c y m k

Revistã de culturã ORAª REGAL Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Spre Anul Urmuz Gheorghe PĂUN ac două mărturisiri, altfel cititorul se va mira de ce mă grăbesc să scriu despre Urmuz în februarie, cândF puteam să mai aştept puţin, pentru a ajunge în martie, Luna Urmuz, căci pe 17 ale lunii lui Mărţişor s­a născut incompa­ rabilul scriitor, mai ales că acum două luni, în noiembrie, tot despre Urmuz (urmuzism şi urmuzologie) vorbeam. Am două expli­ caţii. Prima, recunosc, ţine de admiraţia, ajunsă probabil fixaţie­manie, pe care o am pentru genialul grefier, nu mă feresc deloc etichetează grosier, scot neghina deasupra de cuvântul maximal, citiţi cărţile recente grâului, apoi strigă din răsputeri că totul ale lui Lucian Costache, piteştean, ale Anei e neghină. Şi se miră… Dar, tocmai acum, Olos/Anagaia, din Baia Mare, citiţi cărţile tocmai prin asta, prin obstinaţia demolării, mai puţin recente ale lui Nicolae Balotă, pregătesc noi procente, „surprinzătoare” Constantin Cubleşan, Ion Pop (cel care a desigur, pentru U, cel care vine de la UNIRE. îngrijit o primă ediţie critică Urmuz, Schiţe (Precizare: lungul paragraf dinainte nu este şi nuvele aproape… futuriste, apărută în o adeziune la un partid, ci la o idee! Şi un 2017 la Editura Tracus Arte, Bucureşti, din comentariu la un spectacol mediocru.) care voi cita în cele ce urmează). L­am mai Iartă­mă, Demetrule, revin în lumea comparat cu Ion Barbu şi cu Brâncuşi: ta minunată. Revin la titlu. semnificaţie nu expresie, zborul nu aripa, cântecul cocoşului nu… e acum în doi ani, în 2023, va l doilea motiv pentru care „fug fi Anul Urmuz: 140 de ani de înspre Urmuz” este pur circum­ la naştere (Curtea de Argeş, 17 martieD 1883) şi 100 de ani de la sinucidere stanţial: scriu aceste rânduri la maiA puţin de două săptămâni după alegerile (Bucureşti, 23 noiembrie 1923). din 6 decembrie, deci în plin caragialo­ Cum întâmpinăm noi Anul Urmuz? urmuzism postelectoral. Negocieri şi con­ Noi, concitadinii săi (adevărat e că familia sultaţii sunt termenii oficiali, tranzacţii, doctorului Ionescu­Buzău nu a locuit la interese şi meschinărie dau înţelesul Curtea de Argeş decât câţiva ani după termenilor oficiali. Mă crucesc şi mă sperii, naşterea primului dintre cei şapte copii, îmi fac curaj şi iar îl pierd, încerc să nu mă Dimitrie la botez, Demetru ulterior), dar uit, dar nu pot să nu observ fibrilaţia în care şi noi toţi, contemporanii săi perpetui. La Curtea de (la) Argeş sunt multe Monumentul eroilor din Măgurele­Prahova au intrat „analiştii” şi „formatorii de opinie”, ba chiar şi mulţi dintre „don profesorii” planuri­proiecte, mai toate contând pe cu funcţie reală la catedră, dar cu intuiţie­ trimiterea pandemiei în amintire; aici, onestitate de codaşi ai clasei, după „sur­ asupra unei alte teme de cercetare aş vrea Din sumar: prinzătorul succes” al partidului cu U în să insist. În 1930, Saşa Pană ajunge, prin centrul abrevierii. Rămân fidel poruncii bunăvoinţa Elizei Ionescu­Buzău, mama Horia Bădescu: Schimbarea la faţă întemeietoare a revistei, aceea de a nu scriitorului, la „un lădoi de circa un metru a Europei numi partide sau persoane, dar nu pot să cub” cu manuscrise. Înăuntru, o singură nu remarc faptul că aproximativ aceiaşi bucată inedită, „epopeea” Fuchsiada, Dan Anghelescu: Despre muzică „analişti” au adus voturi consistente considerată o capodoperă, şi versiuni acestui partid, prin insistenţa cu care „corectate şi transcrise, şi din nou corec­ în pandem(on)ie au atacat românismul, i­au denigrat, i­au tate şi retranscrise de opt, de zece şi unele Theodor Damian: Pandemie şi credinţă înveninat pe români, oriunde s­ar afla ei. de mai multe ori”. Un scriitor clasic, pro­ Plus progresismele, plus sâcâielile din fesionist, cu deplin respect pentru textul Acad. Emil Burzo: Transilvania partea „minorităţilor conlocuitoare”, plus scris, pentru cititor. „Mai erau în ladă aroganţa guvernanţilor. Sunt aproximativ două caiete groase cartonate”, cu sute de Nord, 1940­1944 aceiaşi care acum patru ani, tot în febru­ de maxime şi însemnări, pe care le­a luat Marian Nencescu: Seniori ai culturii, arie, atacau Apelul unor academicieni la doamna Ionescu­Buzău „în odaia dumi­ Identitate, Suveranitate şi Unitate Naţională. sale”. Şi au dispărut. Miron Scorobete Acum, tot ei se fac că nu înţeleg, mimează Dar, „restul de jumătate al lăzii” era Ioan Dziţac: Centenarul Zadeh surpriza şi „trag din toate poziţiile” împo­ ocupat „de compoziţii muzicale. Sonate, triva nou­venitului în Parlament. Chiar atât simfonii, toate partiturile scrise pentru instru­ Elis Râpeanu: Umanistul Valeriu de tare­i sperie Unirea Românilor?! În loc să mente diferite, aşa cum necesită aceste admită, democratic, nu­i aşa, că la o parte creaţii”. Au supravieţuit, fotografiate de Papahagi semnificativă a românimii Saşa Pană, numai primele patru portative Ana Olos: Adnotări pe marginea există o aşteptare în direc­ din Sonata nr. 2. Au dispărut şi partiturile! ţia aceasta, naţionalistă Vor mai fi existând ele pe undeva, vor noii ediţii Urmuz s­o numim, în sensul mai ieşi ele vreodată la vedere? decent al termenului, Aureliu Goci: Urmuz că vibrează ceva­undeva, ă sperăm într­o întâmplare noro­ şi clasicizarea avangardei „sub moşie înfundată”, coasă, providenţială, altfel vom în rezonanţă cu sloganul rămâne cu o imensă şi frustrantă nedumerire:S dacă Urmuz­scriitorul şi­a „Basarabia este România”, Revista apare sub egida Centrului că şi la Chişinău s­a întâm­ probat genialitatea în numai două duzini de Cultură şi Arte „George plat „ceva” la recentele de pagini, prin care şi­a adjudecat poziţia Topîrceanu”, cu sprijinul S.C. Cer alegeri (ca şi acum un de premergător al revoltei literare univer­ secol, Basarabia pare a fi sale (Eugen Ionescu), ce compozitor ar fi Cleaning Equipment SRL Curtea şi de data aceasta prima), putut să contureze… o jumătate de metru de Argeş şi al Asociaţiei Culturale păreriştii snobi­năimiţi cub de compoziţii muzicale?... „Curtea de Argeş”. vituperează sofistic­literar, Urmuzologia mai are mult de lucru… www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... ar au ei conştiinţă? care fiecare are rădăcinile sale în pământ şi unui stat urmarea, totuşi, O seamă din enciclopedişti făcuseră o propriul său principiu de existenţă. Rasele din intervertind termenii, analiză a acestei formaţiuni a sufletului Austria sunt în genere foarte puţin amestecate lucrul devine adevărat. şi auD constatat că cele mai multe elemente din ea şi unde or fi deosebiri de religie la mijloc, ele nu Unitatea de rasă produce sunt un rezultat al creşterii naţionale îndelungate, sunt aproape deloc amestecate. Numai identitatea ca rezultat firesc unitatea un rezultat al principiului conservator al istoriei, religiei înlesneşte la unele apropierea, şi nici de tendinţe, iar unde lucru ce cată să le lipsească acestor indivizi de acolo în mare grad. rasa dominantă e cu vreme ce ei n­au naţionalitate hotărâtă. Dar nici Fiecare grup organic e o lume pentru sine, mult mai numeroasă sau măcar baza conştiinţei, aversiunea în contra c­o limbă vie pe care clasele dominante n­o cu mult mai cultă decât trădării n­o au. Ucigaşii de rând, eroii de codru cunosc şi n­o vorbesc, adesea c­un drept con­ cea supusă, cea dintâi sunt oameni onorabili pe lângă trădători. Banditul suetudinar propriu, cu datini şi tradiţii proprii. impune acea tendinţă. nu i­a jurat nimănui că­l va apăra: liber, cu riscul Privită în afară, unitatea vieţii lui de­a ataca alt om, a comis o crimă de a un asemenea stat decentralizarea e statului corespunde bună­credinţă oarecum, care să poată espia. Eroii cea mai firească formă de viaţă publică, în adevăr c­o unitate de la 11 fevruarie, azi adjutanţi regali şi generali, pe când centralizarea trebuie să dege­ de tendinţe şi de idei. au jurat a­l apăra pe omul pe care l­au trădat. nerezeL în domnia elementelor necaracterizate, Ceea ce însă e comun Crima e îndoită: scriitorii vechi zic că înaintea a mijlocitorului şi a advocatului. Şi­n adevăr, în toate naţionalităţile trădării chiar zeii îşi acopereau feţele. Dante centralizarea şi liberalismul austriac au şi avut Austriei (neexceptând le dă fundul cel mai adânc al infernului, locul drept rezultat ridicarea unei rase de mijlocitori pe germani ori pe unguri) unde nici ochiul lui Dumnezeu nu mai străbate. şi milionarizarea advocaţilor din partidul numit este tendinţa de a­şi Monumentul lui Ei bine, ura şi aversiunea în contra trădării, constituţional. De la 1866 până mai alaltăieri menţine naţionalitatea Mihai Eminescu iată un instinct fundamental, comun conştiinţei Austria era ţara făgăduinţei pentru evrei şi scena cu orice preţ. Iată dar de la C. de Argeş întregului neam omenesc. Numai aceste gunoaie politică pentru glorii advocăţeşti; adică pentru punctul comun de atin­ etnice nu au nici acest instinct măcar. oameni care, gere, iată ideea organică. Când toţi vor acelaşi Ei disting trădarea, ei o înalţă în prin dialectica lucru, când pentru cei mai mulţi existenţa Austriei societate şi o decorează, ei n­au nici continuă ce­o e singura garanţie că individualitatea lor etnică atâta conştiinţă câtă au sălbaticii. cere profesiunea va putea exista şi ea, ni se pare că singura idee (Timpul, 8 iulie 1882) lor, sunt mai puţin organică e aceasta. La realizarea acestei idei se decât oricine împotrivesc însă elementele superpuse (germanii iarele vestesc că partidul în stare de­a şi ungurii), ei persecută în alţii ideea naţionalităţii, german democratic din Austria avea convingeri care cu toate acestea e propriul lor principiu de înclină a atrage elementele mai puternice şi de­a existenţă, ei crucifică pe altul pentr­o religiune conciliabileZ din partidele naţionalităţilor voi binele altuia. care este a lor proprie. Împăcarea între naţiona­ în sânul său; aşadar, un partid liberal În Ungaria se lităţi nu va izbuti dar fără a se înlocui subordo­ imită astăzi, deşi nu ştim cu ce succes, observă acelaşi narea cu coordonarea, recunoscându­se adică încercările actualului ministru prezident, lucru: pretinsa că şi la altul e o virtute civică ceea ce în ungur contele Taafe, al cărui sprijin parlamen­ domnie a elemen­ sau în german e o virtute: iubirea de naţionali­ tar îl constituie partidul conservator tului maghiar se tatea sa proprie. şi naţionalităţile. traduce în reali­ Un semn caracteristic al timpului. tate într­o domnie decentralizare bazată pe coordonarea În adevăr, monarhia habsburgică se de postulanţi, (…) naţionalităţilor în grupuri administrative compune toată din naţionalităţi din care pentru care a fi autonome şi în marginile exigenţelor niciuna nu e îndestul de mare pentru ungur e o negus­ unitOăţii de acţiune în afară şi înlăuntru ale statului a fi în stare să absoarbă pe celelalte. torie lucrativă ca ar însemna însă o nouă epocă de înflorire pentru Francisc I, un monarh foarte inteligent, oricare alta. Dacă monarhia vecină. Fiecare din aceste centre locale zicea că o singură grijă n­are: a exis­ China ar cuceri ar avea o viaţă proprie, o producţiune proprie, tenţei Austriei. Popoarele sunt atât Ungaria cei dintâi un caracter propriu şi, cu cât diversitatea e mai de deosebite între ele încât nu se vor care s­ar pretinde mare, cu atâta e mai mare putinţa combinaţiunilor înţelege niciodată în contra monarhiei; când unul chineji ar fi evreii şi advocaţii, credem. de orice natură, singurele care produc în lume se ridică, celelalte fac numaidecât act de fidelitate E o privelişte curioasă aceasta. Vedem o sumă mişcare şi putere, iar mişcarea e viaţa. şi aleargă în ajutorul tronului. Când în unul se de popoare cu vertebrele bine închegate şi tari, Ceea ce în natură e adevărat e şi în stat; căci dezvoltă puterea centrifugală, în celelalte se exploatate de elemente fără vertebre morale, acesta e la urma urmelor un produs al naturii. manifestă, ca printr­o lege fizică, cea centripetală. fără caracter propriu. Oxigen cu oxigen, hidrogen cu hidrogen nu A crede că atâtea naţionalităţi, dintre care Aceste elemente sunt însă prin natura lor produc nicio mişcare. Dar elemente deosebite, cea mai mică chiar îşi are biserica şi şcoala ei dizolvante. Dacă mereu se­nmulţesc, se­ntâmplă puse în contact, se atrag şi produc cantităţi naţională, gazetele ei, literatura ei, mică mare cum nu ceea ce se intenţiona poate, dizolvarea şi de putere. A ţine naţionalităţile apăsate, a ţine dă Dumnezeu, şi istoria ei, chiar dacă aceasta ar contopirea naţionalităţilor, ci tendinţe de dizolvare puterile lor latente va să zică a le condamna încăpea într­o monografie de­o coală, a crede că a statului. la somnul plantelor; a elibera puterile lor latente le poţi contopi pe toate a fost o naivitate. Acestea Deşi nu împărtăşim pe deplin ideile d­lui E. ca să se combine între ele ar însemna a deschide nu sunt grupuri de materie brută cu care cineva Renan în privirea naţionalităţilor, deşi nu admitem calea unei mari şi neprevăzute dezvoltări. poate face orice vrea: sunt grupuri organice, din că unitatea de idei e un premis, iar consistenţa (Timpul, 10 iulie 1882) Redactor­şef: Gheorghe Păun

Colegiu redacţional: Svetlana Cojocaru – membru corespondent Revistă lunară de cultură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Apare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (Bv. Basarabilor 59) Chişinău, Florian Copcea – scriitor, şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş” membru al USR şi USM, Drobeta­ Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş Turnu Severin, Ioan Crăciun – Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi director al Editurii Ars Docendi, Bucureşti, Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Dumitru ISSN: 2068-9489 Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector la Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru Universitatea Piteşti, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutul conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricărui de Filosofie al Academiei Române, Eufrosina Otlăcan – profesor universitar, articol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei. Bucureşti, Filofteia Pally – expert naţional etnolog, Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Argeş, Cornel Popescu – director al Muzeului Judeţean E­mail: [email protected] Argeş, Piteşti, Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Website: www.curteadelaarges.ro Golescu”, Piteşti, Adrian Sămărescu – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Abonamente se pot face direct la redacţie, trimiţând Ion C. Ştefan – profesor, membru al USR, Bucureşti, Maria Mona Vâlceanu – contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai jos scriitor, Piteşti, Constantin Voiculescu – profesor, Curtea de Argeş şi, prin e­mail, adresa poştală. Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901. 2 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Schimbarea la faţă a Europei (III) Conivenţă şi manipulare Horia BĂDESCU naliză strălucită ţară din Europa Occidentală nu poate ocoli această „Vinovăţia, după cum a diagnosticat­o filosoful a unei sinucideri soartă, pentru că prezentăm cu toţii aceleaşi francez Pascal Brukner, în cartea sa Tirania Aanunţate, centrată simptome şi s­ar părea că suferim de aceeaşi penitenţei, a devenit un fel de narcotic moral în pe motivele şi argumentele maladie. Rezultatul este că, atunci când majoritatea Europa Occidentală. Oamenii şi­o inoculează pentru conflictului interior care macină europenilor care trăiesc astăzi vor ajunge la capătul că le place – îi ajută să devină euforici. Li se pare continentul la această oră, vieţii, Europa nu va mai fi Europa, iar popoarele că­i înalţă şi­i exaltă.” Şi câteva pagini mai încolo lucrarea cercetătorului britanic, de o necruţătoare europene îşi vor fi pierdut singurul loc din lume Murray adaugă: „Singuri europenii moderni par fericiţi obiectivitate şi incisivitate, este o disperată diatribă care a fost, pentru noi, acasă.” când se autodenigrează în mijlocul unei întregi pieţe împotriva fariseismului, cinismului şi inconştienţei Izvorul întregii problematici, aşa cum a fost internaţionale de sadici.” (O, Doamne, să mai spună politice, a dezertării presei de la misiunea sa şi identificat cu mult înainte de apariţia analizei lui cineva că românii nu sunt europeni get­beget!) a mercenariatului jurnalistic, despre care vorbea Murray, se află, pe de o parte, aşa cum aminteam, Exact aşa ceva se întâmplă acum în SUA, parte acum trei decenii autorul Médiamensonges, despre în nevoia acoperirii deficitului de forţă de muncă pe a civilizaţiei occidentale, iar bătrânul continent conivenţa dintre cele două, care a făcut posibilă piaţa occidentală de după Al Doilea Război Mondial, pare dispus să preia cu entuziasm experimentul manipularea conştiinţei publice europene în chesti­ nevoie accentuată pe măsura dezvoltării accelerate Lumii Noi. unea migraţiei. Nu cartea lui Murray e un exerciţiu a economiei occidentale în deceniile următoare, dar Pe continentul european, însă, tehnica culpa­ de manipulare, cum crede sfiosul prefaţator al ediţiei şi a unei desconside­ bilizării, ca instrument de presiune şi de româneşti, atent să nu iasă din corectitudinea politică, rări a actului muncii intimidare în declanşarea şi derularea ci metoda minimalizării ipocrite a efectelor unor din partea generaţiilor acţiunilor politice în sensul dorit, nu e evenimente deranjante, a trucării realităţii, a omertei, mai tinere indusă nouă şi a dat rezultate notabile de­a lungul a carierelor distruse, prin presiune şi tăcere după de prosperitatea şi timpului. Au practicat­o cu succes imperiile, metode care ne sunt deja familiare, ale celor care hedonismul generat au practicat­o nazismul şi comunismul, au avut curajul de a spune lucrurilor pe nume. Acest de aceasta. Cu atât a practicat­o liberalismul occidental în mod de a trata subiectele deranjante, care face parte mai mult cu cât acţiunea de integrare a statelor estice. din conduita societăţii contemporane, prea puţin deficitul a continuat, Inducerea culpei de a fi acceptat vieţuirea dispusă să iasă din logica hedonist­călduţă a în pofida afluxului într­un sistem social căruia i­am fost oferiţi existenţei, e practicat cu succes mai peste tot. forţei de muncă din ca ostatici chiar de către culpabilizatori şi Într­o suită de interviuri cu personalităţi ale lumii Est, după căderea sentimentului de superioritate a valorilor literare europene despre rolul şi rostul poeziei în comunismului. Însă civilizaţionale ale acestora, coroborate cu lumea de astăzi, reunite în volumul Dacă Orfeu, problema economică minimalizarea şi desconsiderarea valorilor publicat în 2015, una dintre întrebările adresate îşi asocia o motivaţie naţionale prin intermediul mercenariatului interlocutorilor mei suna aşa: Ipocrizia, minciuna, mult mai profundă şi autohton, până la inacceptabilele formule demagogia, cinismul, iată care mi se par a fi cei mai gravă, semnalată „ruşinea de a fi român” sau „m­am săturat patru cavaleri ai Apocalipsei timpurilor noastre. cu mult timp înaintea de România!”, au fost menite a crea starea Ce fel de timpuri trăim, atunci? lui Murray de un de spirit propice pasivismului necesar Am selectat aici răspunsul tranşant al poetului Spengler, Julien aneantizării economiei naţionale şi ocupării spaniol Fermin Heredero, care justifică pe deplin Benda ori Zweig, facile a pieţei de către multinaţionale. Orice demersul lui Douglas Murray: „Nu doar că aceştia pierderea de către încercare de evaluare critică a contextului există (cavalerii Apocalipsei, n.n.), ci trăiesc şi sunt europeni a „credinţei atât de fluid de după căderea comunismului ocrotiţi. Îmi amintesc de societatea părinţilor mei, în propriile convingeri, ori de protejare a interesului naţional în care exista, de asemenea, ipocrizie, minciună, tradiţii şi legitimitate”, a ceea ce Miguel de Unamuno, a fost taxată drept nostalgie periculoasă şi anti­ demagogie şi retorică, cinism. Dar exista şi o pre­ citat de Murray, numea „tragicul sentiment al vieţii”, europenism. Cultura naţională trebuia devalorizată, siune socială care le respingea; aveau dreptul de coroborată cu un acut „sentiment de vinovăţie pentru ca neperformantă, imitativă, cu un grad redus de a se scandaliza în faţa minciunii şi demagogiei. Aici propriul trecut”. Sentiment de vinovăţie care poartă originalitate, evoluând mereu, cu întârziere, în siajul se vede diferenţa, aici e problema timpului nostru. în el reziduurile conchistei şi ale epocii coloniale, performanţelor culturale occidentale. Ne­am pierdut sensibilitatea (s.n.). conştiinţa, clară sau difuză, a şirului de acţiuni şi acte Astăzi începem să admitem ca normă faptul că politice dure din acele perioade revolute ale istoriei, roblema e că, în cazul „afacerii” migranţilor un om politic spune minciuni, este demagog, dacă care contravin valorilor recent intrate în rândul celor şi a acceptării de către opinia publică a asta îi facilitează drumul spre putere. Unde s­ar putea care definesc identitatea civilizaţiei occidentale, Punei evoluţii a stării şi viitorului continentului, afla, dacă nu în simţirea omenească, inteligenţa şi mai ales mult clamatele stat de drept şi drepturile asupra căreia nu existase o dezbatere reală, prefe­ raţiunea? Ajung să cred, observând lumea politică omului. Şi, deopotrivă, conştiinţa unei datorii faţă rându­se, cum descrie atât de documentat şi de şi felul în care maculează această maşinărie, că la de victimele autoritarismului şi discriminării din exact în cartea sa Douglas Murray, o acţiune „sub o carieră politică aspiră doar aceia cărora le lipseşte teritoriile gestionate, uneori secole întregi, acoperire”, asigurată de conivenţa clasă politică­presă înţelepciunea de­a o refuza. Nu este o regulă, însă de către puterile occidentale. şi de tactica faptului împlinit, lucrurile se desfăşura­ există destule cazuri care o probează şi încă multe. seră de aceeaşi manieră. Cum scrie istoricul britanic, Astăzi începem să acceptăm ca normal faptul nducerea şi cultivarea la nivel de mase minată de uriaşe îndoieli faţă de propria creaţie, că un cetăţean poate fi ipocrit, mincinos, demagog a unei asemenea trăiri pot genera şi au generat „mai mult decât orice alt continent sau altă cultură şi cinic, dacă asta îi aduce bani, faimă, ascensiune Ipsihoza unei culpe răscumpărabile prin peni­ din lumea de astăzi, Europa din prezent e apăsată socială sau putere. Ba mai mult, sunt persoane care tenţă şi umilinţă, un defetism care poate costa o puternic de sentimentul de vinovăţie faţă de propriul exclamă: «Ce isteţ e tipul!» Exact ceea ce ne lipsea! civilizaţie însăşi existenţa ei. Problema vinovăţiilor trecut. În paralel cu această versiune explicită de Să fie înălţată mizeria umană la nivel de inteligenţă. rezultate din punerea în acţiune a ideilor de univer­ neîncredere în sine, mai există şi o variantă mai Aici îşi află rădăcina minciuna noastră, propria salism şi superioritate civilizaţională, pe care eu introvertită a acestei vinovăţii. Pentru că există şi noastră greşeală şi amăgire: în faptul că nu con­ însumi o amendam în Columb, proastele obiceiuri problema unei istoviri existenţiale şi a unei senzaţii damnăm asta, indiferent de consecinţe şi indiferent şi Europa, a generat, în ultimele decenii, ideea că, probabil, povestea în sine a Europei s­a încheiat de la cine ar porni.” necesităţii repercusiunilor acestora asupra descen­ şi că trebuie îngăduit începutul unei alte poveşti. denţilor acelor europeni, conchistadori şi neguţători Imigraţia în masă – înlocuirea unor părţi însemnate evenind la subiectul cărţii lui Murray, de sclavi care nu voiseră să citească şi habar nu din populaţiile europene cu oameni veniţi din alte ne putem întreba în ce constă, de fapt, aveau de Declaraţia universală a drepturilor omului locuri – este unul dintre modurile în care a fost ima­ Rproblema imigraţiei şi a acestui „război şi cetăţeanului, de statul de drept şi de alte asemenea ginată această nouă poveste: am părut a crede cu rece societal cu Islamul”, despre care vorbea Barry lucruri. O idee preluată cu entuziasm de harnicele toţii că o schimbare era la fel de bună ca un repaus.” Buzan, şi care e mai degrabă fierbinte decât rece? mişcări anarho­marxiste prepuse, de o parte şi alta Murray aşază însă, ca în povestea ciobanului mioritic, În milioanele de migranţi, covârşitor musulmani, a Atlanticului, pe dărâmat statui şi pe magdalenice optativul logic la locul potrivit. Am părut cu toţii, zice instalaţi pe continent, graţie politicii aberante iniţiate penitenţe. Observăm însă că acest masochism istoric el, că acceptăm soluţia dată ca fiind cea mai potrivită. de guvernanţii Uniunii Europene, care refuză ideea face parte doar din valorile europene. Conchiste şi Numai că, în realitate, am crezut cu toţii sau, mă rog, de integrare şi de armonizare civilizaţională cu noul invazii, masacre abominabile, ştergerea de pe faţa aproape cu toţii, noi politicienii, noi presa, câinele de lor cămin, torpilând pur şi simplu mult îndrăgitul şi pământului a unor state şi popoare au făcut şi asiaticii curte al politicii, noi cărturarii, unii dintre noi, despre clamatul multiculturalism. Ba mai mult, exercitând şi orientalii şi precolumbienii şi arabii şi mongolii a căror trădare vorbea, încă de acum un veac, Julien o presiune constantă de schimbare a setului de valori şi turcii şi chinezii şi japonezii şi aztecii şi incaşii, Benda. Popoarele Europei n­au fost consultate, şi a mentalităţii civilizaţiei occidentale în perspectiva barem în Asia Mică forfota popoarelor şi civilizaţiilor explicit, iar noi, cei mulţi, nu ştiu dacă vrem şi dacă cunoscutei zicale: „Scoală­te tu de la masă, ca să care apar şi dispar n­are pereche decât în creuzetul acceptăm să fim înlocuiţi! Deciziile înţelepţilor bru­ mă aşez eu!” Cu precizarea că masa e a ta! Autorul migraţiilor din Pamir, însă niciunul dintre aceştia n­a xellezi, a căror preocupare de bază rămâne număra­ britanic defineşte tranşant, încă de la început, fondul căzut, cum remarcau atât Murray cât şi Huntington, rea câinilor de la stână şi dimensiunea porodicilor chestiunii: „Vreau să spun că Europa, în sens de în depresia vinovăţiei şi umilinţei. Ba din contră unii şi ale guvernelor, nu toate!, încolonate în spatele civilizaţie, aşa cum o ştim, se află în plin proces se arată la fel de hotărâţi şi de sprinţari în reluarea doamnei cancelar, nu sunt deciziile noastre! de a se sinucide şi nici Marea Britanie, nici vreo altă vechilor practici. În schimb, punctează britanicul, Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 3 Curtea de la Argeş 8 Homo sapiens

ondra, februarie. Tamisa trage după ea un curent umed şi rece. După vernisajul Lexpoziţiei de pictură a unei românce din Fulguraţii Austria, intrăm la muzeul figurilor de ceară al doamnei Tusseaud. Pe un podium, Henric al VIII­lea Paul DIACONESCU înconjurat de cele şase neveste. Îmbrăcată cu o capă stau tot drumul în picioare lângă o pereche care­mi are ochi verzi, bine creionaţi bleumarin, lungă până la glezne, V. intră în grupul atrage atenţia. Ea: năltuţă, cu pantaloni evazaţi, cu şi mereu zâmbitori. celor şase regine. Blitz! Doi vizitatori zâmbesc. Alţii, o bluză care se ridică, din când în când, deasupra El, deşi italian, tace mai puţin atenţi, cred că regele a avut 7 neveste… buricului. El: brunet, meridional, cu un nas puţin aproape tot timpul, rezervat, Şi azi, după 40 de ani, poza ne amuză. acvilin, cu părul grizonant, italian. Vorbesc în reţinut. Evident, femeia e în franceză, dar o aud numai pe ea şi cred că e ofensivă. El o acceptă cu Fină, distinsă, dintr­o veche viţă anti Didi. franţuzoaică. Aflu că s­au cunoscut mai demult o anume condescendenţă, moldavă. În vizită la dispensar, medicul la Ravena, apoi s­au întâlnit din întâmplare aici, la paternă aş numi­o. Se vede o întreabă: T „Congresso Cultural de la Habana”. Ceva mai târziu, foarte bine că e vorba de o întâlnire, de o desco­ – Ce vârstă aveţi, doamnă? înţeleg că e căsătorită cu un editor din Londra şi se perire, cel puţin pentru ea, că se simte bine lângă – Şaptezeci, domnule. ocupă cu traduceri, cu relaţiile cu scriitori şi cu alte – Şi nu v­ajunge, doamnă? edituri, ceea ce o face să călătorească în Europa acest bărbat şi că această întâlnire în Cuba este şi în alte ţări, Statele Unite, Mexic, Canada. pentru ea o surpriză fericită. upă discursul­fluviu al lui Fidel, înapo­ Are o figură drăguţă, plăcută, părul argintat, În căldura şi înghesuiala din autocar, simt parcă ierea la Havana e obositoare. E trecut de poate că doar sub plafoniera autocarului –, e genul o adiere ciudată: parfumul bănuit al libertăţii. Dmiezul nopţii, e cald, autocarul e aglomerat, de femeie modernă văzută prin filme, e fotogenică, (Havana, ianuarie 1968) Oglinda... Să evităm manipularea spre postumanitate! Nicolae BADIU i se pare mie comunicare, dar cu mesaje total diferite, cinstite accesul la educaţie... în schimbul unor diplome că trăim un timp şi mai ales umane! cumpărate, iar îndrumătorii de bună­credinţă sunt Mnebulos. Numai Chestiunea este să accesăm paradigma în mod marginalizaţi... Mii de ani, omenirea a investit în mie?! Nimic nu ne mai corect, în folosul nostru, cu scopul obţinerii unui construirea de şcoli şi universităţi, cu săli de clase convine... până şi albul confort mental, cu pace interioară, deci să ne simţim luminoase, cu laboratoare, cu amfiteatre, cu terenuri e negru... De ce?! bine, atât noi, cât şi cei din jurul nostru. Desigur, de sport şi grădini recreative, adică locuri în care să Manipularea maselor de oameni reprezintă manipulatorii oferă imagini false, dătătoare de se împlinească actul de educaţie. Acum ni se oferă efectiv o armă. Se câştigă războaie prin instrumente speranţe deşarte. Efectele sunt ca la administrarea învăţământ online. Virtual şi la propriu şi la figurat... de imagine, fără a se trage nici măcar un glonţ. unui drog. Când ieşi din transa generată de narcotic, Pe fondul acumulării de neîmpliniri apar revoltele. Armele tradiţionale, tancurile şi mitralierele, sunt vezi realitatea şi, culmea, începi să nu te mai simţi Oamenii devin din ce în ce mai frustraţi. Este exact mult inferioare tehnicilor de luptă prin manipulare bine în realitate, cauţi din nou drogul... Este extrem ce vor manipulanţii negativi. Un om frustrat va vedea mentală... Mentalitatea unui popor (a unei comunităţi) de complicat să scoţi un om manipulat din transa lui, mereu orice lucru în negru, chiar dacă e alb. se putea schimba, pe vremuri, doar în sute de ani. Cum am putea să vedem mai degrabă albul/ O oarecare mulţime de oameni nu putea depăşi pozitivul şi să evităm negrul/negativul?! Foarte matricea ei culturală decât în cel puţin o sută de simplu. Trebuie să ne ordonăm dorinţele în ani... Acum, prin procedee specifice de imagine funcţie de posibilităţile noastre de a acţiona, şi comunicare, mentalitatea poate fi schimbată în funcţie de rezervele noastre, de capacităţile mult mai rapid, mai ales în sensul negativ. noastre. Dacă cerem puţin, vom primi întotdea­ Acest lucru a devenit posibil prin dezvoltarea una mai mult. Să nu ne mai comparăm cu extraordinară, fără precedent, a mijloacelor de nimeni în funcţie de venituri, în funcţie de averi, comunicare, mai ales prin apariţia reţelelor de în funcţie de poziţii sociale şi mai ales în funcţie socializare din era digitală. Politicienii folosesc de lumea virtuală din online... Să fim noi înşine, aceste procedee elaborate în laboratoare speci­ fericiţi! Dacă ne simţim bine cu ce avem, ce rost alizate. Cercetătorii din domeniul sociologiei şi are să ne mai uităm peste gardul vecinului sau al psihologiei umane descoperă noi şi noi metode pe ecranele digitalizate unde frumuseţea este de manipulare în sensul atingerii scopurilor dorite – prelucrată artificial prin programe IT. Scopul dar în defavoarea umanităţii. în sine nu este să devenim primii, să fim în top cu orice preţ. Să fim pro natură! magologia este o profesie nouă (DEX­ul detoxifierea mentală este foarte dificilă, dar nu românesc nu o defineşte încă pe deplin) imposibilă. Cert este că prevenţia rămâne soluţia ormal ar fi să dorim să ne fie bine şi atât. Iextrem de complexă. Trăim permanent într­o cea mai eficientă. Asta înseamnă să fim atenţi Pentru asta nu avem nevoie de prea multe paradigmă! Vedem, simţim, avem credinţe... funcţie la informaţiile pe care le accesăm, să filtrăm cu Nlucruri. Dacă iertăm rapid, dacă încetăm de ce şi cum ni se sugerează, funcţie de forţa, rigurozitate toate mesajele lansate, procesându­le să mai fim invidioşi şi să purtăm vrăjmăşie, dacă vom de eficienţa mijloacelor folosite, de metodele de inteligent. Fără şcoală, fără educaţie, fără îndrumători iubi şi vom alege să privim numai partea frumoasă a manipulare accesate. O manipulare în rău nu poate autorizaţi, de bună­credinţă, nu putem face acest vieţii, bucurându­ne că avem aer de respirat la liber, fi contraatacată decât printr­o altă manipulare, lucru. De­aia am ajuns la acest nivel de rătăcire, cer mare şi luminos la liber, somn la liber, zâmbet de acţiune în sens pozitiv. captivi răului din paradigma zilelor... la liber, gânduri bune la liber... ne vom da seama cât Manipularea are îndeobşte conotaţie negativă, de liberi suntem în fond şi cât de bogaţi. Să ne jucăm, dar nu este aşa. A manipula nu înseamnă doar a eţelele de socializare stăpânesc mintea să cântăm, să dansăm, să trăim în armonie cu unelti, ci şi a acţiona. Ţi se spune că ceva alb este omului şi nu invers! Anarhie socială, Pământul, această planetă miracol dătătoare de viaţă! negru, uneltindu­se împotriva percepţiei tale naturale. Rtulburare mentală, neîncrederea în orice, NEMANIPULAŢI. Dar dacă altcineva, de bună­credinţă, profesionist în rătăcirea umană... Aşa începe să arate societatea Priviţi­vă în oglindă şi spuneţi: „Sunt cel mai imagine, vine cu contraargumente, deci acţionează de azi, premergătoare unei ere postumane. Dacă frumos, cel mai deştept, cel mai bogat, cel mai bun, atrăgându­ţi atenţia că albul nu e negru, poţi vedea nu ne oprim, sfârşitul este inevitabil. cel mai iubit, cel mai fericit... SUNT UN ROMÂN în continuare albul alb – cu aceleaşi mijloace de Ni s­a luat şcoala, ni s­a ascuns învăţătura, FERICIT!” Şi aşa va fi!

igur că noi, aceia care nu înţelegem subtilitatea soluţiei şi, neatenţi la şi în 2015, când se atinsese nivelul maxim al crizei migraţiei, existau restricţii factorul demografic, ne facem că nu vedem îmbătrânirea continentului – şi de vorbire, şi de gândire în această privinţă. La momentul culminant al crizei, Scare îmbătrânire are oarece legătură cu revoluţia sexuală şi hedonismul în septembrie 2015, Angela Merkel, cancelarul federal german, îl întreba pe consumerist, parte a valorilor occidentale – avem nevoie să fim luminaţi asupra directorul general de la Facebook, Mark Zuckerberg, ce se putea face pentru unor lucruri. Problema e că luminarea aceasta ar fi putut crea o mai lucidă a­i împiedica pe cetăţenii europeni să­i mai critice, în comentariile din reţeaua judecată a contextului, a practicilor şi a finalităţii iniţiativei de a lăsa pradă de socializare, politica în domeniul migraţiei. «Faceţi ceva în acest sens?», „invaziei” continentul. Cum presa s­a arătat plină de solicitudine faţă de nobila l­a întrebat ea, iar el i­a dat asigurări că va lua măsuri.” sarcină asumată de guvernele europene, contribuind din plin la trecerea sub Ceva, şi încă ceva serios, trebuia făcut, însă, cu mentalitatea europenilor, tăcere a asperităţilor, a momentelor dure create de ciocnirea a două civilizaţii, care, cum spuneam, în faţa refuzului noilor veniţi de a se integra, de a­şi schimba cu valori şi viziuni total diferite în abordarea unor chestiuni esenţiale de morală modul de a gândi lumea şi omul în cadrul altor parametri, era cea care trebuia şi spiritualitate, în acest război rece societal, ba chiar angajându­se cu entuziasm să suporte toate presiunile, diligenţele şi chiar constrângerile de a­şi relativiza la schimbarea mentalităţii europene, fiii altor culturi transplantaţi în grădina scara valorilor existenţiale şi culturale, adaptându­le noului context. De ce stăpânii europeană ne dând semn că ar avea vreo intenţie de a şi­o schimba pe a lor, casei şi nu oaspeţii trebuiau obligaţi la această schimbare e un lucru care ţine chestiunea de rezolvat era zvăpăiatul Facebook. Fiindcă, notează Murray, „chiar de stranietatea despre care vorbeşte Murray. (Va urma) 4 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Despre muzică în pandem(on)ie Dan ANGHELESCU Motto: Perch’a risponder timpul devenind o percepţie a volatilei interiorităţi cum să lipsească. Principalul reproş: adusese umbra la materia e sorda. Dante umane. Fără îndoială, apriorismul lui Immanuel Kant demonicului în imperiul angelic al artei sunetelor. produsese o puternică iradiere chiar asupra modului Un personaj al lui Franz Werfel (vezi romanul Verdi) ernard Shaw, cel în care, de aici înainte, avea să fie gândit fenomenul nu a ezitat să­l vadă în el pe „marele Belzebut al care potrivit lui W.H. artei sunetelor. Aceasta în pofida faptului că pentru muzicii”. Pentru spiritele conservatoare, Simfonia BAuden ar fi fost „cel autorul Criticelor muzica nu avea un loc privilegiat a V­a, cu obsedantele bătăi în poarta destinului mai valoros critic muzical care în ierarhia artelor. Nu la fel se vor petrece lucrurile (prefigurate în Appassionata), devenise simbolul a trăit vreodată”, la centenarul în ceea ce se poate numi Poietica muzicală a lui heraldic al spiritului beethovenian. Şi totuşi, dincolo Beethoven din urmă cu un veac, deci în 1927, îşi Beethoven care, în esenţă – prin apropierile de de asemenea rostiri atât de profund tulburătoare, începea foiletonul vorbind de un „holtei bătrân şi filosofie şi poezie – avea intuiţii care chiar prefigurau se făcuseră auzite şi paginile de sublime limpezimi scorţos /…/ atât de surd încât nu putea să­şi asculte subtilele estetici ale romantismului in statu nascendi. şi reculegere interioară ale Missei în Do major propria muzică executată de o orchestră completă, În plus, se ştie că la Bonn muzicianul studiase (op. 86), ca şi cele din finalul Simfoniei a IX­a sau dar care /…/ a ameninţat cu pumnul cerul învolburat, cu un interes aplicat creaţiile lui Schiller; în biblioteca din Cvartetul în la minor (op. 132). Acea Ruhe der pentru ultima dată, şi a murit la fel cum a trăit, sa fusese găsit chiar un Mic manual de poezie sau Volendung (linişte a seninătăţii) venea să răscum­ provocându­l pe Dumnezeu şi înfruntând universul.” arta de a deveni poet în două ore (Kleine poetischer pere într­un fel veşnic­revoltata agitaţie (Straben) (Shaw, 1969: 79) Asemenea rostiri astăzi – când Handaparat oder beethoveniană datorată şi faptului că ideea lumea întreagă vede în Beethoven imaginea unui die Kunst in zwei poetică pătrunsese pe teritoriile Eutherpei şi Jupiter Tonans al clasicismului muzical – ne apar, Stunden ein ajunsese chiar să îşi impună o anume dominaţie. desigur, ciudate, dacă nu chiar excesive. Însă, cu Dichter zu werden Ba, mai mult, sub semnul fascinaţiilor ei, compo­ un veac în urmă, ele aveau încă o anume rezonanţă – 1823, Franz zitorii îşi vor dori chiar o evadare din formele ce continua să persiste, provenind din realitatea Graeffer). Cât clasicismului vienez, devenite cu timpul parcă cumplitelor nefericiri ce însoţiseră întreaga exis­ despre finalul prea rigide. Poezia îndemna/incita către aerul tenţă a însinguratului şi mereu părăsitului muzician coral al Simfoniei unei tot mai depline libertăţi. Hegel văzuse în de geniu. Ca mărturie stau primele cuvinte din a IX­a, vizând toate acestea semnele unor teribile ameninţări, aşa­numitul Testament de la Heiligenstadt, de fapt, natura lui poetico­ întrucât se prevesteau încălcări şi mai grave o scrisoare devenită celebră, pe care Beethoven, muzicală, notaţiile ale normelor instituite de un Haydn, Mozart la 32 de ani, o adresa fraţilor săi în momentul unei compozitorului ori Cimarosa, compozitorii pe care îi admirase devastatoare crize de disperare: „O vous qui pensez sunt cât se poate până la exaltare în estetica sa. Pe Beethoven, que je suis un être haineux, obstiné, misanthrope, de elocvente, căci ca muzician, era incapabil să îl accepte. ou qui me faites passer pour tel, combien vous êtes vorbesc despre injustes! Vous ignorez la raison secrète de ce qui philosophisches rin urmare, vom înţelege de ce intro­ vous parait ainsi, /…/ mais n’oubliez pas que depuis Wort und ducerea unui poem (Oda bucuriei scrisă bientôt six ans je suis ateint d’un mal pernicieux, /…/ Tondrama (o Pde Schiller) într­o simfonie, Simfonia je me suis vu contraint, de bonne heure, à m’isoler, dramă filosofică a IX­a, îl situa pe Beethoven într­un dincolo de à passer ma vie loin du monde, solitaire. S’il m’est în text şi muzică). înţelegerea curentă a muzicalului. El spulbera arrivé, parfois, de vouloir ignorer tout cela, la triste Esenţa acestei frontierele devenite rigide ale clasicismului vienez expérience que je faisais alors de mon ouïe perdue amplexiuni, şi îi sfida pe numeroşii adepţi ai muzicii absolute. venait durement me le rappeler; et pourtant je ne se vede bine, Aşa se face că în analizele (de altfel excelent pouvais encore me résoudre à dire aux hommes: cuprinsese chiar Idealul pe care Schiller îl propunea consideratele) ale unui H. Schenker (din care Romain «Parlez plus haut, criez, car je suis sourd».” poeţilor viitorului, adică o Ruhe der Volendung Rolland va cita totuşi copios), s­a afirmat că vorbele (Bernard, 1961: 277) (o linişte a seninătăţii) desigur, întru fiinţă. (Rolland, încredinţate părţii corale „ar fi introduse în chip necu­ Poate că tocmai maladiile şi însingurarea tragică 1966: 73) venit în templul muzicii pure”, că ele n­ar avea „nicio a existenţei lui Ludwig van Beethoven nu trebuiau importanţă şi că acest final nedisciplinat legilor, lăsate în uitare la acel centenar şi Bernard Shaw le ată, prin urmare, în ce s­ar putea exprima unicelor legi ale «muzicii absolute» ar fi în esenţă amintise pentru a pune mai în lumină – din lupta cu lapidar unicitatea spirituală şi filosofică a inutil”. Romain Rolland, acuzându­l de anti­sentimen­ nefericirea şi sfâşierile interioare – eroismul sublim al Imuzicianului Beethoven sub raport cu cei din talism înverşunat ce ar reduce muzica la supremaţia acestui geniu al muzicii. Totodată, abia începând de preajma sa. La nivelul limbajului muzical, noutatea constructivă şi oarecum vidată de omenesc a for­ aici îşi căpătau adevărata valoare consideraţiile lui de era mai mult decât copleşitoare şi ea s­a manifestat melor, prelua respectivul comentariu cu distanţa comentator ce ne încredinţa că „niciun alt compozitor cu precădere prin forţa pe care reuşea să o inoculeze şi inevitabila tentă uşor ironică: „Înţeleg de altfel că nu s­a adresat sensibilităţii auditorilor, înduioşându­i structurilor compoziţionale, acestea, modelate şi o asemenea abatere – şi atât de colosală – a unui prin frumuseţea blândă a muzicii sale, ca apoi să remodelate mereu în fascinante şi proteice configu­ Beethoven de la principiile sacre îl stinghereşte şi se întoarcă pe neaşteptate împotriva lor, luându­i raţii. De o însufleţitoare modernitate s­au vădit şi îl sâcâie, în mod ascuns, /…/ (dar) atmosfera morală în zeflemea cu un vacarm prilejuit de trompete, inepuizabilele lui resurse în sfera travaliului tematic în care Beethoven a conceput şi şi­a gândit opera, a /…/ zbuciumul, dezordinea voită, spiritul zeflemitor, sau în dinamica succesivă a fragmentelor motivice. încălzit la sân, toată viaţa, Oda Bucuriei şi, totodată, absoluta indiferenţă triumfătoare faţă de normele Spre edificare, să parcurgem consideraţiile unuia frumoasa melodie în care ea urma să se întrupeze convenţionale de conduită /…/ care l­au aşezat dintre rafinaţii interpreţi şi totodată analişti ai parti­ /…/ făceau corp una cu alta.” (Rolland, 1966: 64) pe Beethoven deasupra celorlalte genii muzicale turilor beethoveniene, elveţianul Edwin Fischer, Chiar din anii tineri, Beethoven, aproape în acelaşi ale fastuoaselor secole XVII şi XVIII. El a fost ca cel care, referindu­se la literatura pianistică (32 de timp cu Schiller, se apropiase şi de filosofia lui Kant şi un val uriaş în acea furtună a spiritului omenesc ce sonate, 6 concerte, un triplu concert, o întreagă serie de poezie. În 1786, anul când a apărut Oda bucuriei, a făptuit Revoluţia Franceză.” (Shaw, op. cit.: 80) de variaţiuni, compoziţii pentru pian şi coarde, pentru luase fiinţă Universitatea din Bonn, unde profesorii pian şi suflători de lemn, fantezii şi diverse alte mici puneau un accent deosebit pe operele gânditorului ­ar părea că până la Beethoven muzica piese), spunea: „Pornind de la Christian şi Filip din Königsberg. Beethoven avea să fie puternic a fost o artă dedicată, aproape exclusiv, Emanuel Bach, atinge în treacăt lumea lui Mozart, influenţat de ideile lui, având şi numeroşi prieteni dansului. Îl iritaseră cumplit pe Berlioz absoarbe puternic pe Haydn şi Clementi şi culmi­ (se întâlnea cu ei zilnic!) printre kantienii din Bonn. S nează în capodoperele op. 53 şi 57, pentru ca până Într­un caiet de convorbiri din 1820 apare notată (cumva ilustrativele) afirmaţii ale unui bătrân muzician francez care nu agrea muzica lui Beethoven fiindcă: la urmă să se îndrepte din ce în ce mai mult spre celebra rostire a filosofului: „Das moralische Gesetz „J’aime la musique qui me berce” (îmi place muzica transcendental. În cele 33 de variaţii pe tema unui in uns/ und der gesternte Himmel über uns.” (Legea ce mă leagănă). Evident, opunându­se vechilor vals de Diabelli, anticipând printr­o extraordinară morală în noi…) obişnuinţe, componistica beethoveniană se ilustrase viziune viitorul, Beethoven ne dezvăluie întreaga tocmai printr­o tentativă de disipare a ideii de dans evoluţie a muzicii, de la Händel până în zilele rin Simfonia a IX­a poezia intrase pe o cale pe care – sub raport cu arta sunetelor – o considera noastre.” (Fischer, 1966: 11) regală în lumile muzicii, provocând totodată superficială. Vom observa că în partiturile lui denu­ Desigur, în lumea comentatorilor fenomenului Po imensă resurecţie a Eu­lui. Odată atinsă mirile dansurilor vor fi tot mai estompate şi trimise, muzical există şi controverse. S­a afirmat bunăoară de spiritul artei romantice, muzica începea să respire discret, în uitare. În locul suitelor, unde altcândva se că după Mozart vocaţia angelică a muzicii ar fi intrat într­o lume a visului, lume ca nălucă a minţii, bântuită înlănţuiau sarabanda, pavana, gavota şi giga, încep într­un vizibil crepuscul. Nu puţini au fost cei ce de ceea ce Hegel va spune că este stihia interiorităţii să­şi facă simţită prezenţa denumirile de sonată sau anunţau chiar o definitivă ieşire din zona luminozităţii absolute. Astfel că Eul devenea – potrivit lui Fichte – simfonie care, la rândul lor, se structurau în mişcări paradisiace a acestei arte sau chiar o disipare a subiectul absolut al artei, plasându­se mereu într­un legate de timp: allegro, adagio, scherzo, presto etc. seninătăţii din timpurile aurorale ale Renaşterii. Pe punct de ruptură, de disonanţă a două lumi disjuncte, Dacă până atunci arta sunetelor fusese imaginată parcursul întregii istorii a muzicii, toate schimbările lumea reală şi lumea visului. Viaţa e suferinţă (Leben ca un mediu necesar diverselor forme de exprimare survenite, mai mult sau mai puţin intempestiv, cau­ heist Leiden), decretase Schopenhauer. Poate că coregrafică, fiind vorba de ritmuri şi paşi, din ea – zaseră destul de vehemente contestaţii şi avertizări şi astfel vom putea înţelege apropierea de poezie subliminal – se inocula, profund dominatoare, ideea privind apariţiile sau infiltrările unui aşa­zis diabolus iniţiată de Beethoven. El deschisese acele noi ori­ de spaţiu. Să observăm totuşi că abia începând cu in musica. Cât despre Beethoven, dat fiind tulbură­ zonturi prin care arta fără icoane a muzicii evadase Beethoven muzica traversa o re­conversie subtilă torul dramatism cu care îşi rostise adevărurile din indeterminabilul ei funciar, depăşindu­şi tene­ către ideea de timp şi, subliniere de mare importanţă, despre lumea în care trăia, acuzele nu aveau broasa natură dionisiacă. Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 5 Curtea de la Argeş 8 Homo sapiens Pandemie şi credinţă Pr. Theodor DAMIAN m sperat că scăpăm, dar n­am scăpat. nevoia peste noi, se validează zicala: recurgem la ne arătăm responsabili unii Noroc că speranţa nu moare. Dum spiro Dumnezeu. Nu ştim, poate asta este lecţia pe care faţă de alţii. Dar altceva? Aspero. Speranţa este menită să întărească El a decis să ne­o dea ca să reconsiderăm ABC­ul Altceva este doar acest şi să valideze credinţa. Câtă vreme sper, cred – Dum existenţei umane. Nihil sine Deo. De ce acum? lucru: să strigăm Abba, spiro credo. Poate că, aşa cum a zis Sf. Pavel despre Întruparea Părinte! Aceasta este prima Pandemia a lovit omenirea ca un război nevăzut Domnului în istorie, s­a petrecut „la plinirea vremii” şi cea dintâi teologie. Ca să­L şi văzut în acelaşi timp. Nu vedem inamicul, dar (Gal. 4, 4). A socotit Dumnezeu că acum este chemi astfel pe Dumnezeu vedem victimele. Ca în lupta cu puterile întunericului. momentul pentru o astfel de lecţie. Noi ştim că lumea înseamnă să­ţi fi venit în fire, Nu le vezi, dar consecinţele sunt concrete, simţite. merge prost. Nu merge în direcţia conformă menirii după frumoasa expresie din Ne­a lovit tare la începutul anului. Pentru protejarea ei. Dar cât este de aproape de prăpastie, cât mai este pilda fiului risipitor. Plecarea din casa părintească: noastră au fost impuse restricţii cu totul neaşteptate, până acolo, nu ştim. Dumnezeu însă ştie. De aceea, nerecunoaşterea autorităţii tatălui, a Părintelui. pentru mulţi neimaginate. El alege momentul lec&iilor şi tipul de lecţie. Venirea în fire: pocăinţa; „Scula­mă­voi şi mă voi Citim, auzim, vedem zilnic la buletinele de ştiri Pandemia aceasta ne face să privim viaţa altfel. duce la tatăl meu” şi voi striga: „Părinte, am greşit” cifre, statistici îngrijorătoare, înfricoşătoare. Până (Luca 15, 18). Nu poţi striga: Părinte! decât după nu a venit moartea la pragul tău, cifrele rămân cifre ce­l recunoşti pe tată ca părinte sau pe părinte ca şi statisticile rămân statistici. Dar deodată auzi că tată. Dar a­l recunoaşte înseamnă a­l re­cunoaşte, un prieten e în spital, că un vecin a murit, că cineva a­l cunoaşte din nou. Cândva l­ai cunoscut, apoi din familie este infectat. Am parcurs întregul an 2020 l­ai renegat, l­ai uitat. Acum îl cunoşti iar. Îl recunoşti. în această stare duală: pentru unii, veştile proaste Noroc că el stă cu braţele deschise. Aşa te­a şi sunt acolo, undeva. Pentru alţii, se întâmplă că ele aşteptat tot timpul, strigându­ţi în conştiinţa de fiu sunt aici şi acum. îndepărtat: Fiule, vino acasă! Unii sfidează realitatea, alţii o trăiesc cu frică Fiul, fiica, noi suntem cazul celui credincios şi cu cutremur. Anul se încheie curând, dar iată, nu care este conştient de legătura cu Dumnezeu, doar şi războiul nevăzut. E ca un vulcan care izbucneşte că a lăsat ca aceasta să slăbească, să se rupă. şi nu şti câtă lavă încă mai are de vărsat. Stai în preajma morţii. Sau fugi. Dacă poţi. Vulcanul este ar, cum ziceam, mai sunt şi cei de alte localizat, duhul cel rău însă nu. Cum vedem, nici orientări religioase, filosofice, cu alte virusul. Unde să fugi? Dconcepţii de viaţă. Desigur, şi aceştia sunt Timp de aproape un an de zile oamenii s­au afectaţi de pandemie, şi ei, sau dintre cei apropiaţi obişnuit, ori au început să se obişnuiască, ori, lor, cad victime virusului ucigaş. Nu se poate să Doamne fereşte, vor trebui să se obişnuiască a trăi nu se producă o transformare şi în sufletele acestor cu duşmanul în coastă. Ca atunci când locuieşti pe Una e să gândeşti că trăieşti şi că vine vremea să oameni. La noi, cei credincioşi, transformarea poate un teren minat. Nu ştii când calci pe mină şi explodezi. mori, într­un fel sau altul, şi speri să ajungi la o vârstă însemna întoarcerea la Dumnezeu. La ceilalţi, însă, Dar umbli, cât poţi de atent, însă fără nicio garanţie cât mai înaintată, morţile premature fiind considerate ea poate însemna pornire în căutarea lui Dumnezeu. de siguranţă, cu speranţa şi rugăciunea în suflet. excepţii, şi alta e să trăieşti cu moartea la uşă sau în Aşa cum minunat scria Blaga într­un poem (Ioan casă. A venit la vecinul tău, e foarte aproape de tine. se sfâşie în pustie): „Unde eşti Elohim?/ Umblăm oamne apără şi păzeşte! Pandemia a Mai rău: auzi de un prieten drag că a murit, de o rudă tulburaţi şi fără de voie/ Printre stihiile nopţii te produs o transformare benefică în om la apropiată. Nu de bolile noastre obişnuite cu care am iscodim/ Sărutăm în pulbere steaua de sub călcâie/ Dnivel spiritual. Mă refer în special la lumea învăţat să trăim, ci de acest virus care este şi care Şi întrebăm de tine, Elohim”! mea, a credincioşilor creştini, pe care o cunosc nu­i, dar, de fapt, care este peste tot. Când nu te Războiul, cum se vede, e în toi. Specialiştii în direct. O transformare se va fi produs în viaţa tuturor aştepţi poate fi la tine. această pandemie spun că ne aşteaptă o iarnă „nea­ oamenilor indiferent de religie, de filosofie, de con­ gră”. Prin această metaforă referitoare la moarte ni se cepţie de viaţă, pentru că fiecare este afectat într­un untem ca evreii în Egipt când îngerul dă un sfat: vigilenţă! Mască, distanţă, igienă, izolare, fel sau altul. morţii trecea pe la fiecare casă şi, pentru pază bună prin toate mijloacele. Aşa trebuie să fie. Dar pentru noi, cei credincioşi, transformarea se Sca locuinţa ta să fie ocolită, trebuia să ungi Dar cea mai bună pază, înainte de toate celelalte, concretizează în sporirea credinţei în Dumnezeu, în uşorii uşii cu sângele mielului pascal. Acolo exista vine din sfatul marelui apostol Pavel: „Fraţilor! Vă înmulţirea rugăciunii care ne apropie de Dumnezeu. acest remediu. Aici şi acum ce facem? Evident, ne rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi­vă cu Ştim că la nevoie omul recurge la Dumnezeu. supunem rânduielilor autorităţilor noastre atât cât este Dumnezeu” (II Cor. 5, 20). Nu generalizăm însă. Dar tocmai pentru că a venit posibil. Respectând aceste rânduieli de precauţiune, (Decembrie 2020, New York)

