Nicolae Bănescu 1878
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” - 115 ani de existenţă - Seria: Biobibliografiile Directorilor B.C.U. „Carol I“ din Bucureşti, 3 B i o b i b l i o g r a f i e 1315 referinţe a d n o t a t ă Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti NicolaeNicolae BănescuBănescu 1878 - 1971 Bucureşti 2010 Lucrare elaborată în cadrul Serviciului Cercetare. Metodologie condus de dr. Dinu Ţenovici R e d a c t o ri Şerban Şubă, Geta Costache, Laura Regneală C o l a b o r a t o r i Elena Bulgaru, Lili Stoicescu, Daniela Stoica, Carmen Goaţă C u l e g e r e t e x t T e h n o r e d a c t a r e Simona Şerban I l u s t r a ţ i i Geta Costache Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României N. Bănescu: 1878-1971: biobibliografie adnotată / red.: Şerban Şubă, Geta Costache, Laura Regneală; colab.: Elena Bulgaru, Lili Stoicescu, Daniela Stoica, Carmen Goaţă. – Bucureşti : Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“din Bucureşti, 2010 ISBN 978-973-88947-2-3 I. Şubă, Şerban (red.) II. Costache, Geta (red.) III. Regneală, Laura (red.) IV. Bulgaru, Elena V. Stoicescu, Lili VI. Stoica, Daniela VII. Goaţă, Carmen 012:93/94(498) Bănescu, N. 016:93/94(498) Bănescu, N. 929 Bănescu, N. Coperta 1: Nicolae Bănescu, gravură de M. Olarian, 1929 Coperta 4: Fundaţia Universitară Carol I, 1915 ISBN 978-973-88947-2-3 Nicolae Bănescu, director al Bibliotecii Fundaţiei Universitare Carol I între 7 decembrie 1946 şi 9 februarie 1948 C U P R I N S Cuvânt înainte de prof. univ. dr. Mircea Regneală IX Nicolae Bănescu (16 dec.1878 -10 sep.1971). Prefaţă de Nicolae-Şerban Tanaşoca X Argument XIV Abrevieri XVII CRONOLOGIA VIEŢII ŞI OPEREI XVIII 1. OPERA 2 I. ISTORIE 3 1. Volume 3 2. În volume 12 3. În periodice 13 3.1 Studii. Articole 13 3.2 Comunicări. Conferinţe. Discursuri. Rapoarte 17 3.3 Polemici 19 3.4 Cronici. Recenzii 20 3.5 Articole omagiale. Comemorări. Necrologuri 40 3.6 Acte. Documente 42 II. FILOLOGIE. LITERATURĂ. FOLCLOR 43 1. Volume 43 2. În volume 44 3. În periodice 45 3.1 Studii. Articole 45 3.2 Conferinţe. Rapoarte 46 3.3 Traduceri 46 3.4 Polemici 47 3.5 Cronici. Recenzii. Note 47 3.6 Necrologuri 51 III. CULTURĂ. ÎNVĂŢĂMÂNT. ARTĂ 51 1. Volume 51 2. În volume 52 3. În periodice 52 3.1 Studii. Articole 52 3.2 Cuvântări. Discursuri 58 3.3 Polemici 58 3.4 Cronici. Recenzii 59 3.5 Necrologuri 67 3.6 Acte. Documente 67 IV. VARIA 68 1. Volume 68 2. În periodice 68 2.1 Studii. Articole 68 2.2 Rapoarte. Cuvântări 68 2.3 Polemici 69 2.4 Cronici. Recenzii 69 2. OMUL ŞI OPERA ÎN TIMP. REFERINŢE CRITICE 74 A. REFERINŢE GENERALE 75 1. Bibliografii. Biobibliografii. Ghiduri 75 2. Enciclopedii. Dicţionare 76 3. Indici de revistă 78 4. Istorii 79 5. Evocări. Comemorări. Necrologuri 80 B. REFERINŢE SPECIALIZATE 81 I. ISTORIE 81 1. Volume 81 2. În volume 84 3. În periodice 86 3.1 Studii. Articole 86 3.2 Polemici 86 3.3 Cronici. Recenzii 87 3.4 Note. Semnalări 97 II. FILOLOGIE. LITERATURĂ 107 1. Volume 107 2. În volume 108 3. În periodice 108 3.1 Cronici. Recenzii 108 3.2 Note. Semnalări 109 III. CULTURĂ. ÎNVĂŢĂMÂNT. ARTĂ 110 1. Volume 110 2. În volume 111 3. În periodice 112 3.1 Studii. Articole 112 3.2 Rapoarte 113 3.3 Polemici 113 3.4 Cronici. Recenzii 114 3.5 Note. Semnalări 121 3.6 Acte. Decrete 122 IV. VARIA 