REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Editatã cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România Un târgoviºtean sadea

În timp ce unii de diferite ranguri ºi culori politice aºteptau ziua de 10 august râvnind o reiterare amplificatã a „rãzboiului româno-român” de anul trecut, pentru noi, cei de la Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, 10 august a fost doar prilej de sãrbãtorire a lui Barbu Cioculescu, „târgoviºteanul prin spirit” (n. 10 august 1927, Mountrouge în Franþa), la trecerea bornei 92 din secolul personal, marcând ºi 80 de ani de la debutul sãu literar, aºa cum singur mãrturiseºte într-o recentã carte de convorbiri: „Sã nu uitãm cã la Gãeºti am petrecut primii 7 ani «de acasã». Apoi aderarea la marea familie a «Litere»-lor ºi a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni al cãrei membru fondator sunt din 2005, membru al juriilor (de remarcat pluralul) «Moºtenirii Vãcãreºtilor», cu ºapte cãrþi editate la «Bibliotheca», sunt un târgoviºtean sadea”. Întrebat în aceeaºi carte („Un veac printre cãrþi. Barbu Cioculescu în dialog cu Mihai Stan”, lansatã la a VI-a ediþie a Simpozionului Naþional „ªcoala de la Târgoviºte”) când a debutat literar, B.C. a avansat o datã confirmatã ºi de omniscientul Nicolae Scurtu în proceeding-ul Simpozionului: în „Universul copiilor”, revista lui N. Batzaria (Moº Nae), nr. 51, 13 dec. 1939, adicã în urmã cu 80 de ani, aici elevul Barbu Cioculescu semnând fabula „Împãratul animalelor”. Chiar plasând – dupã alþii – debutul peste 5 ani (1944, Kalende cu poeziile „Prietene!” ºi „Nucul”, incluse în recenta antologie „La Steaua Pãstorului. Omnia lirica”, Bibliotheca, 2018) e tot un record. Rãstimp în care – nu uitã sã ne reaminteasc㠖 nu i-a trecut o zi fãrã sã scrie un rând. Aºa „a suit treptele poeziei”: „Altcum, de mic vroiam sã fac literaturã. Era activitatea cea mai sus socotitã în mediul copilãriei, adolescenþei ºi, la urma urmei m-am format într-o casã care era un atelier de literaturã mai activ decât cel de covoare. Mai cu seamã poezie vroiam sã scriu, chinuit de faptul cã n-o înþelegeam. Am descoperit pe la 12 ani forþa lui Arghezi, pe la 15, mirajul lui Blaga, mai apoi pe Ion Barbu ºi Emil Botta – acestea au fost treptele.” În contrast de Ion Negoiþescu în „generaþia pierdut㔠departe de a fi adeptul unei lirici calofil-livreºti, nonagenarul Barbu Cioculescu e de neîncadrat într-o „generaþie literarã”; pentru grupul de la Kalende, în cea de a doua etapã, era prea tânãr, pentru ºaizeciºti, prea vârstnic. ªi a nu se uita anii de interdicþie. În postura sa de jurnalist, poet, prozator, istoric ºi critic literar, memorialist, editor, traducãtor, de „membru” al ªcolii de la Târgoviºte, cititorul interesat îl poate întâlni în culegerea ce reuneºte eseurile semnate de 18 istorici ºi critici literari cunoscãtori/ admiratori ai scrierilor sale, volum cu care s-a finalizat Simpozionul Naþional „ªcoala de la Târgoviºte”. Receptarea criticã a operei lui Barbu Cioculescu. Cu 7 ani în urmã, în 2012, la împlinirea vârstei de 85 de ani, Societatea Scriitorilor Târgoviºteni i-a decernat „ultimului dandy” al literelor româneºti diploma „Opera Omnia”, prilej cu care sãrbãtoritul afirmase: „Bãnuiesc cã aici a fost iniþiativa dlui Mihai Stan – cãruia profit de ocazie spre a-i strânge mâna. Cu dorinþa ca tot dânsul sã îmi reînnoiascã diploma dacã ºi când voi împlini 90 de ani” (Litere, nr. 2, 191, febr. 2016). Am întârziat 2 ani, dar, în sfârºit, pe lângã diploma aºteptatã, Societatea Scriitorilor Târgoviºteni îi dãruieºte „atletului lecturii”, membru de vazã al ªcolii, un Simpozion odatã cu preþuirea, respectul ºi dragostea literatorilor târgoviºteni, cu urarea de a o depãºi numeric pe aproape egala sa ca vârstã, Elisabeta a II-a, regina Commonwealth-ului. Mihai Stan REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Marcã înregistratã OSIM ISSN 1582-0289 Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE Tudor Cristea Mihai Stan Pompiliu Alexandru

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Marin Iancu Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Vali Niþu Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Savian Mur Florentin Popescu George Coandã Titi Damian Liviu Grãsoiu Victor Petrescu George Anca Margareta Bineaþã SUBREDACÞIA CHIªINÃU Ioan Adam Nicolae Scurtu Iulian Filip Iordan Datcu Emil Stãnescu Nicolae Dabija Sultana Craia Corin Bianu Vasile Romanciuc Marian Popa George Toma Veseliu Ianoº Þurcanu Honorius Moþoc Ion Mãrculescu Aurelian Silvestru In memoriam: Dan Gîju Mircea Horia Simionescu Petre Gheorghe Bârlea TEHNOREDACTOR Mihai Gabriel Popescu Mihai Miron Loredan Marcu Mircea Constantinescu Niculae Ionel Henri Zalis Agnes Erich GRAFICà – Iulian Filip Gheorghe Buluþã Ana Dobre Alexandru Coman Radu Cârneci Manole Neagoe

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un rând (o paginã=538 cuvinte; mai precis 3250 caractere fãrã spaþii, 3870 cu spaþii) Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu (m. 2011) 3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan (m. 1979) 4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu (m. 2014) 4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea 4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca 4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu 4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina Noveanu 5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu 8.VIII.1938 - S-a nãscut Corneliu Berbente 9.VIII.1948 - S-a nãscut George D. Piteº 11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956) 13.VIII.1965 - S-a nãscut Heliana Drãguºin 13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca 14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu 14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-Moraru 16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu 17.VIII.1940 - S-a nãscut Costel Agachi-Ram

LITERE 2 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica Rujan 18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca 18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu 20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru (m. 2004) 21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun (m. 2001) 21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu (m. 2008) 21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu (m. 1987) 24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion (m. 1895) 24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu 26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu 26.VIII.1963 - S-a nãscut Gabriel Degeratu 27.VIII.1970 - S-a nãscut Agnes Erich 30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982) 30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin (n. 1937) 31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910)

1.IX.1941 – S-a nãscut Toma Biolan (m. 2004) 1.IX.1950 – S-a nãscut Petre Mareº 2.IX.1960 – S-a nãscut Tatiana-Ana Fluieraru 3.IX.1951 – S-a nãscut Savian Mur 3.IX.1976 – A murit Ion Cazan-Cãtina (n. 1929) 4.IX.1929 – S-a nãscut Ion Drãgoescu 5.IX.1858 – S-a nãscut Alexandru Vlahuþã (m. 1919) 5.IX.1948 – S-a nãscut Grigore Grigore 6.IX.1940 – S-a nãscut Cezar Florescu 7.IX.1902 – S-a nãscut ªerban Cioculescu (m. 1988) 7.IX.1999 – A murit Cornel Popescu (n. 1930) 8.IX.1964 – A murit Ion Calboreanu (n. 1909) 8.IX.1993 – A murit Niculae Hârsescu (n. 1917) 9.IX.1919 – S-a nãscut Ion Benone Petrescu (m. 2007) 9.IX.1936 – A murit Constantin C. Diculescu (n. 1880) 10.IX.2016 – A murit Stella Dobrogeanu Perdix (n. 1928) 13.IX.1925 – S-a nãscut Marin Petre Constantin 13.IX.1934 – Apare la Târgoviºte ziarul Ancheta (încetarea apariþiei – 11 oct. 1946; director, Ion Vasiliu) 14.IX.1915 – S-a nãscut Ion Dincã-Hobaia (m. 2007) 14.IX.1933 – S-a nãscut Angela Mihai-Cernãteºti 15.IX.1935 – S-a nãscut Ioan N. Radu (m. 2007) 15.IX.1941 – S-a nãscut Constantin Brãtescu 15.IX.1935 – S-a nãscut Serghie Bucur 16.IX.1971 – S-a nãscut Anca Davidoiu-Roman 18.IX.1925 – S-a nãscut Cornel Ionescu (m. 2007) 19.IX.1919 – A murit Alexandru Vlahuþã (n. 1858) 20.IX.1927 – S-a nãscut Nicolae Plopeanu 20.IX.1957 – S-a nãscut Nicolae Scheianu 21.IX.1864 – S-a nãscut Elena Vãcãrescu (m. 1947) 23.IX.1876 – S-a nãscut George Grigore Caïr (m. 1924) 23.IX.1948 – S-a nãscut George Mihãiþã 23.IX.2000 – A murit Costache Olãreanu (n. 1929) 25.IX.1933 – S-a nãscut Victor Davidoiu 27.IX.1954 – S-a nãscut Ion Sorin Ivaºcu 27.IX.1977 – S-a nãscut Rãzvan Davidescu 30.IX.1939 – S-a nãscut Serghie Paraschiva 3 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 CUPRINS

EDITORIAL: MIHAI STAN – Un târgoviºtean sadea ...... 1 BREVIAR: Barbu Cioculescu – Voci ale Speranþei ...... 5 VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Un final al „Luceafãrului” à la Giordano Bruno ... 6 POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Intelectualul: ce mai este din ce n-a fost sã fie ... 9 SATUL ROMÂNESC ÎN RAMA LITERATURII: Alex ªtefãnescu – Satul meu de Grigore Vieru ...... 13 REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Un roman cu doi autori ...... 14 CENTENAR: Liviu Grãsoiu – Erudiþie ºi nu numai...... 16 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Nicolae Oprea – Barbu Cioculescu ºi exerciþiul memorialistic ...... 18 INTERPRETÃRI ªI REINTERPRETÃRI: Marin Iancu – Marin Preda. Proza de început. Personaje tenebroase (I) ...... 23 ISTORIE LITERARÃ: Ioan Adam – Rienzi, o „enigmã explicat㔠(1) ...... 26 ARHITECTURI LUDICE: Lina Codreanu – Târgoviºte – „o micã Florenþã valah㔠...... 29 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Mãdãlina Simionescu (Cojocaru) – Dupã 1900, pe la amiaz㠖 culegere de proze scurte (1) ...... 32 ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – Alexandru Ciorãnescu ºi a doua plecare în Franþa (2) ...... 35 ESEU CRITIC: Stan V. Cristea – Nichita Stãnescu. Postmodernitatea poetului ...... 38 ANIVERSÃRI: Mihai Stan – ªerban Cioculescu. Episoade dâmboviþene ...... 41 LECTURI: Constantin Eretescu – Literatura armenilor în versiune româneascã ...... 43 STUDII DE CAZ: Alexandru Bulandra – Pe urmele autorului. Mãrturisirile unui detectiv literar (6) ...... 45 ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan – Cosmos ºi cunoaºtere în poezia lui Mihai Eminescu ºi Nichita Stãnescu ...... 48 EMINESCIANA: Tudor Nedelcea – Despãrþirea de Eminescu (1) ...... 52 LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Deconspirarea ºi revelaþia poeziei magice ...... 56 NOTE DE LECTURÃ: Nicolae Rotaru – Drumeþie prin suflet ...... 57 LECTURI: Nicolae Georgescu – Pãmânt ºi ape ...... 58 CONVERGENÞE : George Toma Veseliu – Nicolae Ioan Dragu – poet al Marilor Tãceri ...... 59 INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Eroarea copistului ...... 62 EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Între oniric ºi reconstituirea unei realitãþi apuse ...... 65 SCRIPTA MANENT: Victor Atanasiu – Iluzia marii iubiri ...... 66 ANIVERSARE: Aurelian Silvestru – Sã te naºti în sânul poporului care are nevoie de tine ...... 69 RESTITUIRI: Maria Monica Stoica – Eugen Lovinescu sau despre tribulaþiile artistului ...... 71 LECTURI: Corin Bianu – „Scrisorile” Monei Vâlceanu ...... 73 OPINII: Enãchescu Cristina – Prostie vs. isteþime în poveºtile lui Ion Creangã ...... 75 NOTE DE LECTURÃ: Ion Roºioru – Un festin lectural de zile mari ...... 77 DICÞIONAR: Victor Petrescu – Niculae Ionel între memorialisticã ºi rigorile criticii .... 79 NOTES: Simona Cioculescu – 2011 ...... 81 EMINESCIANA: George Coand㠖 Geniul cosmic (Duhul Eminescu în Absolut) ...... 83 EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Predicþii adeverite (9) ...... 85 STEIURI: George Anca – Poezia în Baudelaire ...... 87 ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ...... 90 POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Andrei Mudrea. Poetul mergerii pe ape ...... 92 „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI: Vasile Tãrâþeanu – Mihai Prepeliþã ...... 95 POEZIE: Savian Mur – Odihna lui a nu fi ...... 97 POEZIE: Vali Niþu – Darul de la Dumnezeu ...... 99 POEZIE: Constanta Popescu – Ipoteticul destin ...... 101 RIDENDO COGITO: Corneliu Berbente – Întrebat ...... 103 PROZÃ: Ion Mãrculescu – Trãncãneli (5) ...... 105 PROZà ACADEMICÃ: ªtefan Dorgoºan – Invazia de catifea ...... 107 PROZà SCURTÃ: Dumitru Augustin Doman – Oglinda spartã ...... 111 BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Erhard Ratdold – tipograf de cãrþi de ºtiinþã ...... 112 RESTITUIRI: Traian D. Lazãr – Corespondenþa poetului Grigore Arbore cu Basarab Nicolescu – 1971 ...... 114 FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – O epistolã necunoscutã a lui Al. Robot ...... 115 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – De ce câinii latrã iar ursul trece? ...... 119 OPINII: Magda Ursache – Dosariada care ucide ...... 121 SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Europa ºi noii europeni ...... 124 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc – Generalul Constantin Coandã ...... 127 MEMORII: Manole Neagoe – Oaia neagrã a Institutului ...... 129 CITADINE: Redenumirea cartierelor oraºului Târgoviºte ...... 133 SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI...... 136 THALIA: Cristina Dinu – Paleta gesturilor în teatru (1) ...... 144 ARHITECTURÃ: Emil Stãnescu – Repere urbanistice târgoviºtene din epoca medievalã în contemporaneitate (2) ...... 146 ARTE PLASTICE: Ion Mãrculescu – Seniorii (3) ...... 150 LITERE 4 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni BREVIAR Barbu Cioculescu

VOCI ALE SPERANÞEI

Din mai vechi ºi fructuoase colaborãri fotã ºi maramã. Prilej pentru dl. Vasile cunoºteam calitatea de admirabil dialogant a Bãnescu de a apropia figura poetului Ion Monicãi Pillat, dupã cum tot atât de bine era Pillat de acelea ale lui Nichifor Crainic, Vasile cunoscut faptul cã este o ferventã Voiculescu. Pe când dna Monica Pillat se credincioasã, cãreia Providenþa i s-a dezvãluit gândeºte chiar la lirica europeanã a epocii, încã din cursul acestei vieþi. Titlul recentei în care o scria Ion Pillat, la Paul Claudel, cu sale cãrþi, scrisã în colaborare cu dl. Vasile „Îngerul a vestit pe Maria”, la Rainer Maria Bãnescu, profesor de religie ºi de istoria Rilke, Yeats ºi T.S. Eliot. Vom afla în ce fel religiilor, „Imaginaþia speranþei” mi s-a pãrut, tema Întruchipãrii a avut semnificaþii în la început, mai greu de desluºit decât subtitlul perioada întemniþãrii lui Dinu Pillat, creând, „Poteci cãtre Dumnezeu”. Prefaþat de dl. Ioan ca ºi la Radu Gyr, o deschidere spre Stanomir, volumul a apãrut la editura EIKON, înþelegerea vie a patimilor lui Hristos. Poemul din Bucureºti, anul 2018, pe întâia paginã, pe care Dna Monica Pillat l-a scris, inspiratã date despre autori, bine cunoscuþi în lumea de extraordinarul mozaic cu maica Domnului, noastrã intelectualã. de la Torallo, vorbeºte de „însingurata Din primul paragraf al prefeþei, dl. Ioan frumuseþe a chipului care vegheazã, în Stanomir numeºte cartea „un monument tainicul tandem aºteptare-veghe”. salvat timpului” – cum, am zice, dialogurile lui Dl. Vasile Bãnescu aminteºte de „Maica Platon, cândva. Dar ºi un dublu autoportret, noastrã care ne vegheazã în plinul vieþii, când „o tentativã de a consemna interacþiunea dintre ne simþim orfani pe lume dar ºi la sfârºit, când spirite afine”. Fiind de la sine înþeles cã mai ne aflãm în pragul morþii. În cel de al doilea este necesarã ºi adeziunea lectorului. O carte capitol al cãrþii, „Darul de Crãciun”, tema se care, se afirmã în Prefaþã, pregãteºte întru trãirea constituie în jurul actului de a da, la care duce creºtinã ºi deci, adeziune spiritualã. De þinut aºteptarea cu harurile sale. Niculae Steinhardt seamã în prezentarea acesteia. Tema: despre spunea chiar cã, de câte ori dãruim, dobândim. destinul spiritual al secolului al XXI-lea, despre Un spaþiu anume este dedicat parabolei confruntarea dintre nihilismul tentaþiilor fiului risipitor, care, cum spunea Constantin criminale – expresia îi aparþine lui Camus – ºi Noica se încheie cu o deschidere. credinþã. Deci, în opinia dlui Ioan Stanomir, A-i iubi pe cei ce ne iubesc este un lucru om carte de învãþãturi. O carte al cãrei fiecare de tot firescul, dar cât de firesc este a-i iubi capitol include o promisiune, vezi: „Aºteptarea pe cei care ne duºmãnesc? În capitolul „Sabia ca veghe”, „Misterul atingerii”, „Drumul spre ºi Pacea”, schimbul de replici între competitori Emaus” nu mai puþin „Tâlcurile suferinþei”, conduce cãtre aceeaºi concluzie, cã nu exist㠄Abisurile Înãlþãrii”. Capitolele se înºiruie pe nicio contradicþie între a-þi împãrtãºi datele Evangheliilor: „Buna Vestire”, „Naºterea dragostea între prieteni ºi vrãºmaºi. Ne Domnului”, „Schimbarea la Faþã”, „Sãrbãtoarea duºmãnim pentru posesiuni, dar creºtineºte Crãciunului, parte din pildele Mântuitorului, e bine sã nu fim robii posesiunilor noastre. „Rãstignirea”, trãirile Mariei Magdalena la Posesiunea, avuþia nu aduc mulþumire mormântul Mântuitorului, întâlnirea ucenicilor sufleteascã, aceasta vine din credinþã, din cu Iisus înviat dorul nostru dupã altceva. Monica Pillat Când autoarea se refer㠖 în capitolul numeºte Pacea drept urma lãsatã în noi de dedicat Bunei Vestiri la acel mozaic bizantin Creator, poetic spus ca adierea unui senti- din secolul al XI-lea, de la Sfânta Sofie din ment de perfecþiune care nu vine din noi – Kiev, înfãþiºând-o pe maica Domnului torcând cei care suntem aºa cum suntem – dar stã în momentul în care i se înfãþiºeazã îngerul, la temelia fiinþei noastre „ºi ne þine între gândul o poartã cãtre un poem al lui Ion Pillat. douã lumi”. Spre a o aduce pe Maica Domnului mai aproape de noi, poetul o înveºmânta în ie, (continuare la pagina 8)

5 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 VALENÞE LITERARE Mihai Cimpoi

UN FINAL AL „LUCEAFÃRULUI” À LA GIORDANO BRUNO

În cazul Luceafãrului însuºi Eminescu articole, col. „Eminesciana – 13”, Iaºi, deschide cercul hermeneutic prin 1978, p. 123). Romanticii fiind plotinieni, însemnarea manuscrisã privind înþelesul profeseazã extazul, intuiþia intelectualã a alegoric pe care l-a dat legendei cu subiectul unei lumi, organice ºi neorganice, care geniului nefericit ºi incapabil de a ferici ºi apare ca o hieroglifã, ca o „cifr㔠a tot el îl închide printr-o altã notiþã manuscrisã spiritului absolut. Criticul precizeazã cã a în care precizeazã cã intenþiona sã modifice „descifra” universul este aspiraþia de legenda ºi sã schimbe finalul à la Giordano temelie a romantismului, aceastã descifrare Bruno. De fapt, prin aceastã a doua referinþã a spiritului însemnând conspect al lumii în la conceptul ºi structura poemului el îl Dumnezeu. Pentru omul romantic ºi cel al redeschide, cãci ne duce într-o zonã a Renaºterii, „unghiul de interferenþã a tuturor presupoziþiilor ºi aproximaþiilor. Vom spune razelor cosmice” este conºtiinþa umanã. cu vorbele lui din Epigonii cã notiþa lui mai Individualitatea cea mai puternicã ºi mai mult încifreazã decât descifreazã, punând aptã de a rãsfrânge cosmicul este geniul, totul sub semnul enigmei ºi al singurei titanul, „compendiu al umanitãþii ºi al posibilitãþi de cercetare euristicã. absolutului”. O transcriem încã o datã: „Legenda În alte articole Cãlinescu revine la Luceafãrului (modificatã ºi cu mult înãlþat geniu, singurul capabil „de a se transpune sfârºitul à la Giordano Bruno) (ms. 2257, pe toate treptele universului conceput ca f. 429 verso). „animal unic”. Fichte, cu idealismul sãu G. Bogdan-Duicã o gãseºte ºi o transcendental, reedita sistemele de comenteazã într-un studiu amplu Despre inspiraþie magicã precum cel al lui Bruno, „Luceafãrul” lui Mihai Eminescu, publicat care, în încercarea de a umaniza universul, în 1925 în Anuarul-Almanah jubiliar al îl reprezintã ca o creaþie a unui macroantrop Liceului A. ªaguna (Braºov). Apariþia sa pe o scarã ierarhicã cu microantropii, într-o publicaþie licealã a rãmas, fireºte, „constituind tot atâtea microcosmuri faþã anonimã. Din anonimatul predeterminat nu de „animalul unic” sau macrocosmul” a trezit vreun interes nici dupã ce a fost (Ibidem, p. 197). semnalatã de Perpessicius în M. Eminescu, G. Bogdan-Duicã ne atrage atenþia cã Opere, (vol. II, Bucureºti, 1943, p. 453) strofa finalã („Trãind în cercul vostru cu referinþã la Bogdan-Duicã ºi cu strâmt/ Norocul vã petrece,/ Ci eu în indicarea sublinierii deasupra Caballa Lucis lumea mea mã simt/ Nemuritor ºi rece”) (Lucea, în lecþiunea Mazilu). lipseºte în varianta completã din ms. 2275, Aceastã automãrturisire scrisã a poetului apãrând în cea de-a doua variantã din ms. nu a intrat în obiectivul marilor critici. 2261, datatã Aprilie 10, 1882. „Sunt Ce-i drept, G. Cãlinescu se referã, în versuri care aduc aminte de cel de-al unele articole rãzleþe, la consonanþa gândirii sonet din De l’Infinito universo e mondi, eminesciene cu cea brunianã, privitã în dedicat nobilului Michel de Castelnovo din contextul mai larg al romantismului. care citãm aici în traducerea lui Edgar În prefaþa la ediþia întocmitã ºi îngrijitã Papu: „Îmi întind aripele sigure în vãzduh/ de critic din 1943, dãm de o referinþã fãcutã ªi nu mã mai sperie zãgazuri de cristal la G. Bruno, venerat de romantici ca ºi sau sticlã,/ Ci tai în zbor cerurile ºi mã Iakob Böhme, pentru „viziunea universului avânt în infinit./ ªi în timp ce de globul ca devenire a spiritului în categorii ale meu pe altele mã ridic/ ªi prin etericul naturii, de la inconºtient la conºtient” (G. câmp dincolo strãbat,/ Ceea ce alþii de Cãlinescu, Mihai Eminescu, Studii ºi departe vãd, eu în urmã las”.

LITERE 6 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Comentariul lui Bogdan-Duicã la aceste Esenþa ultimã a lucrurilor poate fi atinsã versuri se axeazã pe descoperirea unui con- doar prin infinite reveniri ºi elanuri, cãrora trast între cel ce pleacã prin câmpia eterinã le spune gli eroici furori (Edgar Papu, în ºi cel nedemn de infinit, cel ce zboarã în monografia sa despre Bruno din 1947, ceruri, nemuritor ºi rece, ºi lutul de jos. vorbeºte despre preferinþa cãutãrii asupra Giordano Bruno a vorbit, în lucrãrile gãsirii. Cercul, spre deosebire de sfera sale, despre existenþa unor lumi multiple ºi anticã, nu are sfârºit.) a mai multor sisteme solare, a unui infinit Omul veºnic nãzuitor dã dovadã de niºte – finit reprezentând totalitatea divinã, aventuri eroice, prin care atinge întâlnirea eternã ºi imobilã, ºi a unui infinit-finit ce cosmicã; el are o fiinþã copleºitã de melancolie, se gãseºte în materia care animã, precum generatã de primejdiile ºi înfrângerile ce survin, ºi despre categoria aleasã a poeþilor, de moartea care-l aºteaptã. „Iubirea eroicã e gânditorilor, eroilor înzestraþi cu o durere, deoarece nu se bucurã de prezent ca personalitate excepþionalã ºi manifestând iubirea brutalã; ea e a viitorului, a absentului” un „avânt eroic” ºi o dragoste deosebitã (cf. op. cit., p. 70). faþã de infinit prin care se pot înãlþa Eminescu se vede cã nu era împãcat deasupra sferei cotidianului monoton (sã cu oprirea din zbor al Luceafãrului- citim: deasupra „cercului strâmt” pomenit Hyperion, cãci rãmânea animat de aceleaºi în finalul Luceafãrului) ºi pot face fiinþa „eroici furori”, de aceleaºi avânturi ale umanã sã se asemene divinitãþii. sufletului sãu însetat de absolut, sugerate E de presupus cã Eminescu avea de de un vers brunian: Destul ca sufletul sã gând sã accentueze acest principiu etic; fie în chip nobil aprins... referinþa la Cabalã, pusã alãturi de citarea El trebuia, ºi prin logica fireascã a lui Giordano Bruno, ne poate sugera ºi continuumului imaginarului sãu intenþia de a înfãþiºa o infinitudine cosmicã mitopo(i)etic, ºi prin neatârnarea sa ipostazatã ce explicã divinitatea. Ne ontologicã de nimic (valorificãm aici o întrebãm, tot cu titlul de presupoziþie, dacã sugestie a lui Edgar Papu) sã nu se poetul nostru nu s-o fi gândit ºi la o nouã opreascã din drumul (=zborul) sãu spre încercare a fiinþei de a se arunca din nou, raþiunea de a fi a universului. cu „avânt eroic” în depãrtare pentru a afla Lãsând în urmã pe cel ce nu e demn încã ceva din tainele universului codificate de a percepe infinitul ºi a se arunca în în schelãria simbolicã misticã a Cabolei. departele acestuia, el s-o fi gândit, ca ºi Mureºanu, fausticul personaj Bruno, la „chipul de lut” pentru care eminescian, mediteazã asupra sufletului „iubirea devine temeiul prin care un destin lumii, principiului prim ºi cauzei prime limitat se poate transforma într-o în spiritul gândirii bruniene: „O, pârghie a experienþã a infinitului”. Sonetul Cãtre lumii, ce torci al vremii fir,/ Te chem cu iubire e impregnat totuºi de concepþia disperare în pieptu-mi cu delir,/ elitistã a lui Bruno, care vede un contrast Rãspunde-mi cine-i suflet al lumii? între filosoful capabil de zboruri înalte ºi Dumnezeul?/ Orbirea, nepãsarea? e binele plebea care are o pãrere vulgarã despre – e rãul?”; „Fiþi rãi ºi-urmaþi principiul iubire (vezi ºi nota sa la Despre cauzã, ce lumea o dominã...” principiu ºi unu, Bucureºti, 2002, p. 165): „Dacã sufletul lumii ºi forma universal㠄Tu îmi pãtrunzi de adevãr, iubire, sunt pretutindeni, postuleazã Bruno, acest ºi-alerg spre negre porþi diamantine; pretutindeni nu trebuie înþeles în mod cor- prin ochi dumnezeirea intrã-n mine; poral ºi spaþial, deoarece nu sunt ºi nu pot prin vãz ia viaþã, hranã, nemurire. sã fie astfel în niciun loc; ele sunt în Pãmânt, las, ceruri prind sã se înºire, întregime peste tot ºi în mod spiritual” (G. ºi chipul drag pierdut în zãri strãine... Bruno, Opere italiene II, Despre cauzã, rãneºti puternic inima; prin tine principiu ºi unu, Bucureºti, 2002, p. 83). descopãr tot ce e adânc în fire. Principiul prim ºi desãvârºit care este în Cuvântul meu nu-i înºelãtorie. toate ce poate fi ºi care este nu ar fi totul Ascultã-l plebe cruntã ºi murdarã dacã nu ar putea fi totul; în el, aºadar, actul iar ochii tãi pieziºi ºi rãi sã-l soarbã ºi potenþa sunt unul ºi acelaºi lucru” Cum n-o-nþelegi, o crezi copilãrie, (Ibidem, p. 106); „Unul este ceea ce e ºi ºi schimbãtoare, fiindcã eºti uºoarã, poate fi totul” (Ibidem, p. 108). ºi nu-i vezi ochii pentru cã eºti oarbã!” Filosoful italian are convingerea fermã (trad. C. D. Zeletin) c㠄oamenii rari, eroici ºi divini strãbat Dedându-se aventurilor eroice (pe care greutãþile, silind necesitatea sã le acorde Rosa de Conte le identifica în începuturile cununa nemuririi” (G. Bruno, Opere poeziei sale), Eminescu ºi-o fi propus cu italiene I, Cina din miercurea cenuºii, acea neatârnare ontologicã (Papu) ºi lipsã Bucureºti, 2002, p. 182. de constrângere antropologicã (Aurelia 7 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Rusu), care i-a permis ºi era convins cã îi divinitãþi, pãrãsind forma fiinþei inferioare” va permite ºi în continuare sã cunoascã, (Ibidem, p. 86). precum zice unul din convorbitorii Fiinþa, esenþa ei sub toate aspectele, Dialogurilor bruniene, „o mulþime de stele, Destinul, Iubirea Idealã, Divinitatea, de aºtri, de divinitãþi care, toate laolaltã, Identitatea (asemãnarea cu sine), Miºcarea cu sutele de mii, participã la fãurirea ordinii (nu în cerc, ci în jurul Divinitãþii), Adevãrul, ºi la contemplarea cauzei celei dintâi, Veºnicia, Sufletul Lumii ºi cel al multiplelor universale, infinite ºi veºnice” (Cina din Lumi din Cosmos ºi, bineînþeles, elanurile miercurea cenuºei, p. 163). eroice ale Gânditorilor sunt temele Luceafãrul ne demonstreazã, prin „eminesciene” dezbãtute de personajele profunda concepþie eminesciano-brunianã aflate în dialog ºi în grupajul de sonete din ce-i stã la bazã, cã totul se supune, în mod Gli furori eroici. predeterminat, sub semnul Unului ºi Adaos la receptare Multiplului, al Unitãþii acestora vieþii În studiul Eminescu – poetul neamului perpetue ºi ordinii ei. român, scris în septembrie 1942 când se De avânturi eroice, postuleazã Bruno pot afla în viziune diplomaticã la Lisabona, da dovadã doar gânditorii ºi poeþii, care sunt Mircea Eliade aprecia înalt Luceafãrul consubstanþiali – ca ºi Hyperion – Divinitãþii. drept capodopera lui Mihai Eminescu „ce Puterea noastrã de a percepe infinitul numai se poate compara cu oricare din în cuvânt ºi într-o careva modalitate de capodoperele literaturii universale”. exprimare, sã spunem astfel, într-o oarecare Menþionând ce s-a publicat o întreagã judecatã-potenþialã sau exprimatã, se aflã ca bibliotecã despre „cel mai frumos produs ºi cum ceea ce merge dupã o undã fãrã al geniului poetic român” ºi cã se numãrã sfârºit, ca sã-þi construieºti un scop (un fine) cu zecile traducerile în limbile europene, acolo unde nu este sfârºit” (cf. Äæîðäàíî Mircea Eliade scrie „Nu se ºtie ce trebuie Áðóíî, Î ãåðîè÷åñêîì ýíòóçèàñìå, admirat mai întâi: fie cadrul în care se Êèåâ, 1996, ð. 81). Percepând un anumit desfãºoarã drama, vasta imaginaþie a aspect al lucrurilor, intelectul trage concluzia, Poetului, perfecþiunea uluitoare a formei, în temeiul a ceea ce a perceput, cã mai existã construcþia ingenioasã a ritmului (ce imit㠄ceva, ceva mai mult, tot mai mult, care se poezia popularã), fie profunzimea filosoficã aflã tot timpul, într-un mod cunoscut, în a conflictului ” (Mircea Eliade, Despre acþiune ºi în miºcare (Ibidem, p. 93). El Eminescu ºi Hasdeu, Iaºi, 1987, p. 42). trebuie sã perceapã progresiv acest ceva fãrã În finalul studiului Mircea Eliade sfârºit ºi fãrã hotare. „Entuziastul eroic, spune: „Scriind Luceafãrul, Eminescu a ridicându-se cu ajutorul perceperii felului de schiþat cea mai bunã autobiografie pe care frumuseþe divinã ºi a binelui pe aripele minþii un poet ar putea s-o prezinte sie însuºi ºi ºi voinþei conºtiente, se înalþã pânã la lumii întregi (Ibidem, p. 45).

(urmare de la pagina 5) noastre. Mai complicatã rãmâne problema situaþiei celor aleºi, faþã de cei rãi, rãmaºi pe Voci ale speranþei dinafarã. Subiect de meditaþie pentru omul zilelor noastre. El nu mai cunoaºte binefacerile Iubitoare de basme ºi de poveºti, Monica smereniei, forþa rugãciunii, pânã a-ºi deveni Pillat, a publicat în anul 2014, la editura strãin sie însuºi. Întors din temniþã, Dinu Pillat „Humanitas” volumul „Invitaþie la vals”, opt îºi dorea un post de paznic de parc. Post pe poveºti vindecãtoare. Invitatã sã vorbeascã care, tot pe atunci îl deþinea, de asemenea, de ce a ales acest gen de comunicare Vladimir Streinu. rãspunde cã i-au plãcut dintotdeauna Capitolele cãrþii se înºiruie pe teme ale poveºtile, parabolele, aflând întrânsele ºi un Evangheliei – Buna Vestire, Naºterea efect tãmãduitor. Gen literar nedreptãþit în Domnului, Sãrbãtoarea Crãciunului, parte din zilele noastre, îngrãdite într-un exces de pildele Mântuitorului, Schimbarea la Faþã, raþionalism. Pe când, dând libertate Rãstignirea, Trãirile Mariei Magdalena la imaginaþiei, putem face minuni mormântul Mântuitorului, Întâlnirea ucenicilor Scriind poveºti, Monica Pillat a ajuns la cu Iisus cel înviat. O lecþie de religie. o iluminare interioarã cãtre ceea ce ar putea fi În capitolul final „Abisurile înãlþãrii”, numitã o stare de graþie. punct culminant al revelaþiei, dl. Vasile Bãnescu Sã ne uitãm în sus, ºi nu în jos ne ia în discuþie conceptul de mântuire, iar dna îndeamnã dl. Vasile Bãnescu, deoarece a privi Monica Pillat crede cã, în fond, nu a fost vorba altfel ar fi un semn îngrijorãtor. Suntem o de o despãrþire, ci doar un preambul la trimiterea creaþie a lui Dumnezeu, pentru a privi ucenicilor în lume Astfel, privirea lui întotdeauna în sus. Un avertisment faþã de Dumnezeu ne pecetluieºte cu iubirea Lui ºi ne invazia materialitãþii, atât de la vedere în zilele dã drumul în lume, sã-i fim soli. LITERE 8 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POSTDECEMBRISM Marian Popa

INTELECTUALUL: CE MAI ESTE DIN CE N-A FOST SÃ FIE

Aceastã clasificare în baza politicului ale comportamentului unor elite meritã dezvoltatã prin diferenþieri în intelectuale din prima parte a interiorul claselor ºi între clase în baza comunismului lui Gheorghiu-Dej ºi relaþiilor variate ºi variabile postdecembrist: altele din ultima parte a comunismului atracþie, respingere, indiferenþã ignorare. ceauºist, care pãreau dispãrute pentru Desigur, se clameazã normalul prag- totdeauna.” (Cotidianul, 11.8.10). Pe de matic. „Prezenþa intelectualului în sfera altã parte, dacã s-ar cãuta o explicaþie: politicului ar trebui sã conducã la ceva „Numai nulitãþile þin sã fie ale cuiva” constructiv. La echilibrarea unor energii (Augustin Buzura, Scrisoare, România ºi la temperarea unor atitudini specifice literarã, 4/2005). animalului politic ºi impregnate cu izul Dar gruparea de sprijinire a unor autohtonului. Intelectualii ar trebui sã potentaþi e normalã ºi în cazul unor valori. tragã semnale de alarmã ºi sã propunã Au existat grupãri de excelenþã la soluþii, sã îndemne la pasiune pentru Vatican. Hermann Göring instituie un culturã, dialog, frumos, solidaritate, memorabil „sfat” cu întâlniri sãptãmânale colaborare. Sã antreneze societatea compus din Carl Schmitt, Wilhelm civilã în dezbateri, sã genereze idei. Sã Furtwängler, Gustav Gründgens ºi identifice capitalul intelectual, resursa Ferdinand Sauerbruch. Este decisivã deci umanã care pot transforma mocirla în bine ºi rãu, calitatea intelectualilor politicii autohtone într-o arenã a obedienþi dialogului.” (Andrei Stoian, Infuzie de Ca profesionist, intelectualul e intelectuali în politicã, Adevãrul, compatibil cu concedierea sau demisia, 28.10.15). Misiuni evaluabile ºi din partea dar nu ca intelectual. politicã. Emil Constantinescu, ex-preºedinte, ªi de aici, altã condiþionare: cel fãrã licenþe în Geologie ºi Drept, universitar:„În competenþe practice are nevoie de sprijin ultimii 20 de ani, politicienii din material, primit uneori cu sacrificii etice, România, buni sau rãi, din punctul meu dar practicat cu reflexe condiþionate. de vedere, ºi-au fãcut treaba. Chiar ºi «Intelectualii – care pânã mai ieri cei mai rãi pe care-i considerãm acum.” fuseserã comuniºti – odatã rãmaºi fãrã Dupã afirmarea unui atare neadevãr, atacã protecþia partidului care îi întreþinuse pe intelectuali. „Cei care însã nu au fãcut pânã atunci pentru cã avea nevoie de mai nimic în România de astãzi sunt ei ca sã fac㠄propagandã pentru intelectualii. Intelectualii sunt cei care mase”, trezindu-se fãrã sinecurã, au au renunþat sã mai facã apel la fost primii care s-au vândut „la kilo- demnitate, sunt cei care au renunþat sã gram” ºi au început sã propovãduiascã devinã nuclee de dezvoltare ºi niºte principii pe care nu le înþelegeau, promovare. De aceea România, astãzi, fiindcã nu s-au dezbãrat niciodatã de este fie peste normalitate, fie sub gândirea comunistã.» (Eugen Mihãescu, normalitate.” Acest limbaj e complicat Semãnãtorul de vrajbã, Cotidianul, încã de opinent care, prin profesiune trebuie 11.2.17) considerat intelectual: deºi „s-au retras Dar calitatea intelectualã intrã ºi în nepermis în turnul de fildeº... intelectualii conflict cu aceea de politician. lui Bãsescu” s-au vândut pentru avantaje „Intelectualul aplicã principiul materiale. „Pot redescoperi aici elemente neutralitãþii afective faþã de

9 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 evenimente ºi acþiuni sociale, dar prin desþãrare sau sinucidere. Cine are ajuns demnitar sau funcþionar public conºtiinþa vocaþiei sale ºi a rolului el se concentreazã pe strategii ºi soluþii categoriei apartenente poate renunþa la la problemele comunitãþii. Intelectualii neconvenabil. Dinu C. Giurescu lasã aspirã sã fie în centrul deciziei politice, vicepreºedinþia Partidului Conservator ºi fãrã a conºtientiza riscurile din locul în Parlament pentru a se concentra exercitarea de funcþii publice. Nu este asupra rolului în Academie (6.5.14). mai puþin adevãrat cã din cauza Ca în primii ani postbelici, condiþiilor de viaþã unii intelectuali intelectualul e un eºec social dacã se pentru a-ºi asigura un nivel de trai mai „depãrteazã de viaþ㔠sau devine doar ridicat cedeazã de la principii ale vieþii beneficiar material prin politic. ªi se crede intelectuale.” (Schifirneþ, Supremaþia în importanþa angajãrii lui în situaþii de intelectualilor...) urgenþã. Liviu Ioan Stoiciu emite un Apel Se apelase în genere cliºeistic la cãtre intelectualii români: Treziþi-vã, intelectuali sã se angajeze, sã nu mai stea România e fãcutã praf (Cotidianul, în turnul de fildeº sau pe margine ºi în 24.7.13). Altundeva deplorã angajarea comunism: de fapt, se cerea unora dema- comunistã: „Eram consternat cã gogic sã se subordoneze, alþii având parte intelectualitatea a trãdat definitiv (ea de un turn de fildeº forþat, prin izolare în a susþinut comunismul ºi dictatura, din celula unei închisori. Postdecembrist, li se posturile-cheie pe care le-a avut din pretinde sã nu mai ventileze doar 1945 ºi pânã în 1989...” (Jurnal interpretãri ºi critici savante sau ironice, comentat, Bucovina literarã, 1-2, 2011) ci sã vinã cu soluþii pentru problemele Atacã susþinerea politicienilor noi, ”O curente ale naþiunii: aceasta, ignorându-se clasã submediocrã cinicã, necinstitã, faptul cã intelectualii nu au condus coruptã, care de la Revoluþie încoace niciodatã efectiv þãri ºi cã, angajaþi fiind, n-au fãcut decât sã îngroape de vie au valorificat eventual doar eficiente trucuri România” subordonatã intereselor de dezinformare ºi deformare în discursuri „capitalismului de tip occidental”, care date drept informative ºi formative. a distrus ºi vândut totul, a declasat istoria Rãmâne totuºi rezonabilã o definiþie care neamului. De unde un apel comic la implicã socialul, dar nu politicul: intelectuali: „Treziþi-vã, am murit!” „intelectual este cel care dispune de Pentru alþii, intelectualul nu este un om formare sistematicã, e capabil sã aducã deosebit, lipsit de defecte. „Dacã admitem rezolvãri la probleme ºi se poate cã intelectualul e un om ca toþi oamenii, angaja în cauze publice.” (Andrei ar trebui sã admitem cã suferã de toate Marga, Diplome ºi titluri fãrã bolile intelectului: autosuficienþã, acoperire, Cotidianul, 8.7.17). irascibilitate, sofisticã, persuasiune, Un mod reprobat de angajare oficialã jumãtãþi de adevãr... Când e a intelectualului în comunism a fost cel îndrãgostit, intelectualul suferã. Când de auxiliar al poliþiei secrete, ca e iubit, se bucurã. Când e apreciat, se informator sau în limbajul epocii, turnãtor. gâdilã. Când e nedreptãþit, se revoltã. „Cei mai buni turnãtori sunt Iar dacã face politicã îºi pune toate intelectualii. De ce? Pentru cã nota forþele, toate cunoºtinþele ºi tot informativã se bazeazã pe scris. Ori prestigiul în slujba partidului iubit. E când ai o informaþie, trebuie s-o dai gata sã sacrifice orice pe altarul ideo- bine. Mai mult, intelectualii, în clipa logic. Chiar propriile convingeri, în care devin turnãtori, au orgoliul de scrupulele morale. De aceea, când aud a arãta ofiþerului cu care lucreazã cã îndemnurile acestei categorii sã-ºi le sunt superiori.” (G. Liiceanu, uneascã forþele pentru salvarea interviu, Adevãrul, 20.9.18) României, mã umflã râsul.” (Florin Iaru, Postdecembrist, rolul e încã actual, doar Bancuri...) Într-adevãr, intelectualii cã practicantul e numit „ofiþer acoperit”, angajaþi politic nu se îmbulzesc în situaþii iar valoarea aportului sãu e modestã. când se iese în stradã: în decembrie 1989, Din posibilitãþile de existenþã în zilele Mineriadei, în campaniile Roºia intelectualã (autoizolare respectatã sau Montanã, Arafat, Colectiv, Legea 217. E nu de societate ºi guvernanþi, angajare drept cã uneori o fac pervers, sprijinind o socialã ºi politicã pentru sau contra) direcþie politicã contrarã alteia, cum s-a decurg adesea dificultãþi care duc la vãzut în timpul unor demonstraþii începute decizia pãrãsirii contextului de exercitare în ianuarie 2017. De unde dojana: „Nu o

LITERE 10 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni mai faceþi pe dascãlii Naþiunii, pe sã fie intelectual, ci trebuie sã ducã o ocrotitorii spiritului, când vã lipseºte viaþã intelectual㔠Adicã: a fi în curent morala ºi credinþa.” (Grid Modorcea, cu ce cãrþi apar, contacte cu intelectualii, Alt cadavru din debara, Naþiunea, concerte etc. Dar când „libertatea în 25.1.16) cetate e ameninþatã grav, intelectualul Dar cine intrã idealist în politicã, suferã. e dator sã ia armele politicii ºi sã lupte „Cînd ai intelectuali care se implicã pentru salvgardarea libertãþii. Altfel, serios în politicã, sînt cel mai adesea cred cã intelectualii n-au ce cãuta în înjuraþi copios de tribunã, de adversari politicã.” Aºa cã intelectualii „sunt ºi de partenerii alãturi de care intrã în rezerva de cadre a politicii în momente arenã. Nu se poate gãsi nici un exemplu de criz㔠De exemplu, când „se schimbã în România post-comunistã de succes un regim cu altul într-o manierã politic al cuiva care, înainte de a face radicalã, dar nu întotdeauna politicã ºi-a clãdit o reputaþie revoluþionarã, de cele mai multe ori intelectualã solidã.” (Sever Voinescu, societatea nu are o nouã garniturã de EVZ, 6.4.14). Situaþia n-a fost alta, de la politicieni gata sã ia locul celor vechi, Maiorescu încoace „Cei care îi cer revolute, ºi sã conducã în conformitate intelectualului sã se iroseascã ºi sã îºi cu noile aºteptãri” În aceste condiþii, sunt riºte pielea, comit mare pãcat! „companioni” adecvaþi pentru politicieni; Zãdãrnicia ºi riscul – iatã condiþiile pot sta „în anturajul politicii, distribuiþi, care odatã întrunite în sumã, fiecare, dupã crediþele ºi experienþele exonereazã pe intelectual de obligaþia sale, în funcþie de afinitãþi ideologice de a rãspunde chemãrii cetãþii.” (id. ori pur ºi simplu omeneºti. În vremuri Intelectualii în politicã, 3.12.14) ªi o excepþionale, da, locul lor e chiar în frânã: „intelectualii sînt dispuºi sã se funcþiile cele mai importante ale statului sacrifice coborînd în politicã, sã facã ori ale sistemului politic.” Deci: „sã fie bine ºi celorlalþi cu preþul liniºtii lor, aproape de politicã, dar nu în dar nu-i lasã politicienii vechi – oameni politicã”. Dar sunt proºti politicienii care de proastã calitate, care se tem de ei, se înconjoarã pentru imagine cu intelectuali sînt complexaþi sau pur ºi simplu nu pot celebri. Ce prezintã Sever Voinescu este înþelege binecuvîntarea care i-a rezonabil, dar situabil în zona relativului ºi cotropit odatã cu intrarea perversiunii, fapt evident printr-o singurã intelectualului în arena politicã.” De operaþie necesarã ignoratã: plasarea fapt, politicienii mizeazã pe intelectuali tuturor ideilor pe coordonatele deciziilor oportuniºti ºi cinici care vor „o viaþã externe. România este un stat cu o confortabilã în vremuri grele, un guvernare subordonatã intereselor strãine, serviciu bine plãtit, dar nu prea situaþie în care intelectualii români nu sunt solicitant, un minim de protocol la luaþi în seamã sau nu pot face faþã. dispoziþie, ceva recunoaºtere dincolo România, în afara realitãþii: aceasta de graniþele domeniului lor, cãlãtorii datorit㠄marionetelor de pâslã”, ca ºi atenþie, putere mai ales în domeniul Liiceanu, Pleºu, Cãrtãrescu (Adrian lor de activitate.” Nocivi sunt ºi „cei Majuru, Cotidianul, 25.3.13) mînaþi de sentimentul propriei unicitãþi, „Intelectualitatea din România nu de o vanitate fãrã margini, de o joacã, din pãcate, nici un rol. Tele- conºtiinþã a superioritãþii lor faþã de inteligenþii patriei nu sunt interesaþi de ceilalþi sau chiar convingerea cã soarta ºcolii, a educaþiei, a sãnãtãþii destinul lor e providenþial.” Altfel, o sau de faptul cã prostia ºi diletantismul bizarerie: „nu ºtiu cum se face, dar intrã sufocã orice proiect. Cel mult, reuºesc în politicã exact acei intelectuali care, sã transforme totul în bãºcãlie fãrã sã omeneºte, sînt incapabili de empatie.” observe cã, la rândul lor, ei înºiºi au Spre deosebire de politician, care e sigur devenit subiect de bãºcãlie.” (Augustin de el, concret ºi verosimil ca manipulator, Buzura, Teama de „subistorie”, intelectualul consacrat „cercetãrii Cultura, 19.12.10) infinitului uman, se îndeletniceºte cu Intelectualul puterii crede cã trebuie judecata ºi valorile”, e omul dubiului, sã se plaseze incriminativ faþã de alþi reflecþiei infatigabile, al lecturii continue, intelectuali, fãcuþi responsabili pentru scrisului, cuvântului, solitudinii, diferenþelor, dificultãþile unui moment politic. Iliescian nuanþelor. ªi se reia ceva din presa în timpul Mineriadei, unul atribuie usamericanã: „omul politic nu trebuie evenimentul unor intelectuali: „Cu o 11 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 nonºalanþã buimãcitoare, cei ce se putea-o asigura comunitãþii... pretind intelectuali calcã regula de Misecuvinismul e scos ºi fluturat ca temelie a intelectualului: relativizarea. ultimul accesoriu pe care îl mai au.” Noi suntem posesorii adevãrului Sunt intelectuali care-ºi apãrã suprem, toþi ceilalþi sunt niºte minþi poziþiile angajându-se contra altora din confuze, care ar face bine sã ne categoria lor atunci când se produc urmeze, altminteri va fi rãu de ei. Tot modificãri la conducerea elitei Puterii. ce se spune (se urlã) în Piaþa Grupul de intelectuali ai fostului preº. Universitãþii e bun ºi frumos, inclusiv Bãsescu publicã în „Revista 22" o scandarea dincolo de bestialiate...” scrisoare adresatã noului preº. Iohannis, (Cristian Tudor Popescu, Proºtii ºi cu reverenþe ºi certificãri ale alegerii lui deºtepþii, Adevãrul. 18.6.90). Apoi... cu ajutorul lor ºi-ºi cer drepturile. S-a pus problema rostului în viitor a „Tocmai pentru cã aþi generat atâtea celor care au vrut sã lanseze bãsescian þara. speranþe, am fost uimiþi când am citit „Dar dupã Bãsescu, ce vor mai lansa?... lista posibililor dumneavoastrã Intelectualii suporteri ai lui Bãsescu nu colaboratori...” ªi un avertisment: mai au niciun loc în spaþiul public. Cu „Purtaþi rãspunderea încrederii care siguranþã, nu pe prima scen㔠(Cãtãlin v-a fost acordatã ºi aveþi ºansa de a Zamfir, 2017: O nouã revoluþie! reforma România. Vã dorim sã n-o Romaniasociala. ro) Iluzie. Intelectualilor li rataþi sub presiunea unor interese de se permite implicarea indiferent de ultimele care sunteþi strãin.” Semneazã Andrei eºecuri. „Intrã în politicã convinºi cã Pleºu, Gabriel Liiceanu, Andrei tonele de cunoºtinþe acumulate, Oiºteanu, Magda Cârneci, Andrei Cor- sofisticãreala, uºurinþa de a construi nea, Vladimir Tismãneanu, Al. Lãzescu, fraze complicate, de a demonstra orice Vlad Zografi. Daniel Cristea-Enache, punct de vedere, diplomele, reþeaua Adrian Cioflâncã, Sever Voinescu, Stere internã ºi externã de relaþii, precum ºi Gulea, Andreea Pora, Cristian Preda, un CV în care sunt bifate posturi Armand Grosu, Livius Ciocârlie, Sorin senzaþionale – toate acestea vor fi Vieru, Anca Oroveanu, Ioan Stanomir precum o platoºã care sã îi apere de º.a. Iohannis anunþã pe facebook cã va loviturile sub centurã, specialitatea þine seama de... politicienilor-mercenari ”(Daniela Raþiu, Alte critici din alte direcþii se referã Mãºtile intelectualului-politician... tocmai la grupãrile subordonate EVZ, 18.6.14). Dar: „Uitaþi-vã la elitã: politicului careºi-au arogat funcþii de ãºtia n-au scris cãrþi, au tipãrit doar. etalonare. «România are intelectuali, Da, aproape treizeci de ani elitiºtii iar intelectualii trebuie sã fie modele. autoproclamaþi nu fac nimic altceva ªi reuºesc, mai ales atunci când decât sã se învârteascã în jurul cozii, se proclamã ca fiind aºa... Dânºii sã tipãreascã ce ºtiu ºi pot: rapoarte, acord㠓sprijinul intelectualilor” scrisori, delaþiuni. Nimic important, politicianului de care au nevoie maculaturã humanistã.” (Nic. Iliescu, conjunctural, dar se leapãdã de Statul la paralele, Naþional, 21.12.17) dânsul când alt politician devine mai Intrat în politicã din proprie iniþiativã, curtabil.” (Mihai Dumitrescu, Modele simulând loialitate faþã de comanditar, rar fabricate, Cotidianul, 5.4.17) mânat de idealism, ºi des de asigurarea Intelectualii aceºtia vorbesc, scriu, emit bunãstãrii materiale, popularitãþii sau de “tâmpenii zguduitoare”, ca Gabriel fricã, angajatul ºi angajatorul încep sã se Liiceanu la adresa unor demonstranþi confunde. „Intelectualul-politician ºi simpli ºtirbi, “o bãºinã de text, încãrcat politicianul-mercenar. În aceeaºi de-o urã tembelã, pusã în slujba noii mocirlã. Uºile deschise larg, plecãciunile orânduiri politice la care modelul a cu care sunt primiþi oriunde s-ar duce, decis sã se închine”. Un “odios, lipsit avioanele, sindrofiile, femeile, traiul de empatie faþã de vârstnicii fãrã bani bun, toate devin mod de viaþã. Sunt uitate de protezã ºi implant, el având bani, bucuria unei cãrþi, sentimentul lucrului cã are o editurã cu sedii ºi resurse, bine fãcut, fie cã este un articol, o carte primite semi-moca de la politicienii scrisã, cititã, implicarea cu tot sufletul ale cãror fapte le-a ridicat în slãvi” în proiecte idealiste ºi care le fãceau La atari critici echipa intrã în acþiune, inima sã tresalte la gândul, chiar dacã intelectualul-model Liiceanu va fi apãrat abstract, al unei vieþi bune pe care ar de modelul Pleºu.

LITERE 12 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Satul românesc în rama literaturii Alex ªtefãnescu

SATUL MEU DE GRIGORE VIERU

Grigore Vieru s-a nãscut ºi a copilãrit Locuinþa, de pildã, nu este o vilã, un într-un sat din stânga Prutului, Pererâta, conac, un palat, un bloc de locuinþe, ci o din fostul judeþ Hotin. Pentru el, ca ºi pentru casã de la þarã. Casa pãrinteascã, pe care alþi copii, satul era la vârsta aceea lumea poetul o considerã ideea însãºi de casã ºi a însãºi. Explorarea lui i se pãrea o aventurã. cãrei abandonare o regretã, aºa cum regretã O aventurã neprimejdioasã, pentru cã toþi Eminescu abandonarea pãdurii cutreierate de sãtenii erau paºnici ºi prietenoºi. el în copilãrie: „Tu mã iartã, o, mã iartã,/ Acest sentiment cã satul nu are margini, Casa mea de humã, tu,/ Despre toate-am cã poþi hoinãri prin el la nesfârºit, îl regãsim scris pe lume,/ Numai despre tine nu.// Sã-þi într-o poezie înduioºãtoare, scrisã de marele trag radio ºi luminã/ Þi-am fãgãduit cândva/ poet la maturitate, din perspectiva copilului ªi cã fi-vom împreunã/ Pieptul meu cât va de altãdatã, Satul meu: sufla.// Dar prin alte case, iatã,/ Eu lumina o presor,/ Alte case mã ascultã/ Când vorbesc „Satul nostru-i mare tare, la difuzor.// Þi-am luat-o ºi pe mama/ ªi-aþi Satul nostru capãt n-are. rãmas acuma, ia,/ Vai, nici tu în rând cu Pânã la bunicul Petru lumea/ ªi nici orãºancã ea.// Las’cã vin eu Este cam vreun kilometru cu bãtrâna/ ªi nepotu-þi o sã-l iau/ Care pe Pânã la unchiul Andrei neprins de veste/ Speria-va-þi bezna: «Hau!»/ Kilometri sunt vreo trei. / ªi vei râde cu bãiatul/ Ca doi prunci prea Nu-i cunosc pe cei din vale, mititei/ ªi vei plânge cu bãtrâna/ De dor ca Da-i salut pe toþi în cale.” douã femei.// ªi vei tace lung cu mine/ Cu vãz tulbur ºi durut,/ Casã vãduvã ºi tristã/ În anii maturitãþii, poetul îºi mai De pe margine de Prut.” (Casa mea). aminteºte ceva: cã dupã anexarea Basarabiei Imagistica la care recurge Grigore de cãtre Uniunea Sovieticã, în satul lui na- Vieru este ºi ea de provenienþã rusticã. Iatã tal s-au închis bisericile. Mama lui, vãduvã câteva exemple din poemul Acasã: de rãzboi, pregãtea de Paºti, în fiecare an, În satul lui – explicã poetul – toamna cozonac, pascã ºi ouã roºii, dar nu mai era „rece ca sfecla de zahãr”. Un orãºean avea la ce bisericã sã meargã ca sã le nu poate sã înþeleagã aceastã comparaþie. sfinþeascã. Atunci ieºea cu toate bucatele În continuare poetul povesteºte cã, în afarã din casã, unde se auzeau clopotele copilãrie, din cauzã cã toamna era „rece de la biserica din satul de peste Prut, din ca sfecla de zahãr”, se trezea dimineaþa, România, Miorcani ºi le sfinþea ridicându- prin grija mamei, cu toate lãicerele casei le în aer, în zvonul de clopote venit de la pe el, „ostenit de greu lor colorat”. Numai Miorcani. un copil de þãran are în minte lãicerele casei Numai un poet de mare sensibilitate, ºi culorile lor care din cauza intensitãþii par cum era Grigore Vieru, putea selecta ºi grele. Când veneau rudele, alarmate de pãstra în memoria lui afectivã o asemenea vestea cã bãiatul s-a îmbolnãvit, el simþea situaþie, infinit emoþionantã. nevoia sã le sãrute mâna, dar ele ºi-o În opera sa, aproape totul are legãturã retrãgeau, ruºinându-se „de pãmântul de cu lumea satului, chiar ºi când e vorba de sub unghii ºi de sub crãpãturile palmelor”. altceva, de dragoste, de pãrinþi, de patrie Doar la þar㠄pãmântul de sub unghii ºi sau chiar de mediul citadin. În fiecare de sub crãpãturile palmelor” sugereazã nu poezie este evocatã, fie ºi fulgurant, viaþa murdãria, ci munca grea, de o viaþã întreagã. þãranilor, consideratã o mãsurã a tuturor lucrurilor. (continuare la pagina 22)

13 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 REVELAÞIILE LECTURII Iordan Datcu

UN ROMAN CU DOI AUTORI

Lansând pe 2 mai 2019 la Târgul de Vizitându-l, cum spuneam, Al. Calais carte de la Bucureºti romanul Mat în trei la spital, au hotãrât sã treacã peste discuþiile mutãri, scris în colaborare cu Alexandru obiºnuite ºi sã scrie în colaborare un ro- Calais ºi apãrut la Eikon (2019, 234 p), man, pe care l-au ºi scris ºi care se Constantin Eretescu a amintit evenimentul numeºte Mat în trei mutãri. Editorul Valeriu care a precedat scrierea cãrþii. Aflat, în Râpeanu l-a citit ºi i-a comunicat lui 1976, în cercetare folcloricã în Maramureº, Eretescu cã-l va publica. C. Eretescu pe ºoseaua care mergea l-a surprins goana începând însã pregãtirile, împreunã cu soþia nebuneascã a doi cai care, speriaþi de nu sa Sanda Golopenþia, pentru emigrarea în se ºtie ce, l-au trântit la 1980, în Statele Unite ale pãmânt fracturându-i un Americii, proiectul tipãririi a picior, fracturã gravã care l- cãzut, tipãrirea a avut loc a þinut în spital vreo trei luni târziu, în foileton, în ziarul de zile, timp în care l-a vizitat pe care-l scotea, la Provi- mai în fiecare zi Alexandru dence, „Lupta” (nr. 65-94, Calais, nãscut ºi acesta, ca 1 oct. 1986–15 febr. 1988). ºi C. Eretescu, în Basarabia, Cât priveºte romanul cel dintâi dintre ei în 1928 în poliþist, dacã Eretescu citise Ismail. Erau vechi cunoºtinþe, cãrþi de Agatha Christie, împrieteniþi pe când amândoi Raymon Chandler ºi Ian erau membri ai cenaclului Fleming, nu ºtim sã-l fi literar „D.Th. Neculuþ㔠din preocupat pe Calais acest gen. Bucureºti. Eretescu ºi-l ªi-au scris romanul aminteºte ºi pe Calais în poliþist când acest gen era în Periscop. Mãrturiile unui venetic (Editura vogã în literatura românã, el cunoscând Eminescu, 2013): „Dincolo de pânã în 1989, perioada lui de aur, experimente, Al. Calais producea pe atunci explicabilã, scrie Mihai Iovãnel, în articolul proza cea mai subtilã, cu descrieri ample, Literatura poliþistã, din Dicþionarul general cu personaje ºi situaþii complexe, texte care al literaturii române, ediþia a II-a adãugitã conþineau tradiþia unor Cehov ºi ºi adusã la zi, H/L (Muzeul Literaturii Turgheniev. Tânjea în acelaºi timp dupã Române, 2017, p. 777-781), avânt explicat aventuri.” Dacã Al. Calais publicase, pânã prin aceea cã statul cultivã programatic în 1976, un roman, Uriaºul ºtiinþelor genul dintr-un motiv evident; „suportul naturii (1949), dupã care a tradus multe culturii de consum asigurã o infuzare cãrþi din marea literaturã rusã, C. Eretescu ideologicã eficientã. Ca sã dãm câteva scrisese multe pagini pentru sertar, exemple, Rodica Ojog-Braºoveanu a publicându-se în Germania, într-un volum, publicat între 1971 ºi 1977, zece dintre cele îngrijit de Max Demeter Peyfuss, doar 28 de romane poliþiste, Chiril Tricolici a povestea Tramvaiul. tipãrit, între 1962 ºi 1976, 7 romane, lui În calitatea sa de cercetãtor la Institutul Horia Tecuceanu i-au apãrut ºapte romane de Folclor din Bucureºti, publicase însã din seria cu cãpitanul anchetator douã volume: Folclor din Þara Loviºtei, Apostolescu. Romanul lui C. Eretescu ºi în colaborare cu Gh. Deaconu (Râmnicu Alexandru Calais nu are ca tematicã, Vâlcea, 1970) ºi Folclor coregrafic din precum multe romane din epocã, duºmãnia Vrancea, în colaborare cu Anca împotriva regimului comunist a unor spioni Giurchescu (Focºani, 1974). ai capitalismului interbelic, ori chiaburi sau LITERE 14 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni legionari. Ei au în centrul romanului bijuterii, cu 47 de piese. Tocmai când se cercetarea unei crime petrecute în mediul dãdea sentinþa, în sala de judecatã, cã Ana intelectual. La etajul întâi al unei „vile” este Turcuº este ucigaºa avocatului, ºi aceasta gãsit mort Paraschiv Mira, de 64 de ani, nu nega: „– Ajunge, se aude o voce din vãduv, un singuratic, care funcþionase la salã. Ajunge. Nu ºtiu cât sunteþi de proºti Baroul Avocaþilor nr. 2 din Bucureºti. A ºi cât de cinici, dar ajunge. Eu i-am omorât fost gãsit mort într-un fotoliu, „aºezat într-o pe amândoi”. Era vocea fostei dansatoare poziþie normal de fireascã”, „cu costum Flora Castiglioni. Foºti colegi de barou ai negru de galã, cãmaºã albã de mãtase, lui Paraschiv Mina au declarat cã Flora s-a papion”. Fusese ucis cu o andrea în inimã, aflat în „relaþii foarte intime” cu avocatul. „armã care pãrea definitiv scoasã din ªtia despre relaþii ºi soþul ei, dar nu a socotit arsenalul criminalilor”. El era atât de retras, necesar sã strice prietenia cu avocatul. Ea încât nu cobora de multe ori sã-ºi ia din ºtia foarte bine cã fostul ei iubit a tezaurizat cutia poºtalã ziarul la care era abonat. Ioana într-o vreme, când au fost împreunã, atunci Stamate, soþia poºtaºului cu care locuia la când avocatura era o activitate lucrativã, parterul clãdirii, ºi despre care se spunea o însemnatã cantitate de bijuterii. cã este fiica nelegitimã a avocatului, este Cine cunoaºte formaþia complexã a foarte parcimonioasã în declaraþii. personalitãþii lui C. Eretescu de etnolog, Anchetatorii cazului sunt maiorul Grigore folclorist, mitologist, recunoaºte unele Sâmbotin, locotenentul Dana Dan, pe care pagini, fragmente, expresii ale sale. Ca de maiorul o poreclea Danadan, amândoi exemplu, aceste consideraþii, puse, fireºte, miliþieni, ºi doctorul Dãnescu. Locotenentul în gura unui personaj: „ºtiþi, a fost o vreme Dana Dan, singura cãreia i se face un scurt când s-a crezut cã existã o legãturã între portret fizic, arãta ca un copil, „cu fusta ei starea sufleteascã a unui individ ºi piatra roºcatã în carouri, care o fãcea ºi mai micã preþioasã pe care o poartã. Povestea are o decât era”, era toatã numai piele ºi os. origine mai veche. E o invenþie orientalã, Cercul celor care sunt bãnuiþi de crimã este ceva cam de domeniul mitologiei. În douã larg: soþia poºtaºului, Ioana Stamate, cuvinte foarte demult se credea în puterea Antoaneta Fãgui, cântãreaþã de muzicã magicã, vindecãtoare sau protectoare a popularã la restaurantul „Perla”, vãzutã de pietrelor. Se recomanda sã porþi anumite soþia poºtaºului ca o „târfoºenie”, care l-a geme în cazul în care corpul este atacat gãsit mort pe avocat ºi i-a smuls din deget de boli. Altfel spus, exista o relaþie magicã un inel preþios, pretinzând cã Paraschiv între boalã ºi gemã. [...] Europenii au Mira i-l promisese ei, cei doi prieteni de la preluat câteva din superstiþiile orientale restaurant ºi de casã ai ei, Doru Ioanid, legate de pietre ºi le-au interpretat în felul regizor la teve ºi Vlad Moþoc, berbant, lor. Adicã le-au asociat cu stãrile lor de Tudor Stoican, inginer geolog ºi misit de spirit. Iar acum nu le mai asociazã cu bijuterii, cãruia avocatul îi încredinþase nimic. Pietrele preþioase pur ºi simplu au spre vânzare la Timiºoara un inel vechi, dispãrut sau nu mai semnificã nimic pentru „cu un smarald destul de frumos: un silicat cel care le poartã. În cel mai fericit caz, de buriliu ºi aluminiu, de un verde extrem doamna îºi asorteazã inelul cu rochia sau de viu, cu o monturã cam barocã”, în fine cu poºeta”. Sau din alt registru, strigãtura inginerul Simion Cristea, soþia sa Flora pe care ºi-o aminteºte un personaj, de pe Castiglioni, fostã dansatoare la Mon Jardin la ei, din Ardeal. „O strigase ºi el cândva. ºi apoi la Alhambra, ºi fiica lor, Ana Asta a fost pe când nu i se mai dezlipeau Turcuº, pictoriþã. „Dom” Simion, „mai ochii de pe o fatã care se þinea însã cu un prãpãdit” decât cel pe care-l vizita, era lungan, un fel de Ipate, ºi atunci s-a singurul care venea la avocat în fiecare întâmplat sã strige la horã chestia asta: miercuri la prânz ºi sta pânã la cãderea «Badea-nalt cât un stejar,/Lelea pân-la serii. În ultima miercuri, soþia poºtaºului brãcinar», a trebuit sã nu se mai arate în spune cã nu l-a vãzut. Au loc multe calea lunganului o toamnã-ntreagã.” confruntãri cu toþi aceºtia. Pentru a-l aduce Având un discurs epic atractiv, ritmic, la confruntare mignona Dana Dan, s-a dus abundând în dialoguri, vãdind din partea dupã el pânã la cetatea Poenari. celor doi autori imaginaþie, contrazicând În finalul cercetãrilor, anchetatorii parcã o afirmaþie a unuia dintre cred cã autoarea crimei este pictoriþa Ana anchetatori, care spune c㠄autorii de Turcuº, care locuia în apropierea casei romane poliþiste au mai puþinã imaginaþie avocatului ºi descoperise în podul vilei locul decât asasinii din viaþa de toate zilele”, unde îºi ascunsese acesta caseta cu romanul se citeºte cu real interes. 15 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 CENTENAR Liviu Grãsoiu

ERUDIÞIE ªI NU NUMAI...

Un original în sensul profund al corifeii culturii universale, predilecþi fiind termenului este Ovidiu Drimba. Profesorul artiºtii cuvântului. Evitând critica ºi eruditul, plecat dintr-un sat de lângã foiletonisticã, a preferat sã fie prezent în Oradea, a avut parte de o biografie revistele de specialitate mai rar, însã de încãrcatã, spectaculoasã, orientatã, dintr-un fiecare datã cu contribuþii solide, rodul instinct special, spre comentarea operei lecturilor repetate, al informaþiilor aduse la unor mari personalitãþi ale literaturii lumii zi, neuitând obligaþia de a fi original în ºi, în egalã mãsurã, a câtorva momente de interpretãri atunci când era cazul ori a face referinþã înregistrate în pur didacticism când situaþia cultura universalã. Viaþa i-a o impunea, prin defriºarea oferit cu largheþe ºi zbucium câtorva tãrâmuri uitate sau ºi cãutãri, dar ºi satisfacþii de chiar necunoscute literaturii care nu mulþi au avut parte. noastre. Aºa s-a adunat Ovidiu Drimba s-a format în materialul necesar mediul intelectual al construcþiilor realmente fãrã Ardealului, al cãrui nivel egal la noi privind istoria maxim era Clujul deceniului teatrului universal ori a 1930-1940. A avut ºansa de culturii ºi civilizaþiei omenirii. a fi îndrumat în anii tinereþii Asemenea proiecte, de tip de specialiºti incontestabili în heliadesc, s-au dovedit a fi literaturile francezã ºi italianã, la îndemâna unui erudit dotat ca ºi în filosofie. Prin intuiþie, cu un remarcabil talent de nu a neglijat nici literatura românã, în critic ºi istoric literar, care ºtie cum sã-ºi aspectele ei moderne ori contemporane. atragã ºi sã-ºi pãstreze cititorii, iniþiindu-i Remarcat de L. Blaga, s-a numãrat printre cu tact pedagogic, iar alteori ºocându-i prin asistenþii la catedrã ai marelui filosof, s-a formulãri ºi demonstraþii de virtuozitate încumetat, în 1944, sã publice un amplu analiticã. Este, probabil, rodul (în afara studiu despre sistemul filosofic propus de calitãþilor proprii) apropierii de L. Blaga, magistru. Tot în acei ani a trãit experienþele de D. Popovici, de T. Vianu ºi de congeneri numite front, retragerea la Sibiu în urma care au dat statut aparte comparatismului Diktatului de la Viena. Apropierea de Cercul românesc (precum foºtii colegi de catedrã literar s-a fãcut firesc, Ovidiu Drimba Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Al. Balaci, numãrându-se printre iniþiatori, deºi nu a Romul Munteanu ºi alþii). fãcut ºi nu face paradã de prietenia Personalitatea sa a avut enorm de intelectualã cu mult respectaþii membri ai câºtigat însã ºi prin ºansa de a fi, mai bine grupãrii. Ca ºi în alte momente, profesorul de un deceniu, universitar european, de mai târziu de la Universitatea din conferenþiind în Italia, Spania, Franþa, în Bucureºti sau de la I.A.T.C a avut o medii elevate, unde contactul cu oarecare distanþare faþã de reacþiile ºi incredibilele comori intelectuale i-a deschis atitudinile tranºante, preferând sã-ºi zeci, sute de ferestre, de unghiuri în impunã statura solitarã într-un demers înþelegerea ºi, apoi, abordarea fenomenului definit prin muncã imensã ºi intensã, atunci artistic în covârºitoarea lui complexitate. când s-a încumetat sã-i comenteze pe Ceea ce pe un altul l-ar fi inhibat sau l-ar fi

LITERE 16 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni transformat într-un scrib conºtiincios, pe de Vega ºi românii (trimitere detaliatã la Ovidiu Drimba l-a stimulat incredibil în receptarea imediatã în plan european a concretizarea ambiþiilor ce-l unicizeazã. faptelor lui Mihai Viteazul), viziunea lui Fãrã a fi rupt de realitãþile României Baudelaire asupra romantismului sau deceniilor din urmã, manifestând o putere urmãrirea posteritãþii literare a lui Rabelais. de selecþie ºi de o precisã privire în De remarcat cã, de fiecare datã, are în adâncurile fenomenelor trãite de toþi, vedere receptarea în spaþiul românesc a Ovidiu Drimba a urmat cu perseverenþã capodoperelor ºi a autorilor adunaþi într-o rar întâlnitã drumul ales: descifrarea ºi fascinantã înºiruire cronologicã, ale cãrei explicarea splendorilor spirituale ale linii de forþã strãbat milenii, adunã la un omenirii. Neinteresat de reclama ieftinã, loc veacurile ºi se sintetizeazã în reacþii înþelegând capcanele gloriei de moment, definitorii pentru semnatarul respectivelor s-a concentrat spre ceea ce i-a fost capitole. Paginile lor sunt dense, menirea. A rezultat o operã, fãrã putinþã informaþiile se succed ameþitor pentru de tãgadã, grandioasã, cum doar câteva neiniþiaþi, dar vin la timp pentru cititorul existã în cultura României. O simt ºi o avizat, iar formulãrile au, în afarã de ºtiu însã cam prea puþini, cãci interesul eleganþã stilisticã, detaºarea savantului ºi pentru asemenea întreprinderi cunoaºte de inspiraþia omului cu condeiul nesupus mult un nedorit reflux. liniºtii. O cãutare eternã, rãbdãtoare, Iatã de ce tipãrirea de cãtre pasionatul cristalizatã în titluri inspirate, este oferitã ºi obsedatul de lucrãri grandioase I. celui ce se încumetã în abandonarea Opriºan (el însuºi cercetãtor cu deschideri treburilor diurne ºi plutirea, fãrã efect ample într-ale cunoaºterii) la Editura imediat, ci iluzoriu, în lumi îndepãrtate, Saeculum I.O. a volumului Studii ºi eseuri stranii, stãpânite de Ovidiu Drimba cu de literaturã universalã meritã salutul ºi mijloace parcã vrãjitoreºti. Descifrãm considerarea drept autentic eveniment ºi aici vocaþia de o viaþã a acestui original nu o tãcere inexplicabilã. Sunt 450 de pagini fãrã pereche, mereu credincios de sublim evazionism, de îndemn implicit panaºului dobândit, adicã osmoza cu la trãirea întru valorile eterne, de respingere eroii ºi faptele lor literare. Tentaþia a a prostului gust, a perisabilului, la evadarea existat din tinereþe (dovadã excelenta de sub tutela absurdelor ºi penibilelor jocuri tezã de licenþã Romantismul în critica iscate de politicieni improvizaþi, de oameni lui Baudelaire) ºi s-a pãstrat intactã în de afaceri al cãror loc firesc s-ar afla dupã aprecierile fundamentale despre H. gratii. Profesorul Ovidiu Drimba, constant Ibsen, despre Villon (subiecte cu sine însuºi, îºi invitã cititorii la aventuri preferate), despre T. Tasso. astãzi stranii, vizând primul epos al Volum atent construit, Studii ºi eseuri omenirii, lirica Egiptului antic, etapele de literaturã universalã cuprinde atitudinea tragediei greceºti, tradiþiile teatrului indian, unui intelectual format într-un mediu parcã literatura vechilor scandinavi, la ireal (au existat cândva în România...) care deschiderea tainiþelor unde s-ar afla se pronunþã dezinvolt, în perfectã portretele lui François Villon (vãzut ca poet cunoaºtere de cauzã asupra unor subiecte al epocii), Torquato Tasso, Michelangelo vechi de când lumea ºi niciodatã elucidate (îl are în vedere doar pe poet, deºi pe deplin. Aceastã selecþie confirmã trimiterile la ansamblul operei nu lipsesc), vocaþia unui comparatist de prim rang ºi Luis de Camoes, Alfred de Vigny, Henrik naºte incertitudinea asupra concluziilor Ibsen, Bj. Bjornson. Alteori se cufundã în sale: vor mai putea sau nu interesa în viitor începuturile prozei narative culte (tot în sau vor rãmâne ca un ultim ºi definitiv Egipt s-ar afla...), în psihologia eroului- cuvânt într-o discuþie fãrã sfârºit. antierou Don Quijote, în tatonarea În mod normal, o asemenea carte ar fi dimensiunilor impuse de Povestirile lui trebuit sã înlãture, prin comentariile Andersen, în complicatele relaþii ale stârnite, mãcar jumãtate dintre prostioarele inovatorului Al. Macedonski cu ce vizeazã producþiile literare de ultimã orã. simbolismul francez ºi în definirea Numai cã Profesorul Ovidiu Drimba nu ºtie simbolismului francez ca stil de culturã. ºi nu vrea sã facã plecãciunile obligatorii Ovidiu Drimba nu refuzã nici amãnunte de aceea a rãmas în afara Academiei ca fabulistul Leonardo da Vinci sau Lope Române. 17 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE Nicolae Oprea

