ACTMTATEA POLITICĂ A LUI ION I.C. BRĂTIANU PÂNĂ ÎN ANUL 1914

MIHAI VASILIU

Atesta� în mod cert în sec. XVI, Brătienii fa c parte din categoria micii boierimi româneşti, fo arte rar men�o� în docwnente, şi atunci numai ca martori în diverse pricini aflate în litigiu, pentru pământ sau întărirea unor posesiuni1• Prin căsătorii, boiernaşii din Brăteni aj ung şi ei la o stare materială mai bună, urcând şi în ierarhia locală2. Tatăl, I.C. Brătianu, s-a născut la Piteşti, la 28 iunie 1821, anul ,,sculării şi căderii năprasnice a Domnului Tudor'', ca al cincilea copil al boierului de ţarăConstantin, numit şi Dincă, şi al so�ei sale Anastasia, zisă Sica, şi născută Tigveanu3. Boierul Dincă Brătianu, suflet ales şi nobil, şi-a dat seama că e o rarăfe ricire săai o fam ilie bună, de aceea s-a îngrijit, în chip cu totul deosebit, de creştereacopiilor săi4. După studii făcute în ţarăşi la Paris, I.C. Brătianu se întoarce la Bucureşti, unde, alături de fratele său Dumitru, cu fra� Goleşti,cu C.A. Rosetti, se află în fumtea luptei pentru binele neamului. Participă la revolu�a de Ia 184S, wmează exilul, revenirea şi situarea la loc de fiunte în lupta pentru Unire, participă la detronarea lui Cuza şi aducerea prinţului străin, toate momente ce i-au marcat personalitatea5• Când s-a întors în ţară,în 1856, I.C. Brătianu s-a decis să-şi stabileascăcăminul la ţară,Ia Florica, şi să se căsătorească6. După căsătoria săvârşită la Ostrov (Călimăneşti), noua fa milie s-a mutat la Piteşti, la Anica Furduiescu, sora lui I.C. Brătianu, până ce casa de la Florica a fo st terminată7. Viaţa politică tumultuoasă de la începutul domniei lui Carol l-a implicat în mod total şi pe l.C. Brătianu. ,,E de neînsemnat că, deşi liberal înfocat, Ion C. Brătianu nu ţinea să fie în oriceguvern liberal'.s.Deschiderea crizei orientale şi războiu[ruso-turc (1877-1878) îl găsise pe Brătianugata de-a înfiunta evenimentele. Fruntaşii grupărilor liberale,conş_ţien� de importanţa momentului, s-au pregătit cu grij ă pentruconfumtarea dinap rilie 1875. Incă din ianuarie-februarie 1875, grupările liberale au început să se unifice şi au înfiinţat, sub conducerea lui M. Kogălniceanu, ziarul Alegătorul liber, care a declanşat o virulentă campanie împotrivaconservato rilor. Din acesteîntruniri s-a născut coali�ade la Mazar-Paşa, în care intrau liberalii radicali, modera�i din jurul lui Kogălniceanu şi şi " "frac�oniştii lui N.. Ionescu. La aceştia, s-a adăugat şi M. Costache Epureanu, conservator moderat Coali�a de la Mazar-Paşa constituie, în esenţă, actul de naştere al Partidului Na�onal Liberal carereprezenta, în linii mari, interesele burgheziet Veni� Ia putere, liberalii

1 DRH, 8. Ţara Românească, voi. n., Bucweşti, 1972, p. 120-122. 2 AnastasieIordache, Pe unnelelui Dumitru Brătianu,Bucweşti, 19 84,p. 1 O. 3 O. Swnea,Ion ConstantinBrătian u, Sibiu, 1922, p. 5. 4 Ibidem, p. Il. 5 AnastasieIordache, Ion I.C. Brătianu, Bucweşti, 1994, p. 14. 6 Sabina Cantacuzino, Dinviaţa familiei Ion C. Brătianu, Bucweşti, 1993, p. 9. 7 Ibidem, p. 10. 8 O. Sumea, op.cit, p. 44. 9 Cum s-a înfăptuitRomânia modernă, laşi, 1993, p. 131. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 200 "Mihai Vasiliu erau mai decişi să fo losească criza orientală pentru a încerca obţinerea independenţei. Angrenându-se într-un joc diplomatic, dinamic şi receptiv, românii au reuşit să refacă într-un ritm fo arte rapid, decalajul care îi separa de statele înaintate ale Europei10, şi mnnai atitudinea lipsită de perspectivă a politicii otomane, precum şi situaţia creată de Marile Puteri, nu au pennis atingerea obiectivelor vizate1 1• Orientarea spre Rusia şi încheierea Conven�ei cu aceasta,deşi nu a întrunit aprobarea mariima jorită� a claseipolitice, a deschis calea spre proclamarea independenţei şi apoi spre concretizarea acestuiact, prin participarea armatei române la războiul ruso-turc. Tratatul de la Berlin, ca şi �unea pentru recunoaştere":_ independenţei de către puterile europene a constituit o experienţă dură şi revelatoare. ,,Indelungabătălie diplomatică ce a urmatrăzboiului din 1877-1878 s-a dovedit uneori mai complexă şi mai dificilă decât războiul însuşi, chiar recunoscând independenţa, marile puteri doreau să o limiteze în fa pt şi în continuare"12• Deşi, I.C. Brătianu şi-a luat responsabilitatea actelor înîaptuite13, deziluziile au fo st profunde după Congresul de la Berlin,d eterminându-1 săorienteze politica externă a tării spre o aliantă cu Puterile Centrale, în 1883. Înnoile condi�i, valoarea strategică şi politicăa României, 1� confluenţacelor două grupări,a devenit de excep�e14. Tocmai, de aceea, proclamarea României ca regat, la 14/26 martie 1881, unnăreasă pună de acord titulatura nouă custatutul de independenţă absolută a ţării, şi săîntărească prestigiulreg alită�i15• Tendinţele tot mai autoritare pecare le manifesta, preocupările mai accentuate spre problemele externe, I-au iwlat treptatşi au atrasnumeroase critici şi adversită� 16• DespăJţireade fratele său, Dumitru Brătianu, şi de al� amici politici, moartealui C.A. Rosetti, I-au interiorizat şi mai mult, mai alespe fo ndul încercării de a daîn judecată guvernul liberal de către conservatori şi a şicanelor organi?.ate în primii ani 1888-1890. Obosit, dezgustat de adversari, cât şi de amicii politici, bolnav, I.C. Brătianuse va retrage la Florica, în mij locul fa miliei. La 4/ 16 mai 1991,după o scurtă, dar grea suferinţă, I.C. Brătianu sestingea în sânulfa miliei1 i. Trecând pestetoate aprecierilecare s-au făcut, şi sunt fo arte numeroase, rămâne însă viabilă afirma�a lui M. Kogălniceanu: "Oamenii de astăzi, şi mari, şi mici, pot fi ingrn� pentru Ion Brătianu, istoria însă nepărtinitoarea aceea, va păstracu litere neşterse memoria aceluia care şi-a pus numele în capultuturor actelor marina�onale şi politiceale RenaşteriiRomâni ei"18• Familia I.C. Brătianu a avut opt copii, dincare cinci fe te şi treibăieţi. Fiul cel mareal fa miliei a fo st Ion I.C. Brătianu, născut la 20 august 1864 la Florica, şi a fo st botezat, ca şi tatăl său, Ion19• O copilărie fe ricită, în casa de la Florica, i-a inarcat primii ani din viaţă, legându-1 sufleteşte de aceste locuri, care ,,strânge parcă simbolic laol;lltă trăsăturile tipice

