EUROPA 13 Nr.13, (An VI), 2013 Revistă De Ştiinţă Şi Artă În Tranziţie Magazine About Science and Art During the Transition

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.net/publication/338490508

File din corespondenţa dintre Ioan Slavici, Vasile Mangra şi Roman Ciorogariu

Article · June 2013

CITATIONS READS 0 111

1 author:

Maria Alexandra Pantea „Vasile Goldis” Western University of Arad

53 PUBLICATIONS 4 CITATIONS

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

"The tradition of social responsibility of banking institutions. The Romanian banks in Banat and Crișana (1900-1914)" View project

Rolul preotului și învățătorului în satele din Protopopiatul Arad (1812-1918) View project

All content following this page was uploaded by Maria Alexandra Pantea on 09 January 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file. EUROPA 13 nr.13, (An VI), 2013 Revistă de ştiinţă şi artă în tranziţie Magazine about science and art during the transition

Fondată în anul 2008 la Novi Sad. / Founded in Novi Sad in 2008. Central and Apare bianual / It is released two times a year Eastern European Fondator şi redactor şef / Founder and Editor-in-Chief Online Library Pavel Gătăianţu

Redactor – şef adjunct lect. univ. dr. Virginia Popović COLEGIUL REDACŢIONAL Europe is registered in prof.univ.dr. Dan Anghelescu – Bucureşti; Ranko Jakovljević – Kladovo; WORLDCAT On-Line Catalogue conf. univ. dr. Alpár Losonsz – Novi Sad; drd. Maja Medan – Novi Sad; dr. Mihaela Iorga Lazović – Novi Sad; drd. Maria Nenadici – Novi Sad; lect. univ. dr. Ioana Iulia Olaru – Iaşi; Branislav Toader – Novi Sad; ma Ana Samardžić – Novi Sad; drd. Oana Ursulescu – Novi Sad; László Géber – Novi Sad; drd. Galina Lukić – Novi Sad. drd. Rareş Iordache – Cluj; drd Amanda Orza – Novi Sad; COMITETUL DE LECTURĂ prof. dr. Marina Puia Bădescu (Universitatea din Novi Sad); prof.dr. Mariana Dan (Universitatea din Belgrad); prof. dr. Nikola Strajnić (Universitatea din Novi Sad); Revista Europa este indexată în lect. univ. dr. Vladimir Barović – (Universitatea din Novi Sad); bazele de date internaţionale (BDI) dr. Mircea Măran – Vârşeţ; CEEOL (www.ceeol.com) dr. Aleksandra Đurić-Milovanović – (Universitatea din Belgrad); din Frankfurt, Germania. CONSILIUL STIINŢIFIC INTERNAŢIONAL prof.univ.dr. Mihaela Albu (Universitatea din Craiova); dr. Vladlen Babcineţchi (artist plastic, România); prof.univ.dr. Laura Bădescu (Universitatea Piteşti, România); conf.univ.dr. Ludmila Bejenaru (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi); Asociaţia Editorilor şi Librarilor conf. univ. dr. Teodora Rodica Biriş (Universitatea „Vasile Goldiş”, Arad); din Voivodina dr. Liviu Bordaş (Institute for Advanced Study, Bucureşti); prof.univ.dr. Axinia Crasovschi (Uinversitatea din Bucureşti, România); Lectura / Language Editor: conf. univ. dr. Carmen Cerasela Dărăbuş (Universitatea Tehnică, Cluj-Napoca, conf.univ. dr. Carmen Dărăbuş Centrul Universitar Nord, Baia Mare); prof.univ.dr. Natalia Getmanenko, Universitea Pedagogica de Stat, Moscova, Rusia; Design / Design: ma Laura Todoran - Paris prof.dr. Li Innani (Universitate de Limbi Străine din Beijihg, China); prof.dr.hab. Marija Zhygalova (Universitatea Brest, Belarusi); Webmaster: Saša Mustacović (www.fotosasa.net) prof.dr. Lyubov Kiseleva (Universitatea Tartu, Estonia); prof.dr. Mitsushi Kitajo (Universitatea din Samgio, Japonia); Editor/ Publisher dr. Iveta Kotríková (Universitatea „Mateja Bela”, Banská Bystrica, Slovacia); prof.dr.hab. Iraida Krotenko (Universitatea Akaki Tzereteli, Kutaisi, Georgia); Fundaţia Europa/ Фондација Европа prof.univ.dr. Marco Lucchesi (Univ. Federală de Stat, Rio de Janeiro, Brazilia); str. Gagarinova 16/13, 21000 Novi Sad, Voivodina, conf. univ. dr. Speranţa Milancovici (Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad); Serbia, tel. 063-7858-632, prof.dr.hab. Anatoliy Neamtzu (Universitatea Naţională Yuri Fedkovici, Ucraina); e-mail: [email protected] prof.univ.dr. Octavia Nedelcu (Universitatea din Bucureşti); Web Site: http//www.europango.com prof.univ.dr. Alexandra Nicolescu (Universitatea din Milano, Italia); dr. Olivier Peyroux, Paris; Tehnoredactare / Preparation for printing: prof. dr. Elena Prus (Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale, Chişinău); Grafit, Pavle Bajazet - Novi Sad prof.univ.dr. Tzvetana Raleva (Universitatea „Kliment Ohridski”, Sofia, Bulgaria); prof. dr. hab. Ludmila Sproge (Universitatea Riga, Letonia); Tipar/ Printed by ALFA TIM, Petrovaradin dr. Nicolas Trifon, Paris; Tiraj 300/ Circulation 300 copies prof. dr. Ciprian Vălcan (Universitatea Tibiscus, Timişoara); ISSN 1820-9181 conf.univ.dr. Sorin Daniel Vintilă (Universitatea „Tibiscus”, Timişoara) conf.univ.dr Luiza Caraivan (Universitatea de Vest, Timişoara) Coperta1. / Cover1.: Bucharest Green Style, 2010 Coperta 2. / Cover 2.: Bucharest Green Style, 2010 Traducere în limba engleză/ Translation in English: conf.univ.dr Luiza Caraivan Lucrările din acest număr aparţin artistului / This Traducere din l. sârbă: Virginica Jurjovan, Maria Nenadić, Oana Ursulescu issue’s art works by: Laura Todoran UNIUNEA EUROPEANĂ/The European Union

Indiferent de criza mondială care afectează şi continentul european, Uniunea Europeană încearcă să gă- sească soluţii paliative dar şi de lungă durată. La începutul acestui an o vicepreşedintă a Comisiei Europene pentru justiţie a apreciat că “crearea statelor unite europene ar fi cel mai bun armament pentru eurosceptici”, anunțând astfel o campanie pentru unirea Uniunii Europene sub auspiciile Bruxelles-ului. În acest mod o astfel de construcţie ar avea o putere mai mare decât Guvernele naţionale statale din cadrul Uniunii Europene. Uniunea Europeană se găseşte într-o criză de identitate în care lipsesc direcţii de dezvoltare dar nu din partea funcţionarilor europeni ci din partea gânditorilor, filozofilor şi sociologilor care în anumite etape istorice au prezentat o viziune. O problemă aparte este cultura şi dezvoltarea ei, precum şi sistemul de învăţământ. Se încearcă să se gă- sească unele soluţii la globalizarea tot mai actuală respectiv păstrarea culturilor locale precum şi colaborarea culturală dintre statele din cadrul UE şi ţările terţe. În acest număr consacrat UE încercăm să analizăm unele aspecte pentru o mai bună funcţionare pentru Uniunea Europeană şi eventual să găsim noi idei. Pavel Gătăianţu, redactor-şef

Regardless of the global crisis that also affects the European continent, the European Union tries to find both alleviative and long-term solutions. At the beginning of this year, one of the vice-presidents of the Euro- pean Commission for Justice stated that “the creation of the United States of Europe would be the best weapon for euro-skeptical persons”, thus announcing a campaign for the unity of the European Union under Brussels’s auspices. In this way, such a construction would have more power than the state national Govern- ments within the European Union. The European Union is in an identity crisis that lacks development directions, and this is not because of the European clerks but because of the thinkers, philosophers and sociologists who have presented a vision in certain historical stages. Different problems are its culture and development as well as its education system. Everybody is trying to find some solutions to present globalization, such as preserving local cultures and cultural collaboration among states within the European Union and third parties. In this issue dedicated to the European Union we attempt to analyse some aspects for a better functioning of the E.U. and perhaps to find new ideas. Pavel Gătăianţu, Editor-in-Chief

2 IDEI EUROPENE 3 Virginia Popović

Procesul de la Bologna: crearea unui spaţiu european al învăţământului superior

[email protected]

I. Introducere particularităţilor naţionale, culturale şi lingvistice. Ser- bia a semnat Declaraţia de la Bologna pe 18 septem- Današnja organizacija visokoškolskog obrazovan- brie 2003 iar Legea cu privire la învăţământul superi- ja je rezultat implementacije Bolonjske deklaracije i or, în conformitate cu această declaraţie, a fost adusă čitavog Bolonjskog procesa koji je započeo i u Srbiji. pe 30 august 2005. Cu toate acestea, implementarea Bolonjska deklaracija je dokument potpisan 18. juna Declaraţiei de la Bologna a început de-abia în anul 1999. godine od strane dvadeset devet ministara 2006, ceea ce a determinat creearea unui şir de pro- obrazovanja evropskih zemalja, u cilju da se otpočne bleme în aplicarea ei în cadrul sistemului de învăţă- proces reformi visokoškolskog obrazovanja koji bi mânt superior din Serbia, confuzie rezultată din coe- trajao do 2010. godine, i koji bi doveo do usklađivanja xistatea modelelor vechi de studii şi punerea în apli- evropskog sistema visokog obrazovanja uz očuvanje care incompletă a noului model.1 nacionalnih, kulturnih i jezičkih specifičnosti. Dintre liniile directorii ale Declaraţiei de la Bolog- Srbija je Bolonjsku deklaraciju potpisala 18. sep- na (1999) se evidenţiază: adoptarea unui sistem de tembra 2003. godine, a Zakon o visokom obrazo- diplome simplu şi comparabil, pe baza convenţiei de vanju u skladu sa njom denesen je 30. avgusta 2005. la Lisabona, care facilitează recunoaşterea diplome- godine. Međutim sprovođenje Bolonjske deklaracije lor absolvenţilor universitari; adoptarea sistemului počelo je tek 2006. godine, dovodeći do problema bazat pe trei cicluri de studiu (ciclul licenţă de 3 ori 4 njene implementacije u srpskom visokoškolskom ani, în dependenţă de planul şi programa acreditată obrazovnom sistemu, konfuzije nastale ostacima sta- de Comisia de Acreditare a Universităţilor din cadrul rog načina studiranja i nepotpune primene novog. Ministerul de Educaţie şi Ştiinţă al Serbiei; studii de Procesul didactic în secolul XXI suferă schimbări masterat – 2 sau 3 ani şi studii de doctorat – 3 ani; substanţiale. Noua concepţie a învăţământului ce se implementarea sistemului de credite (Sistemul Euro- abate într-o măsură mai mică sau mai mare de instru- pean de Credite Transferabile – ECTS, care facilitează irea tradiţională, transformă profesorul din comuni- mobilitatea studenţilor în spaţiul european; susţine- cator de cunoştinţe în manager al formării compe- tenţelor epistemiologice. Actualele circumstanţe şi rea şi promovarea mobilităţii şi a cooperării în Europa cerinţe de desfăşurare a activităţii didactice conform (prin prisma mobilităţii studenţilor şi a personalului celor reclamate de Procesul de la Bologna duc la im- academico-universitar, EM ECW JoinEU-SEE, EM ECW plementarea unor noi metode şi strategii de instruire Basileus, Campus Europae, CEEPUS, SIGMA, Global care ar putea asigura o formare activă, intensivă şi UGRAD, DAAD, Bilateral cooperation and individual efectivă a celor înscrişi la studii. mobility). Mobilitatea poate fi realizată în mai multe Declaraţia de la Bologna este un document sem- forme: schimb reciproc de studenţi, şcoală de vară, nat la 18 iunie 1999 de douăzeci şi nouă de miniştrii ai schimb de specializări, etc. educaţiei din ţările europene, în scopul de a începe Procesul de la Bologna a crescut treptat de la 29 de procesul de reformă a învăţământului superior, ceea state semnatare în 1999 la 46 în prezent datorită fap- ce a durat până în 2010 şi care ar uniformiza sistemu- tului că ţările europene au recunoscut că sistemele 4 lui european de învăţământ superior prin păstrarea 1 http://www.mpn.gov.rs/ naţionale de învăţământ superior se confruntă cu bazat pe un sistem de credite. Împreună cu sistemele provocări interne şi externe legate de creşterea şi di- de asigurare a calităţii, aceste structuri vor facilita ac- vesificarea modulelor universitar, posibilitatile de an- cesul studenţilor pe piaţa forţei de muncă europene gajare ale absolvenţilor, lipsa de calificări în domenii şi, în acelaşi timp, vor determina o mai mare compati- cheie şi dezvoltarea instituţiilor private de învăţă- bilitate, atractivitate şi competitivitate a învăţămân- mânt şi a educaţiei transnaţionale. Afilierea ţărilor la tului superior european. Generalizarea folosirii aces- Procesul de la Bologna face posibilă găsirea unor in- tor credite şi a sistemului de completare a diplomelor strumente şi soluţii unitare care să ajute la rezolvarea sprijină foarte mult progresul în această direcţie. Un acestor probleme încât Comisia Europeana s-a impli- rol important sunt sistemele de asigurare a calităţii cat activ în susţinerea procesului de la Bologna prin prin care s-a conceput scenarii pentru acreditarea in- politicile şi programele sale. De exemplu, se oferă stituţiilor învăţământului superior care au luat măsuri sprijin pentru reformele în învăţământul superior în riguroase pentru a îmbunătăţi dezvoltarea module- ţările vecine ale UE prin diferite programe, în special lor, cursurilor şi a programelor cu conţinut, orientare prin programul Tempus. Relaţiile cu alte continente şi organizare europeană. Acest lucru este legat în sunt susţinute printr-o serie de programe de coope- special de modulele, cursurile şi programele de ab- rare bilaterală sau multilaterală. Prin programul Eras- solvire care duc spre o diplomă recunoscută în UE. mus Mundus se oferă burse pentru studenţii din toa- Obligaţiile studenţilor înscrişi la studii conform De- ta lumea care doresc să studieze în cadrul programe- claraţiei de la Bologna sunt de a frecventa cursurile şi lor integrate de masterat în diferite ţări europene. orele de seminar, orele de consultaţii, exerciţii, să De-asemenea, pentru perioada 2007-2013, Comisia scrie lucrări de seminar, proiecte cât şi teza de master, Europeana a integrat iniţiativele sale din domeniul prin care se primeşte diploma finală şi altele. Studen- educaţiei şi formării sub umbrela unui singur program ţii în timpul unui an academic trebuie să astrângă 60 pentru învăţarea de-a lungul vieţii. Acest program da de puncte, programele fiind astfel concepute ca, ori- posibilitatea cetăţenilor europeni, indiferent de vâr- ce obiecte opţionale studentul a ales, suma puncte- sta lor, de a beneficia de oportunităţi de învăţare pe lor la sfârşitul anului ajunge sa fie 60 de puncte. Un tot cuprinsul Europei. Programul are patru sub-pro- punct este egal cu 25-30 de ore de muncă a studenţi- grame – Comenius (pentru şcoli), Erasmus (pentru lor. Punctele se primesc pentru fiecare componentă a învăţământul superior), Leonardo da Vinci (pentru programului de învăţământ (obiect, modul, program, educaţie şi formare profesională), Grundtvig (pentru teză de licenţă, etc.) iar studentul aceste credite le educaţia adulţilor), un program transversal pentru a poate primi doar atunci când a trecut examenul. asigura obţinerea celor mai bune rezultate şi progra- Aceste credite nu sunt considerate notele studentu- mul Jean Monnet, menit să susţină activităţi legate lui, nici nu le pot substitui. Pe de altă parte, numărul de integrarea europeană şi de instituţiile şi organizaţi- de credite nu depinde de numărul de ore pe care le ile europene în domeniul educaţiei. În Serbia la fel s-a are studentul după orar. De ex. implementat acest program. Trebuie enţionat că re- Obiectul Numărul de ore Nr. de credite structurarea studiilor conform Declaraţiei de la Bolo- predare + seminar gna nu implica nici reducerea duratei, nici prelungi- Disciplina nr. 1 4+2 7 rea acesteia ci diversificarea calificarilor. Disciplina nr. 2 2+4 5 Un scop de bază al procesului de la Bologna este Disciplina nr. 3 3+2 8 asigurarea şi creşterea calităţii în învăţământul superi- Disciplina nr. 4 2+2 6 or. În legătură cu aceasta sunt şi noile tehnologii infor- Disciplina nr. 5 2+0 4 maţionale şi comunicaţionale care facilitează realizarea acestui proces. Aici avem în vedere tehnologia Nr. total 60 educaţională care are natură dublă: pe de o parte mij- Prin implementarea programelor de învăţământ loacele generate de revoluţia tehnologică şi utilizate conform procesului de la Bologna, în Serbia s-a ajuns în instruire şi, pe de altă parte, activitatea sistematică la anumite probleme în realizarea lor. Dintre proble- de proiectare şi evaluare a întregului proces instructiv. mele ce ţin de procesul Bologna se detaşează câteva Pentru o mai mare flexibilitate în procesul de învă- ce merită de pe acum atenţia: probarea noii structuri ţare şi de calificare, s-a ajuns la concluzia că este ne- a studiilor (bachelor, master, doctorat, etc.) pe piaţă cesară adoptarea unui cuantum comun de calificări încă nu a fost făcută suficient; uniformizarea duratei 5 studiilor pentru bachelor (în multe ţări şase semestre) lizării şi ce strategii îşi propune universitatea în sensul afectează unele specializări (teologie, filologie, arte, dezvoltării durabile? Dacă în zorii începutului globali- etc.); studiile master sunt prea puţin diferenţiate în zării informaţia despre state şi popoare era transmisă raport cu piaţa muncii; pregătirea interdisciplinară, în câteva săptămâni, luni sau ani, astăzi poşta electro- practica în specialitate, disciplinele formative sunt nică poate contribui la comunicarea rapidă dintre oa- prea reduse; conţinutul şi durata doctoratului nu sunt meni, în acest mod, a sporit considerabil intensitatea satisfăcător concepute; sistemul de quality assurance volumului şi contactelor dintre oameni. În acest sens, actual riscă să creeze o nouă birocraţie în învăţămân- universităţile urmează să pregătească generaţiile de tul superior; suprareglementarea ameninţă să descu- tineri specialişti prin prisma perspectivei lumii din rajeze iniţiativele creative. Astfel de probleme le în- prima jumătate a sec. XXI. Nu fac excepţie nici institu- tâmpină, probabil, nu doar sistemul Bologna, dar le ţiile de învăţământ superior din Serbia, care urmează întâmpină şi acest sistem. a pregăti nu doar specialişti prin prisma mentalităţii Dintre problemele ce ţin de situaţia universităţilor sec. XX şi XXI, ci din perspectiva posibilităţii viitorului în Europa de astăzi aşi menţiona câteva mai acute: specialist de a activa în condiţiile concurenţei dure, a globalizarea este percepută mai curând ca stimulent lumii fără hotare, a societăţii umane în care frontiere- la uniformizare decât ca obligaţie de inovaţie; legătu- le de altă dată îşi pierd importanţa, iar integrarea re- ra dintre cunoaştere şi viziune este ruptă; deschide- gională domină. rea sistemelor naţionale pentru competiţie este încă Aderarea la Procesul Bologna şi eventuala aderare redusă; legătura dintre cercetare şi predare/învăţare a Serbiei la UE necesită un conţinut juridic adecvat al este prea slabă; politica pe termen scurt şi politica pe normei de drept din această perspectivă. Hotarele termen lung nu sunt legate; preluarea cerinţelor glo- naţionale din Europa în varianta veche vor dispărea. bal knowledge based market de către universităţi în- Transformările menţionate capătă o conotaţie deose- aintează prea încet; capacitatea de schimbare refor- bită atunci când sunt privite prin prisma învăţămân- matoare în universităţi rămâne modestă; o nouă con- tului superior ca obiect de consum. În acest sens, in- cepţie asupra educaţiei s-a format, dar asumarea ei stituţiile superioare din Serbia, indiferent de forma întârzie.2 de proprietate, sunt obligate să-şi unifice eforturile nu doar în promovarea sistemului educaţional supe- Activitatea inovaţională a universităţilor şi rior european, ci în intensificarea şi dezvoltarea iden- tităţii culturale naţionale şi implementarea acesteia globalizarea în cultura civică europeană. Activitatea inovaţională în universităţile clasice demonstrează că în condiţiile de liberalizare a pieţii Referinţe bibliografice: de valori, instituţia de învăţământ superior este im- pusă să reacţioneze adecvat la necesităţile economi- 1. Gucija, Sandra, Da li je u Srbiji propala „Bolonja”, „Politika“, 07.04.2013, http://www.politika.rs/rubrike/Drustvo/Da-li-je- ei, administraţiei, managementului, industriei, dome- u-Srbiji-propala-bolonja.lt.html niului social. Societatea contemporană este cointere- 2. Sinteze ale legislaţiei EU, http://europa.eu/legislation_summaries/ sată în utilizarea tehnologiilor moderne, capabile să education_training_youth/lifelong_learning/c11088_ro.htm asigure o dezvoltare durabilă, de aceea universităţile 3. Bologna sub semnul globalizării, http://www.europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/07/656&for mat= clasice sunt receptive la procesele din domeniul soci- HTML&aged=0&language=RO&guiLanguage=en al, economic şi după statutul lor sunt integrate în ac- 4. http://prijemni.infostud.com/najvaznije-odredbe-bolon- tivitatea inovaţională. Tendinţa universităţilor de a jske-deklaracije.php inova şi implementa tehnologii contemporane con- 5. http://www.vaspitacns.edu.rs/index.php?option=com_cont tribuie nu doar la procesul de pregătire al specialişti- ent&view=article&id=139&Itemid=184 6. Declaraţia de la Bologna (1999). Probleme şi erori de aplica- lor, capabili de a crea noi locuri de muncă şi extinde re, „Ziua de Cluj”, 14.03.2010., http://ziuadecj.realitatea.net/ piaţa muncii. editorial/declaratia-de-la-bologna-1999-probleme-si-erori- În ultimul timp se pune întrebarea în ce măsură în- de-aplicare--8536.html văţământul superior reacţionează la procesul globa-

2 http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/declaratia-de-la- 6 bologna-1999-probleme-si-erori-de-aplicare--8536.html Summary

The Bologna Process: Creation of an European Space of Higher Education

The Bologna declaration opened and oﬀered education reform, formalized with the Bologna declaration in 1999. Bologna process is designed as a form of standardization of academic education system which would facilitate movement of students and professors in the joint academic area of EU. Enhanced mobility and communication in academic network should help the development of science and disse- mination of knowledge in order to make European academic environment competitive in the world. Ser- bian Law on higher education that was adopted in August 2005, states that the goals of higher education are: transmission of scientific, professional and artistic knowledge and skills; development of science and arts; provision of scientific and artistic offspring; provision of lifelong learning and the increase in the number of people with higher education degrees. This radical change has brought about a change at all levels: teaching, learning and infrastructure. By im- plementing educational programs in accordance with Bologna process, Serbia has reached some problems with their implementation. Key words: The Bologna Declaration, EU, Curricu- lum reform

7 Branislav Toader

The future of the european union

[email protected]

Introduction problems, its establishment has also created new ones. Due to its existence the threat of communist The European Union represents the most success- countries towards Western European countries has ful experiment in establishing political institutions decreased. Lifting internal borders, the creation of after the Second World War. It has triumphantly man- common market and single currency have led to the aged to unite Europe after the fall of the Berlin Wall. stimulation of economic development of member With its own unique economic innovations, the Euro- states. The four freedoms have enabled free move- pean Union has contributed to a great extant to the ments of goods, services, labour and capital. The progress of everyday lives of European citizens. Since foundation of eurozone decreased transactional its regulations have led to the reduction of deleteri- costs and the business risks of individuals, companies ous effects of nationalism, colonialism and military and countries. The Schengen Agreement led to the adventurism, for more than half a century the institu- free movement of persons within the Schengen Area. tion of the European Union has succeeded in main- Diplomas are recognized by the European Commu- taining the peace between its member states. nity, the requirements for employment and estab- Concerning national interests, the European Un- lishing companies are the same for both domestic ion can provide more effective support to its own and foreign citizens, and the social benefits can be member states than they can achieve by their own, transferred. (Prokopijevic 2009:645) especially when it comes to sectors, such as, trade, immigration, environment protection, enforcement What should the European Union do? of law and order, education and defense. The events from 1989 had a great influence on forming the na- Since the value of its institutions is closely linked ture of this community. From this period the border to the past, it is difficult to talk about the future of the towards the East has been opened, which resulted in European Union without taking its history into ac- the emergence of new security issues. As a conse- count. For predicting the future of the European Un- quence of this, Europe’s new major competitors in ion it is of crucial importance to consider all the deci- the sector of trade are developing countries from the sions that were made in the past, as well as their ap- East. Therefore, in the light of the aforementioned plications. Past decisions have a profound impact not changes, we, pro-Europeans, are obliged to recon- only on the present state of the European Union, but sider and reconstruct the initial purpose of the Euro- they also strongly affect our future. One shall not for- pean Union in order to convince the public of the get the fact that the consequences of the decisions, benefits of its institution. It is my firm belief that the either positive or negative, made in the past, cannot European Union needs to evoke the feeling of affilia- be immediately recognized, as some of them may re- tion among its citizens, more precisely, the need for quire even decades to come to light. Therefore, those belonging to a community has to be improved, who want to support and advocate the real values of which will lead to the advancement of the European the European Union should bear in mind that if they Union itself. want to build a successful and modern community As Prokopijevic (2009) points out, although the ex- based on healthy pillars, should provide positive an- istence of the European Union has solved many 8 swers to the following questions: Is it possible to build a European community that will defend its val- According to Prokopijevic, in the future the focal ues in the world? Is there a possibility for the creation point of the European Union will be sustainable de- of an economically strong Europe without any bound- velopment based on the balanced economic growth aries and/or forcing harmonization? Whether or not and price stability within highly competitive social is it possible to achieve a socially and politically just market economy with goal of achieving full employ- Europe? However, the institution of the European Un- ment and social progress, and high level of protec- ion itself may be faced with some questions of essen- tion and improvement of quality of the environment. tial importance, namely, whether it needs to have a Additionally, the European Union aims at improving constitution or a treaty; whether there is a need for academic and technological sectors as well. (Proko- one or more integrations; and whether the develop- pijevic 2009:646) ment of European identity exists, and how the proc- One of the key functions of the draft constitution ess of Europeanization advances. of the European Union was to make integrations While providing answers for the previously men- come to life. The task of the draft constitution was to tioned questions, one should take the aging of the join the member states to create federations, confed- European population and its declining rate of natural erations or some other type of polity. There are many increase into consideration. As the countries of the theories that deal with shaping the organization of European Union differ from each other, huge differ- the European Union, one of which suggests that the ences between old and new member states can be European Union should become a united state. Some recognized, consequently, European integrations have politicians, like Joschka Fischer, represent the federal encouraged the process of globalization. Moreover, approach. However, the federal polity is considered it should be also pointed out that integration and to be an old-fashioned way of thinking when it comes globalization mutually influence one another. to the future development of the European Union, The extent of desirability for cooperation between since the European Union can neither be regarded as the institutions of the European Union and its mem- a Council of States, nor as a superstate. The European ber states varies within the European Union. Today, Union should put effort into becoming a highly de- the European jurisdiction integrates a major part of veloped national force with a huge influence on what economic, a part of social and a significantly small is happening in the other parts of the world. part of tax legislation. The importance of integra- The European Union is mainly based on interstate tions lies not only in demochristian values, but in the principles; therefore, it has many boundaries. This profitability of cooperation as well. Therefore, it can means that national interests are often put in front of be claimed that the European Union represents a gi- common interests of the member states. The Euro- ant when it comes to economic relations, while it is pean Union represents a perfect example of govern- still seen as a dwarf in the political sphere. ance without a state. Moreover, as it is built up from Europe needs leaders with strong personalities, different nations and cultures, it stands for a cosmo- decisive politicians, like, Konrad Adenauer, Charles politan organization. The citizens of the European Gaulle or Winston Churchill, who will be able to fight Union are living their lives in accordance with norms apathy and euroscepticism present in today’s society. and regulations created by the co-operation be- What falls under the jurisdiction of Brussels and what tween the member states. These norms and regula- should be under the jurisdiction of the member tions are established through practical functioning states shall be precisely defined. In order to make Eu- of decision-making bodies of the European Union. ropean legal acts more understandable and closer to As it was previously stated, the European Union is the public, they should be revised and simplified. Each faced with the decline in population. However, apart and every decision that has been made just as the from the decrease in the population of Europe, an- process of decision making should be more transpar- other problem seems to emerge, that is, the ageing ent. The public needs to be informed so as to avoid of Europe’s citizens. The ageing of the population is falling into the abyss of isolation. Due to the fact that not only an economic problem, but it, indeed, repre- the European Parliament is the only institution that is sents a huge social and welfare problem as well. To- directly elected by the people, a greater role has to day people live longer than before; 20% of the popu- be assigned to it. Therefore, in this way the European lation nowadays is about 70 years old. Unfortunately, Union would regain the support of its citizens. the belief that integrations and the acceptance of 9 globalization threaten the national identity of a coun- member states) and poor (underdeveloped Southern try is still present between both current and future member states) countries. When it comes to integra- member states. The aging of the population and the tion, one can see a clear distinction between mem- decline in the number of citizens had lead to the de- ber states for large and those for small integrations. crease in working-age population. In other words, Furthermore, member states are also classified into the ratio between pensioners and the labour force is states with high consumption and taxes and states not balanced, which means than there are more re- with low consumption and taxes. tired people than actively employed. In addition, the Political integration is not only the final target of pension system of the European Union is based on the European Union, in fact, it also functions as a the ‘pay-as-you-go’ system, which in turn means that mean of ensuring mechanisms for imposing political the pension fund is built from the benefits paid di- will, for solving emerging political and other issues of rectly from current workers’ contributions and taxes. essential importance. For this very reason, the Euro- Therefore, the problem lies in the fact that there are pean Union encourages market competition, pro- more retired people than actively employed in Eu- duction, innovation, diversity and the freedom of rope. A possible solution to this problem can be ei- choice. Economic integration provides solution to ther to increase taxes on social security or to decrease current and future economic problems that are of in- pension. terest to member states or the vast majority. When a In order to improve the well-being of Europe, the directive is issued based on the majority of votes of European Union should seriously improve its produc- the member states, it has to be implemented by tho- tivity. Although the problem of the aging of the pose who did not vote for it. If a political decision is not pulation can be solved through migrations, more a result of common agreement, the member states precisely, through the emigration of non-European are re-divided based on based on the interest group citizens to the courtiers of the European Union, it they would like to be part of. This phenomenon mi- may lead to another problem, namely, changing the ght be one of the key reasons why the concept of po- structure of the citizens of the European Union. This litical integration as such is often seen as suspicious. may also lead to the confrontation between domicile In contrast to economic integration, political integra- and foreign citizens. Therefore, there are two possi- tion decreases market competition, diversity and the ble solutions concerning the abovementioned pro- freedom of choice, while it increases the risks of poli- blem. The European Union should either be more tical conflicts. open-minded towards the future emigrants or it sho- The future of the European Union is in the hands uld privatize the pension found. of its member states and Brussels. If the integrations Although through its integrations the European lead towards the improvement of freedom of choice, Union took the responsibility over legislation and ju- well-being, the rule of law, and the quality of goods diciary from the nation states, the major levers of and services, the European Union will have a stable power, such as, defense, tax policy, domestic policy, future and it will gain full support of both the gover- social benefits and pension scheme, education, heal- nment and citizens of its member states. However, if th care and fiscal policy, are still in the hands of its the integrations result in the enforcement of harmo- member states. From the outsider’s perspective, nization, the European Union will face limits when it thanks to the created picture of common identity, comes to market competition, centralization and ma- the European Union is perceived as a harmonious king regulations, which will also lead to bad decisi- and well-balanced organization; however, it is struc- ons that may have a detrimental effect on individual turally divided. If one takes a closer look at its inner freedom and well-being. In order to improve its regu- structure, it can be seen that the organization of the latory function among its member states, the Euro- European Union consists of several division. More pean Union needs precise and well-defined mecha- precisely, on the basis of the population and territory nisms for decision-making. The main principle of the of its member states, it distinguishes small and big European Union should be co-operation between its courtiers, while based on the accession date of a member states and uniting their resources, and in country; it is divided into old and new member sta- this way the member states will gain higher level of tes. Moreover, on account of a country’s economy it sovereignty. 10 makes a distinction between developed (Northern Conclusion Summary

The European Union represents common values The future of the european union which are constantly cherished and defended by its institution. Promoting and maintaining democracy The European Union stands for a well-structured both within and outside the boundaries of the Euro- and successful institution that is bound by the Euro- pean Union are of essential importance, as well as the pean identity. The core of the European identity is creation of unity, which is more than just a mere pro- built from Christianity; a secular state with highly de- paganda of the European Union, since it reflects the veloped democracy, rule of law and market eco- cosmopolitan nature of this well-organized instituti- nomy; and ancient culture. Although the institution on. In order to overcome negative external influen- of the European Union is well-organized, it has not ces and global problems, the European Union needs remained untouched by the global economic crisis of to increase the co-operation with its member states. the 21st century. The aim of this paper is to try to address Although the European Union is regarded to be a current questions that the institution of the Euro- well-structured institution, it still faces many proble- pean Union is faced with. It also focuses on the emer- ms that need to be solved. In this difficult period of ging issues and problems regarding the future of this global economic crisis, it is faced with the problem of organization by looking into its past and present. the aging of the population and the decline in the Furthermore, it aims to provide some possible soluti- labour force. If we want to preserve this institution, it ons and suggestions to the problems concerning the is of our utmost importance to come up with adequa- improvement and development of the European te and practical solutions to the emerging problems Union. Despite the phenomenon of euroscepticism st of the 21 century. The European Union can have a that is highly present in the society, one of the crucial flourishing future only if the member states and the issues that today’s Europe is face with is the aging of institution as such put more effort into the improve- its population. The focal point of this paper is put on ment and enhancement of the feeling of solidarity this very problem, since it can lead to other proble- between the member states, achieving higher eco- ms, such as, decline in the labour force and even to nomic growth, and above all, the European Union the decline in the population of the European Union. should encourage investments in education and By giving detailed descriptions of the potential issues market innovations. Additionally, in this way the Eu- the European Union may be face with in the future, ropean Union will succeed in repressing class divisi- this paper aims to come up with possible suggestion, the negative feeling of nationalism and other ons for overcoming these emerging problems in or- transnational, social and political divisions that affect der to indicate that the European Union has the abili- the institution in a non-beneficial way, and can slow ty for improvement and development. down its development and improvement. Key words: the European Union, future, aging of population, decline in labour force, improvements Bibliography

1. Dezmon Dinan, Menjanje Evrope - Istorija Evropske Unije, Službeni Glasnik, Beograd,2010. 2. Miroslav Prokopijević, Evropska Unija, Službeni Glasnik, Beo- grad, 2009. 3. Sajmon Hiks, Politički sistem Evropske Unije,Službeni Glas- nik, Beograd,2007. 4. http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb76/ eb76_eu20_en.pdf

11 Nikola Marinković

Chapter 35 in Serbia’s EU accession talks

[email protected]

Introduction more question. How will during the negotiations be applied stance of Europe that Chapter 35 is mainly The agreement between Belgrade and Pristina, used for questions pertaining to the relations betwe- signed on 19 April 2013 (in the public known as the en Serbia and Kosovo, especially since Serbia is the Brussels Agreement) is the cornerstone of all the first candidate to be faced with such a situation on events that took place at the end of 2013, which are the European road. At the same time, hard positions incorporated in preparation for the start of negotiati- of some member states send signals that Serbia will ons on Serbia’s full membership in the European Uni- not complete negotiations with the Union until it on. The aim of the negotiations was to put an end to does not sign a “legally binding agreement” with the conflict between Serbia and the interim authori- Pristina, which leaves room for different interpretati- ties in Pristina, and to raise the relations between the ons, and thus different actions of individual mem- two administrations to a higher level, and at the same bers states, which will certainly during lengthy nego- time transform them into partnership, under the um- tiations Serbia have crucial importance. brella of the European Union. Numerous controversi- es and problems followed the election process in the Decision of the Council of the European Union: Northern Kosovo, which was, after all, expected when the beginning or the negotiations without end entering into the Agreement was about. In light of the historic agreement, elections in the Regardless of many difficulties with which the north and the forthcoming establishment of the As- Union is facing over the past few years, it seems that sociation of Serbian Municipalities and the continua- the question of enlargement is not off the agenda, tion of dialogue between Belgrade and Pristina, the which was confirmed in the first rows of the Conclu- preparation for the final decision on starting negoti- sions of the Council on enlargement and stabilization ations about its full membership of the supranational and association1. Thus, the expansion remains one of organization were finalizing. In this regard, it appears the main principles of the European Union. However, that the problem has significantly alleviated, but not it would be irrational to take for granted that the Uni- solved, and that all three sides has to work on in the on is ready to expand first, without having deal with coming years (maybe a decade), in order to reach a the situation within its own system. That was very mutually acceptable solution. Decades-long conflict clear during the preparation for the adoption of the and distrust have left a deep mark on relations in the Council conclusions. Tough attitude of some mem- Balkans, especially on the relations between Belgra- ber states pointed out that a good part of Europe is de and Pristina, which burden both subjects on their dominated by the view that things in the Balkans road to European transformation and building a mo- must be solved first, and then to discuss about. dern, democratic society, modeled on developed so- Factor that in the Serbian political scene was mar- cieties within the European continent. ked as crucial for giving the green light on the eve of Decision of the Council of the European Union of the aforementioned Summit of Heads of State and Go- 17 December comes as a kind of invitation for Serbia vernment in December is the Bundestag. The German to start and complete the accession negotiations, but 1 http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/ 12 at the same time it leaves plenty of room for one pressdata/EN/genaff/140142.pdf parliament has so far been the hardest proponent of tection, and maritime policy5. Considering that itself the view that before the negotiations „ agreed must belongs to the Balkan geographical area, Greece be applied in practice.” This is primarily related to the does not waive further spreading of the Union in its integration of the Serbian parallel structures in nort- neighborhood, but it is clear that during its presiden- hern Kosovo into institutions headquartered in Pristi- cy certainly membership talks with Serbia starts. It is na. How is the Bundestag attitude was unchanging certainly a great incentive for Serbia’s European aspi- and steady illustrate the statement of Theresia Toegl- rations, but also the beginning of long and difficult hofer, experts for the Balkans on German Council on negotiations process, during which it is not easy ti Foreign Relations that “the EU wants to avoid that Ser- bid on terms when Serbia should become a member bia can make progress in the negotiations with the EU of the Union. without having a dialogue with Pristina thrown into The negotiations on membership are several years another plan”2. This attitude of Berlin is much clearer if long process, which begins with so called “screening” we consider the well-known „non paper “ that Ger- and the Intergovernmental Conference, or the legis- many and the United Kingdom offered for considerati- lative review of a candidate country. On this occasi- on by their European partners, considering the sharp on, it makes a conclusion in which the legislation of criteria that Serbia must fulfill before opening negoti- candidates is in line with European. That is the indica- ations. The most important is certainly the one that is tor of the state of the potential member is in. “Scree- provided for the incorporation of regulating the relati- ning” usually lasts about a year, but the opening and ons between Belgrade and Pristina through each of closing chapters is quite extensive and difficult task. the 35 chapters, and the final goal of the aforementio- The decision on the opening and closing chapters is ned unofficial document was “visible and lasting im- provided by the state members of the Union, which provement in relations between Serbia and Kosovo, has so far proved to be a process that may be affec- which should gradually yields normalization in the ted by bilateral disputes with members. The most form of a legally binding document”3. However, as the obvious example of this is the border dispute betwe- two countries remained isolated in their efforts, it was en Slovenia and Croatia, while in Serbia a potential agreed that the normalization of Serbia and Kosovo issue could be the status of the Bulgarian minority in should be monitoring by chapter 35, which is the re- Serbia6. An additional burden is the fact that during sult of a compromise position of all member states. the time the negotiation process became more com- In this regard it remains the impression that the plex. Sometimes there were no clearly defined crite- Serbian because of its unresolved territorial issue wo- rias, and some countries took group negotiation. uld become the ground for the implementation of Also, the European Union in 2011 adopted a new ap- the compromise, and pioneer project on which the proach to enlargement, which provides that sections actors in the process are forced to. It’s hard to say 23 and 24 are opening at the beginning and closing how the negotiation process will go on. Its beginning at the end of the process7. is symbolically associated with the presidency of Gre- Optimists are those who still insist on a Slovakian ece, which in the previous cycle rotation hosted a his- pace during the process of negotiation. This Central toric summit in Thessaloniki in 2003, on which the European country’s negotiation process began in Union reaffirmed the European perspective for the 1999 and finished it three years later. The European countries of South Eastern Europe4. In the first six path of Slovakia began in 1995. The handover re- months of 2014 the priorities of the European Union quest for membership to the status of a full member under the chairmanship of Greece will be the growth, of the country came in 2004 as part of the historic employment and cohesion, further integration and enlargement, along with 9 other countries of sou- stability of the euro zone, migration and border pro- 5 http://gr2014.eu/eu-presidency/the-greek-presidency/ 2 http://www.politika.rs/rubrike/Politika/O-integracijama- programme-and-priorities Srbije-u-EU-vise-ne-odlucuje-Bundestag.lt.html 6 Read more about it at: Novaković Igor, Petrović Žarko 3 http://www.euractiv.rs/srbija-i-eu/6340-nemako-britan- with Jakišić Tijana (2013). Relations between Serbia and ski-non-pejper-za-pregovore-s-eu Bulgaria, position of Bulgarian minority in Serbia and 4 Read more about it at: Nikola Marinković, Another member process of European integration. Belgrade: Isac Fund. of the European Union, u: Europa 12- Magazine about scien- 7 Read more about it at: http://eur-lex.europa.eu/LexUri- ce and art during the transition, Novi Sad, 2013, page 18. Serv/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0600:FIN:EN:PDF 13 thern and eastern Europe. However, on the other side cal weight, it is clear that this formulation of the of the historical mirror is Turkey, which despite the Council could be expected. No matter what the poli- fact that submitted its application for membership in ticians from Belgrade are denied the opportunity to 1987 still is in the early phase of the process, unlikely make this happen, it is clear that this is a realistic op- that they will ever be finalized. Hence, the start of tation, which could result in slowdown of the process, lks with Serbia EU is marked with the fear of repea- which in this setting could be a big blow to the pro- ting of the “Turkish” scenario. European aspirations of the Serbian political elite. On the other hand, Kosovo got the option to block or sig- Kosovo as an opportunity or an obstacle in talks nificantly slow down Serbia’s European accession process due to the Brussels agreement. Kosovo is a political issue par excellence. This is In essence of the policy of enlargement of the Eu- supported by the fact that Serbia was placed in front ropean Union lies the notion that the expansion to of the chapter which content is not yet known by the rest of the continent creates preconditions for now. However, it is known that the Serbia on the road the establishment of safe Pan-European area, which to membership have to open this question and close is the basis of stability of any kind. On the other hand, if wants to become a full member of the European potential candidates are counting on boosting the Union. All participants in the process of reconciliation economy and creating conditions for improved living in the region have a dilemma as far as Belgrade is re- standards. However, with the impact of the econo- ady to go to the normalization of relations. This ques- mic crisis, things have changed. In the EU, the more tion is completely logical, because it is already clear and more voices raises on the question of the enlar- that the most powerful member states have a pretty gement costs, while the state out of the Union ques- clear position on this issue. They do not want another tioned whether the EU is the only option, or in the Cyprus in Union8. Also, the Eu doesn’t want to repeat world there is an alternative. As the level of invest- the cases of Bulgaria and Romania, so new members ments from the EU in the Western Balkans decreased are waiting quite painful negotiations. They are ne- in several past years, uncertainty grew, even dose of gotiating for membership in an organization that mistrust between the partners. Serbia as a central was building by decades and learned from their own country of the Western Balkans in the economic sen- mistakes. Also, the Union during the global economic se is very related to the EU, because almost two- crisis exerted all their weaknesses and asked new thirds of its exports go right there. A similar situation questions about the functioning of this supranatio- exists when it comes to import. nal system. Is Kosovo the weight on the scale that determines Now famously Chapter 35, or Kosovo, brings ano- whether Serbia moves forward and tapped in the ther peculiarity in the case of Serbia. In fact, in all ca- spot? The answer is that there are two weights. The ses, screening process began after the official start of small and the large one. Kosovo is certainly a weight negotiations, or after the Intergovernmental Confe- greater to Serbia, while a small tag is that potential rence. However, the order is reversed in this case. member states worn around the neck. That are all The Kosovo issue is related to Chapter 35, but we those standards which the state have to meet to be should not lose from sight that the decision of the eligible to enter the club. Serbia, therefore, has two Council of the European Union stipulates that the standards that must be met. Will the countries affec- normalization of relations with Kosovo can be moni- ted by years of wars, isolation and stricken by the tored through the other chapters in special and justi- effects of the economic crisis make it to overcome fied cases. This means that Kosovo is not, and appa- those issues is the right question for the actors in the rently neither will be removed from the complete process, but the question is will it leave a historical negotiation process. As this is a matter of great politi- consequences the Western Balkans region. After the accession of Croatia the voices across the Union are 8 The Protocol on Cyprus, attached to the Treaty of Acces- sion signed on 16 April 2003 by the Republic of Cyprus, saying that EU is not ready to accept new members provides for the suspension of the application of the and that enlargement process should be stopped un- Acquis Communautaire in those areas of the Republic of til some better times. The fact is that the region of the Cyprus, where the Government of the Republic does not Balkans, particularly the Western Balkans, has lost its 14 exercise effective control. importance as Bulgaria and Romania joined to the EU, while Croatia was caught “last chance”. Public rity of the entire European political space. This test opinion is one of the indispensable factors in the cre- will show how Europe is ready to deal with the delica- ation of national policies. Negative mood of citizens te situation at home, while Serbia and Kosovo will of economically leading states is a clear signal to po- have to invest a lot of effort and avoid the pitfalls in liticians in these countries to insist on more stringent the form of mutual blocking on the European way, as criteria and compliance. it is envisaged by the Brussels agreement. Chapter 35 Kosovo is a problem that is in the backyard of Eu- in this process will probably have decisive role and rope, which has the task to solve it. Europe insists determine the future course of political develop- that on Kosovo and around has to be set the Euro- ments in the Western Balkans, which is after Croatia pean standards, but it is unable to resolve its status, became quite sensitive political area, with a lot of un- so Kosovo problem remains in force. This gave a clear resolved issues. signal to Moscow, Beijing and Ankara that it is right time to intervene in the battle for supremacy in the Bibliography Balkans, where until recently was unthinkable to de- feat predominance of modern Europe. And as Europe 1. Mišćević, Tanja (2009). Pridruživanje Evropskoj uniji. Belgra- seeks standards, Eurasian partners provide capital de: Službeni Glasnik. and investment, which in times of crisis seem quite 2. Novaković Igor, Petrović Žarko with Jakišić Tijana (2013). Re- refreshing. lations between Serbia and Bulgaria, position of Bulgarian minority in Serbia and process of European integration. Bel- grade: Isac Fund. Conclusion 3. Samardžić, Slobodan (2009). Srbija u procesu pridruživanja Evropskoj Uniji. Belgrade: Službeni Glasnik. The road to full membership goes through setting 4. Prokopijević, Miroslav (2009). Evropska unija: Uvod. Belgra- de: Službeni Glasnik. up a negotiating framework, conducting technical and political dialogue (the opening and closing of negotiating chapters), the adoption and implemen- Documents tation of the acquis communautaire, the signing of the Accession Treaty, and finally ratification and full 1. Council conclusions on Enlargement membership. The experience of the Member States and Stabilisation and Association Process are different and goes from case to case. Those fami- (2013). General Affairs Council meeting, Bru- liar with the process of accession to the European ssels, 17 December 2013. Union agree in their assessment that there are no 2. Communication from the Commission two identical road to membership. From today’s perspective, it seems that Serbia is no exception. On the to the European Parliament and the Council contrary, the case of Serbia is likely to remain isolated - Enlargement Strategy and Main Challenges and labeled as one of the most complex in history. In 2012-2013, Brussels: European Commission. addition to novelties, which were first applied in the 3. EU Accession Treaty - Protocols on case of Montenegro, the negotiations begin opening Cyprus (2003). chapters 23 and 24, and Serbia is facing a unique case 4. Information concerning the EU accessi- of solving the Kosovo problem. All the efforts that on negotiating process (2013). Belgrade: Mini- the Kosovo issue be treated as the case of northern Cyprus were unsuccessful, and it seems that Kosovo stry of Foreign Affairs of the Republic of Serbia. in Serbia European objectives will be “lex specialis”. In the case of Kosovo, the European Union wants to Summary put more pressure on the authorities in Belgrade to force the recognition of Kosovo as an independent Chapter 35 in Serbia’s EU accession talks state, which should allow relaxation relations within the EU because of five member that has not recogni- In light of the positive decision of the Council of zed Kosovo. the European Union, Serbia is awaiting the start of In any case, negotiations initiated by the European membership negotiations. After the signing of the Union with Serbia will be a true indicator of the matu- historic agreement with the authorities in Pristina, 15 Serbia is preparing for the opening of the first chapters. At the beginning of the process there are very sensitive issues, such as the judiciary and fundamental rights and justice, freedom and security. Yet despite that, Serbia with great anticipation waiting to see how the application of negotiating chapters 35 will be realized. The European decision to use this chapter as a platform for monitoring the progress of relations between Belgrade and Pristina (Serbia and Ko- sovo) is a real test for all participants in the process: Serbia, Kosovo and the European Union, that this difficult political issues must solve if it wants to stabili- ze the situation throughout the European region. This paper deals with the analysis of the current situation in the political field, both Serbia and the Euro- pean Union, when it comes to this sensitive political issue. In this regard, the question is whether Serbia on its European path is about to become a “lex specialis” and whether it is possible to replay another “Tur- kish scenario”, and whether stricter criteria can slow down the negotiating process and distance Serbia from its European aspirations. Key words: EU enlargement, Serbia, EU membership negotiations, the Brussels agreement, Chapter 35

16 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Eva Tkavc Dubokovič

The Dynamics behind the (Re) emergence of Right - wing Extremist Parties in Europe and its Repercussions

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Betz (1998:6) wrote that the emergence of far-right far-right is now also becoming a connecting tissue or right-wing extremist parties is “one of the most between European countries. This was recently shown significant developments of the past few years”. It is by a pan-European alliance of far-right parties, not only about a multitude of European party sys- launched on the part of the French National Front tems having broadened their spectrum by including and the Dutch Freedom Party to shatter the Europe- these parties. Drawing on calls for the expulsion of all an Parliament from within, and wreck "the monster in individuals of immigrant descent and a return to a Brussels". But the problem goes far beyond these “traditional” Europe, the parties have been pro- contemporary national contexts. Albeit far-right par- foundly moulding both the material and ideological ties may be a relatively new development, a glance at landscape of the European setting (Ramalingam, the European history reveals that Europe is not 2012). As they are growing in resonance, far-right par- stranger to right-wing extremism. Conducive of total ties increasingly pose a challenge not only to existing dominance, the notion of a national organic commu- elites, but also to Europe’s democratic system alone. nity, anti-foreigner sentiments, and scapegoating of Fearing the repercussions that the rise of far-right the “Other”; the predecessor Fascist parties marked parties may entail, Europe is experiencing a stark cri- “civilization” of the first decades of the twentieth cen- sis of confidence in the way contemporary politics is tury. While these are now discredited as an accepta- being shaped. In this context, two questions arise. ble political force due to the memories of the brutish One is of how and why did far-right parties in fact human and material destruction conducted during come about, whilst the other impinges on what their the years of their activity, contemporary far-right par- con-contemporary rise to power will bring for the re- ties established themselves as the newest manifesta- gion. It seems a clearer perceptive on the two is nec- tion of right-wing extremism (Mudde, 2002). essary in addressing European political future; thus This is of course not to say that Pre-War Fascist par- both are given particular attention in the article. ties and the present-day far-right are synonymous; There are now about thirty far-right parties enjoying however, they may share certain ideological narra- increasing popularity on local and national levels in tives of the extreme-right. Both are, for example, eth- the European milieu. The National Party of Germany, no-nationalist. Both glorify the holistic community for example, has established a solid foothold at both with shared culture and ancestry of over non-native levels. In Hungary and Denmark, the far-right Jobbik elements, be it persons or ideas. Intolerance to diver- and Danish People's Party are today the countries’ sity is, then, expressed in the name of protection of third largest political parties. Given the results of the the homogenous entity of “the people” (Mudde, 2007). 2013 Austrian general elections – where the Freedom Both are also xenophobic, whereby they feel the re- Party gained over one-fifth of the votes- Austria too sponsibility to protect their people against “outsid- is following Europe’s rightist trend. Another grim re- ers”, leading to alienation of individuals who should minder of far-right’s resonance would be Greece. The be expelled, or forced to conform. Moreover, both entry of a neo-Nazi party into the parliament in share a strict protection of the established social-po- Greece signals another case that cannot be ignored. litical order and authority. Yet, whilst the Fascist par- But even more disturbing is the observation that the ties endorsed the symbiosis between authoritarian- 17 ism and strong police and military force, contempo- the parties’ emergence varied across diverse Euro- rary far-right parties are generally not violent (Mudde, pean contexts; contingent is also the nationalist na- 2013). In order to be successful electorally in the Euro- ture of far-right parties due to which they exhibit pean democratic setting, these rather aim to accu- country-specific grievances. Many of the issues that mulate popularity with carefully formulated dis- drove their emergence in the 1980’s were, however, course addressed to anxieties of alienated citizens common across Europe (Lifland, 2013). (Ignazi, 1997). Leaning on these ideological traits, far- One of the significant demand-side factors was, in right parties initially emerged in the 1980’s. In this, this regard, the impact of globalization. Involving a they were intimately intertwined with the context of “significant shift in the reach of networks and sys- the wider world they arose from. The era’s zeitgeist, tems of social relations to international patterns of characterised by rapid changes in the European po- human activity” (Al Roadhan, 2006: 7); globalisation litical, economic, and social fabric provided a good brought to some Europeans ostensible risks to their breeding ground for the process. The corresponding material well–being, social status and values. citizens’ shifting desires, perceptions, and circum- Financial integration of markets and the pursuit of stances, in turn, sparked their attraction to the con- profit under economic liberalism brought economic crete agendas of far-right parties which were promis- distress to many, as losses and new economic uncer- ing to establish a favourable order in the changed tainties for some occupational strata accumulated. milieu. Whilst scholars predominantly observe the As the logic of factor-price convergence shows, the role of changing dynamics within a particular context relative prices commanded by comparatively limited in their examination of the dynamics behind the emer- factors in the developed economies (semi-and un- gence of far-right, it is also the strengths and oppor- skilled workers) decline with internationalization as tunities of far-right parties and their leaders that mat- the relative demand for comparatively abundant fac- ter. Far-right materialised out of the interaction of tors (highly skilled workers) increases (Swank and both the surrounding context and their inherent dis- Betz, 2002). Globalisation’s interaction between trade, positions, strategically translated into a favourable capital, and human mobility therefore contributed to dialogue with targeted citizens (Mudde, 2010). The decline in employment and relative wages in some article thus proposes a model incorporating both sectors, particularly those involving semi-and un- supply-and demand-side factors for observation of skilled workers. Moreover, the concurrent commodi- the dynamics that propelled far-right parties’ emer- fication of human labour enhanced the threat of glo- gence. The model is deemed favourable for not only balisation. For it created a demand for flexible labour, it provides a more accurate perceptive on the proc- employers increasingly praised the affordability and ess but also explains the parties’ current blossoming reliability of immigrant labour which was willing to across Europe. As we will later see there is always con- work more for a lower wage (Frieden, 1991). tinuity and there is always change in society, hence Concordantly, Europe saw significant foreign immi- comprehensive background information is vital to gration. Attracted by Europe’s robust economy and the grasping of contemporary issues and concepts. free market schemes which made it a good candidate for immigration, numbers of migrants entered the Demand – Side Factors of the Far-Right’s region for work. Additionally, the policies of family reunifications, the influx of asylum seekers after the Emergence1 1989 collapse of the Iron Curtain, and the generally easier and larger mobility of people due to the era’s Demand-side factors are not one-sided, they are transport developments, boosted the proportion of complex. Not only the circumstances that propelled foreigners in European countries. 1 By noting “Europe” I hereby refer to Western Europe in The combination of their growing number, a rising my examination of demand-side factors. Due to their relative economic deprivation and social insecurity, regime’s closure within the time frame used (the 1980’s), enforced the view of immigrants as a threat to em- communist countries were exempt from developments ployment and cultural homogeneity. The powerless- that propelled the emergence of far-right parties el- ness of the alienated nationals coupled with their sewhere in Europe. Far-right parties in ex-communist countries emerged after the demise of communism as it mand-supply model manifested, and gradually gained 18 was since then that tensions expressed within the de- its reach among nationals. desire to control the changed social fabric then too pabilities. They were not simply bystanders, but were underpinned the emergence of far-right parties, as main actors in the narrative about their success and hostility towards migration rose. Search for the na- failure. Successful far-right parties were those that or- tional essence became an objective of many, whilst it ganised and exploited the niches in their respective increasingly found expression in xenophobia and rac- political systems. In other words, they designed “the ism, converging in the common defence of the natu- appropriate appealed that seized the moment and ral European community from alien and polluting exploited the strategic weakness of the existing par- presences (Givens, 2010). ties” (Kitschelt, 1997: 14). In view of many, moreover, the mainstream parties Far-right parties, particularly their charismatic lead- were not doing enough to ensure the necessary se- ers, in this respect demonstrated the capacity to meet curity and harmony. Economic discontents were individuals’ needs arising from social or individual cri- growing, together with numbers of unwanted mises. Power speech proved to be powerful tool. This grants who supposedly did nothing but shamble na- could be observed in the mandate of Jean-Marie Le tional markets, security, and its identity. The main- Pen. The former leader of FN through his powerful stream, on the other side of the pole, had not formu- speech opposed all forces which were rendered un- lated a concrete agenda to tackle these issues. This dermining to the French nation-globalization, immi- created another demand-side factor: a translation of gration, communism –and earned the success of the the growing dissatisfaction vis-à -vis the existing po- party in the 1980s (Williams, 2011). By being seen as a litical system and social order into disgruntled voters’ solution to then-current issues, they became a ‘pro- support for ideas and policies of far-right parties. It vider’ or ‘hero’ to the alienated (Lubbers et al., 2002). was thereby the latter that increasingly came to be Moreover, propaganda is the parties’ strong at- seen as an answer to concurrent grievances of the na- tribute. Be it in the form of posters, advertisements, tionals concerned (Ignazi, 2002). caricatures, anti-foreigner graffiti, newspaper articles, and more; the parties have been taking advantage of Supply–Side Factors of the Far-Right’s media to transmit their aggressive messages to a large degree. This could be evident, for example, in National Emergence Democratic Party (NPD)’s circulation of the motto “Germany for Germans” and Nazi-inspired symbols On the supply side, the attributes of the RWEPs are through newspapers, posters, etc. This led to intensi- emphasised as conducive of the far-right’s 1980s fied anti-foreigner sentiments among German citizens emergence. Particularly relevant to the above sce- which then mirrored in their support for the party, and nario, far-right parties were viewed as committed to the latter’s rise to power in the era (Ignazi, 2002). the era’s salient issues–a quality which swiftly put Lastly, the parties earned their success by being them in opposition to the unresponsiveness of the present on ground. As outlined by the Vision 21 2003 mainstream (Mudde, 2013). Within academia, it has (2003) cross-national report on British voting behav- been noted that far-right parties are naturally in tune iour, the British National Party’s “face-to-face grass- with the contemporary society for they were newly roots campaigning” had been popular with voters born. In fact, Ignazi (1997) argues they are the by- and had contributed to its success. Far-right parties product of the conflicts of the present post-industrial have much to gain from having a visible and active society where the allocation of economic resources is presence in local communities. Being approachable no longer central and the priority has been given to and reliable helps the parties achieve not only recog- values, such as quality of life. This, then, also mirrored nition but also legitimacy and potential electoral in the parties’ agenda (e.g. better life of Europeans support (Goodwin, 2011). with less immigration has long been the Leitmotiv of many) which in turn met citizens’ increased positions on socio-cultural principles. The Far-right Revival: But the attributes of far-right parties did not only Quo Vadis Far-right Extremism? lie in the objectives they embraced- their vital quality also reflected in the way these were transmitted. Today, far-right parties are blossoming. Given the These parties displayed effective organizational ca- dynamics around their revival, much continuity from 19 the initial 1980’s emergence can be observed. Sup- elites to articulate rather radical agendas in order to ply-and demand-side factors once again proved to safeguard their political power. This can be shown by, be powerful tools in the parties’ recent re-emergence for instance, the Austrian elite’s limiting of immigra- and re-assertion of power. tion through the 1997 ‘Integration Package’ and the On the supply side, Europe is again riddled with 1998 Naturalization Act (Bale et al., 2010). economic hardships which have been additionally Moreover, the far-right (re)emergence entailed the exacerbated with the Eurozone crisis within the Euro- spread of the in-out mentality. Whilst the presence of pean Union (EU) Member States. Also, the establish- immigrants indeed was an important element of the ment of the Schengen area under the 1992 Maas- boarder political process in which the parties evolved, tricht Treaty- bringing about free cross-border move- it is also their political presence that can equally be ment of goods and people - led to considerable im- seen as a consequence of the far-right (re)emergence. migration. Following the 2004, 2007, and 2013 EU Popular consternation over immigrants often follows enlargement eastward, migrants groups largely be- their development which can be seen in discrimina- gan to consist of the Eastern European counterparts’ tory and often very violent actions of citizens, smaller nationals who have been since entering (predomi- right-wing extremist organisations, and individual nantly) Western countries for work, studies, and new “lone wolves”. Bearing most extreme events in mind, international opportunities. Within such context, the we could talk about the attacks in Utöya and Oslo, latter have become targeted as the new regional and the serial killings of immigrates in Malmö in Swe- “outsiders”, guilty of Europe’s present objective prob- den as a few examples. Earlier this year, a man was lems: unemployment, recession, and depleting fiscal detained for preparing to bomb the Polish Parliament stringency. A recurring search for national identity building. He had supposedly been enthused by the coupled with seeming indifference of existing politi- Norwegian far-right terrorist Breivik. In Greece, a 14 cal elites to these issues has been persistently re-en- year old Afghan boy, among other victims, was terri- forcing voters’ support for far-right (Garner, 2010). bly beaten by what is assumed to have been a group On the supply side, far-right parties responded to of right-wing activists (Malmström, 2013). These are heated issues with concrete agendas which have been not isolated events, and there is many more to count. largely playing the anti-foreigner card. Intolerance to- But the attack on foreigners is not only cultural, ward “foreigners” is now continually being highlight- but is also socio-economic. Another significant re- ed both on the part of far-right parties and discontent- percussion of far-right’s (re)emergence is welfare ed European nationals, thus further proving the inex- chauvinism. By indicating that the fruits of the na- tricable link between migration and racism. Such atti- tional economy should go to its “own” people, the tudes are - as seen within the far-rights initial emer- belief displays national eccentrism to a significant gence - again being promoted by far-right parties and unprecedented degree. Besides, it is widespread, through their carefully designed logistics, involving too (Eatwell, 2004). Looking at data from the 2012 Eu- the use of media, propaganda, grassroots campaign- robarometer (2012), it can be seen that around half of ing, and the charismatic leaders’ power speech. The respondents agreed with statements as that there attributes of far-right parties are broad in scope and were too many immigrants in their country, and that effect which continues to manifest in both their rising immigrants placed a strain on the welfare state. This success and moulding of the European social fabric. trend is, together with other repercussions of the far- Given the repercussions the (re)emergence of far- right’s rise, upsetting for promotion of discrimination right entails for the European society; the process and exclusionist politics has a polarizing effect on Eu- seems to be genuinely damaging for the region. ropean society. And polarization means political in- These entail, first, a diffusion of the anti-party senti- stability- something that neither political ranks nor ment, enforcing “a wide gap of confidence between citizens of Europe would desire in its current state. the elites of established parties and their electorate” (Dechouwer, 1996 in Ignazi, 2002: 212). Rejection of Conclusion elites is in practice particularly evident in far-right’s recent electoral success which shows that growing The emergence of right-wing parties has indeed numbers of citizens are in tune with its stance. On the been a significant process for Europe. While right-wing 20 other hand, the anti-party trend also influenced the extremism constitutes a considerable part of Europe’s history, far-right parties as its counterpart represent Bibliography the newest grim reminders of the extremist challenge to the European democratic system. Drawing on the 1. Al Rodhan (2006) Definitions of Globalization: A Compre- principles of ethno-nationalism, xenophobia, and au- hensive Overview and a Proposed Definition, Geneva: Gene- va Centre for Security Policy. thoritarianism, far-right parties emerged in the 1980’s. 2. Bale, T. et al. (2010) ‘If You Can’t Beat Them, Join Them? Ex- Developments in this era – globalization, the concord- plaining Social Democratic Responses to the Challenge from ant economic hardship and migration coupled with the Populist Radical Right in Western Europe’, Political Stu- the mainstream’s legitimacy deficit - provided the soil dies, 58(1), pp. 410–26. 3. Betz, H.-G. (1998) ‘Contemporary Right-Wing Radicalism in for their emergence. Then, a European demand for a Europe’, Contemporary European History, 8(2), pp. 299-316. re-established harmony in the region emerged, and Betz, H.-G. and Swank, D. (2002) ‘Globalization, the Welfare coincided with the supply of far-right’s particularly at- State and Right-wing Populism in Western Europe’, Socio- tractive attributes: that is, their issue-tackling agendas, economic Review, 1(1), pp. 215-45. 4. Eatwell, R. (2004) ‘Introduction: The New Extreme Right charismatic leaders, a strategic use of media, and Challenge’ in Eatwell and Mudde, Western Democracies and grassroots campaigning. The combination of the in- the New Extreme Right Challenge. London: Routledge. tensified distress caused by Eurozone crisis, new mi- 5. European Union (2012) European Barometer: Discrimination gration patterns, and a resulting renewed interest in in the EU in 2012 [Online]: http://ec.europa.eu/public_opini- on/archives/ebs/ebs_393_sum_en.pdf [Accessed 1st De- far-right parties enforced the latter’s (re)emergence cember 2013] over the past few years. Now, there are around thirty 6. Frieden, J. (1991) ‘Invested interests: The Politics of Internati- far-right parties operating Europe-wide. Their elector- onal Economic Policies in a World of Global Finance’, Interna- al success is growing which turns heads to the ques- tional Organization, 45(1), pp. 425-51. Garner, S. (2010) Racis- ms: an Introduction, London: SAGE. tion “Quo Vadis Right-Wing Extremism?”. Considering 7. Givens, T. (2002) ‘The Role of Socio-Economic Factors in the the repercussions of the parties’ emergence, encom- Success of Extreme Right Parties’, in Schain et al., Shadows passing the spread of anti-party sentiments, in-out over Europe: The Development and Impact of the Extreme mentality, and welfare chauvinism; the answer is rath- Right in Western Europe, NY: Palgrave. Goodwin, M. (2011) The Right Response: Understanding and Countering Popu- er pessimistic. By promoting discrimination and exclu- list Extremism in Europe, London: A Chatham House Report. sionary policy, the far-right political code leads to po- 8. Ignazi, P. (1997) “The Extreme Right in Europe: A Survey’, in larization of the European society. This is particularly Merkl and Weinberg, The Revival of Right Wing Extremism in worrying given the current European context. Being in the 90s, London: Frank Cass. 9. Ignazi, P. (2002) Extreme Right Parties in Western Europe, a particularly fragile state at the moment, European Oxford: Oxford University Press. Kitschelt, H. (1997) The Ra- democracies cannot afford being further torn apart by dical Right in Western Europe: A Comparative Analysis, Ann far-right’s materialization. It thus seems actions need Arbor: University of Michigan Press. Lifland, A. (2013) ‘Right to be made to stop far-right’s ever-increasing political Wing Rising: Eurozone Crisis and Nationalism’, Harvard Inter- national Review, 14(3), pp. 9-10. Lubbers et al. (2002) ‘Extre- significance. However, the way this could and should me Right Wing Voting in Western Europe’, European Journal be achieved in the fastest and most effective manner of Political Research, 41(1), pp. 345-378. Malmström, C. (2013, is an issue yet to be addressed. Abstract At the mo- May) The Rise of Right-wing Extremism in Europe. Speech ment, there are around thirty far-right or right-wing presented at ‘We are Others’ Conference, Berlin. 10. Mudde, C. (2002) ‘Extremist Movements’, in Heywood, P. Jo- extremist parties enjoying growing popularity in Eu- nes, E, and Rhodes, M. eds, Developments in West European rope. Drawing on calls for the expulsion of all individu- Politics 2, Basingstoke: Palgrave. als of immigrant descent and a return to a “traditional” 11. Mudde, C. (2007) Populist Radical Right Parties in Europe, Europe, the parties have been profoundly moulding Cambridge: Cambridge University Press. 12. Mudde, C. (2010) ‘The Populist Radical Right: A Pathological both the European material and ideological land- Normalcy’, West European Politics, 33:6, 1167-1186 Mudde, C. scape; and throughout Europe, there is a crisis of con- (2013) ‘Three decades of populist radical right parties in fidence in the way contemporary politics is being Western Europe: So what? ’, European Journal of Political Re- shaped. In this context, two questions arise. One is of search, 52(1), pp. 1-19. Ramalingam, V. (2012) Far-right Extre- how and why did far-right parties in fact come about, mism: Trends and Methods for Prevention, Institute for Stra- tegic Dialogue: Policy Briefing, No.1 Vision 21 (2004)539 Vo- whilst the other impinges on what their con-contem- ters’ Views: A Voting Behaviour Study in Three Northern porary rise to power will bring for the region. Both are Towns, York: The Joseph Rowntree Charitable Trust/The Jo- given particular attention in the article. seph Rowntree Reform Trust. Key words: Right-wing, extremism, immigration, 13. Williams, M.-H. (2011) ‘New Era for French Far Right Politics? Comparing the FN Under Two Le Pens’, Análise Social, 48 violence, Europe, media. (201), pp. 679-695. 21 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Matilda Alku

Balkan Media stuck in the path of integration

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

European integration has literally been an issue for Meantime, Montenegro seems to be struggling the Western Balkan countries for many years now, with investigating violence cases. “Despite recent 10 which translated to a journalistic language, means a lot convictions and investigations into cases of violence headlines on the front pages. The gradual process of against the media, a number of old and recent cases integration is turning the media into a watchdog for of threats and violence against journalists, including the demands of the EU rather than the needs of coun- attacks against media property, need to be solved by tries. At least in the case of Albania, the media seems to stepping up investigations and prosecutions. The re- have the same evaluation sheets as the EU, when it cent rise in cases is a cause for concern. Efforts to pri- comes to “watching” the institutions. But who is “watch- vatise state-owned print media have been unsuc- ing” the media? Ironically, the European Union is. cessful.” –was said in the rapport. As regards Serbian media, the EC rapport empha- Media chapter on the EC progress rapport sised that “Violence and threats against journalists remain of concern, although their frequency has de- The latest European Commission progress report creased slightly. Monitoring of discriminatory or hate stated that the media in the Western Balkan coun- speech by the RBA needs to be improved”. Since Kos- tries is still facing with dependence from the politics, ovo, has not singed the SAA yet, the media there is nationalism and hate approach, lack of professional not yet being monitored by the European Commis- and ethical standards. According to the rapport, sion but still some international rapports state that which stated that “Albanian AMA still lacks sufficient politicization remains the main concern for the me- capacity and concerns remain over its independence. dia in Kosovo. Also, the public service broadcaster’s editorial independence and fee collection system have not im- Shame on whom? proved”. This way Albanian media failed once again, to get the free media status. As above quoted, the European Union does not EU urges reforms on the Communication Regula- put the Western Balkan media to bright side of the tory Agency of Bosnia and Hercegovina. “Political integration history so far, even though some progress and financial pressure on the media has increased. A is stated to have been made. But who is to blame for recent decision by the Communication Regulatory the poor standards of the Media? Agency (CRA) to limit advertising time of public Gordana Igric, BIRN Regional Director, at the inter- broadcasters could endanger their financing. Intimi- national conference entitled “Speak Up!”, stated that: dation and threats against journalists and editors and “Political and economic crises on the one hand - and polarisation of the media along political and ethnic professional weaknesses, compromised standards lines remain an issue of concern.” Macedonia messed and media corruption on the other - are the biggest it up with the events of 24 December 2012. The enemies of the media in the Balkans today.” And the progress rapport underlined that “ The country`s rep- very first consequence that she mentioned is that utation in related to media freedom has to deterio- people throughout the Balkans are deprived of the rate, both domestically and internationally. The me- information they need, which is a prerequisite for 22 dia environment remains highly polarised”. useful lasting reform. Also, the B92 President of the Board of Directors Ve- sume that media can also help accelerating the inte- ran Matić, at the First OSCE South East Europe Media gration process. Dr. Mathew Loveless assumes that as Conference, goes even further by describing the now- part of the Europeanisation thrust, the system of po- adays situation in this way: “We are faced with several litical communication, with the mass media, being its kinds of pressures which in most cases are more effi- pivotal component will adapt and perform according cient than the old state censorship… It is not uncom- to the existing western models and the second as- mon that in such circumstances self-censorship be- sumption is that people turn into media, in times of comes a way in which journalists and their editors transition as the most important source, that being manage to survive. Once Ketman, today self-censor- said, mass media can use this increased exposure to ship – it is hard to distinguish the difference. Only in preserve European values. the fact that there are no prison sentences today.” Potentially the media can influence the integra- Every country has its own subjects to blame, Ser- tion process. And we have to mention that efforts are bian media is getting suffocated by the advertising being done on integrating the Western Balkan coun- agencies, Bosnia can easily put the blame on the pub- tries culturally, by exchanging cultures and tradi- lic broadcaster which is in danger of not being public tions. Media also is playing a role on educating the anymore, and Albania with the spectacular free fall at young generation and presenting them the Europe- the Freedom House index, since 2003. But overall, they an values. But still the main task for the media all over do have a same enemy they could sent to guillotine, the Balkans is to reform first itself, to adopt the Euro- the politics. There is a the double headed pressure, a pean standards of independence, objectivity, profes- direct one by setting the media agenda and indirect sionalism and ethics. by hiding after the biggest investors in the media. Another reason why media in the Western Balkan A how “not to” model countries is going more a less the same way, is the same past they share. Journalists have been in the A how not to model is definitely the case of Alba- “eye of the hurricane” of regime change in post-com- nia not only because of the free fall from the Free- munist countries. Mass Media has been one of the dom House Ranking since 2003, but also because of driving forces of political transitions, as well one of the the shocking statistics of the journalists not being driving forces of raising nationalism which brought to paid for 2 up to 6 months, in more then 70 % of the conflict. The Balkan conflicts demonstrated the grow- Albanian media and 50 % of them working without ing recognition of the importance of local media cov- contracts. The increasing political pressure takes the erage in shaping and developing the conflict on the form of the provision of “ready-made” news, pro- ground. Mark Thompson’s on the ground breaking duced in parties’ headquarters, these news items or account of the role of the local media in former Yugo- reports are simply sent to the media, where they are slavia, Forging War, which documents how the media then often published, aired or broadcast without a aided and abetted the destruction of Yugoslavia, the change. By denying reporters access to their cam- rise to power of extreme nationalism and the forging paign meetings, both Albania’s ruling Democrats of a conflict between groups of people who had lived and the opposition Socialists indirectly force the me- together peacefully all their lives. dia to rely on material produced by the parties’ own Yet, not everything can be blamed on the politics, press offices. And what are the media actors doing to or the history. Still nowadays, journalists willingly change the situation? Nothing more then some arti- lend themselves to hate speech, fall into stereotype cles here and there. traps and to the struggles of their political party af- Going back to the beginning of this article where filiated owners; editors are corrupted by advertising we mentioned that media in Albania is playing the issues, or are led by fears that they might lose valua- watch dog for the demands of the EU. Let`s have e ble advertising if they investigate certain businesses. brief explaining on that. Most of the Albanian articles recently start with these kind of headline clichés: The role of media in the integration process “The corruption should be fought because the EU recommends…” or “As the EU demands, the govern- Now having said that media has a great power to ment should have done…”. It seems that media in be a driving force in certain point of history, we as- Albania is playing a big role on the integration proc- 23 ess, but integration is not just about fulfilling some to be rated as totally free. The latest European Com- demands on paper. And helping the integration mission progress report stated that the media in the process doesn’t mean chasing only those demands Western Balkan countries is still facing with depend- and ignoring the national and local agenda. ence from the politics, nationalism and hate approach, lack of professional and ethical standards. Conlusions Nonetheless, this is a process that will take time and a lot of effort. Western Balkan countries in these 2 decades of democracy have learned that integration is a long path and the process requires a lot of efforts. A very important part of this irrevocable process is also the mass media, which has the power to accelerate it. With all the struggles that the media is going through, there are things that could be done like enchasing the journalistic standards, developing skills, strength- ening the ethics, increased pressure from the EU and regional corporation. After all these years of report- ing on the European standards, it is now time for Bal- kan Media, to finally get some.