mpactul cu logosul îi oferise o anume iluminare şi limpezime care îi decât tot ce au putut vedea vreodată Eschil şi Shakespeare”. Zi după zi ne e dat atenuau impedanţa faţă de real. Iradiat de lumina universurilor poetice, să vedem cum previziunile lui se adeveresc literă cu literă. Şi asistăm impasibili Ilimbajul compoziţional îşi cucerea un tărâm situat la graniţa dintre cuvânt şi la „marea modă a semidocţilor, a adunărilor populare radicale, a marxiştilor şi muzică, acel imperiu evanescent în care – am spune cu Verlaine – „l’imprécis au scriitorilor de literatură etic­socială care se consideră gânditori şi poeţi instaurând précis se joint”. Muzica devenea astfel un ţinut al clar­obscurului, scăldat de aura o formă complet nouă şi lipsită de viitor, dar inexorabilă pentru existenţa umană”. selenară, astrul nopţii devenind chiar semnul heraldic al romantismului. Lumina lui (Spengler, 1996, 57) poseda secrete facultăţi taumaturgice, îngăduind lucrurilor să iasă din aşezarea lor obişnuită şi situându­le într­o libertate şi o ordine care – cum ar fi spus limpede că sub autoritatea instituită în numele Covidului 19 nu va A. Béguin – este a poeziei. Sub acele divinis influxibus ex alto totul sălăşluieşte mai fi nicio zi, nicio săptămână şi niciun an Beethoven. Geniul muzicii în sine, dar în acelaşi timp şi în afara sa, dezvăluind chipurile tainice, neştiute Ese va afla în carantină dat fiind caracterul instigator al Simfoniei a IX­a. şi totuşi presimţite ale lucrurilor. Se mai poate spune că Beethoven a fost acela Evident, acel Seid umschlungen, Milionen (Îmbrăţişaţi­vă, milioane) din partea prin care muzica s­a transfigurat într­un altfel de a fi al cunoaşterii, cunoaşterea corală incită la încălcări grave şi repetate ale regulamentelor. Nimic nou sub deschisă spre indicibila ubicuitate a visului. Şi astfel s­a luminat orizontul din care soare! Să ne reamintim că şi Adrian Leverkühn, nefericitul erou din romanul aveau să se nască fiinţările androgine (cuvânt/muzică) ale liedului, creaţii ale unor Doctor Faustus al lui Thomas Mann, îi declarase un necruţător război lui Schumann (Mondnacht – Noapte cu lună, Zwielicht – Crepuscul) sau Schubert Beethoven şi simfoniei despre care, în lapidara discuţie cu prietenul lui, Serenus (Călătoriile de iarnă), vădindu­se ca veritabile fenomene ale metafizicii, aceea în Zeitblom, spunea: „Nu trebuie să fie, /…/ nu trebuie să fie ce­i bun şi nobil, ceea care Theodor Lips vedea o Ştiinţă a dorului nostru (Wissenschaft unserer Sensucht). ce se numeşte omenesc, /…/ tot ceea ce şi­a găsit simbolul desăvârşit în Dacă, luate separat, muzica şi poezia induc, fiecare în felul său, o stare Simfonia a IX­a trebuie luat înapoi. Eu voi lua înapoi.” de chietudine, amplexiunea lor capătă, aşa cum s­a văzut, un efect tulburător. Şi este evident, asta se face acum! Se ia înapoi! În marile săli de concert, în Prin poezie, spaţiul imaginativ orb al muzicii se ridica în conştiinţă îmbogăţit de elegantele şi fastuoasele teatre de operă s­a aşternut tăcerea, luminile s­au stins. iradiaţiile realului. Prin frumuseţea volatilă a sunetelor, poezia intra în metamor­ Imposibil de spus când şi dacă se vor mai putea reaprinde vreodată. Orchestrele, fozările şi subtilele jocuri secrete dintre vizibilul şi invizibilul lumii, dintre lumina formaţiile corale, colectivele teatrale au devenit cele mai periculoase focare de şi tenebrele ei. Vorbind despre poezie şi muzică, să ne reamintim afirmaţia lui infecţie!! Civilizaţia? Nicio problemă: va supravieţui prin manelişti! Pentru aceştia Edwin Fischer despre Beethoven, care ar fi anticipat şi „viitorul şi întreaga evoluţie nu s­au instituit, nu s­au găsit (?!), nu există restricţii şi nici mijloace capabile a muzicii, de la Händel până în zilele noastre”. Vom înţelege că tot din zarea să îi oprească. aceea au răsărit mai târziu şi Götterdämmerung­ul (Amurgul zeilor) lui Wagner (hölderliniană titulatură!) şi Also sprach Zarathustra al lui Richard Strauss, Bibliografie dar şi Bruckner şi Mahler. Bernard Shaw, Despre muzică şi muzicieni, Ed. Muzicală a Uniunii S­a vorbit în ultima, nu tocmai fericita, vreme despre un an Beethoven, un Compozitorilor, Bucureşti, 1969. an ce ar fi trebuit să­l readucă în percepţiile contemporaneităţii pe compozitorul Apud Guy Bernard, L’art de la musique, Ed. Seghers, Paris, 1961. care înnobilase lumea cu un imn al păcii şi al libertăţii, imnul prin care se opunea Romain Rolland, Beethoven – Marile epoci creatoare – Simfonia a IX­a, aroganţei şi vanităţilor imperiale. Dar iată că şi astăzi, în pragul unui nou mileniu, Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1966. vorbim despre o civilizaţie pe care aceleaşi vanităţi au împins­o în haosul unei Edwin Fischer, Sonatele pentru pian de Bethoven, Ed. Muzicală a Uniunii pandemii ce adevereşte într­un fel aparte întunecatele premoniţii de altcândva ale Compozitorilor, Bucureşti, 1966. unui Oswald Spengler, gânditorul ce avertizase că „…istoria omului este tragică Oswald Spengler, Declinul Occidentului/ Untergang des Abendlandes, în totalitatea ei /…/ (şi că) păcatul şi prăbuşirea omului faustic sunt mai mari Ed. Beladi, Craiova, 1996. 6 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Transilvania de Nord, 1940 –1944 80 de ani de la Dictatul de la Viena Acad. Emil BURZO 1. Preliminariile Manoilescu a leşinat. fie prezentă prin acţiuni care să insufle încredere politice ale Dictatului Harta cu împărţirea Transilvaniei este trimisă în viitor, inclusiv înfiinţarea unei organizaţii care de la Viena la Bucureşti cu un avion. S­a convocat Consiliul să centralizeze şi să conducă aceste acţiuni. Componentă a sistemului de Coroană, care urma să decidă poziţia României. Dictatul de la Viena prevedea ca teritoriul cedat de tratate de la Paris, Tratatul Acesta, pe bază de vot, decide cu 19 voturi pentru, Ungariei să fie predat în mod paşnic în 9 etape şi de la Trianon consfinţea noi 16 contra şi o abţinere, să accepte arbitrajul de zone, în perioada 5.09.1940 şi 13.09.1940, la miezul graniţe ale Ungariei: o parte a Slovaciei şi teritoriul la Viena în condiţiile în care „România trebuia să nopţii, pe măsura retragerii armatei române. În ziua Ruteniei au devenit componente ale Cehoslovaciei, aleagă între salvarea fiinţei politice a statului nostru de 5 septembrie 1940, Miklos Horthy şi Pal Teleki, Transilvania şi Banatul s­au unit cu România, iar şi posibilitatea dispariţiei lui”. Maniu, alături de Nicolae prim­ministrul Ungariei, intrau în Satu Mare, în fruntea Croaţia, Slovenia şi Voivodina au intrat în compo­ Iorga, Mitropolitul Niculescu, George Brătianu şi unei coloane militare. Proclamaţia citită la mitingul nenţa Iugoslaviei. Această desprindere a unor teritorii dr. Angelescu, votează împotriva acceptării acestui organizat cu acest prilej jalonează acţiunile ce vor din Ungaria Mare s­a bazat pe principiul majorităţii dictat, în timp ce Vaida Voievod a fost de acord. La fi întreprinse contra populaţiei româneşti şi incită la etnice a populaţiei, pe dreptul popoarelor de a­şi Consiliul de Coroană, Iuliu Maniu, cu lacrimi în ochi, ură. „Acum, prin prezenţa noastră la Satu Mare, vă determina singure cursul propriilor dezvoltări. spunea: „Protestez în numele Ardealului şi Banatului aducem noua libertate, fraţi ungari. V­aţi întors acasă, După tratatul de pace, în perioada interbelică, în contra oricăror încercări de a înstrăina părţi din fraţilor, la mama voastră, Ungaria. Aţi îndurat proba conceptul politic de revizionism a dominat viaţa Transilvania, Banat, Maramureş sau Crişana de dispreţului din partea celui mai crunt duşman, politică a Ungariei, concept bazat pe caracterul la corpul statului nostru”. Totodată, Maniu trimite un România. De acum înainte vom rămâne împreună aşa­zis „nedrept” al tratatului şi, ca atare, pe nece­ amplu memoriu lui Hitler şi Mussolini, în care, printre pentru totdeauna în Ardeal, pentru că aşa au dorit sitatea recuperării teritoriilor pierdute. Propaganda altele, spunea: „Protestez vehement contra sentinţei marii conducători Adolf Hitler şi Benito Mussolini. revizionistă s­a desfăşurat prin intermediul a peste arbitrare care atribuie Ungariei o majoritate de români Duşmanii Ungariei, românii, trebuie suprimaţi prin 70 de aşa­zise societăţi cultural­ştiinţifice şi educa­ pentru a îngloba o minoritate de maghiari”. Maniu toate mijloacele.” ţional patriotice. La 26 mai 1929 se înfiinţează, la nu credea că Hitler ar fi pregătit pentru o campanie În zorii zilei de 5 septembrie 1940, prima unitate Budapesta, „Uniunea Mondială a Maghiarilor”. Cu maghiară din Armata I, care avea un efectiv acest prilej, Istvan Bethlen, prim­ministrul Ungariei, de 208.000 de militari, trece frontiera la Sighet, declara: „Atâta vrem cât pe acest pământ va mai ajungând până la Ocna Şugatag. La data de 7 trăi un singur ungur, răspunsul nostru la sentinţa septembrie, armata horthistă intră în Baia Mare, Trianonului nu poate fi altfel decât acela că nu o primirea oficială fiind făcută în centrul vechi al primim şi nu o vom accepta… Nu, nu, niciodată! oraşului, de către noile autorităţi, în frunte cu (Nem, nem, soha!)” Cu toată propaganda desfă­ Alexandru Rakoczi, primul dintre cei şapte şurată, politicienii maghiari nu au avut succes în primari pe care i­a avut oraşul în timpul ocupa­ demersurile lor de a anula Tratatul de la Trianon; ţiei maghiare. Treptat, în perioada următoare, nu au convins pe nimeni că dezmembrarea Ungariei până la 13 septembrie, a fost ocupat întregul Mari a fost o nedreptate fundamentală, cum pretin­ teritoriu prevăzut prin Dictatul de la Viena deau aceştia. Ca atare, atenţia lor s­a îndreptat şi instalată o administraţie maghiară. (Ianos spre realizarea de alianţe militare, în particular cu Csima, Contribuţii în studierea organizării Germania şi Italia, cu scopul de a revizui Tratatul de şi activităţii războinice a armatei – titlu tradus la Trianon. Pe de altă parte, s­au făcut eforturi în a din limba maghiară, Budapesta, 1961) canaliza deziluziile, prin a răspândi ideologia fascistă, ca soluţie imorală în a rezolva complexul de probleme 2. Ardealul de Nord sub ocupaţia internaţionale şi interne în care se afla Ungaria. militară contra României şi că mizează pe şantaj. horthistă (S.B. Vardy, Hungarian Studies Review, 8, 21 (1985)) (Corneliu Coposu, File dintr­un jurnal interzis, Populaţia românească a avut mult de suferit chiar În acest context, Ungaria s­a sprijinit pe regimurile Cărtureşti, 2014) Maniu era de părere că „Rezistenţa din primele zile ale ocupaţiei. Aproape nu a existat fasciste din Germania şi Italia. În primul arbitraj de la României în faţa încercării hitleristo­fasciste de comună sau oraş din Nordul Transilvaniei care să Viena, la data de 02.11.1938, Ungaria horthistă ane­ a mutila ţara este o datorie de onoare a poporului nu fi dat tribut de sânge. În primele ore ale zilei de xează o parte din Slovacia (Felvidek), iar la mijlocul român, care indiferent de consecinţe va fi rescrisă 5 septembrie 1940, au fost măcelăriţi ţărani români lunii martie 1939, ocupă Ucraina subcarpatică (Rutenia). în istorie” şi continua: „Asupra teritoriului românesc care trăiau în localităţile Ianculeşti, Marna, Scărişoara Anul 1940 a fost pentru România un an tragic, al Transilvaniei, nimeni nu are căderea de a decide Nouă, Horea, Lucăceni, Dacia, Paulean, Traian, Gelu, în care ţara noastră a fost mutilată teritorial. După decât poporul român din Transilvania. Poporul român Baba Novac, Tirean etc. În aceste localităţi, situate în anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a Ţinutului s­a pronunţat o dată şi pentru totdeauna în Adunarea apropiere de Carei, fuseseră împroprietăriţi locuitori Herţa, în urma ultimatumului sovietic, cu acordul Naţională plebiscitară de la 1 decembrie 1918, ţinută din Munţii Apuseni, ca urmare a reformei agrare din Germaniei fasciste, la doar două luni a venit şi pier­ la Alba Iulia. Forul care a decis că integritatea noastră 1921. Locuitorii români din aceste comune au fost derea unei părţi din Transilvania, Ardealul de Nord, naţională să fie supusă unei hotărâri arbitrare a unor expulzaţi. Este greu chiar şi de enumerat crimele încorporat Ungariei. factori ostili intereselor româneşti nu a avut nici juris­ şi maltratările la care a fost supusă populaţia româ­ Să revedem succesiunea de evenimente care dicţia, nici competenţa de a o face şi, în consecinţă, nească. Au excelat prin cruzimea lor crimele şi mal­ a dus la această tragedie. decizia lor este nulă şi neavenită.” Totodată, a lansat tratările din localităţi precum Treznea, Ip, Ciumarna, un atac la adresa politicii duse de regele Carol II: Şimleul Silvaniei, Zalău, Cămara, Cosminul de Sus, n luna ianuarie 1940, ministrul de Externe „În situaţia tragică în care se află ţara românească, Huedin, Cluj, Mureşenii de Câmpie, Catina, Zăbabu, al Ungariei, contele Csaky, comunica lui s­a ajuns datorită gravelor greşeli pe care le­a făcut Breţca, Sărmaş, Prundul Bârgăului, Moisei. La Târgu Ciano, ministrul de Externe al Italiei, că multe Majestatea Sa, sprijinit de unii politicieni inconştienţi Mureş nu a rămas nicio casă locuită de români care Î şi servili, care s­au făcut vinovaţi de dezastrul ţării”. persoane din Ungaria se pronunţă pentru ocuparea să nu aibă geamuri sparte; se striga „la ştreang Transilvaniei. Germania privea cu reţinere această cu popa valah”. (Iosif Pop, Credinţă şi Apostolat. acţiune, mai ales datorită interesului legat de u loc mari demonstraţii ale populaţiei Memorii, Fundaţia Culturală Vasile Netea, Târgu resursele de petrol ale României. Negocierile de la româneşti atât în oraşele aflate în teritoriul Mureş, 2004) În apropiere de Mureşul de Câmpie Turnu Severin, dispuse de Hitler, privind pretenţiile Acedat, precum Cluj, Oradea, Satu Mare, au fost omorâte familiile preotului şi învăţătorului; la teritoriale ale Ungariei, nu au condus la niciun Baia Mare, Sighet etc., precum şi în aproape toate Ungheni preotul şi 60 de ţărani au fost bătuţi crunt, rezultat. Ca atare, părţile au fost chemate la Viena localităţile din ţară, contra prevederilor Dictatului de unii dintre aceştia decedând. În raportul protopopului şi obligate să accepte aşa­zisul „arbitraj”, de fapt, la Viena, pentru păstrarea integrităţii Statului Român. din Baia Mare către episcopul Alexandru Rusu sunt un dictat prin care urma să se desprindă din teri­ Aş menţiona că oraşul Cluj, într­o formă iniţială a menţionate localităţile în care au avut loc violenţe, 2 toriul României o suprafaţă de 43.492 km , cu Dictatului de la Viena, urma să rămână la România. arestări şi ucideri, precum Baia Mare, Satu Mare, 2.667.007 locuitori, din care 52% erau români, Ca urmare a intervenţiei fiicei baronului Övary, Oaş, Seini, Dumbrăviţa. Au fost români omorâţi la populaţia maghiară nedepăşind 37%. prietenă cu Ciano, deoarece la Cluj familia Övary Bozânta Mare, Bozânta Mică, Buşag, Cicârlău, Groşi, Delegaţia română, formată din ministrul de avea proprietăţi, graniţa cu România a fost fixată pe Mocira, Satul Nou de Sus, Buzeşti, Moisei etc. Doar Externe, Mihail Manoilescu, şi dr. Valer Pop a ajuns dealul Feleac, la 5 km de centrul oraşului. În acele în perioada 5 septembrie 1940 – 1 noiembrie 1941 zile se fredona, pe melodia Lili Marlene, în vogă la Viena la data de 29.08.1940. Aici constată că au sunt menţionate 919 omoruri, 1.126 de schingiuiri, la acea vreme, un cântec din care îmi reamintesc fost chemaţi pentru a lua act de un aşa­zis arbitraj, 4.126 de bătăi, 15.893 de arestări, 124 de profanări, doar începutul: „Într­o zi de vară,/ cu tristeţe grea,/ pe care guvernul României ar trebui să îl accepte 525 de devastări colective şi individuale, precum mi­a furat maghiarul/ un colţ din ţara mea…” până la data de 30.08.1940, ora 22.00, cu privire la şi 218.919 expulzări ale românilor. Fără alte mijloace de acţiune contra prevederilor Transilvania. Delegaţiei române i s­a comunicat că, Lozincile strigate în acele vremuri: Horty­Csaki­ Dictatului, la 2 septembrie 1940, Iuliu Maniu participă, dacă nu acceptă soluţia propusă de Germania şi Italia Teleki, minden olah megyen ki (toţi românii să plece) cu privire la împărţirea Transilvaniei, România va fi la Cluj, la o întâlnire cu personalităţi apropiate, axate sau büdos olah (român împuţit) sunt edificatoare atacată şi de unguri, şi de ruşi, urmând ca aceasta pe acţiunile care pot fi întreprinse în teritoriul ce urma pentru starea de spirit a populaţiei maghiare, ino­ să dispară ca stat. La vederea hărţii cu suprafaţa să fie ocupat de Ungaria horthistă, pentru protejarea culată de regimul horthist. ce urma să fie pierdută de România, ministrul românilor, necesitatea ca intelectualitatea română să Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 7 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi dată cu ocuparea Transilvaniei de Nord Infiltraţiile alogene în Maramureş au avut loc în „situaţia a câteva sute de mii de unguri cărora de trupele horthiste, se organizează, la general după sec. al XVI­lea. guvernul român le refuză dreptul la cetăţenie, şi Cluj, „Comunitatea Naţională a Românilor anume persoane cărora li s­a refuzat cetăţenia din ONordul Transilvaniei”, formaţiune conducătoare 2. Maghiarizarea numelor de familie sau botez română în perioada 1918­1940 şi, respectiv, legală a populaţiei româneşti din teritoriul căzut sub de către organele de stare civilă. Pentru aceasta, persoane care au fost private de dreptul la cetăţenia ocupaţia maghiară. Aceasta începe să funcţioneze se readuc pe ordinea zilei prevederile prezentate în română în urma unor măsuri luate în perioada legal cu data de 14 septembrie 1940. În nucleul lucrarea Cum să ne maghiarizăm numele de Simon armistiţiului”. La data de 17.09.1946, A.A. Lavrov organizatoric al acesteia au intrat pentru început Telkes (Budapesta, 1898, traducere în limba română, l­a invitat la o discuţie pe această temă pe ministrul Emil Haţieganu, Aurel Socol, dr. Alexandru Lupan, 2016), pusă la dispoziţia funcţionarilor publici de stare Justiţiei, Pătrăşcanu, căruia i s­a cerut să motiveze dr. Liviu Telea, avocat Vasile Hossu, ing. Teodor civilă. Edificator pentru această acţiune îl constituie decizia României de expulzare a 300­400.000 de Burzo, Gheorghe Giurgiu, precum şi episcopii Nicolae un text pe care îl găsim la începutul lucrării: „Aşa unguri din Transilvania. Pătrăşcanu îl înştiinţează Colan şi Iuliu Hossu. În fruntea acestei organizaţii cum prin botez creştinul devine membrul comunităţii că această acţiune este conformă cu Legea privind a fost desemnat Emil Haţieganu. (Ziarul Timpul, creştine, tot aşa, prin maghiarizarea numelui de cetăţenia locuitorilor din Transilvania de Nord, publi­ 11 septembrie 1940) În perioada următoare s­au familie (botez), prin botez naţional, cel cu nume cate la data de 4.04.1945, cu referire la cetăţenia constituit filiale ale organizaţiei în judeţe din Ardealul străin este primit în societatea maghiară, în rândul persoanelor sosite în Transilvania de Nord după de Nord, precum cea de la Bistriţa, din data de adevăraţilor fii ai naţiunii… iar maghiarizarea numelui arbitrajul de la Viena. Pătrăşcanu precizează că 07.03.1942, în prezenţa lui Iuliu Haţieganu. îl face maghiar”. „Guvernul român nu intenţionează să le ofere acestor Comunitatea Naţională a Românilor (CNR) a persoane cetăţenia română şi domiciliul în România, organizat consfătuiri, a întocmit lista nedreptăţilor 3. Desfăşurarea procesului de învăţământ doar deoarece astfel s­ar schimba raportul dintre elemen­ suferite de populaţia românească, a făcut recen­ în limba maghiară. În caietele de note ale elevilor tele etnice din Transilvania în folosul Ungariei şi sământul celor rămaşi. Deoarece nu s­a aprobat trebuia menţionat dacă cunoaşte limba maghiară, ar favoriza propaganda revizionismului maghiar”. să ducă o activitate politică legală, a depus eforturi învăţătorii având termene pentru ca această limbă pentru mobilizarea românilor în cadrul organizaţiilor să fie cunoscută de copii. Au rămas doar câteva 6. Un element puţin cunoscut îl constituie cultural­religioase şi economice. Au fost create şcoli confesionale în care învăţământul se făcea acţiunile de maghiarizare a copiilor români orfani, formaţii artistice, coruri, echipe de teatru, echipe şi în limba română (şcoli primare la Năsăud, Gherla, prin dislocarea acestora în Ungaria şi, respectiv, culturale, s­au înfiinţat cooperative şi organizaţii de Cluj, Oradea, Şcoala pedagogică de fete Gherla şi transferul în Transilvania de Nord a copiilor maghiari credit. Prin episcopii aflaţi în nucleul organizatoric Facultatea de Teologie Greco­Catolică), funcţionând care şi­au pierdut părinţii. (Alexandru Ghişa, 76 al CNR s­au primit de la preoţi informaţii cu privire cu sprijinul Vaticanului. Cu prilejul inspecţiilor şcolare, de ani de la Dictatul de la Viena, 2016) Prin Nota la nedreptăţile, asupririle şi crimele făptuite de elevii erau sancţionaţi dacă nu cunoşteau limba Verbală nr. 23057 / 9.07.1948, Legaţia R.P.U. la autorităţile maghiare sau organizaţiile paramilitare. maghiară (bătăi, tuns etc.). (Viorel Pop, Popas la Bucureşti „solicită ca MAE român să intervină pe Multe din aceste rapoarte, ca cele trimise de vicarul borna 80, Editura Enesis, Baia Mare, 2017) Locuitorii lângă autorităţile competente ca… un număr de 319 Iosif Pop din Târgu Mureş, se află în Arhivele Statului satelor româneşti solicită în mai multe rânduri copii cetăţeni români, internaţi în orfelinatele din – Cluj. Faţă de multitudinea şi diversitatea formelor Ungaria, să fie schimbaţi prin punctul de frontieră de asuprire a populaţiei româneşti, Conducerea Kötegyan, cu 618 copii cetăţeni unguri”. În Nota Comunităţii Naţionale a Românilor a solicitat o Verbală, totodată, se menţionează: „În timpul audienţă în timpul vizitei la Cluj a lui Miklos Horthy războiului în Ardealul de Nord, copiii români şi a prim­ministrului Pal Teleki. La audienţa cu prim­ rămaşi fără părinţi au fost centralizaţi în orfeli­ ministrul maghiar, ţinută la data de 17 septembrie natele maghiare şi în majoritatea cazurilor 1940, ora 19.00, în Sala Mică a Primăriei Cluj, transportaţi în Ungaria propriu­zisă. Copiii în au participat Emil Haţieganu, Liviu Telea, Vasile această situaţie din Ungaria au fost transportaţi Hossu, Teodor Burzo, precum şi episcopii Iuliu pe teritoriul Ardealului de Nord şi împrăştiaţi la Hossu şi Nicolae Colan. Cu acest prilej, participanţii diferiţi cetăţeni care au devenit părinţi crescători.” au reclamat omorurile petrecute la Ip şi Treznea, Copii unguri au fost daţi spre îngrijire la familii din precum şi alte atrocităţi săvârşite de ocupanţi judeţele Bihor, Cluj şi Mureş, şi nu în secuime, asupra populaţiei româneşti. Răspunsul prim­ unde populaţia maghiară era majoritară. Motivul ministrului a fost „Nincs lakodalom kézeles mélkül” este clar; se avea în vedere schimbarea structurii („nu există nuntă fără înjunghieri”). Răspunsul arată etnice a populaţiei din unele judeţe, iar copiii complicitatea autorităţilor maghiare în săvârşirea români trimişi în Ungaria să fie maghiarizaţi. crimelor, a modului cum este tratată populaţia de origine română. 7. Au fost dărâmate biserici româneşti. O preocupare majoră a autorităţilor horthiste a dezvoltarea unei reţele de şcoli elementare În comunele din jurul Odorheiului au fost demolate constituit­o cea a justificării apartenenţei Ardealului de confesionale, după modelul celor patru existente. 12 biserici greco­catolice sau ortodoxe. Baronul Nord la Ungaria, precum şi modificarea componenţei Spre exemplu, în judeţul Cluj au fost 80 de localităţi Aczel a dispus dărâmarea bisericii greco­catolice etnice a acestui teritoriu. Pentru aceasta s­a folosit în care comunităţile locale, alături de episcopi, au din Pănet. (Iosif Pop, Op. cit.) A fost demolată o gamă largă de metode. Vom trece în revistă unele solicitat înfiinţarea de şcoli confesionale în limba monumentala biserică din Ditrău, cu o înălţime dintre acestea: română (56 greco­catolice şi 25 ortodoxe). Cu de 50 m. Folosind intimidarea, au fost desfiinţate toate intervenţiile celor doi episcopi români, aceste parohii româneşti din secuime. Nu au scăpat 1. În contextul politic din anul 1940, s­a elaborat doleanţe au fost refuzate. de demolare nici monumente precum cele teza potrivit căreia, din punct de vedere istoric, de la Târgu Mureş, Cluj, Târgu Lăpuş etc. etno­demografic, economic sau geografic, spaţiul 4. Expulzările masive ale populaţiei româneşti, Comunitatea Naţională a Românilor din Nordul transilvan ar fi divizat într­o parte de nord, care ar mai ales a celor care nu au locuit pe teritoriul Transilvaniei a avut un rol important în păstrarea fi „ungurească”, cel puţin până în sec. al XVI­lea, Transilvaniei de Nord înainte de anul 1918. Amintim spiritualităţii româneşti, în timpul ocupaţiei horthiste, şi o parte de sud, reprezentând restul. În partea doar situaţia moţilor din Munţii Apuseni, împroprie­ după cum de altfel rezultă şi din rapoartele oficiale de nord, populaţia de origine maghiară a scăzut tăririle prin reforma agrară din anul 1921, în comune ale acestor autorităţi. Într­un raport oficial strict numeric ca urmare a războaielor anti­otomane şi din jurul oraşului Carei sau la graniţa cu România confidenţial adresat organelor superioare, din anti­habsburgice, concomitent cu popularea acestui din judeţul Mureş, preoţi, intelectuali etc., în număr decembrie 1940, se face o analiză a activităţilor spaţiu cu aşa­numiţii „emigranţi româneşti târzii”, fapt de aproape un sfert de milion. (Arhivele Statului, desfăşurate de români, care „se petrec pe trei căi ce a condus la modificarea structurii etnice. Această Cluj, Fond Prefectura Judeţului Cluj, Acte confiden­ aparent independente, şi anume pe linie confesio­ teză este expusă de contele P. Graf Teleki, în ţiale ale prefectului, dosar 3, cota 274, 1941) Au nală, pe linie corporatistă şi, respectiv, diplomatică”. anul 1940, în volumul Siebenbürgen (Budapesta, fost concediaţi funcţionari publici de origine română, Organizarea, pe cele trei căi, se desfăşoară într­o Athenaeum) şi preluată de istoricul Laszlo Makkai în inclusiv cei căsătoriţi cu persoane de origine ma­ perfectă armonie. Raportul continua „românii din lucrarea Istoria Transilvaniei, ediţia în limba maghiară, ghiară. (Gh. Zaharia şi colab., Rezistenţa antifascistă nordul Transilvaniei îşi construiesc aceste linii 1944 (Erdély történek, Budapesta) şi, respectiv, în partea de nord a Transilvaniei, Editura Dacia, organizatorice cu mare succes, fără ca autorităţile franceză, Histoire de Transylvanie, 1946 (Budapesta­ Cluj­Napoca, 1971) noastre să fi conturbat până acum cu vreun folos Paris). Falsitatea teoriei este evidentă, componenta vreuna din ele”. (Gh. Zaharia şi colab., Op. cit.; etnică românească pe acest spaţiu fiind majoritară 5. Au fost transferaţi din Ungaria, în Transilvania Arhivele Statului, Cluj­Napoca, Fond Prefectura încă din primele recensăminte ale populaţiei, ca acela de Nord, în jur de 300­400.000 de persoane, funcţio­ Judeţului Cluj, Dosar Nr. 4, 1940) În raport se din 1553 (D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. nari publici, armată, jandarmerie, din sfera comerţului menţiona că, pe linie confesională, au reuşit să XVI, Bucureşti, 1962; N. Edroiu, Teza ungară a celor sau industrie. În vederea stabilirii definitive în Ardealul înlocuiască preoţii refugiaţi cu alţi tineri, „hirotonisiţi „două jumătăţi” ale Transilvaniei, Editura Ardealul, de Nord s­au confiscat terenuri intravilane, parcelate, după doi ani de teologie”. Nici un sat românesc nu a Cluj­Napoca, 2012), sau faptul că anumite regiuni, pentru construcţia de case, în oraşe precum Cluj, rămas fără conducător mai mult de câteva săptămâni. precum Maramureşul, au avut de­a lungul anilor Oradea, Târgu­Mureş. Edificatoare pentru această Raportul consemna faptul că „prelaţii de rang înalt o componenţă etnică pur românească. acţiune se constituie Nota Memorativă a Delegaţiei colindau satele româneşti, stăteau de vorbă cu Pe de altă parte, armata din Transilvania era Maghiare la Conferinţa de Pace de la Paris, înmânată populaţia satelor”, îi încurajau, îi îndemnau la rezis­ constituită în majoritate din persoane de origine delegaţiei Uniunii Sovietice (la 8 persoane), printre tenţă. O vizită a episcopului Iuliu Hossu în secuime română, după cum rezultă din listele cu mica nobi­ care Molotov, Vâşinski, Kavtaradze, Lavrov, privind este relatată de Iosif Pop. În atmosfera apăsătoare lime, care era obligată să participe la războaie, situaţia creată de guvernul român, cu referire la în care trăiau bieţii români, vizita episcopului Iuliu majoritate români, precum şi din diplomele acordate drepturile cetăţeneşti a unor categorii de unguri Hossu a ridicat moralul românilor, au început să de principii Transilvaniei pentru fapte de vitejie. (Ioan din Transilvania. (O. Vinţeler (redactor), Problema privească cu mai multă încredere ziua de mâine. Mihali de Apşa, Diplome Maramureşene, sec. XIV şi Transilvană, Editura Eikon, Cluj­Napoca, 2014, Nota Multă lume care a auzit cuvintele mângâietoare sec. XV, Editura Dragoş Vodă, Cluj­Napoca, 2009) nr. 115/17.09.1946) În această notă se reclamă şi încurajatoare ale acestuia au plâns. 8 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi eferindu­se la această problemă, agentul urmărea desfăşurarea unor acţiuni sociale, naţionale, Pentru a stânjeni activitatea de propagandă româ­ securităţii, cu pseudonimul Popan Virgil, politice şi culturale. S­a realizat astfel, pe o bază nească, la data de 4.10.1942 au fost confiscate Rla data de 06.03.1968 scria într­un raport largă, o formă importantă de rezistenţă împotriva toate aparatele de radio de la posesori români. (Sergiu Stoica, Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele exploatării economice şi a asupririi naţionale. Acţiunile întreprinse de CNR în perioada ocupaţiei Securităţii, Editura Mega, Cluj­Napoca, 2016): „În Existenţa şi funcţionarea în bune condiţii a acestor horthiste a Ardealului de Nord au contribuit din plin acele vremuri de urgie, vizita canonică, cuvântările cooperative a fost deosebit de importantă în contextul la starea de spirit a populaţiei româneşti, aşa cum ţinute de Iuliu Hossu în faţa miilor de credincioşi, a crizei economice, în particular alimentare, din Ardealul se relatează într­un raport confidenţial din octombrie fost o alinare a suferinţelor pe care le îndura poporul, de Nord. Raţiile de cereale rămase producătorilor 1943 al autorităţilor maghiare. „Nici azi nu se pot strecurând nădejdea în inimile oamenilor că vor lua s­au diminuat de la 240 kg în ianuarie 1942, la 120 încadra în viaţa maghiară, nu sprijină nicio misiune sfârşit şi bucuria este aproape. Românii înţelegeau kg anual, iar pentru copii, de la 60 kg la 30 kg. Multe maghiară, nu frecventează manifestările naţionale prin aceasta că vor scăpa de stăpânirea fascistă. produse se distribuiau pe cartelă, precum zahărul – maghiare”. (Gh. Zaharia şi colab., Op. cit.) Datorită acestui lucru era iubit de popor.” 120 g pe săptămână de persoană la oraşe şi 70 g Referindu­se la cele două biserici româneşti, în localităţile rurale. S­a raţionalizat pâinea, revenind opulaţia română se împotriveşte la autorul raportului îşi exprimă îngrijorarea, deoarece pentru început 240 g de persoană în februarie 1942 înrolarea în campaniile de muncă forţată. „nu se prea văd urmele neînţelegerilor dintre şi apoi 200 g în noiembrie 1942, iar pentru copii P(Daniel Csatari, Forgószélben, Magyar­ cele două confesiuni. Această tensiune de 160 g. román viszony, 1940­1945 / În vâltoarea timpului – ar trebui să o menţinem chiar cu preţul Comunitatea Relaţii maghiaro­române, 1940­1955, Budapesta, unor sacrificii, sau să o fi declanşat în Naţională a 1968) Numărul dezertorilor din detaşamentele de chip artificial”. Acţiunile desfăşurate de Românilor a muncă sau din armata horthistă care se ascundeau episcopul Iuliu Hossu sunt evocate şi de acţionat şi pe în munţi sau în păduri era de câteva mii. În iunie agentul securităţii cu nume conspirativ linie diplomatică. 1944 au fost împuşcaţi mai mulţi partizani în oraşul Traian, la data de 17.10.1967: „Pe timpul Cu ajutorul Sighet, la Agriş, Iapa, precum şi în alte localităţi. ocupaţiei maghiare a Ardealului de Nord, în special al Pentru sprijinul acordat partizanilor, persoanelor fugite episcopul Hossu a fost în raporturi de preoţilor, s­a în munţi, au fost ucişi 11 ciobani în raza comunei prietenie şi colaborare cu episcopul făcut un inventar Giuleşti. La Novicior, pe Valea Vaserului, au fost, ortodox Nicolae Colan şi, împreună, au al abuzurilor la de asemenea, executate mai multe persoane care servit cauza românească, atât personal, care este supusă au ajutat pe cei fugiţi în munţi. (Alexandru Ghişa, 76 cât şi prin preoţii din subordine, care populaţia de de ani de la Dictatul de la Viena, 2016) Referindu­se erau în contact cu masele populare”. origine română. la manifestările populaţiei româneşti, autorităţile Iuliu Hossu s­a implicat în ajutorarea Începând cu horthiste constată că: „…românii îşi ţin religia, nu evreilor, ca urmare a acţiunilor de primăvara anului doresc să­şi uite limba, sperând la restaurarea deportare în lagăre naziste, fapt evocat 1941 s­au României”. (Arhivele Statului, Cluj, Fond Prefectura şi de rabinul Moshe Carmilly: „…Iuliu redactat mai Judeţului Cluj, Acte confidenţiale ale prefectului, Hossu a căutat să ajute nu numai pe multe memorii dosar 3, cota 274, 1941) români, ci şi pe evrei, fără a face vreo trimise guver­ Armistiţiul încheiat de România la data de deosebire între ei”. În pastorala emisă la nului horthist, 23 august 1944 şi participarea armatei române data de 2.04.1944 cu titlul „Către preoţi în care erau la războiul antifascist a provocat vădite îngrijorări şi mireni, chemare pentru ajutorarea în rândul autorităţilor maghiare. În noaptea evreilor”, Iuliu Hossu spunea: „…chemarea noastră de 23/24 august 1944 s­au emis instrucţiuni se îndreaptă stăruitor către voi toţi, veneraţi Fraţi pentru arestarea şi întemniţarea tuturor şi preaiubiţi Fii, să­i ajutăm pe evrei nu numai cu persoanelor de origine română, suspecte de gândul, dar şi cu jertfa noastră, ştiind că azi nu putem activităţi naţionaliste, în special intelectuali, face lucru mai bun decât această creştinească şi preoţi, acestea fiind internate în lagăre rămase românească ajutorare de caldă iubire omenească. libere după deportarea evreilor în Germania. Prima preocupare a ceasului de faţă să fie această Unele dintre aceste persoane au fost elibe­ acţiune de ajutorare.” rate odată cu alungarea trupelor germano­ Printre propunerile făcute de autorităţile de ocu­ horthiste, altele transportate în Ungaria şi puse paţie pentru modificarea componenţei etnice, a fost şi în libertate în primăvara anului 1945, precum aceea „de a folosi, în regiunile româneşti, a preoţilor Emil Haţieganu. maghiari greco­catolici”. Pentru aceasta s­a încercat Politica maghiară cu privire la Transilvania transferul unor eparhii la episcopia din Hajdudorogh. a evoluat în perioada 1940­1945 în funcţie Nu s­a realizat acest lucru, ca urmare a împotrivirii de realităţile politice. (Emil Burzo, Transilvania şi a protestului episcopilor Hossu, Rusu şi a lui Iosif consemnate nedreptăţile şi abuzurile comise de noile de Nord, la răscruce de drumuri (1940­1945), Caiete Pop, vicar general şi locţiitor de Mitropolit, la confe­ autorităţi, precum şi solicitări pentru a se lua măsuri critice 9 (359), 17, 2017) Ungaria a fost nemulţumită rinţele episcopale de la Budapesta, şi intervenţiilor la de stopare a acestora. Toate intervenţiile făcute pe de faptul că prin Dictatul de la Viena a fost restituită Vatican. În contextul activităţilor pe linie confesională, lângă Guvernul de la Budapesta au eşuat. Aceleaşi doar partea de Nord a Transilvaniei. Ungaria dorea menţionăm atacul studenţilor maghiari de la Univer­ informări şi solicitări au fost trimise prin legaţiile să obţină toată Transilvania şi să o transforme într­un sitate, asupra seminarului teologic greco­catolic din române de la Cluj şi Oradea, Guvernului de la stat „independent” inclus într­o confederaţie în care, Cluj, la 3 martie 1944. A fost un adevărat asediu, cu Bucureşti, iar prin episcopul Iuliu Hossu la Vatican. alături de Ungaria, să fie inclusă şi Croaţia. Odată mulţi răniţi. Teologii s­au apărat cu mult curaj. Venit cu victoriile puterilor aliate şi apropierea frontului de la faţa locului, episcopul Iuliu Hossu a fost scuipat şi aţă de multitudinea acţiunilor anti­ Ungaria, se observă o orientare spre ideologiile de molestat verbal. Autorităţile maghiare nu au reacţionat româneşti, guvernul Antonescu a solicitat stânga. Astfel, la data de 26 august 1944, Guvernul nici la atac, şi nici la insultarea episcopului. Ca atare, Fguvernelor Germaniei şi Italiei trimiterea unei de la Budapesta a trimis instrucţiuni populaţiei cei trei membri români ai conferinţei episcopale comisii mixte germano­italiene, pentru a constata maghiare din Ardealul de Nord: „…pentru cazul în catolice de la Budapesta au boicotat aceste reuniuni. acţiunile de teroare săvârşite de autorităţile de ocu­ care Transilvania de Nord ar fi ocupată de trupele paţie sau în sprijinul acestora. Comisia a fost formată româno­ruse, maghiarii din Transilvania se pot ctivităţile pe linie corporatistă ale Comi­ din reprezentanţi ai ministerelor de Externe german organiza în cadrul unui partid comunist, colaborând tetului Naţional al Românilor s­au dovedit (Altenburg) şi italian (Ruggieri), precum şi ataşaţi ai intens şi chiar exagerat cu autorităţile ruseşti de Adeosebit de importante. Introducerea armatei române şi respectiv ungare. Comisia, care ocupaţie, supralicitând pe români”. În felul acesta regulamentelor juridice din Ungaria a creat prejudicii a lucrat intermitent, a fost copleşită de numărul mare ar putea obţine simpatia autorităţilor militare ruseşti, importante cooperativelor din Ardealul de Nord. de cazuri semnalate. Administraţia horthistă a făcut complicând reîncadrarea acesteia în statul român. Regimul de ocupaţie a obligat în jur de 100 de tot posibilul să ascundă realitatea. Cu toate acestea, (Arhivele Statului, Cluj­Napoca, Fond Prefectura cooperative din judeţele Maramureş, Bihor şi Satu au fost reţinute o parte din abuzurile şi crimele Judeţului Cluj, Dosar nr. 4, 1940) Semnificativă este Mare (din Partium) să se afilieze Cooperativelor la care a fost supusă populaţia românească. şi declaraţia unui deputat maghiar, la data de 08.09. Centrale Naţionale de Credit, cu sediul la Budapesta. Viaţa culturală a românilor, în pofida multor 1944: „Românii sunt convinşi de reunirea nordului Au rămas neafiliate doar câte o cooperativă din impedimente, a cunoscut o înviorare chiar la sfârşitul Transilvaniei la România, iar populaţia maghiară Cluj, Bistriţa, Baia Mare, Dej şi Şimleul Silvaniei. anului 1940, când s­au organizat trei manifestări este de părere că singura noastră salvare constă Cooperativele afiliate au întâmpinat multe greutăţi în culturale, numărul acestora crescând la 52 în anul în a se orienta spre stânga”. Aceste recomandări funcţionare, fiind confruntate cu spectrul falimentului. 1941. În anul 1941 se constituie Asociaţia studenţilor au fost puse în practică, încă 6 luni după eliberarea După multe intervenţii la guvernul maghiar, în prin­ români „Mariana”. Anual au fost tipărite calendare Transilvaniei de Nord, elementul maghiar, care a cipal cele duse de Emil Haţieganu, la finele anului populare, anuare, lucrări de folclor, volume cu aderat la partidele de stânga, în special comunist, 1940 s­a reuşit realizarea unei Centrale cu denumirea caracter religios, volume de versuri sau cu caracter dominând viaţa politică a Transilvaniei de Nord. „Plugarul” a cooperativelor româneşti. Cooperativele economic. Comunitatea Naţională a organizat multe afiliate la Centrala de la Budapesta au putut fi incluse consfătuiri pe teme literare, religioase sau de recitări opulaţia română din Transilvania şi­a în această centrală abia în anul 1942, astfel că etc. Toate puteau fi desfăşurate doar în prezenţa păstrat, de­a lungul istoriei, limba, credinţa centrala cooperativă „Plugarul“,în final reprezenta unui reprezentant al poliţiei maghiare. Au fost formate Pşi idealurile, cu toate opreliştile puse de peste 250 de cooperative româneşti. (Arhivele Sta­ echipe culturale româneşti, coruri, echipe de teatru cei care au dominat vremelnic viaţa politică a acelei tului Cluj, Fond Prefectura Judeţului Cluj, pachet etc. Viaţa culturală a fost activă, cu toate opreliştile regiuni. Acum, la 80 de ani de la Dictatul de la Viena, nr. 1278, dosar nr. 7, cota nr. 11, 1943) Pe lângă întâlnite. Ziarul Tribuna Ardealului, care a apărut cu aducem un prinos de recunoştinţă înaintaşilor noştri avantajele de ordin economic pe care le oferea înfi­ regularitate în perioada ocupaţiei horthiste, a avut un care s­au sacrificat pentru idealurile naţionale. inţarea Centralei cooperativelor româneşti, aceasta rol important în viaţa culturală a populaţiei româneşti. Şi nu au fost puţini. Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 9 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Poetul Teofil din Munţii Apusului, iubitorul de Dumnezeu Mihai POSADA m întreprins acest gest (reparator) nu la 33 de ani, ca singurul din cei zece copii ai ei care (dialogul citat din 2016, p. pentru a demola simbolic statui, nici pentru au supravieţuit unei vieţi din cale­afară de grele, după 29). Teodor Şuşman era doar Aa ridica retoric altare, ci din evlavie pentru pierderea Tatălui lor de numai 36 de ani (cum aflăm unul dintr­o familie cu mai omul frumos pe care l­a destructurat comunismul, din din volumul Amintiri în zigzag: Marin Iancu în dialog mulţi anti­comunişti vânaţi respect pentru memoria victimelor acestui experiment cu Teofil Răchiţeanu, Cluj­Napoca: Scriptor, 2016). de miliţia care o bătea şi criminal, din stimă şi preţuire pentru unul din urmaşii Între aceştia: Geo Bogza, Horia Bădescu, Mircea pe Mina Petrii lui Indrei tot acestor victime, poet şi profesor. Motivaţie mi­a fost Vaida­Voevod, Dinu Flămînd, Artur Silvestri, întrebând­o unde e soţul ei mort şi, spune poetul, „eu dorinţa de a nu trata istoria recentă cu „jumătăţi de Constantin Cubleşan, Dorin Serghie, Al. Cistelecan, de atunci nu i­am mai putut suferi pe miliţieni” (idem, adevăr” (da, mulţumesc, Magda Ursache!), spre a Cornel Regman, Mircea Popa, Irina Petraş, Petru p. 38). Teodor Şuşman va fi împuşcat de miliţieni/ face cunoscută celor de azi şi din viitor întreagă hido­ Poantă, Laurenţiu Ulici, Alex. Ştefănescu, Teohar trupele speciale de securitate ce îşi aveau deja sediul şenia al cărei chip ne­a desfigurat, pe termen lung, Mihadaş, Ion Cristofor, George Vulturescu, Dinu în casa lui şi declarat sinucis cu un cartuş în tâmpla conştiinţele de oameni curaţi la minte şi simţire. După Bălan, Mircea A. Diaconu, George Mirea, Iuliu Pârvu. dreaptă, iar alţi doi fii ai săi, ultimii din grup, fraţii modernism (Ezra Pound), postmodernism (Jean Mircea Borcilă şi alţii. Avisalon şi Teodor junior, rezistă vreme de două ore François Lyotard, Jacques Derrida, Frederic Jameson), Cu „o ură ne­mpăcată”, ca a sultanului din în 2 februarie 1957, până la ultimul cartuş, într­un transmodernism (Enrique Dussel), cosmodernism Scrisoarea III şi, fireşte, îndreptăţită cum ura evreilor grajd asediat, apoi incendiat de securişti şi sunt (Christian Moraru), nu ne mai putem dori, cu toată după holocaust, poetul nu­i mai poate ierta pe ucigaşii găsiţi carbonizaţi în poziţii de rugăciune, vezi modestia, decât orientarea întru o revelare direcţi ai Tatălui său. Nu https://ro.wikipedia. org/ wiki/ Teodor_Şuşman_ paradoxală, poate, spre un permanentism, îi va ierta niciodată, de (junior). Astfel, unii şi­au pierdut averile, viaţa, unicul posibil, acela al Adevărului. nu va înţelege că Tatăl său încrederea în oameni. Alţii abia au supravieţuit, cu O legendă foarte frumoasă prin drama­ împreună cu cel care l­a ucis ură pe cei altădată înstăriţi, dintre care unii deveniţi tismul ei spune că, într­o vreme când au putut convieţui în pace şi asasini. Le­au murit unora pe rând copiii şi fraţii de Ardealul era împilat sub stăpânire străină, înţelegere, în prietenie chiar, boală şi lipsuri, le­au pierit altora părinţii şi fraţii de iar asuprirea şi nedreptatea ajunseseră căci omul bogat îl preţuia pe gloanţele securiştilor. Li s­a întunecat tuturor sufletul, până la os, un grup de consăteni din cel sărac pentru priceperea cum poetului însuşi. A fost „cadoul” istoriei odată Mărginimea Sibiului, anume români cule­ lui la dulgherie şi mai cu cu venirea comuniştilor la putere. gători de răşină de brad din Răşinari, satul seamă la vânătoarea de de unde se ştie că se trag şi Octavian animale sălbatice, plătindu­l u timpul, cărţile lui Teofil vor pierde din Goga şi Emil Cioran, au plecat cu puţinul bine, după cum mărturiseşte nostalgia îndrăgostitului de Clujul tinereţilor agoniselii lor în căutarea celei mai valoroa­ chiar Mama poetului Csale: „În Clujul vechi, pierdută stea/ se averi a omului pe pământ: libertatea. (Interviu cu Mina Purcel, Rămas­ai, tinereţea mea!.../ Ci, ­ntors spre tine, Furată de cotropitor, acei oameni ai pădurii mama lui Teofil Răchiţeanu am să mor/ Cu ochi împăienjeniţi de dor...” (În îşi regăsiră libertatea în codrii fără sfârşit – 89 de ani, Răchiţele, nr. Clujul vechi pierdută stea, datat 1998, în vol. Alizeul şi neumblaţi ai Apusenilor. Aici în munte, 368, soţia lui Purcel Petru, de dor: poesii din celălalt mileniu, Cluj­Napoca: desţelenind poieni în inima pădurii şi zis Petrea lui Indrei, asasinat Clusium, 2006, p. 133), dezvăluind tot mai pregnant stabilindu­şi sălaş sub soarele din Cer al de membrii grupului Şuşman ura acumulată, în decenii de deznădejde, la adresa Domnului şi singurului stăpân la care se – realizat de Constantin asasinilor tatălui său, fie în versuri: „Bacovienele, închinau, ei au încropit o aşezare risipită Dumitrescu, redactor TVR lungi ploi/ De­o vreme plouă numa­n noi –/ Post­ cum încă se văd satele românilor în Cluj, Răchiţele, 24­25 comuniste vremuri grele,/ Speranţa­mi putrezeşte­n Apuseni. Numele satului este azi Răchiţele, noiembrie 2004, inclus în ele...” (Bacovienele, lungi ploi, în vol: Efulguraţii (din în judeţul Cluj, iar o colină poartă numele Dealul volumul lui Teofil Răchiţeanu, Poeme cu Mama sau vechi scrinuri adunate), Cluj­Napoca: Clusium, 2008, Răşinarilor. Între acei bravi valahi se vor fi numărat Mormântul din cuvinte, Cluj­Napoca: Scriptor, 2020). p. 176), fie în lucrări dedicate: Cazul Şuşman în şi strămoşii unui nemaiîntâlnit poet, fiul lui Petru Ca „o consecinţă a unei epoci şi istorii criminale în judecata răchiţenilor, Cluj­Napoca: Casa de Editură Purcel zis Petrea lui Indrei şi al Minei Purcel, născută esenţa lor, pe care avem datoria să le cunoaştem şi Napoca, 2005, avându­l coautor pe preotul Teodor Capotă, cunoscută între ai săi drept Mina Petrii lui să le descriem” (Ana Blandiana, în volumul lui Teofil Boc, văr rămas şi el orfan de tată în prigoana comu­ Indrei, mama poetului Teofil Răchiţeanu. După Răchiţeanu, Poeme cu Mama..., p. 45), după reven­ nistă, al fostului premier Boc, volum probabil reeditat veacuri de libertate în preajma fabuloasei cascade dicarea averilor de către comunişti şi ameninţarea de Teofil Răchiţeanu în 2009 la aceeaşi editură (vezi Vălul Miresei, pe Valea Stanciului din Munţii Apusului cu puşcăria a celor care nu cedau, Teodor Şuşman manşeta cărţii ulterior citate), sau incluzând declaraţii – cum iubeşte poetul să­şi numească Munţii Apuseni împreună cu fiii săi şi alţi câţiva refuză comunizarea despre teribila crimă în interviuri asociate editorial tutelari, o parte a Carpaţilor Occidentali – ca în şi fug în munţi cu armele rămase din război şi sunt unor grupaje de versuri, ca în Poeme cu Mama, oricare societate omenească, unii au devenit mai căutaţi de miliţia/securitatea comunistă. interviul acesteia la care, pe lângă Ana Blandiana, bogaţi, alţii mai săraci, dar harnici şi convieţuind în au dat „ecouri” cu precădere epistolare, prinse în bună înţelegere unii cu alţii, până ce viaţa lor aspră formă de rezistenţă armată la atacul volum, alţi opt intelectuali români. Blestemul şi ocara fu din nou răscolită de noul cotropitor, comunismul comunist împotriva proprietăţii cetăţeanului cad grele în poeziile volumului grupate la final în sovietic. În numele ideologiei criminale a „urii de din Regatul Românilor transformat în Anexe. Pe copertă, portretul Mamei aproape nonage­ O nare priveşte cu tăria de piatră a credinţei declarate clasă”, comuniştii au decretat moartea burgheziei, Republică populară satelită a Sovietelor ruseşti. Între adică a proprietăţii capitaliste, au ucis, au întemniţat aceia care cunoşteau mişcările partizanilor grupului şi tristeţea unei vieţi de suferinţă mocnită: „Credinţa şi au înlocuit rânduielile funcţionale în stat, de la vârf de rezistenţă se număra, fireşte, şi Petru, tatăl în Dumnezó m­o ţinut, tăt timpu m­am rugat lui să şi până la nivelul celei mai mici întreprinderi furate poetului. El va fi hărţuit de miliţia comunistă care îi nu­mi ieie viaţa pînă­oi vede că cei ce mi­o omorît de la proprietarii de drept, a celei mai mici aşezări căuta pe insurgenţi. Omul avea nouă copii, femeia bărbatu şi­or lua pedeapsa. Dumnezó m­o ascultat” omeneşti, instalând în locul competenţei prostia însărcinată în opt luni, sărăcia onestă de mai înainte (p. 39, grafia ediţiei). Poemele cu ea, scrise de fiul omenească prin ocuparea funcţiilor administrative cu devenea tot mai apăsătoare, mai greu de suportat, în devotat, poartă o jale şi un dor fără leac, sporite prin elementele cele mai declasate, dar pline de avânturi noile condiţii. Mina, mama poetului, total analfabetă, moştenirea unui destin justiţiar asumat din dragostea vindicative şi dorinţa animalică de a şi le manifesta dar pe cât de dârză pe atât de împovărată de nevoi, pentru Mama şi din jalea după Tatăl pierdut prea prin răutate şi cruzime. Au exploatat şi orientat îşi sfătuia soţul să­l predea pe prietenul Şuşman devreme. Cartea mai conţine două cicluri de poeme, criminal ura celui sărac împotriva aproapelui său autorităţilor la putere, care, bănuind că şi ea ar primul e chiar „Poeme cu Mama” (titlul volumului), mai chivernisit în avuţie şi cu mai mult noroc în viaţă. colabora cu răzvrătiţii din munţi, o torturau şi o prădau iar celălalt se cheamă „Elegie pentru casa noastră”. Intelectualitatea vechiului regim politic şi deţinătorii până şi de puţinul necesar ca să îşi întreţină copiii Sunt memorii versificate ale tragediei unui om, a unei de avere care nu au acceptat schimbarea prin furt veşnic flămânzi, cât soţul ei era plecat la pădure, la familii lovite de soartă, tragedia unui neam întreg. Un a formei de proprietate şi înlocuirea competenţei lucru. Ce va fi fost în sufletul acelui tată şi soţ aspru text la întâmplare ales aminteşte prin puritatea dicţiei cu furia dezlănţuită a gloatei proletare au fost ucişi, ca viaţa pe care o ducea, prins astfel „între ciocan şi şi directeţea expresiei, prin simplitatea şi gingăşia torturaţi diavoleşte în temniţe politice, vânaţi în munţii nicovală”, numai Dumnezeu poate şti. Controversată emoţionantă a rostirii poetice, aici cu inflexiuni unde s­au refugiat sau şantajaţi la fel de neomeneşte este azi bănuiala că omul aflat la grea încercare şi­ar folclorice, de poemul Annabel Lee al celebrului Allan prin ameninţarea vieţii lor şi a copiilor lor. fi trădat, împotriva voinţei şi cu inima grea, prietenul Poe, depăşindu­l în dramatism: „Sora mea a murit răzvrătit. Controversată este azi şi bănuiala că într­o zi de April./ A luat­o Maica uşor/ Şi în pătuţul bsolvent al Filologiei clujene, poetul respectivul rezistent anticomunist l­ar fi pus pe un ei de copil/ A aşezat­o frumos/ Între pomii grădinii...// a locuit o vreme în Oraşul de pe Someşul om al său să­l ucidă pe Petre, „într­o duminică, în Nevăzut, a venit balaurul/ Şi i­a luat din păr aurul,/ Mic, unde şi­a dorit fără succes să lucreze octombrie 1950”, acuzându­l de trădare – declară A venit Soarele/ Şi i­a luat înapoi cicoarele,/ În albul A grădinii/ S­au tras înapoi din obrajii ei crinii,/ Mâinile în redacţia unei reviste de cultură, a fost ziarist, apoi Mina, Mama poetului, aflată la 89 de ani. Dacă a renunţat şi s­a reîntors, profesor, acasă, în satul cercetătorul Marius Oprea susţine că ucigaşul ei mici/ S­au făcut în văzduh rândunici...// Cădeau din Răchiţele. Despre Teofil Răchiţeanu au scris mulţi din era luptător anticomunist şi că i­a găsit rămăşiţele pomi flori,/ Cânta în crengi vântul.// Ce­a mai rămas/ confraţii care l­au vizitat sau nu în colţul său de lume pământeşti şi le­a redat familiei după zeci de ani, A luat la el, bucuros, Tata­Pământul”; întrucât pămân­ retras, în care a preferat să rămână o viaţă profesor Teofil Răchiţeanu îşi acuză consăteanul de mişelie tul este aici asociat cu tatăl real fără urmă înghiţit de în satul natal şi din dorinţa de a îşi îngriji până la şi crimă, ca ucigaş al tatălui său, precizând că: pământ, care îşi primeşte la piept fiica minoră (Sora cei 95 de ani cât a trăit biata Mamă rămasă văduvă „Lucrurile nu stau aşa cum le prezintă Marius Oprea” mea (Carolinei – in memoriam)), p. 92). 10 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Verigi mici din mari evenimente istorice Olimpia IORGA­POPESCU n articolul precedent marginile ondulate. Desigur că erau pradă de război. Dar de unde venea şi unde a dispărut acea mare am preluat ideea coman­ Peste o săptămână, când românii din comuna Salva masă de nemţi? Îdanţilor N. Dragomir şi I. (jud. Bistriţa ) le­au luat trupelor hortisto­hitleriste După modelul covorului, care era basarabean Şteflea că numeroasele trupe 1000 de oi şi 500 de vite, pe care ei le rechiziţio­ (fotografia alăturată), ei nu veneau dinspre Ploieşti, ci germane, care s­au întretăiat naseră ilegal de pe valea Someşului, n­au mai plătit din Moldova sau probabil de pe frontul din Basarabia, cu cele române în comuna niciun leu (à la guerre activ inclusiv în ziua de 23 august 1944, unde Gherghiţa din judeţul Prahova, la 4­5 zile după 23 comme à la guerre). i­a surprins ieşirea României din Axă, pentru august 1944, veneau atât din direcţia Bucureşti, cât S­a dus tata până că armistiţiul s­a încheiat abia pe 12 septem­ şi din direcţia Ploieşti. Corelând însă cu o amintire acasă şi a venit cu brie 1944. Abia după 70 de ani am reuşit să a mea, ce­mi stăruie prin minte de peste 76 de ani, o oală destul de mare salvez din gura moliilor cam jumătate din acel sunt convinsă că a doua coloană germană nu avea cu untură şi cu brânză covor şi să descopăr că toate culorile erau ce căuta, în retragere, pe direcţia Ploieşti­Bucureşti. într­o găleată. (Aveam vegetale, din frunze de ceapă, nuc şi alte La vreo săptămână după 23 august 1944, tot 25 de oi şi, fiind sfâr­ plante. El a ajuns acolo unde îi era locul, timpul auzeam părinţii vorbind că porumbul din marne şitul verii, primiseră la un colecţionar de covoare, împreună (aşa zicea tot satul tarlalei din marginea satului, brânza de la ciobani.) cu povestea lui scrisă de mine. excelent cernoziom), fiind foarte frumos, ar trebui Cu siguranţă, coloana s­a îndreptat spre cules, ca nu cumva să fie furat. Tot ei ziceau însă că poi a năvă­ Gherghiţa, deoarece până la râul Cricovul nu e destul de copt şi ar mai trebui lăsat. Într­o tură lit aproape Sărat mai era vreun kilometru, iar dacă tra­ liberă de la serviciu a tatălui, au decis să mergem Atot satul versai unghiul făcut de confluenţa lui cu râul să culegem fasolea de prin porumbul de la marne. şi pe tot acel câmp, Prahova, mergând în sus pe cursul acestuia, Eu trebuia să am grijă de doi fraţi mai mici (aveam 9 până spre seară, era în 2­3 ore ajungeai la Gherghiţa. ani), iar cei doi mai mari să­i ajute la culesul fasolei. o imensă târguială, La un moment dat, s­a auzit un vuiet, un zgomot de parcă de câteva ceastă întâmplare arată confuzia de căruţe, de maşini, de voci, dar porumbul fiind zile, după 23 august, care a domnit în acele zile, când aproape ca o pădure şi drumeagul care separa nu am fi devenit din schimbarea poziţiei României s­a tarlalele de porumb îngust şi cu hârtoape, nu am aliaţi duşmani. Situaţie A făcut brusc, fără o pregătire anterioară, fără văzut nimic, până ne­am pomenit cu o masă enormă explicabilă la mijlo­ răspunsurile pe care mareşalul Ion Antonescu de militari germani care mergeau pe de­a latul acele de informare de le aştepta de la Cairo şi Stockholm. Povestea haturilor. Până în sat erau două, trei sute de metri, atunci. Poate preotul sau vreun învăţător din sat să vine să demonstreze că degringolada a fost posibilă, dar, înlemniţi de frică, nici nu ne­am mai gândit la fi avut aparat de radio, în rest nimeni din tot satul nu deşi încă din februarie 1944 au existat mai multe fugă. Au început să deshame caii, să aştearnă pături, avea radio sau telefon. După­amiază au venit nemţii planuri de scoatere a României din război, iar la să întindă mese, iar alţii cărau apă de la fântâna prin sat cu diferite obiecte, la ofertă, fără ca nimeni noastră din capul locului, care avea o tăbliţă cu 12 aprilie 1944 sovieticii comunicaseră condiţiile să­i întrebe ceva. Aşa se face că în iarna care a numele străbunicului care o construise, Nicolae de armistiţiu, dar el nu s­a încheiat nici în 23 august urmat, foarte mulţi bărbaţi din sat au purtat cizme Iorga. (Deşi atât el, cât şi bunicul semănau izbitor şi nici în zilele următoare, ceea ce a făcut posibil şi vestoane militare nemţeşti. cu savantul N. Iorga şi erau tot greci, nu ştiau dacă ca 176.000 de soldaţi români să fie făcuţi prizonieri, erau rude sau nu.) Ce i­a uimit pe părinţi era faptul A doua zi, pe tot platoul dintre comunele Adâncata după 23 august 1944, şi duşi în gulagul sovietic. că nemţii au dat drumul la zeci de cai prin porumb şi Sălciile nu mai era niciun neamţ, iar prin porumb Armistiţiul din 12 aprilie 1944, propus de sovietici, şi se întrebau cum o să­i mai găsească. Erau nişte hălăduiau acei cai mari, care trăiau bine, mâncând nu s­a încheiat deoarece ei solicitau ca Basarabia cai mari, cu laţe la copite, o rasă pe care nu o mai porumb şi bând apă din ulucul de piatră al fântânilor şi Bucovina să rămână în componenţa U.R.S.S., văzusem pe la noi şi de care îmi era frică. Părinţii nu şi care erau greu de prins. Totuşi, îi auzeam pe părinţi iar Maniu, căruia mareşalul i­a propus să preia bănuiau că nemţii renunţau la acei cai, care împân­ zicând despre vreo familie: neam de neamul lor n­au conducerea ţării şi să continue tratativele cu aliaţii, ziseră toată acea tarla de câteva zeci de hectare avut aşa cai şi căruţă. Probabil că unii săteni au reu­ i­a răspuns: Eu sunt om care a făcut istorie în Ţara de pământ şi mâncau cu nesaţ ştiuleţii mai cruzi. şit să prindă vreo pereche de cai şi să ia vreo căruţă Românească. Nu pot să cedez teritorii. Prin semne, nemţii au spus părinţilor că vor să părăsită de nemţi. Consemnarea unor mici verigi, poate infinitezi­ cumpere mâncare – păsări, untură, brânză – şi au Toată toamna, de frica acelor cai şi a muniţiilor male în raport cu marile evenimente, prin însumare arătat bani şi diverse obiecte pe care voiau să le dea rămase în urma nemţilor, care au rănit un grup de întregesc imaginea acestora, contribuie la stabilirea la schimb. Cum acei bani erau necunoscuţi părinţilor vreo cinci copii din vecini, nu ne­au mai trimis să cât mai completă a unor adevăruri din trecut. Nimic mei, s­au hotărât să accepte un covor mare şi foarte adunăm iarbă de prin porumb, aşa cum făcusem din consemnările despre trecut n­a fost şi nu va frumos, de lână, şi un lighean mare de aramă, cu în alţi ani. fi vreodată de prisos.