10 Ibidem, p. 224. 11 h. G Platon,Istoria Modernă a Românie� Bucw-eşti, 1985, p. 234. 12 Cum s-a înfăptuitRomânia modernă,p. 244. 1 3 Sabina Cantacuzino, op.cit, p. III. 1 4 IstoriaRomânilor, Compendiu, 1996, p. 246. 1 5 IoanScurtu, Monarhia înRomânia 1866-1947,Bucureşti, 1991,p. 33. 6 1 SabinaCantacuzino, op.cit, voi. 1., p. 170. 17 Ibidem, p. 186-187. 18 Ion C. Brătianu. Viaţaşi fa ptelesale, 1821-1891,Bucureşti, 1991,p. 61. 1 9 Sabina Cantacuzino,op.cit, 1993,p. 16.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro Activitateapolitică a lui Ion I.C. Brătianupână în anul 1914 201 cele mai româneşti: dealul şi viia, Iivada şi lunca'.z0. Atmosfera din fa milie, prin prezenţa mai multor copii este prielnică unei evolu�i bazată pe camaraderie, solidaritate şi libertate, dezvoltând ini�ativele de orice fe l, fa ntezia şi creativitatea Iată ce rnărtwisea Pia Brătianu într-o scrisoare din 19 ianuarie 1871 către soţul său, aflat la Bucureşti: ,Jonel astăzi ne-a dat o reprezenta�e teatrală, gratis. A jucat o piesănăscocită de el, căreia nu ştiuce nume să-i dau, a fo st aşade proastă că era s irituală de prostie şi am de ne-am prăpădit l-am spus că dar p râs este teatru comic, şi-a izbutit'.z . Primele cunoştinţe şi deprinderi sunt însuşite cu aj utorul mamei, Pia Brătianu, iar începând din 1873, este adusă o institutoare din Elve�a Pentru Invăţământul primar, venea din Piteşti un tânăr profesor Atanasiu, adus de Ghiţă Enescu22• In 1875, Ionel I.C. Brătianu, intră în prima clasă deliceu, când se pune problema mutării familiei la Bucureşti, atât pentru instruirea copiilor, cât şi grincreşterea atribuţiilor lui I.C. Brătianu în contextul complicării situa�ei intema�onale . La Bucureşti viaţa este cu totul diferită fa ţăde ceade la Florica, chiar dacăPia Brătianuîn cearcăsă păstreze cât de cât aceeaşi atmosferă de fa milie. După ce a absolvit Liceul Sf Sava, unde se remarcă la disciplinele ,,ştiin�fice", susţinând bacalaureatul în 1882, la sugestia tatălui său, se va orienta spre ,,inginerie". ,,Între anii '80 şi '90 a fo st de altminteri o pornire generală către ştiinţele exacte şi şcoUie de inginerieau cunoscut o căutare, pecare n-au maiîntâmpinat-o de aturici'.z4. Ionel Brătianu a efectuat stagiul militar, timp de şaseluni, în Regimentul 2 artilerie, depunând suma de 73 1 ,34 1ei25. Timpul era fo arte bine organizat, astfel că milit:aJul, după un program de instruc�e pe care-I efectua dimineaţa, după-amiaza frecventa cursurile de la Şcoala de Poduri şi Şosete din Bucureşti. Aceste cursuri, bine coordonate de G. Duca, urmăreau să-I pregătească pentru Şcoala Politehnică din Paris. În vara anului 1883, Ionel Brătianu părăsea ţara, îndreptându-se �;pre Paris, aceasta fiind şi prima desp. de durată pentru un membru al fam iliei. ,,Bietul Ionel privea lucrul ca onenorocire; îmi închipuiesc ce eraîn inima părin�lor după ce simţeam într-a mea'.z6. Ion C. Brătianu decisese ca, în primul an, Ionel, să studieze la Liceul Sainte-Barbe din Paris pentru a se pregăti în vederea admiterii la Şcoala Politelmică. S-a păstrat o apreciere făcută de directorul de studii al Şcolii pregătitoare Sainte-Barbe, datată, la 13 noiembrie 1883: ,,În pofida aparenţelor demoliciune, el esteatent, laborios, are inteligenţa promptă şi precisă, dar îi trebuie încă câteva săptămâni pentru asepune la curent, diferenţele, atât de înserimate, întreceea ce el a învăţat la Bucureşti şiceeace i sepredă aici, I-au uimit putin la început; 7 dar de câtva timp s-a deprins săfa că progrese rapide; eu am încredere în el'.z . Sus�ut mereu moral din partea fa miliei, tânărul de 20 de ani, Ionel Brătianu, reuşeşte la examenul de admitere la Şcoala Politehnică, în vara anului 1884. Pentru anii petrecu� la Paris ni s-au păstrat unnumăr marede scrisori ce fa c parte din corespondenţa fa miliei Ion C. Brătianu şi

0 2 Ion PiUat,Florica, viia casa Brătenilor,Bucureşti, I 944, p. 3. 1 şi 2 Din corespondenţa familiei Ion C. Brătianu (1861-1883),voi. !. Edi�a II, 1936,p. 142. 22 SabinaCantacuzino, op.cit, p. 53. 23 Ibidem p. 82. 24 C. Argetoianu,Pentru ceide mâine, voi. I, partea1. Până la 1889, Bucureşti, 1991,p. 177. 25 AnastasieIordache, Ion LC.Brătianu, p. 22. 26 SabinaCantacuzino, op.cit, p. 122. 27 BibliotecaAcademiei Române(B.A.R) Arhiva fumiliei Brătianu, mapa VI, act. l. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 202 Mihai Vasiliu

28 care mai târziu a şi fo st publicată, începând cu anul 1933 . Din toate aceste �sori se remarcă, voinţa şi tenacitatea tânărului Brătianu de a fa ce faţă cerinţelor Şcolii superioare franceze, ca şi calităţile intelectuale de care d.ispW1ea acest student: ,,Şi când voi isprăvi Şcoala de Poduri, ori câtde bW1 inginer fi,nu credsă las până nu voi căpătao catedră aş mă .29 de analizii, or W1de arfi. Iacă o profesilll1ede credinţă ştiin�fică în toată regula' . La toate acestea adaugă deschiderea spre culttrră pe careo manifestă studentul Brătianu, ştiind că se 30 oraşul Parisera şi capitala culturii europene . Acum apar pentru Ionel Brătianu şi primele preocupăripentru politică, mai întâi ca observatorpoliticii al franceze, apoica observator al politiciiromâneşti şi, maitârziu, caanalist politic, când, într-oscrisoare către tatălsău, fa ce o mimmată comparaţie întreviaţa politică şi între cea a guvernului la putere din 3 franceză ţară 1• Maturitatea gând.iriisale, logicafa ptului definitoriu este exprimată, la o vârnă destul de târl'ără,într-o scrisoare datată20 rnai/1 iunie 1888 şi în careanalizează diferite ramuri ale ingineriei,în carear voi săse specializeze pentru a fi fo lositor ţăriisale. "Ştiu bine că într-o ţară ca anoastră, oricine lucrează în orice d.irec�e e fo lositor, trebuie însă să găsesc în care 32 anume eu aş putea aduce servicii mai reale şi propo�onal mai considerabile" . Toată aceastăpregătire şi educa�e s-a putut realiza prin climatul de exigenţă impus de familie, de supraveghere atentă, dar discretă, şi prin interven�a promptă a părin�lor, în cazul în care principiile nu eraurespectate. S-a păstrat, înacest sens, o scrisoare a tatălui, din 17 !29apri lie 1884, careîl mustrăpe fiu pentru abaterea săvârşită: ,,Aşadarnu dorul nostru şi al ţării te-au dus înBucureşti, ci ca să schimbi fe lul de petrecere; tot astfel şi când ai plecat de aici, nu ca să-� faci datoria, nu ca să la sacrificiilece le fa c pentru voi,ci ca să-� procuri alt J3 răspunzi un mod de petrecere'. • Dimensilll1ea umană a acestei corespondenţe apare nu numai în componenta afectivă prezentă în fiecare scrisoare, dar şi în ipostanl că, o fami lie, caaceea a Brătienilor, făcea parte din clasa politică, a trecut, în mai multe rânduri, prin greută� 34 c.7 financiare . In concluzie, Franţa şi ,,mediul ştiin�fic parizian i-adat putinţa să-şi dezvolte J5 calităţilt;active şi pecele dobând.iteîn sânul marii salefami lii'. . Intorsîn ţară, la îndemnul tatălui său, ocupă W1 postde inginerclasa a III-aîn Corpul tehnic, în serviciul luiAnghel Saligny, W1mare şi strălucit inginer, carelucra, înacel timp, la căile ferate. Dincolo de echilibrarea bugetului fa miliei, Ionel Brătianu este încântat de începerealucrărilor pe Dlll1ăre 36 şi de inten�a de a construi linia de terasament Bacău-Piatra " Neamţ Preocupările inginereşti sunt "contracarate treptat de gospodăria de la Florica iar, începânddin 1891, cu stareaprecară a sănătă�i lui Ion C. Brătianu. Anghel Saligny îi acorda unconcediu nelimitat, darboala tatălui nu maipoate fi oprită şi finalulse produce rapid Pe plan profesionaltrebuie să adăugăm interesulpentru produc�aagricolă a ţării care, din 1890, treceaprintr-o crizămanif estată prin scăderea preţurilor la cereale. O îmbunătă�re a acelor

