și Meserii de la Iași și cu Herkt (cadet și ofiţer în prima harnașamentul confecţionat în baterie de artilerie a Moldovei) baterie. Caii au fost cumpăraţi a organizat o baterie de artilerie, din Rusia, iar efectivul bateriei din cele 6 tunuri și 2 obuziere în trupă s-a completat cu militari cumpărate de la austrieci, ca urmare infanteriști și cavaleriști.Este a rambursării cheltuielilor pricinuite evidentă similitudinea înfi inţării de ocupaţia austriacă. La comanda primei baterii de artilerie din bateriei nou înfi inţate a fost numit cele două Principate Române. colonelul , întors Numitorul comun al acestui între timp din captivitate de la ruși. proces a fost generozitatea Așadar, din 1854 și până la Unirea sultanului Abdul Medjid. Principatelor Române din anul La puţin timp de la înfi inţare, 1859, cele două oștiri române nu au bateria de artilerie din Ţara Principele Carol I dispus de cele două baterii înfi inţate Românească și-a întrerupt la 1843, respectiv 1849, ci doar temporar activitatea, deoarece în anul 1848, trupele începând din 1857, de bateria organizată de locotenentul turcești după ce au intrat în Ţara Românească pentru (viitor general) Henrich Herkt. stingerea revoluţiei, la retragere au luat bateria de De reţinut că, după ce rușii au restituit Moldovei artilerie înfi inţată la 10 noiembrie 1843. La fel au tunurile și chesoanele aferente acestora, dar nu și procedat și cu singura piesă de artilerie din Moldova. caii, căpitanul HenrichHerkt a reorganizat și dotat Imperiul Otoman le-a înapoiat în anul 184910. Nu corespunzător această baterie constituită din 6 tunuri după mult timp de la restituire, la 5 decembrie 1850, și 6 chesoane, cu care s-a deplasat la Florești, unde s-a Barbu Știrbei, domnitorul Ţării Românești a dispus desfășurat prima instrucţie în comun a armatelor din ca din cele 12 piese de artilerie deţinute să înfi inţeze Ţara Românească și Moldova după Unirea din 1859. pe lângă bateria existentă, constituită din 8 tunuri și o Tunurile Ţării Românești au fost aduse din Rusia semibaterie călăreaţă alcătuită din 4 piese. Bateria de de maiorul Scarlat Ciocârlan. Din acestea și din cele artilerie era comandată în continuare de maiorul Pavel câteva tunuri din ţară s-au constituit două baterii, una Lentz, ce-l avea ajutor pe căpitanul Scarlat Ciocârlan. În pedestră, sub comanda căpitanului Nicolae Haralambie baterie mai erau încadraţi la acea vreme: căpitanul Nicolae (cel implicat în detronarea domnitorului Alexandru Macovei, instructor, sublocotenenţii Costescu și Lipăianu, Ioan Cuza) și una călăreaţă, sub comanda căpitanului comandanţi de plutoane și prinţul Dimitrie Barbu Știrbei, (viitor inspector general al artileriei, junker. Acestora li s-a alăturat, în anul 1851, căpitanul de ministru de război, primar al capitalei, prim-ministru). La artilerie Koli, provenit din armata rusă. 11 octombrie, cele două baterii au fost puse sub comanda În anul 1854, la retragerea din Ţara Românească, maiorului Scarlat Ciocârlan, formând astfel primul armata rusă participantă la războiul Crimeii, și-a divizion al artileriei armatei Principatelor Române Unite. însușit bateria de artilerie comandată de colonelul Pavel Astfel, în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Lentz. Mai mult chiar, l-au reţinut și l-au dus abuziv Cuza, la 16 ani de la (re)înfi inţarea artileriei, Principatele document 2019 1 (83) 7 studii/documente Române Unite deţineau 4 baterii de artilerie, ce însumau viitorul organizator al 26 guri de foc. În al doilea an al domniei sale, Alexandru Armatei Române sub Ioan Cuza, pe baza raportului generalului Ion Emanoil Cuza și Carol, generalul Florescu, a aprobat, la 21 decembrie 1860, înfi inţarea Ion Emanoil Florescu, primului regiment de artilerie al armatei române și iar în Moldova, sub numirea la comanda sa a maiorului Tobias Gherghely. domnitorul Grigore Divizionul 1 era dislocat la București, iar Divizionul 2 Ghica. De asemenea, la Iași. În raportul său, generalul Ion Emanuel Florescu istoria i-a reţinut ca menţiona: „Artileria până acuma se afl ă încă despărţită. fondatori ai primei Rog pe Măria Voastră să binevoiţi a da Înalt Ordin ca arme tehnice a oștirii bateriile ce sunt astăzi pe conta Moldaviei și cele ce se afl ă în Ţara Românească pe conta Valahiei să se unească împreună și să formeze 1-ul pe următorii: colonelul Regiment de Artilerie, împărţit în 2 divizioane. Totodată, Pavel Lentz, primul rog plecat pe Înălţimea Voastră, ca primind această unifi care comandant de să binevoiţi a întări în posturile acestui regiment pe maiorul baterie de artilerie, Tobias Gherghely ca șeful regimentului, [pe] maiorul colonelul Scarlat Haralambie Nicolae ca ajutorul șefului regimentului, [pe] Ciocârlan, primul Generalul Ion Emanoil Florescu căpitanul Herkt Enric [ca] șeful Divizionului 1-ul și [pe] comandant de divizion; generalul Nicolae Haralambie, căpitanul G. Mano [ca] șeful Divizionului al 2-lea”12. primul comandant de regiment și generalul Gheorghe Și regele Carol I, artilerist școlit la Berlin, a contribuit Manu, primul ajutor al comandantului întâiului regiment substanţial la dezvoltarea artileriei. Astfel, la 1 august de artilerie. Fondatorii artileriei moderne în Moldova, 1868, a aprobat înfi inţarea celui de-al doilea regiment rămași în conștiinţa afectivă a tunarilor sunt: colonelul de artilerie, comandat de locotenent-colonelul Iulius Lazăr Liubobratici, primul comandant al bateriei de Dunca. Evoluţia structurilor de artilerie, până la artilerie, colonelul George Filipescu, comandantul începerea Războiului de Neatârnare a fost una rapidă, bateriei care s-a împotrivit ordinelor date de trupele marcată de înfiinţarea a altor două regimente și a de ocupaţie rusești, Tobias Gherghely, comandantul 9 baterii de artilerie teritoriale, încadrate cu pompieri, primului regiment de artilerie și generalul Henrich Herkt, având secţii în localităţile: Craiova, Drobeta-Turnu organizatorul bateriilor de artileriedin 1857 și 1859, Severin, Pitești, Giurgiu, Ploiești, Buzău, Galaţi, Brăila, precum și a stabilimentelor de artilerie din Principatele Focșani, Bârlad, Iași, Roman, Bacău și Botoșani. Române Unite. Din tot acest proces anevoios de renaștere și dezvoltare Acestea au fost principalele fapte ale istoriei de de început a artileriei române moderne, istoria a reţinut că început ale artileriei române moderne și cei ce au iniţiat în Ţara Românească organizarea s-a făcut sub domnitorul lungul proces evolutiv al acestei nobile arme, pe care Gheorghe Bibescu, o contribuţie excepţională având Carol I o numea măgulitor „podoaba Iubitei mele armate”.

Th e Beginning of the Romanian modern Artillery Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu

Abstract: On November 10, 1843, Gheorghe Bibescu signed the act of establishing the fi rst artillery battery inŢara Românească. In Moldova, this was due to the Hospodar Mihail Sturza. Sultan Abdul Medjid was the one who off ered the fi rst pieces of artillery. Keywords: November 10, 1843, Artillery, Gheorghe Bibescu, Ţara Românească, Moldova, Mihail Sturza.

NOTE

1 7 Maior Alexandru Dumitrescu, Contribuţiuni la istoricul armei artileriei, „Anale parlamentare 1835”, Tomul IX, Capitolul I, p. 582. 8 „Revista Artileriei” nr. 4/aprilie 1934, p. 312. P.V. Năsturel, Op. cit., p. 213. 2 General Radu Rosetti, Centenarul reînfi inţării artileriei române, în Analele Academiei 9 General Herkt, Câteva pagini din istoricul armatei noastre (amintirile unui Române, Memoriile Secţiunii istorice, seria III, tom XXVI, 1943-1944, p. 213. veteran din timpul serviciului) dedicate camarazilor din generaţia actuală, 3 Idem, Un uitat. Generalul Ion Emanoil Florescu, Bucureşti, f.e., 1937, p. 26. Tipografi a şi Fonderia de litere Thoma Basilescu, Strada Casărmei 89, Bucureşti, 4 Ibidem, pp. 25-27. 1902, p. 4. 5 10 P.V. Năsturel, Contribuţii la istoria artileriei române, „Revista Artileriei”, Maior Andrei B. Miclescu, căpitan Mihai I. Focşeneanu, Op. cit., p. 103. Bucureşti, Stabiliment de Arte Grafi ce „Universala”,1906, pp. 34-35. 11 Historicul Regimentului 3 de Artilerie, vol. I, 1860-1887, Tipo-Lit. Pericle 6 Maior Andrei B. Miclescu, căpitan Mihai I. Focşeneanu, Istoria Artileriei române, Pestemalgioglu, pp. 4, 6, 103. 12 Tipografi a Şcoalei de Ofi ţeri de Artilerie „Regele Carol I”, Piteşti, 1942, p. 103. P.V. Năsturel, Op. cit., p. 41.

8 1 (83) 2019 document studii/documente INEDITA VIAŢĂ A DOMNITORULUI GHEORGHE BIBESCU – ÎNTEMEIETORUL ARTILERIEI ROMÂNE MODERNE

General de brigadă (r) prof. univ. Dr. Adrian STROEA

și astăzi, uneori având și un ușor aspect de vodevil. mplinirea la 10 noiembrie 2018 a 175 de ani S-a născut la Craiova, în data de 26 aprilie 1804. A de la înfi inţarea artileriei române moderne provenit dintr-o familie de boieri ai locului, neînrudită Îreprezintă un oportun prilej de relevare a cu alogeni. Tatăl său a fost marele vornic Dumitru personalităţii de excepţie a lui Gheorghe Bibescu, Bibescu, descendent pe linie maternă al domnitorului artizanul renașterii acestei arme, precum și a unor martir Constantin Brâncoveanu. A avut un frate, aspecte inedite, mai puţin cunoscute, din viaţa sa. principele Barbu Știrbei, cel ce a fost în perioadele Este știut faptul că „oastea 1849-1853 și 1854-1856 domnitor pământeană”, inexistentă în timpul al Ţării Românești. Nobila origine domniilor fanariote din Principatele socială i-a permis să benefi cieze de Române, a fost reînfi inţată în Ţara o educaţie temeinică. A studiat în Românească (șase batalioane de București și în Paris (7 ani), în acest infanterie și un escadron de cavalerie) și din urmă oraș obţinând un onorant în Moldova (un batalion de infanterie și doctorat în drept. Reîntors în ţară un escadron de cavalerie) în anul 1830, de la studii, în anul 1824, a lucrat în ca urmare a implementării prevederilor administraţia publică, la Ministerele Regulamentelor Organice, emise de Justiţie și de Externe. În anul în urma Tratatului de Pace de la 1834 a demisionat de la Ministerul Adrianopol din 14 septembrie 1829, de Externe și a plecat în străinătate, ce a pus capăt războiului ruso-turc locuind iniţial la Paris și mai apoi la din 1828-1829. Desigur, tânăra oștire Viena. După 8 ani a revenit din nou în din cele două principate nu putea avea ţară, unde a condus opoziţia împotriva credibilitate dacă nu dispunea și de domnitorului Alexandru Ghica, artilerie, expresie și atunci, ca și astăzi pe care l-a învins în alegerile din Gheorghe Bibescu – domnitorul Ţării Româneşti a hiperviolenţei pe câmpul de luptă. (1 ianuarie 1843-13/25 iunie1848) 20 decembrie 1842. Deși nu îndeplinea Gheorghe Bibescu, domnitorul două dintre condiţiile prevăzute în Ţării Românești, a intrat în istorie și în conștiinţa pentru a urca pe tron (vârsta afectivă a tunarilor ca întemeietorul artileriei române de minimum 40 de ani și calitatea de boier de trei moderne (entitate structurală diferită de infanterie generaţii), ca urmare a sprijinului acordat de Dașkoff , în cadrul oștirii), prin înfi inţarea, la 10 noiembrie consulul rus la București, Adunarea Obșteasca 1843, a primei baterii de artilerie, din cele 4 tunuri de Extraordinară l-a ales domnitor cu 69% din voturi. bronz primite de la sultanul Abdul Medjid. Actul ce a Ca domnitor s-a ocupat, așa cum am arătat, de marcat organizarea artileriei române ca armă de sine dezvoltarea tinerei oștiri a ţării, de reorganizarea stătătoare, a fost Porunca Domnească nr. 198 din fi nanţelor, a elementelor de ordine publică din unele 10 noiembrie 1843. Domnitorul Gheorghe Bibescu localităţi și a regimului de detenţie, de înlăturarea unor a rămas apreciat de oștire nu numai pentru rolul avut abuzuri din administraţie și justiţie. De asemenea, a în renașterea artileriei, ci și pentru preocuparea sa ca iniţiat o serie de măsuri edilitare și de înfrumuseţare tânăra armată română să dispună de un corp de ofi ţeri a capitalei, între care construcţia clădirii Teatrului bine instruit. Drept consecinţă, la 13 iunie 1847, prin Naţional, amenajarea grădinii Cișmigiu și a șoselei Porunca Domnească nr. 36 a înfi inţat prima școală Kiseleff . Spirit umanist incontestabil, Gheorghe Bibescu militară de ofi ţeri din Ţara Românească, la București. a eliberat din robie ţiganii ce aparţineau Bisericii și Viaţa întemeietorului artileriei române moderne, așezămintelor publice, i-a ajutat pe bucureștenii ce și-au descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, a pierdut casele și bunurile în urma incendiului din ziua fost inedită pentru acele vremuri, extrem de interesantă de Paști a anului 1847. document 2019 1 (83) 9 studii/documente Domnia sa a fost infl uenţată substanţial de Rusia. din ţară, care desfi inţa Regulamentul Organic, nevoit O dovadă în acest sens o reprezintă demersul său de a fi ind să ia asupra sa consecinţele mișcării revoluţionare, concesiona minele din ţară rusului Trandafi loff , fapt ce Gheorghe Bibescu a abdicat la 13 iunie 1848 și a plecat a generat mari nemulţumiri în societate. Din această prin Câmpulung către Franţa. cauză, măsura iniţiată de domnitor a fost anulată de Viaţa sa privată a fost la fel de spectaculoasă, dacă Adunarea Obștească.Domnitorul nu a rămas pasiv și în nu chiar mai spectaculoasă decât cea publică, mai ales mod abuziv a dizolvat Adunarea Obștească, acuzând-o datorită celor două căsătorii ale sale. În anul1826, de „rele aplecări și gândiri”. După această măsură fermă la vârsta de 24 de ani, cu 16 ani înainte de a deveni a condus timp de doi ani ţara prin decrete, până către domnitorul Ţării Românești, s-a căsătorit cu cea fi nele anului 1846. O altă iniţiativă a sa extrem de mai bogată fată din ţară - Zoe Mavrocordat. Aceasta nepopulară a fost încercarea nereușită, era fi ica adoptată a banului Grigore de a impune limba franceză ca limbă Brâncoveanu, urmaș al marelui de predare în școlile de nivel înalt. domnitor. Era o persoană inteligentă, Dar aceste umbre din viaţa sa nu-l cultă care vorbea cinci limbi străină, defi nesc. În mod lăudabil, Gheorghe sensibilă și talentată (cânta la harpă). Bibescu s-a afi rmat ca un susţinător Din nefericire, la câţiva ani după al unirii ţărilor române. O dovadă în căsătorie, Zoe a dobândit o alienaţie acest sens o reprezintă faptul că, la mintală. Îmbolnăvirea acesteia s-a data de 1 ianuarie 1848, a desfi inţat produs într-o perioadă de lehuzie. vama din Focșani, important punct Boala se manifesta ciclic, fără ca Zoe vamal între Ţara Românească și să facă rău cuiva. Potrivit principesei Moldova. De asemenea, unii istorici Marta Bibescu, pe timpul crizelor avea au susţinut că cea de-a doua căsătorie un comportament ciudat. Se îmbrăca a domnitorului (cu Maria/Mariţica în haine albe, își despletea părul și cu Ghica) a avut loc la Focșani la Biserica mintea rătăcită umbla prin locuinţă și Sf. Ioan (din actuala Piaţă a Unirii), Joiţica (Zoe) Bibescu născută mai apoi prin palatal domnesc cu fl ori dispusă lângă borna de hotar, avându-l Brâncoveanu-Mavrocordat în braţe, trecând brusc de la cântec la ca naș de cununie pe Mihail Sturdza, domnitorul plâns și de la plâns la râs1. Moldovei ca un mesaj de apropiere unionistă a celor În pofi da nebuniei inofensive a soţiei, Gheorghe două principate. Adevăratul motiv al desfășurării Bibescu și-a continuat viaţa conjugală cu aceasta, Zoe căsătoriei în această locaţie din Focșani l-a reprezentat dând viaţă altor copii. După înscăunare însă, Gheorghe faptul că parte a acestui oraș aparţinea de zona de Bibescu și-a internat soţia într-un sanatoriu din Viena, responsabilitate a episcopului Buzăului, care a acceptat de unde ulterior a transferat-o la tratament la Paris. să ofi cieze cununia, în condiţiile refuzului categoric al Internarea în străinătate a soţiei s-a datorat în principal mitropolitului Neofi t. faptului că domnitorul era îndrăgostit de Maria / Revoluţia de la 1848 a determinat încheierea domniei Mariţica Ghica, care-i era verișoară de gradul trei și în lui Gheorghe Bibescu, ca urmare a surprinzătoarei plus era căsătorită cu spătarul său Costache Ghica. În sale indecizii. Domnitorul nici nu a trecut de partea contextual dat, întemeietorul artileriei române moderne revoluţiei, nici nu a încercat s-o înăbușe, s-a lăsat a decis să se despartă de Zoe și să se recăsătorească cu purtat de evenimente. De reţinut că pe data de 9 iunie, Maria/Mariţica. Curând și-a dat seama că acest demers când se citea Proclamaţia de la Islaz, a fost victima nu era deloc o treabă ușoară și că una este să vrei și alta atentatului întreprins la București de trei tineri, care este să poţi, chiar domnitor fi ind. au tras cu pistolul asupra sa. Din fericire pentru În conștiinţa supușilor săi, anul 1843 nu a căpătat domnitor, singurul glonţ care l-a lovit s-a oprit în importanţă prin înfi inţarea primei bateri de artilerie epoletul uniformei sale, fapt ce i-a salvat viaţa. Două (semnifi caţia evenimentului conturându-se peste ani), zile mai târziu, la 11 iunie 1848, când i s-a impus ci prin viaţa sa amoroasă. Astfel, în perioada 1843- Proclamaţia de la Islaz, nebeneficiind de sprijinul 1845, boierimea, clerul, diplomaţii de la București și armatei (care l-a informat că nu va participa la vărsare cei preocupaţi de viaţa mondenă autohtonă, au fost de sânge românesc) a semnat noua constituţie a ţării, martorii a două divorţuri de răsunet ce s-au desfășurat în fapt Proclamaţia mai sus menţionată. Pe 12 iunie, ca anevoios, simultan: Gheorghe Bibescu s-a despărţit de urmare a protestului consulului rus faţă de noua ordine Zoe și Maria Ghica (născută Văcărescu) de spătarul

10 1 (83) 2019 document studii/documente Costache Ghica. Pentru a înţelege cât de complicate potrivit căreia femeia adulteră pierdea jumătate din erau lucrurile, trebuie menţionat că acesta din urmă zestre în favoarea soţului înșelat. Mai mult, pentru a-l era fratele fostului domnitor Alexandru Ghica, pe umili pe domnitor, Adunarea Obștească a propus prin care Gheorghe Bibescu îl înlocuise la domnie... Cele amendament ca „bărbatul ce hrănește ţiitoarea” (aluzie la două divorţuri erau sincronizate de domnitor pentru Gheorghe Bibescu) să fi e obligat la plata a jumătate din a-i înlesni rapid acestuia, tată a șapte copii, căsătoria zestrea femeii înșelate (aluzie la Zoe), iar cel ce a înșelat cu frumoasa spătăriţă, mamă a patru copii, pe care o (aluzie din nou la Gheorghe Bibescu) să fi e trimis adusese deja în palatal domnesc imediat după internarea în surghiun împreună cu ţiitoarea (aluzie evidentă soţiei la Viena și evident înainte de divorţ2. la Mariţica). Pe fondul infi delităţii de notorietate a Cu toată autoritatea și puterea sa de domn, cu domnitorului, calomnia a prins (cum se întâmplă și tot sprijinul puterii protectoare, astăzi) la opinia publică.Ca urmare, domnitorului nu i-a fost ușor să-și domnitorul a fost nevoit să-și împlinească dorinţa. Faptul că Zoe retragă proiectul. Astfel a început era bolnavă, că-i dăruise șapte copii, relaţia deosebit de încordată dintre că Maria/Mariţica era soţia unui domnitor și Adunarea Obștească, demnitar, frate de fost domnitor care s-a amplifi cat în anul 1844 când, și pe deasupra mamă a nu puţini cu aprobarea puterii protectoare copii, că domnitorul o instalase rusești și cu încuviinţarea turcească, deja în palatal domnesc erau motive domnitorul a suspendat Adunarea temeinice pentru ca opinia publică Obștească, așa cum am arătat mai să dezavueze divorţurile ce urmau să sus, și a condus ţara dictatorial prin deschidă calea căsătoriei și fericirii decrete, timp de doi ani. celor doi amorezi. În același an, pentru a înlătura Principalul opozant al celor două calomniile cu privire la deposedarea divorţuri a fost, așa cum am mai soţiei de avere, Gheorghe Bibescu arătat, mitropolitul Neofi t care, în a pus sub interdicţie pe „Măria sa Maria (Mariţa) Ghica născută Văcărescu numele doctrinei creștine, s-a afi rmat Doamna Zoe”,„a noastră iubită soţie” ca hotărât cenzor al comportamentului domnitorului. și a înfi inţat tutelă asupra averii ei, fi ind administrată Constatând această neașteptat de înverșunată rezistenţă de epitropii desemnaţi în acest scop. Astfel, Gheorghe a mitropolitului, Gheorghe Bibescu a solicitat sprijin lui Bibescu a dovedit că nu era preocupat de deposedarea Dașkoff , pentru a-l infl uenţa pe înaltul prelat în a-i da soţiei de avere. Pentru a arăta că este și un bun tată, a consimţământul. Încercarea însă a eșuat, mitropolitul urmărit să-și mărite cele două fi ice (Elisabeta în 1844 Neofi t necedând. Trebuie spus că înalta faţă bisericească și Ecaterina în 1845) înainte de a se recăsători. Astfel nu-l agrea pe Gheorghe Bibescu de dinainte de a deveni a creat premisele pentru o nouă căsnicie, din care lipsea domnitor, fi ind un opozant făţiș al urcării acestuia doar divorţul. pe tron. Rezistenţa mitropolitului era sprijinită de Principalul obstacol era în continuare, așa cum opozanţii lui Bibescu din Adunarea Obștească. De am mai relevant, mitropolitul Neofi t. Dacă în trecut altfel, domnitorul fără să vrea le-a oferit membrilor domnitorul avea puteri absolute, după aplicarea acesteia prilejul de a-i pune în discuţie viaţa privată, în Regulamentului Organic, acestea au fost îngrădite de primăvara anului renașterii artileriei, când a prezentat Adunarea Obștească, al cărui președinte de drept era Adunării Obștești mai multe proiecte, printre care și pe chiar mitropolitul ţării. Mitropolitul Neofi t, de origine cel de modifi care a legiuirii Caragea cu privire la regimul greacă, fi u de stolnic, era foarte cultivat, inteligent și dotal. Deși modifi carea era pe deplin necesară, pentru extrem de abil în relaţiile politice. Înscăunat în 1840 că cuprindea prevederi juste cu privire la raporturile ca mitropolit, înainte ca Gheorghe Bibescu să ajungă fi nanciare dintre soţii divorţaţi, opoziţia a concluzionat domnitor, avea un ascendent moral asupra acestuia, (ca și în zilele noastre) că modifi cările erau făcute cu amplifi cat și de relaţia sa directă cu puterea protectoare. dedicaţie, că domnitorul își pregătea protejarea averii Ca argument justifi cativ pentru refuzul său, mitropolitul din perspectivele divorţului. Detractorii au susţinut în susţinea că actul căsătoriei nu era doar un simplu mod neadevărat că domnitorul dorește s-o deposedeze contract, ci o taină religioasă și că divorţul era un atribut pe soţia sa bolnavă de avere pentru a o da ibovnicei3. exclusiv al bisericii. Legiuirea Caragea, în vigoare la În fapt, modifi carea viza desfi inţarea vechii prevederi acea vreme îl contrazicea total pe mitropolit în ceea document 2019 1 (83) 11 studii/documente ce privește calitatea de taină a căsătoriei, menţionând îndreptăţit să primească acceptul de divorţ în ţară. despre nunta care stă la baza căsătoriei că este „tocmeala Nebunia unuia dintre soţi, considerată „îndrăcire” sau unirii bărbatului cu femeia pentru a face copii”4. „patima diavolului”, era conform legiuirii timpului temei Adversitatea mitropolitului faţă de domnitor de despărţire. Era doar o restricţie, anume ca soţul s-a resimţit și în opoziţia faţă de divorţul Mariţicăi sănătos să aștepte însănătoșirea soţului bolnav, bărbatul Ghica de soţul său. În vara anului 1843, îndemnată 3 ani, iar femeia 5 ani. Dacă aceasta nu se producea, de Gheorghe Bibescu, Mariţica a încheiat cu soţul despărţirea era admisă5. său (păstrat ca răsplată de domnitor în dregătoria de Deși hotărârile de divorţ ale patriarhului Mare Spătar), în prezenţa a trei martori un act în care Constantinopolului îi fuseseră aduse la cunoștinţă se arăta că relaţia lor este grav și iremediabil afectată, și era obligat să ofi cieze căsătoria domnitorului cu că exista o răceală care făcea imposibilă continuarea Mariţica, mitropolitul Neofi t a refuzat să o facă. Mai traiului împreună. Acest zapis, urma să însoţească mult, ca un veritabil om politic, a califi cat hotărârea cererea de divorţ a Mariţicăi. Din nefericire pentru cei patriarhului Constantinopolului, a șefului său ierarhic doi îndrăgostiţi, mitropolitul Neofi t a respins cererea ca „rușinoasă” și a refuzat să-i cunune pe cei doi. Dar de divorţ depusă, în 13 februarie 1845, la Mitropolie. Gheorghe Bibescu era prea abil și prea îndrăgostit ca A motivat gestul său prin faptul că „răceala dintre să stea la mâna înverșunatului prelat. Așa că slujba de soţi” nu era un motiv canonic de divorţ. Era evident cununie a fost ofi ciată de devotatul Chesarie, episcopul că înverșunarea mitropolitului se datora faptului că Buzăului, la Focșani, la 9/21 septembrie 1845. Naș a nu uitase că Gheorghe Bibescu desfi inţase Adunarea fost Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei. Chiar dacă Obștească, al cărui președinte fusese. Respingerea nunta nu a fost ofi ciată în București, ci într-un târg de divorţului avea până la urmă și o parte bună, prin provincie, s-a desfășurat cu mult fast, cu onoruri militare deschiderea posibilităţii de a exercitare adreptului la și ospeţe populare impresionante la Focșani și București. recurs. În mod romantic, mireasa- mamă a patru copii din Astfel, cu sprijinul domnitorului, Maria/Mariţica prima căsătorie și unul al lui Gheorghe Bibescu (născut Ghica s-a adresat patriarhului Constantinopolului, în 1844)-a venit la Focșani din Occident, călătorind superiorul ierarhic al mitropolitului Ţării Românești. pe Dunăre până la Brăila. În toate porturile românești Era clar că divorţul Mariţicăi devenise, și el, deja a fost întâmpinată de personalităţile locale cu onoruri o problemă politică cu implicaţii internaţionale. princiare. Deplasarea de la Brăila la Focșani s-a făcut Rusia, putere protectoare, îl sprijinea pe domnitor cu un impresionant alai. și implicit era de acord cu divorţul acesteia, în timp Ostilitatea de notorietate a mitropolitului Neofi t s-a ce Franţa, nedorind creșterea influenţei Rusiei în manifestat și în ziua nunţii domnitorului. A dispus ca Ţara Românească nu era de acord cu divorţul soţilor în acea zi să nu se ofi cieze Te Deum în bisericile din Ghica. Dar nici solicitarea adresată patriarhului București. Apoi, în mod ofi cial nu a mai negat căsătoria Constantinopolului, în pofi da intervenţiei consulului domnitorului cu Maria/Mariţica, dar în particular l-a rus la Constantinopol, nu i-a adus divorţul mult dorit ponegrit cu simţ de răspundere pe acesta, inclusiv în Mariei/Mariţicăi Ghica. corespondenţa sa cu ţarul Rusiei și cu generalul Kiseleff . Ca urmare, cu mulţi bani, Gheorghe Bibescu a Speriat totuși de infl uenţa lui Gheorghe Bibescu, care purces la unica soluţie rămasă, solicitând Divanului a dovedit că a fost în stare să producă schimbarea Otoman înlocuirea patriarhului cu altul mai fl exibil. patriarhului Constantinopolului, mitropolitul s-a Noul patriarh al Constantinopolului a desfăcut preocupat mai mult de menţinerea scaunului decât de căsătoria soţilor Ghica pe baza mărturiei a trei boieri susţinerea convingerilor sale canonice. Mai mult, pentru care, sub jurământ au arătat că nu Maria/Mariţica a nu intra defi nitiv și total în dizgraţia domnitorului, i-a era vinovată de divorţ, ci numai soţul său, Costache botezat copilul născut în 1844. Teama lui era îndreptăţită, Ghica. Același patriarh a pronunţat apoi și divorţul Gheorghe Bibescu, fi ind un personaj extrem de ferm și domnitorului de soţia sa Zoe. Astfel, după o căsnicie abil în atingerea scopurilor. Un exemplu în acest sens de 19 ani, Gheorghe Bibescu a divorţat de cea care îi îl reprezintă Billecocq, consulul francez la București, dăruise șapte copii, doborâtă de o nebunie perfi dă, care victimă colaterală, pentru implicarea sa în delicata uneori lăsa locul și unor perioade de luciditate, ce-i problemă a divorţului și recăsătoririi domnitorului. Ca permiteau să-și înţeleagă drama. În mod involuntar urmare a intervenţiei hotărâte a domnitorului la Gizot, Zoe făcea poziţia morală a domnitorului foarte șubredă, ministrul de externe al Franţei, acesta l-a chemat de la deși conform legiuirilor timpului acesta era pe deplin post pe consul. Paradoxul constă în faptul că atitudinile

12 1 (83) 2019 document studii/documente diplomatului francez erau favorabile domnitorului și un personaj ce s-a bucurat de multă apreciere în Franţa. critice la adresa mitropolitului. Pentru lucrarea sa „Au Mexic (1862). Combats et retraite După căsătoria domnitorului cu Maria/Mariţica, des sixmille”, dedicată foștilor camarazi din Corpul prima sa soţie ( Zoe) s-a întors în ţară, unde a fost Expediţionar Francez, acesta a devenit membru de îngrijită până la sfârșitul vieţii de cei șapte copii ai onoare al Academiei de Arme din Paris. De menţionat săi. A locuit atât la Breaza, la fi ica sa Eliza Filipescu, că acesta a publicat și volumul „Neofi t, Metropolite de cât și la București. A trăit 87 de ani, trecând la cele Hongro-Vlahie” dedicat fi ului său George-Valentin veșnice în 1892. Osemintele sale se găsesc într-o criptă Bibescu, foarte apreciat de francezi. Revenind la din biserica Domniţa Bălașa din București. La cripta George-Valentin Bibescu trebuie menţionat că, în 1904, situată la absida din stânga se găsește un grup statuar al a fondat Automobil Clubul Român, în 1909 a înfi inţat sculptorului francez Rouleau, care o reprezintă pe Zoe Clubul Aviatic Român, iar în 1912 Liga Naţională înălţată de Îngerul Milei la cer, în timp ce o mantie a Aeriană. În perioada 1911-1912, a fost comandantul sa cade peste doi copii dezbrăcaţi, ce tremură de frig. Școlii de Pilotaj de la Cotroceni. În 1930 a devenit Cea de-a doua soţie, Maria/Mariţica a trecut în președintele Federaţiei Internaţionale Aeronautice. amintire în urma unui cancer, în anul 1860 la Paris, Are meritul de a fi realizat aeroportul Băneasa din unde, în zilele Revoluţiei de la 1848, și-a urmat soţul. capitală pe moșia mătușii sale Maria Bibescu – fi ică În 1873 a trecut Styx-ul la Paris și Gheorghe Bibescu. a domnitorului – devenită prin căsătorie contesă de Cel mai celebru descendent al domnitorului Montesquiou-Fézensac. A fost căsătorit cu cunoscuta Gheorghe Bibescu, foarte cunoscut românilor, a fost scriitoare Martha Bibescu (1886-1973), fi ica lui Ion renumitul pilot George-Valentin Bibescu, nepotul Lahovary și a Smarandei Mavrocordat. domnitorului (22 martie 1880-2 iulie 1941). Acesta La trecerea în eternitate a întemeietorului artileriei a primit botezul Domnului în Biserica Domniţa române, această armă evoluase substanţial – și datorită Bălașa, în care 12 ani mai târziu, bunica sa Zoe a fost Unirii Principatelor Române - de la acea primă baterie, depusă pentru a-și dormi somnul de veci. A copilărit la constituită din 4 tunuri, la 2 regimente de artilerie. La București și la Posada în palatul ridicat de bunicul său, 4 ani după decesul său, tânăra artilerie română și-a Gheorghe Bibescu. A primit o aleasă educaţie de la tatăl susţinut magistral examenul de capacitate pe câmpurile său - George Bibescu (unul dintre fi ii domnitorului), de bătălie ale Războiului de Neatârnare din 1877.

Th e inedited Life of Hospodar Ghe orghe Bibescu – the Founder of the Romanian modern Artillery Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea Ph.D.

Abstract: Gheorghe Bibescu (1804-1873), hospodar of Ţara Românească between January 1, 1843 and June 13/25, 1848, made many reforms of the army, fi nance, public order, justice, administration or modernization of the capital. He was a supporter of the union of the Principalities of Ţara Românească and Moldova. In his time he was also known for his private life, marked by the divorce of Joiţica (Zoe) Brâncoveanu-Mavrocordat and the marriage with Maria (Mariţica) Văcărescu-Ghica. Keywords: Gheorghe Bibescu, Ţara Românească, reforms, modern artillery, 1843.

NOTE

1 , Trecute vieţi de doamne şi domniţe, vol. III, Bucureşti, 3 Constantin Gane, Op. cit., p. 362. Editura Universul, 1943-1944, p. 362. 4 Petre Strihan, Op. cit., p.70. 2 Petre Strihan, Un divorţ domnesc, „Magazin istoric” nr. 6/1969, p. 68. 5 Ibidem.

document 2019 1 (83) 13 studii/documente CADRUL CONSTITUŢIONAL ŞI LEGISLATIV AL CENZURII ÎN ROMÂNIA (1866-1989)

Colonel Dr. Petrişor FLOREA1 Dr. Iulian Stelian BOŢOGHINĂ2 Dr. George Daniel UNGUREANU3

nul dintre drepturile cetăţenești fundamentale, Deputaţilor, respectiv, 65 de voturi contra 1, în Senat), consacrat în urma revoluţiilor moderne iar decretul era contra-semnat de către șeful guvernului, Ueste cel al libertăţii de opinie, exprimare și Dimitrie A. Sturdza, și de către ministrul justiţiei, Toma informare. Date fi ind situaţiile de pericol public prin Stelian5. care poate trece la un moment dat un stat și având în Anii 1916-1919 au adus noi provocări pentru vedere principiul „contractului social”, enunţat de către societatea românească și pentru instituţiile statului Jean Jacques Rousseau la 1762, legiuirile moderne (în român, aflat în luptă pentru desăvârșirea, iar apoi primul rând Constituţiile) au prevăzut pentru apărarea unităţii naţional- instrumente și modalităţi de limitare teritoriale. În seara de 14/27 august a drepturilor și libertăţilor cetăţenești, 1916, când România declara ofi cial în situaţii de forţă majoră. Menţionat război Austro-Ungariei, intrând, de în programul revoluţionar de la 1848- partea Antantei, în prima confl agraţie 1949, principiul libertăţii cuvântului mondială, apărea o ediţie specială a și a tipăriturilor și-a afl at consacrarea „Monitorului Ofi cial”, cuprinzând juridică în textul Constituţiei de Decretul nr. 2797, prin care regele la 1866 (art. 24)4, care a rămas în Ferdinand I (1914-1927) promulga, vigoare, cu unele amendamente, până la cererea scrisă a lui Ion I.C. în anul 1923. Din punct de vedere al Brătianu, șeful guvernului, textul garantării drepturilor și libertăţilor unei legi constând într-un articol cetăţenești, Constituţia României, unic, care autoriza declararea stării adoptată în 1866, inspirată din legea de asediu, prin Decret Regal, până la fundamentală belgiană de la 1839, restabilirea păcii în Europa; se cuvine era una dintre cele mai înaintate din menţionat faptul că legea respectivă Europa acelei vremi, în pofi da decalajului economic care fusese adoptată de către ambele Camere parlamentare separa ţara noastră de statele occidentale avansate și a la 21 februarie 19136, în perioada războaielor balcanice. unor fl agrante clivaje sociale. Ca exemplu de limitare în După eșecurile din toamna anului 1916, reorganizarea timp de pace a dreptului la liberă exprimare, motivate din iarna următoare, lupta cu tifosul exantematic și de imperativul salvgardării ordinii constituţionale, în biruinţele propriu-zise de la Mărăști, Mărășești și stat, putem cita condamnările gazetarilor Gheorghe Oituz, din vara anului 1917, contextul politico-militar Panu și Nicolae Dinu Cocea, în urma publicării unor regional a devenit tot mai defavorabil României, ca pamfl ete anti-monarhice, precum și măsurile luate în efect al evenimentelor revoluţionare din Rusia, ceea ce timpul răscoalelor ţărănești din anul 1907. Astfel, la data a determinat ascensiunea la guvernare a conservatorului de 17/30 martie 1907, regele Carol I semna Decretul germanofi l (n. 1854-d. 1925) nr.1415, având următorul conţinut: „Articol unic. În și ieșirea ţării din război. împrejurările prin care trecem, până la restabilirea La 30 iunie/13 iulie 1918, la Iași, capitala de război ordinei și liniștei, starea de asediu va putea fi declarată a României, după ocuparea de către inamici a sudului prin Decret Regal, în cuprinsul legii din 10 decembrie ţării, era emis Decretul nr. 1626, semnat de către 1864”. Textul respectiv fusese adoptat în urmă cu două rege și contra-semnat de către prim-ministrul Al. zile, de către ambele Camere ale Parlamentului, în Marghiloman, care deţinea și portofoliul Internelor, cvasi-unanimitate (121 de voturi contra 1, în Adunarea ministrul de război, Constantin Hârjeu și, respectiv,

14 1 (83) 2019 document studii/documente ministrul justiţiei, Ioan M. Mitilineu. Prin acest decret, și libertăţilor constituţionale urma să se efectueze erau modifi cate și completate prevederile decretului însă „în condiţiile legii”, sintagmă interpretată adesea anterior. Conform articolului 4, alineatul 3, autorităţile arbitrar de către diferitele guverne care s-au succedat militare aveau dreptul de a cenzura presa și orice la conducerea statului român interbelic. De altfel, tipărituri destinate publicului, de a împiedica apariţia viaţa politică a României interbelice, în general, poate unor știri sau publicaţii, precum și de a controla sau fi caracterizată, în mod succint, dar cuprinzător, drept opri corespondenţa poștală. Potrivit alineatului următor, un amestec fl uid de elemente democratice și autoritare. autorităţile militare primeau și competenţa de a opri Anul 1924 a consemnat o serie de manifestări sau dizolva orice adunări susceptibile de a provoca anarhice, mai ales din partea forţelor de extremă sau întreţine dezordini7. La rândul său, articolul 4, stânga (rebeliunea de la Tatarbunar etc.), dar și a celor alineatul 3 din Decretul nr. 1626/1918 a fost completat de extremă dreapta (asasinarea prefectului de Iași, prin Decretul nr. 2388/5 septembrie 1918, purtând Constantin Manciu). Invocând pericolul bolșevic, aceleași semnături ca și precedentul, care plasa întreaga ministrul justiţiei, G.G. Mârzescu, elaborează „Legea activitate de cenzură sub autoritatea președintelui pentru reprimarea unor infracţiuni contra liniștei Consiliului de Miniștri (= prim-ministrului), cu publice”, adoptată de către Adunarea Deputaţilor la posibilitate de delegare a unui ministru. Apariţia 17 decembrie 1924, cu unanimitatea celor prezenţi oricărei publicaţii, tipărituri sau știri necesita autorizaţie (108 voturi), iar de către Senat a doua zi, cu 71 de voturi prealabilă din partea organelor cenzurii, ca și spectacolele contra 1, și promulgată prompt de către suveran, în teatrale și cinematografi ce8. aceeași zi. Articolele 7-10 prevedeau pedepse privative În toamna anului 1919, după Marea Unire și în de libertate sau pecuniare pentru diverse tipuri de condiţiile relativei stabilizări a situaţiei la frontiere și propagandă scrisă ori verbală, având ca finalitate ale apropierii primelor alegeri parlamentare bazate pe „prepararea sau executarea de crime contra persoanelor și votul universal și egal masculin, la scara întregii Românii a proprietăţilor lor”, fapt menţionat în primul articol din Mari, reglementările privind cenzura au fost revizuite. lege. Articolul 7 instituia pedepse de 2-5 ani închisoare La Sinaia, în ziua de 2 octombrie 1919, regele Ferdinand pentru „discursuri, cuvântări, strigări, cântece sediţioase semna Decretul nr. 4229, contra-semnat de către primul sau ameninţări rostite în public”, articolul 8 se referea la ministru, generalul Arthur Văitoianu, ministrul de tipărituri, iar articolul 10, la portul de simboluri ale unor război, generalul Ion Rășcanu și, respectiv, ministrul organizaţii care cădeau sub incidenţa articolului 111. justiţiei, Em. Miclescu. Conform decretului menţionat, În primăvara anului 1930, în contextul debutului cenzura presei era ridicată, cu excepţia incitărilor la Marii Crize Economice, a fost emisă, sub guvernarea Iuliu revoltă și a atacurilor contra monarhului, a familiei Maniu, „Legea pentru apărarea liniștei și a creditului regale, a armatei, a Puterilor Aliate. De asemenea, era ţării”, care instituia pedepse privative de libertate pentru repusă în vigoare libertatea întrunirilor electorale, cu răspândirea de informaţii false și dăunătoare siguranţei limitările valabile și în cazul presei. În provinciile reunite naţionale, ordinii publice și liniștii cetăţenilor (de la trei cu Ţara în anul 1918, care reprezentau mai bine de luni la doi ani, sau în unele circumstanţe, de la șase luni jumătate din suprafaţa și populaţia României întregite, la trei ani), respectiv, pentru divulgarea unor secrete de urmau a fi emise „dispoziţiuni locale și speciale”9. stat (1-3 ani). Judecarea acestor speţe urma să se facă, în Noi reglementări ale dreptului la liberă exprimare și procedură de urgenţă, de către tribunalele corecţionale informare vor fi aduse prin Decretul nr. 32/3 ianuarie de primă instanţă, iar perioada de prescripţie era stabilită 1922, contra-semnat de către Ion Cămărășescu, ministru la un an. Legea în cauză a fost votată de către Senat la de interne în efemerul guvern condus de . 26 martie, cu 83 de voturi contra 8, iar de către Adunarea În linii mari, erau menţinute restricţiile prevăzute în Deputaţilor, două zile mai târziu, cu 132 de voturi decretul din 2 octombrie 1919, dar regimul excepţional contra 1, fi ind promulgată la 1 aprilie 1930, cu Decretul era limitat la zonele de graniţă afl ate sub stare de nr. 1127, semnat de către membrii Regenţei, în numele asediu10. regelui minor Mihai, și contra-semnat de către miniștrii În Constituţia din martie 1923 (art. 5, 25-28), care fi nanţelor și justiţiei, și, respectiv, Voicu păstra, într-o măsură substanţială, spiritul și chiar Niţescu12. litera celei precedente, dreptul la liberă exprimare și la Tendinţele autoritariste au început să capete tot garantarea secretului corespondenţei era extins și asupra mai multă consistenţă odată cu „restauraţia carlistă” convorbirilor telefonice. Exercitarea tuturor drepturilor (venirea lui Carol al II-lea pe tron, în iunie 1930, prin document 2019 1 (83) 15 studii/documente anularea actului de la 4 ianuarie 1926, de înlăturare de la Noi reglemen- succesiunea dinastică). Grevele de la Atelierele Griviţa tări în privinţa (februarie 1933) și asasinarea prim-ministrului Ion Gh. regimului stării de Duca, la 29 decembrie 1933, au constituit noi prilejuri asediu vor apărea în de instituire a cenzurii și stării de asediu, menţinute luna martie a anului pe întreg parcursul guvernării Gheorghe Tătărescu următor, când o lege (4 ianuarie 1934-27 decembrie 1937). specială în acest sens La 3 februarie 1933, cu aproape două săptămâni a autorizat guvernul, înaintea evenimentelor tragice de la Griviţa, fusese condus, începând adoptată, cu maximă celeritate (votată de ambele din 4 ianuarie, de Camere și promulgată de rege), „Legea pentru către Gheorghe autorizarea stării de asediu”, constând dintr-un Tătărescu, să articol unic, destul de lung, prin care, pe lângă clasica decreteze starea împuternicire a guvernului de a decreta stare de asediu de asediu, totală totală sau parţială, pe cel mult șase luni, înăsprea sau parţială, în pedepsele pentru fapte ca ultrajul, lovirea, rănirea, iar condiţiile legii din în caz de organizare a unor alegeri, starea de asediu 10 decembrie 1864, Regele Ferdinand I era suspendată de drept. Decretul de promulgare pe termen de șase luni, cu posibilitatea de prelungire a legii era contra-semnat de către Alexandru Vaida pe alte șase luni. Adoptată iniţial de către Senat, Voevod, președinte al Consiliului de Miniștri, G.G. la 7 martie 1934, cu 113 voturi contra 3, apoi Mironescu, ministru de interne, și, respectiv, Mihail de către Adunarea Deputaţilor, la 13 martie, cu Popovici, ministrul justiţiei13. 110 voturi contra 1, legea a fost promulgată prin După violenţele din 15-16 februarie 1933, a fost Decretul nr. 634/15 martie 1934, contra-semnat de emisă „Legea pentru completarea legii din 19 decembrie către primul ministru și miniștrii apărării naţionale, 1924 pentru reprimarea unor infracţiuni contra liniștii de interne și al justiţiei, pe care i-am nominalizat mai publice”, care detalia, completa sau înăsprea unele sus16. La fi nele lunii martie, Senatul a adoptat, cu o prevederi ale „Legii Mârzescu”, pedepsind inclusiv unanimitate de 77 de voturi, „Legea pentru apărarea multiplicarea unor manuscrise, schiţe sau desene și ordinei în stat”, votată, la 5 aprilie, și de Adunarea propaganda în favoarea înfi inţării de asociaţii îndreptate Deputaţilor, cu 144 de voturi contra 5, și promulgată contra ordinii de stat și a proprietăţii private. Legea a a doua zi de rege, cu Decretul nr. 1029, contra-semnat fost adoptată de către Adunarea Deputaţilor, la 9 martie de către ministrul justiţiei, . Conform 1933, cu 142 de voturi contra 57, apoi de către Senat, articolului 16 din legea respectivă, cei condamnaţi la 17 martie, cu 87 de voturi contra 9, și promulgată pentru fapte contrare ordinii în stat nu (mai) puteau prin Decretul nr. 720/21 martie 1933, semnat de rege fi sau deveni directori sau redactori de presă timp și contra-semnat de către aceiași membri ai guvernului, de trei ani după executarea pedepsei17. Între timp, la ca și decretul precedent, din 3 februarie 193314. 8 februarie 1934, prin Jurnal al Consiliului de Miniștri, La 30 decembrie 1933, a doua zi după asasinarea lui semnat de către ministrul instrucţiunii, cultelor și I.Gh. Duca, devenit prim-ministru în urmă cu numai artelor, , era înfi inţată Comisia de câteva săptămâni, prin Decretul nr. 3376, emis de către control și cenzură a fi lmelor cinematografi ce, în cadrul regele Carol al II-lea, la Sinaia, și contra-semnat de către ministerului respectiv, iar fi lmele erau clasifi cate în trei noul președinte (interimar) al Consiliului de Miniștri, categorii: culturale, rele, și, respectiv, distractive. În cea Constantin Angelescu, și de către miniștrii de interne, de-a doua categorie erau incluse fi lmele care prezentau al justiţiei și al apărării naţionale, Ion Inculeţ, Victor sau implicau: „acţiuni criminale, acţiuni politice contra Antonescu și, respectiv, generalul Nicolae Uică, era ordinii publice și sociale, atingerea demnităţii poporului instituită sine die, starea de asediu, la nivelul întregii ţări. român sau a altor popoare, lipsa de respect și încredere Conform articolului 4, alineatele c și d, autorităţile militare faţă de conducători și instituţiile fundamentale statale își intrau în atribuţiile prevăzute de articolul VI al legii (biserica, școala, armata), scene de destrăbălare și viţii, din 10 decembrie 1864, anume de a cenzura presa și orice violenţă și cruzime”18. publicaţie, respectiv, de a opri sau dizolva orice întruniri Practic, starea de asediu și cenzura se vor prelungi sau adunări considerate generatoare de dezordini15. pe întreaga durată a guvernării tătăresciene, graţie

16 1 (83) 2019 document studii/documente majorităţii parlamentare solide și a conivenţei cu regele localurile publice folosite drept puncte de întâlniri, Carol al II-lea. Totuși, la 27 noiembrie 1937, în contextul discuţii și propagandă de către membrii unor organizaţii campaniei electorale pentru scrutinul parlamentar din considerate subversive22. După alte câteva zile, pentru luna decembrie, unele restricţii au fost ridicate, cel faptele prevăzute în articolul 7 al „Legii Mârzescu”, puţin pe hârtie. Astfel, de la data amintită, până la pedeapsa a fost majorată la 4-10 ani de închisoare, 31 decembrie 1937, a fost permisă exercitarea dreptului la care se adăugau o amendă în cuantum de 4.000- la întrunire în orașele București, Constanţa, Cluj, Iași, 20.000 de lei și o serie de interdicţii corecţionale23. Timișoara, Cernăuţi, Chișinău, Galaţi, Oradea, în În ultima treime a lunii februarie 1938, a fost judeţele Prahova și Constanţa, precum și în centrele adoptată și noua Constituţie, constituind baza juridică miniere din Valea Jiului19. Anul 1928 consemnase și a regimului carlist. Unul dintre primele articole, anume începutul programelor Radio România, la data de articolul 7, prevedea interdicţia explicită și generală a 1 noiembrie (o zi de joi), la ora 17. Radio România a fost propagandei împotriva formei de guvernământ, sau în folosit pentru prima oară în competiţia politică internă favoarea împărţirii averii altora, a scutirii de impozite, în timpul campaniei electorale de la fi nele anului 1937, ori a luptei de clasă. Articolul următor interzicea dar numai de către partidul de guvernământ, tuturor propaganda politică în lăcașele de cult și înfi inţarea celorlalte forţe politice fi indu-le refuzat accesul pe de asociaţii politice pe bază religioasă. Articolul 10 post20. Întrucât unele state vecine contestau ori căutau menţiona o serie de libertăţi cetăţenești, inclusiv să submineze graniţele României Mari, stabilite la fi nele libertatea conștiinţei, a presei și a întrunirilor, iar Primului Război Mondial, sau organizarea politică articolele 22-23 garantau, în mod limitat și condiţionat internă a statului român, inclusiv prin intermediul însă, libertatea de comunicare și secretul corespondenţei emisiunilor radio, în anii ’30, cenzura s-a manifestat poștale, telegrafi ce și telefonice. și prin confi scarea sau sigilarea unor aparate de radio. Dispoziţiile articolului 7 din Constituţie erau Instaurarea regimului de autoritate monarhică la reiterate în articolul 2 al „Legii pentru apărarea ordinei data de 10 februarie 1938, după efemera guvernare în stat”, promulgate prin Decretul Regal nr. 1556/ Goga-Cuza (44 de zile), a fost însoţită de noi măsuri în 14 aprilie 1938, la raportul înaintat monarhului de sensul controlării conţinutului și mai ales a surselor de către prim-ministrul Miron Cristea și miniștrii de fi nanţare („mijloace de existenţă”) ale presei, în condiţiile interne și justiţie, Armand Călinescu și, respectiv, Victor deteriorării continue a situaţiei politico-militare Iamandi. Legea mai pedepsea și propaganda politică internaţionale, culminând cu pierderile teritoriale din prin școală și biserică, precum și propaganda în favoarea vara anului 1940. Foarte densă în reglementări în acest cultelor religioase ne-autorizate. Sancţiunile prevăzute sens a fost perioada februarie-august 1938, în special de lege erau închisoarea corecţională de la șase luni la prima ei jumătate. un an și amenda în cuantum de 10.000-20.000 de lei. Prin Decretul Regal nr. 856/11 februarie 1938, Articolul 38 din Lege reitera dreptul Ministerului de semnat de Carol al II-lea și contra-semnat de către nu Interne de a închide acele localuri publice folosite ca mai puţin de patru membri ai Consiliului de Miniștri locuri de întâlnire de către membrii unor organizaţii (președintele Miron Cristea, patriarhul României, neautorizate sau ilegale24. Armand Călinescu, ministrul de interne, Mircea Printr-o procedură similară, în urmă cu câteva zile, Cancicov, ministrul de fi nanţe și interimar la justiţie, fusese emis „Decretul privind controlul mijloacelor de generalul , ministrul apărării naţionale), existenţă ale publicaţiilor periodice”. Acesta prevedea, respectiv prin articolul I se instituia starea de asediu în la articolul 2, înfi inţarea unui registru al publicaţiilor toată ţara, iar articolul următor conferea autorităţilor periodice, pe lângă fi ecare Tribunal, de preferinţă pe militare, într-un limbaj mai categoric decât cel folosit lângă Secţiunea Comercială. Articolul următor instituia în reglementările anterioare, dreptul de a cenzura presa obligaţia tuturor proprietarilor de publicaţii periodice și publicaţiile, respectiv, de a interzice sau dizolva orice de a depune la tribunalul local o declaraţie privind adunări21. numele, periodicitatea apariţiei, redactorii, locul de Câteva zile mai târziu, prin Decretul nr. 870, tipărire, administrarea și tipărirea publicaţiei. În funcţie contra-semnat de către Mircea Cancicov, în calitate de de conţinutul declaraţiei, președintele tribunalului ministru interimar al justiţiei, „Legea Mârzescu” era putea autoriza, sau nu, apariţia publicaţiei (art. 4), iar din nou modifi cată și completată; între altele, organele orice schimbare intervenită în datele declarate trebuia Ministerului de Interne căpătau dreptul de a închide comunicată tribunalului în maximum cinci zile (art. 5). document 2019 1 (83) 17 studii/documente Potrivit internaţionale și interne (Pactul Ribbentrop – Molotov, articolului 6, izbucnirea războiului și lichidarea statalităţii poloneze, numai cetăţenii respectiv asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu români puteau și represaliile ample ulterioare etc.). Decretul-Lege fi proprietari nr. 3.631 din 6 octombrie 1939, contra-semnat de către sau editori ai premierul și ministrul justiţiei, unei publicaţii , interzicea, la articolul 10, propagarea periodice apărute unor idei și îndemnuri considerate subversive, inclusiv pe teritoriul prin tipărire și multiplicare de manuscrise, schiţe României, iar sau desene, pedeapsa fi ind de 4-8 ani de închisoare articolul 15 inter- corecţională și amendă în cuantum de 50.000-100.000 zicea primirea de de lei (art. 12); articolul 23 sancţiona cu amendă în sprijin material același cuantum și cu 1-5 ani de închisoare propaganda din străinătate, verbală pentru constituirea unei asociaţii nelegale28. mijloacele licite de Perioada septembrie 1940-23 august 1944 fi nanţare a presei (dictatura antonesciană) poate fi considerată una de fiind specificate vid constituţional, întrucât abrogarea Constituţiei în articolul carliste din martie 1938 nu a fost urmată nici de Regele Carol al II-lea 18 (vânzări, re-punerea în vigoare a legii fundamentale anterioare, publicitate, investirea capitalului propriu și credite)25. din martie 1923, nici de adoptarea unei noi Constituţii. Unele reglementări ulterioare au prelungit termenul de În noile circumstanţe politico-militare (la 22 iunie depunere a declaraţiilor prevăzute de lege. Prin Decizia 1941, România a intrat în războiul antisovietic, alături Ministerială nr. 69.094 din 18 iulie 1938, semnată de de Germania și alte state aliate acesteia), activitatea de către Victor Iamandi, titularul portofoliului justiţiei, cenzură s-a exercitat mult mai riguros și sistematic, fără a fost prevăzută înfi inţarea unei comisii interimare a fi însă însoţită de propagarea cultului personalităţii, în care să stabilească „tabela tarifelor de publicitate pofi da unor tendinţe și tentative în acest sens, din partea comercială și regulamentul ei de aplicare”. Din comisie unor condeieri zeloși sau oportuniști. urmau să facă parte un delegat al Ministerului de Revenirea la Constituţia din 1923, anunţată în Interne (Subsecretariatul Propagandei), asistat de proclamaţia regală de la 23 august 1944, cu prilejul către directorul Serviciului de Publicitate, și delegaţi înlăturării dictaturii antonesciene și al ieșirii din alianţa ai mai multor publicaţii și categorii de publicaţii cu Germania, nu a însemnat și instaurarea unui veritabil (cotidiene matinale, ziare de după-amiază, ziare în regim democratic, ci începutul, cel puţin cronologic, limba franceză, publicaţii ale minorităţilor naţionale al instaurării regimului comunist, proces fi nalizat prin maghiară și germană, ziare provinciale, publicaţii abolirea monarhiei (30 decembrie 1947) și adoptarea periodice ne-cotidiene)26. Constituţiei Republicii Populare Române, în luna aprilie Sub regimul carlist, era permisă și chiar încurajată 1948. Alte legi fundamentale ale României comuniste „propaganda naţională”, titulatură sub care se regăsea au fost adoptate în 1952, și, respectiv 1965, fi ecare dintre și cultul personalităţii monarhului. Prin Decretul ele suportând amendamente ulterioare. Regal nr. 3.047 din 27 august 1938, emis la Sinaia În general, constituţiile statelor comuniste reprezintă și contra-semnat de către patriarhul Miron Cristea, mai mult înșiruiri de lozinci și deziderate, decât Armand Călinescu și Victor Iamandi, era reglementată veritabile pacte menite să reglementeze raporturile între și activitatea propagandistică legală, care urma să se cetăţeni sau între grupuri sociale cu opinii și interese desfășoare prin Direcţia Ofi ciului Naţional de Turism, cel mai adesea diferite, uneori chiar divergente. Direcţia Cinematografi că și Comisiunea de Control și În principiu, libertatea de conștiinţă, exprimare și Cenzură a Filmelor, Direcţiunea Presei și Propagandei, informare era garantată, fi ind însă condiţionată de Direcţiunea Publicităţii, Societatea de Radiodifuziune subordonarea faţă de interesele „clasei muncitoare”, din România și Societatea Orient-Radio27. ulterior „ale întregului popor”, ai căror exponenţi „Legea pentru apărarea ordinei în stat” a fost pe deplin autorizaţi se considerau conducătorii modificată și completată în prima decadă a lunii comuniști, pe linie de partid și, respectiv, de stat. octombrie 1939, pe fondul degradării situaţiei politice În Codul Penal din 1968 existau infracţiunile

18 1 (83) 2019 document studii/documente de „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, supreme ale siguranţei naţionale, garantării liniștii și respectiv de „ofensă adusă autorităţii statului ordinii publice, ale respectării bunelor moravuri. Aceste socialist”, care erau interpretate în chip abuziv de principii au fost consacrate în Constituţia adoptată la către organele judecătorești ale vremii, anihilând fi nele anului 1991 (articolele 28, 30,31,36) și amendată dreptul la liberă exprimare, inclusiv la critică, prevăzut 12 ani mai târziu, precum și de adeziune a statului român de Constituţie și de Statutul Partidului Muncitoresc la o serie de reglementări internaţionale (europene etc.) Român (din 1965, Partidul Comunist Român). Un în domeniu. rol important în exercitarea actelor de cenzură a Evoluţia reglementărilor constituţionale și revenit Direcţiei Generale a Presei și Tipăriturilor, legislative privind exercitarea (și limitarea) dreptului structură înfiinţată în anul 1949 și desfiinţată la liberă exprimare și informare, pe teritoriul formal în 1977, când rolul ei a fost preluat de auto- României moderne, oglindește, cu fidelitate, cenzura consolidată de-a lungul a trei decenii de succesiunea etapelor și a momentelor istorice prin totalitarism. Alte instituţii însărcinate cu cenzura, care a trecut statul naţional modern român, creat de-a lungul perioadei comuniste, au fost: Comitetul în deceniul 1856-1866, și societatea românească, în Așezămintelor Culturale, Comitetul pentru Artă, ansamblul său: modernizarea liberală, sub domnia lui Comitetul Cinematografi ei, Comitetul de Radio, Carol I, anii dramatici ai Primului Război Mondial, înfiinţate în 1953, pe lângă Ministerul Culturii, amestecul interbelic de democraţie și autoritarism, iar după 1968, Consiliile Judeţene ale Culturii și regimul carlist, dictatura antonesciană, experimentul Educaţiei Socialiste. totalitar-comunist și, finalmente, perioada post- Revoluţia din decembrie 1989 a făcut posibilă totalitară, de (re) construire a democraţiei și a instaurarea libertăţii reale de exprimare și informare, în economiei de piaţă și de integrare în structurile limitele inerente și rezonabile reclamate de imperativele europene și euro-atlantice.

Th e institutional and legislative Framework of Censorship in (1866-1989) Colonel Petrişor Florea, Ph.D., Iulian Stelian Boţoghină, Ph.D., George Daniel Ungureanu, Ph.D.

Abstract: Th e freedom of opinion, expression and information was limited by legal provisions in situations of major force. In Romania, the Constitution from 1866 allowed the apparition of the fi rst convictions of journalists for non-compliance with constitutional order. Th e censorship was successively established by laws and decrees that refl ected the state of the Romanian society or possible confl icts with the neighbors. Keywords: Constitution, censorship, law and decrees, 1866, 1991.