e la iertarea poruncită de Iisus Hristos ca lege morală, sucirea către Mina Petrii lui Indrei” sau Zenovie Cârlugea, care îl consideră pe poet „un Orfeu Legea Talionului şi cantonarea în cruzimea răzbunării veterotestamen­ al Apusenilor” (vezi revistele Actualitatea literară, Lugoj, an. XI, 2020, Nr. 100, Dtare poate părea scenografia unei tragedii antice greceşti şi poate fi martie, p. 18, respectiv Curtea de la Argeş, an. XI, 2020, Nr. 5 (114), mai, p. 19). întrucâtva explicată de cronicarul maghiar Anonymus, autorul controversatului text Gesta Hungarorum/ Faptele Ungurilor, potrivit căruia, „între Tisa şi pădurea Igfon, almoxis e un zeu păgân htonian, retras cu promisiunea revenirii în care ţine de la Ardeal la Mureş până la râul Someş stăpânea ducele Morout, al peştera din care nu a mai fost văzut ieşind niciodată, cum nici Petrea, cărui nepot era numit de către unguri Menumorout, pentru că avea mulţi prieteni, Ztatăl poetului, ucis şi aruncat în prăpăstiile adânci ale munţilor, nu a fost iar ţara lui era locuită de popoare care se numeau Cazari”, iar „Khazarii, hazarii găsit niciodată. Poetul cu nume de iubitor al lui Dumnezeu, Teofil, mi­a trimis prin sau cazarii au fost un popor turcic seminomad, cu ascendenţă scită, din Asia 2009, în urma unui schimb de cărţi şi epistole, o invitaţie plină de căldură de a Centrală a cărui majoritate s­a convertit la iudaism. Numele khazar pare a fi îl vizita în casa lui simplă dar primitoare, din Munţii Apusului, spre a ne cunoaşte legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă a «umbla» (gezer în turca la faţă. El „cobora rar din munţi şi numai la Cluj şi numai dacă era musai”, rămas modernă)”. Dar Biblia spune: Iar cine va sminti pe unul dintr­aceştia mici care cred ultimul în viaţă care să o îngrijească pe aceea care i­a dat viaţă şi care a trăit 95 în Mine, mai bine i­ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat de ani. În toamna virusată pandemic a lui 2020, poetul­prietenul meu mai mare în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, din Răchiţele mi­a trimis cartea sa de Poeme cu Mama care „nu a vrut mormânt dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. (Matei 18, 6­7) de piatră – mărturiseşte fiul rănit. De aceea i­am făcut unul din cuvinte”. O viaţă Ce a reuşit să distrugă plaga comunismului în sufletul unui om, în inima unui de om petrecută în catedralele care sunt codrii munţilor, în singurătatea hălă­ poet român: credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, pentru că poetul greu încercat duielilor pe poteci cu ciute şi cerbi, sau cu prieteni de nădejde, ori prieteni sosiţi s­a reîntors, declarativ, la precreştinul zeu al dacilor, Zalmoxis, iar sfinţii în care de la oraş – oameni de carte şi scriitori faimoşi – uimiţi peste poate de frumuseţea mai crede nu sunt din oameni, ci sfinţi îi sunt izvoarele şi munţii cu pădurile lor, locurilor în care vieţuieşte atipicul nostru prieten comun, poetul­eremit Teofil arborii, brazi şi molizi pe care i­a plantat cu mâna lui între vârsta de nouă­zece şi Răchiţeanu. O viaţă întreagă de chin şi dăruire, jertfire pentru alţii, iubiţi dincolo cincisprezece ani, în fiecare vară, unde apoi a tăiat arbori din pădurea seculară de sine, nu poate lăsa în urmă doar ură şi răzbunare, doar gol de iertare şi împreună cu un unchi, făcându­şi astfel bani de liceu. Pădurea care i­a dat lemn bezna, vidul de netrecut al urii. Judecata nu este a noastră, să o lăsăm în plata de foc nestins în toate iernile copilăriei, când în soba casei clădite din trunchiuri Domnului, Judecătorul nostru, al tuturor! Eu vin către poet, răspunzând la invitaţia de brad, cu o singură încăpere, focul ardea zi şi noapte, fochist cu somn iepuresc fiind chiar copilul viitor poet, ani de zile... Duhul pădurii l­a lăsat mai apoi să veche cu inima deschisă (nu ştiam drama lui pe atunci) şi îl rog acum să nu uite găsească, prin locuri ştiute numai de el, coarne de cerbi pe care, vânzându­le ceea ce nu trebuie şi nu poate fi uitat, dar să lase loc iertării creştineşti izvorâte împreună cu fânul cosit prin poieni, şi­a finanţat apariţia câtorva cărţi de poezie. din iubire de oameni şi care îi va lumina anii ce i­au mai rămas, anii ce ne­au mai Au apărut şi câteva cu ajutor de la prieteni. Emil Boc, consăteanul cu mamă la fel rămas împreună: Aruncă de pe sufletul şi din cugetul tău lespedea de ură neagră analfabetă ca a lui, ajuns prim­ministru, îi va asigura apariţia altora, ca sponsor şi grea, despovărează­te de greutatea păcatului altuia adunat în ani ca un mâl elev al fostului său profesor din sat, în clasele V­VIII, odinioară. Vieţi de legendă, gros şi adânc, păcat purtat ca un blestem ce nu este al tău, nu trebuie să devină desigur, cum spun oameni de cultură ca Rodica Lăzărescu: „E o Vitorie Lipan mult al tău şi nu­L părăsi pe Acela care nu te­a părăsit niciodată; mântuieşte­te, frate mai tragică prin însăşi realitatea ei decât «fiinţa de hârtie» sadoveniană această rănit, Teofil – iubitorule de Dumnezeu, cum îţi spune şi numele primit la botez! Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 11 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Vălul pictat Milena MUNTEANU Uneori, cea mai importantă călătorie e străbaterea distanţei dintre două persoane. m văzut de mai multe ori filmul Vălul o cere în căsătorie. Fata nu­l iubeşte, dar totuşi unii i­a mânat interesul ştiinţific pictat (în engleză, The Painted Veil), acceptă căsătoria, pentru a scăpa de presiunea (Walter era bacteriolog), alţii Aproducţie americano­chineză, lansat în anul părinţilor, care nu voiau să­i mai susţină multă vreme au venit în misiuni comerciale 2006, în regia lui John Curran. Scenariul este bazat stilul de viaţă libertin. Doctorului Fane căsnicia sau religioase în Orientul pe cartea cu acelaşi nume, publicată în anul 1925 cu femeia iubită îi dă aripi şi un nou sens vieţii. îndepărtat. „Dar toţi am venit de W. Somerset Maugham (25 ianuarie 1874, Paris – Dedicat muncii sale şi aparent un tip stângaci, în China cu un scop”, avea 16 decembrie 1965, Nisa) Walter avea să descopere aspectul mistuitor al iubirii să remarce Walter. Indiferent Este cea de­a treia adaptare după romanul cele­ orbite de gelozie. Deşi Kitty îl avertizează în legătură ce i­a adus pe fiecare în mijlocul epidemiei, toţi brului scriitor. Prima a fost lansată în 1934 şi îi are ca cu sentimentele sale, ei se căsătoresc şi se mută par nişte marionete într­un decor teatral, dramatic, protagonişti pe Greta Garbo şi Herbert Marshall. Cea la Shanghai. Nepotrivirile sunt evidente, iar mai împinşi de dorinţe simple, ca aceea de a fi înţeleşi şi de­a doua, lansată în 1957, poartă titlul The Seventh târziu, se minunează chiar ei cum de au putut face o iubiţi. Toţi îşi caută drumul. Pentru Kitty, venită dintr­o Sin şi îi are în rolurile principale pe Bill Travers şi asemenea greşeală. („Ce prostie am făcut să căutăm lume de răsfăţ şi abundenţă, întâlnirea cu realităţile Eleanor Parker. Filmul, premiat cu Globul de aur, în celălalt calităţi pe care nu le­am avut niciodată.”) sărăciei din China de atunci, cu cadavrele găsite pe se bucură de un scenariu semnat Ron Nyswaner, Nici plecarea lor în China nu rezolvă problemele. drum, care nici nu mai indicau provenienţa lor umană, cel care în 1993 primea Premiul Oscar pentru „Cel ci doar a unui animal mort, a unei jucării stricate şi mai bun scenariu”. colo Kitty se îndrăgosteşte până peste abandonate, în care era imposibil să mai găseşti Scriitorul (eseist, dramaturg şi romancier) a fost cap, „head over heels”, de Charlie Townsend asemănarea cu o fiinţă vie – toate au avut un efect un om cu o mare pasiune pentru descoperire, o minte A(jucat de actorul Liev Schreiber). Dr Walter transformator. Pentru ea, această întâlnire cu antrenată să fie curioasă faţă de tot ceea ce este Fane află de legătura lor şi, din răzbunare, hotărăşte moartea, cu holera, reprezintă o trezire la realitate. omenesc (a studiat literatura şi filosofia la Universi­ să o ia cu forţa în Mei­Tan­Fu, unde doreşte să gă­ Mei­Tan­Fu, epicentrul bolii, devine astfel, surprin­ tatea din Heidelberg, apoi medicina la Londra) şi sească o soluţie pentru a opri holera. Acolo condi­ zător, locul care­i oferă şansa de a­şi găsi utilitatea, apetenţă pentru călătorie. Proza sa se caracterizează ţiile de viaţă sunt grele. Cei doi soţi reuşesc să­şi ba chiar şi identitatea. prin soliditatea construcţiei, observaţia ascuţită întărească relaţia şi să se descopere unul pe celalalt. Cartea are o arhitectură aproape simetrică, în care asupra mediilor şi caracterelor, tonul de fină ironie. Kitty rămâne uimită în faţa devotamentului soţului ei Kitty este pusă în faţa unor situaţii similare, înainte şi A scris romane psihologice relevând complexitatea pentru medicină, în ciuda caracterului lui rece. Astfel, după experienţa trăită cu Walter în China, experienţă haotică a vieţii, contradicţia dintre ideal şi real într­o Kitty se decide să sprijine călugăriţele din sat care care­i clarifică evoluţia sa interioară. orânduire a inegalităţii sociale. De asemenea, a fost adăposteau copiii de boala ce se răspândea foarte Atât filmul, cât şi cartea, chiar dacă au un final un maestru al povestirilor scurte, ambientate adesea rapid. Cu toate eforturile sale, Walter nu reuşeşte diferit, articulează splendid mesajul găsirii de sine. într­un mediu cosmopolit, în Orient sau în insulele să stopeze holera. Găseşte o soluţie provizorie de Al căutării păcii interioare şi al eliberării de pericolele Pacificului. îndepărtare a cadavrelor ce contaminau apa râului, lumii, de unele iubiri toxice care umilesc, dar şi al Proza sa scurtă m­a fascinat, i­am citit memo­ deviază cursul apei, dar în încercarea sa de a stopa unor încorsetări spirituale. rialistica, iar acum am căutat un exemplu de scris extinderea molimei, se îmbolnăveşte şi moare. În scurt, dar relevant, în engleză – iar acesta pare să fie urmă rămân regretele neîmplinirii din pricina greşelilor n această realitate, unii caută răspunsuri singurul lui roman care nu a pornit de la dezvoltarea făcute. Edward Norton face un rol de excepţie, la fel în religie, alţii în dragoste, alţii în droguri şi unui caracter, ci de la o împletire fictivă a unor situaţii şi Naomi Watts, o prezenţă delicată, de o eleganţă Îîn whisky – aşa cum o face Waddington, un mai puţin obişnuite, petrecute în perioada unei năucitoare. Peisajele sunt fermecătoare, te învăluie personaj pitoresc, cu limbă slobodă şi vocabular epidemii din China. Holera! Ea se suprapunea cu într­o atmosferă luxuriantă, pe cursul râului înconjurat colorat. El se întreabă dacă toate aceste căutări unele mişcări social­naţionaliste care puneau sub de verdeaţă şi munţi cu forme uimitoare. duc, de fapt, undeva. Eu, însă, mă întreb dacă există semnul întrebării prezenţa străinilor în această ţară. Atmosfera filmului e amplificată de una dintre libertate absolută şi dacă această căutare a unui Amplitudinea evenimentelor, la o scară uriaşă, pare piesele muzicale pentru pian, Gnossiennes nr. 1, spirit ne­personificat, ne­încarnat, complet liber, să micşoreze relevanţa unor drame individuale sau a compozitorului Erik Satie, care are o încărcătură se poate găsi în planul posibilului. măcar, prin comparaţie, să le facă să pălească. În emoţională şi estetică extraordinară. Totuşi, oare cine nu are nevoie de eliberarea măsura în care criza individuală se raportează la cele Ceea ce pare că se pierde sau măcar se de propriile sale inhibiţii, făcând posibilă înfruntarea ce se petrec la nivel social, cartea reflectă ceea ce estompează în film sunt sensurile mai adânci ale fără frică a lucrurilor ce vor să vină? oferă viaţa: de la pericole la tot ce are ea mai de preţ. cărţii. Primul este legat de semnificaţia vălului pictat: La scară mult mai mare, cartea aduce omenirea „…vălul pictat pe care muritorii îl numesc Viaţă”, faţă în faţă cu pierzania ei şi ridică anumite întrebări, ilmul redă povestea de dragoste dintre citat dintr­un sonet de Shelley. Despre căutarea ca cele pe care ni le punem noi azi, un secol mai Kitty şi Walter Fane, excelent interpretaţi semnificaţiei vieţii sunt câteva pasaje extrem de târziu, când ne confruntăm cu o altă pandemie. Fde Naomi Wattts şi Eduard Norton. Deşi interesante în carte, ce par pierdute în ecranizarea în Nimic nou sub soare. nu respectă întru totul acţiunea din carte, ideea care s­a preferat să se includă scene romantice, mai Vălul pictat este o carte relevantă şi azi, care principală este aceeaşi, o poveste despre puterea degrabă decât să se ilustreze diferenţele dintre lumi merge direct în miezul înţelegerii a ceea ce suntem şi de a ierta, de a învăţa să iubeşti şi de a aprecia (dintre cea britanică, protestantă, şi cea chineză, te lasă cu multe lecţii învăţate. Romanul e scris într­o lucrurile importante în viaţă. dar şi prin contrast cu lumea unor călugăriţe catolice engleză splendid articulată, fără să fie ostentativă. Walter Fane (Eduard Norton) este un bacteriolog din Franţa, misionare ce luaseră sub aripa lor orfani Grandoare necăutată. Obţinută totuşi prin căutarea apreciat, dar un bărbat timid, obişnuit să se dedice locali). Este prezentată confluenţa mai multor lumi, simplităţii. în totalitate muncii sale. La o petrecere, o cunoaşte a mai multor moduri de înţelegere ce se topesc în Vorbim despre o poveste incitantă, bine spusă, pe Kitty (Naomi Wattts), o tânără răsfăţată, care contextul unor urgenţe umane legate de epidemia de ce te ţine cu sufletul la gură şi lasă urme în inima vede în superficialitatea burgheziei londoneze refugiul holeră, care nu cruţă nici pe localnici, nici pe străini, oricui o află. O poveste despre „...vălul pictat ideal. Walter se îndrăgosteşte şi, la scurtă vreme, indiferent de motivul pentru care se aflau acolo. Pe pe care muritorii îl numesc Viaţă”... Poezie fără frontiere Traduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT

Ecou Trandafirul din Lesbos Sultan Catto (SUA) Henrik Nordbrandt (Danemarca)

