Nr. 6-7 (478-479) [email protected]

• Anul 46 (serie nouã) • iunie - iulie 2009 • 3,50 RON • Violeta Savu Transfigurãri prin artã eroticã

pagina 3

Valentin Ciucã Verva imaginativã a unui monumentalism care se trateazã pagina 8

Teatrul Tineretului Piatra Neamþ Terapie prin miracole

• Cronicã de Carmen Mihalache pagina 17

Interviu cu Teodor Ciurdea (Austria): „Aducerile aminte sunt cutremurãtoare“ paginile 20 - 21

Lãcrãmioara Loredana Beleacov Literatura ºi societatea

pagina 24 • Ovidiu Marciuc breviar Festivalul Naþional Festivalul Internaþional de Poezie de Folclor „Ion Drãgoi” „Avangarda XXII” Ediþia a IX-a, Bacãu, 2009

În zilele de 23 ºi 24 iunie (altfel spus, în ajunul ºi în Fundaþia Culturalã „Georgeta ºi Mircea Cancicov” organizeazã, în ziua sãrbãtorii Sânzienelor), colaborare cu Primãria Bacãu, Administraþia Fondului Cultural Naþional s-a desfãºurat, în Bacãu, Român, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Festivalul Naþional de Folclor „Ion Drãgoi”, Naþional Bacãu ºi Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bacãu, amplã manifestare desti- Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie „Avangarda XXII”, mani- natã promovãrii cântecului festare care îºi propune descoperirea ºi promovarea creatorilor de poezie popular românesc. Alãturi autenticã în limba românã – tineri ºi adulþi, începãtori ºi profesioniºti -, a de Ansamblul „Busuiocul” (titularul proiectului cultu- celui mai bun debut în volum, a celor mai buni poeþi consacraþi, precum ºi ral), partenerii tradiþionali a celei mai bune antologii de autor. De asemenea, iniþiativa îºi mai propu- au fost ºi în acest an ne identificarea ºi promovarea celor mai valoroase reviste literare ºi de cul- Consiliul Judeþean, Primãria turã de limbã românã din þarã ºi strãinãtate. Municipiului Bacãu, precum ºi Societatea Românã de Televiziune. Condiþii de participare Amintim cã acest fie sub îndrumarea das- (Suceava), Florentina ºi Festival s-a lansat în anul cãlilor lor, au avut prilejul Petre Giurgi (Baia Mare); La aceastã competiþie pot participa creatori de poezie în limba românã 2000 din dorinþa de a sã se aproprie de arta pop- 2. Valorificarea cântecelor din þarã, Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia), Gyula atrage atenþia asupra exis- ularã tradiþionalã. Convinºi tradiþionale din colecþiile (Ungaria) ºi din diaspora, cu cetãþenia românã, a þãrii de rezistenþã sau cu tenþei, în circuitul viu, a fiind cã îi vom revedea ºi constituite de Anton Pann, unui repertoriu autentic ºi cu alte prilejuri, îi men- C-tin Brãiloiu, Alexandru dublã cetãþenie, care: valoros în mãsurã sã asi- þionãm: Paula Florescu, Voevidca, Gh. Ciobanu, • nu au depãºit vârsta de 35 de ani ºi nu au debutat editorial gure perenitatea folclorului Teodora Irava, Alina Pavel Delion ºi Constantin • au debutat editorial în perioada 2008 ºi nu au depãºit vârsta de 47 de muzical. ªi dacã organiza- Carnariu, ªtefan Glãvãnescu Arvinte; 3. Prezentarea în ani torii i-au atribuit numele spectacol a unui obicei (Bacãu), Dana Jurjuþ • nu au depãºit vârsta de 55 de ani (poeþi profesioniºti), violonistului „Ion Drãgoi”, a (Bihor) ºi Alexandra Chira legat, fie de anotimpurile precum ºi fost îndeplinitã astfel o (Sãlaj). anului, fie de anotimpurile datorie de onoare faþã de Asemeni tuturor proiec- omului. La actuala ediþie, • antologii /din creaþia unui singur poet) în limba românã, din þarã, un mare artist, care s-a telor culturale ciclice, ºi au fost înscenate – de Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia) ºi din diaspora, apãrute dãruit cu o tensiune exem- Festivalul Naþional de cãtre Ansamblul Folcloric în perioada 2007 – 2008 plarã cântecului popular. Folclor „Ion Drãgoi” vã- „Busuiocul”, în coordo- Graþie prestigiului de • reviste literare ºi de culturã deºte unele caracteristici narea maestrului coregraf care se bucurã, la actuala Toate lucrãrile vor fi expediate, pânã la data de 3 august 2009 (data stereotipe. Pentru a le Petre Vlase – ritualurile ediþie (a X-a), Festivalul a poºtei), pe adresa: Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu evita, fiecare ediþie a mani- caracteristice nunþii moldo- reunit 62 de cunoscuþi veneºti. Cultural Naþional Bacãu, Strada Cuza Vodã nr.6, cod. 600275, cu menþi- interpreþi (soliºti vocali ºi festãrii a avut un profil spe- Întregul program al unea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda XXII”. instrumentiºti) reprezen- cific. Astfel, ediþia din acest Festivalului a fost înregis- tând principalele zone an ºi-a impus trei accente trat de RTV 1, spre a fi etnofolclorice din România distincte: 1. Prezentarea prezentat, ulterior, în emisi- Regulamentul concursului ºi alte relaþii suplimentare la: ºi din Republica Moldova. unor familii de mari inter- unile „Tezaur Folcloric” • telefon/fax: 0234 /518236; 0234/513250; mobil: 0721/861045; preþi: Grupul Topalã - din 25 iulie, 1-8 ºi 15 Alãturi de recitalurile con- • e-mail: [email protected]. sacraþilor, în program a Lãtãreþu (Leleºti-Gorj), Duo august a.c. Directorul festivalului: Victor Munteanu. fost inclus concursul instrumental Denis ºi C. DONEA „Muguri de tezaur” rezer- Constantin Gogan (Bacãu), vat copiilor (între 6-12 ani), Duo-urile vocal-instrumen- Conferinþele Bibliotecii Judeþene „C. Sturdza” Bacãu cu calitãþi vocale ºi inter- tale: Antonela ºi Liviu Buþiu pretative, care, fie prin (Bihor), Loredana ºi educaþia primitã în familie, Constantin Mândriºteanu Mihai Eminescu în canonul occidental: without love La cea de-a ºasea ediþie a Nicolae Manolescu „reþine doar Eminescu. / Eminescu ne ajutã Conferinþelor Bibliotecii, în care s-a textele marginale ale lui sã rãmânem în literaturã. / Pe adus un omagiu poetului naþional, Eminescu”, trece cu vederea Eminescu nu-l pot ierta toþi cei invitaþi de onoare au fost scriitorii poeme eminesciene care repre- s-au simþit vizaþi.” a afirmat aforis- Theodor Codreanu (renumit emi- zintã capodopere ale literaturii tic Theodor Codreanu. nescolog) ºi profesorul Nicolae române cum ar fi spre exemplu În continuarea conferinþei s-au Georgescu. Conferinþa susþinutã „Odã în metru antic”, ignorã valo- lansat volumele: „Cartea trecerii – de distinsul Theodor Codreanu a rile estetice ale „Luceafãrului”, se boala ºi moartea lui Eminescu” purtat titlul „Eminescu ºi ca- foloseºte de false silogisme pen- de Nicolae Georgescu ºi „Carte nonul occidental”. Theodor tru a-l introduce într-o nouã ºi tristã ºi încâlcitã” de Pr. Teofil Codreanu s-a axat pe demon- occidentalã canonizare pe Bradea. Cele douã cãrþi au fost tarea acþiunilor de demitizare a lui Eminescu, încercând sã demon- prezentate de Ioan Neacºu, Eminescu, aducând ca argu- streze cã ar fi doar un poet respectiv Marius Manta. mente citate din marii critici ai li- obiºnuit. Dar indiferent de ata- La 120 de ani de la moartea teraturii române. Însã, unul dintre curile asupra lui Eminescu, el va poetului, încã ar mai trebui sã criticii de notorietate ai timpului rãmâne pentru totdeauna re- meditãm adânc la remarca emi- nostru ºi anume domnul Nicolae prezentativ pentru cultura noastrã nescologului Theodor Codreanu: Manolescu în recenta lui carte naþionalã, aºa cum este „Despre Mihai Eminescu vorbim „Istoria criticã a literaturii române” Shakespeare pentru cultura mult ºi îl înþelegem puþin”. ªi cel minimalizeazã valoarea poetului englezã, Goethe pentru cultura mai probabil niciodatã nu vom Mihai Eminescu, atitudine vehe- germanã sau Dostoievski pentru putea ajunge sã-l iubim în ment contestatã de Theodor cultura rusã. „Centrul canonic al mãsura cu care el Poetul a Iubit. Codreanu. El atrage atenþia cã spiritualitãþii româneºti este V. SAVU

2 iunie - iulie 2009 arte

Scriitorul francez Pascal Puºcuþã, Ion Vãsâi ºi, cu îngã- Quignard considerã cã existã o duinþa voastrã, ºi subsemnatul singurã diferenþã sexualã ºi, Transfigurãri Marius Crãiþã-Mândrã [fapt aceastã diferenþã „face ca, recunoscut ºi în timpul privit dinspre propriul sex, vernisajului de cãtre Vasile celãlalt sex sã fie pururi miste- Crãiþã-Mândrã – n.m.]. Mi-au rios.” Sexualitate... penum- prin artã eroticã produs încântare ºi artistele bre... eros... Cristina Ciobanu ºi Carmen Pornind de la cele douã care ne-a mãrturisit ce greutãþi Poenaru care au mers, com- sexualitãþi eterogene (cea fem- a întâmpinat dar ºi mulþumirea poziþional, pe rotund. Cel mai ininã ºi cea masculinã) ºi sufleteascã pentru rezultatul urmând un fir subconºtient al mult însã m-a impresionat Ion obþinut: „Acum vreo 10 ani, la farmecelor seducþiei, aºa s-au Mihalache care a venit cu un Cluj, s-a organizat o expoziþie legat lucrãrile artiºtilor plastici desen deosebit, un duct liniar cu temã eroticã ºi au fost invi- bãcãuani (pictori, graficieni, foarte bine definit ºi elaborat. taþi ºi artiºtii bãcãuani. Þin fotografi) în expoziþia „Arta De asemenea mi-au plãcut eroticã”. Sunt tot felul de minte cã doar patru artiºti ne- mult propunerile fotografilor nuanþe în expoziþie ºi e firesc am prezentat cu lucrãri ºi fiind care au respectat perfect sã fie aºa, pentru cã o astfel de prea puþini, Bacãul n-a mai fost tema.” temã provoacã artistul sã-ºi reprezentat la acea expoziþie. Într-adevãr fotografii au M-am gândit atunci cã artiºtii extrapoleze eul senzorial. Sunt recunoscut la vernisajul expo- bãcãuani sunt prea cuminþi ºi tablouri ce transmit: calofilie, ziþiei cã tema eroticã este puþin cam tradiþionaliºti, un pic desfãtare, stare efervescentã predilectã pentru ei. Artistul ºi beatitudine (Marius Crãiþã conservatori. Pictura bãcã- uanã avea faimã în þarã prin fotograf Viorel Cojan a afirmat: Mândrã – în lucrarea cu per- „M-am simþit aproape de acest sonaj feminin), senzualitate ºcoala de peisaj, prin taberele de la Tescani. Când am pornit subiect. A fost, pe de o parte intensã, învecinatã extazului ideea, ca eu ca individ sã flatez (Ion Mihalache, Viorel Cojan acest demers cu arta eroticã frumuseþile pe care le-am întâl- acesta cu distincþiile de diafan am fost sceptic, am crezut cã sau oniric), pietate faþã de eter- se vor strânge doar 5-6 lucrãri. nit, ºi pe de altã parte, dorinþa nul feminin (Ilie Boca, nudurile Temerile nu mi s-au confirmat, de a face faþã unui subiect atât prezentate de maestru, în mod dimpotrivã, s-au adus lucrãri de dificil ºi foarte delicat. paradoxal, par desprinse dintr-o peste mãsurã încât expoziþia e Graniþa dintre vulgar ºi sublim frescã), combinaþie halucinan- întrucâtva aglomeratã. A fost este foarte discretã. Provoca- tã ºi eruditã de putere, sufo- foarte grea panotarea, aveam rea este sã forþezi aceastã care ºi spaimã la Dragoº la dispoziþie un Ilie Boca foarte temã ºi sã nu cazi în vulgari- Burlacu; dorinþã, aluzie, umor teluric, rupea tot, era imposibil tate.” Artiºtii fotografi care au într-un joc încãrcat de tensi- de juxtapus. ªi atunci am creat rãspuns acestei provocãri unea datã de ademenire, adul- într-o zonã centralã un «sepa- sunt: Ioan Viorel Cojan, Ovidiu mecare, curiozitate ºi furiºare reu» pentru Ilie Boca, o célla. Ungureanu, Eugen Grigore, (Dionis Puºcuþã), gracilitate Fotografii au venit cu un Liviu Maftei, Constantin Broºu, (Ioan Vãsâi, Ioan Burlacu), entuziasm debordant, drept Mihai Andoni, Miahela pentru care ei au avut un perfecþiune (Mircea Bujor), Nazarie. spaþiu separat. În rest am inter- splendoarea corpului feminin „Arta eroticã” - o expoziþie • Mircea Bujor calat pictura ºi grafica, þinând sau trupul ideal (Ovidiu ineditã care a adunat un cerc Marciuc), mângâiere ºi melan- Ungureanu), dominare mas- calinã, enigmaticã ºi sincron cont de cromaticã ºi compo- de artiºti ºi a fost primitã de colie (Cristi Gaºpar), pasiune, culinã (Vasile Crãiþã Mândrã, puternicã. Am subliniat pe cei ziþie ºi n-am urmãrit deloc ca public frumos, cu entuziasm, frivolitate, tandreþe (Carmen Marius Crãiþã Mândrã în care subiectiv vorbind mi-au lucrãrile unui artist sã stea alã- Poenaru), discreþie ºi pudoare lucrarea cu personaj mas- atras atenþia ºi ale cãror lucrãri turi. În expoziþie sunt lucrãri fãrã false pudibonderii, fãrã (Viorica Zaharia, Geanina Ivu culin), egocentrism (Mihnea mi-au rãmas întipãrite în me- care se remarcã printr-un plus ipocrizie. Un public pregãtit sã Vlad), concupiscenþã (Elena Baran – lucrarea „Prea morie. Au participat la acest de sensibilitate ºi prin realiza- împãrtãºeascã, împreunã cu Lupaºcu ºi, aici, Ion Mihalache, abstractã”), virilitate, agilitate ºi spectacol al imaginilor erotice rea unor personaje care simþi artiºtii, nostalgia paradisului luxurios dar totodatã amuzant - graþie masculinã (în instanta- peste 30 de artiºti. Ideea aces- realmente cum te provoacã, existentã, mai mult sau mai ludic), graviditatea întrepãtrun- neele surprinse pe pelicula foto tei expoziþii, organizarea, con- artiºtii care s-au distins în puþin latent, în orice senzaþie sã cu fantasme erotice (în de Mihaela Nazarie), prop- ceptul de panotare sunt meritul acest fel sunt Ion Mihalache, eroticã. fotografiile semnate de Ovidiu unerea Cristinei Ciobanu este pictorului Marius Crãiþã-Mândrã Dragoº Burlacu, Dionis Violeta SAVU Poetul Emilian Marcu - prozator în romanul „Suburbii municipale”? La Filiala Bacãu a Uniunii Scriitorilor din are partea lui de realism, romanul «Suburbii România s-au adunat în seara unei fru- municipale» rãmâne cartea unui poet.”), Dan moase zile de varã, pe 26 mai 2009, o mânã Perºa („Poeþii scriu puþin altfel prozã. Ei de scriitori dintre care n-au lipsit nume de urmãresc temele eului, ale sinelui, suburbiile prestigiu: Ovidiu Genaru, Sergiu Adam, Al. fiinþei.”) ºi Sergiu Adam („Emilian Marcu este Dobrescu, Dan Perºa, bun amfitrion fiind ºi realmente un scriitor important”). A rostit de aceastã datã poetul Calistrat Costin. Cu cuvinte despre crezul sãu literar însuºi acest prilej a fost lansat volumul al treilea al autorul: „Eu nu sunt romancier ci un bun romanului „Suburbii municipale” semnat de povestitor. Am încercat sã decodez mituri ºi Emilian Marcu, cunoscut ºi recunoscut pânã mistere.” În încheiere, Emilian Marcu a acum ca poet, sonetist de marcã. Cartea a delectat auditoriul citind poezii din ultimul fost prezentatã de profesorul Petre Isachi: sãu volum de versuri, intitulat „Cartea celor „Romanul lui Emilian Marcu este o carte optzeci ºi opt de taine”. Pentru deliciul citito- atipicã, relevã simultan sacralitatea, sexuali- rilor, alegem sã citãm poemul „Taina a noua tatea ºi moartea. O carte de tip expresionist- sau despre arta mângâierii”: „Ca ºi cum din- baroc ºi totodatã o operã iniþiaticã. Autorul tre nouri s-ar fi desprins chipul tãu,/ Ca ºi cucereºte prin interferenþa traiectelor iniþia- cum dintre nouri, ca ºi cum/ Ai fi în aceastã tice ºi prin acest melanj mitologie - religie - împãrãþie suprema atingere/ ªi trupul tãu ar metafizicã." Despre Emilian Marcu au mai fi o cruce de fum// În zori mi te-arãþi printre vorbit criticul literar Al. Dobrescu („Emilian stelele cãzãtoare./ Chipul tãu e-un izvor gân- Marcu este un mare fabricant de metafore, gurind în înalt./ Numai ochii mei, te zãresc, o un mare poet. În prozã, el leagã scenarii ce întâmplare,/ De atâta privit pleoapele poetice ºi are puterea imaginii ceea ce com- mele se zbat.// ªi tu în înalturi, în lãcaºul penseazã faptul cã nu poate fi epic.”), ceresc/ ªtii sã mi te apropii cu atâta mirare./ Calistrat Costin („Se poate vorbi la Emilian Pentru tine totu-i firesc;/ De cât te mângâi Marcu ºi de o epicã manierizantã. Dar deºi palma, de iarbã, mã doare.” (V.M.S.) • Cristina Ciobanu iunie - iulie 2009 3 cronica literarã

Carletta-Elena BREBU curs mistic care poate fi numit perfor- mativ. Predicile germane ale lui Eckhart par a nu fi un discurs despre prezenþa ºi acþiunea Cuvântului divin în strãfun- dul sufletului, ci chiar reflectarea în Lumina de peste veacuri cuvânt a întâlnirii unitive” (Meister Eckhart „Despre omul nobil” „Cupa din care bea regele” – tratate – Ed. sau iubirea ca antidot al alienãrii Humanitas Bucureºti – p.7-8) Se pare cã noi, muritorii, am uitat Aºa-zisul sãu declin începuse din Ideile lui Eckhart sunt cu adevãrat scopul sacru al existenþelor noastre 1325 când episcopul locului declan- revoluþionare, dacã ne raportãm la tim- efemere : iubirea ºi bunãtatea - cele ºeazã un proces împotriva învãþãturilor pul în care au fost emise ºi la condiþiile douã cãi ale înãlþãrii noastre spirituale sale, considerându-le erezii. Doi ani coercitive ale vremii: „Ci tatãl adevãrat (indiferent de confesiune). mai târziu Eckhart pleacã la Avignon ºi drept al scânteii ºi al tuturor celor de- Ne aduce aminte, însã, peste neguri însoþit de priorul provincial Henri din o naturã cu focul este cerul (…) cãci ea de vreme, Meister Eckhart prin tratatele Cigno ºi de trei fraþi ai ordinului pentru se va stinge în mod necesar în rãceala sale Despre omul nobil ºi Cupa din care a-ºi pleda cauza în faþa Papei Ioan XXII bea regele – prinse în acelaºi volum - culmea! pentru ortodoxie. Se pare, aerului – într-atât de puternicã este elegant, într-o impecabilã traducere din însã, cã moare pe drum. Autoritatea iubirea fireascã pentru tatãl ei adevãrat germana veche, pe care o datorãm lui papalã a emis o Bulã „In agro dominico” cel ceresc. Repet ce am spus mai sus Gabriel H. Decuble. Cartea a apãrut condamnând 17 propoziþii eckhartiene despre starea de vid ºi de puritate: recent la Ed. Humanitas ºi ar fi putut fi drept erezii ºi încã 11 drept suspecte sufletul, cu cât este mai pur, mai gol ºi procuratã cu uºurinþã ºi fast de la de erezie. mai sãrac, ºi cu cât este mai liber de Târgul de Carte Humanitas unde – din Pe lângã tratatele sale scrise în ger- creaturã ºi golit de orice lucru care nu e pãcate – bãcãuanii nu s-au înghesuit… manã ºi care au mai curând un substrat Meister Eckhart, predicator domini- filosofic decât religios - dogmatic, opera Dumnezeu, ºi este mai mult în can, medieval surprinde aspecte ce pot sa mai cuprinde ºi scrieri în limba lati- Dumnezeu ºi devine cu-atât mai mult fi încadrate deopotrivã în registrul nã: „Quaestiones Parisienses”, „Opus unul cu Dumnezeu ºi priveºte în filosofic prin abordarea pletoricã a des- tripartitum”, „Sermones”, „Expositio Dumnezeu aºa cum Dumnezeu tinului uman, dar ºi în registrul didas- sancti Evangelii secundum Iohannem”. priveºte în el, faþã cãtre faþã, sufletul caliilor, constituindu-se ca un veridic Studiul amplu al d-nei Anca manual de supravieþuire prin iubire ºi fiind ca transformat într-una ºi aceeaºi Manolescu, aºezat înaintea celor douã acceptare a libertãþii de gândire a celor- imagine…” (cf. op. cit. – p.59) tratate, sintetizeazã exemplar viziunea lalþi. Înclinat mai curând spre mistic, spre lui Eckhart asupra Divinitãþii, dar, mai Recunosc cã am parcurs cu un viu cu seamã asupra atitudinii pe care titlul. Magistru în teologie la Sorbona, el meandrele alchimice ale sufletului ce interes paginile celor douã tratate, omul de rând ar trebui sã o adopte în construieºte – mai cu seamã în opera sãlãºluieºte în „creaturã”, Eckhart se atrasã pe departe de ironiile fine de sa latinã – un demers scolastic plin de înrudeºte spiritual cu Sf. Augustin ºi subtext, dar mai cu seamã, de pragma- relaþie cu semenii, cu faptele de viaþã ºi tismul ideatic; dacã m-a ºocat real- cu Dumnezeu. Asociindu-l pe Eckhart virtuozitate, în care conceptele aris- Toma din Aquino: „Cea mai puternicã mente ceva în acest periplu, acest lucru cu Platon, cu Plotin, Grigore de Nyssa, totelice sunt utilizate pentru a structura rugãciune - în stare aproape sã dobân- a fost cu siguranþã aplicabilitatea aces- Dionisie Areopagitul, Nicolaus Cusanus logic o metafizicã radicalã, pe linia neo- deascã toate lucrurile ºi cea mai tei cãrþi la societatea noastrã…, în º.a. – autoarea menþioneazã: „Înrudit platonismului creºtin (…) În predicile preþioasã lucrare - este cea care ca posturã intelectualã cu toþi aceºtia, rostite ºi notate în limba vernacularã, ciuda sutelor de ani ce au trecut de la izvorãºte din sufletul liber. Cu cât este Meister Eckhart îºi meritã de douã ori demersul scolastic vertebreazã un dis- emiterea acestor idei. Cu toatã condes- mai liber acesta, cu atât mai puternicã, cendenþa datoratã dominantei creºtin- mai demnã, mai cu folos, mai vrednicã ortodoxe, m-am simþit nevoitã sã recunosc în multe rânduri cã românii de laudã ºi mai desãvârºitã este rugã- sunt aserviþi unui comportament ciunea ºi lucrarea omeneascã. Sufletul medieval. Intoleranþa faþã de semeni, liber este atotputernic. Dar ce este un ipocrizia, intrigile, cleveteala (de la suflet liber? Liber este sufletul care de bârfa «nevinovatã» ºi balcanicã, pânã nimic nu e rãtãcit, nici nu este legat de la cea distrugãtoare de vieþi) – atitudini nimic, binele sãu nefiind legat de vreun numite încã din anul 1300 de cãtre Meister Eckhart „urâþenii ale sufletelor mod anume, sufletul care nu ia seama atinse de pãcat ºi de diavol”. Desigur prin nimic la ale sale, ci e cufundat cã gândirea avansatã ºi novatoare i-a necontenit în preaiubita voie a lui atras un final tragic autorului, care Dumnezeu, fiind ieºit din sine. Omul nu devenise incomod trezind atâtea poate înfãptui niciodatã vreo lucrare, conºtiinþe, fapt pentru care a fost oricât de neînsemnatã, dacã nu-ºi ia de acuzat la acea vreme de erezie, de aici puterea ºi capacitãþile. Atât de pu- unde ºi sfârºitul sãu dramatic. E drept, însã, cã opera sa a parcurs calea care ternicã trebuie sã fie rugãciunea, încât îi era menitã. sã-þi doreºti ca toate organele ºi fa- Despre Meister Eckhart au rãmas cultãþile tale, ochii ºi urechile, gura, prin timpuri detalii biografice destul de inima ºi toate simþurile sã se întoarcã controversate. Nu se ºtiu cu precizie spre ea; ºi sã nu slãbeºti rugãciunea locul naºterii ºi al morþii, dar cunoaºtem pânã când nu simþi cã vrei sã te uneºti cã s-a nãscut în anul 1260 ºi s-a stins cu Cel pe care îl ai în faþã ºi cãruia i te din viaþã în 1328; se ºtie cã în 1275 a intrat în ordinul predicatorilor la Erfurt. rogi: cu Dumnezeu.” (op. cit. p.111-112) Studiile, în mare parte, ºi le-a fãcut la Vorbind apoi despre detaºare, Paris unde a fost ºi lector al Sentenþelor despre iubire, despre trufie ºi despre între 1293-1294; cã din 1294 pânã în alte aspecte, Eckhart va aplica aceeaºi 1298 a fost prior al comunitãþii domini- perspectivã unitivã care l-a definit în tot cane din Erfurt ºi vicar al Thuringiei. ce a gândit, spus ºi scris. Ajunge magistru în teologie al Universitãþii din Paris în 1302 – cu Ca un mesaj înalt, de la un om care primul magisteriu la Sorbona. ªtim cã ºi-a depãºit cu mult veacul în care a existenþa sa a fost tumultuoasã, trãit, tratatele lui Eckhart sunt astãzi datoritã convingerilor sale particulare în mai viabile ca oricând deoarece ele nu domeniul teologic. Între 1313 ºi 1323 vizeazã un sistem doctrinar aservit vre- se aflã la Strasburg ca vicar general al unui plan sau interes uman, ci ating ordinului dominican ºi predicã în limba zonele cele mai pure ale ideaticii germanã, pentru ca mai târziu, pânã în 1327, sã se afle în postura de a preda creºtine fãrã sã facã vreo clipã în Kõln la Studium generale – o insti- abstracþie de caracterul aplicabil, prag- tuþie universitarã a dominicanilor. • Silvia Tiperciuc matic, la modul înalt.

4 iunie - iulie 2009 cronica literarã

Dacã antologii poetice s-au mai fãcut Adrian JICU la noi, înclin a crede cã O panoramã criti- [email protected] cã a poeziei româneºti din secolul al XX- lea* este una completã, utilã atât prin selecþia textelor (operaþie ce presupune ea însãºi gust, instinct critic, dis- cernãmânt etc.), cât mai ales prin Mincu. paginile care preced pe fiecare dintre poeþii antologaþi. Unele dintre ele sunt adevãrate microstudii, esenþã de Mincu. Marin Mincu Criteriile de selecþie ºi judecatã sunt explicit precizate, pentru prezentarea Marin Mincu nu se dezminte. Nici nu Istoriei critice… este realmente luat primei jumãtãþi de secol fiind utilizat un ar fi putut. Tocmai de aceea, cartea are peste picior, prin afirmaþii de genul: „criteriu structural-estetic”, iar pentru a caracter polemic, sãgeþile fiind îndrep- „Nicolae Manolescu se contrazice ia- doua, unul „generaþionist”. Metoda e tate cãtre nume mari, cu precãdere cãtre rãºi”, „Nu cumva N. Manolescu recapitu- simplã ºi eficientã: „Criteriile de selectare Nicolae Manolescu, adesea luat de/pe leazã scolastic niºte lucruri arhicunos- sunt în strânsã conexiune cu gradul de sus ºi lãmurit în legãturã cu diverse cute, fãrã a-ºi dea seama cã nu trateazã participare la efortul de schimbare a dis- chestiuni. Respingând clasificãrile aces- poezia postbelicã, ci pe aceea interbe- cursului ºi implicit cu implicarea fiecãruia tuia, care distingea o poezie tradiþiona- licã? Poate cã, din întâmplare, a încurcat în procesul de avansare a poeticitãþii.” listã, una modernistã ºi una avangardis- fiºele de curs. Aceasta ar fi o posibilã (p. 66) tã, autorul Experimentalismului poetic explicaþie ce l-ar salva de acuzaþia de Rezultatul? O imagine complexã ºi românesc propune o clasificare de genul improvizaþie.” Afirmaþiile, exagerate (ca credibilã a poeziei româneºti. Sistemul „poezie premodernã”, „poezie modernã” în orice polemicã) ºi uneori maliþioase, astfel construit fereºte antologia aceasta ºi „poezie postmodernã”, deºi nici aceas- dau sare ºi piper unui discurs critic dens, de reproºurile ce s-au adus altora, lipsite ta nu îl mulþumeºte în totalitate. Într-un care uneori riscã sã se sufoce în con- de eºafodaj teoretic. Sistema lui Marin subcapitol cu titlu evident ironic, „O ceptualizãri. Mincu susþine selecþia de texte, iar ele îi explicitare didacticã”, el se preface silit a trebui sã-i explice preopinentului sãu confirmã constructul conceptual. Cei Într-o criticã dominatã adesea de nouãzeci ºi cinci de poeþi, de la cum stau lucrurile ºi îi aratã cã s-ar potrivi mai degrabã o clasificare bazatã impresionism, Marin Mincu se singulari- Alexandru Macedonski la Cristian zeazã imediat printr-o evidentã vocaþie Popescu, marcheazã bornele unui secol pe direcþiile ºi proiectele structural-este- teoreticã, sesizabilã în aproape tot ceea pe care criticul îl considerã meritoriu. tice ale secolului trecut. Din aceastã per- Scriitorii antologaþi sunt grupaþi în capi- spectivã, considerã el, am putea vorbi ce scrie. Impresionismul (facil, se tole cu titluri sugestive: „Simboliºti”, despre „poezie modernistã, avangardis- înþelege) este respins ab initio, cedând „Tradiþionaliºti”, „Moderniºti”, „Avangardiºti”, tã ºi experimentalistã (postmodernistã)”. locul unor interpretãri interdisciplinare, în „Antimetafizici. Apocaliptici. Boemi“, cizare cã, spre deosebire de metafizicis- Totuºi, criteriul istoric nu este abando- care se pãtrunde în intimitatea textului „Baladiºti. Mitizanþi”, „Poetica prozaicului mul acestuia, el urmãrea „sã transgre- nat în totalitate, paginile introductive literar, pe care nu se mulþumeºte sã-l ºi a cotidianului”, „Neomoderniºti. seze un anumit real prin exorcizarea urmãrind fenomenul poetic românesc în descrie de la oarecare distanþã, ci îl dis- Neoexpresioniºti. Experimentaliºti”, limbajului «trivial».” Importanþa strate- perspectivã diacronicã, pentru ca în inte- ecã amãnunþit aidoma unui chirurg. „Manieriºti. Textualizanþi”, „Textualiºti. gicã a lui Nicolae Labiº în contextul lite- riorul fiecãrui grup, generaþii sau miºcãri Componenta ºtiinþificã a criticii sale e sã fie stabilite elementele estetice defini- Postmoderni” ºi „Autenticiºti. Schizoizi”. raturii postbelice este desemnatã prin indiscutabilã, totul fiind riguros clasificat, sintagma „efectul Labiº”, tânãrul poet torii ºi influenþa pe care ele au exercitat-o în dezvoltarea ulterioarã a lirismului pentru o mai bunã înþelegere a unuia sau Într-o Scurtã privire asupra poeticitãþii corespunzând unui orizont de aºteptare românesc. O secþiune aparte revine tex- altuia dintre scriitorii comentaþi. româneºti, autorul îºi explicã succint al cititorilor sãtui de inepþiile proletcultiste Marin Mincu face parte din stirpea intenþia de a aborda evoluþia poeziei tualismului, atât de drag criticului. Astfel, care ocupaserã abuziv domeniul poeziei. textualismul este socotit întâiul moment celor pentru care poezia (ºi evident, lite- româneºti din secolul trecut din perspec- Sorescu este considerat poetul „cu cea tiva constituirii eului poetic, pe care o când accentul cade pe „scriiturã, fãcând ratura) trebuie abordatã cu mijloacele mai mare receptare la noi” ºi aºezat în din aceastã o metodã poeticã aproape ºtiinþei. Critica sa purcede, pe departe, considerã fundamentalã pentru înþe- linia parodicã a lui Topârceanu. Despre legerea specificitãþii lirismului de secol al exclusivã”. (p. 45) din Gherea, pe filiera lui Dragomirescu ºi discursul poetic al lui ªerban Foarþã ni XX-lea. Pornind de la premisa cã Rãfuiala cu Nicolae Manolescu nu se Sanielevici, pe care îi continuã doar la se spune cã „se foarþ-eazã” sã se per- Eminescu a instituit „un eu poetic auten- terminã, evident, aici. Urmeazã „A doua nivel de intenþie. Ambiþia sa este de a tic”, în perioada finalã de creaþie, sonalizeze. explicitare didacticã”, unde autorul clasifica, de a ordona, de a conceptua- impunând „o viziune categorialã ºi un liza totul. Intenþie pe cât de lãudabilã, pe stil”, Marin Mincu distinge „cinci limbaje atât de riscantã. Din fericire, el nu se poetice diferenþiate”, care funcþioneazã lasã orbit de componenta teoreticã ºi nu ca „modele poetice omologate”: „Existã o uitã criteriul estetic. Chiar dacã sintagme metodã poeticã blagianã dedusã din vizi- precum „textualism”, „actant liric”, unea expresionistã a poetului ºi filosofu- „experimentalism”, „modele structurale”, lui; existã o metodã poeticã barbianã „instanþã textualã”, „dârã textualã” etc. inclusã unei explorãri textualiste ºi textu- sunt reluate frecvent, ele nu devin redun- alizante a discursului; existã o metodã dante, ci un fel de marcã a discursului poeticã bacovianã ce se nutreºte din sãu critic. Marin Mincu ambiþioneazã un autolivrarea eului poetic; existã o metodã sistem, vrea o criticã „complectã”, cãreia poeticã arghezianã ce face accesibile materiile impure ale tuturor comparti- sã îi integreze noutãþile semioticii, textu- mentelor limbii ºi existã o metodã poeti- alismului ºi ale teoriilor despre discurs. cã stãnescianã bazatã pe poetica post- Pentru el, inefabilul poeziei nu existã. modernistã a necuvintelor.” (p. 13). Dupã Tot ceea ce spune textul trebuie des- ridicarea pilonilor, vin armãtura, adicã cifrat. Operaþie deloc uºoarã, de care poeþii de rang doi ºi paianta, umplutura, Mincu se achitã bine întrucât are per- adicã grosul poeþilor. Altfel spus, cei cepþia clarã a criticului receptiv la va- cinci funcþioneazã aidoma unor planete loare. în jurul cãrora graviteazã, mai aproape Cât despre O panoramã criticã a sau mai departe, alþi ºi alþi poeþi. poeziei româneºti din secolul al XX-lea, ea rãmâne un instrument de lucru exce- Cãrþii nu-i lipsesc ipotezele îndrãzneþe lent ºi o selecþie sigurã. Cine vrea sã-ºi ºi interpretãrile originale. Orientativ, facã idee despre ce înseamnã poezia susþine Marin Mincu, s-ar putea vorbi româneascã din secolul al XX-lea poate despre patru modele poetice (tradiþiona- oricând sã porneascã de aici. Însã mai list, modernist, avangardist ºi experi- important mi se pare un alt aspect. Acela mentalist, care, la rândul lor, s-ar cuveni cã, prin acest volum, se confirmã ceea nuanþate: „Avangardismul are mai ales un statut ideologic, iar experimentalismul ce mulþi ºtiu ºi prea puþini recunosc: fap- unul mai ales estetic.” (p. 22) „Metoda tul cã Marin Mincu este cea mai autori- textualizantã barbianã” este socotitã, în zatã voce în materie de criticã a poeziei manierã aproape protocronistã, o pre- pe care o avem în prezent. cursoare a teoriilor despre practica sem- nificantã a grupului „Tel Quel”. Odatã cu ______Bacovia, opineazã Marin Mincu, s-ar instaura la noi „un eu poetic pentru prima * Marin Mincu, O panoramã criticã a datã constituit”. Poezia avangardistã a poeziei româneºti din secolul al XX- lui Geo Bogza ar trebui pusã în relaþie cu lea, Constanþa, Editura „Pontica”, Florile de mucigai ale lui Arghezi, cu pre- • Silvia Tiperciuc 2007 iunie - iulie 2009 5 autori ºi cãrþi

Vasile Spiridon autorii comentaþi. Deocamdatã, aºa aratã o Loreta Popa face, prin cartea sa, un act fericirii, care induce privitorilor o stare de secvenþã din poezia românã în viziunea lui de imens curaj. Sã-þi deschizi sufletul, sã-þi veselie relativã, pãstreazã în colþul ochilor o Vasile Spiridon de acum câþiva ani (când deposedezi sensibilitatea de pavãza armurii privire întristatã, încercând zadarnic sã o Apãrarea capitolele cãrþii au apãrut în revista aglutinate asupra ei pentru a o proteja, este ascundã. Lacrima este „trauma” arlechinu- un act de mare curaj. Impresionant este ce „Convorbiri literare” sub forma unor cronici lui. Interiorizarea suferinþei ºi febrilitatea ºi ilustrarea poeziei sau comentarii literare). Fapt care nu ne transmite autoarea (Emei ºi nouã) prin trãirilor, tonul resemnat ºi autoironic, exclude posibilitatea ca, altãdatã, el sã ne atitudinea ei. Ea spune: omul e mai puternic Recunosc cã am fost uimit odatã, într-o aºa, fãrã cochilie, fãrã armura duritãþii, deºi oscilarea între realitate ºi vis, iluziile iubirii ºi discuþie, când Vasile Spiridon mi-a spus cã propunã un alt tablou, cu o altã în aparenþã e fragil ºi vulnerabil. Aparentã blazarea indusã de repetabilitatea senti- el scrie cronicã literarã în primul rând pentru „scenografie” ºi cu alte personaje. fragilitate, deoarece a-þi asuma condiþia de mentelor, înstrãinarea ºi intensa afecþiune autorii cãrþilor respective, apoi pentru ceilalþi Emanuel NICOLAE a fi cel ce eºti cu adevãrat, conferã o imen- sunt câteva dintre mizele acestei cãrþi de critici ºi pentru specialiºtii în literaturã, în sã putere. Iatã una dintre învãþãturile ce ar general, ºi abia în ultimul rând pentru cititori. versuri. Cu alte cuvinte autoarea exploreazã putea fi rezumate astfel: fii tu însuþi. „Fii tu Am reflectat ulterior la aceastã afirmaþie ºi, Loreta Popa liric dedublarea fiinþei umane. Însã ea însãþi, Ema!”. A fi tu însuþi înseamnã a fi put- încet-încet, m-am lãmurit: cronica literarã, în rãmâne „deoparte” de încercãrile mimetice, ernic. Istoria lumii ne aratã cã o astfel de sensul propriu al termenului (adicã nu foile- îºi pãstreazã calinitatea, candoarea ºi tan- Scrisori putere o au reformatorii ºi la ei este datoratã ton ori speculaþie eseisticã), aºa cum o scrie dreþea, dar nu cu un aer senin, ci uºor depri- Vasile Spiridon, se adreseazã ºi este acce- pentru Ema unei neclintite conºtiinþe asupra sensului existenþei umane. Loreta Popa dobândeºte mat. Poeta se simte îngrãditã de legi exte- sibilã, într-adevãr, celor implicaþi „tehnic“ în rioare, de realism ºi teluric. ªi totuºi, deºi fenomenul literar. Autorul are astfel prilejul Am auzit destul de des afirmaþia cã aceastã putere pentru cã e mamã. Ea are „legatã” cu sfori, spiritul ei lucid îi anihileazã sã constate efectul creaþiei sale asupra citi- ziaristica perverteºte spiritul, stilul, sensibili- curajul de a se arãta fragilã ºi vulnerabilã – torului profesionist, care este criticul, ºi sã tatea ºi imaginaþia unui scriitor. Cã stilul se ºi, cucerindu-ne, dovedeºte cã puterea pãpuºarului iluzia de a-i conduce destinul. primeascã un verdict valoric. Criticul îºi transformã în unul funcþional, cã sensibili- omului nu stã în duritate, în cinism, ci în Nu doar prin luciditate se salveazã, ci, mult poate confrunta propria opinie ºi tipul de tatea se estompeazã în favoarea asumarea sensibilitãþii, a sinceritãþii, a mai important, prin inteligenþã afectivã ºi abordare cu acelea ale altui critic, dacã se inteligenþei reci, cã puterea imaginaþiei e îndrãznelii destãinuirii… Existã înaintaºi prin exteriorizarea unei iubiri fãrã limite. iluºtri ce au dat „cãrþi de învãþãturã” – cãrþi întâlnesc pe acelaºi text. Specialistul îºi secãtuitã de cumpãnirea analiticã. Loreta În trauma arlechin pluteºte senzaþia de completeazã informaþia sau referenþialul. În Popa infirmã aceste idei, dovedindu-le, încã prin care pãrinþii îºi asumã sarcina sã comu- nice cu copiii lor. Un Neagoe Basarab sau vid, de gol sufletesc, claustrarea este sfârºit, presupunând cã cititorul amator de o datã, falsitatea. Cãci se pot da ºi alte accentuatã printr-o poeticã a staticului. beletristicã se va apleca foarte rar asupra exemple de scriitori ce fac publicisticã fãrã un Arghezi în „Cântec de adormit Miþura”. Loreta Popa aduce ceva nou prin cartea Existã o disperare datã de descompunerea unei cãrþi de criticã, atunci când o va face va a-ºi secãtui prin asta universul ficþional, ca sa. Deoarece e o carte scrisã cu dragoste ºi materiei în versurile Elizei: „seara între urmãri fie sã-ºi sistematizeze lecturile, fie sã ºi exemple de ziariºti ce devin scriitori de o care dã celui ce o citeºte mult de gândit, se iniþieze într-un domeniu care-l va ajuta sã spiritualitate profundã. Loreta Popa este lucruri/ se cascã ochiuri vâscoase/ simt pe pentru a descoperi înþelesurile profunde ale depãºeascã stadiul amatorismului. ziaristã. ªi, aºa cum se prezintã în volumul sub piele/ ochii de carne ai pãpuºilor/ sin- fiecãrui întâmplãri povestite, ale fiecãrui Toate aceste aspecte se contureazã ºi Scrisori pentru Ema (Editura „Semne”, gurii care le putrezesc/ iar apoi totul/ se „personaj” prezentat. Loreta Popa ne aratã mai bine când este vorba despre o carte de Bucureºti, 2009), este mamã: „Am o fetiþã sfârºeºte pentru ele/ ºtiu cã a muri ºi a cã universul uman este o compoziþie pe criticã a poeziei, cum e ºi ultimul volum pu- minunatã, Ema, de nouã ani, pe care o ador putrezi cum se cuvine/ e un lux” (vis 9). Dar care oamenii o creeazã ca lume printr-un blicat de Vasile Spiridon, Apãrarea ºi ilus- ºi care dã vieþii mele sens”. Fetiþei sale îi pod al sufletelor ce se împletesc între ele sufletul de arlechin evadeazã fãurind din trarea poeziei (Editura „Timpul”, Iaºi, 2009, scrie Loreta Popa cartea sa. Ei îi sunt într-o þesãturã de iubire. „Lecþii de viaþã greu vise universuri imaginare, unde nostalgia cu o „Pre-cuvântare. Avatarurile criticului de adresate „scrisorile” ºi se aflã în ele atâta de uitat”, ca sã parafrazez una dintre depãºeºte sfera thanatosului. Este închipuit poezie“, de Adrian Alui Gheorghe). Titlul cãldurã sufleteascã, încât aproape cã ai „scrisori”, aº spune cã este aceastã carte ce (ºi astfel construit) un þinut paradisiac în (asociat cu dedicaþia: „Celor ce apãrã ºi ilus- putea sã spui cã acest volum devine un ne îmbogãþeºte ºi de care avem, cu sigu- care condiþia de muritor este depãºitã prin treazã în literã ºi spirit poezia românã”) con- pericol pentru spiritul timpului nostru, unul al ferã chiar o alurã de manifest cãrþii. Cui se ranþã, nevoie, fiecare dintre noi. dragostea carnalã împinsã pânã la paro- „nepãsãrii”, al cinismului, „blazãrii”, „duritãþii” Loredana BELEACOV adreseazã el? Cititorului obiºnuit? Puþin – „dezgustãtor”, „putred” (dupã cum însãºi xisme dar ºi prin întoarcerea la copilãrie, la probabil, dacã nu interpretãm indiferenþa ca scriitoarea îl caracterizeazã în „O lacrimã de inocenþã: „Stau la masã/ Cu toþi bãrbaþii mei/ o agresiune, cãci se citeºte din ce în ce mai inocenþã în priviri”, p.39). Dacã „scrisorile” Eliza Nicolaina La o singurã masã/ îi privesc cu un ochi puþin poezia (variantele de „ofertã” le trece sunt „învãþãturi” pentru Ema, Loreta îi trans- acoperit/ Printre gratiile de spermã/ îmi poc- în revistã Adrian Alui Gheorghe). Editorului? mite ºi prin aceastã scrisoare ceva: anume El va susþine cã este o victimã a pieþei, iar trauma nesc ganglioni/ De-a lungul gâtului/ De-a cã, într-o lume „durã” ºi care impune de cele lungul spinãrii/ Aleargã copii/ Cu coarne de aceasta marginalizeazã cãrþile de poezie. mai multe ori insensibilitate, nu e totul pier- ªi, atunci, rãmân specialistul în literaturã arlechin melci/ ºi alte frumuseþi/ Fãrã regn/ El spune dut atunci când descoperi, în înghesuiala (profesorul, istoricul ºi criticul literar) ºi cã dumnezeu/ Oricum mã iubeºte” sau: unui autobuz, un tânãr „cu o lacrimã de Eliza Nicolaina este pseudonimul de autorul. Primul e obligat, în principiu, sã se „Trãim mai departe/ Insensibili la strãzile/ inocenþã în priviri”. Ema va ºti, pentru tot poetesã al ziaristei Eliza Dumitrescu informeze ca sã-ºi poatã exercita meseria, restul vieþii ei, cã, în spatele aparentei („Jurnalul naþional”). trauma arlechin Care ne curg/ Pe sub tãlpi/ Ne facem/ al doilea e interesat de receptarea cãrþilor duritãþi a oamenilor, existã în fiecare o inimã (Editura „BrumaR”, Timiºoara, 2008) Mobila din carnea lui dumnezeu/ ºi prezer- sale sau ale colegilor. Situaþia, aºadar, îl ce pulseazã în alt ritm, unul al nostalgiei, al reprezintã volumul ei de debut. Arlechinul – vative/ Ne iubim cu ele/ în dumnezeu/ aºazã pe criticul de poezie în poziþia lui Don afectivitãþii, al iubirii… personajul comic care poartã o mascã a Quijote, care militeazã în favoarea unei Cunoaºtem fericirea”. „iluzii”. Ceea ce vrea sã sugereze ºi desenul Primele trei capitole ale cãrþii sunt pre- de pe coperta volumului semnat de Vasile ponderent minimaliste: Întâlnirile (vise), Spiridon. Fericirea trifazicã, Spoturi (flashuri lirice mai Deºi s-ar putea sã existe, pe de altã puþin convingãtoare, însã aici vom gãsi în parte, ºi un punct de vedere mai optimist: în cel mai valoros poem al seriei, referinþa speranþa cã omul/cititorul îºi va regãsi, autoarei la titlul cãrþii: „Cobor ºi urc/ Urc ºi cândva, esenþa ontologicã, astãzi compro- cobor/ Sunt femeia din cutii de conserve/ misã, recâºtigând poate ºi gustul pentru Diafanã/ Pe anumite paliere/ Se târãºte poezie, asemenea cãrþi îi pregãtesc „terenul” reabilitãrii. ªi de la Vasile Spiridon, greu în urma mea/ Profund organicã/ acel virtual/viitor cititor de poezie va afla Trauma arlechin.”). În ultimele douã, intitu- despre „afinitãþile specioase” ale lui Mihai late Derapaje, respectiv Fereastra, poezia Eminescu, despre „cuvântul însumator” sau se dezvoltã ca întindere iar lirismul se ampli- „refuzul dogmei” la Nichita Stãnescu (idei ficã. „Derapaje I” ar putea fi consideratã o cuprinse ºi în cele douã monografii pe care adevãratã ars poetica: „acum nu sunt decât i le-a dedicat poetului în 2003), despre o carte de joc în alb/ dar tot aºa or sã mã ia „antiliteratura” lui Gellu Naum (reflectatã în ºi pe mine într-o cutie din/ aceea care se comentariile lui Ion Pop), despre singulari- tatea cãutãrilor/orientãrilor unor „ºaizeciºti” pregãteºte pe la colþuri de stradã/ aºezatã (Petre Stoica, Florin Mugur, Gheorghe Pituþ, cu un cap pe un scaun ºi cu altul pe/ celãlalt Ioan Alexandru), despre câþiva „ºaptezeciºti” scaun ºi de care se izbesc trecãtorii grãbiþi/ care ºi-au transgresat epoca (Dan ºi pe aºternutul cãreia cad bobiþe de mac de Laurenþiu, Ioanid Romanescu, Mihai pe/ covrigi ºi în care se poate cãlãtori con- Ursachi, Emil Nicolae) sau despre un grup fortabil o/ vreme un timp sau ceva de genul de „optzeciºti” informali (George Vulturescu, ãsta/ voi intra pentru prima oarã în propriul Gellu Dorian, Ioan Moldovan, Ioan Tudor meu/ sânge; ca într-un cinematograf; voi Iovian, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Nicolae Panaite). Acesta e cuprinsul cãrþii încerca senzaþii tari/ mirosul amãrui al lui Vasile Spiridon. rãdãcinilor mã va face sã-mi uit/ nerãb- Bineînþeles cã tabloul propus se bazeazã darea, obiºnuita greutate a sânilor”. ºi pe „afinitãþile elective” dintre critic ºi • Carmen Cretzu - Iacob Violeta SAVU