NOTE

1 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti. 15 Idem, nr. 301 bis/30 decembrie 1933, pp. 8127-8129. 2 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti. 16 Idem, nr. 63/16 martie 1934, p. 1666. 3 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti. 17 Idem, nr. 83 7 aprilie 1934, pp. 2266-2268. 4Textele integrale ale tuturor Constituţiilor României (din 1866, 1923, 18 Idem, nr. 35/12 februarie 1934, pp. 863-864. 1938, 1948, 1952 şi 1991) sunt disponibile pe site-ul www.cdep.ro., 19 Idem, nr. 275/27 noiembrie 1937, p. 9197. accesat la data de 2 februarie 2019. 20 Aurelian Chistol, România în anii guvernării liberale Gheorghe 5 „Monitorul Ofi cial”, nr. 283/18(31) martie 1907, p. 10.965. Tătărescu (1934-1937), Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2007, 6 Idem, nr. 107 bis/14(27) august 1916, pp. 5401-5402. pp. 613-614. 7 Idem, nr. 79 bis/1(14) iulie 1918, pp. 1163-1164. 21 „Monitorul Ofi cial”, nr. 34/11 februarie 1938, p. 802. 8 Idem, nr. 134/6(19) septembrie 1918, pp. 2209-2210. 22 Idem, nr. 39/17 februarie 1938, pp. 915-916. 9 Idem, nr. 134/3 octombrie 1919, pp. 7893-7894. 23 Idem, nr. 46/25 februarie 1938, pp.1032-1033. 10 Idem, nr. 226/4 ianuarie 1922, pp. 9862. 24 Idem, nr. 88/15 aprilie 1938, pp. 1920-1923. 11 Idem, nr. 279/19 decembrie 1924, pp. 13.777-13.780. 25 Idem, nr. 86/13 aprilie 1938, pp. 1888-1891. 12 Idem, nr. 75/2 aprilie 1930. 26 Idem, nr. 172/28 iulie 1938, p. 3537. 13 Idem, nr. 29/4 februarie 1933, pp. 690. 27 Idem, nr. 201/31 august 1938, pp. 4204-4207. 14 Idem, nr. 68/22 martie 1933, pp. 1834-1836. 28 Idem, nr. 233/7 octombrie 1939, p. 5705. document 2019 1 (83) 19 studii/documente ROLUL MISIUNII MILITARE FRANCEZE ÎN REFACEREA ARMATEI ROMÂNE: DECEMBRIE 1916-IUNIE 1917 (CONTRIBUŢII MEMORIALISTICE)

Conferenţiar universitar Dr. Constantin I. STAN1

upă ocuparea mai întâi a Olteniei și apoi a Atitudinea șefului Munteniei, inclusiv a Bucureștilor, armata, Misiunii Militare Franceze DParlamentul, instituţiile publice s-au retras era salutată și de Regina în Moldova, zonă rămasă neocupată. Retragerea Maria, care nota, în militarilor și civililor s-a făcut în condiţii foarte grele. însemnările sale de Dezordinea și panica începeau să își facă tot mai război la 28 noiembrie/ simţită prezenţa în rândul trupelor. Generalul Henri 11 decembrie 1916, între M. Berthelot avea să constate această stare de spirit altele: „Înainte de cină căci nota în jurnalul său pe 17 noiembrie 1916 între am avut o convorbire altele: „Situaţia din ce în ce mai difi cilă. Retragerea lungă și gravă cu generalul continuă pe Jiu și pe Olt. Diviziile trimise ca întăriri nu Berthelot. Mi-a părut rău sunt angajate încă în luptă”2. Șeful Misiunii Militare să-l văd că și-a pierdut Franceze constata cu tristeţe că evacuarea ostașilor încrederea în multe Generalul Henri Mathias Berthelot și materialelor se transformase practic „într-un privinţe, dar m-am bucurat (Fototeca Muzeului Militar veritabil exod”, pe fondul avansării ofensivei inamice. să îmi dau seama că și el a Naţional „Regele Ferdinand I”) Difi cultăţile s-au agravat din cauza „inerţiei complete a ajuns la concluzia că omul de care trebuie să ne folosim e rușilor, care nu par a ţine cont de situaţie”3. Prezan”7. La rândul său, generalul , care Noul șef al Marelui Stat Major român s-a confruntat comanda la vremea aceea Armata 2 română consemna cu numeroase probleme legate de indisciplina din în notiţele sale de război cu nedisimulată amărăciune: rândul trupelor noastre. De asemenea, ostașii români „marea victorie anunţată s-a sfârșit cu un desăvârșit aveau o înfăţișare jalnică. Abia sosit pe teritoriul fi asco! Înfrângere completă! Nici nu mai am sângele rece Moldovei în gara Ungheni, tânărul ofi ţer aparţinând necesar pentru a scrie mai departe”4. Misiunii Militare Franceze, Marcel Fontaine În aceste difi cile împrejurări se impunea înlocuirea precizează în jurnalul său, pe 23 ianuarie 1917, pe când șefului Marelui Stat Major român, generalul Dumitru se îndrepta de la Ungheni către Iași următoarele: „Pe Iliescu. Afl at în mijlocul evenimentelor I.G. Duca șinape care urmărim umblă aceeași zdrenţăroși, precum pretinde în memoriile sale că: „Ion I.C. Brătianu primul exemplar zărit la cotul Prutului. În pofi da mizeriei plănuise de mult plecarea generalului D. Iliescu și-a stăruit și a văditei restriști, toţi, fără excepţie ne salută (…), sunt ca în locul lui să fi e numit generalul Constantin Prezan, deci militari. Dar în ce hal! Sunt încălţaţi cu un fel de deoarece armata sa, deși trecea printr-o situaţie foarte sandale, picioarele le sunt înfășurate în cârpe, în chip de critică se retrăgea în perfectă ordine, pe când armata lui moletiere, poartă pantaloni strimţi și o manta de nedefi nit, Averescu pierdea necontenit în drum oameni și materiale. ca un pardesiu cu câteva resturi de fi returi. Umblă încet, Braţul drept al generalului Prezan era un tânăr ofi ţer, lentoarea pare a fi obligatorie în clima asta”8. maiorul Ion Antonescu un element de o deosebită valoare Situaţia s-a înrăutăţit din cauza supraaglomerării și care prin inteligenţă, pricepere și activitatea lui i-a adus regiunii, iernii foarte aspre, lipsei unor condiţii și lui, dar și ţării nepreţuite servicii”5. igienico-sanitare normale. De aceea, bântuiau epide- Generalul Berthelot a salutat numirea generalului miile de febră recurentă, variolă, meningită, dar cu C. Prezan la conducerea Marelui Stat Major român. deosebire de tifos exantematic. Martor al acestor El scria în propriul jurnal, la 13 decembrie 1916, că: dramatice momente, generalul V. Pétain, pe atunci „Generalul Prezan preia funcţia de șef al Statului Major având gradul de colonel și șef de stat-major al Misiunii General. Ballif este numit șef al cabinetului militar al Militare Franceze, reiterează în amintirile sale între Regelui. Iliescu va pleca în Franţa pentru a reprezenta altele: „În orașe și târguri, drama foametei și a tifosului nu armata română la Marele Cartier General francez”6. e mai puternică decât în sate. La Iași, sicriele traversează

20 1 (83) 2019 document studii/documente orașul în fi ecare de la Paris, dimineaţă în în primele diverse cartiere. zile ale lunii Din casele în ianuarie 1917, care moartea el i-a informat a intrat în despre această timpul nopţii, soluţie ies cadavrele considerând-o aruncate unele neviabilă. peste altele în Refacerea, căruţe. Aceste instruirea și spectacole cu restructurarea care eram unităţilor obișnuiţi nu militare opreau însă române se 9 cursul vieţii” . Misiunea Militară Franceză în România (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) puteau face Într-adevăr după opinia sa viaţa mergea înainte. Din cauza pierderilor mari pe loc13. suferite de armata română se punea problema refacerii Proiectul ţarist prezentat guvernului de la Iași, și reorganizării unităţilor noastre. Autorităţile ruse condus de Ion I.C. Brătianu, de generalul rus A. A. solicitau ca acest proces să aibă loc în sudul Rusiei, fapt Mossolov prevedea între altele: care nu era agreat de Regele Ferdinand, premierul Ion 1) Evacuarea și concentrarea provizorie a 300.000 I.C. Brătianu și generalul C. Prezan. De altfel, generalul de recruţi din armata română în districtul militar Constantin Coandă, care era reprezentantul României Odessa. Ulterior, 185.000, dintre aceștia, deci mai mult pe lângă „Stavka” rusă, susţine într-o telegramă, de jumătate trebuia să rămână pe loc. nr. 4537 din 3 ianuarie 1917, că a expediat o adresă 2) Școlile militare de infanterie, cavalerie și artilerie Înaltului Comandament ţarist reafi rmând că: „Dorinţa urmau să fi e transferate în localităţile ucrainene Jitomir majestăţii Sale, Regele este ca trupele noastre să nu treacă în și Berdicev. Rusia decât în caz de absolută necesitate. Pentru a depărta 3) Se instituia un control strict asupra materialelor cât mai mult trupele care se reorganizează, își completează militare trimise de aliaţi. Ele se depozitau în localitatea efectivele și se instruiesc și în scopul de a degaja spatele Poltava, iar apoi distribuite de administraţia militară armatelor de operaţiuni, am dispus ca trupele noastre să fi e rusă în funcţie de nevoile apărute prin urmare după grupate în regiunea de nord-est a Moldovei pe un spaţiu bunul ei plac14. cât mai restrâns posibil”10. Șeful Legaţiei Rusiei reitera în memoriile sale Șeful Marelui Stat Major român, generalul că: „N-am reușit să-l convingă pe generalul Berthelot C. Prezan, notează într-un raport întocmit în anul să accepte punctul nostru de vedere și părerea sa avea 1927 următoarele: „La 8/21 ianuarie 1917, Janin prioritate în cercurile guvernamentale române”. Același telegrafi ază că la Stavka se discută ca refacerea armatei martor ocular scrie, mai departe, că: „Legaţia Franţei române să se desfășoare între Nipru și Bug. Curioasă idee. era dublată de Misiunea Militară Franceză, care era E inadmisibil”11. condusă de generalul Berthelot, a cărui sarcină principală La Odessa s-au derulat intense tratative româno- era reorganizarea armatei române. Acest lucru nu putea ruse, dar nu s-a ajuns la un consens privind refacerea să ducă decât la o apropiere a acestuia de Curtea Regală și reorganizarea armatei române. Poziţia infl exibilă a într-o ţară în care Dinastia găsea un puternic sprijin în Rusiei a nemulţumit atât pe suveran, cât și pe premierul armată”15. Ion I.C. Brătianu. Acesta din urmă a trimis o telegramă Conducătorul Misiunii Franceze era îngrijorat șefului Legaţiei României din Paris, informându-l în legătură cu atitudinea ostilă a Rusiei ţariste. El că amintitul punct de vedere este „materialmente și notează, de altfel, în jurnalul său pe 1/14 ianuarie 1917, moralmente imposibil de pus în aplicare”12. că: „Un raport al lui Coandă vorbește de o nouă tentativă Generalul Henri M. Berthelot s-a pronunţat, la rândul a lui Gurko în legătură cu necesitatea de a îndepărta «de său, împotriva refacerii și reorganizării armatei române pe front armata română», se argumentează că Lecitki nu în sudul Rusiei. Într-un raport înaintat superiorilor primește decât trei sferturi din aprovizionările destinate document 2019 1 (83) 21 studii/documente Marele Stat Major român a respins iniţiativa Rusiei ţariste. El a făcut însă o contrapropunere guvernanţilor ruși potrivit căreia întregul proces de refacere, informare și reorganizare a unităţilor sale să se realizeze pe teritoriul Basarabiei20. Familia Regală a României a încercat să se implice, Regina Maria a dorit să întreprindă o vizită în capitala Imperiului Rus, dar ca urmare a situaţiei militare existente s-a renunţat la călătorie. Ea implica numeroase riscuri. Suverana nota în jurnalul ei de război, la 27 ianuarie/9 februarie 1917, următoarele: „Ne-am gândit că s-ar putea să merg în curând în Rusia, Martie 1917, Piscul Raţei. Colonelul Victor Pétain, şeful de stat-major la început voiam să mă duc cu Ducky, dar e destul de greu al Misiunii Militare Franceze, alături de camarazi români de aranjat fi indcă, fi ind regină trebuie să fi u primită (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) ofi cial. Ideea căsătoriei lui Carol a revenit în actualitate, armatei sale. Dar sunt în măsură să replic pe dată cu destulă seriozitate”21. acestui argument: acest lucru se întâmplă pur și simplu Regina Maria nu a mai efectuat această vizită. Nici pentru că rușii nu descarcă la timp hrana sosită în gările Regele Ferdinand nu a plecat spre capitala Rusiei. de aprovizionare. Chiar în această dimineaţă, 23 de Marele Cartier General român a trecut „din mers” trenuri își așteaptă rândul la descărcat între Bacău și Iași, la refacerea, reorganizarea și dotarea cu armament aglomerând liniile”16. a unităţilor din subordine. Astfel, o divizie română Prin urmare, interesele Franţei și Rusiei în România cuprindea, potrivit unor date, 14 batalioane de erau total diferite. Generalul H.M. Berthelot a fost infanterie având 112 mitraliere, 15 baterii de artilerie, serios obstrucţionat în activitatea sa de conducătorul 16 obuziere de 105 mm, 108 mortiere de tranșee de Misiunii Militare Ruse din Iași, generalul Mihail 58 mm și 2 escadroane de cavalerie. Alexandrovici Beleaev. El dădea indicaţii ofi ţerilor Pentru materializarea obiectivelor de înzestrare afl aţi în subordine conform cărora „obiectivul nostru propuse, Aliaţii, cu precădere Franţa, au expediat esenţial este de a împiedica Misiunea Franceză să cantităţi importante de armament, muniţie, reușească”17. echipamente după cum urmează: 150.000 puști Într-adevăr, Imperiul Rus nu s-a dovedit un „Lebel”, 89 tunuri de câmp, 92 tunuri grele, aliat destul de loial, fapt care genera îngrijorare 490 obuziere grele, 130 mortiere de tranșee, și nemulţumire în rândurile autorităţilor române. 150 avioane de cercetare și de luptă22. Relevând această realitate, ministrul plenipotenţiar Totuși cantităţile trimise erau sub cele convenite cu al Franţei în România, contele Saint Aulaire susţine autorităţile militare din Hexagon. Mai mult potrivit în memoriile sale că: „planul rusesc a provocat revolta relatărilor unui contemporan, tânăr sublocotenent unanimă a sentimentului naţional românesc în rândurile atunci, Vasile Scârneci din Regimentul 3 Vânători, poporului, ca și la suverani, la membrii guvernului și la aliaţii nu au deblocat cele mai moderne arme și membrii Parlamentului întruniţi la Iași încă din luna pretinde în însemnările sale la 7 martie 1917 că „Avem decembrie”18. acum arme noi și puști «Lebel» cu trei cartușe, mitraliere Autorităţile militare și civile franceze erau informate «Saint Etienne », grenade și căști franceze, măști de gaze în legătură cu intenţiile „Stavkăi” ruse. Astfel, generalul «Zelinski», armament cam demodat din Franţa, dar «bon Berthelot preciza într-un raport înaintat generalului pour Orient»” (bun pentru Orient – n.n.)23. Joff re, la mijlocul lunii ianuarie 1917, că „Sugestia Generalul Vasile Rudeanu, la vremea aceea colonel rusă de reorganizare în Rusia meridională a armatei în cadrul Misiunii Militare Române din Paris, susţine României mi se pare că trebuie respinsă pentru raţiunile în amintirile sale publicate postum că: „au fost expediate ce le-aţi expus (…), căci este contrar onoarei militare ca prin Arhanghelsk, în decembrie 1916, precum și în o armată să-și abandoneze teritoriul naţional, fără ca să ianuarie, februarie, respectiv martie 1917, doar 22.000 fi e obligată de inamic”. Marele Cartier General francez tone materiale în loc de 3.600 vagoane a câte zece tone considera că opinia amintită se impune a fi susţinută (deci 36.000 tone - n.n.). Am protestat imediat cu toată în conferinţa internaţională ce urma să-și deruleze energia. Rezultatul a fost convocarea unei conferinţe la lucrările la St. Petersburg19. Londra, care a examinat și statuat asupra cazului”24.

22 1 (83) 2019 document studii/documente Unele echipamente, motoare, subansamble de Colonelul V. Pétin, ajuns general, relatează la avion, arme, muniţii trimise de Aliaţi erau reţinute pe rândul său în amintirile sale situaţia tristă din spitale teritoriul imensului Imperiu Rus. Din cele 88 tunuri căci: „Formaţiunile militare erau incapabile să primească de calibru 75 mm, plecate din Franţa, potrivit aceluiași bolnavii, cea mai mare parte dintre ei zăceau fără paturi ofi ţer român, doar 63 au ajuns la destinaţie. Autorităţile și fără îngrijire pe dalele culoarelor (…). Dimineaţa ţariste din porturile: Arhanghelsk, Murmansk, erau triaţi morţii. În faţa acestui spectacol oribil, femei Vladivostok sau Romanoff nu se grăbeau, din păcate, admirabile aparţinând tuturor mediilor se întreceau pe să descarce navele sine și (…) înfruntau comerciale anglo- în fi ecare zi moartea”28. franceze cu materiale În ciuda destinate României. greutăţilor imense Vasele noastre de ivite, procesul de transport: „Dunărea”, refacere, reorganizare „București” și „Jiul”, și instruire a armatei ajunse în portul române s-a desfășurat Romanoff , au conform unui plan fost reţinute aici dinainte stabilit. La timp îndelungat. toate regimentele de Materialele infanterie, cavalerie, descărcate din vase artilerie, geniu etc. au nu au fost încărcate fost repartizaţi ofi ţeri, în trenuri și expediate subofi ţeri și soldaţi spre ţară, ci multe francezi cu scopul Militari români şi fr ancezi în timpul Primului Război Mondial dintre ele ,,erau lăsate, (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) de a-i familiariza pe aruncate pe cheiuri militarii noștri cu fi ind expuse intemperiilor, stricăciunilor și furturilor”25. noua tehnică de război afl ată în dotare, dar și cu tactica Atitudinea guvernanţilor ruși se datora birocraţiei, modernă de luptă ce se impunea. Relevând acest lucru, indolenţei unor funcţionari, dar și faptului că însăși generalul (r) Emilian Ionescu, la vremea respectivă armata ţaristă nu dispunea de armament, muniţie, sublocotenent activ în Regimentul 61 Infanterie, echipament în cantităţi sufi ciente. Totuși militari ruși consemna în amintirile sale tipărite după aproape șase afl aţi pe frontul din Moldova benefi ciau de condiţii decenii următoarele: „Ni s-au adus arme noi: mitraliere relativ bune. «St. Etienne», puști mitraliere, grenade, măști contra Martor al agitatelor evenimente, locotenent- gazelor, căști de metal. Pentru iniţierea în mânuirea noului colonelul Radu R. Rosetti, ajuns ulterior general, arăta armament s-a constituit un grup de ofi ţeri instructori în însemnările sale din 11 decembrie 1916: „Trec în români și francezi, grup din care am făcut și eu parte. jos trupe rusești, bine echipate și hrănite, deseori cântând Seriile de instrucţie durau câte zece zile și astfel învingând lungi și duioase melodii. Ţi se frângea inima, în schimb vicisitudinile iernii, epidemiile, greutăţile inerente văzând halul de slăbiciune a ostașilor și cailor noștri care însușirii tehnicii noi, ne-am reorganizat și modernizat trec prin Vaslui”26. subunităţile și unităţile”29. Contrastul era într-adevăr izbitor. Situaţia gravă a La rândul său, căpitanul Aureliu C. Lăcusteanu militarilor români a fost surprinsă și de tânărul ofi ţer sublinia în cartea sa de rememorări, publicată în anul din Misiunea Franceză, Marcel Fontaine, care notează 1923, faptul că: „A sosit în ţară Misiunea Franceză care în jurnalul său de front, la 18 martie 1917, după ne învaţă tainele războiului modern, căci francezii au vizita întreprinsă la un spital de campanie între altele: destulă practică (…). Au înfi inţat fel de fel de școli, unde „Bolnavii nu au nici măcar paturi. Sunt culcaţi pe jos, pe ofi ţerii și gradele noastre învaţă instrucţia cea mai nouă pământ bătătorit. A trebuit să insist ca să se taie crengi din pentru ca în urmă s-o împărtășească soldaţilor”30. pădure, din care să se înjghebe câte o leasă fi xată pe ţăruși. Colaborarea dintre ofi ţerii români și cei francezi s-a Regimul alimentar semăna cu al soldaţilor: supă limpede, dovedit a fi foarte strânsă. M. Fontaine mărturisește ceapă, fasole uscată, mămăligă. Singura îmbunătăţire pe în amintirile sale că încă de la sosire a fost întâmpinat care am putut-o obţine după insistenţele la divizie a fost cu prietenie, notând, pe 29 ianuarie 1917, între altele: să se înlocuiască mămăliga cu pâinea”27. „Vaslui este sediul Corpului 5 Armată român la care document 2019 1 (83) 23 studii/documente La aceeași școală a ajuns și maiorul Dumeri. Unul dintre „învăţăcei”, viitorul fi losof de mai târziu, Nicolae Bagdasar îl caracteriza ca fi ind „un om de o rară energie și putere de muncă, de o scrupuloasă conștiinciozitate”. Sub îndrumarea sa a început instrucţia în conformitate cu cerinţele războiului modern. Astfel, principiul care prezida noua instrucţie era „o cât mai mare cruţare a vieţii omenești”. Instruirea, potrivit lui N. Bagdasar, „devenise interesantă și atrăgătoare pe de o parte fi indcă era ceva nou și cu adevărat instructivă, pe de altă parte fi indcă era practică în strânsă legătură cu realitatea tragică a războiului”36. O situaţie similară întâlnim și la școlile de gradaţi, Decorarea Drapelului de luptă al Regimentului 9 Vânători unde caporalii și sergenţii trebuiau să cunoască perfect de către Regele Ferdinand (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) armamentul sosit din Franţa. Unul dintre cursanţi, Ion Brichiuș, relatează peste ani în cartea sa de rememorări sunt afectat. Trebuie să mă prezint în faţa locotenent- întâlnirea cu instructorii francezi astfel: „Ni s-au dat colonelului francez de Poincé. Puţin după 8 ajung în oraș efecte noi și am început să fi m supuși la un regim de (…). Mă trezesc încă de la ora 2 după-amiaza singur pe instrucţie raţional. La unităţi sosiseră instructori francezi, străzile Vasluiului neavând nimic de făcut decât să aștept care ne învăţau mânuirea armamentului și noi tactici de plecarea trenului”31. A doua zi M. Fontaine ajunge luptă. Am fost repartizat la atelierul de cunoaștere a puștii la Grajduri și este întâmpinat de camarazii români mitraliere franceză”37. cu multă cordialitate „Sunt infi nit mai bine primit în Generalul Henri M. Berthelot nu i-a uitat nici pe acest sătuc din fundul Moldovei decât fuseserăm noi la aviatori. În cadrul Marelui Cartier General român s-a Christiania, la Stockholm și mai ales la Petrograd!”32. înfi inţat Direcţia Aeronauticii, care avea în frunte pe La rândul său, V. Pétin descrie această colaborare locotenent-colonelul francez Vergnette de Lamotte. frumoasă în cartea sa de rememorări în felul următor: Adjunctul său era un român, maiorul aviator Constantin „Opera întreprinsă continuă deci cu o conștiinţă admirabilă, cu o sârguinţă emoţionantă, în ciuda bolilor și Fotescu. Aviatorii zburau în condiţii foarte difi cile. a privaţiunilor care ar fi putut în mod legitim să-i reducă Temperaturile extrem de scăzute, sub 20˚ Celsius dorinţa de a instrui armata română. Era pe cale de a se creau mari probleme. „Motoarele ne dădeau și ele destulă reface (…). Puţin câte puţin diviziile renășteau înarmate bătaie de cap - scria peste ani căpitanul aviator francez și instruite conform celor mai recente experienţe de război. René Chambe -uleiul de ricin începe să îngheţe în timpul Comandamentul întineri, conștient de forţa sa recuperată nopţii. Trebuie să golim rezervoarele, să aprindem cărbuni 38 proiecta cu încredere operaţiunile de primăvară”33. în tigăi de metal pe podeaua hangarelor” . Căpitanul buzoian Titus T. Stoika, pe atunci Aviatorii români și cei din Hexagon au colaborat locotenent instructor la Școala de Ofi ţeri de Artilerie perfect, realizând echipaje mixte. Astfel, la din Botoșani, exprima în memoriile sale publicate 20 aprilie/3 mai 1917, echipajul Minier-Popovici parţial „omagiul de pioasă amintire și recunoștinţă a primit misiunea, din partea Corpului 47 Armată ofi ţerilor din «Misiunea Berthelot» care ne-au întins rus, să fotografi eze frontul în zona localităţilor mâna de frate latin ajutându-ne la nevoie”34. Romanul-Plazarul. Locotenentul Vasile Craiu asigura Generalul Henri M. Berthelot a acordat o atenţie protecţia formaţiei39. deosebită școlilor militare de ofi ţeri. Aici au fost Generalul Berthelot a realizat o inspecţie la Escadrila repartizaţi ofi ţeri instructori francezi foarte destoinici. „Farman” aparţinând Grupului 2 Aerian român. Martor Cursant al Școlii Militare de Ofi ţeri de Rezervă al acestui important eveniment, sergentul pilot Nae Botoșani, tânărul scriitor și iubitor de istorie Constantin Iliescu-Mitralieră afi rma, în amintirile sale publicate Gane susţine în amintirile sale: „Comandantul militar al după aproape șase decenii, între altele: „Cu prilejul școlii era maiorul de Méru, un francez despre ale cărui merite acelei vizite, generalul francez s-a interesat îndeaproape s-a vorbit mult (…). Școala era împărţită în douăsprezece de activitatea escadrilei pe front, felicitând pe comandant, companii, ca un regiment. Eu eram în Compania I, precum și întregul efectiv pentru avântul cu care luptase numită de gradaţi, căci eram numai plutonieri și sergenţi, pentru triumful cauzei comune. Potrivit unei curtoazii majoritatea veniţi pe front”35. existente în aviaţie, un echipaj format din pilotul - sergent

24 1 (83) 2019 document studii/documente aviator Dumitru Teodorescu și locotenentul de marină aviator de postav din Buhuși, singurele active din Moldova Alexandru Păunescu - observator, a executat un zbor pe liberă, lucrau din plin. Aliaţii, Franţa mai ales, trimeteau aerodrom în onoarea oaspetelui, deși bătea un vânt puternic. vagoane de uniforme, postav și așternuturi”43. La aterizare, generalul Berthelot a felicitat călduros În spatele frontului există, deci, o excepţională echipajul român, urându-le tuturor cât mai mari succese mobilizare. Un rol important în lupta contra în lupta împotriva epidemiilor și pentru dușmanului”40. refacerea răniţilor Șeful Misiunii l-au avut medicii și Militare Franceze personalul sanitar a vizitat deseori și auxiliar francez, care trupele de infanterie. au acţionat cu multă El s-a afl at, spre pricepere, dăruire și exemplu, pe devotament. O parte 13 martie 1917, dintre ei precum în cantonamentul doctorii: Santoni Diviziilor 10 și 15 Germain sau marele Infanterie române savant Clunet au comandate de căzut la datorie. coloneii Henri Ultimul dintre ei Cihoski și Paul a murit răpus de Angelescu, avansaţi 19 iunie 1917, Oneşti. Generalul Henri Mathias Berthelot îl decorează cu „Legiunea de Onoare” tifos exantematic în pe generalul Arthur Văitoianu, comandantul Corpului 4 Armată generali în aceeași zi (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) data de 24 martie/ (1 aprilie 1917) prin 6 aprilie 191744. decret regal. Aici situaţia nu era prea roză întrucât Potrivit însemnărilor de război ale Reginei Maria Berthelot releva în jurnalul său următoarele: „Instalarea din aceeași zi: „pe la ora ceaiului a venit biata doamnă trupelor este peste tot mediocră. Mai ales când vremea Clunet, care nu mi-a acceptat propunerea de a veni să stea furtunoasă, care provoacă dezgheţul răspândește peste tot cu noi aici, în casă. Pe soţul ei îl îngroapă abia luni, așa că o umezeală rece, favorabilă apariţiei bolilor de gât și de nu are curajul de a-l părăsi mai înainte, iar apoi speră să plămâni, șederea în bordeie, adăposturi semi-îngropate, plece curând. Clunet și-a exprimat dorinţa de a fi îngropat acoperite cu ramuri și stuf nu poate îmbunătăţi starea de printre pacienţii lui care au murit la Vila Greierul. E sănătate”41. tare trist gândul că nu i-a fost dat să trăiască și să-și ducă În data de 7 aprilie 1917, generalul Berthelot a munca la capăt”45. efectuat o altă inspecţie, de data aceasta la Divizia 1 În ziua de 27 martie/9 aprilie 1917 s-a desfășurat Cavalerie. El a avut numai cuvinte de laudă la adresa ceremonia religioasă de înmormântare a colonelului ostașilor români, căci nota cu satisfacţie în însemnările Dubois, a doctorului Clunet, a domnișoarei Flipp, sale: „Sunt trupe alese. Oameni și cai sunt în cea mai a călugăriţei Antoinette și cea a soldatului Langlet bună stare posibilă, raportată la raţiile de mâncare reduse. la biserica catolică din Iași. La mitingul de doliu Instrucţia este făcută cu ardoare și pricepere. În fi ecare au fost prezenţi generalul Leon Mavrocordat, din divizie, 2 brigăzi pot fi considerate ca puse la punct, o partea suveranului României, doamnele de onoare ale singură brigadă mai duce încă lipsă de echipament, iar Reginei Maria, generalii: H. M. Berthelot, Vladimir efectivul cailor este incomplet”42. Viktorovich Saharov și C. Prezan. Șeful Misiunii Treptat situaţia a revenit la normal. Reliefând Militare Franceze din ţara noastră afi rma în jurnalul acest lucru, locotenentul M. Fontaine din Misiunea său, cu vădită amărăciune, următoarele: „Funeraliile Militară Franceză arată în memoriile sale că: „epidemia colonelului Dubois, ale doctorului Clunet, ale domnișoarei a scăzut în intensitate, virulenţa microbilor s-a atenuat Flipp, ale maicii Antoinette și ale soldatului Langlet au (…). Hrana, la rândul ei, s-a îmbunătăţit. Căile ferate loc în această dimineaţă la biserica catolică din Iași. Regele se descongestionau puţin câte puţin. Au început să circule și-a trimis un reprezentant pe generalul Mavrocordat, tot mai multe trenuri. Ofi ţerii de intendenţă răspândiţi iar Regina, doamnele de onoare. Mai asistau: miniștri, prin Basarabia și Ucraina soseau în România aducând birourile Senatului și Camerei, generalii Saharov și stocurile de cereale, de orez, de cafea, de ceai. Militarii mai Prezan, și câţiva generali și ofi ţeri ruși și români, bine hrăniţi începeau a fi mai bine îmbrăcaţi. Fabricile corpul diplomatic etc. Rostesc câteva cuvinte în memoria document 2019 1 (83) 25 studii/documente celor dispăruţi și despre prietenia franco-română (…). Regele Ferdinand și generalul Berthelot au trecut Cortegiul traversează apoi orașul, unde toată lumea se în revistă ostașii și au decorat unele drapele ale înclină în faţa sicrielor, până la cimitirul «Eternitatea». regimentelor noastre. Tot cu această ocazie corurile Te doare sufl etul când o privești pe doamna Clunet. Ea se reunite ale tuturor regimentelor au cântat cu multă va întoarce în Franţa, însoţită, la rugămintea Reginei, de însufl eţire marșul „La arme!”. Martor al emoţionantului doctorul Landiot”46. eveniment, Gheorghe Mârzescu, ministrul Agriculturii Situaţia internaţională devenea tot mai nesigură și Domeniilor în cabinetul prezidat de Ion I.C. Brătianu, mai cu seamă din cauza frământărilor din Rusia. La consemnează în memoriile sale maniera de desfășurare 2/15 martie 1917, ţarul Nicolae al II-lea a fost nevoit a festivităţilor: „La ora 10 dimineaţa am fost la serviciul să abdice în favoarea fratelui său Mihail Alexandrovici. religios și la serbarea militară ce a avut loc pe platoul de Acesta din urmă a renunţat la tron a doua zi. Abdicarea la Șorogari, îndărătul abatorului (…). Regele și regina împăratului tuturor cu Prinţul Carol și rușilor a surprins toţi ceilalţi capi au cercurile politice. asistat înconjuraţi În Imperiul Rus, de miniștri, de toţi detronarea lui generalii și toate Nicolae al II-lea misiunile militare era previzibilă din străine. A trecut în cauza regimului său revistă trupele, după autocrat și a lipsei care a decorat cu unei deschideri «Mihai Viteazul» și reale către o «Coroana României» serie de reforme mai mulţi ofi ţeri democratice. care s-au distins pe Contemporan front și cu «Virtutea Colonelul de Vergnett e decorează piloţi români şi fr ancezi al tumultoaselor din Escadrila de Cercetare şi Bombardament „Farman 5” Militară» mai mulţi evenimente, (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) soldaţi, a decorat generalul Berthelot și câteva drapele. își exprima regretul fașă de abdicarea ţarului Marii După aceasta generalul Berthelot a decorat cu «Legiunea Rusii. El nota în propriul jurnal, destul de lapidar, de Onoare» și «Medalia Militară» pentru ofi ţeri și un pe 16 martie 1917, între altele: „Vești din Rusia, ţarul plutonier român. Defi larea a fost impunătoare (…). Au ar fi abdicat, convingându-l pe fratele său, Marele Duce defi lat peste 3.000 de soldaţi comandaţi de ofi ţeri români Mihail, să accepte titlul de împărat cu Constituţia elaborată și francezi, cu mitraliere (…). S-a cântat «La arme», sub de Dumă și să îl ia pe Marele Duce Nicolae ca generalisim. conducerea lui (Alfonso) Castaldi”49. La ora 3, vizită la Majestatea Sa. Îi vorbesc despre vizita Și I.G. Duca avea să noteze cu satisfacţie la trupe și evenimentele din Rusia (…). Brătianu vine și el în însemnările sale: „serbarea de la 10 Mai a fost să-mi vorbească despre situaţia actuală. Împărtășește și el într-adevăr înălţătoare și nu cred că vreunul din cei ce temeri mari privitoare la vremurile acestor evenimente”47. au luat parte la ea s-o poată uita (…). De altminteri, La rândul său generalul V. Pétin susţine în spectacolul a și fost mișcător. Serbarea nu s-a mărginit amintirile sale că: „Revoluţia rusească, survenită la numai la tradiţionala defi lare din vremurile de pace”. începutul primăverii, puse capăt tuturor acestor polemici După serviciul divin, „Regele întâi, Berthelot în urmă au și făcu să treacă pe planul doi întoarcerea generalului decorat cu toate onorurile cuvenite drapelele și ofi ţerii. Pe Berthelot, care nu mai rămăsese decât o satisfacţie pentru urmă a avut loc defi larea, exerciţiu de gimnastică, corurile un regim dispărut. Opera întreprinsă continua deci cu o tuturor regimentelor sub conducerea lui Castaldi au cântat constituantă admirabilă, cu o siguranţă emoţionantă în «La arme»”50. ciuda bolilor și în ciuda privaţiunilor care ar fi putut în Generalul H.M. Berthelot, care tocmai se întorsese mod legitim să-i reducă dorinţa de a se instrui; armata din Rusia, a luat parte la impozantele festivităţi. Iată română era pe cale de a se reface”48. cum le descrie în jurnalul său de război: „La Iași am Noua înfăţișare a armatei române s-a văzut pe ajuns la timp pentru a asista la ceremonia de astăzi. Acest data de 10 mai 1917, cu ocazia sărbătoririi naţionale a 23 mai corespunde în calendarul roman lui 10 mai, este Românei. Acum a fost organizată pe platoul „Șorogari” aniversarea fondării monarhiei în România. Ceremonia defi larea trupelor române. a avut, de altfel, un caracter aproape exclusiv militar.

26 1 (83) 2019 document studii/documente Ea s-a desfășurat pe terenul de aviaţie, un platou la Cunoscutul chirurg a subliniat, mai departe, faptul nord-estul orașului (…). Regele, regina și familia lor au „că și anul acesta 10 Mai a fost o zi frumoasă, un ajuns la ora 10. S-a început printr-un serviciu religios, soare cald trimiţând razele lui înviorătoare asupra care n-a avut decât un singur defect: a fost cam lung tuturor”. El a precizat că Te Deum-ul a fost ofi ciat (…). Au urmat trecerea în revistă a trupelor, defilarea de Antim, Vicarul Mitropoliei, care la sfârșit a rostit și înmânarea decoraţiilor. Regele a adoptat maniera o frumoasă alocuţiune terminând prin cuvintele: franceză și a decernat decoraţiile în faţa drapelelor. „Jertfele poporului român și ale iubitului nostru Rege M-a rugat să înmânez chiar lui «Crucea Legiunii de sunt mari, dar un popor care umblă pe calea dreaptă nu Onoare» destinată ofiţerilor români. A urmat defilarea poate fi învins. Vom vedea cu bucurie sfârșitul acestui trupelor (…), care s-au prezentat admirabil”51. război sângeros și ziua de 10 Mai va fi ziua Încoronării La rândul său, contele Saint Aulaire înfăţișează în Regelui tuturor Românilor”. memoriile sale ambele manifestaţii din 10 mai 1917 După acest discurs, Ferdinand și prinţul Carol după cum urmează: au decorat Drapelul „Printr-o coincidenţă Regimentului 9 Vânători ce pare simbolică, și „a celorlalte de faţă în toiul sărbătorilor cu «Crucea Mihai Paștelui de 10 Mai, Viteazul» și pe mai sărbătoarea naţională mulţi ofiţeri (…). a României. O Generalul Berthelot a paradă a diviziilor decorat cu «Legiunea reconstituite, a căror de Onoare» în numele înfăţișare marţială guvernului francez a stârnit aclamaţiile pe coloneii: Bădescu, publicului, a scos la Epure, Botez și pe lumină reînvierea locotenent-colonelul armatei române”52. Ștefănescu, iar pe Participantă la locotenentul Grigorescu impozantele ceremonii, Ceremonia de înmormântare a unui erou fr ancez cu «Crucea de Război», (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”) Regina Maria descrie iar pe plutonierul în propriul jurnal festivităţile care au avut loc Sibiu cu «Medalia militară». După aceasta, a urmat de ziua Naţională astfel: „Zece mai! Ziua noastră defilarea trupelor sub comanda colonelului Vlădescu. naţională! Câte amintiri îmi readuce în minte. Anii Ţinuta trupelor a fost admirabilă, soldaţii voioși și lungi ai tinereţii, când, an după an, îmi pregăteam plini de vitejie treceau sprinteni pe dinaintea regelui cele mai frumoase haine pentru ocazia aceasta, ca să și păreau că așteaptă numai comanda ca să se arunce fac o impresie cât mai frumoasă în faţa poporului (…). cu avânt și dragoste de ţară asupra dușmanului. După Ei bine, pentru noi 10 Mai a fost o zi emoţionantă: defilare a urmat o producţiune de gimnastică și jocuri la zece, am plecat cu automobilul pe pista de aviaţie, soldăţești executate cu multă măiestrie de ostașii, care în mai întâi am asistat la o slujbă religioasă în mijlocul urmă au dănţuit tradiţionalul joc al «Călușarilor». Un tuturor trupelor, apoi trupele au trecut în marș, prin entuziasm de nedescris a făcut o piramidă formată din faţa noastră, iar după aceea, soldaţii au dansat și au soldaţi, în mijlocul cărora se afla un vânător în ţinută de făcut tot felul de reprezentaţii”53. ceremonie cu arma la mână, deasupra cărora doi soldaţi La rândul său, medicul colonel buzoian de origine ţineau tricolorul român pe care era scris: «Trăiască ardeleană, Vasile Bianu, susţine în însemnările sale Regele tuturor Românilor!». În acest timp, muzicile din 10/23 mai 1917 următoarele: „În această zi mare și corurile de soldaţi cântau marșul nemuritorului a neamului nostru, naţiunea română este în arme. Ștefan O. Iosif, «La Arme!», condus de autorul muzicii, Inamicul este tot la frontiera Moldovei și ultragiază maestrul Castaldi”54. prin prezenţa lui cea mai mare parte a ţării. Parada din Era într-adevăr vorba practic de renașterea anul acesta nu s-a mai făcut în atmosfera anilor trecuţi; armatei române. Soldaţii și ofi ţerii așteptau ea n-a mai fost o paradă banală, de formă la trecerea momentul potrivit să reintre în luptă pentru realizarea trupelor, toată lumea a simţit un fior sfânt, a salutat idealului naţional. În procesul complex de refacere în mod solemn aproape religios, drapelele desfășurate”. și reorganizare a armatei române, un rol important document 2019 1 (83) 27 studii/documente l-au avut membrii Misiunii Militare Franceze mulţi dintre ei România a devenit a doua lor patrie. condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Ei Un număr însemnat de militari francezi au căzut la au acţionat cu abnegaţie și devotament, iar pentru datorie pentru întregirea neamului românesc.

Th e Role of the French Military Mission in the Reorganization of the Romanian Army: December 1916-June 1917 (memoirs contributions) Associate professor Constantin I. Stan, Ph.D. Abstract: Th e author presents the reorganization of the Romanian Army in the fi rst half of 1917, the main principles that were necessary to adopt and the operations that were planned. Th e study also contains information regarding the activities of the aviation, the materials needed, the training of the personnel, the relocation of the equipment. At the end of this reorganization in June 1917, the Romanian military aviation had the capabilities to accomplish complex missions and this was demonstrated during July-September military operations. Keywords: aviation, reorganization, Romanian Army, General Henri Mathias Berthelot, French Military Mission. NOTE

1 Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi. aeronauticii româneşti. Doctrină, instruire şi înzestrare, Bucureşti, Editura 2 Generalul Henri Berthelot, Memorii şi corespondenţă (1916-1919). Introducere Centrului Tehnic-Editorialal Armatei, 2014, p. 389. de Glenn E. Torrey. Traducere de Mona Iosif, Bucureşti, Editura Militară, 26 General Radu R. Rosetti, Mărturisiri 1914-1919. Ediţie de Maria Georgescu, 2012, p. 99. Bucureşti, Editura Modelism, 1997, pp. 63-64. 3 Ibidem, p. 100; vezi şi Constantin I. Stan, Henri M. Berthelot şi românii, 27 M. Fontaine, Op. cit., p. 102. Bucureşti, Editura Paideia, 2008, p. 53. 28 General V. Pétin, Op. cit., p. 150. 4 Mareşal Al. Averescu, Notiţe zilnice din război, vol. II. Războiul nostru. Ediţie 29 General (r.) Emilian Ionescu, Pe Neajlov într-o toamnă rece, Bucureşti, Editura de Eftimie Ardeleanu şi Adrian Pandea, Bucureşti, Editura Militară, 1992, p. 198. Militară, 1976, p. 135; Petre Otu, Reorganizarea armatei române şi Misiunea 5 I.G. Duca, Memorii, vol. III. Războiul, partea I, 1916-1917. Ediţie de Stelian Militară Franceză, în „Revista de Istorie Militară” nr. 2 (42)/1997, p. 23. Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1994, p. 132. 30 Căpitan Aureliu C. Lăcusteanu, Sub aripa morţii. Însemnări fugare din 6 Generalul Henri Berthelot, Op. cit., p. 119. războiul de întregire, Cluj, Institutul de Arte Grafi ce „Ardealul”, 1923, p. 70. 7 Maria, Regina României, Jurnal de război, vol. I, 1916-1917. Traducere din 31 M. Fontaine, Op. cit., p. 57. engleză de Anca Bărbulescu. Ediţie îngrijită de , Bucureşti, Editura 32 Ibidem, p. 58. Humanitas, 2014, p. 254. 33 General Pétin, Op. cit., p. 153; vezi şi Stelian Neagoe (editor), Marea Unire a 8 Marcel Fontaine, Jurnal de război. Misiune în România. Noiembrie românilor în izvoare narative, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984, pp. 448-549. 1916-aprilie 1918. Traducere de Mihaela Ghiţescu, Ediţie de Daniel Cain, 34 Cf. Radu Păiuşan (editor), Bănăţenii în lupta pentru unitate naţională (1830- Bucureşti, Editura Humanitas, 2016, pp. 48-49. 1918), Timişoara, f.e., 1983, p. 201. 9 General Pétin, Le drame roumain 1916-1918. Préface du généealWeygand, 35 Constantin Gane, Prin viroage şi coclauri 1916-1917, Bucureşti, Editura Paris, Payot, 1932, p. 147. Cultura Naţională, 1922, p. 176. 10 Vasile Popa (editor), Misiunea generalului Coandă la Stavka (1916-1917), 36 Nicolae Bagdasar, Notaţii autobiografi ce. Ediţie de Constantin Aslan, Bucureşti, Editura Militară, 2010, p. 280, doc. 168. Bucureşti, Editura Tritonic, 2004, p. 69. 11 Vezi Arhivele Militare Române, fond Marele Cartier General Român 37 Ion Brichiuş, Strajă la Nistru. Ediţie de Corneliu Beldiman, Bucureşti, Editura (în continuare se va cita AMR, fond MCGR) dosar nr. crt. 1037, f. 98. Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2009, p. 86. 12 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare se va cita ANIC), Colecţia 38 René Chambe, Casca de zbor (spre amintire). Bucureşti, Editura Militară, Microfi lme Franţa, rola 175, cd. 25-26. 1981, p. 77; C.I. Stan, Henri M. Berthelot şi românii…, pp. 75-76. 13 Ibidem, cd. 27; Ion Giurcă, Un plan rusesc de evacuare ratat, în „Document. 39 Valeriu Avram (editor), Escadrila Nieuport 3. Jurnal de front (1916-1917), Buletinul Arhivelor Militare Române”, Anul IX, nr. 1-4/2006, pp. 21-30. Bucureşti, Editura Militară, 2015, p. 33. 14***1918 la români. Documente interne şi externe, vol. II, Bucureşti, Editura 40 Nae Iliescu - Mitralieră, Din viaţa mea de zburător, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1983, p. 873, doc. 267. 15 General A. A. Mossolov, Misiunea mea în România (Memorii). Ediţie de Militară, 1975, p. 36. 41 Marin C. Stănescu, Bucureşti, Editura Silex, 1997, p. 55. Generalul H. Berthelot, Op. cit., p. 156. 42 16 Generalul Henri Berhelot, Op. cit., p. 138. Ibidem, p. 167. 43 17 V. Popa, Misiunea rusă a generalului Beleaev. Controverse româno-ruse Andrei Căpuşan (editor), Marcel Fontaine „Am făcut parte din Misiunea în privinţa rolului şi acţiunii României, în Omagiul istoricului Dan Berindei, generalului Berthelot” în „Revista de Istorie Militară”, nr. 4 (44)/1997, p. 14. 44 Focşani, Editura D. M. Press, 2001, p. 105. ***O lacrimă pentru doctorul Clunet, în „România”, Iaşi, nr. 51 din 18 Contele de Saint Aulaire, Confesiunile unui bătrân diplomat. Ediţie de Mihai 24 martie/9 aprilie 1917. 45 D. Sturdza, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003, p. 203. Maria, Regina României, Op. cit., p. 410. 19 ANIC, Colecţia Microfi lme Franţa, rola 117, cd. 376-383. 46 Generalul Henri Berthelot, Op. cit., pp. 167-168. 20 AMR, fond MCGR, dosar nr. crt. 1037, ff. 202-203. 47 Ibidem, p. 161. 21 Maria, Regina României, Jurnal de război…, vol. I, 1916-1917, p. 337. 48 General V Pétin, Op. cit., p. 153. 22 Lt. colonel Al.Ioaniţiu, Războiul României 1916-1918, vol. II, Bucureşti, 49 Gheorghe Gh. Mârzescu, Fapte şi impresii zilnice (1917-1918). Ediţie de Ioan Tipografi a Răsăritul, f.a., p. 283. Lăcustă, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2004, pp. 41-42. 23 Vasile Scârneci, Viaţa şi moartea în linia întâi; jurnal şi însemnări de război 50 I.G. Duca, Op. cit., vol. III, pp. 229-230. 1916-1920-1943, Ediţie de A. Pandea, Bucureşti, Editura Militară, 2012,p. 51. 51 C.I. Stan, Henri Berthelot şi românii…, pp. 95-96. 24 General Vasile Rudeanu, Memorii din timpuri de pace şi de război 1884-1929. 52 Contele de Saint Aulaire, Op. cit., pp. 116-117. Ediţie de Dumitru Preda şi Vasile Alexandrescu, Bucureşti, Editura Cavallioti, 53 Maria, Regina României, Op. cit., vol. I, pp. 482-483. 2004, p. 252. 54 Dr. Vasile Bianu, Însemnări din Războiul României Mari, Tomul I. De 25 Ibidem, p. 270; vezi şi C. I. Stan, Generalul Vasile Rudeanu şi aprovizionarea la mobilizare până la pacea din Bucureşti, Cluj, Institutul de Arte Grafi ce armatei române cu material militar în anii 1916-1917, în volumul Centenarele „Ardealul”, 1926, pp. 118-119.

28 1 (83) 2019 document studii/documente SUSPECTE DE SPIONAJ LA ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE (1916-1917)

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU1

a jumătatea anului 1914, între cele două În ultima zi a lunii iulie 1916 a intrat în ţară „în blocuri politico-militare – Antanta (Anglia, mod fraudulos”2, prin apropierea punctului de frontieră LFranţa și Rusia) și Puterile Centrale (Imperiul Burdujeni, numita Antoaneta Maria La Page, „de origine German, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman) - franceză, de fel din Suceava – Bucovina”3. Tânăra s-a dus s-a declanșat un război așteptat de toată lumea. Pretextul în Bucecea, la un unchi, Holban, grefi er la judecătorie. a fost unul pe măsură, asasinarea arhiducelui Franz Luată la întrebări de Brigada de Siguranţă Botoșani, Ferdinand, moștenitorul coroanei habsburgice (28 iunie Antoaneta a afi rmat că a fugit din Bucovina de teama 1914), iar de la confl ictul dintre Imperiul Austro-Ungar rușilor și că a lucrat ca funcţionară la Tribunalul din și Serbia s-a declanșat un carusel al declaraţiilor de Suceava. Se cer lămuriri la Poliţia Burdujeni, de unde război între marile puteri. România s-a declarat neutră se răspunde că „numita se bucură de o reputaţie nu tocmai în 1914 și a păstrat acest statut până în vara anului 1916, bună”4, deoarece existau date neconfi rmate că ar practica când guvernul liberal a decis să se alăture Antantei și a prostituţia clandestină. În timpul primei invazii ruse în declarat război Imperiului Austro-Ungar. Bucovina (1914), ea s-a refugiat la Viena și s-a înscris În cei doi ani de neutralitate, pe teritoriul naţional la Crucea Roșie, dar erau indicii „că numita ar fi făcut și s-au înfruntat cele două blocuri antagonice, atât în spionaj”5. Este interogată ceva mai serios și declară că dorinţa de a atrage România în confl ict, cât și pentru s-a născut în 1888, la Cernăuţi, de naţionalitate franceză a se spiona reciproc. Puterile Centrale au folosit (?) și supusă austriacă; a urmat 6 clase liceale, cunoaște oameni din toate categoriile sociale, de la intelectuali germana, franceza și româna; este înaltă, păr castaniu, rasaţi până la aventurieri și dezertori, pentru a ochi căprui, ten blond. Are două surori, Lola, căsătorită, obţine date de interes și a infl uenţa anumite medii până în 1913, cu un frizer din Fălticeni, și Ana, stabilită (politice, economice, militare, sociale, presa etc.). În în Capitală și care trăia în concubinaj cu un funcţionar acest malaxor au fost implicate și femei (aristocrate, de la Poșta Centrală. Pentru moment, Brigada a trimis-o guvernante, artiste, prostituate etc.) care acceptau din să stea la unchiul Holban, a semnalat-o Companiei de diferite motive să culeagă informaţii. Jandarmi ca s-o supravegheze și a solicitat Centralei Direcţiunea Poliţiei și Siguranţei Generale (DPSG), DPSG indicaţii în legătură cu continuarea cercetărilor. structura informativă/contrainformativă cea mai Antoaneta este subiectul unui nou raport al Brigăzii importantă din România, a monitorizat cu atenţie la jumătatea lunii septembrie 1916. Nu a fost constatată activitatea acestor femei, le-a încadrat informativ (fi laj, cu nimic suspect dar, „fi ind o fi re foarte inteligentă, a cenzura corespondenţei, analiza situaţiei fi nanciare, căutat să facă în așa fel încât să spulbere orice bănuială”6. mediile în care pătrundeau etc.), iar după 15 august A vrut să se angajeze ca soră de caritate la Institutul 1916, dacă au existat suspiciuni au fost mutate în alte „Sofi an” din Botoșani, dar nu a fost primită. Tot de la localităţi. Dacă informaţiile primare au fost confi rmate Poliţia Burdujeni, pe fi liera serviciilor de informaţii ulterior sau au apărut noi elemente în caz, fi e ele și ruse, s-a primit o listă de bucovineni care au făcut infi me, despre activităţi contrare siguranţei naţionale, spionaj în România, între care se afl a și numele La femeile au fost arestate. Au existat și cazuri în care Page. Șeful Brigăzii Botoșani, D.D. Floru, s-a deplasat suspiciunile sau informaţiile primare nu s-au confi rmat, la Burdujeni și l-a contactat pe șeful Siguranţei ruse din însă DPSG nu a făcut economie de resurse pentru a afl a Suceava, cerându-i lămuriri și dovezi asupra activităţilor adevărul în fi ecare caz în parte. Nici nu începuse bine antiromânești ale tinerei. Rusul, binevoitor și foarte războiul, că suspiciunea și excesul de zel au început să-și bine informat, a arătat că La Page „a făcut spionaj cu facă simţită prezenţa. Desigur, în anumite contexte și doctorul Menkis, candidat de avocat la Suceava, și cu soţia încurajate de vorbe și atitudini interpretabile, la care se lui Kislingher, funcţionar la gara Burdujeni, servind drept adaugă denunţurile și martorii „binevoitori”. agentă de legătură cu Varhof, Gaginski din Burdujeni și cel document 2019 1 (83) 29 studii/documente din Iași, de la Consulatul Austro-Ungar”7. Cu asemenea și austro-ungare. Sunt vizate Maria Eikensteiner (nume date, Floru a solicitat prefectului să aprobe reţinerea de scenă Edith Viham), Maria Sedlerik (Eli Brazilia), franţuzoaicei, care a fost depusă în arest. Maria Gravit, Maria Solomon (Margareta Luic), dar la Lucrurile merg din ce în ce mai rău pentru ea, din fi nal subcomisarul recunoaște că „nu am găsit niciun act moment ce, la 7 octombrie 1916, Serviciul de Siguranţă compromiţător în sarcina lor”14, ceea ce nu-l împiedică rus a cerut DPSG să-i fi e predată „fi ind bănuită de să le trimită la arestul local. Bietele artiste suferă, dau spionaj în favoarea Austriei”8. DPSG a răspuns că, declaraţii, sunt cercetate dar, la 25 octombrie 1916, întrucât femeia se afl ă în cercetare la autorităţile militare din ordinul conducerii DPSG, „vor fi menţinute în autohtone, nu poate fi predată, momentan, aliatului rus. arestul preventiv local până la noi dispoziţii”15. Cele din Rezultatele cercetării apar la fi nalul lunii octombrie Ploiești au avut un dram de noroc, căci la retragerea 1916, iar Antoaneta „recunoaște că a avut legături cu administraţiei și armatei române în Moldova au fost doctorul Menkis”9, cu Varhof și fraţii Gaginski, spioni deja lăsate pe loc și eliberate de conaţionalii în uniformă. dovediţi de DPSG. Pentru a obţine mai multe date de Probabil că, în semn de recunoștinţă, au prestat artistic la arestată, Floru a recurs la o stratagemă: „am internat la cel mai înalt nivel… în arestul preventiv pe agentul Victor Anton, căruia i-am Alte două artiste, Suzana Veg și Ludmila Kraus, fac dat instrucţiuni ca să caute a intra în convorbire cu ea”10. și ele obiectul reţinerii, la 15 august 1916. Prestează Anton, care s-a „recomandat” agent ungur arestat la în Constanţa, sunt reţinute local și apoi trimise în București și trimis la Botoșani, a fost imediat întrebat tabăra de la Anadalchioi. De acolo sunt puse în de Antoaneta cum merge frontul, iar când a afl at că libertate de comandantul Regimentului 74 Infanterie românii se retrag „a manifestat vădită bucurie”11. Agentul (14 octombrie 1916). DPSG cere ca Suzana să fi e a observat o strânsă legătură între La Page și alţi arestaţi reţinută în continuare, întrucât „e notată ca suspectă”16 pentru spionaj în favoarea Austro-Ungariei: Anfi lochi într-un dosar în care apare în compania unor indivizi Turtureanu, Grigore Bartoi și doamna Abeles. În plus, urmăriţi pentru spionaj. Din cauza situaţiei militare, tânăra a lucrat, în 1913, la Societatea „Steaua Română” cele două ajung la Vaslui, unde șeful Poliţiei, Constantin din Câmpina, dar când Anton i-a menţionat acest Soarec, cere instrucţiuni: le eliberează sau le reţine? lucru s-a blocat, apoi a negat vehement și a afi rmat că I se răspunde să le reţină până la noi dispoziţii, dar în România nu a fost decât la Constanţa. La începutul ulterior Ludmila este lăsată liberă. Suzana scrie din arest anului 1917 ancheta continuă la Comisia de Informaţii directorului DPSG, la 2 noiembrie 1916, solicitându-i și Cercetări, iar P. Negulescu instrumentează cazul. „respectuos vă rog să binevoiţi a ordona să fi u pusă în Arestul și interogatoriile o epuizează pe cea în cauză, libertate pentru a-mi putea câștiga existenţa”17. A venit care se îmbolnăvește, fi ind necesară internarea într-un în România în 1913, a colindat mai multe orașe „unde spital, dar sub supraveghere. nu mi s-a imputat nimic”18, iar din 15 august 1916 a fost În mai 1917, șeful Secţiei Informaţii din Statul reţinută la Constanţa (17 zile) și la Anadalchioi, de unde Major al armatelor ţariste din România a informat a fost eliberată de generalul Boteanu. Generalul i-a spus Marele Cartier General român că în 1916 au existat să plece unde vede cu ochii, ea s-a întors la Constanţa indicii că unii funcţionari de la Tribunalul din Suceava și, la evacuare, a ales fac parte dintr-o reţea de spionaj militar. Șeful reţelei prost. Taman să meargă era doctorul Marcul Menkis, iar Antoaneta „culegea cu gazda ei la Vaslui, informaţii privitoare la armatele ruse”12. Peste o lună, la de unde aceasta era 21 iunie 1917, prefectul judeţului Botoșani este informat originară. Răspunsul de că Antoaneta Maria La Page a fost cercetată și s-a decis la DPSG vine și e clasic, să fi e „trimisă la concentrare în comuna Dumbrăveni”13, dar nefericit pentru unde trebuia ţinută în strictă supraveghere. Cine știe? Suzana: reţinerea se A scăpat de închisoare poate pentru că a spus destul de va menţine până la noi multe despre spionajul austro-ungar în România, via dispoziţii. Bucovina sau i s-a fl uturat spectrul de a fi „împrumutată” Alice Schiller este și aliaţilor ruși, care nu ar fi fost la fel de înţelegători cu ea victima indirectă a cineva care le-a produs daune... unor cuvinte așternute La 14 august 1916, subcomisarul Puiculiţă de pe hârtie. Artistă la Brigada de Siguranţă Ploiești este trimis să dansatoare la Casino percheziţioneze domiciliile artistelor de varieteu germane de Paris din Capitală Alice Schiller