122 1. Volume 122 2. În periodice 124 2.1 Note. Semnalări 124 2.2 Acte. Documente 124 3. ACTE. DOCUMENTE. CORESPONDENŢĂ 126 A. CORESPONDENŢĂ 127 I. Scrisori trimise 127 II. Scrisori primite 132 III. Referinţe critice în corespondenţă 141 B. ACTE. DOCUMENTE. CORESPONDENŢĂ LA FUNDAŢIA UNIVERSITARĂ 142 I. Scrisori trimise 142 II. Scrisori primite 146 III. Acte. Decrete 146 Résumé 148 Indice de nume 149 C u v â n t î n a i n t e O mare instituţie de cultură, cum este Biblioteca Centrală Universitară ,,Carol I“ din Bucureşti, a realizat, într-o activitate bibliografică de peste patru decenii, un număr impresionant de lucrări de informare: de la biobibliografii la sinteze literare, de la indici bibliografici la repertorii de publicaţii periodice, de la teze de doctorat la ghiduri bibliografice şi enumerarea acestora ar putea continua. Aceste lucrări de referinţă care înglobează o cantitate uriaşă de informaţii, atât de utile cercetării ştiinţifice, se bucură de o largă apreciere în rândul specialiştilor din ţară şi străinătate, ca dovadă fiind solicitarea lor frecventă, inclusiv în cadrul schimburilor internaţionale. De câţiva ani, Serviciul Cercetare. Metodologie a început să realizeze seria Biobibliografiile Directorilor Bibliotecii Centrale Universitare ,,Carol I“ din care au fost publicate până acum două lucrări cuprinzând pe primii doi directori ai bibliotecii, G. Dem. Teodorescu şi Alexandru Tzigara-Samurcaş, personalităţi cu o vastă activitate ştiinţifică şi publicistică . Volumul de faţă este dedicat lui Nicolae Bănescu, cel de-al treilea director al bibliotecii, în ordine cronologică. Asemănător primilor doi, Nicolae Bănescu are o vastă bibliografie de lucrări ştiinţifice. Pentru a contura o imagine cât mai completă a marelui bizantinolog Nicolae Bănescu, a fost investigat un număr impresionant de publicaţii periodice de către membrii colectivului de cercetare, conduşi de domnul dr. Dinu Ţenovici. Printr-un efort susţinut, lucrarea a fost realizată într-un timp record. Aş vrea să mă folosesc şi de acest prilej spre a le aduce mulţumiri colegilor mei. Sperăm că această biobibliografie va fi primită cu acelaşi interes ca şi precedentele lucrări editate de Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“. Prof. univ. dr. Mircea Regneală Director general IX Nicolae Bănescu (16 dec. 1878 - 10 sep. 1971) Cercetător şi profesor pasionat de cunoaşterea ştiinţifică a trecutului, Nicolae Bănescu a fost un specialist de înaltă calificare în studiile clasice, bizantine şi neogreceşti, dar şi-a făcut totodată o datorie din punerea în lumină a valorilor culturii şi istoriei naţionale. Ca om de litere, scriitor şi traducător, s-a dedicat în primul rând asimilării valorilor clasice ale literaturii europene mai vechi şi mai noi în cultura românească, a transpus în limba română tragedii de Euripide şi pagini din Plutarh, a elaborat studii despre literaturile clasice în perspectivă comparatistă europeană. Nu a neglijat însă nici creaţia literară personală: a scris el însuşi memorii de război, lucrări de popularizare a istoriei, cum sunt evocările de Chipuri şi scene din Bizanţ, pagini biografice de mare eleganţă stilistică dedicate unor personalităţi ale istoriei naţionale, precum cele consacrate lui Ion I.C.Brătianu. Mândru de a fi cetăţean