6 iunie - iulie 2009 autori ºi cãrþi

Ioan Petru Viziteu „Marginile toate vin / Înspre mine / conteazã/ important este cine/ te Cuvântul dor devine simbolul cãrþii. Luându-ºi cu mine luminile / În cânt de citeºte” (p. 26) Amãrãciunea se îmbinã Poate tocmai pentru cã e specific româ- culori, // Aº vrea sã m-ascund / În dosul cu o anume nostalgie, într-o tonalitate nesc, intraductibil, iar Oana e atât de Tãcerea ochilor mei, / Dar mi-e teamã / Cã vor tristã, definitorie pentru acest volum: româncã: „Dor de Amza, dor de colegi, de clopot trece prin ei, // Mã vor gãsi / în rugãciu- „poetul a scris/ poemul e fericit/ cã a dor de simplitate, dor de Fellini, dor de ne / Încercând sã pãtrund / În fãrãde- apãrut/ pe lume/ dar nimeni/ altcineva mama… de frumos ºi de bun…” Alãturi margini... / Nu mã lãsaþi mai singur / nu se bucurã/ ºi atunci poemul/ se de dor, e prezentã amintirea, cea care Ioan Petru Viziteu revine cu un volum Decât sunt, / Nu-L omorâþi / Pe acoperã/ cu pãmânt de flori/ în semn de face legãtura indestructibilã cu trecutul, de poezii, publicat la Editura Fundaþiei Dumnezeu !...” (Din dosul privirii). mare doliu” (p. 73) Din fericire, poza în care scriitoarea se retrage atât de Culturale Cancicov. Ceea ce ar trebui Poemele celei de-a doua pãrþi se aceasta romanþioasã, de poet neînþe- profund. κi ia cu ea muzica lui Mozart, semnalat încã din start este faptul cã apropie de multe ori de forma, cât ºi de les, dublatã de o sfârºealã de facturã la kilogram – „într-o cutie mare, ca de noua apariþie se autopropune, atât prin mesajul Psalmilor. Cu riscul de a supri- simbolistã, e salvatã prin luciditate. În bomboane, 3 kg… adicã 176 de CD-uri, format, cât ºi prin conþinut, drept un ma comentariul critic, consider fericitã manierã mai degrabã postmodernã, Ion adicã tot ce au gãsit scris de Mozart, la canon conºtientizat ºi, în acelaºi timp, transcrierea „Tãcerii de clopot”: „Suflã, Maria penduleazã între distanþarea 99 euro” - cu sufletul palpitând ºi o mãrturisit. Doamne, / Rãsãrit peste mine, / Blând ironicã ºi un soi de mimetism care regãsim în pod, printre fotografii, rame, Deºi substantive precum „tãcere” ºi senin, / Inima mea / Sã-þi fie Cetate / aminteºte de Blaga, Barbu ºi dantelã… Multe uºi se deschid în sau „trecere”, ne-ar putea îndrepta Înþelepciune prelinsã-n / Tãcere de Eminescu. Jurnalul Oanei Pellea: spre pod, spaþiu clopot. // Curat ºi limpede ajungi / Prin cãtre o zonã greºitã a interpretãrilor, Cert este cã în mersul pe sârmã al revenirii ab origine, spre moarte - cel cãdere. // Sunt piatra / Devenitã autorul rãmâne un altruist prin exce- printre poeþi, el îºi pãstreazã individual- mai natural lucru posibil, spre teatru ºi pietrar...” lenþã, permiþându-ºi în prea puþine situ- itatea, profilându-se drept o voce dis- spre oamenii din teatru, care au avut un Înspre sfârºitul acestei prezentãri, aþii postura rebelului faþã de sine însuºi, tinctã în poezia contemporanã. Deºi un rol esenþial în devenirea ei. sunt dator a vã spune cã poemele se faþã de semenul sãu ori, de ce nu, faþã ins retras, discret, Ion Maria rãmâne Deºi lipsitã de experienþã scri- bucurã de traducerile Florentinei Florin de Dumnezeu. Scrisul lui Ioan Petru unul dintre poeþii actuali pe care eu itoriceascã, Oana Pellea reuºeºte sã (francezã) ºi Cristinei Ghiciuºcã Viziteu e mãrturia unei intelectualitãþi mizez. Un autor pentru care scrisul surprindã prin naturaleþea stilului. Fãrã (englezã), pentru ca „rosturile” ce nu au preocupatã de a-ºi reformula dupã echivaleazã cu viaþa, cu una dintre false încercãri de a impresiona, în fraze putut fi îngrãdite de cuvinte sã fie sur- diverse formule, mai mult sau mai puþin puþinele raþiuni de a trãi: „cu un ciorap scurte, cu propoziþii eliptice, cu un scris prinse de grafica semnatã Cãlin alchimice, propria-i devenire, nere- tras peste faþã/ îmi scriu poemul/ de Veronica. aproape anticalofil. Umorul este o altã nunþând însã pentru nicio clipã la parcã aº fi ultimul tâlhar/ din vestul sãl- Marius MANTA calitate a volumului, care poate fi definit marea posibilitate a într-asemãnãrii. batic/ un disperat care scrie/ pentru a ca o alchimie sufleteascã ce îmbinã Aºadar, Tãcerea de clopot, sintagma uita sã se sinucidã…” (p. 84). E în tristeþi, nostalgii, vise, speranþe, durere, din titlu, funcþioneazã mai mult drept o aceastã „disperare” (ostentativ etalatã) incertitudini, metamorfoze: „Ce-mi metaforã capcanã. Ar putea fi asemuitã Ion Maria semnul unei mãreþii triste ºi, în acelaºi place: BUNUL-SIMÞ. Sã beau apã în cu o poartã ce îngãduie prezenþa timp, o trãire de poet adevãrat. dimineþile cu soare, la fereastrã. Îmi celuilalt. Poziþia lotus Sintetizat într-o singurã frazã, acest potrivesc paharul în aºa fel, încât Aspect deloc de neglijat în con- nou volum este unul cu caracter mai de- soarele sã se reflecte în el - ºi grabã programatic, despre drama ºi sin- strucþia poeticã, certitudinile ori între- Ion Maria este unul dintre autorii con- beau…soare. Mozart. Sã mã uit la cer. gurãtatea poetului. O demonstreazã texte bãrile „arostite” sunt organizate în stanþi în poezia ultimilor ani. L-am citit Inteligenþa umorului... Ploaia… precum sacrificiu, sînt om, curcubeul, geometrii atent asumate. Modern prin întâia datã în 2005, când dincolo de zid Armonia… Aventura lecturii. Sã mã lupt scriu, poetul, pata etc. Caracterul lor formã, romantic prin cãutãri ºi reflexivi- mi-a atras atenþia printr-un lirism dens, cu defectele mele. Oamenii… aproape teoretic ºi autoreferenþial mãr- tate, Ioan Petru Viziteu situeazã la nivel exprimat lapidar. Era rodul unei grav- Comunicarea. Mama. Amintirile. Sã vãd turiseºte o concepþie fermã despre de cinste antiteza. Spaþialitatea con- itãþi, care, sub diferite forme, îi lumea. Sã caut fãrâma de bun ºi fru- scris, chiar dacã ea devine uneori denseazã mesaje ce se zbat între sus defineºte poezia. A urmat volumul mos. Ce nu-mi place: MÂRLÃNIA… ºi redundantã, prin reluare. ºi jos, între prezent ºi inocenþa com- povestiri din cartierul de est, mai tot ce este reversul celor scrise mai Adrian JICU pensatorie a amintirilor, între Orient ºi apropiat de felul de a scrie al generaþiei sus.” Occident. Dinspre locaþii fizice cãtre tinere, însã în subtext rãmânea aceeaºi Cea mai mare parte a cãrþii cuprinde prezenþe vital simþite, autorul þinteºte atitudine sobrã. Prin poziþia lotus anul 2003, în care autoarea ne poartã cãtre „coloana tãcerii” ori cãtre locul (Bucureºti, Editura „Vinea”, 2008), Ion Oana Pelea pe Lunã, alãturi de un greiere, prin unde îºi resimte „bãtrâneþea / strãpunsã Maria confirmã cã e un poet valoros, cãrãrile copilãriei lângã bunici, printre de nadirul/ unor cuvinte” („Mã duc întorcându-se în chip evident cãtre mai cunoºtinþe ºi prieteni, printre emisiunile înspre copilãrie”). Dacã i-am putea Jurnal vechile-i preocupãri ce vizeazã o TV sau radio ale timpului, dar cuprinde reproºa tonul prea nãvalnic din „Cânt”, poezie despre poezie, în versuri cu car- ºi momentul trecerii mamei alãturi de prezenþa nefericitã a substantivului în Jurnalele au urmãrit aproape întot- acter adesea programatic. tatã. Alternanþele sunt line, deºi vocativ („Îmbracã-te luminã în frunzã/ deauna mãrturisirea. Mãrturisirea, nu Surpriza o constituie în acest nou subiectele nu sunt întotdeauna legate. Tu, clorofilã, tainic sefirot / În mireasã”), spovedania. Jurnalul Oanei Pellea, volum câteva poeme de dragoste, pre- Firul nevãzut este stilul simplu ºi sincer ori viziunea forþatã (de tip hiperbolã) din apãrut la Editura „Humanitas”, în 2009, cum piramida, tu, existenþã sau pãrul al scriitoarei Oana Pellea sau puterea „Arc” („Din Tine plec / ªi iar revin în tãu le îmbinã. Autoarea face mãrturisire , delicate ºi sugerând sentimentul transfiguratã în cuvinte, de a trece de la Tine, // Suferinþã / Fãrã de care / Nu neîmplinirii: „pentru mine/ tu niciodatã/ publicului-cititor, dar se ºi spovedeºte plâns la râsul cu hohote al actriþei Oana existã zbor ! // Sunt Arcul de Triumf / Al nu vei fi bãtrânã/ întotdeauna te voi în faþa celor sfinte. Pellea. luptãtorilor / Care nu s-au mai întors”), vedea/ ca în prima zi/ cînd am trecut/ Prezenþã discretã, dar luminoasã, În 2006, autoarea noteazã cu lucidi- nu avem nimic a spune în faþa discursu- neîntîmplãtor/ unul pe lîngã/ altul/ ºi tu Oana Pellea traverseazã acum scena tate: „Am citit înapoi. Prin 2003 voiam lui perfect echilibrat al poemelor ce erai/ cea mai frumoasã femeie/ din pentru a ajunge la public printr-o altã un timp al meu, numai cu mine, ca sã compun nucleul volumului. Într-o poezie lume/ dar nu m-ai iubit” (p.21) Aparent modalitate, cea a scrisului. Una elibera- mã cunosc. Ce prostie… sau ce precum Târziu, Ioan Petru Viziteu nu se raþional, de un lirism rece, Ion Maria e, toare, dupã cum ne spune chiar eroina neputinþã, uite, îl ai de vreo trei ani aventureazã cãtre zone ce ar fi trebuit în fapt, un hipersensibil, care percepe cãrþii. Volumul este „Un jurnal care face încãrcate de sensuri false ci, simplu, cu acuitate tot ceea ce îl înconjoarã: „tot bine”, ne asigurã Ioana Pîrvulescu, aproape. Ai înþeles ceva, deºteapto?” autoreflexiv, rosteºte: „De ce-ai venit/ ce þine/ de existenþã/ mã apasã/ ºi mã semnatara prefeþei. Eseista aratã aici 2007 ºi 2008 trec repede, cu aniversãri, Aºa târziu/ La mine moarte/ Am avut/ doare/ de asta pînã/ ºi fluturele/ ce se riscul de a lãsa în urmã mãºtile ºi cu Ionescó, cu succes cinematografic… Prea mult timp/ Pentru întrebãri/ ªi-a- aºeazã/ pe umbra mea/ mã face sã rolurile ºi de a reveni la tine însãþi, cu 2009 vine cu dor, cu mult dor ºi cu proape toate/ Au devenit pãcate”. În plâng” (p. 15) Se simte în textele sale o dor de curat, cum precizeazã Oana mulþumiri pentru cei care s-au odihnit aceeaºi linie curg „Viaþa mea trece fãrã seriozitate anacronicã, o sobrietate Pellea. Autoarea îºi asumã acest risc ºi pe bucãþile de gând ale acestei cãrþi. mine”, „Mã duc înspre copilãrie”, aproape iritantã, produs al convingerii îl depãºeºte, mai ales cã rândurile Iar dacã volumul a debutat cu o „Zâmbet”, „Toate sunt spuse”. cã scrisul e o chestiune de viaþã ºi de scrise erau doar pentru ea, nu cu scrisoare, el se închide circular, cu o Deºi volumul este alcãtuit din douã moarte, care cere sacrificii: „cu fiecare intenþia de a le publica. Deºi complici- alta, de data aceasta pentru noi: „Dragã pãrþi ce se vor distincte, prima inven- poezie/ pe care o scriu/ pierd ceva/ din tatea între tine ºi jurnal presupune ade- cititorule, Sã mã ierþi dacã, citindu-mi tariind „gânduri profane”, a doua sur- mine/ ºi totuºi/ mã dau întreg/ paginilor/ sea ºi o a treia prezenþã, iar Oana ºtia jurnalul, aºteptai cumva rãspunsuri. Nu prinzând un „alergat de solstiþiu”, în care îmi apar/ poeziile/ cum primii asta: „E incredibil cum, stând singurã am decât întrebãri ºi mirãri. ªi multã cre- autorul îi asigurã o structurã unitarã toc- creºtini/ se puneau/ fericiþi/ pe crucea/ cu gândurile mele în faþa calculatorului, dinþã cã totul va fi bine… ªi crede-mã pe mai prin câmpurile semantice dez- de torturã” (p. 10). cu certitudinea cã nimeni nu va citi vre- cuvânt cã mai mare minune decât viaþa voltate de un substantiv ofertant pre- Existã însã în subtext ºi o notã uºor odatã rândurile astea, tot existã o cen- nu existã, cã mai mare virtute decât cum „luminã”: „Am lovit în luminã / Cu polemicã, datã de reproºul pe care îl zurã a mea faþã de mine. De unde vine, modestia nu existã ºi mai mare bucurie îndoieli, / La rãsãrit / zace liniºtea, / conþin versuri precum: „scriu pentru de ce? Nu pot înþelege”, mãrturiseºte decât iubirea nu existã.” Tãcerea îmi biciuie / Apusul” (Vinã); mai puþini/ decît sînt într-o sectã/ dar nu scriitoarea. Oana BUHOSU iunie - iulie 2009 7 arte

Expoziþia lui Carmen Cretzu suportabilã, cât un soi de Iacob mã determinã sã fac douã ipotezã. O ipotezã pentru lãr- conexiuni obligatorii: una þine de Verva imaginativã girea acelei sfere de care vor- întâlnirea fastã cu mentorul ei beam, a unui permanent mister. Ilie Boca. El descinde din zu- În fond, întotdeauna, arta nu ºi-a gravii Bucovinei ºi a rãmas în propus sã facã vizibil. Ci sã spiritului acestora în mãsura în a unui monumentalism creeze, sã genereze vizibil. Un care seria lui de palimpseste alt tip de vizibil care nu ne este evocã un orizont ideal pentru dat de organele noastre de simþ, cultura noastrã. A doua conexi- ci doar prin dimensiunea intelec- une trimite la Viorel Grimalschi care se trateazã tivã a capacitãþii noastre de a (profesorul din facultate al pic- intra într-un fel de dialog superi- toriþei) pe care îl cunosc foarte or cu aceste imagini. bine ºi care este originar din mentalism care se trateazã. Cu doamna Carmen Cretzu Piatra Neamþ, pãstrând mult din Pentru cã dacã am face o relaþie Iacob încerc bucuria întâlnirii cu duhul acestui oraº. Este unul imediatã între marile panouri, vi- un artist care meritã tot interesul. dintre cei mai mari profesori de traliile ºi toate lucrurile, vedem Dupã ce te-ai urcat pe schele ºi artã monumentalã, cel care ºi cum pictura vine cu o formã de ai pictat bolþi, ai lucrat la mozai- conduce în cadrul Universitãþii tandreþe aproape, în raport cu curi sau la orice altceva, la vi- de Artã de la Bucureºti aceastã rigorile, deseori canonice. Dacã tralii, acest respiro pe care ºi-l secþie. Evident cã substanþa faci picturã muralã religioasã asumã este tot o dimensiune a miraculoasã a frescei, a moza- intri în erminiile bizantine în mod nevoii de reechilibrare. Acolo icului, a icoanelor nu face altce- obligatoriu. Or, aici cred cã este

• Carmen Cretzu - Iacob eºti forþat sã respecþi în spirit va decât sã sublinieze încã ºi un spaþiu de joc ºi de defulare. bizantin, aici ai libertatea de a odatã un lucru de care ne-am Frustrãrile care se adunã în timp compensa prin propriile tale ficþi- convins fiecare: cã în acest simt nevoia sã erupã într-un uni ºi sã fii tu propriul creator al spaþiu privilegiat al Moldovei, spaþiu vast ºi, eventual, benefi- unei imagini vii, care poate sã douã sunt dominantele ce pot ciarii sã intre în acest dialog, al câºtige în timp din ce în ce mai caracteriza o identitate integratã, unor posibile întâlniri viitoare. mulþi adepþi. Este o formã de li- evident, identitãþii naþionale: cre- Cealaltã temã a expoziþiei, bertate. Aceastã expoziþie este o ativitatea ºi accesul la spirituali- „Lumea ca un circ” îmi aduce expresie a libertãþii nemijlocite ºi tate. aminte, prin unele personaje în acelaºi timp a bucuriei de a Expoziþia gãzduitã la Galeria stilizate, de imagini venite împinge mai departe cunoaº- 7 Pietre din Piatra Neamþ ºi la cumva dinspre „Clovnii” lui terea de tip intelectiv ºi afectiv. Galeria Frunzetti din Bacãu este Piliuþã. Dar „Cãruþele cu Paiaþe”, De multe ori mi-am pus prob- un eveniment, un spectacol copiii bãtrâni ºi bãtrânii trataþi ca lema: cum de unii se apropie de vizual de acutã modernitate. Dar în zonele infantile, reuºesc sã artã, alþii rãmân distanþi, unii fac spectacolul nu þine de teatrali- menþinã o anumitã tensiune int- afaceri cu arta, alþii nu câºtigã tatea montajului ºi a unei electualã, având capacitatea de mai nimic, ci pierd, ºi m-am recuzite specifice artei expre- a produce surprizã. Este aici întrebat ºi care este parcursul sioniste, ci este doar palpitul ceva care te scoate din banali- acestei formãri. Singurul paradis vital, câteodatã însingurat, tatea formelor deja vu, cu care autentic este copilãria. „Este sin- câteodatã exultant, al unui artist ne-am obiºnuit, printr-o pro- gurul paradis din care suntem care priveºte lumea mai aproape punere care schimbã câteodatã alungaþi vreodatã” spunea Paler. de spiritul „Strigãtului” lui Munch. comportamentul nostru, habitu- Sub semnele acelui „Strigãt” vãd dinile, obiºnuinþele noastre cul- Dar Rudolf Hein care a scris despre psihologia artei, ne ºi elementele din pictura lui melancolii netratate au, dim- unea acestei eliberãri. Pentru cã turale. Am impresia cã le-am mai Carmen Cretzu Iacob care þin de vãzut ºi, totuºi, parcã le atrage atenþia asupra a ceva potrivã, o forþã de comunicare ce jocul este o formã de a comuni- foarte important: cã în momentul citarea ironicã, vituperantã chiar, nu lasã pe nimeni indiferent. ca serios ceva ce altfel, datoritã descopãr de abia acum. Aceastã a unei lumi a aºa-zisei puritãþi a când avem impresia cã cineva Evident cã lumea care tre- rigorilor existenþei ºi canoanelor apropiere, uneori chiar de zona copilului. A acelei zone în care monstruosului, a caricãrii, a cari- se joacã, el lucreazã foarte saltã din aceste tablouri, din mai mult sau mai puþin dis- se întâlneºte adesea fiinþa caturii, a ºarjei, pânã la pamflet serios. Copiii când picteazã se seria „Apocalipsa sexualã 2009”, cutabile ar putea fi obturat. Aici substituie lui Van Gogh, umanã cu propria sa mascã, cu este vorba de un firesc al imagi- e nouã. Unele lucrãri sunt nu este una idealã. Nu este o Caravaggio, lui Leonardo... Ei un Eu deformat, ce nu este atât narului, al capacitãþii de a-þi aproape niºte pamflete grafice, lume în care ne-am dori lucreazã cu credinþa cã ceea ce un alter ego, cât o alterare a ide- asuma o altã lume, o lume para- în care îþi poþi permite libertãþi ce alitãþii eului profund. Iar aceastã neapãrat sã trãim, sã devenim lelã cu lumea realã ºi în care tu nu le poþi folosi în alte ocazii. fac ei acolo e deja o capodo- dezlãnþuire cromaticã, aminteºte proprietarii cu acte în regulã ai însuþi eºti ºi creatorul ºi benefi- Aceastã lume este a unui mon- perã. Iar în artã toate au un par- cã artista este o coloristã plinã acestui univers. Dar el existã în ciarul în primul rând, al acestei struos care nu determinã reacþii curs al lor, cu forme uneori dis- de vivacitate. Culorile sale, con- mãsura în care un creator a forme de eliberare. Este un fel de respingere, de crispare. crete, alteori nu, urmând paºii trastante în aparenþã dar com- putut sã-l imagineze. Deci nu-l de terapie prin ruperea zã- Dimpotrivã, prin culoare (pentru cãtre absolut. Aºa cã în faþa plementare în esenþã, devin putem exclude. gazurilor ºi încercarea de a fi tu cã pânã la urmã culoarea le acestei expoziþii eveniment, nu armonice. Iar raporturile de Este apoi dimensiunea ludicã, însuþi interesat, în raport cu adunã pe toate, ca ºi modul în pot decât sã exclam: Garda culoare sunt atât de tranºante ºi a jocului. Ai impresia cã toate ceilalþi care sunt oricum diferiþi. care este paginat desenul, lejer moare, dar nu se predã! Arta nu puternice, încât zonele care ar aceste personaje sunt predis- În aceastã expoziþie eu simt ºi o ºi spontan) lumea aceasta va muri niciodatã! sugera nostalgii posibile sau puse congenital cãtre dimensi- vervã imaginativã a unui monu- reuºeºte sã devinã nu atât Valentin CIUCà Bucuria dansului

Filarmonica „Mihail Jora” s-a bucurat de cu versiunea în stil a Concertului nr.1 de Ludwig multe evenimente muzicale, din pãcate van Beethoven pentru pian ºi orchestrã. împãrtãºite cu un public nu foarte numeros. Conferenþiar univ. dr. ºi ºef de catedrã la Un recital de muzicã americanã, sub gene- Academia de Muzicã „Gh. Dima” din Cluj – ricul „Bucuria dansului” susþinut la 2 piane ºi Napoca, preocupat de creaþia lui Skriabin – patru mîini de Carmen Sãndulescu ºi Dan compositor ce i-a inspirit ºi cercetarea docto- Stoenescu a adus lucrãri de E. Nazareth, E. ralã, premiat în varii concursuri ºi cu Lecuona, A. Piazzolla, G. Gershwin, unele din- excepþionale rezultate ale studenþilor sãi în tre ele în transcripþia sau aranjamentul propriu competiþii, Daniel Goiþi a beneficiat de o bursã a al interpreþilor. Landului Bavariei în 2005. Invitat la toate Simfonicul de joi a avut ca protagoniºti, într- orchestrele importante, pianistul susþine con- un program de excepþie pe Ovidiu Marinescu, certe ºi recitaluri, înregistreazã lucrãri din violoncelist cu o apreciabilã activitate concertis- ticã, de data aceasta în posturã de dirijor. creaþia lui Liszt, Skriabin, Rahmaninov, Enescu Stabilit în Statele Unite, Ovidiu Marinescu, diri- ºi Ravel, fiind cotat ca vîrf al generaþiei sale. jor la West Chester University Symphony ºi În avancronicã la ediþia a VI-a a Cursurilor director muzical la Immaculata Symphony a Internaþionale de dirijat organizate la demonstrat în paginile Simfoniei a VI-a în La Filarmonicã, Charles Gambetta ºi Robert Major de Anton Bruckner, dirijatã din memorie, Gutter – dirijori din S.U.A, au condos orchestra o bunã stãpînire a mijloacelor tehnice, precizie Filarmonicii în Suita „Pulcinella” de Igor ºi dezinvolturã. Strawinski ºi Concertul pentru orchestrã de B. Pianistul Daniel Goiþi a revenit la Sala Bartók. Ozana KALMUSKI – ZAREA „Ateneu” dupã cîþiva ani, impresionînd publicul • Carmen Cretzu - Iacob

8 iunie - iulie 2009 scena

E neîndoielnic faptul cã festi- Buzãu Rostand, „Ofertã de serviciu” de valul de teatru de la Buzãu a Lia Bugnar ºi Dana Magdici (din- câºtigat un pariu important, tre interprete s-au detaºat aducând în sãlile de spectacol Alexandra Burlacu ºi Irina un public entuziast. Pentru cã Rãdulescu), „Treapta a IX-a” de aceasta a fost miza organizato- A treia galã Tom Zigler (foarte bune mi s-au rilor, sã creeze un festival pentru pãrut a fi Valentina Zaharia, public ºi sã-l atragã în joc, Monica Sãndulescu ºi Iolanda cerându-i, prin buletine de son- Covaci). daje, pãrerea în legãturã cu Trebuie sã revin la temele alese an de an la „Gala „Romanþioºii”, pentru cã a fost o vedetelor“. La ediþia din veritabilã încântare. 2009(16-23 mai) în prim plan a Într-un decor ce figureazã „o stat dramaturgul, spectatorii idee” de zid se desfãºoarã un dorindu-ºi sã vadã pe scenã joc modern, cu fineþuri de dan- poveºti interesante, frumoase, telãrie. Interpreþii principali sunt piese bine scrise, cu întâmplãri Irina Drãgãnescu (Sylveta) ºi ºi personaje adevãrate. ªi cu Vlad Udrescu (Percinet), ambii interpreþi de excepþie, cu actori însufleþind cu haz nãstruºnic cunoscuþi ºi iubiþi, al cãror nume peripeþiile livreºtilor amorezi. pe afiº atrage ca un magnet. Douã compoziþii reuºite, trucu- Dupã cum spune, în cunoºtinþã lente aparþin lui Gabriel Costin ºi de cauzã, Marinela Þepuº, direc- ªerban Gomoi (Berganin ºi toarea Teatrului „George Parquinot). Straforel, „le meneur Ciprian“ ºi a Galei „VedeTeatru“, du jeu” are în George Albert buzoienii sunt oameni familia- Costea un interpret sclipitor, rizaþi cu spectacole de calitate, au un gust format, fiind doritori care cucereºte prin aplomb, sã vadã teatru bun. Astfel se ingeniozitate ºi inteligenþã sce- explicã sãlile pline, interesul arã- nicã. Asistenta lui este Sorina tat la vernisaje, lansãri de carte, ªtefãnescu, activã, promptã în prezenþa, în spaþiul Bibliotecii „V. reacþii, eficientã. Voiculescu“, la audiþia specta- Regizorul Alexandru colelor radiofonice, urmate de Mâzgãreanu a lucrat minuþios dialoguri cu actorii vedetã din cu actorii, reglând atent întreg distribuþii. Oferta festivalului din mecanismul spectacolului, ritmat acest an a fost generoasã, deºi ca un balet. „Romanþioºii” au vremurile nu prea sunt prielnice sedus publicul, a plãcut ºi juriu- gratuitãþii estetice, criza eco- lui, premiile de interpretare nomicã fãcându-ºi de cap ºi revenind Irinei Drãgãnescu ºi lui încurcând multe lucruri. George Albert Costea. Programul secþiunii oficiale s- În cadrul Galei, ca ºi la ediþiile a deschis cu „Peºte ºi mazãre“ precedente, am asistat ºi la un de Ana-Maria Bamberger, de la festival de teatru radiofonic, ded- Teatrul Metropolis, un spectacol • „Sirena ºi Victoria“, cu Virgil Ogãºanu, Valeria Ogãºanu ºi Diana Lupescu icat la aceastã ediþie lui Eugen cu Olga Tudorache ºi Tamara Ionescu, de la a cãrui naºtere s-au reþinut doar pe Raluca seamã, cu un bar bine asortat, Tot o producþie a Teatrului Creþulescu, prezentat în afara scurs o sutã de ani. Proiectul Gheorghiu (Gena) ºi Gabriela fiind în permanenþã alcoolizatã. „George Ciprian” este ºi „Inimã concursului. O montare fãrã sur- coordonat de Mihai Lungeanu s- Criºu (Decebal). Nu e un personaj uºor de jucat, de boxer” de Lutz Hubner, prize, pe un text modest, bene- a numit „Sonoritãþi ionesciene” ºi Am mai vãzut ºi douã versiu- pentru cã poþi aluneca în cap- prezentatã în ultima searã a ficiind însã de douã interprete a oferit spre audiþie câteva valo- ni ale aceluiaºi text, „Sirena ºi cana facilului, a giumbuºlucurilor Galei. Montarea (semnatã de roase spectacole în interpretãri remarcabile. A urmat „Oraºul“ de Mara ºi Mihai Manolescu) l-a Victoria” de Alexandr Galin. ieftine. Este exact ceea ce nu de excepþie. Evgheni Griºkoveþ (Teatrul ACT, readus în atenþia publicului pe Prima, aparþinând teatrului din face Diana Lupescu, pe care am Nu a lipsit de la cea de-a treia Bucureºti), o piesã bine scrisã, Pazardjik, Bulgaria, s-a jucat sub un mare actor, Constantin revãzut-o cu mare plãcere dupã galã buzoianã un invitat mult interesantã, puternicã, avându-i titlul de „Un gigolo rusesc” ºi era Codrescu. Împlinind 60 de ani de o absenþã prelungitã de pe îndrãgit, Marian Râlea cu al sãu în distribuþie pe Vlad Zamfirescu conceputã într-un stil modernist, activitate scenicã, domnia sa a ºi scenã. Ea are mãsurã, ºtiinþa Magician înconjurat de prieteni. ºi Florin Zamfirescu în propriile cu accent pe stilizare, cu decor fost sãrbãtorit la Gala exactã a tonurilor, ocolind De asemenea, un spaþiu impor- roluri, de tatã ºi fiu, scena con- ºi costume interesante. A doua VedeTeatru, într-o atmosferã efectele de suprafaþã, nu trage tant a fost rezervat lansãrilor de fruntãrii dintre cei doi fiind una versiune era chiar a gazdelor, a emoþionantã, lansându-ºi, cu în niciun fel la public, nu apasã, carte, mai multe volume editate memorabilã în spectacolul Teatrului „George Ciprian”, acest prilej, ºi o carte, „Pribeag caricaturizând cu fineþe un per- de Fundaþia „Camil Petrescu – (trenant, pe alocuri) semnat de spectacolul imaginat de Diana prin viaþa mea”. În piesa lui Cristi Juncu. Ziua a treia ne-a sonaj grosier, nelipsit însã de Revista «Teatrul azi»” ajungând Lupescu, în dublã calitate aici, generozitate. O parvenitã cu Hubner el este Leo cel Roºu, un adus, de la Teatrul Odeon, de regizoare ºi interpretã, fost mare campion, un „gentle- în mâinile cititorilor. Cum tema „Camera de hotel“ de Barry suflet bun, neviciat total, Sirena Galei a fost dramaturgul-vedetã, cucerind, ºi juriul de specialitate, Dianei Lupescu este, fãrã doar ºi man al ringului”, ajuns acum la Gifford, în regia lui Alexandru ºi pe cel al publicului. Piesa lui azilul de bãtrâni, umilit de situ- în program a figurat ºi o dez- Dabija. Text bun, scris cu poate, o reuºitã actoriceascã. La batere despre dramaturgia con- Galin e o comedie sentimentalã fel sunt ºi personajele Victoriei, aþie, cu gândul evadãrii. Va izbu- meºteºug, americãneºte, actori ti acest lucru ajutat de tânãrul temporanã româneascã, la care în care situaþiile neprevãzute, profa de englezã delicatã, de primã mãrime (Dorina Lazãr, ºirul de confuzii stârnesc un haz Leo (Dan Bordeianu), pe care îl a participat Cornel Udrea. Nu a retractilã, creionatã cu cãldurã ºi Marcel Iureº, Antoaneta copios. Realitãþile înfãþiºate sunt face sã înþeleagã ce înseamnã prea fost loc însã de colocvii, graþie de Valeria Ogãºanu ºi fal- Zaharia, Mircea Constantinescu, cele ale zilelor noastre, ale bãrbãþia adevãratã, onoarea, publicul delectându-se cu sul gigolo, Konstantin, întru- Pavel Bartoº), regie minimalistã, noului capitalism sãlbatic ce face sentimentul prieteniei reale, lip- prezenþa (invadatoare) a mult chipat, cu o risipã de farmec, de potenþând misterul. O searã de victime mai ales în rândul inte- site de interes. Cu maximum de prea popularului Florin Piersic, teatru plin de culoare, de vervã lectualilor (categoria cea mai Virgil Ogãºanu. Acesta joacã un economie de mijloace, cu vocea acesta citind, împreunã cu ºi pitoresc a oferit Teatrul expusã, dintotdeauna), deveniþi savant, un astronom care, sa unicã, mai slabã acum, dar la Adriana Trandafir, scurte frag- Naþional I.L. Caragiale cu al sãu niºte „oameni de prisos”, care împins de nevoia de a-ºi com- fel de frumoasã, de expresivã, mente din douã lucrãri ale lui „Molto, gran'impressione“ dupã nu-ºi mai gãsesc locul într-o pleta veniturile strãvezii, Constantin Codrescu umple Cornel Udrea. un scenariu de Romulus societate exclusiv pragmaticã. presteazã, la domiciliu, servicii scena, transmiþând o mare Aºa cã tema rãmâne Vulpescu. Începuturile teatrului Ale cãrei noi vedete sunt afa- de frizurã pentru câini. „Stilistul încãrcãturã emoþionalã. deschisã. Dramaturgii contem- românesc erau evocate cu ceriºtii semi-analfabeþi care au kinolog” rãmâne însã un roman- Cealaltã importantã secþiune porani (atâþia câþi sunt, cã doar emoþie avântatã, cu haz ºi nerv, dat tunuri, s-au lansat în imobi- tic structural, un visãtor care a galei, cea care priveºte spre nu numãrul lor conteazã, ci tal- regia inspiratã a lui Dan Tudor liare ºi în tot soiul de învârteli descoperã, ca Miroiu lui viitor, intitulatã „Vedeta de entul), îºi vor vedea în contin- punând în valoare ideile scena- aducãtoare de mult bãnet. O Sebastian (doar o simplã coinci- mâine”, a reunit câteva producþii uare de treaba lor, iar noi, riului, cât ºi pe numeroºii actori astfel de nou îmbogãþitã este ºi denþã?), o stea. Pe care o va ale studenþilor de la UNATC iubitorii de teatru, vom aºtepta care însufleþeau personaje ves- Sirena, patroanã prosperã care numi Victoria, îndrãgostindu-se „I.L. Caragiale” din Bucureºti ºi nerãbdãtori sã le vedem piesele, tite, portretizate savuros, cel mai vrea sã fie cât mai trendy, de profesoara de englezã a s-a desfãºurat în spaþiul primitor unele dintre ele poate chiar la adesea. Desigur, un spectacol adãugându-ºi la bunurile deþi- Sirenei. Toate încurcãturile, de la Pub T’essence. S-au urmãtoarea ediþie a galei tonic, agreabil, ºi cu un mesaj de nute ºi oleacã de englezã, cã dã pornind de la inversarea a douã înscris în concurs spectacolele buzoiene. suflet. Dimpotrivã, anost, prãfuit, bine, e o chestie mondenã ºi, pe anunþuri de micã publicitate, „Biloxi Blues” de Neil Simon (aici Unde este o atmosferã spe- a apãrut „Titanic vals“ de Tudor deasupra, mai ajutã ºi în extin- sfârºesc aºadar cu bine, iar i-am remarcat pe Armand Uta, cialã, primitoare, destinsã, pri- Muºatescu, o montare a derea afacerilor. Sirena are o spectacolul, atent croit, induce o Dragoº Dumitru ºi Andreea etenoasã. Teatrului Nottara, din care le-am casã cu de toate ºi, mai cu stare de relaxare inteligentã. Enia), „Romanþioºii” de E. Carmen MIHALACHE iunie - iulie 2009 9 prozã

„Remember“ Aºa îmi spuneai veche se aprinseserã câteva Mihaela DORDEA întotdeauna. În loc de rãmas becuri colorate, ascunse prin bun…„Remember“. Aveai un fel colþuri închise. Pe masa mea de regret în voce. Ochii mã ardea o lumânare într-un balon priveau cu tristeþe, mereu ca de sticlã albastru. pentru ultima oarã. Plecai ºi eu Fata de la bar era lângã rãmâneam cu acel remember mine ºi mã întreba dacã mai în suflet, trist, dureros de drag. vreau ceva. „Da, mai vreau o Remember Ca un cântec de toamnã târzie. cafea, tot aºa, cu multã friºcã. Când frunzele cad greu pe Mulþumesc.“ Fata a adus imedi- pãmânt, ude de ploaie, spulbe- at ceea ce cerusem. Era foarte rate de vânt. ªi e frig. Din ce în amabilã ºi chiar simpaticã. Premiul pentru prozã al Revistei Ateneu ce în ce mai frig. Ca atunci Parcã îmi pãrea rãu cã gândisem la Festivalul – Concurs când simþi miros de zãpadã. ce gândisem mai devreme. „Eusebiu Camilar – Magda Isanos” Prima din acel an. ªi în loc sã De undeva din interior se de la Udeºti (Suceava), Ediþia a XIV a, 2009 te bucuri, îþi vine sã plângi ºi auzea o muzicã discretã, relax- doare. Doare vara care a tre- antã. Era plãcut, fãrã stridenþe. ªi lumina aceea discretã ºi ea. cut, soarele ºi marea… ªi mãcar odatã în viaþã, principiile. parte ºi a zâmbit. Din clipa gãseam toate rãspunsurile pe doare ultimul sãrut, uscat ºi Fumul de þigarã, aroma ca- felei…. Parcã era mai bine. Mã Poate era prea mult spus „prin- aceea universul meu a luat care le aºteptam de o viaþã. fierbinte… Remember… ªi cipii“. Era o formã de revoltã în forma zâmbetului sãu. „Cred cã Radulian pãrea preocupat de pleoapa se lasã grea ºi ea, simþeam totuºi ciudat. Aº fi vrut sã mã bucur de acele momente mine care mã împingea spre am ameþit. Nu se poate…Ce e ceva. Poate de mine, poate de pentru cã lacrima curge, curge el. Uneori pãrea, însã, absent. de liniºte. Nu puteam. Aveam cutezanþã. Îmi doream liniºte ºi cu mine, mã înmoi aºa doar de fãrã sã se poatã opri. De undeva se auzea muzicã. în suflet o încrâncenare. Nu îmi libertatea de a face ce vreau cu la un zâmbet? Dar ce zâmbet! Astã searã am auzit din nou Era ceva latino, chitara clasicã. plãcea. Încercam sã mã mine însãmi, fãrã sã mã gân- Doamne! Aº vrea sã nu se mai vocea ta. Nu s-a schimbat . E la Ne-am apropiat. Da, era Armik. conving pe mine însãmi cã tre- desc prea mult la consecinþe. termine… Aºa, zâmbeºte, fel de caldã ºi tristã. Remember. Isla del Sol. buie sã mai schimb câte ceva Nu cã m-aº fi gândit pânã în zâmbeºte, zâmbeºte! Ce faci? Uitasem? Îmi amintesc... Am acel moment. Dar aºa era reg- Te ridici… Oh, nu! Iatã cã revãzut tot trecutul nostru. în viaþa mea. Tot eu argumen- tam în sensul opus. Nu, nu era ula jocului. Cãutam, cãutam, ºi pleacã….“ Într-adevãr, pose- (...) Începutul, privirea ta în care mã nici mãcar nu ºtiam ce caut. Mã sorul acelui zâmbet fermecãtor pierdeam ºi mã regãseam… bine deloc. Ceva nu mergea. simþeam incompletã. Ca fe- se ridicase de pe scaun, îºi Am intrat în cafenea. Era o „Te aºtept“. ªi te-am urmat fãrã Trebuia sã mã echilibrez meie. Poate cã era ºi o urmã de stinsese þigara ºi se îndrepta cafenea mai retrasã. Nu mai un cuvânt. Aº fi venit cu tine cumva. Sã mã limpezesc ºi sã regret cã atunci, cu câþiva ani în cãtre ieºire. Dar ochii lui…Da, fusesem niciodatã acolo. O pânã la capãtul lumii. ªi apoi aflu unde am greºit. Pentru cã urmã, nu am dus pânã la capãt s-a apropiat de mine ºi a spus încãpere potrivitã ca dimensiu- seara aceea, ultima… ªi sigur greºeam undeva, dacã o poveste de iubire începutã în ºoptit: „Te aºtept“. Atât. ªi a ni, cu câteva mese aºezate la dimineaþa de dupã ea… însã, la mijloc nu era mâna necruþãtoare a destinului. „Ei, adolescenþã. A fost un moment ieºit. Nu puteam sã mã întâmplare. Nu ºtiu nici azi Uitasem… Îmi amintesc. care m-a marcat. La început dumiresc. Mã uimeam de mine dacã mesele vecine erau ocu- Remember. da, liberul arbitru. Ai cele douã cãi, asta dacã eºti norocos, mã felicitam cã am rezistat ten- însãmi, nu înþelegeam ce se pate sau nu. În faþa mea se pentru cã poþi fi chiar la taþiei. Mai târziu, regretam cã petrecuse. Fusese o iluzie? Nu, deruleazã un film cu un singur * rãscruce de drumuri, ºi sã ai de nu am fãcut ºi acel pas care ar nu se putea sã fi fost atât de cadru. Doi ochi care mã pri- Ajunsesem în faþa vechii ales între patru soluþii. Sau mai fi închis cercul. Mda… Era greu nebunã încât sã îmi imaginez veau cu cãldurã, puþin triºti, cafenele. Ploua. Ploaie rece de multe. Doamne, nu, deja am de fãcut o analizã ºi mai greu cã mi-a zâmbit, cã mi-a vorbit… puþin curioºi. O privire încãrcatã toamnã. Dupã ce aºteptasem, ameþit. Sã rãmânem la patru. de anticipat ce va urma. Mi-a vorbit… M-am ridicat în însã, de regrete. Oare ce mi se pãrea mie o veºnicie, De ce nu la douã? Pentru cã ar Am aprins o nouã þigarã ºi grabã de pe scaunul meu, am ascundea aceastã privire? autobuzul, am hotãrât sã intru fi foarte simplu, iar mie nu îmi prin fumul care înceþoºa întrea- chemat fata de la bar, am plãtit Între noi nu mai era nimic, sã beau o cafea. Aveam o stare plac lucrurile chiar atât de sim- ga perspectivã, am simþit douã ºi am ieºit ca prinsã într-o vrajã. doar aburul cafelelor, oare câte de lehamite ºi îmi era frig. ple. Adicã vrei sã te complici ºi sãgeþi, scurte dar puternice, Afarã era întuneric. Neoanele cafele am comandat în acea Pierdusem începutul specta- mai mult decât eºti? Nu e vorba care mã vizau chiar pe mine. firmelor de pe Magheru clipeau noapte? - abur care completa colului. O premierã. Deºi îmi despre asta. Dacã ar fi doar Mã uitam pe sub gene în des într-o armonie multicolorã. atmosfera de mister în care se dorisem sã fiu acolo, la eveni- douã, ar fi simplu rãspunsul. direcþia din care simþisem sem- Nu mai ploua. M-am uitat în desfãºura scenariul unei po- ment, acum îmi pierise tot che- Am ales una din douã. Dacã nalele. De la masa de alãturi sus, sã vãd cerul. Nu l-am veºti incredibile. ful. Ploaia ºi aºteptarea din am greºit, e clar vina mea. Cã mã privea cineva. Oare de câtã vãzut. Cerul era la picioarele Când a început sã pãleascã staþie îmi luaserã toatã plã- nu am gândit de zece ori pânã vreme? mele. întunericul din noapte, am ieºit cerea. Cafeneaua era exact ce sã… Da, aºa e. Din patru, e Am devenit curioasã. Pri- Cu ochii spre autobuzul care pe strãduþa îngustã cu senti- aveam nevoie. Am intrat mai greu sã îþi asumi rãspun- veam atentã persoana din faþa se apropia, mã gândeam cã mi- mentul cã aceastã minune nu dorindu-mi sã gãsesc o masã derea. Nu fii ironicã. Rãspun- mea. Inexplicabil, nu vedeam ar plãcea sã merg o bucatã de va mai fi posibilã. Radulian a lângã fereastrã, sã pot vedea derea existã ºi dacã ai doar o decât douã sclipiri întunecate drum pe jos. Aveam nevoie de oprit un taxi. Am urcat ºi el mi-a tot ce se petrece pe stradã. Am cale. De ce, ce ai putea face în care mã fixau la rândul lor. Mai aer. Coboram treptele vechii spus încet, cu acelaºi regret în avut noroc. Am gãsit o mãsuþã cazul acesta, decât sã mergi jos de ele, mâinile împreunate cafenele când am auzit foarte glas: „REMEMBER“. În maºinã într-un colþiºor, intim plasatã înainte? Poþi sã stai acolo unde acopereau toatã figura bãrbatu- aproape de obrazul meu: mã întrebam dacã ceea ce chiar în dreptul ferestrei imen- eºti, sau sã… te întorci de unde lui ce pãrea înalt, frumos, fasci- „Credeam cã nu ai sã mai ieºi trãisem în acele ore chiar se se, stropitã abundent de boa- ai venit. Nici aºa nu e bine.“ nant. Am luat aceeaºi poziþie. de acolo. Mã numesc Radulian. petrecuse. bele mari de ploaie care Încercam de multã vreme sã Dupã un timp, el a lãsat mâinile Tu?“ „Violeta“, i-am spus ºi am A doua zi mã aºtepta în faþa cãdeau ºi cãdeau, de parcã gãsesc un motiv, unul singur, pe masã, a scos o þigarã din întins mâna. El a luat mâna vechii cafenele cu un trandafir anunþau un nou potop. În cafe- pentru care sã îmi încalc, pachetul aºezat neglijent într-o mea în mâna lui ºi am pornit galben în mânã. Cerul era nea era, însã, mult mai bine împreunã. Unde? Nu m-am senin. Doar rareori, ca o decât în celebra arcã, pentru cã întrebat nici atunci ºi nici altã ºoaptã, vântul se rãsfãþa printre legendarul Noe nu avea, deºi datã când reluam aceste ima- frunzele aproape uscate. Un adunase acolo toate vieþu- gini pe care nu am reuºit încã sãrut simplu pe frunte ºi am itoarele pãmântului, ºi cafea sã mi le explic…. intrat. Ne-am aºezat la masa fierbinte cu multã friºcã ºi apã Avea degete lungi, fine, reci. unde am stat cu o searã în platã aburind paharul, aºa cum Mã simþeam strãbãtutã de mii urmã, lângã fereastrã. îmi aducea mie unul dintre de volþi. Nu aveam putere sã Fata de la bar ne-a recunos- bãieþii care pânã sã mã aºez, spun nimic. Nici nu era nevoie. cut ºi a zâmbit prietenoasã. A glumeau indecent cu o fãtucã Când ºi când, Radulian mã venit imediat cu cafelele. frumuºicã, dar cam prostuþã. privea cu aceeaºi cãldurã ºi Radulian ºi-a aprins þigara . Cafeaua era bunã. Îmi aprin- curiozitate cu care mã fixase în Tãcea. Tãcea ºi mã privea. Nu sesem o þigarã ºi mã uitam pe cafenea. Îi vedeam faþa fru- ºtiam ce sã fac. Nu-mi ajungea fereastrã la mulþimea care moasã, delicatã, buzele subþiri, tãcerea lui. umplea bulevardul ud ºi el, dar strânse într-un fel de crispare, „Radulian?“ „Da. Ce e?“ mai curat ca de obicei, poate uºor tristã, uºor amuzatã. Nu „Nimic. Voiam sã aud cum doar de la ploaie. mai zâmbea. Pãrea cuprins de sunã numele tãu“. Zâmbeºte ºi Eram în starea aceea de gânduri. Mã întrebam ce mã mâna lui se lasã uºor peste renunþare, când nu ai chef de apucase de pornisem la drum mâna mea. Da. Îmi doream sã nimic, nici mãcar sã te cu un necunoscut? „Necu- îl vãd zâmbind. Îmi doresc sã îl enervezi, plictiseala e reginã ºi noscut… Hm… Am senzaþia cã aud vorbind. Are o voce de sufletul pustiu. îl ºtiu dintotdeauna. Ciudat. Mã bariton, caldã, cu nuanþãri Nu ºtiu cât am privit trecãtorii simt în siguranþã lângã el.“ foarte fine. Uneori e atât de tan- ºi agitaþia de afarã, ºtiu doar ca Mergeam tãcuþi spre nicãieri. dru glasul lui, alteori pare pier- la un moment dat, m-a uimit Când ºi când, ridicam privirea dut, ca ºi cum s-ar gândi la întunericul care se lãsase pe spre el. Nu ºtiu dacã voiam sã altceva. Atunci se simte o nesimþite. În cafeneaua cea • Carmen Cretzu - Iacob - Adam ºi Eva vãd ceva anume. Dar privindu-l uºoarã agresivitate în tonul,