30 1 (83) 2019 document studii/documente sub numele Lili Rezoné, are ghinionul ca într-o seară În aceeași zi sunt luate din primăvara anului 1916 să petreacă cu conaţionalul pe sus două tinere, care Kurt Kramer. Habar nu avea că darnicul mesean este împart aceeași soartă. urmărit de DPSG într-un caz de spionaj. Așadar, toţi Maria Dombrowska, în cei care au intrat în contact cu el au devenit suspecţi. vârstă de 26 de ani, are Kramer a părăsit România la timp, alţii însă… Alice/ numele de scenă Olga Lili cunoaște arestul trist și este interogată abia la Corelli și este blondă cu 7 octombrie 1916. A văzut lumina zilei la Viena, la ochi albaștri. Provine din 17 decembrie 1895, a lucrat la Budapesta și, în aprilie Jesov (Galiţia, Imperiul 1916, a venit în România; are 1,59 cm, păr blond- Austro-Ungar), unde a castaniu, ochi albaștri, ceea ce o face atrăgătoare pentru urmat 7 clase la Școala de majoritatea bărbaţilor. După interogatoriu urmează fete, iar în Capitală a stat Maria Dombrowska analizele, care nu evidenţiază niciun act săvârșit contra la Hotel Bruxelles până siguranţei statului român. Totuși, „suntem de părere că la reţinere. Artista Stefanalys este, de fapt, Dora Hacker trebuie supusă regimului stabilit pentru naţionalii statelor (născută în 1888, la Cernăuţi) și locuiește la Hotel cu care suntem în război și, ca urmare, internată. Această Carol. A peregrinat internare o motivăm pe faptul că liberarea numitei nu prin Petrograd înainte s-ar putea face decât cu condiţia de a se exercita în urmă de a sosi, prin Predeal, o supraveghere care, în împrejurările actuale, ar fi greu în spaţiul românesc. A de făcut”19, și-a motivat decizia inspectorul general al cântat în localuri din Poliţiilor, Romulus P. Voinescu. Craiova, Galaţi, Brăila și O altă fată frumoasă Iași „în turneu artistic”22. are aceeași soartă. Milka Este brunetă din cap Atanasieva (născută la până în picioare, dar 7 septembrie 1892 în ca semne particulare Varna, Bulgaria) este are „anchiloză la degetul cântăreaţă și a trecut mic de la mâna stângă”23. la nord de Dunăre în Trimise la Domnești, 1915; nu are decât rămân până când sunt 3 clase primare, dar scoase la lumină de cunoaște româna și conaţionalii salvatori. Dora Hacker turca; are părul negru, La 24 august 1916, în trenul plecat din Brăila spre ochii verzi, tenul brun Iași o tânără doamnă discută și fl irtează mai ales cu și „o aluniţă pe obrazul ofi ţeri, ceea ce atrage suspiciunea subcomisarului Saegiu, drept, partea de jos”20. însărcinat cu poliţia trenurilor între Mărășești și Bacău. Ca și precedentele, fi ind Femeia este supravegheată și identifi cată ca Volumnia Milka Atanasova supusa unui stat inamic, Beatrice Filip. Este acostată de poliţie la Bacău și trimisă nu poate fi eliberată. În București are domiciliul pe sub supraveghere la Roman, acolo unde a declarat că strada Egalităţii, dar în privinţa ei justiţia nu a fost îi este destinaţia. Surprinzător, două zile mai târziu, echidistantă. aceeași Volumnia Beatrice Filip este observată de același Artista lirică Edith d`Orsay se numește, de fapt, subcomisar în trenul către Brăila în timp ce era „iarăși Eugenia Doman (născută Kelemen), este originară în discuţii numai cu ofi ţeri”24. La Mărășești intră în vorbă din Budapesta (născută în 1890), a cântat în Brăila cu un ofi ţer în limba franceză, dar interlocutorul nu și Constanţa înainte de a ajunge în Capitală. Aici îl înţelege, așa că doamna „a râs că nu știe franţuzește”25. cunoaște pe Ambrozie Tomazoglu, mare proprietar, care Pe drum și-a schimbat de trei ori ţinuta și în discuţii o ia sub aripa lui protectoare. Asta până când agenţii de „se și interesa despre mersul operaţiunilor militare”26. Este siguranţă îi bat la ușă și o invită pe artistă să-i urmeze. reţinută la Mărășești și pusă faţă în faţă cu șeful Poliţiei Are 1,60 cm, păr blond, ochi căprui, nas convex și gării, subcomisarul Teodorescu. Între altele, tinerei i se „gropiţe în obraji”21. Seducătoare și cu mult talent, dar cere biletul de tren pe ruta Roman – Mărășești ca dovadă nu-i folosește la nimic, căci ajunge lângă colegele de că a fost acolo unde afi rmă. Nu-l poate prezenta, dar breaslă la fortul Domnești. răspunsul e savuros de... sincer: „Nu am biletul de CFR document 2019 1 (83) 31 studii/documente pe care mi-l cereţi pentru că l-am pierdut; am dat, însă, un care nu numai cu mine, dar pe toate cucoanele le privește de bacșiș conductorului de 5 lei”27. După ce citește rapoartele sus până jos crezându-se irezistibil. E regretabil că trebuie acuzatoare, poliţistul decide s-o trimită în arest. să spun aceasta, dar suferinţele mele morale din aceste zile au Cea în cauză este „invitată” de subcomisarul Nicolae fost așa de mari și dacă nu mă consolam că mai bine să se facă Bicuţ, la 29 august 1916, să lămurească acuzaţiile ce i se mai multe cercetări și bănuieli asupra fi inţelor nevinovate aduc. Volumnia are 29 de ani, născută în Brăila, părinţii decât să scape unul care ne-ar fi fost periculos, totuși am locuiesc în Constanţa și este divorţată de căpitanul dreptul să cer că, dacă cercetându-se toate antecedentele Zaharescu din Regimentul 16 „Suceava”. Se afl a la mele s-ar găsi indicii precise că am servit pe un dușman al părinţi când România a intrat în război, iar afacerile patriei mele, să fi u împușcată. Dacă nu, să se pedepsească bănești din Brăila se afl au în grija vărului Avesalom, acest domn subcomisar inconștient de menirea lui, mai ales care a fost mobilizat la Regimentul 4 Artilerie, Coloana în aceste timpuri critice când, ce româncă bună, patriotă, 13 Reparaţii, în Roman. Evident, pentru a afl a starea nu se interesează de mersul bun al operaţiunilor noastre, afacerilor și a fi nanţelor s-a urcat în tren pentru a merge iar când aude un zvon rău, fals, de nepatriotism, nu-i vine la Roman, însă, odată ajunsă acolo, a afl at că unitatea să creadă și mai întrebăm pe alţii dacă e posibil să fi e așa; a plecat spre front. A găsit, totuși, un amic al vărului, iar când auzim o știre îmbucurătoare cu inima mărită și locotenent-inginer Teodorof, căruia i-a dat un mesaj mândră o împărtășim și celorlalţi”34. pentru cel căutat. Pleacă din Roman, însă la Bacău este Cazul este transmis telegrafi c la București, iar Ion oprită și verifi cată de subcomisarul Saegiu. Afi rmă că Panaitescu adnotează: „Se va cere telegrafi c să ne trimită dorește „rând pe rând să arăt că toate declaraţiile dlui Saegiu de urgenţă actele dresate în cauză și pe doamna în chestiune. sunt false”28. Da, recunoaște că a stat în compartiment cu Brigada I va trimite apoi pe comisarul Gussi să vorbească mai mulţi ofi ţeri „și cum e o fatalitate ca în călătoriile mai cu toate persoanele arătate în telegramă”35. Așadar, o gură lungi să se deschidă conversaţii asupra situaţiei actuale, s-a mare, ţinute îndrăzneţe și vorbitul într-o limbă străină vorbit între altele și de război”29. Iese, la un moment dat, au inclus-o pe Volumnia cea vorbăreaţă în rândul pe culoar și se întâlnește cu Saegiu care, la trecerea pe suspecţilor de spionaj. lângă ea, o atinge. „Foarte indignată și dându-mi seama Un denunţ anonim (3 septembrie 1916) a atras atunci de rostul privirilor domnului, m-am întors și răstită atenţia DPSG asupra Iohanei Geza Ferencz, domiciliată i-am zis «Se zice pardon, domnule!»”30, a scris Volumnia. în strada Scaune, nr. 17 din Capitală. Cea în cauză fusese La Mărășești o apucă durerea de cap și coboară că caute funcţionară la Consulatul austro-ungar din mai 1915. un piramidon. Primește indicaţii către farmacie de la un Era căsătorită cu un pictor, dar soţul a fost mobilizat și agent bătrân, care o și conduce. Când vede că se întoarce se părea că își lăsase oasele prin Galiţia. Iohana n-a stat la tren îi spune că spera să-și caute o cameră, căci avea mult timp singură și trăia în concubinaj cu Constantin unde s-o ducă. „În acele momente critice am socotit sufi cient Popescu, maistru mecanic, fi ul preotului de la biserica că o privire dispreţuitoare este singurul răspuns.”31 – a de pe Calea Moșilor, nr. 53. Acesta a fost mobilizat rememorat reţinuta. Habar nu avea că în acest timp se cu gradul de locotenent la Marele Cartier General și găsesc și niște martori acuzatori: doamnele Greceanu o vizita mai rar, de două-trei ori pe săptămână. După și Radovici, căpitanul Niculescu, comandantul Gărzii 15 august 1916, Iohana a fost interogată de Prefectura de la Arsenalul din București și soldatul Alexe Ionescu Poliţiei Capitalei ca suspus străin al unei ţări inamice și din Regimentul 4 Artilerie. Volumnia se urcă înapoi i-a fost percheziţionată locuinţa, însă cu rezultat negativ, în tren, dar este dată jos, interogată, timp în care vine așa că a fost lăsată liberă. Agentul nr. 22 a afl at că la și căpitanul Niculescu „care declară că eu sunt spioană, Consulat ea se ocupa „cu plata femeilor mobilizate și avea că am vorbit cu un ofi ţer bulgar în gara Roman și să mă salariul lunar de 120 lei”36. aresteze”32. Cât privește conversaţia în limba franceză, În luna octombrie 1916 femeia este, din nou, nu ratează ocazia de a-l ataca, din nou, pe acuzator: interogată: născută la 12 august 1889, în Budapesta, „Dar ce? Dacă dl. Saegiu nu pricepe deloc această limbă ocupaţia menajeră, văduvă, venită în România în 1910, și cum eu obișnuiesc adesea limba franceză, de unde iese are 4 clase primare și 3 de gimnaziu. Este considerată vinovăţia?”33. Nu a avut trei ţinute, ci s-a dezbrăcat de suspectă pentru că are posibilitatea să afl e detalii militare hainele groase pe măsură ce s-a încălzit în tren și afară, de la concubin, așa că Comisia decide s-o trimită într-un rămânând într-o rochiţă subţire și fără mâneci. Finalul lagăr pentru femei din statele inamice. declaraţiei este de-a dreptul sublim și trebuie lăsat să Tot la începutul lunii septembrie 1916, după ofensiva delecteze cititorul: „Toate vexaţiunile suferite în aceste bulgaro-germană din Cadrilater, au sosit în Brăila 4 zile nu le consider decât ca o răzbunare a dlui subcomisar, trupe române, care au fost ambarcate și trimise către

32 1 (83) 2019 document studii/documente Cernavodă. Pe timp de noapte, când trupele se îmbarcau, cariera unei suspecte care n-a știut să-și coordoneze mai „s-a observat de către militari niște semnale luminoase ce bine vorbele cu documentele compromiţătoare. proveneau de la o casă de pe malul Dunării”37. Imediat, De la Botoșani este semnalată o altă suspectă, în o echipă de militari a fost trimisă spre casa respectivă, toamna lui 1916, Veronica Voznic zisă Codruș, supusă însă odată ajunși acolo n-au găsit pe nimeni și nimic. austriacă, domiciliată în strada Muncel, nr. 4, care „a Brigada Specială de Siguranţă Brăila a organizat un căutat să infi ltreze în toţi vizitatorii ei ideea că ungurii și serviciu de cercetare în zonă, dar nu s-a mai observat germanii fi ind mai tari vor învinge în acest război și că va fi niciun semnal luminos în perioada imediat următoare. rău de ostașii români”42. Cercetările se efectuează discret și În noaptea de 12/13 octombrie 1916, când Brăila se confi rmă că femeia face propagandă antiromânească. era plină de trupe ruse, Brigada este anunţată telefonic Dar cine era această femeie care primește atâţia vizitatori de gardianul de la Comandamentul Militar al portului încât să fi e un formator de opinie local? Păi avea o că „sus pe mal, cu faţa spre Dunăre, se afl ă o casă ale cărei meserie extrem de interesantă: ghicitoare în cărţi. Mulţi ferestre sunt luminate și de unde a observat niște semnale rezerviști au trecut pe la ea înainte de a merge la unităţi, luminoase”38, unde și cu o seară înainte pâlpâise pentru le-a dat în cărţi și „nu a făcut altceva decât să le infi ltreze scurt timp lumina. Subcomisarul Mihăescu însoţit de frica că vor muri în război”43. agenţi de siguranţă și sergenţi de la Poliţia specială a Pentru a o acuza este nevoie de dovezi (mai greu…) portului au plecat și, într-adevăr, au văzut ferestrele sau de martori, care se găsesc repede. Neculai Popescu, luminate. Mihăescu a luat o gardă militară, s-a dus muncitor, a auzit-o pe doamna Codruș vorbind „pe la casă, a înconjurat-o și a bătut la ușă. A răspuns o contul”44 armatei române, că e slab înarmată și soldaţii femeie, care a afi rmat că nu știe nimic de nicio lumină mănâncă ciorbă și mămăligă, pe când în armata austro- în imobil. A urmat percheziţia din pod și până în ungară „le dă numai pâine albă, bucăţi de slănină și sardele pivniţă și s-a găsit o cameră luminată, cu ferestrele către cele mai bune”45. Aneta Zaharia este vecina de la nr. 6, Dunăre. Casa era proprietatea lui Mișu Basarabeanu așa că știe tot ce se întâmplă la nr. 4. Pentru Aneta – „om cu o situaţia materială bună mai înainte, dar acum vecina exercită meseria de „vrăjitoare și ghicitoare la a pierdut”39 – situată pe strada Grădina Publică, nr. 2, cărţi”46 și se miră câţi oameni i-au trecut pragul, dar a nelocuită și păzită ziua de un servitor armean bătrân. ţinut contabilitatea. A auzit cu urechile ei când a spus În aprilie 1916, proprietarul a oferit gratis unei femei că germanii „sunt nutriţi mai bine, dispun de bani mulţi și din Transilvania, Paraschiva Bodeanu, dreptul de a locui sunt mai tari ca românii”47. Ba, mai mult, în Austria „e cel în trei camere de la parter. Aceasta s-a recomandat mai mare belșug”48, pe când în România e sărăcie, dar ea a fi menajeră, iar după 15 august 1916 s-a angajat a economisit 7.000 lei și nu-i pasă de nimic indiferent infi rmieră la Crucea Roșie. Tot ea a declarat că, poate, de ce vremuri vor veni. Un pic mai departe pe strada luminile de la etaj au fost uitate aprinse de muncitorii care Muncel, la nr. 12, domiciliază Maria Onofrei, care a efectuau reparaţii la imobil. Cu o seară înainte a venit acasă văzut că „în nenumărate rânduri vin la ea acasă femei și „însoţită de un cunoscut”40, cu care a stat în sufragerie și apoi bărbaţi și le caută în cărţi”49. La toţi le spunea că soldaţii în dormitor, mutând astfel lampa cu petrol dintr-o cameră români sunt hrăniţi prost, numai cu fasole, pe când în în alta. Așa putea fi explicată lumina văzută de gardian în 1877 li se dădea o hrană mult mai bună. Acum „vor seara precedentă. muri de foame pe front, iar ungurii și germanii, care sunt Două zile mai târziu, Paraschiva a plecat de la Dunăre puternici, îi vor tăia pe toţi românii”50. Din 15 august spre Câmpina, motivând că trebuie să-și aducă fata de 1916 bărbaţii supuși străini au fost ridicaţi și trimiși 7 ani care stătea la unchiul ei, Dumitru Mirean, șef de într-o tabără din judeţul Ialomiţa dar, în opinia doamnei tren. A venit fără copil, iar acest lucru a părut suspect Vozniac/Codruș, femeile străine rămase pe loc au un Brigăzii, care a dispus o nouă percheziţie. Surpriză! S-au cap mai bun decât bărbaţii internaţi. găsit „mai multe adrese, scrise cu creionul pe bucăţele de Ghicitoarea are un fi u, Grigore Voznic, mobilizat în hârtie, ale diferiţilor ofi ţeri ruși… De asemenea, s-au mai Regimentul 4 Artilerie, care a fost semnalat șefi lor săi să găsit și cărţi de vizită pe numele de Octavia Mircănescu, fi e observat dacă nu are aceleași păreri ca și mama lui, «doctor de la Facultatea de Medicină din Viena, Brăila, str. și un fi u vitreg, Matei Blăjescu, mecanic la Atelierele Grădina Publică nr. 2». La acestea, mi-a declarat că numele CFR din Pașcani pus, de asemenea, sub monitorizare. de Octavia este tot al ei și Mircănescu de familie și că fi ind de Prefectul judeţului a fost de acord cu propunerea cinci ani maseuză, pentru necunoscuţi își dădea acest titlu”41. Brigăzii și a trimis-o într-o celulă. Pe raportul Brigăzii, Fără multe discuţii Paraschiva/Octavia a fost reţinută Ion Panaitescu a adnotat că trebuie întocmit și un raport și trimisă în arestul preventiv local. Cam așa s-a sfârșit pentru Marele Cartier General despre această „zicătoare document 2019 1 (83) 33 studii/documente în cărţi”, care submina moralul militarilor și civililor din făcut datoria, însă deciziile au aparţinut liderilor Botoșani. structurilor de informaţii sau comisiilor însărcinate cu Așadar, destine feminine au intrat în atenţia analiza cazurilor. Pe timp de război deciziile se iau cât structurilor de siguranţă din diferite motive după mai repede și scopul principal, evitarea indiscreţiilor 15 august 1916 și au avut neșansa să cunoască mediul sau minarea moralului, a impus măsuri coercitive, chiar neprietenos al unor camere cu gratii. Agenţii de dacă uneori faptele erau minore, nu foarte clare, dovezile siguranţă, deși asaltaţi de multe alte probleme, și-au indirecte și nu foarte convingătoare.

Suspected of Espionage at the Beginning of the First World War (1916-1917) Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: In the two years of neutrality, on the national territory the two antagonistic blocs confronted both in the desire to attract Romania in the confl ict and to spy on each other. used people from all the social categories in order to obtain information and to infl uence certain decisions. In this activity, women were also involved. Th ey accepted to gather information for various reasons. Keywords: neutrality, espionage, women, Police and General Security Directorate, intelligence.

NOTE

1 Facultatea de Istorie, Universitatea București. 25 Ibidem. 2 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: ANIC), Fond 26 Ibidem. Direcţiunea Poliţiei și Siguranţei Generale (în continuare: DPSG), 27 Ibidem, f. 6. dosar nr. 666/1916, f. 3. 28 Ibidem, f. 3. 3 Ibidem. 29 Ibidem. 4 Ibidem. 30 Ibidem. 5 Ibidem. 31 Ibidem, ff . 3-4. 6 Ibidem, f. 13. 32 Ibidem, f. 4. 7 Ibidem. 33 Ibidem. 8 Ibidem, f. 15. 34 Ibidem. 9 Ibidem, f. 19. 35 Ibidem, f. 15. 10 Ibidem. 36 Ibidem, dosar nr. 792/1916, f. 3. 11 Ibidem. 37 Ibidem, dosar nr. 889/1916, f. 1. 12 Ibidem, f. 29. 38 Ibidem. 13 Ibidem, f. 30. 39 Ibidem, f. 2. 14 Ibidem, dosar nr. 1089/1916, f. 1. 40 Ibidem. 15 Ibidem, f. 2. 41 Ibidem. 16 Ibidem, dosar nr. 1001/1916, f. 3. 42 Ibidem, dosar nr. 784/1916, f. 1. 17 Ibidem, f. 2. 43 Ibidem. 18 Ibidem. 44 Ibidem, f. 2. 19 Ibidem, dosar nr. 1027/1916, f. 3. 45 Ibidem. 20 Ibidem, dosar nr. 1116/1916, f. 2. 46 Ibidem, f. 3. 21 Ibidem, dosar nr. 1119/1916, f. 3. 47 Ibidem. 22 Ibidem, dosar nr. 1122/1916, f. 1. 48 Ibidem. 23 Ibidem. 49 Ibidem, f. 4. 24 Ibidem, dosar nr. 744/1916, f. 2. 50 Ibidem.

34 1 (83) 2019 document studii/documente MAREA UNIRE ŞI BRAŞOVUL

Consilier superior Aurelian ARMĂŞELU1

uând cuvântul la una dintre ședinţele Academiei lansat primul număr al Române, marele orator și scriitor Barbu organului său de presă Ștefănescu Delavrancea dădea glas vibrant „Glasul Ardealului”, în L 5 ideii de unitate naţională: data de 9 noiembrie 1918 , „Avem același dor, aceleași dureri, aceleași aspiraţiuni. în care exprima aspiraţiile Cântăm aceleași cântece și aceeași doină... Durerile și bucuriile naţionale ale populaţiei celor de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. românești. Dușmanii lor sunt și ai noștri... Visul atâtor generaţii de „Sfatul naţional și garda strămoși, de moși și de părinţi l-am visat și noi, și acum îl vedem naţională sunt instituţiile, aievea”. Același orator afi rma cu dârză justifi care: „Suntem care caracterizează primele un singur popor, Carpaţii ne sunt șira spinării”2. luni de revoluţie. O activitate Realizarea Unirii este consecinţa logică a unei evoluţii, febrilă se desfășoară în pe care diplomaţia și politica au numit-o „principiul cadrul acestor instituţii. naţionalităţilor”, care a dominat în mod evident secolul Reprezentanţii românilor Barbu Ştefănescu Delavrancea XIX, fi ind acceptat în conștiinţa lumii odată cu Revoluţia din Ţara Bârsei, constituiţi de la 1848 și realizată prin Pacea de la 1919. în Sfat Naţional se adună, însoţiţi de popor, în fi ecare zi de Iată ce zicea Aurel Constantin Popovici, în 1894: târg, la ora fi xată, mai întâi în sala de ședinţe a Comitetului „principiul naţionalităţilor constă în pretenţiunea unor certe Parohial de la biserica Sfântu Nicolae, mai târziu când aceasta grupuri sociale a fi recunoscute libere și egale cu alte asemenea se dovedește de prea mică, în casa Sfatului Orășenesc, pentru grupuri este pretenţia indiscutabilă etică a popoarelor a se ca [sic!] cu bună chibzuială să pună la cale trebile obștești din dezvolta liber, conform spiritului lor particular a egalităţii toate comunele. Călări, în haine de sărbătoare și cu mulţime de pe baza condiţiilor generale de dezvoltare”3. drapele tricolore în frunte, sosesc românii de pe toată întinderea Înainte de existenţa oricăror alte evenimente Ţării Bârsei, ca să-și aducă pe reprezentanţii lor la ședinţele exterioare, conștiinţa întregului popor român era complet Sfatului Naţional Român, prima instituţie de administraţie pregătită pentru unire și nu se așteptau decât momentele românească în pământul dezrobit al Ardealului. Iar Garda potrivite care să dea posibilitatea înjghebării Statului Naţională formează prima armată română, pe care această Unitar Român. administraţie se reazemă. Toţi câţi s-au întors din război, La începutul lunii octombrie 1918, după o întâlnire ofi ţeri și soldaţi, deja a doua zi intră în Garda Naţională. la Budapesta a reprezentanţilor Partidului Naţional Munca e intensă: se lucră cu înfrigurare zi și noapte. Dar Român cu reprezentanţii mișcării social-democrate evenimentele se precipită. România a declarat din nou război din Transilvania, ca o etapă necesară de organizare a nemţilor și a început alungarea lor de pe glia strămoșească. luptei naţionale a românilor din Transilvania, se creează Înfrânţi aceștia cerșesc armistiţiul. Prin zăpadă până la brâu Consiliul Naţional Central Român. Acesta a fost un și pe un ger neobișnuit pe timpul acesta, nemţii trec munţii și organ politic al românilor din Transilvania, care a se așează în toată întinderea Ţării Bârsei, că vor fi ca acasă. desfășurat o dublă activitate, politică și administrativă, Dar garda noastră ajunge să cunoască condiţiile armistiţiului având funcţiile unui organism statal central4. și pretinde respectarea lor. Nemţii n-au ce face și încep a preda Consiliul Naţional Român Central își începe cai, vite, vehicule, tot ce în retragerea lor vertiginoasă avuseseră activitatea la Arad, la 2 noiembrie 1918, în casa lui Ștefan încă timp să smulgă de la cei, pe care îi credeau robiţi pentru Cicio Pop care este ales președinte. Începutul l-a făcut vecie”. Aradul. Au urmat Alba Iulia, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu. În 10/23 noiembrie 1918 s-a format Consiliul Militar Brașovenii, constituiţi într-un Comitet de iniţiativă Român Judeţean care avea ca scop crearea și organizarea format în ultimele zile ale lunii octombrie, s-au întrunit gărzilor naţionale6. Consiliul Militar Român Judeţean în casele parohiale ale Bisericii Sfântului Nicolae din avea în frunte un stat-major, format din comandant, Schei. Această adunare naţională a românilor a fost adjunct și secretar, cancelaria afl ându-se în clădirea cadrul constituirii Sfatului Naţional Român din Ţara Internatului Școlilor Medii Românești, în str. Prundului Bârsei compus din 35 de membri, având în frunte un nr. 39. Comandant al gărzilor române din Ţara Bârsei a Comitet Executiv alcătuit din 12 fruntași naţionali, la fost numit căpitanul Aurel Ciortea, iar adjunct căpitanul care se adăugau 23 de reprezentanţi ai comunelor din Iancu Munteanu. Ţara Bârsei. Zona de acţiune a Consiliului Militar Român Sfatul Naţional Român din Ţara Bârsei constituit Judeţean cuprindea întreg comitatul Brașov, comunele ca for conducător al locuitorilor din Ţara Bârsei a din comitatul Făgăraș, comunele brănene, cele din document 2019 1 (83) 35 studii/documente Tohanul Vechi și Nou, Zărnești, Poiana Mărului, Vulcan, de Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Holbav, Ţânţari și Vlădeni, plus o parte a comitatului ţinuturilor românești din Ungaria și a fost învestit cu Trei Scaune7. adevărate puteri de guvernare, legislative și executive În „Glasul Ardealului” au fost publicate „Regulamentul nelimitate, devenind singurul organ îndreptăţit de a de organizare și funcţionare a gărzilor naţionale”, reprezenta Naţiunea română din aceste părţi și a dispune comunicatele ofi ciale și ordinele de zi ale comenzii în numele său. Cu toate acestea au existat și restricţii militare române din Brașov. referitor la atribuţiile Consiliului Dirigent. Astfel, Trebuie să precizăm că anterior constituirii Sfatului afacerile străine, armata, căile ferate, poștele, telegrafele, Naţional Român din Ţara Bârsei, în data de 15 noiembrie telefoanele, circulaţia fi duciară, vămile, împrumuturile 1918, în urma unor tratative eșuate cu guvernul maghiar, publice și siguranţa generală a Statului s-au declarant Consiliul Naţional Român Central ia hotărârea de a a fi de resortul guvernului regal de la București, în care declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănăţeni Consiliul Dirigent avea trei reprezentanţi. și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Consiliul Dirigent înfiinţează, cu data de Adunare Naţională. Din „Anuarul pe anul școlar 1918- 14 decembrie, la Sibiu, „Gazeta Ofi cială” în care să se publice 1919”8 al Școlii Comerciale Superioare Greco-Orientale hotărârile Marelui Sfat Naţional, decretele, ordonanţele, Române din Brașov aflăm că delegaţia brașoveană regulamentele, notele circulare și oricare alte decizii ale exprima cu entuziasm participarea: Consiliului Dirigent, ale șefi lor de resort ai acestuia, cum „Într-o săptămână Ţara Bârsei e în picioare și delegaţii și ale altor înalte autorităţi ale statului. Această gazetă, de ei plecăm să jurăm dimpreună întregii românimi de dincoace la nr. 1 la 99, a apărut neîntrerupt până la 31 martie 1929. de munţi, că de aci înainte suntem liberi, stăpâni numai noi Consiliul a hotărât, totodată, ca dispoziţiile sale cu pe soarta noastră; în vagoane fără geamuri și în vagoane de caracter legislativ să poarte denumirea de decret. Cel vite, pe un ger aspru, călătorim veseli în culmea fericirii și în mai important decret este Decretul I despre funcţionarea ciuda funcţionarilor unguri, care rămân buimăciţi și nu-și în mod provizoriu a serviciilor publice, aplicarea legilor pot crede ochilor ce văd”. despre funcţionarea și întrebuinţarea limbilor, care a fost Astfel, ca urmare a eforturilor Consiliului Naţional emis la 24 ianuarie 1919 și publicat în „Gazeta Ofi cială” Român Central, într-o zi de duminică, la 1 decembrie din 27 ianuarie 1919. Limba română se declară limbă 1918 are loc Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a ofi cială în serviciile publice. Limba de predare în școlile celor 1.228 de deputaţi, în Sala Cazinoului, care votează comunale, confesionale, fundaţionale, particulare să fi e în unanimitate Hotărârea de la Alba Iulia a Unirii cea hotărâtă de susţinătorul școlii: în școlile primare de Transilvaniei cu Regatul României. Stat instrucţia să se facă în limba majorităţii populaţiei, Participanţii brașoveni la acel eveniment relatau starea instituindu-se pentru minoritari care dau un număr de de spirit a delegaţilor: elevi sufi cient, cursuri paralele în limba lor; în școlile „La Alba Iulia, mulţimea norodului românesc stă să secundare din judeţ instrucţia să se facă în limba întunece văzduhul. În cetate, în sala cea mare a Cazinoului majorităţii populaţiei din judeţ; iar în învăţământul militar, reprezentanţii neamului formează o pădure întreagă superior să se întrebuinţeze limba majorităţii populaţiei de stejari. Galeriile sunt arhipline de doamnele române. Iar din regiunea respective. când hotărârea istorică e aclamată din miile de piepturi ca Decretul II cuprinde dispoziţiile privitoare la izbăvitoarea suferinţelor de secole, un cutremur de înfi orare funcţionarea în mod provizoriu a serviciilor publice străbate mulţimea, ce așteaptă cu încredere vestea de administrative, introduce noile denumiri românești, mântuire. Cu sufl etul înălţat și cu lacrimi de fericire în ochi stabilește atribuţiile prefectului etc. dăm slavă Celui de sus, că ne-a învrednicit să trăim aceste În afară de opera legislativă propriu-zisă, alte două clipe sfi nte!”. mari acte au emanat de la Consiliul Dirigent. Este Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie vorba de Legea privitoare la reforma agrară și la Legea 1918, reprezentând și înfăţișând Naţiunea Română din electorală9. Transilvania, Banat și Ţara Ungurească în deplina ei În nr. 13-15 din 28 februarie 1919 este publicată suveranitate, s-a îngrijit în cadrul hotărârilor ei epocale lista membrilor Marelui Sfat Naţional Român aleși în de un organ reprezentativ și conducător al Naţiunii Adunarea de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918. Astfel instituind un Mare Sfat Naţional Român. Marele Sfat a afl ăm numele celor care ne-au reprezentat comunitatea: fost compus din 212 membri recrutaţi din reprezentanţii Brașov: Dr. Vasile Saftu, protopop; Tiberiu Brediceanu, Partidului Naţional Român, ai Partidului Social director de Bancă; Petru Popoviciu, proprietar; Pompiliu Democrat, ai clerului român și ai organizaţiilor sociale, Dan, învăţător director (Zărnești); Axente Banciu, culturale, economice românești din Ardeal și Banat. profesor; Dr. Voicu Niţescu, avocat; Dr. Iosif Blaga, Acest Mare Sfat, în urma caracterului eterogen și a director gimnazial; Mihaiu Popoviciu, proprietar; Victor compoziţiei sale, neavând mobilitatea și posibilitatea de Brătfălean, tipograf și George Grădinar, tâmplar. iniţiative și de acţiune cerute în acele vremuri, în prima Făgăraș: Dr. Nicolae Șerban, avocat; Dr. Ariton Pralea, ședinţă din 2 decembrie 1918 a ales un Comitet format avocat și Dr. Octavian Vasu, avocat. din 15 membri transferând mandatele sale asupra acestui Ne vom rezuma a prezenta câteva evenimente ce au Comitet. Comitetul astfel instituit a primit denumirea marcat Brașovul, evenimente ce aveau să consfi nţească

36 1 (83) 2019 document studii/documente preţuirea și importanţa Brașovului în cadrul României la o cotitură locomotiva fumegândă a trenului, urmată de Mari în perioada imediat următoare: șirul vagoanelor încărcate cu soldaţi, la a căror apropiere au Intrarea armatei române în Brașov izbucnit vulcanic uralele atât din piepturile soldaţilor, cât și Din „Glasul Ardealului” nr. 19-1918 afl ăm cum au a mulţimii de pe peron.La oprire, din tren a coborât colonelul fost confecţionate stindardele tricolore românești pentru Dobre, urmat de o patrulă purtând Drapelul regimentului. primirea armatei române: Întru întâmpinare a ieșit Sfatul Naţional, în frunte cu „Din cauza lipsei mari de stofe e absolut imposibil a se găsi protopopul Saftu, precum și comandantul Gărzii Naţionale stindarde tricolor românesc. Magistratul și poliţia orașului brașovene, urmat de purtătorii Drapelului gărzii.După Brașov, care încă se pregătesc pentru primirea trupelor ce protopopul Saftu a adresat o caldă urare de bun venit și române, au avut o idee după ce comandantul ingenioasă pentru batalionului a pregătirea steagului mulţumit și a sărutat tricolor: din seria de Drapelul gărzii steaguri ce le arborau naţionale, ca la un în decursul războiului semn, toată lumea și care azi nu mai a început să cânte au nicio noimă, au «Pe al nostru steag e împrumutat de la scris unire». Apoi, s-a cel unguresc culoarea hotărât ca în aceeași roșie; de la cel austriac zi, la orele 4 după coloarea galbenă și de masa, după ce va fi la cel săsesc coloarea încartiruit în fosta albastră și astfel cazarmă a honvezilor au făcut mândru (astăzi sediul stindard românesc”. Comisariatului Un amplu și Militar – n.n.), emoţionant tablou, Batalionul 6 Vânători care redă fidel să-și facă intrarea intrarea armatei triumfală în oraș, Oraşul Braşov la începutul secolului XX române în Brașov, precedat de Garda după proclamarea Unirii de la Alba Iulia, ne este creionat Naţională.Minunata veste s-a răspândit între timp în de George Dragoș, participant la eveniment, fost stegar în comunele învecinate, așa că, începând de la capătul străzii armata austro-ungară, șeful Gărzii Naţionale din Săcele10: Șirul Vămii (astăzi str. Mureșenilor – n.n.) și până la „Libertatea și unitatea naţională era înfăptuită de zece Liceul «Șaguna», se adunase mulţimea românilor – femei, zile prin voinţa și hotărârea liber exprimată la Alba Iulia bărbaţi și copii. Îndeosebi, Piaţa Sfatului era plină de lume. de către poporul român din Transilvania, când și-a făcut Se remarcau mai cu seamă româncele din Șcheii Brașovului, intrarea triumfală în Brașov prima unitate din armata prin tradiţionalele și pitoreștile lor costume. Feţele tuturor română, Batalionul 6 Vânători, sub comanda colonelului străluceau de bucurie. La orele patru, în sunet de goarne Dobre.În ziua de 10 decembrie 1918, pe la orele 11, mă au intrat în strada Șirul Vămii un grup de juni călări, prezentasem cu raportul săptămânal din partea Secţiei apoi Garda Naţională în formaţie de marș, urmată de a IX-a Săcele, la Comandamentul Gărzilor Naţionale Batalionul 6 Vânători. La apariţia lor, populaţia a izbucnit Române din Ţara Bârsei, care-și avea sediul în clădirea în puternice strigăte de «Trăiască viteaza armată română!», Internatului Liceului «Șaguna», din fosta stradă a «Trăiască România Mare!» la care soldaţii, pășind voinicește Prundului.La intrarea în birou, profesorul Aurel Ciortea, răspundeau prin puternice urale.Toată lumea s-a îndreptat comandantul Ţării Bârsei, cu sclipiri de bucurie în ochi, mi-a apoi înspre Liceul Șaguna, unde în sala festivă, ticsită de comunicat că șeful gării l-a încunoștinţat prin telefon, că peste lume, s-au realizat cuvântări înfl ăcărate din partea Sfatului două ore va sosi, dinspre Sf. Gheorghe, un tren cu armată Naţional, a Gărzii Naţionale, a Reuniunii Femeilor, a română.Imediat a fost anunţat protopopul Dr. Vasile Saftu, corpului didactic al liceului și din partea armatei. Au răsunat președintele Sfatului Naţional din Ţara Bârsei, căpitanul apoi însufl eţite cântece patriotice. Ca încheiere, toată lumea, Bujor Voina, comandantul Gărzii Naţionale Române din și cei din sală și cei de pe coridoare au început să cânte cu foc: Brașov și alte persoane, în vederea pregătirii unei primiri cât «Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română» și să joace mai însufl eţite a primilor soli ai eroicei armate române.Sfatul «Hora Unirii». Iar la sfârșit, să se îmbrăţișeze de bucuria Naţional și Garda Naţională Română, cu drapel în frunte, fericitului vis împlinit al libertăţii și unităţii naţionale”11. precum și românii și româncele brașovene, care au putut Un alt eveniment memorabil îl constituie vizita fi anunţaţi în grabă, au ieșit întru întâmpinarea armatei generalului Henri Mathias Berthelot, în data de 3 ianuarie române. La orele 12 și jumătate, peronul gării era deja plin de 1919. Din „Anuarul pe anul școlar 1918-1919” al Școlii lume copleșită de emoţia plăcutei așteptări. Nu peste mult s-a Comerciale Superioare Greco-Orientale Române din auzit din depărtare sunet prelung de goarnă, apoi a apărut Brașov (astăzi Colegiul „Andrei Șaguna” – n.n.), publicat document 2019 1 (83) 37 studii/documente la Brașov, în 1919, de Ioan Pricu,directorul școlii, afl ăm Și un ultim descrierea emoţiei și entuziasmului plin de respect al eveniment îl participanţilor la întâlnirea cu generalul Berthelot: constituie vizita „Astfel, nu trece mult și după celelalte centre românești, în Ardeal a Brașovul primește vizita marelui binefăcător al neamului, Majestăţilor Lor care, ca reprezentant al Franţei glorioase, își închinase toată Regale Regele energia sângelui său latin pentru înfăptuirea idealului Ferdinand și Regina nostru naţional. Generalul Berthelot e primit cu pompa Maria, la începutul strălucitoare, specifi că personajelor ilustre, și cu iubirea caldă, lunii iunie 1919, ce se dă amicilor devotaţi. Încununaţi de cortegiul mândrilor cu oprire scurtă noștri Juni, pe tot parcursul, generalul e aclamat de mulţimea, în gara Brașov. care alergase din toate unghiurile Ţării Bârsei să vadă pe Din anuarul sus nobilul fi u al Franţei, de la care neamul nostru atât de mult menţionat afl ăm: bine a avut. După obiceiul strămoșesc în biserica Sf. Nicolae „ În drumul din Prund se înalţă o fi erbinte rugăciune de mulţumire către lor spre Tisa Atotputernicul pentru răsplata tuturor suferinţelor îndurate, întru cercetarea apoi în sala festivă a liceului, în prezenţa elevilor, generalul e pământului stră- întâmpinat cu acordurile puternice ale Marseillaise-i, cântate moșesc dezrobit, în cor, și binecuvântat în numele școlilor și al instituţiilor Majestăţile lor se Generalul Henri Mathias Berthelot noastre culturale pe de-o parte, pe de alta în numele opresc mai întâi la şi principele Carol Reuniunii Femeilor Române. Emoţionat, generalul Berthelot noi. Primirea în gară, deși fixată numai pe minute, e răspunde și nu dorește nimic mai mult, decât ca bucuria și impunătoare. Solemnitatea, când primul rege român însoţit fericirea, de care ne-am învrednicit astăzi, să fi e spre mărirea de regina sufl etelor românești, pune de prima dată piciorul neamului, iar gloria României Mari să strălucească cât timp pe pământul dezrobit al Ardealului, cutremură până în va străluci soarele pe cer”. adâncurile sufl etului pe toţi de faţă”. În primăvara anului 1919, Brașovul primește vizita Trei ani mai târziu, imediat după încoronarea din principelui moștenitor Carol. anul 1922, aceștia reveneau pentru a marca comemorarea „Și ca o mărturie vie a acestei unităţi, în primăvară, Alteţa soldaţilor români uciși în bătălia de la Bartolomeu. Cu acea Sa Regală, principele moștenitor Carol, odrasla nobilă, de care ocazie, în semn de adâncă preţuire, orașul dona familiei în adâncurile noastre de mult erau legate speranţele, ce ni s-au regale bijuteria Ţării Bârsei, și anume, Castelul Bran. realizat, vine să inspectez trupele regimentelor nou formate Încheiem scurtul periplu aniversar de centenar, redând din voinicii noștri ardeleni. Brașovul îl primește cu focul celui cuvintele marelui scriitor, orator și publicist care a fost mai curat entuziasm și tălmăcirea celor mai bogate nădejdi în Barbu Ștefănescu Delavrancea, care s-a stins în anul Marii viitorul neamului. În gară, la primire, elevii noștri se prezintă Uniri, cu puţin timp înainte ca aceasta să se înfăptuiască: ca cercetași. Prinţul e vădit satisfăcut, când primește raportul „România este patria noastră și a tuturor românilor. E profesorului-comandant. Apoi la liceu, în sala festivă unde România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor ne adunăm cu toţii, ca să primim vizita princiară anunţată, dispăruţi și a celor ce va să vie”. personalitatea cuceritoare a prinţului nostru varsă valuri de entuziasm în sufl etele fragede ale tinerimii noastre școlare”. LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Th e and Braşov - Aurelian Armăşelu Abstract: Th e newspaper „Offi cial Gazette” off ers us an image of the enthusiasm of the inhabitants from Ţara Bârsei and from Braşov regarding the Great Assembly in Alba Iulia that took place on December 1, 1918 where was decided the Union with the . In Braşov, the year 1919 was marked by the arrival of the Battalion 6 Mountain Infantry – the fi rst unit of the Romanian Army and the visits of General H.M. Berthelot, Prince Carol, King Ferdinand and Queen Mary. Keywords: Romanian National Guard, Ţara Bârsei, Braşov, Great Union, offi cial visits.

NOTE

1 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Braşov. 8 Ioan Pricu, Anuarul pe anul 1918-1919 al Şcoalei Comerciale Superioare 2 http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Barbu_Ştefănescu_Delavrancea. Greco-Orientale Române din Braşov, 1919, Braşov. 3 https://www.tpo.ro/educatie/ce-inseamna-principiul-nationalitatilor. 9 Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918-1928, Editura Cultura 4 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Naţional _Român_Central. Naţională, Bucureşti, 1929. 5 Publicaţia a apărut între 9/22 noiembrie 1918 şi 12 ianuarie 1919. 10 Organizarea noastră naţională – Săcele: „Garda naţională română condusă 6 Formaţiuni militare româneşti afl ate la fel ca şi consiliile sau sfaturile naţionale de stegarul Gheorghe Dragoş susţine singură ordinea în comună, căci garda sub autoritatea Consiliului Naţional Român Central. ungurească în care fuseseră mai mulţi bandiţi de meserie s-a desfi inţat. Ca un 7 Luana Popa, Constituirea şi activitatea Consiliului (Sfaturilor) şi a Gărzii simbol al reînvierii acestor sate, la casa de servici a gărzii, fâlfâie mândrul naţionale române din actualul judeţ Braşov (1918-1919), în „Cumidava” steag tricolor!” în „Glasul Ardealului” nr. 20 din 6 decembrie 1918. XIV, 1989. 11 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Braşov, Fond Luana Popa, dosar nr. 155.

38 1 (83) 2019 document studii/documente ORGANIZAREA MILITARĂ A TRANSILVANIEI ŞI BANATULUI ÎN ANUL 1919

Colonel Dr. Gabriel-George PĂTRAŞCU1

ecesităţile 6. Se înfiinţau la de ordin acea dată doar Diviziile Nstrategic 16 și 18 Infanterie; referitoare la apărarea 7. Serviciul de teritoriului naţional, organizare trebuia să dea apărute în urma Unirii dispoziţii pentru luarea de la 1 decembrie în primire a cazărmilor 1918, a Transilvaniei și și mobilierului de Banatului cu Regatul cazarmament unităţilor României, au impus ca care se înfi inţau; la 25 ianuarie 1919 să 8. Direcţiile fi e semnat de către regele Echipamentului, Ferdinand I, Decretul- Generalul de corp de armată Subzistenţei, Arma- G eneralul de corp de armată lege nr. 345 referitor la Constantin Christescu mentului, Geniului, Arthur Văitoianu înfi inţarea Corpurilor 6 Sanitare și Remontă și 7 Armată2 în teritoriile recent unite cu Vechiul Regat. aveau ca responsabilitate de a da ordine de distribuţie Pentru executarea Decretului-lege aprobat de șeful pentru echipamentul de toate categoriile, bucătării de statului, la 26 ianuarie 1919, șeful Marelui Stat Major, campanie, armamentul portativ, mitraliere și guri de generalul de corp de armată Constantin Christescu foc, cu muniţiile lor, chesoane, trăsuri regulamentare, a înaintat ministrului de Război, generalul de corp telefoane, unelte și materiale de geniu, material sanitar, de armată Arthur Văitoianu, confi denţial, „Decizia spitalicesc și farmaceutic, cai de șea și ham. Pentru Ministerială nr. 40” relativă la înfi inţarea marilor unităţi calculul cantităţii de muniţie se avea în vedere tabelele și unităţi în Transilvania și Banat. În cuprinsul acelei de efective menţionate la art. 5. Se aloca ca muniţie: decizii ministeriale erau prevăzute: 500 cartușe de fi ecare armă; 200 cartușe de fi ecare 1. Corpurile 6 și 7 urmau să aibă compunerea carabină; 100 cartușe de fi ecare revolver; 10.000 cartușe organică, circumscripţiile teritoriale și dislocarea de fi ecare mitralieră; 500 lovituri tun; 500 lovituri de prevăzută în tabelele respective ale Marelui Stat Major; fi ecare obuzier; 2. Trupa se recruta din toate naţionalităţile din 9. Justiţia militară se aplica, conform Codului teritoriul unit, cu exceptarea naţionalităţilor din Ordinul de Justiţie Militară al armatei române, de instanţele confi denţial nr. 95/1919; de justiţie militară organizate după modelul celor din 3. Încadrarea cu ofi ţeri combatanţi și necombatanţi armata română, cu aplicarea măsurilor necesare în urma să se facă cu ofi ţeri activi care trebuiau să se perioada de tranziţie; angajeze în scris că doresc a intra în armata română, 10. Administraţia în corpurile de trupă se făcea depunând jurământul legal; potrivit Legii și Regulamentului de administraţie al 4. Ofi ţerii de rezervă, care nu doreau să opteze armatei române, cu aplicarea măsurilor impuse de pentru vreo cetăţenie străină, erau direct înscriși în perioada de tranziţie; controalele cercurilor de recrutare respective, fiind 11. Măsurile de detaliu în privinţa organizării se supuși tuturor îndatoririlor prevăzute de legile și luau de „Serviciul de Organizare” a cărui compunere regulamentele militare din Regat; se dădea de Ministerul de Război prin ordin special; 5. Compunerea organică a corpurilor de trupă din 12. Direcţiile și serviciile din Ministerul de infanterie era cea din tabelul anexat deciziei, iar pentru Război trebuiau să ia măsurile necesare și dădeau celelalte corpuri de trupă și servicii urma să fi e aceia instrucţiuni de detaliu pentru aducerea la îndeplinire din tabelele de efective din 1916 ale armatei Vechiului a acelei decizii ministeriale, în părţile care le Regat; reveneau. document 2019 1 (83) 39 studii/documente

CORPUL 6 ARMATĂ (CLUJ) Cuprindea cercurile de recrutare: Odorhei, Târgu Mureș, Cluj, Bistriţa, Oradea Mare, Beiuș, Satu Mare și Sighetul Marmaţiei A. Divizia 16 (Bistriţa) Se recruta din cercurile de recrutare: Odorhei, Târgu Mureș, Cluj, Bistriţa Brigada 41 Infanterie Târgu Mureș Brigada 42 Infanterie Cluj Regimentul 81 Infanterie Odorhei Regimentul 83 Infanterie Cluj Regimentul 82 Infanterie Târgu Mureș Regimentul 84 Infanterie Bistriţa Batalionul 16 Vânători Seredea Ciucului Brigada 16 Artilerie Cluj Regimentul 31 Artilerie Cluj Regimentul 32 Obuziere Cluj Batalionul 16 Pionieri Dej Spitalul militar al Diviziei Bistriţa B. Divizia 17 (Oradea Mare) Se recruta din cercurile de recrutare: Oradea Mare, Beiuș, Satu Mare, Sighetul Marmaţiei Brigada 43 Infanterie Beiuș Brigada 44 Infanterie Satu Mare Regimentul 85 Infanterie Oradea Mare Regimentul 87 Infanterie Satu Mare Regimentul 86 Infanterie Beiuș Regimentul 88 Infanterie Sighetul Marmaţiei Batalionul 17 Vânători Zalău Brigada 17 Artilerie Oradea Mare Regimentul 33 Artilerie Oradea Mare Regimentul 34 Obuziere Oradea Mare Batalionul 17 Pionieri Satu Mare Spitalul militar al Diviziei Oradea Mare C. Comandamentul 6 Teritorial (Cluj) (denumit în timp de război Divizia 20) Cuprindea cercurile de recrutare: Odorhei, Târgu Mureș, Cluj, Bistriţa, Oradea Mare, Beiuș, Satu Mare și Sighetul Marmaţiei Brigada 49 Infanterie Odorhei Cercul de recrutare Odorhei cu birourile de recrutare Regimentul 97 Infanterie Odorhei și rechiziţii Odorhei Cercul de recrutare Târgu Mureș cu birourile de Regimentul 98 Infanterie Târgu Mureș recrutare și rechiziţii Târgu Mureș Brigada 50 Infanterie Bistriţa Cercul de recrutare Cluj cu birourile de recrutare și Regimentul 99 Infanterie Cluj rechiziţii Cluj Cercul de recrutare Bistriţa cu birourile de recrutare și Regimentul 100 Infanterie Bistriţa rechiziţii Bistriţa Cercul de recrutare Oradea Mare cu birourile de Brigada 51 Infanterie Oradea Mare recrutare și rechiziţii Oradea Mare Cercul de recrutare cu Oradea Mare cu birourile de Regimentul 101 Infanterie Oradea Mare recrutare și rechiziţii Oradea Mare Cercul de recrutare Beiuș cu birourile de recrutare și Regimentul 102 Infanterie Beiuș rechiziţii Beiuș Cercul de recrutare Satu Mare cu birourile de recrutare Brigada 52 Infanterie Sighetul Marmaţiei și rechiziţii Satu Mare Cercul de recrutare cu Satu Mare cu birourile de Regimentul 103 Infanterie Satu Mare recrutare și rechiziţii Satu Mare Cercul de recrutare Sighetul Marmaţiei cu birourile de Regimentul 104 Infanterie Sighetul Marmaţiei recrutare și rechiziţii Sighetul Marmaţiei3 Brigada 20 Artilerie Târgu Mureș Regimentul 39 Artilerie Regimentul 40 Obuziere Satu Mare Batalionul 20 Pionieri Cluj

40 1 (83) 2019 document studii/documente

D. Trupe și servicii neîndivizionate Brigada 6 Călărași Târgu Mureș Regimentul 11 Călărași Târgu Mureș Regimentul 12 Călărași Gherla Atelierul regional de Confecţii al Corpului 6 Armată cu Depozitul de echipament Cluj Consiliul de Război al Corpului 6 Armată Cluj Închisoarea militară a Corpului 6 Armată Cluj Comenduirea Pieţei Cluj CORPUL 7 ARMATĂ (SIBIU) Cuprindea cercurile de recrutare: Brașov, Sibiu, Alba Iulia; Orăștie, Arad; Timișoara, Caransebeș și Becicherecu Mare A. Divizia 18 (Sibiu) Se recruta din cercurile de recrutare: Brașov, Sibiu, Cluj, Alba Iulia și Orăștie Brigada 45 Infanterie Brașov Brigada 46 Infanterie Orăștie Regimentul 89 Infanterie Brașov Regimentul 91 Infanterie Alba Iulia Regimentul 90 Infanterie Sibiu Regimentul 92 Infanterie Orăștie Batalionul 18 Vânători Sf. Gheorghe Brigada 18 Artilerie Sibiu Regimentul 35 Artilerie Sibiu Regimentul 36 Obuziere Sibiu Batalionul 18 Pionieri Alba Iulia Spitalul Militar al Diviziei Sibiu B. Divizia 18 (Timișoara) Se recruta din cercurile de recrutare: Arad, Timișoara, Caransebeș și Becicherecu Mare Brigada 47 Infanterie Arad Brigada 48 Infanterie Biserica Albă Regimentul 96 Infanterie Arad Regimentul 95 Infanterie Lugoj Regimentul 94 Infanterie Timișoara Regimentul 96 Infanterie Biserica Albă Batalionul 19 Vânători Panciova Brigada 19 Artilerie Lugoj Regimentul 37 Artilerie Timișoara Regimentul 38 Obuziere Lugoj Batalionul 17 Pionieri Deva Spitalul militar al Diviziei Timișoara C. Comandamentul Teritorial (Alba Iulia) (denumit în timp de război Divizia 21) Cuprindea cercurile de recrutare: Brașov, Sibiu, Alba Iulia, Orăștia, Arad, Timișoara, Caransebeș și Becicherecu Mare Brigada 53 Infanterie Sibiu Cercul de recrutare Brașov cu birourile de recrutare și Regimentul 105 Infanterie Brașov rechiziţii Brașov Cercul de recrutare Sibiu cu birourile de recrutare și Regimentul 106 Infanterie Sibiu rechiziţii Sibiu Brigada 54 Infanterie Alba Iulia Cercul de recrutare Alba Iulia cu birourile de Regimentul 107 Infanterie Alba Iulia recrutare și rechiziţii Alba Iulia Cercul de recrutare Orăștie cu birourile de recrutare Regimentul 108 Infanterie Orăștie și rechiziţii Orăștie Cercul de recrutare Timișoara cu birourile de Brigada 55 Infanterie Timișoara recrutare și rechiziţii Timișoara Cercul de recrutare cu Arad cu birourile de recrutare Regimentul 109 Infanterie Arad și rechiziţii Arad Cercul de recrutare Timișoara cu birourile de Regimentul 110 Infanterie Timișoara recrutare și rechiziţii Timișoara Brigada 56 Infanterie Becicherecu Mare Cercul de recrutare Caransebeș cu birourile de Regimentul 111 Infanterie Caransebeș recrutare și rechiziţii Caransebeș

document 2019 1 (83) 41 studii/documente

Cercul de recrutare cu birourile de recrutare și Regimentul 112 Infanterie Becicherecu Mare rechiziţii Becicherecu Mare Brigada 21 Artilerie Brașov Regimentul 41 Artilerie Brașov Regimentul 42 Obuziere Arad Batalionul 21 Pionieri Arad D. Trupe și servicii neîndivizionate Brigada 7 Călărași Arad Regimentul 13 Călărași Sibiu Regimentul 14 Călărași Arad Atelierul reparaţii al Corpului 7 Armată Sibiu Divizionul 7 Tren Sibiu Compania 7 Sanitară Sibiu Atelierul regional de confecţii al Corpului 7 Armată cu depozitul de echipament Sibiu Consiliul de război al Corpului 7 Armată Sibiu Închisoarea militară a Corpului 7 Armată Sibiu Comenduirea Pieţei Sibiu (Sibiu) TABEL cu efectivele unei divizii în ofi ţeri și oameni de trupă Comandamentul diviziei 12 ofi ţeri 26 trupă 2 brigăzi infanterie 4 10 1 brigadă artilerie 2 5 4 regimente infanterie 248 8.892 1 batalion vânători 24 675 1 regiment artilerie 32 517 1 regiment obuziere 24 496 1 batalion pionieri 21 318 Spital militar divizionar 6 39 TOTAL 373 10.9734 Studiind decizia ministerială, elaborată în urmă cu special, cele cu Ungaria erau foarte tensionate, Marele secol, putem aprecia în zilele noastre valoarea ei și din Stat Major afl at sub conducerea unui repurtat strateg punct de vedere a activităţii de stat-major. Întocmită cum a fost generalul de corp de armată Constantin într-o perioadă de semibeligeranţă, când lucrările Christescu, a analizat cu realism și a dispus în mod Conferinţei de Pace de la Paris de abia începuseră, corespunzător dislocarea noilor mari unităţi și unităţi relaţiile cu Rusia sovietică, Ucraina, Serbia și, în mod în cele două provincii românești.

Th e military Organization of and Banat in 1919 - Colonel Gabriel-George Pătraşcu, Ph.D. Abstract: A strategic need related to the defense of the national territory emerged after the Union of Transylvania and Banat with the Kingdom of Romania, on December 1, 1918. Th at required on January 25, 1919 to be signed by King Ferdinand I, the Decree-Law no. 345 regarding the creation of Army Corps 6 and 7 in the newly united territories with the Old Kingdom. Keywords: decree, decision, army corps, brigade, regiment, territorial circle, offi ces, recruitment, requisitioning, division.

NOTE

1 Arhivele Militare Naţionale Române (în continuare A.M.N.R.). parte din cadrele armatei Vechiului Regat vor fi numiţi prin decret. Propunerile 2 A.M.N.R., Fond Ministerul de Război – Secretariatul General, dosar nr. crt. pentru numiri se vor face pe baza cererilor şi a cazului comisiunei desemnată 200/1919, f. 2. Ferdinand I. Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională, Rege de Ministerul de Război. Art. IV – Drepturile şi pensiile ofi ţerilor şi gradelor al României. La toţi de faţă şi viitori sănătate. Asupra raportului Ministrului inferioare primiţi în armata română vor fi respectate. Nostru Secretar de Stat la Departamentul de Război sub nr. 5202 din 24 Art. V – Dispoziţiunile cuprinse în decretul-lege de faţă sunt aprobate de Noi, ianuarie 1919. Am decretat şi decretăm: Art. I. – Se înfi inţează pe ziua de 24 sub rezerva ratifi cări ulterioară a Corpurilor legiuitoare. Art. VI – Ministrul ianuarie 1919, Corpurile 6 şi 7 de Armată cu Diviziile 16, 17, 18, 19, 20 şi Nostru Secretar de Stat la Departamentul de Război este însărcinat cu aducerea 21. Circumscripţiile unităţilor şi reşedinţele comandamentelor se vor defi ni la îndeplinire a prezentului decret-lege. Dat în Bucureşti la 25 ianuarie 1919. prin decizie ministerială. Art. II – Toate legile şi regulamentele cu caracter Ferdinand. Ministru de Război – General de Corp de Armată Arthur Văitoianu. militar se vor aplica şi acestor unităţi. Prin decizii ministeriale se vor putea 3 Ibidem, f. 27. lua măsuri ce s-ar impune de starea de tranziţie. Art. III – Ofi ţerii care nu fac 4 Ibidem, f. 27 bis.

42 1 (83) 2019 document studii/documente ASPECTE INEDITE PRIVIND INCURSIUNEA BOLŞEVICĂ DIN 27 MAI 1919 DE LA TIGHINA

Colonel (r) Remus MACOVEI1

a 6 aprilie 1919, contact cu generalul Nerel și a stabili adevărul asupra trupele aliate celor întâmplate. Raportul pe care acesta îl va înainta Lcare au acţionat personal, prin Hughues, trebuia să stabilească: când a la Odessa au început început bombardamentul artileriei inamice; când au retragerea în Basarabia. Ca trecut bandele; când au început focurile de infanterie; urmare a înţelegerii dintre când și cum s-au manifestat luptele de stradă; cât au Marele Cartier General durat aceste încăierări; după cât timp au fost respinse român și Comandamentul bandele înapoi peste Nistru; ce pierderi în oameni francez, s-a stabilit că și materiale sunt din partea noastră, ce pierderi la apărarea pe Nistru se va inamic etc.; să precizeze, de asemenea, care a fost sigura astfel: acţiunea maiorului Baly, comandantul Batalionului 2/ - Sectorul de Nord, Regimentul 38 Infanterie; ce trupe au luat parte la cuprins între Hotin și Generalul de brigadă Ioan Ghinescu, acţiune6. Tighina, exclusiv, de către comandantul Diviziei 10 Infanterie La 31 mai 1919, generalul Constantin Șerbescu, a trupele Corpului 5 Armată: Divizia 1 Cavalerie, înaintat comandamentului Grupului „General Popovici” Diviziile 9 și 10 Infanterie. Rezerva sectorului era următoarea dare de seamă: formată din Divizia 4 Infanterie; - Sectorul de Sud, cuprins între Tighina și Marea Dare de seamă Neagră, de către trupele aliate, comandate de generalul Asupra atacului bolșevic asupra orașului Bender D’Anselme: Diviziile 16, 30 și 156 franceze, Diviziile 2 în ziua de 27 mai 1919 și 13 grecești, Divizia 4 Voluntari poloneză2; - Linia de despărţire între cele două sectoare: I . Partea operativă aliniamentul Dubăsari – Chișinău – Huși. Pregătirea atacului: În ziua de 26 mai 1919, la ora La 25 aprilie 1919, din Corpul 5 Armată, întărit cu 8.30 dimineaţa, două avioane venind dinspre nord-est la Brigada 4 Roșiori și Brigada 5 Călărași, se va constitui o înălţime foarte mare, au lăsat manifeste scrise în limba Grupul de Divizii „General Popovici”3. franceză, adresate ţăranilor și lucrătorilor francezi și Comandantul noii structuri a ordonat, la 2 mai 1919, americani. În majoritate aceste manifeste au căzut în satul înlocuirea Diviziei 10 Infanterie, pe frontul Nistrului, Porcani, iar în Bender au căzut numai vreo 7-8 manifeste, cu Divizia 4 Infanterie. Activitatea se va încheia la care au fost luate de către tiraliorii algerieni și unul de 24 mai 1919, Divizia 10 Infanterie concentrându-se sublocotenentul Iordăchescu din Batalionul II/Regimentul în raionul: Chișinău – Colonica, Mireni – Chirca – 38 Infanterie. Givești – Zimbreni – Brailov. Divizia 10 Infanterie mai Un exemplar din aceste manifeste s-a trimis Diviziei 10, avea dislocat la Tighina Batalionul 2 din Regimentul 38 de către Batalionul II/Regimentul 38 Infanterie, iar un alt Infanterie – efective 467 baionete, 18 puști mitraliere, exemplar a fost luat de subsemnatul, de la Comenduirea 8 mitraliere4. Aceste forţe se aflau în subordinea Pieţii Bender și predate locotenent-colonelului Bolintineanu, grupului „General Nerel”, având ca agent de legătură spre a fi înmânat Comandamentului Grupului. pe locotenentul Bâtcă. Consider această acţiune a aviaţiei bolșevice ca o Între 10-15 mai, din ordinul Marelui Cartier General pregătire a atacului, deoarece după cum se va vedea din trupele de grăniceri sunt retrase de pe frontieră5. capitolul „Partea Informativă” bolșevicii trebuiau să treacă La 27 mai 1919, are loc incursiunea bolșevică Nistrul, imediat după lansarea manifestului. de la Tighina. În aceeași zi, comandantul Grupului Atacul: În ziua de 27 mai 1919, pe la orele 3.30 „General Popovici” solicită comandantului Diviziei dimineaţa, bolșevicii au început un violent bombardament 10 Infanterie, prin Ordinul nr. 1232, ca generalul de artilerie îndreptat asupra bateriei franceze de obuziere Constantin Șerbescu, comandantul Brigăzii 20 de la sud-vestul orașului și asupra Batalionului de tiraliori Infanterie, să se deplaseze la Tighina, pentru a lua algerieni cantonaţi la vest de gara Bender. document 2019 1 (83) 43 studii/documente La ora 4.10, bombardamentul cu aceeași intensitate a Am luat riguroase măsuri să se cerceteze fi ecare casă și fost îndreptat asupra orașului și asupra liniei de cale ferată să se aresteze toţi cei care au ridicat armele contra noastră, Bulboca – Bender, focurile veneau din direcţia est și nord Porcani. precum și bolșevicii ascunși prin diferite case care nu s-au Bandele bolșevice au început să treacă Nistrul la ora 3.30 putut întoarce dincolo de Nistru. dimineaţa. Trecerea s-a făcut pe bărci și anume: 3 bărci Prin acest mod vom putea găsi și piesa de mitralieră, luată mari în care încăpeau 15 oameni și 7-9 bărci mici. În total de la Moara Arsă, deoarece dat fi ind modul vertiginos cum au trecut aproximativ 300 bolșevici. au fost respinși, cum și retragerea în debandadă a bolșevicilor, Această trecere a fost făcută prin surprindere în dreptul sunt convins că această piesă n-au putut să o treacă dincolo, cazărmii de cazaci situată pe malul Nistrului, cam la că se afl ă ascunsă în vreo casă în apropierea Morii Arse. 1.200 m sud de pod în dreptul unui post francez. II. Partea Informativă Focurile de armă bolșevice au început la ora 4.00 dimineaţa, trase atât de bolșevicii care trecuseră Nistrul, cât Din declaraţiile bolșevicilor rezultă următoarele: și de bolșevicii de pe malul stâng al Nistrului din dreptul a) Intenţionau să treacă la Bender un batalion pe care orașului Bender. îl credeau sufi cient, întrucât contau pe întreaga populaţie a Tot la orele 4.00 dimineaţa s-au manifestat și luptele de orașului, care va provoca revoluţia și va lua armele contra stradă la care au luat parte pe lângă bolșevicii care trecuseră noastră, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, au ales Nistrul și bolșevicii din oraș, care au ieșit în întâmpinarea aici pentru că au fost precis informaţi că francezii nu vor celor dintâi, ajutându-i și trăgând focuri de armă și grenade. lupta și vor fraterniza cu ei, iar trupele române nu sunt La aceste lupte au participat un batalion de tiraliori aproape deloc. E drept însă că o parte a populaţiei a dat algerieni și două secţii de mitraliere din Batalionul II/ ajutor bolșevicilor, însă forţa acestora nu avea nicio greutate Regimentul 38 Infanterie, ce se găsea în cetate. combativă sau morală. Sperau ca imediat după lansarea Lupta a durat aproximativ 3 ore, adică până la ora manifestelor, populaţia se va revolta, iar ei aveau ordin să 7.00, după care a început restabilirea ordinei în oraș care treacă imediat după lansarea manifestelor; a durat mai bine de o oră și s-a continuat apoi în timpul b) La Tiraspol sunt: două batalioane, aproximativ zilei până la orele 16.00. 100 de cazaci, Regimentele „Kolesnikow” și „Popof ” cu Bandele au fost respinse peste Nistru, în dezordine, între efective de aproximativ 600 de oameni fi ecare regiment. orele 6.00-7.00 dimineaţa. În timpul retragerii bolșevicilor, La Parcani sunt două companii. Comandantul brigăzii majoritatea lor a fost înecată, parte împușcaţi, iar parte capturaţi. bolșevice, luând cai de la locuitori, a adus în acest sat două Numărul celor capturaţi, care au fost dovediţi până tunuri de calibru mic și două tunuri grele. Au mai sosit, de acum, se ridică la vreo 60 și pe măsură ce sunt anchetaţi am asemenea, 3 vagoane cu muniţii. dat ordin ca să fi e consideraţi ca bande și executaţi. Parte din În gara Tiraspol este un vagon cu material pentru ei au fost deja executaţi în cetate. Printre bolșevicii capturaţi aruncat poduri. de noi sunt și câţiva dezertori din armata noastră și am dat La Dubăsari este un batalion (al II-lea din Regimentul ordin ca ei să fi e trimiși înaintea Curţii Marţiale, pentru ca de Basarabia și Regimentul „Ananiew”). în urma sentinţei, executarea lor să aibă loc în faţa trupelor, Satul Plosca nu s-a aliat cu bolșevicii, pentru că ca unii ce au dezertat în ţara inamică, s-au pus în slujba locuitorii, cu arme sufi ciente, apără satul de bolșevici, astfel lor, ridicând armele în contra noastră. că între satul Plosca și bolșevici există stare de război. Pierderile sunt: din partea noastră 1 soldat rănit ușor, Satele Slobozia, Mălăești, Caragaţ și Cibruci sunt bolșevice. 1 piesă mitralieră fără afet, fără suport și fără benzile de III. Concluzii cartușe, 8 pumnale și 8 revolvere. Toate acestea au fost luate de la Secţia de mitraliere a Batalionului II/Regimentul Din ancheta făcută la faţa locului de subsemnatul, 38 Infanterie ce se găsea la Moara Arsă, situată în partea în prezenţa locotenent-colonelului Bolintineanu, de la de nord-vest a orașului, de către bolșevici îmbrăcaţi civili. Comandamentul Grupului de Divizii „General Popovici”, se Personalul acestei secţii de mitraliere a fost surprins în corpul constată că bolșevicii au trecut printr-un punct situat la 1.200 m de gardă, fi indcă bolșevicii au dezarmat santinelele fără sud de pod, în dreptul cazărmii de cazaci (actualmente spitalul ca acestea să aibă timpul de a da alarma. Se mai adaugă, evreiesc) și, deci, prin sectorul francezilor, dar ei acuză postul de asemenea, 4 soldaţi dispăruţi de la postul ce era fi xat la de grăniceri din acea parte care de fapt nu există în acest punct. Administraţia Financiară. Astfel, fi indcă bolșevicii au trecut nesupăraţi de posturile Din partea francezilor pierderile nu se cunosc cu precizie, franceze din cauza nesupravegherii de aproape a Nistrului, totuși din informaţii se cifrează la: 7 morţi, 25 răniţi, în acest punct, precum și de santinelele aliaţilor noștri, care 60 dispăruţi. și înainte de acest atac fraternizau cu bolșevicii.