28 Din corespondenţa fa miliei Ion C.Brătianu (1861- 1883),vol. l., Bucureşti, 1933 .. 9 · 2 Ibidem, 1884-1886, vol.II,Bucureşti, 1934, p. 138. 30 Ibidem, p. 34-35. 31 Ibidem, 1887-1888, voi. III,Bucureşti, 1934, p. 342. 32 Ibidem, p. 374. 33 Ibidem, p. 50-51. 34 Ibidem, p. 197. 35 Ion I.C. Brătianu (1864-1927). Albumcomemorativ. Viaţa şi opera sa,Bucureşti, p. 4. 36 Din corespondenţa fa miliei Brătianu, voi. IV,p. 107-108. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro Activitateapolitică a lui Ion I.C. Brătianupână în anul l914 203 condi�i se impllllea, pentru ca producătorul român să nu fie pus în inferioritate fa ţă de concurenţa străină. Ion I.C. Brătianu atacă această problemă, mai întâi printr-o conferinţă ţinută în 1894, la Societatea Politelmică, iar, apoi, prin solutii practice pentru eradicarea cauzelor. A fo st cel dintâi proiect de standardizare la no?7. Pentru înlăturarea acestor neajllllSuri, Ion I.C. Brătianu propllllea transformarea întregului nostru comerţ de cereale intern, după modelul american, încercând să-I pllllă în aplicare în 1897, când devine Ministru al Lucrărilor Publice. Proiectul, deşi publicat, a trebuit să aştepte treizeci de ani pentrua afla realizare38. Problema intrării lui Ion I.C. Brătianu în viaţa politică a ridicat o serie de diScu�i, motiva�ile, lUlele dintre ele, depăşind de multe ori explica�ile logice. C. Argetoianu, care nu " i-a fo st totdeauna "prieten , cu cinismul său provocator, consideră că intrareaîn politică a lui Ionel Brătianu, ca şi carierarapidă pe care a făcut-o, s-a datorat moştenirii numelui de la tatăl său. ,,Brătianu a fo st în politică fec iorul de bani gata, fiul lui tat-său şi moştenitorul legal al acestei mari fo rţe în Partidul Liberal, Brătienismul''39. Trecând peste etichetările pe care le fa ce în această analiză, Argetoianu intuieşte mistica specială pe care şi-o însuşea, prin ra�onament,nu prin temperament, şi care îl lega peIon de tatăl său, IonC. Brătianu. Infinal, Argetoianu conchide că BrJtienismul se dovedea a fi un mijloc de domina�e politică în Partidul Liberal. Pentru a-1 discredita definitiv, autorul mai sus men�onat afirmă următoarele: ,,Fire leneşă, dardeschisă, inteligenţă vie şi plin de far mec, pasionat de lucruri fiumoase, de fe mei şi de cărţi rare, inginer submediocru, darcărturar pornit săafle toate , mai ales în domeniul istoriei - Ionel nu eradeloc convins, ca :fra�i lui,că lumea se mărgineşte la cercul fam iliei Brătianu şi la orizontul de la Florica'"'0. Concluzia lui Argetoianu este că Ionel a moştenit acest loc politic prinnume şi prin bani, iar împrejurările fiindfa vorabile41, I-au scosîn fa ţaisto riei. P.P. Carp, deşi reclllloscuse meritele lui Ion C. Brătianu42, şi acceptă succesillllea fiului în conformitate cu filosofia sa politică, îndrăzneala şi virulenţa atacurilor liberale promovate după ce Ionel Brătianu preluase conducerea partidului, într-un mod nu prea onorabil, de la Dimitrie Sturza (cumnatul lui P.P. Carp-n.n.) îl determină săreac�oneze în stilul său propriu. P.P. Carpîi va zvârli în fa ţă celebra apostrofă: "Omul politictrebuie săfie cinstit în viaţa publică, corect înviaţa privată'"'3,cuvinte careurmăreau să-I compromită pe tânărul politician 44• Pe o pozi�e similară, dar de o altă constru�e, i-a fo st lll1 adversar constant, care a păstrat rela�i de convenienţă, chiarcu cei pe care îi dispreţuia45. Deşi nu s-au agreat niciodată (Eliza Brătianu a fo st so�a lui Marghiloman - n.n.),

37 Bănescu, N. Ion LC.Brătianu (1864-19 27),Craiova, p. 8. 38 Ibidem, p. 9-1 O. 39 C. Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiridin vremea celor de ieri, voi. II, partea aIV-a, 1913-1916, Bucureşti, 1991,p. 49. 40 Ibidem. 1 50-5 1. 4 Ibidem, p. 42 C. Gane, P.P. Carpşi locul săuîn istoria politică a ţării,vol. l, Bucureşti, 1936, p. 416. 43 Sterie Diamandi,Galeria oamenilor politici,Editura Gesa, 1991,p. 31. 44 DuiliuZamfirescu, Portrete. 1914, înMa gl�t, Anul VII, nr. 1 O, octombrie, 1973, p. 37. 38. 45 Ibidem, p.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 204 Mihai Yasiliu