10 iunie - iulie 2009 prozã pânã în acel moment calm. Mi-am Nici în seara urmãtoare nu zi caldã, cu soare strãlucind de luminã din sufletul meu ºi nici fenele, aºa cã am intrat. aprins o þigarã. El a fãcut la fel. am avut vreun un semn de la parcã anunþa primãvara. Apoi ameþeala care mã cuprinsese. Aveam noroc. Masa mea de Nu încetam sã mã întreb ce se el. „Sigur a uitat de mine. Sau ploua ºi iar era soare, iar Nu ºtiu cât am stat aºa. Dar aº lângã fereastrã nu era ocu- ascunde în spatele acestor a fost doar un capriciu. Dar noaptea aºternea covor gros fi stat o viaþã dacã nu veneau patã. Am comandat din mers o lungi tãceri. Radulian s-a ridi- ochii aceia, zâmbetul lui, mâna de zãpadã pe care utilajele colindãtorii cu Steaua. Am râs cafea cu friºcã ºi o apã platã. cat brusc de la masã ºi mi-a care strângea mâna mea… Nu primãriei nu reuºeau sã îl amândoi ºi am deschis. Dupã În timp ce îmi aprindeam o fãcut semn sã mã ridic ºi eu. se poate. Nu a uitat, nu. S-a adune…. ce au cântat copiii ºi el le-a dat þigarã, am auzit în spatele meu întâmplat ceva cu el? Ce sã se M-am conformat fãrã pic de Radulian tãcea. Mai erau cozonac ºi mere, au plecat iar o conversaþie. Nu m-a atras fi întâmplat?! O fi cunoscut pe câteva zile pânã la vacanþa de eu am închis uºa înfriguratã. voinþã. A plãtit ºi m-a condus ceea ce se discuta ci una din- altcineva. O femeie mai intere- revelion. În seara de Ajun a Radulian a mai pus vin în spre ieºire. Am mers o vreme tre voci. Era o voce bãr- tãcuþi, ca de obicei. Fãrã sã ne santã. Mai frumoasã…. Poate sunat telefonul. pahare. La etajul de deasupra bãteascã, caldã, tristã. „Nu se dãm seama, am intrat în parc. nu am fãcut eu ce se aºtepta el se auzeau urãtorii: „primiþi cu poate, mi-am spus. Nu poate Era rãcoare. Simþeam mirosul sã fac... ªi faptul cã nu mi-a (...) Steaua?“ M-a luat de mânã ºi apei aproape. Stele mici licã- vorbit despre el… Ciudat. Nu m-a aºezat lângã el pe cana- fi… „Fata care mi-a adus reau sus, pe un cer vineþiu. ºtiu, nu vreau sã mã mai gân- Era o noapte magicã. În pea.. Mã privea zâmbind, un cafeaua mi-a zâmbit familiar. Luna nu se vedea. Undeva, desc..“ casã era aproape întuneric. zâmbet frumos, amuzat, sincer Afarã norii se rãsculaserã ºi mai departe, se auzea muzicã. Dimineaþa a trecut aºa cum Doar flacãra lumânãrilor lumi- ºi cald, ca atunci când ne-am tunau ameninþãtor. ªuvoaiele Ne-am aºezat pe o bancã. a venit, mohorâtã. Cafeaua era na încãperea în care eram cunoscut. Eu mã topeam încet, înecau bordurile în râuri lungi „Broaºte… Auzi? Încã mai prea fierbinte, þigara era prea doar noi doi. Dintr-un colþ se încet…. „Reluãm?“- a întrebat. ºi tulburi, cu un strat de frunze cântã, aºa cum ºtiu ele.“ „Da.“ amarã, de mâncat cui îi ardea? auzeau colinde. Mirosul „Unde am rãmas?“ am rãspuns arãmii plutind spre canalele „Radulian?“ „Da…“ „Nu-i aºa Am început sã lucrez sperând proaspãt de brad se completa lipindu-mã de el. Sãrutul… oraºului ca niºte gondole cã viitorul este ceva iluzoriu? cã astfel voi alunga gândurile cu aroma cozonacilor fierbinþi. primul nostru sãrut adevãrat… pãrãsite. Sorbeam din cafeaua Pentru noi existã numai grele. Mai lipseau colindãtorii. Au Sãrut fierbinte ca ºi buzele aromatã ºi mã bucuram de prezentul, nu?“ Zâmbea. „Nu. Spre searã, a sunat tele- venit ºi ei, mai spre dimineaþã. lui,calde, catifelate… În jurul liniºtea din cafenea. Gândurile fonul. Era el. Viitorul? Poate cã nu existã. Radulian a umplut douã meu era doar luminã, o luminã o luaserã razna spre poveºti Dar trecutul…Trecutul trebuie pahare cu vin roºu. Am ciocnit. ciudatã, vidã, gata sã se trans- de mult uitate, când aud foarte sã existe. Fãrã el… Ima- (...) Apoi a rupt cu mâna o bucatã forme în mii de cioburi strãluci- aproape de urechea mea, abia toare care sã îmi pãtrundã în gineazã-þi, Violeta, ieri a fost de cozonac ºi a muºcat cu ºoptit: „REMEMBER.“ Am Îl priveam ºi în sufletul meu poftã de copil. I-am privit ochii. trup, în minte, în suflet, în toatã azi, mâine va fi la rândul lui întors capul în direcþia vocii... încãpea toatã iubirea lumii. Da, Strãluceau. Într-o secundã, fiinþa. Mã temeam cã nu este ieri.“ „Putem spune asta ºi Nu am vãzut pe nimeni. Doar despre noi? Tu vei fi mâine… mã îndrãgostisem. bãrbatul muncit de gânduri decât o iluzie, un vis, o vrajã… În ochii lui calzi,- nu am mai grele s-a transformat într-un ªi totuºi, lumina aceea era atât uºa de la intrare care se ieri… Doamne… Am luat-o închidea încet. Afarã se razna…“ „Mda… Tu ieri erai întâlnit atâta cãldurã în nicio bãieþel curios care acum stãtea de puternicã, globul de cristal întunecase. Pe mesele din mâine, eu mâine, voi fi ieri… altã privire pânã la el, - se pe jos, lângã pomul de iarnã, în care parcã intraserãm cafenea clipeau luminiþe albas- Remember...“ Câtã tristeþe era simþea un fel de încãtuºare. cãutându-ºi cadourile. M-am amândoi, era atât de elastic tre ascunse între florile care se în glasul lui... Dincolo de lac se Parcã voia sã se elibereze dar aºezat ºi eu lângã el ºi am încât teama mea cã se va vedeau luminile debarcaderu- nu putea. Ceva îi învãluia lumi- început sã desfac pachetele. sparge la un moment dat, a rãsfãþau în vaze delicate, lui. „Violeta, hai la vaporaº.“ na care lupta sã se reverse Erau multe, pentru amândoi. rãmas acolo izbindu-se de transparente. De undeva din Apa era ca o oglindã neagrã. asupra mea. Nu ºtiam ce, dar Din tot ce am primit atunci am pereþi fãrã sã poatã ieºi, pânã interior, discret, se auzea Isla Doar în urma micuþei nave în îmi promiteam sã descopãr ºi ºi acum o eºarfã albastrã. când Radulian a spus: del Sol. Armik… Mã uitam pe care ne îmbarcaserãm rãmâ- sã îl eliberez. Nu mi-am dus Radulian a scos ambalajul ºi „Trebuie sã plec.“ De unde fereastrã cu gândul la vocea neau dâre adânci de spumã. gândul pânã la capãt pentru cã mi-a înconjurat umerii cu buca- veneau aceste cuvinte? De aceea ºi nu observam cum a început sã vorbeascã. Mã uitam la cer, mã uitam la ta aceea de mãtase finã, ce? Eram ameþitã, uimitã, per- luna se aprinsese ºi ea undeva „Violeta…La ce te gândeºti tu apã. Nicio diferenþã. În spatele moale ca o mângâiere. Mâinile plexã. Fãrã o vorbã am rãmas pe un colþ de cer unde îºi purta acum?“Luatã prin surprindere în loc mult timp dupã ce nostru, doi bãieþi ºi o fatã cân- lui frumoase, cu degete lungi ºi cu aroganþã trena de stele am încercat sã îi spun o bana- Radulian a plecat, s-a evapo- tau la chitarã. Când ne-am reci, au rãmas pe umerii mei cu argintii. Am plecat târziu spre litate. „Violeta, nu mã poþi eºarfa. Am privit adânc în ochii rat, pur ºi simplu. În urma sa a despãrþit era dimineaþã. casã. În faþa cafenelei, un puºti pãcãli. Erai foarte concentratã. rãmas ecoul unui clasic deja „Remember“. Am rãmas în faþa lui. Se apropia încet de mine. Hai, spune. Ce e?“ „Mã gân- Ca într-o vrajã, fãceam acelaºi „Remember“. desculþ ºi plin de stropi de praf blocului cu ochii dupã taxiul cu deam… cã… nu ºtiu nimic lucru. Buzele lui fierbinþi ºi moi Au trecut doi ani. Era din umezit mi-a întins un trandafir care Radulian pleca spre casã. despre tine. De fapt, este un au atins uºor buzele mele. A nou toamnã ºi ploaia alunga galben. Înfriguratã de adierea unei paradox. Am impresia cã te rãmas o clipã aºa. Îi simþeam trecãtorii de pe trotuare spre „Remember“. Aºa îmi spu- zile de toamnã care abia înce- cunosc de mult, te simt atât de rãsuflarea caldã ºi parfumul locuri unde se puteau feri de neai întotdeauna. În loc de pea, am urcat la mine. Un duº aproape… ºi totuºi…“ „Poate bãrbãtesc cu care eram deja apa care curgea din cer ca la rãmas bun… „Remember“. fierbinte ºi o cafea erau cam odatã, am sã îþi spun toatã obiºnuitã. M-am lipit de el, tot potop. Furtuna mã surprinse- Aveai un fel de regret în voce. tot ce aveam nevoie. M-am povestea mea. Mã rog, o mai mult ºi am închis ochii se, ca de obicei, fãrã umbrelã, Ochii mã priveau cu tristeþe, aºezat pe canapea ºi am poveste…“ „Cum o poveste?“ pentru cã nu mai puteam dar cu eºarfa mea albastrã la mereu ca pentru ultima oarã. aprins o þigarã. „Radulian… „Mda, vãd cã eºti atentã la suporta explozia aceea de gât. Eram în dreptul vechii ca- Plecai ºi eu rãmâneam cu acel Radulian… Ochi limpezi, une- nuanþe… Da, o poveste. A remember în suflet, trist, ori înceþoºaþi de amintiri, mea, sigur, dar o poveste...“ Mi amintiri care apar brusc, îl dureros de drag. Ca un cântec s-a pãrut cã zâmbeºte ironic. de toamnã târzie. Când frun- încolãcesc ca un ºarpe lung ºi Poate cã era o ironie îndrep- zele cad greu pe pãmânt, ude mare, ºi îl iau de lângã mine. tatã chiar cãtre el însuºi. Dar Oare unde pleacã cu gândul, aveam senzaþia cã o dozã sufi- de ploaie, spulberate de vânt. cu sufletul, cu totul? Poate în cient de îngrijorãtoare îmi era ªi e frig. Din ce în ce în ce mai trecut…Acel trecut despre care adresatã mie. În acel moment frig. Ca atunci când simþi nu ºtiu nimic. Da. Uite cã nu m- am devenit mai prudentã. Sau miros de zãpadã. Prima din am gândit la asta pânã acum. poate mai curioasã. Aº fi vrut acel an. ªi în loc sã te bucuri, Nu m-a întrebat nimic despre sã îi pun mai multe întrebãri îþi vine sã plângi ºi doare. mine înafara lucrurilor decât pânã atunci. El însã, Doare vara care a trecut, obiºnuite. Despre el… doar: parcã ar fi prevãzut asta, a soarele ºi marea… ªi doare Violeta… sunt bãtrân. Am 50 plãtit ºi ne-am ridicat de la ultimul sãrut, uscat ºi fier- de ani.…“ masã. Mi-a pus fularul lui pe binte... Remember… ªi pleoa- Am dormit puþin. M-am trez- cap, era unul mare, pufos, pa se lasã grea ºi ea, pentru cã it mai obositã decât mã cul- roºu. „E lapoviþã. Sã nu lacrima curge, curge fãrã sã se casem. Nu încetam sã îmi pun rãceºti.“ Avea mirosul lui. poatã opri. întrebãri. Cine este, ce este, ce Acelaºi miros bãrbãtesc ºi Astã searã am auzit din nou vrea Radulian? ªi am hotãrât: dulce care mã ameþea. Am vocea ta. Nu s-a schimbat . E „În seara aceasta voi afla. uitat de întrebãri, de suspiciuni, la fel de caldã ºi tristã. Totul. Totul!“ de tot… Remember. Uitasem? Îmi Seara nu am aflat nimic. Radulian nu m-a cãutat. Eram (...) amintesc... Am revãzut tot tre- tristã. Mã întrebam cu ce am cutul nostru. Începutul, privirea greºit? Ce fãcusem de nu a A trecut mai bine de o sãp- ta în care mã pierdeam ºi mã mai dorit sã mã vadã? Poate a tãmânã. regãseam… „Te aºtept“. ªi te- avut treabã, poate lucreazã. Se apropia Crãciunul ºi am urmat fãrã un cuvânt. Aº fi Dar putea sã îmi spunã. Poate Radulian încã nu dãduse nici venit cu tine pânã la capãtul cã a fost doar atât. O poveste un semn de viaþã. Iarna îºi lumii. ªi apoi seara aceea, ulti- cu douã capitole, scurte ºi fãcea de cap prin Bucureºti, ma... ªi dimineaþa de dupã alea. Am adormit târziu, cu distrându-se cu noi. Dupã câte ea… Uitasem… Îmi amintesc. ochii în lacrimi. o ninsoare învolburatã, urma o • Carmen Cretzu - Iacob Remember. iunie - iulie 2009 11 poesis

Moartea trãitã la bloc

C. D. ZELETIN Dacã moartea ar locui la bloc oamenii ºi-ar pune aripi mari la case ºi le-ar muta cu câte o stradã mai jos la fiecare aniversare pânã când Anca ar putea merge în vârful picioarelor Pânã la prin mormânt Mizumschi Michelangelo… fãrã sã facã zgomot pe scarã

Dupã moartea mamei (1978), tata a mai rãmas la Burdusaci încã doi ani, singur în gospodãrie, singur în grãdinile lui, cu gândurile lui, dar nu singur în Prietenii mei parohie. Oamenii îl înconjurau cu un respect care, în bunã mãsurã, cobora Samizdat din tradiþia ºi familia lor, adicã din bunic în tatã ºi din tatã în fiu, deoarece prietenii mei au litere slujise altarul vreme de 50 de ani, cu o devoþiune, cu o corectitudine ºi cu o lipsã de ostentaþie exemplare. Lucra asupra sufletului oamenilor cu puterea tatuate pe antebraþ tiparul moare de iradiere a modelului ce era, cu o economie de mijloace proprie forþei spir- ca ºi cum e mai liniºtitor ituale ºi sufletelor scufundate în ele însele. Era anahoretul ce nu vorbeºte sã ºtii cã poþi muri ºi carnea mea de femeie decât atunci când i se pun întrebãri. Era, într-un fel, o insulã plutitoare ce în ordinea fiecãrui poem oprise din forfota lor apele amestecate ale mulþimii din jur, limpezite o clipã cu cerneala ºiroind pe coapse dupa codul de bare ca sã poatã oglindi cerul. Suflet de înger în trup de atlet, puritate de copil în întrã în samizdat suflet trecut prin viaþã, putea fi, totuºi, vulnerabil în lipsa mamei, heruvimul cu ochi mulþi ºi cu o deºteptãciune care vedea mai bine ca tata bulboanele din când în când Dumnezeu înainte sã se producã, prevedea când ºi cum va scãdea binele ori va spori rãul. Tocmai de aceea, simþindu-ºi sfârºitul aproape, l-a sfãtuit ca îndatã ce îi trage la ruletã pe o masã de catifea ea va muri, el sã plece din sat ºi sã se mute la copii, dacã s-ar putea la mine, ºi dispar defilând îmbrãcaþi elegant mama ºtiind cã eu îi semãn în multe privinþe. pe covorul roºu sub bliþul camerelor Dar tata a întârziat sã-ºi pãrãseascã satul natal timp de doi ani. Fãcuse Bucãþi o artritã plantarã de atâta umblat. O bãtrânã care vãzuse urs ºi nu-i fusese de luat vederi cu amintiri fricã s-a oferit sã-i calce piciorul bolnav. Tata a primit, numai sã nu se ducã de la mare din Anca de acasã la Bucureºti, la bãiatul care, pe deasupra, mai era ºi medic… ªi-a fãcut acolo, singur, injecþii cu antibiotice, când a fost cazul. Într-un târziu s-a hotãrât sã plece, dar luând cu el cinci stupi de albine, Autobuzele furã din timpul meu; staþiile lor, cu tot pe care i-a instalat în spatele relativ verde al casei mele, în speranþa cã Miss Univers Herãstrãul înflorit, care se aflã aproape, le va oferi nu atât hranã cât … cu trotuare îmi trec pe sub tãlpi, niºte scãri rulante obiect al muncii. Dupã vreo câteva luni, i s-a fãcut dor de Burdusaci ºi a plecat acasã pentru vreo zece zile. Cu trenul pânã la Bârlad, de acolo cu aº vrea sã fac ceva pentru mormântul meu orizontale care mã mutã din loc în loc ºi mã autobuzul pânã la staþia din sat, iar din staþie încã un kilometru pe jos pânã acasã. A stat o sãptãmânã ºi s-a întors. L-am aºteptat la Gara de Nord. aº vrea sã îi dau o notã senzualã de culoare împiedicã sã mã afund în poezie ca atunci când îþi M-a întâmpinat cu un zâmbet fericit, zâmbetul lui rar, care izbutea sã-mi aº vrea sã îl personalizez sincronizeze toate gândurile, toate temerile, toate grijile, dirijându-mi-le în ochii femeilor înnebunite intrã tocurile în asfaltul topit de la Universitate. cãtre o pace adâncã. Deodatã, nu ºtiu cum, mi-a venit sã-l întreb: – Tatã, ai scos reºoul din prizã? dupã podium, aº vrea ca fiecare gospodinã din Colþurile caselor furã din mine bucãþi mai mici, lume sã îºi comande Nici azi nu înþeleg cum mi s-a ivit întrebarea asta în gând. uºor zimþate, un fel de firimituri de pâine aºezate Reºoul rãmãsese pus pe o tablã iar tabla pe covor. unul la fel, privindu-mã prin ochii bãrbaþilor A privit undeva în sus, ca la o Stea Polarã, apoi ºi-a coborât privirile în care mã vor dori în mormântul meu ca ºi cum pe giulgiu, firimituri din anca din care pãsãrile ochii mei, rãspunzându-mi prompt: – Într-adevãr, l-am uitat în prizã… Mã întorc. s-ar putea culca mãcar o zi din viaþa asta cerului ciugulesc din când în când … ªi bãtrânul meu tatã a cumpãrat pe loc bilet de întoarcere, ca ºi cum cu miss univers nu s-ar fi întâmplat nimic, luând primul tren înapoi la Bârlad… transformându-mã în prima poetã migratoare. Mi s-a rupt inima… ªi astãzi, când scriu acestea, tot ruptã o simt… … A stat la mine aproape zece ani. La un moment dat, a primit vizita tânãrului preot care l-a succedat. Venise sã-l vadã împreunã cu cei doi Iubesc Doamne, De ce vreau sã intru copii. Ieºind la plimbare pe ªoseaua Kiseleff, a fãcut de emoþie un prim accident vascular cerebral. O schiþã de parezã facialã, suficientã însã pen- ajutã neiubirii mele tru a mã pune în gardã faþã de altele ce puteau sã vinã… în manuale Al doilea accident a fost mai sever, luându-i siguranþa mersului. Neurologul muncesc la tine, muncesc sã te iubesc când eºti i-a recomandat sã facã zilnic exerciþii, punându-l sã pãºeascã peste cinci cãrþi înºirate pe parchet, la distanþã de-o palmã una faþã de alta. Dar deºi putea sã plecat Nu mã pricep la viaþã meargã, un anume blocaj psihic îl împiedica. Atunci i-a sugerat sã facã plim- la serviciu, când aluneci pe strãzi, bãri de o orã seara. Astfel parcurgeam aproape întreaga stradã Petöfi de-alã- când iei trenul de searã aº vrea sã trãiesc mai mult, turi, pânã la intersecþia cu strada Ady Endre. Aici, pe dreapta, se aflã casa pro- fesorului de arhitecturã Ioan Traianescu, având deasupra ferestrelor chiar ºi atunci când cumperi cu banii jos aº vrea sã ºtiu tot, ca ºi cum aº fi luat medalioane: Michelangelo, Rafael, Ion Mincu, operã, probabil, a sculptorului I. o altã femeie Dimitriu-Bârlad. Primul în sensul nostru de mers era Michelangelo, patronul cursuri de înot în lichidul amniotic plimbãrilor noastre, dar ºi al unor preocupãri literare ale mele. ºi cineva mi-ar fi explicat atent - Tatã, mergi pânã la Michelangelo? muncesc sã te iubesc pânã când - Da! Mergem pânã la Michelangelo! senzaþia de gol se transformã cum se face Astfel, celebrul antroponim deveni toponimul unor obligaþii medicale, dar în uimitoarea fericire de a te iubi mai bine ºi al încântãrii noastre. Odatã ne-am plimbat noaptea. La un moment dat s-a oprit cãutând spre cer: - Uite, acela-i Luceafãrul ! completându-mã cu scrisul tãu aº vrea sã înþeleg fiecare zi din viaþa mea ªi aºa cum altãdatã mã uluise cântând la vioarã o fugã de Tartini fãrã într-o rubricã goalã ca eu sã fi ºtiut cã posedã acest instrument, începu ºi de data aceasta dinainte, sã fiu ascultatã pânã când sã recite strofe întregi din Luceafãrul, cu dulceaþã magicã ºi sigur de voi ºti pe dinafarã cum sã trãiesc, sine: Cãci unde-ajunge nu-i hotar, /Nici ochi spre a cunoaºte, /ªi vre- mea-ncearcã în zadar/ Din goluri a se naºte… pânã când o sã stapânesc toata materia Era fericit, eram fericit… Dumnezeu Dar într-o searã, amintindu-i cã trebuie sã ne plimbãm pânã la ºi n-o sã îmi mai rãmânã nimic de fãcut Michelangelo, a suspinat : stã în semiprofil - Nu ºtiu dacã pot chiar pânã la Michelangelo… Am mers noi, pâº-pâº, mai luându-l cu vorba, mai prefãcându-mã cã nu vãd cum ne apropiem de casa Traianescu, poate-poate vom ajunge pânã în viaþa mea nu existã oameni ºi case aº vrea sa fiu sigurã de mine existã nisip ºi porþiuni de pietriº la medalion. I-am recitat începutul unui catren din Luceafãrul, lãsându-l pe sã nu mã ameninþe nimic, el sã spunã mai departe: Porni luceafãrul. Creºteau… ºi câte un copac Iar tata, oprindu-se ca sã întârzie sosirea la Michelangelo, a completat: sub care Dumnezeu odihnit la umbrã aº vrea ca toþi copiii de ºcoalã generalã În cer a lui aripe,/ ªi cãi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe… Dupã aceasta, brusc : mã ia din când în când la întrebãri sã fie pregãtiþi, sã cânte la cor - Nu mai pot merge ! versuri din viaþa mea - Zadarnic am insistat. Nu mai putea, într-adevãr. Nu mai putea însã de ce nu i-am adãpostit pe strãini merge înainte. Ne-am întors. Înapoi a putut… Blocaj psihic, deblocare psi- hicã. Din seara aceea a început sfârºitul, chiar dacã am continuat sã ne în corpul meu învãþate pe de rost plimbãm. În timp ce ducerea i se degrada duios de penibil, întoarcerea de ce nu le-am dat sã bea laptele rãmas încã de pe vremea când cunoºtea o frenezie paradoxalã, chiar puþintel demonicã. Prin mãruntul fapt de la bãieþii mei în ambii sâni omenesc al mersului pe jos, tata împãrtãºea apocatastaza luceafãrului : se moartea prin poezie se preda întorceau amândoi de unde veniserã, însã luceafãrul spre cer, iar tata spre de ce m-am semnat pe furiº pãmânt. în caietul de sarcini la ºcoalã

12 iunie - iulie 2009 poesis

ªi dacã m-aaº zidi

ªi dacã m-aº zidi în Trandafir – revenind în tumultoasa Primãvarã Elena CIOBANU cu sevele, ca niºte vîrfuri de lance, învingînd întunericul static, Cerul mi-ar fi puternicul protector Ghici, Arthur prin trimisul sãu: tînãrul Soare – Porumboiu bogat în raze fertile precum în cîmpie RROMÂNIA, negrul cernoziom nãscãtor de spice. ªi moartea ºi-ar pierde unealta ca-n toamnã mireasma albã ce-i! în oraºul de piatrã; Stare ºi alte primãveri mi-ar cãuta chipul, Nu sunt dintre cei care, atunci când vãd imagini ale mize- iluminîndu-mã, iluminîndu-mã ! riei româneºti publicate în presa europeanã sau mondialã, se de dimineaþã revoltã plini de indignare cu argumentul principal ºi cu iluzia naivã cã aceste imagini nu ne reprezintã. ªi totuºi! Imaginea Blîndul pãmînt mã ia-n primire, publicatã de BBC News referitoare la alegerile europene din zidindu-mã-n el; Zorii România mã supãrã profund. Bãtrânica aceea din implacabi- ºi însã mai pot sorbi din tubul cu oxigen la noastrã etnie minoritarã, al cãrei zâmbet plin de candoare libertatea de-a privi-n zori Aduceai zorii. ªi ce cald nu îþi poate trezi nici un fel de duºmãnie, cu îmbrãcãmintea trandafirul ce-ºi desface mireasma un freamãt îþi umbla pe pulpe! ei de lumea a treia, apare votând pe fundalul unor biblioteci pline de cãrþi peste care este atârnat, tot în stil lumea a treia, spre a vindeca trupuri ºi suflete Erai ca un potir ce-ºi umple un drapel românesc. Dacã nu era drapelul acela, scena chemate sã mai rãmînã-n lumina orele dulci; pe-nalte tîmple: eliberatoare putea foarte bine sã reprezinte India sau Marea Britanie o dîrã de luminã purã însãºi, cu oraºele ei multiculturale din prezent. ca vocea-n templele eline. S-ar putea face comentariul pertinent cã ziaristul care a Nãºtea mireasma cum rãsura publicat-o a fost el însuºi afectat de notorietatea þiganilor în Invocaþie în preasfinþitele lumine? Europa ºi de campania susþinutã (mai ales de cãtre fundaþi- Eu n-am gãsit, în vers, mãsura ile maghiarului George Soros) prin care denumirea etniei lor Vinã lumina asupra-mi! sã te fixez cum cere Timpul, a fost (uimitor, cu suportul autoritãþilor române la vremea ªi pacea deschidã casa ei. respectivã), atât de maliþios apropiatã de cea a românilor, Sînt obosit. Vin de-un mileniu care nu-þi smulge nimbul. astfel încât chiar ºi intelectualii de aiurea sunt fãrã doar ºi ºi ochii mei sunt straturi geologice. ªi am rãmas sã-þi fiu doar sclavul, poate într-o confuzie generalizatã când vine vorba despre Ce cu-ndîrjire apãrã români, confundându-i fãrã echivoc cu rromii. Pãmînteasca-þi flacãrã. Aceastã confuzie generalizatã m-ar fi fãcut sã-i gãsesc cir- Invocaþie pãcii cumstanþe atenuante acestui ziarist (deºi, fiind de la BBC, nu avea voie sã nu fie corect informat), dar analiza, chiar ºi Vino pace calmã în sufletul meu neaprofundatã, a seriei de imagini în care se plaseazã O viziune fotografia cu pricina, dã la ivealã în mod clar reaua voinþã a ºi rodeºte-mi fîntîni ºi lanuri de grîu! autorului. Acest „quiz” (chestionar de concurs) electoral Mereu chemat în lumina ocrotitoare romanticã înfãþiºeazã ºase imagini cu votanþi din diferite þãri ale Europei precum zorii tineri aducãtori de iubire. (Germania e reprezentatã de trei ori!) ºi propune cititorilor sã Pe o cîmpie arsã eu galopam sãlbatic. identifice naþionalitatea lor dupã costumele tradiþionale pe Vino pace în sufletu-mi rãvãºit Fîntînile luminii se adînceau în somn, care le poartã (unii s-au dus, probabil din motive politice ºi de de-ntrebãri multe ºi neliniºtitoare, ºi-n mantia mea neagrã, de fiu ales de Domn, propagandã, îmbrãcaþi astfel la alegeri prin unele þãri). cheamã-mi lumina ºi-nvaþã-i se-nverºuna vînt rece trezit din spaþiu static. Fotografia cu þiganca din România face notã discordantã de mîna sã-mi dea necesara putere Nãlucã sau un ropot lovind copacii-n noapte, la distanþã (ironic sau nu, este plasatã, în mozaicul final, în de-a mã reîntoarce ºi nu mai erau stele de trandafir ºi lapte, poziþie centralã). În primul rând, toate celelalte înfãþiºeazã cum Grîul în seminþele pure. ci numai nouri negri întruchipînd centauri cetãþeni reprezentativi ai þãrilor, iar nu minoritãþi; în al doilea rând, þiganca nu poartã nici un fel de costum tradiþional, doar sorbind din apa veche-a lunii, niºte haine ponosite care ar putea la fel de bine sã stea pe Inscripþie pe cînd visam blînde petunii orice sãrac al lumii; în al treilea rând, în nici una din celelalte vegheate de ostaºi de aur. poze nu apare steagul þãrii respective, ca în cazul României Ah! Sufletu-mi ardea, ca-n stele În Sparta gîndurilor mele (cum ar veni, s-a pus steagul ca sã nu cumva sã se rateze flacãra ce veºnicã e, asocierea). pe pietre mari scriam o carte, Pentru aceste simple motive, un proces intentat ziarului ar astfel lumina-ndepãrtatã ºi calul tînãr muºcînd pietre fi fãrã nici un dubiu câºtigat de România la un tribunal din încet se cobora în mine. ºi obligînd orele grele sã nu-ºi vindece cruda sete! America, sã zicem. Pânã acum nu am crezut în promovarea intenþionat negativã a României în Occident, considerând Sufletu-mi nu-ºi gãsea fîntîna, evenimente mediatice recente precum acela cu ciorile Cum putrezesc pietrele ºi s-adîncea în negru vis ; româneºti care rupeau harta Elveþiei, doar niºte accidentale poate-l chema-n adînc þãrîna consecinþe ale faptelor mâncãtorilor de lebãdã cu paºaport Lui George Bacovia sã-i smulgã ultimul iris… românesc. Isprava ziaristului de la BBC mã pune însã serios Orb, aspru ºi oprit din cale pe gânduri, pentru cã este atât de grosolan direcþionatã De-atîtea ploi neîntrerupte, Galopul s-ar fi stins, ºi eu împotriva României. Din acest motiv, îmi dau seama cã tre- cum putrezesc pietrele, Doamne ! Strîns între sãbii mari, de jale, buie într-adevãr sã facem ceva pentru asta ºi nu cred cã e Întunericul intrã-n fructe, n-aº fi ajuns la Dumnezeu; suficientã, deºi este necesarã, enumerarea personalitãþilor întunericul intrã-n noi reprezentative ºi frumuseþea peisajului în clipuri publicitare ºi jertfã neprimitã-n cer, ºi Cerul plînge-n veºtezi foi… (un gest ce indicã de fapt complexele spaþiilor vulnerabile, Unde sã fug ? În mine însumi m-ar fi primit harnicul ger aflate în dezavantaj). Lucrurile care cred cã ar schimba cu e acelaºi umed pãmînt, durîndu-mi din gheaþã – statuie adevãrat ceva în mintea europenilor în ce ne priveºte ar fi ºi-aud materia umblînd sã nu simt nici mãcar cînd vine asumarea unei atitudini demne ºi verticale, blamarea publicã ºi-n sufletul ce-ºi suie plînsul -, sã-mi batã tîmplele în cuie – ºi foarte sonorã a unor astfel de denigrãri, reacþiile indivi- fir de luminã cãutînd. eliberîndu-mã de mine. duale ale unui numãr semnificativ de români, refuzul neabã- Acum ºi pietrele, îmi pare tut ºi încãpãþânat de a fi identificaþi ca poporul european de c-ar fi chemate-n putrezire; pus la colþ, ori de câte ori se simte nevoia de a se arãta pu- sufletu-mi nu mai are zare blicului: „aºa nu!”. În fond, Anglia însãºi, nu cred cã s-ar simþi Om ºi piatrã prea bine dacã ar fi reprezentatã prin fotografii ale unor ºi aerul e-un bici subþire – cetãþeni ai sãi beþi morþi pe sub mese sau ale unor liceeni lovind în fibre precum vîntul Investit cu nemoarte, pierduþi în fumurile drogurilor greu controlabile. ce nu-l vindecã nicicînd pãmîntul. Timpul n-ar putea sã mã-mpartã, Umblu prin mine ºi mã caut: ºi-aº rãmîne blindat în luminã Iatã ce scriam ieri, 8 iunie. Astãzi, vrând sã-mi definitivez lumina-i ºtearsã, ºi din cînt articolul, caut sã mã mai uit o datã la imaginile cu pricina de precum pietrele din aspra Spartã. doar un fir a rãmas arzînd pe site-ul BBC. Constat, cu surprindere foarte plãcutã, cã cum ultimul sunet din flaut. Om ºi piatrã îngemãnate þiganca (nevinovatã, altfel) a dispãrut cu totul, imaginea fiind ªi aud pietrele plîngînd… prin liantul fertil; ºi-n searã înlocuitã cu una din altã þarã. Înseamnã cã cineva a inter- ªi-n plînsul lor nevindecat numai Luna ne-ar pune pe frunþi venit, românii jigniþi de pe forumuri sau poate vreo autoritate Doar amintire eu mai sînt! spinii nãscuþi din lumina-i amarã ! românã. Înseamnã cã avem de lucru ºi cã se poate. iunie - iulie 2009 13 eseu

Un estet al senzualitãþii:

Dacã ar fi sã descifrãm imagi- despre viaþa lui Goethe, tânjeºte meazã totul: „Arta literarã este narul artistic al lui Felix Aderca dupã o femeie care sã-i redea Cenuºãreasa care, spre deose- (Froim Zelig), am descoperi setea de viaþã, sã-i readucã bire de surorile ei mai fericite, nu poate esenþa formulei sufleteºtii încrederea în sine… Poate cã ºi-a gãsit încã libertatea, ade- din care s-a ivit creaþia sa. Deºi numai dragostea ºi admiraþia vãrata libertate. Amanþi libidi- comparat, pentru spiritul sãu unei femei ar putea sã aducã noºi ºi plini de maladii sociale polemic cu adânci inflexiuni adevãrata împlinire sau sã dea ruºinoase vin noaptea pe furiº ironice, dar ºi pentru cultura sa preþ înfãptuirilor bãrbatului, aºa sã se joace cu slujnica în vinele enciclopedicã, cu Voltaireii, viz- cum înþelege ºi personajul lui cãreia curge sânge de zeiþã, ai iunea sa este diferitã de a filoso- Dino Buzzati din povestirea ªi cãrei ochi ºtiu sã spunã cu fului clasic francez. Dincolo de dacã?; mergând triumfal pe dru- nuanþe, ca din mii de viori ºi de masca impasibilã sau uºor con- mul sãu, zãreºte întâmplãtor o palete, ºi ai cãrei paºi þin în rit- torsionatã sarcastic, freamãtã fatã la balcon ºi brusc simte „cã mul ºi bucuria lor, matematica un suflet pasional, mustind de îi lipsea ceva. Ceva esenþial, superioarã, biologia, plus toatã • Dionis Puºcuþã dorinþe, marcat de obsesii ºi foarte important. De ce? Nu era mecanica cereascã.“ complexe ºi adânc chinuit de un el Stãpânul, Marele Artist, Viziunea aceasta apare, Robert Marius Dincã Supraeu tiranic. Dionisiac prin Geniul? De ce nu mai izbutea sã peste mai multe decenii, ºi la esenþa formulei sale sufleteºti, fie fericit?… Sã îmbãtrâneascã Marcel Moreau, care admirã la Aderca vede sufletul nu ca pe o înconjurat de glorie, e drept, dar femeie tocmai acea putere dan- grãdinã pe care trebuie sã o fãrã gura aceea, fãrã ochii aceia sândã, acea euritmie asociatã Îngeri îngrijeºti, ci ca pe o mlaºtinã: plini de sfâºietoare apatie, fãrã graþiei, atribuite de Aderca lite- - fragment de roman - „Mi-am închipuit totdeauna trupul acela misterios. ªi dacã raturii, dar reflectând imaginea sufletul ca o mlaºtinã. E în suflet el, fãrã sã ºtie, fãcuse totul pen- amândurora. Aceste atribute ale ...Nea Jean era „ºerif” într-o comunã pierdutã pe hartã. Adicã ºef de post. stagnarea miasmaticã a atâtor tru ea? Pentru ea ºi pentru toate feminitãþii reveleazã cel mai pro- Era o slujbã bunã, cãci singura treabã pe care o fãcea, era sã joace cãrþi cu suflete necugetãtoare, e în femeile ca ea, necunoscutele, fund însã esenþa poeziei, Zeiþa ajutorul lui, celãlalt „apãrãtor” al legii. Necazuri existau, ca peste tot de alt- suflet descompunerea lentã a periculoasele creaturi pe care la farmecele cãreia „toþi oamenii fel, chestia era sã ºtii cum sã le ocoleºti. Dacã aveai o bascã albastrã faptelor rãu asimilate, e în suflet nu le atinsese niciodatã?... sunt simþitori“, cãci omenirea a cocoþatã în vârful capului, nu însemna cã erai mânz de prãsilã. Închisese ºi acea tãcere perfidã, în adâncul Dacã în spatele dorinþei de fost sortitã de un destin estetic nea Jean ochii de atâta ori, încât, câteodatã, avea impresia cã doarme din cãreia se petrece tragedia exis- celebritate ºi de putere, dupã sã trãiascã farmecul Poeziei! picioare. Problema era cã ºi ochii ãºtia închiºi de prea multe ori, începeau tenþei. În adâncul mocirlos zace aceste paravane de nimic, îl Chiar ºi emoþia esteticã implicã sã doarã pânã la urmã. un fragment de stea.“iii împinsese numai dragostea?... nuanþe de voluptate rafinat disti- Cu o sãptãmânã în urmã, fostul lui coleg George, un copil, cã nici Înºelãtoare este însã mlaº- Astfel anii trecuserã zadarnic. ªi latã de revelaþia unui dincolo de douãzeci ºi doi de ani împliniþi nu avea, îºi pusese capãt zilelor aruncându- tina, cu lutul greu, perfid pãtruns acum era prea târziu.“vi fiinþã, ca o spiritualizare a trãirii: se cu capul înainte într-o fântânã secatã. Îl treziserã din moþãiala lui de dupã de apã, atrãgând în adâncuri Felix Aderca, însã, a ºtiut din- „Presimþim în noi câteva intuiþii, amiazã, sã-i spunã cã e acolo jos ºi încã mai dã din picioare, dar nu ºtiau totul, fãrã putinþã de scãpare… totdeauna cã adevãratul preþ al bucurii ºi surprize, ca o cãdere cum sã-l scoatã, cã poate reuºeau sã-l salveze, cã poate… Cã poate, da… Oameni, experienþe, idei, prive- fericirii este aceastã împlinire de stea la marginea pãmântului, Poate în filme. Îl scoseserã de scos, dar Georgicã arãta de parcã intrase la liºti, o întreagã lume e captatã eroticã. „Dacã n-a încetat sã ca o clipire de far de pe tãrâmul apã. Îl înmormântaserã creºtineºte, spunându-ºi unul altuia cã fusese un în sufletul-mlaºtinã, cãpãtând o creadã în zeitatea Amorului car- unui continent astral. Nu le accident, „a alunecat ºi a cãzut domne’, ce vrei, se mai întâmplã!...” altã înfãþiºare, sub semnul nal, atunci se poate spune cã înþelegem, ºi toatã carnea de pe Mda… Fusese un bãiat bun ºi lumea era rea ºi vorbea cã se aruncase emblematic al puterii de subli- prozatorul n-a obosit sã pro- noi se simte ameninþatã în exis- din cauza Miþei, cã ea îºi fãcea de cap cu altul ºi cã George aflase ºi… ªi mare pe care numai un creator clame ceea ce preþuieºte: par- tenþa ei dulce“. din cauza asta, era gata-gata sã se omoare ºi fata, cã înghiþise un pumn de o poate avea, asemenea unui fumul aventurii grãbite, liber- Însã nu doar arta cade sub pastile, dar avusese noroc cã o descoperiserã la vreme ºi o repeziserã la fragment de stea… Iar dacã ar fi tatea de a se îmbãta cu muzica incidenþa panfeminizãrii, ci ºi spital. sã cãutãm reflexul acestei ispitelor“.vii Acest frenetic al natura:„ Egeicã Mare! Cunoaºte Oameni proºti, rãi, nenorociþi. Nea Jean se îmbãtase tare în seara aia ºi strãluciri care lumineazã totul, plãcerilor trupeºti, cum îl faþa pãmântului o mai frumoasã toþi îl priviserã ciudat, cãci nu-i stãtea în fire sã bea, dar atunci, atunci se dând naºtere operei, am numeºte Henri Zalis, a intuit femeie ca tine? Întinsã cum eºti, oprise în faþa barului unde era îngrãmãditã toatã gloata ºi începuse sã urle descoperi ideea de feminitate încãrcãtura de feminitate din tot þi-ai lãsat capul blond pe alba din toate puterile: sau, mai curând, o esteticã a ceea ce ne înconjoarã, nucleu perinuþã a Constantinopolului… -Ghiþã! Ghiþã ieºi afarã-n crucea mã-tii!... senzualitãþii marcatã de un soi fecund care face sã germineze Funtele încreþite ale cãmãºii tale Ghiþã era patronul barului ºi cam prost din fire, dar nu într-atât încât sã de panfeminizare. Acest ele- lumea, ideile, visurile, arta. Cãci de zefir le înnoadã þãrmurile se bage la înaintare. Aºa cã rãmase înãuntru. ment-cheie al imaginarului artis- Lumea vãzutã estetic poartã calde ale Asiei mici… Iar trena Nea Jean, se enervã ºi mai tare ºi continuã: tic, ilustrând, poate, obsesia semnul panfeminizãrii, chiar de spumoasã ºi coloratã ca o -Auzi mã Ghiþã, ce crezi mã tu cã face fii-tu acum? Nu se rãsuceºte mã fundamentalã a lui Felix Aderca la începuturi, când artele erau coadã de pãun se alintã pânã în mormânt? (erotismul), apare în toate „sclavele Magiei. Dar niciuna din de stâncile Chiprului…“; Feciorul lui Ghiþã murise cãlcat de o maºinã exact pe trecerea de pietoni, scrierile sale, de la poeziile artele cunoscute n-a rãmas mai „dealurile rotunde ºi fecunde ca într-o noapte, dar cum ãla care îl cãlcase era un om extrem de influent, debutului, „pe teme erotice, multã vreme lângã vatra-i primi- niºte mamèle“; „sânurile lãp- afacerea se rezolvase în felul urmãtor: trecerea de pietoni fusese mutatã cu impregnate de un senzualism tivã sã cureþe cu colþul hainei ei toase de ceaþã“. Aceste doi metri mai încolo ºi cea veche mânjitã cu câteva gãleþi de ciment. Când intelectualizat prin autoobser- de fir de pãianjen, cu degetele ei ipostazieri ale feminitãþii par a a rãsãrit soarele, totul era curat. Simplu ca la români. Bineînþeles cã familia vare“iv (Motive ºi simfonii, 1910; de luminã, locul pe care oamenii reînvia, de fapt, o amintire care victimei, reprezentatã prin d-nul Ghiþã, primise o despãgubire considerabilã Stihuri venerice; Fragmente ºi jertfeau, ardeau ºi-ºi fãceau se proiecteazã asupra peisaju- în bani, folosiþi pentru a cumpãra un loc de casã ºi a deschide un bar. romanþe, Reverii sculptate, Prin rugile lor de animale fricoase, ca lui, într-o corespondenþã simbol- În faþa respectivului bar urla nea Jean, dar se pãrea cã degeaba. viii Câþiva ieºirã afarã ºi unul chiar îl rugã sã plece, cã nu are rost sã dez- lentile negre,1912), pânã la literatura“ Ideea de a ipostazia, icã, de pildã, amintirea mamei, groape morþii, dar nu-i bãgã în seamã. Jurnalul intim, care surprinde o sub semnul feminitãþii, literatura, pentru cã „iubirea filialã este -Auzi, mã, Ghiþã, de aia s-a aruncat George în fântânã, mã, nu pentru frânturã din viaþa sa aflatã spre de a-i gãsi drept corespondent, primul principiu activ al proiec- Miþa ci pentru fii-tu, mã, cã erau ca fraþii ºi nu a mai suportat sã-l mai aibã apus (în jurul vârstei de 60 de ca ºi celorlalte arte, reprezentãri tãrii imaginilor, este forþa proiec- pe conºtiinþã ºi sã-l vadã pe taicã-su cum bea din banii luaþi pe el. Sã audã ani), când mãrturisea: „Simt ne- feminine, nu este ineditã, desi- tantã a imaginaþiei, forþã toatã lumea, mã, sã ºtie! Ai doi pe suflet acum, doi! ªi dacã mai o vorbiþi de voia impetuoasã de a verifica în gur. ªi în Antichitate artele erau inepuizabilã care pune rãu pe biata fatã, o sã ai trei în curând, mã! Trei!... lumea din jur farmecul ºi forþa reprezentate de cele nouã stãpânire pe toate imaginile, În bar, la masã, înconjurat de acoliþi, Ghiþã încerca sã-ºi toarne un coniac proprii fiinþei mele. Unde e fata, muze. Ineditã este însã dubla pentru a le situa în perspectiva în pahar, dar îi tremura atât de tare mâna, încât nu reuºea sã nimereascã. unde e femeia cãreia, plãcându-mi, imagine a ipostazierii feminine a omeneascã cea mai sigurã: per- Cel care stãtea în faþa lui, îl observã ºi îi zise sã îl mai liniºteascã: sã-i plac ºi sã mã doreascã. literaturii: una poeticã (având spectiva maternã… Cronologia -Dã-l bre naibii pe Jean! ªi matale pui acum la inimã ce zice oriºicine? Fãrã împlinirea acestei nevoi, semnificaþia unei ocrotiri, reflex inimii este indestructibilã.“ Oamenii ca el, nu ºtiu decât sã le strice altora buna dispoziþie… zilele îmi trec pustii, cu toatã al unui imbold tipic feminin, dar De altfel, aproape tot ceea ce Ghiþã oftã din toþi rãrunchii ºi parcã se mai liniºti. munca neîntreruptã care-mi ilustrând ºi o subtilã împletire l-a preocupat pe acest estet al -Ai dreptate, mã, ai dreptate. umple orele din zori ºi pânã-n cu viaþa omului în cãutarea senzualitãþii reflectã, într-un fel De afarã, nea Jean continuã: noapte. Singurãtatea serilor e absolutului, în exprimarea cred- sau altul, aceastã panfemi- -Auzi, mã, Ghiþã, ºtie mã lumea cã atunci când l-a cãlcat ãla pe fii-tu, nu de nesuferit. Mã simt ca un inþei), alta simbolicã, stranie, nizare. Lumea ideilor fecunde, gãseau ciment la ora aia sã astupe zebra ºi chiar tu ai fost cel care a venit ocnaº în celulã.“v strãbãtutã de tumultul unui reprezentatã de Camil Petrescu cu sacu-n spate?... Iatã cã, ºi în acel timp de exces de senzualitate dusã prin jocul ielelor (cu accent pe Ghiþã înghiþi cu noduri ºi gura de coniac îi ieºi pe nas. Începu sã horcãie cumplite restricþii ºi perfide pre- pânã la degradare, dar brusc puterea lor halucinantã de ca un apucat. Cei de la masã se repezirã sã-i care palme pe spate.. siuni al dictaturii comuniste, deºi depãºitã de revelarea unei abstragere din real), este figu- Al naibii Jean, chiar ºtia cum sã-þi strice buna dispoziþie… dedicat total studiului sãu nobleþi universale care subli- ratã printr-o comparaþie din

