Mai Avem Un Viitor ? România La Început De Mileniu
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
DUPLEX Mai avem un viitor ? România la început de mileniu Mihai ªora în dialog cu Sorin Antohi Aceastã carte a apãrut cu sprijinul Ministerului Culturii. http ://www.polirom.ro © 2001 by Editura Polirom, pentru prezenta ediþie Iaºi, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600 Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, P.O. BOX 1-728, 70700 Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României : ANTOHI, SORIN Mai avem un viitor : România la început de mileniu. / Mihai ªora în dialog cu Sorin Antohi ; cuvînt înainte de Sorin Antohi – Iaºi : Polirom, 2001 200 p. ; 21 cm – (Duplex) Index. ISBN : 973-683-771-8 I. Antohi, Sorin 323(498) Printed in ROMANIA Mai avem un viitor? România la început de mileniu 4 MIHAI ªORA MIHAI ªORA (n. 1916). Personalitate marcantã a culturii româneºti, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, a publicat : Du Dialogue intérieur. Fragment d’une Anthropologie Métaphysique, Gallimard, Paris, 1947 (trad. rom. de Mona Antohi ºi Sorin Antohi, Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizicã, cu un „Cuvînt dupã o jumãtate de secol” al autorului ºi o postfaþã de Virgil Nemoianu, Humanitas, Bucureºti, 1995) ; Sarea pãmîntului. Cantatã pe douã voci despre rostul poetic, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978 ; A fi, a face, a avea, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1985 ; Eu & tu & el & ea... sau dialogul generalizat, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1990 ; Firul ierbii, Craiova, Scrisul Românesc, 1998 ; Cîteva crochiuri ºi evocãri, Scrisul Românesc, Craiova, 2000 ; Filozoficale. Filozofia ca viaþã, Editura Elion, Bucureºti, 2000. A colaborat la numeroase periodice. A tradus din teatrul lui Jean-Paul Sartre. SORIN ANTOHI (n. 1957) este profesor de istorie la Central European University, Budapesta. A publicat : Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1991 ; Civitas imaginalis. Istorie ºi utopie în cultura românã, Litera, Bucureºti, 1994 ; ediþia a doua revãzutã, Polirom, Iaºi, 1999 ; Exerciþiul distanþei. Discursuri, societãþi, metode, Nemira, Bucureºti, 1997, 1998 ; Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l’utopie, L’Harmattan, Paris-Montréal, 1999 ; Al treilea discurs. Culturã, ideologie ºi politicã în România, dialog cu Adrian Marino, Polirom, Iaºi, 2001. A coordonat volumele : Dialog ºi libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai ªora, Nemira, Bucureºti, 1997 (în colaborare cu Aurelian Crãiuþu) ; Between Past and Future. The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, Central European University Press, Budapesta, 2000, 2001 (în colaborare cu Vladimir Tismãneanu) ; Religion, Fiction, and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, 2 vol., Nemira, Bucureºti, 2001. A colaborat la numeroase periodice ºi volume colec- tive, în þarã ºi în strãinãtate. Împreunã cu Mona Antohi, a tradus în limba românã, din englezã ºi francezã, ºase volume. MAI AVEM UN VIITOR? 5 Sumar Cuvînt înainte (Sorin Antohi) 7 I. Un repertoriu de obsesii 13 Antecedente dialogice, 15 • atenþia distributivã, 16 • are România un viitor ?, 16 • un proiect coerent de societate, 16-17 •precedentul paºoptist, 17-18 • forme fãrã fond, 18 • anti-paºoptismul : 1848, 19 • exoproiecte, 19-21 • intelighenþia ºi societatea, 21-22 • vina intelectualilor, 23 • absenþa stîngii interbelice, 24-25 • România Mare : minoritãþi, stînga, dreapta, 25-26 • comunismul românesc, 27 • anul 1970, 28 • reformiºti sub Ceauºescu, 28-29 • proiecte de viitor înainte de 1989 ?, 30 • moralã ºi politicã dupã 1990, 31 • extrateritorialitatea, 32 • GDS, 32-34 • proiecte de viitor, 1989-2000, 35 • descentralizarea, 36-37 • parveniþii, 38-40 • românii în Occident, 41-42 • demagogia reformei, 42-43 • memoria, 43 • distrugerea vernacularã, 44-45 • proprietatea e furt, 45-46 • regulile vieþii împreunã, 47 • un viitor „animalic”, 48 • infantilizarea socie- tãþii, 48-49 • reforma educaþiei, 49 • manualele alternative, 50 • tot reforma educaþiei, 51-55 • de unde trebuie sã aparã viitorul ?, 55-56 • proiecte de restau- raþie, 56-57 • „restoluþia”, 57 • „viitorul al doilea”, 58 • partidele istorice, 58-59 • candidaþi la Preºedinþie, 59-61 • un „viitor anterior” : monarhia, 62-64 • restau- raþia lui 1970 ºi rezerva de cadre, 65-66 • sovietismul economic, 67 • cadrele tranziþiei, 68-69 • PNÞCD, 69-71 • reinvestirea încrederii dupã eºec, 72 • între- prinzãtorul, 73 • baza socialã a partidului, 73-74 6 MIHAI ªORA II. Memorie ºi viitor 75 Memoria, 77-78 • memoria comportamentalã, 79• amnezia, 79• memorie ºi generaþii, 80• discursul critic despre trecut, 80-83• istoria ca ºtiinþã ºi istoricul ca om viu, 84• Holocaust ºi Gulag, 85-87• Generaþia ’27 ºi politica, 88-90 • antisemitismul românesc, 91 • Nae Ionescu ºi influenþa