Marghiloman şi Brătianu au fo st într-o rivalitate ce nu a depăşit regulile politeţei. Marghiloman a susţinut întotdeauna că Ionel a fo st moştenitorul unui loc în politica românească. In 1917, trecând peste orgolii, Ion Brătianu şi Alexandru Marghiioman s-au completat reciproc, ultimul sacrificându-şi cariera pentru salvarea ţării46• Atacurile şi contesta�ile venite atât de la conservatori, cât şi de la al� reprezentan� ai partidelor politice, îşi au motiva�a în fa ptul că, după 1909, vechiul şef al liberalilor, un moderat, apropiat în concep�e cu unii dintre liderii conservatori, este înlăturat, locul său fiind luat de Ionel I.C. 47 Brătiabu , care ,,avea să le creeze multe dificultă�i adversarilor săi politici' . Indiferent de aceste discu�i şi de altele care au apărut după războ� şi care i-au contestat calităţile, ideea generală a răma� că, "deşi a venit Ia şefia partidului liberal mai mult în virtutea nwnelui moştenit, a ştiut nu numai săse menţină,dar încă a crescut, s-a mărit în ea, şi a putut sta în fhmtea treburilor noastre publice ca într-un jilţ croit anwne pe talia sa, şi s-a găsit Ia şefia partidului liberal necontestat de nimeni, caîntr-un loc ce în chip firescise cuvine şi ,fscare nimenialtul nu I-arfi putut râvnisau avea, cu drepturimai maricu merite chiaregale' 8. Chiarîn primuldiscurs politic, ţinut în faţa alegătorilordin Tg. Jiu, la21 noiembrie/3 decembrie 1895, Ionel Brătianu le mărturisea: "propunându-mă ca reprezentantal d-voastră, pemine care n-am alt meritdecât nwnele pecare-I port, a� doritsă ară� cărecunoştinţa d­ voastră e mai durabilă decât viaţa, că ea nu se opreşte cu serviciile aduse'49. Până Ia primul război mondial, Brătianua cunoscuto adevărată ascensiuneîn viaţapolitică a ţării "pentruel politica nu era nici o distrac�e, nici un prilej de onoruri,nici un mijloc de realizare a unor deşarte şi personale ambi�i. Pentru el, politica era muncă, răspundere, nedreptate, grij ă, chinuitoare frdmân tare'.s0. Singurul mijlocprin care putea să-şi realizezeobiectivele pe care le avea în vedere era legat. de partidul liberal, partid pe care-I fo losise şi tatăl său. După moartea lui Ion C. Brătianu, partidul a cunoscut un proces de erodare, fap t care a dus la fo nnarea unor JF,Pări politice, determinate de interese politicianiste, dar şi de amestecul regelui Carol 1 . După venirea lui D.A. Sturdza se reface treptat unitatea partidului, dar această unitate esteaparentă, ştiindu-se cănoul şef "era temut, darnu iubit; toleratam putea zice, nu recunoscut cu tot sufletul şi la fan atism de '.s2• Mare proprietar, dar 53 până partizani format la universităţile gerrnane , O .A Sturdza ,,n-a fo st o minte sclipitoare, servită de o �e înflăcărată, creatoare"54, el s-a realizat prin voinţă şi muncă,spri fiind jinit şi de �5 rege· . "Chiar dacă concep� le salepolitice erau fără avânt înviitor, bătrâneyi,conservatoare - şi de fapt locul lui ar fi fo st în fruntea partidului conservator - O. Sturdza izbutea cu ele, fiindcăle voia cu toată puterea, impunându-le cu încăpăţânare, unnărindexecutarea lor cu o

A 46 Dan Lăzărescu,Alexandru Marghilomanfaţa în istm�înM aglst, anul. XXXI,nr. 2,februarie, 1997, p. 65. 4 7 Istoriaparlamentului şi avi eţiiparlamentare din România până în 1918, Bucureşti, 1983, p. 417. 4R Şt Antim,Alte u st dii şipo rtrete,BuctD"eŞti, S.A., p. 45. 49 Voinţa TUJ(ională, XII,nr. 3293 din26 noiembrie, 1995. 0 5 I.Gh. Duca,Portrete şi amintiri,Bucureşti, 1990,p. 54. 51 Gh. Platon,otJ.cit., p.322. 5� HenriStah� Schiţe parlamentare,Buc w-c;;ti,p . 57. 53 MarinNedelea, Prim-Miniştrii României 1859-1918.Ideile politice, BUCW"eŞti,1994,p. 181. 5� Henri StahLop.cit, p. 58. 55 MannNedclea, op.cit, p. 185.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro Activitateapolitică a lui Ion I.C. Brătianu până în anul 19 i 4 205 tenacitate neînfrântă'.s6. Speculând nemulţumirile latente existente în partid, ciocnirile şi luptele intestinale, orientarea de multe ori contradictorie, mai ales în politica externă, Ionel I.C. Brătianu,spri jinit de "Oculta" liberală57, darşi de unelecercuri liberal-radicalece doreau să dea vigoare activită�i partidului, a preluat conducerea guvernului şi mai târziu, conducerea partidului înziua de Il ianuarie 1 ms8.Demisia lui D.A. Sturdza erafo losită de Brătianu care a pregătit îndelung acest moment, înlăturând obstacole numeroase, unele dificile pentru a-şi atinge ţelul final. Lao astfel de întreprindere Ion I.C. Brătianu a participat activ, implicându-se în ac�unea, şi ea dificilă,reîn a noirii rândurilor partidului şi revigorării doctrinare care să menţină şi săpropulseze pe primul loc, fo rţa politică făurită cu atâta " stăruinţă de ilustrul său părinte59. In această" competi�e a avut de înfruntat atât o serie de resentimente ale regelui, care nu vedeabine refacerea orientării radicale în partid; adversarii din gruparea drapelistă, şi cu corifeii de mare prestigiu: Vasile Lascăr, Emil Costinescu, Constantin Stoicescu, Spiru Haret60. Alegerea nu a fo st o întâmplare şi nu s-a datorntnumai unor fo rţe oculte, fa ctorul principal a fo st Ion I.C. Brătianu care a întrunit înaltele calită� menite a-1 propulsa pe scena vie�i politice româneşti. La 45 de ani, Ionel I.C. Brătianu devenea liderul principalului partid politic, swprinzândîn discursul său inaugurnl: ,,în toată activitateanoastră, ca şi întrecut să nu uităm că, fieîn afară, fieînăuntru, opernnoastră este o operă de progres, de ordine şi de pace, şi că progresul, pentru ca să fie sigm, trebuie să fie făcut cu acea perseverenţă proprie organismelor sănătoase, iar nu cu zvâcniri şi ,(j1 frământări' • Perioada cuprinsăîntre 1895-1914 este o etapă în care Ionel Brătianu a ac�onat pe mai multe planuri în calitate de deputat, ministru şi preşedinte de consiliu, în calitate de membru al P.N.L.-ului şi apoi de conducător al partidului. Este perioada când şi-a făcut " "ucenicia politică în preajma unor personalităţi de excepţie din panteonul politic românesc: P.P. Carp, , , , , P.S. Aurelian, D.A. Sturdza, SpiruHaret, şi când a cunoscut în mare realită�le româneşti aşa cum apăreau ele la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Totodată, pentru Ionel Brătianu a fo st perioada când s-au concretizat o serie de direc�i de ac�une ce vor sta în vederea impulsionării dezvoltării ţării. Punctul de plecare 1-a constituit partidul, cel careîn concep�alui Brătianutrebuia săfie, în acelaşi timp, scop şi mijloc. "Un partid politic este necesar pentru a da vie�i politice acea continuitate, în raport cu viaţa statului care dăinuieşte veacuri, şi pe care viaţa omului, care nu dăinuieşte decât ani, este incapabilă să dea, condi�unea lor esen�ală este ca partidul politic să fie născut din aceste interese maripe care el aremenirea de a le apăraşi de a le servi'i>2• Condi�onarea istorică fiind obligatorie, aprecierea lui Brătianu se leagă acmn de determinismul social, enunţat în structurile ideative, prin norme şi principii. "Un partid