14 iunie - iulie 2009 eseu

desãvârºitã delãsare care e lui sãu, ca în imaginea pas- tate de apolinic, neobosit poate toatã savoarea femininã. calianã a trestiei gânditoare explorator al universului femi- Niciodatã ca în aceste vremuri înfruntând neantul. ªi pentru ca nitãþii. gazeta nu mi-a pãrut mai aceastã revelaþie tragicã sã nu Cert este faptul cã întreaga asemenea unei fecioare vân- se iroseascã, devine impuls cre- sa operã „stã sub semnul tutelar dute.“xv ator, cristalizând în opere imagi- al femeii. Rolul ei în opera lui Felix Aderca Cealaltã ipostazã, hetaira, nea celei mai sfâºietoare expe- Aderca este decisiv“, cãci reflectã, în sensul aceleiaºi vizi- rienþe a umanitãþii. femeia nu este doar muza, ci ºi uni, jocul dublu adevãr/mistifi- Descoperim ºi în creaþia lui puterea care îl modeleazã ºi îi care, adesea regãsit în presã: Felix Aderca un astfel de impuls, insuflã harul creaþiei, dupã cum „Caraghioasã îndeosebi a fost concretizat în romanul sãu, el însuºi mãrturisea.xix De aceea, acea hetairã, fãrã graþie ºi fãrã 1916. Trãind experienþa tragicã poate, cele mai reuºite person- talent, care începuse a se purta a rãzboiului, Aderca o con- aje ale sale sunt ipostazieri ale ca o fatã mare.“ Însã, în final, verteºte în germene al creaþiei. feminitãþii, rãsfrânte, parcã, din redutabilul polemist concede: Chiar ºi în acest roman, axat pe sufletul sãu, din adâncul simþirii „Dar, domnilor, gazeta e ºi ea, la tema rãzboiului, cele mai reuºite sale. El nu se proiecteazã în urma urmelor, o fecioarã care personaje sunt cele feminine: de operã doar ca personaj mas- nu poate rãmâne virginã la Didina Sorbier, „impunã- culin (domnul Aurel, Nicu indefinit. Sunt excese de sevã, toarea doamnã cu ochii întu- Boldescu sau ªtefan Istrãteanu), acerbitãþi de gândire ºi simþ, necaþi ca un basm de nesfârºitã ci se regãseºte, ca Flaubert în care au nevoia fierbinte de a se voluptate“ la bulgãroaica tânji- madame Bovary, în aproape da…“ Iatã de ce a fi nepãrtinitor toare dupã îmbrãþiºãrile fierbinþi, fiecare femeie pe care privirea ºi a pãstra o detaºare glacialã „cu ochii ei copilãreºti, trupul ei cercetãtoare a dublului sãu nu stã în firea omului, mai ales a grãsun, palid, întins ºi desfãcut ficþional a descoperit-o, a cap- scriitorului sau a publicistului, de pe culcuºul de paie, supus, ºi tat-o ºi a cuprins-o în propriul multe ori tributar unei ideologii mirosind delicat a viu, de parcã sãu suflet, în arzãtoarea sen- sau influenþat de anumite ar fi ascuns în el o cãþuie cu convingeri, ademenit de „ide- zualitate prin care s-au regãsit: tãmâie proaspãtã.“, aºa cum o „Am dat literaturii atâtea perso- aluri imediate ºi voluptoase“. În revede în amintirea încã vie, naje câte trãiesc în mine, în acest sens putem interpreta ºi fremãtând de frenezia trãirii, orice caz, câte am putut înþelege preferinþa declaratã a lui Costache Ursu, protagonistul ºi resimþi ca autentice, ca Aderca, obiectivatã parþial operei. Ca ºi domnul Aurel, verosimile. Fiecare din ele e o printr-o generalizare: „Suntem eroul din ciclul de nuvele altã ipotezã a individualitãþii bãrbaþi: ºtim bine cã unii dintre Femeia cu carnea albã, mele.“xx Chiar ºi în ipostaza de noi n`ar pierde o secundã cu Costache Ursu devine un per- scriitor, el devine o „mireasã cea mai graþioasã fecioarã; ei sonaj alter-ego, atunci când • Carmen Poenaru multiplã“, aºa cum se imag- preferã bãutura amarã pe care întâlneºte, în calea sa, femeia. ineazã un alt dublu ficþional al aceeaºi sferã a femininului, însã fel, fiind „atât de preþuit ca numai Sapho o ºtie pregãti.“ Aceleaºi „lentile personale“, cu conotaþii total diferite, ca o esenþial ferment intelectual în Dintr-un alt tip de senzuali- sãu, Ionel Lãcustã – Termidor: xiii cum ar spune Mihail Sebastian, împlinire a realului: „Sã rãmânã publicistica interbelicã.“ Acest tate, marcând un soi de erotism rãsfrâng ipostazieri ale femi- „E destinul scriitorului ca, ori de ideile, asemenea femeilor în Don Quijote al inovaþiei ºi al thanatic ca o descãrcare violen- nitãþii, sub semnul unei estetici a câte ori se cãsãtoreºte într-o care viaþa sã-ºi plãmãdeascã experimentelor artistice, care „a tã de energii distrugãtoare, se senzualitãþii. carte nouã, sã fie în noaptea începutul tuturor formelor pe rupt nenumãrate lãnci în numele nunþii lui spirituale pururea plãmãdeºte imaginea, ipostazi- Însã, mai pregnant decât ori- care noi, bãrbaþii, le vom de- modernismului la Noua revistã atã feminin, a rãzboiului: fecioarã. Dacã o singurã datã se ix unde în creaþia sa, acest sãvârºi.“ Acest impuls cãtre românã, Versuri ºi prozã, „D`Annunzio vrea rãzboiul cu dovedeºte femeie, adicã repetat pansenzualism se reveleazã în desãvârºire, transmis prin co- Flacãra, Sburãtorul, Ideea euro- ardoarea prin care ar dori o – e pierdut.“xxi respondenþa feminin-masculin, peanã, Cugetul românesc, femee… În mijlocul Romei, „admirabilele Grãdinãrii, în care Aºadar, fie cã este vorba devine, la Ortega y Gasset, Contimporanul, Bilete de papa- sufletul lui arde ca un rug pe natura a cultivat legume ºi despre configurarea personaju- chiar dacã dintr-o altã perspec- gal, combãtând neîmpãcat care […] vor þintui voluptoasa femei, ce-ºi împrumutã reciproc lui ca reflex al eului scriitoricesc, tivã, „suprema misiune a femeii tradiþionalismul ºi pledând, pe femee: Rãzboiul“. De altfel, aspectele cãrnoase ºi seva inte- fie despre contemplarea lumii pe pãmânt: a pretinde, a rând, pentru simbolism, poezia acest „pionier al viitorului ºi al rioarã, într-o fericitã fuziune a sublimate în operã, sesizãm, ca pretinde desãvârºire din partea xvi xvii purã, proza psihologicã, teatrul progresului“ descoperã ºi în peisagiului ºi a senzualitãþii“ . element-cheie al percepþiei cre- bãrbatului“. „Perfecþiunea radi- xiv de avangardã“ , creeazã imagi- rãzboi o sursã de inspiraþie ºi un De aceea îi aducem un omagiu atoare, panfeminizarea, încor- calã a bãrbatului – nu aceea nea unei Dulcinee del Toboso prilej de primenire a artei, tot domnului Aurel, dublul ficþional care înseamnã doar ameliorare porând toatã claviatura trãirilor oscilând între virtuþi feciorelnice printr-o viziune marcatã de al autorului, care-ºi încununã în ºtiinþã sau în artã sau în ºi a simþirilor. Semn emblematic ºi ispitiri de hetairã. Din promisi- ideea de feminitate ca simbol al apoteotic frãmântatul sãu destin politicã – a ajuns de obicei la el al unui suflet bântuit de demonii unile unei senzualitãþi încã fertilitãþii, de data aceasta: „Arta de estet al senzualitãþii. Cãci în privind infinitul printr-un suflet nedescoperite, dar întrezãrite în dorinþelor, aceastã panfemi- nouã va naºte din sânul eternei acest testament al senzualitãþii feminin, mediu cristalin în care „pudicitatea goalã a copilei mume, multiformã ºi aceeaºi, nizare cristalizeazã tot ceea ce lui, „parafat succesiv de cinci se refractã marile idealuri con- neºtiutoare de fericirile pe care durerea, iar copilul va suge încã dã valoare unicã operei lui Felix x crete “ le înfloreºte seva unui nerv, de zeci de ani din sânii fecundaþi de femei, biciuite deopotrivã de Aderca, pãstrându-ºi ºi azi via- Felix Aderca preferã totuºi graþia care doarme într-o timpul de acum“(Rãzboiul ºi furia instinctelor, între perversi- bilitatea: aceste copleºitoare trupul feminin, fecund, senzual, proeminenþã“, se fãureºte ima- arta). Niciodatã mai mult ca în tate ºi inconºtienþã, între sadism ipostazieri ale femeii senzuale, ispititor, descoperindu-i nenu- ginea fecioarei vândute: rãzboi omul nu are mai intens ºi purã voluptate“xviii descoperim imagini tutelare ale întregii sale mãrate potenþe, cãci dublul sãu „Fecioara aºteaptã pe cumpãrã- conºtiinþa vulnerabilitãþii sale, adevãrata naturã a lui Felix creaþii. ficþional, Domnul Aurel, rãmâne tor spre a-l încânta, în acea aceasta fiind însã ºi forþa spiritu- Aderca, un dionisiac cu lucidi- Victoria HUIBAN „pururea însetat dupã Sufletul xi Trupesc“. În zbaterea acestui i Valentin Chifor, Editura „Dacia”, Cluj- xiv Suflet Trupesc descoperã el o „Aderca propune formula unei biografii Ovid Crohmãlniceanu, Literatura psihologice, menitã sã fixeze esenþa for- Napoca, 1995, p.171. românã între cele douã rãzboaie mondi- altã ipostaziere a feminitãþii: vi Dino Buzzati, Monstrul Colombre ºi „Adevãrul e o fecioarã depra- mulei sufleteºti (cum scria într-o evocare ale, vol. I, E.L., 1967, p. 456. despre I. G. Duca).“ - Valentin Chifor, alte patruzeci ºi ºapte de povestiri, în xv Felix Aderca, Idei ºi oameni, op. cit., vatã de convingere. O târãºte româneºte de Florin Chiriþescu, Editura prin toate tavernele pline de Felix Aderca sau vocaþia experimentului, p.59. Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1996, „Univers”, Bucureºti, 1970, pp.50-51. xvi E. Lovinescu, Istoria literaturii putoare ºi ameþealã: o de- vii Henri Zalis, Aspecte ºi structuri p.107. române contemporane, vol. III, Editura gradeazã cu pasiune; o biciuie neoromantice, (cap.V: Coordonata exis- ºi pe urmã o iubeºte cu scârbã“xii ii „…ai fost un enciclopedist al vremii „Minerva”, Bucureºti, 1981, p.206. tenþial confesivã), Editura „Cartea Intuind cât de relativ este ade- noastre. Seria d-tale spiritualã începe cu xvii Pompiliu Constantinescu, op. cit., Româneascã”, Bucureºti, 1971, p.168. vãrul în lumea noastrã, cât de Voltaire ºi cu Diderot. Întocmai cu marii, viii Felix Aderca, Mic Tratat de Esteticã p.4. uºor poate fi pervertit, scriitorul xviii îngãlaþii patroni, ai trecut întreaga actuali- sau Lumea Vãzutã Estetic Idem, p.5. îºi concretizeazã intuiþia într-o , Editura xix tate prin filtrul spiritului d-tale. Ai purtat „Ancora”, Bucureºti. Valentin Chifor, op. cit., pp. 67-68. imagine încãrcatã de un fel de multe lupte, slujindu-te de arma ironiei.“ ix Autorul citeazã un articol al lui Aderca, în senzualitate rece ºi agresivã, Felix Aderca, Idei ºi oameni, Editura sesiza Tudor Vianu în prefaþa primului Alcalay & C., Bucureºti, 1922, p.44 care acesta afirma cã opera sa este ceea ce dovedeºte, poate, cã a volum al unei ediþii de autor (1945) creaþia femeii, „ca mine însumi“. De data te lãuda cã posezi adevãrul nu (Rivalitatea ideilor). aparþinând lui Felix Aderca (apud. Henri x José Ortega y Gasset, op. cit., p. 138. aceasta, Pygmalion ia locul Galateei. înseamnã, de fapt, decât sã te xx Zalis, prefaþã la 1916, p.XXI). xi Sburãtorul, IV, 1926, nr. 2, aprilie, Felix Aderca, în ediþia alcãtuitã ºi complaci în mistificare, urmãrin- iii Felix Aderca, Idei ºi oameni, Editura p.18. prefaþatã de Marcel Aderca la vol. Teatru, du-þi obstinat propriile interese… xii Însã aceastã pervertire sau Alcalay & C., Bucureºti, 1922, p.15. Felix Aderca, Idei ºi oameni, op. cit., Editura „Cartea Româneascã”, Bucureºti, iv Ovid Crohmãlniceanu, Literatura p 39-40. 1974, p.6. mistificare a adevãrului nu îºi xiii xxi aflã niciunde un spaþiu mai pro- românã între cele douã rãzboaie mondi- Henri Zalis, Un filtru spiritual: Felix Felix Aderca, Aventurile D-lui Ionel ale, E.L.,Bucureºti, 1967, p.457. Aderca, prefaþã la vol. D-ra din strada Lãcustã Termidor, ediþie ºi prefaþã de pice de manifestare decât v presa, domeniu în care Aderca Felix Aderca, Oameni excepþionali. Neptun, Editura „Minerva”, Bucureºti, Henri Zalis, Editura „Minerva”, Bucureºti, a fost extrem de prolific, de alt- Jurnal intim, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de 1982, p.6. 1987, p.47 (motto). iunie - iulie 2009 15 expoziþii

Într-un mod foarte natural, la intrarea ile cromatice ale asfinþitului sau chiar în expoziþia Silviei Tiperciuc de la Bacãu, razele solitare ale lunii. Ansamblul la parterul Galeriilor Frunzetti, un parfum Prin grãdinile dobândeºte o altã dimensiune ºi privi- rafinat a fãcut ca nãrile sã vibreze ºi torul se implicã emoþional în dialogul pupilele sã se dilate într-un mod cu totul formelor ºi al culorilor. Impresia de lucru special. Am ridicat ochii spre tablouri ºi în prizã directã la real se confirmã în misterul s-a spulberat imediat. Silvia strategia prin care libertatea spon- Tiperciuc pictase nu numai minunatele Silviei Tiperciuc taneitãþii sã deþinã rolul major în orches- corole ale florilor verii ci ºi mirosul lor. Nu era nicio regie savantã la mijloc ci doar trarea ansamblului, astfel încât sã facã talentul ei de a face din vibraþiile luminii din verosimil o carte câºtigãtoare. ºi ale culorilor un tot armonios, osmotic, Tãcerile prelungite ale artistei, real ºi imaginar totodatã. echivaleazã cu forma ei de respect faþã Expoziþia este rezultatul unor tabere de miracolul de lângã noi. Locvacii pierd estivale, altfel spus al unei forme de prin cuvânt ºansa de a rãmâne în sfera comunicare directã între eul care con- puritãþii ºi a inefabilului. Or, pictoriþa se templã ºi natura care se lasã contem- iniþiazã în inefabil prin sportul de vizuali- platã de cei care ºtiu sã vadã cu ade- tate pe care-l pune chezaº în faþa ade- vãrat. În spaþiul picturii ei miracolul este vãrului. posibil. O pensulaþie tandrã cu accente majore defineºte cadrul generic al ideii De dragul unor conexiuni pedante, de peisaj dupã care se lasã devoalatã dincolo de motivul selecþiilor ei vizuale, metafizica lui. Ca sã folosim termenul asocierea cu arta lui Monet îndeosebi ne generic al curentului impresionist, atât duce cu gândul la teoriile sofisticate ale de prolific ºi astãzi, trimitem inevitabil, ca lui Chevreul, la senzaþia purã ºi divizarea program estetic, la noþiunea de impresie. tonurilor. Ceea ce conteazã cu adevãrat Nu întâmplãtor Monet ºi-a denumit una este însã proba propriilor emoþii. O notã din capodopere Impresie, rãsãrit de romanticã sporeºte misterul ºi declan- soare, lucrare ce a aparþinut unui ºeazã fantezia creativã. Nuferii sau flo- colecþionar român din Paris, doctorul rile acvatice se îngemãneazã într-un fel Georges de Bellio. de poezie a libertãþii fermecãtoare. Silvia În modernitatea imediatã, rebelã ºi devoratoare de valori la care nu a avut Tiperciuc se întâlneºte, fãrã sã-l fi vãzut succes, unii se uitã cam de sus la cei vreodatã, cu uitatul pictor Constantin care chiar mai ºtiu sã facã picturã, inca- Isachie, un rafinat al tonurilor intermedi- pabili la rândul lor sã dea o minimã are, unde contrastele se echilibreazã în strãlucire unui efect de culoare. Chiar favoarea stãrii de visare ºi chiar de termenul efect a devenit o monedã calpã abandon. Expoziþia de-acum a Silviei pentru cei care cred cã un acord de Tiperciuc trebuie privitã ca pe o asumatã culoare, de pildã, trebuie neapãrat dis- • Silvia Tiperciuc confesiune unde tandreþea senti- preþuit. Ideea de armonie nu mai face îndelung exersatã ºi exprimatã printr-un devoalat doar cu ochii imaginaþiei. Verva mentelor se preface în culoare. Ea are douã parale în raport cu plãcerea per- firesc al uimirii. Pentru ea spectacolul tuºelor animã suprafeþele tablourilor în ceva de spus, temeinic ºi profund, versã a dezmãþului cromatic. naturii este întotdeauna vast, chiar dacã aºa fel încât ideea de acord cromatic despre aventura ei de a fi, cu bucuriile ºi Am amintit de armonie, ca un principiu care, pentru unii cel puþin, mai su- picteazã un grup de copaci sau integral este de la sine înþeles. În plus, menþinân- regretele ei. Artistul este singurul care se gereazã ideea de probitate moralã ºi o pãdure vastã, frontonul unui conac du-se în dominantã, are ºi momente ridicã întotdeauna prin creaþie deasupra profesionalã ºi, de aceea, unii s-au uimit neoclasic sau strãlucirea melancolicã, când materia cromaticã cere un drept la mundanului ºi o face cu smerenie ºi probabil de aceastã opþiune, dar uimirea eminescianã, a lunii. Pânze translucide autonomie pe criterii estetice. înþelepciunea de a birui limitele destinu- nu era a lor. Tipul de scenografie al de aer fac ca ansamblul sã dobân- Pictând într-o luminã permanent lui individual. Îi datorãm gratitudinea Silviei Tiperciuc þine de o naturalitate deascã aerul unui vag mister ce se cere diafanã, Silvia Tiperciuc nu evitã atracþi- noastrã.

Beneficiar al unei bune cote unde a expus ºi a lucrat în prizã de prestigiu profesional în spaþi- directã, a surprins aerul haluci- ul artelor ieºene ºi nu numai, nant al peisajului, straniu ºi arid, profesor aplicat ºi pictor toto- Ioan Vânãu – Notorietate ºi valoare culoarea arsã, calcinatã a solu- datã, Ioan Vânãu are un par- lui din Segovia, Salamanca sau curs artistic omogen sub rapor- rarea operei. Nu ezitã sã ºi a ansamblului. Dinamica parenþã un vehicul între un aici Toledo, cu luciditatea unui visã- tul disciplinei de atelier ºi a apeleze, la observaþii din ori- structurilor distribuite în cadru tangibil ºi un dincolo ideal. tor din familia spiritualã a lui prezenþelor expoziþionale în zontul clasicitãþii greceºti unde este o formã de rezolvare a Primul nivel al identificãrii în real Don Quijote. Un peisaj din spaþiul românesc ºi european. ideile lui Platon sunt adesea Gibraltar exprimã, de fapt, Nu cultivã prea asiduu zona compoziþiilor, dar ºi provocarea a motivului se completeazã cu invocate, dar ºi trimiterile la privitorului la o lecturã unde fanteziile imaginarului astfel nevoia de a fantaza liber ºi de a boemei tradiþionale ºi preferã filosofia lui Kant ºi a altor gândi- sugera misterul unui previzibil un regim mai degrabã al rigorii imaginaþia devine partenerul încât ansamblul plastic devine tori contemporani privind ideal. Ecranele succesive fil- incitant. Paginarea acestor continent african, o deschidere decât acela al prelungitelor esteticul ºi arta. Profesorul are prin dialog între tipuri diferite de lamentãri sau exceselor publici- treazã straturile transparente de compoziþii þine seama de ritmul disciplina gândirii ºi manuali- materie cromaticã într-o dinam- interior, de raporturile verticalei civilizaþii ºi culturi. tare. Maturitatea la care a tatea unui talent îndelung exer- Ioan Vânãu include în fiecare icã deseori surprinzãtoare ºi cu orizontala, masele cromatice ajuns, doveditã ºi prin expoziþia sat, perioada când imagina imagine o trimitere la ordinea beneficã dialogului vizual. fiind distribuite astfel încât sã de la prestigioasele Galerii scenografii pentru spectacolele cosmicã, la raportul dintre om ºi Dana, albumul editat cu acest Teatrului din Bârlad fiind o bunã Peisajele helvetice, marcate obþinã impresia de diversitate în univers, dintre om ºi propria sa prilej, confirmã un statut profe- lecþie de gândire plasticã ºi ges- de verticalele unor munþi cele- unitate. Concepþia aparent sim- naturã, privite printr-un trans- sional sigur ºi revelator pentru tionare a spaþiului scenic. bri, lacurile glaciale, calitatea plã sugereazã, dincolo de o im- parent cristal. Personajele ce vârsta artisticã ce-l plaseazã în Aceastã experienþã îi îngãduie luminii purificate prin filtrele pecabilã manualitate, limpezi- locuiesc în câmpul grafic au rândul celor mai reprezentativi sã imagineze compoziþii unde aerului rarefiat, fac din trans- mea gândirii. În spaþiul hispanic, individualitatea conferitã de exponenþi ai breslei. spaþiul, prin culoare ºi geome- artist ca simboluri cu caracter Disponibilitatea pentru comu- tria formelor, sã asigure plastic- moral. Fiecare gest este atent nicarea cu publicul cunoaºte itatea compoziþiei ºi sã-i aso- cumpãnit iar sugestiile subtile acum, la Muzeul de Artã din cieze suportul unei gândiri pre- provoacã inteligenþa perceptivã Bacãu încã un moment semni- alabile cu tensiuni ºi ritmuri a privitorului. Compoziþiile sim- ficativ deoarece, lucrãrile atent elaborate. bolice, mereu diferite ºi mereu recente, peste o sutã de Lucrãrile selectate pentru asemenea prin ideile ce le tablouri, configureazã fiziono- evenimentul bãcãuan, extrase animã, reprezintã un înalt grad mia artisticã a unui creator din arealul românesc, elveþian, de stãpânire a instrumentului serios ºi tenace, încercând cu sau hispanic se racordeazã tehnic ºi o concepþie individuali- fiecare nouã lucrare ivitã pe impulsurilor vitale ale unei zatã prin stil. Personalitatea lui, ºevalet, sã realizeze o dez- conºtiinþe de creator chemat sã evidentã ºi atrãgãtoare, face din batere asupra problemelor de atribuie vizibilului sensuri de artistul Ioan Vânãu un creator a compoziþie ºi culoare, de mesaj profunzime. Aici accesul la cãrui notorietate este semnul de cultural ºi de nivel artistic. În metafizicã pare un lucru absolut recunoaºtere al acelor calitãþi atelierul artistului din Armeanã, firesc. Compoziþiile lui fac o de profesionist serios ºi tenace, unde domneºte permanent o posibilã trimitere la scenariul de amprentã individualizatã, de ordine septicã asemenea unei unor compoziþii filmice, cu pla- continuitate stilisticã ºi asumare farmacii, Ioan Vânãu îºi susþine nuri largi, dar ºi cu efecte de a rigorilor unei cariere de evi- prin dialog opþiunile ideatice ºi stop cadru ca la Bunuel, astfel dent succes. împlineºte tehnologiile practice încât pictorul sã propunã un fel Paginã realizatã de de care se foloseºte în configu- de originalã lecturã a detaliului • Ioan Vânãu - Ferestre Valentin CIUCÃ

16 iunie - iulie 2009 scena

Un dramaturg ºi o regizoare, Peca Teatrul Tineretului Piatra Neamþ explicaþie, poþiunea magicã numitã ªtefan ºi Ana Mãrgineanu, au pornit un Forever young, produsã la un vestit labo- proiect teatral sub genericul „Despre rator local. Un elixir, un parfum care-i face România, numai de bine”, început la pe oameni sã-ºi conserve tinereþea ºi sã Bucureºti, continuat la Baia Mare ºi Piatra se iubeascã (sã se fi strecurat în el o Neamþ, care se bazeazã pe o docu- Terapie prin miracole picãturã din licoarea creatã de Grenouille mentare la faþa locului, în urma cãreia ni din cartea lui Suskind?) e cauza acestor se livreazã o poveste. Adevãratã ºi inven- nãzdrãvãnii. Promovat într-o agresivã tatã, aºa cum ne atenþioneazã dramatur- campanie publicitarã, cu dans ºi cânte- gul. Ultima ispravã de acest gen poartã cele, elixirul e dorit de toatã lumea. ªi titlul „5 minute miraculoase în Piatra cum altfel? Cine nu-ºi doreºte minuni, Neamþ” (Peca ªtefan crezând în terapia mãcar una cât de micã? Care sã te prin miracolul ivit în actul vorbirii cu scoatã din ucigãtoarea banalitate repeti- oameni vii, dupã cum singur tivã ºi sã te scape de spectrul ratãrii, mãrturiseºte) care se joacã acum pe infuzându-þi o energie proaspãtã. În fine, scena Teatrului Tineretului. Pe gradene, cele „5 minute miraculoase în Piatra tot pe scenã, stau ºi spectatorii, pentru Neamþ” sunt posibile graþie actorilor care cã, în fond, ei fac parte din aluatul feliei însufleþesc spectacolul. Celor deja de viaþã care le este oferitã. Se pot amintiþi li se alãturã Dragoº Ionescu, oricând recunoaºte într-un personaj sau absolut fermecãtor, versatil, de un haz altul, pentru cã poveºtile acestora se nebun, el jucând cu mare vervã câteva leagã în jurul micilor întâmplãri ale exis- personaje pitoreºti care se reþin, Foarte tenþei cotidiene, ale traiului rutinier, cu mobilã ºi eficientã e Isabela Neamþu, în problemele lui sâcâitoare, cu griji, dorinþe, timp ce Ecaterina Hâþu e o prezenþã ener- frustrãri, evaziune, neputinþã, neîmplinire, gicã, configurând un tip de femeie aprigã, singurãtate etc. temperamentalã. Tânãra regizoare Ana Scenografia spectacolului (semnatã de Mãrgineanu semneazã o montare condi- Ioan Murariu) înfãþiºeazã trei spaþii (fãrã maestru), muzicianului Vlad (Cezar direcþie, printr-o rãsturnare spectacu- mentatã de umor, în trend-ul eclectic, domestice unde locatarii îºi consumã Antal, expresiv, cu un comic fin desenat) loasã, beneficã, de situaþii. Nora Covali postmodern, nu lipsitã însã de imperfecþi- rãmãºiþele zilelor, pânã când se produce îi reuºeºte un cântec pe care-l vinde bine, creioneazã credibil, amuzant, un perso- uni, de sincope de ritm. Ciudãþeniile care intruziunea miraculosului care le schimbã inspirat fiind de fetiþa (Teodora Andreea naj complex, contorsionat lãuntric. Fiica e irup în viaþa personajelor sunt rezolvate viaþa. Amãrâtului profesor de literaturã Rãucã, nostimioarã) luatã în asistenþã Andrea Gavriliu, smucitã, haioasã, plinã cam mecanic, abrupt, cu efecte de universalã (portretizat savuros de Tudor maternalã. O mamã habotnicã, a cãrei de naturaleþe. Dar ce sã fie, ce sã fie cu suprafaþã, în dauna unei atmosfere de Tabacaru) îi apare nevasta plecatã în fiicã a luat-o pe cãi greºite, vorbeºte cu toate aceste minuni, cu fabulosul ivit din mister, care ar fi îmbogãþit sensurile spec- Italia, dupã o altã serie de mãrunte mi- soþul mort, trãind într-o realitate paralelã, senin în vieþile mãrunte ale unor oameni tacolului. nuni, femeia plutind prin aer ca Margareta pentru ca în final existenþa ei sã ia o altã obiºnuiþi? Nu poate sã existe decât o Carmen MIHALACHE FRANK WEDEKIND (1864- „Lulu“, de Frank Wedekind definesc personaje inspirat 1918) s-a nãscut la Hanovra ca decupate de fiecare interpret în cetãþean american, fiu al unui imagini de stampe memorabile. medic german ºi al unei cân- Reproducem din programul tãreþe elveþiene. Impresionist de salã al spectacolului dis- romantic, Frank Wedekind e pre- Un spectacol eveniment tribuþia: Dresorul – Cãtãlin Pãtru cursorul expresionismului ger- / Doru Presecan, Dr. Schön – man, fapt evident în viziunea Constantin Chiriac, Walter spectacolului la care ne referim, existenþã asumatã, marcatã de o sã danseze aproape goalã, fiind- ºi prin încercarea de a aduce în Schwarz (portretist) – Mihai o viziune dinamicã despre lume, viaþã precarã ºi neîmpliniri, de cã într-o lojã a apãrut doctorului prim-plan problemele majore Coman, Lulu – Ofelia Popii, Dr. omul fiind un centru de forþe mis- repetate compromisuri ºi toler- Schön alãturi de logodnica sa. epocii, dramele colective, coor- Goll – Cristian Stanca, Alwa terioase. Într-o epocã de reven- anþã pãgubitoare. Personajului Actul sfârºeºte cu o scenã în donatele permanente ale naturii Schön (scriitor) – Adrian Matioc, dicãri de ordin social ºi politic feminin, pentru a stârni interesul care Lulu, într-un þipãt disperat, umane, arhetipurile originare. Henriette (cameristã) – Cristian Wedekind îndrãzneºte sã treacã publicului, i se cere sã aibã o îºi mãrturiseºte taina cã doctorul Prin Lulu realizatorii specta- Stoleru, Schgolch – Dan Glasu / peste nedreptatea de suprafaþã conduitã duplicitarã, mai exact Schön îi va fi stãpân. E o scenã colului de la Sibiu au dat relief Gelu Potzolli, Contesa Martha ºi sã pãtrundã pânã în adâncul spus, sã cunoascã bine regula memorabilã în care paroxismul scenic forþei instinctului sexual, von Geschwitz – Diana Fufezan problemei feministe, care i se „jocului secund” pentru a deruta dorinþei este atât de aproape de deºi astrele antrenate de refu- / Mariana Presecan, Rodrigo relevã ca fiind de esenþã pur prin aparenþã ºi expresivitate nu- anomalie. Ca o chintesenþã a larea acestuia, prilejuiesc noi (gimnast) – Cristian Stanca, moralã. anþatã interlocutorul ºi publicul. acestei lumi deformate ºi stranii, înþelesuri ale abisurilor existente Ferdinand (ºofer) – Pali Vecsei, Consider cã în adevãrul Lulu, care se regãseºte în rãsare Contesa Geschwitz, în fiinþa umanã. Lavajul vaginal Amanda – Cristina Ragos, Bob – ascuns al realitãþii sistemul de rândurile de mai sus, este o îndrãgostitã pãtimaº de Lulu, cu paie este sugestiv. Eduard Pãtraºcu, Contele Casti- enigme al lumii este dominat de fetiþã vagaboandã, ieºitã din perversitatea acesteia expri- Reprezentaþia sibianã, un Piani – Cãtãlin Pãtru / Doru misterul feminitãþii, iar teatrul mediul fãrã nume, fãrã contur, mând o realitate, o existenþã spectacol de referinþã, un spec- Presecan, Bianetta – Raluca îºi demonstreazã perenitatea ºi care se naºte în marginea bizarã a unui suflet de femeie tacol-eveniment al stagiunii Iani, Kadidija – Maria Anuºcã / prin faptul cã drama, în esenþa oraºelor mari, trãieºte pe care s-a adunat într-un trup de 2008-2009 se oferã publicului Ema Veþean, Maguelone – sa, conþine aceastã tainã, mereu ºoseaua de centurã ºi se sparge bãrbat. într-un spaþiu teatral neobiºnuit: Codruþa Vasiu, Puntschu – Gelu nedesluºitã. În lucrãrile de psi- ca un val de murdãrie pe trotu- Lulu a fost adusã pe lume de o halã industrialã a unei termo- Potzolli, Ludmila Steinhertz – hologie analiticã sunt nume- arele centrului. vagabondul Schigolch, profitor centrale în dezafectare, prote- Diana Fufezan / Mariana roase tezele cu privire la psiho- Lulu trãieºte într-o lume a al viciilor fiicei sale. Lulu se jatã de perdele negre, adunã Presecan, Dl Hunidei – Pali somatica femininã. Carl Gustav decãderii morale, întruchipând simte bine cu saltimbancul spectatorii într-un spaþiu suges- Vecsei, Kungu Poti – Constantin Jung, discipol al lui Freud, în destinul tragic al unei femei fer- Rodrigo ºi copiii de neam rãtã- tiv, alcãtuit din lojele amfiteatru- Chiriac, Dr. Hilti – Mihai Coman, construcþia sa teoreticã asupra mecãtoare; este o mare putere ciþi din pricina farmecului ei. lui, douã spaþii de joc delimitate Jack Spintecãtorul – Cãtãlin psihicului uman emite teza unui de viaþã pe care prejudecãþile În jurul lui Lulu graviteazã o de o cortinetã, precum ºi alte Pãtru / Doru Presecan. suflet masculin (animus) ºi a sociale au pervertit-o, îmbol- lume de aventurã, toþi deviaþii în dependinþe animate de eveni- Muzica lui Vasile ªirli sublini- unui suflet feminin (anima), care nãvindu-i sufletul. Lulu suferã care puterea instinctului s-a mente tragice ºi sonoritãþi expre- azã sonoritãþi sugestive în re- s-ar afla amândouã într-un de chinul de a se ºti renegatã. smintit prin speranþe fizice ºi sive. gistrul contrapunctic al repre- acelaºi individ, în proporþie vari- Doctorul Schön a luat-o pe morale. Sfârºitul spectacolului e Asistãm la evoluþii de grup ºi zentaþiei sibiene. abilã, astfel cã spunem, fiecare Lulu cu blândeþe de mânã, în lugubru ºi provocator, în planul individuale, actorii distribuiþi George GENOIU bãrbat ar tinde sã iubeascã o clipa în care aceasta încercase reflecþiei privind condiþia umanã. dovedind înþelegere ºi devoþiune ______femeie care ar corespunde sã-i fure ceasornicul de buzunar; Menþionam la început cã faþã de concepþia regizoralã ºi N.B.: sufletului sãu feminin. a adus-o acasã, a crescut-o alã- Frank Wedekind este un impre- scenograficã, Helmut Stürmer * În ultimii ani am renunþat sã Misterul feminitãþii îºi turi de fiul sãu Alwa. Dar mila sionist romantic, precursorul reconfirmând marele sãu talent scriu despre spectacole lipsite potenþeazã valenþele, mai ales iniþialã i-a preschimbat dorinþa ºi expresionismului german. Spec- de a imprima o viziune adecvatã de originalitate ºi profesionalism, în alcãtuirea cuplului, care dupã ce a fãcut din mica sa tacolul regizorului Silviu actului teatral de excepþie. Toate ofertele teatrelor fiind într-o vizi- înseamnã o provocare continuã, dependenþã o iubitã frumoasã ºi Purcãrete se desfãºoarã în elementele de decor ºi cos- bilã decãdere esteticã. Recu- atracþie ºi respingere, convie- exigentã, a mãritat-o cu un aceastã grilã esteticã. De aceea tumele Liei Manþoc se inte- nosc faptul cã m-am aflat în faþa þuire într-un univers, influenþat bogãtaº bãtrân care i-a plãtit-o se cuvine sã fie urmãrit cu rãb- greazã armonios în cursivitatea unei provocãri cãreia nu i-am de magnetismul exploziilor sola- ca pe o jucãrie de lux. Doctorul dare ºi atenþia analiticã ce se actului teatral. putut rezista sã revin asupra re ºi curgerea anotimpurilor, dar Schön n-a rupt legãtura cu cuvine. Cine se grãbeºte sã Aºa cum afirmam, este un supleþei spectacolului teatral. mai ales de existenþa biologicã ºi Lulu, cu toate cã aceasta e pãrãseascã spectacolul la pauzã spectacol prin care se valo- * M-am aflat la Sibiu dupã socialã. mãritatã, cu toate cã el însuºi e sãvârºeºte o eroare de neîngã- rizeazã tipologii distincte: Lulu zece ani (20 februarie 1999) de Misterul feminitãþii, uneori, logodit cu o tânãrã. În actul al duit, o astfel de reprezentaþie (Ofelia Popii), Dr. Schön când mi-a fost interpretatã sce- se insinueazã în rostire ºi gest, doilea, Lulu e soþia pictorului, fiind o valorizare scenicã a spiri- (Constantin Chiriac), Schigolch nic piesa „Cantonul de vânã- în tãcere ºi privire, în miºcarea dar a rãmas iubita doctorului tului expresionist. (Dan Glasu), Contesa Martha toare”. Am avut succes de public paºilor ºi vestimentaþie, în atitu- Schön. Expresionismul a rãmas ºi va von Geschwitz (Diana Fufezan ºi de criticã. Mulþumesc! dine relaxatã, bunãvoinþã ºi exu- În actul al treilea, Lulu apare rãmâne în conºtiinþa omenirii ca / Mariana Presecan) ºi Walter Sper sã asist ºi la premiera beranþã. Nu-i mai puþin adevãrat într-o nouã ipostazã. E actriþa la un moment de mare îndrãz- Schwarz (portretist) (Mihai piesei „Celia ºi Don sub arinii cã dincolo de aparenþa unei modã pentru care unii bãrbaþi nealã, atât prin cãutãrile de Coman), precum ºi o evoluþie de Sibiului cu Emil Cioran rostind beatitudini putem desluºi ºi o sunt gata sã moarã. Lulu refuzã înnoire ale limbajului artistic, cât grupuri actoriceºti prin care se silogismele amãrãciunii”. iunie - iulie 2009 17 ateneu