BARBU CIOCULESCU ªI EXERCIÞIUL MEMORIALISTIC

Poet în tinereþe (în volumele: Cerc cu accente (auto)persiflante, tinde sã deschis, Media luna, Poemii) ºi prozator anuleze argumentul comoditãþii în actul mai apoi (Palatul de toamnã, Grãdini în scrisului: „Copil minune, adolescent podul palmei), consacrându-se la patetic, tânãr port-drapel, matur industrios, maturitate ca istoric ºi critic literar, Barbu bãtrân înþelept, omul care a scris despre Cioculescu este – din cauze aparent toþi ºi despre toate, schimbând figurile spre inexplicabile – un memorialist întârziat. Dar a nu se repeta, poetul, prozatorul, criticul volumul sãu (unicul) Amintirile unui uituc ºi istoricul literar, gânditorul politic (Exerciþii de memorialisticã) s-a bucurat inspirat, ager, cuprinzãtor ºi nu rareori de real succes în rândul cititorilor surprinzãtor de clarvãzãtor în lecþiile sale, (profesioniºti sau amatori), fiind prin portretistul atâtor mari bãrbaþi ºi urmare reeditat într-o ediþie augmentatã în încântãtoare femei, întârziind sã-ºi scrie 2014 (Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, editor memoriile? Dupã ce, în mod inexplicabil a Mihai Stan). Cum sugereazã ºi strategia eºuat în þinerea de Jurnal, la 20, la 30, la intitulãrii, Amintirile constituie un volum 50 de ani, povestindu-se numai ici ºi acolo, atipic de memorialisticã, în cadrul cãruia în câte un serial rãmas neterminat, în istoricul literar este dublat, în capitole interviuri necorectate manu propria, în file independente, de prozator (non-ficþional) rãzleþe, la radioteleviziune - ºi atunci tras ºi eseist. Materia, la prima vedere, de limbã!” Nici „sentimentul nimicniciei eterogenã, este distribuitã în trei pãrþi omeneºti” nu pare a fi argumentul inegale. În fiecare dintre ele, memorialistul hotãrâtor, cum se întreabã retoric („sã fi uitãtor înclinã balanþa spre o ipostazã fost atât de puternic încât, scriind, în timp, predominantã: (auto)biografie în Partea I; cam despre orice, tocmai despre mine sã amintiri ºi opinii din perimetrul literar nu scriu mai nimic? Sã las pe alþii sã cunoscut îndeaproape – în Partea a II-a; vorbeascã despre misteriosul meu farmec, eseul îmbinat cu evocarea adusã pânã în în termenii comuni care-i caracterizeazã actualitate – în Anexe. În partea anexatã ºi sã nu fac o sforþare de a mã înfãþiºa sunt încorporate ºi fragmente dintr-un singur, în întreaga splendoare a fiinþei mele jurnal intim (Diary) datând din anii 1973- spirituale ”) ºi nici teama de reacþia ostilã 1991, care reprezintã pentru autor o dovadã a prezumtivilor cititori („Dar, pentru în plus cã nu are fibrã de memorialist: „Prea Dumnezeu, nu scrii pentru lectori, ci puþine dintre aceste pagini mã pun într-o pentru tine însuþi, ºi nu oricând, ci la un luminã care sã mã instituie ca memorialist pas de judecata de apoi, se va rosti vocea sau sã mã promoveze în categoria raþiunii.”) Iar „vina” inhibiþiei iniþiale este oamenilor-surprizã, aºa cã publicarea pusã pe seama educaþiei morale din familia integralã nici nu intrã în discuþie.” de cãrturari: „E ceva adevãr într-asta, cãci, În registrul ironic al antifrazei, Barbu verbios, în aparenþã, structural mi-am Cioculescu deschide Amintirile unui uituc apãrat distanþa de fugã, fiind, ca ºi tatãl cu trei texte preliminarii aºezate sub meu, în fond un hombre secreto. ªi cu genericul parafrazei hamletiene A fi sau a ereditatea nu te pui” nu fi memorialist: douã preambuluri, ºi încã În al doilea preambul, îmbibat de ironie ceva, cum adaugã între paranteze. În ºi umor, „omul secret” este aproape primul preambul, scriitorul nonagenar convins sã capituleze în faþa „hãrþuitorilor” cautã sã-ºi justifice refuzul îndãrãtnic de care îi cer sã-ºi scrie neîntârziat memoriile: a-ºi scrie memoriile, pe care nimeni nu-l „Scrie, bãiete, scrie, de ce þi-e fricã nu înþelege. Autoportretul haºurat rezumativ, scapi! Da, vine vremea când sincerul LITERE 18 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni mincinos ºi cu mincinosul sincer îºi dau unui hâtru memorialist, scriitorul care se mâna, spre a se despãrþi – de acum înainte povesteºte pe sine penduleazã frecvent îºi vor þine registrele, spate în spate, fãrã a între anecdota cu valoare istorico-literarã mai ºti unul de altul. Hombre segreto îºi ºi evenimentul biografic mustind de viaþã depune mantia, îºi pune masca în cui, din care marcheazã evoluþia ºi formarea manºetã scoate batista cu care îºi lua adio, spiritualã, ca într-un veritabil o va folosi spre a-ºi ºterge fruntea asudatã. Bildungsroman non-ficþional. Înclinând de În public, între distinºi bãrbaþi ºi mirabile la început spre dezvoltarea cronologicã a doamne, sclipeºte fermecãtorul causeur, faptelor existenþiale, Barbu Cioculescu primeºte aplauze – ºi ultimatul de a-ºi scrie reconstituie în Partea I istoria unei familii memoriile, cãci are un bagaj fantastic de de intelectuali rasaþi, începând cu naºterea amintiri – mai bine de jumãtate preluate de sa în Franþa, unde tatãl sãu, ªerban la tatãl sãu, din ºuetele acestuia, istoric pânã Cioculescu îºi pregãtea doctoratul. În acest în vârful unghiilor. Irezistibilul causeur capitol introductiv (Nous irons à Paris) remarcase, în toate rândurile, cã este schiþat portretul pãrinþilor dupã o repovestirea unor anecdote moºtenite fotografie, care devine pe parcursul culegea garantat succesul serii. Ale sale, evocãrilor sursã primarã a rememorãrii: „O treceau cu bunãvoinþã rampa. Cum vor sta fotografie înfãþiºându-i pe Maria ºi ªerban lucrurile când voi pune pe hârtie, adicã în pe o bancã, probabil în Parcul locul cel mai expus de pe glob, numai Louxemburg, îl reprezintã pe tânãr cu comunicate de ºi despre mine? Pânã la a eminesciene plete privind-o drãgãstos pe ajunge sã mã detest?” Îndoiala din urmã ea, în stare avansat de sarcinã. Se vede cã apare în contextul în care sunt invocaþi tânãrul e mai departe îndrãgostit, avea sã memorialiºtii congeneri Adrian Marino, fie tot restul vieþii. Fiul va fi martorul Niculae Gheran ºi Nicolae Balotã (plus acestei legãturi indestructibile, pe timpuri Constantin Beldie), deja consacraþi pe filiera bune, rele ºi cumplite. Rezistenþa la genului. În aceeaºi tonalitate ludic-ironicã, încercãrile sorþii îl va modela, va duce mai memorialistul, fie el ºi „uituc”, trece în departe familia cu încredere ºi ori de câte revist㠖 în al treilea preambul - modalitãþile ori va fi vorba în public, va celebra de concretizare a proiectului ºi realizeazã importanþa familiei, în livada Pillateºtilor, cã îi lipsesc metodica ºi sursele Brãtienilor, Cantacuzinilor ºi a scriptologice, inclusiv fiºele de lucru cerute nenumãraþilor escu.” odinioarã de G. Cãlinescu la Institutul de În prima parte a memoriilor, în care cercetãri care-i va purta numele. Ceea ce reconstituie secvenþial istoria sinuoasã a face dificilã respectarea normativelor: vieþii de familie, Barbu Cioculescu reface „Memoriile unui fiu de belfer presupun o traseul acesteia de la Paris la Gãeºti ºi amplã bibliografie, index de abrevieri, tablã pentru totdeauna la Bucureºti, cu refugiul de materii alfabeticã, note de subsol, la Ciorogârla din timpul numerotarea cu cifre latine a capitolelor – bombardamentelor, în timp de douã fiecare din acestea precedat de câte un decenii, de la naºterea din 1927 ºi pânã la motto din autori iluºtri, de preferinþã din abdicarea regelui Mihai din 1947. Dar antichitatea clasicã, eventual din gnostici, incursiunile confesive în viitorul mistici timpurii, Bismarck, Sapho. ªi, memorialistului sunt frecvente, spre a neapãrat, din marii noºtri gânditori, Iorga, marca conturul unor evenimente de Pârvan, Nae Ionescu ” Aºa se face cã amploare. În acest sens, este remarcabilã secvenþele confesive din Amintirile unui secvenþa finalã Ajunge, va striga vocea, uituc prind consistenþ㠖 dincolo de modele, în care istoria rezumatã pe fundal biografic metodã ºi strategii atractive faþã de cititor ajunge pânã la mijlocul anilor ’60: „Lumea – prin sinceritatea confesiunii, naturaleþea noastrã fu pisatã mãrunt, cu urmãrile limbajului ºi har de povestitor (ºcolit aievea cunoscute. Când triumful aºa-zisei clase pe filiera Ion Creangã ºi nu numai). muncitoare a devenit evident, presiunea a În cãutarea unui titlu ideal pentru tomul slãbit, s-au produs acele caraghios numite de amintiri în stare nãscândã, în al treilea perioade de liberalizare, pe care le-au text introductiv, autorul propune unul sugrumat revoluþia din Ungaria din anii definitoriu, în variantã francezã: Monsieur 1964-1968. Ceauºescu, dând pe faþã Barboux – sa vie, son oeuvre – panorama crimele bestialului Dej, ºtia cã stãpâneºte d’une époque. Dar pune pe coperta cãrþii peste o masã de supuºi bine dresaþi. un titlu adecvat cu maniera stilisticã Problemele lui de dominaþie priveau numai precumpãnitoare: Amintirile unui uituc; jocul de cadre din lãuntrul partidului, pãstrând între paranteze titlul iniþial, eliminarea oricãrui potenþial concurent. Nu Exerciþii de memorialisticã. Sub masca numai bãtrânii credeau cã vor muri în 19 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 comunism, ci pe încetul întreaga societate. faþã ºi, în general, de facturã meridionalã Când, în 1968, în plin conflict cu Rusia în miºcãri, cu chica-i cãzând pe frunte. invadatoare a Cehoslovaciei, Ceauºescu ne- Cu glas subþire, ce lua tonalitãþi de soprano a chemat la arme, deveni credibil. M-am la capãt de fraze, animate, acestea, în cre- înscris în gãrzile populare, cu intenþia de scendo, ºi cumva în falset, profesorul a-mi apãra casa. Mã vedeam instalat pe începu sã ne vorbeascã despre proza unui burtã, pe acoperiº, cu puºca cu lunetã în clasic iluminist, german, dacã nu sviþer, faþã, aºteptând apariþia primilor cioloveci.” Gessler sau Gessner, autor al unei drame În acest registru sarcastic al raportãrii despre Wilhelm Tell – naraþiune sau poem, sincronice, timpul istoric este împins nu ºtiu. Ceva oricum legendar. Într-un finalmente spre momentul revoluþionar din acces de furie, Wilhelm Tell scuturã pomul ’89: „În dupã-amiaza zilei de 22 decembrie din care avea sã fie luat mãrul ce se 1989, aflãtor în edificiul Radiodifuziunii constituie în miezul legendei. ªi-l scuturã Române, la chemarea lui Alecu Paleologu, atât de tare, încât de pe crengi cãzurã toate care pleca de acolo la Televiziune, acolo, pãsãricile. La auzul cãrui cuvânt un râs deci, ºi cu impresia cã fusesem invitat, am homeric cuprinse sala, spre încântarea pretins un microfon, ca sã vorbesc obºtei, conferenþiarului, care nu înþelegea, totuºi, ºi dupã tocmeli mi se puse la dispoziþie o sursa uriaºei izbucniri de veseli. La plecare, boxã, cu microfonul ei. În alte odãiþe, alþi un alt val de aplauze îl însoþi pe vorbitor.” patrioþi de cea mai vie elocvenþã blestemau Fireºte, secvenþele cu/despre scriitori regimul ce tocmai se ducea pe copcã, un vor fi completate în timp cu amintirile de ins recita o interminabilã baladã în stil corector la Editura ªtiinþificã, transcrise folcloric, chiar atunci scrisã. Eu m-am în limbaj corosiv: „În compania, la început, mulþumit a aduce un omagiu postului de a lui Petre Stoica, am „lecturat” cu osârdie radio Europa Liberã. Asemenea tuturor romanul de multe-multe sute de pagini, vorbitorilo, în acel zgomot general de „Oameni ºi lanþuri”, al lui Ion Pas, apoi amestec al tuturor vocilor, de venit-plecat, altul, tot de zel revoluþionar, ºi tot atât de am avut la îndemânã un microfon mut.” gros, al lui Ion Cãlugãru – preludii la Din stilistica evocatorului, nu lipseºte tomurile lui Zaharia Stancu ºi reeditãrile turnura comic-ironicã a referinþei istorice trilogiei lui Petru Dumitriu. Ca sã nu mai ºi biografice („Noaptea de 23 august, ce vorbesc de interminabila «Întunecare» a ne gãsi strânºi în jurul unui aparat de ra- lui Cezar Petrescu. ªi, ca o delicatesã, dio, aºteptând un important mesaj al semestrialul volum de versuri al lui Mihai regelui, avu douã însemnate consecinþe, Beniuc.” În aceeaºi tonalitate sunt amintirile pe plan naþional: ieºirea þãrii din rãzboi, din timpul de lucru la faimoasa Editurã printr-un armistiþiu, cea dintâi. Cea de-a pentru Literaturã: „Citeam, cu ochii pe doua, pentru întâia oarã am fumat înaintea fiecare literã, durduliile proze ale lui Zaharia pãrinþilor.”), ajungând pânã la viziunea Stancu, în plinã ebuliþie, grãmada de fabule caricaturalã. ale lui Marcel Breslaºu, piesiºoarele de Firul documentar este întrerupt, din teatru ale Luciei Demetrius, lava liricã a lui loc în loc, ºi bine garnisit cu anecdote hazlii Victor Tulbure, exerciþiile parfumate ale sau întâmplãri semnificative din viaþa Ninei Cassian, iar printre ele câte un scriitorilor cunoscuþi de copil-adolescent- volumaº de nuvele.” Pline de dramatism, tânãr prin intermediul tatãlui sãu, renumitul în schimb, sunt amintirile despre arestãrile critic ºi istoric literar. Datoritã prieteniei intempestive din perioada proletcultistã, tatãlui cu marii poeþi interbelici, novicele vizat fiind ºi tatãl sãu: „Trebuia sã nu uitãm literat s-a orientat spre poezie, cum o clipã cã datorãm fiecare porþie de aer pe mãrturiseºte: „ poeþii îi erau prieteni, în care o trãgeam pe nas partidului – cu ma- sufrageria tatei am dat mâna cu Tudor juscule. Dar nu ajungea sã nu uiþi. Din Argheti, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion ultimul lot de arestaþi urma sã facã parte ºi Barbu ºi aproape cu toþi ceilalþi încã din ªerban Cioculescu. Cu toate cã, adolescenþã. La vârsta când modelul este redobândind dreptul la semnãturã, îºi unic – cel patern – aceastã netã preferinþã reluase activitatea de critic literar, a tatei a stârnit în mine lãcomia de a deveni exersând-o strict pe teme istorico-literare, poet, chinuitoare odatã ce mã consideram în lumea clasicilor. Circula o versiune cã lipsit de talent.” Remarcabilã este scena figurase pe lista celor ce aveau sã fie întâlnirii cu G. Cãlinescu, la cursul de la închiºi, cã aflase asta Paul Georgescu. Litere, prilej pentru o schiþã portretisticã: Omul alergase, se zbãtuse, izbutise sã-l „Profesorul pãtrunse cu vie miºcare în scoatã din lot pe tata. Cel puþin aceasta a amfiteatru, urcã vijelios la catedrã, mai fost versiunea lui. Între patru ochi, nu i-a degrabã scund, ventripotent, mãsliniu la fãcut tatei nicio confesiune. Reabilitat, LITERE 20 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ªerban Cioculescu dobândise o catedrã la poate în aceeaºi mãsurã, de magnetismul Institutul Pedagogic din Piteºti ºi fãcea persoanei, în care se întreceau în partide naveta dupã nouã ani de ºomaj.” consecutive. În care chip se completau.” Dincolo de bogatul fond documentar, Exemplele elocvente sunt reprezentate de originalitatea Exerciþiilor de memorialisticã prietenia autorului cu Constant Tonegaru decurge, în genere, din maniera în care, (denumit „marele poet”) ºi Alexandru ignorând cât se poate normele genului, George. Poetul exponenþial din gruparea autorul depãºeºte frontiera rememorãrii „Albatros” este evocat în contextul arestãrii biografice uzând de atributele portretisticii sale de Securitate pentru cã furnizase ilegal sau ale eseului (adeseori, cu turnurã câteva doze de penicilinã lui Teohar politicã). Prin diversitate stilistic㠖 în sfera Mihadaº: „Refuzând sã mãrturiseascã, cãreia poate fi considerat expert –, Barbu poetul Tonegaru suferi consecinþele care Cioculescu reuºeºte sã raporteze istoria aveau sã-i provoace decesul la 90 de zile micã, individualã, la istoria mare a de la eliberare. A fost, dupã câte citesc în colectivitãþii. ªi o face în cunoºtinþã de literatura detenþiei, cel mai slab deþinut din cauzã, din moment ce a fost martorul unor republicã, pânã acolo încât pãrea cã nu are evenimente capitale, trãind „sub trei umeri. În cele 90 de zile a scris mãnunchiul orânduiri, un rãzboi mondial, douã de poeme care ar fi trebuit sã alcãtuiascã cutremure devastatoare, o rebeliune, patru volumul Steaua singurãtãþii. Le-am putut decenii de comunism ºi încã douã de publica abia dupã revoluþia din 1989, în tranziþie.” În chip firesc ºi prin percepþie ediþia de la Editura „Ion Vinea”. Pentru referenþialã organicã, devenirea fiinþe ca el, cu viaþã nefericitã, existã în personalitãþii sale se proiecteazã pe ecranul creierul omenesc senzorii Paradisului. Puºi panoramic al istoriei naþionale. ªi apelez de Dumnezeu.” spre ilustrare la un singur exemplu: „Într- O prietenie durabilã l-a apropiat pe Barbu o familie al cãrei ºef – tata –, ai cãrei Ciculescu de Alexandru George, chiar dacã membri, unchi, strãunchi, veri, cumnaþi, îi dezaprobã idiosincraziile: „Era bolnav de nu clamau împotriva unui regim nefast, glorie literarã, nu putea înþelege absoluta mea corupt pânã la mãduvã, destructiv pânã la indiferenþ㠖 la soarta scrisului meu, mã certa a pretinde imperios înlãturarea lui prin orice cã mã irosesc în activitãþile frivole – critica mijloace ºi cu orice preþ, inclusiv al literar㠖 în loc sã mã dedic literaturii de sângelui , fiul, vlãstarul, urmaºul nu va imaginaþie, cum fãcuse el. Faptul cã lumea simþi chemarea înregimentãrii în unica literarã îl considera un critic de primã mânã miºcare purificatoare ( ) Legionarismul ºi un prozator de a doua, a constituit drama nu m-a sedus, mai târziu nici succesorul vieþii lui ( ) În cel mai deplin acord ne lui roºu, la chiar uºa lor m-a alungat tonul confruntam în permanenþã, dând dovadã de mieros cu care erai poftit sã aderi, cruzime, mai adesea îl împiedicam, în presentimentul cã, odatã intrat, nu vei mai ultimul moment, sã obþinã un punct. Dar putea ieºi. Faþã de favoarea incalculabilã nu se supãra. ªi-mi era uºor sã fiu bun ce þi se fãcuse din primirea în formaþie, prieten al unui om ce socotea a trãi printre orice ºovãieli în împlinirea sarcinilor ce-þi duºmani de moarte. Debater strãlucit, ar fi reveneau te dezgoleau în faþa propriei onorat orice academie, ar fi trecut în istorie conºtiinþe ” o catedrã. Vremurile nu i-au fost Exerciþiul memorialistic al lui Barbu favorabile ” Portretul prietenului sãu dificil Cioculescu dovedeºte, înainte de toate, cã va fi completat într-un text (probabil, vocaþia literarã s-a îngemãnat, de-a lungul necrolog) inclus în volumul Litere, litere evoluþiei sale, cu vocaþia prieteniei. Modelul (Ed. Bibliotheca, 2017): „Cum despre mine i-a fost aproape: prietenia statornicã dintre se spune cã sunt discret pânã la nesimþire, Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescu, acest fel de a fi nu mã deranja deloc. Cum cãrora le schiþeazã portretul spiritual ºi la vremea lor, repetatele lui reproºuri de a moral într-una din primele secvenþe: „Cei mã dedica prozei, adicã, în concepþia sa, doi prieteni intimi petreceau o bunã bucatã scrisului creativ. În propria-i activitate din timp în Bucureºti, de care-i despãrþea publicisticã, acesta îl interesa, fãcea parcã o orã de tren ( ) Aparþineau a douã eforturi de a se descotorosi de reputaþia de fiziologii, scrisul le diferea, stilistic vorbind, critic ºi istoric literar, care-i adusese faima.” dar credinþa în câteva axiome ºi principii Pe bunã dreptate, Alexandru George morale, îi unea pe viaþã. Mai opera ceva este primul care îl asociazã concepþiei ºi îl greu de deosebit la o primã vedere, include pe Barbu Cioculesc pe lista ªcolii amândoi erau oameni de mare farmec, de la Târgoviºte, cum recunoaºte în textul fiecare în felul lui, farmec þinând de forþa amintit: „În societatea intelectualã a urbei, cuvântului, pe care o stãpâneau, cât, ºi atât de geloasã pe geniile ei, locul lui Radu 21 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Petrescu în faimosul trio ce-i mai cuprindea întrebarea decisivã: la ce bun? A citi mai pe Mircea Horia Simionescu ºi Costache departe rândurile unui nonagenar obstinat, Olãreanu îi revenise firesc lui Alexandru pescar în lacul fãrã cascade al amintirilor George, pe a cãrui mânã am devenit la sale. Amintiri asupra cãrora a avut prudenþa rându-mi, prin lucrarea anilor, sã avertizeze cã aparþin unui uituc – ºi nu târgoviºtean.” Dintre prozatorii care de azi, de ieri ( ) Dacã vei azvârli cât alcãtuiesc nucleul grupãrii, prietenii lui acolo cartea, lectore, rãu vei face, fiindcã Barbu Ciculescu au fost Mircea Horia de abia de acum încolo se coace speranþa Simionescu ºi, mai cu seamã, Tudor Þopa: unui festin. Însuºeºte-þi virtutea regilor, atât „În aceastã ordine de idei, mai aproape de de amar absentã într-un regim republican, mine a fost Tudor Þopa, pe care nu l-am cultivã-þi rãbdarea, treci peste cele mai simþit vreodatã muºcat de gloriolã. Cu negre bãnuieli, peste legitima silã a timpului deosebire cã la el lucrul venea din suprema pierdut, pierde-l mai departe, cu mine. Aflã pãrere despre sine, cu care combãtea cã ºi memorialistul lupta cu mari dificultãþi, realitatea. Parcã aud la telefon: „aici e Tu- sub povara a ceea ce parcã n-ar vrea sã dor”, rostit parcã de Henric al optulea. La spunã, ºi tocmai asta îi vine mai întâi sub polul opus lui Radu Petrescu, care, condei. Cum uituc fiind, nu uitã anume ce ocupând un sfert de scaun, se simþea ºi nu trebuie. Iar firul amintirilor lui e de o aºa abuzând. Pe un fotoliu stãteam eu, pe subþirime înspãimântãtoare!” În fapt, un altul Valentin Berbecaru care-l adusese simulând uitarea, Barbu Cioculescu îºi pe Radu, ca sã facem cunoºtinþã ºi sã-i revendicã dreptul memoriei selective care citesc cele ce le scrisesem despre dânsul eliminã detaliul nesemnificativ. Altfel spus, în pregãtita „Istorie a prozei româneºti, de îºi asigurã serviciile unui eu impersonal, la 23 august 1944 încoace”, de sub egida care reînvie amintirile în spiritul Institutului Cãlinescu. Pe acel scaun stãtea, obiectivitãþii, fãrã nici un fel de ranchiune drept, Radu Petrescu, pe a cãrui faþã nu sau elogii exagerate. Deºi uzeazã dezinvolt se miºca nici un muºchi ( ) În puþine de modalitãþi narative consacrate, cuvinte, romancierul îmi spuse cã gãsea scriitorul nonagenar nu-ºi schimbã textul ca perfect avenit – ºi cã-mi va nicicum perspectiva lucidã asupra furniza, curând, ºi datele biografice evenimentelor, riscând în acest fel sã necesare. Pe care, de altfel, mi le-a ºi devieze în domeniul memorialisticii de transmis, rãmânând în arhiva mea – cartea fantezie – cu expresia lui Alexandru întreagã a cãzut la cenzurã, dupã trei, George, unde „personajul-erou se adânci, rescrieri.” zugrãveºte în fel ºi chip, în contrazicere Într-un dialog direct cu cititorul, cu realitatea.” ( cf. La sfârºitul lecturii, autorul Exerciþiilor de memorialisticã îºi IV, 1993) Momentele existenþiale reani- asumã condiþia de scrib umil ºi uituc pe mate cu talent narativ nu se abat, aºadar, deasupra, într-un autoportret irizat de de la principiul autenticitãþii în cadrul ironie ºi umor: „Este momentul, lectore, acestei proze non-ficþionale, deopotrivã sã laºi deoparte foaia tipãritã ºi sã-þi pui memorialisticã ºi eseisticã.

(urmare de la pagina 13) pe seminþele ce zboarã între ceruri ºi pãmânt: SATUL MEU „Uºoarã, maicã, uºoarã,/ C-ai putea sã de Grigore Vieru mergi cãlcând/ Pe seminþele ce zboarã/ Între ceruri ºi pãmânt.// În priviri c-un fel de de teamã,/ Fericitã totuºi eºti – / Iarba În poemul Basarabia de jale, destinul ºtie cum te cheamã,/ Steaua ºtie ce tragic al acestei provincii istorice este gândeºti.” (Fãptura mamei). comparat cu „grâul ce-l bate viaþa”: Iarba ºtie cum te cheamã... Nu „Încâlcitã-þi este viaþa/ Basarabie/ Ca grâul existã, în viziunea poetului, o mai mare ce-l bate gheaþa/ Basarabie!” glorie decât ca iarba sã ºtie cum te Pentru cine altcineva decât pentru cine cheamã. De altfel, Grigore Vieru este lucreazã pãmântul cãderea grindinei peste autorul unora dintre mai frumoase lanul de grâu reprezintã o nenorocire? versuri despre iarbã din câte s-au scris Toate aceste reminiscenþe ale vieþii vreodatã: „Vârful cel mai ridicat/ E-al trãite la þarã dau consistenþã ºi ierbii creºtet./ Nimeni încã n-a zburat/ elementaritate poeziei lui Grigore Vieru. Mai sus de iarbã,// Peste vârful înverzit/ Chiar ºi când o evocã plin de duioºie pe Prin care, tainic,/ Urcã laptele-ndulcit/ propria sa mamã, poetul o aºazã nu în rama ªi sfânt al vacii.// Cum sã-nvingi? De unui tablou, ci în natura nesfârºitã, pãºind ce sã-nvingi? ” LITERE 22 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni INTERPRETÃRI ªI REINTERPRETÃRI Marin Iancu

MARIN PREDA. Proza de început. Personaje tenebroase (I)

Grefate pe o tradiþie a unor naraþiuni Achim), numit „Mãgãdãul” pentru întunecate, apte sã vizeze explozii conformaþia masivã a corpului sãu („ca o necontrolate de energii ºi ambiþii reci de matahalã”), se implicã într-un joc dramatic izbânzi trecãtoare, povestirile din Întâlnirea al rãzbunãrii ºi, asemenea altor personaje din pãmânturi vãdesc o curiozitate de aici, acesta eºueazã în intoleranþã ºi constantã a lui Marin Preda pentru neînþelegere faþã de Dugu, pe îl surprinde teritoriile tenebroase ale psihicului în faþa casei Drinei lui Palici („Achim personajelor guvernate de impulsiuni ºi Achim negru la faþã, ridicã mãciuca ºi lovi stranii respingeri ale oricãror idei de drept în capul flãcãului. Acesta sprijini comunicare. Prin motivaþia mai subtilã a cu ciomagul sãu, dar lovitura era atât de dramelor sufleteºti ºi nuanþarea investigaþiei tare, cã n-o putu opri de tot”). Vizibil psihologice, fãrã sã manifeste o înclinaþie procupat în a surprinde comportamentul specialã spre proza de disecþie accentuat confuz ºi iraþional al celor doi tineri gata pihologicã, dupã cum un astfel de examen sã îºi revendice prin orice mijloace metodic am putea descoperi la Gib prioritatea asupra fetelor, scriitorul dezvoltã Mihãescu ºi, cu deosebire, la Hortensia motivul literar al disputei având ca mizã Papadat-Bengescu, prin al sãu ciclu al femeia iubitã. O intuiþie specialã a socialului familiei Hallipa, sau mai aproape de noi, ºi, în egalã mãsurã, a unor predispoziþii printre atâtea alte posibile exemple, în spre situaþiile generate de eternele rivalitãþi lumea lui Nicolae Breban din Francisca, în dragoste devin ilustrative pentru un ºir prozele din volumul de debut al lui Marin de aspre porniri instinctuale. Nu departe Preda conþin diverse momente în care de Achim se plaseazã ºi feciorul lui întreaga capacitate mobilizatã lãuntric se Paþanghel, „Dugu din deal, al lui consumã în direcþia etalãrii forþei ºi a unor Mereuþã”, aflat în disputã pentru aceeaºi înverºunate suspiciuni ºi încruntãri. Tot fatã. Conflictul se desfãºoarã într-un fel mai ispitit de a scruta lumea ca pe un moderat, fãrã vãrsare de sânge, dar spectacol, Marin Preda se concentreazã primitivitatea ºi violenþa presupuse de o asupra unei realitãþi în care adaptarea asemenea înfruntare rãmân totuºi expresia presupune un ºir nesfârºit de dificultãþi. unei dezlãnþuiri de mari energii psihice din Ca atare, pe acest fond de austeritate, partea tânãrului competitor, „un cavaler neputinþa destinderii duce la plasarea fãrã prihanã al iubirii la prima vedere, personajelor pe orbita unor succesive dominat de o adevãratã misticã a alegerii confruntãri pline de urã. Reduse la senzaþii ireversibile” (Voicu Bugariu, Personajele imediate, informe, ºi neadaptate condiþile lui Marin Preda, Editura LiterNEt, 2005, potrivite clarificãrilor paºnice, acestea p.10), un personaj care „nu e «caz», nici ajung tot mai aproape de automatismele criminal ca în romanul naturalist, nici care dau impresia unei miºcãri active icoanã ideologic㔠(Marian Popa, , Creaþie produse în gol, departe dorinþa de înscriere ºi competenþã, Bucureºti, Editura Cartea într-un univers stãpânit de normalitate. Româneascã,1978, p.158). Situaþiile de maximã încordare Peste irosiri ale unor asemenea energii existente printre personajele din povestirea ºi capacitãþi lãuntrice mobilizate în vederea Întâlnirea din Pãmânturi, atât de încleºtãrilor definitive dãm ºi în O adunare simptomatice pentru miºcãrile convulsive liniºtitã, unde, reîntors dupã ani buni de ce pun stãpânire pe sufletul omenesc, prizonierat în Germania, Alexandru rãmân indiciul unor stãri de maximã (Lisandru) lui Bâzdoveicã, vecinul lui încordare. Achim al lui Achim (Achim Paþanghel, se aflã într-un nesfârºit con- 23 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 flict cu Miai, cumnatul sãu. Depãºit de Marin Preda, dupã cum, descris de Petru temperamentul impulsiv ºi hrãpãreþ al Dumitriu în termeni tot atât de categorici, acestuia, singura soluþie de „ieºire” dintr- „Beleagã, în cruzimea lui rãzbunãtoare, în un asemenea cerc vicios a lui Alexandru neomenia lui brutalã, e odios” (Petru pare sã fie pãrãsirea satului. Pe un Dumitriu, Note de cititor despre povestirile asemenea fond de febrile neînþelegeri, nici lui Marin Preda, apãrut în „Viaþa Bâlea, un alt „mãgãdãu” din La câmp nu Româneascã”, nr. 12, 1953, p. 147; este ocolit de stranii ºi iraþionale porniri spre republicat în Marin Preda, Jurnal intim. propria distrugere. Dominat de gânduri Carnete de atelier. Introducere de Eugen malefice, „sub apãsarea rãului lãuntric” Simion. Ediþie îngrijitã de Eugen Simion ºi (Ion Cristoiu), acesta se alãturã celuilalt Oana Soare, Bucureºti, Editura Cartex cioban, gata sã pãcãtuiascã prin exces de Serv, 2008, p. 225), e omul de nimic, lipsit instinctualitate primarã. Ilustrând cu de orice principiu, dupã cum o sugereazã adevãrat anormalitatea ºi redus la senzaþii ºi numele. imediate, brute, Bâlea sfãrâmã barierele Predilecþia autorului în a-ºi surprinde morale ºi, purtat ca de o forþã nevãzutã, eroii la nivelul gesturilor sau al pornirior anuleazã orice coerenþã impusã de elementare apare, într-o formã sau alta, ºi perimetrul reacþiilor omeneºti normale. Prin în Salcâmul. Tudor Cãlãraºu („Nea gesturi tot mai necontrolate ºi aproape Paþanghel”), personaj care îl configureazã iraþionale, Beldie aduce în Noaptea senzaþia în linii esenþiale pe Ilie Moromete, este aceleiaºi reduceri a individului la o scarã certat de nevastã-sa ºi de un vecin pentru precarã de comunicare. Acþionând alãturi nelegiuirea sãvârºitã de a tãia salcâmul din de Ganea lui Teican în scenele de fundul grãdinii. În altã parte, definit printr- „încãierãri înfricoºãtoare” din câmp, un comportament teluric, Cârciumarul din Beldie, mereu „cu tâmpla înfierbântat㔠ºi O adunare liniºtitã apare ca o prezenþã predispus spre confruntãri dure, îºi trãieºte firavã a dialogului. Naturã violentã, nelipsit obsesiile ºi întâmplãrile sufleteºti cu o de o anumitã exteriorizare instinctualã, intensitate ieºitã din comun. Departe de a acesta este o ilustrare a unui individ ce fi o eliberare de sub povara unei oarecare acþioneazã agitat ºi tensionat. În Nu spuneþi presiuni interioare, cãlãrirea sãlbaticã a adevãrul, un þãran rãpus de tuberculosã acestuia se sfârºeºte cu o nãpustire asupra („cuprins de spaimã de moarte”. „Era unui necunoscut care pãºtea caii mai bogat ºi-l cunoºtea toatã lumea ”) este o încolo, încãierarea, aparent nemotivatã, victimã a unei interioritãþi tulburi ºi reuºind sã ºocheze prin cruzime. rudimentere, în care s-au sedimentat Patimile obsesive macinã decisiv ºi sechelele adânci ale unei biografii încãrcate actele de voinþã ale personajelor din de sãrãcie ºi neîmpliniri sufleteºti. Cu un universul nuvelelor Calul, În ceatã, O ochi fixat insistent asupra unei realitãþi adunare liniºtitã ºi Întâlnirea din bântuite de spectre neliniºtitoare, autorul Pãmânturi. Nu mai departe, prin latura sa nuanþeazã formele buimace ale sufleteascã maleficã, se aratã ºi Beleagã manifestãrilor insului cuprins de rutina din În ceatã. „Vãr de al doilea cu muierea gesturilor ºi a unei credinþe neevoluate. lui Ilie Resteu”, acesta o ia de suflet pe Aducând în conºtiinþã ipoteze verosimile Ioana, fata vitregã a lui Ilie Resteu, asupra adevãrului ºi ale împrejurãrilor supunând-o însã pe aceasta la un tratament oculte ale îmbolnãvirii, spiritul de observaþie inuman. Construit pe aceeaºi obsesie a se insinueazã în stãrile care pun stãpânire rãutãþii ºi dorinþei de avere, personajul asupra bãrbatului ajuns într-o stare extremã concentreazã în structura sa unele dintre de crizã lãuntricã ºi cuprins de „o obosealã atitudinile morale întâlnite ºi la alte personaje de moarte în glas,” „cu vinele umflate de construite dintr-un amestec de duritate, sânge negru”. Plasatã pe acest fundal neomenie ºi de o iraþionalitate apropiatã sumbru, sugerând prãbuºirea ºi adeseori de demenþã, „fiinþe simple, decompunerea, revolta din final dezvãluie îmboldite de instincte sau care, altfel sentimentul de disperare în faþa zicând, trãiesc fãrã complicaþii etice” spectacolului dramatic ºi derizoriu al unei (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Cap. lumi parcã stigmatizatã de un destin ab- „Cel din urmã þãran”. Eseu despre surd. Prezent în Aglomerãri, Petre romanul românesc, Bucureºti, Editura (Petricã) Ciontaº se aratã un alt exemplar 100+1 Gramar, 2001, p. 253). În cazul lui uman obtuz ºi condus de elanuri sau Beleagã, accentul cade pe latura macabrã impulsuri elementare. „Era un ins cam a unor fapte detestabile, într-un evident pirpiriu, dar avea o spinare latã. Aceastã contrast cu imaginea lui Resteu. „Înainte spinare puternicã, puþin încovoiatã, te de a fi om, Beleagã este rãul”, decreteazã ducea cu gândul cã e foarte cu putinþã ca LITERE 24 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni omul sã fie de meserie hamal, mai ales marcatã de o înverºunare sãlbaticã, trecând dupã felul eliptic în care se exprima, un cu dificultate de la beþia afirmãrii puterii, pânã hamal dintre cei mici, fiindcã nu totdeauna la cedarea acesteia în mâinile celor care pânã puterea fizicã se aflã în proporþie directã acum îl slujiserã. Acþionând exclusiv pe o cu dimensiunea corpului”. Prins de un zel puternicã nemulþumire ºi neîmpãcare, între aproape grotesc, personajul acþioneazã Iancu Enache ºi lumea înconjurãtoare se într-o stare de continuã agitaþie ºi inutilã naºte un violent conflict. Celãlalt fecior al lui fierbere, tot mai nemulþumit de cum merg Enache bãtrânul, Sandu Enache „era un treburile „în construirea socialismului”. flãcãu de vreo douãzeci de ani. Avea gura Construit într-o accentuatã opoziþie micã ºi niºte buze subþiri, iar sub nas îi eºte faþã de alte personaje care s-au impus în creºtea un soi de mustaþã care se miºca proza lui Marin Preda prin curaj ºi scârbos, ca la ºobolani”. Surprins adesori onestitate ostãºeascã, asemenea într-o evoluþie asemãnãtoare cu a fratelui sãu, sublocotenentului Crstescu, o ilustrare a Sandu Enache vãdeºte aceeaºi lipsã de onestitþii ºi cãldurii umane, sau a colonelului omenie ºi aversiune faþã de oamenii din jurul Anastasiu, un ofiþer ponderat ºi raþional, sãu. Comentând aceastã viziune asupra unei locotenentul Braºoveanu din Îndrãzneala realitãþi morale, Marian Popa evidenþia devine un trãdãtor de þarã, un ins lipsit de „intuiþia sigurã a lui Marin Preda de a se fi orice virtuþi ostãºeºti, victimã a orientat spre zonele neguroase ale psihologiei, sentimentelor celor mai contradictorii, cu unde sublimul, în formele speciale ale eticii mecanismele psihologice profund afectate. sãteºti, se uneºte cu trivialul, afecþiunea cu Acþionând în Ferestre întunecate ºi, mai duritatea, spiritualul cu patologicul” (Marian târziu, în Moromeþii, II, Dãnãlache ar Popa, op. cit., p.162). putea reprezenta o altã imagine a unor Gheorghe din Casa de-a doua oarã, rebuturi umane scoase la suprafaþã de ceea bãiatul lui Tudor Gângoe ºi al „nevestei sale ce s-a numit comunism. Devenit ºef de dintâi”, este aºteptat cu mari speranþe de tarla (Moromeþii, II) ºi unul dintre cãtre toþi ai casei sã se întoarcã de la conspiratorii implicaþi în uneltirea numitã Bucureºti. Prezenþa sa acasã, la numai „o „Operaþiunea Cotigeoaia”, versatil ºi jumãtate de an”, fãrã niciun ban, prompt, antrenat în îndepãrtarea lui Bilã genereazã o atmosferã tensionatã, „o tãcere din „operaþiunea Cotigeoaia” ºi în paralizant㔠(Ion Cristoiu), o tãcere alungarea din sat a acestuia, Dãnãlache este încordatã, de dinaintea unei explozii împinse adaptat perfect celorlalþi indivizi dornici de pânã la paroxism de pânda dintre tatã ºi fiu: parvenire, reprezentând, în cele din urmã, „Era o nemiºcare ºi o tãcere de cãrbuni forme de comportament proprii unor ob- acoperiþi cu cenuºã”. Afectat de eºecul scure determinãri. Personaj cu vãdite ºederii sale la Bucureºti, Gheorghe pãrea înclinaþii spre instigare ºi influenþã nefastã, rãvãºit de durere. Rãmân ºi aici cu totul isteþimea ºi abilitãþile sale sunt puse prin remarcabile descrierile unor scene ale vieþii tot mai iscusite matrapazlâcuri în slujba de familie, în contextul cãreia Gheorghe unei chiverniseli necinstite. rãmâne un personaj anodin, o prezenþã Apariþii profund învolburate, fraþii Enache ºtearsã, vag nesuferitã. Timid ºi neajutorat, din Desfãºurarea sunt dominaþi de aceleaºi complexat de neputinþa lui, în comparaþie îndelungi stãri de încrâncenare ºi urã, nimic cu ceilalþi, Gheorghe nu gãseºte încã soluþia neputând sã împiedice înfruntarea dintre trufia adaptãrii la existenþã, la o viaþã activã. voinþei ºi aviditatea primarã. Expresie Prefigurând imaginea unui fanatic al hiperbolicã a dezumanizãrii, Iancu Enache, averii ºi ambiþiei, Voicu ªt. I. Ghioceoaia fratele mai mare al lui Sandu Enache, din Desfãºurarea acþioneazã într-un împãrtãºeºte imaginea unui om hãituit context în care normalitatea e ternã, („Înfãþiºarea lui Iancu i se pãrea alta. Nu triumfãtoare dovedindu-se ºi aici aberaþia semãna deloc cu Iancu acela de-acum ºi violenþa. În evoluþia personajului sunt de cincisprezece ani”), alegând sã-ºi reþinut câteva momente caracteristice, converteascã în urã întreaga energie. Aspru râvnei sale de îmbogãþire adaugându-i-se ºi poruncitor cu Ilie Barbu, care lucreazã în succesiunea de porniri ºi o capacitate de gospodãria sa, „la grajdul vacilor”, Iancu stãpânire, în spatele cãreia e dificil sã-i Enache este orbit de furie când este pedepsit surprinzi vanitatea disimulatã sub o falsã de Ilie Barbu pentru batjocurile la care îl umilinþã sau dorinþã de apropiere de oamenii supusese pe când acesta îi fusese slugã. noii puteri. Derutat ºi indignat, Ghioceoaia Descris pe fondul unei atmosfere conturate îºi trãieºte drama de a-ºi vedea spulberate cu o remarcabilã ºtiinþã, Iancu Enache se toate idealurile ºi sfârºeºte sfâºiat de trãirile identificã cu imaginea unui om derutat. Fire interioare antagonice, aruncându-se pur ºi agresivã, acesta apare surprins într-o evoluþie simplu în jocuri ce i se vor dovedi fatale. 25 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ISTORIE LITERARà Ioan Adam

RIENZI, O „ENIGMà EXPLICATÔ (1)

Trecut-au ani ca nouri lungi pe ºesuri ºi îi va dedica tragedia Rienzi, tot în 5 acte, încã nu se ºtie cu certitudine cine a fost autorul publicatã mai întâi în Convorbiri literare pãtimaºului articol Frunze gãsite prin volume, (1868) ºi reluatã imediat în volum la imprimeria apãrut în Literatorul, I, 6, 24 febr. 1880, pp. 82- societãþii „Junimea”. (Un joc curios al 86, sub semnãtura Rienzi. Singura certitudine destinului a fãcut ca Bulwer-Lytton sã fie unul împãrtãºitã de toþi istoricii literari care s-au din primii membri ai Comisiei Europene a ocupat de acest subiect este cã ne aflãm în Dunãrii, cu sediul la Galaþi, un post pe care-l faþa unui pseudonim. Cine s-a ascuns în va ocupa, peste cincizeci de ani ºi un alt spatele lui a rãmas pânã azi un mister. romancier, român: Duiliu Zamfirescu.) Pentru Recurgând iarãºi la verbul eminescian, s-ar junimistul Bodnãrescu tribunul din secolul XIV putea spune „stã ºi azi în faþa lumii o enigmã era un idealist, un apostol al „omeniei” ivit într- nesplicatã”... Rienzi ca persoanã fizicã n-a o lume „oarbã”. La Literatorul el trebuia sã existat, chiar dacã într-o „cronic㔠aibã alte valenþe. Rebelul contesta o „direcþie” (Literatorul, I, 13, 13 aprilie 1880, p. 193–194) ºi un pontificat. Evident, era vorba de „direcþia publicatã în Literatorul, când revista lui nou㔠indicatã de Maiorescu la începutul Macedonski aniversa „finitul trimestrului deceniului precedent ºi de cel mai prestigios întâi” de apariþie, el figureazã printre stâlpii reprezentant al ei, cel pus sacerdotal în grupãrii. Ar fi fãcut parte din ea, nota fruntea acesteia ºi socotit „poet, poet în toatã satisfãcut Macedonski, care se plasa modest puterea cuvântului”, Mihai Eminescu. (!?) doar pe locul al patrulea, „d-nii M. Macedonski o spune deschis în aceeaºi Demetrescu, C. Drãgulinescu, B. Florescu, „cronicã”: „Avem ºcoala noastrã, opusã în Petru Opran, P. Pãltineanu, C. C. Pleºoianu, I. multe rânduri «Direcþiunii nouã». Am lovit N. Polychroniadi, Rienzi, Carol Scrob, T. M. deja pe unii din aceastã «Direcþiune» care n- Stoenescu, Duiliu Zamfirescu”. au fãcut sã se nascã nicio operã frumoasã. În Rienzi era un simbol al insurgenþei. Rienzi scurt timp, vom da loviri noi. Aceasta este o (sau Cola de Rienzi, pe adevãratul sãu nume necesitate pentru noi”. Nicola Lorenzo Gabrini) trãise cu ºase veacuri „Lovit” fusese îndeosebi Eminescu. În înainte ºi condusese la Roma, în 1347, o numãrul 3, din 3 februarie, Bonifaciu Florescu rãscoalã popularã împotriva patricienilor. îi dedicase o Cronicã rãutãcioasã. Rienzi Triumfãtor o clipã, s-a proclamat tribun al pãºea pe un drum pe care mai pãºiserã ºi alþii. poporului ºi a instaurat republica. Avea sã Nu numai la Literatorul, ci ºi la Revista moarã peste ºapte ani, ucis de-un mercenar, contimporanã, în coloanele cãreia Petru dar figura lui tragicã de rebel, de nesupus, de Grãdiºteanu ºi Gr. Gellianu îºi exersaserã exponent al celor „de jos” i-a impresionat pe sarcasmul tot pe seama poeziilor eminesciene, literaþi. ªi nu numai pe ei. Petrarca l-a evocat alegând uneori aceleaºi texte ca ºi Rienzi. în Canþona LIII ºi i-a trimis o scrisoare O reacþie punctualã, promptã, a lui înflãcãratã. Într-o literaturã în care Eminescu n-a existat. Sã fi socotit cã Rienzi Shakespeare ºi-a plasat multe piese în Italia, era un avatar al lui Bonifaciu Florescu? Cu nu-i de mirare cã englezul Eduard Bulwer- acesta tranºase demult conflictul, dedicându- Lytton (1803–1873) l-a ales drept erou al i Epistola deschisã cãtre homunculul romanului sãu Rienzi, ultimul tribun (1835). Bonifacius în care sunt ºi distilãri suverane Este exact titlul preluat de Richard Wagner ale dispreþului ca acestea: „Am citit critic- pentru „marea lui operã tragic㔠de tinereþe: adâncã [a] renumitului homuncul./ El – cu Rienzi, der letzte der Tribunen, pe care avea mintea sa câlþoasã ºi cu stil greoi, bombastic s-o traducã St. O. Iosif în 1907. – / Cearcã sã ni-arate nouã ce-i frumos ºi ce e Nici românii n-au rãmas insensibili la drama plastic, / Întinzând pe-a noastre versuri groasa tribunului roman. Heliade Rãdulescu a publicat minþii sale labã, / El ni spune cum se cade sã în Curierul de ambe sexe fragmente din rimeze-un om de treabã./.../ Criticul întâi sã romanul britanicului, iar Samson Bodnãrescu ºtie singur cum sã-ºi ºteargã nasul/ Înainte

LITERE 26 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni de-a atinge cu piciorul sãu Parnasul./ Tu vrei începe cu o autodisculpare: „Mi s-a adus sã ne-nveþi acuma ce e rima, ce e metru, / învinuirea de a fi stãruit în recenziile mele prea Crastaveþi la grãdinar vinzi ºi ceaslov lui mult asupra activitãþii d-lui Alexandru sfântu Petru?” Macedonski”. Poetul era un ins sociabil ºi Sã fi bãnuit mâna lui Macedonski, ºi el nu rãmânea indiferent când cineva îi comenta iubitor de pseudonime rãsunãtoare scrierile. De la el sã fi aflat Chendi cã Rienzi (Académus, Aristarc, Luciliu, Sallustiu º.a.)? fusese de fapt Duiliu Zamfirescu? Epistola deschisã... rãmãsese în manuscrisul Peste ani, N. Iorga avea aceeaºi bãnuialã. 2262, iar aºchii din ea migraserã în Scrisoarea Comentând în treacãt prestaþia II. Cu autorul „poesiilor sociale” lucrurile se antieminescianã a Literatorului, el susþine schimbã. Firi diametral opuse, cei doi erau într-o notã de subsol: „Insultele la adresa lui predestinaþi sã nu se placã. Eminescu îl Eminescu iscãlite «Rienzi» par a fi de Duiliu atacase în articolul Naþionalii ºi cosmopoliþii Zamfirescu, care debuteazã aici” (Vezi N. încã din 1871, îi ironizase „fizionomia de Iorga, Istoria literaturii româneºti friseur”, îi demascase incorectitudinile contemporane. I. Crearea formei, Editura financiare din vremurile în care fusese direc- „Adevãrul”, 1934, p. 200). Ipotezã contrazisã tor de prefecturã în judeþul Silistra Nouã, în peste patru ani de un eminescolog, Augustin fine, fãrã a face vreo trimitere directã la Z. N. Pop. Meticulosul istoric literar repro- Frunze[le] gãsite prin volume, îi rezervase duce aproape integral (din pãcate cu atâtea injurii, încât Macedonski, nici el inadvertenþe!) articolul din Literatorul, iar în obiºnuit cu agheasma ºi întoarcerea creºtinã chestiunea autorului procedeazã prin a obrazului, avea sã-ºi aminteascã peste ani: excludere: „Bonifaciu Florescu nu poate fi „Doi ani consecutivi, Eminescu mã izbi sub autorul acestui atac, întrucât acesta semneazã propria semnãturã, întrebuinþând ºi calomnia cu numele întreg tot ceea ce publicã în ºi invectivele. Nici familia mea nu fu Literatorul ºi aiurea, iar stilul sãu fãrã respectatã”. Prima serie a Literatorului virtuozitãþi expresive, poate ºi din cauza înceteazã la 17 martie 1885, fãrã ca topicei franceze care i le înstrãinase firesc, „enigmaticului Rienzi” (Perpessicius) sã-i mai este altã dovadã cã paternitatea lui se ex- aparã ceva în coloanele sale, numele clude”. Cu acelaºi argument este absolvit de revenindu-i – iarãºi o singurã datã, în 18 aprilie vinã ºi al doilea bãnuit: „Nici lui Duiliu 1882! – în România liberã, cunoscutã ca fieful Zamfirescu nu-i poate fi atribuit, deoarece lui Delavrancea, Vlahuþã ºi Duiliu Zamfirescu. colaborarea acestuia la Literatorul este Curioasã coincidenþã: Rienzi apare în paginile iscãlitã ºi cel dintâi pseudonim îi este Don Literatorului, când Duiliu Zamfirescu e un Padil”. ªi continuã, cu un argument preluat fruntaº al grupãrii ºi dispare pentru totdeauna tacit, mai târziu, de Mihai Gafiþa ºi Al. în coloanele României libere, ziar la care Sãndulescu: „Dacã Duiliu Zamfirescu ar fi acelaºi Duiliu Zamfirescu este cel mai autor, Macedonski i-ar fi aruncat în faþã, productiv redactor, semnând cu o puzderie printre pãcatele ingratitudinei, ºi cu aceastã de pseudonime. neconsecvenþã, cum a fãcut-o cu altele...” De Rienzi nu se mai auzi nimic mai bine (Augustin Z. N. Pop, Contribuþii de douãzeci de ani. Însã în 1903, în toiul eminesciene, I, Eminescu ºi Bonifaciu polemicii iscate de eseul zamfirescian Florescu, Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Literatura româneascã ºi scriitorii Statului, Imprimeria Centralã, Bucureºti, 1938, transilvãneni, Ilarie Chendi îl exhumeazã din p. 10). Prin eliminãri succesive, dar ºi prin colecþii de reviste prãfuite ºi lanseazã o sublinierea unor trãsãturi temperamentale ale întrebare ameninþãtoare: „Mai ºtii de liderului grupãrii (egoismul, ostentaþia, pseudonimul Rienzi, d-le Zamfirescu?” (Mai vanitatea), se ajunge la rãspunsul final: sânteþi?, Sãmãnãtorul, II, 37, 14 sept. 1903, Macedonski. Rienzi ºi Macedonski sunt p. 591) Ardeleanul era atunci ajutor de feþele aceluiaºi eu: „Tribunul Rienzi, sinonim bibliotecar la Academia Românã, remunerat elocvent al erudiþiei care dãrâmã ºi proclamã anemic cu 175 de lei pe lunã, „o leafã pe Capitoliul iluziilor aºezãmintele unei noi mãrunt㔠(Vasile Netea) pe care o completa republici literare, este pseudonimul care se scriind la o puzderie de reviste din Bucureºti suprapune aspiraþiunilor macedonskiene, cu ºi de peste munþi (Tribuna poporului, aceleaºi însetãri ca la eroul lui Bulwer-Lytton” România junã, Familia, Noua revistã (Ibidem, p. 15). Verdict elegant, dar vulnerabil, românã, Curierul literar, Sãmãnãtorul º.a.). fiindcã se sprijinã pe un element Ca boem cunoºtea alþi boemi, tradiþionaliºti caracterologic, nu textual, stilistic. ºi moderniºti de-a valma, afla secrete „Rãspunderea Frunzelor risipite” e redacþionale, dedesubturi ale vieþii literare, „îngrãdit㔠lui Macedonski exclusiv pe baza bârfe, ironii, vorbe-n colþuri... Un subiect, înclinaþiei poetului de a folosi „pseudonimul reluat insistent, al notaþiilor sale, e rar, pornit dintr-o conºtiinþã a multiplicãrii în Macedonski, cãruia îi va dedica în 1904 un nume lucitoare”. Dacã acesta e unicul argu- amplu medalion în Voinþa Naþionalã. Studiul ment, atunci numele unuia dintre cei doi 27 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 „absolviþi” ar putea reveni în discuþie. Duiliu Fantezii ºi capricii critice la Al. Zamfirescu se „multiplicase” ºi el în Macedonski, în numerele din aprilie ºi mai pseudonime rare: Don Padil, Don P., Don ale Revistei Fundaþiilor Regale. Evident, Asturio, Discerniu, Placido, Fra-dell Sferza, „enigmaticul Rienzi” nu putea lipsi de aici. Jehovah, Saint-Simon º.a. Generos, „cu inima plinã de toleranþã ºi Tot autorului Vieþii la þarã îi atribuie tandreþe”, cum îl vedea Vianu, dar purtând la paternitatea „diatribei” antieminesciene ºi rever ºi acul ironiei fine, Perpessicius are Lucian Predescu în Duiliu Zamfirescu. Viaþa „îndoieli” în privinþa diagnosticului pus de ºi opera (1937), iar concluzia lui n-ar fi avut, autorul Esteticii. Una þine de ceea ce aº numi poate, decât valoarea unui detaliu într-o temperamentul, de fenomenologia creatorului. trecere în revistã a opiniilor relative la subiect. El însuºi poet, publicase în 1926 Scut ºi targã, Se întâmplã însã curând un eveniment ce se întreba dac㠄neînduplecatul cenzor” putea animã discuþia ºi schimbã datele problemei. fi „cu adevãrat un poet”. Confruntãri literare Tudor Vianu publicã în 1939 primul volum mai vechi ori mai noi au arãtat cã se putea. din ediþia criticã a Operelor lui Alexandru Schimbul de sãgeþi otrãvite dintre Eminescu Macedonski. Vianu era un erudit, un maestru ºi Macedonski ar fi un prim exemplu. Ion al criticii stilistice, pe care de altfel a Barbu, osândind „poezia leneºã” a lui inaugurat-o la noi ºi-n care practic n-a fost Arghezi, ar fi al doilea. (Sã nu mai vorbim de depãºit. În cei opt ani de cercetare laborioasã intervenþiile din numãrul 265/1998 al Dilemei. a poeziei, teatrului, prozei ºi publicisticii Atunci s-a petrecut „execuþia postum㔠a lui macedonskiene, a intuit în profunzime ritmul Eminescu, nu în 1880, când poetul era în interior, pulsul frazei, lirismul, specificitatea deplinãtatea puterilor.) Scepticismul lui unei opere pe care din punct de vedere stilistic Perpessicius era nutrit apoi ºi de o „tablã de a pus-o cel dintâi în adevãrata luminã. materii”, invocatã de Vladimir Streinu în Comentând în studiul introductiv lupta Istoria literaturii române moderne în care homericã dintre „Macedonski de o parte, „Duiliu Zamfirescu e trecut la «Poezii», Rienzi Convorbirile literare ºi Eminescu de alta”, la «Critici ºi Analize» ºi de vreo identificare criticul tãia rezolut nodul gordian: „Unii nu poate fi vorba”. Streinu adãuga însã cercetãtori literari au atribuit articolul acesta imediat cã respectiva „tablã de materii” era [Frunze gãsite prin volume – n. m. I. A.] lui „nedatã însã de nimeni în vileag”. În fine, Macedonski. Este destul însã a-l citi cu ultimul dubiu e în legãturã cu articolul oarecare atenþie, pentru a observa cã stilul Shoking (România liberã, VI, 1450, 18 apr. acestor pagini, miºcarea frazei, vocabularul, 1882, p. 2), semnat „prin greºealã de tipar” genul ironiei, nimic din ceea ce îl caracterizeazã Riezi, nu Rienzi: „parcã n-ar fi de Duiliu nu aparþine lui Macedonski. Controversa ar Zamfirescu”, cum crezuse Vianu. Deºi n-o fi putut rãmâne totuºi nesoluþionatã, dacã în spune niciodatã deschis, fãrã echivoc, colecþia Literatorului care mi-a stat la Perpessicius sugereazã cã Rienzi ar fi fost dispoziþie ºi care a aparþinut lui Macedonski, Macedonski sau mãcar cã Frunze[le] gãsite acesta n-ar fi însemnat sub pseudonimul cu prin volume s-au scris cu „complicitatea, care este iscãlit articolul, numele adevãrat al nemãrturisit㔠a acestuia. În acelaºi articol, autorului, Duiliu Zamfirescu. Rienzi este criticul se va întreba dacã lui Duiliu Duiliu Zamfirescu, ale cãrui particularitãþi Zamfirescu „la vârsta aceea îi era, oare, famil- scriitoriceºti le putem acum mai bine identifica iar Baudelaire «materialistul» pe care-l citeazã în articolul de care ne ocupãm” (Alexandru ºi-ºi exprima speranþa c㠄adevãrul va ieºi la Macedonski, Opere, I, Poezii. Ediþie criticã ivealã cu una din acele epistole, pe care le va fi cu studii introductive, note ºi variante de scris ºi stau încã în arhive”. (Peste ani, în Viaþa Tudor Vianu, Fundaþia pentru Literaturã ºi lui Duiliu Zamfirescu, Editura Zedax, Focºani, Art㠄Regele Carol II”, Bucureºti, 1939, p. 2002, Al. Sãndulescu va repeta interogaþia: „dar XLIII). Din pãcate, „particularitãþile ce ne facem cã pe aceeaºi paginã, alãturi de scriitoriceºti” ale lui Zamfirescu reliefate Lamartine, V. Hugo, Théophile Gautier, sagace în Arta prozatorilor români nu sunt figureazã ºi Baudelaire, care nu e amintit „identificate” ºi în cazul acestui incisiv, niciodatã în publicistica lui Duiliu Zamfirescu pasional articol, care e departe totuºi de a fi de care s-a ocupat în special colegul Ioan un pamflet, în ciuda violenþei unor cuvinte. Adam”. Dar nici Giuseppe Gioacchino Belli Pentru un alt eminent editor, nu e pomenit niciodatã în volumele de Perpessicius, „procesul” era, în 1947, „încã corespondenþã zamfirescianã de care s-a ocupat pendínte”. Apãruse, cu un an înainte, Opere, atâþia ani Al. Sãndulescu. Am publicat însã re- IV. Articole literare ºi filosofice, ultimul cent în România literarã (România literarã, volum al ediþiei critice iniþiate de Vianu (nici XLVIII, 1 iul. 2016, pp. 3–4) o scrisoare a lui azi dusã pânã la capãt deºi îngrijitorul ei o Duiliu Zamfirescu cãtre I. Al. Brãtescu-Voineºti însoþise cu o meticuloas㠄bibliografie ce denotã o bunã cunoaºtere a sonetelor lui literar㔠a lui Al. Macedonski), iar Belli. De ce nu s-ar putea repeta situaþia? Perpessicius îi consacrã un amplu studiu, Arhivele ne pot rezerva surprize...) LITERE 28 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARHITECTURI LUDICE Lina Codreanu

TÂRGOVIªTE „O MICà FLORENÞà VALAHÔ

Prietenii sporitoare. Prin jocul (idem, p. 28). Împreunã cu mica sa familie întâmplãrilor politice, în 1949, avocatul a locuit în casa colonelului Limburg, Gheorghe Olãreanu din Huºi a fost grãdina acestuia oferindu-i generos loc de transferat ca prim-procuror în oraºul joacã lui ºi prietenilor sãi. De atunci a Târgoviºte ºi familia l-a urmat. Aici, început prietenia celebrã dintre Costache Costache Olãreanu a terminat ºcoala Olãreanu ºi Mircea Horia Simionescu primarã ºi a urmat cursurile de zi ale (Þoncu), întãritã prin alãturarea sfiosului Liceului „Ienãchiþã Vãcãrescu”, unde, Radu Petrescu, toþi colegi la acelaºi liceu împreunã cu doi colegi – Mircea Horia târgoviºtean, trãind plenar starea de spirit Simionescu ºi Radu Petrescu – au legat o adolescentinã. prietenie bazatã pe empatii ludice ºi, mai Pentru Olãreanu, perioada târgoviºteanã ales, literare, prietenie care, „a constituit este hotãrâtoare în traiectoria sa de scriitor, ºi nucleul aºa-zisei «ªcoli de la ceea ce recunoaºte, într-un interviu luat de Târgoviºte»”, dupã mãrturisirea scriitorului ªtefan Ion Ghilimescu: „«Norocul» meu a din Poezie ºi autobiografie (p. 52). constat în întâlnirea, foarte devreme, pe la Prietenia a durat aproape cincizeci de ani 10-12 ani, cu Radu Petrescu ºi cu M.H. iar „ºcoala târgoviºtean㔠a devenit un bun Simionescu. Nu ºtiu care mi-ar fi fost patrimonial în istoria literaturii române. destinul dacã nu-i întâlneam pe ei. Poate, O plãcutã impresie asupra bãiatului de dar asta e doar o simplã supoziþie, dacã nu numai zece ani, care nu mai vãzuse pânã ne-am fi mutat în 1939 la Târgoviºte ºi atunci clãdiri atât de impozante, a produs ne-am fi continuat traiul la Huºi, datoritã oraºul Târgoviºte, localitate cu licee ºi educaþiei primite ºi, mai ales, bibliotecii ºcoalã de cavalerie, cu biserici ºi zidiri tatãlui, aº fi ajuns jurist sau filosof. Sau ºi vechi („ruinuri”, vorba lui Cârlova) una ºi alta, aºa cum a fost ºi pãrintele meu” îmbrãcate în vegetaþie devorantã Cu tot („Din comunism am scãpat viu, dar nu miracolul lui, Huºii rãmânea doar un capãt nevãtãmat”, în „Calende”, nr. 4-5/1999, de drum bun pentru tihnã, în timp ce p. 12-13). Târgoviºtea, în mod obligatoriu, era un Jocul „de-a revistele”. Gândul punct de plecare pentru numeroase trasee: expres de a se exprima în scris a început Moreni, Ochiuri, Valea Caselor, Gura prin compoziþii versificate, apoi prin jocul Ocniþei, Braniºtea, Pietroºiþa (v. Drumurile de-a revistele. Alcãtuiau „reviste” unicat, din Fals manual ) º.a. Istorica Episcopie scrise de mânã, într-un fel de competiþie ºi strãzile întortocheate ale Huºilor nu par amicalã. Mircea Horia Simionescu redacta sã întreacã Mitropolia, Bulevardul gãrii, „Carnet literar”, Costache Olãreanu trudea Calea Domneascã, Bãrãþiei, „strãzi lungi ºi la „Apollo” ºi „Oraºe de nikel” iar Radu bine pietruite, ba unele ºi cu asfalt”. Petrescu la „Cântece Noi”. În paginile lor „Târgoviºtea arãta atunci ca o metropol㔠îºi publicau creaþiile în mod reciproc, (Poezie ºi autobiografie, p. 26), scrie Costache Olãreanu „debutând” în revista Olãreanu cu admiraþie ºi completeazã cu lui Radu Petrescu. Amãnunte oferã M.H. încântare: „Oraºul pe-atunci avea un farmec Simionescu: „Revistele «editate» la deosebit. O micã Florenþã valahã, cum o Târgoviºte (Cântece noi, Carnet literar, comparam împreunã cu prietenii mei” Spada, Apollo, Cloºca cu Pui, M³, 29 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Colorado, Cerdano), cãrora li s-au La Târgoviºte, „caligrafii” de la Liceul adãugat numeroase volume ºi plachete de Bãieþi „Ienãchiþã Vãcãrescu” s-au precum ºi o masivã, elegantã Antologie regãsit pe aceeaºi lungime de percepþie Melody-Bar, au însemnat un moment când au hotãrât sã fie „orbi ºi surzi” la interesant de cãutãri ºi experienþe, chiar miºcãrile social-politice, incompatibile cu dacã imperfecþiunea le-a urmãrit activitatea ºi scrierile lor. Cu toate acestea, fatalmente, ºi aceasta pentru cã de la formã jurnalele lor cuprind pagini de o autenticitate ºi joc s-au alcãtuit, pe nebãgate de seamã, comparabilã cu cele din istoria corectã a un stil ºi un crez artistic” (Toxicologia sau anilor de bolºevism. Asemenea, gestul lor dincolo de bine ºi dincoace de rãu, de a purta insigne fãcute din nasturi negri, Bucureºti, 1983, p. 161). Grupului lor li s- pe care scriseser㠄Sans memoire”, au alãturat Piþi Constantinescu, Bibi semnifica rebeliunea împotriva profesorilor Popescu, Bogdan Stihi ºi alþi aderenþi. ºi a manualelor din care fuseserã Referindu-se la critica literarã, în vol. Serii „masacraþi” Arghezi ºi Bacovia. Atitudinea ºi grupuri (Bucureºti, 1981), Dan Culcer de frondã juvenilã, prin abstragerea de la considerã c㠄o generaþie se defineºte realitãþile vremii era „reacþia aproape printr-un program (critic) comun, explicit instinctivã la literatura oficialã a vremii, sau implicit, ca expresie a unei mentalitãþi, codul nemulþumirii ºi revoltei” (Lupul ºi formaþii intelectuale, a unor scopuri ºi Chitanþa, p. 86), ceea ce le-a dat un alt mijloace (doar ultimele pot fi diferite)” (p. sentiment de trãire a timpului prin crearea 296). Într-un studiu sintetic (ªcolile literare de ficþiuni fãrã constrângeri, „de sertar”, – spiritus flat (spiritul înnoitor), în ªcoala pãstrate cu stoicism pentru viitorime. Se- prozatorilor târgoviºteni, Târgoviºte, nþelege cã triada nu se ridicase sub 2014), acad. M. Cimpoi, aduce noi precizãri pulpana generaþiei literare contemporane definitorii: „O ºcoalã literarã nu e decât o (ba, dimpotrivã, distonau cu aceasta), ci grupare, care presupune – bineînþeles – o se întãrise prin spiritul creator al unei unicã platformã doctrinarã, o (într)unire promoþii adolescentine, stare prelungitã conform principiului selecþiei elective, o într-o prietenie cu duratã de aproape familie de spirite ºi confrerie profesionalã jumãtate de secol. (în proporþii mari sau reduse [ ]”. „ªcoala de la Târgoviºte”. Aºadar, Aºadar, împreunã, târgoviºtenii foarte „sertariºtii” au trecut de la elaborarea apropiaþi ca vârstã (Radu Petrescu – n. în manuscriselor, pe-ndelete timp de trei 1927, M.H. Simionescu – n. 1928, Costache decenii, la publicarea lor în ritm susþinut, Olãreanu – n. 1929), nu pot alcãtui o încât în 1982 M.H. Simionescu avea generaþie, ci un grup literar (cum îl publicate zece de volume, Radu Petrescu proiectase Radu Petrescu în Jurnal 1971- – ºapte ºi Costache Olãreanu – cinci. 1976), cel mult o promoþie (ca parte dintr-o Editarea cãrþilor a fost înlesnitã ºi prin generaþie), cum opineazã criticul menþionat. dezgheþul politic de dupã anul 1965, totuºi În ceea ce priveºte numirea membrilor receptarea s-a fãcut cu oarece întârziere, grupãrii, Costache Olãreanu foloseºte fiindcã literatura târgoviºtenilor pãstrase termenii tineri migãloºi, sertariºti, distanþã faþã de „linia” ideologicã trasatã adevãraþii mei prieteni, caligrafi. M.H. în epoca bolºevicã. Dispariþia lui Radu Simionescu întãreºte parþial ideea, Petrescu, în 1982, face ca strãduinþele lui denumindu-ºi un volum de dialoguri cu M.H. Simionescu de a-i aduna pe Mihai Stan – Rãtãcirile unui caligraf târgoviºteni sã nu mai aibã spor, ceea ce (Târgoviºte, 2006), în timp ce în percepþia ar marca începutul sfârºitului „ªcolii de la alegoricã a eseistului Luca Piþu ei sunt Târgoviºte”, dar de facto, abia de-acum „Insulari Alexandrini din Arhipelagul T.” se intensificã interesul pentru viaþa ºi opera ori „Insularii Târgoviºteni” (în prefaþa la membrilor grupãrii, inedite prin vol. Scrisoare despre insule). Vorbind într- nonconformismul atitudinal ºi detabuizarea o tabletã despre „prietenii mei «sertariºtii»” câmpului estetic de explorare. ºi precizând în Lupul ºi Chitanþa c㠄dacã În istoria literarã, scriitorii s-au grupat, ar trebui sã ni se punã o etichetã, cred cã în genere, în jurul unei reviste literare, cea mai potrivitã ar fi cea de caligrafi” (p. atraºi de personalitãþi prestigioase ºi cu 87, s.n.), Olãreanu înlãturã fluctuaþiile de- iniþiativã, alteori, uniþi prin idealuri estetice nominative. ori ideologii literare. Într-un excurs sintetic LITERE 30 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni – Spiritus flat (Spiritul înnoitor), 2014 – în jurul unor ideii de literaturizare a acad. Mihai Cimpoi surprinde grupãrile propriilor experienþe de viaþã. „Nimeni n-a literare europene care au evoluat pe încercat vreodatã sã formuleze un program fundamentul unui program, conform unei artistic”, mãrturiseºte M.H. Simionescu ºi direcþii doctrinare ori ºi-au limpezit accentueazã imediat cã trãsãtura esenþialã orientarea „din mers”. La noi, astfel de a „ªcolii de la Târgoviºte” „a fost tocmai grupãri sunt cunoscute sub diverse lipsa intenþiei de a-i da un program înainte denumiri, precum: Societatea literarã ca metoda [ ] sã-ºi contureze singurã un Junimea, Cercul Sburãtorul, Gruparea þel” (Toxicologia sau dincolo de bine ºi Criterion, Cercul literar de la Sibiu, dincoace de rãu, Bucureºti, 1983, p. 162). gruparea literarã Albatros, echinoxiºtii Poate cã, dacã spiritul de grup s-ar fi clujeni º.a. Cea mai efervescentã perioadã canalizat asupra unei singure reviste, literarã începe dupã Marea Unire (1918), numele ºi textele „scriptorilor” ar fi spart cu prelungiri ºi distorsionãri îndatã dupã pojghiþa confidenþialã, chiar cu un program sfârºitul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, estetic nedefinit. Literatura lor de atunci ºi când încorsetarea ideologicã se va observa de pânã în anii ’70 a trezit post-factum în toate domeniile socio-culturale. O interesul confraþilor, ceea ce nu e tocmai penetrare „la vedere” a îngheþului postbelic rãu, fiindcã maturitatea ºi „avalanºa” se va produce abia din 1980, prin Cenaclul apariþiilor editoriale a surprins ºi dirijat lupa de luni, avându-l ca mentor pe criticul ºi criticii literare cãtre ceea ce s-a consolidat istoricul literar Nicolae Manolescu. în istoria literaturii române drept Primul care denumeºte ºi include surprinzãtoarea „ªcoalã de la Târgoviºte”. grupul scriitorilor târgoviºteni în „ªcoala Într-un studiu recent, Florina Pârjol, de la Târgoviºte” este criticul Dan Culcer, gãseºte cã gruparea a traversat vremea fapt menþionat de C. Olãreanu într-o tabletã îngheþului ideologic cu stoicism, cã din Merci pour les covrigi ºi întãrit în scriitorii ºi-au trãit „viaþa ca literaturã, ºi- interviul Scrisul e ºi o farmacie nu numai au scris literatura cu intensitatea depozit de material (în „Convorbiri existenþialiºtilor de odinioarã, ºi vor rãmâne literare”, nr. 9/1998) realizat de Cassian un soi de enclavã literarã, greu de explicat, Maria Spiridon: „o sintagmã inventatã de în Siberia cenzurii comuniste” (Carte de criticul Dan Culcer acum treizeci de ani ºi identitãþi, Iaºi, 2014). ceva. ªi care a prins. El voia sã gãseascã Legãtura cu Cetatea Târgoviºtei a niºte corespondenþe cu «Cercul de la Sibiu» rãmas neîntreruptã pentru „colegii” de ºi ne-a gãsit pe noi ca un fel de grupare ºcoalã. În studenþie, se-ntorc toþi trei ce-ºi propunea alte scopuri decât cele acolo ºi-l gãsesc „aproape neschimbat”, «oficiale», o grupare estetizantã ºi destul trec pe strada Bãrãþiei, pe Calea de «bãtrân㔻 pentru a se impune. Domneascã, pe lângã zidul Apartenenþa la un grup era, într-un fel, Penitenciarului, pe la „Ruinuri” Totuºi, vizibilã cu ochiul liber”. Pe mãsurã ce timpul lasã urme, fiindcã, la o altã gruparea literarã târgoviºteanã a intrat în vizitare, gãseºte spaþiile urbanistice „pline atenþia criticii, denumirea este nuanþatã: de bãlãrii ºi deplorabil de neîngrijite” ºi Ion Buzera – „ªcoala de prozã de la îl încearcã aceeaºi dezamãgire ca ºi la Târgoviºte” – ºi acad. Mihai Cimpoi – revederea Huºului mic ºi „prãpãdit”. Cu „ªcoala literarã ºi artisticã de la diferite prilejuri, precum festivalul ºi Târgoviºte”. La fel ca-n alte grupãri concursul „Moºtenirea Vãcãreºtilor”, artistice, aparþinãtorii, deºi solidari în spirit revederea locurilor din oraºul prieteniei (vârstã, mediu formativ, talent, „legãmânt”, adolescentine îl emoþioneazã pe Olãreanu: aspiraþii etc.), ºi-au urmat propriile trasee, „ trebuie sã spun cã la nici o altã devenind, fãrã echivoc, personalitãþi manifestare de acest gen nu mã simt mai distincte în literatura românã din a doua acasã ºi mai în largul meu ca la jumãtate a secolului al XX-lea. Târgoviºte. Poate sunt de vinã oamenii, Membrii „ªcolii de la Târgoviºte” nu locurile, amintirile care mã nãpãdesc” au previzionat ideea de „ºcoal㔠ºi n-au (Cum poþi sã fii persan, p. 195, s.n.). formulat vreun program literar cu obiective Ce alte cuvinte ar putea exprima mai estetice. Acestea s-au ivit ca necesare pe cuprinzãtor ataºamentul scriitorului faþã de parcursul colaborãrilor între caligrafii uniþi acest topos formator al destinului sãu? 31 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE Mãdãlina Simionescu (Cojocaru)

DUPà 1900, PE LA AMIAZà – CULEGERE DE PROZE SCURTE (1)

Colecþie de douãzeci de povestiri – Tema centralã a cãrþii o reprezintã considerabile ca întindere – Dupã 1900, moartea vãzutã ca joc al absurdului. Între pe la amiazã (Mircea Horia Simionescu, tipurile de moarte aduse în discuþie, una Dupã 1900, pe la amiazã, Editura este mai interesant㠖 moartea intelectului, Eminescu, Bucureºti, 1974), reprezintã decuparea personalitãþii ºi a psihicului prima culegere de proze scurte pe care o fiecãruia pentru a se potrivi în tipare: „o publicã Mircea Horia Simionescu. Volumul lume care face totul spre a ne uniformiza” va fi premiat cu Premiul Uniunii (p. 92). Uniformizarea în gândire ºi în Scriitorilor pentru Prozã la 19 iunie 1975 acþiune atrage dupã sine încremenirea ºi ºi va avea o traducere în limba maghiarã atrofierea minþii, anularea, în fond, a de cãtre Papp Ferenc, apãrutã la Editura spiritului ºi a fiinþei umane. Fãrã a gândi Kriterion, în anul 1979. pe cont propriu, indivizii pot fi manevraþi Obiºnuindu-ºi cititorii cu scrieri precum marionetele. Aceasta este, în nãstruºnice, de aceastã datã, autorul îi realitate, cheia de interpretare a cãrþii lui surprinde prin cuminþenia povestirilor care, Mircea Horia Simionescu – un manifest ca structurã ºi tehnicã de scriere respectã literar adus eforturilor susþinute de regulile tradiþionale, însã ca mesaj, ele sunt suprimare a propriei viziuni asupra lumii a demolatoare de lumi. Volumul este o individului ºi, putem adãuga, a viziunii panoramã a viziunii simionesciene asupra asupra literaturii. respectãrii modelelor ºi canoanelor impuse, Povestirile din volumul Dupã 1900, pe o sfidare a acestora întocmai prin la amiazã pot fi citite ºi analizate indepen- confecþionarea unor povestiri care, la dent pentru cã fiecare propune un cu totul suprafaþã sunt asemãnãtoare, dar, în alt subiect. Perioada la care fac trimitere substratul lor conþin mesaje încriptate, compoziþiile epice este cea a celui de-al adevãrate butoaie cu pulbere, bombe cu Doilea Rãzboi Mondial ºi cea care îi ceas imposibil de dezamorsat. S-a urmãrit urmeazã acestuia. Aluziile sunt mai mult ca acestea, prin lecturã, sã declanºeze în sau mai puþin voalate în textele pe care le mentalul colectiv o reacþie de trezire din avem în discuþie. De la trimiteri la regimul amorþealã. În paginile volumului Dupã odios pe care l-a impus în Europa Adolf 1900, pe la amiazã întâlnim o literaturã Hitler, la gestul de suicid al acestuia, pânã despre literaturã scrisã dupã reþetarul la realitãþile sociale ºi literare româneºti, canoanelor literaturii clasice. toate sunt învãluite în note de grotesc, Titlul este alambicat formulat, cei doi tenebros, clarobscur, sarcasm sau revoltã indici de timp pe care îi conþine nu fac pentru a face o panoramã a unei epoci în referire la nimic concis, numai din textele care umanitatea a cunoscut cele mai culegerii ne putem apropia de ideea cã abominabile fapte ce i-au testat limitele acþiunile narate au loc în timpul celui de-al psihice ºi anduranþa fizicã. Piese precum: Doilea Rãzboi Mondial ºi dupã acesta. Ion Concursul de frumuseþe, Revelaþiile Marcos noteazã cã: „Dupã 1900, pe la unchiului Robert, Amintirea Teklei, amiazã este o culegere de proze a cãror Geografie ºi arpacaº, Poveste de iarnã nedeterminare e aparentã. Autorul împinge întocmesc tabloul unei lumi întoarse pe relatarea faptelor într-un trecut dos, dereglate pânã în cele mai profunde aproximativ, intenþionând de fapt a vorbi articulaþii. Existã ºi texte prin care este ºi despre prezent, sau mai ales despre îndulcit amarul descrierilor amintite mai prezent” (Ion Marcos, art. Mircea Horia sus: Ars amandi, Eu, cocoºul , texte care Simionescu: „Dupã 1900, pe la amiazã”, au ca temã comunã reiterarea iubirii. De în Tribuna, nr. 19, 9 mai 1974, p. 3). asemenea, dezavuarea regulilor literaturii

LITERE 32 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni tradiþionale ºi condamnarea lor le putem vilã superbã, unde aveau sã se pregãteascã observa strecurate în povestirile: Dupã peste puþn timp, în amãnunt, planurile 1900, pe la amiazã, Invenþiuni pentru pian cuceririi de cãtre Adolf Robert a universitãþii, cu ºapte clape, Postromanticã, Ceasuri ºi a landului, a zonei centrale a continentului, unde, Viteza maximã în oraº , Mario ºi a Europei ºi a Dunãrii pânã la vãrsare, dus dr. Leonard, În cãutarea Feniciei (Jurnal ºi-ntors, conform unor idei ceva mai vechi, de cãlãtorie) sau Cum se poate face scan- dar frumos prezentate, spre a trece drept dal într-un roman de succes. singurã soluþie pentru ieºirea omenirii din Din paginile povestirilor al cãror timp impas ºi repunerea ei pe roate, pe calea narativ vizeazã cel de-al Doilea Rãzboi întrevãzutã cândva de Robert, fratele lui Mondial se ridicã portretul lui Adolf Hitler, Robert, la începutul secolului” (pp. 31-32). Führer-ul ale cãrui acþiuni ºi decizii au În Revelaþiile unchiului Robert afectat o lume întreagã, au schimbat chipul scriitorul face aluzie la gestul aceluiaºi omenirii ºi concepþia acesteia vizavi de Adolf Hitler, care, dupã ce a instaurat noua orori, absurd ºi inumanitate. orânduire, nu ºi-a mai gãsit un ideal la fel Povestirea Concursul de frumuseþe este de incitant ca acesta ºi, constrâns de o parabolã în care Marie-Françoise- împrejurãrile istorice, se sinucide. În text, Robertine Gîþã, o þãrãncuþã simplã din zona Führer-ul este interpretat de Robert, de Deltei Dunãrii, participã la concursul de Miss data aceasta, un slujbaº exemplar, ieºit la Terra 29. Fata a fost pãcãlitã sã intre în pensie ºi, negãsindu-ºi o îndeletnicire care acest concurs, nespunându-i-se sã-i incite atenþia, alege sã plece în lume, promiscuitãþile pe care le va întâlni ºi pierzându-ºi urma: „plecarea lui fãrã urmã, compromisurile pe care va trebui sã le când, neîmpãcându-se cu perspectiva accepte. În realitate, textul face aluzie la inactivitãþii, a simþit în piept îndemnul sã maniera prin care România – al cãrei rol îl facã ceva cu totul neobiºnuit” (p. 49). joacã Marie-Françoise-Robertine Gîþ㠖 a Plecarea lui Robert nu a fost, se pare, una fost antrenatã în rãzboi (metaforizat în inopinatã, ci, premeditatã, el luându-ºi ºi concursul de frumuseþe) alãturi de marile consoarta, pe croitoreasa Mietta, asemenea puteri (reprezentate de prezidiul lui Adolf Hitler care, oficiala poveste spune concursului), pentru ca apoi sã fie cã s-a sinucis simultan cu Eva Braun, iubita dezbrãcatã de toate resursele: „I se ceruse ºi soþia sa, iar, înainte de sosirea Armatei sã se dezbrace aproape de tot, sã rãmânã Roºii, li s-au incendiat trupurile de cãtre într-un fel de chiloþi scârboºi, croiþi dintr-o aghiotanþii liderului german. tafta argintie ce i se lipea de burtã ºi de pulpe, Amintirile Teklei aduce în atenþia într-un maiou foarte decoltat, în croiala cititorilor panorama unei lumi întoarse pe cãruia un individ cu aer de expert îºi ºi dos, ce se miºcã în gol ºi se lasã pradã vârâse mâna, prinzându-i sânul ºi trãgându-l viciilor. Lumea târgului de provincie, unde afarã, spre a fi apreciat ºi el la numãrãtoarea nu se înregistrau evenimente notabile voturilor” (p. 24). În ciuda atributelor ei de niciodatã ºi rutina zilnicã devenise un stil fatã harnicã, ambiþioasã, mãrinimoasã ºi de viaþã, este perturbatã prin scoaterea la credulã, Marie-Françoise-Robertine Gîþã era luminã a unor interese personale murdare o þãrãncuþã simplã, venitã sã se lupte cu din partea mai marilor oraºului de cãtre un fetele care aveau experienþa concursurilor jurnal local, fapt ce va conduce la alegerea de acest tip. Bineînþeles cã românca a pierdut unor noi reprezentanþi ai administraþiei. În concursul, însã, un profesor doctor din urma unor jocuri politice murdare, nou- München, Robert Mayer, o cere de soþie aleºii îºi cunosc propriile interese ºi, în loc ºi, pentru c㠄Nu fusese un simplu gest de sã ajute la dezvoltarea urbei, au ales sã le omagiu ºi curtuazie – frumuseþea are, nu-i înlesneascã cetãþenilor accesul la aºa, o finalitate –, ci o treabã mult mai mondenitãþi, sã le servescã pâine ºi circ. serioasã, politic㠖 vezi bine” (p. 30), cei Le-au construit un hipodrom ºi un casino, doi însoþitori ai fetei acceptã învoiala, deºi oamenii lãsându-se uºor ademeniþi în patima „Înþelesese bine bãtrânul gospodar cã nu pariurilor iar tragediile reale nu îi mai va trece mult ºi nemþii îºi vor lua revanºa, miºcau – accidentul soþiei unuia, care luase ei, care nu uitã complicatele demonstraþii foc sau bombardamentele îngrozitoare, ale unui flozof de acum un secol, necum nimic nu îi mai impresionaezã pentru cã paginile mai recente de la Marna sau „Pe hipodrom, în timpul competiþiilor, Mãrãºeºti. ªi înþelesese exact intenþiile locuitorii oraºului redeveneau voioºi [ ]. prietenului numit Adolf Robert, de chemare Era minunat” (p. 44). la ordine a Europei” (p. 31). Cãsãtoria între Geografie ºi arpacaº urmãreºte o profesorul Robert Mayer ºi Marie- întâmplare cu iz autobiografic, unele elemente Françoise-Robertine Gîþã s-a realizat de din viaþa autorului se împletesc cu îndatã, „tânãra pereche stabilindu-se în fantasmagoriile ºi genereazã situaþii ridicole cartierul aristocrat al Münchenului, într-o sau absurde în care se situeazã naratorul, 33 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 învãluind descrierea grelei perioade în care Din acest punct de vedere, textul este României îi erau luate proviziile de hranã, asemãnãtor Poemei chiuvetei a lui Mircea lemn, petrol, în tente umoristice. Cãrtãrescu. Însã, la Mircea Horia Evenimentele se petrec în perioada Simionescu nu este vorba despre o dramã adolescenþei autorului, când toatã þara suferea amoroasã, ci despre noua orânduire pe care de frig, foame ºi fricã iar o fierturã de arpacaº factorii politici – „stãpânii casei” –, marile ajunsese sã fie pentru oamenii simpli un puteri o impun ºi care genereazã conflicte adevãrat rãsfãþ. Neînþelegând de ce oficialii în rândurile colectivitãþilor stratificate: „e o nu iau atitudine, tânãrul plãnuieºte sã îºi arate luptã între viziuni diferite asupra rosturilor, indignarea ºi sã se rãzbune pe germani un conflict ce îºi are originea însã în locuri aruncând în aer ºinele de tren ºi încãrcãtura mai depãrtate [ ]. Mãsurile de disiplinã cu provizii de petrol care urma sã ia calea impuse de trãsnita de bucãtãreasã n-au fãcut strãinãtãþii. Pe lângã satrategia de atac pe care decât sã asmutã pasiunile” (p. 77) ºi, ca o descrie în amãnunt, naratorul nu scapã întotdeauna, în ciocnirile marilor forþe au ocazia sã facã referire la preocupãrile sale existat ºi victime colaterale, asemenea cotidiene ºi la starea în care ajunsese þara: României care a avut destinul sticlei de vin „Aº putea sã gust din arpacaºul pe care mi pe care o sparge din furie bucãtãreasa: „a l-a fiert mama ºi care, acum, stã frumos curs iarãºi sânge nevinovat, ºopti înfioratã acoperit în cãmarã. Dar mai înþelept ar fi sã sita de mãlai” (p. 78). nu mã înghesui, sã-mi pãstrez porþia întreagã Povestirile care au ca temã comunã pentru prânz”. Aceste rânduri fac o descriere iubirea intereseazã în principal pentru fidelã a repercusiunilor pe care le are rãzboiul viziunea mehaºistã în ceea ce priveºte asupra omenirii: sãrãcie, mizerie, maturizarea amorul ca obiect de studiu sau asocierea mult prea devreme a copiilor, iminenþa morþii acestuia cu moartea. care pândeºte din orice unghi. Însã tânãrul se Furia lui Lyriplick este o istorioarã resemneazã aparent, discursul îndulcindu-se amuzantã despre un tânãr tehnician dentar prin accentele ludice care îl strãbat: „Îmi place din Bucureºti, Panait Lyriplick, îndrãgostit arpacaºul aºa cum îmi place geografia. N-am iremediabil de lenjeresa de lux de pe Dudeºti, de ce mã plânge. Aº fi vrut sã þie cât mai mult Marieta Diaconescu. Dupã o searã agreabilã rezerva noastrã de arpacaº” (p. 62). Îl viziteazã pe care o petrec împreunã plimbându-se pe prietenul Marcel Iacob, dezertor dintr-o uzinã strãzile Bucureºtiului, cunoscându-se mai militarizatã nemþeascã, rugându-l sã-i dea ceva bine, Lyriplick îºi exprimã sentimentele ºi haine civile pentru cã aºa cum era îmbrãcat, intenþiile serioase pe care le are vizavi de ea, germanii îl identificau uºor ºi-l omorau. La viseazã toatã seara dupã ce ºi-au luat rãmas- schimb, Marcel îi lasã prietenului sãu mai mic bun drãgãstos, la viaþa lor împreunã. câteva kilograme de arpacaº ºi douã grenade Fericirea tânãrului tehnician dentar nu pe care adolescentul le-a legat de ºinele de dureazã mult pentru cã a doua zi primeºte cale feratã aruncând în aer trenul care un rãvaº de la Marieta în care aceasta se transporta petrol pentru germani. Tragismul disculpã pentru iluziile alimentate, dar ea încã faptelor narate este atenuat de umorul reieºit îºi iubeºte amorezul dintâi, pe Miticã, pe care din comicul de situaþie rezultat din experienþele ºi familia l-a acceptat într-un final. Lyriplick personale. Momentul îndeplinirii misiunii sale suferã îngrozitor, decepþia în dragoste militare autoimpuse ºi strict secrete de a determinându-l sã-ºi devasteze casa ºi sã dinamita podul peste care urma sã treacã blesteme tot ce-l înconjoarã: „Cãzu în trenurile cu provizii este pierdut din cauza unei genunchi ºi se rugã cerului ca pãmântul sã urgenþe fiziologice, efect secundar produs de nu rabde o asemenea miºelie. Sã se zbatã, excesul de aparcaº fiert. Autoironia ºi sã se cutremure, sã crape ºi sã fiarbã! Sã comicul de situaþie au rolul de a cosmetiza se aleagã praful de tot ce stã în picioare ºi exact atât cât trebuie dramele pe care nu mai are pretenþia sã se fuduleascã! La 4 românii simpli le trãiau în timpul ºi 32 de minute, ora Bucureºtiului, un rãzboiului, ajungând sã considere puternic cutremur de pãmânt avu loc, într- adevãrate victorii personale faptul cã aveau adevãr” (p. 84). Cum vom vedea ºi în o porþie de arpacaº fiert ºi cã au scãpat povestirea Cum a cãzut patul ºi alte nebombardaþi încã o zi. Amuzantã este ºi întâmplãri licenþioase din volumul Îngerul aluzia fãcutã la Operaþiunea Tidal Wave cu ºorþ de bucãtãrie, iubirea este un senti- în timpul cãreia americanii, vrând sã ment atât de puternic încât poate declanºa bombardeze rafinãriile germane de la cataclisme nu numai din eliberarea pasiunii Ploieºti, au citit ºi calculat greºit harta carnale, ci ºi prin exprimarea cutremurãrii României ºi au bombardat Piteºtiul. propriului univers în urma unor dezamãgiri Poveste de iarnã este o fabulã care are cumplite. Putem jubila ºi spune cã scriitorul ca reprezentaþi ai diferitelor tipologii umane utilizeazã cu success motivul natura obiectele dintr-o bucãtãrie: oale, cratiþe, plangent, natura plângând ºi vibrând alãturi maºini de tocat, pahare, grãtare, polonice. de personajele acestuia. LITERE 34 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ISTORIE LITERARà Emilia Motoranu

ALEXANDRU CIORÃNESCU ªI A DOUA PLECARE ÎN FRANÞA (2)

Pe Constantin Brâncuºi (Constantin În atelierul lui Brâncuºi, Ciorãnescu îl Brâncuºi n. 1876, Hobiþa, Gorj — d. 1957, va cunoaºte pe tânãrul pictor Alexandru Paris) a fost un sculptor român cu contribuþii Istrati (Alexandre Istrati (Alexandru Istrati) covârºitoare la înnoirea limbajului ºi viziunii (n. 1915, Dorohoi – d. 1991, Paris, Franþa) plastice în sculptura contemporanã. a fost un pictor român avangardist, stabilit Constantin Brâncuºi a fost ales membru în Franþa din 1947. A fost membru al postum al Academiei Române), Alexandru comitetului Salon des réalités nouvelles. Ciorãnescu l-a cunoscut în primul sãu stagiu Alãturi de soþia lui, pictoriþa Natalia de studiu la Paris, datoritã prieteniei Dumitresco, a avut grijã de Constantin maestrului cu André Rolland de Renéville Brâncuºi, în ultimii ani de viaþã ai acestuia, (André Rolland de Renéville (1903-1962), fiind totodatã ºi executorii testamentului a fost poet ºi eseist francez. În 1947, el a marelui artist român), care a fost într-un fondat revista Les Cahiers d’Hermès editatã fel ºi moºtenitorul maestrului: „În vizitã la de Éditions du Vieux Colombier). Acesta Brâncuºi, care ne expune proiectele sale ºi din urmã era descendentul unei familia nobile dorinþa de a lãsa operele sale, în cazul când din Normandia, un fel de om-orchestrã, i s-ar face un muzeu. În fond, prea puþine magistrat, scriitor, poet, critic literar, idei clare. Nici nu ºtie dacã va dãrui statului colaborator la Nouvelle Revue Française român sau comunei Paris; nici nu înþelege ºi prieten al lui Jean Paulhan (Jean Paulhan cã nu poate oferi statul român un local (n. 1884 – d. 1968) a fost scriitor, critic pentru un muzeu al primãriei Parisului. literar ºi publicist francez, director al Vizitãm apoi ambasada, unde ar visa sã-ºi renumitei revistei literare Nouvelle Revue vadã muzeul, în fundul grãdinii. Nu sunt Française din 1925 pânã în 1940 ºi din 1946 de pãrere, de altfel nici Stoilov; mai bunã pânã în 1968. Ca membru al Academiei pare a fi soluþia unei construcþii anume în Franceze, a ocupat Fotoliul 6, între 1963 – flancul Legaþiei” (Alexandru Ciorãnescu, 1968, fiind urmat de Eugen Ionescu (1970 Fragmente de jurnal, în Revista de Istorie – 1994)), care era la acel moment unul din ºi Teorie Literarã, Bucureºti, XLIV, nr. mentorii literaturii franceze. André Rolland 1-4, 1996, p. 110). de Renéville era cãsãtorit cu o româncã, Lui Brâncuºi îi plãcea sã se plimbe pe ce venise la Paris pentru a studia pictura, bulevarde, pentru a respira aerul proaspãt, era sora pictorului Pavel Miracovici (Pavel mai ales în trãsura cu cai. Sculptorul îi va Miracovici (1906-1973) pictor, grafician povesti lui Ciorãnescu despre perioada ºi muralist, profesor de artã monumentalã petrecutã în India ºi despre proiectul unui ºi teoretician), Casilda. Împreunã cu André maharajah, despre experienþa sa americanã, Rolland, Ciorãnescu îl va vizita pe dorinþa de a trãit din opere sale, despre Brâncuºi, în atelierul sãu. În aceea donaþia pe care dorea sã o facã statului perioadã, sculptorul român intenþiona sã român, cu garanþie conservãrii operei, doneze statului român, prin intermediul precum ºi recunoaºterea locul sãu natal. ambasadei, atelierul sãu din Montparnasse, Solicitarea lui Constantin Brâncuºi împreunã cu toate obiectele sale ºi toate cãtre statul român a fost scrisã chiar de drepturile de autor, cu condiþia sã se Alexandru Ciorãnescu, în calitate de amplaseze pe faþada atelierului o placã cu reprezentant al Legaþiei Române de la Paris. numele sãu. În document, Brâncuºi afirma cã donaþia 35 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 sa era un bun naþional, de o valoare artisticã, cã arta reprezentatã de Brâncuºi nu muzeisticã ºi materialã de excepþie, nu doar corespundea exigenþelor realiste ale epocii pentru români, ci ºi pentru arta universalã. ºi ale momentului istoric. Pretenþiile artistului erau minime: locaþia Constantin Brâncuºi i-a fãcut statului unde aveau sã fie expuse colecþiile sale, român oferta de a-i lãsa moºternire douã trebuia sã aibã inscripþionat numele sãu ºi sute de lucrãri ºi atelierul sãu din Paris, dorinþa ca obiectele donaþiei sã nu fie Impasse Ronsin nr. 10. La 7 martie 1951, dispersate în mai multe muzee: într-o ºedinþã prezidatã de Mihail « Afirmaba que la donación que Sadoveanu, Secþiunea de ªtiinþa Limbii, ofrecía el escultor era un bien nacional y Literaturã ºi Arte a Academiei Republicii un valor artístico, museístico y material Populare Române a luat în discuþie aceastã de excepción, no sólo para nosotros, sino propunere. La ºedinþã au participat G. también para el arte universal. Las Cãlinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, autoridades rumanas y los rumanos en Alexandru Rosetti, Al. Toma, George general no podían sino estar agradecidos Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor al artista por un gesto que nos honraba, a Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion él y a nosotros; tanto más cuanto que sus Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius pretensiones eran mínimas y lógicas, al ºi Krikor H. Zambaccian. „Academicienii limitarse a la condición de que su nombre ºi intelectualii români au respins oferta lui fuera inscrito en el frontispicio del local Brâncuºi, considerându-l pe sculptor un dedicado a aquella colección, y a su deseo reprezentant al burgheziei decadente ºi de que no se dispersaran en otros museos astfel atelierul lui Brâncuºi a revenit statului o centros los objetos comprendidos e francez” (Gabriela Stegãrescu, Cum i s-a inventariados en aquella donación » (Idem, interzis lui Brâncuºi sã moarã acasã, în Escritos autobiográficos, edición de România, chiar de români! Era burghez Andrés Sánchez Robayna y Lilica Voicu- ºi decadent!..., ultima editare la 19. Brey, Madrid, Biblioteca Nueva, 2016, p. 02.2018, consultat la data de 24.09.2018, 343. („Afirma cã donaþia pe care o oferã URL: < https://www.timisoaraexpress.ro/ sculptorul era un bun naþional ºi o valoare .../cum-i-sa-interzis-lui-brancusi-sa- artisticã, muzeisticã ºi un material de moara.../>). excepþie, nu doar pentru noi, ci ºi pentru În 1946, reprezentanþii României arta universalã. Autoritãþile române ºi veneau la Paris, pentru a lua parte la românii în general nu ar fi putut sã fie decât Conferinþa de pace, toþi erau atenþi ºi doreau recunoscãtori artistului pentru un gest care sã fie la curent cu ceea ce avea sã se ne onora; cu atât mai mult cu cât pretenþiile întâmple în þarã: „Întorcându-mã seara, sale erau minime ºi logice, limitându-se la ascult la aparatul de radio al portãresei, care condiþia ca numele sãu sã fie inscripþionat mã opreºte anume din drum, discursul pe frontispiciul locaþiei dedícate acelei rostit de Tãtãrescu la conferinþã, ºi care colecþii ºi la dorinþa sa ca obiectele donate mi se pare destul de bine chibzuit. În ºi inventariate sã nu fie dispersate în alte principiu, ºi tehniceºte vorbind, sunt cu muzee sau centre”)). totul în afara lucrãrilor pentru pace, care Noua locaþie a Ambasadei României la sunt de resortul numeroasei delegaþii venite Paris era un edificiu fastuos, dispunând anume la Paris. Dar, prin Ralea ºi prin chiar de propria salã de teatru ºi de o zonã ceilalþi membri ai delegaþiei, sunt neapãrat verde, bine îngrijitã ºi protejatã, loc în care la curent cu ce se întâmplã, deºi totdeauna ar fi putut fi amplasat atelierul lui Brâncuºi post-factum, ca ºi ceilalþi de altfel. împreunã cu toate obiectele. În plus, Atmosfera se anunþã potrivitã. E un noroc terenul era în proprietatea guvernului cã suntem la Paris, unde nu suntem activ român ºi aceastã soluþie nu ar fi presupus susþinuþi, dar unde cel puþin nu existã costuri suplimentare. Aceastã sugestie atmosferã de animozitate ºi de rea voinþã, fãcutã de Ciorãnescu sculptorului român ceea ce inevitabil s-ar fi produs la Londra, era satisfãcãtoare, Brâncuºi fiind dispus sã sau poate ºi la Washington” (Alexandru accepte. Însã autoritãþile române vor Ciorãnescu, Fragmente de jurnal, în rãspunde acestei petiþii, declarând cã Revista de Istorie ºi Teorie Literarã, propunerea lui Constantin Brâncuºi nu Bucureºti, XLIV, nr. 1-4, 1996, p. 113). prezenta interes ºi cã nu este necesar sã În februarie 1947, Alexandru se continue negocierile. Se explica faptul Ciorãnescu îi scria lui Robert Loriot LITERE 36 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (Robert Loriot (1907-1980) a fost personalului, Cazierul 77; Numirea dialectolog ºi romanist francez, a fost funcþionarilor Ministerului Afacerilor profesor la Universitatea din Dijon. În Strãine 1946, relativ la numirea D-lui cadrul proiectului Atlas linguistique de Ciorãnescu Alexandru, consul cl. I), ºi France par région, el împreunã cu acesta i se aprobã. Însã la 20 ianuarie 1948, Raymond Dubois au fost responsabili de i se va rãspunde printr-o înºtiinþare cã nu i regiunea Picardie), rãspunzând la invitaþia se acordã prelungirea concediului; în ceea acestuia ºi trimitându-i articolul Un perioadã la Bucureºti, ministru al Afacerilor poème inconnu de Don Pedro Manrique Strãine era Ana Pauker. Ciorãnescu va fi (Al. Cioranescu, Un poème inconnu de comprimat din cadrul Departamentului Don Pedro Manrique, în Mélanges Mario Afacerilor Strãine conform deciziei din 16 Roques, Paris, 1951, vol. II, pp. 37-49), martie 1948, emisã de acelaºi minister. pentru volumul al II-lea al Mélanges de În decembrie 1947, de la Paris, Alexandru linguistique et de littérature romanes Ciorãnescu va rãspunde unei epistole trimise offerts à Mario Roques, scuzându-se cã de Alexandru Busuioceanu, în care îi solicita nu poate sã îi trimitã altceva deoarece câteva reviste româneºti. Cu aceastã ocazie, doreºte sã se menþinã în „parametrii” Ciorãnescu îi va explica hispanistului cã specializãrii sale: « Je vous adresse ci-joint rãmãsese fãrã postul din cadrul Legaþiei, iar un article intitulé Un poème inconnu de situaþia sa financiarã era precarã, dorindu-ºi Don Pedro Manrique, pour le Mélanges un post universitar, pentru a putea sã-ºi con- Roques auquel vous avez bien voulu tinue cercetãrile literare: m’inviter à collaborer. Je ne sais si, par „Scrisoarea dv., datatã 28 iunie, mi-a ses dimensions comme par son caractère parvenit numai cu 6 luni de întârziere. Am il conviendra à ce recueil; vous le jugerez primit-o abia ieri, în ajunul Crãciunului. en toute liberté et en toute franchise, et Pricina pare a fi împrejurarea cã déciderez de son sort. Je m’ excuse de ne aducãtorul, conformându-se indicaþiei de pouvoir donner autre chose, mais el faut pe adresã, m-a cãutat la Legaþia din Paris, bien que je me maintienne dans ma unde nu mai lucrez tot de atâtea luni, fiind „spécialité » (Scrisoare ineditã a lui rechemat de la 1 iunie. Din aceeaºi pricinã Alexandru Ciorãnescu cãtre Robert Loriot, ºi cu multã pãrere de rãu, nu vã pot fi de datatã 5 februarie 1947 (Paris), în Caja 2, niciun folos în privinþa revistelor româneºti Correspondencia 1945-1998 din Arhiva pe care mi le cereþi. Vã mãrturisesc, de personalã Al. Ciorãnescu (Tenerife altfel, cã ºi dacã aº continua sã funcþionez, Espacio de las Artes, Santa Cruz de mi-ar fi fost foarte greu sã vã satisfac, Tenerife, Insulele Canare, Spania)). întrucât materialul cultural care vine din În data de 28 aprilie 1947, se emite de þarã e practic inexistent: într-un an ºi cãtre Departamentul Afacerilor Strãine, o jumãtate am primit un singur numãr din hotãrâre prin care Alexandru Ciorãnescu, Revista Fundaþiilor ºi e aproximativ tot în calitate de consul pe lângã Legaþiunea ce am vãzut eu însumi, de când am plecat României la Paris, este rechemat în din þarã. Amicul Buescu care mi-a adresat Administraþia Centralã pe data de 1 mai în repetate rânduri cereri de acelaºi fel, 1947, urmând a se prezenta la serviciu, în poate sta mãrturie de cât de rãu a fost þarã, la 1 iulie 1947 (Conform înºtiinþãrii servit. M-aº bucura sã vã pot vedea la din 28 aprilie 1947, în Arhiva Ministerului Paris, unde existenþa noastrã, a celor „scoºi Afacerilor Strãine nr. 77, Litera C, nr. 239, din pâine”, e destul de precarã. Ne zbatem, Diviziunea personalului, Cazierul 77; totuºi, cum putem ca sã ne menþinem. [ ] Numirea funcþionarilor Ministerului Dacã ar fi vremurile sub cârma omului ºi Afacerilor Strãine 1946, relativ la numirea dacã Junta ar avea astfel de posibilitãþi, nu D-lui Ciorãnescu Alexandru, consul cl. I). vã închipuiþi cât m-ar ferici o bursã de Deºi îºi exprimase dorinþa de a se întoarce studii sau o ocupaþie universitarã oarecare, în þarã la 15 decembrie 1947, cerând care sã mã menþinã în cadrul aceloraºi prelungirea paºaportului ºi vizei, el nu se preocupãri” (Alexandru Busuioceanu, Un va mai întoarce în þarã, deoarece solicitã roman epistolar al exilului românesc – un concediu de trei luni pentru îngrijirea corespondenþa (1942-1950), vol. I, ediþie sãnãtãþii (Conform cererii 53502/ 2 august criticã, note, traduceri ºi scrisoare 1947, în Arhiva Ministerului Afacerilor introductivã de Liliana Corobca, Bucureºti, Strãine nr. 77, Litera C, nr. 239, Diviziunea Editura „Jurnalul literar”, 2003, p. 160). 37 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ESEU CRITIC Stan V. Cristea