Bibliography

1. Thomson, Mark. (1999) Forging War: The media in Serbia, Croatia, Bosnia and Hercegovina/ Article 19. University of Lu- ton 2. Puddephatt, Andrew. (April 2006) Voices of war: conflict and the role of media. International media support, 3. European Commicion. Active Inclusion in the Western Bal- kans: European Enlargement Monitoring Report 2013, http://www.solidar.org/IMG/pdf/59_activeinclusionwb.pdf 4. Lani, Remzi. (2010) Balkan Media: Lost in transition ; Confe- rence of Journalism Ethics and Self Regulation in Europe 5. Matic, Veran. (2011) Media in the W. Balkans in the past and today – from censorship to self-censorship? : OSCE South East Europe Media Conference 6. Igric, Gordana. (2011) Media Freedom and its enemies in the Balkans. International conference, “Speak Up!” http://www. balkaninsight.com/en/article/media-freedom-and-its-enemies-in-the-balkans

Summary

Balkan Media stuck in the path of integration

European integration has became an important part of the national agenda of the Balkan countries, as well a “hot topic” in the newsrooms of the media all over the Balkans. Free media considered as one of the most important characteristics of democratic societies, is now becoming a task to fulfill for these countries that aspire to join the union. As the matter 24 of fact, media in the Balkan countries has failed so far, INTERVIU 25 Lavinel Orza

INTERVIU CU MIHAELA ALBU

[email protected]

Nu demult la Zilele Craiovei am avut plăcerea să cu- când, constrânşi de istorie şi de abuzive prefaceri ide- nosc o doamnă deosebită. Am avut onoarea să stau de ologice, mulţi dintre intelectualii români au luat calea vorbă cu doamna profesor doctor Mihaela Albu. După exilului după ocuparea ţării de către sovietici. Ei re- cum orice carte va spune întodeauna lucruri esenţiale prezintă un segment tragic al istoriei noastre iar aceş- despre personalitatea unui autor, se poate întâmpla şi tia au constituit totodată într-o mare măsură şansa Ro- chiar se întîmplă adesea o inversare a respectivului fe- mâniei de integrare cuturală europeană sau la nivel nomen desfăşurat în timp, preocupările şi strădaniile mai amplu internaţional. Numai în limba ta omul îşi autorului pot proiecta, reproiecta o anumită, chiar pricepe inima deplin spuse-se Mihai Eminescu. specială lumină asupra unei cărţi. Dr. Mihaela Albu a fost profesor la Facultatea de jurnalism, comunicare şi L. O. Doamnă Mihaela Albu, în calitate de scriitoare elaţii publice,Universitata „Spiru Haret”, Bucureşti, iar şi jurnalistă, puteţi spune dacă jurnalistica este o pro- mai ]nainte la Facultatea de Litere a Universităţii din fesie, iar jurnalistul - un profesionist? În ce măsură pu- Craiova. Între anii 1999 şi 2003 a fost visiting professor tem să încadrăm jurnalistica în preocupările profeso- la Universitatea Columbia din New York. Este membră rilor, iar pe jurnalişti între profesori? a USR, a Uniunii Ziariştilor Profesionişti a unor societăţi româno-americane şi membru corespondent al Aca- M.A. Ar trebui să încep întâi poate cu ideea dacă demiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte. jurnalistul este un profesionist şi poate fi în măsura în Între ambasadorii culturii române din spaţiul tran- care în primul rând are cultură. În măsura în care ştie satlantic numele Mihaelei Albu este binecunoscut ce înseamnă această profesie şi iată răspund într-un atât în calitate de scriitor, cât şi ca profesor la Univer- fel la prima întrebare sau la prima parte a întrebării că sitatea Columbia din New York, autoare a peste 150 este o profesie, poate fi o profesie. Încă odată spun în de articole, studii, eseuri, critică literară, publicistică măsura în care jurnalistul îşi exercită această profesie în revistele academice şi literare din ţară şi străinăta- cu cunoştinţe, cu cunoaştere şi mai ales cu cultură în te, dar şi a unor apreciate cărţi de poezie şi proză apă- general. Pentru că am predat câţiva ani eu ştiu, for- rute în România, monografii, memorialistică, în S.U.A., maţia în general este de filolog. Facultăţi de jurnalism Canada, Germania, Italia şi Republica Moldova. înaite de 1989 nu au existat. Dar nu au existat şi pen- Profesoarea Mihaela Albu s–a preocupat în anii din tru că nu trebuie să te formezi în mod special ca să fii urmă de problematica exilului românesc şi cu o aple- jurnalist şi, repet, trebuie în primul şi în primul rând să care specială de unele realitpţi culturale americane. ai o cultură generală, să cunoşti mult, aşa cum, de Intrarea în contact cu comunitatea română newyorke- exemplu, un avocat ar trebui să aibă cunoştinţe vaste ză i-a prilejuit rare satisfacţii profesionale şi literare, pentru a rezolva cazuri din multe domenii; aşa şi un domnia sa participând la acţiuni cultural-artistice şi jurnalist căci în viitor nu ştie în ce domeniu va lucra.Va afirmându-se ca publicist şi scriitor. În anul 2002 a fi pe parte politică, va fi pe domeniul cultural, va fi pe semnat cartea Citind la New York criitorii români, apă- domeniul artistic, va fi pe domeniul, să spunem, agri- rută cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. În ul- col, ştiinţific până la tabloide, ca atare atunci când timii ani, universitara şi scriitoarea craioveană s-a de- formăm un student pentru a deveni jurnalist nu ştim dicat unei memorabile investigaţii şi anume proble- niciodată dacă el va lucra într-un domeniu sau altul. matica exilului românesc din perioada post belică, Aceasta desigur depinde şi de împrejurările vieţii, de- 26 pinde şi de felul în care el se autodirijează şi de felul în M.A. Nu e om să nu fie subiectiv. Într-un fel sasu care el îşi propune să devină mai târziu un om într-un altul fiecare avem afinităţi, mai mult sau mai puţin fel sau altul, fie pe partea politică, fie pe partea cultu- politice, afinităţi faţă de diferite personalităţi, fie ele rală. Răspunsul, pe scurt, în opinia mea – este o profe- politice, fie de altă natură. Ne trebuie jurnalism pen- sie în măsura în care acest jurnalist îşi exercită profe- tru că jurnalistul, în măsura în care este cu adevărat sia cu demnitate, cu ştiinţă, cu credinţă, cu încredere jurnalist serios, care ţine la etica profesională, la de- în faptul că a patra putere în stat are putere cu adevă- ontologia profesională, cu siguranţă va ştii să ţină o rat dacă este făcută cu profesionalism. cale dreaptă. Încă odată - imposibil să nu fie şi subiectiv, imposibil să nu aibă afinităţi într-o direcţie sau L.O. Jurnalismul nu e ce ai văzut în filme. Poate că alta, dar măsura în toate şi, mai ales, linia dreaptă îl meseria de jurnalist este una din cele mai grele misi- vor călăuzi dacă este cu adevărat un profesionist. uni. Merită, doamna profesor, să faci o facultatea de jurnalism? Ce înveţi şi ce nu înveţi la jurnalism? L.O. Cne comunică mai repede şi mai bine e mai puternic .Acesta pare să fie dictonul puternicilor lu- M.A. Aşa cum nu înveţi nici la o politehnică absolut mii în mileniul al treilea. Contează cine spune primul? tot ce ţi se va întâmpla într-o fabrică, aşa cum nu în- veţi nici la medicină, absolut toate bolile şi absolut M.A. Contează,sigur. În jurnalism, contează: am vă- toate cazurile particulare, căci, cum se spune, nu exis- zut noi şi prin filme şi la televizine - de la modul pro- tă boli ci bolnavi. Tot aşa sigur niciun absolvent al fa- poriu de a alerga efectiv după o personalitate, să fii cultăţii de jurnalistică nu va învăţa toate tainele me- primul care îi pune întrebarea, până la a nu dormi seriei. Pe de altă parte, prin diversitatea de cursuri, noaptea ca să fii primul care preia ştirea. Desigur, în prin diversitatea de tematică, studemntul este călău- momentul în care o ştire a fost deja difuzată, tu, ca zit în primul rând către cunoaşterea perfectă, cât mai jurnalist, nu mai ai nicio valoare, nu faci decât să re- bine posibil, ca să spun aşa, a limbii române, a limbii peţi ceea ce e deja ştiut. Cine află primul ştirea deţine în care el se exprimă, indiferent în ce ţară locuieşte, a puterea. Absolut, sunt de acord cu aceasta. limbii în care scrie, pentru că un jurnalist care va face în scris anumite greşeli, nu de ortografie pentru că aces- L.O. Nu putem să nu amintim nici cu această oca- tea poate că sunt cenzurate, controlate de corectori, zie că dumneavoastră sunteţi un promotor al exilului dar anumite greşeli de exprimare, anumite tautologii românesc pretutindeni. etc, desigur că acela nu va câştiga încrederea cititoru- lui, a cittitorului avizat. Poate că nu putem să-i învă- M.A. Da, am avut ocazia, în anul 1989, să câştig un ţăm pe studenţi toate tainele meseriei, şi în toate do- concurs pe ţară şi să fiu visiting profesor, primul visi- meniile. În general, în orice meserie, profesie se înva- ting profesor la catedra „Nicolae Iorga” de la universi- ţă şi din mers, se învaţă şi de la maeştrii şi un mare tatea Columbia de la New York. M-am apropiat în fe- maestru al jurnalisticii româneşti a fost Pamfil Şeica- lul acestta de exilul românesc, diaspora de astăzi, dar ru, cel care era temut, dar, în acelaşi timp, cum am citind, căutând documente, citind presa exilului des- avut ocazia să citesc articolele lui scrise în exil, am vă- pre care am scris deja mai multe cărţi, încerc să fiu un zut ce înseamnă cu adevărat un jurnalist. Un exem- promotor al exilului pentru că, din păcate, suntem în plu: el a avut curajul, puterea să-i dea o replică lui Mir- anul 2014 şi încă poate nu se cunoaşte nici zece la cea Eliade, el polemizând cu marele savant într-un sută din ceace au făcut înaintaşii noştri, în special cei articol cu titlul „Mircea Eliade şi polemica”. Ce făcea ce au plecat, au reuşit să plece după 1944-45 şi cei Pamfil Şeicaru? Arăta ce înseamnă arta polemicii, chiar care în Franţa, în Italia, în Spania, în Germania, în lui Mircea Eliade, dar arta polemicii înseamnă arta de S.U.A. până în îndepărtata Brazilie sau alte ţări din a cunoaşte absolut toate domeniile şi de a cunoaşte America de Sud au reuşit să dea numelui de România istoria culturii universale. Ca atare, cred că îi învăţăm sau numelui românesc o aură. Şi nu exagerez, pot să pe studenţi, dar nu-i învăţăm destul niciodată. dau un singur exemplu, pe lângă cele foarte cunoscute - un Mircea Eliade, un Eugen Ionescu, un Emil L.O. La ce ne mai trebuie jurnalism? Etica omului Cioran, pot aşadar să dau exemplul lui Ştefan Baciu, de media este în pericol. Jurnaliştii devin instrumen- cel care a plecat în Brazilia împreună cu soţia sa şi tele politicenilor, devin părtinitori ? acolo, neştind limba portugheză, ulterior a reuşit să 27 ajungă să deţină pagina politică a celui mai important ziar din Rio de Janeiro „Tribuna da imprensa” se cheamă ziarul, şi să devină apoi cetăţean de onoare al oraşului Rio de Janeiro, să ajungă să fie consul onori- fic al Boliviei, să fie consultantul de bază pe problema culturii latino-americane, să ajungă apoi l profesor în S.U.A., ţinând cursuri despre „Literatura latino-ameri- cană” şi să facă singura antologie a poeziei postmoderne sud-americane. Iată un român care a reuşit să scape în lumea liberă şi să facă cunoscut numele Ro- mâniei. Şi atunci cum să nu-i promovăm astăzi, cum să nu-i cunoaştem? Ei au scris în presă sute şi sute de articole, au fondat ziare şi reviste în toate ţările lumii libere, au colaborat unii cu alţii, au constituit o adevă- rată reţea. Să ne gândim că nu exista internet, poşta circula cum circula, cel din S.U.A. publica la Paris, cel de la Paris publica în Brazilia sau în Peru, cel din Ger- mania publica în Italia, iar cel din Italia publica în Spa- nia şi publica la New York etc. La vremea când, repet, nu aveau internet, dar pe ei îi unea românitatea, păs- trarea identităţii. Putem afirma azi că prin presa ro- mânească din exil s-a menţinut identitatea româ- nească.

28 FILOLOGIE 29 Sabău Gianina Daniela

A Brief Outlook on Graham Greene’s Reception in America

[email protected]

Introduction Graham Greene first published his anti-war novel in England in 1955 but it did not appear in the United In 1955 Graham Greene published one of his most States until 1956. Immediately after its publication, controversial novels The Quiet American which ex- the novel was widely condemned for its virulent anti- plores post-colonial world through the relationship American feelings. between the main characters Thomas Fowler, a British More than fifty years after the novel’s publication, war correspondent in his fifties, Alden Pyle the ”Quiet we witeness its prophecies being fulfilled. More than American” of the title, a diplomat believed to have ties revelatory in this sense is President George W. Bush’s with the secret services and Phuong, a beautiful Viet- reference to Graham Greene’s novel in his 1991 namese dancer and Fowler’s mistress. From the very speech at the National Convention of the Foreign beginning, Pyle is determined to win over Phuong’s Wars, where he alluded to the novel’s thesis accord- heart as he thinks he can offer her a better life than ing to which Graham Greene’s main character Pyle Fowler who is already married. As the relationship be- was dangerously naïve but he also arguably inter- tween the characters develops, Fowler begins to learn preted the character as a symbol of patriotism. more about Pyle, the young American, with anti-com- In its turn, general critics’ opinion stated that Pres-

A� munist ideologies and the dangers that lie behind his ident Bush’s reference to Graham Greene’s novel good intentions. Pyle is the very opposite of Fowler – proved highly inappropriate and naïve. But before he is young, idealistic, innocent and committed. Ini- taking any further steps into this argument let us take tially his innocence arouses in Fowler an instinct of a careful look at the official discourse: protection and affection for him but Fowler eventually The argument that America’s presence in realizes that idealism can be a dangerous weapon. He Indochina was dangerous had a long pedi- realizes that Pyle’s idealism is dangerous due to the gree. In 1955, long before the United States discrepancies that exist between his good intentions had entered the war, Graham Greene wrote and the actions he takes. It is along with the massacre a novel called The Quiet American. It was from place Garnier which kills women and children, set in Saigon, and the main character was a that Fowler realizes Pyle’s involvement in the bomb- young government agent named Alden ings and decides to take action. The realisation that Pyle. He was a symbol of American pur- Pyle is causing innocent people to die in order to ”win pose and patriotism--and dangerous na- Vietnam for democracy” determines Fowler to take iveté. (Bush qtd in Joseph Pearce). part in an assassination plot against him. When the book was published in the United States In order to understand the reaction to Graham in 1956 it was condemned as being largely anti- Greene’s novel, critic Joseph Pearce points out to a American. In order to understand the implications of challenging aspect the President’s discourse sheds a the American critical reaction to Graham Greene’s light on, namely the obvious parallel, otherwise high- novel we will take a look at the reception of this con- lightened by many other critics, between the charac- troversial piece of literature in some of the major ter Alden Pyle and the then President George W.

STUDII DE ANGLISTIC DE STUDII American newspapers and magazines. Bush. In his article entitled The Unquiet Graham Greene: 30 President Bush’s Invocation of Alden Pyle reveals his dangerous naiveté he states the following with respect We will begin our analysis with some of the early to this challenging association: American reviews from the year 1956 which we consider representative for the main critical attitudes re- If, for example, there is a great deal of George garding Greene’s work. The first one which belongs to W. Bush in the transparent (and dangerous) Robert Gorham Davis is a New York Times review pub- shallowness of Alden Pyle, there is more than lished in March 1956, shortly after the novel’s publica- a hint of Graham Greene in the world-wea- tion and it condemns the novel for its powerful anti- ry depths of Thomas Fowler. Pyle is certain American sentiments. It notes how Graham Greene’s that ”Democracy,” ”Freedom,” and ”America” complex and compelling story is subordinated to a are not only inseparable but synonymous. political thesis and this thesis put quite simply is that Furthermore, the same critic Joseph Pearce also ”America is a crassly materialistic nation” with no un- points out to the fact that the novel could be interpret- derstanding of other nations. The critic dislikes the ed as a necessary reflection on ”the relationship be- way in which Graham Greene’s caricatures of Ameri- tween New World naiveté and Old World cynicism.” can types are often ”as crude and trite as those of Jean While it is valid to debate Joseph Pearce’s critical en- Paul Sartre” while he also points to the fact that terprise, we cannot help but notice Graham Greene’s American readers would be annoyed by ”the easy novel clearly foresaw the American disaster in Vietnam way Fowler is permitted to triumph in his debates with but it also propelled Graham Greene’s literary voice the Americans”. The last comments spring out of the into a controversial debate about its presumed anti- critic’s interpretation of Fowler’s character as being Americanism. If, however, we made an investigation of quite supportive of the Communist ideology as it the British author’s anti-Americanism, we would have suggestively results from the following paragraph: to note its philosophical core. Talking about Graham Innocence, Fowler says, is like a dumb leper Greene’s writing, one has to notice he invests his Amer- who has lost his bell, wondering the world, ican protagonists with a kind of dangerous innocence meaning no harm. You can’t blame the inno- and spiritual shallowness which makes them incapable cent they are always guiltless. All you can do to contemplate other humanist or religious beliefs is control them or eliminate them. The elimi- rather than the oppression of their consumer society. nation of liberals and social democrats al- As stated before, we consider Graham Greene’s ways comes first, of course, in the Commu- writing as being in debt to the guidelines of human- nists program for political seizure of power. ism while we interpret his anti-American feelings as The symbolic act toward which Fowler is mere literary criticism of an unjust political system driven by the events of the book is the elimi- which ”fails to ensure dignity for human beings” as nation of the American, with the aid of Viet- Mark Bosco has also marvellously suggested it. nam Communist agents. There is nothing Yet, in order to appreciate Greene’s reception in personal about this, as far as Fowler’s con- the United States, one must first mark the difference scious mind is aware, for Pyle had saved his that exists between early American reviews pub- life during a brilliantly described night of vio- lished upon the novel’s publication in 1956 and later lence suffering on the road outside Saigon. critical response, reflected in recent articles which provide the result of a much wider understanding of We do not share the author’s opinions regarding a the moral depths of the author’s work. possible interpretation of the protagonist Fowler as By and large, we notice reviews published in being a Communist sympathizer and we consider his America shortly after 1965 criticized the novel for statements should be taken with a grain of salt. portraying Americans through the obtuse portrait of Later on, in May 1956, Philip Rahv provides a bet- the young idealist Pyle. His comparison with the mid- ter review of The Quiet American in Commentary Mag- dle class English protagonist Thomas Fowler whom is azine. Although the critic also acknowledges the said to embody the cynics’ of European sophistica- novel’s bitter anti-Americanism by calling it ”a clever tion, was also not very well welcomed by American attack on the United States, its policies and methods, critics. The critics unanimously considered the British values and ideals”, we have to give him credit for also author was wrong about America. praising the literary achievement of the book for its effects borrowed from American writing: 31 As G. L. Arnold has suggested in a percep- Greene’s animus toward the United States tive review in the Twentieth Century, for all to appreciate his achievement. Indeed, its bitter anti-Americanism, The Quiet Ameri- Americans above all should be grateful to can depends for its chief effects on what Greene since they – should they choose to Greene has absorbed from contemporary do so – can benefit most directly from that American writing. Thomas Fowler-the nar- achievement. rator protagonist, who is so clearly the author’s alter ego in his political reactions and In stark contrast with the above mentioned appre- in some other ways too, and who embodies ciations of Graham Greene’s writing, The Boston Globe the narrative’s tone and perspective – exists publishes another intriguing opinion of Graham as a novelistic creation ”only by virtue of his Greene’s novel. Its author George Packer attacks Greene descent from a long line of ‘though’ char- in his article suggestively entitled Innocents Abroad? acters in modern American fiction.[…]Put for constructing a plot centred on ”the theme of de- Fowler down in Hollywood and you have cayed European sophistication meeting exuberant the ideal part for Humphrey Bogart, down American innocence”, though he doesn’t fail to rec- to the cynical wisecracks about women and ognize the inherent dangers of American innocence. the verbal fencing with the police.” Another faulty reasoning of this article is the very fact that it considers The Quiet American as being Continuing in chronological order with a look at the ”better journalism than fiction”, a point he illustrates articles written nowadays, we have to notice how re- by praising Graham Greene’s originality in signalling cent American criticism as opposed to most criticism America’s ”capacity for mistakes” as well as its errors issued in 1956 immediately after the novel’s publica- and arrogance in relation to the Vietnam conflict. Al- tion, provides a much more balanced reading of Gra- though he praises the mixed genre and journalistic ham Greene’s novel. We should point out to the fact style of the novel he also dislikes it for ”its character that although the political side of the novel contin- improbabilities and moral simplifications” but he ues to represent a vital critical aspect, recent American fails to provide a literary analysis justify his views. The criticism is rather focused on the literary aspects of article ends in a political note as Packer seems much the novel as well as on the novel’s anti-war valences. more concerned with speculating the British author’s One of the best and most impartial recent Ameri- political position as well as his being wrong about can reviews of The Quiet American appears in a 2003 America, rather than providing literary criticism. issue of the World Affair Journal and it belongs to The next two analyses provide much better criti- Bachevich Andrew. His article entitled Best Intentions. cism of The Quiet American. One of the most complex An Appreciation of Graham Greene considers the au- contemporary articles of The Quiet American appears thor’s novel once again as being prophetic but also in 2011 in the American Conservative and belongs to points out to the essential fact that Graham Greene’s the literary critic Joseph Pearce. As already men- The Quiet American has become, what he suggestive- tioned, the article is centred around President Bush’s ly calls ”a must reading” for those seeking to under- unexpected reference to Graham Greene’s novel The A� stand the Vietnam conflict. The critic also praises Gra- Quiet American but it also provides some of the best ham Greene’s literary brilliance and ranks him along- American criticism of the novel. side a number of catholic writers who in his opinion The author centres his analysis upon interpreting ”might quality for the accolade great”. Furthermore, the dichotomy between the novel’s main protagonists although the article appreciates Graham Greene’s Pyle and Fowler with a special emphasis being given to novel as deriving its energy from its anti-American- the latter. We appreciate Joseph Pearce’s contribution ism, it also praises the British author’s achievement: in favouring a view centred upon the cynical, snob like, English figure of Thomas Fowler as opposed to The novel stands in relation to Cold War the large majority of American reviewers who rather America as Uncle Tom’s Cabin stands in rela- concentrate on a deep analysis of the innocent Pyle tion to the antebellum South: it expresses because they see him as a suggestive incarnation of

STUDII DE ANGLISTIC DE STUDII its author’s ill-disguised loathing for the real life American people. Pearce reads Fowler as ”an subject he depicts. Yet one need not share 32 opium addicted Baudelairean decadent” while he places him in opposition to the equally failed ”ideal- gives the answer to this question by noting the simi- ist enslaved by an ideology” protagonist Pyle: larities that exist between Fowler and Greene in terms of their adulterous relationships, their attitude But what of Thomas Fowler, the wastrel towards life, their ambivalence, however he is also whose jaded presence dominates the novel? quick to note the difference between the author and Whereas Pyle is puritanical and abstemious, his fictional world. Fowler is an opium-addicted Baudelairean Another strong point of the article is the very fact decadent. Whereas Pyle is an idealist--albeit that it supplies references and literary analysis to oth- an idealist enslaved by an ideology (ironically er works by Graham Greene commenting upon their like his communist enemies)--Fowler is cyni- place and importance in what concerns the author’s cally indifferent to all ideals. Whereas Pyle is literary output. decorously prim in his dealings with women- We regard Pearce’s comments on The Quiet Ameri- -and particularly in his chivalrous dealings can as being among the best of the contemporary with Phuong, the woman at the center of his criticism discussed so far because they try to provide and Fowler’s desires--Fowler is unremittingly a reading of the book that goes beyond the usual self-serving in his carnal relations, deserting anti-American rhetoric. his wife and children and seeing in Phuong lit- Another example of balanced favourable criticism tle more than a comfortable and convenient comes from the newspaper The New York Times again ménage, indulging her as an addictive habit and it informs a reading centred upon Greene’s con- that, like opium, allows him to escape tempo- troversial novel but also the film sharing the same ti- rarily from his responsibility to reality. Where- tle. The article’s suggestive title Graham Greene’s Un- as Pyle is motivated by an illusory heaven on quiet Novel, on Film and Print, speaks of the novel’s earth, a heaven of ”Democracy” and ”Free- enormous popularity in our modern society. Within dom” (again, ironically, like his communist en- this context it is understandable why the author of emies), Fowler shuns heaven and purgatory the article calls the novel ”a journalistic guide book, a and desires only the adulterous hell of Paolo prophecy and even a tourist icon”. Yet, once again, and Francesca in Dante’s Divine Comedy. the obvious weakness of the review resides in its in- capacity to provide adequate literary analysis to sup- Given all the evidence of the two protagonist’s port these statements. flows, we also appreciate the critic’s originality in fa- The critic Martin F. Nolan, like many others before vouring a reader-centered approach to his critical en- him, calls Greene ”a cinematic novelist”, an observa- deavour when he rightfully ends his appreciation of tion which strengthens the article’s thesis according the two characters with the question ”New World na- to which Graham Greene’s writings enjoy today a iveté or Old World cynicism?”: growing, unremitting popularity. He writes: ”Greene, Who then is worse: the puritanically idealis- who died at 86 in 1991, has been translated onto the tic Pyle or the morally iconoclastic Fowler? screen more than any 20th-century writer. His closest What is worse: the messianic Americanism rival is Rudyard Kipling. In the New Biographical Dic- of George W. Bush or the jaded, ethno-mas- tionary of Film, David Thomson calls Greene a ‘’cine- ochistic death wish of most of the leaders of matic novelist’’ for ample reason.” Europe? New World naiveté or Old World We also appreciate the article’s original contribu- cynicism? That is the question. Should we tion in discussing the The Quiet American’s two screen choose one or the other, selecting the better adaptations as well as providing a presentation of of two evils; or are we at liberty, with Mercu- the author’s own bitter statements regarding this tio in Shakespeare’s Romeo and Juliet, to call matter: ”the most extreme changes I have seen in down a plague on both their houses? any book of mine were in The Quiet American; one could almost believe that the film was made deliber- The next question Pearce brings to the forefront is ately to attack the book and the author. [ …] I am vain whether we should fall under the trap of those critics enough to believe that the book will survive a few who are too quick to associate Graham Greene with years longer than Mr. Mankiewicz’s incoherent pic- the cynics of his character Thomas Fowler. Pearce ture.” 33 In fact, the novel, survived Joseph Mickiewicz’s joyed enormous public success in the Unites States screen adaptation long enough to see Australian di- being recognized as a writer of major stature in the rector Philip Noyce’s version which critics found quite canon of American literature also. Let us end this sec- close to novel as it was said to capture with high fi- tion with the words of yet another prominent critic of delity Graham Greene’s air of disloyalty. Graham Greene’s fiction which illustrates best the es- Let us end this analysis by committing to mind what sence of Greene’s most controversial novel as well as the author himself once wrote about disloyalty in his of his writing: 1963 autobiographical short story Under the Garden: Will these issues seem too topical for pos- ”Be disloyal”, […] ‘’It’s your duty to the hu- terity or will they prove again that only by man race. The human race needs to survive localizing one’s story in the specifics of a and it’s the loyal man who dies first from time and place can one appeal to readers anxiety or a bullet or overwork. If you have of another time and place? He who would to earn a living, boy, and the price they write for all time will discover that he writes make you pay is loyalty, be a double agent for no time. Greene may well prove to have -- and never let either of the two sides written for all time. (Donaghy, 118). know your real name. The same applies to women and God. They both respect a man Works Cited they don’t own, and they’ll go on raising the price they are willing to offer. Didn’t 1. Bacevich, Andrew J. ”Best intentions: an appreciation of Gra- Christ say that very thing? Was the prodigal ham Greene.”World Affairs”. World Affairs Institute. 2009. High- son loyal or the lost shilling or the strayed Beam Research. 9 Dec. 2011 . 2. Burgess, Anthony. ”Politics in the Novels of Graham Greene” sheep? (Greene qtd in Nolan) Journal of Contemporary History 2 (1967): 93-99. 3. Davis, Robert Gorham. ”In Our Time No Man is Neutral.” Rev. Conclusions of The Quiet American. New York Times Book Review, 11 March 1956: 1, 32. 4. Packer, George. ”Innocents Abroad? In ”The Quiet Ameri- As a concluding remark we must point to the fact can,” Graham Greeene foresaw the US’S Arrogance and er- that we have identified two different critical attitudes rors in southeast Asia. He was right about Vietnam-but with regard to Graham Greene’s reception in America. wrong about America.” The Boston Globe (Boston, MA). The Reviews issued in 1956, immediately after the New York Times Company. 2003. HighBeam Research.9 Dec. 2011 publication of The Quiet American generally dismiss 5. Pearce, Joseph. ”The unquiet Graham Greene: President Bush’s Greene’s prose for being largely anti-American al- invocation of Alden Pyle reveals his dangerous naivete.” The though they present little literary analysis in support American Conservative. 2007.HighBeam Research. 9 Dec. 2011 of their views. These reviews are rather centred upon . a political analysis in which the character Pyle re- 6. Rahv, Philip. ”Wicked American Innocence.” Rev. of The Quiet American. Commentary 21 (1956): 488-490. ceives most of the critical attention. In contrast, re- 7. Nolan, Martin. F. ”Graham Greene’s Unquiet Novel; On Film cent criticism presents a much more positive and en- and in Print, ‘The Quiet American’ Still Fascinates”. The New

A� couraging reception of Graham Greene in spite of the York Times.30 January, 2003. fact that they continue to question the author’s be- 8. Donaghy, Henry James. An Introduction to His Writings. Am- liefs and views about America. The differences of sterdam: Rodopi, 1983. opinion between the two time periods clearly proved that Graham Greene’s novel was in many ways pro- Bibliography phetic as it chronicles the end of an empire long before anyone would realize it. Banned in Vietnam, the 1. Bacevich, Andrew J. ”Best intentions: an appreciation of Gra- ham Greene.”World Affairs”. World Affairs Institute. 2009. High- book is now sold in Ho Chi Minh as a symbol of the Beam Research. 9 Dec. 2011 . city, while American war correspondents often cite 2. Davis, Robert Gorham. ”In Our Time No Man is Neutral.” Rev. the novel with a frequency which proves its undeni- of The Quiet American. New York Times Book Review, 11 March able popularity. 1956: 1, 32. 3. Donaghy, Henry James. An Introduction to His Writings. Am- STUDII DE ANGLISTIC DE STUDII Regardless of the controversial American critical sterdam: Rodopi, 1983. 34 reviews, we have to note Graham Greene has en- 4. Graham, Greene. The Quiet American. London: Heinemann, and magazines. Our study manages to show Graham 1955 Greene’s novel has raised a high number of contro- 5. Packer, George. "Innocents Abroad? In ”The Quiet Ameri- can,” Graham Greeene foresaw the US’S Arrogance and er- versies within critics which ultimately points to the rors in southeast Asia. He was right about Vietnam-but pluri-perspectiveness but also appreciation of his fic- wrong about America.” The Boston Globe (Boston, MA). The tion within the canon of American literature. New York Times Company. 2003. HighBeam Research.9 Dec. Key words: Graham Greene, American recep- 2011 tion, The Quiet American, anti-Americanism, liter- 6. Pearce, Joseph. ”The unquiet Graham Greene: President Bush’s invocation of Alden Pyle reveals his dangerous na- ary criticism, post-colonialism, anti- war novel, con- ivete.” The American Conservative. 2007.HighBeam Re- troversy search. 9 Dec. 2011 . 7. Rahv, Philip. ”Wicked American Innocence.” Rev. of The Quiet American. Commentary 21 (1956): 488-490. 8. Nolan, Martin. F. ”Graham Greene’s Unquiet Novel; On Film and in Print, ‘The Quiet American’ Still Fascinates”. The New York Times.30 January, 2003.

Rezumat

Scopul acestui articol este acela de a oferi o scurtă privire asupra receptării autorului Graham Greene în America în încercarea de a trece dincolo de eticheta de scriitor European care i-a fost atribuită pentru a o întări pe cea de scriitor cosmopolitan. Deoarece receptarea lui Graham Greene în America este legată inevitail de romanul The Quiet American am examinat receptarea acestui roman controvesat aşa cum apare ea în paginile celor mai mari ziare şi reviste literare. Studiul nostru demonstrează faptul că în ciuda nu- mărului mare de controverse pe care romanul le-a provocat în rândul criticilor, multitudinea de perspective demonstrează aprecierea de care se bucură scriitorul britanic şi în canonul literaturii Americane. Cuvinte cheie: Graham Greene, receptarea în Ame- rica, Americanul liniştit, anti-americanism, critică lite- rară, post-colonialism, roman anti-război, controversă

Summary

A Brief Outlook on Graham Greene’s Reception in America

The purpose of this article is to provide a brief outlook on Graham Greene’s reception in America in an attempt to go beyond the European label of his writings into reinforcing the author’s position as a cosmopolitan writer. As Graham Greene’s reception in American is inevitably linked to the novel The Quiet American we have preceded to the examination of the reception of this controversial novel as it appears rendered in some of the major American newspapers 35 NEMA SLIKE AUTORA

Nikolina Zobenica

Kudrun und die europäische Kultur im Mittelalter

[email protected]

1. Deutsche Literatur im europäischen Mittelalter bindung der germanischen Heldendichtung mit der neuen höfischen Kultur stets in einem bestimmten Die deutsche Literatur im Mittelalter war eine in- Maße problematisch geblieben. Solch ein Beispiel ist terkulturelle und multikulturelle Dichtung. Sie war eben Kudrun, das in der ersten Hälfte des 13. Jahrhun- offen für Einflüsse aus anderen Kulturen, besonders derts entstandene mittelhochdeutsche Epos eines aus der lateinischen (religiösen und antiken) Literatur unbekannten Verfassers. und aus den romanischen (französischen und okzitanischen) Literaturen. Durch Einflüsse aus diesen Kul- 2. Literarische Traditionen im Epos turen entstand eine übernationale deutsche Litera- tur, die ihre erste Blüte eben im Mittelalter erlebte. Unter der deutschen Heldenepik lassen sich nur Dieses war ein Ergebnis enger Beziehungen zwi- Das Nibelungenlied und Kudrun als Nacherzählungen schen westeuropäischen Ländern und ihren Königen A� der alten maeren betrachten, denn diese geben nicht und Fürsten. Das Vorbild für das ganze Mittelalter nur Kunde aus ihrer Entstehungszeit im 12./13. Jahr- war der Hof von Heinrich II. von Plantagenet und sei- hundert, sondern auch aus längst vergangenen frü- ner Frau Eleonore von Aquitanien, auf dem die größ- hen Zeiten (Sowinski 1995: 325). Die stofflichen Ele- ten französischsprachigen Dichter die höfische Lite- mente dieser Epen stammen aus dem 4. oder 5. Jahr- ratur pflegten, bereichert durch Elemente aus der hundert, während Kudrun dazu einzigartig für die wi- keltischen Märchenwelt und der lateinischen Antike. kingische, ostgermanische Lieddichtung im Gegen- Durch die Eheschließung von Friedrich Barbarossa satz zur südgermanischen Heroik der Völkerwande- und Betrix von Burgund sowie durch die Heirat Hein- rung steht. Der heroische Geist dieses Epos erscheint richs des Löwen mit Mathilde Plantagenet kam es zu in den großen Kampfhandlungen und ihren Protago- regen Kontakten zwischen deutschen, französischen nisten, besonders in alten Rauschebärten (Wehrli und okzitanischen Ländern. Dank dieser dynasti- 1997: 406-407). Zu den germanisch-heroischen Ele- schen Beziehungen und zahlreicher Reisen von Adli- menten gehören noch der Brautraub, der Rachezug gen, Dichtern und Manuskripten entstand ein dich- des Vaters gegen den Entführer seiner Tochter, sowie tes Gewebe der kulturellen und literarischen Bezie- seine tragische Stellung zwischen Sippenbindung und hungen, die in vielfachen intertextuellen Bezügen in Selbstverwirklichung. Der Grundgedanke von heldi- der westeuropäischen Literatur des Mittelalters be- scher Bewährung und Ehre, Stolz und Rache durch- zeugt wurden. Der interkulturelle Charakter dieser zieht das ganze Werk, während das germanisch-heroi- Dichtung kommt besonders im Rahmen der höfischen sche Denken in bestimmten Grundzügen des ritterli- Dichtung, im höfischen Roman und in der höfischen chen Ethos fortlebt. Das Dulden Kudruns ist in gewis- Lyrik zum Ausdruck. ser Hinsicht ebenfalls germanisch, denn sie zeigt einen Nun leistete die Heldendichtung einen stärkeren Heroismus gegenüber dem auferlegten Schicksal (So- Widerstand gegenüber dieser kulturellen Vereinheit- winski 1995: 336-337). Als ein Epos mit Elementen des lichung, die tatsächlich auf der christlichen Religion Heroischen ahmte Kudrun in mancher Hinsicht das äl- basierte und einen ausgeprägten Mangel an Tole- tere und bedeutendere Nibelungenlied nach.

STUDII DE GERMANISTIC DE STUDII ranz für die heidnisch-germanische Lebensauffas- Aus dem größten deutschen Heldenepos hat Ku- sung zeigte. Daher sind eben die Versuche der Ver- 36 drun die Strophenform, die Gliederung in Aventiuren, zahlreiche sprachliche Wendungen, Motive und bungsschema der Kudrunsage finden, als in die Ra- Strukturelemente (Brautwerbung, Kämpfe, Feste, Bo- chefabel der Burgundensage (Weddige 2001: 236). tensendungen, täuschende Verstellung) übernom- Die Komposition des Epos besteht aus mehreren men. Die letzten Aventiuren jedoch sind auf Versöh- Brautgewinnungsgeschichten, die über alle Hinder- nung ausgerichtet und Kudrun stiftet im Gegensatz nisse und Rückschläge hinweg zum Erfolg und zur zur Rächerin Kriemhild Frieden durch mehrfache Ehe- Versöhnung führen. Dieses Motiv gehört zwar zum schließungen. Daher ist die Gattungsbestimmung internationalen Gut und ist im Nibelungenlied auch dieses Epos problematisch (Schulze 2000: 1559-1560), vorhanden (Wehrli 1997: 407), aber durch Doppelung da seine Tendenz im Gegensatz zum germanisch- und Verdreifachung des Werbungs- und Entführungs- heroischen Denken steht. motivs wird Kudrun in den direkten Bezug zur Spiel- Die Antithetik zum Nibelungenlied spiegelt jedoch mannsepik gesetzt (Bumke 2004: 272). Außerdem weniger das eigene Programm des Dichters als einen wirkt Kudrun durch eine von Meeresluft und nordi- geringeren Widerstand gegen den etablierten Zeit- schen Stränden gezeichnete Atmosphäre innerlich geschmack wider (Bumke 2004: 272). Daher wird Ku- jünger, weicher, distanzierter und eher der roman- drun nicht als ein Heldenepos im engsten Sinne be- haften Spielmannsdichtung als der Heldenepik zuge- zeichnet, sondern als ein „Volksepos ehrwürdiger Her- hörend (Wehrli 1997: 408). Viele andere Elemente ent- kunft“, das sich nicht auf einzelne dichterische Schöp- stammen wahrscheinlich ebenfalls der Spielmannsepik, fungen reduzieren lässt, sondern zu einem Gebilde so zum Beispiel ähnelt die phantastische Geschichte wird, in dem sich stehende Elemente der Volksdich- über Hagens Entführung durch den Greifen und sei- tung baukastenartig in neuen Varianten und Kombi- ne anschließende Bewährung der Greifengeschichte nationen zusammenfügen. Die Konzeption von einer in Herzog Ernst, dem bekanntesten deutschen Spiel- exklusiv-germanisch-heroisch-tragischen Dichtung mannsepos, gleich wie die von Wate erzählte Ge- wird durch die Weitung ins Wikingische und ins Inter- schichte vom Magnetberg. Die Brautwerbung mit nationale eingeschränkt (Wehrli 1997: 412). Außerdem Hilfe der Kaufmannslist, die Überlistung bei den ist die germanische Schicht lediglich die älteste in „Schirmschlägen“ mit dem Schwert, sowie die Vorstel- diesem Epos, doch nicht die einzige. Im Verlaufe der lung des ersten Werbers um Kudrun, des „Mohrenkö- Zeit wurden neue Elemente hinzugefügt, vor allem nigs“, lässt die exotischen Herkunfts- und Machtan- die christlichen Züge. gaben des Königs anmuten (Sowinski 1995: 337-338), Obwohl Kudrun nach ihrer Befreiung aus der lang- die an die Orientwelt und Mittelmeerreisen in Spiel- jährigen Gefangenschaft allen Grund zur Vergeltung mannsepen erinnern. hätte, entscheidet sie sich für Versöhnung. Nur Wate, Neben den Elementen aus der germanisch-heroi- ein Vertreter der älteren Generation, entzieht sich die- schen, christlichen und spielmännischen Schicht ist ser neuen Tendenz, übt Rache und tötet die böse Ger- im Epos auch die höfische Gestaltung bemerkbar. lind (Weddige 2001: 236). Die christlichen Züge stam- Dem höfischen Leben der Entstehungszeit gehört men vermutlich aus der Hand des letzten Bearbeiters, eine Reihe scheinbarer Äußerlichkeiten an, wie die besonders wenn man ihre Verteilung im Epos betrach- Veranstaltung von Festen und Ritterspielen, die Be- tet. Im ältesten Teil (Hildesage) sind sie kaum zu fin- scherung für Gäste, die Teilnehmer von „Schwertlei- den, während sie im Hagen-Teil schon öfters vorkom- ten“ und Kriegszügen, sowie für die Gastgeber. Au- men und im jüngsten Erzählungsteil, in der Kudrun- ßerdem werden im Epos adlige Hierarchien betont sage, besonders ausgeprägt sind. In diesem Teil ist und alle Ereignisse vollziehen sich in der Welt des die Rede von Gottes Rache, von Dank Christi, vom Bo- Hochadels, der Könige und Fürsten. In diesem Milieu ten Gottes usw. Jeder dieser drei Teile schließt mit kommt dem Reichtum und der Pracht der Gewänder einer Versöhnung ab, was der Haupttendenz des Epos eine große Bedeutung zu, genauso wie der Musik in entspricht (Sowinski 1995: 341), während es dem ger- der höfischen Gesellschaft. Zuletzt verkörpern ein- manisch-heroischen Geist widerspricht. Die christli- zelne Figuren höfische Eigenschaften, Ideale und che Tendenz lässt sich eher mit der anderen mündli- Verhaltensweisen, wie es Freigebigkeit, Kalokaga- chen Tradition vereinbaren, deren Einflüsse ebenfalls thie, Treue, Beständigkeit und Barmherzigkeit sind im Epos präsent sind – mit der Spielmannsepik. (Sowinski 1995: 336, 339-341). In das höfisch-christli- Das christliche Element der Verzeihung und Ver- che Gewand gekleidet, verlor die heroisch-spielmän- söhnung konnte leichter Eingang in dieses Brautwer- nische mündliche Sage an ihrer Authentizität und Ur- 37 sprünglichkeit, um dem literarischen Zeitgeschmack chen Weg durchlaufen. Eine Vorstufe der überliefer- gerecht zu werden. Ebenfalls im Einklang mit dem ten Kudrun wird ins Gebiet von Rheinmündung und Zeitgeist ist die Handlung nach Europa und außer- Nordseeküste in Form eines Spielmannepos postu- halb von Europa verlegt, um den internationalen Cha- liert. Von dort könnte die Dichtung ins oberdeutsche rakter der mittelalterlichen Literatur zu betonen. Gebiet gelangt sein und zwar möglicherweise durch die Gemahlin des Wittelsbacher Bayernherzogs Otto 3. Europäischer Raum und Epos I. (reg. 1180-83), eine Tochter des Grafen Ludwig von Looz aus dem Limburgischen (b. Maastricht), also aus Das Epos Kudrun nimmt nicht Deutschland als Be- dem niederfränkischen Gebiet (Sowinski 1995: 328). zugsrahmen, sondern den ganzen europäischen Diese Vermutung steht im Einklang mit dem üblichen Raum. Das ist in verschiedenen Handlungsorten so- Distributionsweg der Handschriften im europäischen wie in der Überlieferung sichtbar. Mittelalter und scheint somit ganz wahrscheinlich. Die Überlieferung der Stoff- und Sagengeschichte von Kudrun ist im deutschen Gebiet nicht umfang- 3.1 Handlungsorte reich, der Text wurde nur in einer Handschrift, im Am- braser Heldenbuch aus dem 16. Jh. unter dem Titel Ditz Obwohl das Epos aus dem bairisch-österreichi- puech ist von Chautryn überliefert, und zwar auf Früh- schen Gebiet stammt (Regensburg, Wien oder Pas- neuhochdeutsch. In der altenglischen und skandina- sau), was sich aufgrund der Reimuntersuchungen vischen Überlieferung ist eine Hildensage bekannt, und der verarbeiteten Elemente des kaufmännischen auf die im Alexander lied des Pfaffen Lamprecht Bezug und städtischen Lebens rekonstruieren lässt, spielt genommen wird, aber eine Sagenvorgabe für den sich die Handlung z. T. in geographisch identifizier- thematisch und umfangmäßig weit bedeutenderen baren und am Meer liegenden Ländern wie Irland und den titelgebenden Kudrun-Teil bleibt fraglich und Ormanie ab, das sich als Normandie oder das Nor- (Schulze 2000: 1559-1560), denn es bleibt umstritten mannenreich in Sizilien identifizieren lässt (Schulze ob es eine Vorlage überhaupt gegeben hat. 2000: 1559-1560). Eine Zutat der späteren Wikinger- In der altnordischen Literatur bestehen mehrere zeit ist u. a. die Verlagerung des Geschehens auf die Fassungen der Hildesage und zwar in den Schriften Orkney-Inseln, denn der ursprüngliche Kampfplatz Gesta Danorum des dänischen Historikers Saxo Gram- war vermutlich Hithinsoe in der Ostsee (Sowinski maticus (um 1150-1220?) und in der Jüngeren Edda 1995: 330). Offenbar stammt der Stoff selbst aus dem vom norwegischen Dichter und Poetiklehrer Snorri Norden Europas, doch es sind zudem Elemente aus Sturluson (1179-1241). Snorri beruft sich auf das Werk anderen Gegenden vorhanden. eines altnordischen Dichters Braggi aus dem 9. Jh, Der erste Teil spielt sich in Irland ab, was auf die während sein Werk selbst zum Vorbild für eine ande- keltische Märchenwelt hinweist (Greifengeschichte). re Fassung im späten 14. Jh. geworden ist, für die Hagens Frau Hilde aber kommt aus dem Fernen Os- Sörla-Geschichte der Saga vom Olaf Triggvason, die in ten, aus Indien, somit vermählen sich im Epos Westen A� einem mythologischen Rahmen erweitert wurde. In und Osten. Während ihre Tochter Hilde nach Däne- der altenglischen Dichtung sind nur Überlieferungs- mark entführt wird und dort Kudrun zur Welt bringt, spuren vorhanden, und zwar in einem kurzen Klage- kommen die Könige, die um sie werben, aus verschie- gedicht des Sängers Deor und im Merkgedicht Wid- denen Weltgegenden. Das sind Könige von Morland sith (=Weitfahrt) (Sowinski 1995: 329-331). Die meisten (wohl Mohrland), Ormanie (Normandie) und Seeland, Fassungen sind im Altnordischen erhalten geblieben, wodurch die südlich-orientalische und nördlich-ger- was eben im Einklang mit dem postulierten Hand- manische Weltgegend eingeschlossen werden und lungs- und Herkunftsorts des Epos steht. der damals bekannte (außer)europäische Raum um- Es ist möglich, dass Kudrun einen Ausbau des Hil- spannt wird. de-Teils mit neuen Namen darstellt, ergänzt durch das „Südeli“- oder „Meererin“-Motiv, bzw. das Motiv 3.2 Überlieferungen der Entführung eines Mädchens, das zur Magd und Wäscherin am Strand erniedrigt und von ihrem Bru-

STUDII DE GERMANISTIC DE STUDII So wie im Epos Figuren aus verschiedenen Kultu- der und Bräutigam befreit wird (Schulze 2000: 1559- 38 ren vorkommen, so hat die Sage selbst einen ähnli- 1560). Die zentrale Szene der Kudrun als eines am fremden Meeresstrand waschenden schönen Mäd- 4. Fazit chens ist möglicherweise in einem neuzeitlichen Lied von der schönen Meererin aus Gottschee erhalten, so- Als ein mittelhochdeutsches Werk müsste Kudrun wie in dem erzählenden Lied Südeli. Ob diese neu- für verschiedene literarische und kulturelle Einflüsse zeitliche Ballade in genetischem Zusammenhang mit offen sein, da dieses im Einklang mit der damaligen Kudrun steht und wie dieser zu deuten wäre, bleibt Tendenz in der Literatur war. Daher gehört dieses kontrovers (Wehrli 1997: 519-520, 1079). Nach den Epos nicht nur zur archaischen Heldenepik, sondern Südeli-Balladen (12. Jh.), wird eine entführte Königs- auch zur Spielmannsepik, besitzt christliche Züge tochter zu niedrigen Arbeiten von einer fremden und trägt das höfische Gewand. In dem Sinne wird Frau gezwungen, bis ein fremder Ritter, eigentlich ihr dieses germanisch-heidnische Epos christianisiert Bruder, sie davon befreit. In den Meererin-Balladen und z.T. auch „verrittert“, was ein Merkmal der euro- (14. Jh.) wird die schöne Meererin am Morgen beim päischen mittelalterlichen Literatur insgesamt war. Waschen von zwei Rittern entführt und geküsst, ob- Andererseits spielt sich die Handlung in verschiede- wohl sie sich als eine einfache Wäscherin ausgibt. Die- nen europäischen Ländern ab und die Figuren stam- se Balladen konnten kaum im frühen 13. Jh. entstan- men aus mehreren Ländern: Irland, Indien, Däne- den sein, so dass sie heute als mögliche Erzählquel- mark, Ormanie, Seeland und Moorland – aus dem len der Kudrun-Handlung zumeist abgelehnt wer- Westen, Osten, Norden und Süden. Zuletzt hat die den, ebenso wie die angenommene Verlagerung des Überlieferung ebenfalls einen langen Weg durchlau- Geschehens in den Mittelmeerraum. Da keine ent- fen: die Handschriften dieses Epos lassen sich in der sprechende Überlieferung bekannt ist, in der eine altenglischen, altnordischen, deutschen Literatur fin- Kudrun auftaucht, lässt sich daraus schlussfolgern, den, genauso wie in einer jüdisch-deutschen Hand- dass dieser Teil als eine Motivwiederholung mit Vari- schrift in Kairo. ation erst von einem mittelhochdeutschen Dichter Es ist jedoch fragwürdig, ob Kudrun ein Heldenepos geschaffen wurde (Sowinski 1995: 334). Dies war im ist, weil das Werk durch spielmännische und christliche Mittelalter eher unüblich, da jedes literarische Werk Elemente in seinem Wesen zerstört wurde. Obwohl die erst durch eine bezeugte Quelle an Autorität und Interkulturalität des Mittelalters als ein positives Merk- Wert gewann. Demgegenüber sind die Spuren des mal angesehen werden sollte, da die deutsche Literatur Hilde-Stoffes auch in anderen Kulturen präsent. dadurch bereichert wurde, ist dieses im Falle der Hel- Ungeklärt bleibt die Beziehung zwischen Kudrun dendichtung eher als ein Verlust anzusehen, denn der und Dukus Horant (Schulze 2000: 1559-1560), einem Kern dieser Dichtung stand nicht im Einklang mit der da- in hebräischer Schrift und mittelhochdeutscher Spra- maligen kulturellen und literarischen Tendenz, so dass che aufgezeichneten Epos aus Kairo, das erst 1957 dieses Epos zuerst in die Randzone der mittelalterlichen bekannt geworden ist (Wehrli 1997: 510). Dieser jü- Dichtung verdrängt wurde und allmählich fast ganz in disch-deutsche fragmentarische Text aus dem Jahre Vergessenheit geriet. 1382/1383 gehört zwar dem Kudrun-Kreis an, behan- delt aber ebenfalls den Hilde-Teil und bereichert ihn Literatur mit Motiven aus dem ersten deutschen Spiel- mannsepos, König Rother. Außerdem wird das Epos 1. Bumke, J. (2004). Geschichte der deutschen Literatur im hohen „judaisiert“, besonders jene Aspekte, die sich auf die Mittelalter. München: dtv. Stellung der Frau beziehen (Dinse, Liptzin 1978: 19- 2. Dinse, H; Liptzin, S. (1978). Einführung in die jiddische Literatur. Stuttgart: Metzler. 20). Dieses Werk hat keinen Quellenwert für die Ku- 3. Schulze, U. (2000). Kudrun. In: Lexikon des Mittelalters. CD- drun, sondern zeugt von der Rezeption der Hildesage ROM-Ausgabe. Stuttgart: Verlag J. B. Metzler, 1559-1560. (Sowinski 1995: 333), die im Gegensatz zur unbekann- 4. Sowinski, B. (1995). Nachwort zu Kudrun. Stuttgart: Philipp ten Kudrunsage offenbar sehr alt und relativ bekannt Reclam jun. 325-356. im Mittelalter war. Außerdem zeugt diese Aufnahme 5. Weddige, H. (2001). Einführung in die germanistische Mediä- vistik. München: C. H. Beck. des Werks davon, dass das Werk auch die Grenzen 6. Wehrli, M. (1997). Geschichte der deutschen Literatur im Mitte- der europäischen Welt überschritten hat. lalter. Stuttgart: Reclam.

39 Summary

Kudrun and European Culture in the Middle Ages

German medieval literature was not autono- mous, but it was open to various influences, particularly to those from French culture. Mostly due to contacts between noble families in Western Europe, especially through marriages of young ladies, and journeys of nobility, poets and manuscripts, the cultural contacts in the Middle Ages were rather in- tense. Thus was established the intercultural Ger- man literature, especially in genre of the courtly poetry. Accordingly, Kudrun, an epic poem, contains elements from four layers: Germanic-pagan, Chris- tian, gleeman and courtly, which all were typical for the European medieval literature. On the other hand, crossing the boundaries among countries was also a trait of the European literature, so the manuscript of this poem was preserved in different Euro- pean countries, partly the same ones in which the plot is situated. Therefore Kudrun represents the intercultural European literature in the Middle Ages, but not only its positive impact, since as consequence of the process, the ancient Germanic core of the poem was inevitably destroyed. Key words: epic poem, Kudrun, Middle Ages, European Culture. A� STUDII DE GERMANISTIC DE STUDII 40 Nicoleta Ifrim

Ipostaze ale autismului revizionist în presa literară postdecembristă: ecouri dilematice ale „dosarului Eminescu” și patologia contestatară

[email protected]

În peisajul cultural postdecembrist, marcat de vi- lui, reiterând adamismul intelectual postdecembrist, rulente și impetuoase „despărțiri” de modelele repre- despre care glosau nuanțat Eugen Simion și Andrei zentative ale literaturii (în special cele șaizeciste, care, Grigor în cartea de interviuri din 20122, convertește se pare, încă deranjează „elita est-etică” a contempo „critica literară într-o disciplină sistematic autistă, în raneității noastre critice prin legitimitatea estetică a care fiecare brav scriitor de critică se simte dator să discursului literar rezistent politic), își face simțită prezența monologheze ca şi cum, bietul de el, ar fi singur pe o nouă tipologie a criticului literar, înverșunat contes- lume. Singur pe lume, însă, nu în situaţia nefericită de tatar al „scriiturii maculate politic”, al iconului național a fi ultimul, ci, din contră, în aceea suprem şi eminent care girează reprezentativitatea culturii române în fericită de a fi primul. Fiece critic român de azi e întâ- spațiul multicultural european sau, prin ricoșeu, al iul cu desăvârşire. Şi se plimbă, curajos şi mândru, A� oricărei forme de exemplaritate cultural-literară ro- printr-un neant.” (Cistelecan, 2005: 5) Un asemenea mânească: autistul naționalofob. „Trăitor în lumea profil patologic al criticului trădează subversiv com- lui”, de la nivelul căreia lansează însă violente „demis- plexul auto-suficienței alimentat consecvent de ma- tificări”, proiecte demitizante vizând deconstrucția nifestările justițiarismului revizionist, concretizat în eticistă a valorilor naționale în virtutea existenței analizele „demistificatoare” aplicate textelor scriitori- unui pact revizionist furibund, compensând, în reali- lor reprezentativi, fie aparținând „generației culpabi- tate, nevoia patologică de auto-construcție și auto- le” din „obsedantul deceniu”, fie celor așezați deja reprezentare, autistul naționalofob prezintă o simp- estetic într-un canon valoric „indezirabil”, în care tomatologie a „retardului” psiho-cultural, repoziționând intenționat opera „din clasa textului în cea a pretex- strict facultativ şi cam descalificant. E un semn sigur de retardare.” - Al.Cistelecan, O nouă formă de autism: critica tului”, așa cum observa Al.Cistelecan într-un articol 1 literară (în atenția doctorilor de specialitate), în Vatra, nr.1-2 din Vatra, publicat în 2005 . Vocația adamică a criticu- / 2005 (pp.4-5), p.4. 1 „Problema închisului în sine nu s-a pus până acum pen- 2 Pentru Eugen Simion, „intelectualul român, ca specie tru critica literară. Nu în termeni favorabili, vreau să zic. europeană, nu diferă de alții decât, poate, prin prudență Probabil din considerentul că aceasta – critica literară […] și, mai ales, prin adamismul lui, adică prin euforia de a adică - e, prin sine, o stare de dialog; o disciplină oarecum începe și a nu termina ceva.” Andrei Grigor consideră că relaţională. Devenea că e obligatoriu, prin statut, dialo- adamismul „mai înseamnă ceva: ritualul practicat de o gul cu opera; asta până când opera a fost promovată din sectă de pe la începuturile creștinismului, ai cărei credincioși clasa textului în cea a pretextului; a o ţine la nesfârşit în umblau goi, inclusiv în public. Cu sensul acesta, noțiunea prima clasă rezulta tot mai neplăcut, căci impunea un fel mi se pare la fel de justificat potrivită intelectualului ro- de supărătoare adecvare; opera era la comandă, iar criti- mân, ale cărui idei nu reușesc să-i acopere goliciunea spi- ca doar la execuţie; aşa ceva nu era de tolerat la infinit; ritului, dimpotrivă, îi evidențiază obscenitatea. Inutil să adecvarea nu lasă critica să zburde; decât cu măsură, fi- mai decodific: nu am o părere bună despre prestațiile reşte; dar când elanul de a zburda ajunge insuportabil, intelectualității noastre în postdecembrism.” - În ariergar- STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII opera trebuie trecută la pretexte; avantajul vine numai- da avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, Curtea Veche decât, căci opera nici nu mai trebuie citită. Aşa ceva e Publishing House, București, 2012, pp.368-369. 41 noțiunea fondatoare de „scriitor național” incomo- La structure hétérogène de l’individu et l’affichage dează. Angajat în procesul furibund al „demascărilor” de facettes identitaires changeantes produisent en etic-orientate sau în cel al „revizuirii” canonului, autis- réalité des demandes multiples adressées à des cercles tul critic postdecembrist trădează, prin discursul său, de confirmation spécifiques.” (Kaufmann, 2008: 67) o strategie de auto-mistificare a propriei identități Această re-inventare identitară compensatorie – „la care să compenseze ecartul valoric existent între pro- mise en images ou en pensées de nouvelles orienta- priul discurs și cel al criticilor deja legitimați în cano- tions possibles, et, au final, une décision (plus ou nul contemporan, denudând, prin ricoșeu, o identita- moins consciente) sur les éventuelles rectifications te multiplă, cameleonică, „structures psychologiques du cours de l’existence” (Kaufmann, 2008: 81) – este généralement pathologiques dans lesquelles l’indi- mediată printr-un discurs critic auto-legitimizator : vidu est divisé entre plusieurs personnalités nette- construirea noului „eu creditabil” prin demersul „rement constituées et relativement étanches entre vizionist” reflectă tentativa „re-așezării” identitare elles; Doctor Jeckyl et Mister Hide.” (Kaufmann, 2004: într-un scenariu cultural postdecembrist pentru care 160) „Revolta” împotriva valorilor literare validate es- demistificarea valorilor pe criterii etice reprezintă o tetic prin critica „apolitică” devine un simptom al formă distorsionată, subversiv deturnată, a nevoii co- insuficienței unor identități individuale în criză pen- lective de reabilitare ideologică. Clivajul dintre iden- tru care „autismul identitar” (Kaufmann) camuflează titatea reală4 și cea „confecționată” prin raportare la „monocultura sloganurilor” (Gehlen apud Kaufmann, formula „est-eticii”, element focalizator al metadis- 2004: 210), incitând „à s’isoler et à se replier dans leur cursului critic, devine centru conflictual în modelarea seule identité totalitaire, grosse d’incompréhension, „identității ficționalizate”, angajate prin strategia dis- de souffrance et d’explosions de haine.” (Kaufmann, torsionării în reinventarea biografiei „camuflate” în 2004: 211) Actul critic justițiar, căutând exclusiv „cul- demersul revizionist. Citându-l pe Anthony Giddens, pa” (i)morală a scriiturii pactizante sau invalidând fu- Kaufmann consideră că “l’individu est condamné à ribund noțiunea de „scriitor național” – așa cum s-a chasser les dissonances significatives pour construire întâmplat în răsunătorul caz al „dosarului” Eminescu un ‘cocon protecteur aidant à maintenir la sécurité din Dilema nr.265/1998, subversiv clamat ca simptom ontologique’” (Kaufmann, 2004: 209), noua construcție al „normalizării” prin apelul la demitologizare, în identitară emergentă deconspirând eul „manipula- descendența rupturii „democratice” față de orice for- teur de ses totalitaires provisoires” care „développe mă ideologizant suprapusă – denudează, în esență, nécessairement une distance gestionnaire, voire ré- un scenariu patologic al identității critice artificial flexive, avec ces soi changeants.”5 „Efectul de identi- confecționate. Înverșunat în a revalida „valoric” „scrii- tate” astfel rezultat gestionează duplicitar „etica ne- tura non-colaboraționistă” sau în a remodela cano- uitării” (Monica Lovinescu) manifestă în interiorul nul considerat a fi „fragilizat” prin prezența iconurilor programului demitologizant postdecembrist, trans- naționale, tributare, în această viziune, unei mentalități formând „abuzul uitării” într-un patologic „abuz al pervertite doctrinar, partizanul „exercițiului critic democratic” își construiește o ideografie compensativă 4 În opinia lui Eugen Simion, „judecătorii implacabili” 3 al cărei „imaginar fondator” este exclusiv ancorat în- postdecembriști „o țin […] într-o indignare continuă… tr-o axiologie eticistă aplicată unilateral scriiturii. Re- Le-a ieșit pasența, trebuie să recunosc… Deviza lor este vizionistul „est-etic” își confecționează autist propria de atunci următoarea: ce-a fost (în trecut, în timpul regi- identitate în demersul critic-oglindă, regizându-și mului totalitar) a fost, nu interesează ce-ai făcut înainte, profilul identitar - obsesiv centrat pe statutul Judecă- contează ce atitudine ai astăzi. Am citit undeva această torului - prin supralicitarea reacției postdecembriste frază într-un interviu dat de dna Monica Lovinescu și, tre- față de urmele „memoriei totalitarismului”. Miza criti- buie să mărturisesc, m-am mirat pentru că binecuvânta, cii sale eticiste vizează, în esență, efectul câștigării voit sau nevoit, o convertire inacceptabilă moral… N-o unei autorități publice în sensul în care “les conflits accept. Accept ideea că individul se poate transforma și de reconnaissance sont pourtant révélateurs des ten- trebuie să-i dăm posibilitatea să-și schimbe ideile, dar sions qui dynamisent le production identitaire […]. mi-e foarte greu să accept ca lăudătorul de serviciu al regimului totalitar să devină peste noapte procurorul meu 3 „L’imaginaire fondateur” - Jean-Claude Kaufmann, moral. Așa ceva nu poate fi acceptat.” - În ariergarda Quand Je est un autre. Pourquoi et comment ça change en avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, op.cit., p.50. 42 nous, Armand Collin, Paris, 2008, p.82. 5 Ibid. memoriei”6, prin care „revizionistul de profesie”7 își polemici, atitudini, reacții din presa anului 19989, repro- validează etic acțiunile demistificatoare orientate sis- duce, în Argument, motivația lui Cezar Paul-Bădescu tematic asupra ierarhiilor canonului literar. Această în elaborarea „dosarului Eminescu”: „Poezia lui Emi- ideo-grafie suprapusă compensează ceea ce Ricœur nescu nu mă încânta, de fapt ea nici nu exista pentru numește prin „fragilitatea identității”8 și travestește mine, decât cel mult ca obligativitate școlară – era, „deficitul de identitate” într-o „auto-construcție criti- deci, lipsită de substanță. La rândul lui, poetul însuși că” grefată pe impulsul public al „prigonirii maculaților” era ceva inert și ridicol, ca o statuie de metal goală pe sau cel al „demolării statuilor.” dinăuntru și cu dangăt spart. De când a devenit dis- În acest context, numărul tematic al Dilemei - cutabil și mai ales acum, când – iată – realizez un nu- nr.265/1998 - este reprezentativ pentru simptomato- măr la Dilema despre el, Eminescu a căpătat, pentru logia autistului naționalofob, intenția inițială a revizu- mine, din ce în ce mai multă viață. Dintr-o abstracțiune irii critice a operei eminesciene convertindu-se într- a devenit un om, așa cum ar fi trebuit să rămână tot un fenomen contestatar cu o lungă tradiție în peisa- timpul. Un om, care, până la urmă, nu are nici o vină jul critic postdecembrist. Antologia Cazul Eminescu – că a fost anexat de extremismele și ideologiile de tot felul sau că a devenit, fără să aibă nici un profit din aceasta, obiectul unui monstruos cult al personalității. Ce-a mai rămas din Eminescu astăzi, după ce a fost 6 În opinia lui Paul Ricœur, „the heart of the problem is the mortificat și folosit în interesul tuturor, după ce – fapt mobilization of memory in the service of the quest, the emblematic, deși uzual peste tot în lume – s-a trans- appeal, the demand for identity. In what follows from format într-o bancnotă, devenind astfel marfă?” (Bă- this, we recognize some disturbing symptoms: too much descu, 1999: 14-15) Apelând la explicații extra-esteti- memory, in a certain region of the world, hence an abuse ce, Argumentul își denunță subversivitatea intenției: of memory; not enough memory elsewhere, hence an abuse of forgetting. It is in the problematic of identity ignorarea conștientă a operei, a structurilor intern- that we have to seek the cause of the fragility of memory creatoare eminesciene, în favoarea unei demitizări a manipulated in this way.” – Memory, History, Forgetting, constructului extra-literar ideologizant; întoarcerea la trad. de Kathleen Blamey și David Pellauer, The University Operă este înlocuită cu o programatică demistificare of Chicago Press, Chicago, 2004, p.81. a „imaginii captive doctrinar” a lui Eminescu, „scriitor 7 Patologia revizionistă implică deturnarea abuzivă a me- național”. „Provocarea a fost un test revelator de men- moriei în sensul adjudecării obsesiei eticiste și a non- talitate și obiceiuri posttotalitare”, o „strategie lovind colaboraționismului ca unice grile de valorizare a scriitu- în plin centrul mentalului naționalist” consideră Paul rii, deposedate acum de estetismul intrinsec în virtutea Cernat, un an mai târziu, în articolul Frontul salvării lui unui biografism exacerbat critic. Din acest punct de ve- Eminescu (I) din Observatorul cultural nr.1/2000: „Dile- dere, Ricœur consideră că „the extent to which the proc- ma-265 nu și-a propus să-l conteste pe Eminescu, ci lamation of the duty of memory remains captive to the să-l demitologizeze, iar în această încercare de do- symptom of obsession makes it waver continually be- mesticire a unui mit confiscat de autoritarismul poli- tween use and abuse.” – ibid., p.90. 8 Ricœur identifică trei cauze ale „fragilizării identității”: tic s-au regăsit, alături de opinii rezonabile (<>!) și ecouri <> that, precisely, justifies the recourse to memory as the venite din partea <> născuți în preajma temporal component of identity, in conjunction with the lui 1968... Luări de poziție publice antimitologizante evaluation of the present and the projection of the fu- la adresa cultului eminescian au mai existat - și nu ture. […] The second cause of fragility lies in the confron- puține! - încă din 1990, venite din partea unor tation with the others, felt to be a threat. […] There are personalități intelectuale cu greutate. Însă au fost lip- indeed humiliations, real or imagined attacks on self-es- site de vizibilitatea oferită de suportul unei publicații teem, under the blows of poorly tolerated otherness, ca Dilema, de portanța unei strategii colective și de that turn a welcome into rejection, into exclusion – this is the relation that the same maintains with the other. Third 9 Ed.Paralela 45, Pitești, 1999. Citatele sunt selectate din cause of fragility: the heritage of founding violence. […] prezenta ediție. Volumul este disponibil la adresa http:// The manipulations of memory […] result from the inter- www.goodreads.com/reader/23299-cazul-eminescu--- ventions of a disturbing and multiform factor that insinu- polemici-atitudini-reac-ii-din-presa-anului-1998?return_ ates itself between the demand for identity and the pub- to=%2Fbook%2Fshow%2F13099651-cazul-eminescu--- lic expressions of memory.” – ibid., pp.81-82. polemici-atitudini-reac-ii-din-presa-anului-1998 43 virulența necesară.” (Cernat, 2000) În opinia lui Alex. ia din fața Ateneului, expresia celui mai trist cara- Ștefănescu, elanul contestatar, „negativismul pueril”, ghioslâc și a divorțului tragi-comic de spiritul critic în „insolența” unor Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe, Cristi- favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu an Preda sau Cezar Paul-Bădescu - tacit temperate ohtatul poeticesc” – Bobe în Bădescu, 1999: 40-41), prin unele intervenții care „se refereau la necesitatea Cristian Preda („Eminescu trebuie contestat și demiti- de a se renunţa la un cult primitiv al lui Eminescu, ex- zat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politi- presie a admiraţiei populare, dar şi a naţionalismului că. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu comunist din timpul lui Ceauşescu, în favoarea unei ai obiect.” – în Bădescu, 1999: 49) sau Șerban Foarță reevaluări lucide, cu spirit critic, a operei lui” – perfor- („consider că o etichetă precum poetul național, ce mează, în corpusul antologiei, un spectacol grotesc pare a se fi lipit de el ca marca de scrisoare, e una care al luptei „eroi-comice” „dintre CULTURA DE CARTIER nu-i priește, fiindu-le mai adecuată poeților tribal- şi FESTIVALUL NAŢIONAL CÂNTAREA ROMÂNIEI.” rapsodici: aezi, barzi, skalzi ș.cl.” – în Bădescu, 1999: (Ștefănescu, 2000). 29-30). Intervențiile care, într-o oarecare măsură, Textele publicate în numărul 265 (27 februarie-5 echilibrează tonul iconoclast al „avangardiștilor”, al martie 1998) al Dilemei cuantifică, în egală măsură, „revoltaților anti-eminescieni”, propunând re-lectura gradul de ficționalizare a identității criticului, acum critică a operei ca soluție estetică de „revigorare” a construite artificial prin impulsul compensativ al revi- unui imaginar creator camuflat sub excesul ideologic- zuirilor ca presupus factor de „normalizare” culturală. șablonard, aparțin lui Nicolae Manolescu („trebuie să Sau, ca să cităm din Argumentul reprodus în antolo- avem, mai întâi, curajul de a ne despărți de Eminescu, gie și semnat de Cezar Paul-Bădescu, „apropierile dacă dorim să-l regăsim, să-l apropiem, să-l facem firești față de Mihai Eminescu, cu toate că nu sunt ne- contemporan.”10), Ion Bogdan Lefter („Putem de- apărat niște gesturi inedite, au un sănătos aer de acum spune fără nici un risc de a greși, huit ans après, prospețime.”(?!) (Bădescu, 1999: 15) Auto-impunân- că trecerea de la comunism la democrație în România du-se în calitate de „critici ai noului val democratic”, n-a adus încă modificări suficient de profunde la ni- „demolatorii de statui” își legitimează discursul demi- velul mentalităților colective pentru ca un mit emble- tizant auto-suficient nu prin re-lectura firească a ope- matic precum cel al lui Eminescu să înceapă să fie re- rei, ci prin acțiuni destructurante aplicate noțiunii de modelat în condițiile unei istorii noi.”11), Pavel Gheo „scriitor național” / canon, contestări violente ale va- Radu („Problema este însă alta: cea a canonizării ope- lorii colectiv-reprezentative pentru spațiul literar ro- rei eminesciene după niște structuri încremenite care mânesc în virtutea angajării utopice într-o „vânătoare au dezvoltat clișee obositoare prin repetarea lor dede fantome” revizionistă. Acest tip de praxis critic al cenii de-a rândul.” – în Bădescu, 1999: 33), Z.Ornea perioadei imediat post-revoluționare generează eco- („În general, idolatria eminescianismului, transforma- uri pro și contra în presa literară postdecembristă, tă în mit intangibil, e o efectivă nenorocire. Pentru că unele surprinzătoare prin injustețea opiniilor, așa 10 „În fond, problema actualității lui Eminescu mi se pare cum, de pildă, este declarația tranșantă a lui Liviu Pa- compromisă moral de faptul că noi am crezut că-l putem A� padima, într-un articol publicat în Observatorul cultu- considera mereu la fel, ca și cum anii n-au trecut, nici pes- ral din 13 iunie 2000: „În polemicile de dată recentă te el, nici peste noi, mai exact, de faptul că nu ne-am s-a ridicat și o chestiune cu adresă directă la opera despărțit niciodată de el. Aici e falsul: despărțirea de Emi- eminesciană: în ce măsură mai satisface aceasta sen- nescu era obligatorie pentru a avea speranța să facem sibilitatea contemporană? Mi se pare incontestabil că din el contemporanul nostru.” – Nicolae Manolescu, E o Eminescu se pliază tot mai puțin pe gustul și pe spiri- întrebare!, în Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții tul vremii actuale – cum încerca să arate, de exemplu, din presa anului 1998, op.cit., pp.17-18. H.-R.Patapievici. Nimic <> în acest lucru.” 11 „Nu unei revizuiri estetice trebuie să-i fie supus poetul (Papadima, 2000) De asemenea, adăugăm noi, ur- național, căci nimeni nu-i pune în dubiu excelența, geni- mând succesiunea unei astfel de „logici a clivajului” alitatea, rolul major în istoria literaturii autohtone. O re- față de „sensibilitatea contemporană”, „nimic scanda- formulare a sensurilor acțiunii sale culturale ar trebui să los” în afirmațiile din Dilema ale lui Răzvan Rădulescu se producă în celălalt plan, al mentalităților, acolo unde Eminescu e învestit cu valori simbolice decisive pentru („poezia lui Mihai Eminescu mă lasă rece” – Rădules- receptarea lui generală (în ultimă instanță, și pentru cea STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII cu în Bădescu, 1999: 24-25), T.O.Bobe („Întotdeauna estetică).” – Ion Bogdan Lefter, „Poetul național” între co- 44 când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statu- munism și democrație, în ibid., p.19. anularea spiritului critic în spațiul unei opere duce, foarte probabil, dintr-un fond de dramatică sincerita- treptat, la mortificarea ei.” - în Bădescu, 1999: 44-45), te” (Grigurcu a în Bădescu, 1999: 102)12, proiectează Alexandru Paleologu („grav mi se pare faptul că, deși profilul „combatantului revizionist”, un etern contes- acum noi avem suficiente date despre omul real și tatar al „paznicilor templului”: aceștia din urmă sunt despre timpul său – continuăm să impunem imagini- considerați a fi „autori care și-au făcut din pioșenie le noastre parțiale, părtinitoare și fatal abuzive, unui declarată față de valorile trecutului o profesie de Eminescu întreg, armonios, etern.” – în Bădescu, credință și, nu o dată, o profesie pur și simplu. Diferiți 1999: 55) ca grad de onorabilitate și statură valorică, de la Eu- Interesante sunt articolele-replică apărute în presa gen Simion la Adrian Păunescu, fără a-l uita pe tribu- literară în perioada 2 martie-22 iulie 1998, precum și nul Grigore Vieru, cel atras ca fluturele de lampă de corespondența primită pe adresa redacției, grupate, barzii fruntași ai ceușismului, ei se asamblează în co- în antologia lui Cezar Paul-Bădescu, în trei secțiuni rul refuzului de a discuta, de-a actualiza, de-a revizui. distincte. Dincolo de intenția originară de susținere Par a trăi, zi și noapte, între icoane și statui. Nu bolta sau amendare a demersului naționalofob organizat cerului, cu a sa meteorologie mobilă, se întinde dea- autist în jurul iconului eminescian, reacțiile proiec- supra lor, ci o boltă pictată cu simboluri pentru eter- tează două tipuri de ideo-grafii reflectate la nivel me- nitate. […] Posedă termeni prefabricați, sintagme- tadiscursiv: o „ideologie personală” a criticului intere- standard pentru astfel de ocazii: negatism, demolare, sat de valențele estetice ale operei eminesciene și de atentat la valorile neamului, impietate, crimă etc.” (Gri- modalitățile prin care aceasta poate defini, în egală gurcu b în Bădescu, 1999: 110-111) Dincolo de subver- măsură, amprenta unei „românități creatoare” viabile sivitatea tacită a unui astfel de discurs, este sesizabil, în contextul dialogului multicultural european sau pe în esență, un alt tip de conflict, întreținut de „eternul cea a reprezentativității naționale sedimentate la ni- candidat la recunoaștere” al criticii post-decembriste: velul imaginarului eminescian și, dimpotrivă, „ideolo- 12 Pentru Gh.Grigurcu, un „autist naționalofob” în forma- gia contestatară” a revizionistului de profesie care re, demersul iconoclast este „mult mai onorabil și mai încearcă, prin ricoșeu, să-și legitimeze profilul identi- stimulativ decât cel al iconoduliei, al acelei eminescofanii tar public prin actul unilateral și subversiv al demiti- dezvoltate cu hărnicie de către inși care doreau (și do- zării. O astfel de „identitate” confecționată artificial resc) a-și proba cu precădere calitatea lucrativă de paz- prin agresivitatea tendențioasă a discursului satisfa- nici ai templului.” În acest fel, „orice negație consolidează ce, la un nivel secund de semnificație, impulsul pato- valorile autentice, le asigură nu doar polisemia, ci și logic al „recuperării de autoritate” și al temperării de- supraviețuirea. Mai curând decât dubiul, rezerva, contes- calajului valoric existent între „criticii canonici” și cei tarea, devine suspectă atmosfera de recunoaștere conti- care „tânjesc la recunoaștere”. Inconsistența estetică nuă, de laudă exaltată, predispusă a reflecta convenția, a „furiei demolatoare” aruncă însă, la limita deriziunii, rutina, oboseala, absența noutății necesare creației, care aceste discursuri, dar și pe autorii lor. intrigă și contrariază…” – Eminescu între iconodulie și ico- noclastie, în ibid., pp.101-102 (articolul este publicat inițial Schițăm în continuare portretul-robot al „autistu- în Jurnalul literar, nr.1-2/ martie 1998). Remarcăm, în mica lui naționalofob”, apelând la „argumentele” selectate demonstrație „grigurciană”, absența fundamentării este- din demersul așa-zis „normalizator”. Deși este con- tice a negației ca formulă creatoare (pe model Cioran), vins că „Eminescu trebuie să treacă și el prin sita mă- ceea ce face ca demersul „demitizant” al dilemiștilor să runtă a sutelor de referințe critice, a lecturilor recen- deraieze în manifestare revașardă, teribilistă. Amintim, în te, a bibliografiilor monumentale”, pentru a se lepăda acest context, poziția lui Eugen Simion care pune față în de balastul propagandistic deformator al ideologiei față „spectacolul extraordinar” al negației cioraniene și naționalist-comuniste, acesta consideră că, „prin prin- versiunea nefericită „ilfoveană”: „Trebuie să ai geniu ca, cipiul dominoului, înlăturând criteriul Eminescu, ne din tânguirea unui Iov modern, să scoți un poem vast și dezrobim dintr-o îndelungată captivitate culturală.” strălucitor despre nefericirea de a te naște. Ceea ce nu (Șerb în Bădescu, 1999: 68-69) Ar fi un simptom post- este cazul la zeflemiștii, zbierătorii (cum le zicea Noica), totalitar al „des-etatizării”, al renunțării la eticheta discuționiștii, decliniștii, nihiliștii de azi. Ei au învățat doar „pasabilă și chiar utilă în contexte precis denumite”, la să înjure. […] Cioran n-a coborât niciodată în vulgaritate. Negația lui este metafizică, negația băieților ilfoveni este „prizonieratul aurit unde poetul s-a văzut definitiv exi- profund imbecilă și vag imorală…” - În ariergarda avan- lat.” (Stănescu, în Bădescu, 1999: 70-72) „Pulsația de- gardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, op.cit., p.51. mitizării”, travestind „acest discurs iconoclast izvorât, 45 unul care pune în balanță valorile autorizate, altfel Academiei Române) față de fireasca, normala anche- spus „identitățile autentificate” în ierarhia canonică tă (sau dezbatere) din revista Dilema referitoare la actuală și pe cele aspirând la un statut unanim recu- Eminescu. Nu se mai poate discuta despre Eminescu noscut, care propun un discurs auto-legimizator „prin encomiastic. […] Obediența și în cazul apărării lui ricoșeu” – pentru a se face „auziți” în spațiul critic pu- Eminescu strică la fel de mult cum a stricat obediența blic, ultimii lansează consecvente atacuri „anti-auto- față de literatura proletcultistă.” (Dorian în Bădescu, nomiste”, „anti-oportuniste”, grefate pe motivația ex- 1999: 122) Astfel, postulatul „Eminescu, victimă tipică tra-estetică a „revizuirii”. În termenii lui Grigurcu, un a sufocării prin adorare” (Dimisianu în Bădescu, 1999: dilematist declarat, reafirmat de altfel de-a lungul în- 181) impune readucerea operei „în câmpul de acțiune tregii sale „cariere” critice post-decembriste, „marii al spiritului critic, aceasta neînsemnând, cum se spe- paznici ai templului sunt, după cum am avut destule rie unii (sau cum se fac că se sperie), demolare, prilejuri a constata, și mari oportuniști. Prin urmare, desființare, ci, dimpotrivă, clădire, reconstruire, rege- vor evita a intra în conflict deschis cu nume precum nerare prin scoaterea de sub incidența clișeelor, a lo- Andrei Pleșu și Nicolae Manolescu, poate și cu altele, curilor comune, bombastice, omorâtoare literar. […] punându-și în răbdătoare surdină principiile și în Deci este binevenită inițiativa Dilemei de a-l rediscuta înțeleaptă conservare indignările. Tot astfel cum, cu pe Eminescu, precedată de luări de poziție de aceeași câțiva ani înainte, au învinuit alte pene critice de anti- factură, ale lui Eugen Negrici și ale altora, care și ele eminescianism, făcându-se a uita că obiecțiile antie- au scandalizat mentalitățile cultice, cum se întâmplă minesciene cu pricina își au izvorul în paginile unor și acum. Chiar și contestările mai dure, lipsite de me- G.Călinescu și E.Lovinescu. Care și ei se cuvine a fi najamente, ale unor tineri, le socotesc binevenite, tratați ca idoli, și nu, Doamne ferește, ca eretici.” (Gri- pentru că pun pe gânduri, clintesc inerții, cu condiția gurcu b în Bădescu, 1999: 111) Confuzia valorilor devi- totuși, să nu fie numai dure (și uneori insolente), ne- ne strategia predilectă a „ideologiei” revizioniste: sprijinite pe o argumentație critică.” (Dimisianu în Bă- „deformarea” doctrinară a operei eminesciene, folo- descu, 1999: 181-182) Dar tocmai „argumentația criti- sită periodic ca instrument cultural de propagandă, că” lipsește „demolatorului de statui”. motivează, în viziunea „autistului naționalofob”, „ne- Absența criteriilor estetice în revizuirea „naționa voia despărțirii de Eminescu”: „Chiar are de suferit lofobă”, confuzia valorilor și supralicitarea „deformă- Eminescu dacă e pus la îndoială? Chiar se fracturează rilor ideologizante” ale operei eminesciene ca argu- osatura noastră spirituală dacă Mihai Eminovici e pri- ment exclusiv al demitizării sunt principalele elemen- vit ca și cum corpul său ar fi alcătuit, în continuare, te ale demersului dilematist pe care „apoliticul” Eu- din carne, oase și tot restul? Un Eminescu totalitar, un gen Simion le amendează în două articole-replică, Eminescu secretar general al poeziei și metamorfo- reproduse în antologia lui Cezar Paul-Bădescu. Inter zat în tătuc al literaturii române, asta ne trebuie? […] vențiile sale configurează o alternativă viabilă tempe- Avem nevoie de mituri? De acord. Dar întrebarea e ce rând „furia demolatoare”, altfel spus schițează o fel de mituri? Eminescu îngropat în mit e mai nefolo- „ideo-grafie”, grefată pe importanța factorului este-