- Domnule Profesor, am observat cã, - Înþeleg, ceea ce conteazã este în general, fiecare specie ori categorie recunoaºterea meritelor profesorului. ontologicã are idiomul ei specific. Avansarea lui pe grila evaluãrii profe- Oamenii, bunãoarã, vorbesc despre sionale. Premii, distincþii, activitate... Dumnezeu prin metafore, în timp ce Liviu DÃNCEANU Statisticã! Dumnezeul transcendent nu poate sa le - Acolo unde se vorbeºte prea mult vorbeascã oamenilor decât prin de succese, de recorduri, nu cumva parabole. Cum trebuie sã se adreseze lipseºte oare performanþa, izbânda? neofitului, dar ºi sã se comporte un pro- - Se pune preþ mare, o ºtiþi prea bine, fesionist al muzicii, atunci când pe virtuozitate, pe spectacol, pe circ. intenþioneazã sã-ºi împãrtãºeascã pro- priile-i convingeri despre producþiile - Virtuozitatea în sine, paradoxal, sonore pe care le recepþioneaza? Seminar (I) înseamnã solitudine, izolare. Iar arta - În primul rând printr-un limbaj care se izoleazã, care nu comunicã nu comun, muzicologic, dar nu ca un loc - „E curios, spune undeva C.Noica, teazã-i. Pune-i în situaþia sã-þi implore e arta. Cunoaºterea nu poate avea loc comun, ci ca o virtute dobânditã de cum în regimurile democratice, bazate povaþa”. de unul singur, avem nevoie ºi de expe- fiecare slujbaº într-ale muzicii savante pe libera exprimare, oamenii cad sub - Din pãcate, pedagogia a înlocuit rienþa celorlalþi ca, prin aceasta sã ne în mod personal, adicã personalizat. În tirania derizoriului, al locului comun, sofistica, retorica, elocinþa. Mare împlinim propria cunoaºtere. al doilea rând e musai sã-ºi pãstreze care este, nu-i aºa, o tiranie mai tristã eroare! Muzicianul, dacã nu e virtuos, degeaba ardoarea cãutãrilor, învãpãindu-i pe cei decât toate”. La fel ºi cu analiza - În Jurnal filosofic acelaºi Noica e doar virtuoz. Va deveni spectatorul din jur, pe simplii melomani. În al treilea fenomenului muzical: puþini sunt cei spune cã „tânãrul nu ºtie sã-ºi apere propriei lui prestaþii. ªi nu o va trãi, ci se rând se cade a gãsi un echilibru între pentru care cunoaºterea, informaþia nu singur ce are mai bun: propria sa va uita, pur ºi simplu, la ea. imobilismul exprimarii (formei) ºi utopia înseamnã totul. Or, ceea ce conteazã tinereþe; cãci chiar în el sunt unele - Da, dar virtuozitatea, tehnicitatea, ideilor (conþinutului). Nici închistare în cu adevãrat este înþelegerea. Insignifi- îndemnuri, ispite, instincte pur ºi simplu, se ºtie, îþi procurã plãcere, încântare, idee, nici modularea ideilor cu cerbicie. ant lucru e cunoaºterea de vreme ce, care îl trimit la maturitate. ªi totuºi în uneori chiar extaz. Iar dacã apare un conflict între rãmaºi cu ea, suntem de multe ori atât inima lui stãruie o nostalgie de calitate: - E ca în existenþa spiritualã: atunci conºtiinþa individualã ºi datoria faþã de de departe de adevãrul artistic. când pãcatul biruieºte, apare volup- deontologia profesionalã, singura - ªi, fireºte, de Dumnezeu. el cautã ucenicia, cautã învãþãtorul”. soluþie pentru muzician este, fãrã doar - Vinovatul proxim este ºcoala. - Dar oare învãþãtorul este întotdeau- tatea; când este înfrânt, se instaureazã ºi poate, demisia. Bineînþeles, dupã un Pedagogia ºi metodica din învaþamântul na dispus sã-ºi caute discipolul ? Sau, virtutea. denunþ în gura mare. vocaþional actual a tehnicizat procesul dacã admitem cã îl cautã, este el în - Ne spuneaþi cândva cã virtutea este - Dar nu credeþi cã azi poþi demasca educaþional, reducându-l la formã ºi stare sã-l ºi gãseascã? Cum te poþi rodul libertãþii... orice fãrã nici un fel de consecinþe ? tipare. identifica decent cu destinul unui copil - A libertaþii de a alege. Un singur fapt - Aproape orice ! - Noica, pe care l-aþi pomenit, de, sa zicem, zece ani când îl pui, de nu stã la îndemâna liberului arbitru: în - Mã rog, mã refeream la libertatea îndeamna profesorii sã nu dea povaþã pildã, sã cânte Chopin, Liszt ori chiar muzicã, cel puþin, meritã sã trãieºti cuvântului... celor ce nu o solicitã. „Mai întâi înfome- Skriabin? numai pentru ceea ce meritã sã ºi mori. Pe 27 aprilie s-au împlinit trei Personalitãþi bãcãuane Matematicã, participând la nu- decenii de când ne-a pãrãsit meroase congrese ale matema- matematicianul ce vãzuse lumi- ticienilor ºi publicând noi studii ºi na zilei pe 30 iunie 1900, în satul volume, între care amintim: Valea Hogii, comuna Lipova, Geometrie analiticã, proiec- judeþul Bacãu. Fiul Anicãi ºi al lui Gheorghe Vrãnceanu tivã ºi diferenþialã (1959), Costache Vrãnceanu începe sã Noþiunea de spaþiu (1959), citeascã la 5 ani, dar e înscris în sãu. La 15 februarie 1923 îºi ia tate de douã somitãþi în materie: succesorul lui Gh. Þiþeica la Lecþii de geometrie diferen- clasa întâi la 8, studiind cu licenþa în matematici cu menþi- J.A. Schouten ºi Elie Cartan, iar Catedra de geometrie analiticã þialã, vol. III (1960), Reducerea învãþãtorul Gheorghe Arnãutescu unea „Foarte bine cu distincþie“, Fundaþia Rockeffeler îi acordã o ºi superioarã a Universitãþii la forma canonicã a unei ºi fiind recunoscut drept cel mai iar în vara aceluiaºi an e trimis bursã a International Education bucureºtene, având un rol deci- bun elev al ªcolii din Valea forme pãtratice prin transfor- la Universitatea Göttingen sã se Board, care-i dã ºansa sã siv în crearea Facultãþii de mãri iperbolice (1960), Redu- Hogii. Numit, în clasa a patra, specializeze. Aici nu s-a acomo- studieze un an la Universitãþile Matematicã. La 1 noiembrie monitor pentru întreaga ºcoalã, cerea la o formã canonicã a dat cu felul rigid de predare al Harvard ºi Princeton din Statele 1942 participã la Congresul douã forme pãtratice (1961), viitorul academician rãspundea profesorilor, dar ascultã la Berlin Unite. La Princeton i se propune Internaþional de Matematicã de Proprietãþile globale ale spaþi- cu uºurinþã la orice întrebare una din prelegerile matematice sã rãmânã, dar revine la catedra la Roma, iar în 1943 publicã Sur ilor Riemann cu o conexiune legatã de aritmeticã, stârnind ale lui Einstein, aflat atunci în de la Iaºi, conºtient cã numai les espaces connexion affine admiraþia inspectorilor veniþi în culmea gloriei. Întors la Iaºi, îi aºa îºi poate ajuta þara. La 1 et projective. În 1946 se afinã constantã (1963), control. În 1912, la examenul de dezvãluie Verei Myller nemulþu- octombrie 1929 devine profesor implicã în înfiinþarea Institutului Grupuri discrete în spaþiul încheiere a ciclului primar, care mirile sale ºi aceasta îi propune agregat la Catedra de geometrie de Matematicã al Academiei euclidian (1965), Lecþii de se þinea în comun cu toate ºco- sã-ºi pregãteascã doctoratul la analiticã ºi superioarã a Române, al cãrui director ad- geometrie diferenþialã (1968), lile învecinate, uimeºte comisia, Roma, cu Tullio Levi-Civita, unul Universitãþii din Cernãuþi, unde junct va ajunge în scurt timp. Geometrie diferenþialã globalã rezolvând problema la matema- din marii matematicieni ai timpu- avea sã predea timp de un Anul 1947 îi aduce o nouã (1973), Leçons de geometrie ticã prin cea mai simplã metodã. lui. La 5 noiembrie 1924, în faþa deceniu. În 1930 elaboreazã for- recunoaºtere, fiind numit decan differentielle, vol. IV (1975). La recomandarea dascãlului a 12 profesori prezidaþi de Vitto mula cunoscutã sub numele de al Facultãþii de Matematicã din Începând din 1969, Editura sãu se înscrie la Gimnaziul din Volterra, îºi susþine teza cu Metrica lui Vrãnceanu, dez- Bucureºti ºi onorat de Editura Academiei îi publicã Opera Vaslui, devenind primul copil de tema Sopra un teorema di voltând Teoria scufundãrii Academiei, care îi publicã matematicã, întregitã cu încã þãran din sat ajuns pe bãncile Weierstrass e le sue appli- unei varietãþi riemanniene Leçcons de géométrie differ- trei volume (1971, 1973 ºi liceului. S-a fãcut remarcat chiar cazioni alla stabilita, obþinând într-un spaþiu euclidian. În entielle. În 1948 devine 1977). În total, a publicat peste din primul an, profesorii neîn- maximum de puncte, 120. În 1932 publicã, în Buletinul Membru Corespondent al cetând sã se mire de logica sa 300 de lucrãri din toate ramurile acelaºi an îºi tipãreºte, la Roma, Facultãþii de ªtiinþe din Cernãuþi, Academiei Române, iar Agir îi geometriei moderne, dar ºi din impecabilã ºi de uºurinþa cu prima lucrare – Sui teorema di Conexions Affines Ilees aux publicã volumul Teoria relati- alte ramuri ale matematicii. care gãsea soluþiile nu doar la Weierstrass –, care îi va systemes de Pfaff, litografiazã vitãþii generale ºi teoriile matematicã, ci ºi la celelalte deschide calea spre viitoarele Cursul de geometrie diferen- unitare. Într-o succesiune anu- Recunoaºterea meritelor sale obiecte. În 1916 intrã în cursul descoperiri. În 1925 a revenit în þialã, primul studiu apãrând, un alã îi apar apoi: Transformãri incontestabile încã din timpul superior al aceluiaºi liceu, de- Italia, dând o originalã inter- an mai târziu, ºi la Paris, sub conforme neolonome (1949), vieþii e ilustratã ºi de faptul cã venind cel mai bun elev al aces- pretare a sistemelor mecanice titlul Sur le nombre des diffe- Asupra spaþiilor lui Cagan instituþii prestigioase i-au acor- tuia. Din cauza rãzboiului este neolonome, ce avea apoi sã-i rentielles d’un systeme de (1950), Lecþii de geometrie dat onorurile cuvenite, începând silit sã-ºi continuie studiile în poarte numele ºi sã fie amplu Pfaff. Conferenþiazã la Roma, diferenþialã (vol. II, 1951), cu Universitatea din Bologna, particular, absolvind în 1919, comentatã la congresele de în 1934, iar în 1935 la College Lecþii de geometrie dife- unde i-a fost înmânat în 1967 când promoveazã douã clase specialitate. Soluþia gãsitã era o de France ºi Institutul „H. renþialã (vol. I, ediþia a II-a, titlul de „Doctor honoris cauza“, într-un an. S-a înscris apoi la rezolvare ineditã pe plan mondi- Poincaré“ din Paris ºi la 1952), Asupra unei ecuaþii ºi continuând cu Academia Facultatea de Matematicã a al, fapt confirmat ºi de Comptes Universitatea din Praga. În 1936 aritmetrice (1953), Geometrie Peloritanã dei Pericolanti din Universitãþii din Iaºi ºi obþine Rendus, revista Academiei e invitat la Congresul de analiticã ºi proiectivã (1954), Messina (1968), Academia de bursa „Adamachi“, ieºind primul franceze de ºtiinþã, care i-a pu- Matematicã de la Oslo ºi pu- Gheorghe Þiþeica (1955), ªtiinþe din Belgia (1970) ºi pe listã, cu media 10. Dupã blicat articolul Sur les espaces blicã, la Paris, lucrarea Les Asupra unei teoreme echiva- Academia Regalã din Liege numai un an de studii devenise non holonomes. La 1 noiem- espaces nonholonomes et lente cu teorema lui Fermat (1972), care l-au ales membru cel mai bun student din universi- brie 1926 e numit conferenþiar leur applications mecaniques. (1956), Leçons de géométrie corespondent (prima) ori direct tate, iar la bibliotecã avea regim universitar de algebrã supe- În 1937 participã la primul differentielle (1957). Pentru de cadru didactic, putând împru- rioarã la Universitatea din Iaºi, Congres al Uniunii Matematice cele douã volume de lecþii de Membru. Înaltul titlu de „Doctor muta orice carte. În 1921, la funcþie în care va activa pânã la Italiene de la Florenþa, confe- geometrie, în 1952 primeºte honoris cauza” i-a fost acordat, sfârºitul anului al doilea, profe- 31 decembrie 1929. Între timp, renþiind la Roma, Neapole ºi Premiul de Stat, iar trei ani mai cu prilejul împlinirii a ºapte sorul Simeon Sanielevici avea la Congresul Internaþional de Bologna ºi creând Teoria uni- târziu Academia Românã îl decenii de viaþã, ºi de Univer- sã-i întãreascã acest statut, Matematicã de la Bologna tarã a câmpurilor gravi- alege ca Membru Titular. În sitatea ieºeanã, în amfiteatrele numindu-l preparator la analizã, (1928), spaþiile neolonome taþionale ºi electromagnetice. 1949 renunþã la funcþia onorificã cãreia fusese student. iar un an mai târziu, asistentul (spaþiile Vrãnceanu) sunt accep- La 1 noiembrie 1939 devine de director al Bibliotecii de Cornel GALBEN

18 iunie - iulie 2009 ateneu

Acum (adicã la mijlocul deceniului al Semnele de reuºitã au fãcut din Bacovia treilea) cînd vorbesc despre Bacovia, cei un argument, o pildã. Drept urmare, cînd ce se referã la el par convinºi cã e un poet un scriitor bãcãuan mai tînãr se lovea de definitiv consacrat. De aceea nu ezitã sã indiferenþa localnicilor, situaþia sa era ime- foloseascã vorbe mari. Astfel a procedat Constantin CÃLIN diat pusã în paralelã cu cea a poetului, autorul unui bilanþ cultural al anului 1928, în care a fost preþuit mai întîi la centru ºi secvenþa dedicatã Ateneului: „«Ateneul destul de tîrziu în oraºul lui. „Bãcãuanii – cultural», de sub conducerea D-lui G. scria mustrãtor un ziarist, recenzînd volu- Tabacaru, n-a dat nici o ºezãtoare mulþu- mul Alb ºi negru de Ion Luca (Ed. Cartea mindu-se sã-ºi scoatã cunoscuta sa revistã Reveniri Româneascã, 1933) – nu sînt dispuºi (…) lunarã, în care nemuritorul Bacovia presarã sã dea certificat de încurajare unui din cînd în cînd versurile sale atît de origi- cetãþean. Nici un profet nu ºi-a fãcut cari- nale”. (D. Mold., „Anul cultural”, în „Bacãul”, la Bacovia (2) erã în oraºul sãu natal ºi – desigur – 6, nr.45, 1 ianuarie 1929, p.3) Informaþia urmînd calea bãtutã în anonimat odinioarã era, sub mai multe aspecte, inexactã. de poetul Bacovia, d. Ioan Luca aºteaptã, Revista n-a apãrut nici ritmic, nici întreg Cazacu-Delarast va schiþa acelaºi gest. D-sa a citit cîteva poezii din volumul senin, verdictul criticii bucureºtene pentru anul; s-a oprit la numãrul triplu 6-7-8/1928, Mai mult, zelos, ca ºi cum chestiunea ar fi Plumb al marelui poet bãcãuan Bacovia, a ca concetãþenii sãi sã-i arunce o privire de iar Bacovia, în acest an, anul cãsãtoriei cu fost tranºatã, el eliminã uºoara ezitare a cãrui lipsã a scuzat-o”. (Asistent, „Bacãul admiraþie pentru lucrãrile sale literare”. Agatha Grigorescu, n-a publicat versuri în logodnicei poetului: „Asupra acestui volum, cultural”, în „Curentul Bacãului”, 5, nr. 192, („Bacãul”, 11, nr.292, 25 septembrie 1933, ea, ºi nicãieri, ci numai poemul în prozã nu mai insistãm; vom spune numai atît: 19 martie 1933, p.2) Chiar dacã aprecierea p.3) Exemplul lui Luca (ºi indirect cel al lui „Amãgire”. În schimb, cu douã volume noi «Bacovia» rãmîne cel mai mare poet mo- provenea, cum bãnuiesc, de la Agatha, Bacovia) va fi folosit ulterior ºi de I. I. ºi o reeditare, Tabacaru a fost productiv, dern al nostru, atît prin sinceritatea ºi con- persoanã influentã, faptul cã ziaristul o dã Stoican (care pãrãsise o promiþãtoare cari- lucru relevat corect mai departe: „Tiparul la densarea poeziei sale, cît ºi prin originali- ca generalã e semnificativ pentru schim- erã literarã pentru una judiciarã), într-un Bacãu n-a prea activat. Singur D-l Dr. Grig. tatea atît de caracteristicã a fondului ºi barea de opticã. Era nevoie însã ºi de alte articol de criticã virulentã a mentalitãþii Tabacaru ºi-a continuat activitatea sa formei poeziei sale, cu care a împodobit li- confirmãri pentru ca aceasta sã devinã locale, alcãtuit sub formã de scrisoare prodigioasã, scoþînd în editurã proprie: teratura noastrã”, afirmaþie care o contrazi- convingere. cãtre un coleg de-al dramaturgului ºi al Didactica, volum de 350 de pagini: cea pe cea a lui Mihai Ralea despre Tudor Una, ºocantã atît pentru cei ce aveau sãu, tînãr avocat, Aurel Popovici, care Principiile ªc[oalei] Active, vol. de 240 Arghezi. Cu iluzia cã aceastã judecatã de rezerve faþã de opera poetului, cît ºi, pro- debutase cu un roman: „… iatã gîndul meu: pag.; Pedagogia, vol. de 240 pag.; situare îi aparþine integral, G. ªt. Cazacu- babil, pentru cei ce aveau pãreri bune dacã vrei glorie ºi bogãþie nu-i aceasta (li- «Ateneul cultural» - revistã lunarã ºi Delarast o va reitera ºi în finalul articolului despre ea, a venit spre sfîrºitul deceniului: teratura – n.m.) calea la Bacãu. Aici lumea «Revista învãþãtorilor»”. Neaºteptat, exce- „Critici ºi autori” („Orizonturi noi”, 1, nr. informaþia cã Bacovia figureazã în are configuraþia sa specialã: axul vieþii este sul de consideraþie faþã de poet te face, o 3,4,5, august-septembrie-octombrie 1929), Larousse, o onoare mai mare decît a unui bodega din centru ºi clubul politic. clipã, sã crezi cã ziaristul ar fi putut fi o replicã datã lui Felix Aderca, care publi- premiu. Deþinãtorul ei nu era, cred, un Dacã simþi totuºi o chemare mare pentru ambiguu. Ironia e, însã, exclusã. Mai de- case cu o lunã înainte un portret literar cu admirator al acestuia, cãci dacã ar fi fost ar asta, mutã-te de la Bacãu. Altfel, dacã grabã ar trebui admis cã, nefiind familiari- titlu infamant: „Un poet al nebuniei” fi fãcut un oarecare tapaj. Or, n-a evidenþi- rîvneºti glorie ºi apreciere localã, vei pãtimi zat cu discursul critic, autorul bilanþului s-a („Adevãrul”, 42, nr. 13 965, 4 iulie 1929, at-o în chip special. A introdus-o printr-un cumplit […]. simþit încurcat în a gãsi cuvîntul prin care p.2: „Orice s-ar spune, Bacovia rãmîne cel articol în care vroia sã combatã o neglijenþã Îþi evoc exemplul altui «dublu» coleg al sã-ºi arate preþuirea pentru Bacovia ºi l-a mai mare poet modern al nostru”. (p.5) a administraþiei municipale ºi sã sublinieze nostru de aici de la Bacãu: Popa Ion Luca a adoptat pe cel mai tare: „nemuritorul”, care În anumite cercuri locale (îndeosebi cînd (lucru înþeles de puþini ºi atunci ºi azi) cã o scris o dramã de profunzimi shakespeariene. în limbajul omagial al epocii alterna cu sau în ele e prezentã Agatha), calificativul de colectivitate se legitimeazã în faþa lumii prin Teatrul Naþional l-a jucat cu mare suc- venea dupã „cel mai ales”, „marele” etc. „mare poet” însoþeºte numele lui Bacovia ºi valorile culturale. Tonul sãu e reþinut, de ces. A luat pentru «Iuda» preotul Luca pre- La Bacãu, ideea cã Bacovia e „mare în deceniul al patrulea. Evident, aceste cer- om care le bate obrazul celor din jur: miul suprem de una sutã mii lei, pentru arta poet” a introdus-o, într-un context delicat, curi aveau dimensiunile unor „bisericuþe”, „Am cãutat odatã în dicþionarul Larousse dramaticã. fãrã a-l numi, Gr. Tabacaru, protectorul însã datoritã presei „mitul” a cãpãtat o cir- ºi n-am dat peste oraºul Bacãu. Nici nu Socoþi dumneata cã s-a miºcat cineva la Bacãu? sãu, prin articolul „În dispreþul contimpo- culaþie din ce în ce mai largã. Dovadã a existãm. Adicã, e ca ºi cum n-am fi. Ai vãzut vreo manifestaþie publicã, vreun ranilor”, dar nimãnui nu cred cã i-a fost existenþei lui e urmãtoarea relatare (cam lit- Dar am gãsit altãdatã în acelaºi dic- banchet? greu sã ghiceascã la cine se referea. Dupã eraturizatã) despre primul festival al þionar la litera A, cã Alecsandri, poetul douã coloane în care a vituperat lipsa de Ei aº! Asociaþiei Licenþiaþilor Universitari din oraº, naþional al românilor [,] s-a nãscut la Dar sã fi fost vorba cã popa Luca (sec- reacþie a publicului românesc faþã de mize- þinut la 12 martie 1933: „D-l prof. Dr. Gr. Bacãu. ria în care au trãit Eminescu, Creangã, retarul organizaþiei judeþene a averes- Tabacaru dezvoltã conferinþa «Psihologia ªi iatã existãm. canilor – n.m.) a scos cîteva sute de voturi Macedonski, ªtefan Peticã ºi indiferenþa colectivã». Agatha Bacovia declarã cu o Într-o ediþie mai nouã, existãm fireºte ºi colegilor de breaslã faþã de situaþia celor în într-o mahala. gingãºie caracteristicã femininã poeme prin Gheorghe Bacovia, «marele poet Atunci sã vezi dumneata explozia clubu- viaþã, el întreba retoric: „Cine ºtie de sufe- evocatoare a[le] viselor dispãrute cu anii de român nãscut la Bacãu»”. (Marin Mareº, rinþa unui mare poet – despre care se lui ºi grandioase emoþii populare!” („La tinereþã. Poemele ei vin de departe, dintr-o „Alecsandri decapitat”, în „Curentul romanul unui coleg”, în „Bacãul”, 14, spune cã poezia nouã începe de la el ºi grãdinã cu frunze scuturate de vînt. Bacãului”, 6, nr.264, 5 august 1938, p.1) nr.730, 30 septembrie 1935, p.3) cãruia i se atribuie cea mai mare originali- tate ºi sinceritate? Admiraþia de la dis- tanþã? Mulþumim”. („Ateneul literar”, 1, [nr.5], iulie 1925, p.2) În chip expres, apre- cierea lui Bacovia drept „mare poet” o va Oratoriul lenei face, însã, la începutul lui 1926, scriind despre Scîntei galbene, Agatha Grigorescu. Iar afirmaþiile principale din comentariul Nu-i lucru mai rãu pe sã te faci cã faci, sã-þi placã mârlani maladivi ai muncii, ei, pãlmaºii lenei ºi nu artiºtii, sãu vor fi plagiate, peste doi ani, lucru lumea asta ca ºi în orice lume munca dar de la o distanþã laborioºii din lipsa ocaziei ºi aristocraþia ei - noi, singurii neobservat încã, de G. ªt. Cazacu- bunã, decât munca! Când nici respectabilã, asigurãtoare, curajului, din lipsa orizontului care deþinem suprema artã a Delarast. Sub pseudonimul G. Craiovida, Dumnezeu n-a muncit ci doar igienicã... o însingurare de a fi nelaborioºi, statici, lenei: lenea de a-þi fi lene! acesta þinea o rubricã de „Încrustãri”, adicã a murmurat câteva cuvinte ºi mãlãiaþã... sã fii tot numai un imuabili - voi, vinovaþii de ªi dacã vã vor zice cã anu- Lumea a fost gata. Aºa cã a cioc deschis cu penele nemuncã fãrã vinã, informa- de menþiuni succinte ºi ferme, pe coperta a me ce ar fi dacã n-ar mai munci treia a revistei „Cãminul nostru”. Îndatorat trecut direct la ziua a ºaptea, umflate-n plin de uraganul torii, trãdãtorii ºi iudele din cea importantã, singura care lenei, mãtãsos... ºi ca pe jenã ai lenei, întorceþi-vã-n nimeni ºi ar puturoºi toþi, sã nu faþã de Bacovia, el a încercat sã-ºi arate conteazã, odihnit fãr' de niºte muºte otrãvitoare sã forþã la nefãcutul cel preas- cãdeþi în capcana ãstui sofism. admiraþia prin cîteva fraze despre Scîntei obosealã cãci nici mãcar alungi în fiecare zi gândurile fânt, preafericit, cãci la Cã tot aºa cum, spre exemplu, galbene, în care reia ceea ce spusese Lucrarea nu e o muncã. bolnãvicioase, cumplite, început a fost Cuvântul ºi în constituþia Suediei stã Agatha Grigorescu. Comparînd volumul cu ªi ce poate fi mai rãu decât mlãºtinoase - ale muncii! Cuvântul era Nefãcut, era înscris dreptul la nemuncã la precedentul, aceasta remarcase: „Ca ºi în munca? Doar sã te prefaci cã Un câine-n lanþ sã fii, în Lene cotropitoare - înapoi la fel întotdeauna s-or gãsi mult Plumb, regãsim nevroza, melancolia sub- o placi, sã-þi pui în cap mii de lanþul luptei fãrã milã, pe viaþã nemuncã! mai mulþi bolnavi de muncã tilã ºi muzicalitatea distinctivã a d-lui rogojini, câte una pentru ºi pe moarte contra muncii! ªi pânã la urmã ºi lenea e Bacovia”. („Ateneul cultural”, 2, nr.15, având toþi nevoie ca de o fiecare piele a lenei pe care o Un câine ºi-un tigru pe o muncã - una acaparantã, oglindã, ca de un lot martor 1962, p. 253) Iar autorul Simfoniilor de îmbraci cu atâta dum- zãpezi, tigrul lenei rãgind epuizantã, abrazivã - o de noi - puþinii eroi necunos- searã repetã dupã ea: „Ca ºi în Plumb, nezeiascã voluptate?! ªi înhãmat la un marº biruitor, meserie nobilã în care s-au regãsim nevroza, melancolia subtilã ºi când a mânca e o muncã, ºi a marºul morþii ºi al sângelui: dat doctorate ºi s-or mai da, ºi cuþi ai lenei, noi care nici mã- muzicalitatea distinctivã poeziei baco- dormi e o muncã, ºi a visa e o moarte muncii! poate cã vremea premiului car nu ne-am organizat încã viene”. („Cãminul nostru”, 3, nr.1-2, ianuar- muncã, când chiar cuvântul Puturoºi din toate þãrile - Nobel pentru lene nici nu-i într-o Internaþionalã sau mã- ie-februarie 1928) Agatha Grigorescu îºi „muncã“ ne e luat de la slavi uniþi-vã! Nu-i mai lãsaþi sã ne departe, dacã azi se dã pen- car un sindicat al nemuncii... încheia comentariul în mod ritos, cu urmã- ºi nu conservat de la romanii copleºeascã, sã ne fure ce- tru pace - cãci lenea-i pace, Dar ºi când ne vom scula toarea concluzie: „Vom spune numai atît; „noºtri“, la fel cum „a gândi“ e avem mai drept ºi mai sfânt! pacea supremã! Care îºi are noi, oropsiþii lenei, noi, mimii cã D-l Bacovia e un mare; poate cel mai de la maghiari, cã pânã ºi Când „vinovat e tot fãcutul ºi ºi ea apostolii ºi martirii ei ºi osândiþi ai muncii, pe mulþi mare poet modern al nostru, atît prin sin- gândul muncii e-o muncã la sfânt doar nunta, începutul“, poate chiar un Vatican ce-ar vom popi - noi, stând într-un ceritatea ºi condensarea poeziei sale, cît ºi fel de obositoare ca munca voi doar nimica nefãcând trebui sã îl canonizeze pe cot ºi dând cu tifla Soarelui, prin originalitatea de fond ºi formã, prin însãºi, atunci ce rost sã te lãsaþi deoparte tot ce nu-i tor- legionarul acela neîmblânzit, Soarelui ºi umbrelor noastre care a reuºit sã dãruiascã literaturii noastre mai prefaci cã eºti un Iuda al poare, delãsare, zãcut, para- legionarul de fier al lenei, cel o poezie adevãratã ºi caracteristicã. Perso- Lenei preacurate?!... zitism, scuturaþi-vã de ulti- care a ales ºtreangul mai bine pe Pãmânt, pânã ºi ele parcã nalitatea sa creatoare ºi-a marcat un mo- Tu, Lene ºi nemuncã sfân- mele scame jegoase de decât ruºinea sã-ºi moaie sin- prea obositoare pentru noi de ment bine definit în evoluþia poeziei lirice tã, dragostea, patima mea muncã, de-odatã cu ultimele gur posmagii. Apostoli, ºi nu când le tot privim... cã ºi priv- româneºti”. (loc.cit., p.256) Însuºindu-ºi-o, cea mai greu de atins, de urme de bicisnicã vinovãþie-n maniaci, cã avem ºi noi cozile itul ãsta e o muncã!... chiar ºi sub aspectul punctuaþiei, G. ªt. pãstrat! ªi e atâta de frumos faþa lor, a bicisnicilor actanþi ºi noastre de topor, clãcaºii ºi Valentin IACOB iunie - iulie 2009 19 interviu

– Domnule Ciurdea, sunteþi Teodor Ciurdea (Austria): nãscut în zonã, la o aruncã- turã de sãgeatã de Bacãu. Cu ce gânduri v-aþi apropiat de casã? – Aducerile aminte sunt „Aducerile aminte cutremurãtoare pentru mine, pentru cã, într-adevãr, m-am nãscut ºi am trãit într-o zonã splendidã, aici, în apropiere de Teatru. Din nefericire sau, ce de fapt ar fi trebuit sã fac de Piatra Neamþ, în Moldova. Este poate, din fericire, dupã cum prima datã pentru a accede la al doilea pas pe care îl fac în spunea Alexandru Lazãr, nu am performanþã. Moldova ºi, din fericire, tot la intrat. A urmat o altã pregãtire, – Tot rãul a fost, cum se Bacãu, unde sunt la al doilea asiduã, dar pentru Facultatea spune, spre bine, întrucât concert la Filarmonica „Mihail de Drept din Iaºi, unde am nu-mi închipui cã experienþa Jora“, de astã datã într-un susþinut un examen la fãrã de solist în corul Operei nu recital. Primul a fost cu orches- frecvenþã. Între timp am fost v-a folosit la examenul de tra dirijatã de maestrul Ovidiu profesor de muzicã la mine în admitere, ce v-a propulsat Bãlan, un recital foarte frumos sat ºi într-o comunã vecinã, direct pe locul întâi… ºi foarte reuºit, de care am fost deoarece chiar dacã nu mã – Într-adevãr, cei trei ani de realmente încântat, iar acum gândeam la ea, o fãceam cu început la Opera din Bucureºti îmi îndrept din nou gândul cãtre plãcere, pe deasupra cântând ºi au fost o experienþã extraordi- aceste locuri, pentru cã este un în formaþia de muzicã uºoarã a narã pentru mine, în primul rând gând permanent de a realiza ºi Clubului din Bicaz. Iniþierea o pentru cã am avut parte de un a face câte ceva în aceastã avusesem încã din liceu, unde mare, un imens dirijor de spe- zonã. Paºii m-au purtat, pot sã împreunã cu alþi colegi am con- cialitate, maestrul Stelian Olariu • Carmen Cretzu - Iacob spun, în toatã lumea, nu numai stituit formaþia de muzicã fiind ºi acum, în ciuda vârstei, pe continentul european, dar uºoarã „Magnificii“, cu care, mai dirijorul corului de la Opera mi-am dat seama cã, de fapt, ales în vacanþe, ne întâlneam ºi Românã. Am avut, atunci, Înstrãinarea pentru cei în mijlocul cãrora m-am organizam seri de dans în sat ºi ocazia sã cânt în mari specta- nãscut, am trãit, am învãþat nu în satele din jurul Dochiei. cole, alãturi de artiºti excepþio- am avut posibilitatea sã le pot – Dat fiind acest început, nali, de la care am avut foarte de toatã ziua prezenta munca mea de ani n-aþi încercat sã deveniþi cu multe de învãþat, cum ar fi întregi, sã le pot aduce la adevãrat magnific în muzica Nicolae Herlea, David Cu fiecare miºcare crizicã simþi cum se formeazã un nou corp cunoºtinþã câteva din tainele uºoarã? Ohanesian, Magda Ianculescu, al rumânului nostru pus pe adaptare. Pe îmbogãþire, convertire, muzicii. Sunt, deci, foarte fericit – M-a deturnat fratele meu, Valentin Teodorian, Cornel duplicitate, mistificare, nemuncã, multe alte pancarte ºi obsesii. ºi foarte bucuros cã mã reîntorc care e tot cântãreþ de operã. Stavru, Viorica Cortez, Renata Dar cel mai avansat corp rumânesc e Cuvântul. Pe stradã, pe pe plaiurile natale, Bacãul fiind, Dupã ce a urmat ªcoala Scoto, Maria Chiara, Mateo net, ziar liber, televiziune beatã sau de otavã, verbul e mai la cum bine aþi spus, la o azvârli- Popularã de Artã din Piatra Manuguera, Corneliu Murgu… îndemâna oricui decât tot-de-una... Cu cât lipseºte comunicarea turã de sãgeatã de Piatra Neamþ, a susþinut un examen Aceastã întâlnire directã pe cu atât noul „organ” prolifereazã în Republicã. Înstrãinarea face Neamþ. Dorinþa mea este ca, în de admitere în corul Operei scenã, plus activitãþile din stu- haina ºi sufletul contemporanului meu, tot mai cuvântat ºi con- viitor, împreunã cu alþi colegi de Române din Bucureºti. A intrat denþie ºi angajamentul pe care sumat. Strãinul îmi este jumãtate familiar, jumãtate instituþiona- ai mei, care sunt nãscuþi în ºi, dupã ce m-a vãzut de mai mi l-a oferit doamna Carmen lizat, figurã deasã pe sticlã ºi online. Devii complice cu Piatra Neamþ sau în Bacãu, ori multe ori cântând, m-a întrebat Dobrescu la Teatrul Muzical fizio(g)nomiile noi din mass-media, cu personajul ei, Cuvântul, de în jurul acestor localitãþi de de ce nu încerc ºi eu. I-am spus Braºov m-au ajutat sã fac paºi spusei cã dã vina pe Meursault. Dacã ar fi sã guste kira, tradiþie culturalã, sã realizãm o cã nu doresc sã fac acest lucru, înainte în meseria mea, sã am Ianuloaia, din infernul de astãzi ar zice despre îngerii de pãmânt permanenþã a unor recitaluri, a dar în cele din urmã am susþinut deja o experienþã pe care am ºi de apã autohtonã cã se ascund, în faþa legii, de foame, nu ca unor spectacole cu colegii noºtri un examen, însã pentru corul fructificat-o din plin, dupã 1986, artiºti, cine mai citeºte Kafka!?, ci ca multe glasuri cu multe de aici, sã avem o legãturã Operetei. N-am intrat, dar am când, în urma celor douã mari încãperi, mai atente la birocraþia evoluatã enorm faþã de comu- solidã, de fapt, în promovarea concurat încã o datã, fiind premii de la Concursul nism. Sã fi sosit trufandaua peste mãri ºi þãri carpatine în cel mai muzicii nu doar în Moldova, ci ºi acceptat în corul Operei, unde Belvedere, m-am stabilit la adânc cerc din infern? Asta nici Ianuloaie nu poate ºti, dupã ce a în România ºi în strãinãtate. am avut posibilitatea sã rãmân Viena, devenind cetãþean al învãþat cum se cuvine limbajul „trupului” K. Nici cã mai vrea sã Ceea ce mã face sã fiu foarte trei ani ºi sã fac un studiu Austriei. meargã la proces. Dar cine se mai încumetã sã-L batã dracul pe încântat ºi foarte, foarte temeinic al teoriei solfegiului ºi – N-aþi fugit, cum se maestrul voroavei, sosit în administraþia românã cu cele 12 munci bucuros de aceastã idee ºi de a muzicii, în general. Cum do- zvonise… ca în piaþa re-publicã a lui Rabelais of Creangã. Kitsch-izat. reîntâlnire este cã cel puþin rinþa mea de a urma o facultate – Eu n-am fost un azilant Ne-ar trebui un Freud de fier ca sã încremeneascã sfinþii, cu jumãtate din componenþii nu m-a pãrãsit, ea s-a reactivat politic nici atunci, nici acum ºi toate rudele lor de vãzduh ºi de apã din topul milionar/ist, fiindcã orchestrei de la Bacãu sunt foºti imediat ce am reîntâlnit, în niciodatã! Mi s-a oferit ºansa sã fatalitatea aiasta de basic instinct e mai drac decât Acriviþa, colegi de la Academia de Bucureºti, o fostã colegã de rãmân, însã mi-am iubit ºi îmi scoþând afarã pânzele lui Dali, pe Sade ºi tot coºmarul lui kir Muzicã bucureºteanã, colegi liceu, studentã la IEFS. M-am iubesc þara ºi ori de câte ori am Brucan pe 20 de ani, lepãdaþi de Satana, ca noi toþi, dar nu cine foarte serioºi, cu care pot rea- reapucat de sport, întrucât la posibilitatea revin cu mare ºtie ce. Merg micile apocalipse prin Republicã dupã numãrul celor liza spectacole frumoase. liceu eram un bun atlet ºi un plãcere în Moldova, dupã mine intraþi în usr, unde se trezesc ca „rãmãºiþele zilei”. Sã facã tocmai – Vorbiþi cu prea multã bun handbalist, ºi am dat douã cea mai frumoasã regiune a scriitorii recurs la destin? Tocmai ei, care se scãldã în vise ca în patimã despre muzicã pentru examene la Facultatea de lumii. Pânã la urmã, poþi sã ai tu judecãþile de valoare, slobode prin þarã, potrivite sau nu cu „ca- a nu vã întreba, care a fost, de Educaþie Fizicã, unde, ca un castele în Spania, dar casa racterul” strãinului. Trecut demult de propria conºtiinþã. S-a fost fapt, drumul dumneavoastrã fãcut, înaintea mea se trãgea pãrinteascã ºi locurile natale, plictisit de exerciþiul cu el însuºi, vrea sã pipãie sânul ºi peisajul spre ea. Cum de a ajuns sã vã linia. Cred cã destinul are o unde ai vãzut lumina ºi ai cres- forþã mare în viaþa noastrã ºi în cut, unde îþi întâlneºti prietenii, exotic. De aceea intrã în intimitatea poienului. Cu înlocuitori. robeascã? a mea, în mod special. Nein- vecinii, cunoscuþii, colegii de Pegasul îl poartã peste ego/u chiar ca pe Sân Ilie peste pivniþele – A fost foarte interesant. Eu trând la Institut, profesoara mea liceu ºi de facultate, rãmân cele crailor de curte. Numai cã ce se vede literatura ca lux, ceea ce nu m-am gândit niciodatã cã voi de canto din Capitalã m-a sfãtu- mai dragi ºi, cu atât mai mult, vrea sã spunã sorã cu moartea. Crepuscul anonim, mai mult ajunge cântãreþ de operã ºi cã voi face muzicã, dorinþa ºi gân- it cã trebuie neapãrat sã încerc nu uit de unde am plecat. cadavru decât rege, mai mult reclamã decât cultura. dul meu fiind îndreptate iniþial la Conservator, Academia de Vreau, dimpotrivã, sã mã întorc Altãdatã, Rubliov gãsea Cuvântul dupã muþenie, acum scri- cãtre teatru. Am învãþat la Muzicã de azi. M-am hotãrât, în mereu, sã mã reîntâlnesc aici itorul român aflã o realitate ºi dã de alta, îl ajutã ºi blogul ºi Bicaz, la Liceul teoretic, secþia sfârºit, ºi am intrat pe primul loc, ºi, alãturi de colegii mei, sã ofe- „cãlãuza” prin zona literarã unde are loc ºi calul ºi cãlãreþul. Se umanistã, ºi pasiunea pentru cu media 9,33. Dupã aceea rim concerte, sã ne împãrtãºim pune chiar problema agentului-scriitor, în aceste creºteri ºi teatru m-a apropiat de Teatrul totul a mers din plin, am avut o noutãþile legate de muzicã, sã descreºteri de situaþii, unde talentul ºi caracterul sunt cultivate Tineretului din Piatra Neamþ, evoluþie, sã spunem aºa, pro- ne împãrtãºim experienþa ºi sã separat. În ce priveºte criticul literar, nu trebuie doar sã întâmpine alãturi de actori renumiþi azi, gresivã în timpul studiilor, încã ne dãm mâna atât în România, cartea, ci ºi sã aibã un dragon, care sã înghitã hârtie. actori mari, actori de forþã ai din vremea studenþiei obþinând cât ºi în strãinãtate. Visãtorilor de „litere” le trebuie un mormânt ca sã poatã învia în României, care jucau în acel numeroase premii internaþi- – Foarte mulþi dintre cei vremuri aºa de favorabile frivolitãþii ºi superficialului. Sunt ºi lip- timp acolo, cum erau, spre onale. Aºa se face cã, la plecaþi au, cel puþin la siþi de zei, spune judele tânãr, de întâmpinare, din moment ce exemplu, Miticã Popescu, absolvire, eram deja solist la început, o perioadã extrem de operele au, pentru el, înþelesul în rai, adicã la revista patronului. Constantin Cojocaru, maestrul Teatrul Muzical din Braºov, fiind dificilã de acomodate cu þara Mã tem cã rolul Cuvântului e azi de sacrificat într-un spectacol Cornel Nicoarã, care ºi în apoi acceptat de Opera din de adopþie. Dumneavoastrã pentru putere. Pentru orice putere. Sã vinã pe meleagurile noas- prezent este în teatru, Bucureºti ºi, începând cu 1986, cum aþi trecut de la reperto- tre de ieri în ale scrisului vreun paludism, cu toate fructele pãmân- Alexandru Lazãr º.a. Am luat când am luat douã mari premii riul naþional la cel vienez? Cu tului prin textele noastre, numai bune de verdeaþã ºi rãcoare?! lecþii de actorie, m-au introdus, la Viena, începând colaborarea ce aþi început? Vasãzicã, în vremuri de crizã, o faptã ne/bunã, e mai bine sã de fapt, în tainele acestei cu instituþii muzicale presti- – Din fericire ºi pot sã vã întrebãm Cuvântul sau sã-l facem trufanda, pe modelul meserii ºi am susþinut, imediat gioase din Europa ºi din afara spun cã existã o fericire, noi am Caragiale, pânã la Cãpãþânã? dupã absolvire, douã examene ei. Peripeþiile, dupã cum vedeþi, avut parte, înainte de revoluþie, Viorica RÃDUÞà de admitere la Academia de sunt lungi, dar s-a ajuns la ceea de o programã analiticã extraor-

20 iunie - iulie 2009 interviu

vienez, cu paºaport austriac. ªi – Nu, cu excepþia unei deplaseze, sã mai asculte cum spun asta pentru cã, deºi am perioade foarte scurte, la se cântã Mozart ºi la Salsburg, fost student la Academia de început, în 1986, când am avut, ºi la Viena, ºi la Berlin, ºi la Muzicã, angajat în corul Operei într-adevãr, un angajament. Roma, ºi în altã parte, nu numai ºi apoi ca solist al acesteia, nu Dupã aceea mi-am luat soarta la tine acasã. Sigur, Verdi ºi sunt cutremurãtoare“ am reuºit sã obþin acel nenoro- în mâini ºi, deºi e mai greu, e Wagner poate sunã bine aici, cit de buletin de Bucureºti în mult mai frumos sã fii artist invi- dar numai pânã la un punct, timpul respectiv, care sã-mi tat. Am ºi experienþa unui anga- pentru cã dacã faci comparaþie ofere cel puþin comoditatea de jament fix într-un teatru, dar dinar de bunã, care ne-a obligat cu ce se cântã în altã parte, vei simt foarte, foarte atras, în afarã a-mi aranja altfel viaþa. N-am acesta presupune sã faci un sã ne facem un repertoriu din observa rapid care e lucrul cel de Mozart, de Verdi ºi, în gene- avut, deci, aceastã ºansã, în anumit repertoriu, sã fii obligat diverse genuri ale muzicii, inclu- mai bun. Ca ºi în economia de ral, de muzica italianã. Asta, schimb, direct cu buletin de ca dimineaþa, la prânz ºi seara siv din muzica naþionalã. ªi e piaþã, unde preþul poate fi la fel, bineînþeles, nu înseamnã cã nu satul Dochia, am fost invitat sã sã fii în cadrul instituþiei ºi sã normal sã fie aºa, pentru cã ºi cânt, cã nu mã pregãtesc sau dar niciodatã calitatea nu va fi la mã pronunþ dacã sunt de acord depinzi în bunã mãsurã de fel. academiile de muzicã din nu sunt atras ºi de un Wagner, director, care decide dacã este sã obþin cetãþenia austriacã. ªi – Dupã câte observ, aþa vã Austria ºi Italia îºi croiesc pro- de un Alban Berg sau de un de acord sau nu ca tu sã ai o eu n-am spus nu, cã nu trebuia trage mai mult spre profeso- grama tot în funcþie de interese- Stravinski, de un Musorgski de colaborare într-un concert sau sã spun nu, însã consider cã rat decât spre un angajament le lor. Spre deosebire de unii muzica de camerã – Schubert, un spectacol. Eºti, cu alte dintre studenþii acestora, eu am am avut noroc. Asta, bineînþe- stabil. De fapt, aþi ºi încercat Schumann – unde se aflã, de les, nu înseamnã cã un paºa- cuvinte, legat de mâini ºi de avut ºi o experienþã în ceea ce fapt începuturile fiecãrui cân- picioare ºi tocmai de aceea am câte ceva cu un studiou par- priveºte muzica universalã, ini- port te face mai fericit sau cã te ticular de canto, aºa cã nu pot tãreþ. Sigur, dorinþele sunt face altfel, cu atât mai mult cu preferat sã fiu artist invitat. O þiere care pânã la un punct mi-a unele, mari, însã realitatea este astfel de ipostazã e avanta- sã nu vã întreb: care au fost folosit foarte mult. Dar trecerea cât cei de acolo, pot sã am eu 4-5 rezultatele acestuia? alta. Spre exemplu, eu nu mã cetãþenii ºi paºapoarte, tot de joasã ºi din punct de vedere mea într-un oraº cultural puter- – Da, am avut aceastã idee. îndepãrtez niciodatã, în pofida naþionalitate românã mã consi- financiar ºi din cel al artistului, nic, într-o citadelã a muzicii Am fondat un studio privat de faptului cã prin pregãrire ºi prin derã. Din fericire sunt un artist pentru cã una este sã te scoli la mondiale m-a fãcut sã-mi canto la Viena, în cadrul cãruia voce sunt un cântãreþ de operã, român, iar artiºtii români, cel ora 9 ºi sã te duci la repetiþie, fie corectez din mers foarte, foarte au studiat foarte mulþi cântãreþi de muzica concertantã ºi de puþin pânã acum, au fost ºi sunt cã vrei, fie cã nu, ºi alta sã te multe lucruri ce nu fuseserã din strãinãtate ºi prin interme- cea de camerã. Întotdeauna foarte bine cotaþi în strãinãtate, trezeºti la unu, când nu ai spec- prea bine învãþate în þarã. ªi aici veþi gãsi, deci, în repertoriul tacol. diul lui am organizat douã sem- am avut ºansa sã întâlnesc mai ales cei din domeniul vocal meu sau în cadrul programului având o mare trecere, întrucât, – Dincolo de lejeritatea inarii internaþionale de muzicã, oameni deosebiþi, care au meu de pe parcursul unui an ºi oferitã de acest statut, nu cre- în cadrul Centrului Cultural de la învãþat ori i-au avut colegi pe spre deosebire de alte situaþii, unul, douã, trei recitaluri de lied. ne ajutã limba, de facturã latinã, deþi cã el e, totuºi, o armã cu Ambasada României la Viena, unii din cei mai mari compozitori Când nu cânt cu orchestra, ci douã tãiºuri? Nu vi s-a întâm- în care am promovat în primul ºi muzicieni din strãinãtate. Nu care ne face sã ne adaptãm doar acompaniat la pian, eu plat sã nu aveþi angajament o rând muzica româneascã. întâmplãtor, Mozart este pentru foarte rapid ºi foarte bine la îmbin liedul cu opera sau chiar perioadã chiar mai îndelun- Rezultatele au fost extraor- mine ca un Dumnezeu, iar la toate operele, indiferent cã e opereta, pentru cã astfel poþi sã gatã? dinare, deºi financiar eu am Viena am avut posibilitatea sã vorba de opera italianã, satisfaci mai multe gusturi ale – Cum v-am spus, acest cânt 350 de concerte Mozart. ªi francezã, germanã sau rusã. suportat toate cheltuielile. publicului. drum este ºi greu, apãrând pe vã rog sã mã credeþi cã nu e Pot afirma cu certitudine cã tot Extraordinar a fost ºi faptul cã – Reacþia publicului o parcurs destule probleme, inclu- deloc uºor ca în þara de baºtinã ce am fãcut la Viena ºi în artiºti de talie internaþionalã ºi simþiþi dupã fiecare concert siv sãptãmâni ºi luni întregi a genialului compozitor sã poþi Austria în materie de spectacole colegi de ai mei au participat la sau recital. Care a fost, însã, când nu ai nici un angajament. sã-i cânþi opera (concerte, ºi concerte a fost bine receptat, aceste douã seminarii, alãturi reacþia exigenþilor critici mu- Asta nu te împiedicã însã sã nu mese, arii de operã, operã). Pe fiind chiar sprijinit de public, de studenþi sau chiar ca profe- zicali de la Viena? studiezi, sã nu te perfecþionezi, mine m-a învãþat foarte mult, m- care a rãmas încântat ºi atras sori ºi ca studenþi, fiind de-a – Cred cã ar fi mult mai uºor sã nu înveþi un alt repertoriu, sã a ajutat, de fapt, sã depãºesc de evoluþia mea artisticã pe dreptul încântaþi de muzica sã vã trimit copii dupã articolele nu te pregãteºti pentru alte un anumit nivel, care deºi era scenã. Sper sã meargã înainte româneascã ºi de poezia din din ziarele vieneze ºi austriece, lucruri. În plus, ai deseori ocazia unul bun, era totuºi de început. acest lucru, pentru cã mã simt România, pentru cã în aceste pentru a vã convinge cã, în ce ca, atunci când nu ai un anume Când ai ocazia sã asculþi alte bine acolo, mã simt ca la mine concerte muzica a fost combi- mã priveºte, am avut noroc. Nu angajament la o operã, un anu- orchestre, alþi dirijori, sã probezi acasã ºi chiar aº putea spune natã cu poezii de Blaga ºi pot sã neg cã nu am avut ºi cri- mit rol sau o serie de specta- tu însuþi un alt repertoriu, nu poþi Eminescu traduse în germanã. tici proaste – au fost câteva –, cã am douã case, una la Piatra cole, sã faci muzicã de camerã decât sã înveþi în permanenþã ºi dar nu totdeauna eºti conectat Neamþ ºi una la Viena. Sigur, nu sau vocal simfonicã, ori chiar Am avut, atunci, o deschidere mi-ar face o mare plãcere ca de 20000 de volþi. Noi nu sun- e aºa de uºor sã pendulezi între pedagogie. Sunt, e drept, un pic foarte bunã, dar din pãcate a odatã sã împãrtãºesc din expe- tem maºini, un artist putând aceste douã case, dar cred cã comod din fire, dar când cineva trebuit sã renunþ la ea, întrucât rienþa mea, rezultatã în urma într-o searã sã aibã o evoluþie timpul care va veni o sã mi-l doreºte sã fie ocupat, este ocu- cei ce m-au sprijinit, inclusiv colaborãrii cu mari muzicieni ºi splendidã, iar în alta sã rezolve aºez în aºa fel încât sã am pat. Pânã în momentul de faþã Televiziunea Românã, nu au profesori din Austria, Germania, profesional un concert, salvând vreme de reîncãrcare sentimen- am preferat sã rãmân artist invi- mai perseverat. E pãcat cã nu Italia ºi din alte þãri ale lumii. o stare incomodã. Am fost talã în satul Dochia, la Piatra tat ºi pentru cã acest fel de înþelegem nici acum cã, în – Dupã câte ºtiu aveþi un acceptat de vienezi de prima Neamþ ºi în Moldova, dar ºi timp angajament m-a fãcut sã vãd Occident, România e o þarã repertoriu destul de extins. În datã, acordându-mi-se cetãþe- de a-mi desfãºura activitatea în lumea, sã o colind, sã am con- care trimite în primul rând valori ce roluri vã simþiþi cel mai nia la „merite speciale“ ºi sunt mod normal în Viena ºi nu tact cu o multitudine de culturale ºi cã numai aici putem bine ºi, în afarã de Mozart, de mândru de asta, pentru cã am numai acolo. orchestre ºi de dirijori, de colegi fi comparaþi cu adevãratele va- ce compozitori vã simþiþi mai impresia cã sunt singurul român – Aveþi un angajament de breaslã, care m-au fãcut sã lori, nu cu tractoare ºi oþel, care des atras? care, cu buletin de satul Dochia, anume cu vreo instituþie cul- învãþ multe. Dacã, peste un oricât ne-am strãdui noi, nu vor – Din pãcate, vocea mea de a fost fãcut direct cetãþean turalã vienezã? timp, gândul mã va duce spre atinge aºa repede perfor- bas e o voce frumoasã, dar decizia de a mã stabili într-un manþele de acolo. În schimb, ingratã, pentru cã eºti obligat sã teatru, o voi face, deºi acelaºi valoarea umanã datã de acest cânþi în foarte multe opere, însã gând mã va putea duce, even- pãmânt, fie cã e vorba de marii în care rolul tãu nu este întot- tual, spre pedagogie, care mi-ar poeþi, actori sau muzicieni, e o deauna principal ºi, vrând- place ºi mai mult, având în valoare perenã ºi trebuie mult nevrând, trebuie sã accepþi ºi acest sens ºi o experienþã ce ar mai bine sã o valorificãm. angajamente cu roluri ceva mai putea fi valorificatã. Regret, de – Aveþi perfectã dreptate, mici. Pentru mine însã, aºa cum pildã, cã în România sunt profe- dar deºi nu sunteþi singurul au spus-o ºi alþi cântãreþi mari sori care nu fac nici un voiaj de care afirmã acest adevãr, înaintea mea, nu existã roluri documentare ºi de studiu, nu se mici ºi roluri mari, ci artiºti mici guvernanþii noºtri se pare cã bat pentru procurarea parti- au în permanenþã alte ºi alte ºi artiºti mari. Poþi, bunãoarã, sã turilor ºi rezolvarea celorlalte faci dintr-un rol mic, cum ar fi preocupãri. Pânã când ei vor lucruri, împreunã cu rectorii sau înþelege cu adevãrat ce tre- Scarafucille, din Rigoletto, sau decanii academiilor respective. buie promovat ºi ce nu pentru Fernando, din Travatore, o De când mã ºtiu eu, în facultate a intra, în sfârºit, în Europa, creaþie aparte, un rol excepþio- soprana cântã aceeaºi arie, va mai curge destulã apã pe nal, ºi poþi sã faci o catastrofã basul la fel, baritonul aceeaºi dintr-un Filip, din Don Carlos. melodie. Or, nu se poate aºa gârla dâmboviþeanã, însã asta Revenind la întrebare, eu sunt ceva! Muzica este extrem de nu ne împiedicã sã vã aºtep- un muzician ºi nu mã consider vastã, are o gamã extraordinar tãm în continuare pe scenele un specialist într-o anume de mare ºi nu poþi sã dai acelaºi noastre ºi sã vã dorim sã fiþi direcþie, ci un muzician care pantof 43 sã-l încalþe mai multe acelaºi mesager al culturii este deschis la orice gen de persoane, pentru cã unul are un româneºti peste hotare! muzicã, împãrtãºind cu cea mai picior mai mare ºi unul mai mic, – Voi reveni oricând cu mare plãcere ºi muzica clasicã, nu? Apoi, consider cã în cadrul plãcere ºi nu mã voi da eu bãtut ºi muzica contemporanã, ºi pedagogiei lucrurile trebuie alt- cu una, cu douã! muzica romanticã. Pot, în fel orientate, cã maeºtrii care A consemnat schimb, sã vã destãinui cã mã • Marius Crãiþã Mândrã sunt ar trebui sã se mai Cornel GALBEN iunie - iulie 2009 21 comentarii