44 1 (83) 2019 document studii/documente Am credinţa că această trecere a fost înlesnită de francezii În plus a făcut încercarea bolșevici. spre a se vedea dacă francezii Mulţi din prizonieri ne-au declarat că o bună parte din fraternizează cu ei sau nu. francezi, și anume soldaţii albi care îi întâlneau, se lăsau Ori s-a văzut că tiraliorii să fi e capturaţi de bunăvoie, prin ridicarea de mâini, iar francezi au luptat fiindcă numai cei negri (tiraliorii algerieni) luptau. sunt buni soldaţi, nu tot astfel Numai așa se explică numărul destul de mare de soldaţi s-a petrecut cu ceilalţi soldaţi francezi luaţi de bolșevici, aproximativ 60. albi care s-au predat, iar Ceva mai mult, atunci când grănicerii noștri au vrut restul s-au retras fără a lupta. să tragă asupra bolșevicilor din bărci, soldaţii francezi i-au În orice caz trupele române oprit, spunând că sunt niște locuitori nearmaţi (raport- nu pot fi trase la răspundere verbal al maiorului Ionescu, comandantul Companiei de de reușita surprinderii grăniceri de la Bender, dat înaintea locotenent-colonelului atacului bolșevic, întrucât noi Bolintineanu). nu aveam în acel moment în Pentru ca în viitor orașul Bender să fi e pus la adăpostul Bender decât o companie de Colonelul Nicolae Bolintineanu vreunei noi incursiuni bolșevice, poate cu caracter și mai gardă cu o secţie de mitraliere grav, care ar periclita frontul nostru de apărare spre și aceasta pusă sub ordinele Comenduirii Pieţii, pentru gărzi Chișinău, propun: și apărarea unor anumite instituţii, iar la Cetate două secţii - ca să se instituie la Bender un comandament român, de mitraliere. compus dintr-un regiment de infanterie (3 batalioane, Eu însă găsesc că maiorul Bally, chiar dacă nu a primit 3 baterii de artilerie de câmp și 1 baterie de obuziere), dacă un ordin de apărare a orașului de la domnul general Nerel, francezii nu sunt în stare să păzească singuri; totuși găsesc că ar fi putut să facă act de iniţiativă în sensul - acest mic grup ar avea în paza sa, nu numai orașul, de a fi adunat la timp toată compania și secţia mitraliere dar și cetatea, cu alte cuvinte un front de 3-5 km, ce s-ar din oraș, pentru a concura și el la respingerea bolșevicilor intercala între trupele franceze. În rezervă s-ar găsi alte peste Nistru, împreună cu tiraliorii algerieni. regimente la Farlandani și Tantari, constituind astfel După informaţiile date de sublocotenentul Bâtcă, din o brigadă mixtă, gata a interveni oricând în sectoarele Regimentul 38 Infanterie, agent de legătură al brigăzii pe franceze, fie spre Gura Bacului, fie spre Chișcani și lângă Grupul „Nerel”, francezii dispuneau în momentul Chircăești, comunicaţiile de aici fi ind mai lesnicioase; atacului de următoarele forţe care erau dispuse astfel: - de altfel chiar domnul general Nerel ne-a declarat a) în Cetate – Batalionul 2 din Regimentul Tiraliori că nu contează pe trupele sale, încât nu ar fi bine ca un loc Algerieni; tocmai așa de important unde se întâlnesc două linii ferate b) în oraș, cantonat la diferite școli, o companie de geniu ce unesc întreaga Basarabie cu Chișinăul, unde populaţia 14/4, o companie 19/31 și diverse trupe speciale, circa are un spirit de bolșevism așa de intens, să fi e încredinţată 800 oameni. unor trupe pe care nu se poate conta. Urmează o nouă dare de seamă, mai completă, la care În rezumat trecerea bolșevică la Bender a avut mai mult se va atașa rezultatul și diferitele cercetări și investigaţii un rol de a provoca o revoluţie, bazată pe spiritul populaţiei ale subsemnatului. și pe comitetele bolșevice ce sunt în oraș, dar nici de cum pe Comandantul Brigăzii 20 Infanterie un avantaj tactic. General Șerbescu7. Unpublished Aspects regarding the Bolshevik Incursion on May 27, 1919 from Tighina Colonel (r) Remus Macovei Abstract: On April 6, 1919, the allied troops which operated in Odessa area began their retreat to Basarabia. On May 27, took place the Bolshevik incursion from Tighina. On May 31, General Constantin Şerbescu remitted to „General Popovici” Commandment a report in which he tried to determine how this action unfolded, the losses suff ered and the way of reaction to the Bolsheviks. Keywords: 1919, Basarabia, Bender, Bolshevik incursion, Romanian-French cooperation.

NOTE

4 1 Preşedintele Filialei Constanţa a Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”. Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Jurnalul de operaţii asupra evenimentelor şi operaţiilor petrecute în timpul de la 1-31 mai 1919, ff. 357-360. 2 General de brigadă dr. Dumitru Seserman, Acţiunile Armatei Române în spaţiul 5 General de brigadă dr. Dumitru Seserman, Op. cit., p. 192. dintre Carpaţii Orientali şi Nistru (1917-1920), Editura Universităţii Naţionale 6 A.M.R., Jurnalul de operaţiuni asupra evenimentelor şi operaţiunilor petrecute de Apărare, Bucureşti, 2004, p. 192. 3 în timpul de la 1-31 mai 1919, f. 383. Ibidem, p. 192. 7 Ibidem, ff. 398-404. document 2019 1 (83) 45 studii/documente ÎNTĂRIREA APĂRĂRII ANTIAERIENE DIN ROMÂNIA LA ÎNCEPUTUL ANULUI 1943

Profesor Dr. Viorel GHEORGHE

ombardamentele aeriene efectuate de aviaţia sovietică împotriva României după Bdeclanșarea „Operaţiunii Barbarossa” nu au avut rezultate deosebite. Aviaţia de vânătoare și artileria antiaeriană românească și germană și-au făcut datoria. Aviaţia sovietică de bombardament a avut propriile sale limitări, nereușind să pună în pericol major rafi năriile, porturile sau căile de comunicaţii de pe teritoriul României. Germania era dependentă de petrolul românesc, iar protejarea acestuia a fost tratată într-un mod foarte serios. Atacurile, american din noaptea de 12 iunie 1942 și cel sovietic din 13 septembrie, au alertat forurile conducătoare din cele două ţări. Ca urmare, la Tunuri antiaeriene ,,Gustloff ” calibru 20 mm (Colecţia Valeriu Avram) începutul anului 1943, apărarea antiaeriană din zonele sensibile de pe teritoriul României a început să fi e acel moment în organica Subsecretariatului de Stat al consolidată. Aerului (SSA)2. La 4 ianuarie 1943, Subsecretariatul de Stat al Aerului Dislocarea unităţilor germane nu era considerată de cu Nota informativă nr. 1319/C, îi prezenta mareșalului Jienescu ca fi ind defi nitivă și, de aceea, era nevoie de o Antonescu intenţiile germane. Aceștia doreau, ca, din analiză comună efectuată de Misiunea Militară a Armatei 8 ianuarie, să aducă în România 4 divizioane grele, dotate Germane și Comandamentul Apărării Antiaeriene din cu tunuri antiaeriene de calibru 88 mm, 1 divizion de cadrul SSA. Stabilirea comandamentului trebuia făcut proiectoare, 2 divizioane de apărare pasivă, 1 batalion pe baza principiului stabilit de mareșalul Antonescu material contra incendiilor, 1 baterie specialiști uleiuri, și anume cine avea majoritatea mijloacelor deţinea și 2 comenzi de regiment. În total, la Ploiești, trupele germane exercitarea acestuia. urmau să deţină 28 baterii grele, 16 baterii ușoare, 6 baterii Pe de altă parte, generalul Jienescu considera că în de proiectoare, 2,5 baterii baloane de protecţie, 4 baterii acel moment era nevoie de piesele de 88 mm pe frontul apărare pasivă, 1 baterie specialiști uleiuri minerale1. La antisovietic, pentru că acestea aveau capacităţi antitanc București, dispozitivul antiaerian german trebuia format redutabile. În acel moment, pe front erau dislocate din 19 baterii grele, 16 baterii ușoare, 1 batalion apărare 12 baterii „Vickers” de 75 mm, ce intrau în dotarea a pasivă, la Constanţa din 7 baterii grele, 5 baterii ușoare și 6 divizioane antiaeriene mobile. Aceste tunuri „Vickers” 2 baterii de proiectoare, la Cernavodă din 5 baterii grele, nu aveau capacităţi de luptă antitanc și nici proiectile 4 baterii ușoare și 1 baterie baloane de protecţie, iar la capabile să distrugă blindate. De aceea, tunurile Giurgiu se dorea aducerea a 3 baterii grele, 3 baterii ușoare „Vickers” puteau fi retrase la Ploiești, pentru a consolida și 1 baterie baloane de protecţie. La Ploiești, germanii apărarea antiaeriană a zonei petrolifere și înlocuite pe intenţionau să constituie un comandament de brigadă, front cu tunurile de 88 mm3. pentru conducerea tuturor acestor forţe. La începutul anului 1943, în zonele sensibile erau Referitor la acest plan, pe care generalul Gerstenberg dislocate cantităţi importante de armament antiaerian. l-a prezentat verbal generalului Jienescu, în ziua de La Ploiești, erau 18 baterii calibrele 75 și 88 mm, 3 ianuarie 1943, ultimul a considerat că nu era nevoie 12 baterii calibru 37 mm, 3 baterii proiectoare, de artilerie germană pentru apărarea Bucureștiului. 2,5 baterii baloane de protecţie și 1 batalion apărare Pentru suplimentarea artileriei românești din jurul pasivă, toate aparţinând armatei române. La acestea, se Capitalei era sufi cientă dislocarea unor baterii de la adăugau 4 baterii calibru 88 mm, 3 baterii de proiectoare, Ploiești și înlocuirea lor cu noile unităţi germane. 3 batalioane apărare pasivă și 1 batalion specialităţi ale Jienescu considera că Germania are sufi cient material armatei germane. Bucureștiul era apărat doar de artileria pentru apărarea pasivă și poate astfel ajuta România să-și antiaeriană română, care avea 13 baterii calibrele 75 și formeze primele două batalioane, unităţi inexistente în 88 mm, 10 baterii calibrele 20 și 37 mm și 5 baterii de

46 1 (83) 2019 document studii/documente proiectoare. La Constanţa se găsea 1 baterie calibru 37 mm, 1 baterie mitraliere antiaeriene calibru 13,2 și 1 baterie de proiectoare, din partea română, la care se adăugau 3 baterii calibru 88 mm și 1 baterie calibru 37 mm ale germanilor4. Generalul Jienescu l-a informat pe mareșalul Antonescu, cu Nota informativă nr. 1396/C, de o altă solicitare a generalului Gerstenberg. Acesta, în data de 2 ianuarie 1943, printr-o scrisoare secretă a cerut date exacte despre situaţia în personal și material a SSA, pentru accelerarea înzestrării Aeronauticei Regale Române, cu material german modern5. Foarte precaut, generalul Jienescu a discutat personal Tun antiaerian „Vickers” calibru 75 mm (Colecţia Valeriu Avram) cu Gerstenberg pentru a afl a motivaţia adevărată a Cu toate acestea, conducerea SSA aprecia că acestei cereri, dar fără succes. Ca urmare, a solicitat exista un defi cit destul de mare în dotarea cu artilerie opinia mareșalului Antonescu6. Acesta, la 26 ianuarie antiaeriană. Mai era nevoie de cel puţin 24 baterii grele, 1943, a comunicat conducerii SSA că este de acord cu fi e „Vickers” calibru 75 mm, fi e „Krupp” calibru 88 mm informarea exactă a generalului Gerstenberg în ceea ce și de 21 baterii ușoare calibru 20-40 mm10. privește organizarea și dotarea aviaţiei militare române7. Industria românească de apărare a contribuit În paralel cu planurile germane de consolidare a substanţial la dotarea artileriei antiaeriene. Până la apărării antiaeriene din România, autorităţile militare 1 ianuarie 1943, fabrica „Astra” a livrat 41 de baterii de la București aveau propriile programe de dezvoltare a „Vickers” a 164 de piese, din care 8 baterii a 32 de piese acestei arme, care presupuneau achiziţii de tehnică nouă, erau importate din Anglia înainte de 1940. Aceeași atât produsă în ţară, cât și de import. La începutul anului fabrică a livrat și 32 de baterii „Rheinmetall” calibru 1943, SSA-ul avea în subordine o artilerie antiaeriană 37mm, adică 288 de piese, din care 24 importate destul de numeroasă și diversifi cată, din punct de vedere din Germania. Conform planului de înzestrare pe al calibrelor. anul 1943, fabrica brașoveană trebuia să livreze lunar La est de Bug, în zona de operaţii, se găsea 1 brigadă 4 piese „Vickers” și 12 piese „Rheinmetall”. În paralel, de artilerie antiaeriană, formată din 2 regimente Ministerul Înzestrării Armatei și a Producţiei de Război a câte 3 divizioane fiecare. Aceste unităţi aveau a mai comandat în străinătate, pentru dotarea trupelor 12 baterii grele „Vickers” calibru 75 mm, 16 baterii de terestre, 422 piese „Oerlikon”, 268 piese „Hotchkiss” tunuri „Rheinmetall” calibrul 37 mm, 2 baterii tunuri calibru 25 mm și 35 piese „Gustloff 11” . „Oerlikon” calibrul 20 mm și 3,5 baterii de mitraliere SSA a decis ca în zona de operaţiuni să trimită antiaeriene „Hotchkiss” calibrul 13,2 mm. 9 divizioane noi formate, compuse din 2 baterii grele În zona interioară se găsea Comandamentul și 3 ușoare, iar pentru protecţia aeroporturilor militare Artileriei Antiaeriene la București, 3 brigăzi și să mai aloce încă 3 divizioane, formate tot din 2 baterii 5 regimente (operative) și Centrul de Instrucţie al grele și 3 ușoare12. Artileriei Antiaeriene. Toate acestea dispuneau de La terminarea acestui program de înzestrare, SSA 25 baterii „Vickers” calibru 75 mm, 10 baterii (model estima că, în varianta maximală, pentru apărarea zonelor vechi) calibru 75 și 76,5 mm, 8 baterii „Bofors” calibru sensibile din ţară se putea baza pe 80 de baterii grele și 70 de 40 mm, 12 baterii „Reinmetall” calibru 37 mm, 3 baterii baterii ușoare, la care se mai adăugau bateriile de mitraliere, „Gustloff ” calibru 20 mm, 14 baterii de mitraliere proiectoare și baloane care existau în acel moment13. antiaeriene Hotchkiss calibru 13,2 mm, 9 baterii cu Generalul Gerstenberg dorea să realizeze o dublură proiectoare calibru 130 mm și 6 baterii de pândari8. La a Postului de Comandă al Misiunii Aeronautice bazele regimentelor antiaeriene mai erau în formare Germane. În acest sens el s-a adresat, pe 9 ianuarie 1943, 4 baterii „Vickers” calibru 75 mm, 4 baterii „Rheinmetall” șefului Cabinetului Militar al mareșalului Antonescu, calibru 37 mm și 6 baterii „Oerlikon” calibru 20 mm. cu rugămintea ca vila Lupescu, unde funcţionase iniţial Toate acestea însemnau 420 de tunuri „Vickers”, acest post de comandă, să îi fi e din nou pusă la dispoziţie. 188 de tunuri „Rheinmetall”, 420 de tunuri „Gustloff ”, Acest al doilea punct de comandă era necesar, în viziunea 72 tunuri „Bofors”, 45 tunuri „Oerlikon”, 200 mitraliere lui Gerstenberg, pentru conducerea acţiunilor aeriene în „Hotchkiss” și 108 proiectoare9. cazul apariţiei unor probleme cu reţeaua de transmisiuni. document 2019 1 (83) 47 studii/documente La începutul lunii martie 1943, o importantă cantitate de artilerie antiaeriană a fost pusă la dispoziţia armatei române de către Misiunea Aeronautică Germană din România. La 13 martie 1943, cu Nota strict secretă nr. 124/943, generalul Gerstenberg îi comunica colonelului Radu Davidescu, șeful Cabinetului Militar al Conducătorului Statului, că, tot materialul adus în cursul lunii ianuarie 1943 din Germania, a fost predat unităţilor românești de artilerie antiaeriană. Au intrat în dotarea unităţilor românești: 16 baterii grele calibru 88 mm cu 64 de piese, 8 baterii ușoare calibru 20 mm cu 96 de tunuri, precum și 3 baterii de proiectoare calibru 150 mm cu 12 aparate. Până Staţii radar germane lângă Ploieşti (Colecţia Valeriu Avram) la sfârșitul lunii iunie 1943, trebuiau să mai vină din Germania 6 baterii grele calibru 88 mm cu 36 tunuri, Colonelul Radu Davidescu a răspuns abia în 2 baterii ușoare calibru 37 mm cu 24 tunuri și 6 baterii 25 ianuarie și a precizat că vila Lupescu nu mai poate fi ușoare calibru 20 mm cu 90 tunuri. pusă la dispoziţia Misiunii Aeronautice Germane, pentru Pentru folosirea în mod efi cient a acestei tehnici era că instalaţiile sanitare erau degradate, iar după efectuarea nevoie de pregătirea unui personal destul de numeros, reparaţiilor, la dorinţa mareșalului Antonescu trebuia să atât în Germania, cât și în ţară, cu instructori germani, devină casă de oaspeţi. De asemenea, tot din ordinul lui format din 220 de ofi ţeri, 10 medici, 420 subofi ţeri 14 Antonescu aici era dislocat batalionul său de gardă . și 6.450 soldaţi. La aceștia se mai adăugau 20 de La începutul lunii februarie 1943, atunci când bătălia subofi ţeri și 200 de soldaţi-armurieri, pentru întreţinerea de la Stalingrad se apropia de fi nal, conducerea SSA a corespunzătoare a noi tehnici. Gerstenberg considera că luat decizia ca o parte din unităţile de artilerie antiaeriană acest personal, în luna mai, trebuia să înceapă cursurile să intre în subordinea Flotei 4 Aeriene germane, până de instrucţie, pentru ca noua tehnică să devină cât mai la refacerea Corpului Aerian Român. Pentru mijloacele repede operaţională. După încheierea acestui transfer și antiaeriene, generalul Ermil Gheorghiu, comandantul după instruirea personalului necesar, totalitatea artileriei Corpului Aerian Român, a propus ca 4 baterii „Vickers” antiaeriene de pe teritoriul României urma să treacă sub calibru 75 mm și 4 baterii „Rheinmetall” calibru 37 mm să comandă românească17. fi e readuse în ţară. Restul mijloacelor, formate din 6 baterii Apărarea pasivă era foarte importantă în timpul „Vickers” și 6 baterii „Rheinmetall” să fi e organizate într-un unui bombardament aerian inamic. Capacitatea de regiment și puse sub comanda Corpului Antiaerian, intervenţie, dar și viteza cu care reacţionau erau vitale comandat de generalul Dessloch. Unităţile românești pentru reducerea numărului de victime. În București trebuiau întrebuinţate la apărarea antiaeriană a zonelor erau multe echipe de apărare pasivă organizate pe sensibile din Dniepropetrovsk, Zaporojie și Melitopol15. baza „Instrucţiunilor de organizarea și funcţionarea Din informaţiile furnizate de Serviciul Special de formaţiunilor de apărare pasivă și muncii de folos Informaţii (SSI), conducerea SSA a ajuns la concluzia obștesc în mediul urban”. Pentru verifi carea acestora, la că la se găsea un post de radio-ghidaj pentru 25 februarie 1943, a fost cerută aprobarea mareșalului dirijarea avioanelor de bombardament ale armatei Antonescu, pentru organizarea unui exerciţiu de americane. Ca urmare, la începutul lunii februarie 1943, alarmare pentru ziua de duminică 28 februarie. s-a intervenit pe lângă Misiunea Militară Aeronautică Exerciţiul de alarmare era programat să înceapă la ora Germană pentru a aduce în România echipamente de 10 și să se încheie la 11,3018. Acest exerciţiu nu viza toată bruiaj radio pentru a contracara ghidarea formaţiunilor populaţia Capitalei, ci doar comandamentele și echipele de bombardiere inamice că ar putea veni dinspre Egipt, de apărare pasivă, personalul care încadra apărarea pasivă Siria sau Cipru. La 6 februarie, partea germană a anunţat a întreprinderilor, iar din rândul premilitarilor agenţii venirea în România a unei formaţiuni de supraveghere de transmisiune, telefoniștii și brancardierii19. TFF (telegrafi e fără fi r), pentru a determina mijloacele Situaţia adăposturilor antiaeriene erau de asemenea de navigaţie ale inamicului, de tipul radio-farurilor în atenţia lui Antonescu. O zonă critică era Gara de sau posturi de unde dirijate, supravegherea și eventual Nord, tranzitată în permanenţă de un număr mare de neutralizarea lor. Această unitate urma să fi e amplasată călători. De aici se conducea și circulaţia trenurilor, în Carpaţi, pe versantul lor sudic16. activitate vitală pentru ţară și armată. La începutul lunii

48 1 (83) 2019 document studii/documente acces din garajele Legaţiei. Acesta avea un planșeu de 2 metri grosime și conducte de aerisire, dar nu era terminat. Deși nu era compartimentat, putea adăposti 20 de persoane. Dacă se amenaja și primul subsol, se putea dubla capacitatea de adăpostire. Pentru a deveni funcţional, adăpostul mai avea nevoie, printre altele, de montarea ușilor blindate, de acces și salvare, de montat instalaţiile de încălzit, luminat, ventilaţie și fi ltrarea aerului, în valoare de peste 1,2 milioane lei23. Din cauza capacităţii reduse, acest adăpost nu avea mari utilizări. Conducerea SSA, considera că poate fi folosit, la nevoie, de vreun serviciu al Președinţiei Consiliului de Miniștri24. Tun calibru 37 mm din dotarea artileriei antiaeriene române (Colecţia Valeriu Avram) Antonescu a considerat că adăpostul de la Palatul Administrativ al CFR este prioritar și a cerut generalului martie 1943, Antonescu a dorit să știe care este situaţia Orzeanu și Direcţiei Generale CFR să ia măsuri pentru adăposturilor antiaeriene de la Gara de Nord. SSA a a se termina fără întârziere adăpostul. În schimb, cel de precizat, pe 9 martie, că în zona Gării de Nord sunt mai la fosta Legaţie Sovietică a fost considerat inutil și multe adăposturi, în stadii diferite de construcţie. Exista Antonescu nu a aprobat fi nanţarea pentru terminarea un adăpost betonat, prevăzut cu aer condiţionat, bine lui25. organizat și folosit de către Serviciul de Mișcare al Gării Problema camufl ării orașului Ploiești, pentru a nu de Nord în timpul atacurilor aeriene. Acesta era compus fi ușor detectat din aer de aviaţia inamică, a apărut din din 3 camere, dintre care una avea aparatura telegrafi că, nou la fi nele anului 1942. Comandamentul Apărării iar celelalte două erau la dispoziţia personalului necesar Antiaeriene a constatat, în urma unor experienţe, că pentru funcţionarea Serviciului de Mișcare. Tot la șoseaua Ploiești - Mizil era foarte vizibilă, inclusiv pe Gara de Nord era un alt timpul nopţii. Șoseaua avea adăpost, în formă de cupolă un colorit gri-deschis din conică, prevăzut și el cu cauza cimentului folosit aer condiţionat, unde se la modernizarea căii de găseau instalate un post rulare și constituia un reper telegrafi c și unul telefonic, ajutător pentru aviaţia în legătură cu staţiile vecine inamică la găsirea regiunii ale CFR-ului20. petrolifere26. Pentru populaţie, Soluţia tehnică urgentă personalul Gării de Nord pentru eliminarea acestui Instalaţie pentru producerea ceţii artifi ciale, lângă Ploieşti și călători se găsea în (Colecţia Valeriu Avram) dezavantaj era gudronarea construcţie, la subsolul șoselei, după modelul Palatului Administrativ al CFR, un adăpost pentru șoselei București -Ploiești. Totuși, Comandamentul 3.000 de persoane. În martie 1943, acest adăpost nu era Apărării Antiaeriene, după o analiză tehnică mult compartimentat, lipseau caloriferele, ușile blindate de la mai amănunţită, a comunicat, la 5 decembrie 1942, intrare, ușile etanșe de la interior. Instalaţia de lumină conducerii SSA că preferă stropirea șoselei cu cut-back, era aproape gata, sistemul de ventilare era în curs de o variantă mult mai convenabilă și efi cientă, peste care montare, iar instalaţia sanitară era parţial în stare de să se răspândească 4-5 kilograme de piatră grus27 pe folosire. Dotarea cu medicamente și materiale sanitare metrul pătrat. Această operaţiune costa 35 de lei pe era incompletă și erau montate bănci pentru aproape metru pătrat și se putea realiza într-un timp foarte scurt. 500 de persoane. Conducerea SSA menţiona că exista La 13 februarie 1943, Ministerul Aerului și Marinei fi nanţare pentru terminarea acestui adăpost21. a fost de acord cu această solicitare. Ca urmare, pe Un alt adăpost de care s-a interesat Antonescu a fost 19 februarie, s-a intervenit pe lângă Direcţia Generală cel de la fosta Legaţie Sovietică și dacă acesta putea a Drumurilor de pe lângă Marele Stat Major, pentru fi folosit de spitalele „Elisabeta” și „Antoniu”, care se aprobarea acestui proiect, iar lucrările să fi e efectuate cu găseau în apropiere22. SSA a precizat că aici se găsea fonduri destinate amenajării drumurilor de interes militar28. un adăpost antiaerian, la al doilea subsol, cu scară de Totalul cheltuielilor era estimat la 7,2 milioane lei. document 2019 1 (83) 49 studii/documente În paralel s-a intervenit și la Serviciul Drumurilor Naţionale - Ploiești, pentru aprovizionarea cu piatră grus. Termenul limită pentru executarea acestei lucrări era 15 martie 1943. Cu toate acestea au apărut sincope în realizarea camufl ării șoselei Ploiești - Mizil. Cei de la Serviciul Drumuri Naţionale - Ploiești au luat măsurile necesare pentru aprovizionarea cu piatră grus, dar au constatat că Marele Stat Major nu a aprobat executarea și plata acestui proiect și nici nu au alocat vagoanele de cale ferată, necesare pentru transportul pietrei grus. În această situaţie, la 6 martie 1943, Ministrul Lucrărilor Publice și Comunicaţiilor s-a adresat direct mareșalului Antonescu pentru a obţine clarifi cările Tun antiaerian calibru 20 mm deservit de militari germani din centura necesare29. Intervenţia a avut succes, pentru că la de apărare a Ploieştiului (Colecţia Valeriu Avram) 8 martie, generalul Ștefl ea - șeful Marelui Stat Major și nu corespundea unei ţări care se considera cu adevărat - îi raporta mareșalului Antonescu acordul pentru independentă. O explicaţie a acestei atitudini era că în executarea lucrării de camuflare a șoselei Ploiești acel moment relaţiile româno-germane erau tensionate - Mizil30. Conform generalului Ștefl ea, urma să se din cauza catastrofei militare de la Stalingrad. stropească cu cut-back o porţiune de 15 kilometri din Începutul anului 1943 a adus cu sine declanșarea unui respectiva șosea, la un preţ estimat de Direcţiunea proces mult mai vast de întărire a apărării antiaeriene a Generală a Drumurilor de 5,5 milioane lei. României. Materialul oferit de germani a reprezentat Prin același procedeu trebuia camufl ată și o porţiune de 35 kilometri din șoseaua București - Ploiești, la doar o parte din acest program. Industria românească a un preţ estimat de 11 milioane lei. Direcţia Generală fost implicată din plin pentru a furniza piese de artilerie a Drumurilor din cadrul Marelui Stat Major era de antiaeriană, de calibre diferite și muniţiile respective. acord ca lucrările, care însumau 16,5 milioane lei, să fi e Din Elveţia, Franţa și Suedia au fost importate tunuri fi nanţate din creditul pentru lucrările de interes militar31. de calibru mic, atât pentru trupele terestre, cât și pentru Mareșalul Antonescu a fost de acord cu această lucrare Comandamentul Apărării Antiaeriene din cadrul SSA. de camufl are însă în condiţii diferite. Sumele trebuie să fi e Conducerea superioară a aviaţiei militare române era suportate și de germani, pentru toate lucrările de camufl aj și sigură că declanșarea unor bombardamente aeriene ale apărare naţională, în proporţie cu cota aparte din petrolul Aliaţilor împotriva României era doar o chestiune de exportat lor. Idem și pentru italieni dacă au același avantaj timp și de aceea s-a încercat consolidarea sistemului de de la preţul petrolului32. Opţiunea lui Antonescu era bizară apărare antiaeriană al ţării. Strengthening of the Anti-Aircraft Defense of Romania at the beginning of 1943 Prof. Viorel Gheorghe, Ph.D. Abstract: Enemy bombing in the summer of 1941 and 1942, the entry into the war of persuaded the German and Romanian military authorities to require the strengthening of anti-aircraft defense of sensitive areas from Romania, raising collaboration. It was started a modernization program with the acquisition of the art of new artillery pieces, imported or produced in Romania. At the same time an attempt was made for the consolidation of the civil defense. Keywords: anti-aircraft artillery, collaboration, industry, bombing, oil.

NOTE

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond Preşedinţia Consiliului 17 Ibidem, f. 169. de Miniştri (în continuare P.C.M.) - Cabinet, dosar nr. crt. 71/1943, f. 8. 18 Ibidem, f. 129. 2 Ibidem, f. 9. 19 Ibidem, f. 128. 3 Ibidem, f. 10. 20 Ibidem, f. 135. 4 Ibidem, f. 13. 21 Ibidem, f, 139. 5 Ibidem, f. 30. 22 Ibidem, f. 141. 6 Ibidem, f. 31. 23 Ibidem, f. 139. 7 Ibidem, f. 34. 24 Ibidem, f. 140. 8 Ibidem, f. 94. 25 Ibidem, f. 142. 9 Ibidem f. 87. 26 Ibidem, f. 147. 10 Ibidem, f. 83. 27 Piatra grus era o piatră tare, sfărâmată mărunt, folosită la îmbrăcarea şoselelor. Din 11 Ibidem, f. 84. germană - grus. 12 Ibidem, f. 84. 28 A.N.I.C., Fond P.C.M. - Cabinet, dosar nr. crt. 71/1943, f. 147. 13 Ibidem, f. 85. 29 Ibidem. 14 Ibidem, f. 25. 30 Ibidem, f. 145. 15 Ibidem, f. 122. 31 Ibidem. 16 Ibidem, f. 125. 32 Ibidem, f. 148.

50 1 (83) 2019 document studii/documente 23 AUGUST 1944 ŞI ACTIVITATEA GENERALULUI VICTOR SIMINEL, ŞEFUL SERVICIULUI SECRET DE INFORMAŢII AL ARMATEI ROMÂNE

Lector universitar Dr. Florian BICHIR1

eneralul Victor Siminel2 reprezintă prototipul al Armatei. În această ofi ţerului de carieră care a trăit în perioade calitate a participat activ Gcomplexe și difi cile, atât pe timp de pace, cât la ședinţele Sfatului și pe timp de război, a trecut prin mai multe regimuri Ţării, care au decis unirea politice din diferite ţări, a activat și s-a remarcat pe Basarabiei cu România diverse câmpuri de bătălie și a cunoscut, în amănunt, (27 martie 1918). tainele serviciilor de informaţii românești, ajungând chiar De altfel o declaraţie în fruntea unuia dintre acestea, mai exact al Serviciului completă privind originea Secret de Informaţii al Armatei Române (SSI). și cariera sa o va face, Între 28 august și 19 septembrie 1944 s-a afl at la pe 23 noiembrie 1953, conducerea SSI, după care a preluat Secţia de Legătură în faţa anchetatorilor cu Comisia Aliată de Control. În această perioadă a comuniști: reorganizat și reorientat activitatea instituţiei, conform „Subsemnatul Siminel noilor realităţi politico-militare. Victor, născut la 27 iulie Generalul Victor Siminel Unele surse îl consideră autorul tabelelor cu agenţii 1897, în comuna Fundul Galben, jud. Lăpușna, fi ul lui interni și externi ai SSI care, la 13 septembrie 1944, au Andronic și al Emiliei (ambii decedaţi), căsătorit, fost ofi ţer fost predate regelui Mihai, ulterior acestea ajungând în general de brigadă activ și în S.S.I., cu ultimul domiciliu în posesia serviciilor de informaţii britanic, Intelligence București, str. Lt. col. Paul Ionescu 13, declar următoarele Service, respectiv american, OSS (precursorul CIA)3. în raport de activitatea desfășurată: Până la sfârșitul anului 1944 și în prima parte a anului – până la etatea de 9 ani, am stat împreună cu părinţii 1945, colonelul Siminel a coordonat activitatea ofi ţerilor mei în comuna Fundul Galben, unde tatăl meu era preot. interpreţi și de legătură pe lângă Comisiile sovietică, Neexistând pe atunci în vechea Rusie școli primare califi cate, americană și britanică. În această calitate, a participat am urmat în comună școala parohială – singura care exista la „toate marile lucrări care interesează nu numai armata – iar la vârsta de 9 ani, adică în anul 1906, am intrat, cu noastră, dar însăși Statul Român”4, după cum a subliniat examen, la liceul teoretic din orașul Chișinău. Am urmat generalul Septimiu Pretorian5. în mod regulat cursurile acestui liceu, vacanţa de vară Generalul Victor Siminel6 s-a născut la 27 iulie petrecându-mi-o întotdeauna la părinţii mei în comuna 1897 în comuna Fundul Galben, judeţul Lăpușna, fi ul Fundul Galben, iar începând din anul 1917, în comuna protopopului Andronic și al Emiliei, având o copilărie Hăncești, jud. Lăpușna, unde tatăl meu a fost mutat ca fericită, lipsită de griji și cu amintiri din cele mai plăcute. preot. A urmat Seminarul Teologic din Chișinău, a absolvit – am absolvit cele opt clase de liceu în anul 1914 și liceul la Chișinău (1914) și s-a înscris la Facultatea m-am înscris la Universitatea din Petrograd, la Facultatea de Matematică a Universităţii din Petrograd, unde de știinţe fi zico-matematice. a urmat două semestre, după care a fost mobilizat – în toamna anului 1914, am plecat la Petrograd, unde (1915) și trimis la Școala Militară de Ofi ţeri din Kiev. am urmat, ca student, cursurile universitare. La absolvire (17 februarie 1916), a fost repartizat la – în vara anului 1915, când eram în vacanţă la Regimentul 116 Infanterie în funcţia de comandant părinţii mei, în comuna Hăncești, după primul an de de pluton. Avansat locotenent la 17 noiembrie 1917, studii universitare, am fost recrutat și mobilizat prin este mutat la comandamentul Armatei din Caucaz Cercul de Recrutare Chișinău, care m-a trimis și repartizat (4 decembrie 1917). La 24 ianuarie 1918, s-a mutat la Batalionul 1 de Studenţi din Nijnii Novgarod. Am voluntar în noua structură de apărare a Republicii plecat imediat la unitatea unde am fost repartizat și am Democrate Moldovenești, unde a fost încadrat în urmat acolo timp de 2 luni instrucţia militară ca soldat Regimentul 1 Husari, apoi șef de birou în Statul Major T.R.(termen redus – n.n.) document 2019 1 (83) 51 studii/documente – în luna octombrie 1915, am fost trimis de acest în armata teritorială basarabeană, iar la 1 iulie 1918, prin batalion, împreună cu un grup de circa 200 studenţi decret regal, toţi ofi ţerii basarabeni, sunt trecuţi în cadrele mobilizaţi, la școala de ofi ţeri din Kiev. Am urmat timp de active și de rezervă ale armatei române”7. 6 luni cursurile acestei școli, pe care am absolvit-o în martie Primirea în cadrele active ale armatei române s-a 1916, fi ind avansat la gradul de stegar (prapovșcic) și trimis petrecut la 1 iulie 1918, ocazie cu care Regimentul pe front, fi ind repartizat la Reg[imentul] 116 Inf[anterie]. 1 Husari a fuzionat cu Regimentul 10 Călărași, afl at M-am prezentat la regiment, după o permisie de 10 zile, în compunerea Diviziei 15 Infanterie. După 2 ani, pe care le-am petrecut acasă. Regimentul se găsea pe front, la 1 iulie 1920, locotenentul Siminel a fost mutat în în regiunea Minsk. Am fost repartizat în Compania 2, ca Regimentul 3 Roșiori, la 15 februarie 1925 a fost ofi ţer subaltern, comandant de pluton. Am urmat viaţa de avansat căpitan, iar la 1 aprilie 1925 este transferat la companie, pe front, în tranșee (frontul fi ind stabilizat). Regimentul 10 Roșiori. Până la sfârșitul anului 1925, va – în ianuarie 1917, am fost avansat la gradul de mai fi mutat o dată, la Marele Stat Major, Secţia a II-a, sublocotenent (podporncic) și, după un curs de specializare Biroul Studii, ca ofi ţer translator. După alţi 2 ani este pentru mitraliere, pe care l-am făcut tot pe front, școala mutat la Regimentul 11 Călărași (10 octombrie 1927) și fiind în cadrul Corpului de Armată (C. XX A.), în trimis să urmeze cursurile Școlii Superioare de Război. comuna Ganata, din gubernia Vilna, am fost repartizat În perioada 1 octombrie 1928-1 octombrie 1930 a la compania de mitraliere în același regiment. Au urmat fost trimis în Franţa, la Școala Superioară de Război, evenimentele primei revoluţii din februarie 1917, de care întrucât a terminat anul 1 de studii în ţară cu rezultate am luat cunoștinţă în regiment. În vara anului 1917, am excelente. La încheierea cursurilor, căpitanul Siminel a luat parte la operaţiunile ofensive ale armatei ruse (ofensiva revenit la Regimentul 3 Roșiori, iar un an mai târziu a lui Kerenski), în urma cărora Regimentul 116 Inf., [a] fost detașat la Marele Stat Major, pentru stagiu. Peste fost descompletat ca efective și trimis în cadrul Div[iziei] încă un an a fost cooptat în Biroul de Studii Informative 29 Inf., din care făcea parte, spre completare și refacere, la din Secţia a II-a (1 octombrie 1932), iar în perioada început în zona Pscov, apoi Revel și mai târziu în Finlanda 1 mai-1 octombrie 1933 s-a afl at în cadrele Regimentului (lângă Helsingfors). 2 Artilerie. Timp de 4 ani și-a desfășurat activitatea în – la 10 octombrie 1917, sunt avansat locotenent. După Serviciul de Informaţii al Armatei, timp în care a fost Revoluţia din Octombrie, unităţile vechii armate ruse încep avansat la gradul de maior (10 mai 1934), după care să se descompună. Ostașii nu mai voiau să lupte, părăsesc a fost numit comandant de divizion la Regimentul 9 rândurile și pleacă spre casele lor. În decembrie 1917, plec în Roșiori. Rezultatele obţinute la instrucţie și manevre, concediu de 30 zile acasă. Basarabia și în special Chișinăul alături de califi cativele și propunerile anterioare, l-au era plin de ofi ţeri și trupă, care veneau de pe frontul român, propulsat ca șef de Stat Major la Divizia 2 Cavalerie după desfi inţarea unităţilor vechii armate ruse. La începutul (ulterior, Brigada 5 Cavalerie), funcţie în care a fost anului 1918, armata română ocupă Basarabia și, la avansat la următorul grad, cel de locotenent-colonel 6 ianuarie, trupele Div. 11 Inf. română intră în Chișinău (1 aprilie 1939). și Tighina, închizând trecerea peste Nistru. Acest lucru „Venirea generalului Ion Antonescu la conducerea s-a petrecut înainte de terminarea concediului meu.Tot statului (4 septembrie 1940) a condus, printre altele, atunci, Ministerul de Război basarabean, care luase fi inţă la o restructurare profundă a armatei și a serviciilor de în urma proclamării independenţei Republicii Naţionale informaţii. Pe acest fond de profesionalizare a personalului, Basarabene, a dat ordin ca toţi militarii – ofi ţeri și trupă – la 1 aprilie 1941, locotenent-colonelul Siminel a fost proveniţi din fostele unităţi ale armatei ruse desfi inţate mutat în SSI ca subșef de secţie, cu atribuţii în studiul și afl aţi pe teritoriul Republicii, să se prezinte pentru a informaţiilor externe militare. Patru luni mai târziu, la fi repartizaţi la unităţile armatei basarabene, nou create. 22 august 1941, a fost trimis pe front ca șef de Stat Major M-am prezentat în urma acestui ordin și am fost repartizat al Corpului de Cavalerie, pentru a reveni la SSI cu începere ca ofi ţer de ordonanţă la Bir[oul] Adjutanturii a șefului din 6 octombrie 1941. «Foaia califi cativă» pentru perioada de Stat Major al armatei basarabene (Colonel Cojocaru). 1 noiembrie 1940-31 octombrie 1941 cuprinde aprecierile Din ofi ţeri și trupă basarabeni, s-au organizat, la începutul șefi lor ierarhici, atât din SSI, cât și din eșaloanele superioare anului 1918, o divizie de infanterie, două regimente de militare”8. cavalerie, câteva unităţi speciale, plus un comandament al Generalul Mihail Racoviţă9, comandantul Diviziei 2 armatei și Ministerul de Război.La 27 martie 1918, Sfatul Cavalerie și, ulterior, al Corpului de Cavalerie, l-a Ţării proclamă alipirea Basarabiei cu România. În urma apreciat astfel: „ofi ţer de elită, îi rămâne deschis larg drumul acestui act, armata Republicii Basarabene este transformată către cele mai importante trepte ale carierei”.

52 1 (83) 2019 document studii/documente La rândul său, colonelul Ioan Lissievici10, șeful Secţiei I (din 1 octombrie 1942), pentru care a fost notat ca „un Informaţii Externe, din SSI a considerat că locţiitorul excelent ofi ţer superior de cavalerie și de stat-major”. Din său l-a secondat „în mod ireproșabil” pe perioada în care prima zi a anului 1943 a devenit comandantul unei a deţinut această funcţie. Concret, acesta s-a ocupat grupări de arme combinate, cu care a acţionat pe Frontul cu „organizarea și mobilizarea organelor informative de de Est în următoarele luni. căutare și studiu ale Frontului de Est” dar, în același timp, La 1 octombrie 1943, a revenit în Marele Stat a participat la „dirijarea acţiunii organelor de căutare, cum Major, în calitate de șef al Secţiei VIII Apărare Pasivă și la studiul și interpretarea informaţiilor ce interesează a Teritoriului, până la 1 martie 1944, când a fost (re) Fronturile de Est, Vest și Sud”. mutat în SSI, ca șef al Secţiei I Informaţii Externe. La Ca șef de Stat Major al Corpului de Cavalerie Secţia VIII din Marele Stat Major a fost numit „pentru ofiţerul s-a remarcat, în primul rând, la apărarea a răspunde preocupărilor de apărare aeriană a teritoriului, Niprului (1-10 septembrie 1941), unde inamicul a atacat supus atacurilor aeriene repetate ale inamicului”. Generalul Brigada 6 Cavalerie. „Neînfricat în faţa focului, – a scris de aviaţie Ramiro Enescu12, subșeful Marelui Stat generalul Racoviţă – dinamic și hotărât în acţiune, pune Major, l-a caracterizat ca având „o judecată clară și logică, toată stăruinţa contraatacului, care a dat un deplin rezultat, putere de muncă și tact în colaborarea cu celelalte instituţii inamicul fi ind respins cu foarte grele pierderi”. importante din Stat”. A urmat o nouă evidenţiere pe câmpul de luptă, Rechemat în SSI, la 1 martie 1944, a condus Secţia I de data aceasta pe frontul Mării de Azov, considerată Informaţii Externe și a deţinut, concomitent, funcţia de „cea mai grea bătălie defensivă dată pe Frontul de Est”. director general adjunct al instituţiei. Până la 26 august Împreună cu Brigada 5 Cavalerie, locotenent-colonelul 1944, a dovedit „multă pricepere, dirijând cu metodă Siminel a ieșit în evidenţă în contraatacul susţinut și profesionalism culegerea și exploatarea informaţiilor de-a lungul liniei Akimovka- Vladimirovca, unde „a militare externe de pe toate fronturile. A studiat cu dovedit calităţi ostășești excepţionale și nu și-a precupeţit competenţă informaţiile culese și a făcut difuzarea lor în nici chiar viaţa pentru a face tot ce omenește a fost posibil timp util”, după cum a consemnat generalul Vintilă ca inamicul să fi e dat înapoi”. Considerat „pildă vie de Davidescu13, secretar general al Ministerului de Război. abnegaţie și devotament”, șeful de Stat Major al Corpului Între 28 august-19 septembrie 1944, s-a afl at la de Cavalerie a fost propus de generalul Racoviţă la conducerea SSI. Cum a ajuns în această postură ne decorarea cu Ordinul „Steaua României” clasa a IV-a povestește chiar generalul Siminel în interogatorul cu spade și panglică de Virtutea Militară. dat în faţa anchetatorilor Securităţii: „În această zi, era La rândul său, Eugen Cristescu a fost de acord cu hotărâtă de șeful SSI o adunare a tuturor șefi lor de secţii celelalte aprecieri, la care a adăugat: „Dotat cu o inteligenţă la sediul SSI din Capitală, la ora 5 d.a.Eram adunaţi, în vie, cu o judecată clară și logică, s-a evidenţiat în lucrările sala de adunare a șefului SSI, toţi șefi i de secţii și așteptam sale, cât și în relaţiile de serviciu cu celelalte autorităţi. Ofi ţer să sosească directorul general Cristescu. Au trecut câteva ore de înaltă ţinută morală și educaţie militară, și-a asigurat de așteptare și acesta nu sosea. În sfârșit, spre seară vine un un prestigiu de necontestat”11. Pentru munca depusă, chiar șofer cu un bileţel de hârtie, în care Cristescu anunţa că este și în suplinirea lui Eugen Cristescu la conducerea SSI, nevoit să plece într-o permisie de 5-6 zile și că subsemnatul locotenent-colonelul Siminel a fost, încă o dată, propus îi voi ţine locul. Am afl at atunci, foarte vag, evenimentele la decorare cu Ordinul „Steaua României” clasa a IV-a petrecute în cursul acelei zile și dispariţia lui Cristescu, fugit cu spade. din Comandamentul german. Fiind târziu și nemaiavând Revenit în SSI după stagiul pe front, Victor Siminel ce face, am ordonat tuturor șefi lor de secţie să stea liniștiţi și-a reluat funcţia de ajutor al șefului Secţiei I Informaţii la posturile lor și să aștepte ordinul de la noul guvern. Externe, fi ind „un preţios colaborator”, care a desfășurat Adunarea a luat sfârșit, fi ecare plecând spre cantonamente „o rodnică activitate” în perioada 1 noiembrie 1941- de dispersare, la permanenţă rămânând lt. col. Borcescu 5 februarie 1942. Calităţile dovedite până atunci Traian, șeful Secţiei 2 C[ontra] Inf[ormaţii], ca și înainte. l-au propulsat la conducerea Secţiei Contraspionaj La 24 august, orice legătură cu Capitala era întreruptă din (5 februarie-11 iulie 1942), unde a reușit să identifi ce cauza bombardamentelor groaznice ale aviaţiei germane. și să anihileze „mai multe cazuri de spionaj”. Am încercat să vin cu mașina în Capitală, dar nu a fost Până la avansarea în gradul următor (20 martie 1943), posibil. La 25 august, cu toate că bombardamentele încă locotenent-colonelul Siminel a mai efectuat un stagiu continuau, am reușit să vin la Centrala Serviciului, unde la comandă, afl ându-se la comanda Regimentelor 11 am găsit pe lt. col. Borcescu Tr. Casa de fi er a șefului SSI, Călărași (din 15 iulie 1942) și 4 Roșiori „Regina Maria” a Casieriei și a Secţiei Administrative au fost sigilate de document 2019 1 (83) 53 studii/documente autorităţi, din ordinele noului guvern.Însoţit de lt. col. afl ate în casele de fi er sigilate. Desigilarea s-a făcut conform Borcescu Tr., m-am deplasat în căutarea noului guvern, prevederilor legale, de autorităţile competente. pe care l-am găsit în subsolul Băncii Naţionale. Am fost La 19 sept. 1944, am fost chemat la Min[isterul] de prezentat Președintelui Cons[iliului] de Miniștrii, generalul Răzb[oi], unde generalul Racoviţă mi-a comunicat că Sănătescu C., căruia i-am raportat cele întâmplate la SSI, a găsit șef pentru SSI în persoana col. Lissievici I., sosit adică fuga lui Cristescu și i-am cerut să dea dispoziţiuni ce atunci la Min[isterul] de Răzb[oi] de pe front, pe care îl face SSI, care a rămas fără șef. considera competent pentru a conduce acest serviciu și care Generalul Sănătescu mi-a propus să iau șefia SSI, consimţise să primească această misiune. În aceeași zi, funcţie ce am declinat-o, motivându-i că nu cunosc partea generalul Racoviţă îmi semnează un ordin, prin care face principală a preocupărilor SSI, adică chestiuni de ordin cunoscut numirea col. Lissievici I. ca șef al SSI, încetarea intern, activitatea mea în SSI fi ind desfășurată numai la delegaţiei primite de la șeful Guvernului și punerea mea la chestiuni de inf[ormaţii] externe. dispoziţia M.St.M. Totuși, Preș[edintele] Cons[iliului] de Miniștri, care Pe ziua de 20 septembrie, am predat conducerea SSI mă cunoștea bine din relaţiile în cadrul Armatei, a stăruit colonelului Lissievici și m-am prezentat la M.St.M. Am să conduc SSI, ajutat de lt. col. Borcescu Tr., cunoscător al fost numit, de către șeful M.St.M., generalul Mihail Gh., chestiunilor inf[ormaţii] de ordin intern, până când se va șef al ofi ţerilor de legătură cu Comisia Aliată de Control, găsi un șef nimerit pentru conducerea SSI. În acest sens care urma să sosească în Capitală”14. mi-a înmânat o delegaţie a Președinţiei Cons[iliului] de O altă relatare despre generalul Siminel și Actul de Min[iștri] semnată de domnia sa, ordonându-mi în același la 23 august 1944 a fost consemnată în documentele timp să mă pun la dispoziţie, cu întreg SSI, Ministerului securităţii, care a descoperit că Eugen P. Haralamb, de Răsboi, așa cum a fost și înainte de 1942. șef de grupă în Serviciul de Informaţii, făcuse un Am plecat de acolo la M.St.M. (Marele Stat Major – raport scris către lt. col. Borcescu, șef al Secţiei C.I. n.n.), în căutarea șefului M.St.M., întrucât Min[isterul] (Contrainformaţii – n.n.) pentru a stabili împrejurările de Război nu funcţiona în Capitală, ci într-o pădure lângă în care s-au ars hârtii din arhiva Secţiei III din comuna Mănăstirea Cernica. Joiţa, unde se afl a dispersat SSI-ul. Pe șeful M.St.M., generalul Mihail, l-am găsit în „În ziua de 23 august mă afl am la București împreună clădirea CFR (Palatul CFR lângă Gara de Nord). M-am cu dl. lt. col. Ionescu Micandru, șeful secţiei mele, venind prezentat și i-am raportat cele ordonate de Preș[editele] de la Joiţa, cu autoturismul d-sale, pe care-l conduceam Cons[iliului] de Miniștri: mi-a spus, că deocamdată el nu eu, în lipsa șoferului plecat în permisie. Către ora 7.30–8, are de dat vreun ordin și să mă prezint la Min[isterul] de dl. lt. col. Ionescu Micandru mi-a comunicat că trebuie Război. să plecăm imediat la Joiţa, iar pe drum mi-a spus că Am plecat în pădurea Cernica, unde am găsit pe mareșalul Antonescu este arestat la Palat și că se va produce min[istrul] de Război, generalul Racoviţă M., căruia de o lovitură de stat. Ajungând la bariera Militari, în drum asemenea, i-am raportat cele petrecute. Generalul Racoviţă spre Ciorogârla – Joiţa, desele focuri de armă din stânga mi-a dat ordin să pregătesc o documentare interioară șoselei, m-a făcut să opresc mașina și în urma consfătuirii asupra organizării, atribuţiilor SSI și a fi ecărei secţii și cu dl. lt. col. Micandru, să luăm decizia de a ne adăposti tabelele de încadrare cu personal, cu care să mă prezint la ferma socrului meu, Gh. Popescu, afl at la circa 2 km de apoi la domnia sa, însoţit de șefi i de secţii, pe care vrea șoseaua București – Ciorogârla, chiar la ieșirea din Capitală, să-i cunoască personal, ca, în raport cu cele constatate, să ceea ce am și făcut. Focurile de armă și, în special, de arme avizeze și să ordone reorganizarea SSI pe baze noi. În automate au continuat toată noaptea cu intensitate în ce privește înlocuirea mea la postul de conducere, pe care acea parte, fapt care ne-a făcut să rămânem la fermă până i-am solicitat-o, a spus că va căuta să găsească o persoană dimineaţa când subsemnatul am plecat în oraș – la serviciu – competentă cât mai repede posibil. pe jos, pentru a mă informa asupra situaţiei. Am reușit M-am întors la serviciu, unde am convocat pe toţi șefi i să ajung până la serviciu, deși pe parcurs focuri de armă de secţii, cărora le-am ordonat să pregătească lucrările de se trăgeau continuu, unde am întâlnit – la Secţia III – pe documentare interioară, să pună în ordine toate materialele, funcţionarii secţiei Roșanu și Firescu, cu care am schimbat să nu distrugă absolut niciun document sau hârtie, de orice păreri asupra evenimentelor. N-am discutat însă nimic în fel ar fi aceasta și să stea în așteptarea altor ordine. legătură cu arhiva de la Joiţa. În jurul orei 9, pe strada În zilele ce au urmat, am prezentat generalului Racoviţă Mircea-Vodă, unde se afl a o unitate germană, a început să întreaga documentare ordonată și am asistat la predarea se tragă rafale de mitraliere, ceea ce m-a făcut să plec de la către Min[isterul] de Război a tuturor valorilor SSI, sediul serviciului unde, de altfel, nu se găseau decât câţiva

54 1 (83) 2019 document studii/documente funcţionari inferiori. Am plecat la Corpul Grănicerilor, spre hârtii spre rezolvare, așa încât a lua contact cu dl. lt. col. Vintilă Ionescu-Micandru, fratele în arhiva de la Joiţa compusă dlui lt. col. Ionescu Micandru, șeful meu.Către ora 10.30 din câteva mape, nu se găseau am plecat de la Corpul Grănicerilor în comuna Militari, pe decât note, traduse în limba jos – tramvaiele nu mergeau.La ora 11.25 sunând alarma, germană, date fie de secţiile m-am îndreptat către fermă cu o mașină a serviciului (lt. serviciului, fi e de Fronturi.Cu 2 (r) Victor Ionescu) care trecea întâmplător pe acolo.După- săptămâni înainte expediasem, amiază către ora 16 – când a fost o liniște relativă – am prin dactilograful Ionescu la plecat cu mașina dlui lt. col. Micandru și cu domnia sa spre Geoagiu, unde se afl a arhiva Joiţa, unde am ajuns către ora 17. pe ultimii 4 ani, și ultimele Deci, în ziua de 24 august, mă găseam la Joiţa, unde lucrări, spre a fi îndosariate. de asemenea, luând contact cu personalul militar și civil, Aceasta îmi este declaraţia nu s-a pus problema distrugerii arhivei. Chiar dl. lt. col. pe care o susţin și semnez. Micandru, luând contact cu dl. col. Siminel, șeful eșalonului, București, 20 octombrie Victor Siminel la anii senectuţii nu a luat nicio decizie asupra acestei chestiuni. În aceeași 1944”15. seară ne-am înapoiat la fermă, cu intenţia ca a doua zi să Siminel a fost avansat general de brigadă la 23 august merg din nou la serviciu. 1946, iar 8 zile mai târziu a fost numit șef al Delegaţiei Acest lucru a fost imposibil în dimineaţa de 25 august, Militare române din Comisia de Legătură cu Comisia pe deoparte din cauza bombardamentelor aeriene, iar pe Aliată de Control pentru Aplicarea Armistiţiului. Un de altă parte din cauza luptelor de stradă din com[una] an mai târziu, la 1 septembrie 1947, a primit o nouă Militari și Cotroceni. însărcinare, aceea de consilier militar la Comisia pentru În ziua de 26 august, am încercat același lucru, dar din executarea Tratatului de Pace, iar la 1 ianuarie 1948 a aceleași motive n-am reușit.În această zi, pe la ora 14, am fost trecut în rezervă. plecat împreună cu dl. lt. col. Micandru la Joiţa, unde ne-am În toată cariera sa, generalul Victor Siminel prezentat dlui col. Siminel, iar subsemnatul am fost și la a fost decorat cu următoarele distincţii: pentru birourile serviciului din Joiţa, unde am vorbit cu personalul operaţiuni militare în Primul Război Mondial, în afl at acolo. Nici cu această ocazie nu mi s-a raportat ceva armata rusă (1916-1917)-Ordinele„Sf. Stanislas” în legătură cu arhiva Secţiei. clasa a 3-a cu spade, „Sf. Ana” clasa a 3-a cu spade și În ziua de 27 august, am plecat la București, cu dl. „Sf. Stanislas” clasa a 2-a cu spade;pentru devotamentul col. Siminel și dl. col. Palius, reușind să ajungem până la în serviciu, în armata română, pe timp de pace serviciu.La înapoierea la Joiţa, în după-amiaza aceleiași (1920-1940)-Ordinele„Coroana României” clasa a 5-a, zile, funcţionarul Bunescu (Brunetti) de la Secţia III mi-a „Steaua României” clasa a 5-a, „Coroana României” raportat că a ars arhiva, note și hârtii afl ate la Secţia clasa a 4-a, „Steaua României” clasa a 4-a și „Coroana III, întrucât a primit dispoziţie de la dl. col. Siminel, României” clasa a 3-a;cu ocazia vizitelor unor delegaţii care se prezentase între timp, în lipsa șefului secţiei și a străine la Marele Stat Major -Ordinele „Legiunea de subsemnatului, ca ajutor al [șefului] secţiei, deoarece celelalte Onoare” în grad de cavaler (Franţa), „Polonia Restituită” secţii și, în special, Fronturile procedaseră la distrugere de în grad de ofi ţer (Polonia), „Coroana Iugoslavă” în grad arhivă. de ofi ţer (Iugoslavia) și „Leul Alb” în grad de ofi ţer În ziua de 28 august, subsemnatul am plecat cu soţia (Cehoslovacia);pentru operaţiuni militare în cel de-Al mea la ferma socrului meu, spre a o pune la adăpost.La Doilea Război Mondial (1941-1945)-Ordinele „Crucea înapoiere, mi s-a comunicat că dl. lt. col. Micandru a plecat de Fier” clasa a 2-a (Germania), „Crucea de Fier” la Geoagiu. Eu m-am înapoiat la București și m-am pus clasa 1 (Germania), „Mihai Viteazul” clasa a 3-a (prin la dispoziţia Secţiei C[ontra] Spionaj, la care fusesem între Înaltul Decret nr. 1647 din 15 iunie 1943) și medalia timp repartizat. „Victoria” (URSS). În concluzie, distrugerea celor câteva hârtii și Generalul de brigadă Victor Siminel a fost membru corespondenţă făcută la Joiţa s-a făcut fără știrea sau ARLUS și a susţinut o serie de conferinţe la Sala Dalles, aprobarea dlui lt. col. Micandru sau a subsemnatului, decizia în incinta Parlamentului și în cadrul altor instituţii civile luându-se de dl. col. Siminel.Ţin să mai precizez că, întrucât sau militare. Acest lucru nu l-a salvat de la recluziunea serviciul era în parte evacuat și în parte dispersat și faţă de în regimul comunist. Sub acuzaţia de „crimă de intensă condiţiile în care se lucra la București, activitatea era extrem activitate împotriva clasei muncitoare în cadrul aparatului de redusă și, în orice caz, secţiei mele îi soseau prea puţine de represiune burghezo-moșieresc din SSI” a fost arestat la document 2019 1 (83) 55 studii/documente 20 iulie 1951 și eliberat la 25 iulie 1956, fără „să fi suferit Mereșeni-Lăpușna, cu care nu a avut copii. Starea vreo condamnare penală sau pedeapsă administrativă”. sa materială a fost, constant, bună, ofi ţerul deţinând Cu începere de la 1 noiembrie 1956 a fost repus 3 hectare de vie la Hâncești-Lăpușna, iar soţia 100 în drepturile de pensie pe care le merita. A decedat de hectare pământ arabil. în București, la sfârșitul anului 1980 și a fost Generalul Victor Siminel rămâne un reper de incinerat, iar, în februarie 1981, urna sa a fost depusă patriotism și profesionalism al serviciilor de informaţii, la Cimitirul Ghencea Militar. A fost căsătorit, din iar munca sa trebuie cercetată în continuare cu multă 28 ianuarie 1923, cu Lydia Siminel, născută la acribie. August 23, 1944 and the Activity of General Victor Siminel, the Chief of the Romanian Army Intelligence Secret Service Assistant Professor Florian Bichir, Ph.D. Abstract: General Victor Siminel (1897-1980) was a graduate of the Offi cers Military School from Kiev. He actively participated at the debates of the Country Council, which decided, on March 27, 1918, to unite with Romania. He joined the army on July 1, 1918 and worked in the fi eld of military intelligence or counterintelligence. Investigated by the Security because he was the chief of the Romanian Army Intelligence Secret Service (August 28-September 19, 1944), he will provide important testimonies about the events that took place in that historical period. Keywords: General Victor Siminel, Country Council, Romanian Army Intelligence Secret Service, August 23, 1944, testimony.