Să explorezi a gravitaţiei memorie, de spirit sfidătoare, Am primit trandafirul acela de la o necunoscută cătând după visata lumină azurie a florii de lavandă în timp ce mă îndreptam spre un oraş străin. Pradă uşoară şi contemplând învolburaţii stropi de ploaie Acum, după ce am ajuns în oraşul acela Reiner Kunze (Germania) să vezi cum prind şi oglindesc spaţiul de dincolo. şi am dormit în paturile lui, De­am izbândi să întreprindem saltul cuantic, Se #in de telefonul celular am jucat cărţi sub chiparoşii lui, menitul pas departe să ne poarte, m­am îmbătat prin tavernele lui, afla­vom împreună viitorul, dar ne­am putea întoarce oare Ce este şi ce­a fost privind cum venea şi pleca, se poate accesa având astfel ştiinţă de teoria întregii noastre firi? cum se ducea şi întorcea acea femeie, din buricul degetului Doar ceva corzi azi nouă ne lipsesc, nu mai ştiu unde să­l arunc. şi­algebrice, din dulci visări mistere, Oriunde merg, pluteşte­n aer mireasma lui Dar ei deja nu mai ştiu spre poezia spaţiului, subţirile cărări şi acolo unde n­am ajuns, îmi pare că îi zac nici ce anume nu mai ştiu şi­o neagră gaură infimă, să ne deschidă drum. veştede şi mototolite petalele în praf. 12 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Continuitatea creştinismului în spaţiul etnic al Daciei (I) Florian COPCEA redinţa creştină metal (95), de teracotă (4) şi pietre gravate (13). Nu datină, mereu se găsea câte un astfel de om care a avut, dincolo s­a păstrat niciun fel de menţiune literară în privinţa ajungea sfetnicul regelui, iar la Geţi acest om era Cde orice temeiuri, cultului şi niciun fel de inscripţie care să­i menţioneze numit chiar zeu. Până şi muntele (cu peştera) a fost provocări şi speculaţii, un numele. În şapte cazuri se întâlnesc pe reliefuri socotit sfânt şi aşa îl şi numesc. Numele lui este rol însemnat în continuitatea dedicate acestor zei scurte inscripţii prezentate Kogaionon, la fel ca al râului care curge pe lângă daco­romanităţii nord­dunărene. În Istoria Bisericii sub forma unor criptograme executate cu caractere el. Apoi peste geţi când a ajuns să domnească Ortodoxe Române (Sibiu, 2017), preotul­cărturar greceşti, texte devenite prin deteriorare complet Burebista, împotriva căruia divinul Caesar s­a pregătit prof. dr. Mircea Păcurariu făcea această precizare: indescifrabile. Din cele de mai sus rezultă, în primul să pornească o expediţie, această cinste o deţinea „Pătrunderea creştinismului pe teritoriul ţării noastre rând, că era cu totul interzis adepţilor de a vorbi Decaineos. Iar practica pythagoreică de a se abţine a fost preluată imediat după întemeierea Bisericii despre ceremonialul religios, despre modul lui de de la carne a rămas la ei ca o poruncă dată de creştine la Ierusalim, când Apostolii Domnului şi desfăşurare şi mai ales despre învăţăturile date Zalmoxis.” apoi ucenicii lor au început lucrarea de propovăduire de preoţi adepţilor. În al doilea rând, era vorba a noii învăţături creştine, potrivit poruncii date de de o religie tainică, complet deosebită de celelalte tudiind şi judecând descoperirile arheo­ Mântuitorul însuşi înainte de înălţarea Sa la cer”. existente, nefiind îngăduită adepţilor rostirea în logice paleocreştine (a se vedea inscripţiile Vasile Pârvan (în Contribuţii epigrafice la Istoria public sau, cu atât mai mult, scrierea numelor zeilor Screştine de la Moigrad­Porolissum, cele Creştinismului Daco­Roman, Ed. Atelierele Grafice adoraţi.” Iată câţiva dintre factorii care au condus la din Transilvania şi Banat, lămpile de cult din lut ars SOCEC & Co., Bucureşti, 1911), a fost mai dispariţia cultului acestui zeu păgân: expansiunea şi bronz, bazilicile de la Slăveni şi Romula, Sucidava pragmatic: „Creştinismul constituia în provinciile creştinismului, punerea pe elemente noi a religiei ş.a.), devine verosimil faptul că, într­adevăr, creşti­ dacice încă începând de la sfârşitul secolului II – daco­romanilor, pierderea de către romani a Daciei narea a favorizat într­o anumită măsură procesul începutul secolului III d.Hr. o realitate istorică”. în anul 271 d.Hr. şi migraţiile popoarelor barbare. de romanizare timpurie în Dacia şi, fără exagerare, Datorită caracterului său popular, creştinismul s­a Descoperiri de plăcuţe şi basoreliefuri în care apare, a facilitat întemeierea statului dac a cărui temelie impus sistematic, în spaţiul etno­genetic daco­roman în diferite ipostaze, această divinitate a panteonului a fost pusă de Burebista, personalitate complexă, după anul 380 d.Hr., ca o religie monoteistă, a celor traco­daco­greco­roman – Cavalerului Danubian / „unificatorul pe plan politic al lumii daco­getice, care mărturiseau credinţa în învăţăturile lui Iisus Cavalerul Trac, numită de romani Deus Sanctus creatorul sistemului de fortificaţii din Munţii Orăştiei, Hristos. La cele de mai sus mai adăugăm că există Heronau şi de greci Theos Heros, au fost făcute apărătorul independenţei Daciei, regele care a dovezi certe că legăturile spirituale dintre populaţiile la Capidava, Sucidava, Turnu Severin, Gârla Mare, înţeles comandamentele vremii sale şi care a ştiut să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru carpato­danubiano­pontice convertite la noua religie Polovraci, Sarmizegetusa, Arsa, Calatis, Gura a­şi atinge scopurile politice” (Hadrian Daicoviciu, şi invadatori nu au fost brusc întrerupte. Obiceiurile Câlnei, Ostrov, Topraisar, Tomis, Dunăreni, Barboşi, Portrete dacice, Editura Militară, Bucureşti, 1984). venerării de către daci a zeităţilor locale şi în paralel Aşa se explică de ce, după dispariţia lui (în anul a divinităţilor greco­romane, în special în zonele 44 î.Hr.) şi alegerea pe scaunul regelui Burebista urbane, s­au desfăşurat cu fidelitate în jurul zeului a lui Deceneu (44 – 27 î.Hr.), în structura societăţii suprem, Zalmoxis, deseori confundat cu Gebeleizis, geto­dacilor, potrivit informaţiilor istoricului got zeul fulgerelor şi tunetelor la daci (în opinia lui Ion Iordanes, originar din Moesia, care a trăit pe Iosif Russu, mult contestatul zeu, fiind un „zeu al la mijlocul secolului al VI­lea (vezi De origine fulgerului”, descris de Herodot – în Istorii, IV, 94 – actibusque Getarum), şi­au reactivat prezenţa, ca un zeu al morţii, nu putea avea o astfel de identi­ consolidându­şi astfel poziţia, trei pături sociale: tate, ipoteza respectivă fiind respinsă şi de mitologia a) „cei care erau de neam (qui inter eos generosi indo­europeană care susţine că un zeu al luminii extabant), numiţi tarabostes sau pilleati; b) preoţii nu putea fi totodată şi un „daimon” al întunericului). recrutaţi din rândurile acestora; c) restul poporului Argumentele aduse de I.I. Russu ar justifica doar (reliquam vero gentem), adică capillati”. Caracterizat în parte presupusa dublă identitate a lui Zalmoxis drept „sclavagist începător”, statul dac intracarpatic, împotriva căruia tracii, pentru a­l îmbuna sau a­l după Constantin Daicoviciu (vezi Din istoria ameninţa (încă nu s­a elucidat în întregime, de Transilvaniei, vol. I, Bucureşti, 1960, p. 28), istorici, sensul acestui ritual:), „când tună şi fulgeră şi­a păstrat „caracterul patriarhal”, dar în care trag cu săgeţi în sus contra cerului”. Crearea în „nu se poate vorbi de o generalizare a producţiei secolul I î.Hr. a mitului Cavalerului Danubian / sclavagiste, ci de un început al ei cu tendinţe spre Cavalerul Trac, fapt care va accentua prezenţa sclavagism”. Şi Hadrian Daicoviciu, în Portrete în societatea geto­dacică a unui sincretism religios Viminacium şi Paraćin (Serbia), Oescus şi Rebro (Bulgaria), Virunum (Austria), Roma (Italia) ş.a.m.d. dacice, adăuga: „Statul dac a apărut ca un instru­ multicultural, ca o alternativă la curentul roman ment al aristocraţiei, fiind menit să­i asigure acesteia de introducere în religia autohtonilor a altor zeităţi, Unii specialişti, şi noi ne raliem opiniilor lor, consideră că eroul trac poate fi asimilat cu un adept autentic posibilitatea de a domina şi exploata masele largi a însemnat, fără îndoială, rezistenţa traco­dacilor al perceptelor Vechii Biserici Valaho­Egiptene. ale oamenilor liberi, dar nenobili. Societatea dacică în faţa credinţelor impuse. Reprezentările Cavale­ din secolele I î.Hr. – I d.Hr. n­a fost o societate rului Danubian / Cavalerul Trac identificate pe diferite sclavagistă (deşi sclavia nu­i era necunoscută), ircea Eliade, în Istoria credinţelor şi ideilor piese arheologice sunt interpretate ca fiind un simbol pentru că principala forţă de muncă şi principala religioase (Bucureşti, 1968, p. 173), arată al vitejiei războinicilor călăreţi ai lui Burebista şi ai clasă exploatată era format din oameni liberi. Dacia că Zalmoxis credea în nemurire, nici el, marelui preot Deceneu. Ele reprezintă un luptător M a cunoscut în această vreme o organizare socială nici ucenicii săi, „nici urmaşii lor nu vor muri, ci vor dac călare, purtând celebrul stindard cap­de­lup, care reprezintă o variantă a modului de producţie ajunge într­un loc în care vor trăi de­a pururi şi se tributal, binecunoscut în diferite societăţi antice.” unele elemente ale cosmosului şi şarpele, acesta vor bucura de o fericire desăvârşită”. Istoricii antici din urmă întruchipând forţele răului. au manifestat un interes discutabil pentru viaţa apostolică a dacilor, locul central fiind atribuit ntrucât nu ne propunem să explicăm ată un scurt comentariu aparţinând lui Paul lui Zalmoxis. Unul dintre aceştia, Strabon (în deosebirile de rang dintre exponenţii grupurilor Ştefănescu despre acest cult, în lucrarea sa Geographia, VII, 3, 5), nota: „Se povesteşte că unul Îamintite, vom adăuga că centralizarea statului IEnigme ale Istoriei Române (Editura Vestala, dintre geţi, cu numele Zalmoxis, a fost sclavul lui înfăptuită de Burebista a presupus, dincolo de Bucureşti): „În secolele III – IV s­a generalizat cultul Pythagoras (am mai arătat, supoziţia respectivă este întărirea poziţiei aristocraţiei gentilice, arondarea unui zeu suprem, la origine traco­dac, care, prin destul de contestată, n.n.) şi cu acest prilej a învăţat triburilor, a uniunilor tribale, a oraşelor­state scla­ sincretism a adoptat o serie de trăsături aparţinând de la filosof unele ştiinţe ale cerului, altele apoi şi vagiste, astfel încât să impună o formă de guver­ unor zeităţi greco­orientale şi traco­frigiene. Este le­a însuşit de la egipteni, deoarece a pribegit şi nământ unitară, republicană, inspirată după modelul vorba de un zeu luptător, reprezentat călare, având prin acele părţi ale lumii. După ce s­a întors în patrie, european. Admitem că noţiunea de stat, la daci, însemnele stindardului dac, elementele cosmosului el a câştigat o mare trecere înaintea mai marilor, poate avea conotaţii diferite. Sintetizând cele expuse, şi balaurul ce simboliza forţele răului. Era un zeu şi neamului său, desluşindu­le acestora semnele analizând războaiele purtate între ele de triburi cu suprem al agriculturii şi al păstorilor războinici, cereşti. În cele din urmă, l­a înduplecat pe rege să scopul de a supune, a captura prizonieri şi de a reprezentând binele care învinge răul. Acest zeu împărtăşească domnia cu el, întrucât este în stare însuşi bunurile adversarilor, putem afirma că sclavajul a apărut în perioada secolelor I î.Hr. – III d.Hr. şi să le vestească vrerile zeilor. La început a fost ales se practica, în stare incipientă, în societatea dominată s­a numit «Cavalerul Trac», cultul său atingând mare preot al celui mai venerat zeu. S­a retras atunci de nobilii geto­daci, aceştia având un cuvânt greu apogeul în secolele II – III, când apare deseori dublat într­un fel de peşteră inaccesibilă altora şi acolo de spus în selecţionarea nobilissimos prudentio­ simetric. […] Cultul a cunoscut treptat o extindere şi­a petrecut o bună bucată de vreme, întâlnindu­se resque viros din rândul cărora erau aleşi regele tot mai mare, cuprinzând provincia Tracia, sud­estul rar cu cei din afară, numai cu regele şi slujitorii săi. şi preoţii (ex quibus eis et reges et sacerdotes Macedoniei şi, în secolele II – III, Moesiile şi Dacia. Regele, când a văzut că oamenii sunt mai supuşi ordinabantur), al căror rol era să vitalizeze viaţa […] Cunoaşterea acestui cult se rezumă în prezent la faţă de el ca mai înainte, ca faţă de unul care le religioasă a comunităţii şi, când situaţia o cerea, studierea şi interpretarea a circa 226 de reprezentări dă porunci după îndemnul zeilor, i­a dat tot sprijinul. să fie soli ai regelui, împuterniciţi să ducă diferite ale zeilor întruchipaţi pe tăbliţele de piatră (114), de Acest obicei a dăinuit până în vremea noastră; după tratative cu popoarele vecine. Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 13 Curtea de la Argeş 8 Seniori ai culturii Miron Scorobete Miron Scorobete s­a născut la 1 mai 1933 care Steaua Republicii, Meritul cultural, Centenar în comuna Răchitova, judeţul Hunedoara, într­o familie Lucian Blaga etc. de ţărani. A făcut şcoala în satul Poieni, la Petroşani, Volume publicate: Manuscris, versuri (1961), Fântâni, Călan, şi şcoala normală din Deva. A absolvit Liceul versuri (1966), Drumul Gomorei, proză parabolică (1966), Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie Comoara din Peştera scheletelor, aventuri pentru copii (1969), Ultima vânătoare de toamnă, versuri (1969), a Universităţii „Babeş­Bolyai” din Cluj­Napoca, unde Femeia venită de sus, proză simbolică (1971), Crâncena s­a şi stabilit. Debutează cu poezie în Almanahul literar, luptă dintre „Ate” şi „Abile”, povestiri SF (1976), Meduza, în 1954, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris roman (1976), Poveşti din curtea mea, povestiri pentru în colecţia „Luceafărul”, în 1961. A fost redactor la revista copii (1980), Trofeul, povestiri SF (1980), Sus în satul de Tribuna (1957­1970), redactor şi director adjunct al Studi­ argint, poezii pentru copii (1981), Cu microfonul dincoace oului de Radioteleviziune Cluj (1970­1983), redactor la şi dincolo de Styx, interviuri şi evocări, în colaborare cu Editura Tineretului, redactor­şef la Renaşterea Română Vasile Rebreanu, 2 volume (1979, 1981), Marile vacanţe, (1994­1995) şi redactor­şef adjunct la Cetatea culturală roman de aventuri (1984), Imperiul unei singurătăţi, poezii (din 1998). A colaborat la majoritatea revistelor literare (1985), Scrisori din Isihia, poezii (1987), Valahia în Cartea din ţară. A semnat şi cu pseudonimele S. Cerna Genezei (sub pseudonimul S. Coryll, 1996), Norul de şi S. Coryll. martori, studiu religios (2003), Dacia edenică, studiu A fost distins cu mai multe ordine şi medalii, între interdisciplinar (2006). Cronica apocrifă a alungării din rai Marian NENCESCU

n 1980, când publica pentru prima dată în literatura saturată de realism, sa săracă şi notează înfrigurat semnele ciudate pe la Editura Dacia, din onirism sau textualism, o temă mai puţin uzitată la care le vede pe coarnele cerbului. „A umplut câteva ÎCluj, volumul de nuvele noi – cercetarea şi interpretarea imaginilor arhetipale. pagini, apoi s­a oprit cutremurat. Vânătorii au dat să­l Trofeul, Miron Scorobete După Mircea Eliade, primul care a avut intuiţia rein­ salveze, crezând că moare, apoi magul a început să (n. 1 mai 1933, la Răchitova, vestirii mitologice a prozei contemporane, Miron vorbească: – Ani de zile am căutat să arăt că vechile în ţinutul „magic” al Haţegului, Scorobete continuă promovarea unor teme încărcate civilizaţii au pierit fără urme (s.n.). Aproape că m­am nu departe de Vârful Gugu, de conotaţii mitologice „secrete”. Mergând pe linia consolat că generaţia mea nu va găsi nimic. Şi totuşi, o deformare lingvistică de la asocierii dintre imaginarul mitic şi pozitivitatea ştiam că undeva, o piatră, un ciob, o pereche de Kogaion, spun învăţaţii, şi unde, pe fundul unei văi, istorică, povestirea Trofeul, ce dă numele volumului, coarne, mă vor duce pe urmele Atlantidei pierdute. se află Iezerul Bistriţei, unde se crede că veneau pune bazele, în literatura noastră modernă, a ceea E greu să vă explic, dar avem în faţă exemplul viu solomonarii să se scalde când urmau ruperi de ce s­ar numi dorinţa mitică, respectiv trecerea (s.n.) al istoriei pierdute. Coarnele acestui cerb sunt nori catastrofale) era ceea ce s­ar numi un scriitor de la evenimentul cotidian la generalizarea de o cronică, o fotografie, o înregistrare ce mă face consacrat. Cu 9 volume publicate, director­adjunct al tip comportamental. Din păcate, critica a trecut să cred că cel mai frumos animal al planetei, cerbul Postului Teritorial de Radio Cluj şi privit cu îngăduinţă cu destulă uşurinţă peste acest text, sesizând cel fermecat, a existat, într­adevăr. – Aşadar, noi am de critică („Miron Scorobete este un profund. Dar mult... umorul unor situaţii nefireşti. Cât „umor” este ucis ultimul exemplar al planetei, se mirară vânătorii. şi un inefabil, tocmai pentru că nu se încadrează în în Trofeul rămâne de descoperit. Iată subiectul: într­o – Se pare că da, noroc cu mine că am reuşit să aşa­zisele curente literare. Aş spune cu îndrăzneală iarnă „de început de lume”, povestitorul întârzie în descifrez tainicul înscris de pe coarnele lui. Astfel, că este un clasic”, afirma despre el Vasile Rebreanu), prezenţa unui cabanier, care­l ispiteşte cu „lichidul înţelesul purtat de spiţa lui s­ar fi pierdut pentru acest veritabil Martin Eden local, care, după propria fierbinte, gălbui­roşiatic ce sticleşte în cănile smăl­ totdeauna.” (Trofeul, p. 5 şi urm.) mărturisire, la vârsta de 12 ani era purtător de ţuite de lut”. Treptat, discuţia alunecă asupra unui „căciulă” şi încă mai păzea oile, va continua să trofeu de vânătoare, obiect comun în orice cabană nţelesul „tainic”, literar, simbolic şi sincretic scrie până târziu, după '90, când publică lucrarea forestieră şi care străluceşte discret în penumbra al acestei povestiri îl desprindem răsfoind sa fundamentală Dacia edenică (2006), precedată încăperii. „– La urma­urmei, ce e un trofeu, o pereche Îstudiul lui Gilbert Durand, Figuri mitice şi de studiul Valahia în Cartea Genezei (apărut în 1996, de coarne, acolo... – Nu acolo, ci de acolo”, şopteşte chipuri ale operei: „Visul, sau dorinţa mitică, face la Editura Promedia Plus, sub pseudonimul destul insinuant cabanierul. Încet, pe nesimţite, aflăm că parte din comportamentul curent al oamenilor. Totul, de transparent S. Coryll), ambele, cvasi de negăsit podoaba cinegetică este de fapt... un mit. „Acum vreo de la decor, la situaţiile dramatice, se raportează în librăriile şi anticariatele româneşti. Păstrându­şi şapte ani mi­a picat în cabană, degerat, cu o barbă la mituri. Chiar atunci când, aparent, omul demistifică cu încăpăţânare numele, în ciuda unei sugestii bine­ vâlvoi, ca de rege sau mag asirian (s.n.), un ins pe o întâmplare, un eveniment, el nu inventează, ci voitoare a lui Marin Preda de a­şi alege un pseudo­ care nu ştiai de unde să­l iei şi care s­a prezentat se plasează, pe curba timpului, pe o traiectorie nim, scriitorul se mândreşte cu prenumele de Miron, drept cercetător. Era o iarnă grea, când pădurarii recurentă.” (Bucureşti, Ed. Nemira, 1998, p. 12) mai puţin obişnuit în zonă, moştenire de la un unchi nu mai ştiau cum să ocrotească vânatul. Tot atunci Concluzia: izvorul povestirilor vizionare, ca şi al matern, care s­a numit astfel în cinstea primului au apărut şi braconierii, dovedindu­se că tot omul întâmplărilor cu substrat hermeneutic se află în patriarh al Bisericii Române autocefale, vrednicul de este cel mai feroce şi mai lacom duşman al sălbă­ subteranele istoriei. O cercetare a structurilor amintire Elie/Miron Cristea, în vreme ce patronimul ticiunilor... Cam în aceeaşi vreme au bătut la uşa imaginarului ne permite ca, şi în cazul povestirilor Scorilă, construit după modelul Dan/Dănilă, Voicu/ mea doi vânători, care mi­au oferit, într­un balot, cu substrat mito­poetic, să citim în semne adevărul Voicilă (nume grafiat în polonă Voytila şi purtat cu o pereche de coarne rămuroase. – Le recunoşti? din lucruri. Vom găsi astfel răspunsuri la situaţii cinste de Sfântul Papă Ioan­Paul al II­lea) pare şi mai Ştiam din auzite că în pădure se pripăşise de câţiva concrete, de viaţă, care ne privesc direct. Cândva, vechi, poate chiar nobil, dacă ne ducem cu gândul ani un exemplar ciudat de cerb, cu o stea mare, Oswald Spengler afirma că aceste repere imaginare, la inscripţia Decebalus per Scorilo, descoperită la albă, în frunte. Cei mai sperioşi susţineau că steaua aparent pierdute, pot deveni „a doua natură” a Sarmisegetuza şi nici până azi lămurită pe deplin. strălucea în întuneric. Ce povesteau ei părea o sufletului nostru, transformându­se într­o Opera legendă, dar curând subiectul a ajuns o modă” (s.n.). Magna, cum este şi cazul Daciei edenice, a lui Miron umele pare mai degrabă o alăturare a doi Pe scurt, cei doi braconieri vânaseră cerbul fermecat. Scorobete. Astfel de imagini „adevărate”, cum sunt termeni Scorilă (rădăcina de la Scor/Scorilo, „Simţeam o jale cumplită. Să omori un om, te doare, cele „citite” de magul asirian pe coarnele cerbului Nîn albaneză sker, a sări, a se roti, şi beţe dar când moare un cerb, şi încă unul fantastic, vrăjit, acţionează, cum bine observa chiar Miron (adică viţă de vie, literal, „din viţa lui Scorilo”) şi este ce faci, îl jupoi şi îl înfuleci la cină? Şi cu ce să­l Scorobete, ca un palimpsest: „Cei înzestraţi cu darul construit după acelaşi procedeu prin care profesorul înlocuieşti, apoi…” vederii dincolo percep în spatele literelor evidente Alexandru Surdu identifica Dragobetele ca fiind o resturi ale scriiturii originale, cu totul alta decât contopire a două cuvinte, Drag/Dragoste (Zeul iubirii) ovestea se amplifică odată cu intrarea cea vădită, prin care ei ajung la adevărul ocultat şi beţe/bete, de unde şi buchetul de drago­bete/ în scenă a „magului/regelui asirian”. Acesta de taină. (Jurnalul intim al Daciei edenice, ediţia beţe oferit de flăcăul de însurat viitoarei sale mirese. rămâne cu ochii aţintiţi asupra trofeului, P a 2­a, Ed. Renaşterea, 2010, p. 430) Subintitulat „Povestiri s.f.” volumul Trofeul aduce apoi scoate un condei şi câteva foi din bocceluţa

ordanes, referindu­se la atribuţiunile preoţilor, avansează şi un inte­ transfugii din dreapta Dunării, care migrau în nordul fluviului pentru a­şi salva resant punct de vedere: aceştia aveau obligaţia să săvârşească, în afara viaţa şi familiile din cauza prigoanelor confesionale. Fără nicio îndoială, putem Icultului strict religios, activităţi de medicină, astronomie/astrologie şi justiţie, aprecia că populaţia autohtonă geto­dacică, aflată sub hegemonia militară a dar şi pe cel de „executare a sacrificiilor”. De observat, spiritualitatea geto­dacă romanilor, îşi mărturisea creştinismul „în viaţa de toate zilele, prin purtarea unor se exprima pregnant, fără să înlăture, chiar şi în condiţiile în care elementele cruciuliţe turnate local în tipare specifice, a unor pandantive sau obiecte de creştinismului roman penetraseră adânc societatea în formare daco­romană. podoabă cu semnul sfintei cruci, a unor accesorii de îmbrăcăminte, prin aplicarea Trebuie să recunoaştem, apariţia credinţei lui Hristos în spaţiul carpato­danubian unor semne creştine, mai ales sfânta cruce; practica creştină se observă în ritul este atestată din secolele II – III, noua religie (illicita) fiind adusă, cum mai şi ritualul de înmormântare şi a orientării creştine a mormintelor, a depunerii unor subliniam, de militari, prizonieri, neguţători, meseriaşi, colonişti (ex toto orbe ofrande creştine” (Nestor Vornicescu, Studii de teologie istorică, Editura Mitropoliei Romano) sau persoane oficiale (şi alte categorii de civili) deja creştini, fie prin Olteniei, Craiova, 1998, p. 114). (Va urma) 14 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Seniori ai culturii i, pentru că această lume veche dispare act extrem al geneticii simbolice, poartă, în socio­ plăcuţi şi cu roade bune de mâncat”, iar în mijloc „sub ochii noştri”, Miron Scorobete a luat logie, denumirea de traseu antropologic. „pomul cunoaşterii binelui şi a răului”, cu alte cuvinte Şhotărârea să adune mărturiile scrise şi Miron Scorobete urmează, din instinct, am spune, localizarea anticei Ţări Havila, despre care vorbeşte nescrise ale trecutului şi să le comunice viitorimii, acest traseu, stârnind în subconştientul nostru urma şi Moise şi care era înconjurată de râul Fison, unul asta pentru că orice întrebare, spusă ori nespusă, pierdută a paradisului. Făcând apel la mit, ca la o dintre cele patru râuri ale Paradisului, nu ar fi decât aşteaptă un răspuns. Într­un sens mai larg, Dacia mamă a istoriei, autorul ne conduce in illo tempore, teritoriul actual al României de azi, unde, pe un spaţiu edenică este un răspuns prezumtiv la întrebarea: analizând începutul, întemeierea, în cazul nostru restrâns s­au găsit laolaltă „urme de mamuţi, elefanţi, oare ce a vrut să ne comunice creatorul tăbliţelor de alungarea din rai, într­o paradigmă mito­poetică. rinoceri, cămile, pantere şi lei, ca şi cum odinioară la Tărtăria, care a însemnat pe lutul umed gândurile Acolo unde lipsesc dovezile, „sursele”, izvoarele toate animalele ar fi trăit împreună, ca într­o sale, lăsându­ne şi amprenta mâinii cu care a „scris”. cum le spun istoricii, autorul adaugă de la sine rezervaţie, ori s­ar fi pregătit pentru îmbarcarea După 6.000 de ani, vine şi dezlegarea: scrisul n­a singura dovadă palpabilă, tradiţia, dacă se poate pe o Arcă” (op. cit., p. 19). Spuse simplu, fără o fost în zadar, căci s­a găsit cine să­l citească, dacă cea nealterată, genuină, care mai dăinuieşte prin argumentaţie suficientă, astfel de afirmaţii pot stârni nu obiectiv, „ştiinţific”, cel puţin intuitiv. Reinventând satele româneşti: „Este o prezenţă tainică, cu cât cel mult îngăduinţă. Problema localizării Edenului mai reţinută, cu atât mai pregnantă” (op. cit., p. 470), biblic, şi indirect, susţinerea sau negarea tezei poveştile trecutului, cercetând bibliotecile şi răscolind ne asigură Miron Scorobete, care nu are însă nimic creaţioniste, a preocupat din antichitate deopotrivă arhivele, vânând, scânteie cu scânteie, adevăruri comun cu „dacismul de paradă, etalat pe post de pe istorici, biologi, teologi. În acest sens, capitolul uitate, Miron Scorobete a reconstruit din cioburi, adevăr autentic de Facerea, din Biblia, sau Sfânta Scriptură, a fost vise, chiar şi din „coarne de cerb”, partea cea mai sfertodocţii în căutare considerat mult timp imuabil şi de neinterpretat. Asta importantă a operei sale capitale, Dacia edenică, de valori moştenite din în ciuda a numeroase izvoare antice care încercau al cărei sâmbure epic, aparent uitat, l­am identificat strămoşi”. Cu gândul să pună de acord Logosul divin cu realitatea terestră. în povestirea Trofeul. că „dacă nu face gaură Meritul de a identifica râul Fison cu Dunărea de azi, Înainte de a vorbi despre structura compoziţio­ în cer”, Dacia edenică Istrul antic, îi revine, susţine Miron Scorobete, unui nală a acestei opere unicat în literatura noastră, a lui Miron Scorobete episcop din Gabala, ce a trăit în secolul al IV­lea echivalentă (pe alt plan, desigur!) poate doar cu „tot ajută la vindecarea d.Ch., Sfântul Efrem Sirul, care, în cartea sa Co­ Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, mai ales mentarii asupra Genezei (v. Grădina desfătărilor. în zona ce priveşte infuzia paremiologică şi fol­ O istorie a Paradisului, de Jean Delumean, clorică, în parte de origine sacră, dar preponde­ Bucureşti, Humanitas, 1997) ne spune deschis: rent populară, cu aluviuni antice pătrunse adânc „Cele patru fluvii ale în matca noastră populară, merită stăruit asupra Paradisului erau Nilul, câtorva aspecte teoretice. Primul element, semni­ Dunărea, Tigrul ficantul, în accepţia saussuriană, îl reprezintă şi Eufratul”. dimensiunea concretă a cercetării, impresionantă Aşadar, trecând în sine, constituirea unui aparat simbolistico­ de spinoasa problemă mitologic care permite semnului (cuvântului a localizării, putem să obişnuit) să se transforme într­o categorie a încercăm identificarea semnificatului, respectiv într­o alegorie, o meta­ Raiului iniţial/popular, foră, sau orice altă figură de stil. Altfel, în absenţa grădina, de unde şi acestui mecanism, semnificantul devine imposibil sintagma utilizată şi de perceput. Cu alte cuvinte, deliberat, Miron de Papa Ioan­Paul al Scorobete selectează, reconstituie sugestiv o serie II­lea „grădina Maicii de imagini arhetipale, culese din Sfintele Scripturi, Domnului”, ca fiind din înţelepciunea vechiului Orient, dar şi din mituri situat la punctul de şi tradiţii locale, pentru a le transforma într­o despărţire al derivei serie de derivanţi cu substrat simbolic. În teoria continentelor, situaţie simbolului, derivaţiile îşi pierd sensul iniţial, se confirmată şi de transfigurează, la fel cum pentru creştini Crucea analiza magnetismului nu este doar un element decorativ, ci un semn fundului oceanelor. Cu alte cuvinte, nu „naivitatea” care funcţionează independent. Pe acelaşi celor vechi este de vină pentru lipsa noastră de cunoştinţe, ci chiar noi suntem cei naivi, căci nu principiu, imaginile literar­simbolice construite dăm crezare convingerilor lor bazate pe experienţă. de Miron Scorobete în Dacia edenică funcţionează În acest sens, Miron Scorobete citează savanţi care în sine, dincolo de arbitrarul semnului sub care susţin că însuşi biblicul Iov a fost de faţă la tragedia au fost create. În acest fel, elemente comune, „derivei continentelor”, iar această viziune s­a păstrat de natură antropologică, devin, la nivel cultural, rănilor văzduhului”, vom în întregime în memoria colectivă a popoarelor din simboluri. Într­un text auto­referenţial ce însoţeşte privi această carte ca pe Orientul Mijlociu, „un spaţiu mai familiar Bibliei”. cartea şi la care am făcut deja referire, autorul o lume independentă, o distinge clar nivelul cultural, în care simbolul formă de Weltanschaung emonstraţia acestei teze este cu totul se întrupează, de contextul conceptual analizat: cultural, o explicaţie extinsă, capitole întregi ale cărţii fiind „Titlul cărţii mele e interpretat ca exprimând provizorie şi pre­ştiinţifică, dedicate istoriei Istrului şi a popoarelor o viziune idilică asupra Daciei. Cu siguranţă, D „dar cu atât mai fermecată, trăitoare în acest spaţiu, cu deosebire a fisoniţilor despre orice loc frumos, putem spune că e idilic, precum coarnele cerbului sau a danubienilor, dintre care autorii medievali iar edenic e chiar un adjectiv care sugerează vrăjit”, a istoriei alungării din rai. au identificat pe daci, geţi, moesieni, panoni ori superlativul frumuseţii. Dar, în viziunea mea, Dacia marmaţi/sarmaţi. Cu toţii au fost iniţial dunăreni e edenică la propriu, pentru că a făcut parte din rivită în ansamblul ei, Dacia edenică fisoniţi, adică „locuitori ai Raiului”, indiferent dacă Eden. Între Dacia şi edenică nu este un raport de nu este o carte obişnuită, ci o enciclopedie, şi­au uitat numele sau, cum a spus şi Eminescu la substantiv la adjectiv, căci edenic îşi păstrează un atlas şi un compendiu istorico­mitologic. în Scrisoarea III: „Umbra lui cea uriaşă orizontul întreaga vigoare substantivală, vizând nu calitatea, P Citită pe fragmente, pe capitole, este un izvor îl cuprinde/ ...Iar în patru părţi a lumii/ ...Vede ci chiar Edenul biblic, din care Dacia a făcut parte nesecat de informaţii, intuiţii şi străfulgerări de gând. Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână…” (s.n.). de la început. Tot aşa, gura de rai din Mioriţa nu este Luată împreună, este un poem, o Cântare a cântărilor O altă enigmă dezlegată în carte se referă la un peisaj încântător, ci chiar raiul (s.n.). Alungat din modernă, un psalm închinat creaţiunii divine. Concret, identificarea Ţării Havila, sau „Ţara Aurului”, despre rai, „mândrul ciobănel” este jertfit chiar de Păstorul este o alcătuire din trei părţi aparent distincte – o care avea cunoştinţă Moise, pe când privea, de pe cel Bun, care­şi pune astfel viaţa pentru oile sale” dizertaţie doctă, ştiinţifică şi foarte exactă despre Muntele Nebo, spre „ţara visului său”, cu (actuala) (op. cit., pp. 379­380). identificarea terestră a Edenului biblic, apoi un studiu Dacie istorică. Situată pe malul „Dunării aurite”, plastico­estetic asupra ctitoriei Împăratului Iustinian, Ţara Havila, prezentă şi în Cartea Genezei, nu poate şadar, nu sapienţa, cu atât mai puţin de la Ravena, Basilica San Vitale, înscrisă în lista fi decât zona din jurul Roşiei Montana, odinioară cel nu raţiunea acţionează la asemenea nivel patrimoniului cultural UNESCO, şi, în fine, o interpre­ mai mare rezervor de aur al Europei, azi doar un Ade referinţă, cât intuiţia, „al treilea creier”, tare exoterică a Mioriţei, cu exemplificări originale teren steril, o ruină înecată în cianuri, după două cum i­ar fi spus Ernest Cassirier, şi care îi permite extrase din culegerile de folclor din zona Lăpuşnic – milenii de exploatare furibundă. Nici Paradisul lui Miron Scorobete să scruteze trecutul prin prisma Ilia – Hunedoara, în special din La luncile soarelui. hiperboreic nu e prea departe. Tradiţia ne spune că, interpretărilor simbolice. Cu totul, Dacia edenică se Antologia colindelor laice (Bucureşti, Ed. pentru înainte de a se stabili la Delfi, Apollo Hiperboreanul situează exclusiv în universul simbolic, dimensiune Literatură, 1964). Ceea ce surprinde, dincolo de stilul ar fi avut cetatea de scaun chiar în inima Daciei, la azi pierdută a gândirii, a Logosului, fundamentală colocvial, aparent accesibil, dar cu deosebire doct, Apulum, iar hotarul dintre ţinutul edenic şi nordul totuşi pentru definirea fiinţei umane. Făcând apel la este bogăţia informaţiei. Se poate spune că, de la extrem s­ar situa undeva în judeţul Bistriţa­Năsăud, mijlocirea semnelor, Miron Scorobete investighează Nicolae Densuşianu şi Vasile Pârvan încoace, cultura la limita spaţiului cultivat cu viţă de vie, asta pentru diverse câmpuri semantice încărcate de semnificaţie, noastră n­a mai avut cărturari de asemenea anver­ că, ne spune Miron Scorobete, citându­l pe Teohari pe care le re­simbolizează progresiv. În acest fel, gură, deşi, mai aproape de zilele noastre, un Mihail Antonescu, la vremea sa membru marcant al de la o pagină la alta, de la un capitol la altul, cartea Diaconescu a ţinut vie flacăra românismului cultural. „Junimii”: „Patria primitivă a viţei de vie a fost iniţial se transformă într­un veritabil Atlas al imaginarului, Teza principală a cărţii, căreia i se subordonează în ţinuturile păduroase ale Pontului şi ale Traciei, în care imaginile, reinterpretate, nu se epuizează toate celelalte afirmaţii şi demonstraţii istorico­ de unde s­a răspândit pretutindeni” (v. Dacia, patria niciodată. Mecanismul prin care urmele culturale lingvistice, este că locul unde Dumnezeu a sădit raiul, primitivă a arienilor, Galaţi, Ed. Porto Franco, 1977). aparent uitate, sau ignorate, se transformă într­un miticul Eden, „aşezând la vedere tot felul de pomi Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 15 Curtea de la Argeş

Ştiinţa, parte a culturii Seminarele matematice la universităţi româneşti, înainte de 1948 Eufrosina OTLĂCAN olosesc cuvântul seminar cu pluralul ci poate fi „o bibliotecă, concentrată prioritar asupra a trei iniţiatori ai şcolii seminare, deoarece pluralul seminarii, folosit activităţii de cercetare, în regim de funcţionare matematice române – Fîn întreg secolul XX de autorii matematicieni cu acces liber la rafturi”. Ţiţeica, Pompeiu, Lalescu – şi de istoriografi ai matematicilor, acceptat de dicţio­ Seminare matematice au existat în spaţiul româ­ s­au format matematicienii narul limbii române pe care­l menţionez mai jos, nesc la scurt timp după înfiinţarea universităţilor, noştri ai primei jumătăţi a este ieşit acum din uz, dacă nu chiar refuzat sau există în toată lumea ştiinţifică, deci şi în România, secolului al XX­lea. […] În considerat incorect de unele dicţionare. chiar dacă activitatea s­ar numi conferinţă sau atelier jurul lui Ţiţeica s­au format După această precizare, necesară pentru sau workshop sau chiar brainstorming. geometrii, Pompeiu a avut un seminar special justificarea titlului lucrării, trebuie să prezint definiţia Istoriograful matematicii G.Şt. Andonie mai de matematici în Bucureşti, a fost şi directorul cuvântului seminar, pentru care extrag sensurile date foloseşte expresia „seminar de matematică”, deşi seminarului matematic din Cluj. În jurul lui Lalescu – în Dicţionar universal ilustrat al limbii române, Ed. primii noştri mari matematicieni, care au introdus de scurtă durată, căci scurtă i­a fost viaţa – au roit Litera, 2010: 1. seminar teologic, 2. formă de activitate această formă de studiu şi cercetare, au fost inspiraţi cei cu preocupări de algebră sau de teoria ecuaţiilor didactică în învăţământul superior, 3. seminar peda­ de activitatea de la Collège de France, unde era integrale. gogic, 4. cerc de studii pe lângă o instituţie sau numită séminaire mathématique. o organizaţie, pentru cercetarea şi dezbaterea Mă opresc la o prezentare a ceea ce au fost orbind de seminare matematice unor probleme speciale (profesionale); serie în ţară, primul care şi­a primit această de şedinţe organizate în acest cadru. Vdenumire a fost creat la prima univer­ Subiectul anunţat în titlul lucrării se referă sitate românească, Universitatea din Iaşi, care la acest al patrulea sens al termenului seminar. data din anul 1860. Meritul de a fi înfiinţat primul Totuşi, vom vedea că definiţia 4 de mai sus seminar matematic în România îi revine profe­ nu este suficient de largă pentru a acoperi sorului Alexandru Myller (1879­1965), o mare în întregime activitatea pe care au denumit­o valoare a ştiinţei matematice. În 1906 îşi obţinuse astfel matematicienii din universităţile noastre. titlul de doctor în matematici la Göttingen, sub Mai recent, găsim şi alte precizări: „Semi­ conducerea lui David Hilbert, având în comisia narul serveşte pentru a transmite celorlalţi un de susţinere a tezei alte două somităţi ale subiect specific (tehnic sau ştiinţific) studiat matematicii universale, Felix Klein şi Hermann anterior de cine îl introduce. Obiectivul principal Minkowski. Alexandru Myller a fost membru de al seminarului este propagarea cunoştinţelor, onoare al Academiei Române din 1938, rector care are loc de obicei prin diseminare de al Universităţii din Iaşi (1944­1945) şi Doctor informaţii noi despre un anumit subiect, moder­ Honoris Causa al Universităţii Humboldt din nizarea datelor cercetării, contestarea prin idei Hamburg în 1959. noi şi expunerea datelor actualizate. Seminarele În anul 1910, când este numit în Facultatea academice sunt, de obicei, date comunităţii acade­ seminarele matematice înainte de anul 1948, de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, Al. Myller cere mice pentru a prezenta şi discuta informaţii ştiinţifice.” anul care a bulversat întreaga activitate şcolară ministrului Spiru Haret un fond pentru procurarea (https://ro.basicdefinitions.org/91=seminar). şi academică din România. de cărţi. Fondul i­a fost acordat şi astfel s­a creat o bogată bibliotecă ce a primit denumirea de n alt termen pe care l­am întâlnit mai rivind modul în care s­a desfăşurat „Seminarul Matematic din Iaşi”, astăzi numindu­se de curând, urmărind evenimente acade­ activitatea creatoare a matematicienilor Seminarul Matematic „Alexandru Myller”. Umice, este cel de brainstorming: grup de Promâni, George Şt. Andonie scrie: Activi­ În teza sa de doctorat, Alexandru Myller s­a creativitate tehnică prin care se fac eforturi de a trage tatea matematicienilor noştri din perioada cuprinsă dovedit un fin creator în domeniul analizei mate­ o concluzie pentru o problemă specifică, adunând o între anii 1900 şi 1948, deci în prima jumătate a matice – mai precis, al ecuaţiilor diferenţiale, care sumă de idei prin contribuţii spontane ale membrilor secolului al XX­lea, se caracterizează în primul rând l­au condus la ecuaţii integrale; în construcţia grupului. Cu alte cuvinte, brainstorming­ul reprezintă printr­un individualism specific. Într­adevăr, cu toate acestei legături, Myller are prioritate. Revenit în o situaţie în care mai multe persoane se întâlnesc, afinităţile ce apar uneori în preocupările matematici­ ţară, Alexandru Myller va fi şi un strălucit geometru. pentru a genera noi idei şi soluţii dintr­un domeniu de enilor noştri, nu se poate afirma că precumpănesc Într­una dintre cercetările sale, publicată în analele interes specific. Fără inhibiţie, oamenii sunt capabili lucrările originale matematice făcute în colectiv universităţii ieşene (Ann. Scient. de l’Univ. de Iassy, să gândească mai liber şi să sugereze spontan idei sau lucrări ale personalităţilor urmărind acelaşi t. XXII, fasc. 1, 1941, pp. 127­136), prezintă curba noi, pe cât posibil. Toate ideile sunt reţinute, fără ţel matematic. (vol. 2, p. 13). pe care o numeşte Curba Smi, în cinstea, nu a a fi criticate, iar după sesiunea brainstorming­ului Sosiţi cu doctorate obţinute la universităţi din unei persoane, ci a acestui organism viu care era sunt evaluate. Franţa, Germania sau Italia, cu teze publicate, în care Seminarul matematic. De altfel, din 1910 şi până George Şt. Andonie, în cartea Istoria matematicii prezentau contribuţii originale foarte apreciate, care la pensionare, a funcţionat ca profesor de geome­ în România (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965­1966), şi­au găsit loc în ştiinţa universală, matematicienii trie analitică şi diferenţială al facultăţii de ştiinţe vorbeşte despre seminarul matematic ca fiind „cerce­ români deschideau drum de cercetare în ţară pentru a Universităţii din Iaşi, chiar dacă a continuat tarea ştiinţifică stimulată de existenţa unui cadru cei mai tineri, care se formau în facultăţile româneşti să publice şi rezultate noi în domeniul ecuaţiilor universitar organizat”. Aşadar, nu doar activitate de profil. integrale. într­un cerc de studii, cu un anumit program periodic, Şi tot Andonie (vol. 1, p. 309) spune că în jurul

agini substanţiale ale cărţii sunt rezervate analizei Mioriţei, o baladă, spre o interpretare de tip antropologic: la români, ca şi la alte popoare din spaţiul în accepţia lui Miron Scorobete, de origine precreştină, având aceeaşi balcanic, analogia ritualurilor funerare pentru tânărul necăsătorit, cu o formă P„sursă” ca şi colindele. Fără a­i nega un anume „duh hristic”, cercetătorul de unire cu universul, este comună (v. Cele mai vechi variante ale Mioriţei, observă că această creaţie este anterioară Evangheliilor, influenţele biblice fiind în Dacoromania, serie nouă, 1994, p. 87). doar o urmare a „prelucrării folclorice îndelungate”. Argumentele folosite ţin de Miron Scorobete vede în acest gest o formă de „antropomorfizare naivă”, o anume evidenţă factuală ce vine în contradicţie cu imaginile biblice curente. În păstrată în subconştientul colectiv din vremurile străvechi, mai degrabă o accepţia sa, Păstorul cel Bun (epitetul „bun” include, în accepţia antică, şi calitatea prefigurare a lui Iisus Hristos sub formă de cioban, decât o reprezentare a Sa. de „frumos”/o kalos, echivalentul popular al sintagmei „mândru” – n.n.) este chiar Convieţuirea cu Dumnezeu, moştenită din vremea când a existat o „intimitate Iisus Hristos, iar „măicuţa bătrână” care îl caută este în realitate o licenţă literară, desăvârşită”, respectiv din timpurile edenice, s­a păstrat atavic în memoria fiind vorba de Maica Domnului, care, se ştie, atât în folclor, cât şi în tradiţia biblică, generaţiilor care au şlefuit şi desăvârşit balada, aducând­o „la zi”, respectiv, era foarte tânără, aproape o copilă. („Plimbă­mi­se plimbă/ Cea maică bătrână/ în timpurile noastre. Cea Sfântă Marie...”) Tot „duhul hristic” este invocat şi pentru a justifica cel mai controversat gest al ciobanului mioritic: „lipsa de reacţie” în faţa morţii. „Mioriţa a o concluzie, Miron Scorobete accentuează pe ideea că literatura e un caz unic, conchide Miron Scorobete, deoarece se întemeiază pe o jertfă, folclorică a românilor este fundamental precreştină, că Mioriţa vine un sacrificiu ritual de care nu a fost străin nici Mântuitorul. Este un gest asumat, C„de la facerea lumii” şi că, dincolo de expresia lirică, ea comunică o auto­jertfă în care Păstorul se oferă pe sine ca Miel de jertfă.” Teza nu este viitorimii un cod de înţelepciune, moştenire din vremea locuirii în rai, dar şi nouă. În culegerea Mioriţa în cumpăna vremurilor. Perspective filosofice cunoştinţe necesare şi fundamentale, mai vii şi mai adevărate decât orice (Bucureşti, Ed. Academiei Române, 2016), cercetătorul Mihai Popa consideră alte izvoare istorice, fie arheologice, fie documentare. Acolo unde lipsesc balada drept „o reprezentare a unui ritual de trecere”, respectiv un ritual păgân documentele, iar istoria noastră este văzută adesea ca o carte cu filele albe, (probabil traco­getic) de petrecere din viaţă, de dezlegare de ispitele şi suferinţele fiindcă a existat un interes să fie şterse, ori ascunse, Miron Scorobete vede lumeşti, şi de resemnificare, printr­un legământ ritualic, cu lumea de dincolo. un palimpsest ce poate fi şi trebuie citit în întregime. Adevărul stă în texte Trecerea este firească, iar timpul care ritmează viaţa trebuie astfel rânduit vechi, în cunoştinţe intuitive, în morala, comportamentul şi în profilul sufletesc ca să ritmeze şi cu lumea de dincolo. Teza „căsătoriei mistice” între păstor al neamului. „Învăţătura lui Zamolxe a supravieţuit, nu paralel, ci împletită şi moarte este comună în cultura noastră filosofică, fiind adesea reluată, în cu creştinismul”, ne spune acest înţelept ce îşi asumă integral zamolxismul, variante eseistice, de Dan Botta, Liviu Rusu ori Lucian Blaga, totul conducând ca pe o doctrină fundamentală pentru spiritualitatea omenirii întregi. 16 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş 8 Ştiinţa, parte a culturii