Un intelectual se formeazã ºi prin legi nedrepte. Cu riscul de a ºoca unii asimilarea iniþialã a prejudecãþilor me- credincioºi, îndrãznesc sã spun cã diului, societãþii ºi familiei sale ºi ulterior Moise, Buddha, Iisus, Mahomed au fost întâmpinã dificultãþi în a se debarasa de ºi ei, în acest sens precis, figuri ale «in- ele, dacã va reuºi cu adevãrat. Oricât de Vasile SPIRIDON telectualului», mediatori între universal ºi cultivat ar fi, oricât de instruit ar fi fost în legea cetãþii“ (Ibidem, p. 346). mari universitãþi, chiar ºi strãine, el va Politicul ºi economicul reprezintã trebui, pentru a se debarasa de astfel de douã forme distincte ale Puterii, dar ele prejudecãþi, sã lucreze critic asupra lui Tentaþia se aliazã din ce în ce mai mult pentru a însuºi, asupra zestrei culturale ºi edu- se întãri reciproc sau separat. caþiei pe care le-a primit, dar, în acelaºi Intelectualul are rolul de a înþelege ºi timp, sã respecte principiile deontologi- universalizãrii descrie procesualitãþile politicului ºi eco- ce. Intelectualul este un creator ºi un nomicului ºi de a gãsi o breºã prin care transmiþãtor de simboluri culturale, dar democratic, de dreptate, de pace, uma- duc treptat înspre abstractizare, pe când sã se poatã face separarea lor pentru a emite ºi un discurs în spaþiul public ºi nitar ºi cu tot ceea ce va cere ideologia politicianul este un om de acþiune. Or, institui o altã formã de Putere, care este politic. Pe aceastã bazã, am putea momentului. Anumiþi politicieni sunt acþiunea, prin definiþie, nu este univer- aceea a culturii, chiar dacã va fi mai mult spune el, pentru a încerca sã-ºi dimi- capabil sã poarte un asemenea mesaj salã, ci particularizantã. simbolicã decât realã. Puterea culturalã nueze prejudecãþile, trebuie sã fie fidel universalist, dar rolul politicului nu este Intelectualii sunt totodatã membri în nu poate avea ºanse sã producã un deontologiei, adicã spiritului critic. A fi în primul rând sã exprime universalul, ci întregime ai societãþii lor de origine sau oarecare efect decât dacã aceastã clasã intelectual înseamnã a fi un cercetãtor particularul. Cadrul vieþii politice este de apartenenþã ºi cetãþeni ai lumii, prin a intelectualilor se globalizeazã. Este o înzestrat cu spirit sceptic ºi critic, punând statul-naþiune, adicã o entitate cu fron- faptul cã sunt interesaþi de ceea ce se potenþialitate realã, dar greu realizabilã, mereu în chestiune ideile ºi credinþele tiere bune stabilite ºi prin urmare sarcina petrece în lumea întreagã. Astfel, ei pot întrucât intelectualii sunt individualiºti primite de-a gata în cadrul comunitãþii. politicului este de a proteja nu numai pa- fi critici acerbi ai propriilor lor guverne, ai prin naturã ºi, în general, împotriva Dupã lungi deliberãri interioare, anu- trimoniul, dar ºi interesele societãþii, ale valorilor iluziilor ºi miturilor propriei soci- gândirii de grup. Trebuie sã se iveascã la miþi intelectuali aleg sã-ºi asume valorile naþiunii lor. Caracterul universalist apare etãþi ºi prin aceasta ei sunt fideli vocaþiei orizont circumstanþe excepþionale pentru comunitãþii, alþii sunt permisivi influ- ca intelectualii sã se mobilizeze în grup, enþelor strãine. Iatã ce afirmã un cunos- ca o legitimare a unor lucruri care nu intelectualilor generici într-o oarecare sunt întotdeauna convingãtor spuse mãsurã, adicã având grija manifestatã întrucât majoritatea lor formeazã o con- cut sociolog francez, Gérard Leclerc: trapondere la adresa Puterii. „Ca toþi oamenii anului 2000, intelectualii dacã nu sunt ambalate într-o expresie pentru universal: „Oricare i-ar fi legãturile universalistã. Prin natura sa, politicul nu cu societatea de origine, cu legile cetãþii, Douã tendinþe contradictorii caracteri- sunt în mãsurã sã vadã lumea întreagã zeazã ethosul, modul de viaþã ºi de a de la fereastra magicã a televizorului. În exprimã universalul. Discursul universal intelectualul este un mediator al univer- al unui om politic poate fi contrazis salului. Normele la care se referã sunt gândi al intelectualilor. Pe de o parte, plus, spre deosebire de ceilalþi oameni seriozitatea care poate sã ducã la spiritul au la dispoziþie Biblioteca Babel. Una din oricând de discursul universalist al unui normele raþiunii mai mult decât normele alt om politic ºi acest lucru ar pãrea, la republicii sau decretele tiranilor. În acest necondiþionat al cãii cele drepte ºi chiar funcþiile lor – care îi apropie de ziariºti ºi la pavoazarea ei, cãci intelectualul care explicã de ce mulþi dintre ei sunt prima vedere, valabil ºi în cazul celor- sens, Socrate este o figurã ambiguã a lalte dezbateri de idei. Numai cã planul intelectualului: a trãit dupã legile raþiunii, coabiteazã cu politicul ºi deci ºi cu adevãraþi ziariºti – este sã fie paznici Puterea. Acest fapt duce nu numai la (gatekeepers) ai informaþiilor ºi ideilor; cotidian al intelectualilor este con- dar a acceptat sã moarã dupã legile respect faþã de Putere, dar poate dege- mijlocitori culturali, uºieri ai ideologiilor, fruntarea ideaticã, dar o confruntare cetãþii. El, un Drept, a acceptat sã se nera ºi în fanatism. O altã tendinþã, care portari ai simbolurilor. Stabilesc un între discursuri de tip universalist care plece în faþa cerinþelor mortale ale unei este opusã, este ironia criticã, de care a echilibru între vechi ºi nou (plasându-se dat dovadã cu mari riscuri Salman de obicei de partea noului). Separã ideile Rushdie când a scris Versetele satanice. legitime de ideile periculoase, trec ino- Spiritul ludic, cu regulile lui laxe, poate vaþiile culturale prin strecurãtoare ºi resping noutãþile strãine pe care le sã cadã, în ochii anumitor persoane ºi socotesc subversive, între ºtirile emise îndeosebi în ochii credincioºilor, pe de agenþiile de presã ºi revistele în care panta deriziunii ºi a profanãrii. îºi publicã opiniile informate ºi analizele Dacã þinem cont de acest aspect al – adesea pentru uzul intern al lucrurilor, intelectualii nu riscã deloc sã intelectualitãþii – opereazã un decodaj meargã înspre gândirea în sens unic. cultural, o descifrare a evenimentelor Dar pot, printre altele, folosindu-se de prin intermediul cãreia asistãm la condiþii care par a fi considerate pe despãrþirea aspectelor importante de moment utopice, sã creeze spaþiul pro- cele secundare, a universalului de par- pice pentru exerciþiul toleranþei, care ticular“ („Mondializarea culturalã. Civili- este cea mai politicã dintre toate virtuþile. zaþiile puse la încercare“, Chiºinãu, Ed. Sau, încã, exercitarea spiritului demo- ªtiinþa, 2003, p. 350). cratic situat la întretãierea dintre etic ºi Astfel, intrã în discuþie problema rela- politic. Ultimele fraze ale cãrþii lui Gérard tivismului cultural: ceea ce pentru unii Leclerc sunt cum nu se poate mai opti- constituie o prejudecatã, pentru alþii miste, dar ºi naive în îndemnul lor: reprezintã o valoare identitarã. Naivi- „Poate cã a venit vremea sã scriem ºi sã tatea de a lua de bune absolut toate val- rãspândim un «manifest mondialist», un orile etnocentriste trebuie sã fie corec- manifest mondial al intelectualilor, un tatã de influenþa cosmopolitã. Pentru a manifest al intelectualilor mondialiºti. înlesni aceastã confluenþã, trebuie anihi- Acest manifest ar începe sau s-ar termi- late anumite dogme de ambele pãrþi, na cu o propoziþie de genul: «Intelectuali întrucât intelectualii sunt totodatã con- din toate þãrile, uniþi-vã!» Dacã este însã structorii ºi destructorii identitãþii colec- adevãrat cã o stafie – a mondialismului – tive. Sunt constructori în calitate de ide- bântuie planeta, atunci trebuie sã creãm ologi, în sensul apartenenþei individuale o internaþionalã a intelectualilor (s.a.)“ ºi colective – pe baza miturilor funda- • Carmen Cretzu - Iacob (Ibidem, p. 362). mentale ºi legitimatoare ale comunitãþii – la grup, la societatea respectivã. Dar sunt ºi destructori în calitatea lor de Cum vorbim, cum scriem cercetãtori, de critici ai iluziilor unui ade- vãr istoric transcendental, deci mitizat Ironia... normei sau ideologizat ºi adeseori sacralizat al acestei identitãþi. Celebrul Arnold Toynbee considera Suntem tot mai grãbiþi, ne obiºnuim cu jumãtãþile/ sferturile fãcând aluzie la celebrul „succesuri“. Pericolele sunt douã: încã din 1934 cã intelectualitatea repre- de mãsurã, ne mai ºi plângem de aceasta ºi ne ajustãm rea- pe de o parte, riscul de a se generaliza forma greºitã, prin zintã o categorie de mediatori culturali, litatea dupã proiectele noastre, oricât de machiavelice ar fi. frecventa citare a cazului respectiv (oamenii nu au totdeau- mai precis spus, de mediatori între civi- Din nefericire, ne batjocorim propria limbã, siluind-o prin nãs- na rãgazul de a asculta pânã la capãt conþinutul discuþiei, lizaþii, ei apãrând în orice comunitate cocirea de „cuvinte“ ori prin importarea de anglicisme fãrã a pentru a-i descifra registrul ironic), iar pe de altã parte, îºi care încearcã sã rezolve problema plãti vreo taxã. (Înþeleg prin taxã, aici, acceptarea de cãtre face loc credinþa cã dacã nu toate, atunci majoritatea sub- adaptãrii la cadenþa unei civilizaþii mai vorbitori a termenului respectiv, prin utilizarea în împrejurãri stantivelor de genul neutru din limba românã prezintã puternice la care este anexatã cu forþa variate, care sã-l acrediteze mãcar ºi provizoriu.) desinenþa -e la plural. Cã aºa stau lucrurile ne-o dovedeºte sau pe care o ia drept model în mod liber Am ajuns în acest 2009 aproape de vârful campaniei de situaþia din învãþãmânt: vorbind despre înscrierea în clasa a consimþit. Intelectualii trec graniþele con- slãbire a normei lingvistice, mai precis a obiºnuinþelor noas- IX-a, un reprezentant al Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi fluenþei culturale ºi sunt niºte hibrizi pen- tre de a folosi limba românã. E vorba de luarea în rãspãr a Inovãrii folosea mereu forma „profile“, când DOOM1 (1982) ºi dulând între tradiþie ºi modernitate, 2 xenofilie ºi xenofobie, identitate ºi alteri- acesteia ºi, în consecinþã, de inducerea în eroare a noastrã, DOOM (2005) admit doar pluralul „profiluri“. tate. vorbitorii de bunã-credinþã. Zic ºi eu odatã cu ziaristul invocat în notiþa de faþã: „Mi se Desigur, politicienii de prim rang sunt Sã mã explic: într-un ziar central, cineva îl amendeazã pe strânge inima când aud persoane instruite fãcând greºeli de ºi ei intelectuali ºi pot fi purtãtori ai unui un politician de marcã al nostru, care a spus „serviciuri“, în gramaticã elementarã“. mesaj cu valoare universalã, un mesaj loc de „servicii“, fãrã a sesiza cã acesta se exprima ironic, Ioan DÃNILÃ

22 iunie - iulie 2009 aniversare

Al. Sãndulescu, membru al Uniunii Scriitorilor, istoric ºi critic literar, editor ºi memorialist, s-a nãscut la 13 iunie 1929 în Al. Sãndulescu – 80 Pleºeºti – Podgoria, judeþul Buzãu. A absolvit Liceul „Regele Ferdinand” din rarã”, „România literarã”, „Viaþa Al. Sãndulescu a fost atras de asemenea Râmnicu Sãrat între 1940-1948, apoi Româneascã”, „Luceafãrul”, „Jurnalul lite- de opera lui Liviu Rebreanu, publicând o Facultatea de Filologie a Universitãþii din rar”, „Adevãrul literar ºi artistic”, „Ateneu”, Bucureºti (licenþa în 1952), unde i-a avut „Introducere în opera lui Liviu Rebreanu” unde în anii ’70 a susþinut rubrica „Fiºe de (1976) ºi un studiu despre „Pãdurea profesori pe G. Cãlinescu, Tudor Vianu, Al. istorie literarã”. Rosetti, Iorgu Iordan. Lucreazã mai întâi ca spânzuraþilor” (2002). O altã preocupare a A debutat în 1958 cu monografia istoricului literar a fost eseistica lui Paul redactor la Editura de Stat pentru Literaturã „G.Topîrceanu”, urmatã de „Delavrancea” ºi artã pânã în 1958, când i se desface con- Zarifopol din care, între 1971 – 1998, a fãcut (1964, 1970), „Duiliu Zamfirescu” (1969), sã aparã mai multe ediþii. tractul de muncã din cauza dosarului, tatãl acestuia consacrându-i mai multe studii ºi Dupã 1989, Al. Sãndulescu s-a afirmat ºi sãu aflându-se în închisoare ca deþinut ediþii. Pentru volumul „Scrisori inedite” politic. Din 1963 ºi pânã la ieºirea la pensie, (1967) a primit premiul „B.P. Hasdeu” al ca memorialist cu volumul „Efectele dosaru- în 1997, este cercetãtor, ºef de sector la Academiei Române, iar pentru întreaga lui «dalmaþian»” (1995) ºi „Operaþie pe cord Institutul de Istorie ºi Teorie literarã „G. ediþie a corespondenþei (1984 – 1985), pre- deschis” (2002), dar ºi prin studierea genu- Cãlinescu”. Între 1991-1996 a fost redactor miul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. Au lui. Volumul sãu „Memorialiºti români” ºef al „Revistei de istorie ºi teorie literarã”. urmat o serie de culegeri de studii ºi arti- (2003), se aflã acum la ediþia a doua sub interpreta o operã, pãstrându-i atmosfera ºi În 1972, obþine titlul de doctor în filologie cu cole, precum „Citind, recitind” (1973), titlul „Întoarcere în timp. Memorialiºti particularitãþile stilistice, intrând în arcanele o tezã despre literatura epistolarã, publicatã „Continuitãþi” (1976), „Portrete ºi analize li- români” (2008). ei ºi, totodatã, distanþându-se de ea, cât ºi în volum cu acelaºi titlu. A colaborat la terare” (1982), „Constelaþii literare” (1998), Paginile de mai jos sunt concludente atât pentru respectul de care scrisul s-a bucurat numeroase periodice, precum „Gazeta lite- „Acele puncte lucii” (2004). pentru arta istoricului literar de a rezuma ºi ºi continuã sã se bucure în breaslã. Constantin Beldie Despre literatura (fragment)

epistolarã Prin 1962, Tudor Vianu îmi vorbea de „tip arþãgos ºi ritos, gata sã-i sarã capsa din senin, Constantin Beldie (1887-1954), un fel de om de din iarbã verde, dar numai pe pricini transcen- casã al lui Tudor Arghezi, fost secretar de redacþie dente”. Un portret mai conturat este al lui Ion Discipol al lui George Cãlinescu, la „Noua Revistã Românã” ºi la „Ideea europeanã”, Trivale (Iosif Netzler, evreu din Piteºti, criticul lite- sub a cãrui îndrumare trebuie spus, încã bãrbat verde la cei aproape 70 de ani, amator rar clasicizant al „Noii Reviste Române”, care a dealtminteri, cã a început sã de petreceri ºi de vin bun, care se lãuda cu amante murit pe front în 1916): „tânãr înalt, uscãþiv, lucreze ca cercetãtor în colectivul ºi þinea de multã vreme un jurnal, ce-i lãsase pro- ochelari «pince-nez», de miop cu ochii lui obosiþi de istorie ºi teorie literarã al fesorului, prin cele câteva fragmente citite, o foarte de lecturi, aparent timid, dar sigur pe sine”. Mihail Academiei, Alexandru Sãndulescu bunã impresie în 1949-1950, ºi apãrut la Editura Sorbul se înfãþiºeazã ca un caz paradoxal. vine sã ia în considerare, primul la Albatros, dupã o jumãtate de veac. Dramaturgul a rãmas „un om simplu ºi comun, ca noi, într-o exegezã recent apãrutã, Pentru generaþiile tinere ºi nu numai pentru ele, un primitiv, ca un incult”, dar capodopera lui, cazul literaturii epistolare, valori- Constantin Beldie este ca ºi necunoscut. S-a nãs- Patima roºie, jucatã ºi la Paris, „este opera unui ficând lucrurile într-un spirit, care ar cut la Bucureºti, unde a învãþat la liceele „Sf. Sava” cerebral cu dispoziþii proprii ºi furnizor de emoþii fi fost desigur pe placul fostului sãu ºi „Gh. ªincai”. Fire prin excelenþã boemã, „antiint- tari, nu departe de ale lui Aug. Strindberg”. maestru. Îngrijirea unei ediþii de electualist”, rãmâne de douã ori repetent, însã ºi Surprinzãtor de negativ se aratã nonconformistul Scrisori inedite ale lui Duiliu trece examenele în particular. Lucreazã ca învãþã- Beldie, care avea deschidere spre modernism, faþã Zamfirescu, întreprinsã de autor în tor prin judeþele Prahova ºi Râmnicu Sãrat, ca de Adrian Maniu, în care mulþi au fost dispuºi sã 1967, pare a-i fi deschis interesul funcþionar la un laborator de analize medicale, iar identifice, pe bunã dreptate, „copilul teribil” al lite- pentru corespondenþa particularã a din 1908 pânã în 1916, ca secretar de redacþie la raturii române, „zburdând de capul lui ºi dând cu scriitorilor noºtri din secolul al XIX- „Noua Revistã Românã” a lui C. Rãdulescu-Motru, tifla formulelor de artã oficialã ºi academicã”. În lea ºi a-l fi determinat pânã la urmã • Al. Sãndulescu, în 1969 fiind cel mai apropiat colaborator al directorului. figura celui ce scria pe atunci Salomeea ºi Balada sã încerce a o cuprinde într-o tolierilor luaþi în cercetare, se con- Acum urmeazã ºi cursurile Facultãþii de Filozofie ºi spânzuratului, malignul memorialist vedea un „indi- prezentare de ansamblu. Cu volu- figureazã expresiv, în aproape Litere pe care o absolvã în 1912. Este epoca în vid dubios cu braþe lungi ºi moi atârnând leneºe în mul Literatura epistolarã, operã fiecare caz, câte un portret moral, care traduce din simboliºti ºi parnasieni francezi jos, ca la un personaj tragicomic, care primeºte criticã de maturitate, în care ori- în mãsurã a rivaliza uneori cu ace- pentru editorul ºi librarul Alcalay, când îl cunoaºte palmele, din teatrul clasic de pãpuºi”. Îl acuzã apoi entarea sigurã a istoricului literar se lea implicate de obicei în creaþia pe Urmuz, ale cãrui deprinderi nonconformiste, ne de oportunism (?!) pentru evoluþia lui ulterioarã îmbinã fericit cu intuiþiile semnifica- personajelor de roman. Regizor de încredinþeazã ºi C. Beldie, nu se împãcau cu spre poezia tradiþionalistã, în cadrul cãreia, se ºtie, tive ale eseistului, Alexandru efect, cu punerea în paginã a amã- funcþia de magistrat. Paralel, începând din 1913 Adrian Maniu a devenit o personalitate. Oarecum Sãndulescu izbuteºte sã dea o nuntelor anecdotice revelatoare, pe pânã în 1947, la pensionare, este profesor de contradictorii sunt opiniile lui C. Beldie despre Nae lucrare fundamentalã în materie. care le descoperã în scrisorile limba românã la o serie de licee din Bucureºti, se- Ionescu, pe care-l cunoscuse, de asemenea, la Dupã un capitol de delimitãri teore- unuia sau altuia din scriitorii studiaþi cretar de redacþie la revista „Insula”, scoasã de Ion „Noua Revistã Românã”, „pe atunci un þigãnos de tice, în care pune accentul, cu o de el, autorul este totodatã ºi un fin Minulescu, mai târziu, la „Cuvântul”, ºi din 1919 golan, levantin isteþ ºi ros de ambiþii”, în a cãrui înþelegere modernã a problemei, comentator, care ºtie totdeauna ce pânã în 1930, la „Ideea europeanã”. Va fi apoi ascensiune socialã femeile (suspuse ºi „bãtrâne”) pe valoarea de „autenticitate” disociaþii trebuie fãcute sau ce director la Societatea „Reforma socialã”, care au jucat un rol determinant. Filosoful e când stâlp prezentatã de corespondenþa par- relaþii sunt de stabilit. Într-un capitol edita, printre altele, „Arhiva pentru ºtiinþã ºi reformã de cafenele „ratat înainte de vreme”, când „omul ticularã a scriitorilor, cu implicaþii de final, intitulat Destinul scrisorii, socialã”, condusã de Dimitrie Gusti, cam pe tuturor împrumuturilor ºi improvizaþiilor”, când „jurnal psihologic” sau chiar de „jur- Alexandru Sãndulescu ajunge la nedrept ponegrit în Memorii, ºi la Editura Cultura „inteligenþã asimilatoare, ingenioasã ºi de aceea nal de creaþie”, autorul schiþeazã formularea unor concluzii, din care Naþionalã. cuceritoare, compensând cu prisosinþã, ba chiar expeditiv, într-alt capitol, o istorie a se cuvine sã citãm mãcar una, Primul contact cu lumea literarã l-a avut C. întrecând inteligenþele noastre medii, ale celor de genului epistolar, pentru a se opri rezumând pertinent însuºi rezulta- Beldie la „Noua Revistã Românã”, publicaþie la «galerie». Mai fiecare propoziþie conþine un sâm- în sfârºit, demonstrativ, în al treilea tul exegezei efectuate. „Dacã Ion antipoporanistã, antisãmãnãtoristã, eclecticã, bure de adevãr, dar mai complexã ºi mai aproape capitol din partea introductivã, la Heliade-Rãdulescu sau Nicolae receptivã la creaþia tinerilor scriitori din aºa-zisa de realitate, pare a fi ultima. La o examinare cât de exemplul spectaculos a trei mari Bãlcescu sunt posibili eroi de ro- „ºcoalã nouã” (simbolistã). Fondurile erau puse la cât atentã, constatãm cã în istoria literaturii române epistolieri, de tipuri diferite: man, deduºi din bogata lor cores- dispoziþie de însuºi C. Rãdulescu-Motru, care, deºi au intrat, la niveluri diferite, desigur, mai mulþi din- Doamna de Sévigné, Voltaire ºi pondenþã, Mihail Kogãlniceanu ºi i se pãrea plafonat în domeniul artei (ceea ce nu tre colaboratorii „Noii Reviste Române” decât cre- Flaubert. În capitolele pãrþii a doua, Alexandru Odobescu se proiec- prea se confirmã totdeauna), a fost pentru tânãrul dea prea parcimoniosul C. Beldie. care constituie ºi contribuþia pro- teazã ei înºiºi în pagini ce nu mai secretar de redacþie „bãrbatul prea înþelept, prea Trecând la scriitorii de la „Ideea europeanã”, priu-zis ineditã a cãrþii, se ana- au nevoie sã fie retopite. Cele mai bun, prea cumsecade ºi prea îngãduitor cu tinere- memorialistul e mai sumar, acordã, în mod exage- lizeazã sugestiv corespondenþa «delectabile» scrisori ale lui tul”, dascãl pe lângã care a ucenicit pânã la primul rat, numeroase pagini lui Emanoil Bucuþa, pe care-l particularã a unui numãr de Caragiale trebuie apreciate în con- rãzboi mondial. Colaboratorii, crede C. Beldie, nu supraliciteazã numindu-l „unul dintre cei mai de patrusprezece scriitori români din textul Momentelor, aºa dupã cum se dovedeau a fi toþi de soi ºi prea puþine nume au seamã poeþi ºi prozatori ai noºtri” ºi Corei Irineu, secolul al XIX-lea: Nicolae ºi Iancu ale lui Duiliu Zamfirescu vor trebui supravieþuit. Aº spune da ºi nu. Dacã un Emil Isac autoarea, pare-se talentatã, a volumului Scrisori Vãcãrescu, Ionicã Tãutu, Ion puse în cumpãnã cu ciclul sau Ion Trivale ºi chiar N. Davidescu ºi Felix bãnãþene (ce ar trebui recitit), iubitã în tainã de Heliade-Rãdulescu, Nicolae Comãneºtenilor. Nu am confundat Aderca sunt, fireºte, scriitori de al doilea raft, nu poetul deja pomenit ºi ceva mai pãmânteºte de Bãlcescu, Mihail Kogãlniceanu, nici o clipã documentul cu opera de acelaºi lucru s-ar putea spune despre Mihail infatigabilul Don Juan – secretar de redacþie, care Vasile Alecsandri, Alexandru ficþiune, ci am dorit sã depistãm Sorbul ºi mai ales despre Adrian Maniu ºi Nae îºi recunoaºte vina de a fi împiedicat dragostea Odobescu, Titu Maiorescu, Mihai punctele de similitudine ºi interfe- Ionescu. Pentru memorialistul nostru, Emil Isac dintre „muza gracilã ºi excelentissimã a «Ideii Eminescu, Ion Creangã, Ion Luca renþã între cele douã zone, care este un modernist „emfatic ºi lãbãrþat”, Ramiro europene»” ºi Emanoil Bucuþa. Cora Irineu, încã Caragiale, Delavrancea ºi Duiliu indicã delimitarea unor teritorii Ortiz, „agent plãtit al expansiunii italiene” (?!), dar foarte tânãrã, s-a sinucis, motivul suspectat fiind Zamfirescu. Din inteligentul decu- aparþinând artei, ºi nu izvoarelor ºi specialist în opera lui Dante, un excelent cola- aceastã dezamãgire sentimentalã. Printre colabo- paj realizat de Alexandru bibliografice”. borator al lui G. Coºbuc la traducerea Divinei ratorii de marcã ai „Ideii europene” este consemnat Sãndulescu, cu cele mai edifica- (1973) Comedii, pe care a revizuit-o. N. Davidescu i se ºi Nae Ionescu, de care tocmai am vorbit. toare elemente de text ale epis- Dinu PILLAT pare lui C. Beldie plicticos ºi monocord, F. Aderca, Al. SÃNDULESCU iunie - iulie 2009 23 ateneu

Premiul Revistei ATENEU la cea de a XXVI-a Lãcrãmioara Loredana Beleacov ediþie a Concursului Naþional de Poezie ºi interpretare criticã a operei eminesciene „Porni Luceafãrul…“, Botoºani – Ipoteºti, 06–07.06.2009 Literatura ºi societatea

Existã, probabil, o explicaþie a faptului cã e greu ca societatea posedã niºte valori în care crede ºi pentru romanul sã se dezvolte (competitiv afarã) în România. care luptã. Dar, cum spuneam, societatea noastrã e mai Nu este vorba câtuºi de puþin de talentul scriitorilor, degrabã o adunãturã de indivizi ce gândesc, fiecare în deoarece talente am avut ºi avem cu duiumul. Nu mai parte, la binele sãu. Nu s-au coagulat acele „valori Daniela - Maria ºtiu cine, parcã Eugen Uricariu, deplângea, sau mai comune” în care ea sã creadã ºi pentru care sã lupte. Varvara degrabã presãra o undã de dispreþ faþã de romancierii Desigur, „valorile comune” sunt blamabile, sunt mizer- români (de parcã el n-ar fi), pentru faptul cã noi nu avem abile, fac dintr-o societate o lume care atârnã de ceva, un Tolstoi. Nici nu-i nevoie sã avem un Tolstoi, dar de însã fãrã aceste valori în care se crede, societatea e ce nu avem scriitori care sã pãtrundã fãrã probleme în inertã, merge înainte fãrã sensuri, fãrã þel, iar rezultatele aºa zisa „literaturã universalã”, adicã pe piaþa cãrþii din ne sunt cunoscute. Deoarece nu existã un simþ al soci- De profundis toatã lumea, nu? (Desigur, nu e vorba de o întrebare etãþii, ea nu are impuls spre ceva, nu are motoare. Ea retoricã, dar e totuºi prefãcutã: nu cred cã romancierii existã doar deoarece existã indivizi mulþi ºi co-existenþa În cochilii strâmte - utere diforme români nu ar avea, odatã traduºi, un succes cel puþin lor civilizatã trebuie reglementatã de legi. Aveam aºadar se zbate înfricoºat urletul naºterii mele; moderat pe piaþa cãrþii de aiurea, numai cã ei nu prea un Parlament care legifereazã, un Senat, Justiþie, unde eºti, moarte? - îi strig sunt traduºi). Eu cred cã lucrurile ce se scriu într-un Poliþie, armatã, industrii, agriculturã ºi toate celelalte, dupã fiecare zvâcnire ce mã contureazã, roman reprezintã o confruntare cu lumea în care trãieºti. adicã toate acele elemente care din exterior ne fac sã dar ea mã azvârle mai aprig Iatã-l pe Nabokov, se confruntã cu trei lumi. A fost apre- pãrem o societate. Dar cum nu existã valori ale ei, de limba de ceas care încearcã ciat în Rusia încã de când a debutat, iar marea con- morale sã zicem, ea nu e coezivã intern ºi apar sume- sã-mi înghesuie timpul în vene; sacrare o primeºte dupã ce publicã Lollita, în urma denie de racile. Una e cã valorile spirituale, valorile cul- rãnire continuã cu pas cadenþat, scandalului generat de carte. Ia sã fi scris un român turale nu pot fi receptate, încât nici nu pot fi privite de lãsând urme cleioase cartea aceea ºi s-o publice în România! Existã la noi societate ca valori. Deoarece nu existã valori sociale de pe nou ºlefuitele punþi; acea „moralã publicã” activã care sã blameze o carte? natura credinþei, nu existã þeluri ale societãþii ºi atunci sub fiecare bocanc mã târãsc Nu. Iatã niºte valori ale societãþii, niºte valori în miºcare, nici alte valori nu pot propãºi, chiar dacã apar, deoarece sã-mi vãrs clipele îmbibate de viaþã; deoarece Lollita a produs scandal, a produs reacþia sunt resorbite în inertul lipsei de þel. E un tablou destul ceasuri prea multe ºi din ce în ce mai mari societãþii, care apoi a analizat ce ºi cum, ºi-a schimbat de sumbru, dar cred cã el conþine o bunã dozã de adevãr. se cãscã înaintea mea, optica, a evoluat. Dar societatea româneascã? Cum ea Dar sã fac ºi niºte presupuneri la un mod ceva mai ca niºte guri de prãpastie, nu posedã acele nuclee, acele rezerve „morale” (sau de concret, deºi se stricã din generalitate, din totalitate. Sã la fiecare deschidere-a pleoapei; altã naturã), e cu totul inertã, încât scriitorul care scrie zicem cã avem o societate care crede strict într-un set sã mã nasc? sã mai stau? practic nu scrie pentru nimeni: cine sã recepteze ce de valori. E chiar habotnicã în privinþa respectãrii lor. Trupul meu penduleazã vrea el sã spunã? Inertã, societatea nici nu evolueazã Atunci scriitorul, dacã unele din acele valori îi par ret- între cântec ºi somn, durere – extaz; într-un sens sau altul, ci doar urmeazã un mers general rograde sau silnice sau simple prejudecãþi prosteºti, o sevã subþire ºi purpurie se prelinge al lumii mari. Nu pot exista mari creatori în lipsa acestei impuse de tradiþie, le atacã. Nu la modul programatic, de pe acele timpului pe podele, confruntãri, pentru cã scriitorul propune niºte valori ce desigur, dar, ca scriitor, este dator, asta e meditaþia scri- împuþinându-mã, astfel, înainte de a mã naºte… nu se confruntã cu alte valori (cele ale societãþii), iar val- itorului, sã vadã lumea din jur, s-o evaluez ºi sã scrie orile propuse de scriitori n-au cum fi receptate, cãci nu despre ea, iar atunci când ea îi apare în neregulã, asta existã punctul de sprijin al pârghiilor confruntãrii. se va simþi îndatã. Pentru cei habotnici, scrierea va Valorile propuse cad pe un sol arid. Cine se uita la Trecerea echivala unui atac. Se vor lua „mãsuri”, vor avea loc dis- exegeza privind pe Nabokov, vede îndatã profunzimea cuþii, incriminãri etc. Oamenii vor lua atitudine din per- pe silabe receptãrii atât în Rusia, cât ºi în SUA. Existã o judecatã spectiva valorilor respectate de ei ºi literatura va intra ºi ea nu e pur literarã (deºi e ºi aºa ceva), ci e o jude- atunci într-un þinut viu, va deveni la rândul ei un þesut viu Am fost azvârlitã în existenþã catã a cãrþii pornind de la valorile societãþii. La noi nu al societãþii, mai mult decât un þesut, cãci literatura e o dându-mi-se un trup, existã decât o ternã criticã pe temeiul literaritãþii cãrþii, formã de conºtiinþã, dar care nu foloseºte aforismul ºi fãrã sã mã întrebe cineva deoarece nici criticul, la rândul sãu, exponent al soci- stilul moraliºtilor, ci utilizeazã viziuni despre lumea dacã îmi place, dacã mã doare, etãþii, nu dispune de o „moralã”, de un punct de per- înconjurãtoare. Nu viziuni ca ale sfinþilor, dar destul de dacã mã înfricoºeazã spectivã din care sã judece. În felul acesta, literatura moartea ce se uita cu jind noastrã nici nu poate intra în confruntarea cu alte litera- aproape de viziunile profeþilor, în caz cã vom cãdea de pândindu-mi scâncetul, turi, deoarece atunci când strãinii se uitã la receptarea acord cã profeþilor nu li se arãta îngerul, ci ei profeþeau apoi paºii, literaturii noastre, n-au cum sã se intereseze de ea, pornind de la datele concrete ale unei societãþi, dându- lacomã de o nouã gustare. pentru cã nu vãd cã scriitorii ar propune ceva. Nu vãd ºi seama de relele ce se vor amplifica în timp, încât pro- Stau ºi acum pe o margine de gând nici o confruntare dintre scris ºi societate, încât îºi zic: feþia ar fi o „cãinare”. Atunci, ºi scriitorul e un soi de pro- tot întrebându-mã „aici nu e nimic de ascultat, deoarece nu se spune fet, deoarece el pleacã tot de la constatãri asupra lumii cine e cel care îºi asmuþea glasul nimic, e o literaturã vidã: amnarul ºi cremenea nu se în care trãieºte, de la o viziune asupra acestei lumi ºi de ca sã mã înveþe mai repede izbesc ca sã iasã scântei”. Ori, cine citeºte un roman, multe ori pune degetul pe ranã, iar în caz cã posedã trecerea pe silabe prin viaþã… vrea sã ºtie cã în el existã ceva, existã nu doar acele acel har special, poate face ºi previziuni: nu logice, ci generalitãþi reluate de mai toþi epigonii marilor scriitori, previziuni ce ies din miºcarea personajelor, care imitã ci vrea sã vadã cum un om, scriitorul, se confruntã cu oamenii pe scena cãrþii, scenã ce la rândul ei imitã Acedie moravurile, cu morala, cu izbânzile ºi neizbânzile, cu scena lumii. Scriitorul, dacã posedã suficientã putere de prejudecãþile, cu inhibiþiile societãþii în care trãieºte. Dar pãtrundere, va duce massa relelor ce macinã o soci- Vine o vreme – ºi acum a ºi venit – cum societatea noastrã e informã, inertã, confruntarea etate pânã la ultimele consecinþe, iar aceste consecinþe a tãcerii peste cuvinte; aceasta, atunci când reuºeºte sã aparã (e greu ca din ultime înseamnã o viziune despre prezent, dar în idei încremenite în cuiburi interiorul ei „mãmos”, bazic-centripetal sã reuºeºti s-o acelaºi timp e o prefigurare a viitorului. Ar fi sã ne de minþi îngheþate, „critici”), e oricum resorbitã în non-receptarea generalã. amãgim, dacã am crede cã societãþile omeneºti vor ca sã iasã la ivealã, Un lucru ar trebui de la sine înþeles. Nabokov e doar o ajunge sã fie perfecte. Nu vor fi niciodatã. Ele sunt vor fi nevoite sã se lase sfãrâmate excepþie, o excepþie produsã de secolul în care a trãit: grupuri de oameni adunate sub un stindard, sub o logis- sub ciocane ºi dãlþi însângerate. s-a confruntat cu mai multe societãþi. Altfel, romancierul ticã, sub o mentalitate. Dar toate acestea se aflã într-o aparþine unei societãþi anumite, aceea în care a crescut miºcare continuã. Scriitorii sunt acei oameni care nu se Sinele înveºmântat de când s-a nãscut, în care s-a format, pe care o mulþumesc cu valorile tradiþionale, ei întrevãd în spatele în cãmaºã de geruri cunoaºte, a cãrei culturã îl impregneazã. Un român valorilor constrângerile ºi cautã sã scape ei înºiºi din ele scapãrã în abis poate deveni, e drept, romancier american, dar trebuie ºi, prin acest demers, cu vremea vor scãpa ºi societatea umbre ascuþite ale disperãrii. sã trãiascã acolo vreme bunã pentru a deveni: el trebuie de ele. Neînsemnând cã e o „salvare” definitivã. Pentru Cântat de cocoºi sã devinã parte a acelei societãþi, cu mentalitatea ei, cu cã unor rele le vor lua locul altele, unei mentalitãþi i se sugrumaþi între cer ºi pãmânt, problemele ei. Când va scrie, felul în care o vede, va va insinua alta. ªi mereu va fi aºa. Societatea ome- neputinþa supremã a rostirii… putea sã reprezinte o confruntare ºi ea va fi cu siguranþã neascã nu e ºi nu va fi Paradisul – ºi tocmai asta e fru- E vremea tãcerii peste cuvinte. sesizatã acolo unde receptarea literaturii e vie, unde museþea ei.