A� sitor decât un poet romantic privit cu simț critic.” (Te- tic în structurarea demersului critic, de la nivelul căre- odorescu în Bădescu, 1999: 113) „Excesul de obediență”, ia „mitul național” Eminescu își auto-validează repre- în siajul condamnării „mentalității culpabile” prin rei- zentativitatea estetică a operei, punând-o în criză pe terarea structurilor de subordonare angajate de „ser- cea artificial alimentată șablonard. Discursul „dela- vilismul doctrinar” al perioadei totalitare, este consi- tor” sau cel „zelator” (Eugen Simion), două extreme derat simptomatic pentru obsesia „apărării mituri- care au distorsionat, în timp, receptarea critică a ima- lor”: intrigat de faptul că „în zilele de azi […], desco- ginarului creator, este pus în criză de „întoarcerea la peri obediența în toate formele ei de manifestare sub Operă” în încercarea lucidă de a înlătura „vegetația noi semnături sau sub aceleași, în declarații false de parazitară din jurul operei lui Eminescu, pentru a o apolitism” (sublinierea noastră), un Gellu Dorian se putea justifica estetic mai bine.” (Simion a în Bădescu, deconspiră facil: „Patima cu care se pot discuta unele 1999: 81) Fenomenul „demitizării”, susținut virulent teme sau unele personalități ține de o anumită formă de către cei „care, contemplând azi monumentul do- de manifestare a obedienței. Am urmărit cu detașare, rit de istoricul Nicolae Iorga, descoperă că el este gol STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII dar cu o oarecare jenă atitudinile luate de tot soiul de pe dinăuntru și că evlavia cu care este înconjurat este 46 persoane (unele chiar personalități, cum ar fi președintele semnul unei mari alienări intelectuale” (Simion a în Bădescu, 1999: 82), este generat dintr-o confuzie tacit rantă, fudulă și parazitară… Soluția este să nu ne alimentată a criteriilor: „a nega clișeele, festivismul, despărțim de Eminescu, ci să-l apărăm de cele două triumfalismul, vehemența laudelor, lipsa de spirit cri- rele care se abat, periodic, asupra lui: tic cu care este sugrumat Eminescu este una și a-i a. excesul de adorație care paralizează spiritul critic contesta orice merit literar este alta.” (Simion a în Bă- și descurajează sensibilitatea noastră estetică și descu, 1999: 82)13 Un melaj conștient al „nivelelor” de b. excesul de indignare al detractorilor, zeflemitori- interpretare, întreținut prin „bătrânul instrument al lor, crizele de pubertate ale literaturii române care zeflemelei dâmbovițene” (Simion b în Bădescu, 1999: se manifestă aproape ritualic. 117)14. Mecanismul dilematist al deconstrucției vizea- ză, în virtutea manifestării unei fobii anti-naționale / Am putea invoca, poate, în categoria din urmă și anti-canonice post-decembriste, orice formă de actu- inaptitudinea noastră de a suporta multă vreme mi- alizare a conceptului de „scriitor reprezentativ”, justi- turile, sfinții și capodoperele. Parcă este un făcut cu ficând, ulterior, într-un mod nefericit, „dosariada” re- noi, latinii orientali și ortodocși: succesele îndelunga- vizionistă aplicată șaizeciștilor sau „maculaților” peri- te ne jignesc profund, miturile ne zăpăcesc și atunci oadei totalitare. În acest context, „dosarul Eminescu” încolțește în noi instinctul primar al distrugerii. De nu mai surprinde. Nici măcar inconsistența argumen- aceea vrem să dăm jos miturile, pentru a le reconstrui telor „demistificatoare”, dealtfel demontate perti- apoi, jeluindu-ne.” (Simion b în Bădescu, 1999: 120) nent de către Eugen Simion pentru care „există, ade- Un punct de vedere neacceptat de Nicolae Manoles- vărat, o mediocritate a elogiilor (cum zice cineva în Di- cu, cel care, deși confirmă faptul că „tinerii colabora- lema) care asfixiază opera vie a poetului, dar trebuie tori ai Dilemei au sărit uneori calul, contestându-i lui să recunoaștem că, în aceeași măsură, este și o medi- Eminescu merite îndeobște recunoscute, cum ar fi ocritate a contestației lui Eminescu. Tot atât de intole- limba sau gândirea politică, spre a nu mai vorbi de 13 În acest sens, Eugen Simion remarcă onest faptul că geniul poetic” (Manolescu a în Bădescu, 1999: 136), „omul de spirit și, în genere, omul, care știe să citească și susține că „ceea ce nu se înțelege este faptul că, să judece ca lumea, le ignoră sau le contestă fără a reduce așezându-l pe poet mai presus de critică, îi facem un problema Eminescu la acest fenomen periferic. Orice deserviciu. Multe din articolele scrise despre el în ulti- mare creator cade victimă acestei iubiri necritice… Repe- mele decenii sunt encomiastice, lipsite și de spirit cri- tate la infinit, unele fraze norocoase devin odioase. Nu tic, și de sinceritate. În consecință, negarea lui trebuia este vina celor care le-au scris prima oară, după cum nu să se producă, mai devreme sau mai târziu, și ea se este vina lui Eminescu că, de mai bine de o sută de ani, cuvine să ne dea de gândit. Nu-i putem înălța la este recitat la serbările școlare sau că, în manualele nesfârșit statui. E cazul să vedem dacă mai e citit și, școlare, se spun, de-a valma, cuvinte aiuritoare despre dacă nu, din ce motive. Iată de ce nu pot fi de acord cu poemele sale…[…] A respinge asemenea stereotipii este dl.Simion.” (Manolescu a în Bădescu, 1999: 136) Efect o igienă a spiritului. Criticul adevărat nu le folosește nici- odată.” - Despărțirea de Eminescu (I), în ibid., p.82. al unei „mentalități subculturale” ce „alimentează, 14 Selectăm, pentru justețea demonstrației noastre, doar neobosită, reacții naționalist-pudibonde” (Manoles- un scurt fragment: „Cristian Preda, asistent la FSPA, nu cu b în Bădescu, 1999: 230), discursul pro-Eminescu, glumește deloc: Eminescu este, ca gânditor politic, nul și, care are însă nevoie, pentru a nu se auto-descalifica, a-l contesta în acest domeniu, îi pare a fi o pură pierdere de o indispensabilă axiologie estetică, atrage „revol- de vreme… Tot el mai precizează că, fiind o cultură admi- ta” Marianei Ilie într-un articol din Observatorul cultu- rativă, cultura română ratează posibilitatea de a fi o mare ral (nr.28/5 septembrie 2000), unde sunt punctate cultură, întrucât numai culturile polemice sunt mari… „lipsurile” de viziune din volumul lui Eugen Simion, Tare, dl.Cristian Preda. Și totalmente aberant. Mai întâi că Fragmente critice, III, Mit. Mitizare. Mistificare (Fundația spiritul polemic nu lipsește deloc din cultura română, Scrisul Românesc / Univers Enciclopedic, București, dimpotrivă, de la cronicarii munteni până în zilele noastre, 1999). Aserțiunile autoarei sunt paradoxale: „Deși au- cârtirea a devenit o vocație națională. Chiar Eminescu, pe care îl disprețuiește cu atâta suficiență dl.asistent de la torul se vrea creator de canon, el este și un conserva- FSPA, este un polemist temut în epocă…Cât despre ideea tor al canonului, al unei istorii de manual după care că Eminescu este nul ca gânditor politic, aceasta pare a fi literatura se cere mai curând admirată decât discuta- până acum contribuția cea mai importantă pe care a dus- tă. […] E ca și cum, inchizitor blajin (care afirmă: <<îmi o dl.Cristian Preda, asistent etc., la dezvoltarea culturii ro- plac oamenii care știu să-și stăpânească resentimen- mâne.” - Despărțirea de Eminescu (II), în ibid., pp.117-118. tele, frustrările, chiar dacă nu reușesc totdeauna; im- 47 portant este că încearcă; cine caută să-și depășească Summary complexele este deja în drum spre adevăr și înțelepciune>>), Eugen Simion ar da un cod de legi Aspects of Revisionist Autism in Post-December sau o cheie fixă de lectură și apoi ar veghea la respec- Literary Press: Traces of Dilemma Spirit tarea lor. Orice afirmație care ar contrazice această ordine de lucruri (ca în mai mult decât celebrul caz (the Eminescu Dossier) Eminescu) se lovește de intransigența criticului.” (Ilie, and the Contemporary Contesting Pathology 2000)15 O intransigență justificată, adăugăm noi, ce legitimează postulatul esteticului ca unic criteriu de The Eminescu dossier from Dilemma journal (1998) revizuire, o constantă a conștiinței critice care, pare- points out the pathology of the post-December revi- se, încă incomodează prin consecvență. sionist critique which pleads for ‘a new literary canon’ rooted into the Eastern-Ethics ideology. By focusing Acknowledgements on the ethic revisions of Romanian icons, this type of approach undermines the national representative This paper is supported by the Sectoral Operatio- writers (Eminescu’s work is the point of interest here) nal Programme Human Resources Development now considered to be invalid for the Romanian cultu- (SOP HRD), financed from the European Social Fund ral paradigm. The distorted aesthetic values and clas- and by the Romanian Government under the con- sification criteria are done away with so as to voice tract number SOP HRD/89/1.5/S/59758. the cultural re-evaluation of Romanian literature. Key words: revisionist autism, Dilemma (1998), Eminescu dossier, literary canon.

Bibliografie

1. Bădescu, C. P., 1999. Cazul Eminescu – polemici, atitudini, 15 În opinia Marianei Ilie, „Limita dintre mitizare și mistifi- reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (volum ac- care – destul de fragilă oricum, mai ales în domeniul lite- cesibil la adresa http://www.goodreads.com/reader/23299- cazul-eminescu---polemici-atitudini-reac-ii-din-presa rar – este linia pe care o urmează demersul lui Eugen Si- anului1998?return_to=%2Fbook%2Fshow%2F13099651-ca- mion întru apărarea marilor mituri de eventualii demiti- zul-eminescu---polemici-atitudini-reac-ii-din-presa-anu- zatori: <>. Iată-ne în plin mit – și nu oricare, ci cel al Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, <>. Cine stabilește granița dintre mit și Pitești: Ed.Paralela 45. mistificare? Ce trebuie demitizat și ce nu? Există subiecte 3. Cernat, P., 2000. Frontul salvării lui Eminescu (I), în Observato- tabu în acest domeniu; cel mai elocvent este, indiscuta- rul cultural nr.1/29 februarie. 4. Cistelecan, Al., 2005. O nouă formă de autism: critica literară bil, Eminescu. Falsul dialog al autorului cu Mihai Cimpoi îi (în atenția doctorilor de specialitate), în Vatra, nr.1-2. A� prilejuiește un nou acces de indignare patriotică la adre- 5. Dimisianu, G., 1999. Eminescu revizuit, în Bădescu, C. P., Cazul sa <> de la Dilema, care… se știe! […] Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Impresia generala este că Eugen Simion <>: el are aerul că fiecare rând pe care îl scrie nr.4/ aprilie 1998). trebuie să fie o replică la ceva, o justificare a activității 6. Dorian, G., 1999. Obediență, slugărnicie sau devotament, în sale critice. Referirile la diferiți scriitori par simple pretex- Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din te pentru ca autorul să-și amintească de cutare critic presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în Hyperion, nr.2/1998). <>, de manualele alternative sau de <>, ceea ce-i prilejuiește accese de patetism în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții dubios sau de furie nejustificată. […] Tendențiozitatea din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este pu- sau resentimentul (pe care de altfel le detestă) transpar blicat inițial în Jurnalul literar, nr.1-2/ martie 1998). adesea din cele mai nevinovate fragmente critice; tonul 8. Grigurcu, Gh., 1999 b. Eminescu și „paznicii templului”, în Bă- pasiv-agresiv dezvăluie o viziune maniheistă, lumea cul- descu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din turală fiind împărțită astfel în <> și <>, în presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publi- STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII <> și <>(!).” - Mitizări și/sau mistificări cat inițial în România liberă, nr.2429/ 24 martie 1998). 48 literare, în Observatorul cultural, nr.28/5 septembrie. 9. Ilie, M., 2000. Mitizări și/sau mistificări literare, în Observatorul cultural, nr.28/5 septembrie. 10. Kaufmann, J.-C., 2004. L’invention de soi. Une théorie de l’iden- tité. Paris : Armand Colin 11. Kaufmann, J.-C., 2008. Quand Je est un autre. Pourquoi et comment ça change en nous, Paris : Armand Collin. 12. Lovinescu, M., 2008. Etica neuitării. Eseuri politico-istorice, prefață de Vladimir Tismăneanu, București: Humanitas. 13. Manolescu, N., 1999 a. Eminescu, pro și contra, în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în România literară, nr.12/ 1-7 aprilie 1998). 14. Manolescu, N., 1999 b. Spiritul critic și insectele, în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în România literară, nr.29/ 22-28 iulie 1998). 15. Papadima, L., 2000. Un nou Eminescu?, în Observatorul cultural, nr.16 / 13 iunie. 16. Rădulescu, R., 1999. Eminescu văzut de departe, în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45. 17. Ricœur, P., 2004. Memory, History, Forgetting, trad. de Kathle- en Blamey și David Pellauer, Chicago: The University of Chi- cago Press. 18. Simion, E., 1999 a. Despărțirea de Eminescu (I), în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în Curentul, nr.58/ 12 martie 1998). 19. Simion, E., 1999 b. Despărțirea de Eminescu (II), în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în Curentul, nr.72/ 26 martie 1998). 20. Simion, E., 2012. În ariergarda avangardei. Convorbiri cu An- drei Grigor, București: Curtea Veche Publishing House. 21. Stănescu, C., 1999. Atentat la statuia „poetului național”, în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în Adevărul, nr.2416/ 7 martie 1998). 22. Șerb, S., 1999. Exces de zel, în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Pa- ralela 45 (articolul este publicat inițial în Dilema, nr.266 / 6-12 martie 1998). 23. Ștefănescu, Alex., 2000. Contestarea lui Eminescu în stil hip- hop. Cezar Paul-Bădescu și Monica Lewinsky, în România lite- rară, nr. 1 (12-18 ianuarie). 24. Teodorescu, C., 1999. Judecarea lui Eminescu, în Bădescu, C. P., Cazul Eminescu – polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Pitești: Ed.Paralela 45 (articolul este publicat inițial în România literară, nr.11/ 25-31 martie 1998).

49 NEMA EMAIL

Daniela Sitar-Tăut

Despre o altă posibilă periodizare a istoriografiei. Carenţe, supralicitări, erori1

Univerzita Komenského v Bratislave xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

1. Graniţele şi permisivitatea unui concept. sublinierea adevărului, într-o lume în care omul este Pentru o poetică a adevărului exploatat, represat, înjosit, devine subversiv, deci, implicit, un luptător împotriva factorilor distructivi din Rescrierea istoriei literaturii române ar trebui să cadrul speciei, pe care îi identifică în cei ce promo- pornească de la definiţia însăşi a lexemului: istorio- vează disimularea, minciuna, violenţa, răpirea libertă- grafie. Conform acesteia, termenul comportă două ţii. Angajarea lui decurge fatal tocmai din atitudinea accepţiuni, aflate în raporturi de complementaritate: faţă de adevăr. De aceea se presupune mereu că locul „ştiinţă auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul artistului este în fruntea colectivităţilor. Proba de foc evoluției concepțiilor și cu studiul operelor istorice; a personalităţilor este curajul civic. În perioada totali- totalitatea scrierilor periodice dintr-o anumită peri- tară, prin aplicarea forţată a ideologiei comuniste, oadă sau dintr-o anumită țară; totalitatea cercetărilor care făcea acum deplin substanţa organizării vieţii istorice privitoare la un anumit aspect.”2 Dacă înţele- sociale - prin instituţii juridice, apoi de stat - se impu- sul primar este centrat exclusiv pe domeniul istoric, sese o „nouă cultură”. Dar aceasta, străină şi neasimi- cel secund poate fi ataşat deopotrivă perimetrului lată, dusese la o sciziune între realitate şi aparenţă. exegetic. Paradigma istoricului contaminează, influ- Românii trăiau astfel, de mai bine de două decenii, enţând, domeniul literaturii, deoarece ambele ştiinţe fizic, într-o închisoare cu toate mizeriile ei, şi totodată trebuie să aibă în centru adevărul. Dacă principalul într-o supra-realitate ideologică ce nu era decât o instrument de măsură al celui dintâi îl constituie do- sub-cultură. Mărturia lui Paul Goma, Cutremurul oa- cumentul, beletristica ar trebui să fie tributară în pri- menilor, în care s-a înregistrat pentru posteritate felul mul rând eticului şi abia apoi esteticului. Scriitorul e în care o conştiinţă, fiind supusă tuturor presiunilor şi necesar să rămână „un secretar al timpului său”. Lite- mizeriilor totalitarismului a făcut faţă cu demnitate A� ratura înseamnă deopotrivă cunoaştere şi atitudine. exemplară răului, mi se pare a fi tocmai textul clasic al Căutând şi exprimând adevărul, scriitorul nu poate fi unei anumite perioade şi, în loc să fie „exilată” şi ea, decât angajat. Pentru că el, chiar fără s-o vrea, prin ca şi autorul ei, ar trebui să fie predată în şcoli. Este un caz tipic de scriitor-cetăţean, care răspunde „prezent” 1 Lucrare prezentată în 21 noiembrie 2012, la Colocviul la apelul istoriei, dar civismul lui nu-şi găseşte decât Internaţional Cum să scriem astăzi o istorie a literaturii ro- prea puţini partizani. Şi este un mare nedreptăţit al mâne, organizat de Institutul de Literatură Mondială al istoriografiei noastre… Academiei Slovace de Ştiinţe, Catedra de limbi romanice a Facultăţii de Litere a Universităţii Komenský din Bratis- lava, Departamentul de românistică din cadrul Facultăţii 2. Soluţii posibile: pluridisciplinaritatea de Litere a Universităţii Caroline din Praga, Institutul Cul- tural Român din Praga, în baza grantului de cercetare Criticul, şi mai ales istoricul literar, nu pot avea pre- VEGA V-12-055-00, Dejiny rumunske literatúry (literárne di- tenţii de exhaustivitate atâta vreme cât se limitează la anie v kultúrom priestore)/Istoria literaturii române (proce- simpla „interpretare”, de cele mai multe ori eseistică, STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII se literare în spaţiul cultural) a materialului livresc. Abilitatea criticului rezidă şi din 50 2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoriografie capacitatea acestuia de a percepe semnele viitorului. ne/centru, istoricitate estetică/etică (pluridisciplina- Să fie un spirit modern, apt să pună diagnosticări fer- ră), balcanic/european. O altă carenţă a culturii româ- me contemporanilor, să intuiască valoarea de falsele ne o constituie lipsa biografiilor. Cele câteva, puţine, valori, de tinichelele sonore ale momentului. New apărute în ultimul deceniu, nu au cum să suplinească Historicism se întemeiază pe principiile interdiscipli- lipsa unei tradiţii în care avem doar monografii, studii narităţii, luând în calcul temporalitatea, spaţialitatea, erudite, universitare, dar care pun prea puţin în centru dinamica mentalităţilor, istoria, psihologia, geopoliti- profilul spiritual al omului în raport cu epoca sa. ca, sociologia şi, nu în ultimul rând, etnopsihologia. În preajma Revoluţiei de la 1848 fiii boierilor pă- Textul îşi revendică el însuşi contextul şi nu poate fi mânteni sunt trimişi la studii la Paris şi descoperă Oc- privit ca un apendice autonom, străin insului creator. cidentul. Structura lor sufletească va fi amprentată de Istoria şi teoria criticii literare ar trebui să aibă ca pro- influenţa lui A. de Musset, A. de Vigny, P. Mérimée (pri- montoriu biograficul, cu cele două axe: spaţiul şi tim- eten cu Alecsandri), A. de Lamartine, care a prezidat pul, aflate într-un perpetuu raport de inter- şi intrade- chiar o asociaţie a studenţilor români din Franţa. Tre- terminare. Trecutul României furnizează suficiente cerea de la modelul francez, care culminează în epoca probe ale cineticii acestor categorii datorate unirii/ celui de-al treilea imperiu, sub Napoleon III, care i-a amputărilor teritoriale, anexării teritoriilor româneşti ajutat pe exilaţii români şi a contribuit la recunoaşte- unor superputeri, diferenţei de percepţie a evenimen- rea Unirii din 1959, la influenţa germană, se datorează telor de la o epocă la alta, schimbării domnilor/dom- conştiinţei că doar un principe străin ar putea face or- niilor, alianţelor, subiectivismului cronicarului. Tripti- dine în haosul politic din ţară. Aducerea lui Carol I de cul reprezentare – dezinteresare – maximum de obiecti- Hohenzollern, reformator legislativ şi cultural, cel care vitate, operaţional în cazul istoriei, este valabil şi pen- a introdus ceasurile în cancelarii, ca semn al punctua- tru istoriografia literară. Aceasta nu presupune radie- lităţii vor amplifica influenţa germană, în special în rea contribuţiilor predecesorilor, un misprision, ci în- perimetrul Junimii, dar şi a ideilor filozofice, naţiona- făţişarea probă a unei epoci/scriitor fără cosmetizări liste a lui Eminescu. Tot acum se produce democrati- conjuncturale şi expunerea ei/lui în grilă modernă. zarea culturii/literaturii. Dacă în trecut aceasta era apanajul unei aristocraţii (a spiritului) care îi avea 3. Particular/universal, margine/centru, drept promotori pe un I. Ghica, bey de Samos, V. Alec- sandri, care a refuzat tronul Moldaviei, C. Negruzzi, D. istoricitate estetică/etică pluridisciplinară), Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, acum ea capătă infu- balcanic/european zii plebee. Şi oricât de geniali ar fi „marii clasici”, tot „common” sunt. România, rurală în proporţie de 90% Problema, dintotdeauna, a istoriografiei noastre nu va fi capabilă să asimileze lecţia simbolismului, de- literare o constituie lipsa unui bagaj teoretic bazat pe liciile decadentismului, iar cei doi giganţi, Al. Mace- continuitate, iar în ultimele decenii principala menire donski şi G. Bacovia, au un statut de catacombe şi trec a criticilor pare a fi fost aceea de re-ordonare valorică aproape neobservaţi. Dacă celui dintâi G. Călinescu îi de după hegemonia dictonului proletcultist. Deşi au acordă credit în Istoria sa…, capitolul dedicat lui Baco- apărut recent numeroase istorii literare, acestea sunt via atestă cecitatea estetului care eludează artisticul şi tributare modelului lovinescian şi celui călinescian. nu ştie cum să mânuiască un astfel de fenomen. De- De la cel dintâi ar trebui re-evaluate conceptele de „sin- preciativ, exegetul oferă un profil dezarticulat… de cronism” şi de „mutaţie a valorilor estetice”, amplasa- propria-i neînţelegere: „Bacovia simulează în genere te într-un context contemporan, comparatist, obser- pierderea şirului ideilor, pretenţia de filozofie. Decla- vând cât/şi ce anume şi-au apropriat exegezele/scrii- raţia absurdă, cu aparenţă de profunditate, interven- torii noastre/noştri, după perioada franţuzită şi cea ţia prozaică… Această simulaţie dă naştere unui soi germanofilă, din curentele de opinie/instrumentarul de ermetism care în poeziile din urmă (Comedii în tematic şi artistic/estetica momentului. Globalizarea fond), un exces de naivitate, căci acum a dispărut stilul istoriografiei nu trebuie privită în sens peiorativ, ca o lugubru, duce la un manierism insuportabil…3” Pro- frână a europenismului sau etnicităţii. Modelul ame- cesul de receptare al acestui poet unic va fi trenat de rican, pluralist, oferă o persuasivă mostră de „cum scri- 3 em istoria/istoria literară”. Cuantificările ar trebui axa- G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în te pe antinomii de tipul particular/universal, margi- prezent, ediţia a II-a, Revăzută şi adăugită, Editura Miner- va, Bucureşti, 192, pp. 708-709. 51 diagnosticarea prolixă a criticului. La fel, excesul de ciştii” merită mai mult credit/spaţiu tipografic decât superlative îi acoperă, cvasiunanim, şi pe O. Goga sau „douămiiştii”? Cât şi câţi vor mai rămâne peste două G. Coşbuc. Sub influenţa idolatriei pentru Eminescu, decenii? Importantă e, cred eu, re-lectura clasicilor şi care consideră cele zece piese ale lui D. Bolintineanu a interbelicilor. L. Rebreanu ar trebui studiat pe baze fără valoare, se afiliază şi el numindu-le „bizare”. În re- psihosociale, nu doar estetice. Rolul unei noi istorii li- alitate, nu e nimic bizar în ele. Cuprind atitudini roman- terare este de a o completa şi corija pe cea a precur- tice măreţe, vicii la fel de tenebros romantice, descrise sorilor şi a oferi respiraţie mai largă, pluridisciplinară, în foarte frumoase versuri. În mai bine de o sută şi cinci- în conformitate cu standardele culturii europene. zeci de ani nici un regizor nu s-a simţit îndemnat să prezinte pe scenă măcar una dintre aceste lucrări dra- 5. Din nou despre exil. Profilul „desţăratului” matice! Iar seria de Opere complete e incompletă, din ea lipsind taman… Nepăsarea de religie, de patrie şi de Vrând să recupereze un handicap, acela al cenzu- dreptate la români, apărută la Bucureşti în Tipografia rii, se acordă un credit nelimitat literaturii din afara lucrătorilor asociaţi, în anul 1860 şi având 128 pagini! graniţelor ţării, supralicitându-se valoarea acesteia. În plus, deşi s-au creat cariere universitare pe această 4. O altă posibilă cartografiere istoriografică temă, nu cred că se poate accede la obiectivitate şi comprehensiune exegetică atâta vreme cât nu ţi-ai În descendenţa şcolii engleze de literatură (ex. asumat personal această experienţă. Literatura în exil epoca elisabetană, victoriană etc.), propun un alt tip survolează graniţele monocorde ale literaturii ca lite- de periodizare a literaturii române, care să fie structu- ratură. Ea se transformă într-o literatură militantă, rată pe epocile marilor domnitori. Astfel, vom avea: care transgresează limitele artei, aducând în exilul epoca lui Al.I. Cuza, cea a lui Carol I (pe care o percep scriitorului lumea ţării pe care a părăsit-o. Personaje- drept cea mai fertilă calitativ din întreaga noastră lite- le, locurile, întâmplările, simbolurile au o încărcătură ratură), perioada lui Carol al II-lea etc. Vom sesiza o socială şi politică mult mai pregnantă decât în bele- extraordinară congruenţă între profilul spiritual al li- tristica pură, scrisul acumulând în structura sa reali- derului etapei respective, catalogul său acţional, re- tăţi politice, drame personale, frustrări sociale, trage- spectiv traducerea acestui nou nerv/suflu în operele dii ale maselor. Creatorul aflat în exil trăieşte drama literaţilor. Se vor distinge atunci, mult mai uşor, valo- patriei sale aproape la fel de pregnant ca oamenii ricul de conjunctural, fariseul oportunist (mare capta- care nu au părăsit-o, deoarece viaţa lui se derulează tor de cronici de întâmpinare, cumpărate, ca şi azi „la deseori prin prisma evenimentelor de „acasă”, acasă negru”) de omul superior, nerecunoscut, exilat în sine însemnând familie rămasă, prieteni, muncă, suflet. sau din propria-i ţară, formatorul de opinie şi deschiză- Nevoia de confesiune scripturală a exilatului este în torul de drumuri, apreciat, poate, doar de posteritate. concordanţă cu durerea şi disperarea din sufletul lui. Multitudinea de taxonomii care încearcă să clasifi- Inadaptaţi ai acestui nou univers democratic, aceştia ce, numească, împartă, despartă epocile literare în resimt acut statutul de refugiaţi, şi mai ales se simt

A� funcţie de diverse criterii pot funcţiona ca simplu ma- strangulaţi de lipsa de comunicare. Chiar dacă scrisul terial informativ (uneori ca desuet exerciţiu lingvistic are o funcţie soteriologică, acesta nu este un pana- al criticului dornic de înnoire), de uz universitar şi ceu, ci doar un analgezic al rememorărilor, o posibili- chiar liceal, însă nu au validitate pragmatică. Bonjuriş- tate de translare a spasmelor interioare. Viaţa în exil tii, intimiştii, dadaiştii, „Remake modernist”, „optze- era o perpetuă pendulare între o scrisoare scăpată de ciştii întârziaţi” par simple tatonări pe claviatura lim- vigilenţa securităţii sau rarele întâlniri cu vreun cona- bii dacă botezarea lor nu este urmată măcar de coor- ţional ajuns în Occident, datorată şi de neintegrarea donate temporale, succedate un nume emblematic sau integrarea insuficientă în noua „patrie”, precum şi al perioadei. Pecetea modelului călinescian, fascinant constanta invariabilă a dezideratului de revenire în încă pentru epigoni, nu permite debarasarea de ţara natală. Exilul este un fenomen strâns legat de o această manie a încrengăturilor şi nici a modelului de epocă totalitară, condiţia de exilat presupune imagi- lucru, entuziast şi abracadabrant uneori, al maestru- nea tragică a unui damnat, iar actul de creaţie literară, lui. Fiecare istoria literară îşi are „clasicii ei”, mai ales axat autenticist pe elemente biografice, devine şi el, STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII atunci când se referă la literatura momentului, iar în astfel de circumstanţe, dramatic. A-ţi asuma condi- 52 opiniile sunt divizate în funcţie de confrerii. „Nouăze- ţia de exilat necesită renunţarea la o veche identitate şi acceptarea alteia noi, sau acceptarea statutului de „ausländer”, deoarece de prea puţine ori această dam- nare aduce cu ea şansa unei renaşteri spirituale. În consecinţă, prea puţini dintre scriitorii care au ales calea exilului au ajuns să aibă în străinătate acelaşi statut profesional ca şi acela din ţară, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să renunţe la actul creativ şi să presteze munci de altă natură, care să le asigure subzistenţa.

6. Ce ar fi de făcut? Sugestii pentru o istoriografie pragmatică

Obiectivitate analitică; reevaluarea istoriilor ante- rioare; compartimentarea perioadelor literare în func- ţie de marii domnitori; perspectivă pluralistă; ampla- sarea autorilor într-un spectru geopolitic, social, spa- ţial mai vast, european sau universal, conform seriilor Particular/universal, margine/centru, istoricitate esteti- că/etică (pluridisciplinară), balcanic/european; abandonarea epigonismului călinescian; aproprierea vizi- unilor istoriografice externe; reticenţă în faţa literaturii contemporane până la… clasicizare.

53 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Maria Lapinska

HOMELAND, LIVING IN EXILE AND THE UNITED STATES IN PAVEL GATAIANTU’S POETRY

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

The back cover of the English translation of the in a particularly multicultural province of Vojvodina poem volume “Poems from Novi Sad” provides a (“Basic Facts on Vojvodina”). Therefore a justifiable brief but informative synopsis of the life of its author– belief would be that voices that reverberate in his po- Pavel Gataiantu was born in the present day Serbian etry are not only Romanian and Serbian but much province of Vojvodina in 1957. Novi Sad, the capital of more diverse (Albu 108). Vojvodina, included in the title of the volume be- Due to the facts provided above, the question of came his place of residence and work in 1986. Apart Pavel Gataiantu’s cultural self-positioning and his cul- from his profuse poetic activity, his career included tural influences is a particularly complex one. Topics, among others the authorship of excellent pieces of that are again and again to be found in his poetry are prose, working for the Radio Novi Sad, being a found- primarily the notion of homeland, land of exile, but er and the first president of “The Community of Ro- also the United Stated of America, most probably a manians in Yugoslavia”, as well as a job as a school country of a mighty cultural and social influence in and university instructor. Gataiantu’s belief. This paper will be an attempt to With a majority of the scholarly voices, Pavel Gata- sketch Pavel Gataiantu’s cultural and national identi- iantu’s poetry has been classified as postmodern and ty according to the hints provided in his poetry. more specifically to the so called “eightiesists”. The Pavel Gataiantu is a very prolific poet. However, author identifies himself as a postmodernist but unfortunately not his entire poetry has been trans- refuses to acknowledge the further specification of lated into English making it as a result impossible for his literary activity. A defining feature for him is solely a broad spectrum of foreign readers to enjoy the the quality of the literary work (Albu 111). whole spectrum of Gataiantu’s poetry. This linguistic It is, however, not the debate about the literary limitation refers also to the author of this paper which classification of Gatainatu’s poetry that shall be in the for this reason will refer only to poems addressing

A� main focus of the following paper. The main focus the topics listed above which are to be found in the will be put only on one of the key postmodern fea- English volume entitled “Poems from Novi Sad”. I be- tures of his poetry, namely the author’s self-referenc- lieve, however linguistically limited, a fresh unbiased ing (110). The main argument of this paper is based foreign glimpse on Pavel Gataiantu’s poetry is a nec- on the assumption that as a result of being a repre- essary contribution to the scholarly analyses devoted sentative of the vast Romanian minority in the to his works, which will hopefully even more popu- present day Serbia (“The Romanians”) Pavel Gataintu larize his masterpieces worldwide. developed a particular cultural sensitivity which Although Gataiantu resides in Serbia, he clearly finds its representation in his poems. As a result, Prof. identifies himself as Romanian. He declares his be- Virginia Popovici from the University of Novi Sad la- longing to and identification with the Romanian cul- bels his poetry as a “crossroad between the Serbian ture among others linguistically by writing exclusive- and the Romanian literature” (Albu 110). ly in Romanian (Albu 109). However, taking a look at The above opinion is apt but might not be meticu- his poetry reveals to the recipient that Gataiantu STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII lous enough. Pavel Gatainatu was born and raised in does not simply glorify his country of origin or resi- 54 Yugoslavia, happens to live in the present day Serbia dence but rather has a very complex relationship with both of them. As an interesting and meaningful the past days. Motivated and enthusiastic young “pa- starting point one could read the first poem in the triot sons” are not only “muddle-headed” but non- volume “Poems from Novi Sad” entitled “A Chello in existent in the actual world. They belong to history G-major”. The country he lives in is being deemed “an and can only to be found at cemeteries “nibbling at ugly, no man’s country”. However, a fascination by unlit lantern wicks on gravestones” but not in the the country of origin does not bring any consolation contemporary reality. The sad conclusion of the either–it is compared to a frustrating sexual “inter- poem is that the connection with one’s homeland is course with darkness”, which brings no expected en- merely a sentimental one–“homeland, a cemetery of lightenment and provides no comprehension of memories, a trace of blood and nothing more”. The one’s cultural and national status. Romania is repre- country of origin undoubtedly has a splendid and he- sented by a beautiful, alluring lover of no specified roic history but has nothing to offer to a present-day gender, just identified as mezzo-soprano, a both citizen like Pavel Gataiantu lost on his journey to find- male and female voice. Gataiantu speaks of strong ing his national identity. feelings and being seduced by the feminine side of The poem “The Relics of the Odysseus” once again this “ballerina of both sexes”. However, an intercourse brings up the confusion of the author concerning the or even marriage (“with her bridal panties in your national identity. Its first part is written in the second mouth”) with her does not result in the fulfillment person singular addressing the figure of the Greek but in frustration. This maximal closeness to Romania mythology–Odysseus. Odysseus, the Trojan War proves disappointing rather than uplifting. The sexu- hero, needed ten years to find his way back home af- al metaphor used in the poem is meant to convey the ter the conflict and reclaim his position as the king of hardship and complexity of a cultural and national Ithaca. In his address, Gataiantu “asks” Odysseus identity of a person living in exile torn between the about the sense of trying to find the way back home intensity of the affinity to the country of origin and and questions his motivation. By asking provocative the failure in finding the answer to one’s national or questions he points out at the fact that his eagerness cultural self there. There is no fixed solution for a per- to get home might be in fact becoming weaker and son like Gataiantu and there is no clear and easy way weaker, the boat less and less fit for the journey and to go. He cannot turn to his country of origin to de- the destination undefined. In the second part of the fine himself and has to deal with the invincible feel- poem, in turn, the author confesses that he was sev- ing of dissatisfaction both in Romania, the country of eral times asked about his political stance. However, origin and in Serbia where he resides. he frequently refused to identify with any concrete An equally or even more pessimistic picture of the political current. He does not want to be a pursuer of home country is to be found in the poem strongly anything, he is a poet and “poets are above all peo- corresponding to the one above entitled “LSD”. In the ple” and “they rarely fall into traps”. Most of all he poem Pavel Gataiantu compares a homeland to a wants to maintain his independence and be free “synthetic drug”. The comparison to a drug symbol- from being labelled as a member of any group, as izes something promising a short-time pleasure or well as be free from following this group’s principles. satisfaction, solace and healing or a mind-clearing This attitude might also refer to his sense of national- feeling and the ability to find comprehensive conclu- ity–as an independent poem he refuses to identify sions. However, in fact a drug only seemingly pro- with a certain nation or a country, he is beyond such vides harmony and fulfillment and in fact results only considerations and he most of all values his freedom in confusion and frustration of the person taking it. from such labelling traps. Once again Gataiantu reminds the recipient that Another poem from the volume which is worth looking for one’s identity by coming back to the na- considering is a short poem entitled “Discontinued tional roots is a short-time illusive solution providing Biography”. Although written in the second person no long-term answer. Other critical comparisons fol- singular, it most probably is addressed to a person of low: homeland is like “an old gigolo (…) waiting for a very similar experience to Gataiantu’s or even au- an orgasm” or “a stuffed owl with one glass eye miss- thor’s self-reference. Due to the lacking identification ing” both being pathetic phenomena utterly not re- with a certain country or culture the addressee of the sembling their former glory and not in the past shape poem “cannot be supervised by any secret service” but still hopelessly trying to live and impress like in which suggests the considerable complexity of his 55 nature and the question of cultural and national be- This acknowledgement is expressed in his poem longing. There are, however, disadvantages of be- “Training of a Greyhound” in which he compares the longing to no country–a person like him, with a di- stream of information and influences coming from verse, unidentified self cannot find true love and full the United States to a greyhound race on television. acceptance of a partner. As a result, the author is “the He admits that he does not stay indifferent to the US- main hero of a discontinued biography” because his American media message which he himself adopts experience is torn between several countries and a as seemingly “universal”. He listens how the United thwarted participant in “ the theatre of the absurd”. States proclaim freedom and their right to decide on This reference is not an accidental one, it is a very sig- the world order by military interventions. The meta- nificant and can be somewhat seen as a conclusion phoric racing greyhounds manage to raise his patri- of Gataiantu’s deliberations about culture and socie- otic spirit although he finds himself in, not only geo- ty. The notion of “the theatre of the absurd” coined graphically but most of all culturally and historically, by Martin Esslin and derived from an essay written in different space of Eastern Europe. He clearly states 1942 by Albert Camus in which he referred to “the his position in time and space–it is the year 1994 and human situation” as lacking meaning and simply ab- he is at home, somewhere in the Eastern Europe. He surd. This topic found a quick development in the experiences everyday struggles such as worrying works of such artists as Samuel Beckett or Eugene about being able to financially cover a basic necessi- Ionesco (Culik). Gataiantu uses this comparison to the ty to have enough to eat. He asks himself about his theatre of the absurd to stress the purposelessness of own mission on earth and expresses shame about his trying to find a definition of the human being and its inability to live up to the US-American standards of cultural or national labelling. the constant pressure to be the best, “an example in The notion of a homeland in Gatatiantu’s poetry the army, at school, in the street”. Alone in his room, does not stay the same. This paper aims to prove that he is “polishing the cartridges which belong to those it overcomes a certain evolution. The poet who lives who shot [him] the minute [he] was born”. This state- in exile tries to find an answer about his identity by ment can metaphorically be understood as him turning to his homeland. However, the attempted blindly giving in to the standardized US-American proximity to his homeland does not bring the ex- way of life and expectation, despite their harmful- pected enlightenment but rather proves frustrating ness and denial of everyone’s unique role on earth. and results only in acknowledging the dissatisfaction Gataiantu’s denial of the US-American influence is with both countries, the one of residence and the also visible in the poem “The Day When J.F.K. Was one of origin. Therefore Pavel Gataiantu realizes that Killed”. What happened in Dallas in November 1963 being a poet he is above other people and does not shattered the whole United States and is until today want to fall into the trap of following a certain ten- very present in the US-American conscience (“Death dency, neither national or cultural, nor political. What of the President”). However, this big sad incident that he values most of all is his independence which he happened on a rainy November day in 1963 in the

A� does not want to be limited by any definitions of na- United States did not significantly change the course tionality of belonging to a certain culture. of ordinary events in Eastern Europe, it was nothing Apart from Gatainantu’s homeland and his land of more than an usual day and life went on. Grandpa residence, one more country is constantly present in was taking care of his horses, the big politicians of the poems from the volume “Poems from Novi Sad”. this part of the world such as Tito and Khrushchev This country is the United States of America. This fre- were following their plans and ideals. Gataiantu him- quent reoccurrence of this topic supports the state- self, in turn, was being an ordinary teenager in his ment that the author acknowledges the big influ- puberty dealing with his first sexual experiences. He ence the United States has on the entire world, in- does not believe that the US-American influence on cluding the eastern part of Europe where he resides. his country (or countries?) resulted in anything more This is one more proof for the statement that Gatain- than the occurrence of a black woman, probably atu’s poetry is not influenced only in a “bipolar” (Albu seen once in the US-American media, in his first “wet 110) Romanian-Serbian way but also by voice from dream”.

STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII other nations. Already the title of another poem “The Tiger Juice” 56 reveals the author’s negative attitude towards the international power which the United States are said to tude towards his national identity. The poet firstly be. “Tiger juice” is an expression used to describe a hopes to find it by turning to the country of his ori- very strong alcoholic beverage which after consump- gin, Romania. He hopes to find answers to his question proves bad or poisonous (“Tiger juice”). Gata- tions concerning his cultural and national concerns iantu refers to some of the key phenomena of the by creating a maximal closeness to his homeland. He USA–the melting pot, country music, mass produc- compares this experience to a sexual intercourse tion, actions films… These phenomena are present- which, however, is not a satisfactory one. It is frustrat- ed in bizarre disturbing situations and configurations ing and leads to the realization that neither the coun- such as “a black man, an Asian and a hooker (…) col- try of origin, not the country of exile, provide the con- lecting pieces of shattered glass in an empty room”. solation for a soul torn between nationalities. The only justification or explanation for them is the A very pessimistic view of the homeland develops statement “Stop. It’s the U.S.A.”. Gatainatu ironically in the poet. He does value the history of it but says claims that these situations are a proof that “there is that today the patriots from the past are dead. For a so much peace, tolerance and love in the streets” the contemporary, the homeland is like a drug–a prom- overall pessimism of the whole poem denies it. In the ise of a brief intoxication, something long devoid of United States, like in every other country, there is a its former glory. This frustration makes the poet em- “factory which produces sorrow” next to the “factory brace the importance of being independent and re- of joy”. The United States of America are like the tiger sponsible for one’s own fate. He believes this is a fea- juice from the title–they seem attractive and intoxi- ture crucial to poets who have a special role in the cating but might prove harmful and poisonous. society and are “above all people” as he puts it in the Gataiantu’s poetry is rather critical towards the poem “the relics of the Odysseus”. United States. The poet criticizes the fascination by Several poems in the volume “Poems from Novi the country and compares it to drinking a liquor that Sad” are devoted to another country, the United turns out to be bad. He points out at the artificiality States of America. Gataiantu is critical of its imposi- of the idealistic US-American notions–the seemingly tion of life standards and seemingly harmonic and tolerant, multicultural streets are full of “brothels” tolerant environment. He is however, aware of his and sorrow. The poet is aware that the United States own, unique mission on earth and refuses to em- try to impose their cultural message as universal and brace the US-American message as universal. applying to every other nation but he refuses to em- Thus this essay proves a statement contrary to the brace it. He uses the example of the big event in the one both Virginia Petrović and Mihaela Jorga Lazović United States history, the assassination of John F. proclaim in the foreword of “Poems from Novi Sad” Kennedy, to show how little influence it had on his that “people cannot change their destiny” and “a cultural and geographical space. He does admit there man is predestined to be weak and apathetic”. This is a certain influence of the United States but he essay attempted to prove that although the world is refuses to acknowledge it as a remarkable one. full of everyday disillusionments, one has to acknowl- This essay attempted to prove that Pavel Gataian- edge them and face them with independent actions. tu’s poetry provides a fascinating and complex in- It is this sense of freedom from notions of nationality sight in his national and cultural self-definition and and culture and responsibility for oneself that is the the attitude towards different countries that have di- actual message of Gataiantu’s complex poetry. rectly or indirectly influenced his life. In Gataiantu’s poetry concerning the topics of nationality one can Bibliography distinguish between two main topics–his homeland and the land of exile, as well as the United States of 1. Albu, Mihaela. “Romanian Postmodernism in Voivodina (Ser- America. The first group of poems revolves around bia): Pavel Gataiantu.“ Kado . Review of Euro/Asian Poetry his attempts to find his own cultural and national and Poetic Culture April 2012: 108-118. Web. 2. “Basic facts on Vojvodina and neighboring regions–partici- identity. The poems about the United States focus in pants of the B2B event in Novi Sad July 2nd 2013” Vojvodina turn on the cultural influence of this country on the Come and Grow. Web. 8 Dec. 2013. part of the world he comes from and lives in. 3. Culik, Jan. “The Theatre of the Absurd. The West and the After a deep analysis of the poetry, the recipient East.“ University of Glasgow 2000. Web. Jan 2014. can observe a certain evolution of Gataiantu’s atti- 57 4. Gataiantu, Pavel. Poems from Novi Sad. Ed. Vasile Barbu. Uz- din: Tibiscus, 2007. Print. 5. “November 22, 1963: Death of the President”. John F. Kenne- dy. Presidential Library and Museum. Web. 8 Jan. 2014. 6. “The Romanians from the neighboring countries” The Foun- dation for the Romanians All Over the World. Web. 8 Dec. 2013. 7. ”Tiger Juice”. Dictionary.com. Web. 9 Jan 2014.

Summary

Pavel Gataiantu is a fascinating poet who trans- formed his unique multicultural experience into true literary masterpieces. As a representative of the Ro- manian minority in Serbia, he transferred the challenges and difficulties, as well as the magic of living in a clash of cultures to the pages of the poetry volume “Poems from Novi Sad”. All this is expressed in a beautiful but direct manner–emotions and thoughts are deep and naked, nothing is concealed or unnec- essarily embellished. The following paper will analyze Gataiantu’s thoughts about his homeland, experience of living in exile, as well as his reflections on the cultural influence of the distant United States of America contained in his sophisticated poetry. This analysis will help the reader of his poetry answer the question about the author’s cultural self-positioning in the face of living in the multicultural Serbian province of Vojvodina on the one hand and in the world highly influenced by the United States on the other. A� STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII 58 Mirel Anghel

Reflectarea experienţei clericale în opera argheziană

[email protected]

Introducere pant activ la viaţa oamenilor, nu mai au aceeaşi în- semnătate în viziunea argheziană, devenind un stri- Anii în care poetul român Tudor Arghezi a fost cle- găt al omului rupt de Divinitate, prin plasa de păian- ric (1899-1905) au reprezentat un adevărat punct de jen a materiei, din care el nu se poate rupe. În loc de cotitură pentru opera sa. Perioada petrecută la mă- alinare a sufletului, Psalmii arghezieni sunt expresia năstirea Cernica, de lângă Bucureşti, şi ulterior la Mi- zbuciumului sufletesc al poetului. Despre geneza tropoilie, ca apropiat al Mitropolitului Iosif Gheorghi- acestor poezii, Tudor Arghezi spunea: „Versurile astea an, l-a schimbat mult pe poetul Cuvintelor potrivite. fac parte dintr-un moment de adâncă singurătate şi Retragerea în rândul clericilor a fost doar un refugiu de întrebări, aş zice, mult interioare, de îndoială, de temporar pentru Tudor Arghezi. După cei aproape căutare şi de nesiguranţă. Într-un fel sunt rămăşiţe şase ani în care a încercat această lume, atitudinea dintr-un trecut mânăstiresc pitit prin suflet şi memo- poetului faţă de tagma clericilor s-a schimbat radical, rie. […] «Psalmii» sunt dovada unei căutări, a mea şi el repudiind instituţionalizarea credinţei şi practicile poate a fiecăruia dintre noi. […] Când te întrebi cine oamenilor de rând, în relaţie cu instituţia Bisericii. Ne- eşti, de ce eşti sau ce cauţi pe lumea asta, nu-ţi poţi putând renunţa la literatură şi presă, în ciuda inter- da răspunsuri clare şi te mulţumeşti cu răspunsuri dicţiilor impuse de regulament, Arghezi acţionează gata făcute de unii şi de alţii. Eu nu m-am mulţumit cu „subversiv”, petrecându-şi nopţile în chilia sa pentru răspunsurile astea !”1 a scrie articole şi a-şi şlefui poeziile destinate volume- Prin Psalmi, poetul încearcă disperat să îşi reconfir- lor pe care le plănuia. me apartenenţa la lumea spiritului, prin chemarea Formarea sa ca scriitor a început între zidurile mă- unui Dumnezeu pe care îl găseşte în natură. În efortul năstirii, a continuat la Mitropolie şi s-a desăvârşit în său, omul încearcă să regăsească substanţa divină în străinătate, experienţă fără de care Arghezi mărturi- lumea înconjurătoare, devenită singurul mijloc de a sea că nu şi-ar fi putut găsi echilibrul interior şi liniş- se apropia de Cel care refuză să se întrupeze sub un tea creatoare necesară. Fără perioada clericală a bio- alt chip. Psalmii arghezieni sunt rodul perioadei mă- grafiei, opera argheziană ar fi avut o întindere mai năstireşti. I-a scris, după cum el însuşi mărturisea, mică şi ar fi fost lipsită de complexitate. Fără perioada „după o serie de experienţe de viaţă”2, când „am trăit în care Arghezi a fost cleric, nu ar fi apărut nici volu- o serie de conflicte, cu mine însumi, nu ca tăgadă, ci mele Cuvinte potrivite, Icoane de lemn (care reuneşte ca imposibilitatea de a găsi unele răspunsuri clare, di- Amintirile ierodiaconului Iosif, publicate în ziarul Naţiu- recte şi definitive...”3. nea între anii 1911-1912), romanele Ochii Maicii-Dom- La mănăstirea Cernica, Iosf Theodorescu nu aban- nului sau Cimitirul Buna-Vestire. De asemenea, Psalmii, donează literatura, ci, din contră, are planuri mari. Gala poeme de referinţă ale operei argheziene, îşi au ge- Galaction, bunul lui prieten, îl încuraja adesea să scrie. neza în această perioadă mănăstirească. 1 Baruţu T. Arghezi, Duhovnicească. Psalmi. Testament, Edi- Psalmii arghezieni, strigătul unui revoltat tura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 85-86. 2 Tudor Arghezi, apud Baruţu T. Arghezi, Vorbiri-convorbiri argheziene, „Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2003, Psalmii, la origine cântări de laudă (atribuiţi împă- pag. 80. ratului David) închinate unui Dumnezeu viu, partici- 3 Ibidem. 59 Cei doi obişnuiau să stea pe malul lacului din apropie- „Ia ascultă niţeluş la mine, boierule, îi zic. […] Lumea rea mănăstirii, călugărul Iosif citindu-i din poeziile scri- însă te cam bănuieşte, să ştii, […] că ţi-ar lipsi, cică, «su- se noaptea în chilia lui. Într-o însemnare (12 decembrie flul», marele suflu epic; că ai avea adică respiraţia scur- 1904) din jurnalul său, Galaction citează o primă încer- tă, că nu te-ar ţine curelele să te înhami la o treabă mai care argheziană de versificare (la insistenţele lui Galac- de talia dumitale etc. Nu, zău, ce-ar fi să iei odată în tion) a primului Psalm biblic (Fericit bărbatul…), remar- braţe bolovanul ăl mare şi să-l zvârli în baltă. Să vedem când că cele 5 strofe „mărturisesc cu forţă o mână de ce are să iasă de la fund ? Eşti un om cu o vastă experi- poet”4. Psalmul arghezian versificat se îndepărtează enţă de viaţă, pe care ai trăit-o în fel şi fel. Ai cunoscut destul de mult de versiunea biblică, dar, într-adevăr, lume. Ţi-a plăcut s-o răscoleşti cu ochii, să te amuzi de anunţă un poet cu o uriaşă forţă de creaţie. ea. […] Şi unde mai pui că un roman de-al dumitale îţi În Psalmi, este exprimată şi setea de reprezentare a poate şi trebuie să-ţi aducă în fiecare an milionul, ai în- lui Dumnezeu. Raportarea la Divinitate se face într-o ţeles ? Ca lui Rebreanu, ca lui Mehedinţi cu geografiile manieră proprie, ilustrând opoziţia specifică atitudinii lui…Şi atunci […] ai să fii boier adevărat, cum îţi place argheziene cu privire la ceea ce era livrat oamenilor să fii la casa dumitale, cu cămara doldora, cu nevasta şi obişnuiţi sub o mască de credinţă. Invocarea devine copiii bine îmbrăcaţi. […] Arghezi rămas pe gânduri chiar patetică, în neputinţa poetului şi limitarea sa în (…) îmi răspunse numai atât: ceea ce privește cunoaşterea lui Dumnezeu. Un Dum- - Mare vorbă mi-ai spus, cum mi-ai spus ! nezeu din Vechiul Testament, care se arăta oamenilor […] - Uite, zic eu mai departe, Ocneanu îţi oferă un sub diferite reprezentări, dar care îi scapă celui însetat avans de 100.000 de lei pentru un roman al dumitale. acum de a primi măcar un semn al existenţei sale. […]. Urme de panteism conţine Psalmul „Ruga mea e Şi aşa s-a pornit Arghezi să scrie, mai întâi « Ochii fără cuvinte”: Maicii Domnului », apoi « Cimitirul Buna-Vestire » şi « Lina ».” 5 „Spune tu, Noapte, martor de Smarald, Istorisirea memorialistului este demnă de crezare. În care-anume floare şi tulpină Într-o scrisoare din 12 septembrie 1929 a lui Tudor Ar- Dospeşte sucul fructului Său cald?” ghezi către C. Şaban Făgeţel (redactorul-şef al revistei craiovene Ramuri), găsim următoarele rânduri scrise Setea de concret a poetului este exprimată cel mai când poetul se afla la Braşov, în febrilitatea scrierii ul- bine prin versul devenit deja un clişeu arghezian: timelor pagini ale unui roman: „Sunt la ultimele capi- „Vreau să te pipăi şi să urlu: « Este !»” tole ale cărţii, pe care m-am îndatorat să i-o dau lui (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere) Ciornei la 15 septembrie şi expiră că o să întârziez câ- teva zile.”6 Ecourile operei argheziene O piesă nu suficient cunoscută a operei argheziene este volumul de pamflete anti-clericale, Icoane de Nevoia de Dumnezeu este o constantă a operei lemn. Pentru scrierea acestui volum, un rol important

A� argheziene. Astfel, romanul Cimitirul Buna-Vestire de- l-a avut şi funcţia sa de secretar al Mitropolitului Iosif vine un protest împotriva confiscării credinţei şi a vie- Gheorghian, aceasta dându-i şansa să aibă acces la ţiii de dincolo de moarte. Experienţa romanului este arhiva secretă a Mitropoliei. Sintagma Icoane de lemn una inedită şi neobişnuită pentru Tudor Arghezi, el sintetizează perspectiva argheziană asupra vieţii mo- fiind motivat să se dedice acestei specii literare atât nahale. Icoana este un simbol al credinţei şi veşniciei. de dorinţa de a demonstra că poate fi mai bun decât Alăturat cuvântului lemn, simbol al concretului, al ime- un scriitor precum Liviu Rebreanu (al cărui roman, diatului, sugerează căderea în derizoriu şi mundan a Ion, nu îl aprecia deloc), cât şi de motivaţia financiară credinţei şi a ceea ce ar fi trebuit să fie o imagine a a publicării unor asemenea opere. În stilul său frust şi spiritualităţii. Subtilitatea în formularea acestui titlu savuros, memorialistul Constantin Beldie, vecin cu stă în existenţa unei chei de lectură ironice prin intro- poetul în mahalaua bucureşteană Mărţişor, rememo- 5 Constantin Beldie, Oameni văzuţi de aproape, Ediţie în- rează începuturile lui Tudor Arghezi ca romancier: grijită, prefaţă şi note de Dan Zamfirescu, Editura „Roza Vânturilor”, Bucureşti, 2005, pag. 246-247. STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII 4 Gala Galaction, Jurnal, vol I, Editura Minerva, Bucureşti, 6 Florea Firan, Corespondenţa revistei «Ramuri», Editura 60 1973, pag. 439. Scrisul Românesc, Craiova, 1973, pag. 19. ducerea prepoziţiei de în locul prepoziţiei pe (aşa Basarabov, sărindarele şi produsul pomelnicelor”8. cum ar fi fost normal). Se sugerează, astfel, perisabili- Iniţial, Arghezi concepuse volumul Icoane de lemn în tatea legăturii cu Dumnezeu a celor necredincioşi, obi- două părţi, cea de-a doua cuprinzând aspecte poziti- ceiurile şi ritualurile trecătoare ale acestora, care le ve ale vieţii clericale, însă editura Ciornei a reţinut doar oferă senzaţia momentană că sunt în cercul credinţei. partea scandaloasă a manuscrisului, cealaltă pierzân- Amintirile ierodiaconului Iosif (devenit, apoi, după du-se fără a fi publicată. La fel cum nu a fost publicat excluderea din tagma bisericească, Amintirile ex-iero- până acum nici romanul Patronul, dedicat industria- diaconului Iosif) au apărut mai întâi ca articole în zia- şului român din perioada interbelică, Nicolae Malaxa, rul „Naţiunea”. Printr-o notă în care se dedublează de cel care l-ar fi ajutat financiar pe Arghezi în câteva Iosif (numele său de călugăr), Tudor Arghezi inaugu- rânduri.9 rează seria de pamflete anti-clericale din publicaţia Volumul Icoane de lemn ar fi avut în manuscris o „Naţiunea”: „Începând publicarea celor douăspreze- mie de pagini, însă în final au rămas aproximativ trei ce caiete cu scrisul mărunt, care cuprind aducerile sute. „Fiecare portret de suflet sau de cleric, zugrăvit aminte ale diaconului Iosif, am făcut-o cu tacita lui în- acolo, era însoţit şi de o stare sufletească aproape mis- voială. Astăzi, dăm loc mai jos şi în acelaşi spaţiu des- tică. Dacă ar fi apărut aşa cum erau, dădea naştere la tinat publicării Memoriilor sale, unei scrisori, primită o fervescenţă creştinească”10, îi spunea Tudor Arghezi din munţii Bucovinei, de la autor. Aceste rânduri se fiului său. Cartea, prevăzută iniţial şi cu „reversul me- intercalează ciudat în nişte Memorii scrise de mult, şi daliei” 11, cuprindea inclusiv „portrete ale inefabilului peste care au trecut, ca nişte călugări cenuşii, două- monahal” 12. zeci de ani. Publicăm scrisoarea părintelui Iosif, fără Excesul poftelor lumeşti îi transformă pe clerici în nici o schimbare”7. personaje groteşti, cu accente de caricatură. Exem- Aceste pamflete anti-clericale aduc o privire din plele sunt numerose. Un arhidiacon „se vede o dată interior a universului mănăstiresc şi Cernicăi, dar, mai pe săptămână cu două muieri însărcinate, de vârsta ales, a atmosferei de la Mitropolia bucureşteană, aco- mamei lui”. Dar nu se face vinovat numai de atât, ci lo unde Iosif a fost transferat după scurt timp. Ceea ce intră şi într-un local, „bea un pahar de vin, vorbeşte îl intrigă pe fostul cleric nu este religia în sine, ci dog- cu prietenul cârciumarul şi face un semn amoros ne- matismul lipsit de fond, facilul ce domină percepţia vestii acestuia. Ea vine după-amiază la biserică, mul- religiei de către oamenii simpli și ipocrizia slujitorilor ţumită că circulă în sfera Sfintelor Scripturi, mai apro- Bisericii. Pamfletarul subliniază percepţia simplistă a piată de Dumnezeu decât spuma de drojdie şi sala- laicilor, preocupaţi doar de îndeplinirea unor ritualuri mul de Sibiu, şi pleacă satisfăcută şi în sentimentul mecanice care, în viziunea lor, i-ar apropia mai mult religios”13. de Dumnezeu. Fostul călugăr înfăţişează lumea sluji- Încălcarea poruncilor divine este o obişnuinţă pen- torilor Bisericii în zbaterea lor pentru satisfacerea unor tru această tagmă. Întâmplările hazlii nu lipsesc nici pofte lumeşti, arătând, pe rând, încălcarea grosolană ele: în schiţa Doctorul, un doctor în teologie este luat a poruncilor dumnezeieşti. drept medic şi e chemat la un consult ginecologic, Volumul reprezintă un şir de observaţii făcute de pentru a consulta „mitra” femeii, în virtutea asemănă- un diacon al Mitropoliei, care analizează cu un ochi rii lingvistice cu accesoriul bisericesc. Sfinţii, în iposta- rece mediul în care trăieşte, observând numeroasele abateri de la morala religioasă a slujitorilor Bisericii şi 8 Idem, Scrieri 12. Icoane de lemn, pag. 40. făţărnicia acestora. Arma principală a pamfletarului 9 Editorul arghezian Gheorghe Pienescu ne-a vorbit în oc- este coborârea în abjecţie a clericilor, amestecul lor în tombrie 2007 despre acest roman, al cărui manuscris l-a viaţa mirenilor mânjiţi de patima banului şi a afaceri- văzut în timpul unui inventar al manuscriselor arghe- lor, pentru un câştig cât mai mare aceştia chiar „mo- ziene. Era păstrat ascuns de Arghezi, iar acum se află în nopolizând veniturile moaştelor Sfântului Dimitrie din posesia fiicei sale, nefiind încă publicat. 10 Baruţu T. Arghezi, Vorbiri – convorbiri argheziene, pag. 20. 11 Valeriu Anania, Amintiri la statura ceasului de-acum, în 7 Tudor Arghezi, Opere V. Publicistică (1919-iulie 1928), Ediţie Nicolae Dragoş, L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, vol. I, cu- îngrijită şi note bibliografice de Mitzura Arghezi şi Traian legere de evocări alcătuită de Nicolae Dragoş, Editura Emi- Radu, prefaţă de Eugen Simion, Editura Fundaţiei Naţionale nescu, Bucureşti, 1981, pag. 41. pentru Ştiinţă şi Artă, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004, 12 Ibidem. pag. 1498. 13 Tudor Arghezi, Scrieri 12. Icoane de lemn, pag. 45. 61 za de moaşte tămăduitoare, sunt supuşi blasfemiei, vista teologică Raze de lumină şi apoi ca volum la Ti- imaginaţi ca izvor de bani, „dacă ei, preoţii bisericii Sf. pografia Cărţilor Bisericeşti în anul 1930. Studiul se Vineri ar fi avut norocul să aibă pe sfânt la ei în Biseri- doreşte a fi o analiză a involuţiei spirituale a ex-ierodi- că, din toate oasele lui ar fi curs mir dumnezeiesc, in- aconului Iosif, propunându-şi să analizeze omul, şi nu stalându-i-se, probabil, o pompă de cauciuc în sto- poetul. Autorul încearcă să descopere şi să înţeleagă mac” 14 . resorturile tragediei sufleteşti a fostului ierodiacon. Relaţia slujitorilor Bisericii cu oamenii de rând se La baza scrierii acestor pamflete argheziene, ar fi stat bazează pe raporturile financiare, pomelnicele prin prăbuşirea sufletească a autorului, afirmă Victor N. care se cer iertări de păcate fiind o obişnuinţă în rân- Popescu. El consideră Icoanele de lemn apogeul crizei dul lor, sănătatea vitelor din ogradă, desfacerea căsă- de disociere a personalităţii religioase a fostului cle- toriilor sau spargerea farmecelor găsindu-se printre ric. Sunt disociate două planuri ale vieţii lui: al religio- celelalte doleanţe adresate lui Dumnezeu pe un petic zităţii temperamentale şi al îndoielii, de aici rezultând de hârtie. Această zbatere inutilă a oamenilor simpli conflictul prezent în operă. Dezacordul dintre gândi- este la fel de mult incriminată ca atitudinea clericilor. rea sa conştientă şi simţirea intimă ar fi, în opinia au- În loc de închinare şi rugăciune, „cucoanele de subt torului, motivul principal al tragediei sufleteşti a lui amvon îşi corectau reţetele de dulceaţă”, iar bărbaţii Tudor Arghezi. Cartea lui Victor N. Popescu reprezin- afirmau că lemnele sunt „cu cincizeci la sută mai iefti- tă o încercare de a da o replică impactului produs de ne, aduse de la pădure”15, totul desfăşurându-se pe pamfletele anti-clericale semnate de Tudor Arghezi fondul slujbei din care nimeni nu înţelegea nimic. la ieşirea din această lume. Totodată, el mută accen- Practica populară a pomelnicelor devine prilejul tul asupra degradării sufleteşti a poetului, încercând unei avalanşe de reflecţii amare: „Când preotul citeş- să reducă impactul denunţător al pamfletelor sale asu- te Mihail, nu mai e nevoie de nicio informaţie. Dum- pra mediului bisericesc. nezeu ştie despre ce anume Mihai sau Mişu este vorba, din câteva milioane de Mihai aflaţi în împărăţia de Concluzii sus, prezenţi în continentele vieţii viitoare. E Mihai al Mariei, căsătorit cu Tinca, din care căsătorie s-au năs- Cei cinci ani petrecuţi de Tudor Arghezi la mănăs- cut patru copii: Elisaveta, Dumitrana, Constantin şi Va- tirea Cernica şi la Mitropolia din Bucureşti au avut o sile, două fete şi doi băieţi. Când i-a citit preotul nu- influenţă majoră asupra operei lui, scoţând la supra- mele, Dumnezeu a şi căpătat, prin urmare, o impresie faţă pamfletarul care nu iartă în scrierile sale niciun mai favorabilă despre Mihai, recomandat de un pre- aspect revoltător al lumii în mijlocul căreia este nevo- ot, şi-l strămută cu două-trei poştii mai aproape de it să stea. Scrieri precum cel de versuri - Cuvinte potri- 16 locurile desfătării.” vite, Icoane de lemn (pamflete) şi romanele Ochii Mai- Vocabularul din Icoane de lemn amestecă, în mod cii-Domnului şi Cimitirul Buna-Vestire sunt argumente sarcastic, vulgaritatea cu limbajul bisericesc, oferind solide în favoarea unei influenţe decisive pe care pe- un contrast izbitor între ceea ce se percepe dinafară şi rioada clericală a exercitat-o asupra operei argheziene.

A� realitatea din spatele zidurilor unei mănăstiri sau bi- serici. Aflăm inclusiv detalii din bucătăria internă a Bibliografie mănăstirii, de exemplu modalitatea în care se prepa- ră moaştele: „Pentru prepararea sfintelor moaşte e 1. Arghezi, Baruţu T., Duhovnicească. Psalmi. Testament, Editura nevoie de câteva instrumente: o menghină de di- Dacia, Cluj-Napoca, 2001. mensiune mică, un fierăstrăiaş chirurgical, o piuliţă 2. Arghezi, Baruţu T., Vorbiri-convorbiri argheziene, „Vasile Gol- de metal, cu pisălogul ei, un vas pentru topirea cerii şi diş” University Press, Arad, 2003. o tavă” 17 . 3. Arghezi, Tudor, Opere V. Publicistică (1919-iulie 1928), Ediţie îngrijită şi note bibliografice de Mitzura Arghezi şi Traian O replică la pamfletele agheziene din Icoane de Radu, prefaţă de Eugen Simion, Editura Fundaţiei Naţionale lemn este studiul teologului Victor N. Popescu, Trage- pentru Ştiinţă şi Artă, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004. dia unui suflet: Tudor Arghezi, publicat mai întâi în re- 4. Beldie, Constantin, Oameni văzuţi de aproape, Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Dan Zamfirescu, Editura „Roza Vânturilor”, 14 Ibidem, pag. 79. Bucureşti, 2005. 15 Ibidem, pag. 89. 5. Arghezi, Tudor, Scrieri 12. Icoane de lemn, Editura pentru Lite- STUDII DE ROMANISTIC DE STUDII 16 Ibidem, pag. 193. ratură, Bucureşti, 1966. 62 17 Ibidem, pag. 131. 6. Dragoş, Nicolae, L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, vol. I, Editu- ra Eminescu, Bucureşti, 1981. 7. Florea Firan, Corespondenţa revistei «Ramuri», Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973. 8. Galaction, Gala, Jurnal, vol I, Editura Minerva, Bucureşti, 1973.

