Memorialistică Diplomatică Alexandru Em. Lahovary
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Amintiri diplomatice MEMORIALISTICĂ DIPLOMATICĂ Volumul 1 ALEXANDRU EM. LAHOVARY AMINTIRI DIPLOMATICE CONSTANTINOPOL (1902-1906). VIENA (1906-1908) ALEXANDRU EM. LAHOVARY DIPLOMATIC MEMOIRS Volume 1 ALEXANDRU EM. LAHOVARY DIPLOMATIC MEMOIRS CONSTANTINOPLE (1902-1906). VIENNA (1906-1908) Amintiri diplomatice MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE INSTITUTUL DIPLOMATIC ROMÂN MEMORIALISTICĂ DIPLOMATICĂ Volumul 1 ALEXANDRU EM. LAHOVARY AMINTIRI DIPLOMATICE CONSTANTINOPOL (1902-1906). VIENA (1906-1908) Ediţie îngrijită de Adrian STĂNESCU şi Laurenţiu VLAD Studiu introductiv, selecţia documentelor, note, comentarii şi indice de Laurenţiu VLAD INSTITUTUL EUROPEAN 2009 ALEXANDRU EM. LAHOVARY © Institutul Diplomatic Român Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. Toader NICOARĂ (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca) Prof. univ. dr. Cornel SIGMIREAN (Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş) Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale LAHOVARY, ALEXANDRU EM. Amintiri diplomatice: Constantinopol (1902-1906).Viena (1906-1908) / Alexandru Em. Lahovary; ed. îngrijită de Adrian Stănescu şi Laurenţiu Vlad; pref.: Laurenţiu Vlad – Iaşi: Institutul European, 2009 Index ISBN 978-973-611-615-5 I. Stănescu, Adrian (ed.) II. Vlad, Laurenţiu (ed.) III. Vlad, Laurenţiu (pref.) 821.135.1-94 Amintiri diplomatice ALEXANDRU EM. LAHOVARY Foto: ALEXANDRU EM. LAHOVARY (sfârşitul secolului al XIX-lea) Arhiva digitală: Laurenţiu VLAD (prelucrare după un original executat la Franz Mándy, Fotograful Curţii Regale) Consiliere de specialitate: Emanuel BĂDESCU Amintiri diplomatice CUPRINS INTRODUCERE Alexandru Em. Lahovary şi misiunile sale diplomatice la Constantinopol (1902-1906) şi Viena (1906-1908) / XI INTRODUCTION Alexandru Em. Lahovary and His Diplomatic Missions to Constantinople (1902-1906) and Vienna (1906-1908) (Summary) / LIII NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A doua ediţie a Amintirilor diplomatice ale lui Alexandru Em. Lahovary / LXI NOTE ON THE EDITION Second Edition of Alexandru Em. Lahovary’s Diplomatic Memoirs / LXV AMINTIRI DIPLOMATICE Constantinopol (1902-1906) / 1 Viena (1906-1908) / 63 Anexe / 103 DIPLOMATIC MEMOIRS Constantinople (1902-1906). Vienna (1906-1908) ADDENDA Regele Carol I şi politica externă / 129 ADDENDA King Carol I and Foreign Policy INDICE / 139 INDEX ALEXANDRU EM. LAHOVARY Amintiri diplomatice INTRODUCERE IX ALEXANDRU EM. LAHOVARY X Amintiri diplomatice Alexandru Em. Lahovary şi misiunile sale diplomatice de la Constantinopol (1902-1906) şi Viena (1906-1908) Preambul Despre autorul Amintirilor diplomatice, Alexandru Emanoil Lahovary există mai nou o extrem de documentată şi cuprinzătoare biografie inserată într-un volum pe care Costel Iordăchiţă l-a dedicat ilustrei familii a diplomatului (Familia Lahovary. Ascendenţă şi destin politic, Editura Carminis, Piteşti, 2004). Capitolul respectiv1 a fost redactat după atente cercetări în fondurile Arhivelor Naţionale Istorice Centrale („Creţulescu”, „Morţun”, „Papiniu” ori „Ministerul Agriculturii şi Domeniilor”), în cele ale Ministerului Afacerilor Externe („dosare personale”, „Italia”) sau ale Bibliotecii Academiei