De Ce a Pierdut Crin Antonescu Alegerile Prezidenţiale?

EDITORIAL Dan Pavel ALEGERILE PREZIDENŢIALE 2009 Sfera Tom Gallagher Alexandru Radu Bogdan Dima Politicii Cosmin Dima REVISTĂ DE ŞTIINŢE POLITICE ŞI DE TEORIE POLITICĂ Claudiu Herţeliu EDITATĂ DE FUNDAŢIA SOCIETATEA CIVILĂ Alexandru Isaic-Maniu Daniel Traian Pele APARIŢIE LUNARĂ Tudorel Andrei Barbu Mateescu Mihnea Dumitru ESEU Alexandru Florian SEMN DE ÎNTREBARE Interviu cu Matei Cazacu ARHIVA Lavinia Betea SEMNALE SFERA POLITICII • Numărul 1 (143) ianuarie 2010 Grandville VOLUM XVIII Alegeri NUMĂRUL 1 (143) prezidenţiale 2009 ISSN: 1221-6720 IANUARIE 2010 Sfera Politicii este prima revistă EDITORIAL BOARD de ştiinţă şi teorie politică apărută în România, după căderea Călin Anastasiu comunismului. Revista apare fără Daniel Chirot întrerupere din 1992. Dennis Deletant Sfera Politicii a jucat şi joacă un rol important în difuzarea principalelor Anneli Ute Gabanyi teme de ştiinţă şi teorie politică Gail Kligman şi în constituirea şi dezvoltarea unei reflecţii politologice viabile Steven Sampson în peisajul ştiinţific şi cultural din Lavinia Stan România. Vladimir Tismăneanu Sfera Politicii pune la îndemâna cercetătorilor, a oamenilor politici G. M. Tamas şi a publicului, analize, comentarii Katherine Verdery şi studii de specialitate, realizate pe baza paradigmelor teoretice şi metodologice ale ştiinţei şi teoriei DIRECTOR politice actuale. Stelian Tănase Sfera Politicii îşi face o misiune din contribuţia la consolidarea şi dezvoltarea societăţii democratice şi REDACTOR ŞEF de piaţă în România. Dan Pavel SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Sabin Drăgulin REDACŢIE Cecilia Tohăneanu Alexandru Radu Aurora Martin Nicolae Drăguşin Ioana Paverman Camelia Runceanu Revistă editată de: TEHNOREDACTOR Liviu Stoica Fundaţia Societatea Civilă [email protected] [email protected] Apare lunar http://www.sferapoliticii.ro Sfera Politicii VOLUMUL XVIII, NUMĂRUL 1 (143), ianuarie 2010 Editorial Prezidenţialismul românesc şi alegerile. De la Iliescu la Băsescu .....................................3 Dan Pavel Alegerile prezidenţiale 2009 Romanian Presidential Elections of 2009. Race for the Prize of „Răul cel mai mic” ....13 Tom Gallagher Experienţa românească a alegerii preşedintelui republicii ............................................22 Alexandru Radu Preşedintele României: instituţia cheie a sistemului constituţional românesc .............30 Bogdan Dima De ce a pierdut Crin Antonescu alegerile prezidenţiale? ..............................................42 Cosmin Dima Turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2009: fraudare sau consecvenţă în opţiuni? .............................................................................................48 Claudiu Herţeliu, Alexandru Isaic-Maniu, Daniel Traian Pele şi Tudorel Andrei Analiză comparativă a rezultatelor turului doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2004 şi 2009 ....................................................................61 Barbu Mateescu Campania electorală în era Internetului .........................................................................67 Mihnea Dumitru Eseu Criza între realitate şi receptare ......................................................................................74 Alexandru Florian Semn de întrebare: Matei Cazacu ..........................................................................82 Aurora Martin Arhiva Arhivele Sfera Politicii - Ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu la Moscova. Stenograma discuţiei dintre Nicolae Ceauşescu şi M.S. Gorbaciov din 4 decembrie 1989 (II) ................................................................................................. 86 Lavinia Betea Semnale .............................................................................................................................93 Index de autori ...............................................................................................................95 Editorial Prezidenţialismul românesc şi alegerile. De la Iliescu la Băsescu DAN PAVEL n sistemul politic postcomu- Abstract nist din România, puterea The Romanian post-communist Îprezidenţială a fost întot- political system is somehow deauna (şi rămîne) mai mare decît o vicious; it has been gradually permiteau cadrul formal-constituţio- moulded as to allow the nal şi legile existente. Este o putere president’s executive powers to mai mare şi mai incontrolabilă decît overrule the Constitution and the este normal într-o democraţie. Cu alte laws in force. Eventually, the cuvinte, limitarea democratică a aces- presidential powers came out a tei părţi a puterii executive bicefale a lot larger and stronger than fost întotdeauna deficitară. Ceea ce normally allowed by any coherent nu înseamnă că nu au fost şi încercări, democracy. In other