Summary

One could not conceive the Arghezian literature without the contribution of the clerical experience in the poet’s biography, which lasted from 1899 to 1905. The decision to go to a monastery was imposed by his destiny, the young poet Iosif Theodorescu (Tudor Arghezi) having no alternative to his precarious life as he was living with his sick mother, Rozalia Arghezi, in the slums of Bucharest. The Romanian Bishop Iosif Ghe- orghian made big plans for him, but Iosif Theodores- cu, Arghezi’s name as a monk, unleashes his insubor- dinate character and leaves the clerical order, out- raged by what he sees around him. Such an experience has proved productive on several levels, resulting in one volume of poetry, novels and numerous articles and pamphlets published by the Romanian poet. Key words: Tudor Arghezi, Romanian literature, Church Romania

63 Людмила Беженару

Романы «Неполная рукопись» и «Долина кудесников» Камала Абдуллы как постмодернистская эстетика канонического текста «Китаби – Деде Коркуд»

[email protected], [email protected]

Французский филолог постструктуралистский фрагменты текстов-реминистенций, мировоззре- ориентации Ю.Кристева утверждала, что «любой ния, концепции, идеи, формы внехудожественной текст строится как мозаика цитат, любой текст культуры) помогает авторам опираться на «те или есть продукт впитывания и трансформации иные формы жизни, ставшие культурной тради какого-нибудь другого текста.»1 Полемизируя с цией»5 Именно свободному следованию традици- французским филологом по поводу термина «ин- ям обязано человечество своим существованием, тертекстуальность» Ф. Барт определял текст как считает русский философ ХХ века В.Ф. Эрн. «Сво- интертекст и в энциклопедической статье о тек- бодная традиция <…> есть не что иное, как вну- сте он писал: «Каждый текст является интертек- тренне метафизическое единство человечества»6 стом, другие тексты присутствуют на различных В этом внутреннем метафизическом единстве уровнях в более или менее узнаваемых формах: человечества азербайджанская литература, осно- тексты предшествующей культуры и тексты окру- ванная на подлинные народные традиции и куль жающей культуры»2 В этом смысле памятники турно-художественные ценности, сохранила свою культуры и их исследование в русле «малого исто- самостоятельность и этническую особенность. рического времени» (современность писателя) и Возможность нового прочтения глубоких смы «большого исторического времени» (опыт пред- слов традиций и констант азербайджанской и все- шествующих эпох) помогают определить средин- мирной литературы, составляющий «золотой» фонд ное звено писательской деятельности, смысл ко- преемственности (Хализев), а также «абсолютно торого можно обозначить терминами «преем- первых книг» (Гегель), Библий народов, в которых ственность», «наследие», «традиции», «культурная показан их «изначальный дух», позволили Камалу память»3 Абдулле исследовать существование азербай- Значение традиций (культурной памяти) и при- джанского народа – не физическое, а «существо- частность к ним стимулирует творчество нацио вание историческое, нравственное, эстетическое, нальных авторов порождает новое и оставляет <…> народа, у которого есть прошлое, есть пред- веху в научном познании исторического и художе- ки, есть заветы этих предков»,7 есть первая из ственного процесса4, а разноплановость культуры книг – Китаби-Деде Коркуд. Камал Абдула рассма- прошлого (словесно-художественные средства, тривает Дастан как систему, в которой все эле менты тесно взаимосвязаны. И это отражает в себе 1 Кристева Ю., Бахтин М.. Слово, диалог, роман (1967). Вестник. МГУ. Серия 9. Филология. 1995. №1. Стр.97-99. 5 Хализев, В.Е., Теория литературы, Высшая школа, 2 Барт Р. Избранные работы. Семиотика. Поэтика. Стр. 1999, стр.355, 486, 428, 6 Эрн В.Ф. Борьба за Логос // Эрн В.Ф. Сочинение. М., 3 Хализев В.Е. Теория литературы. Высшая школа. 1999. 1991, стр. 98, Стр. 352, 7 Абдулла Камал, «Тайный «Деде Коркуд», вступ. статья STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII 4 Лотман Ю.М. Память в культурологическом освещении Прошлое, которое не остается позади, Рахтана Бада- 64 // Wiener Slawistischer Almanach. Bd. 16, Wien, 1985, лова. 2006. Мутарждым, стр. 3, историю огузких тюрков и вместе с тем «хранит в Коркуд» в романах «Неполная рукопись» и «Доли- изображаемых в нем персонажах и событиях самые на кудесников». В науку «о гармонии человека с главные, самые значимые моменты этого перехо- Универсумом; в некое специфическое духовное да – перехода от общего к частному, от совокупно- поле, в котором человек обретает одну из высших го к единичному, от общества к человеку. От Мифа форм бытия, ощущение и переживание полной и к Письму!»8. всецелой причастности к бытию»11 Камал Абдулла Книга первопредков-огузов стала не только на- вводит свое понимание проблем бытия, внутрен- стольной книгой ученого-исследователя, но по- него мира и ценностей человека. Философия Ка- влияла и на творчество Камала Абдуллы как писа- мала Абдуллы в «Долине кудесников» представле- теля. Его «Неполная рукопись», основанная на на не в прямых сентенциях, а растворена в худо- древние тюркские этические сказания и на леген- жественной ткани произведения. По сути, это дах о Деде Коркуде подкупает читателя-реципиента «метафора автора, познающего себя, и в этом – богатейшим культурным материалом «большого основа взаимоотношения творца с Богом» (Гейла исторического времени»,9 т.к. произведение ухо- Ибрахимова). Это рассказ о поиске глубинного дит своими корнями в далекое прошлое азербай- смысла познания человеческой жизни и челове- джанского народа, и это прошлое не дает ему ра- ческой природы, которая может почувствовать створиться и потерять свою идентичность в Полноту только посредством очищения и всепро- огромном мире народов, населяющих нашу пла- щения, в которых автор видит достижения полной нету. А последний роман «Долина кудесников» - гармонии человека с Универсумумом. Поэтому это своеобразный итог размышлений автора, - необходимо во главу своих убеждений поставить считает Гейла Ибрагимова,10 - отрефлектировав- вопросы собственных грехов и исповедовать шихся чувств и эмоций, откристаллизировавше- принципы всепрощения и любви ко всем людям, гося опыта. Это роман-притча о народе, который как этому учит Коран. Милосердие, доброта, все- родился тысячелетия назад, жил, верил и созидал; прощение, созвучны и христианской теологии и рассказ о поиске глубинного смысла познания обрядности; эти основные характеристики чело- природы и человеческой жизни.» В своих послед- веческой личности и человеческих взаимоотно- них романах Камал Абдулла описывает не только шений способствовали взаимопроникновению общечеловеческое, представленное в азербай- культур. джанском пространстве (известное томление че- «Долина Кудесников», роман-фантазия, как ловеческого духа, людские страсти и тайны бытия, определяет его сам автор, вводит нас в волшебный интриги и исторические катаклизмы), но и само мир предков азербайджанского народа, в очаро- «азербайджанское», азербайджанский мир со сво- вательную сокровищницу непредсказуемости вос им характером, красками и влияниями. точных сказок. Как во всех произведениях Камала Сегодня, когда культура все еще переживает Абдуллы, «сюжет «Долины кудесников» захват кризис исчерпанных идей, пытаясь погрузиться ывающ по описываемым в нем событиям, неожи все глубже в повседневность, Камал Абдулла, на данным поворотам и зигзагам, деталям и нюансам основе философского осмысления и анализа пер- умозаключений, глубок по остросоциальному со- вого письменного памятника азербайджанского держанию, чрезвычайно проникновенен и во народа, пересматривает старый мир, переосмы многом символичен, что сказывается и в напря- сливает его идеи и создает свою собственную фи- женном ритме повествования, и почти фактурной лософскую тайну-сверхсмысла «Китаби-Деде Кор- тональности образов – точных, метких в сpав куд» в «нетрадиционной», по определению Рахма- нениях, риторичных, вплоть до афоpистичности, на Бадалова, исследовательской книге «Тайный философичных в pазмышлениях и безграничнос- Деде Коркуд».Эта философия художественно об- ти авторской фантазии.»12 ратилась в им же созданной постмодернистской Этот мир обретает свои характерные краски – эстетике канонического текста «Китаби – Деде от белого, серо-черного, черного, до багряно- красного и красного, - и имеет свою глубину – глу- 8 Idem, стр.13, 9 Хализев, стр.352, 11 Бычков В.В. Эстетика. М., 2002, 10 См. «Мир чудес Кямала Абдуллы», Kaspi Gazeti, 08. 01. 12 Гейла Ибрагимова, «Мир чудес Кямала Абдуллы», 2011, Kaspi Gazeti, 08. 01. 2011, 65 бину восточной философии. Мир созданный авто- взаимоотношения, люди по- другому начинают ром покоряет нас многоплановым простран- смотреть на мир и порядок в нем, потому и проис- ством, многомерностью внутреннего времени и ходит переоценка ценностей, переосмысливание историчностью. Колорит восточной сказки пере- своих культурных традиций. плетается в «Долине Кудесников» с философией Камал Абдулла повествует о Прошлом с радо притчи об истории человечества, в которой на- стным настроением и с большой ответственнос- шли свое место мертвые и живые; с ощущением тью; так же как и в Дастане, в романе Долина Ку- живого пространства, в котором есть место и десников Прошлое дополнено широкой оппози- земным страстям и несовременству человеческо- цией. Только в Деде Коркуд оппозицией Прошлого го естества, в равной мере, как и очищению и все- является настоящее, а в романе – притче – Буду- прощению. щее. Без Прошлого нет Будущего, и в своем рома- Трагический финал, связанный со смертью глав не автор остается верным этой мудрости. Он пе- ных героев («Караванбаши точным ударом вонзил реживает за историческое прошлое своих пред- острый конец кинжала в грудь», Хаджи Ибрагима ков, гордится своей историей, но вместе с тем ага «гневные солдаты сбили с ног и растоптали в подходит к истории со своей собственной концеп- прах»13, Мамедкули бросает красавицу Пернису в цией: «Все конечное и бесконечное состоит из од- пропасть, «внезапно он ощутил, что его поднятые ного мгновения. И это мгновение содержит в себе вверх руки сжимают пустоту… кого же ему поста- и прошлое и будущее» 18 вить обратно на землю?! Красавица Перниса Определяет автор через посредство Ак дерви- исчезла…»14) приводит читателя к главной мысли ша и Шейха Манучехра и название этой концеп- романа-притчи: только прощение и очищение по- ции: Полнота: «Шейх улыбнулся : – Оно уже имеет могает индивидууму и народу жить и выжить, ибо название. И имя ему – полнота. Полное – это на- «нельзя постоянно жить с чувством мести в душе. стоящее, вобравшее в себя и прошлое и будущее. Месть – это яд…»15, который съедает разум, сердце, Мертвых и живых, рожденных и нерожденных…» покой, и в конце концов душу. «Вынь из сердца 19 В Долине Кудесников переплетение и созерцание страшный огонь мести, потуши его так, чтобы от Будущего и Прошлого, которое происходит в ми- него не осталось и пепла»16, – советует дух отца Ка- фологических событиях Настоящего, можно на- раванбаши, потому как уверен, что только отказав- звать эстетикой Полноты. И эта эстетика Полноты, шись от мести Караванбаши обретет покой. В этом которую строит автор на страницах Долины Кудес- плане, роман Камала Абдуллы переплетается с ди- ников, выражает мироощущение и мировоззре- логией кабардинского классика Алима Кешокова ние не только восточной, но и европейской мен- «Вершины не спят». Герой романа Инал Маремка- тальности. нов помнит увещевания матери, просьбы старой Творчество Камала Абдуллы несет в себе глубо- женщины не мстить сыновьям Кургоко, потому что кий инициатический смысл, философична в pаз «кровная месть заразная болезнь отсталых наро- мышлениях и безгранична в авторской фантазии. дов. Ее надо лечить, а не распространять между Характер философствования Камала Абдуллы людьми. Помни, Инал, эти слова лучших людей тво- обычно связан с восточнославянским мирово- его народа.» 17 Камала Абдулла уверен – и в этом сприятием, но переплетается и с рассуждениями старается убедить читателя, - что дикий обычай Н. А. Бердяева о том что «истина может быть кровной мести изжил себя вне зависимости от вре- открыта чисто интеллектуальным, рассудочным менного и географического пространства. Прихо- путём, что истина есть лишь суждение. <…> по- дит новое время, и возникают новые человеческие стижение сущего даётся лишь цельной жизнью духа, лишь полнотою жизни.» 13 Камал Абдулла, Долина кудесников, Роман-фантазия, Философия Камала Абдуллаева религиозна, но Санкт-Петербург, Златоуст, 2010 перевод с азербай духовный порыв камало-абдуллаевской филосо- джанского Людмилы Лавровой, cтр. 241, фии обращен не к небу; его философия не утверж- 14 Idem, cтр. 234, дает бессмертие. Она видит смысл бытия и жиз 15 Idem, cтр. 218, ненных устремлений человечества для создания 16 idem, cтр. 24, STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII 17 Кешоков А. П. Собрание сочинений. В 4 т. Т. I. 18 Долина Кудесников, стр.248, 66 Вершины не спят, М.Современник, 1981. 19 Idem, стр.249, стр. земного рая, т.е. такого земного обустройства Библиография: жизни, в условиях которого человек наиболее по- лно раскроет свои духовные и нравственные ка- 1. Абдулла, Камал, «Неполная рукопись», Роман, Москва, чества и утвердит в своей жизни в качестве осно- издательский дом Хроникер, серия «Мир современной прозы», 2006, перевод с азербайджанского Вагифа вополагающих принципы человечности, добра, Ибрагимоглу, справедливости, правды. По мнению азербай- 2. Абдулла, Камал, Долина кудесников, Роман-фантазия, джанского мыслителя, именно таким образом бу- Санкт-Петербург, Златоуст, 2010, перевод с азербайджа дет достигнуто на земле состояние всеобщего нского Людмилы Лавровой, счастья и любви, устройства совершенной земной 3. Абдулла Камал, «Тайный «Деде Коркуд», вступ. статья Прошлое, которое не остается позади, Рахтана Бадалова. жизни. Это плоды мечтаний и попытка автора 2006. Мутарждым, спустить небо на землю, построить земную жизнь 4. Барт Р. Избранные работы. Семиотика. Поэтика. по небесным принципам, и в этой своей попытке 5. Бычков В.В. Эстетика. М., 2002, он не ставит на место Бога человека, на место 6. Ибрагимова, Гейла «Мир чудес Кямала Абдуллы», Kaspi Gazeti, 08. 01. 2011, Духа Божия человеческий разум, на место страха 7. Кристева Ю., Бахтин М.. Слово, диалог, роман (1967). Божьего человеческую любовь. Во главе всего Ка- Вестник. МГУ. Серия 9. Филология. 1995. №1. мал Абдулла ставит Слово. А последним из чудес, 8. Кешоков А. П. Собрание сочинений. В 4 т. Т. I. Вершины не считает автор-повествователь и герой Хаджи спят, М.Современник, 1981. Ибрагим Ага слушая Сеид Сары, - это явление Ко- 9. Лотман Ю.М. Память в культурологическом освещении // Wiener Slawistischer Almanach. Bd. 16, Wien, 1985, рана - «...последним чудом стало явление Корана, 10. Хализев В.Е. Теория литературы. Высшая школа. 1999. который наш Пророк принял от Аллаха и подарил Стр. 352, всему человечеству. После этого нет больше мес- 11. Эрн В.Ф. Борьба за Логос // Эрн В.Ф. Сочинение. М., 1991, та для чудес на земле <…> А ведь именно Ак дер- стр. 98, виш убеждал нас: именно потому что в начале было Слово, то и в конце было Слово.Все, круг Резюме замкнулся…»,20 но одно из имен мгновения оста- ется. Имя этому мгновению – Слово – в начале и в Статья впервые рассматривает романы «Непол- конце времен. И Оно, Слово, как последняя пес- ная рукопись» и «Долина кудесников» Камала Аб- чинка, наполняет Полноту. дуллы как постмодернистскую эстетику канони- Чистый белый снег, выпавший в заключитель- ческого текста «Китаби – Деде Коркуд» . ной части романа, накрывает собой предатель- Ключевые слова: Камал Абдулла, «Неполная ство, смерть, потерю духовности, прыжок в без- рукопись», «Долина кудесников», канонический дну, и кровь!всю кровь, которая была пролита в текст, «Деде Коркуд» . истории народов земли. Ибо очищение и есть до- рога к всепрощению. Кавказский снег - особый, ко- Summary лючий, жесткий, заставляющий содрогнуться - па- дает с неба крупинками мудрости Слова, как гимн The Novels “Incomplete Manuscript” and “Valley человеческому очищению и всепрощению. of the Magicians’. Романы Камала Абдуллы «Долина кудесников» Kamal Abdullah as postmodern aesthetics canon и «Неполная рукопись» содержат в себе постмо “Kitabi - Dede Korkut” дернистскую эстетику канонического текста This article examines the novels “Incomplete ma- «Китаби – Деде Коркуд» и заполняют «ту лите nuscript” and “Valley of the magicians” of Kamal Ab- ратурно-художественную духовную пустоту, ко dullah as postmodern aesthetic canon “Kitabi - Dede торая создалась в постсоветском пространстве в Korkut. “ 21 XXI веке.» Key words: Kamal Abdullah, “Incomplete manuscript”, “Valley of the magicians”, canonical text “Dede Korkut “.

20 «Долина Кудесников»,14пять 21 Академик Буркитбай Гильманович Аяган, дире ктор института истории при президенте РК 67 Carmen Dărăbuș

LE TEMPS COLLECTIF DANS LE TEMPS INDIVIDUEL. DANILO KIŠ, LE SABLIER

[email protected]

La littérature ex-yougoslave, particulièrement la deuxième guerre mondiale, bien que les Balkans ne littérature serbe, a connu des divers étapes du pro- sont pas éloignés pour lui, sa substance narrative cessus de modernisation, le signal décisif étant don- vient de l’Europe Centrale. Le fascisme et le stali- né par Miloš Crnjanski, l’un des maîtres de Danilo Kiš, nisme sont des expériences qui ont généré des sou- en avouant d’autres modèles en Ivo Andrić et Miros- venirs impossible à les oublier, ainsi que l’histoire lav Krleža. Si l’avant-garde et le modernisme ont eu, personnelle et l’histoire collective sont entrées dans en plus des traits universels du mouvement artis- un système de vases communicants, ayant comme tique, éléments d’originalité autochtone aussi, de source ce qu’Adriana Babeți appelle « la campolo- même manière se passent les chosent avec le post- gie » et qui est « sa source d’inspiration comme écri- modernisme, dont le précurseur est, dès années ’60 vain, la première raison de sa déposition stylisée des du siècle passé, Danilo Kiš, parce que les littérature trois livres du cycle autobiographique (Chagrins pré- serbe et croate repoussent « l’excès de fragmentaire coces, Jardin, cendre, Sablier) » (Babeți 2003: 16). Impli- et d’ironie prise en charge d’une crise de forme, en qué, ensuite, dans un procès de plagiat qui va se essayant une unification par la réinterprétation des prouver calomnieux, défendu par des important écri- canons consacrés au passé » (Nedelcu 2009: 10). L’ef- vais de l’ex-Yougoslavie, parmi lesquels M. Krleža, il se fort d’alignement aux valeurs occidentales est connu retire, jusqu’à la fin de sa vie, en France. dans les littératures de l’Est et dans les littératures L’histoire d’Eduard Sam du roman Le sablier (Peščanik) balkaniques, préoccupées surtout à garder une iden- – 1972, un Josef K. des confins des Balkans avec l’Eu- tité que d’évoluer et de perpétuer elles-mêmes des rope Centrale, a des évidentes insertions autobiogra- modèles, cette chose étant possible seulement au phiques, où le père et le fils fusionnent. La fin de l’hi- même temps à l’émigration: « Avant d’entrer dans la ver de l’année 1942, année de la disparition de son sphère littéraire de l’Europe occidentale, la littérature père préoccupé à sauver sa famille de la déportation serbe s’était développée, au long des siècles dans à cause de leur origine, se superpose à des suites des une autre sphère spirituelle, byzantine, à côté des mises en scène stalinistes, à des accusations halluci- autres littératures (russe, ukrainienne, roumaine, bul- nantes, qui privent l’individu et la communauté de gare, néogrecque). La littérature moderne serbe s’est sens par la rupture de la cohérence comportemen- formée par l’acceptation des modèles européen à la tale, transposée en dilatations temporelles. Echoué place des modèles byzantines [...]” (Ibidem: 13), affir- dans la pièce-bateau où il écoute le vent frappant mation qui pourrait être développée à toutes les d’une manière rythmique les fenêtres, E. S. (l’utilisa- cultures qui se trouvent à l’intérieur des frontières tion des initiales au lieu du nom entier peut traduire d’influence byzantine. Appartenant à la Voïvodine, une menaçante compression, mais aussi une aliéna- ex-province austro-hongroise, né à Subotica, dans tion kafkaïenne) essaie à distinguer, dans l’obscurité, l’actuel nord-ouest de la Serbie, issu d’une mère les formes qui se profilent dans le miroir rond; dans monténégrine et un père d’origine judéo-hongroise, les termes platoniciens de l’alternance essence/appa- mort à Auschwitz, christianisé pour s’échapper d’un rence, réalité/illusion, idée absolue/son dégradée ma- STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII statut marginal et même dangereux donné par l’ap- térialisation. Vase ou lampe à deux flammes, sablier 68 partenance au judaïsme avant; pendant et après la ou visages mis dos à dos, symétriquement, - comme on peut voir le dessein de la page 9, jette des ombres cées, de réflexion, étant fréquentes parmi les sym- jusqu’à l’impossibilité de distinguer l’illusion de réa- boles de l’œuvre de Danilo Kiš. Ainsi, « les ombres lité: « comme les deux images seraient identiques, prolongées des montagnes colorent en vert foncé le deux archétypes platoniciens, pas une seule, car, au bleu de la mer, en séparant par une ligne claire le cas contraire, la deuxième serait nécessairement seu- bleu de vert, comme deux couleurs qui ne se mélan- lement imitatio, une réflexion de la réflexion, l’ombre; gent assez facile et consciencieux comme en se mé- et pour ça, après une longue examen, les deux images langes à l’horizon le bleu-violet du ciel et de l’eau » s’approchent constamment l’une de l’autre, comme (Kiš 1987: 22). Miroir, mur, mer, surface polie, fenêtre elles voulaient fusionner, confirmer leur identité » – deviennent des intermédiaires entre le monde ex- (Kiš 1987: 9). Histoire individuelle-histoire collective, térieure et celui intérieure, filtrant l’empoisonnée in- père-fils, passé-présent, réalité-hallucination etc. fu- fusion de la réalité. Octavia Nedelcu distingue deux sionnent sous l’effroi d’un temps, d’un moment prêt temps dans le roman Le sablier: le temps réel, exté- à venir, ample métaphore postmoderne de l’essai du rieur, perçue comme continu et discontinu, plein père à sauver la famille de humiliantes privations ma- d’événements qui ne dépend de nous qu’en moindre térielles et ensuite de déportation, mais il ne va pas mesure, mais qui nous en influence, et le temps ima- réussir se sauver lui-même; l’enfant devenu adulte ginaire, narratif, « discontinu, associatif, rétrospectif, devra parcourir une autre variante du sauvegarde, illogique, réversible, mosaïqué. C’est l’expression de par le refuge en Occident. Sous l’aspect formel, la l’existence du temps réel, souvent modifié » […] structure du livre se soumet aux dilatations et com- (Nedelcu 2009 : 182). Comme la réalité joue toujours pressions temporelles, aux rechutes, en remplissant le rôle d’agresseur, le refuge dans le temps subjectif la peur de mort avec une abondance des descrip- devient sauveteur, et au niveau narratif – un expéri- tions, des stéréotypies qui mettent un faux ordre en mente dans la littérature serbe de la deuxième partie existence – faux dialogues, en effet, des interroga- du XXe siècle. toires qui se reprennent, à évasives nuances, du Les descriptions appartenant au soi-narrateur même point. Les chapitres Images de voyage appor- sont une agglomération plastiques, réalisée, sou- tent une matérialité de l’image qui dissimule la sen- vent, par des amples énumérations, qui se dévelop- sation de vide; Les notes d’un fou, Procédure d’enquête, pent, parfois, sur deux-trois pages, énumérations qui La requête du témoin semblent à résulter l’un de camouflent la l’effroi de vide. Dans la lumière estom- l’autre, bien qu’au niveau sémantique l’ordre soit in- pée d’un couche-soleil, au bord de la mer, au fond du verse: la soit-dite folie se produit sous des répétitives plan, le pêcheur à dos courbé s’éloigne de digue, lais- pressions sociales – le fascisme, le stalinisme, ayant sant en arrière « le vert velours des algues et des comme dénominateur commun les enquêtes qui ont noires taches des coquilles... Les herbes marines et comme but à dévoiler les plus cachés coins de la vie, les ordures qui avaient flotté sur l’eau presque immo- sen supprimant le droit à l’intimité, en remplissant le biles commence, soudain; à s’agiter, bercées et jetées manque de sens avec des stériles informations. Les ça et là: des coquilles de melon, des poivrons, des voyages sont des refuges dans des misérables trognons de pommes, des magots trempés, des pois- chambres, transformées en grottes platoniciennes, sons morts, croûtes de pain, des rats morts, un pa- dont les murs se reflètent, dans la flamme de la quet de cigarette, une demie citron pressé, une lampe, des images réelles, prévues, imaginaires; dans branche pourrie, cure-dents, pailles, hameçons » […] des sordides trains et Cafés, où « le bruissement du (Kiš 1987: 23) – images métonymique d’une histoire temps » sonne différemment, mais continuellement. qui porte à la surface les déchets des caractères hu- Le doublage devient un leitmotiv, de l’image du sa- maines, autrement cachés. Le chapitre Les notes d’un blier aux représentations humaines ; à la flamme fou apporte le même style énumératif, mais qui tra- d’une lampe à abat-jour orné à iris (modèle aussi fré- duit, maintenant, le plongement dans un temps quent que la banalité elle-même) ; la femme qui se continu, au-delà des fragmentations de l’histoire, trouve dans la pièce semble suivie d’une autre, « ainsi continuité assurée par la chaîne des transformations qu’elle ne semble pas la sœur jumelle de l’autre, mais de la même substance. Le temps lui-même bruisse son ombre, une image reflétée dans un miroir laté- dans les ventres de la terre, « par les couches géolo- rale, dans la porte ouverte d’un armoire ou sur la poli giques, jusqu’à Mésozoïque, Paléozoïque, qui pénè- surface du mobilier » (Kiš 1987: 19), les surfaces gla- trent, comme les racines d’un arbre géant, par les 69 couches de limon, par les couches de quartz et gypse, jadis, la convivialité et, implicitement, la solidarité par les couches de coquilles de mer et escargots d’avant-guerre son évoqués aussi par une énuméra- morts, par les dépôt de squelettes et écailles de pois- tion, maintenant du registre gastronomique, parce son et étoiles et chevaux de mer et monstres marins, que: „L’assemblée des grands dieux au cours des la- par les couches d’ambre et de fin sable [...], car ici, quelle sont décisions importantes se tient souvent quelque part, à centaine de mètres en profondeur, se lors d’un banquet. Le banquet apparaît comme une trouve le cadavre de la Mer Pannonienne, pas tout à des principales marques de la solidarité qui unit ce fait mort, mais seulement étouffée, pressée par les groupe en même temps qu’il illustre les agréments nouvelles couches en pierre et en terre, en sable et de la vie divine telle que la conçoivent les humains” en argile [...] » (Kiš 1987: 27), continuant à vivre dans (Joannès 1996 : 47). Ainsi, les Balkans, l’Europe Méri- une respiration sifflée-atavique, qui vient de l’expres- dionale et l’Europe Centrale offrent une spécificité sionisme de l’Europe Centrale. La succession de gastronomique acceptée comme part d’une identité courtes demandes, une parodie du style didactique- distincte: Solét à Budapest, huîtres, paella valenciana, scientifique, provoque d’une manière permanente esturgeon et zubatac2 à Triest, bouillabaisse à Novi une série de réponses-énumération, une culbute de Sad, schnitzel viennois à Subotica, kebab à Skopje, non-sens qui marque le déchirement de la séman- légumes à pastrami à Cetinje, bifteck tartare à Zagreb, tique sociale et individuelle: « Sur quoi s’agissait ‘il filet de bœuf à la sauce dans le wagon-restaurant dans cette courte lettre ? d’Orient-Express – places et temps quand se circulait Sur les conditions atmosphériques (gel, blizzard); ayant le sentiment de la liberté, maintenant menacée sur santé (grippe, toux, rhumatisme, migraine, né- par la deuxième guerre mondiale. De tous, paella va- vrose, constipation); sur médicaments et herbes (as- lenciana, « ce mélange hispano-maure-juif de faune pirine, camomille, compresse à l’eau de Burow, reu- et de flore » (Kiš 1987: 45) lui rappelle de la poésie sy- min1); sur les hausses des prix du bois de chauffage nesthésique des goûts et des aromes qui n’ont pas (de 240 à 320 et, respectivement, de 300 à 380); sur le perdu les connexions avec les origines, parce que mauvais état des chemins (enneigés); sur les vête- dans le blanc riz « se trouvait un grain de sable aussi, ments masculins pour hiver et surtout les costumes un caillou, ça probablement pour donner la sensa- gris [...] » (Kiš 1987: 35-35), continuant, ainsi, une tion de naturel (dans le cas qu’il ne s’agissait pas du chaîne d’informations de la vie quotidienne qui es- sel de mer, parce tout se fondait dans la bouche) ; on tampent les vrais dangers prêt à dominer l’histoire de trouvait ici même des algues, des lichens, des condi- l’Europe. La perspective du règne humain se change ments, du safran, des câpres, et marjolaine, feuilles avec celui du règne animal: « Qu’est ce que se voit du de laurier, coquillages et sardines, écrevisse, moules point de vue des chiens ? et escargots, mais des langoustes aussi, crevettes et Les galoches comme des chenilles, dans le pre- seiche, ailes de poulet et patte de lapin, longe de mier plan, et une serviette noire, usée, où se trouve veau, tout immergé dans le riz comme dans le sable de la viande de porc, présentée, mais pas vue (un peu de la mer, couvert à riz, cache en rizotto » (Kiš 1987: plus d’un kilo), un petit morceau de cuisse (soixante- 45-46). La fine tranche de citron, éclairant « comme dix grammes), côtes (deux cents grammes), du lard un minuscule soleil méditerranéen » donne de la vie (deux cents grammes), des entrailles (deux cents cin- à un plat qui semble immergé dans les fonds marins, quante grammes), tout enveloppé dans des journaux apporté à la surface premièrement pour être contem- invisibles » (Kiš 1987: 38). Les fréquentes spécifica- plé, en offrant une joie des sens – vue, goût, odeur – tions concernant le premier plan et le deuxième plan, d’une orientale luxuriance, en opposition avec le lait le changement des perspectives, l’orientation du re- froid bu dans la journée des Pâques par la famille du gard, les détails invasifs – tout envoie vers la manipu- E. S., dans une froide pièce, dans une hostile maison, lation de l’information, vers l’éloignement d’essence. la maison de sa sœur qui accepte, temporairement, Les chiens de l’article « L’influence de la guerre sur les abriter sa famille. Au périple gastronomique s’ajoute chiens », sortant de la revue « Izbor » lue pendant la une énumération onomastique à valeur sociale, qui soirée passée, l’interprétation des rêves en utilisant évoque des divers origines et esquisse histoires de un faux instrumentaire ésotérique-philosophique, vie, qui composent la grande histoire, au-delà de va-

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII porte le réel vers la hallucination. Les beaux temps de nités et de la suggestion de dérisoire: « Monsieur Dra- 70 1 Médicament pour le traitement du rhumatisme. 2 Espèce de poisson de la Mer Adriatique. gutin Floriani, greffier, qui en 1924 a gagné contre le pathétiques avec des mères tenant dans leurs bras fameux Otto Titus Balti de Budapest au simultané les enfants affamés, en demandant du pain ; la d’échecs soutenu par celui dernier à neuf tables; croyance en Bonté, Justice, Divinité, en Ciel ; cris de monsieur Richard Engel, marchand qui souffrait de désespoirs, blasphèmes ; orateurs et provocateurs claustrophobie et qui, en 1938, s’était jeté sur les qui montent dans des tribunes improvisées ; le pleur roues du train, laissant une jeune veuve et deux filles; des enfants qui ne comprennent rien ; la terrible ru- monsieur Tihomir Petrović, fonctionnaire au minis- meur de l’histoire » (Kiš 1987: 54). Dans le désolant tère de finances qui, dans les années 1920 s’était re- paysage contemporain; de temps en temps scintille tourné de Paris à noire cheveux, affirmant qu’après les lumineux souvenirs du passé, étouffés par le un traitement hormonale il avait regagné pas seule- grondement menaçant des expérimentes sociopoli- ment les chevaux, mais sa virilité aussi [...] » (Kiš 1987: tiques, idéologiques qui envoient vers le dénomina- 70) – et il continue dans cette manière sur trois pages, teur commun de l’intolérance. le réponse donné à la question: « Quelles connais- Et finalement, la distance entre le début et la fin sances communes ont-ils évoqué ? », connaissances de la lettre-avoue du E. S. (une seule nuit) se com- apparemment banales, mais caractérisées, succincte- prime, et cette chose-ci suit après la sensation du ment, par un moment soit-il spectaculaire, soit-il gro- temps dilaté, dans un éloge dédié au Livre à rôle ca- tesque de leurs vies, par lesquels ils se sont fixés dans thartique, au dépit de la circonspection concernant la conscience des autres : Maxim Freud, Dezideriu sa force corrective dans la prochaine histoire: « Le ro- Gutmann, Helmar Béla, Mikszat Kohn, Gyula Berec, man Le sablier est le plus mystérieux livre de tous les Žarko Uzelac, Adam Mandi, Bela Sternberg, Pajo livres de Danilo Kiš. Quand nous disons que c’est le Schwartz, Marko Kapamagia, Iosip Kostić etc., et un plus mystérieux, nous ne pensons pas à l’action/au peu plus tard, à une autre question: « Quelles sont les procédé de continue divination par lequel le sujet du personnes particulière qui ont envoyé des télé- roman est réalisé (le mosaïque, les trompeuses illu- gramme de condoléances ? » (Kiš 1987: 98), le ré- sions vibrantes se cachent parfois dans le tourbillon ponse est, aussi, une séquence de gens et de lieux: des fragments, et autrefois, elles se découvrent, simi- les familles Drašković și Dragoščević de Cetinje, les lairement à une hologramme de la vérité narrée), ro- familles Šidak, Gavanski, Horwath, Schwarty, Bau- man qui a comme épilogue la déjà célèbre Lettre du man, Popov etc. de Novi Sad, la famille Krauss de père, mais, dans la même mesure, nous pensons à la Sombor, Zigler de Subotica, monsieur le docteur Pa- qualité métaphasique qui en résulte de la consis- padopoulos de Kovin, M. Margelius de Galicia, la fa- tance esthétique de l’œuvre: la vie entière d’un mille Koričanski de Vienne etc. L’oraison funèbre oc- homme, à travers l’histoire, est vue comme une devi- casionnée par la mort d’un inspecteur des chemins nette, une énigme possible à être résolue seulement de fer est un collage postmoderne avec des allusions par la mort, seulement par un regard l’au-delà, si ça livresques de F. Kafka, K, Marx, S. Freud, Marcel Proust, est possible, de façon ou d’autre » (Pantić 2006: 2). La sans une directe connexion au moment. mort n’anéantisse pas, mais elle s’assume, finalement, À côté de ce progrès matériel dans la matière de la un rôle testimonial, pour ceux qui vont désirer à lire narration, s’insèrent des petites histoires-paraboles, au-delà de l’agglomération d’objets et d’événements qui démythisent, en manière postmoderne, la rela- chaotiques, quand l’histoire va se sédimenter et va tion entre Mahomet et la viande de porc, la décou- mettre un ordre dans le passé vécu. Du philtre purifi- verte de newton, l’histoire des flocons de neige de- cateur de la nuit passée il reste ce qu’il est important, venus plumes/peluche d’oie dans une communauté donc ce qui laisse des traces par rapport à nos expé- entreprenante, mais pas trop sage, juive. Les rumeurs riences: « la nuit va effacer tout autre, et mon manus- de l’histoire collective provoque du chaos dans les crit va rester non-envoyé, à l’aube il sera un manuscrit histoires personnelles ; révolutions, guerres, capita- mort, dans la mer mort du temps, un papyrus décom- listes et prolétaires, croyants et athées se donnent posé dans les marais en putréfaction de la Mer Pan- rendez-vous dans des sombres temps, en désirant à nonienne, ou un document fermé en vide, dans une occuper un espace centrale sur la scène publique : boîte en cristal vert, et la clé jetée dans l’eau, dans les « La sale et transpirée populace des pauvres loque- bourbiers, un script enterré à la sombre fondation de teux; la foule animée et enthousiaste vis à vis de la nuit, au fragile fondement de l’être humaine, té- l’idée de divinité et du droit de l’homme ; des scènes moignage pour un avenir éloigné – postumus » (Kiš 71 1987: 218) – étrange glorification, en tonalité postmoderne, de la glorification du pouvoir de la confes- sion comme perspective durable, en dépassant le présent ambigu, dénaturé, liquéfié. Les scories des nocives idéologies se lavent dans les eaux du temps et l’histoire appartient à celui qui raconte mieux.

Bibliografie

1. Babeți, Adriana (2003). „Danilo după Danilo”, rev. „Orizont”, nr. 10, Timișoara, http://www.romaniaculturala.ro/images/ articole/eseubabeti111109.pdf Joannès, Francis (1996), cap. „La fonction sociale du banquet dans les premières civilisations” (p. 47-60) în Histoire de l’alimentation sous la direction de Jean-Louis Flandrin et Massimo Montanari. Paris, Fayard. 2. Kiš, Danilo (1987). Clepsidra, Ed. Univers, București, trad. de Lydia Trocariu. 3. Nedelcu, Octavia (2009). Ipostaze (post)moderniste în literatu- rile sârbă și croată, Ed. Universității din Bucureşti, 2009. 4. Pantić, Mihajlo (2006). „Најзагонетнија књига Данила Киша” („Cea mai misterioasă carte a lui Danilo Kiš”) Најзагонетнија књига Данила Киша, rev. NIN, nr. 2907/ 14.09.2006 http:// www.nin.co.rs/pages/article.php?id=17327 5. Scarpetta, Guy (2007). „Danilo Kiš ou l’art du mentir-vrai”, în „Le Monde diplomatique”, http://www.monde-diplomatique. fr/2007/06/SCARPETTA/14860

Summary

The Collective Time in the Individual Time. Dani- lo Kiš, Hourglass

If the avant-garde and the modernism had, in addition to the universal traits of the artistic movement, also original native elements, the same happens with postmodernism, whose precursor is, in the Serbian literature since the sixties of last century, Danilo Kiš. The effort of bringing Western values it is known in the Eastern and Balkan literatures which come up from the intricate histories. The story of Eduard Sam from the novel The Hourglass (Peščanik) – 1972 has evident autobiographical insertions, where the images of the father and the soon overlap. The end of the winter 1942, year of the father’s disappearance preoc- cupied to save his family from deportation alternates with the consequences of the Stalinist frame-up, with the mesmerizing accusation, which empty of meaning the community and the individual, breaking the beha- vioral consistency, transposed in time dilatation.

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII Key-words: Serbian postmodernism, subjective 72 time, fascism, Stalinism. Marija Nenadić

Traducându-l pe Todor Manojlović

[email protected]

Scriitorul Todor Manojlović s-a născut în data de 17 neitatea și adevărata viață; chiar și cele mai strălucitoa- februarie 1883 în Zrenjanin, atunci numit Becichere- re poezii germane sună, cumva, insuficient și rece, cu Mare. În 1914 a terminat Facultatea de Filozofie – pentru că în ele nu există acea rezonanță umană mai Istoria Artei în Basel, iar Primul Război Mondial l-a adâncă, care e ultimul nucleu și secretul oricarei poezii surprins in Italia, de unde, în anul 1916, pleacă la Cor- mari, adevărate.“ (Manojlović: 1987: 16). În schimb, lite- fu ca voluntar, în același timp colaborând cu Revista ratura franceză reprezintă opusul absolut al creației Sârbă (Srpske novine). Din 1920 până în 1924 a fost germane, și acest scriitor sârb va încerca totul ca să ara- secretar la Operă, apoi bibliotecarul Senatului și pro- te că drumul francofon este cel care trebuie urmat; ră- fesor la Academia artistică din Belgrad. A colaborat sunetul acestor înclinații nu va fi găsit doar în scrierile cu numeroase reviste literare și a avut o remarcabilă lui teoretice și crtice, ci se vor resimți și în creația litera- activitate ca traducător. Printre altele, a fost decernat ră a acestui scriitor. Totuși, lucrurile nu sunt chiar atât cu L’ordre des Palmes académiques. A scris numeroa- de clar separate; nimeni nu poate contesta prezența se poezii, eseuri, texte critice care au cuprins toate influenței futuriste, ba chiar și expresioniste în opera domeniile creației artistice. În perioada interbelică lui, care sunt moderat prezente în opera lui. În primul intensiv s-a ocupat de critica artei, operă care ulterior rând, trebuie clarificată prezența futurismului la Ma- a fost folosită pentru periodizarea artei plastice a pic- nojlović – de obicei futurismul este pus în relație cu torilor iugoslavi din secolul al XX-lea. S-a stins din fascismul și oricine citește poeziile acestui scriitor se viață la data de 27 martie 1968 în Zrenjanin. lasă surprins de ideea prezenței futuriste, când ea nu Todor Manojlović, pe lângă Miloš Crnjanski și Sta- există. Manojlović singur a făcut distincția între două nislav Vinaver, a influențat foarte mult profilarea mișcării mișcări futuriste: unul apărut la Milano, iar celelalt în avangardiste sârbești care a activat în Belgrad după Firenza. Mișcarea futuristă, cea al lui Marinetti, este cea Primul Război Mondial, privind acest noul curent lite- militantă, doctrinară și sever criticată în scrierile teore- rar prin contextul european și urmărind pas cu pas tice ale lui Manojlović; în schimb, cealaltă, cea din Fi- evoluția lui. Ca cel mai vârstnic printre moderniști, To- renza, este văzută ca una moderată, „care e în complet dor Manojlović i-a influențat pe cei mai tineri prin acord cu marea tradiție italiană și care trebuie să fie re- vasta sa cunoștință asupra poeziei și artei moderne, stabilirea, continuarea sau prelungirea acesteia, dea- situându-se pe poziția unui modernist moderat. Prin supra tradiției false a profesorilor și a filistinilor.“ (Ma- educația și afinitățile intelectuale clasiciste, Manojlo- nojlović 1923: 809). Totuși, Manojlović va susținea că vić pleda pentru relația echilibrată între tradiție și scrierile lui sunt mai apropiate de simbolism decât de avangardă, pentru sinteza clasicului și modernului, a futurism, iar această dorință de a găsi o cale de mijloc propovăduit estetismul, cultul spiritului, întoarcerea între extremele simbolismului și futurismului îl va situa la veșnicile valori metafizice ale artei. în mișcarea expresionistă. Iar, când vine vorba de ex- Deși modernismul poetic în literatura sârbă intră, în presionism, situația este puțin diferită. Manojlović nici- primul rând, pe filiera expresionismului german, Ma- odată nu a situat propria creație literară în expresio- nojlović se întoarce spre literatura și cultura franceză, nism, considerându-l în primul rând o mișcare germa- considerând-o necesară pentru o dezvoltare și o nă, iar poziția lui asupra acestei literaturi deja am ex- evoluție corectă a literaturii sârbe, privind literatura pus-o; totuși, criticii literari adesea găsesc stilul lui germană ca una insuficentă, falsă: „Îi lipsește sponta- foarte apropiat de Jugendstil, o mișcare artistică și poe- 73 tică din primul deceniu al secolului XX, când Manojlo- transmite mesajul, separat de metafizică, obiectivitate, vić s-a și format ca poet. estetică și toate doctrinele canonice sau semi-canoni- Limbajul poetic al lui Manojlović se dorea aproape ce, o transcriere a realității filtrate prin eul poetic care de simplitatea și lejeritatea lirismului modern francez, nu mai comunică prin științele și cunoștiințele adunate de acel modernism care a depășit clasicismul rigid și despre teoria poeticizării, care nu mai este ghidat de barocul prea-strălucit, și care s-a întors spre ritm pen- gândul rece și puternic al sistemelor de scriere, ci se tru a pronunța formidabilul și oniricul. Acest limbaj po- lasă ghidat de propriul sentiment asupra binelui și rău- etic, după Vučković, îl va situa pe Manojlović, undeva lui, de propria estetică, care există dincolo de toate te- pe linia care merge de la Mallarme spre Apollinaire, im- oriile expuse în critica literară. pregnată cu metaforele lui Rimbaud.“ (Vučković 2006: Atât în critică și poezie, cât și în proză, Todor Ma- 268), iar „tendința latină a gustului lui, clasicismul lui“ nojlović a creat o intercalare a realului și a fantasticu- (Ristić 1952: 64) și dorința de a moderniza teme și mo- lui, a conștiinței și a imaginarului, situându-se în tive din culturile antice, elenice și romane (Leovac mișcarea care, în critica literară sârbă, va fi numită ex- 1963: 83-95) va dea rezultate, puțin spus ciudate, în presionism. Poezia lui, plină de melancolie și intonări creația lui literară. Numeroșii critici literari, deși apreci- erudite, în zilele noastre nu are valoarea pe care a ind textele critice și teoretice ale acestui scriitor, vor avut-o în vremea când erau scrise, dar aceasta nu găsi creația lui literară slabă, plasată pe decorativitatea micșorează importanța acestor scrieri, împreună cu externă a limbajului, semănând cu un arabesc orna- întreaga operă critică, pe care au avut-o atunci când mental, considerându-l un scriitor cu puțin talent. mișcarea modernistă abia se forma în Serbia, nici va- Drept vorbind, fonetica și structura limbii sârbe nu co- loarea pe care o au în zilele noastre, facilitând respundea spiritului francofon pe care acest scriitor îl înțelegerea evoluției literare sârbești. avea, limitându-i, astfel, intenția inițială a formei mesa- jului, transformând-ul într-un diamand robust, încă Мит neprelucrat, care lasă de dorit, cu o decorativitate prea forţată. În schimb, aceste versuri traduse într-o limbă Тајанствени глас, romanică, precum e limba română, primesc o formă Од ког напрасно nouă, mai rafinată și mai fină, descoperind ceea ce s-a Затрепта, заблешта intentionat a transmite într-o limbă slavă. Росно зеленило Misticismul floral, natura învingătoare și teme anti- Мајског гаја ce reprezintă o combinație caracteristică pentru Где слависмо јутро, creația lui Manojlović, care a încercat să găsească un Ишчезе нагло echilibru între forma nouă a poeziei moderniste și И сетно као дуга. vechi motive, deja canonice, ale curentelor preceden- te. Această balansare între vechi și nou, expusă într-un Још расејане, тек полубудне limbaj care se aseamănă cu focul de artificii, va rămâne Душе се наше caracteristica principală a operei lui Manojlović pe par- Узрујаше, силно cursul întregii perioadei interbelice, fiind schimbată Гануте, пјане abia în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Од опојног звука când întregul univers liric se va prăbuși, dispărea, fiind Који међутим înlocuit de o dezamăgire profundă în umanitate, o Већ постаде бајка, nemulțumire și tristețe care nu poate crede că același Ко загрљај Ледин om care a văzut zeii, care s-a bucurat de o zi nouă, care И Икаров лет. a slăvit soarele, acum se închină răului, inventează noi feluri de a ucide pe semenii săi, distruge tot ce a clădit. - И прођоше лета, јесени, зиме, Limbajul poetic nu mai este unul lejer, francofon, Са бурама и сметовима; înălțător, descriptiv și decorativ, ci se transformă într- И сваког новог прамалећа un țipăt al sufletului, ajunge punctul mult visat, sim- Тражисмо, жудно, plist. Poezia nu mai are scopul de a fi o obiectivizare То звучно чудо

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII poetică a realității, o expresie estetică sau prezentarea Чији одјек не мирује 74 punctelor metafizice; poezia e acum vehiculul de a Више у грудима. И сад кушамо Să-l provocăm Да га вештачки, Artificial, Врлином воље Înviem И мађијском силом Dinăuntru, din abisul minei Изазовемо, A sufletului și amintirii Васкрснемо La lumina zilei Изнутра, из бездане руде Să-l creăm Душе и сећања Din nou în împărăția aievii, На јасно видело, Să-l ridicăm puternic și strălucitor Да га остваримо Deasupra orizontului uman, Поново у царству збиље, O emblemă trainică Да га дигнемо чврсто и сјајно Și veșnica pamente Изнад људског видика, A unicii clipe magice, Као трајно знамење A fericirii îmbietoare, apuse. И вечни спомен Оног јединственог чаробног трена „Ember az embertelensegben” Минуле заносне среће. Ady Endre

Mitul Нешто се у свету сломило, Нешто се и у мени сломило Glasul misterios, Нешто огромно – Din care năprasnic И ја стојим пренеражен Clipii, strălucii Као ударен громом, Verdeața din rouă Па ипак некако – не знам A crângului de mai Ни сам како – још жив: Unde slăvirăm dimineața, Човек усред нечовечности. Pieri brusc Și duios ca un curcubeu. Андрија Ади, велики бесмртни друже (О, сада где сам и ја већ искусио све оно Încă împârștiate, somnoroase Што и ти, мислим да смем већ Sufletele noastre se Тако да те назовем) – велики друже Frământară, intens У љутом болу и бунту, Emoționate, îmbătate Ти си некад и усред оног пакла De sunetul îmbietor Умео још да удариш у најустрепталије жице, Care deveni un basm И жустри пламен твоје тужбалице De fapt, Сукнуо је апокалиптички Ca îmbrățișarea Ledei До (авај!) затвореног, равнодушног неба. și al Icarului zbor. Ја данас у овом новом још страшнијем - Și trecură veri, toamne, ierni паклу Cu boraluri și troiene; Стојим пренеражен, сам Și în fiecare primăvară nouă, (Као још многи, премноги други, Tînjind căutarăm Исто тако усамљени Sunetul miraculos, И беспомоћни као и ја) Acel ecou care nu mai И не могу да певам, нити да се светим. Sălășuiește în sân. Оплакао сам Париз Și încercăm acum И помрачење француског Сунца Prin virtutea voinței (Нашег Сунца – је ли? – Și forța magiei Баш нарочито нашег!) 75 Оплакао сам Београд обасут бомбама Tu puteai cândva și în mijlocul iadului de Оног грозног априлског дана, atunci Београд у пламену и рушевинама, Să lovești și cele mai tremurânde strune, Београд у ропству, у оковима Și flacăra iute a bocetului tău Оног сулудог крвника Izbucnea apocaliptic Са пакленим знаком кукастог крста Până la (vai!)cerul închis, indiferent. На зверском челу И у зверском срцу – Eu azi în acest nou iad și mai oribil Оплакао сам све: Stau singur, stupefiat Погибију крагујевачких ђака, (Ca mulții, prea mulți alții, Низове обешених La fel de singuri По зеленим лејама Și neajutorați ca și mine) Наших некада срећних села, Și nu pot să cânt, nici să mă răzbun. Покољ нашег народа И свих осталих прегажених народа, Jelirăm Parisul Унакажене лешеве Și eclipsa Soarelui francez Што су пловили нашим рекама, (A Soarelui nostru – nu? – И логоре и камионе смрти Doar special al nostru!) И крематорије – Jelirăm Belgradul acoperit de bombe Али само мукло, у себи, În acea zi teribilă din aprilie, Или каткад у неким насумце Belgrad în flăcări și ruine, Набацаним записима Belgrad în sclavie, în cătușe Смушеним, безвучним, безбојним Acelui asasin nebun Које нисам знао да ускладим Cu semnul infernal al svasticii У смислену песму Pe fruntea animalică Или јасну слику. Și în inima animalică – Plânserăm pe toate: Стојим пренеражен и немоћан – Moartea elevilor din Kragujevac, Човек усред нечовечности, Șirurile spânzuraților Свирач на чијем су инструменту прсле Pe aleile verzi жице Ale satelor noastre odată fericite, Сликар чије су кичице Măcelul poporului nostru И палета изгореле. Și tuturor altor popoare călcate, „Ember az embertelensegben” Cadavre mutilate Ady Endre Ce au brodit pe râurile noastre, Și lagărele și camioanele morții Ceva s-a rupt în lume, Și crematorii – Ceva s-a rupt în mine, Dar numai în tăcere, în sine, Ceva enorm – Sau, uneori, în unele Și eu stau stupefiat Adnotări amețite, silențioase, fără culoare Ca lovit de fulger, Aruncate aiurea Și totuși cumva – nu știu Pe care nu știam să le armonizez Nici singur cum – încă în viață: Într-o poezie semnificantă Omul în inuman. Sau într-o imagine clară.

Ady Endre, marele prieten nemuritor Stau stupefiat și fără putere – (Oh, acum când și eu am experiența Omul în inuman, Ta, cred că pot Muzician cu sârma crăpată pe instrument

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII Să te numesc astfel) – mare prieten Pictor a cărui pensulă 76 În durerea și rebeliunea fierbinte, Și paletă au ars. Bibliografia

1. Leovac, Slavko. Helenska tradicija i srpska književnost dvade- setog veka. Izdavačko preduzeće „Veselin Masleša“, Sarajevo, 1963 2. Manojlović, Todor. Osnovi i razvoj moderne poezije. Izdavačko preduzeće „Filip Višnjić“, Beograd, 1987 3. Manojlović, Todor. „Duh futurizma“. Misao, 1923, knj. 12, br.3 4. Ristić, Marko. „Vatrometi Todora Manojlovića“. Književna kriti- ka, Beograd, 1952 5. Vučković, Radovan. Vojvođanska književna avangarda. Grad- ska narodna biblioteka „Žarko Zrenjanin“, Zrenjanin, 2006

77 Ana Samardžić

PREDLOŠKO-PADEŽNE KONSTRUKCIJE SA ZNAČENJEM LOKALIZACIJE PREMA DISTANCI U SRPSKOM I SLOVENAČKOM JEZIKU

[email protected]

1. Uvod 1) objekat koji se prostorno određuje, tj. koji se lokali- zuje - objekat lokalizacije i 2) objekat kojim se prostor- 1.1. Predmet, metodologija, korpus i cilj istra- no određuje objekat lokalizacije - lokalizator (Пипер živanja 1978: 5). Da bi informacija o prostornom odnosu bila Predmet rada je opis predloško-padežnih konstruk- potpuna, odnos između objekta lokalizacije i lokalizacija sa značenjem lokalizacije prema distanci u srp- tora bliže se određuje posebnim elementom u situa- skom i slovenačkom jeziku. Opis se daje u sinhronom tivnom okviru - orijentirom. Lokalizator i orijentir mo- preseku i na pradigmatskom planu. U analizi je zastu- raju biti konkretno-prostorne prirode. Imenska reč pljen sintaksičko-semantički pristup. koja označava objekat lokalizacije može biti konkret- Primeri za analizu ekscerpirani su iz romana Bori- nog ili apstraktnog značenja (Пипер 2005: 719). slava Pekića Besnilo napisanog na srpskom jeziku i njegovog prevoda na slovenački jezik Steklina. U radu 2. Analiza se primenjuje tehnika jednosmernog kontrastiranja, dakle, opisuje se sistem predloško-padežnih konstruk- Lokalizacija prema distanci predstavlja oblik gra- cija slovenačkog jezika polazeći od padežnog siste- duelne kvantifikacije u prostoru i njome se može ma srpskog jezika. označiti stepen rastojanja između objekta lokalizaci- Cilj rada jeste da se na osnovu kontrastivnog opisa je i lokalizatora ili distanca između krajeva samog lo- podsistema predloško-padežnih konstrukcija sa spa- kalizatora (Piper 1997: 72). cijalnim značenjem utvrde sličnosti i razlike u konkre- Značenje lokalizacije prema distanci u srpskom je- tizovanju značenja lokalizacije prema distanci u srp- ziku imaju modeli predloško-padežnih konstrukcija: skom i slovenačkom jeziku na tri nivoa: jezičke forme, blizu / u blizini + N od + N do + N kod + N kraj jezičkog značenja i površinske distribucije. Gen, Gen, Gen, Gen, + NGen, pokraj + NGen, pored + NGen, duž + NGen, oko + NGen,

pri + NLoc,Ø + NDat i daleko od + NGen. U slovenačkom je- 1.2. Predloško-padežne konstrukcije sa spaci- ziku reč je o modelima: blizu / v bližini + N od + N jalnim značenjem Gen, Gen, do + NGen, poleg + NGen, ob + NGen, mimo + NGen, zraven + Predloško-padežne konstrukcije predstavljaju naj- N okrog / krog + N pri + N Ø + N k + N proti razvijeniji podsistem za iskazivanje spacijalnog zna- Gen, Gen, Loc, Dat, Dat, + NDat i daleč od + NGen. čenja. U strukturi većine modela predloško-padežnih konstrukcija jeste predlog i određeni padežni oblik, a 2.1. Blizu / u blizini + N i v bližini + N znatno ređe se prostorna značenja izražavaju i padež- Gen Gen Predlogom blizu i lokativnom konstrukcijom u bli- nim oblikom bez predloga (Пипер 2005: 723). zini / v bližini uz genitiv pokazuje se da je mesto loka- Prostorni odnos izražen rečenicom sa predloško- lizacije spoljašnjost lokalizatora. Ovim se konstrukci- padežnom konstrukcijom u funkciji priloške odredbe jama vrši neodređena posredna prostorna lokalizaci- za mesto mogao bi biti definisan kao određivanje me- ja. Predlog blizu i konstrukcija u blizini / v bližini sadrže sta jednog objekta u prostoru putem utvrđivanja nje-

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII i podatak o udaljenosti od lokalizatora, odnosno po- govog odnosa prema nekom drugom objektu. Kod datak o proksimalnosti (blizini) (Антонић 2005: 148). 78 ovako izraženog prostornog odnosa treba razlikovati: U građi su ekscerpirana dva primera sa ovom seman- Ovom konstrukcijom se može iskazati spacijalna tičkom komponentom, i to jedan primer konstrukcije identifikacija orijentacionog tipa uz statičan glagol. U blizu + NGen i jedan primer konstrukcije u blizini + NGen: ovakovoj strukturi pokazuje se da je mesto lokalizacije spoljašnjost lokalizatora koja je u kontaktu sa jed- CARACHI/LONDON - srušio se KARAČI-LONDON - strmogla- nom od mogućih strana lokalizatora, bez preciznijeg blizu Dovera... (46) vilo v bližini Dovra... (44) određenja o kojoj je strani reč, ali sa značenjem prok- Katolička kaluđerica, postari- Katoliška nuna, starejša tem- simalnosti (Антонић 2007: 125-126). ja crnkinja, nemirno je ležala nopolta ženska, je nemirno ispod ćebeta, na nosilima po- ležala pod odejo na nosilih, Predlog do je nemarkiran s obzirom na kriterijum loženim preko piste, sprem- postavljenih na letališko stezo, ’živo’, što znači da se može upotrebiti i uz imenice sa nim da se na njegov znak une- treba je bilo le še njegovega obeležjem živo (+) i uz imenice sa obeležjem živo (-) su u ambulantna kola, parki- znamenja, da jo prenesejo v (Антонић 2005: 149). U slovenačkom prevodu se uz rana u blizini mrtvog Boeinga ambulantno vozilo, ki je stalo 747. (71) ob mrtvem boeingu 747. (68) statične glagole kao prevodni ekvivalent ne beleži konstrukcija sa predlogom do, već poleg + NGen sa zna- Analiza pokazuje da se kao ekvivalent konstrukcije čenjem neposredne blizine: blizu + NGen u slovenačkom prevodu pojavljuje loka- Na susednom sedištu, do okna Na sosednjem sedežu poleg tivna konstrukcija v bližini + NGen, međutim, u drugom primeru se uočava konstrukcija ob + N koja, takođe, [...] dremao je dečakov deda... okna [...] je dremal dečkov ded... Loc (53) (51) nosi obeležje proksimalnosti. Predlog ob ima znače- nje ’pored, pokraj, kod’ i služi za izražavanje nepo- Konstrukcija poleg + NGen jeste semantički ekviva- sredne blizine (SSKJ). I u slovenačkom se, kao i u srp- lent konstrukcije pored + NGen. U ovom kontekstu je skom, može upotrebiti konstrukcija blizu + NGen za moguća zamena predloga pored i do u srpskom jeziku. označavanje proksimalnosti. Predlog pored se od predloga do razlikuje po tome što se može vezati za statičan ili dinamičan glagol, dok

2.2. Od + NGen i od +NGen predlog do dozvoljava samo statičan. Predlog od pokazuje udaljavanje objekta lokaliza- Predloško-padežna veza do + NGen ima značenje prok- cije od lokalizatora-polazišta, dakle, reč je o ablativ- simalnosti i u konstrukciji sa dinamičnim glagolom, ali se nom značenju. Glagoli uz koje se konstrukcija pojav- onda njome označava približavanje lokalizatoru s podat- ljuje obično su prefiksirani prefiksom od- (odmaknuti kom o dosezanju cilja (adlativnost). I u ovom je slučaju se) ili u- (udaljiti se), koji su koreferentni predlogu od predlog do neobeležen s obzirom na kriterijum ’živo’: (Антонић 2006: 137). U korpusu je zabeležen samo jedan primer ove U haosu, koji dugo niko neće V zmedi, katere dolgo časa ne konstrukcije. U slovenačkom prevodu se konstrukcija moći da smiri, Kastor će se bo mogel nihče pomiriti, se bo od + N pojavljuje kao oblički i semantički prevodni probiti do Rusa. (30) Kastor prebil do Rusov. (28) Gen Ustaće, odšetati do prozora... Vstal bo, se sprehodil do okna... ekvivalent: (82) (79)

- Avion SAS-a SK514 za oslo - Sasovo letalo SK514 se po- Predlog do ne mora uvek nositi podatak o tome da li rula prema uzletištu da se što mika proti vzletišču, da bi se cilj u granicama lokalizatora ili van njegovih granica. U pre udalji od mesta napada... oddaljilo od kraja napada... zavisnosti od tipa lokalizatora, do tog podatka uglav- (99) (96) nom iskustveno dolazimo (Антонић 2007: 126-127). U zavisnosti od prirode lokalizatora, ovom se kon- Na osnovu analiziranih primera može se zaključiti strukcijom može označiti i kretanje objekta lokaliza- da se kao prevodni ekvivalenti konstrukcije do + NGen cije iz unutrašnjosti ili sa površine lokalizatora. u slovenačkom prevodu gotovo podjednako upotre-

bljavaju do + NGen, ali i dativske i akuzativne predloš- ko-padežne konstrukcije. Sve njih povezuje seman- 2.3. Do + NGen i do + NGen Predlogom do se u okviru predloško-padežne tička komponenta direktivnosti, tačnije adlativnosti: konstrukcije sa genitivom vrši neodređena prostorna lokalizacija. Iako je značenje ovog modela prvenstve- U daljini, gde se oštra linija V daljavi, kjer se ostra črta podzemnog prolaza u laktu podzemeljskega prehoda pre- no adlativno, predlog do u kombinaciji sa imenicom lomi da stigne do pokretnih lomi k pomičnim stopnicam, u genitivu može obrazovati i konstrukcije sa lokativ- stepenica, odjekuje prigušena odmeva zadušeno bobnenje nim značenjem (Пипер 1978: 42). tutnjava i seva odsjaj vatre. (31) in sije odblesk ognja. (30) 79 U ovom slučaju se konstrukcija k + NDat ne može gom se, dakle, vrši neodređena posredna prostorna

zameniti konstrukcijom proti + NDat. Mihailo Stevano- lokalizacija, s napomenom da se uz njega upotreblja- vić (1961-1962: 321-322) ukazuje na to da značenja vaju isključivo statični glagoli. S obzirom na kriteri-

konstrukcija k(a) + NDat i prema + NDat u srpskom jeziku jum ’živo’, predlog kod je obeležen jer može stajati nisu uvek obavezno podudarna. Isto tako se kon- samo uz imenice živo (-) (Антонић 2005: 149). strukcijom h + Dat1 u slovenačkom prevodu iskazuje U slovenačkom prevodu se kao prevodni ekvivalent

kretanje u pravcu cilja, ali takvo kretanje koje podra- pojavljuje konstrukcija pri + NLoc sa značenjem ’kod’: zumeva i dospevanje na cilj: Stillman je preko radija prove- Stillman je po radiu preveril A on nije imao kola koja bi On pa ni imel avtomobila, da rio poslednju informaciju o poslednjo informacijo o gi- mogao dovesti. Ni kola do ko- bi mu ga pripeljal. Niti avto- kretanju rusko-britanske di- banju ruskobritanske diplo- jih bi gospodina direktora mobila, h kateremu bi gospo- plomatske kavalkade. ”Na au- matske kavalkade. »Na avto- mogao odvesti. (102) da direktorja vsaj pospremil. tostradi M4, kod Parkway petl- cesti M4, pri deteljici Parkway. (99) je. (97) (93)

2.5. Kraj / pokraj / pored + N i poleg / ob / mimo Zamena konstrukcijom proti + NDat bila bi nemogu- Gen ća i u ovom slučaju jer bi se njome iskazao samo pra- / zraven + NGen, pri + NLoc vac kretanja, ne i dosezanje cilja. Predlozima kraj, pokraj i pored u srpskom jeziku po kazuje se da je mesto lokalizacije spoljašnjost lokalizato- Konstrukcijom na + NAcc ukazuje se na usmereno kretanje objekta lokalizacije pri čemu je cilj površina ra i to onaj njegov deo koji je u kontaktu s jednom od lokalizatora. I u ovoj konstrukciji postoji podatak o mogućih strana lokalizatora bez preciziranja o kojoj je dosezanju cilja: strani reč, tako da se njima vrši neodređena posredna lokalizacija. Ovi predlozi se nalaze u konkurentno-alter- Putnik što je s terminala 1 odla Potnik, ki odhaja s terminala nativnom odnosu. Zajedničko im je obeležavanje se- zio, imao je odgovarajućim 1, prehodi po podzemeljskem mantičke komponente proksimalnosti. Sva tri predloga podzemnim prolazom do gor- prehodu na zgornjo ploščad dozvoljavaju i statičan i dinamičan glagol, i neobeleženi njeg nivoa metroa da pređe metroja 205 jardov. (28) 205 jardi. (30) su s obzirom na kriterijum ’živo’ (Антонић 2005: 148-49). U slovenačkom prevodu se može sresti više seman- U jednom primeru se u slovenačkom prevodu za- tičkih prevodnih ekvivalenata konstrukcija sa znače-

paža upotreba tri konstrukcije na mestu do + NGen, a to njem proksimalnosti. Formalno, date konstrukcije nisu

su v + NAcc, na + NAcc i do +NGen: jednake. Kao prevodni ekvivalent konstrukcije kraj +

NGen u srpskom u najvećem broju slučajeva pojavljuje Ona ga je dovela do Londona, To ga je tudi prignalo v Lon- se poleg + NGen u slovenačkom tekstu sa značenjem do Heathrowa, do plave kabi- don, na Heathrow, do modre ’pored, pokraj’: ne u toaletu na galeriji termi- kabine v toaletah na galeriji nala 2... (93) terminala 2... (90) ... stajao je kraj astrofightera ... je stal poleg astrofighterja Značenje adlativnosti sadržano je u sve tri kon- u holu terminala 2, levo od v dvorani terminala 2, na levi strukcije, s tim da je kod konstrukcije v + N kretanje dolazne rampe. (68) strani od vzhodnih vrat. (66) Acc Bio joj je zahvalan što ne ko- Hvaležen ji je bil, da odsot- usmereno prema unutrašnjosti lokalizatora, kod na + risti odsustvo Lumleyjeve za nosti Lumleyeve ni izrabila za NAcc prema njegovoj površini, dok kod konstrukcije do intimnosti koje bi kraj ovog intimnosti, ki bi bile poleg te kreveta bile neumesne. (75) postelje neprimerene. (72) + NGen ne postoji podatak o strani lokalizatora koja je radnjom obuhvaćena. Trebalo je da ostane kraj ma- Morala bi bila ostati poleg jke nastojnice i da je neguje, matere predstojnice, da bi jo ali se ni setila nije da na tome negovala, pa se ni niti spom- 2.4. Kod + NGen i pri + NLoc insistira. (79) nila, da bi to zahtevala. (76) Predlog kod pokazuje da je mesto lokalizacije spo-

ljašnjost lokalizatora i to onaj njegov deo koji je u Predloško-padežna konstrukcija ob + NLoc sa zna- kontaktu s jednom od mogućih strana lokalizatora, čenjem ’pored, pokraj’ pojavljuje se kao prevodni

bez preciznijeg određenja o kojoj se strani radi i uz ekvivalent konstrukcije pokraj + NGen: implikaciju obeležja proksimalnosti. Ovim predlo- Nespretni lovci visili su o dr- Nespretni lovci so videli po dre- STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII 1 Predlog k se u slovenačkom jeziku uz reči koje počinju veću pokraj puta koji se jedva vju ob poti, ki se je s težavo pre- 80 konsonantima [k] ili [g] realizuje kao h (v. Toporišič 1991). probijao kroz gustiš... (50) bijala skoz goščavo... (48) Konstrukcija mimo + NGen se u slovenačkom prevo- ji se radi ukoliko se objekat lokalizacije kreće paralel- du pojavljuje kao prevodni ekvivalent konstrukcija no sa lokalizatorom. Lokalizovanje objekta lokalizaci- pored + NGen i kraj + NGen: je zavisiće od tipa lokalizatora iskazanog imenicom u genitivu i od semantike glagola (Антонић 2005: 151). Stajao je na pokretnoj traci, Stal je na tekočem traku, Ovom se konstrukcijom u sledećim primerima vrši dok su mu pored lica bešum- mimo obraza so mu brezsliš- posredna prostorna lokalizacija, pri čemu do izražaja no klizile siluete kereničkog no drseli obrisi porcelanaste- goluba u letu zidom. (31) ga goloba, ki leti po zidu. (29) dolazi semantička komponenta proksimalnosti: ... upravo su prošli pored au- ... so šli mimo avtomatičnih tomatskih vrata tranzita za vrat prostorov prvega razre- Jugozapadno nevreme dizalo Nevihta od jugozahoda je ra- prvu klasu. (87) da. (84) je krovove duž korita Temze... zkrivala strehe ob Temzini Pri povratku ponovo su prošli Ko so se vračali, so morali po- (36) strugi... (34) kraj tranzita I klase, koji je sad novno mimo prostorov 1. raz- Između fotelja, duž zidova, po Med naslanjači, ob stenah, po bio prazan. (92) reda, zdaj so bili prazni. (89) ćoškovima, ljudi su čak i sta- kotih so ljudje celo stali. (84) jali. (87) Analiza ovih primera iz slovenačkog prevoda poka- Na osnovu prevodnih ekvivalenata u slovenačkom zuje da se konstrukcija mimo + NGen pojavljuje isključi- vo uz dinamične glagole, što je slučaj i u srpskom jezi- tekstu može se zaključiti da su ovo primeri sa posred- ku. Za razliku od slovenačkog jezika, konstrukcija nom lokalizacijom, s obzirom na to da se kao ekviva- mimo + N se u srpskom veoma retko upotrbljava. U lent na sintagmatskom planu pojavljuje konstrukcija Gen ob + N sa značenjem ’pored, kod, kraj’. Reč je o kon- građi nije zabeležena ni u jednom primeru. Loc Kao prevodni ekvivalent konstrukcija kraj + N i strukcijama kojima se izražava vrlo malo rastojanje Gen između objekta lokalizacije i lokalizatora, pri čemu pored + NGen u slovenačkom prevodu se pojavljuje i pri + N sa značenjem ’kod’: može doći i do njihovog kontakta. U drugom primeru Loc glagol nije dinamičnog karaktera. Statičan glagol se Da je avion s majkom Tere- Če bi letalo z materjo Terezo, može pojaviti samo ukoliko je objekat lokalizacije zom, nastojnicom manastira predstojnico samostana Je- iskazan u pluralu, odnosno ukoliko je brojnost iskaza- ”Isusovo srce” u Lagosu u Ni- zusovo srce v nigerijskem La- na direktno (formalno) ili implicitno (Фелешко 1995: geriji, sleteo na čikaški [...] IA gosu, pristalo na [...] IA Char- 86-87). Charles de Gaulle kraj Pariza les de Gaulle pri Parizu, [...], bi [...], priča bi se odvijala tamo. se zgodba dogajala tam. (5) (7) »Ostani pri telefonu.« (79) 2.7. Oko + NGen i okrog / krog + NGen ”Ostani pored telefona.” (83) Predlogom oko se pokazuje da je mesto lokalizacije spoljašnjost lokalizatora koja je u kontaktu sa svim Kao prevodni ekvivalent konstrukcije pored + N Gen njegovim stranama. Reč je o neodređenoj posrednoj u slovenačkom prevodu se pojavljuje i zraven + N Gen lokalizaciji objekta lokalizacije (Антонић 2005: 149). sa značenjem ’pored’: Ukoliko se pojavljuje uz dinamične glagole, ova konstrukcija ne mora ispunjavati posebne uslove: Pored njega sedeo je unuk Zraven njega je sedel vnuk Adrian. (78) Adrian. (75) Studen se oko njega kreće kao Hlad se giblje okrog njega kot U jednom primeru je u slovenačkom prevodu za- nevidljiva kocka leda. (67) nevidna kocka ledu. (65) beležena konstrukcija blizu + N kao prevodni ekvi- Gen Ukoliko se uz konstrukciju pojavi statični glagol, valent konstrukcije kraj + N Gen: onda struktura rečenice zahteva prisustvo formalnih sredstava za izražavanje množine (Фелешко 1995: 113): Iz njih Luke saznaje da je boles- Iz njih je Luke izvedel, da je bol- nica majka nastojnica kato- na nuna predstojnica katoliške- ličkog manastira ”Isusovo srce” ga samostana Jezusovo srce Izgubivši sletanjem ”nebeski” Ker je po pristanku posadka kraj Lagosa u Nigeriji... (75) blizu Lagosa v Nigeriji... (72) autoritet, okupljena oko kape- izgubila »nebeško« avtoriteto, tana, posada rimskog aviona se je, zbrana okrog kapetana, 2.6. Duž + N i ob + N se nije trudila da ga smiri. (76) ni trudila miriti. (73) Gen Loc Oko njega su stajali crni na- Okrog njega so stali črni na- Genitiv s predlogom duž upotrebljava se uz glago- rednik Elmer, superintendant rednik Elmer, glavni inšpektor le dinamičnog karaktera. Ovim predlogom, odnosno Metropolitan Police na Hea- mestne policije na Heathrowu imenicom u funkciji predloga, može se vršiti nepo- throwu Warden i njegov za- Warden in njegov namestnik sredna i posredna lokalizacija. O posrednoj lokalizaci- menik Stillman. (96) Stillman. (93) 81 Kao prevodni ekvivalent konstrukcije oko + NGen u golima koji se ponašaju kao semantički ekvivalenti slovenačkom prevodu se najčešće pojavljuje kon- glagola u srpskom: približati se, približiti se, stopiti. Uz

strukcija okrog + NGen. U jednom je slučaju zabeležen glagole sa prefiksom pri- i u slovenačkom tekstu beleži

arhaičan oblik krog + NGen: (103) U panici osvrtao se oko se slobodni dativ, međutim, uz glagol stopiti uvek se sebe / (100) Panično se je oziral krog sebe. javlja konstrukcija dativa sa predlogom k:

Kad god bi se približio nekom Kadarkoli se je približal kake- 2.8. Pri + NLoc i pri + NLoc Predloško-padežna konstrukcija pri + N ukazuje na detetu, naišao je neko da ga mu otroku, je kdo prišel, da bi Loc odvoji. ga ločil od njega. (40) to da se objekat lokalizacije nalazi u neposrednoj blizini Ona je najzad prišla njemu. Saj se mu je vendar sama pri- lokalizatora. Ovim predlogom se vrši posredna spacijal- Nije on njoj. (66) bližala. Ne pa on njej. (63) na lokalizacija. Distribucija ove konstrukcije u srpskom ... Luke je prišao postelji. (74) Luke se je približal postelji... (71) jeziku ograničena je na manji broj imenica kao što su Prišla je stolu... (82) Stopila je k mizi... (78) vrh, dno, zemlja, more, početak, kraj (Пипер 1978: 39). Luke je prišao bolničarki Lum- Luke je stopil k bolniški sestri ley... (83) Lumleyevi. (80) Prevodni ekvivalent ove konstrukcije u slovenač-

kom jeziku jeste pri + NLoc uz imenicu vrh: Bespredloški dativ ima značenje blizine i ukoliko se u okviru kopulativno-priloškog predikata upotrebi Kad ga je, godine 1962, pod Ko ga je leta 1962 prvikrat uzrl prilog sa značenjem proksimalnosti: elektronskim mikroskopom prvi s pomočjo elektronskega mi- put ugledao, imao je oblik me- kroskopa, je imel obliko pri Besnilo hara Evropom i sve je Steklina pustoši po Evropi in je tka, izdubljenog u podnožju, znožju udrtega, pri vrhu pa bliže našim obalama. (19) vse bliže našim obalam. (17) ispupčenog pri vrhu. (13) izbočenega izstrelka. (11) 2.11. Daleko od + N i daleč od + N 2.9. Ø + N i proti + N / k + N Gen Gen Dat Dat Dat Predloškim izrazima daleko od / daleč od + N u Bespredloškim dativom se uz glagole kretanja može Gen iskazati značenje adlativnosti. Njegova upotreba je ve- oba se jezika ukazuje na visok stepen udaljenosti iz- oma retka u savremenom srpskom jeziku. Najčešće se među objekta lokalizacije i lokalizatora. Ovim se kon- pojavljuje uz glagol vratiti se (Антонић 2005: 191). strukcijama konkretizuje značenje distalnosti: Nekateri predlogi imajo morfemske variante v pisa- I tačno toliko kada je, još da- In prav takrat, še daleč od ni ali izgovorjeni obliki. Med take sodijo k/h. Predlog k leko od Heathrowa [...] za- Heathrowa, je [...], zaprosil za uporabimo pred vsemi glasovi razen pred k in g, pred tražio dozvolu za prioritetno petnajstminutno prednost pri katerimi se uporabi h (Đukanović, Piper 2009: 296). spuštanje (32) pristanku.... (31) Kao prevodni ekvivalenti u slovenačkom prevodu pojavljuju se konstrukcije sa dativom i predlogom proti: 3. Zaključak

U somnambulnoj mori, u ko- V mesečniški mori, v kateri Analiza ekscerpiranog materijala pokazuje da joj bekstvo ne uspeva, senke beg ni mogoč, se sence stegu- nema većih razlika u distribuciji predloško-padežnih grabe prema njemu, ostajući jejo proti njemu, vkopane na konstrukcija sa značenjem lokalizacije prema distanci u mestu ukopane, grčevito se mestu, krčevito se upirajo te- opirući pokretnoj stazi koja ih kočemu traku, ki jih neizpro- u srpskom i slovenačkom jeziku. S obzirom na genet- neumoljivo vraća terminalu i sno vrača proti terminalu in sku srodnost dvaju jezika, ove su konstrukcije u veli- smrti. (31) proti smrti. (30) kom broju slučajeva i oblički i semantički ekvivalenti. Zabeležene su i konstrukcije kod kojih postoje Konstrukcija k + N sa značenjem proksimalnosti Dat izvesne razlike kako u morfološkoj tako i u semantič- upotrebljena je u slovenačkom prevodu uz glagol koj distribuciji. Razlika postoji u morfemskom sastavu stopiti, sa značenjem ’stupiti, prići’: konstrukcije kod + NGen i njenog prevodnog ekviva- lenta u slovenačkom prevodu pri + N Ove dve kon- Vratio se majci Terezi. (84) Stopil je k materi Terezi. (80) Loc. strukcije jesu semantički, ali ne i oblički ekvivalenti. Konstrukcija pri + N sa značenjem posredne lokali- 2.10. Ø + NDat i Ø + Dat / k + NDat Loc Značenje proksimalnosti se može iskazati i be- zacije i semantičkim obeležjem proksimalnosti vrlo spredloškim dativom, najčešće uz glagole koji u svom se retko upotrebljava u srpskom jeziku i to samo uz

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII morfemskom sastavu imaju prefiks pri-: približiti se, pri- određeni tip lokalizatora kao što su zemlja, vrh, dno, kraj i sl. Slovenački prevod pokazuje nešto veću fre- 82 bližavati se, prići. U slovenačkom prevodu reč je o gla- kvenciju upotrebe ove predloško-padežne veze sa 5. Пипер, Предраг (2005). Категоријални комплекс лока značenjem ’kod, pored, pokraj’. Ovo značenje se u лизације - спацијалност. У: Синтакса савременога српског језика: проста реченица. (Пипер и др.). Београд: Институт slovenačkom prevodu izražava i konstrukcijama ob + за српски језик САНУ, Београдска књига; Нови Сад: Ма NGen, zraven + NGen i poleg + NGen koje u ovom obliku ne тица српска. 714-744. egzistiraju u srpskom jeziku. Sa značenjem proksi- 6. Стевановић, Михаило (1961-1962). Дативске синтагме с malnosti uz dinamične glagole u slovenačkom pre- предлозима према и ка. Зборник за филологију и vodu zabeležena je konstrukcija mimo + N koja u лингвистику. IV-V, 319-322. Gen, 7. Фелешко, Казимјеж (1995). Значења и синтакса српско datom obliku postoji i u srpskom jeziku, međutim, u хрватског генитива. Београд: Орфелин, Вукова задуж korpusu nije zabeležena ni u jednom primeru već se бина; Нови Сад: Матица српска. umesto nje pojavljuju konstrukcije sa predlozima pored i kraj. Značenje distalnosti je u oba jezika iskazano Sažetak predloškim izrazima daleko od / daleč od + NGen. Morfemski sastav glagola može biti veoma bitan U radu se u sinhronom preseku opisuju predloško- ukoliko njegov prefiks implicira i upotrebu odgovara- padežne konstrukcije sa značenjem lokalizacije pre- jućeg predloga ili ima specifično značenje koje odre- ma distanci u srpskom i slovenačkom jeziku. Primeri đuje pojavu odgovarajuće predloško-padežne kon- za analizu ekscerpirani su iz romana Borislava Pekića strukcije. Prefiksalna morfema pri- implicira značenje Besnilo na srpskom jeziku i njegovog prevoda na slo- proksimalnosti, tako da će i predloško-padežna veza venački jezik Steklina. Cilj kontrastivnog opisa podsi- biti obeležena ovim značenjem. Uz glagole približa- stema predloško-padežnih konstrukcija dvaju jezika vanja u oba jezika se u najvećem broju slučajeva upo- jeste utvrđivanje sličnosti i razlika u konkretizovanju trebljava slobodni dativ, osim kada je reč o predlogu značenja proksimalnosti, odnosno distalnosti objek- stopiti u slovenačkom jeziku, koji uz sebe vezuje kon- ta lokalizacije u odnosu na lokalizator na paradigmat- strukciju dativa s predlogom k. skom planu, dok su prevodni ekvivalenti analizirani na sintagmatskom jezičkom planu. Izvori Ključne reči: predloško-padežna konstrukcija, pro ksimalnost, distalnost, srpski jezik, slovenački jezik. 1. Pekić, Borislav (2002). Besnilo. Novi Sad: Solaris. 2. Pekić, Borislav (1992). Steklina. Ljubljana: Državna založba Slo- venije. Summary