ucrările lui Myller de geometrie au condus cu care înzestrau biblioteca. Sprijin a mai venit şi din înfiinţarea acestora (1864, respectiv 1919). În cele trei la numeroase cercetări ale unor matemati­ partea profesorului Victor Vâlcovici, care a funcţionat universităţi româneşti, modul de organizare al acestor Lcieni din Italia, URSS, Japonia şi România. la Iaşi între anii 1913 şi 1921. seminare a fost diferit de la o universitate la alta. În literatura matematică universală dedicată studiilor La Bucureşti, primul seminar matematic a fost de geometrie diferenţială a curbelor şi suprafeţelor, i după mai mult de 100 de ani, această Seminarul „Pompeiu” şi a funcţionat mai întâi pe sunt înscrise şi reţelele Myller. bibliotecă este o oază de cunoaştere şi lângă catedra de mecanică, apoi şi la catedra de Opera de creaţie a profesorului academician Al. Şinspiraţie pentru cei care se înclină către teoria funcţiilor. În acest cadru, aveau loc şedinţe Myller este o operă de geometru, cu specialitatea matematici. Citez din capacităţile pe care le înre­ conform unui anumit program anunţat şi era, în geometrie diferenţială; el este iniţiatorul şcolii de gistrează astăzi, căci nu şi­a pierdut elanul de general, prezidat de profesorul Pompeiu, iar, uneori, geometrie diferenţială de la Iaşi, scrie Andonie (vol. dezvoltare prin slujitorii ei. (www.bcu­iasi.ro/biblio de profesorul Octav Onicescu. De regulă, se făceau 2, p. 232). Această calitate i­a fost recunoscută lui teca­seminar­matematic). Biblioteca Seminarului comunicări de către tineri cercetători, sau se discutau Al. Myller de marii matematicieni români care au Matematic deţine colecţii importante de documente probleme matematice la ordinea zilei. În multe cazuri, predat temporar la Iaşi, D. Pompeiu, V. Vâlcovici, Gh. (cărţi şi periodice) din toate domeniile matematicii prezentau absolvenţi sau studenţi ai profesorului Vrănceanu, Simion Stoilow, Gr.C. Moisil, dar şi de cei pure şi aplicate, informaticii, precum şi titluri din Pompeiu, care le şi dădea multe sugestii, bine care şi­au dedicat toată viaţa profesională universităţii domeniile fizicii. Beneficiarilor le sunt puse la dispo­ venite pentru dezvoltarea în creaţii originale. ieşene: Octav Mayer (1895­1966), Ilie Popa (1907­ ziţie şi materiale de referinţă (dicţionare şi enciclo­ 1983), Mendel Haimovici (1906­1973), Froim Marcus pedii generale şi de specialitate, reviste de referate – ctav Onicescu, după susţinerea tezei (1904­1983), care s­au format în jurul seminarului de doctorat la Universitatea din Roma, în matematic. O poziţie aparte o are Octav Mayer, care O1920, merge la Paris, face două comunicări este primul doctor în matematici de la Iaşi, doctoratul la Seminarul lui Jaques Hadamard, inaugurat în acel său fiind condus de Myller. Contribuţia lui O. Mayer an la Collège de France, şi organizează, în 1921, în cercetarea matematică este remarcabilă, luând un seminar pentru matematicienii români Petre în considerare chiar şi numai faptul că terminologia Sergescu, Şerban Gheorghiu, Al. Pantazi, Şerban matematică universală păstrează denumirea de Coculescu (Pius Servien), chiar în camera de student suprafeţe Mayer, o descoperire care­i aparţine a lui Sergescu. Aici expunea probleme legate de matematicianului român. Matematicianul ieşean calculul diferenţial absolut şi despre teoria relativităţii. Gh. Gheorghiev (1907­1999) şi­a luat doctoratul Revenit în ţară, va fi profesor la Universitatea din sub conducerea lui Al. Myller în 1946. Silvia Creangă Bucureşti şi va crea seminarul de teoria probabilită­ (1894­1952), prima femeie cu doctorat în geometrie ţilor, cunoscut de­acum ca Seminarul „Onicescu”. diferenţială, l­a susţinut în 1925, la Iaşi. Bogata activitate a seminarului se vădea în numărul Seminarul matematic de la Iaşi, pe lângă bibli­ mare de participanţi, care s­au specializat nu doar oteca devenită celebră, a fost încadrat cu asistenţi în teoria probabilităţilor şi a statisticii matematice, universitari, care apoi au avansat în cariera ci şi în domenii adiacente, precum teoria măsurii, universitară, au elaborat valoroase lucrări originale analiză funcţională, calcul operaţional, teoria gru­ publicate şi au obţinut doctorate în ţară sau în purilor Lie. La acest seminar participa, între alţii, străinătate. Astfel sunt: Mendel Haimovici (Roma, Mathematical Reviews, Zentralblatt für Mathematik, Gheorghe Marinescu, cu preocupările sale pentru 1933), Ilie Popa (Iaşi, 1934), Silvia Creangă (Iaşi, Applied Mechanics Review, Referativnîj Zurnal­ teoria distribuţiilor. 1925), Ion Creangă (Roma, 1939), Gh. Gheorghiev Matematika, Referativnîj Zurnal­Mehanika etc). Între La Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din (Iaşi, 1946), Florica Câmpan (1906­1993), cu documentele bibliotecii se află, pe lângă fondul de Cluj, Seminarul matematic a fost iniţial condus de doctoratul luat la Iaşi în 1942. carte curentă, şi un fond de carte veche şi manuscri­ Dimitrie Pompeiu, asociindu­se şi profesorul francez În seminarul matematic de la Iaşi s­a creat şi un se, cuprinzând aproximativ 300 de volume apărute Paul Montel. Datorită lor, s­au publicat monografii grup de cercetători în istoriografia matematicii române înainte de 1850. De asemenea, în bibliotecă există matematice la Paris, în Editura Gauthier­Villars. Au şi străine – sunt citaţi aici Ilie Popa şi Florica Câmpan. operele complete în original ale marilor matematicieni fost autori ai monografiilor atât P. Montel, polonezul În revistele Natura şi Gazeta Matematică s­au şi fizicieni cum ar fi: Euclid, Christian Huygens, Isaac W. Sierpinski, cât şi românii Tiberiu Popovici şi Petre publicat multe articole dedicate istoriei matematicii. Newton, Jacob Bernoulli, Leonard Euler, Joseph Sergescu. Seminarului matematic i se datorează o mare Louis Lagrange, Pierre­Simon Laplace, Karl Friedrich Din structura iniţială a Secţiei de Matematică parte a realizărilor şi a succesului şcolii matematice Gauss, Auguste Louis Cauchy, Niels Henrick Abel, a Universităţii din Cluj, am reţinut că organizarea de la Iaşi. Henri Poincaré etc. Alături de colecţiile de cărţi se Seminarului matematic a fost încredinţată la două În organizarea Seminarului–Bibliotecă, Alexandru află şi peste 700 de titluri de periodice de specialitate. catedre. La catedra de analiză matematică, semina­ Myller a fost susţinut de soţia sa, şi ea cu doctorat Sub titulatura de seminare matematice (s­a folosit rul a avut un director în persoana şefului catedrei, în matematici de la Göttingen (1906), profesor la şi termenul de seminar de matematici) au funcţionat Gheorghe Bratu, iar la catedra de teoria funcţiilor, aceeaşi facultate, Vera Myller­Lebedev (1880­1970). şi la secţiile de matematică de la Facultăţile de Ştiinţe unde seminarul s­a numit Seminar de geometrie, De multe ori, soţii Myller cumpărau din banii lor cărţi ale Universităţilor din Bucureşti şi Cluj, încă de la director a fost şeful catedrei, Aurel Angelescu. Semn(al) de carte Poeţi de limba română din Serbia, O sută şi una de poezii, Editura sublimul pe care­l încercăm pătrunzând în esenţa lucrurilor sfinte: Patrie, Mamă, Academiei Române, Bucureşti, 2020 Dor… Acolo, peste Prut, de la poeţi, mesageri ai adevărului şi ai dreptăţii, s­a Este vorba despre cinci volume, cu poeme de tot atâţia poeţi din Banatul învăţat ce înseamnă conştiinţa de neam. La Casa Scriitorilor, spaţiu pe cât Sârbesc, anume, alfabetic: Slavco Almăjan, Petru Cârdu, Nicu Ciobanu, Radu de mioritic, pe atât de vulcanic, s­a constituit mişcarea de rezistenţă, căreia Flora şi Vasko Popa. În toate cazurile, antologarea, prefaţa şi selecţia reperelor îi datorăm revenirea, acum 30 de ani, la limba română în grafia latină. critice aparţin lui Florian Copcea, care realizează şi biobibliografia în cazul lui Nicu Aici, în sânul ţării, constatând cât de dureroasă a fost înstrăinarea, nu doar Ciobanu. La rândul său, Nicu Ciobanu este autorul biobibliografiilor celorlalte pentru noi, români rupţi din trupul Patriei, mi­am propus să susţin, printr­un şir de patru volume. acţiuni, circuitul valorilor româneşti, În contextul Centenarului Marii Uniri, ediţia de faţă are o semnificaţie aparte. (Iuliana Gorea Costin, pe caseta care ţine laolaltă Din Basarabia. Poeme alese. Poeme de Nicolae Dabija, Dumitru cele trei volume) Matcovschi, Grigore Vieru, selecţie de Iuliana Gorea Costin, Editura UZP, Bucureşti, 2019 Gabriel­Octavian Nicolae, Marian Moşneagu, Gheorghe Stănescu, 1895­ Prin această ediţie vă propunem unele din cele mai îndrăgite poezii din creaţia 1945. Printre sute de catarge. Serviciul Maritim Român. Album omagial poeţilor Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi şi Nicolae Dabija – părinţii spirituali editat la 125 de ani de la înfiinţare, Colecţia Poveşti Marinăreşti, Editura ai zeci de generaţii, care au săvârşit la începutul anilor 1990 renaşterea naţională Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Bucureşti, 2020 în Moldova de răsărit. Naşterea, mărirea şi decăderea Serviciului Maritim Român reprezintă o pagină Dorim să vă împărtăşim din izvorul cunoaşterii de înălţimi şi profunzimi, din de istorie autentică din trecutul glorios al Marinei Române. O cronică episodic stu­ diată şi rareori invocată ca argument solid pentru potenţialul nostru uman, comercial şi managerial. O istorie din epoca romantică a navigaţiei româneşti, evocată adesea cu nostalgie de lupii de mare din primele generaţii de temerari navigatori pontici. (Autorii, pe coperta a patra)

Christel Ungar, Du bist mein Kreutz/Tu eşti crucea mea, Editura Honterus, Sibiu, 2020 (traducerea în germană de Beatrice Ungar) Cu cât înaintezi mai departe pe coridoarele slab lumi­ nate ale acestei cărţi, străbaţi un scurt drum al Calvarului – fireşte, m­am molipsit şi eu de apetenţa imagistică a poetei –, pentru că această călătorie este, de fapt, trecerea printr­o strâmtoare străbătută de ecourile promiţătoare sau, şi mai des, lipsite de perspectivă ale unei iubiri ce pare a se consuma mai mult în gând. (Nora Iuga, pe coperta a patra) Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 17 Curtea de la Argeş

Ştiinţa, parte a culturii Centenarul Zadeh Ioan DZIŢAC reatorul logicii fuzzy: Lotfi A. Zadeh e la Cantor la Zadeh. Dificila naştere şi mulţimilor. (1921­2017). În anul 1965, Lotfi A. Zadeh a recunoaştere a mulţimilor în matematică. Chiar şi la câteva decenii Cpublicat în revista Information and Control DEste foarte interesant că atât teoria clasică după moartea lui Cantor, articolul Fuzzy sets, articol care azi atinge peste a mulţimilor (Cantor, 1870), cât şi teoria mulţimilor un alt matematician şi 116.000 de citări. Suma totală a citărilor, pentru toate fuzzy a lui Zadeh (1965) au fost întâmpinate la înce­ filosof important, Ludwig lucrărilor sale, depăşeşte 251.000. Pe baza noţiunii put cu rezistenţă şi uneori chiar cu ostilitate de către Wittgenstein (1889­1951), de mulţime fuzzy (vagă) a apărut logica fuzzy şi unii dintre confraţii lor conservatori. Atât Cantor, încă se plângea că mate­ conceptul de soft computing, cu implicaţii extrem cât şi Zadeh merită tot respectul pentru curajul lor. matica este „călărită prin de importante în inteligenţa artificială. În 2017 am În matematică, după cum este bine ştiut, între limbajele pernicioase ale publicat, în International Journal of Computers, noţiunea de mulţime şi logică există o strânsă teoriei mulţimilor”, teorie pe care a respins­o ca Communications & Control (IJCCC), o lucrare legătură. Matematicianul german Georg Cantor „absurditate absolută”, care este „de râs” şi „greşită”. de 42 de pagini despre viaţa şi opera (1845­1918) introducea În 1965, Lotfi A. Zadeh a introdus noţiunea de lui Lotfi A. Zadeh [1], din care voi folosi în 1870 noţiunea naivă mulţime fuzzy, pe baza căreia s­a dezvoltat ulterior anumite informaţii în acest material. de mulţime, numită azi şi logica fuzzy (o logică cu mai multe valori, cu principiul Lotfi A. Zadeh, părintele mulţimilor şi mulţime clasică sau mulţi­ terţului inclus). Iniţial, unii oameni de ştiinţă au tratat logicii fuzzy, savant inter şi multidisciplinar me crisp. Într­o mulţime cu dispreţ sau chiar cu ostilitate teoria lui Zadeh. (inginer, matematician, informatician, crisp un element/obiect Astfel, inginerul şi matematicianul Rudolph Kálmán logician, cercetător în inteligenţa artificială), aparţine sau (exclusiv) (1930­2016) a numit logica fuzzy „un fel de permisi­ s­a născut la 4 februarie 1921, la Baku, în nu aparţine acelei mulţimi vitate ştiinţifică”. Matematicianul William Kahan Azerbaijan. Mama sa era medic pediatru (tertium non datur). Ea (n. 1933) a respins­o, numind­o „cocaina ştiinţei”. (de etnie ruso­evreiască), iar tatăl său corespunde logicii clasice, ziarist delegat de Iran (de etnie azero­ aristotelice, numită astfel în nsă, încă în 1968, matematicianul şi logicianul iraniană). onoarea lui Aristotel (385 român, pionier al informaticii, Grigore C. Moisil, Iată ce zice Lotfi A. Zadeh referitor la î.Hr. – 322 î.Hr.) – discipolul în lucrarea Łukasiewiczian Algebras, valida etnia/naţionalitatea sa: Întrebarea nu este Î teoria lui Zadeh într­un memorabil Acknow­ dacă sunt american, rus, iranian, azer sau ledgment: During professor L. Zadeh visit altceva. Am fost modelat de toţi aceşti to Bucharest, in the autumn 1967, I became oameni şi aceste culturi şi mă simt destul acquainted with his work about ”fuzzy sets” as de confortabil printre toţi. a set theory in a logic with totally ordered set În 1905, mama lui Lotfi, Fanya 1 of logical values. The present work exposes Korenman, împreună cu familia sa, s­a the logic of propositions with a totally ordered mutat din Rusia la Baku şi s­a stabilit acolo. lui Platon (427 î.Hr. – set of logical values. The models of this logic A absolvit gimnaziul pentru fete din Tbilisi (Georgia) 347 î. Hr.). În mate­ of propositions uses an algebraic technique în 1918, iar pe urmă a absolvit Universitatea de matică, mulţimea crisp very close to that given by us in the study Stat din Azerbaidjan, Facultatea de Medicină, corespunde logicii/ of models for propositional logic with a finite Departamentul de Pediatrie. Tatăl lui Lotfi, Rahim algebrei boolene, numită number of logic values. Aleskerzade, care era din Ardabil (Azerbaidjanul de astfel în onoarea filoso­ Doamna prof. univ. Ioana Moisil, care mi­a Sud), a absolvit Universitatea de Stat din Azerbaidjan, fului, matematicianului pus la dispoziţie lucrarea unchiului său, mi­a Facultatea de Jurnalism. Părinţii lui Lotfi s­au întâlnit şi logicianului englez povestit că l­a cunoscut pe Zadeh în anul 1967, în timpul studenţiei şi s­au căsătorit în 1920 la Baku. George Boole (1815­ în copilăria dânsei, cu ocazia unei vizite pe Când Lotfi a împlinit 10 ani, în 1931, familia Zadeh 1864), care a introdus care Lotfi o făcuse celebrului Grigore C. Moisil. s­a mutat la Teheran, în Iran, unde Lotfi a făcut noţiunea de latice, În 1974, Ebrahim (Abe) H. Mamdani (1942­ liceul şi a absolvit Facultatea de Inginerie Electrică. noţiune care a stat la 2010) a publicat lucrarea Application of fuzzy În 1943 a emigrat în SUA şi a obţinut masterul la baza definirii ulterioare 2 celebrul Massachusetts Institute of Technology a algebrei boolene. algorithms for control of simple dynamic plant. (MIT) şi doctoratul la Universitatea Columbia, unde Logica booleană a stat la baza construcţiei circuitelor În anii 80’ inginerii din Sendai, Japonia, au a şi profesat un an, devenind apoi profesor la logice ale calculatoarelor cu arhitecturi de tip Turing­ încorporat logica fuzzy în proiectarea noului metrou Universitatea din California, Berkeley. A fost director von Neumann. al oraşului, folosind­o pentru a programa faimoasele al institutului de cercetare Berkeley Initiative in Soft porniri şi opriri ale sistemului. A fost al doilea succes Computing (BISC), din anul 1991 până la deces. antor a fost atacat însă de o serie de practic, după cel al lui Mamdani. A urmat un şir de A decedat la 6 septembrie 2017 în California, SUA. matematicieni de seamă, primul fiind produse electronice de consum bazate pe control A fost lucid şi activ aproape până în ultima clipă. Leopold Kronecker (1823­1891), care fuzzy, de la aparate casnice la elicoptere fără pilot. C Au apărut şi mulţi adepţi care au adus contribuţii Corpul neînsufleţit al lui Lotfi Zadeh, conform îl numea pe Cantor „şarlatan ştiinţific”, „renegat” testamentului său, a fost adus în Azerbaidjan şi a fost şi „corupător de tineret”. Criticile dure au fost însă la dezvoltarea teoriei, printre primii fiind Grigore C. îngropat pe Aleea de Onoare a cimitirului din Baku. urmate de recunoaşteri şi premii ulterioare. În 1904, Mosil (1906­1973), pe care l­am pomenit deja, apoi Pe mormântul său a fost ridicată o piatră funerară, Societatea Regală din Londra i­a acordat Medalia informaticianul american Joseph Goguen (1941­ sculptată de artistul naţional, academician Omar Sylvester, cea mai înaltă onoare care se putea 2006), inginerul american John R. Ragazzini (1912­ Eldarov (www.ict.az) – Fig. 2. Eldarov a spus că conferi pentru matematică. David Hilbert (1862­1943), 1988), conducătorul de doctorat a lui Zadeh, matema­ monumentul are un stil autentic şi complet inedit: unul dintre cei mai influenţi matematicieni de la ticianul american Richard E. Bellman (1920­1984), „Există un simbol al uşii în piatra funerară, ceea sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, a apărat teoria inginerul german Hans­Jürgen Zimmermann (n. 1934), ce înseamnă că Lotfi Zadeh a deschis uşa ştiinţei lui Cantor, declarând: „Nimeni nu ne va expulza din informaticianul american Ronald R. Yager şi mulţi alţii. mondiale, iar simbolurile care se reflectă pe uşă au paradisul pe care l­a creat Cantor”. Ulterior, s­a ajuns Au urmat recunoaşteri pe plan internaţional, fost dezvoltate, ceea ce reprezintă o mare deschidere la cutuma că o teorie matematică nu este suficient de peste 35 de premii şi medalii prestigioase în lumea către ştiinţă." (https://zoologiya.az/en/news/1711). riguroasă dacă nu este exprimată în limbajul teoriei întreagă.

a Seminarul matematic de la Cluj, Petre Sergescu (1893­1954) publică, matematic al Universităţii clujene a publicat comunicări de istoria şi filosofia în 1934, Lecţiuni privind cercetări recente asupra teoriei polinoamelor, ştiinţei; un exemplu pe care­l găsim în volumul doi al cărţii lui Andonie, este Laceasta fiind „Culegerea de lecţii ale lui P. Montel, rédirigées de P.S. articolul Comemorarea iluştrilor matematicieni Émile Picard şi Henri Lebesgue, în Publications du séminaire mathématique de l’Université de Cluj, Paris, 1932”. scris de P. Sergescu şi Th. Angheluţă, fiind publicat în Seminarul matematic Seminarul matematic a continuat şi la Timişoara, între anii 1940­1945, când al Universităţii din Cluj la Timişoara, în 1942. facultatea a fost refugiată aici. În lista de lucrări (Andonie, vol. 2, pag. 392) găsim Catalogul bibliotecii Seminarului de calcul diferenţial şi integral, 27 pag., întocmit ele scrise mai sus s­au oprit la anul 1948, care, de altfel, este an de Petre Sergescu la 25 septembrie 1943, Univ. Cluj, Fac. de ştiinţe, Timişoara, de graniţă în istoria ştiinţei româneşti. Parcurgând mai departe cartea 1943. Vorbind de Cluj şi Petre Sergescu, nu putem să nu ne amintim că el a Istoria matematicii în România, vom afla că marii matematicieni de care fondat revista Mathematica, în 1929, rămânând secretarul revistei şi numindu­i C am amintit aici, care au mai trăit şi profesat în continuare în cele trei universităţi, directori pe Ţiţeica şi Pompeiu. au continuat să strângă în jurul seminarelor din facultăţi şi în cele din institutele Printre preocupările seminarelor matematice a intrat, în afară de istoria de matematică, pe cei cărora le­au predat ştafeta, iar mulţi matematicieni din noile matematicii, şi filosofia ştiinţei. Octav Onicescu, care absolvise şi facultatea generaţii au lăsat un nume în istoria ştiinţei universale. de filosofie, în paralel cu cea de matematică (în 1913), a organizat şi a condus, În decursul vieţii universităţilor noastre, matematica însăşi s­a multiplicat, la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, între anii 1940 şi 1942, un adăugându­şi noi şi noi discipline. Chiar şi denumirea facultăţilor de profil a trecut Seminar de filosofie a matematicii. Au mai ţinut prelegeri Barbilian, Vrănceanu, prin mai multe schimbări. Vorbind numai de Bucureşti, facultatea a parcurs Moisil, N. Teodorescu, Şerban Ţiţeica. Unele prelegeri s­au publicat în revista etapele de la Secţie a Facultăţii de Ştiinţe, la Facultatea de Matematică şi Fizică, Biblioteca Natura. Exemple: Reflecţii asupra ştiinţei, scrisă de Onicescu, în nr. la Facultatea de Matematică­Mecanică, Facultatea de Matematică, în prezent 7 din anul 1944, Problema determinismului, de Onicescu în colaborare cu Moisil, numindu­se Facultatea de Matematică şi Informatică. Ş. Ţiţeica, Barbilian, în nr. 2 al numitei reviste din anul 1940. Şi Seminarul 18 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Ştiinţa, parte a culturii n 1993, profesorul Horia­Nicolai Teodorescu a which are attached, which are scheduled for Janeiro, Brazilia), ITQM 2016 (Asan, Coreea de Sud), înfiinţat o Medalie Grigore C. Moisil (de aur, cu publication in journals. Currently, I am working on a ITQM 2017 (Delhi, India), ITQM 2018 (Nebraska, Îsponsorizare externă), prima pe care a primit­o paper but it is on a subject different from the one that SUA) şi ITQM 2019 (Granada, Spania). Zadeh la o conferinţă la Aachen (EUFIT), de care era I presented in your Conference. I appreciate your De asemenea, am susţinut prelegeri tematice, foarte mândru, deoarece, spunea el, „Moisil a fost un including my name as a co­editor of your book From legate de logica fuzzy şi soft computing, în China, bun prieten şi al doilea susţinător celebru al meu”. Natural Language to Soft Computing: New Paradigms India, Rusia, Brazilia, Lituania, Coreea de Sud şi Mai mulţi matematicieni, informaticieni şi ingineri in Artificial Intelligence. However, be sure to list my Spania. români au inţiat relativ devreme studii şi cercetări în name after the names of Professor Tufis, Filip and domeniul matematicii şi al aplicaţiilor mulţimilor fuzzy, yourself. I should like to take this opportunity again ogicile cu mai multe valori. Scurt istoric. obţinând rezultate teoretice şi practice notabile. to extend to you, Professor Tufis, Professor Filip and Logica clasică (aristotelică), logica binară Astfel, Grigore C. Moisil (1968) şi Dan Butnariu your associates my great appreciation for the very L(0, 1), numită în matematică şi informatică (1978) au avut contribuţii teoretice importante. warm welcome which was extended to me in Oradea. şi logică booleană, utilizează doar două valori de Grupul de la ICI – Bucureşti (începând din 1974), With my warmest regards, Sincerely, Lotfi Zadeh.” adevăr: adevărat (simbol 1) sau fals (simbol 0). format din ing. Constantin V. Negoiţă, mat. Dan A. (From: Lotfi A. Zadeh, Sent: Wednesday, July 23, Tertium non datur (o a treia posibilitate nu există), Ralescu, mat. Anca Ralescu, mat. Mircea Sularia, 2008 2:21 AM; To: Ioan Dzitac). adică avem doar adevărat sau fals, alb sau negru, ing. Dorin Rădulescu, mat. Ducu Ştefănescu, ing. 2) „Dear Professor Dzitac: I received copies of the fără să acceptăm nicio nuanţă intermediară. Dan Drafta, a realizat, pe lângă dezvoltări teoretice, Proceedings and the Journal. I was highly impressed Circuitele logice ale calculatoarelor cu arhitecturi numeroase aplicaţii practice de succes (în mana­ in all respects. You and your colleagues have done de tip Turing­von Neumann sunt construite pe gementul construcţiilor, fermelor zootehnice etc.) an outstanding job. I was very pleased with the baza logicii booleene şi orice mesaj/informaţie de­a lungul a mai multor decenii. C.V. Negoiţă a avut inclusion of my powerpoint presentation in the se transpune într­o înşiruire de 1 şi 0. S­ar părea o contribuţie importantă şi la apariţia celebrei reviste Appendix of the Proceedings. Please accept my că două simboluri sunt suficiente să ne descurcăm Fuzzy Sets and Systems. compliments and congratulations. I should like to take în viaţă, în logică şi în lumea calculatoarelor. Dar Ulterior, domeniul a fost îmbogăţit de contribuţiile this opportunity to thank you again for the very warm realitatea este mult mai complexă, a se vedea importante ale unor cercetători români, matemati­ welcome which you extended to me. Participation paradoxul lui Russel­Zermelo, limitările calcului cieni, ingineri, fizicieni: George Georgescu, numeric (Kelvin), calculatorul cuantic etc. Sergiu Rudeanu, Afrodita Iorgulescu, Ioana Logica cu trei valori (1, ½, 0) a fost creată în 1920 Leuştean, Horia­Nicolai Teodorescu, Hariton de logicianul şi filosoful polonez Jan Łukasiewicz Costin, Radu­Emil Precup, Dorel Miheţ, (1878­1956). Intenţia sa a fost să folosească a treia Răzvan Andonie, Ilie Gîrbacea, Sorin Gal, valoare de adevăr suplimentară (½) pentru „posibil” şi Barnabas Bede, Adrian Ioan Ban, Tiberiu să modeleze în acest mod modalităţile „este necesar Vesselenyi, Simona Dziţac, Ioan Felea, Dan ca” şi „este posibil ca”. În paralel cu abordarea lui Dumitrescu, Marius Balaş, Valentina Balaş, Łukasiewicz, matematicianul american Post (1921) Marius Tomescu, Sorin Nădăban, Vasile a introdus ideea de bază a unor grade de adevăr Lupulescu ş.a. suplimentare şi a aplicat­o problemelor de repre­ 3 zentabilitate a funcţiilor. Mai târziu, Gödel (1932) um l­am cunoscut pe Lotfi a încercat să înţeleagă logica intuiţionistă în Zadeh. În 2007, la o conferinţă de termeni de mai multe grade de adevăr. Câţiva Cinformatică/calculatoare (SOFA2007), am ani mai târziu, Jaskowski (1936) a construit cunoscut „un bătrân atât de simplu, după vorbă, după o matrice caracteristică infinită pentru logica port”, încât nu mi­a venit să cred că stau de vorbă cu intuiţionistă. Se pare, totuşi, că gradele de celebrul om de ştiinţă Lotfi A. Zadeh, părintele logicii adevăr ale acestei matrici nu au o interpretare fuzzy, ale cărui lucrări le­am studiat şi care sunt citate intuitivă frumoasă şi simplă. O aplicaţie filosofică la ora actuală de peste un sfert de milion de ori. Avea a logicii cu 3 valori la discuţia despre paradoxuri atunci 86 de ani şi umbla prin lumea întreagă, fiind a fost propusă de logicianul rus Bochvar (1938), invitat de onoare, ca „un atractor straniu”, la diverse iar una matematică pentru funcţia şi relaţiile conferinţe de informatică/calculatoare. Era plin parţiale de către logicianul american Kleene de energie creatoare şi deborda de generozitate, (1938). Mult mai târziu, conexiunile lui Kleene acceptând să participe la conferinţe internaţionale, 4 au devenit, de asemenea, interesante din punct fără niciun onorariu, doar pentru „masă şi casă” şi de vedere filosofic ca instrument tehnic pentru costul biletului de avion. Eu eram un anonim pentru in your Conference was a very stimulating as well determinarea punctelor fixe în teoria revizuirii el, publicasem până atunci doar două lucrări care as pleasant experience. With my warm regards. adevărului iniţiată de Kripke (1975). aveau cuvântul „fuzzy” în titlu, dar am îndrăznit să­l Sincerely, Lotfi Zadeh.” (From: Lotfi A. Zadeh; Sent: În anii 50’ s­au obţinut o caracterizare analitică invit la conferinţa ICCCC 2008, pe care o organizam Thursday, May 07, 2009 9:51 AM, To: Ioan Dzitac; a clasei funcţiilor de grad de adevăr definibile în la Universitatea Agora din Oradea la Băile Felix. Subject: Congratulations/Dzitac). sistemul propoziţional infinit Łukasiewicz (McNaughton, A acceptat! Şi a venit! L­am aşteptat cu maşina la 1951), o demonstraţie de completitudine pentru aeroportul din Budapesta. La cei 87 de ani, călătorea izitele lui Lotfi A. Zadeh în România. După acelaşi sistem (Chang, 1958, 1959), introducându­se singur cu avionul din San Francisco, unde locuia vizita din 1967 la Grigore C. Moisil, Zadeh noţiunea de MV­algebră (algebră cu mai multe valori) şi era director activ la institutul de cercetări BISC Va mai fost în România la invitaţia prof. univ. şi una mai tradiţională (Rose­Rosser, 1958), precum al Universităţii din California – Berkeley, funcţie Mircea Stelian Petrescu (1933­2020), care a fost în şi o demonstraţie de completitudine pentru sistemul pe care a ocupat­o până la moartea sa, la 96 de ani. perioada 1969­1990 visiting professor la Universita­ Gödel propoziţional infinit (Dummett, 1959). De În maşină a aţipit. Când s­a trezit, a început să­mi tea din California, Berkeley (unde profesa Zadeh). asemenea, a avut loc o abordare a lui Skolem (1957) povestească despre prima sa vizită în România şi În anul 2003, Lotfi A. Zadeh devine Doctor către demonstrarea consistenţei teoriei mulţimilor încurajările primite de la Grigore C. Moisil, în 1967, Honoris Causa al Universităţii „Aurel Vlaicu” din pe tărâmul unei logici infinite. la doi ani după ce, cu mare îndrăzneală, a publicat Arad, la propunerea doamnei Valentina Balaş, care Ulterior, Scarpellini (1962) a arătat că sistemul Fuzzy Sets. Avea mare nevoie de aceste încurajări l­a cunoscut la conferinţa IMPU 2002, la Annecy Łukasiewicz de valoare infinită de prim ordin nu este atunci, deoarece mulţi matematicieni, logicieni şi (Franţa). Tot dânsei i se datorează venirea sa în 2005 (recursiv) axiomatizabil. Hay (1963) şi Belluce­Chang ingineri priveau cu scepticism sau îi luau chiar în la Arad (SOFA 2005) şi la Oradea (SOFA 2007), prilej (1963) au dovedit că adăugarea unei reguli de infe­ batjocură noua teorie. Legat de conferinţa ICCCC cu care am avut marele noroc să­l cunosc personal, renţă infinită duce la o axiomatizare, iar Horn (1969) 2008, i­am spus că l­am planificat să vorbească prin intermediul doamnei Balaş. În 2008 a fost pentru a prezentat o dovadă de completitudine pentru logica dimineaţa, dar dacă îl deranjează fusul orar, îl pot ultima dată în România ca invitat de onoare la Gödel de valoare infinită de ordinul întâi. reprograma la o altă oră mai convenabilă. Mi­a spus Universitatea Agora din Oradea şi invitat de onoare că nu e nevoie, că se adaptează la orice fus orar. la ICCCC 2008, prilej cu care a acceptat să intre n România, contribuţii importante la logicile Din păcate, vârsta, oboseala zborurilor din acel şi în echipa editorială a revistei noastre IJCCC. De cu mai multe valori au avut Grigore C. Moisil an (peste 200.000 mile cu United) şi desele schimbări atunci am avut o colaborare frumoasă şi fructuoasă. Î(1906­1978) şi discipolii săi, precum Gheorghe de fus orar şi­au spus cuvântul. La revelionul dintre În 2011 am publicat un număr special al revistei S. Nadiu (1941­1998), Sergiu Rudeanu (1935­2019), 2008­2009 a făcut un atac cerebral. Din fericire, IJCCC: Special Issue on Fuzzy Sets and Systems – George Georgescu (n. 1946) ş.a. a supravieţuit, şi­a reluat activitatea la BISC şi Dedicated to the 90th Birthday of Prof. Lotfi A. Zadeh. În 1967, Gheorghe S. Nadiu publică în Studii şi publicarea articolelor ştiinţifice, dar nu a mai mers În 2015 am publicat un alt număr special al cercetări matematice articolul „Asupra unei metode la conferinţe la distanţe mari. IJCCC: Special Issue on Fuzzy Sets and Applications pentru construcţia algebrei Łukasiewicz cu trei valori”, Cu ocazia ICCCC2008, consecinţă a unui work­ – Dedicated to the 50th Anniversary of Fuzzy Sets fiind citat în cartea Algebre cilindrice de P. Monk, shop exploratoriu, am editat în colaborare volumul Published by Lotfi A. Zadeh. L. Henkin şi A. Tarski. Acest articol a atras atenţia From Natural Language to Soft Computing: New În 2021 voi publica două numere speciale lui Moisil, care îi oferă o bursă pentru a­şi face Paradigms in Artificial Intelligence (Editori: Lotfi A. dedicate centenarului Zadeh, unul în IJCCC doctoratul la Institutul de Matematică al Academiei Zadeh, Dan Tufiş, Florin Gheorghe Filip, Ioan Dziţac). şi al doilea în Mathematics (MDPI)/ Fuzzy Logic Române. Iată mesajele primite de la Zadeh cu ocazia and Soft Computing. Începând din 2013, la conferinţele Information (Fig. 3: Lotfi A. Zadeh prezentându­şi comu­ acestei colaborări: 1) „Dear Professor Dzitac, Please nicarea invitată la International Conference on accept my apology for not writing to you earlier. Technology and Quantitave Management (ITQM) am organizat sesiuni speciale dedicate domeniului logicii Computers, Communications and Control, ICCCC I was away on travel much of the time during the 2008, Oradea; Fig. 4: Acad. Dan Tufiş, Ioan Dziţac, past three weeks. With regard to sending you a paper fuzzy şi soft computing, în colaborare cu acad. Florin Gheorghe Filip, astfel: ITQM 2013 (Suzhou, China), Lotfi A. Zadeh, Mişu­Jan Manolescu şi acad. Florin for publication in your book, I do not have a written Gheorghe Filip în prezidiu la ICCCC 2008) version of my presentation. I have other papers, ITQM 2014 (Moscova, Rusia), ITQM 2015 (Rio de Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 19 Curtea de la Argeş

In memoriam Umanistul Valeriu Papahagi (I) Elis RÂPEANU vocarea şi prezentarea acestei personalităţi ca putere şi ca teritoriu. O bună parte trece în Dacia De fraţii noştri din Turcia – de seamă a culturii române constituie nu lui Traian, mare parte devine Bulgari, Sârbi şi chiar internatul universitar românesc Enumai o datorie de onoare din partea celor Albanezi şi Greci, pentru ca astăzi din întreaga pânză din Constantinopol (pp. 291­ care l­au cunoscut şi au primit lumină din lumina de viaţă romană sau latină ce se întindea pe tot 294), în care, drept încheiere, sa, ci şi o obligaţie, o reparaţie morală faţă de acest cuprinsul Peninsulei Balcanice, exceptând Grecia, autorul scrie: „Şi înainte de a umanist care, prin activitatea şi studiile sale de o să nu rămână decât întristătoare şi ameninţate încheia cu această descriere, viaţă, a înălţat un adevărat imn neamului nostru. frânturi de neam românesc.” socotesc de datoria unui om Despre Valeriu Papahagi – acest adevărat savant, În acest studiu, autorul se referă şi la Avdela. imparţial să relev faptul că, cu o vastă operă istorică şi filologică, având la bază „Masivul muntos al Pindului se găseşte în dacă în acest internat domneşte ordinea, curăţenia solida sa pregătire în disciplinele umaniste, cultura continuitate teritorială cu Tesalia. Amândouă aceste şi o disciplină exemplară, dacă ochiul vizitatorului acumulată sistematic şi progresiv, prin studii supe­ regiuni ne prezintă cea mai mare şi mai compactă e aşa de plăcut impresionat, meritul revine domnului rioare în România şi în străinătate, prin muncă de masă de Aromâni. Aici sunt cele mai numeroase Nicolae Papahagi – cunoscutul profesor şi publicist, cercetare în bibliotecile europene (prin care a sate exclusiv aromâneşti (subl. în text), printre care care, prin munca şi inteligenţa sa, prin grija de „colindat”, trimis de N. Iorga să studieze izvoare, amintim: 1) Avdela, focarul cultural­naţional al cauzei aproape ce poartă a izbutit să facă din internatul documente în greacă şi latină) şi în Biblioteca Aca­ aromâneşti, patria lui Apostol Margarit; a fost incen­ universitar o instituţiune cu care să ne mândrim demiei – s­au scris şi se cunosc puţine lucruri. El a diat pentru ultima dată în 1905 de către antarţii greci; şi să o dăm de model tuturor străinilor.” continuat şirul unor reprezentanţi de seamă ai elitei el se găseşte la poalele muntelui Vasiliţa (2300 m)”. intelectualităţii româneşti, din aceeaşi familie: Nicolae Se continuă enumerarea cu: 2) Aminciu, 3) Samarina, m de acţiune, iubitor de neam, cunoscător Papahagi (tatăl), Pericle Papahagi (unchi), Tache 4) Perivole, 5) Călăril'i şi 6) Sâracu; „În afară de a mai multor limbi străine („se exprima în Papahagi (văr), Emil Papahagi (văr), Emil­George acestea, relevăm încă câteva: Băiasa, Furca, Turia, Ofranceză cu o eleganţă de invidiat” – spunea Papahagi (frate), urmaţi de italienistul Marian Amer, Pădz, Breaza, Zmixi, Luca, Cârneşi, Grebeniţi, fiul său Valeriu), publicist, Nicolae Papahagi se face Papahagi şi de fiul acestuia, Adrian Papahagi. Floriu, Flamburari, Cornu, Dziniradz, Malacaşi etc. remarcat de autorităţile româneşti. E cel care în 1913 La aceştia, se adaugă multe nume de Papahagi, Demn de relevat e faptul că toate comunele sau (după primul război balcanic), a condus delegaţia din purtate de medici, ingineri ş.a. – toţi oameni instruiţi, satele sunt locuite exclusiv de Aromâni, fără nici un care făcea parte şi George Murnu (1868­1957) şi Iuliu precum inginerul Toni Papahagi şi dr. ing. Lambrache străin măcar, fie el grec, evreu sau de alt neam. În Valaori (1867­1957), care mergea prin toate capitalele Papahagi, profesor universitar la Politehnica bucu­ ceea ce priveşte aspectul satelor, de reţinut că toate marilor puteri din Europa (Budapesta, Viena, Berlin, reşteană. Să nu­l uităm nici pe doctorul Constantin­ casele sunt clădite din piatră, cu mai multe încăperi Paris, Londra, Roma, Madrid) pentru a reprezenta Dorin Papahagi, figură marcantă a medicinii din şi chiar cu unu până la două etaje.” interesele românilor din sudul Dunării, cu misiunea oraşul Câmpina. de a pleda pentru a nu fi împărţiţi între statele balca­ Valeriu a fost nu numai un continuator, ci şi un atăl său, Nicolae Papahagi, s­a născut nice. Pentru specialiştii care studiază aceste aspecte întregitor, deschizând orizonturi noi în aromânistică, la Avdela în 1868 şi a decedat la Bucureşti, ale istoriei neamului, un interes deosebit îl prezintă prin amploarea izvoarelor, a documentaţiei Tîn 1931. Se trăgea dintr­o familie de celnici rapoartele diplomatice. şi a comentariilor personale. (cetnici) – noţiune ce desemna tagma marilor propri­ După desfiinţarea internatului universitar, profesorul Cum s­au publicat puţine date privind originea etari de oi, o adevărată aristocraţie a ciobăniei – cu Nicolae Papahagi mai rămâne la Constantinopol şi biografia sa, considerăm necesar să le facem locuinţa de vară la Avdela (e vorba, deci, de ciobanii până după Primul Război Mondial, ca profesor şi ca cunoscute, informaţii inedite pe care le deţinem direct transhumanţi, cu două locuinţe: primăvara, de Sf. însărcinat cu diverse treburi ale României. Ca atâţia de la acest mare Profesor, notate în caietele noastre, Gheorghe, plecau la munte, iar de Sf. Dumitru, alţi compatrioţi, a înţeles că aromânii, dacă vor să la întâlnirile avute sau din materialele pe care ni le­a coborau în şesurile Macedoniei). În 1877, o mare existe, nu pot supravieţui ca neam decât la români, pus la dispoziţie, în perioada îndelungată, de 20 de nenorocire se abate asupra turmelor: din cauza unei altfel se topesc în masa celorlalte popoare. Deci, şi ani, în care ne­a fost profesor de spaniolă, sfătuitor ierni cumplite, mor toate oile. Tatăl îl trimite pe fiul său fiii săi îşi pot îndeplini destinul numai printre românii şi îndrumător în domeniul filologiei romanice. Acestea Nicolae (deci pe tatăl lui Valeriu) la mătuşa dinspre din ţară, drept care, în primăvara anului 1919, au constituit baza lucrării Umanistul Valeriu Papahagi mamă, preoteasă, la Vlaho­Clisura. De aici începe întreaga familie se stabileşte în Bucureşti. Bine şi studiile sale privind trecutul aromânilor, Ed. Tipo­ urcuşul intelectual al neamului Papahagi: descins de informat în probleme de istorie şi politică, întreprinde Man, Ploieşti, 2010, 342 p. costumul tradiţional complet alb, a stat în casă până noi călătorii prin capitalele europene, pentru a susţine i s­au cusut anteriu şi işlic şi va deveni profesorul interesele aromânilor, supuşi deznaţionalizării. amilia Papahagi se trage din localitatea Nicolae Papahagi, directorul Institutului universitar S­a stins din viaţă în 1931, la 63 de ani şi este Avdela, situată în munţii Pindului. Tache românesc de la Istanbul, cu internat. Statul român înmormântat la Bucureşti. FPapahagi, foarte bine documentat, prezintă a înfiinţat, în 1905, cu consimţământul Guvernului date interesante pentru destinul acestei etnii roma­ Otoman, acest internat universitar pentru studenţii lăsat şi câteva scrieri care tratează nice din Peninsula Balcanică. Ele au fost publicate macedo­români care, după ce­şi luau diploma în problemele aromânilor supuşi dispariţiei: şi în Galaxia românească [An I, nr. 2(5), 1991] prin România ca medici, ingineri, farmacişti şi jurişti, ALa question macédonienne, Bucureşti, 1901 bunăvoinţa domnului dr. ing. Stama Şotri din Galaţi, erau trimişi ca bursieri în capitala Imperiului Otoman (52 p.), Les Roumains de Tourquie, Bucureşti, 1905 care intrase în posesia acestor lucrări. Din acestea pentru a­şi însuşi şi limba turcă. Alexandru Lahovary, (184 p.); în colaborare cu Jules Brun, a publicat cităm câteva date esenţiale care corespund unei ministru al României la Constantinopol [Istanbul, Romanul din Pind intitulat Moşneagul de la munte, epoci deja depăşite, dar care merită amintite. capitala Imperiului Otoman până în 1923], în Amin­ Minerva, 1904 (312 p.). La Istanbul a editat ziarul „Vitalitatea neamului nostru s­a păstrat şi a sporit tiri diplomatice, din Revista Fundaţiilor Regale, I, Courrier des Balkans. A lucrat în cadrul Ministerului între hotarele pământului românesc, moştenit din Constantinopole, 1902­1906, p. 34, scrie: „În vedere Afacerilor Străine din România. A funcţionat, de moşi­strămoşi. Dar, dacă în nordul Dunării constatăm de a îndrepta această situaţiune, trebuia ca tinerii asemenea, ca translator (pentru mai multe limbi această întărire şi tenacitate a poporului român, aromâni să fie îndemnaţi să urmărească o carieră străine) şi a obţinut titlul de consul. pentru sudul Dunării lucrurile devin din ce în ce mai le ei acasă, lucru care nu era realizabil însă decât în Despre aceşti renumiţi aromâni, mi­au oferit date dureroase, mai amarnice. Zbuciumatul trecut istoric măsura în care li s­ar fi dat şi putinţa de a urma studii şi doi nepoţi care, spre deosebire de înclinaţia familiei s­a abătut dezastruos asupra elementului românesc superioare la Universitatea din Constantinopol. În spre studii filologice, istorie, medicină, au devenit sud­dunărean, împuţinându­l din ce în ce mai mult, acest scop am obţinut autorizarea guvernului nostru ingineri: Toni Papahagi şi Lambrache Papahagi, fost pentru ca astăzi el să se vadă pe ţărmurile prăpăs­ de a înfiinţa pentru ei un cămin universitar, pe care profesor, doctor inginer, la Institutul Politehnic din tiilor naţionale. De unde, înainte vreme, până la l­am instalat şi l­am mobilat confortabil, într­o casă Bucureşti. Acesta, cu pricepere de inginer, a realizat stingerea imperiului româno­bulgar de sub dinastia încăpătoare din Pera şi l­am pus sub conducerea schema (arborele genealogic) familiei Papahagi, românească a Asăneştilor, puterea neamului unui tânăr învăţat – Nicolae Papahagi.” A încetat începând cu Nicolae şi fraţii săi. Toni Papahagi, românesc stăpânea în sudul Dunării pe versanţii să funcţioneze odată cu stăpânirea turcească împreună cu soţia sa Cornelia, m­a dus la Cimitirul Balcanilor şi ale Pindului, după stingerea acestui în Macedonia. Reînvierea să aprindem o lumânare la căpătâiul imperiu fatalitatea a vrut ca Românimea sud­dună­ În România ilustrată, 1905, octombrie, există strămoşilor (printre care se află şi întreaga familie reană să piardă din ce în ce mai mult ca număr, un articol semnat cu pseudonimul Is.L.Am., intitulat N. Papahagi).