Române („Corespondenţa Palatului”, res- pectiv personale: „Grigore Antipa”, „Ion Bălăceanu”, „George Bengescu”, „Ion I.C., Vintilă şi Constantin Brătianu”, „George Enescu”, „Ioan C. Filitti”, „Spiru Haret”, „Constantin I. Istrati”, „Mihail Kogălniceanu”, „Alexandru Em. Lahovary”, „Titu Maiorescu”, „Constantin I. Nottara”). În cuprinsul său am găsit detalii referitoare la copilăria viitorului diplomat, la familia sa, la misiunile avute de-a lungul timpului, precum şi la averea, respectiv la proprietăţile pe care le-a deţinut. În afara textului evocat de noi mai sus, precizăm că mai există şi alte scurte biografii ale diplomatului, nereţinute de Costel Iordăchiţă în capitolul la care am făcut referire. Este vorba de detaliile din Anuarul diplomatic şi consular pe 1894, din articolele publicate în Enciclopedia României. Cugetarea ori în jurnalul Dreptatea (1990), din notele unor îndrumătoare arhivistice etc.2 ____ 1 Costel IORDĂCHIŢĂ, Alexandru Emanoil (1856-1950), în Id., Familia Lahovari. Ascendenţă şi destin politic, Editura Carminis, Piteşti, 2004, pp. 191-231. 2 Anuarul diplomatic şi consular pe 1894, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1894, p. 50 (vezi şi Anuarul Ministerului Afacerilor Străine, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1897, p. 56); Lucian PREDESCU, Enciclopedia României. Cugetarea, ediţie anastatică, Editura Saeculum I.O. – Editura Vestala, Bucureşti, 1999, p. 473; Andrei REZEANU, „Oameni care au fost: Lahovari”, în Dreptatea, XXII (seria IV), 206, 11 octombrie 1990, p. 2; Filofteia RÎNZIŞ (au mai colaborat Florica BUCUR, Nataşa POPOVICI, Anuţa BICHIR), Arhive personale şi familiale, I, Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 2001, p. 66. XI ALEXANDRU EM. LAHOVARY De asemenea, mai sunt şi o seamă de fonduri arhivistice, care întregesc biografia lui Alexandru Em. Lahovary şi nu au fost evocate de Costel Iordăchiţă. Este vorba, pe de o parte, de documentele din fondurile „Constantinopol” sau „Dosare speciale” de la Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (nu sunt valorifi- cate nici cele din colecţiile „Arhiva Istorică”, „21”, „Roma” etc., iar cele din „dosare personale” sunt utilizate destul de puţin), pe de altă parte, de cele din fondul „Casa Regală”, păstrat la Arhivele Naţionale Istorice Centrale. Ca să nu mai vorbim de corespondenţa cu Dimitrie A. Sturdza (1898, 1903, 1904, 1907, 1908), Veniamin Pocitan (1917) ori Alexandru Constantinescu (1924), ce se găseşte la secţia de ma- nuscrise a Bibliotecii Academiei Române. Căutăm, în cele ce urmează, să ne raportăm, pe cât ne va sta în putere, la aceste surse şi repere bibliografice, încercând astfel, fără să avem pretenţia că epuizăm subiectul, să ne individualizăm prin studiul nostru de cercetarea lui Costel Iordăchiţă. Desigur, preluăm o seamă de detalii din autorul evocat mai devreme, le semnalăm în note, dar ne străduim să nu insistăm prea mult asupra datelor deja cunoscute din respectivul text. Aşadar, în continuare, stăruim asupra profilului bio- grafic al diplomatului şi asupra câtorva repere ale activităţii sale de la Constantinopol şi de la Viena (precizăm că doar despre cea dintâi misiune am găsit câteva referinţe mai însemnate în istoriografie, pe care le datorăm lui Sterie Diamandi, Raoul Bossy, Nicolae Ciachir, Max Demeter