NOTE

1 Cercetător ştiinţifi c al Academiei Române - Centrul de Istorie şi Civilizaţie activitatea sa a se consulta: Alesandru Duţu, Florica Dobre, Drama Generalilor Europeană Iaşi;cadru didactic al Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”; Români (1944-1964), Editura Militară, Bucureşti, 1997, pp. 224-226; gl. bg. membru al Comisiei Române de Istorie Militară. (r) dr. Constantin Ucrain, col. Liviu Scrieciu, col. Niculae Ene, Personalităţi 2 Un excelent portret, singurul realizat până în prezent de istoriografia Militare Româneşti, vol. I, Editura CTEA, Bucureşti, 2005, pp. 33-36. românească, l-a realizat reputatul cercetător dr. Alin Spânu în Paradigmele 10 Colonel Ioan Lissievici (n. 29 ianuarie 1896, Iaşi – d. 1974, Bucureşti) a Istoriei. Discurs. Metoda. Permanenţe. Omagiu profesorului Gheorghe Buzatu, absolvit Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină (1916), a participat la Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009. campaniile Războiului de Întregire (1916-1918) şi de apărare a României Mari 3 Pentru mai multe detalii a se consulta Constantin Corneanu, Trădaţi, (1918-1919), şef al Centrului Informativ Cernăuţi (1930-1932), şeful Biroului deconspiraţi şi abandonaţi, în cotidianul „Atac” din 24 ianuarie 2007. 2 (1935-1937) şi al Biroului 1 (1937-1939) din Secţia 2 Informaţii, şef de stat- 4 Arhivele Militare Române (AMR), fond 3042, dosar 15439, f. 63. Citatul major al Diviziei 35 Infanterie (1939-1940), şef al Secţiei Informaţii Externe face parte dintr-o autobiografi e olografă a generalului Victor Siminel, datată din SSI (1941-1944), comandant al Regimentului 4 Artilerie Grea (ianuarie- 12 ianuarie 1957. septembrie 1944), şef al Serviciului de Informaţii din Ministerul de Război 5 General Septimiu Pretorian (n. 21 decembrie 1893 Ţânţăreni, jud. Dolj-d.?) (septembrie-decembrie 1944). Arestat (martie-decembrie 1945), eliberat, arestat a absolvit Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de Infanterie (1912-1914), Şcoala din nou (mai 1949-aprilie 1957), judecat şi condamnat la 15 ani închisoare Specială Militară de la Saint Cyr din Franţa (octombrie 1919-septembrie 1920) (1957), a fost eliberat în august 1963. Pentru mai multe detalii despre viaţa şi şi Şcoala Superioară de Război (1924-1927). A fost şeful Biroul Operaţii din activitatea sa a se consulta: Cristian Troncotă, Glorie şi Tragedii. Momente din Inspectoratul 2 General al Armatei (1927-1932), şeful Secretariatului General istoria Serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est al Ministerului Apărării Naţionale (1933-1938), comandantul Regimentului 11 (1941-1944), Editura Nemira, Bucureşti, 2003, pp. 11-22; Mihai Pelin, Un veac Grăniceri (1938-1939), Regimentului III Dâmboviţa nr. 22 (1939-1940) şi al de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică, Editura Elion, Bucureşti, 2003, Regimentul 89 Infanterie (1941-1942). Ulterior, a fost numit subşef de stat-major al pp. 170-171; Lionede Ochea, Serviciul Special de Informaţii al României pe Armatei 4 (1942-1943), comandantul Brigăzii 1 Infanterie (1944), şeful Delegaţiei Frontul de Vest 1940-1944, Editura Tipart, f.a., pp. 142-149. Militare din Comisia pentru Aplicarea Armistiţiului, secretar general al Ministerului 11 AMR, Fond 3042, dosar nr. 15439, f. 52. Apărării Naţionale (1946-1947) şi şef al Marelui Stat Major (1947-1948). În iulie 12 General Ramiro Enescu (n. 5 decembrie 1891, Botoşani-d. 6 martie 1949, 1948 a fost condamnat la 12 ani închisoare corecţională de drept comun. Bucureşti) a absolvit Şcoala Militară de Ofi ţeri de Artilerie, Geniu şi Marină 6 Despre generalul Victor Siminel au mai scris: Iurie Colesnic, Militarul poliglot (1909-1911), Şcoala Superioară de Război (1919-1921), după care a trecut de la Gura-Galbenă, în revista „Natura” (www.natura.md/html/2005/), preluare în aviaţie. În perioada 1934-1936, a deţinut funcţia de comandant al Şcolii din lucrarea File din Enciclopedia Naţională; Gheorghe Lăcătuşu, Generalul Pregătitoare de Ofi ţeri Naviganţi de la Cotroceni. În perioada celui de-Al Doilea Victor Siminel o victimă nevinovată a regimului comunist, în revista „Memoria” Război Mondial a avut comanda Statului Major al Aerului (16 octombrie 1940- nr. 2-3(51-52)/2005, pp. 145-148; Alin Spânu, Victor Siminel (1897-1980), în revista 25 septembrie 1943 şi 22 noiembrie 1944-28 martie 1945), după care a fost „Arhivele Totalitarismului” nr. 1-2/2006, INST, Bucureşti, 2006, pp. 348-251. numit subşef al Marelui Stat Major (25 septembrie 1943-23 septembrie 1944), 7 Arhiva Serviciului Român de Informaţii (în continuare ASRI), dosar nr. I având ca atribuţie principală organizarea artileriei antiaeriane. 084882,vol. IV. 13 General Vintilă Davidescu (n. 3 septembrie 1890, Bucureşti-d. 30 decembrie 8 Dr. Alin Spânu, Generalul Victor Siminel, un profesionist al muncii de 1970, Bucureşti) a absolvit Şcoala Militară de Ofi ţeri de Infanterie (1910) şi Şcoala informaţii în Paradigmele Istoriei. Discurs. Metoda. Permanente. Omagiu Superioară de Război (1923). În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a deţinut profesorului Gheorghe Buzatu, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009. funcţiile de Comandant Militar al Zonei Petrolifere (noiembrie 1940-septembrie 9 Generalul Mihail Racoviţă (n. 7 martie 1889, Bucureşti – d. 28 iunie 1954, 1941), comandant al Diviziei 6 Infanterie (septembrie 1941-februarie 1942), secretar închisoarea Sighet) a comandat pe Frontul de Est Corpul de Cavalerie (iunie- general al Ministerului Apărării Naţionale (februarie 1942-septembrie 1944) şi decembrie 1941), Comandamentul Militar al Capitalei (martie-noiembrie 1943), comandant al Corpului 7 Armată Teritorial (septembrie-noiembrie 1944). Comandamentul Trupelor Motomecanizate (noiembrie 1943-ianuarie 1944) şi 14 ASRI, dosar nr. I 084882,vol. IV. Armata 4 (ianuarie-aprilie 1944). În perioada 23 august-4 noiembrie 1944 a 15 Arhiva Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dosar deţinut funcţia de ministru de război. Pentru mai multe detalii privind viaţa şi nr. R 45842.

56 1 (83) 2019 document studii/documente GENERALUL ARTUR PHLEPS – O CARIERĂ MILITARĂ SUB DRAPELELE A TREI ŢĂRI

Plutonier adjutant Eugen-Dorin SPĂTARU1

-a născut la 29 noiembrie 1881, în localitatea Bosniei-Herţegovina, Biertan, judeţul Târnava Mare, astăzi în generalul de artilerie Sjudeţul Sibiu, fiind fiul lui Gustav, un Oskar Potiorek. În binecunoscut medic chirurg, și al Sofi ei, născută Stolz, această perioadă participă casnică. Familia Phleps, originară din Silezia, a ajuns în la călătoria de stat- zona Ardealului, la mijlocul sec. al XIX-lea. major pentru Serviciul După absolvirea cursurilor primare la Biertan, a urmat telegrafic și la marile Liceul real luteran săsesc din Sibiu, în perioada 1892- manevre desfășurate în 1896. Și-a îndreptat pașii spre cariera militară și a urmat regiunea Mako, în calitate cursurile Școlii de Cadeţi de Infanterie din Pressburg de arbitru, și ulterior, la (azi Bratislava), între 1896-1900. La 18 august 1900 a activitatea de mobilizare fost avansat la gradul de stegar și repartizat în cadrul parţială și desfășurarea Regimentului 3 Vânători Imperiali Tirolezi din Viena strategică contra Serbiei și Trento. Aici a fost avansat la gradul de locotenent din perioada 1912-1913. Generalul Artur Phleps, aici în grad de colonel la 1 noiembrie 1901, iar de la 1 octombrie 1903 a fost De asemenea, în anul numit comandant de pluton în Batalionul 11 Vânători 1912 urmează cursurile Școlii de Automobile din Viena. Alpin din Kozseg. Datorită calităţilor sale militare, dar La 1 octombrie 1913 este numit în funcţia de ofi ţer și a activităţii susţinute, a susţinut examenul și a fost de stat-major al Diviziei 32 Infanterie din Budapesta. admis la Academia de Război din Viena (Kriegschulle), În această calitate participă la călătoriile de stat-major pe care a urmat-o în perioada 1 octombrie 1905- din regiunea Pettna-Marburg, călătoriile tehnico-tactice 1 noiembrie 1907. A absolvit-o cu califi cativul „Foarte pentru Serviciile de pionieri și artilerie de cetate din bine” și a fost repartizat la Batalionul 11 Vânători din regiunea Belgrad-Petrovaradin. Trieste și Gradiscad’Isonzo. La 30 octombrie 1907, a Odată cu declanșarea Primului Război Mondial la fost avansat la gradul de locotenent-major. 28 iulie 1914, participă în calitate de șef al Biroului În perioada 1 mai-1 octombrie 1908 a fost încadrat operaţii al Diviziei 32 Infanterie, la acţiunile militare ofi ţer de stat-major în Brigada 13 Infanterie în Osijek, desfășurate în Serbia, Galiţia, Polonia și pe linia în această perioadă participând la călătoria de stat-major Carpaţilor. La 19 august 1914 a fost rănit ușor pe timpul tehnico-tactică desfășurată în regiunea dintre Belgrad luptelor de la Sabac-Serbia. și Petrovaradin, apoi la marile manevre desfășurate în De la 3 iunie 1915, în calitate de șef al Biroului regiunea Veszprém. Între 1 octombrie 1908-1 octombrie operaţii pentru etape în cadrul Armatei 10, participă la 1910 a fost încadrat în funcţia de ofi ţer de stat-major operaţiunile din Carinthia și în Alpii italieni. în cadrul Diviziei 6 Infanterie de la Graz, participând La 30 aprilie 1916, afl ându-se într-un binemeritat la călătoriile de stat-major la Triest, Gorice, Marburg și concediu, s-a căsătorit cu domnișoara Greta Erber din Graz. În anul 1909 urmează cursurile Școlii de Tragere regiunea Styria-Austria. La 16 februarie 1917 i se va a Armatei de la Bruck. În perioada 1 octombrie 1910- naște un băiat -Reinhardt, la Graz- Austria, iar ulterior 1 februarie 1911 activează ca ofi ţer de stat-major în o fi ică -Irmingard. cadrul Brigăzii 11 Infanterie din Graz, iar ulterior, până La 27 august 1916 este avansat la gradul de maior la 1 noiembrie 1911 ca ofi ţer de stat-major în Biroul căi și numit în funcţia de șef de stat-major al Diviziei 72 ferate din cadrul Statului Major General, de la Viena. Infanterie. În septembrie 1916 este transferat pe frontul La 1 noiembrie 1911 este avansat la gradul de căpitan românesc, participând la acţiunile împotriva trupelor și este numit în funcţia de șef al Secţiei mobilizare române din zona Munţilor Gurghiului, și în trecătorile din cadrul Corpului 15 Armată din Sarajevo, iar de la din zona Bicazului și Tulgheș. Ulterior, pentru o scurtă 1 octombrie 1912 în funcţia de șef al Serviciului etape perioadă, între iulie-august 1917 comandă Batalionul 3 al inspectorului general al armatei și guvernator al din cadrul Regimentului 63 Infanterie K.u.k. Bistriţa. document 2019 1 (83) 57 studii/documente În anul 1917 urmează Cursul de conducerea trupelor „Steaua României” cu spade în gradul de Ofi ţer, cu pentru comandanţi superiori și ofi ţeri de stat-major panglică de „Virtutea Militar㔄pentru devotamentul desfășurat la Nyárádszereda (Miercurea Nirajului, jud. deosebit, munca neobosită și destoinicia cu care și-a Mureș-n.n. ) și Școala de luptă cu gaze asfi xiante. îndeplinit serviciul ca șef de stat-major contribuind la buna La 5 august 1917 este detașat în cadrul Armatei 9 concepţie a planurilor de luptă, în timpul operaţiunilor de germane, în calitate de șef al Biroului operaţiilor pentru pe stânga și dreapta Tisei, precum și la Vencsello, în 1919”5. etapele trupelor Alături de austro-ungare. numeroși ofi ţeri Participă din fosta armată la luptele austro-ungară, desfășurate la în majoritate Mărășești și pe români și sași, linia Siretului. prin Înaltul În perioada Decret Regal (în 3 aprilie- continuare Î.D.R.) 2 septembrie nr. 3051 din 1918 îndeplinește 17 iulie 1919 a funcţia de șef fost primit în de stat-major armata română al Diviziei 48 cu gradul de Infanterie, pe locotenent- frontul din Italia, colonel și cu între Piave și Generalul Artur Phleps la o aplicaţie, în mijlocul unor ofi ţeri de vânători de munte vechimea de la (Colecţia Florin Şerban) Brenta. Ulterior, 1 noiembrie 19166. până la demobilizarea armatei austro-ungare, la În prima „Foaie califi cativă” din dosarul personal, 15 noiembrie 1918, îndeplinește funcţia de șef al Biroului pentru perioada 1 aprilie-31 octombrie 1919, operaţii pentru etape la Comandamentul Grupului de comandantul Diviziei 16 Infanterie, generalul de Armate „Arhiducele Iosif ” din Tirolul de sud. brigadă Alexandru Hanzu, îl aprecia ca fi ind „sănătos Între timp, la 1 noiembrie 1918, a fost avansat la și foarte rezistent, apt pentru orice serviciu. Foarte capabil gradul de locotenent-colonel. Peste doar câteva zile se cu o pricepere repede și justă. Foarte indicat pentru a fi va încheia Primul Război Mondial, odată cu capitularea întrebuinţat în Marele Stat Major. A lucrat mult în trupelor Puterilor Centrale. armata austro-ungară la chestii organizatorice și în decursul După terminarea operaţiunilor militare, este războiului la Comandamentele superioare pentru etape. De demobilizat și se reîntoarce pe meleagurile natale, iar asemeni, a fost șef de stat-major de divizie. Are o educaţie în perioada decembrie 1918-ianuarie 1919 este numit generală și militară desăvârșită, chiar și pentru cele mai comandant al Gărzii Naţionale Săsești, în sectorul înalte sfere în statul major. De la înfi inţarea Diviziei 16, Agnita-Șinca Mare, din zona Sibiului2. șef de stat-major, el a lucrat cu un zel extraordinar la În perioada 1 martie-1 aprilie 1919 este încadrat organizarea comandamentului și la aducerea lui într-o în Biroul 2 organizare și mobilizare din Serviciul stare de a funcţiona normal, reușind de a trece peste cele mai organizare VI-VII, înfi inţat prin Decizia Ministerială mari greutăţi. În privinţă tactică și operativă, locot[enent]- nr. 65 din 24 februarie 19193, care coordona Corpurile colonel Phleps se afl ă la culmea unui șef de stat-major, 6 și 7 Armată, nou înfi inţate pe meleagurile Ardealului, împreunând priceperea lui calmă cu o destoinicie și cu un proaspăt unit cu România. zel afară de seamă. Rezultatele muncii sale s-au dovedit De la 1 aprilie 1919 este numit în funcţia de șef în luptele la Tisa în Iulie, unde mulţumită prevederii lui, de stat-major al Diviziei 16 Infanterie (ardeleană) cu toate operaţiunile s-au desfășurat sigur și cu liniște nelipsind care participă la ofensiva spre Carei-Debreţin, trecerea niciun mijloc de care trupele aveau nevoie. Păstrează în Tisei, luptele din capul de pod Tokay și la Miskolc. A momentele critice un calm deosebit, foarte curajos pe câmpul fost citat prin Ordin de Zi nr. 22 al Grupului de Nord de luptă. E capabil a comanda un regiment și chiar și o „pentru munca neobosită, devotamentul și priceperea cu brigadă. Îl propun ca deosebit de apt pentru comanda unui care și-a îndeplinit serviciul în timpul operaţiunilor din regiment, ca șef de stat-major la un corp de armată. Posedă regiunea capului de pod Tokay (Tisa), distingându-se în limba română într-atâta ca să se poată înţelege chiar și la mod deosebit”4. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul telefon cu ori și cine, la studierea ordinelor n-are lipsă de

58 1 (83) 2019 document studii/documente nimic, niciun ajutor. E de așteptat ca în vreo câteva luni va brigadă Radu Șeinescu, aprecia că este un „ofi ţer distins, și scrie perfect românește. Propun pe acest ofi ţer superior de cu o inteligenţă vie și cu o judecată foarte bună. Are cultura stat-major la înaintarea excepţională la gradul de colonel”7. generală dezvoltată și cu o cultură militară foarte intensă. Comandantul Grupului Nord și al Zonei militare de Are educaţie militară desăvârșită, asemenea și cu o educaţie ocupaţie, generalul Mihăescu, nota: „mă unesc în totul cu socială aleasă. Are temperament viu și hotărât în acţiunile bunele aprecieri ale comandantului diviziei. Lt. col. Phleps sale. Cu asemenea frumoase calităţi care a știut să le este în adevăr un ofi ţer de valoare, după cum în persoană am reverse și asupra subordonaţilor săi,colonel Phleps a făcut ca avut ocazia să mă conving. Vorbește curent și scrie destul de regimentul său să fi e foarte bine din toate punctele de vedere: bine limba română. Este tot atât de bun la serviciul de stat- comandament, disciplină, instrucţie, administraţie etc. La major, cât și la trupă. Menţin propunerea de înaintare la diferitele inspecţii ce am făcut regimentului am constatat gradul de colonel”8. Iar generalul de divizie Nicolae Petala, cu multă plăcere, progresele mari ce a făcut acest regiment comandantul Corpului 6 Armată, concluziona: „mă ca instrucţie, educaţie, disciplină. Ca [sic!] comandant unesc în totul cu aprecierile favorabile ale comand[antului] de trupă la front, am avut ocazia să-l văd la diferite Diviziei 16. Menţin califi carea de înaintare excepţională”9. aplicaţiuni ce a făcut cu trupa și ofi ţerii pe teren, cum și la Ulterior, prin Î.D.R. nr. 2739 din 28 iunie 1920, a aplicaţiile făcute pe hartă, la călătoria de comandament etc. fost avansat la gradul de colonel de la 20 februarie 1920, și am căpătat convingerea că [sic!] colonelul Phleps este un cu vechimea de la 1 aprilie 191910. adânc cunoscător în arta de a conduce și a comanda trupe pe Pentru perioada 1 noiembrie 1919-31 octombrie teren. Cu ochiul câmpului bine format își dă imediat seama 1920, același comandant de divizie aprecia că „muncește de situaţie și de situaţiile cele mai potrivite. Se ocupă foarte încordat din anul 1914 și are nevoie de repaos. A avut mult cu educaţia și instrucţia ofi ţerilor săi, foarte stăruitor un concediu medical pentru a se recrea. Se poate aștepta în serviciu, muncind din dragoste și convingere. Trăiește cu siguranţă că după acest repaos, rezistenţa lui fi zică va în cercul ofi ţerilor din regiment, unde domnește o bună deveni în starea din anii trecuţi, deci apt și pentru o nouă camaraderie. În rezumat, este un foarte bun comandant campanie. El a dovedit și în anul încheiat aceleași calităţi de trupă, cum și ofi ţer de stat-major, este menit să ajungă deosebite ca mai înainte: cultura generală și profesională la cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare. Pentru toate aleasă, caracter ferm și deschis, simţul datoriei și răspundere, acestea calităţi îl propun, din convingere, la comandă muncă din dragoste de a avea rezultate rodnice, așa că defi nitivă de brigadă și-l caracterizez că merită a înainta nu-mi mai rămâne de a adăoga nimica faţă de califi caţia excepţional când îi va veni rândul la gradul de general”13. dată în anul 1919. În privinţa cunoașterii limbii de Comandantul Diviziei 16 Infanterie, generalul Hanzu comandă a făcut progrese frumoase și își dă toată silinţa a nota: „menţin nota Brigăzii 42 Infanterie. A fost, până se perfecţiona. Apreciază pe subalternii săi drept și potrivit în luna februarie 1921, șef de stat-major la Divizia 16. și îi tratează după calităţile lor individuale câștigându-și Ca atare a corespuns, ca și în anii 1919 și 1920, în mod încrederea lor deplină. Colonelul Phleps nu e utilizat pe lăudabil și deosebit. Ca [sic!] comandant de regiment a deplin ca șef de stat-major la o divizie pe timp de pace. obţinut cele mai bune rezultate cu ofi ţerii, trupa în termen Partea cea mai tare a calităţilor și cunoștinţelor sale zace și cu concentraţii seria I. La călătoria de comandament pe terenul organizatoric, operaţii și al instrucţiei trupelor a Corpului 6 Armată, grupul Diviziei 16 a obţinut de munte. Îl propun cu toată încrederea ca șef pentru un următoarele note: cunoștinţe tactice și operative pentru cele birou de organizare, operaţii sau ca [sic!] comandant a unui trei arme: desăvârșite. Hotărârea repede și potrivită. Spirit regiment de vânători de munte, unde ar putea valoriza activ și iniţiativă. În redactarea ordinelor poate servi cunoștinţele sale bogate și pe experienţa Puterilor Centrale de model. La executarea ordinelor a dovedit o destoinicie în războiul mondial, că are toate calităţile pentru a comanda complectă, o prevedere foarte bună și o hotărâre fermă, și o brigadă de infanterie am amintit deja în anul 1919. impunând aceste însușiri și subalternilor săi. Fizic foarte Menţin a înainta la gradul de general de brigadă în mod rezistent și neobosit. E apt fără îndoială pentru comandă excepţional”11. Generalul Petala apreciază: „menţin notele de brigadă”14. Generalul Petala a conchis: „menţin notele și caracterizarea. Este nevoie de a se perfecţiona în vorbirea și caracterizarea pe care o merită. La călătoria de instrucţie limbii române înainte de a fi înaintat”12. s-a distins”15. În conformitate cu Ordinului ministrului de război O amplă caracterizare a colonelului Phleps este nr. 50.316 din 14 februarie 1921, din martie 1921 făcută de noul comandant al Brigăzii 41 Infanterie16, este numit comandant al Regimentului 84 Infanterie colonelul Ioan Marcovici, în „Foaia calificativă” din garnizoana Bistriţa. În „Foaia califi cativă” pentru pentru perioada 1 noiembrie 1921-31 octombrie perioada 1 noiembrie 1920-31 octombrie 1921, 1922, apreciind că „deși acest regiment este creaţie nouă, comandantul Brigăzii 42 Infanterie, generalul de personalitatea colonelului Phleps s-a răsfrânt repede document 2019 1 (83) 59 studii/documente asupra acestui corp. Tânăr și prin însușirile cu care este direcţi bunele aprecieri făcute asupra aptitudinilor militare înzestrat, a știut să-i dea o frumoasă îndrumare. Astăzi, și capacitatea colonelului Phleps. Fac însă rezerva că, spre a Reg[imentul] 84 Inf[anterie] are un spirit de corp format, fi supus probelor cerute pentru gradul de general, va trebui cu multă omogenitate, este disciplinat. A ridicat valoarea să desăvârșească atât în vorbire, cât și scriere cunoștinţele cadrelor și nivelul cunoștinţelor profesionale și practice al limbii române. I se poate încredinţa comandă provizorie corpului ofi ţeresc, a imprimat o unitate bună de direcţiune, de brigadă”19. i-a asigurat o bună administraţie, a întocmit cu pricepere În „Foaia calificativă” întocmită de generalul lucrările de mobilizare, în fi ne, s-a pregătit cu succes pentru Alexandru Gorski, subșef al Marelui Stat Major (în război și aceasta graţie aptitudinilor sale. Este rezistent, continuare M.St.M.), se menţiona: „Colonelul Phleps a aprins de cariera armelor, stăpânit de un înalt simţământ al satisfăcut condiţiile art. 43 al. 1 din L.Î.A. (Legea asupra datoriei și pătruns de o sănătoasă educaţie militară, caracter înaintărilor în armată-n.n.), luând parte la călătoria energic și hotărât, are curajul răspunderii, înzestrat cu multă de comandament făcută de M.St.M. A fost însărcinat să iniţiativă și prevedere, este perseverent și neobosit la lucru. conducă operaţiunile unei divizii în războiul de mișcare, Acest exces de muncă pasionată ce pune în tot ceea ce face cu care prilej a arătat că posedă remarcabile cunoștinţe l-a impus, în primăvara aceasta, pentru repaos un concediu tactice și aptitudini în conducerea marilor unităţi. Are de 90 zile. Posedă cunoștinţele necesare conducerii unei spiritul practic și precis al adaptărilor situaţiilor tactice la brigăzi, are mult dezvoltat simţământul tactic, hotărârile teren. Întrebuinţat și la serviciul de stat-major al marilor și soluţiile sale sunt repezi și logice, are mult discernământ, comandamente a dat dovadă de sistematizare și pricepere conduce cu multă competenţă aplicaţiile pe hartă, în teren și în lucrări. Pe baza acestor constatări, consider pe col. Phleps este un desăvârșit inventiv tactic al ofi ţerilor săi din corp. Artur ca susceptibil cu prisosinţă a trece probele prevăzute Autoritatea morală și profesională cu care este caracterizat îl de art. 43 al. 2 din L.Î.A.”20. face respectat și iubit de subalternii săi. A condus cu rezultate Pentru perioada 1 noiembrie 1922-31 octombrie frumoase instrucţia concentraţilor din toamna anului trecut. 1923, colonelul Marcovici, comandantul Brigăzii 42 Nu a putut prezenta la inspecţie rezultatele perioadei I, Infanterie, nota: „colonelul Phleps a fost mutat în cadrele fi ind în concediu. A îndrumat însă cu multă îndemânare școlii (Școala Superioară de Război-n.n.) pe ziua de reîmprospătarea Școlii de companie și Școala de batalion 14 mai 1923. A continuat a comanda regimentul cu aceiași din luna aceasta. Directivele sale în programul de instrucţie activitate și autoritate, a întocmit, îndrumat cu multă educativă a corpului au scos în evidenţă cunoștinţele sale pricepere programele anului de instrucţie tactică a corpului temeinice și vederile sale de șef cu totul remarcabile. A reușit ofi ţeresc obţinând rezultate reale. Prin personalitatea sa, să învingă aproape complect greutăţile limbii și, prin voinţa a dat regimentului omogenitate și coeziune remarcabilă sa titanică, o va poseda desigur în întregime în cel mai scurt făcând din acest corp tânăr o unealtă de război bine timp. Notează drept și judicios pe ofi ţerii săi din corp. Nu a pregătită și antrenată”21. Iar comandantul diviziei, luat parte la călătoria de comandament, aceasta fi ind anul generalul Hanzu aprecia că „modul în care a condus și trecut și unde s-a distins în mod elogios. Nu a fost însă educat atât corpul ofi ţeresc, cât și trupa este demn de toată chemat la niciun Curs de informaţii. Anul viitor când va lauda. Rezultatele frumoase și obţinute s-au simţit și se simt. fi chemat pentru a trece probele de examinare pentru gradul A instruit și menţinut ordine în administraţia corpului de general, va ști desigur a se pune în evidenţă și a câștiga și disciplina întregului regiment. A dovedit în mai multe în mod excepţional de elogios acest grad. Până atunci poate rânduri că e apt pentru comanda de brigadă, el va mai fi numit la comanda provizorie de brigadă”17. dovedi că are cunoștinţele și aptitudinile pentru trupele Colonelul Dumitru Popescu, afl at provizoriu la ierarhice mai înalte”22. comanda diviziei, consemna pentru aceeași perioadă: În baza Raportului ministrului de război nr. 5010 din „aprecierile foarte frumoase date de comandantul său 7 mai 1923, prin Î.D.R. nr. 2137 din 7 mai 192323 a fost de brigadă, precum și notele excelente date până de dl. numit profesor de Servicii și etape la Școala Superioară general comandant al Diviziei 16, colonelului Phleps le de Război, începând cu 10 mai 1923, iar ulterior, prin merită și anul acesta cu prisosinţă; regimentul său fi ind Decizia ministrului de război nr. 812 din 20 noiembrie îndrumat din punct de vedere tactic și tehnic mai bine ca 192324 a fost numit directorul Cursului de servicii și oricare regiment de infanterie din divizie. Luând și avizul etape, funcţie deţinută în perioada 20 noiembrie 1923- domnului comandant al Diviziei, îl caracterizez că merită martie 1925. a fi admis pentru gradul de general atunci când va avea Pentru perioada 1 noiembrie 1923-31 octombrie vechimea, iar până atunci merită a i se încredinţa comanda 1924, directorul Școlii Superioare de Război, generalul provizorie a unei brigăzi”18. De asemenea, generalul de brigadă , nota: „am încredinţat de divizie Nicolae Petala notează: „împărtășesc cu șefi i colonelului Phleps Artur predarea Cursului de servicii și

60 1 (83) 2019 document studii/documente etape atât la Secţia combatantă, cât și la Secţia intendenţei. Nu am fost deloc înșelat în așteptările mele, căci am putut constata, în decursul acestui an, atât gradul de pregătire al col. Phleps, cât și rezultatele bune ce a obţinut în predarea cursului, ofi ţerii-elevi au dobândit o bază solidă de pregătire pentru a putea studia chestiunile privitoare la servicii și etape și a rezolva partea a II-a a ordinelor de operaţii la divizie, corp de armată și armată. Col. Phleps a început, în luna noiembrie 1923, tipărirea cursului, însă nu l-a putut termina din cauză că profesorul-ajutor de care avea absolută nevoie pentru redactare (col. Phleps nu cunoaște încă destul de bine limba română) nu a putut veni regulat la curs fi ind reţinut de serviciu la M.St.M. Foarte muncitor cu bogate cunoștinţe. Acest distins ofi ţer este cel mai bine pregătit Generalul Artur Phleps la Predeal, în anul 1938 (Colecţia Florin Şerban) pentru conducerea serviciilor și etapelor, experienţa sa aplicaţiunilor de armată, unde desigur voi fi luminat de îndelungată din timpul războiului mondial atât în războiul cunoștinţele deosebite și experienţa acestui valoros ofi ţer de stabilizare, cât și cel de mișcare, îl face să fi e imediat din toate punctele de vedere. Merită cu prisosinţă să fi e la organizarea serviciilor din apropierea frontului și din admis la călătoria pe gradul de general”26. Iar generalul zona interioară. Foarte serios, disciplinat, rezistent, bun Lupescu menţionează: „menţin fără nicio rezervă caracter, prea bine pregătit pentru comanda unei brigăzi aprecierile elogioase ale directorului Școlii Superioare de de infanterie. A luat parte la Cursul de informaţii de Război. Am avut prilejul la călătoria de comandament să comandament. Fiind mutat la școală în cursul anului școlar constat valoarea pozitivă a cunoștinţelor colonelului Phleps. nu i s-a încredinţat niciun curs. A luat parte cu subsemnatul Merită cu prisosinţă să i se încredinţeze comanda infanteriei la călătoria de tactică generală și stat-major a anului I, la unei divizii și va putea înainta excepţional la gradul de călătoria de geografi e la frontiera de vest, la călătoria de general de brigadă după ce va satisface condiţiunile art. 43 tactică generală și stat-major a anului II, în scopul de a al. 2 din L.Î.A.”27. vedea modul de predare și care este doctrina în școală pentru Prin Î.D.R. nr. 1036 din 19 martie 1925, începând cu a putea fi întrebuinţat ca profesor. Am putut constata cu 1 aprilie 192528, a fost numit în funcţia de șef de stat- această ocazie că posedă cunoștinţe solide dobândite prin major al Corpului Vânătorilor de Munte, funcţie pe care practică îndelungată în Școala de Război și l-am însărcinat o va deţine până la 15 februarie 1926. Concomitent, prin să predea în cursul anului școlar 1923/1924 „Serviciile și Decizia ministrului de război nr. 794 din 7 octombrie Etapele” pentru care am văzut că are aptitudini speciale, 192529, a fost numit profesor de tactică generală, stat- cunoscând până în cele mai mici detalii practica acestor major, servicii și etape la Școala Superioară de Război servicii pe care le-a condus în armata austro-ungară -Secţia Intendenţă, începând cu 7 octombrie 1925. atât în războiul de mișcare, cât și în cel de stabilizare în Comandantul Corpului Vânătorilor de Munte, calitate de ofi ţer de stat-major. A luat parte la călătoria generalul de divizie Ludovic Mircescu, în „Foaia de comandament făcută de M.St.M. Cred că difi cultăţile calificativă” pentru perioada 1 noiembrie 1924- pe care le întâmpină necunoscând bine limba română vor 31 octombrie 1925, consemna că „deși l-a început nu-l dispare fi ind nevoit să vorbească numai românește și numai cunoșteam deloc, m-am convins în scurt timp că-mi este așa va îndeplini toate condiţiile pentru a înainta la gradul un colaborator preţios, și care prin cunoștinţele, puterea de de general. Trecând cu succes probele prevăzute de art. 43 muncă, priceperea și devotamentul ce pune poate aduce mari al. 1 din L.Î.A. îl propun pentru a trece și ultima probă servicii instituţiei. În convocarea ce am făcut în iulie cu toţi prevăzută la același articol, cât și ca participant. Vorbește ofi ţerii corpului până la gradul de maior, colonelul Phleps mai binișor românește. Dacă va satisface cerinţele art. 41 a dovedit sub o formă foarte modestă că posedă remarcabile din lege, va înainta la gradul de general la alegere”25. cunoștinţe tactice și o pricepere deosebită în conducerea Generalul de divizie Alexandru Lupescu, șeful marilor unităţi. Are un deosebit simţ practic pentru M.St.M., îl aprecia ca pe un „eminent ofi ţer de stat-major. adaptarea situaţiunilor la teren și o metodă extraordinară Anul acesta m-a ajutat cu pricepere, conștiinţă și distincţie, pentru a sistematiza și a face inteligibilă orice lucrare. cu pregătirea și conducerea aplicaţiunilor de mare cartier Colonelul Phleps are conduită dreaptă, conștiincioasă general, de armată și corp de armată, ceea ce m-a decis a-l și corectă, dublată de un caracter deschis și loial, este un atașa la cabinetul meu operativ în vederea reglementării colaborator al uni comandament de mare unitate. Socotesc și stabilirea doctrinei strategice și tactice a serviciilor și pe colonelul Phleps ca pe un ofi ţer de elită atât în serviciul de document 2019 1 (83) 61 studii/documente stat-major, cât și la front. Poate comanda oricând o brigadă. Nicolae Petala, inspector general de Armată, este „de Merită a fi admis la călătoria pentru gradul de general și a acord cu domnul comandant al C[orpului] 5 A[rmată]. înainta la alegere”30. Iar inspectorul General de Armată, Colonelul Phleps este un ofi ţer distins care are dreptul să generalul de divizie Ioan Popovici, conchidea: „menţin aspire a merge mai departe în carieră”36. frumoasele aprecieri ale șefi lor săi”31. Munca susţinută și oboseala acumulată, în anii Prin Î.D.R. nr. 435 din 4 februarie 192632, începând îndelungaţi de serviciu, și-au pus amprenta asupra cu 15 februarie 1926, a fost numit în funcţia de șef de sănătăţii ofiţerului, acesta îmbolnăvindu-se. Aflat birou în Direcţia Personalului din M.St.M. Ulterior, la dispoziţia Corpului 5 Armată, a fost trecut în la 27 noiembrie 1926, este numit în funcţia de șef de disponibilitate pentru caz de boală la 4 mai 1928, în stat-major al Corpului 5 Armată de la Brașov. baza Î.D.R. nr. 2604 din 27 octombrie 192837. În acest În aprecierea pentru perioada 1 noiembrie 1925- sens, stă mărturie notarea generalului Olteanu din 31 octombrie 1926, șeful M.St.M., generalul de divizie „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1927- Alexandru Lupescu, consemna: „colonelul Phleps este 31 octombrie 1928: „anul acesta nu pot face apreciere un eminent ofi ţer superior atât pentru comanda de mari asupra activităţii. De la 1 decembrie 1927 până la 4 mai unităţi, cât și pentru funcţii importante de stat-major. Cât a 1928 a fost în concediu, și anume: 105 zile medical, 8 zile făcut parte din cabinetul operativ al M.St.M., a adus foarte în Sanatoriul Eraclide și 45 de zile pentru interese personale. multe și foarte importante servicii oștirii, fi ind promotorul Pe ziua de 4 mai 1928 a fost pus în disponibilitate pentru activ și folositor al chestiunii serviciilor în armată. În boală, situaţie în care se afl ă și azi”38. Iar generalul Petala va această direcţiune, m-a ajutat în mod magistral la exerciţiile consemna: „colonelul Phleps fi ind azi restabilit, dată fi ind M.St.M. și la călătoria de comandament de corp de armată. cultura sa și bunele maniere și bunele sale însușiri ostășești, A dat la lumină un tratat, primul la noi asupra serviciilor, trebuie să fi e chemat la probele cerute de art. 41 din Lege, la foarte bun, apreciat de M.St.M., a continuat a profesa la care, anul trecut nu s-a putut prezenta din cauză de boală”39. Școala Superioară de Război. Caracter modern, dar solid, Însănătoșindu-se, prin Î.D.R. nr. 1288 din fi re loială și devotat Armatei și Ţării. A făcut sacrifi ciul 27 aprilie 1929, a fost rechemat în activitate pe data familiei sale pentru binele serviciului. Am regretat foarte 31 martie 192940, iar în conformitate cu Î.D.R. nr. 861 din mult plecarea sa și am admis-o numai atunci când m-am 20 martie 1929, a fost numit, începând cu 1 aprilie 1929, convins că acest sacrifi ciu mergea până la pierderea copilului în funcţia de comandant al Regimentului V „Ialomiţa” său. Merită a i se încredinţa comanda unei brigăzi și a trece nr. 23 Infanterie din garnizoana Călărași41. proba călătoriei de comandament”33. O amplă caracterizare pentru perioada 1 aprilie- Pe baza activităţii didactice desfășurate la Școala 1 octombrie 1929, îi este făcută de către generalul de Superioară de Război, a experienţei dobândite în brigadă Alexandru Mlădinescu, comandantul Brigăzii funcţiile îndeplinite, a publicat la București, în anul 10 Infanterie, care nota: „până la 1 aprilie a fost pus în 1926 lucrarea Servicii și etape. Principiile fundamentale disponibilitate pentru caz de boală. Pentru timpul de la de organizare și funcţionare. 1 aprilie: 1. Aspect și conformaţie fi zică, agreabil, suplu. În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie Sănătos și rezistent de a face campania, călărește foarte 1926-31 octombrie 1927, comandantul Corpului 5 bine, ţinuta îngrijită. 2. Înzestrat cu foarte frumoase și Armată, generalul de divizie Marcel Olteanu, consemna: de necontestat aptitudini de a comanda trupă în teren. „a fost întrebuinţat în conducerea exerciţiilor pe hartă și Temperament extrem de nervos, înzestrat cu foarte multă în teren a ofi ţerilor superiori din garnizoana Brașov. Am prevedere și iniţiativă bine înţeleasă. Are o putere de muncă asistat la aceste exerciţii și i-am adus deosebite laude în faţa incomparabilă și o dexteritate demnă pentru un ofi ţer cu tuturor pentru felul în care a înţeles să se achite în această calităţile sale. Concepţia este în raport cu pregătirea și delicată și grea încercare. Mi-a dovedit că posedă prea bine calităţile sale, caracter deschis, franc. 3. Inteligenţă, judecată principiile tactice și aplicarea lor și mi-a mai dovedit că și memorie de necontestat. Spiritul de metodă și observare fac este un admirabil pedagog. Din toate manifestările sale în parte din însușirile sale de căpetenie. Cultura sa profesională serviciu și afară din serviciu am rămas cu impresia că este este foarte intensă și [este]cunoscut ca un eminent profesor vrednic de aprecierile elogioase și în trecut și din adâncă la Școala Superioară de Război. Am avut diferite ocazii să convingere îl caracterizez ca ofi ţer foarte distins. Propun a apreciez însușirile sale deosebite cu ocazia diferitelor aplicaţii fi admis din nou la călătoria [de comandament] conform în teren și pe hartă, făcute cu trupa și ofi ţerii, încât afi rm art. 41 L.Î.A.”34. Tot generalul Olteanu consemnează fără înconjur că are destoinicie în arta de a comanda trupa ulterior că „la proba practică cerută de art. 41 L.Î.A. a fost în teren și de a întocmi aplicaţiile cu măiestrie. În zona de declarat nereușit, conform Ordinului ministrului de război concentrare a comandamentului regimentului cu efectivul nr. 636 din 20 decembrie 1927”35, iar generalul de divizie întărit, constituit din cele 3 regimente, în ziua de 24 oct.,

62 1 (83) 2019 document studii/documente la aplicaţia de atac plecând de pe o bază de plecare, cu că are un fond solid de cunoștinţe tactice și aptitudinea de a care ocazie a scos în evidenţă calităţile sale desăvârșite de comanda o unitate superioară gradului. Satisfăcând probele comandant de regiment, remarcându-se prin ordinele clasice, art. 41 L.Î.A. merită a înainta la alegere”44. Iar inspectorul manevra concepută și executată și observaţiile just culese și general de Armată, generalul de divizie Vasile Rudeanu, scoase în evidenţă. În ziua de 26 oct. a îndeplinit funcţia conchidea: „merită bunele aprecieri ce-i fac șefi i ierarhici, de director al exerciţiului la o aplicaţie cu dublă partidă pe care personal am avut ocazia să le verifi c. Merită a „Marșul de apropiere și luarea contactului” la o luptă de înainta la alegere general de brigadă și a primi comanda întâlnire, cu care ocazie s-a evidenţiat din nou buna sa unei brigăzi”45. pregătire profesională, scoţând în evidenţă învăţămintele În anul 1929, a participat la călătoria de comandament necesare. Este foarte bine pregătit pentru a comanda o a coloneilor. Comisia, numită prin Decizia ministrului brigadă în condiţii excelente. 4. Disciplinat din convingere. de război nr. 315 din 27 septembrie 1929, și formată din Comandă regimentul cu toată autoritatea persoanei sale. generalii de divizie Vasile Rudeanu-președinte, Romulus Simţul datoriei, al camaraderiei și al onoarei nu-i pot Scărișoreanu și Ștefan Panaitescu-membri, în „Foaia de fi puse la îndoială. Cu foarte mult curaj al răspunderii. apreciere generală”, nota: „[comisia]după ce a examinat Demn și moral, foarte manierat, conduită ireproșabilă. lucrările făcute și ascultat susţinerea lor verbală, a stabilit: Punctual în executarea ordinelor și lucrărilor periodice ce colonelul Phleps Artur, are cunoștinţele generale tehnice, în trebuie întocmite de regiment. 5. Activitatea desfășurată legătură cu cele practice, cât și pe cele de cultură generală și în serviciu este demnă de orice laudă. Prin directivele date militară pentru gradul de general de brigadă. În consecinţă, cu ocazia diferitelor perioade, a imprimat în mod vădit, în unanimitate îl declară că a satisfăcut la călătoria de personalitatea și vederile sale juste, iar prin participarea la comandament prevăzută de art. 41 din L.Î.A.”46. câmp a coordonat unitatea de instruirea ofi ţerilor și trupei. În „Foaia calificativă” întocmită pentru perioada Rezultatele obţinute în instrucţia și educaţia Regimentului 1 noiembrie 1929-1 aprilie 1930, comandantul Brigăzii 23 Infanterie se simte foarte bine, la înălţimea calităţilor 10 Infanterie, nota: „în acest interval de timp ca [sic!] sale de desăvârșit comandant de regiment, păstrând comandant de regiment a desfășurat o activitate la înălţimea întâietatea în brigadă. Toate școlile din corp au fost calităţilor sale, punând tot interesul și conștiinţa pentru bunul bine îndrumate obţinându-se bune rezultate [de către mers al serviciului. În vederea perioadei de iarnă, toate școlile personal] și s-a ocupat foarte intens de instrucţia și educaţia din corp au fost bine îndrumate. Școala ofi ţerilor de corp ofi ţerilor, imprimând personalitatea sa. Administraţia a fost a fost bine condusă personal de colonelul Phleps cu un real îndeaproape supravegheată, neproducându-se nicio neregulă profi t, obţinând foarte bune rezultate. Școala instructorilor administrativă, [s-a]ocupat îndeaproape de bunul trai al a avut, în general, rezultate bune ca metodă pedagogică. soldatului, îngrijirea animalelor și materialelor. Instrucţia Școala reangajaţilor a avut rezultate mulţumitoare. Toate tragerilor a fost un capitol de căpetenie din preocuparea sa, serviciile din corp, fără excepţie, au fost realmente îndeaproape astfel că la concursul de tragere de la divizie s-a decernat controlate și bine conduse. Nu s-a remarcat niciun caz de „Cupa Diviziei 10 Infanterie”, Regimentul 23 Infanterie indisciplină la ofi ţeri și trupă, astfel disciplina regimentului și obţinând cele mai bune rezultate. 6. Are o casă de locuit în educaţia a fost bună. Nu ezită să ia cele mai efi cace măsuri în Brașov. Defecte și pasiuni -niciuna. În cursul anului a luat cazurile necesare. Adeseori, este chiar foarte sever cu sancţiuni parte la călătoria de comandament prevăzută de art. 41 datorită temperamentului său. Notează ofi ţerii just și cu din L.Î.A. 7. Este un prea bun ofi ţer superior. 8. Merită a imparţialitate. Se ocupă în foarte de aproape de educaţia și înainta la gradul de general dacă a trecut cu succes probele traiul social al ofi ţerilor, procurându-le bunurile necesare, de călătoriei prevăzute de art. 41 din L.Î.A.”42. bunul trai al trupei, de îngrijirea animalelor și localurilor. Comandantul Diviziei 10 Infanterie, generalul de Colonelul Phleps, ca un distins ofi ţer de stat-major, are o divizie Ioan Macri, aprecia că „merită în totul notele și cultură profesională la înălţimea cerinţelor și calităţilor sale, aprecierile comandantului său de brigadă. Merită să fi e încât se poate afi rma că este cu adevărat bine pregătit în arta avansat la gradul de general de brigadă la alegere, dacă a de a comanda trupa și a conduce aplicaţiile cu multă destoinicie trecut cu succes proba la examenul la care a fost chemat”43. și pricepere. Este un prea bun ofi ţer superior. Merită a fi Comandantul Corpului 2 Armată, generalul de divizie înaintat la gradul de general”47. Ștefan Panaitescu, era„de acord cu șefii ierarhici. La În conformitate cu Î.D.R. nr. 983 din 20 martie inspecţia pe care am făcut-o regimentului, în luna iunie, 1930, a fost numit în funcţia de comandant al am constatat o bună îndrumare dată atât instrucţiei trupei, Brigăzii 9 Infanterie Constanţa începând cu 1 aprilie cât și administraţiei. Pe zona de concentrare l-am văzut 193048. Pentru perioada 1 aprilie-31 octombrie 1930, într-un exerciţiu de contraatac îndeplinind funcţia de comandantul Diviziei 9 Infanterie, generalul de brigadă arbitru. În general, am constatat, în diferite împrejurări, Ștefan Popescu, consemna: „colonelul Phleps este un ofi ţer document 2019 1 (83) 63 studii/documente La 1 octombrie 1930 a fost numit, prin Î.D.R. nr. 3303 din 20 septembrie 1930, în funcţia de comandant al Brigăzii 1 Vânători de Munte Sinaia52. Comandantul Diviziei 1 Munte, generalul de brigadă Toader Nicolau, în „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1930- 31 octombrie 1931, aprecia că este „sănătos și rezistent la muncă și oboseală. Face personal antrenarea ofi ţerilor din garnizoana Sinaia pentru alpinism. Bun schior, bun trăgător. Disciplinat și cu condescendenţă faţă de superiori, autoritar faţă de inferiori. Are simţul prevederii și al datoriei. Are acte de iniţiativă bine înţeleasă. A condus în cursul iernii instrucţia ofi ţerilor din unităţile de munte 1943. Aerodromul de la Podgoriţa. afl ate în garnizoanele Sinaia, Brașov, Predeal și Codlea, Generalul Artur Phleps alături de Kurt Waldheim, viitorul secretar general ONU (1972-1981) şi preşedinte al Austriei (1986-1992); (Sursa Internet) cu bune rezultate. I-am dat teme de acoperire pe care le-a rezolvat just. A dat instrucţii (instrucţiuni –n.n.) de modul foarte distins, având o cultură generală și profesională prea cum trebuie să facă micile unităţi instrucţia în munţi, foarte frumoasă. Activitatea pe care a desfășurat-o cu privire la profi tabile pentru ofi ţerii de infanterie. A luat parte în instrucţia trupei și a ofi ţerilor din Brigada 9 Infanterie este cursul concentrării corpurilor din toamna anului curent la mai presus de orice laudă, rezultatele le-am văzut la fi nele Grupul I [Vânători de Munte],a cărui instrucţie a perioadei și, mai ales, la manevră. A luat parte la călătoria condus-o. A condus personal un exerciţiu de luptă în de instrucţie a Corpului 2 Armată, mai a ţinut o conferinţă munţi, la Piatra Arsă, în prezenţa d-lui general inspector și a executat lucrări în cadrul diviziei dând dovadă cu Gorski, făcând critică substanţială. În rezumat, colonelul prisosinţă că aplică în mod judicios tactica celor trei arme. Phleps este un ofi ţer cu o solidă cultură profesională, cu o Pe zona de concentrare a îndeplinit funcţia de director de mare autoritate asupra inferiorilor săi, cu multă râvnă și exerciţiu la detașamente mixte, simplă și dublă acţiune și sete de muncă și de acţiune. Merită a înainta la alegere”53. grupări de toate armele în cadrul diviziei, cu care ocazie Comandantul Corpului Vânătorilor de Munte, generalul s-a constatat că, pe lângă cunoștinţe, posedă o prea bună de divizie Alexandru Gorski, nota: „menţin fără nicio aptitudine de a comanda mari unităţi. Concluzii: este un rezervă excelentele note date în trecut și de comandantul foarte bun ofi ţer și de nădejde; ofi ţer foarte cult și prea bine Diviziei 1 Munte. Colonelul Phleps are însușiri superioare educat; este foarte necesar instituţiei armatei. Propuneri: și rare din punct de vedere al războiului în munte. Are merită a înainta la alegere”49. experienţa războiului pe frontul italian și pe cel carpatin. Pentru perioada 1 iulie-31 octombrie 1930, noul Comandant de brigadă ce se impune prin întreaga sa comandant al Corpului 2 Armată, generalul de divizie activitate militară. Este inexplicabilă nereușita sa la adjutant Gheorghe Manu, consemna: „luând comanda prima trecere a probelor prevăzute de art. 41 din L.Î.A. în iulie curent, am avut ocazia să-l văd pe colonelul Phleps Element sportiv, antrenat prin excelenţă la marșul în la inspecţia Regimentelor 34 și 40 [Infanterie] din brigada munte, constituie o pildă pentru inferiori. A condus un sa și, în special, pe zona de concentrare a Diviziei 9, mai a exerciţiu la Piatra Arsă, dovedind destoinicie, soluţii clare, funcţionat ca director de exerciţiu la o aplicaţie cu partidă corespunzătoare tehnicii și tacticii operaţiunilor în munţi. dublă. Este un comandant energic și activ, care își cunoaște Merită a înainta la alegere la gradul de general de brigadă”54. și își iubește meseria. S-a ocupat de aproape de instrucţia În „Foaia specială de apreciere” a călătoriei de brigăzii sale, dând îndrumări judicioase și intervenind instrucţie, inspectorul general de Armată, generalul de riguros când era cazul. Exerciţiul condus de dânsul a fost divizie Alexandru Gorski, la 26 iunie 1932, consemna: interesant, iar critica sa a relevat foarte documentat greșelile „I. Are practica războiului și apreciază cu mult fond făcute. Este un excelent ofi ţer, pe care cu regret l-am văzut situaţiile tactice. II. Hotărârile luate sunt, mai întotdeauna, mutat la alt serviciu. Merită a înainta la alegere”50. corespunzătoare aprecierilor situaţiilor. III. Cunoaște bine Prin Decizia ministerială nr. 530 din 5 iunie 193051, posibilităţile tactice ale armelor și le întrebuinţează prea avându-se în vedere Î.D.R. nr. 1606 din 9 mai 1930, bine la teren în cadrul situaţiilor și misiunilor. IV. Măsurile colonelul Phleps Artur, care a satisfăcut probele luate, fi ind corespunzătoare posibilităţilor armelor, execuţia prevăzute de art. 41 din L.Î.A., a fost admis, pe anul lor duce la realizarea lucrărilor. V. Foarte clar și precis. De 1930/1931, de Comitetul Superior al Oștirii, la comandă asemenea, are darul a lua hotărâri repezi și cu o convingere defi nitivă de brigadă și la înaintarea pentru gradul de și încredere lăudabilă. VI. Merită a înainta la gradul de general. general de brigadă”55.