heorghe S. Nadiu, prin introducerea noţiunii de filtru cuantificat acesta putând lua valori între 0 şi 1. într­o algebră booleană monadică, a arătat cum se poate obţine o Logica fuzzy oferă instrumentele necesare pentru reprezentarea în sistemele „Galgebră trivalentă Łukasiewicz, de asemenea, el a obţinut o carac­ inteligente a unor concepte calitative imprecise, cum ar fi frumos, înalt, cald, ieftin, terizare algebrică a teoremei de completitudine din logica intuitivă a lui Kripke.” bun etc., concepte numite variabile lingvistice sau variabile fuzzy. Pentru repre­ (G.Şt. Andonie, Istoria Ştiinţei în România, Editura Academiei RSR, 1981) [2]. zentarea acestora se folosesc mulţimile fuzzy şi numerele fuzzy, care exprimă Logica fuzzy (în engleză „fuzzy” înseamnă „vag”, „neclar”, „estompat”) este din punct de vedere cantitativ interpretarea calitativă a termenilor lingvistici. definită ca o extindere a logicii convenţionale boolene, pentru a cuprinde adevărul parţial, valori ale adevărului cuprinse între „complet adevărat” (1) şi „complet fals” Bibliografie (0). Spre deosebire de logica clasică, în care se lucrează cu doar două valori de 1. Ioan Dzitac, Florin Gheorghe Filip, Mişu­Jan Manolescu, Fuzzy Logic Is Not adevăr, exacte (notate de ex. 0 pentru fals şi 1 pentru adevărat), logica fuzzy, Fuzzy: World­renowned Computer Scientist Lotfi A. Zadeh, International Journal introdusă de Lotfi A. Zadeh, foloseşte o mulţime continuă de valori logice cuprinse of Computers, Communications & Control, 12(6), 748­789, 2017. în intervalul [0, 1], unde 0 indică falsitatea completă, iar 1 indică adevărul total. 2. Ioan Dzitac, Loriana Andrei, 65 Years from the Birth of Prof. Gheorghe Astfel, dacă în logica clasică un obiect poate aparţine (1) sau nu (0) unei mulţimi S. Nadiu (1941­1998), International Journal of Computers, Communications & date, logica fuzzy lucrează cu gradul de apartenenţă al obiectului la mulţime, Control, 1(3), 93­98, 2006. 20 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş 8 Supliment bibliografic Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae GANE Prozatorul Nicolae Gane (1838­1916) a fost Şi­a susţinut discursul de recepţie, cu titlul Bogdan prefect de Suceava şi Dorohoi, prefect şi primar la Iaşi, Petriceicu Hasdeu, la 13/26 mai 1909; răspunsul la deputat, ministru al Agriculturii, preşedinte al Senatului, discurs a fost rostit de Iacob C. Negruzzi. membru al societăţii literare Junimea, colaborator la Reluăm aici discursul aşa cum este reprodus în Convorbiri literare. La 23 martie/4 aprilie 1882 a fost ales volumul IV al seriei Discursuri de recepţie (Editura membru corespondent al Academiei Române şi membru Academiei Române, Bucureşti, 2005), serie îngrijită de titular la 1/13 aprilie 1908. Vicepreşedinte al Academiei dr. Dorina N. Rusu, membru corespondent al Academiei în 1912­1913. Române. (Nota redacţiei) Stimaţi colegi, spiritist, specialităţi care, de obicei, se exclud unele pe altele şi care cu greu Vă rog să mă iertaţi dacă veţi se pot întruni într­un singur om. observa că glasul meu tremură rostind Dânsul, ca să zic aşa, strălucea, radia, lumina în diferite direcţii, întocmai ca această cuvântare. diamantul cu mai multe feţe. El înfăţişa problema psihică cea mai complicată şi Mă aflu sub stăpânirea unei îndoite mai grea de rezolvat, căci, deşi fire cercetătoare şi spirit analitic în primul loc, care emoţii: întâi, de a vorbi întâia oară în nu admitea nimic fără prealabil examen, avea totuşi, într­un colţ al sufletului său, faţa acestui înalt areopag şi al doilea, o mare doză de misticism. de a mă fi încumetat să vorbesc despre Hasdeu, un uriaş, a cărui enormă În studiile sale pur istorice, era, în acelaşi timp, poet, aşa că, din astă cauză, activitate în domeniul cugetării nu poate fi restrânsă în marginile unui discurs. imaginaţia sa aprinsă şi veşnic însetată de descoperiri noi s­alunecă uneori peste Exprimându­vă, deci, stimaţi colegi, adânca mea recunoştinţă pentru distinsa limitele adevărului ştiinţific. De altfel, el însuşi a recunoscut lupta ce adeseori se onoare ce mi­aţi făcut de a mă primi în mijlocul d­voastre, îmi îndeplinesc cu sfială petrecea în el între sentiment şi raţiune prin cuvintele: „Zicând aceasta, iată cum anevoioasa sarcină ce mi­am luat de a împrospăta în memoria d­voastre silueta eu însumi, ca român, simt o caldă emoţie. A o birui deplin, a o supune raţiunii marelui răposat, care a fost, fără îndoială, una din podoabele Academiei. celei reci, fără a scoate măcar un suspin de protest e anevoie.” Nu am trebuinţă să fac o lungă descriere despre dânsul. Cine n­a cunoscut Vrea să zică nu totdeauna şi nu uşor raţiunea rece biruia în el sentimentul pe Hasdeu? personal. Cine n­a auzit de numele lui, care a răzbătut în toate ţările Cu toate aceste neajunsuri, la care unde răsună graiul românesc? îl conducea temperamentul său de artist Originar din Basarabia, el aparţinea unei vechi familii impulsiv, el a produs o mişcare enormă în încuscrite cu familia Petriceicu, care a domnit odinioară domeniul istoriei şi al filologiei, tocmai prin în Moldova. Părintele său, Alexandru Hasdeu, om de mare metoda analitică ce a căutat să o introducă erudiţie, a fost membru al Societăţii Academice Române, pretutindenea. Dânsul a pus în lumină în 1867, adică chiar la înfiinţarea ei, însă nu a luat niciodată nenumărate documente până la el neştiute, parte la şedinţele acestei societăţi. culese din arhivele diferitelor ţări ce a Fiul său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, marele nostru cutreierat, dânsul a infiltrat, în generaţia dispărut, şi­a făcut studiile la Harkov, a servit câţiva ani în contemporană lui şi în aceea care l­a armata rusească şi, când Tratatul de la Paris ne­a retrocedat urmat, dragostea investigaţiilor, dorul de o parte din Basarabia, el, stabilit fiind în Cahul, a optat pentru a descoperi tainele trecutului nostru istoric, România, patria mumă. tendinţa de a urmări şi explica, pas cu pas, Astfel, pe lângă o achiziţiune teritorială, am avut norocul pe baze raţionale, înlăturarea evenimentelor, să facem şi achiziţiunea lui Hasdeu, într­o epocă când în într­un cuvânt, dânsul a deschis o eră nouă, ţările noastre despărţite era totul de făcut. a făcut şcoală, aşa că impulsiunea fiind Dacă, însă, prin un concurs de împrejurări neatârnate dată, avem acum la îndemână un material de voinţa noastră am repierdut Basarabia, ne­a rămas totuşi imens şi un pământ frământat gata, care Hasdeu, care, prin multele şi eminentele sale însuşiri, a dat, sub mâna harnică şi răscolitoare a ridicat sus nivelul cultural al ţării. a specialiştilor istorici de astăzi, roadele cele mai folositoare. De cum a pus piciorul pe pământul mumei patrii, o transformare s­a făcut Îmi este cu neputinţă să înşir aici toate scrierile izvorâte din pana lui Hasdeu în sufletul său. şi să fac o dare de seamă măcar cât de restrânsă despre conţinutul lor, căci ar fi Văzându­se în ţara binecuvântată a Moldovei, apărată şi păstrată cu atâtea să depăşesc mult limitele permise ale cuvântării mele. Aceste scrieri, care, toate, jertfe de muncă şi de sânge de strămoşii noştri şi ai lui, simţindu­se încălzit poartă mai mult sau mai puţin pecetea geniului său, sunt atât de numeroase şi de soarele libertăţii, sub razele căruia putea cugeta, scrie şi descrie în deplină atât de variate, încât numai cetind lista lor te cuprinde mirarea cum a putut fi de siguranţă, pătruns de frumuseţea câmpiilor, a codrilor şi a munţilor noştri, precum ajuns o viaţă de om pentru o operă aşa de întinsă. E în adevăr ceva neînchipuit şi de entuziasmul cald al poporului, care, în acel timp de lupte mari pentru Unire, cât capital de muncă, de energie, de erudiţie a trebuit să cheltuiască el pentru era tocmai în paroxismul frigurilor renaşterii naţionale, Hasdeu primi botezul ca să încheie, în spaţiul unei vieţi, un şir de atâtea mari lucrări. patriotismului şi, din acel moment, toate facultăţile lui intelectuale au fost închinate Mă voi mărgini, deci, să citez din domeniul literaturii: Micuţa, trei zile şi trei adevăratei lui patrii, de care îl lega vocea sângelui. nopţi din viaţa unui student, nuvelă satirică; Domniţa Ruxandra, dramă în proză; Aici, el a ocupat rând pe rând diferite funcţii: judecător la tribunalul de la Schylock, Gobseck şi Moise, studiu literar, din care reiese viu şi puternic spiritul Cahul (1857), profesor de istorie la Liceul din Iaşi şi bibliotecar al Universităţii; său naţionalist; Răzvan şi Vidra, dramă istorică în versuri; un volum de Poezii iar în Bucureşti, unde s­a stabilit în urmă definitiv, a reprezentat judeţul Cahul şi Trei Crai de la Răsărit, comedie în două acte. ca deputat timp de trei ani (1867­1870) şi, în fine, a fost numit director general Răzvan şi Vidra a avut, cu deosebire, un imens succes, căci volumul a ajuns al Arhivelor Statului şi membru în Consiliul permanent pe lângă Ministerul la a patra ediţie, iar drama este şi astăzi de actualitate. Oricât de întemeiate ar fi Cultelor şi al Instrucţiunii Publice. părerile emise de d­l Petru Carp în tinereţea sa despre această lucrare şi oricâte În vederea vastelor sale cunoştinţe lingvistice s­a fundat, anume pentru dânsul, greşeli de ritm a găsit în aproape 2000 de versuri ale lui Hasdeu, Răzvan şi Vidra la Universitatea din Capitală o catedră de filologie comparată, pe care a ocupat­o este şi rămâne cea mai însemnată operă dramatică din câte s­au scris înaintea până aproape de sfârşitul vieţii şi, în fine, ca încoronare a carierei sale literare şi ei şi dintre multe altele câte s­au scris în urmă. ştiinţifice, a fost ales membru al Academiei Române, unde a lucrat cu o neobosită În domeniul istoriei, avem de semnalat Arhiva istorică, o publicaţie periodică activitate timp de 30 de ani. săptămânală apărută în Bucureşti, de la 1865­1867, în trei volume mari, sub A mai fost numit membru onorific al Academiei Imperiale de Ştiinţe din Peters­ auspiciile ministerelor de Justiţie şi de Instrucţiune Publică. Această publicaţie burg, al Academiei literare sârbeşti din Belgrad şi al Societăţii lingvistice din Paris. cuprinde o mare adunare de documente cu explicarea lor, izvoare preţioase Căsătorit cu o româncă din Transilvania, el a avut un unic copil, o fiică, Iulia, pentru stabilirea a o sumă de fapte până atunci necunoscute sau rău cunoscute înzestrată de natură cu frumoase daruri intelectuale, dar care, din nefericire, din trecutul vieţii noastre naţionale. a murit în floarea tinereţii, lăsând pe părintele ei nemângâiat. Avem viaţa şi scrierile lui Luca Stroici, un volum. Avem Istoria lui Ioan Vodă cel Cumplit, care, prin frumuseţea stilului Stimaţi colegi, şi descrierea colorată a evenimentelor, te farmecă de parcă ai crede Sunt 40 de ani aproape de când am avut fericita ocazie să fac cunoştinţa că nu e o istorie adevărată, ci un poem eroic. lui Hasdeu. De cum l­am văzut pentru prima oară, figura lui de filosof adânc Avem Columna lui Traian, revistă lunară de istorie, filologie şi psihologie mi­a impus. poporană, apărută în mai multe volume. Avea un chip caracteristic, care se deosebea dintre o mie. O frunte ca o Avem Zina­Filma, goţii şi gepizii din Dacia, studiu istoric lingvistic. cupolă puternic desfăşurată, în dosul căreia furnicau gândurile; nişte ochi vii, plini Avem apoi de înregistrat o lucrare gigantică, Istoria critică a românilor, de lumină şi de autoritate, de sub genele cărora izvorau săgeţi de ironie, un glas publicată în 1873­1875, în două mari volume, lucrare care n­are decât un cusur, incisiv, tăietor, înaintea căruia te simţeai dezarmat, aşa era Hasdeu, un om de că nu e isprăvită. Însă el s­a temut că scurtimea vieţii nu­i va da răgaz să ducă o frumuseţe bărbătească sculpturală, care se impunea privirilor şi te făcea, când opera până la sfârşit, căci iată ce zice în prefaţa cărţii: „Mi­am înţeles misiunea îl vedeai, să zici: „iată un cap care ştie multe”. pe o scară colosală. Tot ce ne îngrozeşte este ca nu cumva munca şi voinţa Şi în adevăr ştia multe. să fie covârşite prin sărăcia puterii. Cine ştie dacă Meşterul Manole nu va cădea El era o natură foarte bogată şi complexă, înzestrată cu aptitudini multe şi de pe schele.” diverse, dintre care unele fără niciun fel de asemănare sau afinitate între ele. Şi în adevăr, nu i­a fost dat să isprăvească această monumentală lucrare. Astfel, era în acelaşi timp dramaturg, poet liric şi satiric, filolog, istoric şi filosof­ Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 21 Curtea de la Argeş 8 Supliment bibliografic

otuşi câte orizonturi noi n­a deschis acest studiu, primul care s­a literară a cărei aniversare de 40 de ani s­a sărbătorit acum doi ani, nimeni nu făcut pe o asemenea bază şi în aşa proporţii, câte probleme n­a rezolvat s­a gândit că dânsa va ajunge să fie decanul tuturor ziarelor şi revistelor din ţară. Tşi cât material n­a pus la îndemâna urmaşilor lui pentru a împrăştia În mijlocul unei veselii generale, ea a fost botezată cu numele modest lumina în multe părţi întunecoase ale istoriei noastre. de Convorbiri literare, care i­a adus noroc, căci iat­o acum ajunsă la adânci Este o adevărată pierdere pentru tezaurul nostru ştiinţific că Istoria critică bătrâneţe. a românilor n­a putut fi isprăvită, precum n­au fost isprăvite mai multe alte mari Şi, Doamne, ce îndemână ne era fiecăruia la seratele săptămânale ale opere începute de el. Junimii, unde domnea spiritul de colegialitate cel mai curat, unde politica era cu Despre a îmbrăţişa larg, a vedea mare, dânsul, pe lângă că concepea desăvârşire exclusă, unde critica era liberă, dar totdeauna dreaptă şi fără patimă lucrări prea vaste, de multe ori peste sfera puterilor omeneşti, apoi, împins de şi unde ne simţeam într­o atmosferă cu totul senină, neatinsă de grijile şi nevoile temperamentul său de poet, se lăsa uşor ademenit de diferite alte întreprinderi, vieţii zilnice. care îl atrăgeau prin noutatea lor. Acele timpuri de mult asfinţite, dimpreună cu soarele tinereţii noastre, nu le Aş putea să­l compar cu un vultur iubitor de culmile cele mai înalte şi mai vom uita niciodată, căci ele au avut şi au încă şi acuma o înrâurire hotărâtoare ameţitoare, dar care saltă mereu de pe o culme pe alta, în doru­i nepotolit asupra activităţii fiecăruia dintre noi. de a căuta noi perspective şi noi emoţii. Din contactul ce am avut unii cu alţii ne­am molipsit de dragostea de muncă În domeniul filologiei avem: şi ne­am deprins, fiecare după putere, să tragem brazde în ogorul înţelenit Principii de filologie comparativă ario­europene, un volum cu aplicaţii la istoria al literaturii noastre naţionale. limbii române. A fost un imbold de lucru cum nu s­a mai văzut. Avem Cuvinte din bătrâni, operă însemnată, compusă din două volume, dintre A fost o perioadă de adevărată reînviere literară, căci, în acest mijloc prielnic, care cel dintâi statorniceşte limba română vorbită între anii 1550 şi 1600, studiu s­au născut şi s­au dezvoltat talente care, în alte împrejurări, cine ştie dacă nu paleografic­lingvistic de o mare erudiţie, bazat pe o bogată culegere de texte ar fi rămas pierdute. Iar că brazdele trase de cercul Convorbirilor în răstimp româneşti şi notiţe istorice şi însoţit de observaţii filologice de Hugo Schuchardt, de 42 de ani au dat roade folositoare, aceasta astăzi nu se mai poate tăgădui, iar volumul al doilea cuprinde un studiu comparativ al cărţilor populare române dovadă că mai toţi membrii din zisa societate, care se găsesc astăzi în viaţă, din secolul XVI, în raport cu limba populară vorbită. au meritat onoarea să fie rând pe rând primiţi sub cupola onoratei Academii, iar Ambele aceste volume sunt de o mare valoare şi indispensabile pentru oricine dintre cei morţi cine ar fi putut să declare nevrednici de această înaltă distincţiune se ocupă cu studiul limbii şi istoriei noastre. pe un Eminescu, un Creangă, un Conta şi poate şi alţii? Apoi ce să mai zicem de Etymologicum Magnum Romaniae, iarăşi două mari Fiind, însă, că Convorbirile inaugurase atunci pentru întâiaşi dată o eră tomuri, lucrare nu mai puţin importantă, întreprinsă de critică severă, dar dreaptă în contra după iniţiativa luată de M.S. regele. Însă, prin producţiunilor rele şi al falselor talente, şi­a desfăşurarea ce i­a dat, consultând atâtea texte de atras de la început chiar un număr însemnat de autori români şi străini pentru a statornici etimologia duşmani, între care în primul loc figura Revista fiecărui cuvânt, desigur i­ar fi trebuit lui Hasdeu mai contimporană din Bucureşti, cu Hasdeu în multe vieţi pentru a o isprăvi. frunte. După o serie de articole de polemică Trebuie, de asemenea, să menţionez şi un tratat literară, susţinută cu multă aprindere de o parte al său de filosofie spiritistă, intitulat Sic cogito. şi de alta, polemică care a pasionat publicul Ce e viaţa? Ce e moartea? Ce e omul? cititor şi l­a împărţit în două tabere, Hasdeu, Aceste mari probleme ale existenţei omeneşti, marele nostru adversar, care avea ferma con­ rămase până acum nedezlegate, îşi vor găsi, vingere, după nu ştiu ce informaţii greşite şi cu timpul, crede el, explicarea în ştiinţa spiritistă. răuvoitoare, că cei de la Convorbiri sunt nişte Universul, aşa cum este plăsmuit, are taine pe analfabeţi lipsiţi de sentimentul patriotic, a jurat care noi nu le cunoaştem şi în sânul lui se petrec să dovedească aceasta şi să­i desfiinţeze. fenomene care scapă puterii de percepere a Astfel, a pus prinsoare cu un prieten al său simţurilor noastre. Dar lumea mereu evoluează că Convorbirile vor publica o poezie proastă, şi se perfecţionează. care, pe lângă altele, va conţine o ironie amară Astfel, zice el, omul, întrupat cum este astăzi, nu poate fi ultimul cuvânt la adresa Junimii. Într­adevăr, a trimis la redacţia Convorbirilor o poezie intitulată al creaţiei; căci, după chiar teoria darwiniană îndeobşte admisă, toate fiinţele, La noi e putred mărul, cu aluzii la mişcarea literară de atunci, iscălită P. A. începând de la cele neorganice, brute, până la cele organice cu viaţă proprie, Călescu, cu alte cuvinte Păcălescu şi cu acrostihul Convorbiri literare. Acolo, formează un lanţ cu atâtea verigi câte specii sunt şi care merg mereu, trans­ în lipsa domnului Iacob Negruzzi din Iaşi şi fără a se băga de seamă atât la formându­se până la om, culmea dezvoltării organice pe pământ. acrostih, cât şi la iscălitură, s­a publicat poezia în coloanele Convorbirilor, ba, Apoi, de ce lanţul s­ar opri aicea, adaugă el, şi n­ar exista între om şi încă, cu înlocuirea cuvântului virgină în fecioară, ceea ce a agravat acrostihul, Dumnezeu alte fiinţe intermediare, neîntrerupte, superioare omului? De ce prefăcându­l în Conforbiri în loc de Convorbiri. Această nenorocită îndreptare, lanţul care merge în jos până la infinit n­ar merge şi în sus, tot până la infinit, care a schimbat pe v în f tocmai pentru a da versului o culoare mai românească, adică până la fiinţa supremă, Dumnezeu?... neaoşă, a dat prilej celor de la Contimporana, care ne acuzau, de altfel, şi de Aceste puncte de întrebări el le discută după datele ştiinţei spiritiste, care germanofilism, să zică că însuşi hazardul a complotat în contra noastră, dând este, în acelaşi timp, şi o ştiinţă experimentală şi ajunge la convingerea că pe faţă tendinţele noastre neromâneşti. există Dumnezeu, creatorul marelui univers, că există suflet nemuritor, că există A fost atunci un mare chef la redacţia Revistei contimporane şi o adevărată un legământ între cei plecaţi de pe pământ şi cei rămaşi încă în viaţă. consternaţie la Convorbiri şi, deşi colegul nostru, Iacob Negruzzi, directorul Ştiinţa spiritistă, deşi încă în faşă şi privită cu multă neîncredere de o parte Convorbirilor de atunci, nu avea nicio vină personală în acest regretabil incident, din lumea cultă, este, de altminterea, adaugă el, în deplină concordanţă cu a fost 24 ore cel mai nemângâiat dintre directorii revistelor din ţară.. învăţăturile moralei şi cu preceptele tuturor religiilor. Putem să o mărturisim aceasta acum cu toată voia bună ce ne­o redă timpul, Cu aceste studii şi­a încheiat el cariera de om învăţat; acestea au fost, precum care şterge totul, până şi amintirea celor mai neplăcute momente din viaţa noastră. a spus stimatul nostru coleg, d­l Onciul, în faţa mormântului ilustrului răposat, Medalia are însă două feţe şi, fiindcă în fond dreptatea era în partea ultima fază de manifestare a spiritului său complex şi vast. Convorbirilor, această revistă a avut satisfacţiunea să se vadă deplin răzbunată. M­am oprit numai la aceste câteva scrieri, care pun mai mult în relief firea A văzut, după scurt timp, Revista contimporană, apriga sa adversară, dându­şi bogată a lui Hasdeu, căci, dacă dânsul n­ar fi scris decât acestea, încă ar fi fost sufletul, pe când Convorbirile trăiesc şi astăzi şi, ce e mai mult, a văzut pe însuşi de ajuns să merite locul de colos ce i l­a dat contele Angelo De Gubernatis. Hasdeu figurând cu cinste în rândul scriitorilor de la Convorbiri şi asistând la Aici e locul să adaug că, pe lângă inteligenţa scânteietoare ce se revărsa din şedinţele săptămânale ce se ţineau în Bucureşti, la domnii Maiorescu şi Negruzzi, ochii, vorbele şi scrierile lui şi pe lângă vasta cultură enciclopedică ce o poseda ba, încă, a avut deosebita plăcere să­l vadă colaborând în coloanele ei, în într­un grad mai înalt decât mulţi dintre contemporanii lui, el poseda în mare doză octombrie 1884, când a publicat o poezie intitulată Zilele babei şi, în iunie 1885, şi nota ironică pe care o întrebuinţa adeseori în contra adversarilor lui prin ziarul când a publicat cuvântul aşa, extras din Magnum Etymologium, la care ocazie său umoristic Satirul. Toţi se temeau de ascuţişul sarcasmelor sale. redacţia Convorbirilor a inserat în josul articolului următoarea notiţă: „D­l B.P. Astfel, îmi aduc aminte cu multă plăcere de un episod din viaţa literară a Hasdeu ne­a comunicat acest interesant specimen din marele dicţionar etimologic cercului Junimii din Iaşi şi a lui Hasdeu din Bucureşti, zic cu multă plăcere că se român ce lucrează, specimen despre care vorbisem în no. 1 al Convorbirilor referă la o epocă depărtată şi frumoasă, pe când toţi membrii Junimii, între care literare a.c. (1885) şi­i deschidem cu plăcere coloanele revistei noastre, mă număram şi eu, eram în primăvara vieţii şi lucram la susţinerea Convorbirilor păstrând, după datorinţa autorului, ortografia întocmai”. cu un entuziasm ce este dat numai tinereţilor să­l aibă. Mărul nu mai era putred. Aici să­mi fie permis să fac o mică digresiune, căci epoca aceea de încordată Este bine înţeles că revenirea lui Hasdeu la sentimente prieteneşti pentru muncă are importanţa sa în istoria literaturii noastre şi merită oarecare gruparea de la Convorbiri nu­i poate fi imputată ca o slăbiciune; din contră, trebuie desfăşurare. să o considerăm ca o dovadă despre rectitudinea judecăţii sale în materie literară Este aproape o jumătate de secol (ce departe suntem de acele timpuri!) de şi ştiinţifică, unde animozităţile personale n­au loc şi unde discuţiile cată să aibă când, un mănunchi de tineri iubitori de literatură se adunau la Iaşi, de obicei adevărul la bază şi să­şi păstreze caracterul lor de pură obiectivitate. sâmbetele, rând pe rând la domnii Maiorescu, Iacob Negruzzi şi Pogor, unde De altfel, Hasdeu şi­a schimbat de mai multe ori sentimentele în privinţa se discutau numai şi numai chestiuni literare şi ştiinţifice. Ceea ce lega mai Convorbirilor. Iritabil, ca orice fire de artist şi supus impresiunii momentului, mult la început pe aceşti tineri era prietenia personală dintre dânşii şi dragostea el uşor se supăra şi tot aşa de uşor se împăca. În fond, el nu era un păstrător lor pentru ocupaţiuni mai estetice. de uri îndelungate. Numărul lor a crescut repede, aşa că această grupare a simţit nevoia de Cu această ocazie trebuie să recunosc că, dacă în sânul cercului Convorbirilor a­şi crea un organ de publicitate şi a se constitui într­o societate literară regulată s­a născut acum 42 de ani un curent sănătos pentru cultivarea literelor şi artelor cu numele Junimea. române, acest curent s­a repercutat în toate unghiurile ţării şi a deşteptat în inima Caracteristic, însă, este că acea societate a dus o viaţă de treizeci de ani şi tinerimii de atunci dragostea pentru munca literară, aşa că Convorbirile s­au mai bine fără statute, preşedinte, vicepreşedinţi şi secretari sau mai bine vorbind susţinut ani de zile nu numai cu producţiunile membrilor din jurul ei, ci şi cu cu un statut sui­generis, care se alcătuia dintr­un singur articol şi acela nescris: o mulţime de alte lucrări ce­i veneau din diferitele părţi locuite de români. Intră cine vrea, rămâne cine poate. Iar în anul 1867, când s­a înfiinţat revista 22 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Supliment bibliografic poi, rând pe rând, au început a se forma şi în alte oraşe cercuri discurs să enumăr şi să discut aici diferitele chestiuni controversate ce au ocupat literare, dintre care unele chiar fără simpatii pentru Convorbiri, dar totuşi presa în acele timpuri . Afoarte utile, căci, din ciocnirea ideilor, răsărea scânteia adevărului şi Mi­ar trebui pentru aceasta volume întregi şi o competenţă pe care nu o fiecare scriitor, ştiindu­se supravegheat, controlat, îşi îngrijea mai bine lucrarea posed. Hasdeu, care a lucrat în toate direcţiile şi a atacat toate genurile, a avut, şi nu se aluneca să braconeze în codrii literaturii ca în pământul nimănui. în adevăr, o viaţă prea mişcată, prea activă, prea plină de inovaţii îndrăzneţe, Exemplele bune au totdeauna o înrâurire binefăcătoare. pentru ca, la rândul lui, să nu fi întâlnit oameni care să­l urmărească, să­l critice Astfel a prins lumea a se îndulci de frumuseţea poeziilor, legendelor şi şi să­i găsească diferite neajunsuri în peregrinările sale istorice, filologice şi poveştilor noastre populare, a răsfoi cu interes cronicile şi documentele vechi literare. Într­o grădină atât de vastă, cu flori atât de multe şi variate, precum colbăite de veacuri pentru a scoate la lumină istoria neamului nostru, pe care a fost câmpul de muncă al lui Hasdeu, nu e exclusă posibilitatea să se găsească multă lume de la noi şi încă din cea pretinsă civilizată o cunoştea mai puţin ici, colo câte o plantă de calitate inferioară. Dar, chiar de s­a găsit, cine astăzi decât pe a Franţei şi a Germaniei. ar putea să­i arunce piatra? Limba noastră strămoşească, dezgropată încă de Vasile Alecsandri, ca o Toţi, fără osebire, suntem supuşi greşelilor, însă nu toţi avem spre compen­ comoară ascunsă de la vetrele ţăranilor şi adusă la cinste în palatele bogătaşilor, saţie îndărătul nostru o comoară intelectuală acumulată ca aceea a lui Hasdeu. a fost, încet, încet, frământată, subţiată, îmbogăţită, aşa că acuma, putem zice, Suflarea morţii, perspectiva timpului au şters cu desăvârşire în ochii posterităţii e destul de fină şi de mlădioasă pentru a exprima orice nuanţă a gândirii orice umbră din cadrul vieţii sale pământeşti, lăsând să se vadă numai razele şi a simţirii. luminoase ale muncii sale neîntrecute, singurele care străbat distanţele şi vor Iar din toată această fiertură a intelectualităţii noastre româneşti a ieşit o străluci prin pătura vremurilor. pleiadă de poeţi, nuvelişti, romancieri, dramaturgi, istorici, filologi etc., născători Hasdeu este, deci, şi va rămâne, orice s­ar zice, cel mai mare istoric al de opere de valoare, ce vor trăi, precum şi un mare număr de reviste, poate generaţiei sale, căci el, cel dintâi, precum am arătat, a înţeles noua îndrumare prea mare pentru puterea de mistuire a publicului cititor de astăzi; dar, oricum fie, ce trebuie să se dea istoriei, care nu se cuvine să fie o simplă înşirare de fapte, ele sunt semnul îmbucurător al progresului realizat şi, chiar dacă unele nu sunt ci are mai cu seamă menirea să oglindească întreaga şi adevărata viaţă inte­ tocmai temeinic înfiinţate şi nu corespund scopului, lectuală, economică şi politică a unui popor şi totuşi, din numărul cel mare, selecţia se va face să arate cauzele determinante care au produs de la sine şi cultura generală nu va rămâne în şirul faptelor ce încheagă istoria acelui popor. pagubă. De asemenea, în ramura filologiei, dânsul, În tot cazul, s­au trecut vremile acelea înapoiate prin cunoştinţa multor limbi străine şi, mai ales, pe când în toată ţara românească nu era o revistă a tuturor dialectelor slave, precum şi prin sau abia una singură şi aceea cu viaţă şubredă operele sale lingvistice săvârşite, a ocupat, şi scrisă într­o limbă care astăzi nu s­ar mai putea cât a trăit, neîntrerupt şi fără contestaţie vârful citi. piramidei. Acest vederat progres se datoreşte, în bună Prin urmare, cât va exista un neam româ­ parte, mişcării de la 1867, care ne­a scos din nesc, o limbă românească şi o cultură româ­ starea de stagnare în care lâncezisem mai bine nească, Hasdeu va străluci pe cerul cultural de 16 ani. al neamului ca un luceafăr de mărimea întâia. A fost, în adevăr, înainte de 1867 o perioadă Dar, ceea ce înalţă şi mai mult această de amorţire intelectuală, care se explică prin faptul interesantă figură în închipuirea noastră şi că mai toţi vechii scriitori ajunseseră în faza ne mişcă până la înduioşare este dragostea neproductivă a bătrâneţii, iar alţii, noi, n­au putut nemărginită ce o închinase fiicei sale, Iulia. De ieşi la iveală din cauza necontenitelor tulburări la moartea ei prematură, întâmplată, precum am ce au zguduit statul nostru şi au absorbit toată zis, în floarea tinereţii, Hasdeu n­a mai trăit o activitatea şi puterea de muncă a poporului. Astfel, minută fără ca gândul, simţirea, visurile şi toate abia scăpaţi de ocupaţia rusească şi de cea faptele vieţii sale să nu fi fost îndreptate exclusiv austriacă, am şi intrat în vălmăşagul marilor lupte pentru Unire, lupte memorabile, spre amintirea iubitei fiice. Timpul, care, cu aripa sa tămăduitoare îndulceşte unice în istoria noastră, apoi am trecut prin două căimăcămii provizorii, prin două totul, lui, din contra, îi aţâţa şi mai mult dragostea aceasta prelungită dincolo alegeri pentru Divanul ad­hoc şi prin o perioadă de şapte ani de domnie a lui de mormânt, aşa încât, sugestionat, aş putea zice, el o simţea pretutindeni Cuza Vodă, primul domn ales de libera voinţă a poporului. ca o umbră binefăcătoare, ca o fiinţă ideală, îndumnezeită, ce­i întovărăşea În scurta lui domnie, însă, spiritul public a fost mereu atras şi stăpânit de căpătâiul de noapte, îi îndulcea suferinţele şi­i exalta bucuriile. În excitarea sa marile reforme politice şi sociale ce erau la ordinea zilei şi care au pus bazele nervoasă, el o vedea chiar aievea, îi asculta glasul, îi urma poveţele şi, astfel, României moderne. avea iluzia, dacă nu certitudinea, că ea trăieşte o a doua viaţă. Dacă în rigo­ Negreşit că, în acest interval, când însăşi existenţa ţării era în joc, când rismul unor materialişti neînduplecaţi această dragoste neobişnuită ar părea o creierul poporului era preocupat numai şi numai de grija constituirii statului slăbiciune, o, Doamne! ce sublimă, ce înălţătoare este totuşi această slăbiciune, român, toate talentele destoinice nu puteau să aibă răgazul şi liniştea sufletească care revarsă în mod statornic din inima îndureratului părinte o dulce poezie peste necesară pentru a se deda la îndeletnicirea recreativă a artelor şi literelor. mormântul scumpei sale fiice! Talentele se produc şi se dezvoltă numai când sunt la adăpost de vicisitudinile Apoi, de la o vreme, marele maistru al neamului, îmbătrânit, obosit, nemai­ zilei de mâine. având orizonturi deschise înaintea sa, s­a retras în singurătatea Carpaţilor, unde Dar, la 1867, când Unirea era definitiv cucerită, când steaua bună a ţării îşi zidise un castel fantastic, care simbolizează toate credinţele lui mistice şi toată ne­a ajutat să dobândim pe tron o dinastie străină ereditară, conform dorinţei dragostea lui pentru Iulia. Divanurilor ad­hoc, când, în sfârşit, am căpătat încrederea că, ieşiţi din frămân­ Acolo, fiindu­i închise porţile viitorului, spiritul său putea, în schimb, să­şi tările periculoase, suntem singuri stăpâni pe soarta noastră, atunci era tocmai exploreze în linişte trecutul, o ţară imensă, bogată, singura de care se mai putea momentul psihologic ca mişcarea literară, oprită în loc de mai mulţi ani, bucura. Acolo, ca un geniu al pădurilor, a trăit cele din urmă zile ce­i rezervase să ia un nou zbor. Dumnezeu şi apoi, încet, încet s­a stins, el, ultimul vlăstar al neamului său, s­a Aşadar, paralel cu renaşterea politică s­a produs şi renaşterea literară. stins cum se stinge un frumos asfinţit de soare, iar sufletul lui, uşurat de povara Atunci, ca o necesitate a timpului, s­a înfiinţat revista Convorbirile, care pământească, s­a dus să­şi îmbrăţişeze fiica în plaiurile nemuririi. a devenit repede organul de manifestare a tuturor cugetărilor, simţirilor, impresiunilor înmagazinate în acele timpuri de cumpănă. Cu strângere de inimă, stimaţi colegi, am întreprins să vorbesc despre Hasdeu A fost ca un fenomen de adevărată descărcare electrică, ca o ploaie roditoare în această înaltă instituţiune de cultură. Rog, deci, să fiu iertat de greşelile ce voi ce s­a revărsat peste câmpul părăginit şi, de aceea, revista Convorbirile s­a fi comis, căci dacă nu voi fi fost în stare să pun în relief, cum aş fi voit, nemuritoa­ născut atunci cu o putere de viaţă capabilă de a o face să se strecoare prin rea lui figură, vina este că el a fost un prea mare model pentru slabul meu penel. toate greutăţile unui răstimp de 42 de ani şi să ajungă acum, la bătrâneţe, încă Faţă de dânsul, de trecutul lui, de opera lui, eu, umilul său urmaş, m­am simţit în bună sănătate. intimidat, micşorat, cum s­ar simţi un om în faţa unui munte mare, care­i dă Apoi, ceea ce a dat Convorbirilor acea deosebită trăinicie au fost nu numai impresia că niciodată nu­l va putea urca. împrejurările favorabile în care s­a născut, ci şi avântul scriitorilor de atunci, care, Posteritatea, însă, va aprecia mai bine pe Hasdeu şi­l va ridica pe piedestalul neinfluenţaţi de niciun scop egoist, s­au devotat intereselor culturale ale neamului de onoare ce se cuvine unei asemenea naturi privilegiate, înzestrate cu atâtea şi, prin o statornicie de muncă ce nu are exemplu, au lucrat mereu şi fără preget daruri de mâna lui Dumnezeu. la sporirea avutului nostru literar şi ştiinţific. Eu, unul, cred, când mă uit aici împrejur, în această ilustră incintă, parcă Astăzi, fără lipsă de modestie, putem să ne prezentăm înaintea străinătăţii nu­mi vine a crede că Hasdeu lipseşte; parcă tot îmi vine să caut pe acel cu un stoc cultural considerabil, ca un popor ieşit din vârsta copilăriei şi să scaun ros de lunga sa şedere pe maiestosul bătrân cu chip de proroc, ştiutor revendicăm rangul ce ni se cuvine între popoarele civilizate. de multe lucruri din lumea aievea şi, poate, şi din alte lumi, întru atâta lipsa De unde cu jumătate secol înainte străinătatea abia dacă cunoştea situaţia lui ne surprinde, întru atâta geniul are darul de a semăna cu nemurirea. noastră geografică şi etnică, dar despre starea noastră culturală nici idee nu Hasdeu e dintre acele făpturi alese care n­ar fi trebuit să moară, căci e păcat avea, astăzi vedem cu satisfacţie cum multe, foarte multe din scrierile autorilor să se risipească în neant atâtea mari însuşiri izvorâte din dărnicia divină. noştri sunt traduse în limbile moderne cele mai răspândite, ceea ce probează, Dar ce zic eu?... Hasdeu n­a murit şi nu putea să moară. Prin însăşi poarta evident, că dacă aceste scrieri au meritat osteneala unei traduceri au trebuit morţii, el a intrat în nemurire. El e mai viu decât oricând în amintirea şi în inimile să aibă o reală valoare. noastre, deoarece, astăzi, figura lui înseninată, dezbrăcată de haina pămân­ Unul din marii plămăditori ai limbii şi descoperitori de comori istorice, ieşit tească, apare mai frumoasă privită prin prisma dreptei judecăţi. la suprafaţă în acest proces de fermentare al intelectualităţii noastre a fost, fără Numele lui va răsuna, deci, pururea nu numai sub această strălucită cupolă, îndoială, Hasdeu, care nu plutea în sfera de activitate a Convorbirilor literare, ci şi în orice loc şi în orice timp va trăi o gintă românească pe coaja pământului. dar în ogorul în care a lucrat a aruncat sămânţă multă şi roditoare şi în ramura Şi acum, stimaţi colegi, daţi­mi voie să­mi închei cuvântarea, aducând prinosul istoriei şi a filologiei, cu deosebire, s­a ridicat mai presus de toţi predecesorii săi. meu de dragoste, admiraţiune şi respect umbrei marelui basarabean, care a lăsat S­a zis însă de unii şi alţii că dânsul ar fi comis mai multe greşeli în lunga în urmă un gol ce cu anevoie se va umple, căci oameni ca Hasdeu nu se nasc sa carieră de om de litere şi de ştiinţă. Nu­mi permite cadrul restrâns al acestui în toate zilele. Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 23 Curtea de la Argeş

Urmuziana Adnotări pe marginea noii ediţii Urmuz şi relectura Fuchsiadei (II) Ana OLOS Asocieri libere cu „Ţiganiada” Fuchs: „[a]lbă cu mâinile după cap împreunate atenţia cititorilor şi asupra şi divagaţii sub păru­i de aur despletit, cu un gest de delicioasă formei alegorice a scrierii: că Precum sugerează noul titlu al volumului Schiţe abandonare, îşi întinse ea superbu­i corp de lapte prin ţigani „să înţăleg ş­alţii şi nuvele aproape... futuriste, Fuchsiada ar trebui pe patul de perne moi şi de flori”. Numai că alături care tocmai aşa au făcut considerată nuvelă, la fel ca Pâlnia şi Stamate, spre de numele Venus, apare şi varianta Venera (prefe­ şi fac”. Prin analogie se deosebire de textele mai scurte din volum. Însă rată de Eminescu), menţionată fiind şi omoloaga insinuează ideea că şi cititorii Fuchsiadei ar trebui, subtitlurile celor două scrieri contrazic urmuzian grecească, Afrodita. Şi nu poate fi o scăpare a celui dincolo de sensul „literal” al comicei iniţieri erotice, o astfel de clasificare, Pâlnia şi Stamate devenind care îşi recitea şi corecta de nenumărate ori textele. ce putea fi şi o reprezentare parodică a ritualului de roman, de unde şi asocierile cu Balzac. Fuchsiada, Venera şi Afrodita apar, probabil, ca aluzii mai puţin iniţiere masonică, să găsească – aşa cum se cerea în schimb, este un „poem în proză”, ceea ce ne tri­ inocente ale fostului student medicinist la cele două şi la lectura Divinei Comedii a lui Dante – sensul mite, de pildă, la poemele în proză al lui Baudelaire, derivate ale numelor: veneric şi afrodisiac. alegoric şi pe cel moral. cum arătasem în altă parte. (1) Dar etichetarea Fuchsiadei drept „poem eroic în proză” ne duce cu n Ţiganiada seriozitatea intenţiei educative n epopeea lui Budai­Deleanu sunt de luat gândul şi la definirea romanului (romance) de către e compromisă de „accidentul” comic. Căci în seamă „vocile” comentatorilor de diferite Henry Fielding în Prefaţa la Joseph Andrews (2) ÎDianeu, pentru a se deprinde cu armonia categorii din notele de subsol. Nişte versuri versului ceresc, voind să se repeadă „într­o zburată, Î drept „comic epic in prose”. „Epic” (ca substantiv), citate de Cocon Idiotiseanul: „Frunza verde de în engleză însemnând epopee, iar romanul fiind de tocmai la vârful muntelui acest unde e sfântariul săcară/ Iaca ţiganii s­armară/ Ca să puie vodă­în fapt o prozaizare a „epopeii comice”, contemporană muselor”, cade într­o baltă unde au rămas „numa ţară/ Asemenea lor, pe­o cioară;/ Dar sfădindu­să­ cu opera bufă. Metamorfozată în proză, epopeea broaşte cântând”. La fel şi Fuchs cunoaşte înălţarea între sine/ Lăsară´ş vodă ş­orcine/ Şi mearsără­în comică devine accesibilă unui public mai larg, mai (anabasis) pe muntele zeilor şi căderea în Haos ţări străine,/ Precum le­a părut mai bine” ne­ar puţin cultivat. Urmuz pare să sugereze ironic com­ (catabasis). Tot Dianeu menţionează epopeile comice putea evoca „frunza” care joacă un rol atât de pararea celor două specii, epopeea şi romanul, cu care au servit de model Ţiganiadei, prima fiind Bătălia important în iniţierea lui Fuchs, deşi acolo pare mult înaintea reflecţiilor unor teoreticieni literari de la broaştelor cu şoarecii (Batracomiomahia), parodie o aluzie la reprezentările nudului în arta plastică. începutul secolului, printre care Mihail Bahtin. Acesta Dacă în contextul istoric din vremea lui Budai­ se referă la cele două specii în contextul proliferării Deleanu versurile din Ţiganiada pot fi considerate romanului în epoca modernă, hibridizarea fiind o ca referindu­se la domniile fanariote, proiectate în marcă specială a prozei. Conceptul hibridizării îl viitor, par a avea o semnificaţie de­a dreptul profetică, găsim explicat concis în glosarul pentru studenţi al de e să ne gândim la înlăturarea domnitorului Cuza terminologiei bahtiniene, ataşat celor patru eseuri şi aducerea în ţară a unui rege străin, din pricina publicate de Texas University Press. (3) Tot acolo neînţelegerilor dintre boierii autohtoni, neînţelegeri citim, reluată din Problemele poeticii lui Dostoievski perpetuate şi de partidele politice. (1929), formularea succintă a heteroglossiei din Aparent, mica epopee a lui Urmuz nu are vreo sensul oricărei comunicări, ceea ce asigură primatul legătură cu discuţiile politice pe care le găsim în contextului asupra textului. La fel şi orchestrarea, epopeea lui Budai­Deleanu. Însă recitirea „Cântecului termen împrumutat din terminologia muzicală, cu X” din Ţiganiada, cu cele două discursuri ale lui referire la romanul „polifonic”. Formulări ce se potri­ Baroreu şi Slobozan despre monarhie şi republică vesc şi abordării textelor contrase ale lui Urmuz. sau democraţie – ce merită a fi recitite şi în context Atributul „eroic” împreună cu sufixul ­iada actual – ar putea conduce şi spre alte subterane ale amintesc de „poemationul eroi­comic” în versuri, Fuchsiadei şi implicit ale personalităţii lui Demetru cunoscut fără îndoială lui Demetru în prima variantă, Demetrescu­Buzău. O carte poştală datată 15/10/ Ţiganiada sau Tabăra Ţiganilor, a lui Ion Budai 1916 ni­l arată însufleţit de sentimente patriotice. Deleanu, considerată de Radu Cernătescu „divină” după Iliada, atribuită de romani lui Homer, iar de alţii, Îmbolnăvit de febră recurentă în războiul din 1913­ şi reprezentând un „parcurs iniţiatic” compus dintr­o unui anonim de pe vremea lui Alexandru cel Mare. 1914 şi silit să lucreze în administraţia unui depozit perspectivă esoterică. (4) Ceea ce se poate afirma şi În Fuchsiada putem descoperi bine ascunsă aluzia de muniţii din Bârlad, „jenat de viaţa tihnită şi bunul despre Fuchsiada, cuvântul „iniţiat” cu referire la erou la şoareci şi la broaşte. Somnul lui Fuchs în pian trai”, îi scrie surorii sale Lizica despre intenţia sa de apărând chiar de două ori în text, în partea a patra sugerează metamorfoza „homeopatică” a eroului a pleca pe front. (8) Iar într­o notă de subsol din noua a poemului, Fuchs fiind declarat „pe deplin iniţiat”. într­un şoricel surâzător. Pe când cealaltă ipostază ediţie a Fuchsiadei (9) citim o enigmatică exclamaţie, În căutarea unei posibile legături între mica epopee al lui Fuchs, cea de „mormoloc”, denotă faza pre­ acel „Ilderim, Ilderim”, ce ne propulsează într­o şi capodopera lui Budai­Deleanu să recitim începutul mergătoare a transformării sale în batracian muzical. direcţie neaşteptată, anume la povestea medievală Ţiganiadei. (7) Iar iniţierea completă îl transformă, cum îi Ilderim. A Tale of Light and Shade – dedicată de reproşează „slujitoarele plăcerii”, din singurul care Regina Maria fiului ei Carol, publicată în traducerea de la epoca lui Platon mai ştia iubi curat, într­un „satir rologul, al cărui „autor” este Leonachi Margaritei Miller­Verghi, în 1916. (10) În timp ce Dianeu (5), conţine formulată intenţia murdar”. Or satirii (silenii) din mitologie, companionii invocarea numelui Didonei în aceeaşi notă pare „educativă” a scrierii. Dianeu „a izvodit lui Pan şi Dionysos, erau creaturi acoperite de păr şi să se refere la iubirea nefericită dintre Principele P picioare de ţap, simbolizând sexualitatea şi fertilitatea. Ferdinand şi Elena Văcărescu, dar şi la cea mai această poeticească alcătuire” sau „jucăreaua” ca să­i înveţe pe tineri despre „cele mai ascunse Deci experienţa prin care trece Fuchs (ce trimite la populară operă a compozitorului englez Henry Purcell, desişuri ale Parnasului, unde lăcuiesc musele lui Metamorfozele lui Ovidiu) îl transformă/perverteşte/ Dido and Aeneas, inspirată din Eneida lui Vergiliu, Omer şi Virgiliu”. Dacă Eliza Vorvoreanu atribuise corupe dintr­o fiinţă inocentă, curată, dedicată muzicii, sau la extrem de scurta operă de cameră Venus şi prozelor fratelui ei o intenţie educativă, Urmuz apolinică, într­una dionisiacă, bahică, vulgară. Dacă Adonis a lui John Blow, profesorul şi precursorul lui invocă „forţa educaţiei” muzicale în finalul nitzschean cele două adjective oximoronice „curat­murdar” trimit Purcell, în care separarea iubiţilor o face o vrăjitoare. în crescendo ironic al poemului. Căci Fuchs speră ca la Caragiale şi implicit la comic şi comedie, satirul prin muzică „să facă să apară cu timpul pe această cu picioare de ţap („tragos” în greacă, la originea ceste exclamaţii/invocaţii – Ilderim şi planetă o rasă mai bună şi superioară de oameni, cuvântului „tragedie”) sugerează latura periculoasă, Didona – ce trădează o stare de mare spre gloria sa, a pianului şi a Eternităţii”. cu posibile consecinţe tragice (cazul lui Demetru tensiune emoţională, plantate ca nişte cum susţine Radu Cernătescu), a iniţierii. A Deşi intenţia educativă la vedere din Fuchsiada bombe cu explozie întârziată la subsolul micii s­ar rezuma la iniţierea burlescă în ars amandi – Însă satirii erau la greci şi la romani personaje epopei comice ce se voia cu siguranţă şi o replică iniţiere ce o făcuse în versuri şi în altă tonalitate ale poemelor dramatice în care se biciuiau moravu­ la „ştiinţa voioasă” a lui Nietzsche, ne fac să credem poetul exilat la Pontul Euxin (6), Urmuz păstrează rile, de unde şi numele speciei literare. Şi deodată că sub masca bonomiei se ascundea un cu totul alt cadrul mitologic din epopeea lui Deleanu, mutând ne vine în minte, pe lângă satirele din literatura Demetrescu­Buzău. Dezamăgit de Cella Delavrancea însă scena de pe Parnas pe Olympul mai înalt, universală (de pildă Satyriconul lui Petronius, readus care se căsătorise, după divorţul de diplomatul probabil şi fiindcă piscul cel mai înalt este... Mytikas, în epoca noastră de filmul lui Fellini), Satira Duhului ardelean Tilea, cu bancherul Aristide Blank, să se asemenea numelui său de alint: Mitică. Însă pentru meu a lui Grigore Alexandrescu. Şi recitind­o, pare fi îndrăgostit Demetru nebuneşte chiar de Regină? contemporanii lui Urmuz mai faimoase decât Olimpul că­l regăsim portretizat pe însuşi Demetru­Urmuz cel Nu este exclus s­o fi întâlnit şi văzut de aproape grecesc erau „L'Olympia” pariziană şi Moulin Rouge. timid, stângaci, străin în contextul societăţii mondene ca infirmieră în campania din Bulgaria, iar apoi s­o Mare admirator al versiunii din Milo a zeiţei sculptate, bucureştene. Dar poemul lui Alexandrescu putea fi admirat călărind alături de Principele Ferdinand cum scria sora sa, Mitică mai „cunoştea” şi o altă să fi fost şi un bun prilej pentru Mitică de a­şi iniţia în momentul revenirii în capitală la 1 decembrie Olympia, cea a impresionistului francez Eduard fraţii şi în subtilităţile stilistice ale satirei ce abundă 1918, primind defilarea trupelor la statuia lui Mihai Manet, tablou în care prostituata pariziană e într­o în omofone, omonime şi sinonime. Viteazul. Sau la intrarea triumfală din Bucureşti, postură identică cu Venus pictată de Tizian, ce se Citând şi alte epopei, spre învăţătura tinerilor, după încoronarea de la Alba Iulia, în octombrie regăseşte şi în La Maja Desnuda a pictorului spaniol printre care şi Li animali parlanti, adică Jivinele 1922. Şi ca orice îndrăgostit frustrat să fi fost gelos cunoscut ca El Greco. Iată cum o „pictează” Urmuz vorbitoare de abatele Casti, Dianeu nu uită să­i critice şi să­i fi urât pe toţi cei apropiaţi de obiectul iubirii pe zeiţa din stabilimentul unde începe iniţierea lui pe istoricii care fabulează sau bârfesc. Tot el atrage sale? 24 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Urmuziana Urmuz şi clasicizarea avangardei Aureliu GOCI lasicizarea” iar trimiterile memorialistice privesc şi creaţia decenii bune! – al reformulărilor literaturii după anii avangardei apropiaţilor, colegilor şi partenerilor de avangardă. ’50 ai secolului trecut şi chiar punctul de pornire „Cnu a început Îl amintim pe George Ciprian, scriitor pe nedrept al teatrului absurdului de limbă franceză inventat cu Urmuz, cel mai radical uitat, anticipator al mişcării inovatoare prin cele două de co­naţionalul nostru Eugen Ionescu. Celebrul dintre avangardişti, ci cu piese de teatru ale sale, Omul cu mârţoaga şi Capul autor al Rinocerilor era, în perioada interbelică, Ilarie Voronca, creatorul de răţoi. Ar mai putea fi amintit, de asemenea, un un critic „rău” şi un graţios poet român, bun cunos­ imagismului care, în mod contemporan de succes, scriitor satiric şi desenator cător al avangardei naţionale şi, deci, al aproape bizar, este integrat de strălucit, Neagu Rădulescu. necunoscutului, pe atunci, Urmuz. G. Călinescu printre tradiţionalişti, dar îl consideră pe Urmuz avangardist în monumentala sa Istorie... reaţia lui Urmuz a dovedit un potenţial n spirit modern, dl Lucian Costache desparte Urmuz este în bună măsură „invenţia” lui Tudor semnificant remarcabil şi o deschidere biografia de creaţie şi se înscrie între cei mai Arghezi, poet uriaş, capabil să discearnă magni­ Canticipativă care l­au proiectat printre Îdocumentaţi exegeţi în privinţa vieţii. De altfel, tudinea literaturii şi în forme aleatorii, ludice sau pur scriitorii importanţi din proiectul exegezei avangar­ dl Costache foloseşte opera integrală urmuziană experimentale, cum a fost situaţia urmuziană. Acesta dismului românesc. Şi în cazul său, ca şi cu alte pentru ilustrarea criticii sale şi pentru a comenta este un „caz” în evoluţia literaturii noastre, sau un experimente inovatoare, traducerile în limbile de copios referinţele despre biografia şi scrierile lui reper care a atins faima mondială prin opera sa de circulaţie nu au fost pe deplin convingătoare, deşi Urmuz. Critic aplicat şi sistematic, dl Costache câteva zeci de pagini. Ea a generat nenumărate Urmuz rămâne reperul de referinţă al avangardei prelucrează informaţia cu discernământ şi o comentarii specializate, cum este şi cel al dlui româneşti şi ca întâietate şi ca valoare. ierarhizează în măsura în care explică opera. profesor Lucian Costache (Urmuz sau Despre Elogiat ca inovator uneori, dar şi minimalizat Bibliografia exhaustivă dă naştere la comentarii paradox, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2020) care, alteori, Urmuz rămâne, prin tipologia şi locul lui în pertinente şi – pentru a figura în colecţia sau seria într­un discurs sistematic, obiectiv, de mare claritate, literatura română, un scriitor „jolly jocker”, un pion de „Opere complete” – i­ar mai trebui doar un indice şi­a construit conceptele­cheie cu care analizează ubicuu pe tabla de şah a avangardei, care­şi modifică de nume. opera lui Urmuz. structura şi identitatea în funcţie de trecerea timpului. Unii analişti au subliniat faptul că primele scrieri Informaţia este desăvârşită, cuprinzând şi opera Cu statut de principală referinţă a spiritului ludic, ale lui Urmuz sunt publicate chiar după ce dadaismul originală a lui Urmuz, pentru ca cititorul să aibă a ocupat scena literară ca actor principal şi spirit se consumase ca mişcare literară şi artă poetică, deci la îndemână argumentele textuale ale criticului. complex, generator al esteticii absurdului. caracterul inovator urmuzian se înscrie cu asupra de Dl Costache aminteşte şi referinţele critice clasice, Urmuz este un premergător mondial – cu câteva măsură în tendinţele creatoare europene.