56 HeruiStahl, op.cit., p. 59. 57 AnastasieIordache, Ion I.C. Brătianu,p. 1 18. 58 Ibidem, p. 1 17, p. 59. 59 Vezi: Ibidem, p. 118; Mircea Iosa, Traian Lungu, Viaţa politică în România, 1899-1910, Bucureşti, 1977, p. 217-218; Ioan Scurtu,Ioan LC. Brătianu,Bucureşti, 1992, p. 20-21. 60 Discursurilelui Ion LC. Brătianu,(publicate de GeorgeFotino), voi. II,Bucureşti, 1933, p. 670-673. 1 6 Ibidem, p. 666. 62 Ibidem, p. 6fJ6.fJ67. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 206 Mihai Vasiliu

politictrebuie săfie cons tituitastf el încât, încrederea celor care-I conduc săse rezeme nu pe o ipertrofiepersonalit a ăţilor sau pe poftele partizanilor lor, ci pe acelspri jin de înaltă esenţă morală pecare îl ai când simţi că reprezenţi sentimentele şi convingerile celor mulţi şi celor btm.i; cândsimţi că reprezinţiinteresele mari ale statului, când simţi că reprezinţi aspiraţiunile legitime ale neamului"63. Înconcepţia lui Brătianu,partidul trebuie să fieun organism viu, nu în slujba tmui om, ci în slujba statului. Dotat cu o doctrină corespunzătoare care să sintetizeze idealurile fundamentale, cu această concepţiune a partidului, se acordă " inteligenţilor o acţiune mare de îndeplinit şi, totodată, un rol fo arte înalt, căci ele sunt chemate, după ce-au colabornt mai întâi la făurirea ideilor partidului, să le întrupeze apoi în inimile şi conştiinţele maselor'.64. Cu un astfel de concept despre partid, instnunentat de a deveni elementul principal al acţiunii social-politice, Brătianu a unnărit cu atenţie, în perioada la care ne referim, primenirea partidului, cu cadre tinere, pregătite, domice de afirmare; reorganizareapartidului şi înzestrareaacestuia cu un program care săcorespundă imperativelor timpului. Primenirea partidului a fo st o acţiune dirijată de către Brătianu, ce viza întărirea aripii tinere în detrimentul aripei "bătrâne", conservatoare, ea urmărind şi eliminareavechii conduceri a lui D.A. Sturdza. Cea mai importantă achiziţie se referă la atrngerea unor fruntaşi din conducerea P.S.D.M.R., a căror orientare general-democratică putea fi realizată în condiţiile unei societăţi moderne, industriale, organizate pe principiile liberalismului-democratic. Discuţiile purtate, încă din 1895, dar cu precădere din 1898, dintrearipa "tânără" a P.N.L. şi aceşti 1 ideri ai mişcării socialiste65, abordau o problematică variată, legată de evoluţia societăţii româneşti, de particularităţilestructuri lor sociale,de lupta de clasă şide rolul intelectualilorîn această evoluţie. Finalizarea acţiunii a avut loc, la 9 fe bruarie 1900, când o parte din intelectualii partidului au trecut oficial în P.N.L., întărind aripa radicală a partidului. Dintre aceştia menţionăm: Ion Nădejde, Vasile Gh. Morţun, Alex Radovici, George Diamandi şi I.C. Atanasiu, careau primit demnităţiimportante înpartid şi înguvem6 6. Liderii socialişti din prima mişcare erau intelectuali de prestigiu, erudiţi şi culţi,cu o elevată pregătire teoretică şi de care avea nevoie P.N.L. pentru a-şi împrospăta cadrele67• Cea mai importantă acţiune este, totuşi, convingerea lui C. Stere, şi atragerea acestuia în partidul liberal. C. Stere nu făcea parte din P.S.D.M.R, darera într-o strânsă colaborare cu aproape toate personalităţile din mişcarea S

63 Ibidem, p. 4. 64 M. Teodorian-Carnda, Efemeridele. Însemnărişi amintiri, Roman, 1937, p. 273. 65 MirceaIosa, Traian Lungu, op.cit, p. 45. 66 Ioan Căpreanu, Eseul unei restituiri,C. Stere, laş� 1988, p. 76. 67 1bidem,p. 75. 8 6 Ibidem, p. 8. 69 L. Kalustian,Simple note, Voi. ll,Bucureşti, 1982, p. 36.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro Activitateapo litică a lui Ion l.C. Brătianupână inanul 1914 207 sentiment pe care 1-a împărtăşit şi partenerul său70. Această atrac�e aproape mistică îi dă dreptate lui C. Rădulescu-Motru, care afirma că ,,Fiecare înfăptuire a destinului este ca o lumină de fulgeraruncată în adâncul substan�al omenesc"7 1. Intrareasocialiştilor în partidul liberal era lU1 câştig înprivinţa întăririi aripei de stânga sau restructurării partidului, în sensul că elementul radical, puternic susţinut de noii veni�, este în continuă ofensivă, impunând treptat, un punct de vedere, ce amintea de radicalismul partidului din timpul lui Ion C. Brătianu. Cel mai important aspecteste pe plan doctrinar, ideile socialiste radicalizând., e drept treptat, doctrina şi mai apoi progrnmul partidului. ,,ÎnC. Stere, Partidul Liberal, prin şeful său (Ionel Brătianu - n.n.), şi-a găsit îndnnnătorul, documentat şi hotărât, pentru împrospătarea programului"72. Răscoaladin 1907, prin dramatismul ei, a provocat o impresie puternică asupra tuturor partidelor politice, cei mai mul� privind evenimentul ca o tragedie na�onală. În fa ţa lUlei realită�, greu de contestat, în care ,,Flacăra răscoalelor ţărăneşti luminase crud nedreptatea seculară care sefăcea satelor şi învede_:ase nevoia de a găsi o solu�e imediată problemei strigente, care nu mai admitea zăbavă",), clasa politică românească încerca să găsească o solu�e, o rezolvare, care să păstreze, în continuare acelaşi echilibrusocial". " Cunoscător al evenimentelor, ca ministru de inteme, Ion I.C. Brătianu declara, la 6 mai 1907, că problema ţărănească este mai gravă decât ar părea, iar măsurile luate, sub imperiul evenimentelor, nu ar putea rezolva fo ndul problemei. "Statul aredreptul să intervic peste tot lUlde Sllllt interese mari, intim legate de interesele statului. Nu poate să fie minte clară care să nu înţeleagă că în rclatitmile actuale între proprietari şi între ţărani, există liD mare, lU1 fo arte mare interes de stat"14. Deşi în programul de refonne preconizat găsim mult interes pentru solu�onarea problemei agrare, moştenirea era preagrea pentru ca problema " să primească o rezolvare în acord cu nevoile ţării şi cu logica timpului"75• De la tribuna Parlamentului Ion I.C. Brătianu şi-a precizat pozi�a sa, a partidului liberal, declarând ca proprietarcă tocmai fiindcă avem grijaproprietă�i mari am crezut că trebuie să împiedicăm " ca la vrellll moment al evolu�tmii noastre sociale şi politice această proprietate să-şi piardă prima şi esen�ala fa cultate a llllei institu�tmi sociale, adică aceea de a se adapta nevoilor societă�i în care există"76. Deşi implicat direct în evenimentele din 1907, susţinând o legisla�e ce urmărea o ameliorare a situa�ei ţărănimii, prestigiul şi autoritatea au crescut şi mai mult. Ca ministru de inteme avea lU1 control direct asupra administra�ei de stat şi organiza�ilor locale ale partidului, reuşind în lU1Tia alegerilor să-şi impună adep�i săi în fhmtea posturilorcheie. Aceasta a permis ca, începând cu vara anului 1908, săse organizeze o campanie susţinută pentru modificarea sistemului electoral prin introducerea colegiului llllie77. Opozi�a a venit atât din partea conservatorilor,_ dar şi din partea cercurilor conservatoare din partidul liberal în fhmte cu D.A. Sturdza. Inlăturarea lui D.A. Sturdza din