NICHITA STÃNESCU. POSTMODERNITATEA POETULUI

Volumul lui Vasile Bardan, Nichita ale cãrþii – în fond, eseuri bine conturate –, în Stãnescu. Poet postmodern (Târgoviºte, Ed. numãr de nouãsprezece; dupã cea de a treia Bibliotheca, 2019, 254 p.), eterogen construit, secvenþã, într-o parantezã, se precizeazã: reprezintã totuºi un eseu curajos, care vizeaz㠄Aceasta e lucrarea de licenþã, susþinutã în postmodernitatea poeticã a lui Nichita anul 1978 cu profesorul Eugen Simion” Stãnescu, un poet a cãrui poziþie ºi ale cãrui (secvenþa este urmatã de „Bibliografia operei merite în cadrul poeziei româneºti postbelice poetice” ºi „Bibliografia criticã”, precum ºi nu pot fi nicicum ºtirbite, oricât ar încerca de poezia „Tu”, închinã lui Nichita Stãnescu). unii sau alþii sã o facã. Într-un Avem, aºadar, în structura fel, ºi opera lui Nichita Stãnescu acestui volum, douã pãrþi: întâi a avut parte de o anume studiul Nichita Stãnescu – revizuire în postdecembrism, poet amfionic (constituit din asemenea operei lui Marin primele trei secvenþe), apoi Preda, celãlalt „monstru sacru” celelalte cincisprezece al literaturii române din a doua secvenþe, pe care ar fi trebuit jumãtate a secolului trecut. În sã le regãsim sub sintagma: cartea sa, Vasile Bardan (n. 28 Nichita Stãnescu – poet februarie 1947), el însuºi un postmodern, aºezatã însã poet insolit, dar ºi un critic drept titlu al întregului volum. literar subtil, nu are intenþia În fine, Vasile Bardan se unui eseu monografic despre opreºte doar la opera poeticã poezia lui Nichita Stãnescu, ci a lui Nichita Stãnescu de pânã se axeazã doar pe ceea ce crede la antologia selectiv㠄Alfa” cã reprezintã trãsãtura transmodernã a (1967), centrându-ºi toate analizele pe acesteia. Foloseºte conceptul de volumul 11 elegii (1966), cu unele reverberaþii transmodern ca atare, dar fãrã a-l defini, astfel spre volumele anterioare („Sensul iubirii” – cã întregul discurs critic pluteºte într-un fel 1960, „O viziune a sentimentelor” – 1964, de imponderabilitate, senzaþie care stãruie ºi „Dreptul la timp”) ori spre urmãtoarele („Oul dintr-o situare a analizei critice la un anume ºi sfera” – 1967, „Roºu vertical” – 1967). Cu nivel de generalitate. Sunt douã aspecte toatã aceastã restrângere, analizele au o cãrora criticul literar pare sã nu le dea atenþie, anume consistenþã, iar cele ulterioare preocupat doar de a-ºi atinge scopul ºi mai studiului „Nichita Stãnescu – poet amfionic” puþin de modul în care o face, convins fiind se dezvoltã sub forma unor cercuri cã argumentele sale sunt indubitabile. De concentrice, tinzând sã aducã sub lupã noi altfel, nici nu acordã atenþie formei în care se aspecte, cu rezultate relevante, adesea prezintã discursul sãu, scãpându-i unele surprinzãtoare. neglijenþe supãrãtoare. Cu eseurile Sub semnul iubirii ºi Timpul Construit derutant, sub aspect transparent (Eros ºi Luciditate), Vasile compoziþional, volumul lui Vasile Bardan se Bardan nu face altceva decât o pregãtire deschide, în pagina a cincea, dupã moto-ul: minuþioasã în vederea analizãrii volumului „11 „Niciodatã n-am sã fiu sacru” (din „A ºapte elegii”. Preluând ºtafeta de la Nicolae Labiº elegie” a volumului „11 elegii”), cu un titlu: ºi – mai de departe – de la Mihai Eminescu, Nichita Stãnescu – poet amfionic. Studiu Nichita Stãnescu abordeazã, în volumele analitic al operei poetice pânã la „Alfa”, „Sensul iubirii” ºi „O viziune a sentimentelor”, prima antologie selectivã a poetului, însã mitul esenþial al iubirii, apelând la simboluri ºi de aici încolo încep secvenþele propriu-zise motive precum ochiul, privirea, zborul, dar ºi LITERE 38 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni la mitul lui Amfion – „Amfion constructorul”, Omul-Fant㠖 „Se închinã lui Georg Wilhelm care nu-ºi mai zideºte iubita, precum Meºterul Friedrich Hegel”; Elegia a zecea – Manole, ci pune la temelia „cetãþii” sale pro- subintitulat㠄Sunt”; A unsprezecea elegie – pria iubire vie („Leoaicã tânãrã, iubirea”), iar subintitulat㠄Intrare-n muncile de primãvarã”. o altã dezvoltare poeticã o gãsim în Faptul cã, dup㠄Elegia oului, a noua”, urmeazã tulburãtorul poem „Cãtre Galateea”, o ilustrare „Omul-Fant㔠– elegia nenumerotat㠖, iar în a faptului cã la început au fost Iubirea ºi fruntea „Elegiei a zecea” se aflã verbul „Sunt” Cuvântul. Dupã Eminescu – spune Vasile la timpul prezent, „dovedeºte cã existã o Bardan – Nichita Stãnescu devine „cel mai consonanþã între seva subteranã a elegiilor ºi substanþial cântãreþ al iubirii”, fiind vorba însã imuabila lege a vieþii umane, aceea cã nouã despre „o iubire în sens constructiv, luni este ºi durata vieþii intrauterine a omului” amfionic”, care implic㠄ambele toarte ale (p. 35), dupã care începe viaþa cea adevãratã, amforei” (p. 16). Cu volumul „Dreptul la timp” adic㠄intrarea-n muncile de primãvarã”, dupã apar noi nuanþe, un balans între Eros ºi cum este subintitulat㠄A unsprezecea elegie”. Luciditate, iar un vitalism „cast ºi vibrant” De altfel, în aceste elegii, care comunicã între modeleazã verbul poemelor. „Spaþiul iubirii ºi ele precum „încãperile unei case”, sunt multe cu atât mai mult timpul ei se tulburã.” – iar „noduri ºi semne”, strecurate cu abilitate de iubirea, care vroia sã fie peste tot are revelaþia poet. Elegiile lui Nichita Stãnescu sunt „mãreþiei frigului”, lecþie durã învãþatã de la „elegii ale realului într-o luptã cu visceralul” Enkidu (p. 24). În fine, analiza ajunge la poemul (p. 36), întrucât poetul propune „Cãtre Galateea”, „atât de complex în „visceralului” ca model „realul” pentru care semnificaþiile sale”, considerat o prelungire a opteazã (p. 37). În totalitatea lor, elegiile pot poemului „Amfion Constructorul” pe tema fi considerate „un elogiu pe care poetul îl condiþiei umane a creatorului – „Adevãratul aduce realului, adicã viului” (p. 37); niºte creator ne va vedea pe noi mai durabili decât elogii au vãzut ºi alþii, de pildã, Ion Lotreanu «bronzul» operei sale.” –, criticul a vãzut în „Elegia întâia” un elogiu adus avertizându-ne cã: „Mai târziu vom vedea cum cuvântului, iar Ion Gheorghe a vãzut în „Elegia poetul îºi va percepe opera pulverizatã în a ºaptea” elogiul adus spaþiului mitic. În fine, «necuvinte».” (p. 30). ecuaþia elegiilor este de naturã personalã, În eseul Capcana sinelui (Criza de individualã („venirea în fiinþã”), starea lor identitate), Vasile Bardan analizeazã volumul dominantã este cea de zbatere, concomitent 11 elegii (1966), care „a produs derutã, ele fiind „elegiile unor infinite stãri posibile perplexitate ºi prin unele zone ale criticii”, un ale spiritului”, la Nichita Stãnescu „sinele” alt efect fiind acela c㠄poetul a devenit un caz fiind „sinele spiritului” (p. 38-39). Pe de altã pentru critici ºi pentru colegii de breaslã”, cum parte, Nichita Stãnescu este un „poet în spune Mircea Martin (p. 31), producându-se esenþã de naturã vizionar㔠(p. 72). atât ridicãri în slãvi ale poetului, cât ºi riposte În partea a doua a volumului sãu, Vasile contestatare. Cert este faptul cã elegiile fac Bardan deruleazã, în cercuri concentrice – cum trecerea cãtre „adevãratul, radicalul Nichita am semnalat deja –, mai multe eseuri care Stãnescu” (p. 31). În esenþã, elegiile lui Nichita aprofundeazã analiza celor 11 elegii. În eseul Stãnescu „se constituie într-un poem unitar ºi Cina cea de tainã a spiritului amfionic în omogen, cu referire la geneza omului ºi la elegiile lui Nichita Stãnescu câteva idei ne spiritualizarea materiei, a realului care-i atrag atenþia, ºi anume: în „11 elegii”, poetul alcãtuiesc fiinþa” (p. 32). Aceste „11 elegii” – dezvolt㠄revelaþia întregii sale vieþi”, adicã care ne amintesc, cumva, de „Elegiile din Duino” ne ofer㠄o explorare a fiinþei umane între cele ale lui Rainer Maria Rilke – îºi au izvoare adânci douã extreme ale ei, începutul privit încã din în poeziile anterioare, sunt o evoluþie organicã stadiul embrionar ºi sfârºitul iremediabil – a acestora, iar ideea lor de fond este „miracolul moartea” (p. 107); elegia „Omul-Fant㔠oferã naºterii” (p. 33). Criticul dã desfãºurarea lor în „cheia dezlegãrii sensului întregului ansamblu volum, care este urmãtoarea: Elegia întâia – al acestui poem simfonic” (p. 109); Nichita „Închinatã lui Dedal, întemeietorul vestitului Stãnescu este „un poet prin excelenþã neam de artiºti, al dedalizilor”; Elegia a doua, transmodern ºi amfionic” – ºi este pentru Getica, dedicatã lui Vasile Pârvan (marele prima datã când criticul îl numeºte pe poet, în istoric ºi arheolog român); A treia elegie – cartea sa, „transmodern” (p. 113); „Prin subintitulat㠄Contemplare, crizã de timp ºi iar «Omul-Fantã» ne este revelatã «Cina cea de contemplare”; A patra elegie – subintitulatã Tainã» a existenþei umane supradimensionat㠄Lupta dintre visceral ºi real”; A cincea elegie la scara întregii planete pe care locuim.” (p. – subintitulat㠄Tentaþia realului”; A ºasea 115). Al doilea eseu, 11 elegii – un metapoem elegie – subintitulat㠄Afazia”; A ºaptea elegie al vieþii, evidenþiazã cã, în elegii, exist㠄o – subintitulat㠄Opþiunea la real”; Elegia a infrastructurã generalã a totalitãþii lor” (p. opta, Hiperboreeana; Elegia oului, a noua; 119), cã ele alcãtuiesc „un sistem liric cognitiv 39 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 omogen” (p. 120), dar, mai presus, ele pot fi Bacovia, Barbu, Blaga; în fine, în „11 elegii”, descrise ca „un metapoem al complexitãþii „poetul îºi expune metodic filosofia sa de percepþiei acestui univers ºi a lumii omului viaþã, cea de naturã existenþialã, adoptând aflatã în exteriorul lui” (p. 120). Urmãtorul însã un lirism de facturã transmodernã, eseul vede O coloanã axialã în „Omul- nemaiîntâlnit pânã la el” (p. 163); cartea Fant㔠(p. 122) ºi face o paralelã între Nichita elegiilor rãmâne „o creaþie liricã de excepþie, Stãnescu ºi Constantin Brâncuºi, cu obsesia una provocatoare prin radicalitatea mesajului zborului la Nichita, întocmai ca la Brâncuºi; ºi stilului, o emblemã a transmodernismului „Elegia a opta, Hiperboreeana” este „o poetic” (p. 163). În urmãtoarele douã eseuri, omagiere a zborului cosmic” (p. 124), însã ne Vasile Bardan se aratã a fi un redutabil pole- trimite ºi la Vasile Lovinescu, cel care mist, contestând astfel opinii exprimate de identifica „Hiperboreea” cu „Insula Albã”, Alex. ªtefãnescu ºi Nicolae Manolescu (în care este Insula ªerpilor din Marea Neagrã eseul Criticul ºi Everestul – 1), ori de (p. 125); iar „A unsprezecea elegie” este „o Gheorghe Grigurcu ºi Nicolae Manolescu, cel explicare, pas cu pas, a tuturor celorlalte elegii din urmã, de aceastã datã, în „Istoria critic㔠premergãtoare” (p. 128). Eseul urmãtor, (în eseul Criticul ºi Everestul – 2), la opiniile Cosmogonia liricã a elegiilor pune accentul lui Nicolae Manolescu revenind ºi în eseul pe faptul cã elegiile sunt „o cosmogonie a Metamorfozele criticii (aluzie la omului universal” (p. 130), cã ele au influenþat metamorfozele opiniilor criticului, de la poezia românã de dupã 1966 ºi chiar o bunã opiniile din cronicile literare la viziunea din parte din poezia europeanã, în corpusul lor „Istoria criticã”; sunt trecute în revistã ºi alte existând chiar „o experienþã a limbajului” (p. opinii ale unor critici din þarã ºi din strãinãtate, 131); elegiile sunt „prima operã de anvergurã însã întâlnim ºi aceastã exagerare a lui Vasile a lui Nichita Stãnescu (p. 133), iar poezia Bardan, anume cã Nichita Stãnescu „ºi-a scris acestuia este „de naturã transmodern㔠(p. opera vieþii direct în limbajul poeziei 135). Un alt eseu, 11 elegii – o structurã universale” – p. 190). Eseul Doi poeþi ai poeticã unitarã afirmã faptul cã acestea iubirii se referã la Mihai Eminescu ºi Nichita reprezint㠄un sistem liric unitar” (p. 136) ºi Stãnescu, consideraþi a fi „doi mari poeþi ai insistã pe lectura lor transmodernã, iubirii” (p. 201). Iar eseul O invitaþie în comentând ºi opiniile exprimate de Al. Piru, Labirint insistã pe relaþia „Omul-Fant㔠ºi Alex. ªtefãnescu, Eugen Negrici, Nicolae Labirintul, cu observaþia cã în primele trei Manolescu (pe de o parte), Daniel Cristea- volume Nichita Stãnescu este un „poet Enache, Nicolae Manolescu, Adrian Dinu amfionic”, iar dup㠄11 elegii” este un „poet Rachieru (pe de altã parte); prin poezia sa – dedalic”, în fine, abia acum se aratã cã poezia subliniazã eseistul – Nichita Stãnescu a reuºit acestuia „este prin excelenþã transmodern㠄sã instituie o reformã majorã, radicalã, a ca tematicã ºi complexitate a ideilor expuse, o lirismului” (p. 141). Vasile Bardan pledeazã poezie opusã stilului tradiþional, cel prea liniar, apoi pentru Lectura pluralã, fãcând o deseori desuet ºi simplificator, cu tematici comparaþie inspiratã între „11 elegii” ºi „Masa mãrunte, în tradiþia locului ºi un limbaj al tãcerii” a lui Brâncuºi (în volum sunt ºi alte poeziei fonetice de sorginte folcloric㔠(p. trimiteri la opera lui Brâncuºi, precum ºi 213). În sfârºit, ultimul eseu, Metafora eului compararea volumului „11 elegii” cu „Coloana predominant, având doar o legãturã Infinitului”); elegiile impun „o lecturã tangenþialã cu celelalte, prin referire la volumul pluralã”, una „de adâncime ºi din toate de poezii inedite, editate post-mortem de punctele de vedere, ºi nu una liniarã, staticã, Constantin Criºan, sub titlul „Cãrþile Sibiline” pe orizontal㔠(p. 149), altfel se-ntâmplã ca în (1996), putea lipsi, ca ºi secvenþa cu paginile cazul lui Al Piru sau al lui Eugen Negrici, care de jurnal din final au citit cartea „poem cu poem”, fãrã s-o Fãrã alte ocoliºuri, încheiem acest înþeleagã; „11 elegii” este capodopera lui comentariu – care n-a putut surprinde toate Nichita Stãnescu, „conceputã ca un poem al subtilitãþile analizei, adesea extrem de sensului existenþial, cu referire la geneza acaparatoare prin argumentaþia la care face omului, la spiritualizarea materiei ºi a realului” apel, dar a reþinut esenþialul – afirmând cã (p. 150); pe Vasile Bardan „lectura plural㔠a volumul lui Vasile Bardan se impune, de elegiilor l-a condus la aflarea departe, prin curajul cu care se apropie de transmodernitãþii operei lui Nichita Stãnescu. poezia lui Nichita Stãnescu – aceea la care a De altfel, eseul 11 elegii – o creaþie ales sã se refere, bineînþeles –, prin curajul transmodernã aduce noi lãmuriri în aceastã cu care îºi susþine argumentele ºi direcþie: viziunea încorporatã ºi structura convingerile, prin curajul de a polemiza cu ideaticã a elegiilor sunt de naturã critici literari de marcã, prin curajul – transmodernã, iar Nichita Stãnescu depãºeºte detectabil în subtext – de a crede cã opiniile „dulcele stil clasic”, reprezentat de Arghezi, sale sunt infailibile. LITERE 40 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ANIVERSÃRI Mihai Stan

ªERBAN CIOCULESCU EPISOADE DÂMBOVIÞENE

La 7 septembrie 2019 se vor împlini 107 semnificaþii ºi reprezentãri aparte, fiindcã între ani de la naºterea, în Bucureºti, a 1 sept. 1924 ºi 30 sept. 1946 este profesor la profesorului universitar, renumit istoric ºi liceul „Dr. C. Angelescu” din Gãeºti. Aici, critic literar, unul dintre cei mai avizaþi predã copiilor veniþi din satele din jurul caragialeologi din toate timpurile. micului oraº agrar limba românã ºi franceza; e Într-o vreme în care numeroºi critici diriginte la clasa a IV-a în care s-a aflat ca „creatori”, gãzduiþi, ce-i drept, nu în pagini elev ºi tatãl autorului acestor rânduri. Mai de reviste literare cu nume, fac pe texte citite târziu, þine lecþii de „moral㔠ºi filosofie, iar mai totdeauna în diagonalã o între 1928 ºi 1931 este chiar di- aºa-zisã critic㠄de fantezie” rector al liceului numit C. superficialã ºi dãunãtoare Angelescu, dupã numele fiindcã scopul ei este sã ministrului care aprobase ºi propunã ierarhizãri doar în finanþase înfiinþarea. intenþia rareori mãrturisitã de Aºa de bine se integrase a elibera prin demolare socluri tânãrul profesor în lumea pentru idoli de butaforie, gãeºtenilor, încât în 1932 îl ªERBAN CIOCULESCU, cel aflãm înscris pe lista PNÞ care în perioada interbelicã Dâmboviþa pentru Camera edifica alãturi de P. Deputaþilor, datã fiind Constantinescu, G. Cãlinescu, angajarea sa politicã plenarã Vl. Streinu, Perpessicius (membru al Comitetului critica profesionistã, ne apare într-o înãlþime Judeþean Dâmboviþa al PNÞ, instructor- olimpianã, greu de atins de „lupii tineri” fie ºi conferenþiar la ªcoala politicã a tineretului numai pentru cã s-au delimitat de felul în care PNÞ, publicist remarcabil în presa PNÞ localã autorul Vieþii lui Caragiale concepea ºi centralã, consilier comunal la primãria direcþiile unei critici cu atributele explicativã, oraºului Gãeºti etc. etc.) ºi numai obscure valorizantã, orientativã, atinse printr-o manevre de culise îl lipsesc de mandatul de arheologie literarã comparativã. deputat pe care amicul sãu de-o viaþã, al Viaþa lui Caragiale (1940), Aspecte lirice patrulea pe listã, Nicolae Iordache, alias contemporane (1942), Istoria literaturii Vladimir Streinu, îl obþine. moderne (1944, în colaborare cu T. Vianu ºi Vl. Motivul care l-a fãcut sã aleagã Gãeºtii în Streinu), Introducere în poezia lui T. Arghezi locul unui oraº mare ca Braºov sau Cernãuþi a (1946), Caragialiana (1977), Prozatori români. fost unul pragmatic: poziþia orãºelului plasat pe De la Mihail Kogãlniceanu la Mihail calea feratã Bucureºti-Piteºti permitea naveta, mai Sadoveanu (1977), Eminesciana (1985), ales cã I. Nanu, directorul liceului, îi promisese Dialoguri literare (1987), iatã numai câteva cãrþi abonament gratuit. Curând însã, tânãrul profesor în care ªerban Cioculescu îºi dovedeºte de 22 de ani îºi ia o camerã cu chirie ºi de luni proverbiala precizie în formulãri bazate pe pânã vineri seara devine gãeºtean. Deºi liceul disecarea minuþioasã a textului descifrat cu truda era nou (apãrut dupã Rãzboiul de Reîntregire, arheologului pentru care primeazã interpretarea pânã la 21 septembrie 1921 funcþionase ca logicã bazatã, ca ºi la P. Constantinescu, pe gimnaziu în clãdiri improprii închiriate de la descrierea fenomenului literar. Frecvent asociat moºierul C. Rãdulescu; în 1925 ministrul cu Thibaudet, ªerban Cioculescu ºi-a creat însã Instrucþiunii dr. C. Angelescu îl ridicã la rangul un stil propriu ce porneºte de la primatul textului, de liceu; dupã Dictatul de la Viena, liceul se va comandamentul imperativ fiind obiectivitatea. numi „Octavian Goga”) avea profesori buni, aºa Pentru târgoviºteni, dar mai ales pentru cum consemneazã Aurel Iordache, ºi el fost gãeºteni, biografia lui ªerban Cioculescu are profesor (Gãeºti. File de monografie, p. 89):

41 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ªtefan Popescu, dr. Nicolae Ionescu, Ion Nanu, spãlãcit” e întors de uºier cu cuvintele: „Aicea ªerban ºi Maria Cioculescu, Bernard Schnapp, intrã numai domnii profesori.” Vãzând ordinul Vasile Maciu, Ion Constantinescu, Gheorghe C. de numire, „cerberul... îi deschide uºa cu o Ion, Grigore Ciobanu, George Potra, Bucur Mitrea plecãciune obedientã”. ºi Mihai Ilovici, ultimul fost elev al lui ªerban Prin 1964, l-am avut profesor la proaspãtul Cioculescu ºi Vladimir Streinu. Fiindcã populaþia înfiinþat Institut Pedagogic din Piteºti – aici ºcolarã era eteroclitã, iar profesorii erau bãnuiþi revenise ªerban Cioculescu în învãþãmânt, din de indulgenþã, neprietenii îi dau numele de 1963, dupã o lungã ºi silitã întrerupere. Era „Sorbona de la Gãeºti”. fascinant: spirit enciclopedic, imprevizibil, po- Curând, la Gãeºti, lui ªerban Cioculescu i lemist redutabil, maestru al calamburului, trecea se alãturã ca profesor bunul sãu prieten Nicolae firesc de la doctul excurs prin literatura veche la Iordache, viitorul Vladimir Streinu, de loc din analiza „profesionist㔠a ultimului meci de satul Teiu-Argeº, numit cu apetitu-i cunoscut handbal ce adusese României titlul mondial. pentru calambur „Fãt-Frumos din Teiu”. Ceea ce îi atrãsese din partea tinerilor sãi discipoli Cei doi pun umãrul la ambiþioasa viaþã o simpatie inimaginabilã ce se decanta în ambiþia culturalã a oraºului. ªerban Cioculescu de a-l imita. ªi bãieþii învãþau dupã puterile lor. publicã în revista Cristalul „prima apreciere În „Litere” (nr. 29-30, aug.-sept. 2002), Daniela complet㔠asupra volumului lui Arghezi, Olguþa Iordache, vorbind despre ªerban Flori de mucigai, conferenþiazã la ºezãtorile Cioculescu (considerat de unii „Cel Rãu”, iar de literare ale grupãrii intelectuale „Cerc” (revista scriitoarea gãeºteanc㠄Cel Drept”) cu referire Cerc e înfiinþatã în 1936 de foºti elevi ai la cronicarul literar prezent în „Adevãrul”, în liceului), în adunãri ale Asociaþiei Culturale „Sãptãmâna muncii intelectuale ºi artistice” (a „Spirit nou” (1928), editeazã Kalende lui Camil Petrescu dupã 1934), la „Revista împreunã cu Vladimir Streinu, Pompiliu Fundaþiilor Regale”, evocã întâlnirea – prin Constantinescu ºi Tudor ªoimaru. mijlocirea lui Vladimir Streinu – cu Tudor Va evoca peste ani cu nostalgie imaginea Arghezi, reproducând un dialog prezent în liceului: „Localul, nu departe de garã, cãtre „Amintiri”: când ªerban Cioculescu recit㠄– cartierul sãrãcimii, cu numele atât de expresiv, Sunt înger ºi sunt diavol ºi fiarã ºi – alte – Vaideiasa, era fãcut din mai multe clãdiri, pe o asemeni”, Tudor Arghezi îl firitiseºte zicând porþiune vastã de pãmânt. Una din aceste „Am scris-o gândindu-mã la Domnia-ta”! construcþii era destinatã administraþiei ºi Onorant ºi mãgulitor! Tot Daniela Olguþa cancelariei. Ca sã intrãm în clase, trebuia sã Iordache, în acelaºi eseu, aminteºte cum Nicolae strãbatem curtea, iar în anotimpul ploios ºi Iorga îl demite pe ªerban Cioculescu (director iarna sã ne înarmãm cu umbrele, galoºi ºi între 1928-1931 al liceului dr. Angelescu din ºoºoni, ceea ce fãceam cu toþii bucuros Gãeºti) ºi îi refuzã transferul în Capitalã (astfel înfruntând uneori vijelia stihiilor dezlãnþuite. ajunge „ªerban cel Drept” la Iaºi) pe motiv cã (Amintiri, Editura Eminescu, Bucureºti, 1981) „nu-l repudiase” pe „pornograful” Arghezi. Când aminteºte despre elevii sãi, Iatã o întâmplare ce-l reprezintã. Într-o zi, „bãieþaºi de la þarã”, veniþi la liceul din Gãeºti ªerban Cioculescu intrã grãbit, la ora 8 fix (i se din patru judeþe: Dâmboviþa, Vlaºca, Argeº dusese vestea punctualitãþii ºi nimeni nu ºi Muscel, temutul critic, ce a stricat prietenii îndrãznea sã-l pândeascã pe coridor) în sala de dragul ironiei turnatã-n calambur, devine unde cam 80 de tineri ºi tinere drãguþe aºteptau chiar sentimental. Iatã o întâmplare redatã în cursul de literaturã. Încruntat, se aºazã la Amintiri ºi confirmatã de scriitorul Barbu catedrã ºi cere imperativ ca fiecare din salã sã- Cioculescu, fiul criticului, colaborator perma- ºi scrie numele pe o bucãþicã de hârtie. Bãieþii nent al revistei, Litere, ce apare de aproape 20 devin bãnuitori când, dintr-o pãlãrioarã oferitã de ani la Târgoviºte, editatã de doi gãeºteni, de o drãgãlaºã colegã, Profesorul extrage un profesorii Tudor Cristea ºi Mihai Stan, ultimul bilet. Citeºte un nume. Îl cheamã la catedrã pe fost discipol al Profesorului. Când un tânãr împricinat ºi, spre uimirea liniºtitoare a întregii coleg de cancelarie îi cere directorului ªerban asistenþe, îi oferã ultima sa carte cu Cioculescu sã sancþioneze cu eliminarea un corespondenþa lui Caragiale, scuzându-se cã, elev de clasa întâi care adãugase tezei un post- sãrac fiind, nu poate sã ofere fiecãruia câte un scriptum „jignitor”: Atât ºtiu, / Atât scriu, / exemplar. Apoi înnobileazã cu un autograf Mai departe, / Scrie-n carte. / Du-te, tezã, darul pe care fericitul ales de sorþi îl duce ca pe sãnãtoasã, / ªi mi-adu notã frumoasã!”, el þine un trofeu în bancã. partea elevului refuzând pedepsirea acestuia Mult mai târziu, citind în Amintiri „pentru o copilãrie”. epopeea luptei cu uriaºul dulãu pe care-l În iunie 1929, ªerban Cioculescu este numit împuºcã cu un revolver de care nu se de Ministerul Instrucþiei Publice în comisia de despãrþea, lângã casele avocatului Pãtroaia, bacalaureat la Liceul „Ienãchiþã Vãcãresu” din l-am evocat pe Profesor cu aceeaºi dragoste Târgoviºte. Când, dupã douã ore plicticoase ca ºi acum. fãcute cu trenul, cu schimbare la Titu, urcã scãrile liceului, tânãrul „pirpiriu ºi imberb, spelb ºi (continuare la pagina 44) LITERE 42 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LECTURI Constantin Eretescu

LITERATURA ARMENILOR ÎN VERSIUNE ROMÂNEASCÃ

Volumul Ciocârlia, apãrut de relativ cãruia îi consacrã lucrarea Iorga în amintirile puþinã vreme în editura Ararat din Bucureºti, mele ºi s-a dedicat descoperirii culturii din este o tentativã merituoasã de familiarizare a noua lui þarã ºi a mãrturiilor lãsate de înaintaºii cititorului român cu temele dominante ale armeni în spaþiul cultural românesc. Pânã la literaturii armeneºti din ultimul secol ºi sfârºitul vieþii, în 1973, va publica documente jumãtate. O culegere care cuprinde treizeci ºi cronici armeneºti despre România, va tra- de proze scurte sau fragmente ale unor lucrãri duce poezia lui Eminescu, va edita revista mai vaste, realizatã de Arpiar Sahagian, un cultural㠓Ani”, cea care l-a consacrat în noul strãlucit armenolog român, spaþiu cultural. Nu este care ne introduce într-o singurul. Câþiva alþi scriitori literaturã veche, din pãcate, nu armeni s-au stabilit sau au trãit îndeajuns de bine cunoscutã un timp în România. Între ei, la noi. Mai mult, o rubric㠓Fiºe Ervanþ Odian, colaborator la de autor” ºi de asemeni revista “Ararat” din Introducerea autorului ne Bucureºti, sau Gareghin prezintã operele de seamã ale Njdeh, colaborator la celor incluºi în antologie ºi periodicul “Nor Arºaluis”, destinul dramatic al multora incluºi ºi aceºtia în culegerea dintre ei în anii comunismului de prozã Ciocârlia. sovietic. Aflãm astfel cã patru Trãitori în spaþii culturale dintre cei treizeci de scriitori diferite, armenii au cunoscut incluºi în volum (Atrpet (Sarkis din timpuri vechi felul de viaþã, Mubayeagian), Axel Bakunþ, mentalitatea ºi atitudinea faþã Zabel Esayean, Vahan Totovenþ) au cãzut de strãini a feluritelor neamuri alãturi de care victime ale epurãrilor staliniste din deceniul au convieþuit. Confuntarea a luat forme trei al secolului trecut, cã Siruni (Hagop diferite, în funcþie de epocã, de conducãtori Djolonian Siruni, pe numele lui întreg), a fost ºi a fost, nu rareori, violentã. Unul din textele deportat în Siberia timp de 11 ani. Li se adaugã dramatice ale culegerii pe care o prezentãm cei care au avut de suferit în timpul este Bud-a-Ghetcere al Margaretei Ajemian genocidului din 1915 ºi, nu puþine victime ale Ahmert, scriitoare stabilitã în Statele Unite, evenimentelor politice mai recente. Alungaþi care, copil fiind, a ascultat relatãrile mamei adeseori din propria lor lume, rãspândiþi în sale despre cele petrecute în timpul lumea largã, armenii au cunoscut obiceiurile genocidului prin care au trecut armenii din ºi felul de viaþã al celor alãturi de care le-a Turcia în 1915. Atacurile ºi cruzimea au luat fost dat sã trãiascã. Au exprimat adeseori forme de-a dreptul nebuneºti: Mi-am adus aceastã relaþie în scrierile pe care le-au produs. aminte când am purtat ultima oarã un Opera multora dintre ei, tradusã în limbi burugh. Asta a fost când l-am vizitat la strãine, fãcea cunoscutã astfel o culturã prin închisoare pe tatãl meu pentru ultima oarã. prisma relaþiilor oamenilor locului cu În aceeaºi noapte turcii au incendiat biserica emigranþii. noastrã ºi au ars-o. În acea noapte am auzit Siruni, unul dintre bine cunoscuþii strigãtele celor care încercau sã scape. În cãrturari armeni din România interbelicã, a acea noapte nu a venit nici un ajutor. (pag. ajuns la noi în 1922, unde s-a stabilit pentru a 54) Sau: se proteja de posibile riscuri ºi confruntãri în – Vã rog, nu mã despãrþiþi de sora mea, Turcia în care trãise pânã atunci. A gãsit ea e bolnavã ºi are nevoie de îngrijirile mele sprijin în Nicolae Iorga, care-i devine prieten, – zicea unul.

43 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 – Foarte bine, gianãm (draga mea, dragul unei minoritãþi care refuza sã-ºi abandoneze meu (turc), vã iau pe amândoi, am spus. religia ºi limba. Una din mãrturiile culturii ei Dupã ce am violat pe prima, am mers spre vechi este ºi aceea cã prima traducere a Bibliei cealaltã ºi am realizat cã era bãiat. Atunci în limba armeanã a apãrut la Amsterdam în anii i-am tãiat podoabele cu sabia mea. Ei, acum 1666-1668. Sau, în limbajul unuia dintre cei care eºti o fatã, cum îþi place? Apoi, oamenii mei luau pate la acþiune: — ªtii, e doar o chestiune ºi cu mine am proptit bãiatul de perete aºa de timp, pânã ce toþi armenii o sã fie omorâþi. încât sã poatã vedea cum o sodomizam pe La sfârºitul anului nu va mai fi niciun armean fatã. Dupã aceea, i-am legat pe amândoi teafãr. (pag. 79) împreunã ºi i-am aruncat în fluviu, unde au Subiectele scrierilor literare ale plutit un timp pânã ce un val i-a dus departe. prozatorilor incluºi în volum sunt diverse, Ei nu au mai zis nimic niciodatã. uneori exotice, cum ar fi descrierea unei Râsete ºi aplauze au umplut aerul aºezãri a kurzilor (“O vizitã la corturile înconjurãtor. kurzilor”, de Kegham), texte a cãror acþiune – Ce metodã bunã pentru a avea grijã de se desfãºoarã în Olanda sau Rusia, în prezent aceºti doi armeni, zise unul din ei. (pg. 55) sau într-un trecut indefinit, adeseori Scene asemãnãtoare, egal de dramatice, mitologic, greu de cuprins într-o unitate apar în alte proze, una dintre ele fiind ªoseaua tematicã sau stilisticã. Erevanului de Levon Osepian: Când turcul Volumul “Ciocârlia”, întocmit ºi tradus Kâzâl Aga l-a spintecat cu sabia lui pe tata, de Arpiar Sahaghian este una din primele pe care-l cunoºtea foarte bine, pentru cã încercãri de apropiere a literaturii armene de venea des la noi în casã, mama m-a împins lumea cititorilor români. Un efort ºi un merit în pivniþã. Ca sã nu vãd... ca sã scap... Doar care se cere pus în evidenþã. Sperãm cã acest pe mine a reuºit sã mã împingã. Numai ce a efort va continua. Una din cãile posibile ar fi trântit chepengul ºi l-a acoperit cu trupul publicarea integralã a unor lucrãri consacrate ei, cã pe loc au ºi tãiat-o în bucãþi... Nimeni ale literaturii armene, a celei produse în spaþiul nu a stat sã ridice bucãþile acelea atunci. naþional, a celei din afara hotarelor ºi, de ce (pag. 352-353) nu? reeditarea culegerii pe care am prezentat-o Cruzimile la care au fost supuºi armenii în rândurile dinainte. În cazul în care acest din Turcia timp de secole, culminând cu lucru va fi cu putinþã, aº sugera o lecturã perioada în care s-a instalat la putere guvernul atentã a întregului text ºi eliminarea erorilor junilor turci, hotãrîþi sã rezolve problema de felurite feluri, gramaticale, stilistice sau de armeneascã prin exterminarea întregii populaþii, dactilografiere. Unei traduceri de calitate i se într-un timp în care imperiul otoman era pe cale cuvine o prezentare pe mãsurã. de a se dezmembra, iar naþionalitãþile cotropite Minoritatea armeanã din România a îºi afirmau dreptul la libertate, au fost contribuit de-a lungul timpului la progresul culturii nenumãrate ºi s-au soldat cu sute de mii de româneºti. Cunoaºterea operelor produse de ea morþi. Scopul final era eliminarea prin moarte a este un act de reciprocitate pe deplin firesc.

(urmare de la pagina 42) care Profesorul o va fi strãbãtut adesea privind împrejurimile de pe bancheta unei ªerban Cioculescu vetuste trãsuri, stradã ce duce pânã lângã Episoade dâmboviþene ªcoala Nr. 6, numitã ºi ea tot „ªerban Cioculescu”. De altfel, ªerban Cioculescu nu s-a sfiit De ce, în viziunea autoarei, ªerban sã-ºi declare public simpatia pentru Gãeºtii Cioculescu este „în eternitate” Cel Drept? de odinioarã, oraºul meu natal: „Pãstrez Iatã argumentul: „Privind în urmã la toate Gãeºtilor o amintire optimã. Farmecul aceste zbateri umane, ªerban Cioculescu parcului Olãnescu ºi acela al împrejurimilor ne apare în primul rând ca o mare conºtiinþã cu vãi ºi dealuri ce au fost minunat descrise criticã ºi umanã, incoruptibilã. El s-a de Tudor Arghezi într-o lecturã publicã la îndepãrtat pânã ºi de Lovinescu sau de Cazinoul din Gãeºti, obþinutã de mine la Cãlinescu atunci când a fost nevoie sã-ºi stãruinþele lui „popa ªtefan”, preºedintele apere «metoda criticã», aceea a bucuriilor Ligii Culturale din localitate. Strãbãteam interzise, dar ºi a amãnuntelor picante, însã acele locuri în trãsurã cu arcuri (Gãeºtii dovedite, palpabile, indubitabile. Ca om, aveau mai multe excelente echipaje ca ale avea înclinaþia spre gustul rafinat, delicat, fraþilor Drãghici), uneori pânã la Târgoviºte, subtil, neagresiv. Solitar, în fond, dar în douã ceasuri.” strãlucitor ºi spumos în conversaþie, ca Iar gãeºtenii i-au întors aceastã ºampania, ªerban Cioculescu meritã sã fie „simpatie” dând numele ªerban Cioculescu numit în eternitate ªerban cel Drept”. strãzii ce leagã gara de centrul oraºului, pe Subscriem. LITERE 44 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni STUDII DE CAZ Alexandru Bulandra

PE URMELE AUTORULUI. Mãrturisirile unui detectiv literar* (6)

IV. Cum lucreazã detectivul literar morþii lui Socrate, când pur ºi simplu 5. Lacunele textuale ºi motorul de aºteptam sã gãsesc textul care sã relateze cãutare despre o întâmplare în care sã fi fost Deseori, detectivul literar este pus în implicat Anytos iar Socrate sã-i fi fãcut situaþia de a identifica posibilele lacune din un lucru de neiertat. Mergând pe urmele textul investigat ºi, atunci când se impune, lui Alcibiade, am ajuns la Vieþile paralele sã umple golul textual respectiv cu cea mai ale lui Plutarh ºi la întâmplarea cu pricina. potrivitã variantã. Sau, cum a fost cazul Sã vedem pasajul respectiv din cartea în analiza Colindei pãcurarilor, sã arate ce Iov, Socrate ºi Divinitatea, III. Chipurile se petrece pe scena virtualã a textului atunci lui Socrate, E. Triunghiul morþii lui Socrate: când acesta tace. „18. Informându-mã despre Alcibiade, Tãcerea marca un astfel de gol tex- singurul om iubit de Socrate, iatã ce am tual? descoperit la Plutarch: Apoi, în timp ce se Da, dar creat pentru a-l þine ascuns pe dispreþuia el însuºi pe sine ºi se minuna de Acel Cineva/Ceva. Socrate, îndrãgea cuminþenia ºi se ruºina Vezi ºi veriga lipsã din lanþul de virtute, nu-ºi dãdea seama cã dobândea argumentãrii – gaura din ciorap. un alt chip al iubirii sau, cum zice Platon, o contra-iubire, încât toþi se minunau 5.1. Gaura din ciorap ºi mersul pe vîzându-l cum lua cina ºi se lua la luptã ºi sârmã ºedea în acelaºi cort cu Socrate, pe când Aceastã imagine, a unei operaþiuni faþã de ceilalþi care-l iubeau era foarte meticuloase pe care o tot repetam supãrãcios ºi cu greu puteau sã-i intre în în clasele primare la orele de lucru manual, voie, iar cu unii se purta de-a dreptul m-a ajutat sã înþeleg modul în care îmi aspru, aºa cum a fãcut cu Anytos, fiul lui funcþioneazã mintea în astfel de situaþii. Anthemion. Iatã cum îþi apropii textul de bazã: îl Acest Anytos este chiar viitorul asimilezi ºi, la un moment dat, gândul tãu acuzator al lui Socrate! Acum e acum! începe sã trãiascã în simbiozã cu Anytos iubea pe Alcibiade, ºi, o mecanismele lui gramaticale ºi semantice, datã, poftind câþiva oaspeþi la masã, l-a descoperind, sub haina lui literalã, noi chemat ºi pe el. Alcibiade a respins posibilitãþi de înþeles – ascunse, neavute chemarea, dar, dupã ce chefuise acasã în vedere – ºi care pot intra într-o altã cu prietenii, a pornit în petrecere spre þesãturã, ca ºi cum ai croºeta gaura dintr- casa lui Anytos. Acolo, s-a oprit la uºa un ciorap: împungi, cu vârful acului unui camerei bãrbaþilor, ºi, vãzând mesele raþionament sau intuiþii, noul fir de gând, pline de cupe de argint ºi de aur, a mai întâi în jurul golului de sens, iar apoi poruncit sclavilor sã ia jumãtate din legi, tot mai strâns de capetele de pod astfel cupe ºi sã le ducã acasã la el, dar el însãilate, firele transversale ºi longitudinale, însuºi n-a gãsit cu cale sã intre, ci, dupã dese ºi rezistente ca pânza unui pãianjen, ce a fãcut asta, a plecat. Oaspeþii s-au astupând astfel golul ºi refãcând integritatea mâniat ºi au început sã spunã cã ºi funcþionalitatea fireascã a ciorapului. Alcibiade se purtase brutal ºi Aici, exemplul cel mai concludent mi dispreþuitor cu Anytos. Dar Anytos a se pare acela din cazul Mobilul neºtiut al spus: Ba, dimpotrivã, s-a purtat blând ºi omenos, pentru cã, deºi putea sã ia totul, ne-a lãsat ºi nouã jumãtate. * Volum în curs de apariþie. 45 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 19. Atunci, un scurt-circuit s-a cu semne cuneiforme pe tãbliþe de lut cu produs în mintea ºi inima mea, ºi am mii de ani înainte de a fi descoperite, strigat: Evrica! Asta era! Triunghiul fragmentarea ºi deteriorarea lor fiind amoros Socrate – Alcibiade – Anytos s-a cauzele pentru care multe dintre acele texte suprapus, dupã mulþi ani, în mintea n-au mai putut fi reconstituite ºi traduse învolburatã a lui Anytos devenit tatã, peste integral. triunghiul aºa zicând educaþional Socrate Iatã un fragment concludent din – fiul lui Anytos – Anytos! Anytos ºi-a volumul Minunata istorie a Cãrþii lui Iov, vãzut fiul transformat în discipol ºi prieten 2. Izvorul sumerian, 2.5. Imaginea de sine – posibil amorez al lui Socrate, asemeni a tânãrului Iov: lui Alcibiade –, ºi el, tatãl, redevenind cel îndepãrtat, de acelaºi Socrate, de „Acum intrãm în camera textualã a persoana pe care o iubeºte. ªi, culmea poemului, lãsând în urmã holul de la absurdului, se prea poate ca Socrate sã intrare... nu fi ºtiut de incidentul dintre Alcibiade ºi ªi prima parte, lipsã. Anytos, sau a aflat ºi l-a comentat în felul Dintr-o singurã privire am citit sãu, caustic-dizolvant, fãrã ca Anytos sã versurile <> picãtura de otravã pe care o turnase atunci E primul vers ºi þi-a sãrit în ochi. în sufletul lui Anxtos, cel care, urmãrindu- ...ªi, zburând peste rânduri, <> Ei...? Aceastã alegorie, de nivel micro, a Cu aceste douã versuri ai pãtruns deja lucrului pentru restaurarea unor detalii în miezul problemei. textuale ilizibile, este completatã de o alta, Vino ºi tu odatã! ªi închide uºa, cã de nivel macro, al operaþiunilor strategice simt în urechi vuind curentul de idei din necesare deschiderii de noi orizonturi în antreul canonic spre marile spãrturi din universul lecturii: mersul pe sârmã al tablele de argilã! detectivului literar, între douã creste mon- În acest eºantion avem o imagine de tane, peste hãul ºi vâltoarea vechiului sine ce ne aratã un tânãr luminat, un canon de lecturã. înþelept care, la un moment dat, se vede Ce reprezintã, pentru mersul pe firul socotit altfel... gândului propriu al detectivului literar, De cãtre cine? ªi din ce motiv? aceste douã borne de care el este ancorat? ...ºi amestecat printre tinerii neºtiutori. Una dintre ele este constituitã din Înseamnã cã eroul nostru fãcea parte mintea lui, în care el are o încredere dintr-un grup... o comunitate de oameni absolutã. Iar celãlalt pisc este dat de ce avea ca preocupare cunoaºterea, convingerea de neclintit cã ceea ce ºtiinþa... urmãreºte se aflã în perimetrul gândirii ºi Cãderea în ierarhia organizaþionalã este acþiunii umane. Vezi Poe! însoþitã ºi de alte întâmplãri pe cât de Vezi ºi notele de pe foi. De adãugat: surprinzãtoare pe atât de umilitoare. punctele de sprijin asimilate din vechile Cum ar fi... interpretãri! Ffimp.!! Celui care îl respectã pe tânãrul decãzut din rolul deþinut anterior... 5.2. Lacune textuale neintenþionate Care îl mai respectã. Revenim... O categorie de lacune ...nu-i merge bine. textuale poate apãrea, ca fenomen obiectiv, Este atacat, ºicanat º.a. de ceilalþi, urmare a parcursului timpului istoric, fie care nu-l mai respectã pe, sã-i spunem, prin deteriorarea suportului material al tânãrul Iov. textului, fie prin schimbarea contextului de Mai mult, spusele îi sunt rãstãlmãcite: circulaþie. <> izvoarele mesopotamiene ale Cãrþii lui Iov, ªi încã... am lucrat pe texte care prezentau foarte <>. factori obiectivi care þineau de specificul În varianta din Kramer ºi Klima: suportului lor material originar. Textele din <> LITERE 46 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Trebuie sã ne gândim la faptul cã eroul În poem sunt douã referiri la el. Prima: nostru deþine criteriul dupã care sã poatã <>. adevãrat/ã sau fals/ã, drept/dreaptã sau ªi a doua... nedrept/nedreaptã. <> organizat pentru a îndeplini un anumit ...Cu alternativa de traducere Kramer- scop, o structur㠖 tovarãºul îmi conduce Klima: <>. instituþionalizate. Al doilea vers mi se pare mai explicit: ªi acest camarad, angajat ºi el, omul acela – spune-i cum vrei –, a acþionat probabil, pe calea cunoaºterii adevãrate, îi în aºa fel încât sã-l doboare pe eroul spune, totuºi, numai minciuni, nostru. neadevãruri... Pentru a-ºi atinge scopul, el a folosit Alternativa de traducere cu vorbe tot felul de mijloace care au înºelat buna- drepte aduce, în plus faþã de dimensiunea credinþã ºi naivitatea lui Iov cel tânãr. cognitivã, criteriul juridic de respectare Expresia m-a acoperit cu Vântul de în discurs a unor legi, regulamente, norme Sud este o alegorie... etc. scrise, ºi pe cel etic: cum poþi sã spui ªi are o referinþã miticã, unde vântul aºa ceva despre mine, tu, care mã cunoºti este o armã de luptã. atât de bine? Eºti nedrept! Important este efectul lui real: tânãrul <>. viclean. Îl contrazice, declarând cã, de fapt, Devine sluga unui individ pe care-l cuvântul sãu este fals. Vezi ºi alternativa! desconsiderã. <>. respect conotau, disperate, miºcarea liberã Ceea ce-i spun i se pare caraghios. a gândului ºi a faptei sale de altãdatã, acum Ar trebui sã marcãm aici un lucru încãtuºatã. foarte important care priveºte imaginea de Hai sã-i luãm urma acestui josnic sine a tânãrului Iov: liniile caracterizatoare individ! ale autoportretului sunt denumite cu ajutorul El trebuie sã se învârtã în acelaºi cerc unor termeni luaþi din sfera cunoaºterii, unde vieþuieºte ºi gândeºte tânãrul Iov întrucât ele fac chipul unui ºtiutor, al unui împreunã cu prietenul ºi tovarãºul sãu. înþelept. ªi dacã îi poate determina rolul ºi sta- Atenþie ºi la decretele me tus-ul în gruparea respectivã, el deþine o corespunzãtoare emise de Marii Zei: poziþie mai înaltã în presupusa ierarhie Adevãrul, Minciuna, Simþul de dreptate, instituþionalã. Puterea se aflã ºi ea între Dreptatea, Înþelepciunea, Respectul! cuvintele me. Afirmaþiile lui, de a cãror corectitudine Pe acest înalt funcþionar, se pare, ºi adevãr nu se îndoieºte nicio clipã, nu afirmaþiile primului Iov l-au deranjat atât mai sunt recunoscute ca valide nici chiar de mult încât a trecut la represalii... de prieteni, fiind contrazise, deformate ºi/ ...Declanºând un adevãrat rãzboi sau luate în derâdere... Adevãr ºi informaþional, în care sunt mobilizaþi cei minciunã, drept sunt mai întâi semnele unui mai apropiaþi colegi ai celui atacat cu efort cognitiv ºi numai în plan secund ele scopul de a-i distruge orice credibilitate a conoteazã sinceritatea ºi corectitudinea în cuvintelor sale. Pânã la muþenie. relaþiile interpersonale. Decãzut, umilit ºi izolat de grupul sãu Uite-l pe Omul mârºav! Josnic, de odinioarã, eroul nostru îºi priveºte noua ticãlos, dezgustãtor... Nici nu ºtii câtã stare, constatând cu uimire ºi indignare revoltã îmi trezeºte acest cuvânt! cã nimeni nu l-a ajutat, nu l-a protejat: Scârbos! nici tovarãºul, nici prietenul ºi nici chiar ªi la acest capitol al comportamentului Zeul lui. uman, Zeii au lãsat oamenilor modelul Dintr-un tânãr de mare viitor, cu un ceresc al cuvintelor me: Defãimarea ºi destin, aºa-zicând, luminos, se Duºmãnia. Fãrã ele, civilizaþia umanã nu metamorfozeazã într-o fiinþã fãrã putea fi conceputã. importanþã, aruncatã la periferia Chiar ºi Discordia este lãsatã de Zei! societãþii... Mi s-a pãrut cã zãresc fantoma ...Ai grijã, nu care cumva sã-l scãpãm din bãtrânului Iov agonizând în gunoaie!” ochi pe omul mârºav! (6,pp.37-42) 47 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ANGAJÃM PERSONAJE Vasile Bardan

COSMOS ªI CUNOAªTERE în poezia lui Mihai Eminescu ºi Nichita Stãnescu

Gândirea poeticã la Mihai Eminescu ºi neurmat de nici o coadã de cometã”. Este Nichita Stãnescu are ca fundament condiþia vizatã aici definitiva devorare cosmicã dintre umanã, legatã de sensul vieþii ºi de lumea în realul încorporat în visceralitatea umanã a care i-a fost dat omului sã se nascã. Lirismul fiinþei biologice din specia Homo, cea care, operei lor e pãtruns de adevãrurile complexe, odatã nãscutã va striga universului SUNT, mereu actuale, fundamentale ºi complicate, luând cunoºtinþã de sine, ºi emergenþa sa din referitoare la om ºi lumea lui, cea creatã prin realul acestui univers care-o condiþioneazã, voinþa sa, construitã de el, sau cea imaginarã, prin traseul dedalic pe care-l are în faþa sa. nu odatã utopicã. Ambii poeþi au în vedere Astfel, Omul-fantã stãnescian ca echivalent cunoaºterea umanã, dramatismnul, transmodern al Luceafãrului eminescian, este consecinþele, tragismul ºi limitele ei. Versurile cel care „suferã de-ntreg universul”, cel care care pot defini conºtiinþa creativitãþii lor va striga „centrul atomului mã doare”, poetice, cu ramificaþii ºi efecte asupra întregii adresându-se lui însuºi într-un moment de lor opere ºi chiar a vieþii personale, sunt luciditate tragicã: „tu, conþinut mai mare decât urmãtoarele: „Nu credeam sã-nvãþ a muri forma, iatã / cunoaºterea de sine, iatã / de ce vrodat㔠din ODA în metru antic” (1983) – la materia-n dureri se naºte din ea însãºi, / ca sã Eminescu, ºi „Niciodatã nu voi fi sacru” poatã muri. / Moare numai cel care se ºtie pe (Elegia a ºaptea – opþiunea la real, din 1966, sine, / se naºte numai cel care îºi este / sieºi la Nichita Stãnescu. Toatã poezia lor e o martor”. („A unsprezecea elegie” (intrare-n chestionare criticã asupra vieþii umane sub muncile de primãvarã). Existã aici o toate aspectele ei. Putem spune cã cei doi ascendentã subînþeleasã, care ne aminteºte poeþi geniali, unul aparþinând secolului al versurile lui Eminescu: „Cãci toþi se nasc spre XIX-lea, iar celãlat secolului al XX-lea, au bãut a muri, / ªi mor spre a se naºte”, din pânã la capãt „cucuta” cunoaºterii, ca altãdatã Luceafãrul. În Elegia a zecea, subintitulatã Socrate, sensul vieþii lor fiind revelarea Sunt, existã aceste versuri care amintesc de destinului acestui om universal prin poezie, cosmicitatea universului poetic al lui mai exact, prin intermediul poeziei. Regãsim Eminescu: „Iatã-mã îmbolnãvit de o ranã / în toatã opera lor acea aspiraþie spre absolut închipuitã între Steaua Polarã / ºi Steaua a cunoaºterii, prin eliberarea de visceral, de Canopus ºi Steaua Arcturus / ºi Casiopeea teluric, prin propenisiunea spre zbor, armonie din cerul de searã. / Mor de-o ranã ce n-a ºi perfecþiune. Ce altceva poate fi zborul în încãput / în trupul meu apt pentru rãni / infinit al Luceafãrului (Hyperion) din cheltuite-n cuvinte, dând vamã de fraze / la cunoscutul poem eminesciam? „Porni vãmi. // Iatã-mã, stau întins peste pietre ºi luceafãrul. Creºteau în cer a lui aripe, / ªi cãi gem, / organele-s sfãrâmate, maestrul, / ah. E de mii de ani treceau / în tot atâtea clipe. // nebun, cãci el suferã / de-ntreg universul”. Cãci unde – ajunde nu-i hotar, / Nici ochi (Elegia a zecea – Sunt). Maestrul la care face spre a cunoaºte, / ªi vremea-ncearcã în zadar referire Nichita Stãnescu aici, este Mihai / Din goluri a se naºte. // (Luceafãrul – 1983). Eminescu, din finalul dramaticei iubiri cu care Aceeaºi dramã a cunoaºterii o regãsim la se încheie Scrisoarea a IV-a (1881): „Unde-s Nichita Stãnescu în 11 elegii – acest ºirurile clare din viaþa-mi sã le spun? / Ah! metapoem al vieþii, comparat de criticii avizaþi Organele-s sfãrmate ºi maestrul e nebun! / cu Luceafãrul lui Eminescu. Sã nu uitãm cã Revolta ºi alienarea poetului este permanentã Omul-fantã de exemplu, este elegia dramei ºi fãrã leac. Omul, ca agent egocentric al cunoaºterii celui care „se începe cu sine / ºi percepþiei senzoriale a universului prin se sfârºeºte cu sine / nevestit de nici o aurã / simþurile cu care s-a nãscut, ca ºi prin LITERE 48 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni cuvintele nesigure ºi imperfecte, este revãzut neinclus în numãrãtoarea elegiilor, poem care ºi pus în discuþie de Nichita Stãnescu, fiindu-i „se închinã lui Georg Wilhelm Friedrich condamnatã tocmai foamea sa visceralã, Hegel, deci unei excelenþe spirituale, Omul- devoratoarea foame materialã ºi nepuþinþa fantã este cel care „are îndepãrtate origini”. / atingerii perfecþiunii spirituale, utopia El vine din afarã: / din afara frunzelor, din absolutului acestei cunoaºteri, neîmplinirea afara luminii protectoare / ºi chiar / din afara ºi eºecul ei. „ºînt bolnav nu de cântece / ci de lui însuºi. // El „ia fiinþã venind”, „adulmecã ferestre sparte, / de numãrul unu sunt bolnav, existenþa / ºi ia naºtere lãsându-se / devorat / cã nu se mai poate împarte // (Elegia a zecea). de ea”. „El întâlneºte sfera / ºi are vederea Limitarea simþurilor comune, arbitrarietatea ºi aerului, ºi a simunurilor. // Omul-fantã face imprecizia lor, sunt respinse ºi judecate ca înconjurul lumii / ºi existã numai cât sã ia inoperante pentru alcãtuirea idealã a omului, cunoºtinþã / de existenþã”. Este vorba aici a egoului sãu cunoscãtor ºi irepetabil, despre omul conºtient de sine, care „moare condamnat din naºtere la insuficienþã ca sã ia cunoºtinþã de moarte”. Locul Omului- cognitivã: „sânt bolnav de zid, de zid dãrâmat, fantã este „pãmântul lui „a fi” (care) îºi trage / de ochi – timpan. De de papilã mirositoare aerul din pãmântul lui „a nu fi”, este locul în (...) / Nu sufãr ceea ce nu se vede, / ceea care „totul e lipit de tot; / pântecul de pântec, ce nu se aude, nu se gustã, / ceea ce nu se / respiraþia de respiraþie, / retina de retinã”. miroase, ceea ce nu încape / în încreierarea Echivalentul lui Hyperion din poemul lui îngustã, / scheleticã a insului meu, / pus Mihai Eminescu, este „Omul-fant㔠din la vederile lumii celei simple, / nerãbdând elegiile lui Nichita Stãnescu, aflat la antipodul alte morþi decât morþile / inventate de ea Luceafãrului, redus la dimensiunea sa terestrã sã se-ntâmple”. (Elegia a zecea – sunt). de eu cunoscãtor, cãruia condiþia biologiei Prin elegiile sale, Nichita Stãnescu pune limitative a simþurilor sale,îi refuzã accederea în scenã o întreagã mitogenezã umanã, eul la nemurire, aspiraþia dintotdeauna a fiinþei enigmatic al fiinþei gânditoare, cea apãrutã umane. Nu e o întâmplare cã versul axiomatic ºi ridicatã din materia primordialã. Avem din elegiile lui Nichita Stãnescu este: aici acelaºi tragism al cunoaºterii pe care-l „Niciodatã n-am sã fiu sacru”, pus în fruntea regãsim în Luceafãrul: „Din haos, Doamne-am elegiei a ºaptea, cea a opþiunii la real. Eul uman apãrut / ªi m-aº întroarce-n haos... / ªi din cunoscãtor, cel care ia în posesie universul, repaos m-am nãscut, / Mi-e sete de repaos. spunând „Sunt”, strigându-ºi prezenþa, e Se ºtie cã poezia lui Emiescu a devenit o agresat de timpul limitat care-i este dat pentru creaþie iconicã, cea mai avansatã, ca realizare a fi, perspectiva morþii iminente amenintându- esteticã ºi ideaticã, în primul rând, alcãtuind l în orice clipã. Dubla naturã a fiinþei umane un flux neîntrerupt de idei ºi imagini, creaþie viscerale, dotatã cu cele 5 simþuri senzoriale pusã în luminã datoritã lui Titu Maiorescu. ºi cu spiritualitatea raþiunii aspirând la La fel ºi elegiile lui Nichita Stãnescu, împreunã nemurire, este contradicþia ºi drama sa cu alte creaþii poetice din volumele existenþialã din totdeauna. Nichita Stãnescu „Necuvintele”, „Laus Ptolemaei”, „Epica ºi-a publicat volului 11 elegii în 1966 – când magna”, º.a., alcãtuiesc o realizare poeticã avea 33 de ani, vârsta lui Iisus, acest fapt de anvergurã conceptualã fãrã egal. Datoritã explicând intenþia sa de a-ºi subintitula acestei creaþii lirice inconfundabile, ca ºi a elegiile „Cina cea de tainã”. În 1969 el avea sã prezenþei sale fizice impresionante, poetul declare într-un interviu: „11 elegii este singura atrãgea oameni de toate felurile, asemenea mea carte trãitã. Dacã ar fi sã o mai scriu încã unui magnet, fiind deja cunoscut ca nici un o datã, este singura carte pe care aº refuza alt poet român contemporan cu el, drept o categoric sã o mai scriu. A costat prea identitate creatoare singularã, distinctã, scump”. Costul la care se referã poetul aici apreciatã ca atare în Europa ºi în restul lumii. nu este o vorbã goalã, fãrã acoperire. „Timpul Elegiile lui Nichita Stãnescu ne oferã un limbaj nu este în sufletul omului sau în lume: omul poetic nou, care le asigurã o forþã vizionarã este cel aflat în timp, cel care a plonjat în lume”, fãrã precedent. Prin plenitudinea lor unitarã susþine Heideger în lucrarea sa „Fiinþã ºi timp” ºi coagularea unui univers poetic axiomatizat (1927). Aceastã cãdere – plonjarea omului în ca viziune integralã a lumii, ele aparþin unei cosmosul dedalic al lumii de care ia creaþii transmoderne. „Opera lui Eminescu cunoºtinþã, e tema majorã a lirismului celor izvorãºte din fiorul cosmogonic. Poemele lui doi mari poeþi, o temã a cunoaºterii ºi a se învârtesc toate mai aproape sau mai departe condiþionãrilor acesteia. Hyperion din poemul de sâmburele de întuneric al golului primar”, eminescian, ºtiindu-se nemuritor, va plonja susþine cu argumente doveditoare în starea de îndrãgostit, tânjind dupã G.Cãlinescu. Acelaºi fior cosmologic îl cunoaºterea iubirii, a dragostei pentru regãsim în aproape toatã pozia lui Nichia Cãtãlina, cea care-l smulge prin frumuseþea ei Stãnescu, începând mai ales cu cartea celor pãmânteanã din înãlþimile sale astrale. „Au 11 elegii. De exemplu, în poemul; enigmatic, nu-nþelegi tu oare / Cum cã eu sunt nemuritor? 49 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ªi tu eºti muritoare?”, îi spune ei Cãtãlinei, nemuritor. Iatã cum este prezentat ºi raportat fiind dispus sã renunþe la acest suprem statut la cosmosul din care face parte, Omul-fantã de dragul ei. „Da, mã voi naºte din pãcat, / într-o secvenþã din A unsprezecea elegie, a Primind o la altã lege; Cu vecinicia sunt legat, lui Nichita Stãnescu: „Iatã-mã, rãmânând ceea / Ci voi sã mã dezlege. / ªi se tot duce ... S-a ce sunt, / cu steaguri de singurãtate, cu scuturi tot dus. / De dragu-unei copile / S-a rupt din de frig, / înapoi spre mine însumi alerg, / locul lui de sus, / Pierind mai multe zile”. smulgându-mã de pretutindeni, / smulgându-mã Neºtiindu-se muritor, aºadar biodegradabil, de dinaintea mea, / dinapoia mea, din dreapta, ºi Hyperion apeleazã la bunãvoinþa demiurgului, / din stânga mea, de deasupra, ºi / dedesubtul pentru, a-l reduce la condiþia de muritor, meu, plecând / de pretutindeni ºi dãruind / intrând astfel în graþiile Cãtãlinei: „De dragul pretutindeni semne ale aducerii – aminte: negrei veºnicii, Pãrinte, mã dezleagã // O, cere-mi cerului – stele, / pãmântului – aer, umbrelor – Doamne orice preþ, / Dar dã-mi o altã soarte, / ramuri cu frunze pe ele. /... trup ciudat, trup Cãci tu eºti izvor eºti de vieþi / ªi dãtãtor de asimetric, / mirat de el însuºi / în prezenþa moarte; / Reia-mi al nemuririi nimb / ªi focul sferelor, // mirat stând în faþa soarelui, / din privire, / ªi pentru toate dã-mi în schimb / aºteptând cu rãbdare sã-i creascã luminii / un O orã de iubire...”. Neobþinând acceptul trup pe mãsurã”. / În aceastã cosmologie liricã demiurgului, Hyperion îºi urmeazã calea a lui Nichita Stãnescu, „metafizica poetului singurãtãþii sale, exclus din sfera lumii este de naturã existenþialã”, argumenteazã în muritorilor pe care-i credea fericiþi. „Trãind în cunoºtinþã de cauzã ºi Eugen Simion – în cercul vostru strâmt / Norocul vã petrece, / Scriitori români de azi. Prin expresivitatea ºi Ci eu în lumea mea mã simt / Nemuritor ºi densitatea ideaticã, prin imaginile de naturã rece”. În prefaþa sa la antologia poeticã a lui ecologicã, devenite stringente în zilele noastre Nichita Stãnescu – „ Ordinea cuvintelor” (aerul urlând, pãsãri prãbuºite în zbor, (1985), criticul Alexandru Condeescu fãcea tribunalul universal al frunzelor, umbrelor, urmãtoarele observaþii pertinente: „O deplinã merelor, pãsãrilor), tribunal al acestui real viziune integratoare a valenþelor acestui agresat de fatidicul zeu visceral, numit în elegii univers poetic se realizeazã exploziv în 11 Omul-fantã, prin toate imaginile sugestive ºi elegii, ciclul unitar scris la 33 de ani parcã colosale, depãºind motivul iniþial al elegiilor, dintr-o singurã rãsuflare, poem simfonic a cel biografic, prin toate aceste aspecte atât gândirii ºi al vocilor lirice grandios orches- de ample, de complexe, de multiple ºi trate. În contextul operei poetului modern, el memorabile, cartea elegiilor lui Nichita este comparabil cu locul Luceafãrului în creaþia Stãnescu rãmâne o creaþie liricã de excepþie, eminescianã: „Tablou uriaº al eroului unei una provocatoare prin radicalitatea mesajului mitologii personale <> eul mitic ºi stilului, o emblemã a transmodernismului în plinã acþiune a numirii de sine”. Se poate poetic, aºa cum spuneam, în sensul „unificãrii vedea evoluþia acestui „eu mitic” prin faptul contrariilor”. E de domeniul evidenþei cã cã toate semnificaþiile ordonatoare ale celor aceste elegii nu pot fi considerate niºte 11 elegii, au o evoluþie convergentã spre banale ºi întâmplãtoare poezii: ele ne oferã o Omul-fantã, acesta fiind coloana axialã a nouã viziune asupra naturii realitãþii ºi întregii compoziþii poematice, la fel ca ºi destinului tragic al visceralului Om-fantã. Într- Hyperion din amplul poem eminescian. Omul- adevãr, în aceastã teribilã ºi necurmatã luptã fantã e de fapt nucleul în jurul cãruia planetarã: „nu se ºtie cine îl mãnâncã pe cine graviteazã cele 11 elegii. Parcursul sãu // nu se ºtie cine respirã pe cine // nu se ºtie existenþial va fi un adevãrat labirint iniþiatic, cine îl vede pe cine”. Referindu-se la destinul el fiind zeul visceral „care începe cu sine ºi literar al lui Nichita Stãnescu, criticul literar sfârºeºte cu sine” din prima elegie. E Tudor Ctistea fãcea aceste observaþii locuitorul planetei pe care s-a nãscut, întemeiate în revista Litere Nr.3, martie 2018, deasupra cãreia guverneaz㠄o pasãre mai sub titlul „Câteva (ne)cuvinte”: „Poetul ºi-a mare decât toate, / cu ciocul ca o osie albastrã, diagnosticat, însã, el însuºi condiþia, / în jurul cãreia se-nvârte, / cu patru anotimpuri observând cã mulþi ar vrea sã fie poeþi de sfera”. (Elegia a opta Hiperboreeana). Dacã talia lui Eminscu, dar nimeni nu ar accepta sã inlocuim sfera cu Terra, imaginea devine foarte trãiascã, pentru aceasta, viaþa lui. Fel de-a clarã. Acest erou existenþial, omul tragic, apare spune cã, în ce-l priveºte, el a acceptat. El ºi-a în elegii înconjurat de realul merelor, frunzelor, asumat deopotrivã, viaþa pe care a trãit-o ºi umbrelor, pãsãrilor aerului, real aflat în con- poezia pe care a scris-o: o boemã împinsã spre flict cu visceralitatea sa acaparatoare ºi limite ºi consecinþe ultime ºi o poezie discreþionarã. El este punctul Aleph, din care neasemãnãtoare, nu de continuitate, ci de se vede sensul întregii arhitecturi geniale a rupturã. O rupturã structuralã ºi nu neapãrat celor 11 elegii, la fel cum în poemul lui Mihai programaticã”. Aceastã rupturã structuralã Eminescu este Hyperion, având ºi el un a poeziei sale am analizat-o dintr-o destin tragic, în ciuda statutului sãu perspectivã ineditã, în volumul „Nichita LITERE 50 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Stãnescu – poet transmnodern”, publicat la pagini în limba germanã, scrise în cei 5 ani Editura Bibliotheca în luna iunie 2019, de ziua hotãrâtori pentru destinul lui Eminescu, nu lui Eminescu. E cunoscut faptul cã Nichita au fost descifrate, cu adevãrat citice ºi Stãnescu avea un cult pentru Eminescu, pe valorificate. Noica vede în cei 5 ani ai studiilor care l-a întreþinut toatã viaþa sa, consumata fãcute de Eminescu în cele douã capitale ale numai pentru poezie, între anii 1933-1983, culturii „substanþa din care s-a hrãnit rememorând în diverse ocazii celebrul vers Eminescu: adicã domeniile, autorii, lecþiile ºi emblematic, cu care începe ODA: „Nu gândurile de început”, vede mai ales credeam sã-nvãþ a muri vrodatã”. Referindu- „întâlnirea cu marea culturã a lumii”. Marea se la tragismul ºi conotaþiile acestui vers fãrã dezamãgire a lui Noica este c㠄sãrbãtoarea echivalent în poezia românã, Nichita Stãnescu eminescianã n-a cuprins toatã obºtea spunea cã: „prin sintaxa lui ciudatã (...) trebuie culturalã româneascã, pentru cã sunt încã sã corespundã unei molecule existentã în foarte puþini cei ce ºtiu de ea”. În celebrele materie”. (Cartea de recitire, p.41, în 1972). sale „teoreme poetice”, Basarab Nicolescu, Aceste notaþii pot fi un argument cã între fizician ºi eseist de renume mondial se referea autorul „Necuvintelor” ºi cel al Luceafãrului, la o „înþelepciune trialecticã a cuvintelor: a existat un raport de intimitate a preþuirii ºi „Kosmos” înseamn㠄ordinea universului”, adânci rezonanþe spirituale. Despre trãsãturile „lumile”. Lumile lumilor nasc cosmosurile. spirituale ale lui Eminescu s-a pronunþat ºi Totalitatea cosmosurilor formeazã Universul”. filozoful Constantin Noica, cel care s-a bãtut În acest sens putem spune cã Luceafãrul lui pentru facsimilarea manuscriselor rãmase de Eminescu este o invitaþie în lumea lui la Eminescu în integralitatea lor, pe care le Hyperion, una fãrã de moarte, o lume a considera parte integrantã a patrimoniului nemuritorilor spirituali, poetul invitându-ne culturii române, proiect pe care avea sã-l la o cãlãtorie spiritualã a eului nemuritor. realizeze mai târziu academicianul Eugen La fel ºi Omul-fantã al lui Nichita Stãnescu Simion, dupã mai multe peripeþii, obstacole ºi e un concept autonom, e un nucleu ideatic reproºuri. Ca de obicei, cum se mai întâmplã central, care þine în gravitaþia sa toate cele la noi în domeniul culturii, spiritele obtuze se 11 elegii. Hyperion e conceptul autonom ºi gãsesc întotdeauna la post, singurul lor rost nucleul ideatic din poemul Luceafãrul, fiind acela de a împiedica sau întârzia realizarea surprins de Eminescu în momentul unei proiectelor naþionale de anvergurã. Despre crize de nemurire (existenþialã): „de greul anvergura culturalã europeanã aparþinând lui negrei vecinicii, / Pãrinte mã dezleagã”. Va Eminescu, filozoful Constantin Noica, a fi invocaþia sa cãtre Demiurgul, sub a cãrei constatat c㠄pe Eminescu nu-l cunosc în protecþie se aflã lumea sa. Dar lumea sa se întregime nici specialiºtii, acesta e adevãrul. aflã la alt nivel de realitate faþã de cea a ªi lucrul e limpede de arãtat: din cele câteva Cãtãlinei, de care s-a îndrãgostit, aºa cã mii de file ale manuscriselor eminesciene, zeci cerinþa sa va fi respinsã, coborârea sa la ºi zeci de file sunt scrise în limba germanã. nivelul de realitate a unui „chip de lut”, Dupã ºtirea noastrã nimeni nu le-a descifrat nemaifiind posibilã. Sã ne amintim ºi folosit încã”. Noica vedea în Eminescu „o versurile acelea geniale din „Elegia oului conºtiinþã de culturã”, el fiindu-ne „cugetul – a noua”, cea respinsã (exclusã) din ediþia cel mai adânc, sinea noastrã cea bunã”, princeps din 1966 a elegiilor de cãtre esenþial pentru noi fiind faptul cã: „atâta cenzura obtuzã a vremii. „Mai mare mã aflu vreme cât se va vorbi româneºte în colþul ºi nezburat, /lipit de acel încotro, /cu o nostru de lume, Eminescu va supravieþui”. boltã de jur-împrejur adãugat. // ºi finalul Noica mai spune c㠄la scara culturii noastre, acestei celebre elegii buclucaºe: „Dintr-un funcþia lui Eminescu poate fi mai vie decât ou într-unul mai mare / la nesfârºit te naºti, cea a lui Shakespeare în Anglia, sau a lui nezburatã / aripã. Numai din somn /se Goethe în Germania”. Referindu-se la o seamã poate trezi fiecare, – / din coaja vieþii / de manuscrise aparþinându-i lui Eminescu, a niciunul, / niciodatã”. Cuvintele sunt cãror fotocopii le poseda, printre care cel cu coaja vieþii ºi nezburata aripã care se naºte traducerea din Kant, fãcutã de Eminescu între se va trezi (la viaþã), din somnul materiei, 20-24 de ani direct din limba germanã, Noica intrând astfel în muncile de primãvar㔠ale oferã aceste îndemnuri demne de un mare circuitului etern (vezi – A unsprezecea cãrturar, cum era el: „Rãsfoiþi-le mãcar pe elegie). Avea dreptate Basarab Nicolescu acestea,dvs. sau aleºii d-strã, dar pe toate. atunci când fãcea într-o altã teoremã Cufundaþi-vã în magia întregului poeticã aceastã interesantã constatare: eminescian”. În notele sale despre cei 5 ani „Poeþii sunt fizicienii sensului. Ei folosesc ai studiilor lui Eminescu de la Viena ºi Ber- cuvintele ca instrument de investigare a lin, Noica spune c㠄fãrã ei, poetul nu ar fi ceea ce se aflã dincolo de cuvinte. Naturã fost Poetul, conºtiinþa noastrã mai bunã”. universalã pentru care universul fizic este Filozoful de la Pãltiniº regretã c㠄sutele de doar una dintre faþete”. 51 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 EMINESCIANA Tudor Nedelcea

DESPÃRÞIREA DE EMINESCU (1) „De avem sau nu dreptate, / Eminescu sã ne judece” Grigore Vieru