ri să fi fost şi grefierul de la Curtea de Casaţie „contaminat” de ideile University of Texas Press, Austin and London, 1981. Online. socialiste, la fel cu N.D. Cocea, cel care se străduise atât de mult să­l 4. V. Capitolul „Divina ţiganiadă”, în Radu Cernătescu, Literatura luciferică. Oimpună în lumea literară pe Arghezi şi se autodeclara „bolşevic” în plin O istorie ocultă a literaturii române, Cartea Românească, Bucureşti, 2010, Parlament al României? (11) Sau să fi fost, tot în stilul său ironic, mai degrabă pp. 62­94. În acelaşi volum aflăm şi capitolul „Noi argumente pentru deschiderea „menşevic”, de vreme ce Radu Cernătescu afirmă că „în marea lor majoritate, «cazului Urmuz»”, privind paternitatea piesei Capul de răţoi, inserând şi repro­ menşevicii autohtoni au fost masoni” (Ibidem, p. 257). L­am putea crede anarhist, ducerea unei fotografii „incerte” a lui Urmuz, cu şorţ de mason. aşa cum îl zugrăveşte acelaşi autor pe Fundoianu? (12) Cel pe care prietenul 5. Ediţia consultată: Jacques Byck (1953), aflată pe internet, de unde vor fratelui său mai mic Gheorghe, răutăciosul Constantin Beldie, îl vedea umblând fi şi citatele. bezmetic noaptea pe străzi sau aşteptând prin ganguri servitoare pentru o 6. De Pontul Euxin se leagă şi numele legendarului Achile, eroul ce moare aventură nocturnă (13), să fi fost de fapt în legătură cu complotiştii plănuind în războiul pentru frumoasa Elena. să­i asasineze pe politicienii care, în 28 martie 1923, votaseră Constituţia 7. Drept e că apare şi ipostaza de purice, ceea ce ni­l evocă pe compozitorul cu acel articol 7 ce dădea drepturi depline străinilor din ţară? Sau, mergând Mussorgski sau pe poetul metafizic englez John Donne cu sonetul în care micul până la absurd, Demetru să se fi gândit, în timp ce îşi mângâia pistolul, la un vampir devine un minuscul receptacol al sângelui celor doi amanţi. Dar pot fi atentat ca acela de la Sarajevo unde fusese împuşcat arhiducele Franz (tot) citate şi alte exemple cu „la pucelle”. Ferdinand? Ar pleda pentru acest lucru şi ascunderea Fuchsiadei de către sora 8. V. Corespondenţa, Urmuz, ed. cit., p. 122. sa şi scoaterea ei la iveală abia după moartea Regelui Ferdinand. Iar prudenţa 9. Ion Pop, Nota 67, în Urmuz, ed. cit., p. 186. cu care a ascuns George Ciprian prozele prietenului săi între filele cărţii sale, 10. Maria, Regină a României. Ilderim, poveste în umbră şi lumină. Traducere în 1967, să fie o dovadă a fricii lui de a se descoperi legătura lui Urmuz cu de Margarita Miller­Verghi. Institutul de Editură şi arte grafice „Flacăra”, Bucureşti, grupul de conspiratori naţionalişti creştini anticomunişti? Simple presupuneri 1916. absurde sau probabilităţi? (14) 11. „Manipularea lui Arghezi”, în Radu Cernătescu, op.cit., p. 256. 12. „Un anarhist în sinagogă: Benjamin Fundoianu”, în Radu Cernătescu, Note op. cit., p. 248. 1. V. Ana Olos, „Urmuz şi Baudelaire”, în Acolada, nr. 4 (113), an XI, aprilie 13. Constantin Beldie, Memorii. Caleidoscopul unei jumătăţi de veac 2017, p. 13 în Bucureşti (1900­1950), Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 63. 2. V. Joseph Fielding, „Preface to Joseph Andrews”, online. 14. V. şi Ana Olos, „Urmuz – un menşevic?”, Acolada, 2019, XIII, nr. 10 (143), 3. M.M. Bakhtin în The Dialogic Imagination. Four Essays by M.M. Bakhtin. p. 16. Edited by Michael Holquist. Translated by Caryl Emerson and Michael Holquist.

vitruvian. (...) O carte binevenită, într­o societate în care avem tot mai mulţi vizionari utopici şi tot mai mulţi mesianici nechibzuiţi. Puterea scrierii lui Semn(al) de carte Eugen Simion e fabuloasă: uneori, viaţa lui Bălcescu, Andreea Cristea, Rezervaţia de vise, Editura se petrece evoluţia de la visul vis la visul cu ochii Kogălniceanu şi Ghica par (pre)texte pentru lucrarea Astralis, Bucureşti, 2019 deschişi şi, de acolo, la ultima şi cea mai importantă unui autor care îşi deconspiră ideologia culturală, Uneori, un debut literar e ca un răsărit de soare, metamorfoză ­ realitatea. Este momentul când harul gena de cercetător şi vocaţia de umanist. Critica cuvintele poetice se prind de aripile razelor şi dăruit de Dumnezeu poetei devine rod artistic, act literară românească nu ar fi avut un destin al său încearcă să zboare către privirile luminate ale al creaţiei. (Geo Călugăru) fără talentul lui Eugen Simion. Dar nici cultura ro­ cititorilor. Doamna Andreea Cristea ne propune mână. De aceea, Eugen Simion e, la rândul său, un o carte bine alcătuită, dovedind un exerciţiu poetic Eugen Simion, Secolul al XIX­lea în doi mesianic. (Oana Camelia Şerban, pe coperta a patra) surprinzător, sensibilitate şi talent, extrăgând mesianici chibzuiţi şi un vizionar mistic: Nicolae mlădiţele unui sol roditor. (Ion C. Ştefan) Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Editura Anastasia Ambul Balmuş, Dosarele infernului. Acolo, în rezervaţia de vise, este locul în care Cartea Românească Educaţional, Iaşi, 2020 Sudul Basarabiei în vârtejul sinistru sovietic Metodologic, genealogia al anilor 1940­1941, Editura Fundaţiei Culturale nietzscheană şi arheologia Memoria, Bucureşti, 2020. Editor şi prefaţă – Ilie foucauldiană sunt deopotrivă Popa, postfaţă – Anatol Petrencu satisfăcute în acest volum în Deşi nu este un volum de mare întindere, prin care Eugen Simion ne propu­ exemplele reale, din arhivele studiate şi prezentate, ne o filosofie a istoriei şi o reuşeşte să creeze o imagine cuprinzătoare a istorie a mentalităţilor care intensităţii suferinţei poporului basarabean în secolul justifică o tradiţie a contractu­ al XX­lea ale cărei urmări se pot vedea şi acum lui social unionist românesc în secolul al XXI­lea. (Ilie Popa, în prefaţă) prin ideologii culturale. Nu o Un merit deosebit al doamnei Anastasia Balmuş să mai întâlniţi aşa ceva în constă în faptul că domnia sa a pledat activ pentru nicio altă lucrare. Majoritatea înveşnicirea memoriei victimelor regimului stalinist cercetătorilor serioşi aleg fie de ocupaţie, ridicând la Cimişlia şi în câteva localităţi calea genealogiei, fie drumul rurale din raionul Cimişlia monumente deosebit arheologiei. Dar autorul de importante pentru generaţiile de azi şi cele care acestei lucrări e un cercetător vor urma. (Anatol Petrencu, în postfaţă) Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 25 Curtea de la Argeş 8 Cărţi şi autori O istorie a liricii româneşti din Serbia Zenovie CÂRLUGEA oarte bun cunoscător al vieţii românilor întâlnim, cu proprii creaţii, scriitori sârbi de limbă Lucrarea apare într­un din Serbia, în toate domeniile (multietnicism, română din toate generaţiile, precum şi studii privind prestigios parteneriat Fplurilingvism, multiculturalism), după cum cultura, literatura şi spiritualitatea etniei româneşti editorial: Editura Academiei atestă atât lucrările publicate, cât şi angajarea în din Voivodina (şi nu numai). Române, Bucureşti, şi Casa activităţi transfrontaliere de real impact, criticul şi De asemenea, în cadrul Festivalului Internaţional de Presă şi Editură istoricul literar Florian Copcea, în O istorie a liricii „Mihai Eminescu”, aflat, în ianuarie 2021, la a XXIX­a „Libertatea” din Pančevo, româneşti din Serbia (Editura Academiei Române, ediţie, au fost şi sunt promovaţi / premiaţi scriitori beneficiind de un cuvânt înainte semnat de acad. Bucureşti – Casa de Presă şi Editură „Libertatea”, români de pretutindeni, cu deosebire din spaţiul Mihai Cimpoi, Argumente pentru o istorie necesară Pančevo, 2018, 248 p.), face, în această privinţă, ex­iugoslav, precum şi din Republica Moldova. şi utilă, din care reţinem următoarea apreciere: dovada unui profesionalism incontestabil, militând Rod al propriilor lecturi şi cercetări istoriografice, „Studiul se desfăşoară, cu argumente justificative pentru completarea tabloului general al literaturii O istorie a liricii româneşti din Serbia ţinteşte a fi şi demonstraţii critice aplicate, anume în acest cadru române cu valori inamovibile din spaţiul ex­iugoslav. o lucrare de referinţă atât prin desenarea tabloului al analizei comparatiste şi sincroniste, nelimitându­se Se ştie că, după Unirea cea Mare din 1918, mai general al dezvoltării poeziei din acest spaţiu, dar aşadar la relevarea influenţelor exercitate din partea exact, după Tratatul de la Trianon care decisese mai ales prin studiile monografice privind generaţiile literaturii române. (...) Portretele­sinteză sunt o nouă configurare a statelor ce intraseră în analizate cu consemnarea fenomenelor generale, componenţa Imperiului Austro­Ungar, o parte din dar şi cu punerea în lumină a personalităţii lirice şi Banatul românesc a rămas în componenţa Regatului a dimensiunilor caracteristice universului mitopo(i)etic Serbiei. Viaţa românilor din noul Banat sârbesc şi a mărcilor stilistice determinante. Prezentarea a continuat în forme proprii şi specifice, amintind amplă, solid documentară şi într­un limbaj critic de tradiţia din patria­mamă, dar aceasta a trebuit adecvat face studiul deosebit de interesant şi să facă faţă imperativelor noului statut statal, influ­ necesar pentru cunoaşterea literaturii române enţele exercitate asupra etniei românilor, sub din afara graniţelor actuale ale României.” multe aspecte, nefiind puţine. Astfel, în cadrul noii organizări statale, românii din Serbia au luptat l Florian Copcea se înscrie, cu această împotriva politicii de asimilare, menţinându­şi vie „istorie a liricii româneşti din Serbia”, într­un credinţa, cultura, limba, spiritualitatea. Este vorba de Ddemers istorico­literar care, de la Radu un proces politic, social şi cultural vechi de un secol, Flora (Literatura română din Voivodina. Panorama în cadrul căruia literatura reprezintă o importantă unui sfert de veac, 1946­1970, 1977) până la autori componentă. Faptul că nici până azi în Banatul din zilele noastre (Ioan Baba, Ştefan N. Popa, sârbesc lucrurile nu sunt pe deplin aşezate (în ciuda Costa Roşu, Vasa Barbu, Boris & Daniela Crăciun, faptului că, pe linie oficială, relaţia ţării noastre cu Dan Mariana, Catinca Agache, Carmen Dărăbuş, această parte de ţară rămasă dincolo de graniţă, de poeţi din interbelic până azi, de la parnasienii de Brânduşa Juică, Virginia Popovici ş.a.) s­au dovedit nu este una lipsită de tot felul de interese de grup expresie minoră şi tradiţionaliştii care o rup cu limba buni descriptori şi analişti ai fenomenului literar „bilaterale”) ni l­a arătat însuşi profesorul Florian de lemn a proletcultiştilor (Ion Bălan, Cornel Bălică, din Banatul sârbesc. Copcea în culegerea de tablete Pierduţi în istorie Ion Marcoviceanu), la avangardiştii unui limbaj Este vorba de o pleiadă de critici şi istorici literari (2020), un fel de rechizitoriu gazetăresc ce ar trebui excesiv metaforizant şi intranzitiv (Mihai Avramescu, care, deşi vin din generaţii diferite, s­au aplecat cu de urgenţă să stea în atenţia Guvernului României, Vasco/Vasile Popa), sincroniştii europenizanţi (Ana atenţia cuvenită asupra valorizării literaturii create în special a Ministerului Românilor de Pretutindeni. Niculina­Ursulescu, Eugenia Bălteanu, Aurel Mioc, de românii din Serbia, evocând fenomenul atât în Să precizăm că articolele respective au fost publicate Mărioara Sfera), pre­moderniştii racordaţi la cultura evoluţia lui periodică şi specifică, din interbelic până vreme de vreo trei ani (2017­2019) în ziarul de limbă şi spiritualitatea europeană (Radu Flora, Ion Miloş, în contemporaneitate, cât şi în raport cu direcţiile română Libertatea din Pančevo. Este, de fapt, Florica Ştefan, Mărioara Babu, Valentin Mic), supra­ evoluţiei literaturii din ţara­mamă, într­un context continuarea unui demers gazetăresc, dacă avem realiştii sondând lumea iraţionalului (Olimpia Baloş, mai larg, european. în vedere culegerea anterioară, Avatarurile românilor Vasile Barbu, Vasa Barbu, Miodrag Miloş, Ileana Numai astfel literatura română din spaţiul din Serbia (Editura Libertatea, Pančevo, 2016), Ursu) şi moderniştii diversificării mijloacelor de ex­iugoslav poate fi valorificată la adevărata ei înmănunchind articolele publicate în acelaşi expresie (Slavco Almăjan, Aurora Rotariu Planjanin, specificitate şi diferenţiere, având acest statut de hebdomadar, de­a lungul anilor 2014­2016. Monica Ţăran Dumitrescu, Elena Maria Brânzei, cultură transfrontalieră, care, dincolo de istoria şi Mariana Stratulat), iar de la aceştia la mai noii condiţiile unei evoluţii proprii, vine să completeze militant vizând deconstructivişti cu devierea de discurs de la n paralel cu acest demers marele tablou de valori al culturii şi literaturii române, istoria etniei şi viaţa ei social­culturală în con­ text la pretext (Mariana Dan, Annemarie Sorescu în sensul modernului concept de Géographie creteţea unor varii aspecte, dl Fl. Copcea s­a Marinkovici), postmoderniştii unei noi paradigme, Î littéraire, temă de tradiţie în sociologia occidentală, dovedit solidar cu aspiraţiile şi interesele scriitorilor metatextuale (Ioan Baba, Petru Cârdu, Ioan Flora) îndeosebi cea franceză: Robert Éscarpit (Sociologie de limbă română din Serbia, oferindu­le sprijin şi şi transmoderniştii cu obsesia depăşirii „stării de la littérature, Paris, PUF, 1964), André Ferré promovându­i atât cât a putut. Mai mult chiar, a de criză” (Nicu Ciobanu, Pavel Gătăianţu). editat lucrări importante (sinteze de istorie literară, (Géographie littéraire, 1946), Lionel Dupuy (L'imaginaire géographique: essai de géographie dicţionare, studii monografice etc.), cinstind în acest ste vorba, aşadar, de „un fenomen cultural fel cultura şi literatura de limbă română de ieri şi de excepţie” în cadrul literaturilor balcanice, littéraire, Puppa, 2019). mai ales de azi din Serbia (Scurtă istorie a poeziei ale cărui ipostaze şi deveniri valorice „în Sinteză utilă şi clarificatoare în prezentarea E punctuală a desfăşurărilor literare, în sensul ajungerii româneşti din Voivodina, 2002; Scriitori români din circuitul european” sunt relevate de criticul literar Serbia, 2014; Lexiconul poeţilor români din Serbia, universitar Virginia Popovici, profesor la Facultatea la conştiinţa de sine a unui gen literar cu vădite 2016; Virginia Popovici sau „paralaxele” criticii de Filosofie din Novi Sad, care semnează postfaţa antene imanentiste şi onto­gnoseologice, O istorie româneşti din Serbia, 2020; Repere literare. Ipostaze Literatura română din Serbia, fenomen cultural de a liricii româneşti din Serbia intră în bibliografia de şi paradigme ale literaturii române, 2020 ş.a.). excepţie (pp. 233­244). Fenomenul în cauză este referinţă atât prin efortul sistematizator aproape Să amintim, în cadrul acestui „program” generos strâns legat de rolul jucat de ziarul Libertatea (înfiinţat exhaustiv, cât şi prin echilibrul unor temeinice de valorizare transfrontalieră, şi contribuţia revistei de în 1945 şi condus de Aurel Gavrilov, iar azi de Nicu judecăţi de valoare. Cartea contribuie totodată literatură, artă, cultură şi dialog european Hyperion – Ciobanu) şi revista Lumina din Novi Sad (înfiinţată şi la cunoaşterea mai largă a poeziei de expresie revistă „de cultură şi spiritualitate românească”, în 1947 de Vasko Popa), „revistă de literatură, artă română care s­a scris şi se scrie azi în Serbia aflată, iată, în al treilea an de existenţă şi cu 25 şi cultură transfrontalieră” aflată azi în al LXXIII­lea vecină, Voivodina fiind un alodiu de indimenticabile de apariţii până la sfârşitul acestui an 2020, în care an de existenţă sub conducerea poetului Ioan Baba. valori literare.

refaţatorul cărţii (acad. Gheorghe Păun) a găsit chiar şi o cheie conştientizare, sau rezoluţia de „fantastică”. Dar iată exprimarea care mi se a abordării textului urmuzian: La prima lectură, divertisment, umor, pare insuficientă, a marelui Critic, citat şi de dl Lucian Costache: ...În literatura Pimprovizaţie, joc cu imagini şi cuvinte, absurd. La a doua lectură, fantastică contemporană (scuzaţi cacofonia!) ... în suprarealism şi expresionism, avangardă – revoltă, suprarealism, diverse –isme moderne, vizionarism. Unii critici sunt minunate expresiuni ale unui spirit bogat în fantezie, cuceresc prin excesul s­au oprit aici, frustraţi că şi Urmuz s­a oprit atât de devreme. Alţii au căutat „chei” de absurditate şi nu pot fi priviţi altminteri decât ca joc voluntar şi amuzant al unui sugerate şi de autobiografia scriitorului şi au avut veritabile revelaţii. Câţi cititori temperament prin excelenţă satiric. Termenii „satiric” şi „amuzant” sunt inexacţi, (instruiţi, iniţiaţi), atâtea lecturi, fie şi speculative – printre cele mai suculente: dar Criticul ghiceşte şi formula exactă: „absurditate!” sociologică, psihanalitică, mason­ezoterică, sexologică... (Urmuz, urmuzism, Noi, cei care scriem astăzi, ar trebui să insistăm şi să afirmăm des şi răspicat urmuzologie, în prefaţa cărţii). că literatura română a descoperit, a inventat, prin paginile bizare ale lui Demetru Perpessicius are dreptate, în 1931, să nu­l considere pe Urmuz ca unul dintre Demetrescu­Buzău / Urmuz absurdismul care, începând cu anii ’50 ai secolului premergători, cum voiesc scriitorii de la „Unu”, ci apogeul acestei direcţii culturale, cea mai înaltă performanţă a spiritului inovator, radical şi insurgent, reprezentant al XX­lea, a devenit o mişcare mondială. Dacă ar fi să metaforizez, aş zice că al „literaturii viitorului” şi propunând „o nouă mitologie”. Totuşi, aparenţa de satiră Urmuz a fost un autor fotovoltaic care a produs electricitate şi a oferit energia s­a şters în semnificaţia contemporană, ca şi aparenţa de „joc” aleatoriu, fără estetică pentru literatura viitorului. 26 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş 8 Cărţi şi autori Călător spre nevăzute umbre Ion C. ŞTEFAN oetul Nicolae Trebuie să recunosc că noi, poeţii generaţiei tăcut/ cum se­adună dans de salbe­n/ jurul umerilor, Dragoş este din şasezeciste, pe care Nicolae Dragoş ne­a promovat scut// se făcea că din trecut/ urcau zilele, că­n lut/ Pnou prezent în consecvent în Scânteia tineretului şi Luceafărul, te­am zidit şi te­am pierdut” (Sub colină, p. 39). câmpul literaturii române, îi purtăm o statornică recunoştinţă. În această nuntire, între oameni şi natură, printr­o formă aureolată de Tocmai în aceasta constă greutatea mea de a primăverile trec, purtate de alte orizonturi: „Nu­s două triumf liric, după tipărirea, depăşi convenţia unei prezentări obişnuite, căutând primăveri la fel, de când sunt primăveri pe lume/ deşi de­a lungul timpului, a peste să desprind doar esenţa creaţiei sale, dincolo din iarbă urcă­n arbori zăpada roză, de petale…/ de 50 de volume de versuri şi de orice considerente subiective. veacuri oamenii le­aşteaptă, trăiesc prin ele, cum s­ar proză, cu prezenta apariţie O sută şi una de poezii, Am citit această carte cu atenţie şi discernământ, spune/ desprinşi din flori spre fructul toamnei să­şi de la Editura Academiei Române (2019). încercând să fiu cât mai obiectiv şi să mă refer doar ducă ne­ntreruptă cale” (Apel de primăvară, p. 45). De fapt, este o recunoaştere publică şi certă la cele mai reprezentative poezii incluse aici. Şi, pe măsură ce timpul creativ se îmbogăţeşte a evoluţiei sale valorice, de un real talent, cunoscut cu alte teme, gândurile autorului se îndreaptă spre de­a lungul timpului şi între timpuri sociale diferite, nceputurile poetice au fost ca într­un basm: părinţi şi spre locurile natale: „Din când în când poeţii, ca un Călător spre nevăzute umbre (2009), cum se „Poate Făt­Frumos eram/ Când împărăţeam în ceasuri de tristeţe/ când stelele nu urcă în versurile intitulează unul dintre volumele sale şi care poate Înisipul/ Poate­ntr­un castel de geam/ lor/ ori când s­a amurgit izvorul de tandreţe/ când fi folosit ca titlu generic şi al cărţii de faţă, dacă Îndrăzneam să­ţi caut chipul” (Marea­şi cheamă amăgiri i­apasă pe suflete şi­i dor// din când în când, structura colecţiei nu ar fi întrebuinţat un titlu albatroşii, p. 26). poeţii, în clipele de teamă/ c­au adunat zadarnic în standard, desigur uniformizator, despre toţi Iar existenţa sa activă îi ridică întrebări multiple: ritmuri arbori, ape/ îşi amintesc că au, departe­n sat, autorii importanţi publicaţi aici. „De la o stea până la flori/ s­au fost pierit mereu o mamă/ şi­o caută duios cu lacrima din pleoape” Nu­mi par suficient de convingătoare nici citatele cărări/ rămas­am glas ca, uneori,/ să mă zidesc (Din când în când, p. 57). critice extrase din articolele scrise despre el, care în întrebări” (Autoportret, p. 28). definesc doar o parte a evoluţiei poetului, marcată Fiindcă împlinirea lui adevărată se desăvârşeşte oetul percepe ultima dăruire a artei, de activităţile sale de scriitor multiplu, în diferite etape prin zbor: „Era un zbor fără de nume/ ostatic morilor mai mult ca un crez artistic scris pentru de creaţie, deoarece m­aş fi aşteptat, în acest volum de vânt// treceam din vis spre ochiul lunii/ şi stelele Psine, adică rămânerea sa în cultură tocmai antologic, la o privire de ansamblu asupra activităţii uitate­n lume/ se răsăreau mereu din cânt” (Urca prin această împlinire peste timp: „Mă las robit de sale generale, cu vârful piramidei spre viitor. în ierburi, p. 36). cuvânt –/ El, născutul din sângele meu,/ Tânjind să Pentru că, într­adevăr, acest talentat autor se Da, aşa îl zăresc pe poet, despărţit de sine ca nu ştie ce­i asfinţitul,/ Să îmbrace hlamida nemuririi” ridică astfel deasupra tuturor nevăzutelor umbre, om practic (sau politic), dăruindu­se unei iubiri ideale: (Cineva îmi şopteşte, p. 104). din acelaşi cadru creator, determinat de oameni „Se făcea că­ncearcă plopii/ psalmi de toamnă să ves­ Astfel se prezintă poetul Nicolae Dragoş, la cei şi de evenimente, ca să­l întâlnim, la cei peste tească/ pre când tu uşor te­apropii/ lebădă împără­ peste 82 de ani ai săi, pe care­l percep ca pe­un 82 de ani de existenţă, chiar şi acum, învingător. tească// şi era un joc de galben/ părul­râu, spumând creator din primele rânduri ale liricii româneşti. Bizara comedie a tristeţii Paula ROMANESCU a Editura Tracus de gândire (că doar Comedia tristeţii. Îşi află rând aici, precum în Arte din Bucureşti, n­o să­i zicem chiar marele talcioc al vieţii cu gust de moarte, şi L2020, a apărut în inocenţă crasă!), iată copilăria – chiar dacă una mai puţin fericită, cu plină pandemie de corona­ ingredientele cu care fericirea ei unică, şi familia – acea expirată instituţie virus, când sufletul fiecărui autorul alcătuieşte o tradiţională, cu triunghiul ei magic înscris în aria muritor tremură ca frunza de foarte bizară pagină cercului, şi prietenia, cu nelipsitul prieten mereu plop la cea mai firavă adiere care se va înscrie gata să­ţi croiască generos câteva smetii intelec­ de „ordonanţă” cum că viaţa cu siguranţă în proza tuale cât să te năucească de tot sub povara grijilor pe planeta albastră este chiar românească de la care în mod cert vor urma..., şi trădarea (o, mai cu albastră cu nuanţe de giulgiu, Comedia Tristeţii, un început de mileniu seamă trădarea!) care va trebui deprinsă din mers foarte straniu roman care poartă semnătura lui Silvan trei, când omenirea urmând linia continuă a partidului, îngroşată la G. Escu. toată pare a­şi fi maximum de minciună, şi câinii maidanezi, şi Nu, în mult prea amara comedie a tristeţii văzută pierdut busola şi căpşunarii ajunşi prin ţări de soare mai pline, şi ca o viaţă pe dos, romancierul nu ne invită să râdem rătăceşte bezmetică sparangheliţii mânaţi de pandemia covidică să dea cu lacrimi în lumea asta tristă plină de humor, potopiţi pe un pământ supra­ o mână de ajutor neajutoraţilor teutoni păliţi de de o corectitudine politică precum un nisip mişcător saturat de moarte, astenie din lipsă de ocupaţie predilectă de când din balta neînţelesurilor toate, ci mai degrabă să ne sub un cer şi orb, războaie mondiale nu mai fură... Ne­am îmbunătăţi pierdem spre a ne regăsi într­o urmuziană abordare şi surd, şi mut, pe astfel, ne asigură autorul prin unul din personajele a întâmplării aceleia cu nume de viaţă, niciodată care steaua polară sale, noi ca ţară, relaţiile cu Germania, iar câinilor perfectă, nici (sau mai cu seamă) dacă am lua­o de (da, şi aceasta!) le­am oferi un trai decent, comunitar­occidental la capăt, ori de la… capătul capătului spre început. hălăduieşte mai ceva şi, am înfiinţa o mulţime de locuri de muncă pentru S­a mai spus (uf, poeţii le­au cam spus pe toate!) decât emigranţii prin Europa, iar soarele, neclintit, cei ce se pricep să vorbească pre limba lor cu câinii, că ar trebui să ne naştem bătrâni/ să venim înţelepţi,/ pare tăciune în vatra stinsă a lumilor. iar între ei în limba lor. să fim în stare de a hotărî soarta noastră în lume,/ să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc/ utorul n­a trecut şi nu trece cu ochii închişi oi să continuăm să vorbim pre limba şi iresponsabil să fie doar dorul de­a merge... prin timpul său, prin timpul nostru, prin noastră şi să mai trecem cu lectura şi prin Dar nu! Personajul ciudat care „răsare” din lutul Atimpul timp. Prin cele două personaje create, Nliteratura lumii, măcar atât cât să înţelegem care va fi fost – Trandafir – spin şi petală, mireasmă el reface o lume dusă (dar nu de tot), o lume recentă pe unde ne poartă autorul Comediei tristeţii, ca să nu şi miasmă, înviatul din morţi pe propria­i răspundere, (dar deloc proaspătă) îmbătrânită­n rele, deşi cu ifose ne simţim pierduţi în labirintul de simboluri ca un păien­ nu ca Lazăr cel cu porunca „ia­ţi patul tău şi umblă”, de trufanda. Vi se pare cunoscută povestea cum că jeniş de capcane, ca un mozaic de lumi cu tot mai vii un ins care hălăduieşte prin viaţă, prunc şi adult în 1789 a avut loc Revoluţia Franceză, apoi, după personaje din cale afară de bizare, sau celebre, întâl­ deopotrivă, cu viaţa pre moarte călcând, reface o sută de ani, a murit Mihai Eminescu, iar după fix nite şi nerecunoscute în paginile romanului în care vom drumul dinspre nimic înspre niciunde (în lipsa unui alţi 100 de ani a căzut din pat în patul puştii, intrând vedea cuvinte, dar nu le vom pricepe uluitorul tâlc. Virgiliu care îi va fi servit odinioară lui Dante de ghid direct în negura istoriei, Nicolae Ceauşescu? Şi asta Nu, cartea aceasta nu se adresează doar iniţiaţilor prin Divina Comedia!), alături de un alt „ciudat” – nici măcar nu e poveste. într­ale scrisului şi cititului. Este o vastă pajişte de flori Severus Ciudatu, tiparul activistului comunist de când Adevărat Mefisto cu cetăţenie română, umbra de spirit din care fiecare îşi poate alege ce­i place: un cu proletarii care ar fi trebuit să­şi dea mână cu mână autorului creşte peste/ în miezul personajelor sale crin (poate fi şi regal sau de baltă!), o păpădie (doar peste mări şi ţări (dar n­au făcut­o, păcătoşii, de suciţi doar aşa, pentru o mai lină alunecare spre zgrun­ plebeie!), un trandafir (hai, trei, cât să punem de­un ce sunt!), un vorbitor cu pretenţii de conferenţiar, ţuroasa temă referitoare la politică, [...] fiindcă este partid albastru!), o mătrăgună (spre a face concurenţă ideolog de mucava, de n­o fi chiar împăratul cel sever uşor de observat un lucru nu neapărat bine făcut, industriei de medicamente!), o părăluţă (adăugată mânându­şi duios blânda, îndobitocita turmă, către aşa cum ar spune, dar pe dos, acel norocos mângâ­ la un comision nu strică!), o ciudăţenie de altă floare extincţia globală... iat pe ceafă de ursitoare, cel care se preface că stă cam cât o coroană numai bună să­ţi arate calea spre Un luxuriant joc de cuvinte de un absurd care cu faţa la poporul său. Da, „al său”, că şi­a luat popor lumea cea fără durere, nici întristare, nici suspin. l­ar fermeca şi pe autorul Paginilor bizare, trimiteri şi cel puţin 4­5 ani nu renunţă la el oricât s­ar Meştere Urmuz, fii liniştit acolo unde eşti! Prin la opere literare de care orice trecător prin viaţă, împotrivi acesta... Comedia tristeţii, Silvan G. Escu se dovedeşte a­ţi fi alfabetizat măcar, cititor care va fi văzut cuvinte (dacă Dar politica – marea absurditate a corectitudinii vrednic urmaş, iar literatura română îşi desăvârşeşte idei nu!), ar cam trebui să ştie, situaţii de o logică democratice din fascinanta Românie de o devas­ bizareria astfel ca toată viaţa noastră cea de toate ilogică, amestec de luciditate şi infantilism prin care tatoare originalitate, nu rămâne (deşi guvernează zilele să i se asamene cuminte, întregindu­se cu să se contureze personajele pălite de morbul vidului întregul!) singura temă abordată de scriitor în toată moartea... Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 27 Curtea de la Argeş