lui, 92-93• sfera arte- factelor, 94• organicism ºi tehnicism : un cîmp tensional, 94-97• ideal ºi crimã la comuniºti ºi naziºti, 97-100• memorie ºi experienþã directã, 100-101• siste- mul editorial în comunism, 102-104• servitute voluntarã ºi contract social, 105-106 • accesul la învãþãturã, 106-107• reconcilierea, 107-108• doctrine politice în România postcomunistã, 108-111 • civism ºi politicã, 111-116 • inginerii financiare, 117 III. Identitate ºi trezire 119 România ºi strãinãtatea, 121 • deschiderea spre Celãlalt, 121-124 • Timiºoara interbelicã, 122 • crize de identitate interbelice, 125-128 • Nae Ionescu, pro- fesorul, 128-132 • Mircea Vulcãnescu, 132 • Mircea Eliade, 132-133 • studenþie ºi viaþã intelectualã bucureºteanã interbelicã, 133-136 • limba filozofiei, 137 • acasã ºi în Occident, 138-140 • tinerii de azi ºi Occidentul, 140-143 • nesimþirea româneascã, 143-144 • cu ce intrãm în globalizare ?, 145-146 • cînd ne vom trezi ?, 148-150 ADDENDA Utopiile unui Mai ªtiutor. Note despre filozofia lui Mihai ªora (Sorin Antohi) 153 Cuvînt dupã jumãtate de secol (Mihai ªora) 181 Indice de nume proprii 191 MAI AVEM UN VIITOR? 7 Cuvînt înainte În 1996, cînd Mihai ªora împlinea 80 de ani, am coordonat împreunã cu Aurelian Crãiuþu un volum colectiv în onoarea mentorului nostru (ºi al altora), apãrut la Editura Nemira în 1997. Puþin discutat în mediile noastre culturale, volumul rãmîne actual ºi oferã cea mai bunã cale de acces spre o operã filozoficã fascinantã ºi dificilã, ca ºi spre o biografie în multe privinþe simptomaticã pentru succesele, crizele, dilemele ºi eºecurile României în secolul trecut. Antecedente dialogice Spuneam, în textul meu din volumul omagial amintit, cã nu exista încã o carte de entretiens cu Mihai ªora, iar mai multe încercãri în acest sens eºuaserã – din motive contingente, în general logistice. Era un paradox : tocmai filozoful dialogului (de la cel „interior” la cel „gene- ralizat”) sã nu poatã fi urmãrit într-o conversaþie mai lungã, pe teme de interes public ! Tocmai el, naturã empaticã prin excelenþã, care promova ºi trãia „imaginaþia dialogicã” (pentru a folosi formula lui Bahtin, extin- zînd-o însã de la discursul literar la toate celelalte discursuri – atunci cînd ele sparg încercuirea „înþelegerii monologice”), de la principiul gene- rativ al filozofãrii solitare la retorica ºi etica întîlnirii cu Celãlalt, de la civism la filozofia politicã a societãþii bune ! Între timp, convorbirile cu Mihai ªora consemnate în periodice, foarte eterogene ca întindere, substanþã, contribuþii ºi poziþionãri rela- tive ale interlocutorilor, au început sã fie strînse în volume. E vorba despre o parte infimã a unei opere orale imense, pentru care ar fi fost nevoie de un laborios ºi ubicuu Eckermann. Poate de mai mulþi, fiindcã Mihai ªora e mereu gata de discuþie : pentru un om al dialogului, numai risipa e mãsura cea bunã. (În România, o asemenea „risipã” este ende- micã, iar memoria culturii noastre înalte înregistreazã exemple aproape 8 CUVÎNTMIHAI ÎNAINTEªORA legendare, cazul-limitã fiind cei care comunicã exclusiv oral, boicotînd programatic scriitura. Avem de-a face cu o oralitate post-scripturalã, aºa cum întîlnim ºi în alte culturi moderne, chiar central-europene ºi occi- dentale ; în aceastã paradigmã, pînã ºi conversaþiile de cafenenea ating adesea profunzimi metafizice ºi tehnicalitãþi academice.) Astfel, Firul ierbii (1998) ºi Cîteva crochiuri ºi evocãri (2000), culegeri apãrute la editura craioveanã Scrisul Românesc ºi datorate rãbdãrii persuasive a lui Marius Ghica (un alt „discipol” ºi prieten al autorului), reunesc, pe lîngã alocuþiuni, intervenþii la colocvii ºi articole civic-politice, nume- roase convorbiri ; o asemenea antologie este ºi Filozoficale. Filozofia ca viaþã (Editura Elion, Bucureºti, 2000). Ecoul lor nu este mult mai mare decît cel al celorlalte apariþii, deºi substanþa culegerilor, perfect con- sonantã cu opera filozoficã propriu-zisã, e pusã în tipare mult mai accesibile. Poate este prematur sã spun ceva despre receptarea unor volume atît de recente ; o splendidã recenzie consacratã celui apãrut la Scrisul Românesc în 2000 mã încurajeazã sã aºtept ºi alte ecouri : Ioan Buzera, „De la nostos-ul livresc la simpatia «personajelor»”, în Observator cultural, 60, 17-23 aprilie 2001, p. 60. Dacã am numãrat bine, Mihai ªora se întreþine în aceste trei antologii ce acoperã douã decenii din publicistica sa cu douãzeci ºi patru de conlocutori. Lor li se adaugã figurile dialogice din cãrþi anterioare : Un Tînãr Prieten (inspirat de Toma Pavel), introdus în Sarea pãmîntului. Cantatã pe douã voci despre rostul poetic (Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978) ; Un Devotat Amic (inspirat de Dan Arsene), înfiripat alãturi de Un Mai ªtiutor (iniþiatorul discuþiilor) ºi de Un Tînãr Prieten în A fi, a face, a avea (Cartea Româneascã, Bucureºti, 1985) ; acelaºi trio