Dupã apariþia ediþiei academice a încep cu articolul de fond al lui Cezar Paul Operelor lui M. Eminescu (începutã de Bãdescu, care, cu candoare dezarmantã Perpessicius, continuatã de Al. Oprea ºi declarã din capul locului: „Poezia lui finalizatã de Petru Creþia ºi D. Eminescu nu mã încântã, de fapt ea nici Vatamaniuc, împreunã cu colaboratorii nu existã pentru mine, decât cel mult ca lor) era de aºteptat un interes deosebit obligativitate ºcolarã - era, deci, lipsitã pentru adevãratul Eminescu; interes ce de substanþã”. La rândul lui, poetul însuºi trebuia concretizat în studii exegetice era „ceva inert ºi ridicol, ca o statuie de printr-o recitire criticã a întregii sale metal goalã pe dinãuntru ºi cu dangãt opere. Cãci Eminescu este o instituþie spart.” Acelaºi, remarcând cã omul naþionalã, este „constelaþia care ne-a Eminescu a devenit „obiectul unui adoptat ºi ne-a arãtat cine suntem ºi ce monstruos cult al personalitãþii”, suntem, transfigurându-ne ºi pe noi”, „transformat într-o bancnotã, devenind care ne-a scos dintr-o „pasivitate astfel marfã”. Revista strânge, în cele ºase spiritualã”. „Trebuie, prin urmare, - zice pagini, semnãturile unor personalitãþi (N. Edgar Papu -, sã ne strãduim în Manolescu, Al. Paleologu, Z. Ornea), permanenþã sã-l meritãm pe Eminescu. alãturându-le unor cvasinecunoscuþi, deºi În primul rând sã ºtim sã suferim ca el. aceºtia se autointituleaz㠄scriitor”, Sã fim demni de Eminescu ºi sã cãutãm „scriitor, critic, eseist, profesor, redac- mereu sã fim la o înãlþime la care el sã tor...” (Rãzvan Rãdulescu, Pavel Gheo nu se ruºineze de noi”. Radu, T. O. Bobe, Cr. Preda). Suntem noi, azi, demni de cel care «are Citatele de mai sus sunt preluate din meritul de a fi salvat onoarea spiritualã a Argumentul lui C. P. -B. ºi ele au menirea poporului român» (Petre Þuþea)? Suntem de a fi teziste, direcþionate în acest sens. noi, azi, la acea înãlþime moralã ºi spiritualã ªi pentru a da - în acest scop -, „un sãnãtos la care Poetul nu se ruºineazã de noi? Sau aer de prospeþime”, C. P.-B. apeleazã la înc㠄rãmânem descoperiþi faþã de el” (C. autori care sã-i rãspundã acestei teze. Noica), deºi îl sãrbãtorim chiar de douã Astfel, cum se explicã cã nici un ori pe an? eminescolog contemporan (D. Fireºte, orice dezbatere a creaþiei sale Vatamaniuc, Mihai Cimpoi, Eugen Simion, este oricând binevenitã, cu unele condiþii: Zoe Dumitrescu-Buºulenga, G. Munteanu, sã fie pertinentã ºi obiectivã. ªi pentru Gh. Bulgãr, I. M. ªtefan, N. Georgescu, îndeplinirea acestor condiþii apelez la Th. Codreanu, Ovidiu Vuia, Victor Crãciun metoda de lucru preconizatã de Eminescu etc.) nu sunt solicitaþi sã aducã, ºi ei „un la 26 de ani ºi expusã în Convorbiri literare sãnãtos aer de prospeþime”? la 1 august 1876: „vom trebui sã ne Ce-i drept, unii din criticii solicitaþi nu înarmãm mintea cu o rece nepãrtinire ºi se încadreazã întocmai în tezele propuse sã nu surescitãm cugetarea”, spre a nu ne de alcãtuitorul paginilor despre Eminescu. agita „cu vehemenþã prin întuneric, în lupta De pildã, N. Manolescu pune unele cu fantasme”. întrebãri deosebit de pertinente: se mai O astfel de dezbatere gãzduieºte citeºte, azi, cu adevãrat Eminescu; cât de „sãptãmânalul de tranziþie”, Dilema în nr. profund se reciteºte, cum ºi cât de utilizatã 265 din 27 febr. - 5 mart. 1998. Cele ºase este ediþia academicã, într-adevãr pagini ale revistei dedicate lui Eminescu, intruvabilã. Reputatul critic ºi proaspãt LITERE 52 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni academician rãspunde cã pe cititorul de azi De altfel, „despãrþirea de Eminescu”, nu-l mai preocup㠄acea lecturã spontanã recomandatã de apreciatul critic, nici nu ºi individualã, care sã facã din poeziile este o noutate. Virgil Nemoianu ne lui Eminescu o carte de cãpãtâi”, poetul recomanda, imediat dupã decembrie 1989, fiind „îngropat sub respectul datorat Despãrþirea de eminescianism (vezi Astra, poetului naþional”. Recitirea creaþiei nr.7/1990). De ce sã ne despãrþim de eminesciene „în stare sã creeze un nou Eminescu? Foarte simplu: el, Eminescu, interes pentru o operã gânditã ºi scrisã în are asupra noastrã o acþiune nefastã. „Din secolul trecut”, lipseºte, în bunã parte, Eminescu au descins Goga, Iorga ºi cercetãtorului de azi, relecturã care sã Pârvan”, iar mai apoi „Eliade, Vulcãnescu ducã la studii exegetice. ªi „articolele ºi Noica, chiar ºi universul blagian (cu politice ar merita ºi ele o nouã lecturã mult mai autonom) ar fi greu de imaginat criticã”, spune, cu dreptate, N. Manolescu fãrã o genealogie eminescianã”. Mai ºi nicidecum a le „exalta ca modele de departe, V. Nemoianu, dupã ce-i remarcã gândire, sau a le combate, ca naþionaliste pe fruntaºii despãrþiþi de Eminescu (I. ºi antisemite”. Soluþie propusã; relecturã Negoiþescu, Ileana Vrancea, Culianu, S. criticã atentã ºi... despãrþirea de Eminescu Damian, M. Berindei, Vlad Georgescu), ºi pentru a trece la studii pe text, cu toate „precum ºi la destui alþii”, conchide componentele acestuia (criticã textualã, categoric: „Din moºtenirea politicã a subtextualã, contextualã, intertextualã). eminescianismului s-a constituit una din Sintagma „despãrþirea de Eminescu” pietrele de temelie ale miºcãrii legionare: este preluatã perfid ºi iatã-l pe „Eminescu utopistã, radicalã, «tiermondist㻔. Citeºti vãzut de departe” de Rãzvan Rãdulescu, ºi nu-þi vine sã crezi! Pe alt plan, Nietzsche adic㠄plutind într-un sos”. „Scriitorul” ar fi vinovat de apariþia nazismului. Rãzvan Rãdulescu este surprins, din capul Tradiþia antieminescianã ºi, implicit, locului (citeºte articolul lui) de antiromâneascã, începe cu canonicul „mediocritatea elogiilor” cãpãtate de Grama (cine îl mai cunoaºte?!), ajunge la Eminescu „cu scurgerea secolului”. Dar rabinul Moses Rosen, care nu recunoaºte sã vedem cine-s autorii „mediocritãþii prozei jurnalistice eminesciene „nici o elogiilor”. Ei bine, ei nu sunt nume sonore, valoare literarã”, ca fiind „prozã de re- precum T. O. Bobe, Pavel Gheo Radu, porter, în care se revarsã un Cristian Preda & company din numãrul antisemitism”. „Eminescologul” Moses 265/27 febr. - 5 martie 1998 al Rosen devine grijuliu ºi se pronunþ㠄sãptãmânalului de tranziþie”, Dilema. pentru cenzurarea operei publicistice: Aceºti elogiatori „mediocri” sunt reþinuþi „este o profanare a lui Eminescu de istoria literaturii române sub numele de publicarea acestor articole”, care ar fi Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Garabet fost „plãtite cu o bucatã de pâine”. Bietul Ibrãileanu, N. Iorga, Lucian Blaga, Gala Eminescu! ªi iatã cum rabinul ºef îl apãrã Galaction, G. Cãlinescu, Tudor Arghezi, pe Eminescu: „Eminescu nu a fost fas- D. Popovici, D. Caracostea, Mircea cist, el n-a ºtiu ce este fascismul”, ca mai Eliade, Tudor Vianu, Perpessicius, Vladimir departe sã se contrazicã: „dar tot ce scrie Streinu, G. I. Tohãneanu, Aug. Z. N. Pop, el acolo e fascism (...) Eminescu a fost C. Ciopraga, Edgar Papu, Petre Þuþea, C. victima boierimii de atunci care dorea sã Noica, Marin Sorescu, N. Steindhart, Al. extermine pe evrei”. ªi pentru cã sfatul Oprea, Amita Bhose etc ºi mai aproape de rabinului spre a nu se tipãri publicistica noi: Svetlana Paleologu-Matta, Rosa del eminescianã (care este, nu-i aºa, „o Conte, D. Vatamaniuc, Ioan Alecsandru, profanare a lui Eminescu”) n-a fost Mihai Cimpoi, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, ascultat, i se aplicã ºi editorului o etichetã: Eugen Simion, D. R. Popescu, George „Aparatul critic a lui Oprea a fost un Munteanu, Ioana M. Petrescu, Irina Petraº, aparat fascist”. Dacã Moses Rosen ar fi I. M. ªtefan, Octav Onicescu, Aurel avut curiozitatea sã rãsfoiascã nu întregul Avramescu, Solomon Marcus, M. volum IX din Operele lui Eminescu, ci Drãgãnescu, Ilie Bãdescu, Mihai doar pagina de titlu, ar fi constatat cã Al. Ungheanu, N. Georgescu, Dan Oprea semneazã studiul introductiv, iar Zamfirescu, Th. Codreanu, I. Nica, Ovidiu comentariile ºi notele de istorie literarã, Vuia, Ov. Ghidirmic etc. Cam lungã lista, pertinente ºi obiective, aparþin lui Dimitrie ce-i drept, dar recitind pe Eminescu, cum Vatamaniuc. ªi nu întâmplãtor ºi fãrã ne îndeamnã N. Manolescu, trebuie sã-i temei doctor Moses Rosen s-a opus recitim ºi pe cei care l-au recitit, înaintea tipãririi ºi apoi difuzãrii volumului X din noastrã, pe Eminescu. Opere, volum apãrut în 1989 (dupã 53 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 apariþia vol. XI-XIII) ºi difuzat abia în Eminescu a fost interzis în Basarabia 1990 ºi pentru cã intervenþiile comunistã, însuºi autorul poemului „eminescologice” ale doctorului Moses mãrturisea c㠄era un pericol dacã te Rosen (onorat cu titlul de membru al prindea cu o carte de Eminescu”. Altfel Academiei Române) sã nu intre în conul spus de poetul basarabean, impunerea lui de umbrã (ele au fost tipãrite, sub formã Eminescu în conºtiinþa publicã („Domnul de interviu, Sã trãim cu toþii în armonie, cel de pasãre mãiastrã / Domnul cel de în nr. 6/1990 al revistei Tribuna), a fost nemurirea noastrã”) a fost dificilã, întrucât necesarã o nouã sacrificare a lui „mancurþii” au sesizat pericolul eminescian Eminescu, în anul de graþie 1998. ºi de aceea, zice poetul în continuare „Mi-l „Plutind într-un sos”, Rãzvan Rãdulescu, furarã, Doamne, adineaori / Pe înaltul „scriitorul” de la Dilema (oare ce-o fi domn cu tot cu lauri, / Mã uscam de dor, scris?!) incrimineazã pe criticii care „se în piept cu plânsul / Nu ºtiam cã dor mi- tulburã când vine vorba de opera lui era de dânsul. / Nu ºtiam cã doina mi-o Eminescu, devin serioºi (!), îºi pierd furarã / cu strãvechea ºi frumoasa þarã.” acuitatea ºi înºirã platitudinii”. De la Mancurþii nu sunt numai dincolo de Prut, „înãlþimea” sa, R.R. îi compãtimeºte pe ci ºi pe Dâmboviþa, de-þi vine sã remarci, eminescologi: „Citind comentariile lor la în spirit marxisto-leninist, lozinca textele lui Eminescu, îþi vine sã crezi «Mancurþi din toate þãrile, uniþi-vã». necondiþionat în acea teorie care spune Dupã Grigore Vieru vine rândul lui cã orice critic este un prozator sau un Marin Sorescu, care nu este lãsat sã-ºi poet ratat”. Deci, dupã R.R., critici doarmã somnul veºnic. Marin Sorescu are precum Maiorescu, Lovinescu, marea vinã de a fi scris un „poem Cãlinescu, Ibrãileanu, Tudor Vianu etc., lamentabil care continuã sã facã deliciul etc. sunt... rataþi! profesorilor de literaturã românã din Dupã critici, este rândul poeþilor „care licee”. Atotºtiutorul R.R. cunoaºte, deci, se revendicã de la Mihai Eminescu”, sã ºi atitudinea antisorescianã a profesorilor fie luaþi în obiectivul lui R.R. Adrian români (nu ºi a profesorilor de ºcoalã Pãunescu este incriminat cã l-a recitat pe generalã sau universitari care sunt scãpaþi Eminescu în cenaclul „Flacãra”. De ce din vederile lui R.R.). Ce mai conteazã în nu este acuzat Adrian Pãunescu cã, în faþa lui R.R., opinia românistului Jean Louis cadrul aceluiaºi cenaclu, a citit ºi poemul Courriol, care a mãrturisit cã citirea Mistreþul cu colþi de argint! de St. Aug. poemului lui Marin Sorescu, Trebuiau sã Doinaº. Apoi vine rândul lui Gr. Vieru poarte un nume, i-a produs o mare bucurie (vorba vine, cãci nici nu-i pomenit ºi satisfacþie („Rien n’est évidemment plus numele ilustrului poet, ci doar un vers: consternant s’agissant d’un créateur dont „Eminescu sã ne judece”). Cine nu l’essentiel de l’oeuvre est resté cunoaºte poezia lui Gr. Vieru rãmâne la exceptionellment modern et actuel”), opinia «eruditului» R.R. cã versul sentimente exprimate în prefaþa la ediþia „Eminescu sã ne judece” este refrenul unui bilingvã a Poeziilor lui Eminescu (Cartea „cântec pe douã voci cu acompaniament Româneascã, 1987). Opinia lui R.R. este de chitarã care s-a bucurat de o anume decisivã însã. notorietate dupã revoluþie”. Cu alte Multilateralul Rãzvan Rãdulescu nu se cuvinte, versul este anonim, ca ºi versul opreºte aici. Vine rândul scriitorilor care cel mai des rostit în timpul ºi dup㠄îl reprezintã pe poetul nepereche de evenimentele din decembrie 1989: predilecþie în picioare, gol puºcã (de ce?), „Ultima soluþie / încã o revoluþie”, vers sau cu sexul acoperit de o nãframã incertã ce face parte dintr-o poezie a ce sfideazã gravitaþia”. Din toatã sãrãcia „ceauºistului” Adrian Pãunescu. mea dau un premiu oricãrui critic de artã Pentru cultura „scriitorului” R.R. (dacã care se poate ridica la înãlþimea cugetãrii efortul din partea luminãþiei sale nu-i prea lui R.R. Aºadar, jos cu statuia lui Eminescu mare) îi spunem cã refrenul cu pricina face de la Ateneul Român în faþa cãreia îºi parte din poemul Eminescu de Gr. Vieru scotea pãlãria (ºi lãsa o floare în fiecare an (pus pe muzicã ºi cântat de regretaþii Doina la naºterea poetului) venerabilul Geo Bogza. ºi Ion Aldea Teodorovici) ºi el s-a constituit Nici pictorii nu sunt uitaþi; între aceºtia, într-un cântec de redeºteptare naþionalã a Sabin Bãlaºa reþine atenþia lui R.R. În românilor din Basarabia. Eminescu, ca ºi celebra frescã din holul Universitãþii ieºene ªtefan cel Mare ºi Sfânt (fãcut „curvar” „hipopotami graþioºi ºi metafizici (cum o într-o revistã bucureºteanã) constituie fi un hipopotam metafizic?!, n.n.) planeazã simboluri ale luptei unioniste basarabene. asupra unui peisaj apostâncos”, planare LITERE 54 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ce-i „trec fiori pe ºira spinãrii” lui R.R. ce efect mi-a fãcut marea pe care o vãz Cãtãlina din Luceafãrul apare, în fresca pentru-ntâia oarã? Efectul unei lui Sabin Bãlaºa, „cãlare comod ºi totuºi nemãrginiri pururea miºcate. Dar, abia de incomod pe grasele zburãtoare, îºi fluturã douã zile aici, n-am vãzut-o în toate feþele pãrul în vânt. Pãrul pare fixat în aceastã - cãci ea e schimbãcioasã la culoare ºi în poziþie cu clei.” Citesc ºi recitesc fraza ºi miºcãri, de unde unii autori o ºi comparã totuºi nu înþeleg cum stã cãlare Cãtãlina: cu femeia”. La întrebarea criticului Nicolae comod sau incomod? Manolescu „dacã se citeºte cu adevãrat” Urmeazã actorii care-ºi permit sã punã Eminescu, din cele comentate de R.R., „în scenã o melopee sau florilegiu” ºi este rãspunsul aceluiaºi reputat critic este amintit Ovidiu Iuliu Moldovan, remarcat îndreptãþit: „cred, mai degrabã, cã nu”. ªi nu pentru talentul sãu intrinsec, ci dacã nu ai „nici o afinitate cu poezia lui „profesioniºtii acestei instituþii Eminescu” ºi dacã zici cã nu crezi „vreo (televiziunea naþionalã, n.n.) cu ajutorul clipã cã el este poetul naþional”, atunci butoanelor presetate (sic) ale mesei de este bine, stimabile R.R., sã te apuci de montaj”, aºa încât talentatul actor „se altceva, de vreo creangã, de pildã. roteºte vâjâind ºi lasã în urma lui pe ecran Cã Eminescu nu este poet naþional, un ºir de Ovidiu Iuliu Moldovani mai mici „scriitorul” R.R. nu e sigur. Ion Bogdan ºi evanescenþi”. De ce nu este inclus între Lefter îi stã alãturi (lui R.R., nu lui evanescenþi ºi Ion Caramitru, actor, de Eminescu). Sintaxa poet naþional folositã altfel, cu merite în recitarea poeziilor de Lefter este pusã, cu obstinaþie, între eminesciene? Dupã aceastã incursiune în ghilimele, iar Eminescu este plasat ca poet istoria criticã a artelor ce l-ar putea invidia naþional (cu ghilimele) între comunism ºi pe Ovidiu Drîmba, „exegetul” nostru democraþie, adicã în plinã tranziþie, cum revine la literaturã (semneazã doar ca se subintituleazã ºi revista care gãzduieºte „scriitor”), mai bine zis la critica creaþiei aceste articole defãimãtoare. ªi ca orice eminesciene ºi este de o sinceritate tranziþie este trecãtoare, deci ºi modelul dezarmantã. În primul rând, spune franc cultural Eminescu va fi trecãtor. Vor cã nu este „un fan al poeziei lui Mihai rãmâne, fãrã îndoialã, doar R.O. Bobe, Eminescu”. „Fan” este un anglicism ºi Rãzvan Rãdulescu, and company. Opera înseamn㠄tânãr admirator al vedetelor lui Eminescu a constituit în epoca ecranului sau ale cântecului; suporter al comunistã un opiu pentru popor, „a fost muzicii de jazz”. Dupã ºtiinþa mea aproape integral acceptatã de propaganda Eminescu nu a fost nici cântãreþ, nici ac- comunistã”. Ce a rãmas neacceptatã de tor, nici creator de jazz dar, spre a înlãtura „dictatura victorioasã a proletariatului”? orice confuzie, R.R. spune rãspicat: Doar Doina, zice I.B. Lefter, poezie „poezia lui Mihai Eminescu mã lasã rece. „jenantã pentru notele xenofobe ºi Mai rece decât poezia predecesorilor sãi deranjantã pentru Uniunea Sovieticã”. înºiraþi în Epigonii. Nu cred cã Eminescu Eminescu „al naþional-comunismului este un poet naþional ºi universal (...). ªi dintre 1965 ºi 1989” a convertit, a murdãrit proza lui Mihai Eminescu mã lasã rece. imaculata conºtiinþã a elevilor, obligaþi prin Este sub nivelul minimei lizibilitãþi (...) sistemul de învãþãmânt, sã suporte Nu am nici o afinitate cu poezia lui Mihai „imaginea istorizantã ºi «patrioticã» a Eminescu. Îi pot recunoaºte meritul de a autorului secvenþei cu Mircea cel Bãtrân fi fost nu mai mult decât onorabil poet din Scrisoarea III”. Sã fi rãmas în (câtã mãrinimie!, n.n.) de secol XIX (...). conºtiinþa publicã româneascã doar cu cele Pãrþile epice ale poemelor lui aratã la fel douã poezii, Viaþa ºi Împãrat ºi proletar de sec ca o carte de telefon versificatã (fãrã final) din epoca proletcultistã, când (...).” Fãrã nici un comentariu. De gustibus Eminescu era învinuit de criticaºtrii de non disputandum. atunci cã a scris Mortua est ºi nu Mortua ªi, totuºi, „scriitorul” R.R. contestã ºi vest (sã moarã vestul)? ªi bietului Nichita ipotezele academicienilor Octav Onicescu, Stãnescu, trãitor în timpul «naþionalismului Aurel Avramescu, Solomon Marcus, M. grandilocvent» cât îi plãcea Odã în metru Drãgãnescu privind preocupãrile ºtiinþifice antic, Luceafãrul, „elevat, dar ºi «popu- ale lui Eminescu. Cât despre afirmaþia cã lar»” (citeºte: vulgar), cum ne învaþã a citi Eminescu „în timpul vieþii sale nu a vãzut I.B.L. Ce gusturi avea Nichita pentru un marea” te înºeli, stimabile! La 16 iunie „june visãtor”, „cu succes la femei”, 1882, Eminescu îi scrie din Constanþa, „utopist sublim, dar ºi radical uneori, deviat Veronicãi Micle: „Am venit ieri ºi am fãcut la un moment dat în xenofobia de joasã deja douã bãi de mare (...). O sã mã-ntrebi speþã”. Am citat, se înþelege, din I.B.L. 55 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 LITERE ªI SENSURI Ana Dobre

DECONSPIRAREA ªI REVELAÞIA POEZIEI MAGICE*

Într-o lucrare clasicizatã, Sub aripa perspectiva proprie a înþelegerii, adãugând, cerului, Constantin Brãiloiu ºi Sabina Ispas desigur, semnificaþii personale. vorbeau despre modul în care, de-a lungul Deconspirarea poeziei magice (Eseu unor axe care au ca nod central legenda, pe propria rãspundere) este structuratã în se ordoneazã anumite genuri pornind de la douã pãrþi: Cloºca cu puii de aur ºi profan la sacru ºi de la fabulativ la Deconspirarea poeziei magice. Prima factologic. Din coincidenþa sacrului cu parte, Cloºca cu puii de aur, se bazeazã fabulativul se naºte mitul; din pe deconspirarea unor mituri profan ºi fabulativ, basmul; într-un demers ce îmbinã istoria apare în punctul în etimologia, etnologia, care profanul se întâlneºte cu mitologia, interpretãrile fiind factologicul, iar istoria sacrã personale, uneori pânã la limita de acolo de unde se întâlnesc greu admisibilului. Cea de-a sacrul ºi factologicul. doua parte, Deconspirarea În lucrarea Deconspirarea poeziei magice, are ca scop poeziei magice (Eseu pe pro- tot o deconspirare: cea a pria rãspundere), Daniela- poeziei magice, plecând de la Olguþa Iordache amestecã în filosofia vindecãrii ºi proporþii ºtiute doar de ea încheind cu o micã antologie aceste ingrediente – profan, a descântecului popular. sacru, fabulativ, factologic, Pentru Daniela-Olguþa ceea ce obþine situându-se Iordache, mitologia nu are între mit ºi istorie sacrã. Ea abandoneazã graniþe. Miturile se amestecã, situându-ne factologicul sacrului, adãugând în schimb într-un moment originar, punctul din care raþia personalã de fabulativ ºi obþine, astfel, am plecat cu toþii, diferenþele ºi un eseu pe propria rãspundere despre diferenþierile apãrând pe parcurs. Punctul modul în care, pe parcursul vremurilor ºi din care pleacã Daniela-Olguþa Iordache al timpului, mitul ºi istoria sacrã s-au este Gãeºtiul zilelor noastre, dar a cãrui integrat modului colectiv de gândire istorie se pierde în mit, întrucât numele tradiþionalã, constituindu-se într-un este derivat de la Gaea, zeiþa pãmântului. imaginar din care autoarea se strãduieºte Astfel, Gãeºti devine, în aceastã sã deceleze o istorie în care sã ne construcþie, un centrum mundi necesar recunoaºtem cu toþii. pentru reconstituirea istoriei sacre ºi a Ipoteza de lucru a Danielei-Olguþa mitologiei. De la Gaea care înseamnã Iordache este definitã în acest enunþ: pãmânt negru, pleacã numele geþilor ºi „Miracolul vieþii pe pãmânt n-a fost ºi nu simbolurile lor – gãina, gaiþa, pentru a ajunge va fi descifrat încã, deoarece el este un la pasãrea Phoenix, Renãscuta, nume ce ar MIT INDESTRUCTIBIL (s.a.)”. Totuºi, proveni de la numele titanidei Phoebe, fiica obiectul de studiu al autoarei este tocmai Gaei, care-i dã foc la fiecare 500 de ani acest mit indestructibil, pe care ea îl pentru a renaºte. Mitul se centreazã pe supune inciziilor, disecând, împãrþind, simbolul focului purificator. Interpretãrile separând, pentru a-l reîntregi din ºi semnificaþiile date provoacã mereu cititorul, obligându-la la propriile conexiuni. * Daniela-Olguþa Iordache, Deconspirarea poeziei magice (Eseu pe propria rãspundere), Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2018. (continuare la pagina 64) LITERE 56 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTE LA LECTURà Nicolae Rotaru

DRUMEÞIE PRIN SUFLET

Am degustat cu parcimonie poemele satisfacþii superb ferestruite în poeme de „nebuneºti” al Luminiþei Zaharia (cãci supremã tandreþe ºi nebãnuitã legãnare despre ea este vorba) din cartea Cãlãtorie lingvisticã, în care coexistã emoþiile ºi de plãcere (Luminiþa Zaharia, Cãlãtorie de metafora cu umorul ºi suspinul liric. plãcere, Ed. Armonii Culturale, Adjud, În prefaþa la placheta acestor poeme... Vrancea, 2015), sorbindu-le ca pe niºte cãlãtoare, tipãrite la editura vrânceanã tablete binefãcãtoare, cãrora am aºteptat Armonii culturale, Gh. A. Stroia surprinde sã le desluºesc efectele, mai ales contra- foarte corect stãrile ºi recuzita artisticã ale efectele. Puse în luminã de desenele suav- poetei, care se manifestã neîndoios origi- sensibile ale fiicei sale, cele peste 50 de nal ºi magnetic. Numai o lecturã rezonant- bijuterii (parcã dinadins neºlefuite, zimþate, empaticã poate pune în valoare pânã la colþoase, aspre, ºocante) sunt prezentate limita ultimei profunzimi aceste lacuri de dupã regula „hodoronc-tronc” sub care se acumulare liricã, niºte ochiuri ce pot fi, pe prezintã ºi se lasã prelucratã realitatea. O cât de înºelãtoare, pe atât de subtile ºi realitate frustã, asprã, când generoasã, reconfortante. Dacã ar trebui sã reproduc când austerã, un modus vivendi în care din poemele cu rimã întâmplãtoare ºi cu poeta evolueazã cu mãiestrie, dezinvolturã ritm de pârâu ce-ºi strecoarã limpiditatea ºi umor, indiferent care este subiectul, printre opreliºti, aº strica taina ºi aº vãduvi circumstanþa, tema, scopul abordãrii in- un poem în detrimentul altuia fiindcã toate trospective. Ei da, poemele sale sunt ofertele „meniului” sunt savuroase. De fapt, preponderent introspecþii, treceri peste poezia, prin definiþie, nu este purtãtoare sau suprafeþe frapante din curiozitatea vehicul de certitudini, ci fragmente de descoperirii ºi descrierii profunzimilor sonoritãþi ºi taine din care ochii cititorului misterioase, umbrite, nedesluºite. Cãlãuza (mai ales ai minþii) recompune o fãpturã este aceeaºi din totdeauna a poeþilor: de fluid ºi de neînþeles, cum ar spune Blaga, sentimentul dragostei împlinite sau adicã o întruchipare a emoþiei ºi trãirii pierdute, jinduite sau ratate, care potenþeazã binefãcãtoare. Dincole de inspiraþie ºi arta valoric ºi defineºte semantic demersul prozodicã, poeta este înzestratã cu o creatoarei muncitã de nerãbdare ºi angoasã, spontaneitate a alcãtuirii ºi cu o de aventurã ºi nostalgii. incontestabilã inteligenþã în a pune de acord Accesul acesteia la iubire îi este permis vibraþiile inimii cu imagianþia minþii. printr-o alchimie a elaborãrii, dar ieºirea la Cred cã mã aflu (ne aflãm) în faþa unei limanul acesteia este oarecum restricþionat. evoluþii explozive (autoarea este o recidivistã Noroc cu timpul (cel scurs, cel de faþã ºi deja de notorietate, ceea ce i-a dat cel de mâine) care o ajutã la abordarea îndreptãþirea accederii în breasla trecutului (cu pãrinþi, ascendenþe ºi scriitoriceascã, via Filiala Bucureºti descendenþe rurale) posibilã în manierã Literaturã pentru Copii ºi Tineret), a unui adaptatã la mediu (informatizat) cu poet cu un diapazon propriu inconfundabil, repercusiuni ºi sonoritãþi inedite, recursul bine temperat, capabilã de surprize la aforisticã adaptatã ºi policromia existenþei efervescente ºi demne de interes în peisajul meandrate ºi aproape haotic împletite cu literar pe cât de luxuriant ºi abundent, pe nãzuinþe ºi spaime, cu luminiozitate ºi atât de pândit de banalitate ºi nonvaloare transluciditate, cu pasiune ºi aspiraþii clãdite din ultima vreme. Cãlãtorie de plãcere o pe temelii de ludicitate ºi jemanfiºism. îndreptãþeºte la o binemeritatã apreciere Cãlãtoria de plãcere a poetei îi iscã neplãceri solidarã ºi o îndreptãþitã încredere în ale ostenelii creatoare quintesenþializate în evoluþiile ulterioare.

57 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 LECTURI Nicolae Georgescu

PÃMÂNT ªI APE*

Printre sonete, rondeluri ºi povestiri, drept, neted, al rãsãritului aratã lumi D-na Magda Bãdoiu strecoarã o serie de deosebite; nu neapãrat diferite, dar ºapte „Crochiuri sentimentale” – care sunt, deosebite. Acolo, la ei, pãmântul ºi apa stau în primã intenþie, note de cãlãtorie dar foarte aproape, se prelungesc între ele, pe devin, pe mãsurã ce înaintezi în lecturã, o când aici, la noi, izvoarele chiuie în fundul îmbinare originalã de poezie cu prozã vãilor, se adunã, se adâncesc ºi se separã poetic㠖 îmbrãþiºate într-o adevãratã de stânci, apoi de dealuri ºi coline. ªi totuºi, þesãturã, bine gânditã ºi calculatã, de acest sentiment al malului, al pietrei care maxime morale, cugetãri, expresii separã, se regãseºte ºi acolo: sunt marile memorabile despre locurile ºi culturile construcþii ale oraºelor care se ridicã ici ºi vizitate în general. Cu puþinã atenþie la colo ca niºte stânci, ca niºte peºteri uriaºe, termeni, se înþelege cã crochiul vine din ai zice, sãpate în aer. Acestea sunt punctele graficã, fiind o schiþã rapidã ºi sigurã, dintr- nodale ale istoriei, aici se acumuleazã o singurã trãsãturã de condei bine apãsat㠄relieful” timpurilor construite ruseºte; ai – dar rãmâi puþin descumpãnit, pentru cã zice cã artificialul, abstractul culturii ºi sentimentul nu prea i se potriveºte, ci mai civilizaþiei ruseºte – sau partea ca atare din degrabã inteligenþa, nervozitatea, instinctul ele – este o determinare a acestui tip de creator ce vrea sã prindã totul în câteva relief, „formalismul” mai ales se regãseºte linii. Dupã lecturã, însã, înþelegi altfel în lipsa contrastului din relief, acea „spaimã sensul: nu sunt crochiuri literare, ci de gol” (horror vacui îi zicea Eminescu) sentimentul este termenul dominant, care se calmeazã, se liniºteºte prin adaos „îngheaþ㔠într-o formã dictatã de realitate, omenesc la naturã, un adaos monumental se restrânge la obiect. ce þine locului popoarele. Hegel spunea cã Al ºaselea „crochiu” din serie, „Nopþile menirea Rusiei este de a þine în loc plãcile albe mai spun poveºti pe Volga” descrie tectonice ale migraþiei popoarelor spre un drum de la Sankt Petersburg la rãsãrit – iar Petre Þuþea completa, citându- Moscova, fãcut cu vaporul pe Neva, apoi l, cã în zilele noastre menirea ei se pe lacurile Ladoga, Onega, ºi pe Volga, completeazã cu civilizarea Siberiei. Rusia aproape 2000 de kilometri, la începutul (sau Rusiile, cum le defineau þarii lor) nu verii, cu rãgazuri relaxante pentru vizitarea are relief, munþii ei sunt la margini, este o punctelor turistice de interes. Ceea ce vãlurire blândã de milioane de kilometri surprinde, mai întâi, la acest itinerar este pãtraþi, un infinit verde de pãduri ºi ierburi întinderea spaþiului neted: aflãm cã între – dar aceste cochilii uriaºe, aceste cupole Sankt Petersburg ºi Moscova este o imense ridicate din victorii îi calmeazã dorul diferenþã de nivel faþã de nivelul mãrii de de înalt. Iar ele, aceste palate ruseºti, sunt numai 80 de metri, mai micã decât pline de nume mari: scriitori, pictori, teologi, adâncimea unei staþii de metrou din capitala filosofi, militari, conducãtori de oºti ºi de Federaþiei Rusiei Pentru un relief deal-vale, popoare în general – acesta este exportul ca al nostru de pildã, este aproape de ei de notorietate ºi mândria ei de a sta neconceput, diferenþa de nivel ar fi ca cea locului, de a-ºi pãstra echilibrul într-o tavã dintre Dealul Mitropoliei ºi Giurgiu, sã a pãmântului ce face, în mod normal, natu- zicem. Spaþiul „încreþit” al Europei ral, ca totul sã se miºte ca ºi când nu s-ar Centrale, al Carpaþilor de pildã, faþã se cel miºca, dupã vânt, ca orice obiect pe o apã întinsã. * Magda Bãdoiu, Nopþile albe mai spun poveºti pe Volga. Note de cãlãtorie (Crochiuri sentimentale, 6), Ed. Betta, 2017. (continuare la pagina 61) LITERE 58 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CONVERGENÞE George Toma Veseliu

NICOLAE IOAN DRAGU – POET AL MARILOR TÃCERI

Zbuciumat, nedreptãþit, mereu alungat de puþin de 13 volume de versuri doar în 3 ani, o voinþã exterioarã chiar din liniºtea Eului iar în anul 2018 încã alte patru volume dintre conºtient de valoarea sa, Nicolae Ioan Dragu care unul de prozã ºi de cugetãri filosofice. se vede nevoit sã lupte împotriva unei Trebuie remarcat faptul cã totuºi poetul atitudini instituþionalizate de grupuri ºi reuºise în 1996 sã publice „Mecanismele grupuscule literare. El are sentimentul, vântului”, poeme iar cei 10 ani distanþã pânã la certitudinea cã e poet cu adevãrat ºi nu unul volumul de poeme „Cu tãlpile pe cer”, trebuia de duzinã absorbit de o anume tipologie, ci neapãrat sã însemne un timp al disperãrii, al acel ins unic, inconfundabil. aºteptãrii înfrigurate. Poetul se Era sã moarã într-un accident aflã ca orice poet modern în grav industrial. Deºi cade în mecanica poeziei tradiþionaliste gol de la 24 de metri înãlþime, ºi cea a structurãrii destinate miraculos scapã cu viaþã. Ce postmoderniste. Apare acolo, în trebuie descifrat din acest semn acel volum, ºi semnul unei al Destinului? Divinitatea a constante orientãri a unei lucrat pentru el. Sentinþa: o structuri clasice: un sonet existenþã pentru ºi întru cãruia îi lipseºte doar un catren creaþie. Aºadar, poetul spre a fi socotit astfel poetul acþioneazã în conformitate. A sonetului de structurã scris tot timpul, a studiat de shakespeareanã (10 silabe, rimã unul singur, a asimilat cu încruciºatã ºi ultimele 2 versuri toptanul uneori fãrã (V. Voiculescu) sentenþioase): discernãmânt. Oare poezia e un „Narcis în apa-moarte, hazardat/ product al selecþiei nemiloase? Pierdut în frumuseþe pãzea amorul/ Un cer pe- Va fi participat din tinereþe la cenacluri alt cer încãlecat/ Din afundãri ce ni le da fiorul,/ literare, va fi asaltat redacþiile literare al Setoºi de tainã strângem bãtrâneþea/ C-un revistelor, dar – abia dupã un timp – va gãsi zvâcnet doar de putregai supus/ Teoriilor prin un mediu literar propice, o lume literarã elitistã care tinereþea cu amãgiri eterne ne-a supus,/ specialã Societatea Scriitorilor Din negurimi în noi deschis e hãul/ Atâtor Târgoviºteni. Aici atmosfera laboratorului nesecate frãgezimi/ Clocind în om ºi binele ºi literar al prieteniei valorilor ªcoala Prozatorilor rãul/ Veghem etern din naºte înãlþimi.” (Setoºi Târgoviºteni ºi Continuatorii ªcolii Literare de tainã, vol. „Cu tãlpile pe ceruri, cu capul pe ºi Artistice Târgoviºtene i-a fost, în sfârºit, pãmânt”, Ed. AmandA Edit., Bucureºti, 2016). locul unde identitatea poeticã i-a fost Era în firea lucrurilor ca drumul cãutãrilor sã recunoscutã. Destinul a lucrat benefic, fiindcã aibã un fundament logic poezia liricã la capãtul acestui drum al afirmãrii poetului tradiþional㠖 sonetul. Apariþia volumului de au stat doi colegi de breaslã ploieºteni, sonete „Rapsodieri de aur prin urletul divin”, membrii ai Uniunii Scriitorilor din România ºi Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2018 ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, poetul mãrturiseºte constanþa exerciþiului clasic de eseist Victor Sterom – o personalitate cultivare a poeziei cu formã fixã, respectiv marcantã a Ploieºtiului ºi Braºovului precum sonetul unde Nicolae Ioan Dragu dovedeºte, ºi poetul romancier Emanoil Toma care dincolo de voluptatea trãirii ideilor poetice descoperã în Nicolae Ioan Dragu poetul dificil de analizat, arta structurãrii discursului înnãscut. Aceºtia îl vor ajuta (2016) sã-ºi poetic într-o varietate de modele. Sonetul lui publice din bogata producþie de sertar nu mai e o meditaþie adâncã asupra cugetãrii umane,

59 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 a rostului existenþei Eului poetic: „De n-am fi biblice privind geneza sexelor, poetul se fãrã creier ca niºte vegetale/ Ori animale, opreºte la etapa „arhidulcei iubiri de spin„ – Doamne, sã nu putem grãi,/ Toþi urlãtori la contradicþia care naºte: „Ai investit/ viaþa lunã ºi stele-n foc ºi jale?// Din inimã, ºtirbire, dupã viaþã/ cã a dracului Evã/ a fost coasta azi, sfarmã-se norocul!/ Nu Marte mã ucide. ta/ fãrã egal ruptã din mine/ în vecii vecilor/ Nu Mercur mã adoarme./ M-acoperã doar Amin/ Câte un nufãr/ câte o grãdinã în floare/ Timpul , p. 40). Tematic acest drum dintre arhidulcea iubire de spin/ – embrion de fazã cele douã volume de poeme e o consecvenþã urmãtoarelor” (Idem). Relaþia Eului cu Ea este, a meditaþiei poetice prin care poetul Nicolae în realitate, esenþa existenþei Sinelui poetic Ioan Dragu se dovedeºte a fi fidel sieºi. Vom situat, iremediabil, în iubire. Apoi o descoperi, fãrã vreun efort special cã acel investigaþie logicã în percepþia totalã a „Arsenalul necuprinderii” (Partea I din vol. prezenþei Ei, capãtã semnificaþia destrãmãrii „Lacrimi de jucãrii mecanice”, poeme), e, acelor întrebãri terorizante care dau o practic, o genezã ºi o meditaþie asupra naturii intensitate majorã eroticului împingându-l în Eului: „Alcãtuitu-m-ai Doamne din vrute ºi zona tragicului: „Apoi te simt,/ împingându-l nevrute/ Din mãrul singurãtãþii perorând în zona tragicului; „Apoi te simt,/ arcã de orã/ gravitaþia/ Planetele înaripate-teroarea treci prin mine/ Apoi laºi/ locul alteia/ de-a jucãriilor/ Sincer? A început librãria” (Aurul lungul marii eclipse,/ Pot face acum totul/ Mi-i putreziciunii, p. 181. Invocaþia liricã dã dat sã descopãr/ momentul ratat/ Atâta de poemului un aer psalmic de aleasã beat/ de drogat de sãtul/ de recul aºteptare./ religiozitate: „Nu mã uita, Doamne, nu uita/ De te simt/ te strig în inel/ de unde nu mai Cã fac ºi eu parte/ Din magica structur㠄Da”/ eºti/ de fel/ dintr-o descãrnare./ Astfel nu poþi Cãlcând cu moartea pe moarte/ Pentru ca sã simþi/ cã eºti acolo unde/ nu eºti/ împrejurãrile mã pot la ceruri înãlþa” (Idem). Poetul se sângelui/ în viaþã în moarte/ în noapte, în zi, autodefineºte fiind sensibil atins de suferinþa în poveste.” (Apoi te simt, p. 17), versuri fãrã infatuãrii. Autoportretul, cãci poemele sunt dubiu demne de antologat ca de altfel multe – prin natura lor – exprimãri ale Sinelui, este altele. Poetul a cãrui stare de neliniºte se schiþat în linii dure, incisive; gravodilocvenþa transformã în creaþie metamorfozându-se într-o þâºneºte din fiecare nume predicativ – trãire dezlãnþuitã de furie, revoltã. Încetul cu obiectul automeditaþiei nimicitoare asupra încetul suie pe un piedestal de unde poate condiþiei umane: „ªansã îmi dai sã fiu tiran/ privi alteritatea majestuos chiar declamându- Soare, zeu, umbrã, cenuºã,/ Asin, om, la Tine ºi disperarea: „Iarãºi mã decapitaþi, a câta – uºã-s/ Luni, ultim uragan/ De departe, din oarã?... Acolo e juriul care-mi pune mie nota rãstimp/ Oricâte-or sã mai urmeze,/ Nu pot sã bene, iar judecãtorii pun câte o scoicã albã mã egaleze/ Nici toþi zeii din Olimp”. (Cu fricã sau maronie pe coroana de bozii înainte de îþi spun, p. 19). Brutalitatea reprezentãrilor, decapitare”, p. 5. (Coºmarul unui ºomer, vol. planul lingvistic, acel câmp de structurare De cugetãri etico-filozofice „Drum ºi stâlpul”, unde imaginile prind contur alcãtuiesc – în AmandA Edit., 2017, p. 5-9). Între proza ultimã instanþ㠖 un limbaj dur marcat de narativã, scurte povestiri psihologice ºi proza valenþe baudelairiene, argheziene, baconiene: „filosofic㔠elementul etic devine suportul „Strigãm dupã noi/ ploile, copiii prigoanelor, existenþial unde Eul trãieºte cutremurat de goi/ întorcându-se în nori, înapoi,/ Strivite revoltã acel drum – proiecþie al poetului al bãtute mãr, violate,/ trase de pãr,// Înjunghiate, cãrui Destin îi traseazã direcþiile de manifestãri oriunde/ comercializate la cimitir, împotriva tuturor piedicilor. Am ajuns într-un cosmetizate,/ scoase „al dracului” din oase/ punct cheie plin de cinism maiorescian: mulþimea formelor rotunde” (Raport virtual, poetul suferã, poetul creeazã, alteritatea se p. 50). Care sunt, de fapt, indicii scriiturii disculpã prin paradox. Dar dacã poetul poetice ai lui N. I. Dragu? Dacã luãm în calcul cuantificã altfel efectele anuleazã acest anumite tehnici ºi rezultatul lor identificat principiu? Nicicum meditaþia e consecinþa structural în productul literar, putem conchide conºtiinþei, a acelui zbucium interior de a se cã poemele sunt construite într-o tehnicã situa în limitele accesibile unei moralitãþi: „Mi-am postmodernistã, fragmentarul transpus într- zis între timp: „Sunt un ratat. Ce rost are pentru o succesiune de imagini aidoma montajului mine scara asta de ascensiune?”, p. 9. Autor tehnic cinematografic dã sentimentul unui de eseuri ale filosofiei existenþei Eului social, efort – el însuºi indice poetic în care relaþia poetic, încrâncenat în prejudecãþi Nicolae dintre semene – ca un dans gravitaþional – Ioan Dragu delibereazã tranºant asupra alcãtuieºte culorile unui limbaj unde termenii propriei sale condiþii. Op psihanalizã atentã, oralitãþii argotice se îmbinã în chip fericit cu edificatã în interiorul echilibrului ontologic neologismul cult, distonant dar armonic. ni-l propune drept poetul marilor tulburãri: Din plaja întrebãrilor ºi rãspunsurilor „Vorbeam, spune el înþelegând spirtul ca LITERE 60 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni unitate obiectivã, ca acþiune, mai înainte de ca un fur noaptea). De prisos de a-l situa pe panicã ºi dezechilibru vital! Panica Nicolae Ioan Dragu în rândul poeþilor aºa- desfigureazã frumuseþea ca obiectivitate ºi ziºi religioºi, mai de grabã îl putem gândi doar ca temã a unui ideal de atins Panica e sacul prin concepþia sa privind determinarea Eului dezechilibrului vital (II Echilibrul ontologic, ca produs al unei libertãþi depline. „Slalomul dintre om ºi spirit”, Ed. AmandA Religiozitatea lui nu este una în care el sã Edit., Bucureºti, 2018, p. 19). Aºadar, trãiascã ritualic: „Pãduri cât cerul/ Tãceri cât autoreflexiv, meditativ Nicolae Ioan Dragu – Timpul. Leagãnul în care am crescut./ Geologii spre a-ºi atinge echilibrul – nutreºte perma- ne drepte ca Olimpul./ Vânatul mistic. nent o coabitare a cugetului cu credo-ul. Criza Doamne, m-a durut.// Am tortu-n scrumuri/ Eului devine însãºi starea poeticã în care el emisfer, grafitu scãpat de-un dor arhaic/ în locuieºte. Divinitatea realcãtuieºte universul multele cetãþi/ Ce-au dispãrut într-un speranþei: „Glasul tremura iar pasul/ Are dezastru mistic!/ E nunta mea.”, p. 64. mersul bâlbâit/ Cum sã fiu crezut, urcat,/ De Elementele constituente ale limbajului po- cel blând reascultat?/ Nu se vede cã-s murit?/ etic, acele figuri de limbaj, potrivit retoricii Nu sunt dorit/ Cerul mã cere/ Din lumea mea unui Boilean sau specializatului Pierre doar o durere./ La cazane-n iad n-am loc./ Fontanier în retorica clasicã, mixate cu Dracii nu mai au noroc/ Satan nu mai cere incantaþiile unui polisemantism armetizat, sport/ Iadul un balon plesneºte/ Prisosindu- simbolistica liniilor adunate într-un creuzet mi cu – Adevãr/ Lumea ce tot se-ndoieºte./ al scriiturii postmoderniste duc la imaginea Câte mi se mai întâmplã./ De-mi fug idei din aglutinantã/aglutinatã a Eului poetic. Nicolae tâmplã.”, p. 48. (Glasul tremurã, vol. „Bâlciul Ioan Dragu îºi deseneazã, conºtient de sine, dintre astre”). Mai profundã ºi mai imaginea unui truditor benedictin; un rob al convingãtoare pentru definirea poetului e poeticului unde verbul îi dã, paradoxal, o lipsã oricãrei lamentaþii. Spunerea, descripþia ciudatã limpiditate, conturându-i o esteticã stãrii sufleteºti nu-l coboarã acolo. E aici o personalã marcatã fericit de împerecherea a altã dimensiune a poeticului. Tãcerea, liniºtea, oralitãþii brutale, licenþioase, argotice cu categorie esteticã eminesciene, blagiene, neologismul care codeazã schimbându-ºi ipostaze, degajã o muzicã aproape celestã, structura casantã, rece. El este conºtient de Nicolae Ioan Dragu cãlãtoreºte printre natura sa divinã comparându-se cu zeii într- planete, astre mereu mânuit de divinitate. o totalã beatitudine: „Dar ai ceva din ei,/ Sufletul mâhnit rezoneazã cu lumina, simbol Casa e ziditã din/ mitologii ºi legende/ al Energiei divine, ºi este înmlãdiat de speranþa acoperitã de doine;/ cu ceva speranþã/ Cu mântuitoare: „Tãcerea/ îngerându-se-n ferestre de Luminã.” (Dar ai ceva din zei, p. vãzduh,/ Ascet de aur/ Pare a fi duh; Cresc 100). Natura sa proteicã, capacitatea de a stalagmite/ De comori spre cer,/ Se simt de zãmisli o lume virtualã a sa dupã legi care pavãzã/ Am sã pier./ fugi, fugi / Revarsã inventate de el sunt dimensiuni ale unui poet pãcuri de luminã/ Miezul de foc/ Sãlãºluind de marcã, de neîndoielnicã facturã în mine/ Al Mielului/ Cu cartea vieþii-n mânã- postmodernã, uneori în veºminte clasice dar / Eternitatea vieþii care vine”, p. 64 (Venind bine reabilitate.

(urmare de la pagina 58) provocatoare, din care poemele autoarei se detaºeazã ca melancolice treceri prin Pãmânt ºi ape istorie, atât prin cea specificã poporului prin care cãlãtoreºte, cât ºi, mai ales, prin D-na Magda Bãdoiu descrie aceste cea comunã cu istoria noastrã. În vremuri palate, aceste muzee ce se leagã continuu de pace, totdeauna i-am avut prieteni pe unul de altul, ca pe ceva ºtiut din cãrþi ºi ruºi – dar la rãstriºte reliefurile nu ni s-au re-cunoscut pe teren; impactul cu obiectul potrivit, firea colþuroasã a noastrã cunoaºterii este emoþionant, autoarea desfãºurându-ni-se natural, ei au crezut cã reþine amãnunte, reciteºte din Puºkin, o netezesc ºlefuind câþiva zimþi – ceea ce revede scene din Tolstoi, stã cu ochii pe nu se poate, natural vorbind, cum nu poþi întinderi de apã ºi de uscat, dar cu mintea face nucã sau castanã din ciulin. Rãmâne ºi sufletul în istorie, este provocatã, ca respectul – care, dacã este reciproc, aºa poetã, sã scrie – iar poemele sale cum este de fapt, ne permite dialogul, evocatoare sunt un plãcut dialog cu locurile admiraþia unora pentru ceilalþi, detaºarea ºi cu istoria – ne invitã sã regãsim spaþiul în meditaþie asupra istoriei. Este tocmai slav cu specificul lui, dar ºi participãm, atitudinea cu care a fost scrisã aceastã carte împreunã cu dânsa, la adâncile meditaþii de poeme înfãºurate în impresii/reflecþii de asupra istoriei. O carte voit reflexivã, voit cãlãtorie. 61 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 INTARSII Daniela-Olguþa Iordache

EROAREA COPISTULUI

„Dar gândirea îl ucide pe un om mai repede decât dacã-ºi face treaba ºi apoi se-odihneºte, se-nchinã ºi procreeazã. Gândirea-i un pumnal ” (Anthony Burgess)

Cartea lui Anthony Burgess, „Moartea unele informaþii cu caracter general la Deptford”, Ed. Humanitas fiction 2015 aparþinând totuºi cronicii, ºi care (colecþia de romane coordonatã de Denisa submineazã graniþa dintre minciunã ºi Comãnescu) este un roman lucid ºi ingenios, adevãr: „Am avut parte de o viaþã lungã. prezentat drept o „cronic㔠L-am vãzut pe contele de (cu obiectivare) dar ºi drept Essex ºi pe Sir Walter Ra- o ficþiune cu dublã leigh, în aceastã ordine, referenþialitate auctorialã. mergând la eºafod pe Totul se deruleazã în jurul Tower Hill: trãdarea, ca ºi derutantei personalitãþi a lui loialitatea, e un termen elas- Christopher Marlowe, pre- tic; pânã la urmã, cele douã cursor ºi totodatã colaborator concepte se suprapun.” al lui William Shakespeare, Ambiguitatea este împinsã poet asasinat pe 20 mai 1593. de autor atât de departe încât Burgess se lasã împins de contrazice chiar ºi ideea de demonul sãu auctorial când ne cronicã istoricã deoarece „tot dã de înþeles cã naratorul aºa cum se-nvârte pãmântul, cronicii sale este de fapt un se-nvârte ºi balonul uriaº al martor al evenimentelor, Jack istoriei.” Wilson, un actor ºi cântãreþ „Anglia care l-a ucis pe Kit contemporan cu Marlowe ºi Shakespeare, Marlowe sau Marlay sau Meriln se va defini, rãmas, de altfel, anonim, dezvãluit totuºi într-una dintre faþetele sale, prin ceea ce a printr-o eroare A copistului în piesa apucat el sã scrie înainte de a muri înjurând.” shakespearian㠄Mult zgomot pentru nimic” Moartea pur ºi simplu a eroului nu i în locul personajului Balthazar: „De numele se pare lui Burgess un final nimerit, ci îl meu veþi da în ediþia in folio a pieselor lui împinge pe acesta la mãrturisiri Will cel Negru (Black Will, un asasin plãtit, neaºteptate: „Nici chiar aºa. Acum îþi din tragedia domestic㠄Arden din vorbeºte adevãratul autor, eu, cel care Faversham”, piesã atribuitã lui Marlowe, îndur aceste morþi, care alimentez Kyd ºi Shakespeare): scoasã la 1623. aceastã flacãrã. Îmi dau jos masca prost În comedia „Mult zgomot pentru executatã ºi, la patru sute de ani dupã nimic”, dintr-o inadvertenþã, intru în acea moarte de la Deptford, o jelesc de scenã împreunã cu Leonato ºi alþii sub pro- parcã s-ar fi întâmplat ieri. Masca e prost pria mea identitate, nu drept Balthazar, care executatã nu din incompetenþã, ci din le cântã domniºoarelor sã nu mai ofteze.” nevoie, cãci ceea ce ieri era ceva serios, Dupã cele relatate, te întrebi dacã azi devine o glumã ( )”. Singurã, verita verissima (Adevãrul adevãrat) nu se continuitatea unui nume se înalþã mai ascunde cumva în spatele mãºtilor presus de compromisul nedesluºit. actoriceºti, de vreme ce pelicula ficþiunii a Totuºi, în timp ce pumnalul strãpunge fost spartã, lãsând sã se vadã prin ea un nervul optic, vedem cã soarele nu deþine element ce nu-i aparþine, insinuându-se în monopolul asupra luminii orbitoare. piesã drept eroare, inadvertenþã, fals, Pumnalul acela continuã sã-mpungã ºi minciunã. Dubiosul narator (1) aduce ºi lama nu i se va toci nicicând.”

LITERE 62 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Focusarea finalã pe metafora luminii, domnii Marlowe, Poley, Frizer ºi Skeres în sensul de spiritualitate, adevãr dar ºi ( ), la ceasurile zece înainte de amiazã revelaþie divinã deschide romanul spre un s-au întâlnit într-o odaie din casa numitei noian de interpretãri, ca pe o prismã menitã Eleanor Bull, vãduvã, ºi au petrecut timpul sã intensifice lumina sensului. Metafora ºi au prânzit împreunã, iar dupã prânz s-au pleacã ºi de la un fapt consemnat de ancheta plimbat liniºtiþi prin grãdinã pânã la orele ºase judecãtoreascã de acum 400 de ani ce a ale dupã amiezii, iar apoi au cinat laolaltã, constata cã uciderea lui Marlow s-a iar dupã cinã Ingram Frizer ºi Christopher efectuat prin înfigerea cuþitului în craniu Marlowe au schimbat cuvinte pline de chiar prin nervul optic. rãutate, deoarece nu s-au putut înþelege Pregãtirea acestui final cu iz apoteotic asupra notei de platã ( ) ºi s-a nimerit cã se face prin punerea în paralele a ficþiunii Christopher Marlowe din senin ºi din cu realitatea anchetei, fãcutã în epocã ºi rãutate, purtându-i picã lui Ingram, a înºfãcat având un vãdit scop falsificator: „Kit dãdu pumnalul acestuia purtat la spate ºi i-a sã-l loveascã pe Frizer în cap, însã doar îi provocat, plin de rãutate, douã rãni la cap, zgârie fruntea. Frizer îl fãcu albie de porci. la care, de teamã sã nu fie omorât, ( ) Se-ntinse dupã mâna cu care lovise Kit, dar apãrându-se sã-ºi salveze viaþa, s-a luptat nu ajunse la ea. Poley fu cel care îi prinse cu Christopher Marlowe; ( ) ºi s-a nimerit mâna dreaptã în timp ce Frizer îl apucã de ca, în aceastã încãierare, Ingram, apãrându- stânga. Poley îi rãsuci arma ºi i-o aruncã ºi viaþa, sã-i provoace o ranã mortalã lui lui Skeres. ( ) Îl þin eu, zise el. Tu, dragã Christopher cu pumnalul menþionat anterior, Ingram, vei avea privilegiul sã loveºti. ( ) în valoare de 12 penny, deasupra ochiului Frizer ºi Poley îl rãsucirã pe Kit cu drept, iar din aceastã ranã Christopher faþa spre lumina ce se revãrsa din grãdinã. Marlowe a murit atunci ºi acolo pe loc, iar Frizer se propti în faþa lui cu pumnalul în juraþii susþin sub jurãmânt cã numitul Ingram mânã. ( ) Poponar jegos. Seducãtorule Frizer l-a ucis ºi rãpus pe anterior curlangiu, jegos, de bãrbaþi ºi bãieþi. menþionatul Christopher Marlowe ( ) în Ticãlosule mârºav, fãrã niciun Dumnezeu, modul ºi felul amintit în legitimã apãrare.” bãºcãlios ºi miºtocar. ( ) Aceastã minciunã a verdictului ºi a Împunse. Netezimea ochiului fãcu motivului morþii a fost urmatã de minciuna lama sã alunece în sus, sub os. La început, anonimatului cãci, imediat dupã verdictul Kit nu simþi nimic. Apoi i se pãru cã se mincinos, cadavrul a fost îngropat într-un topeºte, cã ºi pierde cunoºtinþa, cã-l doare mormânt fãrã piatrã funerarã, în curtea cumplit. Auzi þipãtul pornit din gâtlejul sãu bisericii St. Nicholas din Deptford.” ºi-l vãzu, cu ochiul stâng, pe Poley dându-se Cât de adevãratã este, în fond, cronica înapoi ºi fãcându-ºi signum crucis etc.” al cãrei miez este viaþa de numai 28 de ani „Aºa îmi închipui cã s-au întâmplat a lui Christopher Marlowe? lucrurile, însã doar îmi închipui.” E vorba, în tot cazul, despre un Pentru a-ºi susþine închipuirea, autorul Marlowe al sãu, protestatar împotriva redase, înainte de scenã ºi urmãtorul dia- protestului, cutezãtor în cutezanþa sa, fiu log semnificativ: „Jos labele de pe mine, de cizmar renegat de familie datoritã nu-mi sta în cale, lasã-mã sã trec! sodomiei, consideratã suprema decãdere; Ascultã mã, zise Skeres, cerându-i lui spion în favoarea Consiliului Coroanei Poley din ochi aprobare, iar acesta dând engleze, cu profesor de religie atins de erezie, din cap a încuviinþare. Eºti în situaþia cuiva Kett, ºi care piere ars pe rug: bãnuit ºi acuzat care nu-i, propriu-zis, un criminal, nu eºti de a fi ateu cãci aºteaptã ca omul Crist sã bun de un proces ºi spânzurãtoare. A cuiva devinã, prin reîntoarcere, de Dumnezeu care, mai curând, trebuie eliminat ( ) nu definitiv; martor al unor cumplite torturi, discutã de trãdare, ci de posibilitatea ei. eviscerãri, spânzurãri ºi tãieri în patru, ( ) Noi trei, aici de faþã, încercãm doar închis ºi torturat, contemporan cu o teribilã sã ne apãrãm de un om de nestãpânit ”. epidemie de ciumã, în sfârºit un mare poet Þinând cont de subiectivitãþi, povestea iubitor de libertate, c aºi noi, de altfel, ºi nu-i un lucru uºor de realizat, dimpotrivã care se întreabã despre fiecare nou întâlnit: (vezi ºi demonstraþiile lui Mircea Horia „Mã-ntreb cât este de liber.” Simionescu). Asupra autenticitãþii faptelor ne Relativismul interpretativ ºi faptic o face lãmureºte într-o notã (Nota autorului) unde de nestãpânit, cãci varianta consemnatã a atrocitãþile sinistre cu care se confruntã faptelor indicã întocmai contrariul celor Marlowe în carte sunt puse în rama relatate pânã acum: „Din constatarea atrocitãþilor cu care se confruntã Burgess anchetatorului, aºternutã în cernealã neagrã, în anul cumplit 1940: durabilã, reiese cã în ziua de miercuri, 30 „În 1940, cu câteva luni înainte de mai, din anul 1593 de la naºterea Domnului, începerea Bãtãliei pentru Britania, 63 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Luftwaffe a trecut ca un tãvãlug peste Orwell a devenit pseudonimul scriitorului Moss Side, lângã Manchester ( ) la orele britanic Eric Blair (1903/1950), autorul mici ale nopþii, cu recrutarea în armata celebrelor romane (Ferma animalelor” ºi britanicã amânatã, ºedeam ºi-mi „1984”) dar adevãrul nu trebuie sã se dactilografiam lucrarea de licenþã dedicatã încline prea mult în faþa tactului sau lui Christopher Marlowe ( ) Luftwaffe delicateþii.” avea sã-mi ardã cãrþile ºi chiar lucrarea Pentru a ne încredinþa de buna sa mea. ( ) M-am hotãrât sã scriu într-o intenþie, scriitorul mai adaugã urmãtoarele: bunã zi un roman deserp Marlowe.” „Studiile detaliate vor înregistra progrese Aici am face o parantezã. ºi se vor scrie ºi alte romane, dar adevãrul De ce s-a hotãrât Anthony Burgess s㠖 verita verissima – nu se va putea ºti scrie? Rãspunsul este inedit: deoarece niciodatã.” doctorii l-au diagnosticat cu cancer la creier Tot aici se infiltreazã ºi o subtilã ironie ºi i-au mai dat de trãit un singur an. la adresa realului ficþional: declararea Era vorba despre 1960/1961, când Bur- categoricã a posibilitãþii drept fapt real.” gess a scris „forþat” patru romane de Ca ateu (declarat astfel de duºmanii succes. Diagnosticul însã s-a dovedit greºit. sãi), Marlowe continuã (în ficþiune) sã se „Anul 1964, tetra centenarul naºterii rãfuiascã cu Dumnezeu în dialoguri sale (a lui Marlowe) coincide cu al lui Wil- hazardate: „– Nu mã pot ruga la tine pentru liam Shakespeare. (...) În anul acela am cã nu exiºti. publicat „Ochii doamnei mele”, o speculaþie – Aiurea! Conþin în mine însumi ºi nãstruºnicã despre viaþa amoroasã a lui existenþa ºi opusul ei. ( ) Shakespeare. – Ierþi prea multe omoruri comise în Acum, la comemorarea asasinãrii lui numele tãu. Marlowe, în 1593 (adicã în 1993) sunt în – Eu nu iert nimic. ( ) mãsurã sã-i aduc un omagiu dupã puterile – Ce sã fac? unui scriitor ajuns la bãtrâneþe.” (n.n. a fost – Fã ce eºti mânat sã faci! ultimul sãu roman). – ªi dacã refuz sã cred în tine? „Am pretenþia cã am lucrat aproape – Existenþa mea nu depinde de credinþa ta. ºtiinþific. Toate faptele istorice sunt – Nu tu-mi vorbeºti. Eºti doar un glas verificabile. Pe unul dintre cuþitarii notorii între nenumãratele glasuri ce zboarã ca ai epocii elisabetane îl chema George vântul prin despicãturile creierului meu! Orwell, ceea ce-i jenant (notã: George – Te aºteptai sã fie altfel?”

(urmare de la pagina 56) se leagã divinaþia, arta ghicitului, o preºtiinþã, cãreia profanul îi spune instinct, Deconspirarea ºi preºtiinþã ce conþine legi, informaþii, revelaþia poeziei magice structuri complexe la care accesul este posibil doar prin revelaþie. O modalitate a revelaþiei este descântecul. Ca-ntr-o În partea a doua, Deconspirarea relativitate sacrã, totul este coincident, totul poeziei magice, Daniela-Olguþa Iordache existã simultan într-un prezent mitic, în începe un nou discurs argumentativ, care ne aºazã Mintea universalã, cea care plecând de la ideea c㠄Dumnezeu a creat ne-a lãsat în subconºtient „toate programele lumea cu gândul”, adevãr al tuturor de vindecare” ce pot fi reactivate printr-un miturilor. Ea propune triada echivalentã efort de anamnezã. gând-cuvânt-Logos, ca informaþie Deºi multe idei sunt fanteziste, nu poþi primordialã, „un uriaº câmp de energie”, rãmâne indiferent la aceastã risipã de care dã coerenþã universului, fãcându-l informaþii, de interpretãri, de efort unitar ºi armonios. Ideile se întâlnesc aici documentar ºi de construcþie, efort pe care cu cele ale lui Dumitru Constantin Dulcan Daniela-Olguþa Iordache l-a fãcut în din Inteligenþa materiei, conducând la ideea strãdania de a reconstitui, pe propria existenþei unei minþi primordiale ºi a unei rãspundere, istoria sacrã a poporului conºtiinþe cosmice, acel punctum saliens, nostru, plecând de la o reinterpretare a care conþine o matrice divinã, legitimând miturilor în sensul unei deconspirãri. Fiind creaþia în forma care se relevã ºi ni se un eseu pe propria rãspundere, ar trebui reveleazã astãzi. sã-i acordãm Danielei-Olguþa Iordache cel Din matricea divinã provine ºtiinþa puþin prezumþia de sinceritate totalã, materiei de a fi în toate formele de susþinând-o cu încrederea noastrã în dezvoltare de la simplu la complex, pe toatã aceastã demonstraþie care include derularea scara evoluþiei. De aceastã matrice divinã ideilor pe ecranul imaginarului personal. LITERE 64 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EU Và CITESC PE TOÞI! Florentin Popescu

ÎNTRE ONIRIC ªI RECONSTITUIREA UNEI REALITÃÞI APUSE

Nãscutã la Pãtârlagele, în zona de munte cãutarea unei anume „doamne Fen” (medic? a Buzãului (din care au descins în literaturã personaj dominant în clãdirea, misterioasã ºi V. Voiculescu ºi Nicolae Tãutu, urmaþi în ea, în care pãtrunde eroina?). Tempoul aparte, ultimele decenii de mai mulþi poeþi ºi prozatori: ritmicitatea povestirii sunt date, în bunã parte Titi Damian, George Bãiculescu, Lucian de relatarea precipitatã, de om neliniºtit, a Mãnãilescu, Valeriu Pricinã, Dumitru Panã, scriitoarei, cartea fiind o relatare auctorialã, Nicolae Gâlmeanu, d-na ªtefania Oproescu, cum am spus deja. medic de profesie, trãitoare actualmente în Tot de o cãlãtorie este vorba ºi în Marea Vrancea, la Focºani, poetã ºi de dupã gratii, o altã prozatoare nu prea rãsfãþatã de naraþiune în care eroina, critica literarã ºi, prin urmare, alãturi de alþi pasageri ai unei mai puþin cunoscutã publicului maºini este transportatã, fãrã din þarã, autoare a mai multor o adresã anume ºi lãsatã, cãrþi de versuri ºi de prozã, ne-a alãturi de tovarãºii de drum, dat nu demult o interesantã ºi undeva la poalele unor munþi, originalã culegere de povestiri de unde – ºi aci! – eroina are (Cutremur în aer, Editura o serie de viziuni fantastice Studis, Iaºi, 2018), al cãrei titlu, (un ºarpe uriaº, un þãrm de derutant, nu are nicio legãturã mare, o voce misterioasã cu regiunea de la Curbura care o avertizeazã cã dincolo Carpaþilor, cunoscutã drept de niºte gratii apãrute centru al seismelor numeroase instantaneu s-ar afla „lupul ºi de diferite grade despre care auzim adesea mãrii”, pregãtit s-o sfâºie). Tenace, ea prin mass media. merge mai departe ºi se priveºte pe sine în Trebuie spus încã de la început cã apa limpede ºi plinã de scoici autoarea (ani în ºir colaboratoare la revista În Cutremur în aer asistãm la dispariþia „Oglinda literarã”, din pãcate azi dispãrutã ºi repariþia misterioasã a unui Profesor, la din peisajul publicisticii noastre literare) a fapte ºi întâmplãri care nasc întrebãri ºi ajuns la o anume maturitate a scrisului, neliniºti într-o comunitate care acceptã cu datoratã, fireºte, atât talentului cu care este greu ieºirea din normalitate ºi cutumele înzestratã, cât ºi experienþei jurnalistice ºi vieþii provinciale, iar în Singurãtate, cum nu în ultimul rând lecturilor de bunã calitate sugereazã ºi titlul, întâlnim un ins din literatura autohtonã ºi mai ales cea îndepãrtat de colectivitate, puþin ciudat, ce universalã contemporanã. tânjeºte dupã o legãturã sentimentalã ºi, în Întâlnire în iarnã, schiþa care deschide final, ar accepta ca ea sã se înfiripe chiar cartea, un text scris la persoana întâia, ºi cu o tânãrã mutilatã într-un accident. porneºte de la, chipurile, o cãlãtorie, a În toate aceste schiþe D-na ªtefania personajului cãtre un spital, având ca mijloc Oproescu ºtie sã conducã abil ºi cu talent de locomoþie un autobuz în care se mai aflã acþiunea (dacã poate fi vorba de o acþiune), ºi alte persoane, între care ºi un misterios îmbinând ingenios realitatea cu fantezia – domn cu mascã. Treptat-treptat aceastã dovadã limpede cã ºi-a însuºit cum trebuia aparent banalã deplasare alunecã în fantas- lecþia din lecturile unui Edgar Alan Poe ºi tic, scriitoarea lãsând sã se înþeleagã, în cele altor mari scriitori. din urmã, cã ar fi vorba de o cãlãtorie iniþiaticã, de o pãtrundere în necunoscut, în (continuare la pagina 78) 65 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 SCRIPTA MANENT Victor Atanasiu

ILUZIA MARII IUBIRI

La Editura Fast Editing a apãrut anul în care s-a specializat, (matematica), iar trecut ediþia a doua a romanului Iubire soþul ei, Sorin, este un faimos interpret interzisã de Geni Duþã, carte absolut instrumentist de muzica simfonicã. remarcabilã, prin care autoarea ar putea fi Apariþiile celelalte, de regulã episodice, sunt comparatã valoric cu Hortensia Papadat- oameni obiºnuiþi cu serate luxoase, (la care Bengescu sau Gabriela Adameºteanu. Lucia este o excelentã amfitrioanã), cu (Aprecierea mea doar timpul e în mãsurã bãuturi fine, gustãri elevate, conversaþii nu sã o ratifice.) Romanul nu este de înscris lipsite de o anume tentã snoabã, într-o anume tradiþie a literaturii române, caracteristicã societãþii înalte de regulã, indiferent cã lucrãrile au fost indiferent de epoca ºi compuse de bãrbaþi sau meleagurile unde au fiinþat femei, dimpotrivã, gândul te membrii acesteia. Fireºte, duce spre opere epice de prim eroina nu este din categoria rang ale unor scriitoare femeilor cãreia sã-i franceze, de la Marguerite de lãcrimeze ochii când toacã Navarre ºi Madame de La ceapã în bucãtãrie, pentru Fayette pânã la Simone de cã nu a tocat niciodatã Beauvoir, ori Françoise Sagan. ceapã, nici în bucãtãrie, nici Este vorba, aºadar, despre o în altã parte. Din aceastã lume în care se au în atenþie lume face parte ºi foarte strict sentimente, cu tânãrul Radu Alexandrescu, excluderea preocupãrilor de aici impertinent, aici patetic, ordin social ºi material. aici cam brutal, aici cu Romanul dintotdeauna ºi de mofturi. Prin aceasta el s-ar peste tot este, ca sã zic aºa, „balzacian”, purta aidoma unui adolescent, care ar vrea în sensul cã atenþia pentru chivernisire ºi sã se prezinte celorlalþi, femeii iubite în statul social, dincolo de orice amploare ar primul rând, ca ºi cum ar fi deja un bãrbat avea problematica metafizicã sau dramele format. ªi acesta ºi protagonista au, pasionale, este mereu prezentã. Cartea fireºte, maºinã, deci nu e nicio dificultate Geniei Duþã, redactatã într-o primã formã pentru ei dacã îºi doresc vreo evadare în cu vreo 40 de ani în urmã, era greu de împrejurimile Capitalei, pentru ca sã se presupus cã ar fi apãrut în anii regimului creeze un cadru cât mai romantic aºa-zisei de dinainte de ’89. Greu, dar nu imposibil, poveºti de iubire. Cartea este aproape o liberalismul agreat de autoritãþile comuniste capodoperã, în ciuda intenþiilor autoarei în în ceea ce priveºte fenomenul artistic fiind ceea ce priveºte adevãrata stofã lãuntricã incontestabil, mai mult, uneori, aproape a protagonistei. Ca sã mai punctez un as- incredibil pentru o dictaturã, mai ales cã pect legat de elitismul, (termenul îl folosesc era vorba de o dictaturã de stânga, alergicã fãrã urmã de nuanþã depreciativã), radical, la nivel programatic, la orice depistabil cu evidenþã în acest spaþiu epic tendinþã elitistã. Naraþiunea autoarei noastre ºi concretizat în faptul cã aici personajele tocmai cã este de un elitism acuzat ºi, ca sunt preocupate de griji ale vieþii de zi cu ºi în cazul autoarelor franceze de care am zi cam la fel de mult cât erau Prinþesa de vorbit, se au în atenþie niºte privilegiaþi ai Clèves þi domnul de Nemours din romanul sorþii, care nu au în niciun fel probleme Doamnei de La Fayette, gãsim câte o materiale. Lucia Feldman, protagonista notaþie relevantã, care atrage atenþia cu cine romanului, este un tânãr cadru universitar avem de-a face. Dupã câte o petrecere, de competenþã recunoscutã în domeniul Lucia stã cu un pahar în mânã, aºezatã LITERE 66 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni comod, privind-o pe servitoarea din casã ne este prezentat în carte, un adolescent cum dereticã. O femeie de serviciu mai în prin conduitã. Dar sã nu uitãm o clipã cã e vârstã are, fireºte, ciorapi grosolani ºi pulpe vorba de un roman ionic. Aºadar el este ºi mai grosolane. Un imperceptibil dispreþ înfãþiºat ca atare graþie percepþiei Luciei, al Luciei este de sesizat pentru o rudã determinatã, la rândul ei, de propria ei sãracã a sa, adusã la Bucureºti ca sã se vârstã. Eroina a trecut de 30 de ani, are, ocupe de Liana, fetiþa soþilor Feldman ºi, prin urmare, vârsta la care o femeie începe în felul acesta, ca sã scape de mizeria, în sã simtã cã timpul a pornit sã curgã care oropsita trãia la ea acasã. ªi când te împotriva ei. Altfel, Radu are 23 de ani ºi, gândeºti cã toate acestea se petreceau în ca atare, nu ar mai fi un adolescent. Ar fi România comunistã, într-o perioadã deductibil însã cã se poartã ca un adoles- imediat urmãtoare cutremurului din 1977! cent cu Lucia, dat fiind diferenþa de un Am atras atenþia asupra acestei deceniu dintre ei. Profesoara ar fi ºi chestiuni, care nici pe departe nu este de obiectivã în reprezentarea ei. primã importanþã în roman, nici pe departe Eroina ar fi femeia mai vârstnicã ºi nu este legatã prioritar de ceea ce conferã pateticã, pe de o parte, adulterã, pe de alta, valoare esteticã naraþiunii, întrucât toatã pe care o întâlnim în Vã place Brahms?, aceastã problematicã, atenþia acordatã unei (ºi mã refer aici în egalã mãsurã la romanul anume secþiuni din realitate, implicit unor semnat de Françoise Sagan, dar ºi la oameni care o populeazã, e pe deplin nemapomenitul film, în care corespondenta justificatã, întrucât respectiva secþiune a Luciei de acolo era interpretatã de Ingrid existat într-adevãr în epocã. Sãraci în timpul Bergman, rolul omologului soþului, deºi comunismului au fost oamenii care de acolo legãtura nu fusese legalizatã, era jucat sãrãcie au avut parte mai mereu în istorie, de Yves Montand, iar cel al omologului lui iar chivernisiþii grosieri ori rafinaþi, întrucât Radu, de Anthony Perkins. Un alt omolog erau intelectuali de calibru, au existat al lui Sorin, soþul încornorat, devenit însã totdeauna. Erau ºi atunci unii care se zbãteau personaj principal, este, într-un alt film, sã facã rost de un kilogram de carne ºi alþii interpretat de Richard Gere, care a devenit, care se duceau ba la Capºa, ba la Bucureºti, iatã, la fel de strãlucit precum Yves ba la Cina E salutarã, insist, preocuparea Montand). Lucia îºi bãnuieºte soþul cã ar pentru un univers ne-„balzacian”, pe care înºela-o cu o anume tinericã, pe care femeia nu am prea întâlnit-o în literatura românã, trecutã de 30 de ani o simte surclasantã prin cum nu prea am întâlnit-o nici în alte juneþea ei. În realitate, este vorba despre o literaturi. ªi în Ion a lui Rebreanu, ºi în fatã, ºi ea instrumentistã, plinã de gesturi Mândrie ºi prejudecatã de Jane Austen teatrale, în parte datoritã vârstei, în parte atenþia nu slãbeºte de la zestre, proprietãþi, datoritã tendinþei de a epata în genere ºi, cãpãtuire materialã ºi parvenire socialã. într-un caz particular dat, anume în Sã trecem acum la aspectele de bazã raporturile ei cu Lucia, de a-i simula acesteia ale naraþiunii. Romanul este, prin excelenþã, cã ar exista o legãturã sentimentalã între ea, ca sã adopt o terminologie deja încetãþenitã instrumentista la început de drum, ºi Sorin. în comentariile critice, unul de facturã Îl iubeºte, de fapt, pe bãrbat fãrã speranþã, ionicã, foarte apropiat prin aceasta de iar acesta o respinge cu delicateþe, elaborãrile lui Camil Petrescu, Anton explicându-i cã are sentimente în Holban, ori Alexandru Ivasiuc (din primele exclusivitate pentru soþia sa. Acest personaj, lui romane). Totul este vãzut din perspectiva juna la care m-am referit, e conturat din Luciei Feldman, indiferent cã naraþiunea este notaþii puþine, dar foarte sugestive, deºi cu derulatã la persoana întâi, (Lucia este evidentã antipatie, tocmai fiindcã romanul personaj-narator), sau la persoana a treia. este, în fiecare propoziþie a sa, ionic, aºadar, Romanul dã impresia a fi autobiografic, dar se conservã peste tot unghiul de a evalua al nu am argumente întru susþinerea acestei Luciei. La o cercetare mai atentã, s-ar putea afirmaþii. Criticul nu beneficiazã aici de vorbi de existenþa unui pretext al geloziei, informaþia istoricului literar ºi, pe cale de pe care protagonista ºi-l autoinoculeazã consecinþã, nu cunoaºte detalii din viaþa lãuntric, pentru a avea motivul ca sã-ºi înºele autoarei, din vremea tinereþii sale. (Geni soþul, caraghioslâcul amar al situaþiei fiind Duþã face parte din generaþia mea). dat tocmai de faptul cã acesta din urmã îi Lucia, profesoarã tânãrã a unor rãmâne tot timpul fidel, merit amplificat de studenþi la matematicã, îl remarcã a fi detaliul cã, aºa cum se vãdeºte într-un târziu, strãlucit pe un bãiat chipeº, al cãrui breton el a cunoscut escapada nevestei. O analizã o fascineazã. Radu, cãci acesta e numele a textului, pe care nu poþi sã o faci într-o studentului eminent, este, repet, aºa cum cronicã, demonstreazã pas cu pas cã Lucia 67 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 l-a provocat în fond pe Radu, a pregãtit iubit. Poate am dispãrut undeva, în negura terenul ca scurta aventurã sã se consume. anilor, printre alte nume pasagere ale vieþii În realitate, protagonista are o altã lui. Niciodatã nu a crezut cã pentru mine dominantã a caracterului, decât aceea pe este El. Cum aº putea oare sã-i transmit care ne-o insinueazã a fi Geni Duþã. Fireºte cã a rãmas unica, irepetabila ºi superba acesta nu este un defect al cãrþii, mea iubire ”. dimpotrivã, îi subliniazã valoarea, întrucât Pasajul este superb prin fiecare din permite, ca în orice operã autenticã, o notaþiile lui, rãvãºitor în derularea lui pluralitate de interpretãri. Autoarea ºi-a voit nãvalnicã, cu acorduri ce amintesc de eroina, cãreia, evident, îi þine partea, o Concertul pentru pian ºi orchestrã a lui femeie nobilã la modul etanº, care a cãzut Schumann. În literatura noastrã, gândul þi în vârtejul unei pasiuni incontrolabile, s-a se duce imediat la celebrul episod al înecat în ea ca într-un maelstrom, acel invaziei lãcustelor din cronica lui Miron curent ucigaº din Marea Norvegiei, de care Costin, cu diferenþa, bineînþeles, cã aici e vorbeºte Edgar Alan Poe. S-a înecat în vorba de invazia unui sentiment, de forþa pasiune pe moment, cãci a revenit la devoratoare a pasiunii, de cataclismul suprafaþã, ca ºi cum plãmânii sãi ar fi eliminat declanºat de ea. otrãvitoarea apã, inhalatã datoritã cufundãrii În realitate, consider, Lucia prin în groaznicul curent, ºi s-a întors la viaþa ei intermediul autoarei, nu face aici atât banalã, dar cu desãvârºire moralã, dezvãluiri, cât compune literaturã, viseazã moralitatea canonicã fiind legatã printr-un pentru a avea motive pentru a se autoflata, cordon ombilical de banalitate. Dar a fost întrucât ar avea trãiri atât de nobile, fiindcã cu adevãrat eroina îndrãgostitã de Radu, aºa ar fi avut o aºa de mistuitoare ºi epopeicã cum prezintã ea lucrurile, iar aceastã pasiune. Dacã ar fi fost vorba de aºa ceva, prezentare este cuprinsã pe coperta a IV-a nu l-ar fi pãrãsit pe Radu în doi timpi ºi trei a cãrþii, ceea ce denotã flerul autoarei de a miºcãri, având justificarea formalã cã, dacã fi simþit care sunt rândurile cele mai vibrante, nu ar fi renunþat imediat la el, ar fi trebuit sã cele mai percutante din întregul text. Con- renunþe la fiica ei, Liana. De fapt, aºa cum form descrierii Luciei, a fost o iubire la fel Lucia recunoaºte la un moment dat, poate de pateticã precum a Julietei pentru Romeo, nu l-a iubit pe mai tânãrul ei adorat/adorator a Isoldei pentru Tristan, a Catarinei aºa cum ºi-a imaginat. Nu poate, ci sigur, Bragadini pentru soþul ei, (personajele sunt zic eu, întrucât eroina este o mincinoasã în din Angelo, tiranul Padovei, drama lui Vic- prezentarea unui scenariu înãlþãtor despre tor Hugo), ori a Katerinei Ivanovna pentru sine, în ciuda aparenþelor. Înãlþãtor, întrucât Dimitri Karamazov. (Sunt rânduri care ar se înfãþiºeazã în ipostaza unei pãcãtoase, aparþine chipurile jurnalului Luciei Feldman): înnobilate, fiindcã a avut sentimente atât de „ Radu a fost iubirea vieþii mele. Nimic, cutremurãtoare, cu alte cuvinte „cã mult a nimeni înainte de el sau dupã el, nu s-a putut iubit”, ca ºi o teribilã apariþie femininã din compara cu intensitatea, puritatea ºi deplinul Biblie. ªi fiindcã am pomenit de aceastã acestei iubiri, cu forþa devastatoare care mã Carte, pasajul pe care l-am citat are, ºi el, o cuprinsese ºi mã purta cu ea, trecând peste mãreþie biblicã, cum s-a observant (de G. raþiune, peste demnitate, peste datorie, peste Cãlinescu) cã are ºi cel în care Miron Costin simþ de conservare ºi acum, dupã atâþia descrie acea invazie a lãcustelor. Lucia se ani, încã simt în palmã arsura gingaºã care întoarce la banalitatea existenþei ei conjugale mã inunda numai când îmi lua mâinile într- nu doar din sentimente materne, ci fiindcã ale sale ºi-mi pronunþa numele într-un fel prioritar este conformistã, ca orice femeie, irepetabil, inimitabil, cu duioºie ºi totuºi atentã crispat la ce va zice lumea despre posesiv, parc-ar fi spus cã numai el are actele sale. S-a dorit marea nobilã pãcãtoasã, dreptul sã mi-l pronunþe, ca ºi cum „mã cu precauþia sã rãmânã aºa doar în proprii numea”, aºa cum Adam îºi numise pentru sãi ochi, însã sã nu aparã câtuºi de puþin prima datã femeia ºi prin numele dat de el, aºa în faþa celorlalþi. E mincinoasã deci, ea devenise partea lui, profund ºi personal, fiindcã e mitomanã. Vrea, aºadar, sã se mai intim decât creaþia însãºi. Nu ºtiu dacã prezinte pentru sine ca o alcãtuire de un vreodatã am sã pot descrie în cuvinte acele patetism tragic. Acesta este punctul meu zile. Au trecut ani peste mine, dar îl visez de vedere asupra protagonistei. Evident, noapte de noapte, cu bretonul acela rãvãºit romanciera are altul, complet opus. E greu pe frunte, cu ochii verzi-cãprui pãtrunzând de spus cine are dreptate, dar, fãrã ºovãire, pânã în adâncurile mele, ºi mã trezesc de se poate afirma cã scrierea este fiecare datã cu acelaºi regret cã niciodatã excepþionalã, iar personajul principal trãieºte nu am sã-i mai pot spune cât de mult l-am puternic în ficþiune. LITERE 68 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ANIVERSARE Aurelian Silvestru

SÃ TE NAªTI ÎN SÂNUL POPORULUI CARE ARE NEVOIE DE TINE *

„Au înnebunit salcâmii de atâta lui, dar nu mai pot comunica cu el ca primãvarã”. Cam aºa sunã metafora unui poet altãdatã, de la egal la egal. Are o personalitate pe care Tudor Gheorghe a folosit-o într-un atât de accentuatã, încât mã sperie, mã cântec foarte inspirat. Or, aceast㠄nebunie” intimideazã. Eu, care îmi înfricoºez a salcâmilor se produce doar atunci, când subalternii cu o singurã privire, mã pierd în Primãvara se identificã cu Poezia. Suntem ºi faþa lui ca un copil în faþa unui profesor”. noi aidoma unor flori de primãvarã înnebunite Iatã, deci, prima explicaþie a fenomenului de poezia lui Nicolae Dabija. Nicolae Dabija: Personalitatea. Felicit organizatorii acestui spectacol De multe ori se afirmã cã, pentru un pentru iniþiativa de a omagia un poet scriitor, cel mai mult conteazã simþul clasic în viaþã: e mult mai plãcut sã te limbii, dupã cum, pentru un pictor, cel mai bucuri de recunoºtinþa cititorilor nu atunci important este simþul culorii. Sunt calitãþi când eºti instalat pe un soclu de granit în indispensabile, nici vorbã, dar în munca Grãdina Publicã, ci atunci când bãtãile unui scriitor decisivã este personalitatea inimii tale mai sunt în stare sã spargã o lui. Fãrã demnitate, fãrã caracter ºi voinþã, fereastrã într-un zid. fãrã un nucleu solid al moralitãþii, talentul Mulþi se întreabã: nu se poate afirma plenar. – În ce constã fenomenul Dabija? Temelia personalitãþii se pune, dupã Cum se explicã faptul cã unul ºi acelaºi cum bine ºtiþi, în familie. Pãrinþii ne ajutã creator este la fel de talentat în poezie, în sã devenim oameni; cãrþile – sã rãmânem. prozã ºi în publicisticã? Ei bine, încã atunci, în adolescenþã, am Poate cã nici Nicolae Dabija nu are descoperit foarte multe similitudini între un rãspuns exhaustiv la aceastã întrebare. familia mea ºi familia lui Nicolae Dabija. ªi, totuºi Ambii am avut taþi care au luptat în rãzboaie. Ne cunoaºtem din adolescenþã, din Ambii am crescut pe lângã mãnãstiri, având primele zile ale studenþiei noastre, la o relaþie aparte cu Credinþa. Ambii am fost ziaristicã. Îmi amintesc cã fugeam adeseori exmatriculaþi de la USM, pentru implicare de la ore împreunã, iar viitorul poet îmi citea, în miºcarea de eliberare naþionalã. inspirat, cele mai recente poezii din creaþia Copil fiind, îmi lipeam urechea de Cer sa, dezvãluindu-mi din când în când ºi ºi ascultam cum creºte Omul din mine. anumite secrete intime de care era sigur cã Cu ochii pe acest proces, taicã-meu avea vor trãi sau vor muri doar între noi. De grijã sã-mi dea din când în când câte o atunci am devenit prieteni. Pentru mine, lecþie de viaþã. Þin minte cã odatã (prin prietenia e aidoma unui scut pe care nu-l clasa a treia, probabil) am fãcut o vezi, dar pe care îl simþi mereu alãturi de baraboaþã, iar taicã-meu, care era cãpitan umãrul tãu, ºtiind cã, la nevoie, douã suflete de rãzeºi, în loc sã-ºi scoatã cureaua ºi sã pot trãi cu o singurã inimã. Se considerã cã mã pedepseascã, mi-a zis: nu e deloc uºor sã fii prieten cu un monstru – Mâine n-ai sã te duci la ºcoalã: sacru. Personal, nu am simþit niciodatã învãþãtura e un drept pe care trebuie sã-l aceastã povarã, deoarece niciodatã nu ne-am meriþi! certat ºi nu ne-am supãrat unul pe altul. Nu Am plâns ºi m-am revoltat, iar demult însã, un fost coleg de-al nostru, amãrãciunea acelor lacrimi a sedimentat în întâlnindu-mã pe stradã, mi-a mãrturisit: mine convingerea cã nu oricine se poate „Mã bucur pentru Nicolae, pentru succesele bucura de cunoaºtere ºi cã doar învãþãtura ºi munca poate face din tine un Om * Discurs rostit la Regalul literar-muzical, dedicat Adevãrat. lui Nicolae Dabija. 69 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Acesta ar fi al doilea secret al fenomenului Spunând acestea, am ajuns la cel de al Nicolae Dabija: Învãþãtura ºi Munca. treilea element al fenomenului Dabija: Dacã vã imaginaþi o maºinã de lecturã Suferinþa. ºi de scris care funcþioneazã neîntrerupt Nici un drum presãrat cu flori nu duce câte 16-18 ore pe zi, fãrã sã-i pese de sine, spre Glorie. Succesul îi ocoleºte pe cei care de obosealã sau de sãnãtate, atunci veþi avea ocolesc dificultãþile vieþii. Marii creatori ai imaginea clarã a unui poet de geniu (aici lumii întotdeauna au mers prin viaþã braþ de faþã) care a fost mereu conºtient de la braþ cu Suferinþa. Vã dau un singur faptul cã talentul nu este un mare dar, ci, exemplu: Fiodor Dostoievski. S-a opus în primul rând – o mare datorie. O datorie regimului þarist. A fost condamnat la pe care Nicolae o îndeplineºte cu plãcere moarte ºi pus în faþa plutonului de execuþie, atât la masa de scris, cât ºi la cârma fiind graþiat în ultimul moment ºi exilat pe revistei „Literatura ºi Arta”. viaþã în Siberia. Cunoscând acest fapt, Emil Apropo, de revistã. În ultimul timp e Cioran (care l-a aºezat în fruntea tuturor din ce în ce mai greu sã gãseºti bani pentru prozatorilor din toate timpurile) a afirmat: întreþinerea ºi editarea unui sãptãmânal. E „Dostoievski a ajuns sã fie foarte mare, un miracol cum reuºeºte sã-ºi plãteascã pentru cã a suferit foarte mult. La creaþie angajaþii. În aceste condiþii, se spune cã se ajunge nu prin lecturi, ci prin durere”. unul dintre ei s-a apropiat într-o zi de Durerile prin care a trecut Nicolae redactorul-ºef ºi l-a anunþat: Dabija, loviturile pe care le-a primit de-a – Domnule Dabija, ºtiþi cã munca pe lungul vieþii au fãcut din el un luptãtor care o prestez eu în redacþie nici pe departe adevãrat, un spadasin de neînvins care a nu corespunde cu banii pe care mi-i plãtiþi? folosit nu o singurã datã sângele drept – ªtiu, i-a rãspuns Nicolae, surâzând. cernealã. Dar a scris cu propriul sânge, Dar nici sã te las total fãrã salariu nu cred nu cu sângele altora ºi, ajutat de Bunul cã e bine. Dumnezeu, a pus mereu interesul Bunã parte din adevãrurile vieþii eu le- neamului înaintea interesului personal. am preluat din „filozofia” tatãlui meu. „Doamne! l-am auzit odatã strigând. Dã- Nicolae le-a cules din înþelepciunea mamei mi putere sã cred cã suferinþa ce mã sale (mama Cristina). „De la ea am preluat încearcã Tu mi-ai trimis-o ca pe o ºansã sufletul, îmi spunea. De la ea am învãþat de a mã înãlþa prin ea!” curajul de a fi om”. Odatã, aflându-ne între Nu poþi fi un mare artist, dacã vezi colegii de facultate, într-un cerc restrâns, nedreptatea ºi nu te revolþi împotriva ei, în care fiecare povestea câte ceva despre dacã ai o þarã dezbinatã ºi nu lupþi pentru copilãria sa, Nicolae ne-a mãrturisit unificarea ei, dacã trãieºti în robie ºi nu urmãtorul vis: faci nimic pentru desfiinþarea ei. – Se fãcea cã mergeam prin câmp, cu Fãrã sacrificiu, nu existã creaþie. maicã-mea de mânã (spunea el), când, Oricât au trâmbiþat pigmeii lipsiþi de brusc, la o rãspântie de drumuri, cerul s-a verticalitate cã artistul nu trebuie sã se desfãcut în douã ºi în faþa noastrã, în tãria implice în bãtãliile pentru credinþã, limbã, luminii, am vãzut-o pe Fecioara Maria, cu istorie sau unire, Nicolae Dabija a ºtiut pruncul în braþe. Am înmãrmurit de uimire mereu cã e mare cu adevãrat nu scriitorul ºi de admiraþie. Nu-mi venea a crede cã care lanseazã idei frumoase, ci scriitorul Maica Domnului, întinzând o mâna spre care aprinde în sufletul semenilor sãi lu- mine, ca ºi cum mã îndemna s-o urmez. mina demnitãþii. Or, ca sã aprinzi focul în Tot atunci, din spate, am auzit cum prietenii inimile altora, trebuie sã arzi tu însuþi cu din sat mã strigau sã merg cu ei la joacã, în flacãra mistuitoare. Doar aºa vei putea pãdure, la scãldat. Stãteam în cumpãnã ºi spune cu conºtiinþa împãcatã ceea ce a nu ºtiam ce sã fac, sã merg înainte sau sã spus ºi Goethe spre sfârºitul vieþii: „Am mã întorc înapoi. În cele din urmã, mama fost un Om, adicã un Luptãtor!”: „Când Cristina m-a împins uºurel din spate cãtre mã gândesc cât de mult ne iubesc minunea din Ceruri, spunându-mi cu izvoarele/ ºi codrii, ºi doinele ce-au fost blândeþe: „Du-te, fiule. Acolo este locul tãu”. a-l cunoaºte,/ îmi vine sã cred cã poeþii Relatarea lui Nicolae pare incredibilã mari îºi aleg popoarele/ în mijlocul cãrora ºi, totuºi, am impresia cã el ne-a povestit au a se naºte”. atunci nu un vis, ci o istorie adevãratã, în Sunt versuri scrise de Nicolae Dabija care mama sa a ºtiut de la bun început cã ºi dedicate marelui Eminescu – versuri ce drumul pe care ºi-a cãlãuzit feciorul va fi se potrivesc de minune ºi autorului lor: el unul plin de obstacole ºi de suferinþã, dar a ales sã se nascã în sânul poporului n-a ezitat s-o facã, deoarece a fost convinsã român, pentru a-l sluji cu credinþã, pentru cã Nicolae îl v-a parcurge cu multã a-l ajuta sã se înalþe cât mai aproape de demnitate. Sufletul Cerului. LITERE 70 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni RESTITUIRI Maria Monica Stoica

EUGEN LOVINESCU SAU DESPRE TRIBULAÞIILE ARTISTULUI

Cea de-a doua generaþie mine, mi-e ruºine de sterilitatea sufletului ºi postmaiorescianã de critici literari îl consacrã de mediocritatea debitului de lucru ºi de pe Eugen Lovinescu drept „criticul-artist” expresie”. care a nãzuit sã facã din critica literarã, Mentor de necontestat pentru generaþii demersul situat la graniþa dintre ºtiinþã ºi artã, de tineri scriitori, Lovinescu se entuziasma un act de creaþie artisticã, revoluþionând de fiecare datã când întâlnea la alþii talentul. pentru acel timp disciplina în speþã. Concepþia Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu despre „criticul artist” este efectul cel mai reprezentau pentru el adevãrate modele de durabil al perioadei impresioniste construcþie epicã; admira la scriitoare puterea lovinesciene. Dupã ce ºi-a descoperit în criticã de creaþie analiticã, unealtã pe care s-a vocaþia artisticã, Lovinescu a þinut sã o ambiþionat s-o mânuiascã ºi el în romane. Într-o confirme ºi în creaþia artisticã purã; o ipostazã scrisoare datatã 2 august 1932/ Fãlticeni, când creatoare despre care George Cãlinescu Lovinescu începuse lucrul la romanul „Bizu”, afirma în „Istoria literaturii române...”: „a fi i se adreseazã romancierei în calitate de critic scriitor era pentru Lovinescu totul”. literar, cu sfaturi privind continuarea operei: Observaþie justã privind ambiþia secretã a „... continuã istoria familiei Walter-Coca, atât criticului ºi teoreticianului literar român, pe de echivoc ºi inexplicabil angajatã. E o datorie care o atestã ºi bogata corespondenþã cu de conºtiinþã sã o apuci imediat ºi (scrie) nu scriitorii timpului, redatã în lucrarea lui Nicolae în cap, ci pe hârtie. Aºtept sã-mi scrii cã ai Scurtu „E. Lovinescu. Scrisori ºi documente”, început...” Ca romancier, este de o cuceritoare Editura Minerva 1981. sinceritate: „Eu merg tot mai departe cu opul Numai parcurgând cele 14 scrisori meu fantezist, debordant ºi romanþat: sunt la adresate de E. Lovinescu romancierei pagina 270, tot la Munchen, mi-am substituit Hortensia Papadat-Bengescu în intervalul persoanei mele un nemþioºor Bizu sau Karl 1930-1943, remarcãm cã ele vorbesc frecvent Klentze zis Carol Cleanþã, fiul unui inexistent despre dificultatea travaliului artistic la care armurier; de nu ºtiu câte zeci de pagini are este supus creatorul: „Am început operaþia viziuni de copilãrie (...) toate în vis... E de eliminare ºi merge mult mai greu decât îmi complicat, mã amuzã, dar nu ºtiu cum se va închipuiam; ce am scris mã nemulþumeºte cu topi cu tot ce am scris mai înainte”. Încheie totul; adevãrul e cã nu existã inspiraþie, ci prezentarea tribulaþiilor romaneºti adoptând muncã; am prelucrat vreo cincizeci de pagini; o disimulatã indiferenþã: „Ne trecem doar dar nici aceste nu mã mulþumesc; în aceste timpul!...” zile de sterilitate, mã încãpãþânez (mulþumesc) Pendulând între exigenþã ºi neîncredere, sã iau o paginã sau douã ºi sã le transcriu de întreaga sa creaþie criticã ºi literarã va sta sub patru sau cinci ori. Nu adaug nici un element semnul revizuirilor. Recunoscuta „impasibilitate” nou; retouchez (sic!), schimb cadenþa lovinescianã se topea în faþa criticilor aduse cuvintelor ºi totul pare transfigurat; îmi dau operei sale, iar polemistul se manifesta cu astfel palpitaþii, îmi forþez ritmul respiraþiei, intransigenþã în apãrarea propriilor creaþii. ceea ce mã oboseºte repede... ºi iatã... asta Când critica i-a reproºat lipsa unitãþii de ton a îmi pare cã e arta!... Nu ºtiu de va ieºi cartea romanului „Bizu”, drept rãspuns, în urmãtorul sau cum va ieºi, dar la fiecare paginã simt volum, pe parcursul a trei capitole, autorul îºi cum mã scufund în misterul acesta de nimic va susþine punctul de vedere, colocviind cu al artei, de care puþini îºi dau seama...” Per- unul dintre eroii sãi. ªi tot dupã apariþia manent chinuit de spectrul nereuºitei, având romanului „Bizu”, când critica literarã a conºtiinþa imensitãþii travaliului artistic, remarcat inconsistenþa biografiei eroului, Lovinescu mãrturisea: „Când mã gândesc la reacþia autorului a fost promptã: pe parcursul 71 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 urmãtoarelor patru volume, o va completa, din aceastã corespondenþã cã familia a arãtat împlinind astfel deficitul semnalat de criticii mari rezerve faþã de romanul „Bãlãuca” al lui timpului. Nu construcþia epicã era idealul Lovinescu, invocând legitimul drept la romancierului E. Lovinescu, ci nãzuinþa de a intimitate ºi respectul datorat memoriei sonda în adâncimea sufletului omenesc, defunctei, urmaºii nefiind de acord nici cu investigând complicata psihologie umanã. alegerea titlului, o poreclã care ar fi conþinut Ideal mai greu de atins în cazul scriitorului conotaþii defãimãtoare la adresa Veronicãi care era conºtient de precaritatea mijloacelor Micle. Se subînþelege cã a fost respinsã ideea de exprimare artisticã: „pentru a pune în exploatãrii poveºtii de dragoste a celor doi. valoare o stare sufleteascã oarecum comunã, Lovinescu, folosind argumentaþia pusã la i-ar fi trebuit o vigoare de limbã, un fascicol dispoziþie de instrumentele criticii literare care de mijloace literare, în stãpânirea cãrora nu îl obligau la obiectivare ºi distanþare analiticã, se simþea”, citim în „Bizu”, la pagina 198. va combate scrupulele exprimate de Virginia Creaþia literarã a romancierului a fost Gruber: „Prin meseria mea de critic mai vechi, urmãritã de prejudecãþile contemporanilor, dar vã rog sã credeþi cã nu este un rând tipãrit ºi ale celor de mai târziu. Timpul le-a dizolvat asupra Veronicãi – ºi nici mãcar asupra lui în parte, dar una mai stãruie ºi este aplicabilã Eminescu – care sã-mi fie necunoscut. mai tuturor criticilor care ºi-au spus cuvântul Intenþia mea nu este însã de a face o biografie ºi în planul creaþiei literare. La E. Lovinescu, a Veronicãi ºi nici chiar a lui Eminescu...” disocierea celor douã planuri a fost ºi rãmâne Autorul îºi apãrã creaþia, invocând argumente încã o operaþie destul de anevoioasã. Însuºi de ordin artistic. Iar în scrisoarea din 10 au- George Cãlinescu, cea mai fericitã îmbinare gust 1935 se justificã: „Fac o reconstituire între calitatea de cercetãtor al literaturii ºi psihologicã; pentru aceasta îmi trebuie scriitor, se ridica împotriva acestei oarecare fapte reale, adevãrate repere, între prejudecãþi, luând implicit apãrarea artistului care pot întinde plasa unor evenimente fic- Lovinescu: „În fond, este cu totul nedrept tive (...) care sã aibã însã caracterul ca, atunci când avem de-a face cu romanul verosimilitãþii ºi care sã conveargã la unui critic, sã punem numaidecât problema viziunea netã a caracterelor, care sper sã fie putinþelor de creaþie în câmpul epic. exactã”. ªi continuã: „...mi-ar face o vie Adevãrul este însã cã toatã lumea vede la plãcere sã vã trimit romanul, pentru interesul noi o incompatibilitate între literatura de sãu pur literar. În el aþi gãsi o seamã de ficþiune ºi criticã ºi, când un critic scoate un oameni, scene, situaþii, care n-au existat roman, cititorul apare speriat. Numaidecât niciodatã, schimbãri voluntare de amãnunte se vede în roman un exces de spirit critic, (domiciliu, cronologie etc.) – totul pentru a lipsa de „viaþã”. Aceastã prejudecatã este crea un adevãr superior celui care a existat nutritã chiar de critic, de acei critici fãrã tal- aparent ºi faptic – adevãrul psihologic; ent literar. Aºadar astfel stã problema ºi ea meritul la care râvneºte cartea mea (ºi va mai trebuie lãrgitã, cum este onest. Poate un poet fi una) nu este de informaþie asupra vieþii sã facã romane, poate un fizician sã scrie cotidiene a Veronicãi – ci de creaþie”. poezii, poate un romancier sã facã istorie? Dacã întreprindem analiza acestui Dacã da, atunci ºi criticul poate sã scrie ro- domeniu – de creaþie artisticã pur㠖 al man, dacã are talent... Mai plin de substanþã edificiului lovinescian, conºtienþi fiind de mi se pare romanul „ratat” al unui mare critic prejudecãþile care i-au modificat imaginea, decât romanul „bun” al unui mediocru vom putea investiga complexul laborator scriitor. Acest roman este, de nu altceva, un de creaþie al scriitorului, desluºind document de personalitate”. contribuþia adusã de E. Lovinescu în Opera beletristicã a lui E. Lovinescu calitate de prozator la dezvoltarea literaturii întregeºte imaginea oferitã de criticul ºi române interbelice, despre care criticul teoreticianul literar ce a modernizat gândirea literar Alex ªtefãnescu s-a pronunþat fãrã interbelicã, adaptând-o la curentele de idei echivoc, într-unul dintre cele mai europene. Chiar ºi romanele biografice dedi- emoþionante omagii pe care i le-a adus cate lui Eminescu permit pãtrunderea într-o posteritatea: „Eugen Lovinescu a practicat zonã ineditã a creaþiei artistului, care cea mai nobilã formã de egoism: pentru a proiecteazã imaginea poetului naþional obþine o cât mai mare cantitate de plãcere eliberat de convenþii. Romanele lui Lovinescu intelectualã, a îmbogãþit considerabil sunt interesante pentru cã investigheazã literatura þãrii în care s-a nãscut”. „documentul de personalitate”, acel „adevãr Multiplele ipostaze ale personalitãþii lui psihologic” întrezãrit de cercetãtor, despre E. Lovinescu, criticul literar ºi scriitorul care care vorbeºte într-o scrisoare adresatã ºi-a subordonat creaþia unei îndelungi operaþii Virginiei Gruber, fiica Veronicãi Micle de ºlefuire, reprezintã o sursã vie de interes (cãsãtoritã cu filologul Eduard Gruber). Aflãm pentru literatura românã. LITERE 72 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LECTURI Corin Bianu

„SCRISORILE” MONEI VÂLCEANU

Publicatã la Piteºti în 2010, cartea al cãrui nume este înscris pe frontispiciul celei Scrisori din Pont* întruneºte opinii proprii mai vechi biblioteci din Paris, la basilica St. despre o seamã de scriitori români, dragi inimii Genevieve, între numele marilor gânditori ai ei pentru mãiestria scrierii sau, pur ºi simplu, lumii, devine un simbol.” Mai departe, ne din motive de compatibilitate. Noþiunea de reaminteºte “Ca ºi Vãcãreºtii, Goleºtii au avut “scrisori” aluzioneazã misivele publice ale un imens rol cultural ºi politic în istoria paºoptiºtilor Ion Ghica, Negruzi, Alecsandri, modernã a României. Dinicu Golescu a fost care aveau totuºi un destinatar, pe când ea le un iniþiator ºi participant activ la toate publicã într-o carte adresatã cititorilor, fãcând societãþile literare ale vremii, mentor al presei, pasul înainte (legitimat de soarta acelor sprijind material” ziarele ºi asociaþiile pe profil producþii literare), considerându-le ca fiind înfiinþate în contemporaneitate. de sine stãtãtoare. Începe cu Ovidiu, pe care Urmeazã pagini emoþionante despre Ion îl considerã aidoma predecesorului Alexandru Heliade Rãdulescu, care a introdus alfabetul Piru, întemeietor al literaturii române culte, ºi latin ºi a simplificat scrierea, cu îndemnul sãu continuã cronologic cu Neagoe Basarab, devenit axiomã, “scrieþi bãieþi, numai scrieþi”, mitropolitul Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie cel care a pus bazele literaturii române moderne Cantemir ºi tot aºa, pânã la Vintilã Horia ºi prin îndemnurile sale ºi mai ales prin puterea Vladimir Streinu. faptelor, demne de un uriaº al creaþiei Ceea ce este important în legãturã cu beletristice ºi nu numai. “Nu e vremea de Ovidiu, subliniazã ea, este preocuparea criticã, copii, e vremea de scris ºi scrieþi cât continuã a românilor pentru cercetarea operei veþi putea ºi cum veþi putea!” “Este primul ºi biografiei lui, începând cu Miron Costin, care teoretizeazã arta scrisului.” “Importante Vasile Aaron; Gheorghe Asachi, Costache pentru a descifra rolul omului de culturã sunt Conachi, Vasile fabian, Alecu Russo, Vasile memoriile, formate din Amintiri ºi impresii ale Alecsandri, Eusebiu Camilar (cu excepþionala unui proscris ºi Memorii asupra istoriei sa traducere) Vintilã Horia ºi alþii, de unde regenerãrii apãrute în limba francezã la Paris rezultã cã de facto, literaþii români se considerã în 1850 ºi 1851, precum ºi Dispoziþiile ºi descendenþi ai faimosului creator de literaturã. încercãrile mele de poezie, ne dezvãluie un Dupã Ovidiu, îi invocã pe Niceta Remesianul, povestitor agreabil, dispus sã dezvãluie latura Ulfila Gotul, Ioan Cassian, Dionisie Exiguus, comicã a lucrurilor, atent la oameni, la caractere, pentru ca ajungând la Neagoe Basarab, sã-i la vorbele lor”, în timp ce lucrarea Echilibru aprecieze “Învãþãturile ”, ca fiind între teze ºi antiteze este un sistem filozofic comparabile cu scrierile europene din epocã. original cu implicaþii în contemporaneitate.” “Existã douã pãrþi în Invãþãturi, prima liricã”, Apoi, Mihail Kogãlniceanu ºi Titu Maiorescu spune ea, ilustrându-ºi afirmaþia cu meditaþiile sunt priviþi cu acelaºi ochi pãtrunzãtor, cu ac- asupra soartei omului, elementele de oraþie ºi cent pe travaliul lor de “educare a publicului de bocet, a doua cu sfaturi practice în românesc”. condiþiile, când “inima omului este ca sticla, Sucapitolul despre Eminescu poartã titlul deci sticla dacã se sparge, cum o vei mai “Poarta-naltã de la templul unde secolii se cârpi?”, inclusiv despre organizarea oºtirii ºi torc”. “Nu mã voi ocupa în cartea aceasta de tactica de luptã în rãzboaie. studiul creaþiei poetice eminesciene, o analizã Despre Dimitrie Cantemir autoarea destul de fidelã am realizat în “Studiile de reaminteºte principalele lui contribuþii literar- literatur㔠(M.V. Gabriela Georgescu, Ed. istorico-filozofice, “pe care noi, în aceºti ani Zodia Fecioarei, Piteºti, 2005), cãutând a ai tuturor compromisurilor, nu trebuie sã le cerceta pesonalitatea eminescianã, izvoarele pierdem” încheind: “ªi în acest sens, chipul formãrii ei ºi mirajul prin care ºi-a pus pecetea unui intelectual de talia lui Dimitrie Cantemir, gândirea sa pe ansamblul societãþii 73 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 româneºti”, cercetare care îi reuºeºte întru aceasta sintagma prin care nedreptãþitul totul, aºa dupã cum rezultã din paginile român ºi-a exprimat în câteva cuvinte crezul consacrate, ce satisfac cu brio curiozitatea de o viaþã, al sãu ºi al tuturor celor ca el. Mona celor mai exigenþi cititori. Nu mã pot reþine a Vâlceanu reia sine ira et studio discutarea cita portretul deosebit de luminos, lãsat împrejurãrilor în care i s-a retras premiul posteritãþii de unul dintre cei mai satirici Goncourt pentru romanul “Dumnezeu s-a scriitori ai noºtri, Ion Luca Caragiale: “Era o nãscut în exil” la îniþiativa guvernului român. frumuseþe. O figurã clasicã, încadratã de niºte Se subînþelege, aºa cum romanul lasã sã se plete mari, negre: o frunte înaltã ºi seninã; înþeleagã, cã Ovidiu simbolizeazã viaþa amarã niºte ochi mari – în aceste ferestre ale a tuturor celor obligaþi de viaþã sã trãiascã sufletului se vedea cã cineva este înãuntru; departe de patrie. un zâmbet blând ºi adânc melancolic. Avea Meditaþiile asupra omului Vladimir aerul unui sfânt tânãr coborât dintr-o veche Streinu ºi a operei sale vãdesc, pe lângã icoanã, un copil predestinat durerii, pe chipul patriotismul local care îi apropie, aceeaºi cãruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” înclinare cãtre a descoperi esenþialul creaþiei, Emblema Supt trei regi, tuteleazã reprezentativitatea lui în context critic naþional referirile la Nicolae Iorga: “ a scrie azi despre ºi nu numai. Mai urmeazã evocarea Nicolae Iorga este o datorie ºi o imprudenþã. matematicianului Solomon Marcus, invitat de O datorie, fiindcã vorba cronicarului”, a nu fi onoare ca raportor la primul Congres de lãsat în uitare neamul acesta de cãrturari ( ) Semioticã de la Milano, 1974, de cãtre ºi o imprudenþã, fiindcã nici o minte obiºnuitã Umberto Eco, ºi a discipolului sãu din Curtea nu mai poate citi azi integral monumentala sa de Argeº, doi matematicieni ajunºi la înaltul operã, nu poate verifica izvoarele, nici mãcar nivel al Academiei, neobosiþi în a demonstra a le enumera, ºi alunecãrile sunt posibile pe cu dovezile de rigoare cã gândirea matematicã toate planurile.” Cu toate aceste portretul sta la baza tuturor proceselor vieþii. acestui spirit enciclopedic pe care autoarea îl In compunerea tuturor acestor texte, infiripã este concludent ºi emoþionant. autoarea pune suflet, scrierile sunt relatãri ale Apoi, când scrie despre Nae Ionescu, unei persoane înzestrate, care povesteºte Mona Vâlceanu nici nu încearcã a-l “reabilita”, despre persoane apropiate ei, cu faptele lor nu acesta e scopul lucrãrii, ci se strãdueºte a însemnate, cu tot. S-ar putea spune, reconstitui circumstanþele, care au “marcat metaforic, cã este un jurnal al autoarei cu ºi gândirea epocii sale” ºi a unora “dintre despre persoane pe care le-a cunoscut ºi între studenþii sãi, Mircea Eliade, Emil Cioran, care ºi-a trãit viaþa. Eugen Ionescu, Mircea Vulcãnescu, Ceea ce particularizeaz㠓scrisorile” este Constantin Noica”, toþi cei menþionaþi abordarea operelor prin prizma vieþii autorului, ajungând personalitãþi de prim rang în domenii cu experienþele ce i-au marcat viaþa, aºa cum diferite, asupra operelor lor ea aplecându-se e exprimatã cel mai bine la Vladimir Streinu: cu acuitate criticã constructivã ºi încercând “Citind subtilele aprecieri asupra operei lui sã lãmureasc㠓destinul generaþiei fãrã Eminescu, mã întreb când le-a scris, cartea destin”. Ceea ce nu îndrãzneºte ea, este cã este apãrutã în 1976 ( ) ºi iarãºi las din mânã expresia respectivã a devenit în timp o butadã, textul rafinat al studiului eminescian ºi mã deoarece acei gânditori au creat opere întorc la viaþa omului Nicolae ª. Iordache ºi individuale originale, inclusiv pe plan nu reuºesc sã înþeleg cum puteau fi smulºi mondial, aºa încât laolaltã ca generaþie, i-au astfel de intelectuali de la masa lor de scris, imprimat acesteia un destin proeminent ºi din intimitatea bibliotecii ºi a biroului, de la trainic. Se vede din toate unghiurile preferinþa înãlþimea catedrei.” Este vorba despre ei pentru Mircea Eliade ºi mã limitez la a privaþiunile de libertate ºi celelalte tracasãri sublinia cã paginile despre acest mare savant umilitoare la care l-au supus exponenþii ºi scriitor român al exilului sunt dintre cele regimului comunist opresiv, prezentate mai miºcãtoare. De altfel, în acel an al apariþiei amãnunþit în carte. Metoda e desigur, cãrþii, scriitoarea demarase aproape singurã generalã, practicatã cu succes la noi începând ºi susþinutã doar de rude ºi prieteni apropiaþi cu George Cãlinescu, dar filtrul personal al ºirul annual de simpozioane piteºtene despre analistei aduce în acest studiu dovezi diferite viaþa ºi creaþia eliadescã, devenit deja tradiþie. de pecetea cãlinescianã. Pânã la urmã, cartea Toate contribuþiile invitaþilor la simpozion în întregime este un studiu, un lung eseu sunt tipãrite, într-un album întocmit dupã toate despre perle ale literaturii române ieºite din regulile exegezelor ºi exegeþilor. mâinile unor adevãraþi demiurgi, ea reuºind “Cu spiritul lui Vintilã Horia m-am întâlnit sã aducã ºi noutãþi de naturã istoricã în cercetãrile mele asupra lui Mircea Eliade ºi necunoscute publicului larg, precum ºi de ( ) e musai sã þinem seama”: “a sta la dreapta analizã ºi sintezã, nu doar repovestind grãbit României nu e un pãcat, e un merit”, preia aspecte generale cunoscute. LITERE 74 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni OPINII Enãchescu Cristina

PROSTIE VS. ISTEÞIME ÎN POVEªTILE LUI ION CREANGÃ

În Dicþionarul explicativ al limbii criticate, satirizate sau corectate. române, prost este considerat omul lipsit În Prostia omeneascã, soacra ºi de inteligenþã, fãrã judecatã, fãrã minte, la nevasta au un coeficient de inteligenþã fel ca ºi omul fãrã ºtiinþã de carte, foarte scãzut, care le face imbecile ºi neînvãþat. (DEX 1998: 861) De cealaltã idioate. Dupã Robert Musil, cele douã se parte se aflã isteþul (deºteptul, inteligentul, încadreazã în tipul de prostie cinstitã ºi înþeleptul). Isteþul se defineºte prin fãþiºã. Ea are la bazã un intelect deficitar agerimea minþii, iscusinþã, pricepere, ºi îi este specificã omului greu de cap sau ingeniozitate, perspicacitate. Între cele care, cum se mai spune, se prinde greu. douã tipologii existã o interdependenþã ºi o Este sãracã în idei ºi în cuvinte ºi nevoie reciprocã: proºtilor le sunt necesari neîndemânaticã în folosirea lor. Preferã isteþii pentru a-i scoate din încurcãturã. rutina pentru cã uzualul reuºeºte sã se Isteþilor le sunt necesari proºtii pentru ca, imprime în memorie pri repetiþie prin contrast, sã iasã în evidenþã, sã fie sistematicã (...) Este deseori confuzã în admiraþi, apreciaþi ºi rãsplãtiþi. De cele mai gândire, iar mintea îi cam stã pe loc atunci multe ori, rãsplata ºi-o dau singuri, dupã când este confruntatã cu experienþe noi. acþiuni coerente, gândite, analizate ºi puse Este hazlia prostie seninã ºi, dacã nu ar fi în slujba unui scop clar ºi precis. atât de credulã, confuzã ºi incorigibilã, Coexistenþa celor douã tipologii în încât sã ne aducã la disperare, am putea naraþiunile lui Creangã conferã cadrului sã o considerãm un fenomen peste mãsurã poveºtii naturaleþe, culoare ºi umor. de agreabil. (Musil 2013: 45-46) Psihologul Daniel David clasificã Personajul principal este cel isteþ, care oamenii, în funcþie de modul lor de a trebuia sã existe ca ºi cap al familiei acþiona ºi de a se comporta, în Homo Sa- prezentate, astfel încât aceasta sã nu-ºi piardã piens ºi Homo Stupidus. Homo Sapiens echilibrul ºi normalitatea. El pleacã într-o înseamnã omul înþelept/inteligent a cãrui cãlãtorie în lume, stupefiat de reacþia soþiei minte este orientatã spre adevãr ºi raþiune, ºi a soacrei atunci când bocesc deoarece are scopuri diverse ºi mijloace adecvate drobul de sare, dãrâmat în mod imaginar de pentru atingerea lor. În plus, el poate pisicã, ar putea sã omoare copilul. Bãrbatul înþelege ºi accepta lucrurile ºi evenimentele promite cã se va întoarce acasã numai dacã analizându-le sau vãzându-le la alþii, spre va gãsi în lume oameni mai proºti decât cei deosebire de prost care adesea trebuie sã din familia lui. În drumul lui, întâlneºte un le trãiascã/experienþieze el însuºi – uneori tont, un dobitoc, un nãtãrãu ºi un neghiob. cu costuri foarte mari – pentru a se Toate cele patru adjective sunt sinonime cu convinge de realitatea lor, a le înþelege ºi adjectivul prost. Cel dintâi întâlnit cãra soarele accepta. Homo Stupidus are mintea în casã cu un vas, pentru a avea luminã, fãrã orientatã spre mituri ºi iluzii, scopuri nicio reuºitã însã. Al doilea construise un car minimale sau prea diverse ºi ambiþioase mare în interiorul casei ºi, fiindcã nu-l mai pentru cât îl duce capul ºi mijloace putea scoate de acolo, hotãrâse sã taie uºa, inadecvate ºi/sau insuficiente pentru sã-i facã loc sã iasã. Al treilea nu reuºea sã atingerea scopurilor. (Daniel David 2011). arunce nucile cu þãpoiul în pod, iar cel din Unele dintre personajele poveºtilor lui urmã aproape cã sugrumase vaca, încercând Creangã sunt Homo Sapiens, altele sunt sã o urce pe ºurã sã-i dea mâncare. Homo Stupidus. Cele dintâi pot deveni Cel cu soarele în oboroc este tont, adicã pentru cititor modele de fapte, acþiuni, prost, neghiob, nãtâng (DEX 1998: 1097). sentimente. Cele din urmã sunt menite sã Cel cu carul este nãtãrãu, adicã persoanã stârneascã râsul nevinovat, fãrã sã fie cu mintea mãrginitã, care pricepe greu 75 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 (Ibidem: 673). Cel cu nucile ºi þãpoiul este rãbdãtoare ºi supusã, planul înlãturãrii neghiob, adicã persoanã care acþioneazã fãrã soacrei ºi gãseºte momentul potrivit pentru judecatã; om îngust, preocupat de interese rãzbunare. Convinse cã nu pot duce o viaþã mãrunte (Ibidem: 681). Toþi sunt dobitoci liniºtitã pânã nu scapã de bãtrânã, le – oameni lipsiþi de inteligenþã. Drumeþul este propune cumnatelor sã o asculte, iar ele, stupefiat de comportamentul lor ilogic ºi recunoscându-i deºteptãciunea ºi privind- prostesc ºi, dupã ce îi ajutã sã-ºi rezolve o ca pe singura cale de salvare, îi vin de problemele, se retrage la familia lui, acolo petrecanie babei. Soþul tinerei neveste crede unde prostia atinge cote mai mici decât în în interpretarea pe care soþia sa o dã locurile ºi printre oamenii pe care îi întâlneºte gesturilor disperate ale soacrei ºi urmeazã în drumul sãu. îndemnurile testamentare ale acesteia, astfel Proºtii din Prostia omeneascã sunt încât toþi membrii familiei sã fie fericiþi. proºti ereditar ºi ontologic. La ei, prostia În Capra cu trei iezi, planul rãzbunãrii este maladivã, înrãdãcinatã ºi incurabilã. iezilor omorâþi este asemãnãtor celui al Este un mod de existenþã. Faptele ºi Vitoriei Lipan din romanul Baltagul de Mihail comportamentul lor prostesc sunt repeti- Sadoveanu. Aºa cum Vitoria îi atrage într- tive. Dupã ce bãrbatul pleacã de la fiecare o capcanã psihologicã pe ucigaºii bãrbatului dintre ei, cu siguranþã vor trece din nou sãu, capra îl ademeneºte pe lup la praznicul prin ceva la fel de ridicol, pânã când se va de pomenire a iezilor, unde îi întinde o cursã gãsi iarãºi cineva care sã-i scoatã dintr-o ce îi va fi fatalã. Capra, inteligentã ºi bunã mare încurcãturã, în care au intrat singuri. cunoscãtoare a psihologiei umane, profitã Dupã cele douã variante ale prostiei, de vulnerabilitatea lupului, aceea cã el este stabilite de psihologul Daniel David, ei au hulpav ºi pofticios, îi place sã înghitã prostia ca trãsãturã, care este incurabilã. mâncarea nemestecatã ºi are stomacul atât Slabe de minte sunt ºi douã dintre de mare, încât sã poatã înfuleca un ied dintr- soþiile bãieþilor din Soacra cu trei nurori. o înghiþiturã. Slãbiciunea îi este fatalã: el Naive, ele cred în existenþa ochiului cade în groapa cu flãcãri dupã ce se topeºte neadormit din ceafa soacrei ºi muncesc scãunelul cu cearã. Se roagã de caprã sã-l toatã noaptea ca niºte sclave, în timp ce scoatã de acolo, însã planul ei exclude soacra doarme dusã pânã dimineaþa. Prostia salvarea, scopul sãu fiind moarte pentru lor, naivitatea, lipsa experienþei de viaþã moarte (Creangã 1990:82) întreþin coºmarul unei cãsnicii nefericite, Lupul nu are prostia ca trãsãturã, ci în care baba cea rea se impune ca reper numai ca stare. Tentaþia mâncãrii ºi lãcomia absolut, de tiranie, al existenþei familiei. îi sunt fatale. Psihologul Daniel David La ele, prostia nu este trãsãturã, ci virtute. vorbeºte despre omul supus ispitelor, ce Ele sunt evlavioase, umile, resemnate, are în structura lui predispoziþia spre prostie simple. Ele ºtiu cã nora trebuie sã fie ºi, în consecinþã, în situaþii þintã, ºi un ascultãtoare soacrei cu soacra ºi acceptã inteligent se poate comporta temporar ca supunerea, de teama babei, dar ºi de dragul un prost; vestea bunã este cã aceste ispite bãrbaþilor lor. Din punct de vedere religios, pot fi totuºi controlate ºi, astfel, ele sunt niºte virtuoase. Deºi tremurã de inteligentului îi poate trece prostia. Dacã fricã, cum e varga, ºi lasã capul în jos de este vorba de prostie ca trãsãturã, lucrurile ruºine, (Creangã 1990: 69), ele se supun sunt mai stabile ºi adesea nemodificabile. ºi cumnatei lor, participând la punerea în D. David îi consoleazã pe proºti, aplicare a planului propus de aceasta. asigurându-i cã fericirea nu depinde de Opuse lor, nora cea tânãrã are o minte inteligenþã. (D. David 2011) ascuþitã ºi dovedeºte inteligenþã ºi isteþime. Creangã portretizeazã omul de la þarã, Ea iese dintr-o situaþie ridicolã ºi tensionantã cu apucãturile lui, cu emoþiunile lui datoritã inteligenþei, din care se desprinde grosolane, cu capriþiile ºi gusturile lui, capacitatea ei de a acþiona rapid ºi eficient. câteodatã chiar josnice. (...) (Grig. I. Dupã psihologul Daniel David, inteligenþa Alexandrescu 1899: 68) tocmai la capacitatea de a ne organiza mintal Povestirea peripeþiilor este o fantasie pentru a rezolva probleme ºi/sau a descoperi luatã din gura poporului, fantasie care este probleme ºi a învãþa rapid ºi eficient adeseori nelogicã, dar ceea ce este de luat cunoºtinþe noi. (Daniel David 2011). în bãgare de seamã, sunt personagiile puse Nora cea micã trebuie sã facã pe în acþiune de autor, sunt þãranii de la þarã prostul pânã la eliminarea soacrei. cu toatã firea lor, cu sufletul, cu inima, cu Cunoscãtoare a psihologiei umane, con- gândul, cu aspiraþia ºi cu graiul lor firesc. form cãreia pe acela care deþine puterea îl Acum ºiret, acum prost, când vesel, când iritã mai puþin faptul cã cel slab nu poate amãrât, rãbdãtor ºi glumeþ, într-un cuvânt decât faptul cã cel slab nu vrea (Musil aidoma þãranul necunoscut poate încã nouã 2013: 15), nora cea mica pregãteºte, pânã acum. (Ibidem 69)

LITERE 76 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTE DE LECTURà Ion Roºioru

UN FESTIN LECTURAL DE ZILE MARI

Camelia Ardelean (n. 1972) scrie moravurile societãþii contemporane poezie de când se ºtie, poate ºi pentru cã româneºti, dorinþa de îmbogãþire rapidã ºi s-a nãscut în familia scriitoarei de literaturã pe orice cãi, donjuanismul deºãnþat al ºefilor pentru copii, Marioara Ardelean (n. 1950). faþã de angajatele lor, infatuarea slugilor O vreme, poeta a trãit în strãinãtate. A care împrumutã felul de a fi al stãpânilor revenit în þarã în 2014, an în care a debutat ce se folosesc de ele doar cât au vremelnicã editorial cu placheta Lacrimi de suflet, nevoie etc. cãreia i-au urmat Ingenuitate (2015), Camelia Ardelean teoretizeazã ºi cultivã, Pasiune (2015), În oglinda sufletului printre altele, ºi haikuul: Ea respectã toate meu (2015), Suflete de cearã (2016), regulile nipone ale speciei ce în deceniile din Destine (prozã, 2016), Ecouri din urmã a fãcut carierã fulminantã atât în tenebre (2018), Urme de condei (cronici, Europa, cât ºi-n America. Citãm: „floare 2018) ºi, din nou poezie, La margine de plãpând㠖/ piatrã de poticnire/ a zefirului”. curcubeu (2018). Acest din urmã volum, Natura este surprinsã mereu la frontiera apãrut la Editura Armonii Culturale din fragilului ºi efemerului cu durabilul ºi eternul Adjud ºi asupra cãruia vom zãbovi în cosmic: „poteci de munte –/ genþiana rândurile de faþã, este întru totul incitant. revãrsând/ fine miresme”. Precum ºi: „pe Prefaþa cãrþii este semnatã de neobositul culmi rãzleþe/ mijind o floare de colþ –/ amurg Tudor Cicu, iar postfaþa, la fel de sângeriu”. Prospeþimea imagisticã este una pertinentã, de avântatã ºi de la obiect, de din notele definitorii pertinente ale grupajului. Adina Velcea. Când scapã de orice canon, Camelia Bucuria ºi apetenþa de a cultiva versul Ardelean îºi dã adevãrata mãsurã a de facturã clasicã, inclusiv poezia cu formã talentului sãu în ale poeziei. În ciclul Vers fixã, unde realizãrile sale dovedesc o clasic, ea este conºtientã de forþa socialã virtuozitate mai mult decât onorabilã, sunt a scrisului (Cât plâns de zei ). Viseazã fãrã margini. Primul sector al cãrþii ºi vizeazã o poezie în care teama sã nu-ºi cuprinde, aºadar, rondeluri, sonete, gãseascã locul, o poezie în jurul cãreia pantúmuri, schaltiniene ºi ronsete, realitatea cotidianã sã se restructureze ºi respectivele specii literare fiind însoþite atât sã se subordoneze adecvat (Trec de un scurt istoric, cât ºi de prezentarea nopþile-n convoaie ). Poezia poate fi structuralã a acestora. una recuperatoare de trecut ancestral, cu Natura este prezentã, în concordanþã o întreagã atmosferã levantinã, cu starea sufleteascã a poetei, în misterioasã ºi de o rarã fineþe ºi forþã a majoritatea poemelor cãrþii. Sunt, astfel, sugestiei: „Eºti luna mea din gânduri, cântate, fascinantul curcubeu, mireasma am renãscut, luceafãr,/ Ni-e cerul florilor de tei, cascadele de fluturi, petalele adãpostul, în suflet când e frig;/ Cu de gutui, neaua care învãluieºte nupþial viþa astrele sub pleoape, mi-e rãsãritul de vie, amurgul în þinutã de galã regalã, teafãr,/ Un lan de aforisme-i cuvântul, zefirul îmbibat de parfumul azaleelor când te strig.// Ni-e liniºtea busolã, de º.a.m.d. Poeta are, îndeosebi în Fabule, noaptea ne apasã,/ Din pânza înstelatã plãcerea descrierilor fastuoase ºi poeme-þi împletesc;/ Sorbim destroienirea dovedeºte, deopotrivã, un har dramatur- din porþia rãmasã,/ Pe cioburile albe gic autentic al punerilor în scenã. mã-ncumet sã pãºesc.// Ne curg încet Personajele sale sunt, rând pe rând, ariciul prin cuget rãvaºe ancestrale,/ Tresare-n ºi broscuþa, iepuraºul ºi bufniþa, pupãza ºi mine timpul cu suflu selenar,/ Îmi bate vulpea, libelula ºi bâtlanul, furnica ºi în ventricul un ritm de geamparale,/ cocoºul, musca ºi furnicuþa, poeta vizând Resimt înmugurirea ºi-n umbre de fanar./ cu aplomb ºi spirit de observaþie acutã /Eºti luna mea din gânduri, a stelelor

77 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ispitã,/ Pe care o încearcã avântu-mi fac escapade,/ Cuvintele-mi nasc „Iliade”, desuet;/ Te port drept amuletã, aleasa mea / Ce sapã în cuget aven.// Captiv în pepitã,/ Poteca dintre inimi o trecem în tonatice vremi,/ Avânt cãtre ceruri noeme/ duet!...” (Eºti luna mea). (Când umbra din tine se teme,/ Mai poþi Prin lexicul conceptualizat, amintind de luminarea s-o chemi)” (Degust o fãrâmã lirica ermeticã a lui Ion Barbu, ca ºi de de stea). îndrãznelile inovatoare ale veºnic tânãrului Nu sunt excluse nici replicile date Rimbaud, poeta îºi forjeazã un limbaj numai unor confraþi precum soþii Ion Lazãr da al ei ºi te întrebi dacã atunci când scrie nu Coza ºi Vasilisia Lazãr-Grãdinariu. Multe are la îndemânã, ca altãdatã Georges din poemele Cameliei Ardelean au Brassens, un dicþionar de rime. structura sonetelor liberalizate Neologismele ei vin din medicinã, shakespeariene sau voiculesciene, cu matematicã, astronomie, mitologie, distihuri finale de mare profunzime numismaticã, meteorologie, marinã, ideaticã ºi frumuseþe aforisticã, precum: onomasticã, sport, psihologie, artele „O negurã s-adapã cu lacrima din mine/ culinare, internet etc., efectele fiind evidente La copca cu iluzii prind vise în ciorchine” când aceºti termeni de jargon ºtiinþific ºi (Mi-e frig ). Sau: „În zbor cameleonic, tehnologic apar pe post de rime rare. Citãm cu cerul sub axilã,/ Þâºneºte poezia, la întâmplare: „Îmi lepãd ghimpii din dansând pe nori, nubil㔠(Pãstrãm cuvânt,/ Precum o hainã mult prea largã;/ idei ). Cu mult succes, poeta îºi Mai pot spre stele sã m-avânt,/ Cu valorizeazã ºi spiritul parodic de facturã simþãmintele pe targã.// Plantând ºarade pamfletarã, luând în colimator satirico- în eter,/ Sub nonºalante rãsãrituri,/ Am umoristic pãsãreasca unor medici sastisiþi recoltat un deleter/ Avânt culpabil, dintre (Anamnezã), corupþia pe faþã (Sfaturi situri.// ªi în decorul insolit,/ Ce fantezia de (ne)urmat), justiþia profilatã sã-i îmi suscitã,/ Transform silabe-n crisolit/ apere pe hoþi ºi sã-i scoatã basmale cu- Sau paradisul în dacitã.// Pe un elan rate din puºcãrii, hibele fizice ºi morale resuscitat,/ Închipuirea mi se-adapã,/ În ale unor pretendenþi la cãsãtorii avantajoase incitantul habitat,/ Din meteori captivi (Voiam cândva sã mã mãrit) etc. sub pleoapã...” (Îmi lepãd ghimpii). Asistãm, printre altele, ºi la un duel Sau: „Degust o fãrâmã de stea;/ Mi-e epigramistic cu poetul Nicolae Vãduva. foame de vechiul „capriciu”,/ De-a crede Camelia Ardelean este o poetã cu mul- pãcatul un viciu –/ Cavernã în inima tiple disponibilitãþi, oricând capabilã sã se mea!// Rãsfir un profetic nisip –/ Secunda exprime în diverse registre poetice, printre vegheatã de înger,/ Cu ropot la care mai care cel parodic ºi pamfletar din finalul sânger,/ Proclamã un alt arhetip.// Tran- cãrþii, care se constituie ca un festin scend anotimpul peren –/ Prin lacrimã lectural de zile mari.

(urmare de la pagina 65) este reprezentatã de o anume anecdoticã (Venus din porumb, Ciorapul din Între oniric ºi portbagaj, Cosind prin cimitir, reconstituirea unei Tratamente). În fine, tradiþionaliste ºi realitãþi apuse încãrcate de sentimentalism, dar ºi de o nostalgie ºi o ironie amarã, grefate pe Dar piesa de rezistenþã a întregului regretul cã nimic din aducerile aminte ºi volum ni se pare a fi schiþa intitulatã chiar din trecut nu se va mai putea întoarce aºa Lecþia, în care viziunea oniricã face casã vreodatã sunt Omul care punea blackeuri, bunã cu povestea, altfel comunã a unei tinere Sã scurtãm salcâmii, Poze de familie, ajunsã într-un spital cu o boalã contagioasã Strãbunicul, demonstrând, între altele cã ºi trãind chiar ºi în clipele de agonie visul, prozatoarea deþine ºi arta evocãrii, proprie hrãnit, din subconºtient de lecturile de mai unui lung ºir de scriitori clasici ºi înainte, îndeosebi a povestirii Domniºoara contemporani de la noi, însã aci cu o notã Christina, a lui Mircea Eliade, autor de care, personalã remarcabilã. de altfel, autoarea aminteºte în treacãt. Cu Respectând convenþii, dar ºi eroina eliadescã adolescenta are unele finitãþi depãºindu-le pe alocuri, dna ªtefania de gândire ºi de simþire. Din acelaºi areal Oproescu ne-a dat o carte care îi tematic mai face parte ºi Nopþi în aziluri, reconfirmã virtuþile de prozator ºi totodatã probabil inspiratã autoarei din experienþele lasã deschisã ºi perspectiva unor scrieri sale de medic. viitoare de larg interes. Scrieri pe care nu O a doua direcþie cãtre care merg ne rãmâne decât sã le aºteptãm cu subiectele prozelor d-nei ªtefania Oproescu nerãbdare ºi curiozitate. LITERE 78 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni DICÞIONAR Victor Petrescu

NICULAE IONEL Între memorialisticã ºi rigorile criticii

Prozator, critic literar, publicist. Se inserate creaþiile populare, datinile vechi, afirmã în peisajul ultimelor douã decenii, obiceiurile ºi în special oamenii, modul lor mai ales în cel târgoviºtean ca o voce de locuire, cântecele bãtrâneºti, portrete distinctã, echilibratã, obiectivã, critica de de lãutari. Toate privite de un fiu al întâmpinare practicatã având accente de comunei, observator direct al acestora. generozitate, de admirare pentru Scrisã cu talent, conceputã ca o altfel de eforturile depuse. monografie. Se naºte pe 20 martie Urmeaz㠄Scrisori din 1948, în comuna Cojasca, toate zilele anului” (Jurnal, judeþul Dâmboviþa. Cursurile 1992); „Scriitori târgoviºteni” ºcolii primare ºi gimnaziale în (2012); „Exerciþii de satul natal (1962). Lipsit de admirare” (note de lecturã, sprijin material, intrã într-o 2016); „Alte exerciþii de ºcoalã profesionalã CFR din admirare” (2017). În Bucureºti (1965). Muncitor „Scrisori din toate zilele CFR în sectorul Gara de anului” (Jurnal, 1992) afirma Nord din Capitalã. Urmeazã despre mediul în care s-a cursurile liceale în Bucureºti nãscut ºi a trãit: „Strãmoºii (1969). Este absolvent al mei, þãrani de þãrani, mi-i Facultãþii de Limba ºi închipui cu mult mai Literatura Românã a Universitãþii inteligenþi decât mine, dar inteligenþi într- Bucureºti (1978). Din 1970 profesor la o culturã oralã milenarã, cu criterii ªcoala Fântânele, comuna Cojasca, mai valorice mult deosebite de ale noastre. întâi suplinitor, apoi titular pânã la Nu citeau cãrþi, ºtiau sã tacã, erau pensionare (2010). chibzuiþi, vorbeau cu miez o limbã Debut publicistic în anuarul româneascã savuroasã, aºa cum încã mi- „Valachica” (1984) al Muzeului Judeþean a fost dat s-o aud în copilãrie, la unii Dâmboviþa. Colaboreazã la „Culegere de bãtrâni ai satului. Nu pot fi asemenea lor folclor”, editatã de Inspectoratul ªcolar oricât m-aº strãdui. Dar gândul la aceea Judeþean Dâmboviþa (2004), la „Caiete lume (fãrã lupta asta nenorocitã de literare II – 30 de prozatori” (2007) ºi la autodepãºire), marcatã de bucuria simplã publicaþiile „Litere” (2009), „Climate de a exista sub ochiul lui Dumnezeu, îmi literare”, „Impact cultural”, „Bucureºtiul odihneºte totdeauna întrucâtva sufletu-mi literar ºi artistic”, „Literaturã ºi artã”, trudit. Astãzi, spre a nu rãtãci calea „Viaþa Basarabiei” (Chiºinãu). dreaptã a vieþii, aºtern pe hârtie o Debut editorial cu „Baladã la lãutarii declaraþie de credinþã Doresc sã-mi din Fântânele. O istorie a comunei aleg singur calea, într-o viaþã trãitã în Cojasca, culegere de balade ºi studiu” simplitate ºi împlinire spiritualã Dupã (2006), lucrare atipicã, apreciatã puterile mele, îmi voi croi drumul rãmas, deopotrivã pentru valoarea ºtiinþificã ºi preþuind valori precum curajul, dreptatea, literarã. Pe lângã istoricul comunei sunt umilinþa, înþelegerea ºi integritatea

79 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 personalã. Doresc sã trãiesc ºi sã-i las ºi cãtre împlinire câºtigi respect de sine, pe alþii sã trãiascã, sã dãruiesc ºi sã liniºte ºi mulþumire sufleteascã. Negreºit, primesc, iubind ºi fiind iubit, înþelegând ºi în toate astea este nevoie de mãsurã, cãci fiind înþeles. Amin.” numai astfel omul comun din tine nu va fi Membru al Uniunii Scriitorilor din niciodatã strivit de povara faptelor de România (2017), al Uniunii Ziariºtilor excepþie. Fãrã mãsurã (înþelepciune de Profesioniºti (2017), al Societãþii Sus) nu ai decât calea riscului sau a Scriitorilor Târgoviºteni (2006), eºecului amar”. obþinând premii ale acesteia în anii 2007, De altfel aceasta este crezul sãu de 2009, 2013. viaþã, o viaþã plinã de greutãþi dar ºi de Este preocupat de culturile arhaice, satisfacþii. de filosofie, istorie ºi teologie. Redactor Scrieri: Baladã la lãutarii din la „Litere”, unde semneazã articole de Fântânele. O istorie a comunei criticã literarã. Marea lor majoritate au Cojasca, culegere de balade ºi studiu, fost strânse în ultimele trei volume ale Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2006; sale: „Scriitori târgoviºteni” (2012), Scrisori din toate zilele anului (Jurnal „Exerciþii de admirare” (2015), „Alte – 1992), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, exerciþii de admirare” (2017). 2009; Scriitori târgoviºteni, Târgoviºte, Radiografiazã cu predilecþie Editura Bibliotheca, 2012; Exerciþii de fenomenul literar târgoviºtean, gruparea admirare (note de lecturã), Târgoviºte, Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi nu Editura Bibliotheca, 2015; Alte exerciþii numai: Mircea Horia Simionescu, Nicolae de admirare, Târgoviºte, Editura Neagoe, Aurel Iordache, Mihai Stan, Bibliotheca, 2017. George Coandã, Toma George Veseliu, Antologii: Caiete Literare II. 30 de Grigore Grigore, Ion Mãrculescu, Florea prozatori, Societatea Scriitorilor Turiac, Tudor Cristea, Corin Bianu, Dan Târgoviºteni & Grupul Editorial Gîju. Apar, de asemenea alte nume care Bibliotheca&Marcona, 2007, p. 126-131. nu sunt legate de meleagurile Referinþe: Florentin Popescu, Eu dâmboviþene; Varujan Vosganian, v-am citit pe toþi, vol III, Târgoviºte, Rãzvan Voncu, Marian Popa, Andrei Editura Bibliotheca, 2011, p. 148-149; Pleºu, Ana Bladiana, Adrian Georgescu Florentin Popescu, Salonul cu portrete sau nume consacrate, ce s-au integrat în în peniþã, Târgoviºte, Editura mediul nostru literar; Florentin Popescu, Bibliotheca, 2012, p. 223-226; George Nicolae Oprea, Sultana Craia, Henry Toma Veseliu, Continuatorii ªcolii Zalis, Barbu Cioculescu, Corneliu literare ºi artistice de la Târgoviºte, Berbente, dar ºi basarabenii: Mihai Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p. Cimpoi, Janoº Turcanu, Aurel Silvestru, 343-347; Mihai Stan, Tudor Cristea, Iulian Filip. Litere. Istoria unei reviste de cultur㠄Exerciþiile ” sale sunt caracterizate dâmboviþeanã, 2000-2015, Bucureºti, astfel de Ana Blandiana în prefaþã: Editura Semne, 2015, p. 252; Societatea „Niculae Ionel îºi construieºte analizele Scriitorilor Târgoviºteni. Din istoria literare cu atâta emoþie încât actul critic unei grupãri literare 2005-2015, pe care îl îndeplineºte devine o modalitate Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p. de a se exprima în primul rând pe sine 324-325; Mihai Stan în dialog cu Nicolae însuºi. Între analist ºi obiectul analizei sale, Ionel. În vol. Alte exerciþii de cartea, încape atâta empatie, încât pagina admirare. Note de lecturã, Târgoviºte, rezultatã, dincolo de inteligenþa criticã, nu Editura Bibliotheca, 2015, p. 141-176; pare a unui critic, ci a unui scriitor ºi chiar Mihai Cimpoi, Anatomia Fiinþei II. a unui poet”! Promoþia de azi a ªcolii literare ºi Pãrerea sa despre „oamenii care fac artistice de la Târgoviºte. ceva deosebit” este clarã: „Oamenii care Medalioane în evantai, Târgoviºte, fac ceva deosebit pentru ei îmbrãþiºeazã Editura Bibliotheca, 2016, p. 161-165; munca susþinutã, îºi forþeazã limitele Mihai Stan, Confreria. Convorbiri ºi uneori, transformând obstacolele în confesiuni, vol II, Târgoviºte, Editura aproape tot atâtea oportunitãþi. Pe drumul Bibliotheca, 2017, p. 207-225. LITERE 80 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTES Simona Cioculescu

2011

18 mai. Azi dimineaþã a murit 20 mai. Azi, la ora 11, au fost la Bellu Mircea Horia Simionescu. Era bolnav mai la înmormântarea lui Mircea Horia demult. Nu mai ieºea din casã. Nu mai Simionescu. În capelã erau cam 60 de putea mânca. A avut cancer de pancreas, persoane, printre care din Bucureºti apoi generalizat. Îmi pare tare rãu. Eugen Negrici, Carmen Muºat, Ioan Þineam mult la el ºi el la noi. Vorbeam Bogdan Lefter, dar ºi, echipa de la din când în când la telefon cu plãcere. ªi Târgoviºte cu Tudor Cristea ºi Mihai Stan Dorina ºi Nana sunt deosebite, l-au îngrijit ºi alþii. Impresionant. Am plecat apoi spre cu devotament. Pe la ora 10 au venit în casã împreunã cu Catrina Þopa. vizitã la noi Alexandru George ºi Mihai Dupã amiazã, la ora 16, am fost cu Stan. Mihai ne-a adus douã exemplare Barbu la Palatul Parlamentului, la Sala din numãrul abia apãrut al revistei Unirii, pentru ceremonia oficialã de „Litere”, unde Barbu continuã sã-ºi scrie aniversare a 130 de ani de la înfiinþarea memoriile. Au stat puþin ºi au plecat spre celui dintâi suprem Consiliu al Ritului Muzeul Literaturii Române. George era Scoþian antic ºi, acceptat din România, slãbit, albit, þeapãn ºi cu un baston gros al Masoneriei. Þinutele: domnii în costum pe care se sprijinã când merge. Pe la ora negru, doamnele în rochie pentru coctail. 12, am ajuns ºi eu la Muzeu, unde azi Erau mulþi cunoscuþi. Am vorbit mai mult începe Târgul Naþional al Cãrþii de poezie, cu Valentin Gheorghiu (pianistul) ºi cu care se desfãºoarã în paralel la U.S.R. soþia lui (am stat la aceeaºi masã). Pe la ºi la Biblioteca Sadoveanu. La Muzeu a ora 18 a început ceremonia grandioasã, fost vernisajul expoziþiei de carte cu portretele primilor masoni: M. bibliofilã. Veniserã în numãr mare elevii Kogãlniceanu, Titu Maiorescu, Al. I. liceului Nic. Tonitza, cu profesorul Cuza, Al. Macedonski etc. Apoi coordonator Iuri Isar. La ora 18 era discursuri. O ceremonie atipicã pentru lecturã de poezie cu Octavian Soviany, vremurile de azi, cu ceva misterios ºi ro- Florin Iaru, Claudia Komartin. N-am mai mantic. Pe la ora 21 s-a terminat ºi, am stat, eram obositã. plecat spre casã. Când am ajuns, ªerban 19 mai. Telefon de la Dinu tocmai se întorsese din Africa de Sud. Ianculescu, i-am spus cã a murit Þoncu, Ne-a adus cadouri ºi, ne-a proiectat un nu ºtia. Regretã enorm. Ar fi vrut sã-l film fãcut la Capetown, un oraº impecabil revadã. O sã-i scrie Horia Gârbea cui ca respect, epatant. sã-i trimitã poeziile la „România literarã”, 21 mai. Am fost la Ateneu la nu mai au un redactor pentru poezie ca conferinþa despre ritul scoþian. A vorbit înainte. Vremea s-a îndreptat, sunt 27o. prof.univ. Moshe Idel ºi trebuia sã vinã la ora 14, am participat la Muzeu la ºi Umberto Eco. Din pãcate, n-a venit, colocviul „Starea traducerilor de nu s-ar fi simþit bine. În schimb, am poezie.” Moderator: Florin Bican (de la cumpãrat din hol douã din cãrþile lui: I.C.R.). invitaþi: Dinu Flãmând ºi tineri „Cimitirul din Praga„ ºi „Memoria traducãtori din mai multe þãri, care au vegetalã”. Apoi, am plecat spre casã cãci avut burse de la I.C.R. (au stat câte trei la ora 14, Barbu trebuie sã plece spre luni la Mogoºoaia). Au mai participat Târgul Cãrbuneºti, la sãrbãtorirea lui Teodor Dunã, Claudiu Romartin ºi alþii. Tudor Arghezi. Când am ajuns, tocmai A fost un spectacol energizant, pentru venise o maºinã de la Uniunea Scriitorilor mine, cel puþin! sã-l ia. Eu m-am odihnit ºi la ora 18 (dupã 81 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 o ploaie torenþialã de 30’), am reuºit sã venit ºi Tudor Cristea, împreunã cu chem un taxi ºi m-am dus la Ateneu la organizatoarele colocviului, trei concertul Filarmonicii George Enescu. profesoare tinere ºi drãguþe. Mihai Stan Þinuta: domnii smoching, doamnele – ºi directorul Bibliotecii I.H. Rãdulescu rochii lungi de searã. A fost superb. S-a din Târgoviºte. Am bãut cafea ºi am cântat Händel, Saint-Sans, Enescu. Solist: discutat despre conflictul cu Alexandru Remus Azoiþei. Dirijor: Cristian Chiriac. George, care s-a supãrat pe redacþia M-a sunat Barbu, când încã nu începuse de la „Litere” din cauza articolului lui concertul, aºa cã am rugat un vecin de Dumitru Ungureanu referitor la Paul lângã mine sã-l blocheze sã nu cumva sã Goma, o replicã de fapt la articolul lui mã sune iar cineva în timpul concertului. George. Mihai Stan ne-a dãruit ultimul Ar fi fost penibil. numãr din „Litere„, unde Tudor Cristea 22 mai. Barbu s-a întors cu bine pe în articolul „Malentendu” – încearcã sã la ora 18, cu aceeaºi maºinã a Uniunii îndrepte situaþia, dar „neînþelegerea” a Scriitorilor ºi cu aceeaºi colegi, respectiv rãmas. Sã sperãm cã va reuºi, deºi e cu Ana Blandiana ºi cu Dan Cristea. Nu greu de crezut, datã fiind firea lui era obosit. Au cãlãtorit bine. Mi-a povestit George. În sala de festivitãþi au vorbit cum a fost. Ana Blandiana ºi Dan Cristea mai întâi oficialitãþile (primarul, douã au luat premiul „Opera Omnia”. doamne inspectoare de la Consiliul Duminicã dimineaþa ºi-a fãcut apariþia ºi Judeþean Dâmboviþa), apoi câteva Mitzura Arghezi, pe care n-a recunoscut- eleve au recitat – cu talent – din poeziile o la început, cãci n-o mai vãzuse demult. lui Vladimir Streinu. Alþi elevi au Arãta foarte bine, mai tânãrã ca în prezentat câteva studii referitoare la realitatea vârstei. A vorbit mai mult cu opera de critic a sãrbãtoritului. În fi- Ghe. Grigurcu, dar ºi cu Horia Gârbea ºi nal, am vorbit ºi noi invitaþii bucureºteni, Paul Aretzu. adicã Ussy Streinu ºi Barbu 23 mai. Telefon de la Pavel Chihaia. Cioculescu. Iar eu am citit o evocare/ A venit de câteva zile la Bucureºti, portret a lui ªerban Cioculescu despre încearcã sã-ºi publice albumul cu prietenul lui Vladimir Streinu. Apoi, ne- reproduceri dupã operele unor prieteni am întors în cabinetul Directorului, pictori ºi graficieni, cãci editura cu care unde ne-am luat la revedere de la Mihai aranjase a dat faliment. Ne-a rugat sã Stan, care a plecat spre Bucureºti, la ne interesãm ºi noi. poate la „Vremea”. Bookfest. Iar noi cu Renaultul care ne Sã vorbim cu Silvia Colfescu. La Muzeu, adusese la Gãeºti – ne-am dus cu vreo la ora 12. Trecuse în vizitã domnul Mihai alte 10 persoane – la un restaurant Din. Sturza ºi mi-a lãsat (la colegul foarte cochet, unde am luat masa de Marius) volumul II din „Enciclopedia prânz. Discuþii agreabile. Apoi, noi trei Familiilor boiereºti din Moldova ºi þara ne-am luat la revedere de la gazde ºi Româneascã”, la care e coautor ºi am plecat spre casã, unde am ajuns pe coordonator. Cartea-album e de la ora 18,30. Când am intrat în hol l-am dimensiuni mari ºi atârnã cam trei auzit pe ªerban, la Radio România kilograme. Vor face lansarea la actualitãþi – vorbind despre sistemul de Academie. Azi noapte, pe la trei apãrare antirachetã din România. Era jumãtate, a murit la spitalul Elias, Fãnuº împreunã cu alþi doi specialiºti. Neagu. Avea cancer de prostatã, extins Interesant! Din pãcate am prins doar apoi în tot organismul. Comentarii la finalul. L-am felicitat. Antena 3, mult mai ample decât în cazul 29 mai. Telefon de la Pavel Chihaia. lui Mircea Horia Simionescu. Se simte rãu, nu poate sã adoarmã 26 mai. Zi frumoasã. Ne-am sculat noaptea. A gãsit o editurã Eycon, care a la 8, ir la 9,30 a venit maºina ºi am acceptat sã-i tipãreascã albumul cu plecat spre Gãeºti, la colocviul Vladimir operele prietenilor lui plasticieni. Nu va Streinu. Câmpurile pline de maci roºii, plãti nimic. A telefonat ºi George Virgil superbi. Oraºul Gãeºti e destul de mare Stoenescu, îl roagã pe Barbu sã ºi e plin de magazine mai mari ºi mai vorbeascã la lansarea cãrþii lui de poezie mici. Am ajuns la 9,30 la colegiu, Y, la BNR, pe 30 iunie. Barbu a acceptat, împreunã cu Ussy Streinu, unde ne mai ales cã Dinu Abãluþã, celãlalt aºteptau profesori ºi elevi. Mai întâi am prefaþator, e plecat din þarã. Sã sperãm fost în cabinetul directorului, unde a cã va fi bine! LITERE 82 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EMINESCIANA George Coandã

GENIUL COSMIC Duhul Eminescu în Absolut (2)

Aº vrea acum, fiindcã am vorbit de este în acest Panteon, prin cosmicitatea cosmicitatea geniului lui Eminescu, sã fac genialitãþii sale, un DEMIURGOLOGOS – o trimitere ontologicã la zãmislirea sa nu este, o denominare forþat encomiastã omeneascã dintr-un tãrâm în care, într-o „lipitur㔠fantezistã de cuvinte –, ºi antropogonic privind lucrurile, etnomiturile asta pentru cã el a fost/este, prin efectul româneºti privitoare la Cosmos au încã un de continuu în conºtiinþa etos- rol esenþial în a sesiza osmoza spaþiu as- paideumaticã româneascã, un fãuritor de tral – spaþiu terestru. Romulus lume fiindu-i, totodatã, principiul suprem Vulcãnescu, într-o excepþionalã percepere al împlinirii sale cultural-civilizaþionale. El a gândirii mitice la români crede cã, în este Duhul prin care ne înduhovnicim în aceastã etnofilosofie, „Cosmosul devine Absolut. Revin, dar de ce? spaþiul mitic sacralizat ( ), timp Înainte de a-mi motiva acest punct de sacralizat ( ) Spaþiul mitic este vedere, am sã mã duc, ºi am sã aduc în atenþia oecumena arhetipalã cosmicizatã pe celor interesaþi de Eminescu, douã opinii, ºi Terra ( ) În imaginaþia mitopeicã a inedite, ºi convergente simpatetic ale unor românului, centrul spaþiului cosmic este ilustre instanþe cãrturãreºti româneºti. Astfel, Pãmântul, iar pentru români centrul savant, Constantin Noica, iatã: interesului mitic de pe acest pãmânt îl „Dintr-o perspectivã româneascã [ ] reprezintã pãmântul românesc” vom spune cã fiinþa nu se iveºte din, sau („Mitologie românã”, Ed. Academiei nu se opune la ceva de ordinul neantului; Române, 1987, pp. 15-16). se iveºte din haos ºi se opune acestuia. Eminescu s-a ivit în lumea oamenilor Dincolo de fondul permanent de fiinþare din acest pãmânt românesc cosmicizat- – care ar putea fi: unda, lumina, câmpul sacralizat cu care s-a aflat într-o intimã electromagnetic, sau cine ºtie ce element comuniune, ºi euharisticã, ºi cathartic- ca hidrogenul –, fiinþa dã întemeiere karmic㠖 adicã întru, existenþialmente unor fãpturi de o clipã, de felul «lumilor – ºi care stare fiinþial-spiritualã urano- pierdute» din versul lui Eminescu: «De htonicã i-a fost acel reactor miraculos care atunci ºi pânã astãzi colonii de lumi a fãcut din el un homo artifex universalis. pierdute/ Vin din sure vãi de chaos pe De ce este Eminescu Duhul cãrãri necunoscute.» românesc în Absolut din punctul meu de Ori de câte ori la începutul lucrurilor vedere? Sã spun cã, la noi, românii, duh, este conceput neantul, el descumpãneºte într-o explicaþie de dicþionar polisemicã are gândirea ºi se dovedeºte a fi o falsã problemã o conotativitate bogatã de la suflet la una ( ) Neantul nu are sens decât la capãtul din ipostazele Sfintei Trinitãþi, lucrurilor. El intrã în nefiinþã, sfârºesc la respiraþie (suflare/rãsuflare), caracter ea.” („Sentimentul românesc al fiinþei”, Ed. (fire), fiinþã supranaturalã, aspiraþie, Eminescu, Bucureºti, 1978, pag 67) inteligenþã, dar, iconografic, hulub De fapt, Constantin Noica, relevând sacru, sau, tot sacru, nor luminos, de viziunea astrofizicã a lui Eminescu, ne unde ºi derivatele duhovnic/duhohnicie/ comunicã, într-o explicaþie filosoficã, faptul duhovnicesc. cã, poetul, avea cunoºtinþã, surprinzãtoare Aº fi ales latinescul spirit, cam cu pentru acel moment al secolului XIX când aceleaºi înþelesuri, însã nu m-ar fi dus ºi la a scris „Scrisoarea I”, despre ceea ce mai ideea de confesor/povãþuitor, de aceia târziu se va numi „teoria relativitãþii”, aceastã duh mi s-a pãrut a se potrivi exact în explicaþie determinându-mã sã-mi exprim definirea statusului lui Eminescu în convingerea cã, astfel, concepea taina Panteonul universalitãþii. Cãci, Eminescu Absolutului cosmic ºi al existenþei, cãci, „ªi

83 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 în roiuri luminoase izvorând din infinit/ taine ale acestuia, el desluºind Sensul Sunt atrase în viaþã de un dor nemãrginit”, Absolutului demiurgic. În fond, al Eternitãþii. acele „colonii de lumi pierdute”. La el „dor Cum nu a trãit-o/descifrat-o nici un alt mare nemãrginit” fiind, în expresie româneascã, creator literar român de pânã la el ºi dupã. metafora excepþionalã a Absolutului gen- Cred cã cineva a lansat, cândva, ipoteza ca erator/regenerator. Eminescu sã fi fost un extraterestru. Pare Mai terestru în viziune, cu trimiteri la amuzant, nu? Dar în logica „mecanicii mitologic, G. Cãlinescu crede cã, cereºti” ºi fiinþele cu raþiune, fie de pe Terra, „Geneza din «Scrisoarea I» are fie de dincolo de fruntariile sale albastre, de desfãºurarea mitului ca ºi Facerea din vor fi fiind, sunt întru plãmadã cosmicã. Rigveda pe care se bizuie, cu deosebire Nu suntem oare „o pulbere de stele”? Or, cã în locul obiºnuitelor divinitãþi apar Eminescu, a cãrui capacitate intelectualã unitãþi enigmatice: Fiinþa, Nefiinþa, (homo doctus) a fost fenomenalã, a trãit Nepãtrunsul, Muma, Tatãl. Aceastã aceastã stare întru uranian, ºi a realizat cã, metodã mitologicã, cu sunete de gândire Hyperousia, ca ratio cognoscendi, se modernã, e a lui Goethe ºi nu e deosebitã revendicã din Enteleheia cosmicã, deci din de a anticilor, fiindcã Jupiter, Febus, Absolut: „Când nu s-ascundea nimica, deºi Diana, Venera sunt ºi ele noþiuni despre tot era ascuns / Când pãtruns de sine univers. Dumnezeu – Tatãl care se însuºi odihnea cel nepãtruns.// [ ] Um- împreunã cu Chaosul – Mumã spre a da bra celor nefãcute nu-ncepuse-a se naºtere lumii sunt eroi de basm [ ]. desface,/ ªi în sine împãcatã stãpânea Chiar când, ca în «La steaua», gândul eterna pace!.../ Dar deodatã-un punct se cade în câmpul experienþei, dar a unei miºcã cel întâi ºi singur. Iatã-l/ Cum experienþe deductive cu mijlocirea din chaos, face mumã, iarã el devine calcului, mintea, ieºitã din relaþiile ei tatãl!.../ Punctu-acela de miºcare, mult strâmte, tactile ºi vizuale, se înspãimântã mai slab ca boaba spumii,/ E stãpânul fãrã ºi legea stãbaterii luminii siderale devine margini peste marginile lumii / De- un mister producãtor de fioruri poetice” atunci negura eternã se desface în fâºii, / („Istoria literaturii române de la origini De atunci rãsare lumea, lunã, soare ºi pânã în prezent”, Ed. Minerva, Bucureºti, stihii.” 1982, p. 470) Ce ne aduce aici la cunoºtinþã Însã G. Cãlinescu este convins cã Eminescu, DEMIURGOLOGOSUL aceast㠄genez㔠mitopoeticã din culturii române, ºi nu numai? Ce ºtia „Scrisoarea I” ne deconspir㠄absolutul despre cosmogenezã în Absolut? Secretul: lui Eminescu”. Bing-bangul („punctul de miºcare”), Cele douã viziuni, noicianã ºi explozia nãscãtoare de lumi („deplasarea cãlinescianã, la care am fãcut apel, fiind, sã spre roºu” în spectru): „Cum cã lumea zic, de autoritate/notorietate, doar au deschis asta-ntreagã e o clipã suspendatã/ Cã- dezbaterea care are un câmp larg de ndãrãtu-i ºi nainte-i întuneric se aratã./ desfãºurare în viitor, Eminescu, cu atât mai Precum pulberea se joacã în imperiul mult, putând fi descoperit în abisalitãþile sale unei raze,/ Mii de fire viorie ce cu raza cosmice care au generat, în existenþa sa înceteazã./ Astfel, într-a veciniciei noapte pãmânteanã, creaþia, iar dupã, în eteritatea- pururi adâncã,/ Avem clipã, avem raza i genereazã, la cercetãtorii acestei creaþii, care tot mai þine înc㠔 cãutarea tainelor Absolutului eminescian. ªi – nu-i aºa, pare surprinzãtor? – nu Dar de ce eu însumi m-am încumetat avem decât a constata cã, Eminescu, pre- într-o asemenea cãutare? Motivarea? În cede teoria „Universului pulsant” (raza care primul rând dintr-o revoltã îndreptãþitã înceteazã, dar mai „þine înc㔠dupã care, produsã de macularea grobianã a lui iatã sugestia, marcatã prin punctele de Eminescu, despre care am amintit la suspensie, se produce retractibilitatea în început, o demitizare a sa în contextul „punctul de miºcare”, urmând o nouã uneia mai ample, de anihilare a valorilor „deplasare spre roºu”). ªi totul se petrece identitare româneºti într-o ofensivã de în „chaos”, în Absolutul cosmic. eliminare din constelaþia statelor lumii a Eminescu, decriptând în cheie României. ªi atunci mi-am propus, cu riscul transcendentalã tainele „Chaosului” de a fi acuzat de mitomanie exacerbatã, sã (cunoaºtere astrofizicã a Cosmosului) supralicitez ºi sã-i developez, pe lângã acea întru („Unul e în toþi, tot astfel precum imagine de „omul complet al culturii una e în toate”), a devenit, încã din române”, un status inenarabil, acela de existenþa sa pãmânteascã, pentru noi, Geniu cosmic al românilor ca Duh în românii, Zãlogul astral/Aura Vitalis a Absolut. Ceea ce m-a îndemnat sã-mi spiritualitãþii noastre creatoare sub specie îndrept atenþia spre înþelegerea fiinþãrii lui aeternitas. Deci, Duhul Eminescu în Eminescu întru Cosmos, întru infinitele Absolut. ªi punctum. LITERE 84 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EMINESCIANA Dumitru Copilu-Copillin

PREDICÞII ADEVERITE (9)

Biograful lui Eminescu, George Cãlinescu promova „spiritul” marilor patrioþi ardeleni, aprecia cã profesorul român al elevului Mihal Gheorghe ªincai, Petru Maior, Avram Iancu, Eminoviciu la Cernãuþi, Aron Pumnul era „un Simion Bãrnuþiu, ºi aducea „dorul nepotolit de mare patriot, care înlesnea copiilor citirea a deºtepta în popor conºtiinþa naþionalã”. de cãrþi româneºti ºi se purta prietenos cu Trebuie precizat ºi faptul cã Profesorul Aron studenþii”. „Însuºirile excepþionale” ale Pumnul refuzã invitaþia de a reveni la Fãgãraº elevului Eminoviciu sunt remarcate ºi de Ernst (unde conaþionalii în semn de preþuire l-au ales, Rudolf Neubauer (poet, jurnalist, împreunã cu în lipsã, „senator”), de asemenea nu a acceptat Aron Pumnul gazetar la ziarul „Bucovina”), nici invitaþia de a ocupa un post de profesor la profesor remarcabil de istorie, esteticã ºi Universitatea din Iaºi, preferând sã rãmânã pe literaturã germanã, îºi familiariza elevii cu mediul funcþia de profesor de limba ºi literatura de culturã german ºi universal, atrãgându-i cu românã, disciplinã ºcolarã în premierã legendele popoarelor, îndeosebi cu mitologia introdusã ºi ocupatã prin concurs la liceul grecilor ºi a romanilor dintr-o „Istoria german din Cernãuþi, capitala Ducatului universalã”, pe care noul sãu elev o purta mai autonom al Austro-Ungariei. Aron Pumnul tot timpul cu el (dãruitã apoi cu dedicaþie condamnat la moarte pentru acþiunile sale din bibliotecii profesorului sãu Pumnul). Se ºtia timpul revoluþiei din 1848, refugiat în Bucovina, cã în aceastã ºcoalã se fãcea ºi o educaþie în în intenþia de a-ºi continua lupta, de la început spiritul patriotic al revoluþiei din 1848. a fost animat de intenþia „deºteptãrii tinerimii” Pãrintele spiritual prin adopþie al viitorului ºi cultivãrii „crezului” c㠄Poporul este trupul poet Eminescu, profesorul Pumnul intuind naþiunii, iar limba este sufletul ei. Pentru vocaþia elevului sãu Eminoviciu a oferit aceea, precum trupul fãrã suflet e mort, tot acestuia posibilitatea lecturãrii scrierilor marilor aºa e moartã ºi naþiunea fãrã limbã”. În înaintaºi, aflate în bogata bibliotecã a ºcolii, perioada custodiei sale bibliotecarul aflate într-o anexã a casei sale de la marginea Eminoviciu avea în pãstrare ºi ziarele vremii oraºului Cernãuþi, feritã de ochii lumii, deoarece înnobilate de asemenea idealuri. bibliotecile publice cu cãrþi româneºti erau În 24 ianuarie 1866, la numai 47 de ani, interzise –, adicã tocmai scrierile care ne-au dupã o boalã grea Aron Pumnul moare. lãsat moºtenire ”o limbã ca un fagure de „Societatea pentru cultura ºi literatura românã în miere” („Epigonii”), etapã a vieþii crucialã în Bucovina” organizeazã funeraliile, care au avut formarea personalitãþii poetului ºi filozofului mare ecou în toate provinciile româneºti. Revista erudit de mai târziu. Având în custodie aceast㠄Familia” îºi anunþa cititorii: „Un stâlp al culturii bogatã bibliotecã (o colecþie dobânditã prin naþionale s-a ruinat; o fãclie a luminãrii noastre donaþii la solicitare primite din toate provinciile s-a stins; o stea ivitã pe orizontul întunecos al româneºti), acolo citeºte ºi inspirat începe sã românimei a apus!, bãrbatul binecuvântat al compunã în tainã poezii, unele dintre ele fiind naþiunei noastre”. publicate mai târziu. ”M. Eminoviciu, privatist”, sub aceastã În istoriografia eminescianã se afirmã cã semnãturã îºi deplângea mentorul, în elegia sa, fãrã Aron Pumnul ar fi întârziat mult debutul „La moartea lui Aron Pumnul”, scrisã în aceeaºi literar al viitorul poet, cu tot talentul lui. zi, cu care ºi debuteazã ca poet, în cãrticica Acceptându-l în gazdã ca privatist în localul difuzatã la ceremonia funerarã, „Laecrimioarele biblioteci pentru a-i oferi libertate deplinã învaeþaeceilor gimnaesiaºti d’en Cernaeuþi la asupra lecturii, Aron Pumnul i-a dat aripi spre mormîntul preaiubitului lor profesoriu Arune lumea marii poezii prin lectura aprofundatã a Pumnul raepaeusat într’a 12/24 ianuariu 1866”: înaintaºilor, luând de la ei modelul rimei, unele „Îmbracã-te în doliu, frumoasã Bucovinã/...(s- figuri poetice ºi chiar teme literare. În acelaºi a) dus...ah! geniul mare al deºteptãrii tale/...Se timp, în articolele sale publicate, în gazeta stinse un luceafãr, se stinse o luminã/...”. Astfel, „Bucovina” despre Transilvania, Pumnul exprimându-ºi durerea, prin vers, urma sã se

85 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 aprindã întâile scânteieri poetice de geniu ale susþinerii unui examen la liceul neîncheiat, acelui „Luceafãr”, prevestit de Simion Bãrnuþiu. pleacã iar – precum boieriiþ – „cu diligenþia ºi O primã confirmare, în acest înþeles, a fost pasport” – la Cernãuþi. Aici însã din nou se vestea pe care elevul bibliotecar într-o zi o alãturã unei trupei de teatru. De fapt, aceºtia citise la „Poºta redacþiei”, în revista „Familia”, sunt ani de cunoaºtere, prin contact direct, primitã tocmai din Pesta ungureascã, în care cu poporul, limba, obiceiurile strãbune ºi „un porumbel cu un plic sigilat în cioc aducea realitãþile curente româneºti. în fiecare numãr rãspunsuri blânde • Mai pe la începutul acestor pribegii, un debutanþilor”. Depãºindu-ºi starea elegiacã, moment hotãrâtor pentru viitorul scriitor ºi visând la o idilã cu „ºoapte de amor”, îºi om politic, este legat tot de reþinerea încercã norocul, punând în plic – pentru „fugarului”, – dupã un spectacol al trupei de acelaºi închipuit porumbel ca la întoarcere sã teatru, tot la Botoºani, îºi viziteazã familia la o poatã preda destinatarului în loc de rãspuns Ipoteºti, dar de data aceasta cu învoirea – poezioara „De-aº avea ºi eu o floare” (scrisã pãrinþilor pleacã în primãvara anului1866 înaintea celei apãrute în cãrticica omagialã, dar pentru a-ºi susþine examenele la vestita ca ºi aceasta cu modele clasice de rimã, ritm, Mecca ºcolii româneºti din Ardeal, Blajul. Aici figuri poetice, muzicalitate, strofe, teme). îl aºteptau însã alte tãrâmuri necunoscute, Curând dupã aceea, porumbelul cu „plic sigilat dorite însã cu ºi mai multã ardoare. În semn îi aducea, de acum pe adresa personalã, vestea: de adio, în poezia „La Bucovina” promitea: „Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre „N-oi uita vreodatã, dulce Bucovinã, / acestui june numai de 16 ani, care cu primele Geniu-þi romantic, munþii în luminã, / vãile sale încercãri de poet ne-a surprins plãcut”. în flori.../ Ale sorþii mele plângeri ºi surâse, Pe adresantul din Cernãuþi l-a bucurat nespus, / Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise...” dar mai mult l-a surprins semnãtura, La propriu – precum eroul personificat „Eminescu”, nume care i se pãrea mai firesc, în nuvela „Geniu pustiu” – ca orice drumeþ dar nici editorul ºi nici semnatarul nu-ºi dãdeau de þarã îºi luã un bãþ, petrecu dupã el o traistã, seama atunci cã acesta va fi numele celui mai fãrã de nimic altceva, decât cu mândria de a mare poet român ºi unul dintre mai marii poeþi ai fi poet ºi cu un carneþel spre a-ºi însemna lumii. Dupã apariþia altor poezii, junele poet cuvinte ºi impresii. Astfel a strãbãtut – mãrturisea într-o depeºã editorului sãu Iosif neobosit ºi fluierând alene un cântec monoton Vulcan cã în curând va pãrãsi Cernãuþii. Dup㠖 drumuri de þarã ºi cãrãri ce duceau cruciº moartea profesorului, mult iubit ºi apreciat, Aron prin lanuri cu holde mirositoare sau pe cãrãri Pumnul, Eminescu exclamã, regretând: „Pumnul pietroase de munte, de acolo coborând spre nu mai este”. ªi pãrãseºte definitiv ºcoala. târguri, poposind prin satele ardelene, pripãºit Pe elevul de 16 ani de acum nu-l mai reþinea uneori pe la vreo casã milostivã. Întreba ºi nimic la Cernãuþi. În acei ani i-au mai încântat afla rãspunsuri de la oameni – fiecare din ei viaþa evenimente, devenite sãrbãtoare cât o comoarã de istorii, poveºti, noutãþi – româneascã în urbea austriacã, anume despre viaþa lor de acum sau despre cea trãitã spectacolele într-o frumoasã limbã româneascã atunci la „pârjolul din ’48”, pe care le nota, ale unor vestite trupe româneºti de teatru. legând prietenii, adãpostindu-se ºi hrãnindu- Atunci ºi în anii care au urmat, din cauza unor se ca pãsãrile cerului pe unde ºi cum se examene, dar mai ales dintr-un îndemn lãuntric nimerea: „Ca pãsãri ce zboarã / peste – în fibra fiinþei sale se strecurase devoranta nemãrginirea timpului” (ms. 1867). pasiune pentru teatru – însoþeºte timp de Cãlãuzã îi era drumul cel mare împãrãtesc, câþiva ani diferite trupe de teatru ca preþios construit de austrieci cu ajutorul populaþiei colaborator (la început ca sufleur). satelor pe care le traversa pe ruta: Cernãuþi, Scriitoarea de limbã germanã, Mite Gura Humorului, Câmpulung, Vatra Dornei, iar Kremnitz în amintirile sale confirma: „Colindã de aici pe ocolite spre Bistriþa, Reghin, Târgu- Ardealul, Muntenia ºi Moldova cu acea trupã Mureº, Târnãveni spre þinta ardentã, Blajul. de actori, în care era aici actor, aici poet dra- Despre acesta demult aflase cã a fost leagãnul matic, aici regizor, aici sufleur. Înfrãþit cu miºcãrilor de eliberare naþionalã ºi de teatrul ºi cu poezia, a pornit sã cutreiere þara, emancipare culturalã (iluminismul românesc al s-o cunoascã”. În asemenea împrejurãri de cãrturarilor „ªcolii Ardelene” ºi revendicãrile viaþã, trebuie sã fi încolþit ºi întâile îndemnuri tribunilor „Revoluþiei românilor din dramatice, cu timpul devenite proiecte pentru Transilvania”). Posibil cã interesul pentru drame naþionale, din care va realiza fragmente. evenimentele revoluþiei din 1848, trezit de Aron O datã, auzind cã trupa venise cu Pumnul, sã fi crescut în timpul pelerinajului spectacole la Botoºani, pãrinþii l-au prins ºi transilvan, ascultând ºi notând întâmplãri din reþinut pe „fugar”, încercând apoi sã-i locurile prin care a trecut (undeva i-au fost gãseascã un rost, angajându-l copist la povestite scenele de groazã dintr-un sat dregãtoria localã din Botoºani. Dupã trei luni românesc, ars ºi ºters de pe faþa pãmântului, însã pãrãseºte slujba ºi, sub pretextul ca atare „transcrise” în Geniu pustiu). LITERE 86 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni STEIURI George Anca

POEZIA ÎN BAUDELAIRE

Lui Gautier nu-i face loc în rugãciuni. Îl universalei analogii, iar V.Hugo deþine un citeazã în însemnãri, pentru vreun proiect, magnific repertoriu de analogii omeneºti. doar cu butada: „Aº da ortografia pe mâna Evocându-l însuºi exegentul îºi lasã propriul cãlãului”. În aceeaºi manierã în care transcrie univers sã comunice cu spiritul acestui poet din Leconte de Lisle „Elegiacii sunt toþi universal ºi prin acesta adevãrat, mereu unul canalii”. Gândul la Victor Hugo, în schimb, îl ºi multiform în acelaºi timp, vãzãtor al urmãreºte ºi în intimitatea jurnalelor ºi misterului pretutindeni. Printre subiectele ºi corespondenþei ºi însemneazã când o reacþie temele lui V.Hugo, în ritmul retoricii acestuia, de respingere faþã de un poet „atât de puþin pãstrat de parafraza criticã, îi regãsim propriile elegiat, atât de puþin eterat, încât l-ar scârbi ºi permanenþe: Germinãri, naºteri, înfloriri, pe notar „când aprecieri reci, aproape pozitive. erupþii succesive, simultane, lente sau Articolul deschide seria Reflecþiilor asupra subite, progresive sau complete, de aºtri, câtorva dintre contemporanii mei (861) stele, sori, constelaþii, sunteþi oare numai exprimã însã elogiul destul de sincer, forme ale vieþii lui Dumnezeu sau lãcaºuri sinceritate detectabilã prin aplicarea propriu- pregãtite de bunãtatea ori dreptatea sa zisã a unor idei estetice la opera hugolianã, unor suflete pe care vrea sã le educe ºi cã ºi deducerea acestora din cãrþile ºi le apropie treptat? Lumi veºnic cercetate, personalitatea gigantescã a contemporanului poate pe veci necunoscute, O! spuneþi, sãu. Teoretizarea analogiei aici þinteºte mai sunteþi oare hãrãzite sã fiþi paradisuri, mult decât se întâmplase cu desemnarea iaduri,purgatorii, temniþe, vile, palate etc. aproape ironicã a lui Gautier ca poet al (Baudelaire, Victor Hugo, C.L.M., p.159). corespondenþei. Disidenþa dintre ei, E. Poe – cum scria încã în Nota la recunoscutã ºi de Baudelaire ºi de Hugo (în traducerea nuvelei Berenici de Edgar Poe scrisoarea în care mult invocata apreciere cã (1852) – ar fi fost preocupat – pentru a nota ar crea un fior nou este fãcutã polemic, spre ºi rostul fundamental în creaþie conferit de a-i dovedi pozitivitatea progresului, baudelaire alegerii subiectelor – de cele cu întinzându-i totodatã patern mâna). Criticul adevãrat importante ºi singurele vrednice de nu mai repetã o teorie generalã poeticã, ci atenþia unui om care gândeºte: schiþeazã categoria, din estetica proprie, evi- probabilitãþile, bolile spiritului, ºtiinþe dent, cãreia opera lui Hugo i se potriveºte. ipotetice, speranþele ºi calculele asupra vieþii Pãcatul lui Fourier în revelarea tainelor ulterioare, analiza excentricilor ºi a oropsiþilor analogiei – pompa – îi sugereazã reflecþia la o vieþii sublunare, bufoneriile direct simbolice. relaþie de egalitate între cunoaºterea tuturor El însuºi, anume spre a gãsi subiecte îºi „poeþilor excelenþi” ºi contemplarea naturii. poruncise dictonul apollonian: De altfel – îºi continuã pledoaria în jurul Disimulându-ºi perceptele ºi îmbogãþindu- temeiurilor spuselor sale – Swedenbourg, care le prin deducerea lor din operele altor avea un suflet mult mai mare, ne învãþase încã contemporani asupra cãrora reflecteazã, fãrã a mai de mult cã carul este un om foarte mare: se mai cãuta neapãrat pe sine, Baudelaire îºi cã totul, formã, miºcare, numãr, culoare, extinde registrul critic de idei ºi de comentarii. parfum, în ordinea spiritualã ca ºi în cea Ca întotdeauna cãutând sã defineascã nu atât naturalã, este semnificativ, convers, formula de poezie (care este oarecum unicã, corespunzãtor (Baudelaire, Victor Hugo, eternã, misterioasã) cât genul de poet, el C.L.M., p.154). Consemnând ºi teoria lui distinge scriitorul întârziat (Gustave Flaubert) Lavater asupra feþei omeneºti, ajunge la de scriitorul profet, un mare poet furã viaþa lui, adevãrul cã totul este hieroglific, cã având adicã o falsã idee despre poezie simbolurile nu sunt obscure decât în mod (Auguste Barbiere), un reprezentant al relativ, ºi astfel un poet este un tãlmaci, un excesului dragostei de artã (Pétrus Borel) ºi descifrator în faþã cu fondul inepuizabil al un altul al lirismului total, care proferã absoluta

87 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 divinizare a poetului ºi probeazã o tendinþã reprezentatã de poetaè minores modernitatea esenþialmente demoniacã a artei moderne ºi vinul vieþii. Aparent la extremã, la limitele (Theodore de Banville), alþii ai unei aristocraþii vieþii, se deschid paradisurile artificiale, pro- naturale (Marceline Desbordes – Valmore, bate de Quincey ºi nu numai de el. Vorbeºte Pierre Dupont), sau al unei aristocraþii autorul primului poem al Florilor rãului: intelectuale (Leconte de Lisle), aproape „Mon cerveau est un palimpsest et le vôtre contrariul unui literat (Hégésippe Noreau), susai, lecteur” (Baudelaire, ed. Pléiade, p.451). cãruia îi opune destine ºi opere sugestive în Supranaturalismul artei este ºi al fiinþei. absolut, atât în dezordinea exterioarã cât ºi în În neîntrerupta scrinã prozodicã, în metoda mai mult sau mai puþin misterioasã de exaltarea abstractã a muzicalitãþii poeziei, în creaþie: Gérard de Nerval ºi E.Poe. familiaritatea abisalã cu artã ºi spiritele ei Critica artisticã, în special de picturã, nelipsite, în zone magnetice apropiate de sinele Saloanele (1845, 1846, 1859) adâncesc analogic al poetului, fãrã a se despãrþi, De mãrturisirea idealului poetic, de la întrezãrire Maiestre, Poe ori Delacroix, Hoffman ori de ºi corespondenþã la tablouri, tablouri fãrã Quincey aºteptau încã o întâlnire supremã ºi, numãr, la privirea subjugatã unei „metode de menþinându-l pentru prima oarã în 1849 (cã discurs”. Fãrã Eugène Delacrois, cãtre care viitorul îl va consacra cel mai ilustru printre conduc romantismul ºi culoarea, iar lipsi maeºtri) ºi scriind despre el celebrul studiu criticului spiritul unui poet, critica s-ar deplasa publicat în 1861, Wagner îi reveleazã exploziv înspre obiectul ei, fiind amuzantã ºi poeticã, propria esteticã în materia muzicii care se va iar nu cum ar fi drept, adic㠄parþialã, revãrsa tiranic peste auzul simbolismului. pasionatã, politicã, fãcutã dintr-un punct de Nesfârºita libertate spiritualã emanatã de vedere exclusiv, care însã deschide mai mult muzica wagnerianã ºi-o transformã în cuvânt. orizontul”. Trop matériel, trop attentif aux Sinceritatea eului, nemaicondiþionatã, se superficies de la nature, N.Victor Hugo est rãgãseºte ca metodã. Tensiune purã, devenu un peintre en poésie: Delacroix, entuziasme pe care sufletul ºi le va aminti spre toujours respecteux de son idéal, este a consfinþi adevãrul mântuire a anilor depãrtaþi, souvent, à son insu, un poëte en peinture” mereu acel ceva mai mult ºi acel ceva nou, (Baudelaire, ed. Pléiade, p.890). uitarea proiectelor, a sinelui, pentru auscultaþia Poetul suprem poate fi pictorul. Pictori ai idealã, intermediatã de peripeþii orchestrale durerii omeneºti sunt ºi Dante ºi Shakespeare. demne de vechea ironie. Într-atât aceastã La Delacroix, alegerea subiectelor, expresia muzicã dupã Beethoven ºi Webwr, îl extaziazã figurilor, gestul, stilul culorii emanã o melancolie încât îi von înþelege mai mult ca oricând aerul caracteristicã pentru întregul secol. Impresia de fericire, de consolare providenþialã prin artã, cvasimuzicalã în faþa picturii sale inspirã poemul. ori ne vom întreba de ce, cu ofilirea lui don Baudelaire îºi comenteazã propria strofã din Les Juan, n-a însemnat ºi o laudã lui don Quijete. Phares: „Un poëte a essayé d’exprimer ces sen- Aºa cum prin fiecare declaraþie despre frumos sations subtiles dans des vers dont la sincérité Edgar Poe îºi ascuþea geniul de practician, peut faire passer la bizarrerie: Delacroix, lac de Baudelaire se abandoneazã ºi mai adânc celui sang hanté des mauvais anges,/ Ombrage par filozofic, pentru cã îi trebuie o întreagã filozofie un bois de sapins toujours vert,/ Où, sous un a muzicii, o miruire definitivã a muzicianului ca ciel chagrin, des fanfares étranges/ Passent, poet ºi prin acesta poetul însuºi sã se arate comme un soupir étouffé de Weber. Lac de primul ºi cel mai bãtrân în lume, ca o lege a sang: le rouge; – hanté des mauvais anges: istoriei muncii omeneºti. surnaturalisme; un bois toujours vert: le vert, Vorbeºte în numele sãu personal. Un complémentaire du rouge; – un ciel chagrin: sincer ºi astfel modest, chiar dacã în aparenþã les fonds tumulteux et örageux de ses tableaux; impertinent. Un critic ingenuu. Ca ºi impresiile. – les fanfars et Weber: idées de musique Îl cunoaºtem ºi altfel? Ne va face o surprizã, romantique que réveillent les harmonies de sa va mai fi el însuºi ca oricând. Muzica aceea i- couleur (Baudelaire, ed.Pléiade, p.973). a trezit doar puterea supremã care acþioneazã Esenþialmente literar, Delacroix este „pictorul prin delimitarea nouã a intuiþiilor care la un iubit de poeþi”. Liszt îl numãrã printre cei mai poet sfânt, poate, eterne, mereu actuale. Cum asidui vizitatori ai lui Chopin, „muzicianul-poet”. concertele lui Wagner prilejuiau pe atunci Edgar Poe ºi opiul sunt citaþi. Întrebãrile se bãtãlii ale doctrinelor, crize „solemne, fericite”, interfereazã: „Qu’est-ce que Delacroix?’ (Ibid., analiza, proiectul de cult pentru aceastã p.1115), „Qu’est-ce que le haschisch?” muzicã absolut㠖 prin alegere ºi efect – poartã (Ibid.,p.350). Ierarhia nu mai începe cu viaþa, ci o undã mântuitoare tânjitã mereu, mai însetat cu opera (L’oeuvre et la vie de Delacroix), sub dupã ea acum când întunecatul declin al impulsul, aproape sub „dicteul” maestrului. apologetului se anunþa. Pictorul vieþii moderne, Constantin Guys, κi reproiecteazã gândirea esteticã în adeseori „bizar, violent, excesiv, dar joncþiunea sensibilitãþii sale cu o muzicã totdeauna poetic”, ilustreazã dinspre zona ducându-i la paroxism predispoziþia pentru LITERE 88 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni comuniune a sinelui poetic, îºi valideazã culoarea, iar culorile sã nu poatã ca ideea statutul de critic – poate unul care, dincolo unei melodii ºi ca sunetul ºi culoarea sã nu de ironie ºi propriul subiect, stinge acordurile fie în stare de a traduce idei, lucrurile criticii pure, urmând, sã zicem, poemului ºi exprimându-se din totdeauna printr-o nuvelei. Pe de altã parte, faþã de wagnerieni, analogie reciprocã, din ziua când Dumnezeu rãmâne din capul locului literat, pe oamenii a proferat lumea ca pe o complexã ºi de litere biciuindu-i indirect cu întâietatea indivizibilã totalitate (Baudelaire, Richard gustului sãu pentru o creaþie nou㠖 noul fiind Wagner ºi Tannhäuser la Paris, C.L.M.,p.217). obsesia esteticã ultimã, hrãnitã din toate ªi proiectându-ºi gândirea în aproirism, celelalte. Ca ºi poetul, muzicianul e un tãlmaci. citeazã imediat în continuare primele douã Ca ºi în poezie, un mister indefinisabil rãmâne strofe ale propriilor Corespondenþe. totdeauna de ghicit: „În muzicã, întocmai ca în Poate îºi autoanalizeazã perpetuu propria picturã ºi chiar în cuvântul scris, care e totuºi poezie, poetica ºi filozofia punând-o ºi pe cea mai pozitivã dintre arte, existã totdeauna o aceasta din urmã în analogie reciprocã cu lacunã împlinitã de imaginaþia auditorului muzica. Cât despre interpretarea – a poste- (Baudelaire, Richard Wagner ºi „Tannhäuser” riori – a Uverturii, aceasta gradeazã impresii la Paris, C.L.M., p.215). Or, imaginaþia singurã fericite ca de vis imaginativ în somn; dezlegat cuprinde poezia, accentuase criticul în altã din chinurile gravitaþiei, de amintirea unei parte. Valoarea operelor subsumate artei voluptãþi colindãtoare prin locurile înalte; o dramatice ca îmbinare coincidentã a mai multor mare reverie într-o singurãtate absolutã, cu arte, valoarea uverturii la Lohengrin, de un imens orizont ºi cu o vastã luminã difuz㠖 exemplu, pe care un Berlioz o elogiase în stil „imensitatea fãrã alt decor decât ea însãºi”; tehnic, el se mulþumeºte s-o verifice prin senzaþia unei strãluciri mai vii, a unei sugestiile trezite. Este inevitabil㠄traducerea intensitãþi de luminã difuz㠖 „imensitatea fãrã pe care imaginaþia sa o face acestei muzici. alt decor decât ea însãºi”; senzaþia unei Sunt visãri pe care le alãturã, aici, celor strãluciri mai vii, a unei intensitãþi de luminã, wagneriene probabil, scrise în programul de un adaus mereu sporit de ardoare ºi alb; „ideea salã al Teatrului italian, unde o ascultase, ºi unui suflet miºcându-se într-un mediu celor ale lui Liszt. luminos, a unui extaz fãcut din voluptate ºi În acel program se descrie apariþia din cunoaºtee ºi planând deasupra luminii îngerilor care aduc potirul sfânt, consacrarea naturale, foarte departe de ea”. Distingându-ºi celui ales drept cavaler al sãu, cum Sfântul „traducerea” ca fiind mai vagã ºi mai abstractã Graal este lãsat „în paza oamenilor puri, în decât indicarea wagnerianã a unei „cete de inima cãrora s-a rãspândit licoarea îngeri care aduc un vas sfânt”, sau viziunea dumnezeeascã subliniazã Baudelaire. Din „unui monument minunat de frumos”, la Liszt, cartea lui liszt despre Wagner „(care e un artist se opreºte totuºi patetic la asemãnãri: „În ºi un filozof)”, pe lângã cuprinderea ºi toate cele trei interpretãri gãsim senzaþia de revelarea „elementului mistic, mereu prezent beatitudine spiritualã ºi fizicã; de izolare; de ºi mereu ascuns în piesã”, frumuseþea contemplaþie a unui lucru infinit de mare ºi inefabialã a sanctuarului. Iniþierea în tainele infinit de frumos; de luminã intensã care Sfântului Graal se petrece în „templul din lemn bucurã ochii ºi sufletul pânã la pierderea incoruptibil, cu pereþii înmiresmaþi, cu porþi conºtiinþei de sine; ºi, în sfârºit, senzaþia de de aur, cu grinzi de azbest, cu coloane de spaþiu întins pânã la ultimele limite imaginabile opal, cu paravane de crisoberil”, iar melodia, (Baudelaire, op.cit.p.218).Este un punct reluatã de patru ori de viori, de corni ºi fagoþi, culminant, de pãrãsire a sunetului în trompete ºi tromboane, are, parcã la propriu, plasticitatea cosmicã, spiritualã, a cãrei cheie o strãlucire plinã de culoare, orbind privirile. este spaþiul – „muzica adânceºte spaþiul, nota Baudelaire, care a insistat mereu asupra în Rachete – ºi revine brusc în spaþiul afirmãrii adevãratului poet, vorbeºte acum despre critice propriu-zise: „Nici un muzician nu adevãrata muzicã, aceea care „sugereazã idei exceleazã, ca Wagner, în zugrãvirea spaþiului asemenãtoare în minþi diferite”. Nu a analizat, ºi adâncimii materiale ºi spirituale...El tocmai spre a-i menaja misterul inefabil, stãpâneºte arta de a traduce, prin gradaþii niciodatã o poezie, a arãtat doar Poezia, dar subtile, tot ce e excesiv, imens, ambiþios în spre a-ºi atinge þinta demonstraþiei despre omul spiritual ºi natural. Ascultând aceastã muzicã îºi transcrie visãrile lucide trezite de muzicã arzãtoare ºi despoticã, þi se pare uneori Uvertura la Lohengrin, nu înainte de a se face cã regãseºti pictate pe fondul tenebrelor, cunoscut un principiu nou (dacã principiul sfâºiat de visare, vertiginoasele închipuiri ale poetic la Poe însemna principiul poeziei, la opiului” (ibidem, p.218-219). Ar fi putut, tot Baudelaire, acesta este principiul poetului): atât de bine, întârziind cu gândul la sprioricele „nu-mi pare ridicul sã judecãm aci apriori, fãrã Corespondenþe sã continue cu propria analizã ºi fãrã comparaþii; cãci ar fi într-adevãr cântare a parfumului, ºi ea o revenire într-un de mirare ca sunetul sã nu poatã sugera spaþiu muzical concret. 89 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ANTOLOGIE Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

JEAN COCTEAU (1889-1963)

Poet, pictor, sculptor, dramaturg, actor, cineast, excelând în tot ce a întreprins, J. Cocteau a fost „un enfant terrible” într-o lume care i se pãrea lui cã îmbãtrânise fãrã a fi fost vreodatã adultã. Nu ºi-a luat bacalaureatul dar a devenit membru al Academiei Franceze. Dintre scrierile sale: Les enfants terribles / Copiii teribili; La Machine infernale / Maºina infernalã; Le Boeuf sur le toit / Boul pe acoperiº; La Voix humaine / Vocea umanã; Plain-chant / Cântec neted; etc.