24 iunie - iulie 2009 ateneu

Ce este, la urma urmelor, istoria Vestitorul mai ales dintre cãrþile mele ideilor, dacã nu un ºirag, mai lung ca este o carte ce slãveºte unitatea ºi o speþa omeneascã, de pãreri. Adicã de celebreazã. Structura ei este unitarã ºi falsuri, validate însã ca adevãruri în „sis- ea se dezvoltã din gândirea mea, la acea temul” culturii, cultura fiind suma Dan PERªA datã, perfect unitarã ºi încredinþatã de reprezentãrilor în care credem. ªi cre- unitatea lumii. Ceea ce condamnam dem în ele pentru cã ne-au fost servite de acolo era „istoria”, dar cum acesta e un când ne-am nãscut ºi astfel au devenit termen prea vag, condamnam oamenii evidenþe. Pentru alt sistem de reprezen- ce fac istoria. ªi îi cãinam pe cei care o tãri, ele sunt, la fel de evident, false. suferã. Unii fac istoria, alþii o suferã. Cei Întâmplarea face cã urmãtoarele rân- ce o fac (nu gândisem asta atunci, dar duri mã vor avea ºi pe mine ca personaj... Teama de diavol am gândit-o mai târziu, deci într-un fel, Rândurile urmãtoare încearcã sã fie o încã „nediferenþiatã”, ideea se afla în completare a unei teorii, pe care Octavian Soviany o propune în cartea sa înseamnã cã prin cãrþile lor degajã la diavolul. Dorind sã recitesc cronica în mine) sunt cei robiþi diavolului, sunt cei de la Editura „Pontica”, Textualism, post- rându-le toxine luciferice. Nu ºtiu care e cartea publicatã, nu am gãsit-o. Deci, manipulaþi de satana, sunt uneltele modernism, apocaliptic. Sau nu atât o motivul din care Gãlãþanu nu se teme de evident, Octavian Soviany a urmãrit cu Rãului. Am dezvoltat aceastã viziune în completare, cât o mutare de accent faþã diavol, dar bãnuiesc cã asemãnãtor cu al atenþie acest aspect: refuzul demonicului Rãzboi ascuns. Diavolul nu poate face de cel pus de autorul cãrþii. Suma meu. În ce mã priveºte, am identificat de cãtre scriitor, iar cartea sa se referã nici un rãu cu propria sa mânã. Lui îi sunt reprezentãrilor e comunã. Interpretãrile însãºi ficþiunea cu mirajul ºi de aceea am strict la apocalipticii puri (în viziunea sa). necesari niºte oameni care, fãrã a ºti, îi însã diferã... creat o trombã de miraje în cartea mea. Încât, probabil, ficþiunile tratate de el intrã în slujbã. ªi îl slujesc. De ce nu Între cãrþile comentate de Octavian Ceea ce nu înseamnã cã aceasta e ºi drept apocaliptice, au alte moduri de a poate face rãu diavolul el însuºi? Se Soviany existã ºi Evanghelia dupã funcþia literaturii, de a procura miraje, ci refuza mirajul, mai puþin evidente. poate specula pe tema asta. O sã sim- Barabas, unde considerã Vestitorul dimpotrivã. Între metodele tantrice, existã Personal, cred cã pe lângã simptoma- plific: pentru cã aºa vrut Dumnezeu când echivalentul în prozã al „poetizãrilor” lui una de eliberare, dupã urmãtoarea cale. tologia apocalipticului, se cere ºi o simp- a fãcut lumea. El a vrut ca diavolul sã nu Mihai Gãlãþanu. Dar, deºi un critic foarte Discipolul trebuie sã-ºi spunã în perma- tomatologie a refuzului, fapt ce mi se fie aidoma eriniilor, ci sã fie ispititorul. atent ºi „profund” (capabil sã urmãreascã nenþã cã totul e vis. ªi astfel, încetul cu pare esenþial. În ce mã priveºte, deºi Este fundamental pentru a construi o traseele intime ale operelor literare), încetul, se va rupe de miraj, pentru a recunosc întreaga simptomatologie a lume în care oamenilor li se lasã liberul Soviany nu a încercat ipoteze asupra vedea Realul. Un lector ce urmãreºte în apocalipticului în romanele mele, cred cã arbitru. Dacã diavolul ar putea lovi cu carte trombele de miraje, trebuie sã fie depistarea mai mult chiar decât a unui motivului pentru care „scriptorul nu se mâna sa, liberul arbitru nu ar mai exista. atins de acelaºi înþeles de care e atins refuz al demonicului, poate porni de la teme de diavol”, lãsându-l sã se înþe- La fel cum, dacã Dumnezeu s-ar arãta leagã implicit: complicitatea scriitorului cu discipolul transcendental. El se tratarea pe care o practic a însãºi ficþiunii elibereazã ºi poate identifica atunci ca miraj. oamenilor ori ar face semne ºi minuni diavolul. E vorba de o eroare aici. În ce doveditoare ale existenþei ºi puterii sale, mã priveºte, cunosc motivul lipsei aparenþele prin care diavolul paraziteazã lumea. ªi poate avea o reacþie, o atitu- E un exemplu de gândire falsificantã, liberul arbitru nu ar mai exista. ªi faptul frisonului faþã de Întunecat. E, pentru a cã diavolul nu e un agent activ, ci în aºa spune aºa, datorat faptului cã am ieºit dine sau alta faþã de miraje. Eu râd de de gândire ratatã. Ceea ce nu înseamnã mãsurã ispititor, se aratã din aceea cã peste mâlul existenþei (printr-un echiva- ele. Râdeam demult, citind fraze ale lui cã ar fi ºi lipsitã de fecunditate. Una din- lent al iluminãrii pe care îl poate atinge Cioran, cãci uneori Cioran reuºeºte fraze tre trãsãturile apocalipticului este frag- ajunge pânã acolo încât sã-l ispiteascã omul ce trãieºte prin literaturã), în sensul nihiliste perfecte. E motivul pentru care mentarea. Fragmentarea este una dintre pânã ºi pe Dumnezeu. Ispitirea Domnului cã eu vãd mirajul ca miraj, nu ca pe o mi-e simpatic. Cãci el, adâncit în miraj, îl caracteristicile de bazã ale postmoder- e suprema lui realizare. O face în douã structurã a lumii. „Cartea satanicã” nu trãieºte întru totul ºi îl scrie. Cioran ilus- nismului. Soviany ºi-o reprezintã ca rânduri. O datã cerând lui Dumnezeu sã are putere decât asupra minþii omului, nu treazã situaþia tragicã a omului în lume. fãrâmiþare a unitãþii în miteme. Iar „fecun- încerce credinþa lui Iov lovind în el. ªi asupra Realului, ºi doar astfel ea poate Nu ºtiu de ce, dar în loc sã mã ditatea” ce o poate provoca aceastã Dumnezeu o face, de parcã ar fi fost demoniza. Chiar dacã descriu mirajul înspãimânte, mirajele mã distreazã rupere în miteme, este fecunditatea nevoie sã-i dea diavolului o dovadã! Iar a prin care diavolul paraziteazã lumea, îl ºi copios, mã binedispun, cãci îmi par cele diavolului. Ea sfâºie unitatea. Din uni- doua oarã, diavolul îl ispiteºte pe Iisus, deplâng ºi deplâng soarta omului „orb”, mai reuºite clovnerii ale lumii în care tatea suveranã nu mai rãmân decât flen- de data aceasta fãrã nici o izbândã. Iisus care ia mirajul drept realitate. Eu sunt trãim. (Atitudine care, poate, produce duri, confeti, petice aruncate în vânt. Dar nu mai e Domnul naiv care a fost o datã. ferit de acest fapt, pur ºi simplu deoarece impresia greºitã, cãci satanicul e, la pe vremea când scriam Vestitorul, El demonstreazã deja o lume „statornic- am „ochiul” deschis. Nu am deci cum sã rându-i, „de o veselie nebunã”). Sunt posedam credinþa în unitate. Ceea ce în itã” în „bine”, adicã o lume suficient de mã tem de diavol ºi nu scriu o „carte clovnerii totale ºi subtile, dar fãrã finali- interpretarea lui Soviany ar fi acolo „frag- rigidizatã în credinþele ei încât sã nu-ºi satanicã”, ci, dimpotrivã, o carte care tate, cãci nu pot afecta Realul, ci doar îl mentare”, nu este de fapt decât o modu- mai permitã vreun experiment, încât sã dezvãluie mirajul satanic, deci îl compro- pot ascunde celor orbi. Îngrijorãtor lare în ceva asemãnãtor „mitemelor” nu mai accepte existenþa unei alte cre- mite, tinde sã-l distrugã, cãci sensul devine faptul abia atunci când farsa miturilor, iar asta tocmai pentru a rezolva dinþe. Sã nu amãnunþim însã, pentru cã scrierii e de a provoca deschiderea înceteazã de a mai fi farsã, când diavolul (a solva) exact aceeaºi problemã pe care nu e locul aici. Important e cã, episodul ochiului lectorului, pentru ca la rândul însuºi nu mai e conºtient cã e producãtor mitemele o realizeazã pentru mituri: în Iov demonstreazã încã o datã ideea cã de miraje de care bãnuiesc cã el însuºi terminologia lui Gilbert Durand, „disemi- sãu el sã vadã mirajul ºi astfel eliminân- diavolului nu i-a fost lãsatã puterea de a râde, ori râde de credulitatea celor narea diacronicã a secvenþelor (miteme- du-l, sã regãseascã în spatele lui Realul acþiona asupra lumii noastre în mod pãcãliþi, ºi ajunge sã aibã pretenþia cã lor) permite coerenþa sincronicã a dis- (aºa cum îl înþelege Mircea Eliade, ca direct, prin propria-i mânã. Altfel ar fi lovit lume a Fiinþei, a sacrului ºi care este Nimicul ar fi materializarea unui plan al cursului mitic”. Iar motivul pentru care îmi în Iov fãrã sã pregete. El acþioneazã doar realitatea absolutã). Evident, înþelesul pe universului, al unui univers vid. Atunci, doream sincronia discursului este simplu: prin înºelãtorie, prin persuasiune, dar, care îl iau cuvintele: „ieºit din mâlul exis- da, cartea însãºi se înconjoarã de o gra- mintea mea era una a viziunii întregului, tenþei”, este acela cã vãd Realul, încât vitate ce instituie o dictaturã, o siluire a deci a unitãþii lumii, existenþei, Creaþiei. mai ales, aºa cum e viziunea din Rãzboi pânza de miraje a diavolului, sau, în gen- spiritului, pe care tinde sã-l ia în sclavie. De ce spun cã „operaþia” prin care ascuns, prin cei rãi, prin cei dominaþi de eral, Maya, e pentru mine nimic mai mult Aceasta e cartea satanicã, într-adevãr. Soviany mistificã acest tip de gândire sentimente negative (nervozitate, urã) ºi decât o aparenþã, pe care, conform tem- De aici ia naºtere tragedia vieþii lui (sau îl identificã eronat) pentru a-l acuza care sunt mânaþi mai ales de dorinþa de a peramentului meu, o supun deriziunii. Cioran: el a devenit un sclav al neantului, cã este unul al fragmentãrii (falierile distruge. Ei nu mai sunt, practic, cei ispi- Cred cã întreaga ironie ºi autoironie din al aparenþei. O porþie de râs o poate însã aparþin diavolului) este de fapt tocmai tiþi de diavol, ci sunt chiar niºte agenþi ai Vestitorul urmeazã exact aceastã cale. oricând spulbera, dacã teama nu îl face întreprinderea diavoleascã pe care rãului, niºte inºi din care vor lua naºtere Autoironie, cãci ºi orgoliul ºi vanitatea ºi pe om neputincios sã râdã. În multe cãrþi pasãmite eseistul ar descoperi-o la alþii? alþi diavoli. Poate cã mitul cãderii înge- toate exacerbãrile sinelui sau eu-lui, nu sacre, iniþiatului îi este atrasã permanent Pentru cã, într-o minte crudã cum este rilor ºi a transformãrii lor în diavoli sã nu fac parte decât tot din „tromba de miraje”. atenþia cã toate fãpturile demonice ce vor cea a unui tânãr scriitor, minciuna poate aducã prea multã coerenþã în problema- Pe acestea le-am persiflat. Alãturi de fi sã îi aparã dupã ce va muri ºi sufletul îi deveni „fecundã”, îndepãrtând mintea tica Rãului. Însã dacã am considera multe altele. De fapt, la citirea cronicii pe va porni spre ceruri, sunt doar miraje. Iar acestuia de credinþa în unitate ºi de lucrurile aºa cum am observat eu cã ar fi, care Octavian Soviany a fãcut-o romanu- de se va teme de ele, va fi luat în simþul unitãþii, pentru a-i transforma anume cã anumiþi oameni sunt diabolici lui (mai întâi în revista „Luceafãrul”), am stãpânirea lor. Ficþiunea e una: mirajul gândirea (viziunea, structura minþii) în (niciodatã însã în absolut, ci în momente observat aceastã insuficienþã a teoriei lui, pus într-o carte. Iar literatura, care îºi are una a fragmentelor, a prafului lãsat de de rãtãcire), am suscita numeroase prob- în care identificã romanul cãrþii satanice, funcþiunile ei, e cu totul altceva. Octavian molii dupã ce s-au hrãnit dintr-un pled. leme irezolvabile. ªi adevãrul este cã în loc de a face identificarea corectã cu o Soviany a scris în cartea sa despre ficþi- Pledul pare cã ar exista încã, dar de fapt omul-diavol e aºa într-o parte a vieþii carte anti-satanicã. În orice caz, cred cã uni. Dar impresia pe care o produc ele e doar o grãmadã de praf ce mai sale, dar în alta poate sã fie un sfânt. Sau toþi scriitorii din anii ’90 pe care îi face literatura. A vorbi deci numai despre pãstreazã forma „obiectului” distrus. mãcar sã fie un om bun, îmblânzit ºi trateazã, fac, într-un fel sau altul, un ficþiuni nu este suficient. Sau, mai mult Problema este cã Soviany face în acelaºi capabil de fapte bune. Nu poþi fixa, în decât atât, poate cã Octavian Soviany timp cu aceastã deconstruire a gândirii exorcism. Între aceºtia, ºi eu ºi Mihail sensul în care am intuit-o, o viziune, Gãlãþeanu. Ei descriu mirajul, având în face o identificare greºitã a impresiei pe celorlalþi ºi unele erori de înþelegere a aceastã viziune a omului-diavol, pentru vedere ravagiile lui. Nu pentru a se alãtu- care vor sã le producã poeziile ºi prozele noþiunilor vehiculate. Ca de pildã aceea cã ea nu e adevãratã. Aºa cum omul a ra lucrãrii diavoleºti, ci pentru a o anilor ’90. El identificã greºit, în opinia de „mitem”. Pentru Octavian Soviany dezvãlui. Vãd, deci, la scriitorii români ai mea, atitudinea scriitorului faþã de pro- mitemul pare sã fie nu un modul al mitu- fost absolvit de pãcatul primordial prin deceniului trecut douã demersuri. Unii priul sãu demers. Exclude astfel persifla- lui, un soi de cãrãmidã din care se con- sacrificiul hristic ºi se poate absolvi de din ei, conºtienþi de ceea ce se petrece, rea deriziunii (pe care unii autori o prac- struieºte mitul (aºezãm mitem dupã pãcatele cotidiene prin spovedanie, urmãresc sã deschidã ochiul lectorului. ticã ºi faþã de propria lor „operã” chiar), mitem ca ºi cum am aºeza cãrãmizi – iertare ºi împãrtãºanie, el poate fi al Iar ceilalþi, care încã nu s-au ridicat dea- sau, în cazul altor scriitori, efortul lor de a unitãþi, pânã la urmã fundamentale, cãci satanei o vreme, pentru ca în alta sã se supra mâlului, cautã sã-ºi exorcizeze face un exorcism. Bãnuiesc însã cã fãrã ele zidirea nu ar exista – pentru a absolve, sã fie „pâinea lui Dumnezeu” – propriile temeri, cautã sã-ºi exorcizeze eroarea sa nu i se datoreazã întru totul. ridica un edificiu). Ci, pentru eseist, ºi asta nu prin convertire, nu prin pre- existenþa încã prinsã în tromba de miraje Cãci, într-un numãr din revista mitemul este doar o grãmãjoarã din pul- facere a conºtiinþei, ci pur ºi simplu prin ca în ceva real. Ei nu disting între miraj ºi „Luceafãrul”, am citit o cronicã a sa la o berea rãmasã dupã ce moliile au mâncat „calmare”, prin „liniºtire”. Cãlãul poate, în Realitate, însã prin aceasta nu înseamnã carte de Valentin Iacob, pe care îl pledul ºi au lãsat din el o dantelã, un altã etapã a vieþii, sã dea bomboane cã au trecut de partea mirajului ºi nu absolvã de vina cã ar face casã bunã cu linþoliu, ce se spulberã la orice suflare. copiilor. iunie - iulie 2009 25 eseu

Desigur, romanele care au ca Emil Nicolae de-a treia ipotezã, care are mai personaj central o figurã de multã consistenþã decât cele mare interes în istorie (oricare ar douã anterioare, provine din fi aceasta: politicã, militarã, asocierea cuvântului «l'autre», socialã, ºtiinþificã etc.) nu sunt o Enigmaticul care înseamnã «celãlalt», cu invenþie recentã. Reþeta e destul prepoziþia «a», care indicã locul de veche (îºi are rãdãcina, pro- ºi, având în vedere faptul cã babil, în epopeile antice), dar s-a ºtim cã «a» este o metaplasmã dovedit cã poate fi o bunã sursã Conte de Lautreamont de adãugire pe care o numim de profit ºi pentru editorii mo- epentezã, odatã juxtapusã par- derni. Ceva mai nouã - deºi nu ticula «mont», rãdãcina cuvân- foarte - este intrarea în modã a tului Montevideo dã, într-adevãr, aprilie 1846, din pãrinþii Francois milã în cazul unui „poet dam- nesc de douã ori pe sãptãmânã unor personaje din lumea cultu- «Lautreamont», al cãrui sens Ducasse ºi Celestine Jacquette nat”. Ruy Câmara o preia, poate într-un bistrou de pe rue Deux ralã, dupã ce prototipurile reale exact, precis ºi incontestabil (ca domniºoarã, Davezac) / îºi ca sã nu închidã romanul într-un Ponts. Grupul în care doreºte sã ºi-au câºtigat celebritatea. Iar este «celãlalt din Montevideo», pierde mama la o vârstã foarte mod banal: „Într-un elan brusc ºi intre este condus de un tânãr de reconstituirile biografice au pre- þinând cont de faptul cã primul fragedã (Celestine s-a sinucis în ferm, Isidore Ducasse devore- douãzeci ºi patru de ani, pe supus, întotdeauna, o muncã este el însuºi.” O incursiune noaptea Crãciunului din 1846) / azã cocktailul de amfetamine pe nume Stephane Mallarme /.../ - enormã de documentare, pentru eseisticã asemãnãtoare conþine ca (de)scrierea romanescã, asistã la cruzimile rãzboaielor bazã de metilen, dioxid de Cred cã acest Ducasse suferã locale, care ajung pânã în casa metamfetaminã ºi alte sub- de complexul nebuniei, un com- romanul ºi în cazul lui Maldoror, oricât ar fi ea de artisticã, sã nu personajul »Cânturilor...”, însã intre în conflict cu adevãrul tatãlui sãu, aflat în misiune la stanþe halucinogene, precum plex care în mod ciudat nu se Ruy Câmara nu face exces ºi cuprins deja în monografiile, Ambasada Franþei din opiul, mandragora, degeþelul- împacã defel cu ºcolile, nici cu preferã tipul de discurs epic, studiile, jurnalele sau corespon- Montevideo / în 1859 e trimis la roºu, chinina, iar apoi dã pe gât esteticile predate, spune îmbibat de culoare sau de denþa legate de aceleaºi per- Liceul Imperial din Tarbes paharul de vin pe care-l lãsase Verlaine sec. /.../ Informat poezie, ca ºi de cruzimile induse soane/ personalitãþi/ personaje. (Franþa) / se împrieteneºte cu sã respire toatã noaptea. «Micul asupra bârfelor literare legate de universul poetic al lui Isidore Pe parcurs, însã, reþeta a trebuit colegul sãu Georges Dazet meu dejun este moartea», îºi de Baudelaire, pe 14 aprilie ºi ea perfecþionatã, tocmai din (citat în primele variante ale spune el, simþindu-se deja inva- 1866 Isidore Ducasse ia un tren Ducasse. cauzã cã eroii au devenit foarte „Cânturior..." ºi care devine unul dat de o cascadã de nenorociri. spre Belgia. Acolo nu îl aºteptã Rezultã cã profilul personaju- cunoscuþi ºi riscau sã nu mai dintre personajele romanului lui În ciuda acestei stranii impresii nimeni ºi va afla cã a cãlãtorit în lui principal al romanului prezinte interes. Astfel s-a ajuns R. Câmara) / din 1863 urmeazã de bruscã vigoare sau de acelaºi vagon cu doamna „Cântece de toamnã” este o la investigarea sau la inventarea cursurile de retoricã ale prof. exaltare istericã, începe sã Caroline Aupick, mama bol- combinaþie din puþinele lucruri unor zone obscure din biografi- Histen (v. personajul din simtã cum un gust amar îi navului, doar atunci când servi- reale / concrete care se cunosc ile respective (asta ºi pe fondul roman), la Liceul Imperial din coboarã din esofag în stomac, toarea Aimee va pronunþa despre Isidore Ducasse, unui orizont de aºteptare al citi- Pau (Franþa) / dupã terminarea ca ºi cum ºi-ar fi înghiþit propria numele poetului în momentul diferitele legende care au fost torului, din ce în ce mai predis- liceului, din august 1865 pânã în suferinþã comprimatã. Otrava coborârii în Gara Midi, la þesute în jurul pseudonimului pus sã se lase pradã misterului). mai 1867, locuieºte la rudele letalã, asemenea înþepãturii Bruxelles.” Comte de Lautreamont ºi impul- Succesul lui Dan Brown, cu sale din Tarbes / la 25 mai 1867 unei tarantule gigantice, începe Însã, alãturi de reconstituirea surile negre care-l macinã pe romanul „Codul lui Da Vinci" pleacã la Montevideo pentru a-i repede sã curgã liber prin unor evenimente din epocã ºi a Maldoror. Dupã o perioadã (2003), a declanºat un fel de cere tatãlui sãu sã-l sprijine în venele lui." mediului literar, Ruy Câmara obscurã, în care au dispãrut din industrie în domeniu („Codul cariera literarã / la sfârºitul lui E de observat cã numeroase- intrã ºi în chestiunile teoretice, orizontul interesului literar (fiind, Shakespeare" de Jennifer Lee 1867 revine în Franþa, la Paris le referinþe literare din roman - care au fost multã vreme apana- totuºi, menþionate în „Bulletin Carrell, „Simfonia a X-a" de de astã datã / lucreazã la defini- chiar dacã uneori se bazeazã pe jul criticilor ºi al istoricilor. Cum trimestriel des publications Joseph Gelinek º.a.). Fenome- tivarea „Cânturilor lui Maldoror" / trimiterile lui Isidore Ducasse ar fi, de pildã, încercãrile de a defendues en France imprimees nul nu e de acuzat, în principiu, în toamna lui 1868 apare primul însuºi, care scrie în „Poesies” I, descoperi sursa pseudonimului a l'etranger” / Buletinul trimestri- câtã vreme trimite, în secundar, cânt, într-o broºurã nesemnatã de pildã: „De la Racine poezia Lautreamont. Dicþionarele ºi al al publicaþiilor interzise în la consultarea bibliotecilor ºi la (la tip. Balitout Guestroy et Cie.) nu a înaintat cu un milimetru. Ea istoriile literaturii au omologat Franþa tipãrite în strãinãtate, nr. vizitarea muzeelor ºi a monu- / în 1869, acelaºi text e reluat în a dat înapoi. Graþie cui? graþie deja, prin frecvenþã, descen- 7 din 23 octombrie 1869, publi- mentelor. antologia „Parfumes de l'ame" Marilor-Capete-Moi ale epocii denþa din numele uºor modificat cat de Auguste Poulet-Malassis Dar scriitorul brazilian Ruy (Bordeaux), tot fãrã autor / tot în noastre. Graþie muieruºtelor al unui pesonaj din romanul la Bruxelles) ºi dupã alte câteva Câmara a recurs la o altã vari- 1869 (la Ed. A. Lacroix din Chateaubriand, Mohicanul- „Misterele Parisului” de Eugene reeditãri mai degrabã discrete antã, în romanul sãu de debut, Paris), se tipãreºte pe cheltuiala Melancolic; Senancourt, Omul- Sue. Ruy Câmara propune altã (în 1874, 1890, 1920, 1925 ºi publicat la Ed. Record din Rio autorului ediþia integralã a în-Fustã; Jean-Jacques Rousseau, versiune: „Prima ipotezã, care, 1927), „Cânturile lui Maldoror” de Janeiro în 2003, „Cantos de „Cânturior...", dar e difuzatã Socialistul-Morocãnos; Anne prin simplificare sau în lipsa unei se poate spune cã ºi-au început Outono. O romance da vida de numai în Belgia ºi Elveþia (edi- Radcliffe, Strigoiul-þicnit; Edgar analize mai amãnunþite, a fost cariera glorioasã abia din 1938, Lautreamont" (în prezenþa au- torul fiind speriat de repercusiu- Poe, Mamelucul-Viselor-de-Alcool; universal acceptatã, atât de mult când Andre Breton editeazã torului, recent a fost lansatã ºi ni, dupã ce avusese deja pro- Mathurin, Cumãtrul-Tenebrelor; a fost repetatã de eseiºtii ºi de „Oeuvres completes” / Operele versiunea româneascã de Iulia bleme cu poeziile lui Baudelaire Georges Sand, Hermafroditul- interpreþii de peste tot, sugerea- complete (Ed. Guy Levis Mano, Baran, la Editura RAO, Bucureºti, ºi cu romanul „Madame Bovary" Circumcis; Theophile Gautier, zã cã Lautreamont este un pla- Paris) ale lui Isidore Ducasse, 2008; 508 p.). El a ales un per- de G. Flaubert!) / în 1870 pu- Incomparabilul-Bãcan; Leconte, giat sau o deviere de la Comte de Lautreamont (cuprin- sonaj cvasinecunoscut, despre blicã broºurile „Poesies", I ºi II, Prizonierul-Diavolului; Goethe, «Lautreaumont», numele unui zând „Cânturile...”, „Poeziile”, a cãrui viaþã se ºtiu foarte puþine unde îºi expune credo-ul literar / Sinucigaºul-Ca-sã-plângem; personaj al lui Eugene Sue, scri- „Scrisorile”, un „Tabel analitic”, lucruri, deºi se bucurã de o în 24 noiembrie 1870, Isidore Sainte-Beuve, Sinucigaºul-Ca- itor de foiletoane, autorul „Documente” ºi „Repercusiuni”), Ducasse moare la Paris, din sã-râdem; Lamartine, Barza- «Misterelor Parisului». Cea de-a notorietate uluitoare datoritã împreunã cu ilustraþiile supra- cauze necunoscute (în certifi- Plângãreaþã; Lermontoff, Tigrul- doua ipotezã, ceva mai concretã legendelor þesute în jurul traves- realiºtilor Victor Brauner, Oscar catul de deces scrie: „... decedat care-Rãcneºte; Victor Hugo, decât prima, sugereazã alipirea tiului pe care ni l-a lãsat în litera- Dominguez, Max Ernst, turã. Mã refer la Isidore-Lucien azi-dimineaþã la orele opt la Funebra-Prãjinã-Verde; a douã cuvinte, ale cãror sem- Espinoza, Rene Magritte, Andre Ducasse, zis ºi Comte de domiciliul sãu rue du Faubourg Mickiewicz, Imitatorul-lui-Satan; nificaþii sunt de mare relevanþã Masson, Matta-Echauren, Joan Lautreamont. E adevãrat cã Montmartre, ºapte, celibatar, Musset, Filfizonul-Fãrã-Cãmaºã- pentru viaþa poetului. Iatã-l Miro, Wolfgang Pallen, Man romanul are ºi un subtitlu eloc- fãrã alte lãmuriri.”) Intelectualã; ºi Byron, Hipopotamul- deformând fonemele ºi nici nu Ray, Kurt Seligmann, Yves vent pentru iniþiaþi („Romanul Numai de aceste foarte su- Junglelor-Infernale." (un ade- trebuie sã se justifice, deoarece Tanguy. Pe lista autorilor reven- vieþii lui Lautreamont"), dar mare date concrete ºi de cele 5 vãrat manifest!) -, sunt preluate o face printr-o metaplasmã de poate insuficient pentru cititorul scrisori trimise de Isidor în mare parte din studiul lui Fr. schimb, pe care în literatura la- dicaþi ca precursori de avangar- obiºnuit, în absenþa oricãror Ducasse editorului sãu (publi- Caradec, „Comte de tinã o numim metatezã, cãci diºti, Isidor Ducasse dobân- referinþe mai detaliate - prefaþã, cate în 1925, împreunã cu opera Lautreamont" (Ed. La Table facem acelaºi lucru în aceastã deºte astfel o poziþie de vârf. postfaþã, notã de ediþie º.a. - cu poeticã, la „Au Sans Pareil", Ronde, Paris, 1970), care a analizã, începând cu folosirea Nu e de mirare, aºadar, cã pe excepþia scurtissimei prezentãri Paris), plus unica fotografie a lui reprodus un fel de bibliotecã substantivului masculin «bac- fondul interesului resuscitat semnate de criticul Antonio Isidore Ducasse descoperitã imaginarã a poetului. Bineînþe- calaureat», care înseamnã astãzi faþã de avangarda artis- Skarmeta pe manºeta supra- târziu, a dispus Ruy Câmara les cã, în biografia ficþionalã pe «bacalaureat», de unde scoa- ticã romanul lui Guy Câmara se coperþii (mai ales noile generaþii pentru a-ºi construi romanul de care o proiecteazã, Ruy Câmara tem adjectivul «laureat», care bucurã de un mare succes. Pe de cititori s-ar simþi frustrate, din peste 500 de pagini. În schimb, privilegiazã presupusele contac- înseamnã «laureat» sau «pre- de altã parte, nu sunt de omis moment ce singura ediþie com- a avut la îndemânã o bibliografie te cu St. Mallarme, Ch. Baudelaire miat la un concurs academic». talentul, imaginaþia ºi acribia pletã a „Cânturilor lui Maldoror" întreagã, dezvoltatã dupã moar- ºi P. Verlaine datoritã afinitãþilor Exact aici, printr-o strãmutare documentarã a autorului. Pentru de Lautreamont a apãrut la noi, tea poetului. Dar ºi ea, biblio- (poetes maudits) pe care le-au lipsitã de sens a literei «t» de la cã, mai înainte apãruserã deja în traducerea lui Taºcu grafia, plinã de ipoteze sau de avut cu Isidore Ducasse: sfârºit spre mijloc, el vrea sã romanul „Inventarea lui Isidore Gheorghiu, tocmai în 1976, ºi de fapte imaginare. De pildã, cauza „...Fiecare clipã de plãcere nu formeze cuvântul «laurea», Ducasse” (1991) de Jeremy atunci nu a mai fost retipãritã). decesului prematur nu e clarã are decât o duratã trecãtoare în cãruia, adãugându-i particula Reed ºi - dupã „Cântecele de De aceea reproduc aici rezu- (ºi am vãzut mai sus, actul de viaþa lui Isidore Ducasse, care, «mont», rãdãcina cuvântului toamnã” - „Omul cu buze de matul-standard al celor numai deces nu reþine nimic deosebit), graþie generoaselor rânduri de Montevideo, oraºul sãu natal, Safir” (2004) de Herve Le Corre, 24 de ani trãiþi de Isidor dar unii biografi au lansat vin oferite, va reuºi sã se infil- rezultã Lautreamont, al cãrui având ca subiect tot viaþa lui Ducasse: s-a nãscut la povestea sinuciderii. Neconfir- treze în mise-en-scene a unor sens final vrea sã însemne «lau- Isidore Ducasse, dar care nu s-au Montevideo (Uruguay) în 4 matã documentar, însã verosi- autori în formare, care se întâl- reatul de la Montevideo». Cea bucurat de un ecou similar.

26 iunie - iulie 2009 jurnal

12 decembrie Studenþi, cam la 15 persoane. ºi niºte îngeraºi de placaj • Dimineaþa, din diverse (...simpli la ale lor, oarecum... motive, principalul fiind con- Leo BUTNARU sumari, abia schiþaþi, contu- strângerea la care suntem raþi), cumpãraþi din piaþã ºi pe supuºi de timp, – modificare de program: nu vom mai merge la care unii dintre noi ºi-i demon- salina Wieliczka... E cam streazã reciproc. Mirce Martin departe, ºi dacã ne ducem, zice: „Sunt atât de simpli, încât totuºi, cealaltã parte a progra- nu pot fi kitsch”. Sã vezi, prin mului va fi datã peste cap. Eu acest „simplu” se anticipã ceva cam regret, alþii nu-ºi fac pro- Carnet polonez (6) bleme, pentru ca sã ne ce avea sã aparã în discuþia recãpãtãm unitatea de grup la De la practicã – la simbolis- pe la noi, de altfel, se simte Alt program (pe ai noºtri îi noastrã, legatã de ce ar trebui Muzeul Universitãþii Jagiellone ticã: trei sceptre universitare, oarece exaltare autoapologet- doare capul de la un program- fãcut. Cineva din profesori „Collegium maius”. Ai noºtri din secolul XV. Conform tra- icã cu post-iz socialist. douã, pe când aici... program zice: „Lucrurile sunt atât de tineri, pânã sã ajungã, peste diþiei, primul din ele l-ar fi juruit • Relatarea de la Institutul peste program...): „Atlasul lite- simple, încât nu sunt fãcute”. vreo trei sute de ani, la Paris, universitãþii regina Jadwiga, Cãrþii o voi face într-un mod raturii poloneze”. De prin ºcoli, începând cu secolul al XV-lea chiar dacã obiectul apare pe telegrafic, cât s-ar înþelege, în în baza lecturilor, se adunã Mai e de dus la capãt un tot au prins a studia în Polonia. În lume abia în 1406, cu ºapte ani linii mari, ce au polonezii ºi nu informaþii, date, teste care mai amânat dicþionar român-polon, registrele Universitãþii din dupã isprãvirea doamnei-mo- au românii, ca sã nu mai vor- apoi sunt publicate. Marcarea polon-român... Nu existã ma- Cracovia, întemeiatã în 1384, narh. Lanþul rectoral din aur. bim de basarabeni. Menirea locurile literare, biografii de nuale, crestomaþii adecvate între anii 1405 ºi 1503 sunt Modele anatomice (ecorché) instituþiei: promovarea litera- autori, însemne comemorative studiului românei de câtre atestaþi 21 de studenþi mol- din bronz, executate la 1580. turii poloneze peste hotarele la baºtina acestora. Ambiþia doveni, care îºi fãceau studiile Picturi de valoare – unele, ºi þãrii (ºi Europei). Prezenþã gazdelor: „Vrem sã editãm un polonezi. Mai toate cronicile la în limba latinã. Aici, strãbunii sub aspect artistic, altele – mai activã la târguri, saloane inter- atlas literar european”. Alt cãrþi sunt elogioase, de parcã noºtri, atât de juni, pe atunci, mult istoric. Este printre ele ºi naþionale de specialitate. Încu- proiect: „Cluburi de dialog în nu ar exista ºi tipãrituri proaste. îºi/ ne descopereau originile pânza lui Delacroix „Spiritul rajarea, alias – susþinerea numele cãrþii”. ªi încã unul: Pe studenþii polonezi îi supãrã, latine. Poate ca semn de tatãlui lui Hamlet”. Un pian autorilor strãini care traduc din „Scriitorul la solicitarea noas- îi nedumereºte limbajul folosit recunoºtinþã, pe la 1677 Miron claviatura cãruia, cicã, ar fi polonezã. Organizeazã sim- trã” – întâlniri cu autorii, discuþii Costin scrie „Poema polonã”, înnobilat-o ºi degetele lui pozioane, festivaluri, sejururi în baza creaþiei lor. (Bineîn- de mai multe organe de presã pentru cititorii sãi leºi, în limba Chopin... ªi multe altele. Dar, cu burse. Cautã potenþialii citi- þeles, aºa ceva se poate face – româneºti: lichea, ºmenar, acestora. fãrã a trece cu vederea premi- tori, într-un fel – ºi pregãtindu-i ºi... accepta! – doar într-o þarã þaþã, ºmecher... Atacul la per- Nu ºtiu dacã ºi la „Collegium ile lui Wajda: Oscar, Leu de de întâlnirea cu cartea. care se aflã la ea... acasã, ºi soanã e vulgar, primitiv. maius” au fost „de-ai noºtri”. Aur, Palme d’Or, un Urs de Aur Programul prin care se real- nu în Moldovioara noastrã, „Intelectualul se supãrã pe vul- Mai curând – da, au studiat ºi în... aervariul (vrebocreez ana- izeazã traducerea literaturii unde autoritãþile, decât sã aici, iar dacã acea evidenþã de log cu acva-variu, adicã – poloneze – „Polandcopyring”. audã de scriitori, cãrþi, mai garitate ºi scrie pamflet, uneori acum jumãtate de mileniu nu-i aer+variu) vitrinei. Cum s-ar În doi ani, au fost susþinute curând ar accepta sã li se dea cãzând ºi el în vulgaritate”. atestã, sã zicem (sau, poate, zice, poþi rãmânea... mascã. apariþiile a 600 de cãrþi în 40 de cu sare în ochi!). Finanþarea: Unele din studentele care stu- da, dar încã nu ºtim noi), e din Mai ales cã de aici mergem sã þãri... (Sigur cã-mi vine sã partea leului revine Ministerului diazã româna deja îºi gãsesc motivul cã, domnii mei, – ce prânzim la restaurantul plantez, sã înfig aici vreo trei Culturii. Din cele 6 milioane de anumite solicitãri. Sã zicem, stricteþe de orânduire în nume „Masca”. Chiar putând trage semne de exclamaþie!!! În zloþi alocate benificiazã edi- la... poliþie. Când e cazul sã ºi date se putea þine pe atunci, binevoitoarea concluzie cã, comparaþie cu... (n)oi...). turile, institutele culturale, când nu exista nici tu telegraf, nici istoria, nici prezentul, nu Contacte directe cu editurile partenerii locali. Ca o devizã traducã mãrturiile vreunui nici tu telefon, ca sã nu mai pot renunþa definitiv la mascã, din strãinãtate care pot obþine implicitã (implicatã în... deviz!): delicvent de origine rom(ân)ã. vorbim de – internet?! Astfel mãºti. Mai ales când e vorba sutã la sutã scutirea de platã încredere în propriile forþe, Noi din ãºtia nu am întâlnit. Am cã, bineînþeles, prin aceastã de spectacolul lumii în care, pentru licenþã. Alt program: susþinere, evidenþa nece- fost apelaþi doar de un cerºetor curte nu prea mare, prin sãlile iatã, ºi noi suntem ºi specta- „Translations Poland” – încura- sitãþilor, faptelor în curs ºi a ce stãtea la intrarea în Biserica collegiumului, au pãºit, au stu- tori, ºi actanþi. jarea traducãtorilor pentru o celor de perspectivã. Chiar diat ºi suceveni sau orheieni, • Dupã-masã ne aºteaptã activitate cât mai eficientã. dacã – asta e – apare ºi Sfânta Maria, chiar în centru. vasluieni sau ieºeni... alte douã vizite, întâlniri – la Finanþarea a 20 de pagini din nemulþumirea cã, sã vezi, ºi Era din Sibiu, câºtigã 20-30 de Ghidul, ºi aici, – în apele Institutul Cãrþii ºi cea cu stu- viitoarea carte tradusã. „polonezii citesc tot mai puþin, euro pe zi. Locuieºte într-o sale, ºtie bine înotul, se denþii, cadrele didactice de la Programul 3: „Collegium tu ca pretutindeni...” cãmeruþã cu soþia ºi ºase delecteazã, puncteazã, ºi cu Secþia de limba ºi literatura mach” propune sejururi în • Întâlnirea cu profesorii ºi copii!... Nu are de gând s-o ia cuvântul, dar ºi cu arãtãtorul românã a Universitãþii Jagellone. Polonia între 1-3 luni, inclusiv – studenþii de la Secþia limba ºi care, de fapt, e un dispozitiv cu Uneori, la masã avem de invi- pentru studierea limbii þãrii. literatura românã se þine la spre Occident: „În Italia cam îi laser. Aºa, de la telescopul lui taþi ºi „reprezentanþi ai admin- Institutul e ºi un serios centru cafeneaua „Wazka”. Cadrele strâng pe ai noºtri”. Întâlnirea Copernic, care a studiat aici, la istraþiei locale”. De unii Eliza se de informaþie biobibliograficã, profesorale – dna moderator noastrã cu profesorii ºi stu- minunea asta de l(ight) a(mpli- aratã de-a dreptul nedumeritã: editorialã. Festivalul „Anotimpurile Joanna Porawska, dna fication by) s(timulated) e(mis- denþii avu ritm, nerv, pe alocuri nu prea se înþelege rostul cãrþii” se þine de patru ori pe Gabriela Gavril-Antonesei, – destul de interesantã, iar, în sion of) r(adiation)! Fantastic! prezenþei lor ca ºi... absente... an: întâlniri cu scriitorii, expozi- ieºeancã, dnii Kazimierz mare, – necesarã. Inclusiv, când priveºti în urmã, În cazul ºi spusul altora, ca ºi þii, filme, reprezentaþii teatrale. Jurczak ºi Ireneusz Kania. prin neguri de epoci, – spre • Bag de seamã, ca din vremile Collegium-ului, ce e senin, cã numele restauran- cea mai veche instituþie univer- sitarã polonezã, avându-ºi telor la care mesim cam intrã începutul la 1400 (Copernic „organic” în programul nostru. vine aici la studii peste 91 de Sau, mai bine zis, nu atât în ani de tradiþie, deja, a învãþã- buchea programului, cât în mântului colegial). La parter se stãrile de spirit pe care le trãim aflau sãlile de curs, la primul etaj – biblioteca. Sala profeso- la un moment sau altul. Spre rilor (Stuba Communis), exemplu, de la întâlnirea cu Trezoreria ºi Sala de festivitãþi românii din Polonia ºi polonezii (Aula). Pe mulþi îi impresio- care predau sau studiazã neazã, altora doar le atrage româna, mergem sã cinãm la... atenþia în mod special colecþia de instrumentare care se uti- „Nostalgia”. lizau în astronomie, meteorolo- • Înainte de a ni se aduce gie, cartografiere, chimie ºi fizi- bucatele, trag cu ochiul în vitri- cã. Iatã cel mai vechi instru- na din preajma mesei, unde ment de studiu ºtiinþific din sunt expuse mostre din vinurile Polonia: astrolabul arab din alamã, datând din 1054. Din care se beau în Cracovia secolul XV au ajuns pânã în (Polonia nu e o þarã vinicolã): prezent un glob al cerului. ªi Carmenere „Reserva Torreon un glob pe care, pentru prima de Pardes”, Fallegro Gianni datã în istoria cartografiei tere- Gagiardo Rose, Malbec Michel stre, este indicatã America: „America noviter reperta”. Cam Torino... Nu, nu cãuta ºi vreo câte milioane ar da yankeii, ca marcã moldavã, româneascã. sã aibã atare mãrturie?... • Silvia Tiperciuc Poate cã, deocamdatã... iunie - iulie 2009 27 comentarii

Cu ceva timp în urmã, m-am murit în vara aceea, la vârsta oprit asupra unuia dintre de ºaizeci ºi opt de ani, dupã romanele clasice ale literaturii ce jucase rolul oaspetelui la nipone, mai precis „Maestrul prima temae oficiatã în mod de ceai” de Yasushi Inoue. Marius MANTA formal de Tai. Nu ºi-a putut Dacã aº fi ºtiut din timp de pla- nurile editoriale ale celor de la ascunde lacrimile atunci când Humanitas ori Nemira, cu sigu- nepotul a amestecat ceaiul cu ranþã aº fi amânat cronica Lumea mânuþele lui ºi i-a aºezat cu asupra romanului amintit, grijã bolul în faþã”. având sentimentul cã o privire Multe din personajele se- comparatã ar putea mult mai ca un pavilion de ceai cundare apar ºi dispar, mo- precis sã surprindã adevãratul tivând nimic altceva decât inedit al uneia dintre cele mai sã contribuie la „încreºtinarea” logiilor ce vin dinspre America. cum repetam adesea propoziþi- legãtura devenitã fireascã din- fascinante practici ale Japoniei pãgânilor. Soarta celor doi De altfel, undeva în mijlocul ile mai lungi, iar când am ajuns medievale. Aºadar, consider tre Yukako ºi Urako. Fericitã „aventurieri” le va fi însã evenimentelor, la vârsta când la cuvântul nori am zâmbit rândurile de faþã o sugestie este ºi inteligenþa autoarei de a potrivnicã, drept pentru care, în Yukako preluase de la tatãl ei împreunã cu ea. Cuvântul era livresc fericitã pentru cei care pune în evidenþã stranietatea urma unui incendiu nedorit, cunoºtinþele secrete ale ritu- foarte apropiat de Casa s-au aruncat în imaginarul lui Yukako în ochii celorlalþi Charles va muri iar Aurelia va alului, i se destãinuie con- Norilor, cel mai vechi pavilion „maestrului de ceai”. Aºa cum avea inspiraþia de a se refugia silierului Kato: „... a spus cã de ceai al Muntelui. Fusese japonezi, exact în momentele lesne am lãsat sã se înþeleagã, tocmai în pavilionul de ceai al scopul ceaiului este sã îi punã construit de Shinso, strãmoºul în care Japonia începea sã cu riscul de a deveni plictisitor maestrului Shin. Aici, o va pe oameni faþã în faþã, egali. care întemeiase tradiþia ceaiu- accepte „obiceiurile barbarilor”. pentru cei interesaþi doar de întâlni pe fiica acestuia, Dupã cum aþi spus ºi dum- lui în familia Shin, strãnepotul Privitã pânã atunci drept egalã acþiune, ºi în numãrul urmãtor Yukako, pe care o va sluji neavoastrã, voia o cale prin lui Rikyu, cel care crease cere- în faþa tuturor, fata gãsitã, voi rãmâne ancorat în acest (aproape) de-a lungul întregii care negustorul ºi samuraiul, monia ceaiului. Deoarece univers feeric al unei lumi Yukako, devine treptat þinta vieþi. Relaþiile spaþio-temporale omul de rând ºi meºteºugarul, micuþa Casã a Norilor era cel ironiilor. guvernatã de „calea ceaiului”, sunt clar precizate de autoare: cei nãscuþi în Kyoto ºi cei din mai important pavilion de ceai prin prezentarea „Cãrþii ceaiu- suntem la începutul erei Meiji, Satsuma, a spus ea, […] sã al familiei Shin, numele ei era Destinul este pentru încã o lui” - Okakura Kakuzo, poate moment în care vrând- poatã lãsa deoparte diferenþele uneori folosit pentru a desem- datã ciudat: cele douã femei se lucrarea ce ar putea oferi cea nevrând, Japonia tradiþionalã dintre ei ºi sã se întâlneascã în na întreaga locuinþã a familiei, vor înfrunta, Urako fiind cea mai distinsã manierã de a ne începe sã se întoarcã cãtre camera de ceai ca parteneri ori ºcoala de ceai a Muntelui, alungatã. Luând din nou viaþa apropia cât mai fidel de com- Occident. Din pãcate, con- egali, ca cetãþeni...” Destinele ori chiar pe însuºi Muntele”. în piept, se întoarce în New plexitatea unui ceremonial ce secinþele imediate ale noilor sunt acompaniate de cere- O lume interesantã prin mis- York, acolo unde îºi întâlneºte pare sã se fi pierdut în timp. orientãri se întrevãd exact în moniile ce au loc în pavili- terele pe care le acoperã, Pânã atunci, voi avea rãb- prietena japonezã din ado- practicile samurailor, în arta oanele familiei Shin. La cartea în sine funcþioneazã lescenþã, pe Inko. Finalul este darea de a intra în universul strãveche a ceaiului, în vesti- începutul romanului, atunci drept un argument pentru menþionat printr-o perspectivã mentaþia locuitorilor, fie aceºtia când însuºi Maestrul se ocupa chanoyu, calea ceaiului. Dis- tulburãtor deoarece prin inter- occidentalã. „Foc în pavilionul de rang înalt ori neînsemnaþi. de îndeplinirea ceremoniei, pariþia unora dintre cei dragi, mediul unei gazete vechi, de ceai” este acea carte în Aurelia, devenitã Urako, câº- timpul este mãsurat prin trãirile inclusiv a Maestrului, e para- descoperite întâmplãtor într-un paginile cãreia, într-un mod ce tigã cu timpul simpatia tinerei personajelor care în mod per- doxal încã un motiv pentru anticariat, aflã la un interval de þine în mod evident de miracu- Yukako; împreunã îºi vor manent se raportau doar la revenirea la tradiþie, pentru doisprezece ani cã Yukako los, felul de a povesti specific asuma un destin imposibil, tradiþie. Pagini de o frumuseþe rememorarea unor episoade romanelor – fluviu, cu care lite- murise. Reacþiile înregistrate acela de a pãstra nealterate o aparte descriu camera ceaiu- încãrcate de semnificaþii dintre sunt dovada elocventã cã între ratura anglo-americanã ne-a parte din vechile obiceiuri. lui, ustensilele folosite dar ºi cele mai diverse. Un exemplu Urako ºi Aurelia, prima era cea obiºnuit, se combinã cu tuºele Devenitã alegorie a unei comportamentul pe care cei ce elocvent este chiar cel ce sur- fine ale trãirilor asiatice, cu vieþi strãvechi, „calea ceaiului” luau parte la ceremonie tre- prinde legãtura dintre bunic ºi învingãtoare: „Prima mea simboluri ce iau naºtere pentru pare sã fie singura posibilitate buiau sã îl aibã. Dintre toate nepot – Tai: „Bãtrânul era reacþie a fost – aºa cum mi se încã o datã, doar pentru a de a readuce echilibrul într-o pavilioanele, cel mai important numai lapte ºi miere cu Tai întâmpla de obicei cu japonezi împãrtãºi cititorului momente lume ostenitã de rapiditatea este cu siguranþã Casa Norilor: atunci când îi îndruma primii – de stânjenealã. Ce de o graþie nemaiîntâlnitã. informaþiilor ºi precizia tehno- „Am repetat ce spusese, aºa paºi în temae […] Muntele a grosolãnie din partea mea sã Autoarea volumului apãrut în cadrul colecþiei „Raftul cred cã nu va muri niciodatã! Denisei”, la Humanitas, este Cât egoism! A doua reacþie a credibilã în primul rând prin fost de uimire. Cum de se scrisul sãu; perfecþiunea aces- lãsase învinsã de ceva atât de tuia s-ar putea datora totuºi ºi meschin, de banal, cum este interesului pe care tânãra scri- moartea? Iar a treia – un senti- itoare l-a avut încã din copilãrie ment nedesluºit, amorþit, care faþã de cultura ºi tradiþiile a înlocuit cuvenitul regret ºi japoneze. În acest context e important faptul cã Avery cãlã- simþ al vinovãþiei: nu aveam sã toreºte în Þara Soarelui aflu niciodatã dacã Yukako mã Rãsare unde asistã pentru iertase”. În urma unui schimb prima oarã la ceremonia ceaiu- de scrisori, Urako va primi lui. Este momentul hotãrâtor câteva rânduri din partea fiului pentru destinul autoarei: acum lui Yukako cât ºi un mic dar de se hotãrãºte ca dincolo de stu- la aceasta, lãsat special înain- diile universitare sã deprindã tea morþii. „Bolul de ceai era aceastã artã strãveche. Timp de cinci ani urmeazã cursuri pus într-o cutie simplã, nesem- despre ritualul ceaiului la natã; era de mãrimea celor pe Urasenke Chanoyu Center în care le iei la iarbã verde, mai New York, pentru ca ulterior sã mic decât cele folosite în ca- îºi completeze cunoºtinþele mera de ceai. Nu îl mai vãzu- deja însuºite chiar în Kyoto. sem pânã atunci, dar pereþii Revenind în paginile roma- umflaþi parcã de vânt ºi su- nului, Ellis Avery rãmâne pe prafaþa fumurie mi-au adus undeva tributarã motivelor ce au suprasaturat literatura euro- aminte de Hakama, bolul de la peanã. Începutul nu are cum ultima ceremonie a ceaiului care sã nu reaminteascã de sche- avusese loc în Baishian. […] mele lui Dickens: personajul Aºa se face cã dupã atâþia ani, narator, Aurelia, se naºte în i-am devenit din nou confiden- New York dar, printr-un con- tã. Pe mine mã alesese sã-mi curs de împrejurãri nefericit, spunã povestea acelei zile ajunge sã îºi piardã mama la o nefericite...” Cu adevãrat, din- vârstã fragedã. Aflatã în grija unchiului ei, micuþa fetiþã colo de a fi un simplu debut, ajunge împreunã cu acesta în „Foc în pavilionul de ceai” este Japonia, acolo unde, clandes- o sãrbãtoare intelectualã a tin, Unchiul Charles ar fi trebuit • Viorica Zaharia simþurilor.