Literatura Prepositional case constructions with the meaning of localization based on distance in 1. Piper, Predrag. 1997. Jezik i prostor. Beograd: Biblioteka XX vek. 2. SSKJ: Slovar slovenskega knjižnega jezikа. (pristupljeno 15.9.2013). 3. Toporišič, Jože (1991). Slovenska slovnica. Maribor: Založba ob- This work deals with the synchronical description of zorja. prepositional case constructions with the meaning of * localization based on distance in Serbian and Sloveni- 1. Антонић, Ивана (2005). Синтакса и семантика падежа. У: an. The examples used for analysis are excerpted from Синтакса савременога српског језика: проста реченица. the novel Besnilo, by Borislav Pekic, written in Serbian (Пипер и др.). Београд: Институт за српски језик САНУ, and its translation into Slovenian, Steklina. The aim of Београдска књига; Нови Сад: Матица српска. 119-300. contrasting the subsystem of prepositional case con- 2. Антонић, Ивана (2006). Предлог од у стандардном српском језику. Научни састанак слависта у Вукове дане.35/1.129-144. structions of these two languages is the identification 3. Антонић, Ивана (2007). Предлог до у стандардном српском of similarities and differences in expressing the mean- језику. У: Славянските предлози (ур. Г. Гочев). Велико ing of proximity, i. e. distance within the prepositional Търново: Издателство Ивис. 121-137. case constructions with a spatial meaning on the para- 4. Пипер, Предраг (1978). Обележавање просторних односа digmatical level, while the translation equivalents are предлошко-падежним конструкцијама у савременом руском и савременом српскохрватском књижевном being analyzed on the syntagmatic level. језику. Прилози проучавању језика. 13-14, 1-51. Key words: prepositional case construction, proximity, distance, Serbian, Slovenian. 83 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Iryna Prushkovska

THE INTERFAITH DIALOGUE IN R. BILGINER`S TURKISH POSTMODERN DRAMA MEVLÂNA

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Mankind used to face the consequences of wars The image of Mevlâna Celaleddin Rumi known as a and human tragedies for ages. Nowadays it`s essential wise and tolerant Sufi who appealed to people in his to create a new way of thinking and a new philosophy poems asking them for dialogue and mutual under- of life as well as it`s still vital to be back to the national standing («Come, come whoever you are, you may be sources of wisdom in order to avoid religiously and irreligious or Christian, anyway come!») used to prevail culturally-biased conflicts between civilizations. The in different genres of Turkish literature for ages. Even 20th and the beginning of the 21st century can be char- today he possesses an honorable place in postmodern acterized by the dominance of moral foundations literary works of Turkey. The name of Celaleddin Rumi which demonstrates the wish to skip from the latest started to be referred to in Western publications and predecessors` experience to the aesthetic one of the works since the 18th century (J. de Wallenbourg, J. older ones. The atmosphere of the age of science made Hammer, R. Nicholson, E. Palmer, G. Ritter, F. Rückert, E. a great impact on traditional existence conflicts in ar- Winfield, A. Schimmel). A constant interest towards tistic consciousness, giving a new impetus to their set- Rumi can be also proved by numerous dissertations ting [4, p. 32]. and anthologies dedicated to him as well as by the Making things around more generous, their im- translations of his works into different languages. provement and glorification were supposed to be the As to Ukrainian researchers who are involved in major elements of literature`s mission in people`s life studying, investigation and analysis of Celaleddin Ru- in ancient times. The fact that the Ukrainian literature mi’s life and works, the names of L. V. Hrytsyk, O. Der- science started contributing to the understanding of menci, O. S. Mavrina, T. F. Malenka, Y. Polotnyuk, H. V. the problem of interfaith conflict in Turkish drama is Rog and H. I. Halymonenko should be mentioned. considered to be the originality of this research. Trying to meet moral demands of today’s society The authorial Turkish drama`s establishment can such Turkish researchers and dramatists as İsmail Yakıt, be traced back to the second half of the 19th century. Lokman Solmaz, Mehmet Demirci, Necaattin Tural, The interdependence between Turkish dramaturgy Özen Yula and Recep Bilginer also offered the contem- and Turkish folk drama is thought to be one of the porary interpretation of Mevlâna’s image. main factors making the first one original as an inde- Celaleddin Rumi’s biography may be treated as a pendent ideological and aesthetic complex [6, p. 3]. triangle: the poet’s life before his acquaintance with An application to the Ancient Turkish literature, a Şemseddin Tebrizi, Şemseddin’s impact on Rumi and subliminal wish to set a connection between con- Rumi’s becoming a poet. The author of Mevlâna made temporaneity & cultural and historical traditions, top- an attempt to represent a significant period of Rumi’s ics, situations, images and characters of other literary life when he met Şems in a creative way. The play works are all inherent to the Turkish postmodern starts with Mevlâna’s acquaintance with Şems: drama. The phenomenon of tradition exists in a three- The first scene: A small square in old Konya. There are dimensional temporal field: it influences today`s life two streets leading to this square. Mevlâna is walking by organizing and gradually developing it, keeps the ex- the one of them, Şems consequently by the other one. STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII perience of the past in our memory and to some ex- Each of them is talking to himself and it`s possible to 84 tent plans the future [5, p. 35]. hear their voices. Mevlâna: I feel so strange, I can`t get what`s happen- Mevlâna: They think that this place is near the belov- ing to me. ed one [8, p. 25]. Şems: I’m searching for a soulmate. The image of Mevlâna the preacher and teacher is Mevlâna: I feel I`m supposed to meet that one who`ll impersonated in quatations from his Mesnevi: save me from loneliness. I wonder who`s he? Mevlâna: A bird may fly together only with similar Şems: Yes, I`m searching for someone. But who am I? species. Being friends with a person who has no peace in What made me come to this remote city? his soul is like a death for any human. You are the person Mevlâna: I`d like to know whether he`s supposed to be- whom I`ve been waiting for. come my teacher or friend. Oh, this tremendous solitude! Mevlâna: A smart person should be taught on her or Şems: I prayed to the God begging him like «God, his friend’s mistakes. help me meet someone who loves You». That`s why I Mevlâna: Don`t you think that a human was created came here to find a person who believes in God. to make knowledge eternal? If we treat any human as a (Having reached the crossroads both of them saw reflection of the God he or she should desire to make an each other and stopped for a while). impossible him or herself. Şems: I recognozed you by the way you walk and move, Mevlâna: Either exist as you are or be as you look. you are the person I`ve been looking for! (He takes Mevlâ- Mevlâna: Life consists of white and black links of the na’s hands). Now say me, who`s right: Prophet Muham- life chain: once you get a good news, after you may re- mad or Beyazıt Bistami claming himself to be a prorhet? cieve a bad one. Today you are happy, but tomorrow Mevlâna:Undoubtedly, Prophet Muhammad!... you may experience a disaster [8]. Şems: (in a loud voice) Allah! (falls on his knees) Drama reflects the time when it was written. Ana- Mevlâna: (kneels and raises Şems) You are exactly lyzing the literary process of the 20th – 21st centuries A. that person whom I`ve been waiting for! E. Nyamtsu describes it as anxious times never seen Şems: And you are the one I`ve been hoping for. I`m before. Today`s instability and drastic change of the secret of secrets, the light of the lights [8, p. 1-2]. people`s virtues usually make us think over the ways Celaleddin Rumi’s image in this play reflects the of saving universal human and cultural values. Moral personality of a real sufi and prayer who never gives crisis of civilization made us pay a special heed to uni- up despite all gossips and rumors caused by his friend- versal values and eternal moral and ethical guidelines ship with Şems: proved by the time. These virtues and guideliness The sixth scene: At the Grand Vizier Muineddin Per- would help modern artists understand and percieve vâne’s apartment. A large room. There are cushions to sit the inerrelation between temporal historical process- on the floor. The place obtained by Vizier is higher than es and previous experience of all mankind [8, p. 25]. others. Guests: Mevlâna, kadı Izeddin, priest, Hoca, states- Recep Bilginer (1922 – 2005), the author of Mevlâ- men and academicians, T. Şems. Mevlâna was sitting na (2001), focused on such specific problems of mod- next to M. Pervâne. Then he stood up, came to the place ern society as intolerance towards others, disrespect near the door where Şems was sitting and sat next to him. and the absence of intercultural and interreligious K. İzeddin: Why did you, honorable Mevlâna, sit near dialogue. He really wanted the dogmas of Islam to be the door? treated correctly. Thus, his reference to Mevlâna’s im- Mevlâna: I chose the main place. age is absolutely motivated as Celaleddin Rumi has K. İzeddin: The main place? always been and still is one of the few Moslem think- Mevlâna: Yes, the main place is the place near your ers whose ideas are highly appreciated by represent- friend. atives of various confessions and cultures. K. İzeddin: But where is this friend? Fethullah Gülen (born in 1941), Turkish thinker and Mevlâna: Don`t you see? religious authority, defines the dogmas of Islam the K. İzeddin: (sarcastically) Come on, show me! wrong interpretation and misuse of which by those Mevlâna: Honorable Kadı, scientists reckon that the who claim themselves to be real «Moslems» lead central place is supposed to be in the middle of the sofa. nowadays to a great misunderstanding between Is- Researchers claim that this place may be anywhere at lam and other religions: «Any religion granted to us by home. But sufis think that the central place is on the cor- God has nothing to do with terrorism or propaganda. ner of the sofa. Firstly, in accordance with sacred truth life is consid- K. İzeddin: And what do people in love think? ered to be the highest value. Life is a name given to 85 the divine mystery which enables one essence con- Priest: To You. I haven`t seen you for ages so decided tact and coexist with nearly the whole world… As the to visit You, to talk to You. only person is treated as an indivisible whole in Islam, Mevlâna: I missed You even more. It`s a great honor the murder of one person is regarded as the murder for me to host such a guest [8, p. 96]. of all humanity… It`s also claimed in Islam that those . . . who don`t recognize God, kill people and intention- Priest: You pray in the mosque but we do this in the ally endanger the lives of living beings are supposed church. to spend their lives after death enduring the most Mevlâna: We make namaz and you use prayers, but horrible tortures of hell… Thus, any terrorist can`t be our faith is the same, it`s invariable. That`s why my soul a real Muslim and any Muslim can`t be a terrorist» [1, p. is calm. 333]. One of the characters of Mevlâna, a play written Priest: Oh, calmness! But anyway I didn`t manage to by Recep Bilginer, also radiates love towards people: give people who believe in God all the things you gave Priest: Share the secret of Your modesty. them. Maybe I should change my religion and become Mevlâna: How can I remain indifferent towards hu- your mürid? man who`s a sacred being? Mevlâna: Definetely no. Your believers need you. You Priest: But I`m a Christian and You`re a Moslem. are kind and friendly. You already may become my Mevlâna: Being a human is much more important mürid, but you don`t necessarily need to convert to an- than any religion [9, p. 95]. other religion for this [8, p. 96]. Analyzing the substence of the Holy Qur’an one In order to find the truth when different points of would surely find out its constant appeals to tolerance view don`t correspond it`s vital to maintain mutual and lenience towards all people in the world regard- understanding, respect and justice. Only a construc- less of their religion. Thus, these appeals are referred tive dialogue may help us achieve all this [1, p. 115]. not only to «people of the Scripture» but to every per- Defining moral values of the society Recep Bilgin- son all over the world. The eighth ayat (verse) of the er made the fullest use of the power of artistic ex- Holy Qur’an’s surah entitled Al-Mumtahina says: «Allah pression in his play. By means of the image of tolerant doesn`t prohibit you to do good things, behave gra- Mevlâna he aimed to remind us the truthfulness and ciously and get in touch with irreligious people… Al- rightness of this feature of character: lah really loves those who do good things and main- Mevlâna: (to himself) More love, more tolerance! tain mutual relationship. There are some verses in the How great it would be if our world had been a sea of Holy Qur’an considered to be very important for a dia- love where we’d swim and slowly become really hu- logue with «people of the Scripture». «If you start a mane... [8, p. 95]. dispute with people of the Scripture provide them It`s hardly possible to object to F. Gülen’s opinion with the best arguments» (the Holy Qur’an 29:46) – who states that both a collective consciousness and this verse teaches Moslems how they should conduct accordance can`t exist in the societies where there are and calls them to be polite. Only mutual understand- no tolerance and lenience. In such countries any alter- ing and tolerance may enable people to remain on this native idea is to be opposed leading to contradictions planet by means of dialogue [7, p. 25]. The character of which may end up with mutual conflicts, arguments Mevlâna seems to posses all features necessary to be a and counterarguments. In such a country sound mind real master of an interfaith dialogue: seems to be impossible and freedom of faith looks (Mevlâna is reciting poems. Ç. Hüsameddin is noting like a kind of utopia which doesn`t guarantee people’s them. Mevlâna sees a priest. Both bow to each other living in the way they wish. Moreover, the rule of law Mevlâna keeps bowing). can`t be established in such a state and even if it’s Priest: How modest you are, Mevlâna! Although I claimed to be set there, it’s just a sort of mirage. An keep trying I still can`t manage to become more modest intolerant and illiberal state isn`t even supposed to than You are. possess an objective mass media, deep scientific Mevlâna: God granted me a full heart. So I share it thought and sound popular culture [1, p. 51]. with my friends. Love is an integral part of any human, it`s the bright- Priest: I`m really fond of the way you behave. est light and the greatest power able to overcome and STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII Mevlâna: Friend is a mirror of his fellow. Where are stand against everything on its way. The way of love is 86 You going? the best way to reach people`s hearts. A soul which is able to feel all the deepness of love speaks with Rumi’s skillfully used it to achieve harmony in our lives. It was words: «Come, come and join us because we are the like this before but in terms of today`s globalization people of love who devoted their hearts to God! Pass, dialogue and tolerance become even more signifi- pass through the doors of love and join us, sit next to cant. Only the art of living together will enable us to us. Come and let us talk by means of our hearts…, let apply both of these principles in reality» [2, p. 19]. The us smile as roses do…» [1, p. 29]. Turkish nation considers Mevlâna to be a symbol of Mevlâna’s way is known as the way of love. «It`s not culture of establishing relations with representatives me who established love, it`s love who created me», of various nations, cultures and confessions. he said [9, p. 27]. Many nations consider Mevlâna to be Nowadays the problems of humans` morality and «the sultan of hearts». And still a lot of people from making their lives more positive are quite serious. Un- different corners of the world who are keen to find fortunately, modern people usually define the sense real faith through his doctrine travel to Konya in order of their lives in a wrong way. Society chiefly tends to to achieve the Mevlevi’s spiritual harmony. F. Gülen live in accordance with secular morality rejecting a re- thinks that if we manage to maintain the correct un- ligious one or mistakenly identifying them [3, p. 178]. derstanding of Islam`s dogmas of love represented by Unfortunately, some religious leaders and incon- Celaleddin Rumi and Yunus Emre and deliver their sistent Muslims of the countries where Muslims live, message of love, dialogue and tolerance to all people use their fundamentalist interpretation of Islam as «a who are waiting for it world-widely, people all over weapon to draw people into struggle which serves the world will rush to be embraced by this love, peace their own aims. But in fact Islam is a real and fair reli- and tolerance [1, p. 259]. A person who treats others gion which must be practiced correctly. But there are with hate and hostility discords the Islamic life style. still some Muslims who treat Islam in the way they Islam is a religion of love and tolerance [1, p. 261]. consider to be right. As Islam has already turned into In our constantly changing world love still remains life style and culture it`s usually not regarded to as a to be one of the major moral virtues becoming more religion. Nowadays we may speak about Islam of an and more necessary every day. Love is the strongest exact person as everyone acts solely and possesses tie between people which gathers families, societies his or her own personal truth. That`s why we may dis- and nations. Mevlâna in Recep Bilginer’s play says: tinguish the dominance of the culture of Muslim in- Priest: You are a wise person, you managed to make stead of that one of Islam» [1, p. 264-265]. the inhabitants of Konya happy and friendly. But I didn`t Today we still can`t define universal interfaith tol- manage to achieve this in my church. erance as something constant. But at the same time Mevlâna: To love and to be loved are the most impor- progress in this field shouldn`t be denied either. If we tant things in the world. At first people used to say many aim to maintain interfaith dialogue we should de- things about me but when they learned to love and felt note the peculiarities of different religions` doctrines a great satisfaction of being loved themselves, they adequately and as full as possible, eliminating any changed. bias. The artistic word has a great potential for main- Priest: You mean it was love. taining a productive dialogue, the brightest symbol Mevlâna: Yes! [8, p. 96]. of which is wise Celaleddin Rumi. … Mevlâna: I travelled to many places but still didn`t References find the city of love. That`s why I`m going there to find it. Priest: May I join you? 1. Ґюлен Ф. Діалог і толерантність / Фетхуллах Ґюлен; [ пер. з (They hugged each other and followed their way to- турецької О.М. Зубань, В.М. Підвойний]. – К.: Видавництво gether) [8, p. 96]. Жупанського, 2012. – 376 с. 2. Йилдыз М. Вступительное слово / Муаммер Йилдыз // То Professor Muammer Yıldız, head of the Department лерантность и диалог в образовании: [Материалы конфе of Education and Science of Istanbul, described the ренции]. – Стамбул: ДА, 2009. – С. 18-19. Turks` friendly and tolerant attitude towards other na- 3. Лаврієнко Т. Я Література як носій етичного дискурсу епохи tions and their willing to «follow the way together» in / Т. Я. Лаврієнко // Людські цінності й толерантність у сучасному світі: міжконтинентальний діалог інтелектуалів such a way: «Our nation used to live together with rep- [Матеріали міжнародної науково-практичної конференції]. resentatives of different cultures and civilizations for – Київ: Київський університет імені Бориса Грінченка, 2011. ages. We always treated this variety as our gem and – С. 178-181. 87 4. Нямцу А. Є., Добринчук О. О. Троянська міфологія у літературному контексті: [монографія] / А. Є. Нямцу, О. О. Добринчук. – Чернівці: Чернівецький національний уні верситет, 2011. – 216 с. 5. Нямцу А., Литвинюк О. М. Міфопоетика Вільяма Ґолдінга: [монографія] / А. Є. Нямцу, О. М. Литвинюк. – Чернівці: Чернівецький національний університет, 2011. – 232 с. 6. Оганова Е. Г. Традиции народной драмы в современной турецкой драматургии: [Монография] / Елена Оганова. – М.: ИСАА МГУ, 2006. – 272 с. 7. Рыбаков Р. Вступительная речь / Ростислав Рыбаков // Толерантность и диалог в образовании: [Материалы кон ференции]. – Стамбул: ДА, 2009. – С. 24-25. 8. Bilginer R. Mevlana Aşık ve Maşuk / Recep Bilginer. – Ankara: AYK Atatürk kültür merkezi, 2001. – 109 s. 9. Pala İ. Anadolu’da parlayan ışık: Mevlevi / İskender Pala // Di- yalog Avrasya. – 2003. – №1. – S. 22-27. 10. Yula Ö. Toplu oyunları 4 / Özen Yula. – İstanbul: Mitos boyutları, 2008. – 184 s.

STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII 88 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Živomir Mladenović

DORA D’ISTRIA ŞI POEZIA POPULARĂ SÂRBĂ

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Despre opera Dorei d’Istria referitoare la poezia 1. Pledoaria Dorei d’Istria pentru apropierea populară sârbă, la noi s-a scris mai puţin decât su- popoarelor balcanice biectul ar fi cerut. Dintre romancierii noştri, Laza Kostić s-a ocupat de viaţa şi activitatea ei publicistică, cu Dora d’Istria, al cărei nume adevărat a fost Elena precădere într-un ton polemic, fără a pierde din vedere Ghica, fiica banului Mihalache Ghica, s-a născut la 3 şi meritele sale pentru pentru a face cunoscute opiniei februarie în anul 1829 la Bucureşti.5 O principesă după 1 publice mondiale poezia noastră populară. Vojislav M. naştere, a devenit principesă şi prin căsătoria cu prin- Jovanović, fără a analiza opera ei, cu incorectitudine şi cipele (cneazul) rus Alexander Koltsov-Massalski, care fără o explicaţie pertinentă, a menţionat: „O damă ru- s-a dovedit un beţiv şi iubitor de jocuri de noroc, ea soaică, principesa Kottov Massalki, a publicat sub pseu- l-a părăsit, a părăsit şi Sankt-Petersburgul, şi, bogată, donimul Dora d’Istria, numeroase articole în Revue des a dus o viaţă liberă, independentă, a fost bine văzută deux Mondes (1858-1873). Aceste articole într-adevăr atât în castelele europene, cât şi în cercurile scriitori- mărturisesc mai multă bunăvoinţă decât despre cu- lor, ale oamenilor de ştiinţă şi publiciştilor, a colabo- 2 noaşerea materiei.” De fapt, d’Istria s-a simţit de naţio- rat cu cele mai cunsocute reviste, evidenţiindu-se prin nalitate albaneză, iar de origine - română, şi nu a fost o pledoaria pentru drepturile femeii şi eliberarea creş- rusoaică, ci doar căsătorită cu un rus, de care s-a des- tinilor balcanici de sub jugul turcesc. părţit, păstrându-şi numele de familie al soţului. A avut În anul 1859, când a publicat volumul în limba fran- ocazia, dar într-o măsură oarecare şi obligaţia, să spună ceză Les femmes en Orient, avea abia 30 de ani. Însă în mai multe despre ea, Dragutin Subotić, în cartea sa des- introducere, sub titlul Tinereţea unei albaneze (La jeu- pre poezia populară iugoslavă, în care, pe lângă câteva nesse d’une Albanaise) ea a scris prietenei sale (întrea- părţi din teza lui de doctorat, există şi capitolul despre ga carte este alcătuită din scrisori), că se află la o poezia populară sârbă în literatura franceză, unde a vârstă de o linişte deplină prin felul în care s-a obişnuit constatat scurt, însă, că d’Istria, în anii 60’ ai secolului să gândească, şi că pentru ea este prea târziu să XIX, „a contribuit la cunoaşterea cântecelor populare gândească despre fericire. Ea a menţionat că s-a 3 sârbeşti, aducându-le mari laude”. Într-un studiu imens născut „pe coasta de sud a Albaniei”, la Parga, locali- despre Charles-Claude Fauriel, Miodrag Ibrovac a men- tatea care din cauza tragediei sale (1819), cu câţiva ani ţionat aprecierea ei despre cântecele populare sârbeşti după căderea lui Napoleon, a atras atenţia Europei colectate de Vuk Karadžić, că acestea „nu au părut celor întregi. Părinţii ei au dorit mai mult un exil decât jugul mai cunoscuţi scriitori occidentali mai puţin valoroase musulman, astfel că au fugit în insula Corfu, iar după în raport cu cele publicate de Fauriel”, neindicând asu- aceea s-au stabilit în apropierea Lacului Zurich. În 4 pra opiniei generale că sunt şi mai valoroase. urma decesului părinţilor săi, ea a fost adoptată de o principesă bogată şi cu ea s-a mutat la Paris. Aici a 1 Note importante nr. 36-45. 51, 62 și 57 2 Voyslav M. Yovanovitch, „La Gusla” de Prosper Mérimée, evocat amintirile despre localitatea ei, frumoasa Par- etude d’histoire romantique, Paris 1911, 435. 3 Dragutin Subotić, Yugoslav popular Ballads, Cambridge 1932, 217. 5 N. Iorga, Lettres de Dora d’Istria. Revue historique du sud- 4 Miodrag Ibrovac, Claude Fauriel et la fortune européenne est européen no 4—6, avril—juin 1932.178. În scrisoarea des poésies populaires grecque et serbe, étude d’histoire ro- domnului N. Iorga din 29 iunie 1879, d’Istria a declarat că mantique, Paris 1966. 190. anul 1828 este greşit. 89 ga, îndeosebi, „în timpul răscoalei elene (1821 - tendinţele popoarelor diverse, şi le-ar permite să-şi 1827)”.6 unească forţele împotriva duşmanilor străini. Ea a fost D’Istria a dorit să-şi exprime experienţa sa de viaţă, convinsă că popoarele balcanice, deşi cu preferinţele cu care a abordat problemele popoarelor balcanice şi şi obiceiurile lor diferite, se vor uni uşor, îndeosebi agri- cântecele lor populare, iar îndeosebi situaţia în care cultorii paşnici români cu bătăioşii sârbi. Ea a apreciat se aflau femeile lor. Ea a încercat să creeze o imagine că ei, fără a aştepta aceste evenimente, probabil îndă- despre popoarele balcanice, astfel şi despre sârbi, să părtate, trebuie „să-şi consolideze relaţiile naturale care scrie în raport cu ceea ce a văzut şi ceea ce a aflat în le unesc, să uite conflicte şi rivalitatea din trecut, să se timpul în care a trăit printre ei. În secolul al XIX-lea unească, în conformitate cu circumstanţele, şi ca fraţii exista obligaţia conform căreia a trebuit aşa să se scrie să depună eforturi pentru pregătirea celebrei renaşteri pentru a confirma adevărul. Această metodă au folosit- a Estului creştin”(FO, 114-115, 123). o, când au scris despre noi, Viala de Sommieres,7 Alp- 8 9 honse-Marie-Louis de Prat de Lamartine, Ami Boué 2. Simpatiile faţă de poporul sârb şi faţă de şi mulţi alţii. După cum a evidenţiat în carte, ea a dorit să-şi îndeplinească dorinţa sa înfocată, ca să revadă poezia lor populară părţile în care a văzut prima dată lumina zilei, şi la faţa Pe lângă români, pe care i-a considerat „latinii du- locului să examineze dezvoltarea literară a populaţiei năreni”, şi greci, a căror cultură a apreciat-o în special, creştine din Europa de Est, pentru a arăta occidentali- D’Istria a arătat un ataşament faţă de sârbi şi poezia lor că sunt prea exigenţi atunci când consideră că lor populară. Încercând să atenueze impresia proas- această populaţie nu are condiţii pentru o renaştere tă, care, după cum scrie, a avut-o în prima sa vizită la deplină (FO 9). Belgrad – unde pe străzi pietruite inegal cu piatră, au Cu un an înaintea publicării volumului Les femmes alergat ciopoare de câini mari, semi-sălbatici, lătrând en Orient (1958), D’Istria a devenit colaboratoarea re- furios la trecători – ea a menţionat că „nu sunt multe vistei Revue des deux mondes, publicând un articol popoare care au avut atâta de suferit din partea turci- despre cântecele greceşti în Insulele Ionice (Les îles lor, şi că cele două mici principate – Serbia şi Munte- ioniennes).10 De la începuturile ei literare, ea s-a limitat negru – sunt singurele rămăşiţe ale fostului imperiu la popoarele balcanice, mai ales la poezia populară puternic, care a cedat în bătălia de la Kosovo Polje ” ca o reflectare a fiinţei lor naţionale. (FO, 145 - 147). D’Istria a scris despre toate popoarele balcanice cu Imaginea Dorei d’Istria despre Serbia într-o mare aceeaşi simpatie, considerându-le mai mult sau mai măsură a fost idealizată. Acesta este, scrie ea (1865) în puţin asemănătoare, deoarece ele au dezvoltat cultura studiul Poporul sârb în raport cu cântecele populare, lor şi obiceiurile lor, pe aceeaşi bază pelasgă, şi care au ţara cu munţi bogaţi cu diverse minereuri şi acoperită suferit împreună fiind sclavii turcilor. Deoarece româ- cu păduri dense, cu văi străbătute de multe râuri, asi- nii, sârbii, grecii, albanezii şi bulgarii au fost în acelaşi gurându-şi bogăţia agrară, cu o climă moderată şi mod expuşi pericolului hegemoniei Austriei, ajutată sănătoasă, care contribuie, alături de pământul fertil, de Biserica romano-catolică, ea a considerat că, în ca- la puterea şi energia rasei sârbe. Ea îi descrie pe sârbi zul dizolvării Imperiului Otoman, dacă sunt conştienţi ca oameni mari de statură şi puternici, cu nervii pu- de interesele lor adevărate, ei ar trebui să formeze o ternici, din care cauză nu au nicio teamă, a căror viaţă confederaţie, care, ca de exemplu Elveţia, ar respecta este plină de cântece şi jocuri: ei cântă şi când mun- 6 Les Femmes en Orient, par Mme La Csse Dora d’Istria. Pre- cesc, şi când se distrează, cu ocazia nunţii sau a mier volume: La péninsule orientale, Zurich 1859, 1—6 înmormântării,11 sunt bătăioşi şi fideli obiceiurilor (denumit în continuare FO). pastorale ale strămoşilor lor (FO, 122). 7 L. C. Viala de Sommiere, Voyage historique et politique au Dora d’Istria descrie satul sârbesc arhaic destul de Montenegro, 2.vol.. Paris 1820. obiectiv. Ea menţionează că o civilizaţie greu pătrunde 8 M.D. Lamartine, Souvenirs, impressions, pensées et pay- între munţi, aglomeraţi de stânci abrupte şi păduri sages pendant un voyage en Orient, 1832-1833; où, Notes străvechi. Fiecare ţăran sârb a fost în acelaşi timp un d’un voyageur, Paris 1849. militar, zidar, dulgher, dogar, frânghier, iar femeile tor- 9 Ami Boué, Recueil d’itinéraires dans la Turquée d’Europe. Vienna 1854. 11 Dora d’Istria, La nationalité serbe d’après les chants po- STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII 10 Dora D’Istria, La poésie grecque dans Les îles ioniennes, pulaires. RDDM, tome XXXV, 15 Janvier 1865. 345 – 346 90 RDDM. Tome XIV, mars – avril 1853. 57 – 88. (denumit în continuare NS). ceau lâna, cânepa şi inul, ţeseau şi colorau ţesătura (FO, ente traduceri ale poeziilor populare bulgare; pentru 199-200), însă ea a fost inconsecventă când a apreciat a scrie despre femeile sârbe a avut la dispoziţie nu- abilităţile spirituale ale sârbilor. Ea a constatat că meroase poezii populare şi studii referitoare la ele în sârbul, organizat pentru viaţa pastorală şi război, franceză, dar şi în alte limbi pe care le-a vorbit. Vuk încă nu şi-a exprimat un talent de a învăţa şi unul Karadžić a publicat deja până atunci colecţiile celor pentru comerţ şi că „formele scrise” îi obosesc ochii şi mai importante cântece populare, inclusiv volumul III îi slăbesc concentrarea: că, din cauza unei democraţii în anul 1846.13 Ele au fost traduse în cele mai impor- patriarhal dezvoltate, fiecare dintre ei s-a simţit că face tante limbi europene şi lăudate la unison. parte din nobilime, dar a descoperit că „dacă la ei D’Istria a evidenţiat că sârbii au un sentiment poe- senzaţia de egalitate este vie ca la greci, atunci, când tic foarte dezvoltat, că scriitori eminenţi din Vest este vorba de cultura spirituală, nu este acelaşi lucru, apreciază cu respect poeziile colectate de Vuk Kara- pentru că s-au simţit mai bine pe cal, nu la şcoală, şi că džić şi că ele sunt, conform aprecieri lui F.G. Eichhoff, chiar principele Miloš şi supuşii săi nu ştiu să scrie şi să „un produs al imaginaţiei şi în acelaşi timp al unei fi- citească”. De cealaltă parte, ea a observat că „abilitatea neţe înfocate şi melancolice, plină de semtimente”, că poetică nu este inseparabilă de obiceiurile de a învăţa se pot compara cu tot ce a apărut ca perfect de acest şi că nimeni nu poate pune sub semnul întrebării cât gen la popoarele moderne şi vechi şi că arată că po- de departe este un poet de un om de carte”; despre ce porul sârb, în condiţii mai favorabile, ar putea ocupa Serbia evident oferea o dovadă, „pentru că păstorii şi poziţia în primele rânduri ale literaturii europene.14 luptători, retraşi în pădurile impenetrabile, unde sate Ca romancieră s-a manifestat ceva mai târziu; D’Istria întregi erau ascunse printre pomi, au căzut în extaz a portretizat Serbia şi poporul sârb porivit percepţiei poetic, cum ar fi fost rapsozi, autori ai poemelor home- sale şi prin poeziile lor populare, care au avut mare o rice. Un patriotism orbitor le-a permis să compună po- importanţă pentru ea, ca şi sursele documentare şi eme formidabile, care vor dura cât şi rasa lor”. care au fost o reflectare fidelă a caracterului naţional D’Istria a constatat că sârbii sunt un popor tânăr, şi a obiceiurilor: „Poezii pe care ni le cântă despre toa- cu privirea direcţionată mereu în trecut, şi că din te bătăliile grele pentru independenţă” – scrie ea – „au această cauză nimeni nu ar trebui să fie surprins că în o importanţă care obligatoriu trebuie luată în conside- poezie învie gloria epică a fostului imperiu. Însă duş- rare.” În Serbia, ea a văzut anumite fizionomii de lup- manii nu le permit reînnoirea acestui imperiu. Ea le tători, obiceiuri primitive, care, după cum i s-a părut, recomandă să atragă simpatiile Europei, prin adopta- au aparţinut timpului trecut, astfel că i s-a părut că se rea culturii europene, ceea ce va acorda inimilor lor află „între eroii Iliadei sau între luptătorii despre care eroice forţa care mută munţii. se cântă în poezii sârbe” (NS, 345). Conform acestor poezii, ea şi-a creat în avans o impresie despre carac- 3. Femeile sârbe în poezia populară terul femeilor sârbe, convinsă că nu există un alt mod mai sigur să cunoască etica lor, în afară de a se baza În volumul Les femmes en Orient, D’Istria, în confor- pe poezii populare, unde se manifesta „viaţa lor inti- mitate cu titlul, şi-a impus ca principala sarcină să mă din toate perioadele vieţii şi în toate împrejurările, examineze „dacă femeile şi mamele din Europa de şi aceasta într-un mod original şi expresiv” (FO, 149). Est sunt în stare să contribuie cu success la renaşterea Folosind cântecele populare pentru a arăta poziţia socială” şi să „descrie mediul în care au această socială a femeilor sârbe şi percepţia lor despre viaţă, influenţă”(FO, 11). Ea a folosit ca documentaţie, pen- D’Istria a procedat cu conţinutul poeziilor ca şi cu fap- tru fiecare popor balcanic, poezia populară. Pentru tele documentare, care au valoare pentru toate epo- români, a avut la dispoziţie o colecţie de poezii, pe cile, fără a lua în considerare că poeziile sunt expresia care le-a colecţionat şi publicat în limbile română şi vremurilor şi a mediului în care au apărut, astfel că tot franceză, Vasile Alecsandri,12 dar s-a bazat şi pe litera- ceea ce se cânte în ele despre evenimete şi personali- tura artistică, pe cercetările personale, ceea ce era tăţi se poate aplica cu mare precauţie la alte vremuri posibil, fiindcă ştia limba română. Despre femeile şi medii. Conform relaţiei dintre împărăteasa Milica şi bulgare a scris mai puţin, pentru că nu a avut sufici- 13 Vuk Karadžić, Srpske narodne pesme, Vienna, vol. I, 1841, II 1845, și III, 1846. 12 Vasile Alexandri, Poezii populare ale Romanilor, Iaşi, I, 14 F.G. Eichhoff, Histoire de la langue et de la littérature des 1852, II, 1853: Les Ballades et chants populaires de la Rouma- Slaves, Russes, Serbes, Bohèmes, Polonais et Lettons, Paris nie, recueillies et traduites par Vasile Alexandri, Paris, 1855. 1839, 148 – 149. 91 împăratul Lazar în poeziile kosovare, ea a considerat textele orginale. Cel mai mare număr de abateri au că femeile sârbe din evul mediu au avut o influenţă apărut în opera sa din cauză că a încercat să apropie mare asupra bărbaţilor. Milica este pentru ea „un tip numele proprii şi denumiri geografice de pronunţa- de femeie sârbă nobilă de pe vremuri”, iar Lazar ”un rea germană şi ortografia franceză, îndepărtându-se, exemplu adevărat al eroului sârb din timpurile când astfel, şi mai mult de la original. caracteristicile acestui popor curajos încă nu au fost Chiar atunci când Dora d’Istria a încheiat tipărirea srticate de otomani” (FO, 166, 167). cărţii sale Les femmes en Orient, în anul 1859, a apărut şi volumul cu traducerile cântecelor populare sârbe, al 17 4. Literatura şi sursele Dorei d’Istria autorului Auguste Dozon. Ea a menţionat această carte în volumul său (FO, 240), dar a fost prea târziu să o Dora d’Istria a menţionat faorte rar sursele sale, iar folosească, cum va proceda în cazul studiului Poporul 18 aproape niciodată titlurile poeziilor, al căror conţinut sârb conform poeziei populare. Dozon, care a avut o a folosit în cadrul concluziilor sale. Din această cauză, educaţie corespunzătoare şi a vorbit limba sârbă, a fost pentru cititori este imposibil de a stabili ce, din dis- pe drept considerat cel care a tradus cel mai bine cânte- crusul ei, este un rezultat al observaţiilor ei, iar ce este cele populare sârbe într-o limbă străină. D’Istria a ajuns împrumutat de la alţii. De câteva ori a menţionat sur- la o traducere pe care s-a putut baza, folosind-o mai se, când a scris despre istoria sârbilor şi obiceiurile lor, mult decât se poate concluziona din observaţiile ei. dar aproape niciodată când a fost vorba de poezia populară. Este evident, că a făcut acest lucru intenţio- 5. Cercetarea poeziei populare de către Dora nat, pentru a nu descoperi sursele sale, ca să arate că d’Istria scrie pe baza impresiilor sale şi conform textelor originale ale cântecelor. Ceea ce d’Istria a scris despre poezia populară sârbă Primele impresii ale Dorei d’Istria despre Belgrad a fost o parte din activitatea ei jurnalistică, al cărei scop pe care le-a făcut cunoscute ca impresii din experienţa principal a fost ca opinia publică occidentală să se insa, de fapt sunt impresiile lui Jérôme-Adolphe Blanqui. tereseze de eliberarea poporului sârb, dar şi a celor- Şi el a fost impresionat de minunata cetate belgrădea- lalte popoare balcanice din captivitatea otomană. Ca nă, dar dezamăgit în întâlnirea cu un caldarâm inegal femeie, a fost în primul rând interesată de problema orăşenesc. În descrierea lui, nu există ciopoare de câi- femeii. Ea a folosit cântecele populare sârbe pentru a ni agresivi, dar care se pot găsi în descripţia intrării în cunoaşte această problemă. Ceea ce a scris despre oraşul Smederevo. Prezentarea Serbiei făcută de Dora sârbi şi despre poezia populară sârbă, a fost mai ales d’Istria într-o măsură mare coincide cu descripţia lui o compilaţie, uneori şi o mistificare, când a încercat să Jérôme-Adolphe Blanqui: despre faptul că Serbia are convingă cititorii că a văzut şi a experimentat ceea ce câmpii fertile irigate de multe râuri, că sârbii sunt ex- a preluat de la alţii, pentru că şi-a dorit ca ei să creadă celenţi şi înfocaţi călăreţi. D’Istria a preluat de la Jérô- că a călătorit în toate aceste părţi despre care a şi me-Adolphe Blanqui şi descrierea recepţiei date de scris. După afirmaţiile ei, d’Istria a avut posibilitatea principesa Ljubica, unde a menţionat sursa, dar a mo- să viziteze unele părţi din Serbia şi alte zone unde tră- 15 dificat textul într-o măsură mare (FO, 196 - 200). iesc sârbii, să-i cunoască pe autorii poeziei populare S-a crezut că d’Istria, pe lângă mai multe limbi stră- sârbeşti şi mediul respectiv, condiţii în care le cântau. 16 ine, a vorbit şi limba sârbă , dar aceasta nu a fost ade- vărat. Dacă ar fi ştiut sârba, nu ar fi scris Vonitza (Vuji- (Fragment publicat în limba sârbă în Zbornik Ma- ca) (FO, 190-193), Bosischo (Boško) (NS, 333, Korucho- tice Srpske za književnost i jezik, nr. 2-3/1999, Vol. vatz (Kruševac) (FO 161-162), Ravenitza (Ravanica) (FO, XLVII, str. 201-219) 158), Mouthchilo (Momčilo) (NS, 339), Tvarko (Tvrtko) Traducere de Vladimir Mitrović (FO, 225). Acestea, dar şi multe alte greşeli asemănă- toare, Dora d’Istria le-a preluat din traducerile pe care 17 Poésies populaires Serbes traduites sur les originaux avec le-a folosit, fără a avea posibilitatea să le compare cu une introduction et des notes par Auguste Dozon, Paris 1859. 18 Cyprien M. Robert, Les Slaves de Turquie: Serbes, Mon- 15 Jérôme-Adolphe Blanqui, Voyage en Bulgarie. Paris ténégrins, Bosniaques, Albanais et Bulgares ; leurs ressources, 1845, 64—85, 115. leurs tendances et leurs progrès politiques: Edition De 1844 Pre- STUDII DE SLAVISTICA� DE STUDII 16 Raportul despre cursul lui Antonie Hdžić, Javor, an III, cedee D’une Introduction Nouvelle Sur Leur Situation Pendant 92 nr. 14, 4, IV 1876, 440-447. Et Depuis leurs Insurrection do 1840-1851, 2 vol., Paris 1852. Summary

Dora D’Istria and the Serbian Folk Poetry. Comparative Aspects

The study follows the work of Dora D’Istria related to the study of Serbian folk poetry, bringing together of the Balkan nations and advocating women’s rights in the East. D’Istria’s study of Serbian folk literature was a part of her jurnalistic activity intended to make the West interested in the liberation of the Balkan nation. In spite of unquestionable merits, her work to a great deal represents a compilation and mystification. Key words: Dora d’Istria, Serbian folk poetry, Bal- kan, women rights, Albania, Romania

93 ESEU 94 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Laslo Geber

The reader

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

“Another century of readers--and spirit itself will who grab attention by giving sensational titles to stink.” More than a century has passed since the Ger- their books. man philosopher, Friedrich Nietzsche, wrote down Though we live in different times, and the prob- this sentence in his book about Zarathustra. I do not lem is rather that we read less and less, it is worth re- know of any instruments that measure the rotten- flecting upon the things the great writers warned us ness of the spirit, but if there was one, its pointer about when the habit of reading books started to would be off the scale. spread. “Books…they are for nothing but to inspire.” But what does the reader have to with the spirit, – writes the nineteenth century American author what can he ruin? The writer. It is a long story. For ex- Ralph Waldo Emerson. On a similar note Goethe, the ample. The state and public institutions, in order to great German writer says: “Moreover I hate every- meet the wishes of the masses, only support writers thing which merely instructs me without increasing who would write anything to make easy money. This or directly quickening my activity.” I can quote Con- results in a pile of pulp novels, or plethora of text- fucius too right away, who said: “Study without re- books and dissertations that nobody reads. Scho- flection is a waste of time; reflection without study is penhauer made an interesting remark when he said dangerous.” According to the previously mentioned that great minds wrote their best works, when they Schopenhauer, when we read, someone else is think- worked for free, or for very little royalty. Already he ing instead of us. If we overdo this, then we will grad- noticed that there are professors and literary critics, ually lose our ability to think independently. That we who in a need for money, write only nice things are “intellectual dwarfs” compared to people of the about each other’s work, so they could be published. past. And now I quote another nineteenth century The same goes for today. The reader is fooled, and writer. “But what is that to the purpose? A living dog not only is his money stolen, but his time as well. In is better than a dead lion.” this way reading too can make you dull. Just like But as a matter of fact I have just contradicted my- watching television, listening to the radio, or surfing self. These quotes prove that I too think with the the Internet. We know that the search engines pro- minds of others. It can be interpreted in this way too. vide a list of suggestions according to how often the But in order chat with great writers, one has to ma- particular queries have been searched for. The major- ture. Just as you have to be mature to “read the word ity of people search for insignificant things, and in of God directly.” I still don’t know of a better way to this way many insignificant writing emerge based on maturing than reading. True, often in the company the queries. Still, there are other kinds of authors, of debauched spirits. Do they

Do today’s philosophers, scientists produce newer planned obsolescence, does not have a future. We all and newer theories just to make some money? Did know that everything we use today were designed in the so-called “planned obsolescence” conquer thought a way so that they would spoil, get torn, break, go out as well? It can be clearly seen in this present crisis that of fashion as soon possible, so that we would have to a society based on economic growth, provided by buy a newer model. Is it the same case with thoughts? 95 Since the 1920ies our lives have been defined by losophy professors, not philosopher, dilettantes, and an economy driven by planned obsolescence. It was not artists: someone who could sell themselves not then that the manufacturers started to shorten the once, but many times. I agree with Thoreau, who life-span of their products in order to increase the claims the “philosopher is in advance of his age even consumer’s needs. Probably many have heard about in the outward form of his life. He is not fed, shel- this story, but it is truly a wonderful example, which is tered, clothed, warmed, like his contemporaries. How worth telling in a few words. In 1972 in a Californian someone be a philosopher – says Thoreau - and not fire-station, people noticed that a particular light- maintain his vital heat by better methods than other bulb had been glowing for a long time. It turned out men?” Surely, there are people like this living even that it had been glowing continually since 1901. In today, but the economy driven by planned obsoles- 2001, when the light-bulb was a hundred years old, cence just does not know what to do with them. the locals had thrown a birthday party. Of course, Their ideas and practices may endanger the system. there were those who started to conduct an inquiry The present global economic crisis and the envi- as to how this was possible in the first place. They ronmental pollution are still not big enough to com- found out that the manufactures, after realizing that pel us to change our perception. If they could make they cannot make any profit from bulbs with long a light-bulb hundred and ten years ago, which could life-spans, introduced a policy of producing light- last for a hundred years, so could they today, but for a bulbs, which glowed only for a thousand hours. This different mindset. For example, instead of taxing the example is really worth noting, because today it can profit, tax the raw material. “In this case investors be applied to almost every product. would strive for the minimal exploitation of the envi- I wonder if anyone noticed that it was exactly in ronment; they would favor lasting quality over mass the 20ies of the last century that the various isms, production…” This is not my idea. I have read it in a avant-garde movements in the fine arts, literature, book by the Hungarian author Andras Lanyi, pub- and philosophy had started to grow in numbers. lished in 1996. His idea did not rely on quick and Money had to be made from paintings and books. It planned obsolescence, his book was not written with did not matter if the material and thought it con- profit in mind, consequently it did not become obso- tained was worthless; they were new, and they could lete. Unfortunately, the author and the book’s pub- be sold. Naturally, there were great thinkers, artists in lisher cannot survive in this world, they can only the twentieth century too, but they were mostly phi- hope in a better future. Post-democracy

The whole of Europe got scared, asking, what wo- govern and manage the system through democrati- uld happen if the Greek people decided on the fate cally elected representatives. But are the citizens of the Old Continent. Could they do it, do they have aware, do they have the knowledge, are they well in- the right? They were not allowed to. The Greek peo- formed enough to decide appropriately, for their ple were not asked whether they want to live in a own benefit. It is difficult to answer this question world governed by banks. Now, a group of experts even in the world of the Internet, when almost are looking for a way out, trying to save the country everyone can access any information. from bankruptcy, which is equal to saving Europe There has always been an elite, a group, who deci- from falling apart. The Greek affair raises a few ques- ded what is right, and what is best for us ordinary tions. For example, does democracy still exists? Or mortals. We did not even rebel against this, we pre- was it buried for good, in its birthplace, where this tended it was democracy. It worked well, while the form of government was invented. so-called welfare state existed, but this seems so to Why do more and more of us believe that what we be over just as East European socialism is over. We no live in is not a democracy? Is there something wrong longer believe in the elites, but we do in democracy, with democracy, of did we misinterpret its essence? Is we think that we still have power, and can decide there only western democracy, or is there eastern over our fate. However, we are not allowed to do so. too, Chinese, for example? In a democratic system Namely, we are unpredictable. We might decide 96 the people have sovereignty, they are in power. They unwisely. We might choose freedom and human rights, which would probably hinder economic progress; the goal is however the saving of the banks and the government administration. They want us to believe that democratic principles no longer function when it comes to governing, and solving the issues at hand. Democracy has simply become an obstacle. But if it can no longer serve its purpose, which is to uphold the rights and freedoms of the majority against the privileged, than this form of government has reached its limits. The question is do we have the electoral prospect to choose a government which would not be dicta- torship, or tyranny. A form of government that would safeguard our basic liberties, but, at the same time, would not turn world issues such as - ecology, international monetary system, migration, etc – into play- toys for tycoons. When the ancient Greeks invented democracy, they created something new. Are we ca- pable of such things? Somewhere in the middle of the nineteenth century the American thinker Henry David Thoreau began his famous essay, Civil Disobe- dience with the following words: “That government is best which governs least”, “and when men are prepared for it, that will be the kind of government which they will have.” He wrote this, when Marx wrote the Communist Manifesto. The world has changed a lot since then, but it seems we are again at the beginning. In this way, in Serbia even chaos is in chaos.

97 NEMA E MAILA

Codrina-Laura Ioniţă

Trei ipostaze ale corporalităţii în arta contemporană

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Dacă în problematizarea corporalităţii tradiţia pa- parte din noi înşine”, iar veacurile următoare vor radi- tristică se constituia ca o continuare a ideilor platoni- caliza această concepţie şi vor pretinde eliberarea cor- ce, concepţia tomistă punea în valoare gândirea aris- pului şi transformarea lui în sediul identităţii. totelică. Distincţia pe care Platon o face între corp şi Importanţa crescută pe care corpul o primeşte în suflet, unde primul era văzut ca închisoare pentru cel planul gândirii se va face simţită şi în celelalte sfere de-al doilea, nu se mai regăseşte în filosofia Sfântului ale culturii. În artă, din ce în ce mai mult, corporalitatea Toma, care duce mai departe concepţia aristotelică şi va deveni mijloc de expresie, de provocare şi de forţa- consideră că „tot ce are suflet este o compoziţie din re a limitelor. Numeroase sunt formele de manifestare materie şi formă, deoarece sufletul este forma corpului”1. artistică prin care trupul artistului devine însăşi opera Se creează, astfel, o legătura strânsă între suflet şi de artă: de la happening-uri, unde artistul improvizea- corp, legătură prin care filosofia tomistă rezolvă pro- ză într-un cadru minimal, implicând spectatorii, la per- blema raportului între materie şi spirit. „Corpul viu, formance-uri, forme de manifestare ce presupun un consideră Toma de Aquino, nu trăieşte întrucât este scenariu bine stabilit, un mesaj de transmis şi acţiu- corp, căci aşa orice corp ar trăi; trebuie deci ca cel ce nea directă a artistului, până la body-art, act ce presu- trăieşte prin altceva, precum corpul nostru trăieşte pune ca material de lucru însuşi trupul artistului. prin suflet. Acela însă prin care trăieşte corpul este Din acest caleidoscop de manifestări artistice care mai nobil decât corpul”2. Omul se află la limita între implică trupul ca subiect principal, am ales trei artişti materie şi imaterial. Prin suflet aparţine fiinţelor ima- ale căror opere ni se par semnificative pentru trei direc- teriale, prin trup celor materiale. Dacă sufletul este ţii distincte ale contemporaneităţii artistice. Corpul ca universal, el determinând natura omului, corpul în provocare este mijlocul de exprimare pentru prima schimb, fiind material, este de fiecare dată altfel, unic, dintre aceste direcţii, cea contestatară, revoluţionară, irepetabil, deoarece „materia este principiul indivi ideologică, anarhistă. Cea de-a doua, spiritualizată, duaţiei”3. Sufletele sunt formal identice, iar diferenţa katharktică, purificatoare, pune în discuţie corpul din este dată de structura particulară a corpului. Cu alte perspectiva diverselor sale limite, fizice, psihice, inte- cuvinte, trupul, prin accidentele sale, prin elementele lectuale, emoţionale. Cea de-a treia este cea care ar pu- neasemenea, este cel care oferă individualitate fiecă- tea fi asemănată căii negative, mistice, ascetice. Cor- rei persoane. Ideea tomistă că individualitatea fiinţei pul este acum sublimat, transformat, pentru a trans- umane, mai precis ceea ce ţine de proprietățile sale, mite o intensă trăire spirituală. Am putea vedea în de particularul său, este determinată de corporalita- aceste trei exemple trei trepte, trei ipostaze ale exis- te, va ajunge treptat să nu mai considere sufletul ca tenţei umane, păcatul, jertfa sau purificarea şi cunoaş- element principal al acestei ecuaţii. Secolul al XVII-lea terea mistică: trei modalităţi de raportare la dimensi- cunoaşte o revalorizare a corpului. Malebranche con- unea religiozităţii. sideră că „propriul nostru corp ne este mai prezent Primul nivel al acestei analize vizează corpul ca decât spiritul nostru şi îl considerăm drept cea mai bună provocare. Artistul pe care îl punem în discuţie aici este Orlan. Aceasta a devenit cunoscută în special pentru 1 Toma de Aquino, Summa theologiae, traducere de Gh. intervenţiile sale chirurgicale transmise în direct, ope- Sterpu şi Paul Găleşanu, Editura Ştiinţifică, 1997, p. 68. raţii care nu urmăreau o îmbunătăţire estetică a artis- 2 Ibidem, p. 67. tei, ci doar o schimbare, o transformare a propriei 98 3 Ibidem, p. 69. identităţi. Pentru ea corporalitatea este echivalentă ologizată, dezvăluie o profundă adâncire în patimile cu identitatea: „Suntem mereu alţii, altfel”, afirma ea. lumii. Revolta şi sfidarea lui Orlan încep prin chiar nu- Schimbând corporalitatea, artista viza, de fapt, schim- mele pe care şi-l atribuie, „Sfanta Orlan”. Prin anii barea identităţii. La o primă vedere am putea crede 1970 realizează performance-uri la o mănăstire medi- că arta sa ar putea fi interpretată chiar din perspecti- evală şi la un muzeu de artă modernă, contestând atât va unor idei tomiste care considerau că trupul, corpul tradiţia religioasă, prin imagini sfidătoare, cât şi cea este cel responsabil de individualitatea fiecăruia sau artistică. În anii 1971-72 alcătuieşte o hagiografie fic- că „materia e ceva în potenţialitate”4. Permanenta tivă a Sfintei Orlan, a Maicii Domnului sau a Sfintei disponibilitate a artistei de a schimba propriul corp, Tereza, aşa cum apare ea în lucrarea lui Bernini. Îm- încercarea neistovită de a-i modifica forma ar putea brăcată în costume baroce ilustrează tablouri vivante îndreptăţi această ipoteză. şi sculpturi animate, contestând patosul şi estetica Totuşi, la o analiză mai atentă, vom putea observa Contrareformei. Din 1990 începe seria de şapte ope- nu numai faptul că orice asemănare cu gândirea me- raţii chirurgicale realizate cu anestezii locale sau peri- dievală este imposibilă, ci şi faptul că acţiunile artistei durale, lucru ce îi permite să asiste la operaţiile sale se angajează voit pe un drum de contestare a oricărei atât ca spectator, cât şi ca pacient. „De acum încolo, dimensiuni creştine. Operele sale realizate cu pro- va mărturisi ea, pot să-mi văd propriul corp deschis priul corp sunt adevărate provocări la adresa tradiţiei, fără să sufăr. Pot să mă văd până în măruntaie, ca într- a valorilor, a bunului simţ. În Manifestul Artei carnale o nouă formă de oglindă”8. Contactul direct cu interi- (după cum singură îşi intitulează „creaţia”), aceasta îşi oritatea corpului, cu inima amantului, spre exemplu, afirmă deschis ateismul şi lupta împotriva tradiţiei devin pentru ea mult mai interesante decât obişnui- creştine, contestând ideea de corp ca sursă a plăceri- tele reprezentări simbolice ale acestui organ. Faptul lor şi a păcatului. Afirmând supremaţia ştiinţei, Orlan de a fi conştientă în momentul operaţiei îi oferă artis- consideră că arta carnală măreşte capacităţile corpu- tei posibilitatea de a activa şi prin alte forme decât lui fără, însă, a-l supune durerilor sau chinurilor, dato- prezenţa propriu-zisă la actul medical. Ea îşi însoţeşte rită descoperirilor stiinţifice din domeniul anestezice- operaţiile de un întreg ritual scenarizat care implică lor. Alături de judecarea ca „anacronic şi ridicol”5 a recitări de versuri, de texte, gesturi, obiecte, spectatori. pasajului biblic ce anunţa că „vei naşte în dureri”, ar- Demersul său afirmă în primul rând posesia orgo- tista îşi permite şi inversarea principiului creştin după lioasă a propriului corp, dreptul de a-l modifica şi trans- care Verbul s-a făcut trup. Ea afirmă că arta carnală forma, ca şi cum ea ar fi propriul ei creator. Încercarea transformă corpul în limbaj, făcând din carne verb. de modificare fizică trebuie să ducă, în concepţia ei, la Acest discurs blasfemic, care, din păcate, nu este o modificare identitară9. În al doilea rând, acest act ar- singular în arta contemporană, poate fi urmărit de-a tistic se vrea un fel de echivalare între martiriul religi- lungul întregii cariere a artistei. Influenţată de M. Du- os şi suferinţa contemporană pentru frumuseţe reali- champ şi apropiată ulterior de grupul Fluxus, ale că- spirituale, traducere de Marinela Bojin, Editura Sophia, ror orientări de stânga sunt bine cunoscute, artista Bucureşti, 2006, p. 20. începe încă de la primele apariţii în care corpul ei devi- 8 Orlan, Manifestul Artei carnale http://www.orlan.net/texts/ ne un ready-made, să-şi manifeste antireligiozitatea, 9 Am putea vedea aici un fel de exercitare autoritară a pu- anarhismul, revolta. Sfinţii Părinţi spun că viaţa omu- terii asupra propriului corp, care trebuie să se supună lui în rai era „neîntristată, nedureroasă şi fără griji”6, schimbării şi transformării impuse de o voinţă superioară sau că era „o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de (voinţa artistei) căreia nu i se poate împotrivi. Se poate ve- întristare”7. Răzvrătirea care se dezvăluie permanent dea aici o oarecare similitudine cu acele „corpuri supuse și în arta acestei artiste, ca şi în toate formele de artă ide- expuse, corpuri docile” din concepţia lui M. Foucault pe care Cristian Nae le ia în discuţie cu privire, însă, la exercita- 4 Toma de Aquino, Summa theologiae, p. 69. rea puterii în planul social. Corpul social, în ansamblul său, 5 Orlan, Manifestul Artei carnale http://www.orlan.net/texts/ devine victimă a exercitării autoritare a puterii. Cristian Nae 6 Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre intruparea Cuvântului, observă că anumite manifestări artistice pun în evidenţă în Scrieri, partea I, PSB, 15, EIBMO, Bucureşti, 1987, apud exercitarea puterii în societate şi dezvăluie mecanismele J.-C. Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de insesizabile de supraveghere şi control. Supraveghere, dis- Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 20. ciplinare, control. Reacţii critice în arta performativă din estul 7 Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, în Scrieri, II, Editura Europei, în Corp-Artă-Societate. Reflecții întrupate, ed. Laura Deisis, Sibiu, 1999, apud J.-C. Larchet, Terapeutica bolilor Grunberg, București, Ed. Unarte, 2010, pp. 125-139. 99 zată prin chirurgie plastică. Discursul negativ al valo- noaştere pare să fie ideea centrală a acţiunilor artisti- rilor religioase creştine afirmat de artistă continuă nu ce ale Marinei Abramović. Prin corp, cu ajutorul cor- doar prin lucrările realizate şi prin interpretarea lor, ci pului, prin percepţie, simţuri şi emoţii încearcă să cu- şi prin limbajul folosit. Orlan expune resturi de la ope- noască, să înţeleagă şi să depăşească suferinţa şi tra- raţiile suferite, fâşii de pânză, feşe impregnate de sân- umele prin experimentarea limitelor fiinţei umane. G. ge, tampoane, vată, fire, sticluţe cu sânge, pe scurt, Liiceanu dezvăluie semnificaţia acestui concept, con- tot ceea ce a rezultat din corpul ei, numindu-le „relic- siderând că datele fundamentale ale omului nu sunt ve”. Expoziţiile pe care le realizează în aceşti ani sunt stabilite de el însuşi, ci îi sunt date. Existenţa, conştiin- realizate şi cu lucrări ce presupun o chirurgie virtuală, ţa, finitudinea, caracteristicile corporale, inteligenţa, cu imagini ale propriului chip transformat prin tehno- sexul, naţiunea, alături de limbă, religie, epoca sau logii computerizate, după standardele de frumuseţe locul naşterii formează ceea ce G. Liiceanu numeşte impuse de diferite perioade de timp. Auto-hibridizări- fondul „intim-străin”11. „Intim” deoarece ele definesc le sau hibridizările de sine, cum îşi intitulează aceste esenţa însăşi a fiinţei umane, caracteristicile ei cele mai lucrări, sunt autoportrete, fotografii ale artistei, căro- profunde, şi „străine” pentru că nu omul alege şi de- ra le adaugă diferite accesorii şi elemente considera- cide asupra acestor date, care se constituie şi ca limite te de înfrumuseţare pentru fiecare etapă sau regiune: ale lui, ci le primeşte fără a fi consultat, ca pe ceva din Self-Hybridizations Pre-Columbian 1998, Africa. Pune în afara lui. Acelaşi paradox care relevă intimul „cel mai discuţie existenţa şi valabilitatea concepţiei plotinie- intim” al omului ca fiind totuşi cel mai străin îl întâl- ne despre frumuseţea absolută, dezvăluind, din nou, nim într-o conferinţă a lui V. Voiculescu unde credinţa un sens distructiv al acţiunilor sale. Idei specifice ide- este ceva ce îi aparţine în modul cel mai firesc, venind ologiei de stânga, profund impregnate în opera sa, se din sine însuşi, şi în acelaşi timp ceva ce îi este dat, de recunosc în afirmarea libertăţii individuale a artistu- multe ori fără a vrea sau a conştientiza acest lucru, ceva lui, în implicarea artei în social şi în mass-media, în aproape impus ca o necesitate, ca nevoia de a respira: contestarea concepţiilor tradiţionale, în sfidarea bu- „Multe din lucrurile pe care îmi cereţi să vi le destăi- nului simţ şi în revoltă. Confirmarea vine şi din credin- nuiesc sunt nu numai fără putinţă de împărtăşire, dar ţa artistei după care „viaţa ei este arta ei”10, afirmân- îmi sunt chiar mie misterioase. Deşi ale mele, le simt du-şi atotputernicia asupra existenţei sale şi creaţia inaccesibile”12. propriei sale vieţi. Este o formă de a se substitui divi- La fel ca în concepţia filosofului român, în perfor- nităţii. Întregul ei discurs artistic, manifestat prin in- mance-urile Marinei Abramović limita este un dat, termediul corpului, poate fi descifrat ca o provocare ceea ce nu o împiedică, însă, pe artistă să testeze per- la adresa tradiţiei şi valorilor creştine. manent aceste hotare ale cunoaşterii umane într-un Al doilea exemplu pe care îl punem în discuţie în sens aproape kantian. Demersul său nu este unul de acest context propune relaţia dintre corp şi limită şi revoltă, de sfidare, ca la Orlan, ci mai degrabă unul de aparţine unei sfere oarecum opuse faţă de cea anteri- chestionare a corpului şi spiritului uman. În Rhythm 5, oară. Este vorba tot despre o artistă şi tot despre folo- un performance din 1974, M. Abramović se aşează în sirea propriului corp. Însă demersul ei nu este unul centrul unei stele cu cinci colţuri făcută din cărbuni ideologic şi anticreştin, ci dimpotrivă, unul ce vizează aprinşi. Steaua roşie, încinsă, semn al dictaturii comu- dimensiunea spirituală, unicitatea, profunzimea şi va- niste care a torturat Serbia atâţia ani, o sufocă aproa- lenţa katarktică a actului artistic. Crescută în Iugosla- pe pe artistă, care scapă doar datorită intervenţiei via comunistă, cu un bunic patriarh al bisericii sârbe publicului. Limitele fizice ale corpului uman sunt în perioada regalistă, Marina Abramović cunoaşte puse în discuţie. Cât poate suporta trupul, până unde încă de mică traumele care marchează atât familia, poate merge tortura? par să fie întrebările pe care cât şi poporul său. Arta ei se va constitui ca o încerca- performance-ul acesta le ridică, trimiţând concret la re de depăşire şi purificare a urmelor pe care răul ide- regimul de teroare care a marcat copilăria artistei. Un ologiei comuniste l-a întipărit în mentalul colectiv. gest similar se regăseşte în Bellystar, lucrare din 1975. O Acţiunile sale artistice sunt, în general, performence- rană făcută cu lama pe pântecele artistei dezvăluie uri în care corpul artistei este atât sursă a acţiunii, cât aceeaşi durere şi spaimă ascunse în spatele lozincilor şi mediu, materie a ei. Rolul esenţial al trupului în cu- 11 G. Liiceanu, Despre limită, Ed. Humanitas, 1994, pp. 13-24. 10 Documentar, http://www.youtube.com/watch?v=no 12 V. Voiculescu, Confesiunea unui scriitor şi medic, în Emil Pin- 100 _66MGu0O tea, Gîndirea, antologie literară, Ed. Dacia, Cluj, 1992, p. 437. roşii bolşevice. Problematica limitei vizează şi limita lui Bill Viola corporalitatea umană este pusă în discu- psihică sau emoţională, ca în Relations in Time, 1977, ţie din perspectiva depăşirii limitelor sale trupeşti, când M. Abramović şi partenerul său, Ulan, au rămas spre îndumnezeirea sa. timp de mai multe ore nemişcaţi, cu pletele împletite. Profund influenţat de textele misticii creştine, pa- Balkan baroque, lucrare care a luat premiu la Bienala de sajele, personajele biblice sau iconografia medievală la Veneţia din 1997, este un maldăr de oase mari de reprezintă surse de inspiraţie pentru demersul său vită pe care artista a stat timp de trei zile, curăţindu-le artistic. Corpul devine în arta sa navă de străbatere a de ultimele urme de carne şi sânge. Cu sens purifica- vieţii şi trup spiritualizat, sublimându-se prin apă (pu- tor, gestul artistei a făcut trimitere atât la ororile comu- rificatoare) şi prin foc (mistuitor), subliniind ideea de niste în Serbia, cât şi la crimele americanilor în războiul curăţire şi de jertfire a trupului, idee prezentă frec- din Iugoslavia. Corpul se dovedeşte în acest caz un vent în gândirea mistică. Eliberarea trupului de pa- instrument de cunoaştere şi de eliberare de spaimele timi și transformarea lui în vas al arzătorului Duh şi obsesiile unui trecut marcat de un regim constrân- Sfânt îşi are originea, prin scrierile Sfinţilor Părinţi, în gător şi ateu. Majoritatea acestor lucrări dezvăluie un textul biblic. Există mai mule trepte care trebuie par- sens purificator al artei realizate cu ajutorul corpului. curse: pentru început, păcatul este legat de trup: Ajungem la cel de-al treilea caz luat în discuţie - şi „pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de pute- anume la felul în care limita poate fi depăşită, arta rea lui” (Rom. 6,6), „păcatul să nu mai domnească în ajungând demers religios şi chiar mistic, împlinindu- trupul vostru muritor” (Rom. 6,12) şi „trupul vostru, şi condiţia sa originară de mediator între om şi abso- da, este supus morţii din pricina păcatului” (Rom. 8, lut. Cum trebuie să înţelegem depăşirea limitei? Cu 10). Se face apoi distincţie între trup şi spirit, favori- siguranţă nu în sensul în care Orlan a făcut-o, prin sfi- zând pe ultimul şi condamnând pe primul: „ştim că, darea oricărei autorităţi şi a oricărui principiu în fa- dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Dom- voarea unei animalităţi anarhice. Trecând prin conşti- nul” (2 Cor. 5, 6) şi „ne place mult mai mult să părăsim entizarea limitei, prin cunoaşterea şi asumarea ei (ca trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul” (2 Cor. 4, 8). la Marina Abramovic) se ajunge la împlinirea şi depă- Pasul următor este răscumpărarea, jertfirea trupului: şirea ei. Un text heideggerian din 1935 poate să fie „aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plă- călăuză pentru felul în care trebuie înţeleasă această cută lui Dumnezeu” (Rom. 21, 1) şi „mă port aspru cu depăşire a limitei13. Percepută în special ca o imposi- trupul meu şi-l ţin în stăpânire” (1Cor. 9, 27), pentru ca, bilitate de transcendere, limita este pusă în discuţie urmare a jertfei, să se ajungă la trupul înduhovnicit, la de gândirea heideggeriamă într-un mod paradoxal. sfinţirea trupului: „pentru ca viaţa lui Iisus să se arate Conceptul elin de peras este înţeles nu în sensul de lipsă, de mărginire sau de ceva care se adaugă fiinţării şit”. „Sfârşitul” nu este înţeles în sens negativ, ca şi cum din exterior. El este tocmai ceea ce defineşte fiinţa- ceva nu ar mai putea merge mai departe şi se opreşte, ci rea, îi conferă cadru, determinaţii, şi o deschide spre în sens pozitiv. „Sfârşitul” (Ende) este o „sfârşire” (Endung) în sensul de „sfârşire plină”, desăvârşire (Vollendung). „Li- fiinţă, spre ajungere la prezenţă. Limita îşi dezvăluie mita şi sfârşitul reprezintă acel ceva prin care fiinţarea dimensiunea contradictorie prin faptul că ceva trebu- începe să fie”. Limita nu este deci o limitaţie, ci o deschi- ie mai întâi să se sfârşească, pentru ca apoi să înceapă dere spre Fiinţă, condiţia prealabilă pentru participarea să fie. Intuiţia unei împliniri realizată prin atingerea la Fiinţă. Atingerea limitei marchează intrarea în Fiinţă. limitei a fost resimţită permanent de fiinţa umană, Raportul între limită şi Fiinţă este un raport paradoxal, mărturie stând numeroasele încercări de depăşire a ceva trebuie mai întâi să se sfârşească, să se împlinească ei. Opera de artă trebuie să îşi atingă şi ea limita pen- pentru a începe mai apoi să fie. Sfârşitul este de aseme- tru a începe să fie, pentru a intra în Fiinţă14. Prin arta nea început. Opera de artă trebuie să îşi atingă şi ea limita pentru a începe să fie, pentru a intra în Fiinţă. „Privirea 13 M. Heidegger, Einfûhrung in die Metaphysik, dans Ge- zeiţei Atena skeptomene este îndreptată asupra limitei. samtausgabe, vol. 10, Frahkfurt am Mein, Klostermann. Dar nu asupra limitei pe care o vedem cu toţii privind 14 În Introducere în metafizică, conceptul grec de limită nu obiectele din jur. Privirea Atenei vede limita încă-nevăzu- are o accepţie negativă, nu e înţeles ca o lipsă. Fiinţa e gân- tului, în virtutea căreia obiectul vizibil (opera) va deveni dită ca fiind situarea fermă şi constantă. Pentru atingerea ceea ce el este. Ea priveşte către lucrul încheiat înainte ca acestei situări, fiinţarea (a cărei năzuinţă permanentă acesta să înceapă să fie”, M. Heidegger, Einfûhrung in die este Fiinţa) trebuie să-şi atingă limita. Limita nu este în Metaphysik, dans Gesamtausgabe, vol. 10, Frahkfurt am acest caz un scop, o „ţintă de atins”, ci un „capăt”, un „sfâr- Mein, Klostermann, p. 65. 101 în trupul nostru” (2 Cor. 4, 10) şi „nu ştiţi că trupul vos- foc care arde învăpăiat înlăuntrul său, după cum am tru este Templul Duhului Sfânt, Proslăviţi dar pe spus; iar acea văpaie, de fiecare dată cînd se învăpăia- Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru” (1Cor. 6, 19). ză, scaldă sufletul în mărire şi îl răcoreşte, călindu-l Această sfinţire a trupului, această îndumnezeire a întru viaţa divină”15. omului nu este posibilă decât datorită întrupării Lo- Relaţia pe care opera lui Bill Viola o stabileşte cu gosului. În Hristos firea dumnezeiască se uneşte cu arta şi, de asemenea, cu mentalitatea medievală, se firea omenească, readucând firea omului la starea din- poate descifra şi din perspectiva imaginii. Icoana metru început: „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1, 14), „şi dievală era întotdeauna înţeleasă ca imagine a unui pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu” (Ioan 6, original invizibil. În lucrările video ale artistului ameri- 51), „căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea can imaginea se revendică de la un original atât din- Dumnezeirii” (Col. 2,9). tr-o perspectivă exterioară, cât şi din una interioară. Această îndumnezeire a trupului îşi găseşte reflec- Din punct de vedere exterior, icoana medievală devi- tare în multe lucrări ale lui Bill Viola. Una dintre cele ne sursă directă de inspiraţie pentru lucrări video con- mai semnificative este The Crossing, din 1996. În două temporane. Este cazul lucrării Catherine’s room (2001) proiecţii video realizate de o parte şi de alta a unui formată din cinci secvenţe video ce prezintă o came- ecran imens apare imaginea unui om. În prima imagi- ră unde este surprins acelaşi personaj în diferite mo- ne, peste corpul uman cad picături de apă care se mente ale zilei. Sursa de inspiraţie, după cum mărtu- transformă treptat într-un adevărat şuvoi care se re- riseşte artistul, este o icoană de început de secol XIV varsă, inundând întreaga suprafaţă a ecranului şi fă- a Sfintei Catherina din Alexandria, unde secvenţe din când să dispară, o dată cu retragerea apei, şi figura viaţa sfintei sunt prezentate în casete pătrate în jurul iniţială: apa cu sens purificator, baptismal, lustral. În imaginii centrale. proiecţia de pe reversul ecranului se întrezăreşte de Există şi o altă perspectivă, una interioară, de ra- asemenea imaginea unei siluete umane. De data portare la imaginea medievală. În lumea contempo- aceasta de la picioarele personajului creşte o mică rană imaginea devine dominatoare şi se eliberează flacără ce se măreşte într-atât încât devine repede o de orice fel de prototip, instituindu-se ca singur origi- vâlvătaie ce cuprinde tot corpul, mistuindu-l şi mistu- nal: imaginea „devine o lume”, iar „lumea se face indu-se şi pe sine în final. De data aceasta trimiterea imagine”16. Ea îşi proclamă eliberarea de orice origi- artistului pare să fie spre înţelesul pe care focul l-a că- nal, instituindu-se pe sine ca singur original, deoare- pătat în scrierile sfinţilor: arderea mistică. ce „se multiplică şi se umflă fără nici o măsură sau Şi alte lucrări ce folosesc cea mai performantă referinţă”17, punându-l pe spectator în faţa unor „pre- aparatură video dezvăluie subiecte inspirate din ico- zenţe fictive”18. Diferit este cazul pentru gândirea me- nografia sau din literatura mistică medievală. Camera dievală unde imaginea era altceva. Eikon (είκών) avea Sfântului Ioan al Crucii este un montaj video care tri- sensul de chip, de reflexie, de imagine vizibilă sau mite la poemele pe care Sfântul le-a alcătuit, încarce- perceptibilă a ceva ce rămânea ascuns: universul vizi- rat fiind la Toledo. Aici trupul nu este prezent decât bil este o eikon a universului inteligibil19, iar materia doar ca sugestie. Camera este goală, însă ea trimite la (hyle), o imagine a fiinţei (on)20. Imaginea nu are exis- o perioadă din viaţa Sfântului când acesta a fost su- tenţă proprie, ci există doar atâta timp cât există propus unor torturi fizice cumplite, păstrându-şi, în ace- totipul21. Icoana se revendică întotdeauna de la un laşi timp, puritatea spiritului şi devoţiunea pentru model, de la un prototip pe care îl imită. Arta lui Bill Dumnezeu. Este pusă aici în discuţie dihotomia trup- spirit, antiteza creată între un trup maltratat şi un spi- 15 Sfântul Ioan al Crucii, Llama de amor viva, 1, 3. rit care îşi păstrează neîntinarea. Poemele scrise de 16 J-L. Marion, Crucea vizibilului, Tablou, televiziune, icoană. Sfântul Ioan al Crucii în condiţiile vitrege ale închisorii O privire fenomenologică, traducere de Ioan Ică Jr., Deisis, sunt de un intens lirism, dezvăluind euforia unirii mis- 2001, p. 79. 17 tice. Sunt folosite frecvent imaginile luminii şi a focu- Ibidem, p. 80. 18 lui, simbolizând sufletul transfigurat mistic în Dum- Ionel Buşe, Logica pharmakon-ului, Paideia, Bucureşti, nezeu: „Această văpaie a iubirii este duhul Mirelui, 2003, 164. 19 Platon, Timaios 30 a-d, Opere VII, tr. rom. de Cătălin Par- este Sfîntul Duh pe care sufletul îl simte sălăşluind tenie, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993. deja în sine, nu doar ca pe un foc care l-a desăvîrşit şi 20 Plotin, Enneade I, 8, 3, Editura Iri, Bucureşti, 2003. 102 l-a preschimbat în dulce iubire, ci, mai mult, ca pe un 21 Plotin, Enneade V, 8, 12, Editura Iri, Bucureşti, 2005. Viola este o formă de a reda imaginii prototipul de nă. Filmate cu camere de mare viteză, imaginile se care a fost văduvită, adică o regăsire a imaginii din derulează în faţa spectatorului extrem de lent, deter- concepţia medievală, a acelei imagini care trimitea minând un fel de ieşire din agitaţia şi graba cu care spre un model, spre un original. Emergence (2002) omul contemporan se raportează la lume şi la sine. este inspirată de Pietà, frescă a lui Masolino, unde Ma- Această încetinire a ritmului de mişcare a personaje- ria şi Sfântul Ioan sprijină pe Hristos mort, ridicându- lor naşte o augmentare a sentimentului transmis şi o se din mormânt, reprezentat vertical, ca în iconogra- conştientizare a lui, care readuc în discuţie dimensiu- fia bizantină a punerii în mormânt. În lucrarea video nea reflexivă a fiinţei umane, dimensiune apreciată în Emergence, două femei veghează un mormânt din perioadă medievală, dar uitată din ce în ce mai mult care, într-un şuvoi de apă, se ridică un tânăr de un alb acum. Ecranele şi monitoarele video sunt în unele in- cadaveric, pe care cele două îl prind şi îl aşează în faţa stalaţii poziţionate câte două amintind dipticurile şi pietrei. Imaginea nu numai că trimite spre o anumită panourile medievale (The Locked Garden, 2000 sau lucrare din trecut (lucrarea lui Masolino), dar există şi Dolorosa, 2000). o corespondenţă la nivel interior, emoţional. Seria în- Un alt punct în care Bill Viola regăseşte gândirea cepută în anii 2000, numită The Passion, este inspirată medievală este concepţia ontologică. Asemenea lui din pictura devoţională şi din textele mistice şi filoso- Parsifal, Viola crede că timpurile actuale nu ştiu să fice ale Evului Mediu târziu şi ale Renaşterii timpurii. pună corect întrebarea cu privire la existenţa umană Este o încercare de transmitere prin gesturi şi prin ex- şi la existenţa în general. Preocupată mai mult de presii faciale a unor trăiri de limită (Silent Mountain, epistemologie decât de ontologie, mentalitatea con- 2001), a reacţiei în faţa morţii (Observance, 2002), a ui- temporană uită, de fapt, să se întrebe cu privire la mirii (The Quintet of the Astonished, 2000), a spaimei, a ceea ce este esenţial, preferând sfera cunoaşterii, a liniştii (The Quintet of the Silent, 2000), a conştientizării „cum”-ului lucrurilor, a mecanismelor existenţei. Me- unui fapt interior (a momentului apariţiei, cum ar dievalii gândeau cu totul altfel, crede Bill Viola, pen- spune fenomenologia contemporană) sau a senti- tru ei importantă era întrebarea „de ce” (există ceea mentului faţă de copii. Hăul timpului este anulat prin ce există, se întâmplă ceea ce se întâmplă...), întreba- similitudinea intensităţii trăirilor ce se repetă asemă- re care, de fapt, structura sensul existenţial al întregii nător în existenţa umanităţii, iar demersul artistului fiinţări. Soluţia acestui demers, reluat în concepţia pare o sondare continuă a interiorităţii fiinţei umane. contemporană de gândirea heideggeriană, era găsită Felul în care este folosită tehnica de ultimă gene- în perioadă medievală în persoana divinităţii24. De raţie22 în prezentarea acestor instalaţii video pare să aici şi sacralitatea actului creator (despre care vorbeş- sugereze tot o întoarcere spre trecut. Modalitate de te Bill Viola25) care înfăţişează corpul înduhovnicit, prezentare lentă a imaginii, de încetinire a mişcării sfinţit, spiritualizat, eliberat de carnalitatea sa pentru poate fi considerată la Bill Viola tot o formă de negare a-şi putea depăşi condiţia de corp şi a deveni trup ce a rapidităţii din ce în ce mai accentuate cu care imagi- adăposteşte scânteia divină. nea contemporană se prezintă spectatorului. Paul Ardenne vorbeşte despre o „vulgarizare a reprezen- Referinţe tării prin imagini mobile”23, iar Régis Debray numeşte timpurile actuale „era videosferei”, făcând trimitere la 1. Ardenne, Paul, Art, L’age contemporain, Editions du Regard, rapiditatea cu care se succed imaginile televizuale Paris, 1997. sau video, cât şi la multitudinea de canale şi de reţele 2. Atanasie cel Mare, Tratat despre intruparea Cuvântului, în Scri- eri, partea I, PSB, 15, EIBMO, Bucureşti, 1987. ce transmit simultan. Lucrările lui Bill Viola contrazic 3. Buşe, Ionel, Logica pharmakon-ului, Paideia, Bucureşti, 2003. şi în acest punct imaginea în accepţia ei contempora- 4. Documentar, http://www.youtube.com/watch?v=no_66M Gu0Oo 22 Despre tehnica în arta contemporană a se vedea articolele Ioanei-Iulia Olaru, Ştiinţă şi artă. Op-art-ul: tehnici şi materiale, în Simpozionul internaţional „Universul Ştiinţe- 24 Bill Viola, „The Question Why”, http://www.youtube.com/ lor”, Editura D&T, Iaşi, 2010, pp. 69-72, şi Paul Sermon şi in- watch?NR=1&feature=endscreen&v=-7P9ltmwFOE stalaţiile telematice, în Arta la ora internetului, Ed. Artes, 25 Bill Viola, în interviurile acordate lui Ashley Rawlings Iaşi, 2006, pp. 137-143. 2006-11-06, at Mori Art Museum in the Roppongi, Akasa- 23 Paul Ardenne, Art, L’age contemporain, Editions du Re- ka http://www.tokyoartbeat.com/tablog/entries.en/2006 gard, Paris, 1997, p. 261. /11/interview_with_bill_viola.html 103 5. heidegger, M., Einfûhrung in die Metaphysik, dans Gesamta- come it. Contemporary art knows many examples in usgabe, vol. 10, Frahkfurt am Mein, Klostermann. which the body becomes the very fabric of the artist, 6. Ioan al Crucii, Llama de amor viva, 1, 3. 7. Larchet, J.-C., Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Ma- a fabric pushed towards its different limits in mani- rinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006. festations that not once have wished to be challen- 8. Liiceanu, Gabriel, Despre limită, Ed. Humanitas, 1994. ging. These attempts to force the boundaries have not 9. Marion, J-L., Crucea vizibilului, Tablou, televiziune, icoană. O always materialized into a spiritual dimension, as He- privire fenomenologică, traducere de Ioan Ică Jr., Deisis, 2001. idegger thought. The present analysis aims to bring 10. Nae, Cristian, Supraveghere, disciplinare, control. Reacţii critice în arta performativă din estul Europei, în Corp-Artă-Societate. up three of these artistic examples where the body as Reflecții întrupate, ed. Laura Grunberg, București, Ed. Unarte, artistic limit and purpose are perceived in very different 2010, pp. 125-139. ways, from the proud assertion of possessing one’s 11. Olaru, Ioana-Iulia, Ştiinţă şi artă. Op-art-ul: tehnici şi materiale, own body to sublimating one’s mystical experience. în Simpozionul internaţional „Universul Ştiinţelor”, Editura The first case in this process can be exemplified by D&T, Iaşi, 2010, pp. 69-72. 12. Olaru, Ioana-Iulia, Paul Sermon şi instalaţiile telematice, în Orlan’s art, an artist for whom the aesthetic material Arta la ora internetului, Ed. Artes, Iaşi, 2006, pp. 137-143. is her own body. Her art works were composed main- 13. Orlan, Manifestul Artei carnale http://www.orlan.net/texts/ ly of live broadcasted surgery interventions. In her 14. Platon, Timaios 30 a-d, Opere VII, tr. rom. de Cătălin Partenie, attempt to identify the corporeality with identity and Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993. to permanently change this identity one can have a 15. Plotin, Enneade I, Editura Iri, Bucureşti, 2003. 16. Plotin, Enneade V, Editura Iri, Bucureşti, 2005. glimpse of the negative discourse of Christian religio- 17. Simeon Noul Teolog, Cateheze, în Scrieri, II, Editura Deisis, Si- us values, from the relative character of the concept biu, 1999. of beauty or irony of Baroque religious works to using 18. Toma de Aquino, Summa theologiae, traducere de Gh. Ster- religious terminology itself to describe her different pu şi Paul Găleşanu, Editura Ştiinţifică, 1997. 19. Viola, Bill, „The Question Why”, http://www.youtube.com/ acts. Another example in contemporary art in which watch?NR=1&feature=endscreen&v=-7P9ltmwFOE the body is pushed to all kinds of limits is offered by 20. Viola, Bill, interviu acordat lui Ashley Rawlings 2006-11-06, la Marina Abramovic, who forces the physical, psychical Mori Art Museum in the Roppongi, Akasaka http://www.to- or mental possibilities, thus retrieving a spiritual di- kyoartbeat.com/tablog/entries.en/2006/11/interview_ mension of the artistic act. Her ”performances” often with_bill_viola.html 21. Viola, Bill, Conferinţă la Otis College, 2009, http://www.you- have purification meanings, aimed at raising aware- tube.com/watch?v=GN1VoSp-Jug&feature=related ness or eliminating evil and cleansing the body and 22. Voiculescu, Vasile, Confesiunea unui scriitor şi medic, în Emil the consciousness. A third phase of corporeality in Pintea, Gîndirea, antologie literară, Ed. Dacia, Cluj, 1992. the present art is represented by Bill Viola, an artist deeply influenced by Christian mysticism texts, in Summary whose art the body becomes a ship which goes across life and a spiritualized body. Biblical lines or cha- Three Instances of Corporeality in racters, as well as medieval iconography, are sources of inspiration for this artistic endeavour. Contemporary Art Key words: Contemporary Art, Corporeality, limit, Orlan, Marina Abramovic, Bill Viola Perceived mainly as an impossibility of transcen- ding, the limit is called into question by Heidegger’s thinking in a paradoxical way. The Greek concept of ”peras” is not understood in the sense of missing, of edge or something that adds to the being from the exterior. It is precisely what defines the being, provides context, determinations, and opens it towards being, towards reaching the presence. The limit reveals its contradictory dimension in that something must first come to an end, and then begin to exist. The intuition of this accomplishment achieved by reaching the limit was permanently felt by the human being, standing witness many attempts to over- 104 S¸ TIIN T¸ E SOCIO UMANE