64 1 (83) 2019 document studii/documente Pentru perioada 1 aprilie-31 octombrie 1932, același ofi ţeri și comandanţi de munte. Extrem de conștiincios și comandant de divizie aprecia că „în cursul anului s-a ocupat de zelos în serviciu. Nelipsit de la datorie și de la orice de aproape de instrucţia trupei, dând o atenţie deosebită aplicaţie sau ocupaţie sportivă în munte. Cu toate greutăţile alpinismului și instrucţiei tragerii. A condus instrucţia familiare și materiale ce are, se găsește întotdeauna la postul ofi ţerilor din garnizoanele: Sinaia, Brașov, Predeal, Codlea, său, la brigadă în Sinaia, deși familia sa locuiește în Brașov. Miercurea Ciucului, Curtea de Argeș, dând teme ofi ţerilor Neobosit în inspecţii și în alcătuire de ordine de inspecţie și superiori și căpitanilor de stat-major sau reușiţi la examen. de îndrumări clare, judicioase și pline de învăţăminte pentru La începutul lunii septembrie a făcut, cu toţi acești ofi ţeri operaţiunile și instrucţia de munte, pe care le trimite tuturor și cu 2 batalioane, aplicaţii de 3 zile în Munţii Caraiman, unităţilor din brigada sa și care formează o adevărată Furnica, Leaota, modifi când tema executată în cursul iernii. tactică de munte. A condus și conduce Școala pe garnizoană Este un ofi ţer cult, cu o inteligenţă vie, judecată clară, hotărât, a unităţilor din brigada sa, a Regimentului 1 Obuziere, a cu multă iniţiativă și cu o pregătire profesionistă. Merită a Divizionului de Vânători Călări cu o desăvârșită competenţă. înainta la gradul de general de brigadă”56. A luat parte cu subsemnatul la diferite inspecţii ale perioadei Ca o încununare binemerită a unei activităţi militare I și a II-a, cu care ocazie s-a distins prin criticile sale clare, de excepţie, neobosite, dar și a rezultatelor obţinute, concise și prin învăţămintele practice, conform nevoilor prin Î.D.R. nr. 1157 din 13 aprilie 1933, a fost avansat câmpului de luptă, scoase în relief. Din toate, am constatat la gradul de general de brigadă, de la 15 aprilie57. că generalul Phleps are o bogată experienţă de război. Fire În ultima „Foaie calificativă” aflată la Memoriul impulsivă, caracter hotărât, ofi ţer și comandant de război în personal58, cea pentru perioada 1 noiembrie 1932- toată puterea cuvântului. Merită cu prisosinţă a fi admis la 31 octombrie 1933, comandantul Diviziei 1 Munte, Cursul de Comandament pentru comandă de divizie conform generalul Nicolau, aprecia că „generalul Phleps este bun art. 42 din L.Î.A.”62. schior, bun alpinist. Spirit agil și pozitiv. Raţionează just și A îndeplinit succesiv, funcţiile de inspector al Cercurilor discută cu fond. Cultură militară solidă și cea generală bogată. de Recrutare ale Corpului 5 Armată Brașov (în perioada Bun îndrumător al instrucţiei, de a căreia formare pe terenul 1 octombrie 1934-5 iunie 1935), comandant al Diviziei practic se ocupă de aproape. La aplicaţiile în teren cu trupe se 12 Infanterie, cu comandamentul la Ismail (în perioada orientează repede, ia hotărâri juste și dă ordine clare. Cunoaște 5 iunie 1935-13 octombrie 1936), al Diviziei 21 Infanterie, în amănunt problemele tehnice ale armei. A condus cu multă cu comandamentul la Galaţi (în perioada 13 octombrie competenţă jocul de război. Are pregătire temeinică și ca ofi ţer 1936-1 noiembrie 1937)63 și, ulterior, pe baza experienţei de stat-major și ca ofi ţer de câmp. Îl propun să fi e chemat la acumulate în unităţile de vânători de munte, a fost numit cursul de comandament pentru comandă de divizie”59. în funcţia de comandant al Corpului Vânătorilor de În cursul Manevrelor de toamnă desfășurate în anul Munte (în perioada 1 noiembrie 1937-1 februarie 1940), 1933, generalul de brigadă Artur Phleps a fost chemat pe care l-a condus cu profesionalism. Și-a adus aportul la în serviciul de arbitraj. Șeful de stat-major al Direcţiei reorganizarea acestei arme de elită a Armatei Române, de Arbitraj, generalul Dumitru Popescu, l-a notat prin înfi inţarea de noi mari unităţi și unităţi de vânători astfel: „Generalul Phleps a venit pe câmpul de manevră de munte, dar și printr-o instrucţie intensivă și de calitate. cu câteva zile întârziere pe motiv că nu a primit ordinul În baza Î.D.R. nr. 2069 din 31 mai 1938 a fost avansat la timp. A funcţionat ca șef al Zonei a 9-a de arbitraj, la gradul de general de divizie, de la 1 iunie 193864. îndeplinind serviciul în foarte bune condiţii. Muncitor și Prin Decizia ministerială nr. 3788 din 18 decembrie 1939, devotat serviciului, a dus foloase reale Direcţiei de Arbitraj, s-a hotărât că, în conformitate cu art. 60 din L.Î.A., generalul raportând la timp situaţiile, canalizând operaţiile în zona de divizie Phleps Artur va fi trecut din ofi ciu în poziţia de sa, conform hotărârilor luate de direcţie. Apreciază just rezervă pentru limită de vârstă la 29 noiembrie 194065. situaţiile și se hotărăște repede”60. Inspectorul general de A intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, Armată, generalul Gorski menţionează că generalul depunându-și demisia și fiind pus la dispoziţia Phleps „s-a pus în evidenţă în conducerea instrucţiei Ministerului Apărării Naţionale la 1 februarie 1940. ofi ţerilor superiori din garnizoana Sinaia. Merită a fi admis Ulterior, la 6 august 1940, a fost trecut în rezervă. la Cursul de comandament conform art. 42 din L.Î.A.”61. Nici venirea la puterea a generalului Ion Antonescu, la În ultima caracterizare, generalul de divizie Mihail 4 septembrie 1940, nu l-a mulţumit, fi ind în confl ict și cu Todicescu, comandantul Corpului Vânătorilor de Munte, acesta, în urma unor aspre critici făcute de Conducătorul este „de acord cu totul cu aprecierea elogioasă și cu propunerile Statului în urmă cu câţiva ani, cu privire la participarea făcute de comandantul său de divizie. Generalul Phleps Artur lui Phleps la acţiuni de luptă împotriva armatei române este un eminent ofi ţer general. Posedă o cultură generală bogată în perioada Primului Război Mondial. În aceste condiţii, și o pregătire profesională din cele mai solide. Este un perfect a hotărât să-și pună serviciile în slujba Germaniei. Se cunoscător al tacticii în munţi și unul dintre cei mai valoroși pare că glasul sângelui a fost mai puternic. document 2019 1 (83) 65 studii/documente Prin Decretul-lege nr. 199 din 26 ianuarie 194366, poliţie germane din Transilvania și Banat, funcţie pe care semnat de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul a îndeplinit-o în perioada 26 august-21 septembrie 1944. Statului și generalul de divizie Constantin Pantazi, De-a lungul carierei militare de peste 44 de ani, sub ministrul Apărării Naţionale, având în vedere raportul drapelele de luptă și în uniforma a trei ţări, generalul ministrului secretar de Stat la Departamentul Apărării Artur Phleps a fost distins cu numeroase ordine și Naţionale nr. 101.664 din 4 ianuarie 1943, având în medalii: austro-ungare, românești, germane sau ale altor vedere art. 36 din Legea pentru pierderea și dobândirea state. Astfel: naţionalităţii române și art. 1 pct. a, din Legea asupra - ordine și medalii austro-ungare: Crucea jubiliară poziţiunii ofi ţerilor; în baza dispoziţiilor Decretelor-legi „1848-1908” pentru militari (1908), Crucea de amintire nr. 3052 din 5 septembrie și nr. 3072 din 7 septembrie 1912/1913, Medalia pentru rănire cu o bandă (1914)73, 1940, la art. 1, s-a decretat: „Se aprobă de noi ștergerea Medalia „Meritul militar” (SignumLaudis) de bronz din controalele ofi ţerilor de rezervă ai armatei, cu pierderea (1914), Crucea „Serviciul militar” clasa a III-a cu gradului, pe datele arătate în dreptul fi ecăruia, a următorilor însemne de război (1915), Semnul de onoare al Crucii ofi ţeri de rezervă, care, optând pentru cetăţenia altor State, Roșii clasa a II-a cu însemne de război (1915), Medalia au pierdut cetăţenia română: generalul de divizie în rezervă „Meritul militar” (SignumLaudis) de argint (1916), Phlaps Arthur (corect Phleps Artur-n.n.), devenit cetăţean Ordinul „Coroana de Fier” clasa a III-a cu însemne de german, se șterge din controale pe data de 10 februarie război cu spade (1917) și Ordinul „Franz Joseph” cu 1942”67. spade în grad de ofi ţer (1918)74; În aceeași perioadă, prin Decizia ministerială nr. - ordine și medalii românești: Ordinul „Steaua 4005 din 27 ianuarie 1943, fi ul său, Reinhart Phleps, României” în grad de Ofi ţer cu spade și panglică de fiind însumat pentru executarea stagiului militar „Virtute militară” (1920)75, Ordinul „Coroana României” obligatoriu, medic cu liberă practică din anul 1941, a în grad de Comandor (1927)76, Ordinul „Steaua fost asimilat în gradul de medic sublocotenent pe data României” în grad de Comandor (1933)77, Ordinul de 1 noiembrie 194168. „Coroana României” în grad de Mare Ofi ţer (1939)78 Neacceptat în Wehrmacht s-a încadrat voluntar în și Medalia „Crucea Comemorativă a Războiului din Waff en SS cu gradul de colonel Waff en SS la 30 iunie 1916-1919” cu bareta „Ardeal”; 1941, ulterior a fost promovat la gradele de general de - ordine și medalii germane: „Crucea de Fier” clasa brigadă (general-maior Waff en SS) la 30 noiembrie a II-a (1917), „Crucea de Fier” clasa a II-a (1941), 1941, general de divizie (general-locotenent Waff en SS) pentru a doua oară, și „Crucea de Fier” clasa I (1941), la 20 aprilie 1942 și general Waff en SS la 21 iunie 1943. Medalia „Campania de iarnă pe Frontul de Est” 1941- A îndeplinit succesiv funcţiile de comandant al 1942 (1942), „Crucea de Cavaler” al „Crucii de Fier” Regimentului Motorizat SS „Viking”69 între 2 iulie 1941- (1943), Insigna de luptă a infanteriei de bronz (1943), 26 ianuarie 1942, participând la luptele desfășurate pentru „Crucea de Aur” (1944) și „Crucea de Cavaler” a „Crucii cucerirea Ucrainei, în regiunea Poltava și forţarea Niprului, de Fier” cu Frunze de stejar, post-mortem (1944); la Kremenciuk și în capul de pod Dnipropetrovsk, dând - ordine și medalii ale altor ţări: „Crucea de Război” dovadă de calităţi militare deosebite. clasa I cehoslovacă (1928)79, Ordinul „Coroanei” clasa a II-a A organizat în zona Banatului și ulterior a comandat iugoslav (1933), Ordinul „Meritul militar” clasa a II-a bulgar Divizia 7 Munte SS „Prinz Eugen”70 în perioada (1934) și Ordinul „Trifoiul de Fier” clasa I-a din Croaţia80. 1 martie 1942-3 iulie 1943, ulterior al Corpului 5 Munte A decedat la 21 septembrie 1944, în condiţii SS între 8 iulie 1943-26 august194471, participând la neelucidate pe deplin. Probabil cea mai plauzibilă acţiuni de luptă pe teritoriul Iugoslaviei, în Croaţia, variantă e următoarea: sosit în dimineaţa zilei, din Bosnia și Muntenegru, împotriva partizanilor, alături Germania, cu un avion în zona Aradului, controlată în de unităţi ale italienilor și ale cetnicilor croaţi. Din mare parte de trupele germane și maghiare, se deplasează nefericire, pe timpul acestor acţiuni, militarii din într-un automobil în zona localităţii Șimand, la circa subordinea generalului Phleps s-au dedat la numeroase 20 km nord de Arad, într-o misiune de recunoaștere crime, dar și acte de cruzime și tortură atât împotriva a dispozitivului propriu, fi ind însoţit de adjutant și de partizanilor, cât mai ales asupra populaţiei civile, prin șofer. A intrat într-o ambuscadă a unor elemente înaintate incendierea de localităţi, dar și prin evacuări forţate de ale unei unităţi de tancuri sovietice, fi ind capturat. În timp populaţie72. După război, militarii acestor mari unităţi, ce au fost reţinuţi pentru interogatoriu într-o gospodărie din în frunte cu Phleps, au fost acuzaţi de crime de război, localitate, aviaţia germană declanșează un atac în zonă. Drept de către tribunalele penale internaţionale, inclusiv de represalii, militarii sovietici i-au executat pe cei trei, în jurul Tribunalul de la Nürnberg. orei 17.30, Phleps fi ind împușcat cu patru gloanţe. Au fost A fost rechemat la Berlin, fiind numit de către înmormântaţi mai târziu în localitate. Se pare că militarii Himmler în funcţia de comandant al trupelor SS și de sovietici nu și-au dat seama pe cine au capturat și executat81.

66 1 (83) 2019 document studii/documente

General Artur Phleps – A Military Career under the Flags of three Countries Warrant offi cer adjutant Eugen-Dorin Spătaru Abstract: General Artur Phleps (1881-1944), born in Biertan, had a special destiny. He joined the Austrian- Hungarian, Romanian and German Armies, participating in the First and the Second World Wars. Although the end of his career is condemnable, until that moment he was appreciated by the hierarchical chiefs and proposed to promote in rank and to command a great unity. His capabilities were recognized as staff offi cer, organizer and instructor, especially of the mountain infantry troops. Keywords: General Artur Phleps, Austrian-Hungarian Army, Romanian Army, German Army, mountain infantry, First World War, Second World War.

NOTE

1 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad. 50 Ibidem, f. 24. 2 Datele privind cariera militară în armata austro-ungară au fost preluate din 51 „Monitorul Ofi cial” nr. 128 din 13 iunie 1930. „Memoriul personal al generalului Phleps Artur” (în continuare Memoriu), 52 „Monitorul Ofi cial” nr. 216 din 26 septembrie 1930. ff. 5-7, afl at în păstrare la Arhivele Militare Române, Fond nr. 3042, Memorii 53 Memoriu, f. 25. bătrâni, Generali, lit. P. nr. 16, „Memoriul personal al generalului Phleps Artur” 54 Ibidem. (în continuare Memoriu). 55 Ibidem, f. 27. 3 „Monitorul Ofi cial” nr. 256 din 13/26 februarie 1919. 56 Ibidem. 4 Memoriu, f. 1. 57 „Monitorul Ofi cial” nr. 92 din 22 aprilie 1933. 5 Ibidem. 58 Din „Memoriul personal al Generalului Artur Phleps” lipsesc „Foile 6 „Monitorul Ofi cial” nr. 73 din 18 iulie 1919. califi cative” pentru perioada 1933-1940. 7 Memoriul, f. 8. 59 Memoriu, f. 28. 8 Ibidem. 60 Ibidem. 9 Ibidem. 61 Ibidem. 10 „Monitorul Ofi cial” nr. 75 din 6 iulie 1920. 62 Ibidem, f. 28. 11 Ibidem, f. 9. 63 În perioada 1-31 august 1937 va comanda Corpului 3 Armată, pe timpul 12 Ibidem. concediului titularului, în baza Deciziei ministeriale nr. 788 din 10 august 1937, 13 Ibidem, f. 10. publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 189 din 18 august 1937. 14 Ibidem. 64 „Monitorul Ofi cial” nr. 124 din 1 iunie 1938. 15 Ibidem. 65 „Monitorul Oastei” nr. 21 din 1 februarie 1940. 16 Începând cu 15 octombrie 1921, Regimentul 84 Infanterie a fost subordonat 66 „Monitorul Ofi cial” nr. 25 din 30 ianuarie 1943. Brigăzii 41 Infanterie, conform Î.D.R. nr. 4127 din 19 noiembrie 1921 67 Prin acelaşi Decret-lege au fost şterşi din controalele armatei şi locotenentul („Monitorul Oastei” nr. 75 din 26 noiembrie 1921). de rezervă Grimalschi L. Valentin, devenit cetăţean al U.R.S.S. pe data de 17 Ibidem, ff. 11-12. 24 iunie 1940 şi sublocotenentul de rezervă Panef S. Dumitru, devenit cetăţean 18 Ibidem, f. 11. bulgar pe data de 2 iunie 1941. 19 Ibidem. 68 „Monitorul Ofi cial” nr. 25 din 31 ianuarie 1943. 20 Ibidem, f. 13. 69 Unitatea era formată din militari germani din Reich, fl amanzi, valoni, danezi 21 Ibidem, f. 14. şi norvegieni. 22 Ibidem. 70 Acceptul pentru formarea acestei unităţi a fost dat la 30 decembrie 1941 23 „Monitorul Ofi cial” nr. 124 din 5 septembrie 1923. şi a fost formată din etnici germani din zonele din Câmpia Dunării, mai ales 24 „Monitorul Ofi cial” nr. 192 din 27 noiembrie 1923. Iugoslavia, şvabi din zona Banatului şi saşi din judeţele din centrul ţării. Divizia 25 Memoriu, f. 15. era formată din două regimente de munte, un regiment de artilerie, divizion de 26 Ibidem. artilerie a.a., batalion de motociclişti, escadron de cavalerie etc. 27 Ibidem. 71 Subordonat Armatei 2 Tancuri, corpul era format din Divizia 118 Vânători de 28 „Monitorul Ofi cial” nr. 69 din 27 martie 1925. Munte germană, Diviziile 7 şi 13 Waffen SS şi Divizia 369 Infanterie (croată). 29 „Monitorul Ofi cial” nr. 234 din 23 octombrie 1925. 72 Pentru modul extrem de aspru în care a organizat evacuarea bărbaţilor între 30 Ibidem, f. 16. 17 şi 50 de ani din zona coastelor dalmate şi a zonelor insulare, şi-a atras critici 31 Ibidem. din partea conducerii cetnicilor croaţi, dar şi a autorităţilor germane. 32 „Monitorul Ofi cial” nr. 33 din 10 februarie 1926. 73 A fost rănit la 19 august 1914. 33 Memoriu, f. 17. 74 Memoriu, ff. 1, 64. 34 Ibidem , f. 18. 75 Î.D.R. nr. 1045 din 12 martie 1920 publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 269 35 Ibidem. din 26 martie 1920. 36 Ibidem. 76 Î.D.R. nr. 3 din 1 ianuarie 1927 publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 8 din 13 37 „Monitorul Ofi cial” nr. 245 din 2 noiembrie 1928. ianuarie 1927. 38 Memoriu, f. 19. 77 Î.D.R. nr. 495 din 28 februarie 1933 publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 56 39 Ibidem. din 8 martie 1933. 40 „Monitorul Ofi cial” nr. 95 din 2 mai 1929. 78 Î.D.R. nr. 1955 din 10 mai 1939 publicat în Monitorul Ofi cial nr. 107 din 41 „Monitorul Ofi cial” nr. 69 din 24 martie 1929. 10 mai 1939. 42 Memoriu, ff. 21-22. 79 Autorizat prin Decizia Ministerului Afacerilor Străine nr. 35994 din 15 martie 43 Ibidem. 1928, publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 70 din 27 martie 1928. 44 Ibidem. 80 Conform clasei Ordinului i se acorda şi dreptul de a purta numele de „Vitez”. 45 Ibidem. 81 Iniţial a fost dat dispărut, de-abia la 29 septembrie 1944, patrule ale armatei 46 Ibidem, f. 22. maghiare i-au descoperit efectele personale, documentele şi decoraţiile, pe 47 Ibidem, f. 23. care le-au predat autorităţilor militare germane. Deoarece nu s-a prezentat la 48 „Monitorul Ofi cial” nr. 74 din 1 aprilie 1930. o întâlnire cu Himmler, acesta l-a bănuit şi acuzat de trădare, emiţând chiar un 49 Memoriu, f. 23. mandat de arestare pe numele lui Phleps. document 2019 1 (83) 67 studii/documente ROMÂNIA ŞI TRATATUL DE PACE DE LA PARIS (1947) – ASPECTE PRIVIND CONTRIBUŢIA DELEGAŢIEI ROMÂNE LA REZOLVAREA PROBLEMEI FRONTIEREI DINTRE ROMÂNIA ŞI UNGARIA

Dr. Adrian DEHELEANU1

ituarea României, Eforturile depuse de delegaţiile române în Comisiile ca și a altor Conferinţei pentru a asigura României un statut Sstate implicate cât mai aproape de realitatea europeană postbelică, în ultimul confl ict armat prin semnarea Tratatului de Pace cu Puterile Aliate mondial, în zona de și Asociate, nu au depășit, din păcate, cu nimic cele dominare sovietică, s-a făcut prevăzute de Convenţia de Armistiţiu într-o problemă prin îndelungata Conferinţă sau alta5. de Pace de la Paris, ce s-a Astfel că raportul Biroului de Informaţii al derulat cu precădere în a Departamentului de Investigaţii pentru Europa al doua parte a anului 1946, pe SUA, din iulie 1947, cu privire la amestecul sovietic, comisii, vizând problemele în afacerile interne ale României adresat forurilor politico-militare, teritoriale conducătoare americane, nu putea fi decât tardiv, acestea Gheorghe Tătărescu și economice, modalitatea și lămurindu-se abia acum „că rușii au interese personale ordinea „rezolvării” acestora în România, principalul lor scop fi ind să infl uenţeze fi ind prestabilite la Moscova, Londra și Washington. dezvoltarea economică și politică a României într-o În ceea ce privea România, problema principală a fost direcţie favorabilă URSS”6. în special în jurul regimului Transilvaniei de Nord în Deși destul de activă în lucrările Conferinţei de viitoarea confi guraţie a graniţei de vest2. Pace, România a rămas totuși neauzită de Marile Puteri Ungaria se arăta interesată ca lucrările Conferinţei și numai realitatea ulterioară a societăţii românești, ca să-i asigure rezolvarea a trei probleme: rectifi carea a întregului sud-est european de altfel, a trebuit să fi e frontierelor dinspre apus, autonomia Transilvaniei și luată drept mărturie certă asupra unui curs ireversibil al garanţii de protecţie a minorităţii ungare din România, evenimentelor. pretenţii faţă de care Guvernul român s-a exprimat Delegaţia României (Gh. Tătărescu, L. Pătrășcanu, clar în Conferinţă, în sensul că, Guvernul ungar, „în Șt. Voitec și D. Dămăceanu) semnează la Paris Tratatul contradicţie cu asigurările sale de renunţare la acel de Pace cu Puterile Aliate și Asociate, care prevede, în imperialism și de adoptare a unei sincere politici de esenţă, următoarele: România a încetat operaţiunile colaborare economică, culturală și socială cu statele militare împotriva Naţiunilor Unite la 24 august 1944 vecine, nu se dă în lături de a adopta principiile și și a participat activ la războiul împotriva Germaniei; în metodele Ungariei de altă dată, care au constituit un privinţa frontierelor se stipulează că rămân cele existente la atât de grav obstacol pentru întărirea păcii și dezvoltarea 1 ianuarie 1941, prin care se sancţionează astfel ocuparea unei rodnice colaborări în această parte a Europei”3. Basarabiei, ţinutului Herţa (jud. Dorohoi) și a Bucovinei În cadrul Comisiei pentru problemele politice și de Nord de către URSS, din iunie 1940, precum și teritoriale, România a adus în discuţie dreptul său la încorporarea Cadrilaterului la Bulgaria din septembrie statutul de cobeligerant, prilej cu care din cele 12 state 1940, cu excepţia celei dintre România și Ungaria, care reprezentante, numai 4 au votat pentru (Bielorusia, rămâne cea existentă la 1 ianuarie 1938; forţele armate Cehoslovacia, Ucraina și Franţa), poziţie ce trebuie, sunt limitate: pentru armata de uscat, inclusiv grănicerii – credem, să fi e privită ca ieșind tot dintr-un calcul de 120.000 de oameni, pentru artileria antiaeriană – 5.000 de culise al Conferinţei, un contra peste tot putând naște oameni, pentru marină – 5.000 de oameni și un tonaj total suspiciuni privind tratamentul ţărilor ex-satelite. De de 15.000; pentru aviaţia militară, inclusiv aeronautica asemenea, în Comisia economică, delegaţia română, s-a navală – 150 de avioane și 8.000 de oameni ș.a.; retragerea zbătut din răspunderi pentru a diminua datoria publică tuturor forţelor aliate în termen de 90 de zile de la a României centralizată într-un noian de restituiri, intrarea în vigoare a Tratatului de Pace, cu excepţia unor despăgubiri și compensaţii stabilite în proiectul forţe armate ale URSS „care i-ar putea fi necesare pentru Tratatului de Pace cu Puterile Aliate și Asociate4. menţinerea liniilor de comunicaţie ale armatei sovietice

68 1 (83) 2019 document studii/documente cu zona sovietică de ocupaţie din Austria”; România se autonomie naţională pentru minoritatea ungurească și, obliga să plătească URSS drept reparaţii, în 8 ani, suma în special, pentru zona secuiască10. de 300.000.000 dolari SUA, în bunuri; transferarea În observaţiile asupra Tratatului cu Ungaria către URSS a tuturor averilor germane din România; prezentate Conferinţei după discursul lui Gyongyosy, libera navigaţie pe Dunăre pentru toate statele, pe picior ungurii repetau aceleași acuzaţii și pretindeau chiar de egalitate ș.a. După încheierea Conferinţei de Pace că iniţiativa Arbitrajului de la Viena a fost luată de de la Paris, a început Războiul Rece între SUA, Marea Guvernul român. Într-o broșură ofi cială ei prezentau Britanie, pe de o parte, și URSS, pe de alta, la care s-au o serie destul de mare de cazuri concrete în care adăugat statele afl ate în zona de infl uenţă a fi ecăreia. minoritatea ungară ar fi fost tratată inegal în ce privește Semnarea Tratatului de Pace cu România de către regimul școlar, aplicarea reformei agrare, regimul fi scal Marile Puteri a însemnat, implicit, o nouă recunoaștere etc. Observaţiile repetau cererea de 22.000 km pătraţi11 a guvernului dr. , „remaniat” în urma din teritoriul României. „alegerilor” din 19 noiembrie 19467. Încă de la București s-a întocmit un document- În ce privește art. 2 care anula Arbitrajul de la Viena, memoriu, tipărit apoi la Paris, care combătea cu în discursul ţinut la 14 august 1946 – a doua zi după argumente politice, economice și istorice, pretenţia șeful delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, de a împărţi din nou Transilvania arătând că o nouă Gh. Tătărescu – ministrul de externe ungar formulase împărţire ar fi inadmisibilă, neviabilă și nu ar mulţumi pe faţă și categoric, cererea Ungariei de a i se reda niciunul dintre cele două state. 22.000 km pătraţi din teritoriul Transilvaniei, pe baza În ședinţa din 28 august 1946 a Comisiei teritoriale principiului echilibrului etnic, în așa fel încât să treacă la pentru Ungaria, art. 1 din Tratatul cu Ungaria a fost Ungaria un număr de români egal cu acela al ungurilor adoptat fără a se ţine seama de cererile maghiare. rămași în România. Cereau nu unguri, ci români, ca Într-adevăr, observaţiile statelor ex-inamice, dacă nu să aibă un gaj pentru tratamentul la care vor fi supuși erau însușite de niciunul dintre membrii comisiei, ungurii din România8. cădeau de la sine. Cum nimeni nu și-a însușit cererea România nu a avut cunoștinţă la București de traseul Ungariei și cum, pe de altă parte, Ungaria nu ceruse frontierei propuse. Experţii români au căutat însă să în mod expres să fi e audiată asupra acestei chestiuni, stabilească care ar fi această linie și această zonă de comisia a adoptat articolul nemodifi cat fără a hotărî 22.000 km pătraţi care să dea totodată ungurilor cca. ca delegaţia ungară să fi e chemată în faţa ei. Ungurii 800.000-900.000 români. Linia exactă a fost afl ată de au făcut imediat o întâmpinare cerând să fi e audiaţi, și delegaţia română abia din harta depusă de delegaţia atunci, cum ei nu mai puteau fi ascultaţi la articolul din ungară la Conferinţă. Ea încorpora Ungariei un colţ Tratatul cu Ungaria, ei au cerut să fi e audiaţi la art. 2 din din judeţul Maramureș, aproape întreg judeţul Satu Tratatul nostru și la art. 3 unde aveau de asemeni cereri Mare inclusiv bazinul minier de la , cea mai de formulat12. mare parte a judeţului Sălaj cu orașele Zalău și Șimleul Comisia pentru România a hotărât, cu 8 voturi contra 4, Silvaniei, întreg judeţul Bihor cu Oradea, Beiuș, Salonta ca delegaţia ungară să fi e audiată. Bineînţeles spiritul de (linia trecea prin Ciucea și pe creasta munţilor Bihorului), echitate cerea să fi e audiată și delegaţia română, lucru o bună parte din judeţul Arad inclusiv capitala lui, ce s-a admis în unanimitate. S-a hotărât ca expunerile și chiar o parte din judeţul Timiș. Zona aceasta de celor două delegaţii să fi e făcute într-o ședinţă comună 22.000 km pătraţi cuprindea 872.000 români, Comisiilor teritoriale și politice pentru România și 423.000 unguri, 113.000 germani și 146.000 alte Ungaria. S-a fi xat astfel ședinţa din 31 august, când, din naţionalităţi. Românii reprezentau 56% în acest teritoriu9. nou, s-a dezbătut în faţa Conferinţei, în contradictoriu, Pe de altă parte, în discursul său, Gongyosy a repetat chestiunea Transilvaniei. Gheorghe Tătărescu a avut acuzaţiile vehemente adresate delegaţiei române în ideea să ceară dinainte ca să nu fi e pus să răspundă chestiunea tratamentului ungurilor din România, în aceeași ședinţă, ci după ce va fi luat cunoștinţă de acuzaţii deja formulate într-un memoriu prezentat în expunerea ungară. Ar fi dorit chiar să nici nu fi e pus să sesiunea de la Londra a miniștrilor de externe. El acuza asiste la expunerea ungară – lucru mai greu de obţinut – nu numai guvernele române din trecut, dar chiar și ci numai să ni se comunice expunerea13. guvernul actual, care a făcut „atât de largi concesiuni” Comisia a invitat ambele delegaţii simultan, într-o pentru a încadra pe unguri în viaţa de stat a României. ședinţă comună a celor două comisii, care a fost prezidată Recunoștea eforturile personale ale șefi lor guvernului, de cei doi președinţi, care și-au trecut succesiv președinţia. dar acuza administraţia română că nu aplică, ba chiar că Sâmbătă, 31 august 1946, au fost introduse cele două sabotează măsurile luate de guvern pentru că „ar fi încă delegaţii în faţa comisiei. Ungurii au fost reprezentaţi pătruns de spirit șovin, ostil populaţiei ungare”. Cerea, de Auer, ministrul lor la Paris, care a făcut o expunere în concluzie, negocieri directe româno-ungare pentru destul de scurtă, un discurs moderat în ton și în formă, o convenţie de protecţie a minorităţilor și un regim de dar din care nu lipseau trimiteri la regimul minorităţii document 2019 1 (83) 69 studii/documente ungare, afi rmaţia română a profi tat, astfel, de faptul că a fost duminică că românii ar fi între cele două ședinţe, în care a putut lucra intens. cerut Arbitrajul Comisia hotărâse încă de la început că, după audieri, de la Viena și care cele două delegaţii nu vor asista la dezbateri și nu schimba însăși vor avea cuvântul în replică. Discursul lui Tătărescu baza pretenţiilor susţinut în limba franceză a ţinut aproximativ o oră și ungare: printr-o a impresionat într-adevăr Comisia, lucru ce s-a văzut adevărată lovi- din declaraţiile făcute ulterior în Comisie de diferite tură de teatru, delegaţii. Greutatea argumentului economic adus în Ungaria, care expunere a fost considerată fără replică. Redăm mai jos Lucreţiu Pătrăşcanu ceruse până acest discurs pronunţat de Gheorghe Tătărescu, șeful atunci o frontieră delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, de echilibru etnic între cele două state, își reducea așa cum l-am găsit în Arhiva Ministerului Afacerilor pretenţiile la o zonă modestă de 4.000 km pătraţi, în Externe, discurs prin care susţinea restabilirea graniţei care intrau principalele centre din regiunea de vest: Satu de nord-vest a României. Mare, Carei, Oradea, Arad și Salonta. De astă dată, ea părăsea teza șubredă a echilibrului etnic, spre a invoca pe ♦♦♦ aceea mult mai sugestivă a frontierei etnice14. Conferinţa de la Paris Teza aceasta era mult mai primejdioasă decât cealaltă. Secretariatul Comisiei Politice și Teritoriale pentru Înainte Ungaria cerea români, acum cerea mai ales România unguri. Deci, cele patru zone erau zone cu majorităţi Discurs pronunţat de dl. Tătărescu, șeful Delegaţiei compacte ungurești, chiar după recensământul românesc române, în faţa Comisiilor Politice și Teritoriale pentru din 1930. Cele patru sectoare întrunite cuprindeau, după Ungaria și România, reunite în ședinţa comună pe statistici, dintr-un total de 486.000 locuitori – 143.000 2 septembrie 1946, ora 16 români și 257.000 unguri, adică 52% unguri și 29% români. În sectorul Oradea – Satu Mare revendicat, erau Domnule Președinte, 28% români și 53% unguri; în sectorul Salonta erau 70% Domnilor, unguri și 24% români; numai în regiunea reclamată din Arad ungurii nu aveau majoritate absolută, dar, totuși, o Cauza pe care delegaţia Guvernului ungar a venit să majoritate relativă: 44% unguri și 36% români15. o pledeze în faţa dumneavoastră a fost dezbătută de mai Argumentele pregătite de delegaţia română pentru multe ori în faţa Justiţiei Internaţionale. Prima judecare a combate prima teză nu mai erau valabile pentru a a fost făcută acum douăzeci și cinci de ani, la Conferinţa doua. Întreaga argumentare trebuia refăcută. De astă de Pace care marca sfârșitul Primului Război Mondial. dată delegaţia română va pune accentul, în apărare, pe Ungaria a pus în valoare atunci teze analoge celor de astăzi unitatea organică, pe interdependenţa economică dintre și le-a susţinut cu argumente practic identice. Auzind aceste centrele mari urbane de la vest pe de o parte și restul revendicări și cântărind aceste argumente, Conferinţa ţării și, mai ales, regiunile imediat învecinate de la est s-a pronunţat dând frontierei occidentale a Transilvaniei pe de alta și – argumentul etnic nu mai era valabil – actuala formă. Un lung proces istoric își găsea astfel o justă pe importanţa vitală a căilor de comunicaţie situate soluţionare. în zonele revendicate. Argumentele acestea se găseau Dezbaterea urma să fi e reluată odată cu aplicarea pe teren în bună parte deja în memoriul de bază întocmit de a acestei sentinţe. Conferinţa de Pace din 1919 a instituit o Pâclișanu cu privire la frontiera de vest, memoriu tipărit Comisie specială având latitudinea de a rectifi ca frontiera pe de delegaţia română de la început și depus la Conferinţa care Tratatul tocmai o stabilise. Această Comisie a examinat miniștrilor de externe ţinută la Londra. Delegaţia din nou cererile Ungariei, vizând, ca și astăzi, o modifi care noastră arăta că România nu posedă în zona de vest decât de frontieră și, după mai multe luni de studii și de anchete orașele acestea, pe când Ungaria poseda, în vecinătatea la faţa locului, ea n-a putut decât să confi rme validitatea frontierei, orașele Debreţin, Solnok, Seghedin etc. Se motivelor care au călăuzit Conferinţa în lucrările sale de mai arăta, în cifre statistice, dezvoltarea acestor orașe sub stabilire a noii frontiere româno-ungare. stăpânirea românească și faptul că, întotdeauna, ele au Douăzeci de ani mai târziu, în ședinţa din 7 mai constituit centrele urbane ale zonei situate la răsărit mai 1946, cei patru miniștri ai Afacerilor Externe, al Uniunii mult decât al zonei de la vest de ele, chiar și în cei patru Sovietice, al Statelor Unite, al Marii Britanii și al Franţei, ani de stăpânire maghiară16. începeau să examineze, din nou această cauză, iar decizia Acest expozeu al lui Gh. Tătărescu a fost pronunţat lor, consacrând-o pe cea de acum douăzeci și cinci de ani, în ședinţa de luni 2 septembrie 1946, după-amiază, aducea actualei frontiere occidentale a Transilvaniei o nouă ședinţă la care a venit și delegaţia maghiară. Delegaţia confi rmare. Contra acestei decizii Ungaria lansează astăzi

70 1 (83) 2019 document studii/documente un nou apel. Reapar, în acest apel, aceleași revendicări care (au rezultat) lungile și au fost examinate și dezbătute acum douăzeci și cinci de minuţioasele lucrări pe ani. Judecate de marii judecători de ieri, aceste revendicări care stabilirea unei linii au avut și astăzi, o judecată identică. Și totuși Ungaria de demarcaţie etnică perseverează, Ungaria face apel. le-a cerut de la experţii Convinsă profund că justiţia a fost pusă, o dată pentru Conferinţei. Trasarea totdeauna în drepturile sale imprescriptibile, România vede frontierei româno-ungare cu cea mai mare uimire deschizându-se un nou proces pe nu a fost rezultatul unui care-1 credea defi nitiv închis. Deschizând această dezbatere, lucru grăbit sau al unei delegaţia Guvernului ungar a crezut, fără îndoială, că decizii arbitrare. face bine. Fie. Vom apăra deci drepturile ţării noastre. Și Încă înainte de vom apăra în același timp, în cursul observaţiilor pe care întrunirea Conferinţei din le vom face, decizia luată, la 7 mai anul acesta, de către 1919, un grup de experţi Ştefan Voitec patru Ministere ale Afacerilor Externe și vom demonstra eminenţi, desemnaţi de că această decizie este sub toate aspectele conformă justiţiei, Guvernul Statelor Unite, au strâns timp de mai multe luni, intereselor vitale ale poporului român și chiar intereselor o documentare completă, în vederea stabilirii unor frontiere poporului maghiar. echitabile și practice. Mărturia autorizată a unuia dintre Vom începe printr-o scurtă trecere în revistă istorică. acești experţi americani, colaborator intim al colonelului Frontiera din 1 ianuarie 1938, care este restabilită prin House, profesorul Seymour, ne informează în această decizia celor patru Ministere ale Afacerilor Externe, este privinţă. Comisia experţilor americani a consacrat o mare frontiera din 1920. Această frontieră, ce este ea de fapt și parte din timpul său studiului tezelor prezente și verifi cării cum a fost trasată? Ea venea să confi rme mai întâi starea lor cu ajutorul numeroaselor statistici. „În principiu și în lipsă de fapt rezultată în urma războiului mondial, în timpul de alte considerente – scrie profesorul Seymour – frontierele căruia popoarele subjugate, puse în mișcare de principiile erau fi xate conform liniei de demarcaţie etnografi că între wilsoniene, au sfărâmat lanţurile sclaviei lor. Slovaci, popoarele interesate. Dar se lua în calcul în același timp croaţi și sârbi, rând pe rând, și-au regăsit astfel libertatea, confi guraţia fi zică a teritoriilor contestate, necesităţile vieţii deîndată ce s-a sfârșit războiul, iar românii nu făceau decât economice normale și considerente care aveau legătură cu să se integreze în acest act de emancipare istorică. Trebuie principalele căi de comunicaţie”. să rectifi c cu această ocazie afi rmaţia delegatului Ungariei Aceiași experţi americani, printre care fi gurau profesorii conform căreia alipirea Transilvaniei la România s-ar fi Coolidge de la Universitatea Harvard, Charles Seymour făcut fără consultarea populaţiilor interesate. de la Yale, Douglas Johnson din Columbia, și-au continuat Adevărul istoric este acela că poporul român, constituind munca la Conferinţa de Pace, în colaborare, de această dată, majoritatea absolută a populaţiei, s-a detașat mai întâi de cu specialiștii unei înalte autorităţi știinţifi ce și morale, Ungaria printr-o declaraţie făcută, la 18 octombrie 1918, desemnate de către celelalte naţiuni aliniate, cum ar fi Parlamentului de la Budapesta, pentru a vota apoi în profesorul De Martonne pentru Franţa; Sir Eyre Crowe, unanimitate, în Adunarea naţională ţinută, pe 1 decembrie Sir James Hoadleam-Morlew, Allen Leeper și alţii pentru 1918, la Alba Iulia, unirea necondiţionată a Transilvaniei Marea Britanie. cu Regatul României. Conduși de voinţa de a stabili frontierele cele mai În 1919, Conferinţa de Pace confi rma acest act de juste și mai viabile, experţii – ca și Guvernele lor – nu au autodeterminare a poporului român din Transilvania, legat ţinut cont de frontiera convenită în Tratatul de alianţă – de pământul provinciei sale care, în pofi da vicisitudinilor încheiat în 1916 între Guvernul român și Puterile Aliate timpului, a știut să rămână o provincie română, populată, incluzând Rusia, frontieră care era trasată mult mai la ieri ca și astăzi, de o majoritate română. Frontiera de la vest, în avantajul României. Proiectul Tratatului de Pace 1920 este o frontieră etnică. Traseul ei coincide pe cât de cuprinzând noua frontieră a fost comunicat Delegaţiei perfect este posibil cu linia de contact dintre elementul român ungare chiar din 15 ianuarie 1920. Această delegaţie a și elementul ungar. Pe cât de perfect este posibil – pentru că putut, prin numeroase memorii și expuneri orale să-și problema unei frontiere etnice nu era ușor de rezolvat. prezinte observaţiile care au fost studiate în profunzime. Vicisitudinile istoriei, luarea în posesie a Transilvaniei Observaţiile și cererile făcute nu erau diferite de cele pe care de către unguri mai întâi și apoi colonizările forţate reprezentantul Ungariei le-a prezentat, zilele trecute în cu unguri și cu germani, au știrbit în mai multe locuri faţa dumneavoastră. omogenizarea maselor române în Transilvania, creând În această privinţă, mi se pare util să amintesc răspunsul în mijlocul acestor mase autohtone insuliţe și enclave de conţinut în scrisoarea trimisă în 6 mai 1920, adresată de elemente străine. Enclava sașilor în special, plasată chiar în președintele Millerand Delegaţiei ungare: „Condiţiile etno- centrul României, la aproape 300 km de frontiera actuală, grafi ce în Europa centrală – se spunea în această scrisoare – făcea imposibilă trasarea ideală a acestei frontiere. De unde sunt astfel încât este într-adevăr imposibil ca frontierele document 2019 1 (83) 71 studii/documente politice să coincidă pe toată întinderea lor cu frontierele Al treilea considerent: teritoriul cuprins între frontierele etnice. Drept urmare – și Puterile Aliate și Asociate nu s-au din 1920 formează o unitate economică din care nu s-ar resemnat fără regret la această necesitate – unele nuclee de putea tăia niciun fragment fără ca acest lucru să producă populaţie maghiară vor fi trecute sub suveranitatea unui alt grave inconveniente în viaţa întregii populaţii. Calea ferată stat. Dar n-am putea profi ta de această situaţie pentru a și drumul paralel care, plecând de la Dunăre, se îndreaptă, pretinde că ar fi fost mai bine să nu modifi căm vechiul statut de-a lungul frontierei occidentale, către nord-est, asigură teritorial”. unica legătură între aceste regiuni ale Transilvaniei. Pe de Guvernul ungar nu s-a limitat totuși la aceasta. În altă parte, regiunile de câmpie traversate de frontieră posedă timpul lucrărilor de delimitare pe teren a frontierei creată resurse alimentare de care regiunile muntoase învecinate de Tratatul de Pace, reprezentantul Ungariei, invocând nu s-ar putea lipsi, schimburile între aceste regiuni având dreptul pe care-l avea Comisia aliată de delimitare de a un caracter complementar dintre cele mai fericite pentru adresa Consiliului Societăţii Naţiunilor un raport privind ansamblul economiei lor. Din punct de vedere economic dispoziţiile Tratatului care, în opinia sa, ar crea undeva o actuala frontieră occidentală a României este vitală pentru nedreptate care ar fi în interesul general să fi e rezolvată, populaţia transilvăneană. a făcut cunoscute, la 7 septembrie 1921, pretenţii foarte Acestea sunt considerentele după care s-au condus apropiate de acelea pe care reprezentantul Ungariei le-a judecătorii de ieri. Și în lumina lor se cuvine să analizăm formulat în faţa dumneavoastră. Comisia de delimitare ultimele pretenţii ale delegaţiei Guvernului ungar. În loc aliată, asistată de reprezentanţii celor două ţări interesate, de prefaţă la aceste reclamaţii delegaţia Guvernului ungar a examinat cu atenţie aceste pretenţii. Membrii Comisiei afi rmă, în ultimul său memoriu că iniţiativa sentinţei de s-au deplasat în aproape toate comunele care făceau obiectul arbitraj de la Viena din 30 august 1940 a fost luată de revendicărilor ungare. Guvernul român de atunci. Această afi rmaţie este cel puţin După o îndelungă și conștiincioasă activitate, delegaţii uimitoare. Puterilor neinteresate au decis, în unanimitate, să menţină Adevărul asupra acestui „dictat” se găsește astăzi în toate în mod ferm linia fi xată prin Tratatul de Pace, în afară memoriile politice, iar istoria l-a înregistrat deja: acest dictat de câteva minime corectări. În nota fi nală a președintelui a fost impus României de către Hitler prin ameninţări Comisiei aliate de delimitare se constată că decizia a fost nedisimulate. A vedea în acest act de violenţă care tindea luată „ca urmare a studiului detaliat, absolut imparţial și în s-o mutileze, o iniţiativă a României, este o sfi dare de întregime obiectiv întreprins de Comisie asupra porţiunilor necrezut a adevărului istoric. La fel de rău fondată este de frontieră rezervate în vederea aplicării eventuale a și interpretarea pe care delegatul Guvernului ungar o dă scrisorii din 6 mai 1920”. faptului că Statele Unite n-au ratifi cat Tratatul din 1920. Este deci clar că, la rândul său, Comisia de delimitare Motivele care au determinat Statele Unite să nu ratifi ce a confi rmat, justeţea trasării frontierei româno-ungare, tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial stabilită după Primul Război Mondial. Contra acestui fapt sunt prea cunoscute pentru ca să mai insistăm aici asupra stabilit se ridică astăzi ultimele reclamaţii ale delegaţiei lor. Tot în loc de prefaţă și pentru a justifi ca pretenţiile Guvernului ungar. Înainte de a porni la o examinare sale teritoriale faţă de România, Guvernul ungar a ridicat a acestor reclamaţii, trebuie să punem în lumină și să grave obiecţii în privinţa tratamentului la care ar fi supuși menţinem de-a lungul dezbaterilor trei considerente care ungurii stabiliţi în teritoriul românesc. Delegaţia română au motivat judecata de ieri și care nu vor lipsi, cred, din ţine să afi rme cu tărie că aceste obiecţii și plângeri, absolut motivaţia celei de mâine. nefondate, nu sunt întocmite decât pentru a crea o impresie Primul considerent: frontiera actuală, trasată în 1920, pe cât de falsă, pe atât de nedreaptă în privinţa situaţiei marchează limita occidentală cea mai puţin avansată a actuale a ungurilor din Transilvania. teritoriului etnic român. Acest teritoriu cuprinde chiar Măsurile luate de Guvernul democratic român pentru a leagănul de civilizaţie unde s-a format, în cursul istoriei, asigura populaţiei ungurești din Transilvania nu numai de naţiunea română, ca și regiunile organizate de această drept, dar și de fapt, un tratament în toate privinţele egal naţiune și transformate de ea într-o entitate economică și celui al populaţiei române, în toate domeniile vieţii colective politică care n-ar putea fi nici divizată, nici chiar știrbită. și individuale, impuneau un cu totul alt răspuns din Al doilea considerent: dacă, în regiunea de frontieră, partea Guvernului ungar. De aceea, afi rmaţiile delegatului infi ltrările sunt puţin mai abundente și micile insule ungare ungur au produs delegaţiei române cea mai vie surpriză. puţin mai numeroase, aceasta se datorește respingerii Într-adevăr, toate libertăţile civice, toate garanţiile date elementului român din bogatele regiuni de câmpie către pentru libera folosire a limbii materne, pentru o justă regiunile de deal și de munte, mai sărace, rezultat al unei participare la administraţie și pentru accesul fără piedici presiuni sistematice de fi ecare zi. Integrarea acestei regiuni la toate activităţile economice sunt pe deplin asigurate în frontierele statului român corespunde necesităţii de a face ungurilor stabiliţi în Transilvania. posibilă dezvoltarea economică a populaţiei române, sărăcită Numărul școlilor de toate gradele și de orice categorie, în odinioară cu intenţie de către regimul ungar. întregime subvenţionate de Statul român și de care dispune

72 1 (83) 2019 document studii/documente astăzi populaţia ungurească din Transilvania, îl depășește redeschiderii frontierelor. Nu putem să aprobăm nicio altă chiar pe cel al școlilor care erau la dispoziţia sa sub regimul încercare care ar ţine, fi e de partea română, fi e de partea ungar. Salariile corpului didactic ungar nu diferă prin ungară să facă încă o dată din Transilvania, prin mijloace nimic de cele de care benefi ciază corpul didactic român. La similare dictatului de la Viena, un focar de război în serviciul fel, clerul și instituţiile religioase se afl ă în grija statului în reacţiunii. Suntem recunoscători Guvernului Groza pentru ceea ce privește funcţionarea și subvenţionarea lor, pe picior eforturile sale în vederea asigurării drepturilor noastre de egalitate cu instituţiile religioase și clerul român. Restul politice, pentru posibilitatea pe care ne-o dă de a ne instrui afi rmaţiilor reprezentantului delegaţiei ungare se bazează în limba maternă și pentru protejarea intereselor noastre pe o informaţie la fel de imperfectă și fără fundament. Este economice”. Iată adevăratele sentimente ale populaţiei inexact că bunurile ungurești ar fi fost confi scate. Este inexact maghiare din România. că ar fi fost făcute discriminări în domeniul economic. Este Trebuie să ne oprim un moment la alte două afi rmaţii inexact că ar fi fost operate expulzări și că ar fi avut loc cuprinse în expunerea delegatului ungur. Prima este aceea arestări arbitrare. că, din 1918 până în 1938, 200.000 unguri autohtoni ar fi Dacă Guvernul român a fost obligat, conform părăsit Transilvania din cauza regimului la care erau supuși. dispoziţiilor Convenţiei de Armistiţiu și instrucţiunilor Cealaltă este aceea că 300.000 unguri din Transilvania Comisiei Aliate de Control, de a lua măsuri de conservare și-ar vedea în prezent refuzată recunoașterea naţionalităţii în privinţa unui bun aparţinând unui număr destul de române. În ceea ce privește prima afi rmaţie, ea este contrazisă restrâns de persoane, care și-au pierdut naţionalitatea chiar de publicaţiile ungurești care arată că cei peste 200.000 română pentru că au urmat și ajutat în mod voluntar de unguri, despre care se vorbește, au părăsit Transilvania forţele fasciste inamice, aceste măsuri au lovit nu numai pe prin emigrare sau prin opţiune (imediat după schimbarea unguri ci și pe românii culpabili de aceeași crimă și, mai ales, suveranităţii), fără niciun fel de constrângere. Cât despre pe membrii minorităţii germane înrolaţi în organizaţiile a doua afi rmaţie, ne vom limita să subliniem că Guvernul naziste. român actual a redat naţionalitatea română tuturor În ceea ce privește reforma agrară reproșurile conţinute ungurilor care o posedaseră înainte de 30 august 1940. în expunerea delegatului ungur nu sunt nici ele mai N-au benefi ciat de naţionalitatea română, cum este de altfel veridice. Vom găsi în Memorandum faptul că Delegaţia natural, numai cetăţenii unguri veniţi în Transilvania sub română a comunicat membrilor celor două comisii date ocupaţia hortystă și persoanele de orice naţionalitate care, precise demonstrând că atât exproprierea, cât și atribuirea solidare cu nazismul, au părăsit Transilvania împreună cu de pământuri micilor cultivatori, sunt făcute fără cea trupele hitleriste și hortyste. Numărul acestor persoane este mai mică discriminare și conform propunerii diferitelor infi nit mai redus decât cifra indicată de Delegaţia ungară. naţionalităţi din comunele respective. Ungurii furnizează, Un memoriu depus de Delegaţia română conţine explicaţii în aceeași proporţie ca și românii, membri pentru toate mai ample asupra acestui subiect. comisiile însărcinate cu aplicarea reformei agrare și sunt Să trecem acum chiar la examinarea pretenţiilor reprezentaţi, până și în Comisia Centrală care funcţionează formulate de delegaţia Guvernului ungar. Prin intervenţia pe lângă Ministerul Agriculturii. Memorandumul la sa din 31 august, delegatul Ungariei renunţa la 22.000 km2 care ne-am referit respinge, de altfel, punct cu punct toate pe care guvernul îi revendicase mai înainte și declară că acuzaţiile formulate de reprezentantul Delegaţiei ungare și Ungaria s-ar mulţumi cu numai 4.000 km2, ceea ce n-ar ne permitem să facem o trimitere la aceasta. fi în concepţia acestui guvern, decât o simplă „reajustare” Trebuie să subliniem, pe de altă parte că plângerile a frontierei. Delegatul Ungariei n-a uitat să precizeze Guvernului ungar sunt în fl agrantă contradicţie cu însăși că această suprafaţă nu reprezintă mai mult de 4% din declaraţiile reprezentanţilor califi caţi ai populaţiei ungare teritoriul Transilvaniei. Astfel, pretenţiile ungare, părăsind din Transilvania, grupaţi în Uniunea Populară Ungară. calea revendicărilor masive, unde întâmpinau rezistenţa de Aceștia au afi rmat în mai multe rânduri că recunosc, în neînvins a realităţilor organice și a principiilor de drept, menţinerea ordinii teritoriale actuale, cea mai sigură urmează calea reclamaţiilor în aparenţă nesemnifi cative. garanţie a liberei dezvoltări și a unei vieţi comune liniștite Delegatul Ungariei și-a califi cat ultima revendicare pentru toate naţionalităţile din Transilvania. Ei și-au ca „modestă”. Este de remarcat că precedenta, cea care exprimat, în același timp, încrederea și satisfacţia pe care le-o pretindea 22.000 km2 era apreciată cu același califi cativ. inspiră politica urmată de Guvernul democratic român faţă Toate revendicările ungare, oricare ar fi ele, sunt modeste. de naţionalităţile etnice. Într-adevăr, rezoluţia Comitetului Să vedem, totuși, care sunt, de fapt, aceste revendicări? Executiv Central al Uniunii Populare Ungare – partid Cei 4.000 km2 recent reclamaţi de Ungaria reprezintă, reprezentând aproape totalitatea populaţiei respective – este adevărat, numai 4% din teritoriul Transilvaniei. Dar întrunit între 15-18 noiembrie 1945, la Târgu Mureș pe acest teritoriu de 4% trăiește, nu un număr corespunzător (Transilvania), proclama între altele: „Suntem conștienţi de locuitori, ci nu mai puţin de 8,5% din totalul populaţiei că problema naţională în Transilvania nu este o problemă transilvănene, fapt care este sufi cient deja pentru a ilustra de frontiere, ci problema însăși a întăririi democraţiei și a importanţa pretenţiei ungare. În plus, acest teritoriu atât de document 2019 1 (83) 73 studii/documente mic cuprinde cele paralizare a vieţii lor economice. Nimic n-ar putea să trei mari orașe: demonstreze mai bine această strictă dependenţă economică Arad, Oradea decât dezvoltarea absolut excepţională pe care aceste orașe au și Satu Mare. cunoscut-o de când au fost alipite la România, în 1918. Să Și acest lucru, cităm câteva cifre foarte elocvente în această privinţă: contrar afi rmaţiei În intervalul dintre 1910 și 1930, populaţia orașului ungare, are Arad a cunoscut o creștere de mai mult de 22%, cea a Oradei pentru România de aproape 29%, cea a orașului Satu Mare de mai mult o importanţă de 47,5% și aceasta în pofi da a cinci ani de război care au extremă. Arad apăsat mult asupra regiunii și cu toate că, de la 1918 la este capitala 1924, numeroși unguri, folosind dreptul lor de opţiune, au judeţului având emigrat în Ungaria. Creșterea numărului întreprinderilor același nume, industriale este încă și mai frapantă: între 1918 și 1940 Petru Groza care se întinde Aradul și le-a dublat trecând, de la 56 la 110, numărul celor pe o suprafaţă de din Oradea s-a ridicat de la 30, în 1918, la 85 în 1940, 6.248 km și numără 424.000 locuitori. Oradea este capitala avem deci, respectiv un plus de 96% și de 183%. judeţului Bihor, a cărui suprafaţă este de 7.467 km2, având În special pentru orașul Oradea, proba cea mai evidentă o populaţie de 510.000 locuitori. În sfârșit, orașul Satu a totalei sale dependenţe faţă de regiunile din est, adică Mare este capitala judeţului Satu Mare, cu o suprafaţă de din restul Transilvaniei ne-a fost furnizată, între altele, 4.242 km2, populat de 295.000 locuitori. Ori, aceste trei orașe, de bilanţul băncilor sale timp de patru ani cât a fost sub centre a tot atâtea mari unităţi administrative și juridice, dominaţia ungară ca urmare a dictatului de la Viena. În constituie, pe de altă parte, pivotul însuși al vieţii sociale, acest interval au funcţionat, la Oradea, 32 institute de economice, culturale și religioase din toată Transilvania credit ungar. Ori, în 1943, plasamentele acestor bănci erau, occidentală. A separa aceste orașe de teritoriul Transilvaniei, la estul frontierei din 1920, adică pe teritoriul român, de ar avea consecinţe care trebuie să neliniștească orice spirit 1.500.715.000 lei, adică de aproape 899 la mie, pe când la obiectiv. Și ar avea ca rezultat, în primul rând, prăbușirea vest de aceeași frontieră, pe teritoriul ungar, ele nu se ridicau imediată a economiei provinciei. Transilvania – un vast decât la 1.518.600 lei, adică puţin mai mult de 1 la mie bazin înconjurat de munţi – nu posedă într-adevăr în abia din totalul plasamentelor lor. partea sa centrală decât un singur oraș important, capitala Aceleași bănci, în aceeași epocă, primeau în depozit sa, orașul Cluj, care îndeplinește o funcţie administrativă și pentru a-i valorifi ca, 337.072.000 lei aparţinând unor culturală de prim ordin, dar a cărui importanţă economică indivizi stabiliţi la est de frontiera din 1920, adică mai este cu mult inferioară aceleia pe care o au cele trei orașe pe mult de 98% și numai 6.527.000 lei aparţinând regiunilor care le reclamă Ungaria. la vest de frontieră, adică mai puţin de 2% din totalul Toate celelalte orașe care au importanţă pentru viaţa depozitelor. Pentru oricine are o cât de mică competenţă în economică a Transilvaniei sunt situate la margine: în sud, materie de economie aceste cifre demonstrează, în mod clar, orașele Brașov și Sibiu, și la vest, tocmai aceste orașe Arad, importanţa specială pe care orașul Oradea și hinterlandul Oradea și Satu Mare. Aceste trei ultime orașe se situează său din est o au unul faţă de altul. Pe de altă parte, cedarea în vecinătatea a trei mari defi lee, la ieșirea în câmpie, pe către Ungaria a teritoriului de 4.000 km2 pe care o reclamă văile Someșului, Crișului și Mureșului. Pierderea acestor Delegaţia ungară, ar da naștere unei totale dezorganizări orașe ar priva o regiune de zeci de mii de km2, de centrele a sistemului de comunicaţii feroviare pentru o mare zonă sale economice naturale, lipsind-o în cele din urmă de orice a Transilvaniei, având în vedere că orașele reclamate de debușeu pentru produsele sale brute și de orice mijloc de Ungaria, fi ind situate pe unica linie de cale ferată care leagă aprovizionare cu produse industriale. Economia celor trei nord-estul de sud-vest și de centrul provinciei sunt noduri orașe în chestiune este strict complementară economiei unei de neînlocuit în reţeaua regiunii; plecând de la Arad, șase vaste regiuni a Transilvaniei. A separa această regiune de linii de cale ferată se îndreaptă în tot atâtea direcţii: de la centrele sale naturale înseamnă a condamna, și pe una și pe Săcuieni, mic oraș aparţinând zonei de 4.000 km2 pleacă cealaltă, la o cădere inevitabilă. trei linii, de la Carei patru și în sfârșit alte patru de la Satu Într-adevăr, cele trei orașe pe care le reclamă Delegaţia Mare. ungară sunt orașe industriale: Aradul posedă, el singur, nu A priva România de calea ferată de interes capital care mai puţin de 110 întreprinderi metalurgice, alimentare, leagă nordul cu sudul Transilvaniei, trecând prin Arad, chimice, textile etc. Oradea posedă 85, iar Satu Mare, are și Salonta, Oradea, Carei și Satu Mare, și de drumul care el un număr considerabil. Ori, private prin cedarea lor către urmează această cale ferată, ar însemna asfi xierea completă Ungaria, de ţinutul din est de unde provin materiile lor a întregii regiuni situate la est, muntoasă, fără comunicaţii, prime și unde-și plasează produsele fabricate, cele trei orașe izolată de restul Transilvaniei printr-o barieră. O simplă vor avea o cădere vertiginoasă, mergând până la o completă privire asupra hărţilor orografi ce, dintre care una, executată

74 1 (83) 2019 document studii/documente în relief și pe care sunt marcate cu alb regiunile cerute de economice, feroviare și celelalte pe care tocmai le-am expus, Ungaria, este pusă la dispoziţia Comisiei, ar ajunge pentru ei și-au menţinut decizia pe care le-o impunea raţiunea. a ne da seama de difi cultăţile geografi ce și tehnice de netrecut Astăzi ca și ieri, cererea Delegaţiei ungare este, din punctul care vor interveni în cazul construirii unei noi căi ferate, nostru de vedere, de neprimit. mai la est. Delegaţia ungară mai cere, apoi, ca [sic!] „Comisia să Această importanţă vitală a centrelor în chestiune decidă să se invite cele două delegaţii pentru a începe negocieri pentru reţeaua feroviară a Transilvaniei este unul dintre directe pe subiectul încheierii tratatelor speciale privind motivele care au determinat Conferinţa de Pace din 1919, protecţia drepturilor minorităţii ungare având garanţia ca și Comisia însărcinată atunci să traseze pe teren frontiera Naţiunilor Unite și asigurarea unei largi autonomii locale româno-ungară, să lase României orașele Arad, Oradea, pentru blocul etnic compact ungar care trăiește în partea Carei și Satu Mare pe care le revendică astăzi pretenţiile estică a Transilvaniei”. Noi nu înţelegem foarte bine sensul ungare. În istoria sa, binecunoscută, a Conferinţei de Pace acestei invitaţii. Conform vederilor delegatului ungar aceste după Primul Război Mondial, tipărită la Londra, profesorul negocieri ar trebui să ducă la stabilirea de legi organice H. Temperley recunoaște spontan că trasarea unei frontiere garantând drepturile populaţiei ungare în România. Dar lăsând Ungariei orașele Arad, Oradea și Satu Mare ar fi fost această legislaţie există deja și ea a permis statului român să în același timp o crimă și o greșeală gravă – „a crime as well satisfacă cu anticipaţie toate cererile pe care Guvernul ungar as a blunder”. A priva Transilvania de aceste orașe, continuă le-a prezentat Guvernului român în privinţa populaţiei profesorul Temperley, ar fi însemnat să se facă imposibilă orice ungare din Transilvania. legătură sigură între nordul și sudul provinciei. Diversele legi române asigură tuturor cetăţenilor Apoi, orașele pe care le reclamă Ungaria îndeplinesc români posibilitatea de a se bucura de drepturile omului și în plus o funcţie culturală indispensabilă. Ele sunt mari de libertăţile fundamentale, îi declară pe toţi egali în faţa centre de învăţământ și, de asemenea, mari centre ale legii și le acordă aceleași drepturi civile și politice, precum vieţii religioase din regiune. Să semnalăm că în ceea ce și aceleași drepturi la admiterea în funcţiile publice și la privește orașul Arad, drag românilor, amintind luptele de exercitarea oricărei profesiuni, fără deosebire de rasă, limbă emancipare politică și culturală pe care le-au dus înaintașii sau religie. Fiecare cetăţean român este singurul în drept lor, nici chiar Hitler, în actul său de mutilare a Transilvaniei să stabilească propria sa limbă maternă sau propria sa prin dictatul de la Viena, n-a îndrăznit să-l atingă. Iată că naţionalitate, imixtiunea oricărei autorităţi sub acest aspect delegaţia Guvernului ungar reclamă totuși astăzi acest oraș. fi ind interzisă și pedepsită. În relaţiile private este permisă Astfel, revendicările teritoriale ale Ungariei ar conduce chiar folosirea oricărei limbi, fără restricţie, iar în comunele și în la decapitarea economică, feroviară, culturală și religioasă circumscripţiile administrative sau judiciare unde 30% din a întregii Transilvanii occidentale și, în consecinţă, la populaţie are o limbă maternă alta decât cea română, ea este dezorganizarea vieţii populaţiilor respective. autorizată să-și folosească limba maternă în raporturile pe Ungaria, în schimb, posedă, deja, în câmpia învecinată care le are cu autorităţile, atât oral, cât și în scris. frontierei, un lanţ al marilor centre urbane: Nyregyhaza, În materie de învăţământ, fără să luăm în calcul școlile Debrecen, Szolnoc, Szeged etc., care vor satisface pe deplin confesionale, învăţământul în limba maternă al elevilor este nevoile economice ale acestei regiuni și care sunt legate asigurat de către stat atât în școlile de primul și de al doilea printr-o cale ferată transversală. Printr-o politică de nivel, cât și în școlile superioare, corpul profesoral fi ind violenţă contra elementului român, de infi ltrări metodice recrutat de preferinţă din cadrul naţionalităţii respective. și de colonizări forţate, regimul ungar a creat odinioară în O universitate de stat de limbă maghiară cu patru facultăţi această parte integrantă a pământului românesc, o situaţie a fost creată la Cluj, capitala provinciei, precum și un etnică artifi cială de care delegatul Guvernului ungar n-a Conservator de muzică și de artă dramatică și două teatre ezitat să profi te. Numai datorită acestei politici de violenţă ungurești de stat, la Cluj și la Târgu Mureș. Ar fi plictisitor elementul ungar din teritoriul reclamat de Ungaria să enumerăm aici numărul și tipul de școli de toate gradele reprezintă astăzi 57% (și nu 67% cum afi rma acum câteva de care dispune populaţia ungară din România, ca și povara zile reprezentantul Delegaţiei ungare) din totalul populaţiei fi nanciară care o reprezintă acestea pentru bugetul atât de de pe acest teritoriu. Din totalitatea celor 483.000 locuitori înglobat în datorii al statului. Este sufi cient să reamintim de pe acest teritoriu numărul ungurilor nu-l depășește pe cel că, în raport cu populaţia română, ungurii din Transilvania al altor naţionalităţi decât cu 67.000 de sufl ete. nu sunt deloc dezavantajaţi; mai degrabă contrariul acestei Cum se poate pretinde serios, că ar fi just, ca în numele afi rmaţii ar fi adevărat. acestei diferenţe de 67.000 de unguri, să spargem unitatea În ceea ce privește cultele, ele se bucură de întreaga libertate organică a patru departamente populate de 157.2000 oameni religioasă, ca și de o largă autonomie în alegerea personalului și să dezorganizăm o întreagă provincie. Artizanii păcii ecleziastic, în stabilirea și administrarea instituţiilor lor de de la 1920 au cunoscut bine situaţia etnică din teritoriul învăţământ confesional și în administrarea patrimoniului reclamat. Știind în același timp cu preţul căror mijloace lor, clerul de orice confesiune fi ind retribuit de stat în mod egal, această situaţie a fost creată și ţinând cont de considerentele la grad sau pregătire egală. Pentru a încheia, vom observa document 2019 1 (83) 75 studii/documente că toate restricţiile directe sau indirecte ale drepturilor state, a adoptat o concepţie mai largă, aceea a protecţiei cetăţenilor pe motiv de rasă, religie sau naţionalitate precum internaţionale a drepturilor omului. Această protecţie are, și orice incitare la exclusivism, la ură sau la dispreţul unei în vechiul sistem de protecţie a minorităţilor, superioritatea rase, religii sau naţionalităţi sunt sever pedepsite de lege. de a institui un regim egal pentru toţi, majoritari, ca și Iată starea noii noastre legislaţii. minoritari și de a apăra omul luat ca atare, fără distincţie Având în vedere faptul că Guvernul român asigură, chiar de rasă, sex, limbă sau religie. România declară că ea acceptă de pe acum, din punct de vedere politic, economic, cultural nu numai toate garanţiile internaţionale prevăzute într-un și religios satisfacerea integrală a necesităţilor populaţiei astfel de domeniu prin Cartă, dar că acceptă, de asemenea, ungare din Transilvania, el este îndreptăţit să considere orice procedură nediscriminatorie, destinată să completeze, că nimic n-ar putea justifi ca dacă este cazul, astfel de cererea unei autonomii garanţii. Dar ea n-ar putea locale în favoarea populaţiei să accepte un sistem care maghiare din Transilvania amintește de vechiul statut al orientală. O astfel de soluţie, minorităţilor, stabilit după complet contrară structurii Primul Război Mondial, politice a Statului român, care n-a dat rezultate fericite organizat pe baze unitare, căci, populaţiile minoritare, n-ar fi decât o sursă de departe de a găsi în acest anarhie și de dezorganizare statut o încurajare pentru administrativă. Ea nu s-ar activitatea lor constructivă, putea aplica Transilvaniei au văzut în aceasta mai care formează un tot degrabă un îndemn la organic și ale cărei condiţii rezistenţă și la agitaţie, de dezvoltare cer un regim pe care forţele revizioniste legislativ și administrativ le-au exploatat la maximum. uniform. Greșeala de a reîncepe o astfel În mod evident lipsită de de experienţă ar fi gravă. orice fi nalitate practică, spre A introduce în unele ce ţel poate să tindă invitaţia tratate, cum ar fi acesta Guvernului ungar? Noi nu al nostru, măsuri speciale vedem niciunul. pentru o singură categorie 1947. Generalul Dumitru Dămăceanu la Conferinţa de Pace de la Paris Totuși, în plus faţă de acest de state ar da naștere la o motiv, Guvernul român n-ar putea accepta din principiu, condiţie de inegalitate dăunătoare colaborării și înţelegerii această invitaţie. Ţinând cont de natura relaţiilor care internaţionale. Umanitatea n-ar putea să se divizeze în state există în prezent între statele suverane, a obliga Guvernul cu minorităţi protejate și în state cu minorităţi neprotejate. român să discute cu alt guvern probleme de organizare Această situaţie ar fi în contradicţie absolută chiar cu interioară sau să legifereze sau să administreze sub infl uenţa principiile fundamentale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite discuţiilor care ar putea să apară ca injoncţiuni, ar însemna și ar genera o sursă permanentă de agitaţie și de tulburări. să-l expunem unei imixtiuni care ar conduce la o abdicare Aceste considerente nu permit României să subscrie la de asemenea natură, încât niciun om responsabil de destinele propunerile cuprinse în punctele 2 și 3 ale concluziilor unui stat independent n-ar putea să se oprească. Odată formulate de reprezentantul Delegaţiei ungare. Pentru a încheiată pacea, România nu va refuza desigur, niciodată, încheia, Delegaţia ungară, prin vocea reprezentantului său, să înceapă schimburi de vederi amicale cu Ungaria asupra a declarat că poporul ungar dorește pacea. Pacea! tuturor problemelor relative la consolidarea relaţiilor România o dorește de asemenea. Ea a probat acest între cele două ţări. Dar a discuta astăzi cu Guvernul lucru prin fapte, prin grelele sacrifi cii la care a consimţit ungar soluţionarea problemelor care interesează exclusiv pentru ca pacea și înţelegerea să se instaureze în lume. Și politica internă a României și probleme care ating regimul aceste sacrifi cii o îndreptăţesc să ceară altor popoare să se cetăţenilor români, aceasta ar crea în mod sigur o stare supună marilor comandamente pe care ea însăși le respectă. de confuzie având consecinţe neașteptate pentru ordinea Noua lume, la edifi carea căreia vrem să cooperăm cu toate internă și pentru consolidarea statului român. puterile, n-ar putea să se stabilizeze și să dureze decât dacă Pe plan internaţional, Carta Naţiunilor Unite, ţinând vor fi extirpate toate forţele șovinismului și toate forţele cont în egală măsură de tristele experienţe avute între cele două egoismului. Ar trebui poate ca toate popoarele să-și facă războaie în ceea ce privește tratatele care, între 1919-1920, un examen și chiar o revizuire a conștiinţei lor. România, au impus obligaţii faţă de minorităţi unei singure categorii dinspre partea sa, a făcut această revizuire. Este rândul de state în detrimentul principiului egalităţii juridice dintre Ungariei să o facă pe a sa. Poporul român din Transilvania

76 1 (83) 2019 document studii/documente vrea să uite, pentru totdeauna, umilinţele și suferinţele pe fost decimate. Soldaţii noștri au căzut pentru libertatea lumii care le-a suportat de la poporul ungar de-a lungul timpului. și pentru libertatea Transilvaniei. Pentru că Transilvania a Astăzi, noi nu suntem decât două popoare care căutăm fost promisă armatei române. Cei care au murit știau că vor calea reconcilierii defi nitive, două popoare care doresc, pe muri pentru libertatea întregii Transilvanii. Acești morţi deasupra prăpastiei urii și luptelor de altădată, să-și întindă așteaptă să fi e ţinută promisiunea care le-a fost făcută, o mâna prietenește. Dar această reconciliere nu se va putea promisiune a cărei îndeplinire este întârziată de o ţară care înfăptui altfel decât prin respectul Dreptului: prin respectul până în ultima clipă, cot la cot cu soldaţii hitleriști, a luptat frontierelor Transilvaniei, prin respectul independenţei și contra soldaţilor libertăţii. Aceasta nu poate fi . Aceasta nu suveranităţii poporului român. Pentru aceste frontiere și trebuie să se întâmple. A reţine reclamaţiile ungare, aceasta pentru această independenţă, România, în ultima fază a ar însemna o atingere a moralei internaţionale și ar fi o războiului, și-a lansat contra Germaniei și Ungariei toate eroare funestă pentru istorie. forţele vitale. Pentru acest război de eliberare a lumii, Aceste ultime cuvinte ale Delegaţiei române vor fi de naţiunea română și-a mobilizat toate rezervele de oameni mulţumire către Comisia care i-a permis, apărând în și ultimele sale disponibilităţi materiale. Paisprezece divizii același timp interesele Patriei sale, să se exprime în deplină române complet echipate au cooperat în lupta care trebuia să libertate și sinceritate. Vă rămânem profund recunoscători. permită lumii să scuture jugul nazist, iar Transilvaniei să Ca o concluzie a expunerii noastre, Guvernul român declară scape de jugul hortyst. Timp de opt luni soldaţii români au că orice act, care tinde să modifi ce frontiera româno-ungară, luptat cot la cot cu glorioșii soldaţi sovietici contra armatelor ar echivala cu distrugerea unei opere de justiţie și cu crearea hitleriste și a armatelor hortyste. unui nou focar de tulburare în această parte a Europei – și Pierderile suferite de soldaţii noștri le-am enumerat că orice act destinat să antreneze Guvernul român într-o într-altă parte. 120.000 de morţi și răniţi au căzut pe colinele dezbatere asupra politicii sale interne și a legilor sale Transilvaniei, în câmpiile Budapestei și în văile din Tatra. organice ar fi considerat de către acesta ca aducând atingere Și chiar sub zidurile orașelor Arad, Oradea și Satu Mare, independenţei sale și suveranităţii sale. De aceea noi cerem să pentru care astăzi Ungaria își dispută cu noi suveranitatea, binevoiţi să confi rmaţi decizia din 7 mai 1946 a celor patru sub zidurile acestor orașe, deci și pentru eliberarea lor, soldaţii miniștri ai Afacerilor Externe și să respingeţi revendicările noștri și-au vărsat sângele, iar diviziile noastre de elită au Delegaţiei ungare17.