0 7 C. Stere, În preajma revoluţie� voi. VI, Bucureşti,p. 386-390. 1 7 C. Rădulescu-Motru,Timp şi destin,Bucureşti, 1997, p. 24. 72 C. Argetoianu, op.cit., Voi. II,Bucureşti, 1991,p. 51. 73 N. Iorga, Supt trei regi, Bucureşti, 1932, p. III. 74 Voinţa naţională, XXIV,nr. 6586 din8 mai 1907. 75 IstoriaRomânilor, Bucureşti, 1996. p. 238. 7 6 DAD, nr. 1 O, şedinţa din26 noiembrie 1907, p. 62. 77 Adevănt!, XXI, nr. 6814 din 20 august 1909. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 208 Mihai Vasiliu fiuntea guvernului şi apoia partidului,în condi�ile cunoscute, 1-a făcut pe I.C. Brătianu lider de necontestat, prin mo�uneaadoptată de Congresul P.N.L. din Il ianuarie 1909. ,,Membrii P.N .L. ad� în Bucureşti în salaEf orie, înziua de Il ianuarie 1909, reprezentând întreaga organizaţie apartidului din ţară, declară şi recunoaşte pe dl. Ion I.C. Brătianu preşedinte al Comitetului Executiv şi conducător al P.N.L."78. Cu abilitatearecunoscută, Ion I.C. Brătianu declara într-un interviu acordat la 3 august 1909 că "Nu vreau decât să fiu urmaşul lui D.A. Sturdza, care a fo st la rândul său urmaşul tatălui meu care a întemeiat partidul liberal din România"79• Prin aceasta încerca să-i atragă pe adep�i lui D. Sturdza,realizând, ceea ce şi-a dorit întotdeauna, unitatea partidului. Victoria aripei tinere, radicale, în partidul liberal, acuitateaproblemei agrare, ca şi succesele diplomatice ob�ute de conseiV3tori prin guvernul Titu Maiorescu şi nu în ultimă instanţă, realită�le bulgare I-au determinat pe Ion I.C. Brătianu să elaboreze o scrisoare-program, înaintată regelui Carol I, în august 191380, prin care cerea trecereala înfăptuirea reformelor. Scrisoareaa avut un efect puternic asupra opiniei publice, darîn special asupraclasei politice. Curăutatea carncteristică, C. Argetoianu nota: "Căci, pe lângă toate absurdi�le politicii româneşti, am trăitsă vedem şi pe aceasta: pe Take Ionescu, cu convingerile lui radicale de stânga şi regele demagogilor, în fiuntea Partidului Conservator, iar pe Ionel Brătianu, om de dreapta, pasionat crescătorşi latifundiar p1in vocaţie,în capul PartiduluiLibeml -care peacea vremea jucat rolul partidelorsocialiste din alte ţări! Şi cu sufragiul universal, Ionel Brătianu a luat-o binişor şi în etape: n-a îndrăznit săvorbească nici în scrisoareasa din 7 septembrie 1913, nici în motiuneaCongresului din 20 octombriedecât despre «colegiul unic» al tuturorştiut orilor de carte'..s1• Înperioada până la Congres, Ion I.C. Brătianu a dus o activitate energică şi pennanentă de a convinge membrii partidului liberal de necesitatea refonnelor82. Congresul P.N.L. s-a desfăşurat la 20 octombrie 1913, în sala ,,Leidertafe l" din Bucureşti, cel mai puternic partid al ţării pronunţându-se pentru înfăptuirea colegiului unic al ştiutorilo� de carte şi expropierea moşiilor de peste 1000 ha, pentru împroprietărirea ţăranilor. Intr-o cuvântare rostită la Congres, Ion I.C. Brătianu, după ce arată condi�ile care pennit realizarea celor două reforme, şeful partidului liberal sustineacă ,,numaităcând operăde armonie socială se poate să se fa că operă de întărire na�o�lă'..s3• După votarea Mo�unii de către Congres, reac�a adversarilor politici a fo st de o îndfujire, caremergea până la ameninţarea că acesteref orme ar arunca ,,sămânţa de ură între diferitele clase sociale ale acestei ţări'.s4• Pretutindeni, însă, Ion I.C. Brătianutrezeşte, prin vorbirea sa înflăcărată,entuziasmul popula�eipentru ref orme; pretutindeni proclamăenergic hotărârea saneîndu �lecată dea face cât repedemai din aceste mari deziderate ale vie�i noastre publicerealitate o 5. Astfel la întnmirea dela Craiovadin 24 noiembrie 1913 Ion I.C. Brătianu declara: ,,Nu sepoate ca un româncare simte menirea acestui statsă nu considere astăzi cu o solicitudine şi cu o dragoste deosebităsoarta tuturor

78 Viitorul, III,nr. 421 din 13 ianuarie 1909. 79 Discursurilelui Io n LC.Brătianu, voi.IU, Bucureşti, 1939, p. 155. 80 Viitorul, VI, nr.2005 din septembrie8 1913. 81 C. Argetoianu, op.cit., voi. Il,p. 55. 82 Ioan Scurtu, Ion I.C. Brătianu, p. 26. 83 Vo inţa naţională, XXVUI,nr. 8245 din27 octombrie 1913. 84 DAD, nr. 10, şedinţadin 24 decembrie 1913, p. 104-111. 85 N. Bănescu, op.cit, p. 121. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro ActivitateaJX>litică a lui Ion I.C. Brătianupână în anul 1914 209 muncitorilor, fie ei lucrători, fie ei meseriaşi, fiemai ales ţărănimeacea şimare numeroasă la sate. Din aceste sentimente, din aceste preocupări, au izvorât reformele înscrise astăzi în programul partidului, în programul viitorului guvern liberal'''%. Era fe rm convins şeful partidului liberal că, trecând peste toate obstacolele, reformele vor putea fi realizate, cu sacrificiilece se impuneau pentrutoate clasele şi păturilesociale. Înperioada cât a fo st ministru, Ion I.C. Brătianu s-a preocupatşi de aspecteconcrete ale politicii, prin ini�erea a patruproiecte de legi,prezentate Parlamentului: "1. Unul relativ la modificarealegii Căilor fe rate de interes privat şi local; 2. altul asupraregimului apelor; 3. al treilea, privitor la creditul de 17 milioane lei, pentru cumpărarea de material rulant de drum de fier şi vapoare, şi pentru racordarea portului Constanta cu noua linie Cemavodă­ Constanţa; 4. al patrulea, în sfarşit, privitor la serviciul rnaritim',s7•Activitatea sa, dinprimul guvern, s-a desfăşuratşi sub imperiulunei afaceri - afacereaHallier, carea generatpas ionate dezbateri în parlamentul ţării88. Venirea unui nou guvern liberal la putere, la 14 fe bruarie 1901,găseşte România într-o puternică criză economică şi financiară. ,,Statul era înpericol de a nu mai putea fa ce faţă îndatoririlor sale; serviciile publice erau ameninţate.!1 nu mai putea ftmcţiona; cuponul datoriei publice nu se ştia dacă se va mai putea plăti. In timpul acesta, ţăranii mureau de fo ame, vitele lor pieriseră cu miile, toate rezervele ţăriierau sleite. Pe deasupra tuturor, mai era un împmmut de 175 milioane, făcut în decembrie 1899, cu o dobândă mare, caretrebuia plătitîntreg până în 1904, pecând creditul ţăriiaşa era de scăzut, încât îi era imposibil săj. ăsească unde să se mai împmmute cu o sumă cât de mică şi cu dobânzi oricât de mari' 9. Aplicând o politică austeră, de economii, de impunere a noi impozite s-a aj uns treptat la echilibrarea bugetului şi a redresării financiare. În noul guvern DA Sturdza, Ion I.C. Brătianu a primit Ministerul Lucrărilor Publice, deşi op�unea lui ar fi fo st spre alt domeniu. Astfel, într-o scrisoare datată la 4/17 noiembrie 1901, către D.A. Sturdzll, Ion I.C. Brătianu nota: ,,Atmosfera creată îmi fa ce imposibilă conducerea departamentului, care, pentrua fi sănătoasăşi rodnică, are nevoie de vederi clare şi hotărâte. Să merg însensul părerilor mele nu potşi nu e bine, căci cei mai mul� ai noştri le sunt ostili şi alte chestiuni maigrave impun depărtareafrecărilor de acest fe l. Iar, pede altă parte, sper caarnici�a durnitale nu-mi va ceresă îndeplinesc eu programele altora carenu seacordă cu propriile mele opinii. Prezenţa mea în minister nu poate fi decât sterilă"90. La începutul anului 1902, Ion I.C. Brătianu primeşte interimatul Ministerului de Externe, în iulie acelaşi an devenind titularul postului. Mai mult ca sigur că schimbarea de atitudine a lui D.A. Sturdzaera determinată şi de presiunile exercitate de "Oculta liberală". Cât timp a fost la Ministerul de Externe a avut posibilitatea să cunoască dinamica rela�or internaţionale, să-şi lărgească sfera de activitate şi să-şi creeze o serie de relaţii în lumea diplomatică. Interesul şi derrmitatea na�onală sunt cele două componente care apar de la începutul activităţii lui Brătianu, în ac�unile diplomatice, afişate fără nici o �ere şi fără teamă ,,Suntem, desigur, recunoscători şi trebuie să avem sprijinul Puterilor care