105 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Dragan Stojanjelović

ZÂNE ÎN CREDINȚELE POPULARE ALE ROMÂNILOR DIN HOMOLJE

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Cultura românilor din Homolje și în general a ro- și prin secolele din trecut. Având în vedere că autorul mânilor timoceni reprezintă modul cel mai arhaic al textului s-a născut și a crescut în cadrul culturii spiritualității, nu numai pe teritoriul Peninsulei Balca- tradiționale amintite, iar limba vorbită local a români- nice, ci și pe teritoriul continentului nostru. Una dintre lor din Homolje, în același timp este și limba lui mater- numeroasele obiecte de valoare din comoara etnolo- nă, din această direcție s-a permis abordarea mai faci- gică a poporului nostru este mitologia lui și obiceiuri- lă, înțelegerea și traducerea, respectiv prezentarea le străvechi, care datează din trecutul indăpărtat de sistemului mitico-magic al populației amintite. dinaintea creștinismului, dar care au rezistat până în zi Fenomenul transei este înregistrat în cadrul cerce- de astăzi, până la începutul secolului al XXI-lea, în sa- tărilor de teren în zona Homolje, respectiv în localita- tele care s-au încuibat în inima munților Homolje. Cu tea Žagubica, în satele Laznica, Selište, Osanica, Kre- ocazia cercetării culturii tradiționale a românilor din poljin, Milanovac, (Magudița) și Sige, situate pe ver- nord-estul Serbiei, ne vom întâlni cu o tendință deo- santul sudic al munților Homolje (comuna Žagubica)1. sebită a acestei populații față de personajele din tran- Toate satele au fost locuite de populația română de să mistică, care, în sistemul lor de religie populară, au origine din Banat, Almaš și Transilvania, în literatura rolul de mediator dintre locuitorii satelor ca o comuni- de etnografie și istoriografie sârbă cunoscuți ca vlasi tate religioasă și o lume sacrală, o lume a zânelor, a ungureani, cu excepția localităților Žagubica și Kre- ființelor divine și mitice și sufletele strămoșilor. Transa, poljin, care pe lângă cea amintită, au fost locuite și de ca o stare specifică a conștienței la femei, pe care po- populația sârbă de origine din Sjenica, Ravna și din porul le numește „muieri care cad“ și „vrjătuori“, este Kosovo (Lazić 1948). produsul vizitei, respectiv al obsesiei cu ființele mitice Trebuie evidențiat că populația română din locali- feminine, care au numele eufemistic în popor, acela tatea Žagubica a apărut dintr-un amestec al fluxurilor de IELE. Tema centrală a acestei lucrări sunt ființele mi- de migranți din Banat și din Oltenia. Astfel, în această tice Iele, ca o cauză a exaltării, în timp ce fenomenul localitate s-a ajuns la o simbioză a celor două patri- transei la femei „cazătoare“ reprezintă doar o parte monii culturale, ceea ce se reflectă atât în obiceurile aferentă, necesară în încercarea de a finaliza moazicul, și cultura tradițională, cât și în limba vorbită local, care ne va ajuta cel puțin în clarificarea ritualelor reli- care va fi încadrată în limba de interferență, care are gioase și a credințelor românilor din Serbia, legate de 1 Textul reprezintă o sinteză a cercetărilor de teren ale cul- aceste ființe supranaturale. turii tradiționale a românilor din Homolj, care s-au Având în vedere că această temă nu a atras atenția desfășurat în perioada 1996-2001. Prin buna voință și răb- etnologilor noștri în măsura în care merită, ritualurile darea naratorilor valoroși, o parte a bogatei comori spiri- privind personajele mitice care sunt factorii cauzatori tuale a românilor timocieni nu a fost lăsată uitării. De ace- ai transei, dar și ai multor boli de caracter psihosoma- ea, le mulțumesc naratorilor mei, Ana Mikuljević (1928) și Petrija Tufonić (1952) din satul Laznice, Milevi Škoprdić tic, pentru etnologia noastră sunt, în continuare, într- (1931-2013 din Krepoljin, din anul 1935 a trăit la Žagubica, o mare măsură, necunoscute. Cu siguranță, limba este în timp ce în 1965 s-a măritat la Zlot), Stanija Stojanjelović o importantă, dacă nu cea mai importantă compo- (1912-1998), Stanka Simeonović (1913-1996) și Radovan nentă din perceperea și explicarea unui patrimoniu Ketić (1932=2008) din Žagubica, Jana Janković (născută tradițional, deoarece prin aceasta se interpretează în- în 1922 la Krepoljin, care trăiește la Milanovac-Magudica) 106 treaga ființă spirituală, apărută și periată prin generații și Nikolija Nikolić (1922) din Krepoljin. Materialul empiric

Pentru ființele mitice, care sunt factorii cauzatori ai transei la femei „căzătoare“ și ai diverselor boli psiho- somatice la alți oameni, în urma depășirii unei mulțimi de tabuuri legate de ele, poporul are numeroase denumiri care se referă direct la personalitatea lor și menționarea lor se evită îndeosebi în condiții profa- ne. Un astfel de tabu al limbii, care se referă la personajele mitice feminine la românii din Homolje și la alte persoane aparținând populației române din nord-estul Serbiei, a produs numeroase denumiri cu caracter eufemistic și metaforic. Folosirea eufemis- melor, conform declarațiilor naratorilor, este bazată Imagine nr.1: Femeia “în transă”„Iană Sâmdzâiană, ăťe a trecut mulţ ańi dă când ťe slujăsc!“ pe credința că fiecare nume este într-o legătură (foto Dragan M. Stojanjelovic, Milanovac/Magudiţa, 2001) strânsă cu personalitatea și reprezintă în același timp și parte integrantă a entității ei. Prin menționarea nu- caracteristici mai întâi ale graiului bănățean, dar și ale melui personal al demonului, conform credinței po- celui oltenesc. pulare, se face invocarea lui, respectiv se provoacă Limba românilor din zona Homolje aparține vari- prezența lui în spațiul unde trăiesc oamenii, ceea ce antei arhaice a graiului bănățean al dialectului daco- poate să aibă ca repercusiuni fenomene și efecte cu român și împreună cu limba vorbită a românilor din caracteristici pentru anumit tip de demoni. Banatul sârbesc reprezintă un grai specific. În anumi- În Homolje, pe lângă bine cunoscute rusaliile te locuri din lucrarea respectivă, pentru materialul de (rusal’il’i), demoni care în spațiul social sunt cei mai discurs citat în idiomul local al populației române a periculoși în timpul săptămânii Sfântei Treimii (sapta- fost folosită ortografia română în înregistrare, iar la mâna Rusal’ilori), pentru celelalte ființe mitice femini- abateri în pronunțare au fost folosite semnele diacri- ne, care conform funcției lor și caracteristicilor sunt tice din transcriere fonetică internațională (APHI, aproape identice rusaliilor (rusalcelor), dar conform 1928) în vederea punerii la dispoziție a materialeleor nomenclaturii în întregime sunt egale cu ceilalți fac- etnologice romaniștilor. tori cauzatori ai transei, tulburărilor și bolilor, este frecventă următoarea nominalizare, cel mai des ex- primată la plural: vâlve, iel’e, milostânši, vânturi/vânt, șoimanil’i, dzâne/zâne. Nominalizarea personajelor mitice feminine iel’e, rusal’il’i, vâlve, milostânši, în mod egal s-a înregistrat în întraga zonă, în timp ce denumirea vânturi este mai frecventă în partea de sud- vest a zonei Homolje (satele Krepoljin, Milanovac- Magudica, Sige). La populația română a localității Ža- gubica, ca și la rommii românofoni, pe lângă denumiri amintite des, întâlnim denumiri ca șoimanil’i, dzâne/zâne, în timp ce doar la 5 kilometri distanță, în satele Laznica și Selište, aceste două denumiri sunt necunoscute. În cele două localități menționate, pe lângă eufemismele amintite pentru aceste ființe supranaturale, este înregistrată și denumirea vânt. În continuarea textului în uz va fi eufemismul „IEL’E“ („ELE“ – pronume la persoana treia plural, la feminin) din simplul motiv că în cadrul zonei exami- nate, este cel mai des folosit acest termen.. Denumi- rea iel’e se folosește adesea în loc de toate celelalte 107 denumiri, astfel că între ele se poate pune semnul frumuase: a mai bătrână, a mai mijlošină și a mai mică) egal. care în același timp și provoacă transa. Cunoscuta Pentru persoanele presups afectate de transă da- baba Ieva vrjatuare (de origine din satul Osenica), fe- torită acest grup de ființe mitice, se folosesc urmă- meia „căzătoare“ în starea de extaz, întotdeauna au toarele adjective: vălvuase, vânturuase, șoimanit’e. vizitat-o trei șoimane pe nume Mărioară, Rujață și Me- Pentru starea de transă, poporul are următoarele de- lania. „Căzătoarea“ Lenka Simikin (Lenca Simichi), de numiri: luvată, dân/đin, iel’e (luată de la ele, obsedată asemenea din Žagubica, a fost vizitată de trei fete fru- cu ele); luvată dă/đi vânturi/ șoimane/rusal’e/dzâne moase șoimane, dintre care informatorul își amintește (luată/obsedată cu vânturi/șoimani/rusaliile/Diana); doar de numele Romane, una dintre ele2. stă dusă/înțapenită dân/đin iel’e (stă, dusă/înțăpenită Baba Jana Janković din satul Milanovac (Magudi- de ele). Pentru persoanele pedepsite de acest grup ca) declară că „în extaz o vizitează trei fete îmbrăcate de demoni, din cauza încălcării unor tabuuri, adesea în negru, care se numesc Ievrosa, Dana și Ielena. Prima se spune la prins/luvat iel’e (l-au prins/luat ele, la este cea mai în vârstă, a doua este mijlocie și a treia șomanit (l-au șomănit), stă uimit đi șoimane/dă iel’e este cea mai tânără. Ceea ce decide cea mai tânără, (stă uimit de șoimani/ de iel’e), počit dân iel’e (pedepsit așa trebuie să fie“3. de iel’e). Pentru persoane extraordinar de puternice În învățătura populară cuprinsă în legendele și se consideră că forța lor fizică provine dă la iel’e (de la cântecele care menționează jocul zânelor în câmp, ele, poporul spune pentru ei „sa pus vâlve pe ieal”(l-au baia lor la izvor și mișcarea prin spațiul aerian, numă- obsedat zânele). rul lor aproape niciodată nu se definește. Conform credinței populare, habitatul acestor iel’e se află în afara spațiului social, lângă izvor, lacuri, pă- duri, pe stânci înalte de munte, în copaci și la poiane. Îndeosebi se crede că cercurile verde închis și albas- tre în livezi, dar și un fel de ciuperci, care în câmp cresc în așa fel că alcătuiesc un cerc sau un rând în iarbă 2 Naratorul Dragan Marković, inginer din Belgrad. 3 Este foarte interesant de a observa paralela dintre iel’e-a și ursătuori, respectiv divinități fatale la românii timocieni. Aproape în toate cazurile transa femeilor „căzătoare“ o provoacă trei fete (îmbrăcate în rochii albe, lungi, până la pământ), chiar atât cât imarsătuori, moire elene, parcae romane. Cum ursătuoril’i la români timocieni, astfel și ursătuoril’e ro- mâne (ursitoare)și moire aromâne vin a treia zi după naștere Imagine nr. 2 Craiu joacă hora prângă muiere care a cazut să-i menească viitorul (destinul) care este neschimbător. În în trans »luvată dă rusaľe«, Muzeul de Etnografie din Bel- funcția de dispoziția lor, fiecare dintre ele hotărăște, în timp grad, foto S. Trojanovici din 1901 ce la românii noștri timocieni, destinul copilului rămâne neschimbat abia în urma hotărârii celei de-a treia (cea mai tâ- Eufemismele legate de iel’e de asemenea există în nără) ursitoare, chiar ca la exemplul babei Iana, femeia „că- terminologia magică, astfel că pe arealul examinat al zătoare“ la care în timpul transei abia hotărârea celei de-a persoanelor luvat’e dân iel’e (femei „căzătoare“ care treia vântur-e este definitivă și rămâne neschimbată. Mircea sunt luate/obsedate de ele) în același timp cunosc și Eliade, și nu numai el, încadrează acest grup de ființe mitice basmul și ritualul magic învățat de iel’e, pentru a elibera în divinități lunare (Eliade M., 1985, 359-370). Etnologul Dur- oamenii îmbolnăviți ca o consecință a influențelor lor lić de asemenea în baza cercetărilor lui în satele Gornja Po- negative. Astfel, există denumiri eufemistice a basme- reča, află legătura dintre dz’ljilji milost’nćilji (personajele lor dăscânt’ic/đescânt’ic, dân/đin iel’e (basmul de la ele), mitice despre care vorbim în acest text) și ursa(tuorj), adică apă’ dân iel’e (apă pentru „ele“), apă dă vânturi (apă pen- ursitoarea (Durlić P. 1987,116). Pe de altă parte Gacović, So- tru vânturi), pošitura dân iel’e (pentru cele pedepsite). mogiva (divinitatea tanatologică a românilor timocieni) o încadrează în grupul divinităților fatale (ursătuoril’i, Ursăl’i) Iel’e pe teritoriul cercetat în contact cu femeile „că- unde în aceste personaje mitice vede împletirea caracteris- zătoare“ apar întotdeauna într-un anumit număr, de ticilor fatale și divinităților tanatologice din lumea antică 108 obicei acestea sunt trei fete frumoase (triei fiet’e mari (Gacović, 1999, 25). lung de mai bine de un metru, conform credinței ro- prin pierderea de lapte sau moartea puiului. Iel’e ca mânilor din Homolje reprezintă „hora zânelor sau provocatori a diverselor tulburări, sunt, indirect, prin masa zânelor“ (uară vâlvilori or masă vâlvilori)4 femeile „căzătoare“ și medici pentru aceste boli. Timpul, respectiv partea zilei în care iel’e sunt în Aceste ființe mitice pe lângă faptul că pedepsesc oa- special active, nu este clar definit. Românii din Homolje menii, la „alesele“ lor provoacă transa, care poate fi cred că aceste ființe mitice pot să folosească puterea „daru șî cazna“. Satul, ca o comunitate religioasă, pe lor supranaturală în orice parte a zilei. În tradiția po- vremuri foarte des, mai ales în momentele de criză pulară (legende, povești și cântece) întâlnim date că (pe timpul războaielor și al epidemiilor) s-a adunat în ele cel mai des se pot vedea și se pot auzi în timpul jurul femeilor „căzătoare“ (vrjătuoril’i), care au avut nopții sau dis-de-dimineață, înaintea răsăritului, lân- rolul de mediator prin care iel’e și celelalte ființe su- gă izvor cum fac baie, glumesc, cântă cu vocea tare și pranaturale au vorbit și și-au exprimat puterea sa. râd. În ceea ce privește timpul calendaristic în care Rolul special al femeilor „căzătoare“ a constat în me- ele sunt active în spațiul social, cu excepția rusaliilor, dierea dintre sufletele celor vii și răposaților. Aceasta despre care știm că sunt cele mai periculoase în cur- este încă o funcție a acestor iel’e, care este într-o legă- sul săptămânii de Sfânta Treime (saptamâna rusal’ilori) tură strânsă cu cultul strămoșilor și „acea lume“ unde celelalte personaje mitice feminine sunt active pe în- dăinuie sufletele răposaților. treg parcursul anului. În legătură cu efectele și manifestările iel’elor, exis- Iel’e vizitează în timpul serii în preajma fiecărei săr- tă tabuuri și codexuri nescrise care se referă la ele, de bători mari (care în calendarul bisericesc este însem- care oamenii trebuie să țină cont pentru a nu ofensa nată cu „litera roșie“), vin la femeile „căzătoare“ căro- și a nu provoca furia lor, ceea ce ar implica pedepsele ra le provoacă transa. Ivanjdan (24 iunie) în calenda- menționate mai sus. Din cauza existenței numeroa- rul etno al românilor timocieni poartă numele zeiței selor tabuuri, este foarte greu de a efectua o oarecare romane a Lunii, Diana în popor cunoscută ca Sâmd- codificare. Tabuul activităților manuale este legat de zâiana, care este „doamnă șî muma vâlvilori“, „Vâlva a săptămâna Rusaliilor și Ivanjdan (Sâmdzâiană), dintre mai bătrână“. Aceasta este zi când puterea lor, con- care și marța Rusaliilor (marța rusal’ilori) și vinerea form credinței populare, ajunge în prim plan. „seacă“ (vinera uscată), zielele când iel’ele (rusal’ele) Activitățile caracteristice și efectele care sunt lega- sunt cele mai periculoase. În cadrul acestui codex te de iel’e sunt jocuri prin „hora a zânelor“ (uară vâlvi- există și interzicerea uciderii șerpilor, bazată pe lori) la poiane în vifor (viornița) sau vântul puternic ori credința că „fiecare șarpe este întruchipat în zână“ furtună de vară, care duce și distruge totul în calea sa, (tuot șâărpe ie vâlvă), călcarea sau urinarea în „hora ceea ce reprezintă exprimarea stării lor emoționale, sau masa lor“, dormitul sub copaci, în special sub coa- mai întâi a furiei și a mâniei. În raport cu efectele ca- roana unui nuc, care se consideră de a fi l‘eamnu vâl- racteristice în contact cu oamenii și cu activitățile lor vilori (copacul zânelor). Conform credinței românilor din cadrul spațiului social, acești demoni sunt de tip din Homolje, mai ales copiii sunt supuși influențelor dual. În majoritatea cazurilor, iel’e pedepsesc oamenii negative ale iel’elor, astfel că nu trebuie să fie lăsați în din cauza încălcărilor tabuurilor, în așa fel că „le ia câmp (la obriețu locului) sau să li se permită să urce pe put’eare“, respectiv puterea de a merge, de a vorbi, „l‘eamne vâlvilori” îndeosebi în perioada săptămânii de a auzi și de a vedea, pot să-l „norodzăăsc dă tuot, Rusaliilor (saptamâna Rusal’ilori). Se evită și întâlnirile dar uomu poat’e șî să moară dân iel’e“. Pe lângă aces- cu viforul, „dar îndeosebi răspunderea la invocarea tea, iel’e atacă și șeptelul, din nou din cauza încălcări- lor“. În teritoriul examinat se crede că în cazul în care lor din partea oamenilor, unde și pentru animale se omul dă noaptea peste un izvor la care iel’ele fac baie, folosește expresia l’e-luvat iel’e/rusal’e (l-au luat ele/ „le aude și le vede cum râd, se joacă și fac baie, trebu- rusaliile). Starea de „luare“ a animalelor domestice se ie să tacă, altfel va rămâne surd și orb până la sfârșitul manifestă prin panică, fugă haotică în toate părțile, vieții“. Tăierea „copacului zânelor“, care se recunoaște după scoarța tulpinei și a ramurilor învăluită „ca 4 Cum iel’e la români timocieni și iele române și dzune aro- mâne și nereide elene sunt situate în apropierea apei, în șerpile“, de asemenea reprezintă un tabu. Codexul copaci, călătoresc neobservate prin aer. Cercurile de iarbă special al tabuului care se referă la respectarea aces- verde închis și aici sunt în legătură cu jocul lor. Există tor ființe supranaturale a fost valabil pentru femei credință că se va îmbolnăvi fiecare, care stă pe urma lor, „căzătoare“, care în diferite moduri au fost pedepsite dar vârtej de vânt la greci se descrie ca „jocul de nereide“. din cauza neascultării față de zânele lor. 109 Iel’ele în Homolje în majoritatea cazurilor sunt con- ta unde ai și plecat, dar eu mă voi duce pe a mea“. În cepute ca fete îmbrăcate cel mai des în rochii albe (mai baza declarațiilor martorilor oculari, femeia „căzătoa- rar negre, „călugărițe“) până la pământ, cu părul lung re“ care „vorbește cu sufletele răposaților“ din satul nelegat, în esență sunt ființe polimorfe, care pot avea Laznice „șoptând cuvintele secrete, poate chiar și iar- puterea ca pe lângă forma antropomorfă și cea zoo- na să atragă șerpile din toate părțile, care amețite i se morfă, să aibă și forma unui obiect. Reprezentarea împletesc în jurul mâinilor și gâtului“ sau „Vara de obi- tradițională a acestor personaje mitice este și zoomor- cei în timpul lucrărilor de câmp foarte des pot fi văzute fă, cel mai des este echivalată cu șerpii. Populația crede cu șerpile în jurul gâtului“. Este clară legătura multiplă că iel’ele, pe lângă personajul său obișnuit, au putere să în relația femeile „căzătoare“ - iel’e - șerpii și conexiu- se transforme în „soldați, femei ordinare, oameni, ani- nea lor strânsă cu cultul morților și „acea lume“ unde male și lucruri“, dar că cel mai des și mai repede se dăinuie sufletele răposaților și strămoșilor. transformă în șerpi. Divinizarea șerpilor, în baza res- Dintre profilacticele care se folosesc pentru preve- pectării clasificării care s-a păstrat de la persoanele mai nirea efectelor negative provocate de iel’e, cel mai des în vârstă aparținând populației române din Homolje în uz sunt usturoiul și pelinul, pe care și astăzi persoa- până astăzi, ne poate indica faptul că în trecut acest nele mai în vârstă, mai ales în cursul săptămânii Rusa- animal poate și în conștiința lor religioasă, a fost ridicat liilor, le fixează la centură sau le pun sub pernă, îndeo- pe un mult mai înalt piedestal. Pentru cercetători, este sebi copiilor mici în leagăne „pentru ca să nu le ia frapantă credința Milevei Škoprdić din Žagubica și po- iel’ele rusaliile“. În popor există o mulțime de ierburi, vestea vorbită cu un ton special de respect față de cărora li se atribuie caracteristici magice și de vindeca- acest animal: „păna gođe va fi viu, niši când să nu omu- re, care sunt considerate „ierburile zânelor“, în special ori șâărpe, că tuot șâărpe ie vâlvă!“ - această divinizare cele din vârfurile stâncilor, „care nu aud apa“. a șarpelui nu este o raritate. Ceea ce pentru noi în acest În cazul în care cineva „a călcat pe masa zânelor“ caz este actual, este legătura lor cu ființele mitice nu- (a călcat pră masa vâlvilori) sau dacă l-au „luat“ iel’e (la mite eufemistic iel’e (a căror personificare sunt), dar luvat iel’e) conform credinței populare, unica salvare prin ele și cu divinitatea românilor noștri timoceni – cu sunt femeile care cunosc basmul dă dân iel’e/apă dă „Iana Sândzâiana care ie muma și doamna vâlvilori“. vânturi prin care ar elimina sau ar diminua consecințele Până în prezent, la românii din Homolje s-a menținut încălcării tabuurilor. Aceste incantații împotriva boli- tabuul de pronunțare a numelui personal în special în lor provocate „de iele“ (dân iel’e) sunt cu caracter mi- luna martie, care după credința populară este luna de- tic, dar vrjătuorl’i (vrăjitoare) în aproape toate cazuri- dicată acestui animal, atunci când este și interzisă le le-au învățat de la iel’e în transă sau în vis. Conform menționarea cuvântului șâărpe („șarpe“), în locul căru- credinței populare, indiferent de faptul că iel’ele sunt ia a fost folosită expresia eufemistică ce implică și cor- factorii cauzatoari ai tulburărilor și bolilor menționate, pul lor, „ai lundzi dân iarbă“ (cele lungi din iarbă) . În ele sunt și cele care trebuie să vindece, respectiv să-l spectacolele onirice, vom afla de asemenea legătura salveze pe bolnav de pedeapsă. dintre șarpe și iel’e (zâne). Experiențele onirice la româ- nii din Homolje fac legătură între șarpele și vântul, respectiv „a visa un șarpe sau mai mulți șerpi înseamnă că urmează vremea cu vânt“. La românii din Homollje, uciderea șerpilor a semnificat și uciderea zânei, respectiv a divinității a cărui personificare este. Astfel că această încălcare a tabuului a avut ca repercusiune pe- deapsă și răzbunare din partea demonilor, pierderea întregii forțe fizice, boli grave de mai multe luni și mai mulți ani, chiar moartea. În special se crede în șarpele mare, balaor, varianta zoomorfă a iel’ei, și că fiecare zonă, localitate, râu, munte, are pe zâna sa păzitoare care apare „ca un șarpe mare de 2-3 metri“. De cealaltă parte, este prezent antrpomorfismul acestui animal, Imagine nr. 3: Femeia se trezeşte din transă, Vâlvilorį surorilorį, căruia i se adresează, cu prilejul întâlnirii, ca la o ființă ramâńeţ cu Dumńedzău!“ 110 conșientă și rațională: „nu te deranjez, du-te pe calea (foto Dragan M. Stojanjelovic, Milanovac/Magudiţa, 2001) Ca anexă a textului a fost dată incantație care re- Muiere „luvată dă rusaľe” din satul românesc Dâlboca, co- prezintă un material foarte interesant pentru o anali- muna Cuceva, ieasă din trans păna craiu joacă hora. Muze- ză mai serioasă a sistemului mitic-magic complex al ul de Etnografie din Belgrad, foto S. Trojanovici din 1901 românilor din Homolje. Basmul a fost înregistrat pe mea subpământană și cu cultul morților, urcă în astfel data de 17.08.1997 de naratorul Nikolija Nikolić (năs- de măsură în care se crede că „fiecare șarpe, este în cută în 1922 la Krepoljin) din cătunul Jasenovac de același timp și o zână“, respectiv o divinitate, unde se lângă Krepoljin. Pronunțarea formulei magice a fost pot observa și anumite elemente din zoolatrie. însoțită de folosirea anumitor recuzite de caracter Într-o anumită măsură a fost evidențiată și o legă- apotropic (apă, picături de miere, tămâie și fire de bu- tură strânsă cu „ursătuori”- ursitoare (divinități în care suioc). După cum afirmă naratorul, basmul l-a învățat au fost sublimate caracteristicile fatale și tanatologi- „dă la vânturi/dă la vâlve“ și îl folosește la persoane ce: (Gacović 1999:25). „luate/îmbolnăvite de iel’e/vânturi“. Iel’e/vânturi/vâlve au lidera lor, „cea mai bătrână zână“ (Vântura Mare), „mama și domnitoare a tuturor Concluzii iel’elor“ – Sâmdzâiana, care poate fi legată de divinitatea lunară, dar și de cea a vânatului, magie, protec- Prin sinteza materialului inițial și prin comparație toarea femeilor și a femeilor gravide la romanii antici. cu literatura, care vorbește despre credințele în ființe Sunt factorii cauzatori ai transei la femeile „căză- mitice, actuale pentru acest text, vor fi stabilite analo- toare“, mediatoare în funcții esențiale ale stabilirii legii, care ne-ar putea folosi mai mult ca direcții și ca găturii și transmiterii mesajelor, informațiilor și de impulsionare, decât ca o constatare definitivă. „ofrandă“ sufeletelor ršposaților. În cadrul sistemului Credința în aceste ființe mitice și anumite manifes- religios al românilor timocieni, aceste femei, a căror tări religioase în legătură cu aceasta nu le putem per- caracteristică substanțială este cultul motților și al cepe ca specifice în cadrul culturii locale tradiționale strămoșilor, au o anumită funcție ritual-tradițională și din simpul motiv că nu numai la românii din Homolje reprezintă „preotese“ în sensul adevărat al cuvântului din nord-estul Serbiei există, ci sunt evidențiate, după pentru o micro-comunitate. cum Antonijević menționează referitor la credințele În baza paralelelor înregistrate ale acestor perso- constatate în zâne asemănătoare cu iel’e, ci la toate naje mitice cu divinitățile și animalele menționate, ca popoarele balcanice, ca restul patrimoniului cultural și funcțiile esențiale ale transei la femei „căzătoare“ a balcanic încă din antichitate (Antonijević 1990:264). cărui factor cauzator sunt ele, în categoria iel’elor pu- În baza analizei textului, s-au stabilit câteva para- tem încadra toate ființele cu caracteristici htonice și lele, care ar putea determina mai aproape unele ca- putem observa legătura lor specială cu cultul morților racteristici esențiale la iel’e, și va ajuta în găsirea locu- și al strămoșilor. lui lor în sistemul religios al românilor din Homolje. În cazul în care analizăm această problematică la Prin egalarea ființelor mitice iel’e cu șarpe, care în nivel de patrimoniul antropologic al romanității bal- culturile vechi, nu numai în Balcani, aproape întot- canice, s-a observat similaritatea și identitatea, re- deauna a avut caracteristică htonică și legată cu lu- spectiv baza comună evidentă și în celelalte segmen- 111 te ale culturii tradiționale, ceea ce ar putea să ne indi- Şî-n braţa l-a luvat, ce mai mult asupra legăturii istorice și genealogice, Şî dă pomânt l-a dat, mai ales asupra unei genezi independente și a dez- Carńe ia mâncat, voltării ulterioare. În baza studiului semiotico-struc- Uasăľi ia zdrumicat, tural, se poate percepe că atât baza comună spiritua- Şî sânźiľi i-a baut, lă a romanității estice, cât și o multitudine de pături Şî moduoauă i-a supt. culturale implantate de către numeroase popoare cu Ieal tare să cântat, tare să viorat, care s-a ajuns în contact și care în același timp au par- Cu glasu mare pră śerį, ticipat la etnogeneza romanității balcanice și a altor Cu lăcrămį mulťe prăstă mărį. popoare europene. Astfel de procese complexe de Ńima lumie nu-l audza, aculturație și asimilare au contribuit la faptul ca în Sântă Maica Maria îl audza, ființa fizică și spirituală a românilor din această zonă Şî-n chimieaşă albă să-mbrăca, carpatic-balcanic-dunăreană se sublimează un nu- Mâńica răsuśea, măr mare de pături etnice, culturale și religioase. Şî la (Truţu) aľerga, Știința noastră are o sarcină foarte responsabilă și se- Şî-l întrâba, rioasă să determine, să analizeze și să explice păturile “Śe ťe vaiţ (Truţă), culturale și patrimoniul spiritual al unei populații, Śe ťe vioriedz, care în fața ochilor noștri încet dispare. Cu glasu pră śerį, Cu lăcrămį prăstă mărį?” Bibliografie „Ma vait, ma vioriedz: c-am pľecat pră un câmp marie, lat, 1. Antonijević 1990 – D. Antonijević : Ritualni trans, SANU, prăstă vânturľi am dat, knj.42, Beograd, 1990 io samă n-am băgat, 2. APHI 1928 – ASSOCIATION PHONETIQUE INTERNATIONALE în masă-luor am călcat, Berlin, 1928. 3. Durlić 1987 – P-Es Durlić: Basme iz Gornjeg Poreča, Razvitak, ľingurľi ľe am frânt, Zaječar, 1987. copii ľe am gazît, 4. Eliade M., SAMANIZAM, Novi Sad, 1985. masă ľe am răstornat, 5. Gacović 1999- S. Gacović : Putevi istine, polemika o vrednos- Ieľe să mâńiat, ti jednog naučnog rada, Svetoyar Marković, Zaječar, 1999. Şî-n braţă m-a luvat, 6. Lazić 1948- A. Lazić: Seoska naselja u Homolju, Glasnik SGD, sv.28, br.2, Beogrd, 1960. Dă pomânt m-a dat Şî carńe mi-a mâncat, Sânźiľi mi-a băut, Apă dă vânturį Uasăľi mi-a zdrumicat, Şî moduauă mi- a supt”. A pl’ecat (Truţu) pră cal’e, pră carare, »Taśi (Truţă) nu ťe cânta, nu ťe vioria, Să-ntăńit cu vânturľ în caľe: s-aľergăm la Ńicoľia dăscântătuare, Cu vânturl’i pogańe, să aľearźe la fântâńuară, Cu vânturľľi curat’e, să ia câtă apşuară, Cu vânturl’i ńeagre, sară întro grăđină să ia un fir dă busuioc, Cu vânturl’i năruađe. şî un fir dă tamâńe; Samă n-a băgat, şî un pic dă miearie În masă vânturlorį a călcat, şî lumănarie dă prazńicu a lui.” Iel’e în braţă l-a luvat, Io la fântâna aľergai, Dă pomânt l-a dat, Apă – luvai, Iel’e să mâńiat: Tamâńe luvai, Că ieal în masă-luor a gazât, Busuiuoc luvai, Copii l’e a gazât, Cuţât în mâna luvai, L’ingurl’i l’e a frânt, Şî lumânare dă prazńic a lu (Triţu) luvai, Masă l’e a răstornat. Şî câta miere în apă pusăi, Iel’e să mâńiat: 112 Şî cruśe-m facui, Şî m-a rugai: dă dusă, dă pusă. Dă Vântura-Mare, Să uđească (Truţă) curat, luminat: Dă Răvioila a mai batrână, Ca arźintu arźintat, Śe ia mierźe cu cuţâtu în mâna, Ca ruauă pră câmp, Cu sabia în mâna: Ca staoă pră śerį. Şî taie, şî zdrumică, Şî zdrobieşťe, şî căsăpieşťe. La ia aľergai, Şî dă ia m-a rugai, Cu lumănare dă prazńic alu (Truţă), Şî cu prazńicu a lui ńe rugarăm: Dă să-l slobuadă pră (Truţă), Că iela n-a şťiut, Samă n-a băgat, d-aia în masă-luor a călcat. Ieal a greşât, d-aia a facut, Nuoi dă ia ńe rugarăm. Ia pră (Truţă) dă mâna ăl luvâă Supt ărpį ăl luvâă şî dăparťe zburâă La păru mare al rotat, Cu vâru pră śerį, Cu puaľe spra mărį. Să suśea, să-nvrťea, Şî să ghinđa: “Śe cu (Truţă) să facă?” Ia pră ieal ăl luvă Şî pră câmp pľecă: La tuaťe grăđińuarľi, La tuaťe fântâńuarľi, Supt tuaťe rădăśińiľi, La tuaťe buieźuarăľi, Prân tuaťe păđińuarľi, La tuaťe fântâńuarľi, Ľeacu a lu (Truţă)-l află Şî la luvă, La capu a lui dusă: Dusă uos la uos, Carńe la carńe, Moduauă la moduauă, Sânźe la sânźe. Şî cu apă-l spalâă, Şî cu tamâńe ăl tamâńea, Şî pră (Truţă) în piśuare ăl sculâă. Cu apă-l spală, cistă, ľimpedzî, Şî aşa dzâsă: “Cum să spală pietrăľi dă imală, dă modrigală aşa sâ să spală (Truţă): dă vânturľi curaťe, dă vânturľi pogańe, dă durierį, dă buaľe, 113 NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA

Cosmin Victor Lotreanu

Metamorfoza unui luptator Abd el-Kader De la Mujahid1 la Muhajir2

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

“L’ecriture est supérieure au signe et à la parole et plus mas).. C’est dans cet exil que l’emir devient à la fois un utile; car la plume, quoiqu’elle ne parle pas, se fait entendre mystique de l’Islam, un homme passionné par l’ecri- des habitants de l’Orient et de l’Occident….Sans elle, il ne ture et la philosophie, un pont entre l’Orient et l’Occi- 3 s’établirait parmi les hommes ni religion, ni société.” dent. Sa personnalité et sa vie constituent un Abd el-Kader exemple pour la tolérance religieuse, pour le pouvoir de tourner la page du conflit et, en même temps, L’article se compose autour de la complèxe per- d’ouvrir celle de la conciliation et du dialogue, entre sonnnalité d’Emir Abd el’Kader (1808-1883), à la fois différentes cultures, sociétés et religions. Encore une croyant, erudit, mystique, guerrier, devenu, au cours fois, l’histoire nous offre le meilleur example pour af- de l’histoire contemporaine de la Méditerrannée Ori- fronter les réalités politicques d’aujourd’hui. Pour entale, le fondateur de la nation algérienne et du que la Méditerrannée puisse devenir un espace com- réveil de l’indépendence des pays du Maghreb. mun, pour que les pays du “printemps arabe” puisse L’idée principale n’est pas celle de decrire la marcher sur les chemins de la démocratie, les concepts conquète francaise de l’espace algérien (1830-1847) d’Abd el-Kader, la tolérance et l’equilibre, constituent et les étapes de la guerre entre l’armée francaise et la meilleure solution. les troupes arabes conduites par Abd el-Kader, en Articolul isi propune sa parcurga aspecte relevan- commencant par l’épisode du débarquement fran- te ale vietii si personalitatii emirului Abd el-Kader. cais à Sidi Ferruch (14 Juin 1830), la prise d’Alger Aparut initial ca lider al triburilor arabe ce se opuneau (juillet 1830), de Médea, Oran et Bone (juillet 1830), le cuceririi militare franceze (este vorba de anii 1830- soulevement des tribus arabes et la désignation 1847), Abd el-Kader a devenit un simbol al apropierii d’Abd el-Kader comme emir à l’assemblée de Guet- intre Orient si Occident, in primul rand prin eruditie si na, la bataille de Macta (1835), le traité de La Tafna cultura. 4 (1837), la prise de la “smala” d’Abd el-Kader (mai 1843), Adesea exista tentatia, la o lectura atenta a istoriei les batailles d’Isly (aout 1844) et Sidi Brahim (sep- Mediteranei occidentale a primei jumatati a sec. XIX, tembre 1845), la reddition d’Abd el-Kader à Ghazaouet de a reliefa cu precadere latura militara a emirului (decembre 1847). L’article se concentre sur les étapes Abd el-Kader, in detrimentul dimensiunii sale spiri- de la vie d’Abd el-Kader, surtout sur son exil (Al-Hijra), tuale care il face pe acesta unul din marii mistici ai d’abord en France pour 4 années (à Toulon, Pau et Islamului. Nu este mai putin adevarat ca emirul Abd Amboise), puis dans l’Empire Ottoman (Bursa et Da- el-Kader s-a afirmat initial ca sef politic si militar, in conflictul de lunga durata cu Franta. 1 Luptator, cf. Bruno Etienne, Francois Pouillon, “Abd el- In cateva cuvinte, cucerirea Algeriei (1840-1847) Kader, le magnanime”, Ed.Gallimard, 2003, pag.53. de catre Franta, inceputa prin debarcarea trupelor re- 2 Exilat, Op.cit., pag.53 gulate franceze la Sidi-Ferruch si continuata prin ocu- 3 Ibidem, pag.63 4 Termen ce desemneaza o comunitate mobila; denumit parea Algerului si a centurii litorale (Oran, Bone, Con- 114 si ‘la ville mobile”, Ibidem, pag.41. stantine) a avut mai multe cauze. In aparenta a fost vorba de o intrevedere furtunoasa intre beiul Hussein nate, cum ar fi debarcarea trupelor franceze conduse (conducatorul otoman al Algeriei) si consulul Frantei, de maresalul Bourmont la Sidi-Ferruch (14 iunie 1830), Pierre Deval, incheiata cu celebrul “coup d’evantail”, ocuparea Algerului (5 iulie 1830), alegerea lui Abd el- eveniment ce ar fi constituit unul din motivele viitoa- Kader ca sultan al arabilor la Guetna (noiembrie 1832), rei interventii militare franceze. luptele de la Macta (iunie 1835), Sikkak (1836), tratatul Algeria inceputului de secol XIX era o comunitate de la Tafna (1837), numirea maresalului Bugeaud ca divizata, formata din mai multe triburi, aflata sub o do- guvernator general al Algeriei (decembrie 1840), lup- minatie otomana moderata, deseori formala. Triburile ta de la Isly (1844), capitularea lui Abd el-Kader in fata se bucurau de o larga autonomie, puterea centrala fi- generalului De Lamoriciere (decembrie 1847). ind exercitata de un “bey” numit de Sultanul otoman, Anumite precizari legate de evenimentele respec- cu resedinta in Alger. La acel moment, nu exista practic tive sunt foarte importante. In primul rand, tratatul o societate algeriana propriu-zisa, ci un teritoriu alge- de la Tafna, incheiat intre cei doi combatanti (Maresa- rian, “Watan al-Djaza’iri”5, locuit de mai multe triburi. lul francez Bugeaud, respectiv emirul Abd el-Kader) si Beiul Hussein, protagonistul incidentului sus-men- prevederile sale merita subliniate, cu precadere recu- tionat, a fost descris ca “un om inteligent si autoritar, noasterea de catre Franta a suveranitatii lui Abd el- putin dispus sa se lase inselat.”6 Acest incident diplo- Kader asupra unei mari parti din teritoriul algerian. matic a reprezentat doar o cauza minora a declansarii (Tlemcen, Titteri, Tafna). Suveranitatea franceza urma cuceririi franceze. La baza acestei actiuni de anvergura sa se exercite asupra zonei litorale (Alger, Oran, Mo- au stat ratiuni de politica interna si externa. Viata poli- staganem) si podisului Mitidja, situat in centrul tarii. tica franceza la momentul respectiv era foarte agitata. In al doilea rand, trebuie reliefata importanta funda- Dinastia de Bourbon, prin regele Carol X, urmarea ca, mentala a bataliei de la Isly (1844). Practic, victoria printr-o actiune militara externa de mare amploare, sa franceza asupra trupelor lui Abd el-Kader sustinute impiedice curentul reformist din ce in ce mai puternic de un contingent marocan masiv, urmata de tratatul si contestatar. Definitoriu este Raportul ministrului de franco-marocan de la Tanger (septembrie 1844) prin Razboi (contele de Clermont-Tonerre) din 1827, cu pri- care emirul era “declarat in afara legii pe tot cuprinsul vire la acest aspect: O interventie militara “ar crea o Algeriei si Marocului”8, a insemnat un pas decisiv spre diversiune utila turbulentelor politice interne. Daca cucerirea completa a Algeriei. De altfel, inca din 1840, un rezultat glorios ar incununa aceasta initiativa, Re- de la tribuna Adunarii, maresalul francez Bugeaud, la gele va fi in masura sa dizolve Adunarea si sa ceara acea data deputat de Excideuil, rostea urmatoarele Frantei noi deputati, avand in mana cheile Algerului”.7 cuvinte: “Ocupatia restransa este o himera, un peri- Cu toate acestea, cucerirea Algeriei a inceput in vre- col….Franta nu poate abandona acest teritoriu…..Nu mea lui Carol X dar s-a incheiat sub dinastia de Orle- ramane, dupa mine, decat varianta dominatiei abso- ans (Ludovic Filip de Orleans), venita la conducerea lute, cucerirea totala.”9 Frantei datorita momentului revolutionar din 1830. Poate cuvintele cele mai potrivite pentru a sublinia Ratiunile de politica externa care au fundamentat toata aceasta perioada, a unui conflict militar inde- decizia cuceririi Algeriei s-au subsumat rivalitatii an- lungat, sunt cele ale lui Alexis de Tocqueville, in Ra- glo-franceze la Marea Mediterana, concomitent cu portul sau din 1847, referitor la Algeria: “In jurul no- decaderea constanta a Imperiului Otoman. In anul stru luminile s-au stins….am adus populatia musul- 1829 Grecia a devenit un stat independent, iar nevoia mana intr-o stare mult mai rea, mai dezorganizata, de expansiune a marilor puteri europene inspre Africa mai barbara decat era inainte de a ne cunoaste.”10 de Nord si Orientul Mijlociu s-a conturat, treptat, din Abd el-Kader s-a predat, intr-un cadru solemn, la ce in ce mai clar. Ghazaouet, in fata generalului De Lamoriciere, pe 23 Cucerirea Algeriei a fost o campanie dificila, desi decembrie 1847. Alternativele sale erau, la acel mo- zona litorala a fost ocupata relativ repede de armata ment, continuarea luptei (“jihad”) sau exilul (“al-Hi- franceza. Cateva repere cronologice trebuie mentio- jra”). A ales exilul, poate si pentru a curma suferintele si a opri razboiul. Situatia militara ii era cu totul defa- 5 Kopi Kycyku, “Algeria, Trecut si Prezent”, editura Libra- vorabila. De acum inainte, lupta sa va continua, pe rium Haemus, 2007, pag.81 6 Charles-Robert Ageron, “L’Algerie des Francais”, Edit. Du 8 Op.Cit, pag.46 Seuil, 1993, pag.27 9 Ibidem, pag.43 7 Op.Cit, pag.27 10 Ibidem., pag.48 115 parcursul exilului, nu prin forta armelor, ci prin pute- “marele jihad” vazut ca “lupta impotriva tuturor rea cuvantului. pasiunilor”.14 Marturie in acest sens sunt cuvintele din Emirul s-a bucurat, fie si in vreme de conflict sau in scrisoarea trimisa de Abd el-Kader guvernului francez perioade de acalmie, de respectul comandantilor mi- in martie 1848, referitoare la lamurirea situatiei sale: litari francezi, de toata consideratia datorata unui ad- “Comisarul Dumneavoastra m-a informat ca fran- versar de tinuta, dupa cum o probeaza una din scriso- cezii au abolit regalitatea si au decretat ca tara Dum- rile generalului Desmichels11 catre Abd el-Kader: neavoastra a devenit Republica. M-am bucurat pen- “Afland ca mama Dumneavoastra este bolnava, tru ca am citit in multe lucrari ca aceasta forma de ma straduiesc sa va trimit un ofiter medic impreuna guvernare are ca scop sa elimine injustitia si sa impie- cu echipament medical. Va incurajez sa o incedintati dice violenta impotriva celui slab……In acest sens va lui pe fiinta care va este cea mai draga. Am primit scri- reamintesc ca eu am incetat lupta si m-am predat in soarea Dumneavoastra cu mare placere, pentru ca mod voluntar. Unii dintre Dumneavoastra pot crede tocmai in aceste momente de adanca intristare sun- ca, regretand acest fapt, am in intentie sa ma reintorc tem mai sensibili amintirii prietenilor. Reinnoiesc cu in Algeria. Aceasta nu se va mai intampla niciodata…. insistenta dorinta de a va revedea. Indata ce suferinta Singura mea dorinta este sa fiu lasat sa plec la Mecca va inceta, sper ca nu vor mai exista obstacole in calea si Medina, pentru a ma ruga Dumnezeului cel Ato- intalnirii noastre, moment la care o sa va prezint tputernic pana cand ma va chema la El”.15 aspecte care sunt de o mare importanta pentru Nu este mai putin adevarat ca Franta parcurgea un Dumneavoastra.”12 an 1848 revolutionar, ca intreaga Europa de altfel. Prac- Imbarcat cu un grup de apropiati pe fregata tic forma de guvernamant s-a schimbat, noua Republi- “L’Asmodee” la sfarsitul anului 1847, Abd el-Kader va ca nemaiavand nicio legatura cu promisiunile anterioa- ajunge la Toulon, apoi la Pau si Amboise, de unde va re ale Regelui Ludovic-Filip de Orleans cu privire la eli- fi eliberat de insusi viitorul imparat Napoleon III. Ulte- berarea emirului algerian si a familiei sale. Situatia a fost rior, emirul Abd el-Kader se va stabili la Bursa si, in ul- cu atat mai complicata, cu cat politica algeriana a nou- tima parte a vietii, la Damasc. lui regim era una clara, de consolidare a cuceririi si a Conduita emirului, in acesti 4 ani petrecuti in Fran- colonizarii. Prin urmare, numarul colonistilor a crescut, ta, a facut ca acesta sa nu mai fie perceput ca adver- de la cifra de 25.000 de persoane in 1840, la 109.000 in sar, ca prizonier, ci din contra, ca partener de dialog, 1847. In acest context trebuie cautata explicatia duratei ca erudit respectat prin tinuta si discurs. Cu precadere exilului la Toulon, Pau si Amboise. (patru ani) la Amboise, Abd el-Kader a organizat adevarate reu- Ulterior momentului revolutionar al anilor 1848- niuni filozofice si religioase, militand permanent pen- 1849, situatia politica interna a Frantei a evoluat intr-o tru dialogul inter-civilizational, pentru apropierea si directie favorabila emirului algerian. Referinta cea inter-cunoasterea popoarelor crestine si musulmane. mai importanta este ascensiunea lui Ludovic Napole- Edificatoare sunt cuvintele lui Abd el-Kader, intr-unul on Bonaparte, viitorul imparat Napoleon al-III-lea, din aceste dialoguri-simbol ale concilierii intre oame- admirator constant al lui Abd el-Kader. In data de 2 ni cu religii diferite: “Daca musulmanii si crestinii m-ar decembrie 1851, Adunarea legislativa a fost dizolvata asculta, as putea face ca antagonismul dintre ei sa in- iar “Printul-Presedinte”;16 devenit numarul 1 in stat, ceteze si ei sa devina parteneri apropiati.”13 l-a eliberat pe Abd el-Kader. Mai mult, insusi Ludovic Descurajat de faptul ca Franta nu si-a respectat Napoleon Bonaparte se va deplasa la Amboise, la 16 promisiunea initiala de a i se permite sa se stabileasca octombrie 1852, pentru a il anunta pe emir ca este li- la Alexandria (in Egipt), Abd el-Kader s-a refugiat, po- ber sa se stabileasca in interiorul Imperiului Otoman. ate surpinzator in meditatie si rugaciune, alegand Cuvintele sale au fost urmatoarele: “Abd el-Kader, am venit sa va anunt ca sunteti li- 11 General francez, comandant al provinciei Oran, semna- ber. Veti fi condus la Bursa, in teritoriile Sultanului si tar al unui tratat cu Abd el-Kader prin care emirului ii era recunoscuta suveranitatea asupra vestului Algeriei. (n.a.) 14 Op.Cit.,pag.56. 12 Abdelhamid Zouzou, “Correspondance de l”Emir Abd 15 Ibidem, pag.57 el-Kader avec le general Desmichels”, Publications Union 16 Charles Louis Napoleon-Bonaparte (1808-1873), pre- des Ecrivains Algeriens, 2004, pag.57. (“Lettre no.29) sedinte al celei de a doua Republici Franceze (1848-1852), 13 Bruno Etienne, Francois Pouillon, “Abd el-Kader, le ma- imparat al Frantei sub numele de Napoleon al-III-lea (de- 116 gnanime”, Ed.Gallimard, 2003, pag.62 cembrie 1852-septembrie 1870). Ibidem, pag.63 veti primi totodata din partea statului francez un trate ca un erudit, ca un “murshid”20 (profesor, carturar), tament demn de rangul Dumneavoastra.”17 ca un om intre Orient si Occident. Revenit la Bursa si In mod cert, a existat o constanta pretuire recipro- Damasc, in Imperiul Otoman, in Dar al-Islam21, emirul ca intre emirul algerian si imparatul Napoleon al-III- se va consacra studiului si credintei. lea. Gratitudinea lui Abd el-Kader s-a exprimat inclu- In data de 7 ianuarie 1853, Abd el-Kader a debarcat siv prin faptul ca acesta nu a parasit Franta inainte de la Istanbul, apoi s-a instalat la Bursa. A locuit intr-o plebiscitul care a consacrat al-III-lea Imperiu.18 In plus, zona agricola si s-a dedicat inovatiilor tehnice in acest la data de 2 decembrie 1852, ziua proclamarii celui de domeniu, fiind convins ca adoptarea tehnologiilor oc- al-III-lea Imperiu, Abd el-Kader a fost primit de impa- cidentale de catre popoarele Orientului va determina ratul Napoleon al-III-lea la Tuileries in mod oficial. Cu ca acestea sa devina stapane ale propriului destin. siguranta resorturile acestui comportament nu au Ulterior, in anul 1854, Abd el-Kader s-a stabilit la Da- fost in mod exclusiv cele ale cavalerismului, ci, fie si masc, loc in care a fost primit cu deosebita caldura, da- partial, elemente ale unei strategii orientale ale lideri- torita imaginii sale de aparator al libertatii musulmani- lor politici francezi din acea perioada. Acestia urma- lor. Legenda sa a fost intretinuta de numerosii refugiati reau cresterea influentei franceze in Orient, poate si veniti din Africa de Nord si stabiliti in ceea ce se numeste prin emirul Abd el-Kader, vazut ca un posibil lider al “Bilad Al-Cham”22, adica actualul teritoriu de astazi al Si- unei natiuni arabe in formare, sub “protectia” celui de riei si Irak-ului, pana la limita Golfului Persic. al-III-lea Imperiu. Dar nu este mai putin adevarat ca, In acesti ani Abd el-Kader s-a afirmat ca discipol al in ceea ce il priveste, actiunile emirului la Bursa si Da- “marelui mistic andaluz Ibn al-Arabi”23 (1165-1240) si a masc (locatia in care s-a stabilit ulterior, pana la sfarsi- credintei acestuia, potrivit careia realitatea Fiintei este tul vietii), au fost indreptate exclusiv spre spiritualita- unica, iar Dumnezeu este Fiinta unica, in sens absolut. te, meditatie si lectura. Scrisoarea trimisa imparatului Invatatura emirului Abd el-Kader, rostita in alocutiuni Napoleon al-III-lea este edificatoare in privinta con- tinute in diverse confrerii din Damasc sau chiar in in- duitei lui Abd el-Kader: cinta moscheii Omeiazilor, a avut la baza toleranta. “Ati avut incredere in mine…mi-ati redat liberta- Teoria lui (“Wahdat al-Wujud”) s-a bazat pe unicitatea tea si, fara a imi face promisiuni, v-ati respectat anga- absoluta a esentei divine, descrisa in opera sa princi- jamentele pe care altii nu le-au respectat…..Imi voi pala, “Kitab Al-Mawakif”.24 Astfel, “Dumnezeu este tine juramantul ca niciodata sa nu ma intorc in Alge- esenta tuturor credinciosilor si credinciosii nu cred ria…..cand Dumnezeu cel Atotputernic mi-a spus sa decat in El”.25 Emirul algerian s-a adresat fiintei umane, ma ridic la lupta, am facut intocmai. Am luptat pana dincolo de diferentele religioase. Toate rugaciunile la limita extrema a puterilor mele. Cand El mi-a spus credinciosilor se adreseaza Dumnezeului unic, difera sa ma opresc, am facut intocmai. In acel moment am numai forma acestora. Abd el-Kader a spus ca cel ce renuntat la putere si m-am predat voluntar. Religia si inalta rugaciunea catre Dumnezeu o poate face in onoarea mea imi impun sa imi respect cuvantul dat… modul sau specific: “Cine doreste, citeste Torah/Cine Sunt descendent al Profetului si nimeni nu va putea doreste, citeste Evanghelia/Cine doreste, citeste niciodata sa ma acuze de abuz de autoritate.”19 Coranul”.26 Fara indoiala, cuvintele sale au constituit, Cu siguranta cei 4 ani petrecuti in Franta l-au dela 1860, un semn major de acceptare a diversitatii reli- terminat pe Abd el-Kader sa descopere civilizatia oc- gioase si de respect al spiritualitatii proprii. cidentala si sa constientizeze decalajul existent intre popoarele de pe cele doua tarmuri ale Mediteranei, mai ales cel economic-industrial. De aceea Abd el- 20 Ibidem, pag.65 Kader a crezut si a militat permanent asupra ideii po- 21 Casa Islamului (n.a.) trivit careia calea de urmat nu este cea a conflictului, 22 Ibidem, pag.70 bazat sau nu pe argumentul religios, ci cea a apropie- 23 Kopi Kycyku, “Algeria, Recut si Prezent”, editura Libra- rii, a identificarii puntilor comune de cooperare, a cu- rium Haemus, 2007, pag.82 24 noasterii reciproce. Aceasta este baza tuturor actiuni- Se traduce prin “Cartea Popasurilor”, “Cartea Meditatiilor”; lor viitoare ale lui Abd el-Kader, vazut de acum inain- in lima engleza este tradusa sub forma “Book of Stops”, iar in lb franceza “Le Livre des Haltes” (surse diverse; n.a.) 17 Ibidem, pag.64 25 Bruno Etienne, Francois Pouillon, “Abd el-Kader, le ma- 18 Noiembrie 1852. (n.a.) gnanime”, Ed.Gallimard, 2003, pag. 73. 19 Ibidem, pag.64 26 Ibidem, pag.73 117 In mod simbolic, Abd el-Kader s-a stabilit in casa in Viata lui Abd el-Kader a reprezentat un exemplu care misticul Islamului Ibn-Arabi a locuit pana la mo- pentru contemporani, in primul rand prin toleranta si artea sa, in 1240. echilibru. El a marcat istoria relatiilor intre comunitatile Cel putin doua sunt aspectele fundamentale ce de pe ambele tarmuri ale Mediteranei, deschizand ca- trebuie mentionate, in legatura cu viata si actiunile lea dialogului inter-religios si inter-civilizational, re- lui Abd el-Kader la Damasc. spectului reciproc intre diferite culturi. Abd el-Kader In primul rand, conduita sa in timpul tulburarilor din s-a impus prin calitatile sale, de sef politic si militar in- Damasc, din anul 1860. Incurajata de pasivitatea auto- transigent, de erudit si umanist. El a inteles, la mijlocul ritatilor otomane, o multime compusa in majoritate secolului XIX, acuta nevoie de democratizare politica si din musulmani, a atacat cartierele crestine ale orasului. progres economic a popoarelor arabe riverane Marii Abd el-Kader, alaturi de apropiatii sai, a protejat foarte Mediterane. Referintele continue la substanta si pre- multi crestini, impiedicand un masacru. Emirul a spus ceptele religiei sale pot duce la o concluzie, peste timp, atunci ca “Religiile lumii si in primul rand Islamul sunt asupra a ceea ce se intampla astazi in lumea araba, prea nobile si sacre in fata ignorantei…..Va avertizez sa anume ca principiile democratice si combaterea auto- nu va lasati influentati de diavolul ignorantei”.27 Acea- cratiei trebuie cuprinse si intelese intr-un sistem de vasta fapta i-a adus lui Abd el-Kader o recunostinta una- lori de inspiratie islamica. Desigur, este mult prea de- nima, fiind decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Ono- vreme pentru o atitudine transanta in aceasta privinta, are de catre imparatul Napoleon al-III-lea si primind dar, cu siguranta, numai istoria va arata daca lumea ara- inclusiv o scrisoare de multumire din partea Papei Pius ba va arata in viitor asa cum si-a dorit Abd el-Kader. al-IX-lea.28 Tuturor celor care si-au exprimat admiratia Reliefarile uriasei sale personalitati au fost multiple. pentru fapta sa, Abd el-Kader le-a raspuns ca: Foarte interesante au fost doua descrieri, realizate in “Ceea ce am facut pentru acesti crestini se datore- perioade diferite de timp de catre ofiterul francez aza fidelitatii principiilor religiei musulmane si legilor Saint-Hyppolyte31, respectiv Ferdinand de Lesseps. umanitatii. Pentru ca toate creaturile apartin lui Dum- Astfel, portertul realizat in 1835 a surpirns urmato- nezeu…..Toate religiile propovaduite de profeti de la area imagine a lui Abd el-Kader: Adam la Mahomed se bazeaza pe doua principii: ve- “Emirul este un om remarcabil….Dumnezeu i-a nerarea Dumnezeului Prea Inalt si compasiunea pen- incredintat misiunea de a isi proteja coreligionarii….. tru creaturile Sale.”29 Ambitia sa nu este de a cuceri, gloria nu este mobilul In al doilea rand, mentionarea sprijinului esential actiunilor sale, interesul personal nu exista; apetitul pe care Abd el-Kader l-a acordat ideii de constructie a pentru bogatie ii este necunoscut;nu este atasat ace- canalului de Suez. Emirul a avut numeroase intalniri stei lumi decat in masura in care el aduce la indeplini- cu artizanul acestei lucrari, Ferdinand de Lesseps30 si re vointa Celui Atotputernic.”32 l-a sprijinit pe acesta prin convingerea liderilor din Descrierea lui Ferdinand de Lesseps cu privire la Egipt de a accepta materializarea acestui proiect. conduita emirului, a fost scrisa undeva dupa anul 1860, Abd el-Kader a asistat, alaturi de alti oficiali, in noiem- anul tulburarilor inter-religioase din Siria, sus-mentio- brie 1869, la inaugurarea oficiala a canalului de Suez. nate: Cu siguranta, finalizarea celui mai mare santier al se- ”De cate ori nu a fost reprezentat Abd el-Kader ca colului XIX a insemnat, de ce nu, un pod fizic intre un pagan? Cei care l-au cunoscut pe emir in timpul Orient si Occident, un simbol al unei lumi a coopera- prezentei sale in Siria, unde printre altele a salvat cre- rii, nu a conflictului. Aceasta a fost aspiratia emirului stinii din calea fanatismului, au admirat nobletea ma- Abd el-Kader, intalnirea si continua comunicare intre nierelor sale, caracterul, generozitatea, gandirea sa Orient si Occident. Abd el-Kader a fost convins ca lu- elevata. Abd el-Kader pastreaza intact prestigiul do- mea arabo-musulmana nu va putea progresa decat bandit in trecut si isi exprima manifest toleranta fata adoptand normele politice si economice occidentale. de celalalt pentru ca este convins ca nu va pierde niciodata increderea coreligionarilor sai.”33 27 Ahmed Bouyerdene, “Abd el-Kader par ses contempo- Insa poate cea mai concisa apreciere a acestei mari rains”, Ed. Ibis Press, Paris, 2008, pag.14 personalitati a fost reprezentata de titlul ziarului “Chi- 28 Ibidem, pag.26 29 Ibidem, pag.14 31 Capitan in suita generalului Desmichels (n.a.) 30 Diplomat si inginer francez (1805-1894), artizan al con- 32 Ibidem, pag.8 118 structiei canalului de Suez. (n.a., surse diverse) 33 Ibidem, pag.72 cago Daily Tribune”, aparut la scurt timp dupa moartea emirului (survenita in 1883): “Death of Abd el-Ka- der, who once filled the world with his name”.34

Bibliografie selectiva

1. Bruno Etienne, Francois Pouillon, “Abd el-Kader, Le Magna- nime”, Ed. Decouvertes Gallimard, Paris, 2003. 2. Benjamin Stora, “Histoire de l”Algerie Coloniale”, Ed. La De- couverte, Paris, 2004 3. Kopi Kycyku, “Algeria. Trecut si Prezent”, Ed. Librarium Hae- mus, Bucuresti, 2007. 4. Pierre Vallaud, “La Guerre d”Algerie I.1830-1958. L’Ere Coloni- ale”, Ed. Acropole, Paris, 2005. 5. Ahmed Bouyerdene, “Abd el-Kader par ses contemporains”, Ed. Ibis Press, Paris, 2008 6. Abdelhamid Zouzou, “Correspondence d’Emir Abd el-Kader avec le general Desmichels”, Publication Union des Ecrivains Algeriens, Alger, 2004

Summary

The below article is concentrating on the personality of Abd-El-Kader, one of the most legendary figures of the Algerian and also Mediterranean history. Abd- El-Kader was not only a warrior and a military com- mander but most important a spiritual leader, a pro- moter of the permanent approach between the Orien- tal and Western world, in terms of civilization and culture. It is considered that much more important are his actions for the mutual understanding between different religions and cultures (Christians versus Muslims) that his military conflicts with the French army in what is defined as the conquest of Algeria and the French colonization that followed after that. In 1830, the Fren- ch army landing in the golf of Sidi-Ferruch underlined the beginning oh the French occupation of Algeria. Abd-El-Kader is in the same time the leader who saved the life of the Christians of Damascus, the ally of the French Emperor Napoleon III, the philosopher and the erudite (in the sense of lettered) of the Islamic Faith. His epic constitutes an example of the power to close the page of conflict and in the same time to open the page of the cooperation and mutual knowledge and understanding. It is universally known and accepted that “Historia Magistra Vitae”. Abd–El-Kader is an example of this idea if we take into consideration aspects of the world of our days, in terms of religious tolerance and acceptance of the other.