Din tot ce ar putea avea dreptate (De tout ce qui peut avoir raison)

Din tot ce ar putea avea dreptate Numai dreptatea mea poate conta. Cãrui învingãtor mã pot preda Când eu sunt cel rãspunzãtor de toate?

Voi, muzelor din sumbrele uzini, N-am bãnuit nicicând cã-mi pregãtiþi O coroanã de lauri cu grijã împletiþi, Cu mult mai grea decât acea de spini.

Cifra ºapte (Chiffre sept)

Din acest fir aproape nimic n-a mai rãmas, Ghemul fusese greu, aveam inima plinã, Îmi rafistolam vesta cu fiecare pas Sperând, durerea toatã cã va putea s-o þinã.

Un fir care se scurge. Atât: un fir, nu sânge, De care-ncrâncenata mulþime tot trãgea – Nenumãrate chipuri grãbite de-a ajunge Sã-mi vadã, dezgolitã inima cum era.

Dar chiar voiau de fapt? Cred mai degrabã Cã-aveau ordin de sus sã mã goleascã ªi apoi sã mã umple cu noapte, praf ºi lavã, Ca fantomele lumii neabãtut sã creascã.

Din mine cresc, din mine îºi iau puteri ºi-avânt; Suntem cu toþii pâine pe-altarul lumilor Iar viaþa – farsa asta – reia multiplicând Tot ce credem cã-i tihnã, sau cântec, sau amor

LITERE 90 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Biete fãpturi grãbite, nimicuri desuete, Condamnate de ceruri la ritm înºelãtor Ce leagãnã ºi-n spaþii mulþimea de planete, Minciuna de aproape trecând drept adevãr.

Aproape este totul. Nimic nu-i prea departe, Nimeni nu se grãbeºte, nimic nu are preþ: Nici vinã, nici raþiune doar sufletul cârpeºte Un fir de soare prins pe fantoma unui jeþ. [ ]

PAUL ÉLUARD (1895-1952)

Poet suprarealist, militant, autor al celebrului poem Liberté / Libertate prin care îndemna Franþa la luptã împotriva cotropitorilor naziºti, voce inconfundabilã în lirica francezã. Dintre scrierile sale: Poèmes pour la Paix / Poeme pentru Pace; Les Malheus des Immortels / Necazurile Nemuritorilor; Mourir de ne pas mourir / Sã mori de a nu mai muri; Capitale de la Douleur / Capitala durerii; etc.

Tera-i albastrã Camuflaj (La Terre est bleue) (Couvre-feu)

Tera-i albastrã ca o portocalã Ce vreþi pragul era pãzit Nu-i nici o eroare vorbele nu mint Ce vreþi în casã-am nimerit Cu ele astãzi nimeni nu mai cântã Ce vreþi strada s-a-ncercuit E rândul sãrutãrilor sã se-nþeleagã Ce vreþi oraºul oblonit Ce vreþi foamea rodea cumplit Nebunii ºi iubirea Ce vreþi arme n-am prea gãsit Ea cu o gurã ca inelul Ce vreþi noaptea ne-a ocrotit Ea numai taine zâmbete esenþã Ce vreþi da ne-am iubit Cu straie cât cu indulgenþã Ai crede-o goalã Lumea dreaptã a celor mici (Les petits justes) Viespile înfloresc în verde În jurul gâtului ei zorii se aºtern Pe casa râsului ªirag de ferestre o pasãre îºi râde-n aripi Lumea-i atât de uºoarã Toate bucuriile luminii ale tale sunt cã nici nu poate sta locului Pe cãile frumuseþii tale ºi atât de hilarã De pre pãmânt numai soare cã nimic nu-i lipseºte

Pãrere Cuvântul (Avis) (La Parole) Noaptea de dinaintea morþii Mi-e frumuseþea caldã ºi e bine I-a fost ºi cea mai scurtã dintre toate Pe-acoperiºul vânturilor lunec Le gândul cã mai este încã Lumea pe-acoperiºul mãrilor Sângele îi ardea în palme Am devenit sentimental Povara trupului parcã-l sleia Nu-l mai cunosc pe cel ce mã conduce Greul sã geamã îl fãcea Nu mai fac sã se miºte mãtasea în oglinzi ªi chiar în grozãvia-acelui ceas Bolnav sunt de iubire El a surâs ºtia De flori de pietre de taina norilor Cã spre a-l rãzbuna Mi-e dragã cea mai goalã pasãre-a depãrtãrilor Nu doar un singur un camarad avea Bãtrân sunt dar frumos tot ca pe-atunci Ci mii ºi milioane negreºit Iar umbra ce coboarã din firide adânci ªi-atunci zorii în el au rãsãrit. Cu fiecare searã mãsoarã cu temei Inima neagrã a ochilor mei 91 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 POEZIA ACASà Iulian Filip

ANDREI MUDREA (29 aprilie 1954, Mitocul Vechi, Orhei) Poetul mergerii pe ape

Demult nu am mai avut o asemenea bucurie, provocatã, neaºteptat, de un suflet de alãturi, de aproape, de foarte aproape. Poate doar când descopeream poezia ºi judecãþile lui Nicolae Tudosã de la Andruºu Cahulului despre poezia altora... Andrei Mudrea m-a norocit zilele acestea cu o carte în toatã legea – carte cu poeziile proprii! Pe pictorul Andrei Mudrea îl descoperea, pentru noi, Nicolae Dabija – la marginea Orheiului, într-un subsol fãrã ferestre. Lumina-i venea de la tablouri ºi de la poeziile prinse în piuneze pe toþi pereþii liberi dintre tablouri. (Atunci, posibil, i s-a întâmplat lui Nicolae Dabija poezia-blazon: dragu mi-i de dumneavoastrã/ca unui zid de o fereastrã.) Din „Literatura ºi Arta”, tot de la Nicolae, am aflat cã Andrei scrie ºi versuri – câteva le-a ºi oferit. O lunã în urmã l-am invitat pe Andrei, cu un recital de versuri, la la emisiunea mea Cãile Cãrþii (emisiune sãptãmânalã la Radio Chiºinãu). S-a prefãcut mai rãcit decât era (cã nu era încã iarnã pe care o încercãm acum) ºi mi-a promis cã se... însãnãtoºeºte... Câteva zile în urmã mi-a adus un manuscris ºi mi l-a dat sã mã uit... Andrei Mudrea venea, de la începuturile sale, cu motive de icoane ºterse-deteriorate, cu motivul ruinelor – biserici, mãnãstiri, cu chipuri ceþoase (trecute-netrecute) de domnitori, iar timpurile erau socialist-înfloritoare, neºtiutoare de ruini ºi de lucrãrile celor dinainte: toate-ºi aveau începutul în 1917 ºi soarele rãsãrea veºnic din Kremlin ºi numai la indicaþiile partidului unic A ajuns sã fie unul dintre discipolii lui Mihai Grecu, amãnunt biographic foarte impor- tant – Mihai Grecu nu tolera în preajma sa pe oarecine, iar discipolul se alegea, în consecinþã, cu un blazon identitar recunoscut, dar ºi cu cucuie (cucuiele menite maestrului adeseori). Icoanele l-au costat ani buni de marginalizare Andrei Mudrea e autorul mai multor lucrãri de picturã, graficã, sculpturã ºi artã-obiect, fondatorul ºi membrul „Grupului Zece”, alãturi de Andrei Sârbu, Anatol Rurac, Dumitru Bolboceanu, Vasile Moºanu, Ilie Cojocaru, Tudor Zbârnea, Dumitru Peicev, Victor Hristov ºi Iurie Platon. Andrei este considerat unul dintre cei mai talentaþi pictori basarabeni. Expoziþiile sale personale din Chiºinãu, Paris, Siant-Malo, Moscova, în care coexistã pictura, sculptura, grafica, obiectele-artã, filmele artistice în care s-a produs în calitate de actor, unde a încercat vederea altuia ºi în aceastã opticã, fac din artist un personaj care te intrigã, atractiv pentru reviste de profil, emisiunile radio ºi televizate, dar, totuºi, greu de prins în toatã complexitatea formulei sale de creaþie. ªi acum poezia! Am selectat poeziile pictorului Andrei Mudrea, care ºtie a se bucura de poezia bunã a lumii de pe mai aproape ºi de pe mai departe, aºa cum l-a învãþat dascãlul lui de mai multe lucruri esenþiale Mihai Grecu.

Brâncuºi Michelangelo

Dacã nu ar fi Coloana fãrã sfârºit, Trecând prin ceaþa milenarã, pe ce s-ar sprijini cerul? cu dalta prin granit fãcându-ºi drum, Dacã nu ar fi Masa Tãcerii, el vine spre Facerea Lumii unde s-ar odihni Dumnezeu? s-o mai definitiveze ºi acum. Dacã nu ar fi Poarta Sãrutului, cum am putea sã ajungem în Rai? Botticelli

Rafael Veºnic va ninge cu stele. Dragostea veºnic v-a înflori. Toate rãzboaiele lumii Venera lui Botticelli brusc se opresc pururi din ape v-a rãsãri... în faþa Madonei Sixtine...

LITERE 92 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Rembrandt Vis – VIII

Toatã viaþa a ocrotit În jur se fãcea numai apã în pânzele sale câte un strop ºi-o ceaþã în jur se fãcea, de lumin㠖 fiul risipitor iar eu înotam viaþa-ntreagã, sã gãseascã mai lesne drumul acasã. iar malul de mine fugea.

Leonardo da Vinci Vis – IX

La Cina cea de tainã Se fãcea cã ai v enit la mine, de sus doar el a fost poftit, cã în jur Universu-nflorea, sã vadã ºi sã spunã pe pãmânt se fãcea cã-þi fãceam coroniþã Cine ne-a iubit. doar din flori de nu mã uita.

Gjotto Stare – II

Pe veci binecuvântatã truda Se fãcea cã priveam la lunã ºi Fuga sa-n Egipt ºi luna la mine privea, ºi durerosul Sãrut se fãcea cã eram în pustie al lui Iuda. ºi pustiul în mine era...

Strãinul Eroii

De câte ori treceam în grabã În þara aceasta de toþi pãrãsitã ºi numai azi l-am desluºit – eroii cãzuþi încã mai mor, oglinda-mi ascundea strãinul privind cu câtã mândrie ce mã privea înzãpezit... laºii le poartã medaliile lor...

Rugã Dacã...

Bãtut cumplit de valuri, Eu aº fi putut sã mor sub gloanþe catargul meu s-a frânt... sau sub ape sã rãmân puteam, O singurã rugã am, Doamne: aº fi putut sã rãmân înghiþit de nisipuri, pãmânt, pãmânt, pãmânt... dacã nu te iubeam.

Sezanne Dorinþã

Singur, trãdat, neglijat, Iubeºte-mã acum, cât sunt lângã tine. picta retras în munte... Iubeºte-mã acum, cât lângã mine eºti. Doar de Dumnezeu admirat Iubeºte azi, nu amâna pe mâine – ºi de fulgere sãrutat pe frunte... mormântul meu la ce bun sã-l boceºti?

Bazille Golgota

Admira un iepuraº de soare Se fãcea cã eram pe Golgota – pe patul armei cum dansa, în jur doar ochi ºi lãnci licãreau... când moartea i-a ºoptit din spate: Rãbdarea le era la toþi pe sfârºite – Bazille, tu nu vei mai picta... ºi toþi pe cruce-l doreau...

Cãutare

Am tot umblat, l-am întrebat prin lume, cãutând norocul ce mi-i dat, iar norocul chiar în sat la mine-i: un nãsuc micuþ ºi pistruiat...

Pentru ea

Pentru ea am tot cules la stele! Pentru ea înconjuram pãmântul! Pentru ea uitam de toate cele, cãutând pentru-nceput cuvântul.

93 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI Vasile Tãrâþeanu

MIHAI PREPELIÞÃ

S-a nãscut în Bahrineºti, fostul judeþ Rãdãuþi din România. Absolvent al Facultãþii de Litere a Universitãþii de Stat din Chiºinãu în 1970. Debuteazã ca poet în 1969, în cadrul cenaclului universitar „Mihai Eminescu.” În 1977 este expulzat din Chiºinãu, iar în 1986 este expulzat din Moscova pe Volga ºi doi ani mai târziu devine rezident la Moscova, dupã cãsãtoria cu poeta armeanã Alla Ter – Agopian. În 1994 obþine cetãþenia românã, prin repatriere stabilindu-se la Bucureºti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1994, al Confederaþiei Internaþionale a Uniunii Teatrale din 1991, al Comunitãþii Internaþionale a Uniunii Scriitorilor din 1991, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 1984 ºi al Uniunii Scriitorilor din Moscova din 1988. A publicat peste 60 de cãrþi originale, în limbile românã ºi rusã, la editurile din Moscova, Chiºinãu, Bucureºti, Timiºoara etc., 13 traduceri (din limba rusã în românã ºi din românã în rusã), i s-au montat 7 spectacole de teatru etc. A organizat expoziþii personale de artã plasticã, a fondat „Grupul 17+1” (Maeºtri ºi ucenici), a iniþiat „Miºcarea Conceptualistã”, s-a produs, ca actor, în câteva filme... Cu câþiva ani în urmã Senatul Fundaþiei Academia DacoRomânã TDC – F.A.D.R.T.D.C. l-a nominalizat pe Mihai Prepeliþã drept candidat la Premiul NOBEL pentru Literaturã ºi a înaintat documentele necesare cãtre Svenska Academiens -Nobelkommitté din Stockholm-Suedia.

Singur, prin Bucovina... Iisus pãºeºte singur prin Bucovina mea. Desculþ, cu o coroanã de sârmã ghimpatã pe frunte. Românaºii noºtri stau ascunºi dupã garduri. κi fac Semnul Crucii cu vârful limbii, în gurã. Tremurã de fricã ºi de disperare... Sângele Domnului se prelinge pe faþa-i plânsã, în douã cu ruginã, picurã pe pãmânt... Se îndreaptã gârbovit spre Dealul Fecioarei, de unde Munþii Carpaþi i se aratã la orizont... Pãrintele Constantin a înfipt pe culme o Cruce... Un Crucioi cât ziua de mare, poate, cât noaptea... Iisus urcã singur pe Crucea de pe Dealul Fecioarei: de Sus vede Totul pânã la Sfânta Mânãstire Putna... Clopotele tac, cu limbile smulse de vrãjmaºi... Vrajba dintre oameni e mai grea decât moartea! Un copleº obraznic urineazã la rãdãcina Crucii... Iisus zâmbeºte amar ºi îl iartã, îl iartã... „Acesta va paºte oile mele... Oile mele...” Un grãnicer transpirat cu un câine-lup aleargã de-a lungul gardului de sârmã ghimpatã... „Uneºte-i, Doamne, pe aceºti creºtini ai tãi...” Bunul Dumnezeu nu-l aude pe Fiul Sãu... De douã mii de ani nu-l aude ºi pace! „Adunã la un loc acest Neam al Tãu, Doamne...” Dumnezeu are un auz perfect, dar nu-l aude... „La Judecata cea de Apoi românii vor fi cei de pe urmã...” Nu ºtiu dacã atunci „cei de pe urmã vor fi cei dintâi”... Iisus Hristos rãmâne rãstignit pe Crucea de lemn, înfiptã adânc în creºtetul Dealului Fecioarei, în cumpãna vântoaicelor dinspre Horaiþ... Privind, înlãcrimat, Dincolo, peste gardul de sârmã ghimpatã... LITERE 94 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Douã cruci orfane... În Crucile de beton ale pãrinþilor mei de pe graniþã, da-da, voi repeta mereu: graniþa dintre români ºi români, meºterul din sat, unul de-ai lui Cocean, a pus sârmã ghimpatã... Sârmã ghimpatã din gardul blestemat, în loc de armãturã... De Paºtele Blajinilor Crucile pãrinþilor plâng îndelung, lãcrimeazã cu valuri-valuri de ruginã... Îmbrãþiºez Crucile bunilor mei ºi plâng ºi eu, pe dinãuntru. Singurãtatea nu mai are nici un dram de alinare... În Rusia nici nu mai pot plânge, nu mai pot plânge. Copila mea, Maria, mã tot cautã de un sfert de veac... Eu tot întreb de Maria (Maºa) de un secol întreg... Înstrãinarea este o boliºte fãrã de leac... Posibil, Crucile de beton armat ale pãrinþilor mei vor rezista stoic pânã la Judecata cea de Apoi... Posibil, cei trei copii ai mei odatã ºi odatã se vor întâlni undeva, poate, în Bucovina... La Bahrineºti îi aºteaptã o casã bãtrâneascã, pe care Zicu-cumnatul tot ne ameninþã mereu c-o dãrâmã pânã la pãmânt, c-o omoarã (o casã natalã are ºi ea suflet, are suflet!) – ca sã înalþe pe loc un palat cu mai multe etaje... Nebunia românaºilor mei nu mai are margini! Vecin cu vecin se tot pun la întrecere... Palate de piatrã cu termopane, dar fãrã de suflet! De câte ori ajung Acasã, tot mai rar, mai întâi mã doare sufletul, sufletul meu singuratic... Numai cumnatul Zicu e vesel mereu, mereu! Dacã ar fi sã ne lãsãm în mintea lui hazlie – satul întreg s-ar trezi doborât la pãmânt... – Sã ne unim cu România! Sã ne unim!!! Sã mutãm Bahrineºtii dincolo de sârma ghimpatã... Cumnatul meu Zicu are un vis uimitor de frumos, dar Crucile de beton tot plâng cu lacrimi de ruginã...

Povara umbrei Mã mãturã din viaþ㠖 umbra, atât de pipernicitã, atât de giganticã, uneori... Pur ºi simplu mã desfiinþeazã! Îmi taie respiraþia... Mã osândeºte la tãcere (dupã ce am scris-tipãrit 60 de cãrþi), mã sugrumã cu juvãþul neputinþei... Pânã ºi Muza râde de mine: m-a lãsat cu buza umflatã ºi s-a mutat, hoþeºte, la altul... Poate, mai talentat, mai bogat, mai dotat... Plâng ºi râd, mai ales plâng, pe ascuns, râd de faþã cu toatã lumea... Nu, nu sunt nebun. Încã nu... Doamne, mi-ai pus umbra la încercare: mã mãturã din viaþã! Vieþiºoara mea stropºitã de toate nedreptãþile secolului... Poate, 95 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 sã mã dezic de propria-mi umbrã? Sã mã las pedepsit de destin? Sã-mi pãlmuiesc Moartea, ca sã mã accepte aºa cum sunt: un individ incomod, care se rãzboieºte cu propria-i umbrã...

Voi l-aþi ucis pe Eminescu... „E ascuns în fiecare secol din viaþa unui popor complexul de cugetãri cari formeazã idealul lui, cum în sâmburele de ghindã e cuprinsã ideea stejarului întreg. ªi oare oamenii cei mari ai României nu-i vedem urmãriþi cu toþii, cu mai multã ori mai puþinã claritate, de un vis al lor de aur, în esenþã acelaºi la toþi ºi în toþi timpii? Crepusculul unui trecut aruncã prin întunericul secolelor razele lui cele mai frumoase ºi noi, aginþii unei lumi viitoare, nu suntem decât reflexul sãu.” (Mihai Eminescu)

De-un secol ºi mai mult mã chinuiescu, Rãpus de-un gând cumplit, mistuitor... Noi nu l-am meritat pe Eminescu – Un fiu al românescului popor... Din Bucovina vã vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu ªi l-am jelit pe Eminescu... De ani ºi ani tot plâng ºi mã crucescu, Strivit de presimþiri ºi de poveri... Noi nu l-am înþeles pe Eminescu, Preocupaþi de griji ºi de averi... Din Basarabia vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu ªi l-am jelit pe Eminescu... Nu am speranþã sã mã mântuiescu... Chiar voi, popor frumos, popor urât – Pe cel cinstit ºi drept, pe Eminescu Puterilor strãine l-aþi pârât... Din Herþa eu vã tot vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu ªi l-am jelit pe Eminescu... Nu am putere sã destãinuiescu – A mea durere nu mai are leac... Pe soclu l-aþi urcat pe Eminescu, Dar de citit nu-l mai citiþi de-un veac... Vai, Doamne, cum sã-l întregescu?! Un neam strãbun, un neam miºel... Ce l-a jertfit pe Eminescu, Precum ar junghia un Miel... E purul adevãr, dumnezeiescu – El vã iubea ºi nu vã ignora... Pe cel mai drag Poet, pe Eminescu, Voi l-aþi numit cadavru-n debara... Mereu mã chinui ºi gândescu: Voi, oameni rãi, voi, oameni buni – L-aþi rãstignit pe Eminescu Pe crucea casei de nebuni... Cad în genunchi, cu greu mã spovedescu... El s-a zidit de-a pururi în Cuvânt! Nici mort nu l-aþi jelit pe Eminescu – Cu faþa-n jos el zace în mormânt... Nu pot sã nu afurisescu: Voi l-aþi ucis pe Eminescu! Noi l-am ucis pe Eminescu... Eu l-am ucis pe Eminescu...

LITERE 96 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE Savian Mur

Odihna lui a nu fi capul de om, perfidia cea strãlucitoare. Se þine dupã mine ca un câine – Însã va veni ºi binele, este ea, într-o însoritã zi – Stupoarea de a fiinþa, acel salvator coºciug: o voi hrãni, odihna lui a nu fi. ºi azi, cu o bucatã zdravãnã de pâine. Timpuri vegetale

Nu-mi mai revin, Departe nu-mi mai revin deloc – departe de mine – de ce tocmai eu vara, m-am întâmplat, pustnic frugivor, în numele cui, luând, al cãrui cinic joc? de la cuci, minuþioase lecþii O, puzderia de ºanse de zbor. ca bizara întrupare sã nu fi avut loc; Departe câtã fericire departe de carnea mea – pe o simplã piatrã, cãtre-un somn ce baftã total, pe cutare idiot. sub coroana binefãcãtoare a unui frate O gurã de aer arþar. ºi-ncã una, am certe calitãþi Departe – de vrednicã prostituatã; de-acest trup parºiv, mã subminez la foc automat, ce-a fãcut din om gustând din a chimiei un animal captiv; amarã salatã. de-aceastã minte duplicitarã, În cer, ce l-a-nzestrat Dumnezeu cascã cu certe calitãþi vârtos, de fiarã. sugerându-mi sã o las mai moale, Tot mai departe sã fiu mai puþin dugos; mai departe – atâta s-a putut pe pufoase aripi de vânt; doar atâta s-a putut – unde zbuciumul fiinþial oare n-am o minte-n cap, ºi-a sãpat mormânt. cum n-am priceput? Pe maidanul cerului, Ba, priceput-am, Doamne, luând urma priceput, unui sfânt ratat, acest sânge-al meu – ce ºi-a gãsit, aici, veºnic deþinut; culcuº, aceste organe, de când în Dumnezeu puþin spus sâcâitoare – a eºuat.

97 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ...ªi tot – tot mai departe, oile pãºteau într-un gol, tihnit, tihnit; de timp virgin, când frunza, obositã, ce n-a cunoscut înceta, al omului era semn cã Piþigoi, pustiitor delir. cu mari delicii, din þigãri trãgea. Un timp vegetal, lenevind prin copaci, Pânã într-o zi o pace eternã, dupã moartea sa, între sfinþi ºi draci; tot satul acela o memorie plãpândã, avu ce regreta; c-un efect moºul atins de nulitate, nimic nu le ceruse, un ceas la nimeni nu s-a plâns – cu limbi debile, fusese om?, agreat de fantomatica fusese pasãre?, eternitate. numai nucul, trist, ºtia un rãspuns. Piþigoi

Lumea îi zicea Intima înfundãturã moº Piþigoi; era foarte bogat, Mai bine în iad, avea un nuc imens ºi nu minþit de Cer, ºi douã oi. de cutare preot, frenetizat puternic, Toatã vara ori teolog, cânta la rãdãcina nucului, luptându-se – din frunzã, pe raftul de cãrþi scrise, se hrãnea extrem de variat – cu-acel divin mister. c-un pumn de nuci ºi cu puþinã brânzã. În iad – un fel de-a spune, Primãvara, cãci oare ce-nglobeazã mieii-i vindea; cuvântul acesta, cu banii luaþi, dacã nu o opulentã rost de tutun fãcea. mortãciune?

Era tare mândru Oricum, de ograda sa – cu negrul lapte muls un câmp imens, de la aceastã vacã, vag împrejmuit, „iad”, la o margine Biserica, de secole, de fostã ºosea. s-a tot îngrãºat; iar din desertul De unde apãruse-aici „rai” de ce Piþigoi – nu a lãsat nicio fãrâm㠖 nimeni nu-ºi mai amintea; ºi cel mai scheletic popã un singur lucru a fost, zi de zi, putea fi reþinut – în vânã. cântecul puternic, ce-nfiora împrejurimile, Dar mai bine-aici, frunza-ceea, pe cumsecadele pãmânt, datã naibii, minþit de tine însuþi, parcã din metal cu avânt de sfânt; era. te mai pãsuieºti ºi azi, ca ºi pân-acum, Bãlãriile ºi iarba te-ai acomodat cu-nfundãtura – creºteau nestingherit, totuºi,e al dumitale drum. LITERE 98 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE Vali Niþu

darul de la Dumnezeu treceri descãtuºate arcul trãirii în doi în mersul lumesc se strigã catalogul alb ºi negru chipul de femeie – umbra ºi lumina pe strada scorpionului se rãspunde prezent în cartea de onoare a vieþii eu – secunda din palma cerului eu sunt tu ºi-mi eºti un eu poemul unui rost dacã n-aº trãi bucuria nespuselor dorinþe nu te-aº scrie în poezie în elegia înserãrilor cu drepturi de autor lângã tine am atâtea de ºtiut am ancorat trãirea-n viitor sã mã uit dar sã ºi vãd timpul într-o carte cum privesc în aceeaºi direcþie pe umerii cuvântului am prins metafore gândul de azi pe sensul de mers – rostul din fapte pentru popasul de mâine

am descheiat nasturele unui alt poem iatã un singular fericit mi-am privit harta palmelor numai bunul Dumnezeu ºtie ce-i scris în preajma mea tu eºti universul trãirilor eu sunt o fil㠖 tu eºti un cuprins în trecerea mea eºti urma paºilor destinatar al rãsãritului ce curge apropierea în noi înºine imaginaþia minþii în desenul sufletului în dansul serii numele tãu – floare de iris fructul pasiunii parola fecioarei – „pãrul de foc” destinaþia scorpionului un singular fericit mai presus de cuvinte – iubire celestã elegie scriind fac din cuvânt – cuvântul privind atent pot face din lume – oameni chip de femeie în cercul nesfârºit al timpului secunda celestã a minutelor ce vin ºi pleacã dacã aº putea opri cuprinsul nopþilor uitând sãrutul pe tâmpla cerului în albastrul din ochii tãi de cer disearã voi sosi sã recuperez uitarea aº picta un tablou cu incendiul de argint pe inegalabilul timp ce curge singular fericit din zori spre toatã ziua ciclul eului cu scris omenesc în solfegiul dintre seri spre nopþi mã plimb prin atâtea amintiri sonetele iernii se adunã-n calendare chem vântul pentru logodna dinspre zori e pe sfârºite viaþa unui anotimp cu umbra chipului tãu – adeseori pe tãpºanul trecerii mult prea devreme misterioasã femeie din gemene culori sau poate mult prea târziu vine ºi pleacã fulgul cel viu eºti o lecþie de dragoste foºnetul de liniºte din caroul existenþei în pragul unui timp dornic de soare te scriu prin cuvântul peniþei din tocul setos de mângâieri ºi de vise într-o caligrafie de veghe viaþa – în fapt vine dar pleacã ºi ea prin vreme ºi cerneluri tu ºi eu – poetul norocos precum dansul dintr-un cuvânt trãieºte ºi el în ciclul eului de pe pãmânt prin dimineþi împletite cu mângâieri te citesc în toate cãrþile pe care le voi scrie propria-i cernealã nu este pe terminate cu murmur de bucurie în ce-i sortit cãlimara serveºte cursivitatea unui toc verbul din înserare ºopteºte numele peniþei întunericul spre lumin㠖 libertatea de a fi într-un atât de aºteptat martie noroc

cu zâmbetul jucat tresare pe marginea de viaþã tuºe fugitive opresc în staþii curajul de a putea atinge fericirea pentru a debarca un punct din linia vieþii 99 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 priviri primãvãratice – scãderi ºi adunãri priveºte harta palmelor în dezbrãcate dimineþi singurele certitudini dintr-un posibil cuprins prezentul trecut ireversibile ºi imposibile reveniri spirala semnelor celeste adun cuvintele dispuse într-o spiralã a existenþei în caruselul anotimpurilor prudente necuvânt aº fi fãrã fecunditatea lor trãirile se destãinuiesc de la primul vers dar ce aº mai putea fi fãrã tine – fãrã ele? femeii nãscute-n septembrie un sãrman penel din cel mai scurt poem prin ochii ei vorbesc cu scris omenesc – poetul boem colier din spirale se-nlãnþuie-n jurul unui val convorbirile privirii învolburat de femeia ultimã geana zorilor mi-a adus cântecul înþelepciunii dãruind vieþii un verb într-o poveste nãscutã pentru a trãi timpul fãrã dobândã mã zoreºte clipa într-un vis cu sine în dialogul din privire scriu în þinutã elegantã pe frunza timpului versuri aºezate-n dreptul unei inimi mã întreb din câþi îmbãtrânesc – câþi rãmân tineri? de penelul mesager ºi eu – ºi eu pe unde mã gãsesc? ce se prinde-n versul cãrþii – la rever ºi eu – ºi eu cum sunt? depãrtare – prizonier rebel sau adiere de vânt? se deschide la sãrutul dintr-o dragoste târzie cu visele desemnate câºtigãtoare neobiºnuite trãiri cu urmele paºilor fierbinþi de albastrul din roata timpului semnele devenirii mele zâmbesc cuminþi metafore-n visare lângã femeia ce se dãruieºte începutului cu acelaºi început dintr-o poveste la braþul anotimpurilor posibile semne linii ºi puncte ca într-un limbaj morse de mâine în ultima clepsidrã devin o duratã trãiri neimaginate rebele privirile gemene nu se mai risipesc încap cu tine într-un titlu de poem s-a fãcut searã ºi cuvintele adorm într-un nume de carte pe fiecare alee a zilei sãdesc un alt poem în noaptea sedusã de somn privirile se opresc pe filele intacte poetul boem pornesc discuþii despre pasiune despre puterea de a cunoaºte tãcerea ochilor scris omenesc cu verb cuminte în nesfârºitele convorbiri dintre ºoapte pe scara infinitã a unui urcuº din anotimp piramida înãlþimii cu o altã dorinþã sãrutul dezbrãcat de dimineþi la reverul brodat în aºternutul primenit dragostea vindecã zodiile a aflat parola timpului se duc þie sãrutã pictura genelor ºi coboarã în spiralã pe urmele paºilor buzele seduse spun totul despre tine pe prispa iernii calde coboarã spre sânii curioºi din fire dialogul buzelor deschid nasturele alb ºi coapsele nedumerite flãmânde de rost ascund sub tãcere prefac în cel mai uºor obstacol alte zile, alte adieri de vânt dorinþele ivite

buze flãmânde din decolteul zãpezilor cuprind în jocul privirii culoarea din seri coboarã cu spirala fulgului de nea gleznele albe spre o altã dimineaþã nãscând surprind caligrafia gândului hoinarul din iarna memoriei între clepsidra ce curge ce filozofeazã tãcere albã propriul fir de nisip dezbrãcatã ºi ea alerg în punctul de fugã al vieþii în dimineþi trãieºte o altã culoare am regãsit arcuºul metaforei aºezat în târziu cu nunta de flori la o cafea ating fruntea din searã culege un timp ºi-l lasã la intrare cu gândurile nãscânde scriu timpului tãu pe pragul tocit un madrigal trecãtor rebel azi un vis cuminþi ºi depãrtate braþele din înserãri ieri în braþele de searã reþin pe prispa vieþii taina nupþialã într-o ortografie cu umerii goi þi-am atins mâna sãrutându-þi fruntea nopþi albastre cu note profunde cu vise de iarnã din amurg portativul unui vals pentru noi

LITERE 100 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE Constanta Popescu

Ipoteticul destin Bucuriile mici, boabe de rouã încãrunþitã, Între mine ºi tine, fac liniºtea aºteptãrii sã mã doarã, aerul aprins ºterge icoana sã mã îmbrace cu hainele începutului îndelung sfinþitã cu rugi demult decolorat ºi destine copiate din cãrþi. ºi sã-mi punã la uºã, anotimpuri nedecise Cuprinde-mi fricile, arde-le! fãcând risipã de luminã... În biserici fumul face cerere Unde este ºlefuitorul imaginii eterne, lui Dumnezeu când imortalizez exerciþiul frumuseþii? sã-mi lumineze zâmbetul. Eu, jumãtate luminã, Rãgazul dintre vieþi cuprind începutul indecis, amprenta pasului pe treapta Mâinile noastre, douã pâlpâiri grãbite unde ºlefuiesc în tainã ºoapta sã prindã lumina între gene, dintre un sãrut ºi ultima îmbrãþiºare, unde nu mai adie amintirile, când ºtiu cã orice este posibil nici umbra aceea care voiam sã fiu, între anotimpuri, un mâine care sã printeze pereþii inimii doar sã-mi colorezi puþin dimineþile în culori inventate de poeþi, ºi sã faci un casting pentru îngeri. recunoscute doar la prima îmbrãþiºare. Inveneazã-mã iubire, Amprenta liniºtii nu pot rãmâne spectatorul zilelor, curgere linã din clepsidra spartã. Pe clapele timpului, La naºterea mea, timpul se oprise zilele compun simfonia ºi te aºteptam, iubirilor predestinate. era rãgazul dintre vieþi Când toate au fost scrise, ºi potrivisem ceasul la ora cuvintelor noi, spectatori aºteptãm cu aplauzele de searã, când se pãrguiesc poveºtile de dor. sã nu deranjãm emoþia, din colþul lacrimii. ªi cuvintele albesc în timp Toþi sunt acolo, niºte acrobaþi fãrã plasã, Câte cuvinte încap într-un anotimp, exerseazã dimineþile. de-a lungul ºi de-a latul alergãrilor noastre? La capãt de drum aºtern bucuria, Strivim în tãcere sentimente, aºteptãri obosite bob de rouã, cu strãlucirea caldã, pe cãrarea cu paºii care recunosc înfrângerea, între vorbele cu toamna pe creºtet. care de mult nu mai fac ecou În spatele ochilor printre zãpezi. toamna începuturilor lumineazã Primeºte-mi tãcerile ºi-mi coloreazã zâmbetul inocent, ºi încãlzeºte verbele, cãzut perpendicular pe amintirea captivã sã cos povestea de la ziuã în trecutul albitelor tâmple fierbinþi. la poalele cãmãºii, Pe partea mea de cerc, în loc ascuns de ochi pãgâni. ameþesc trãgând de arcul timpului sã-l închid Selfie de toamnã ºi mã joc de-a copilãrirea zilelor ce mor. Sunt femeia frumoasã Lumina din privire care îmbracã deseori dimineþile, în cuvinte uºor curbate, Mirosim ciudat de la o vreme, cu împletiri tainice, deschizând mirãri, dezamãgitor de goi, rostind poveºtile care îmbujoreazã gândul... îmbrãcaþi în vorbe colorate, Sunt acolo când toamnele niºte dropsuri de mulþumit copilul, îºi sparg neodihna în gustul ameþit, aºteptând candid ºi orb, atrãgând poftele, dãruind speranþe. întoarcerea spre Eden.

101 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Poate eu, poate tu, Am propuneri pentru cãlãtoria suntem cei de începutul drumului, fãrã rucsac ºi busolã, poate cãrarea era alta, sau drumul închis, doar inima rotundã ºi zâmbet în gene. alegerea, bulgãre de luminã. Amintiri lãsate la uºã, Lacrima poate spãla pacate neputinþele abandonate, dar mai ales retina, bucuria cã mai suntem pe drum... confirmând cã scara solidã fiecare pas, o treaptã, e alegerea perfectã între douã doruri. o luptã. Paºii nehotãrâþi, mâine se pot odihni Dã-mi mâna ta sã acopãr ºi între respiraþii aplaudãm jocul, noaptea care se apropie ºtiind cã miza e pasul pe luminã, sã-mi fure speranþa când gândurile ni se iubesc în tainã. ºi paginile goale din ierbar! Aºteptarea face parte din scenariu ºi un regizor prea blând Lacrima neputinþei ne mai îngãduie sãritul treptelor... Ploi, furtuni, tristeþea ca o rochie de doliu, în sus, în jos...altã alegere. creierul strãbãtut de vraja albastrã, bilet plãtit de suferinþã Adiere de vals pentru cãlãtoria cu sens unic, Am puþine întrebãri pe autostrada explodatã, ºi toate rãspunsurile pregãtite când visele sinucigaºe sã deschidã porþile prin care n-ai ajuns au intrat pe contrasens. sã treci. Perfuzii cu tandreþe în ambulaþa Mirãrile aburesc îngusta punte dintre zi ºi noapte, dintre respiraþii spre anotimpul lasat de Dumnezeu ºi doctorii de inimi fãrã remedii sã-mi spele lacrima neputiþei. pentru apneea prelungitã, Numai iubirea trãiºte într-o scoicã... indicã sãrutarea înaintea ploilor cu soþ, eu, cãutãtor de perle mai vreau o vacanþã... în locul toamnei cu umbra pe cãrãrile îngãlbenite de rod zglobiu, Sã cânte Bach bucurând paharele, O sã fac un denunþ: îmbujorând tainic fecioarele cineva a spart sertarele inimii mele la prima adiere de vals. ºi a lãsat loc Nimicului. Ia-mã la dans ºi prelungeºte veºnicia cu visul S-a furuºat apoi în alte pãtrate lumi, în care eu ºi tu a mea rotundã ºi vulnerabilã pompã de circulaþie, rostogolim anotimpurile, acum, o cutie fãrã rezonanþã, oprind ceasul la ora dimineþilor tresare strãinã, în sanatoriul fãrã medici. cu soarele-între gene. Cum s-o mai recunoºti? Zile, nopþi, amintiri, niºte frunze uscate Bijutierul timpului sã-i þinã de somn. Aº pleca înaintea ploii... Sã cânte Bach! ea mã curãþã de pãcate O liniºte mare, pe care s-o pictez ºi n-as vrea sã triºez, cu fluturi ºi galbene frunze... în faþa judecãþii supreme. La meteo se anunþã potop, Sunt insignele mele pãtrunse în carne, poate o sã cureþe locul de toate amprentele cicatricile le acopãr cu dimineþile rãmase ºi nu se va mai ancheta delictul iubirii... ºi mã asigur cã paºii îi fac pe ultima cãrare albitã cu lacrimi. Lista de prioritãþi Anotimpurile conjugate Mã salveazã bucuria. la mai mult ca perfect, Nu þi-o pot da, îmi aratã clepsidra spartã. pentru cã este efemerã Eu, bijutierul timpului ºi nu ºtiu niciodatã cât ºi când o am. culeg mãrgãritare, printre tisteþi Mã doare ºi mã tine în stare presar speranþa sã mai fiu în gânduri blocatã, ºi în tãcere mã caþãr pe dealul Golgotei. sã mã înfior când o pipãi vie ºi neânceputã curgere spre iubire. Zâmbet în gene Verde poezie decisã spre Scriu pentru cei care bucuria care doare iubirea, ºi-au pierdut dimineþile prin gânduri, amestecatã prin alte sentimente negãsind porþile deschise de toamnã, o pun iarãºi spre drumul cu fereastra la soare. pe lista de prioritãþi.

LITERE 102 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni RIDENDO COGITO Corneliu Berbente

Întrebat Bacalaureat Întrebat de mulþi am fost: Liceanca, lui babacu’, – Spune-ai fost vreodatã prost, I-a promis cã trece bacu’; Din motive-ntemeiate? ªi de-atunci ea face saltul, – Doar din curiozitate! Când cu unul, când cu altul!

Viteza luminii e maximã în vid Bacul E vidul atât de curat Liceana, lui babacu’, Cã Domnul Cel Neschimbat I-a promis sã treacã bacu’, Ne lasã-ntâi nouã, creºtinii, ªi de-atunci ea face saltul, Întreagã viteza luminii? Ba-cu unu, ba-cu altul.

Rãspândire Când dificil Rãspândit e larg acceptul, Când dificil natura te întreabã, Spre al þãrii noastre cost: Rãspunsu-i filozofic, mai degrabã. Cine face pe deºteptul Filozofiei însã tu sã-i rogi Sã voteze ca un prost. Smerit rãspuns sã-i dea, pe teologi.

La 80 de ani Muzeul þãranului roman. Anii, când þi-i numeri, Fidel þãranului român Doamne, spui, ajutã! Am fost mereu ºi-o sã-i rãmân, Sprijinã-ai mei umeri, ªi-i mulþumesc lui Dumnezeu Cã-s „pe prima sutã!” Cã-l mai avem, mãcar muzeu!

Precizãri Pe glob Dumnezeu n-acuzã, Pe glob, ca ºi în România, Dumnezeu te ceartã; Aceasta e realitatea: Dumnezeu nu scuzã, Deºtepþii fac democraþia, Dumnezeu te iartã! Iar proºtii fac majoritatea.

Proprietãþi Chibzuieºte Proprietãþi, s-a afirmat, Chibzuieºte bine, frate, Cã sunt private ºi de stat, ªi cu stânga cruce fã-þi: Dar, dacã Statul, cum se-aratã, Clopotul lui Gauss bate La noi, e-afacere privatã? Alte probabilitãþi!

Schimb Renunþând la Dumnezeu, Preaslãvindu-ºi al sãu „Eu”, Omul pierde ce-i etern, Dar devine-n schimb, „modern”!

Alegeri Când alegeþi preºedinte, Puneþi þara înainte; Primul tur, cã-n turul doi, Am putea fi la ”tur” goi!

103 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Zice unul Fii-n post Zice unul cu tupeu: Fii-n post chiar ºi de dulce când mãnânci – Nu existã Dunmezeu! ªi în tãcere spune vorbe-adânci, – Frate, dacã te gândeºti, Dar fã-le toate cum a zis Sisoe, El existã, tu nu eºti! Monahul: doar atunci când e nevoie!

Lãsaþi de-o parte La ferestre Lãsaþi de-o parte grijile mãrunte, Vedem adesea, la ferestre, Gândiþi nevinovat, ca niºte prunci; C-au apãrut extraterestre! Pe Domnul cãutaþi-L, e-n porunci, Extraterestre? Nu se poate! Iar de Satan fugiþi, e-n amãnunte! Sunt doar „terestre extra”, frate!

Necesar ºi suficient „Nimic” ºi „tot” ªtiinþa este necesarã, „Nimic” ºi „tot” sunt împreunã, Dar nu e ºi suficientã, Nu se opun, fac casã bunã. Concluzia e foarte clarã, Cu cât mai mult e „tot”, îmi zic, Cãci Matematica-i atentã: Cu-atât e ºi mai mult „nimic”! În teoreme e ºtiinþa, În axiome e credinþa. Distanþe De la munte pân’ la mare Politiceºte Nu-i distanþã-atât de mare, Credem cã, politiceºte, Cât de la proximitate, Poþi alege douã þinte: Pânã la intimitate! Fie mintea ce gândeºte, Sau gândirea care minte. Nu tot Nu tot ce am crezut a fost credinþã, Mãria-Sa Nu tot ce am iubit a fost iubire, Mãria mea, ªtefan grãieºte, Nu tot ce am trãit a fost fiinþã, De foarte multe ori greºeºte! Nu toate câte-am fost erau din fire. (Spunea aceasta cu un scop: Viza Mãria de Mangop.) Adaos La ochii celui orb adaose tinã, Vino, Doamne Iisus, fiindcã n-a lucrat þãrâna Vino, Doamne, de mã scapã Din om, acolo puse Domnul mâna Cã nu pot sã merg pe apã! ªi s-a fãcut în tinã iar luminã. Sã mã scoþi cam ca pe Petru, Însã mai adânc c-un metru! Iluzie Vãzând cã tânãra vecinã În tot ce faci E ca o harnicã albinã, În tot ce faci, cã e uºor sau greu, Pot eu iluzie sã-mi fac Aºeazã ºi un gând la Dumnezeu, Cã s-ar putea sã n-aibã ac? Cãci nici un lucru nu e împlinit, De n-are-n el un pic de infinit.

Alternative Sã ne plângem nu-s motive, Cãci avem alternative: Cum doriþi? Ca-comunismul? Sau vreþi ca-capitalismul?

E bine sã ºtii Privind o clipã mai atent, Avem destule mãrturii Cã cele mai de vârf prostii Le fac cei mai inteligenþi. Avem exemple chiar din cer: Din înger-demon, Lucifer.

LITERE 104 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà Ion Mãrculescu

TRÃNCÃNELI (5)

d-asta spun, sã te sacrifici, dar aia, care ajungea sã se întreþinã, sã ducã pentru ce? Când vezi cum se învârt roþile un trai decent, sã nu-i lipseascã sã în societate ºi tu nu ajungi nici la jumãtate mãnânce, sã se îmbrace, sã se ducã la din ce ai vrea sã fii filosofia babei de spectacole ºi sã-ºi permitã un concediu la þarã, am auzit-o ºi eu la Dragomireºti, pe an dacã era econoamã, sã plece în ne dusesem în control ºi zicea cu ce te strãinãtate alegi maicã de la viaþã, cu ce bagi în gurã culmea era cã putea sã stea aºa ºi cu ce tragi în sulã, asta e dar ar fi toatã viaþa acolo, acolo în Australia nu mai bine sã lãsãm s-o discutãm pe altã te obligã nimeni sã te angajezi, sã-þi iei datã, te loveºti mereu, zice, cu capul ca un job, ai totul asigurat dar cât o sã berbecul de zid dai cu capul, dai cu capul mai þinã ºi la ei asta cã uite, chinezii ºi nu se zgârie nici mãcar tencuiala de pe China e gata, e lider mondial, dacã vrea zid ce alte satisfacþii?... n-ai grija zilei se ºterge cu noi toþi la fund, a început de mâine cum era Corina cum a sã arate cã are armatã mare, arma- cunoscut-o Corina pe aia, era inginerã ment ce sã mai zic ºi cum stau ei în nu ºtiu de ce ajunsese în Australia ºi acum partea aia de lume cine poate sã îl adusese pe unul sã moarã acasã, sã-l prevadã ce se va întâmpla în caz de îngroape la un loc cu pãrinþii, sã nu-l rãzboi la scarã mare fugi dom’le cã îngroape printre strãini, era în fazã n-au ei ce sã caute în Australia, ei na, terminalã, i-a lãsat Corinei bani sã-i facã cum n-au ce sã caute? e de ajuns sã ºi niºte pomeni, niºte parastase cum e înceapã balamucul ãsta mare ca sã zic obiceiul, a venit la noi în birou ºi am aºa cã nici balamuc nu e bine zis, provocat-o la vorbã, era deschisã ºi cum cuvântul balamuc vine de la numele de aþi ajuns doamnã în Australia, zicea unei localitãþi Balamuci de lângã bãi, era într-un oraº mare zicea, nu Sidney, Bucureºti, acolo era un spital de nebuni nu Melbourne, nu-mi mai aduc aminte, pe la o mie opt sute ºi ceva, acum nu era altul mai mic ºi cã în Australia în mai e, dar a rãmas vorba aia te duc la centru e deºert, sunt ºosele de 3000 – balamuc, e ca la balamuc 4000 de kilometri dintr-o parte în alta, Dar, zice în Australia te eliminã când pleci la drum trebuie sã citeºti bine societatea dacã nu ai un job, ea locuia la semnele de pe marginea ºoselei cã dacã niºte vile, nu stãtea la bloc, era casã cu n-ai luat apã la tine ºi n-ai luat telefon douã intrãri separate în momentul când prin satelit mai încolo carcase de n-aveai un job ºi nu plecai la serviciu te maºini, de tiruri rãmase în panã, pustiu vedeau vecinii, ce stã ãsta degeaba ca au murit acolo un trântore ºi nu mai socializau cu tine, s-a dus la oficialitãþi când a ajuns, nu te mai bãgau în seamã, te eliminau nu mai ºtiu, i-au dat locuinþã socialã ºi încet – încet ºi îþi luai lumea în cap când a zis i-au dat locuinþã socialã eu am plecai, te duceai de ruºine ºi-þi gãseai fãcut ochii mari cât cepele, adicã abia s- un serviciu, un job pânã la urmã gãseai, a dus în Australia ºi ãia i-au ºi dat imediat cã ea era inginerã în Australia îþi o locuinþã, da, o garsonierã, dar, ehe, ce asigurã pe viaþã sã trãieºti ca belferul, garsonierã un apartament cu trei nu cum e pe la noi vorba a fost ãla camere, sufragerie, baie ºi o sumã de cum dracu îl cheamã?... s-a dus la fie- bani la început ºi un ajutor social dupã sa în Suedia Dilea 105 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Dilea ºtii, îþi spuneam s-a bei, dacã te prinde beat pe stradã te dus în Suedia, are o fatã acolo mai aresteazã ºi te bagã la cuºcã pânã trãieºte Dilea ãsta? pãi nu ºtiu, prima a dimineaþa, te dezbracã, poate te-ai cãcat plecat ea, a terminat liceul cu mine, era pe tine, te-ai piºat de beat ce eºti, te-oi fi miºto, muzicã uºoarã nu ºtiu ce, a plecat murdãrit, dimineaþa îþi aduce hainele în într-un turneu, a rãmas în Franþa unde care erai îmbrãcat la venire, spãlate, s-a mãritat apoi s-a dezmãritat ºi de uscate, cãlcate ºi factura, când o vezi cât acolo a ajuns în Suedia, l-a luat ºi pe te costã cazi în cur ºi mori la sfârºit, frate-sãu acolo dupã revoluþie, ºtie toatã funcþionarul ãla i-a dat un cartonaº, un lumea cã ãsta era un fel de ºmecheraº, card ºi zice uite, te duci la magazinele fãcea culturism, nevastã-sa era alea, alea, alea, alea de pe strada ta, niºte învãþãtoare ºi fusese colegã ºi prietenã prãvãlii, acolo ai dreptul sã ridici cele cu vecinul meu din Suseni, Cezar cã de necesare, arãþi cardul ãsta, bãuturã, þigãri, la el ºtiu ºi eu fusese la trupe chestii, ºtii, cum era ºi la noi înainte, acolo speciale de unde, de neunde ai gratist raþia de þigãri ºi de bãuturã, de Ia vezi, se aud zgomote, bate cineva ce n-o fi aºa mã pe întreg pãmântul! ªi la uºã, stai, aºteaptã, nu bate, vine de sus ziceam cã dacã te prinde beat pe stradã de la etaj, zgomotul, o fi cineva pe la te ia, te împacheteazã ºi a doua zi te suie vecina, înþelegi ce vreau sã spun i-o fi în avion ºi marº la tine acasã. Auzi mã, trãgând-o ãla sã-þi dea þigãri ºi bãuturã pe gratis cât când a venit hai sã mergem la vrei dar sã nu-i minþi ºi nici sã bei pe o cafea, ne-am dus în centru, e o cârciumã stradã nu ai voie! Ce sã-i faci, la ei merge lângã bisericã, ia spune cum e pe-acolo regula, la noi e regula lui neregulã ºi prin Suedia, bãi, zice Dilea, fi-mio casã cetãþeanul nu o respectã nici p-aia, nu chestii plecau dimineaþa la serviciu, cã vrea el cicã du-te-n aia a mea. Pãi dacã îºi cumpãraserã casã, le dãdea mâna, nu îi aplici regula Uite când vãd cum se la bloc, la bloc sunt numai firme, zice taie brazii pe la noi pentru împodobit de fi-mio tatã noi plecãm dimineaþa la sãrbãtori mã doare sufletul am ºi eu treabã pânã seara ºi tu rãmâi singur, nu durerea asta, sunt puieþi de brazi, ãºtia ar înþeleg de ce s-or fi gândit ei aºa, zice hai fi crescut mari se fãceau pãdure în câþiva la primãrie, ne-am dus la primãrie ºi am ani ºi noi i-am tãiat, dacã ar fi dupã mine cerut pentru mine locuinþã socialã la aº da o lege ca vreme de zece sau primãrie mi-au dat o garsonierã într-un douãzeci de ani sã nu se mai taie nici un bloc, îmi spuseserã copiii mei bãi p-ãºtia pui de brad, cã nu-i taie cine-i pune, îi sã nu-i minþi când te întreabã ceva, sã taie hoþii sã aducã din Norvegia sau nu-i minþi la serviciul social au început din Suedia, nu ºtiu nu mã intereseazã de sã-l întrebe pe Dilea cât vrei sã stai aici, unde, dar sã nu mai taie de la noi pãi cam ºase luni ºi funcþionarul a fãcut un semn cu pixul într-o cãsuþã cã avea o hârtie cu cãsuþe în faþã. L-a întrebat fumezi, da fumez, cam cât? pãi cam un pachet de þigãri pe zi, bei? da beau, ce bei? tãrie, ce e aia tãrie a zis ãla, nu ºtia ce e aia tãrie cã pe la ei nu e þuicã cum e pe la noi, palincã, chestii, adicã votcã da votcã ºi ãla nota pe hârtie cu pixul, câtã votcã bei? câtã? ºi eu nu ºtiam ce sã-i rãspund, zic cam douã sute cincizeci de grame, trei sute pe zi, ãla fãcea semn cu pixul în hârtia lui, p-ãºtia nu trebuie sã-i minþi, cine minte este expulzat, dar atenþie nu ai voie sã bei pe stradã nici mãcar cum e în America, acolo e alt sistem, în America ai voie sã bei pe stradã din sticlã dacã þii sticla într-o pungã de plastic de- un leu, dar în Suedia nu frate, bei acasã, treaba ta, nu mã intereseazã pe mine cât LITERE 106 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà ACADEMICà ªtefan Dorgoºan

INVAZIA DE CATIFEA (III)* 1968

Abstract! Se spune cã existã trei toþi. La Agronomie nu vã învaþã legislaþie? timpuri: trecut, prezent ºi viitor. Ce D-aia inginerii Dacã mã-sa, prostituata, greºealã grosolanã ºi dãunãtoare. Existã ar fi vrut dreptate, cine ºtie ce s-ar mai fi douã feluri de timp, trecut ºi viitor, descoperit. Întreþinea relaþii cu strãinii, prezentul e în afara timpului. ªi viaþa marinari sau turiºti, chiar dacã turna oficial, adevãratã, liberã se aflã în afara timpului, deci avea multe în tãrtãcuþã etc. Tu cum o adicã în prezent. Cât de important este sã duci? Am auzit cã eºti ºef de promoþie. La ºtim asta. Se poate trãi numai în prezent, noi, „bosul” ia potul, maior din prima! E adicã liber. (Lev Tolstoi) dobrogean de-al nostru, tãtar vezi, iar ºi Acum (vã reamintesc, ne aflãm în 10 iar ne izbim de minoritãþi! venit din iulie 1968!) profitam de splendoarea Lunii Crimeea acum trei generaþii, se comportã pline de varã, care se preumbla maiestos pe ca un cazac sadea, dar dacã-l vezi zici cã- cerul limpede, ºi-l întreb pe colegul de i nãscut în buricul Albionului generaþie, securistul de la biroul de relaþii cu – Ce te mirã? Doar englezii au luptat publicul al ziarului „Dobrogea nouã”: acolo de mama focului ºi n-au fost uºã de – Aþi publicat ceva cu crimele de pe bisericã faþã de localnice. S-or fi corcit cu faleza Tomis din februarie? urmaºele Hoardei de Aur! Rãzboiul din 1853- – Te crezi în interbelic, Fane? Asta o 1856, între Imperiul Rus, pe de-o parte, ºi fãceau doar tabloidele de cartier pentru uzul alianþa Regatului Unit al Marii Britanii ºi þaþelor. Suntem un ziar judeþean, totuºi. Nu Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu ne ocupãm de mãrunþiºuri. Aoleu, nu Francez, a Regatului Sardiniei ºi a cumva ai scris despre asta? Cã nici nu am Imperiului Otoman, având multiple avut timp sã mã uit peste materialul tãu consecinþe, printre care ºi Mica Unire dintre – Stai liniºtit! Nu o sã-þi fac tocmai eu Principate, Moldova ºi Þara greutãþi Ai auzit despre crampa Româneascã! A fost cel dintâi rãzboi total, scriitorului? un fel de avanscenã a WW1. Ruºii, ruºinos, – Eºti bãiat deºtept, ºtiam eu. Apropo, au înghiþit gãluºca! Unde e acum „tãtaru”? de ce ai refuzat Securitatea? – Pãi, unde crezi cã poate sã fie? – S-o lãsãm pe altã datã. Uite Luna ce – În practicã, la ambasada din Londra! frumoasã, limpede ºi maiestuoasã Vorbeºte ºi engleza la perfecþie – Mãi, omule. Cazul a fost clasat din – Bã, bãieþi deºtepþi suntem! mai multe motive. Cine era fata? Un re- Situaþia, în aparenþã simplã, a cãpãtat but! Cine erau golanii? Înþelegi! Dacã ar fi dimensiuni uriaºe ºi grave câþiva ani mai fost inculpat fiul asesorului popular târziu, când Ceauºescu a sesizat cã foarte Boriscenko, intram în conflict cu marele mulþi militari, din diverse compartimente popor frate care ni-l trimisese pe ta-su sã ale armatei (securitate, contrainformaþii, ne ajute în mãreaþa operã de construire a ofiþeri de stat major, învãþãmânt militar, socialismului. Dacã îi incriminam pe þigani, spionaj ºi contraspionaj etc), ocupaserã urmau chestia rasialã cu naþionalitãþile funcþii civile în aparatul de stat ºi de partid, conlocuitoare, se ridicau probleme de în serviciile externe, peste obiectivele marginalizaþi ai societãþii, care în republica pentru care fuseserã pregãtiþi, conform noastrã popularã, desigur nu se existã! regulamentelor stricte ºi secrete, în ºcolile Clasa muncitoare, tot poporul, întreaga speciale, pe cheltuialã serioasã de la buget naþie este una ºi cu drepturi egale pentru „ca sã apere cuceririle revoluþionare ale clasei muncitoare ºi socialismul”. Mulþi * Din volumul „Zbor orb – Cele o mie de feþe ale „acoperiþi” (care deveniserã o modã, dictaturii”, în pregãtire la Editura Bibliotheca. 107 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 precum jocul de-a hoþii ºi vardiºtii), ofiþeri de colonei ºi generali ai armatei sovietice activi, în retragere sau în rezervã, chiar ºi, prin asimilare, ai celei române excluºi pe motive disciplinare din armatã Nu puteam fi „capr㔠numai eu ºi erau instalaþi prin reþele oculte ca Tãtarul. De aceea am cãzut la pace cu funcþionari de stat, contabili ºi economiºti, securistul meu, deja ziarist la gazeta localã, profesori etc, fãrã a avea pregãtirea în vreme ce eu aveam coºmaruri despre necesarã, competenþã compensatã de un prezenta ºi viitoarele campanii de recoltãri. grad militar (cât mai mare). Atunci De unde sã ºtim noi atunci (în vara lui Ceauºescu a dat un ordin secret, în prima 1968!) cã problema Crimeii era „coapt㔠fazã, care apoi a devenit vizibil, prin care vreme îndelungatã ºi legatã direct de un obiectiv important al armatei populare, þinuturile noastre natale: 1783 – când a avut de toate formele ºi specialitãþile, de toate loc prima migraþie tãtãreascã spre gradele ºi misiunile, era nu numai apãrarea Dobrogea; 1856 – rãzboiul criminal care-i cuceririlor revoluþionare, ci ºi participarea poartã numele; 1878 – deportarea, dupã efectivã la realizarea mãreþelor obiective ale rãzboiul ruso-turc, a tãtarilor spre Asia construcþiei socialismului, ceea ce Centralã ºi Siberia; 1917-1921 – Republica însemna angajarea directã în muncã pe Autonomã Sovieticã Socialistã Crimeea din ºantierele de locuinþe, din industrie ºi RSFSR; 18 mai 1944 – deportarea tãtarilor agriculturã, la recoltat etc. Ceea ce l-a dus din Crimeea la ordinul lui Stalin; 1954 – la pierzanie! Pentru cã, în 1989, revoluþia Nichita Hruºciov o transferã la RSS Ucraina; a fost în primul rând loviturã de stat 1991 – dupã desfiinþarea URSS, devine parte militarã a cadrelor din armatã nemulþumite a Ucrainei independente; 2014 – este alipitã, de faptul cã Ceauºescu le pusese la treabã, printr-un referendum controversat, în la construcþia mamut a Casei Poporului (a Rusia. Kremlinul/Petersburgul a urmãrit doua clãdire administrativã ca dimensiune „subiectul” cu acribie mai bine de douã din lume dupã Pentagon, însumând în cele secole, dar nu a mai fãcut greºeala istoricã peste o mie de încãperi, cu un volum de a unei acþiuni perdante. Vladimir Putin a 2,5 milioane metri cubi construiþi), învãþat regulile jocului de la Petru cel Mare, tunelurile ºi staþiile de la Metrou, amenajãrile pe care Gorbaciov le-a uitat. Istoria ne uriaºe de irigaþii din Bãrãgan, Canalul Siret- joacã feste. Este surprinzãtoare ca destinul. Prut-Cãlmãþui ºi campaniile agricole fiind Nouã nu ne rãmâne, vorba lui Iorga cele mai ample mobilizãri. Circa un milion (Nicolae, 1871-1940), decât sã-i urmãm de militari munceau dupã grafice stricte meandrele. Pentru cã destinul fiecãruia, de producþie ºi sarcini economice concrete istoria ºi viaþa de zi cu zi nu prea au legãturi de realizat. Mulþi recruþi din acea perioadã între ele. Sunt „organisme” care au fãcut stagiul militar fãrã sã tragã un funcþioneazã independent, unele înfloresc, cartuº, dar în schimb au cãpãtat abilitãþi altele au crampe/crize (distonii). Pânã ºi sporite de manevrare a casmalei ºi furnicile, considerate singurele animale cu târnãcopului (greºit notate în epocã drept organizare social㠖 muºuroaiele – se „armele argheziene ale pãcii”), cãrând disting între ele, darmite oamenii. roabe de ciment ºi moloz cât pentru Am deschis acest subiect, pentru cã ridicarea piramidei lui Keops. Rãcanii de prin 1964-1965, pe vremea când toate gradele, scoºi din amorþeala funcþionam ca ºef al ansamblului folcloric cazarmelor, unde frecau þiparul luni de zile al liceului, am avut probleme cu etniile cu o falsã instrucþie militarã inutilã, fiind turcã ºi tãtarã, pe care un birocrat de la aproape convinºi cã în viaþa lor nu-ºi vor Partid le-a unificat în Comunitatea exercita meseria-rãzboiul, se cam naþionalitãþii (la singular!) turco-tãtare! sãturaserã de muncã pentru ºi în locul Greºeli repetate istoric prin Legea nr.21 civililor! Aºa cã, profitând de bulibãºeala din 06.02.1924, Decretul nr.31 din 1954 ºi dezordinea iscate de primele acþiuni ale ºi Declaraþia Frontului Salvãrii Naþionale rãzvrãtiþilor anonimi în decembrie 1989, din 06.01.1990. Colegii etnici din ansamblu au pus stãpânire pe situaþie (anexând s-au plâns de aceast㠄înrudire” forþatã, propagandei revoluþionare apendicele explicându-mi cã tãtarii vin din Imperiul „Armata e cu noi!”) ºi au accelerat cãderea lui Ginghis Han (1206-1227, din regimului Ceauºescu, oricum sortit Mongolia), deci prin nordul Mãrii Negre, eºecului din ordinul militar al altui centru iar turcii din Imperiul Otoman (fondat ºi de comandã (Kremlin). Iliescu (Ion Ilici) crescut în 1299-1453, din conflictul ºi alþi câþiva civili de paie, cocoþaþi ca turcilor selgiucizi cu Imperiul Bizantin marionete în punctele de decizie ale început prin bãtãlia de la Manzikert încã Evenimentelor din decembrie 1989, din 1071), prin sudul bazinului Pontic. activiºti instruiþi ºi formaþi în URSS (ca ºi Imediat dupã apariþia romanului Ceauºescu etc.), aveau grade militare grele, „Cãlae”, primesc un telefon cu urmãtorul LITERE 108 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni mesaj: Bunicul dumitale a fost cuman urmeze procedura: sã înveþi cum merge (popor predecesor pe teritoriul hanatelor furnalul dupã fumul ieºit din coº! Dacã au tãtãreºti ºi al Hoardei de Aur). Alte migraþii încercat cu mine tehnica de a mã transforma ºi bãtãlii, alte obiceiuri, diferenþe de esenþã. într-un dizident, cum au reuºit cu mulþi Ba mai mult, studii antropologice ºi de IQ studenþi de la filologie-filozofie cãrora le-au (coeficientul de inteligenþã) demonstreazã întocmit dosare grele de urmãrire din nimic, o oarecare superioritate a migratorilor doar pe baza unor intenþii de comportament proveniþi din nordul Indiei, faþã de rasaþii (antistatal, antisocialist etc.), cu mine nu a regatului insular, care au colonizat þinut fenta. Empiric, dar eficient, m-a instruit (contramigrat) zona în scopuri „culturale” tata, printre jardiniere. Punct! (civilizarea necivilizaþilor!). Ca orice invazie, – Vãd cã nu mã întrebi nimic despre care începe ca un spectacol, dupã (ce cade!) Praga ºi Paris? Cortina de Catifea! Ruºii, mai pudici, M-am scuzat: respectând regulile rasismului ºi – Nu am urmãrit vizita lui Charles de aparthaidului, nu au fãcut comunicãri Gaulle la Bucureºti pentru cã în perioada ºtiinþifice în acest domeniu (superioritatea aceea (a doua decadã a lunii mai) învãþam. slavilor asupra arienilor ar fi fost un QED Se apropia sesiunea (iunie), ºi, pentru de tot râsul), dar magnificul kîrgîz Cinghiz rezultate studenþeºti (nu soldãþeºti, era sã Aitmatov, considerat un Márquez al spun!) m-au fãcut... membru de partid!... literaturii sovietice, stã ca exemplu „viu” Cât priveºte Praga, lucrurile sunt (Când se prãbuºesc munþii/Mireasa eternã, contradictorii, în plinã desfãºurare (vã 2006). Dar de ce n-ar fi considerat G.G. reamintesc, suntem în 10 iulie 1968!)... Marquez un Cinghiz Aitmatov al literaturii M-a completat de minune, ceea ce îmi columbiene? Nici emigranþii americani nu demonstra cã avea scenariul „prefabricat”: s-au pronunþat, pe acest palier al IQ-ului, – Pãcat! M-ai fi vãzut în coloana asupra amerindienilor, din motive care scapã oficialã (introducere pentru intimidare!)... demonstraþiilor matematice ºi ºirurilor Pe noi ne-au fãcut membrii (PCR!) dupã statistice explicit favorabile întemeietorilor ce am depus jurãmântul, din primul an, pe celei mai democratice ºi libere societãþi din toþi (ca sã-mi închidã gura!)... istoria umanitãþii. Pânã la urmã, în istorie Nu l-am slãbit: rezistã Turnul Babel! –... la Praga nu am ajuns ºi nici nu am Idealul statului global (comunist/ca avut cum sã ascult „Europa liberã”. Dar parte a revoluþiei/puterii mondiale a ºtiu cã prin martie-aprilie, când eram la proletariatului) a fost enunþat ºi de marxiºti semãnat de porumb... În cãminele (nu neapãrat de Mrx, Engls, Lnn!), dar poate studenþeºti nu e permis radioul „pe scurte”. fi privit în sens mai larg ca o tendinþã a Scrie la regulamentul de ordine interioarã! tuturor societãþilor (religioase, coloniale, A jucat cum i-am „cântat”: doctrinare, industriale, digitale, virtuale etc.) – Eu, da! Am ascultat ºi înregistrat! de a deveni imperii globale, sub girul civilizãrii Ca sarcinã... „popoarelor primitive”. În ceea ce ne priveºte, Era la mâna mea. Îmi divulgase secrete ºi Ceauºescu a fost un protocronist (!?!), de serviciu! înainte-mergãtor, autointitulându-se lider al Am tranºat dur problema. ªtiam din Lumii a Treia, propãvãduind ca un ºaman surse sigure cã arestãrile ºi restricþiile modern necesitatea asocierii coloniilor politice fuseserã stopate cu prilejul vizitei (capitaliste sau socialiste) pentru câºtigarea înaltului oaspete francez, aºa cã am marºat: independenþei în pragul Mileniului Trei! – Deocamdatã, dup㠄cortinã”... la Profitând de momentul meu de respiro Praga, nimic nu e clar, doar deplasãri de în care memoram întâmplãrile de mai sus, scenã... se tatoneazã unii pe alþii... Din lipsã colegul a crezut de cuviinþã sã schimbe de conflicte reale, cred însã cã este vorba subiectul, sperând c㠄mã îngroapã”. Sãtul mai mult despre provocãri în stadiul de de ceea ce îndurã el în cazarmã, cred cã experiment social ºi politic. Poporul încerca sã facã (un soi de) instrucþie cu doarme în front, lupta de clasã treneazã, mine. Nu mã pot pronunþa dacã din proprie vigilenþa împotriva duºmanului capitalist iniþiativã, din teribilism sau chiar primise, este la cote minime, iar intelectualitatea ca exerciþiu, aceastã misiune: provocarea vegheazã somnul dulce al societãþii! mea! În studenþie, profesorii dau Oricum, de Gaulle (1890-1970) este pe învãþãceilor/discipolilor cele mai trãsnite ultima sutã de metri... E terminat! Nu-l teme de studiu ºi cercetare, a cãror iartã americanii ºi englezii pentru cã i-a rezolvare nu o cunosc nici înaltele lor feþe alungat din Paris ºi a determinat academice/atotºtiutoare. Sã munceascã transferul sediului Comandamentului „negriºorii” Or, viitor intelectual, ofiþer NATO la Burxelles. Bãtrânul general, coroi sau metalurgist, fiecare ucenic trebuie sã (ºoim-n.a.), s-a „prins” cã aliaþilor de peste 109 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Canalul Mânecii (English Channel) ºi Dragostea e universalã. Tinereþe! Vulcanicã Ocean, cãrora le interzisese s㠄elibereze” (la momentul potrivit ne-au dotat cu Parisul în Al Doilea Rãzboi Mondial (1939- prezervative poloneze)! Þara pierzaniei. 1945) dupã debarcarea în Normandia, le-a Continentul sexului (Piaþa Comunã ºi CAER, reuºit figura prin Tratatul Atlanticului de tot una). Lumea destrãbãlãrii, fãrã graniþe Nord (1949) ºi nu se dãdeau duºi de pe În 1968 staþiunile româneºti de la Marea Champs-Élysées. În douã decenii de la Neagrã au fost vizitate de aproape 300.000 „invazia vestului” (paºnicã) în Oraºul de turiºti, dintre care peste 200.000 erau Luminilor (La Ville-Lumière) se vorbea din state capitaliste (triplu faþã de anii frangleza ºi în mahalale, ºi în pieþe, ºi, mai anteriori!). Securitatea a creat douã grupe ales, în bordeluri, ºi la Sorbona, ºi la Operã, operative, una în staþiunea Mamaia, cu opt ºi la Academia celor 40 de nemuritori. Vizita ofiþeri, ºi una în Eforie Nord, cu ºapte ofiþeri, în România a fost cântecul lui de lebãdã. ultima deservind informativ întreg sudul Un capitalist cu faþã socialistã este bun... litoralului, scrie Mariana Iancu în ziarul mort! O mascã! La fel ºi un socialist cu „Adevãrul” din 27 aprilie 2016, prin sursa faþã umanã... Egalitarismul implicã jertfe CNSAS. Subþirele informaþii. ºi sacrificii pe termen lung. Ceauºescu fãcuse o gafã imensã. Pentru Altãdatã, doar cu câtva timp în urmã, îmbunãtãþirea imaginii lui a liberalizat brusc pentru asemenea vorbe, mai ales fiind de turismul dinspre Occident. Nãvala de strãini, faþ㠄un organ”, te aresta pe loc ºi fãceai cu valutã, ne-a sufocat. Pentru agenþiile de ani grei de temniþã nimicitoare. turism vestice a fost o loviturã de manage- ªi colegul a explodat, dar în tonuri ment ºi marketing: distracþie de lux la preþuri pozitive: socialiste (colectiviste)! O fripturã, trei – Eºti scrupulos ...ºi maleabil ca o mãrci, ca-n ograda þãranului. Vinul, la litru, cortinã de... catifea! tot atâta, ca-n podgorie. Muzica ºi dansul Mi-a servit-o, dar nu m-a lãsat fãrã gratis. Ca la cantina de ajutor social, din replica finalã: cartierele de sãraci! La Shop se vindeau – Trebuie sã ºti doar ce sfori sã tragi! produse de lux româneºti ºi strãine ca la Legea este valabilã nu numai în teatru. duty-free (fãrã taxe, la mai puþin de jumãtate Viaþa e o arenã! Literatura se scrie fãrã de preþ). Autoturismele „Dacia” costau între pernã de pluº! 1.100 ºi 1.400 de dolari bucata! Dupã trei N-a înþeles nici metafora, nici aluzia. ani, s-au prãbuºit toate bilanþurile contabile. Dar pentru orgoliul lui de securist m-ar fi A intervenit criza: un pahar de apã costa bãgat dupã gratii (pe un pat de lemn ºi fãrã cât o halbã de bere, o halbã de bere cât un pernã de pluº). Nimerisem însã parola, kil de vin, un mãr cât un pepene etc. Ca la întâmplãtor, pentru cã apoi am luat-o pe Paris, ca pe Coasta de Azur! Mult lãudata ºpriþuri ºi discuþii despre gagici. Dumnezeu vizitã a lui de Gaulle îºi arãta urmãrile. ne-a scos în cale, „plantate” la masa Simþeam gustul capitalismului! BNR a alãturatã, douã poloneze, roºcate ºi creþe, instituit o mini-stabilizare mascatã! Bani din Cracovia (litoralul nostru era o oazã erau, marfã ioc! În 1968, la cazinourile din primitoare, cu agenþi din toate colþurile Las Vegas cursul de schimb era 100 de lei Europei!), cu care am petrecut pânã în pentru 1 dolar(!)... Cu toate revoluþiile care zori... prin boscheþii de pe falezã ºi plajã. au trecut peste noi (dar nu ne-a aparþinut În hotel nu am avut cum sã intrãm din niciuna!), timpul istoric a rãmas încremenit cauza... „Hãtmãnesele” ºtiau despre vizita între Carpaþi, Dunãre ºi Mare! Nici mãcar lui de Gaulle în Polonia, dar s-au mirat de litera ficþiunii nu l-a putut miºca din loc... cea din România, despre care nu fuseserã ... Aºa cã eu i-aº fi respins Dosarul informate. Ne-au pus o întrebare care ne- anglo-tãtarului nãscut în Dobrogea la a lãsat interziºi: selecþia pentru ªcoala de ofiþeri de la – ªi vouã v-a propus sã ieºiþi din Tratat Bãneasa. Faptul cã ajunsese ºeful promoþiei (de la Varºovia-n.a.)? îmi întãreºte ºi mai mult convingerea c㠖 Nu! ªi unde sã intrãm? am întrebat decizia mea ar fi fost corectã. Heterozisul cu subînþeles. era arhicunoscut printre cei care Fetele au izbucnit în râs, cu modulaþii respingeam teoria miciurinistã (vegetativã/ provocatoare. Ne-au arãtat discret, încruciºare întâmplãtoare) a ameliorãrii, simulând, pline de naturaleþe, gesturi ob- hibridarea (ereditarã) pe baza cunoaºterii scene. Tu veux ou tu veux pas? (din însuºirilor genetice ºi a structurii bibliografia lui BB: tu vrei sau nu mã vrei!) cromozomiale fiind adevãrata ºtiinþã a Do you want or not? Mãnânci calule ovãz? creãrii de noi soiuri (nu comentez aici Ask a baby would eat a cake? Y love you! erorile ingineriei genetice; altã poveste!). Hei, Lunã, fi voioasã, pe cât eºti de „Tãtarul” ãsta dobrogean avea în sânge luminoasã! Ne înþelegeam în toate limbile gena colonialistului britanic! LITERE 110 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà SCURTà Dumitru Augustin Doman

OGLINDA SPARTÃ

Într-o dupã-amiazã însoritã, în parcarea Ieºim în strada plinã de castani verzi ca supraaglomeratã a supermarketului din pãdurea amazonianã, îi arãt nenorocirea, jenat cartier, un ºofer grãbit a agãþat oglinda maºinii ºi simþindu-mã vinovat exact ca violatorul din mele ºi-a fãcut-o cioburi ciobuleþe, unele mai sala de judecatã. ªi mereu îmi spun în gând mãriºoare, cele mai multe mici-mici, sã se cã o oglindã spartã e semn rãu, ghinion curat. priveascã în ele lãcustele, albinele, greierii ºi Inginerul se uitã de jur împrejurul maºinii de vrãbiile, plus cã atârnã cu totul flenduritã, culoare roºu toreador ºi se enerveazã brusc: þinându-se în douã fire. Am vrut sã-l „Hai, domle, asta-i pagubã?! Vã bateþi joc strangulez pe ipochimen, dar mi-am luat de mine. Oglinda asta spartã! Pãi, am ºi eu o repede seama, cumpãrasem ºi o sticlã de afacere cu patronul de la Service. Ce împãrþim whisky scoþian ºi eram nerãbdãtor sã ajung noi dintr-o oglindã spartã?... Dar, auziþi, nu acasã sã-l savurez cu gheaþã ºi m-am abþinut. vreþi sã vã înlocuiesc ºi portiera?” Îmi era ºi lene, o lene de aia de te face suferind „Hm! De ce sã înlocuiþi portiera, dacã doar cronic, aºa cã am scris o înþelegere amiabilã oglinda e ruptã?” pe capota maºinii lui, am fãcut poze la oglinda „Pãi, de ce sã nu vreþi? Vã pun portierã spartã ca-n desenele suprarealiste, omul ºi-a nouã.” recunoscut în scris vina, mi-a dat copie dup㠄Nu ºtiu ce sã zic. Poate nu se potriveºte asigurare ºi numai cã nu ne-am îmbrãþiºat, la culoare cu celelalte, aia va fi nouã, celelalte noi între noi, nevestele între ele, noi cu au zece ani...” nevestele reciproce etc. Deºi, oglinda spart㠄Da. Asta cam aºa e. Dar, vi le schimb pe e semn rãu, e ghinion. toate. Ce ziceþi de patru portiere noi? Hai, A doua zi m-am prezentat la asiguratorul faceþi-mi bucuria asta! Mi-ar plãcea sã vã fac ºoferului grãbit care mi-a spart oglinda serviciul ãsta...” dreapta faþã. Cu oarece emoþii. O datã pentru „Dom inginer, mã simt nu ºtiu cum... Cum cã oglinda spartã e ghinion curat, e semn rãu. sã-mi schimbaþi portierele pentru o amãrâtã Pe urmã, de puþinele ori în care am avut de-a de oglindã?” face cu inginerii ãºtia de la asigurãri, toþi s-au „Nicio problemã. Dar, vãd cã se cam purtat cu mine ca niºte profesori doctori cojeºte vopseaua ºi pe plafon ºi pe capotã. docenþi pe care-i solicitam sã mã opereze de Ce-aþi zice ºi dacã am vopsi-o ca la mama ei? cea mai rarã formã de cancer. Cã nu se poate V-o fac ca nouã. Mireasã v-o fac!” imediat, cã dvs. de ce n-aþi fost atent, cã plãtiþi De aici, eu am pierdut controlul total. o poliþã de trei-patru sute de lei pe an ºi vreþi Inginerul de la asigurãri, profesorul doctor pe urmã o reparaþie de trei-patru mii de euro... docent, cum ar veni, îºi scoate carnetul din Pãi, e corect? Iar eu, vinovatul lumii de vina buzunar ºi, cu þigara în colþul gurii, se roteºte colegului de trafic, îi rãspund în gând cã nu în jurul maºinii febril ºi pune la linioarã tot ce prea e corect, dar asta e, însã cum oameni trebuie schimbat: una oglindã dreapta, patru suntem, poate ne înþelegem etc. Dar, domnul portiere, patru roþi, una cutie de viteze, acesta de acum, cu un cap mare, tuns scurt- parbrizul ºi luneta, un radiator, un disc de scurt, cu faþa rotundã ºi roºie ca o mare sfeclã frânã etc. etc. roºie, cu mustaþa albã, roºcatã doar sub nas, Eu primesc o maºinã la schimb, verde praz de la fumul de tutun, desigur, mã întâmpinã ºi inscripþionatã peste tot ca pieptul ºi braþele radios, ca pe un vechi prieten, ca pe colegul tatuate ale unui boxer, maºina mea e opritã la lui de liceu de acum patruzeci de ani: sediul asigurãrilor de domnul inginer, domnul „Aþi avut un accident, nu?” profesor doctor docent ºi mã va anunþa „Da!”, recunosc eu spãsit, ca violatorul dumnealui când vin s-o iau primenitã. Mireasã în faþa judecãtoarei acre ºi necruþãtoare. mi-o face. Dumnezeu cu mila. „Unde e maºina? Aþi adus-o pe roþile ei?” Mai apuc sã vãd o datã oglinda spartã ºi „Da, e aci, în stradã”. atârnatã pe portierã ca o zdreanþã. Iar oglinda „Hai s-o vedem”. spartã e semn rãu, curat ghinion. 111 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 BIBLIOFILIE Ana Andreescu

ERHARD RATDOLD – TIPOGRAF DE CÃRÞI DE ªTIINÞÃ

Despre lucrarea Elementele a lui Euclid se spune c㠄prin abordarea axi- omatic logicã ºi demonstraþiile riguroase, rãmâne piatra de temelia a matematicii”. Euclid din Alexandria a trãit în timpul primului „faraon grec” al Egiptului, Ptolemeu I, (367-282) ºi se pare ca a ajuns acolo din Tir, la 10 ani dupã înfiinþarea oraºului de cãtre Alexandru cel Mare. Lucrarea lui Elementele este consideratã o compilaþie a cunoºtinþelor matematice existente la acea vreme. Multã vreme, savanþii antichitãþii se refereau la Euclid, nenumindu-l, ca la „Autorul Elementelor”. Scrierea au circulat desigur în manuscris în toatã perioada evului mediu, fiind folositã ºi ca manual. Unul din Foaie de titlu, Calendar, Veneþia, 1576 manuscrisele mai apropiate de epoca curtea lui Matei Corvin, a rãmas o vreme, tiparului este cel cunoscut ca fiind transcris pentru a construi un astrolab – instrument de Regiomontanus, la 1460. Savantul de mãsurare a distanþelor dintre corpurile german (Iohann Muller de Konigsberg) cu cereºti ºi de navigaþie, strãmoºul numele italienesc de Ioannes de Monteregio sextantului modern. În 1475, (Regiomantanus), a fost cooptat în suita Regiomontanus este chemat la Roma de legatului papal Basilios Bessarion (1408 – cãtre Papa Sixtul al IV-lea, pentru a lucra 1472), cardinal catolic ºi patriarh latin al la modificarea calendarului. În drum spre Constantinopolului, ºi a cãlãtorit în multe Roma s-a oprit la Veneþia, unde un confrate capitale europene. Inclusiv la Buda, la german din Augsburg, Erhard Ratdold se ocupa cu editarea ºi tipãrirea cãrþilor de ºtiinþã. Întâlnirea celor doi s-a finalizat prin apariþia în 1476 a calendarului – Calendarium Ioannis de Monteregio. Se pare însã cã la întâlnirea respectivã, Regiomantanes i-a lãsat tipografului Erhard Ratdold un manuscris al Elementelor lui Euclid, în variantã latinã. Activitatea sa în cadrul grupului de savanþi de pe lângã legatului papal era chiar copierea de manuscrise. Manuscrisul pe care l-a copiat a fost cel datorat lui Campanus din Navara (1220-1296), matematician, astronom ºi astrolog el însuºi ºi traducãtor din limba arabã. În 1582, la Veneþia, în tiparniþa lui Marcã tipograficã E. Ratdold, din perioada Erhard Ratdold, a apãrut lucrarea lui în care lucra la Augsburg Euclid, Elementa geometriae, prima LITERE 112 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ediþie, tipãritã în limba latinã, un incunabul cu cca. 1000 de ediþii ulterioare, în legãturã cu care cercetãrii sunt de acord cã este cea mai cititã lucrare, dupã Biblie. De asemenea, este consideratã pânã în zilele noastre cea mai importantã lucrare greacã de matematicã care a ajuns pânã la noi ºi care a folosit drept manual în toate aceste sute de ani care s-au scurs de la apariþia ei. Forþa ei constã în logica imbatabilã a demersului ºtiinþific. Erhard Ratdold are ºi meritul excepþional al ilustrãrii cãrþii cu figuri geometrice ºi diagrame introduse în text, într-o epocã în care tehnica tiparului era încã la început. Secretul metodei descoperite de el pentru realizarea acestora s-a pãstrat neatins. Nici astãzi nu se ºtie File din Euclid, Elementa geometriae, cum a procedat. Observãm însã cu ed. I, Veneþia, 1482 uºurinþã cã preocuparea sa pentru utilarea cãrþilor cu tot materialul informativ necesar De altfel, reclama era utilizatã de unei cãrþi ºtiinþifice era dublatã de grija Ratdold, cu multã pricepere. Reproducem pentru estetica cãrþii. Reproducem alãturat alãturat Libri venalis Venetiis impressit, câteva letrine folosite de Ratdold în cãrtile o listã a cãrþilor tipãrite de el în Veneþia, tipãrite de el. cãrþi care sunt organizate tematic: Suntem încã în epoca în care nu se teozofice, de logicã, umanism ºi poezie, inventase încã foaia de titlu. Cãrþile aveau juridice, astronomice ºi de geometrie, de un INCIPIT ºi un Colofon, care ofereau medicinã, evident în scopul atragerii de informaþii despre respectivele cãrþi. Ratdold clienþi. a avut însã intuiþia necesitãþii foii de titlu. Veacul al XVI-lea a fost veacul în care Reproducem alãturat, foaia de titlu a mai toate popoarele au tradus Elementele lui sus menþionatului Calendar din 1476, pe care Euclid în limbile lor: italienii, francezii, sunt înscrise Titlul, locul, anul, ilustratorul, englezii, spaniolii, germanii. În 1533, s-a editorul, tipograful, iar, din considerente de realizat, cu întârziere, ediþia princeps a promovare a tipãriturii, primul rând de pe Eukleidou Stoikeon, editatã de Simon aceastã filã spune Questa opera da ogni Grynaus, tipãritã la Basel, în tipografia lui parte e un libro doro (Aceastã operã este o Ioannes Hervagius, 268 pagini, 115 carte de aur, în fiecare parte a ei). ilustraþii.