86 Discursurilelui Ion LC. Brătianu,voi. IV, Bucureşti, 1940,p. 68-72. 87 N. Bănescu,op.dt., p. 18. 8 8 DAD, nr. 57 din mai7 1899. 89 SpiruC. Haret,Pagini deistorie, Bucureşti, p. 1906, 5. 90 Apuci MirceaIosa şi TraianLungu, op.cit,p. 81. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 210 Mihai Vasiliu solidarizează cauza lor cu a noastrăîn chestiunea (Dunării - nn); suntem însă cei . aceasta maidirecti ' interesati ' şi initiativa' ne aparţin' e nouă"91 • Guvernul liberal instituit la 12 martie 1907 a trebuit să facă faţă derulării răscoalei ţărăneşti,o problemă socialăcu ample consecinţepentru istoria na�onală Răscoalaţăranilor din 1907 a încheiat un alt ciclu în evolu�a problemeiagrare, a impuso altărezolvare, care să răspundăcerinţelor superioare impusede dezvoltarea socie�i. Pânăîn mai 1908, întrei luni şi jumătate lucrate efectiv, Parlamentul a adoptat 122 de legi92, legi promulgare pe fo ndul unor continue frământări sociale, politiceşi ideologice la careparticipa societatea în întregul ei. Deşi declarase cu mul� ani în unnă că ,,Primasolicit udine o merită ţăranul, el care mai mult suferă derăul şi actual de ale cărui puterimai mult depinde viitorul �onal'.93, Ion l.C. Brătianu,alături de ceilal� membri ai guvernului sunt vinova� de o� şi conducerea represiunii împotriva răscui�Io?4. Indiferent de nwnărul de mo�9 , acţiunile dereprimare ale armatei au fo st completate de cele săvârşite de înşişi moşierii sau arendaşii reveni� la conacele lor, după liniştirea spiritelo?6. Represiunea a fo st urmată de arestări în rândul ţăranilor răscula�, astfel că în Raportul Ministerului de Interne care însoţea decretul de amnistie men�ona că au fo st da� înjudecată 7807 participan� la răscoală97. Mai târziu, meditândasupra cauzelor şi remedierii situa�ei existente, darşi asupra fap tului că răscoala dădea o tentă închisă,de vinovă�e, P.N.L., Ion l.C. Brătianu,într-un discurs ţinut la Craiova, din 13 mai 1907, declara: ,,Nu admitem func�une de călău, ci misiunede doctor, sprea fa ce posibilă liberadezvoltare a tuturor fa ctorilornecesari statului. Această operă n-o puteau fa ce conservatorii, mai ales când se găseau rup� în trei frânturi pe cari nici căldura foc ului nenorocirilorprin cariau trecutn-a putut a le contopi"98. Cele două guverne conduse de Ion I.C. Brătianu s-au remarcat printr-o serie de proiectede legi cu implicaţiiasupra vie�i social-economice şi culturale pentru statul nostru: proiectul privind conven�a comercialăcu Austro-Ungaria, caree votat la 12 decembrie 1909 şi proiectul de lege pentrureglementarea dreptului de asociere a fi.mc�onarilor, meseriaşilor, muncitorilor statului,judeţelor, comunelor şi stabilimentelorpublice, actul fiind votat Ia 16 decembrie 1909. Tot acwn, SpiruHaret îşi desăvârşeşteopera sade renovare a sistemului de învăţământ prin promulgareaLegii pentru şcoalele de copii mici99• Încentrul aten�ei a stat întărirea şi consolidareapozi�ei în partid, prin victoria aripei tinere" în detrimentul aripei " conservatoare, Brătianu fiind convins că de menţinerea unităţii şi disciplinei partidului depindea soarta guvernărilor viitoare100. Complicarea situaţiei internaţionale, escaladarea cursei înarmărilor între cele două sisteme politico-militare au atras aten�a lui Ion I.C.

91 Discursurilelui Ion I.C.Brătianu,V oi. 1, Bucureşti, 1933, p. 187. 2 9 Ion Mamina,Ion Bulei, Guverneşi guvernanţi(1 866-1916), Bucureşti, 1994,p. 125. 93 Discursurilelui Ion LC. Brătianu,voi. II, p. 326. 94 Gh. Platon,op.cit., p. 328. 95 Vezi: Ibidem, p. 389; Istoria României. Compendiu, Bucureşti, 1971, p. 321; IosifConstantin Drăgan, IstoriaRomânilor, Bucureşti, 1993, p. 167; IoanScurtu, Monarhia in România (1 866-1947),p. 44. 96 Min:eaIosa, Traian Lungu, op.cit,p. 169-170. 97 lbidem, p. 171. 98 Discursurilelui Ion LC. Brătianu,voi. II,p. 445. 99 Ion Mamina,Bulei, Ion op.cit.,p. 130. 1 00 Anastas ie Iordache, Ion I.C. Brătianu,p. 136.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro Activitateapolitică a lui Ion I.C. Brătianupână în anul l914 21 j