34 Ibidem, pag.43. 119 Rareş Iordache

Flux de informaţii şi date. Arhivarea ca analiză de intelligence

[email protected]

Premisa acestui articol se regăsește în cercetările arhive sau printre ele. Aici, unde totul este conectat, mele doctorale, acolo unde am abordat chestiunea este locul în care are loc voyerismul, acel data dandy arheologiei media, pe urmele lui Jussi Parikka1 . Apli- al lui Lovink (Vezi Iordache 2013). Navigând dintr-un carea unei continuări a documentării sau a unei aple- cyper-spațiu în altul, data dandy-ul reasamblează și cări mai restrictive ar presupune abordarea unei ar- redefinește arhivele, excavează datele și reconfigu- heologii a rețelei, așa cum procedează, de altfel, Pari- rează o rețea într-o continuă schimbare. Internetul a kka2 . Excavarea în fluxul de date este un minerit al devenit ubernet, adică o pandemie a conectării. “Co- datelor, cumulat la procesarea lor, întrucât termenul nectivismul propus de Manuel Castells a poziționat din urmă ni se pare ușor reductiv în comparație cu ce prezentul într-un soi de prea-multă conectare (too anume presupune, de fapt, schematismul date – much conectivity). Totuși, chiar dacă expresia conduce informații. Interpretarea informațiilor este un proces către saturație, Internetul nu este acum nici măcar de (re)interpretare a lor prin prisma a ceea ce oferă aproape de ce ar putea fi sau va fi într-un viitor nu structuralismul datelor. Analiza datelor a intrat într-o foarte îndepărtat. Nu este o chestiune predictivă, ci eră postmodernă, spun analiștii de intelligence ro- mai curând de observare a unor trenduri și evoluții. mâni3, însă situarea trebuie operată la flux, în flux. Ca Mai mult, dacă ar fi să iau în considerare și linia evoluției atare, conecționismul lui Manuel Castells, exprimat exponențiale pe care a respectat-o Internetul, atunci prin “prea multă conectare”(Vezi Iordache 2013), nu e clar că se poate mai mult de prea-multă conectare. presupune încă o saturație a unei rețele, a unui flux Fluxul informațional va fi stăvilit, organizat curând, dincolo de mașinal. Situarea (in)flux suportă dinamis- dacă nu prin web 3.0, atunci printr-o altă găselniță de mul unei ere a schimbărilor și scăpărilor, o situare în a face motoarele de căutare mai inteligente la chesti- fluxul de date. Semantica fluxului nu este structuralis- unile de semantică web. Acesta este un aspect, însă tă decât prin prisma unui model de deconstruire a semantica web va cântări enorm în modul de afișare schematismului informații-date, adică de la informații pe Internet. Și va avea de lucru serios întrucât toată la date și invers, dezvăluirea sensului prin pornirea de lumea va ajunge în 2025 să fie conectată. Ei bine, nu la date spre informații. Semantica devine una a web- vom mai fi preocupați să mergem online, căci vom fi ului, în interiorul căreia se (de)construiește inclusiv online pur și simplu. Vom avea 2-3 alternative de co- utilizatorul. Analiza de date nu este despre date, ci nectare, iar “cel mai util impact va fi abilitatea de a despre cum utilizatorul se folosește de ele. Excavarea conecta oameni. De acolo, totul va curge”, spune Dan în rețea a devenit sarcina unui subiect (re)construit în Lynch, fondatorul Interop și directorul facilităților

1 computaționale al SRI International. Conectarea va Termenul original al lui Parikka în scrierile sale este me- scoate la iveală indivizi complet invizibili care trăiesc dia archeology. prin India sau China (da, sau România). Astfel, se va 2 Vezi, pentru detalii, teza de doctorat care îmi aparține: Viralitatea în virtual. Introducere în teoria viralului, teză ajunge la o pandemie, la un Ubernet, adică Uber(not susținută pe 27 septembrie 2013 la Universitatea Babeș- Inter)net, așa cum îl denumește David Hughes” (Ior- Bolyai, Cluj-Napoca/ România. dache 2014, Ubernet: conectare globală! Cele 15 teze 3 Vezi volumul Ars Analytica. Provocări și tendințe în ana- ale viitorului digital). 120 liza de intelligence/ Editura RAO/ București, 2013. Povestea hyperlink-ului nu este deloc nouă, Ted Deconstrucția utilizatorului: hyper-scriitura Nelson conceptualizându-l încă din anii ‘60 în cadrul Proiectului Xanadu4 . Această fază a făcut trecerea de A discuta despre utilizator presupune a asuma că la scriitură la hyperscriitură, un tip anume de scriitură acesta există, iar existența sa este atestată de primele codată în limbaje programatice, special pentru web. sale apariții. Nu cultura Web 2.0 reprezintă apariția uti- Rețeaua rizomatică de hyperscrieri impune apelul la lizatorului pe scena cyberspațiului, ci primele sale scri- o arheologie media, o arheologie a rețelei, în care uti- eri în momentul lansării bloggingului. Relevantă, am lizatorul se transfigurează într-un analist de intelli- spune, pentru această (de)construcție este etapizarea gence. Tipologiile arheologia media și ale analizelor făcută de Geert Lovink în cultura Internetului: 1. peri- de intelligence (de)construiesc utilizatorul și scriito- oada științifică, precomercială, perioada textului înain- rul, devenit el însuși un utilizator (Vezi Iordache 2013). te de World Wide Web; 2. Etapa a doua este cea eufori- De fapt, într-o arheolgie a arhivelor, utilizatorul a de- că, speculativă, în care Internetul s-a deschis pentru venit un analist inteligent. “Situarea în fluxul de date audiența generală, culminând cu mania dotcom de la presupune și interpretarea lui, presupune o paradig- finalul anilor 1990 și 3. prăbușirea post-dotcom/ post- 5 mă a dinamismului și scăpărilor, în mod implicit. In- perioada 9/11 , care se conectează strâns cu mini-bule- 6 dexarea arhivistică poate fi văzută ca supra-indexare. le create de Web 2.0 (Vezi Lovink 2008, 7). Ca atare, Este ca atunci când bifezi pe un CMS (ex. wordpress) blogurile sau weblogurile au apărut în jurul anilor mai multe categorii la un articol. Ca atare, dincolo de 1996 – 1997, în timpul fazei euforice, dar au rămas invi- zibile pe radarul universal în contextul în care nu aveau aparența reală a unui statut social, arhivele, digitale inclusă componenta e-comercială. Utilizatorul a apă- sau nu, vin să ne supra-indexeze. Logica aceasta ar rut în momentul primelor sale urme în cyberpsațiu, iar propune schema: arheologia media, ca limbaj despre acestea par să fie primele sale scriituri. Un caz aparte îl indexări și fluxul de date/informații (procesarea lui), reprezintă net-artistul anilor ’90, al cărui produs gravi- indexarea și supra-indexarea prin și în arhive. Totuși, ta la granița dintre știința computerului, artă și ludolo- distincțiile se diluează în contextul actualului flux gie7. Totuși, acesta nu dispune de semnificația de utili- informațional: arhiva se structurează constant, se (re) zator care invadează cyberspațiul prin intermediul construiește progresiv în flux. Așa arată arhiva dina- produselor sale, nu prin intermediul mesajelor trans- mică din flux, din spațiul virtual” (Iordache 2014, Inde- mise, ci a mesajelor produse. Această invadare nu xarea oamenilor și (dez)arhivarea sau despre Debbie). afectează un segment relevant pentru cultura noastră: Situarea în flux presupune o dublă interpretare: a ar- problematica situării în (in)securitate. Masele de utili- hivelor din flux și a analistului în flux. “Parte a (dez) zatori nu sunt considerate nici măcar spectator ca arhivării, parte a arhivării….dacă vorbim despre acest audiență. Distincția hi-low care afecta acum ceva timp registru vizând spectrul online, atunci este este im- discursul despre televiziune revine acum, cu excepția posibil să evităm semantica web. Codul ca unitate faptului că “cei peste un miliard de utilizatori ai Inter- semantică este un tip de scriitură, unul contestat și netului nu există” (op.cit., 15). Din această ipostază se- contestabil tocmai datorită interpretării lui. Web 3.0 sizăm o stare paradoxală: intervenția utilizatorilor în va atinge un vârf al interpretării semanticii web, a cla- cyberspațiu este vizibilă din momentul primelor sale rificării haosului și asimetriei cyberpsațiului. Acțiunile scriituri, urme pe web, însă, simultan, într-o cultură a de (de)codare și (re)codare vor fi mai facile, fără văluri riscului, aceștia pur și simplu nu există sau există ca de blurări de sens. Atunci, analizele intelligence vor absență, întrucât nu sunt luați în calcul. Modelul apela la (de)codare pentru ca fluxul de date să capete sens, să se transforme în informații. Criptologia ope- 5 Este vorba despre evenimentele care au avut loc în sep- rează cu mesaje cifrate, cu acțiuni de a (de)coda & (re) tembrie în Statele Unite ale Americii, atacurile care au dus coda. Cuplul acesta devine magic pe tărâmul desci- la prăbușirea turnurilor gemene. Autori, precum Lovink, frării mesajelor…Coduri, recombinare, replicare, poziționează evenimentul 9/11 pe harta unor turnuri pa- radigmatice, mai ales în ceea ce privește situarea într-o viruși – patologie, (de)codare și (re)codare a cablurilor societatea vulnerabilă, în care (in)securitatea a devenit o și nodurilor…” (Vezi Iordache 2014, (de)coda & (re)coda). tematizare virală. 6 Sublinierea ne aparține. Mini-bubbles, în original. 4 Pentru detalii despre hyperlink-ul lui Nelson, accesează 7 Pentru detalii, vezi Partea a treia din teza noastră de Wikipedia, disponibil la http://en.wikipedia.org/wiki/Hyper- doctorat, acolo unde sunt făcute și analize asupra ludolo- link, accesat pe 20 martie 2013. giei și jocurilor video. 121 anxietății – business propune inserarea maselor de deschiderii Internetului către utilizatori. Mania dot- utilizatori în schema consum – producție, întrucât ei com-urilor de la finalul anilor 1990 poate fi văzută ca sunt cei care plătesc pentru anumite servicii (pentru un preambul al Web 2.0, iar haosul structurilor și înce- acces la internet, TV, download, etc.), lucru admis și de putul contagiunilor pot fi identificate în acea perioa- susținătorii mișcării free software8 . Simultan, ne dă. Acum, scriitura devine un pasaj între autorul ei și poziționăm într-un model al anxietății creative, în care cei care o urmăresc. Ea devine virală dacă există feed- McLuhan este lăsat în afară. Mediul nu mai este mesa- back sau comentarii10, în caz contrar existând doar o jul, oricine vrea să spună o glumă poate folosi orice comunicare fantomatică. Utilizatorii nu transmit prin combinație de video, text, sunet și imagini. Aceasta scriitură informație, ci se transmit, iar aceasta presupu- merge mână în mână cu un control al anxietății, ca ne deja intenția de intrare în comunicare cu alți model, în care mass media este creată pentru mase, nu subiecți virtuali11 . Asumăm reflexivitatea acțiunii de de către ele. Distribuirea pe Internet ne face pe toți DJ transmitere ca modalitate – etapă de (re)constituire a sau directori de film9 . Există o mișcare aproape invizi- subiectului virtual. Este ceva similar cu uitarea prezenței bilă de la cod la conținut, de la codul ca text, ca unitate sau trecerea lor, prin repetare, în invizibilitate, ceva si- semantică, la semnificația acestuia. Translația coerentă milar cu ceea ce numește Wolfang Hagen prin Gegen- este de la editorul text la vizualizarea lui. Practic, aceas- wartsergessenheit12. Nu există rețele în afara societății, tă mișcare a fost motorul care a împins expansiunea ceea ce înseamnă că socialul s-a instaurat și în întregii blogosfere. “Am blog, deci privesc și filtrez (pa- cyberpsațiu. Îl urmăm pe Gabriel Tarde și afirmăm că sivitate și static). Bloggingul este opusul spectacolului, acesta nu este un dat13, ci mai curând un creat – con- este plat și semnificativ. Bloggingul nu este clona digi- struit. Care ar fi condițiile vieții online? Răspundem tală a scrisorii către editor” (op.cit., 17). Blogging-ul prin Lovink: căutarea pe web14, privitul, cititul, așteptatul, este opusul a ceea ce reprezintă website-urile de spe- gânditul, ștergerea, conversațiile pe chat, omiterea15 și cialitate: sunt create de mase, nu pentru mase, ceea ce navigarea pe net (Vezi op.cit, 242). Translația de la utili- a condus inclusiv la diluarea percepției tari de transmi- zator16 la subiectul virtual presupune deja intersubiec- tere a adevărului, întrucât scriitura fiecăruia este, de tivitatea virtuală, materializată prin construirea comu fapt, un mod de auto-prezentare. Din această cauză nităților virtuale. “Originea comunităților online a fost bloggerii sunt creatori nihiliști, ei nu sunt buni la nimic: foarte aproape de mișcările contra-culturale și modu- “postează în Nirvana și și-au transformat inutilitatea rilor alternative de viață izvorâte din consecințele ani- într-o forță productivă” (op.cit., 22). Ca producători de lor 1960. Cultura Internetului este una concepută din zgomot, și nimic mai mult, bloggerii sunt similari 10 virușilor care atacă sistemul centralizat și bine organi- Trimitere directă la teoria lui Lovink: zero comentarii zat. Structurile bine conturate ale sistemului din etapa înseamnă zero feedback, deci acțiune inutilă. 11 Un utilizator al unui blog este, din perspectiva noastră, pre-comercială, științifică, sunt atacate de haosul lan- un subiect virtual, în contextul în care scriitura – blog re- sării în cyberspațiu a maselor. Contagiunea a devenit prezintă însemnele sale pe web, intenția subiectului real incontrolabilă, pe fondul transformării mecanismului de a se (re)construi în cyberspațiu. într-unul viral. Web 2.0 a devenit viral și a materializat 12 De fapt, din asocierea Gegenwart Vergessenheit, care translația către deschiderea Internetului și pășirea în presupune o prezență – uitare, rezultă cuvântul compus perioada comercială. Aici trebuie să menționăm că Gegenwartsergessenheit. Despre acest din urmă termen apelul lui Lovink la comercial nu este suficient, întrucât vezi: Gegenwartsvergessenheit. “Ein Vorwort. Aus. „Geg- deschiderea Internetului a devenit populară având ca enwartsvergessenheit. Studien zu Lazarsfeld, Adorno, In- motor tocmai re-semnificarea utilizatorilor existenți nis und Luhmann“ (2003), disponibil la http://www.wha- deja pe web. Lovink suprapune prăbușirea post-dom gen.de/publications/Gegenwartsvergessenheit/Gegen- cu zgomotul produs de Web 2.0, însă această din urmă wartsvergessenheit.htm, accesat pe 1 august 2013. etapă poate fi localizată încă din perioada euforică a 13 Având aici mai mult sensul fenomenologicului pré-donné, analizat atât de Edmund Husserl, cât și de Merleau-Ponty. 8 Dezvoltatorii și susținătorii free software sunt de acord 14 Browsing, în original cu distribuirea codurilor sursă, ca obiecte matematice, și 15 Skipping, în original cu vânzarea produselor finite, rezultate în urma mixării 16 Există o distincție, nu doar etimologică, între utilizator codurilor, construcțiilor realizate pe seama lor. și subiectul virtual – avatar. În cazul primului, constituirea 9 Modelul triplu al acestor anxietăți a fost prezentat de unei subiectivități virtuale nu este o necesitate, pe când Sam Hansell și citat de Geert Lovink în “Zero Comments, în cazul celui de-al doilea (re)constituirea presupune primul 122 Blogging and Critical Internet Culture” 2008. pas în conceperea intersubiectivității virtuale. credința tehnocratică în progresul oamenilor prin teh- Bibliografie nologie, decretat prin comunitățile de hackeri, expri- Cărți: mate cel mai bine în creativitatea tehnologică liberă și deschisă, încorporată în rețelele virtuale care vizează 1. Castells, Manuel (2002), The Internet Galaxy: Reflections on the In- reinventarea societății17 ” (Castells 2001, 53-61). Aceas- ternet, Business, and Society, Oxford University Press, New York; tă idee a reconstrucției sociale, ca reinventare, vizează, 2. Castells, Manuel (1996), The Rise of the Network Society, MA: pe de o parte, construirea unei noi tipologii de rețele Blackwell, Cambridge; 3. Iordache, Rareș (2013), Viralitatea în virtual. Introducere în teo- sociale, iar pe de altă parte, induce starea de izolare. ria viralului, teză de doctorat susținută pe 27 septembrie Afirmația lui Castells este oarecum paradoxală, întru- 2013 la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România; cât admite existența unei noi tipologii sociale în interi- 5. Lovink, Geert,(2008) Zero Comments. Blogging and Critical orul unei stări de izolare, cu centrarea atenției indivi- Internet Culture, Routledge / Taylor & Francis Group; dului pe subiectul său virtual. Astfel, Internetul ar in- 6. Lovink, Geert (2003), Dark Fiber: Tracking Critical Internet Cul- duce starea de izolare cu ruperea comunicării sociale ture, The MIT Press, Cambridge & MA Londra; 7. Lovink, Geert, (2005), The Principle of Notworking . Concepts in Cri- și a vieții de familie, ca „indivizi fără chip care practică tical Internet Culture, Public Lecture, Hogeschool van Amsterdam; o sociabilitate aleatorie, simultan cu abandonarea 8. Parikka, Jussi (2007), Digital Contagions. A Media Archeology interacțiunii face-à-face în setările reale” (op.cit., 116). of Computer Viruses, Peter Lang, New York; Castells asumă acordarea unei atenții sporite schimbu- 9. Parikka, Jussi (2012), What is Media Archaeology?, Polity Press, rilor sociale bazate pe identățile false și jocul de roluri. Cambridge; Centrul de greutate este ispita oferită oamenilor prin trăirea propriilor fantezii online, scăparea de lumea re- Articole: ală într-o lume dominată de lumea virtuală. Ne menținem poziția referitor la considerarea opțiunii lui 1. Iordache, Rareș (2014), Ubernet: conectare globală! Cele 15 Castells drept paradoxală: schimbul social presupune teze ale viitorului digital, publicat pe VV, disponibil la http:// wp.me/p4aF5I-wG, accesat pe 11 martie 2014; existența unui social, de o altă tipologie decât decât 2. Iordache, Rareș (2014), (de)coda & (re)coda, publicat pe VV, dis- cel existentă în realitate, iar evadarea din lumea reală ponibil la http://wp.me/p4aF5I-wK, accesat pe 12 martie 2014; în cyberspațiu nu impune în mod necesar și intrarea în 3. Iordache, Rareș (2014), Indexarea oamenilor și (dez)arhivarea izolaționism. Interacțiunea face-à-face nu este aban- sau despre Debbie, publicat pe VV, disponibil la http://wp. donată, ci înlocuită printr-un schematism mai comme/p4aF5I-vv, accesat pe 12 martie 2014; plex: utilizatorul poziționat în fața ecranului începe (re) 4. Fuller, Matthew (2007), Jussi Parikka interview, on ‘Digital Con- tagions, disponibil la http://www.spc.org/fuller/interviews/ constituirea subiectului virtual, care se va situa ulterior jussi-parikka-interview-on-digital-contagions/, accesat pe într-o relație cu celelalte avataruri din cyberspațiu, în 24 aprilie 2013; ceea ce noi am denumit prin face-à-ecran-à-ecran-à- 5. Groys, Boris (2011), “What is German media philosophy?”, pu- face. Utilizatorul oferă un model de interactivitate, blicat în Radical Philosophy, RP 169 Sep/Oct 2011, disponibil prin abilitatea sa de a manipula și a-și afecta, prin la http://www.radicalphilosophy.com/article/subjectivity-as- medium-of-the-media, accesat pe 15 aprilie 2013; aceasta, experiența media, și a comunica cu alții prin 6. Manovich, Lev (2012), Data stream, database, timeline: the for- această media. Este o descriere simplă a ceea ce devi- ms of social media, disponibil la http://lab.softwarestudies. ne în cyberspațiu schematismul social din realitate. com/2012/10/data-stream-database-timeline-new.html, accesat pe 27 octombrie 2012; Concluzie Summary Arheolgia media este asimilată cu analiza de intelligence și invers într-o situare dinamică, a fluxului în This article is about our current paradigmatic situs: care utilizatorul se (de)construiește și (re)contruiește data & information flow. The first hypothesis is that constant. Rețeaua este o curgere continuă, o conec- we are situated in the data flow and we must go to tare pandemică. De fapt, conecționismul a devenit the data-mining level for understand it. The second un element extrem de contagios, iar el este departe one is that media archeology is (re)thought as an de o saturație asumată de “prea multă conectare”. intelligen(t)ce analysis. The couple (de)code & (re) Ubernetul nu face altceva decât să întărească rolul code is considered one of the most relevant element cuplului (de)coda & (re)coda și să ofere noi spectre of our analysis. analizelor inteligente în arheologii media. Key words: intelligence, flux, informații, date, ar- 17 Traducerea autorului hivare, analiză de date 123 Ranko Jakovljević

MATERIALELE PENTRU ISTORIA CAFENELELOR

[email protected]

Regiunea Porților de Fier, în ziua de astăzi regiu- Procopius din Cezareea a aflat, la începutul secolu- nea de frontieră în nord-estul Serbiei, îndreptată spre lui al VI-lea, în zona localității sub-dunărene Korbovo, România, datorită necesității permanente pentru o o cetate intitulată Suziana, despre care există opinia conexiune dintre Vest și Est, timp de secole a fost un că a fost numită astfel din cauză că în această localita- centru important al proiectelor de construcții. În pri- te sub-dunăreană s-au stabilit locuitorii din regiunea mele decenii din noua eră, romanii au început con- unui oraș mare persan (Janković 1981: 39). Dacă aceas- struirea traseului pe malul drept al Dunării la Porțile ta este adevărat, atunci locuitorii cetății „Suzianei de de Fier, pe care l-a finalizat Traian între 97-116 d.C., cu lângă Kladovo”, au fost obișnuiți cu construirea și fo- o porțiune gravată în rocile Porților de Fier, menită losirea hanurilor, având în vedere că încă Herodot scoaterii navelor amonte, printr-o forță a boilor și a menționează cum pe un drum de 90 de zile de mers mâinilor bărbaților. Cu excepția Drumului lui Traian, pe jos, dintre localitățile Sarda și Suza, existau 111 ha- din acest timp au rămas și vestigiile construirii cana- nuri și taverne (2007, V: 52; 227-228). Pe teritoriul Ira- lului navigabil, în apropierea satului Sip, și ale podului nului, au fost descoperite din epoca neolitică, cam din grandios cu 5 km în aval distanță de Kladovo. Deja în 5 400 î.C. două ulcioare cu băutură alcoolică, din care colonia sa, Ulpia Traianaria Ratiaria, Bulgaria sud-du- cauză civilizația persană, pe lângă cea chinezească, năreană, au existat, pe lângă cunoscutul drum, popa- este coniderată ca loc de origine a vinului și a berii (Pušić 2011: 78). De altfel, întotdeauna de-a lungul ru- suri pentru odihnă și primirea călătorilor, cu toate ca- telor comerciale aglomerate au existat și localuri de racteristicele hanurilor. O astfel de dată, legată de Po- alimentație publică, cum au fost cele din Gursu, cen- dul lui Traian de lângă Kladovo, nu există, iar semnificația trul provinciei sumeriene Lagash - 2042 î.C., însemna- construcției – drum strategic peste Dunăre - și faptul te sub denumirea „danna” - casele construite la două că din această zonă de la sfârșitul secolului I sau al ore de mers de la una până la cealaltă, respectiv la o celui de-al II-lea, apare cea mai veche cultură de viță- distanță de 15-16 km. Ele au folosit de odihnă, băuturi de-vie de pe aceste meleaguri, pe basorelief de mar- și alimente răcoritoare, ca dormitor, înlocuirea anima- mură cu scena mitică a nebuniei lui Pentheus provo- lelor folosite pentru transport etc. (Krivaček 2010: 139). cată de licoarea magică, atrage atenția asupra faptu- În istoria antică sumeriană este evident un caz de fe- lui că în această localitate au putut exista hanuri. Câr- meie-domnitor din perioada anilor 2 500 de ani î.C ciumile romane s-au folosit pentru locuri de odihnă, pentru care pe lista domnitorilor există constatarea cu băuturi răcoritoare și produse alimentare, dar și „cârciumăreasa care a întărit temelia lui Kish”- Kug Bay, pentru prostituție, jafuri, asasinări, chiar și cele politic undeva este menționat și ca Azar Bay, apoi devenind motivate. Conform lui Tacit, în timpul războiului civil și zeiță – înaintașă a lui Kubaba din Sarda și Kibelei în anii 68-69 „Auzind despre moartea lui Othon, Dala- din Frigia, al cărei cult l-au practicat legionarii romani bela intrase în oraș. Vitelie, din frică și ură, deoarece la Porțile de Fier de lângă Dunăre. De aceea posibila Dalabela o luase de soție pe femeia lui, Petronia, a denumire a stâncii imense la Porțile de Fier: Babakaj. dat ordin să-l învite prin scrisoare, să-l elimine pe dru- S-a crezut că divinitățile antice s-au bucurat de mul lui Flamini, să-și schimbe direcția spre Interamnij, cântecele interpretate de vocile solistelor vocale pre- și aci să-l ucidă. Ucigașului aceasta i se părea o pier- ferate. Printre cele mai cunoscute în timpul său a fost dere de timp: în drumul spre cârciumă l-a doborât la Nexmes Bastet din templul Karnak, Teba – „cântăreața 124 pământ și l-a ucis prin înjunghiere”(1987, 171). zeului Amon”de la începutul primului mileniu î.C. Valahii din nord-estul Serbiei, în trezoreria patri- 10, 35). O multitudine de pelerini au folosit Poțile de moniului cultural, au acordat un loc special cultului Fier, pentru ca din părțile Europei Centrale să ajungă lui Dionysos, printre altele zeul vinului și al viței-de-vie, în Țara Sfântă. al vegetației, al pomiculturii, al extazului și fertilității. Unele femei, a căror origine sau o parte a vieții lor Deja în secolul al 4-lea, în regiunea orașului Klado- ține de cârciumi, au avut un rol important în istoria Im- vo au fost folosite paharele de sticlă, asemănătoare periului Roman. Sfânta creștină Elena, mama împăra- celor produse în unele din centrele riverane Mării Ne- tului Constantin, născut la Naissus, soția lui Constan- gre, renumite pentru producţia obiectelor de sticlă. tius Chlorus, a fost fiica unui cârciumar. Oponenții lor Câteva sute de piese ale cupelor de sticlă într-o formă chiar au afirmat că „fata era una din posibilităţile de semi-ovoidă cu gura larg deschisă și cu picături apli- desfătare pe care le oferea cârciuma tatălui său, și cu cate, aranjate undeva în mijloc pe plan orizontal, au regularitate, pentru o mică recompensă financiară, fost descoperite în localitatea „Galia 1”, iar o adevăra- era la dispoziția vizitatorilor. Abia mai târziu, atunci tă raritate reprezintă două bucăți de sticlă ale pahare- când fiul Elenei a preluat tronul, ea a devenit cea mai lor mari, unul fiind verde-albăstrui, iar celălalt verde- adorbilă femeie din Imperiu” (Norich 2009: 34). Legă- măsliniu cu motive de faguri de miere în relief (Han turi și mai evidente cu astfel de ambianță sunt frag- 1986: 92-93). Împreună cu fragmentele de sticle des- mentele din biografia împărătesei legendare Teodo- coperite și 4 bucăți din păhărele cu picior, cunoscute ra, s-ar putea spune co-regenta ultimului adevărat îm- în țările din estul Mediteranei, aceste obiecte docu- părator roman Iustinian. „Cea mai veche meserie” a lă- mentează o bogăție a relațiilor comerciale, nivelul sat urme adânci în istorie, chiar din apoca Faraonului dezvoltării civilizației, inclusiv ipotezele existenței unui egiptean Keops; potrivit lui Herodot, fiica lui, datorită serviciu organizat de alimente și băuturi, într-un mod prostituției legalizate, a asigurat bani pentru finaliza- corespunzător cu standardele actuale de ospitalitate. rea construirii piramidei impresionante, pentru ca nu Un cetățean roman s-a bucurat de fripturi de carne, mult târziu după aceea, să-și construiască un monu- condimente puternice și sosuri, printre care cel mai ment similar, în modul în care „fiecare din vizitatorii popular a fost garum, sos făcut din peștele marinat săi a fost obligat să aducă câte o piatră” (Avramović: cu diferite plante aromatice (Roben 2009: 219). O masă 133). Cel mai mare număr de prostituate, care în epo- obișnuită a legionarilor a constat dintr-un kilogram ca lui Traian la Roma s-a estimat la 32. 000, au fost de pâine, 100 de grame de untură sau brânză și o ju- angajate pentru această meserie din cauza unui sta- mătate de litru de vin sau oțet (Roben: 116). tut de sclav, a sărăciei, a abuzurilor în vârsta juvenilă, La creștini, termenul ospătărie a primit, pe lângă iar viața lor foarte des s-a încheiat cu tulburări psihice cea istorică și semnficația alegorică, cu unul din posi- și boli cu transmiterea sexuală. Pe lângă ele, în hanuri bile răspunsuri, că simbolizează viața pe pământ. și cârciumi cu regularitate se aflau vagabonzi și hoți. Conform tradiției, Maica Domnului l-a „născut pe pri- Dreptul Roman evidențiază „Digestele” lui Justinian mul său fiu, pe care l-a înfășat și l-a pus într-o iesle, la capitolul „Despre Obligațiile generate din infracțiuni”, pentru că într-o ospătărie/han nu a fost un loc pentru a cunoscut responsabilitatea cârciumarului în cazul în ei”, aflându-se pe drumul de la Nazaret la Betleem, care într-o cârciumă a fost săvârșită o fraudă sau un furt din cauza ordinului cu privire la un recensemânt în și dacă nu a fost vorba de infracțiunea lui ci celor a căror Iudeea (Luka: 2,7). Povestiri alegorice educaționale muncă o folosește proprietarul cu ocazia conducerii din Noul Testament, ca aceea despre Samariteanul afacerilor de cârciumar (Polojac 2011: 292). Astfel de milostiv, au devenit o lectură obligatorie pentru po- obiectiv a purtat numele „cappona”. pulizarea credinței, atunci când creștinismul a cu- În epoca conducerii bizantine a acestui teritoriu, în prins teritoriul orașului Kladovo și Porțile de Fier, mai secolul al VI-lea, cârciumile au avut un rol important ales în secolul al VI-lea. Deznodământul are loc într- în centrele de comerț. Ele se aflau în cadrul clădirilor un mic han aflat pe drumul între Ierusalim și Ierihon, patrulaterale, cu o curte în mijloc, iar coridoarele des- unde sosesc oameni din numeroase țări și popoare, chise duceau până la camerele de oaspeți. Exteriorul pentru a-l vedea pe Isus Hristos. După cum se știe, în a fost dominat de o fântână, iar spre sfârșitul lui a sfârșit, eroul poveștii din Noul Testament îl pune pe existat o cameră mare pentru adunarea oaspeților, rănit pe măgar, îl aduce într-un han și dându-i doi di- pentru consumul de alimente și băuturi. În Cartea nari îi spune hangiului: „Să ai grijă de el, și dacă ceri eparhiei despre corporațiile comerciale și de mește peste această sumă, îți voi plăti când mă întorc” (Luca: șuguri în Bizanț, este stabilită procedura în realizarea 125 afacerilor economice, reglementarea calității produ- Homolj, sunt păstrate în cadrul unor cântece și povești selor, serviciilor și a prețurilor, în activitățile admini populare. Una dintre ele spune că Marko a avut o câr- strației, bijuteriilor, băncilor, brutăriilor și hanurilor ciumă în partea stângă a râului Pek. Este evident că o (Kandić 1976: 155). Hanurile au fost menționate aici și cârciumă a fost considerată de către naratorii popu- prin alți factori determinanți ai altor meserii, cum au lari un loc potrivit pentru desfăşurarea evenimente- fost comercianții cu îmbrăcăminte de mătase, unde lor legate de mituri privind eroi, care au arătat o rezis- s-a precizat că trebuie cu atenție să se evite ca străinii tenţă cuceritorilor otomani, pentru că de altfel a fost care se află în oraș și locuiesc în hanuri să cumpere un loc pentru întrunirea haiducilor. În timp ce basme- lucruri interzise pentru export, țesătură dintr-o buca- le cu începutul lor obișnuit: „a fost odată un...”, au re- tă, cu excepția celor necesare pentru uz personal: „Cel prezentat lectura obligatorie, copiii au fost educați cu care îi va permite să evite acest control, va fi biciuit, povești în care hanurile - primele locuri unde ajung ras și supus confiscării proprietății” (Kandić: 158). eroi într-o țară necunosccută, oraș sau imperiu-figu- Încă în Roma antică, alimentele au fost servite în rează ca o scenă de fraude, jafuri, răpiri, iar unele ro- bucăți mici tăiate, au fost consumate cu degetele de luri mai importante le-a avut fiica hangiului sau, spre la mâna dreaptă (Rober 2009: 219). Potrivit lui Sima exemplu, „muzicanții din Bremen”. De cealaltă parte, Trojanović (2008: 433), mult timp după căderea Impe- pe insula Ada-Kaleh, la mijlocul secolului al XVIII-lea, riului, în general alimentele s-au consumat cu degete viața lui Miskin Baba din dinastia samanoidă de Uz- și cu lingură: „La începutul Evului Mediu numai gazda bek, din Buhara venit pe Dunăre, a devenit o legendă. a folosit furculița, cu care a împărțit carnea oaspeților; Ca miracolul lui Hristos din Noul Testament, la nunta încă din secolul al XII-lea, preoții au considerat folosi- la Cana Galileii, a rămas înregistrată credința că într-o rea furculiței drept un păcat, o imoralitate, iar din se- tavernă din Ada-Kaleh Miskin Baba, doar prin faptul colul al XVI-lea a intrat în folosință obișnuită ”. că a atins un butoi gol, l-a umplut cu vin bun. Mormân- În cursul dominației maghiarilor și bulgarilor, chiar tul acestui om sfânt, se află pe Onsula Șimian, lângă și a otomanilor în regiunea Porților de Fier, pentru coloanele podului lui Traian, în timpul misticii islamice creștini mănăstirile au fost cele mai potrivite locuri me- de către turci a fost înregistrat sub denumirea Lepros, nite pentru odihnă în cursul unei călătorii. În ultimele ceea ce este și posibila semnificație a numelui Miskin, decenii ale secolului al XIV-lea, aici s-a înființat mișcarea care s-a folosit în Bosnia pentru cei care au suferit de isihastă ortodoxă, iar unul dintre cei mai importanți această boală devastatoare (Trojanoviț 1927: 61). reprezentanți ai ei, venerabilul Nikodim Tismanski, a În zona de frontieră a Serbiei, Porțile de Fier, pe construit mănăstirea Manastirica. Paul de Alep, în anul lângă expresia cafenea, pentru același scop, au fost 1657, a observat în partea românească a Dunării un bu- folosiți termenii: cârciumă, han, locandă, ospătărie, în toi gigant, construit de către Nikodim, cu o capacitate vremea modernă - bufet, restaurant, hotel, motel, de 3 000 de găleți de vin (Jakovljević 2007: 87). „Hagio- club, cafenea, bar, bistro, tavernă cu o calitate mai scă- grafiile sfinților”indică cum el a respins gloria pămân- zută de servicii, birt, baracă, șopron etc. Serbia cunoaște tească și s-a stabilit la Kladovo. Cea mai cunoscută per- și termeni de origine orientală: aščinica, imaret, kava- soană, care și-a găsit un loc de odihnă la mănăstirea na, karavan-saraj, musafirhana, kahvehana, precum şi din Kladovo, a fost fiica cneazului Lazar, prințesa Olive- cele greceşti - ksenodoxion, pandohije (Golubović ra, în urma Bătăliei de la Angora și salvarea din captivi- 2010: 992-995). Marija Kocić scrie despre hanuri că la tatea lui Khan Mongol Tamerlan la începutul secolului început au însemnat o stație pe un drum comercial, al XV-lea (Jakovljević 2007: 38). În anul 1390, prințesa a în același timp folosit și pentru depozitarea mărfuri- fost predată la o vârstă de 15 ani sultanului Baiazid, lor, pentru ca apoi să primească semnificația hanului pentru ca împreună cu celelalte femei din harem să fie (2010: 38). Conform unor autori, diferența între un capturată de către despotul mongol în vârstă de 70 de han și un karavan-seraj s-a reflectat în faptul că unii ani. Conform poveștilor populare, mongolul fiind con- călători au plătit pentru mâncare, nopţi și lemne de siderat un om crud, Baiazid nu a putut să suporte abu- foc în hanuri, în timp ce nopţile într-un karavan-seraj zurile și degradarea femeilor sale cadâne și s-a sinucis au fost gratuite (Kocić: 38). lovindu-se cu capul de gratiile cuștii, în cortului lui Ta- Considerăm greșit faptul că locurile unde se ser- merlan (Giljen-Jovițević-Šaranović 2009: 108). vesc băuturi şi alimente au apărut în secolul al XVI- Legendele despre Marko Kralevici, de pildă, legate lea, în legătură cu termenul turcesc „kafana”, care mai 126 de vizita lui în zona Porților de Fier – în munți Miroč și întâi a fost menit unui loc unde s-a servit cafea. De cealaltă parte, este recomandabilă căutarea motivu- lui de naturalizare a expresiei „kafana” și prin analiza- rea termenilor „kaferka”, „kaforka”, încă din Evul mediu, folosiţi la sârbi pentru anumite vase. Pe de altă parte ar fi de folos să se facă o paralelă în expresiile moderne italiene și române de origine latină - capan- na, cabana, cu o semnificație esențială de colibă, ba- racă, cămin, căsuţă, care probabil au consolidat expresia „kafana” pentru ospătărie, mai ales în partea Serbiei care a fost mult timp sub conducerea otoma- nă, unde o mare majoritate a populaţiei cultivă cutu- me culturale asemănătoare sau identice celor românești moderne, inclusiv patrimoniul lingvistic. În orice caz, „kafana” pe acest teritoriu este un termen generic şi un substitut general-acceptat pentru un han, cârciumă sau alte expresii sus-amintite.

Rezumat

Materialele pentru istoria cafenelelor

Pornind de la teza lui Popper că nu există doar o istorie a umanității, ci doar numeroase istorii ale aspectelor diferite ale vieții umane, autorul analizează fragmentele relevante ale evenimentelor și persona lităților istorice, prin examinarea apariției, existenței și importanței locurilor de popas, înviorare și comunicarea între oameni, prin definirea lor ca noţiune şi ca fenomen. Cuvinte cheie: cafenea, hanuri, cârciumi, antichitate, război, politică, reguli, circulație, cultură, alimentație.

127 Marţian Iovan

CONTRIBUŢIA LUI VASILE GOLDIŞ ÎN DOMENIUL FILOZOFIEI EDUCAŢIEI ŞI LA DEZVOLTAREA PEDAGOGIEI SOCIALE

[email protected]

Introducere întregite şi dezvoltate rezultând o concepţie unitară despre îndrumarea (educarea) naţiunii, a „organisme- Absolvent al Facultăţii de Filozofie şi Litere din ca- lor” sociale. În acest exerciţiu profesional de cărturar drul universităţilor din Budapesta şi Viena, gânditor şi luminător al neamului său, de dascăl al naţiunii, Gol- polivalent, cărturar poliglot, cunoscător al istoriei şi diş aduce o substanţială contribuţie la dezvoltarea filosofiei universale, al marilor curente de gândire din pedagogiei sociale. Concepţia sa pedagogică poate cultură, religie, literatura beletristică şi din ştiinţele fi înţeleasă corect doar ca parte a concepţiei sale filo- fundamentale, Goldiş a avut contribuţii originale în sofice asupra lumii, societăţii, istoriei, culturii şi valori- diferite domenii ale culturii printre care sunt mai bine lor. În cele ce urmează ne propunem să sistematizăm cunoscute cele aferente ontologiei, filosofiei istoriei, ideile sale pedagogice din care rezultă o concepţie filosofiei culturii, psihologiei, eticii, filosofiei dreptu- generală, un crez şi un ideal pedagogic bine închega- lui, sociologiei, psihologiei mulţimilor, ideologiei po- te într-un sistem de gândire privind educaţia în gene- litice, istoriei. ral şi învăţământul, în special. În calitate de profesor la Preparandia din Caranse- beş (începând cu anul 1886) şi la Liceul Ortodox din Braşov (începând cu anul 1889), Goldiş a îmbrăţişat Concepţia privind educaţia cu toată responsabilitatea şi dăruirea sufletească o carieră de dascăl în cadrul căreia s-a preocupat de re- În calităţile sale de profesor, de ministru al culturii zultatele evoluţiei ştiinţelor pedagogice pentru a ob- şi cultelor, de formator de opinie prin intermediul nu- ţine performanţe superioare la catedră. În această meroaselor ziare şi reviste la care a colaborat, de pe- calitate a publicat manuale şcolare de istorie, de con- dagog social şi de pedagog al naţiunii, Vasile Goldiş a stituţie, limba latină, geografie pentru învăţământul elaborat o perspectivă generală cu privire la esenţa şi desfăşurat în limba română, a elaborat diferite pro- rolul educaţiei în societate, la direcţiile de perfecţio- iecte, a publicat în presa vremii scrieri cu conţinut de nare a acesteia, la evaluarea rezultatelor acţiunii fac- filosofia educaţiei, de metodică, pedagogie socială. torilor educaţionali în strânse conexiuni cu rolul Bise- Ca secretar al „Societăţii pentru crearea unui fond de ricii şi al diferitelor instituţii de culturalizare, civiliza- teatru român”, cu sediul la Braşov, ca deputat în parla- toare pentru diferitele categorii sociale şi popor, în mentul de la Budapesta şi peste câteva decenii în cel ansamblu. de la Bucureşti, ca director al ziarului „Românul”, ca Goldiş a conceput educaţia prin intermediul şcolii, preşedinte al Astrei şi ca ministru, Goldiş a desfăşurat Bisericii, presă şi alte instituţii de cultură ca parte a o activitate de culturalizare al neamului său, de edu- viziunii sale filosofice, ca un proces conştient, neîn- caţie civică, de formator de conştiinţă naţională a ro- trerupt atât la scara istoriei, cât şi la nivelul individu- mânilor, de reformator al instituţiilor din Transilvania, lui, luând în considerare principii generale, valabile continuând pe un plan mult mai larg şi la un nivel ma- pentru toate etapele din viaţa omului, pentru toate crosocial activitatea de comunicare de la catedră. grupurile sociale sau organismele sociale (fie un po- 128 Ideile sale pedagogice din cariera didactică au fost por, o naţionalitate, o clasă socială, o categorie socia- lă de vârstă, o comunitate umană sau o instituţie func- prin acţiunea factorilor culturali, în special a şcolii şi ţională, fie o familie sau un partid politic). Specificul Bisericii, peste individualitatea biologică se va dez- unei activităţi educaţionale desfăşurată în şcoală sau volta treptat individualitatea intelectuală şi sufleteas- la scara unei comunităţi umane constă nu în principi- că. Individualitatea intelectuală se dezvoltă prin cu- ile reglatoare, ci în metodele, procedeele şi tehnicile noaştere, inteligenţă, extinderea experienţei; cea su- utilizate, în obiectivele sau idealurile stabilite pentru fletească sporeşte prin formarea de sentimente, con- a fi atinse în contextul cultural concret în care se apli- vingeri, deprinderi, obişnuinţe depozitate, adesea, în că principiile, care-şi va lăsa amprentele asupra efica- subconştient în conformitate cu valorile politice, mo- cităţii activităţilor educative. rale şi spirituale. Omul, ca individ, este definit de Goldiş ca fiinţă so- Omul se deosebeşte de celelalte vieţuitoare, susţi- cială (conform constatării lui Aristotel), o individuali- ne Goldiş, nu numai prin faptul că este o fiinţă socia- tate care trăieşte şi se dezvoltă în, prin şi pentru soci- lă, că are o personalitate socială, spirituală ci, mai ales, etate, care prin cultura asimilată se distanţează de prin aceea că el poate „să crească intensiv şi nelimi- ignoranţă şi progresează în sfera civilizaţiei, depăr- tat”2, adică să se desăvârşească prin depăşirea obsta- tându-se de barbarie. Orice fiinţă umană, orice unita- colelor mai mici sau mai mari. Ori, celelalte vieţuitoa- te de oameni sau orice organism social se supun legii re au individualitate pur biologică, putând să crească inexorabile a vieţii: ele se nasc, ele trăiesc şi ele mor. numai extensiv şi limitat. Indivizi, state, naţiuni, insti- Orice individ uman, orice formaţiune de oameni tuţii de cultură se vor naşte, vor fiinţa şi vor muri, vor „care se simt aparţinând laolaltă, este o singură fiinţă, avea fiecare firul vieţii călăuzit de aceeaşi lege veşni- este o individualitate biologică, este un om care cu- că: „puterea de viaţă a oricărei naţiuni este în raport getă şi simte, urăşte şi iubeşte, slujeşte altora dacă nu direct cu măsura în care indivizii sunt gata a-şi subor- poate altfel, se preface, minte, se luptă şi moare câte- dona interesele lor individuale intereselor întregului odată luptând, dar în toate acestea ea este mânată de şi numai acea naţiune poate avea viaţă veşnică, ai că- legea inexorabilă a vieţii, care vrea să se afirme, să se rei fii sunt gata la orice moment a-şi jertfi viaţa lor răspândească şi să se desăvârşească prin lupta pen- trecătoare pentru cea de veci a naţiunii lor”.3 tru existenţă”.1 Ca fiinţă socială, omul trăieşte viaţa sa pe Pământ, Dezvoltarea individului şi a oricărui organism soci- fiind supus acţiunii legilor fizice, ale mediului în care al este reglată de un ideal, de valori, rezultând un trăieşte, iar „ca societate legilor economice, dar ade- grad al dezvoltării civilizaţiei. Pe cât de desăvârşită va vărata viaţa a omului o constituie sentimentele sale, fi fiinţa individuală (un om, o naţiune, un popor sau cugetarea sa, preferinţele sale, idealurile sale, idealuri- orice alt organism social), pe atât va fi nivelul atins de le cărora se închină, credinţele care-l împacă cu abso- evoluţia civilizaţiei. Eforturile, lupta omului pentru lutul oferind momente de satisfacere a trebuinţelor cucerirea adevărului (prin cercetare ştiinţifică, desco- sale sufleteşti”.4 Prin urmare, formarea omului presu- periri, inovaţii, raţionalizări în cadrul cunoaşterii) pen- pune nu atât acumularea de cunoştinţe, de diferite tru a-şi uşura viaţa prin binefacerile rezultate în pla- produse ale intelectului şi raţiunii, cât mai ales forma- nul civilizaţiei, pentru a ajunge să stăpânească mai rea sentimentelor sale morale şi religioase, a caracte- mult şi mai raţional natura, necesită depăşirea unor rului axat pe credinţă. Credinţa a fost şi va fi întot- posibile infinite obstacole ce se opun putinţei ome- deauna coloana vertebrală a civilizaţiilor. În acelaşi neşti de a înfăptui progresul civilizaţiei. Prin urmare, timp „puterea credinţei s-a dovedit în toate timpurile educaţia unui individ sau a unui popor înseamnă de o inepuizabilă fecunditate spirituală, iar o ordine efort, sacrificiu, luptă cu sine. La fel stau lucrurile şi în morală fără o ordine religioasă s-a dovedit iluzorie”.5 domeniul dezrobirii omului de sub dominaţia omu- În concordanţă cu concepţia sa generală despre so- lui, al eliberării omului de sub exploatarea altui om. cietate om şi valori, cu filosofia sa privind istoria şi cul- Aceasta ţine de formarea politică – civică a omului şi tura umanităţii, Goldiş a conceput educaţia, în gene- organismelor sociale. Mai presus de acestea, Goldiş ral, ca un proces de formare conştientă, corespunză- situează ordinea moral – spirituală din societate, re- toare unui crez şi unui ideal, a omului începând din spectiv educaţia religioasă, care întotdeauna este leagăn până la mormânt. Educaţia este un proces con- axată pe cultivarea solidarităţii, a iubirii omului de că- tinuu, pe toată durata vieţii omului sau pe parcursul tre om, prin care se coagulează orice societate întă- întregii istorii a unui popor. Nu numai copiii, tinerii, di- rindu-şi treptat coeziunea şi caracterul. În acest fel, feritele grupuri sociale, nu numai popoarele şi naţiuni- 129 le, ci orice organism social are nevoie de desăvârşire un proces de comunicare prin care se lărgeşte cu- pe scara civilizaţiei, de îndrumare, adică de educaţie. noaşterea, experienţa individului şi cresc capacităţile La nivel microsocial educaţia este făcută de mamă, fa- sale intelectuale. Dar scopul principal al educaţiei nu milie, învăţător, preot. În acest context Goldiş concepe este acela de a da copilului, în general celui ce învaţă, educaţia ca „pregătire a individului pentru serviciul cunoştinţe multe, „învăţătură multă”, pentru că „şcoa- comunităţii”.6 La nivel macrosocial educaţia este reali- la cea bună nu este aceea care dă învăţătură multă, ci zată de personalităţi istorice, de adevăraţii „apostoli ai mai vârtos aceea care zideşte caractere, răspândeşte neamului”, de mari dascăli, de formatori ai sufletului morală şi plantează ideal. Valoarea unui individ n-o naţional, aşa cum au fost, servind ca adevărate mode- constituie cunoştinţele lui, cât de vaste să fie, ci cale, Gheorghe Şincai, Mihail Kogălniceanu, Octavian racterul lui, morala ce-l călăuzeşte şi idealul ce-l însu- Goga, Andrei Bârseanu, Vasile Lucaciu, Spiru Haret, Ion fleţeşte … Caracterele oferă condiţiile de siguranţă Maiorescu, Mihai Eminescu, George Coşbuc, I.L. Cara- ale oricărei societăţi omeneşti. Istoria este mărturie giale, Aurel Vlaicu, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Lazăr, că neamurile pier de pe urma slăbirii caracterului lor, Avram Iancu, Visarion Roman, Gheorghe Bariţiu şi nu prin aceea a inteligenţei lor”.7 Cu alte cuvinte, ide- mulţi alţii. Goldiş a portretizat astfel de personalităţi în alul educaţiei este formarea unui om înzestrat cu vir- diferite scrieri sau cuvântări, utilizând expresii şi evi- tuţi moral – spirituale, a căror sinteză o constituie ca- denţiindu-le meritele în felul următor: îndrumători şi racterul. Caracterul presupune capacitate de iniţiati- luminători de neam, deschizători de orizonturi pentru vă, judecată sănătoasă, voinţă fermă, hotărâre în popor, „săditori de idealuri naţionale”, „dascăli ai po- fapte, perseverenţă – calităţi formate, coagulate trep- poarelor”, mari „învăţători ai poporului român”, „diri- tat în personalitatea celui care învaţă sub împărăţia guitori ai moralei generaţiei ce va veni”, „cârmuitori ai credinţei şi mai puţin a gândirii sau raţiunii. Credinţa sufletului naţional”, cei care au deşteptat „conştiinţa noastră este ultima raţiune de a fi şi singura chezăşie naţională, au zidit suflet, credinţă şi ideal”, „îndrumăto- a caracterului, moralei şi a idealului în lumea reală a rii mulţimilor”, „apostolii înălţării fericitoare a suflete- societăţilor omeneşti - susţinea Goldiş. lor” etc. Astfel de personalităţi, liderii politici, culturali Conceput astfel, idealul educaţiei este cel care ori- şi spirituali, în general oamenii de geniu, fac educaţie entează toate eforturile individului, al factorilor de pentru mulţimi, îndrumă şi direcţionează diferitele in- educaţie, de perfecţionare şi autoperfecţionare neîn- stituţii de cultură, aşa cum a fost „Astra” şi alte multe treruptă a fiinţei umane şi a organismelor sociale. Ide- societăţi culturale, organe de presă, şcoli, universităţi, alul este mai presus de toate; zbuciumările fiinţei case de cultură, biblioteci, muzee, etc. Prin eforturile umane şi ale omenirii dintotdeauna au vizat atinge- lor, factorii de cultură şi educaţie reuşesc să unifice rea idealurilor – fapt ce a generat perfecţionarea oa- energiile indivizilor şi grupurilor izolate, să formeze menilor, progresul civilizaţiei. „Civilizaţia, susţine Gol- comunităţi umane solidare şi cu credinţă în idealurile diş, este rezumatul idealurilor care au încălzit suflete- proprii, să înalţe popoarele pe scara glorioasă a desă- le omeneşti în cursul istoriei”8, iar popoarele care au vârşirii, să dezvolte capacitatea şi voinţa popoarelor părăsit barbaria au făcut-o în momentul când şi-au de a depăşi obstacolele, de a-şi pune viaţa în armonie regăsit idealul. De la idealuri, popoarele evoluează pe cu valorile universale. Educaţia la scară socială duce la planul civilizaţiei prin educaţie pe măsură ce-şi întă- închegarea organismelor sociale, la creşterea treptată resc caracterele, unitatea de voinţă şi capacităţile de a solidarităţii oamenilor în raport cu idealurile asuma- a realiza acţiuni istorice. te, la progresul civilizaţiei spre tot mai multă dreptate, Locul central în orientarea eforturilor factorilor edu- libertate şi iubire de oameni. Prin aceste idei, Goldiş caţionali, consideră Goldiş, „îl constituie nobilul ideal demonstrează că este un luminat pedagog social atât hristic: iubirea de oameni, care este sursa unităţii sufle- ca practician, cât şi ca teoretician. În ambele posturi, el teşti, a caracterului fiecărui om şi fiecărui organism soci- a valorificat literatura sociologică de specialitate, psi- al. Acest ideal este sursa fundamentală a culturii apuse- hologia mulţimilor, psihologia socială, pedagogia gene de azi, este cel dintâi care a proclamat în lume deose- nerală (în special lucrări publicate de E. Durckheim, C. birea, egalitatea, libertatea, frăţietatea, miluirea celor Bouglé, D. Gusti, G. Wells, G. Le Bon, V. Barbat, Herbart, slabi şi osândirea celor neruşinaţi şi făţarnici”.9 Şcoala Rousseau, James L. Hughes, Georg Simmel, Gabriel care se vrea cu adevărat să fie călăuza unui neam nu Tarde, J. Maxwell, Bertrand de Juvenél, etc.). poate să fie lipsită de ideal, iar cel mai sfânt ideal este Goldiş a conceput instruirea ca o componentă a legea lui Hristos: ea trebuie să rămână idealul şcolii fiind- 130 educaţiei, ca transmitere şi însuşire de cunoştinţe, ca că e eternă, în timp ce toate celelalte sunt trecătoare. În diferitele sale scrieri Goldiş abordează educaţia şi pedagog social, de pedagog al naţiunii române. Aces- din alte perspective: ca educaţie instituţională şi spon- te dimensiuni ale personalităţii lui Goldiş vin să le în- tană (neinstituţionalizată), ca educaţie sistematică în tregească pe cele de profesor de liceu, de autor de şcoală şi ca educaţie înafara şcolii, ca educaţie perma- manuale şcolare destinate şcolilor româneşti din ca- nentă, ca educaţie pe diferite laturi ce conduc la for- drul structurii de învăţământ imperiale multinaţionale. marea şi desăvârşirea omului (educaţie morală, civică, Goldiş, luând în considerare nivelul de dezvoltare a estetică, pentru muncă, educaţie religioasă, politică, învăţământului şi educaţiei din vremea sa, a fost inte- etc.), educaţia în funcţie de factorii care o realizează resat de viitorul acestora. Viziunea sa este optimist pe- (educaţia conştiinţei patriotice şi naţionale realizată de dagogică, întemeindu-se pe constatarea că omul deşi către Astra, educaţia politică – civică realizată de Parti- este o fiinţă limitată, aspiră spre perfectibilitate şi are dul Naţional Român, educaţia realizată de instituţiile dorinţa firească spre desăvârşire. La fel sunt şi naţiuni- de teatru, de muzee, case de cultură, etc.), educaţia rele, statele sau alte organisme sociale. Calea lor spre alizată prin intermediul unor discipline de învăţământ desăvârşire, civilizare şi progres este educaţia, în speci- (istoria, limba latină, geografia, constituţia, etc.). Indife- al educaţia morală – axată pe cultivarea credinţei stră- rent de forma concretă de educaţie, pentru ca aceasta moşeşti, a obiceiurilor, moravurilor, mentalităţilor ro- să fie eficientă, să dea rezultatele dorite, este nevoie mâneşti şi a solidarităţii dintre generaţii. Viitorul civili- de respectarea unor principii şi a unor reguli metodice zaţiei industriale, uşurarea muncii de la un deceniu la determinate de specificul domeniului. altul, creşterea capacităţii oamenilor şi popoarelor de Principiile educaţiei sunt legi fireşti, de respectarea a stăpâni natura în mod raţional impun o amplificare cărora depinde gradul de atingere a idealurilor şi sco- în viitor a educaţiei ştiinţifice, creşterea volumului de purilor propuse. Printre acestea Goldiş a abordat prin- cunoştinţe, de ramuri ale cunoaşterii pozitive. Dar nu cipiul intuiţiei vii ca sursă a cunoştinţelor ştiinţifice, creşterea stocului de cunoştinţe elementare ce ar tre- principiul accesibilităţii, principiul participării active a bui să fie înmagazinate în memorie, învăţate de copii, celor educaţi la procesul instructiv şi formativ, princi- este scopul educaţiei în viitor pentru că acestea sunt piul sistematizării şi organizării logice a cunoştinţelor, efemere şi „oricât ar progresa, ştiinţa are să rămână în principiul fixării şi aplicabilităţii cunoştinţelor etc. De veci insuficientă pentru mulţumirea sufletului”.10 Mai asemenea, a insistat cu argumente concludente pe important în formarea omului este caracterul funda- respectarea unor principii în procesul de reorganizare mentat pe credinţa strămoşească. Viitorul va fi domi- a şcolii, a sistemului naţional de învăţământ din Româ- nat de şcoala maselor, a mulţimilor. De aceea, învăţă- nia întregită, după primul război mondial, şi de edifi- mântul general şi obligatoriu va trebui să devină cen- care a unui sistem naţional de învăţământ şi cultură în tru de preocupări pentru oamenii de decizie care au în perioada interbelică, cum sunt: accesul egal al tuturor răspundere viitorul popoarelor. copiilor în şcoli; gratuitatea învăţământului de stat; Omenirea va evalua spre noi trepte de organizare generalizarea învăţământului elementar; democrati- a solidarităţii umane, în cadrul cărora se va afirma zarea învăţământului; respectarea drepturilor omului; gradual o nouă ordine moral – spirituală universală principiul nondiscriminării în funcţie de naţionalitate, până când, după o perioadă lungă de timp, se va sex, rasă, religie, etc.; prioritate în sistemul de învăţă- ajunge la o solidaritate universală, la o organizare in- mânt o are formarea de educatori (învăţători, profe- stituţională mondială, în cadrul căreia va fi exclus de- sori, educatoare); principiul libertăţii şi autonomiei in- finitiv războiul. Ori, această viitoare organizare a stituţiilor de învăţământ şi cultură, etc. omenirii va rezulta din acţiunea unor forţe prepon- Multitudinea preocupărilor lui Vasile Goldiş în do- derent spirituale aşa cum, în Europa, a apărut Refor- meniul educaţiei, instruirii, al formării conştiinţei naţi- ma sau societatea liberală. Educaţia va fi un factor onale, solidarizării şi închegării de organisme sociale determinant în acest sens, roadele ei vor fi conştiinţa capabile să realizeze progresul culturii, civilizaţiei, con- solidarităţii umane, omul capabil să înţeleagă liberta- solidarea statului naţional, unitar al românilor şi uşu- tea sa în procesul de convieţuire cu ceilalţi, să-şi arti- rarea traiului tuturor oamenilor, nuanţările şi argu- culeze interesul individual respectând interesul co- mentările originale, explicaţiile cauzale şi funcţionale lectivităţii din care face parte, să-şi exercite voinţa în scot în relief responsabilitatea, priceperea, abilitatea conformitate cu exigenţele legilor fizice, economice, organizatorului de evenimente culturale, politice, so- sociale şi morale. „În statul omenirii, credea Goldiş, ciale de amploare şi a publicistului, în calitatea sa de educaţia se va face în mod instituţional”.11 Omul şi su- 131 fletul lui fiind totdeauna perfectibile, rezultă că şi Evident, acest proces este secular; începuse de pe la educaţia va fi eternă şi perfectibilă în cadrul viitoarei anul 1600. Au urmat serii de dascăli ai neamului, oa- organizări universale a omenirii. meni de cultură care şi-au dedicat viaţa luminării neamului românesc. La 1816, Gheorghe Lazăr aruncase Desăvârşirea conştiinţei naţionale, a spiritului „seminţe” care au răsărit de abia după un secol şi care au maturizat conştiinţa naţională deşteptând în sufle- colectivităţilor umane – preocupare centrală a tele românilor „vrerea unităţii şi libertăţii naţionale”13 şi lui Vasile Goldiş iată că astăzi „românii toţi împreună dau viaţă dreptului ce avem în stăpânirea pământului strămoşesc şi din Incontestabil, Vasile Goldiş a fost un mare peda- valurile istoriei frământărilor omeneşti se înalţă la su- gog naţional şi social, un dascăl al naţiunilor europe- prafaţa vieţii ţara mare românească”14, adică România ne, care a valorificat în activităţile sale politice, cultu- Mare, visul şi odorul scump al strămoşilor noştri, al rale solida sa formaţie în domeniul istoriei universale, nostru şi al celor care vor trăi după noi. al filosofiei culturii, religiei şi dreptului. Până la primul Ca rezultat al istoriei, actul de la Alba Iulia din 1918 război mondial, scopul vieţii sale a fost să contribuie a fost pregătit printr-o complexă, îndreptăţită şi am- la desăvârşirea conştiinţei de sine a naţiunii române plă muncă culturală, educativă desfăşurată în princi- prin formarea convingerii românilor ardeleni, bănă- pal de intelectuali, în special de învăţători, preoţi şi ţeni şi din alte părţi ale Europei că ei aparţin aceluiaşi creatori de literatură. Un astfel de ideal şi o activitate trunchi istoric care este poporul român, au aceeaşi corespunzătoare a avut-o „Asociaţiunea pentru lite- obârşie, limbă, obiceiuri, mentalităţi indiferent sub ce ratura română şi cultura poporului român” sau alte administraţie se află. Demersurile sale de diferite fe- numeroase societăţi culturale, asociaţii, organizaţii. luri, în special cele politice, organizatorice, de comu- „Astra” a servit idealurile naţionale, s-a angajat „să nicare cu scop formativ, au vizat conştiinţa naţională statornicească pentru vecie solidaritatea şi unitatea a românilor. În cadrul acesteia trebuia extinsă şi con- românească”15, reuşind să aprindă în sufletele româ- solidată conştiinţa de sine a poporului român, a fiecă- nilor făclia conştiinţei naţionale, să grăbească paşii rui membru al acestuia. Ori, o asemenea operă de an- spre libertate, dreptate şi cultură, spre a se ajunge ca vergură istorică este un proces complex şi de durată, „fiecare popor să fie culturalizat, administrat şi jude- este un proces cultural, în sens larg, şi unul educativ cat în propria limbă, prin indivizi care cunosc nu nu- – formativ, de comunicare educaţională, în sens re- mai obiceiurile, caracterele şi spiritul popoarelor, dar strâns şi ca parte a primului. sunt părtaşi la toate acestea”.16 Ca filosof al istoriei, Goldiş susţine că epocile istori- Educaţia spiritului naţional implică valorificarea şi ce sunt dominate de câte o idee, un „duh” sau spirit, dezvoltarea culturii naţionale şi universale, dezvolta- aşa cum Evul Mediu a fost stăpânit de ideea religioasă rea creaţiei literare – artistice şi propagarea acesteia iar epoca modernă, datorită revoluţiei franceze, pro- în popor, a presei, bibliotecilor, universităţilor, cămi- clama drepturile omului şi toleranţa religioasă, ca idee nelor culturale, a tuturor aşezămintelor de cultură. biruitoare în conştiinţa popoarelor europene. După Goldiş remarca faptul că „odată cu dezvoltarea mij- războiul lui Napoleon s-a ivit ideea naţională ca forţă loacelor de comunicaţie, conştiinţa unităţii spirituale conducătoare a popoarelor, în lumina căreia au luat s-a accentuat tot mai mult”.17 Educaţia conştiinţei na- naştere statele naţionale, ridicate pe ruinele marelui ţionale se corelează organic cu năzuinţa spre unitate Imperiu Napoleonean. „Duhul cel nou, duhul ideii na- şi dezvoltare culturală, cu consolidarea unităţii politi- ţionale, a cucerit cu repeziciune toată omenirea. Întreg ce, administrative într-un cadru juridic, instituţional secolul al XIX-lea poartă mai ales pecetea naţională specific statului naţional unitar. care a dat naştere statelor naţionale”.12 Mersul inevita- Dar nu conştiinţa naţională ruptă de sentimente, bil al istoriei, chemarea „duhului istoriei”, este valabilă convingeri, obiceiuri, tradiţii şi mentalităţi este facto- şi pentru celelalte imperii, pentru naţionalităţile din rul principal care încheagă, fortifică, solidarizează na- componenţa acestora. Prin urmare şi românii din im- ţiunea, ci în special caracterul, sufletul naţional. Un periu trebuiau să fie educaţi corespunzător idealurilor, rol predominant în cadrul acestuia îl au sentimentele aspiraţilor şi intereselor lor naţionale astfel încât să li se de patriotism, de mândrie şi demnitate naţională, spi- afirme solidaritatea şi să li se întărească unitatea de ritul de sacrificiu pentru destinele naţiunii. Ori aces- 132 conştiinţă naţională, de neam, ţară şi stat unitar al lor. tea sunt bine fixate într-un ideal şi un crez comun. Ţinta finală a educaţiei patriotice o reprezintă mode- re sufletească a românilor până ce se va consolida larea sufletului, formarea de sentimente colective, de unirea nu numai în plan instituţional, ci şi sufletesc, mentalităţi, credinţe la nivelul comunităţii în întregul iar Partidul Naţional Român, al cărui lider a fost, tre- ei. În acest sens, Goldiş aprecia rolul muzicii, artelor buie să-şi intensifice activitatea până la completa vizuale, arhitecturii, literaturii, teatrului, spectacole- unificare sufletească a poporului român şi a formării lor folclorice, organizarea de ceremonii şi ritualuri, unei mentalităţi omogene – ca temei pentru preveni- fără a diminua rolul comunicării de informaţii sau cu- rea sciziunilor politice, a derapajelor de la programul noştinţe, al informării zilnice a cetăţenilor prin inter- Unirii, a trădărilor şi manifestărilor anarhice. Edifica- mediul mijloacelor moderne de comunicare. Acţiu- rea noului stat se va întemeia pe morala creştină, pe nea diferiţilor factori de educare politică, civică, patri- clădirea unei economii sănătoase şi raţionale, pe pre- otică are ca vector determinant şcoala şi Biserica - cei ţuirea şi organizarea echitabilă a muncii, înflorirea doi factori de sinteză care au generat de-a lungul tim- culturii – toate urmând a fi susţinute de crearea unor pului formarea de asociaţii şi organizaţii umane. Doar reţele adecvate de instituţii. Programul politic iniţiat dacă este înfrăţită cu credinţa, propagarea culturii în de Goldiş, având o esenţă creştin – democrată, viza popor, educarea grupurilor sociale şi a cetăţenilor va ca priorităţi naţionale cultivarea moralei creştine, a 18 conduce în mod real spre civilizare. Cele două mari muncii şi economiei raţionale, a culturii şi drepturilor puteri de culturalizare şi civilizare a mulţimilor, cărora omului, a progresului poporului român pe scara civi- cei de astăzi le datorează constituirea unor solide lizaţiei umane. „Deasupra tuturor însă, scria Goldiş, ca asocieri omeneşti, implicit a naţiunilor şi organisme- o condiţie absolut indispensabilă a progresului, va lor internaţionale, sunt Biserica şi educaţia. Aceste trebui să planeze cinstea desăvârşită, imparţialitatea două forţe sintetice sunt creatoarele sufletelor oame- şi altruismul sacru al tuturor acelora care primesc asu- nilor, popoarelor şi instituţiilor; ele vor reuşi treptat să pra lor îndreptăţirea apăsătoare şi datoria prea fru- învingă fiara din oameni, să creeze o lume corespun- moasă a diriguirii afacerilor obşteşti”.20 Ca ministru, zătoare marilor valori ale omenirii, cum sunt liberta- lider de partid, preşedinte al „Astrei”, militant cultural tea, dreptatea, solidaritatea tot mai extinsă a oameni- şi scriitor, Vasile Goldiş şi-a continuat activitatea de lor şi popoarelor, binele general, pacea înăuntru sta- pedagog naţional, de „părinte al patriei” – aşa cum îl telor şi la nivel mondial, prosperitatea. definea Octavian Goga, în noul context socio-politic, Aşadar, convins fiind că istoria a produs suficiente instituţional şi internaţional pentru a diminua discor- dovezi care demonstrează că închegarea şi fortifica- dia, anarhia şi pentru a promova solidaritatea, unita- rea unor organisme sănătoase o reprezintă, în special, conştiinţa solidarităţii naţionale, simţul naţional, tea pe plan afectiv, spiritual, cultural, economic şi Goldiş şi-a asumat ca principal scop al vieţii sale acela politic a tuturor românilor. care rezultă chiar din scrierea sa de la 1920: „am dus Educaţia moral creştină, propagarea valorilor mo- cea mai grea luptă împotriva asupritorilor noştri de rale, formarea românilor în spiritul drepturilor omului veacuri. Ştiam că conştiinţa naţională a poporului şi ale cetăţeanului este pivotul reaşezării ordinii eco- nostru subjugat este o chestiune de a fi sau a nu fi. nomice şi sociale menite să fortifice caracterul şi Propagarea, întărirea acestei conştiinţe naţionale identitatea poporului român, să-i întărească vitalita- este unicul scop al luptei noastre”.19 În slujba acestui tea şi voinţa. În ciuda tensiunilor şi greutăţilor surve- scop suprem, Goldiş şi-a pus în evidenţă, prin cuget şi nite după primul război mondial, Goldiş avea încre- faptă, calităţile lui geniale de pedagog naţional şi so- dere că poporul român „revenit la sănătatea gândirii cial, acţionând perseverent pentru întărirea spiritului politice, va şti să deosebească neghina de grâul sănă- naţional care să stăpânească sentimentele şi aptitu- tos şi se va întoarce la concepţiile politice cu adevărat dinile tuturor românilor. fericitoare pentru dânsul”.21 El îşi exprimă convinge- În perioada de după înfăptuirea Marii Uniri de la 1 rea fermă că „în curând neamul meu se va reculege Decembrie 1918, Goldiş şi-a dezvoltat opera teoretică din boala ce l-a cuprins un moment şi îşi va lua în isto- şi practică pe un alt plan, având ca strategie consoli- ria civilizaţiei mondiale rolul său firesc de element de darea statului naţional unitar român, aşezarea pe ordine şi factor absolut îndreptăţit al culturii umane”. baze noi a economiei, relaţiilor sociale, a învăţămân- 22 Dar obţinerea acestei stări presupune eforturi de tului şi culturii. În acest scop, în 18 aprilie 1920, Goldiş culturalizare, de educare începând de la plugari, lu- declara că trebuie continuată activitatea de modela- crători industriali, funcţionari în administraţie, până 133 la formarea de educatori, necesari în toate tipurile de Goldiş a pledat în întreaga s-a operă educativă, scr- şcoli, şi de preoţi. iitoricească şi practică politică pentru respectarea Premisa, verificată de istorie, educaţiei morale, a principiilor universale consacrate în lumea civilizată, în cultivării altruismului, a iubirii hristice a omului de că- democraţiile apusene, printre care şi cel al egalei în- tre om, a întronării dreptăţii, cinstei, solidarităţii şi a al- dreptăţiri naţionale a tuturor popoarelor şi naţionalită- tor valori morale constă în aceea că „popoarele nu se ţilor din cadrul imperiilor polietnice. Astfel de principii, conduc după rezon (raţiune – n.n.), ele se conduc prin susţine îndrumătorul naţiunilor, sunt înainte de toate sentimente, opinii, credinţe …. Pentru aceea, din ideea de ordin moral, educativ, spiritual şi politic, trebuind a naţională trebuie să facem credinţă”.23 Sentimentele fi consacrate şi în plan juridic. Prin urmare, întreaga ac- morale, inclusiv cele de solidaritate naţională, trebuie tivitatea de culturalizare, de educare politică – cetăţe- să facă parte din sufletul fiecărui român. Factorii de nească, de desăvârşire a sufletului naţional al poporu- culturalizare, precum „Astra”, inclusiv cei educaţionali lui român şi al fiecărui cetăţean al său trebuie să res- în sens restrâns, sunt chemaţi să cultive valorile morale pecte principiile consacrate pe plan universal, să se în sufletele românilor pe această direcţie. desfăşoare în armonie cu valorile statuate de istoria Pe parcursul întregii sale vieţi, Goldiş a detestat universală, acceptate de popoarele civilizate. discordia, ura între fraţi şi a propagat iubirea între oa- În concluzie, am putea sintetiza concepţia lui Gol- meni indiferent de naţionalitate, rasă, religie, sex sau diş despre educaţie, în calitatea sa de reformator so- clase sociale. De pe această poziţie a criticat cu argu- cial şi de îndrumător al naţiunii române, ca fiind o mente istorice şi juridice naţionalismul fanatic, şovi- parte componentă a filosofiei sale, a concepţiei ge- nismul şi iredentismul. Formarea caracterului unei nerale despre lume, societate, om şi valori, un ele- naţiuni, propaganda şi educaţia desfăşurate de dife- ment constitutiv al difuzării culturii în popor, prin riţi factori trebuie să excludă aceste manifestări care care se desăvârşeşte sufletul acestuia, conştiinţa sa încalcă demnitatea umană, drepturile omului şi ale naţională, caracterul său fundamentat pe credinţa cetăţeanului deopotrivă, opunându-se principiilor ci- strămoşească. Difuzarea culturii în mase prin inter- vilizaţiei şi sensului evoluţiei istorice a umanităţii. Cul- mediul diferiţilor factori, în special prin instituţiile de turalizarea, dezvoltarea cunoştinţei naţionale a po- învăţământ, Biserică şi diferitele publicaţii, conduce poarelor nemaghiare din Ungaria antebelică, de ase- orice popor, orice organism social spre întărirea uni- menea, a celor neromâneşti din România Mare trebu- tăţii de conştiinţă, de suflet şi crez, la creşterea puterii ie să urmeze principiile universale rezultate din isto- sale de a păşi pe drumul civilizaţiei, al disciplinei şi rie, drepturile lor naturale şi valorile democraţiei. Al- prosperităţii. În acest proces istoric, promovarea va- tminteri, puterea cârmuitoare a statului devine înro- lorilor morale, consolidarea credinţei în sufletele po- bitoare pentru anumite părţi din societate, devine o poarelor, a neamurilor şi a oamenilor ca indivizi con- guvernare imorală şi coruptă. Într-o astfel de situaţie, stituie cheagul solidarizării universale. Valorile mora- o naţionalitate discriminată, exploatată, privată de le se impun în strânsă legătură cu dreptatea. Marile drepturile ei fireşti, este îndreptăţită să-şi exercite personalităţi din istorie, politică, artă, ştiinţe şi cultu- dreptul la autodeterminare, să se răzvrătească până ră, în general, sunt cele care plantează idealurile, care ce se eliberează. Goldiş aduce ca argument în favoa- luminează şi îndrumă popoarele săvârşind o operă rea acestor idei un citat din opera revoluţionarului de pedagogi ai omenirii, de reformatori sociali. maghiar Kossuth Lajos; „Fără naţionalitate viaţa este Viziunea filosofică asupra educaţiei a orientat nu de prisos. Atunci când vom pierde cuvântul limbii numai conduita sa de profesor, de autor de manuale, noastre naţionale, ne-am pierde şi sufletul. A pierde ci şi cea de om politic, militant pe plan cultural şi soci- naţionalitatea este a muri ca popor. Pentru aceea na- al pentru desăvârşirea unităţii conştiinţei naţionale, a ţionalitatea şi limba sunt mai scumpe decât liberta- culturii, pe plan politic şi instituţional a poporului ro- tea; căci libertatea pierdută se poate recâştiga, iar mân, a cărui viaţă, cultură şi spiritualitate sunt libere naţionalitatea niciodată”.24 Tot astfel, conchide Gol- să se dezvolte în egală îndreptăţire cu cele ale altor diş, şi pentru noi românii, naţionalitatea noastră ne popoare. Prin opera sa privind educaţia, instruirea, este cel mai scump avut pe lume, iar „cine vrea să ne culturalizarea maselor, naţiunilor şi popoarelor, Gol- ia naţionalitatea, acela vrea să ne răpească sufletul. diş aduce o contribuţie substanţială la dezvoltarea pe- Nu i se poate cuiva smulge sufletul şi să fie lăsat apoi dagogiei sociale europene, a filosofiei educaţiei – el 134 să trăiască mai departe”.25 însuşi fiind un strălucit şi neobosit îndrumător, formator naţional, adică nu numai un ilustru cadru di- pedagogiei sociale, în calităţile avute de marele căr- dactic în perioada tinereţii sale, ci şi un pedagog soci- turar ardelean de lider politic, director al ziarului „Ro- al, un mare gânditor cu privire la rosturile educaţiei, mânul”, publicist în presa vremii, de preşedinte al în anii maturităţii. „Astrei”, de om al condeiului şi nu, în ultimul rând, de cadru didactic. Concepţia pedagogică, cea despre Referinţe bibliografice moderarea „sufletului” mulţimilor, de formare a con- ştiinţei de sine a comunităţilor umane, în special, a 1. Vasile Goldiş, „Ţară şi popor”, în Vasile Goldiş, „Scrieri social - naţiunilor, este o parte componentă a concepţiei sale politice şi literare”, ediţie îngrijită de Mircea Popa şi Gheor- generale, filosofice despre lume, societate, om şi va- ghe Şora, Editura Facla, Timişoara, 1976, p.223. lori, putând fi înţeleasă în profunzime doar ca subsis- 2. Ibidem, p.231. 3. Ibidem, p.232. tem al acesteia şi ca parte a culturii universale. Valoa- 4. Vasile Goldiş, „Statul universal”, în „Observatorul politic şi rea operei teoretice în domeniul filosofiei educaţiei, social”, nr.9, anul I, 1930, p.4. contribuţiile originale ale lui Goldiş la articularea pe- 5. Vasile Goldiş, „Şcoala confesională”, în „Gazeta învăţătorilor”, dagogiei sociale şi politice sunt demonstrate, dovedi- nr.14, 25 decembrie, 1929, p.3. te, înainte de toate, de viaţa şi activitatea sa de peste 6. Ibidem, p.173. 7. Vasile Goldiş, „Şcoala cea bună”, în „Anuarul Liceului Orto- cinci decenii puse în slujba propăşirii popoarelor eu- dox Român Andrei Şaguna” din Braşov, anul jubiliar 1924 – ropene şi a coagulării solidarităţii dintre grupurile so- 1925, Braşov, 1925, p.3. ciale, categoriile şi organismele sociale din cadrul 8. Idem. statului român, în strânsă legătură cu solidarizarea 9. Idem. naţiunilor europene pentru a se edifica, într-o viitoa- 10. Vasile Goldiş, „Sufletul şcolii primare”, în „Gazeta învăţători- lor”, nr. 11-12, anul II, 1931, p.7. re epocă istorică, o organizaţie universală, un posibil 11. Vasile Goldiş, „Statul universal”, în „Observatorul politic şi stat mondial. social”, nr.9, anul I, 1930, p.6. Cuvinte cheie: educaţie naţională, şcoală, credin- 12. Vasile Goldiş, „State naţionale”, în „Românul”, II, nr.231, 1912, ţă, Goldiş, organism social, „Astra”. p.1. 13. Vasile Goldiş, „Gheorghe Lazăr”, în Vasile Goldiş, „Scrieri social - politice şi literare”, ediţie îngrijită de Mircea Popa şi Ghe- Summary orghe Şora, Editura Facla, Timişoara, 1976, p.261. 14. Idem. 15. Idem. Vasile goldis’ contribution to the philosophy of edu- 16. Vasile Goldiş, „Despre problema naţionalităţilor”, în Vasile Gol- cation and the development of social pedagogy diş, „Scrieri social - politice şi literare”, ediţie îngrijită de Mircea Popa şi Gheorghe Şora, Editura Facla, Timişoara, 1976, p.156. 17. Ibidem, p.151. In this article, the author looks at Vasile Goldis’ 18. Apud Vasile Goldiş, „Politică şi cultură”, în „Transilvania”, contribution to the development of the philosophy 1929, p.969. of education and social pedagogy, in his position as a 19. Vasile Goldiş, „O crimă ce nu se iartă”, în „Românul”, nr.189, political leader, director of “Românul” (The Romani- anul IX, 7 septembrie 1920, p.2. an) newspaper, journalist, president of “Astra”, author 20. Vasile Goldiş, „Disciplina şi solidaritatea partidului”, în „Vasile Goldiş. Politică şi cultură (1919 – 1934)”, ediţie îngrijită de Va- and, last but not least, teacher. His pedagogical view sile Popeangă, Editura Mirton, Timişoara, 1993, p.43. on shaping the “soul” of the crowds, i.e. fostering self- 21. Vasile Goldiş, „Interviu acordat ziarului Izbânda”, în „Româ- awareness in human communities – nations in parti- nul”, nr.134, anul IX, 26 iunie 1920, p.2. cular –, is an integral part of his general worldview on 22. Idem. 23. Vasile Goldiş, „Cuvânt rostit la constituirea Asociaţiei arăde- society, humanity and values, and can only be under- ne pentru cultura poporului român”, în „Românul”, nr 242, stood as a subsystem of the latter and a part of uni- anul IX, 1920, p.2. versal culture. The value of Goldis’ original contributi- 24. Ibidem, p.124. ons to the philosophy of education and the develop- 25. Idem. ment of social and political pedagogy are demonstrated, above all, by his life and five-decade long acti- Rezumat vity in the service of national liberation and solidarity among social groups within the Romanian state, whi- În acest articol, autorul analizează contribuţia lui le also envisioning an ever-increasing unity among Vasile Goldiş la dezvoltarea filozofiei educaţiei şi a 135 European nations, leading to the creation of a future world state. Key words: national education, school, faith, Gol- diş, social group, “Astra”

Résumé

La contribution de vasile goldis au domaine de la philosophie de l’éducation et au développement de la pédagogie sociale

Dans cet article, l’auteur analyse la contribution de Vasile Goldiş au développement de la philosophie de l’éducation et de la pédagogie sociale, en tant que chef politique, directeur du journal « Românul » (Le Roumain), publiciste dans la presse de son temps, présidente de l’« Astra », homme de lettre et, enfin et surtout, professeur. Sa conception pédagogique sur le façonnement de l’«esprit » des foules et de la conscience de soi des communautés humaines, en particulier des nations, est une partie composante de sa conception générale, philosophique, sur le monde, la société, l’homme et les valeurs, pouvant être com- prise profondément seulement comme sous-sys- tème de celle-ci et comme partie de la culture universelle. La valeur de l’ouvrage théorique dans le domaine de la philosophie de l’éducation, les contributions originales de Goldiş à l’articulation de la péda- gogie sociale et politique sont prouvées, surtout, par sa vie et son activité de plus de cinq décennies au service de la libération des peuples européennes et de la solidarité entre les groups sociaux, les catégo- ries et les organismes sociaux de l’état roumain, étroi- tement liée à la solidarisation des nations euro- péennes pour édifier, dans l’avenir, une organisation universelle, un possible état mondial. Mots clés: éducation nationale, école, foi, Goldiş, organisme social, « Astra »