Vecina mea, Africa Leopardul de dantelă Nicolae MELINESCU a ceva timp după schimbarea de regim din cu pietre în forţele de ordine, drept care a intervenit pentru combaterea România, m­a invitat la o discuţie prospectivă armata. Unsprezece civili au fost împuşcaţi mortal extremiştilor jihadişti din Al LMohamed Yeslem Beissat, ministru pentru de trupele Legiunii Străine Spaniole. Bassiri a fost Qaida magrebiană i­au permis afaceri africane al Republicii Arabe Democrate capturat, băgat în beciurile poliţiei politice de unde guvernului de la Rabat să Sahraui, pornit într­un turneu prin noile democraţii ale nu a mai ieşit niciodată. Sute de membri ai grupării continue acţiunile împotriva Europei cu speranţa să obţină recunoaşterea oficială naţionaliste Harakat Tahiri au fost vânaţi de forţele militanţilor sahraui. a independenţei ţinutului său de baştină, fosta Sahara coloniale şi ucişi. Câţiva supravieţuitori au fost Spaniolă/Occidentală. Discuţia noastră ar fi trebuit arestaţi şi condamnaţi la pedepse maxime, ca n 2010, un protest din să­l ajute să întâlnească unul dintre oficialii ministe­ exemplu pentru cei tentaţi de răzvrătire. tabăra sahraui de la rului nostru de Externe după ce primele demersuri Represiunea spaniolă a provocat şi a energizat ÎGdeim Izik, la 12 kilometri de El Aaiún, capitala eşuaseră. Nu am aflat niciodată cum a ajuns la mine mişcarea anticolonială sahraui. Militanţii săi au Provinciei de Sud, cum au redenumit marocanii şi de ce spera ca tocmai eu să reuşesc acolo unde început să se înarmeze şi s­au organizat în nucleul teritoriul fostei Sahara Occidentală, s­a îndreptat el rămăsese ignorat. Românii nu intenţionau să se în jurul căruia avea să se înfiinţeze Frontul Polisario. împotriva discriminării, a sărăciei şi a încălcării implice într­un contencios cu Marocul, ţara care Iniţial, ţările arabe şi­au păstrat distanţa faţă de el – drepturilor omului. Protestele paşnice, iniţial, au ocupase o bună parte din teritoriul sahraui şi care poate şi din cauza orientării iniţiale socialiste. Doar degenerat în ciocniri violente ale civililor cu militarii refuza să accepte o guvernare locală suverană. Libia şi Mauritania i­au acordat un timid sprijin după distrugerea taberei de corturi care adăpostea În mod evident, nu aveam cum să­i influenţez pe material şi militar. Algeria, neîncrezătoare la început cinci mii de refugiaţi. Pe 14 octombrie, militarii forţelor precauţii noştri diplomaţi să­l întâlnească pe ministrul în Front, a găzduit guvernul provizoriu sahraui în exil armate marocane au deschis focul împotriva unui sahraui. Mi­a revenit în minte numele său la sfârşitul pe teritoriul său, la Tindouf, la doar câţiva kilometri de camion care intra în tabără. Un adolescent a fost lui noiembrie 2020, când o ştire din Pretoria relata graniţa cu fosta Sahara Occidentală şi cu Mauritania. împuşcat mortal şi 17 adulţi au fost răniţi. Autorităţile despre prezentarea scrisorilor de acreditare ale Între 1975 şi 1991 tensiunile regionale au dege­ marocane au declarat că din camion s­au tras aceluiaşi Mohamed Yeslem Beissat, ambasador nerat în aşa­numitul război din Sahara Occidentală. primele focuri în timp ce şoferul încerca să forţeze sahraui, preşedintelui Africii de Sud, Cyril pătrunderea în tabără, iar militarii forţelor de secu­ Ramaphosa. M­a provocat declaraţia sa oficială ritate nu au făcut altceva decât să răspundă tot cu la ceremonie, axată nu numai pe menţinerea foc. Frontul Polisario a anunţat oficial că în camion solicitărilor de eliberare a ţării sale de sub dominaţia militarii nu au găsit după atac decât alimente, armatei şi a administraţiei marocane şi de acordare medicamente şi apă. În urma incidentului, forţele a independenţei, ci şi pe rolul Africii de Sud în de poliţie au distrus corturile şi au arestat trei mii susţinerea acestor revendicări. de civili, suspectaţi că erau militanţi sahraui. În ziua După ce fusese ocupat de spanioli aproape un următoare, cei izgoniţi din tabără şi locuitorii din El secol, ţinutul din vestul Africii a căzut între poftele Aaiún au ieşit pe străzile oraşului, au atacat clădiri expansioniste ale vecinilor. În 1975, Marocul şi­a publice, bănci, magazine şi s­au bătut cu poliţiştii. împins graniţa sudică mult dincolo de jumătate Pe 17 noiembrie, Consiliul de Securitate al Naţiunilor din fosta colonie Sahara Occidentală sub pretextul Unite a condamnat violenţele din timpul dezafectării „protecţiei” triburilor sunnite Olad Tidarin, formate taberei. Potrivit anunţului oficial marocan, tulburările de beduini nomazi. Mauritania s­a repezit şi ea de la El Aaiún s­au încheiat cu moartea a unspre­ spre nord şi a invadat zona Rio de Oro, pe care zece poliţişti şi rănirea a încă 139. Frontul Polisario a abandonat­o însă în 1979, după lupte fără a comunicat la rându­i că 36 de civili sahraui învingători şi învinşi cu triburile rebele locale. au fost omorâţi, 763 au fost răniţi şi 163 arestaţi. Mai mult, regimul dictatorial mauritanian al lui Dintre aceştia 25 au fost condamnaţi la ani grei Moktar Ould Daddah a recunoscut proclamaţia de închisoare. de independenţă a noii republici, fie doar ca să­l În 2013, guvernul a adoptat o nouă politică privind enerveze pe regele Hassan. Acesta a cunoscut o agravare paralelă cu finalul migraţia şi dreptul la azil. În 2018, a anunţat că noile Jocurile au fost complicate de apariţia în 1973 a decolonizării şi cu prăbuşirea comunismului reglementări au împiedicat 50 de mii de migranţi Frontului de Eliberare Seguia el Hamra şi Rio de Oro, european. veniţi din sud să traverseze ilegal Marocul şi să pe scurt, Polisario, o mişcare considerată în mediul pătrundă în Europa. 74 de reţele de traficanţi şi internaţional drept naţionalistă rebelă, dornică să arocanii au pornit lupta cu 30 de mii de călăuze au fost dezmembrate şi au fost sechestrate preia conducerea politică, economică şi socială militari în 1976, ajungând la 120 de mii la o mie nouă sute de ambarcaţiuni surprinse în apele în fosta colonie. Mfinal în 1991, şi au beneficiat de susţinerea teritoriale transportând migranţi. Pentru combaterea Ca să­şi consolideze poziţia de reprezentanţi americană şi saudită. Polisario, sprijinit de Algeria, şi mai eficientă a migraţiei ilegale, Uniunea Euro­ legitimi ai populaţiei, Frontul a proclamat pe 27 Libia şi Coreea de Nord, a mobilizat între cinci şi peană i­a dăruit Marocului vehicule de patrulare, februarie 1976 Republica Arabă Democrată Sahraui cincisprezece mii de combatanţi. Până la aplicarea elicoptere, echipamente de monitorizare a frontierei la Bir Lehlu, în zona ocupată de marocani, în aceeaşi acordului de încetare a focului, pe 6 septembrie 1991, de sud şi de est, instalaţii radar, toate sub forma zi în care Spania a informat Organizaţia Naţiunilor mai mult de trei mii de civili sahraui au fost ucişi şi unui ajutor (dezinteresat?!) de €60 de milioane. Unite că pune capăt prezenţei în Sahara Occidentală, optzeci de mii au fost dislocaţi. (Andreu Solá­Martin, îşi declină orice răspundere şi nu lasă în loc nicio The United Nations Mission for the Referendum in acă Asia avea încă din vechime propriul altă putere administrativă. Western Sahara, Edwin Mellen Press, Lewinston, zid, Europa avea mai tânărul zid al NY, 2007, p. 102) Berlinului, iar Statele Unite se despărţeau olisario, acceptat de ONU drept repre­ Nici numărul civililor sacrificaţi, nici presiunile D în sud de Mexic tot printr­un fel de zid, de ce să nu zentant legitim al populaţiei sahraui a pornit Franţei sau ale Statelor Unite, nici Misiunea Naţiunilor aibă şi Africa propriul zid? Şi l­a avut! Între 1981 Pceea ce a denumit războiul de independenţă Unite pentru Referendum în Sahara Occidentală (42 şi 1987 a fost construit un val de pământ şi de nisip împotriva Marocului şi a Mauritaniei. Combatanţii de ţări participante, 220 de militari şi poliţişti, un buget lung de 2.700 de kilometri, cel mai întins câmp minat săi nu erau străini de lupta împotriva unui hegemon propus pentru 2019 – 2020 de $56 de milioane) din lume, pe care au fost plantate peste 7 milioane local. Dominaţia spaniolă nu a fost lipsită de tensiuni nu au calmat tensiunea din fostul teritoriu colonial de mine. Bern, cum este denumită această realizare şi conflicte. În 1956, la un an după obţinerea spaniol. În 2005, tulburări, demonstraţii şi ciocniri genistică, a confirmat divizarea de­a lungul a independenţei de stat, regatul Maroc a cerut dreptul au marcat aşa­numita Intifada (revolta) din mai. teritoriului fostei Sahara Occidentală în provincia de administrare a oraşului port Sidi Ifni, din Sahara Pe 21 mai, transferul unui sahraui suspect de trafic guvernată de Maroc de la Atlantic spre est pe Occidentală. Spaniolii au respins solicitarea, după de droguri la puşcăria din oraşul marocan Agadir a o adâncime de aproximativ o sută de kilometri anularea unui acord franco­hispanic din 1912. Raiduri provocat proteste de stradă, dispersate cu brutalitate şi regiunea estică aflată sub controlul Frontului răzleţe ale naţionaliştilor marocani din partidul Istiqlal de poliţia marocană. Protestele s­au extins dincolo de Polisario. După acordul de încetare a focului din (conservator monarhist) s­au transformat într­un focarul iniţial, oraşul sahraui El Alaún, în alte localităţi 1991 o stare fragilă de neagresiune a dominat război local, niciodată declarat oficial, încheiat pe importante: Smara (la poalele munţilor Anti­Atlas), situaţia din zonă până în 2020, când au avut loc 1 aprilie 1958 prin acordurile de la Angra de Cinta. şi Dakhla (port la Atlantic). Li s­au alăturat studenţi incidente în fâşia Guerguerat, străbătută de singura Spania a păstrat Sidi Ifni ca enclavă la Atlantic, sahraui din oraşele marocane Fes, Casablanca, cale de comunicaţie din Maroc către Mauritania abandonată în 1969. Marrakesh şi din capitala Rabat. Timp de câteva luni, şi mai departe spre sud către ţările membre ale În 1970, tulburările provocate de nemulţumirile poliţia marocană a arestat aproximativ o sută de Comunităţii Economice Vest­africane (ECOWAS). localnicilor faţă de administraţia colonială au culminat activişti sahraui pentru independenţă şi i­a încarcerat Polisario controla această fâşie care porneşte de pe cu Zemla Intifada (Revolta de la Zemla). Conducătorii fără condamnare. A fost limitat accesul jurnaliştilor teritoriul dominat de Front în sud şi ajunge la Atlantic organizaţiei secrete Harakat Tahrir – mişcare naţio­ străini în zona de ocupaţie, corespondenţii unor unde se află şi portul Gueguerat. Conflictul a pornit nalistă sahraui condusă în anii ’60 de Muhammad agenţii de ştiri filmate şi ai unor canale internaţionale de la nemulţumirea localnicilor provocată de lipsa Bassiri – au organizat o manifestare populară şi de televiziune au fost expulzaţi în ciuda condamnării de alimente, care au blocat 200 de camioane cu au dat publicităţii o petiţie prezentată guvernatorului acestor măsuri printr­o rezoluţie a Parlamentului provizii venite din Mauritania. Autorităţile marocane general spaniol José Maria Pérez de Lema y Tejero. European adoptată cu 98 de voturi pentru şi o au acuzat Polisario că înfometează populaţia Deşi evenimentul s­a desfăşurat paşnic, acesta i­a abţinere. şi a ordonat alinierea armatei de­a lungul redutei ordonat poliţiei coloniale să­i aresteze pe organizatorii Solidarizarea Marocului cu Statele Unite în despărţitoare. din Harakat Tahrir. Mulţimea a reacţionat, a aruncat războiul global împotriva terorismului, măsurile luate 28 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Orizont SF Vincent printre necrosofturi Mircea OPRIŢĂ ogdan Suceavă este E o explorare a motivului literar al Şcolii, cam în specialitate A Medieval Mistery: Nicole Oresme’s un scriitor complex, sensul în care scria C. Noica despre Şcoală în Concept of Curvitas, scris împreună cu Isabel Marie Binteresat de subiecte Jurnalul filozofic din 1944 (când am scris romanul Serrano şi inclus în volumul Best Writings on care, de regulă, ţin de nu cunoşteam această sursă). Sincer, cred că tot ce Mathematics 2016 de la Princeton University Press. literatura generală, însă am scris înainte de 30 de ani e atins de o oarecare Romanul Vincent nemuritorul anunţă, încă din titlu, familiarizat şi cu unele din naivitate. Am înţeles anumite lucruri mult mai târziu, o temă ce priveşte acea fascinantă imortalitate pe domeniul F&SF, rezolvate, după ce am ieşit din perioada tuturor naivităţilor care genul SF, împrumutând­o mai mult sau mai puţin acestea din urmă, cu acelaşi (prelungită, în cazul meu, şi de uriaşele speranţe pe discret de la literatura fantastică, a cultivat­o adesea, talent şi pricepere literară cu care le­am proiectat la 20 în schimbarea lumii; căci atât în aria sa internaţională, cât şi pe teren autohton. care se apleacă asupra tuturor motivelor sale de aveam 20 de ani în 1989 şi cu greu îţi mai revii după De la Slan al lui A.E. van Vogt şi până la nemuritorii inspiraţie. Lucrul este cu atât mai remarcabil cu cât un atare entuziasm).” virtuali din cyberpunk­ul american, de la Vladimir autorul îndeplineşte în viaţa curentă cerinţele unei Colin (cu Giovanna şi Îngerul) şi Voicu Bugariu profesii complet diferite de cele pe care le­ai aştepta u nuvela (Noapte bună, Sophie) până la Florin Pîtea (Necro­ în cazul unor specialişti ai condeiului. Dacă în genul intitulată polis), nemuritorul, ca personaj tematic al anticipaţiei, nostru nu sunt totuşi rare prezenţele unor autori CImperiul a luat când forma mutantului hărăzit de şansă cu formaţi ca ingineri, ciberneticieni, medici, sau fizicieni, generalilor târzii a avut calităţi extraordinare, când pe cea a omului­iluzie, mulţi dintre aceştia şi­au abandonat profesiile şansa unui premiu I al reconstruit pe principii tehnice şi lansat în plin adoptate iniţial, pentru ziaristică ori pentru alte Editurii Nemira, nuvela necunoscut, dar, de regulă, într­o delicată relaţie ocupaţii impuse de o mai directă implicare în fiind ulterior inclusă cu lumea din care purcede. În postura sa ieşită domeniul politic şi cultural. Bogdan Suceavă, însă, într­o culegere (Imperiul din comun, personajul în cauză a fost însoţit fie înfruntă provocarea literară fără a­şi abandona generalilor târzii şi de surâsul de o complicitate sceptică al umoriştilor, chemarea iniţială, aceea a matematicii, pe care alte istorii, 2002), de fie de tonalităţile profunde ale moralistului preocupat o serveşte în continuare, cu devotament şi succes, asemenea premiată de consecinţele, stranii şi incomode, ale acestei în construcţia unei cariere rezervate ştiinţei măcar (Premiul Copyro pentru aventuri extreme. în aceeaşi măsură în care şi­o dedică şi creaţiei proză) şi deschizătoare artistice. Dan Barbilian, alias poetul Ion Barbu, pare a unei serii de cărţi de ogdan Suceavă abordează la modul grav a fi ilustrul matematician şi scriitor din stirpea căruia proză scurtă: Bunicul problema tanatică şi, la fel, soluţia oferită coboară şi cel despre care va fi vorba în continuare. s­a întors la franceză Bde o anume utopie ştiinţifică a viitorului, S­a născut la 27 septembrie 1969, în Curtea de (2003), Miruna, o cu rădăcini detectabile chiar în prezentul nostru Argeş. A studiat matematica la Universitatea din poveste (2007), Să auzi forma unei tobe (2013) – imediat. Există deja o veritabilă şcoală a imortaliştilor, Bucureşti şi la Michigan State University, unde, în cărţi în general premiate, reeditate frecvent şi chiar cercetători care, bazaţi pe nanotehnologie şi pe 2002, şi­a obţinut titlul de doctor în ştiinţe matema­ traduse, precum Miruna, care a cunoscut ediţii în manipulări chimice dintre cele mai subtile efectuate tice. Ca urmare a oportunităţilor descoperite în engleză, italiană şi slovenă. La fel romanele sale, asupra corpului uman, cultivă ideea prelungirii vieţii sistemul de învăţământ american, s­a lansat ca între care Venea din timpul diez (2004) cunoaşte indivizilor actuali cu sute, poate chiar mii de ani. Alţii profesor asociat la California State University din şi el ediţii în maghiară, bulgară, engleză, franceză, imaginează un moment tehnologic capabil să preia Fullerton, SUA, unde prin 2007 ajungea la gradul de cehă, al cărui traducător, Jiři Našinec, a primit în informaţia creierului omenesc şi s­o transmită mai conferenţiar, iar perspectiva unei cariere universitare ţara sa un premiu important pentru cea mai bună departe în timp, înregistrată pe un suport fizic de duse până la capăt l­a tentat în continuare. În litera­ traducere în limba cehă a anului 2014. Alte romane felul hardului dintr­un computer. N­ar mai fi vorba, tură a debutat cu culegerea de proză scurtă Teama ale autorului: Vincent nemuritorul (2008), care prin în acest al doilea caz, de o prelungire a corpului de amurg (1990), urmată de volume de versuri temă intră nemijlocit în atenţia noastră, şi Republica, natural al omului, ci a esenţei sale de fiinţă superi­ (Legende şi eresuri, Năluci şi portrete, Bătălii şi o inspirată reconstituire critică şi totodată epică a oară, a intelectului şi, se presupune, a conştiinţei mesagii), precum şi de romanul Sub semnul Orionului episodului istoric cunoscut sub numele de „Republica individuale. Ambele ipoteze sunt provocatoare. (1992). O privire critică a autorului ajuns la maturitate de la Ploieşti”, statul­fantomă proclamat pentru o SF­ul nu poate rămâne indiferent faţă de ele – dimpo­ e tentată să expedieze titlurile mai vechi între experien­ singură zi la 8 august 1870 de Al. Candiano­Popescu trivă, le speculează în registru propriu resursele, le ţele sale juvenile, de care între timp s­a detaşat, aşa şi transformat rapid (în manieră tipic românească) cântăreşte, le judecă în câmp ideatic, le vizualizează cum reiese dintr­o mărturisire de dată mai recentă: într­o spumoasă chermeză populară. Dintre culegerile în context literar. Este ceea ce se întâmplă şi în „Sub semnul Orionului e un roman scris prea de eseuri ale lui Bogdan Suceavă, sunt de pomenit Vincent nemuritorul, unde discursul se distribuie devreme, la 22 de ani, şi nu mă mai simt azi Memorii din biblioteca ideală (2013), Scrisori de la strategic pe mai multe voci. În consecinţă, soluţia confortabil să­l reeditez (acum doi ani am avut o Polul Est (2015), Istoria lacunelor. Despre manuscrise imortalităţii se analizează din perspective diferite ofertă). Nu, nu este SF, nu poate fi încadrat acolo. pierdute (2017) şi, de asemenea, studiul de şi cu concluzii contradictorii.

meima Abdeslam, ambasadorul Polisario pentru drepturile omului, În planul relaţiilor internaţionale, drumul Saharei Occidentale spre un stat unitar acreditat la ONU Geneva, a declarat pe 21 octombrie că blocarea recunoscut în lume rămâne lung şi nesigur. Regatul are susţinători foarte influenţi Oşoselei de acces a fost executată de civilii protestatari şi Frontul nu în Uniunea Europeană şi Statele Unite. Preşedintele Donald Trump declara în avea niciun amestec. Neconvinşi de asemenea afirmaţie, comandanţii armatei decembrie 2020: „Propunerile Marocului serioase, credibile şi realiste pentru marocane au intrat în campanie pentru deblocarea şoselei, operaţiune care autonomie reprezintă SINGURA (sublinierea sursei) bază pentru suveranitatea a încins spiritele. sa asupra Saharei Occidentale, pentru pacea şi prosperitatea durabilă şi trainică. În noiembrie 2020, ciocnirile de la Guerguerat au angajat periculos Marocul Marocul a recunoscut Statele Unite în 1777. Este, de aceea, firesc ca şi noi şi auto­denumita Republică Arabă Democrată Sahraui, susţinută de Frontul să recunoaştem suveranitatea sa asupra Saharei Occidentale”. (https://www. Polisario. Marocul a lansat pe 13 noiembrie un atac masiv în zona tampon aflată theguardian.com/world/2020/dec/10/israel­and­morocco­agree­to­full­diplomatic­ teoretic sub controlul forţelor Naţiunilor Unite din Sahara Occidentală. Polisario i­a relations­says­trump, accesat 21 dec. 2020) Tenta istorică implicată de preşedinte acuzat pe marocani că au împuşcat civili şi a solicitat intervenţia ONU. „Marocul vine să tragă o perdea străvezie peste decorul în care a fost făcută declaraţia: este autorul agresiunii prin invadarea ilegală a Guerguerat şi trebuie să­şi asume vizita premierului israelian la Washington în vederea normalizării relaţiilor ţării sale răspunderea pentru încălcarea dreptului internaţional. … Polisario nu a fost nici­ cu Marocul, un proces inclus în politica americană de mediere a reconcilierii între odată partizanul războiului, dar, aşa cum am mai arătat, independenţa naţională statul evreu şi ţările arabe. Marocul reprezintă candidatul cel mai accesibil, pentru este obiectivul nostru. Pentru îndeplinirea lui vom folosi toate mijloacele posibile”, că neavând graniţă comună cu Israelul, relaţiile sale cu Israelul au fost mult mai declara un reprezentant al Frontului. (https://latestnews.in.net/the­failed­diploma apropiate de normal. cy­between­morocco­and­polisario­morocco/, accesat 21 dec. 2020) Conflictul de pe teren a fost dublat de războiul vorbelor. Prim­ministrul maro­ ocul pentru dominaţia mondială afectează direct orice manevră can, Saad­Edine El Ottmani, a anunţat extinderea valului de pământ în zona naţionalistă sau separatistă care, dacă vrea să aibă efect, trebuie portului pentru ca să asigure odată pentru totdeauna traficul liber de mărfuri şi Jsă primească binecuvântarea hegemonilor globali. Marii protagonişti persoane la Gueguerat între Maroc şi Mauritania. (africanews.com/202/11/19/ urmăresc mai ales în Africa stabilitatea politică, singura menită să furnizeze morocco­carries­out­work­in­disputed­w­sahara­near­border// accesat 21 dec. 2020) securitatea investiţiilor corporaţiilor gigantice. Ruleta rusească jucată la masa În prezent, 45 de state au încurajat proiectul geopolitic al independenţei verde ignoră şi depăşeşte miza locală. Reapariţia tensiunilor în Sahara Occi­ sahraui, iar Angola, Namibia, Libia, Cuba, Mauritania, Uruguay, Venezuela, dentală, după treizeci de ani de lipsă a războiului, de neconfundat cu pacea, lasă Albania şi Serbia au recunoscut Republica Arabă Democrată Sahraui. România, un loc de manevră limitat actorilor locali. Ca un ghepard de deşert flămând şi abil, fidelă relaţiilor sale cu Marocul, consolidate încă din 1970 de vizitele şi înţelegerile strecurându­se printre dunele aride, fiinţa imaginară a unei viitoare entităţi sahraui la cel mai înalt nivel, s­a ţinut de­o parte. Turneul de promovare a independenţei se poate pierde în aerul care joacă peisajul sub arşiţa soarelui şi devine o siluetă noului stat, întreprins de Mohamed Yeslem Beissat, de care aminteam la început, de dantelă. (Ghepardul de deşert, Acinnonyx jubatus hecki, specie pe cale de nu a avut ecou în rândul noilor noştri politicieni tocmai din perspectiva acestor dispariţie – 250 de exemplare înregistrate, este răspândit în vestul Saharei şi relaţii. venerat în folclorul tuareg pentru abilitatea şi frumuseţea sa.) Arbitrii care ar putea Faptul că interlocutorul meu din anii ’90 a reuşit să­şi pledeze cauza în faţa salva ideea independenţei sunt şi ei dominaţi de interesele proprii sau ale unor preşedintelui din Africa de Sud în 2020 reprezintă un jalon pentru o viitoare bătălie apropiaţi şi mişcările politice ample cu consecinţe pe zeci sau sute de ani au diplomatică, dat fiind că noua Africă de Sud este angajată în lupta pentru apărarea nevoie de o coregrafie extrem de flexibilă, în care baletul protagoniştilor de forţă valorilor democratice pe continent, în urma experienţei sale după lupta majorităţii pot să dreneze practicile noului imperialism liberal spre proiecte naţionale. Numai pentru respectarea drepturilor sale politice şi sociale în perioada apartheidului. dacă interesele lor echivalează sau sunt identice cu cele ale aspiranţilor! Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 29 Curtea de la Argeş

Orizont SF a un nivel conceptual al romanului, chiar exploata contractual, prin efectele unei legislaţii şi obsedantă prezenţă în scenă. Asta se întâmplă dezbaterea – care nu întâmplător adoptă adecvate. Administraţia se revelează treptat ca chiar şi în ciuda drămuitei sale participări la zbaterile Lformula superficială, dar de mare audienţă o veritabilă fabrică de necrosofturi, de module cu unei lumi pe care o simte scăpându­i printre degete. a emisiunilor televizate, hrană zilnică pentru omul concentrate de inteligenţă umană, puse treptat la Bogdan Suceavă creează un personaj verosimil, contemporan – atinge aspecte etice şi filosofice. Ele treabă, printr­o subtilă persuasiune birocratică, convingător între datele realităţii sale de individ în erau, de altfel, imposibil de evitat în vecinătatea unui insistentă, aceasta din urmă, dar marcată vizibil, şi plină şi atroce suferinţă fizică şi morală. Cu o lentoare subiect atât de bulversant precum imortalitatea, în ironic, de spiritul corectitudinii politice. O poziţie ce ce sporeşte tensiunea aşteptării, drama îi este pre­ ipostaza ei coborâtă dintre simbolurile fabuloase şi „dă bine”, se pare, nu doar în exerciţiul democraţiei zentată economicos, nu atât prin expunerea frustă ajunsă la îndemâna oricui. Într­un viitor extrem de actuale, ci şi în democraţiile viitorului. Strategia lui şi oarecum vulgară a evoluţiei unei boli incurabile, apropiat (autorul fixează convenţional anul 2037), Bogdan Suceavă e subtilă: deşi îi simţim din timp ci făcându­ne părtaşi la viziunea unei posibile salvări. cercetarea ştiinţifică şi progresul tehnicilor medicale poziţia faţă de subiectul adus în discuţie, el se fereşte Salvarea aceasta, la urma urmelor paiul de care ar permite aşadar realizarea aşa­numitului program de intervenţii critice personale, lăsând personajele se agaţă un înecat, este filtrată prin simţuri pe care „Spring After Winter”. Sub denumirea aceasta, acestui mereu reluat forum televizat să se exprime disperarea le conduce spre o acuitate maximă. poetică, dar mai ales publicitară, se insinuează singure, să­şi ciocnească, mai mult sau mai puţin Pentru personajul în cauză, mirajul imortalităţii depă­ transferul prin operaţie chirurgicală şi, totodată, diplomatic, criticile şi entuziasmele. şeşte condiţia simplei curiozităţi lucide pentru un cibernetică a informaţiei din creierul uman pe o În sfârşit, există în Vincent nemuritorul un nivel miracol al ştiinţelor viitorului. Acest miraj devine drog extensie electronică. Pe când substanţa fragilă a pur uman de abordare a condiţiei imortalităţii „acce­ şi, în consecinţă, nevoie presantă, problemă de viaţă „originalului” dispare, copia sa cibernetică, activată sate” (ca să folosim, la modul discret­ironic, un şi de moarte. Pe Vincent nu­l interesează speculaţiile pe un modul indestructibil, tinde să funcţioneze termen cibernetic pentru ceea ce în alt registru teologale, nici filosofiile privitoare la părăsirea corpului independent, continuând astfel, în regim virtual, ar trebui să fie o vertiginoasă „cucerire” a geniului de către suflet, formulările savante ale unor Platon, existenţa intelectului transferat. Dincolo de aparen­ tehnico­ştiinţific uman). Mai multe personaje Aristotel, Toma d’Aquino rămânând rezervate celor ţele promiţătoare ale soluţiei, trebuie căutate însă episodice din roman îşi produc discursul la nivelul ce au timp pentru teorii abstracte. Îl interesează, în esenţele, iradierile morale (sau imorale) ale actului pomenit. Ele sunt culese dintr­o bogată galerie schimb, ce i se întâmplă persoanei sale ameninţate de revoluţionare ştiinţifică şi socială propus. De pe cu disoluţia, acum, imediat. Sub masca unei poziţiile sale de un prudent conservatorism, biserica supralucide curiozităţi putem descifra o înfrigurare (adusă cu promptitudine în scenă) va întâmpina noua bine ţinută în frâu – convenţie de tehnică literară realizare a societăţii umane printr­un categoric refuz, prin care personajul lasă impresia că, în sufletul mergând până la ameninţarea cu excomunicarea său traumatizat, balanţa se înclină prudent practicanţilor născocirii – de nimeni luată în seamă spre soluţia considerată salvatoare. În realitate, în timpurile moderne, bineînţeles. E vorba de biserica hotărârea lui e luată de mult. Faptul că omul catolică, reprezentată în scriere de un respectabil şi urmăreşte în continuare, mereu şi mereu, ca alarmat monsenior Francisc, cardinal de Los Angeles, într­un repetat exerciţiu de autoconvingere, pentru care nu orice invenţie ameliorează condiţia dezbaterile televizate asupra subiectului, trădează omului, existând riscul unei fatale prăbuşiri a acestuia mai degrabă o imperioasă nevoie de reconfirmări din urmă: „A fost inventată o maşină care face continue, de întărire în poziţia pentru care sub­ ceva foarte grav şi periculos cu creierul uman şi, conştientul bolnavului deja a optat. Moartea realmente, oamenii au mers prea departe”, apreciază proprie nu i se mai pare o catastrofă, mai ales dogma ultragiată, dar şi bunul simţ ancestral, în că tehnica manipulărilor virtuale, aceeaşi căreia încercări pe cât de demne, pe atât de nesigure de îi datorează speranţa imortalităţii, îi mai oferă şi efectul lor convingător asupra unei societăţi intrate posibilitatea de a­şi privi chipul de după dispariţia deja, de multă vreme, în degringoladă morală. Iar iminentă, în caz că ar fi avut şansa să trăiască în mai departe: „Este cea mai mare absurditate cu care mod natural până la adânci bătrâneţi. Pe cât de s­a confruntat vreodată specia umană. Pentru că de figuri contemporane, ilustrând astfel poziţii sugestiv creionată, pagina privitoare la perspectiva pe modulul SAW nu trece intelectul uman, ci o copie individualizate într­un evantai deschis larg, de senectuţii e menită să producă dezgust şi să faciliteze a lui, o copie care nu mai este omul intrat în sala de la comicul patentat, până la veritabila tensiune desprinderea de viaţa care îţi oferă o asemenea operaţie. Omul acela nu mai este, a fost ucis printr­o dramatică a existenţei ameninţate. Într­o extremă jalnică panoramă a degradării biologice, intenţionat operaţie care pretinde că i­a păstrat intelectul.” găsim frondeurul de circumstanţă, inconştientul care exagerată şi accelerată până la neverosimil: Nici disciplina academică a filosofiei nu poate sta de tânăr s­a „săturat de problemele vieţii reale”, de departe de această dezbatere etică, deşi conceptele dificultăţile cu care trebuie să dea faţă, fiind dispus a patruzeci de ani, Vinny avea un chip ei abstracte vin în scenă oarecum stânjenite şi, de să trivializeze cinic totul; inclusiv perspectiva nemu­ aproape surâzător, plin de energie, încă asemenea, ocolite de şansă în confruntarea cu un ririi „anticipate”, pentru care şi­a depus în fond în formă, arătând ultimele trăsături ale public ignorant, imun la atenţionările desprinse din semnătura. Iată argumentele acestui debusolat „L tinereţii. La cincizeci de ani, colţurile ochilor s­au ridat învăţăturile Antichităţii greceşti. Mici scăpărări pole­ etern, deci şi al viitorului: şi obrajii s­au lăsat într­o expresie de blazare. Oare mice apar abia din ciocnirile ei – aproape ridicole, „Colegiul, plata taxelor, să­ţi găseşti o slujbă n­o fi vreo greşeală? Parcă şi culoarea tenului s­a lipsite în mod categoric de efecte în planul realităţii – potrivită, să îţi cumperi o casă, relaţiile interumane, schimbat, pielea pare arsă de soare, pigmentul mai cu atotputernicul spirit birocratic al societăţii moderne. totul marcat de tensiune, competiţie, goană, presiune. pronunţat. La şaizeci de ani, chipul e trecut, ochii Programul „Spring After Winter” este susţinut de Şi pentru ce? Pentru ca la şaizeci de ani să ajungi pe şi­au pierdut strălucirea, fruntea e acoperită de riduri, Administraţie, care caută să tragă foloase practice un modul SAW? Dar poţi să ajungi acolo de pe acum, iar sub bărbie s­au strâns falduri de piele cafenie, cu de pe urma lui. Umanismul de bibliotecă face, aşadar, şi creierul tău ar putea fi în mai bună stare decât mai aspect neplăcut. Vinny priveşte. La şaptezeci de ani, doar valuri mărunte în oceanul de ipocrizie ce scaldă târziu. Ce sens are să te zbaţi ca peştele pe uscat părul s­a rărit şi e complet alb, lăsând să se vadă nişte interese materiale şi financiare generalizate: pentru ceva care nu merită efortul?” o piele cu pete roşietice. Nasul a devenit tot mai „…Ne­am asigurat ca sistemul nostru legal să coroiat, iar bărbia s­a înălţat, voluntară. La optzeci interzică ferm eutanasia voluntară. Un bolnav incu­ ivelul uman asupra căruia se exercită de ani, trăsăturile chipului sunt greu de recunoscut, rabil nu îşi poate pune capăt zilelor, chiar dacă asta cu sporit efect literar convenţia acestui parcă e o cu totul altă persoană. Ochii poartă e opţiunea lui. Pe de altă parte, vine guvernul şi zice: roman priveşte însă, mai degrabă, condiţia expresia unei obsesii, a unei obstinaţii indefinite, stai că te omor eu, cu ajutorul tehnologiei. Am să­ţi N naufragiaţilor, a celor măcinaţi de bolile lor incurabile, revanşarde. La nouăzeci de ani, chipul pare o iau eu toate informaţiile personale, pe care le voi roşi de îndoieli şi, pe măsură ce momentul decontului caricatură a ceea ce Vinny ştia că i­au fost cândva încărca într­o superbază de date, care va ajunge să li se apropie, tot mai vizitaţi de sentimentul dureros trăsăturile. I se şi face jenă să privească. Apoi, poate ştie tot ce ştiau persoanele defuncte ale generaţiilor al aneantizării. Disperaţii vor fi, prin urmare, victimele pentru că artistul şi­a luat joaca în serios şi a scris precedente. Un computer în loc de un cimitir, nu cele mai la îndemână ale imortalităţii servite la con­ codurile complete ale proiecţiei temporale, iată chipul e asta oare ceva monstruos şi criminal totodată? servă şi ale fabricii de necrosofturi. Iată argumentul prezumtiv al lui Vinny la vârsta de o sută de ani, V­aţi imaginat vreodată, înainte ca SAW să apară, esenţial al unui asemenea ins constrâns să treacă o hârcă respectabilă, deşi slăbită, mai mult nas şi că dorinţa noastră de a atinge nemurirea poate printr­o încercare­limită, prin nedorita experienţă sprâncene, cu clavicula ieşită proeminent de sub căpăta înfăţişări monstruoase? Iată aici cea mai practică a finalului prematur: o guşă lăsată. Chelia lasă să se vadă tâmplele mare monstruozitate a istoriei umane, asasinarea „…Vreau să evit acest nimic. Nu mă tem de conturate apăsat, cu vinişoare albăstrii ivindu­se de de către administraţie a voluntarilor, a celor care demoni care mă vor tortura în iad, ci mă tem de ideea sub pielea străvezie. Şi asta nu e tot. La o sută zece depun o cerere în acest sens.” de nimic, de ideea că ar putea să existe acest nimic. ani, chipul a devenit straniu, artificial şi Vinny e gata Se spune că suntem datori cu o moarte şi ideea să protesteze, trăsăturile fantaste dau un aer de xistă în roman, pomenit cu o relativă asta ne repugnă. Iar revolta noastră faţă de această făptură venită de pe altă planetă. La o sută douăzeci discreţie, şi un nivel de instituţionalitate repulsie ne motivează să ne încredinţăm tehnologiei. de ani, artistul pare a lucra cu ipoteza că Vinny a Esupraumană, statală şi internaţională, Chiar dacă trecem printr­o suferinţă teribilă, moartea beneficiat de implanturi dentare şi de aceea maxilarul cu care se confruntă ideea imortalităţii artificiale. nu ne apare ca o eliberare, ci ca un obstacol pe lui, deşi înclinat mai mult pe partea dreaptă, nu a Detaşată de orice rezonanţă morală şi filosofică a care, dacă am putea, l­am evita. Şi vrem să­l evităm. cedat spre interior, deşi buzele descărnate lasă să subiectului, Administraţia, sau administraţiile (fiindcă Suntem în stare să facem orice pentru a­l ocoli. se întrevadă un rânjet care nu spune nimic. La o fenomenul tinde să se mondializeze, ca orice noutate Şi uite aşa s­au născut modulele SAW.” sută treizeci de ani, chipul a colapsat sub greutatea apărută în cadrul civilizaţiei moderne), îşi distribuie Între numeroasele figuri episodice ale cărţii, propriilor trăsături, cu riduri care coboară în găvanele atenţia exclusiv asupra aspectelor aducătoare de Vincent, ilustrare personalizată a nenorocirii, îşi ochilor, cu nasul strâmbat de o deviaţie excesivă, profit. Nemurirea este bună, acceptabilă, încurajată în câştigă treptat poziţia de personaj principal. Nu cu pomeţii obrajilor ieşind prin piele, de parcă ciuda caracterului său insolit şi generator de tulburare prin risipa de energie pe care o pun de regulă în ar fi din alabastru.” etico­sentimentală, câtă vreme se poate controla şi evidenţă eroii anticipaţiilor comune, ci prin constantă 30 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 Curtea de la Argeş

Orizont SF Preţul originalităţii Dan D. FARCAŞ e apropiem de a transmis oamenilor taina focului. N­ar putea fi oare Universului, sau ştiinţa şi tehnologiile pe care le sfârşitul serialului aceste istorioare ecoul, fie şi la modul hiperbolizat posedă, tocmai pentru a nu influenţa originalitatea Ndespre realitatea şi fabulos, al unor întâmplări reale de odinioară? soluţiilor pe care le­am putea găsi noi înşine, pentru unei prezenţe nepământene Carl Gustav Jung (1875­1961) ilustra o eventuală a permite maturizarea specificităţii noastre, până în preajma noastră. Cred că întâlnire a noastră cu o civilizaţie cosmică mult mai la un nivel la care şi comunitatea de hipercivilizaţii am adunat pe parcurs destule evoluată prin cuvintele: „Frâiele ne­ar scăpa din să se poată bucura de ea. argumente pentru ca un cititor mâini... ne­am regăsi fără visuri, am descoperi că Unii oameni au afirmat că, fiind răpiţi, s­au întâlnit fără prejudecăţi să admită că, aspiraţiile noastre intelectuale şi spirituale sunt atât cu entităţi nepământene care le­ar fi spus că aşteaptă într­adevăr, în jurul nostru se întâmplă „magii” care de depăşite, încât ne­ar lăsa complet paralizaţi”. de la noi o lucrare pe care numai noi o putem realiza, cu greu pot fi explicate altfel. Situaţia poate fi comparată cu cea a unui trib care ceva care nu s­ar mai împlini dacă ei ar interveni să Am numit această prezenţă hipercivilizaţii, în ducea o existenţă acceptabilă în junglă, dar care ar ne ajute. Şi prof. Courtney Brown, de care aminteam ipoteza că ar trebui să existe aici, lângă noi – cu o fi strămutată brusc şi definitiv în babilonia din Times într­un episod anterior afirma că a aflat că entităţile probabilitate de practic 100% – civilizaţii născute în Square din New York. Nimic din ceea ce ştiau sau spirituale nu ar intra în contact cu noi „până când nu alte colţuri ale Cosmosului, cu sute de milioane de visau oamenii aceia n­ar mai avea vreo valoare. ne maturizăm”, dar „contează în viitor pe contribuţia ani mai bătrâne decât omenirea. Este cea mai rezo­ Orice urmă de demnitate şi stimă de sine ar dispărea, noastră”. Dacă acceptăm aceste afirmaţii, cred că o nabilă explicaţie pe care o avem la îndemână pentru iar urmaşii lor ar rămâne, multe generaţii, doar nişte astfel de contribuţie ar fi tocmai o astfel de viziune „magiile” observate, deşi nu uităm că mintea şi cunoş­ marginali. originală, suficient de matură pentru a nu se prăbuşi tinţele noastre au limite fireşti şi răspunsul ar putea Este greşeala pe care am făcut­o şi noi, cu sub impactul întâlnirii cu viziunile unor civilizaţii mult fi unul pe care nici nu am fi în stare să­l imaginăm. jumătate de mileniu în urmă, când conchistadorii şi mai evoluate. Între timp însă, reprezentanţii acestor În ultimele episoade, ne­am exprimat opinia alţi descoperitori glorioşi ai unor noi pământuri au civilizaţii aşteaptă (şi poate chiar recoltează şi că civilizaţia noastră pământeană, cea a lui homo „împărtăşit” (chiar şi cu forţa) civilizaţiilor mai fragile păstrează chiar acum) ideile, punctele de vedere, sapiens sapiens, n­ar putea intra în legătură cu o ale incaşilor, aztecilor şi ale altora, tot ce aveam creaţiile noastre originale. Probabil în acea super­ hipercivilizaţie din cauza imaturităţii noastre. Aşa cum noi mai bun la ora aceea: creştinismul, ştiinţa şi memorie pe care o numim Akasha. spuneam, maturitatea morală ar putea fi definită prin tehnologiile europene, iar mai târziu raţionalismul două condiţii principale: (1) ca preţuirea frumosului, cartezian. Cu toate că demersul era „pavat cu bune hiar şi o singură dovadă a hiperciviliza­ mai ales cel al spiritului uman să devină, pentru intenţii”, în fapt, prin acest proces de aculturaţie, ţiilor, dacă ar fi absolut sigură, ar copleşi toţi oamenii, mai important decât instinctele de le­am impus un „hipnotism” cultural, făcându­i Cşi ar şterge întreaga noastră evoluţie, iar agresiune, posesie, egoism etc., ceea ce ar genera „psihic orbi” la unele aspecte ale realităţii, în acelaşi fructul dorit – viziunea originală – nu s­ar mai coace automat iubirea şi binele universal, şi (2) ca toată mod în care eram şi noi, deşi ei văzuseră lumea până niciodată. În acest fel nu numai că ar fi risipită o lumea să accepte că nu există adevăruri ultime atunci, într­un mod diferit. Acest zel european a dus răbdare de sute de mii de ani, dar ar fi ratată şi o (dacă acestea nu sunt dovedite prin fapte unanim la dispariţia unor căi umane alternative de percepere potenţială hipercivilizaţie viitoare care să aibă propria acceptate), deci ca toată lumea să adopte o gândire a realităţii, îngustând astfel setul de instrumente sa originalitate şi propria sa viziune asupra lumii. pluralistă, de tip şi/şi. ale cunoaşterii pentru întreaga omenire. Locuitorii hipercivilizaţiilor fiinţează probabil în alte Dar ipoteticele hipercivilizaţii par să se ţină depar­ ipostaze ale realităţii, cu alte legi. Pentru a continua te de un contact nemijlocit cu noi şi din alte motive bia recent am devenit conştienţi de speculaţiile, din mesajele primite răzbat şi aluzii la decât lipsa maturităţii. Într­o abordare naivă, des întâl­ norocul pe care l­am avut, în schimb, prin faptul că ei nu ar putea să creeze, cu adevărat, în nită în producţiile SF, la întâlnirea a două civilizaţii, Afaptul că alte civilizaţii, cum ar fi cea chino­ lumea lor, ci doar să multiplice şi să îmbunătăţească situate pe paliere diferite, civilizaţia superioară, dacă japoneză sau cea indiană, au fost deja suficient de ceea ce a fost deja creat pe un tărâm material, e binevoitoare, ar trebui s­o ajute pe cea rămasă în mature şi de puternice pentru a rezista acestui elan precum este cel de pe Pământ. urmă, transmiţându­i ştiinţa şi tehnologia sa. Într­un unificator, putând să ofere astăzi gândirii, artei, În antichitate (şi nu numai) s­a spus că inspiraţia episod anterior, am argumentat de ce, dimpotrivă, medicinii etc. europene, deschideri la care, singure, artistică vine dintr­o sursă cerească şi este intermedi­ o hipercivilizaţie ar interzice, în mod firesc, un astfel probabil că nu ar fi ajuns niciodată. Ne putem gândi ată de muze. Dar mie îmi place totuşi să cred că Arta de transfer, pe baza „principiului intervenţiei minime”. la yoga, la acupunctură, la gravurile lui Hokusai, Fugii, precum şi alte sute de compoziţii geniale, nu au dar şi la nenumărate alte elemente care au îmbogăţit fost „repartizate” şi trimise prin channeling lui Johann n tradiţiile şi miturile multor popoare există felul în care omenirea percepe realitatea. Abia acum Sebastian Bach de către o entitate superioară, iar aluzii, oarecum surprinzătoare, ilustrând începem să înţelegem că am distrus, în schimb, el doar le­a transcris. Îmi place, dimpotrivă, să­mi Îaceastă atitudine. Stă scris, de pildă, că Adam iremediabil, alte izvoare de cultură şi cunoaştere imaginez că acele spirite superioare, aflate deasupra şi Eva au fost pedepsiţi pentru că au mâncat rod din mai fragile, cum erau poate cele ale incaşilor sau ale noastră, s­au bucurat ori de câte ori au fost surprinse pomul cunoaşterii. Cartea lui Enoh arată, în detaliu, aztecilor. Drept urmare, astăzi încercăm să protejăm de frumuseţea compoziţiilor sale. Ca de altfel de că mai mulţi îngeri, conduşi de Azazyel, au dezvăluit şi să valorificăm întreaga diversitate a patrimoniului lucrările tuturor marilor creatori autentici. fiinţelor umane „taine pe care ei nu trebuia să le cultural al omenirii, aparţinând tuturor popoarelor, Actorul de comedie canadiano­american Dan cunoască”, privind arme, bijuterii, vrăjitorii, droguri, inclusiv firavele viziuni ale gândirii „primitive”, atâtea Aykroyd, cunoscut publicului din România mai ales astronomie, ghicit, minerit, căi de a da moartea, câte au mai rămas pe Pământ. din filmele Ghostbusters, întrebat de ce crede că vin scriere, avort etc. Din fericire – scrie în Carte – Ne putem întreba, totuşi, dacă aparenta interzice­ la noi OZN­urile, a răspuns: „Ne vizitează pentru „tainele cele mari au rămas nedezvăluite”. Îngerii re a oricărui transfer de informaţie are doar rolul de a că aceasta este planeta care a produs un Picasso, în cauză au fost pedepsiţi cu asprime, fiind înlănţuiţi ne ocroti de şocul aculturaţiei? Sau ar mai fi şi altceva? bomba atomică, penicilina ... pentru că există atât de pe vecie – conform aceleiaşi cărţi – în „văgăuni pline Am putea presupune că ipoteticele hipercivilizaţii – multe progrese în ştiinţă, artă şi cultură. Ei au poate o de jar”. Dar aceeaşi ciudată interdicţie şi pedeapsă pentru a nu face greşeala pe care noi înşine am tehnologie mai bună decât a noastră, dar nu au pictat se regăseşte şi în mitul lui Prometeu, care a fost comis­o cu civilizaţiile mai firave – nu ne vor dezvălui, ca Renoir, nu dansează ca Mick Jagger, nu scriu ca înlănţuit şi supus unor torturi numai pentru că nici măcar prin aluzii vagi, viziunea lor asupra Samuel Johnson sau William Faulkner”... (Va urma)

a şi la alţi autori care au abordat tema, lumea nemuritorilor cibernetici ce mai absorbit de condiţia sa excepţională, Vincent caută prin universul interferează cu cea a oamenilor vii, însă în moduri diferite. La Florin cibernetic amuzamentele raţionamentelor complicate şi frumuseţea „ciudăţeniilor CPîtea, de pildă, care îşi priveşte necrosofturile cu ochi de comediograf, labirintice”. În însingurarea sa cosmică, entitatea artificială care a fost cândva un cei duşi dintre noi în spaţiile virtuale manifestă o poftă teribilă de a participa om muritor va percepe fericirea doar în ipostază de explorator etern al spaţiilor în continuare la jocurile politice şi sociale ale celor vii. La Bogdan Suceavă, interstelare. E şi ironie subtilă aici: dimpotrivă, nemuritorii cibernetici refuză vechile activităţi, la care îi îndeamnă „Iată­mă călătorind spre zările unor lumi necunoscute, ducând cu mine o Administraţia, în râvna ei superb ironizată de a­şi organiza treburile şi cu nepăsare de sorginte nouă, dublată de o memorie gigantică, nicicând failibilă, concursul celor retraşi dincolo de limitele fizice ale vieţii. Odată transferaţi pe şi de o luciditate pe care o pot demonstra în fiecare clipă. Sunt perfect echipat suporturi tehnologice, Vincent şi alţii ca el descoperă plăcerea unei contemplări pentru asta. Proiectul de a transforma un muribund în nemuritor a reuşit. Agenţia tot mai detaşate a lumii abia părăsite, prin camerele video montate pretutindeni se poate lăuda cu mine. Posterul meu şi al lui Raoul înfăţişează două cutii ca pe glob. Nu e o simplă opţiune estetică, e începutul unui proces pe care autorul două laptopuri identice puse unul peste celălalt, încastrate în cochilia protectoare romanului îl intuieşte şi îl descrie convingător: înstrăinarea de om, de sentimente a navei. Asta este, până la urmă, ruperea peceţilor din tării.” şi, automat, de orice morală tradiţională. Smuls din corpul său de carne îndurerată, Vincent evoluează treptat spre inteligenţa rece, pură, pentru care esajul cărţii reprezintă un avertisment demn de luat în seamă: pe ofensa exprimată odinioară în termeni de gelozie patologică ajunge, fără a­şi cât de tentat poate fi omul modern de oferta cu caracter „salvator” a pierde totuşi violenţa, să se travestească în noţiuni abstracte. Ele pot fundamenta, Msupraomenescului, pe atât de riscante se arată efectele unor tehnologii ca în roman, decizia unui gest criminal, chiar mai temeinic decât vălmăşagul extreme pentru însăşi esenţa intimă a spiritului uman. Este mesajul unui moralist patimilor de odinioară, ca şi cum această decizie calculată şi inumană s­ar care, retras cu discreţie la marginea scenei, nu pare să fi nutrit ambiţia unei exercita asupra unui exemplar dintr­o altă specie, supusă de la distanţă cercetării noutăţi iluzorii într­un context SF unde un astfel de mesaj s­a formulat nu o savante şi experimentelor. În noua sa condiţie existenţială, Vincent nu mai este, singură dată. Bogdan Suceavă are meritul de a fi construit un roman sobru, bine cu adevărat, omul intrat în sala de operaţie, ci copia lui electronică, evoluând fundamentat la nivel ideatic, cu secvenţe aşezate într­o gradare calculată, cu spre cu totul alte orizonturi. Sedus de virtualităţi fără limite temporale, personajul desfăşurări de momente verosimile în însuşi miezul fantast al situaţiei pe care „trăieşte” tot mai acut detaşarea de lumea măruntă a omului natural. Ruperea o explorează. El urmăreşte cu atenţie un „ritual de trecere” dinspre complexitatea, legăturilor cu societatea lăsată în urmă devine totală la mutantul fixat definitiv uneori fragilă, a personalităţii umane actuale spre abstractul rece şi impersonal în abstract şi în beţia unei puteri mereu victorioase în postumitate. Din ce în al inteligenţelor de tip galactic. Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 31 c Curtea de la Argeş y m k Ars longa... Mărturie. Şcoala de arhitectură umană Mihai DOBRE este necesară pentru a putea construi sensibil. încurajat să lucrez Atât dexteritatea cu care un meşter lucrează, asupra modului meu cât şi modul de gândire pe care şi l­a format de a mă raporta la duc la realizarea unor construcţii pline de viaţă lume. Şantierul, colegii, retragerea în natură, modul de viaţă care vine cu această aşe­ zare departe de „civili­ zaţie”, prelegerile, în mod special cele de după masa de seară, când diminuarea luminii sporeşte taina, şi invitaţii au contribuit la realizarea acestui mediu.

ntr­unul din atelierele la care am participat, eva m­a făcut să tot revin la Şcoala de datorită efortului fizic destul de mare, cei la Buneşti! De patru ani, de când am aflat din grupul cu care lucram făceau pauze alternativ.Î Astfel, fiecare dintre noi ajungea să despre aceasta, am participat la opt ate­ liereC şi abia acum parcă încep să­i prind gustul. se aşeze pe o buturugă şi să le citească celorlaţi În cadrul acestor ateliere am realizat panouri din Albert Camus. Iar când altineva obosea, făcea din nuiele, structura unei case din trunchiuri de schimb de roluri cu cel care citea. În altă serie, salcâm, pardoseli din piatră ziua ne focalizam în­ de râu, tencuieli de pământ, treaga energie asupra zidării de cărămidă, zidării şantierului, iar în de piatră fără mortar, pereţi fiecare seară ne de beton de cânepă şi multe strângeam la lumina altele. Am fost dulgher, zidar, frontalelor ca să tencuitor şi zugrav, până şi ascultăm o colegă bucătar. De asemenea, am care ne cânta la chi­ avut prilejul de a cunoaşte tară. În altă serie, în alţi studenţi de la arhitec­ tură, dar şi oameni din timp ce tasam betonul diverse domenii, care au o de cânepă, am compus apetenţă pentru arhitectura împreună cu trei colege participativă, construită o poezie pe care a din materiale naturale. doua zi le­am citit­o Datorită naturii practice celorlalţi la masa de a şcolii de vară, am con­ prânz. În fiecare serie, ştientizat atât potenţialul estetic al construcţiilor şi frumuseţe. Pentru mine, această tabără repre­ totuşi, ne­am găsit o portiţă ca să mergem la realizate din materiale naturale, cât şi necesitatea zintă un laborator în cadrul căruia mă observ mult râu. Acestea sunt doar câteva dintre momentele recuperării tehnicilor tradiţionale de construcţie. mai atent, în care experimentez şi în care sunt care mi­au susţinut proiectul personal, anume, Din punct de vedere profesional, au fost foarte de a mă construi pe dinăuntru. benefice atelierele la care am participat, pentru că am putut să înţeleg proprietăţile materialelor, modul lor de punere în operă, dar şi felul în care se comportă în timp. Mai mult, în timp am constatat un motiv la fel de semnificativ care m­a determinat să revin la Şcoala de la Buneşti.

oordonatorii Şcolii de la Buneşti, istoricul Petre Guran şi arhitectul Ana­ Maria Goilav, au construit un mediu, atât fizicC cât şi uman, care încurajează asumarea unui proiect dincolo de dimensiunea sa materială şi exterioară – o pardoseală, un perete, un detaliu de acoperiş sau un finisaj interior – către o dimensiune interioară şi personală. Consider că această dimensiune personală a proiectului Număr ilustrat cu imagini de la Şcoala de Arhitectură de la Buneşti. Semnează în acest număr  Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca  Ioan DZIŢAC – prof. univ., Oradea  Paul DIACONESCU – scriitor, Suedia  Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureşti  Nicolae BADIU – publicist, Piteşti  Ana OLOS – scriitor, Baia Mare  Dan ANGHELESCU – scriitor, Bucureşti  Aureliu GOCI – scriitor, Bucureşti  Pr. Theodor DAMIAN – SUA  Zenovie CÂRLUGEA – scriitor, Craiova  Acad. Emil BURZO – Cluj­Napoca  Ion C. ŞTEFAN – scriitor, Bucureşti  Mihai POSADA – scriitor, Sibiu  Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti  Olimpia IORGA­POPESCU – profesor, Ploieşti   Milena MUNTEANU – scriitor, Canada Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti  Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin  Mircea OPRIŢĂ– scriitor, Cluj­Napoca  Marian NENCESCU – scriitor, Bucureşti  Dan D. FARCAŞ– scriitor, Bucureşti  Eufrosina OTLĂCAN – prof. univ., Bucureşti  Mihai DOBRE – student, Bucureşti 32 Anul XII  Nr. 2 (123)  Februarie 2021 32 pag. - 5 lei