28 iunie - iulie 2009 revista revistelor

a lumii Heian”. Mai apoi, aceeaºi fiul meu”, cronicã aºezatã în li- logice cum sistemul înrobeºte duinþa de a publica materialul Rodica Frenþiu cu „Haruki mitele firescului de Radu libertatea omului prin fascinaþia sub forma unei erate la o ediþie Murakami. Întrebãri posibile. Ciobanu. Interesant este faptul idolatrã pe care o exercitã ce va urma?... Amintirea unei lumi nevãzute”. cã autorul încearcã un fel de asupra acestuia. Rãul ajunge sã Deºi vor fi mulþi ce mã vor Nr. 1-2, iunie 2009 Dimitrie Lãmparu ne prezintã punere în oglindã a volumului de opereze o inginerie socialã, in- critica, aleg sã transcriu în „Calea Ceaiului sau Calea spre faþã cu mai vechiul titlu - „Uºa întregime una din poeziile Mulþi dintre semnatarii revistei telectualã ºi economicã. Ioan ultimul stadiu al simplificãrii”, în interzisã”. Ruxandrei Grigoraº: „aºtept ziua ureazã Centrului „G. Apostu”, Enache prezintã de altfel ºi „A timp ce Andreea Sion com- Alt subiect, alt semnatar: perfectã sã plec/ am deja viaþa aflat la vârsta maturitãþii, ani cât pleteazã fericit cu „Societatea Alexandru Ruja despre treia forþã: România profundã”. mai buni, în care „sursele de într-un bagaj îl þin la cap/ când japonezã ºi limbajul de politeþe”. „Modernismul literar românesc Semnatari, acelaºi Ovidiu dorm/ trenul meu nu pleacã viaþã culturalã sã nu sece vreo- Mircea Muthu apare în revistã în date ºi texte”, ediþie îngrijitã Hurdezeu dar ºi Mircea Platon. datã” (Eugen Uricaru). La rândul decât în zilele/ încercuite de în douã ipostaze, una extrem de de Gabriela Omãt. Pentru încã o Pr. Lucian Grigore reinvetariazã nori/ dacã lecþia despre cer este nostru, ne raliem tuturor acestor interesantã, definind „estetica datã, constatãm cã „problema motivele pentru care Pãrintele învãþatã/ lumea zice în viaþã ai urãri! vidului” în haiku ºi ikebana; cea modernismului este una com- doar un singur/ tren/ ºi irascibil Cum era firesc, avem cronica de-a doua ni-l prezintã în postu- plexã ºi complicatã în literatura Iustin Pârvu are dreptate cu evenimentului cel mai important ra intervievatului: de la mãrturi- românã ºi de aceea surprinde- privire la dorinþa de abrogare a nu faci nimic/ degeaba cã am gãzduit de Centrul „G. Apostu”, sirea „am fost atras de la rea fenomenului într-o ediþie de legii care permite îndosarierea ºi plecat de nenumãrate/ ori/ din mai precis „Simpozionul Naþional început de orizonturi interdisci- texte ºi date nu a fost facilã”. urmãrirea electronicã a oame- atâtea gãri cu atâtea bagaje// de Esteticã”. „Discursurile de plinare” cãtre operanta con- Este discutat apoi impactul pe nilor. În editorialul sãu, Ioan cine o mai înþelege// m-am cer- statare cã „tehnicismul excesiv tat cu femeia/ de la bilete/ nu recepþie” aparþin lui Grigore care l-a avut Alexandru Enache revine în mod fericit în siajul formalismului rus, al vroia sã-mi facã reducere/ parcã Smeu, Ion Caramitru, în timp ce Macedonski asupra posibilitãþilor asupra supra-consumului ce Marin Gherasim rosteºte un structuralismului astãzi defunct, de teoretizare a modernismului. ºtampila de pe fruntea mea/ nu caracterizeazã lumea contem- „Cuvânt la decernarea Diplomei al psihanalizei sau chiar al Încã o carte interesantã, în era valabilã// am prins tren din de Excelenþã ºi a Premiului fenomenologiei a condus, pe de lectura avizatã (la patru mâini!) a poranã. mers alteori am/ aºteptat/ ore o parte, la diminuarea încrederii Centrului Apostu”. Marilena Danei Chetrinescu ºi Cristinei Mã voi opri pentru câteva întregi/ nimeni nu m-a vãzut în ceea ce suntem obiºnuiþi sã clipe ºi la figura exemplarã pen- urcând peronul/ întotdeauna Donea realizeazã o micro-istorie numim ºtiinþa literaturii; a con- Chevereºan – e vorba de tru martiriul adus, mã refer la dupã linia continuã/ nimeni nu a revistei „Vitraliu”, înfãþiºând cu tribuit, pe de alta, la margina- „Translating the body”, apãrutã profesionalismul ce o caracter- la Institutul European, scrisã de Ioan Ionalide care, din postura se uitã dincolo/ de limite” („ticket lizarea intuiþiei ºi a gustului „deþinutului profet”, ne vorbeºte izeazã o parte din direcþiile estetic, aºa cum îl fixase deja Hortensia Pârlog, Pia Brînzeu, to ride”). revistei, temele unor numere Kant”. Aba-Carina Bârlog, o carte pe rând despre „tristeþile unui speciale, cât ºi o bunã parte a despre corp, corporalitate, deþinut”, „profeþiile unui deþinut”, colaboratorilor. Întotdeauna am încorporare, întrupare, de unde „spovedania unui deþinut”. considerat cã „portretele” cu aflãm cã „mai mult decât o sim- adevãrat reuºite se scriu la ceva plã formã anatomicã, trupul distanþã de la dispariþia unor secolului al XXI-lea este un oameni de seamã. Ei bine, este Nr. 5, 2009 eºafodaj socio-politic ºi istoric ºi ºi cazul rândurilor lui Mihai o reþea culturalã”. În continuare, Nr. 5 (50) / 2009 Cimpoi, care dedicã un amplu Nicolae Prelipceanu deplân- un volum care, dupã cum ne material celui ce a fost în stare ge lipsa de informaþie ce ar fi tre- mãrturiseºte Tudor Creþu, e din- Am început cu bucurie sã semnaleze „timpul originar”, buit sã transparã cãtre marele colo de hipermanierismul marca Nr. 89, mai 2009 „Revista revistelor” omagiind Grigore Vieru. Realmente mã public la dispariþia lui Petre Foarþã. Cui aparþine? Lui Adrian Centrul „G. Apostu”, iatã cã ter- bucur pentru prezenþa tânãrului Stoica. Sunt convins, multe sunt Bodnaru. Titlul? „Ziua de Gheorghe Mocanu este atras minãm în aceeaºi notã, urând ºi critic de artã Iulian Bucur care numele ce nu s-au bucurat de apoimâine”. Punct. de artificiul gãsit de Ion Iovan, celor de la „Revista nouã” cât de multe ori este „peste” cei onorurile cuvenite... Uneori am impresia cã odatã cu publicarea romanului mai multe apariþii fericite, cu consacraþi... Cu totul remarca- Mai mult ca niciodatã, an- Salman Rushdie e singurul scri- metanarativ „Ultimele însemnãri subiecte nu neapãrat incendi- bile rãmân notele de jurnal ale cheta „Vieþii româneºti” pare via- itor tradus ºi publicat constant ºi ale lui Mateiu Caragiale”. Din are, ci mai degrabã cu materiale lui Ovidiu Genaru dar ºi poeziile bilã, întrucât se opreºte asupra care nu oboseºte niciodatã în a- discursul matein, autorul are care sã pãstreze - ca ºi pânã lui Constantin Donea, din rândul „Atacului asupra democraþiei ºi ºi gãsi diferite artificii pentru a ºtiinþa de a împrumuta stilul, acum - ºtiinþa unui echilibru al cãrora voi transcrie „Spovedanie”: drepturilor omului în Republica nu scãdea valoric. Pe scurt, manierele, preþiozitatea, cinis- bunului gust. Apropo de echilibru: C. „Mã simt obosit / ca dupã un Moldova”. Problema este clarã: desigur, Polirom, „Seducãtoarea mul, mizantropia ori rafinamen- Trandafir nu e interesat decât de lung / ºi atroce rãzboi, / dar mai cât timp s-a constatat cã „recen- din Florenþa”. Pentru cei intere- tul. A se citi... sper, / cã, poate, careva / dintre ta campanie electoralã a fost saþi, nu e de scãpat interviul lui o apropiere cât mai fidelã, desi- Mai semnalãm „180 de ani de gur, în linii mari, de opera lui voi, / frumoasele mele, / marcatã de numeroase încãlcãri Cosmin Lungu cu Rãzvan presã româneascã. Congresul Lucian Blaga, pentru a demon- trãdând, / îmi va spune / cui am ale legislaþiei”, s-ar mai putea Mazilu. Se pleacã de la afirmaþia Internaþional de Istorie a Presei stra cum „contingentul urcã în rãmas prizonier”. vorbi despre o „Basarabie, destul de cuminte - „un dandy, – aniversare sau parastas?”, conºtiinþa însãºi a satului. Un înspre europenitate?” ca ºi un artist, e un fel de clovn al lui Dumnezeu”. „Trident ºi ºansele postrevo- circuit care, se înþelege, are per- Un eseu pe o temã dramaticã luþionare ale filmului” – Cornel spectivã poeticã, cã dacã am este cel scris de Daniela Ungureanu, „Literatura spon- privi sociologic sau fãrã acces la Magiaru care e interesatã de sorizatã sau «Eu sunt cel care le mistere, am ucide «corola de cultura râsului bine drãmuit, mai citeºte bancherilor poezie»” – minuni a lumii»”. bine zis de cea mai recentã Virgil Diaconu, „Philip Roth – un Una dintre cãrþile despre care piesã semnatã de Matei Viºniec scriitor ocolit de Nobel” – Boris abia începe sã se vorbeascã Nr.4, 2009 ºi dedicatã lui Eugen Ionescu. Nr. 5, mai 2009 Mehr. aparþine lui Bujor Nedelcovici – Avem plãcerea de a ne delec- „Lectorul de imagini. Vandalism Cei de la „Vatra” consacrã ta cu poemele lui Calistrat Aºa cum ne-a obiºnuit dintot- Aplicat, intransigent, corect, Theodor Codreanu gãseºte cu- arhitectural în Bucureºti. 1980 – acest numãr modelului cultural Costin, care de aceastã datã deauna, „Credinþa ortodoxã” 1987”, carte „radiografiatã” de viinþa câtorva „bruiaje ºtiinþifice nipon. Rodica Frenþiu decu- dezbracã haina ironiei, a sarcas- este destul de tranºantã prin Marina Nicolaev. ªtefan Ene ºi stilistice” în Istoria lui peazã „fragmente dintr-un rulou: mului, registrul fiind grav, unele voci pe care le gãzduieºte pleacã de la apariþia Editurii Manolescu. Deocamdatã, Theodor modelul cultural nipon”, sublini- asumat. Bogdan Creþu nu se în paginile sale. Ovidiu Nemira, ºi alãturi de Julian ind cã dincolo de aventura Codreanu nu se opreºte decât poate abþine ºi taxeazã cu Hurdezeu îºi continuã demersul Barnes face un „tur al culturii misionarilor iezuiþi ori de intere- instrumentele cuvenite disponi- asupra unor nume de autori, de a descoperi dacã „au voie franceze”. sul filosofilor secolului XVIII, sin- bilitatea lui Emil Brumaru de a personaje, titluri de opere ori În traducerea Elenei Dinu ortodocºii sã critice tehnologia”. gurele momente de real interes vedea realitatea direct... sub reviste scrise greºit, apoi asupra citim cu mare plãcere un interviu ale Occidentului faþã de cultura fustã! Pânã la urmã, aºa ºi e... Mãrturiseºte propriul crez, argu- unor greºeli de limbã ºi stil. cu celebrul Andrei Tarkovsky, japonezã s-au consumat la „Un scurt poem, un «Cântec menteazã cu exemple viabile ºi Oare îi va cere Manolescu îngã- extras din „Andrei Tarkovski. sfârºitul secolului XIX (lãsând naiv», împinge intensitatea per- Interviews”, University Press of urme în pictura impresionistã, în ceperii pânã la erotizarea realu- Mississippi, 2006. Simplu, rãspi- imagismul poetic vestic), apoi lui. Emil Brumaru este un poet al cat, regizorul oferã rãspunsuri imediat dupã încheierea celui sugestiei gracile, nu al deno- plecând de la metaforele exis- de-al doilea rãzboi mondial, prin taþiei brutale. […] Universul lui tente în filmele sale. „Arta este budismul Zen, prin motivaþiile pe Emil Brumaru este unul intens capacitatea de a crea, este care acesta le aduce vieþii. erotizat, dar cast totodatã”. oglindirea gestului Creatorului. Angela Hondru ne prezintã Noi, artiºtii, doar repetãm, imi- „Calendarul sãrbãtorilor popu- tãm acest gest. Arta este unul lare japoneze” – moment de din acele momente preþioase, în graniþã între interese socio-cul- care ne asemãnãm Creatorului. turale. Aºa cum era de aºteptat, Nr. 5, 29 mai 2009 De aceea, n-am crezut niciodatã primul scriitor prezentat este într-o artã independentã de Kazuo Ishiguro, pentru ca lumea Multe sunt subiectele intere- Creatorul suprem, nu cred în aflatã între real ºi poveste sã fie sante prezente în numãrul de arta fãrã Dumnezeu. Motivul completatã de Florina Ilis cu faþã. Mai întâi de toate m-aº opri existenþei artei este rugãciunea, „Murasaki Shikibu, «Genji asupra cronicii cãrþii semnate de rugãciunea mea”. monogatari». Cronica ficþionalã Gabriel Liiceanu „Scrisori cãtre • Silvia Tiperciuc LecTop iunie - iulie 2009 29 ateneu

mai din timp – pare sã se fi înfiripat ºi sã destã. La un moment dat, domnul prindã rãdãcini gândul de a realiza Nicolae Manolescu s-a ridicat de la prezenta istorie a literaturii, aflatã în masã ºi s-a întors spre bibliotecã, unde Victor MITOCARU dialog (ºi uneori în disputã) peste zeci pãru sã cerceteze dintr-o privire diverse de ani cu Istoria… lui G. Cãlinescu. titluri. Am profitat de moment ºi i-am Dificultãþile unei astfel de iniþiative de destãinuit intenþia unei deplasãri la Iaºi, dimensiuni neobiºnuite nu lipseau nici la editurã. Domnul Manolescu fãcu Sã visezi citind înainte de 1989. O parte din acestea observaþia cã n-ar fi tocmai oportunã în erau cauzate de „rigorile Cenzurii”. acele zile o asemenea cãlãtorie. Un prim volum avea sã fie tipãrit la Emoþionantã în viaþa familiei mele, ºi rememorând Bacãu. În preajma dramaticelor eveni- seara aceea a luat sfârºit odatã cu mente din decembrie 1989, autorul avea venirea profesorului Gheorghe Neagu Am sub ochi, nu de mult cumpãratã, Cum sã vã spun ca sã nu fiu înþeles sã se deplaseze în localitate „înarmat cu (ºi nu Nicolae Neagu, cum apare Istoria criticã a literaturii române. 5 se- greºit? Nu e vorba aici de parcursuri un teanc de pagini noi ºi cu numeroase menþionat în Epilog), fost student al cole de literaturã a domnului Nicolae „leneºe”, ci de idei cu mare încãrcãturã, corecturi de detaliu”, dar nu în scopul domnului Nicolae Manolescu. Profeso- Manolescu. Mai întâi, am rãsfoit-o, am în stare sã miºte scripeþii minþii, sã grãbirii lucrului la carte, cât mai mult pen- rul Neagu era atât de nerãbdãtor sã-l citit pe apucate prefaþa ºi postfaþa, am menþinã la un anumit ambitus acuitatea tru a duce la o datã cât mai depãrtatã întâlneascã pe fostul sãu magistru, examinat la repezealã ºi superficial (din observaþiei, fluxul ideatic, eleganþa apariþia ei. Ajuns la Bacãu, dupã cum încât am avut pe loc impresia cã îl con- titluri) structura masivului volum ºi, cu demonstraþiilor. Dar aº mai adãuga un însuºi ne relateazã în Epilog, l-a întâlnit fiscã. nerãbdare, am început sã parcurg capi- element ajutãtor ºi, cred indispensabil pe fostul secretar cu propaganda al Relatând în trecere aceastã întâlnire, Comitetului Judeþean al P.C.R., tolele spre care mã îndeamnã pornirile apropierii de text. Marea calitate a stilu- þinutã pânã acum doar pentru mine, aº sufleteºti, afinitãþile. Nefiind cercetãtor lui domnului Nicolae Manolescu este Gheorghe Toma (corect, Constantin V. vrea sã spun cã ea adaugã un plus de de profesie, vreau s-o citesc cu plãcere, limpezimea. Claritatea nu însoþeºte Toma), om afabil pe care îl cunoºtea de emoþie parcurgerii Istoriei domnului mi-am spus ºi mi-am impus de la bun doar ideea, ci este consubstanþialã pro- mai mulþi ani de la diverse evenimente Manolescu. Totodatã, fiind în luna început, dacã se admite cã ne putem funzimii ºi densitãþii ideatice. Fraza culturale petrecute la Bacãu, Oneºti. comemorãrii lui Eminescu, m-am dedat impune o plãcere din cele mai alese. informeazã ºi reconforteazã. Fostul secretar cu propaganda îi des- Fãrã îndoialã, asupra unor pagini voi Sã revin. În finalul volumului. autorul tãinui iminenta rupturã: „S-a terminat!”. la un exerciþiu. Am reluat paginile în reveni, cred, mai aplicat. aºazã un Epilog. Istoria unei istorii. Se Prevenit probabil de aceastã sosire care autorul comenteazã felul în care Scrisul autorului, de o înaltã intelec- cuvenea, desigur, sã cunoaºtem la Bacãu, scriitorul Sergiu Adam îmi G. Cãlinescu articuleazã întreaga tualitate, nu mi-i inaccesibil, stilul, de demersul petrecut în ani, început ca propune sã realizãm la mine acasã o schelãrie a masivei Opere a lui asemenea, îmi este cunoscut. Trebuie gând de-o clipã, poate, mai apoi ca discretã ºi lipsitã de pretenþii sãrbãtorire Eminescu. Apoi, nu fãrã interes sã vã spun – deschizând o parantezã – intenþie de a scrie ºi publica nu doar o a zilei de naºtere a distinsului critic ºi crescând, am revãzut paginile privind cã uneori, ajungând acasã stresat, mã istorie ci însãºi istoria criticã a literaturii istoric literar (cum se vede, cu o opera lui Eminescu din Istoria criticã… relaxam revãzând fraze, pasaje ºi chiar române. Cred cã în intimitate ºi în întârziere de aproape o lunã), unul din Însumând, comparând, încreþind din pagini întregi din Maiorescu, Cãlinescu, uºoare rãbufniri confraþii se manifestau colaboratorii de prestigiu ai revistei sprâncene pe alocuri, înseninându-mã Sadoveanu, Constantin Cãlin ºi, desigur, dacã nu sideraþi, mãcar sensibilizaþi la „Ateneu”. N-am avut nimic împotrivã, ºi ieºind, totuºi, reconfortat din lecturã, Eugen Simion ºi Nicolae Manolescu. aflarea unei asemenea veºti. Dar citi- decât cã m-a cuprins o justificatã pot sã reafirm fãrã ezitãri: Atât statuia Evident, citez doar câteva nume care torul o aºtepta, mai ales dupã apariþia emoþie. În seara respectivã, în afarã de poetului cât ºi soclul acesteia au nevoie îmi vin mai repede la îndemânã, dar la celor trei volume intitulate Arca lui Noe. sãrbãtorit, mi-au mai fost oaspeþi Sergiu de reexaminãri periodice atente, profe- care aº putea adãuga ºi altele, autori Eseu despre romanul românesc. Pe Adam, Petru Filioreanu, pe atunci sioniste, pentru ca trecerea nemiloasã români ºi strãini. Uneori, aflându-mã pe primul din acestea, apãrut în 1980, am redactor-ºef al ziarului „Steagul roºu” ºi a timpului sã nu punã în pericol trãinicia stradã, am viziunea unor idei pãstrate obþinut un generos autograf, pe care respectabilul profesor de fizicã Poraicu monumentului. Iar Istoria d-lui Manolescu în memorie. E drept cã nu în puþine autorul, venit la „Zilele Culturii de la Liceul „George Bacovia” din ne propune o efigie a poetului, credibilã, cazuri sunt ajutat ºi de turnura oralã a Cãlinesciene”, mi l-a acordat la Oneºti. Bacãu (actualmente, Colegiul în limitele exigenþelor de astãzi. Limite ºi exi- stilului ºi de fluenþa logicã a discursului. Cam de pe atunci – ºi e de crezut cã „Ferdinand I”). O searã liniºtitã ºi mo- genþe de care ai dreptul sã te-ndoieºti, nu? Despre artã

Ierarhizarea artiºtilor con- Marea artã este întotdeauna Artiºtii îºi osândesc trupul temporani poate fi ºi o golãnie convulsivã. pentru longevitatea numelui. a conjuncturilor. Poeþii, aceºti fundamen- Modernizarea se pliazã pe Cât timp la masa de lucru se taliºti ai iubirii, pot fi oricând accesul la esenþã. mai aflã un mare scriitor, acuzaþi de trafic de speranþã. Este valoros jurnalul ºi putem fi ceva mai liniºtiþi. Capodopera nu moare notele de drum care cuprind Trupul a optat pentru civi- decât odatã cu întrebãrile din cât mai multe ciudãþenii inedite. lizaþie, sufletul înclinã spre cul- ea. Numai valoarea poate con- turã. Bietul chip omenesc duce în Întotdeauna cartea tipãritã sacra o operã. Nu dosarul, nici spate veacuri de picturã ºi de hotarul este o copie palidã a celei caricaturã ! Criticii de artã pot bulversa visate. Arta se degradeazã când ierarhiile, nu operele. Superlativul ºtiinþei ºi al artei ricoºeazã în predicã. Scrisul responsabil înseam- este revelaþia. Arta este imensul depozit de nã ocnã. Arta nu trebuie sã fie nea- tandreþe pe care singuraticii Dostoievski a fãcut chirurgie parat … sedativã. creatori îl împing spre noi. pe suflet deschis. Pe artiºti îi dezbinã politica. Poezia ar mai putea scoate Cultura genereazã echilibru. Dar ºi cultura. petele de jeg de pe cuvinte. Orice carte valoroasã este o Rezistã arta proiectatã sã În artã, falsul fâsâie la tot formã de respect la adresa citi- tulbure. pasul. torului. Grijile existenþiale ne În corida artei, banalul înfu- Harul transformã cuvântul în împuþineazã mãduva creaþiei. poezie, aºa cum politica face rie. Dar ºi inaccesibilul. Capodoperele împing spiri- steag dintr – o cârpã. Arta rãvãºeºte în speranþa tul spre absolut. ªi arta mizeazã pe sugestie. În poezie, sensurile cuvin- unei reclãdiri superioare. Dar mai ales tãcerea. telor zvâcnesc precum stridiile. Artiºtilor le repugnã ritmul Cãrþile mari stimuleazã dia- Poeþii au acute cardiopatii epocii. Pentru cã ei îl au pe al logul. sufleteºti. lor. Artiºtii au devenit niºte gra- Arta – acest mercenar în Cartea sugereazã imensa vori de coºmaruri. slujba frumosului. forþã a omului singur. Vasile GHICA Arta – acest tulburãtor con- cubinaj al zbuciumului cu lumi- CONSILIUL EDITORIAL na. De mii de ani, arta stoarce Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela cu disperare sensurile vieþii. Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu Debutantul nu – i permite (Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), nici lui Dumnezeu sã – l critice. Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), Viorel Grosu (Hidroconstrucþia, Toþi cei care i – au pus Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi (Agricola Internaþional), Neculai Lupu Gheorghe Popa mustãþi artei s – au trezit gro- (Universitatea „George Bacovia“), (Centrul „George Apostu“), Mircea Nicolae Rusu, dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu). • Ilie Boca hãind.

30 iunie - iulie 2009 varia

pe Rogojin, pentru uciderea aceasta, ci ºi cel care rãmâne purificare. „Nemurirea sufletului Nastasiei: „O senzaþie cu totul pe tot parcursul romanului (cu (...) trebuie susþinutã cu toatã nouã îi sfâºia inima cu o tristeþe excepþia câtorva momente) cel puterea” (Phaidon, 114d), „su- Ion FERCU nemãrginitã. Între timp se lumi- mai senin, cel mai luminos, cel fletul este în cel mai înalt grad nase de ziuã; în sfârºit se mai sincer dintre personaje. El nemuritor ºi nedestructibil” întinse pe pernã, parcã istovit ºi nu judecã pe nimeni, dar în- (Phaidon, 106 e), spune disperat cu totul, ºi îºi lipi faþa cearcã sã-i ajute pe toþi, le Socrate. Sufletul poate încã din Seraficul de obrajii palizi ºi încremeniþi ai spune tuturor adevãrul fãrã sã aceastã viaþã sã se pregã- lui Rogojin; din ochi îi curgeau rãneascã pe nimeni, pentru cã teascã pentru despãrþirea de lacrimi pe faþa celui de alã- iubeºte oamenii prea mult. Mai corp prin practici ascetice ºi Aleoºa (II) turi…” (F.M. Dostoievski, apoi, el îºi cunoaºte fraþii, tatãl extatice. Pentru Platon, numai Idiotul, Editura Polirom, Iaºi, ºi pe toþi cei din jurul sãu, le ºtie gândirea raþionalã ºi ºtiinþificã 2007, p.612). Aceastã scenã fiecare gând, fiecare dorinþã, permite sufletului sã scape în „Nu mã rãzvrãtesc împotriva lui Dumnezeu, însã nu vreau sã din finalul romanului pare a fi o fiecare durere. Mai mult decât totalitate de legãturile corpo- «accept lumea» aºa cum a creat-o el, atâta tot!” replicã la întrebarea lui Ivan atât, Aleoºa nu aleargã dupã F.M. Dostoievski, Fraþii Karamazov rale. Sufletul este indestructibil. Karamazov: dacã existã în idealuri deºarte, nu-ºi pune Ideea de Viaþã este incompati- lumea asta o singurã fiinþã care problema nemuririi pentru cã a Idealist, Alexei Karamazov mea: «Este suferinþa de a nu mai bilã cu orice idee de descom- sã poatã ierta cruzimea oame- gãsit-o: NEMURIREA ESTE ÎN crede în scopul suprem creºtin al putea iubi»” (F.M. Dostoievski, punere ºi moarte: sufletul, în nilor? Deºi Mîºkin nu are pu- DUMNEZEU. ªi ce poate fi mai iubirii aproapelui. Dupã cum Fraþii Karamazov, Editura calitate de principiu al vieþii, terea de a ierta în numele unui sublim decât un astfel de om, observã Berdiaev, „în construcþia Leda, Bucureºti, p.583). Alexei este prin urmare nemuritor. romanelor lui Dostoievski exis- crede sincer în aceastã învãþã- puteri divine, îl iartã pe ucigaº care veºnic împãcat cu sine în- prin lacrimile sale. „Arma” lui suºi intrã în armonie cu oricine Acest argument dialectic este tã o puternicã focalizare. Toate turã, încercând sã le-o trans- un exemplu pentru acele lucrurile curg cãtre un personaj mitã copiilor. Prin discursul ros- Aleoºa nu este lacrima, ci dis- ºi, mai ales, poate sã iubeascã cursul: „Frate, (…), m-ai între- pe oricine? Exagerãm dacã dovezi pe care Aristotel le va central sau acest personaj tit la mormântarea lui Iliuºa, el bat adineauri dacã existã pe spunem cã Aleoºa este un pla- califica drept „verbale ºi tinde cãtre toate celelalte”. (Op. îºi aratã credinþa în învierea lumea asta o fiinþã care sã tonician? În Phaidon, dialogul gãunoase”. Însuºi Socrate, citatã, p.25). Acest lucru se morþilor ºi în viaþa de apoi. poatã ºi sã aibã dreptul de a lui Platon socotit uneori, de-a conºtient de insuficienþa de- observã ºi în cazul lui Alexei Chiar dacã trecuse prin multe ierta? Fiinþa aceea existã, sã lungul veacurilor, cartea cea monstraþiei sale, ar fi vrut sã (cãtre care se îndreaptã momente de îndoialã, ajunge ºtii, ºi poate sã ierte totul, ºi sã mare a umanitãþii. personajul continue discuþia, dar a fost aproape toate celelalte perso- sã înþeleagã faptul cã: ierte pe toþi, da, da, pentru toþi Phaidon povesteºte lui întrerupt de sosirea gardianului naje când vor sã se confeseze) „Miracolul trebuie sã vinã de la ºi pentru tot, fiindcã ea însãºi Echecrates ultima zi a lui însãrcinat cu execuþia. Platon a ºi al lui Mîºkin (care tinde întot- credinþã, nu credinþa de la mira- ºi-a dãruit sângele nevinovat Socrate în închisoare ºi exe- realizat ºi alte demonstraþii deauna cãtre ceilalþi). În faþa col” (Nikolai Berdiaev, op. pentru toþi ºi pentru toate. ªi tu cuþia acestuia. Aceastã naraþi- despre nemurirea sufletului, seninãtãþii lui Alexei, dar ºi a lui citatã, p. 49). Spre deosebire o cunoºti, ea este într-adevãr une emoþionantã serveºte îndeosebi în Republica, Mîºkin, toþi se simt dezarmaþi, de „îngerul” Aleoºa, „idiotul” temelia clãdirii de care vorbeai, drept fundal pentru o discuþie Phaidros, Timaios ºi cartea a cu deosebirea cã primul este Mîºkin nu vrea sã se retragã în cãtre care se vor ridica gla- foarte riguroasã: Socrate în- X-a din Legile. Pânã la un considerat „un înger”, celãlalt viaþa monahalã. Trãind izolat, surile tuturor spre a spune: cearcã sã-ºi îmbãrbãteze pri- punct, chiar ºi Dostoievski „un idiot”. Deºi tentativa sa de din cauza unei boli, el a rãmas «Drept eºti tu, Doamne, pentru etenii comunicându-le credinþa îmbrãþiºeazã metafizica lui a-ºi reconcilia familia eºueazã, la stadiul inocenþei infantile, cã judecãþile tale s-au dat pe sa în nemurirea sufletului ºi în Platon, dar zice Nikolai Alexei reuºeºte sã refacã legã- deºi este dotat cu inteligenþa faþã!»” (F.M. Dostoievski, Fraþii soarta sa fericitã dupã moarte. Berdiaev (op. citatã, pag 8): tura de prietenie între micuþii unui om normal. Brusc, se Karamazov, Editura Leda, Dialogul se leagã pornind de la „Ideile lui Dostoievski nu sunt Iliuºa Sneghirev ºi Kolea trezeºte aruncat într-o realitate Bucureºti, pag. 358). Aleoºa obiecþiile succesive ale celor prototipuri ale existenþei, nu se Krasotkin. Zilele lui Iliuºa erau care îi este strãinã. La fel ca este, pentru toþi, Strigãtul acela doi auditori - Cebes ºi Simmias constituie în esenþele primare numãrate, iar Alexei îi îndeam- Don Quijote, prinþul Mîºkin sublim ºi inocent de la capãtul - care îl obligã pe Socrate sã ºi, desigur, nu sunt norme, ci nã pe copiii care-l batjocoriserã suportã toate umilinþele în mirãrii: „Poþi, oare, sã-þi duci facã o demonstraþie riguroasã destine ale existenþei, energii pânã atunci sã meargã la el numele unui ideal. El are pu- mai departe, viaþa cu iadul despre natura nemuritoare a incandescente primare. Dar, ca pentru a-i cere iertare. Cu- terea de a-i ierta pe toþi: pe acesta în inimã ºi în cuget, sufletului. Phaidon reia câteva ºi Platon, Dostoievski a recuno- vintele stareþului Zosima par a-i Nastasia Fillipovna, pentru spune-mi, poþi?” (Ibidem, pag. elemente din teologia orficã ºi scut rolul determinant al ideilor”. rãsuna încã în minte: „Stau toate umilinþele la care l-a 383). Aleoºa Karamazov este cea pitagoreicã, în care corpul Aleoºa este, credem, unul din- câteodatã ºi mã întreb: «Ce supus, fugind cu Rogojin; pe nu doar singurul dintre fraþi este drept o murdãrie pentru tre acele „destine ale existenþei este iadul?» ªi cuget în sinea Aglaia, pentru micile ei rãutãþi; care îºi gãseºte locul în lumea suflet, iar moartea drept o incandescente primare” de o O precizare pentru schizofrenii nedeclaraþi: moralitate ireproºabilã. la concert nu vom veni în frac, ºi cu perucã În ultima sa ascunzãtoare, zburlitã, cã lumea tot nu ne va confunda cu Saddam Hussein a fost gãsit Beethoven, ºtiut fiind cã acesta are, acum, alte alãturi de Coran ºi… Crimã ºi preocupãri decît exhibiþia în sãli de concerte. Bogdan ULMU La expoziþii nu veniþi îmbrãcaþi în culori pedeapsã. Scena putea aduce deschise ºi nu asortaþi teniºi, la smoking, fiind- aminte cunoscãtorilor lui cã dvs. sunteþi privitor, nu pictor, ºi vizitatorii La concerte, expoziþii, Dostoievski de încercarea lui trebuie sã aibã bani sã cumpere tablouri, nu Raskolnikov de a salva prin garderobã excentricã.... chiar cinema... suferinþã: „Sub perna lui (a lui Iar la cinema nu purtaþi rochia aceea cele- Raskolnikov; n.n., I.F.) se brã, albã, de deasupra gurii de metrou, a Dar la de-astea contemporane, mai greu, artistul, nu vã lãudaþi, cu voce sonorã, „merci, gãsea Evanghelia (…) De aici Marilynei Monroe, cãci ea avea cu fo’ 50 de kile deoarece autorii fiind în viaþã, au timp ºi sã aºa ºtiu ºi eu sã pictez!”: nu e sigur cã ºtiþi. Iar începe o altã poveste, po- mai puþin ºi era cu 3.800% mai sexoasã; dvs. finiseze opera ºi sã mutileze grobienii din la un tablou cu tematicã abstractã, nu-ntrebaþi aveþi însã avantajul c-aþi apucat 70 de cotolani, vestea regenerãrii treptate a salã... autorul, dezinvolt, „da’ þigãnci cu garoafe la deci (deocamdatã, mamaie) 1:1. În timpul reprezentaþiilor, nu mai e nevoie unui om, a renaºterii lui progre- ureche nu ºtii sã faci, ciumecule?”... Dacã întîrziaþi la premierã, nu vã faceþi loc sã precizez cã nu se manîncã, bea ºi scuipã sive, a trecerii lui nesimþite Ãia care vã hliziþi la tragedii, de la galerie printre ocupanþii locurilor, pînã la mijlocul rîn- seminþe-n chelia slãbãnogului din faþã, ori în dintr-o lume într-alta, într-o rea- dului, cã artiºtii s-ar putea deconcerta; ºi-n (balcon), renunþaþi sã aruncaþi cu cocoloaºe de decolteul grãsanei din spate. Nu se comen- litate nouã, necunoscutã de el plus, renunþaþi sã mai urlaþi, cãtre scenã, „luaþi-o teazã cu glas sonor, nu se încurajeazã actorii hîrtie în fraierii de la parter; ºi nu vã chiombiþi pânã atunci”. (F.M. Dostoievski, de la cãpãt, bre, cã pierdurãm începutul!”. Asta la modul „arde-i una-n meclã, martalogului!”, cu binoclul în decolteurile spectatoarelor, de nu se va întîmpla, în schimb, s-ar putea ca un ori „alo, aia cu harfa, te urmãresc, ai cîntat necaz cã instrumentul nu bate pînã-n cel al Crimã ºi pedeapsã, Editura interpret/timpanist/sculptor sã se enerveze ºi doar cinci minute-n tot concertul; iei salariul interpretelor...! Cartea Româneascã, Bucureºti, sã vã pocneascã-n tãrtãcuþã cu: sabia lui întreg, fã?”. Dacã mergeþi la bufet, în pauza de specta- 1982, pag. 628/629). O fi citit, ªtefan, cu bãþul de la timpan, ori cu ciocanul de Sigur, la cinema, n-avem decît sã ronþãim oare, ºi Fraþii Karamazov? dãltuit piatra, ceea ce nu va fi deloc plãcut... pop-corn tot filmul, cã actorii nu se simt deran- col, nu comandaþi, precum ghiolbanul, „fã-mi Dacã da, o fi-încercat Saddam Dacã mergeþi la spectacol/concert iarna, jaþi, fiind imprimaþi; da’ la teatru ºi concert situ- repede zece mici ºi scoate douã beri brumate, lãsaþi la garderobã paltonul, cãciula, galoºii, aþia se complicã, mai ales dacã-s plasatori cîþi- mîrlane!”. Bufetul teatrului nu e crîºmã de 1 Hussein sã-ºi lecuiascã vânã- borcanul cu gogonele primit de la socrii, sania va ex-bodyguarzi ai lui Becali, mutaþi discipli- Mai, ºi-n pauzã oricum n-ai avea timp sã te sat- tãile sufletului ºi cu întrebarea copiilor, clãparii bunicii, dar nu ºi nevasta: nar în instituþiile de spectacol... uri cu mici ºi bere, fiindcã repausul þine doar cutremurãtoare a seraficului oricum, vi se va înapoia la plecare, ºi-n plus La fel, la vernisaj nu strigaþi copilului, „Gigel, zece minute. Unde mai pui cã n-ar da bine ca-n Aleoºa: „Poþi, oare, sã-þi duci hãrmãlaia pe care o va face matracuca îl va adã acuarelele tatã, cã pe pînzã e o tanti inde- timp ce asculþi Wagner, un oligoid sã rîgîie mai departe viaþa cu iadul aces- împiedica pe interpretul lui Hamlet sã-ºi centã, sã-i punem mãcar monokini!”...Nu, cã omoare unchiul, piesa marelui Will cãpãtînd pictorul nu ºtie multe, ºi vã treziþi cu o ramã în aburi de usturoi ºi damfuri de bere, oripilînd ta în inimã ºi în cuget, spune- astfel un final necorespunzãtor. La Simfonia a jurul gîtului, de o sã ajungeþi în istoria pop-artu- dirijorul ºi instrumentiºtii din primul rînd... mi, poþi ?” F.M. Dostoievski, 9-a neterminata, hai, mai merge sã se bruieze lui, una-douã! De asemenea, dacã nu (va urma) Fraþii Karamazov, Editura Leda, concertul, cã doar de-aia-i zice neterminata!... înþelegeþi curentul artistic cãruia-i aparþine www.bogdanulmu.eu Bucureºti, pag. 383). iunie - iulie 2009 31 meridiane Grecia Nikiforos Vretakos PPooeettuull ffaanntteezziieeii lliibbeerree

Nikiforos Vretakos s-a nãscut în 1913, în Lakonia. sã-mi întind acolo amarul, A urmat pentru o vreme studii de drept, dar le-a abandonat sã se topeascã aºa cum se topeºte zãpada. pentru a se consacra în întregime literaturii. Nu-mi atinge umãrul, vântule, bunul meu! A publicat mai bine de 15 culegeri de poeme. Cea dintâi, Iar voi, zorilor de zi, „Coborând în tãcerea veacurilor”, a apãrut în 1933; câteva din luminaþi-mi crestele! cele care i-au urmat sunt „Simfonie eroicã”, în 1944, „Mama Ajutaþi-mã sã urc! mea în bisericã”, în 1957, „Una din cele douã lumi”, în 1958, Port în spinare mâinile morþilor! „Poeme”, în 1981. Ultimul volum, „Întâlnire cu marea”, a apãrut Pe un umãr þin visele, în 1991, anul în care poetul a încetat din viaþã. pe celãlalt, speranþele. Criticul Mihail Paranthis scrie, analizând opera poeticã a lui Iar între ele, o cununã însângeratã. Vretakos: „Vretakos este poetul fanteziei libere. Uneori se lasã purtat de reverii lirice, alteori, de exigenþele normelor metricii, Nu-mi vorbi, vulturule! iar cel mai adesea, de succesiunea ritmicã a versurilor. Nu-mi trimite cãldurã, soarele meu! Temperament sensibil ºi autentic liric, Vretakos îºi învãluie Azvârle în cale-mi negura norilor, scrierile într-o revãrsare de duioºie ºi delicateþe, cãreia îi ca sã nu mã mai fac vreodatã cale întoarsã! adaugã vastitatea ºi flexibilitatea fanteziei”. Am cântãrit binele ºi rãul din lume Traducere de ºi-am hotãrât sã devin fratele mai mic Sorina MUNTEANU al pãsãrilor… plinã de blândeþe asemeni tãcerii ce se perindã noaptea prin iarbã, 1. Îngenunchere curatã ca un izvor 4. Trei poeme din seria nãscut, nu se ºtie cum, Nu v-am uitat. „Filosofia florilor” din sânul vârtejului zilei trecute. Inima ne e câmp al Învierii. Nu v-am pãrãsit Naºtere nespãlaþi, neîmbrãcaþi, Mulþi au fost uciºi. plini de sânge, rãni ºi lut. Mulþi am rãmas în viaþã. Garoafa pe care-o þin între trei degete Cu toþii am fost rãniþi. ºi-o ridic în luminã Martie, soarele nostru - nu v-am uitat. Lumea e grea de durerea noastrã. mi-a vorbit. Inima ni s-a lãrgit, ªi, cu toate cã mintea mi-e de om obiºnuit, a dobândit un cer Cu tãcerea mãrii îmi vei ºterge mâhnirea. i-am înþeles graiul. cu lunã ºi stele proprii, Îþi trimit acest etern „Nu mã uita!”, toate arzând luminã ce pâlpâie înlãuntrul unui noriºor. Un lanþ de nesfârºite galaxii s-a împletit, pentru eroii, martirii ºi sfinþii ei. lumini orbitoare s-au încruciºat sub pamânt. Voi sunteþi odoarele. ªi, de vreme ce eºti aproape de Dumnezeu, Întreg universul a luat parte Ea însãºi existã îþi trimit acest miel, la naºterea acestei garoafe. Din clipa-n care v-aþi pierdut aici sã-l cãlãuzeºti spre una din grãdinile Lui. Iar acum ascult glasurile maeºtrilor fãuritori, copiii ºi casele. pe care le poartã înlãuntrul ei. Voi sunteþi înlãuntrul ºi-n afara noastrã, Îþi trimit acest prunc cu piciorul rupt, în copacii pe care i-aþi sãdit sã-l ridici pânã la fereastrã ºi care s-au înãlþat, au înflorit, laolaltã cu lumina zorilor zilei, Seminar au dat roade în absenþa voastrã. aproape de univers, aproape de vise, Nu v-am uitat! de bunãtatea ta, Drept ºi nemiºcat plinã de cãldurã printre flori, Iar dacã nu v-am închinat un cântec veºnic, ca rãsuflarea maicii. cum mã aflu în aceastã clipã, nu-i vina noastrã. În locul acesta Aproape de gura sobei, s-ar crede cã eu sunt cel care dã lecþii. sunt multe lucrurile a cãror mãreþie unde, cu mâna la tâmplã, De fapt, eu sunt cel care ascultã, iese cu greu la ivealã. visezi la fericirea celui flãmând iar florile, cele care-mi vorbesc. În lumina plãmãditã din sânge, ºi a celui bolnav. Purtându-mã înlãuntrul lor, chipurile voastre rãmân mai presus de poezie mã învaþã lumina. ºi nu încap în muzicã. Nici cuvintele, nici cântecele Cãlãuzeºte-l cãtre flamura verde. nu-s de-ajuns sã poatã þese Lângã calul roºu. Florile rostesc rugãciuni îmbrãcãmintea de cinste Lângã maica lui, pentru prunci care i s-ar cuveni jertfei voastre. întoarsã din iarna vrãbiilor, torcând caierul speranþei. Dar de puteþi, ascultaþi-ne tãcerea, A þâºnit o pãdure întunecoasã Cãlãuzeºte-l cãtre suspinul prieteniei. fraþilor. ªi iertaþi-ne. Nu v-am uitat! din duhul nostru Deschide, asemeni unui zâmbet, ºi a acoperit linia orizontului. fereastra, sã poatã privi prin ea lumea. Numai fulgerele o sfâºie 2. Scrisoare ºi se pierd în negura spaimei. 3. Mâhnirea Nici un viitor nu se întrevede. Nu mai am nici o frunzã din copacii înverziþi de odinioarã. anahoretului Saltã, dãnþuiesc pruncii, iar la picioarele lor, Îþi aºtern mâhnirea mea pe aceastã hârtie. Am sã urc în munþi, printre pietre neclintite, ca-ntr-o nesfârºitã bisericã Uºoarã cât s-o poarte vântul, sã-mi aºtern patul lângã izvoarele universului, de sub cerul liber, delicatã atât cât sã nu se mire soarele, unde tunã ºi fulgerã arterele soarelui, florile rostesc rugãciuni.

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHE ªtefan RADU (secretar general de redacþie) Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã) 5 948465 0000410 6 Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ la redacþie - 1,50 RON; abonament - 1 RON • Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] • • Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • • Cititorii din strãinãtate se pot abona prin RODIPET. Poziþia în Catalogul Presei Interne:4009 • ISSN 1221-5813 •