136 ARTE VIZUALE 137 NEMA SLIKE AUTORA

Adelaida Costache

Actorul în devenire în societatea de consum face parte din cetate, cu frumuseţile, dar, mai ales, cu neajunsurile ei, ci trebuie să aibă o atitudine activă. „Pentru a supravieţui, pentru a se feri de ceea ce Atitudinea activă a actorului în societatea de con- am denumit şocul viitorului, individul trebuie să devi- sum se bazează pe un bagaj cultural solid, pe con- nă infinit mai adaptabil şi mai capabil decât a fost strucţia sănătoasă a principiilor raportate la realitatea până acum. El trebuie să găsească noi modalităţi de a lumii în care trăieşte. Nu poate să se izoleze în singu- se ancora în viaţă, căci toate rădăcinile vieţii – religia, rătate pentru a evita orice infestare cu prost gust şi naţiunea, comunitatea, familia sau profesiunea – sunt calitate îndoielnică. smulse acum de ciclonul tendinţei de accelerare”1. În actor, ideea trebuie să se nască în mijlocul oa- O operă mare se recunoaşte şi după caracterul de menilor din care face parte şi să o dezvolte în confor- aplicabilitate la vremurile schimbătoare cărora le re- tul singurătăţii lui. Atitudinea închisă, departe de zistă. Atunci când ne întâlnim cu informaţii valabile, ochii lumii, nu poate genera o idee de care e nevoie. indiferent de curbele timpurilor pe care le traversăm, Lipsind opera de latura necesităţii expresiei, aceasta ar trebui să le recunoaştem de îndată şi să le păstrăm devine în sine şi pentru sine, fiind percepută drept ca pe cel mai important avut. Informaţia este singurul genială doar de cel care a realizat-o. lucru care nu poate fi luat omului şi cel mai de preţ Actorul nu are instrumentul fizic separat de care să avut al lui. se foloseaască, aşa cum are pictorul pensula sau sculp- Sigur că, pornind de la Stanislavsky, s-au dezvoltat torul blocul de marmură. Actorul lucrează cu materi- o mulţime de studii, au înflorit altele care se pretind alul cel mai fragil dintre toate – sufletul omului – şi fără legătură cu acesta şi care îşi asumă o atitudine de fără o justă raportare la acesta percepţia lui îl poartă inventator, dar o privire atentă în substanţă ne întoar- pe drumuri noi, dar neinteresante. Actorul are nevoie ce la bazele teoretizării teatrului şi, drept rezultat, rede lumea în care trăieşte. descoperim valoarea vorbelor lui Stanislavsky şi, în Când Stanislavsky vorbea despre un alt fel de viaţă aceste timpuri, a produselor şi timpilor limită. pentru actor, se referea la munca atent realizată cu Indiferent de valurile pe care indicii economici îi sine însuşi. Se referea la faptul că actorul trebuie să-şi stârnesc la ştirile de la ora şapte, indiferent de preco- construiască un sistem de lucru propriu, care să-i per- nizările sumbre ale bugetului pe anul viitor, ne pu- mită să-şi atingă obiectivele la nivel de performanţă. tem oricând revaloriza percepţia prin lucrările pionie- Performanţa nu se poate atinge fără o igienă interi- rilor în domeniu. oară bine pusă la punct, specială, în sensul că actorul Stanislavsky are parte, fireşte, de primul loc, pen- trebuie să acorde atenţie tuturor acţiunilor sale într-o tru că soluţiile pentru o bună igienă interioară a acto- altă măsură decât ceilalţi membri ai societăţii, care-şi rului sunt valabile în orice timp. Dacă percepţia actu- permit luxul de a fi oricum. ală este infestată de tot soiul de jumătăţi de adevăr, Secolul vitezei impune, aşadar, un alt soi de rapor- de interpretări injuste, ce au drept scop doar profitul tare la spectacolul exterior şi o adaptare rapidă, căci personal, de reclame luminoase – pe scurt, de o can- cei care nu se adaptează, mor. titate enormă de informaţie goală şi sterilă –, actorul Dacă un produs este surclasat chiar în ziua urmă- nu-şi poate permite comoditatea dezinformării. Cre- toare de altul mai performant şi mai ieftin, putem în- aţia actorului se naşte din ceea ce el conţine şi din ţelege dorinţa societăţii de consum de inovaţie şi ceea ce poate face cu ceea ce conţine. Dar acesta nu schimbare rapidă, care să nu o plictisească. Inovaţia poate trăi în afara societăţii, nu poate pretinde că nu promite succesul, iar succesul, accesul pe piaţă. Sigur că scopul actorului nu devine succesul, ci ră- 138 1 Alvin Toffler, „Şocul Viitorului”, ed. Politică, Buc., 1973 mâne bucuria procesului, dar azi actorul are nevoie să se reinventeze repede pentru a supravieţui. Modul Atenţia agenţiilor de publicitate a devenit din ce în în care reuşeşte să îmbine necesitatea inovaţiei cu ce mai ascuţită. Agenţiile fac rapoarte de piaţă din ce ceea ce doreşte el să însufleţească în creaţia sa, de- în ce mai exacte, ştiu exact ce ar vrea oamenii să cum- pinde strict de abilitatea lui şi de atributele cu care pere, ba, mai mult, rafinându-şi tacticile, ştiu exact ce vine în contact cu societatea. îşi vor dori oamenii anul viitor de Crăciun. Agenţiile Schimbul de mărfuri îl transformă într-o marfă care se ocupă cu monitorizarea pieţei nu reprezintă, dacă nu reuşeşte să îşi păstreze caracterul profesio- pentru marele public, în mod necesar o capcană care nal, artistic în lumea tehnologică. anulează personalitatea, dar această realitate se Perversitatea societăţii de consum este că nu im- raporteză altfel în ce priveşte artistul creator – actorul pune nimic artistului, ba chiar se promovează liberta- nostru. tea alegerilor, şi totuşi aceste alegeri se rezumă la Thespis este aici asaltat de prea multă informaţie optarea pentru una din câteva, puţine. de care nu are nevoie, este ameţit de tot ce îi Cu o paletă de opţiuni restrânsă la minim, artistul străluceşte în ochi şi nu mai ştie exact ce are şi ce nu trebuie să găsescă măsura existenţei lui în societate şi are nevoie, sau dacă are nevoie. Dar pe Thespis, în să o transforme în ceea ce îi corespunde. acest secol, îl poate salva numai cultura. El nu are voie Odată intrat pe o rută, lucrurile capătă aspect per- să se plictisească, să fie inactiv sau să ia de-a gata manent, căci nu e timp suficient să se răzgândească. informaţii prezentate în cele treiezeci de secunde de Până sa ia o altă decizie, lumea a mai inventat ceva şi publicitate televizată, care, dacă depăşeşte timpul el a fost uitat. Atenţia actorilor în privinţa opţiunilor alocat, se raportează la alt preţ de emisie. lor profesionale ar trebui să fie sporită azi, când o faţă Thespis ar trebui să fie cel mai greu de convins dintr-o reclamă nu mai poate pretinde, la fel de bine, client. El trebuie să ştie foarte bine cine este şi să că este Hamlet. opună pieţei cererea sa. Iar dacă Thespis este destul Trecerile dintre acestea se dovedesc a fi scurtături de abil, poate modifica cererea aşa cum doreşte şi îi care reduc termenele de valabilitate, căci oamenii se poate da orice nivel calitativ vrea el. Dar pentru a plictisesc repede, nu mai au răbdare şi sunt într-o dis- opune ceva sistemului, trebuie să ştii exact scopul perată căutare după mai bun, mai nou, mai ieftin. personal final. Apoi desigur că intervine scheletul din dulap, oferta “Actorul nu poate nimic fără voinţă. Prima datorie e mare de feţe care corespund exact dorinţelor publi- să înveţi să-ţi stăpâneşti voinţa”3. cului şi cercul se restrânge şi mai mult. Primul pas în adaptabilitatea actorului la societa- Stanislavsky vede un Actor Ideal pe care şi-l imagi- tea de consum este, iată, expus de Stanislavsky. nează, dorindu-l. Actorul său ideal trebuie să vadă cât Cu o voinţă de fier, autoimpusă, actorul se poate mai multe spectacole bune, să adune cât mai multe arunca în piscina societăţii, fiind totodată conştient că: experienţe frumoase din jurul lui, să se hrănească cu “Oamenii râvnesc întotdeauna la ceea ce nu au, iar muzică bună, cu expoziţii, concerte, orice eveniment actorii vor să găsească pe scenă ceea ce le lipseşte în artistic de calitate, călătorii, artistul trebuie să vadă, viaţă. Dar aceasta e o cale periculoasă, pe care te poţi să perceapă, să recunoască frumosul. rătăci. Faptul de a nu înţelege existenţa unui gen per- “În afară de arta lui, artistul mai are nevoie şi de sonal şi de a nu-şi înţelege propria chemare în teatru, oamenii în mijlocul cărora trăieşte şi care-i alimentea- constituie cea mai serioasă piedică pentru evoluţia ză creaţia cu material viu.”2. de mai târziu a actorului. Iată motivul pentru care el În căutarea unui mediu care să-i stimuleze creaţia, se afundă deseori, cu zecile de ani, într-un labirint a hrănit numai cu evenimente culturale de calitate, acto- cărui ieşire n-o află decât atunci când îşi dă seama de rul nostru ar trebui, mai întâi, să-şi antreneze ochiul greşelile săvârşite”4. pentru receptarea corectă de informaţie, ar trebui să fie Actorul are nevoie să înţeleagă ideea atât de pro- capabil să sesizeze calitatea, să înţeleagă foarte bine ce movată de Progres ca fiind evoluţia lui personală. Ar- este de vânzare şi ce este de suflet, ce poate să îi dăune- tistul are nevoie să fie înconjurat de lucrurile care se ze mai mult decât să-l informeze. Iar azi, corecta receptare a realităţii poate fi o probă foarte solicitantă. 3 K.S Stanislavsky, „ Viaţa mea în artă”, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, Buc., 1954, pag. 69 2 K.S. Stanislavsky, „Viaţa mea în artă”, Ed. De Stat pentru 4 K.S. Stanislavsky, „ Viaţa mea în artă”, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, Buc., 1954, pag. 27 Literatură şi Artă, Buc., 1954, pag. 52 139 pot vărsa activ în el, care-l stimulează şi-l invită, ca regulilor societăţii, fiind ceea ce vrea el să fie, impu- membru activ, la spectacolul vieţii. nându-se pe sine normelor. Cantitatea de informaţii pe care o poate accesa acto- “Vrei să te ocupi de artă, dar trebuie şi să trăieşti. Aşa rul azi e evident mult mai amplă decât ceea ce îi putea că eşti nevoit să-ţi iei o slujbă, însă constaţi că oboseala oferi începutul de secol. Uşurinţa aceasta nu înseamnă nu-ţi permite să lucrezi. Dar dacă îţi place ceea ce faci, o neapărat un lucru benefic. Căsuţa de cercetare Google vei face în continuare. (…) Pe parcurs, dăm de oameni nu oferă de fiecare dată informaţii juste, coerente. Ar- care ne ajută. Dar ajutorul îl primeşti pentru că ai făcut tistul are nevoie să gândească mai încet, cum spune ceva înainte. (…) Lucrurile pe care le faci din plăcere îţi Lev Dodin, în sensul că trebuie să se raporteze la o cer- dau mari satisfacţii. Poate că vi se vor deschide nişte uşi cetare cronofagă, dar eficientă, să evite capcanele hi- şi veţi găsi o cale să vă preocupaţi de pasiunile voastre.”5 per vitezei pentru ca natura umană să aşeze firesc in- formaţiile în ordine logică. Omul nu este un calculator, Bibliografie care execută şi, cu atât mai mult, un artist nu poate să funcţioneze pe sistem binar, folosind două repere. Re- 1. Dodin, Lev - „Călătorie fără sfârşit”, Ed. Camil Petrescu, Buc., perele artistului trebuie să fie bogate pentru că el însuşi 2008 trebuie să fie bogat. Apoi, actorul trebuie să fie organi- 2. Lynch, David, „Cum să prinzi peştele cel mare”, Ed. Humani- tas, Buc., 2007 zat, tocmai pentru că nu e o maşinărie. Actorul nu poa- 3. Stanislavsky, K.S - „Viaţa mea în artă”, Ed. De Stat pentru Lite- te avea acces la cele mai bune soluţii dacă societatea de ratură şi Artă, Buc., 1954 consum îl domină şi-i ameţeşte percepţia. Informat, 4. Toffler, Alvin - „Şocul Viitorului”, Ed. Politică, Buc., 1973 atent, organizat, cu exerciţile făcute, disponibil, actorul poate accepta orice provocare de pe piaţă. Dar organizarea nu este tocmai facilă în ritmul de- lirant al vieţii. Se construieşte o listă din ce în ce mai lungă de cerinţe pentru actor în aceste vremuri, dar acesta e ritmul pe care societatea se bazează acum, iar negarea sau ignorarea lor e sterilă. Dacă până acum am constat nevoia unui set de reguli, a unei igiene bazate pe rigoare, voi pronunţa aici că toate aceste eforturi susţinute ale actorului care-şi iubeşte meseria şi vrea să o facă la nivel de dedicare totală nu întâlneşte altă răsplată mai mare decât aceea a bucuriei muncii sale. Nimic nu este în van. Iar în timpurile acestea, bucuria personală devine credinţă. Cea mai importantă plată pentru actor este aceea că face ceea ce face cu plăcere şi că îşi permite să vor- bească despre el, în mod personal, în lumea standar- dizată. E un soi de a lupta contra curentului, fiind to- 5 David Lynch, „Cum să prinzi peştele cel mare”, ed. Hu- tuşi parte din acesta. Actorul sfidează limita fină a manitas, Bucureşti, 2007, pag. 179 NEMA SLIKE AUTORA

Sonja Jankov

MoCAV in 2013 preserving, exploring and presenting modern, postmodern and contemporary art of Vojvodina, at the Ever since 1966, Museum of Contemporary Art of same time creating dialogues between art history and 140 Vojvodina has been permanently collecting, selecting, contemporary tendencies, as well as between local and international art scene. In 2013, MoCAV has had a in particular, Mira Brtka: Unstable Balances by Suzana highly qualitative programme which rated the institu- Vuksanović, Close-Up & Blow-Up: Re-Constructing the tion among the most dynamic museums in the coun- Photographic Image by Andrea Palašti, Strategies of try. Having no space for permanent exhibition, the Excess or: If you’re in a Hurry, Đurić will Slip you One by Museum organised twelve exhibitions – the longest Nebojša Milenković, Cargo East Project – Gazing into being opened for two months to visitors - and wel- Freedom: Taiwan Contemporary Art Exhibition pub- comed six exhibitions organised by partner institu- lished in cooperation with the National Taiwan Mu- tions of the Museum. It also hosted selections from a seum of Fine Arts, Slobodan Šijan: I’ll have to Swerve!, number of contemporary film festivals and day-long Visual Experiments 1960-2012 by Nebojša Milenković, events. Apart from that, in 2013, MoCAV made two Andrej Tišma – Communication : Art, Works 1972-2012 large steps, just a pair in a series, in presenting its large by Vladimir Mitrović and New Sculpture in Vojvodina and significant collection that includes conceptual art, 1980-2000 by Suzana Vuksanović. Apart from these, sculptures, paintings, drawings, objects, installations, several publications are being prepared, particularly graphics, films, videos, photographs, intermedial and those following the case study exhibitions that took digital artworks, examples of architecture and design place in MoCAV. of the second half of XX Century and the beginning of Even though year 2013 was announced as the pe- XXI, both by local and international artists. riod when the Museum will focus on individual au- The first one was launching and presentation of thors and mostly set retrospective exhibitions, it be- digitalized collection, available via the Museum’s web gun with two project that turned to postmodernism portal, which is the result of a two year long project in Vojvodina and various representations of architec- founded by Art Mentor Foundation from Lucerne ture in film and photography. Svetlana Mladenov cu- (Switzerland), in fact, the continuation of the project rated The 1980s: Postmodernism in Vojvodina (1976- “Digitizing Ideas” during which archives and collec- 1990) which focused on the most influencing mani- tions of conceptual art practices in Central and South- festations during the 1980s in the region – such as Eastern Europe had been digitized. The team - Igor the biennial Exhibition of Yugoslavian Sculpture that Zarol (administration), Zoran Ćurčin (web design), had been taking place in Pančevo and international Marko Rakić (programming), Nemanja Delja, Marko symposium of sculpture Terra that has been taking Ercegović and Predrag Uzelac (digitalization) – was place in Kikinda - and on the authors Laslo Kerekeš, coordinated by Luka Kulić, the Department for Con- Milenko Prvački, Dušan Todorović, Dobrivoje Rajić, servation and Restoration, MoCAV. The second one Dragomir Ugren, Branislav Petrić, Slobodan Kojić, Mi- represents an agreement between the University of roslava Kojić, Mladen Marinkov, Jozef Klaćik, Geza Novi Sad and the Museum to exhibit a part of the col- Lennert, Bálint Szombathy, Jozef Ač, Predrag Šiđanin lection within the walls of the recently opened Cen- and many others. The project Representation of Archi- tral building of the University. The concept of the ex- tecture: Film and Photography was curated by Ljubica hibition, created by Luka Kulić and curators of MoCAV Milović and it included four segments. The exhibition Svetlana Mladenov and Suzana Vuksanović, is direct- by Ivana Stojanović, Daniel Kariko, Fernando Guera ed towards stylized, expressively-abstract, geometric was followed by the discussion on architecture with- and constructivistic forms that delineated art since in the context of cultural politics that was co-organ- the middle of 1980s till today, including artworks by ized with Dragan Ilić and Biljana Mickov, while par- Mira Brtka, Verbumprogram, Goran Despotovski, ticipants were Steve Bison (Italy), Ruben Alonso (Great Milena Jeftić, Ničeva Kostić, Milan Nešić, Dragan Rakić, Britain), Tim van der Grinten (Netherlands), Dafne Berc Dušan Todorović and Vladimir Tomić. The exhibition and Lusiano Basauri (Croatia - Chile). Screening series view is meant to be changed, so that the visitors gain presented films on architecture from the archives of an insight into the most important directions and pro- Asolo Art Film Festival, in total 300 minutes of screen- tagonists of the contemporary art in the region. ing materials on architecture and architects pro- Another means of presenting the artworks are duced by authors from all around the world and se- publications that MoCAV has been editing with great lected by Steve Bison. The project is part of the series concern and professional engagement for decades. that begun in 2011, presenting firstly authors that used During 2013, there had been published several cata- primarily drawing and spatial installation to repre- logues, monographic publications and case studies, sent architecture within the museum, while in 2013 it 141 included exhibition Invisible Cities by postgraduate in Vojvodina, while the exhibition was set during students from the Department for Architecture at March, featuring Igor Antić, Art klinika – Šok Gallery, University of Novi Sad, an exhibition that later won Led Art, Balint Szombathy, Staniša Dautović, Goran the prize “Ranko Radović” which is one of the most Despotovski, Dejan Dimitrijević, Živko Grozdanić, Lás- prestigious national awards for architecture. At the zló Kerekes, Bojana Knežević, KÔD, Stevan Kojić, Su- same time, in the third gallery of the Museum, there per Artist Nikola Macura, Slavko Matković, Branislav was a project We Build Tomorrow – the Speech of the Petrić, Bogdanka Poznanović, Maja Rakočević-Cvijanov, Space by Srđan Jovanović Weiss and Miljan Vojnović. László Szalma, Lidija Srebotnjak-Prišić, Slobodan Technology to people! (case study: film and video in Stošić, Đula Šanta, Predrag Šiđanin, Nataša Teofilović, Vojvodina), curated by Aleksandar Davić and Gordana Verbumprogram, Lea Vidaković, Dragan Vojvodić, Nikolić, is a project that featured exhibition, cinema, Ljubomir Vučinić and others. presentations, series of lectures and discussions, se- In May, MoCAV had a specific programme that sev- lecting over 90 works by authors among which are eral thousands of visitors encountered just during Collective Apsolutno, Ernest Bošnjak, Mira Brtka, Kar- the Museum night, while many others visited it dur- po Aćimović Godina, Artur Hoffmann, Naško Križnar, ing the entire month. The exhibition Close-Up & Bow- Katalin Ladik, Petar Latinović, Franjo Ledić, Ale- Up: Re-constructing the photographic image focused ksandar Lifka, Nikola Majdak, Jan Makan, Rodoljub on the exploration of the “space” of photography Malenčić, Marin Malešević, Prvoslav Marić, Slavko and various ways of approaching the medium, pre- Matković, Čoči Michieli, Borivoj Mirosavljević, Miloš senting both artworks by contemporary photogra- Nikolić, Kosta Novaković, Novi Sad Commune of the phers and those by contemporary artists who use 1970s, Bogdanka Poznanović, Miloš Pušić, Ivan Rakidžić, photography, in particular Selena Junačkov, Nemanja Radiša Stanišić, Borislav Šajtinac, Predrag Šiđanin, Sveti- Delja, Marko Ercegović, Ivana Stojanović, Jelena Vladušić, slav Štetin, Tolnai Szabolcs, Milivoje Unuković, Lazar Aleksandar Ramadanović, Andrea Palašti & Kultura Velicki, Vicsek Károly, Nataša Vujkov, Želimir Žilnik, sećanja (Ratković/Vasić), Tijana Luković, Boris Lukić, Dragan Živančević and Stevan Živkov. It provided in- Darija Medić, Petar Mirković, Miroslav Dajč, Monika sight into main production companies, films and Sigeti, Slobodan Stošić and Tatjana Vukelić. At the video works from the festival selections: Acade- same time, in the large gallery was the exhibition my of Arts Novi Sad, Society Fruška gora, Film Front, Strategies of Excess or: If you’re in a Hurry, Đurić will Slip Filmske novosti, Yugoslav Festival of Cheap Film, Cin- you One, curated by Nebojša Milenković, and later ema Club Novi Sad, Festival 8mm Amateur film of Yu- closing with a party where the artist Uroš Đurić ap- goslavia, Medusa Filmnapok, Neoplanta film, Pan film, peared like DJ and presented for the first time some Television Novi Sad (RTV) and Videomedeja, premier- of his video materials along with selected music. ing two films: Skiing on Fruška gora (digitized, 16mm, In summer, the atrium of MoCAV became a new 13’, Kino-section Society Fruška gora, 1934–5, cinema- exhibition space and presented objects, graphic de- tographers: Žarko Kapamadžija and Karl Schaffer) sign and product design by Vaso Krčmar at the exhi- which turn to be the first, partly, coloured film pro- bition 100 Faces that was curated by Vladimir Mitrović. duced in the region, and Panfilm: Views of Memory In June, MoCAV hosted an exhibition on architecture (documentary, 58’, 2013, screenplay, director, cinema- Endless Paper, curated by Marc Joubert, Marko Todor- tographer and editor: Radiša Stanišić). ov and Ivana Miškeljin, as well as one of the largest Exhibition RETROX (Retrospective Exhibition of film festivals in the country – Cinema City which took The Iwano Project) presented artworks by 102 artists place on several locations in Novi Sad, while projec- from 23 countries that reflect the dialogue between tions of short experimental and animated films, the tradition of Japan and our common European along with low-budget films took place in MoCAV cultural heritage on the renowned manually pro- that welcomed over thousand visitors in seven days. duced Japanese paper “Kumohada Mashi”. The au- Apart from Cinema City Film Festival, MoCAV screened thor of the project is Aleksandar Pedović, while the a selection from the Free Zone Film Festival in No- selector was Nebojša Milenković, curator at MoCAV. vember and, prior to that, the winning works form The on-going project Situations. Installations in Vojvo- the 91st exhibition ADC New York, in April. dina, curated by Sanja Kojić Mladenov, explores the Till the end of the year, MoCAV presented three 142 phenomena and the importance of art installations retrospective exhibitions. Artist and Destiny: Zvonimir Santrač, curated by Sava Stepanov, focused on three couple of months later ensemble Dans performed the decades of the artist’s activity and was organised as a “Culture in Movement”. Ivan Šeremet’s work was also result of awarding Santrač with the art prize “Sava presented, as well as activities of the Multiflex group Šumanović” for 2012. MoCAV will present all the fu- (Dragan Živančević, Dragan Matić, Željko Piškorić), in ture laureates of the prize which is given by the Bel particular their performances and short films Chinese Art Gallery. Retrospective exhibition Communication: Death (4:33min., 2004), Multiflex, Book One (11/5, Art represented entire multimedia authorship of An- 11:30min., 2007), Monkey Spa (20:11 min., 2011), Hotel drej Tišma, created between 1972 and 2012 and cu- Montenegro (10:00min., 2011), Turija (17:48 min., 2012), rated by Vladimir Mitrović. The exhibition included Hipohondar (3:31min., 2012) and Still Nature and Socie- series of Tišma’s seals, enlarged prints from several ty (02:52min. 2013). In December, a monography MP thematic series, documentary prints and stills from Art Intimate was presented and Lauba, a new private recordings of reformative artistic actions, several se- art gallery dedicated to contemporary art in Zagreb ries of Polaroid photographs, as well as entire web- that has innovative practices and special programme art opus, selected video works and series of digital created by Vanja Žanko who spoke of it. prints, some of which are exhibited for the first time. At this point, MoCAV is a well established institu- The closing exhibition was Rastislav Škulec: Remix, Re- tion that combines well its own programmes with fresh, Restart, curated by Suzana Vuksanović that rep- those of the partner institutions. It manages to resented one of the most radical artist in the region present, at the same time, historically valuable exam- in the domain of contemporary sculpture. ples of contemporary art hidden in the depots of the Year 2013 is the beginning of the Cargo East project Museum or discovered by researchers, along with the that, curated by Cheng-Lin Chang, Sanja Kojić Mlad- most recent production in world brought by festivals enov and Svetlana Mladenov, creates an internation- and visiting exhibitions and presentations. al dialogue between the contemporary art of Serbia and Taiwan. The first phase of the project presented fifteen contemporary artists from Taiwan: Guo Jen- Chang, Wu Tien-Chang, Walis Labai, Hou Chun-Ming, Chang Nai-Wen, Peng Hsien-Hsiang, Shen Chao- Liang, Yao Ruei-Chung, Yeh Yi-Li, Su Hu-Yu, Tseng Yu- Chin, Chen Agi, Chang Keng-Hau, Liu Wen-Hsuan, Wu Chi-Tsung. Next year, the National Museum of Fine Art in Taiwan will welcome fifteen artists from Serbia. The Institute for Flexible Cultures and Technologies – Napon, in particular Kristian Lukić and Sunčica Pasuljević – Kandić, organised the exhibition Autono- mies which took place in MoCAV in November, as a part of the larger international project Techno-ecolo- gies implemented in partnership with RIXC (Latvia) Baltan Laboratories (Netherlands), Ars Longa (France), the Finnish Society BioArt (Finland) and Academy of Arts in Novi Sad. The concept connected the artists Darija Medić (Srb), Emilio Vavarella (It), Geraldine Jua- rez (Se), Heath Bunting (UK), Jan Lemitz (De), Joana Mol (Es), Les Miserables (Srb), Matthias Tarasiewicz (At), Shinseungback Kimyonghun (Kr), Stevan Kojić (Srb), Wonbin Yang (USA) and Zvonko Gorečan (Srb). This year’s a day-long events in the Museum were as numerous and interdisciplinary as guesting exhibitions. Within the Interzone festival, two days were dedicated to workshops with Irena Tomažin, to presentation and video projection of her work, while a 143 DOCUMENT 144 Maria Alexandra Pantea

File din corespondenţa dintre Ioan Slavici, rea unei adunări dar aceasta nu s-a putut realiza da- Vasile Mangra şi Roman Ciorogariu torită presiunilor făcute de episcopul Aradului Ioan Meţianu care i-a ameninţat cu înlăturarea din posturi- Scriitorul, ziaristul şi politicianul arădean Ioan Slavici le pe care le ocupau. Vasile Mangra îl roagă pe Ioan şi-a desfăşurat în ceea mai mare parte a activităţii sale Slavici să trimită la Arad, la redacţia ziarului local Bise- la Bucureşti şi a contribuit la consolidarea legăturilor rică şi Şcoală numărul 50 al ziarului de la Bucureşti. dintre intelectualii arădeni şi cei din România. Cu aju- Vasile Mangra este cel care l-a susţinut pe Slavici şi torul lui Slavici unii intelectuali arădeni ca Vasile Man- a trimis la Bucureşti numeroase numere ale ziarului gra, Roman Ciorogariu şi Ioan Rusu Şirianu au ajuns să arădean Biserică şi Şcoală dar şi alte lucrări care erau fie cunoscuţi şi apreciaţi în cercurile de la Bucureşti, tipărite la tipografia diecezană din Arad. Într-o scri- unii dintre ei devenind chiar membri ai academiei. Co- soare din 6 iulie 1882 trimisă lui Slavici, Mangra scrie respondenţele dintre Slavici,Mangra şi Ciorogariu re- trimit „cu poşta 30 de exemplare din Biserică şi şcoa- flectă problemele societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi sunt o expresie a schimbărilor care se produc şi în lumea satului românesc acolo unde prin intermediul unor ziare ca Tribuna, sau Biseri- că şi şcoală ajung cele mai importante informaţii. Co- respondenţele prezintă o lume românească care se află într-o transformarea profundă, dar şi politicieni care au diferite opţiuni în plan politic şi caută soluţii pentru ca românii să obţină cât mai multe drepturi. În corespondenţa dintre Slavici şi Mangra, profesorul ară- dean îl informează pe Slavici de evenimentele petrecute la Arad. În perioada 1875-1884 Ioan Slavici şi-a desfăşurat activitatea la Bucureşti printre junimişti. Începând cu 1876 a făcut parte din redacţia ziarului Timpul şi a publicat o serie de articole privind situaţia românilor din Transilvania. Din perioada în care Slavici îşi desfăşura activitatea la Bucureşti se păstrează o corespondenţă interesantă cu Vasile Mangra care îl informa despre evenimentele din Transilvania. În scrisoare din 15 martie 1883 pe care Vasile Mangra o trimite lui Slavici amintea de că articolele publicate de Slavici în nu- merele 48-51 ale ziarului Timpul, unde se referea la situaţia românilor din Ardeal şi a criticat dur activitatea mitropolitului Miron Romanu, considerat autorul unei circulare prin care îşi exprimă „zelul şi servilis- mul” faţă de autorităţile de la Budapesta. Articolele scrise de Slavici au avut urmări şi în Arad unde au „produs o impresie asupra cititorilor pe care nu ţi-o pot Scrisoare trimisă de Mangra lui Slavici unde aminteşte de descrie” iar intelectualii arădeni au plănuit organiza- tipărirea ˝Fabulelor˝ 145 sprijinul lui Mangra „sper că te uneştii cu noi şi îmi vei da toată sprijinirea”şi îi cere să realizeze „raporturi scurte şi exacte despre cele petrecute în sinod”. În 26 aprilie Slavici revine cu răspuns şi îi scrie lui Mangra că, chiar dacă la Bucureşti avea o poziţie bună a acceptat să vină la Sibiu pentru a se ocupa de noua pu- blicaţie pentru a apăra cauza românilor. Slavici arată că încă din prima lună noua publicaţie a fost bine pri- mită, numărul abonaţilor din Ardeal era în jur de 400 la care se adaugă încă 50 din România şi Bucovina. Într-o scrisoare din decembrie 1884 Vasile Mangra ara- tă că greutăţile cu care s-a confruntat Tribuna în primele luni se datorează faptului că a apărut pe neştiire fără ca românii să fie anunţaţi din timp astfel, publicul „român cu greu poate înţelege valoarea unui jurnal serios ca Tribuna” Noul ziar s-a răspândit în tot spaţiul românesc fiind, citit de toate categoriile sociale. În scrisoarea din 26 ianuarie 1886, Mangra arată că „Tr- buna e citită de toţi oriunde, oricând”. Într-o altă scrisoare Mangra arată că în Arad oamenii sunt grupaţi în jurul Tribunei pentru că apără cauza românească. În mai multe scrisori trimise lui Slavici, Mangra scoate în evidenţă atitudinea episcopului Ioan Meţianu pentru care „Tribuna mai bine nu ar exista”. Se arată că Meţi- anu este cel care a aruncat „seminţa vrajbei” între susţinătorii Tribunei din Arad. Un aliat al episcopului Meţianu a fost şi Iosif Goldiş profesor al seminarului teologic, care nu a permis tinerilor de la teologie să Scrisoare trimisă de Vasile Mangra lui Ioan Slavici participe la un concert caritabil organizat la Arad lă”. Ajuns în gruparea junimiştilor la Bucureşti unde pentru ajutorarea şcolii de fete. Motivul a fost că cei s-a bucurat de mare succes, Ioan Slavici a sprijinit ac- care au concertat erau consideraţi amici de ai lui Sla- tivitatea intelectualilor arădeni care luptau pentru vici şi Tribunei fapt ce a trezit nemulţumirea profeso- păstrarea identităţii naţionale atunci când, prin insta- rului Goldiş şi a episcopului Meţianu. urarea regimului dualist, autorităţile de la Budapesta Din corespondenţa dintre cei doi rezultă situaţia au început o politică de maghiarizare. În scrisoarea unor instituţii arădene ca institutul teologic-pedago- trimisă de Mangra în 21 martie 1882 lui Slavici îi mul- gic şi episcopia. În scrisoarea din 22 februarie 1887 ţumeşte că a trimis la Arad portretele reginei şi îl roa- Mangra îi prezintă lui Slavici date importante despre gă să mai trimită vreo 5-6 portrete şi 15 -20 de exem- şcolile arădene. Arată că la institutul teologic nu sunt plare din volumul Nuvele din popor pentru a le vinde conflicte între elevi şi profesori, dar sunt elevi care nu în Duminica Tomei, când are loc o întrunire a sinodu- sunt disciplinaţi, fapt ce a dus la apariţia unor conflic- lui eparhial. Mangra a contribuit la răspândirea unor te între profesori şi directorul seminarului teologic cărţi publicate la Bucureşti de în satele arădene fapt Iosif Goldiş conflict care a dus la retragerea dreptului ce a contribuit la trezirea conştiinţei naţionale în rân- părintelui Goldiş de a preda. În scrisoarea din mai dul preoţilor. 1886 Mangra vorbeşte despre lucrările sinodului din În 1884 Slavici s-a stabilit la Sibiu unde a pus baze- Arad care nu au putut fi urmărite de nimeni şi pe care le ziarului Tribuna Printre colaboratorii şi susţinătorii Mangra la consideră o „bătaie de joc a parlamentaris- săi a fost şi Vasile Mangra. În scrisoarea trimisă de Sla- mului”. În unele dintre scrisorile trimise de Mangra lui vici lui Mangra în 11 aprilie 1884 îl anunţă că în zilele Slavici profesorul preparandiei arădene aminteştea următoare va apărea primul număr al Tribunei unde activitatea unor intelectuali arădeni care au devenit 146 va fii prezentat programul noi publicaţii. Slavici îi cere susţinătorii culturii româneşti. În 16 decembrie 1884 Mangra aminteşte de protopopul Aradului şi catehe- bine frământările din sânul Bisericii Ortodoxe. În scri- tul institutului pedagogic-teologic, Ioan Russu, care, soarea trimisă de Slavici lui Ciorogariu la 2 iunie 1902 chiar dacă era „bolnăvicios”, dorea tipărirea „Fabule- acesta îl anunţă că cel care a fost profesor al institutului lor” publicate de Ţichindeal în 1814. În urma colabo- teologic- pedagogic, Vasile Mangra, a fost numit în rării dintre Mangra şi Slavici, care l-au sprijinit atât fi- funcţia de episcop al Aradului. Slavici îi propune lui Cio- nanciar cât şi material, a fost posibilă reeditarea volu- rogariu ca prin noul episcop să se realizeze o „apropie- mul de fabule în 1885 la tipografia diecezană din re între români şi maghiari” pentru o viaţă mai prospe- Arad. Volumul s-a bucurat de mare succes şi a fost fo- ră. Slavici îi transmite lui Mangra prin profesorul Cioro- losit şi de intelectualii din România. gariu „felicitări călduroase”. Din păcate planurile celor În 1885 Slavici şi Mangra erau implicaţi în organi- doi nu au putut fi puse în practică pentru că nu a fost zarea unei sărbători prin care se cinsteau cei 50 de recunoscută alegerea lui Mangra ca episcop, în funcţia ani de activitatea publică a lui Gheorghe Bariţiu. S-a de episcop al Aradului a ajuns Ioan Ignatie Papp. hotărât ca sărbătorire jubileului să aibă un caracter Prin intermediul lui Slavici , Ciorogariu şi Mangra au naţional şi să fie invitaţi intelectuali români din toate ajuns în contact cu importante personalităţi. În scri- provinciile În scrisoarea trimisă de Mangra lui Slavici soarea din 13 august 1900 Slavici îi cere profesorului în 3 iunie 1885 se arată că intelectuali arădeni se vor arădean să-l aştepte în gara din Arad pe Ioan Kalinde- implica în organizare şi la Arad sa format un comitete ru, administratorul domeniului coroanei, care ajunge din 15 persoane care va colabora cu comitetul din Si- însoţit de 5 funcţionari. Ajuns la Arad funcţionarul bu- biu pentru a sărbători jubileul lui Bariţiu. cureştean a fost puternic impresionat de activitatea Corespondenţa dintre Ioan Slavici şi intelectualii tribuniştilor arădeni grupaţi în jurul Tribunei Poporului arădeni a făcut ca activitatea desfăşurată la Arad de pe care-i felicită pentru că „aduc foloase poporului” Roman Ciorogariu şi Vasile Mangra atât în plan politic Între intelectualii români s-au stabilit legături puterni- cât şi cultural să fie apreciată de politicienii şi intelec- ce. În toamna anului 1900 Ciorogariu îi trimitea lui Ka- tualii din România. Activitatea intelectualilor arădeni linderu diferite broşuri prin intermediul lui Slavici. a fost susţinută şi de unii dintre politicienii români de Prin colaborarea dintre Slavici şi intelectuali ară- la Bucureşti. deni au ajuns la Arad cele mai importante cărţi scrise La sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu înfiinţarea în România, în timp ce lucrările profesorilor arădeni Tribunei Poporului la Arad de către Rusu Şirianu cu au circulat şi peste Carpaţi. Prin activitatea profesori- sprijinul lui Slavici, oraşul de pe Mureş a devenit un lor arădeni Vasile Mangra şi Roman Ciorogariu, spriji- important centru politic pentru românii din Transil- niţi de Slavici. s-au făcut paşi importanţi pentru trezi- vania. Un rol important în apariţia Tribunei Poporului rea conştiinţei naţionale. l-a avut profesorul Roman Ciorogariu un apropiat de Slavici, Mangra şi Ciorogariu au fost printre cei mai al lui Mangra şi Slavici care a susţinut ideile tribunişti- importanţi tribunişti care prin activitatea lor au susţi- lor. În perioada 1903-1912 Roman Ciorogariu s-a îngri- nut lupta pentru drepturii politice şi naţionale ale ro- jit de Tribuna iar prin strădania sa ziarul arădean a mânilor din Transilvania. Legăturile dintre intelectuali devenit unul dintre cele mai importante ziare din arădeni sunt expresia solidarităţii sociale care la înce- Transilvania, unde au fost publicate importante articole scrise de intelectualii români transilvăneni. În 1921 Roman Ciorogariu a devenit membru al Acade- miei Române în şedinţa solemnă din 12 iunie preşe- dintele secţiei de istorie Ioan Lupaş argumenta alegerea arătând că „timp de jumătate de secol a purtat părintele Ciorogariu un strălucit condei de ziarist. În revistele şi ziarele sale arădene a publicat o serie în- treagă de articole şi consideraţiuni asupra diferitelor probleme ale vieţii naţionale româneşti”. Prin scrisorile trimise de Ciorogariu, Slavici era anun- ţat de evenimentele din Arad care reflectă şi situaţia din interiorul Bisericii Ortodoxe. Ciorogariu, în calitate de director al institutului teologic pedagogic cunoştea 147 putul secolului al XX-lea potrivit lui Roman Cioroga- riu a cuprins întreaga societate de la „vlădică până la opincă”şi dus la realizarea Marii Uniri

Bibliografie

1. Ciorogariu, R., Studii şi documente, Oradea, Ed. Episcopiei Ortodoxe, 1981 2. Mărghitan, L., Academicieni originari din judeţul Arad, Fun- daţia Moise Nicoară, Arad 2004 3. Pantea M., Ioan Slavici şi profesorii institutului teologic-pedagogic din Arad în „Coloana Infinitului” Timişoara anul XVI, nr. 84, 2013 4. Szabo L., Un altfel de Slavici, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2012

Rezumat

Corespondenţele dintre Slavici,Mangra şi Cioroga- riu reflectă problemele societăţii româneşti de la sfâr- şitul secolului al XIX-lea şi sunt o expresie a schimbări- lor care se produc şi în lumea satului românesc acolo unde prin intermediul unor ziare ca Tribuna, sau Biseri- că şi şcoală ajung cele mai importante informaţii. Co- respondenţele prezintă lumea românească care se află într-o transformarea profundă, dar şi politicienii care au diferite opţiuni în plan politic şi caută soluţii pentru ca românii să obţină cât mai multe drepturi.

Summary

Correspondences between Slavici, Mangra and Ciorogariu reflect the problems of Romanian society from the late nineteenth century and are an expression of the changes occurred in the world of Romanian village, where, through the Tribuna and Biserică şi şcoală newspapers the most important information were brought. The correspondences show the Roma- nian world, which is in a profound transformation, and also the politicians who have different political options and seek solutions for the Romanians to get as many rights as possible.

148 REFLECTOR CA ˘ R T I ¸ 149 Mircea Măran

Iosa Lotrean ISTORIA MEDICINEI ÎN BANAT

[email protected]

Apariţii editoriale prin angajamentului lui Iosa Lotrean, doctor în ştiinţă Panciova, 2013 şi cunoscut specialist în dermatologie (dealtfel şi autor al numeroaselor studii ştiinţifice din acest domeniu, Până în momentul de faţă, monografismul româ- publicate în revistele de specialitate), se realizează o nesc din Banatul sârbesc (Voivodina) a cunoscut o se- lucrare care ar veni să completeze această pată albă în rie de realizări demne de menţionat, atât în ceea ce monografismul nostru românesc din Banatul sârbesc. priveşte elaborarea de monografii ale localităţilor bă- Iosa Lotrean s-a născut la Locve (Sân-Mihai), în anul năţene (proces început încă la sfârşitul secolului al 1964. În anul 1984 se înscrie la Universitatea de Medici- XIX-lea prin publicarea Monografiei comunei Alibunar nă şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara, Facultatea de Teodor Petrişor, în 1896), cât şi a altor lucrări mono- de Medicină Generală, pe care o termină în anul 1990. grafice cu caracter ştiinţific (alcătuite de istorici şi alţi Imediat după terminarea facultăţii continuă speciali- oameni de ştiinţă – etnomuzicologi, antropologi, isto- zarea în domeniul dermatovenerologiei la aceeaşi in- rici ai artelor, lingvişti...) sau din domeniul publicisticii stituţie universitară. Aceste studii le-a terminat în anul (elaborate de ziarişti, publicişti sau de alţi oameni de 1993, devenind medic specialist dermatovenerolog. condei îndrăgostiţi în trecutul şi prezentul bănăţean, Primul post de muncă i-a fost cel de medic la Ser- în civilizaţia bănăţeană şi în totul ce are legătură cu viciul de urgenţe al Căminului sănătăţii din Alibunar. ea). Acest fenomen, care a luat avânt în special în ulti- Ulterior înscrie studiile doctorale la Universitatea de mele decenii ale secolului lăsat în urmă şi continuând, Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara, cu forţe noi, şi la începutul noului mileniu, a rezultat Clinica de dermatovenerologie, avându-l de coordo- cu publicarea de lucrări din diferite domenii, referitoa- nator ştiinţific pe renumitul profesor şi dermatovene- re la Banat şi la populaţia românească de aici, la civili- rolog bănăţean prof. univ. dr. Virgil Feier, şeful Cate- zaţia bănăţeană, la învăţământ sau la viaţa confesio- drei şi al Clinicii de dermatovenerologie din Timişoa- nală a românilor de pe acest spaţiu. Au fost publicate ra. În iarna anului 2002 îşi susţine teza de doctorat astfel monografii în care este prezentată viaţa cultura- intitulată „Infecţiile genitale negonococice”, deve- lă în diferitele sale aspecte, tradiţiile şi obiceiurile, via- nind doctor în ştiinţe medicale. Dr Iosa Lotrean, an- ţa economică, personalităţi distinse, literatura, spor- gajat la Spitalul General din Vârşeţ în cadrul Departa- tul. Niciuna dintre aceste lucrări monografice nu s-a mentului de dermatovenerologie al cărui şef este, ocupat însă cu problemele vieţii sanitare şi cu istoria continuă să se ocupe cu munca ştiinţifică, partici- medicinei bănăţene. Unicul care a tratat acest subiect pând la diferite congrese şi simpozioane în ţară şi din aspect ştiinţific a fost dr. Gheorghe Baloş, originar străinătate cu lucrări de specialitate, dintre care amin- din Torac, autor al câtorva lucrări de referinţă din acest tim conferinţele din Barcelona, Florenţa, Bucureşti, domeniu, printre care în special este de remarcat mo- Budapesta, Berlin, Sofia, Paris, Lisabona. Dr Iosa Lo- nografia intitulată „Căsătoriile timpurii”, moartea sa trean este autorul a 25 lucrări de specialitate publica- tragică împiedicându-l însă de a elabora noi lucrări şi te, este membru al Societăţii Sârbe a Medicilor, al So- de a contribui mult mai fructuos la cunoaşterea istori- cietăţii Dermatovenerologilor din Serbia, Academiei ei sanitare a românilor din Banat. Europene de Dermatologie şi Venerologie, membru Şi dacă o astfel de lucrare despre istoria medicinei asociat al Societăţii Dermatologilor din Sud-Vestul în Banat ne-a lipsit până în momentul de faţă, iată că, României, al Asociaţiei Sârbe de Cosmetică şi Derma- 150 tologie Estetică, al Societăţii Internaţionale de Der- acordată dezvoltării medicinei la Vârşeţ, Panciova, matoscopie. În anul 2006, Ministerul Sănătăţii Repu- Zrenianin, Biserica Albă, apoi la Alibunar şi în alte loca- blicii Serbia i-a conferit titlul de medic primar. lităţi importante pentru noi. Nu lipsesc nici biografiile Monografia lui Iosa Lotrean „Istoria medicinei în celor mai importanţi medici din rândul populaţiei ro- Banat” reprezintă o tentativă reuşită de prezentare a mâneşti din Banat, începând cu dr. Roman Rudnean, o trecutului şi prezentului vieţii sanitare în Banatul sâr- personalitate absentă din volumele publicate până în besc, rezultat al unor cercetări minuţioase realizate de prezent şi dedicate personalităţilor românilor bănă- autor într-o perioadă care a durat mai mulţi ani. După ţeni, care este totodată şi unul dintre primii medici o introducere în care se dă o scurtă istorie a medicinei care provine din rândul acestei populaţii. universale, începând cu lumea Orinetului Antic şi Originalitatea subiectului abordat, metodologia până în timpurile cele mai noi, se continuă cu o scurtă ştiinţifică folosită de autor, competent în această ma- istorie a Banatului, pentru ca autorul să treacă apoi la terie, seria de date inedite şi bibliografia bogată folo- subiectul principal al lucrării sale – istoria medicinei în sită, la care se adaugă şi materialul ilustrativ foarte Banat. În urma prezentării situaţiei în ceea ce privesc interesant, ne face să apreciem în mod deosebit mo- cele mai răspândite maladii şi epidemii care au bântu- nografia intitulată „Istoria medicinei în Banat” a lui it pe meleagurile bănăţene din cele mai vechi timpuri, Iosa Lotrean şi să salutăm publicarea ei la C.P.E „Liber- Iosa Lotrean continuă cu date referitoare la situaţia sa- tatea” din Panciova, în interesul ştiinţei şi a publicisti- nitară de-a lungul secolelor în cele mai importante cii noastre, cât şi a cititorilor preocupaţi de cunoaşte- localităţi bănăţene. Astfel, o deosebită atenţie este rea civilizaţiei bănăţene. NEMA EMAIL

Octavia Nedelcu

REGAL LEXICOGRAFIC Mile Tomici ICȚIONAR FRAZEOLOGIC ROMÂN-SÂRB/ RUMUNSKO-FRAZEOLOŠKI REČNIK

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Ed. Uniunea Sârbilor din România, Timișoara, 2012 Pe nedrept insuficient promovat, ne face o deosebită plăcere să semnalăm apariția acestui inedit și prim Istoriografia lexicografiei româno-sărbă/sârbo-ro- dicționar frazeologic român-sârb care va fi curând mână deși acoperă o perioadă de timp relativ lungă, urmat de varianta opusă acestuia, respectiv de Dicți de trei sferturi de veac, nu cuprinde prea multe onarul frazeologic sârb-român. apariții editoriale, (epuizate și din păcate rareori ree- Elaborarea unui dicționar, în general este un de- ditate), multe dintre acestea fiind însă capitale. În mers greoi, dificil, care cere multă rigoare, capacitate această categorie ar intra și Dicționarul frazeologic ro- de analiză și sinteză, multă răbdare și responsabilita- mân-sârb/Rumunsko-srpski frazeološki rečnik elaborat te, perseverență și consecvență, pe lângă o cunoaștere de binecunoscutul lingvist și neobositul lexicograf, profundă a limbii sursă și a celei țintă. Toate aceste prof. dr. Mile Tomici, cercetător științific princpal gr. I calități sunt întrunite de autor care, în 2009 a publi- al Academiei Române din București care nu are nevo- cat la ed. Saeculum Vizual din București Dicționarul ie de prezentare, publicat la sfârșitul anului trecut de frazeologic al limbii române. Gradul de dificultate editura Uniunea sârbilor din România, cu sprijinul fi- crește însă progresiv atunci când este vorba de un nanciar al Departamentului pentru relații interetnice. dicționar frazeologic bilingv, întrucât pe lângă pro- 151 blemele curente (selectarea frazemelor și găsirea echi- alitate și din anchetele lingvistice efectuate de autor. valentelor celor mai potrivite în spiritul limbii) care se Nu considerăm că trebuie legitimată și argumentată impun la elaborarea oricărui instrument lexicografic necesitatea apariției acestor instrumente de lucru atât se adaugă și cele de ordin strict tehnic și pragmatic de folositoare pentru toți cei care învață o limbă străi- de ordonare a unităților frazeologice pentru a facilita nă, pentru toți cei care și-o perfecționează și cei care o folosirea acestora de către cei interesați. predau, fiind de la sine înțeles avantajul utilizatorilor Această lucrare lexicografică cuprinde peste 55.500 de a avea la dispoziție unități și expresii idiomatice de unități frazeologice, ordonate alfabetic, așa cum se gata prezentate, folosite nu numai de limba literară ci menționează de către autor în prefață, ”ca niște cuvin- și de cea colocvială. te independente, ca și cum nu ar exista nicio pauză Chiar dacă munca la un dicționar este de cele mai între elemente constitutive ale unui frazem” pentru a multe ori una de echipă, profesorul Mile Tomici reușește putea fi găsite mai ușor. Lucrarea de față este una de de unul singur, așa cum ne-a obișnuit, să suplinească cu excepție, un adevărat regal, nu doar grație înaltei sale succes acest demers colectiv, elaborând o lucrare ținute științifice, a bogăției frazemelor alese, a condițiilor științifică și creativă în același timp, oferind satisfacție, grafice elegante, dar și datorită conținutului semantic apreciere și recunoaștere sinceră din partea tuturor ce- al fiecărui frazem cules cu grijă din literatura de speci- lor care folosesc dicționarul permanent sau sporadic.

NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA Dușița Ristin

LITERATURA CA STUDIU CULTURAL – Carmen Dărăbuș

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Volumul În lumea ex-iugoslavă. Literatura ca studiu Structura cărții este ingenios alcătuită din șase ca- cultural, apărută la Ed. Risoprint și la Ed. Fond Europa, pitole (Baroc postmodern în opera lui Milorad Pavić; Ob- ISBN 978-973-53-1174-2/978-85-87879-12-6, 287 de pa- sesia autenticități. Societate și rol social; Romanul și gini; referenți Științifici: Dușița Ristin, Annemarie So- tribulațiile istoriei. Distopii în Balcani; Acasă și departe; rescu-Marinković - al autoarei Carmen Dărăbuș repre- Poezia destinului; Tradiții), precedate de o Introducere, zintă o contribuție originală de semnalare și punere în cu traducerea acesteia în final în limbile franceză, en- valoare într-un context istorico-literar comparatist și gleză și sârbă. Înlănţuirea tematică şi modul în care imagologic a literaturii și culturii din spațiul fostei Iu- sunt prezentate aceste capitole îi aseamănă pe scriito- goslavii și care ne oferă perspective noi de analiză atât rul sârbi, croați, sloveni, macedoneni, bosniaci și mun- a creației literare contemporane balcanice, cât și a celei tenegreni cu alţi modernişti sau postmoderniști din europene, în ansamblu. Autoarea reușește să aducă spațiul românesc și universal (Rebreanu, Calvino, Cor- dovezi convingătoare despre strategiile narative origi- tázar sau Borges), autoarea reușind să surprindă şi să nale, variate și novatoare din spațiul literar ex-iugoslav, prezinte și elementele unice, originale, cum am mai recurgând la analiza mijloacelor artistice folosite de spus, ale acestor scriitori, cu ineditul acestora în întreg scriitori reprezentativi precum Milorad Pavić, Miroslav peisajul literaturii ex-iugoslave. Dificil de clasificat, Krleža, Ivan Cankar, Ivo Andrić, Meša Selimović, Miros- uneori autori controversați în critica literară vremii, lav Krleža. Danilo Kiš, Luan Starova, Miloš Crnjanski, chiar şi post-mortem (vezi cazul lui Danilo Kiš, de pil- Ante Popovski. Sunt scriitori în creația cărora se reactu- dă) şi care au generat polemici aprinse în rândul inte- alizează o serie de constante culturale balcanice, cu o lectualilor, aceștia sunt autori cheie, de o imporatnță asumare a decandenţei, a ieşirii din cadru, a subminării majoră în configurarea literară a spațiului ex-iugoslav şi modificării regulilor canonice, situându-se în prelun- și nu numai. Fie că au scris despre oamenii timpului lor girea tradiţiei literare a acestui spațiu, fiind o faţă a mo- sau din trecutul mai îndepărtat, despre vieţile lor, si- dernităţii fără să producă o iremediabilă ruptură cu mulând reconstituirea itinerariilor celor pierduţi în la- aceasta și care marchează trecerea spre postmoder- birintul istoriei, în multe din operele puse în discuție 152 nismul cultural și literar de la sfârșitul secolului XX. există o căutare neobosită a identității, cu un evident caracterul individual, în încercarea de reconstruire a pentru identitatea individuală şi colectivă din întrea- canonul identitar cu ajutorul amintirilor, al memoriei ga literatură și reprezintă elemente ce pot fi luate în colective şi individuale, al asociaţiilor, imaginaţiei, emo- considerare atât în aprecierea spațiul european și uni- ţiilor și documentelor. versal, în genere, cât și a celui balcanic, în oricare sens Frontieră religioasă şi culturală între ortodoxie, cato- sau direcție. Ca urmare a unor fenomene precum ames- licism, protestantism ori islamism, melanj inedit de Eu- tecul culturilor, migraţia şi imperativele integrării, ropă Occidentală şi Europă Orientală, utopie politică schimbările de regim politic din Estul Europei (1989) sau dat geopolitic încărcat de istorie, spațiul ex-iugos- şi dezintegrarea, cu accente de multe ori dramatice, lav este văzut mai mult ca un simbol decât ca o realita- ale spațiului iugoslav, scriitorii din fosta Iugoslavie, te, în care sunt treptat spulberate toate iluziile existente precum și din toate celelalte zone situate oarecum la cu privire la un spirit comun iugoslav, văzut ca o entita- periferia punctelor centrale de emergență culturală te supranaţională, diferenţele fiind, în cele din urmă, trebuie să depăşească câteva obstacole, iar cel mai mult mai importante decât similitudinile. Intelectuali- dificil nu este bariera lingvistică, ci lipsa de încredere tatea operei scriitorilor prezentați în această carte nu şi indiferenţa ce derivă din necunoaştere şi ignoran- rezidă doar în compoziţie, motivaţie ori metaforele ma- ţă. Cu instrumentele analitice furnizate de teoria lite- jore pentru descifrarea logicii naraţiunii în semnificaţii rară şi literatura comparată, de studiile culturale, de universale, ci în distanţarea faţă de temele obsesive, istoria ideilor literare, Carmen Dărăbuș reușește în permiţând surmontarea parţialului şi superficialului, în paginile acestei cărți să pună în discuţie relaţia dintre încărcătura spirituală din fiecare pagină, în imaginile identitate culturală şi literatură în condiţiile moderni- sugestive, complexe şi puternic motivate psihologic. tăţii europene și balcanice, ajungând la o configurare Modificările de perspectivă din câmpul studiilor mai clară a condiţiilor și condiționărilor identităţii cul- culturale şi literare realizate sub imperativul noilor turale ex-iugoslave, scoțând în relief umbrele și lumi- contextualizări postructuraliste și postmoderne au nile acestui spațiu cultural, prin prezentarea unor determinat elaborarea unor noi concepte şi sisteme scriitori care au reușit să intre în cercul autorilor citiți de lectură cu privire la experienţele provocatoare și citați în întreaga lume.

Carmen Dărăbuș

Crina Bud – LITERATURA ROMÂNĂ ÎN FRANȚA. CONFIGURĂRI CRI TICE ÎN CONTEXT EUROPEAN

[email protected]

Cartea Crinei Bud, Literatura română în Franța. Con- face o istorie a istoriilor literaturii române, cu o foarte figurări critice în context european, Editura Muzeului bogată și pertinentă informație, consecință a unei do- Național al Literaturii Române, București, 2013, ISBN cumentări minuțioase în România și în Franța. Discur- 978-973-167-128-4 face parte din proiectul POSDRU sul critic general se identifică prin nevoia permanentă al Academiei Române, 89/1.5/S/59758, Valorificarea de a valida literatura română nu doar în interiorul unui identităților culturale în procesele globale. Structura sistem de valori, ci și în cel străin, mai ales în cel francez, generală a demersului are drept piloni discutarea di- care catalizează literatura română (și arta, în general) cotomiei: critică literară/critică culturală, în contextul odată cu secolul XIX. Anul 1922 este reperul cronologic unei contemporaneități care „preferă critica culturală de pornire, de recunoaștere conceptuală, prin Benia- suspicioasă față de ierarhii și judecăți de valoare în min Fundoianu, care consideră critica culturală drept dauna criticii literare, estetice, care se presupune că „singura necesară” (Imagini și cărți, p. 199). Sincroniza- face contrariul” (p. 7). rea literaturii române la cultura europeană și păstrarea Primul capitol, Critica literară versus critica culturală. trăsăturilor proprii care-i conferă identitate, care o Legitimări ale literaturii române ca literatură europeană, scoate din epigonism, sunt cele două direcții, ba diver- 153 gente, ba convergente, pe care se situează critica au- le ce va fi sufocată de regimurile totalitare; 1959-1989 tohtonă. În anul 1925, Franța propune un program de – infestarea literaturii critice și beletristice de propa- panoramare a literaturilor europene și americane, în- ganda comunistă; din 1989 până în prezent – centra- tre care și cea română, astfel că în 1938 apare cartea lui rea dezbaterilor pe noțiunea de „identitate” și nuan Basil Munteanu, Panorama de la littérature roumaine, o țarea, contemporaneizarea modalităților de valorizare hermeneutică de tip cultural care se adresează explicit internațională a literaturii române. Străinului, celui care ia prima dată contact cu literatura Elementul coagulant principal al volumului, dinco- noastră. Urmează alte demersuri de tip cultural, inter- lo de tipurile de ierarhizare, este identificarea diver- cultural și comparatist, prin cărțile lui Ion Negoițescu, selor strategii ale promovării în plan extern a literatu- Adrian Marino, Sorin Alexandrescu și cea a lui Marcel rii române, în perioada de ruptură cu lumea liberă Corniș-Pop și John Neubauer. și-n perioada post-totalitară, aducătoare, în plan Al doilea capitol, Complexe, dileme și iluzii ale litera- mondial, de abordări proteice, menite să cuprindă turii române, discută felul în care critica a decis să dimi- cantitatea tot mai mare și mai variată de producții li- nueze, dacă nu să suprime distanțele dintre literatura terare, depășind multiclturalismul care trece în direc română și cea occidentală, „cu Franța mai mereu drept ția inter- și transculturalității. kilometru 0” (p. 30). Mircea Martin, Monica Spiridon și Eugen Negrici își coagulează dezbaterile în jurul noțiunilor de „complexe”, „dileme (identitare)” și „iluzii”. Sunt identificate, dincolo de nodurile de evoluție, tentații ale profetismului, utopii care maschează momente de hiatus, de vid valoric, provizoratul, apetența pentru polemică în detrimentul competiției dintre valori, deturnările esteticului în favoarea unui realism so- cialist mutilant, de cele mai multe ori. Al treilea capitol, Determinările politice ale configu- rării imaginilor critice ale literaturii române în străinăta- te se focalizează pe raportul dintre literatură și con- strângere, într-un climat de presiune politică și ideo- logică, în care arta, în general, este ostatică a regimu- rilor totalitare, care își structurează politici culturale proprii, supuse procustării. Rezistența morală și este- tică prin discursul literar se confruntă întâi cu un sistem propagandistic inflexibil, cu instituția Cenzurii, iar mai apoi cu arhivele Securității, care scot la iveală o lectură paralelă în cheie proprie. Emblematice sunt, în această paradigmă, opțiunile morale ale lui Ion Negoițescu și Matei Călinescu. Ultimul capitol, al patrulea, Comment peut-on être européen? Antologii de literatură română în Franța, privește antologiile ca modalitate de cunoaștere (autocunoașterea și recunoaștere) din interior și din exterior. Volumul Europe. De l’antiquité au XXe siècle. Anthologie critique et commentée este un reper al de- venirii, o antologie a antologiilor, care țintește să dove- dească faptul că fără Europa istoria culturală a lumii nu ar avea structura de rezistență necesară articulării. An- tologiile propuse sunt ordonate în funcție de patru configurări critice: 1919-1940 – o perioadă de entuzias- tă căutare în direcția integrării în atmosfera europea- 154 nă; 1940-1959 – debutul unei fertile diplomații cultura- Mirel Anghel

O abordare creativă a limbii române

[email protected]

Marinela Doina Nistea, Normă şi abatere în Subcapitolele sunt urmate de noţiuni teoretice pre- româna actuală, Editura Didactică şi Pedagogică, zentate sub formă sintetică, pentru o fixare mai bună a cunoştinţelor acumulate de cursanţi. O notă aparte a Bucureşti, 2012 acestei cărţi o reprezintă integrarea sintetică a cunoş- tinţelor alături de exerciţii. Învăţarea devine, astfel, o Izvorâtă dintr-o bogată activitate didactică în învă activitate mai placută decât parcurgerea unor texte ţământul universitar românesc, cartea Marinelei Doi- lungi cu conţinut exclusiv teoretic. Rezolvarea exerciţi- na Nistea, apărută în anul 2012, îmbogăţeşte zestrea manualelor de limba română cu caracter pronunţat ilor se face prin consultarea unor lucrări normative in- practic. dispensabile celor care au o conştiinţă profundă a lim- Această lucrare se poate adresa atât studenţilor bii române, DOOM 2 fiind unul dintre acestea. români din domeniul filologic, cât şi studenţilor străini Lecturile suplimentare şi trimiterile bibliografice care studiază limba română ca limbă străină. Elabora- pe care le indică autoarea la finalul subcapitolelor rea creativă a exerciţiilor este completată de noţiuni (bazate pe consultarea unui număr impresionant de teoretice indispensabile oricărui student sau elev cărţi şi resurse electronice) îmbină vechiul cu noul, preocupat de cunoaşterea aspectelor complexe ale cărţile consacrate din domeniul normării limbii româ- limbii române. ne cu trimiterile sitografice actuale, aparţinând unor Cartea este structurată în 21 de capitole, care aco- cercetători consacraţi în domeniu. Astfel de trimiteri peră o gamă largă de probleme ale limbii române ac- la mediul online românesc, cultural şi stiinţific repre- tuale, surprinzând dinamica schimbărilor petrecute zintă o idee bună deoarece articolele care tratează atât în limba scrisă, cât şi în cea vorbită. Autoarea folo- asemenea probleme sunt mai accesibile sub această seşte surse de documentare dintre cele mai alese, pro- formă şi concentrează informaţii provenite din surse punând prin intermediul lucrării sale o „reevaluare” a la care cititorii sau studenţii nu ar avea acces imediat modificărilor stipulate în Dictionarul ortografic, ortoe- sau nu ar fi dispuşi să sacrifice timpul suplimentar ne- pic si morfologic al limbii române-DOOM 2 (ediţia a II-a, cesar unei asemenea cercetări. 2005), Gramatica limbii române (2005, 2008), precum şi Autoarea aduce la zi termenii intraţi în limba româ- în Gramatica de bază a limbii române (2010), cărţi de re- nă din alte limbi (subcapitolul Neologisme, pp. 41-47), ferinţă apărute sub egida Institutului de Lingvistică schimbând cu uşurinţă abordarea problemelor de „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” al Academiei Române. limba română, totul spre a veni în întâmpinarea citi- În alcătuirea exerciţiilor sunt folosite surse precum torului. Exerciţiile de tip grilă cu o variantă de răspuns operele marilor scriitori români şi articole din mass- corect (de exemplu, exerciţiul 9, pag. 44) sunt prezen- media românească. În Partea I sunt tratate probleme te alături de alte exerciţii care tratează problemele de de fonetică (Sunete, litere diftongi, triftongi, hiat, Des- limbă în mod creativ şi solicită imaginaţia celui care le părţirea în silabe, Accent, ortografie şi punctuaţie), Par- rezolvă (ex. 8, pag. 43-44). tea a II-a este dedicată lexicologiei (Formarea cuvinte- Unele subcapitole (Neologisme, Polisemia şi omoni- lor, Neologisme), relaţiilor semantice (Polisemia şi omo- mia) fac apel la o sferă lexicală marcată puternic de nimia, Sinonimia şi antonimia, Paronimia), frazeologiei cotidian, în timp ce pentru alte subcapitole (Sunete, (Sintagme, expresii, perifraze) si stilisticii (Stiluri funcţio- litere, diftongi, triftongi, hiat, Sinonime şi antonime, Or- nale), în cea de-a treia autoarea ocupându-se de mor- tografia şi punctuaţia, Conjuncţia etc.) autoarea folo- fosintaxă, clase lexico-gramaticale flexibile şi clase seşte o serie de texte literare şi ştiinţifice preluate din lexico-gramaticale neflexibile. opere ale scriitorilor români consacraţi, respectiv din 155 publicistica ştiinţifică. Lucrarea cuprinde în încheiere Nu în ultimul rând, această lucrare deschide noi soluţiile exerciţiilor, precum şi un glosar cu termeni perspective studenţilor dornici să aprofundeze pro- cei mai importanţi folosiţi în carte�. blemele actuale ale limbii române şi să se situeze co- Marinela Doina Nistea intuieşte cu rafinament şi rect în dinamica schimbărilor petrecute în privinţa creativitate principalele provocări cu care studenţii şi normei. Fiecare cadru didactic, în funcţie de profilul publicul se confruntă în abordareea limbii române. cursanţilor săi, îşi poate extrage material de lucru util Cartea este un instrument util corpului profesoral din această lucrare. Temele propuse îl antrenează universitar, într-un domeniu în care lucrările cu pro- atât pe profesor, cât şi pe student, într-o explorare ri- nunţat caracter practic nu sunt tocmai numeroase. guroasă şi plină de imaginaţie a problemelor actuale Autoarea urmăreşte în mod constant în această lu- ale limbii române literare, rezultată dintr-o cercetare crare obiective precum exprimarea corectă din punct complexă şi o ilustrare bogată a preocupărilor nor- de vedere gramatical, expresivitatea limbajului folo- mative din domeniul limbii române. sit, coerenţa, precum şi folosirea corespunzătoare a termenilor în diverse contexte stilistice. NEMA EMAIL I SLIKE AUTORA Gabriela Glăvan

Enciclopedistul monştrilor

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Contaminând ironic austeritatea savantă a filozofi- titorul, aflat într-o perpetuă vervă a explorărilor fan- ei cu viciile și strategiile literaturii, Ciprian Vălcan și-a tastice în labirintul viu și expansiv al culturii, autorul asumat un stil liber și complex pe care îl cultivă la su- din Amiel și canibalul pare el însuși un gânditor me- perlativ și în noul său volum, Amiel și canibalul. În afo- lancolic, căruia nu-i mai sunt de folos decât cuvinte rismele și fragmentele cărții sale, autorul poate fi es- puține și tari, de ajuns doar pentru o sentință, un afo- tet sobru al ideii și torționar rafinat al clișeului, poet, rism, o ireverență erudită în filigranul unui paragraf. observator, locuitor anonim în infernul prezentului, spion în paradisul cărților sau enciclopedist jovial al monștrilor. În precizia calculată a textului se ascund culorile umorului și aluziile unui carnaval la care par- ticipă egal sfinții filozofiei și excentricii literaturii, fetișuri culturale animate de purtători celebri, clovnii imaginarului colectiv și inventatorii lor. Volumul își dozează nuanțele și consistența prin asocieri paradoxale și suprarealiste, amplificând neobișnuitul juxtapunerilor proporțional cu severita- tea problematicii sugerate. Și aici, ca și în alte scrieri ale sale, încă din primele pagini se ridică la suprafața textului semnele unei formații intelectuale remarca- bile, cu atât mai excepțională cu cât refuză modelul și încremenirea în favoarea micilor sărbători barbare celebrate pe ultima pagină a marilor cărți. Ciprian Vălcan locuiește deja un perimetru creator împărțit între meditație și joc, în care a conturat un proiect pe cât de serios ca amploare și substanță, pe 156 atât de seducător și plăcut la lectură. Complice cu ci- REFLECTOR REVISTE 157 Virginia Popović

Revista Euphorion

[email protected]

La redacţia revistei noastre a ajund numărul dublu exemplificare, câteva dintre observaţiile lui Dumitru 1-2/ 2013 al revistei EUPHORION a cărei temă este bi- Chioaru: „Abia în lumea modernă şi contemporană mai lingvismul creator. Pentru a vorbi în general despre ales, fenomenul bilingvismului creator se dezvoltă în bilingvism, trebuie mai întâi amintită noţiunea de mo- sensul tratat aici. Mobilitatea oamenilor, din conside- nolingvism şi de limbă. Limba este un sistem de sim- rente economice, politice sau culturale cunoaşte o am- boluri cu ajutorul căreia un individ descrie lumea reală ploare nemaiîntâlnită de la epoca marilor migraţii ale care îl înconjoară, la fel şi lumea sa interioară, dar şi poporelor. Mobilitatea a marcat, după slăbirea naţiona- relaţiile şi influenţele lor reciproce. Valoarea unei limbi lismului romantic, criza de identitate a omului dezrădă- provine de la importanţa ei pentru persoana care o cinat, descris de Tzvetan Todorov în cartea cu acest ti- învaţă şi o foloseşte în mediul înconjurător şi cu alţi tlu, care îşi asumă statutul de homo viator, călător sta- oameni, fiind cel mai important instrument pentru bilit temporar sau definitiv în altă ţară decât cea de formarea noţiunilor. Bilingvismul creator este întâlnit origine ori nevoit să aleagă, de cele mai multe ori din la scriitorii care şi-au scris/ îşi scriu cărţile în două limbi cauze politice, exilul. Scriitorul bilingv actualizează, în diferite. De cele mai multe ori, prima dintre ele este modernitate/ postmodernitate, imaginea barbarului limba maternă, iar a doua este o limbă adoptată din care adoptă limba de cultură superioară, încercând să diferite motive biografice sau personale. Definirea cucerească centrul lumii (Parisul modernităţii sau New- limbii materne este foarte complicată, însă în genere, Yorkul postmodernităţii), prin noua viaţă pe care i-o limba maternă este limba în care vorbeşte mama, lim- insuflă. El nu trebuie să fie un imitator al modei literare ba pe care o auzim când ne naştem şi pe care o vor- a centrului, ci original, atât ca mesaj cât şi ca expresie, bim pentru prima dată în casa noastră. Din toate aces- pentru a se afilia literaturii unei limbi de circulaţie, care- te motive, bilingvismul creator este foarte important i oferă şansa de-a avea audienţă şi notorietate interna- pentru că istoria literară universală oferă nenumărate ţională.” Andrei Teria face prezentarea unei cărţi de te- exemple în acest sens, fiind vorba de autori de prim orie literară a slovenulului Marko Juvan, Literary Stu- raft ai literaturii universale care nu au experimentat dies in Reconstruction. An Introduction to Literature, numai, ci au adoptat chiar o a doua limbă de creaţie: eseul lui Ion Dur intitulat „Tot la Eminescu aţi rămas?”, Vladimir Nabokov, Milan Kundera, Salman paginile de traduceri semnate de Dumitra Baron din Rushdie, J.M. Coetzee, Emil Cioran sau Benjamin Marie Dollé despre Limba imaginară, fragmentele de Fundoianu, ş.a. În paginile revistei citim articole intere- proză de Dumitru Bădiţa, ca şi grupajele de poezie de sante ale autorilor Dumitru Chioaru, Csiki Attila, Rodica Valentin Iacob, Ioan Barb, Vasile Iftime, Dan Herciu, An- Grigore, Corina Gruber, Joachim Wittstock. Iată, spre drei C. Şerban şi Mădălina Grosu. Revista Discobolul

NEDOSTAJE TEKST 158 159 160 SMS Daniel Onciu

CLUBUL STUDENŢILOR ROMÂNI DIN BELGRAD

În anii şaptezeci ai secolului trecut, un grup de stu- Când este vorba de valahii noştri, cu care eram pri- denţi de origine română de pe întreg teritoriul al fos- eten bun la studii şi prin cămin, vreau să evidenţiez tei Iugoslavii au obţinut un spațiu în cadrul Universi- pe Drăghici Dragomir, Vârjanovici Gheorghe sau Câr- tăţii din Belgrad, unde se întruneau şi discutau teme jan, cum îi ziceam noi, Stângăcilovici Milivoie – Stân- culturale. Pe lângă românii din Banatul Sârbesc, la găcil, apoi Paiani Gheorghe, aromân din Bitola, Ma- aceste întruniri au participat români din sudul Dună- cednoia, care în prezent e doctor în ştiinţe şi trăieşte rii şi aromâni din Macedonia. undeva prin Canada. Referitor la această temă, am stat recent de vorbă 3. În ce loc v-aţi întâlnit la Belgrad? cu unul din foştii studenţi la Belgrad, Siliviu Şuboni. – Pe parcursul anilor, ne-am întrunit în mai mute Iată ce am discutat cu această ocazie: locuri, dar eu îmi amintesc de Facultatea de Filozofie- 1. Domnule Silviu Şuboni, în anul 1965 la Belgrad a Filologie din centrul oraşului Belgrad şi aveam o zi funcţionat Clubul Studenţilor români din Banatul stabilită, pare-mi-se joia între orele 18,00 sau 20,00 - Sârbesc şi al tuturor românilor din fosta Iugoslavie, 23,00, în clubul studenţilor Facultăţii care ne-au ieşit care au studiat în capitala acesteia. Ce ne puteţi în înâmpinare. spune mai mult pe asceastă temă, cum au ajuns 4. Cine a fost preşedintele clubului ? studenţii la această idee? - Au fost mai mulţi preşedinti,eu îmi amintesc de – Acesta era un club destinat studenţilor, unde ne- Ionel Lăpădat, atunci unul zis Badea, student la arhi- am adunat, am povestit, am discutat, am tras câte tectură, din păcate decedat, de origine din Ecica. Clu- una şi la pahar şi ne-am cunoscut. Da, am cunoscut o bul a fost activ în perioada mea de studenţie, nu-mi sumedenie de studenţi, de români de prin satele amitesc care a fost situaţia ulterioară. noastre bănăţene şi nu numai, pentru că având în ve- Tot referitor la activitatea Clubului, profesorul uni- dere că locuiam la căminul studnţesc, era aşa mai im- versitar dr.Virgil Vintilescu din Timişoara, în perioada presionant faptul că ni se alăturau şi studenţii aro- 1969-1972 a fost lector de limba română la Facultatea mâni, dar şi valahii români din partea est-dunăreană de Filologie din Belgrad. La ediţia din anul 2013 a Me- a Serbiei. morialui Radu Flora de la Zrenianin, dumnealui a de- 2. Din ce localităţii au fost studenţii români, poate vă clarat într-un interviu acordat Postului de Radio Novi mai amintiţi numele lor? Sad, jurnalistului Pavel Gătăianţu, că scriitorul Petru – Îmi amintesc de unii studenţi din acea vreme: Cârdu, pe atunci student la limba română la Belgrad, Sima Popi, Florica Puia. Eu am frecventat cursurile Li- l-a condus la una din întrunirile acestui club. Dintre ceului din Zrenianin şi nu prea îi cunoşteam pe cei ce intelectualii români prezenţi la ceste întruniri, menţi- au fost la Liceul din Vărşeţ. Din Uzdin au fost Iluţa onăm şi pe: doctor Linca Misic din Uzdin, doctor Nico- Puia, viitoarea doctoriţă. lae Iacob din Alibunar, Petru Tomici din Sân-Mihai etc. Salonul de Carte de la Novi Sad

Târgul de la Novi Sad pe data de 28 februarie, a În cadrul Salonului de Carte a avut loc vernisajul ex- fost, totodată, și cea de-a 20-a ediţie a Salonului Inter- poziţiei Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, naţional de Carte, cea de-a noua ediţie a Târgului de colaboratorul fidel al revistei Europa de la Novi Sad, la Educaţie „Putokazi” şi a 19-a expoziţiei de artă „Art care au fost prezentate reviste, publicaţii, cărţi, materi- expo”, la care au luat parte 60 de expozanţi. al publicitar al Universităţii. După încheierea manifes- tărilor, aceste exponate au fost donate Catedrei de 161 Limbă şi Liteartură Română a Universităţii din Novi Sad. La această manifestare au luat cuvântul conferen- ţiar universitar dr. Eugen Gagea, profesorul Vasile Man, jurnalistul şi redactorul-şef al revistei „Europa”, Pavel Gătăianţu, şi directorul bibliotecii judeţului Timiş, Tu- dor Creţu, scriitor care şi-a lansat două cărţi, inclusiv cel mai nou roman al său, Casete Martor, apărut anul trecut la Editura Tracus Arte din Bucureşti. A urmat acordarea diplomelor din partea Universităţii de Vest „Vasi- le Goldiş” din Arad. Au fost distinşi: Slavişa Grujici, Lau- ra Spăriosu, Doru Bosioc şi Ileana Ursu Nenadici. Profe- sorul Vasile Man, director executiv al revistei „Studii de Ştiinţă şi Cultură”, a prezentat revista amintită, după care a urmat lansarea cărţii autorului Eugen Gagea: Va- sile Goldiş. Studii şi documente despre activitatea poli- tică, Ideolog al marii Unirii de la întâi decembrie 1918. În final, directorul Bibliotecii judeţului Timiş, Tudor Creţu, a prezentat un album foto realizat de bibliote- ca judeţeană Timiş.

162 163 AUTORII

164 165 SUMAR/CONTENTS

166 167 Financier/Financer: Consiliul de Cultură al orașului Novi Sad

Temele revistei Europa

Idei europene – 1/ 2008 Elitele – 2/ 2009 Interculturalitatea – 3/ 2009 Migraţiile – 4/ 2009 Influenţe asupra mass-media – 5/ 2010 Regionalismul – 6/ 2010 Religie, credinţă – 7/ 2011 Minorităţi – 8/ 2011 Ecologie – 9/ 2012 Subcultura – 10/ 2012 Etica – 11/ 2013 Balcanii – 12/ 2013

Bloguri http://www.facebook.com/pages/EUROPA/ Blogul Scriitorilor Română-Americani din New York http://vetiver.weblog.ro http://www.ifilosofie.ro, Cluj-Napoca www.agentiadecarte.ro, Bucureşti Newsletter-ul www.cuvintenoi.ro http://www.banaterra.eu – Timişoara

CIP – Каталогизација у публикацији Библиотека Матице српске, Нови Сад 008(497.113=811.135.1) EUROPA: revistă de stiinţă şi artă în tranziţie – magazine about science and art during the transition / redactor şef Pavel Gătăianţu. – 2008, 1 – Novi Sad : Fond Evropa, Fondul Europa, Fund Europe, 2008– . – 24 cm Dva puta godišnje ISSN 1820-9181 COBISS.SR-ID 233745415

View publication stats