Peyfuss, Gheorghe Zbuchea etc.3) Cum ____ 3 Spre exemplu, Sterie DIAMANDI, Oameni şi aspecte din istoria aromânilor, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1940, p. 19; Raoul BOSSY, „Un succes diplomatic românesc. Iradeaua din 1905”, în Noul Album Macedo-Român (Freiburg), 1, 1959, pp. 167-169; Nicolae CIACHIR, Istoria popoarelor din sud-estul Europei în epoca modernă (1789- 1923), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pp. 293-294; Max Demeter PEYFUSS, Chestiunea aromânească. Evoluţia ei de la origini până la Pacea de la Bucureşti (1913) şi poziţia Austro-Ungariei, traducere autorizată de Nicolae Şerban TANAŞOCA, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, pp. 81-90; Gheorghe ZBUCHEA, O istorie a românilor din Peninsula Balcanică, secolele XVIII-XX, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 1999, pp. 72-76, 139-140 (fragmentele semnalate de noi în cazul ultimului autor se regăsesc în linii mari şi în alte volume ale sale, cum ar fi, Relaţiile României cu Sud-Estul Europei la începutul secolului al XX-lea, Editura Paco, Bucureşti, 1999 ori în Românii şi Balcanii în epoca modernă (1804-1918), Scrisul Românesc, Craiova, 2003) etc. Există şi câteva ediţii de documente ce conţin date referitoare la perioada 1904-1906: Documente diplomatice. Afacerile Macedoniei. Conflictul greco- român - 1905, Ministerul Afacerilor Străine, Bucureşti, 1905; Românii de la sud de Dunăre. Documente, coord.: Stelian BREZEANU, Gheorghe ZBUCHEA, Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 1997, pp. 184-206; Şcoli şi biserici româneşti din Peninsula Balcanică. Documente (1864-1948), adunarea şi selecţionarea documentelor, introducerea, bibliografia şi indicii de Adina BERCIU-DRĂGHICESCU, Maria PETRE, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2004, pp. 183-215 etc. Despre ambele misiuni, Costel IORDĂCHIŢĂ, op. cit., pp. 204-210. Pentru Viena, vezi şi Virgil XII Amintiri diplomatice Amintirile nu aveau o succesiune cronologică evidentă, am încercat să recom- punem această perspectivă sprijinindu-ne pe o serie de izvoare inedite sau mai puţin cunoscute, astfel că am alternat detaliile memorialistice cu cele obţinute din arhive. Acest lucru ne-a permis şi o reconstituire mai amplă a evocărilor bătrânului diplomat; detaliile s-au multiplicat, ceea ce ne-a întregit demersul, făcând posibilă restituirea unei imagini consistente, spunem noi, a unei personalităţi, nedrept împinsă de vremuri într-un ungher întunecat. O biografie a lui Alexandru Em. Lahovary Alexandru Emanoil Lahovary s-a născut la Paris în ziua de 21 a lunii de- cembrie 1855 sau 1856 (9 pe stil vechi)4. Era fiul lui Manolache (Emanoil) Lahovary (1810-1892) şi al Olimpiei (1824-1898), a doua fiică a doctorului Apostol Arsache, un important lider conservator al primilor ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Prim Ministru al Principatelor Unite după asasinarea lui Barbu Catargiu în iunie 1862. Manolache mai avea un frate, pe Nicolae Lahovary (1812-1853). Bunicul personajului nostru, născut prin 1750, poate la Constantinopol, se numea tot Manolache. El venea dintr-o filiaţie care-l avea ca întemeietor pe un anume Petraki, căruia i se mai spunea „Celebi”, ceea ce însemna că avea o educaţie urbană. Bunicul Manolache era din aceeaşi familie cu o anume Eufrosina,