Romania and the Peace Treaty from Paris (1947) - Aspects concerning the Contribution of the Romanian Delegation to the Solving of the Frontier between Romania and Problem Adrian Deheleanu, Ph.D. Abstract: Romania’s placing within the area of Soviet domination was the result of the Peace Conference in Paris, which was basically held during the second half of 1946, as organized on special commissions concerned with political, military, territorial and economic matters, the “solving” of which, in point of means and priorities, was to be pre-established on Moscow, London and Washington. As for Romania, a lot of noise was made mainly around the issue of the regime in within the future confi guration of the western border. Hungary took great eff orts to make sure that the Conference would solve three problems of interest for it: the „adjustment” of the western frontiers, Transylvania’s autonomy and guarantees for the protection of the Magyar minority in Romania; the Romanian government was very specifi c about those claims, at the Conference, in that the Democrat Hungarian Government - contrary to its promises to give up imperialism and adopt an honest policy of economic, cultural and social cooperation with the neighbouring countries, was still ready to adopt the old principles and methods which had been an obstacle for the establishing of peace and for the development of a fruitful cooperation in this part of Europe. Keywords: Peace Treaty, Paris, delegation, border, dictate, territory, committee, speech.

NOTE

1Muzeul Naţional al Banatului. 8 A.M.A.E., Fond Conferinţa de Pace de la Paris, 1946, vol. 74, f. 300. 2 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond Casa 9 Ibidem, f. 301. Regală. Diverse, dosar nr. crt. 32/1944, f. 1. 10 Ibidem, f. 302. 3 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E.), Fond 11 Ibidem, f. 305. Conferinţa de Pace de la Paris, 1946, vol. 69, f. 324. 12 Ibidem, f. 306. 4 Ibidem, vol. 72, ff. 103-119. 13 Ibidem, f. 311. 5 Ibidem, vol. 74, ff. 281-289. 14 Ibidem, f. 315. 6 A.N.I.C., Colecţia Microfi lme SUA, nr. 579-625. 15 Ibidem, f. 318 7 Academia Română, Istoria Românilor, vol. IX, Românii între anii 1940-1947, 16 Ibidem, f. 321. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2008, pp. 1072-1073. 17 Ibidem, vol. 73, ff. 10-26. document 2019 1 (83) 77 studii/documente În elita infanteriei marine COLONELUL CONSTANTIN BUCELEANU

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU1

iul Floarei și al preotului Petre Buceleanu, din 131 de cursanţi.În perioada 1-13 septembrie 1924 a Constantin Buceleanu s-a născut la urmat cursurile Școlii de Legături și Transmisiuni. F6 septembrie 1899 în satul Săpunari, jud. La 10 mai 1925 a fost înaintat la gradul de locotenent. Călărași. După absolvirea a cinci clase la Școala La 15 noiembrie 1925 s-a căsătorit la Călărași cu elementară din Săpunari, comuna Lehliu (1912), a domnișoara Elena Lambru și a avut o fi ică, Violeta-Ioana, urmat cursurile născută pe Liceului 17 iunie 1928, Teoretic la Predeal. „Alexandru La 1 octom- Hajdeu“ din brie 1926 a Buzău, pe care fost mutat l-a absolvit comandant în anul 1916. de pluton la A intrat în Batalionul 4 armată în Vânători de anul 1919, ca Munte din voluntar la garnizoana Școala Militară Predeal. de Educaţie În „Foaia Fizică din calificativă” pe București. anul 1926/27 Între anii (1 noiembrie 1921 și 1922 a 1926-31 urmat cursurile octombrie Școlii Militare 1927), de Ofiţeri colonelul de Infanterie Stoenescu, nr. 1 din comandantul Capitală, unde Batalionului IV a mai făcut un an de curs complimentar, la 1 iulie 1922 Vânători de Munte aprecia că este Sănătos și rezistent, fi ind înaintat la gradul de sublocotenent. poate suporta greutăţile unei campanii. Ofi ţer înzestrat cu o inteligenţă vie, foarte conștiincios, muncitor, tenace și O carieră asumată perseverent în sfera sa de acţiune. Foarte sârguitor la studii. Și-a început cariera în calitate de comandant de pluton Cunoaște foarte bine spiritul regulamentelor armei și posedă în cadrul Regimentului 23 Infanterie, în garnizoana un prea frumos capital de cunoștinţe profesionale și generale. Călărași. La data de 1 aprilie 1923 i s-a încredinţat Educaţie morală foarte îngrijită, modest, demn și disciplinat. comanda plutonului 2, corespunzător Companiei a 2-a Caracter blând dar destul de serios, sincer și statornic în toate administraţie din Compania 1 recruţi. A condus acest manifestările sale. Iubește cu deosebită căldură soldatul și tot pluton în perioada școala de pluton și companie. cu deosebită grijă se ocupă în a-l forma sub raportul educaţiei, Disciplinat, punctual și cu multă dragoste și putere de disciplinei și pregătirii lui de război. În acest an a instruit muncă, s-a ocupat îndeaproape de plutonul său, l-a prezentat recruţii Companiei de Mitraliere, unde pentru prima oară a la inspecţia primei perioade și rezultatul a fost mulţumitor – aplicat noul Regulament al mitralierelor și totuși a realizat aprecia comandantul Batalionului II, maiorul Popârlan. rezultate admirabile prin priceperea deosebită și sistemul Posedă bune cunoștinţe și cu multă dragoste de a și le completa. de lucru întrebuinţat. În perioada I-a, a II-a și în epoca Dotat cu calităţi fi zice și absolvent al Școlii de Educaţie manevrelor a comandat pe rând Compania de mitraliere și Fizică, e un prea bun educator fi zic, ocupându-se îndeaproape de trăgători, unde, de asemenea, a arătat aceeași destoinicie și de această categorie de instrucţie, dând și din acest punct de sub raportul conducerii. Este un eminent ofi ţer de infanterie, vedere bune rezultate2. distingându-se cu totul prin însușirile sale alese. Îmi fac o prea La 1 septembrie 1924 a absolvit Școala Specială de plăcută datorie a propune pe acest valoros ofi ţer a se prezenta Infanterie din Sfântu Gheorghe, clasându-se al 67-lea la examenul de admitere în Școala de Război3.

78 1 (83) 2019 document studii/documente În „Foaia califi cativă” pe anul 1929 (1 noiembrie 1928- În „Foaia califi cativă” pe anul 1933 (1 noiembrie 31 octombrie 1929), colonelul Grigoriu, comandantul 1932-31 octombrie 1933), colonelul Karin, comandantul Batalionul IV Grăniceri aprecia că: Are toate însușirile unui Regimentului 4 Grăniceri evidenţia: Inteligenţa vie, foarte bun ofi ţer de câmp. Foarte energic, cu multă voinţă și judecata formată clară, concepţie aleasă! Cu o frumoasă perseverenţă în îndeplinirea unei însărcinări.Inteligent, cu o cultură generală și stăpân pe cunoștinţele profesionale, bine judecată clară și cu mult bun simţ în rezolvarea situaţiilor tactice însușite și bine sistematizate.Rezolvă bine și cu ușurinţă și în aplicaţiile pe hartă.Cultura generală îngrijită și cu tendinţă problemele tactice. A luat parte și la aplicaţiile în teren de îmbogăţire, cea profesională bazată pe cunoașterea precisă cu batalionul și regimentul, în calitate de comandant de și temeinică a regulamentelor armei și aplicarea lor cu multă companie, dovedind că are practica terenului, sânge rece și că pricepere.Ofi ţer disciplinat, bun camarad, cu mult devotament și este hotărât.Foarte muncitor și devotat serviciului. Până la spirit de sacrifi ciu pentru instituţie și șefi . Duce o viaţă modestă, 1 aprilie 1933 a îndeplinit serviciul de ofi ţer cu cazarmarea, de demnă și plină de moralitate. Conduită corectă. Anul acesta a care s-a ocupat cu râvnă și cu pricepere de bun gospodar.Datorită continuat să comande cu multă destoinicie plutonul de pușcași al acestor calităţi, cât și faptului că este foarte corect, la 1 aprilie Companiei 13, cu rezultate prea bune sub raportul tragerii. Îi 1933 i-am încredinţat Serviciul aprovizionării. Spiritul aduc aceleași elogii ca anul trecut. În subperioada Școlii companiei său de prevedere și grija ca nimic să nu lipsească oamenilor, și a plutonului au făcut ca toate a instruit și unităţile acestui comandat regiment, plutonul de înșirate pe o recunoaștere distanţă de cu multă 500 km, să competenţă, aibă la vreme dând rezultate tot ce le trebuie excelente, mai pentru hrănirea ales sub raportul oamenilor și rezistenţei lui a animalelor. în munte – A luat parte orientare. A la manevrele comandat în regale din nenumărate regiunea rânduri Roșiorii de compania cu Vede-Craiova, efecte de război, ca ofiţer cu dând dovadă aprovizionarea de o pregătire Regimentului completă și 4/7 Manevră, cu frumoase cu care ocazie a aptitudini pentru gradul de căpitan și comanda companiei. În dovedit: mare rezistenţă fi zică; perfect călăreţ; un desăvârșit afară de aceste însușiri și calităţi, locotenentul Buceleanu este organizator în ceea ce privește încadrarea serviciului; echiparea un foarte bun schior și alpinist, meritând cu prisosinţă să stea trăsurilor, atelarea cailor și funcţionarea împrospătărilor. Spirit în trupele de munte. A instruit și antrenat patrulele de schi ale prevăzător, cu mult simţ al realităţii, cu metodă practică în Batalionului IV V.M., care la concursurile pe trupele de munte a lucru. De la îmbarcarea regimentului spre zona de manevră dat rezultate strălucite.În concluzie, locotenentul Buceleanu este și până la înapoierea în cazarmă, acest ofi ţer nu a cunoscut ce un ofi ţer distins și îl caracterizez: Merită a înainta la gradul de sunt oboseala și menajamentul, fi ind continuu preocupat de căpitan, fi ind propozabil 4. ideea hrănirii trupei și animalelor, în condiţii cât mai bune. Pe 1 aprilie 1931 a fost mutat la Regimentul 4 Graţie spiritului său practic și a culanţei, Regimentul a fost la Grăniceri Deva, iniţial ca ofi ţer cu aprovizionarea. În timp împrospătat cu subzistenţe, deși depozitele diviziei de la „Nota de carnet” regăsim următoarele referinţe: Extrem de mare distanţă nu ne ofereau decât pâine, orezul și grăunţele, rezistent și sănătos. Un alpinist desăvârșit de iarnă și vară și celelalte subzistenţe trebuind să fi e procurate prin exploatare un schior de rasă.Aptitudinile sale militare sunt la înălţimea locală. Priceperea în materie de administraţie, spiritul de unui foarte bun căpitan din Armata Română. Putere de prevedere, munca fără preget și grija pentru bunul trai al muncă de neîntrecut, ofi ţer de caracter. Ofi ţer foarte capabil. trupei mă îndreptăţesc să aduc elogii acestui valoros ofi ţer și Cultura generală și profesională destul de îmbogăţită5. să-l caracterizez: merită a înainta la alegere6. După un an, a fost numit ofi ţer cu cazarmarea și Ca urmare, la 1 ianuarie 1934 a fost înaintat la gradul ulterior comandant de companie. de căpitan. document 2019 1 (83) 79 studii/documente La 1 aprilie 1934 a fost numit comandant al Până la 1 iulie 1936 a comandat Compania de pază, Companiei 3 Grăniceri Pecica, jud. Arad. În „Foaia ulterior fi indu-i încredinţată Compania de instrucţie. calificativă” pe anul 1934 (1 noiembrie 1933- În „Foaia califi cativă” pe anul 1937 (1 noiembrie 1936- 31 octombrie 1934), comandantul Regimentului 4 Grăniceri 31 octombrie 1937), colonelul C. Benghiu, comandantul consemna: Sănătate perfectă, rezistenţă remarcabilă. Îi plac Regimentului 4 Grăniceri „Horia“ evidenţia faptul că sporturile și este un excelent schior. Deși mic de statură, impune este sănătos și foarte rezistent. Bun călăreţ. Trage foarte în faţa frontului.Inteligent și cu judecată formată. Concepţie bine cu pușca. A luat parte la concursul pe brigadă din acest clară, expunere frumoasă. Educaţia militară curat ostășească. an. Ţinută îngrijită. Cu prestanţă în faţa trupei.Cu foarte Foarte energic și hotărât. Muncește mult și din convingere. bune aptitudini în teren, pe care-l întrebuinţează fast în Cu metodă și întotdeauna cu rezultate pozitive. Disciplinat folosul misiunii primite și în care își conduce unitatea cu toată și respectuos. Cu mult spirit de prevedere, plin de iniţiativă, hotărârea și energia. Ofi ţer care își păstrează sângele rece în previne din vreme orice este în legătură cu binele serviciului. Cu orice situaţie s-ar găsi. Dotat bine cu simţul prevederii și al o bogată cultură generală și bine însușită și cu o solidă pregătire iniţiativei. Are o putere de muncă de admirat și o voinţă profesională. Cunoaște foarte bine regulamentele armei, în de fi er. Concepe bine și clar. Caracter desăvârșit. Dotat cu special ale mitralierei și le aplică cu multă pricepere. […]Graţie o inteligenţă vie și cu o judecată foarte bine echilibrată, dă inteligenţei sale, a lucrării fără preget și a cunoștinţelor speciale dovadă de foarte mult bun simţ și spirit de metodă.Cultură obţinute în cursul iernii la Școala de Grăniceri pe brigadă, a generală bine formată, iar profesional, pentru gradul său și cel reușit ca în scurtă vreme să se repună la curent cu întregul imediat superior, foarte bine pregătit, cunoscând și aplicând serviciu de frontieră, să aibă compania în mână și să activeze cu toată temeinicia prescripţiunile regulamentare. Este un cu competenţă în toate ramurile serviciului. În toamna acestui foarte bun instructor și educator al unităţii sale, dovedind an a luat parte la manevrele regale în regiunea Alba Iulia- și un simţ pedagogic foarte bine dezvoltat, bazat pe bune Halmagi, în calitate de comandant al Companiei 4 Mitraliere cunoștinţe de psihologie. Foarte disciplinat. Autoritar și cu în Batalionul 15, atașat pe lângă Grupul 6 Vânători de Munte. prestigiu, rezultat al prea bunei sale pregătiri.Foarte bun Ca fost ofi ţer de elită în vânătorii de munte, a adus o reală camarad, cu simţul onoarei, curajului militar și al răspunderii contribuţie batalionului din care a făcut parte și cu această foarte bine însușite. Plin de demnitate și moralitate.Integru ocazie a dovedit încă o dată – cu toate greutăţile operaţiunilor în serviciu. Modest și manierat. Ordonat în felul vieţii și în munţi – rezistenţa fi zică remarcabilă, multă pricepere în chibzuit în cheltuieli. Om dintr-o bucată. Purtare exemplară. diferitele situaţii, energie și grijă mare de soldaţii ce-i comandă. Sociabil. Bun executant al ordinelor. Sincer cu șefi i, drept cu În rezumat, este un ofi ţer foarte bun și de nădejde7. subalternii, cărora le dă toată atenţia și le poartă de grijă9. În „Foaia califi cativă” pe anul 1935 (1 noiembrie 1934- Un an mai târziu, același comandant de regiment 31 octombrie 1935), colonelul Cernătescu, comandantul consemna în „Foaia califi cativă”pe anul 1938 (1 noiembrie Regimentului 4 Grăniceri constata:sănătos și rezistent. Cu 1937-31 octombrie 1938): […]Însușirile sale reliefate în multă prestanţă în faţa trupei.Foarte bun călăreţ. Excelent activitatea din acest an m-au convins că este ofi ţerul care schior. Cu frumoase aptitudini militare. Cu multă energie merită întreaga atenţie a șefi lor săi. În acest an a comandat în comanda unităţii care, dublată de o muncă demnă de Compania a 4-a Mitraliere, în care comandă s-a afi rmat ca toată lauda, obţine frumoase și rodnice rezultate. Hotărât un perfect instructor și educator al unităţii sale, muncind cu și cu voinţă de a realiza. Caracter format. Este inteligent, mult zel în pregătirea instructorilor și a recruţilor săi, dând cu o bună judecată. Lucrează metodic și cu mare prevedere. rezultate foarte bune atât la sfârșitul perioadei a III-a, ca Cunoaște foarte bine regulamentele armei și se ocupă serios instructor, cât și la sfârșitul perioadei I de instrucţie, în ceea pentru pregătirea sa profesională. Cultură generală bine ce privește pregătirea recruţilor unităţii sale, rezultate care însușită. Lucrările date le-a rezolvat cu multă pricepere și și-au găsit o perfectă aplicare în aplicaţiile din perioada discernământ. În timpul perioadei Școlii de companie din a III-a de instrucţie, când subunităţile companiei sale, fi e că acest an, a comandat o zi o companie de instrucţie într-o au lucrat încadrate în misiuni, la diferitele companii pușcași, aplicaţie, după programul stabilit, dând dovadă că aplică fi e că au lucrat în situaţii direct sub ordinul comandantului tot așa de bine regulamentele. Educaţie militară foarte de companie, au dovedit o sănătoasă pregătire de război, atât frumoasă. Disciplinat. Corect, demn și moral. Bun camarad. din punctul de vedere al execuţiei primare, a comenzilor, cât Comandă compania pe frontieră cu multă pricepere și și din punctul de vedere al disciplinei, ordinii și al rezistenţei conștiinciozitate. La inspecţiile ce am făcut, am constatat de care oamenii săi au dat dovadă. Un foarte bun cunoscător că se ocupă îndeaproape de traiul oamenilor, de materialul al metodei de instrucţie, procedează pedagogic, cu mult tact statului, precum și de localurile unităţilor, dând dovadă de în predarea ei. Cunoaște bine administraţia companiei bun organizator și gospodar, scoţând în relief calităţi care și lucrează cu toată corectitudinea. Remarcabil în simţul nu-i pot aduce decât laude. Cinstit în mânuirea fondurilor datoriei, a făcut foarte multe îmbunătăţiri la companie, unităţii sale. Întreţine instrucţia și disciplina în unitatea sa prezentând-o întotdeauna în cea mai perfectă ordine. A luat în condiţii foarte bune. În concluzie: Foarte bun ofi ţer și foarte parte la Școala ofi ţerilor în corp, lucrând în grupa căpitanilor, bun comandant de companie8. rezolvând, în calitate de comandant de batalion, problemele

80 1 (83) 2019 document studii/documente puse în aplicaţiile „Marșul și instrucţia într-un atac de criză, căpitanul Buceleanu s-a distins prin răspunsuri judicioase. cu mijloace motorizate”, „Detașament înaintat cu misiunea Cultura militară și cea generală bine orientate12. de a asigura instalarea pe o poziţie de rezistenţă a unei mari Referindu-se la această perioadă, în „Autobiografi a” unităţi”, „Detașament cu misiunea de a asigura trecerea datată 4 aprilie 1951, colonelul în rezervă Constantin peste un curs de apă a unei unităţi“. A întocmit lucrări bine Buceleanu preciza: n-am luat parte la nicio mișcare îngrijite și studiate, dovedind că posedă foarte bune cunoștinţe antipartinică, din contră, eram în 1940 căpitan în tactice și aplică cu temeinicie prescripţiile regulamentare. În Regimentul 38 Infanterie și mă găseam în comuna Isaccea discuţii, s-a arătat întotdeauna foarte bine pregătit. De la din Tulcea, unde comandantul regimentului, colonelul 5 la 31 iulie a.c., a condus Școala șefi lor de pichete în regiment, Moldoveanu Aurelian, în prezent mort, m-a ales pe mine, cu obţinând foarte bune rezultate. În subperioada Școlii de compania ce comandam, să fi u gata a reprima orice mișcare batalion a comandat batalionul, dovedind energie și pricepere legionară; în acest scop am stat cu compania mai mult timp în conducerea batalionului în câmpul tactic. De asemenea, în în stare de alarmă13. aplicaţia „Trecerea unui curs de apă în prezenţa inamicului“ a La 17 august 1940 a reușit la examenul pentru gradul comandat Compania mitraliere de maior, colonelul Moldeanu, divizionară, când a dovedit o comandantul Regimentului 38 perfectă înţelegere a misiunii Infanterie propunându-l la sale, manevrând judicios focul înaintare la gradul de maior mitralierelor sale în sprijinul „la alegere”. trecerii. Pe timpul de la 2 la Comandantul Brigăzii 12 octombrie a.c., cât a fost pe 10 Infanterie, colonelul zona de concentrare a Diviziei D. Tudosiu, remarca: a 14 a comandat Compania a 4-a comandat Compania de mitraliere, dovedind că este un armament greu batalionar cu bun consilier tehnic al plasării foarte bune rezultate: oameni frontului mitralierelor. Din bine instruiţi, educaţi și însufl eţiţi felul priceput cum se comportă de simţul datoriei. În sectorul în conducerea de trupe în teren, dunărean, a fost însărcinat cu m-am convins că acest căpitan comanda Subgrupării tactice are capacitatea de a comanda Garvăn, iar apoi cu comanda un batalion în orice situaţie de Detașamentului Luncaviţa. În război10. ambele însărcinări speciale, a dat dovadă de energie, simţ tactic În perioada 1 noiembrie 1938-31 ianuarie 1939, și depline cunoștinţe pentru a comanda arme întrunite. […] căpitanul Buceleanu a comandat Compania a 4-a Merită a înainta la gradul de maior14. Mitraliere, iar ulterior Compania a 12-a Mitraliere Salonta. În „Foaia califi cativă” pe anul 1940, comandantul În „Foaia califi cativă” pe anul 1939 (1 noiembrie 1938- Diviziei 10 concluziona: s-a afi rmat în regiment ca unul 31 octombrie 1939), colonelul Gheorghe Constantinescu, din cei mai destoinici căpitani. Bine pregătit pentru comanda comandantul Regimentul 4 Grăniceri „Horia“ consemna: batalionului. Merită a înainta la alegere15. Disciplinat, foarte bun camarad, cu autoritate și prestigiu, La 1 ianuarie 1941 a fost înaintat la gradul de maior, simţul datoriei, onoarei și curajul răspunderii dezvoltate la iar la 15 martie 1941 a fost repartizat Regimentului maxim. Devotat până la sacrifi ciu, loial, demn, moral, integru, Infanterie Marină din Reni, îndeplinind funcţia de cinstit, modest, duce o viaţă liniștită și o conduită model 11. comandant al Batalionului 17 Infanterie Marină în satul Cu Marina Regală, în campanie Rosetti, din fostul judeţ Tulcea. Începând cu 6 decembrie La 1 octombrie 1939 a fost mutat, la cerere, comandant 1941 și până în luna aprilie 1944 a activat în funcţia de de companie și, ulterior, de batalion, la Regimentul 38 comandant al Batalionului de Instrucţie, la reședinţa Infanterie Brăila. Regimentului de Infanterie Marină cu garnizoana la Din „Foaia califi cativă” pe anul 1940 (1 noiembrie Reni, locuind într-o cameră modestă a clădirilor din 1939-1 iunie 1940), afl ăm că tânărul căpitan Constantin incinta portului. Buceleanu îndeplinește funcţia de comandant al Companiei De la 15 martie la 22 iulie 1941, maiorul Buceleanu Mitraliere și ţine locul la comanda batalionului. În această a fost comandant al Batalionului 17 Infanterie Marină funcţie, căpitanul Buceleanu a dovedit distinse calităţi sub și al Sectorului Periprava. În „Nota de carnet” semnată raportul rezistenţei fi zice; aptitudini din cele mai bune pentru de comandorul Constantin Vlădescu, acesta subliniază executarea comenzii, bun instructor și un priceput ofi ţer în că la 22 iunie 1941 a fost mobilizat în aceeași calitate și cunoașterea mitralierelor; pe teren, la trasarea poziţiilor, a timp de o lună a rezistat cu unitatea sa la toate atacurile dovedit distinse cunoștinţe tactice, o deosebită atenţie pentru inamice. În sectorul său a fost distruse șase vedete fl uviale executarea diferitelor lucrări. În aplicaţiile tactice în câmp, inamice, un remorcher și mai multe șlepuri. A organizat cu document 2019 1 (83) 81 studii/documente succes mai multe incursiuni în maiorul Buceleanu a avut următoarele misiuni: apărarea zona Deltei Chilia, reușind litoralului limanului Nistru de la Palanca la Cetatea Albă să ia prizonieri și să aducă inclusiv; prinderea fugarilor din Ucraina, prin sistemul informaţii precise asupra de patrulare și pândă; apărarea Insulei Carolina-Bugaz forţelor inamice. La 21 iulie contra debarcărilor inamice, asigurând spatele și fl ancul 1941, în urma acţiunilor armatelor ce operau în Transnistria; ocuparea și apărarea Detașamentului Maritim portului Odessa. În marșurile ce a executat de la Cetatea nr. 1, trece cu batalionul la Albă-Palanca, Palanca-Cetatea Albă, Cetatea Albă-Bugaz, Vâlcov și, în marș forţat, Bugaz-Odessa s-a remarcat prin disciplina marșului, atinge Tătărăștii, apoi trupa de sub comanda sa dând dovadă a fi antrenată. Bugazul. Pentru toate aceste Aprovizionarea și administrarea unităţii de sub comanda fapte de arme, Batalionul 17 sa s-au făcut în condiţii excelente, deși nu era unitate Aici în grad de locotenent-colonel Infanterie a fost citat prin îndivizionată și aprovizionarea se făcea prin mijloace Ordin de Zi pe armată.Ofi ţerul a fost propus la decorare proprii. În toate, misiunile primite au fost executate excelent cu ,,Steaua României” clasa a V-a cu panglică de Virtutea și totdeauna am avut cea mai desăvârșită încredere în Militară. Prin felul inteligent cum și-a instruit batalionul unitatea sa și în maiorul Buceleanu Constantin.Promite a în scurt timp și prin organizarea judicioasă a terenului, deveni un excelent comandant de regiment.Unitatea sa a fost maiorul Buceleanu Constantin a reușit să aibă succese atât citată prin Ordinul de Zi pe armată nr. 5 din 6 septembrie de frumoase pentru unitatea sa și pentru Marină. Eminent 1941.În luptele pentru cucerirea Basarabiei, Batalionul 17 ofi ţer de front16. Infanterie Marină s-a distins în mod deosebit în acţiunile La 1 august 1941, Batalionul 17 Infanterie Marină a dintre 21 iunie și 23 iulie 1941, întrucât s-a menţinut intrat în subordinea Detașamentului comandor Bardescu. în sectorul Periprava, timp de 30 de zile, într-un teren cu Până la 18 august 1941 a avut ca însărcinări paza totul nefavorabil19. sectorului estic al litoralului maritim și pregătirea În anul 1941 și până la 6 decembrie 1941 mă găseam cu operaţiunilor de trecere în Insula Carolina, având o gradul de maior comandant al Batalionului 17 Infanterie companie de contact cu inamicul la Bugaz. În toate Marină în Delta Dunării, în comunele numite pe atunci însărcinările primite, atât comandantul, cât și unitatea s-au Rosetti și Periprava din fostul judeţ Tulcea – confi rma, peste comportat prea frumos, dând dovadă de pregătire, hotărâre ani, colonelul Buceleanu. Timp de o lună, batalionul de sub și curaj. Informaţiile în Carolina au fost totdeauna reale și comanda mea a avut misiunea de a sta în defensivă, apărând folositoare. În concluzie, un comandant și o unitate foarte Braţul Chilia în Sectorul Periprava.După retragerea trupelor bună17 – conchidea colonelul adjutant Râmniceanu, sovietice, am primit însărcinarea ca să fac cu batalionul paza comandantul Brigăzii 7 Cavalerie. și supravegherea limanului Nistru, în regiunea Bugaz – Șaba- Renunţându-se la cucerirea prin forţă a Insulei Cetatea Albă. N-am luat parte la nicio luptă pe teritoriul Carolina, atac care trebuia condus de comandantul Brigăzii sovietic. La 6 decembrie 1941 am fost mutat la reședinţa 7 Cavalerie, s-a constituit detașamentul meu, cu misiunea regimentului, iar trupa a plecat în concediu. Am rămas la de a ocupa Insula Carolina, după ce aceasta ar fi părăsită de Reni, de la 6 decembrie 1941 până în aprilie 1944, când am inamic. Între unităţile ce compuneau detașamentul meu intra fost evacuaţi cu regimentul în comunele Roseţi – Coslogeni- și Batalionul 17 Infanterie Marină,comandat de maiorul Dichiseni, regiunea Ialomiţa.La 20 august 1944, am fost Buceleanu; fi ind singurul ofi ţer superior de infanterie din chemat de garnizoana Călărași, comunicându-mi să trimit detașament, i-am dat în subordine, pe lângă batalionul trupe pentru a captura depozitul de benzină german afl at său, mijloace suplimentare puse la dispoziţie de Brigada 7 în pădurea de lângă gara Lehliu și un tren cu carburanţi Cavalerie, dotate cu material și armament de infanterie în gara Bogdana. Am luat măsuri imediate, ducându-mă (Escadronul de mortiere Brandt, Secţiile anticar și Escadronul personal la faţa locului, unde am făcut prizonieri pe germanii de pionieri). În scurtul timp cât l-am avut sub comandă ce păzeau depozitul de benzină, depozit ce l-am predat mi-a fost un preţios colaborator, ofi ţer capabil, fi re hotărâtă, trupelor sovietice. În ziua de 29 august 1944, am venit cu un energic, cu mult curaj, iar unitatea sa se prezintă ca o trupă batalion pentru a apăra orașul Călărași contra hitleriștilor bine instruită și bine ţinută în mână.Regret înlocuirea sa din care, în retragerea lor, distrugeau și incendiau totul în calea detașamentul meu. Am ferma convingere că în acţiunea ce lor. Am ocupat poziţie de luptă la 2 km nord-est de Călărași, trebuia să întreprindă, el personal și unitatea s-ar fi comportat în după amiaza zilei de 29 august 1944, iar către seară am mai sus de orice laudă și aș fi avut rezultatul scontat de luat contact de luptă cu o mare unitate germană – divizie, comandantul Brigăzii 7 Cavalerie – concluziona colonelul comandată de un general. Nevoind să se predea și să se Mihail Sotir, comandat de detașament18. constituie prizonieri, am început lupta, cauzându-le pierderi În „Foaia califi cativă” pe anul 1941 (1 noiembrie 1940- foarte mari, morţi și răniţi. Am făcut prizonieri un general, 31 octombrie 1941), comandantul Regimentului Infanterie 15 ofi ţeri superiori, 160 ofi ţeri inferiori, 860 subofi ţeri și Marină, colonelul Valerian Luca Vasiliu, menţiona că 4.100 trupă, pe care i-am predat trupelor sovietice20.

82 1 (83) 2019 document studii/documente În „Foaia califi cativă” pe anul 1942 (1 noiembrie În „Foaia calificativă” 1942-31 octombrie 1943), comandorul Nicolae T. pe anul 1944 (1 noiembrie Cristescu, comandantul Detașamentului Maritim Odessa 1943-31 octombrie 1944), precizează: Maiorul Buceleanu Constantin a comandat comandantul Regimentului Batalionul 17 Infanterie Marină, având ca misiuni paza Infanterie Marină consemna: portului Odessa și apărarea sectorului aferent (încadrat Locotenent-colonelul Buceleanu operativ în Gruparea Tactică nr. 1).Disciplinat, conștiincios a comandat în acest an Centrul și cu o frumoasă pregătire profesională. Nu am decât cuvinte de Instrucţie al Infanteriei de laudă pentru felul cum acest ofi ţer își exercită comanda și se Marină de pe lângă acest îngrijește de toate nevoile oamenilor săi. Datorită calităţilor regiment.Cu înfăţișare sale și a muncii depuse, a reușit să facă din Batalionul 17 sănătoasă și fizicul solid, a Infanterie o unitate de elită, atât ca ţinută, cât și ca fapte putut brava și stăpâni greul de arme (a fost citat prin Ordin de Zi pe întreaga armată eforturilor cerute de instruirea Constantin Buceleanu a ţării).Pentru felul cum maiorul Buceleanu s-a comportat Școlilor Navale de Submaiștri Militari Marină, Ofi ţeri de în operaţiunile la care a luat parte, Batalionul 17 Infanterie Marină Aspiranţi, cât și de recruţii contingent 1945.Ofi ţer Marină a fost distins cu „Steaua României” clasa a V-a superior de elită, conștiincios, muncitor și mereu prezent la cu spade și panglică de Virtute Militară. Îl apreciez ca un datorie. Foarte capabil și moral, a depus în toate atributele excelent ofi ţer de infanterie, așa cum cere războiul21. sale mult sufl et și foarte multă ambiţie, astfel că la inspecţiile În „Foaia califi cativă” pe anul 1943 (1 noiembrie 1942- făcute atât de subsemnatul, cât și de domnul amiral-șef al 31 octombrie 1943), colonelul Valerian Luca Vasiliu, Statului Major al Marinei, cât și de dl. comandor-comandant comandantul Regimentului Infanterie Marină preciza: al Comandamentului Litoralului Maritim și Fluvial, am Disciplinat, corect și foarte autoritar. Foarte bun camarad, constatat că instrucţia tehnico-tactică, cât și cea educativă cu simţul onoarei foarte dezvoltat.Subaltern devotat și un a fost bine imprimată - ofi ţerii, elevii maiștri și recruţii colaborator foarte preţios, muncește din convingere, neobosit, fi ind în totul pregătiţi pentru luptă (s-a dat Ordinul de Zi pentru binele serviciului. […]Până la data de 1 iulie a nr. 8 din 2 septembrie 1944 al Subsecretariatului de Stat al îndeplinit funcţia de ajutor al comandantului, conducând în Marinei). Acestea s-au dovedit mai ales în misiunea grea, același timp și Biroul Mobilizare.Dotat cu o foarte mare putere dar eroică, din zilele de 27 august - 4 septembrie 1944 când, de muncă și foarte multă pricepere, ambele servicii au fost din lipsă de efective - de trupă veche -, Regimentul Infanterie conduse în foarte bune condiţii. Toate lucrările au fost la timp și Marină P.S. a trebuit să trimită, la cererea autorităţilor corect executate.Sub conducerea sa, administraţia regimentului din portul Călărași, tot Centrul de Instrucţie al Infanteriei a fost foarte bine îndrumată. A depus sufl et și interes pentru Marine (Batalionul Recruţi), sub comanda locotenent- a asigura oamenilor și animalelor o hrană și îngrijire foarte colonelului Buceleanu C., pentru a acţiona contra trupelor bună. De asemenea, s-a ocupat îndeaproape de păstrarea și germane, afl ate în retragere. În lupta care a urmat în ziua întrebuinţarea tuturor materialelor, dând astfel dovadă de de 1 septembrie 1944 a dezarmat și făcut prizonieri 9 ofi ţeri un foarte bun și priceput gospodar.La 1 iulie i-am încredinţat superiori, 26 ofi ţeri inferiori, 87 subofi ţeri și 2.127 trupă comanda Batalionului de Recruţi, unde a dovedit că posedă germani. Datorită felului său, stăpân pe nervi, calculat în bune aptitudini.[...]Faţă de isprăvile lui de glorie pe câmpul de măsurile luate și, în special, în hotărârea luată de a ataca luptă, fi ind decorat cu Ordinele ,,Steaua României” în rang de imediat și energic, unitatea sa (Batalionul Recruţi Infanterie Cavaler, cu spade și panglică de Virtute Militară și de modul Marină) a avut un ofi ţer rănit și 4 soldaţi răniţi, aducând deosebit cu care acest valoros ofi ţer își îndeplinește funcţiile, îl în minimum de timp rezultatul dorit – predarea unităţii propun cu toată convingerea că merită a fi admis la înaintare germane. Pentru aceste fapte de arme, atât ofi ţerul, cât și la gradul de locotenent-colonel, la alegere și pentru meritele trupa, a fost citată, prin Ordin de Zi pe Marină, cu Ordinul lui ca infanterie a Marinei, îl propun cu toată convingerea la de Zi nr. 169 din 3 decembrie 1944 al Comandamentului decorare cu ,,Virtutea Maritimă” clasa a III-a Nenavigant22. Apărării Litoralului Maritim și Fluvial. Pentru conduita Într-adevăr, la 18 noiembrie 1943 a fost înaintat la sa îndrăzneaţă și dibacea sa conducere, locotenent-colonelul gradul de locotenent-colonel. Buceleanu C. a fost propus la decorare cu Ordinul „Mihai Glorios pe câmpul de luptă Viteazul”. Acest ofi ţer s-a remarcat prin vitejia sa și în luptele În aprilie 1944 am venit cu regimentul în satele Roseţi – de pe malul Dunării – Periprava, când a fost citat prin Ordin Coslogeni-Dichiseni [jud.]Ialomiţa, unde am îndeplinit funcţia de Zi pentru fapte de vitejie și propus la decorare cu Ordinul de comandant al Centrului de Instrucţie în cadrul Regimentului „Mihai Viteazul” clasa a III-a. A fost însă decorat cu Ordinul de Infanterie Marină – preciza în „Autobiografia” sa „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară colonelul în rezervă Buceleanu. În anul 1945, Regimentul s-a în gradul de Ofi ţer.În concluzie: un ofi ţer superior foarte bun transformat în Batalionul Mixt de Marină, unde am îndeplinit din toate punctele de vedere24. funcţia de ajutor al comandantului, cu garnizoana la Călărași, În „Foaia califi cativă” pe anul 1944/45 (1 noiembrie încă din toamna anului 194423. 1944-1 iunie 1945), comandantul Batalionului Infanterie document 2019 1 (83) 83 studii/documente Marină consemna: Locotenent-colonelul Buceleanu C. a cazarmamentului și armăturii, la fel și pentru buna cazare continuat a comanda Centrul de Instrucţie Infanterie Marină a oamenilor. Un foarte bun gospodar și din punct de vedere până la 1 decembrie 1944, când a fost trecut ajutor-șef de al grijii și asigurării furajului animalelor. Într-un cuvânt, Corp.Menţin în totul frumoasele aprecieri din anii trecuţi. un foarte bun și priceput gospodar. Cunoaște regulamentele Ofi ţer superior de elită. Rezistenţă fi zică are faţă de orice de administraţie și le aplică conștiincios. Controlează zilnic efort.Calităţi morale și intelectuale deosebite. Pe câmpul de toată activitatea administrativă a corpului și ţine evidenţa la bătaie s-a arătat brav și hotărât. În executarea serviciului, zi a tuturor lucrărilor necesare unei bune gospodării, în ceea atât la comanda Centrului Instrucţie Infanterie Marină, ce privește reparatul efectelor, căruţelor și cazarmamentului. cât și ca ajutor-șef de Corp, a arătat din nou că este pătruns În permanenţă la serviciu. A ţinut loc de comandant în locul de frumosul sentiment al datoriei, că este un desăvârșit subsemnatului afl at în concediu și permisii, în care calitate cunoscător al regulamentelor de instrucţie militară, pe care a arătat din nou că e la înălţimea misiunii și încrederii, le aplică judicios și cu foarte bune rezultate, fapt constatat la ocupându-se atât de instrucţia și educaţia ofi ţerilor și trupei, acţiunile de dezarmare a germanilor, când ostașii contingent cât și de gospodărie.Nu am decât cuvinte de laudă pentru 1945 (recruţii instruiţi de el) au răspuns și corespuns în întreaga sa activitate. Este un ofi ţer de elită.[…]Se ocupă totul grelei misiuni. De altfel, pentru aceste fapte de arme intens pentru îmbogăţirea cunoștinţelor artei noi militare. (august 1944), locotenent-colonelul Buceleanu a fost propus Pe câmpul de luptă, a fost demn de haina ostășească, făcând la decorare cu Ordinul „Mihai Viteazul”. În greul zilelor din fapte de bravură și eroism. A fost decorat cu Ordinul „Mihai toamna anului 1944, deși lipsurile în hrană și material de Viteazul” clasa a III-a pentru eroismul arătat în lupta de tot felul erau destul de mari, graţie efortului și grijii depuse, a dezarmare a trupelor germane. În concluzie: un foarte bun putut asigura hrănirea trupei cu două feluri de mese la prânz ofi ţer superior. Având în vedere că vechimea și stagiul le-a și carne de cinci ori pe săptămână. În plină iarnă, datorită îndeplinit, precum și faptele sale eroice, îl propun: merită a persistentei și neobositei lui interveniri, a putut asigura înainta la gradul de colonel în mod excepţional27. lemnele necesare atât hranei, cât mai ales a încălzitului Ca urmare, pe 4 martie 1946, a fost înaintat la gradul dormitoarelor trupei, cât și pentru subofi ţeri și ofi ţeri. A pus de colonel, cu vechimea de la 16 iunie 1945. la punct gestiunile subunităţilor și serviciilor greu încercate În „Foaia califi cativă” pe anul 1945 (1 noiembrie 1945- în urma evenimentelor de după 23 august 194425. […] 30 august 1946), comandantul Apărării Litoralului Maritim Datorită iniţiativei și bunei prevederi, a asigurat o frumoasă și Fluvial, comandorul Nicolae Bardescu consemna: crescătorie de porci, asigurându-se astfel untura pentru Colonelul Buceleanu Constantin a îndeplinit funcţia de gătitul trupei (uleiul fi ind lipsă). A depus tot efortul pentru comandant al Batalionului Infanterie Marină. Înfăţișare asigurarea zarzavatului și a hranei cu trufandale, prin grija plăcută, voinic, sănătos, rezistent, suportă cu ușurinţă greutăţile depusă la organizarea grădinii de zarzavat, ale cărei foarte unei campanii. Foarte inteligent și cu deosebit spirit de metodă. bune rezultate se evidenţiază zilnic, având asigurate tot felul Are o judecată clară și mult spirit de discernământ. Autoritar, de legume și verdeţuri. S-a ocupat intens și de disciplina și cu multă prestanţă. Respectuos și disciplinat. În acţiunile sale, instruirea oamenilor batalionului, dovedind din nou prea este condus de spiritul de dreptate și de morală. În calitatea sa bunele calităţi de instructor și educator. În concluzie: un de comandant al Batalionului Infanterie Marină, a organizat locotenent-colonel cu foarte frumoase aptitudini și calităţi de acest batalion, depunând toată priceperea și puterea sa de instructor și gospodar. Demn, cinstit și moral26. muncă. Preocupat de buna stare și întreţinerea oamenilor ca și La 25 aprilie 1945, a fost mutat comandant al Etapei de buna funcţionare a tuturor compartimentelor și a serviciilor, nr. 1 la Batalionul de Infanterie Marină din Călărași. La acest ofi ţer a pus cu generozitate întreaga sa fi inţă fi zică și 2 mai, s-a revenit asupra acestei mutări, fi ind numit ajutor intelectuală în slujba instituţiei. Calm în situaţii grele, dotat al comandantului Batalionului de Infanterie Marină cu mult spirit de discernământ, dispune de o judecată clară și Călărași. La 20 octombrie, a fost numit comandant al promptitudine cu folos. Unitatea sa a fost citată prin Ordin de Batalionului de Infanterie Marină din Călărași. Zi, ca model, din toate punctele de vedere28. Referindu-se la modul de îndeplinire a serviciului, Pentru că a apărat Braţul Chilia în defensivă în în „Foaia calificativă” pe anul 1945 (1 iunie 1945- Sectorul Periprava din Delta Dunării, precum și pentru 31 octombrie 1945), același comandant al Batalionului de paza și supravegherea zonei Bugaz – Șaba – Cetatea Albă, Infanterie Marină aprecia faptul că s-a arătat foarte zelos, a fost decorat cu Ordinul ,,Steaua României” în grad de cu multă grijă și cu mult sufl et. S-a îngrijit și a asigurat o Cavaler și ,,Coroana României” în grad de Ofi ţer, cu spade foarte bună hrănire a trupei - calm și cu o raţională muncă și panglică de Virtute Militară, clasa a V-a (Înalt Decret și cu roade din cele mai bune - în ce privește grădina de Regal nr. 567 din 3 martie 1943, Brevetul nr. 14966). zarzavat, dând prin grija neobosită, siguranţa rezervelor de Pentru lupta împotriva germanilor, prin Raportul zarzavat - bulion, cartofi și varză pentru tot timpul iernii. nr. 549 din 14 martie 1945, colonelul Valerian Luca S-a îngrijit, de asemenea, de aprovizionarea subofi ţerilor și Vasiliu, comandantul Regimentului Infanterie Marină ofi ţerilor cu lemne de foc și zarzavaturi.Tot datorită grijii propunea Comandamentului Litoralului Maritim și și prevederii, a asigurat și carnea necesară trupei, prin Fluvial decorarea locotenent-colonelului Constantin creșterea porcilor. A avut o deosebită grijă în ceea ce privește Buceleanu, fost comandant al Batalionului 17 Infanterie și chestiunea întreţinerii - reparat și conservat a efectelor, Marină, afl at în 1941 la Periprava, în Delta Dunării, cu

84 1 (83) 2019 document studii/documente Ordinul ,,Mihai Viteazul”, întrucât în tot timpul, a fost front și ambele fl ancuri, forţându-i la predare.[…] A mai cu batalionul în linia I, fi ind afectat pe rând la Divizia 10 luat sub comandă două companii de la Regimentul Geniu Infanterie,Divizia 21 Infanterie, Brigada 7 Cavalerie, apoi Marină și două companii de la Pontonieri, cu care a interzis intrând în compunerea Detașamentului domnului comandor pătrunderea altei coloane în garnizoana Călărași pe la vest de Bardescu.Pentru faptele sale de arme, a fost citat cu batalionul oraș.[…]A produs inamicului pierderi grele, morţi și răniţi, său, ca exemplu pe întreaga naţiune, prin Ordinul de Zi iar unităţile de sub comanda sa au avut pierderi minime. nr. 5 din 6 septembrie 1941, iar pentru modul vitejesc cum Datorită priceperii și curajului său, a salvat orașul Călărași s-a comportat, a fost propus în anul 1942, de către domnul de la distrugere, cât și viaţa și avuţia cetăţenilor30. viceamiral [Alexandru] Gheorghiu, comandantul Diviziei Ca urmare, prin Decretul Regal nr. 2467 din 4 august de Dunăre, la Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. În 1945, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa anul 1944, de la 23 august la 4 septembrie, a organizat a III-a cu spade (Brevetul nr. 179 din 4 august 1945)31, un Batalion de Recruţi și în timp record, s-a deplasat de la fi ind împroprietărit cu 5 hectare de teren arabil în comuna Roseţi în garnizoana Călărași unde, în urma măsurilor luate Modelu, jud. Călărași.Tot pentru lupta împotriva trupelor contra coloanei germane ce intenţiona să treacă în Bulgaria, fasciste, a fost distins de către mareșalul Susaikov, în a dezarmat și luat prizonieri 9 ofi ţeri superiori, 26 ofi ţeri numele Prezidiului Suprem al U.R.S.S., cu Medalia inferiori, 87 subofi ţeri și 2.127 trupă germană.Pentru faptele „Victoria (Brevetul nr. 0342227).Pe 27 iulie 1946, a enumerate mai sus, precum și pentru a răsplăti spiritul de fost trecut în cadrul disponibil, la cererea sa, din motive jertfă personală, exemplu viu pentru subalterni, locotenent- medicale. A predat comanda Batalionului de Infanterie colonelul Buceleanu Constantin merită cu prisosinţă a fi Marină pe 28 august 1946. decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a29. Un rezervist încă activ În detaliu, la motivarea propunerii pentru decorarea cu Ca rezervist, împreună cu Ștefan Stoian, președintele cea mai înaltă distincţie de război românească se arăta: în Tribunalului Ialomiţa și maiorul de miliţie Petre Dumitriu, timp record, a adus Batalionul Infanterie Marină din comuna a înfi inţat Filiala ARLUS Călărași, unde a activat și deţinut, Roseţi, afl ată la 12 km de garnizoana Călărași. A sosit cu o între anii 1946 și 1948, funcţia de vicepreședinte. Ulterior, jumătate de oră înaintea coloanei germane ce intenţiona să a fost numit director al Căminului Cultural Judeţean, pe intre în Călărași și să treacă în Bulgaria, intrând imediat în care l-a reorganizat și coordonat în perioada 1948-1949. În dispozitiv de luptă. La somaţiile făcute germanilor să predea această calitate, a reorganizat și înfi inţat cămine culturale armele și să constituie prizonieri, comandantul coloanei noi în toate comunele din fostul judeţ Ialomiţa și a făcut germane, generalul Bukhard, a refuzat categoric. Locotenent- trierea bibliotecilor. A fost ales președinte al Căminului colonelul Buceleanu Constantin, cu un curaj excepţional, Cultural Judeţean, funcţie pe care a deţinut-o până în anul începe lupta cu un inamic superior, recunoscut de cinci ori mai 1949, la reforma administrativă, când a fost nevoit să aleagă puternic numericește, dând ordin să se deschidă focul cu tot între salariu și pensia militară32. armamentul și maximul de intensitate. În urma măsurilor A domiciliat împreună cu soţia în Călărași, luate, a prins coloana germană în focul batalionului, de str. București nr. 91.