liber al unui stat european liber, pentru edificarea căruia militase ca intelectual şi ca ostaş, de a aparţine aşadar categoriei „celor mai liberi dintre oamenii liberi, celor mai umani dintre oameni“, cum îi calificase cândva Plinius cel Tânăr pe cetăţenii polisurilor eline, era în gradul cel mai înalt stăpânit de sentimentul datoriei de a-şi servi până la jertfirea de sine Ţara şi naţiunea, apărând dreptul său şi al concetăţenilor săi la libertatea şi demnitatea hărăzite persoanei umane. Credincios etosului creştin în care fusese crescut, se distingea printr-o ireproşabilă ţinută morală în viaţa publică şi privată. Preocupările ştiinţifice ale lui Nicolae Bănescu au fost pe cât de variate, pe atât de profunde şi temeinice. Discipol al marilor învăţaţi români Bogdan Petriceicu Hasdeu, Grigore Tocilescu, Ovid Densusianu, Dimitre Onciul şi Nicolae Iorga la Universitatea din Bucureşti, al cărei licenţiat în litere a devenit în 1901, Nicolae Bănescu s-a dedicat mai întâi filologiei clasice şi romanice, ca profesor de limba franceză, profesor şi traducător din literaturile elină şi latină. S-a îndreptat apoi către studiile bizantine şi neogreceşti, poposind, între 1910 şi 1912, pentru studii de specializare în filologie bizantină şi neogreacă la München, pe atunci capitala bizantinologiei europene, unde a obţinut doctoratul magna cum laude, sub îndrumarea marelui savant August Heisenberg. A fost titularizat, în 1919, după Unirea cea Mare, profesor de istorie bizantină la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, numită ulterior Universitatea Regele Ferdinand I, de unde avea să fie invitat, în 1938, la Universitatea din Bucureşti, pentru a ocupa, catedra defunctului Demostene Russo, împărţită mai târziu cu filologul Vasile Grecu, refugiat de la Universitatea din Cernăuţi. A preluat, după dispariţia lui Nicolae Iorga, direcţia Institutului de Studii Sud-Est Europene şi a Institutului de Studii Bizantine (1940-1948). Ca profesor universitar, Nicolae Bănescu, autorul primului curs integral de istorie bizantină ţinut într-o Universitate românească, se distingea, în primul rând, prin marele său talent de a evoca plastic epoci revolute şi de a resuscita sugestiv în faţa X ascultătorilor personalităţi istorice din trecutul îndepărtat. Darul elocuţiei şi cel al fanteziei reproductive, cu care fusese din belşug înzestrat, memoria ieşită din comun, cunoaşterea profundă a izvoarelor şi, fireşte, a limbii greceşti în care acestea erau scrise, cu toate subtilităţile ei, impresionanta cultură generală şi de specialitate îi înlesneau captivantul demers narativ. Potrivit mărturiei unora dintre ultimii săi studenţi, arheologul Petre Diaconu şi medievistul Şerban Papacostea, Nicolae Bănescu îşi rostea cursul aşezat la biroul său, având rânduite în faţă, ca un parapet, cele câteva zeci de volume din Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editat la Bonn, de-a lungul secolului al XIX-lea. Din când în când, deschidea câte un volum din care citea şi traducea pasajele necesare fundamentării expunerii. Publicat, în mare parte, abia acum în urmă, prin grija Prof. Tudor Teoteoi, cursul dovedeşte din plin marea capacitate narativă şi de evocare a lui Nicolae Bănescu, atestată şi de volumul de Chipuri şi scene din Bizanţ, care i se datorează.