Paginã din Euclid, Elementa, 1482 113 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 RESTITUIRI Traian D. Lazãr

CORESPONDENÞA POETULUI GRIGORE ARBORE CU BASARAB NICOLESCU – 1971

În anul 1971, Grigore Arbore era re- În context, reproducem un fragment dactor la revista Amfiteatru, funcþia de din relatarea poetului Liviu Ioan Stoiciu redactor-ºef fiind exercitatã de Gheorghe privind petrecerea vacanþei, de cãtre Achiþei, rectorul Institutului de Arte scriitori, în acel timp: „Pânã la Revoluþie, Plastice „Nicolae Grigorescu”. Cadru di- membrii Uniunii Scriitorilor erau mândri dactic asociat la Institutul de Arte Plastice, dacã-ºi fãceau vacanþele la Sinaia (la vilele Grigore Arbore avea funcþia de asistent de la Cumpãtu... sau la vila Economat, la la disciplina Istoria civilizaþiei europene, Peleº... vila Economat din Sinaia avea statut titularul cursului fiind prof. univ. Dinu C. strict exclusivist, cum avea una din vilele Giurescu. Tânãrul asistent Palatului Mogoºoaia, unde se îºi dãdea doctoratul ºi, în retrãgeau „scriitorii de acest scop, voia sã se altitudine” din Bucureºti sã-ºi documenteze în Franþa. scrie cãrþile... ºi la Casa Acolo, spera sã-ºi Scriitorilor din Neptun, singura întâlneascã prietenul, pe proprietate a Uniunii Scriitorilor Basarab Nicolescu, rãmasã pânã azi în funcþiune... fizician teoretician la vila „Zaharia Stancu” cum i se C.N.R.C. (Centrul mai spune; Zaharia Stancu, Naþional de Cercetãri preºedinte al Uniunii Scriitorilor, ªtiinþifice) din Franþa, ºi el fiind cel ce a încheiat acte de în curs de susþinere a proprietate aici”. doctoratului. Aflat în „Vedetismul scriitoricesc concediu pe litoral, de dinainte ºi de dupã revoluþie împreunã cu soþia, Smaranda, Grigore se manifesta ºi în vacanþa de la Neptun... Arbore îºi informa prietenul asupra era o favoare sã vii aici, cu aprobãri sus- evenimentelor culturale din þarã ºi a puse; nu era contra-cost pentru toþi... era perspectivelor de a se întâlni. Fiind un semn cã eºti un scriitor apreciat dacã membru al Uniunii Scriitorilor, Grigore veneai sã-þi petreci vacanþa la vila Arbore era gãzduit în vila scriitorilor de Scriitorilor din Neptun...” (Expres cultural, la Neptun. nr 7-8/iulie-august 2019, p.3)

* 7 sept(embrie) 1971 Mangalia Nord Dragã Abe

Mã aflu de câteva zile la mare împreunã cu Anda. Locuim într-o splendidã vilã la Mangalia Nord (Neptun) – o staþiune nouã ºi oficial㠖 având în faþã o grãdinã mare întomnatã ºi marea. De prisos sã îþi mai spun cã proprietarul vilei este Uniunea Scriitorilor, care a învestit moºtenirea clasicilor în aceastã construcþie mult profitabilã pentru odihna noastrã fizicã ºi intelectualã. Venit cu intenþia de a lucra nu am putut evident face nimic. Am avut un an greu, o varã ºi mai grea, fapt pentru care am cãzut imediat în nisip ºi de acolo direct în pat. (continuare la pagina 120)

LITERE 114 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni FIRIDE BASARABENE Nicolae Scurtu

O EPISTOLÃ NECUNOSCUTÃ A LUI AL. ROBOT

Se dedicã doamnei Nina Corcinschi, cunoscãtoare profundã a literaturii române, Directoarea Institutului de Filologie Român㠄B.P. Hasdeu” – Chiºinãu

Biografia ºi bibliografia poetului, la martori credibili, investigarea arhivelor prozatorului ºi jurnalistului Al. Robot publice ºi particulare, precum ºi a (1916–1941) nu sunt cunoscute, în bibliotecilor naþionale ar augmenta, detaliu, aºa cum s-ar cuveni pentru un poet considerabil, imaginea lui Al. Robot. O care s-a afirmat, în perioada interbelicã, ºi sursã însemnatã de informaþii ºi precizãri s-a impus deopotrivã în viaþa privind biografia fizicã ºi culturalã ºi literarã din spiritualã a lui Al. Robot o Bucureºti ºi Chiºinãu. O constituie, desigur, epistolele cercetare riguroasã a prezenþei trimise lui E. Lovinescu, G. sale în presa literarã ºi Cãlinescu, Perpessicius, nonliterarã din perioada Pompiliu Constantinescu, amintitã aici relevã ªerban Cioculescu, Felix extraordinara sa capacitate de Aderca, I. Valerian, Vasile a crea ºi de a se depãºi pe sine. Spiridonicã ºi, desigur, altora. A dispãrut, definitiv, la sfârºitul Epistola trimisã, din Chiºinãu, celui de-al cincilea lustru de lui Felix Aderca1 (1891–1962) existenþã traumatizantã ºi se constituie, de fapt, într-o dramaticã, rãmânând, însã, succintã dar elocventã opera, care nici pânã acum nu a fost radiografie asupra stãrilor sociale, culturale identificatã în totalitate, adnotatã ºi ºi politice din Basarabia, unde tocmai se restituitã filologic, critic ºi ºtiinþific. Apelul stabilise Al. Robot de câtva timp.

* Chiºinãu, 26 decembrie 1935

Dragã d[omnu]le Aderca,

Am promis înainte de plecarea mea, cã voi mai scrie câteva rânduri, ca sã vã relatez ce aspect are viaþa în Basarabia. Dar am intrat într-un angrenaj complicat, care mi-a impus sã-mi sacrific multe libertãþi ºi mi-a pretins sã renunþ la tot ce mi-am propus. Chiºinãul e un oraº cu o populaþie vastã, misticã ºi decavatã2. Strãzi, case, tramvaie, totul respirã un aer disperat de sãrãcie. Nu existã elan. Totuºi lumea e variatã, interesantã ºi uneori gãseºti peisaje rare ºi preþioase. Ziare sunt multe. Cotidianele ruseºti au un tiraj însemnat ºi în general presa rusã are ecou în lumea basarabeanã. Ziarele româneºti sunt scoase dintr-un spirit de imitaþie. Dar dobândesc ºi ele cititori, mai ales când atacã teme sau democrate sau naþionaliste. Lumea evreiascã reprezintã majoritatea, ea formeazã ºi intelectualitatea ºi mediul producãtor. 115 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Încolo, puterea cea mare o deþine clerul, care este ca ºi în trecut o forþã, cu multe proprietãþi. Mahalalele sunt negre. Basarabia a avut un an fatal. Literatura scrisã de la Bucureºti despre foametea de aici e un fleac. Realitatea e mai crudã. În genere, Basarabia suferã din cauzã cã e menþinutã sub un caracter slav, obscur. Ea ar trebui latinizatã, adusã la o culturã mai generoasã ºi fãrã teologie. Multe sãrutãri de mânã d[oam]nei Sanda Movilã3, pe care am citit-o aici, am avut un divertisment extraordinar. Multe salutãri, Al. Robot

[Domnului Felix Aderca, Strada Sfântul Constantin, nr. 31 A, etaj 1, Bucureºti; Al. Robot – „Gazeta Basarabiei”, Strada Alexandru cel Bun, nr. 73, Chiºinãu].

NOTE Originalul acestei epistole se aflã la Biblioteca Academiei Române. Cota S 15/DCCCXVII. 1. [Felix Aderca] ~ Unde e Al. Robot? în Revista Fundaþiilor Regale, 12, serie nouã, nr. 2, octombrie 1945, p. 451–452. (Note). E semnatã F.A. 2. Ruinatã, cu o situaþie financiarã precarã. 3. Sanda Movilã (1900–1970), poetã ºi prozatoare. Soþia lui Felix Aderca.

Desenul ce se reproduce aici aparþine pictoriþei Margareta Sterian.

LITERE 116 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CONSTANTIN CIOPRAGA ªI REVISTA „VIAÞA BASARABIEI“

Biografia ºi bibliografia istoricului ºi aceste precizãri privitoare la întâile apariþii criticului literar, poetului, prozatorului, ale lui Constantin Ciopraga în presa literarã traducãtorului ºi memorialistului Constantin ºi non literarã deoarece în fiºa de istorie Ciopraga (1916–2009) continuã sã se literarã2 pe care i-a elaborat-o Dumitru augmenteze cu noi ºi însemnate informaþii Micu nu e menþionat nimic, dar absolut ºi precizãri privitoare la itinerarul sãu cre- nimic despre începuturile literare ale acestui ator. Istoricul literar Constantin Ciopraga a scriitor total ºi autentic cãrturar. debutat1 în revista Luminiþa (1931–1940), Remarcabile, sub multiple aspecte, sunt publicaþie a Gimnaziului din Paºcani, pe colaborãrile3 sale la revista „Viaþa când era elev în clasa a patra. În paginile Basarabiei“, în paginile cãreia publicã nouã acestei reviste ºcolare, Constantin Ciopraga poezii, douã eseuri ºi o cronicã literarã, a publicat patru proze, o notã elocventã care, în timp, au anunþat ºi au confirmat despre istoricul Gimnaziului din Paºcani, un critic literar, un poet cu o voce distinctã precum ºi un profil al prozatorului Ion ºi un eseist din stirpea celor mai aleºi. Dragoslav. În timpul studiilor liceale ºi Reproduc, spre elucidare, câteva poeme universitare numele lui Constantin Ciopraga ale lui Constantin Ciopraga din publicaþia îl întâlnim ºi în revistele Curier ieºean, „Viaþa Basarabiei“, în care se regãsesc idei, Curentul literar ºi Viaþa Basarabiei. Am fãcut imagini ºi sentimente.

La hanul amintirii...

Am pornit în zori, cu azurul plânsului pe lanuri, Ca sã poposesc în tãmâioase încãperi de hanuri Voi bate-n porþi de lemn ºi-n veac de clipe troienite ªi-oi asculta sub ziduri doine, în amintire împietrite...

Voi bea la masa regãsirii, ºtergându-mi lacrimile mute, Cavalul va-mpleti tristeþea cu rãstignirile trecute. Molateci vor apune plopii, peste nordul viu al curþii Mi-ar râde, negri peste vreme, îndepãrtaþi ochii Ancuþii.

Voi colinda înfrigurat, tot velniþe ºi vad de crame, În uºã sã zâmbeascã tinereþea ºi vinu-n cofe sã lãcrame Pânã-n amurg, cu umbre vechi, aº zãbovi lângã paharnic ªi-apoi cu luna la pãtrar, m-aº depãrta cu-arginþii darnic.

Daþi bici rãdvanului pustiu, mãi surugii cu ochi de lut! Sunt nins de stele ºi de cântec ºi-not spre-un mal necunoscut. Sã bem în hanuri, mãi fârtaþi, din vinul amintirii sã cinstim ªi-apoi cu aripile frânte, încet sã ne cãlãtorim...

Acuarelã

Pãdurea-ngheþatã e-un vânãt umbrar, Îi mângâie luna, fruntea de var. Cleºtarul împarte darnic lumini, Printre copacii de chiote plini.

Din munþii ºi apa de cremene, Taina ºi seara coboarã gemene... Fiori de poveste s-agaþã de zare, Din stele bureazã, uscate izvoare. 117 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Gângãnii viseazã, cu ochi de alune, În satul aþipit printre stejari, Vântul, din cobzã, începe sã sune. A mai intrat cu zorii un chervan, Rãnit e timpul lâng-o tulpinã, Pentru-ngropãri, ospeþe, conãcari Drumeþ, doar gândul fãrã hodinã. ªi-nsetoºaþii dintr-un an...

În micul bordei, tãriile rar, Coboarã pustiul pe-un pãdurar. Marinã Blajin îi ºoptesc elegiile-n faþã, Litanii de moarte, istorii de viaþã... Mare de-azur – iubirea mea multã, Buzele þãrmului lung te sãrutã. Mare a visului, joc de mioare, Searã de iarnã cu chervane Spumatã de vânturi, încinsã de soare.

Pe sub munþii cu sprâncene albe, Apã a dorului – livadã-nfloritã, Se petrec agale care ºi chervane, Spoitã de lunã, de zori dogoritã, Vinul întomnãrii, peste sate dalbe, Vântul îþi furã stropii nebuni, Aducându-l iarã-n nopþile bãlane. Stele-þi lãcrãmã ochi de cãrbuni.

Rubiniul dulce, varsã vântului Cer cãzut sub vâsle, zbucium de-albine, Izul aromit al sãrbãtorii, Val de diamante ºi coralii fine, Abur tãmâios în nori cãþui, Plajã de sidef, luncã de sargase, Pentru cei din drum ºi din podgorii. Pentru toþi matrozii, din uitate vase.

În butoaie-i cheag de mângâieri, Apã ne-nþeleas㠖 trup fãrã de moarte, Leac de nunþi ºi vãpãi de doinã, Cine îþi dezleagã ferecata carte? Izbãvire caldã-n nopþi de privegheri Pentru cine, veºnic, geme o violã? ªi-ntristãrii rumenitã moinã. Unde pleacã-n zare, fermecata iolã?

Precizez cã aceste poezii ale tânãrului Constantin Ciopraga nu sunt inserate în cercetarea bibliograficã4 elaboratã de Biblioteca Centralã Universitar㠄Mihai Eminescu“ din Iaºi. Iar în ceea ce priveºte prezenþa lui Constantin Ciopraga în lucrarea5 lui Ion ªpac, e bine sã amintesc cã este menþionat doar la indice de nume o singurã datã ºi acea poziþie bibliograficã este complet eronatã.

NOTE 1. Constantin Ciopraga ~ Gimnaziul Paºcani în Luminiþa, 1, nr. 1, noiembrie 1931, p. 3. 2. Dumitru Micu ~ Constantin Ciopraga. [Fiºã de istorie literarã] în Dicþionarul general al literaturii române. Ediþia a 2-a revizuitã, adãugitã ºi adusã la zi. Bucureºti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2016, p. 394-396 + 1 foto bust. 3. Constantin Ciopraga a publicat în revista Viaþa Basarabiei poeziile: Scrisoare mamei, 10, nr. 4, aprilie 1941, p. 83; Poem nocturn, 10, nr. 5, mai 1941, p. 44; Presentiment, 10, nr. 8, august 1941, p. 76; Rapsodul satului, 10, nr. 9–10, septembrie–octombrie 1941, p. 34; La hanul amintirii..., 11, nr. 1, ianuarie 1942, p. 33; Acuarelã, 11, nr. 4, aprilie 1942, p. 46; Searã de iarnã cu chervane, 12, nr. 1, ianuarie 1943, p. 47; Marinã, 12, nr. 7-8, iulie-august 1943, p. 38, precum ºi douã eseuri: Eliberare prin creaþie, 11, nr. 8-9, august-septembrie 1942, p. 95- 101; Popas cu toamna în þara Donului, 11, nr. 12, decembrie 1942, p. 43-45 ºi, în fine, cronica literarã ~ Thierry Maulnier ~ Introduction à la Poesie Française, 11, nr. 7, iulie 1942, p. 109–110. 4. Constantin Ciopraga ~ Bibliografie. La sãrbãtorirea a 85 de ani. Cuvânt înainte de Liviu Leonte. Iaºi, 2001. (Biblioteca Centralã Universitar㠄Mihai Eminescu“, Iaºi. Departamentul bibliografic). 5. Ion ªpac ~ Viaþa Basarabiei. 1932–1944. Cercetãri bibliografice ºi in- formative. Chiºinãu, Editura Pontos, 2002, 328 pagini. (Academia de ªtiinþe a Republicii Moldova. Biblioteca ªtiinþificã Centralã. Biblioteca Municipalã B.P. Hasdeu).

LITERE 118 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PHILOSOPHIAE IN CIVITATE Pompiliu Alexandru

DE CE CÂINII LATRÃ IAR URSUL TRECE?

Nu încetez sã mã minunez cum de spirit mioritic, cel care nu este deranjat „nu se întâmplã nimic”! Oare ce sub nicio formã cã paloºul cade. Asta-i mecanism sociologic ar putea explica soarta! Dar vorbim oare de „împãcare” ineficienta ºi inexistenta acþiune în faþa sorþii? Chinezii, se spune, cã nu socialã? Nu în sensul cã aceastã intervin sã salveze pe cineva de la înec acþiune ar fi astfel în sine, ci în efectele cãci ar interveni în destinul respectivei sale. E un fel de abur, de nor de muºte persoane. Aºa cã îl lasã sã se descurce. în calea trenului. Revolta socialã este Mioriþa noastrã e din acelaºi aluat? degeaba. Efecte zero. Nimeni nu se Metafora mi se pare destul de abstractã rãscoalã cu adevãrat. Nimeni nu zgârie pentru a înþelege acest mecanism. mãcar geamul abuzurilor de toate Atunci? Sã fie oare faptul cã proporþia felurile ºi de la toate nivelurile. Nimeni societãþii este mai mare înclinatã înspre nu produce niciun efect, indiferent de infracþiune? Suntem un stat anarhic de cât de mult s-ar agita ºi ar îndemna la fapt? Ne-am transformat într-un stat lupta cea mare. Oamenii ies în stradã, anarhic în fundamentul sãu social? S-ar þipã, urlã, înjurã ºi... nimic. Chiar extrem putea sã fie o pistã în acest sens. de laºi nu ºtiu dacã suntem ca naþiune. Agresiunea Statului – care în imaginarul Chiar atât de civilizaþi, iar nu cred ca social este asociat cu Mafia, am fi, încât sã detestãm visceral orice Infracþiunea, Jecmãnirea etc. – sã fie formã de violenþã. Nu cã violenþa ar atât de mare încât indivizii oneºti sã nu rezolva ceva, dar ar fi ceva cu un iz mai mai aibã altã scãpare decât sã se mare de concret-vizibil. Imaginea- adapteze la mediu doar folosind armele simbol a acestei neputinþe naþionale o infracþionalitãþii? Adicã, rãspund la orice dã acel individ care l-a înjurat ºi scuipat abuz din partea Statului cu un alt abuz? – parc㠖 pe Nicolicea în plinã stradã. Statul mã furã pe toate pãrþile, e drept, Reacþia lui Nicolicea este extrem de se simte asta din plin, mai ales dacã ai o grãitoare pentru analogia noastrã. firmã micã, dar nu-i nimic, cum am Mergea mai departe ca ºi cum nimic nu ocazia, rãspund cu aceeaºi monedã, s-ar fi întâmplat. Mai mult, din mersul dacã nu chiar mai rãu! ªi tot aºa gândesc lui neabãtut – probabil întârzia undeva ºi oamenii care ar mai avea o brumã de – arunca ºi cuvinte de o aroganþã de-þi principii? De ce sã fiu eu corect când adunã tot sângele în cap. Ãla avea toatã omenirea se adapteazã la aceste spume la gurã, iar Nicolicea era de un noi valori care nu mai au nimic în comun calm imperturbabil. Mai mult, omul care cu vechile valori? Dacã acest scenariu îl înjura i-a dat ºi idei, sã dea o lege prin este corect, atunci s-ar putea explica lipsa care sã nu mai fie bâzâiþi la cap de efect a oricãrei acþiuni sociale. Cãci politicienii niciodatã. Puºcãrie grea acestea sunt fãcute de formã, în spiritul pentru cei care jignesc politicienii! Dar, unei nostalgii a unei etici demult apuse. revin, cum am putea explica mecanismul Nici cei care declanºeazã o asemenea acesta social al lipsei extreme de reacþie acþiune nu cred în efectele sale. Dar o sau efecte pentru acþiunile noastre? fac ca pe un fel de datorie sau ca sã-ºi Nu sunt de acord cu „laºitatea” împace conºtiinþa cã ei „au încercat, dar românului. Poate puþin simt un iz de nu de ei a depins ºi rezultatul”! 119 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 O altã cauzã posibilã? Accentul pus aceºtia se presupune sã se executã de român pe limbaj! Quand dire, c’est imediat? Mã îndoiesc cã ºi acest faire, vorba franþuzului... care are un scenariu ar fi plauzibil. Nu de alta, dar cult al limbii. Ãsta blagosloveºte tot din limba românã a devenit un fel de in- jur sub puterea cuvintelor. Dacã ai strument bun doar la piaþã ºi utilizabil ceva de spus, spune, dar ai grijã cã doar în registrul unor idei simple, existã ºi efecte, deci, gândeºte-te de transmise nu conteazã cum, important douã ori înainte de a zice ceva! Adicã, ar fi ca ideea sã fie înþeleasã: douã legãturi în momentul în care se spune ceva, de pãtrunjel, un kilogram de cartofi... Aºa atunci acel ceva este poruncã, se cã limba românã, atât de lãudatã ºi transformã direct în acþiune. Sã îºi savuratã de unii în secolul al XIX-lea sau imagineze românul cã limbajul are în perioada interbelicã, a devenit mai mult funcþia aceasta magicã ºi de aceea un dialect al gibonilor care muºcã aprig doar cere din gurã sã se opreascã din orice formã de regulã. abuzurile? Chiar nu trece la etapa Atunci? Ce ziceþi? Ce scenariu vi s- urmãtoare când vede cã vorba bunã nu ar pãrea mai plauzibil? De ce veºnic are niciun efect? Oare asta sã fie la lãtrãm, iar ursul politic merge noi? Avem o încredere oarbã în nestingherit? Iar dacã îl întrebãm direct, înjurãturã sau în lozinca bine ticluitã ºi de ce?, rãspunsul îl ºtim deja, este evaziv inteligentã care, vezi Doamne, ar atinge dar extrem de concret: „pentru cã atât de puternic pe decidenþi încât putem!” Lãtraþi cât vreþi!

(urmare de la pagina 114) Corespondenþa poetului Grigore Arbore cu Basarab Nicolescu – 1971

Chiar ºi pentru un ziarist, cu regimul meu de activitate e foarte mult de lucru în ultima vreme. Atât de mult încât în ultimele douã luni mi-a fost aproape imposibil sã învãþ temeinic pentru examene. Nu þi-am rãspuns însã la scrisoarea ta nu din lipsã de timp, ci datoritã faptului cã, aºa cum am înþeles din ea, în aceastã perioadã erai în Anglia. Sper cã te-ai întors ºi ca atare am pus mâna pe creion ºi hârtie. Nimic nou. Apare curând dicþionarul lui Marian (Marian Popa, autorul volumului Dicþionar de literaturã românã contemporanã, Editura Albatros, Bucureºti, 1971) în care figurezi. Sper sã þi-l aduc prersonal între 1-5 noiembrie. Momentan am toate aprobãrile ierarhice pentru trei sãptãmâni deplasarea pe cont propriu pentru documentare: când mã întorc pe 15 septembrie la Bucureºti sper cã voi depune formularele ºi recomandãrile. În cazul în care nu voi întârzia voi putea fi probabil în Paris la începutul lui noiembrie. Pânã atunci doresc însã sã lichidez, încã unul, poate doar douã, examenele parþiale de doctorat, în aºa fel încât sã mai rãmân doar cu unul, recent introdus pentru toþi sau mai exact, pe punctul de a fi introdus, un examen de filozofie. Mã bucur cã îl voi susþine: nu avea nici un rost sã rãmân cu lecturile nefinalizate. „Tipul” (Bogdan, fiul lui Basarab Nicolescu din cãsãtoria cu Gabriela Nani) tãu e încã la Piatra Neamþ ºi regret cã nu am putut sã-l vãd acolo. Sper cã va veni curând pentru cã trebuie sã continue grãdiniþa. În curând începe ºcoala. Anul acesta fac mai mult ca anul trecut lucruri care mã intereseazã. Am un seminar la anul III cu Renaºterea, altul la anul I-II cu Bizanþ ºi evul mediu. Valori sigure! Acasã mã ocup ºi cu cultura contemporanã. Bibliografic sunt cam „la zi” pânã prin 1966. Marea majoritate a lucrãrilor va fi ºi un bun prilej de orientare bibliograficã. Mã bucur mult pentru succesele tale profesionale. Aici tocmai a fost un congres de logicã ºi metodologia ºtiinþei. Nu þine prea aproape de specialitatea ta (o secþie doar din 12). Te îmbrãþiºez Grigore

LITERE 120 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni OPINII Magda Ursache

DOSARIADA CARE UCIDE

Pe principiul ce-a fost bun în asiduitãþile lor doi mari scriitori români, comunism e rãu-rãu-rãu acum (þintele fiind Nichita Stãnescu ºi Marin Preda).” Nichita Stãnescu, Breban, Preda, Dumitru Spuneam cã ºi Dorin Tudoran, ºi Cezar Radu Popescu, Buzura, dar ºi Noica, Anton Ivãnescu deþin o colecþie de eºecuri, cã au Dumitriu, G. Cãlinescu, Edgar Papu), s-a fost discreditaþi de „urechi securistice”, desfãºurat marea de-construire. Cu fãcând contracte afective cu cine nu precãdere, a ºaizeciºtilor „expiraþi”. trebuia. Ambii au fost daþi afarã de la Orgoliosul poet Cezar Ivãnescu („sunt „Luceafãrul”, în secvenþe diferite. În martie liderul generaþiei mele, incontestat, cred”) ’90, Cezar Ivãnescu. „Luceafãrul” a fost nu cruþã ºi nu este cruþat, îi descrie blamat ºi desfiinþat ca revistã ceauºistã. furibund pe contestatari, îi face cu ou ºi „Cronica”, apãrând nesmintit cu portret cu oþet, dezvãluie, invectiveazã dar ºi ceauºesc pe paginã întâie, unde scriau ode încaseazã, îi umple de rahat, dar i se ºi peste ode. Har. Þugui ºi evanghelistul lui pune rahat pe clanþã., vorba lui Teodor Ceauºescu, Marcu, nu, nu era ceauºistã! Pîcã. Iatã: Numai c㠄Luceafãrul” fusese ºi „Am dat cu ochii de toþi staliniºtii ºi predecembrist etichetat publicaþie realist-socialiºtii literaturii române, de la mioriticã, legionarã, fascistã, antisemitã, Ovid. S. Crohmãlniceanu ºi Dan Deºliu la iar acuzele postdecembriste erau construite Florin Mugur ºi Augustin Buzura, le luceau pe precedente proletcultiste pe de o parte, feþele la revoluþie (...).” securiste pe de alta. Nu-mi plac ªi Cezar Ivãnescu povesteºte, în generalizãrile, aprecierile generale ºi nu vãd Pentru Marin Preda, Timpul,’96, p. 118, cum Dorin Tudoran (în Rapoartele Secu, cum a fost sancþionat de Sânziana Pop ºi declarat mereu ºi mereu de obârºie de Dorin Tudoran pentru cã nu fãcuse legionarã) ºi Cezar Ivãnescu pot fi puºi rost de „materiale cu 23 august” ºi cã alãturi de Artur Silvestru –Târnãcop, iar l-au scos din secþia publicisticã. Iar Marin Edgar Papu ºi Mihai Ungheanu alãturi de Preda, precizeazã tot acolo Cezar, a luat Dragoº ºi Fruntelatã. Dar în lunga luptã un singur premiu de la Uniunea contra „generaþiei expirate”, Eugen Simion Scriitorilor, pentru Viaþa ca o pradã. ºi Valeriu Cristea au figurat lângã Ion „Jigodiile gen Lucian Raicu, Eugen Iliescu (nu ºi Vl. Tismãneanu), Ion Simion, care pretind cã l-au iubit pe Marin Gheorghe lângã... Þociu ºi Palade, iar cap Preda, sã se consoleze cu Mircea de coloanã a fost mereu junele Neagu Dinescu, e pe mãsura lor.” (lucr. cit, Djuvara, aflat „ în pasul timpului”, ca sã p.198). Mai zice mereu inflamat Ivãnescu uzez de sintagma lui Perpessicius, alãturi cã E. Simion i-ar fi atras atenþia lui de nu foarte tinerei adversari ai Ceauºescu cã, în presã, se exprimã opinii „rãsuflaþilor” bãtrâni. S-a dorit o renaºtere prea multe; c㠄nea Nicu” i-ar fi rãspuns moralã majorã a USR? Cum? Fiind creditaþi cã aºa se face critica literarã ºi cã timpul etic unii poeþi ai poeziei de partid ºi alþii le sorteazã pe cele valabile. ªi mai noteazã nu? S-a afirmat cã Þãrnea „pute de tal- parantetic, la p. 124, mult prea îndârjit, ent”, iar Nichita Stãnescu, nu, n-are. de unde ºi caracterizarea îndoielnicã: „(eu Paginile manualelor ºcolare au fost închise nu vreau sã-l fac celebru pe Petre Stoica, pentru Marele Anonim cu „oaia” lui, pentru poet mediocru ºi suflet mediocru, cel mult Labiº cu cãprioara lui, pentru Mama lui pot sã-i cârpesc câteva perechi de palme, Coºbuc, pentru Noi de Goga ºi pentru noi lui ºi altora ca el care nu lasã nimic în în general. Aºa cum scrie N. Breban, în literatura românã, dar au omorât cu Istoria dramaticã a prezentului. 121 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Aventurierii politicii româneºti, „se vrea proletcultiste: „Asta e cu criticii ãºtia debili sfârºitul conºtiinþei de sine a acestui popor” mintali sau doar debili, care nu mai ºtiu sã (ediþia primã, Muzeul Literaturii Române, le tragã derbedeilor ºuturi în cur ºi-n 2010, p. 361). gurã...” ªi câte alte adevãruri fruste, iritante Neacomodantul Cezar Ivãnescu nu s-a n-au fost spuse de publicist în „Baricada” eschivat de la a-ºi spune opinia contra lui Victor Eduard Gugui, provocând postmodernismului, textualismului, duºmãnii, umori ºi rumori, pe care Petru biografismului, fracturismului, Ursache n-a prea vrut sã le cerceteze minimalismului, neo-avangardismului, de îndeaproape. Cezar a ochit cu puºca pe poziþiile unui... proto-anarhist. În polemicii în ciori literare ºi nu numai: a mai acþiunea de-poetizãrii poeziei, a existat nimerit ºi mierle, scatii, privighetori... solidarizare, dar între veleitari cu ambiþii, În Timpul asasinilor, a narat (ne-a ca impostura sã inunde câmpul literar ºi povestit-o ºi nouã, mie ºi lui Petru, în felul sã câºtige dictatura fun. USR a cãpãtat sãu ºarmant) cum a pus la cale un „scenariu atribuþiile unui SRL, cu rãspundere limitatã, exterminator” contra dogmaticilor redactori iar „graþie” canalelor de divertisment pline de la „Iaºul nou” sau de la „Iaºul literar”, de sãvuici ºi de rãduleºti electrizante, care Ignea – Costea-Sauciuc-Andrieº, care scriu ºi publicã ocupând vitrinele librãriilor uitau prin sertare textele tinerilor rebeli. I-a ºi acaparând microfoanele la târgurile de condus pe câþiva prieteni, constituiþi în plu- carte, devenim sub-cetãþeni (Giovanni ton de execuþie, la zidul Râpei Galbene ºi Sartori). Zappãm de zor sã vedem corpuri le-a ordonat: „Sã ne piºãm pe ei!” bine lucrate; minte bine lucratã e mai rar Aºa cum noteazã Ion Lazu în Scene de vãzut. Vorba unui „creator” de emisiuni din viaþa literarã (Ed. Ideea Europeanã, de divertisment: „Care are craci are, care 2007, p. 30), Cezar s-a vrut „un fel de n-are craci n-are.” E vremea scriitoreselor spirit pedepsitor în lumea scriitorilor”. cu lenjerie transparentã, micã, sperând sã Rãzboaiele n-au fost doar verbale. A ajuns devinã miticã, dar rãmân minore, chiar ºi la riposte fizice. Alt exasperat de lãudate de vreun critic major. „jocurile” de naturã deloc intelectualã din Deºi Ilie Constantin l-a poreclit „Cezar universitate, Luca Piþu a zvârlit cu Ivãsexu”, poetul a fost departe de a se scrumiera dupã o fiicã fãrã însuºiri a unei dori model al „sexuanþilor mame fãrã însuºiri, geste horrifique pentru exhibiþioniºti”.Le-a fost opozant radical. parte din presa iaºiotã. Poate de aceea În interviul citat, luat de Petru Ursache, a l-am vãzut pe Cezar Ivãnescu mai puþin declarat fãrã echivoc: „De deranjat mã radical, mai manevrabil (ºi i-am spus-o, deranjeazã gunoaiele gen Marius Ianuº spre marea-i supãrare), când a acordat un sau Elena Vlãdãreanu, care-ºi expun premiu de excelenþã politrucului Dumitru chiloþii murdari prin librãrii.” Durã a fost Ignea, autor de unic roman, Omul cu pãrul replica datã cãrþilor imorale estetic, dar cãrunt, dar ºi ºef la „Ziarul Canalului ºi insanitãþilor versificate din dispreþ Dunãre –Marea Neagrã”, loc de teroare ºi pentru þarã, pe care Mihail Gãlãþanu, dupã oroare. L-am sfãtuit atunci sã rãmânã la o noapte cu ea, o vede „plinã de sifilis ºi fel de riguros-sever, la fel de exigent ºi sã bunã de scuipat”. Zice oblu Ivãnescu: nu creadã în seviciile – mai ales deservicii „Nu cunosc cu adevãrat mari poeþi care – oamenilor politici, sã n-aibã de-a face cu sã nu fie dublaþi de mari caractere, de vechii hingheri ideologici, fãrã cel mai mic oameni care trãiesc pânã la capãt drama gând de expiere, sã nu se lase consiliat de poporului lor.” ei. Se întâmpla ceva rãu în Cezar ºi Abdicãrile de conºtiinþã i-au fost strãine împotriva lui: a strigat la mine cã mã dã în lui Cezar Ivãnescu. A luptat sub flamurã judecatã. „Lasã-l, mi-a spus Bãtrânu, cu neagrã, pânã-n moarte, cu armata de blândeþea lui de puer senex, e prea dezlãnþuit ocupaþie a antimodelelor, susþinându-le pe ca sã te poatã auzi, ia-o ca pe un exemplu cele de mare clasã. Poeþii sãi de inimã? de cezaronevrozã cronicã.” Aºa am fãcut, Mihai Ursachi, Dan Laurenþiu, Daniel cum a procedat ºi el dupã ce – culmea! – Turcea, Aura Christi, Virgil Mazilescu, Cezar Ivãnescu a lansat cartea Bãtrânului, Lucian Vasiliu, Cristian Simionescu, Petru Înamoraþi întru moarte, eseul despre Aruºtei, Gabriela Creþan.... Împãrãþia Baaadului, fãrã a-l invita pe Bruiat de critificþionarii încercând sã autor la lansare. O fi uitat secretara s-o demonstreze cã poezia e de gen impur, l-a facã? Poate cã îi plãcea autoflatarea, dar rãsbunat, însemnând a-l face din nou bun, ºi flatãrile falºilor emuli ºi poate cã avea pe Labiº, supus unor noi atacuri cu tehnici dreptate un fost prieten, nãpãstuit pe

LITERE 122 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni nedrept, spunând cã Ivãnescu n-ar fi avut tema morþii aºa – zicând laice –, moartea prieteni. Poate cã se sãturase sã fie opozant ca iubire, iubioartea: „Tema morþii ca sisific, rãnit ºi ponegrit. E dificil rolul de moarte, orientatã religios, în spirit carpato- debatteur. tantric, duce la întãrire moralã.” A urmat cea mai brutalã loviturã a „Cezar este alt nume pentru poezie”, a Rãului: discreditarea prin CNSAS. Cezar conchis autorul eseului Înamoraþi întru Ivãnescu a intrat în „încercarea moarte. Eros Poesis la Cezar Ivãnescu (Ed. labirintului” ºi n-a mai ieºit de acolo. L-am Timpul, Iaºi, 2004),dar ºi în a doua ediþie, vãzut pe lista neagrã a ziarului „Cotidianul”, adãugitã, ErosThanatos la Cezar Ivãnescu, lângã omagiatori ai PCR-ului. El, care n-a apãrutã,din motive manageriale, cu un restituit carnetul roºu din simplu motiv cã inoportun & pe copertã, la Ed. nu l-a avut. Verdict infamant: colaborator Contemporanul, Bucureºti, 2010. Secu. ªi pentru cã, în Târgul Ieºilor, Ca orice mare poet, Dom Caesar a avut dulcele, nu funcþioneazã Scriptura: binele previziunea sfârºitului tragic: moarte forþatã naºte bine ºi rãul naºte rãu, mi-a fost dat de Malefica Dosariadã. Iar Dosariada a sã citesc o serie de acuze postume. Cã s-ar avut o strategie drãceascã: Hodor versus fi înavuþit ca director de editurã, deºi se Ioan Aurel Pop, chiar înainte de a fi ales ºtie cã a fost toatã viaþa „om neavut”; cã i- Preºedintele Academiei. Cum sã ajungã ar fi fãcut unei secretare salariu de optzeci acolo sus un nesupus la corectitudinea de milioane lei vechi... politicã? Nici în cazul poetului, dupã câte Prefer sã mi-l aduc aminte ºtiu, dovada n-a mai apãrut. Iar spãlãrile demontându-i pe detractorii lui Eminescu, pe mâini (una pe alta) ºi de obraze se fac contestatari ai sintagmei „poetul naþional”, pe alese ºi pe aleºi: unii au fost puºi la zidul impusã de G. Cãlinescu. „Ce-i uºor sã-þi infamiei, alþii scuzaþi. Hãituiþii, ca poetul placã Eminescu, Mãgduþule?” Fãcea Cezar Ivãnescu, au rãmas hãituiþi. aluzie la T. O. Bobe, dezgustat de mirosul I-a fost datã o Golgotã pe care a urcat-o de tei al poeziei eminesciene, dar singur. A avut de-a face cu trãdãtori, cum lãsându-se premiat la Ipoteºti, cu bani scrie Gabriela Creþan, într-un cutremurãtor nemirosind a nimic. Mic tratat despre arta trãdãrii ºi cum scrie Cezar Ivãnescu, în textecezare prea el însuºi în Sutra a XI-a: „!neam bun ºi vindicative, s-a mai depãrtat de ad-de- blând, / de trãdãtori, / cuminte neam, verum. Gãsea cã postmodernismul negase frumoasã cruce, / pe Fiii lui dumnezeieºti/ tradiþia religioasã a poeziei, funcþia ei de neamul cu drag / pe cruce-i duce!” act liturgic, sacru ºi nu profan, cã ludicul Iaºioftica pe geniul sãu ºi-a spus ºi ea îl împiedicã pe poet sã întrezãreascã a lumii cuvântul; nimicarniþele s-au bucurat. tainã. Însã ce sus se aflã ºtacheta ridicatã Cã Dumnezeu i-a atins adânc sufletul de Dom Cezar! „Scriind hârtia poate lua e limpede în Poem ascensional: „dar lângã foc de lumina lui Dumnezeu.” ªi încã, de Tine-i numai bine, /de-aceea-Þi zic la Maître cetire: „Nu fac o condiþie sine neprefãcut, / fie sã treacã de la mine/ tot qua non din asta, dar poezia, în general, rãul ce mi s-a fãcut”. textul ei scris trebuie sã se îndrepte cãtre Hãituirea CNSAS l-a epuizat. S-a religie, cãtre mit, cãtre valorile mari, zbãtut sã-ºi facã dreptate. N-a suportat tradiþionale.” Da, eu cred ca ºi Ioan sã-i fie terfelitã demnitatea. Cu ce cost Holban, scriind despre Constantin Hrehor: psihic nu mã întrebaþi. A ºi spus –o: „nu Poezia e vãzduh”. Iatã ºi rodul poetic, existã pãcat mai mare în univers decât Doina (la margine): sã batjocoreºti sufletul unui om.” „!rogu-mã, rãmâi aici, / Doamne, nu Rãzboiul scriitorul român contra pleca // cã stã peste noi Moartea, / Doamne, scriitorului român a înscris una dintre cele nu pleca// Moartea-i toatã la hota-, / mai ruºinoase file din istoria lui. Filã trecutã Doamne, nu pleca...// dacã pleci ne-om în „catashihu lui Dumnedzãu” la litera D: dare foc, /rogu-mã, mã rog.” Dinescu Mircea. Citeþul, anagnostul e slujitor în bisericã alãturi de psalt, aºadar poezia devine art㠄Când o fi sã mor, vreau sã mor totalã când e însoþitã de muzicã. Ivãnescu cântând Eminescu”. O fi apucat, pe ºi-a dorit poezia cântatã în public ºi patul de spital, sã murmure marele vers ascultatã în public, urmând calea sa: al Odei (în metru antic) „ Nu credeam convingerea cã modele trec, poeþii mari sã-nvãþ a muri vreodatã”? Nu ºtiu. Dar rãmân. ªi-i dau din nou dreptate lui Petru ºtiu cã poimâinele îi aparþine lui Cezar Ursache, care a urmãrit obstinat ºi ostinato Ivãnescu. 123 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 SFATURI PE LUMINà Mihai Miron

EUROPA ªI NOII EUROPENI „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” (Andre Marlaux)

Campionatul european de fotbal pentru europene numãrul migranþilor este 3-4 ori echipe naþionale de jucãtori sub 21 de ani, mai mare decât informeazã documentele cu bucuriile din grupe ºi amãrãciunea oficiale. Estimarea ponderii totale a finalã pe care ne-a produs-o, m-a fãcut sã migranþilor aratã cã ar fi vorba despre cca. scriu cele de mai jos. Dar nu din 10 % din actuala populaþie a Europei. considerente sportive, sau nu numai, ci mai Adicã în jur de 91 de milioane! Când într-o ales pentru o încercare de analizã socialã, frumoasã dimineaþã, milioane de bãrbaþi din politicã ºi naþional-religioasã. ªi, pentru a multiple þãri din jumãtatea nordicã a nu fi considerat ºovin – ceea ce precis nu continentului african se trezesc cu un unic sunt – sau antieuropean, ceea ce de gând, acela de a se muta în Europa, sigur- asemenea nu sunt, mã voi folosi de citate sigur, extrem de sigur, nu poate fi vorba din scrierile ºi analizele unora mai ºtiutori despre ceva pur întâmplãtor. Iar dacã nu decât mine, ba chiar specializaþi în astfel este întâmplãtor, este precis organizat. Atât de probleme. Dar ceea ce doresc eu este o de organizat încât toþi cei porniþi înspre Europã a naþiunilor, fiecare cu specificul Europa au rucsacuri identice, încãlþãminte sãu, aducând bogãþia naþionalã la buchetul identicã, terminale smart identice pe care comun. Spun cã de la campionatul au ruta pe care trebuie sã o parcurgã ºi, european de fotbal tineret mi se trage, aºa ce sã vezi, au ºi banii necesari. Pe carduri este: echipa Franþei a colorat terenul cu de debit preplãtite, de la MasterCard. scorul de 9 – 2 în favoarea Africii Centrale ºi Întâmplãtor, desigur. Numai traversarea de Nord faþã de vechii gali, Anglia nu s-a Mediteranei costã în jur de 11.000 de euro. lãsat nici ea mai prejos, Germania a adus tineri Cash. Nu, toþi aceºti indivizi nu erau din Orientul Apropiat, cam 5 din 11, nici „refugiaþi”! Între ei se regãseau ºi refugiaþi, celelalte echipe nu au fost 100%... autohtone. undeva în jur la 5% din întreaga masã de Excepþie? România ºi Croaþia. Þãri din est. migranþi. Ceea ce e deja stiut este ca 95% Dacã pot înþelege prezenþa tinerilor nãscuþi din emigrantii ilegali nu au drept de azil ºi în occident din pãrinþi care au venit din fostele vin cu documente false. Dar cel mai im- colonii ale unor metropole precum Spania, portant lucru este cã Islamul are ca punct Franþa, Belgia, Anglia, þãri ce-ºi plãtesc principal invadarea Europei cu sute de datoriile de colonizare, mai puþin mã împac milioane de moslemi ºi instalarea unui fel de cu ideea „aclimatizãrii” unor tineri pe bazã Califat unde domneºte Sharia ºi religia de talent (de ce nu-i lãsãm sã joace pentru principala e Islamul. Se vehiculeazã cã patriile lor?) sau proveniþi din migraþia George Soros ar fi declarat: „Voi investi 500 masivã acceptatã de Germania cu acordare de milioane ca sã fac migraþia de neoprit”. rapidã de drepturi ºi cetãþenii. Model însuºit Horia ªtefan (Nucu) Cimpeanu cam repede ºi de conducerea bruxellezã a scrie într-un articol mult vehiculat on-line Europei unite care nu întotdeauna þine cele ce urmeazã: Ofiþerii de informaþii seama sau mãcar NU ne întreabã ºi pe noi, austrieci, relevau în 2015 cã Guvernul cei de pe la rãsãrit. Statelor Unite ar finanþa migraþia, susþine ªi acum continui cu citate. Mondialisation.ca. Epoca Obama! Am Un studiu din 2018 al World Health mai scris cã Judicial Watch a descoperit Organization relevã faptul cã în unele þãri cã Fundaþia pentru o Societate Deschisã

LITERE 124 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni a lui Soros a utilizat bani publici americani pentru cã România se încãpãþâneazã sã fie prin intermediul Departamentului de Stat. o þarã ortodoxã care-ºi apãrã tradiþiile Austriecii au descoperit cã banii americani milenare ºi pentru cã românii îºi doresc sã plãteau transportul naval dinspre Africa trãiascã într-un Stat Naþional Unitar, aºa înspre Europa.Firma ORS Services a cum e prevãzut în Constituþie; ba mai mult, primit de la Guvernul german 21 milioane se încãpãþâneazã sã-ºi doreascã sã iasã din de euro pe an ca sã gestioneze chestiunea starea de Piaþã de Consum ºi nu Piaþã refugiaþilor. Conducerea ORS este asiguratã Comunã cum este socotitã de occidentali de Equistone Partners Europe, afiliat România acum.. Sã doreºti ca România sã Barclays Bank, care aparþine familiei fie Stat Naþional Unitar în momentul în care Rothschild. Mayer Armschel Rotschild, politicieni europeni, dar ºi unii politicieni adevaratul arhitect al construcþiei bancare români vorbesc despre Statele Unite ale declara la începuturi, în 1790: „Permiteþi-mi Europei, este împotriva celor care vor sã sã emit ºi sã controlez banii unei naþiuni ºi domine ºi sã conducã Europa. Sã fii o þarã nu mã priveºte cine scrie legile”. Marile ortodoxã într-o Europã în care 50% din concerne încurajeazã o Europã fãrã francezi se declarã atei sau musulmani, în graniþe, pe motiv cã ar avea pierderi de care noua religie este consumerismul ºi miliarde aºa încât o Europã fãrã graniþe LGBT, iar pe deasupra sã fii ºi vorbitor de e profitabilã pentru ei, aduce miliarde latinã de mii de ani, este ca un ghimpe în beneficii, lucrurile produse ieftin în þãrile coasta globaliºtilor; iar pe deasupra, sã-þi sãrace europene se vând foarte bine dar aperi ºi tradiþiile ºi Capitalul Autohton, este distrugerile provocate de migraþie, pentru unii prea mult prea mult.” Sunt ºi întreþinerea milioanelor de emigranþi sunt, unele acuzatii explozive din partea lui Gelu de fapt, miliarde plãtite doar de cei care Viºan – fost deputat PDL ºi fost secretar muncesc ºi plãtesc impozite Cei sãraci executiv al PMP – la adresa preºedintelui devin tot mai sãraci, cei bogaþi tot mai bogaþi. Klaus Iohannis. G.Viºan sustine nici mai Oare ce a spus Renaud Camus ca sã mult nici mai puþin decât cã Iohannis ar fie catalogat drept extremist: „Nefãcând urmãri, prin radicalizarea protestelor de diferenþa dintre cetãþean (cel care respectã stradã, crearea unei miºcãri secesioniste regulile) ºi individul fãrã acte, aflat ilegal care sã aibã drept finalitate ruperea în þarã (ºi care nu respectã nici o regulã), Transilvaniei de România. (Sursa: G.Viºan statul se poziþioneazã fãþiº împotriva – Operaþiunea Coridorul). propriului cetãþean! „Cum bine remarcã Parcã nu-mi vine sã cred, poate fi doar Renaud Camus, însuºi actul delict devine o politichie. Dar, important este sã izvor de drept, iar asta se face chiar cu cunoaºtem ºi tradiþiile la care se referã complicitatea justiþiei! Ceea ce descoperã dl.Viºan, ca ºi unii cercetãtori strãini care Camus este cetãþenia ºi distincþia dintre ne cunosc bine istoria ºi obiceiurile. cetãþean ºi ne-cetãþean. Un grup de Iatã, de pildã: intelectuali neo-conservatori au semnat Cel mai vechi schelet uman a fost gãsit „Declaraþia de la Paris”, în care pledeazã în Râmnicu Vâlcea, ºi poreclit „pescarul pentru rãdãcinile creºtine de la lacul Getic” care a fost datat de (ortodoxe,catolice ºi protestante) ale americani ca având 1 milion de ani. Europei ºi resping o politicã de imigraþie Civilizaþia strãveche, mai veche cu fãrã asimilare, care înseamnã colonizare 1000 de ani decât cea sumerianã, este (de R.M. – HotNews.ro, 20 noiembrie localizatã în estul þãrii, la Cucuteni. 2017). Manifestul, semnat de intelectuali Tãbliþele de la Tartaria, sunt cu 1000 de conservatori ºi creºtini ca Remi Brague, ani mai vechi decât cele Sumeriene. Marco Philippe Beneton, Chantal Delsol, Robert Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea Spaemann sau Roger Scruton, afirmã cã referitor la plãcuþele de la Tãrtãria: „falsa Europã permisivã se crede a fi „Oasele ca ºi plãcuþele sunt foarte vechi. apogeul civilizaþiei noastre, dar în realitate Acum este o certitudine. Este rândul nostru se pregãteºte sã ne confiºte patriile”. sã gândim cã scrierea a început în Europa Sã trecem ºi la ceea ce spun românii cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. despre noi ºi Europa, dar ºi la ceea ce spun În România avem o comoarã imensã, dar strãinii despre români. ea nu aparþine numai României, ci întregii Gelu Viºan observa încã din 2017 cã: Europe.”Iar. John Mandis argumenteaz㠄Maidanul ucrainean a fost adus la noi „Cele mai vechi descoperiri ale unor 125 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 semne de scriere au fost fãcute la Turdaº man, iar limba rumunã este o limbã latinã, ºi Tãrtãria”. Se recunoaºte deci cã mai puþinã lume cunoaºte cã limba Tãbliþele din Munþii Neamþului, sunt tot rumunã sau precursoarea sa, vine din mai vechi decât tãbliþele sumeriene cu 1000 locul din care se trage limba latinã, ºi de ani. nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba Descoperirea din Masivul Bucegi, din rumunã este o limbã latinã, ci mai degrabã anul 2003 – 11 august: americanii ºi limba latinã este o limbã rumunã. Aºadar, românii pãtrund sub Masivul Bucegi ºi vreau sã-i salut pe oamenii din Munþii descoperã o salã a proiecþiilor cu Bucegi, din Braºov, din Bucureºti. Voi holograme care au arãtat istoria adevãratã sunteþi cei care aþi oferit un vehicul a terrei. O altã descoperire în Masivul minunat lumii occidentale”. Daniel Ruzo Sureanu din 1990 – când ºi unde au gãsit (1968): „Am cercetat munþi din cinci un munte ticsit cu filoane de aur pur, de continente, dar în Carpaþi am gãsit un metru lungime, lucru inexistent pe monumente unice dovedind cã în aceste planetã, cãci aurul se gãseºte numai în locuri a existat o civilizaþie mãreaþã, formã de minereu combinat cu alte constituind centrul celei mai vechi nemetale. Cel mai vechi cuptor, de pe civilizaþii cunoscute astãzi”. Marc Pagel aceastã planetã, de topit metale s-a gãsit (profesor, ºef al laboratorului de bio- la Câmpeni ºi a fost atestat la aproximativ informaticã la Universitatea Reading, 6000 i.e.n. Vã propun ºi o selecþie de citate Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaþiul de o valoare extraordinarã pentru istoria ºi carpatic a existat o culturã, un popor care identitatea noastrã, adunate de pasionatul vorbea o limbã unicã ºi precursoare a cercetãtor Marius Fincã: sanscritei ºi latinei”. Sumerologul rus A. Kifisim: Iar împãratul Iosif al II-lea „Strãmoºii rumânilor au exercitat o recunoºtea: „Aceºti bieþi supuºi rumuni, influenþã puternicã asupra întregii lumi care sunt fãrã îndoialã cei mai vechi ºi antice, respectiv a vechii Elade, a mai numeroºi în Transilvania, sunt atât vechiului Egipt, a Sumerului ºi chiar a de de chinuiþi ºi încercaþi de nedreptãþi de Chinei”. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), oricine, fie ei unguri sau saºi, cã soarta face zece referiri la valorile superioare ale lor, dacã o cercetezi este într-adevãr de geþilor. În „Legea 1143” el spune: plâns ”. Profetul indian Gupta Swami a „Cãlãtoreºte la geþi nu ca sã le dai legi, prezis cã din zona Bucovinei va rãsãri cea ci sã tragi învãþãminte de la ei. La geþi mai puternicã personalitate politicã a toate pãmânturile sunt fãrã margini, toate mileniului 3, care va fi mântuitorul pãmânturile sunt comune.” Homer: omenirii. Gupta Swami s-a arãtat „Dintre toate popoarele geþii sunt cei mai impresionat de mãnãstirile din Bucovina înþelepþi.” ºi a þinut sã anunþe cã în viitor de pe aceste Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii meleaguri se va ridica un om ce va opri de la nordul Dunãrii de Jos pot fi decãderea României ºi va transforma þara consideraþi strãmoºii Omenirii.” Ludwig într-una dintre cele mai puternice state de Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): pe glob. „Aceºti volohi nu sunt nici romani, nici Iatã de ce eu cred cã avem tot dreptul bulgari, nici wolsche, ci VLAHI sã ne pãstrãm aºa cum Bunul Dumnezeu (RUMUNI), urmaºi ai marii ºi strãvechii ne-a lãsat ºi cum Apostolul Andrei ne-a seminþii de popoare a tracilor, dacilor ºi botezat, fãrã sã le negãm altora dreptul de geþilor, care ºi acum îºi au limba lor proprie a fi sau a nu fi aºa cum vor ei, dar nici ºi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Europa Unitã, nici vecinii darnici sau dornici Moldova, Transilvania ºi Ungaria în nu ne pot schimba. numãr de milioane”. Julles Michelet, Paris Pentru cã La noi ºi caprele negre 1859, cãtre trimisul lui Cuza: „Nu invidiaþi sunt cafenii La fel ºi albinele sãlbatice vechile popoare, ci priviþi pe al vostru. carpatine. ªi ambele specii trãiesc în sau Cu cât veþi sãpa mai adânc, cu atât veþi sub stejari. Cãci aici, în România, din stejar vedea þâºnind viaþa”. – stejar rãsare. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Bunul Dumnezeu în Sfânta Lui Treime Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacã se ºtie sã ne apere ºi sã mântuiascã poporul român cã latineasca e limba oficialã a Bisericii creºtin-ortodox ºi veºnic aici, la Marea cea Catolice, precum ºi limba Imperiului Ro- Mare ºi sub Carpaþi! LITERE 126 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT Honorius Moþoc

GENERALUL CONSTANTIN COANDÃ

În rândul elitei militare ºi politice de care comandant de regiment de artilerie România a beneficiat în a doua jumãtate a (Regimentul 2 Artilerie), comandant al sec. XIX ºi primele decenii ale sec. XX, un Corpului 5 Armatã. Este comandantul Cetãþii loc aparte îl ocupã generalul Constantin Bucureºti. În cadrul Ministerului de Rãzboi Coandã. Face parte din generaþia care a luptat îndeplineºte, de asemenea, responsabilitãþi în Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) ºi însemnate: secretar general al Ministerului; poate sã spunã cu mândrie „am fost la director al Direcþiei artileriei, inspector general Plevna”, iar în continuare se aflã în rândul al artileriei etc. celor care au contribuit substanþial la Interesantã este prezenþa lui Constantin realizarea României Mari ºi la construcþia Coandã pe plan diplomatic. Este ataºat militar acesteia dupã Primul Rãzboi Mondial. la Viena, Bruxelles, Berlin ºi Paris. Prezenþa la S-a nãscut la Craiova la 4 martie 1857 ºi cele mai importante legaþii ale României în s-a dedicat carierei militare. A urmat cursurile capitalele unde se discutã destinele þãrilor ªcolilor militare din Bucureºti ºi Iaºi europene confirmã autoritatea de care se (1875-1888). Ca tânãr sublocotenent participã bucura în plan politico-militar. Din 1892 la Rãzboiul de Independenþã în calitate de devine aghiotant regal pe lângã principele comandant de pluton în cadrul Regimentului moºtenitor Ferdinand. I Artilerie. Este prezent cu tunurile pe care le Pe linia prezenþei în diplomaþia comanda la duelurile de artilerie de pe malul româneascã subliniem cã generalul Coandã Dunãrii, dar ºi la Plevna, Griviþa ºi Rahova. face parte din delegaþia noastrã la Conferinþa Dupã aceastã primã etapã a evoluþiei militare de Pace de la Bucureºti care a pus capãt celui e trimis sã studieze la Paris la ªcoala de-al doilea rãzboi balcanic (1913). În vara Politehnicã, unde obþine licenþa în matematicã anului 1916, odatã cu intrarea României în ºi la ªcoala de artilerie din Fontainebleau (vezi Primul Rãzboi Mondial, este trimis ca ºef al Neagoe Stelian – Oameni politici români, misiunii militare române pe lângã Marele Editura Machiavelli, Bucureºti, 2007, pag. Cartier General Rus. Din martie 1917 este 181-183; Nicolescu Nicolae – ªefii de stat ºi comandant al Corpului de voluntari români, de guvern ai României (1859-2003), Editura recrutaþi din rândul prizonierilor români Meronia, Bucureºti, 2003, pag. 214-232; 165 proveniþi din armata austro-ungarã. De ani existenþã a artileriei române Dupã revoluþia bolºevicã, la sfârºitul moderne, Bucureºti, 2008; Enciclopedia anului 1917, generalul Coandã trece prin României online – enciclopediaromaniei.ro). momente foarte grele. Este arestat ºi Diploma în matematicã de la Paris îi va condamnat la moarte de autoritãþile comuniste, permite sã devinã ºi profesor la ªcoala dar salvarea soseºte în ultimul moment, odatã naþionalã de poduri ºi ºosele din Bucureºti. cu înaintarea armatei germane care îl elibereazã. Activitate deosebitã are ºi în domeniul Revenit în þarã, va cunoaºte cele mai impor- învãþãmântului militar: ªcoala de ofiþeri de tant responsabilitãþi în statul român. artilerie, geniu ºi marinã din Bucureºti; ªcoala În lunile septembrie-octombrie 1918 Superioarã de Rãzboi (Academia Militarã de înfrângerea Puterilor Centrale devenise mai târziu). În felul acesta, Constantin Coandã iminentã. Guvernul Marghiloman nu mai va avea o contribuþie de seamã la pregãtirea putea sã rãmânã la conducerea þãrii, mai ales comandanþilor militari români din Primul cã reprezentanþii Antantei cereau ca România Rãzboi Mondial. În aceea ce priveºte cariera sã reintre în rãzboi, fapt ce era în concordanþã militarã propriu-zisã, pas cu pas, urcã toate cu dorinþa românilor. La propunerea lui Ion I. treptele ierarhiei, de la sublocotenent în 1877, C. Brãtianu, regele Ferdinand numeºte în maior în 1888, general de divizie în 1911, gen- fruntea noului guvern pe generalul eral de corp de armatã în 1917 ºi general de Constantin Coandã (24 octombrie / 6 armatã. Este, pe rând, comandant de pluton, noiembrie 1918). Era un guvern de tranziþie

127 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 care urma sã facã trecerea de la rãzboi la pace. derularea pregãtirilor pentru Adunarea ªeful guvernului îndeplinea ºi funcþia de Naþionalã de la Alba Iulia. E solicitat sã se ministru al Afacerilor Strãine. În guvern erau pronunþe asupra cãilor de urmat, atât el cât ºi prezenþi ºi alþi generali care se distinseserã în regele Ferdinand, Ion I. C. Brãtianu ºi Nicolae anii 1916-1917 (Artur Vãitoianu, Eremia Iorga. Guvernul, aflat la Iaºi pânã la 1 Grigorescu). În programul noului guvern decembrie 1918, fruntaºii politici enumeraþi, figureazã dizolvarea Parlamentului ºi anularea sunt solicitaþi de reprezentanþii oficiali ºi actelor fostului guvern Marghiloman, semi-oficiali ai Consiliului Naþional Român decretarea legilor agrarã ºi electoralã înscrise Central pentru stabilirea celor mai bune soluþii în Constituþia modificatã din vara anului 1917, în vederea proclamãrii unirii Transilvaniei cu pregãtirea armatei pentru a reintra î n rãzboi România (ªtefan Pascu – Fãurirea statului alãturi de Antanta, mobilizarea generalã ºi naþional unitar român, II, Editura Academiei retrimiterea trupelor române peste Carpaþi. În Republicii Socialiste România, 1983, pag. 117). condiþiile destrãmãrii monarhiei În mesajul trimis liderilor ardeleni, generalul austro-ungare, se declanºase, încã din Coandã cere sã se includã în programul poli- octombrie 1918, conflictul între români ºi tic „punctele necesare pentru o largã maghiari pentru controlul Transilvaniei. La dezvoltare democraticã, reforma electoralã ºi data instalãrii guvernului Coandã (24 reforma agrarã, condiþii de viaþã pentru octombrie / 6 noiembrie) soseºte ºi mesajul muncitori care sã satisfacã revendicãrile secretarului de stat al Statelor Unite – Robert legitime” (ibidem, pag. 126). Oficialii români Lansing – privind recunoaºterea drepturilor aflaþi încã la Iaºi, capitala de refugiu a românilor de a-ºi desãvârºi unitatea naþionalã. României, recomandã proclamarea în cel mai La 26 octombrie / 8 noiembrie, ºeful scurt timp ºi fãrã condiþii a Unirii Transilvaniei guvernului ordonã trimiterea în Bucovina a cu România. Aceasta trebuia sã se facã cu o Diviziei 8, condusã de generalul Iacob Zadik, largã participare, în cadrul unei adunãri pentru a pune capãt actelor teroriste naþionale, ceea ce ar permite, la Conferinþa de dezlãnþuite de ostaºii ucraineni întorºi de pe Pace, sã fie prezentatã ca un plebiscit. front. În proclamaþia lansatã de generalul Generalul Coandã are satisfacþia ca dupã Zadik se garanteazã tuturor locuitorilor mãreaþa Adunare de la Alba Iulia sã primeascã exercitarea drepturilor civile. A doua zi, 27 de la Alexandru Vaida-Voievod, cel care octombrie / 9 noiembrie, guvernul român, rãspundea de afacerile externe în Consiliul condus de generalul Constantin Coandã, Dirigent, înºtiinþarea cã Unirea Transilvaniei adreseazã trupelor germane de ocupaþie un cu România era proclamatã pe vecie. Guvernul ultimatum prin care le cere sã pãrãseascã Coandã era un guvern de tranziþie ºi cum se teritoriul României în 24 de ore. În noaptea de apropia deschiderea Conferinþei de Pace de 28/29 octombrie, armata românã reîncepe la Paris, se impunea o nouã echipã operaþiunile militare împotriva Puterilor guvernamentalã. Guvernul Coandã îºi fãcuse Centrale. La 28 octombrie / 10 noiembrie se pe deplin datoria. La 12 decembrie se formeazã decreteazã mobilizare generalã. Trupele române un nou guvern, în frunte cu Ion I. C. Brãtianu. primesc ordin sã treacã simultan în Generalul Coandã face parte din delegaþia Transilvania, Muntenia ºi Dobrogea. La 10 României de la Conferinþa de Pace de la Paris. noiembrie 1918 guvernul Constantin Coandã Participã la semnarea Tratatului de la Neuilly adreseazã un memoriu Puterilor Aliate ºi cu Bulgaria, la 27 noiembrie 1919. Asociate, în care sublinia c㠄România, atât Sub aspectul opþiunii politice, generalul din punct de vedere moral cât ºi politic, are Coandã s-a apropiat de Partidul Poporului, dreptul la înfãptuirea revendicãrilor”, deoarece condus de Alexandru Averescu. Era o Aliaþii „s-au obligat sã asigure românilor opþiune fireascã a unui militar, având în unitatea lor naþional㔠(V. F. Dobrinescu – vedere rolul deosebit al generalului Averescu România ºi sistemul tratatelor de pace de la în Primul Rãzboi Mondial. Cu aceastã Paris (1919-1923), Institutul European, Iaºi, apartenenþã politicã, va avea înalte 1993, pag. 47). În noaptea de 10-11 noiembrie, responsabilitãþi: preºedinte al Senatului în trupele franceze sub conducerea generalului perioada guvernelor conduse de Alexandru Franchet d’Ésperey forþeazã trecerea Dunãrii Averescu (22 iunie 1920 – 22 ianuarie 1922; 8 pe la Giurgiu ºi se îndreaptã spre Bucureºti. iulie 1926 – 5 iunie 1927) ºi ministru al Armata germanã, comandatã de mareºalul Industriei ºi Comerþului în perioada 30 martie Mackensen începe retragerea spre – 8 iulie 1936. Se stinge din viaþã la 30 Transilvania. La 29 octombrie / 11 noiembrie septembrie 1932, la Bucureºti, la vârsta de 75 se semneazã armistiþiul de la Compiègne prin de ani. Este de menþionat cã din familia care, oficial, se încheie Primul Rãzboi Mondial. generalului Coandã, ce cuprindea 7 copii, face Guvernul Constantin Coandã manifestã parte ºi viitorul savant de renume o atenþie deosebitã faþã de evenimentele din internaþional, pionier al aeronauticii mondiale, Transilvania. Prim-ministrul urmãreºte Henry Coandã. LITERE 128 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni MEMORII Manole Neagoe

OAIA NEAGRÃ A INSTITUTULUI*

Miercuri, 27 martie, Am dat dumineca trecutã. Mi-am arãtat admiraþia examenul de admitere la doctorat. Am sincerã pentru acest om deosebit ºi cred, rãspuns la întrebãrile prof. Giurescu, am cã din pricina asta m-a þinut minte. La rãspuns ºi la o primã întrebare pusã de sfârºitul anului 1967, mi-a cerut sã scriu o prof. Ion Ionaºcu, dar a urmat un dezastru. carte despre Curtea de Argeº, capitalã a Ionaºcu m-a întrebat câte volume de Þãrii Româneºti. Dupã prefaþa la Cronica documente are colecþia lui A. Veress. La lui ªincai eram pus în faþa altei încercãri. A ce datã începe cronica lui Turocz, când fost mai uºor, fiind vorba de o carte pentru se sfârºeºte cronica lui Dlugosz, dar a lui tineret, deci o carte de popularizare. Bonfinius? Evident, n-am ºtiut. Niciodatã Imprudenþa amicului meu a fost sã o dea la nu mi-am propus sã ºtiu asemenea referat lui Emil Lãzãrescu, istoric, ºi lui amãnunte pe care le gãseam foarte uºor în Vasile Drãguþ, istoric de artã. Drãguþ s-a fiºa cãrþilor, la bibliotecã. Am vrut sã mã mulþumit sã recunoascã, mai la tot pasul, retrag de la examen, dacã nu mi-ar fi fost cã textul este lax. Adicã, Drãguþ n-a avut teamã cã-l supãr pe prof. Giurescu. capacitatea sã vadã cã este o cãrticicã de Doctoratul înseamnã, în primul rând, popularizare, unde nu-mi cerea nimeni sã capacitatea de interpretare. vin cu idei noi, cu interpretãri originale, De fapt, Ionaºcu a vrut sã se rãzbune esenþial era ca expunerea sã fie limpede, pe pentru impoliteþea mea. Înainte de a i se da înþelesul tuturor. Redactorul a fost la un lui Giurescu dreptul de a avea doctoranzi, moment dat descumpãnit, nu ºtia ce sã vorbisem, în principiu, cu Ionaºcu, sã dau creadã. Atunci l-am întrebat: este ceva care doctoratul cu el. Avea însã un singur post, nu se înþelege? Nu. Este ceva care este în la care voia sã candideze Panait Panait, dezacord cu ceea ce se spune în cãrþile elevul lui, omul cu care a lucrat la Muzeul noastre de istoria artei? Nu. Atunci este bine. de Istorie al Oraºului Bucureºti în timp ce Referentul nu face nicio obiecþie, lax eu eram pentru el un ilustru necunoscut. înseamnã cã nu este ºtiinþific, iar noi nu Am fãcut gafa sã nu mã duc sã-i spun urmãrim aºa ceva, deci sã-l lãsãm pe despre ce este vorba crezând cã Panait îi „1axativ” în pace. Cu Emil Lãzãrescu a fost va spune ce-am discutat noi. Dar Panait n- mai simplu. I-am telefonat, m-am dus la el a pomenit nimic despre aranjamentul nostru. acasã, i-am explicat despre ce este vorba ºi Miercuri 10 iulie. Am o discuþie cu mi-a dat referatul pe loc. Mi-a explicat cum ªtefãnescu. Nu mi-a fãcut niciun rãu. Cel lucreazã el. O foaie mare, milimetricã, este mult n-a zis nimic atunci, când s-a vorbit împãrþitã în patru: pe cea din dreapta, este despre mine de rãu sau de bine. A negat scrisã prima formã; pe a doua se fac faptele la care am fost prezent. Cu un observaþiile; pe a treia are loc a doua formã, caracter ca acesta aºa a ajuns departe! pe text fãcând ultimele observaþii; iar pe cea Am fost coleg de camerã la cãminul de de-a patra faþã, este scris textul definitiv!? pe Cãlãraºi, (acuma stau pe Coposu!) cu Un savant care a scris foarte puþin, dar totul un student de la filologie, cu un an mai mare trecut prin cele patru filtre, pe îndelete, ºi decât mine. Un tânãr frumuºel, fin, ºi ceea dupã adânci cugetãri. ce mã fascina la el, e cã se ducea la Operã Cãrticica mea a apãrut cu multe poze, ºi, culmea, fredona arii din opere. O rara mai ales cu cele reprezentând biserica lui avis printre mitocanii mei de la þarã, pentru Neagoe Basarab. O primã ºi modestã care opera ar fi putut sã fie un loc de torturã, apariþie sub numele meu! care le-ar fi mâncat din timpul acordat Am predat ªtefan cel Mare la Editura comentariilor despre meciul de fotbal din Tineretului. Acum este la referat. Am muncit din greu, ºtiam ce riscuri am de * Fragment din volumul „Jurnalul unui istoric în înfruntat. Mi-a fost fricã, am avut mari conflict cu autoritarismul”, în pregãtire la Editura emoþii, nu era uºor sã abordezi o temã atâta Bibliotheca. 129 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 de importantã. Despre ªtefan cel Mare se În august 1968 mergem la Agapia. scriseserã douã cãrþi: cea a lui Iorga scrisã Într-o dimineaþã când dormeam foarte bine în 1904, cu ocazia comemorãrii a 400 de apare, la ora ºase, soacrã-mea ºi ne anunþã ani de la moartea domnului, iar cea de-a cã au intrat ruºii în Cehoslovacia. Era de doua carte era monografia lui Ion Ursu, pãrere sã plecãm urgent la Bucureºti, sã din 1925. În 1956 a apãrut Studii cu nu dea ruºii ºi peste noi. Am spus cã este privire la ªtefan cel Mare, în care studiul ultima datã, când, probabil, putem sã cel mai important era acela al lui Barbu mergem la Putna, la mormântul lui ªtefan. Câmpina: „Cercetãri cu privire la baza Sã mergem acolo, întâi, iar dacã ruºii intrã socialã a puterii lui ªtefan cel Mare”. ºi la noi în þarã, fiind noi cu un automobil, Studiile lui Barbu Câmpina m-au fãcut sã le-o luãm înainte, nu ne pot prinde. Ceea cercetez istoria Moldovei în timpul domniei ce am ºi fãcut. marelui voievod. Terminasem recent o Prin luna martie 1969, trec pe la Editura carte în care erau abordate: domnia ºi „Albatros”, unde este acum director puterea domnului, boierii ºi marele domeniu Alexandru Georgescu. A fãcut facultatea boieresc (moºia boiereascã) ºi organizarea de filologie, limba românã. Era cu doi ani militarã a Moldovei în secolele XV-XVI. înaintea mea, dar cu zece mai mare ca mine. Aveam de ales. Sã scriu o carte în care sã Era dintr-un sat de pe lângã satul lui nu aduc nimic nou sau sã profit de ocazie Moromete, se numea Scrioaºtea, care, dupã ºi sã expun concluziile la care ajunsesem etimologia lui Al. Georgescu, însemna „scriu eu. Trebuia multã atenþie, pentru cã, fiind oastea”. Cicã aºa s-ar fi zis pe vremea lui vorba de o colecþie care se adresa tuturor, Mihai Viteazul, pentru care scrioºteanul meu trebuia sã sintetizez ºi sã expun într-un stil avea un adevãrat cult. accesibil marelui public. Introducând Fãcând parte dintr-o miºcare de foarte concluziile cercetãrii mele însemna sã-mi stânga, pe care unii o vedeau ca fiind asum riscul unei confruntãri dure cu elevii comunistã, amicul meu a fost trimis pe lui Barbu Câmpina (barbiºtii), în fruntea front pe linia întâi, atât în rãzboiul din cãrora se aflau acum ªtefãnescu, Mioc, rãsãrit, cât ºi în cel din vest, ca sergent, Berza ºi cel mai harnic ºi mai productiv comandant de mitralierã. Poate cã în felul dintre ei, Nicolae Stoicescu. Am crezut cã ãsta o încheia cu comunismul. S-a întors e de datoria mea sã prezint adevãrurile la teafãr, a intrat în cele din urmã în partidul care ajunsesem eu, pentru cã numai aºa comunist, fiind convins cã numai o se putea afirma marea personalitate a lui asemenea organizaþie va aduce fericirea pe ªtefan cel Mare. pãmânt. A fost un activist destoinic. Înainte de a ajunge la confruntare, Chiaburii au simþit-o pe pielea lor. Bãgaþi ªtefãnescu îmi spune cã Mioc a la beci, stâlciþi niþel cu bãtaia, ca sã simtã informat direcþia cã eu lucrez bine ºi ei ce lume se naºte în þara noastrã. ªi-a pentru edituri, ºi rãu pentru Institut. ªi dat seama cã de fapt nu se realizeazã niciun nu apãruse decât Curtea de Argeº ºi progres pe calea mãreaþã a socialismului Prefaþa la Cronica lui ªincai! triumfãtor, ºi le-a dat drumul oamenilor. În iulie, Maciu a fãcut recenzia unei S-a gândit, iniþial, sã punã la cârma lucrãri scrise de Cornelia Bodea, pe care satului membrii de partid, cãci numai ai Oþetea o aprecia foarte mult. Oþetea s-a opus „noºtri” vor realiza o conducere fermã, publicãrii recenziei lui Maciu, iar acesta se necesarã în drumul nostru spre fericire. ªi-a plângea: „Nu se poate tovaroºi! Eu am citit dat seama cã nu poþi face nimic cu lichelele, cartea Corneliei Bodea în zece zile ºi am cu proºtii satului, numai pentru cã sunt scris recenzia în zece zile. Am lucrat la ea sãraci ºi membrii de partid. A pus în locul douãzeci de zile, nu pot sã renunþ. lor pe oamenii pe care i-a crezut cã sunt Bonzii s-au opus ca Maciu sã publice cinstiþi, cã sunt deºtepþi, cã ei vor fi recenzia. Apoi, au fost de acord sã publice salvarea. Dar, decepþie, nici cu „deºtepþii” recenzia odatã cu rãspunsul Corneliei. nu s-a realizat nimic. Atunci a înþeles c㠖 „Cum sã publice tovarãºi odatã cu trebuie sã se descurce cu ºmecherii, care mine! Mi-a citit ea recenzia? Pãi, dumneaei ºtiu cum sã se fofileze printre obstacolele nu ºtie ce scriu eu pânã nu apare pe piaþã ridicate de proºti, de deºtepþi ºi de cinstiþi. recenzia mea?” Aºa a reuºit sã se descurce, dar l-a apucat ªedinþã: i-au arãtat lui Maciu cã a mai parcã o lehamite de lumea nouã pe care voia fãcut el odatã niºte concesii cu ocazia s-o construiascã ºi ºi-a zis cã cel mai bun publicãrii unei recenzii la lucrarea lui lucru este sã se apuce de carte. ªi aºa s-a Liveanu, despre 1918. Maciu s-a sculat ºi fãcut cã nea Lisandru, cum aveam sã-i le-a spus: „Mã scuzaþi tovarãºi, sunt spun, era acum coleg ceva mai mare cu bolnav ºi obosit, nu mai pot sã stau la mine. Ne-am împrietenit. Gândea ca mine, ºedinþã”. ªi a plecat. S-a vãitat apoi peste dar trebuia sã se comporte ca un adevãrat tot, cã i-au bãgat pumnul în gurã. membru de partid. ªi s-a comportat, dar, LITERE 130 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni în loc sã ajungã mare, a rãmas de cãruþã ºi susþineau documentar. Pentru ciracii lui a ajuns doar director de editurã. ªi cinstit Câmpina cartea mea suna a blasfemie. Nu fiind a rãmas în lumea editurilor ºi, mai ales, se aºteptaserã la aºa ceva. Când am intrat a rãmas sãrac. N-a ºtiut sã se descurce. eu la facultatea de istorie, istoria medievalã Alþii s-au pricopsit, nea Lisandru a rãmas româneascã era predatã de Barbu I. cinstit ºi sãrac. Câmpina, care era conferenþiar, unde a Visase când avea 12 ani sã scrie un ro- predat pânã în anul 1959, când a murit. Era man cum nu s-a mai scris în literatura în acelaºi timp ºef de secþie la Institutul de universalã. Dar pânã atunci a însemnat Istorie (1952-1955), apoi director adjunct sârguincios tot ce se petrece în jurul sãu. al Institutului. S-a ocupat de primele secole Scria mãrunt, aproape cã nu te descurcai ale istoriei medievale româneºti. Despre decât cu lupa pe textul lui. A scris 50 de relaþiile economice dintre români ºi genovezi caiete de câte 200 de pagini fiecare. Trebuie în secolele XIII-XV considerând cã aceste sã fi fost o frescã extraordinarã a societãþii relaþii au fost în defavoarea dezvoltãrii româneºti timp de o jumãtate de secol. Nu economice a Þãrilor Române. mi-a spus cã þine un jurnal. Dupã 1980 am Era ºi pãrerea lui Marx, punct de vedere aflat de existenþa lui, atunci când nu mai exista. infirmat de studiile lui Gheorghe Brãtianu. Mi-a spus cã le-a dat foc caietelor, nu pentru Dreptate avea Brãtianu, pentru cã genovezii cã s-ar fi temut pentru el, dar nu voia sã le nu impuneau un monopol, iar românii nu erau facã altora rãu. L-am întrebat, de ce nu mi-ai obligaþi sã vândã cerealele numai genovezilor. spus nimic, de ce ai fãcut crima asta? Þi le Rolul acestora a fost pozitiv în dezvoltarea trimiteam eu în America, ºi le recupera economicã a Þãrilor Române, dar Câmpina cineva, atunci când se putea! Regreta cã n-a vedea lucrurile prin prisma materialismului fãcut mai nimic pentru copiii sãi. Dupã 1990, istoric, adicã prin prisma marxistã a cu o asemenea comoarã s-ar fi aranjat el ºi problemei. Dacã îl comparãm pe Câmpina ar fi procopsit ºi pe eventualul editor. cu ceea ce scriu tinerele speranþe al lui Neagu Mã pasionau povestirile din rãzboi. Djuvara, acum Câmpina s-a dovedit a fi un L-am rugat de mai multe ori sã-mi istoric mult mai obiectiv, el nu ºi-a propus povesteascã ºi mie câte ceva. I-am promis, cum fac azi unii care demoleazã trecutul m-am jurat cã, dacã voi scrie vreodatã ceva nostru ºi, mai ales, desfiinþeazã marile figuri cu rãzboiul, nu voi face nicio aluzie la ce care au luptat pentru apãrarea þãrilor noastre, mi-a povestit el. N-a fost chip sã scot o cum a fost Mircea cel Mare (Bãtrân), Vlad vorbã de la el. S-a dus cu toate în mormânt. Þepeº, Iancu de Hunedoara ºi ªtefan cel Egoism, prostie? N-am înþeles. Mare. În 1956, Câmpina publica un studiu În luna martie mã duc pe la el, la intitulat Cercetãri cu privire la baza socialã editurã. Îi fãceam vizitã, câteodatã. Se a puterii lui ªtefan cel Mare, iar în 1957 publicase la editura lui cãrticica mea publica un alt studiu despre Ideile Curtea de Argeº. I-am dat-o cu dedicaþie, cãlãuzitoare ale politicii lui ªtefan cel era prima mea apariþie ca autor al unei cãrþi. Mare. Cred cã orientarea cercetãrii sale, I-a plãcut ºi atunci îmi spune: Manole Câmpina l-a consultat, ca sã zicem aºa, pe Neagoe (aºa îmi va spune mereu), se P.P. Panaitescu, cel mai reputat medievist publicã în colecþia „Oameni de seamã”, bucureºtean în vremea aceea. Cu C.C. numai strãini. Scrie tu un ªtefan cel Mare. Giurescu ºi Gheorghe Brãtianu îl criticaserã Sã explodez de emoþie, era visul vieþii mele pe Iorga. Deºi pãrea a fi cea mai paºnicã sã scriu despre ªtefan ºi despre Napoleon. fiinþã de pe lume, a devenit legionar, ºi încã Am scris cartea. ªi, deºi era vorba despre unul de frunte. Când a fost asasinat Iorga, o colecþie destinatã popularizãrii, mi-am P.P.P. fiind acum rectorul legionar al permis sã fac un capitol despre organizarea Universitãþii bucureºtene, a refuzat sã punã militarã a românilor în Evul Mediu, ca sã steagul în bernã pe clãdirea Universitãþii. Când explic cititorului cum au fost posibile a izbucnit rebeliunea legionarã, în ianuarie victoriile marelui domn. Am citat în josul 1941, P.P.P cu alþi trei fruntaºi legionari s-au paginii documentele folosite, am dat ºi o prezentat la Consiliul de miniºtri ºi i-au cerut bibliografie, ceea ce nu se obiºnuia. Cartea generalului Antonescu sã cedeze puterea. s-a vândut repede, Dan Zamfirescu a scris Fiind un intelectual cu un anumit renume, importanþa capitolului despre organizarea generalul nu l-a arestat. Povestea un fost militarã ºi a scris un articol, „Dimensiunea ofiþer, Traian Ionescu, mergând odatã la militarã a istoriei românilor”. Sinaia, a fost în acelaºi compartiment cu Pentru barbiºti a fost o loviturã pe care P.P.P. Nemulþumit, probabil pentru eºecul sãu nu mi-au iertat-o. Cu aceastã carte mi-am în politicã, s-a arãtat foarte critic la istoria semnat condamnarea mea ca cercetãtor la românilor. ªtefan cel Mare a fost un slav, iar Institutul de Istorie. Barbu Câmpina a scris Mihai Viteazul un grecotei. mult despre ªtefan cel Mare. Eu veneam ºi A apãrut într-un dicþionar al criticam afirmaþiile acestuia care nu se istoriografiei româneºti ca profesor de 131 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 istoria slavilor, dupã care rãsare ca i-a trebuit totuºi o luptã, iar aceasta a fost cercetãtor principal la Institutul de Istorie lupta dintre boieri ºi domn pentru putere, al Academiei. Din câte-mi spunea Al. luptã care s-a numit pentru centralizarea Gonþa, el ar fi fost pentru puþinã vreme la statului feudal în dauna fãrâmiþãrii feudale. închisoare. Având loc o întâlnire a P.P. Panaitescu a considerat cã boierii noºtri slaviºtilor, undeva în strãinãtate (?), Roller au putut sã se opunã puterii domneºti a întrebat pe cine putem noi sã trimitem. datoritã domeniilor pe care le stãpâneau, ªi cum P.P.P. era singurul slavist de seamã, domenii care erau apãrate de cetele pe care l-au scos de la închisoare, ºi l-au trimis sã ºi le formau boierii. Astfel s-a impus ne reprezinte. Din 1947 pânã în 1957 sub termenul de domeniu feudal, ca sã fie ºi la numele lui nu mai apare nimic. Se pare cã noi ca la alþii, numai cã termenul românesc a fost muza care i-a inspirat pe noii veniþi era cel de moºie, foarte sugestiv, pentru pe tãrâmul istoriei medievale româneºti. A cã venea de la moºul pe care-l moºtenea semnat sub pseudonimul de Al. Grecu, boierul, termene foarte vechi, din limba având el o ascendenþã greceascã, un studiu dacã. Studiind temeinic scrierile lui despre stãpânirea bulgarã la nord de Câmpina, am comparat afirmaþiile lui cu Dunãre. ªt.ªt. voia sã se punã bine cu ceea ce afirmau documentele. Reieºea cã bulgarii, cu slavii, cu tendinþa de a ne înrudi domeniul feudal (moºia boiereascã) nu era cât mai mult cu slavii. Dar contribuþia lui în mãsurã sã-i ofere boierului posibilitatea cea mai importantã a fost aceea despre sã se opunã puterii domneºti, iar curtea stãpânirea pãmântului în perioada aºa-zis boiereascã pe care P.P.P. o compara cu feudalã în Þãrile Române. Determinat în cetãþile ºi castelele nobilor din Occident, relaþiile dintre oameni în epoca feudalã a nu reprezentau un loc în care boierul sã se fost modul în care era stãpânit pãmântul. poatã opune domniei. În cartea despre Carol cel Mare a fãcut un imperiu imens ªtefan cel Mare am arãtat acest lucru, dupã pentru epoca respectivã. El nu avea aceea am studiat instituþiile medievale funcþionari care sã-i asigure administrarea româneºti pe temeiul cãrora mi-am fãcut acestui imperiu. De aceea, a dãruit ducate teza de doctorat, am menþionat ºi în alte ºi comitate unor apropiaþi de ai sãi ca sã le cãrþi cã nu se poate stabili o egalitate conducã. Ducii ºi comiþii îºi exercitau perfectã între instituþiile de la noi ºi funcþia din voinþa împãratului, care era realitãþile din Apus. stãpân, de fapt, al acestor principate – Barbu Câmpina a murit prea devreme. ducate, comitate. Acestea erau controlate O confruntare cu el ar fi fost imposibilã. de aºa ziºii missi dominici, trimiºii Nu admitea ca cineva sã-l critice. împãratului. Dar n-a trecut nici un secol ºi Dar urmaºii sãi, cei care i-au împãrtãºit aceºti principi teritoriali au reuºit sã impunã ideile au avut timp sã studieze documentele, dreptul de moºtenire al urmaºilor lor asupra sã se confrunte cu alte idei. N-au dorit acest ducatelor ºi comitatelor. Nu dupã multã lucru, dimpotrivã au încercat sã transforme vreme ei au impus monarhului imunitatea în dogmã afirmaþiile lui Câmpina. domeniilor lor, adicã reprezentanþii puterii P.P.P. a fost convins pânã la moarte cã centrale nu mai aveau voie sã pãtrundã pe puterea boiereascã care sta în curþile domeniul lor. În felul acesta puterea a fost boiereºti, a fost o realitate cu care s-au fãrâmiþatã în câte ducate ºi comitate confruntat domnii. L-am gãsit de douã sau existau, regele nemai exercitând decât un de trei ori în cancelarie, la institut, se chinuia drept de suveranitate asupra unei þãri în sã-ºi punã paltonul, avea parkinson. L-am virtutea faptului cã purta o coroanã ºi era ajutat sã se îmbrace ºi l-am condus acasã. unsul lui Dumnezeu. Practic, suveranul nu Pe drum tãifãsuiam ºi, odatã, am încercat mai avea puterea ca sã impunã autoritatea sã-i arãt cã termenul de curte s-a pãstrat lui. Asta a însemnat fãrâmiþarea feudalã, pânã în zilele noastre. La boierii de la mine iar lupta suveranului pentru a-ºi impune din sat, când cineva trebuia sã stea de vorbã autoritatea, însemna lupta pentru cu boierul, când se întâlnea cu careva pe centralizarea statului feudal. Denumirea de drum ºi-l întreba unde merge, spunea feudal vine de la feud, adicã pãmântul pe simplu „mã duc la curte”, însemnând cã se care-l stãpâneau principii teritoriali, iar când duce la boier. Mi-a spus cã asta este aceºtia au trebuit sã dea ºi ei feude altor altceva! A rãmas la ceea ce scrisese despre persoane, atunci aceºtia s-au numit vasali domeniul feudal în Viaþa Feudalã în Þara care erau obligaþi faþã de seniorul feudal Româneascã ºi Moldova (sec. XIV- cu sfatul ºi cu ajutorul (consilium ºi XVII)? apãrutã în 1957, dar la un an dupã auxilium), în urma depunerii jurãmântului ce Câmpina publicase, în 1956 un studiu de vasalitate. despre baza puterii lui ªtefan cel Mare, ca Cel care cunoºtea bine aceste realitãþi sã nu parã cã alþii au ºi ei o pãrere despre ale lumii feudale era P.P. Panaitescu. Cum feudalismul românesc, mai înainte ca Barbu nu exista lupta de clasã la noi, lui Câmpina Câmpina sã-ºi spunã cuvântul. LITERE 132 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CITADINE

REDENUMIREA CARTIERELOR ORAªULUI TÂRGOVIªTE

În Europa apuseanã ºi centralã, sovieticã ºi impus þãrilor satelite Uniunii numeroase elemente ale civilizaþiei medievale Sovietice, a ajuns ºi în România, ca model sunt considerate obiective turistice de prim de organizare, de la Moscova. Este o rang. Palatele ºi castelele, cetãþile ºi vechile neconcordanþã cu epoca pe care o trãim sã ziduri care înconjurau oraºele, catedralele menþinem aceste denumiri. În cazul dar ºi numeroasele componente de Târgoviºtei, soluþia cea mai potrivitã este arhitecturã civilã dau culoare acestor aºezãri, sã se lege noile denumiri de numele marilor contribuind la prosperitatea lor economicã voievozi, au „strãlucit” la Târgoviºte. În prin afluenþa de turiºti. stabilirea acestor noi nume de cartiere s-a În cazul României, la sud ºi rãsãrit de þinut cont ºi de repere actuale Carpaþi, zestrea civilizaþiei medievale este cultural-instituþionale, de evidenta creºtere cel mai bine reprezentatã la Târgoviºte. a atractivitãþii turistice a vestigiilor istorice, Pornind de la Curtea Domneascã, un com- aduse în era informaþiei mult mai uºor la plex de arhitecturã civilã, militarã ºi cunoºtinþa populaþiei. Ne raportãm, de religioasã, trecând prin numeroasele asemenea, la vechile hãrþi ale oraºului, la biserici vechi, ºi ele semn al credinþei denumirile strãzilor din a doua jumãtate a noastre ortodoxe, continuând cu ªanþul sec. XIX ºi primele decenii ale sec. XX. Cetãþii ce încã pãstreazã amintirea Harta întocmitã în 1886 de D. P. rezistenþei împotriva nãvãlitorilor de orice Condurãþeanu, aprobatã de Ministerul neam ºi multe altele care accentueazã pa- Instrucþiunii Publice sub semnãtura lui Spiru tina istoricã, Târgoviºtea exceleazã în Haret, este ºi ea un document de referinþã. vestigii ale civilizaþiei medievale. La La vremea respectivã se folosea pentru Târgoviºte au avut reºedinþa cei mai de studiul geografiei judeþului Dâmboviþa în seamã voievozi ai Þãrii Româneºti. Nu învãþãmântul primar (Honorius Moþoc, întâmplãtor, Ion Ghica spunea cã de Mihai Oproiu – Dicþionar geografic al Târgoviºte sunt legate numele „ilustre” ale judeþului Dâmboviþa, Editura Transversal, istoriei noastre, fixând ºi reperele Târgoviºte, 2007). cronologice „de la Mircea cel Bãtrân la Tu- În consecinþã, propunem urmãtoarele dor Vladimirescu”. denumiri de cartiere: În perioada comunistã ºi în mod Microraionul 3 ºi Microraionul 2, deosebit dupã 1968, când Târgoviºtea a delimitate de ªanþul Cetãþii care le redevenit reºedinþa judeþului Dâmboviþa, s-a mãrgineºte, sã poarte denumirea de produs o puternicã dezvoltare industrialã ºi Cartierul Matei Basarab: automat o creºtere demograficã ªanþul Cetãþii a fost ridicat de cãtre substanþialã. Se construiesc ansambluri de Matei Basarab, în prima jumãtate a sec. locuinþe amplasate la marginea oraºului, dar XVII. În centrul cartierului se aflã ªcoala ºi în zona centralã, prin dãrâmarea vechilor Gimnazialã Matei Basarab. Matei Basarab cartiere. Aceste noi ansambluri de locuinþe (1632-1654) este domnitorul cu cea mai au fost amplasate sub forma unor amplã activitate culturalã. A ridicat sau a microraioane, numerotate. Dacã pe planul refãcut 46 de biserici ºi mânãstiri în Þara politicii externe se produce o distanþare de Româneascã, în Transilvania, la sud de Moscova iar pe plan general intern modelul Dunãre dar ºi la Muntele Athos. La sovietic este privit cu rezerve, continuã însã Târgoviºte s-a desfãºurat o intensã sã se manifeste ºi paradoxuri istorice cum activitate tipograficã. Domnitorul a înþeles ar fi aceste raioane ºi microraioane. cã reºedinþa de la Târgoviºte este cea mai Anacronismul situaþiei este ºi mai evident potrivitã scopurilor sale politice. ªanþul dacã avem în vedere cã în Bucureºti se Cetãþii înseamn㠄un zid de lemn renunþase la împãrþirea în raioane ºi se împrejurul oraºului ºi un ºanþ sãpat cu trecuse la formula existentã ºi astãzi – multã ostenealã”, ceea ce reprezintã cel mai sectoare. puternic centru defensiv al Valahiei. Dupã 1990, în cele mai multe oraºe ale Microraionul 4 sã fie numit þãrii, s-a renunþat la denumirea de raion ca Cartierul Radu cel Mare, pornind de la subdiviziune a unui oraº. Termenul de raion, urmãtoarele considerente: Strada Radu cel de origine rusã, rãspândit în perioada Mare împarte întreaga zonã în douã. În 133 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 mijlocul cartierului se aflã ªcoala unificator al pãmânturilor româneºti. Are Gimnazialã Radu cel Mare. Radu cel Mare meritul de a fi mutat reºedinþa domneascã (1495-1508) este numit astfel pentru de la Argeº la Târgoviºte. Noua capitalã era sprijinul dat culturii ºi Bisericii Ortodoxe. situatã pe principalul drum comercial de la A ridicat Mânãstirea Dealu (1500-1501), Braºov la Dunãre ºi oferea o poziþie iar din acest complex monahal, biserica este strategicã deosebitã în faþa înaintãrii un desãvârºit monument de arhitecturã otomane. Aici ridicã prima fortificaþie de tip veche. Are meritul de a fi adus tiparul în urban de la sud de Carpaþi. Este un cam- Þara Româneascã, ceea ce a permis pion al luptei antiotomane, Þara producerea primelor tipãrituri religioase Româneascã era un important factor de slavone în spaþiul românesc. putere în zonã. Încheie un tratat de alianþã Microraionul 5 sã poarte denumirea cu regele Ungariei – Sigismund de Luxem- Constantin Brâncoveanu: Este mãrginit de burg – în condiþii de egalitate. Participã la Strada Constantin Brâncoveanu, veche numeroase rãzboaie antiotomane. Se ocupã arterã a oraºului Târgoviºte. Domnia lui de organizarea administrativã a Þãrii Constantin Brâncoveanu (1688-1714) Româneºti ºi de stimularea vieþii economice. reprezintã ultima perioadã de înflorire Microraionul 8 ºi Microraionul 9 economicã ºi culturalã a Târgoviºtei formeazã un singur cartier ºi se vor numi voievodale. Brâncoveanu rãmâne în Mihai Viteazul. În centrul cartierului se memoria românilor ca un martir al neamului aflã ªcoala Gimnazialã Mihai Viteazul. ºi al credinþei ortodoxe. A refãcut ansamblul Mihai Viteazul (1593-1601) este cea mai Curþii Domneºti ºi a reparat mai multe de seamã personalitate a istoriei noastre biserici din Târgoviºte. În timpul acestuia medievale. Oraºul Târgoviºte are un rol s-a pictat Biserica Mare Domneascã. A foarte important în politica lui Mihai ridicat importante construcþii religioase ºi Viteazul. Dupã victoria acestuia de la civile, amintind în acest sens Palatele de la Cãlugãreni (13/23 august 1595) þara este Mogoºoaia ºi Potlogi, care pun bazele ocupatã de turci, inclusiv Bucureºtiul ºi stilului brâncovenesc. Târgoviºtea. Mihai Viteazul se retrage în Microraionul 6 sã fie numit Tudor nord pentru a întâmpina armata Vladimirescu: Strada care strãbate întreaga transilvãneanã care venea în ajutor. zonã este strada Tudor Vladimirescu. Troiþa Împreunã cu Sigismund Bathory, principele ridicatã în memoria lui Tudor Vladimirescu Transilvaniei ºi ªtefan Rãzvan, domnul se aflã la intersecþia strãzilor Câmpulung ºi Moldovei, domnul muntean declanºeazã Tudor Vladimirescu. Tudor Vladimirescu, lupta pentru eliberarea Târgoviºtei la conducãtorul Revoluþiei de la 1821, este începutul lunii octombrie, 1595. Elibereazã eroul redeºteptãrii noastre naþionale. Este cel Târgoviºtea ºi Bucureºtiul ºi-i alungã pe care „a îmbrãcat cãmaºa morþii”, dupã pro- turci dincolo de Dunãre. Rãmas la pria exprimare, în momentul în care s-a Târgoviºte, va iniþia de aici politica angajat în lupta pentru drepturile românilor, antiotomanã ºi în 1598 încheie la cu menþiunea cã locul unde este troiþa nu Mânãstirea Dealu un tratat de alianþã cu este locul unde a fost ucis Tudor Imperiul Habsburgic. Din Târgoviºte Vladimirescu, acesta a fost asasinat din pornesc planurile voievodului Mihai de ordinul lui Alexandru Ipsilanti în curtea unire a þãrilor române. Prima unire politicã Mitropoliei. Dupã revoluþia condusã de Tu- sub sceptrul lui Mihai Viteazul va rãmâne dor Vladimirescu, regimul fanariot a în conºtiinþa tuturor românilor, mobilizând dispãrut, iar Moldova ºi Þara Româneascã generaþiile urmãtoare pentru acest se îndreaptã spre modernizare. obiectiv. Tot la Târgoviºte, la Mânãstirea Zona centralã, adicã strãzile din faþa Dealu, se aflã relicva sfântã a neamului Curþii Domneºti, de la strada Constantin românesc – capul marelui voievod – iar Brâncoveanu pânã la ªcoala Ioan Alexandru prin aceasta Mânãstirea Dealu rãmâne un Brãtescu Voineºti, mergând pânã la Casa loc de pelerinaj pentru toþi românii. Sindicatelor ºi Piaþa Mihai Viteazul, sã Pentru Microraionul 11 se propune poarte denumirea Mircea cel Bãtrân. denumirea de Vlad Þepeº: Cât priveºte Cuprinde Curtea Domneascã, Centrul Vechi, domnitorul Vlad Þepeº (1456-1462), suntem Mânãstirea Stelea, Primãria, Catedrala între opþiunea pentru mitul Dracula, sau Vlad Mitropoliei, ca sã enumerãm vechile repere Þepeº, domnul sever ºi drept, demn, un viteaz din hãrþile de acum 100 de ani. Tot aici este apãrãtor al þãrii, al creºtinãtãþii, dar ºi cu cuprins ºi Centrul Nou, înþelegând sediul regretul exceselor sãvârºite. Oricum, de la el politico-administrativ judeþean, instituþiile avem vechiul simbol al oraºului nostru – bancare, hoteluri ºi restaurante, dar ºi blocuri Turnul Chindiei. Referitor la celebra pedeapsã de locuit cu o arhitecturã interesantã. a tragerii în þeapã, se justificã cu ceea ce a Mircea cel Bãtrân (1386-1418) este primul declarat însuºi voievodul: „Sunt vinovat LITERE 134 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni numai de moartea primului. Ceilalþi ºtiau ce Oraºul se dezvoltã ºi prin faptul cã boierii îi aºteaptã”. ridicã locuinþe mai mari, dupã modelul Microraionul 12 se va numi Petru construcþiilor voievodale. Cercel (delimitat în direcþia centurii oraºului Prezentul demers este un recurs la de strada Petru Cercel): Petru Cercel istorie, potrivit pentru un oraº care timp (1583-1585) a avut o domnie de scurtã de trei secole a fost capitala Þãrii duratã dar importantã prin realizãri. Acesta Româneºti. Este necesar sã amintim cã devine domn prin sprijinul regelui Franþei, Eminescu afirma cã patriotismul nu Henric III, ºi tot dupã modelul francez, înseamnã iubirea þãrânei, ci iubirea purta un cercel în ureche, de unde ºi trecutului. Aplicarea acestui proiect nu numele de Cercel. Om de vastã culturã, costã nimic, nu impune schimbarea adevãrat poliglot, un veritabil spirit documentelor de identitate, fiind doar o renascentist, ridicã la Curtea Domneascã întoarcere la trecutul cu care ne mândrim, un Palat cu o realizare tehnicã deosebitã, la integrarea în circuitul cunoaºterii a celor din care se putea intra direct în Biserica mai de seamã personalitãþi care au condus Mare Domneascã, de asemenea o ctitorie þara de la Târgoviºte. Un astfel de proiect remarcabilã a domnitorului. A înfiinþat o impune, în acceptarea ºi aplicarea lui, turnãtorie de tunuri. Faptul cã stabilise consensul tuturor forþelor politice. El are reºedinþa la Târgoviºte, aproape de nevoie de sprijinul serviciilor din Primãria Transilvania, îi nemulþumeºte pe turci. oraºului. (Honorius Moþoc)

Reviste primite la redacþie

1. Pro Saeculum, revistã de culturã, literaturã ºi Consiliului Judeþean Maramureº ºi a artã, anul XVIII, nr. 6-6 (137-138), 15 iulie – 1 Uniunii Scriitorilor din România, Baia Mare, septembrie 2019, Focºani, fondatori – director Gheorghe Glodeanu; Alexandru Deºliu, Valeriu Anghel, director – 9. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã Nina Deºliu, redactor-ºef – Rodica Lãzãrescu; lunarã, anul IX, nr. 8(95), august 2019; 2. Convorbiri literare, anul CLII, nr. 7(283), Bucureºti, fondatori Coman ªova – direc- iulie 2019; nr. 8(284), august 2019, revistã a tor ºi Florentin Popescu – redactor-ºef; Uniunii Scriitorilor din România, fondatã 10. Caiete critice, revistã editatã de Fundaþia de Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, director 1867, director Cassian Maria Spiridon, re- Eugen Simion, nr. 1(375), ianuarie 2019; nr. dactor-ºef Mircea Platon; 2(376), februarie 2019; nr. 3(377) martie 3. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru 2019; nr. 6-7(380-381) iunie-iulie 2019; Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”, 11. Mãrturii culturale, revistã trimestrialã de anul XXIII, nr. 7-8(220-221), iulie-august culturã, Satu Mare, anul IV, nr. 2(14), aprilie- 2019, apare din anul 1996, serie nouã, di- iunie 2019, director fondator Aurel Pop, rector fondator – Constantin Carbarãu, re- redactor-ºef Viorel Câmpean; dactor-ºef Vasile Grigore; 12. Porto-Franco, revistã de culturã a 4. Argeº, serie nouã, anul XIX (LIV), nr. 9 Societãþii Scriitorilor „C. Negri”, redactor- (447), septembrie 2019, editatã de Consiliul ºef Sterian Vicol, apare sub egida Uniunii Local Piteºti, Primãria Municipiului Piteºti, Scriitorilor din România filiala Iaºi, anul Centrul Cultural Piteºti, apare sub egida XXVII, serie nouã (276), 2019; Uniunii Scriitorilor din România; redactor- 13. Mihai Eminescu, buletin de cercetãri ºef, Dumitru Augustin Doman; eminescologice, valorificare ºi promovare 5. Expres cultural, anul III, nr. 7-8(31-32), iulie- a operei ºi personlitãþii lui Mihai Eminescu, august 2019, apare sub egida Uniunii director onorific Mihai Cimpoi, director Scriitorilor din România, Iaºi, director executiv Elena Dabija, serie nouã, nr. 1- fondator Nicolae Panaite, redactor-ºef 2(16-17), 2018; Constantin Pricop; 14. Scriptor, anul V, nr. 9-10(57-58) sept.-oct. 6. Caligraf, anul XIX, nr. 8(207), august 2019, 2019, director fondator Lucian Vasiliu, Iaºi; Alexandria, redactor-ºef Florea Burtan, 15. Curtea de la Argeº, revistã de culturã, apare sub egida Uniunii Scriitorilor din anul X, nr. 10(107), octombrie 2019; Curtea România; de Argeº, redactor-ºef Gheorghe Pãun; 7. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V, 16. Confluenþe literare, nr. 3177 din 12 anul 55 (155), nr. 7-8(644-645), iulie-august septembrie 2019, fondatori: George Roca 2019, Oradea, director Ioan Moldovan, re- ºi Octavian Lupu; dactor-ºef Traian ªtef; 17. Vatra veche, lunar de culturã, serie veche 8. Nord literar, anul XVII, nr. 7-8(194-195), nouã, anul XI, nr. 9(129), septembrie 2019, iulie-august 2019; apare sub egida redactor-ºef Nicolae Bãciuþ; 135 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

Tradiþie ºi eleganþã

Ajuns la a ºasea ediþie, Simpozionul naþional ªcoala prozatorilor târgoviºteni. Receptarea criticã a operei, desfãºurat la Târgoviºte, la Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade Rãdulescu”, în data de 28 august 2019, a devenit deja o frumoasã tradiþie, fiind prilejul unor fructuoase întâlniri între scriitorii din spaþiul literar dâmboviþean ºi nu numai. Dezbaterile au avut ca temã receptarea criticã a operei lui Barbu Cioculescu, invitat de onoare la aceastã manifestare culturalã. Organizat sub egida anilor precedenþi, a cuprins activitãþi Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (SST), culturale diverse ºi semnificative. Au fost Consiliului Local Municipal ºi Primãriei audiate 18 comunicãri ºtiinþifice pe tema Municipiului Târgoviºte, Uniunii Ziariºtilor receptãrii operei lui Barbu Cioculescu, ale Profesioniºti din România – filiala « cãror autori sunt nume cunoscute în I.H.Rãdulescu », Dâmboviþa, Bibliotecii spaþiul literar autohton: Aurel Maria Baros Judeþene « Ion Heliade Rãdulescu » (Galateea. O decriptare in progress), Dâmboviþa, Complexului Naþional Muzeal Vasile Bardan (Poezia vitalitãþii), Corin « Curtea Domneascã », Târgoviºte ºi Bianu (Barbu Cioculescu, perspective Centrului Judeþean de culturã Dâmboviþa, împlinite), Margareta Bineaþã (De la simpozionul, moderat cu mãiestrie de dl. Barbu citire ), Mihai Cimpoi (Divinul prof. Mihai Stan, preºedintele SST, a fost Mateiu într-o relecturã simpateticã), spaþiul unor interesante ºi susþinute George Coandã (Barbu Cioculescu – schimburi de idei între participanþi, bogata publicistul sedus de critica istoriei), Titi ºi diversa operã a lui Barbu Cioculescu Damian (Barbu Cioculescu, « Mateiu I. fiind, în acest sens, un generos subiect de Caragiale, receptarea operei. » Variabilele discuþie. În deschiderea simpozionului au receptãrii critice ale scrisului matein), Ana transmis gânduri bune ºi aprecierea Dobre (Reverberãrile eului în partitura dumnealor acad. Mihai Cimpoi, (a cãrui ironiei), Marin Iancu (Persistenþa distinsã prezenþã onoreazã constant aceastã memoriei), Niculae Ionel (Barbu manifestare culturalã), prof.univ.dr. Vasile Ciculescu, critic literar ºi beletrist), Bahnaru (Academia de ªtiinþe a Republicii Daniela-Olguþa Iordache (Zbuciumatul Moldova), Aurel Maria Baros (Uniunea drum al normalitãþii, între etern ºi efemer), Scriitorilor), prof. univ.dr. George Coandã Nicolae Oprea (Barbu Cioculescu ºi (Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din exerciþiul memorialistic), Victor Petrescu România), precum ºi invitaþi de la (Din publicistica lui Barbu Cioculescu), Arhiepiscopia Târgoviºtei ºi de la Primãria Florentin Popescu (Memorialistul Barbu Municipiului Târgoviºte. În continuare, dl. Cioculescu, sau scrisul literar ca mod de Mihai Stan a prezentat agenda de activitãþi existenþã), Nicolae Scurtu (Barbu a simpozionului, care, în buna tradiþie a Cioculescu ºi « Revista de istorie ºi teorie literarã »), Mãdãlina Simionescu-Cojocaru (De la Mateiu citire), Mihai Stan (Un atlet al lecturii sau ultimul dandy), Emil Stãnescu (Barbu Cioculescu, poetul postmodern avant la lettre,) George Toma Veseliu – (Laboratorul prieteniei literare). Eseurile documentate, pertinente, realizate cu un ascuþit simþ critic ºi cu o evidentã preocupare pentru relevarea justã a complexitãþii operei literare a lui Barbu Cioculescu, au fost prezentate într-un climat de receptare elegant, deschis, atent

LITERE 136 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni moderat de dl. Mihai Stan, în care intervenþiile prompte ºi la obiect din partea auditoriului au prilejuit o atmosferã de lucru dinamicã ºi interactivã. Dl. Barbu Cioculescu, distinsul invitat de onoare al Simpozionului, alãturi de soþia sa, d-na Simona Cioculescu, a adus, cu modestia ºi discreþia care îl caracterizeazã, interesante precizãri de naturã biograficã sau literarã, atunci când domnia-sa a considerat necesar. Dupã comunicãrile ºtiinþifice, a avut loc vernisarea expoziþiei „Impact”. La încheierea activitãþilor de grafic㠄Portrete ale unor scriitori ai Simpozionului s-a þinut un moment de Societãþii scriitorilor târgoviºteni” realizate reculegere în memoria regretatului scriitor de artistul plastic Alexandru Coman, Tudor Cristea, director-fondator al revistei expoziþia de carte tematicã la standul „Litere”, poet, prozator, publicist, critic ºi editurii Bibliotheca din Târgoviºte ºi istoric literar apreciat. Bogata ºi valoroasa lansarea de volume: „ªcoala prozatorilor sa activitate literarã în spaþiul literar târgoviºteni. Receptarea operei lui Barbu dâmboviþean ºi naþional a fost evocatã cu Cioculescu,” coordonatã, ca în fiecare an, admiraþie colegialã de acad. Mihai Cimpoi, de dl. Mihai Stan, ºi care cuprinde de dl. Mihai Stan, de dl. Nicolae Scurtu ºi comunicãrile ºtiinþifice ale participanþilor de dl. Florentin Popescu. Ulterior, la Simpozion; „Un veac printre cãrþi. Barbu participanþii la Simpozion au vizitat Cicoulescu în dialog cu Mihai Stan”. Ulte- Mãnãstirea Dealu ºi au continuat rior, au fost prezentate numerele 7(232) ºi schimburile de idei în cadrul informal al 8(233), iulie ºi august ale revistei „Litere” unei agape literare, la finalul unui elegant ºi s-au decernat diplome ºi plachete unor eveniment cultural devenit tradiþie. colaboratori ºi ultimul numãr al revistei (Margareta Cristea-Bineaþã)

Forumul Naþional Cultural „Brâncoveniana”

Vineri, 16 august a.c., la praznicul Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, în aºezarea istoricã a Potlogilor, gãzduit de elegantul palat brâncovenesc, a avut loc un eveniment care a reunit numeroºi iubitori de istorie ºi literaturã. Este vorba de lansarea în spaþiul public românesc a Forumului naþional cultural „Brâncoveniana”. Iniþiatori, oamenii de culturã Valentina Vasile, George Coandã, Marian Ilie ºi Ovidiu Cîrstina. Organizatori: Consiliul Judeþean Dâmboviþa/ Complexul literar „George Coand㔠ºi Asociaþia Dor Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”; Development din Titu. Parteneri: Primãria ºi Consiliul Local Potlogi, Cenaclul Arhiepiscopia Târgoviºtei, Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor „Regina Maria”/ Filiala „Mihai Viteazul” Dâmboviþa, Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România/ Filiala „Ion Heliade Rãdulescu” Dâmboviþa, Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, televiziunea Columna, „Jurnal de Dâmboviþa” ºi Liceul Tehnologic „Marin Grigore Nãstase” din Tãrtãºeºti. Din „Hrisovul de întemeiere” al manifestãrii am reþinut c㠄Þelul Forumului este acela de retrezire a sentimentului iubirii de patrie ºi de înalt respect faþã de multimilenara istorie 137 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 a neamului românesc, cât ºi de valorificarea acesteia într-un moment când este atacatã ºi erodatã de forþe ostile naþiunii române ºi statului unitar român”. Prima ediþie a forumului a fost marcatã de douã relevante momente. Astfel, simpozionul „Brâncoveanu ºi epoca sa” a fost ilustrat de comunicãrile prof.dr. George Coandã, prof. Honorius Moþoc ºi prof. Valentina Vasile care au proiectat acribic unele aspecte semnificative ale operei politice ºi culturale a marelui domnitor renascentist. Al doilea moment al Forumului l-a constituit Arhiepiscopiei Târgoviºtei ºi Premiul I; Gala premiilor concursului de poezie Dimitrie Sorin Panã (Titu/Dâmboviþa) – patriotic㠄Sub crucea Sf. Martir Premiul II; Al. Florin Þene (Cluj-Napoca) Brâncoveanu”. Din juriul concursului au – Premiul III; Viorica Popescu (Braºov) – fãcut parte: Marian Ilie, preºedinte George Premiul special „Ienãchiþã Vãcãrescu” al Coandã, George D. Piteº ºi Constantin Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni; Vilia Voicu, membri. Dintre laureaþi îi amintim Banþa (Bucureºti) – Premiul special al pe: Livia Ciupercã (Iaºi) – Trofeul Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România/ „Brâncovenian”; Mihaela Aionesei (Târgu Filiala „Ion Heliade Rãdulescu” Dâmboviþa; Secuiesc/ Covasna) – Premiul in Honorem Magda Hãrãbor (Braºov) – Premiul special Centenarul României Mari; Aurelia Panait „Vasile Cârlova” al revistei „Eroica”; Rodica (Prahova) – Premiul de excelenþ㠄Petru Cernea (Galaþi) – Premiul special al Cercel” al Complexului Naþional Muzeal Cenaclului literar „George Coandã”. Staff- „Curtea Domneascã”; Oana Anca Preda ul Forumului: prof.dr. George Coand㠖 „(Topoloveni/Argeº) – Premiul de excelenþã preºedinte de onoare; prof. Valentina Vasile „Sf. Voievod Martir Brâncoveanu al – director executiv. (Cronicar)

Festivalul internaþional de poezie de la Curtea de Argeº

În zilele de 11-15 iulie a.c. s-a întâmplat Au participat ºi au recitat (de mai multe a 23-a ediþie a Festivalului Internaþional de ori) poeþii Shin Yu Pai, SUA; Gianina Poezie de la Curtea de Argeº, în Braschi, Porto Rico, SUA; Jorge Arzate organizarea Fundaþiei culturale Orient-Oc- Salgado, Roberto Carmona, Mexic; Hec- cident, condusã de scriitorii Dumitru M. tor Cruz, Lili Munos, Argentina, Dumitru Ion ºi Carolina Ilica. Societatea Scriitorilor M Ion, Carolina Ilica, Lana, Victoria Târgoviºteni a fost reprezentatã de Corin Milescu, Alex Duºan N. Croitoru Elena Bianu, care în intervenþiile sale s-a dovedit Eºanu, Florica Popa, Mihaela Aritina purtãtor de cuvânt al creatorilor de artã Ionescu, Gh. Ungureanu, C. Bianu, Dinu din zona vecinã ºi înruditã. Sãraru, România, Lali Tsipi Michaeli Is- Deja evenimentul se integreazã în rael, Tiago Hin Miranda Portugalia, Hec- tradiþie, aºa încât voi expune doar noutãþile. tor Monsalve Chile, Mireille Gagne, Judy Principalul constând în recitaluri de poezie, Quinn, Sebastian Dulude, Julio Torres- programul a fost agrementat cu alte Recinos Salvador/Canada – academician, manifestãri artistice, care au dat culoare Milla van der Have – Olanda, Yawchien Fang localã, precum: expoziþia de carte a Taiwan, Samuel Cardih Peru, Gustavo fundaþiei-gazdã, expoziþii de picturã, Vega Mansilla, Charo Cutillias, SpaniaV; gravurã dupã sonetele lui Mihai Eminescu, Anamaria Kay Bulgaria, Scoþia, Omar vizitarea Mânãstirii Curtea de Argeº ºi a Garcia-Obregon, Cuba/ Anglia, Maria Estela mânãstirii Corbii de piatrã, expoziþia Guedes Portugalia, Nora Zapata-Prill Elv/ „Cãrþile de la Vidra”, concertul lui Grigore Bolivia, Giovanna Benedetti Panama; Hec- Leºe, al lui Ionuþ Cârstea ºi taraful, lansarea tor Rodas Andrade, Guatemala. cãrþii Merani – poeþi romanici georgierni În stilul devenit deja obiºnuit al ºi desigur, a Antologiei poeþilor participanþi, organizatorilor – dar ce obicei frumos, cu poezii în limba maternã ºi traducere în elevat ºi emoþionant! – în cadrul unei englezã. festivitãþi gãzduite de Biserica Domneascã,

LITERE 138 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni doi dintre participanþi au fost distinºi cu Micle, autoarea reuºind performanþa de a titlul de academician din partea Academiei gãsi în limba românã cele treisprezece fundaþiei: distinsa poetã boliviano-helvetã nuanþe ale culorii violet, ca ofrandã pentru Nora Zapata-Pril ºi Julio Torres-Recinos cea supranumit㠄Doamna în violet”. Au Salvador/Canada. urmat „Cartea de lacrimi” cu poezii O atracþie surprinzãtor de emoþionantã închinate mamei defuncte, brodate pe vechi a fost vizita la mânãstirea Corbii de piatrã, ºtergare din casa natalã, toate reunite sub sãpatã în stânca de gresie a muntelui, cu titlul „Cãrþile de la Vidra – Plângând de- douã altare (particularitate rarã) ºi picturi atâta frumuseþe”. Carolina Ilica, membrã pe peretele de gresie datând din urmã cu a mai multor societãþi culturale ºi academii peste ºapte sute de ani, încã viguroase ºi internaþionale a publicat pânã în prezent expresive. treizeci ºi douã de cãrþi de poezie în Un eveniment unic în cadrul româneºte ºi o sutã zece volume de festivalului poetic internaþional din acest an, traduceri în limba românã. Poeziile proprii 2019, a fost botezul creºtinesc al i-au fost traduse în douãzeci ºi ºapte de copilaºului Ion-Manuel la Mânãstirea limbi în edituri prestigioase, a primit Curtea de Argeº. Mama sa este fiica patruzeci de premii, din care peste organizatorilor, Lana, poetã ºi dessigner jumãtate, internaþionale. Despre opera ei vestimentar, stabilitã în Portugalia, la soþ. ºi-au exprimat opiniile peste o sutã douã La eveniment au participat pãrinþii ºi bunicii zeci de oameni din þarã ºi strãinãtate, iar din þarã ai sãrbãtoritului, toþi invitaþii din versurile i-au fost tãlmãcite de peste strãinãtate ºi numeroºi localnici. În ce mã cincizeci de traducãtori. S-a remarcat ca priveºte, consider fericitã ideea de a-l o poetã de mare valoare ºi novatoare a creºtina pe micuþ în aceastã ambianþã, din liricii, reuºind la propriu îmbunãtãþiri de douã motive, unul mai însemnat decât conþinut ºi de formã în poezie. celãlalt: fenomenul în sine aduce un plus În final, un juriu a acordat premii de inedit întrunirii din acest an a poeþilor pentru contribuþia unora dintre participanþi din toatã lumea, deosebindu-l între toate la poezia universalã contemporanã: Marele celelalte de pânã acum; aº vrea sã cred cã Premiu Internaþional pentru poezie: sãrbãtoritul, fiu de poetã ºi nepot direct de Roberto Carmona, Mexic; Premiul Euro- poeþi (celebri), va prelua peste ani ºi ani pean pentru poezie a revenit lui Omar festivalul acesta al armoniei ºi schimbului Garcia-Obregon, Cuba/Anglia, care, de idei dintre poeþii lumii ºi îl va continua provenind din continentul latino-american, într-o tradiþie neîntreruptã ce aº vrea sã dovedeºte cã a reuºit sã se adapteze de atingã centenarul. Sã fie într-un ceas bun! minune pretenþiilor vechiului continent; La Muzeul municipiului a avut loc ºi Premiul „Orient-Occident pentru Arte” al expoziþia „de carte” a poetei Carolina Ilica, Academiei a fost decernat jurnalistei aceastã ingenioasã creatoare de artã ce a Mihaela Helvis, publicistului Iulian Uþã ºi extins ºi a reuºit de-a lungul anilor sã afiºeze muzicianului Grigore Leºe din România, cuvântul scris ºi pe alte suporturi decât precum ºi lui Abdelouahhab Erami, Maroc hârtia. A început în anul 2006 cu „Cartea ºi Premiul Naþional pentru Literaturã: de lut”, prin incizarea pe plãcuþe ceramice scriitorului Dinu Sãraru. asemãnãtoare tãbliþelor antice descoperite Trebuie sã o spunem deschis: Dumitru în þara noastrã la Tãrtãria, a unor versuri M. Ion ºi Carolina Ilica sunt doi mari poeþi inspirate de locurile natale. Gestul crezut români ai timpurilor noastre, care au iniþial ca unic, a devenit deschizãtor de înscris România în circuitul mondial al colecþie în forme nemaiîntâlnite, inventate poeziei ºi lor trebuie sã le fim recunoscãtori de neastâmpãrata poetã, dornicã de a da ºi pentru pãtrunderea liricii româneºti pe alte alte înfãþiºãri publice versurilor ei ºi, dupã meridiane. Meritele lui Dumitru M. Ion au numai un an, compune „Cartea de lân㔠fost recunoscute pe plan mondial, poeziile conþinând poezii proprii brodate sau pictate i-au fost traduse în douãzeci ºi ºase de pe lânã, împodobite cu strãvechi ºorþuri limbi, iar el a fost cooptat în Academia de femeieºti din costumul popular românesc ªtiinþe ºi Arte a Republicii Macedonia ca de sãrbãtoare. A urmat „Cartea de lemn”, membru cu drepturi depline, precum, ºi cu poezii scrise pe obiecte vechi din lemn, în alte asociaþii din strãinãtate. Creaþia lui veritabile piese de muzeu, adunate de prin literarã (Evanghelia dupã Ion Metaforã, gospodãriile oamenilor din satul natal. Un în primul rând), publicatã în þarã ºi în adevãrat record între recorduri îl constituie strãinãtate, a fost distinsã cu treizeci ºi cinci „Cartea Violetã”, tipãritã pe hârtie în anul de premii naþionale ºi internaþionale. 2010, închinatã iubirii inegalabile dintre Pe lângã cele o sutã ºaptezeci de volume geniul poeziei româneºti ºi poeta Veronica de poezie, eseuri ºi prozã traduse din alte 139 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 limbi în româneºte, el a publicat mai multe omului de pe întreg mapamondul, unificã volume de traduceri din românã în alte ºi diferenþiazã poezia de azi. În condiþiile limbi, cu studii introductive, despre Nichita în care nimic nu e nou sub soare, s-a vãzut Stãnescu, Marin Sorescu, D.R. Popescu, pe viu cum poezia adevãratã este poezie Horia Bãdescu º.a. De-a lungul timpului, oricând ºi oriunde. Din întâmplare, cei mai datoritã strãdaniilor sale ºi ale Carolinei Ilica, mulþi participanþi au provenit din America la Festivalul Internaþional de Poezie de la latinã, limba spaniolã cu sonoritãþile ei Struga – Macedonia, Nichita Stãnescu a specifice a rãsunat triumfãtoare peste tot, primit Cununa de aur pentru Poezie ºi nu doar în sãlile de spectacol, ci ºi pe Acad. Solomon Marcus, Marele premiu holuri ºi saloane, imprimându-le o notã pentru Eseisticã. luxuriantã. Poezia sud-americanã mi-a Judecând istoric, adicã drept, singurul fãcut impresia cã este mai legatã de eul lor precursor la noi a fost mondialul Marin creator, mai apropiatã sufleteºte, pe când Sorescu, cel ce a cutreierat lumea în lung cea europeanã e ceva mai detaºatã, mai ºi în lat la sfârºitul secolului trecut, luându- rece. Dar poezia româneascã? Este, în ºi în bagaje poezii ale confraþilor, pe care primul rând, în ton cu ce se scrie astãzi în le-a tradus ºi publicat în þãrile pe unde l-a lume, poeþii români se cuprind din punct purtat soarta. ªi cum nerecunoºtinþa este de vedere tehnic în acelaºi flux liric al o regulã în anumite conjuncturi, a avut contemporaneitãþii, aducându-ºi specificul parte din plin de aceasta. Sã sperãm cã nu naþional la cote comparabile. Observ se va întâmpla cu întemeietorii festivalului încântat cã suntem ºi noi acolo unde azi poetic internaþional de la Curtea de Argeº. se practicã poezia autenticã. M-am simþit Auspiciile sunt favorabile: alãturi de bine, în rândul lumii. Cred cã a fost mai festivalul lor au apãrut în vremea din urmã mult decât ceva obiºnuit, o performanþã încã douã: la Galaþi ºi la Iaºi. Bine ar fi sã pentru naþie. aibã viaþã lungã toate trei ºi sã mai ºi În final, Carolina Ilica, director artistic „puiasc㔠al festivalului ºi membru al juriului, a constatat Concluzia mea personalã a fost cã am printre altele: „Nopþile de poezie de la Curtea ascultat câteva zile la rând poezie recitatã de Argeº se constituie într-un ceremonial de de autori în limbile materne ºi tradusã înaltã trãire spiritualã ºi emoþionalã al cãrui imediat în limba englezã ºi bineînþeles, în câmp cuantic sã inducã armonios în câmpul româneºte. Un flux liric continuu, dând poetic al Pãmântului, ºi mai departe, în tot relaþii despre preocupãrile actuale ale Universul.” (Corin Bianu)

Cartea pentru copii – magicul drum spre suflet

Sub egida Bibliotecii Judeþene „Ion Bibliotecii Judeþene, Agnes Erich; scriitorii, Heliade Rãdulescu” din Târgoviºte, a membrii ai SST Târgoviºte: Constantin Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi a Voicu, Ion Bratu, Constanþa Popescu, Garnizoanei Târgoviºte, miercuri, 31 iulie George D. Piteº; col. David Bogdan din 2019, a avut loc la sediul Cercului Militar partea Garnizoanei Târgoviºte; precum ºi din Târgoviºte, lansarea cãrþilor pentru doamna Dorina Radu, directoarea Cercului copii: Prima mea scenã, Amintiri ºi Militar Târgoviºte ºi moderatoarea nãscociri ºi Poveºti pentru copii ºi pãrinþi, evenimentului. Dintre invitaþi enumerãm pe ale scriitoarei Flori Bungete. Printre cei deputaþii Claudia Gilia ºi Oana Vlãducã, col. prezenþi s-au remarcat: doamna director a Gheorghe ªerban, col. Valentin Sandu, col. Gheorghe ªerban, col. Dumitru Iov, din partea Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor – „Regina Maria”, Filiala Dâmboviþa – „Mihai Viteazul”; dna Carmen Cãlimãnescu, directoarea bibliotecii Garnizoanei Târgoviºte, dna Luminiþa Gogioiu, directoarea bibliotecii orãºeneºti „Gheorghe N. Costescu” din Pucioasa; jurnaliºti ai partenerului media Columna TV din Târgoviºte. Proiectul denumit ºi „România citeºte” a fost realizat în scopul donãrii de cãrþi pentru copiii LITERE 140 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni instituþionalizaþi în Centrele de copii: „Scoala Specialã”, Centrul Arhiepiscopal „Casa Creºtinã”, Centrul de zi „Sfânta Maria”, Centrul de zi pentru copiii cu dizabilitãþi, toate din Târgoviºte, Centrul „Floarea Speranþei” din Pucioasa, Centrul rezidenþial de tip familial din Aninoasa, Centrul rezidenþial de tip familial din ªotânga, Organizaþia non-profit Magicamp din Brãneºti ºi Centrul de zi pentru copiii cu autism din Constanþa. Scriitoarea Flori Bungete, membrã a Societãþii Scriitorilor instituþionalizaþi, de problemele acestora, Târgoviºteni, ºi-a prezentat pe larg cele trei fãcându-i pe copii sã înþeleagã, cã totuºi cãrþi, pe care le-a lansat cu ocazia acestei comunitatea nu i-a uitat, nici pe ei ºi nici întâlniri de suflet cu copiii instituþionalizaþi, greutãþile cu care se confruntã în viaþa de mulþumind conducerii centrelor de copii fiecare zi. Programul zilei a fost presãrat pentru prezenþã, dar ºi celor care au cu cântece populare, interpretate de contribuit direct la organizarea ºi susþinerea ansamblul „Zestrea satului”, condus de acestui eveniment. În luãrile de cuvânt, scriitoarea Flori Bungete ºi profesoara deputatul Claudia Gilia, scriitorii Ion Bratu, Daniela ªerban, cu cântece de muzicã Constantin Voicu, Constanþa Popescu, col. uºoarã, în interpretarea elevei Bianca David Bogdan, col. Gheorghe ªerban, col. Rãcaru ºi cu poezii alese din volumele Valentin Sandu, doamna Carmen doamnei Flori Bungete, în interpretarea Cãlimãnescu, doamna Luminiþa Gogioiu, elevului Octavian ªerban. Manifestarea s- doamna Daniela ªerban au subliniat a încheiat cu oferirea de cãrþi cu autografe necesitatea apropierii oamenilor de copiii ale scriitoarei Flori Bungete. (Argus)

Congresul Mondial al Eminescologilor

Nu mã pot opri de a admira un ex- emplar rar, de bibliofil (format 7/14 cm, 118 pagini hârtie volumetricã, ediþie specialã, nr. 000157) apãrut la Editura Paideia: „Luceafãrul”, „Der Abendstern”, „Vesper”, „El Lucero”, „Evening Star”, cu cele patru portrete cunoscute ale lui Mihai Eminescu pe coperta întâi sub care apare semnãtura inimitabilã. Editorul este Primãria Dumbrãveni-Suceava (primar Ioan Pavãl). Ar mai fi de adãugat cã dlui Ioan acordat acþiunilor Academiei Române” Ravãl i s-a decernat diploma „Meritul (de 11 ani, în luna iunie, la Dumbrãveni academic” înmânatã de preºedintele are loc Festivalul literar „Mihai Academiei Române acad. Ioan Aurel Eminescu”). Bijuteria bibliofilã a fost Pop, pentru sprijinul permanent ºi generos dãruitã de dl. Ioan Pavãl pentru Congresul Mondial al Eminescologilor ediþia a VIII-a, Chiºinãu, 1-2 sept. 2019. Traduceri reuºite, onorabile. Gãsesc mai apropiatã de sonoritatea „Luceafãrului” traducerea în spaniolã. La aceastã ediþie au prezentat plenului comunicãri 39 de împãtimiþi ai viziunii cosmice a poeziei eminesciene, cum a sunat tema Congresului. Cele ale reprezentanþilor Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni au fost primite cu interes. La Centrul Academic

141 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Internaþional „Mihai Eminescu”, a doua Comunicãrile târgoviºtenilor, membri ai zi, microrecitaluri de poezie, un Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni: George documentar Eminescu în regia lui Anatol Coand㠖 „Geniul cosmic. Drumul lui Codru, lansãri de cãrþi apãrute în cinci Eminescu absolut”; Dumitru Copilu- edituri partenere au întregit secvenþele Copillin – „Supertema timp-spaþiu în op- Congresului. Aurel ªtefanachi, directorul era poeticã a lui Eminescu”; Vasile editurii Tipo Moldova a prezentat Bardan – „Cosmos ºi cunoaºtere în poezia reproducerile celor 200 de ediþii ale operei lui Mihai Eminescu ºi a lui Nichita lui Mihai Eminescu realizare editorialã Stãnescu”; Ioan Adam – „Rienzi, o remarcabilã datoratã îngrijitorilor ediþiei enigmã a eminescologiei”. Cele 39 de eminescologii Nicolae Georgescu ºi comunicãri s-au constituit în tot atâtea Doina Rizea cãrora li s-a alãturat „deconspirãri” ale unor „demitizatori” a directorul editurii Tipo Moldova eminentul cãror pseudoteorie a fost combãtutã, „slujitor al culturii naþionale” Aurel printre primii, de medievistul Manole ªtefanachi. Editura Bibliotheca din Neagoe în „Mistificãri grosolane ale Târgoviºte în cel de al 23-lea an al istoriei României. De la Mihail Roller la existenþei sale a prezentat celor prezenþi Neagu Djuvara ºi Lucian Boia”. Pentru – întâmplãtor oare? – 23 de cãrþi având aceºtia, demonstraþia bazatã pe document drept temã opera lui Mihai Eminescu de a devenit un fel de eseu speculativ caduc. la „Gramatica sanscritã în versiunea lui Acuzaþi de erori logice majore cauzate Mihai Eminescu dupã Franz Bopp” de eludarea documentelor istorice sau de (2004), Caietul I cu studii semnate de interpretarea voit pãrtinitoare, unii acad. Dimitrie Vatamaniuc, dr. Amita „demitizatori” ºi-au încercat stiletul Bhose, Sergiu Al. George ºi indianistul eseului speculativ ºi asupra aºa-zisului mit dr. George Anca, la Nicolae Georgescu Eminescu-Românul absolut. Nu-i („Din misterele literaturii române. Ediþia deconspirãm menindu-le soarta princeps Eminescu”, 2 vol.), la Dumitru piromanului Herostrat. Eminescologii Copilu-Copillin („Eminescu în ultimul prezenþi au demontat speculaþiile abile dar deceniu de viaþã”, 2019), Miroslava pline de sofisme ale acestor vrednici Metleaeva („De la stereotip la urmaºi ai lui Alexandru Grama. originalitatea traducerii. Poemul Paradoxal, cohorta detractorilor cu «Luceafãrul» de Mihai Eminescu în vechime a servit „Mitul Eminescu”: care spaþiul rusolingv”, ediþie bilingvã românã- poet, la aproape 170 de ani de la naºtere, rusã, 2019) ºi la acad. Mihai Cimpoi se mai bucurã de o asemenea actualitate. („Cartea vieþii lui Mihai Eminescu. La Congres, detractorii, defãimãtorii lui Spectacolul entologic al rimei Eminescu au fost ridiculizaþi prin eminesciene”, 2019). Cãrþi dãruite argumente prezente în cãrþile semnate de Bibliotecii Centrului Academic unii dintre eminescologii prezenþi. Internaþional Eminescu din Chiºinãu. Într- Concluzia: este momentul întregirii un mesaj de salut, directorul Editurii „mitului lui Eminescu”. Românul obiºnuit Bibliotheca a punctat temele colaborãrii ºtie despre Eminescu doar ce i-a rãmas confraterne (ex. la Chiºinãu existã de 18 din ºcoalã, cele câteva poezii. Mai nimic ani o subredacþie a „Litere”-lor). despre jurnalistul, politicianul, patriotul, analistul uluitor de actual prin articolele sale (vezi „Certitudinea” lui Miron Manega). Articole ascunse marelui public ºi de comuniºti ºi de aºa-ziºii formatori de opinie de astãzi. Este ceea ce urmãreºte Congresul Mondial al Eminescologilor ajuns la a VIII-a ediþie prin tenacitatea acad. Mihai Cimpoi, renumitul eminescolog, ctitor al Congresului. (M.S.) LITERE 142 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Salonul Editorial „Ion Heliade Rãdulescu”

Anul acesta, în cadrul Zilelor Oraºului Târgoviºte, între 6 ºi 8 septembrie, în scuarul Primãriei, Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade Rãdulescu” a organizat a XVIII-a ediþie a Salonului literar „Ion Heliade Rãdulescu”. Au expus în standurile modern organizate Arhiepiscopia Târgoviºtei, Primãria municipiului Târgoviºte, Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneasc㔠Târgoviºte care a vernisat expoziþia „Carte rarã ºi bibliofilã. Ca în fiecare an au fost prezente cu standuri generoase editurile ALL, Cetatea de Scaun, Curtea Veche Publishing, Eikon, Herald, Nemira, Paralela 45, RAO, Tritonic, Valahia University Press. Fiindcã autorii sunt membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni vom enumera titlurile cãrþilor lansate la standul Editurii Bibliotheca duminicã, 8 sept. 2019 în prezenþa unui numeros public. Timpuri vegetale (Savian Mur); O limbã - Un neam: Târgoviºte - Târgoviºtei militare (George Coandã, Chiºinãu - Cernãuþi - Alba Iulia: cetãþi Gheorghe ªerban); Strãina de la Holly- ale spiritualitãþii româneºti – antologie de wood (Aurelian Silvestru); Târgoviºte- poezie (Mihai Stan, Victor Petrescu, acad. Chiºinãu-Cernãuþi. Antologie de sonete Mihai Cimpoi); La Steaua Pãstorului: (Mihai Stan (George D. Piteº, Acad. Mihai Omnia lirica (Barbu Cioculescu); Cartea Cimpoi, Iulian Filip, Acad. Vasile vieþii lui Mihai Eminescu (acad. Mihai Tãrâþeanu, Mircea Lutic); Eminescu în Cimpoi); Partidul Naþional Liberal ºi ultimul deceniu de viaþã. Receptarea liberalismul în Istoria României (Honorius fulminantã a lui Eminescu în Europa ºi Moþoc); Viaþa mea este o carte deschisã. America, iar în þara sa arestat ºi izolat într- Retrospectivã literarã Mihai Stan (Elena un ospiciu (Dumitru Copilu-Copillin). Dupã Stan-Bãdulescu); Printre optzeciºti. Dupã ce editorul Mihai Stan a prezentat succint ªcoala de la Târgoviºte (Nicolae Oprea); cãrþile amintite, poeþii Flori Bungete, Vali Poveºti pentru copii ºi pãrinþi (Flori Niþu, Savian Mur, Constantin Voicu, Bungete); Lecturi empatice 3 (Mihai Stan); George Piteº, Emil Stãnescu, Florea Turiac, Nichita Stãnescu. Poet transmodern Constanþa Popescu ºi Carmen Popescu au (Vasile Bardan); Metafore din palma citit din poeziile lor. Treptat, vizitatorii au cerului (Vali Niþu); Fiinþa împovãratã de ocupat cele 40 de scaune din faþa standului sine (Savian Mur); Fãrã drept de apel. Editurii Bibliotheca, asistând la o ediþie Nuvele. Povestiri. Schiþe (Maria Mirea); neplanificatã, spontanã a lecturilor publice Un veac printre cãrþi. Barbu Cioculescu organziate lunar de Societatea Scriitorilor în dialog cu Mihai Stan (Mihai Stan); Târgoviºteni. O dupã-amiazã petrecutã sub Ultima serbare (Constantin Voicu); Istoria semnul poeziei. (Observator)

143 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 THALIA Cristina Alexandru-Dinu

Paleta gesturilor în teatru (1)

Precum vocea, în teatru ºi nu numai, este ºi mai accentuatã aceastã relaþie pentru gestul are un loc de cinste. Este un ele- cã atunci când se aflã în pielea unui ment care poate face diferenþa între un personaj, un actor trebuie sã-ºi exagereze actor de rezonanþã ºi unul mediocru. reacþiile. Se tinde spre o gesticã arhetipalã. Limbajul trupului, tradus prin posturã, Am vãzut la Târgoviºte, acum câþiva gesticã, tensiune muscularã, expresia feþei, ani, o piesã, cu premiera în 2015, în care ritmul respiraþiei este un aliat de bazã al dansul era principalul motor. Trei ore dupã unui actor ºi poate fi pentru el una dintre miezul nopþii, în regia lui Mihai Mãniuþiu, provocãrile majore ale meseriei sale, pentru este o piesã din care nu-mi aduc aminte cã toatã viaþa de actor el va trebui sã replici pentru cã ele sunt extrem de puþine, jongleze între propriul limbaj corporal ºi dar îmi aduc aminte dezlãnþuirea actriþei limbajul corporal al personajelor pe care le principale care interpreteazã o coregrafã are de jucat. Gestica, numitã în limbaj înainte de a avea prima sa repetiþie la specializat kinestezie, este totalitatea spectacol, care rãmâne în teatru ºi în senzaþiilor de miºcare pe care ni le dã noaptea aia i se dezvãluie o serie de lucruri. corpul nostru. Ea încearcã, deci, sã Andreea Gavriliu, interpreta personajului interpreteze modul în care se comportã principal, reuºeºte ca prin gest – dans ºi corpul nostru, încearcã sã decodeze miºcare – sã transmitã publicului toatã limbajul trupului pentru a ne face mai tensiunea ºi emoþia pe care o simte înainte conºtienþi de semnificaþia propriilor noastre de spectacolul pe care îl are de prezentat a miºcãri. Dacã aþi crezut cã numai vocea doua zi. Trei ore dupã miezul nopþii poate ne poate trãda, atunci când în suflet avem fi o piesã din care spectatorii sinceri sã o stare aparte (bucurie, furie, tristeþe), ei spunã cã n-au înþeles mare lucru pentru bine, vã spun cã nici corpul nu ne este cã oamenii sunt mult mai aproape de foarte bun prieten. Asta dacã, bineînþeles, cuvinte ºi voce ºi reuºesc s㠄citeasc㔠nu facem eforturi ºi nu ne antrenãm pentru cu mai mare greutate gesturile, limbajul a-l controla. Fiecare gând ºi fiecare senti- trupului. Este nevoie de o rafinare a ment dã un impuls în corpul nostru care simþurilor proprii pentru a le putea înþelege creeazã o tensiune muscularã. Corpul unui pe ale altora. Spectacolul ridicã esteticul la mincinos neantrenat va da semnale de fricã superlativ. Actorii, dansatori care vin pe sã nu fie descoperit. Degetele îi sunt agi- scenã, apar ºi dispar în spatele unei enorme tate, muºchii gâtului i se încordeazã, oglinzi, specificã sãlilor de repetiþie, ies din respiraþia este necontrolatã ºi neregulatã, boxele imense pe care scenograful Tudor mâinile sunt transpirate. Cu alte cuvinte Lucanu le-a imaginat pentru a exprima mai gestica îl poate da de gol. Cei mai fini clar relaþia dintre muzicã ºi dans ºi reuºesc observatori ai microgesturilor ºi gesturilor sã-ºi transmitã emoþiile prin miºcãri. sunt, desigur, jucãtorii de poker. Este trecut de miezul nopþii ºi Actorul trebuie sã îmbine cele douã personajul principal nu poate dormi, aºa elemente – vocea ºi limbajul trupului – cã dã drumul la radio, unde pe Radio atunci când este pe scenã. El trebuie sã-ºi România Cultural îºi aude propriul interviu. susþinã discursul verbal cu elemente non- La auzul cuvintelor sale angoasa ºi teama verbale adecvate. În timpul actului artis- cresc parcã ºi anxietatea spectacolului de tic, ºi nu numai, miºcãrile capului, trupului a doua zi o face sã caute noi reþete pentru sau braþelor sunt cele care accentueazã ºi ceea ce va urma. ªi începe sã caute dau un înþeles mai clar cuvintelor. În teatru rãspunsuri prin... gesturi. Dansul inundã LITERE 144 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni scena trecând de la clasic la exotic, actriþa amplificarea lui ºi aducerea în... teatralitate. îºi aduce în faþa publicului trãirile intense Teatrul de operetã/operã este cel care face ºi întrebãrile existenþiale care apar cu apel la arta gestului exagerat din plin. Unii fiecare miºcare. îl catalogheazã a fi unul deranjant – Dar ce forme poate cãpãta miºcarea deoarece induce ideea de falsitate, de lucru scenicã într-o piesã de teatru? Avem mai de neîntâlnit în miºcãrile naturale ale multe paliere ale gestului. Care este omului. Dar scopul nu este acesta. Ci este intervalul miºcãrilor scenice? Între ce ºi vorba despre un scop educativ-artistic. ce se desfãºoarã gestica unui actor? Dansul Gestul exagerat se apropie de partea este o formã extrem de abstractizatã, puternicã, actantã a arhetipului miºcãrii elaboratã, intelectualizatã, chiar dacã este respective. Capul ridicat, orientat într-o puternic încãrcatã de afecte, poate mai mult parte, ochii închiºi ºi dosul palmei pus pe decât în pantomimã. Aºadar, intervalul frunte este un gest care poate spune extrem miºcãrilor ocupã aceastã scalã despre care de multe într-o piesã de teatru. Conþine în am vorbit mai sus: cea a gesticii arhetipale. el esenþa formei dansante, cea care s-ar Ce este aceasta? Un arhetip reprezintã o apropia cel mai mult ºi de explicarea de formã esenþialã, universalã, echivalentã dincolo de cuvinte. Muzica este inefabilã, într-un anumit sens Ideii lui Platon, adicã desigur, iar dansul o urmeazã negreºit, având un grad de realitate ºi existenþã mult oferind semnificaþii care scapã raþiunii. mai pronunþat decât însãºi natura materialã Dansul reprezintã o gramaticã pe care doar – de fapt, arhetipul este cel care determinã afectele o descifreazã. forma materialã de orice fel – are o energie La polul opus acestui interval este proprie care pune stãpânire pe cei care se gestul discret, extrem de discret. Este apropie de ea în mod voit sau inconºtient. extrem-de-naturalul, micro-expresia. Aici Ce ar însemna aceste lucruri care pot pãrea actorul de pantomimã este cel care abstracte la prima vedere? O fiinþã umanã rafineazã aceste semnificaþii. Tremuratul are un anumit interval de miºcãri posibile de o secundã a degetului mic poate care toate semnificã ceva – alergatul de reprezenta cheia unei întregi lumi. Mr. fricã, de urmãrire, a duce mâna la gurã Bean este un astfel de actor care, dupã pentru a mânca sau a spune cuiva sã tacã cum ºtiþi, nu spune prea multe, dar etc. Lumea limbajului miºcãrilor este stârneºte râsul prin cele mai mici ºi cal- extrem de bogatã, unii ar spune chiar mai culate gesturi. Subtilul reiese din miºcarea bogatã decât cea a limbajului natural. Numai „mic㔠(termenul „subtil”, din greacã, cu ajutorul acestui limbaj putem sã ne trimite la ceea ce este extrem de mic, înþelegem cu alte specii. ªtim din miºcãri, aproape inobservabil, aflat la limita mimicã, gesturi când un câine, o pisicã sau spectrului vizibil, care face legãtura între un urs doreºte sã ne atace sau cautã gestul clar ºi o lume invizibilã, cea a mângâieri. Am spune cã experienþa ne-a semnificaþiilor sau a arhetipurilor). În învãþat aceste lucruri, dar nu este teatrul nostru, Dan Puric a fost un întotdeauna valabil. Miºcarea ºarpelui – sau excelent actor de pantomimã. Este ºerpuirea – provoacã fricã sau sentimente adevãrat cã astãzi a explodat într-o de respingere ºi alarmare pentru orice fiinþã expresivitate care duce pânã la logoree ºi umanã, chiar dacã nu am avut niciodatã discurs motivaþional, ca ºi cum a þinut în contact cu un ºarpe adevãrat. Numai sine toate aceste discursuri pe care înainte „ideea” de ºarpe (sau pãianjen) înspãimântã le exersa doar prin gesturi. pe mulþi. Ce anume provoacã spaima aici? Avem, aºadar, o paletã care merge de Sau ideea de drãgãlãºenie pentru urºii la teatrul de operetã/operã, în care gestul Panda (care nu sunt chiar atât de prietenoºi larg, supradimensionat, educã un public pe cât ne imaginãm)? Miºcãrile lor, precum basmele educã pe copii, aspectul, adicã... în-fãþiºarea. Paleta dezghiocând expresivitatea cu semnificaþii aceasta a gesturilor specific umane se social-psihologice, pânã la teatrul de suprapune extrem de mult limbajului vorbit, pantomimã, care leagã direct micro- de aceea este adaptabil ºi dispus expresia de semnificaþiile cotidiene ale vieþii „antrenãrii”. Actorul este un astfel de ex- sociale ºi se încheie cu dansul, cel care pert al gesturilor. Paleta sa are douã limite. exprimã în modul cel mai subtil cu putinþã Pragul de sus l-ar constitui, aºa cum am legãtura dintre miºcarea corporalã ºi amintit mai sus, exagerarea gestului, sensurile lucrurilor.

145 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ARHITECTURà Emil Stãnescu

Repere urbanistice târgoviºtene din epoca medievalã în contemporaneitate (2)

Ne întoarcem însã la seria de citate pentru început întregul paragraf (al marelui din cãlãtorii strãini care ne-au vizitat þara epigraf, n.n. ): pentru a adãuga încã un autor cu totul spe- „ Oraºul este sediul mitropolitului cial ce prezintã interes pentru tematica principal al Þãrii Româneºti ºi, tot astfel, a studiului nostru. Este vorba de reverendul fost reºedinþa domnilor pânã acum treizeci Edmund Chishull (1670-1733), epigraful de ani când s-a rãsculat aici împotriva ce fãcea parte din suita Lordului Paget turcilor, domnul (Þãrii Româneºti) Ghica fostul ambasador al Angliei la (confuzie cu Mihnea al III-lea), dar Constantinopol care tocmai îºi încheiase vecinãtatea cu Transilvania fãcând ca acest atunci misiunea ºi se îndrepta pe uscat cãtre loc sã fie mai cu bãnuialã (pentru turci), Londra. Socotesc importantã relatarea lui urmaºii lui au fost siliþi sã-l dãrâme Chishull din motive lesne de înþeles. Autorul (referirea este doar la Curtea Domneascã, are o capacitate plasticã a relatãrii care se nu ºi la oraº, n.n.) ºi sã se tragã la Bucureºti. asociazã cu o exactitate de aparat de Dar de cinci ani încoace domnul de acum fotografiat iar sub aspect literar este cu a primit din nou voie sã-l refacã cu condiþia adevãrat un fabricant rafinat de imagini sã nu ridice întãrituri în locul acela; ºi prin prin cuvinte. Este un adevãrat scriitor: urmare începe iar sã se repopuleze foarte „ 30 aprilie (1702, n.n.). Azi pe la iute, în timp ce domnul îºi aºeazã iar palatul, orele douãsprezece am ajuns la Târgoviºte, îºi înfrumuseþeazã grãdinile ºi îndeamnã unde Exc. Sa (Lordul Paget, n.n.) pe boieri sã-ºi ridice ºi ei casele lor, pentru împreunã cu suita sa sunt gãzduiþi în palatul ca sã-l poatã urma în desele sale ºederi domnului (Constantin Brâncoveanu, n.n.). aici precum îi este gândul pe viitor.” Ca formã ºi ca fast seamãnã mult cu cel Avem acum tabloul complet, esenþial din Bucureºti, dar îl întrece pe acesta al lucrurilor de la Târgoviºte foarte rapid ºi printr-o grãdinã mult mai frumoasã ºi cu mare profunzime înþelese de eminentul înlãuntrul grãdinii printr-un frumos chioºc absolvent al Universitãþii de la Oxford care (summer house în original – casã de varã, sesizase perfect rolul excepþional al foiºor n.n.) de piatrã. Amândouã sunt geografiei locului, al peisajului încântãtor armonioase // ºi pot sta alãturi cu cele ale în care se gãsea amplasat oraºul, drept creºtinãtãþii mai luminate (în sensul de pentru care nu scapã ocazia de a pãtrunde opuse turcilor, nu vasalã, cum era Þara ºi acolo, la Dealu, a doua zi: Româneascã în epocã, n.n.). Oraºul este „ 1 mai. Am folosit prilejul rãmânerii plãcut aºezat pe Ialomiþa, dincolo de care noastre (evident, graþie insistenþei de bunã se deschide o perspectivã asupra unui gazdã a domnului, Constantin frumos þinut de dealuri, care fac hotarul Brâncoveanu, n.n.) în ziua de azi la între aceastã þarã ºi Transilvania. Iar de Târgoviºte, ca sã mergem dupã masã la o cealaltã parte ochii se pierd într-un ºes mãnãstire aºezatã pe dealurile din nesfârºit ºi egal înconjurat la o mare apropiere. Am gãsit-o bine clãditã din piatrã depãrtare de pãduri falnice.” tare frumoasã, împodobitã cu turle mãestru În mod normal aº fi putut încheia sculptate cu împletituri sãpate în piatrã, dar citatul aici pentru a respecta o anumitã mai presus de toate dominând într-o cutumã literarã sau academicã. Nu pot însã perspectivã încântãtoare tot ºesul de la lãsa pe dinafarã fraza destul de amplã ce picioare precum ºi oraºul Târgoviºte, care va face legãtura cu textul pe care eram mulþumitã palatelor, caselor boierilor ºi hotãrât sã-l citez iniþial aºa încât, iatã marelui numãr de frumoase mãnãstiri ºi

LITERE 146 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni biserici aflate acolo oferã o panoramã întregeºte atât textul sãu cât ºi valoarea plãcutã ochilor.” (Cãlãtori strãini despre conferitã prin acesta întregii Târgoviºte. Þãrile Române, vol.VIII, Ed. ªtiinþificã ºi Asta pentru cã mãnãstirea Dealu este Enciclopedicã, Bucureºti, 1983) remarcabilã atât prin buna alcãtuire ºi Atenþia deosebitã pe care socotim frumuseþea ei dar mai presus de toate necesar sã o îndreptãm în cadrul studiului „dominând într-o perspectivã încântãtoare nostru urbanistic asupra textului prezentat tot ºesul de la picioare precum ºi oraºul rezidã în douã aspecte cu totul originale ale Târgoviºte, care mulþumitã palatelor, opticii lui Chirshull. Pe de o parte în caselor boierilor ºi marelui numãr de perspectiva largã, geografic-peisagisticã frumoase mãnãstiri ºi biserici aflate acolo asupra poziþiei spaþiale a Târgoviºtei ( oraºul oferã o panoramã plãcutã ochilor.” Ei este plãcut aºezat pe Ialomiþa, – lucru bine, Chirshull ne oferã pe o singurã paginã semnalat de altfel ºi de ceilalþi cãlãtori strãini de jurnal douã perspective în oglindã: una menþionaþi anterior –, dincolo de care se de jos, din oraº, din ºesul câmpiei unde deschide o perspectivã asupra unui frumos este aºezat acesta, cãtre mãnãstirea Dealu þinut întins de dealuri, care fac hotarul între ºi alta de sus, din chiar mãnãstirea Dealu, aceastã þarã ºi Transilvania. Iar de cealaltã descendentã, evident, cãtre ºesul din parte ochii se pierd într-un ºes nesfârºit ºi apropiere, pornind de la picioarele dealului egal înconjurat la o mare depãrtare de pãduri ºi mergând apoi mai departe, chiar pe falnice). Aceastã descriere picturalã nu putea deasupra palatelor, caselor boierilor ºi fi fãcutã decât de un bun cunoscãtor al marelui numãr de frumoase mãnãstiri ºi marilor picturi cuprinzând peisaje biserici. Ca opinie pur personalã înclin sã renascentiste ce se irizeazã cu subtilitate în cred cã autorul a redactat întreaga paginã descrierea textualã. ªi pentru cã farmecul a jurnalului sãu abia la sfârºitul celor douã acelei perspective asupra unui frumos þinut zile de ºedere ºi desfãtare la Târgoviºte, de dealuri necesita o contrabalansare pentru dupã masa de prânz ºi plimbarea pânã în perfecta cunoaºtere a þinutului ºi reflectarea inima peisajului misterios al dealului cu acesteia în text, iatã-l pe epigraf determinând mãnãstirea albã strãlucind în peisajul gazda princiarã, cum altfel decât prin pãdurilor verzi ce îmbrãcau dealurile pentru elogierea peisajului, ca a doua zi, în loc sã cã prezentarea iniþialã a perspectivei de jos plece spre Transilvania ºi Londra, sã se în sus cuprinde la finalul sãu referirea la... bucure de invitaþia acesteia ca dupã masã cealaltã parte, a geografiei locului, cea cãtre (ºi nu dupã-masã, n.n.), cu prilejul rãmânerii sud unde ochii se pierd într-un ºes noastre în ziua de azi la Târgoviºte, ca sã nesfârºit ºi egal înconjurat la o mare mergem la o mãnãstire aºezatã pe dealurile depãrtare de pãduri falnice (care, din din apropiere, adicã exact pe dealurile ce se pãcate, nu mai existã de câteva sute de ani vedeau în acea deschisã perspectivã prin pãrþile noastre, n.n. ). remarcatã cu o zi în urmã. Ei bine, aceastã notã nu ar fi putut fi Cã acolo expertul londonez gãseºte consemnatã doar de cãlãtorul care a biserica „bine clãditã din piatrã tare strãbãtut pur ºi simplu câmpia, oricâtã frumoasã, împodobitã cu turle mãestru imaginaþie spaþialã ar fi avut, ci este mai sculptate cu împletituri sãpate în piatrã mult decât evident cã este o descriere a încã nu ar fi fost nimic, deºi aprecierile peisajului de câmpie vãzut de sus, de la sale sunt la superlativ, dar ceea ce urmeazã mãnãstirea fascinantã a Dealului care a este secvenþa care dã toatã mãsura putut sã-i ofere epigrafului Chirshull pan- intelectului sãu cel puþin la aceeaºi înãlþime orama plãcutã ochilor în care, dupã cu imaginea pe care ne-o transmite ºi care castelele oraºului , privind spre sud se putea vedea în acel ºes nesfârºit ºi egal înconjurat la o mare depãrtare de pãduri falnice Al doilea aspect extrem de im- portant din punct de vedere urbanistic pe care am promis cã-l vom revela din textul epigrafului Chirshull este cel prin care el stabileºte preeminenþa Târgoviºtei asupra Bucureºtiului. El spune despre palatul domnului (înþelegând prin acesta întraga curte dar ºi împrejurimile sale, aºa cum vom 147 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 mai vedea acum încã odatã: „ ca formã Toate acestea se înscriu în categoria ºi ca fast seamãnã mult cu cel (cea, n.n.) monumentelor ºi monumentelor istorice pe din Bucureºti, dar îl întrece pe acesta care le-am înscris în categoria largã a printr-o grãdinã mult mai frumoasã ºi patrimoniului prin care în sensul cel mai înlãuntrul grãdinii printr-un frumos chioºc larg al cuvântului înþelegem: „bunurile de piatrã. Amândouã sunt armonioase //ºi (averea) moºtenite care le revin copiilor pot sta alãturi cu cele ale creºtinãtãþii mai de la taþi ºi mame (sau rude), dupã lege”. luminate...” Monumentele sunt definite pornind de Iatã deci cum acest Paris medieval la substantivul latinesc monumentum ce face alegerea între oraºele capitalã ºi de- provine din verbul monere: a atrage atenþia, cide cã-i dãruie mãrul alegerii sale celei mai a aminti. Vom ajunge astfel sã numim frumoase dintre aºezãri, nu Atenei- monument „orice artefact sau ansambluri Bucureºti ci Afroditei – Târgoviºte pentru de artefacte concepute special ºi realizate cã ochiul sãu a decis: „Târgoviºtea cu intenþia clarã de o comunitate umanã întrece Bucureºtiul ...printr-o grãdinã cu scopul de a aduce aminte memoriei vii, mult mai frumoasã ºi înlãuntrul grãdinii (din organice ºi afective a membrilor cadrul unui ºi mai frumos peisaj, n.n.) comunitãþii, de persoane, evenimente, printr-un frumos chioºc de piatrã...” credinþe, rituri sau reguli sociale care-i O listã exhaustivã a principalelor vestigii constituie identitatea. ”(cf. Francoise urbanistice ºi arhitecturale este acum relativ Choay, Patrimoniul la rãscruce, antologie uºor de fãcut având la bazã cel puþin de luptã, Ed. Ozalid, Bucureºti, 2014). Prin volumul Târgoviºte – Monumente istorice artefact se înþelege o gamã largã de obiecte ºi de artã a arhitectului Cristian Moisescu realizate îndeobºte manual, „artistic” ca de sau mult mai succinta dar nu lipsita de pildã: mormântul, stela, stâlpul, totemul, farmec broºurã Târgoviºte – Schiþe istorice statuile, clãdirile, inscripþiile etc. ºi topografice a Dr. Mircea B. Ionescu dar Monumentul se distinge în primul rând ºi multe alte lucrãri valoroase. Nu ne-am prin funcþia sa identitarã. Prin propus sã reluãm aici munca atâtor materialitatea sa, el dubleazã funcþia cercetãtori atenþi ºi avizaþi ai domeniului. simbolicã a limbajului, a cãrui volatilitate o Vom trece doar în revistã succint atenueazã; se dovedeºte un dispozitiv fun- principalele obiective de patrimoniu damental în procesul de instituþionalizare târgoviºtean: Întâi vom aºeza Ruinele a societãþilor umane. Altfel spus, el are palatului domnesc de la Târgoviºte, apoi vocaþia de a ancora societãþile umane în Turnul Chindia, Biserica catolicã (Bãrãþia), spaþiul natural ºi cultural, ºi în dubla Biserica Stelea veche, Mitropolia din temporalitate a omului ºi a naturii.” Târgoviºte Biserica Curtea Domneascã, (Fr.Choay, op. Cit. P. 14) Biserica Albã (fosta Mânãstire Polniþa), Putem sã conchidem acum afirmând Biserica Sf. Constantin (azi, Sfinþii Împãraþi), ca o concluzie a studiului nostru cã Biserica Sfânta Vineri de la Curtea reperele urbanistice medievale ale Domneascã, Biserica Târgului, Biserica Sf. Târgoviºtei sunt cele care persistã la Niculae Simuleasa, Biserica Geartoglu ºi de fel de puternice ºi de active ºi astãzi, ce nu Bisericile ºi mânãstirile de la Dealu ºi în contemporaneitate, valoarea lor Aninoasa precum ºi Biserica fundamentalã constând în aceea cã brâncoveneascã ºi curtea de la Doiceºti dar permite dezvoltarea temeinicã în ºi multe case vechi din Târgoviºte pe care viitor. Ele sunt alcãtuite dintr-un cadru nu le vom mai enumera aici. natural variat, cu ºesuri apropiate sau mai îndepãrtate de zona dealurilor, cu vãi ale râurilor din zonã, dar ºi cu dealuri pe care o vegetaþie bogatã le îmbracã ºi le coloreazã variat în funcþie de anotimpuri, iar aerul sãnãtos nu mai este infestat de norii de oxid de fier ce-l îmbâcseau pânã mai ieri graþie unei industrii aduse aici de niciunde ºi tocmai de aceea risipitã nicãieri, de ieri... Cã oraºul a înþeles parþial sã- ºi refacã patrimoniul arhitectural e meritul Arhiepiscopiei cu LITERE 148 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni sprijinul enoriaºilor târgoviºteni. Ei au fost sau acoperiºuri urâte ºi periculoase ale primii care au refãcut zestrea istoricã ºi majoritãþii blocurilor din fostele cartiere arhitectural-ecleziasticã a Târgoviºtei. muncitoreºti ar trebui sã devinã þinta nr. 1 a Pentru partea edilitarã, de reþele ºi politicii urbane a Administraþiei Locale. drumuri, meritul revine Primãriei. Este însã Rezultatele unui asemenea efort la nivel nevoie acum de un program ambiþios de de Politici de Arhitecturã nu vor întârzia amenajare peisagisticã a întregului oraº, sã aparã. Turismul va fi motorul unei începând cu grãdina palatului (care decãzuse dezvoltãri durabile în viitor. Doar dacã aici dupã spusele lui Mircea B. Ionescu pânã la vor fi dezvoltate ºi alte coordonate ale vieþii stadiul de citez: „Ceairul Curþii Domneºti”, sociale: învãþãmântul, sportul, muzica, adicã de izlaz ºi bãi populare, pe Ialomiþa...), teatrul ºi minunata artã a grãdinilor. grãdinã care trebuie sã redevinã ceea ce a Speranþele noastre sunt mari în aceastã fost odinioarã, de pe vremea lui Petru Cercel privinþã. Este suficient sã deschidem ochii cu care este primul ce o amenajeazã, în luarea aminte cãtre strãduþele discrete ale prelungirea Curþii Domneºti pe care o reface oraºului ºi vom vedea minunate specii de rapid, ca apoi epigraful Chirshull sã o plante, organizãri micropeisagistice ºi de aprecieze spunând cã: „...amândouã sunt grãdini târgoviºtene ce pot rivaliza cu celebrele armonioase...ºi pot sta alãturi cu cele ale miniaturi japoneze bonsai sau ikebana ori alte creºtinãtãþii mai luminate...” modalitãþi de amenajare horticolã. Amenajarea peisagisticã prognozatã de Desigur, miºcãrile seismice care au noi va trebui sã cuprindã întreg teritoriul fãcut deseori ravagii ºi la Târgoviºte nu vor oraºului, cu strãzi, pieþe, zona periurbanã putea fi eliminate din ecuaþia urbanisticã ºi mai ales dealurile care înconjoarã târgoviºteanã. Dar prin proiectarea Târgoviºtea ºi care deºi nu aparþin antiseismicã a clãdirilor aºa cum s-a fãcut administrativ acestuia fac parte integrantã ea dupã 1977 lucrurile vor fi mai puþin din peisajul ei vital. Tocmai de aceea este dramatice în viitor. Esenþial va fi sã necesarã cooperarea cu comunele menþinem acest criteriu de calitate privind Aninoasa ºi Rãzvad pe douã proiecte majore gradul de asigurare antiseismicã ºi pe viitor. privind macropeisajul în care este amplasat Bisericile au avut totdeauna de suferit de oraºul Târgoviºte: primul, însemnând pe urma seismelor, mai ales în epoca asanarea ºi regularizarea râului Ialomiþa cu medievalã când importul formelor ºi de amenajarea cheiurilor ºi ecluze cuprinse tehnicã a construirii nu a fost de bun augur într-o zonã verde metropolitanã generoasã pentru zona noastrã seismicã ºi pentru pentru sãnãtate, agrement ºi sport, iar al materialele de construcþie tradiþionale din doilea vizând replantarea dealurilor zonã. Modelele clasice de construire în cruce înconjurãtoare cu vii din soiurile cele mai greacã înscrisã sau de tip navã romanicã, au nobile ãi de tradiþie, aºa cum au fost ele în fost impuse canonic, dar n-au putut fi vechime ºi livezi pentru „poame...” cum suportate de cãrãmida produsã artizanal de spuneau marii cãlãtori de odinioarã. meºteri amatori. De aici consecinþele. Surpãri La nivel intern, oraºul are de asanat ºi reconstruiri sisifice. Erau de vinã nu totul!!!, pas cu pas, stradã cu stradã. seismele, ci sistemele constructive sau Acum, din pãcate suntem în situaþia tiparele formale neadaptate structural la deplorabilã când alãturi de bijuterii condiþiile tectonice fluctuante. Aici rãdãcinile arhitecturale prezente peste tot în oraºul rãului provin ºi din faptul cã nu au existat discret coexistã într-o simbiozã bresle puternice ale zidarilor, dulgherilor ºi balcanisticã 15-20% elemente kitsch dar tâmplarilor. Pietrarii n-au fãcut parte din ºi „bube, mucegaiuri ºi noroi”, cum spunea echipele de constructori ai Meºterului Manole marele poet Tudor Arghezi, dar încã decât pentru mici artificii decorative, la neconvertite miraculos în „frumuseþi ºi ancadramentele ferestrelor sau uºilor, la versuri noi”. Este timpul sã extirpãm urâtul, pisanii ºi la pietrele tombale sau crucile de insalubrul ºi efectele neglijenþei din tot morminte. În apusul Europei pietrarii erau þesutul urban al Târgoviºtei pentru a adevãraþii constructori. Ei au ridicat recâºtiga pariul lui Paris pentru frumuseþe catedralele, adevãrate performanþe cu Bucureºtiul sau oricare alt oraº din arhitecturale ºi mai ales tehnice. Dar acolo România sau Europa. totul s-a bazat pe piatrã. Europa de Apus este Restaurarea caselor abandonate de pe o Europã de piatrã. Dupã Viena ºi Budapesta, B-dul Regele Carol I ºi de pe multe alte strãzi avem Europa de pãmânt. De aici ºi faptul cã din zonã sau asanarea urbanã rapidã a unor la noi chiar ºi autostrãzile pe pãmânt se pot excrescenþe contemporane (ca anumite zone prãbuºi imediat dupã darea lor în funcþiune... de pe strada Tudor Vladimirescu-Brãtianu) Dar aceasta nu este o scuzã pentru nimeni. 149 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 ARTE PLASTICE Ion Mãrculescu

SENIORII (3)

S-a nãscut într-o zi de treisprezece a felul lui bonom de a fi, cu stilul pãrintesc, anului 1985, în localitatea dâmboviþeanã blajin, cu vorbele ºi sfaturile cele mai potrivite Pietrari. A, nu! Numãrul treisprezece al acelei momentului în orele de studiu, desen, picturã, zile nu are nicio importanþã, nu e pãgubos! istoria artei. Din clasa de liceu în care a intrat Dealtfel, aºa, ca fapt divers, Monica atunci, Monica Cobianu, au fost ºapte Cobianu, cãci despre dumneaei este vorba, absolvenþi care au reuºit admiterea la este al treisprezecelea copil al unei familii în învãþãmântul artistic superior, lucru de lãudat care, cu totul, au fost paisprezece fraþi. Iar care aratã nu doar calitatea profesorilor în ce o priveºte, cu numãrul treisprezece, a instructori, cât mai ales calitatea elevilor. ªi, mai avut destule întâlniri benefice în viaþã. pentru ca lucrurile sã meargã ºi mai departe Acum, Monica Cobianu este profesor pe calea cea bunã, în facultate a avut ca de bazã (ºefa catedrei de arte plastice) din profesor de picturã pe cunoscutul pictor cu cadrul liceului târgoviºtean „Bãlaºa Doamna”. nume de mare rezonanþã în arta La vremea potrivitã, a fost chiar elevã a contemporanã, Horia Paºtina de la care se acestui liceu dupã care, între 2003 – 2007, a pare cã mulþi discipoli au împrumutat în urmat cursurile Facultãþii de Arte Plastice, picturile lor din calmul, liniºtea ºi pacea UNART, Bucureºti, secþia picturã, cu un operelor acestuia. masterat în 2009 apoi, într-un mod cât se Bun! Acum Monica Cobianu a ajuns ce poate de fiesc, a devenit membrã a Uniunii ºi-a dorit încã din copilãrie, este profesoarã! Artiºtilor Plastici din România. ªi, cum poate nu ºi-a imaginat la începuturi, Dacã o mare parte dintre absolvenþii este la acest liceu de renume, alãturi de foºtii instituþiilor de învãþãmânt superior, care ei profesori, grup în care a fost acceptatã cu predau cunoºtinþe despre artele plastice la dragoste ºi astfel, la rându-i, s-a putut integra gimnaziu sau la liceu ºi-au dorit iniþial sã rapid. Un liceu în care a parcurs temeinic devinã neapãrat artiºti ºi sã-ºi dedice întreaga drumul de la „cadet” (cum i-am numit pe viaþã creaþiei, ei, bine, Monica Cobianu pare învãþãceii din acest serial), pânã la treapta a fi o excepþie, pentru cã de la început, înc㠄seniorilor”. Un liceu din care, anual, un din copilãrie, ºi-a dorit sã ajungã profesoarã. numãr impresionant de absolvenþi (chiar 15- Ceea ce, dupã cum se vede, s-a ºi întâmplat! 16 într-un an) au ajuns studenþi la facultãþile Uneori destinul este de partea noastrã ºi ne de arte plastice, pentru diverse specializãri ºi duce acolo unde ne dorim. Zic asta cu discipline plastice. Zicem un numãr impor- destinul pentru cã Monica a ajuns elevã la tant pentru cã, se înþelege, pe parcursul liceul de arte plastice într-un mod oarecum ºcolarizãrii o parte dintre elevi îºi schimbã întâmplãtor: în Târgoviºte, în acel moment, opþiunile, îºi descoperã aptitudini ºi preferinþe nu exista, o clasã de arhitecturã (aºa cum pentru alte domenii. existã astãzi) unde ar fi vrut sã meargã, Dincolo de munca la catedrã, Monica sfãtuitã fiind de o sorã de-a ei mai mare. Cu Cobianu nu uitã cã este artist. Lucrãrile sale o pregãtire sumarã, atunci, de ultim moment, de picturã au o notã de întoarcere la clasici, a reuºit sã înveþe atât cât sã treacã probele aº zice la maniera grigorescianã, au în ele un de admitere. Dar, odatã trecut pragul fel de calm, echilibru ºi liniºte departe de ºocul admiterii pentru clasa de picturã, s-a dedicat vizual cãutat în mod excesiv de alþi artiºti. cu trup ºi suflet studiului pe tot timpul Abordarea avangardistã nu stã în liceului, unde a dat peste niºte profesori de preocuparea pictoriþei. ªi nici nu o cultivã la foarte bunã calitate de la care a avut din plin orele de studiu cu elevii pentru cã aceºtia ce învãþa, Ana Opriºoreanu, Briena trebuie, mai întâi, sã-ºi însuºeascã temeinic Costache, foarte tânãrul pe atunci Tibi alfabetul picturii, sã se deprindã cu Mãnguþã ºi, mai ales, Gheorghe Simion cu perseverenþa cãutãrii.

LITERE 150 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 151 Anul XX, Nr. 8-9 (233-234) • august-septembrie 2019 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la Editura Bibliotheca(str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062) ºi online, comenzi la [email protected]. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia din Târgoviºte ºi la Editura Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.ro Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL [email protected] • www.bibliotheca.ro Tiparul la Biblioprint Târgoviºte