Colonel Constantin Buceleanu - Captain (N, r) Marian Moşneagu, Ph.D. Abstract: Infantry Colonel Constantin Buceleanu, an excellent skier and mountaineer, skillful rider and offi cer with remarkable training and determination, activated successfully both in his base specialty and in mountain infantry troops, at border guards and at the marine infantry. For his glory acts committed on the battlefi eld during the Second World War, by the Royal Decree no. 2467 of August 4, 1945, was decorated with the Order ,,MihaiViteazul” 3rd class with swords. Keywords: Constantin Buceleanu, infantry colonel, border guard, mountain infantry, marine infantryman, knight of the Military Order „MihaiViteazul”. NOTE 1 Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României 17 Ibidem, f. 55. ,,General Paul Teodorescu”. 18 Ibidem, f. 55 v. 2 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Centrul Militar 19 Ibidem, f. 56. Regional Bucureşti, Memoriul original al colonelului Buceleanu P. Constantin, 20 Ibidem, f. 158. dosar nr.crt. 16, f. 28. 21 Ibidem, f. 57. 3 Ibidem, f. 28. 22 Ibidem, f. 63 v. 4 Ibidem, f. 36. 23 Ibidem, ff. 157 v -158. 5 Ibidem, f. 33. 24 6 Ibidem, f. 66. Ibidem, ff. 36-37. 25 7 Ibidem, f. 67. Ibidem, f. 38. 26 8 Ibidem, f. 70. Ibidem, f. 39. 27 9 Ibidem, f. 41. Ibidem, ff. 68-69. 28 10 Ibidem, f. 46. Ibidem, f. 71. 29 11 Ibidem, f. 47. Idem, dosar nr. 91 Vest, f. 254. 12 Ibidem, f. 50. 30 Ibidem, f. 525. 13 Ibidem, f. 157 v. 31 Colonel Eugen Ichim, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, Bucureşti, 14 Ibidem, f. 52 v. Editurile Modelism&Jertfa, 2000, p. 194. 15 Ibidem, f. 53 v. 32 A.M.R., Fond Centrul Militar Regional Bucureşti, Memoriul original al 16 Ibidem, f. 54. colonelului Buceleanu P. Constantin, dosar nr.crt. 16, f. 158 v. document 2019 1 (83) 85 studii/documente ACCIDENT ÎN ROMÂNIA CU UN ELICOPTER SA-330 „PUMA“ (4 FEBRUARIE 1977)

Locotenent-colonel (r) Dr. Petre OPRIŞ

n conformitate cabluri de înaltă tensiune și s-a prăbușit. Accidentul cu raportul s-a soldat cu rănirea celor patru persoane afl ate la Îsecret aprobat bordul elicopterului (o fractură a claviculei drepte – la Reuniunea din 9 colonelul Ilie Cîrstea, o tasare a discului unei vertebre a noiembrie 1973 a coloanei – maistrul militar Ioan Florescu, respectiv Consiliului Apărării al contuzii ușoare, care nu au impus spitalizarea generalului- R.S. România, generalul maior și a locotenentului major) și cu distrugerea de armată Ion Ioniţă a aparatului de zbor3. solicitat, la 25 decembrie Într-un mod tipic liderilor comuniști (care obișnuiau 1975, înfiinţarea a trei să intervină în acţiunile specialiștilor, fără să ţină cont regimente de elicoptere de faptul că nu aveau cunoștinţe, calităţi și competenţe și a unei brigăzi de necesare), ministrul Apărării Naţionale a comunicat Generalul Ion Coman vânători de munte (cu președintelui României faptul că generalul Gheorghe comandamentul la Gherghina trebuia să intervină în timpul zborului Bistriţa)1. Raportul ministrului Apărării Naţionale a fost elicopterului, ordonându-i colonelului Ilie Cîrstea aprobat de către Nicolae Ceaușescu și cele trei unităţi trecerea la zborul instrumental. Ceea ce omitea să spună de aviaţie nou-înfi inţate – Regimentul 59 Elicoptere generalul-colonel Ion Coman era faptul că piloţii sunt (Tuzla), Regimentul 61 (Boteni) și Regimentul 58 cei care decid, în cele din urmă, cum anume trebuie să (Turnișor) – au fost înzestrate cu aparate IAR-316 B se zboare, nu pasagerii din aeronavă (chiar dacă aceștia „Alouette III” și IAR-330 H „Puma”, la fel ca unităţile sunt generali, miniștri sau înalţi demnitari)4. de aviaţie de la Tecuci (Regimentul 60 Elicoptere) și Nicolae Ceaușescu nu a ţinut cont de opinia negativă Caransebeș (Regimentul 73)2. exprimată de generalul Ion Coman în acel raport la În paralel, Flotila 50 Aviaţie Transport a primit adresa colegului său și, un an mai târziu, generalul-maior trei elicoptere SA-330 „Puma” pentru a transporta pe Gheorghe Gherghina a fost numit la comanda Diviziei demnitarii comuniști în diferite locuri din ţară. Deși 70 Aviaţie, nou-înfi inţată (30 iunie 1978). nu fuseseră încă amenajate în variantă „Salon”, acele Tot în anul 1977, generalul Vasile Ionel a participat, aparate erau moderne și asigurau executarea în condiţii în calitate de președinte al părţii române, la cea de-a VI-a foarte bune a misiunilor de importanţă excepţională Sesiune a Comisiei interguvernamentale consultative planifi cate. tehnico-militare de colaborare și cooperare economică și Din păcate pentru autorităţile române, unul dintre tehnico-știinţifi că în domeniul tehnicii militare între R.S. aparatele respective a fost implicat într-un accident grav România și R.P.D. Coreeană (Phenian, 24 septembrie- la 4 februarie 1977. În acea zi, echipajul compus din 4 octombrie 1977). Cu acel prilej, autorităţile nord- colonelul Ilie Cîrstea, locotenentul-major Alexandru coreene au manifestat un interes deosebit pentru stabilirea Popa și maistrul militar clasa a II-a, Ioan Florescu unei modalităţi de cooperare cu inginerii români și a avut misiunea de a se deplasa de la Otopeni la iugoslavi, în scopul fabricării în comun a avionului de Timișoara împreună cu generalul-maior Gheorghe vânătoare-bombardament IAR-93, precum și acordarea Gherghina (locţiitorul comandantului Flotilei 50 de sprijin tehnic major pentru a produce elicopterul Aviaţie Transport). Iniţial, aceștia au zburat în formaţie SA-330 „Puma” (IAR-330 H) în R.P.D. Coreeană. cu un aparat identic până în zona localităţii Chitila Cele două subiecte au fost abordate din nou de unde, din cauza ceţii dense, comandantul celui de-al generalul de armată O Gin U, ministru al Forţelor doilea elicopter a mărit viteza și înălţimea, ieșind din Armate Populare ale R.P.D. Coreene, în discuţia pe care formaţie. Colonelul Ilie Cîrstea și-a menţinut aparatul a avut-o cu Nicolae Ceaușescu (București, 10 octombrie la o înălţime mică și, după puţin timp, a agăţat niște 1977). Politicianul român a explicat oaspetelui său faptul

86 1 (83) 2019 document studii/documente că Marea Britanie și Franţa „REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA SECRET erau implicate în acordarea MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr. 1 licenţelor de fabricaţie Ministrul [Consemnare manu:] pentru motoare (britanicii Nr. M. 0742 din 07.02.1977 436/7.2.1977 la avionul IAR-93, iar francezii la SA-330), Tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU respectiv pentru întregul SECRETAR GENERAL elicopter (doar Franţa). În AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, ceea ce privea colaborarea PREȘEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE dintre România și R.P.D. ROMÂNIA Coreeană în domeniul aviaţiei militare, Nicolae 1. În ziua de 04.02.1977, la ora 11.27, cu elicopterul Generalul Ion Ioniţă Ceaușescu a fost de acord SA-330 „PUMA” nr. 01 al Flotilei 50 aviaţie transport, cu faptul că toate ideile se puteau discuta, în principiu, la pilotat de echipajul compus din colonel Cîrstea Ilie, nivelul miniștrilor Apărării ai celor două state, generalii locotenent major Popa Alexandru și maistru militar Ion Coman și O Gin U5. cl[asa] a II-a Florescu Ioan, însoţit de generalul-maior La întoarcerea din R.P.D. Coreeană, generalul- Gherghina Gheorghe, s-a produs un accident de zbor colonel Vasile Ionel a efectuat o escală la Beijing, unde a în următoarele împrejurări: avut o întâlnire cu reprezentanţii Ministerului Apărării După ce s-a executat pregătirea potrivit normativelor Naţionale și Ministerului Legăturilor Economice cu în vigoare, elicopterul a decolat de pe aerodromul Străinătatea – în cursul căreia „s-au analizat și precizat Otopeni la ora 11.15, pentru a se deplasa la Timișoara, unele acţiuni cuprinse în protocoalele încheiate cu înscriindu-se pe traiectul ordonat, în formaţie cu partea chineză”6. elicopterul de rezervă SA-330 nr. 03. Zborul până în Este de remarcat faptul că autorităţile nord-coreene raionul pădurii Mogoșoaia s-a executat la înălţimea au urmărit, încă de la începutul anilor ’70, să stabilească de 150 m, după care – din cauza reducerii bruște a o relaţie mai apropiată de colaborare cu cele de la vizibilităţii – au micșorat această înălţime, astfel încât, București, în scopul primirii din România a unor piese după depășirea localităţii Chitila, s-a ajuns la înălţimea de schimb pentru avioanele sovietice MiG-17, MiG-17 de 70-80 m. Din această fază a zborului, comandantul și MiG-19, afl ate în înzestrarea armatelor ambelor echipajului elicopterului nr. 03 a hotărât să mărească state. Totodată, generalul O Gin U a dorit ca partea viteza, să ia înălţime și să iasă din formaţie, apreciind română să livreze atât echipamente de radiolocaţie, cât că vizibilitatea continuă să se reducă sub 1 km. Comandantul echipajului elicopterului nr. 01, colonel și tehnică militară pentru dotarea unităţilor de elicoptere Cîrstea Ilie, a apreciat că poate continua zborul la vedere și a unităţilor de vânători de munte, fără a fi respectate și a luat măsura de a reduce viteza de zbor și de a continua clauzele de confi denţialitate existente în contractele coborârea, scoţând – în același timp – trenul de aterizare7. pe care autorităţile de la București le-au încheiat Reducerea locală a vizibilităţii și stratul de zăpadă, cu reprezentanţii altor state (privind nedivulgarea precum și atenţia acordată menţinerii legăturii de vedere secretelor de fabricaţie unei terţe părţi). cu solul, au îngreuiat [sic!] mult aprecierea înălţimii și distanţelor și, ca urmare, elicopterul a efectuat în ♦♦♦ continuare coborârea până în apropierea unei reţele ANEXĂ electrice de înaltă tensiune, care a surprins echipajul, nemaiputând-o evita. 7 februarie 1977 În contactul cu cablurile, elicopterului i-au fost rupte palele elicei portante, partea posterioară a fuselajului cu Raportul trimis lui Nicolae Ceaușescu de către elicea anticuplu, iar partea principală a acestuia a căzut generalul-colonel Ion Coman, referitor la două în imediata apropiere a reţelei electrice și a luat foc, accidente care au avut loc în România și în care au fost arzând în întregime. implicate aeronave din Flotila 50 Aviaţie Transport: un În urma accidentului, colonelul Cîrstea Ilie a suferit o elicopter SA-330 „Puma” (4 februarie 1977) și un avion fractură a claviculei drepte, iar maistrul militar Florescu de pasageri Il-18 D (19 decembrie 1976). Adresa de Ioan tasarea discului unei vertebre a coloanei și au răspuns a Cancelariei C.C. al P.C.R., expediată lui Ion fost internaţi în spital; generalului-maior Gherghina Stănescu și generalului Ion Coman (10 februarie 1977). Gheorghe și locotenentului major Popa Alexandru document 2019 1 (83) 87 studii/documente le-au fost provocate ușoare Astfel, reiese că – cel mai contuzii, nefi ind necesară probabil – accidentul a fost spitalizarea. determinat de înrăutăţirea La cercetarea făcută de bruscă a condiţiilor comisia ce am constituit-o, meteorologice pe traiectul condusă de prim-adjunctul de zbor, situaţie în care ministrului apărării echipajul a redus înălţimea naţionale și șef al Marelui și viteza pentru a nu pierde Stat Major, s-a constatat din vedere solul. Preocupat că motoarele, instalaţiile de pilotare în apropierea hidraulice de comandă ale solului, echipajul nu a elicelor și pilotul automat au sesizat înălţimea reală și Generalul Vasile Ionel Generalul Ion Hortopan funcţionat normal. Aceasta linia electrică de înaltă este confi rmată și de către tensiune, pentru a executa oportun o manevră de echipaj, care a declarat că pe panoul de afișare a evitare. De asemenea, echipajul nu a urmărit indicaţiile defecţiunilor nu s-a semnalizat vreo defecţiune și că aparatelor de bord și nu a folosit radioaltimetrul pentru becurile de avertizare a situaţiilor periculoase nu s-au avertizarea înălţimii periculoase. aprins. Faţă de aceste elemente obiective, echipajul a acceptat Iniţial, echipajul a raportat că, la înălţimea de 130- posibilitatea producerii evenimentului, prin lovirea 150 m, elicopterul a intrat necomandat în cabraj, cu viraj pe direcţia de zbor stabilită a reţelei electrice, datorită pe stânga, după care a început să piardă brusc înălţimea micșorării înălţimii de zbor. și din această evoluţie a lovit reţeaua electrică de direcţia Scăderea înălţimii de zbor și a vizibilităţii se inversă de zbor. confi rmă și prin Presupunând înregistrarea pe că s-a produs bandă magnetică o defecţiune a convorbirilor tehnică la radio dintre comenzi sau echipaje. elice, echipajul În situaţia a acţionat meteorologică pentru scoaterea existentă, era aeronavei indicat ca din evoluţia echipajul, fi e să necontrolată în Elicopterul Puma IAR-330 se înapoieze, fi e care a intrat. să treacă la executarea zborului instrumental, după Cercetările au infi rmat însă aceste declaraţii, întrucât aparatele de bord, și să înceapă urcarea, așa cum a din poziţia cablurilor electrice rupte, a celor două cabluri procedat echipajul elicopterului nr. 03. În acest sens, înfășurate de elicea anticuplu și de jamba dreaptă a nici generalul-maior Gherghina Gheorghe nu a sesizat trenului de aterizare, precum și din existenţa unei situaţia creată și nu a intervenit oportun pentru a indica porţiuni de pală a elicei portante la 185 m depărtare de echipajului cum să procedeze pentru ieșirea din zona locul accidentului pe direcţia de zbor ordonată, rezultă cu vizibilitate redusă. că elicopterul, fi ind în pantă de coborâre, a intrat direct Pentru executarea misiunilor de importanţă excepţională, în reţeaua electrică de înaltă tensiune. propun și rog a analiza: Totodată, prin construcţia sa specială, elicopterul - să se execute în continuare zboruri de importanţă SA-330 „PUMA” nr. 01 era dotat cu echipamente excepţională cu elicopterul Mi-8 special, existent în suplimentare de înaltă tehnicitate care permiteau zborul cadrul fl otilei; în orice condiţii meteorologice și dădeau posibilitatea - elicopterele SA-330 „PUMA” să fi e folosite pentru echipajului să fi e avertizat de principalele defecţiuni. misiuni de importanţă excepţională, în care scop să fi e Construcţia specială a elicopterului și lipsa avertizărilor amenajate în varianta „salon” două elicoptere de acest la bord, fac mai puţin probabilă cauza accidentului din tip de către Grupul Aeronautic București, din cadrul motive tehnice. Ministerului Industriei Construcţiilor de Mașini.

88 1 (83) 2019 document studii/documente Echipajul comandat de colonelul Cîrstea Ilie, după afl a în reparaţie la „Întreprinderea de reparat material refacere, va fi supus unui examen medical, își va relua aeronautic – Băneasa” până în luna aprilie a.c. antrenamentul de zbor și ulterior vom face propuneri În luna martie a.c. se vor primi din import 4 motoare în legătură cu admiterea la executarea misiunilor de noi de fabricaţie recentă, contractate din URSS, care se vor importanţă excepţională Concomitent, vom lua măsuri monta pe avionul Il-18 [cu matricola YR-] IMM. de perfecţionarea pregătirii a încă unui echipaj. 2. În ziua de 19.12.1976, avionul Il-18 [cu matricola MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE YR-] IMM din Flotila 50 aviaţie transport a decolat de General-colonel pe aeroportul Otopeni pentru deplasarea la Moscova, în (ss.) Ion Coman vederea executării misiunii de importanţă excepţională. R.D. 132/1314 din 06.02.[19]77 Imediat după decolare, la motorul nr. 2 al avionului s-a [Consemnare manu:] produs ruperea unei palete de la turbină. Nr. 028 din 07.02.[19]77 – cab[inet]. I[on]. S[tănescu]. La sesizarea defecţiunii, echipajul a luat măsuri prompte pentru oprirea motorului și întreruperea ♦♦♦ misiunii. Avionul a aterizat în condiţii bune, celelalte H. 0503 trei motoare fi ind în capacitate de funcţionare. Secret În urma cercetării efectuate, s-a constatat că ruperea 10 februarie 1977 paletei s-a datorat unor vicii de prelucrare în procesul de fabricaţie. Motorul funcţionase 542 ore, ceea ce Tov. I[on]. Stănescu, I[on]. Coman reprezintă 20% din resursa stabilită până la reparaţie. Pentru punerea în stare de disponibilitate [a avionului Vă comunicăm că a fost aprobat Raportul nr. 0742 respectiv] și prevenirea unor situaţii similare, motorul din 7 februarie 1977 al Ministerului Apărării Naţionale, defect, cât și celelalte trei, din aceeași serie de fabricaţie, în legătură cu unele evenimente de zbor. au fost înlocuite cu motoarele dintr-o serie mai nouă de pe avionul Il-18 [cu matricola YR-] IMZ, care se CANCELARIA C.C. AL P.C.R.”8.

SA 330 Puma Helicopter Crash in Romania (February 4, 1977) Lieutenant-colonel (r) Petre Opriş, Ph.D.

Abstract: Th e Aerospatiale SA 330 Puma is a twin-engine helicopter intended for medium personnel transport and logistic support duties. Th e Puma was originally built by the Aviation of France between 1968 and 1987 and license-built in Romania as the IAR 330 „Puma” since 1975. An SA 330 Puma hit the power lines and crashed on February 4, 1977 in Chitila zone, near (Romania). All three crew members and a Romanian General, Gheorghe Gherghina, were injured in the crash. Keywords: Ceauşescu, France, helicopter, Romania, SA 330 Puma.

NOTE

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond C.C. mai mulţi vinovaţi: piloţii aeronavei, şeful Statului Major al Aviaţiei Militare al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt. 2/1976, ff. 42-44. Cf. Poloneze (afl at în carlinga aparatului, împreună cu membrii echipajului), Petre Opriş, Desfi inţarea şi reînfi inţarea marilor unităţi româneşti de vânători precum şi preşedintele Poloniei (care a dorit să se aterizeze pe aeroportul rusesc, de munte (1961-1976), în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, deşi fusese informat despre condiţiile meteorologice nefavorabile existente la anul XIX, nr. 3(73)/2016, pp. 67-76. Smolensk – ceaţă persistentă). 2 Escadrila 132 (Someşeni) a primit atât elicoptere Mi-8, cât şi IAR-316 B, 5 A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Relaţii Externe, dosar nr. crt. 170/1977, iar Regimentul 94 Elicoptere (Alexeni) şi Regimentul 99 Transport Aerian ff. 7-10. (Otopeni) au avut în dotare aparate Mi-8, IAR-316 B şi IAR-330 H. La începutul 6 Idem, Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt. 7/1977, anilor ’70, la Şcoala Militară de la Boboc (jud. Buzău) se desfăşura un curs de f. 105. În anii ’70 au fost construite în România canoniere „Proiect 062” (din pilotare a aparatului PZL SM-1 (varianta poloneză a modelului sovietic Mil clasa „Shanghai”) şi vedete torpiloare „Proiect 025” (din clasa „Huchuan”). Mi-1), la care s-a renunţat ulterior în favoarea cursului de pilotare a elicopterului Larry L. Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al IAR-316 B „Alouette III”. Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, Bucureşti, 2011, p. 670. 3 Vezi documentul anexat. 7 Sublinierile din document au fost realizate cu un creion de culoare roşie, 4 În cazul în care suntem de acord cu opinia exprimată, la 7 februarie 1977, de probabil de către un secretar al Cancelariei C.C. al P.C.R. Pentru a reda acest generalul Ion Coman, s-ar putea afi rma că, în accidentul aviatic de la Smolensk amănunt, am utilizat caracterele italice. (10 aprilie 2010) – în cursul căruia şi-au pierdut viaţa 96 persoane, inclusiv 8 A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt. 2/ preşedintele Republicii Polone, Lech Kaczyński, şi soţia sa, Maria – au existat 1976, ff. 34-37. document 2019 1 (83) 89 studii/documente DATE BIOGRAFICE ŞI EVOLUŢIA ÎN CARIERA MILITARĂ A PERSONALITĂŢII LITERARE GELLU NAUM

Andreea ŢICU1

e-a lungul istoriei, poporul român a dus o luptă 1943 până la 24 octombrie continuă pentru libertate, unitate și neatârnare 1943, când a fost repartizat Dnaţională cu un entuziasm patriotic și cu un la Divizia de Recruţi din spirit de sacrifi ciu deosebite. garnizoana București. Cele două confl agraţii mondiale, evenimente marcante În perioada instrucţiei, ale primei jumătăţi a secolului al XX-lea, au avut ecouri el a obţinut aprecieri extrem profunde în conștiinţa și sensibilitatea unor personalităţi de elogioase din partea literare și știinţifi ce române, ele integrându-se cu cuvântul comandantului său: „A căutat și cu fapta, cu pana și cu arma în lupta armatei române să-și însușească noţiunile pentru împlinirea sacrului ideal al dezrobirii și reîntregirii predate la acest Centru după naţionale. regulamentele germane, Gellu Naum a fost o personalitate literară care s-a depunând o deosebită râvnă implicat în momentele semnifi cative din procesul evolutiv la instrucţie. Nu este nevoie românesc denotând spiritul patriotic al poporului nostru. să fi e supravegheat, întrucât Reprezentantul de seamă al suprarealismului și-a făcut datoria din convingere, dovedind în toate ocaziile românesc s-a născut la 2 august 1915, în București. că va fi un bun ofi ţer. În concluzie, elevul-plutonier Naum Părinţii săi au fost Andrei Naum, poetul ce a căzut eroic Gellu este un bun instructor și va putea oricând instrui și pe câmpul de luptă în timpul confruntării militare de la comanda un pluton de tunuri, atât în luptă, cât și în timp Mărășești din anul 1917 și Maria2. de pace, din punct de vedere al instrucţiei și al educaţiei. În toamna anului 1926, el s-a înscris la Liceul Merită cu prisosinţă a fi avansat la gradul de sublocotenent de rezervă”6. „Dimitrie Cantemir” din București, ale cărui cursuri le-a Datorită faptului că a demonstrat frumoase însușiri frecventat până în anul 1933, când a devenit student al militare, achitându-se în mod ireproșabil de fi ecare Facultăţii de Litere și Filosofi e tot din București. sarcină ce i-a fost încredinţată, așa cum reiese din La îndemnul prietenului său, Victor Brauner, în afi rmaţiile comandantului Escadronului de Armament anul 1938, a plecat la Paris, unde și-a continuat studiile Greu: „Elevul-plutonier Naum Gellu a îndeplinit postuniversitare de fi lozofi e la Sorbona, pregătind o teză funcţia de încheietor la plutonul de tunuri anticar de doctorat despre teologul și fi lozoful scolastic francez din Escadronul de Armament Greu […] Fizic plăcut, Pierre Abelard. poate suporta greutăţile unei campanii în bune condiţii. Gellu Naum s-a afi rmat în domeniul literar din anul Se prezintă cu prestanță în faţa frontului. A ajutat pe 1936, când a debutat cu placheta Drumul incendiar, comandantul plutonului de tunuri, dovedindu-se un situată sub semnul nonconformismului și al revoltei. bun instructor. A rezolvat foarte just toate momentele De asemenea, el a publicat poeme cu conotaţii violent tactice și a dovedit că are cunoștinţele necesare gradului erotice, precum: Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) de sublocotenent”, Gellu Naum a fost înaintat la gradul 3 sau Vasco da Gama (1940) . de sublocotenent, la 21 iunie 19437. La 6 noiembrie 1941, s-a întors în ţară, fi ind înrolat ca De asemenea, comandantul a relevat la Gellu Naum soldat cu termen redus la Regimentul 9 Roșiori „Regina inteligenţa, spiritul analitic, cultura generală foarte Elena”4, devenind apoi elev al Școlii Militare de Ofi ţeri vastă, caracterul său frumos, spiritul de disciplină și de Rezervă de Cavalerie, în cadrul căreia a fost avansat educaţia militară bună. rapid în gradele de fruntaș (la 5 martie 1942), caporal În perioada desfășurării celui de-Al Doilea (la 29 mai 1942), sergent (la 30 iulie 1942) și plutonier Război Mondial, a fost mobilizat până la 4 aprilie cu termen redus (la 15 august 1942)5. 1944, dovedindu-se a fi un ofi ţer distins și erudit, cu Pentru efectuarea stagiului la comandă de pluton a o solidă pregătire militară, mai ales în perioada în fost transferat, prima dată la Centrul de Instrucţie al care a îndeplinit funcţia de comandant de pluton Diviziei 6 Cavalerie de la Constanţa, între 28 noiembrie în cadrul Escadronului 1 din Regimentul 9 Roșiori 1942 și 17 martie 1943, apoi la Centrul de Instrucţie al „Regina Elena”, la Divizionul de Recruţi și Școala de Cavaleriei de la Turnu Măgurele, de la data de 20 martie Subinstructori.

90 1 (83) 2019 document studii/documente El a fost concentrat în timpul campaniei purtate Gellu Naum, consacrat ca un ilustru scriitor român, pentru eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei s-a bucurat de o veritabilă protecţie, fi ind amânat de la de sub ocupaţie străină, între 6 septembrie 1944 și concentrare, cu specifi caţia expresă de a nu mai fi încadrat 15 octombrie 1944, în același regiment. în unităţi operative până la 31 mai 1945, conform Pentru scurtă vreme, Gellu Naum a fost detașat la Ordinului Marelui Stat Major nr. 353298/1945. Regimentul de Gardă Călare, revenind la Regimentul 9 O contribuţie deosebită în literatura română a fost Roșiori la sfârșitul lunii ianuarie 1945. La 15 februarie atribuită grupului suprarealist constituit din Gellu 1945, a fost rechemat la concentrare fi ind repartizat la Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu Ambulanţa 44 Moto8. și Paul Păun, care a funcţionat din 1941 până în 1947, În timpul carierei sale militare, el a fost apreciat ca un când activitatea sa a luat sfârșit ca o consecinţă a „ofi ţer cu o vastă cultură generală și profesională”, care presiunilor ideologice ale autorităţilor comuniste10. „îmbină, în mod minunat, autoritatea cu urbanitatea. Între 1948-1949, Gellu Naum a scris poeme cu Punctual, muncitor, conștiincios și priceput. Cu gradul tente fi losofi ce și ezoterice ca de pildă Calea șarpelui, de caporal termen redus a luat parte la campanie. Nu a experienţă care i-a marcat defi nitiv stilul. În anii 1950- fost pedepsit pe timpul concentrării. 1960, a publicat cărţi de literatură pentru copii: Carte Are o înfăţișare plăcută, sănătos, cu o rezistenţă de cu Apolodor (1959), dar și de literatură proletcultistă: campanie dovedită (a fost pe front). Ţinuta și prezenţa Soarele calm (1961), Tabăra din munţi (1953)11. în faţa trupei, foarte bune. În concluzie, la aptitudini Concomitent, el s-a preocupat în mod deosebit de fi zice merită califi cativul „Foarte bun”. traducerea operelor unor scriitori străini ca: Jules Verne, Aptitudini militare: Energic, prevăzător, un om Denis Diderot, Al. Dumas, Victor Hugo, Julien Gracq etc. hotărât și cu voinţă. A dat dovadă de o putere de muncă Cărţile emblematice ale acestei perioade au fost: excepţională. Are aptitudini în teren, dând dovadă de Athanor (1968); Copacul-animal (1971); Tatăl meu concepţie și sânge rece. Aptitudini militare foarte bune. obosit (1972), reușind să stârnească unele reacţii printre Inteligent, cu mult bun simţ și spirit de metodă. Posedă critici, însă el a început să fi e recunoscut ca un scriitor o cultură generală și profesională excelentă. Cunoaște important abia după publicarea romanului Zenobia în instrucţia armei. Este un element foarte capabil. anul 1985. Educaţia militară: Disciplinat, cu autoritate și Opera sa a fost tradusă în principalele limbi prestigiu în toate împrejurările. Pătruns de simţul internaţionale, fi ind încununată cu premii importante: datoriei și al onoarei. Foarte bun camarad, devotat, Premiul Academiei Române pentru poezie (1975), inteligent și prompt în executarea ordinelor. Manierat Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru și drept, dând totdeauna dovadă de moralitate. poezie (1964, 1969, 1980), precum și pentru întreaga Îndeplinirea serviciului: Prezenţa la serviciu foarte activitate literară (1986)12. regulată. A depus mult zel în instrucţia recruţilor, având Gellu Naum, decedat la 29 septembrie 200113, a grijă de om, cal și materiale, reușind astfel să obţină rămas în conștiinţa românilor atât ca poet, prozator, un pluton model, cu o pregătire de război morală și dramaturg și traducător, cât și ca un strălucit ofi ţer, care profesională foarte bună. a dat dovadă de dăruire și abnegaţie în timpul celei de-a Etate: 28 ani. Vechimea în grad: de la 1 iunie 1943. doua confl agraţii mondiale, contribuind la dobândirea Pedepse nu a avut. succeselor armatei române și și-a îndeplinit cu multă Concluzii: un foarte bun ofi ţer de rezervă. sârguinţă, corectitudine și înţelepciune funcţiile cu care Propuneri: nu este propozabil, fi ind nou în grad”9. a fost însărcinat. Biographical Information and the Evolution in the military Career of literary Personality Gellu Naum Andreea Țicu Abstract: Poet, prose writer, playwright and translator, Gellu Naum was also a brilliant offi cer who participated at the Second World War. He contributed at the successes of the Romanian Army, fulfi lling with diligence, correctness and wisdom the functions with which he was entrusted with. Keywords: Gellu Naum, Second World War, Transylvania, offi cer, Romanian Army.

NOTE

1 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti. 7 D.C.A., Fond Comisariatul Militar Oraş Bucureşti, sublocotenenţi, dosar nr. crt. 4836, f. 9. 2 Depozitul Central de Arhivă (în continuare D.C.A.), Fond Comisariatul Militar 8 Gheorghe Nicolescu, Gellu Naum (II), în „Observatorul militar”, nr. 18 (1001), Oraş Bucureşti, sublocotenenţi, dosar nr. crt. 4836, f. 15. 13-19 mai 2009, p. 11. 3 ***Dicţionar general al literaturii române, literele L-O, Editura Univers 9 D.C.A., Fond Comisariatul Militar Oraş Bucureşti, sublocotenenţi, dosar nr. crt. Enciclopedic, Bucureşti, 2005, p. 533. 4836, f. 10. 4 D.C.A., Fond Comisariatul Militar Oraş Bucureşti, sublocotenenţi, dosar nr. crt. 10 ***Dicţionar de literatură română. Scriitori, reviste, curente, Editura Univers, 4836, f. 3. Bucureşti, 1979, p. 267. 11 5 Gheorghe Nicolescu, Gellu Naum (I), în „Observatorul militar”, nr. 17 (1000), Ibidem. 6-12 mai 2009, p. 10. 12 ***Dicţionar general al literaturii române, literele L-O,…, p. 533. 6 Ibidem. 13 Ibidem. document 2019 1 (83) 91 agora n perioada 20-23 noiembrie 2018, Centrul state în Europa centrală și de est, decizii militare și politice de Cultură și Istorie Militară din cadrul din perioada fi nală a Primului Război Mondial, primii ani ÎMinisterului Apărării al Republicii Moldova interbelici și repercusiunile acestora în prezent, promovarea a organizat, în colaborare cu Fundația „Hanns Seidel”, în spațiul public a cultului eroilor Primului Război Mondial. Conferința internațională „100 de ani de la sfârșitul Din partea Arhivelor Militare Naționale Române Primului Război Mondial”. La lucrările conferinței, au participat colonel Adrian Grigore, care a susținut desfășurate la sediul Centrului de Cultură și Istorie comunicarea Generalul Toma Lișcu și constituirea Militară din Chișinău, au participat istorici din unităților de grăniceri în Basarabia, în anul 1918 și expert Republica Moldova, Polonia, România și Ungaria. gr. I Lucian Drăghici, care a susținut comunicarea Temele principale abordate în cadrul conferinței au Prezența armatei române în Basarabia și relația cu fost: destrămarea imperiilor europene și formarea de noi populația civilă.

DE

uzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” a organizat, în ziua de 15 noiembrie 2018, MSimpozionul național „Centenar Marea Unire (1918-2018). 95 de ani de la înfi ințarea Muzeului Militar Național (1923-2018)”. Din partea instituţiei noastre au participat colonel Liviu Corciu, directorul Arhivelor Militare Naționale Române și au prezentat comunicări: Lucian Drăghici – În preajma revoluției - mărturii românești despre situația social-politică din Ungaria în perioada decembrie 1918-februarie 1919 și dr. Teodora Giurgiu – Un ofi țer din elita buzoiană - locotenent-colonelul Constantin Apostol, material elaborat în colaborare cu dr. Luminița Giurgiu.

Dr. Teodora GIURGIU

92 1 (83) 2019 document agora a invitaţia Facultăţii de instituţii (autori prof. univ. dr. Arhivistică din cadrul Carmen Bulzan, prof. dr. Gabriela LAcademiei de Poliţie Gârmacea, pr. dr. Mihai Gojgar, „Alexandru Ioan Cuza”, Arhivele prof. dr. Tudor Răţoi) și Eroinele Militare Naţionale Române au României Mari. Destine din linia luat parte la Conferinţa știinţifi că întâi (autori Radu Ștefan Vergatti, internaţională cu tema „Bucovina, Mihail Ipate, Anemari Monica Transilvania, Banatul, Crișana, Negru, coordonator Adina Berciu Sătmarul și Maramureșul – 100 Drăghicescu). de ani de la unirea cu România”, Conferinţa este o continuare desfășurată în data de 16 noiembrie a manifestărilor dedicate 2018, în Sala Senatului. Centenarului Marii Uniri și a Evenimentul s-a bucurat de fost organizată pe două secţiuni, prezenţa conducerii prestigioasei una dedicată Bucovinei și unirii instituţii de învăţământ a acestei provincii cu România, iar Ministerului Afacerilor Interne, cealaltă surprinzând evenimente a rectorului Academiei Naţionale importante și personalităţi care au de Informaţii, a directorului contribuit la materializarea celui Arhivelor Naţionale și Arhivelor mai important moment din istoria Diplomatice, decanului Facultăţii naţiunii române – făurirea statului de Arhivistică, a unor notabili profesori universitari, naţional unitar. cadre didactice și studenţi. Reprezentantul Arhivelor Militare Naţionale Române, După alocuţiunile de deschidere susţinute de invitaţi, dr. Anca Oana Otu, a susţinut comunicarea Misiunea a fost prezentată publicului enciclopedia digitală locotenent-colonelului Gheorghe Bereșteanu pe lângă Consiliul România 1918 – oameni, momente și imagini, o sinteză Dirigent de la Sibiu (noiembrie-decembrie 1918). a evenimentelor cruciale desfășurate acum 100 de ani, Mulţumim organizatorilor pentru invitaţia de a însoţită de fotografi i extrem de grăitoare ce surprind participa la acest eveniment și sperăm într-o colaborare sentimentele și emoţiile celor care au contribuit la strânsă și în viitor între Facultatea de Arhivistică și realizarea Marii Uniri. Arhivele Militare Naţionale Române, ambele instituţii Vernisarea expoziţiei 1918 – Anul Întregirii României având un rol defi nitoriu în înţelegerea, păstrarea și a fost următoarea etapă a evenimentului, urmată de valorifi carea documentului de arhivă. semnalul editorial ce a adus în atenţia publicului lucrările Unirea – măreţia unui timp. Dicţionar de personalităţi și Dr. Anca Oana OTU DE

n data de Din partea Arhivelor 21 noiembrie Militare Naționale Î2018, s-a Române, colonelul desfășurat Conferința Liviu Corciu a prezentat omagială „România 100. comunicarea Ion Contribuția Profesorului Cantacuzino – militarul. Ion Cantacuzino la Activitatea a mai înfăptuirea Marii Uniri”, cuprins, prezentarea în Sala de Marmură albumului omagial a Cercului Militar Profesorul Ion Național. Cantacuzino. Centenarul Manifestarea a cuprins Marii Uniri 1918-2018, o serie de comunicări a emisiunii filatelice științifice prin care Români celebri, precum s-a reliefat activitatea și prezentarea medaliei profesorului Ion Cantacuzino ca medic, militar și diplomat. dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri.

document 2019 1 (83) 93 agora nstitutul Naţional al Patrimoniului, în Expoziţia a fost deschidă de către directorul Arhivelor parteneriat cu Arhivele Militare Naţionale Militare Naţionale Române, colonelul Liviu Corciu, care IRomâne au organizat în data de 22 noiembrie a reliefat importanţa păstrării vii a jertfei supreme a celor 2018, la sala Bizantină a Cercului Militar Naţional din care își dorm somnul de veci în mausolee. Directorul București, expoziţia Institutului Naţional cu tema „Drumuri al Patrimoniului, în memorie. dr. Dana Mihai, Mausoleele”. a prezentat pașii Vernisarea materializării acestei expoziţii proiectului, care se încadrează în va deveni și o proiectul cu același enciclopedie nume finanţat de digitală, însoţită către Ministerul de un tur virtual Culturii și Identităţii al mausoleelor. De Naţionale în cadrul asemenea, toate programului fotografiile expuse, Centenar. însoţite de datele Promovarea istorice și tehnice, patrimoniul vor fi cuprinse într-o comemorativ carte-album. reprezentat de către În alocuţiunile mausoleele ridicate oaspeţilor s-a pus în urma încheierii „Marelui Război” pe teritoriul accentul pe datoria fi ecăruia dintre noi de a duce mai României a fost scopul principal al expoziţiei, alături departe amintirea celor care au reușit, prin faptele de valorifi carea în spaţiul public, naţional și european, comise pe câmpul de luptă sau în sprijinul frontului, a amintirii celor care și-au dat viaţa pentru realizarea să realizeze România Mare. De asemenea, diseminarea Marii Uniri. acestor informaţii în mediul on-line face ca interesul Evenimentul a reunit importanţi oaspeţi, dintre pentru evenimentele de acum 100 de ani să depășească care amintim pe generalul-maior (rtr.) dr. Mihail E. sfera specialiștilor și să atragă un public din ce în ce Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice mai numeros. de Apărare și Istorie Militară, generalul-maior (r) dr. Proiectarea fi lmului Mărăști. O promisiune onorată a Visarion Neagoe, președintele Asociaţiei Cultul Eroilor încheiat prima parte a evenimentului, urmată apoi de „Regina Maria”, dr. Dorin Matei, redactor-șef al revistei vizionarea expoziţiei, cu îndrumarea atentă a specialiștilor „Magazin Istoric”. Institutului Naţional al Patrimoniului care au oferit Statul Major al Apărării a fost reprezentat de către explicaţii și au răspuns la întrebările participanţilor. directorul adjunct, colonelul dr. ing. Leonard Mocanu. Dr. Anca Oana OTU DE

Primăria Municipiului Buzău și Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”, în zilele de 22-23 noiembrie 2018, au organizat Sesiunea Internaţională de Comunicări Științifi ce „100 de ani de la unirea Bucovinei cu România”. Din partea instituţiei noastre a participat dr. Teodora Giurgiu cu tema: Din elita buzoiană – Generalul-maior Alexandru Stehan, material elaborat în colaborare cu drd. Daniel-Silviu Niculae.

Dr. Teodora GIURGIU

94 1 (83) 2019 document semnale editoriale MARELE CARTIER GENERAL AL ARMATEI ROMÂNE ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE (1916-1919)

n anul 2018, la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei (București, Î84 p.) a fost tipărită sub egida Statului Major al Apărării, lucrarea Marele Cartier General al Armatei Române în timpul Războiului de Întregire (1916-1919), având coordonator pe generalul de brigadă Corneliu Postu, consultanță de specialitate colonel ing. Leonard Mocanu și autor Lucian Drăghici. Întocmită în baza documentelor și fotografi ilor inedite afl ate în păstrarea Arhivelor Militare Naționale Române, în structura sa regăsim o pagină esențială din istoria armatei române, într-o sinteză care atinge următoarele teme: Marele Cartier General în timpul Războiului de Întregire (1916-1919); Marele Cartier General 1916-1920. Cronologie; General de divizie Vasile Zottu; General de brigadă Dumitru Iliescu; Mareșal Constantin Prezan; General de corp de armată Constantin Christescu; Ordinea de bătaie a Marelui Cartier General la 14/27 august 1916; Ordinea de bătaie a Marelui Cartier General la 15/28 iunie 1917; Ordinea de bătaie a Marelui Cartier General la 1/14 noiembrie 1918. Marele Stat Major, la pace, Marele Cartier General în timp de război, au demonstrat, așa cum remarcă autorul, o solidă pregătire teoretică, inițiativă și curaj. Fără a trece sub tăcere minusurile manifestate în anii neutralității și, mai ales, în prima parte a Războiului de Întregire, trebuie să subliniem conduita patriotică, sacrifi ciul și fermitatea cu care militarii încadrați în structurile de stat-major ale armatei române au reușit să înfrunte toate greutățile și să contribuie decisiv la înfăptuirea Marii Uniri a românilor. Benefi ciind de o calitate grafi că deosebită, lucrarea pune la dispoziția cititorului fotografi i, schițe, hărți, scheme și fotocopii după documente originale. ED Dr. Teodora GIURGIU ARMATA ROMÂNĂ DE LA BUCUREŞTI LA MĂRĂŞEŞTI 1916-1917

n această perioadă, a aniversărilor dedicate centenarului intrării României în Primul ÎRăzboi Mondial și a înfăptuirii Marii Uniri, au apărut numeroase lucrări, care au încercat să analizeze, dintr-o nouă perspectivă, aceste evenimente. Printre acestea se găsește și lucrarea profesorului Ion Giurcă, unul dintre cei mai buni specialiști în istoria militară a României și cu precădere a Primului Război Mondial- Armata română de la București la Mărășești 1916-1917, Editura Militară, București, 2017, 304 pag.+ilustrații. Autorul a ales să analizeze o perioada extrem de complicată și anume aceea a retragerii în Moldova, a reorganizării armatei române și a elaborării planurilor de acțiune, pentru campania din anul 1917. Cele nouă capitole aduc în fața cititorului teme extrem de interesante precum Europa la răscruce:pacea sau continuarea războiului, România și armata sa la un pas de dezastru, Salvarea armatei de la un dezastru provocat de aliatul rus, Reorganizarea armatei, Reorganizarea aviației militare, Marina militară română în perioada reorganizării armatei, Locul și rolul Misiunii Militare Franceze în perioada reorganizării armatei române,Planul de campanie pe Frontul Român pentru vara anului 1917 și Conducerea armatei române în perioada reorganizării și elaborării planului de campanie pe frontul din Moldova. Profesorul Ion Giurcă a pus în evidență un adevăr mai puțin relevat de alte cercetări și anume faptul că, în ciuda unei campanii care s-a terminat dezastruos, armata română a continuat să existe și să lupte. Retragerea contingentelor de recruți, a fabricilor care lucrau pentru armată, atâtea câte erau, era un semn evident că atât elita politică și culturală a țării, dar și omul simplu, doreau continuarea războiului și îndeplinirea obiectivului național. E un moment dramatic din istoria românilor, mai puțin reliefat de cărțile de istorie, dar prezentat pe larg în această carte. Refacerea armatei, dotarea acesteia, elaborarea planurilor de campanie sunt analizate de autor cu maximă acribie și reprezintă partea cea mai importantă a cărții. Spre deosebire de alți istorici militari, autorul a prezentat aceste evenimente în contextul colaborării inter-aliate. Explorarea arhivelor, mai ales a celor militare, i-a permis să aducă informații noi și extrem de interesante. Se dovedește că cercetarea arhivelor poate furniza surprize, chiar și în cazul unor subiecte abordate de mulți autori, în decursul anilor. Pentru cine dorește să studieze participarea României la Primul Război Mondial, cartea profesorului Ion Giurcă este una de referință, prin informațiile și analizele extrem de pertinente. Cartea este însoțită de o bogată ilustrație și de numeroase hărți cu situația armatei române în diferite momente din perioada cercetată. Este o carte care trebuie citită, pentru informațiile extrem de interesante care la aduce și pentru analiza riguroasă efectuată de autor. Cartea este publicată în condiții grafi ce deosebite, cu o ilustrație de calitate. Editura Militară și-a respectat și de această dată blazonul. Dr. Viorel GHEORGHE document 2019 1 (83) 95 semnale editoriale ARMATA ROMÂNĂ ÎN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE – CAMPANIILE DIN ANII 1916 ŞI 1917

n cadrul seriei de lucrări dedicate operațiunilor militare desfășurate în Primul Război ÎMondial, se înscrie și Armata Română în Războiul de Întregire – Campaniile din anii 1916 și 1917, apărută la Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2018, 294 p. Publicată sub egida Arhivelor Naționale ale României, coordonată de colonel (r) prof. univ. dr. Ion Giurcă și având autori pe prof. univ. dr. Valeriu Avram, prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean, maior lector univ. dr. Adrian Diaconu, comandor (r) dr. Marian Moșneagu și lector univ. dr. Alin Spânu, este structurată astfel: Introducere, șase capitole: I. România de la neutralitate la război; II. Campania Armatei Române din anul 1916; III. România și armata sa, la un pas de dezastru; IV. Campania din anul 1917; V. Planul de campanie pentru vara anului 1917; VI. Operația de apărare a teritoriului național, Bibliografi e, Note, Credite foto. Motivația care a stat la baza publicării acestui volum ne este oferită în Introducere, autorii dorind prin text și imagine să aducă în atenție efortul Armatei Române în primii doi ani de război, perioadă în care țara a trecut de la încredere și speranță, la îngrijorare și deznădejde. De asemenea, și-au propus să evidențieze oamenii și faptele lor, curajul, sacrifi ciul, faptele eroice colective și eroismul individual, frumusețea și urâțenia morală a unor oameni, avatarurile cooperării politice și militare cu Rusia, riscurile care au planat asupra țării și armatei în unele momente. Tipărirea acestor fi le de istorie a însemnat o solidă cercetare a fondurilor de arhivă afl ate în păstrare la Arhivele Naționale Istorice Centrale și Arhivele Militare Române, cât și a lucrărilor, studiilor, articolelor publicate, presă și memorialistică. O serie de fotografi i atent selecționate, reprezentative, afl ate în fototeca Arhivelor Naționale, Arhivelor Militare Române, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Muzeului Național al Marinei Române, Muzeului Vrancei, cât și schițele și hărțile puse la dispoziția cititorului de Ion Giurcă, întregesc textul cărții. Acest volum este un omagiu, o recunoștință și o lacrimă nevăzută față de cei care au muncit, suferit și au murit pentru realizarea idealului național în primii doi ani de război, cei mai grei sub toate aspectele, un proiect dedicat centenarului marilor victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917. ED ARMATA 2 ROMÂNĂ. MĂRĂŞTI: IULIE 1917

n cadrul lucrărilor dedicate campaniilor la care a participat Armata Română în ÎPrimul Război Mondial, se înscrie și cartea Armata 2 Română. Mărăști: iulie 1917, semnată de Cornel Popescu și Cornel Ţucă, apărută la Editura Militară, București, în 2017, în două volume: primul Mărturii documentare (324 p.) și al doilea Documente anexe (240 p.). Un loc de cinste în lungul șir al efortului poporului român pentru apărarea libertăţii și independenţei îl ocupă Bătălia de la Mărăști care a reprezentat una dintre marile victorii ale armatei române. Primul volum reprezintă o cronică documentară de istorie militară, cu un extrem de bogat aparat critic la subsolul paginilor, menit a ilustra, atât specialistului avizat, cât și cititorului obișnuit, întreaga gamă de activități, evenimente și operațiuni militare privitoare la planifi carea și desfășurarea uneia dintre cele mai reprezentative bătălii desfășurate de Armata 2 română: ofensiva de la Mărăști. Benefi ciază de: Cuvânt înainte (semnat de prof. univ. dr. habil. Silviu Miloiu), Prefață, Aspecte generale, Partea I – Preliminarii, Partea a II-a – Ofensiva de la Mărăști (8/21-12/25 iulie 1917), Partea a III-a – Prima rectifi care a frontului (13/26 iulie-19 iulie/1 august 1917), Partea a IV-a – A doua rectifi care a frontului (20 iulie/2 august-23 iulie/5 august 1917) și Precizări fi nale. Al doilea volum cuprinde o culegere de documente, alcătuită dintre cele care au determinat, fi ind citate ca atare în aparatul critic al primului volum, desfășurarea operațiunilor militare din iulie 1917, atât ale Armatei 2 română, cât și ale armatelor ruse și austro-ungaro-germane și este împărțit astfel: rezumatul documentelor, documente anexă și ilustrații. O serie de fotografi i și hărți atent selecţionate întregesc informațiile. Așa cum consemnează și prof. univ. dr. habil. Silviu Miloiu ne stă la îndemână cea mai însemnată lucrare istoriografi că cu privire la acest moment capital din istoria militară a României, o operă pe care orice iubitor al istoriei va dori să o aibă în biblioteca sa. Prin această carte Mărăștii își reocupă rolul central în preocupările istoriografi ei militare românești, corolar al rolului pe care l-a jucat în istoria militară modernă a României, pentru care editorii săi merită întreaga noastră prețuire.

96 1 (83) 2019 document semnale editoriale DESTINUL UNUI ZBURĂTOR. CĂPITANUL AVIATOR MIRCEA T. BĂDULESCU (1917-1967)

ncadrându-se în seria de portrete a acelor minunați oameni care și-au dedicat existența Îzborului, riscându-și viața pentru a-și îndeplini datoria către patrie și pentru a marca centenarul nașterii eroului căpitan aviator Mircea T. Bădulescu (1917-2017) și 50 de ani de la moartea acestuia, a apărut la Editura Editgraph, Buzău, 2017, ediția a doua revizuită și adăugită a cărții Destinul unui zburător. Căpitanul aviator Mircea T. Bădulescu (1917-1967), 548 p., avându-l ca autor pe reputatul profesor și istoric militar Aurel Pentelescu. Lucrarea benefi ciază de Cuvânt către cititor la ediția a doua; Cuvânt către cititor la ediția întâi; Notă asupra ediției; Preliminariile și șapte capitole: I. Familia, copilăria și adolescența. Ultimii ani de liceu; II. La Școala de Ofi țeri Aviație. Pilot de război; III. Pe frontul de Est. În Cotul Donului, în Kuban și în Crimeea; IV. Pe frontul de Vest. Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” cu spade; V. Războiul de după război. Anii 1946-1951; VI. În vâltoarea vieții. Moartea năprasnică; VII. Dreptul la nemurire. Mărturii și alte argumente; Documente; Anexe; Bibliografi e selectivă; Summary; Resumé; Mărturii iconografi ce. În Motto-ul volumului regăsim o scurtă însemnare a generalului de escadră aviator Gheorghe Jienescu, subsecretar de stat al Aerului care oferă cititorului o frumoasă defi niție a zborului: A sbura înseamnă a strivi în tine instinctul de conservare, a te smulge pământescului și a te da spațiului infi nit, a deschide drum nou nestâmpărului de a te depăși pe tine însuți, a lărgi până la stele imperiul morții, turburând prin prezența lor acolo liniștea eternă a spațiului. În Nota autorului la prima ediție din 2002, Aurel Pentelescu consemna: Desigur, pentru o lectură obișnuită, un roman pe această temă ar fi fost mult mai interesant. Nu am avut nici căderea și nici deprinderea să îl scriu. Poate mai bine. Strădania autorului a fost să depisteze și să reconstituie faptele, povestea o poate închipui fi ecare. Cu fapte de arme eroice, specifi ce combatanților afl ați în prima linie, în contact permanent cu inamicul, locul lui Mircea T. Bădulescu, în calitatea sa de ofi țer al Armatei Române, aviator, pilot de război, as al aviației române de bombardament în picaj Stuka, este, fără îndoială, în istoria militară a Neamului românesc. El a fost un om, un luptător, care în împrejurări deosebite a dezvoltat calități deosebite, umane și profesionale, rod al unei temeinice pregătiri individuale. În alt plan, dramatismul vieții și faptelor de arme, îl indică, fără exagerare, ca un posibil erou de roman sau de fi lm. Pentru toți cei interesați de subiect, această ediție, ca și cea anterioară, se bazează pe documente din fondurile de arhivă în păstrare la Arhivele Naționale ale României, Arhivele Militare Române, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, cât și în colecții private; anuare, documente ofi ciale; volume de documente, dicționare, enciclopedii; memorii, jurnale; periodice; lucrări generale și speciale. În încheiere, sunt publicate o serie de fotografi i inedite pentru a veni în completarea acestui omagiu adus eroului căpitan aviator Mircea T. Bădulescu. ED ÎN ZBOR, SPRE MAREA UNIRE ditura Alpha MDN ne propune spre lecturare cartea În zbor, spre Marea Unire, (Buzău, E2018, 404 p.), având ca autori pe dr. Valeriu Avram și dr. Marius-Adrian Nicoară. Încadrându-se în seria de volume pe care cei doi reputați istorici le-au realizat, în ultimul timp despre Aripile Românești, a fost tipărit în anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, fi ind structurat astfel: Prefață (semnată de general de fl otilă aeriană (r) Aurel Stan); Introducere; Capitolul I. Acțiunile aeronauticii române în campaniile dintre anii 1916-1917; Capitolul II. Escadrile românești în apărarea Basarabiei; Capitolul III. A doua mobilizare a Armatei Române. Misiuni aeriene Salonic – Iași; Capitolul IV. Aviatori cu merite deosebite în realizarea marelui ideal național – Dumitru Cicerone Bădulescu, Simion Bărbulescu, Petre Crăciunescu, Ermil Gheorghiu, Constantin Gonta, Petre Macavei, Paul Magâlea, Gheorghe Mihăilescu, Dumitru Naidinescu, Carol Pauckert, Atanase (Tase) Rotaru, Bucur Stan, Nicolae Tănase, Mircea Zorileanu; Capitolul V. Locotenentul Vasile Niculescu, pilotul Marii Uniri; Scurte considerații; Anexe; Iconografi e; Bibliografi e. Atașat este un compact-disc care conține interviul realizat de reporterul Constantin Ivanes, în anul 1978, cu căpitanul aviator Vasile Niculescu, pilotul român care a îndeplinit cu succes misiunea de a ajunge cu un aeroplan pe Câmpia Libertății, de la Blaj, în 23 noiembrie 1918, pentru a transporta documente necesare pregătirii Adunării Naționale de la Alba Iulia. Lucrarea prezintă unul dintre momentele de cumpănă, dar și de glorie ale aviației, cât și rolul pe care aviatorii l-au avut în realizarea Marii Uniri. Autorii au căutat să realizeze o imagine reală a evenimentelor aeronautice petrecute acum un secol printr-un just echilibru între reconstituirea critică, științifi că și evocarea lor vie, între național și internațional. Aserțiunile sunt susținute prin numeroase documente inedite regăsite în fondurile de arhivă afl ate în păstrare la Arhivele Militare Române, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Militar Național și Muzeul Național al Aviației, dar și de unele publicate, în periodice, memorii și lucrări contemporane. Cititorii, iubitori de istorie, mai ales a celei aviatice, au la dispoziție de acum o nouă carte ce poate constitui nu numai model de cercetare istorică, ci și cap de pod pentru noi teme de cercetare științifi că, așa cum consemnează generalul de fl otilă aeriană (r) Aurel Stan. document 2019 1 (83) 97 semnale editoriale CARTEA DE AUR A EROILOR MUSULMANI JERTFIŢI SUB TRICOLOR. CAMPANIILE 1916-1919 ŞI 1941-1945

a Editura Imperium, în anul 2018, a fost tipărită Cartea de aur a eroilor Lmusulmani jertfi ți sub tricolor. Campaniile 1916-1919 și 1941-1945 având ca autor pe colonel (r) Remus Macovei (Constanța, 249 p.). Lucrarea benefi ciază de Cuvânt înainte, Argument și capitolele: I. Întregitorii. Militarii musulmani constănțeni eroi ai Primului Război Mondial; II. Dezrobitorii. Militarii musulmani constănțeni eroi ai celui de-Al Doilea Război Mondial; III. Cinstirea eroilor musulmani dobrogeni din cele două războaie mondiale, Anexe, Bibliografi e și Album foto. În cuprins regăsim informații despre militarii de etnie turcă și tătară care au luptat în cadrul armatei române și care au apărat cu prețul vieții țara care le-a devenit patrie. Așa cum consemnează și autorul, cartea este o ediție revizuită și adăugită a celei din 2013, Eroi musulmani în Armata Română, fi ind completată cu sugestiile și informațiile primite de la reprezentanții comunității musulmane, noile documente descoperite în arhivele civile și militare și lucrările de specialitate apărute în perioada 2013-2018. Sunt tratate pregătirea militară, mobilizarea și participarea la acțiunile militare, recompensarea militarilor musulmani constănțeni și a urmașilor acestora, cinstirea memoriei celor jertfi ți pe câmpurile de luptă, un spațiu substanțial fi ind rezervat pentru prezentarea datelor personale ale morților, răniților și veteranilor de război din cele două confl agrații mondiale, însoțite de fotocopii după documentele care susțin afi rmațiile.

ED OCUPAŢIA MILITARĂ A DOBROGEI DE CĂTRE PUTERILE ALIATE. REINSTALAREA AUTORITĂŢILOR ROMÂNEŞTI ÎN DOBROGEA (NOIEMBRIE 1918-DECEMBRIE 1919)

La Editura Next Book, în anul 2018, a fost tipărită cartea Ocupația militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităților românești în Dobrogea (noiembrie 1918-decembrie 1919), având ca autor pe colonel (r) Remus Macovei (Constanța, 156 p.). Lucrarea benefi ciază de Cuvânt înainte, Argument și capitolele: I. Cronologia desfășurării evenimentelor în perioada septembrie 1918-ianuarie 1920; II. Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate; III. Reinstaurarea administrației civile românești în Dobrogea; IV. Colaborarea autorităților românești cu militarii Puterilor Aliate; V. Rezolvarea problemelor curente de către autoritățile românești imediat după reinstalare; VI. Revenirea structurilor militare românești în Dobrogea, Concluzii, Anexe, Bibliografi e și Foto-documente. Volumul completează bagajul de informații pe care-l avem referitor la perioada dureroasă a ocupării Dobrogei în timpul Primului Război Mondial, la greutățile întâmpinate de autoritățile române de a reintra în posesia ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră și la rezolvarea multelor și difi cilelor probleme de revenire la normalitate, remarcă în Cuvânt înainte prof. dr. Lavinia Dumitrașcu. Pe lângă cărțile și articolele referitoare la subiect, documentele afl ate la Arhivele Naționale și Arhivele Militare Române, un punct forte al lucrării este seria de documente regăsite în arhivele bulgare, care sunt puse la dispoziția cititorului interesat în limba română. Autorul și-a propus publicarea acestei cărți la 100 de ani de la desfășurarea dramaticelor evenimente cu scopul ca prin plusul de informație oferit să trezească interesul, în mod deosebit al tinerilor, pentru cunoașterea istoriei Dobrogei, a oamenilor care aici la malul mării, în niște condiții deosebit de vitrege, au știut să acționeze, cu discreție și înțelepciune, în interesul României.

98 1 (83) 2019 document semnale editoriale OFIŢERI ARDELENI ŞI BUCOVINENI DIN FOSTA ARMATĂ AUSTRO-UNGARĂ

a Editura Ethnologică a apărut, în anul 2018, lucrarea Ofi țeri ardeleni și Lbucovineni din fosta armată austro-ungară, (Baia Mare, 628 p.), având autori pe Cornel Țucă și Laurențiu Batin. În cuprinsul ei regăsim: Capitolul I – Studiu introductiv: „Intercalarea” (primirea) în armata română a cadrelor militare din fosta armată austro-ungară; Capitolul II – Registrul control nominal ofi țeri activi ardeleni și bucovineni; bibliografi e. „Intercalarea” (primirea), așa cum consemnează și autorii, în armata română a ofi țerilor ardeleni și bucovineni proveniți din fosta armată austro-ungară a devenit, în perioada imediat următoare Marii Adunări de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, un obiectiv prioritar în ansamblul măsurilor luate în vederea reorganizării și modernizării sistemului militar național, concomitent cu celelalte eforturi întreprinse de factorii politico- militari de conducere în plan diplomatic și administrativ vizând atât recunoașterea internațională a Marii Uniri, cât și asigurarea integrității și suveranității României Mari, precum și reorganizarea internă statală a acesteia. Registrele control nominal, care ocupă o parte semnifi cativă din volum, sunt editate în format anastatic, pentru a fi puse la dispoziția celor interesați, în forma în care au fost constituite inițial. Pentru a releva cititorului contextul în care a fost posibilă primirea ardelenilor și bucovinenilor în armata română au fost accesate o serie de fonduri de arhivă afl ate în custodia Arhivelor Militare Române București, respectiv Centrul de Studii și Păstrare a Arhivei Militare Istorice Pitești, cât și lucrări generale și speciale, ziare, reviste și documente ofi ciale. Foarte util considerăm că este demersul autorilor de a preciza în Studiul introductiv dosarele din fondurile de arhivă create de principalele structuri militare cu trimitere la problematica cărții, pentru toți cei care doresc sa le acceseze. Acest volum este un omagiu adus ofi țerilor activi ardeleni și bucovineni care au servit în armata română, înscriindu-se benevol în aceasta, autorii considerând că: prin editarea acestor documente înfăptuim un act de recunoștință prin readucerea la lumină a numelor acestora și curajoasei lor opțiuni, având în vedere acei ani tulburi și plini de nesiguranță.

ED 1918. REINTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI

ncadrându-se în volumele dedicate centenarului Marii Unirii apărute în Î2018, Editura Miidecărți, ne propune lucrarea 1918. Reintrarea României în război, (Bragadiru, 180 p.), având ca autor pe Daniel Silviu Niculae, fi ind structurată pe șapte capitole: I. Situația armatei și țării la 1 decembrie 1917; II. Luptele de la Tighina 18/31 ianuarie-19 ianuarie/1 februarie 1918; III. Luptele de la Galați 7/20-9/ 22 ianuarie 1918; IV. Situația politică și militară generală la reintrarea României în război. Prăbușirea militară a Puterilor Centrale; V. Situația armatei de ocupație în România după capitularea Bulgariei; VI. Reintrarea României în război; VII. Mobilizarea a 2-a. Ordinea de bătaie. În urma unei documentări asidue și riguroase, întreprinsă la Arhivele Militare și nu numai, autorul a considerat necesară publicarea unor informații, care să fi e aduse la cunoștința celor interesați, într-o sinteză care să ofere o imagine a evenimentelor petrecute între decembrie 1917 și decembrie 1918. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, națiunea română și-a văzut visul împlinit. Însă, pentru ca această unire a tuturor provinciilor să se poată realiza, au fost necesare sacrifi cii umane și materiale semnifi cative: Reintrarea României în război alături de Antanta a fost un moment puternic de trăire emoțională. Dintr-o dată toate neajunsurile trăite, cauzate de mizeria materială, tragedia familiilor îndoliate și drama unui popor care trebuia să se retragă pe un petic de pământ, au fost date la o parte, pentru susținerea cu orice sacrifi cii a idealului național de unire a tuturor românilor în granițele unui stat unitar: România Mare. Momentul reintrării României în război a creat posibilitatea participării acesteia la negocierile Conferinței de Pace de la Paris pentru susținerea intereselor naționale, ca parte a Alianței învingătoare. document 2019 1 (83) 99 semnale editoriale / contents COMUNITATEA MUSULMANĂ DIN ROMÂNIA ÎN ILUSTRATE (1898-1940)

a Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, în anul L2017, a apărut cartea Comunitatea musulmană din România în ilustrate (1898-1940), (București, 216 p.), având ca autori pe Gabriel-Octavian Nicolae și pe reputatul dobrogenist prof. univ. dr. Valentin Ciorbea. Lucrarea este prefațată de Osman Koray Ertaș – ambasador al Republicii Turcia la București, Haci Ahmet Daștan – coordonator al Ofi ciului de Coordonare Programe TIKA București și Fedbi Osman – președinte al Uniunii Democrate Turce din România și are următoarea structură: Mărturii la o civilizație seculară din România; Locașuri de cult. Moschei și geamii; Drepturi constituționale; Activitatea școlară; Dreptul la organizarea proprie; Tipologie și veșminte; Sărbători; Preocupări și profesii; Ada Kaleh; Note. Suntem edifi cați asupra relațiilor dintre România și Turcia din primele cuvinte ale excelenței sale Osman Koray Ertaș: Turcia și România sunt două țări prietene și parteneri strategici. Legăturile umane, istorice și culturale existente între poporul turc și cel român consolidează această prietenie. Urmele interacțiunii noastre istorice recente sunt încă vii. [...] Cărțile poștale cuprinse în album transmit mesaje puternice despre bogata istorie culturală a existenței societăților musulmane turco-tătare din România, mesaje greu de transpus în cuvinte. Motivația apariției ne este împărtășită de Haci Ahmet Daștan: Prin proiectul publicării albumului intitulat „Comunitatea musulmană din România în ilustrate (1898-1940)” am dorit să facem o incursiune în istoria compatrioților turco-tătari din România. Cărțile poștale pot fi interpretate diferit de fi ecare privitor în parte, însă sunt sigur că toți vom trăi aceleași sentimente în timpul acestei incursiuni. Toți cei implicați în procesul lung și anevoios de concepere a acestei lucrări au depus eforturi susținute care s-au concretizat într-o operă de valoare. Lucrarea are valoare de document istoric deoarece aduce în atenția cititorilor imaginea comunității turce din Dobrogea, dar și a celei de pe Insula Ada Kaleh așa cum era ea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, notează ing. Fedbi Osman. Bazându-se pe o bibliografi e bogată, albumul benefi ciază de o excelentă calitate grafi că, o parte din ilustrate fi ind unice, făcând parte din colecția personală a comandorului (r) Gabriel-Octavian Nicolae. În încheiere redăm îndemnul ing. Fedbi Osman: Le recomand iubitorilor de istorie, membrilor comunității, să parcurgă cu interes paginile acestui album deoarece reprezintă o parte din tezaurul comunității noastre, o etnie loială statului român, care trăiește în Dobrogea într-un climat de toleranță și armonie inter-religioasă, lipsit de confl icte, un mozaic multicultural care merită să fi e promovat în afara granițelor țării. Dr. Luminița GIURGIU ED

CONTENTS Editorial ♦Th e Beginning of the Romanian modern Artillery - Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu ♦Th e inedited Life of Hospodar Gheorghe Bibescu - the Founder of the Romanian modern Artillery - Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D. ♦ Th e institutional and legislative Framework of Censorship in Romania (1866-1989) – Colonel Petrişor Florea, Ph.D., Iulian Stelian Boţoghină, Ph.D., George Daniel Ungureanu, Ph.D. ♦Th e Role of the French Military Mission in the Reorganization of the Romanian Army: December 1916-June 1917 (memoirs contributions) – Associate professor Constantin I. Stan, Ph.D. ♦ Suspected of Espionage at the Beginning of the First World War (1916-1917) - Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D. ♦Th e Great Union and Braşov - Aurelian Armăşelu ♦ Th e military Organization of Transylvania and Banat in 1919 - Colonel Gabriel-George Pătraşcu, Ph.D. ♦ Unpublished Aspects regarding the Bolshevik Incursion on May 27, 1919 from Tighina - Colonel (r) Remus Macovei ♦ Strengthening of the Anti-Aircraft Defense of Romania at the beginning of 1943 – Prof. Viorel Gheorghe, Ph.D. ♦August 23, 1944 and the Activity of General Victor Siminel, the Chief of the Romanian Army Intelligence Secret Service - Assistant Professor Florian Bichir, Ph.D. ♦ General Artur Phleps- A Military Career under the Flags of three Countries - Warrant offi cer adjutant Eugen-DorinSpătaru ♦ Romania and the Peace Treaty from Paris (1947) - Aspects concerning the Contribution of the Romanian Delegation to the Solving of the Frontier between Romania and Hungary Problem - Adrian Deheleanu, Ph.D. ♦ Colonel Constantin Buceleanu - Captain (N, r) Marian Moșneagu, Ph.D. ♦ SA 330 Puma Helicopter Crash in Romania (February 4, 1977) - Lieutenant-colonel (r) Petre Opriş, Ph.D. ♦ Biographical Information and the Evolution in the military Career of literary Personality Gellu Naum - Andreea Țicu ♦ Agora ♦ Review

100 1 (83) 2019 document