words, there uneori reuşite, de a „conţine” o pute- has always been a breach in re manifestată adesea abuziv. Tentati- deterring the action of the vele de limitare suplimentară a puterii bicephalous executive power. executive prezidenţiale s-au înscris Still, there have also been pînă acum în cîteva categorii: constant attempts, sometimes • sortite eşecului, de cele mai multe ori; successful, sometimes not, to • prea timide, prea adesea, în ciuda “contain” this power, often unor contexte favorabile; employed in an abusive manner. • tentative reuşite, punctuale, de limitare constituţională şi/sau legală a puterii preşedintelui;1 1 Una dintre puţinele tentative reuşite de limitare a puterii prezidenţiale s-a concre- tizat în introducerea unui paragraf nou în Constituţia reformată din 2003, care pre- vede o interdicţie explicită: „Preşedintele României nu-l poate revoca pe primul mi- nistru” [art. 107, (2)]. Introducerea acestei interdicţii în legea fundamentală a fost o consecinţă a crizei constituţionale provo- cate de fostul preşedinte Constantinescu prin demiterea fostului premier Radu Vasile Keywords într-o manieră pe care toţi specialiştii şi po- liticienii au apreciat-o ca fiind la limita con- political system, executive power, stituţionalităţii. Această schimbare a făcut democracy, president posibilă terminarea mandatului de patru Sfera Politicii 143 3 • tentative radicale de limitare a puterii prezidenţiale, însă personalizate, parti- zanale, de punere la punct a preşedintelui, prin proceduri parlamentare.1 Principiul democratic check-and-balances a fost pus de la bun început sub semnul întrebării în România postcomunistă, datorită istoriei instituţiei prezi- denţiale şi mai ales modului în care ea a început să funcţioneze – „momentul 0” al democraţiei. Prestigiul, influenţa, autoritatea şi puterea „părintelui fondator” al republicii postcomuniste, Ion Iliescu, erau imense şi deja consolidate înaintea votării primei Constituţii democratice, cea din 1991. În mare parte, ele au fost cîştigate în timpul evenimentelor cu efecte revoluţionare din decembrie 1989. Iar victoria din primul tur obţinută de Iliescu în alegerile prezidenţiale din mai 1990, cînd a obţinut 85% din voturile celor prezenţi la vot, în condiţiile unor alegeri care au reprezentat recordul absolut de participare electorală din postcomu- nism, au consolidat şi mai mult puterea respectivei instituţii, prin întărirea puterii personale a „preşedintelui fondator”. Constituţia din 1991 nu a făcut decît să consfinţească ceea ce Iliescu obţinuse deja şi să păstreze anumite aspecte ale puterii sale într-o asemenea ambiguitate încît să nu poată fi controlate. Iar exemplul cel mai flagrant este cel al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), de fapt un „al doilea guvern”, la dispoziţie Preşedintelui, care îl convoacă la Pa- latul Cotroceni şi la care succesoriii lui Iliescu nu au renunţat. Chiar dacă ulterior, toate aceste avantajate au părut a se diminua, totuşi influenţa, autoritatea şi puterea preşedinţilor care l-au urmat sau l-au precedat pe Iliescu au depăşit me- reu cadrul legal-constituţional. Aparent, singura excepţie de la regulă a fost preşedintele Emil Constanti- nescu. În ciuda faptului că a rămas în memoria colectivă drept un lider „slab” (ori „mai slab” decît ceilalţi preşedinţi), totuşi fostul Rector al Universităţii Bucureşti a condus România cu mînă forte şi şi-a impus punctele de vedere ori opţiunile în situaţiile cruciale, de care ulterior s-a cam uitat. Cînd îi comparăm pe cei trei pre- şedinţi de pînă acum, nu trebuie să uităm că deşi a stat cel mai puţin la putere, Constantinescu s-a confruntat cu cele mai puternice provocări economice, politice (naţionale şi internaţionale), cărora le-a făcut faţă cu riscul de a nu-şi mai asuma şi provocarea ultimă, cea electorală, pentru un al doilea mandat. Spre deosebire de Iliescu şi Băsescu, Constantinescu nu s-a agăţat de putere şi nici nu şi-a pregătit campania electorală de preşedinte în funcţie astfel încît să se auto- favorizeze pentru a cîştiga un nou mandat, cu toate că avea mijloace suficiente la îndemînă. Una dintre prejudecăţile cu privire la importanţa alegerilor prezidenţiale provine din atribuirea de legitimitate funcţiei alese prin voturile cele mai multe ale cetăţenilor. Legititimatea prin vot este una minimală şi se leagă strict de momentul alegerii, precum şi de consecinţele votului pentru ocuparea funcţiei re- spective, fără a conferi ulterior vreun drept de abuz asupra puterii. Şi Adolf Hitler a avut legitimitatea votului. Era însă o legitimitate limitată. Dacă legitimitatea ar proveni exclusiv din numărul de voturi şi din obţinerea unei majorităţi, ar însemna să îngropăm democraţia chiar înainte de a se naşte. Altminteri, de- ani de către premierul Călin Popescu Tăriceanu (2004-2008), spre disperarea

Load more