Brătianu. Supleţea şi flerul nou pe care-I aducea Ion I.C. Brătianu în politica externă, nuanţarea vădit diferită orientării tradiţionalep rocentrale, surprind cabinetele diplomatice de la Berlin, Viena şi Budapesta. ,,Din afirmaţiile domnului Brătianu amavut impresiacă duşul rece de la Viena a avut un efect cam prea tare, sporind încă o dată, inutil, neîncrederea permanentvie a românilor faţă de Austro-Ungaria, darcă, pe de altă parte, a avut efectul bun că cel puţin domnul Brătianu a diminuat destul de mult dorinţele şi cererile sale iniţiale"10 1 • În privinţa apropierii de Rusia, Ion I.C. Brătianu aprecia că România va fa ce orice pas diplomatic, inclusiv o apropiere de aceastăputere, _ dacă acţiunea contribuie la consolidarea păcii generale, la îmbunătăţireaclimatului general. Indecembrie 191O, deşi cabinetul liberal nu era uzat" sau descompus", Ionel I.C. Brătianu, convocând majoritatea liberală din " " Parlament, le-a declarat: ,Atunci când Partidul Liberal a decis să se retragă de la guvern, a făcut-o pentru că nu vedea lipsuri înrândurile acelor care intrase în foc . După ce ne-am consfătuit, amsocotit, ca ochestiune de înaltă politică condiţiuneaca retragereanoastră să se fa că înaşa chip încâtînşişi adversari i partidului nostru săasiste la aceastăretragere nu numai cu un simţământ de respect, darcu fiică Guvernul îl pot lua alţii, darputerea ne rămâne nouă"' 02. Până la 4 ianuarie 1914, când se va fo rmaun nou guvern liberal, Ion I.C. Brătianu a avut în vedere, în primul rând, întă.Jirea partidului pe care-I conducea, ştiind că unitatea şi disciplina acestuia erau de acută necesitate pentru îndeplinirea marilor aspiraţii103. Cu un partid puternic, cu o nouă orientare şi în special cu tm nou program în care figurau ca elemente fundamentale refom1a electorală şi cea agrară, Ion I.C. Brătianu încearcă să convingă clasa politică, monarhia, de necesitatea acestor reforme. "Noi vedem în colegiul unic, w1 mijloc şi un simbol. Noi, în colegiul tmic, vedem mijloculnecesar pentru a stabili un contact, fo rţat chiar, între interesele tuturor claselor, între toate simţirile tuturor claselor, şi vedem şi un simbol, acela al unităţii tuturor în această ţară"104. Reforma agrară este " problema care domină gândirea lui Ion I.C.Brătianu şi care îşi cere deslegarea, chiarîn anul premergător războiului. Este ceasul prielnic pentru aceste reforme ce vor da ţării temeiul trainic, asigurându-i un desăvârşit echilibru social" 1 05. Deşi întâmpinat cu multe critici şi dezaprobări de către o parte dinclasa politică, treptat ideea deref ormă a fo st îmbrăţişată de opinia publică românească; cu nuanţele şi amendamentele cuvenite, aceasta făcând presiuni asupra partidelor politice ce-şi disputau interesele în cadrul parlamentului. Şi pentru a preveni acuitateaproblemei agrare, Ion I.C. Brătianu atrăgea atenţia opozanţilorormei ref că "dacă nu o vom fa ce noi, ne vor sili alţii s-o facem"106. Democrat înconvinge ri, promotor ,,alliberalismului radical menit a revigora P.N.L. după o perioadă de moderatism imprimat de D.A. Sturdza, Ion I.C. Brătianu încearcă să recupereze întârzierea în efectuarea unor reforme"107, pentru modernizarea statului român şi pentru anularea discrepanţelorexistente, în vederearealizării desăv ârşiriiunităţii naţionale.

101 1918 la români. Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Documente externe 1879-1916, voi. I, Bucureşti, 1983, p. 311. 102 Discursurilelui IonI.C. Brătianu,voi. IU, p. 358. 103 Anastas ie Iordache, Ion LC. Brătianu,p. 158. 104 Discursurilelui Ion LC. Brătianu,voi. IV, p. 301-304. 105 Ibidem, p. IV. 106 Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, vot. IV (1910-1914), Bucureşti, 1933, p. 129. 107 AnastasieIordache, Ion I.C. Brătianu,p. 199. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro 212 Mihai Vasiliu

Perioada de carene-am ocupat, 1895-1914, având încentrul problemei �nalitatea lui Ion I.C. Brătianu, ilustrează, înprimul rând, o ascensiune rapidă a acestui tânăr(avea în 1895, 31 de ani), deIa deputat, pânăIa situa�a de ministru,şef de partidşi apoide guvern,în primul guvern fo nnat de el având vârsta de 44 de ani. Ascensiunea sa poate fi privită, la început, pornind de Ia moştenirea unui nume ilustru, care i-a deschis ,,multe Uşi", sprijinul permanent primit dinpartea Ocultei liberale" şi mai alesdin partea lui Eugeniu ş� " Carada nu putem omite, calită�le pe care le avea acest tânăr, carei-au fa vorizat aceastăiune ascens : disciplina muncii, spirit autocritic, judecată temeinică şi atemporală, voinţă hotărâtă, consecvenţă, repulsia fa ţă de reclamă şi o putere de a atrnge şi convinge prin 8 oam� cunoaşterea1 acestora0 • Omul magnetic careera Ionel Brătianuavea marele temperament " al bărbatuluide stat, ctun nici un altul al vremiilui nu-l avea"109• Participarea Ia viaţapolitică, prezenţa sa în mij locul unor oameni de o calitate aparte (P.P. Carp, Titu Maiorescu, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman, Spiru Haret, Constantin Stere etc.) a stimulat fo rmareatui aces caracter, deschiderea spre valorile autentice, ambi�e şi pasiunea -pentru politică, ca teorie şi practică. Contactul cu diploma�a ernopeană a avut darul să-i întărească încrederea în sine, să-i modeleze conversa�a şi să-i fo nneze sentimentul de demnitate na�onală. Apelul, mereu facut, Ia tatăl său avea în vedere să demonstreze 11 continuitatea acestei politici, întărind astfel mitul ce se crea, mitul fa ţă de Brătieni 0, în care conota�ile istorice altemau cu un cult oficializat de comuniune între ra�onalitatea unui inginer (Ionel Brătianu - n.n.) şi spiritul lui I.C. Brătianu, şi totul Ia Florica. Treptat s-a cristalizat şi un program teoretic, ideativ, care constituie de fa pt şi subiectul nostru central, sistemul său teoretic, manifestându-se din plin după 1914. Pe bună dreptate aprecia Anastasie Iordache, că retrospectiva evenimentelor istorice, rolul lui Ion I.C. Brătianu ,,În 111 apareîn dep linătateacoordonatelor sale majore, definitorii pentruun om politic şi de stat" aflat în pragul celei mai mari realizări pentru caremilitaseră toate generaţiile de până la el: faurireaRomâniei Mari.

L'activitepolitique d'lon I.C. Brătianujusq'a l 'anne 1914 -Resume -

L'ouvrnge s'est propose a aborder quelques donnes biogrnphiques par l'intennediăire desquellesla personnalired' Ion I.C. Brătianupu a etreanalysee. Je mesuis rnpporte particulierement aux anneesd' etude dans la capitale de Ia France, ou il a en la posibilire de connaître Iacivilisation fran�ise, le milieu politiquede cepays et de faire la difference entre la France et IaRoumanie. En meme ternps, dans ce sous chapitre,j' ai presenre Ies premieres demarches politiques d'Ion I.C. Brătianu dansle PartiNational Liberal. J'ai insiste particulierement surla manieredont il a ere m;u parles gens politiquesdu siecle, !'ideeobsessive que sareuss ite serait due auno, qu'il avait, celuide Bratianu. De nombreux politiciensl' ont meme accusepour le fa it que ,J'ouverturepolitique" qu'il a eue, a ere due au nom qu'il avait hente et non, pasa sesqualites. J'ai souligneI' activite de ,J'Occulte liberale", qui a joue un r6Ie decisifpour la propulsion de Bratianu dansl' hierarchiedu Parti.

108 ConstantinBacalbaşa, op.cit, p. 169. 109Ibidem, p. l70. 110 LucianBoia, Istorieşi mit în conştiinţaromânească, Bucureşti, Humanitas, 1997, p. 248. 111 Anastas ic Iordache, Ion I.C. Brătianu, p. 199. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro