HYPERION Revista Apare Sub Egida Uniunii Scriitorilor Din România

YPERION H Revistă de cultură • Anul 38 • Numărul 7-8-9 / 2020 (315-316-317) Revistă de cultură 38 • Numărul • Anul 7-8-9 / 2020 (315-316-317) HYPERION Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

CUPRINS Accente George Luca – Vladnic instant și reprimarea inexprimabilului ...... 83 Gellu Dorian – Revistele de cultură și pandemia Covid 19 ...... 1 Victor Teișanu – Epicul nostalgiilor simbolice în hainele sale de sărbătoare ...... 87 Invitatul revistei – Un mare dramaturg și consecvența sa anticomunistă ...... 89 Nicolae Oprea ...... 3 – Privind viața prin lentila melancoliei ...... 92 Nicolae Oprea – Arte poetice suprarealiste în creaţia lui Gellu Naum ...7 Ionel Savitescu Ancheta – Viaţa lui Nae Ionescu ...... 95 Scriitorul – destin și opțiune: Cristina Ștefan ...... 11 – Admirabila tăcere ...... 97 – Istoria unirii românilor ...... 99 Dialogurile revistei Nicolae Sava în dialog cu Solomon Marcus ...... 14 ReLecturi Radu Voinescu – Clasicii, noi și viitorul studiilor umaniste ...... 101 Antologia revistei Nicolae Panaite ...... 19 Eminescu in aeternum Simona-Grazia Dima ...... 21 Valentin Coșereanu – Desculț în iarba copilăriei ...... 106 Adrian George Săhlean – De ce este Eminescu cel mai necunoscut Poesis mare poet național european?...... 112 Remus Valeriu Giorgioni ...... 23 Theodor Codreanu – Eminescu pe meleaguri teleormănene ...... 125 Constantin Severin ...... 24 Carmen Doreal în dialog cu Daniel Corbu ...... 128 Mihaela Oancea ...... 25 Mircea A. Diaconu – Adam Puslojic ...... 133 Ioan Es. Pop ...... 26 Ala Sainenco – De la Eminescu-Hurmuzachi la Eminescu-Petrino ...... 135 Gheorghe Vidican...... 27 Cotinel Munteanu – Artiști plastici români în a doua jumătate a Mihai Păcuraru ...... 28 secolului al XX-lea ...... 140 Petruș Andrei ...... 29 Lucia Țurcanu – Memorialul Ipotești: calendar cultural ...... 142 Radu Necșanu ...... 30 Lucian Scurtu ...... 31 N. Georgescu – Ciupeală... pe alese ...... 145 Nicolae Nistor ...... 32 Corneliu Fotea – Jurnal cu Eminescu (9) ...... 147 Angela-Melania Cristea ...... 33 Universalis Dumitru Burduja ...... 34 Ivan Bunin – Dragostea lui Mitea (Traducere de Leo Butnaru) ...... 149 Emil Ariton ...... 35 Leo Butnaru – Din poezia avangardei ruse (Gheorghi Ciulkov, Serghei Marilena B. Matei ...... 36 Gorodeţki, Iulian Anisimov, Vasilisk Gnedov) ...... 152 Mioara Rîșnoveanu ...... 36 Anne Sexton și Flora Alejandra Pizarnik (Traducere de Mihai Mihaela Aionesei ...... 37 Marian) ...... 158 Adrian Mondea ...... 37 Yehuda Amichai și Emir Sokolovic (Traducere de Norica Isac) ...... 162 Blanca Tranda r ...... 38 Jesus Urceloy (Traducere de Eugen Barz și Mihaela Vechiu) ...... 165 Diana Tranda r ...... 38 Violeta Pintea ...... 39 Eseu Al. Cistelecan – Mecanica iluzie-deziluzie ...... 166 Beletristică Ioan Holban – Poeme din vremea cînd Mihai Ursachi se credea Dan Perșa – Valetul Gabriel; Pustia trecătoare ...... 40 Pelican ...... 167 Daniel Moșoiu – Trestia ...... 43 Constantin Coroiu – Puterea mitului fecund ...... 170 Angela Burtea – Floarea albă de cireș ...... 45 Marius Chelaru – Mireasma poeziei vremurilor de altădată ...... 172 Veronica Bălaș – Tiparnița ...... 46 Magda Ursahe – Un patchwork ameţitor, pe un balansoar stilistic .. 175 Nicoleta-Cristina Scarlat – Gândăcelul și înțeleptul...... 50 Petru Ursache – Războiul icoanelor pe ecran postmodern ...... 178 Elena Cardaș – Supraetajat ...... 53 Raluca Faraon – Filmele lui Kieslowski sau mici variaţiuni pe tema vieţii Mircea Oprea – Sentințe la zi ...... 57 și morţii (II) ...... 184 Terapie narativă Aniversări Dumitru Ungureanu – Cum am ratat meseria de bețiv ...... 59 Mariana Rânghilescu – Dorin Tudoran – Schiţă monogra că ...... 187 Teatru Radu Călin Cristea – Dorin Tudoran la trei sferturi de veac ...... 194 Norica Isac – Două ferestre și-un prag ...... 62 25 de ani de Lumină lină ...... 195 Jurnal Valeriu Stancu – 70 ...... 200 Leo Butnaru – Vectori transpruteni (X) ...... 66 Memoria Ioana Diaconescu – „Lotul Teodorescu Alexandru și alţii“ (IV) ...... 202 Nicolae Sava – Prietenii mei, scriitorii (II) ...... 205 Cronică literară Constantin Dracsin – Inedit ...... 206 Vasile Spiridon – Firimituri sățioase ...... 70 In memoriam Florin Faifer ...... 207 Constantin Dram – Recapitulații și nu doar atât ...... 72 In memoriam Miron Kiropol ...... 208 Lina Codreanu – Anticamera lui „mâine“ în lirica lui Marcel Miron ...... 73 Raluca Faraon – Laureați ai premiului de debut în poezie (I) ...... 75 Note, comentarii, idei Romeo Aurelian Ilie – Pledoarii pentru resc ...... 78 George Luca – „Zboară până sus moarte“ ...... 209 Mina Decu – „Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul“, o lectură ...... 79 George Luca – Avanscena Hyperion ...... 210 Radu Ilarion Munteanu – Un alt exemplu de concept lungenian ...... 80 Note de jurnal Octavia Buhociu ...... 211 Alexandru Ovidiu Vintilă – Mărioara Vișan, Litere din alfabetul astral ..82 Ana Coșereanu – Artă-n Galerii… sub destin de pandemii ...... 211

COPERTA 1 – Nora Dorian: Under my skin (acrilic pe pânză)

Coperta 2 CMYK A Gellu DORIAN Revistele de cultură şi pandemia Covid 19 Situaţia revistelor de cultură din România, acum dar Timpurile acelea au trecut şi imediat după decem- şi de trei decenii încoace, s-a aflat mai peste tot şi brie 1989, revistele şi-au continuat activitatea, au apă- mai întotdeauna în „restrişte“. Nu chiar hollderlini- rut alte reviste şi prin 1991, ţin minte, revista „Româ- ană, dar niciodată n-a fost prea roz. Înainte de 1989 nia literară“, de exemplu, după ce visteria Uniunii existau în România şaisprezece reviste de cultură şi Scriitorilor din România fusese secătuită de o condu- două suplimente care apăreau în interiroul a două cere nesăbuită n-a mai putut finanţa revistele din sub- reviste generoase, dar şi prin strategia găsită de con- ordine, a apărut cu prima pagină în doliu, anunţînd ducereaS culturală a celor două judeţe (este vorba de dispariţia. La fel, plîngerile celorlalte reviste din cauza revistele „Convorbiri literare“, cu suplimentul lunar problemelor financiare n-au întîrziat să apară, iar „Pagini bucuvinene“, care apărea la Suceava, şi „Ate- criza s-a instalat de la an la an, pînă cînd s-au găsit neu“, cu „Caiete botoşănene“, care apărea la Boto- diverse soluţii, fie prin administraţiile locale, fie prin şani). Cele 16 reviste erau supravegheate ideologic, şi Ministerul Culturii, cu proiecte greu de dus la capăt, asta părea a fi criza prin care au trecut timp de peste aşa cum face acum AFCN, ineficient şi nici pe jumă- douăzeci şi cinci de ani, criză depăşită de strategiile tate din nevoile necesare, încît, trecînd aceste praguri unor redactori care au ştiut să facă, peste indicaţii şi financiare, revistele au rezistat şi au apărut în conti- impuneri peceriste, reviste de calitate: A.E.Baconsky, nuare. Ba, în funcţie de unele orgolii locale, vanităţi „Steaua“, Dan Hăulică, „Secolul XX“, George Ivaşcu, etc., s-au înmulţit. „România literară“, la fel echipa de la „Vatra“, cea de Dacă ar fi să privim în spaţiul de manifestare la „Transilvania“ sau cea de la „Viaţa Românească“, cu culturală din România, în ceea ce priveşte cultura suplimentul „Caiete critice“, trecute apoi în altă sub- scrisă, în special cea din revistele de cultură, sunt ordine. Revistele aveau tiraje mari, apăreau pe piaţă de luat în seamă cam aceleaşi reviste de cultură şi existau în mai toate bibliotecile. Plăteau chiar şi de tradiţie, unele depăşind centenarul, altele cen- colaborări. Însă peste ele, aşa cum am spus, domina tenare, cum ar fi: „România literară“, „Convorbiri cenzura comunistă şi asta le făcea uneori să arate ca literare“, „Viaţa Românească“, „Luceafărul de dimi- nişte „organe de propagandă“ sau de închinare şi slă- neaţă“ – fostă „Luceafărul“, ajunsă printr-un con- vire a lui Ceauşescu. curs de împrejurări în administrarea unor impos- tori la un ONG din Botoşani –, „Contemporanul“,

Accente HYPERION 1 devenit „Contemporanul – ideea europeană“, „Vatra“, în mod direct asupra calităţii materialelor revistei, „Ramuri“, „Orizont“, „Familia“, „Argeş“, „Steaua“, ci poate nici într-un fel din acest punct de vedere, „Tribuna“, „Ateneu“, „Astra“, „Transilvania“, „Tomis“, ci mai curînd poate induce o stare de supraveghere „Secolul XXI“, „Mansucriptum“, cu menţionarea unor redusă a calităţii şi aspectului revistelor. O pande- noi apariţii imediat după 1990, cum ar fi „Apostrof“, mie de acest fel, fără precedent, cu diverse aspecte „Poesis“, „Euphorion“, „Hyperion“, „Arca“, „Disco- psiho-socio-patologice, lasă sechele în tot şi în toate, bolul“, „Poezia“, „Scriptor“(continuatoarea „Daciei dar mai ales în mentalitatea celor care se trezesc, în literare“, readusă după foarte mult timp în circuit de casele lor sau pe stradă, în instituţii, în fruntea ţării, Muzeul Literaturii Române din Iaşi, prin priceperea în faţa unor decizii pe care trebuie să le ia sau să le lui Lucian Vasiliu, dar repusă în tăcere de noua con- aplice instant şi, ce-i mai trist pentru cei mai mulţi, ducere a acestui muzeu), „ExPonto“, „Mişcarea lite- să le respecte în litera şi spiritul unor legi ivite peste rară“, „Saeculum“, „Bucovina literară“ (dar şi dispă- noapte, ceea ce dă un plus de nervozitate, de discon- rutele înainte de vreme „Contrapunct“, „Interval“, fort, de umilinţă chiar – dar situaţia trebuie depăşită „Calende“ şi altele de dată mai recentă, „Feed back“, numai prin respectarea acestor legi şi norme! Pro- „Expres cultural“, „Conta“, „Neuma“, „Vitraliu“, „Anti- dusul se vede în timp, se va vedea mai ales la nive- teze“, „Însemnări ieşene“, „Baadul literar“ şi cele din lul educaţiei şi al calităţii vieţii. Efectele acestei pan- R.Moldova, „Contrafort“, „Est“ şi „Revista literară“, demii încă nu se pot vedea, nu se pot simţi imediat. poate şi altele, situaţia existenţei acestora, pentru Ele se vor face simţite cu timpul, iar cicatricele vor unele doar, cele din subordinea U.S.R. şi a unor Con- arăta pe faţa societăţii destul de urît. silii judeţene sau primării, este asigurată prin lege sau Că punem problema acum şi în ce priveşte situaţia prin decizii ale consiliilor locale. Altele, în schimb, revistelor de cultură, prin această prismă pandemică, sunt încă în disperarea de a ieşi de la o lună la alta, pare a fi tot un efect al reflexelor imediate ce ţin de de la un trimestru la altul. Însă această situaţie este oportunităţi peste care nu poţi trece cu vederea. O una ce ţine de strategiile redacţiilor, de programul revistă este o instituţie de cultură. Şi uitaţi-vă acum lor editorial, de modul cum găsesc soluţii de supra- şi veţi vedea cît de mult suferă toate instuţiile de cul- vieţuire, dar şi de nepăsarea factorilor locali, care nu tură din ţară, viaţa culturală în mod special, suferinţe pun preţ pe astfel de instituţii de cultură, care lasă în care vor instala traume cu durată îndelungată în ceea urma lor ceva scris, nu doar praful de pe toba unor ce înseamnă fondul comportamental al unei naţiuni, scălămbăieli prezentate ca tradiţii populare sau cum li fond care este, aşa cum am spus mai sus, înlocuit cu se spune mai nou „tradiţii culturale“, în fond impro- improvizaţii şi lucruri lipsite de valoare şi reprezen- vizaţii după modelul regretatului festival al muncii tativitate. Cînd o stare atît de gravă nu este luată în şi creaţiei „Cântarea României“. serios, răzbunarea acesteia vine de la sine, cu efecte Ceea ce a accentuat acum într-un fel dispera- devastatoare, ireparabile, dar şi cu atitudini autori- rea este această pandemie, sosită pe nepusămasă, tare iscate în mintea unor inşi deveniţi peste noapte cu durată de existenţă prelungă, ceea ce creează un factori de decizie, la un pas de a se comporta dicta- disconfort în ceea ce priveşte menţinerea relaţiilor torial şi păgubos din toate punctele de vedere – şi de colaborare, de protocoale şi portofolii, care pot fi de aici şi efectele ulterioare care pot fi simţite şi de realizate doar prin bună înţelegere şi încredere reci- bunul mers al revistelor de cultură, care, fără subven- procă, prin dăruire şi pasiune adevărată. Ceea ce uşu- ţie, fără spijin finaciar de la stat, de la administraţi- rează într-un fel munca de redacţie, în privinţa por- ile locale, nu pot apărea. tofoliului şi a redactării materialelor este faptul că Revistele de cultură, chiar şi aşa, sunt în grafi- mai toţi colaboratorii au devenit culegători, care îşi cul lor şi în această „vreme de restrişte pandemică“, trimit materialele culese pe internet, cele mai multe apar, sunt citite de aceiaşi cititori consecvenţi, tradi- chiar corectate sau corect scrise. Acest aspect uşu- ţionali, comentate sau nu, făcînd ceea ce trebuie să rează într-un fel munca unor redacţii, care nu au facă în general cronicarul cu epoca prin care trece: oameni plătiţi pentru aşa ceva, nu au redactori spe- o consemnează, o lasă timpului în pază – viiotorul cializaţi în munca de redacţie. Însă şi această moda- va vorbi pe baza a ceea ce este acum prezentul, care, litate poate deveni un impediment, pentru că, astfel, după cum este firesc, devine iute trecut, trecut, care apare comoditatea şi nefiltrarea articolelor în limi- la rîndul lui, poate deveni, după cîte am văzut, impre- tele maxime ale exigenţelor. Poate fi un aspect al vizibil –, vorba poetului, „acum nici viitorul nu mai acestei crize, deşi această pandemie nu acţionează e ca altădată!“.

2 HYPERION Eveniment I R N E V V I I T S A T T E U I L Nicolaei Oprea – 70 „se poate afirma că generaţia noastră a fost, în tinereţea trăită sub comunism, o generaţie sacrificată, asemenea generaţiei războiului“ GELLU DORIAN ÎN DIALOG CU NICOLAE OPREA Gellu Dorian: Cum se simte criticul literar Nicolae Oprea Argeş a judeţului de baştină. Nu întâmplător, după la 70 de ani, împliniţi pe 3 iulie? şcoala generală din comuna natală, am dat admiterea Nicolae Oprea: În condiţiile bolii universale care ne bântuie la un liceu din Piteşti. La Cluj am ajuns printr-o feri- de câteva luni, mă simt, fireşte, trist, trăind în izolarea cită conjunctură, după ce părinţii mei care mă vroiau (auto)impusă. Înainte vreme, proiectasem o întâlnire inginer se obişnuiseră cu gândul că voi urma Filolo- aniversară de amploare, pe măsura vârstei de „şapteze- gia, datorită pasiunii evidente pentru lectură. Era în cist“, cu prietenii şi mai apropiaţii foşti studenţi, maste- vara anului 1968, încheiasem clasa a XI-a la Liceul ranzi şi doctoranzi de la Literele piteştene, dar n-a fost „Al. Odobescu“ din Piteşti cu impresii nu prea plăcute, Csă fie. Până şi sărbătoarea tradiţională cu familia (soţia fiindcă mă tot poticneam la matematică; fiind vorba Doina, al cărei sprijin moral şi intelectual l-am avut în de un liceu „real“ şi nu „uman“, cum se clasificau pe momentele de răscruce; fiul Cristian şi fiica Adriana, vremea aceea. Unchiul dinspre mamă, Theodor Popa, cu famiile lor aducând cinci nepoţi: Anca şi Miruna, care era profesor de Limba şi Literatura Română la Horea, Bogdan; Radu şi Petru cu mezina Ilinca Teo- Cluj, îşi petrecea vacanţa la ţară cu familia şi, într-o dora) s-a redus la o întâlnire oarecum convenţională doară, i-a propus tatălui meu să mă transfer la Cluj pen- în curtea casei fiicei mele (care mă urmează în cariera tru ultima clasă de liceu, să mă obişnuiesc cu mediul universitară, devenind conferenţiar anul trecut). Din- cultural de acolo, ca să nu am probleme la admitere. colo de starea de melancolie a momentului, mi-am Pe-atunci admiterea la facultate era un concurs aspru, căutat liniştea pentru a concretiza proiectele şi angaja- nu unul formal ca acum. Văzând că-mi surâde ideea de mentele de critc literar amânate din pricini cotidiene. a schimba liceul, tatăl meu n-a mai stat pe gânduri şi a G.D.: Cum s-a făcut că un oltean din Sîrbii Măgura a ajuns stabilit detaliile mutării cu unchiul, urmând să fiu găz- la un liceu clujean, apoi revenit la Piteşti, ca apoi să se duit de acesta măcar un an de zile. În septembrie eram întoarcă la Cluj, unde face două facultăţi şi este unul din deja înscris la Liceul „Gheorghe Bariţiu“, un liceu cu membrii activi ai Echinoxului? tradiţie în Cluj, tot la secţia reală, făcând figură aparte N.O.: Mai în glumă, mai în serios, prietenii şi colegii din- printre colegii din clasa a XII-a care, toţi se pregăteau spre Craiova nu mă consideră oltean, pentru că m-am pentru facultăţi cu profil pragmatic. Aşa am ajuns să născut pe malul stâng al Oltului, la marginea dinspre mă întâlnesc imaginar pentru prima dată cu membrii

Invitatul revistei – Nicolae Oprea HYPERION 3 Cercului Literar de la Sibiu / Cluj. I-am descoperit în G.D.: Cum era în redacţia revistei „Echinox“? Cine era acolo tablourile de absolvire care ornau zidurile coridoru- spiritul director? Ce mai înseamnă azi „mişcarea Echinox“? lui de la parterul liceului. Erau acolo imortalizaţi la N.O.: Spiritul director era, pe vremea noastră, Ion Pop, vârsta adolescenţei Nicolae Balotă, Cornel Regman, I. secondat de Vartic şi de Papahagi. Cum spuneam în Negoiţescu, Radu şi Horia Stanca, plus Marian Papahagi Literatura „Echinoxului“, cenaclul şi revista au repre- pe care aveam să-l cunosc la facultate în dublă postură: zentat, neîndoielnic, o „şcoală deschisă“ şi un climat redactor şef la Echinox şi asistent la Italiană. În redacţia intelectual stimulativ în calmul său aparent, de emula- Echinoxului am fost promovat de Ion Pop, după uceni- ţie artistică bine înţeleasă, în absenţa exceselor egotiste cia de rigoare, în anul al III-lea, într-o formulă alcătuită şi fără manifeste programatice provocatoare. În spaţiul preponderent din critici debutanţi, cu excepţia poeţi- redacţional echinoxist, întemeiat pe un gen de priete- lor Dan Damaschin şi Virgil Mihaiu: Constantin Hâr- nie exigentă (cu vorba lui Jean Pop), s-a creat o stare lav, Călin Manilici, Valentin Lepădatu, Al. Th. Ionescu, de spirit prin care se eluda presiunea universului tota- Al. Cistelecan şi Mircea Constantin. litarist, datorită conjugării valorii estetice cu valoarea G.D.: Ce colegi, deveniţi scriitori importanţi sau pur şi sim- morală, cum sugera altădată I. Negoiţescu vorbind des- plu scriitori, ai avut în timpul facultăţii? Ce profesori pre euphorionismul Cercului Literar. În acei ani întu- te-au influenţat în mod categoric şi te-au orientat spre necaţi, când eram ameninţaţi cu schimbarea intempes- literatură? A contat acest lucru pentru cariera ta de mai tivă a denumirii revistei, alcătuiam o echipă sudată, în tîrziu, de profesor la facultate? cadrul căreia sobrietatea discret-protectoare a lui Ion N.O.: Câţiva dintre cei amintiţi au ales alte căi de afirmare, Pop (directorul, plecat în 1973 ca lector la Sorbona), n-au perseverat în direcţia criticii de întâmpinare sau jovialitatea intransigentă a lui Marian Papahagi (redac- a eseului aşa cum le cultivau în paginile revistei stu- torul şef, întors de la Roma) şi spiritul ludic-livresc al lui denţeşti. Însă conlucrarea din redacţie, cu sentimentul Ion Vartic (redactorul şef-adjunct) coabitau sub sem- solidarităţii spirituale, a fost decisivă în acei ani grei de nul unificator al erudiţiei şi înzestrării literare. Aminti- rile plăcute din viaţa de redacţie se leagă de momentele formare. Chiar dacă trăiam şi scriam în umbra „înte- conceperii numerelor şi ucenicia de corector în tipo- meietorilor“ Eugen Uricaru, Petru Poantă, Dinu Flă- grafie, disputele din cenaclu şi cafeaua de la „Arizona“. mând, Adrian Popescu, Ion Mircea, Marcel Constantin Echinoxul este, cum se vede, cea mai longevivă revistă Runcanu, Olimpia Radu şi ceilalţi. Aş mai adăuga şi alţi studenţească, apărând şi astăzi, chiar dacă fără ecourile scriitori echinoxişti din promoţiile învecinate, cunoscuţi de altădată. Contribuţia „mişcării Echinox“ în evoluţia în mansarda redacţiei: prozatorii, poeţii şi criticii Ioan literaturii contemporane este similară cu a Cenaclului Radin/Peianov, Alexandru Vlad, Ştefan Damian, Adrian de Luni, având şi atu-ul revistei tipărite, nu „vorbite“. Grănescu, Mariana Bojan, Vasile Sav, Aurel Pantea, Ioan G.D.: Ai schimbat diverse slujbe, de la metodist de casă de Moldovan, Ion Buduca, Virgil Podoabă ş.a. La Filolo- cultură la profesor de şcoală generală şi liceu, ca apoi să gia clujeană, am avut profesori de excepţie pentru toate revii în presa literară, la „Argeş“. Cum s-a petrecut viaţa perioadele istorico-literare, de la Iosif Pervain şi Octa- ta în această perioadă? Cum te-ai orientat spre critica lite- vian Şchiau la Mircea Zaciu şi Leon Baconsky. Plus Ion rară, mai întîi de întîmpinare apoi de analiză aplicată? Vlad, la Teoria literaturii şi Dumitru Pop, la Folclor. De N.O.: Păstrând proporţiile, se poate afirma că generaţia departe, învăţam şi din cărţile lui Adrian Marino, care noastră a fost, în tinereţea trăită sub comunism, o gene- n-a fost niciodată universitar. Dintre ei se desprinde raţie sacrificată, asemenea generaţiei războiului. Cei Mircea Zaciu care, dincolo de modelul implicit oferit mai mulţi optzecişti au ajuns, după licenţă, în posturi prin mobilitatea sa spirituală, are marele merit de a-i fi periferice, fiind obligaţi la navete sau munci istovitoare mobilizat pe echinoxiştii descumpăniţi după absolvirea care să-i îndepărteze de scris. Întrucât după odioasele facultăţii, punându-i la lucru în cadrul colecţiei Resti- „Teze din iulie“ s-a emis o lege prin care repartiţia cen- tuiri a Editurii Dacia (până la interzicerea ei din 1985) tralizată a absolvenţilor îi lega de glie, interzicându-le şi, apoi, atrăgându-i în colectivul de elaborare al monu- accesul direct în presa literară şi cercetarea ştiinţifică. mentalei opere Dicţionarul scriitorilor români. Dar cred Aşa am ajuns eu metodist cultural, după ce am obţinut că fundamentală în facultate a fost acţiunea formatoare „negaţia“ din învăţământ. Iar după căsătorie şi naşte- a asistenţilor universitari care susţineau seminarele sau rea primului copil, m-am mutat cu familia, împins de cursurile facultative, începând cu redactorii şefi de la nevoi, la Turnu Severin, în casa părinţilor soţiei. De Echinox, Ion Pop, Ion Vartic şi Marian Papahagi: Ioana cei vreo patru ani de profesor suplinitor şi navetist din Em. Petrescu (eminescolog excepţional, moştenindu-l judeţul Mehedinţi nu vreau să-mi mai amintesc. Opţi- pe tatăl D. Popovici) şi Liviu Petrescu, Mircea Muthu, unea pentru critica literară se cimentase în anii echin- Cornel Robu, Sergiu Pavel Dan, Ion Şeuleanu ş.a. Toţi oxişti, sub îndrumarea lui Ion Pop. Dar materializarea aceştia au constituit pentru mine puncte de sprijin în pasiunii şi a vocaţiei în acei ani de restrişte n-ar fi fost alegerea carierei universitare în climatul democratic posibilă fără ajutorul lui Cornel Regman şi Ioanichie inaugurat de evenimentele din decembrie 1989. Olteanu care m-au invitat să colaborez permanent la

4 HYPERION Nicolae Oprea – Invitatul revistei Viaţa Românească. Îi cunoscusem la Cluj în primnă- între timp) şi, selectiv, pe exponenţii generaţiei optze- vara lui ’73, când reprezentanţii Cercului Literar de la ciste care se află acum în stadiul deplinei consacrări. Sibiu au dorit să sărbătorească aniversarea a 30 de ani G.D.: Care sunt principiile tale critice de bază? Ce consideri de la înfiinţarea cercului studenţesc împreună cu tine- că e important în activitatea unui critic literar, intuiţia rii de la Echinox, evitând revistele clujene consacrate. sau criteriile valorice consacrate? G.D.: Ce-a însemnat activitatea în redacţia revistei „Argeş“? N.O.: Cred că am ajuns la un echilibru între direcţia cri- Ce figuri celebre ai prins în redacţia iteşteanăp ? tică aşa-numită universitară şi critica de întâmpinare N.O.: M-am întors la Piteşti pe muchie de cuţit în decem- sau foiletonistică. Am înclinat, în etape distincte, spre brie 1973, după ce şomasem luni întregi la Cluj în studiul monografic dar n-am renunţat niciodată la aşteptarea zadarnică a deblocării unui post de redac- exerciţiul cronicii literare. Fiind convins că foiletonul tor la revista de cercetării ştiinţifice a Universităţii este o piesă din angrenajul istoriei literare care-şi dove- Babeş-Bolyai, finalmente desfiinţat printr-o nouă lege deşte funcţionalitatea în momentul accederii către sin- ceauşistă. Gheorghe Tomozei, conducătorul celei mai teză. Întrucât cronicarul literar este obligat să găsească bune serii a revistei Argeş din „epoca comunistă“ toc- unghiul ideal de observaţie asupra orizontului unei lite- mai fusese înlăturat de „organele“ judeţene, împreună raturi în continuă mişcare, respectând câteva simple cu echipa sa de scriitori bucureşteni (precum Ileana principii estetice: a evalua judicios materia investigată, Mălăncioiu sau Cezar Ivănescu). În cele câteva luni a discerne instantaneu valoarea, a discredita nonvaloa- de la începutul anului 1974 cât am lucrat în redacţie rea. Bineînţeles, dacă are simţ estetic şi intuiţia valorii – până ce revista e transformată în supliment al ziaru- din textele explorate. lui judeţean, cu redactori ziarişti – am făcut ce învăţa- G.D.: Ce face acum un profesor universitar pensionat, în sem la Echinox. Am reuşit doar să mă împrietenesc cu afară de critică literară, de condus şi administrat o fili- un foarte bun poet, Miron Cordun, care a rămas până ală a Uniunii Scriitorilor din România? astăzi, ciudat lucru, singurul scriitor din Piteşti premiat N.O.: În ultimii ani de profesorat, am fost complet dez- de Uniunea Scriitorilor din România, pentru volumul amăgit de gradul scăzut de pregătire al studenţilor şi Curtea veche. masteranzilor de la Litere, pe fondul rarefierii secţiilor G.D.: Ai fost de la început în redacţia revistei „Calende“, filologice din liceu şi al exploziei de universităţi pri- care îşi anunţa la începutul anilor ’90 un program foarte vate care oferă diplome contra taxă pe bandă rulantă. serios, la concurenţă cu revista braşoveană, „Interval“, Din aceleaşi motive, am refuzat prelungirea funcţiei de iniţiată de Al. Muşina? Ce s-a întîmplat de nu şi-a con- conducător de doctorate până la 70 de ani. Dincolo de tinuat programul? pasiunea literară şi de conducerea filialei U.S.R. (care N.O.: În decembrie ’89, când am fost ales redactor şef al îmi erodează timpul disponibil), din 2015 încoace am revistei Argeş s-a sudat în redacţie un grup de (încă) redescoperit plăcerea reconfortantă de a petrece mai tineri scriitori cu idealuri comune. După un an, am schimbat denumirea revistei în Calende, prevalându-ne mult timp cu copiii şi, mai ales, cu nepoţii. de tradiţia Kalendelor lui Şerban Cioculescu şi Vladimir G.D.: Cum vezi viaţa literară din România? Eşti în Con- Streinu, cu un program înnoit în spiritul generaţiei opt- siliul de conducere a U.S.R., cînd crezi că se va norma- zeciste. Dar entuziasmul nostru creator s-a diminuat liza atitudinea unor scriitori faţă de breasla din care fac treptat prin loviturile cenzurii economice, înlocuind-o parte sau au făcut parte şi acum o atacă din orice pozi- pe cea comunistă, care a afectat majoritatea reviste- ţie şi oricînd? Care crezi că e miza atacurilor? lor din ultimul deceniu al secolului XX. Aşa se face N.O.: La prima vedere, viaţa noastră literară este atrăgă- că ne-am căutat alte locuri de muncă, Miron Cordun, toare, pigmentată cu festivaluri şi simpozioane în cadrul Mircea Bârsilă, Al. Th. Ionescu, eu (titularizându-mă cărora trăim bucuria reîntâlnirii şi a schimbului de idei la universitate) şi ceilalţi. Primul care a părăsit cora- cu prietenii din ţară. Dar această armonie este contur- bia a fost Călin Vlasie, singurul adaptat la legile capi- bată, cum se vede, de un grup de contestatari, carie- talismului din grupul nostru de idealişti, înfiinţând în rişti literari însetaţi după putere şi bani (după mode- paralel cu Editura Calende o editură privată botezată lul guvernanţilor). Normalizarea situaţiei n-o întrevăd cu numele său. prea aproape. Poate doar cînd vor slei resursele obscure G.D.: Ce scriitori români ţi-au marcat activitatea de critic care alimentează aceste procese absurde contra Uniu- literar? Pe cine ai mizat? În ce stadiu al activităţii şi al nii Scriitorilor. afirmării se află acum acei scriitori români? G.D.: La ce lucrezi acum? Propune un text critic pen- N.O.: În spaţiul exegetic am mizat, cum se ştie, pe reevalu- tru Hyperion. area operei unor scriitori canonici precum Alexandru N.O.: N-aş spune că lucrez efectiv, dar am proiectat pentru Macedonski sau Vasile Voiculescu şi valorizarea ope- anul acesta o monografie despre Alexandru Macedonski, rei postume a lui Ion D. Sârbu. Dintre contemporanii aflată încă în stadiul de eboşă. Ar mai fi şi cartea des- noştri, am înclinat în analiza cu sugestii de sinteză către pre optzecism. Cum se vede, nu duc lipsă de proiecte! reprezenanţii Şcolii de la Târgovişte (trecuţi în nefiinţă Sper ca vârsta şi bolile să mă lase în pace.

Invitatul revistei – Nicolae Oprea HYPERION 5 Premiile revistei „Argeș” 2012: George Vulturescu, Zilele „Eminescu” Botoșani, împreună cu Dumitru Dumitru Augustin Doman, Ileana Mălăncioiu, Al. Augustin Doman Cistelecan și Nicolae Oprea

La alegerile pentru președenția U.S.R. 2013: Gellu Dorian, La Curtea de Argeș, 2009: împreună cu soția, Doina Oprea Nicolae Oprea, Horia Gârbea și regretatul Al. Th. Ionescu

La Palatul lui George Enescu împreună cu George La Curtea de Argeș, 2009: împreună cu soția, Doina Oprea Izbășescu și regretatul Al. Th. Ionescu

6 HYPERION Nicolae Oprea – Invitatul revistei Nicolae OPREA Arte poetice suprarealiste în creaţia lui Gellu Naum Gellu Naum s-a născut cu 105 ani în urmă, la 1 august Copacul-animal, Tatăl meu obosit, Descrierea turnului, Par- 1915, în familia poetului Andrei Naum. Debutează poe- tea cealaltă, Zenobia, Malul albastru ş.m.a. În întreaga-i tic în cadrul avangardismului interbelic, în 1936, cu volu- poezie, Gellu Naum preconizează realizarea unui „acord mul Drumeţul incendiar, urmat de Libertatea de a dormi perfect“ între real şi imaginar prin intermediul metaforei. pe o frunte (1937). În anii 1938-’39 urmează cursuri post- Trăsătura esenţială a textelor sale poetice constă – remarca universitare la Sorbona, pătrunzând în cercurile supra- Ştefan Aug. Doinaş – în „tentaţia de a realiza o alchimie a realiste pariziene. Întors în ţară, în efortul de europeni- realului, de a recompune realitatea într-o ordine superi- zare a lirismului autohton, întemeiază Grupul suprarealist oară“. Repudiind funciarmente poezia domestică şi sen- românG, împreună cu Gherasim Luca şi Virgil Teodorescu, timentalismul dulceag, Naum explorează partea cealaltă recunoscându-l ca model pe André Breton, liderul şcolii a realului, uzând nonconformist de anti-retorică, de ima- suprarealiste. Constituită în timpul războiului mondial – gistica şocantă şi sintaxa poetică reformată. în care tânărul ofiţer Naum a fost combatant pe frontul * de Est -, gruparea se manifestă public între 1945-1947 – Rămas fidel formulei suprarealiste până la moarte, ani de dominaţie a poeziei suprarealiste – prin interme- Gellu Naum a instituit un stil anticonvenţional în lirica diul colecţiilor editoriale înfiinţate: Infra-Noir şi Colec- românească, apelând la o imagistică non-metaforică ţia Suprarealistă. În 1945, apare broşura-manifest Critica şocant-provocatoare. El cultivă, în acest sens, analogia mizeriei (semnată de Naum, Teodorescu şi Păun) în care asimetrică, jocul lexical revigorant sau umorul negru – sunt acuzaţi „moderniştii“ români de preocupări formale care se identifică în absurdul existenţial – într-un regis- şi se defineşte acţiunea suprarealistă prin „permanentul tru adesea parodic şi ironic, funcţionând după tehnica efort pentru eliberarea expresiei umane sub toate formele digresiunii. Amplul poem voit discursiv cu titlu de factură ei“. În paralel cu volumele colective programatice, conti- onirică, Dimineţile cu domnişoara peşte, închide simbolic nuă să-şi publice culegerile proprii: Vasco da Gama (1940), ediţia bilingvă din 1991, Partea cealaltă/ L’autre côté, ilus- Culoarul somnului (1944), Medium şi Teribilul interzis trând deplin opţiunea poetului suprarealist pentru „cea- (1945), Castelul orbilor (1946). După 1947, membrii gru- laltă“ parte, supra-reală, nevăditul realităţii şi relativul pării sunt acuzaţi în presa pro-comunistă că ar cultiva o gândirii. Este o artă poetică tipic suprarealistă, demon- „estetică anti-socială“ şi cei mai mulţi dintre ei (Gh. Luca, strativă, în parte. D. Trost, P. Păun) aleg calea exilului. Deşi e marginalizat de Enunţul inaugural al poemului acuză conformismul regim, trăind din traduceri, Gellu Naum rămâne consec- gândirii poetice („asocierile comune“), „consimţământul“ vent în postura suprarealistă, revenind în circuitul editorial tradiţional, izolarea de societate care produce o artă gene- după perioada proletcultistă, cu volume precum: Athanor, rată din searbăda melancolie şi estetism: „în podul unei

Invitatul revistei – Nicolae Oprea HYPERION 7 case/ ne dezvoltam în genere printre clanuri de câini/ iată fond nedefinit şi neactiv“. După cum afirma Gellu Naum îmi spuneam virtuţile consimţământului/ să-mi atenuez în Teribilul interzis: „Fatumul poetic nu poate fi distrus deci malincolia şi bizara mea frumuseţe“. Este contestată, în decât prin poetizarea sau depoetizarea la propria noastră genere, mistica aparenţei poetice, ceea ce Gellu Naum sanc- dorinţă“. Capacitatea de a re-produce miracolul se înteme- ţiona teoretic în „manifestul“ Teribilul interzis, din 1945: iază pe fuziunea dintre viaţa interioară şi cea exterioară, „limitarea realului, separaţia visului de moarte, a iubirii pe congruenţa impresiilor şi senzaţiilor receptate prin de ură, a frumosului de urât, eternizarea unor legi închi- toate simţurile („cele cinci găuri de pe faţa oamenilor“), zând expresia în cătuşele ei, acoperite de flori“. În practica pe simultaneitatea dintre cunoaşterea de sine şi cunoaş- poetică (poemul de faţă), în versurile care urmează expe- terea universului: „existenţa mea expresivă era generată rimentează ilimitarea, întrucât aici se suprapun planuri şi dinăuntru de o imensă unitate internă/ imaginile singu- stiluri separate în aparenţă. Este proiectată în prim-planul rătăţii îmi acopereau şi-mi descopereau simultan pleoa- poemului o iubită deopotrivă concretă şi abstractă, care pele/ deşi cele cinci găuri de pe faţa oamenilor/ întune- „putea rivaliza cu oricine în privinţa zelului şi a perfecţiu- cau un univers aproape luminat“. nei“. Pare o fiinţă desprinsă din vis („avea obraji pali cum Viziunea spiritului integrator presupune contopirea sis- se cuvine şi pleoapele albastre/ cu o pasăre pe faţă“), dar temelor („sistemele se apropiau unul de altul se atrăgeau este angrenată în cotidian, deşi i se bănuieşte o proveni- şi se respingeau“), infinitatea dimensiunii spaţiale, anu- enţă infernală: „şi luând bluza care trebuia călcată ieşea larea graniţelor dintre vis şi realitate. Poetul suprarealist cu paşi nobili şi demni/ căci mica ei experienţă o învăţase are acces la stările contradictorii, nu mai separă viaţa de că lucrurile serioase trebuiesc tratate direct/ apoi pe când moarte sau frumosul de urât, refuză tentaţiile nostalgice ceilalţi se aflau la desert/ iar prietena postată lângă garaj şi apelează la combinaţii aspre ale expresiei: „având acces pândea reîntoarcerea tatălui/ ea pătrundea ca o furtună la stările acelea/ îmi dădeam seama că undeva la fronti- în sufragerie/ v-am prevenit spunea mama copila aceasta era dintre haos şi ordine există o idee înspăimântătoare/ are în ea ceva infernal“. pe suprafaţa mea expresivă acolo unde germinează legă- În planul simultan al percepţiei artistice integratoare, turile/ şi locurile goale dintre forme/ intuiam efectele pre- re-apare poetul-ucenic, care se formează pe măsură ce vizibile ale unor legi aproape fizice/ natura mea constituia se încheagă discursul iconoclast. Din anonimatul exis- calitatea lor fundamentală/ şi rezistam tentaţiilor nostal- tenţei (dintre „ascultători“), se desprind cei ce „se sim- gice folosind adesea combinaţii aspre stratul superior dis- ţeau inspiraţi“ şi încercau să transfere în scris „ceea ce trus de lanţul păsărilor/ începea să aibă ştiinţa necesară/ «auzeau în minte»“. Poetul/ucenicul suprarealist se deta- eram extrem de frumos în carapacea mea insolubilă/ n-aş şează de acţiunea concertată a „inspiraţilor“, dar înţelege fi fost om dacă nu mi-ar fi plăcut/ şi puse cap la cap aceste reacţia lor de revoltă şi spiritul negativist: „fiecare vorbea oase mă traversau în galop“. Poezia înţeleasă ca formă de independent toţi vorbeau în acelaşi timp şi din răsputeri/ viaţă implică sinceritate şi spontaneitate, poetul demon- ansamblurile mari erau supuse unor redutabile aranja- tând mecanismele limbajului pretenţios-artistic („martor mente/ ascultându-le noaptea intuiam spiritul de care erau tăcut al stărilor acestora/ mă exprimam prin mijlocirea pătrunse/ câţiva se împotriveau ideii de a fi simpli exe- unui mecanism înfricoşător de simplu“). Este afişat astfel cutanţi/ ei susţineau şi pretindeau să li se dea toată aten- dictonul surrealist: „să interzic cuvintelor să devină senti- ţia cuvenită“. Re-învăţând să citească („apoi călătoream mente: impulsiile ar fi putut să mă înţepenească/ munceam cu vaporul învăţam să citesc“), el îşi asumă atitudinea cri- din greu ca să interzic cuvintelor să devină sentimente ges- tică afirmată altădată: „Cea mai acceptabilă atitudine cri- turile mele cele mai dezordonate păstrau amprenta unei tică în faţa poeziei este de a uita completamente că ştim să delicate reţineri/ păreau fiinţe vechi trăind sub apa mării citim“. Reacţia de revoltă a congenerilor nu este singulară, în principiul unei netezimi egale/ punţile unei vieţi prac- fiind precedată şi de alte experienţe de avangardă şi, ori- tic vizibilă şi dezinteresată/ povara unui purtător fără alu- cum, presupune un efort permanent de a cultiva strania zii fără referinţe/ adesea impregnat de inutilitatea direc- asimetrie, pentru a purifica limbajul poetic în sensul liber- ţiilor/ mă lăsam purtat încoace şi încolo şi nu neapărat tăţii depline de comunicare artistică: „odată cu apariţia ei înainte/ la începutul toamnei probabil în septembrie/ unii şi-au dat seama că mai existaseră şi alţii în afara lor/ continuam să mă întreb dacă mă încadrez într-un anu- cei care încercaseră să purifice dialectul tribal alegând o mit tip de peisaje şi de viduri/ vedeam cum lucrurile se stranie asimetrie/ sensul libertăţii făcuse parte din natura îmbină la suprafaţă dar le simţeam respingându-se înăun- lor/ şi roata continua să se învârtească“. Actul creator tre- tru/ şi mă atrăgea splendoarea liniilor rătăcitoare/ Carac- buie să se acorde cu modul de trai, poezia se confundă cu terul erotic al formelor noastre de bază/ îmi oferea cadrul existenţa şi presupune deopotrivă – în planul inovaţiei retragerii în adânc/ acel mod de a trăi şi aşa mai departe“. poetice – acţiunea distructivă şi constructivă: „foloseam Dictonul complementar ar fi, enunţat teoretic, renega- dreptunghiurile pentru a-mi recăpăta încrederea în capa- rea formei definitive sau a depoetiza universul: „Înain- citatea noastră de a produce miracole/ subliniam capaci- tea universului aveam nevoie de toată agresivitatea; de tatea lor erotică-devastatoare/ esenţa lor opusă aminti- toată violenţa noastră şi orice privire istorică în alt scop rii/ ca să-mi consum misterul căutam peisaje albe pe un decât de a arăta inutilitatea tuturor eforturilor care tind

8 HYPERION Nicolae Oprea – Invitatul revistei către definitiv, chiar a celor ilogice, absurde, este reacţi- plurisemantism, astfel încât orice interpretare este mai onară“ (Teribilul interzis). Pohemul este denumirea iro- mult sau mai puţin plauzibilă. nică pe care Naum o dă produsului poetic finit, publicat În următoarea unitate strofică, după ce a fixat poziţia ca atare, devenit formă încremenită, ceea ce contravine reală a subiectului liric („Eram acolo şi podurile se întin- poeticii suprarealiste: „dacă nu mă înşel comiteam câte deau peste mine“), se produce declicul oniric provocând un pohem ceea ce ar fi cam acelaşi lucru/ deşi mă feream prelungirea realităţii în vis. Nişte plante carnivore care intenţionat să fac asta/ mă rog lucrul ar fi discutabil dar invadează piaţa oraşului, „rumegau statuile şi mângâiau mie/ pohemele mi s-au părut totdeauna îmbibate cu ceva trecătorii/ muşcându-le braţele sau smulgându-le părul“. ce nu m-a interesat niciodată“. Acest violent scenariu imagistic continuă şi în celelalte Aşa se face că în Dimineţile cu domnişoara peşte, ca şi două strofe eliminate din varianta comprimată a poemului în alte poeme naumiene, „tehnica digresiunii duce la deso- reprodusă în Focul negru. Aşteptarea tensionată se trans- lemnizarea confesiunii, relativizarea gândirii, destrămarea formă în căutare spirituală, o căutare febrilă şi agresivă, iluziei că poezia iese dintr-o certitudine“ (Eugen Simion). cu nervii strună: „Te căutam în vitrine în mijlocul focu- Spaima de „pohemul“ definitiv, inert în fond, conduce la lui/ unde tăcerea era mai amplă mai clară/ te căutam pre- preferinţa pentru „bâiguielile iniţiale nedestinate să devină tutindeni te căutam în pacea cea mai adâncă/ te căutam în poheme şi nici să acţioneze ca atare“. Regula firescului cea mai compactă şi mai sigură noapte/ te căutam agresiv devine normă pentru poetul suprarealist care nu acceptă cu coloana vertebrală în arcuri/ cu oasele răspândite în „dresajul“ limbajului, clişeismul, şi „încătuşările prestigiu- colţurile cele mai nebănuite/ te căutam ca un câine ca un lui“. În ipostaza emblematică din finalul poemului, poetul, şacal/ te căutam pe toate feţele în toate mişcările/ în aqua- dezbărat de orice „rămăşiţă emoţională“, aşezat în mijlo- rium printre miile de statui/ după cele mai negre voaluri cul camerei, în intimitatea creaţiei, nutreşte convingerea sau în magazine/ în panopticumuri printre meduze“. Este că participă efectiv la generarea unei arte poetice care remarcabilă, în context, prospeţimea figurilor de stil – a ignoră convenţiile estetice prestabilite, un principiu nou comparaţiei revigorate, mai cu seamă – în registrul erup- şi ciudat: „stând jos pe podeaua camerei mele înţelegeam tiv al violenţei imaginilor. Trecătorii sunt „ca nişte pahare limitele autoimpuse ale inadmisibilului/ semnificaţia lor cu apă“ sau „ca nişte suliţi“. Iar căutătorul: „ca un câine strict personală/…/tăcerea curgea din mine ca o cloro- ca un şacal“; ca o sapă ca un vampir“. Sunt expresii prin filă sau viceversa/ ea îmi sublinia prezenţa nimicindu-i care se dinamitează locul comun, sintagma clişeistică, con- orice condiţie prestabilită / mărturisea participarea mea sfinţind rafinamentul unei tehnici poetice aparent simple. la un principiu nou şi ciudat/ din dovezile căruia dispă- Căutarea fiinţei abstracte determină un delir în ordinea ruse orice justificare chiar negativă“. imaginarului, întrerupând ordinea logică a discursului: „Te * căutam ca o sapă ca un vampir/ te căutam mişcându-mă cu Publicat în 1944, Culoarul somnului este volumul care cea mai teribilă încetineală/ cu degetele aprinse ferindu-mi închide etapa interbelică a poeziei lui Gellu Naum, de ata- fruntea/ ferindu-mi pieptul de ceară ferindu-mi cerceii/ şament necondiţionat la literatura de avangardă (inclu- te căutam delirând pe un perete sau într-o lampă/ te cău- siv teoretic), după: Drumeţul incendiar, Libertatea de a tam în nervurile oricărei mănuşi/ în orice sârmă în orice dormi pe o frunte şi Vasco da Gama. Poemul Certitudinea pasăre/ te căutam între firele de nisip între melci/ cu halu- eruptivă, inclus în acest volum şi datat 1941, interferează cinanta mea pălărie de lup“. Retorica, inovatoare, înteme- tematic – de altfel, ca întreg volumul – oniricul cu eroticul. iată aici pe cumul progresiv de imagini şocante nu este Semnificativ este faptul că versiunea iniţială a poemului lipsită de pathos, dar un patetism reţinut decurgând din avea patru unităţi strofice, dar în ediţia antologicăFocul intensitatea trăirilor contradictorii. Cultivând bizare- negru din 1995 se reduce – probabil, cu acordul autoru- ria şi absurdul, Gellu Naum imprimă acestui poem, cum lui – la primele două. „Un poem trebuie să fie semnifica- remarca I. Negoiţescu, „acea vigoare expresivă cerută de tiv şi profetic asemeni visului şi, asemeni acestuia, sem- impetuozitatea vulcanică a erosului, care străbate poemul nificaţia trebuie să-i fie dereglată, absolut liberă“ – enunţa până la strofa finală“. Gellu Naum în Teribilul interzis. Este un deziderat căruia * pare să-i dea curs în Certitudinea eruptivă; paradoxal, sub Arta poetică Pe stâlpi face parte din grupajul La capă- semnul incertitudinii. Mai degrabă nevoia de certitudini – tul numerelor (din volumul Partea cealaltă) şi constituie o decurgând din neîncrederea în poezie – este aici eruptivă, altă artă poetică suprarealistă, mai degrabă implicită decât impetuoasă, vulcanică. Rătăcitor pe „culoarul“ somnului, explicită. Fidel principiului de „a nu reproduce o lume sau poetul bântuit de „insistente fantome“ pare să pândească alta“, Gellu Naum inventează aici o supra-lume, suspen- întâlnirea cu poezia: „Legat de toate aceste insistente fan- dată la înălţimea stâlpilor. Turnul de fildeş al poeţilor de tome/ de somnambulica ta plimbare prin mine/ prin mij- odinioară abstraşi din realitate se mută, aşadar, pe stâlpi, locul crăpat al retinei/ prin rochiile care muşcă cu foa- acolo unde toţi cei „frumoşi“ apar înaripaţi de (alt) ideal, mea cea mai grea/ prin geamantanele mele pline cu apă/ se exprimă în „alfabetul Morse“ al noului limbaj poetic, prin marginea de aluminium a gurii“. Spun pare, fiindcă învăluiţi într-un „mare mister“: „Aici pe stâlpi avem toţi textul suprarealist, prin natura lui, se caracterizează prin aripi se văd cu ochiul liber/ le folosim la una şi la alta în

Invitatul revistei – Nicolae Oprea HYPERION 9 orice caz ţin cald/ ne exprimăm cu ajutorul lor prin alfa- Caracterul ludic al discursului este susţinut formal prin betul Morse/ e un mare mister pe care mai mult îl sim- jocul lingvistic. În poemul de faţă, se remarcă uzul ludic ţim intrăm în el ca într-o baie/ aici pe stâlpi nici vântul nu al paronimiei („am şi uitat“/„uitaţi-vă numai“) sau apelul îndrăzneşte să ne bată/ nimeni nu înţelege cum vine asta frecvent la ilogisme şi construcţii oximoronice de genul: dar fiecare simte că avem dreptate“. Contrar legilor natu- comunicarea cu ajutorul aripilor, vestonul „ciuruit de rii, poeţii trăiesc în imponderabilitate, dar situaţia absurdă gloanţe în pacea lumii“, cuvântul din ziar „lipit de ochi“ apare veridică, întrucât ţinutul suprarealist devine un loc ş.a. Este un mod specific al poetului surrealist de a com- magic în care ilogicul este transferat în logic, iar nonsen- bina dialectic fragmentele din cotidian cu imaginile pro- sul capătă sens. venite din viaţa interioară. Acţiunea liricizantă este efectuată în două etape com- * plementare, deşi opuse în aparenţă. Mai întâi se realizează Conceput în 1941, conform datării autorului, şi inclus depoetizarea universului, operaţie care presupune însă în volumul Culoarul somnului (1944), Oglinda oarbă este totdeauna pasul următor, efortul de poetizare în spiritul un poem-manifest care ilustrează modul suprarealist suprarealismului, conform convingerii afişate în Teribi- temerar de a recompune realitatea prin „acordul per- lul interzis: „Ceea ce avem de distrus este poezia. Ceea ce fect“ dintre real şi imaginar. Scenariul imagistic şocant avem de menţinut este poezia“. Localizarea utopică de pe are la temelie atât înclinaţia onirică (halucinatorie) cât şi stâlpi nu înseamnă izolare de realitate, ci contragerea vie- predispoziţia ludică ale poetului suprarealist. Eliberarea ţii concrete în acest spaţiu („pe stâlpi bem o cafea citim eului, vizată, cu insistenţă, se traduce aici prin libertate anunţuri notăm adresa unuia care vinde un teleobiectiv asociativă nemărginită. Ilogicul şi iraţionalul vor fi cul- de ocazie“), urmărind extragerea misterului din cotidian. tivate pe temeiul dereglării simţurilor în percepţia reali- În aerul rarefiat al construcţiei înălţate deasupra pământu- tăţii. Întrucât oglinda oarbă nu mai poate reflecta lumea lui (a lumii) se produce osmoza dintre concret şi abstract, aşa-cum-este. Motivul „firului“ (ca invenţie personală) sub semnul căutării cuvântului adevărat: „cuvintele ne din prima strofă ordonează imaginile după asociaţii arbi- intră unul în altul şi vocea noastră telescopică se strânge trare: „Firul de sânge care îmi iese din buzunar/ firul de se întinde indiferentă la ea însăşi/ am şi uitat cât de fru- lână care îmi iese din ochi/ firul de tutun care îmi iese din moşi suntem/ uitaţi-vă numai la vestonul meu ciuruit de urechi/ firul de flăcări care îmi iese din nări“. Simţurile gloanţe în pacea lumii/ am tăiat un cuvânt din ziar mi l-am de bază în acest caz (vizual, auditiv, olfactiv) facilitează lipit pe ochi cine îl vede crede că ochiul meu e cuvântul o cunoaştere senzorială deformată care declanşează, în acela să zicem aspirină cumpărată cu bani grei“. Nu altceva fapt, metamorfoza realului. Într-o încrengătură de relaţii preconiza (teoretic) Gellu Naum, când constata apodic- virtuale, ochii devin organul simţului tactil, urechile pot tic: „Înapoia fiecărui cuvânt stă întotdeauna CELĂLALT sluji simţul mirosului ş.a.m.d. CUVÂNT şi aproape totdeauna acesta din urmă este cel Jocul imaginilor are la temelie procedeul dicteului, cu adevărat“. În acest spaţiu al interferenţelor dintre real şi ireal, al metamorfozelor care imită mişcarea vieţii (deo- ajutorul căruia expresia poetică este contrasă din perime- potrivă viaţa exterioară şi interioară), totul devine posi- trul gândirii în stare de insomnie: „Tu poţi crede că urechile bil. Un inventator în absurd creează „nişte mecanisme mele fumează/ dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul ude“ în timp ce un grup de fete dansează în jurul lui. În străzii/ pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru simultaneitate, poeţii („noi“) concep cu detaşare pohezia toate statuile/ şi va fi insomnia mea pe care o vei cunoaşte/ („mai ştim noi unul care scria nume ne cutremuram nu ne o insomnie oarecare de cretă şi de argilă/ o insomnie ca venea să credem/ noi dădeam zor cu pohezia avea drep- o sobă sau ca o uşă/ sau mai bine ca golul unei uşi/ şi în tate ne ura“), vizând armonizarea sentimentelor contra- dosul acestei uşi vreau să vorbim despre memorie“. Relaţi- dictorii. „Inventatorul“, care ducea o viaţă boemă, visează ile potenţiale dintre obiecte şi fenomene par nutrite în spi- la femeia ideală, în timp ce altă femeie aşezată comod în ritul preceptului promulgat de André Breton, al automa- real zămislea lumea: „fetele simţeau că e un porc dansau tismului psihic pur. Ultima strofă, simetrică faţă de prima între ele şi se dedicau unor sentimente contradictorii/ el în ceea ce priveşte apelul la simţuri, comunică dorinţa visa o femeie recunoscătoare pe când o altă femeie stă- poetului de armonizare a stărilor contradictorii: „vreau tea pe un scaun de lut şi zămislea lumea/ noi de pe stâlpi să mă miroşi ca pe-o fereastră/ vreau să mă auzi ca pe un strigam Uite-o E lângă tine Dar el făcea plimbări cu bici- arbore/ vreau să mă pipăi ca pe o scară/ vreau să mă vezi cleta îşi prăfuia pantofii/ noi de pe stâlpi plângeam îi strica pe un turn“. Dacă în prima strofă dereglarea simţuri- gam încurajări sportive/ ne ajutau şi fetele cu sentimen- lor era sugerată prin substantive, în ultima, aceasta apare tul lor contradictoriu“. verbalizată („să mă miroşi“ etc.), fiindcă implică acţiunea Vizând o Dialectică a dialecticii – cum se intitula poetică propriu-zisă. Verbalizarea conferă, de altfel, dina- broşura-manifest semnată împreună de poeţii congeneri mism imaginilor în desfăşurare, în pofida „situaţiei“ poe- Gherasim Luca şi D. Trost –, Gellu Naum operează în tice oarecum statice. Simplu structurat şi ferit de solem- poezia sa „o continuă personalizare a ilogismului, o indi- nitate, Odaia oarbă este un poem exemplar ca probă de vidualizată retrăire a absurdului“ (Gheorghe Grigurcu). virtuozitate suprarealistă.

10 HYPERION Nicolae Oprea – Invitatul revistei Scriitorul a – destin şi opţiune – Recuperarea memoriei, înainte de toate, dintr-o perioadă 4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, mai veche dar şi mai nouă a existenţei noastre, m-a deter- eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor? minat să întreprind acest demers. Scopul lui este, mai ales, 5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă consti- unul de introspecţie, de (re)descoperire, a acelor zone mai tuie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condi- mult sau mai puţin cunoscute din biobibliografia unor scri- ţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, din- itori contemporani… Cum scriitorii, oamenii de cultură în tre scriitor şi putere? general, s-au dovedit a fi în toate timpurile avangarda pro- 6. Literatura – la frontiera mileniului trei. Din această perspec- spectivă, credem că, în condiţiile de astăzi, o mai bună înţe- tivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană? legere a fenomenului literar nu poate fi decât benefică… 7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi 1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni exis- în prezent?… Pe când o nouă carte? tenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră? Facultativ: 2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul 7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a pro- mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text dus (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva des- care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pre primele încercări literare. pentru înţelegere. 3. Care a fost drumul până la prima carte ? Anchetă realizată de Petruţ PÂRVESCU

Cristina Ștefan română, într-a 12-a, că nu a mai vorbit cu mine pentru că 1. Destinul şi nu mergeam la admitere la filologie… Dar un post de pro- opţiunea sunt fesor într-un alt colţ de ţară mi-era imposibil de susţinut, pentru mine, ca fiind legată de familie aici, cu responsabilităţi. Pe atunci, scriitor, oximo- Facultatea şi repartiţia erau nodale viitorului tău destin. Ca ronice. La vre- şi învăţătura. Învăţai, aveai posibilitatea unui destin decent. mea anilor '80 nu Venit de pe băncile facultăţii, repartizat într-o întreprin- făceai din des- dere fruntaşă, primeai un salariu care îţi asigura traiul de tin propria opţi- zi cu zi, modest, primeai apartament, concedii, gratuitate la une ci erai legat sănătate… era o garanţie de destin, nu-i aşa? vise nu exis- de conjuncturi, tau, nu aveam voie să visăm mai mult, cei care o făceau şi de indicaţii, de încercau înfăptuirea se loveau de zidul fie al şefilor, fie al dorinţa părinţi- părinţilor, fie al prietenilor lămuriţi. Şi mai era un impedi- lor, de posibilita- ment la opţiuni: timpul. Era o ocupaţie permanentă, o aler- tea cât de cât mai gătură permanentă, programul, cu semnătura la condică, bună de a trăi în perspectivă. Am făcut o facultate prac- de 8-10 ore, urmat de şedinţe interminabile, până seara târ- tică, Ştiinţe Economice, deşi aptitudinile mele erau scri- ziu, sâmbăta, zi lucrătoare, sărbătorile deloc… lucram pe sul şi muzica… Mi-aduc aminte de profesoara de limbă 31 decembrie şi plecam direct la revelion. Când să optezi

Anchetele revistei HYPERION 11 pentru destinul favorit? Nu erai căsătorit? Nu aveai copii? autor, dar să fie apreciat şi de cititori… aşa s-au format Proastă impresie, om fără căpătâi… Şi totuşi… ceva mai câteva zeci de poeţi, lucrând, care acum ţin top10 la pre- puternic decât realitatea forţată trăită din plin în anii hotă- mii literare, au fost primiţi în uniunile de creaţie, asocia- râtori destinului meu m-a ajutat să nu-mi încalc opţiunea ţii, au propriile site-uri literare sau bloguri… muncă sisi- scrisului… scriam noaptea ca o terapie, ca o revenire la fică? Nu chiar! Am fost impulsionată în aceşti 10 ani să normalul meu. La opţiunea scrisului nu am renunţat nici- scriu, a fost o perioadă de emulaţie… cum să scrii prost odată, am menţinut-o ca panaceu universal, cu asumarea sau banal când te aventurezi să comentezi textele altora? că nu trăiesc din scris materialiceşte, dar trăiesc din scris Şi nu am scris numai, ci am legat prietenii foarte trainice… spiritual. Şi rezist prin scris. Azi mi-e destin. odată cu decelarea scrisului unui om, vrând- nevrând i se descoperă şi sufletul… Lira21 există şi azi, un site pe care 2. Îmi plăcea să scriu… tata mă învăţase literele de la 4-5 prietenii scriitori îşi expun creaţiile. ani, citeam cu el… aşa că în clasa I deja scriam în plus faţă de teme, mă jucam cu scrisul, de-a scrisul. Debutul meu 5. Lumea literară e divizată pe categorii de oameni, ca şi îl consider prin clasa a III-a, o compunere dată de învă- în viaţa politică… din păcate, din toate vremurile, scrii- ţătoarea mea, Elena Toma. Era despre război şi eu ştiam torii, ca primi intelectuali, au făcut parte dintr-un sistem din poveştile bunicului multe despre război, am copilărit sau altul, şi-au exprimat liber gândirea şi au fost susţinuţi pe locul frontului, lângă Mărăşeşti şi am combinat eu o sau ostracizaţi după cum a dictat politicul. Şi azi trăim poveste de luptă spusă de bunicul cu locurile care păstrau „vânătoarea de vrăjitoare“, răzbunări, chiar morţi inexpli- încă osemintele eroilor, păstrau cazemate, la câţiva centime- cabile printre scriitori, aşa cum a fost de la începuturi. Şi, tri în pământ mai puteau exploda obuze dacă se întâmpla la fel, trăim expuneri de prim rang a unor scriitori medi- să sapi unde nu trebuie. Compunerea asta a venit aşa, fără ocri, doar pentru singurul merit de a fi cu puterea… scan- efort dar învăţătoarea a citit-o în clasă şi copiii au plâns… dalurile continuă, ghilotina mai funcţionează pentru unii, apoi s-a dus cu ea la cancelarie şi profesorii au plâns. Da, dar cine pierde? Pierde istoria literară în sine. De aceea am a fost debutul meu. Oficial am debutat târziu, eu scriind susţinut mereu ca arta şi literatura să fie judecate dincolo tot timpul dar nici prin cap nu mi-a trecut până în '89 că de autorul lor sau de epoca din care vine. Să fie judecate s-ar putea să şi public din cele scrise… mergeam la cena- după talent, după estetica lucrării, după criteriile artistice cluri, la cercuri literare, scriam la revistele şcolii, dar nu… şi nu politice… nu poate contesta nimeni că între scriito- m-am decis târziu, abia în 2008 să public o sumă de poe- rii proletcultişti nu au fost scriitori foarte buni, aşa cum zii ale copilăriei şi adolescenţei in volumul Andante, edi- dintre scriitorii democraţiei nu sunt rataţi. Exemple cu tura Rovimed Publishers. duiumul şi cel mai dureros este filmul jucat astăzi de mari actori critici literari cu Eminescu. Trist. Vindicativ. Arta 3. Până la prima carte am avut sute de pagini scrise… un nu ar trebui să fie vindicativă ci pură. jurnal, poezii, eseuri despre scriitorii favoriţi şi multă lec- tură. Citisem clasicii, romanticii, filozofie şi pe marii teo- 6. Literatura de azi poate fi desăvârşită, sublimă… vorba logi ai lumii… nu am contorizat niciodată cât am citit, cât lui nenea Iancu, dar ea există!Dacă i-am analiza punctele am reţinut, dar mi-am selectat lecturile ca fiind importante tari, s-ar număra printre ele marea libertate a scrisului şi pe orice vector cultural… Familia mea, în genere din inte- marea putere de cuprindere stilistică, lipsa cenzurii fâcând lectuali, m-a îndemnat să nu mă fac de râs prin neştiinţă la minuni de editare a unui număr imens de cărţi, cu autori o oarecare discuţie… Nu era de ajuns, la noi, de exemplu, total necunoscuţi până în anul 2000. Explozie de carte şi să citeşti Adela de Garabet Ibrăileanu ci să ştii să analizezi autori neaşteptat de nepregăţiţi pentru scrisul lor… nu a personajul, să ai opinii personale, să comentezi… aşadar intocmit nimeni o statistică, dar cartea azi nu mai este un scrisul meu a venit de la sine, atât în poezie cât şi în proză bun folositor plăcerii cititului ci a devenit un cadou de ca o dorinţă firească de a mă exprima cu propriile cuvinte, vitrină a fiecăruia. Scrie oricine, orice, tipăreşte oricine, cu propria minte, cu propria referinţă. Iar prima carte i-o orice. Libertatea editării a dus la o avalansă de volume şi datorez filozofului George Pruteanu pentru că pe site-ul autori. Şi această Niagară are şi punctele ei slabe. Critica domniei sale am primit primele încurajări de a publica. Îi literară, cea de întâmpinare, studiile pe un autor, ca să nu plăcuse cum scriam. mai vorbim de vreo ediţie critică, au rămas toate în urma acestei cascade prolifice… critica literară poate fi şi coruptă, 4. Eu am creat un site, Cenaclul literar Lira21… mi-aduc susţinând nulităţi, scrierile plătite din penitenciare fiind aminte că era prin 2008-2009 sub denumirea iniţială de cireaşa de pe tort. Lucrând în critica literară, m-am stră- Cartea Tinerilor Scriitori. Au venit foarte mulţi scriitori, duit să nu scriu plătit şi am reuşit să recenzez doar ce am copii, bătrâni, neaşteptat de mulţi, cu dorinţa ca pe un crezut eu şi liberul meu arbitru că merită. Dar este o totală site închis, la vremea aceea, să putem discuta deschis, fără lipsă de deontologie literară azi. Cred că la fel cu celelate orgolii, fără narcisisme, despre scrisul nostru… Şi a mers meserii care necesită discernământ şi criticii literari ar tre- strună. Aveam texte şi cu 200 de comentarii până ajun- bui să aibă propriul cod de etică şi calitate a scrisului. Se gea la o formă care să-l mulţumescă în primul rând pe pierde timp, se pierd bani şi mai ales conştiinţe pentru o

12 HYPERION Anchetele revistei carte de versuri slabe, într-un tiraj de 50 de exemplare care pragurile proaspăt unse. Poleială. Artificii. Lumânări. Ţuica, urmează a sta pe o masă la o lansare de carte cu pompă şi vinul, cozonacii, varza murată. – Ce faci, fetiţă? – Miros apoi în câteva biblioteci personale. Nu le citeşte nimeni, nu anul nou. – Şi cum miroase? – A pământ ud. Se ameste- au nicio perspectivă. Ar trebui aplicate şi la noi metodele cau în abur toate, lutul, zăpada, bunica, şorţul ei, colindă- de editare occidentale. Apoi domeniul cel mai frustrat azi, torii, blidarul din bucătăria cu geam afumat – toate pământ. din cauza degringoladei literare, este şcoala, învăţămân- tul, rămase pe la sfârşitul mileniului XX cu predarea. Nu *** spun că nu sunt profesori, grupări, scriitori care încearcă Într-o grădină mică, farmecul e sălbăticia în care cresc aducerea la zi a predării, dar foarte puţini scriitori din cele amestecate ierburi, flori, arbori şi viţa de vie. Atracţia per- câteva mii, din ultimii douăzeci de ani, au numele într-un manentă sunt copacii, mă caţăr în ei şi visez la căsuţa pro- manual şcolar, foarte puţini. Şcoala este adevărata pro- misă de tata. – O facem din scânduri cu podină, va avea blemă a perspectivei literare de la noi. un dulap de păpuşi.

7. Da, există un anume timp conjuctural al creaţiei şi nece- 11 sită mediu ambiant propice. Lucrez la un roman, clar că – N-o am decât pe Gabriela. – Atunci va fi prinţesă. Arborii proza se scrie mult mai greu decât poezia… scriu poezii nu se numără, să nu le poarte ghinion, ei cresc de la un an atunci când mă inspiră o imagine, o întâmplare sau, pur la altul, se fac stufoşi, apoi le dau nume. Sub nucul Joi nu şi simplu, un dialog. Am scos multe volume, mai exact 20, mai cresc flori. Sub prunul Marţi au ieşit stânjenei. Mărul de poezie, proză şi critică literară în 10 ani… e mult? E slăbănog, Vineri, are deja un braţ uscat. – Tată de ce nu puţin? Nu ştiu, scriu doar când am ceva de spus şi nu am avem un arbore Duminică? – Pentru că stau cu tine acasă! scris niciodată comandat sau autoimpus. *** Ştiu cum se vede un peisaj de iarnă pe strada Bucium. O 7 + UNU potecă îngustă, de o parte şi de alta, pereţi de zăpadă cât *** mine de înalţi, pe deasupra văd gardurile care din scânduri, În vremea zăpezilor vârfurile gardurilor deveneau stânci. care din fier. Nimeni. Maşez pe băncuţa doamnei David, Treceam printre ele cutezătoare sau cercetaşă, nu mai ştiu. mai am jumătate de drum. E greu ghiozdanul şi ştiu că la Într-o dimineaţă mi-am prins pantalonii de lână într-o nenea ăla beţiv nu se curăţă niciodată zăpada, aşa că voi sârmă ghimpată, pesemne uitată din toamnă. Mama ţipa: – intra toată în ea. Şcoala e mare. Curtea e curată. -Bună Nu ştii să păstrezi lucrurile! Dar tata a liniştit-o: – O să aibă dimineaţa, elevi! În şoşoni, pantofii clipocesc, flaneaua e o amintire frumoasă cu mine şi privea cum ninge în curte. udă în spate. Soba din clasă duduie. Mi-e somn… *** Făceam piruete de gheaţă cu sania, strada sclipea lutul ei *** galben. Pe-atunci nu era asfaltată. Dom’ Vasile îi spunea Loc neobişnuit, cişmeaua albastră, un braţ din fier îndoit, moşneagului: – Are suflet mare omul ăsta, vorbind despre avea o poveste, avea un trecut strecurat printre pietre maro- tata. O să vin Moş Crăciun la copilă. A venit Dom’ Vasile nii şi lucioase. Într-o zi am desprins muşchiul de pe pie- şi i-am spus o poezie despre pantofii lui negri, luaţi de la tre şi l-am răsădit alături, aflasem eu că va arăta nordul magazinul de pompe funebre. Ce suflet mare a luat Cră- cândva…după un timp s-a uscat dar altă bucată de muş- ciunul cu el… chi s-a înfiripat peste pietrele cişmelei. – Tată, uite, muş- chiul verde vine mereu din nord! – Şi unde e nordul, fetiţă? *** – În trecutul pietrelor! În nopţile cu lună plină, pe geamul de la marchiza căsu- ţei, cădeau gângănii aprinse. Le urmăream jocul haotic şi *** ascultam liniştea neagră. Din ea venea alene pufăitul tre- De zâmbetul unei morţi împletită în mine, se lumina patul nului şi copiii nu dormeau în nopţile cu lună plină. Visau în dimineaţa aceea, altfel. Cămăruţa înghesuită, pardoseala licurici înhămaţi la carele iernii. Abia când sirena de la de lut lipicios se strălumina cu focul clocotind în godin. Prin Letea suna, tremura gheaţa de la geam. Sosea tata. Râdeam. fereastra joasă nu se vedea nimic. Simţeam pietre în dinţi – Iar mă aştepţi? şi el nu se mişca, vorbea şoptit şi cineva m-a împins mai aproape de răsuflarea lui. Să mă sărute pe frunte. Mâinile *** lui. Le urmăream cum aleg între două lumi. Surâdea când… La noi, Anul Nou venea ca o serenadă pe zăpadă, bătrână, dar cu măşti tinereşti. Curtea mică între ziduri înalte din lut Din volumul Bulerin cu illustrate, premiat la Festivalul se umplea de panglici colorate, steluţe de staniol făcute cu Titel Constantinescu de la Buzau in 2016. Editura Rafet şi creionul, coşuri din hârtie creponată. O găseam la librăria de USR Bacău în 2017. de pe Strada Mare, acolo unde mirosea a gaz de la uşile şi Cristina Ştefan, Bacău, 2018

Anchetele revistei HYPERION 13 d „Coşmarurile vieţii mele de elev au fost lucrul manual, gimnastica şi scrisul cu cerneală“ NICOLAE SAVA ÎN DIALOG CU ACADEMICIANUL SOLOMON MARCUS Savantul Solomon Marcus s-a născut la 1 martie 1925 la Bacău, iar după absolvirea studiilor liceale în oraşul natal, a urmat cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. A obţinut ulterior titlurile ştiin- ţifice de doctor în matematică şi doctor docent. După absolvirea facultăţii, a predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. Este autor a numeroase studii interdisciplinare, de cărţi ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în ştiinţele naturale şi sociale s.a. Cărţile sale au fost traduse în multe ţări ale lumii. A publicat peste 50 de volume în România şi care au fost traduse în mai multe limbi din Europa şi nu numai, precum şi mii de articole în reviste ştiinţifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. Din 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 2001 membru titular. Deşi domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica şi lingvistica compu- taţională, a publicat numeroase cărţi şi articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie sau istoria ştiinţei şi a educaţiei. (Nicolae Sava)

Nicolae Sava: Am cam multe întrebări, domnule academi- văzut o sală plină de copii, copii-adolescenţi – acest cian, să vedem însă la care ne oprim… concurs se adresează elevilor de clasele a V-a şi a VI-a Solomon Marcus: Da, dar ştiţi ce se întîmplă, vă spun şi gimnaziu – am avut deodată revelaţia faptului că, dom- eu un lucru: eu am observat că mai totdeauna, când mă nule, aceşti copii se află la momentul foarte delicat al pregătesc pentru o întâlnire cu publicul, o conferinţă, o trecerii de la copilărie la adolescenţă, care pune foarte lecţie, sigur, vin cu un plan de acasă, un punctaj, dar în multe probleme, creează crize uneori. Şi am abandonat ultimul moment, în funcţie de cum arată oamenii din tot punctajul cu care venisem de acasă şi am improvizat faţa mea, care este spiritul care creează atmosfera, de pe această temă: ce se întâmplă când ieşim din copilărie cum mă simt eu, schimb şi uneori dau peste cap, dau A şi intrăm în adolescenţă, în ce a constat raiul copilăriei, total peste cap planul cu care am venit. Vă dau un singur exemplu: aşa mi s-a întâmplat la Focşani, unde are ce pierdem ieşind din el, ce ne aşteaptă… Şi am câşti- loc de fiecare dată în luna mai faza pe ţară a concur- gat, pentru că am reuşit să-i prind, să le captez o atât sului „Plus sau minus poezie“, cu copiii care excelează de mare atenţie încât şi acum, după atâta timp, primesc atât la literatură cât şi la matematică. Şi am venit cu un în continuare mesaje electronice de la copiii care erau punctaj de acasă, cu un plan să discut cu ei, ce fel de în această sală să-mi ceară sfaturi, să-mi spună ofurile probleme se propun, cum au răspuns ei în anii anteri- lor. Deci, am dat complet peste cap punctajul cu care ori… Şi, în momentul în care am venit la tribună şi am venisem. Cam aşa se întâmplă lucrurile. Trebuie să fii

14 HYPERION Dialogurile revistei pregătit totdeauna, că s-ar putea să nu vinzi marfa cu ca poet. Şi pentru că după război, ştiţi, poezia lui nu mai care ai venit de acasă. De acord? era văzută bine, atunci el se ferea, căuta să ascundă faţa N.S.: Da, da, dar dumneavostră sunteţi pregătit totdeauna… lui poetică. Oricui îl întreba despre ce-a mai scris îi răs- S.M.: Vedeţi, aici e vorba nu de pregătire… Mi-aduc aminte pundea repede: „Nu, nu, eu sunt matematician!“ Am că Moisil (Grigore Moisil, alt mare matematician român; comparat această atitudine a lui cu aceea a unui copil de n. n.) era la o emisiune la televiziune împreună cu actriţa cinci ani care, întrebat de mama lui „Hai, spune drept, ai Irina Petrescu, care a murit nu de mult. Şi îi spune lui umblat la borcanul cu dul- Moisil: „Domnule acade- ceaţă?“, el răspunde „N-am mician, vă pun o întrebare, umblat, n-am umblat“, dar dumneavoastră v-aţi pre- el mânjit cu dulceaţă tot, gătit pentru această emisi- şi pe faţă şi pe mâini. Aşa une, pentru că, vă mărtu- era Ion Barbu când repeta risesc, eu nu prea am avut mereu că el nu e poet, că el timp să mă pregătesc?“. Şi e matematician. Înţelegeţi Moisil i-a răspuns urmă- comparaţia, el era exact în torul lucru: „Eu nu m-am situaţia asta. El nu putea să pregătit pentru emisiune, nu fie poet. Era în natura lui. eu m-am pregătit o viaţă Păcat că nu l-aţi cunoscut. întreagă. Şi, culmea, ei cre- N.S.: Da, păcat, nu deau că discută acest lucru l-am cunoscut… cu vreo câteva minute îna- S.M.: Aşa vă trebuie, dacă v-aţi inte de a intra în emisiune, născut prea târziu… Aşa ca după aia să afle că erau vă trebuie… deja în emisiune… N.S.: Dar pe Arghezi N.S.: Domnule academician, l-aţi cunoscut? l-aţi evocat pe matematicia- S.M.: Sigur că da. Dom`le, cu nul Grigore Moisil. Una din Arghezi s-a întâmplat un întrebările mele era legată fenomen incredibil. Dacă de profesorii dumneavoas- vă spun dumneavostră nu tră. L-aţi avut profesor pe credeţi: îşi recita propriile marele poet şi matemati- poezii atât de prost, încât cian Ion Barbu? dacă nu ştiai cine este, te S.M.: Vă invit la lectură, unde întrebai: mă, cine-i ăsta care vine să recite pe Arghezi povestesc exact acest lucru, evoc acest moment. Recent a fost lansat la Târgul de carte Gaudeamus un volum de nu înţelegi nimic din el? Da. Mi-l amintesc cum a colectiv „Ion Barbu – În timp şi dincolo de timp“. E acolo recitat „Testament“ (recită primele versuri din poezie, contribuţia mea care se cheamă „Scriitorul Dan Barbi- întâi corect ca un actor, apoi grăbit, fără nici o intona- lian“. Dan Barbilian era numele lui ca matematician. Şi ţie, bolborosind cuvintele cu glas scăzut). Era un caz eu descriu acolo ce s-a întîmplat la prima lecţie cu Bar- unic. N-am mai întâlnit un poet care să-şi recite atât bilian, ce a însemnat pentru mine prezenţa lui umană de neglijent propriile sale versuri. Erau alţi poeţi care – care era o prezenţă predominant poetică, chiar dacă până când nu transformau actul lor poetic într-un act el a venit acolo în calitate de matematician – şi descriu, teatral considerau că nu şi-au atins ţinta. Vă dau două în tot articolul pe care-l am acolo, faţa literară a mate- exemple: Victor Eftimiu, Ion Minulescu, pe care eu i-am maticianului. De altfel, dintre toţi autorii care colabo- auzit recitând. Deveneau actori. Pe Minulescu mi-l aduc rează la acel volum, sunt singurul care l-a cunoscut ca aminte cum simula chiar scena, atunci când recita „În om. Ceilalţi au luat cunoştinţă doar din lectură, din cărţi, oraşu-n care plouă de trei ori pe săptâmână / un bătrân din spusele altora. Pentru că, vă daţi seama, Ion Barbu şi o bătrână“ şi se lăsa pe genunchi spunând „două jucă- a murit în 1961 şi trebuie să fii destul de bătrân ca să-l rii stricate – / merg ţinându-se de mână…“ Juca teatru. fi apucat în viaţă. Vă recomand să citiţi acel text pentru Victor Eftimiu – la fel, perora tiradele lui. că se vede acolo ce înseamnă nu doar a fi poet în ceea N.S.: Eftimiu venea din teatru, a fost director de tea- ce scrii dar a fi poet în comportament şi în limbaj, indi- tru o viaţă… ferent că e vorba de limbajul pe care îl foloseşti ca mate- S.M.: Da. Arghezi a fost, din acest punct de vedere, un caz matician sau când te adresezi pe linie de serviciu şi spui unic. El nu urmărea, citindu-şi versurile, să-şi câştige cuiva să mai aducă cretă. În toate situaţiile îl recunoşteai în felul ăsta publicul. El ştia bine că şi-a câştigat titlul de pe poet. El nu era în stare să vorbească decât în limbaj cel mai mare, cel mai important poet român al secolului poetic. Putea să fie vorba de orice, dacă trebuia să cum- al XX-lea. Recunoaşteţi? Incontestabil. El este numărul pere un ziar, să se ducă la frizer – în toate se manifesta unu al poeziei româneşti pentru secolul XX.

Dialogurile revistei HYPERION 15 N.S.: Domnule academician, aţi evocat câteva mari perso- dar se ascunde. De pildă, când spuneţi „mereu şi mereu“, nalităţi ale lumii ştiinţifice dar şi ale vieţii literare de la „şi aşa mai departe“, „un şir nesfârşit de căruţe“, sau noi, Grigore Mosil, Ion Barbu, Tudor Arghezi. Pe Nichita „nesfârşit“; sau când folosiţi cuvinte ca „ieri“, „mâine“, Stănescu, mai tânăr decât cei numiţi, l-aţi cunoscut? prin care fiecare „mâine“ are, la rândul lui un „mâine“, S.M.: Desigur că l-am cunoscut. Mi-a dedicat chiar şi o fiecare „ieri“ are, la rândul lui un „ieri“. Sau dincolo de poezie. Imediat după ce am publicat „Poetica matema- ceva: este un dincolo de acest ceva, dar dincolo de din- tică“, el a publicat o poezie în revista „Argeş“, numărul colo de acest ceva este un alt dincolo şi aşa mai departe. 1 din anul 1971 – eu publicasem „Poetica…“ în 1970 -, Deci limbajul se prevalează de foarte multe expresii pen- pe prima pagină, poezia „Matematica poetică“. Eu am tru a exprima infinitul. scris mult despre Nichita Stănescu. Cea mai recentă N.S.: Domnule academician, afirmaţi undeva că fără dimen- scrierea a mea despre Nichita a fost în „România lite- siune ludică şi fără umor educaţia nu poate reuşi. Adică? rară“ din acest an, prin iunie parcă, un articol cu titlul S.M.: Da, evident. Eu spun că educaţia trebuie făcută în „Eminescianismul lui Nichita Stănescu“ (e vorba de arti- condiţii cât mai naturale, cât mai apropiate de cele de colul „Eminescianul Nichita Stănescu“, din R.L. nr. 23 viaţă. Din cauza asta, de pildă, toate concursurile, exa- din 6 iunie 2013; n.n.). Dacă e să discutăm despre poe- menele, olimpiadele care se organizează, în mare măsură ţii români care au înnoit limba română, eu văd în pri- ratează scopul educativ, pentru că ele crează un mediu mul rând pe aceaştia: Eminescu, care a schimbat limba cu totul artificial, în contrast cu viaţa. Adică: candida- română; după aceea, Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stă- tul este pus să stea într-un loc fix, pe care n-are voie nescu. Ei sunt poeţii care au marcat limba română, ei să-l părăsească – în contrast cu viaţa, unde te mişti tot i-au dat puteri noi. Eu pe aceştia patru îi detaşez în pri- timpul, mai ales când ai de rezolvat probleme; este pus mul rând. Că de pildă, Blaga e un mare poet, dar el nu să rezolve o problemă dată de altcineva, imaginată de a mizat, în primul rând, pe limbaj. altcineva – în timp ce în viaţă tu trebuie să-ţi indenti- N.S.: Tocmai, voiam să vi-l amintesc pe Blaga; dacă nu ar fici problemele care îţi stau în faţă, nu îţi vin pe tavă; trebui inclus între cei patru… la toate aceste examene ţi se dă o durată fixă în care să S.M.: El n-a fost poet de limbaj, el a fost, este, poet de vizi- rezolvi problemele – în viaţă nu e aşa, în viaţă, când ai une, pe când cei patru au fost poeţi de limbaj. o problemă te gândeşti la ea, apoi treci la altceva, revii a N.S.: Aţi scris poezie vreodată? doua zi la ea, adică ai o libertate de a reveni, fără limite S.M.: Da… Am scris poezii, de pe la 15 ani, dar… Le am, fixe de timp, când ai în faţă întrebări din astea majore dar revăzându-le mi-am dat seama că nu făceam decât precum „Cu cine să mă căsătoresc?“, sau “„Care-i sen- să mimez ritmurile unor mari poeţi ca Arghezi şi alţii. sul vieţii?“, de exemplu. Ce-ar fi să te pună într-un loc Adică am recunoscut imediat în ele că erau pastişe fix şi într-un timp fix să dai răspunsul? Deci, în toate după lecturile pe care le aveam. Şi după aceea mi-am privinţele, aceste forme de control sunt artificiale şi, din dat seama de următorul lucru: devenind matematician cauza asta, îşi ratează scopul. Şi toate problemele astea pe mi-am dat seama că pot fi poet şi în matematică. Şi am care le găsiţi în culegerile de matematică, ce se găsesc pe scris „Poetica matematică“ tocmai ca un mod de a uni tarabe la toate manifestările de matematică, nu sunt pro- acestea două. Adică, drumul meu spre matematică a tre- bleme de viaţă, sunt cu totul altceva. Sunt parcă anume cut prin poezie şi după ce am ajuns la matematică am făcute ca să-i chinuie pe copii. N-au o valoare culturală, recitit poezia cu ochelarii matematicianului. dar de cele mai multe ori nu au nici o valoare estetică, N.S.: Cum v-a întâmpinat matematica în primii ani de şcoală, adică n-au nici o noimă. Apoi, vorbim de joc; sigur că domnule academician? Cum vedea matematica, pe atunci, nu e prezentă componenta ludică precum în proble- elevul Marcus Solomon din clasele I-IV, de exemplu? mele de viaţă, adică să gândeşti la tot felul de variante, S.M.: Domnule, pe tot parcursul şcolii – şcoală primară, să ai dreptul la tot felul de încercări. Prin aceste încer- gimnaziu, liceu -, matematica nu a fost pentru mine un cări mai greşeşti, unele din încercări se dovedesc a fi obiect de un interes special. Un interes special prezenta eşecuri, că nu duc la nimic; deci ai dreptul la greşeală pentru mine, în primul rând, poezia, teatrul, filosofia. fără a fi sancţionat, ai dreptul la eşec, ai dreptul la un Dar nu în cadrul programului şcolar, ci prin lecturi alter- număr de încercări, care poate fi mult mai mare decât native. Cum să vă spun, matematica am descoperit-o abia numărul de reuşite. În asta constă componenta ludică, la vârsta bacalaureatului, dar, ulterior, privind restrospec- în faptul că ai posibilitatea să te joci. Or, exact această tiv, mi-am dat seama că încă înainte de a merge la şcoală componentă ludică şcoala o ignoră. eu manifestam interes pentru matematică, dar nu pentru N.S.: Păi, şcoala presupune, în primul rând, rigoare. Nu? matematica de tipul şcolar. Manifestam interes pentru o S.M.: Şcoala diabolizează greşeala de orice fel, transformă matematică pe care aveam să o cunosc abia la universi- greşeala în păcat, fără să distingă între greşeala ome- tate. Şi anume, matematica sub aspectul ei de cercetare a nească, care, nu numai că e permisă, chiar e inevita- infinitului, aspect pe care matematica şcolară îl ascunde. bilă, când începi să gândeşti cu capul tău. Şi aici e deca- N.S.: Adică? lajul mare dintre educaţie şi învăţarea autentică. Aici S.M.: Adică. Vă dau câteva exemple. Vedeţi, chiar în limba intră, evident, şi umorul şi autoumorul. Adică faptul română puteţi observa că infinitul e prezent peste tot că ai încercat ceva şi ai descoperit că nu duce la nimic

16 HYPERION Dialogurile revistei şi asta te îndeamnă la o atitudine de autoironie. Adică: S.M.: Păi, dar asta fac. Lupta mea pentru promovarea unei uite, domnule, ce prost am fost… Astfel de momente noi mentalităţi a început în urmă cu 60 de ani. Ba chiar din viaţă sunt esenţiale. Adică, să ai momente în care să mai mult de 60 de ani, pentru că am început-o în a doua fii capabil să râzi de tine însuţi. Toate astea sunt igno- jumătate a deceniului anilor 50. Prin anii 1955-1956, rate de şcoală. Pentru că prezenţa acestor elemente face deja publicam articole în acest sens. Dacă luaţi revista ca învăţarea să se desfăşoare într-o stare de spirit de „Gazeta matematică“ din acea perioadă găsiţi articolele destindere, de relaxare. E singura care permite învăţa- mele în legătură cu predarea matematicii. Câţi ani sunt rea autentică. Or, în loc de asta, şcoala ce face? Şcoala din 55 până acum? creează o atmosferă de încordare, de tensiune. Înain- N.S.: Păi, aproape vreo 60 de ani, cum aţi zis… tea oricărui test creează stres – care nu-i decât prefaţa S.M.: Da, deci tot asta fac de atunci. Şi aceste scrieri ale mele la alt stres, boală, abandon şcolar. le adun în cărţi cu titlul „Răni deschise“. Au apărut până N.S.: Apropo de asta, ce obiecte v-au dat de furcă în acum trei volume. Sper să apară volumul IV, la sfîrşitul şcoala primară? acestui an (2014 n.n.) şi aşa mai departe. De asemenea, S.M.: Cel mai mult mi-a dat de furcă – ba aş spune, a fost prin cartea „Paradigme universale“ tot asta fac. Şi, cred, coşmarul meu din şcoală – lucrul manual; domnule, am reuşit să contaminez un anumit public. Dar n-am ne punea să îmbrăcăm sticle cu rafie şi nu mai ştiu cu reuşit să schimb mentalitatea oficială, adică politica pro- ce, tot felul de chestii la care eu eram complet neprice- gramelor şcolare, politica manualelor etc. Pentru că, ştiţi put. Ţin minte că se apropia termenul la care trebuia să şi dumneavoastră, nu există o instituţie mai conserva- depunem lucrarea de la obiectul lucru manual şi eram toare decât învăţământul. Învăţământul se schimbă foarte foarte stresat, disperat aş zice. Ce am făcut? Am reali- greu. Dar nu numai la noi, în toată lumea-i aşa. Vă dau zat un fel de târg cu alţi colegi. Deci, vă spun între patru un exemplu: de pildă, toate înnoirile astea pe care le-a ochi: de atunci am început activitatea mea de „corup- adus mijlocul secolului al XIX-lea, când s-au pus bazele ţie“; mă înţelegeam cu câte alt copil priceput la chesti- analizei matematice, au avut nevoie de 100 de ani ca să pătrundă în învăţământul universitar. Şi asta chiar în ile astea, ăla îmi făcea mie sticla şi eu îi făceam compu- Franţa. Până spre anii celui de-al Doilea Război Mon- nerea la română. A fost un coşmar pentru mine acest dial, aceste idei noi nu pătrunseseră încă în învăţământ. lucru manual. Asta este, învăţământul este o instituţie foarte conserva- N.S.: Mi-aţi mai spus şi despre alte coşmaruri. Care au mai fost? toare. Iar acum, faţă de viteza pe care a căpătat-o viaţa S.M.: Alt coşmar era la gimnastică: profesorul ne punea să socială, acest conservatorism este catastrofal. ne suim pe nişte trepte. Şi eu nu reuşeam să mă sui decât N.S.: Să înţeleg că nu aţi reuşit să-i convingeţi… pe câteva, doar 4-5, dar el vroia musai să mă sui până la S.M.: Nu, nu, domnule, nu, aici nu se poate răspunde cu da vreo zece trepte. Atunci eram, ţin minte, la Şcoala pri- sau nu. Am reuşit să contaminez o mare parte a publi- mară nr. 2 din Bacău. Dar primul coşmar ştiţi care a fost? cului, a elevilor, a profesorilor, a oamenilor de cultură. În clasa a III-a primară trebuia să învăţăm să scriem cu Dacă eraţi ieri cu noi puteaţi vedea la Universitatea din tocul. Pixul nu era inventat. Noi avem doar tăbliţe pe Bacău, unde am susţinut o conferinţă, un amfiteatru vremea aceea. Prin program, în clasa a treia primară se foarte plin care m-a aclamat în picioare. Eu primesc introducea scrisul cu condeiul. Fiecare bancă avea nişte tot timpul mesaje electronice de la copii care îndrăgesc scobituri în care puneai călimara cu cerneală şi în care aceste idei şi-mi dau dreptate. Deci nu se poate spune muiai tocul cu peniţă. Comşmarul era că dacă luai pe că ideile mele nu prind la public… peniţă prea puţină cerneală nu puteai să scrii, dacă luai N.S.: Ultima oară când ne-am întâlnit la Zilele „Convorbiri prea multă riscai să faci câte o pată de cerneală pe foaie literare“, unde aţi susţinut o foarte interesantă conferinţă de nu mai ştiai cum să repari treaba. Au fost multe coş- în aula elegantă de la Universitatea „Petre Andrei“ din Iaşi. maruri de genul ăsta, de care copiii de azi au scăpat. Am S.M.: Da, şi conferinţa aceea a şi fost publicată, chiar în „Con- avut mari dificultăţi cu unele materii la care ni se cerea să vorbiri literare“, tot despre educaţie. Dar public regulat memorăm prea multe date. Da, eu vă spun că unul din articole pe teme de educaţie în „Tribuna învăţământului“. motivele de bază pentru care am ales matematica pen- N.S.: Vorbiţi-ne, vă rog, ceva despre semiotică. E un dome- tru că mi-am dat seama că e disciplina, care din punct niu de care v-aţi ocupat mult. de vedere al efortului de memorie, e cea mai convenbilă. S.M.: Da, am fost timp de zece ani, vicepreşedinte al Asoci- Pentru că e cea mai puţin exigentă; ea nu presupune să aţiei Internaţionale de Semiotică. Semiotica este studiul înveţi pe dinafară nişte lucruri, ci totul se bazează pe semnelor, al modului în care ele se nasc şi acţionează în judecată. Aici lucrurile pe care trebuie să le memorezi se viaţa noastră, semne de tot felul. Cuvintele sunt şi ele reduc la minimum. Incomparabil, de exemplu, cu ce se un caz particular de semne, dar gesturile, privirea, toate întâmpla la chimie. Dar asta poate şi din cauza modului sunt semne vizuale, acustice. Cum spunea unul din inte- de predare. Tocmai, când a văzut şi alte predări de chimie, meietorii semioticii, univesrul este impregnat de semne. am văzut că şi acolo şcoala nu a adoptat calea cea bună. Adică ce înseamnă asta? Înseamnă că orice obiect din N.S.: Nu aţi încercat să influenţaţi autorii de manuale pentru lumea asta are un potenţial semiotic, în sensul că el a-şi schimba optica? În fond, de aici pleacă totul, aş zice. poate să devină semn în măsura în care semnifică ceva,

Dialogurile revistei HYPERION 17 adică trimite la altceva decât el însuşi. Iar Umberto Eco, paradigmei energiei a transmis ştafeta spre primatul unul din marii semioticieni a spus: un semn este ceva paradigmei informaticii, de când trăim într-o socie- care trimite la altceva. Sau, dacă vreţi, o prezenţă care tate dominată de informaţie, comunicare, calculator; trimite la o absenţă; adică la ceva care-i absent material şi acum globalizare, internet. De aceea Spiru Haret s-a dar e prezent într-o formă imaginativă. Semiotica este luptat pentru a obţine real şi uman. Dar era la sfârşi- foarte importantă pentru că, nu vedeţi şi acum, de la tul secolului al XIX-lea… De ce s-a luptat pentru asta?, evenimentele din 1989, toată lumea se întreba, în orice pentru că trebuie să vedem care a fost istoria. Împărţi- citeai sau auzeai, ce vrea să spună asta? Adică porneai rea pe discipline a fost un proces de mai multe secole, de la premisa că oamenii declară ceva pentru ca tu să care şi-a precizat, în urmă cu două sute de ani, la înce- înţelegi altceva. Şi acum în mare măsură – nu vedeţi? – put de secol XIX, disciplinele. Au făcut şi o ierarhie: la toate gesturile oamenilor politici lumea se întreabă: matematică, astronomie, fizică, chimie, biologie, socio- ce ascunde chestia asta, oare unde bate? logie etc. Şi s-a accentuat tot mai mult tendinţa împăr- N.S.: Andrei Pleşu spunea că dumneavoastră încercaţi să cre- ţirii cunoaşterii pe discipline. Ce s-a întâmplat în Ţara aţi punţi între mai multe insule. Care dintre aceste insule Românească şi Moldova: Gheorghe Lazăr şi-a desfăşu- vi-i mai dragă? rat proiectul său la „Sfântul Sava“ exact când începea în S.M.: În primul rând au fost poezia şi matematica. Crono- Occident această împărţire a culturii pe discipline. Evi- logic, ele au fost primele. Dar eu aş completa metafora dent, această ştafetă nu a ajuns la noi imediat, a durat. lui Pleşu spunând că statutul lor de insule este doar unul Gheorghe Lazăr a trăit într-un moment în care domina aparent, el a fiind creat de o educaţie deficitară care a cunoaşterea sincretică, o cunoaştere în care era chiar un împărţit cunoaşterea umană în discipline care nu comu- termen generic ce definea întrega cunoaştere – filosofie. nică între ele. De aici a venit impresia de insule: insula Deci el a preconizat o şcoală în care se predau toate. Şi geografie, insula biologie, insula etc. Dar strategia mea nu avea de luptat împotriva unei prejudecăţi pentru că este de a arăta că, de fapt, numai în aparenţă ele sunt venea pe un teren oarecum viran. În a doua jumătate a insule; că de fapt ele toate sunt unite prin nenumărate secolului al XIX-lea deja veneau semnale din Occident fire, care rămân invizibile în educaţia şcolară şi pe care ale împărţirii pe discipline şi se punea problema aceasta. eu încerc să le fac vizibile. Am chiar un articol care se La cei mai mulţi intelectuali români din acea vreme, în cheamă „Faţa ascunsă a istoriei“, în care arăt următo- Parlamentul României, în Legea Învăţământului de la rul lucru: istoria s-a dezvoltat pe două căi, care au mers 1864, dacă nu mă înşel, acolo se preconiza o educaţie concomitent, una care a accentuat şi a dus până la forme bazată pe disciplinele umane; asta însemna istorie, limba tot mai îngroşate izolarea disciplinelor, dezvoltarea fie- şi literatura română, latină, greacă, religie… Cam astea. cărei discipline pe cont propriu – şi asta-i linia pe care a Numai despre astea era vorba. Chiar prin lege se spu- adoptat-o educaţia oficială – şi o altă linie de dezvoltare nea că astea sunt disciplinele care formează caractere şi care, încă din antichitate, a pus accentul pe colaborarea ele trebuie să fie predate în şcoală. În Parlament, susţi- dintre discipline, interacţiunea lor – şi care a fost ţinută ascunsă. Nu pretind că lucrul ăsta s-a făcut cu inten- nătorul principal al acestui punct de vedere era Barbu ţie, poate că cei care au procedat aşa nici n-au fost con- Ştefănescu Delavrancea; într-o anumită măsură, cred ştienţi de lucrul acesta. Dar, când priveşti retrospectiv că şi Titu Maiorescu. Spiru Haret, care era matemati- îţi dai seama că asta s-a întâmplat. Şi eu am descris, am cian, astronom, fizician – dar, în acelaşi timp, tobă de luat toată istoria, de la vechii greci până azi, şi am arătat cultură umanistă, un om de cultură totală – el este cel care a fost aceasta a doua linie de dezvoltare; prima este care a purtat steagul pentru adăugarea la faţa umanistă cea cunoscută de toată lumea, care a dus la o tensiune a educaţiei ştiinţele naturii, susţinând că trebuie adău- tot mai mare între diferitele discipline – între alea uma- gată şi o secţie reală. Numai cu religie şi limbi străine nu niste şi alea exacte, ale naturii, şi care a fost adoptată de se pot dezvolta meşteşugurile, meseriile necesare socie- educaţia oficială şi şcolară şi universitară. Deci au fost tăţii. A fost o luptă extraordinară. Şi a triumfat. A reuşit tot timpul două linii, una de apropiere, alta de despăr- să introducă câte două secţii la alegere. Asta a fost poli- ţire. Şi, în mod corect, educaţia trebuia să ţină seama de tica pe care a adoptat-o şcoala românească în deceni- ambele linii, să se vadă c-au fost două tendinţe opuse ile următoare, inclusiv în deceniul al IV-lea al secolului dar concomitente. trecut, când am fost eu şcolar. Dar în a doua jumătate N.S.: Fiindcă am ajuns la final cu dialogul nostru, o întrebare a secolului trecut, pe măsură ce s-au dezvoltat ştiinţele care se naşte automat: sunteţi de acord cu real / uman? informatice (toate schimbările aduse de aceste calcula- S.M.: Distincţia asta a avut un rol istoric. A existat un toare), această separare a ieşit tot mai mult în evidenţă moment istoric în care distincţia asta era legitimă. Dar dar s-a constatat că disciplinele umane sunt într-o inter- acest moment a trecut. De pildă… acţiune tot mai puternică cu cele reale, exacte, ale naturii, N.S.: Când a trecut? că nu se mai pot înţelege unele fără altele. Şi deci acum, S.M.: A trecut cam de la… – mă rog, nu e un moment fix. această politică a separării real / uman, e caducă. Cred Această politică real-uman a început să-şi piardă rostul că am publicat peste o sută de articole pe tema aceasta. cam de la mijlocul secolului trecut, de când primatul N.S.: Vă mulţumesc, domnule academician!

18 HYPERION Dialogurile revistei A R A R N E N E T V T V O I O I L S L S O T O T G E G E I I I I A A

Nicolae PANAITE nevăzutul a ajuns ca nişte funigei travestiţi ai morţii care se anină de noi cu orice preţ până rizomii apar iar viaţa devine ca a unor nimfe sub scoarţele arborilor peste care înfometate păsări de pradă dau buzna

nevăzutul după ce a jefuit şi ninsoarea iernii s-a furişat şi în nuielărie a atins uimirea şi sufletul chiar şi draniţele zac

oamenii se văd tot mai puţin sau deloc unii au ajuns ca un semn de întrebare alţii ca un cărbune în răcire departe departe de foc am stropit durerea am stropit durerea cu apă rece ca gheaţa şi cu apă fierbinte pentru a se usca şi a deveni pulbere

cu primul vânt mai aprig am deschis ferestrele am scuturat totul sperând că n-o voi mai trăi dar în urma ei am găsit – aşa cum găseşti chiar şi prin casele împărăteşti după curăţenia de primăvară

Poesis HYPERION 19 câte un paianjăn – ca o pândă a morţii nişte urme un fel de lăstari invazivi ce încă de la naştere mă însoţeşte ca nişte furnicuţe verzi având flamurile vopsite într-un alb amăgitor îmi sfarmă odihna gata pentru o altă năvălire un poem care îmi sfarmă odihna şi nu îmi dă voie să dăinuiesc dar nici să dispar astăzi casa este ca un fel de boltire astăzi casa este poligonul de încercare prin care trec nouri risipitori şi de tragere şi cântătoare ale slavei al ordinelor pământului şi văzduhului al vieţii şi al pierzaniei este ca un trunchi tânăr este locul de odihnă de muncă dar şi de răsad atins de maladia cărbunelui pentru speranţă şi frică ce cotropeşte sângele şi căruia ingenioşii atinse de moarte şi de nimic i-au spus că se poate vindeca dar nici în ruptul capului nu ştiu când o stradă pustie urcă până lângă geamul deschis este ca o trezire din somn mă duc şi mă întorc programat pentru a da suferindului picătura de nădejde pentru a fi în grafic când te uiţi să vezi cât e ceasul am voie până lângă gardul invizibil lumina brusc se stinge şi parcă trăiesc într-o grădină zoologică doar pentru oameni este ca atunci când dincolo de împrejmuire un gol se roteşte după săptămâni de vânt secetos ca un cârd imens de umbre răpitoare la jumătatea verii pământul strigă mi-e sete nourii vin dar ploaia greu se mai slobozeşte ochii văd tot mai puţini ochi de atâtea nemaivederi aştept ziua izbăvirii de necuvinte şi nestrângeri de mână şi uimirea se apropie mă atinge degetele parcă au dat în floare o pot vedea doar prin fântâna surprinsă în somn ca nişte magnolii într-un mare frig tot mai clar zilele de pe urmă zilele de pe urmă tot mai lemnoase o hologramă a durerii hume vorbitoare – ca un sunet de toacă – apare deasupra cenuşii se aud cât mai aproape de mine mare cât ograda insomniile au tocit şi varul scânteiele în drumul lor funerar au aprins veştile ploioase un dezacord ce nu mai încape pe umblătoare pustiuri a căzut roua în nicio gramatică autohtonă şi-a ridicat autonomia tot mai clar văd limba ei împreună cu plebea chipul unui semen îşi duc viaţa dincolo de ziduri şi dogme ce gândeşte în locul meu scrie în locul meu în jurul mâinii scriitoare toate le face în aşa fel este o linişte care a dat în floare încât îmi deşiră ghemul rodirilor până şi durerea mi se spune cum să o trăiesc spre o împletire ce mă strânge tot mai tare cuvintele pline de omături şi veri vânturători şi mistuitoare dospiri îşi fac loc în hăurile foii se strecoară pe sub uşă când aduc cu al meu chip pe lângă tocurile ferestrelor văd singurătatea ca o menadă obosită şi peste tot pe unde se pot furişa de zorii zilei ce se arată toate-s parcă numai căderi lumina lor pe sub perdea ce se apropie de mine îi taie gleznele în mişcare spre mine

20 HYPERION Poesis Simona-Grazia DIMA Tribut Torturaţi, spre-a afla acelaşi lucru, chinuiţi de miriade de forme, gata să fim ucişi de un prea mare belşug, noi totuşi nu ne îndoim, zadarnic ne-atrag spre noutate unii, nici nu clintim: nimic nu-i nou ori dobândit, ci e al nostru, nicicând nu ne-a lipsit puterea, nici dumicatul de la gură, nici frumuseţea din faţa ochilor: lucioasa, unsa frunză în plutire pe iazul altei lumi, lenta, somptuoasa ei înaintare pe ape imperiale, un semn spre neuitare, că frumuseţea este lege şi ne-nsoţeşte. Chiar strămutaţi sub luciul mării, în spaţiul născător de perle, noi sare înghiţeam, iar înghiţind, uimiţi, vegheam la cântărire, ca-n ordalii cu îngeri, copleşitoare, şi, până la a fi zdrobiţi şi deturnaţi de-atâta ispitire, ne întrebam ce soiuri de bucate sunt acestea şi astfel ne salvam, ajunşi din nou la cel dintotdeauna ştiut, lucrul primit în dar cu soarta, cu norul fără nume. Se-ntâmplă să atârnăm în plase de frunzare ca Odin, dar brusc simţim, vădit, zborul din braţe, acolo de la începutul lumii, şi, liberi, ne înălţăm spre cer sau vălurim sub mare. Uităm atunci de chinuri, de-acel tribut plătit, de-atâtea descifrări, nesomn, şi munci, iar printre ape lunecăm sau printre fulgere, uşor. Solilocviu Mergeam pe strada pavată cu piatră sângerie, când l-am auzit: „Flămând de voi, v-am aşteptat la colţ, să veniţi, cum vă ştiu, înarmaţi până-n dinţi pentru carnagiul zilnic, iar eu să v-apuc delicat, ca pe dantele gingaşe şi să mă-nfrupt cu voi, cu filmul vieţii voastre,

Poesis HYPERION 21 să fiu, eu, cel mai viclean şi fidel, o ţine rotundă, cuminte, în efigie. Răsare ca Nemesis, pata albă ce-n sine v-a cuprins. fără sfială dezlănţuie furtuni şi-n uraganul dezghiocat Nu mi-e ruşine să spun (deşi-i ingrat): se hotărăsc să explodeze minere- mi-a fost poftă şi am avut răbdare uri, ne-arată astfel miezul. să mă umplu de voi, de cohortele voastre Cu sânge rece, dar mâhniţi, vedem în fine ce-au gândit împieliţate, să v-absorb dangătul inimilor, ascunse în filoane şi respirăm extatic negrul râios, diluat prin jeleuri de lâncede cristale, acum împărtăşit. bătaia lor fricoasă, vătuită s-o-ndur, În ploi de praf şi aşchii prefăcuţi şi noi, plonjăm în mare cu supremă răbdare. sub lovitura ei de fiară verde, şi-ndată fuge de pe cer Şi-acum îmi colindaţi, lucizi şi transparenţi, soarele spaimei, ogoarele sunt gata de recoltele fireşti. prin trup, trăiţi o-a doua viaţă şi alte, alte vieţi Prin câmpul transparent zărim, împăciuiţi, grăunţe şi alte vieţi. O, cel mai mare pofticios fiind, împodobite pe frunte cu dan- am învins prin apetit nestins şi tot mai imperios tele de aur, cum dorm adânc cu timpul. Încâlcit în rădăcinile lucrurilor, în brazde, în ogive. n-aş putea să tai, prin cuvânt, foietajul faptelor, Şi-apoi va fi o defilare de flu- cum credeam la-nceput, fiindcă am devenit turi codaţi. Cu o singură şoaptă una cu hrana şi totuşi, despărţit de ea de polen, vicleni, vor surpa bolţi de cetate grăbită şi martor de nimic convins, iar filmul, să se-nfigă-n pământ. Pietre fixate în ciuda văditei îndoieli, e-ntreg…“ în ziduri, pe vecie parcă, Îmi urmam drumul pe caldarâmul roşu, de meşteri aserviţi unei tradiţii neîn- nemaiştiind unde sunt, de nu cumva în el, ţelese vor scăpăta în pulberi, în căpcăunul mistic, atotputernic, şi eu, iar porţile de bronz ieşite din ţâţâni se ca alţii, călcând pe zimţii vintrei calme, ştiutoare. vor prăvăli la pământ, inutile… Dezvrăjire În urma potopului. Contur Peşti mari, prinşi în vârtejul Când apele se năpusteau, lumea-n teroare apei musculoase, ne frământăm şi-acoperise chipul. Cutezând să privească apoi, cum să găsim ieşirea şi aşteptăm a zărit casa. Şi-a auzit – ceva încântător cuvânta, un continent, să se apropie, salvator. nestrămutată, o formă străvezie, Poate că astfel vom deveni din nou după ce potopul smulsese aşezarea şi roadele. regii ce-am fost, de un mileniu Sâmburele, dintotdeauna câştigat, sechestraţi în valuri. Oameni din nou, şopteşte mai departe, cântă, cu spade-n mâini, plini de fervoare, cu ochii-nchişi, între bulboane, ajungem tot în miezul luptei dintre lumină fără să ia-n seamă teatrul bine regizat al spaimei. şi-ntuneric, la palatul strămoşesc Pământul inocenţei e-aici: de lege încă nimeni nu-i silit, unde cândva s-a năpustit asupra noastră vraja. se-ntemeiază totul, deci ca din inimă răsar femeile Dar nu-s eroi aici, în scânteierea în curtea casei, să-ntindă rufele pe sfori, senine. lamelor ciocnite să ne înţeleagă O clipă, strălucesc, nemuritoare, explicaţia, învăţătura-nflăcărată, când raze în fascicul le-arată desluşit, doar chicoteşte-n curţi un grup de vrăjitori, în timp ce se întorc pe funie-n vânt, acuma grădinari, în jurul parcelei parcă de platină, conturul. cu tulpini de ceapă. Despre domnie şi regalitate ei nu cunosc nimic şi nu-şi mai amintesc Jad c-au existat pe timpuri regi. Zeul, cu inima bătând iute în statuia verde, linsă de ape, îşi scutură pletele, îşi îndreptă ţinuta Luna lui april şi se ridică în picioare. Primăvara nu stă să înţeleagă. Zeiţă tânără, La simpla mişcare a sa cu trăsnetul izbeşte, dă drumul grindinelor legii, căzu pe spate apoi aduce-n coşuri fructe şi în butelci licori tăioase, întreaga colonie de savanţi, comentatori, cineaşti când tremură pământul până la os sub ape, ce-i suiau cătinel, ca microbii, iar luna lui april începe drastic. Lovind, ea râde, trupul de jad, împovăraţi nu le crede, pe toate câte sunt, atât de unite cum spun, de microscoape, camere, dosare. deci nu-i e teamă că dezbină o lume, ştie: doar laşitatea Şi toată cercetarea li se dezintegră.

22 HYPERION Poesis – Criză era de-din toate în ţară, dar nu la curte…, dar nu de hârtie!

… Aşa învăţai punctuaţia eu, Diacul Valeriu şi niscai ortografie dar zilnic împiedicându-mă de litere boante – cuvinte strâmbe picioare metrice şchioape mă trezii într-o zi la ortopedie… LOGOFĂTUL DOMNESC Din diac grămătic – sărmanul copist al cancelariei voievodale ajunse-ntr-o bună zi ipistat al marelui Sfat Domnesc (sfat Remus Valeriu GIORGIONI în care şi cei care dau – tot ceva primesc! Dintr-un biet „făt“: Marele Logofăt…) ODA CALIGRAFULUI Acum să nu se creadă cumva că a sărit direct în vârful clăii – sau piramidei TÂNĂR mai înainte de-a fi ce-a ajuns, de-a fi uns se dedică Poetului Ion Cocora, cel care mi-a mare dregător, a fost de bună seamă locţiitor luat-o-nainte, prin excelentul volum Oda Caligrafului Dovedind din belşug un umor subţire şi calofil, Era pe vremea când eu, caligraful Valeriu trecuse prin toate acele stadii fui numit imbrohor – trimis special mici-mijlocii la Înalta Poartă (dar pe diplomatul o făceam rareori, ale oricărei ierarhii în restul timpului ale cărei trepte se suie tiptil… trecu ca gâsca spionam paşalele, băteam cherhanalele prin apă prin postul de vătăşel, vornicel să văz turcimea cum se mai poartă…) şi ajunse vătaf: din simplu stăpân peste slugi - iată-l şef al cănţălăriei domneşti, cel de-al treilea Mi se pasau tot soiul de misii: sol emisar şi misit dintre feţi-logofeţi trompetist toboşar (vornicel), mesager pe lângă agie şi altele-o mie: mai cu seamă misive şi epistolii, răvaşe Apoi îndeplini îndelungă vreme treburi şi brebuşoare, ocupaţiuni varii: câteva atribuţii savante (care în zilele noastre Însemnam – consemnam – adnotam ţin de un Arbitru al Eleganţei cam tot ce se putea întâmpla în cănţălărie sau Maestru de ceremonii): cămăraş şi paharnic chelar şi chiar în întreaga Împărăţie iar mai apoi vistiernic Adică şef „peste tradiţii şi obiceiuri“, cum ar veni (Că, pe atunci, Domnul nostru purta o intensă corespondenţă … Ba chiar într-un final (trecând prin stadii ignobile, ca: cu mai multe prinţese străin lănţar, veselar om-la-toate la scriitori) şi câteva din europenele cancelarii dând din coate de zor Din când în când mai depeşá singur câte-o depeşă omul nostru ajunse ministru sau, după caz, un ferpar al trebilor dinăuntru dar neştiind cum se cade gramatica, meşteşugul ale tuturor de critikon literar se cam trudea în zadar) (Iată ce poţi ajunge, maestre, dacă perseverezi dai din coate de zor Iar uneori când începeam a transcrie în slujba măruntă, dispreţuită documente oficiale apostile înscrisuri, de scriitor!) printre copii mai scăpam câte-o poezie…

Poesis HYPERION 23 o fiinţă de fugă desprinsă din partiturile lui Bach

bătrâna învăţătoare a avut dreptate oamenii care mă iubesc au început să simtă miresmele pădurii de liliac ale sufletului meu Suceava, 29 aprilie 2020 SCARA VIRTUŢILOR a avea un Chip în ciuda tuturor măştilor care ţi se impun e unicul mod de a urca pe scara virtuţilor

lepădarea de viaţa deşartă şi retragerea despătimirea înstrăinarea ascultarea pocăinţa pomenirea morţii plânsul de bucurie făcător nemânierea neţinerea de minte a răului renunţarea la viciul clevetirii Constantin SEVERIN a păstra un Chip în oceanul devo- O LEGENDĂ TE rator de oameni cu măşti POATE SALVA e singura şansă de a te salva de la prăbuşirea interioară o bătrână învăţătoare din satul tăcerea copilăriei mele evitarea minciunii mi-a sugerat că în era coronavirus evitarea lenei sufleteşti o legendă te poate salva înfrânarea lăcomiei de la prăbuşirea interioară castitatea lipsa iubirii de arginţi m-am gândit la toate legendele absenţa nesimţirii pe care le-am trăit intens în decursul vieţii cântarea în obşte şi am ales pădurea de liliac privegherea trupească din ţinutul natal lipsa fricii mă aflu departe de ea şi percep o absenţă aurorală a intra în propriul Chip în satul global asediat de măşti cu parfumul ei catifelat e calea regală de a sta de vorbă cu Dumnezeu proaspăt şi eterat o absenţă dureros de dulce evitarea slavei deşarte devenită acum o inefabilă lipsa mândriei prezenţă interioară evitarea hulei blândeţea şi simplitatea am început să cred preaînalta smerită cugetare că însăşi limba română dreapta socoteală ascunde în miezul ei profund şi melodios o insulă sfinţita liniştire a trupului şi a sufletului pădurea de liliac fericita rugăciune un spaţiu sacru alcătuit din lumină desăvârşirea cuvânt şi viaţă dragostea un poem perfect Suceava, 4 mai 2020 un univers arhetipal (din volumul în lucru, „Carnavalul Morţii)

24 HYPERION Poesis cu design şic

aici amintirea ta e iarba din perioada noastră de nebunie în care am stat departe de oameni

e o epitomă a neînţelesei stări de graţie simbolic anulate mutilate de o placidă uitare

din orice parte mă priveşti devin incandescentă

intermezzo navighezi o vreme prin realităţile posibile cu pupilele dilatate de oboseală Mihaela OANCEA încât treptat doar iarba stăpâneşte veşnicia capeţi ceva din alura alcoolicilor împrieteniţi cu toţi stâlpii de iluminat stradal uneori ninsoarea vine în plină vară iar în urmă rămâne un copil ce împleteşte părul lung alergi spre încăperi ce nu mai există din ce în ce mai lung în timp ce glasuri/arome/zâmbete se risipesc al mamei ca piesele unui puzzle

anotimpurile îşi mişcă maternele şolduri să facem looping încoace şi încolo - până durerea se va toci prin lanul de floarea-soarelui până gândurile vor lua formă de frunze copilul trece şi cântă se vor desprinde şi vor pluti în sus într-un amestec jilav de târziu şi uitare! creşteri şi surpări să facem looping o tulbură tot amalgamul de zgomote/ până celulele noastre cromatofore de chipuri indiferente ce zvâcnesc supărând pupila/ se vor îmbăta de adrenalină şi turbioanele de gesturi nedomesticite ne vom pulveriza caleidoscopic ce se iţesc în spaţiul unei clipe/ dincolo de albia cerului! foşnetul cauciucurilor antiderapante întipărit deja pe marea arteră de circulaţie/ senzaţia că se află în faţa unui clopot de sticlă cubul ce se va prăbuşi din clipă în clipă dincolo de chilia spaimelor nerostite în tăietura adâncă a dimineţii de zgomotul galeriilor purpurii cu nervurile încă pulsând Isabelle nu mai are plămâni să respire - pe vasele cretane un gest iremisibil i s-a întipărit în memorie - ori pe zidurile palatelor minoice o urmăreşte în trepidaţia zilei ca un cerber/ e cubul alb- sanctuarul perfect - o studiază ca pe o insectă/ îi simte oboseala din oase dar şi acele suprapuneri aici, daţi-mi, vă rog, un hamac de creşteri şi surpări concomitente care şi nu mă trimiteţi din nou o zăpăcesc pe pamânt! în rochia cloş de mătase albă treptat Isabelle coboară scările ca o mireasă leneşă îmi colonizez fiinţa cu filamente de nori - ce ştie am chiar un laborator experimental că nu se va mai întoarce

Poesis HYPERION 25 ioan ES. POP marele bolnav astăzi, marele nostru bolnav e sănătos-tun, dar adoră să i se spună tot mare bolnav şi s-ar supăra grozav dacă ar şti că ştim cu toţii că-i la fel de sănătos ca noi.

prin urmare, ciocul mic, storurile coborâte şi zgomot cât mai puţin lângă patul în care a ales să-şi ducă suferinţa cu atâta trudă-ntreţinută.

ar fi grozav dacă medicul i-ar putea administra măcar o injecţie – dar medicul n-are voie nicidecum la căpătâiul lui. niciun medic n-ar putea să-i înţeleagă boala.

şi atunci un vraci ar fi mai de folos? nici pe copii nu-i suportă când se apropie: miros a sănătate şi asta lui nu-i prieşte – toamna e-n toi şi în toamnă e boală.

dar acum în poartă oare cine bate? bate noul nostru mare bolnav, care se laudă cu o boală şi mai răvăşitoare. cu el n-o să ne meargă ca până acum –

el nu va mai tolera să ştim cu toţii că-i la fel de sănătos ca noi. în aprilie, când mugurii pe ramuri vor începe să tuşească, se va simţi cel mai îndreptăţit s-o facă. și se spune că fiul lui se pregătește deja

de o boală cum nu s-a mai văzut, iar tatăl e cât se poate de mândru de rezultat, așa încât se pregătește deja să-l arate lumii pe următorul nostru mare bolnav.

Din cartea un somn pe scaunul electric, apărută la Edityra Charmides 2020

26 HYPERION Poesis Gheorghe VIDICAN DIMINEŢI LA PETID lacrimi stafidite pe obrajii cerşetorului golul dinlăuntrul privirii tăceri în biografia noastră nisipul se scurge prin sărut buzele clepsidră măsoară trecerea timpului prin sângele nostru bufon felinarul în mirosul cafelei aşteaptă întoarcerea soldaţilor în trupuri devenim proprii noştri supuşi identităţi acaparate de făurirea unei imagini complexe carieri fulminante baston de mareşal în ochii soldatului inventăm dimineaţa în cântatul cocoşilor fântâna este smulsă din rădăcini de răsăritul soarelui setea strop de rouă în urmele noastre sărut pe firul de iarbă un toiag prin pomele noastre mirosul cafelei bulversează şoaptele se împuţinează ecoul din lacrima mamei în genunchi traiectorii decadente ale înserării model dadaist dimineţile la petid sărutul o ceaşcă de cafea în nările trecătorului pieptănăm albastrul cerului cu răsăritul soarelui lacrimi stafidite pe obraji foame în noi ideologii îmbătate de discursurile pline de neologisme din găurile oglinzii se sinucid lăcustele în mirosul fânului cosit rădăcini deshumate de trecerea timpului muşc din ecoul cărnii tale semiobscurităţi în fierbere prin umbrele bastarzilor o dâră de fum în palmele bunicului îmi ard amintirile degete pline riduri mucegăite dimineţile la petid se odihnesc în mirosul tutunului un strigăt răstit în cântatul cocoşilor trezeşte la viaţă gălăgia copiilor în ochii bunicii lacrimi stafidite obrajii plini de umbre acoperite cu coaja rumenită a pâinii coapte în cuptorul din prispa soarelui o făşie de amintire cade sub tălpile mamei înfloreşte în urmele lor dimineaţa miroase a danf de pălincă răsăritul petid-ul un vuiet de şoapte prin trupurile noastre pe criştior mănunchi de rădăcini puse la uscat s-a inventat pulberea de rădăcini un fel de cenuşă stelară rădăcini stelare prin sângele nostru ne împărţim sărutul în părţi egale hrănim păsările văzduhului cu ele zboruri rotitoare prin buzele noastre lacrimi stafidite de mirosul cafelei dimineţi la petid decojite de prejudecăţi în foamea copiilor incendiu de pofte bunicul rupe pita în bucăţi digerabile mugetul cirezii de vaci trezeşte dangătul clopotului învăţătoarea ca un măr înflorit se împrăştie prin ochii copiilor un zornăit metalic în vocile lor dimineţile la petid sunt arse de răsăritul soarelui în ochii bunicului a înflorit timpul

Poesis HYPERION 27 cu la vida es suena, şi tata şi mama m-au zămislit ca eu să visez un vis,iar visul să nu fie vis,ci să fie vis în alt vis de-a viaţa. Nu,nu,vă rog,frumoşii mei sfătuitori măgari de urcuşuri alături de şerpaşi,ştiu cărarea printre bolovani,stânci, pe la stâna ce plânge pustie pe un tăpşan de singurătate; ştiu cărarea printre texte,printre cuvintele dintr-un text. V-aţi jucat în labirintul cuvintelor,alegând ce vă convine, împerechind şi divorţând cuvinte,dar mai ales,copiii lor- textele care sar până le pui copertele şi le mângâi, să adoarmă în cântecul şi descântecul tău,amintindu-ţi de naştere,de părinţi,de cuvinte,vorbindu-le duios la persoana a treia plural. Şi pui punct,ştiind că e un cui în textul tău,din care nu curge sânge,nici apă,ci sensuri care Mihai PĂCURARU te înghit ca un şarpe boa. SCARA DINTRE DE TOAMNĂ PĂMÂNT ŞI CER Ai trecut de balcon,şi prin asta ai cre- PE FIRELE zut că vei traversa o zi, şi noaptea,pentru că avem ace- DE TELEGRAF leaşi cuvinte şi se va omogeniza Câteva poezii încep cu un adverb de negaţie, după care umbra cu un bărbat şi se va omo- Urmează un suflet alergător de cursă lungă-aşa ne place geniza într-o femeie,şi vor Să ne minţim că e cursă lungă pocnirea fi fericiţi într-un bărbat,şi vor fi feri- din degete şi picătura- ciţi într-o femeie,iar tu Cum fiul meu,alături,sau din- nu vei fi preotul acestui cuplu,vei colo de mine,când o ceaţă de fi,indirect,nedorit de nimeni, Nepăsare,ca un fum în care dansează la nuntă mirii,îmi refuzat de scânteia diamantină a sorţii, Trimite precum rândunicile toamna pe firele de telegraf, vei lăsa salbatic blestem,pentru cine,nu Un semnal de prezent şi de călăto- ştii. rie spre un continent alb, Unde e vânare de vânt, ca aici,dar mult mai frumoasă. Vei pregăti,ca un alt creator, poti- rul cu otravă şi pumnalul curat,drept piese de muzeu pentru un alt bărbat dintr-o sferă, CĂLĂTOR pentru o altă femeie dintr-o sferă,cu un preot pregătit pentru CLANDESTIN plutire sau pentru interiorul Nu, pământului,unde ar fi multă smoală, iubita mea, care cuprinde poveşti de iubire într-o aici,aproape de bornă, piesă cu mulţi păcătoşi. unde părul meu e ca iarba toamna,în aşteptarea zăpezii, iar trupul de frig se răscoleşte într aripi de păsări,şi totul e cald, VISUL LITERELOR DE mă uit ciudat spre un ecran, unde şinele trec strălucind ca două şuviţe paralele de apă, A AJUNGE CUVINTE tramvaiul îmi cere biletul, N-am să ştiu niciodată dacă e o naştere apropiată de tine, iar eu,călătorul,ce vreau să trec de bornă, când eu nu ştiu dacă naşterea mea e adevărată de ceea ce te întreb dacă suntem spune domnul acesta Împreună.

28 HYPERION Poesis Petruş ANDREI Nu că te vor întrece nătăfleţii Sau cât de auriţi li-s epoleţii, Eminescu Cu totul alta să îţi fie trama. El a fost întâi de toate suferinţă Şi în acelaşi timp el a fost trudă Războiul tu să-l duci numai cu tine Că, din păcate, soarta i-a fost crudă, Şi doar când noaptea cu grăbire vine, Aşa cum spune-n ultima dorinţă. Abia atunci să te găteşti de luptă.

La sânul său el a-ncălzit o Iudă Alungă somnul şi îmbracă-armura Ce n-avea inimă, nici conştiinţă Să potriveşti cuvintelor măsura Dar el, cu bărbăţie şi credinţă, Şi artă fă din inima ta ruptă. De-a ei trădare nici n-a vrut s-audă.

El a cântat a inimilor dramă, Icoane sfinte el le-a pus în ramă Năimiţii Şi-a vrut ca să înalţe naţiunea. Privindu-ne averea literară, De oamenii iluştri cercetată, Citind pe Eminescu mie-mi pare Gândim c-avem istorie bogată, Că geniul său nu are-asemănare Din fericire, multiseculară. Şi-n versul lui îmi aflu rugăciunea. De unii însă este contestată Şi mai ales de cei ce-s „în afară“, Ei voie de la sine îşi luară, „Naturi catilinare“ Iar comportarea-i cel puţin ciudată. De secole se zbate omenirea – Şi asta-i permanentă provocare – Ei ştiu să nege şi să denigreze, Să scape de „naturi catilinare“ Nu adevărul să-l înfăţişeze Ca să triumfe peste tot iubirea. Şi semănă c-o haită de hiene.

Se pare însă că nu-i încă-n stare, De-atacurile-acestea nu-s scutite Nu vine de îndată izbăvirea, Nici capodoperele dovedite, Mereu prezentă este ispitirea Cum sunt acele eminesciene. Şi-astfel de pegră mult mai greu dispare.

Cei lacomi sunt omizi nesăţioase Şi pentru naţie-s primejdioase, „Ai noştri tineri“ Încât stârpirea lor e necesară.. după Mihai Eminescu

De nu vom pedepsi înşelătorii, Ai noştri tineri azi nu mai învaţă Corupţii nesătui şi trădătorii, Că nu iubeşte cărţile nerodul, Cândva, noi vom rămâne fără ţară. Nu ştie cât de greu se coace rodul Şi poezia lui îi face greaţă.

El nu pricepe ce-a făcut norodul Per aspera Că nu primeşte lecţie de viaţă, Nu se trezeşte dis-de-dimineaţă ad… arta Că maică-sa nu vrea să-şi scoale plodul. După Mihai Eminescu Ar vrea să-i urle ne-ncetat manele Să mergi senin mereu pe drumul vieţii, Că îi sunt scrise pe întreaga piele La pizmătareţi tu să nu iei seama, Şi vrea doar sex, hot-drog şi băutură. Ei la pomeni cu toţii vor da iama Şi între ei s-or lăuda isteţii. Regret c-ai noştri tineri sunt ca dânsul Şi, când îi văd, mă cam apucă plânsul La masa ta să te cuprindă teama, Că fug, dacă e vorba de cultură.

Poesis HYPERION 29 Radu NECȘANU deochi peste mine că-s drac mi-am spus despre mine puțin anatomia unui prea puțin pot să fac de atunci am trăit ca și când corp inventat prim și ultim aici pe Pamânt un Degas al căderii nimic din hău și din frig pe o spinare goală din abis să schimb nici să înving mai nimic doar unghii te ating adânc și decis ca un foc înăbușit în furnale atât de adânc sufletul devine unghie ochi ascuțit de mangustă ochii sângerează un smarald verde alb așternut de culcare de Paris obez pe o scară îngustă treceam de ultimul punct măsurat piatră spartă-ntre dinți se pregăteau de uitat de-ngropat mă simți? ecoul rană pizmă și dezgolire de iluzii cri cri cri totul în gri ochiul străbate și totuși parcă aș mai trăi și urlu dincolo de peștele zgârii ling pereții sărăți pe care înfloresc înspre sus demoni din îngeri uitați argintiu din ape Iuda se spală pironindu-le aripile înnegrite pe luciul lor albastru calc aspru și urc dincolo de pieptul însăgetat al unei întors peste sfincși păsări ce zboară în jos calc oase sfărmate mereu te regăsesc acolo la colțul ferestrei aceleia printre moașe certate tu deschizând-o aici în cetate spațiul tău deschis mult prea frumos eu umbră la marginea lui dintre cei ce-ți vorbesc sub penele unui vultur trăiesc ce încă umblă eu doar exist deși nu mai poate mânca moarte am alergat încă un am seva fiere și mă mir gloabă becisnică-negrită an în jurul casei prin grundul vieții alungită ancorându-i umbrele cardinale în chiroane privesc spre mine într-o bună zi și-am zis trecătorului din întâmplare poate din iertare aceasta nu este casa mea penumbra-mi acră ofilită creștea un fir a zis el păcat făcându-și cruce și-a plecat desprins de loc prin frumusețe lumina trecuse trăgând de chi- spre cer părea ca într-o luntre roane arase pământul limfatic se ridica cu mir am zis câinelui ce mirosea a străin de atunci buruiana îngrozitoare pământul nu este al nostru privită parcă-n alte demivieți trăiam și parcă miroseam a lătrat marcând locul din care eu nu apucasem să plec a floare și-am zis intrând în bucătăria de vară carnea asta femeie nu mă mai doare despre mine că-s vechi așezându-mă la masă tot despre mine că-s nou mi-a zâmbit pe după uși despre mine că plec se făcea din nou întuneric mă întorc mereu ca un bou iar noi nu aveam câine un sfânt pământul ne era casă

30 HYPERION Poesis HULIŢI PREA MULT ÎN FORUM, DE PROASTELE MĂSCĂRI Huliţi prea mult în forum, de proastele măscări, Maeştrii imposturii reneagă întronarea, În athanorul clasic, ei propagând uitarea, Roşi de invidii calpe, prin sumbre aşezări,

Cuburi cioplesc la colţuri, le urâţesc hidos, Geometria fină o năruie cu-ardoarea, Unor elogii false, prin ocne, unde sarea, Mavrocordaţii milei o îndulcesc nervos,

Prin alchimii mărunte, batjocora înhaţă, În mărăcini te-mbracă, fiind tu un măscărici, Lucian SCURTU De toată frumuseţea, ajunsă o paiaţă,

AM VRUT SĂ FIU ŞI EU Iar dacă tu, la ceruri, încerci să te ridici, POET DE VAZĂ Surghiunul te aşteaptă, cât vei mai fi în viaţă, Deşi crezi în Madona, pierdută prin urzici. Am vrut să fiu şi eu poet de vază, „Spre infinitul reavăn să nu te mai opreşti!“ Mi-am spus, dar alţii răsfăţaţi de-o rază, DEŞI CREZI ÎN MADONA, Sunt poeţii ţării mele româneşti. PIERDUTĂ PRIN URZICI Deşi crezi în Madona, pierdută prin urzici, „Ridică-ţi braţul şi zdrobeşte luna, Ce se arată numai, când freamătă ninsoarea, Te ia la trântă cu poruncile cereşti!“ Cad în genunchi femeii, îi împletesc splendoarea, Mi-am spus, dar împletită e cununa Cu părţile eşarfei, mâncate de furnici, Pe alte frunţi ale poeziei româneşti. Roşeşte de ruşine, eu fiind neruşinat, „Urlă la piatră, fluieră în zbor, Dezgrop suav din sânul, ce mai obraznic pare, Dă de pământ, ce scutură urgia, Căzut printre dantele, uitând să-i cer iertare, Sparge statui, busturi doboară, Mă mustră din icoană, şoptind că-s vinovat, De-a săvârşi incestul, atât de feciorelnic, Vrem idoli falnici, dar să fie noi!“ Cu purtătoarea-n braţe a rarului copil, Am spus, ştiind că nu coboară, Ce mare nu mai creşte, îmbătrânit sfielnic, A României poezie în noroi! 20 – XII – 2015 La pieptul ce-l hrăneşte, cu laptele viril, Atât de alb, că bezna lumină, şovăielnic, ATÂT DE ARITMETIC, Mantaua tristă-a Doamnei, ce tremură febril. ÎNCÂT SE VOR CÂNTATE ÎNTR-UN NEANT SERAFIC, Atât de aritmetic, încât se vor cântate, Mormanele de gânduri închinate Lui, SUBLIM, MIRACULOS Uitat pe crucea strâmbă, eu încercând s-o sui, Într-un neant serafic, sublim, miraculos, Târându-mă, în chinuri, la fructele perlate, Frământ natura lumii, apatic ordonată, Sub magma îndoielii, ea fierbe încastrată, Crescute-adânc, în palma crăpată de oţet, De litosul haotic, prădat simandicos, Le gust zeama-n dulcită cu lacrima divină, Pe buza-mi transpirată, le e culcuş şi-alină, Și scos la suprafață, ca humus adorabil, Muncit de egoiste mașini de împrumut, Lumina cuibărită pe pieptul Lui, încet, Sleite se apleacă, spre-a-ntinde așternut, Prundului endemic, ce va cloci amabil, Lăsată crud, să curgă, la rădăcina care, Adoptă osânditul, îi e umil supus, Mici conifere coapte, umflate cu puroi, Domesticeşte somnul, dar Fiul brusc tresare, Pompat din alambicuri, în albii inspirate, De-alcooluri eterate, născute din noroi, Zâmbeşte, şi pe creştet un bujorel mi-a pus, Pe tâmple, două mere, apoi discret dispare, Extins, destrăbălat, prin puste răsfățate, „Ce bine e cu tine, Domnule Isus!“ De elegii prospere, clădite-n mușuroi, Atât de aritmetic, încât se vor cântate.

Poesis HYPERION 31 sau un picnic într-o pădure uitată…

Născuţi în război

Cuvintele şerpuite au plecat în alte biserici

copilăria care scapă de capcane jocurile amestecate ca războaiele după fiecare atac copiii noştri desenează oraşe din care cad pietrele cu sânge străzile sunt fără culori libertatea este refugiată în cuvintele din statistici în incubatoarele de idei Acasă legat de mâini şi picioare aveam sufletul prins între cărţi Nicolae NISTOR La cină povestea despre copii amestecaţi SEZONUL nu era rostită niciodată despre exod nu vorbea nimeni iar dimineaţa părea un anotimp friguros DE VÂNĂTOARE Astăzi voi ţine soarele în buzunare Am plecat în ciudă să văd lumea, voi arde cuvintele ascunse să vadă nemuritorul activist ca o Apocalipsă că am trecut de sârma ghimpată. biserica mea se înalţă din mine Fratele meu putea să călătorească, cuvânt sângeros peste cuvinte el nu ştia că Noica era un sfânt în devenire, indiferent unde voi fi părinte dacă ştia, nu spunea cu voce tare cuvintele de la hotar nu vor fi morminte! să sperie miliţianul educat care asculta Hector Berlioz, iar eu nu ştiam cum să fug… Am vrut să mă fac aviator ILUZIA poate avionul acela biplan care deratiza în Colonie, TRECERII… ce anume, nu ştiam, Nu sunt pictorul morţii mă făcea să zbor… nu pot salva fiecare Toată viaţa m-am grăbit, biserică care cade din mine am aceleaşi insomnii idealurile sunt străzi decolorate despre libertate, cu statuetele arse de invidie atunci erau garduri şi câini tu nici nu ştii de ce acum sunt câini conduşi de câini. cad capetele la colţul piaţetei Cum să scrii despre durere cum fiecare suflet stă în aşteptare când călcăm pe ea indiferenţi? sub pietre care deschid gropile Discursul, despre globalizare, prin porţile ascunse din piaţetă, a fost oprit cu roşii de import. iar fiecare zi este o trecere Trebuie să fii mulţumit spre moarte când primeşti discount iar eu mă îmbăt cu iluzii pentru puşcărie în matul ceferiştilor sau când ai voie să taci. surziţi de atâtea zgomote de Sper să scap, dar graniţele vagoane care dispar undeva… s-au deschis şi pentru ei, Dumnezeu ştie sezonul de vânătoare a devenit permanent cum se amestecă viaţa aşa alergăm spaimele din noi cu moartea ca mărgelele între o vizită la Windsor lui Hermann Hesse! sau clădirile înalte fără pază

32 HYPERION Poesis Suburbiile sufletului par tot mai strâmte şi nu este loc pentru echivoc… Numărul 36 şi cele 55 de zile de carantină amintesc de luna plină sub care ai rupt frâna de mână şi /ai văzut ai văzut/ s-au înălţat zmei peste iordan

Parcă ne-am întâlnit în martie şi/ înnebuniţi de sud/ am porţionat sentimentele kitsch. Numai noi //tenebroşi şi perfizi putem preschimba universul într-un lift silenţios şi/acel du-te-vino ne va ţine strâns Angela-Melania CRISTEA lângă ultima moarte cinematografică a iubirii Last time ore şi zbor dezinvolt/avionul metalizat/îţi aminteşti când ai lăsat aburul oraşului să te îmbrăţişeze şi ai traversat pur şi simplu prin faţă pe la Lido Rueda cu teancul de ziare în braţe//îţi ceru- merg prin oraşul cu statui galbene sem prăjituri cu cremă mascarpone (trecători oneşti mă ignoră) aveam un regret teribil că nu pot să fiu dulce mă opresc lângă fântâna arteziană şi setea aceea amară cu care am băut unde în fiecare vară se ţin spectacole în faţa ta până la epuizare deliciile timpului iar stropii de apă udă iarba încărcată de pesticide sunt paşi de făcut între tine şi blocul cu faţada (e un program între 16 şi 21) cenuşie poate de data aceasta splendoa- unde locuiesc şi nu am interfon rea cartierelor de muncitori în cutia poştală vezi alandala facturi/cum poţi va înlocui grădinile suspendate din centru tu reinterpreta sensul vieţii şi /slabi de înger/vom mărturisi că ne iubim nimic nefiresc decât faptul că nu poţi fi acel figaro lângă biblioteca Aman de care are nevoie cartierul meu cu oameni săraci tu şi toate cărţile adolescenţei prinse ca un ecuson orice comentariu este binevenit/sun- de inima mea cu o mie de volţi tem teribili de anxioşi panica asta ne va distruge emoţiile îţi voi mărturisi că seara aceasta am obosit la rueda şi nu o să mai pot să ascult ştirile des- nu văd cum ne vom dezlipi de zilele acestea haihui pre căderea guvernului să fim mai mult de un centrimetru ca atunci ca atunci totuşi cuvintele se vor înroşi măduva lor va curge spumos iar tu mă vei aştepta vizavi de universitate cinci ore Martie.Azi. exact ca atunci când am uitat de prima noastră întâlnire Respir dincolo de aerul lichefiat şi ţi s-a părut că sunt prea fiţoasă pen- într-o tăcere cât o calamitate tru un oraş de provincie şi/nerambursabil/ timpul ne disecă… şi nicidecum poetă (nu obişnuiam să fiu eu însămi) Străzile se strâng şi se destind de fiecare dată de obicei mă deghizez în ceea ce tu deteşti când inima ta lipeşte afişe sunt şoarece pământ negru camion defect scări rulante despre o dragoste orbitoare poliţist nou-născut porta-voce zgârie-nori /frate, aici chiar trăiesc oameni/ dar trăiesc pe silent mood

Poesis HYPERION 33 Dumitru BURDUJA Doamne sămi dai poveri cu braţe lungi de hidră pentru toţi cei care mine şi m-aş lăsa vănat Cai albi, cai negri fă-le lor mersul uşor dar cum căci fără ELE Să-ţi adun de pe pajişte mersul meu îmbracă-l în zale se întretaie rostul o mie de cai în rosturile mele. herghelia întreagă să fie a ta De nu-ţi vor fi de folos cînd de nălucă ţi se face ochii mei astupă-i Doamne Poetul violetă în toată simplitatea ta cum astupi cu iadul Poetul face cît o para chioară arcuind între spaţii interzise faţa ascunsă a poeziei. pentru o cocotă de lux arzi cuvinte ascunzîndu-te el e cu vîântul în păr cînd săbii tropotitoare vin c privirile sprijinite de herghelii mîmînd către tine Ielele cer iscînd întrebări Doream să mai rămîn îl distingem greu din infern să-ţi adun de pe pajişte dar ele ul cozii de la pîine cai albi, cai negri ca nişte baletiste seamănă cu noi şi totuşi nu şlucrează cu ochii de coamele lor să te reazemi se furişară-n vine cînd poveştile mor tristeţile între o dimineaţă şi altă dimineaţă împingîndu-te-n plîns. se-nghesuiau poetul e atît de puţin poet mă năuceau uneori îţi vine să umpli dansînd haine o desagă cu pîine şi cobora rătăcitor Cireşe amare şi să pleci Abia ţi-aş fi deschis fereastra ce rămăsese să pleci acolo unde somnului limpezit de chemări ceva uşor între o dimineaţă şi altă dimineaţă să te fur tînjind a dor nu eşti decît poet. ca-ntr-o joacă primejdioasă şi a procese cînd vin dimineţi am dat în lături uşa fără cntur să plec În zidul poeziei să ies în stradă Mă-mpotrivesc satanic firii mele abia ţi-aş fi atins privirile se buluciră-n urma mea cînd sînt ţinut sub chei cu sclipiri de smarald ca la paradă sau prins între odgoane de-ar fi fost pr scări m-au îmbrîncit cînd mă brăzdează cerul să treacă peste mine să mă dau săgetării sxau mă ascute ploaia se profila noptatic ţia fi prins apoi la ureche iar sîngele năvalnic un gol imens în vine cireşe amare pătrunde prin obloane furate din ţipătul zării şi m-au condus acasă doar ele ştiau locul mă-mpotrivesc, să-mi putrezească limba iar toamna ademenindu-te pe brînci mă-mpotrivesc să mă ascută focul s-ar fi făcut sărbătoare să nu mă fure plînsul să-mi prindă vălvătaie gravă, cu ochi de agonie de la ureche la ochi şi-n palme gheaţa minunilor dau bir în palmă de-a surda ponegrindu-mi ca palmele zdrelite cireşe amare. o viaţă şi-nc-o viaţă să-mi pună în picioare să nu mi se zidească-n poezie cătuşele de lună Rugăciune să-mi sulmenească fruntea mă-mpotrivesc de cînd mi se năzare Doamne ochii să mi-i iei înapoi cu altă mătrăgună că într-o noapte şi cuvintele Doamne să mi le iei dpar ele să se ştie (s-ar putea mai ştii) lasă-mă Doamne gol stăpîne peste mine sticloase ghearele melancoliei aşa ca-n prima descătuşare ca partea-mi bărbătească să-mi ţintuiască umbra un boţ de piatră la ele să se-nchine apoi cu zîmbet sadic în care doar vîntul să mă tîrască să ne împiedice mai trec cîteodată la zidul poeziei mirîndu-se dar nu să mai rămîn în candelabre urcă mă-mpotrivesc cu dulce-mpotrivire lasă-mă Doamne cerului ispitele păgîn fidel cocorilor ce-mi tra- prin ochii mei şi aşa pe buze ochiu-mi lasă versează timpul nimeni nu mai poate privi argintul dn clepsidră cum s-ar împotrivi şa veşnicie un monstru mă vînează un muritor care-a văzut Olimpul.

34 HYPERION Poesis Emil ARITON nu împiedică inerţia galopului. Imaginea Când s-a întâmplat ca un câine să se ivească dintre scaieţi, stârnit de îndemnul, aţine-te!, nonşananţei lătratul a devenit şovăială Furoului voal în care Lolita se-nchină şi arborii foşgăiau răvăşiţi. la o icoană cu îngeri de un freamăt stăruitor. îi cade breteaua. Dacă vor fi adoptaţi de o coşmelie, În freamătul de neadormire, de veghe, la fel de nesigură ca padocul extins la-nceputul revirimentului tandru, din care pornit-au să galopeze ea-şi plimbă cu nonşalanţă lirismul cu prea tocite potcoave, pe străzile burgului. se va impune descinderea-n fierărie, într-o fluidă erupţie de lumină. Sfiindu-se să se-arate ca o cochetă în sala de biliard, Cum nu voi putea să-i opresc şi să-i fur se grăbeşte să se ivească din ceaţă, cu o barieră sau c-un lasou, din parcul cu felinare sper că ovăzul de la periferia Sucevei în esplanada cu semafoare şi lampioane. le va prii înlesnindu-le reîntoarcerea, şi ropotul impresionant de copite Un zvelt drumeţ de piscuri, prin Gura Humorului. un alpinist alergic la anghinare şi măghiran, mahmur de-ncântare când o zăreşte pe strada arţarilor, Nicio cruce şi nicio troiţă e predispus ca să-şi zornăie Cum ai putea să mori, tu, Petre? mărunţişul şi cheile care pe toate le-ai învăţat singur, în buzunarele hanoracului. şi ai pictat pe când alţii îşi ucideau părinţii, tabloul acela al tău care se cheamă Când se preschimbă după-amiaza în înserare, „Lupta cu forţele întunericului“ după o convorbire instantaneu încheiată (Cezar Ivănescu – Turn) cu te aştept şi la revedere, el se va-ngândura ca s-adoarmă târziu Soldatul român poticnindu-se claustrat, cu imaginea nonşalanţei în minte. încătrănit şi îndepărtat de bunul trai în comun, de obiceiuri şi de meleagurile natale, Doi cai alergând s-a-ncrâncenat într-o misiune istovitoare. Doi cai alergând în galop Neîndemnat să încurajeze prin Gura Humorului sporul natural şi speranţa de viaţă, pierit-au în ceaţă, şi-a însuşit ciudăţenia de ghici cu umbrele îmbâcsite de colb dacă mai numeroase sunt zilele, nopţile şi cu căpestre ornate cu pioneze. de claustrare şi de nesomn decât gloanţele şi grenadele. Învăluită-n mătăsuri o ghicitoare zice că ştie de unde-au zbughit Şăgalnic când îşi priveşte fotografiile cei doi cai andaluzi, printr-o lentilă şi printr-o lacrimă unul alb, altul vânăt nemaizvântată de influenţa uitării, ca pălăria de vânător soldatul işi intuieşte căderea a proprietarului. şi se-nfioară în aşteptarea epuizării. În goana ce parcă ar prevesti Cămaşa de jertfă a fratelui tatălui meu o desprindere de pământ, s-a înroşit într-o luptă la Cotu Donului. pierderea unui zurgălău Nicio cruce şi nicio troiţă nu-i motiv de întoarcere sau zăbavă, n-au răsărit în acest teritoriu, sângerarea unei copite în memoria celor căzuţi.

Poesis HYPERION 35 Marilena B. MATEI Mioara RÎŞNOVEANU patimile sînt reci gri Inconştienţă și moi Am amanetat inima în colecția mea în schimbul brăţărilor de alge. de neprieteni Sfătuitorii m-au minţit. cu bluza îmbrăcată pe dos Uscate, acestea strâng străpung un hățiș de săgeți până la os, cu sensuri paralele carnea devine puţină, întreb busola unde mi-e răsăritul aproape se destramă. ea îmi arată Vreau inima înapoi, nordul din care cobor durerea gurii închise ÎN ZIG-ZAG nu va convinge pe nimeni. insula aceea vie și mică mă ademenea ca un vis Haos urban pe ecrane Construcţii urbane absurde - spectator grăbit adăposturi pentru minţi geniale am zburat spre ea rămase doar cu un bilet de tramvai. ca un inocent însetat Ştirile din ziare - de magia nisipurilor gropi comune pentru adevăruri, dezbrăcată defilam a rămas doar ghicitul în cărţi. între valuri și umbre Masele năucite de false pudori soarele piroman zdrobesc credinţe. pîndea Gândul se retrage lângă piaţa de antichităţi, să mă coloreze în roșu caută toc şi călimară obsesia asta de tinichea să scrie „frumoşilor nebuni ai marilor oraşe“. își consumă ACORDURILE creierul mereu Triumf deasupra Trupul sărbătoreşte înfrângerea, inimii muşcătura dintâi alunecă pași albi pe pârtia buzelor mele, peste umbre încovoiate desenează forme necunoscute, incertitudini festin pentru mintea golită cândva scăldate-n de dorinţe. psalmul Palmele răsfaţă pielea de curte veche, tăcerii caută fructul oprit. obligatoriu Într-o lume de iubiri aleatorii, VIRAJ LA DREAPTA doar inima pune punct începutului.

36 HYPERION Poesis Adrian MONDEA o mie şi una de stări moto: „uneori, în zilele cu lumină perfectă şi exactă“ – Fernando Pessoa

*** .chiar atunci, mai întîi în cercuri plictisitoare apoi într-o proiecţie imaginară gîndul meu dădea semne de o lentă visare.

lîngă mine erau arbori.

Mihaela AIONESEI alteori începutul unei iluzii un joc de-a-nchide ochii Cursă pentru poeţi şi de-a invidia liniştea Cineva a inventat o cursă pentru poeţi aceluiaşi ţărm îngrozit înainte să apună soarele de atâtea cuvinte scăpate în mare. ei aleargă să prindă din urmă o stea. mecanica mea cuantică Dimineaţa clipeşte nedumerită în cântatul cocoşilor îmi permitea un fel de refuz – lanul de grâu se apleacă trierea, faţă pe faţă a sinelui boabele sar din spice se coc ca o singură mască în inima lor *** ca-ntr-o vatră .în starea aceasta de incertitudine înconjurată de îngeri neliniştiţi poţi devasta care aruncă tot aruncă jar la timpul prezent aşa cum în poveştile lui Ispirescu erau hrăniţi caii sinopticul aceasta războinic. să poată rezista la drum lung. e uşor să încasezi. De-atâta fremătare frământare pâinile se înmulţesc în trupul lor e uşor să-ţi scoţi lanţul de la picior fântânile îşi adună izvoarele să dai dovadă de un oarecare confort asertiv o mână oloagă vindecă un orb pînă cînd noaptea va rămîne un şchiop ridică din nisip o catedrală doar exploratorilor. dar ei aleargă noi, cei de azi. aleargă şi nu văd norul de cenuşă prea descifrăm nici mila sfinţilor scăpată printre degetele încleştate un noian de-ntrebări pe o lumânare din care picură lacrimi uriaşe de ceară, concurenţa sălbatică a ploilor nici mieii care se apropie să pască iarba *** crescută până-n pragul bisericii .în opoziţie cu ochiul meu sociabil acolo unde-i aşteaptă acei umili pierduţi în noapte e anotimpul curbat cu o ulcică de vin al acestui joc pe sîrmă şi-o bucăţică de pâinică înmuiată şi povestea culorilor de diferite vibraţii. în praful după care au alergat pe Calea Lactee în timp ce stăteau pe un fagure de miere. foarte probabil am ajuns să ne cîrpim iluziile cu o bandă de scotch transparent Cineva a inventat o cursă pentru poeţi aidoma unui clown pus pe plîns sau… se izbesc unii de alţii şi nu se mai văd. altor guri dezlănţuite din memorie.

Din în când o bătrână plictisită să vadă acelaşi scenariu hai încearcă! scrijeleşte cu coasa pe un umăr de stâncă: aici odihnesc cei ce aleargă aleargă aleargă… totul e un echilibru precar. poate te apropii de sens. În urma lor răsuflă uşurat un poem de 21 de grame. poate am să-ţi spun o poveste terifiantă

Poesis HYPERION 37 Blanca TRANDAFIR Diana TRANDAFIR *** să ne ridicăm la puterea absolută a gladiatorilor NUMĂRĂTOARE să răsucim în mâini ghioage înfiorătoare şi a venit pasărea neagră a morţii şi să traversăm râuri iuţi călare aşa cum vine ea pe ascuns Să vă temeţi şi a închis ochii prefăcându-se cârtiţă şi a ridicat glasul făcându-se trâmbiţă striga nebunul satului arătându-ne cu degetul şi a scârţâit precum o poartă neunsă Să vă temeţi vine o vreme când chinuri inimagina- apoi s-a zidit în mine bile vor sugruma beregatele voastre ca zid când bălţi de sânge vor împuţi aerul ce bine s-a odihnit ea în mine când păsările nu vor mai putea zbura pe cerul negru preţ de un ceas de o zi de o lună de teamă ca smoala lui fierbinte să nu le năclăiască aripile ştiu doar că atunci când s-a ridicat Să vă temeţi era seară vine o vreme în care frica şi orbecăia şi ciugulea după cuvintele mele se va dezlănţui ca o fiară să le adune de pe unde se împrăştiaseră unele prin casă Să vă temeţi altele în pridvor striga nebunul satului voia să le dea puilor ei de hrană ca boabe în timp ce îşi pleca genunchii însă cuvintele mele nu erau boabe ca la marginea gropii ci bulbi de ghiocei ce împung primăvara ţărâna pe cutiile lui de carton iar asta era singura mea speranţă aduse tocmai din Arimateea şi singura mea amintire şi singura amăgire *** a mea O să mă rog O să mă rog în spatele uşii şi, când o să baţi, LEDA dacă mi-aş umple pumnii lacrimi de foc or să-mi taie obrajii cu pietricele de râu în două mi-aş îngreuna aşteptarea O să mă rog iau totul aşa cum vine lacrimi de iad simplu înfloreşte liliacul în mai lacrimi de necredinţă amare lebăda neagră partea serafică a fiinţei mele de carne O să mă rog cu aripile ei căci nu m-ai văzut ca nişte duhuri alcătuitoare de trup cât am fost o păuniţă albă şi grasă s-a aşezat acum în geometria rotundă a iernii s-au întunecat cerurile Canaanului atomi de carbon şi porţile lui s-au închis maculează cămaşa de nea şi tu nu poţi să-ţi mai aminteşti de ce plâng nu mai ştiu unde e leda şi nu mă rog unde-o fi ea

38 HYPERION Poesis ale curtezanelor. se face iarnă, auzi cum se face iarnă? e vremea să fiu albă. albă ca un cântec inventat pentru o uitare prinsă cu piuneze de orarul unei gări în care am fumat o jumătate de ţigară indiană în timp ce un comis-voiajor încerca să mă cumpere pentru colecţia lui de figurine de ceară.

auzi cum te uit? *** mi-am tăiat părul pentru că-mi vorbea şi speria păsările care-şi făceau cuib de dragoste Violeta PINTEA după urechea stângă, apoi lua forma sârmei ghimpate *** şi-mi intra în ochi, acolo unde despre frică ştim că are un înger cânta din flaut şi ademenea un motor de harley pisicile vagaboande seara într-un atelier de reparat biciclete când luna murea din dragoste când fiecare turaţie devine şi toate stelele deveneau moi ca nişte plecări o cămaşă de forţă pentru fiecare celulă, dintr-o gară cu hamali un fel de lovitură albă în uniformă de tragere. peste obrazul unui preşcolar la uşă cineva mi-a lăsat care nu şi-a făcut tema la filozofie două felii de portocală şi nu putem apela de două ori şi-un mesaj de evacuare de pe plantaţia la aceeaşi moarte. de rugină a sângelui. turăm, turăm cu retrovizoarele sparte mi-am tăiat părul, pentru că noaptea şi somnul ne iese pe nas ca un fum mă ascundea într-o ladă plină cu greieri. din epoca în care mărul a rămas greieri din sârmă ghimpată. în cenzura păcatului şi nu mai contează că sub roţi liniştea amestecată în cauciuc *** acoperă gurile de aerisire ale ţipătului – singurătatea este forma supremă când totul se reduce la o foaie de tablă a respectului de sine – în care poţi să-ţi împachetezi conştiinţa ocazional poţi să accepţi flori tăiate cu grija unui soldat dar până la moartea lor care priveşte pe ţeava armei trebuie să fii din nou liber să vadă câţi morţi altfel apare un sevraj apocaliptic stau aliniaţi sub trăgaci. şi nu, nu poţi să bei de două ori din apa în care ele au început să moară. dumnezeu face sicrie dacă ai avea un pian în mijlocul casei pe măsura fiecăruia ţi-ai stinge ţigara de clapele negre în zilele ploioase şi-abia apoi ne lasă să ne naştem şi de clapele albe în anii bisecţi. cu ziua morţii în frunte. dar nu ai un pian, ai doar un rimel pentru corectarea unghiului de refracţie a luminii când nu găseşti antidotul *** pentru zbaterea ochiului care demult mon amour, exersează orbirea. rămâi nevenit. ocazional poţi să revii asupra gândului cu o pensulă fină în candelabrele mele se aprinde întunericul. sau cu tradu-mi ceva din jurnalele secrete un vârf de cuţit.

Poesis HYPERION 39 b Dan PERŞA Valetul Gabriel În una din zile, Bădia Petrache stătea pe terasă în aştepta- amănunte, ghici că nu era Zulnia. Era Nicolae-Anton, zis rea lui Onuţ cu un ciocănel de horincă lângă el. Dar i se şi valetul Gabriel. Petrache se apropie de poartă şi o des- părea că în depărtare e ceva alarmant. Ceva ce simţurile chise şi ieşi din curte. Îl aşteptă pe Nicolae afară. Nicolae îl simţeau, dar încă nu suficient de puternic. Era parcă un ajunse lângă el. Alergase mult timp, de departe. tremur al pământului din când în când. Iar ciorile şi alte – Nici un cal nu m-a putut purta, i-a spus el. Şi era grabnic. păsări parcă dădeau alarma. Ghicea în depărtare stoluri – Intră, spuse bădia Petrache, poftindu-l pe terasă, unde ce se ridicau din copaci, de pe păşuni şi din holde. Ceva să-şi tragă sufletul şi să bea un ciocănel de horincă. le speria. Dădu pe gât ciocănelul de horincă şi îşi ascuţi Dar valetul Gabriel refuză. simţurile.I Cine ştie, o fi vreun camion. Dar ştia bădia, un – N-am timp de stat, am alte locuri unde să ajung. camion nu avea aşa putere, încât să zguduie zările. Se mai – Dar ce s-a întâmplat, întrebă bădia Petrache. întâmplaseră, parcă de două ori, unele ca astea în viaţa lui. – A murit Zelda-Aspasia, spuse Nicolae. Cât a mers carul Zulniei-Aneta de la Scăeni la cabană. Şi Bădia îşi duse palma la frunte, ameţit. când a venit, dinspre Ploeşti, Palatul domnesc cu domni- – A fugit cu mine după ce Arca a fost construită şi-am torul în balcon. Cu cât trecea timpul, parcă simţurile lui trăit fericiţi într-un ostrov departe de lume. Dar acum a Petrache căpătau vlagă şi auzea parcă o buşitură şi alta, la răpus-o o boală. Pe patul de moarte, asta mi-a spus: „Du-i intervale regulate de timp, iar pământul se zguduia. Dar ştire bădiei Petrache, oriunde s-ar afla, că am murit. El va apoi îşi dădu seama că nu simţurile lui deveneau mai puter- şti ce să facă“. Acum plec mai departe, zise Nicolae şi porni nice, ci acel fenomen se apropia de Bucureşti. Păsările ce-şi iar în goana lui cu paşi egali ce cutremurau tăriile. luau zborul în stoluri speriate erau tot mai aproape. De – Petrache, du vestirea! parcă un telegar de foc venea în goană şi răvăşea lumea. Cam asta i se întâmpla şi acum. Zelda spunea că el ştie Tot mai aproape, tot mai aproape. Până când nişte zdu- ce este de făcut, dar nu ştia. Ştia însă că oamenii urmează păituri înfundate s-au auzit de-a binelea. Şi la fiecare din- planurile lui Dumnezeu, fără a fi conştienţi de ce fac. Nu tre ele, pământul sălta, mesele de pe terasă se mişcau şi poţi pătrunde planul divin. Dar planul există şi întreaga sticlele zăngăneau. Zdup-zdup, zdup-zdup! Se tot apro- lume participă la el. Aşa că, gândi bădia, nu ştie el ce să pia până când Petrache zări un fel de stâlp ce ţopăia, îna- facă, dar parcursul vieţii îl va duce acolo unde îi este menit. intând. Iar când fu mai aproape, ghici formele unui om. Şi va vedea în urmă ce-a ieşit şi atunci va înţelege cuvin- Dar nu putea fi om, cum să vezi oameni de la asemenea tele Zeldei. Atunci i se va releva sensul lor. El nu va făptui distanţă? Era un uriaş. Mişcările acelui uriaş îi erau totuşi pentru că ştie ce să facă. Va făptui pentru că îi este menit familiare. Erau mişcările Zulniei-Aneta. Când gândi asta, să făptuiască, iar Zelda ştia că el este menit să facă anume Petrache sări în picioare. Nu mai ştia nimic de Zulnia de ceva. Poate nici ea nu ştia ce. ani buni. S-ar fi bucurat să o vadă. Dar de ce venea aşa, în Şi tocmai când termină de cugetat şi privi către cer şi fuga mare? Da, spre casa lui din marginea oraşului alerga. văzu scame de nori şi câte-o cioară atât de sus urcată în Când fu destul de aproape, încât începu să distingă unele zbor, încât părea un găinaţ, îl auzi pe Onuţ dincolo de

40 HYPERION Beletristica poartă. Avea el ce avea cu un cântec ciobănesc şi-l cânta transcende condiţia umană, ci pentru a ne-o asuma până în gura mare, de orăcăiau gâştele: la ultima ei picătură de… Măi, ciobane de la oi, măi ciobane măi – Limonadă şi pelin, spuse Onuţ. Când vii seara pe la noi, măi ciobane măi! – Abia atunci vezi existenţa în panorama ei şi înţelegi Intră pe poartă, urcă pe terasă şi se aşeză pe scaun. măreţia gândirii divine, a planului divin. – Aaai, bădie, spuse Onuţ, în timp ce întindea mâna – Dar câţi ani ai dumneata, bădie? după o ţigară din pachetul de pe masă. Am nişte cearcăne – Ar cam fi… 249 de ani… M-am născut în anul 1800. de om bătrân după o noapte de amor nebun! – Da, bădie, mi-ai spus, dar uitasem. O să trăieşti cât – Dar la mine nu te uiţi? întrebă Petrache. Dacă m-aş Matusalem! Dar nu mai spune şi altcuiva. Te vor închide duce undeva în concediu, oamenii m-ar arăta cu degetul: la balamuc. uite moartea în vacanţă! – Acum ştiu că Dumnezeu mi-a dat o viaţă luuungă, ca – Din asta e făcută viaţa, cugetă Onuţ, după vreo două să fiu pus în aşa de multe situaţii, încât să ajung să înţeleg ciocănele de horincă. Din lucruri importante şi din timpi taina existenţei omeneşti. de relaxare, cum e şi ziua noastră de azi. O să bem, o să – Şi ai înţeles-o, bădie? fumăm şi-o să pălăvrăgim despre orice ne trece prin gând – Am înţeles-o! şi-o să chiuim când ne vine, ca să alungăm duhurile rele. – Spune-mi-o şi mie atunci. – Apoi nu asta e important, spuse bădia Petrache. Tot ce – Ea iese din fiecare gând al meu şi-o spun în fiecare contează e de ce ne-a creat Dumnezeu şi ce menire ne-a dat. cuvânt al meu. Dar n-o auzi decât dacă la rândul tău ai – Şi de ce ne-a creat? înţeles-o… Nu despre ea vorbesc mereu? – Până la urmă nu cred, spuse Petrache, că Dumne- – Bădie, dar dumneata ai vreun copil, doi, acolo? zeu m-a lăsat, sau m-a silit, să trăiesc aşa mult, pentru a – N-am avut copii, când să-i fac? Am fost cioban. Dar învăţa şi a mă transforma şi a ajunge, prin iniţieri întâm- am înfiat unul. plătoare sau voite, o altă fiinţă, iluminată, ci ca să pot trece – Şi cum îl cheamă? prin toate experienţele vieţii. Nu pentru a deveni ilumi- – E o fată, Zelda-Aspasia. Pentru ea aş fi făcut moarte nat, ci om. Om al lumii noastre, prin trăirea a tot ce este de om. Tocmai am aflat că a murit şi simt acum că mi-au omenesc. Cred că Dumnezeu ne-a făcut oameni, pentru slăbit puterile aşa mult, că nici să trag aer în piept nu pot. a fi oameni. Nu pentru a căuta să fim altceva. Nu pentru a N-am adoptat-o cu acte. Am adoptat-o doar în gând. Şi nici nu i-am spus, dar ea cred că ştia. Pustia trecătoare În următoarele zile bădia Petrache căzu pe gânduri, dar nu ca lamartinii, insinuant ca mermeidele? Ba da, îţi doreai, din a sa voinţă, ci pentru că aşa îi năpădise sufletul o stare voiai să străbaţi oceanele de-a lungul şi de-a latul, muntele de spirit şi privea în gol şi vise i se perindau pe dinaintea uneori nu-ţi ajungea, nu te simţeai destul de singur printre ochilor, treaz fiind. Nu-i convenea acea stare, el fusese, de dreptele şi înaltele cetinoase, nu-ţi mai priia răcoarea vân- când se ştia, un om de acţiune, mă rog, umblător cu picioa- tului şi greutatea trupului. Picioarele îţi oboseau şi nu mai rele pe pământ, nu un om cu capul în nori. Măi frate, dar spuneai: să mergi, să tot mergi şi iarăşi să mergi, ci gân- când te prinde melancolia, cloşcă pe ouăle viselor te pune! deai: să pluteşti, să înoţi, să te scufunzi în apa salinoasă a Şi ce-i faci găinii, când purcede clocitoare şi tu n-ai astfel oceanelor, în albastrul salmastru! Gândeai la cealaltă vis- deI socoteli? Au oare n-a spus Titi, prietenul său din copi- terie a lumii, cea în care te aflai neajungându-ţi. lărie, poreclit şi Borfaşul, dar şi Filozoful, pentru că filo- Năvăleau amintiri din alte vremuri peste tine, biet bătrân. zofa?: „pune-o cu târtiţa în balta rece!“. Dar de unde să ia Amintiri parcă din altă viaţă. Nu-ţi aminteai ziua naşterii Petrache balta rece pentru capul său încins, troienit de gân- tale şi credeai că te-ai născut într-o seară când Dumnezeu diri şi imagini? Cum să le stăvilească? Nu poţi! Melanco- a pogorât pe pământ şi, lăsându-se prin hornul aşezămân- lia e cel mai uşor sentiment, se naşte din mai nimic şi din tului păcurăresc, s-a făcut El mare şi ţi-a spus: nu mai ştii ce fleac. Nu, nu poţi! E un sentiment care atât – Petrache, du vestirea! de uşor te încearcă, încât poate fi, la o adică, mimat. De În acea clipă te-ai născut, deşi aveai o vârstă, poate tre- aceea ne şi cuprinde des. Scriitorii mărunţi îl folosesc, ca cuseşi de treizeci de ani. Nu-ţi aminteşti să fi avut o viaţă să pună şi ei ceva într-o carte. Una-două îi vezi înotând înainte. Ai fost copil vreodată? Copilăria ţi s-a şters din voiniceşte în pasta groasă a melancoliei, săltând pe valuri minte. Şi când Moşul ţi-a spus: „Petrache, du vestirea“, tu ai melancolice, sau fiind traşi în hăuri albastre… abisuri de ştiut pe dată ce este de vestit: pustia. Pustia ce venea peste inimă albastră! Şi cântă, bădie, ca balena albastră. Pe întin- oamenii ce-au urgisit viaţa. O pedeapsă divină, aşa cum a derile aburoase ale oceanelor, printre ceţuri ca aurora bore- mai dat Dumnezeu. Dar o înfiorare în toată fiinţa ta, te-a ală, nu te doreai a fi o balenă albastră, un cetaceu… leneş făcut să te prefaci că nu ştii. Şi-atunci ai spus: lovind din coadă apa, cu voce ca sirena de vapor, persuasiv – Dar ce pustia să vestesc?

Beletristica HYPERION 41 Pentru că nu voiai să dai lumii această veste, dar nici Însă gândul te duce tot la a doua ta viaţă, cea trăită după să minţi nu puteai. coborârea Domnului prin hornul aşezământului păcură- Însă uite că anii au trecut peste tine, ai murit şi-ai înviat, resc. A fost cea mai bogată în evenimente. Atunci ai cre- i-ai dus Domnului asina uitată pe pământ şi Domnul te-a zut că Dumnezeu ţi-a cerut să prevesteşti pustia, iar pus- miluit, te-a făcut iar om viu. Dar chiar te-a miluit? Nu tră- tia chiar a venit peste lume, dar nu prin potop sau prin iseşi destul? Nu suferiseşi destul? Dar dacă Domnul aşa a foc, căci Dumnezeu s-a jurat să nu mai distrugă omenirea, vrut, i te puteai opune Lui? Nu, nu puteai şi iată-te iar pe dându-i o indulgenţă, ci prin prăsirea răului. Răutatea s-a lume, bătrâne cioban. Întinerind? Da, parcă întinereai. În revărsat şi-a inundat lumea. Parcă Dumnezeu ar fi spus: timpanele tale timpul lumii parcă se scurgea invers. Dar eu nu vă mai distrug pentru păcatele voastre, dar suferiţi tu eşti încredinţat, bătrâne, că Domnul, atunci când ţi-a pentru ele, suferiţi pentru fiecare păcat al vostru. Şi n-a fost suflat suflare de viaţă în gură, a inaugurat un alt mod de înţelept? Ce cale mai bună ai spre îndreptare, dacă nu sufe- a Crea. I-a dat fiinţă, suflându-i viaţă, unui om ce fusese rinţa? Din suferinţă omenirea a învăţat într-un veac mai născut. Pentru întâia dată. Căci înainte de toţi vecii, El mult decât în mii de ani de trai sub protecţia divină. Sufe- i-a dat viaţă lui Adam, dar Adam nu a fost născut, ci fău- rinţa îţi arată răul. Şi răul aducându-ţi durere, cauţi să-l rit de mâinile divine. Din lut. Din nisip. Din ţărână. Din eviţi pe viitor. Dar învaţă oamenii cu adevărat? Ai vrea să pământ. Din noroi. Din tină. Şi suflându-ţi şi ţie, bătrânu- ştii asta, bătrâne cioban. Învaţă oamenii cu adevărat, sau lui Petrache, în gură suflare de viaţă, energia divină venită viitoarea generaţie nu va mai şti despre suferinţele noas- din bojocii Domnului, te întinereşte şi dă vigoare trupu- tre şi vor făptui iar acele rele ce ne-au adus nouă durere? lui tău. Aşa gândeai. Lagăre ale morţii, Gulaguri, state totalitare, dictaturi. Şi iată-te renăscut, născut a patra oară. Întâia dată te-ai Mulţi oameni au suferit şi-au pierit, dar apoi au găsit născut din pântecul matern, din acea miraculoasă îmbrăţi- calea cea bună. Pustia nu este niciodată definitivă, se abate şare ce o dă un ovul unui spermatozoid. Se unesc pentru a peste lume o vreme… apoi e spălată de ape şi zvântată de crea o făptură. Iar sufletul, lui Adam dat, se transmite tutu- soare… şi trece… şi iar va să vie… şi iar va să plece, aşa e ror urmaşilor lui. Şi a doua oară te-ai născut când Dom- mersul lumii, în coborâşuri şi urcuşuri şi aşa va să fie până nul a coborât din tării în umilul tău bordei şi ţi-a poruncit când oamenii nu vor ajunge curaţi ca Adam înainte de păcat. să duci vestirea. A fost o nouă naştere, pentru că ai căpă- Aşa va rămâne mersul lumii, va curge ca ziua şi noaptea cu tat alt scop, altă menire. Şi te-ai născut a treia oară când, întuneric şi lumină ce-şi iau una alteia locul… Iată ce ai după ce ai murit şi sufletul ţi-a urcat în văzduh, Moşicul învăţat trăind pe pământ, bădie Petrache… şi gândind la ţi-a spus taina întoarcerii sufletului în trup, dacă te scalzi acestea, cugetul ţi s-a ostoit şi agitaţia trupului ţi s-a ogoit. în ţărână. Dar a fost o naştere adevărată? Nu, trupul acela Dar acum, ce-ai mai avea de făcut în noua ta viaţă? nu avea consistenţa ce-a dat-o Dumnezeu corpului făcut Oh, ştiai tu ce ar fi de făcut, pentru că mereu jinduiseşi de mâna sa. Se destrăma. Şi te-ai născut a patra oară, când femeia şi n-ai avut parte cu adevărat de ea. Adică nici n-ai i-ai dus asina rătăcită înapoi Domnului şi El ţi-a replămă- iubit o femeie şi nici n-ai fost iubit de-o femeie în afară de dit trupul şi i-a insuflat tărie, făcând din tine un al doilea maica ta şi de acum ştiai: lumea se răscumpără prin dra- Adam. Iată-te trăind a patra viaţă. Întinereşti? gostea dintre un bărbat şi o femeie. Lumea e născută din Ori? Ori Universul funcţionează după alte legi decât dragoste şi se răscumpără prin dragoste, oricâte greşeli ne ne sunt nouă cunoscute pe Pământ? este dat să facem, oricâte păcate ne umplu sufletul.

42 HYPERION Beletristica Daniel MOŞOIU Trestia (FRAGMENT) Într-o după-amiază de toamnă târzie, învolburată de nori negri Irinei rămăseseră cu gurile căscate. Şi voi ce vă holbaţi aşa? care rumegau răbdători culmile zimţate dimprejur, îngrijoraţi se răsti Irina. Mai bine v-aţi face temele dincolo… S-a aşe- că ploaia s-ar putea înstăpâni pînă la căderea nopţii, Matei zat la masă, taică-său a scos din dulap o sticlă şi patru păhă- nu stătu pe gânduri şi, cu toată împotrivirea ei politicoasă, o rele mici, l-a întrebat dacă nu voia cumva vin în loc de ţuică conduse acasă. Ajunşi în faţa porţii masive din lemn, când sau poate vrea şi-şi, nu, nu voia, un pahar de ţuică o să bea ploaia tocmai începuse să răpăie nervos, Irina îl invitase parcă totuşi, deşi nu trebuie să se deranjeze, n-avea de gînd să intre şovăind înăuntru. Nu spusese „vino să-mi cunoşti părinţii“, neanunţat, oricum, să-l scuze, dar a insistat Irina, a condus-o nu, zisese „haide în casă să te încălzeşti cu o cană fierbinte pentru că se temea că o va prinde ploaia pe drum şi dealul cu lapte“. Intrară în pridvor, el în urma ei, cu inima cât un ăla, pe vreme urâtă, e cumplit, şi de urcat, şi de coborât, la purice,I abia apucase să-şi cureţe de rozătoare tălpile ghete- iarnă o să-i fie foarte greu, ce să facem, zisese maică-sa, dacă lor căptuşite cu un strat subţire de noroi, când, pe neaştep- numa’ acolo şi-a găsit post, e bine şi aşa, sigur, sigur, altele tate, de lângă scări, un câine lătră scurt, se repezi fulgerător ca ea stau acasă, fără servici, sau lucrează la ceape, să serviţi la picioarele lui, apucându-i cu colţii pulpa dreaptă. Se sperie şi nişte cozonac lângă ţuică sau poate… Irina, domnu-i flă- cumplit, făcu din inerţie un pas înapoi, se răsuci pe călcâie, mând, iar ea, stând pe pat, cu mâinile în poală, urmărindu-şi arcuindu-şi piciorul teafăr cu care intenţiona să se apere, dar cu un aer nedumerit şi obosit părinţii cum se învârt în jurul potaia, mulţumită probabil că-şi făcuse treaba chiar şi atacând lui, l-a întrebat din ochi dacă i se făcuse foame, a dat uşor din mişeleşte, pe la spate, o luase deja la sănătoasa. Ce e? între- cap, nu îi era, deja se simţea stânjenit, a privit pe lângă Irina, base ea întorcându-se. Nimic, cîinele, i-a spus căutându-şi pe geam, ploua mărunt, vântul chinuia lujerul viţei-de-vie, echilibrul. Javra naibii, l-a dezlegat tata. Te-a muşcat? Nu, nu, izbindu-l de streaşina casei, parc-ar fi izbit cineva cu pietre bâigui el, şi, ca şi cum ar fi vrut să se convingă, îşi palpă cu în ţigla acoperişului, parc-ar fi tras cineva cu fierul pe margi- palma muşchiul în care intraseră adânc colţii potaiei. Sigur? nea îndoită a cupelor de tablă, geamul, acoperit de o perdea Sigur, nu-i nimic, hai să intrăm! Irina l-a luat de mână, au transparentă, se lumină brusc, o scânteie se răsfrânse şi luci făcut câţiva paşi printr-un hol întunecos, apoi a auzit scârţâitul violent în sticla pală, maică-sa îşi feri privirea, şi-o ascunse uşor al clanţei şi s-a trezit singur, pe prag, în fanta de lumină în sân, bălmăji ceva în bărbie, făcându-şi repede şi scurt sem- care răzbătea dinăuntru. Mamă, tată, el este Matei, colegul nul crucii, aproape desenând un cerc cu cele trei degete de la meu şi… – s-a întors spre el, era evident că trecea printr-un mâna dreaptă adunate, acum urma tunetul, ştiau toţi, asta şi moment delicat – … şi prietenul meu, de care v-am vorbit. aşteptau, nimeni nu îndrăznise să zică nimic, dar bubuitura De la masă, taică-său s-a întors brusc, cu scaun cu tot, spre căzuse departe, abia răzbătu un zgomot spart, înfundat, era uşă. A privit o clipă lung, peste rama grosolană a ochelarilor, un semn că furtuna nu ajunsese încă la ei sau că poate nici nu apoi s-a ridicat, a venit spre el şi i-a întins mîna. Maică-sa, avea să vină, iar maică-sa se răsucise spre el, după ce părea că aşezată în spatele uşii, lângă cuptor, îşi ştergea mâinile de şor- întorsese spatele lumii, retrăgându-se într-un loc numai al ei ţul de la brâu, urându-i bun venit şi invitându-l să ia loc. Din unde era ferită de mânia şi iuţeala fulgerului, se răsucise spre colţul camerei, aşezaţi la o policioară, cei doi fraţi mai mici ai el, dar privea pe geam, de parcă ar fi vrut să ghicească clipa

Beletristica HYPERION 43 în care avea să cadă fulgerul următor, şi rosti: Doamne, ce cu greu dealul de-a curmezişul şi într-un târziu ajunse sus, vreme, cum o să mergeţi înapoi pe potopu’ ăsta, mă descurc pe culme. Privi lung în vale: ar fi trebuit să scânteieze lumi- eu, zisese, nu vă faceţi griji, numai să nu ţină mult, asta nu niţele satului. Dar nu se vedeau. Zări, în schimb, la doi paşi ţine, intervenise tatăl, dacă norii vin dinspre sat nu ţine, se de el, plutind învolburată, o pânză lăptoasă. Şi nu ştiu dacă tot duce încolo, staţi liniştit în casă până trece ploaia şi serviţi sunt aburi calzi sau e ceaţă… că văd că nu v-aţi atins de nimic, la mulţi ani atunci, zisese, înălţând paharul, la mulţi ani, îi răspunse bătrânul şi înainte Umbrele după-amiezii se întindeau cenuşii şi monoton pe de a sorbi îşi privi fata, Irină, da’ tu nu iei nimic?, nu lua Irina, pereţi. Era linişte. Trosnetele seci de la încheieturile carelor cum să bea ea ţuică, măcar să închine, lasă că puteţi şi fără să care străbăteau leneş uliţa mare a satului nu ajungeau până închin eu, n-are rost să stricaţi orzul pe gâşte, apoi îi zâmbi, la el, roţile de lemn frământau noroiul şi bălţile în bolboriseli în sfârşit îi zâmbi, crezu până atunci, cum sta pe pat, cu băr- surde. Se mira, însă, uitându-se la ceas, că la ora aceea copiii bia în palme şi privirile pierdute, că avea să adoarmă, că îl nu veniseră să bată mingea în curte. Hă, hă, tovarăşii cred că uitase, de parcă nu ea îl invitase în casă, iar el se gândi în tot trag de mult la aghioase… Uite, o femeie ca Virginia le-ar fi acest timp că ea îşi închipuise altfel prima lui vizită în propria venit de leac, se gândi zâmbind parşiv şi mijind ochii. Veni- ei casă şi că totul acum ieşise pe dos şi dacă aşa ieşise nu mai rea ei fusese fulgerătoare şi meteorică. Era tot timpul o gre- avea nici o tragere de inimă să îndrepte lucrurile, să curme nadă cu siguranţa trasă şi venise să explodeze efemer tocmai tăcerile lungi în care se afundau ascultând răpăitul ploii, dar în satul acesta neprihănit, răspândind în jur mirosuri năpras- uite că îi zâmbi, părea să-şi revină, poate că, de fapt, se pier- nice de trascău parfumat şi aburi fierbinţi de femeie tânără duse şi ea în faţa acestei situaţii neprevăzute, se obişnuiseră cu pielea încinsă, maronie şi catifelată. Micuţă şi zglobie, cu în intimitate şi acum prezenţa părinţilor ei i se părea stînje- o poftă neostoită de viaţă, Virginia tulburase traiul tihnit al nitoare, ce să facă, ce să vorbească, uitase până şi de cana cu sătucului, afişându-se nonşalant cu rochii scurte, la o palmă lapte fierbinte, uitase până şi să-i pună o scrumieră pe masă de-a lui Ghiţa deasupra genunchilor, cu bluze şi cămăşuţe care sau să ceară îngăduinţa părinţilor ei să fumeze, pentru că ştia îi scoteau pătimaş la vedere sânii cărnoşi. Avea obrajii aproape că se chinuie fără ţigări şi, mai ales acum, după ce gustase din rotunzi, pe pometul drept îi răsărise un neg care îi dădea veş- paharul de ţuică, ar fi tras cu sete dintr-o ţigară, să găsească nicul farmec de copilă răsfăţată, linia buzelor desena o acoladă măcar uneia dintre mâini un rost, să uite, să nu tacă minute perfectă şi puternic îngroşată, îşi purta părul castaniu adunat în şir ca un prost, să nu simtă pârâiaşul de sânge care i se pre- în bucle mătăsoase, iar vorba îi era precipitată şi obraznică. lingea încet şi fierbinte pe gambă, să nu scrâşnească din dinţi Ce dracu faci tu aici, Gripsene, rugineşti, îi spunea bând cot de durere, căci rana pulsa de parcă cineva i-ar fi zgândărit-o la cot cu el din sticla de ţuică. Cu Virginia i-a fost simplu, se neîncetat cu un cui, provocându-i o durere înţepătoare, adâncă, invita singură, mai ales cînd se pilea, în patul lui din cămă- până în osul piciorului şi el îşi muşca limba, îşi prindea muş- ruţa în care stătea în gazdă, ceea ce-l facea să stea tot timpul chii obrazului între măsele şi mai trebuia să-i răspundă bătrâ- cu urechea ciulită la zgomotele pe care le făcea bătrâna în nului ei tată cum se obişnuise pe la ei după atâta vreme, ce-i odaia de-alături. Făceau dragoste seara, pe întuneric, în sala plăcea şi ce nu, şi maică-si dacă mai voia ceva să servească, şi profesorală, onorând biroul cu proeminenţele ei dorsale, sau Irinei ce năzbâtii mai făcuseră copiii din clasa lui… în odaia ei, avertizându-şi în prealabil gazda să nu cumva să Când ieşi afară, chipul Irinei era ca o pată albă, ştearsă, în o deranjeze, pentru că are o treabă. Aşa zicea, de faţă cu el, întunericul dens care împresura curtea largă din faţa casei. făcându-l să roşească intrând şi să se fâstâcească, la plecare, Două steluţe mici răsăriseră pe cer şi licăreau, străpungând, când îi spunea, cu noduri în gât, noapte bună femeii bătrâne, ca doi ochi de pisică, vălătucii negri şi grei. Din geamul casei, îmbrobodite întotdeauna cu o basma neagră. Ghiţă strâmba lumina semăna cu o perdea galbenă, murdară. Mai bine nu te din nas: nu-mi place ştoarfa, ne face şcoala de râs! Adevărul lăsam să vii, zisese ea, lăsându-şi capul într-o parte, ca şi cum este că şi lui îi displăcea mai ales vulgaritatea ei de care nu l-ar fi sprijinit de ceva invizibil. De ce spui asta, o întrebase se jena să facă paradă. Adică era în stare să-i spună învăţă- el, prinzându-şi cu cordonul balonul de fâş, subţire şi lung. torului când avea impresia că acesta o calcă pe nervi, din te E aşa întuneric că ai putea rătăci drumul. E urât. Mie mi-ar miri ce, să-i spună brutal, chiar cu satisfacţie: ştii ce, du-te-n fi o frică… Zâmbetul lui încordat nu se văzu. O cuprinse cu pula mea, da, ea care, de altfel, nici nu avea… Oho, avea însă braţele. Ea îşi lăsă moale capul pe umărul lui. Părul negru şi altceva, la care îl surprinsese până şi pe Ghiţă binoclându-se lung îi mângâia faţa. După un timp, o întoarse spre el. Multă pe ascuns şi cu poftă, şi mai avea o plăcere aproape perversă vreme apoi, pe buzele lui rămăsese senzaţia buzelor ei reci. de a face dragoste. Cu Virginia devin bărbat, îşi spunea. Dar Subţiri şi reci, gândi. Şi uscate. Ca două lame de porţelan. fereşte-l, Doamne, pe cel care se va îndrăgosti de ea! N-a stat Urca poticnit pe marginea drumului nămolos. Poteca era mai mult de patru luni, în vacanţa de iarnă a plecat şi nu s-a strâmbă şi denivelată. Sub tălpi i se păru că iarba musteşte mai întors. Aşa-i zisese lui Gripsene: uite, Mateiaş, m-am cam ca un gazon gras călcat după o ploaie sănătoasă de vară. Zgo- plictisit aici, cred că mă car acasă. Şi chiar s-a dus. Ce sim- mote ciudate îi grăbeau paşii. Trosnituri seci iscate din senin, plu fusese! Mă rog, cu fundul ei se putea aşeza pe orice cate- freamăte uşoare aduse o dată cu vântul, susure nedesluşite în dră! N-a mai primit apoi nici o veste de la ea. Pe unde-o mai tufişurile înspămîntătoare din jur, foşnetele propriului mers fi acum Virginia? Îi simţi ca prin vis buzele calde umezindu-i chinuit, din pricina durerii tot mai aprinse din pulpă. În întu- lobul urechii, se înfiora imaginându-şi-le coborând pe gât, pe nericul des, palme mişcătoare de negură îşi făceau loc în faţa piept, fără să se grăbească, zăbovind o clipă pe minusculele-i lui şi se întrupau în vietăţi înfricoşătoare, gata să se repeadă la sfârcuri, răscolite gingaş cu limba, îşi închipui cum mame- el, să-l doboare. Făcu un ocol pe la poalele pădurii, tăie apoi loanele ei, groase şi drepte, ca nişte mucuri aprinse de ţigară,

44 HYPERION Beletristica ieşite năvalnic din monezile maronii de carne, îi încing pie- acum, purtată singură, şi mâna lui, şi-l înşuruba în palmă, lea şi i-o fac scrum, asta în vreme ce sânii ei, moi, cărnoşi şi îi simţea zvâcnind venele de sânge care-l străbăteau gata să fierbinţi, asudă în frământarea precipitată, aproape violentă, explodeze, închise ochii, şopti ca prin vis numele femeii, îl dureroasă a mâinilor lui. Ea răspundea muşcându-l sadic de răsplăti cu o mişcare scurtă şi inevitabilă, apoi cu încă una, şolduri, apucându-i fesele în palme, convulsiile îi coborau după care, brusc, gemând de plăcere, se opri. Nu, nu de asta capul tot mai jos, în zig-zag-uri, afundându-l în mica tufă avea el nevoie acum, şi nici de Virginia. Se răsuci spre geam creaţă, sălbatică, din mijlocul căreia se înălţa falnic şi pofti- şi zări, prin pânza înceţoşată a pleoapelor, culoarea scânteie- cios blazonul bărbăţiei sale. Urma să i-l sărute, să i-l înghită, toare a amiezii, încă vie… să se agaţe de el ca de un colac de salvare. Acolo ajunsese

Angela BURTEA Floarea albă de cireş Mă tot sună de câteva zile şi mă îndeamnă să merg acasă, Mamă-ta spune că face şi anul ăsta nişte dulceaţă, îţi zice că ar fi bine să-mi clătesc privirea cu minunata floare plăceau clătitele umplute cu dulceaţă de cireşe amare, erau a faimosul cireş care străjuie înaltul casei. E bătrân cireşul, preferatele tale, acum mai mănânci clătite? Cine ştie? De să tot aibă vreo…30 de ani, şi vară de vară ne oferă darul ceva timp nici gusturile nu ţi le mai ştim, de fapt, cine să său, îmbiindu-ne cu fructele sale negre, dulci-amărui. Nici le prepare, tu ai treabă multă, serviciul cere sacrificiu, aşa nu ştiu ce să-i răspund deocamdată, fiindcă, de regulă, îmi spun toţi, cei tineri. Tânără eşti şi tu, dar floarea cireşului respect promisiunile, iar pentru asta trebuie să fiu foarte se trece şi odată cu ea ne trecem şi noi. La tine e altfel, tu atentă. Dezamăgirea lor ar fi cu atât mai mare, cu cât aş prinzi putere în fiecare zi, iar bujorii din obrajii tăi sunt promiteM şi nu m-aş ţine de cuvânt, decât dacă aş lăsa totul departe de noi, oare cine se bucură acum de frumuseţea pe seama întâmplării. Dar, cum nimic nu este întâmplător, şi prospeţimea lor? merg la sigur: în curând, voi merge din nou acasă! Ştii, ne-ar plăcea să vii, cât nu se trece floarea cireşului, e „Vino să vezi minunea, e ca o mireasă în rochia-i albă alb tot şi râde spre razele soarelui, bucurându-se, ca atunci de mătase! îmi şopteşte la telefon cu vocea-i tonică sau când tu te căţărai tocmai în vârful lui şi te ascundeai prin- stinsă, după cât e soarele de generos sau norul de întune- tre crengi ca să nu te vedem. După lungi căutări, auzeam cat. Nici nu ştii ce mireasmă împrăştie… Azi am lăsat uşa ecoul strigătului tău: Cine mă caută, mă găseşte! Cine mă de la balcon deschisă, toată casa a-mprumutat din miro- caută, mă găseşte!… Şi râsul tău răzbătea ca un clopoţel sul florilor de cireş, apoi m-am gândit că n-ar fi rău să des- vioi şi fără griji. Acum, se pare, că te-au năpădit şi pe tine chid şi uşa camerei tale, apoi şi fereastra. Parcă te auzeam grijile şi gândurile. Adevărat, timpul tinerilor se măsoară strigând: Primăvară, primăvară, tu aduci mireasma-n ţară/ altfel decât al vârstnicilor, parcă eu îmi mai pot măsura Din Craiova-n Olăneşti, Secuieni sau Bucureşti/ Tu ne prinzi paşii cu paşii tăi? Nici nu mai pot să ajung în fiecare zi prin de mijloc iară şi cânţi hore până-n vară. văile din spatele livezii, aşa cum o făceam odinioară. Îţi mai Îţi mai aduci aminte, nu? Erai pe la ciclul primar şi te aminteşti? Urcam şi coboram, de parcă nici nu atingeam învârteai în jurul cireşului, cântând de mama focului, con- pământul, tu o luai adesea înainte, fiindcă mai mult aler- vinsă fiind că cireşul va lega rod mai repede, iar soarele va gai, asemenea mieilor scăpaţi din ţarc. Te opreai în dreptul bate mai cu putere şi fructele se vor înroşi la iuţeală. Acum vreunul copac şi te agăţai de crengile lui, legănându-te în eşti ocupată cu serviciul, nici nu mai cânţi şi nici drum voie. Mă opream şi eu din mers şi-ţi urmăream cu duioşie pe-acasă nu-ţi mai faci! legănarea copilărească… şi cât mă bucuram! Timpul trece, iar noi nu mai întinerim, doar tu înfloreşti Acum ai schimbat totul pe-o viaţă scumpă de oraş şi an de an, te deschizi ca floarea cireşului şi te mai coci puţin. fugi din când în când la munte cu prietenii, iar floarea Asta nu-i rău, dar mireasma florilor de cireş n-o găseşti noastră de cireş te tot aşteaptă şi de nu vei veni nici săp- în fiecare zi, de aceea zic, vino, poate mai prinzi ceva din tămâna asta, poate o vei face în săptămâna coacerii. Cire- trena rochiei de mireasă. Să ştii că, deşi l-am curăţat, sunt şele tale preferate nici ele nu aşteaptă prea mult, doar ştii, încă multe crengi aproape de pământ. Parcă te văd cum culegem ce culegem, apoi rămân hrana preferată a grauri- întindeai mâinile micuţe pentru a prinde o creangă, când lor. I-auzi, mamă-ta îmi şopteşte că va face, totuşi, şi anul reuşeai, strigai cu toată forţa: Am plins, am plins cleanga, acesta câteva borcane de dulceaţă, să fie acolo, nu se ştie! uite, am adunat cileşe!“ Iar mâinile tale erau roşii ca sân- Stai, stai că nu te mai aud, maică-ta mă bruiază, tot gele, fiindcă fructele mici şi coapte zemuiau printre dege- repetă întruna: Să fii sănătoasă, floare albă de cireş! Iar eu îţi tele tale, le strângeai fără milă, apoi îţi încărcai gura cu spun: Nicăieri nu-i ca acasă, nici uşa, nici pragul, nici patul, bobiţele aproape sfărâmate. nici pâinea, nici măcar razele soarelui nu încălzesc la fel!“

Beletristica HYPERION 45 Veronica BĂLAJ Tiparniţa – Plutonier Bărbos, la şefu!, se auzi ordinul prin recepto- Ca o bornă de care subalterna trebuia să ţină seama. Din- rul pe care-l ridică în grabă. Nici nu se aşezase încă pe colo de care, aceasta nu putea trece decât cu învoire. N-o scaun, abia intrase în birou.Venise prin ploaie mărşălu- invitase nici pe ea să ia loc. ind ca şi când s-ar fi putut feri de stropii ostili. Ploua peste Privirea lui, o feştilă plăpândă, comparativ cu a ei, desen aşteptările dimineţii aceleia. Ploua peste toate aşteptările mişcător de flăcări albastre, imprevizibile ca formă încât, lumii, dar ăsta nu era sectorul său. Treaba lor, pentru cei nu ştiai dacă nu cumva te pot atinge ca pe o ţintă fixă.O din alte cercuri ale vieţii. Ea se gândea doar cum să iasă străfulgerare batjocoritoare? basma curată din cazul de ieri. Care dintr-o anchetă se Ea îl cântări cu o rapiditate neimaginată de cel care, transformaseP într-o problemă personală. Ziua părea că nu dacă avea una două stele însemne în plus pe umăr, cre- începe prea bine. Ce poate prevesti îmbucurător un ase- dea că este în stare să dea ordine şi peste sufletul cuiva. menea apel fulger, la prima oră? Mai ales când ai o pro- Un sfrijit de altfel. Fie şi scânteia unei stele adevărate, de blemă despre care nu ai vrea să se afle. la mii de ani lumină, vorba poetului, de l-ar întâlni în cale, Maria Bărbos, plutonier cu statura potrivită pentru a tot l-ar face scrum. Trupul unui bărbat pe care flutură hai- face faţă la oricărui protocol din Miliţia socialistă a ţării, nele, pare că se prelinge pe sub uniformă, puah! Se ţinea se conformă şi plecă spre biroul şefului.De obicei, nu el băţos, dar plutonierul Bărbos îl preluase deja în cursa avea emoţii. Se obişnuise demult şi cu astfel de situaţii şi privirilor care-i surpa siguranţa de sine. În bucăţele mici. cu faptul că apelativul numelui său de familie creea con- Ştia, probase în multe ocazii forţa albastrului ochilor fuzii. Mulţi, dacă nu o cunoşteau, luându-se după nume, săi. Era darul ei. Plus feminitatea. Aparte. Specială. Cum puteau jura că-i vorba de un bărbat. Dar nu unul bărbos. ar fi pentru cineva darul să cânte. Nu permitea regulamentul. Ajunsese chiar să-i placă ches- Oricând, însă, privirea sa putea fi şi o armă. tiunea dedublării. Acum, era un albastru din ape tulburi, vijelioase. Acum, pe coridorul îmbâcsit de milioane de acarieni Alteori, după caz, şfichiuire, dar nu oricum.Venea în sau cum li se mai spune, părea că toţi jucau ţonţoroiul, rafale, se abătea brusc. ridicându-se ca un nor. Înăbuşind-o. I se făcuse cald, avea Rafale albastre, învingătoare. Indiferent de persoană, senzaţia că distanţa până la uşa superiorului său era mai ceas ori împrejurare. lungă ca oricând. Străbătea un pustiu. Îşi comandă invo- Mai avea la îndemână laserul albastru, pieziş… Şi luntar: stâng, drept, stâng, drept! Boc, boc, un pas, încă ocheadele. Dominatoare. Insinuante. Ori tandre, primej- unul, alţii…Dintr-un gest reflex, mai mult din cochetărie, dios de tandre… Fără scăpare pentru cel care le întâlnea. îşi aranjă gulerul uniformei. Din spate arăta ca un atlet. Mai folosea, dacă voia, expresia unui albastru tăios. În Chiar dacă nu-i vedeai ochii, mari, de un albastru care te consonanţă cu vorbele. Un albastru care lasă cangrene. putea înrobi, trupul său, mai mult decât bine clădit, mlă- De nevindecat. dios te-ar fi făcut atent că eşti în faţa unei persoane plă- – Am să scriu imediat raportul, să trăăiţi! Rosti ea, folo- cute la vedere. sind nuanţa unui prefăcut albastru docil. Maria îşi luă aliura de inocentă și supusă. „Trebuie să – Mai întâi spune-mi mie, unde-i tiparniţa? Spre binele mă descurc“, îşi spuse. „Habar n-au ei de ce-i în stare plu- tău, spune-mi mie! Trebuia să te prezinţi cu maşinăria în tonierul Bărbos“. care popii sau, mă rog, călugărul şi cei doi aflaţi în cârdă- Ciocăni la uşa locotenentului Dănilă, cu fermitate. Se şie, falsificau bani! Vocea lui, împotriva aşteptărilor, avea ştia vinovată, dar nu avea de gând să recunoască nimic. o pojghiţă de candoare. Nu de răfuială. Nu de ameninţare. Chiar dacă, într-adevăr, şeful o fi descoperit ce şi cât gre- Maria Bărbos înţelese că omul acesta, în funcţia de şise, mai bine zis, dacă o fi turnat-o bubosul de coleg care-o şef al ei, putea fi învins din trei unduiri albastre. Ştia că o însoţise ieri în misiune. „Orice acuză mi-ar aduce, eu nu place, deşi nu-i făcuse avansuri directe. Avea el şi aşa pro- voi recunoaşte nici în ruptul capului!“ Tuşi nu atât cât să-şi bleme cu nevasta paralizată. Atâta-i mai trebuia, să-l dea anunţe prezenţa, cât din cauza senzaţiei de care nu putea afară pentru imoralitate. scăpa, de parcă norul stârnit de miile de paşi care trecu- Oricum, nu se înşela în privinţa intenţiilor lui. Avea ca seră pe aici se dezlânau acum în plămânii săi. argument şi alte ocazii din care ea, expertă în jocul comu- – Să trăiţi!, salută regulamentar, lăsând intenţionat să-i nicării prin lumina ochilor, înţelesese exact unde bate. E atârne şuviţele rebele, ude, ale părului său negru şi creţ, un răspuns fără cuvinte, iată, parcă o roagă, parcă-i stau care adunat strâns sub şapca neîncăpătoare trezea mul- în gât vorbele, „hai, fii fată înţelegătoare, e şansa ta.. Şi a tora curiozitatea să vadă cât este de lung. mea… A noastră“. – Ce ai de raportat în legătură cu „obiectivul“ de ieri?, „Se lasă greu atrasă, japiţa, deşi îmi este subaltern“, îşi veni ca o săgeată întrebarea şefului, care sta în picioare. spuse incitat… De-ar fi catadicsit să-mi dea de înţeles că

46 HYPERION Beletristica e dispusă a accepta un prim pas în doi, numai unul, după dovedi aliată. Picurii de apă-i atingeau pielea ca scurte aceea, las’ pe mine, ştiu eu ce metode să găsesc pentru a sărutări, date în graba mare. nu pierde în jocul de-a iubirea. Deocamdată, s-a ivit ca o Calcula cât i-ar lua până acasă, unde lăsase mica tipar- lumină, o şansă. O putea câştiga. Dumneaei, sper să pri- niţă, care semăna cu o râşniţă învechită, nicidecum cu o ceapă că-i pusă în situaţia să aleagă. Ori calea uşoară, ori maşinărie de fabricat monede false, şi încă unde, într-o pericolul.“ mănăstire?. „Şi totuşi… Ce iscusit se dovedise a fi călu- – Permiteţi să raportez, şefu’, nu cunosc nimic despre gărul Sevastian! Bărbat, nu glumă“, îşi spuse admirativ. nicio tiparniţă. La obiectivul mănăstire, unde am mers în Presupunea că bubosul, cum îl porecleau toţi pe plutoni- cercetare ieri, am constatat că se meştereau nişte obiecte erul Avram, nu ar fi avut cum să bage de seamă, mane- bisericeşti, însă nu erau bani falşi, după cum se spunea în vra ei pe care o pusese în aplicare cu agilitate şi precizie. ordinul de percheziţie. Îl trimisese în cealaltă cămăruţă să inspecteze totul, iar – Atenţie, favorizarea infractorului, ba şi mai rău, cola- ea ordonă unui alt fiu al călugăriei, complicele lui Sevas- borarea cu el, e ceva foarte grav! Superiorul său în grad, tian: „Deschide sertarele astea !Şi de la dulap! Să facem iarăşi avea o voce ambalată în bunăvoinţă. Nu striga, nu şi inventarul icoanelor!“. o ameninţa. În timp ce ambii erau preocupaţi să execute ordinul, ea, Plutonierul Maria Bărbos prinse tonalitatea din zbor în câteva secunde, plutonier cu abilităţi demne de o pro- şi o prefăcu în punct de sprijin. Folosi deîndată privi- movare în grad, ţinti fix dintre mai multe obiecte înşiru- rea conspirativă. Secret albastru, unduitor.Un secret pe ite pentru percheziţie, exact pe cel care era corp delict. Îi care, l-ar fi putut aşeza ca pe o floare la buzunarul şefului făcu un semn discret ca de confirmare călugărului Sevas- atins de motivaţiuni sentimentale. Dincolo de regulament. tian, şi luând mica maşinărie, o ascunse sub manta, spriji- Aproape indignată, aproape victimizată, zise: nită de braţul stâng. Şi aşa nu avea multe mişcări de făcut. – Colegul, bubosul a turnat minciuni, aşa-i? Doar, doar Preţ de o clipă se îngrijoră.„Numai de n-ar porni aiurea, mă va înfunda… Las’că… zdăngăneaua asta! Dar, pe cât de ruginită e, nici pe departe nu-i de calitate! N-o fi aşa grozavă!“ – Nu mai comentăm! Spune-mi la ce oră şi unde ne Important era că, obiectul incriminator pentru mona- întâlnim să văd eu cu ochii mei cum distrugi obiectul hul fermecător şi pentru ceilalţi doi, se afla în stăpânirea incriminării!… Nu spun la nimeni. Aştept răspunsul ei. Simţea o căldură vălurită prin toate celulele. Îi căşu- cât mai repede, acum, spor la treabă!, conchise, deve- nase cu drag să înfiripe ceva nemaiîntâlnit cu bărbatul nit din nou sigur şi ferm. Se apropie de uşă, apăsă clanţa, în straie monahale. O atrăgea cu o putere de necontrolat. făcând-o pe subalternă să înţeleagă că poate pleca. Adică, Nici nu-i trecea prin minte să-şi înfrângă simţămintele. Ba, ordinul e ordin. chiar îi plăcea. O fascina deşi era îmbrăcat în sutană, fără Ieşi făcând un stânga-mrejur doar să-i mai poată tri- nimic la vedere, doar o parte din părul până la umeri, de mite o privire din care el să nu înţeleagă absolut nimic. un blond arămiu, feminin cumva, mai ales că era şi ondu- Simţea cum îi bate inima mai tare cum îi săltă sânii grei lat, ochii, ce mai, înfăţişarea lui era toată într-o aură păcă- ca la un marş forţat.Dar nu trebuia să se piardă cu firea. toasă, de atracţie lumească. Dintr-o înţelegere trăită scân- În nici un caz să nu ajungă să-i facă Dănilă vreun raport. teietor din priviri, se şi legase ceva tainic între ei. Parcă şi „Bărbaţii răniţi în orgoliu, bărbaţii puşi să te comande sfinţii de pe pereţi se făceau că-i dau binecuvântare. Nici sunt în stare de orice. Şi să facă gesturi neaşteptate în bine, unul nu părea dezaprobator. Aşa-i cădea ei bine să creadă dar şi în rău. Orgoliul rănit al masculilor nu ştii niciodată şi, mai găsi o scuză. „Şi dumnezeu, tot iubire vrea. Nu mă unde poate duce, gândi cu satisfacţie de parc-ar fi desco- încurc acum în poveşti din astea, eu sunt femeie vie, simt, perit cine ştie ce secret neştiut de altcineva. Să se ducă la vreau să trăiesc ce simt.“ pipernicita de la arhivă, că moare după o avansare, poate Nu-i păsa câtuşi de puţin că ea, plutonierul Maria o ajută el. Eu am alte metode. Bărbos îşi asuma un risc. Dintr-o pornire lăuntrică, fără Mai degrabă m-ar îndemna sufletul să mă iubesc cu să stea pe gânduri, si-a propus să-l scape de învinuire pe călugărul întâlnit ieri, las la o parte că era în situaţia de călugărul de altfel vinovat de tipărirea unor bancnote acuzat. Mult mi-ar plăcea călugărul!… M-ar crede nebună, false. Cu o ingeniozitate pe care numai un imbold secret m-ar interna la ospiciu de-ar bănui careva cum mi-a căzut ţi-o poate da, luându-l tacit martor pe colegul partener cu tronc bărbatul ăla în hainele lui cernite, dar ce mişcări de misiune, convinsă că el nu-i observase mişcarea ante- avea! Nu mă las până ce nu-l ispitesc, poate să mă creadă rioară, îi ordonă printr-un gest al capului: trimisă de diavol în persoană, eu tot o să-mi fac dam- – Împachetează năzdrăvănia asta metalică şi pune-o în blaua! Ha, ha!, m-aş face de râsul Miliţiei dac-ar şti vreu- geanta de serviciu. Ia o foaie din carnet şi scrie data, ora.. nul dintre ai noştri ce-mi trece prin minte. Dar eu, când Semnează şi părintele, aici de faţă. Ataşăm totul la raport. e vorba de o pasiune, trebuie, trebuie să găsesc o soluţie“!, Era un fel de suport, metalic, despre care n-ai fi putut îşi repeta… Executarea! Să mă adun… De unde să încep?“. spune la ce anume foloseşte. Nu semăna cu ceva uzitat în Deja ajunsese la uşa care dădea spre stradă, avea nevoie mod obişnuit, avea găuri şi o manivelă. O clipire frântă, de un moment de linişte, să ia rapid o decizie. Ploaia i se scurtă, spre călugăr, şi fraza: „se confiscă“! Bubosul atât

Beletristica HYPERION 47 trebuia să ştie. Atât cât văzuse. Maria Bărbos, aflată în misi- se îndeletnicea cu rugăciuni şi versete biblice putea scoate une, trebuia să se arate sobră şi corectă. Îşi construi intui- bani adevăraţi! Grozav bărbat! tiv o mască potrivită cu ascunderea unui secret intim. Sta- Îşi aminti cum, în timpul descinderii inopinate în chilia tivul, devenit obiect incriminatoriu, fu înfăşurat într-un monahului şi apoi, când, într-o altă încăpere, unde miro- ştergar adus rapid chiar de călugărul Sevastian şi totul se sea cumplit a fum nu doar de lumânări şi unde era locul putea spune c-a fost bine lucrat. Ducere în eroare per- faptei şi banii descoperiţi, bărbatul în sutană, cu barbă şi fectă, credea plutonierul în rol de femeie şi miliţian în aliură de artist, parcă juca temporar, doar temporar, acest acelaşi moment. Această captură urma să o prezinte ală- rol, nu se umilise rugându-i cu vorbe mieroase pe cei doi turat raportului. oameni ai legii. Doar argumeta calm, oarecum superior. Când ajunsese la sediu, seara târziu, geanta cu tot cu – Banii?! Sunt obţinuţi din vânzarea lumânărilor în dife- dovada luată de la faţa locului, nu o pusese în fişet, ci rite lăcaşuri religioase. Avem şi noi ordine şi disciplină, undeva lângă masa din biroul ei, la vedere. N-aveau decât iată, registrele cu distribuirea lor mai apoi, către familiile să vadă că ea nu are nimic de ascuns. sărace.Sau la sărbători, facem pomeni. Toate aceste instru- Acum, după ce înţelesese din discuţia cu şeful său în mente metalice ne folosesc la confecţionarea diferitelor ce ape se scălda chestiunea, alergă înapoi spre camera 23, obiecte care vor fi sfinţite şi puse la intrarea în biserică. unde -şi avea biroul, îşi luă cheile de la intrarea în casa pro- Ştiau toţi cei de faţă care-i adevărul. Colegul Mariei prie, îşi puse chipiul sub manta, de parcă mergea undeva Bărbos, chiar i-a replicat: anume tot în incintă, {colega ei avea alte ordine de înde- – Lasă lasă, părinte că nu-i vorba de la banii ăştia mototo- plinit, aşa că nu o vedea nimeni}. Aerul siguranţei de sine liţi prin câte mâini au umblat, ştii matale despre ce-i vorba. o salva de orice suspiciune la o adică. În stradă, se simţi „O să aflu eu mai multe… Toate tainele lui o să le ştiu liberă. Mândră c-a găsit soluţia. Cu fiecare pas era mai doar eu“, îşi zise în gând femeia prinsă în mrejele unui aproape, tot mai aproape de îndeplinirea planului. început de iubire pătimaşă. Porni aspiratorul, pentru a fi Când intră în holul apartamentului personal, gâfâia cât mai mult zgomot, şi începu să lovească corpul delict de parc-ar fi urmărit un infractor. Scoase din dulap ade- cu bătătorul de carne. La forţa ei, nu-i luă mult timp să-l vărata tiparniţă, chiar dacă rudimentară, cu atât mai des- prefacă în fărâme. Adună bucăţile într-o pungă, apoi le curcăreţ şi mai atrăgător personaj, i se părea a fi călugă- înveli în acelaşi prosop luat la confiscare şi, echipată regu- rul. Îi veni în minte felul cum mergea… „Când păşea, lăsa lamentar, ieşi din casă, păşind alert. Ca un soldat. Dru- în urmă o dâră de mister. Pe care doar eu am observat-o“ mul până la pârâul care străbătea oraşul nu era prea circu- îşi zise cu bucurie. lat, nici prea departe. Domnişoara plutonier lua direcţia Zburdă imaginar câteva clipe… Ah, ce priviri, dar ce malului, pe o străduţă ocolitoare şi, după ce se convinse atracţie emana bărbatul înalt, bine clădit, un actor şar- că nu o vede nimeni, aruncă punga în apă. „Nu vă puneţi mant, puţin ironic, puţin conspirativ, actor, nu călugăr ar voi cu mine! Nu mă prindeţi cu ocaua mică, aşa, cu una, fi fost nimerit să fie. Era înzestrat cu un vino-ncoace irezistibil. „Nu, nu-l las pe mâna vreunei călugăriţe îmbrobo- cu două. Misiune îndeplinită…Sper din toată inima să dită până la nas!“ îşi dădu sieşi ordin.Gândul parşiv, păcă- nu mai aibă frumosul cu anteriu şi alţi bani ascunşi. Cei tos, nu se voia alungat. Dimpotrivă, i se strecura şerpuitor pe care i-am confiscat sunt de la «vânzarea lumânărilor», în toată fiinţa ei. La plecare, luase cu ea, un schimb săge- aşa am scris în raportul preliminar, aşa trebuia să rămână. tător de priviri. Un legământ ad-hoc. „Mi-a dat dezlegare În mintea ei, deja se vedea cum l-a şi zăpăcit şi l-a atras să-l iubesc. S-a văzut clar. Numai de n-ar fi băgat de seamă în păcatul lumesc pe bărbatul în sutană… „Ce dacă? Asta şi spinele ăsta de coleg. Mai că-mi venea să-i cer frumo- e şi mai incitant. Merită să risc. Merită pentru câteva nopţi sului o binecuvântare, să-i simt repiraţia, atingerea dar… lângă un bărbat pe care vreau să-l cuceresc. Îmi place lupta. serviciu-i cu îngrădiri. De eram singură!… Să lupt, să-l atrag în lume, în inima mea, dacă se poate. Îşi reauzi vocea de atunci: Iubire secretă cu un călugăr. Asta da trăire! Se vede că-i „Trebuie să mai vorbim, părinte! Urmează nişte forma- alfel decât alţii. O fi vreun muzician, prea modulată îi era lităţi“, îi spusese cu încrederea că el înţelege subtextul. Pe vocea. Sau actor… Prea ştia să lege vorbele. Poate asta să femeia plutonier o trecuseră năduşelile şi frisoanele deo- fi fost înainte de călugărie… Poate a venit aici cu vreun dată. Se şi văzu în braţele lui. Părul şi l-ar fi despletit să-l scop anume. Între mireni era, desigur, unul care îmbro- înfăşoare să-i mângâie pielea ca şi cum ar fi fost aripa unei bodea pe oricine voia. Oricât îşi strunea gesturile, tot l-am păsări alcătuită din puf. Dacă voia să fie împlinit visul aie- ghicit. I-am desluşit una-două adevărata fire. E pe gus- vea, obligatoriu, înainte de orice, trebuia să facă nevăzută tul meu. Inima şi firea mea, simte altă fire pătimaşă. Şi ce proba, obiectul vinovăţiei lui. Obiectul care l-ar fi putut atracţie, ce atracţie împrăştia!“. incrimina nu doar pe călugărul plin de farmec dar, ireme- De cum intră în clădirea unde îşi avea serviciul, deveni diabil şi pe ea. Cercetă o clipă lighioana metalică. Arăta mai bucuroasă şi încrezătoare. Biroul său părea mult mai jalnic. Deloc impresionantă şi, totuşi, stârnea admira- luminos, mai confortabil . Îşi văzu figura aburită în oglinda ţia ei de om în uniformă, care văzuse destule. Va să zică, cu luciul afumat de vreme, dar n-o deranja. Îl sună pe dintr-o asemenea morişcă (chiar aşa arăta), cineva care şeful său:

48 HYPERION Beletristica – Să trăiţi, pot veni până la dumneavoastră? Îşi însăilă în afirmativ din cap. Nu mai ştia nici el ce să creadă. Până glas, o notă dulceagă, şi de om abătut. Obţinu aprobarea. acum câteva clipe era sigur pe tot ce văzuse ieri. Mai spera Aproape că alerga. Să se rezolve odată că apoi, ştie totuşi în sinea lui ca şeful să ia în considerare ceea ce-i încotro are de mers. spusese ca participant direct la misiune, mai ales când va – Ai hotărât?, o întrebă superiorul ei, micşorându-şi vedea obiectul. Pe cine crede ea că fraiereşte? Şi ce urmă- privirile doar pentru a-şi masca nerăbdarea. Ah! S-audă reşte oare? numaidecât locul, ora şi locul întâlnirii. Jocul însă, nu se Seara, plutonierul Maria Bărbos întârzie intenţionat dovedea chiar simplu şi fără figuri. Nu auzi ceea dorea la locul stabilit. Doar cu câteva minute. Şeful nu sosise sufletul lui: încă. Şi nici în minutele următoare. Aşteptă preţ de o oră. – Am în birou obiectul, obiectul confiscat, dar, veţi Ceva nu-i era în clar şi începu să ţese tot felul de scenarii vedea, nu este o tiparniţă. De aceea am rămas mirată. Nu căutând şi soluţii care să o salveze dac-ar fi să fie aşa de se putea face mai nimic într-o aşa ruginătură. Banii des- grav.De ce nu s-o fi ţinut şeful de cuvânt, aici era misterul. pre care se credea că sunt fabricaţi la mânăstire, sunt de Mai controlă odată să vadă cât de ferit vederii este falsul fapt un clenci într-o poveste mai complicată. Se pare că obiect delict între sculele maşinii şi porni înapoi spre oraş. au fost aduşi de peste graniţă. Voi afla şi vă informez. Aşa Noaptea nu se sfârşise când, şi ea ca şi ceilalţi colegi am prins un fir informaţional. Permiteţi să aduc obiec- primiră ordine la care nici nu se aşteptau. Într-un fel răsu- tul spre expertiză? – Este, nu este tiparniţă, ne-am înţeles un lucru! Tre- flă liniştită, scăpase de povara unui pericol. Tiparniţa nu buie distrusă, dacă vrei să nu dai de bucluc, rosti răspicat mai era, „un caz“. superiorul. Se simţea pe teren sigur. Albastrul privirilor ei Lumea o luase razna. Se întorsese pe dos. În zilele urmă- degeaba se unduia. Nu mai avea scăpare. Săptămâna viitoare, harababura ordinelor o zăpăciră complet. Unde să toare avem o misiune mai grea, trei zile la rând. Va trebui mai aşeze şi planurile ei? Se simţea năucită. Zile şi nopţi să mergem incognito. Dacă e cu succes, se poate lăsa cu o la rând avu impresia că intrase în valurile unor ape ieşite primă frumuşică. Până atunci însă, trebuie să ieşi din ce din matcă. te-ai băgat, crede-mă! Era confesiv, era un prieten, ce mai „Ce zarvă, ce de lume ieşită pe străzi, ce veşti care mai voia? Chiar nu înţelegea? Ce femeie nebună, să se împie- de care. Cum să reacţioneze? Bine-ar fi dac-aş putea să mă dice singură…! Are ea un clenci, ascunde ea ceva, gândi adăpostesc la călugărul rămas în gândurile mele! „Ce bine şeful şi continuă cu glas tare: mi-ar cădea o partidă de amor cu el fără sutană, desigur, – La ora zece, diseară, în spatele Fabricii de zahăr! Aduci decât să dau raportul în zece locuri, acum când nici nu obiectul şi, se încheie povestea. Apoi, mai vedem…Se înţeleg prea bine ce vor ăştia. I-auzi, revoluţie!! apropie de ea, încercând să-i prindă privirea alunecoasă. Rămân consemnată. Ordinele vin anapoda şi de la dife- De un albastru tulbure. Cât neîncrederea. O linie albas- riţi şefi, unde-i oare fofilat stafiditul meu superior în grad?“ tră între ei. Dănilă se simţi oprit la distanţă, dar printr-un gest necalculat, îi puse palma protector pe umăr. Ah, cum Cu tot riscul, când lucrurile o luaseră clar spre făgaşul ar fi strâns-o în braţe! Să-i simtă măcar răsuflarea, măcar democraţiei strigate, aclamate pe la mitinguri, la balconul să atingă o parte din tupu-i pocnind de sănătate. Opere, devenit istoric, se strecură printre ordinele pe care – Cum ordonaţi, rosti subalterna, cu cel mai cazon le avea de îndeplinit şi ajunse la mânăstire. ton al vocii, pentru a menţine distanţa. Salută, după cum Linişte ca totdeauna. Biserica era încuiată. Bătu la uşa cereau normele. unde-l cunoscuse pe călugărul Sevastian. Întuneric. Nici Plecă având în minte iarăşi o învălmăşeală de gânduri. un răspuns. Nicio mişcare. Îi rosti numele bătând din nou. Dacă intră într-o relaţie cu Dănilă, va ajunge supusă de Într-un târziu, când se credea că musafirul nepoftit ple- două ori. La cel mai mic refuz, el s-ar fi putut răzbuna; case, îşi scoase capul prin deschizătura unei uşi din veci- având-o la mână, cât mai era până la şantaj? nătate, un călugăr mai vârstnic. Până să hotărască în sinea ei care-ar fi cel mai potrivit – Bine v-am găsit, doamne ajută! Îl caut pe călugărul pas pe care să-l facă pentru ca lucrurile să iasă precum îşi dorea, dădu nas în nas cu Avram, bubosul, care-o tur- Sevastian, spuse Maria. nase. Îl atacă fără menajamente: – Hm, cum să ştiu eu ce să vă spun. Nu l-am văzut de – Salut!, bine că te văd! Şefu’ mi-a cerut să ducem obiec- câteva zile bune. tul incriminator la expertiză. Acum vin de la el. Te aştept Maria, se simţi ca lovită. Bine că nu era în uniformă. pe la mine la birou să semnezi şi tu raportul după ce-l L-ar fi băgat în sperieţi pe bietul monah. Sta lipită de un închei. Atât drum şi urmărire pentru o râşniţă, c-ai văzut perete, tremurând. cum arăta mult căutata maşinărie… – Vă este rău? V-aduc puţină agheazimă. Face bine. Îl privi cu albastrul imperativ. Licărirea de lumină era Îndată aduc. doar efectul satisfacţiei c-a avut o asemenea idee salvatoare. Luă apa sfinţită mai mult pentru a continua convor- Îşi înfăşură privirea de un albastru închis pe grumazul birea doar, doar o afla cum să dea de urma celui dorit. Se colegului care, parcă asfixiat, nu avu replică, doar dădu auzi şoptind, ca un secret ce trebuia destăinuit.

Beletristica HYPERION 49 – M-a rugat să-i aduc ceva, abia acum am reuşit să Plătesc la momentul potrivit. Dă-mi în custodie o iubire ajung.Unde-l pot găsi oare? Sau, să las pachetul ăsta la ca o flacără, ce spun eu flacără, ca o nebunie. Să simt cum dumneavostră? cresc flăcări din mine, cum se sting şi se reaprind, să străbat – Nuu, domnişoară, nu pot lua asupră-mi nimica. Mai pământul fără să obosesc. Iubirea nu oboseşte pe nimeni. ales că nu ştiu dacă se mai întoarce aici. Tu, vrei iubire veşnică, Doamne, ai tot dreptul, dă-mi şi mie – Păi, nu sunt nişte reguli… nişte obligaţii, îngăimă ea. un crâmpei, că doar din iubire ne-ai creat pe noi oamenii. – Acu?! Nu ştiu… Lumea zice că-i liber la cine ce O să-l caut pe cel dorit, trebuie să mă ajuţi Doamne, iubi- vrea să facă. rea nu-i un păcat!! Sunt fraze cu gust de pelin cele care – Da, se zice aşa, dar el e călugăr… adăugă cu glas frânt. susţin contrariul. Hai, îndrumă-mi paşii, Doamne, unde – O fi, de-o mai fi… A avut nişte necazuri, Domnul cu el pot găsi iubirea care să urce munţii dintr-o răsuflare, până să-l apere. Poate greşesc. poate-i dus peste graniţă. Da nu către tine sus în ceruri s-ajungă, să fiu pedepsită cu retri- a spus unde. Mai treci matale şi dacă ştim ceva, cu drag… miterea lângă un bărbat dorit, să râzi de glasul iubirii mele – La Muntele Athos? întrebă cu speranţa unei lămuriri. pământeşti. Nu mă supăr. Sunt doar o fiinţă trecătoare. – Nu era el, Doamne iartă-mă, cârtesc, da nu era el de Dar, pot duce o iubire de la un capăt fierbinte, la unul de Sfântul Munte, spuse monahul făcându-şi cruce tot prin temut, numit uitare, ştii bine, pot face asta aşa cum scrie deschizătura uşii. Apoi, continuă, mai treceţi că trebuie la lege.Vreau să trăiesc feţele iubirii toate! să trimită el vreo vorbă. Sau măcar celălalt frate că n-a Tare aş vrea, să trag după mine toate nopţile ciuruite de plecat singur… dorinţi şi păcate, aici, pe pământ. Pentru iubirea cerească, – Vă mulţumesc. O să mai trec, noapte bună, rosti Maria am altă viaţă rezervată. cu vocea obosită. Aţipi. Se trezi brusc, la gândul că el plecase de frică. Se pitulă într-un loc de unde putea vedea fereastra chi- Din cauza percheziţiei. O secă durerea unei vinovăţii. Un lieri călugărului Sevastian. Nici către miezul nopţii nu se cuţit cu multe tăişuri. văzu vreo licărire. Îi venea să urle. Doamneee, vreau o Nu plecă încă. Voia măcar să viseze. Urma noaptea iubire! Să-mi ardă sufletul în vămi de păcate, nu-mi pasă. unei iubiri de nepovestit.

Nicoleta-Cristina SCARLAT Gândăcelul şi înţeleptul (FRAGMENT DINTR-O POVESTE ÎN DEVENIRE) LUI KAFKA ŞI TUTUROR ÎNŢELEPŢILOR CARE S– Gândăcelul credea că Înţeleptul e înţelept fiindcă de AU SIMŢIT CÂNDVA GÂNDĂCEI CARE SE CREDEAU fiecare dată îl vedea cu privirile plecate şi cu umerii gândi- OAMENI MARI tori, de parcă ar scormoni adânc, aşa cum fac înţelepţii, în I labirinturile tăcute ale Castelului dinlăuntrul său, ascuns A fost odată un Gândăcel care se credea om mare. Gân- de nevederea lumii. Şi apoi, înţelepţii par mereu serioşi şi dăceii sunt, de regulă, albaştri, mai ales cei care se cred adânciţi în poveşti metafizice, cărora caută să le afle ros- oameni mari. tul. Şi au musai păr de zăpadă şi sunt înalţi, ca să vadă de Gândăcelul albastru s-a născut şi a crescut într-o departe, de pe deasupra lucrurilor şi a lumii, rostul a toate, Mare Vizuină. atunci când îşi ridică ochii din Castel. Şi nu zâmbesc nici- În viaţa lui de gândăcel a început să tot apară un Înţe- odată. Poate pe dinăuntru. Dar pentru a vedea asta, ar tre- lept. Crescuseră şi locuiau în aceeaşi Mare Vizuină (dar bui sâ-i cunoşti. Depinde de la înţelept la înţelept. ca şi când ar fi respirat în galaxii diferite, la ani lumină Deşi par că nu văd nimic, Înţelepţii văd totul. distanţăA unul de celălalt), cu labirinturi subterane, stu- De aceea gândăcelul nu i-a văzut ochii niciodată, deşi, foase, cu cazemate, cu castele, cu lucarne, cu parcuri, dar în ani gândăceşti, au trecut unul pe lângă altul şi au cres- se împiedicau unul de altul deseori. De fapt, impropriu cut unul în preajma celuilalt, ca la galaxii depărtare, vreme spus: gândăcelul, deşi se credea om mare, avea impresia de câteva sute de ani, ceea ce în ani lumeşti ar însemna că Înţeleptul nu-l vedea niciodată, că nu i-a auzit fâşâitul câteva zeci. picioruşelor niciodată deşi, de vreo două ori, din neve- Gândăcelul a crescut şi Înţeleptul a devenit înţelept în dere de seamă, i-a atins câteva. De asta gândăceii au mai Marea Vizuină timp de câteva zeci de ani. Nu a fost înţe- multe picioruşe de rezervă, până se-ntremnează cele care lept de la început, fiindcă înţelepţii sunt atenţi la dimpre- şchiopătează, să poată să meargă în continuare pe bule- jurul lor, mai ales la gândăcei: sunt atenţi să nu îi calce vardele Marii Vizuini. Şi apoi, în ce limbă şi-ar vorbi un pe picioruşe, le aud fâşâitul şi le recunosc respiraţia, chiar Gândăcel şi un Înţelept? Ce şi-ar spune? dacă sunt mici şi, uneori, nici nu se văd, mai ales într-o Vizuină mare precum a lor.

50 HYPERION Beletristica Fiindcă nu era unul ca oricare, ci unul care se credea După ce l-a îmbrăcat cu privirea, ceva a început să se om mare şi fiindcă l-a atins pe picioruşe fără să-şi dea întâmple cu înlăuntrul lui mic, cu scurtcircuituri şi maşi- seama, gândăcelul ştia că Înţeleptul nu ştia că era înţelept nării în filigran şi angoase de om mare. Se auzeau foşnete sau nu se făcuse gata. Şi ştia sigur că şi Înţeleptul se simţea ca de valuri de mare, fâlfâit ca de aripi de păsări necu- câteodată gândăcel. Aşa sunt gândăceii, atenţi la oamenii noscute, ba, mai mult, avea senzaţia că uneori strălucea mari, mai ales că trebuie să alerge, cât sunt bulevardele de pe dinlăuntru spre afară, pe carapace, de parcă înlăun- largi, printre ei, atenţi să nu nimerească sub paşi grăbiţi trul lui mic ar fi scuturat de o ploaie de licurici! Şi mer- şi să rămână ştirbi la mers sau fără picioruşe. gea acum prin Marea Vizuină căutând umbra Înţeleptu- La început, în prima sută de ani, gândăcelul se întreba lui, să încerce să afle cumva-deşi nu şi-au vorbit – dacă de ce îl tot vede pe Înţeleptul care apărea pe unde şi de ştie ce se întâmplă cu dinlăuntrul lui mic. Nu a mai sim- unde nici nu gândea: prin lucarne, prin labirinturi, prin ţit niciodată cum e să fii plouat pe dinăuntru de licurici luminişuri de cetate, prin vizuini, prin castele. Dar s-a şi nu a mai auzit fâlfâit ca acela. Dar Înţeleptul a dispărut, obişnuit şi, după altă sută de ani, i se părea ceva firesc, aşa că trebuie să se descurce, să afle singur. Îi zbârnâiau ca respiratul. Se mira doar că, deşi avea antenuţe speci- antenuţele a panică, simţind, aşa cum simt oamenii mari, ale, niciodată nu simţea când îi va apărea în drum. Nu că ceva s-a întâmplat. Trebuia să pună frână la picioruşe de alta, doar ca să se dea cu grijă la o parte, să nu-i stân- atunci când Înţeleptul s-a oprit să-i vorbească, poate i-ar jenească cu carapacea lui albastră, uneori fosforescentă, fi spus că şi-a învăţat lecţiile. Şi el, ca gândăcel care se cre- dacă era extrem de bucuros sau extrem de supărat, pri- dea om mare şi el, ca Înţelept care uneori se simţea gândă- virea de înţelept aplecat peste lucruri adânci, nevăzute cel. Dar nu apărea. Şi licuricii au început să se stingă unul cu ochi lumeşti. Şi, deşi era convins că nu îl vede, el tot câte unul, ca stelele lampagiului Micului Prinţ la atingerea încerca să-şi strângă antenuţele şi să se facă nevăzut, să zorilor. Carapacea nu mai lumina pe dinafară, dar licu- nu care cumva să-i stea în cale. ricii erau tot acolo, ca stelele pe cer care, chiar dacă nu le După ce a mai crescut, după altă sută de ani, nu a mai vedem, ştim că sunt tot timpul la locul lor. Foşnetele din el au început să crească, să devină arpegii, dat importanţă momentelor şi-şi ţinea antenuţele la locul dar nu înţelegea ce spun. Şi într-o zi, mergând pe picio- lor şi-şi purta picioruşele pe unde îi era drumul, neţinând ruşele dezacordate prin lucarnele Marii Vizuini, a sim- cont de înţelepţi şi de oameni mari şi de labirinturi, mer- ţit cum îi plesneşte crusta de gândăcel şi lasă în urma lui gând pe unde avea chef. Doar era un gândăcel care se cre- dâre albastre. Noroc că nimeni nu vedea ce se întâmplă, dea om mare! Şi din cauza asta Înţeleptul, de câteva ori, i-a oricât de albastru ar fi fost el ca gândăcel. A lăsat multe atins din întâmplare, cu nebăgare de vedere, câteva picio- dâre de crustă prin Marea Vizuină, ca un labirint, şi se ruşe. Dar încă nu era înţelept ca să fie atent la gândăceii gândea că Înţeleptul ar fi înţeles să citească textul urme- care mişunau şi ei în Marea Vizuină! lor, dacă ar fi dat de ele. Apoi, într-o altă zi, gândăcelul a Aşa au trecut câteva sute de ani. Precum clipele. rămas complet dezbrăcat de crusta lui albastră şi s-a tre- Într-o zi, rutina s-a schimbat. Era o zi ca oricare, doar zit fluture! Un fluture albastru. Doar picioruşele de gân- că poate ceva mai mult soare îmbrăca Marea Vizuină, care dăcel i-au rămas şi gândul viu că e om mare. Ca în para- nu părea că e-n iarnă. Gândăcelul l-a văzut pe Înţelept bola lui Chuang – Tzu, care se visează fluture, fluture care fugind în faţa lui, să-i iasă înainte. Imposibil, şi-a spus în se visează, la rându-i, om, şi acesta se transformă în flu- gând, doar sunt prea mic să mă încapă în privirea lui! Ba, ture care se crede tot fluture care se crede om… şi mai mult, Înţeleptul s-a oprit, vrând să-i spună ceva Şi aripile fluturelui au înflorit, albastrul creştea din gândăcelului care, din vechi reflexe, a încercat să-i lase ce în ce mai intens, în ape: turcoaz, azuriu, cobalt, până cât mai mult spaţiu de adâncă meditaţie şi să nu i-o tul- dădea în bleumarin, noaptea, aşa cum copiilor le roşesc, bure. Dar prea târziu! Înţeleptul învălurise deja cu privirea în ape, obrajii, după cum îi animă diapazonul vreunei întreg gândecelul, care şi-a continuat, surprins, drumul. emoţii. Nu-l învăţase nimeni să zboare. Mergea acum pe A încăput cu totul în privirea Înţeleptului, dar s-a ros- aceleaşi picioruşe prin castelele şi lucarnele Marii Vizuini, togolit mai departe pe picioruşe, cu antenuţele fluturând, neştiind ce-ar urma să se întâmple, dar ştiind sigur că ar uimit: cum de ştie că e un gândăcel, dacă nu l-a privit nicio- mai urma ceva. Poate dacă Înţeleptul l-ar găsi umblând dată? Înţeleptul încă nu era pe deplin înţelept. S-a lăsat înşe- aşa zăpăcit şi l-ar lua pe degetele lui înţelepte şi l-ar învă- lat. De picioruşele grăbite ale unui gândăcel care nu înţe- luri iar în privirea lui, (şi aşa i-ar vedea bine ochii) poate legea. L-a lăsat să alunece pe lângă el. Nici el nu a înţeles! ar învăţa să zboare! Şi poate ar deveni un om mare, care A respirat a mirare ceva vreme. Şi abia după, s-a între- ar vorbi ca un om mare, cu cuvinte rostite de gura de om bat: ce ar fi vrut să-i spună Înţeleptul? Poate că şi-a învă- mare şi auzite de oameni mari cu aripi pe dinăuntru şi ţat bine lecţiile de gândăcel şi e momentul să treacă la o pe dinafară, ca şi el. nouă etapă? A rămas cu întrebarea suspendată în ante- Dar nu ştia dacă Înţeleptul e chiar înţelept. Ar fi tre- nuţe, curios şi el de curiozitatea lui. Deh, gânduri de gân- buit să fie şi un pic magician, ca să ştie ce se întâmpla cu dăcel. Prea târziu să afle? Şi tot nu ştie cum îi sunt ochii! picioruşele gândăcelului zăpăcit, care i-au tulburat tra- Să fie gri înstelat? iectoria de când l-a îmbrăcat cu privirea. Şi să ştie ce e şi

Beletristica HYPERION 51 cu aripile fluturelui vălurind albastru, chiar dacă încă nu intuieşte mai departe scenariul. Poate Înţeleptul a obosit le-a văzut. Mai ales aripile dinlăuntrul lui mic. şi el. Şi-a învăţat ultima lecţie, fără Gândăcel. Poate acum Gândăcelul-fluture poate i-ar spune că ştie că şi el, i-ar spune că e atent la gândăcei, că le aude foşnetul, că oricât de înţelept ar fi, s-a simţit deseori gândăcel. Că nu aşteaptă să devină fluturi, să-i înveţe să zboare. Poate în putea să meargă tot timpul cu umerii şi privirile plecate inima lui de Înţelept sunt acum alţi gândăcei. Care s-au în Castelul dinlăuntru, fără să se rătăcească şi el în labirin- oprit lângă el atunci când a vrut să le vorbească. Despre tul Marii Vizuini, fără să-şi fi pus şi el, de multe ori, între- Drum. Despre Zbor. Despre Lecţii. Despre Vise. Poate bări greşite, care şi-au primit răspuns pe măsură, fără şă acum zâmbeşte. Deşi, pentru asta, Gândăcelul e ferm se fi rătăcit prin lucarne pe care le credea potrivite, dar convins că şi în înlăuntrul Înţeleptului ar fi trebuit să se care s-au dovedit a fi doar fundături, fără să fi fost locuit întâmple ceva, aşa cum i s-a întâmplat lui: arpegii şi foş- de Vise pe care le-a considerat, pe fiecare, Acasă. net de aripi pe care cuvintele nu le-ar putea descrie. Ca Dar dacă se înşela? Nu, nu se poate să se înşele. Şi Înţe- lepţii trebuie să se simtă uneori gândăcei, face parte din un sânge nou, proaspăt, care primeneşte Sufletul şi curăţă Lecţia lor de destin, pentru a deveni înţelepţi! Inima, indiferent că e inimă de Gândăcel sau de Înţelept, Hm… Dar oare… şi o face Vie. Gândăcelul-fluture mergea în continuare în nevede- Gândăcelul a obosit. Se simte ca de fiecare dată când rea lumii sperând, aşa cum se întâmpla de fiecare dată, a fost neatent şi şi-a rupt picioruşele: ca vinovat, ratând ca Înţeleptul să apară brusc în vreo lucarnă, în vreo vizu- o lecţie. Şi trebuie să o ia de la capăt. Nu l-a învălurit cu ină, prin castele, prin labirint şi să încerce să afle dacă a privirea pe Înţelept, deci acesta n-are de unde să înţe- devenit înţelept. leagă ce a născut în înlăuntrul lui mic. Doar dacă Înţe- Un Înţelept devine cu adevărat înţelept dacă înţelege leptul, înţelept, i-ar fi văzut inima şi ar fi ştiut dinainte ce bine limba gândăceilor şi ştie cum să-şi potrivească mer- urma să se întâmple şi… sul ca să nu li-l ştirbească pe-al lor, mic. Poate Înţeleptul şi-a învăţat toate lecţiile şi a plecat Acum ştia în ce limbă şi-ar vorbi: în cea a Inimii. Nici cu un tren pe care Gândăcelul nu-l mai poate prinde. nu trebuie multe cuvinte! Cunoaşte bine sentimentul! De multe ori a alergat spre Despre ce şi-ar vorbi? Despre cum e să fii Gândăcel, Gări, dar a ajuns prea târziu. Şi după un timp a înţeles că care se simte om mare şi cum e să aluneci pe bulevardele aşa trebuia să fie: nu era trenul potrivit. Dar tot a simţit Marii Vizuini aşteptând să devii fluture, fără să ştii că ai să gustul sărat al vinovăţiei. Altele erau lecţiile pe care tre- devii fluture şi, după, cum aştepţi să înveţi să zbori. Ştiind buia să le înveţe din întârzierile pe care doar el le consi- că asta nu o poţi învăţa singur. Despre cum e să fii Înţe- lept şi să aluneci pe bulevardele Marii Vizuini cu între- dera întârzieri, când, de fapt, erau altceva. bări pe umeri, adăstând intens în Castelul dinlăuntru, aşe- Gândăcelul a obosit. Gustul de acum poate că vrea zând puzzle-uri pe care Viaţa le va ordona cum vrea ea, să însemne că trebuia de mult să caute alţi gândăcei. A nu cum vrei tu. Şi despre câte şi mai câte… văzut mulţi în drumul lui. Dar niciunul Albastru. Asta Înţelepţii ar trebui să ştie că, dacă învăluresc cu pri- ar însemna să fie singurul Gândăcel albastru printre alţi virea un gândăcel, oricât de zglobii i-ar fi acestuia picio- gândăcei. Că, de fapt, în lumea gândăceilor îşi va primi ruşele în fugă, micuţul înfloreşte pe dinăuntru, evadează Lecţia, nu în a oamenilor mari. Dar prin oameni mari! Să din vizuina carapacei şi se transformă în fluture. Care tre- renunţe să se creadă om mare. Nu îl prinde. Nu îi e potri- buie să înveţe să zboare… vit. Lumea lui e cea a gândăceilor. De atunci, a mai trecut ca o sută de ani. Ce e mai dureros: să fii Gândăcel şi să te crezi om mare Gândăcelul s-ar ascunde în inima Înţeleptului, dacă sau să fii Înţelept şi să te simţi câteodată gândăcel? Nu a ar şti că are loc şi se cuvine. Dacă în inima lui nu sunt aflat încă. alţi gândăcei. Şi, dacă ar face asta, oare ar simţi că ar avea Ce oboseală… Picioruşele i-au amorţit. Aripile îi fâlfâie ascuns în inimă un Gândăcel albastru şi că ar merge cu alandala, pe dinafara trupului. El se simte tot Gândăcelul două inimi în piept? Înţeleptul ar trebui să-l îmblânzească, care se crede om mare. Nu a simţit gustul zborului, deci nu să-l scoată la vedere. Ca Micul Prinţ pe Vulpe. Dar Gândă- ştie la ce îi folosesc aripile. Poate a fost să înveţe şi a ratat celul nu e nici roşcat, nu are coadă stufoasă, nu e viclean. lecţia zborului. Atunci când Înţeleptul, neînvăţându-şi E doar prea albastru, prea mic şi prea speriat. Dar, dacă ar fi Îmblânzit, ar face giumbuşlucuri pe umerii lui, i s-ar ultima lecţie, n-a înţeles dinlăuntrul Gândăcelului speriat. cuibări pe te miri unde, l-ar învăţa limbi necunoscute, Dar poate a fost pentru amândoi o lecţie. Alta. inventate. Ar deveni singurul Înţelept care are în inimă Deocamdată, obosit, se strânge cu aripi cu tot în poveste. un Gândăcel albastru. Îmblânzit. Să-şi tragă sufletul. Nu ştie ce are mai departe de făcut. Finalul nu vi-l pot spune. Chiar dacă a fost scris, nu îl Timpul i-o va spune. Simte doar că licuricii se tot sting. Şi ştiu. Oricare ar fi, însă, e neaşteptat. se face răcoare pe dinăuntru. Şi se apropie Noaptea. Tre- Gândăcelul a obosit. Aripile devin prea grele, şi nu ştie buie să se odihnească puţin. Poate mâine va şti ce are de încotro să meargă. Dacă nu învaţă să zboare la timp, nu făcut. Sau după mâine. Sau…

52 HYPERION Beletristica Elena CARDAŞ Supraetajat (FRAGMENT) Pisi se aşează, domestică, lângă mine, parcă resemnată. – Un vânător ştie tot ce mişcă pe hartă. Nu întreba mai Pare mică şi neajutorată. Soarele e în faţa noastră, orbitor, multe. Am auzit că ai evadat de la nixon. Aşa că am venit în jur doar gheaţă, zăpadă şi pădurea de pini siberieni. Iar să te duc la ai tăi în siguranţă. Eşti prea slăbită. Vei muri. eu nu am armă decât un cuţit. Te voi lăsa la graniţă iar eu o să mă întorc. Dă drumul feli- – Mergem în pădure? Ce zici? nei şi urcă în şa. Repede. Nu mai este vreme. Pisica îmi răspunde cu un mieunat, de parcă ar pricepe – De ce aş avea încredere într-un vânător? şi mi-ar spune în limba ei să nu îmi fie frică. E cu mine – Pentru că altceva mai bun nu ai acum, Scufiţă Roşie. doar! Sunt cu ea. Aşteptăm. Punctul devine din ce în ce Aici o să fii vânată de mulţi. Inclusiv de jivine, de oameni, maiP mare şi pe măsură ce trec minutele ştiu că noi sun- de frig, de foame. Cu mine ai cel puţin o şansă din două să tem ţinta. Nu am dubii deloc. E un motoscuter. Timpul se scapi cu viaţă. Alege repede. Mi se răceşte motorul. dilată, sentinţa la moarte pare inevitabilă. Travianul m-a Iau capul pisicii între mâini, îmi frec fruntea de blana invăţat să am nervi de oţel. Şi nu de puţine ori să mă rog: ei incredibil de moale, între urechile-i rămase ciulite, apoi îi dau câteva palme pe spinare. „Doamne, scapă-mă şi din asta şi poate după aia mă las!“ – Diii… Fugi repede!… Întoarce-te acasă, mulţumesc Şi Dumnezeu, nu ştiu a câta oară mă ascultă şi mă crede mult. Ai grijă de tine. Mergi la brutăria lui nixon şi aşteaptă pe cuvânt. Pe motoscuter este un bărbat. Aşa, îmbrăcat şi acolo. Va fi bine, o să vezi. Diii… cu glugă trasă până la ochii protejaţi şi ei de ochelari de Pisica albă mai adulmecă încă odată intrusul şi mârâie soare, nu îl recunosc. Face un mic slalom, apoi opreşte încet, de parcă ar vrea să îi spună: ai grijă! Cu mine nu te brusc maşinăria. joci dacă minţi!.. apoi îşi încordează toţi muşchii şi saltă – Ţii mâţa aia sau o împuşc? dintr-odată în aer, un salt superb, perfect, luând-o înspre – Cine eşti? pădure. Mă uit lung după ea şi nu pot să nu o admir. Atât – Robert. de elegantă, independentă, dominând maiestos peste toate, – Robert acela, fostul vânător? neînfricată. De ce ne-om măguli noi, oamenii, că suntem – Da, exact acela. stăpânii absoluţi ai pământului? – Dă-ţi cagula jos! Urc pe motoscuter. Din două una. Dar dacă nu risc nu Omul se deconspiră, îţi scote camuflajul de pe faţă. Este am nici cea mai mică şansă de câştig. chiar Robert. – Urcă şi ţine-te de mine, îmi spune Robert. De când ai – Cu gând de pace sau de război?, întreb. devenit aşa timidă? – Bună pace. Am venit să te duc la graniţa cu Knights. – Eu cu caii mă descurc. Cu motoscuterul nu am mai – Cum m-ai găsit în pustietatea asta? Nu ştie mers nicicând. nimeni de mine. – Urcă odată şi fără mofturi, dacă se poate!

Beletristica HYPERION 53 – Lasă. Nu e moft, spun, urcând în spatele maşinăriei. Robert, mă uit la el, pare mulţumit de ispravă. Un zâm- Zi-mi mai bine ce plan ai acum. bet de adolescent îi înfrunzeşte pe faţă. – Uite cum vom face. Până la graniţa cu Knights am – La revedere şi…. mulţumesc pentru ajutor, îi spun. oarece influienţă. Emil, nixon, Nuşica, mă am bine cu Eşti un tip de treabă! Poate îţi voi întoarce vreodată şi eu toţi. Deci eşti în siguranţă cu mine, ok? Cam unde se ter- un serviciu. mină şi zăpezile şi intrăm spre zona mai caldă va trebui – Poate. Poate. Pe soţia mea o cam dor rinichii, aran- să găsim pe careva să ne ajute. Altfel vom fi uşor de vânat. jezi o consultaţie? Eu aş fi judecat ca pe un trădător, condamnat la farmare – Pfff… nici în travian nu scap de pile şi intervenţii. De iar tu, probabil … vei fi arsă de vie, cred. Ca pe vrăjitoare. obicei zic nu, dar pe tine nu am cum să te refuz. Îţi las – Nu cred. În zona de care zici tu, o să mă ajute yo_pro- ID-ul de messenger, e bine aşa? Dacă ajung vie de partea toss. Îl ştiu. cealaltă a frontului, rezolv şi asta. – Ha, ha, ha….. yo_protoss, zici? De ce te-ar ajuta chiar – Nu e timp, Babettu, mă zoreşte cezarul, în curând mahărul cel mare? Joacă travian dintr-o puşcărie din Sue- se face seara şi va trebui să poposim printre duşmani. dia. Are acolo internet, computer, nu poate intra pe ştiri, Hai, urcă! pe situri porno, pe facebook dar poate juca jocuri. Sar lângă el în şa. Motoscuterul lui Robert pare acum, – A omorât pe cineva? prin comparaţie, mult mai confortabil. Spinarea calului în – Nici vorbă! E însurat cu o nordică şi în stil românesc mişcare nu este prea comodă atunci când sunt doi pe el. i-a spart la o beţie nasul. Face jumătate de an pârnaie. Tu Te obişnuieşti cu asta după o vreme. Dar totuşi motoscu- crezi că civilizaţia vine de la sine prin alte părţi de lume? terul…. ce ţi-e şi cu tehnologiile astea. Suedezii sunt unde sunt pentru că oameni ca yo.. mai fac – De ce ai numele ăsta? uneori închisoare, se cuminţesc, se întorc la casele lor, îşi – Din lipsă de idei, desigur, de ce ar fi altceva? văd cum se cuvine de nevastă, de copii şi aşa… învaţă valo- – Pe eroul meu îl chema Călăreţul Singuratic. Nu e un rile democraţiei şi cum să le respecte. Deci zici că o să te nume frumos? ajute de acolo, din închisoare? – Mie îmi par toate la fel. Doar voi, oamenii aveţi aşa, – Aşa cred. un fel aparte de a privi lumea, noi aici suntem trecători Nu voiam să îi povestesc lui Robert ce şi cum. I-am oricum şi nu ne permitem să ne legăm de nimic, dară- băgat de câteva ori defens când i-a atacat Emil. SAS. O ali- mite de un nume. anţă mică, neutră, ca şi Suedia. Numai el şi eu ştiam de asta. Soarele dădea să apună deja, o zi lumină de drum e Ne scriam mesaje private. Nu trebuie să ştie Robert chiar mult şi în real life dar şi aici, în travian. Eroul îşi duce calul orice. Un duşman este un duşman pe harta lumii travian pe drumuri lăturalnice, printre pâlcuri de pădure, evitând şi atunci când te ajută. O vreme tăcem amândoi, mă lipesc orice cont, fie el şi de două sate. Zăpezile au rămas în urmă, de el şi îmi pun capul să se odihnească între omoplaţii lui. iar locurile par acum minunate, într-o timpurie primăvară, Vântul devine mai suportabil. Pare că şi aţipesc pentru o cu muguri de verde smarald şi flori abia mijind printre ier- vreme, ori timpul e altul călătorind dinspre Nord înspre buri fine. În aer miros de pământ udat de ploi amestecate Sud-Est, dar tresar doar când motorul se opreşte, aparent cu praf de puşcă. brusc. Ridic capul şi întreb. – Nu departe de aici se duc lupte. Larisa este atacată de – Ce este? conturi de pe aici, din Nord. Se lansează catapultele de la – Ia vezi, nu cumva e pentru tine? destul de mare distanţă, de asta mirosul se şimte aşa de Clipesc de citeva ori şi văd în zare un călăreţ roman bine, îmi spune ÎnLipsăDeIdei, de parcă s-ar şimţi dator purtând pe armură însemnele lui Ahille. Deja mă şimt să mă pună la curent cu evenimentele. Nici nu termină de mult mai confortabil. Dumnezeul travianului mi-a ascultat spus ultimul cuvânt când, un grup de cavaleri teutoni ne rugile. Nu a trimis un fulger, şi-a trimis propriul lui erou înconjoară din toate părţile. încălţat cu opinici de viteză ca să mă aducă acasă. Desca- -Yo_protoss din SAS vă somează să ne predaţi armele lec de lângă Robert în grabă şi încep să fac cu mâna călă- şi să ne însoţiţi la palatul lui, spune unul dintre ei, cu coif reţului roman. de erou şi însemnele stăpânului lui pe armură. – Aici sunt! Aici! Călăreţul se apropie din ce în ce. Nu ştiu prin ce meca- *** nism, mereu reuşim să ne găsim unii pe alţii în lumea asta. – Tu eşti Babettu, adevărat? Unul dintre teutoni, cu barbă ruginie şi plete neţesă- – Eu sunt, iar tu? late ieşindu-i de sub coif, îmi întinde mâna: – Eu sunt ÎnLipsăDeIdei, eroul lui Ahille. Am alergat – Armele, cucoană! Coboară de pe cal, o să te cât am putut, dar mai mult de 20 de parcele pe oră nu am percheziţionăm! cum merge. Am ordin de la stăpân să te trec graniţa vie – Către Babettu te adresezi cuviincios, spune mânios şi nevătămată. Am găsit şi un mic cont unde să locuieşti ÎnLipsăDeIdei. Şi ia laba de pe ea, neşimţit ordinar! şi de care să îngrijeşti, să ne fii alături până la final de ser- – Ia mai tacă-ţi fleanca, Pierde Vară, Pierde Iarnă sau ver. Urcă numai în şa, zice, în timp ce îmi întinde mâna. cum ţi-o fi numele şi predă şi tu armele cum ai auzit.

54 HYPERION Beletristica – Mai bine mort decât aşa dezonoare. Armele nu lupilor ăstora care nu se mai opresc din urlet de mă nebu- le predau! nesc de-a binelea. Şi aşa, uşurel, te scuteam să mai ai păreri – Taci, îi spun abia şoptit, înainte da a coborî din şa. Eşti şi opinii despre ce şi cum pe aici. Când ai să ajungi în sătu- căpos ca şi stăpânul tău, măi… măi… găşim noi ieşire, dă-i cele tale… ha, ha, ha…. da… în sătucele tale, ha, ha, ha… barbarului spada şi scutul, îţi promit că ne întoarcem vii deşi nu cred că ai să mai apuci asta pe serverul ăsta, ei, bine, amândoi şi cu armele, şi cu hainele, şi chiar cu daruri îna- atunci să mai ai păreri personale. Până atunci joci după poi. Doar lasă totul de acum încolo în seama mea. cum cântâm noi. Amândoi pas alergător, frumoşilor, cava- – Armele se predau. Nu aveţi ce comenta. Aveţi statu- lerilor! Caii noştri nu sunt obişnuiţi să meargă aşa încet! lui de prizonieri…continuă barbarul gutural, uitându-se Iar babeta asta are cam multă energie. încruntat spre noi amândoi. Şi, parcă vrând să depăşească orice limită a compasi- – Cine a spus că suntem prizonieri? Prefer să lupt cu unii umane, îşi băgă nervos pintenii în burta calului care onoare şi să mor în luptă. Ahille nu a acceptat niciodată luat pe neveste nechează şi o ia la galop, şilindu-ne să aler- compromisuri. Eu cum să o fac? Omoară-mă, nu am frică. găm şi noi, abia mai respirând, gata, gata să fim tărâţi pe jos. Scot calmă cuţitul, singura mea armă, şi o predau barba- Trupul ne devinise un tot dureros, nimic mai mult. ÎnLip- rului care se uită nedumerit şi pufneşte în râs din toţi bojocii. săDeIdei încearcă să mă susţină, alegând umăr la umăr cu – Ha, ha, ha… uitaţi cu ce are de gând să se apere mine. Aţi cunoscut vreodată senzaţia? Sunt clipe în care cucoana! Ha,ha, ha…. ori crezi că aici găseşti cutii de con- instinctul de supravieţuire atinge o limită pe care nici nu serve? Babett? Eşti amuzantă, nu zic nu, dar ca soldat eşti ai fost conştient până atunci. Aşa cum cineva aruncat în nulă. Eşti zero tăiat în patru. Cred că nu dai mai mult de valuri dă din mâini, sperând să se agaţe de ceva, aşa încer- 4 sau 5 atacuri la secundă. Umblă voba că nu le ai cu far- cam noi să nu ne împiedicăm, să nu cădem, căci asta ar fi matul. Militantă pentru pace, hippye, madam? însemnat mai mult ca sigur sfârşitul amândurora, jupuiţi – Uat du iu du uit as?, întreb în traviană,ceea ce însemna: de vii printre grohotişul alunecos. Încerc, încerc din răs- ce aveţi de gând cu noi? puteri să nu cad, un pas, încă un pas, poate ultimul, plină – Yo_protoss a dat poruncă să vă escortăm până la de năduf, gâfâind, sperând că o să ajung la liman, ori poate domeniile lui. 20 de parcele, aproape. Aş fi preferat să îmi că barbarului o să i se facă milă de noi. Apoi lucidă, îmi ordone să vă omor, dar stăpânul meu vă vrea din păcate realizez cu deznădejde propriile limite iar despre pofta de vii, scorpii cu ifose ce sunteţi voi. Nu meritaţi atâta cinste, sânge a barbarilor ce să mai zic! Îmi imaginam moartea şi acu mai faceţi şi gât!? mea în fel şi chip, dar sfârtecată în urma cailor nicidecum. Fără să ne mai dea timp de ripostă, barbarii ne-au legat Yo_protoss i-o fi poruncit să nu verse din sângele nostru, de mâini pe mine şi pe ÎnLipsăDeIdei, s-au suit pe cai iar dar sufletul ni-l puteam da oricând de epuizare, şi teuto- pe noi doi ne-au lăsat pe jos, ca pe nişte câini, abia păşind nul scapă basma curată. în urma glodului frământat de copitele cailor lor. Noaptea Nu departe, după o vreme lungă cât un veac, se zărea un se lăsa grăbit peste noi şi peste lumea aceea, era o noapte castel destul de modest, construit în stilul nordic. Steagul fără lună, şi undeva, destul de aproape, se auzeau câteva SAS şi cel al confederaţiei Elite-Force flutură pe câte unul haite de lupi urlând. Moartea părea că vine de peste tot dintre turnuri. Eram în mâna inamicilor, umilită, hăitu- înspre noi, iar eu nu încetam să mă gândesc şi să mă gân- ită, la limita puterilor mele fizice şi, nu am idee de ce, cele desc, absurd, desigur, la un plan de evadare. Eroul lui Ahille, câteva ferestre luminate ale castelului spre care ne îndrep- umăr la umăr cu mine, gând la gând cu mine probabil. Ne tam mă făceau să visez la un colţ de pâine, o cană cu lapte priveam unul pe celălalt, ţesând din priviri un plan care şi poate puţină căldură. Sunt uneori în viaţă momente în ducea în pâlcul de pădure din zare. Deşi, aşa, fără cal, legaţi care pleci capul, iar singura lumină care mai pâlpâie în inte- unul de celălat şi cu escortă dinaintea şi dinapoia noastră rior este speranţa că ziua de mâine va fi altfel. Că trebuie cât pentru un pluton, nici o şansă. Câţiva au aprins deja doar să aştepţi. Nu ştii ce anume. O minune, un cutremur, câteva torţe, să lumineze drumul. Să ne păzească de jivi- o răscoală, ori poate moartea. Dar nu ai decât o singură nele din oaza de lemn pe care o traversam. certitudine în tot acest vid: că povestea trebuie să conti- – Are multe sate stăpânul tău?, îndrăznesc să întreb. nue într-un fel sau altul şi oricum, nu se va sfârşi odată cu – Da ce eşti aşa curiosă, cucoană? Ştii că pisicile mor tine. Va fi mereu şi mereu cineva să o ducă mai departe. din cauza curiozităţii? Vrei aceeaşi soartă? – Mă găndeam de ce nu o fi cucerit oaza asta, de ce nu *** o fi omorât lupii şi mistreţii. Nu are nevoie de lemn? Palatul barbarului este sărăcăcios şi auster. Yo_protoss – Stăpânul nostru este un jucător special. Puţini îl apreci- avea o alianţă din 20 de jucători iar el însuşi rămăsese în ază şi îl înţeleg. Puterea lui nu şi-o arată prin sate sau armată. doar 4 sate. SAS fusese un fel de Congo pe harta travianu- – Aiurea! Aşa special zici tu? Ne tratează ca pe nişte ani- lui. Se bătuseră pe viaţă şi pe moarte cu Emil, ceilalţi făcu- male, în schimb animalele din oazelele lui umblă slobode, seră rând pe rând pace. O pace care ascundea un tribut plă- se înmulţesc, o duc boiereşte. tit Eliţilor. Toţi ştiau că pacea cu Emil însemna renunţarea – Mai tacă-ţi fleanca, cucoană. Dacă era după mine îţi la ferme. Purcica lui Emil trebuia îngrăşată constant. Yorik făceam felul de mult şi le potoleam foamea pentru o zi aşa scria pe ecusonul din piept, ne primeşte cu răceală. Le

Beletristica HYPERION 55 face semn teutonilor că pot pleca. Îl îmbrânceşte pe eroul luptă, dar numai el îşi lua laurii şi cu prima ocazie m-a lui Ahille într-un jilţ şi scoate un răcnet ciudat, într-o limbă scos din alianţă şi a pornit şi război cu mine. Nu este un necunoscută nouă. om prietenos. – Du stanna stanna här! – Aghiotanţii tăi nu sunt nici ei deloc prietenoşi. – Du kommer efter mig!, îmi spune şi îmi face semn cu – Babettule, să fiu sincer cu tine. Eu joc din închisoare. mâna să îl urmez. Sunt singurul veteran în Travian din SAS sau Swiden Army – Nici vorbă! Babettu nu merge singură, eu sunt escorta Security, sunt puscăriaşi nordici, nu ştiu o boabă româneşte. ei personală, ea nu mai are armată de o vreme, îngână Din- Ce le spun eu în engleză, aia fac. Nu pricep mare lucru din LipsăDeIdei şi dă să se ridice. Yorik, îl îmbrânceşte la loc: joc, dar cel puţin sunt aici, în acelaşi loc cu mine. Îi învăţ – No! Anderstand! No! Onli Babettu, zice în natară. să joace. Trece timpul. Fac şi ei ce pot. Le place. Eu, dacă – Lasă-l frate, nu te teme. mai stau acum în joc, stau pentru ei şi pentru ca să nu îi – Dar.. cum să te las singură cu duşmanul. dau satisfacţie lui Emil dându-mi delete. Asta aşteaptă. – Ştiu ce zic. Cred că nu o să mă omoare. În definitiv ţi – Deci.. ai vreo idee cum să ajung la ai mei? Ahille se pare că avem de ales? spune că mi-a găsit acolo un mic cont abandonat de un Yorik îmi deschide uşa. Scârţâitul îmi roade timpanul. băiat care i-a lăsat lui parola. Aş putea să stau acolo până Nu sunt prea gospodari cei din SAS, cred că nu au femei la final de server. în alianţă, să le pună o floare în fereastră, un ştergar pe – Am ceva mai bun pentru tine. Cred că eşti singura masă, să le şteargă păianjenii de prin colţuri. Yo_protoss, persoană în care am încredere 100%. Nici măcar Ahille se ridică de la biroul lui din lemn băiţuit şi mă întâmpină. nu trebuie să afle ce discutăm noi doi acum. Suntem eu, Zăresc şi un zâmbet? Greu de zis, sub musteţile lor neîngri- tu şi atât. Mi-ai făcut un serviciu, Ahille nu a ştiut nicio- jite de barbari. Între zâmbet şi rânjet nu e mare diferenţă. dată de el. Eu îţi fac un serviciu, vom fi chit. Emil ne este – Bună Babettule. Nu arăţi prea grozav. Îmi cer scuze, duşman comun. dar aici e o lume mai aridă ca în alte alianţe. – Ascult. – Am simţit-o pe propria piele. Eu şi eroul lui Ahille. Pe – Am un cont în Elite1, şi nu unul oarecare. Am o armă el de ce nu îl laşi să stea lângă mine? Yorik o să îi facă felul. nucleară, un hammer. Leonte îl ţine pentru SUD ori pen- – Aici eu comand şi tu ştii asta. Nimeni nu omoară pe tru lovitura de final, oricum, are 17000 de catapulte la ora nimeni decât la comanda mea. Hai, ia loc, o să le spun să asta, va depăşi 25 000. Omul din spatele lui are probleme ne aducă ceva de-ale gurii. Vin nu am. în real life. Soţia lui a fost diagnosticată cu cancer. Omul – Mai bine, spune-mi ce ai de gând cu noi. Am văzut este disperat. Amic cu mine de altfel. Emigrat în Suedia. flamura Elite pe unul dintre turnuri. Să înţeleg că acum M-a rugat să îi găsesc pe cineva, dac, priceput şi de încre- eşti de-al lor. dere. Nu mai are vreme de joc, dar nici nu ar fi vrut să se – Nu am avut de ales.Tot defensul pe care mi l-ai trimis risipească munca lui. Şi ai apărut la ţanc! Îţi dau parola, tot. a dispărut subit odată cu banul tău. Tu erai singurul meu Ai şi gold cât până la final. suport real împotriva lui Emil. Ăştia cu care joc sunt novici. – Vrei să preiau comanda unei nucleare de sub comanda – Recunoaşte că datorită intercalărilor mele Şmenaru lui Leonte? De ce nu ai dat-o unuia dintre ai tăi? şi-a rupt toate catapultele şi grămadă din armată. – Ai mei nu ştiu vorbi româneşte, s-ar da de gol repede. – Da, exact. Au rămas toţi gură cască. Nu se aşteptau la Toate conturile de hammer sunt împreună pe o conferinţă aşa defens. Mi-ai salvat curul, acum uite, o să ţi-l salvez eu Skype. Unde ai de asemenea cont şi parolă. Totul e moni- pe al tău. Nu lua în seamă flamura elţilor de pe turn. Lupta torizat, totul e sub pază. mea cu Emil e una personală, ascultă ce îţi spun. Am fost – Da, ai dreptate. Ce cont zici că este? în staff-ul lor cândva. Emil e nimic. Nu se pricepe la stra- – Felix Motanul. tegii, întotdeauna eu i le făceam. Timpi de atac, putere de

56 HYPERION Beletristica Mircea OPREA Sentinţe la zi Criticul care mă preferă îmi dezvăluie secretul să ştiu sincere, mai apropiate? E uşor să-mi închipui ce dragoste care-i cartea bună fără s-o citesc: necrologul autorului e de viaţă, ce fraternitate spontană şi sinceră ar aduce între pe ultima copertă. noi Apocalipsa!

Exces de pudoare e atunci când te jenezi să te duci la Puterea surdă vorbeşte tot mai tare. stomatolog pentru că ai dinţii stricaţi. Guvernul care îşi doreşte liniştea îmi suportă meritele Sigur e un precoce: dă semne de senilitate de la patru- şi îmi stimulează viciile. zeci de ani. Nici un politician abil nu neagă interesul naţional când Cinstea, îmi spune avocatul după ce am pierdut pro- îl poate folosi în interes propriu: românii înaintea tuturor cesul pe mâna lui, cinstea e un motiv de laudă pentru cei şi el în fruntea lor. fără alte merite. Ca un jucător la loto, naivul pariază pe democraţie cre- Tot ce este viu este icoana creatorului său. zând că, în egalitate cu ceilalţi, şansa e de partea lui.

Foamea se poate sătura cu pâine şi apă. Nesaţul – nici Infracţiunea s-a prescris? Asta e; fapta s-a întâmplat cu cu toate bucatele din meniu. ceva timp înainte de a se trezi Justiţia.

Aş vrea să trăiesc în ţara în care practicarea adevăru- Nici o revoluţie nu distruge cât poate risipi o democraţie. lui ar fi indicatorul suprem al nivelului de trai. Cunoaşte careva ţara asta? Da, înţeleg că acei bărbaţi şi-au urmat simţurile, după cum spun chiar ei, şi au ales din voia lor să fie homosexu- La prima întâlnire, un trandafir proaspăt impresio- ali. Nici eu n-am prea mare încredere în femei, e adevărat, nează orice femeie. Când trandafirul e din aur, impresia dar nu m-au dezamăgit, toate, chiar într-atât. bună rămâne şi pentru a doua zi. Orice mediocru îngenuncheat vede gloria drept înăl- Perioada de şcolarizare, în medie pe locuitor, a cres- ţarea în două picioare. cut aşa cum a crescut şi speranţa de viaţă: minimă recom- pensă pentru anii pierduţi cu şcoala. Cei mai ocupaţi sunt cei fără treabă; nici nu-mi vine să-i întrerup din lucrul lor neînceput. Aţi observat, cu siguranţă, că în timpul unei cumpene, a cutremurului, îmbrăţişările sunt mai puternice, mai

Beletristica HYPERION 57 Civilizarea speciei umane este calea elegantă şi lipsită Cel care prin iubirea sa viaţă seamănă astăzi, moarte de durere spre dispariţia ei. seamănă pentru ziua de mâine.

Cu atâtea invenţii uluitoare de astăzi, cu atâtea boli Românii, da, sunt buni canotori când fiecare vâsleşte noi, nu-i imposibil ca, mâine, să ne trezim nemuritori. Mă în altă barcă, pe altă apă. întreb însă dacă nemuritorii aceia vor mai avea un mâine. Îmi este frică să mă folosesc de drepturile mele, cele ce Mă gândesc la Dumnezeu, la oamenii lui lăsaţi prin mi se cuvin astăzi; mâine, ele vor deveni obligaţii pentru alţii. preajmă şi, după cum evoluează specia, văd riscul lui Dar- win de a dispărea ca prin selecţie naturală. Sufletul – de mult rătăcit prin raiurile de spirit pe unde trupul abia dacă visează să ajungă. Cu cât se înmulţesc maşinile în târgul meu, cu atât miroase mai tare pe străzi a grajd şi a balegă de cal. E o Cei învinşi nu au istorie; au o Carte de condoleanţe răzbunare odorantă a strămoşilor morţi în faţa urmaşilor, deschisă compasiunii ipocrite a celor puternici, în tre- a cailor putere rămaşi să galopeze pe asfalt, spre acea des- cere pe-aici. tinaţie la care încă nu ajunge potcoava cailor de odinioară. Femeia asta – indiferentă ca magnetul… Şi un om sănătos va fi, poate, deştept de treaz, dar înţe- lept nu-i decât cel trecut prin boală, prin suferinţă, cel Sunt destui maeştri care şi-au adunat osânză învăţându-te împodobit umil cu odoarele durerii. cum să slăbeşti.

Sf. Pavel îmi spune: Biserica este trupul lui Hristos. Şi Trăiesc ca din banul de pe cheptul mortului. tocmai asta-i ziceam: eu, cu gând curat, prin răzmeriţa trupului primit păcătuiesc, cu boală şi vină. În tinereţe, oglinzile îmi păreau mai prietenoase prin sinceritatea lor; acum mă sperie cu fantasme sarcastice. Muştele – primele insecte domestice. Şi, pentru că au Pentru mine, Judecata de Apoi începe cu oglinda. apărut înaintea omului, cred că muştele, cu insistenţă şi răbdare, ne-au domesticit şi pe noi. Pentru un pion de rând ca mine, şahul e un joc de noroc.

Mă ştiu cu toată lumea; eu sunt strigat pe nume şi atunci Păcatul nostru – trăim prea mult între contemporani, când sunt alungat! trăim prea mult în urgentul acum.

Cu atâţia generoşi bogaţi în jurul meu, onoarea de a Din toate romanele care mi-au căzut în mână, singu- mă face de râs din lipsa banilor, onoarea asta mi se dato- rul personaj de care îmi amintesc e Cititorul. rează în întregime! În faţa sa, călimara plină, tocul şi topul de hârtie; tre- Cum să nu admir pătratul, simbolul stabilităţii, al maxi- buie doar să aibă răbdarea obstinată de a întinde cerneala mei siguranţe în limita acelor dimensiuni: eu sunt un mis- pe hârtie folosindu-se de peniţă. O să-i ia ceva timp, dar tic al geometriei care, dintotdeauna, a văzut în pătrat Tri- viaţa lui e ca şi scrisă. unghiul magic. Acelaşi adevăr ia chipul fiecărui om în parte şi vor trece Bolnav cum sunt, iubesc nemurirea ca dintr-un viciu, la braţ sorocul. dintr-un viciu de om bolnav care ştie că leacul îi va veni târziu, când ceilalţi nu vor mai fi. Se uită în oglindă dimineaţa să-şi recunoască duşma- nul, să-l ocolească de va fi să-l întâlnească în stradă. Anonimul – umbra care şi-a devorat stăpânul. Viitorul nu mai este o temă a mea. Este lecţia pe care Modul solar de a-ţi tăinui viaţa – să te ascunzi în stră- mi-am făcut-o de ceva vreme. lucirea ta. Generaţiei tinere: Primiţi-ne, suntem amintirile voastre! Şi golul are vanitate… Fiecare cu personalitatea lui ţea- pănă, dominat de spaima de a nu-şi amesteca golul, vidul Ar trebui să ne sărbătorim şi eşecurile; aş avea motive propriu, cu golul celorlalţi. bune pentru un pahar de vin în fiecare zi.

În orice – măsura. Fără excese nici măcar în măsură. Frumoasă-i bătrâneţea: abia aştept să treacă! (Va urma)

58 HYPERION Beletristica Terapie narativă

Dumitru UNGUREANU Cum am ratat meseria de beţiv (URMĂTOARELE PAHARE) Stau câteodată şi-mi amintesc, drăgăliţă Doamne, cum când eram obligat să le adun, pofta mi se punea ponciş în distilam ţuică în de mult uitaţii ani 1970, şi – spre ame- gât şi mă strangula pe la psihic. Şi poate că şi ţuica lucra ţita mea uimire – nu răsucesc filosofica întrebare dacă la la fel, dat fiind că n-am ajuns niciodată ceea ce se cheamă început a fost pruna sau zarzăra… Mere, pere, dude, sfe- un beţiv de clasă, rasă ori (sub)masă. O ruşine pentru tatăl clă, pufoaică sau alte „materii prime“ – jur că n-am pisto- meu, adevărat model şi pilon al meseriei, exemplu pentru sit! Cu vreo 25 de pruni în grădină şi câţiva zarzări – între nenumăraţii lui tovarăşi de luptă, muncă şi pahar! care doi, cu adevărat uriaşi, dădeau atâta rod că abia încă- Am picurat într-o proză câteva clipe din perioada ţui- pea în cele trei putini de mărime modestă, cam 200 de comediei. Nu le-am reţinut pe toate, pentru că – elemen- litriS una –, aveam din ce „fabrica“ belşug de alcool, în câte tar, dragul meu cititor-băutor! – adierea licorii împingea două reprize anual. Uneori nu-mi place, alteori aş dona faptele într-un spaţiu ambiguu, la fel de misterios ca Zona jumătate din sânge să mai trăiesc atunci o dată. Per total, fraţilor Strugaţki, epurată filmic de Tarkovski (măcar că mă simţeam niţeluş ostracizat, şi nu fiindcă părinţii m-ar eroul ecranizării părea cam abstinent). Revenirea de acum fi tăiat de la porţie, închizându-mi robinetul fictiv de la nu-i similară cu „întorsul criminalului la locul faptei“, ci damigeana ţinută în cămară, la rece şi la îndemâna cănii numai pretext pentru a povesti o scurtă întâmplare din cui prindea chef! Adică, evident, a tatălui, deoarece, mama vara lui 1978. Pe la jumătatea lui august, consumam acasă fiind moartă, Dada – mătuşa care ne-a îngrijit o perioadă concediul anului doi de serviciu în Marina Militară. La – abia atingea vârful ţuguiat al buzelor de buza ceştii, iar Cacova, toate erau oarecum ca în 1968, centrul povesti- soră-mea şi eu – se chema că suntem nişte copii cuminţi!… rii „Ţuică de prună“, scrisă chiar primăvara aceea, pe când Îmi displăcea faza migăloasă şi mozolitoare la recoltat făceam pe radiotelegrafistul subunităţii de radiolocaţie de „materia primă“. N-am descoperit nicio metodă ca, fără să la 2 Mai, deasupra Plajei Nudiştilor. Doar „personajele“ se ne murdărim mâinile, să culegem zămârcitele zarzăre din- împuţinaseră, unele moarte, altele… ficţional existente. tre bălării, unde le zburătăcise bătaia crengilor imense cu Deloc pomeniţi în textul care avea să-mi aducă notorietate prăjina chioampă. Cam peste vreo trei decenii am dibuit restrânsă şi destule suspiciuni (nu frecuşuri, nici anchete, una: întindeam un celofan sub pomul încărcat şi colectam ce-i drept!) din partea „organelor“ însărcinate cu suprave- fructele fără să risc a le număra involuntar! Aşa că, în ado- gherea unora ca mine, fraţii Costică şi Nicu, verii mei, mă lescenţă, scrâşnind uşor din măselele încă necariate, ciugu- ajutau să distilez recolta de zarzăre, destul de omenoasă leam zarzărele cu silă crescândă şi zor neconcludent, sil(u) cantitativ. Lui Costică, mai mare cu opt ani, i-am spus tot- it de senzaţia că mă scufund într-o mare de scârnă lipi- deauna Nenea, imitându-i fraţii. Aşa a rămas în memoria cioasă, al cărei parfum înecător îmi întorcea pe dos papilele noastră până azi, mai bine de zece ani de la moartea lui gustative, asasinate cu dulceaţa gălbuie a vreunui miez. Şi prematură şi neaşteptată. Era un om cu inimă largă, mult dacă, pofticios, mă înfruptam din boambele încă necoapte, prea largă pentru mediul în care a trăit, gata oricând să

Beletristica HYPERION 59 ajute pe cineva, indiferent în ce domeniu gospodăresc – exerciţiului, camarazii mei adăstau la mai bine de-o sută de la depanat televizoare, la săpat canale de irigaţie. Şi, fie de metri în urmă, răsuflând sacadat, cu măştile scoase, că se pricepea, fie că învăţa ce trebuie făcut, niciodată nu căzuţi în genunchi sau proptiţi în armele date jos din spi- lăsa treaba neterminată. Că-mi sărise alături la „satelit“ nare. Nu m-a lăudat nimeni pentru ispravă; în mod curios, (cred că acesta era pe-atunci numele de cod al cazanului episodul nici n-a fost pomenit ulterior în discuţii amicale. mobil de fiert borhotul, în viteză şi pe furiş), se înţelege Dar sigur fusese remarcat, pentru că simţeam un anume de la sine: cum să rămân singur în lupta cu „dujmanu“?… respect în atitudinea tuturor. Şi respectul s-a menţinut în Astfel alintau părinţii noştri licoarea, cu voioşie netrucată! ciuda faptului că nu eram rezistent la băutură, ca majori- Nicu, de cinci ani stabilit în Piteşti, electrician la Rafină- tatea colegilor, iar ocaziile în care mi-am dovedit incapaci- rie, venise şi el în concediu câteva zile, pe-acasă. Orăşean tatea beţivară au fost mult mai multe decât cele de virtute de pripas, uitase cum decurge „fabricaţia“, însă curiozita- militară. Totuşi, alături de leat, la Constanţa fiind, am prins tea i-a ucis pisica neştiinţei. N-a ezitat, după ce-a băut o gustul vinului. Cabernet sau Muscat Otonel de Murfatlar ceaşcă de „întăritor“, să care găleţile cu materia primă şi au fost soiurile preferate ani la rând, deşi prin alimentarele ultimă. Caldă, ţuica mergea bine doar pe gâtul lui Nenea, comuniste se găseau şi altele, între care Grasa şi Frâncuşa care putea să bea şi benzină, vorb-aia! Nici Nicu, nici eu de Cotnari, bine frapate, îmi răcoreau deseori gâtlejul. Vin, n-am insistat la degustări, dar Nenea… În fine, puteţi la cârciumi, venea şi de la cramele Valea Mare sau Ştefă- bănui cum s-au încheiat sesiunea tehnologică şi testarea neşti, din preajma oraşului de reşedinţă. Nu mi-au câşti- antologică… Ce voiam să povestesc – scuzaţi digresiunea! gat simpatia. Poate pentru că o pierdusem în iunie 1969? – e faza lui Nicu. La început şedea pe scăunel, lângă oala Am pomenit episodul săpatului de vie, când împlinisem colectoare. Când temperatura de fierbere a ajuns la gradul 13 ani şi voiam să fiu „în rândul lumii“ satului. La Valea corespunzător, aburii adunaţi sub capac s-au îngrămădit pe Mare de Dâmboviţa, unde se găseau podgoria şi crama ţeavă ca nişte personaje din filmele apocaliptice la ieşirea aferentă, aparţinătoare de GOSTAT Argeş, lucra unchiul din bolgii. Urgisiţi astfel, înainte de a deveni ţuică, vapo- Vasile, fratele mamei, în meseria de pivnicer. Locuia într-o rii alcoolici anonimi produceau zgomote specifice, expec- cameră, deasupra intrării în galeria subterană, cinci zile pe torate prin răcitor. Desluşindu-le, Nicu, foarte contrariat, săptămână. Acasă, în Morteni, unde-i era familia, venea a comis nemuritoarea constatare: sâmbătă seara şi pleca luni dimineaţa. Îşi făcea singur de – Auziţi, bă, cum face: gâf-gâf! mâncare, aproape numai ouă trântite într-o tigaie încăl- Nu ştiu dacă altora li se va părea hilar; nouă, şi celor zită pe reşou, citea cărţi din colecţia „Aventura“ şi bea din sat, cărora le-am povestit, ne-a trezit râsul. Probabil că doar vinul cel mai bun, nu neapărat vechi. Probabil că de ţuica băută în diversele împrejurări stârnitoare de poveşti la excesele acelei perioade i s-au tras boala şi moartea la are proprietăţi nebănuite, dificil de sublimat într-un text numai 49 de ani, în aprilie 1984, o zi după decesul lui tata. terapeutic… În faţa cramei, pe un platou, se oprea tractorul cu Mi-e greu să ordonez povestea după criteriul cronolo- remorca burduşită de sezonieri. Debarcam, primeam gic. În episodul anterior am pomenit de vin şi-am recu- indicaţie asupra locului ce trebuia săpat şi urcam poteca noscut că ani la rând mi-a displăcut să-l beau. Pesemne într-acolo. În primele două zile abia de-am apucat să-l salut că sângele meu nu avea nevoie de stimulentul antioxidant pe unchiul Vasile, nici nu ştiu dacă se bucura că mă vede ca să-mi pună corpul în stare de agitaţie viguroasă. Obo- sau se îngrijora de ce mi se poate întâmpla. A treia zi, când seala, în tinereţe, mă vizita cu zgârcenie. La 17 ani am cosit s-a pornit ploaia care a durat o săptămână, lichidând cam- o zi întreagă de iulie, cu transpiraţia şiroaie, uimindu-mi pania de pe dealuri, unchiul m-a primit în camera lui, şi a consătenii, toţi mai vârstnici şi mai căliţi la polog. La 20, decis să rămân peste noapte acolo. M-a pus la masă, mi-a militar, ora de instrucţie – lecţia „masca pe figură“, de care prăjit nişte ouă, turnându-mi şi-o cană de vin dintr-un toţi se fereau, fiindcă nimic nu putea fi mai rău. O dimi- urcioraş galben, ţinut la piciorul patului, ca să-şi astâmpere neaţă de noiembrie, cerul senin, câmpul de curând arat. setea. Încăperea largă avea trei paturi, două mese, patru Noaptea, sub gerul umed, pământul îngheţase, dar soa- scaune, un dulap; posibil să mai fi locuit şi altcineva, nu rele transforma rapid crusta subţire în noroi lipicios, toc- ştiu. Eram bucuros că pot usca tenişii la reşoul electric (la mai bun de îngreunat bocancii. Ne-am pus pe cap scârba- noi, în Morteni, peste vreo doi ani s-a tras reţea de curent) vnicul cauciuc, am reglat respiraţia şi-am început marşul. şi că nu dârdâi alături de consătenii uzi, sub polata ce pro- După vreun kilometru, în care plutoanele companiei se răs- teja intrarea în magaziile cu teascuri sau altundeva. Nea firaseră, neputând menţine acelaşi ritm, a venit comanda Tache, responsabilul nostru, consultându-se cu şefii I.A.S.- „Pas alergător!“, executată în silă, dar fără preget. Fiind pri- ului, hotărâse plecarea între două reprize ploioase. Trac- mul din grupa aranjată după înălţime, n-am privit înapoi toristul refuza să conducă altfel: tractorul n-avea cabină, decât hăt-târziu, când vocea locotenentului (care alerga ală- remorca era deschisă. Au pornit tocmai seara, flămânzi. turi de noi, fără mască!), a ajuns la urechea mea protejată: Dar veseli, datorită mie!… – Ungureneeeeeeee, opreşte-te, dracului, odată! Ploaia începuse pe la 10. Am ieşit dintre spalieri şi ne-am Nedumerit de îndemn, am stat şi-am întors faţa. adunat într-un fel de cerdac, deasupra căruia se aflau came- Credeam că sudoarea îmi tulbură vederea: victime ale rele de locuit şi – poate, nu-mi amintesc bine – birourile.

60 HYPERION Beletristica Eu am urcat la unchiu, restul săpătorilor s-au plictisit după „Insula misterioasă“, romanul lui Jules Verne, găsit pe nop- posibilităţi. Pe la 12 sau 13, a venit de la Piteşti un camion tieră, lângă veioză. cu butoaie goale. Unchiul trebuia să asigure umplerea lor. Unchiul Vasile a venit pe la miezul nopţii. Pluteam, nu M-a întrebat dacă vreau să cobor şi eu în cramă. Cum dormeam, şi l-am auzit ca prin vis mirându-se că litro- să fi zis nu? Jos, cu ajutorul unei pompe speciale, câţiva sisem tot vinul. A coborât în cramă, să umple iar vasul. lucrători transferau vinul din buţile uriaşe în cele normale, Trezindu-mă, dimineaţa, într-o stare mai groaznică decât aduse de maşina carosată. Unchiul şi doi bărbaţi, probabil ploaia ce nu stătuse, ci se înteţise, cu vânt, dar fără tunete, şefi, se plimbau pe dalele de piatră şi degustau diverse sor- aveam capul cât bota. Stomacul bolborosea, mâinile se timente, nehotărâţi din care să încarce. M-am ţinut după pleoştiseră, iar faţa mi se îngălbenise ca oul prăjit de unchiul, el. Nu mi-a interzis nimic, nu mi-a cerut să fac nimic. Şi să mă repună pe picioarele neascultătoare. Am mâncat în mi-a întins paharul cu un deget sau două de vin, din fie- silă. Nu credeam că rezist altei înghiţituri de vin. Insistenţa care soi încercat. După a câta înghiţitură am început să plu- unchiului mi se părea pedeapsă, ştiam că o merit, dar mai tesc prin aerul dens al hrubei, printre becurile galbene de bine m-ar fi bătut, decât să-mi dea să beau. N-am avut pe bolta întunecată? Cine să mai ştie?! încotro, am golit acel pahar. Şi parcă am devenit alt om. Băgând de seamă starea mea, unchiul m-a trimis afară. Greaţa dispăruse, membrele se învioraseră, capul se lim- La uşă, sub arcada unde consătenii încă aşteptau remorca, pezise, vocea suna clar, ochii pesemne zburau mai repede era un flăcău din Morteni: Gheorghe al lui Marcu. Adul- ca vrăbiile care se zbenguiau prin băltoace… Spre amiază, mecând rost de pileală, a descoperit că suntem rude şi m-a cerul s-a luminat câteva ore. A venit alt camion la încărcat, convins să-l bag în cramă, unde intrarea nu era nici liberă, de la ICSM-ul târgoviştean. Cu el am ajuns la Găeşti. De nici interzisă, ci strict reglementată de cutume necunos- acolo, cu autobuzul, la Cacova. Bani de drum primisem cute mie. Unchiul Vasile nu m-a certat că-l adusesem. A de la unchiu. Şi două sticle de vin, pentru tata. reacţionat conform fişei postului şi ne-a expediat, după ce Ploaia, cu mici întreruperi, a ţinut toată săptămâna aceea. l-a omenit cum se cade pe „vărul“ care îşi oferea ajutorul La vie n-am mai săpat, nici la cramă n-am ajuns. Unchiul pentru orice fel de treabă, numai să stea pe-acolo. Când Vasile s-a angajat, anul următor, la fabrică, în oraş, alături s-a terminat încărcarea butoaielor, unchiul a plecat cu de mulţi consăteni. Tatăl n-a fost preocupat de escapada piteştenii, pentru operaţii birocratice necesare. Şi a încuiat mea, ştia că sunt în preajma cuiva din familie. Nici nu-i sta uşa zăbrelită a coridorului scărat ce ducea la etaj, pe unde mintea la mine, altele trebuiau lămurite (murise Maica nu aş fi putut să ies neglijent ca orice copil de 13 ani. Sau pe demult). Nici vinul nu i-a mers la suflet, nu se „înţelegea“ unde să pătrundă vreunul dintre conţărani… Pentru ce? cu licoarea. A gustat mama puţin, parcă a strâmbat din nas. Păi, în camera de sus era o damigeană cu vin, poate de 10 M-am oferit să beau şi eu. Mi-a îngăduit. Doar o înghiţi- litri, poate mai pântecoasă, şi-o mirosiseră. Am adus-o tură am tras, şi mi s-a răsturnat stomacul. Am vomitat tot. eu jos, darnic nevoie-mare, şi-am pasat-o, făcându-mi Pesemne că moşteneam părintele şi la gusturi, fiindcă la pomană, însetaţilor colegi de muncă, unul trăgând gri- sânge era sigur: ambii AII. lajul de fier-beton, cât să strecoare, tur-retur, recipien- Şapte ani şi jumătate în urmă, am sorbit din vin ca tul cu lichid încălzitor. Din care apucasem să torn şi pen- Socrate din cucută… tru mine o bărdacă. Băută până la ultima picătură, după (va urma?) ce spătorii plecaseră, curtea ţiuia de linişte, iar eu citeam

Beletristica HYPERION 61 t Norica ISAC Două ferestre şi-un prag Personaje: (ca pentru ea: nu că aş vrea să te consolez), nu c-ai avea IEPURELE vreun regret pentru… (se opreşte brusc, înghiţindu-şi ALICE cuvintele) Voiam doar să râd, eşti mândru! (tăcere. Alice îşi face curaj din nou şi cu ton vesel) Vrei să-ţi spun Personajele nu au vârstă, intriga se desfăşoară pe fondul ceva să te tăvăleşti de râs? unei singurătăţi triste disimulate de cele două personaje; Iepurele: (râzând în hohote) Am de ales? fundal sonor: piesa „Living next door to Alice“/ Smokie Alice: Nu! Iepurele: Bine, sunt tot numai urechi! Prima scenă Alice: Consimţi să auzi acel ceva asumându-ţi riscul de-a Scena – despărţită în două de o perdea transparentă. Într-o muri de râs? parte – un bărbat cu faţa acoperită de-o mască cu figură de Iepurele: (râzând în hohote) Deja mi-e frică! iepure îmbrăcat cu tricou negru, pantaloni negri, stă aşe- Alice: Destul de firesc pentru un iepure! Voi scrie cu majus- zat în fotoliu, cu telefonul în mână, vădit agitat. Împrejur, cule pentru ca să faci diferenţa între normal şi absurd, sticle goale de bere; pe jos, printre sticle, cărţi împrăşti- pentru că ţine de absurd. (mică pauză, tăcere, apoi ea, ate. De cealaltă parte – o femeie subţirică, cu părul negru strigă ascuţit:) CE TE FACI TU FĂRĂ MINE? (tac înde- prins în vârful capului neglijent, îmbrăcată lejer, în blugi şi lung. Iepurele se apropie de perdea şi-şi lipeşte palmele pulover de lână, negru cu guler înalt, stă pe marginea unui şi fruntea de ea. Alice, speriată de tăcerea lungă, îşi face pat îngust, cu telefonul în mână. Pare că aşteaptă ceva: o curaj glumind) veste, un mesaj. Pe o măsuţă în faţa patului se văd câteva Alice: Eşti mort? cărţi, pixuri, caiete. La un moment dat, Alice pare că ia o Iepurele: (în aceeaşi poziţie) Păi, nu ştiu ce să răspund. (pe decizie şi începe-a scrie pe telefon. (comunicarea dintre gânduri) Nu ştiu. cei doi este scrisă, dar totul este reprodus verbal) Alice: (nedumerită) Ţi-am spus că este ceva absurd şi că, mai mult, trebuia să mori de râs. (amuzată) A fost o Alice: Ai face bine să-mi redai acceptul; nu de alta, dar am glumă. Şi încă ceva: te-ai ramolit. Nu mai ţii la glumă. să-ţi fac comentarii mişto! (Iepurele râde; râde şi ea cu Pa! A, revin c-un dubiu, tot scărpinându-mă-n ceafă… un râs îngrijorat, încordat) Doar râzi şi taci. Ei bine, Ştii, nu cumva m-am ramolit eu?! Trebuie neapărat să voi încerca să te sufoc: cu întrebări sau păreri. Alege! meditez la asta. Ai luat-o ca pe-o ofensă şi, delicat cum Iepurele: (amuzat, răsfoind un dosar) Vreau să te-aud! Sunt eşti, taci, pentru a nu mă ofensa la rândul tău, pentru că ocupat şi nu pot tasta, aşa că… aştept păreri personale nu, asta nu ţi-ai ierta-o, ofensa. Îţi adresez scuze! (Iepu- despre textul pe care ţi l-am trimis; şi nu din punct de rele, în aceeaşi poziţie, tace. Alice continuă pe un ton vedere literar, estetic, valoric… Înţelegi!? vesel, încercând să destindă atmosfera, nedumerită de Alice: (încercând să mascheze tristeţea, gesticulează ironic, tăcerea lui) Într-o comedie romantică, vizionată demult, dramatic) Ahhh! Tocmai ai suferit o iminentă despărţire se făcea un discurs asupra glumelor. (cu voce din ce în

62 HYPERION Teatru ce mai stinsă) Cică glumele încep mereu astfel: „Un cal Alice: (îngrijorată) Eşti trist? (cu notă veselă) Cum să fac intră-ntr-un bar..“ (întorcându-se cu spatele la perdea, să-ţi smulg un zâmbet? doar pentru ea): Restul e fantezie… Iepurele: (râzând) Uite c-ai smuls! Alice: (râzând) Acum te recunosc! Iepurele: (ocupat cu citirea unui dosar) Nu, nu sunt eu. Scena II Alice: Straniu. Meditezi? Uite, facem aşa, că nu-mi place (acelaşi decor; personajele sunt destinse, comunicarea are să invadez.. o notă firească de bucurie; cei doi sunt cu ochii în telefon, Iepurele: Nu, acum am treabă şi trebuie să rămân concentrat. comunicând în scris; în timpul defăşurării scenei lumina Alice: Când vrei, când poţi, dă-mi un beep. se estompează) Iepurele: (surâzând) Nu-ţi promit nimic. Alice: Anticipam răspunsul, dar sper ca într-o noapte/zi Alice: Îţi voi cere ceva, ceva ruşinos. să fii atât de beat încât să greşeşti şi să mă suni! (râde) Iepurele: (râzând curios) Bagă!!! Iepurele: (râzând) Sigur că da, sunt imprevizibil şi un Alice: Dă-mi numărul tău de telefon. (pauză lungă) L-am pic nebun! speriat! (râde) Alice: Şi fenomenal! Ăsta-i farmecul tău! (tac îndelung; (după un timp de gândire, Iepurele scrie numărul) Mul- Iepurele vădeşte preocupare pentru ceva găsit în dosar; ţumesc! Te sun mâine, dacă am curaj. Alice, distrată, se aşază pe colţul mesei) Am să-ţi las Iepurele: (răutăcios) Dacă ai noroc să fie deschis. un mesaj cu textul: „Bună dimineaţa!“ Chiar acum mă Alice: (iritată) Mi-am folosit toate energiile să ţi-l cer! retrag „în apartamentele mele“ (râde sarcastică), deoa- Iepurele: Poţi încerca acum, mâine… Nu ştiu… rece nu mă voi trezi nici la cinci, nici la şase… nu mă Alice: Eşti un nemernic! voi trezi, într-un cuvânt, de dimineaţă, să te salut. Îţi Iepurele: Ticălos, te rog frumos! las scris aici şi te rog ca până dimineaţa să nu-l citeşti! Alice: Un ticălos nemernic. Dacă mă superi, voi face ceva, Iepurele: OK, noapte bună! Oricum închid. ceva urât, chiar foarte urât (cu atitudine): am să te sun! Alice: (scrie mesajul) „Bună dimineaţa, să ai o zi uşoară Da… şi punct. şi plină de pace!“ Iepurele: (amuzat) Păi, cu ce-am greşit? Ce-am făcut? Iepurele: (jucăuş) Passsss! Alice: Nimic, asta ai făcut! Nimic! Alice: (râzând, dar prefăcându-se supărată) Ai citit! Ahhh, Iepurele: Păi, chiar mă pricep. Sunt chiar bun de nimic! ce bătaie meriţi! Alice: Cum îţi permiţi să spui aşa ceva despre iepuraşul Iepurele: (râzând) Cu prima ocazie, da! (rozându-şi întrebătoare unghiile)… aici nu ştiu de care Alice: Să ştii, mai întâi bătaia, apoi, dacă nu fugi, vorbim! iepuraş. (tăcere. Iepurele, între timp, răscoleşte printre (râd amândoi) cărţi, căutând ceva) Iepurele: Ştiu că o merit; merit şi-o baie fierbinte. Alice: (încercând să lege din nou conversaţia) Hai să vor- Alice: Exprimare echivocă, trebuie să fiu atentă cu tine! bim despre fleacuri (niciun răspuns), hai să vorbim des- Iepurele: Da, mare atenţie! (ridică arătătorul în semn de pre orice (niciun răspuns), hai să mâncăm varză (niciun „ia aminte!“) Când sunt beat, sunt mai atent la nuanţe. răspuns), hai să protestăm! (Alice râde) Nu râde, că sunt periculos când sunt pilit! Iepurele: (râzând) Eu protestez zilnic! (râd amândoi) Am gura mare! Alice: Aha! Am aflat ce-ţi place, norocosule! Alice: Umbli cu „dacă“ în buzunar.. Iepurele: …doar că nu ies în public şi… dacă mă gândesc Iepurele: Umblu, că-mi permit! bine, nici nu-mi prea place. Alice: Să ştii că nu mi-e teamă de tine! Alice: Te-ai răzgândit. (amuzată) Indecisule! Intenţionam Iepurele: Păi nu, că n-ai văzut încă balaurul, adică pe mine! să-ţi trimit o oală cu flori – virtuală, cum altfel? – dar mi-e c-ai să le ronţăi… Aşa că îţi voi desena un soare. (se bate cu pumnul în piept şi râde) Maaare! (face un gest larg cu mâna prin aer ca şi cum Alice: Mă întreb dacă-l voi vedea vreodată. ar desena; rămân în întuneric, nemişcaţi) Iepurele: Aruncă trei monede, să vedem ce iese. Oricum, nu sunt aşa interesant şi, oricum, multă lume mă oco- leşte pentru că sunt nebun. Scena III Alice: Dacă voi constata asta, te voi trata ca atare! (scena de mai înainte, cu cei doi în întuneric; treptat, lumina Iepurele: (râzând) Ai să fii hipnotizată, nu vei avea timp creşte concentrată mai mult asupra celor doi) să reacţionezi! Alice: Nu ştii cu cine ai de-a face! Alice: (cu voce liniştită) E seară. Chiar noapte. Dacă eşti Iepurele: (confesiv) Dă-te mai aproape, să-ţi spun! Alaltă- acasă, lasă-mi un mesaj; nu te pot suna decât după o oră. seară am avut doar un litru de bere, am încercat nişte Iepurele: (cu voce neutră) Scuze, dar nu pot vorbi. Doar vin, dar n-a mers şi-am adormit pe la patru; azi am scrie. (pauză în care niciunul nu se mişcă, nu vorbeşte; avut bere gârlă şi încă mai am. Mă ţine până dimineaţa, Alice insistă) maxim ora patru din nou, deci, sunt bine.

Teatru HYPERION 63 Alice: (râzând, dar îngrijorată) Nu te exprimi ca un om Iepurele (râzând): Exact! beat.Ori exagerezi, ori eşti un geniu. Alice (îşi continuă discursul):…aşa cum am văzut prin Iepurele: N-ai cum să-ţi dai seama decât dacă mă auzi. Sunt filme, şi the end pe muzică revoluţionară! Spectatorii foarte atent la ceea ce scriu, mai ales când sunt beat. vor pleca fericiţi şi mulţumiţi… Alice: Beat, beat, dar beat mort! Iepurele: Mă faci să zâmbesc! Eşti genială, faci spectacol! Iepurele: Dacă sunt beat mort, nu mai reacţionez, mă culc Alice (declamativ):…ferm convinşi că fata asta a luat o direct, altfel încep cu organele şi altele nesfinte. hotărâre înţeleaptă! (starea de nervozitate i s-a atenuat, Alice: Specific beţiei. este relaxată şi binedispusă; râd amândoi). Iepurele: Auzi, care este părerea ta despre mine? (pare mult Alice: Este meritul tău. Hai să te mângâi tandru pe urechi! interesat de răspuns) Iepurele (îngândurat): N-am făcut mare lucru, dar dacă Alice: (pare că analizează, serioasă, interfaţa telefonului, zici că merit… apoi scrutează dincolo de perdeaua ce-i desparte; apoi Alice (calmă): Da, meriţi. Aveam nevoie să spun prostii. râzând) Uneori te-aş trece în rândul savanţilor nebuni, Uneori mă destrăbălez (râd amândoi). ceea ce, dacă ţii la opinia mea, este maximul de inteli- Iepurele: Şi m-ai găsit pe mine (surâde trist). genţă…, alteori… hmmm!… cred că-n rândul pescari- Alice: Mai eşti pe drumuri? lor braconieri! (râs jucăuş urmat de hohote din amân- Iepurele: Nu. Am ajuns… undeva… cred… După pledoa- două părţile; lumina se estompează, cortina cade încet ria ta, stau să mă gândesc dacă să mă mai prefac sau peste râsul lor) să capitulez. Alice: Nu înţeleg! Te prefaci că mergi? Iepurele: Că trăiesc. Scena IV Alice (gânditoare, dar pe ton ironic): Dragă, te iubesc şi (acelaşi decor la care se adaugă pe măsuţa Iepurelui două mort, nu te mai preface! pahare cu picior şi-o sticlă de şsampanie iar pe măsuţa lui Iepurele: Atunci valorez mai mult, ca text. Alice, o lumânare albă pusă-ntr-un suport mic din ceramică) Alice: Post mortem întotdeauna. (ca şi cum le-ar fi teamă să nu deranjeze, niciunul nu se Iepurele: Exact. încumetă să-l abordez pe celălalt; la un moment dat, Alice: Tu continuă să trăieşti în mizerie! Dacă n-o ai, Iepurele se ridică şi, pe un ton glumeţ, întreabă) creeaz-o! Îţi spun: vei fi iubit. De popor. De cei care te citesc. Să sperăm că viitoarea generaţie va avea cul- Iepurele: How do you feel tonight? tură, nu şcoli! (pauză) Alice: (încurcată, având, totodată, o stare febrilă, mani- Alice (tragi-comică): Tăcerea ta mă răneşte! festată prin râs nervos) I’m fine! Dar nu mă provoca Iepurele (râzând): Tăcere, eu? Tu eşti primadona în noap- cu engleza! (frenetic:) Am pierdut un amic cândva. tea asta! Eu – un umil urecheat! (declamativ:) I-am scris în engleză. Mi-ar fi plăcut să Alice: Uhuuu, ce m-ai speriat! Câte inimi au ieşit în fereas- vorbesc şi să scriu corect în engleză! (şăgalnic şi contra de messenger! fesiv:) Ne-am fi scris scrisori secrete. Dacă mama ar fi Iepurele: Câte-ai vrut? deschis una, m-ar fi chemat fuguţa: „Cred că ţi-ai găsit Alice: Una maaareee! loc de muncă în străinătate! Uite, uite-aici!“ (Ritmul Iepurele: Dar tu ce-mi dăruieşti? în care vorbeşte creşte, pare dusă în lumea închipuită) Alice (evitând devierea discuţiei spre zone sentimentale): Dar eu, eu, în sinea mea, aş fi ştiut: conţinutul acelei Mmmm, stai să văd… Ţi-aş dărui flori, dar mi-e c-ai scrisori valora mult mai mult decât un job în străină- să le ronţăi şi-ţi pot dăuna la ficat! (râd amândoi) Nu tate… Doar dacă (speriată), oh nu, dacă n-ar fi fost o te mai hlizi, spune-mi ceva frumos! scrisoare de adio… (dramatică:) ah, nu! (strânge tele- Iepurele: Am lipici. Mai mult de atât nu ştiu ce… În rea- fonul la piept, simulând disperarea:) atunci, atunci aş litate, sunt apatic şi greţos. fi fugit în grădină, m-aş fi căţărat în cel mai înalt pom Alice: În realitate nu te cunosc, dar ştii ceva? Reţelele de (serioasă:) fructifer, subînţelegi (disperată:) pe ultima socializare sunt bune.. creangă, (cu palma pe frunte:) aş fi privit în zare, între- Iepurele (sceptic): Depinde. bând păsările: de ceeee? (grimasă de durere:) whyyy? Alice: Cunoşti unii oameni, le cunoşti mintea. (veselă, şi, după ce mi-aş fi epuizat tristeţea cu inutile între- declamativă:) Eu sunt îndrăgostită intelectual, de tine! bări către înaripate, simţul raţiunii (îşi trage-o palmă Ţi-o spun pe şleau, şi asta contează şi durează. De altfel, peste frunte:) m-ar fi pocnit în cap cu răspunsul: corect, poţi fi orice: femeie, bărbat, tânăr, bătrân… asta e, nu ai dramă! Atunci, aş fi coborât lent din vâr- Iepurele (izbucnind în râs): La ce craci blănoşi am, sigur ful cireşului.. pot fi femeie! (râd amândoi din toată inima) Iepurele: Eu te privesc de jos (râde). Alice (amintindu-şi ceva, scoate o ţigară din pachetul de Alice (vorbind în acelaşi timp cu el:)…aş fi strâns din dinţi ţigări aflat lângă cărţi): Şi de ce nu mă laşi să fumez? cu buzele făcute pungă, a dârzenie… Hei! ca să te uiţi Eşti pe mână cu medicul meu? sub fustă?! Iepurele: În noaptea asta poţi fuma chiar două, aşa, de funny.

64 HYPERION Teatru Alice (aprinzându-şi ţigara): Să ştii că nu fumez ca o depra- Iepurele: Şi, între timp, problema se măreşte. Eu nu vată, nici ca o boschetară, nici ca o intelectuală! Nu, nu! merg nicăieri. Eu fumez cu drag… dar întotdeauna cu arătătorul de Alice (retorică): Hai la mine! la mâna dreaptă la tâmplă, în stânga ţigara.. Iepurele (relativ trist): Nu am nevoie de oameni, am nevoie Iepurele: Adică… este de văzut peisajul. de somn. Am prea multe gânduri care mă fugăresc. Alice: Patetic, peisajul! (pauză scurtă) Problema este în noi. Iepurele (gânditor): Mă simt mic. Alice (serioasă): Cum ar fi? Alice (serioasă): Râdeam. Sunt cât se poate de firească! Iepurele (agitat): Sunt ce vezi! Ce vezi? Iepurele: Mă simt mic şi de mult n-a mai reuşit cineva Alice (tristă, dar pe un ton vesel, prefăcut): Un iepure filo- asta cu mine. zof! (râd amândoi) Alice: Pentru că asta-i seara mea. Iepurele: În afară de. Iepurele: Este. (pauză) Alice (depune un efort să dea o notă veselă discuţiei): Ai Alice (entuziastă): De mâine facem un cuplu. Uite-aşa, trăit la modul egoist, poate mai mult de atât: n-ai rea- inventăm cuvinte şi scriem tot-tot ce ne trece prin lizat nimic efectiv, concret. Acum trăieşti cum poţi! minte! (veselă:) Ştii, sunt fericită, nu pentru că este (notă patetică, ritm crescendo:) Cu toată greutatea tre- seara mea…, ci pentru că cineva are urechi să asculte! cutului pe umeri, te-ai fi sinucis dacă n-ai fi iubit atât Iepurele (râzând inteligent): Ascult dacă am ce asculta! de mult viaţa, te-ai fi sinucis, dar n-ai făcut-o pentru Alice (râzând): Nu te mai da mare! Iar eu nu-s mereu aşa! că trebuia să mă-ntâlneşti pe mine! Azi m-a durut capul, încă mai am dureri, săptămâna Iepurele (calm, dar trist): Aşa dramatic păream? viitoare merg la medic să-mi dea ceva să nu mă mai Alice: Am pus mai mult să ai de unde ieşi mai bun. doară… (amândoi par trişti. Alice, pentru a schimba Iepurele: Sunt o controversă, nu am nimic liniar. (Se aud atmosfera, continuă pe un ton şăgalnic:) …dar acum focuri de artificii, în continuare scena se desfăşoară, sunt mult mai bine, care bine, împătrit, ţi-l doresc şi cu excepţia timpului în care Iepurele desface sticla, ţie… (râd amândoi, Alice continuă pe acelaşi ton:) cu cei doi, faţă în faţă, despărţiţi de perdeaua albă, Mai ştii cum se scriau cândva scrisorile? Cele cu înce- transparentă) put tipizat? „Dragă mătuşă, noi suntem bine, sănătoşi, Alice: Auzi? Focurile de artificii, e miezul nopţii! La mereu sănătoşi, care sănătate o dorim şi ţie şi familiei mulţi ani! tale!“ (amândoi amuzaţi. Pauză în care râd; apoi, ca şi Iepurele (ia sticla de şampanie de pe noptieră): La Roma, cum i-ar fi venit o idee pe moment): Am să-ţi scriu da, este miezul nopţii, la Bucureşti Noul An este în o scrisoare. Clasică. Ţi-o trimit chiar dacă tu nu vrei. întârziere (deschizând sticla), dar am să beau cu tine Vrei? (nu aşteaptă răspunsul:) Nu, nu te speria! (râde:) paharul de şampanie. Ce importanţă are o oră?! (umple Nu-mi da adresa! E suficientă căsuţa poştală. amândouă paharele:) Mai eşti? Iepurele (în tot acest timp – foarte atent şi prezent la discursul ei): Da, mă gândesc. Alice (emoţionată, uşor melancolică): Da, aşteptam Alice: N-am îndoieli. Mai gânditor ca tine n-am întâlnit! să deschizi sticla. (paharele rămân unul lângă altul (râd cu drag amândoi) Dar nu-ţi port pică, te arăţi în pe noptieră) toată splendoarea ta, cu defecte şi calităţi. Iepurele (privind un punct imaginar): La mulţi ani, (cu Iepurele: Am destule din toate. voce joasă:) draga mea Alice! Alice (evident bucuroasă): În sfârşit, un om normal ca şi Alice (melancolică): La mulţi ani, (silabisind apăsat:) mine. Inventez poveşti ca să te ţin aproape. Dacă te-ai Ie-pu-re! (se îndepărtează de perdea, rămânând îndepărta, nu s-ar schimba nimic.(declamativ:) Inima faţă în faţă) mea îţi aparţine! (râd amândoi) Iepurele (râzând spasmodic): La somn! Am băut prea mult, Iepurele: Aşa, direct? N-am făcut nimic special… încă. nu cred să ajung în pat, mă-ntind unde cad! Alice: Te-a întrebat careva ceva? Aşa cum eşti, cât te-am Alice (râs aproape isteric, declamă): Iată bărbatul pe care cunoscut… (pe faţă i se citeşte durerea), mi-am dat îl iubesc! (cei doi nu-şi mai vorbesc, râsetele se sting seama că te iubesc când am intrat în casa ta prăfuită şi treptat. Iepurele ia un pahar cu şampanie în mână, pustie, odată cu tine şi cu valiza ta. Tu nu m-ai văzut, ciocneşte celălalt pahar, apoi se aşează cu paharul în dar… (râzând forţat) …hai să fugim… de psihologi! mână în fotoliu. După un minut, ca trezit din vis, vizi- Te sufocă cu citate şi… am evitat să fiu unul sau să mai bil tensionat, aruncă paharul pe podea, apoi, cu capul cred că pot remedia ceva! (cu glas sfârşit:) De aceea în mâini şi coatele pe genunchi, rămâne în întuneric. ţi-am făcut o declaraţie de dragoste. Alice se apropie cu paşi grei de masă, aprinde lumâ- Iepurele (calm şi raţional): Mie îmi place. Psihologia, raţi- narea, îşi desprinde părul, apoi se aşează pe un colţ de onament în formă pură. Mă joc cu cuvintele. Ca vari- pat, fixând flacăra lumânării. Încet, îngână o melodie: antă, depinde ce alegi. „Living next door to Alice“) Alice (distrată): Eu merg la teatru, uite-aşa! (CORTINA)

Teatru HYPERION 65 j Leo BUTNARU Vectori transpruteni (X) PAGINI DE JURNAL 17.X.1992 Joia trecută, pe când tratam nişte posibile colaborări cu Mihă- 9.XI.1992 iescu şi Chiric de la „Porto-Franco“, năvălesc asupra noastră Participări la Galaţi (festivalul „Grigore Hagiu“), Bacău (pre- vreo 8-10 reprezentanţi ai studenţilor aflaţi în grevă. Nu prea miile revistei „Ateneu“), Sighetu Marmaţiei (festival de poezie). pricep ce vor de la noi, scriitorii. Să vă fim, poate, mediatori? La Bacău, prezenţi: Fănuş Neagu, Gheorghe Tomozei, Mihai Să luăm legătură cu guvernul? Cam aşa ceva ar vrea… Cim- Cimpoi, Ioanid Romanescu, Alexandru Condeescu, gazdele. poi vorbeşte cu Gorda. Guvernul se află în şedinţă… Reven- La Oancea, bădărănia vameşilor „noştri“: şi-au făcut din ochi dicările studenţilor sunt haotice, foarte aproximativ formu- un maior de poliţie găgăuţ (cel care cu altă ocazie nu voia să late, ba mai mult – ei nu au nici comitet de grevă serios, nici ne lase să intrăm în Moldova, acasă) şi un tip tăcut, rus, care nu prea cunosc multe lucruri în ceea ce priveşte înaintarea cu greu ne înţelegea limba. În fine, ne-am lovit de agresivi- revendicărilor…J Dezgustător, un student pe nume Mihai, de tatea lor neputincioasă, totuşi: până la urme, şeful vămii şi-a la universitatea din Tiraspol, încăpăţânat, derutat, ţipălău, cerut scuze pentru idioţenia subalternilor. cam puţin alfabetizat, e cuprins de o febră a „nu, nu“-itului, O manifestare la Târgu Bujor, apoi – Galaţiul, acelaşi hotel orice s-ar propune – respinge, cerând satisfacerea imediată „Faleza“, aceeaşi dezinvoltură a bubuitorului Fănuş şi oarecum a revendicărilor. Un infantilism în amestec cu prostia celui discreta, sobra prezenţă a lui Tomozei. ajuns la maturitate… În fine, studenţii au obţinut deja câte Am realizat un dialog cu Ioanid Romanescu, pe terasa hote- ceva. Şi vor mai obţine… Guvernanţii, limitaţi şi ei în toate – lului. Pe fundalul discuţiei noastre, banda magnetică a mai personale şi sociale, inapţi de a găsi soluţii optime, vor ceda, captat ţipăt de pescăruşi, sirene de vapoare şi interminabila, numai să rămână în fotolii… În general însă, mediocritatea animata spunere de sine a lui Fănuş Neagu, din când în când străzii, a gloatei mă dezgustă. Precum, de altfel, şi cea din acostându-l cu vorbă piperată pe ziaristul Modorcea pentru guvern, preşedinţie… Să avem tristul şi ghinionistul curaj de atacurile acestuia asupra unor basarabeni: Gr. Vieru, L. Lari… a recunoaşte că societatea pruto-nistreană e prizoniera unui Detalii: competiţia celor trei acordeonişti zeloşi din Târgu obscurantism cam generalizat… Mă tem că şi în dreapta Pru- Bujor: Ascultători fideli, copleşiţi până la terorizare de muzi- tului e cam la fel… canţi – Cimpoi şi Suceveanu, eu reuşind să mă retrag la o masă mai ferită de focul melodiilor săltăreţe. Primele cumpărături de la relativ noua librărie „Iaşi“, inau- La Galaţi apar şi actorii chişinăuieni, angajaţi la teatrul gurată la Chişinău: Mircea Ciobanu, „Patimile“ (Poeţi români din acest oraş, un pic afumaţi şi incoerenţi în prezenţă şi contemporani) şi „Scriitori îndrăgostiţi“ de Emile Faguet, absenţă de spirit. Împreună cu Cimpoi ne procurăm cărţi şi aceasta din urmă apărut pe o hârtie proastă la editura „Excel- câte un costum de haine. Vizită la biblioteca judeţeană „Ure- sior“ din Timişoara. chia“. Impresionantă colecţia de manuscrise, printre care şi Săptămână dedicată „Poeziilor de duminică“: am scris unele ale lui Alecsandri. glosări-postfeţe la plachetele lui Fundoianu, Botta, Crainic La Bacău, ca totdeauna, căldură sufletească şi bună orga- şi Cotruş. nizare. Iau premiile „Ateneului“ Augustin Buzura (proză), Ion

66 HYPERION Jurnal Ungureanu, ministrul culturii din RM, Vasile Igna, Arcadie Au avut turnee prin Danemarca, Franţa. O solistă de excepţie Suceveanu (poezie), Corneliu Ungureanu (critică). Premii şi căreia, drept semn de preţuire, i-am dăruit setul de cărţi din pentru tinerii autori. colecţia „Poezii de duminică“. O masă copioasă cu oameni Muzeul „George Apostu“. Cazaţi la aceeaşi casă de oaspeţi frumoşi şi cântec de ceteră maramureşeană. Mama şi fra- de la centrul „Apostu“. Prezent, plin de vervă, Andrei Pleşu. tele lui Gheorghe Pârja m-au impresionat ca alese persoane Realizez un dialog cu omul de excepţie, literatul, biofizicia- ce sunt. Poetul din Sighetu Marmaţiei Ştefan Cămăraşu nu nul, enciclopedistul C. D. Zeletin. O călătorie de neuitat la mă slăbeşte din complimente, văzându-mă bun de ambasa- Valea Zeletinului, la Răchitoasa. Ce oameni minunaţi! Ospi- dor al… României în vreo ţară importantă. Zice că reiese din talitate şi generozitate zeiască. Dl Zeletin face un excurs de comportamentul, din felul meu de a fi şi de a vorbi, diplo- cam o oră şi jumătate în istoria intelectuală a acestor ţinu- matic şi interesant. Se vede că exagerează, – dar cine poate turi. Zeci, sute de personalităţi de mare renume românesc şi împiedica omul să aibă anumite simpatii?… internaţional, inclusiv nobelistul Paladi. Într-o şuetă întreţinută cu Ion Mureşan şi Radu Săplăcan La Răchitoasa verva fostului primar al comunei, actual- „nasc“ un termen ingenios, dar, poate, dureros pentru conşti- mente director al şcolii din localitate. Amintiri din activită- inţa noastră; Radu vorbeşte de Ion Mureşan ca de un „han- ţile de odinioară când, la adunările comuniştilor, bieţii vor- dicapat“, glumind cu drag, fireşte, iar eu deriv: handi-carpat/ bitori, ţărani, se aventurau să utilizeze expresii neologistice, handi-carpaţi. (O tâmpenie nevoită, dar spusă cu strângere vorbind despre lucruri „sofistricate“ (sofisticate), „secţionări de inimă, chiar când explodez în glumă.) dure“ (sancţionări) şi „voturi de blană“ (de blam!). Comportamentul de frumos boem al unui poet Am prezentat la Bacău suplimentul ziarului „Vaţa satu- ucrainean-român (regret, dar i-am uitat numele). Când ple- lui“, caietele de cultură, cum le-am zis, dedicate lui George căm de la Sighet spre Deseşti lui nu-i place autocarul, care Bacovia. Prezent cu noi şi Vasile Spinei, redactorul-şef al nu are confort, ci scaune ne-moi, dure, reci ca nişte taburete. publicaţiei respective. Ion Ungureanu a fost la înălţime în În semn de protest, ucraineanul opreşte autobuzul, coboară. vreo două discursuri. Noi plecăm mai departe. El ia un taxi, ne depăşeşte, claxo- Alte prezenţe: George Bălăiţă, Radu Cârneci. nează a triumf, ca peste alte câteva sute de metri să coboare Dragul de Sergiu Adam „mă dotează“ cu un cadou pe care din taxi, revenind în autobuz. Se vede că preţul pe care i-l mi-l promisese, ca mare generos ce este! – o maşină de dac- ceruse taximetristul l-a readus din boemă la realitate. Ori- tilografiat „Olimpya international“. cum, şi-a demonstrat protestul faţă de ne-dotatul autocar, iar când urcă din nou, îşi pune chipiul sub fund, pe scaunul dur şi La Sighetu Marmaţiei am plecat împreună cu Andrei rece. Ceilalţi îl încolţesc cu glumele, la un moment dat, poetul Burac şi Vasile Spinei (el a asigurat transportul, maşina ziaru- zicând: „În faţa deşteptăciunii voastre îmi scot chipiul“, după lui „Făclia“ cu un şofer excelent şi omenos, Constantin Cara- care chiar şi-l scoate… de sub fund. Ingenios! Iar la Deseşti man). Drum lung, anevoios, dar captivant. Pe culmile Carpa- îi place cum cântă solista, scotoceşte prin buzunare, poate ţilor – iarnă adevărată, lapoviţă, polei. Împingem la „Volga“, găseşte ceva ce ar putea fi de cadou. Însă negăsind nimic, îşi alergăm din urma ei, sărind din mers în maşină, cu riscul de cere scuze, spunându-i domnişoarei: „Nu vă supăraţi, însă, a nimeri, alunecând, sub roţi. Slavă Domnului, ne-am des- până găsesc un cadou pentru dumneavoastră, vă ofer cu auto- curcat. La întoarcere însă, drumul a fost bun, inclusiv pe cul- graful meu pianul de la casa de cultură“. mile munţilor, la pasul de trecere. La Sighet ne întoarcem bine dispuşi. Facem o seară-noapte Cazaţi la hotelul „Marmaţia“. (Da, încă un partener-drumeţ, de frumoasă demenţă cu Ion Mureşan şi Radu Săplăcan. Ion Bogdan Ardelean, sigheţean, student la Universitatea din citeşte versuri mari, formidabile. Abia acum îl descopăr ca Chişinău, facultatea psihologie). Prezenţi – Ion Mureşan, Mir- pe un poet foarte dotat, important. cea Petean, Radu Săplăcan, Gheorghe Pârja, Victor Basarab Facem haz pe seama lui Andrei căruia i-am întins o cursă, de la ziarul „Azi“. Premii – Gavril Ciuban din Vişeu, un poet lăsându-i în uşă un bileţel din partea (iertare, dar, de, – ţară excelent, pentru cartea-i de debut. Surprins, mă pomenesc tristă plină de humor!) doamnei deputat Bertzi (la tineret libe- distins cu Premiul Serilor de Poezie de la Deseşti „Nichita rali). Totul pornit astfel: Vasile Spinei, cu care eram în aceeaşi Stănescu“, un alt premiu – unei domniţe pentru manuscris. cameră, spune: „Ai văzut cum îi curg ochii lui Andrei după Călătorie în localitatea Petrova (25 de kilometri de la tânăra deputată?“ Chiar atunci zic: „Vrei să-i jucăm festa?“ Sighet). Cenaclul „Eminescu“ din localitate la 25 de ani. Ver- „Cum?“ „Dă-mi o filă de hârtie şi pix“. Vasile se execută. Eu suri, copii frumoşi, entuziasta profesoară, dna Vulpe (la ori- ticluiesc un bileţel pentru colegul nostru, veşnic nutrind gine, basarabeancă) în faţa unui cor de copii, palincă de multe ambiţii grandomane şi crezând că e un interlocutor intere- accente/focuri, vervă. sant, de luat în seamă, şi care îşi băgase în cap (îi cunosc psi- Altă călătorie – în neuitatul Deseşti (cam tot 25 de kilometri hologia) că şi de această dată a fost preţuit la mare valoare. de la Sighetu Marmaţiei). Ah, Maramureşul fermecător prin Biletul: „Mult stimate dle A., iertaţi-mi cutezanţa, însă aş dori toate ale sale, înainte de orice prin oamenii săi inimoşi, sufle- să ne întâlnim la ora 18.00… etc…“ Îi zic lui Vasile: „Uite, i-l tişti! Moment de omagiere în sala „Nichita Stănescu“, unde pun în uşă şi să vezi că se dă la nadă“. Vasile: „Ei, da! Impo- las cu evlavie volumul poetului „Vorbire de singur zeu“, pe sibil! Ce, e chiar atât de?“ „E… Stai niţel, aşteaptă şi, de intră care l-am editat în colecţia „Cele mai frumoase poezii“. Dis- Andrei cu problema, păstrează seriozitatea“. Într-adevăr, peste cuţii cu Ion Pop Taină, cu fratele lui Gh. M. Bârlea, ambii de un timp bătăi în uşă. Noi, prefăcându-ne că moţăim întinşi la firma care a sponsorizat premiul „N. Stănescu“. Un spec- pe pat, suntem serioşi foc. Intră Andrei. Priveşte iscoditor, să tacol folcloric al copiilor din Deseşti – mari artişti, domnule! depisteze ceva ce ar da de bănuit. Nu depistează. După care

Jurnal HYPERION 67 face: „Voi plecaţi la Petrova?“ Sigur că plecăm. Mai tace câteva clipe, după care: „Dar eu cred că nu voi merge…“ „De ce?“, În colecţia „Poezii de duminică“ au mai apărut Lucian întrebăm, chiar de cunoşteam deja motivul: vorba e că, în Blaga, Vasile Voiculescu, Aureliu Busuioc şi Nicolae Esinencu. bileţel, dna deputat îi fixase (din partea noastră!) întâlnire la Agnesa Roşca îşi manifestă nemulţumirea, cerşind titluri, ora 18.00, tocmai când trebuia să pornească echipa la întâl- vrând să editeze cărţi, atacându-i pe toţi ceilalţi. Parodia lui nirea cu cititorii! Cărare cu „Căţeaua rămâne căţea“ parcă ar fi fost scrisă ieri. Ei bine, A. se tot frământă, să meargă, să nu meargă, să… Dar, uimitor, în acelaşi autocar urcă, să meargă cu noi, şi dna 10.XI.1992 deputată de la liberali-tineret, astfel că problema era ca şi cum Seara, la Răchitoasa, parcă observăm o umbră de tris- pe jumătate rezolvată… Numai că până la această „jumătate“ teţe şi derută apărută brusc pe feţele amfitrionilor noş- urmase ceva, despre care discutam/ analizam după reveni- tri… Până la urmă, aflăm ce aflară ei şi nu ştiau dacă tre- rea la Sighet. buie sau nu să ne spună şi nouă – radioul transmisese că Ion Ce spectacol, ce caragialism a ieşit! Ion Mureşan, căruia şi Doina Aldea-Teodorovici nimeriseră într-un accident de deja A. i se şi destăinuise „în problemă“, o luase şi el de bună, maşină fatal… compătimindu-l şi, concomitent, cicălindu-l pentru gafele comise: cum să te apropii tu de dna deputat, arătându-i bile- La Bacău, împreună cu Cârneci şi Savin, ne-am întâlnit ţelul şi întrebând-o dacă chiar dânsa l-a scris? N-ai văzut că cu elevii şi profesori de la liceul de aviaţie. în jur erau şi alte persoane? Poate că şi cei din garda de corp! La Sighetu Marmaţiei, împreună cu Mircea Petean, la liceul Ah, ah, ce gafă! Cum putea să recunoască dânsa că ţi-a scris? „Dragoş Vodă“, unde şi-a făcut studiile şi Alexandru Ivasiuc. Astfel că A. intră în apele disperării. Îmi spun Mureşan şi În ambele cazuri – multă căldură, curtoazie şi foarte puţin Spinei: şi-a scos bereta şi zicea că, iată, îşi smulge părul din timp pentru dialog. cap! Cum de a putut el, idiotul, să comită atare imprudenţă?! Şi tot aşa, bietul coleg, a rămas în dramatice remuşcări dar, Ieri, radio Chişinău transmite un dialog cu mine şi bibli- concomitent cu convingerea că tânăra şi frumoasa doamnă otecara Elena Anghel din Alba Iulia, ceea ce mă făcu să-mi deputat îl simpatizează şi îl preţuieşte… amintesc că, acum două săptămâni, în cadrul zilelor biblio- Ce hohote de râs! Ce demenţă dezlănţuită! Mureşan poves- tecii „Transilvania“ din Chişinău, am avut lansarea cărţii de teşte cum intrase în grafologie, luând şi el biletul ticluit de mine poeme „Şoimul de aur“. Mulţi oaspeţi din Cluj-Napoca, bibli- drept unul autentic, ce venea de la deputată, demonstrându-i otecari de la noi. Surpriza – lectura fermecătoare a versurilor lui A. că în literele „încondeiate de doamnă“ e multă afecţi- mele de către dna Elena Anghel. De altfel, am aflat că scena une: „Uite la acest B. Vezi ce rotunjime sensibilă, ce?…“ Şi tot şi microfonul nu-i sunt deloc străine – a avut mai multe reci- aşa, şi el, Mureşan, crezând că într-adevăr e ceva serios, desci- taluri şi cu public, şi în studio radio. frează frazele scrise de mine… Ei, dar când ne întoarcem, A. Cu oaspeţii din Transilvania am vizitat şi pivniţele de găseşte de cuviinţă să-mi spună de afectivitatea deputăţească, la Cojuşna. arătându-mi şi mie biletul… Ce naivitate sau, poate, chiar…! Regret, dar nu mai pot îndrepta această situaţie stupidă… 13.XI.1992 În drum spre Sighet, când puneam la cale „Caietele de cultură“ Muzeul Lemnului din Sighetu Marmaţiei. Apoi călăto- dedicate mitului/mitologiei, m-am oferit să scriu argumentul, rim la Săpânţa, să vedem cimitirul vesel. Neobişnuit, stra- cuvântul înainte, la care Bur. tăcu… aricit, agresiv; chipurile: niu şi cam greu de înţeles (acceptat). Săplăcan zice că Marin „Da eu credeţi că n-aş putea scrie?“ Ştiam că nu poate, dar nu Preda ar fi avut dreptate, afirmând că respectivul cimitir e: am insistat. Să scrie, dacă doreşte. Şi iată că, scremându-se „O stupiditate… o anomalie bolnăvicioasă…“ Cine ştie… Dar cât s-o fi scremut, „spectaculosul“ B. a eşuat: neputinţa şi l-am văzut şi noi. incompetenţa s-au dovedit a fi şi mai şi decât orgoliul. „Scrie te rog tu, eu sunt ocupa la revistă, etc“. Ei, lasă-mă să fii ocu- Printre aceste călătorii, am primit şi noi oaspeţi. La Teatrul pat acolo, unde mai nimeni nu face nimic… „Mateevici“ s-a dat un spectacol din poezia lui Stănescu. De la Deci, am scris argumentul pentru „Caietele…“ care apar Bucureşti şi Timişoara au venit Gheorghe Tomozei, Anghel miercuri, în 19 noiembrie. Dumbrăveanu, Ion Drăgănoiu, Dora Stănescu, Alexandru Condeescu… Am organizat o seară şi la USM. Remember: La Bacău, se apropie un bărbat în vârstă, întrebându-mă dacă sunt din Basarabia (coborâsem din Citesc corectura volumului de dialoguri „Spunerea de maşina care „ne trădă“ prin numerele de înmatriculare). Îmi sine“. Mari suluri de şpalturi printate, scoase din compu- exprimă condoleanţe în legătură cu dramaticul deces al celor ter. Metrii de corectură desfăşuraţi din sul şerpuiesc pe de doi cântăreţi, Ion şi Doina… o parte şi de alat a mesei la care corectez numeroasele gre- şeli: computeristele noastre au încă mult până să ajungă la o Am terminat corectura „Spunerii de sine“. Editura îmi alfabetizare-gramatizare românească… oferă 1,8 mii pe coală. Dar cine dă mai mult?… Ieri, am transcris de pe banda magnetică dialogul cu Mir- Sosind de la Sighet, aflu cu stupoare că vecinii-prietenii cea Petean. Cam amplu, dar, cred, interesant. Dumbrăveni s-au lansat într-o „operă“ de bârfă la adresa Până să purced la transcrierea dialogului cu C. D. Zeletin, mea. Ce-aş putea să le fac? Distanţare şi neluare în seamă… la începutul benzii dau de alocuţiunea rostită de Andrei Pleşu

68 HYPERION Jurnal la decernarea Premiilor „Ateneu“. A fost ingenios şi merită Băieşu, V. Pânzaru…). A evoluat orchestra „Barbu Lăutarul“ să-i reproduc unele gânduri: „De la o vreme, s-a constituit (Petrică Frecăuţanu), care a întreţinut voia bună şi la masa aici, la Bacău, o tradiţie, – dacă o tradiţie poate să fie nouă… de sărbătoare ce a urmat. În fine, bine, frumos. Şi anume, tradiţia unei foarte fericite invazii, un tip nou de invazie, – o invazie din două părţi odată: una dinspre Bucu- Un lucru trist, foarte neplăcut. Când mergeam sâmbătă reşti, dinspre vechiul regat, una de dincolo de Prut. Bacăul e dimineaţă spre USM, în Grădina Publică văzui bustul lui locul care a salutat această dublă invazie, – invazie culturală, Puşkin stropit cu vopsea galbenă, pângărit, noapte, de cine ştie cum nu sunt de obicei invaziile. E o invazie cu dată fixă, cum ce mediocrităţi agresive şi derutate. Pare-se în 1936, monu- nu sunt de obicei invaziile, şi o invazie în care invadaţii sunt foarte fericiţi că sunt invadaţi, cum nu se întâmplă niciodată. mentul a mai fost supus unor acte de vandalism, a protestat şi Suntem foarte bucuroşi că, iată, cultura românească din spa- Nicolai Costenco, scriind un articol acid în „Viaţa Basarabiei“. ţiul întregii Românii se întâlneşte la Bacău şi că în persoana Pe de altă parte, turbulenţii din părţile opozante aţâţă şi prietenilor noştri din Basarabia avem aici martori ai unei ei. Parcă „amicii“ poporului nostru n-au murdărit sau dat jos, comunităţi, ai unei omogenităţi spirituale de care cu teamă metodic, inscripţiile scrise cu alfabet românesc? N-au lichi- ne bucurăm. Cu teamă, pentru că nu totdeauna omogenitatea dat monumente româneşti?! şi trăinicia unei tradiţii sunt argumente suficiente pentru isto- Oricum, poeţii nu ar trebui să sufere, când sunt deja rie ca ele să dăinuie aşa cum am dori. Dar, deocamdată, bucu- granit rece… riile funcţionează foarte bine, acum, iată prezintându-ni-se cu ocazia Zilelor Bacovia o mână de publicaţii pe care Uniu- 18.XI.1992 nea Scriitorilor din Moldova le-a pregătit pentru a avea argu- La Răchitoasa, C. D. Zeletin vorbea de Colonoasa, localitate mente în acest asalt de care tocmai vorbeam – acestea sunt de pe Valea Zeletinului, spunând că toponimul nu vine de steagurile de asalt“. la „colon“, precum se afirmase cu încântare latinofilă, ci de la „colun“, o specie de măgar sălbatic, dispărută încă prin secolul 17.XI.1992 Sâmbăta trecută, 14 noiembrie, am mers la Caracuşenii Vechi/ XVII. Mai apoi, îi spun că şi la vreo 3-4 kilometri de Negure- Briceni, la dezvelirea bustului lui Constantin Stamati-Ciurea. nii mei de baştină avem un loc numit „La Colun“, după care Început prost. Autocarul întârzie cu vreo oră. Şi e fără şemi- distinsul profesor îşi aminti versurile din „Psaltirea“ tradusă neu. În 4-5 ore, cât facem până la destinaţie, efectivul delega- de Dosoftei, ce sună cam aşa: „Şi colunii când li-i sete/ Tu ţiei noastre degeră de-a binelea spre foarte rău. Ajungem. Gaz- (Dumnezeule, L.B.) îi adapi fără scumpete“. dele pricep necazul, la şcoală ne mai oferă câte un păhar-două de vin. Aşteptăm să vină preşedintele republicii. (De altfel, Alaltăieri, în cadrul juriului festivalului pentru poezie Constantin Stamati-Ciurea e un scriitor care „a asfaltat“ o tânără am acordat premii. Toate le-au revenit debutanţilor parte din drumurile satului; fireşte, cu ocazia dezvelirii bus- de peste Prut, şi pe drept. Hai să pun aici numele tinerilor tului său şi a sosirii preşedintelui. Glumeam cu Cimpoi, să i colegi despre care, nu este exclus, să vorbească chiar şi istoria se mai pună vreun bust şi tatălui junelui Stamati, undeva în literaturii române: Horaţiu Ioan Laşcu (Botoşani), Cristian altă parte a satului şi Caracuşenii s-ar mai căpătui cu vreun Pohrib (Tecuci), Dan Viţă (Tecuci), Lucian Alecse şi Nicolae kilometru, două de asfalt.) Corlat (ambii din Botoşani). Vizităm camera-muzeu. Apoi ieşim spre bust. Lume multă, entuziasm puţin, pentru că nu sunt timpuri de afecţiune pen- Se vorbeşte că domnişoarele/doamnele chişinăuiene au tru persoane de prim-rang. Snegur merge cam ţeapăn, nu fost cam generoase cu nopţile dăruite oaspeţilor, arătând obo- prea priveşte în jur, şi se aud voci de felul: „Ia-te, fa, nici nu site până la blazare şi definind poezia (E. Ne.) ca „act sexual“. ne bagă în seamă“. Ce sub-inteligenţă umilitoare… În fine, bustul e dezvelit. Frumos, cu un postament din granit negru modelat în stil clasic, ornat, precum o colo- 20.XI.1992 nadă cu capitel. Am primit o scrisoare de la Gabriel Bacovia, fiul marelui poet Ce destin a mai avut şi moştenirea familiei Stamati-Ciurea! al plumbului. Se ştie ce urmaş a lăsat doamna Agata şi dom- Conacul a ars, iar împreună cu el şi două biblioteci de excepţie, nul George… O caligrafie anostă, gânduri rudimentare, con- a stăpânului şi cea a lui A. Hâjdeu. Apoi e devastată şi ruinată fuzie de tot şi de toate. Oricum, urmează să descifrez răvaşul: completamente biserica din sat, caracuşenenii împărţindu-se scris măşcat, însă doar lupa m-ar putea ajuta să reconstitui în diverse secte religioase. Cavoul e devastat şi el, în subte- câte o literă, câte un cuvânt. ranele sale făcându-se… groapă de gunoi! Abia prin anii ’70 Muzeul de Literatură din Chişinău primeşte permisiunea de Două convorbiri telefonice în care receptorul te face să a face câte ceva, pentru a readuce în memorie chipul marelui înaintaş. E curăţat cavoul, este plantat un parc care astăzi e simţi cum palpită inima interlocutorului: de la Ion Miloş destul de frumos… Iată şi bustul înălţat cu mijloacele finan- din Suedia şi Ioanid Romanescu de la Iaşi. De-ale noastre: la ciare ale băieţilor de la firma „Unda“, Viaceslav Vâşcu fiind ce stadiu se află dialogurile pe care le-am întreţinut; trimite din Caracuşeni. săptămânalul, iar – trimite proza. „Am auzit un zvon cu un Manifestarea a continuat la Casa de Cultură. Am vor- premiu care mi s-ar acorda la Chişinău“ (Romanescu) etc. bit, am citit versuri (M. Cimpoi, Iu. Colesnic, V. Ciocanu, N. (Va urma)

Jurnal HYPERION 69 c Vasile SPIRIDON Firimituri săţioase Capitolul ultim al marelui roman Ulise, scris de James Joyce, pentru a i se auzi cu claritate propriul discurs. Concluziile este, în mod paradoxal, centrul nodal de unde porneşte întreg sunt desprinse direct din text, iar nu din teorii aplicate textu- demersul unei vaste despletiri hermeneutice, pe întinderea lui, în urma analizelor minuţioase, abordărilor comparative a 500 de pagini, ce va împânzi toată suprafaţa şi adâncimile şi trimiterilor ce ţin de istoria şi critica literară europeană şi eseului O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (Edi- nord-americană. Pe lângă acuitatea interpretativă, există în tura Polirom, 2019). Se poate observa, la orice nivel de inter- cele scrise de Mircea Mihăieş o competenţă ştiinţifică avi- pretare operat de Mircea Mihăieş, aruncarea de idei-ancoră zată şi necrispată, de cercetător onest, neatras de capcanele şi înfigerea de tulpini în subteranele unui dificil sfârşit de extraliterare care au început să ameninţe tot mai făţiş rostu- roman, care lasă impresia la lectură că am intra într-un labi- rile discursului critic din ultimul timp (feminism, multicul- rintC cu complicate ieşiri („Joyce avansează ideea circularită- turalism etc.). Iar prilejul s-ar fi putut ivi, deoarece discur- ţii capitolului, construit în aşa fel încât să nu existe nici înce- sul lui Molly Bloom, adoptând metoda naraţiunii indirecte put, nici sfârşit şi nici parte mediană“ – p. 12). (deşi tonul îi este exuberant, expansiv şi dinamic), atacă eşa- Interpretările efectuate se circumscriu unei delicate her- fodajul represiv al instituţiilor statului, al bisericii şi al fami- meneutici a sufletului ardent al lui Molly Bloom, care este dor- liei. Totodată, protagonista contestă mentalităţile şi preju- nică să iubească şi să fie iubită. Investigaţiile sunt direcţionate decăţile insulare ce păreau statornicite încă de la Facere şi radial şi în profunzime, de la consideraţii sintetice la aplica- sortite parcă să rămână astfel în vecii vecilor. ţii analitice şi de la incursiuni panoramice Demersul propus în eseul O noapte cu în istoria receptării la analiza defalcată în Molly Bloom. Romanul unei femei se des- 14 consistente capitole. Autorul împânzeşte făşoară după un tipic ce pune în evidenţă o reţea de corespondenţe, face deducţii în amploarea materialului critic, dar şi capa- cascadă şi propune observaţii cu deschidere citatea selectării şi a utilizării lui pertinente în evantai. Nimic nu scapă din ochiurile în vederea susţinerii opţiunilor autorului. plasei exegetice, fiecare centimetru pătrat Eseistul a găsit propria cale de acces her- al ultimului capitol de roman fiind „călcat“ meneutic spre un roman care şi-a probat de hermeneutul timişorean după sistemul complexitatea şi disponibilitatea la mul- cercetării terenului minat. tiple interpretări de-a lungul unui secol. Cunoscând cvasicomplet bibliografia Cunoscând în profunzime reuşitele şi nea- critică străină (ca să nu mai vorbim de aceea junsurile exegetice de până acum ale joyce- românească) asupra operei lui James Joyce, ologiei, Mircea Mihăieş îşi impune cu cla- Mircea Mihăieş vădeşte o capacitate impre- ritate, în prestigiosul cor de interpretări, sionantă de a sintetiza contribuţiile pre- propria voce. Iar aceasta, întrucât el nu cedente la discutarea subiectului ales. El se împotmoleşte în divagaţii şi nu cade în pune în funcţiune un amplu aparat critic, plasa păienjenişului de referinţe critice deja pe care îl reglează într-o surdină potrivită emise, care se văd topite, la „foc deschis“,

70 HYPERION Cronică literară în propria retortă analitică. Hermeneutul are „tăria opiniu- În argumentarea discursului critic, bazat pe o foarte bună nilor“ justificată de stăpânirea domeniului, dar delimitările cunoaştere, în detaliu, a operei joyceene, Mircea Mihăieş îi sunt ghidate de o civilitate a aserţiunilor, care îi însoţeşte nuanţează contrastiv („Pe când Molly iese din scenă trium- întreg demersul. fător, Leopold intră în ea gata învins“ – p. 189), gândeşte dile- Discursul hermeneutic nu păcătuieşte prin ostentaţie, matic („Spre cinstea ei, Molly Bloom e atât fidelă, cât şi infi- întrucât Mircea Mihăieş nu apasă pe o pedală a atitudinii delă. […] Dedublare sau consecvenţă cu sine – iată dilema polemice, nu ajunge la răfuirea cu niciun „adversar“ real, spre care ne împinge acceptarea acestei poziţii“ – p. 433) şi darămite imaginar, şi nu face un scop în sine din a contra- mizează pe paradox („Sună oarecum bizar, dar ea urmă- zice pe alţi exegeţi. El dezamorsează, cu eleganţă, conflictul reşte să-şi stârnească soţul, adică să-l readucă (s. a.) în pat, interpretărilor şi le recunoaşte altora ceea ce li se cuvine, cu alungându-l şi încornorându-l“ – p. 433). Nu în ultimul rând, dreaptă şi nepărtinitoare judecată. Universitarul timişorean se remarcă aşezatele deducţii logice: „Dacă Molly şi Boylan au este un polemist implicit, cordial, care nu se războieşte cu ajuns în pat (şi, ulterior, pe duşumea) în jurul orei 4 şi jumă- nimeni, ci îi tratează pe ceilalţi exegeţi ai celebrului roman tate spre 5, înseamnă că întregul comerţ sexual n-a durat mai scris de James Joyce cu înţelegere, apreciindu-le interpretările mult de-o oră, o oră şi un sfert. Între timp, mâncaseră şi bău- şi chiar traducerile, dar neputând fi de acord întotdeauna cu seră şi chiar conversaseră. Cum, după mărturisirea lui Molly, ei (aşa cum se întâmplă în câteva cazuri cu amendarea soluţi- amantul i-a supt sânii vreme de o oră, nu mai rămăseseră ilor fanteziste sau decontextualizate alese de Mircea Ivănescu pentru acuplarea propriu-zisă decât cincisprezece-douăzeci în traducerea unor fraze dificile din roman). Sunt de remar- de minute“ (p. 291). Cam puţin pentru nişte motivaţii şi pre- cat punctele de vedere noi asupra unei creaţii atât de gene- gătiri atât de intense şi de îndelungi… roase în sugestii sau tâlcuri conferite de aluziile, rescrierile Rafinamentul analitic se îmbină cu judecăţile de valoare şi adaptările referinţelor culturale consacrate. În acelaşi timp, adecvate şi pertinente de-a lungul eseului. Mircea Mihăieş Mircea Mihăieş propune o interpretare sistematică, polifaţe- dă dovadă de temperanţă în încercarea continuă de a men- tată a gândurilor, a acţiunilor şi a existenţei lui Molly Bloom, ţine un echilibru atent motivat între contradicţii, precum şi ilustrând şi două dintre tehnicile prin care modernismul a de capacitate deosebită în a deschide perspective analitice şi procedat la o ruptură decisivă în raport cu discursul realist. interpretative neaşteptate. Cartea O noapte cu Molly Bloom. Este vorba despre pluralitatea punctelor de vedere şi despre Romanul unei femei este atrăgătoare şi prin dimensiunea ei abolirea cronologiei de tip clasic. implicit teoretică, putând fi considerată un mic tratat de her- Având foarte dezvoltat simţul de construcţie a unei demon- meneutică despre cum să nu te rătăceşti prin „pădurea de straţii şi dotat fiind cu un instrumentar hermeneutic adecvat, simboluri“ şi despre felul cum poţi să eviţi pericolul trans- Mircea Mihăieş pune impecabil în ecuaţie relieful „acciden- formării exegezei în eisegeză. Mircea Mihăieş a investit în tat“ al textului de analizat. Este astfel satisfăcută o cerinţă de studiul său putere de muncă şi pasiune timp de patru dece- fond a hermeneuticii, autorul eseului posedând arta de a(-şi) nii, fără a deveni liric sau patetic, deşi ar fi fost de aşteptat pune întrebări şi abilitatea de a decanta dilemele într-o func- ca unele partis-pris-uri să-i fie structurante. ţională înscenare a ideilor. Iar aceasta este în concordanţă cu zona spectacolului şi a imaginarului în care se desfăşoară Dacă nu am şti de unde este extrasă fraza „Sigur, a conti- tirada unui personaj feminin înveşmântat de romancier în nuat Geo, James Joyce, cum să nu, câtuşi de puţin, noi ăşte- ţinută teatrală pe parcursul a 40 de pagini. Metamorfoza lanţii nu citim James Joyce, eu am tras de el inutil, imposi- eroinei este evidentă: „Când se va trezi, ca la semnalul unui bil de înghiţit, el vrea să mă facă să-l credem că e pasionat, îl gong, nu va mai fi în propriul pat, ci pe o imensă scenă în citeşte în tramvai“, am crede că este a cuiva aparţinător gru- care e simultan regizor, scenograf, actor şi inginer respon- pului literar timişorean care ar vrea să-l tachineze pe Mircea sabil cu transformarea sunetelor în imagini şi a imaginilor Mihăieş văzându-l cu romanul Ulise sub braţ („Joyce e drăguţ, în senzaţii“ (p. 294). are părţile lui“ – ar fi o posibilă continuare ironică, dacă ar fi Protagonista este dotată cu un arsenal retoric insolit pen- să mă gândesc la replica din Craii de Curtea-Veche). Dar nu tru ceea ce însemna literatura de la începutul anilor ʼ20 ai este aşa. Fraza este scoasă dintr-o secvenţă narativă a cărţii secolului trecut, întrucât „mintea lui Molly Bloom se asea- Viaţa ca o pradă (Ed. Cartea românească, 1979, p. 274), de mănă cu un vehicul dotat cu două motoare. Ele funcţionează Marin Preda, unde Geo Dumitrescu se referă la Virgil Untaru, simultan sau alternativ, în funcţie de împrejurări. Ca dovadă, devenit, după plecarea din ţară, nimeni altul decât Virgil uşurinţa de a propune scenarii contrafactuale“ (p. 198). În Ierunca. Unele probleme pe care le punea romanul Ulise la acest sens, ceea ce îi conferă identitate sensibilei femei ce douăzeci de ani după apariţie au rămas de neîngurgitat până suferă de singurătate este amalgamul de senzualitate, direc- astăzi. „Or, una din marile provocări ale monologului trans- teţe şi naturaleţe. Perechile antinomice fac casă bună (în promis (s. a.) de Molly e să reconstituie întregul din firimiturile pria casă) de-a lungul discursului său: generozitate–răutate, ce se constituie în blocaje ale comunicării, nu în punţi spre comoditate–agitaţie, toleranţă–agresivitate, acreală–copilă- entităţile asemănătoare ei“ (p. 356), spune Mircea Mihăieş reală. Nu este asumată din parte-i neapărat o identitate nouă, – un hermeneut care a reuşit să asimileze cu mult saţ firimi- ci sunt rostite pe mai multe voci dilemele identitare: „Molly turile lăsate atât după festinul lingvistic oferit de eroina lui Bloom se construieşte pe sine prin permanenta referinţă la James Joyce, cât şi după festinul critic, nu lipsit de contradic- alte femei. Ea înţelege să se particularizeze în interiorul genu- ţii, de prejudecăţi ori de idiosincrazii, ce a urmat, în cursul lui, şi nu prin opoziţie cu sexul opus“ (pp. 211–212). unui secol, după apariţia marii opere literare a modernităţii.

Cronică literară HYPERION 71 Constantin DRAM Recapitulaţii şi nu doar atât! Sub acest titlu, incitant în mod asumat, scriitorul Gheorghe fi poate: instantaneu, uşor; greu; infernal.// Vom fi singuri, Gh. Bostaca realizează un adevărat periplu existenţial, atin- aproape singuri. Pustii. Şi nu va mai fi loc în inima noas- gând mai multe paliere de interes, adevărate repere într-o dis- tră. Se va plânge, spune ceva sau nu. Vom lăsa în loc lumină, cuţie despre om, pe care naratorul le grupează, într-o moda- beznă, regret, indiferenţă, nimic, puţini intrând în eternita- litate sui-generis, în următoarele secvenţe (capitole): DESPRE, tea publică, majoritatea rămânând în efemeritatea memo- TANGENTE, BLIŢURI. Toate la un loc, spune autorul, alcă- riei familiei, apropiaţilor.“ tuiesc un şir de „recapitulaţii“, altfel spus, reflecţii, amintiri, A doua parte a volumului, TANGENTE (cu majuscule ca adnotări, consemnări, poziţii şi… depoziţii ce marchează atare în titlu) reprezintă o formă de auto-identificare prin un parcurs profesional/ cultural/ sentimental generos, aşa cumularea unor impresii în timp/ respective spaţiu; altfel cumS ne arată volumul. Un fel de prefaţă (succintă precum spus, locurile cunoscute şi persoanele întâlnite sunt accep- toate textele adunate în această carte) e lămuritoare, fără să tate ca elemente necesare într-un angrenaj specific care con- anuleze şi o doză de captatio benevolentiae: „Viaţa ta începe turează/ devoalează personalitatea celui care încearcă să se deîndată ce te naşti, şi, atunci când te hotărăşti în numele deschidă printr-o carte, nu atât despre sine, cât (şi) despre tău, porneşte călătoria trecerii tale pe pământ. În timpul alţii care l-au cunoscut, prin atâtea locuri străbătute. Deşi acesteia, lecţiile vor veni şi aşa vei desluşi repere şi vei vorbi motivaţia profesională este evidentă în contextual fiecă- DESPRE, te vor atinge întâmplări, experienţe, TANGENTE, rei povestioare care se iveşte astfel, merită remarcată plăce- vor sclipi învăţăminte, BLIŢURI. Şi, astfel, toate, dimpreună rea naratorului de a vedea, de a auzi, de a sintetiza. Descri- într-un şir de RECAPITULAŢII, cu umilinţă şi considera- eri, portrete lapidare, surprinderea evenimentelor pe care ţie vă vor sta de dinainte.“ un ochi format le surprinde şi le redă, cu o rezumare ce Ceea ce descoperim în acest volum poate fi inclus într-o ţine de o tehnică a „recapitulaţiilor“ după care e constru- arie a simplicităţii care rezonează. Cu anumite reticenţe ce ită întreaga carte: „Un croat bătrân, plin de distincţie şi cu îi dirijează discursul, autorul este preocupat, permanent, de care, cu intermitenţe, am dialogat. Într-o organizare impe- reguli care par a veni dintr-un timp îndepărtat, când concizia cabilă, un producător francez de vinuri şi şampanie, stabi- era una dintre calităţile fundamentale ale discursului. Este şi lit în Croaţia, pe post de gazdă, făcea prezentarea băuturilor motivul pentru care textele, cu puţine excepţii, au dimensiu- care însoţeau mâncărurile şi desertul, într-o ştiinţă şi armo- nea (uneori şi aparenţa) unor mici poeme în proză. E drept, nie necunoscute mie. La un moment dat, vecinul de masa unele dintre ele ar putea fi dezvoltate (şi) în secvenţe epice croat m-a întrebat ce părere am despre această cină. I-am sau fragmente de jurnal sau file de memori i neterminate. spus că niciuna. S-a arătat contrariat. I se citea pe faţă. M-a Şi chiar e de presupus că autorul acestor „recapitulaţii“ ar fi întrebat care-i explicaţia. Răspunsul meu a fost sec. Nu am putut să se gândească la un roman cu tentă autobiografică, mai trăit aşa ceva şi nu am cu ce să o compar, şi nu cred că la un jurnal dintre acelea care astăzi sunt de interes pentru se va mai repeta aşa ceva. A urmat un moment de tăcere din mulţi cititori sau chiar la memorii (indici din text sugerând partea lui, după care m-a întrebat: de fapt, dumneata cine că ar putea să se abată, fie şi incipient, către aşa ceva). Ar eşti? Răspunsul meu a sunat aşa: sunt o fiinţă omenească, fi ieşit, cu siguranţă, doar „piese“ ale unor structuri delibe- cetăţean planetar, cu rădăcinile în Bârlad, Vaslui, Româ- rat lăsate semi-libere; e ceea ce înţelegem şi din organizarea nia. După o clipă, uitându-se la mine, răspunsul lui, ono- volumului de faţă, în care, dincolo de o cronologie subînţe- rant pentru propria-mi persoană, a fost. Aşa precizare nu leasă, vedem o largă libertate de naştere a micro-secvenţelor. mi-a mai fost dat să aud. „Cât priveşte ultimul capitol, BLI- DESPRE, titlul special care trimite adică prima parte a ŢURI, acesta e un fel de culegere de aforisme originale (cu cărţii poate fi rezumat ca o secvenţă a începuturilor, în care precizarea lui Skhornkovcă „Un aforism este un roman de găsim o ingenioasă adunare de glose ad-hoc, aforisme, cuge- un rând); se justifică, printre altele, ideea de mai sus privind tări, păreri, alte modalităţi (sintetice) ce privesc drumul vie- posibilitatea de a dezvolta şi altfel textele lapidar-aforistice ţii (cu sfaturi, prietenii, formare şi maturizare etc.) până la din acest volum. Rigoarea construcţiei le ordonează după final. Alegând modalităţi ce intrigă, sugerează, demolează, cum urmează: Viaţa, Reguli, Valoarea, Caracterul, Copiii, construiesc idei uneori pre-concepute, Gheorghe Gh. Bos- Iertarea, Respectul, Bunul simţ, Ipocritul, Inevitabile, Varia. taca devine virtuoz pe spaţii scurte, fiind şi un promotor al Cităm, de plăcerea faptului în sine, din Inevitabile: „Deşi titlurilor clasice, aplicate corespunzător la diversele texte. sunt un om dulce, la toţi li s-a acrit de mine.“ Iată o listă ad-hoc: Rădăcinile, Timpul, Căminul, Domina- E o carte care se identifică până la puterea adevăru- torul, Mentorul, Scara valorii, Iubirea imposibilă, Principiile, lui exprimat de aforismul de mai sus, tot aşa cum omul/ Puterea, Tandreţea, Sclavia, Servitorul, Iertarea, Judecăto- autorul se lasă sedus de ingenuitate, re-descoperindu-se în rul, Raiul, Poduri şi ziduri, Singurul basm, Sfârşitul; ulti- propria-irealizare care, dincolo de aparenţe, e mai profundă mul text îl reproducem, demonstrativ: „Va veni. Cândva. decât o bănuieşte chiar cel care a scris-o, lăsând loc inter- Va fi poate prematur, poate la timp, poate foarte târziu. Va pretărilor şi aprecierilor cuvenite.

72 HYPERION Cronică literară Lina CODREANU Anticamera lui „mâine“ în lirica lui Marcel Miron Primind sfânta taină a preoţiei, Marcel Miron a fost înzes- albastre (2017), Şarpele de pe balustradă (2018) şi, în speţă, trat de bunul Dumnezeu şi cu talent artistic, ambele daruri Poeme din anticamera vieţii. Despre valoarea operelor sale având drept mijloc de comunicare cuvântul, cuvântul care s-au exprimat istorici şi critici literari, catalizatori ai unui povăţuieşte, mângâie, dojeneşte, încurajează, înaripează… climat literar efervescent în zona Moldovei, precum Ioan sufletul celui care-l caută. În forma concentrată a poeziei, Holban, Mihai Cimpoi, Cassian Maria Spiridon, Theodor cuvântul -rege îşi devoalează frumuseţea şi puterea. Codreanu, Gellu Dorian, Adi Cristi. Numele pr. Marcel Miron se adaugă unei istorice şi lungi Poezia lui Marcel Miron are chintesenţă psaltică, dacă înşiruiri de slujitori al cultului ortodox care au lăsat în litera- avem în vedere că psalmul e o confesiune (monologată ori turaP română pagini de neocolit, cele mai multe creaţii intrând dialogată) de mare profunzime, prin care omul-creator rela- în specia psalmilor. În literatura poetică religioasă, îndeo- ţionează cu sacrul. În fiecare poem al cărţii recente, prefa- sebi psalmul este specia lirică cea mai frecventă, având ca ţate de Mircea Platon – Poeme din anticamera vieţii (Iaşi, matrice cei 150 Psalmi ai lui David, versificaţi de Mitropolitul Editura Timpul, 2020), autorul răsfiră problemele general Dosoftei în anul 1673. În literatura română categoria are largă umane. Nu abstracţiunile sunt ţinte estetice, ci raportul firii reprezentare, independent sau accidental, cu divinitatea, nădejdea împăcării cu sine specia fiind cultivată ca poezie-psalm de prin smerenie, vibraţia emoţională, vin- către Alexandru Macedonski, Lucian Blaga, decarea insului modern de angoase şi o Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Nichita generoasă dragoste revărsată înspre semeni. Stănescu, Ana Blandiana, Paul Aretzu ş.a. Substanţa poemelor include stări medi- Poetul Marcel Miron, după acumulări tative ale celui care se pregăteşte să călă- fragmentate doar de intemperii vremel- torească în labirintul prezumtiv, însă nu nice, dă coerenţă actului poetic şi din 2000 pe întinderea tezeică (plană), ci pe cea publică versuri în reviste de profil, fără a blagiană, cu suişuri şi coborâşuri. Cum era adera la vreo pleiadă generaţionistă con- firesc profilului auctorial, de slujitor al cate- temporană. Editorial, începând din anul dralei creştine şi al templului poetic, volu- 2015, i-au apărut un şirag de realizări lirice, mul începe cu o lecţie „de învăţătură“, învi- pe care critica de întâmpinare le-a apreciat orată de presupuse întrebări şi răspunsuri după măsură. Iată titlurile: Versuri albas- metaforice (Cateheză). Drumul inert fără tre şi aurii (2015) – care a primit Premiul I călători începe biblic, cosmic şi ancestral, pentru debut, Caiere de lumină (2015), De într-o intuită simbioză: „Ne lovim unii de la Kogaion la Athos (2016), Spre orizonturi alţii/ ca nucile din traistele colindătorilor/

Cronică literară HYPERION 73 ori ca stelele din buzunarul lui Dumnezeu/ înainte de a fi În viziunea lui Marcel Miron, iubirea este armonioasă, semănate în univers“ (Cărarea). fără incertitudini, fără sfâşieri lăuntrice. Liric, dragostea are Titulatura volumului include un cuvânt cu sens extins – netezimi şi împliniri fireşti, cu unele adieri romantice. Des- Poeme, dar restrâns oximoronic la un spaţiu dezmărginit al prinderea Evei din trupul lui Adam a lăsat o „rană purpurie“ increatului – „din anticamera vieţii“, ceea ce ne trimite cu în dreptul inimii, o fereastră prin care dintr-o „anticameră gândul către viziunea filosofică a cunoscuţilor poeţi Lucian a vieţii“ se putea zări universul (Adam şi Eva): „În dreptul Blaga, Ion Barbu, Victor Teleucă. Numai că sensul cuvân- inimii lui Adam/ a înflorit o fereastră/ prin care priveşte cu tului anticameră, poartă gândul la existenţa certă a viitoarei tristeţe/ urmele celei plecate“. E fereastra-gol generatoare respiraţii a firii şi eul poetic aşteaptă să fie primit în efemerul de triste reverii, cum o surprinde într-o metaforă revelato- salon al vieţii, tot aşa cum adastă înainte de a i se deschide rie Lucian Blaga: „Femee, tu eşti golul/ rămas în Adam./ În dezmărginitul salon al morţii. Putem vorbi de un etern şi tai- mine cum eşti plinul,/ singurul ce-l am? (Catren). Aflaţi în nic „mâine“ în a cărui anticameră aşteaptă orice călător fie anticamera iubirii, îndrăgostiţii pot înveşnici fiorul pasional înaintea „marii treceri“ (L. Blaga), fie după săvârşirea trecerii într-un „mâine“ şi într-un „departe“ nedefinite: „Ia-mă de prin astă viaţă. Aşteptarea temporară are încărcătura seman- mână/ şi vom sări/ prin noi/ în departele/ de dincolo de noi“ tică a reflecţiei necesare nu din frica de moarte, ci din emo- (Iubire). Cuplul îmbracă ipostaze romantice, ea – pămân- ţia întâlnirii cu freamătul vieţii sau cu misterul eternităţii. teană, el – astral: „Ea/ pudică/ sfioasă ca o fecioară/ mă iubea/ Viaţa se subordonează unui nucleu conceptual – timpul numai când luna/ în ochii mei adormea.// Eu/ trist/ singur –, temă nelipsită în lirica universală. Faptele se cumpănesc cu şi străin/ în cerul cu stele/ înhămat la Carul Mare/ ca un rob durerea pricinuită de „acul de cristal din ochiul dormind“ al trăgeam/ toate iubirile mele“ (Ea şi eu). Marcel Miron valo- creatorului (Copacii lui Cassian), însă totul curge (panta rhei) rifică o alegorie generalizată, pornită de la autohtonul mit al infatigabil, căci „Moara timpului/ ne ameţeşte busola“ (Invi- zburătorului şi filtrată prin Luceafărul eminescian ori prin ere). La Marcel Miron, dobândirea idealului de om (înalt, cu Cântec-ul nichitastănescian. mersul sprinten, blând, frumos, voinic viteaz, vesel) se face Cunoscător al culturii monahale, autorului îi e la înde- în durată, printr-un urcuş golgotic înspre lumină, „pe dealul mână limbajul adecvat pentru a crea imagini poetice purtă- surd şi strâmb“ (Aşa te vreau). Pe pământ, drumeţul exersează toare de sensuri religioase: „drumul dintre Antiohia şi Roma/ „mersul pe apă ca Petru“ (Din iad şi din rai), crede în lumina calea dinspre moarte la viaţă“, „la poalele raiului“, „marti- de apoi şi, în anticamera lui „mâine“, aşteaptă răbdător „puţi- riul sfinţilor“, „simfonia apocalipsei“ etc. E surprinzătoare nul dintre noi şi înviere“ (Mormintele nemuritorilor). Viaţa e uşurinţa cu care poetul aşază miturile populare (Crăciunul), clipă, intuia Goethe („Clipă rămâi! Eşti atât de frumoasă!“), universale (Sisif), livreşti (Lisip) şi biblice (Raiul, Învierea) dar din anticamera vieţii până în „anticamera biroului de într-o simbioză în care tradiţionalismul şi modernismul zbor“ (Bibliotecarul), călătorul cunoaşte varii stări iniţiatice rămân paradigme ale liricii contemporane. precum dragostea, credinţa, creaţia, spaima, nădejdea… În Ca loc de perspectivă duală asupra lumii, fereastra pri- orice ipostază s-ar găsi, omul este într-o anticameră a vieţii meşte largi semnificaţii în poezia Dar. Inert obiect comercial, de mâine, fiindcă, aşteptând în starea de nenăscutviaţa , în icoana-dar orfană, odată „înfiată“, oferă „părinţilor“ bucu- camera terestră viaţa de apoi, în nefinibilul morţii învierea, ria de a cunoaşte şi de a se autocunoaşte: „Orice icoană din cercul uroborotic se rostogoleşte fără oprire. vitrina magazinului/ visează să fie fereastra/ prin care tu Eul poetic resimte dureros curgerea timpului – „Urcă să te priveşti/ cum eşti/ cum n-ai fost/ cum vei fi“. Aseme- timpul/ orbecăind prin mine/ spre lumină“ (Timpul) – şi, nea icoanei, doar creaţia mai are menirea de a oglindi „prin totuşi, nu este bântuit de îndoieli existenţiale, precum psal- golul ei/ bucuria de dincolo de ea“, deoarece copilul şi cre- mistul arghezian: „Pari când a fi, pari când că nu mai eşti“ aţia poartă amprenta sufletului creatorului. Co-semantic şi (Psalm). Dacă la anteriorul psalmist ruga e „fără cuvinte“ şi ochiul sau oglinda intră în paradigma cunoaşterii, începând nu are finalitatea „arătării“ vreunui semn existenţial, aici, la cu creştinarea în cristelniţă – „în ochiul lui Dumnezeu“ (Che- capătul drumului de cunoaştere, Dumnezeu cel ascuns i se mare la botez), continuând cu ecoul întors din inima celei revelează căutătorului în proxima apropiere, cerându-i să-şi dragi, apoi cu descoperirea smerită a sinelui, până la rugă- exprime dorinţele: „Am crezut că te caut/ şi atât de târziu/ torul care caută în solitudine şi tăcere pacea lăuntrică (Plim- mi-am dat seama/ de timpul irosit.// Tu erai lângă mine/ eu bare prin pădurea de psalmi). trebuia/ doar să-ţi vorbesc“ (Mirare). Stările de ardere lentă Unele poeme (Copacii lui Cassian, Bibliotecarul, Chemare, iscate de frământul creaţiei îl apropie de jertfa întru lumina Cireşul, Copac rănit, Fântânile cerului, Vulnerabili pensionari, divină: „Sunt ca un cărbune aprins pe care/ tu, Doamne, arzi Poeţii din Copou) au dedicaţii induse ori explicite, semn că tămâia cu bună mireasmă/ spre slava tronului tău!“ (Che- poetul a intuit „altfel“-ul în firea celor cunoscuţi, unii ple- mare), imagine cathartică ce aminteşte de alt vers arghezian caţi la Domnul, alţii trebăluindu-şi încă rostul pe pământ: („Ard către tine-ncet ca un tăciune“). arh. Mina Dobzeu, Apostol Gurău, Ion Gh. Pricop, Constan- Scriitura volumului nu siluieşte imaginaţia cititorului, tin Donose, Cassian M.S., fam. Th. Codreanu, Psf. Ignatie al scurtimea poeziilor venind în întâmpinarea cititorului comod, Huşilor ş.a. Şi totuşi, dincolo de precizările onomastice se dar cel care ştie citi nu în cuvinte, ci în icoane lirice are mult află poetul Marcel Miron strângând în creuzetul de porţe- prinos în plan estetic. lan zboruri de funigei cu care-şi ţese poemele.

74 HYPERION Cronică literară Raluca FARAON Laureaţi ai premiului de debut în poezie (I) Cornelius Drăgan, „Muşcătura fluturelui reflexivă, în ciuda faptului că textele sunt un melanj neliniş- japonez“ titor de voci, imagini şi reflexii ale unui cotidian duşmănos, alienat sau ale erotismului primar. Oraşul care ni se configu- Debutul lui Cornelius Drăgan în poezie a fost într-un con- rează este unul provincial, gregar, în partea a doua (Acustic text favorabil: volumul Muşcătura fluturelui japonez a câşti- – peretele exterior), deşi motoul face referire la jungla urbană gat, în manuscris, premiul pentru debut al editurii Junimea New York prin replica personajului jucat de Robert de Niro la Festivalul-concurs Porni Luceafărul, în iunie 2016, preşe- în Taxi Driver al lui Scorsese: „You talkin' to me?“. Intere- dintele juriului fiind Vasile Spiridon. În acelaşi an, cartea se sant moto, pentru că în filmul lui Scorsese, şoferul de taxi publică la Junimea, în colecţia Numele poetului, beneficiind se adresează reflexiei sale din oglindă, proiectând, practic, de o prefaţă semnată de Ioan Holban, prefaţă în care criticul în imaginea sa, pe Celălalt. Aşa şi aici, monologul subiec- ieşean pune poezia autorului sub semnul tragicului, recunos- tiv se scindează (partea întâi, Acustic – peretele interior, era când faptul că debutul este unul remarcabil. În cei patru ani D o interfaţă a sinelui, o rotire în cerc a senzaţiilor şi aminti- care s-au scurs de la publicare, volumului i s-au făcut recen- rilor din copilărie, a identităţii cu faţete diferite, de-a lungul zii de către Ioana Geacar, Hristina Doroftei, Emanuela Ilie, timpului), Ceilalţi, devin, sartrian, Infernul. Dar tot despre Andreea Pop. sine este vorba, pentru că încercarea aceasta de raportare la Ceea ce se poate observa, odată cu trecerea timpului, e Sinele alienat e tot în legătură cu un proces dureros, dar nece- faptul că poezia aceasta nu este decât în aparenţă tributară sar, de autocunoaştere şi de autoprotecţie (de altfel, partea unui spirit al generaţiei de care, prin vârsta biologică, auto- aceasta se încheie cu o poezie memorabilă –, din care citez rul ar trebui să fie legat. E adevărat, există câteva semne sti- începutul.: „mi-am făcut cerc/ să mă protejez/ cu lopata/ listice comune colegilor de generaţie, dar nu sunt definitorii: simplu// mi-am făcut un cerc în/ care să pot respira EU/ voi oraşul citat ca mediu ostracizator, amintirea comunismului, nu aveţi voie“. „Desculţ şi singur“, cel care se confesează bân- biografismul, evitarea metaforei şi a retorismului, în general, tuie într-un oraş în care „adie aer cald“, asurzit de talk show pe alocuri, o frondă juvenilă, cinism ocazional. Este, însă, o ieftin, de magazine de cartier, baruri şi femei ispititoare, dar poezie cu strigăt, o poezie psihanalizabilă, cumva, în sensul intangibile. Partea a treia, care dă şi titlul volumului, cu un că evenimentul sedimentat în inconştient, ca amintire sau moto vers din The Doors („When the music's over“), este şi impact emoţional, este transfigurat în lirism pentru o posi- cea mai intensă, emoţional vorbind, dintre toate patru. O bilă exorcizare ori, şi mai bine, pentru realizarea unui echi- criză a identităţii pubere, a identităţii sexuale, a identităţii, libru la nivel raţional. Deşi subiectivismul este preponderent, în general. Nefardată criză, autentică, precum o mitralieră deşi emoţia care reiese în urma lecturii este autentică, nu de cuvinte sacadate, lovite cu pumnul în gură, străpunse de este o poezie de stare. Aş adăuga că este o poezie controlată, neputinţă, de moarte, de neîmpliniri şi temeri. Interesant

Cronică literară HYPERION 75 e faptul că, în mod consacrat, fluturele are o semnificaţie revărsate/ picioarelor mele.// Arbore al tăcerii./ Fără senti- simbolică ce gravitează în jurul sufletului. O căutare a sine- mentul niciunei remuşcări…/ doar urmaşi“. În imaginarul lui implică, oarecum, durerea, de unde şi asocierea seman- poetic se evită urbanul, e unul bucolic uneori, alteori stihial, tică, şocantă, a muşcăturii de fluturele care este fragil. Ca să în funcţie de stările şi emoţiile care generează mărturisirea te cunoşti trebuie să te îndepărtezi de tine şi să te provoci a poetică. Dar poezia nu e descriptivă, mai degrabă urmează recunoaşte adevărul. Nu ştiu dacă autorul şi-a propus nea- configuraţia inedită a emoţiei. Emoţia devine figurativă, cu părat, dar titlul este o cheie hermeneutică exemplară în înţe- atât mai greu de numit. Spre exemplu: „Universul începe să legerea structurii de adâncime a mesajului. Emoţia există, e mişte./ Îl leagănă. Sub gene. Îl colindă. Îi dă/ propriul nume./ amară, e implicită, ea corespunde frumuseţii fluturelui, care Sărută văi şi cheamă vântul,/ când sânii săi mocnesc, neîn- presupune însă, indiferent dacă interpretarea e psihanalitică cetat,/ de umplu norii. Răstoarnă gânduri./ Şi ea lumină./ sau duhovnicească, metamorfoza dureroasă. Muşcătura este, Lumina grea.“ Cumva, în ciuda unor semne ale contempora- de fapt, o invitaţie la lectură, la coparticipare, o concreştere neităţii (telefonul din care răsună o melodie în limba engleză, interesantă a durerii, generată de procesul de autocunoaş- un bliţ, un ecran digital), este vorba de un timp încreme- tere, înspre lector. În ceea ce priveşte referirea la spaţiul nipon, nit în memoria afectivă: a copilăriei (cu bunica evocată pre- lucrurile sunt ambigue. Mai degrabă, ar avea sens faptul că cum o sfântă dintr-o icoană), a cuplului îndrăgostit ieşind fluturele, în cultura japoneză, reprezintă feminitatea, de unde din mare ca dintr-un uter cosmic, a unor stări limită, con- şi căutările semnului anima, feminin, întunecat, din propria tradictorii, în care trupul generează spaime şi scrupule auto- sondare a sinelui sau, pur şi simplu, căutările identitare prin devorante (oarecum, o luptă cu propria sexualitate, cu per- intermediul femeii, indiferent dacă sunt fantezii erotice săl- cepţia culpabilizantă a Celuilalt despre femeia dorită doar batice (poemul târfei notabile şi al prinţesei devenite târfe) pentru trup). De aici, roşul sângelui dorinţei care colorează sau duioşii frăţeşti ca în poemul Făină rea e o parte din mine. lebedele din titlu şi din poemul eponim. În ciuda acestui Cu o arhitectură interesantă (cele patru părţi cu titluri roşu care trimite cu gândul la păcatul originar, albul este provocatoare şi motouri incitante), cu un stil alert, mini- culoarea care predomină. Albul laptelui matern, în special. malist, cu economie de mijloace stilistice, evitând punctu- Când sunt amintiţi sânii, este strict o referire la erotismul aţia uzuală, volumul de debut al lui Cornelius Drăgan este instinctual. Când este evocat sânul, este vorba de erotismul unul de substanţă gravă, reflexiv, dar şi tandru, delicat prin conjugal, sublimat prin maternitate. Doar aşa, prin durerea sinceritatea dezarmantă. naşterii, roşul dorinţei sexuale, al sângelui înfierbântat de instinct, devine sânge ritualic, răscumpărător de vină şi de păcat: „Sunt eu aceea care dă naştere/ pruncilor scăldaţi în Andreea Maftei, „Lebede roşii“ sânge./ În tot atâta durere crâncenă,/ fericirea-i urmează şi/ Debutul în poezie al Andreei Maftei s-a produs în anul 2018, dinţii scrâşnesc alte nume.“ Sau: „Cu sângele curgând şiroi./ la editura Junimea, colecţia Numele poetului, ca urmare a Picioarele mele, mâinile, organele,/ lumea dinlăuntrul meu,/ unui premiu literar oferit de editura din Iaşi, câştigat pen- toate au fost spălate/ din chinul facerii grele.“ tru volumul în manuscris, la Festivalul Internaţional Tudor Stilistic, se poate spune că e o poezie generoasă la nive- Arghezi de la Târgu Jiu, în acelaşi an. În prefaţa volumului, lul vocabularului, variată din punct de vedere semantic, se criticul literar Ioan Holban laudă „remarcabila coerenţă sti- remarcă sensul conotativ al cuvintelor, ambiguitatea, poli- listică şi tematică“ a volumului Lebede roşii, iar Gellu Dorian, semantismul. Nu este o poezie reflexivă, controlată, este, de Adrian Lesenciuc, Constantin Stancu ş. a. scriu favorabil multe ori, un flux verbal care urmează o emoţie personală. despre acest debut. Tematic, sunt evidenţiate feminitatea nobilă, maternală, vag, Poezia Andreei Maftei din acest volum stă sub semnul erotismul suav. Când şi când, vocea textuală devine satirică maternităţii, al sânului matern ocrotitor şi sacrificial, toto- (poemele Femeia cu pene şi Singurătate), amendând alege- dată, iar dragostea este sublimată tocmai prin auspiciile starea femeii de a fi obiect al dorinţei şi nu mamă, de unde sin- tutului de mamă. Poate, de aceea, şi simbolul lebedei din gurătatea şi bătrâneţea resimţite ca povară. Andreei Maftei titlu, o pasăre reper pentru fidelitatea în cuplu. Maternita- îi reuşesc poemele scurte, de impact, cu enunţuri eliptice tea este invocată şi evocată ritualic, ca mister al vieţii însăşi, de predicat, cu aglomerări tensionate de propoziţii scurte. nu este doar o condiţie sine qua non a feminităţii, ci este E mai puţin credibilă în poemele ample, dar are timp să îşi extrapolată la întregul ritual al vieţii şi morţii. De-a lungul revizuiască stilul său de lucru. volumului, se configurează un imaginar virginal, stihial pe Volumul de debut Lebede roşii dezvăluie o poetă cura- alocuri, ca şi cum propria înţelegere a maternităţii (desco- joasă, care scrie despre feminitate prin filiera maternităţii, perită cu uimire ca un miracol ce implică durerea şi meta- cu o sinceritate lăudabilă, cu autentic fior liric. morfoza fizică, spirituală) face să renască universul, căruia îi descoperă o mistică personalizată. Legătura ancestrală cu pământul este o garanţie că trupul ce naşte prunci nu e des- Vlad Sibechi, „Meditaţiile bătrânului tinat morţii, ci continuării vieţii: „Vindeca-mă-va pămân- despre libertate“ tul/ când apăsat îmi las urma,/ umbră/ temutului pas.// Ca Vlad Sibechi este un nume cunoscut pentru premiul pe o torţă aprinsă din resturi,/ trag aer în piept,/ prin crengile/ care l-a câştigat în cadrul concursului de debut în poezie

76 HYPERION Cronică literară Alexandru Muşina, în 2019, un premiu purtând chiar imaginarul oniric, metafora revelatorie, din care se zăreşte, numele poetului Muşina. Volumul Meditaţiile bătrânu- pe ici, pe colo, câte o cărare textualistă: „te vei încurca în lui despre libertate a apărut în acelaşi an, la Editura Tracus detalii în timp ce în faţa noastră/ printr-o norocoasă alchi- Arte, şi a fost selecţionat la nominalizările pentru Premiul mie se scrie istoria/ şi din pliurile ei iese celebrul Stelică/ Mihai Eminescu, categoria Opus Primus, în 2020. Despre în măreaţa lui corabie de zinc“. carte au scris până în acest moment Claudiu Komartin, Partea a doua este mai confesivă, dar e confesiunea Andreea Apostu şi Romeo Aurelian Ilie. unui „om fără însuşiri“, a unui introvertit care îţi doreşte să Volumul este constituit din patru părţi: La capăt de iubească, să înţeleagă ce contur are lumea şi asupra căruia drum sau o altă formă de renunţare; Hic et nunc; Rădăcini şi planează absurd semnul contingentului: „câteva clipe apoi Dublul meu feminin, fiecare dintre ele având un text suport se închid toate uşile/ vei fi prinsă acolo într-o plasă de flu- de pornire, care anunţă cumva, nu numai tematic, dar şi turi/ mâna mea întinsă îţi pipăie pentru ultima oară/ col- stilistic, viziunea poetică respectivă: un fragment poetic al ţul rochiei/ cuvintele sunt strivite sub anvelope sport/ trului Ştefan Manasia, al lui Mihai Ursachi, al lui Ion Mureşan pul tău e un atelier de invenţii/ cu indicaţii în japoneză“. şi al Marianei Marin. Deşi interesant, demersul este riscant, În partea a treia, subiectivitatea este înlocuită de o pro- întrucât volumul nu este unitar, din punct de vedere sti- iecţie în afară a percepţiei despre lume: oarecum personaje, listic. Partea întâi este marcată clar de influenţa suprare- oarecum decoruri, metaforismul dispare complet şi lirismul alismului românesc, de altfel, lui Gellu Naum i se dedică capătă accente prozaice, în ciuda faptului că emoţia nega- un poem. Înclin să cred că este cea mai reuşită parte, chiar tivă continuă să fie asigurată, ca şi în părţile anterioare, de dacă este, cumva, suma lecturilor de suflet, ale autorului. sentimentul elegiac-meditativ al conştientizării scurgerii Poate aşa se justifică şi subtitlul: La capăt de drum sau o inexorabile a timpului: „pe pajişte o fetiţă îşi curăţă pan- altă formă de renunţare. Renunţarea la maeştri. La nivelul tofiorii de noroi/ în jurul ei foşnesc lacom anii ce vor veni“. vocilor textuale, e o polifonie care creează tensiune lirică, Textul o poveste cu Marlow aminteşte vag de suprarealis- mult mai de preţ decât asumarea subiectivităţii confesive. mul din prima parte, dar siguranţa tonului începe să scâr- Partea aceasta începe curajos cu un text amplu, dar per- ţâie. Exprimarea frustă, prozaică, fără a fi apanajul cinis- cutant: bătrânul – o viziune din exterior. Asumarea actului mului asumat sau fără a strecura acel inefabil creator de scrisului este deraiată spre un personaj spectral, misterios, nelinişte, specific poeziei, dăunează: „muzica – ceva între nu un demiurg care autorizează cuvântul, ci, dimpotrivă, melancolic şi nevrotic – un cult al imprudenţei“ sau „lini- îl problematizează prin asocierea cu spaima. Lumea e în ile poate nu-s trasate dinainte/ sunt rare momentele când declin şi cuvântul poetic nu mai certifică răspunsuri la chiar realizezi ceva“ (în acelaşi text); „era ceva ca o gară“ îndemână, e o estetică negativă, în tradiţie modernistă, (textul imediat următor). dar îmbrăcată în haina postmodernismului (deraierea de Partea a patra, Dublul meu feminin, este, până la un la sensul grav al lirismului, de la marile probleme grave punct, un experiment interesant. Vocea textuală este suavă, existenţiale): „bătrânul se hotărî să scrie despre margine/ e o chemare a iubitei, a operei, a sensibilităţii poetice: „som- despre logica haosului în care orice cuvânt/ e o confirmare nul – iată dezideratul suprem/ voi rămâne albă imaculată/ a spaimei// […] eu cred – spunea – că în oasele mele/ s-a fără să mă poţi avea“. Textul final e aproape la fel de reu- cuibărit noaptea – o boală ce absoarbe/ imaginea livezilor şit precum cel care deschide volumul. Începutul aminteşte îngheţate// pe masa de scris se aşternea umbra/ noi stă- de poezia manifest a lui Ioanid Romanescu, Trăiască poe- team la dreapta lui aşteptând/ un singur cuvânt pe care să zia şi marii visători!: „am fost în grupul marilor visători/ îl întoarcem/ pe toate părţile/ un cuvânt ca o viaţă întreagă/ ne-am obişnuit să ordonăm viaţa celorlalţi/ răsucindu-ne un cuvânt ca o sinucidere colectivă// el se ridică, închise mai întâi în interior/ în căutarea unui simbol profund/ să fereastra/ şi începu să spună povestea/ vânzătorului de ne justifice actele// din noi se înalţă acum fire de iarbă/ şi castane“. Când există monolog confesiv, e aceeaşi despăr- cuvinte de o rotunjime stranie/ toţi se înclină în faţa unei ţire de modele care se inserează la acest început de crea- cete vegetale/ fără aspecte dramatice// sinceritatea pusă ţie: „sunt un om gol în noaptea gurilor deschise/ am renun- pe lama cuţitului/ cuvinte de despărţire şi o furie injec- ţat la mitul maşinilor de scris/ mă hrănesc cu dispariţia tând ochii/ celor tineri// asta e totul. Suntem prea obosiţi/ tragică a marilor poeţi/ vă invit lângă mine vom penetra să mai spunem ceva“. împreună/ marmura prezumtivelor morminte“. În general, Pseudo-testamentar, discursul liric este o căutare sui partea aceasta de început e o căutare a unei voci originale: generis a sensului artei prin artificiul acesta al schimbării adolescentină, un drum precaut de renegare (de admira- de perspectivă (ca şi cum vocea textuală ni se adresează ţie stăpânită, în acelaşi timp) a modelelor (mi-a atras aten- dintr-un viitor accelerat prin efortul imaginaţiei, creând, ţia inclusiv aluzia la un roman de Matei Vişniec, autorul deseori, impresia că prezentul cotidianului imediat e redat şi personajul său, Fabiola, populând natural spaţiul poe- prin percepţie directă). Pe alocuri experimental, tributar tic, pentru că poezia lui Matei Vişniec este mult mai sen- însă lecturilor moderniştilor şi modelelor impuse de poezia sibilă şi mai surprinzătoare când este topită în alte specii contemporană, volumul acesta de debut promite cu ade- literare decât cele lirice). Dar drumul de care aminteam vărat şi este salutară prezenţa lui Vlad Sibechi în peisajul este unul în continuarea celui trasat de suprarealişti, cu poeziei româneşti contemporane.

Cronică literară HYPERION 77 Romeo Aurelian ILIE Pledoarii pentru firesc „VREMEA SEMNELOR DE CARTE“ DE MIHAELA STANCIU Mihaela Stanciu a debutat în poezie în anul 2017 cu volumul, vrei să scrii despre lucruri/ pe care oricum le ţii minte“; „pentru Azi cînt jazz, publicat la Casa de Pariuri Literare, după ce în pre- ce îţi trebuie mereu poveşti/ ca să crezi în a fost odată/ în eter- alabil publicase alte două cărţi de teorie şi istorie literară, fiind nal/ sîmbure de adevăr/ şi tot ce se ţese în jurul lui?/ stai în pre- doctor în filologie. Anul 2019 a însemnat pentru ea şi publi- sent/ ca într-un balansoar/ şi lasă-te pe spate în urma ta/ din cînd carea celui de-al doilea volum de poezie, Vremea semnelor de în cînd“; „dialogurile cu mine însămi sînt ca atunci/ cînd tata carte, apărut la editura Neuma, în colecţia Arca, volum garni- stătea în dreptul uşii/ îmi spunea la revedere fără vreun cuvînt/ sit artistic şi cu o serie de ilustraţii grafice semnate de artistul ca atunci cînd mama tăcea şi-mi vorbea din priviri/ copilăriei plastic Mircia Dumitrescu. mele cu prea puţine ore petrecute/ în faţa blocului/ nu-i zîmbesc Dacă ar fi să definesc poezia Mihaelei Stanciu printr-un sin- în amintire/ nu mi-e dor nici de anii de liceu/ adevărata mea gurM cuvânt, acela ar fi, cu siguranţă, „firescul“. Pentru că acesta viaţă/ începe în fiecare dimineaţă/ şi se încheie în fiecare seară“. este duhul ce se plimbă pe deasupra creaţiilor sale artistice, de Din ghidul de reconectare cu firescul propus aici de Miha- la începutul şi până la finalul volumului (fapt valabil şi pen- ela Stanciu, merită să mai amintesc încă două „tehnici“: regă- tru volumul anterior). Din poezia ei nu te izbeşte niciun fel de sirea de sine prin gesturi mărunte, care însă contează: „ploua ostentaţie, nici vreo explozie de bucurie nici vreo avalanşă de rece şi traversam şei şi creste/ doar pentru a ajunge la o cabană durere, din acelea care să te răpească, fără voia ta într-o „lume din Munţii Bucegi/ cu fiecare pas treceamdintr-un anotimp în interioară“ căreia nu îi aparţii. Dimpotrivă, parcurgând poezi- altul/ şi-mi plăcea că pustietatea mă apropia de mine/ am tăiat o ile ei te bucuri de la bun început de o reaşezare în firescul vieţii, lămîie verde în bucăţi/ şi am mîncat-o de parcă ar fi fost o prăji- indiferent cu ce stări este condimentat acest firesc. tură“; precum şi încredinţare propriei fiinţe în voia Domnului, Astfel, încă din prima poezie, Mihaela Stanciu ne introduce nu în sensul unui abandon total, nelucrativ, ci în sensul de a în firescul simplităţii, al empatiei, al dăruirii şi al primirii, care admite că indiferent de zbaterea noastră de aici, de jos, tot Cel se pot manifesta, fie în legătură cu oameni apropiaţi: „nimeni de sus ştie ce este mai bine pentru noi şi întotdeauna se întâm- n-ar înţelege de ce/ e plăcut întunericul din toamnele tîrzii/ cu plă după pronia lui dumnezeiască: „am venit să Te văd,/ dar Tu forfota din jurul caselor locuite/ mamă, eu întotdeauna m-am nu vrei ofrande/ am venit să fiu/ eu/ ramură de salcie/ plecată/ ţinut de braţul tău/ şi gestul meu/ nu ţi s-a părut deloc inco- sub copită de asin/ în uralele mulţimii/ am venit/ să mă aştern/ mod/ într-o seară ca asta mi-ai cumpărat/ puloverul cu caro- uri mov/ şi de drag/ nu m-am gîndit niciodată/ că e luat dintr-o ramură de măslin sălbatic/ de gust amar/ în aşteptarea altoirii/ dugheană“; fie în contextul unei mulţimi de anonimi: „involun- am venit/ să mă las/ ramură de nard/ îmi ung faţa şi mîinile/ tar îmi sprijin capul de umărul unui bărbat/ cineva îmi atinge îndelung/ să vină Mirele/ ramură de finic/ abia după ce m-ai picioarele cu o pungă de covrigi/ calzi/ ca nişte trupuri/ oame- cules/ din colbul fiinţei mele/ la„Ierusalim“ se urcă, nu se coboară“. nii din jur stau aproape îmbrăţişaţi/ călătorie – drum fără sfîr- Pledoaria pentru firesc a poetei Mihaela Stanciu se reflectă şit/ în dreptul unei case mai/ simplă decît gîndurile/ cîteva oi/ nu doar în mesajul transmis, ci şi în tehnica sa poetică, definită rătăcite din transhumanţă“. la rândul său prin simplitate, printr-un discurs poetic fluent Una dintre metodele de a percepe firescul vieţii cu ochi şi curat, fără „înflorituri“ estetice, şi prin pigmentarea textelor fireşti este conectarea la prezent, punerea lui „a fi“ în relaţie cu cu figuri de stil discrete dar foarte bine aşezate în context, ast- „aici“ şi „acum“, indiferent de situaţia creată. Şi aceasta deoarece fel încât să contribuie la fixarea mesajului în mintea cititorului. toate angoasele care se insinuează în mintea şi sufletul omu- Aşadar, cu Vremea semnelor de carte, acest al doilea volum lui nu sunt decât consecinţe ale fugii de prezent, ale eschive- de poezie, Mihaela Stanciu confirmă alegerile estetice şi sti- lor şi ale neasumării faptelor săvârşite: „ceaiul cumpărat pe 13 listice făcute în volumul de debut, arătând astfel că şi-a găsit octombrie/ stă pe birou de trei/ săptămîni/ nu ai superstiţii –/ propriul său drum în poezia română, pe care calcă simplu, dar în seara aia umedă/ ai înţeles că/ durerile de cap nu trec/ de la hotărât. Un drum al frumosului, al simplităţii, al luminosului medicamente,/ iar dimineţile/ pot să înceapă odată cu miezul şi pe alocuri, deşi încă vag (descoperit mai pregnant abia în nopţii// azi măsori prezentul/ laşi deoparte justificările/ nu mai poemul final), al numinosului.

78 HYPERION Cronică literară Mina DECU „Patruzeci şi unu. Eu, surdo-mutul“, o lectură „Bine ai venit, surdo-mutule! să mă fi luat valul naraţiunii existente în poeziile lui Romeo Iată, ai ajuns pe tărâmul Aurelian Ilie şi să fi ajuns de una singură la Asterión-ul bor- insuficienţei eterne. gesian, dar, mă întreb, în plină ficţiune critică, ce poate fi mai Locul unde nimic nu este terminat. frumos şi mai periculos în literatură decât să te ia valul nara- Unde nimc nu este crezut definitiv, ţiunii şi să creezi ficţiuni care pot oricând trece drept ade- unde nimeni nu este nici mort, nici viu; văr şi care poate că şi sunt?! Pentru a continua comparaţia nimeni nu a iubit vreodată cu adevărat, cu Asterion al lui Borges, iată-l pe surdo-mut înainte de cul- şi nimeni nu a spus niciodată adevărul curat.“ care, cum duios-naiv ni-l prezintă autorul, în poemul „18“: „În fiecare seară, Romeo Aurelian Ilie identifică, în acest volum de debut, poezia înainte de culcare, cu ceva ce vinde speranţă, fără a o avea, sub forma unor ico- eu, surdo-mutul, citesc niţe, cu ajutorul unui scrib surdo-mut, care uneori viseză că capitolul 41 al cărţii lui Iov îşi pierde şi mâinile, pentru a nu putea mărturisi cele văzute şi plâng pe tărâmul nedesăvârşirii, unde fusese uns zeu, pentru că ca atunci când, trăise şi murise în mod desăvârşit. Tot volumul este străbă- după mulţi ani, te uiţi la pozele vechi tut de o auto-ironie gingaşă, presărat cu elemente din teolo- din albumul de familie.“ gia ortodoxă, autorul fiind absolvent al Facultăţii de Teologie. Avem aici de-a face cu prototipul antieroului, aşa cum Aste- RÎn povestirea lui Borges, „Casa lui Asterión“, se tot men- rion nu înţelege de ce mulţimea fuge din calea lui, dar recu- ţionează cifra 14, care pentru Minotaur are valoarea infi- noaşte că are sânge nobil, pentru că mama lui e regină, la fel, nitului, iar eu nu pot vedea, când mă gîndesc la povestirea surdo-mutul se adoarme cu lacrimi, citind dintr-o carte care asta care, de altfel, este preferata mea de la Borges, în 41-ul îi dezvăluie provenienţa biblică. Modestia şi umilinţa auto- Surdo-mutului decât un 14 întors, pentru că văd destul de rului rezidă în faptul că, deşi îi dă antieroului său o proveni- multe asemănări între cele două personaje, Asterión, care se enţă veterotestamentară, îl leagă de un număr care nu poate plimbă de unul singur prin casa lui labirintică, inventând tot fi considerat simbol, pentru că, din câte cunoaştem, nu are felul de jocuri, unele mai fantastice, mitologice sau mai reale nicio simbolistică anume, 41 fiind un număr şi atât, deşi, la ca altele şi Surdo-mutul, care desparte şi împarte totul în şi un moment dat, autorul ne vorbeşte despre ispitirea lui Iisus, la 41, pornind de la numărul tramvaiului în care vinde ico- după postul de 40 de zile: niţe, până la oglinda care i se sparge în 41 de zâmbete (iată, „20. încă un simbol borgesian) şi la lumea care îi devine casă, el Sunt surdo-mutul care a murit neavând, practic, una. E posibil să fie o comparaţie forţată, cu fiecare cuvânt nerostit.

Cronică literară HYPERION 79 doar pentru a privi. El ne arată că refuzul se deschide pen- Sunt surdo-mutul ce-a înviat tru a lăsa drumul unei noi meniri, care poate fi aflată doar în odată cu fiecare om ca-a înţeles taina: lipsă, dând astfel naştere unei agape apofatice. în cea de-a 41 zi de foame, Împăratul a biruit „25. pentru întâia dată Într-o zi, o femeie foarte frumoasă pe stăpânitorul acestei lumi.“ l-a oprit şi l-a întrebat: Călătorule, de ce tot umbli aşa prin lume, Curajul cu care îşi asumă un limbaj într-un anume fel teo- fără niciun căpătâi? logic, nu şi teleologic, ne face să vedem în antieroul lui un fel Hai cu mine şi îţi voi da tot ce vrei. de jidov rătăcitor, cu destin de Iov, dar nu până la capăt, pen- Dar el nu a înţeles nimic tru că surdo-mutul lui Ilie nu primeşte totul îndoit, ca Iov, ci Şi şi-a văzut nestingherit de drum. doar îşi anunţă întoarcerea acasă, restul lăsând la libera ima- Timp de 41 de scânduri, ginaţie a cititorului. Intersant este că surdo-mutul poate trece scena s-a repetat întocmai, şi drept un Lazăr, pentru că acesta continuă să scrie şi după apoi viaţa şi-a urmat cursul normal. ce a murit, lăsându-ne cu o vagă impresie de înviere. La Ştiri au anunţat că o femeie, dispărută din ea însăşi, „30. a fost găsită lângă un râu, (…) alăptând 41 de ramuri de salcie plângătoare. Iar el fierbe, dar nu de căldură, Au internat-o la spitalul de plânşi ci de viaţă. E beat de viaţă şi toţi cei de acolo au învăţat limba surdo-mutului.“ cum a fost până acum beat de moarte. Acum simte că trăieşte cu adevărat, Nu vreau să folosesc instrumentarul unui critic de poezie, acum a cunoscut moarte, pentru că practic doar deschiderea toracelui prin poezie sau acum a cunoscut şi învierea.“ de poezie, acest text făcând parte din cea de-a doua categorie expusă. Acestea fiind spuse, nu vă indemn decât să arun- Iar când vine vorba de iubire, surdo-mutul ne arată că caţi uneltele şi să citiţi cartea de debut a lui Romeo Aurelian naivitatea înseamnă inocenţă în faţa adevărului şi teamă de Ilie cu inima deschisă şi poate că va reuşi să producă nişte frumosul care ţi-ar putea fi refuzat, dar care se refuză, de vibraţii binefăcătoare sau poate că vă va bucura doar estetic, fapt, sieşi, atunci când ochii nu se deschid pentru a vedea, ci în ambele cazuri nu aveţi decât de câştigat.

Radu Ilarion MUNTEANU Un alt exemplu de concept lungenian Poeta Raluca Faraon, doctor în filologie şi profesoară, publică Nu e deloc incorect. Doar că aş fi preferat nuanţarea retro. relativ curent cronică de poezie în reviste de gen. În 2019, a Fără conotaţia oarecum restrictivă. Reţin dintre referirile adunat o colecţie de cronici în volumul Flash (itinerar cri- poetului la personaje care populează istoria culturală inspi- tic prin poezia românească de azi). Produs de editura Rafet rata expresie „ciungul de la Lepanto“. Înrudirea de departe şi premiat la Festivalul Internaţional de creaţie literară Titel cu personajul acestuia, cavaler al tristei figuri, îi permite Constantinescu, ediţia XII – 2019. poetului exprimarea familiară. Căci cine-şi găseşte afinităţi Primul dintre cei 13 poeţi radiografiaţi e polivalentul cu poezia acestuia, în postura cititorului, cunoaşte episodul Darie Lăzărescu, ilustrat şi ca artist plastic. Acesta a focali- participării lui Cervantes la celebra bătălie navală. E un mod zatP atenţia criticului în trei articole: Despre contrarii care se al poetului de a-i face cititorului cu ochiul. Nu contează că atrag, Recordando şi Un aristocrat al cuvântului. Referindu-se subtila expresie apare într-o notă de subsol. la câteva volume ale poetului, ultimul fiind chiar o antolo- Despre poetul Geo Galetaru (Un scâncet ontologic – sau gie de autor, grupajul s-ar situa între portret literar şi eboşa pasărea care amână apocalipsa), autoarea scrie o cronică a unui studiu de caz. În ambele ipostaze, materia primă e sesi- volumului Fotografia unei duminici amânate (Eurostampa, zarea structurii sensibilităţii poetice de către ochiul critic, la 2018). Care porneşte de la interpretarea analitică a titlu- fel de sensibil. Amploarea universului liric al poetului argu- lui acestui volum. Diagnosticul sună deductiv: „Geo Gale- mentează utilitatea grupării celor trei cronici la debutul unui taru e un constructor abil de hărţi în teritoriul imaginarului volum. Autoarea foloseşte termenul la modă vintage pentru său poetic. Până să înţelegi care este arhitectura complicată o etichetă-diagnostic de ansamblu a acestui univers poetic. a edificiului liric, domnia sa trasează coduri de înţelegere

80 HYPERION Cronică literară anticipativă a întregului“. Autoarea subliniază „finalurile bănui pe aceasta din urmă, precum şi pe poetă, că ambele de mare efect“ şi conchide că volumul analizat e un tratat privesc nu doar războiul, ci, mai ales, realitatea militară per sui generis despre timp. se, la modul abstract. Oricum, criticul nu scapă ocazia de Cu poetul Florin Dochia autoarea are multiple afinităţi. a-şi manifesta sagacitatea: „poezia“ visând câinele „pare o Nu deoarece revistele editate de acesta îi publică frecvent artă poetică involuntară“. Nu pot să nu citez in extenso con- cronicile şi eseurile. De fapt, tocmai aceste aspecte sunt concluzia cronicii: „Războiul de marţi este unul din volumele de secinţa afinităţilor. Poetul beneficiază tot de un set de trei poezie care lasă urme adânci, ca un roman de Franz Kafka, articole: Spaţiul ondulatoriu al visării, Jocurile seducţiei şi Rea- ca un film de Emir Kusturica, în părţile sale grav-meditative. litatea – heterotopie a spaţiului. Poezia – capcană cu ferestre Scris la maturitate, cu seriozitate, cu nerv, cu inteligenţă, deschise. Poezia lui Florin Dochia are o geografie de mare este dovada că pentru artist, azi, mai mult ca oricând, poe- diversitate şi personalitate. Autoarea analizei volumului dis- zia este arta care trasează misterios neliniştile universului şi cutat nu e singurul critic care a studiat această geografie. Dar ale sufletului, deopotrivă.“ Ei, şi acum, spuneţi-mi, ce cititor Raluca Faraon e unul dintre cei mai meritorii. Acest al doi- de poezie, de literatură în general, care nu cunoaşte volumul lea grupaj se apropie şi mai mult de ceea ce se înţelege prin Luminiţei Potîrniche şi citeşte acest diagnostic, nu devine studiu de caz. Aş rezuma remarcabilele pagini oferite distin- nu doar curios, ci şi atras? sului poet citând diagnosticul: „De fapt, lui Florin Dochia Dacă n-am citit-o pe Luminiţa Potîrniche, pe Adela Efrim nu-i surâd antinomiile, pare mai degrabă atras de logica lui n-am citit-o nici atât. Iar pe Corina Daşoveanu n-am citit-o şi-şi, a contrastelor care se atrag, răsturnând, abil, percep- deloc. Prima e recomandată ca oferind o poezie citadină, apa- ţia comună a antitezelor consacrate“. E greu a rezuma mai renţă ispititoare în traseul analitic (Limonagiul din maha- exact poezia omului de cultură câmpinean. laua salcâmului galben, Aius, 2018). A doua beneficiază de Urmează un poet de manifestă originalitate, Paul Vini- două articole: Je m’en fiche, gracieusement, bien sûr, referitor cius. Autoarea observă, cu acuitate, în cronica intitulată O la volumul de debut, îmi iau pantofii. sufletul. rujul. dispar confesiune cromatic-sonoră a voalării realităţii, că „umorul – Rafet, Râmnicu Sărat, 2017 – şi Femeia care deşurubează echilibrează balansul (câteodată buimăcitor) dintre denota- mitul, pe marginea volumului antifericire cu aripi (Euros- ţie şi conotaţie“. Fără a intra în amănunte, iată încă un rezu- tampa, Timişoara, 2018). Descoperind în Corina Daşoveanu mat ideal al ofertei poetului. Altă cronică, Tandreţe şi fluie- o feministă, autoarea îşi structurează volumul în secvenţe rături de clochard, completează portretul literar. „Vinicius nu tandem. Cronica dedicată următoarei poete, Violeta Pintea, poate fi imitat/ repetat, nici măcar de către sine“. Nimeni n-ar se intitulează Polifonia unei voci feminine/ feministe. Cum ea putea-o contrazice. Cu un plan subţire, autoarea îl denunţă însăşi scăpa, în cronica precedentă, fraza cum nu sunt nea- (discret admirativ) pe poet ca rebel. părat de acord cu fronda feministă, autorul acestor stângace Al treilea grupaj de trei articole este despre un poet pe rânduri îşi poate şi el permite să mărturisească începutul care nu-l cunosc deloc: Gabriel Gherbăluţă. Sunt anali- spargerii unei convingeri vechi şi solide. Că feminitatea e zate volumele Cui îi pasă că mâna mea stângă a înnebu- antinomică cu feminismul. Eu mă pot înşela. Dar autoarea, nit (Rovimed Publishers, Bacău, 2014), Sonete II ale luminii vorbind în postura criticului literar, reuşeşte să armonizeze (Minela, Bucureşti, 2018) şi Bestiarium vocabulum (Tracus cele două contrarii. Să ne amintim de vorba lui Niels Bohr? Arte, 2016). Cu ocazia cronicii acestuia din urmă, autoarea Contraria non contradictoria, sed compelementaria sunt. Şi aruncă o privire asupra celor 13 volume ale poetului gălă- dacă acesta e un subterfugiu stilistic, mi-l asum. ţean. Remarcând reprezentativitatea sonetului în mijloacele Nu ştiu dacă efortul de a descifra, din ultimele cronici, sale de expresie lirică. Avantajat de ignorarea, până la lec- natura ultimilor patru poeţi merită făcut. Rezultatul s-ar tura excursului critic, constat că acesta din urmă mi-l face apropia de caraghios. Mă voi limita la a nota tabla de mate- atractiv. Dacă nu tocmai familiar. rii. Despre Mariana Cornea şi volumul acesteia, neomenesc Coincidenţa face ca următoarea poetă analizată să fie tot de alb (Eurostampa, 2018) autoarea adaugă în titlul croni- gălăţeancă: Luminiţa Potîrniche. Şi, la fel, n-am citit nimic. cii doar sintagma îmblânzirea abstractului. De la primirea De curând, şi-a lansat prima carte de proză. Cu un titlu volumului la încercarea de redactare a acestui exerciţiu de ludic şi promiţător: Tanti Clara, Madam Sand şi alte câteva lectură, am mai cunoscut, departe de nivelul profunzimii, femei. Volumul – de poezie – analizat de autoare este Războ- doar o poetă. Carmen Secere. Autoarea se trădează (pen- iul de marţi (Vinea, 2018). În lectura – şi viziunea – autoa- tru a doua oară de-a lungul colecţiei de cronici) drept cine- rei, poeta adânceşte sensul războiului, până la ipostaza de fil şi-şi exprimă aprecierea pentru delicateţea poeziei prin realitate metafizică. Iarăşi încerc să valorific avantajul străi- titlul perifrastic Poezia ca ultim ţărm al emoţiei. De ce şi nului de text, observând că a opera cu tema războiului cere prin ce spun că se trădează? Printr-o simplă perifrază? Ei, curaj. În ultimii ani, mai mulţi decât numărul dintre două bine, perifraza din titlu e decodabilă, totuşi, de o minoritate volume de poezie care-mi parvin, am întâlnit tema într-un de cititori. Familiarizaţi sau nu cu literatura. O nouă cro- singur volum. De proză. Ludic. Semnat de Liviu Antonesei. nică aparţinând poetului Mihai Marian: Oraşul negru opac. Cred că am şi scris despre el. Bine, dar curajul acestuia de a În fine, ultima piesă avertizează cititorul: A se citi de patru- aborda cu dezinvoltură tematici puţin frecventate e de noto- zeci şi unu de ori. Referitor la volumul Patruzeci şi unu. Eu, rietate. Titlul poetei e de ajuns ca să mă facă curios. Deo- surdo-mutul, de Romeo Aurelian Ilie. Autoarea dă un test de camdată, nu-l pot întrevedea decât prin grila criticului. O forţă de penetraţie, dacă nu de tenacitate. Mărturisind că-şi

Cronică literară HYPERION 81 făcuse o idee după primele 4-5 poezii, pentru a lupta, citind din acest text girant, semnat de Theodor Codreanu: „autoa- mai departe, în căutarea unui sens. Dincolo de prima impre- rea nu scrie o critică ocazional-impresionistă, urmărind, deo- sie. Într-un fel această din urmă cronică, deloc întâmplător potrivă şi evoluţia actanţilor creatori, demers în care etalează plasată ultima, e nu doar cea mai realizată, ci o ars critica sui o scriitură alertă, fundată deja pe un limbaj critic specializat, generis, dacă pseudotermenul ar fi acceptabil. cu o largă deschidere livrescă, făcând-o cu o naturaleţe cuce- Vine aşadar momentul de a încerca să conturez o impre- ritoare“. Subscriu, dar e foarte puţin. Fiind cititor de critică, sie generală de lectură. Prin forţa lucrurilor, în ultimii deja am autori de care sunt îndrăgostit (a căror scriitură e proză nu puţini ani, am avut prilejul să citesc zeci de cronici lite- curată, cu intarsii poetice), am autori cu spirit analitic căruia rare, câteva adunate în volume. Îndeajuns de a sesiza dife- formaţia mea îi e tributară, am şi autori care frizează banalul. renţe şi identităţi stilistice. Evident, mă voi feri să dau aici Şi mai am şansa de a fi asimilat, cât de cât, conceptul de lite- nume. Modul de a mă raporta la un volum, fie el de poezie, ratură de gradul trei, inventat de Emil Lungeanu. Doar doi de proză (care-mi sunt mai familiare) ori, mai rar, de critică dintre autorii de critică îmi dau senzaţia că fac parte, cumva (de ce n-am avut ocazia de a citit un volum de dramaturgie?), malgré leur (în sensul domnului Jourdain), din această sub- a pornit, nu o dată, de la o premisă artefactică. Încercarea specie critică. Raluca Faraon e unul dintre aceştia. În fond, de a găsi ceva de spus dincolo de cartuşul signaletic de pe n-am spus altceva decât spune, oarecum sec, girantul de pe coperta a patra. Iată că aici chiar îmi pot asuma un fragment coperta a patra. Am spus-o, însă, accentuând.

Alexandru Ovidiu VINTILĂ Mărioara Vişan, Litere din alfabetul astral IAŞI, EDITURA 24 ORE, 2020 Semnalez o nouă apariţie editorială, în hainele de gală ale pentru o eternă reîntoarcere la ceea ce a fost şi este, până la unei edituri ieşene care, se observă cu ochiul liber, se res- urmă, omul deplin, adică punctul de întâlnire dintre uman pectă. Şi asta deoarece volumul nu a apărut aşa oricum, ci şi divin, cum afirma la un moment dat Berdiaev. în condiţii grafice foarte bune. Şi dimensiunea onirică privită ca o cale de efuziune a Încă de la începutul acestei recenzii, vrem să mai spu- unei trăiri plenare este prezentă în poezia la care ne rapor- nem că această ediţie a cărţii este bilingvă, traducerea din tăm. Prin vis, Mărioara Vişan înţelege că a găsit un mijloc limba română fiind realizată în italiană de Francesco Altieri. de evadare spre latura frumoasă a lucrurilor, spre acea can- Cum afirmă scriitorul Adi Cristi în Prefaţa cărţii, poe- doare care înnobilează în chip firesc sufletul omului dintot- zia autoarei se sprijină pe tot parcursul derulării tomului în deauna. Şi referindu-ne tot la sufletul omului, poeta speră, discuţieS pe cuvânt, iubire şi Dumnezeu. Este cât se poate de cum arată în poezia pe care o scrie, la regăsirea purităţii de limpede că Litere din alfabetul astral reprezintă căutarea vie altădată a lumii. Vieţuirea între Nu şi Da e un fapt în care şi decantarea acesteia în poezie a autoarei. De aici şi irepresi- locuieşte Mărioara Vişan. Ceea ce o linişteşte pe autoarea bila chemare pe care Mărioara Vişan o simte pentru cuvânt. volumului de versuri în această incertitudine care ne domină Practic, şi pentru autoarea cărţii poezia e un instrument este conştiinţa iubirii divine. Ea crede cu ardoare că: „Sufle- definitoriu pentru ceea ce înseamnă cunoaşterea lumii şi, tul e un Diamant cu mii de faţete/ sufletul e oglinda/ ce-o nu în ultimă instanţă, cunoaşterea de sine. E o veritabilă şti- dăruim eternităţii/ originala floare din grădina/ lui Dum- inţă în a decela poezia din viaţa care e prozaică prin exce- nezeu“ (Lumina din noi). lenţă. Trebuie să ai chemare şi, evident, atenţie, sensibili- Este clar, în versurile autoarei nimic din ce e omenesc, tate pentru partea frumoasă a lumii ca să scrii poezie. Iar nu îi e străin. Cu atât mai mult, bucuriile mici, autentice. Mărioara Vişan se pare că are, fără doar şi poate, chemare Mărioara Vişan priveşte cu aceeaşi satisfacţie sufletească în acest sens. De aici o poezie cu o cuprindere atât de vastă ploaia sau un câmp însângerat de maci. Pe o însorită pajişte, cum e poezia din acest tom. poeta se proiectează ca o pasăre cu aripi, în preajma dra- În fine, invocarea lui Dumnezeu se face direct, cu o sin- gostei: „Sunt şi voi fi/ ca într-un tablou de Rembrandt,/ în ceritate debordantă, într-un fel personal, imnic. De aseme- care doar tu să-ţi poţi odihni iubirea/ pe însoritele pajişti./ nea, cred că nu greşesc afirmând că în versurile din volu- Sunt şi voi fi pasăre cu aripi fremătând/ în zborul dragos- mul de faţă pluteşte umbra unei temeri profund existenţiale, tei“ (Doar pentru tine). aceea de a fi cu adevărat într-o lume postumană, nivela- Una peste alta, cred că literele din alfabetul astral sunt toare, care are tendinţa de a aliena fiinţa, omul, în gene- Omul şi, în acelaşi timp, Dumnezeu, acel Nu şi Da despre ral. Şi cum omul în sine e o frântură de divin, poeta luptă care vorbeşte de altfel poeta Mărioara Vişan.

82 HYPERION Cronică literară vladnic instant şi reprimarea inexprimabilului Un autor cu abilităţi poetice, orientat de mediu şi inter- Textele au însemnul clipei operative, corespunzător cu mediu nu are nevoie de bonă şi nici de şutul subliminal denumirea lucrului prezentat, şi sunt transcrierea unei de îndreptare spre piaţa cărţii. Alt autor, dotat şi cu pata- confesiuni regizate, jurnaliere, pretins lirice, cam în con- lamale, are, probabil, mai întâi, nevoie de o înfăţişare tra stilului poetic. Poetul nu are vreme pentru elaborare stăruitoare a textului său în faţa completului de judecată şi pentru profund fiindcă eroul său interpretează rolul de cenaclieră ori într-o publicaţie-trambulină, amândouă persoană implicată, afectată, vocativă, deşteaptă şi infor- instanţele având exigenţele şi pretenţiile proprii. mată, în căutarea sinelui, iar (simp)tomul cuprinde poeme Intrat în graţiile unei edituri activate de parale(la) gene- scrise expeditiv, fără multă ardere, iar titlul de fapt scuză, raţiei,U autorul nostru, fireşte, prolific şi căutat de secretara pardon, vrea să justifice o căutătură poeticală centrată pe gloriei intră în cursa rapidă a scoaterii de cărţi. Cum este viaţa intimă, pe obşte şi raportată livresc, sinchisită decla- cuvântat şi bine incitat, el capătă de la (?) natură gratifi- rativ de norma lirică. caţia meritată şi impresiunea că opul său bine montat şi Încă (!) recitesc cele texte care etalează exclamaţia gra- căruia redactorul cu răspundere (?) nu-i poate face nicio tuită şi interogaţia retorică, transcrise de V. Scutenicu observaţiune, nu mai are nevoie de scanarea grupului din şi văd că autorele, voit prozaic, rămâne constant în for- care face parte, a cititorilor combatanţi, înfăţişarea cu tex- mula dialogului cu celălalt dintr-o oglindă manevrabilă tul în manuscris fiind o corvoadă inutilă, dacă nu chiar în povestea fiinţei. Această autoexaminare este disimu- dezonorantă. Decât să citească un manuscris între colegi, lare narcisistă şi are în culise aranjamentul de replici între care pot să-i examineze ad-literam şi pe fond productul şi eroul liric cu poza excepţiei, disponibil, limbut şi provoca- să-i spună dacă împăratul e la modă, în zdrenţe ori chiar tor şi un celălalt apt de observaţii, judecăţi ori chiar inju- gol-goluţ, mai bine să-şi arate ca pod opera crudă direct rii, cu reţeta vorbirii directe şi interpretarea unei profun- lectorului împătimit de lumea vladnică şi întregii galaxii zimi care evoluează între domestic şi platitudine. în cătare de revelaţie lirică. O chestiune care ar fi de lămurit, nu atât prin frecvenţa Ultimul product al prietenului nostru, Vlad Scutelnicu, lor, cât prin afirmarea suferinţei de a „exprima inexpri- intitulat „POEME INSTANT“, Junimea, 2020, cere o lec- mabilul“, ar fi rostul semnelor de exclamaţie, interoga- tură literară atentă la ceea ce relatează autorul – fiindcă ţie ori a semnului celor două puncte care preced discur- poetul povesteşte şi povesteşte – şi, fireşte, la tehnica sa sul poetic în discuţie, pentru că poetul foloseşte în mod poetică. Apărută în colecţia „Cuvinte migratoare“, cartea repetat aceste semne de punctuaţie şi pentru că sunt dis- reuneşte un material de introducere, un „ Cuvânt însoţitor puse contrar regulii (!?de încălcat), adică întotdeauna îna- de Ioan Holban“ şi un număr de 42 texte, cele mai multe intea versului / rândului voit…răscolitor, cutremurător, întinse pe 2-3 pagini, dar şi cu rânduri de 2-3-4 litere fun- sfâşietor etc. Socotit…însemnat, la Cezar Ivănescu (de la damentale pentru „exprimarea inexprimabilului“… care –probabil- este preluat), semnul ! aşezat la început

Cronică literară HYPERION 83 de cânt este văzut ca pregătire a mirării şi a profunzimii, relatarea momentului şi implicarea persoanei prezente, iar semnul ? este rar şi folosit la final, aşa cum este în „Jeu el dezvăluie lucruri importante din vieaţa sa la un ace- d'Amour“: „ori mă duci spre Moarte tu?“. laşi nivel emoţional. Faţa poetică apare arareori, ca din Devine limpede că Vlad Scutelnicu a preluat sem- aruncarea unora din zarurile din dotare, a cuburilor sale nul pentru exclamaţia retorică de la poetul cu nume şi a de metaforă. „îmbunătăţit“ invenţiunea, fiindcă poetul trebuie să asi- Poetul îşi caută poza în căsuţe catoptrice cu descri- gure regula lirică şi dispune (şi) de semnele de punctu- erea trăirii: „poetul stă şi aşteaptă telefonul în noapte / aţie şi de ortografie dupe cum devine tasta subliminală mai aprinde- o ţigară sorbind paharul de vin / din lumea şi situaţiunea poeticală. Astfel încât, poetul nostru îşi tăcută a liliecilor / neînţelese şoapte îi înţeapă fruntea / încifrează-descifrează trăirile şi preia libera folosinţă a ecouri ce pleacă ecouri ce vin“ (p.47)! Dacă nu este che- semnelor !,?,: (=două puncte), le foloseşte drept… sen- mare a păsărilor de noapte, murmurul ambiguu este sem- zori de emoţie, plasându-le înaintea frazei în intenţia de nal de deşteptare. a pregăti / a pune în gardă cititorul pentru o situaţiune „Poemul scris de o mie de ori“ din volumul „departe de simţire ieşită din comun, pentru o probă de tulburare de lume în mijlocul lumii“ (Editura Contact internaţio- ieşită din tipare. Această invenţiune îi susţine oralitatea nal, Iaşi, 2017, p.13) începe astfel : „? ce poţi face cu ziua şi disimulează o formă de provocare, o dispoziţie de cap- ta de azi dacă nu / i-ai văzut răsăritul de soare // vine o tatio benevolentiae şi vrea să semnalizeze străduinţa pen- vreme când /ai singurătatea în faţă ca pe o / parteneră tru emanaţia sa de poezie şi este adoptată pentru cele mai cu care nu mai vrei să faci sex /ci doar să-i şopteşti să-i multe texte, deşi semnele „orgasmului cotidian“(p.27), spui să-i ţipi//! du-te dracului curvo! dute-dracului / şi respectiv ! şi?, ar putea fi înlocuite de un „ce“ ori un „şi“ lasă-mă-n pace…“. repetându-se chiar la începutul fiecărui rând, dar nu şi Această înscenare de dialog a poetului cu sine însuşi la capăt de text, aşa cum procedează Cezar Ivănescu. Iar revine (în aceeaşi manieră) în „temerile oglinzii“ din cum semnele exclamării şi întrebării nu i se par suficient prezentul volum cu aceeaşi ardoare reprobativă: „e plină de convingătoare, foloseşte… termenii lor: „te bat prie- lumea de idioţi /şi totuşi idiotul din această poveste / eşti teneşte pe umăr întrebându-te//:? La ce înălţime ai fi dis- tu//tu eşti oglinda idiotului care priveşte / în oglindă şi pus /să joci /! şi la zece mii de metri deasupra pământului are buzunarul plin / cu zaruri“. Şi pentru ca lectorul să / exclami nepăsător…“! Să mai notăm că asocierea celor observe că interogaţia este importantă, autorul îi destăi- două puncte (:) cu semnul exclamări şi al întrebării par să nuie că el rosteşte o formulă încărcată magic: „îmi repet indice versul stupefiant… Fireşte, dupe lecţiune, punctul continuu ca pe o mantră“(p.9). Eroul, de fapt, îşi muş- nu are nicio folosinţă, nici pentru pauză, nici pentru final. trulieşte sinele suferind de aruncarea zarurilor şi bagă la Se deduce că semnele de punctuaţie sunt la Vlad înaintare (impresionare) termenul fals „poietic“: „man- Scutelnicu un fel confetti de care dispune pentru a-şi tră“. În fapt, meditaţia tantristă este mantra, iar nu man- înfăţişa norma inexprimabilă şi a impresiona cititorul. tră, termen inexistent în limba română(!). Că este aşa o arată numărul textelor încărcate cu aceste Căutarea pozei devine etalare de alternative, fiecare semne grafice amplasate înaintea unor fraze plate. Ce o fi cu foloasele ori piedicile de rigoare, iar versul salvat de inefabil aici: „:? de văzut-! da, văd / de auzit aud /? simt eu insolit („eşti singur în camera aceasta / e întuneric / nu ai oare lumea aceasta-! da, o simt / ştiu să vorbesc, evident/ curajul să aprinzi lumina /? crezi că vei fi înconjurat / de mai şi gândesc între timp / dacă gândesc îmi vine şi să râd“ o nuntă de cobre / când vei apăsa întrerupătorul“) decade (p.48)!? Iar exemplele se înmulţesc şi nu e locul lor aici. în îndemnul preţios şi plat („hai, ai îndrăzneala de a iubi Orientat, V.S. preia de la Cezar Ivănescu poetul nu lumina“,p.10) şi dacă nu este o trimitere la Jacques Der- doar semnul de exclamaţie retorică, voit ca formulă spăr- rida, („Diseminarea“, Univers Enciclopedic, 1997, p.314) gătoare a codului pentru emoţie, ci şi figura înscenării. priveşte condiţia jucătorului la noroc („buzunarul plin Astfel încât reţeta de poezie este pur şi simplu relatarea cu zaruri“, p.11). pozării, iar teatralizarea cu intenţie poetică, în lipsa sfâşi- Acelaşi schimb de păreri are eroul liric cu…pămân- erii lăuntrice, a notei vizionare ori a gravităţii ratează tul- tul, înscenarea enumerând numărul de anotimpuri şi burarea lirică. În timp ce Cezarul de „La Baaad“ prezintă de şanse pentru a constata „cât de scump plătim neîm- un „exerciţiu de purificare“ şi comite „poezie de exorcism“, plinirile“. Cum adrisantul trebuie sfătuit, poetul oferă vladnicul nostru se vede chemat de strălucirea oglinzii şi soluţia: „scoate inima la drumul mare“, astfel încât ino- manevrarea povestirii. Încheiere în stilul vladnic: !!! „poe- cenţa să aducă „pe tavă floarea speranţei / către ziua de zia aduce a teatru, proza a poezie etc.(se mai pot, fireşte, mâine“ (p.13). face combinări)—abia artificiul grafic dând unele sugestii Cum duce şi vieaţă de speţă, poetul este un pudic şi diferenţiatoare“, aşa cum scrie Al. Cistelecan despre poe- induce partenerei „promisiunile “ conjugale („iubito, voi zia lui Cezar Ivănescu în 1979 (Familia nr.12). încerca să –ţi dăruiesc /o noapte de vară / plină…“, p.15). O altă chestiune de lămurit la textul lui Vlad Scute- Poza împlinirii se compune din vigoarea adamică a unui nicu este norma sa poetică. El îşi transcrie discursul prin „mâine (când) va cânta toamna “, descrierea intimităţii

84 HYPERION Cronică literară şi amănuntul insignifiant („linguriţa ce nu a lăsat nicio cuplu, dar şi să enumere eroii ştiuţi din mitologia greacă. urmă“), comparaţia contradictorie („ un cântec ce / se va Sunt texte în care numărul lor se aglomerează pe măsură pierde uşor şi neştiut ca un / abur puţin ori ca dangătul ce „poetul veghează în mijlocul nopţii / aşteptând tele- clopotului care / alungă furtuna“ (!) şi motivaţia împli- fonul să sune“. Fireşte, autorul continuă să „caute soluţii“ nirii o dată cu vederea fiului de la fereastră: „poţi să fii şi la „iarba verde ca acasă“, „cu toate poemele sale extraor- tu fericit /! Este/ o urmă în spatale tău“. dinare“, între faptele sale reprobabile fiind aducerea unui Poetul RELATEAZĂ şi rămâne în conversaţie cu adver- „braţ de lemne de foc“, fără a fi interesat „dacă luna pe sarul din oglinda bunăvoitoare, cu tendinţe imperative(„! cer aşa sfântă şi clară are ori nu / adăpost“! Cititorul află dă-ţi un răspuns“), scapă comparaţia expresivă ( „eu, cel lucrul aşteptat: „vai, câtă dragoste în jurul tău / vai câtă care vrăjeşte zarurile / ca pe o morişcă de oprit timpul“), lacrimă în această noapte“ (p.87) îşi expune notaţiile familiale, vocalizează şi echilibrează Vlad Scutelnicu se bucură de o deplinătate a fiinţei, şi micile pierderi („!ooo, ce zi minunată“). nu îngăduie suferinţa şi nici nu caută poza de victimă a Cum se întâmplă să suporte frenezia („orgasmul“) poeziei. Cum sticla trezirii reflectă figura eroului şi „viaţa străzii, lui Vlad Scutelnicu nu-i pasă de pierderea tainei incredibil de importantă“, poetul rosteşte şi repetă de proprii, pentru el francheţea are rost poetic, deci scrie o câteva ori termenul „oglindă“ („temerile oglinzii“, „nedu- poezie lipsită de înfrânare, aşa că narează în limbajul viu merire“ şi „orice pas are pământul sub tălpi“), încât ceti- momentele concrete ale programului său şi ale convie- torele cu autoritate introduce cititorul naiv în catoptrica ţuirii cu consoarta. lui Baltrusaitis. Apărător de animale (vezi „lacrimile furnicii“!!! în În textul chiar scurt, să zicem rapid, percepţia lirică „Zarul rotund“, E. Conta, 2015, p.7 ), poetul cumva lezat are un nivel hilar-grotesc („cu toate poemele sale extraor- nu se poate abţine şi aplică corecţia învăţată unei fiinţe dinare / poetul se simte ca o râmă ce priveşte / portretul lătrătoare şi, fireşte, capătă durerea şi se vede nevoit să giocondei…“, p.48) şi o doză de infantilism rebel („într-o instalaze în povestirea liricoidă evenimentul dramatic. zi ţi-ai propus inocent / să tai frunze la câini“; „? de unde Rezultă că un câine poate face… poezie pentru poet („ce atât de multă clorofilă“). Eroul are căutare în economia poate face un câine pentru tine“). Trăind în cercul larg al personală, judecata „pungii fără fund a preotului“, cău- vieţoarei de la ţeară, poetul are şansa să asculte „la nesfâr- tarea surescitată a „poeziei plină de miez“ (!), amintirea şit cântecul broaştelor“, să se asigure de resveratrol-ul paharelor băute cu foştii coledgi, cu temei biblic (numă- necesar aflat în beutura colorată („vin alb ori negru ori rul patruzeci, cina fără taină!). roze“), să fie examinat şi să devină astfel buricul („cen- Cartea de acum este, aşadar, o naraţie cu intenţiuni trul“) universului. poeticale, o poză afectată a contemplării interne (= băgă- Vlad Scutenicu nu are o dramă existenţială, nu este în rii în seamă) la care îşi supune eul, fiindcă „trupul este contradicţie cu Dumnezeu, cu lumea şi nici cu autorita- plin de întrebări“, astfel încât cititorul află… numerele de tea vremii, iubeşte natura în care aude „ciripitul păsărilor“, „cântecul de broaşte“ şi ţârâitul greierilor, face din nive- înmatriculare ale maşinuţelor cu care autorul se depla- lul primitiv şi naivitate steagul său de victorie, are îngă- sează „calm nu plictisit“, să-şi prezinte cunoştinţele des- duinţa să constate „câtă dragoste e în jurul său“, el este pre piramidele lui Tamerlan şi să-l salveze pe…nesemni- bine informat, ştie că „piramidele lui Tamerlan sunt mult ficativul dumnezeu. Avem lecţii de şofat pe timpul iernii mai multe/ mai multe şi de neuitat / dar numai pirami- („ în jurul tău e o iarnă frumoasă, regală / de parcă am dele lui Keops au / dăruit eternitate faraonului“ , tinde să aştepta Crăciunul / tu conduci cu grijă, frână de motor / fie!!! „voievodul luminii“ (p.83) şi scrie ca să arate citito- drumul e greu“). Situaţiunea nu e inventată, astfel încât rului că are naturelul simţitoriu şi socoate poezia o relu- poetul are grijă să înregistreze în trafic ambulanţa şi ser- are şi pastişare a poveştii sale zilnice, o rememorare a lis- viciile EMU şi UPU şi să caute o legătură între E=mc² şi tei de cumpărături din piaţă, a unei reţete culinare, un relaţia între „adam şi eva“. inventar de anotimpuri, poziţii fizice şi formule retorice, Tocmai pentru că se tot uită în oglinjoara poeticală dar şi a discuţiunii cu sinele său, aşa că îşi aranjează poza şi îşi face o „schiţă pentru autoportret“, autorul constată de cuvinte, discursul fiind o probă de limbuţie, iar nu în că (deşi se vrea „om calculat de fiecare dată“) strecoară căutarea efectului liric, ci în relatarea conformă cu realul, din averea sa meritată în contul preotului la care ape- în limbaj viu: „în seara aceasta/ tu şi eu hai / să desenăm lează pentru mântuire. Risipitorul… se plânge că oferă pe cerul nopţii / un curcubeu / chiar dacă niciun amor lui dumnezeu. Continuând oglindirea narcisiacă, poetul nu se întâmplă“ (p.84). dotat conştientizează că vrea să scrie „o poezie plină de Conştient de condiţia de muritor de şi din rând, de miez, profundă / mesajul ei să înconjoare lumea şi / să se transparenţa învăţăturii, de ! prisosul de profunditate şi întoarcă la tine lovindu-te în cap / ca efectul unei bătăi de aria delicată a imaginarului său, poetul nu se sfieşte să de aripă a unui fluture“ („filosofia cotidiană“, p.42)!!! De descrie relaţia cu consoarta, precum şi cu câinii din dis- fapt, eroul se vrea dezmierdat, caută demersul laudativ, iar pozitivul de apărare, să prezinte scene din universul de nu atins la propriul mesagiu, astfel încât textul include…

Cronică literară HYPERION 85 lista de cumpărături mărunte şi destinaţia restului din şi eroi / ori descălecarea lui Enea / sau Isis căutându-l / cont pentru care are preocupare consoarta. întregindu-l pe Osiris aşa cum / Vitoria Lipan şi-a cău- Există un ridicol al pozei poeticeşti egal cu caraghio- tat jumătatea /mult, mult mai târziu…“. Numai că auto- sul expresiei susţinut chiar şi de titlul sentenţios („pentru rul persistă în ridicol şi-l caţără pe „dr. frankenstein “ pe toate acestea“) ori cel eliberator („! fă ce vrei“). În „ziduri şi umerii lui…ghilgameş lipsit, fireşte, de starul „enkidu cu libertăţi“(p. 74 autorul îşi etalează condiţia: „eraţi liberi-tu şi care vânase lei“!!! câinele tău – într-o cameră /…aveai cu cine face dragoste“! În aceeaşi notă i se dezvăluie cititorului … încredinţa- Eroul se multiplică în suprafeţele care-l reflectă („în gând rea fenomenală („nu moare o zi / fără răsăritul ei“, p. 71) în întuneric/ în fiinţă în nefiinţă / în cele ştiute ori ne“), iar şi i se promite licoarea roze de Suliţa, cu rol de „disipare căutarea enumerativă indică meşteşugul său poetic: „cine a nedumerilor“; „vă rog să mă credeţi“. Punctul e pus de eşti tu / ce eşti tu / unde eşti tu // care eşti tu / când eşti tu subsemnatul. / cum eşti tu /cui eşti tu“) şi „pentru toate aceastea şi pen- Scenele narcisiace continuă prin cântecel rimat (bei tru / alte încă o mie de nedumeriri /! dă poruncă morţii / femei / tei…!), iar muzele Erato, Caliope, Clio, Terpsi- să te nască / a doua oară perfect“. Cum celălalt este adver- chora, Polymnia, Melpomene, Euterpe, Mnemosine evo- sarul, oglinda însufleţită capătă „temeri“. Eroul este preo- luează prin faţa poetului ocupat de elixire şi voluptatea cupat să dea bine „în faţa judecătorului“. Săraca moarte ar cărnii şi îşi doreşte „a zecea muză“. Eroul însoţit de câi- trebui să răspundă: „Deocamdată atât“!!! nele- înger păzitor devine preocupat de rostul liricii („? de Vlad Scutelnicu îşi conservă, fireşte, „viaţa incredibil de ce cântă privighetoarea…“) şi se declară trăitor în vremea importantă“, are/ n-are tendinţe narcisiste, ba chiar, gata în care evoluează „femei frumoase în faţa cărora / dumne- să-şi dea palme, îşi avertizează „idiotul din această poveste“, zeu să-şi ridice pălăria, / maşini de lux, apartamente, yach- cu acelaşi „buzunar plin de zaruri“. Insomniac, poetul face turi plutind leneşe“. De unde dispoziţia: „bea vinul astăzi din ţârâitul de greiere un „cântec perfect“, iar insecta se cât încă mai exişti“ şi asigurarea… pe propria răspundere: vede silită să zboare „ cu viteza luminii / în jurul pămân- „nici o religie nu-ţi garantează / ziua de mâine“. Cestiunea tului cântând“. Astfel încât devine întrebarea : „? Ce ştie el este presantă, omul nostru trebuie să afle nu doar „? de ce despre / teoria re-la-ti-vi-tă-ţii…“ (p. 91)! cântă privighetoarea“, ci şi, fireşte, „de ce pasărea are zbo- Omul realizat şi subţire este, indiscutabil, modest milos- rul ascuns în aripă / când şi unde doarme delfinul / în ce tiv: „un leu unei bătrâne am dăruit astăzi /? cum / aş putea pat, în ce cameră“ (p. 78)… să scriu / acest fapt banal într-un poem“. Notaţia de jurnal Ca dintr-o poveste, cititorul află că eroul luminat („sunt capătă statut de poezie: „acest eveniment se petrecea dimi- voievodul luminii“, p. 83) şi care altădată implora autoritatea neaţă / pe la opt-opt treizeci când alergai / de la o bancă la („te rog, pune-mi cătuşele“, p. 79) caută şi caută „un înce- alta să plăteşti facturi“, iar cititorul poate să afle ce trata- put nu un răspuns / precum columb capătul lumii“, p. 85) ment urmează poetul pentru… rinita cronică, riscul de a aşteptând ecoul impresionat dincolo de supoziţiile de poezie. dărui cărţi, masajul aplicat consoartei ce îndură „o scoli- Aşteptând cetirea impresionată a „ceea ce trebuie să oză uşoară“, câte grade are în pahar şi câte în centrul motor. (se) vadă“ (p. 11) în relatările şi faptele sale de limbă şi de Om fiind, poetul îşi aminteşte visurile şi „bufniţele poveste, respectiv nota laudativă şi fastă, eroul e limpezit în zbor“ care, prin puritatea lor (care?!), îi „alfabetizează „în faţa oglinzii în faţa judecătorului“, între… imponderabil memoria“ (!), starea „atât de alambicată“ şi „imperiul acesta şi atemporal („ nu mai ştii dacă există sus-jos/ nu mai ştii dintre urechi“ (n.a.: Să fie laptopul personal?), dorinţa de dacă există dreapta-stânga/ înainte-înapoi / nu mai există a căpăta măcar (pe frunte) un ghimpe din coroana Mân- ieri, azi, mâine“ ( „nedumerire“, p. 95). Drept pentru care, tuitorului. Şi suferă creştinul nostru pentru fiecare leuţ poetul avertizează : „să nu foloseşti nicodată cheia de la dăruit eroic în timp ce „lumea îşi vedea foarte preocu- camera / în care eu închid lumina în fiecare seară“(p. 99). pată de / treburile ei imprtante ori mărunte“ („întoarce- Cum omuleţul beneficiază de liberul arbitru, „câtă fericire / rea darului“, p. 61). şi totul gratuit, absolut gratuit / fără nici un credit ipotecar“! Poetul n-a uitat, totuşi, de metaforă şi tăcere fiind nevoit Vlad Scutelnicu îşi prezintă cu titlu de glorie naivitatea să facă observaţii esenţiale, demne de science fiction: tre- sa poetică, caută… catoptrica îngăduinţei la semizeii hol- cutul şi prezentul se întrepătrund, încât regele Uruk-ului baţi, e preocupat să fie suplinit şi de asistenţă, nu are vreme şi victor frankenstein care şi-au trăit efectiv vieţişoara la pentru dialog şi vederea în oglinda celorlalţi. Poetul ajunge vremea stabilită, deşi n-ar fi fost nişte maimuţe, sunt de „până la capăt“ (p. 102) încercat de tăcerea proprie unui reci- acord cu „mersul biped“ şi „spargerea oaselor pentru gus- tator şi poza grozavă: „! oh, ce dor teribil încearcă / să dez- tul măduvei“. brace sufletul de lanţuri“. Cum exprimă, fireşte, şi inexpri- Omul trebuie să fie avertizat ce riscă în eventualitatea mabilul, poemele de-o clipă sau de mai multe se cer citite că ar dărui cărţi, în loc de garoafe şi să afle care „pahar de D. C. al fine. Poezia autorului nu are nevoie de punct, iar vin lipseşte din areal“. Eroul îşi asumă o „istorie nescrisă“ punctul face ce vrea el. (p. 67) este supralicitat şi revine la caraghiosul deja asu- iunie 2020 mat: „istoria lumii a devenit / legendele Olimpului cu zei lg

86 HYPERION Cronică literară Victor TEIŞANU Epicul nostalgiilor simbolice în hainele sale de sărbătoare Lirismul din poezia Monicăi Pillat se infiltrează fără prea face curat prin casă, deretică totul, schimbă lenjeria şi se multe oprelişti şi în proza scriitoarei. Despre continuitate îmbăiază îndelung, ca pentru a oficia un ritual sacru. În vorbeşte inclusiv gustul irepresibil pentru un trecut fastuos, fond, axa construcţiei epice la Monica Pillat o constituie în care eleganţa şi rafinamentul ocupă mereu locul de cin- năzuinţa neostoită a fiinţei, zăgăzuită de limite şi reguli, ste. Proza Monicăi Pillat, aşa cum o relevă şi Croitorul de spre altceva. Mai toate personajele încearcă, în felul lor, să cărţi (Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2019), dincolo de evadeze din cenuşia şi oprimanta realitate. Însuşi blaza- aparentele ei puseuri sentimentale, este una profund cere- tul Claudiu Van, „croitorul de cărţi“, caută compania Fla- brală. Cu instrumentarul observaţiei hiperlucide, autoa- viei, talentata autoare a unui Jurnal de observaţii, tocmai reaL îşi urmăreşte în permanenţă firul epic, întregul pro- spre a-şi schimba viaţa şi a trăi senzaţii diferite. De aceea ces decantându-se atent şi controlat. Chiar dacă substanţa şi întâlnirea lor e un experiment mai mult poetic, prileju- textelor are evidente sorginţi neoromantice, de la atmo- ind dialoguri şi imagini alambicate. Nici fundalul asigurat sferă şi suspans, până la portrete şi descrieri de interioare. de prozatoare nu duce lipsă de fantezie lirică: „plopul cu Ba am merge şi mai departe, identificând interferenţe cu frunze de lumină“ (p.15), „foile atinse de-nnoptare“ (p.16), unele proze eminesciene, unde abundă personajele miste- scrisul de mână fiind asemuit „cu ritmul unei inimi, sur- rioase, dezabuzate şi consumatoare de experienţe abisale. prins pe monitor“. Din jurnalul Flaviei, alături de croşetul De aceea, când chipul masculin apare „foarte palid“ şi de intelectualist, răzbate şi eternul uman: gelozia, îndoiala ori „o frumuseţe ireală“ (p. 124), gândul trimite volens nolens căutarea egoistă a fericirii. Ni se sugerează că mediul eli- spre Eminescu şi spre tipologia eroilor săi de esenţă tragică. tist nu e neapărat şi izvor de confort psihic. Flavia însăşi e Pentru că nici textele Monicăi Pillat nu sunt simple naraţi- o artistă, îşi consemnează reflecţiile şi cântă la flaut. Din uni, din care să reţinem doar povestea. Dimpotrivă, aces- conformism împarte viaţa cu universitarul Fardopol, sub- tea devin arhitecturi cu o funcţionalitate complexă, dega- til cunoscător al clasicităţii elene. Echilibrul cuplului se jând semnificaţii care ţin de cunoaştere şi ontologie. Ne rupe însă când apare alt personaj ultraemancipat, Nadia, aflăm pe terenul unei provocatoare simbolistici existenţi- iubita lui Fardopol de altădată. Prezenţa acesteia tulbură ale, obligaţi parcă să adaptăm din mers propriile percepţii apele, producând o breşă în mentalul conservator al Fla- la standardele complicatei dezbateri de idei. Monica Pillat viei. Avem oarecum clasicul triunghi amoros, aici însă dezvoltă şi ca prozatoare un veritabil cult pentru carte şi manifestându-se la vedere, fără prejudecăţi. Căci pentru pentru faptul de artă. Nadia cuplul oficializat înseamnă „cuşca unor însingurări În prima dintre cele 3 proze ale cărţii, Deghizări, per- forţate“ (p.24), amintindu-ne nouă de trăirismul interbelic, sonajul care citeşte şi corijează textele aspiranţilor literari, fondat, şi pe apologia neangajării sociale, aparţinând lui A. când descoperă vreun manuscris valoros, înainte de lectură Gide, care decretase, între altele, ca o condiţie a libertăţii

Cronică literară HYPERION 87 depline, dispreţul pentru familie. Vorbind despre „rolul cotidian în sfera literaturii, unde totul este posibil, echi- artistului într-un tablou“ Monica Pillat glosează cu distinc- valează cu o adevărată aventură. Căci toţi au dorit să eva- ţie pe tema artei şi creaţiei, dar şi a relaţiei acestora cu cre- deze din convenţionalism, râvnind la libertăţi posibile doar atorul lor. Aici întâlnim o secvenţă care nu poate fi trecută prin mijlocirea ficţiunii. Şi deşi noile experienţe generează cu vederea. Se ştie că Renaşterea a însemnat un moment reacţii afective puternice, suntem mereu avertizaţi, include cumpănă, când autoritatea divină a fost detronată sau siv de către personaje, că totul e iluzoriu, adică literatură, măcar contestată, în locul ei cocoţându-se omul, ca nou „decorul plăsmuit într-un roman“ (p.63). Chiar şi „vila de şi arogant stăpân al materiei. Însă pentru artistul profund, pe stânci“, unde vor locui cu toţii. Aici găsesc nu doar con- contextul impunea o cu totul altă interpretare, infinit mai fort, ci şi opulenţă, cu servitori atenţi şi manieraţi. Dar nu puţin optimistă: „revoluţia“ aceasta radicală determina în pentru comoditate au ales aventura: scopul lor e călătoria conştiinţă „o treptată instalare a golului lăsat de-un sens spre ceva nou şi enigmatic, care să fie numaidecât asediat. pierdut“ (p.28). Şi că de fapt pierderea sensului primordial Iar atracţia vine dinspre mare, ea însăşi un simbol care tre- arăta că „omul nu mai e la cârma vremii“, fiindcă desacra- buie descifrat. Tentaţia devine acaparantă. lizarea echivala cu o mare înfrângere, în urma căreia indi- În faţa setei de necunoscut, vraja huzurului din interio- vidul rămânea debusolat, ros de îndoieli şi veşnic rătăci- rul vilei nu mai are putere: „Noi vrem (…) să ne-apropiem tor printre incertitudini. Într-un „curs despre frumuseţe“ de mare“, exclamă în cor personajele, sugerând ezoteris- Fardopol reconfirmă ideea căderii omului, odată cu lai- mul experimentului. Nu întâmplător din grup face parte cizarea lumii: macularea sacrului demonstrează de fapt şi bătrânul preot, semnificând forţa mistică a sacerdoţiu- „cum piere spiritul din corp, până rămâne numai carnea“, lui: la nevoie „poate-mblânzi necunoscutul“ (p.77). Ei bine, iar frumuseţea divină e crucificată „fiindcă prezenţa ei în apropierea de mare şi încercarea de a-i cunoaşte secretele lume ne-arată cât de jos suntem şi cât de hâzi, prin com- implică riscuri. Două dintre excursioniste, îndepărtându-se paraţie“ (p.45). de grup, trec prin momente ciudate. Una, cât pe ce să fie Deghizări amestecă, în spirit modern, două planuri: înghiţită de ape, se salvează cu greu dintre valuri. Martorii, cel concret, prezentând legătura aspirantei literare Fla- constatând că partenera lor, deşi ieşise din apă, nu s-a udat, via cu exigentul critic Claudiu Man, şi cel ficţional, unde se grăbesc să reafirme că ne aflăm în literatură, că „apa de este evocat trecutul eroinei, cu toate tribulaţiile şi conse- aici este făcută din cuvinte“. Şi căutarea celeilalte produce cinţele amintitului triunghi amoros. Proza se încheie cu înfiorări de basm: „Distanţa (…) li se păru cu mult mai o Flavie a succesului literar, capabilă, prin scrierea jurna- lungă decât fusese la venire şi, până când se-apropiară, soa- lului şi revizuirea parteneriatului cu Fardopol, să-şi redo- rele lunecă spre asfinţit“ (p.79). De fapt, elementul supra- bândească propria independenţă. Ar mai fi de subliniat natural este omniprezent, făcând parte integrantă din tru- că multe din atitudinile personajelor coincid, principial, faşul experiment cognitiv. Rătăcita printre stânci, gata să cu ideile prozatoarei, formulate de-a lungul timpului. De se prăbuşească în prăpastie, încercase să captureze un flu- altfel proiecţia propriilor crezuri şi emoţii în ţesătura sufle- ture. Dar nu un fluture comun, ci însăşi fantasma idealului: tească a personajelor, devenite alter ego-ul autoarei, consti- „de-o frumuseţe atât de nefirească“ şi „cu aripi ca de aur“ tuie un procedeu frecvent la Monica Pillat. Trebuie să mai (p.91). În fine, tot miraculoasă este şi întoarcerea spre vilă: adăugăm aici şi prezenţa unui erou pur spiritual, cititorul, „Drumul trecea prin pajişti vagi, intra-n păduri întunecate, care intervine din afara conflictului, ca un arbitru, jucând ieşea pe coama unor dealuri care păreau fără sfârşit“ (p.80). cartea neutralităţii. E cumva o prefigurare a ideii că, la un În plus, la vilă vor constata că expediţia lor a durat mai mult moment dat, personajele pot înlocui autorul, producând decât timpul fizic obişnuit, că Sebastian Onir a murit şi că ele însele literatura, cum se va întâmpla în cea de a doua romanul poate continua doar dacă personajele vor reface, proză, intitulată Jocul lui Sebastian Onir. Aici Onir, scri- cu talentul lor, puterea cuvintelor creatoare. Rolul meta- itor prestigios, selectează prin intermediul unui interviu morfotic al cuvântului, cu vocaţie aproape mitologică, este şapte indivizi, bărbaţi şi femei, care împreună, acceptând schiţat în formulări memorabile: „să-ntăriţi clădirea cu jocul, să devină, cu faptele şi viaţa lor, atât sursa de inspi- cele mai durabile cuvinte“ (p.85), ori: „Veronica luă dintr-o raţie cât şi autorii noului său roman. Şi deci să instituie debara găleata cu fraze moi, curăţitoare, şi începu să spele“, în felul acesta semnul egal între viaţă şi literatură, cu pre- apoi „cu o mână de verbe sclipitoare îl primeni pe Grigore“ misa romanului în roman, după sugestia lui Luigi Piran- (p.85). Cât despre compozitorul Solmer, acesta „începu să dello, lansată şi pusă în practică în teatru. Jocul lui Sebastian dirijeze componentele clădirii, ca să înlăture fisurile din Onir este la rândul ei o proză densă, reverberând dincolo ziduri“. Evident, totul se petrece la nivel oniric, izvorând de poveste. Conţinând trimiteri spre diverse orizonturi din preaplinul ficţiunii, „pentru că închipuirea n-are mar- de cultură şi gândire, pare în strictă conformitate cu spe- gini“ (p.78). Jocul lui Sebastian Onir, parcă spre a-şi spori cificul literaturii semnate de Monica Pillat. Altfel spus e o aspectul spectacular, se încheie într-o ingenioasă notă de proză a cărei cheie principală rămâne încărcătura simbo- roman poliţist: după un duel al supoziţiilor privind moar- lică. Pentru că cei 7 indivizi care consimt să devină perso- tea scriitorului, acesta apare precum deus ex machine, să naje reprezintă în felul lor, cu excepţia cerşetoarei, catego- lămurească lucrurile. Proza aceasta, antrenantă şi sub- ria „subţire“ a intelectualilor. Iar transferul lor din banalul stanţială prin implicaţiile sale gnoseologice, devoalează

88 HYPERION Cronică literară structuri umane multiple, dar care au în comun dorinţa mov şi o bibliotecă având „geamuri de cristal, în care căr- de a căuta un sens, dincolo de limitele proprii. Din păcate ţile păreau că ard, atât de vii erau culorile de pe coperte“ e un efort care nu produce echilibrul râvnit, ci doar sufe- (p.123). Nu poate lipsi din decor, la vreme de noapte, chi- rinţă. Şi o stare de ambiguitate de unde răzbate în afară, pul transfigurat al castelanului stăpân, Bogdan cel Singur, până la urmă, regretul după ceva pierdut definitiv. Poate acest „domn în negru care purta o pelerină de mătase peste chiar sensul referitor la sacralitate, căutat aici cu disperare costumul elegant, croit pe gustul altor timpuri“. de cele 7 personaje. Şi aproape sigur, în acest punct, eroii Preferinţa decoratoarei pentru armonie şi perfecţi- romanului, scris de ei înşişi, se întâlnesc spiritual cu sen- une clasică, pare un împrumut de la prozatoare: „Culo- timentele şi ideologia prozatoarei, prezentă în mai toate rile, capriciile formei şi volumul se împleteau în oglindiri plăsmuirile sale narative. Este remarcabilă ştiinţa Monicăi şi consonanţe“ (p.115). Rămânem însă în cadrele unui joc Pillat de a crea atmosferă, în care melancolii paseiste, reîn- imaginar, menit să şteargă diferenţele dintre închipuire şi viind imagini dintr-un trecut al splendorii, devin pentru lumea palpabilă. Statutul convenţional e obsesiv devoalat: ea pretextele unor savuroase descrieri şi evocări. Autoarea „După cum sfârşi de colorat ultimul amănunt, decoratoa- se dovedeşte extrem de sensibilă la culori şi nuanţe, mai rea observă uimită cum desenul se desprindea de pe hârtie. ales atunci când asortează ţinute sau conturează portrete. Castelul îl trăgea spre sine şi prelucra meticulos ansamblul, A treia proză, Ca şi cum, ultima a volumului, păstrând dând consistenţă şi volum contururilor ce-i umpleau trep- unitatea de concepţie scripturală, va reconfirma toate aceste tat pustiul“ (p.129). Cu aceeaşi dexteritate magică ampla- aprecieri. E legată de celelalte două prin transparenţa setei sase, după cerinţele hotelului, pe lângă piesele de mobi- sale de idealitate. De aceea Monica Pillat opune constant lier modern, un copiator, un computer şi o plasmă, fără prezentul trecutului, afirmând de fiecare dată superiori- să perturbe totuşi „întregul farmec al interiorului de altă- tatea celui din urmă: tocmai fiindcă trecutul rămâne de dată“. Aşa cum se vor petrece lucrurile şi în exterior, pe neatins, precum idealitatea. Totul devine o altă călătorie aleile bătrânului parc. Decoruri nostalgice, în armonioasă în vis, iar trezirea la realitate nu poate fi decât traumatică. consonanţă cu structura morganatică a castelanilor Liza şi Şi în Ca şi cum personajele, conectate la onirism, trăiesc Bogdan cel Singur. Iar Marina ştie că doar în interiorul fic- tristul farmec apus al trecutului. Melanjul planurilor, pro- ţiunii se poate bucura de vraja trecutului. E strigătul mut şi iecţia prezentului în alte vremuri şi invers, funcţionează dureros al fiinţei, sufocată de propria finitudine. De aceea lejer, indicând fragilitatea graniţei dintre ficţiune şi rea- respinge perspectiva întoarcerii în lumea concretă, prefe- litate. Mara, soţia unuia dintre personajele lui Sebastian rând continuarea jocului, convinsă că oricum identitatea Onir, ratând şansa intrării în roman, nimereşte printr-un ei suferise deja o schimbare radicală: „ea însăşi devenise o „coridor secret“ într-o nuvelă romantică. Fiind de profe- ficţiune“ (p.137). De fapt „jocul“ lui Sebastian Onir, insi- sie decoratoare şi numindu-se, ca erou de nuvelă, Marina, nuat pe trasee diverse în toate cele 3 proze ale cărţii, este ea trebuie să reconstituie şi să reînsufleţească un vechi contaminant nu doar pentru personajele propriu-zise, ci castel, spre a funcţiona ca spaţiu hotelier destinat turişti- şi pentru cititor, care se simte la un moment dat atras şi lor de astăzi. Prilej tocmai bun pentru prozatoare de a-şi implicat în poveste, consumând astfel din emoţia şi dra- etala încă o dată familiaritatea afectivă cu ambianţa vieţii matismul naraţiunii. Croitorul de cărţi, cu toate cele 3 fastuoase de odinioară. Racordul la starea de spirit a fos- componente epice ale sale, consemnează tulburător călă- tului castel se realizează gradat, prin descrieri de o plasti- toria fiinţei, mereu copleşită de îndoieli, în căutarea fun- citate minuţioasă. Mai întâi portretul decoratoarei, reflec- damentalului „sens pierdut“, de care vorbise un personaj. tat în oglindă: „o femeie cu părul de un brun strălucitor, Lipsită de suportul sacralităţii, călătoria are toate şansele cu tenul smead ca de indiană şi ochii verzi, scormonitori. să eşueze. Poate aceasta să fie una din semnificaţiile cărţii. Avea sprâncenele încondeiate, un nas subţire, fin curbat, Dar convertirea ei în literatură de calitate, ne îngăduim a şi-un zâmbet aspru, captivant“ (p.121). Castelul reînsufle- afirma, constituie o certitudine. Probabil şi pentru că, ală- ţit are toate ingredientele grandorii de demult: candelabre turi de nota originală, de multă combustie interioară şi cu lumânări aprinse, care fac „tavanul să danseze“, oglinzi inventivitate, textele Monicăi Pillat conţin, chiar şi pentru ovale cu rame înflorate de argint, statui de îngeri, fotolii spiritele foarte exigente, inepuizabile resurse de calofilism. Un mare dramaturg şi consecvenţa sa anticomunistă În ansamblul dramaturgiei lui Matei Vişniec, Istoria comu- România încă din 1987, oripilat de ipocrizia regimului poli- nismului povestită pentru bolnavii mintal ocupă, datorită tic totalitar şi implicit de lipsa oricărei perspective pentru profilului ei tematic, dar şi orizontului spaţial şi temporal un artist nedispus la compromisuri. În Franţa şi oriunde din care se edifică, o poziţie specială. Scriitorul părăsise în altă parte Matei Vişniec va demasca neîncetat esenţa

Cronică literară HYPERION 89 traumatică a ideologiei roşii şi degradarea până la neanti- misiune educativă, scriitorul Iuri Petrovski. Îl întâmpină, zare, sub călcâiul acesteia, a fiinţei umane. Într-un „argu- festiv, directorul, alături de corul bolnavilor, dirijat de asis- ment al autorului“, ca prefaţă la ediţia din 2007 a piesei, tenta Katia. Coriştii plâng, doborâţi de emoţie, în cămăşile care apărea în volum alături de Recviem, (Piteşti, Paralela lor de forţă. Din peroraţia directorului, ilustrând perfect 45), dramaturgul îşi îndeamnă contemporanii să nu uite, limba de lemn, aflăm că socialismul urmăreşte şi metamor- chiar dacă iartă, monstruozitatea comunismului, averti- fozarea debililor mintal în oameni noi, între altele, şi cu zând, inclusiv pe occidentali, că „bestia nu a murit încă“. ajutorul literaturii şi artei. Petrovski trebuie să compună o Matei Vişniec îşi exprimă, prin urmare, şi dezamăgirea că istorie a comunismului pe înţelesul pacienţilor, ca „să poată în România şi în ţările vestice ale Europei se face prea puţin avea acces şi ei la lumina mişcării muncitoreşti“. Noaptea, pentru devoalarea şi condamnarea dictaturilor totalitare. în camera sa primeşte vizita Katiei, complet transfigurată De aceea, ca o continuare a demersului său teoretic, el va de gândul că scriitorul l-a văzut pe Stalin, care i-a înmâ- oferi publicului, prin această piesă, varianta dramaturgică nat personal un premiu. Aproape în transă, Katia îi recită a consecvenţei sale anticomuniste. Putem deci sublinia din lui Iuri versuri proprii, după care, răvăşită de trăiri inte- capul locului accentul polemic al „istoriei“ sale „povestită rioare, trece şi la o scenă de amor cu misionarul Uniunii pentru bolnavii mintal“, întregind astfel un neîntrerupt Scriitorilor. Programul educativ cuprinde şi o repetiţie, în efort de demistificare, acum şi prin intermediul literaturii. care bolnavii mintal trebuie să pronunţe în cor, crescendo, Paradigma absurdului, în care se încadrează teatrul său, cuvântul utopie. La întrebarea pacienţilor, iată cum explică bazată pe satiră şi deconstrucţie, va avea darul, îngroşând scriitorul, pe înţelesul lor, semnificaţia termenului: „Uto- tuşele, să potenţeze imaginea unei lumi deviante, profund pia este atunci când eşti vârât în căcat şi vrei să ieşi“. De arbitrare şi cu o falsă axă a valorilor. Totul pare înţepenit altfel licenţele de limbaj, frecvente, se armonizează bine într-o imensă greşeală. Personajele se mişcă ilogic, con- cu mediul moral, eminamente sordid, în pofida aparen- damnate parcă să mimeze viaţa şi mai ales actul individual ţelor demagogice. Căci nu doar când se adresează bolna- de voinţă. Suntem la mare distanţă de afirmaţia lui Samuel vilor, ci şi pentru corpul medical Iuri Petrovski afirmă, în Beckett care susţinea că n-a intenţionat niciodată să acorde aceeaşi notă, că „ieşirea din căcat nu se poate face decât scrierilor proprii vreo semnificaţie. Dimpotrivă, mesajele împreună cu ceilalţi“, sugerând, riscant, ca soluţie, nevoia lui Matei Vişniec către public, prin mijlocirea piesei sale de solidaritate. Tot acum facem cunoştinţă şi cu Stalin, cu bolnavi mintal, sunt evident combative şi cât se poate care construieşte ştiinţific o ţară nouă, hotărât „să meargă de transparente. Ele vorbesc despre totala dezumanizare până la capăt“. Cei bănuiţi, cu metode partinice, de vigi- a individului sub teroarea ideologiei de extremă stângă, lenţa lui Djerzinski că, în adâncul sufletului lor, nu împăr- despre o existenţă golită de sens şi redusă pur şi simplu la tăşesc ideea mersului „până la capăt“, vor fi lichidaţi sau absurd. Într-un spaţiu închis (= concentraţionar), eroul ia trimişi în lagărele morţii din Siberia. La subsol, nebunii decizii pe care nu le va mai pune în practică, fiindcă acţi- joacă periodic un soi de ruletă, privind trecătorii printr-un unea lui e doar un simulacru, compus exclusiv din gesturi, ochi de geam. Prilej de dialoguri absurde, dar şi de aluzii dialoguri echivoce şi discursuri (monoloage) fără noimă politice aparent inocente, ca în Scena 8: şi conţinut. Deşi conflictul pare mereu la cote maxime, şi „Faceţi jocurile, ladies and gentlemen. ar trebui să se ia măsuri cruciale spre a se pune capăt con- Ribbentrop-Molotov! Ribbentrop-Molotov! templării sau dezbaterii sterile. Inconsistenţa eroului pro- Nu, nu, nu… Nu, nu, nu…Nu-i adevărat… Nu, nu, nu… voacă râsul, fiind diametral opus echivalentului său clasic, Este sau nu este încă în viaţă Henri Barbusse? încât, chiar dacă şi el se agită să-şi înfrunte destinul, stră- Utopiiieee… Utopiiieee… daniile lui, contradictorii cu ele însele, sunt mai degrabă Trageţi, tovarăşi! Trageţi! groteşti. Faptul că Matei Vişniec îşi fixează „acţiunea“ în Avionul e bun, n-are nici pe dracu“. Uniunea Sovietică din vremea lui Iosif Visarionovici Stalin În vizită la debilii medii, Iuri e primit cu lacrimi, osa- nu e întâmplător. Ce poate fi mai ilustrativ pentru crimele nale şi fraze prefabricate, de un grotesc desăvârşit. Rizi- unui regim totalitar, care transformă ţara întreagă într-un bilă devine şi noua întâlnire, în camera sa, cu Katia, care gulag, decât epoca bolşevismului stalinist? Prin intermediul îl roagă să-i vorbească despre Marele Stalin şi construcţia acestei entităţi geografice şi istorice, dramaturgul obţine socialismului, finalizând totul, pe fondul conversaţiei revo- pentru demersul său, din punct de vedere emoţional, maxi- luţionare, cu un act sexual zgomotos. Concomitent sunt mum de efecte dorite. Spre a spori autenticitatea, perso- asistaţi, de după zid, prin găuri secrete, de corul bolnavi- najele imaginare se intersectează cu unele veridice şi mai lor, acesta intonând discret un cântec de dragoste. Mai apoi ales notorii, precum Stalin, Djerzinski, Nadejda Alilueva Iuri, care continuă istoria comunismului, le povesteşte bol- sau Maria Spiridonova, ultima devenind şi primul opozant navilor mintal cum a hotărât Stalin, din raţiuni superioare politic al puterii leniniste închis la psihiatrie. de stat, să înfiinţeze colhozuri, confiscând ogoarele ţărani- Totul se desfăşoară la Spitalul Central de Boli Min- lor. Scena 15, relatând vizita directoarei adjuncte Rozanova, tale din Moscova anului 1953. Trama piesei, în sinteză, este memorabilă. Aceasta, cu nelipsita sticlă de vodcă şi înseamnă un şir de întâmplări cu potenţial simbolic. La temeinic spălată pe creier, pare a fi o stalinistă habotnică. spitalul debililor mintal de diferite grade este trimis, în Cele câteva toasturi ale sale, dincolo de penibil, provoacă

90 HYPERION Cronică literară fiori. Primul e „în cinstea literaturii socialiste pusă în ser- Frumoasa călătorie a urşilor Panda povestită de un saxo- viciul poporului şi al revoluţiei“. Un pahar e „pentru ora- fonist care avea o iubită la Frankfurt. Nici piesa pe care şul erou Leningrad“. Alt toast e „în cinstea Marelui nostru o comentăm nu se abate prea mult de la această regulă. Tovarăş Stalin, omul de oţel care (…) ne-a scos din căcat“. Dar să revenim la substanţa Istoriei comunismului… Încă un pahar ar fi pentru ca lupta de clasă“ din spital „să Observăm că Matei Vişniec nu pune la zid, precum precur- fie încoronată cu Victoria Proletariatului“, care trebuie să sorii săi, existenţa ca nonsens filosofic. El indică, subliminal, triumfe de altfel „în toate spitalele de boli mintale“. Mai o cauză şi un vinovat: teroarea instituţionalizată şi spăla- concret, să fie separaţi bolnavii „apropiaţi de clasa munci- rea creierelor în stalinism, care nu puteau produce decât toare“ de cei „apropiaţi de burghezie“. În context, vigilentă, lumea şi personajele piesei sale. Cât despre absurditatea ea sesizează caracterul reacţionar şi subversiv al povesti- limbajului, aici şi ca rezultat al îndoctrinării forţate, ea rilor compuse de Iuri, dar crede totuşi că numai aşa, prin constituie fără îndoială şi supapa necesară pentru esca- capcanele textului, vor putea fi demascate elementele duş- motarea adevăratelor gânduri. Aşadar mutaţiile produse mănoase. Avem aici un eşantion din perversa strategie în limbaj, ca şi în gestica personajelor, exprimând deper- CEKA, în teribila ei campanie contra inamicilor revolu- sonalizarea, au şi o explicaţie politică. Blazarea, neimpli- ţiei, laolaltă cu mostre ale cultului personalităţii. carea sau implicarea de formă capătă la Matei Vişniec o La fel de suculentă şi revelatoare este Scena 19, cu vizita dimensiune tragică, pentru că aici identitatea personaje- lui Iuri Petrovski la „izolaţi“, adică bolnavii mintal pro- lor n-are vreo legătură cu opţiunea lor, ci constituie doar funzi şi deci periculoşi. De fapt, ne sugerează dramatur- efectul unei politici oficiale oprimante. La spitalul mosco- gul, ei sunt periculoşi pentru că, sub umbrela bolii, pot vit nu demenţa este maladia care paralizează, ci golirea de discuta şi răspândi idei subversive. Liderul lor, Grama- conţinut a vieţii cotidiene, dublată de absenţa oricărei spe- rovski, susţine că doar aici, la „izolaţi“, se află „teritoriul ranţe. Timpul e împietrit, iar senzaţia de stagnare pare de liber al Uniunii Sovietice“ şi că numai acum, cât rămâne nestăvilit, încât gesturile devin repetitive, banale, previzi- în acest spaţiu, Iuri se poate considera „om liber“. Prin bile. Bolnavii mintal se reunesc ciclic într-o sală subsolică, urmare, când scriitorul e chemat la director, Gramarov- uzând de aceleaşi ticuri şi replici, spre a juca invariabil, pe ski încearcă să-l reţină, avertizându-l: „nu plecaţi. Vor să mize neschimbate, „ruleta trecătorilor“. E o perpetuă stare vă aresteze! (…) nu părăsiţi zona liberă“. Fiindcă tonul e de agonie, în care conflictul nu angajează principii sau mai mult parodic, conflictele care mocnesc peste tot sunt valori, ci doar sosiile lor parodice. Faţă de absurdul „cla- şi ele parodice, iar principiile şi moralitatea politică devin sic“, născut probabil din nonsensul existenţial, aici sursa nişte sloganuri ilariante. Directorul, într-o avansată criză este uşor de identificat: aberanta autocraţie stalinistă. Pe de gelozie, îi reproşează Katiei, care s-a culcat cu unii din- scenă defilează, practic, umbre şi voci demonetizate, în fla- tre bolnavi, între care şi Gramarovski, că în felul acesta a grantă contradicţie cu normalitatea. Iar imaginea grotescă trădat „cauza luptei muncitoreşti“ şi „moştenirea clasicilor nu rezultă din extravaganţa personajelor, ci din situaţiile marxism-leninismului“, făcând „jocul forţelor imperialiste“. nefireşti pe care ele, personajele, trebuie să lase impresia că La aflarea veştii că Stalin a murit, în biroul directorului se le consideră fireşti. Ei bine, tocmai această atitudine gene- bea vodcă şi se varsă lacrimi de grija comunismului, rămas rează comicul, unde se mişcă, în cerc, o lume complet ali- orfan. Încât toţi simt nevoia să iasă pe holuri şi, într-un enată şi incapabilă să mai deosebească adevărul de min- disperat exerciţiu invocator, să strige că „Stalin nu e mort“. ciună. Ca atare situaţiile comice lunecă lesne spre grotesc şi Aşa se şi termină piesa: cu un Stalin viu, dar bolnav şi con- caricatural. În vizită la Iuri Petrovski, Katia îi cere insistent, fuz, păşind, la braţul unei tinere femei, către nicăieri. aproape isterizată, să-i povestească despre Marele Stalin, Arhitectura textului este cea a teatrului absurd, pe care dar în paralel, pe ritmul conversaţiei, se bucură orgasmic Matei Vişniec, într-o manieră originală, l-a revitalizat. şi de o prestaţie sexuală, sugerând că dincolo de coaja ide- Atmosfera este una incertă, combinând, în proporţii deli- ologiei, există, vie, instinctualitatea. berat arbitrare, trucaje de anxietăţi şi fermitate, isterii şi La fel de semnificant este şi formidabilul discurs despre vulnerabilităţi. Ca şi la Ionesco sau Beckett, incoerenţa se avion al profesorului Gagain. Avem aici, în rama unei para- referă atât la palierul comportamental al personajelor, cât bole, imaginea arogantei construcţii socialiste, imposibil şi la zona de comunicare. Lipsa de consistenţă raţională a de finalizat, pentru că totul reprezintă o eroare din naştere. limbajului duce cu gândul până la Jarry, numai că Matei Înţelesul alegoric este de necontracarat: „Fără avion, viaţa Vişniec transmite concomitent mesaje clare, derapajele de n-are sens. Omul este făcut să se gândească la avion. Dar, logică şi sintaxă ale personajelor sugerând în fond apar- de îndată ce avionul este gata, de îndată ce omul porneşte tenenţa autorului la un anumit concept de artă dramatur- în zbor cu avionul, avionul face pluf. Asta e cea mai mare gică. Există în exprimările defectuoase, prin stereotipie, dis- dramă a omului, căci avionul, când îl priveşti la sol, pare continuitate şi nonsens, un farmec literar deja verificat, pe perfect. (…) Şi te urci în avion şi decolezi şi avionul face care Matei Vişniec ştie, ca puţini alţii, să-l exploateze. Şi tot pluf. Ca să vezi. Şi când vezi chestia asta începi să-ţi spui… orientată împotriva normelor clasice, cu efect scontat, este Undeva e o chichiţă… (…) Şi atunci îţi spui că pilotul este şi maniera de formulare a titlurilor, uneori foarte lungi şi cel vinovat. Şi refaci avionul… (…) Şi atunci urci cu tova- mizând tocmai pe reverberaţia platitudinii. Un exemplu: răşii tăi în avion şi decolezi şi zbori un pic şi avionul face

Cronică literară HYPERION 91 pluf. Şi atunci analizezi situaţia şi spui: avionul n-are nimic, nu este nicidecum fatalitatea, ci acţiunea omului, tiranică copilotul este cel care a fost prost“. Şi tot aşa, experienţa şi aberantă. Şi tocmai demitizarea acestui mecanism mon- continuă cu acelaşi deznodământ, dar vina nu e niciodată struos, cosmetizat de ideologi în culori umaniste, consti- a avionului, defectuos din naştere, ci a furtunii, a număru- tuie ţinta urmărită de dramaturg. De aceea măştile unor lui mare de pasageri, a păsărilor care „s-au prostit în ziua personaje, în loc să ascundă nişte date exterioare, par a ne de azi, se bagă direct în elice“. Şi desigur pot fi şi alte cauze, oferi indicii şi cu privire la dimensiunea lor caracterolo- care din care mai năstruşnice. Dar, în pofida eşecurilor de gică. Contrafacerea şi artificialitatea sunt graniţele în care neevitat, utopia trebuie să continue: „Urcaţi, tovarăşi! Pluf! se consumă întreaga istorie repovestită de Iuri Petrovski. Avionul e bun!“ Încât, ca şi în toate celelalte scene, spre a Totul stă sub semnul iraţionalului, într-un spaţiu desacra- descoperi adevăratul mobil al acţiunii, suntem obligaţi să lizat. Dar deşi trăieşte în virtutea inerţiei, eroul lui Matei privim dincolo de gesticulaţia tragi-comică şi de verbiajul Vişniec din Istoria comunismului… nu se plânge. Dim- dezlânat al personajelor. Pentru că cei care învaţă istoria potrivă, el simulează, cu gesturi robotice, acţiunea şi lupta, comunismului, adică debilii mintal, schizofrenii, autiştii, fără a şti că de fapt cineva l-a despărţit de propria identi- depresivii şi nevroticii, par a fi doar paravanul în spatele tate. În consecinţă, orice ar încerca să comunice, devine căruia se află esenţa. Personajele lui Matei Vişniec interpre- ridicol şi necredibil. Cu Istoria comunismului povestită tează, la rândul lor, realitatea istorică în conformitate cu o pentru bolnavii mintal, Matei Vişniec oferă publicului grilă impusă, sfârşind prin sporirea necontenită a confu- varianta literară a poziţiei sale consecvente cu privire la ziei. Se vede astfel, fără dificultate, că motorul conflictului ororile regimurilor totalitare de la noi şi de pretutindeni. Privind viaţa prin lentila melancoliei Paradoxul poeziei lui Lucian Vasiliu constă în faptul că aceea pare curioasă indecizia sa în privinţa metaforei, pe forţa ei iradiantă rezultă totuşi din rostirea nepatetică, care, când o respinge, precum postmodernii, când o con- fragilizată permanent de natura melancolică a autorului. sideră indispensabilă, atribuindu-i puteri magice, precum La el abundenţa verbală nu sufocă impulsul meditativ, ci romanticii. Dar indiferent de factura ei, poezia lui Lucian îl amplifică, poetul fiind din acest punct de vedere într-o Vasiliu, de esenţă nostalgică sau parodic-vizionară, păs- continuă ebuliţie. Discursul său, adesea relatând pe ton trează întotdeauna suflul autenticităţii, cu un lexic nu doar şăgalnic secvenţe existenţiale grave, se păstrează în che- elastic, ci şi capabil să genereze prospeţime. Însă chiar dacă nare calme, având parcă oroare de asperităţi şi conton- pare că joacă exclusiv la inspiraţie, materia poetică se află la denţe.P Iar dincolo de gesturi şi de pasta lor ironică, autorul el sub control sever, fiind alese spre a fi rafinate doar cris- construieşte naraţiuni (scene) cu diverse simbolistici, nu talele relevante. Ideea că omul e tragic ancorat în efemer de puţine ori livreşti, dând la iveală rigorile unui cod etic îşi arată chipul peste tot, irigând textele şi conferindu-le propriu, deopotrivă raţional şi afectiv. Spontan, înfrăţit cu fluxuri de empatie melancolică. oralitatea, Lucian Vasiliu gândeşte sentinţe de importanţă Lucian Vasiliu s-a apropiat, scriind, de adevărurile capitală despre sens, adică despre viaţă şi moarte, utilizând fundamentale ale fiinţei, dar asta nu-l face vanitos, ci mai colocvialismul ca pe o armă letală contra oricărui poten- degrabă tolerant şi compasional. Asemeni monadei, care ţial germene de artificialitate. Pe tot acest parcurs poetul se a înţeles că, împreună cu nenumăratele sale surate, este dovedeşte a fi un mare iubitor de alegorie, propunând cu menită să participe la viaţa aceleiaşi lumi. Poetica ieşea- dezinvoltură, pentru mesajele sale, învelişul prozodic cel nului recurge de multe ori la ambiguizare şi obscurizare, mai inspirat. Chiar şi atunci când imprimă textelor nece- însă procesul se opreşte atunci când ar putea periclita, prin sare tente sibilice. De fapt credem că Lucian Vasiliu nici nu obturare, semnificaţia, adică esenţa textului. De aici, ca o doreşte să comunice plat, după standardul optzecist, ci spi- consecinţă a limitării, acea tulburare perpetuă, transferând ritualizând necontenit realitatea, extrasă parcă din vârstele lirismului său înfiorările unei răni adânci, din care poetul ei mitologice. Doar aşa gustul său pentru semnificaţie, cea încearcă să extragă, pentru sine, oximoronic şi eminescian, invizibilă ochiului comun, poate fi satisfăcut. În context, însăşi voluptatea suferinţei. Pentru că textele sale, deşi con- e de observat că senzualitatea va fi constant subminată de stituie prelungiri ale concretului, legate de ceea ce este şi abstractizare şi analiză, Lucian Vasiliu conferind acestor se vede, aruncă în acelaşi timp ancore dincolo de palpabil. entităţi libertate absolută de mişcare, fără interes pentru Şi deoarece cunoaşterea e mărginită, poetul pune mereu dozaje şi cu atât mai puţin pentru vreun echilibru între ele. discursului său un fel de surdină, relativizându-l. Sufe- Poetul este un inadaptat la platitudine, el preferând, ase- rinţa derivă din chiar structura dihotomică a fiinţei, mate- meni lui Mihai Ursachi, ipostaza de martor al miracolelor, ria clamându-şi până la urmă vocaţia hegemonică. Şobo- totul consumându-se pe o canava misterios-romantică. De lanul Bosch e tocmai întruchiparea acestei materii, gata

92 HYPERION Cronică literară să blocheze avântul spiritului şi să-i producă neantizarea: / operaţiunile paingului“. De aceea, chiar dacă seducţia „Veni-va timpul când voi fi ţărână, / însângerată floare de lucrează, („Trupul ei: încheietura / unei ediţii rare“, p. 43), gutui… / veni-va timpul când voi fi în toate: / memorie erosul devine la Lucian Vasiliu şi un memento: „Nimeni a nimănui“. nu ştie, nimeni nu va şti / cum se plânge cu ochii tăi. / De Volumul antologic Şobolanul Bosch (Piteşti: Paralela o parte, ei, de altă parte, golul bine ştiut: / pretutindeni / 45, 2006), cuprinzând poeme selectate de autor din căr- braţul imensului orologiu, rece şi mut“(Mona-Monada ţile publicate până atunci, dă seamă despre toate acestea şi IX). Cel mai frecvent, Mona-Monada, ca eros, e de fapt despre încă multe altele. Se constată lesne că debutul edi- o absenţă care sporeşte criza însingurării: „…mă trezesc torial cu Mona-Monada(1981), conţine in nuce direcţiile în pământul / cisternelor goale, în aberant întuneric – / pe care va evolua lirismul lui Lucian Vasiliu, oscilând între (…) ascult trecerea marfarelor goale / peste un câmp gol solemnitate şi ludic, dar mai ales între împăcare şi conşti- / în această capelă pustie / în această / linişte osificată / inţa obsesivă a dezagregării, cum glăsuieşte însăşi spove- în acest vagon tras pe linie moartă“ (Mona-Monada XV). dania poetului: „Chiar acum îmi ia vederea / mă aruncă Căci dincolo de idealitate, poetul se rebranşează dureros în disperarea absolutului / mă umileşte / mă îneacă şi mă la impulsiunea clipei: „Ne întoarcem / de la înmormânta- salvează de la înec – / timp în care Dumnezeu / se furi- rea lui George Lesnea. / Pământul exultă: ne amuţeşte pe şează în laboratorul alchimic, / îmi bate la maşina de scris rând – / nici o nuanţă criptică în căderea / meteoritului / texte / ilustrând / alarma viermilor care compun / trupul nici o posibilitate de a face abstracţie / de ochii, mâinile / meu / de funcţionar pe cale de dispariţie“ (Mierla de la femeia existentă / între o clipă şi alta, / sintaxa tuturor cli- Casa Pogor). Aceşti viermi ai trupului, divulgând preca- pelor“ (Orologiu). Dar există şi peregrinări fantastice în ritatea fiinţei, vor fi prezenţi de-a lungul întregii prestaţii abisurile sinelui, ca în Proprii ipostaze ale propriei geneze, lirice a autorului. Şi tot din capul locului aflăm despre ine- unde naraţiunea capătă inflexiuni oraculare, mustind de ficienţa artei, fatalmente aflată la discreţia materiei: „tru- mistere şi mesianism şi amintind de Mihai Ursachi: „Cobo- pul Mierlei, fraged / în gura şobolanului“. Se conturează rau cu toţii colina / peste toţi plana marele corb / peste ca dominant un sentiment al zădărniciei (Genuflexiuni), tot, mirosul de pământ al / trupurilor noastre. / Iar mai al avântului donquijotesc spre eşec. Însăşi supravieţuirea, în dreapta, / bărbaţi purtau pe umeri Mortul / iar mai în fără compromisuri, ar fi pusă, probabil, sub semnul între- stânga, / femei purtau pe braţe Nou-Născutul / iar mai în bării: „convieţuiesc cu şobolanul Bosch“ (Ricoris). Vedem faţă / hăt, departe / un Nou-Născut şi-un Mort pluteau / că materialitatea şobolanului este potenţată prin valenţele cu şiruri de cocori tăcuţi“. Excedat de lume, poetul eva- împrumutate din universul lui Hyeronimus Bosch, fief al dează într-o realitate a himerelor, printre tâlcuri şi trăiri păcatului şi degradării. Lucian Vasiliu schiţează aici, fără necomune. Nu întâmplător invocă din când în când pe E. ca în viitor să-i urmeze integral preceptele, şi o profesiune A. Poe, căruia îi şi dedică un splendid poem. Lucian Vasi- de credinţă literară: „ador sintaxa confuză / incongruenţa liu e un maestru al rostirii provocatoare, cu asocieri inso- – / scriu până la epuizare / în numele unei acute lipse de / lite şi magnetizante. Ca efigie, e mai aproape de „îngerii“ Prudenţă, / (…) saturat de convenţii şi certitudini“ (Yoga). dostoievskieni decât de cei biblici, pentru că primii, suge- Profesiune de credinţă completată ceva mai încolo şi cu rează poetul, şi-au eliberat resorturile care-i ţineau spiri- ostracizarea metaforei. Cuvintele, spune poetul, îl detestă tualmente prizonieri. Avem şi o mărturie a consecvenţei, pentru că le-a „scos de sub regimul Metaforei“ (pag. 68). care pune semnul egal între scris şi fiinţă: „poezia mea / E în acelaşi timp remarcabil discursul fluent, purtător de poartă aceeaşi cămaşă de şapte ani. / Sângele pătruns prin sensuri superioare, uneori ezoterice, cu înclinări spre ambi- ţesătură / a reuşit să o înroşească“ (De foarte departe). guitate şi referinţe cărturăreşti. Seria Mona-Monada e de Şi în următorul volum, Despre felul cum înaintez(1983), factură reflexiv-erotică, dar şi un pretext pentru incursi- suntem acompaniaţi de şobolanul Bosch, „favorit“ al poetu- uni în multe alte zone tematice. Mona-Monada(5) ar putea lui, ca şi cel venind dinspre Brueghel, (desigur, cel Tânăr!), ilustra, sintetic, substanţa acestui lirism: discurs parabolic, rolul şi simbolistica acestora rămânând neschimbate: „Con- melanj de ficţiune şi concret, de religie, mitologie şi litera- form tradiţiei, mă vizitează / şobolanul: / legătura cu lumea tură, într-un context care, până la urmă, evidenţiază pulsul subterană / unde mă refugiez în caz de / alarmă“ (Sînt fra- erotic în sinonimie cu moartea, ca la Cezar Ivănescu: „gura tele). Se păstrează şi pretextul erotic, acum textele având-o ei este / gura unei nespus de frumoase morţi“. (De altfel, cu în centru pe Iolanda. Însă şi aici autorul divaghează mult autorul Muzeon-ului se întâlneşte şi în desele translări spre şi cu folos pentru poezie, lexicul fiind manevrat cu ace- orizontul prenatal, ca primă sursă pe calea iniţierii, precum eaşi dexteritate. Uneori autorul pare a se juca de-a cuvin- în Prolegomene, dar şi în Octombrie, Noiembrie, Decembrie tele, dar produsul liric final are toate atributele poeziei veri- şi Ianuarie, din volumul Fiul omului). Deocamdată, ancorat tabile, cum se întâmplă cu Privind printr-o sticlă de votcă într-un topos moldav, poetul pendulează între cotidian şi goală. Senzaţia de colocvialitate e şi acum una din ţintele istorie sacră, între expansivitate şi interiorizare. Gestul ero- poetului, realizându-se şi prin intermediul unor sintagme tic nu e neapărat al voluptăţii, cât mai ales o formă de tera- aflate deja în proprietatea limbajului osificat: „a aborda pie contra propriei destrămări, ca în Mona-Monada(VII): temele majore“, „căderile masive de zăpadă“, „conţine o „în strâmtoarea sânilor ei / naufragiez deliberat / spre a uita cantitate apreciabilă“, „spiritul de echipă se manifestă“,

Cronică literară HYPERION 93 etc. Efectul întrebuinţării acestora e chiar profitabil, pen- „monadolog“. Gestul confesiv se ordonează în şarje noi, la tru că sudura lor în corpul textului se dovedeşte a fi cât se fel de reverberante: „În absenţa ta, clapele clavecinului / poate de naturală. mi-au tăiat, rând pe rând, venele / Am rămas în scorbură Fiul omului, volumul din 1986, debutează cu un poem cu huhurezii – / ei mi-s spătarii, aezii // Din zi în zi, inima dedicat fiicei, pe cât de simplu şi direct, pe atât de tulbu- mea / scade la mal, / mâinile îngheaţă ascultând / mar- rător: „Noi aşteptam Fiul şi veni Fiica, / înveşmântată în şul triumfal / al inorogilor prin ceaţă“(Huhurezii, aezii). straie imaculate, / bătând din aripi, pe spate, / cu ochii încă Nostalgic, poetul deschide mai des scrinul amintirilor, nevăzători, cu auzul nepervertit, / cu degetele neapucătoare, evocându-le cu grijă pentru detalii sugerative: „Trosneau cu limba nenăscătoare – / Lu-Luiza, fetiţa, amanta, mama, crengile în sobă, pe când gazda / nara poveşti vechi ca pra- bunica, / bucuria şi frica, / rugăciunea şi blestemul / alta- ful de puşcă / Prin acele locuri, piatra muşcă / iar îngerii rul vieţii noastre, unt-de-lemnul“ (Fiica noastră). Multe sînt deţinuţi politici, în cuşcă…(Acasă la Aurel Dumitraşcu). din texte, numerotate, se intitulează generic Monada, con- Fiindcă acum, mai apăsător ca în trecut, ravagiile timpului strucţii grave şi elaborate, sondând în adâncurile tainice ale şi singurătăţii constituie poveri greu de purtat: „Pleci tu, fiinţei şi fiinţării, încât „scufundările“ poetului „în studiul fiică, te duci şi mă laşi / tăiat de cuvinte, hăcuit – / eremit monadologiei“ i-au adus beneficii poetice dintre cele mai / dintr-un neam de bărboşi inconformi, pauperi, / trecând consistente. Următoarea carte, Verile după Conachi, apă- de pe un umăr pe altul / ziua de mâine, ziua de ieri“(De pe rea în acelaşi an cu Levantul lui Mircea Cărtărescu: 1990. un umăr pe altul). Iar aşteptarea capătului de drum poate Poate şi din acest motiv titlul ar sugera multora o imersi- deveni paralizantă: „În toate, doarme fiecare. / Se nasc, în une în spiritul poetic al acelui început de secol 19, inclu- somn / fiice, mame, alte fiice. / Nu mai grăim nici noi, nici siv pe linia limbajului şi a farmecului său vetust, precum Nietszche – / doar aşteptăm, în ascultare / să vină Îngerul, la autorul bucureştean. Dar e cu totul diferit. În pofida să ne ridice“(Aşteptare). titlului, Lucian Vasiliu rămâne acelaşi imaginativ dezin- Neinteresat să schimbe paradigme, să revoluţioneze volt, aplecat spre intertextualitate şi survolând cu nonşa- forme şi conţinuturi, Lucian Vasiliu reuşeşte ceea ce este lanţă spaţiile lirismului postmodern. Fără a fi ostentativ cu adevărat important: să fie el însuşi, consubstanţial cu un reformator, el are gustul inovării, descoperind mereu propriu-i demers poetic, cu frâna ironiei şi patosului mereu nuanţe de luat în seamă. A se vedea mai mult decât simpa- în funcţiune, dar prizând abil, din materia amorfă, esen- tica serie de texte cu titlul Discopatie. Am zice că autorul ţele. Poezia sa nu e comodă şi cu atât mai puţin confor- ne demonstrează şi aici că ştie să exerseze cu succes orice mistă, iar ca atitudine ea conţine, atent ambalate, un fel de claviatură poetică. La Lucian Vasiliu poemul se naşte uşor, protest subliminal şi chiar un sâmbure de revoltă împo- din orice, fără trebuinţa forcepsului. Iar dincolo de carac- triva limitei ontice. La el instinctul lirico-epic se intersec- terul ludic al textelor, observatorul atent va decela, adesea, tează productiv cu arealul metafizic al viziunii şi imagis- pecetea tragică a dualităţii fiinţei, cu spiritul veşnic cen- ticii. Drept urmare, poetul simte nevoia să interpreteze zurat de umbra trupului: „Dacă intru în templu, / rămâne realitatea printr-o prismă alegorică, inducând cititorului afară, / fireşte / Mă aşteaptă docilă / pe scară, / aşezată tur- convingerea că se află pe un teren al simbolurilor. Dar asta ceşte“ (Umbră şi templu). nu exclude soluţia ludică, menită să detensioneze. Poate Deşi în anii începutului declarase război metaforei, de aici şi acel echilibru între elanul novator şi statu quo-ul conformându-se canonului optzecist, în Lucianograme poeziei, conducând către un romantism original şi lucid. (1999) ne informează, fără ocolişuri, că pregăteşte „o nouă La Lucian Vasiliu pasul spre sacralitate e constant obturat recoltă de metafore“(Epistolă. Către Don Caesar). De fapt de tributul căderii în lume. De aceea, în esenţă, demer- poetul nu s-a dezis niciodată pe de-a-ntregul de vraja sul său poetic e unul grav şi minat de melancolie, cu pro- acestui trop, sinonim la un moment dat cu însăşi poezia. pensiuni spre evadare în fantastic şi imaginar. Între vier- Într-o lucianogramă recunoaşte senin: „Ţin în braţe meta- mii trupului pieritor, printre şobolani, şacali şi hiene, se fora“. Altfel, dicţia lirică îşi conservă întrutotul prospeţimea înalţă totuşi, spre lumină, trilurile vii şi dătătoare de spe- şi acel timbru propriu, transformate în blazon de poetul ranţă ale Mierlei.

94 HYPERION Cronică literară Ionel SAVITESCU Viaţa lui Nae Ionescu În galeria de profesori ai Universităţii bucureştene – Nico- sugestia lui Cioran, Nae Ionescu le vorbeşte studenţilor des- lae Iorga, Constantin Rădulescu – Motru, P.P. Panaitescu, P.P. pre plictiseală şi despre îngeri, în timpul expunerii gândindu-se Negulescu, Ion Petrovici -, Nae Ionescu se bucura de o faimă dacă să accepte postul de director al Siguranţei. Cu aceste deosebită. Astfel, unul dintre discipolii favoriţi, Mircea Eli- gânduri am început lectura cărţii*, consacrată de dna Tatiana ade, spune că Nae Ionescu te silea să gândeşti, iar atunci Niculescu lui Nae Ionescu, volum ce apare după alte câteva când s-a întors din India, Nae Ionescu i-a spus: Bine că te-am dedicate unor personalităţi interbelice. Aşadar, Nae Ionescu văzut şi pe tine acasă. În fine, la 30 de ani de la moartea magis- s-a născut în 1890 la Brăila, oraş prosper, cosmopolit şi bine trului îndrăgit, Eliade era încă sedus de prestaţia sa. Moar- chivernisit, într-o familie cu patru copii, tatăl, Cristache tea intempestivă a lui Nae Ionescu la 15 martie 1940 l-a deter- Ivaşcu (Ionescu), moare prematur, după ce se stabilise la Bră- minatI pe Mircea Eliade să părăsească România. Dacă nu o ila, din satul Tătaru. Negricios la înfăţişare, Nae Ionescu se făcea, probabil, că sfârşea în alt chip. Mihail Sebastian este va da drept ţigan pretinzând că se trage din seminţia hindu- şi mai elocvent: Îi plâng pe tinerii care n-au întâlnit la timp, şilor, cei mai vechi filozofi ai lumii (p. 16), iar când i s-a năs- în viaţa lor, un astfel de om în care să creadă, un om în stare cut cel de-al doilea fiu, Răzvan, pretindea că se trage din să-i pasioneze până la a le modifica viaţa. E un noroc pe care acest domn ţigan al Moldovei secolului XVI (p. 99). Sfârşi- merită să-l plăteşti cu toate entuziasmele, oricât ar părea ele tul secolului XIX fusese impregnat de idei comuniste, anar- de excesive, imprudente sau ridicole în ochii străinilor (p. 199). histe, socialiste ce acaparau gândirea tinerilor intelectuali Asemenea aprecieri favorabile întâlnim şi brăileni, care organizau dezbateri publice, la Constantin Beldie, Octav Onicescu, Mir- iar în clădirea teatrului Rally se organizau cea Vulcănescu, Petre Pandrea. În schimb, spectacole susţinute de Hariclea Darclée, Constantin Noica, deşi înfiinţase împreună Maria Filotti, Sarah Bernhardt, apoi trupele cu Octav Onicescu un Comitet pentru tipă- lui Matei Nillo şi fraţii Caragiale. Alexan- rirea operei lui Nae Ionescu, se va dezice în dru, mezinul familiei Ionescu, avea talent anii târzii ai senectuţii. Noica nu s-a bucu- pentru teatru, devenind un talentat actor: rat prea mult de aprecierea filozofului, iar Alexandru Ionescu – Ghibericon. Deşi avea Cioran îi va face un portret negativ în revista rude înstărite, cu case, moşii, biblioteci vaste, Dilema nr. 129 (30 iunie – 6 iulie) 1995. Nae Ionescu o ducea greu în anii de studen- Favorabili i-au rămas Nicolae Tatu, Mihai ţie, verile petrecându-le pe la diverse moşii Şora şi Mariana Şora. Asemănat cu Socrate, ai căror proprietari vorbeau fluent franceza Nae Ionescu fusese un vorbitor eclatant, şti- şi germana. Ca student, Nae Ionescu este utor de limbi străine, cu lecturi fundamen- remarcat de către Constantin Rădulescu – tale, bine asimilate, îşi vrăjise auditoriul atât Motru, care-i devine mentor şi-l invită la în timpul petrecut la Liceul de la Mănăsti- redacţia Noii reviste române, însă debutul rea Dealu, cât şi la studenţii Facultăţii de publicistic îl va face în revista Ramuri, 1909, Litere şi Filozofie din Bucureşti. La cu o recenzie la o carte despre Carlyle scrisă

Cronică literară HYPERION 95 de Constantin Antoniade. În Noua revistă română, Nae că rasa teutonică (ariană) este superioară celorlalte rase şi Ionescu publică fragmente dintr-o lucrare de seminar, apoi are menirea de a conduce lumea. Pentru Nae Ionescu, car- paleta publicistică se extinde. Îl cunoaşte pe Vladimir Ghika tea lui Chamberlain este o sinteză indispensabilă, recoman- care-i recomandă exerciţiile spirituale ale lui Loyola: Lectu- dată cu stăruinţă studenţilor săi. Anul 1914 va aduce pe lângă rile din filozofia germană, modelul eroismului lui Carlyle, exer- publicarea unor cărţi valoroase, între care cărţile autoarei ciţiile lui Ignaţiu de Loyola, teoria egoismului a lui Stirner, britanice Evelyn Underhill, izbucnirea Marelui Război, care cursurile de psihologie ale profesorului Motru îl vor conduce va provoca unele restricţii pentru străinii din Germania, cu spre o viziune nouă şi asupra învăţăturilor lui Isus (p. 38). În timpul viaţa devenind tot mai grea. Acum, se pare, că Nae 1911, cu prilejul unei călătorii la Constanţa unde se inau- Ionescu are o premoniţie a duratei vieţii sale: Sunt de 25 de gura un pavilion regal pentru Carmen Sylva, Nae Ionescu ani. Nădăjduiesc că jumătate din viaţă am trăit-o; şi nu am se afla împreună cu studenta la germană, Elena – Margareta făcut nimic… (p. 84). Intrarea României în război alături de Fotino, din Bârlad, unde în 1912 este invitat Nae Ionescu, Antanta decide Germania să-i considere pe românii trăitori care se caracteriza ca un bărbat foarte cumsecade… cinstit şi în Germania prizonieri de război şi-i deportează în lagăre. muncitor. Licenţa este susţinută în 1912 Istoria argumen- În august 1917 Nae Ionescu revine la München, lucrează la tului ontologic, obţinând calificativul magna cum laude, o editură, dar continuă să aibă dificultăţi materiale. Soţii sperând la o bursă în Germania. După o logodnă formală Ionescu au doi copii: Radu – Mircea şi Răzvan (alintat Budda), cu Elena – Margareta (31 august 1913), Nae Ionescu pleacă un al treilea fiu, Dan, moare. Evenimentele se precipită: în octombrie la Göttingen, dar este dezamăgit de calitatea Wilhelm II abdică, războiul se încheie, România îşi recupe- studiilor filozofice: vorbărie goală, o farsă pusă la cale de filo- rează teritoriile pierdute, Nae Ionescu îşi susţine teza de doc- zofi – oameni pe care lumea îi crede mari, dar care nu sunt torat (3 aprilie 1919), iar în iunie se afla la Bucureşti, apoi decât nişte nenorociţi şi nişte escroci cu toţii (p. 57). Apre- predă germana la liceul de la Mănăstirea Dealu. Petre Pan- ciază pe Schopenhauer şi îl detestă pe Hegel, iar Elenei – drea mărturiseşte: Cu el te aflai în faţa unui prieten, a unui Margareta îi scrie: De ce să te ocupi prea mult cu filozofia? E dascăl, a unui sfânt şi a unui demon… Nu impunea altuia o mizerie. Îţi aduce multe gânduri dureroase şi multe decep- mai tânăr un sistem de gândire. Te îndemna să-ţi găseşti ţii. Fereşte-te de ea, pentru că vei simţi odată nevoia de a nu drumul gândirii proprii… Nae Ionescu ne-a pus Biblia în mai fi sinceră cu lumea cealaltă (…) – sau te vei dispreţui pe mână. A fost un dar al lui, pe care-l făcea şcolarilor favo- tine însăţi (p. 59). Din fenomenologia lui Husserl e sastisit: riţi (p. 110). Tot Nae Ionescu le citea elevilor săi Biblia în Husserl nu mai face două parale… îl cunosc până în fundul ebraică, latină, greacă, le recomanda ce să citească, discuta sufletului; e multă farsă; şi asta mă dezgustă; eu am rămas cu ei pe marginea lecturilor, le propunea teme de dezbatere. încă un om cinstit; dar până când (p. 59). Nemulţumit de Nae Ionescu vorbea într-o germană smălţuită cu latinisme Göttingen, Nae Ionescu se mută la München în februarie şi neologisme (p. 111). Studenţilor săi, Nae Ionescu le spu- 1914, un oraş îngrozitor, dar în realitate, Münchenul era un nea că filozofia… nu este un meşteşug, ci o chemare (p. 112). oraş al artei şi culturii europene. La München frecventează Este prezent peste tot în viaţa culturală a României Mari. În cafenelele pline de studenţi şi oameni de cultură şi îşi îmbu- Franţa îi întâlneşte pe Vladimir Ghika şi pe J. Maritain. nătăţeşte germana. Printre obişnuiţii unor astfel de cafenele Oferindu-i lui Vladimir Ghika scrierile sale, Nae Ionescu era Frank Wedekind, autor al unei piese celebre Trezirea este uimit de reacţia prelatului, care-i spune că ar trebui arse, primăverii, apoi Bertolt Brecht. Curentele artistice se între- încât Tatiana Niculescu se întreabă dacă nu acesta ar fi fost tăiau cu acelea sociale şi religioase. Antisemitismul se înfi- motivul pentru care Nae Ionescu nu şi-a construit o operă ripase, Hitler, sosit în metropola germană de la Viena, căuta (p. 123). În Cuvântul, începând din 1926, Nae Ionescu sus- să se afirme ca pictor. La jumătatea secolului XIX, Gobineau ţine o rubrică duminicală, asociindu-şi pe câţiva dintre stu- publicase Eseu despre inegalitatea raselor umane, iar spre denţii săi. Portretele şi caracterizările făcute lui Nae Ionescu începutul secolului XX, Galton impusese eugenia. Se fon- abundă: Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic. Firea versatilă a dează Societatea Gobineau. Nae Ionescu frecventa cursurile filozofului l-a determinat pe patriarhul Miron Cristea ca pe de metafizică ale profesorului Clemens Baeumker, cu care fresca Judecăţii de Apoi de la catedrala patriarhală, diavolul îşi va susţine teza de doctorat. De mare vogă se bucura car- cel mare să aibă chipul lui Nae Ionescu. În sfârşit, amfitea- tea lui Houston Stewart Chamberlain Fundamentele seco- trul în care-şi ţinea Nae Ionescu cursul era ticsit, sala se lului XIX, carte citită şi apreciată, printre alţii, de către kai- umplea de studenţi cu mult înainte de începerea prelegerii, zerul Wilhelm II. Mai târziu, Alfred Rosenberg, care va veneau studenţi de la alte facultăţi, iar după intrarea Profe- deveni ideologul Partidului Nazist, îi va da o replică: Mitul sorului nimeni nu mai cuteza să pătrundă în sală. Succesul secolului XX. Chamberlain era continuu stăpânit de vede- oratoric, celebritatea i-au atras simpatia unor femei renu- nii, între care l-ar fi văzut pe Fineas din Vechiul Testament, mite ale epocii interbelice: Maruca Cantacuzino, Lucia Popo- a cărui suliţă s-a păstrat de-a lungul generaţiilor, ajungând vici – Lupa, Cella Delavrancea. În faţa acestei activităţi pro- la Longinus, care-i va străpunge coasta dreaptă a lui Isus. digioase, adesea m-am gândit de ce o şcoală sau un Colegiu Mitul acestei suliţe l-a preocupat, bunăoară, pe Hitler, deoa- Naţional din Brăila nu poartă numele lui Nae Ionescu? Anul rece cine ajungea să o stăpânească domina lumea. A dat naş- 1927 începe destul de prost: în ianuarie se stinge Chamber- tere unei cărţi celebre Lancea destinului de Trevor Roven- lain, apoi în iulie moare Ferdinand, urmat în noiembrie de scroft. Din cartea lui Chamberlain se desprinde ideea centrală Brătianu. Inevitabilul se produce: Restauraţia. Carol II revine

96 HYPERION Cronică literară în ţară şi pe 8 iunie 1930 depune jurământul de rege. Nae poliţiei), Nae Ionescu fumează, deşi i se interzisese fumatul, Ionescu salută evenimentul, devine un apropiat al regelui, două ţigări şi se prăbuşeşte. Terianu îl duce la vila de la dar este întru-câtva ostil evreilor şi Elenei Lupescu. Mişca- Băneasa, nu la spital, unde este îngrijit de Cella Delavrancea rea legionară începe să se afirme, iar Nae Ionescu le este favo- şi vizitat de foştii studenţi. La 15 martie 1940, la 49 de ani, rabil. Dizolvarea Gărzii de Fier în decembrie 1933 de către Nae Ionescu se stinge. Evident, o moarte suspectă. Din epi- Duca va determina pe legionari să-l asasineze în gara Sinaia log aflăm că soţia lui Nae Ionescu, Elena – Margareta Fotino de către Nicadori. În 1936, Mihail Stelescu este asasinat de a mai trăit 30 de ani, fiul, Radu – Mircea, cade pe frontul de către Decemviri, iar în 1938, Căpitanul, Nicadorii şi Decem- răsărit în 1941, celălalt fiu, Răzvan, a trăit până în 1974. Din virii sunt asasinaţi la ordinul lui Carol II. Considerat ideo- familia lui Nae Ionescu astăzi mai trăieşte nepoata, Anca logul Gărzii de Fier, Nae Ionescu este arestat şi închis în lagă- Irina Ionescu, distinsă traducătoare. În Epilog, la p. 239, bus- rul de lângă Miercurea Ciuc, unde va fi adus şi Mircea Eliade. tul Cellei Delavrancea fusese realizat de Miliţa Petraşcu, nu În urma unei crize cardiace este eliberat, se desolidarizează Miliţa Pătraşcu. Evident, la împlinirea a 130 de ani de la naş- de Gardă, dar în ianuarie 1939 este percheziţionat, din nou terea lui Nae Ionescu şi a 80 de ani de la moartea sa, publi- arestat, durerile de inimă i se agravează, încât este eliberat. carea acestei cărţi constituie un adevărat act de cultură. Pro- Evenimentele se precipită în 1939: pactul sovieto – german, fesorul Nae Ionescu rămâne actual. izbucnirea războiului, asasinarea lui Armand Călinescu. * Tatiana Niculescu Seducătorul domn Nae. Făcându-i o vizită lui Nicolae Malaxa, unde se afla şi ziaris- Viaţa lui Nae Ionescu, Ed. Humanitas, 2020 tul legionar Nicolae Terianu (bănuit ca fiind informator al Admirabila tăcere Este titlul unui Jurnal* al lui Alexandru Constantin (Codin) dactilografiase textul după decesul autorului, încât d-nii Mironescu (1903 – 1973), om de ştiinţă, filozof şi scriitor, Marius Vasileanu şi Dionisie Pîrvuloiu au îndreptat anu- deşi Alexandru Mironescu nu se considera decât un om mite inadvertenţe. Aşadar, Jurnalul debutează cu însemnări obişnuit, născut la Tecuci – în treacăt fie zis, un bust al aces- din anul 1968, an în care Uniunea Sovietică invadase Ceho- tuia pe Aleea Personalităţilor din Parcul Alexandru Ioan slovacia, zdrobind Primăvara pragheză, invazie petrecută Cuza lipseşte, la fel al lui Miltiade Filipescu (1901 – 1993), la doi ani după înăbuşirea revoltei maghiare (1956). Ce a la nivel local casa în care a văzut lumina zilei nu se cunoaşte însemnat ocuparea Europei Răsăritene de către Armata -, cu o operă bogată alcătuită din romane, lucrări de ştiinţă, Roşie după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial jurnale,E iar după cum aflăm dintr-o notiţă însoţitoare a volu- se cunoaşte în genere. Bunăoară, în România s-a încercat mului, Alexandru Mironescu obţinuse un doctorat în chi- o rezistenţă armată în munţi contra noului regim comunist, mie la Sorbona şi un altul în filozofie la Universitatea din s-a deschis şantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră, Bucureşti. Îndepărtat din învăţământul universitar în 1949, unde au fost decimaţi intelectuali, muncitori, ţărani şi tot după care a urmat o perioadă de aproape două decenii, când ce era ostil regimului, iar închisorile de tristă amintire au existenţa lui Alexandru Mironescu ne rămâne necunoscută, fost umplute de deţinuţi politici. Eliberarea lor în 1963 – în sfârşit, în 1958 este arestat împreună cu fiul său, Şerban, 1964 a fost considerată ca un act de clemenţă din partea student la limbi clasice, ulterior traducător al dialogului pla- regimului şi la presiunea puterilor occidentale, ei, deţinu- tonician Protagoras şi părintele Daniil Sandu Tudor, aflat ţii politici, continuând să fie supravegheaţi, iar oamenii încă în vizită. Detenţia a durat până în 1963, deşi fusese con- trăiau cu teamă. Dar tot răul spre bine: Nicolae Steinhardt damnat la 20 de ani de închisoare. Proba- a scris Jurnalul fericirii o carte fără egal bil, suflul destalinizării se abătuse şi asu- în literatura română, iar Constantin Noica pra României, conducerea PCR din acea l-a citit pe Marx în detenţie, apoi, după vreme pregătind Declaraţia din aprilie 1964. ispăşirea pedepsei şi-a reluat rolul de antre- Se mai poate menţiona faptul că Alexan- nor cultural, înconjurându-se de tineri dor- dru Mironescu fusese membru fondator al nici de a face cultură de performanţă, sus- grupării Rugului Aprins de la Mănăstirea ţinând două ediţii academice: Mihai Antim din Bucureşti. Ieşind din detenţie Eminescu şi Platon. În schimb, alţii au ieşit în 1963, Alexandru Mironescu trece la scri- cu sănătatea şubrezită, stingându-se curând. erea unui jurnal care însumează, spune dl Nici Alexandru Mironescu n-a trăit mai Marius Vasileanu, în prefaţa actualului mult de un deceniu după ieşirea din închi- volum, un număr de 19 caiete, volumul I soare. Nu cunoaştem unde a fost închis, apărut în 2014 cuprinde patru din 19 caiete condiţiile, cum şi-a petrecut timpul, dacă (1967 – 1968). Volumul actual este o con- i s-a permis să citească sau să scrie ceva. tinuare (1968 – 1969). Dintr-o notă asupra Pentru Alexandru Mironescu ieşirea din ediţiei mai aflăm că textul acestui volum a detenţie a fost o binefacere: gânditorul, cre- fost pus la dispoziţia editurii de familia pro- dinciosul şi omul de ştiinţă Mironescu a fesorului Alexandru Mironescu, care profitat din plin de presa literară existentă,

Cronică literară HYPERION 97 cărţile şi evenimentele politice pe care le-a comentat cu acri- deosebit pe Kafka: Pe Kafka îl consider unul din cei mai mari bie în mici eseuri. Este impresionat de existenţa unui Tes- scriitori. Nu s-a scris încă despre el esenţialul. Castelul, Pro- tament al lui Petru cel Mare, de presupusa existenţă a far- cesul şi alte pagini eu le-aş trece într-un soi de Filocalie – furiilor zburătoare, de Ierarhia Îngerească al lui Dionisie introducere pentru uzul profan. Într-adevăr, Castelul nu e Pseudo-Areopagitul, în fine, ascultă asiduu Europa Liberă altceva decât aproape imposibila şi aproape irealizabila călă- şi comentează, condamnând, totodată, opulenţa unor pre- torie spre propria ta inimă (p. 163). Însă, Kafka, după opi- oţi. Vizitează expoziţii, vernisaje, librării, vizionează spec- nia noastră, este mare şi prin nuvelele sale: Metamorfoza, tacole de teatru şi filme, face recomandări tinerilor excep- Colonia penitenciară, Fochistul, apoi printr-un Jurnal ţionali să nu greşească, să nu cadă pradă ispitelor şi să se magnific. Pledează pentru actualizarea lui Panait Istrati, consacre vieţii ştiinţifice. Citeşte presa străină câtă era per- mare scriitor, dezamăgit atât de dreapta politică, cât şi de misă, observă încercarea de submimare, de defăimare a Bise- comunism: Vagabond de geniu, aventurier, un Gorki balca- ricii, încât se exprimă fără echivoc: Hristos este de neînlo- nic, povestitor mai mult sau mai puţin folcloric, naufragiu de cuit. Nici o filozofie şi nici o doctrină politică nu poate înlocui dreapta etc. etc… P.I. (Panait Istrati) este un mare exemplu concepţia creştină, iar în vremea noastră încercarea de a-l de om de convingeri care a plătit preţul greu al acestei con- substitui pe Marx lui Hristos e una din cele mai enorme absur- duite. S-a măsurat cu colosul rusesc în plină revoluţie, dităţi încercate vreodată de nişte oameni în istorie (p. 35). În opunându-i convingerea ca va fi o grozavă înşelătorie şi eşec apropierea Crăciunului îşi propune o perioadă de intro- dacă derogă de la principiul dreptăţii şi al respectului omu- specţie şi meditaţie. Deşi prieten cu Ion Biberi, îi critică lui. I s-a oferit o situaţie mirobolantă şi a refuzat-o… Faţă de sever cartea acestuia Orizonturi spirituale (pp. 51 – 52). R. (Romain) Roland nici o clipă n-a avut atitudinea de În Scânteia urmăreşte discuţiile intelectuale pe tema vechi şi săru-mâna!, ci la un moment important a vorbit de la egal nou, la care participă Şerban Cioculescu, Pop Simion, E. la egal (p. 168). Dintre scriitori români exilaţi revine, în mai (Eugen) Lovinescu, p. 53 (evident o eroare, poate, Horia multe rânduri, asupra lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Lovinescu, fiindcă Eugen Lovinescu era decedat din 1943). Cioran. Vizionând spectacolele de teatru Ucigaş fără sim- În fine, la pagina 143 în filmul Un om pentru eternitate nu brie, Victimile datoriei, jucate la Bucureşti, Alexandru e vorba despre Thomas Mann, ci despre Thomas Morus. Mironescu nu este satisfăcut. Totuşi, pe Eugen Ionescu îl Venirea lui Nixon la conducerea Americii îl bucură, Nixon apreciază pentru faptul că este singurul intelectual care vor- contribuind la îmbunătăţirea relaţiilor internaţionale cu beşte fără menajamente despre ruşi şi raporturile cu occi- China şi Uniunea Sovietică. Este impresionat de miracolul dentalii (p. 189): Eugen Ionescu este un scriitor celebru, dar grec, de spiritualitatea grecească, dar acestea au avut în spate sigur nu este un mare scriitor (p. 276). La New York i s-a civilizaţii mai vechi: Egiptul, Urul, Sumerul (S.N. Kramer jucat Setea şi Foamea, apoi a dat interviuri. Mircea Eliade Istoria începe la Sumer). Efortul intelectual este materia- este cunoscut din epoca Criterionului dar el era încă de lizat în câteva volume pe care îl vede ca o mărturie testa- atunci o mică vedetă, foarte volubil, agitat, interesant şi des- mentară ce va vedea probabil lumina tiparului. Este atent tinat unei cariere pe care a şi făcut-o, nu s-ar putea spune la convulsiile din Uniunea Sovietică, unde 95 de intelectu- deloc peste aşteptări… a fost şi a rămas foarte marcat de anii ali au semnat un protest contra arestărilor şi condamnări- petrecuţi în tinereţe în India (p. 269). A se vedea şi impresi- lor, dar şi la situaţia din ţările socialiste ocupate de Armata ile de la paginile 281 – 282. Vizitându-l pe Ion Petrovici Roşie: Comunismul rusesc a devenit o primejdie infinit mai împreună cu Saşa Solomon, Alexandru Mironescu constată mare şi mai dezastruoasă decât hitlerismul. Acesta era pe că bătrânul filozof era amator de anecdote, de chestiuni poli- faţă rasist, antisemit, dictatorial, afirmând drepturile abu- tice, de mondenităţi. În schimb, problemele fundamentale zive, sfruntate ale unui herrenvolk care aspira să domine ale vieţii şi existenţei umane erau ocolite. Alte vizite sunt lumea. Comunismul urmăreşte aceleaşi obiective, dar vor- făcute lui Nichifor Crainic. A doua vizită se încheie cu câteva bind de libertate, democraţie, umanism, fericirea omului şi consideraţii asupra unor scriitori români (pp. 323 – 324). a popoarelor în numele unei revoluţii şi doctrine care au lucrat Câteva aprecieri asupra lui Ionel Perlea şi George Enescu ca o hipnoză, la un moment dat aproape inexplicabilă (pp. uimesc prin radicalismul său (pp. 203 – 204). Merge ade- 109 – 110). În sfârşit, la pagina 295 scrie următoarele: Impe- sea la Mănăstirea Cernica, apreciază pe patriarhul Athena- rialismul sovietic este o realitate mult mai înfricoşătoare decât goras, dar este uimit când află că patriarhul nu mai este cel ţarist. El este tot atât de acaparator, dar mult mai silnic amintit la Athos, pentru că se îmbrăţişase cu Papa (p. 210). şi chiar brutal… Imperiul sovietic apare ca un şarpe boa chi- După vizionarea filmului La dolce vita de Fellini, scrie urmă- nuind un animal, ca o oribilă caracatiţă tentaculară. Anul toarele: M-am întors în seara asta la nevoile şi lipsurile mele, 1968 se încheie cu un apetit nesfârşit pentru cunoaştere: la sărăcia şi simplitatea vieţii mele, ca la o rază de fericire, şi Voiam să ştiu tot, să citesc tot, să aflu tot, să-mi vâr nasul m-am rugat cu fervoare să ne trimită Dumnezeu sfinţi, căci peste tot. Cunoaşterea a fost şi este ceva de mişcare a exis- acesta e adevărul: Lumea are nevoie de sfinţi! (p. 215). Este tenţei mele (p. 107). Anul 1969 începe cu comentarea eve- în relaţii de prietenie cu preoţii Benedict Ghiuş şi Sofian nimentelor politice şi a unor aspecte ale literaturii române, Boghiu, cu Anton Dumitriu, Ion Biberi, Ştefan Todiraşcu, citând câţiva scriitori tineri în curs de afirmare: Marin acesta oferindu-i să citească studii proprii sau poemul Ade- Sorescu, Ion Alexandru, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, vărul, o capodoperă de Iancu Văcărescu, poem expediat de Nicolae Breban. Dintre scriitorii străini apreciază în mod G. Călinescu, care-l socotea criptic, iar Densuşianu îl

98 HYPERION Cronică literară considera prolix. În semn de omagiu, Alexandru Mironescu 313 notează: Am privit, la ducere şi la întoarcere, din tram- şi Ştefan Todiraşcu se duc la Belu şi depun la mormântul vai Bucureştiul. Praf, murdărie, oameni trişti, prost îmbră- lui Văcărescu un buchet de flori. Dintre gânditorii religioşi caţi, amărâţi, străzi înguste, case mici, jerpelite, trotuare des- ruşi îi citeşte cu nesaţ pe Lossky, Evdokimov, Berdiaev. Invi- fundate, peisaj provincial, nenorocit, tipic. Lipsa clădirilor taţia lui Pierre Emmanuel de a veni la Paris nu este onorată, monumentale îl deprimă, îl stânjeneşte. Crăciunul anului deoarece nu i se eliberează paşaportul, în schimb, lui Ion 1969 este sărbătorit cu destule lipsuri alimentare, dar se con- Caraion i se aprobase plecarea în Franţa. Corespondenţa solează cu predica de la Biserică. Ultimele consideraţii asu- primită de la Virgil Ierunca, comentariile acestuia la Europa pra comuniştilor încheie un Jurnal captivant, care se citeşte Liberă şi ale Monicăi Lovinescu îi produc linişte, încredere, pe nerăsuflate şi cu reale satisfacţii: Comuniştii, chiar a doua satisfacţie. Este încântat de succesele navelor spaţiale ame- zi după prăbuşirea lui Hitler, au îmbrăţişat toate atributele ricane şi de vizita lui Nixon în România (p. 254). Surprinde, hitlerismului, pe care de atunci le practică cu perseverenţă şi fără regrete, decesele lui Parhon (numit de popor Tarhon) cu din ce în ce mai mare amploare, şi probabil cu aceleaşi şi George Oprescu (a respins oferta lui Brâncuşi de a lăsa consecinţe, şi sper cu acelaşi deznodământ (p. 339). României opera sa, p. 262). Nu sunt excluse din observaţi- * Alexandru Mironescu, Admirabila tăcere. Jurnal 1968 ile sale slaba aprovizionare a populaţiei cu alimente, starea – 1969. Prefaţă de Marius Vasileanu, Ed. Humanitas, 2019 deplorabilă a Bucureştiului (pp. 192 – 193), iar la pagina Istoria unirii românilor “…Unirea însăşi s-a ivit târziu şi s-a înfăptuit ane- temeiurile unirii românilor, până la Marea Unire din 1918: voie, drept încoronare a unei îndelungate pregă- Văd acum cartea aceasta pornind la drum cu nădejdea să tiri istorice“ poată străbate prin casele tuturor celor doritori să cunoască (I. Lupaş) mai îndeaproape temeiurile adânci şi jertfele fără seamăn, care sprijină Unirea Românilor (p.6). Aşadar, în istoria Într-adevăr, deşi visul secular al românilor a fost acela de a poporului român se disting trei momente în care s-a reali- trăi reuniţi într-o ţară unitară, acest deziderat a devenit rea- zat Unirea provinciilor istorice româneşti: 1600, an în care litate abia în 1918, în urma Marelui Război, când vechi pro- voievodul muntean Mihai Viteazul (1593-1601), porneşte vincii româneşti: Basarabia, Bucovina se alipesc cu Ţara, o ofensivă hotărâtă împotriva puterii otomane, apoi profi- pentru ca la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Transilvania tând de dezbinările existente în sânul popoarelor creştine, să opteze pentru unirea cu Regatul României, condus de trece munţii în Transilvania, îl învinge pe Andrei Báthory, Ferdinand I cel Loial: De aceea, Unirea Românilor trebuie vărul nestatornicului Sigismund, în fine, în 1600 pătrunde înfăţişată întotdeauna – potrivit adevărului – ca urmarea în Moldova alungându-l pe Ieremia Movilă şi realizând o firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora unire efemeră a Principatelor Româneşti. Conflictul cu gene- acestI popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimi- ralul Basta, drumul la Praga în speranţa unui ajutor din par- toare stăruinţă , rămânând tea împăratului Rudolf II, în sfârşit, asasinarea lui Mihai a împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicilor stăpâ- dus la destrămarea acestei Uniri. Faptele sale de arme au niri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămo- devenit legendare fiind cântate de Stravinos şi Palamide, iar şesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adă- dintre români Bolintineanu, Bălcescu, Coşbuc îl preamă- posti traiul de-a lungul vremurilor de urgie (p.8). Evident, la resc, iar Alexandru Ivasiuc într-unul din ultimele sale romane împlinirea unui secol de la întregirea firească îl consideră un simplu condotier. Evident, a Ţării, i s-au dedicat evenimentului emi- pentru a ajunge la descrierea Unirii reali- siuni televizate, comentarii, simpozioane, zate de Mihai Viteazul, I. Lupaş intreprinde conferinţe, lansări de cărţi, iar săptămâna- o scurtă incursiune în geografia şi istoria lul România Literară a avut un supliment provinciilor româneşti, citând din belşug lunar dedicat marelui eveniment. În acest informaţii furnizate de geografi şi istorici context aniversar apare o carte singulară străini. După cucerirea Daciei de către Tra- datorată istoricului clujean I. Lupaş* ian şi retragerea aureliană, populaţia (1880-1967), scoasă de Paul Editions. Din daco-romană din care a rezultat poporul păcate, lucrarea în chestiune nu conţine o român intră într-un con de umbră din care Notă asupra ediţiei, eventual, o succintă iese la iveală prin secolele XII-XIII. Docu- Prefaţă sau Cuvânt înainte ca să lămurească mentele vremii (papalitatea şi regatul ungar) necesitatea şi importanţa retipării acestui îi prezintă pe românii acelor timpuri, nume- text. Într-un Cuvânt despre făurirea acestei roşi ca număr cu rânduieli şi aşezări din cărţi, istoricul I. Lupaş ne informează că în vechime, cu pământuri întinse care purtau, mai 1934, regele Carol II i-a sugerat să scrie din vremuri neştiute, denumirea grăitoare o carte despre Unirea Românilor, lucrare de Ţara Românilor (Terra Blacorum), p.44. elaborată în şase cărţi, pornind de la Dintre predecesorii lui Mihai Viteazul s-au

Cronică literară HYPERION 99 remarcat ca apărători ai integrităţii româneşti Basarab cel teritoriului ei şi de a domni ca domn constituţional (p.210). Mare, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare pen- În toamna anului 1866, Carol merge la Constantinopol unde tru a-i cita numai pe aceşti domnitori. După asasinarea lui sultanul Abdul Asis îi înmânează firmanul de investitură, Mihai Viteazul în istoria Ţărilor Române au urmat două iar în 1868 se întâlneşte la Livadia (Crimeia) cu ţarul Ale- secole convulsionate, cu încercările tăinuite din partea lui xandru II. În fine, în 1869, în drum spre Germania se opreşte Constantin Brâncoveanu (1688-1714) de a se debarasa de la Viena unde este primit de Francisc Iosif I. În urma răz- jugul turcesc, prin intenţia de a se alia cu austriecii şi ruşii, boiului franco-prusac (1870-1871) şi a manifestărilor de în fine, fiind bănuit de hainie, Brâncoveanu este decapitat simpatie faţă de Franţa, Carol I se gândea să abdice. După alături de fiii săi (trei, p. 132, în realitate, patru fii: Constan- Războiul de Independenţă pierdem judeţele din sudul Basa- tin, Ştefan, Radu, Matei) şi unul dintre ginerii săi. În ceea rabiei, primind în schimb Dobrogea cu condiţia modifică- ce-l priveşte pe Dimitrie Cantemir (1673-1723) a mizat pe rii articolului 7 din Constituţie. În 1881 (14 martie) Româ- ajutorul lui Petru cel Mare pentru înlăturarea asupririi oto- nia devine regat liber şi independent. În urma aderării la mane, iar după insuccesul de la Stănileşti (1711), s-a refu- pactul Puterilor Centrale (1883), politica României este sta- giat în Rusia, bucurându-se de aprecierea ţarului. Astfel, tornicită pentru câteva decenii spre nemulţumirea Franţei. după Cantemir (1711) şi Ştefan Cantacuzino, fiul stolnicu- În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, România obţine lui Constantin Cantacuzino, în 1716, încep domniile fana- Cadrilaterul (partea sudică a Dobrogei), pierdut în septem- riote în Principate, care au durat până în 1821. Aceste dom- brie 1940, an nefast pentru România. Asasinatul de la Sara- nii fanariote au secătuit Ţările Române, asupra lor jevo a constituit motivul izbucnirii Marelui Război, iar pronunţându-se Xenopol, Ion Bianu, Nicolae Iorga, iar I. România adoptă neutralitatea armată în urma Consiliului Lupaş scrie: Totuşi regimul fanariot, oricât de păcătos, era de Coroană (3 august 1914), spre nemulţumirea lui Carol mai puţin păgubitor decât o stăpânire turcească nemijlocită I, care după câteva săptămâni se stinge. Alianţa cu Antanta precum şi decât o nedorită cucerire rusească sau austriacă, a este înfăptuită împotriva lui Alexandru Marghiloman şi P.P. căror secătuire poate ar fi pătruns şi mai adânc istovind toată Carp care detestau Rusia (p.253). Dacă primele ciocniri vlaga ţărilor (p.144). Între domnii fanarioţi au fost şi per- armate din 1916 ne-au fost nefavorabile, iar Bucureştiul este soane dornice de îmbunătăţire a vieţii locuitorilor Ţărilor ocupat de trupele germane conduse de Mackensen, Tezau- Române, bunăoară, Mavrocordaţii (Constantin Mavrocordat rul este transportat în Rusia, în două etape, iar regele, guver- era renumit pentru biblioteca sa şi elaborarea unui Cod de nul, o parte a populaţiei civile se refugiază la Iaşi, având de legi, în fine, se adresează căpitanului din Soroca, Iliaş, de înfruntat lipsurile şi o iarnă dificilă, în vara anului 1917, a-i scrie în româneşte, nu greceşte, p.147. În Istoria Bucu- armata română obţine victorii de răsunet la Mărăşti, Mără- reştiului, Constantin C. Giurescu scrie despre Alexandru şeşti, Oituz. În 1918, succesiv Basarabia, Bucovina, Ipsilanti (1774-1782) în timpul căruia viaţa în Bucureşti Transilvania (1 decembrie 1918) se unesc cu România, devenise foarte ieftină, domnitorul contribuind la realiza- realizându-se astfel visul secular al românilor. Tratatele de rea multor lucrări edilitare dând şi un Cod de legi, iar Ion pace de la Paris (Versailles, 9 decembrie 1918 cu Austria, Ghica, în scrisorile sale către Alecsandri aminteşte de domnul fanariot Mavrogheni (v. Băltăreţu), care pedepseşte cu Trianon, 4 iunie 1920, cu Ungaria, iar prin tratatul de la asprime pe negustorii necinstiţi. Evident, acestea sunt excep- Sevres, 10 august 1920 se obţine Bucovina), consfinţesc con- ţii de la impresia generală care s-a impus despre regimul stituirea României Mari. La 15 octombrie 1922 are loc la fanariot. Habsburgii reuşesc să-şi adjudece Oltenia Alba Iulia încoronarea cuplului regal Ferdinand şi Maria. (1718-1739) şi Bucovina (1775) pentru care Grigore Ghica Din păcate, la 20 iulie 1927, regele Ferdinand se stinge. Prin III a plătit cu viaţa. Tot în secolul al XVIII-lea s-au înregis- renunţarea la tron a principelui Carol (1926), Mihai, fiul trat răscoalele călugărului Sofronie şi a lui Horea, Cloşca şi său, este proclamat rege sub regenţa patriarhului Miron Crişan. În sfârşit, după 1821 se revine la domniile pămân- Cristea, a principelui Nicolae şi a lui Gheorghe Buzdugan tene. Alte evenimente importante: impunerea Regulamen- (după moartea acestuia, Constantin Sărăţeanu). Însă, la 8 tului Organic în Principate, Revoluţia de la 1848, Războiul iunie 1930, Carol revine în ţară şi este proclamat rege, Crimeii în urma căreia Moldova obţine cele trei judeţe din urmând un deceniu prosper pentru România. Evident, o sudul Basarabiei pierdute însă după Războiul de Indepen- lucrare meritorie scrisă la dorinţa regelui Carol II, care se denţă, în fine, la 1859 se înfăptuieşte Unirea Principatelor, opreşte la anul 1937, istoricul I. Lupaş nebănuind ce se va a doua unire, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza: Pe întâmpla după această dată. Reeditarea ei constituie un ade- temeliile Unirii de la 1859 trebuiau aşezaţi acum încă doi vărat act de cultură. Din păcate, retipărirea s-a realizat cu stâlpi: al independenţei şi al regatului, ca să aibă pe ce se spri- regretabile inadvertenţe dintre care semnalăm: la paginile jini clădirea politică, a cărei cheie de boltă alcătuieşte Unirea 178 şi 215 Cezar Boliac (Bolliac), la pagina 187 sprijinindul a treia: cea înfăptuită la sfârşitul anului 1918 (p.206). Detro- (sprijinindu-l), la pagina 199 din sudul şi răsăritul carpaţi- narea lui Cuza a survenit în 1866, apoi, coroana României lor (Carpaţilor), la pagina 307, credem că e vorba de Napo- este oferită principelui Filip de Flandra, care a declinat oferta, leon III, nu al II-lea. Brătienii, (tatăl şi fiul), aveau prenu- acceptată de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care în mele Ion, nu Ioan. La fel scriitorul şi memorialistul Ion Ghica. faţa Adunării rostise acest jurământ: Jur a fi credincios legi- * I. Lupaş, Istoria unirii românilor, lor ţării şi a păzi religia României, precum şi integritatea Paul Editions, 2018

100 HYPERION Cronică literară r Radu VOINESCU Clasicii, noi şi viitorul studiilor umaniste Contestarea clasicilor nu este un fenomen de dată recentă. Hugo, Alexander Pope, Byron, Téophile Gautier, William În fiecare epocă au existat voci care au susţinut partida Thackeray, Goethe, Puşkin, Madách Imre, Adam Mickie- „modernităţii“ în dauna autorilor mai vechi, a valorilor care wicz, Eminescu, Creangă, Balzac, Maupassant, Turgheniev au constituit, până la un moment dat, modele. Pentru scriitori (nu intră în această enumerare Shakespeare, care rămâne un şi artişti, pentru învăţământ. Motivele impulsului negator, ca reper al studiilor de anglistică), ne mai interesează categori- şi ale promovării modalităţilor noi de a face artă, în confor- ile lui Aristotel, „idolii“ lui Bacon, sistema lui Descartes şi aşa mitate cu momentul istoric, sunt multe. Astăzi, însă, contes- mai departe sau, dimpotrivă, atenţia cercurilor de literaţi, cri- tarea clasicilor, mergând până la provocarea unor demersuri tici, a celor care concep programele şcolare trebuie canalizată în vederea eliminării din programă (de ce mai bun „curriculă“ asupra romanului modern, a poeziei moderne, asupra expre- decâtC „programă“ e de aflat), nu se mai bazează numai pe ide- sionismului, avangardei, suprarealismului, neomodernismului, ologie artistică şi pe partizanatul legat de curentele pe care unii postmodernismului, a autorilor contemporani nouă, despre le reprezintă, ci şi pe un presupus (sau real?) clivaj între men- care se presupune că ne reprezintă mai fidel gândirea, relaţia talitatea şi stilurile artiştilor (mai) vechi şi tipul contemporan cu lumea, aspiraţiile? Sau dacă nu ale noastre, ale tuturor, cel de cultură, ba chiar şi pe necesităţile de ordin „practic“ ale for- puţin ale celor care azi se formează pentru viitor? mării noilor generaţii. Care generaţii, în Până la urmă, ce ar fi de făcut? Ne plus, nu mai au acces nici la limbajul din aflăm la o nouă răscruce sau, de data operele clasice, nici la realitatea pe care aceasta, mai ales în contextul în care, acestea o descriu. Le-ar fi, prin urmare, printre altele, informatizarea accelerată impenetrabile, indiferente. Şi fără folos. pe care o trăim ne modifică mentalita- Mai sunt clasicii „contemporanii“ tea, ar putea fi vorba de un punct de coti- noştri? Ne mai spun sau ne mai pot tură definitiv? spune ceva ori, dimpotrivă, operele lor În altă ordine de idei, mai are vreo au ajuns într-un stadiu de incomunica- importanţă literatura ori câmpul de acţi- bilitate, în afara, poate, a unui din ce în une trebuie lăsat studiilor culturale? ce mai restrâns cerc de iniţiaţi, de pasi- * onaţi care cel mult stârnesc zâmbete din Până la definirea modernă a clasi- caza inactualităţii lor? cismului, literaţii şi criticii, filosofii, dar Merită să-i mai citim, să-i mai stu- mai ales dascălii din orice epocă au diem pe cei vechi, de la Homer, Eschil, avut mereu sensul unei ierarhii, al unor Sofocle, Euripide, Aristofan, Apule- valori care, anterioare momentului isto- ius, Vergiliu, Dante, Chaucer, Cervan- ric respectiv, serveau cel mai bine idea- tes, Corneille, Joachim de Bellay, Pierre lurilor estetice şi de cunoaştere, atât prin de Ronsard, Grimmelshausen la Victor perfecţiunea construcţiei, prin măiestria

ReLecturi HYPERION 101 realizării, cât şi prin puterea de a oglindi umanul în manifes- potrivită să permită înţelegerea tainelor unor fenomene la tările particulare ale personajelor. Rezulta de aici o structură nivel cosmic sau în profunzimile imposibil de investigat direct axiologic ordonată şi o orientare către progres gnoseologic. ale materiei; nu o vedea nimeni guvernând cele mai mici acte Până în epoca modernă, clasicii Antichităţii greceşti şi latine, şi cele mai banale judecăţi. Când totul este relativ, nimic nu apoi unii scolastici, pe urmă, exponenţii ai literaturii elisa- mai poate dura. Într-o frumoasă şi încă actuală (luând lucru- betane, ai clasicismului francez, cu deosebire, poeţii Pleiadei, rile în absolut) definiţie a clasicismului, G. Călinescu vedea poeţii Secolului de Aur spaniol sau ai clasicismului german au în acesta „un mod de a crea durabil şi esenţial, la îndemâna format materia pe care şcolarii erau obligaţi să o tocească la claselor.“ Pentru a nuanţa mai departe: „Acest sens nu-i, de nesfârşit în diferitele cicluri de învăţământ, aşa încât, când, la altfel, în totul deosebit de acela stilistic, fiindcă marea literatură noi, cei care rezonau la cunoscutele versuri bacoviene „Liceu, este în fond aceea de stil clasic, iar ce este măreţ în romantism, – cimitir/ Al tinereţii mele –/ Pedanţi profesori/ Şi examene baroc aparţine tot ţinutei clasice.“1 Ideile acestea încă mai apar grele…“ se gândeau în primul rând la unora dintre cei şcoliţi până acum aceste materii, la declinări parisilabice trei-patru decenii, care le-au ruminat şi imparisilabice, la conjugări, la Ili- bine şi le-au integrat gândirii lor, de ada, la Vergiliu şi Horaţiu, la Joachim un bun simţ incontestabil. Mai înainte de Bellay şi abia pe urmă, probabil, la cu aproape o sută de ani, Sainte-Beuve matematică şi fizică, la cunoştinţele făcuse din lămurirea a ceea ce este un de istorie ori geografie. Totuşi, privit clasic, cheia de boltă a unei întregi retrospectiv, cu toate relele lui care, cel concepţii: „Un vrai classique, comme mai sigur, veneau în principal din par- j’aimerais à l’entendre définir, c’est un tea profesorilor neînzestraţi, acel sis- auteur qui a enrichi l’esprit humain, tem a fost de o remarcabilă eficienţă. qui en a réellement augmenté le trésor, A făcut să apară poeţi excepţionali, a qui lui a fait faire un pas de plus, qui format savanţi care au revoluţionat a découvert quelque vérité morale non ştiinţele, artişti care au marcat isto- équivoque, ou ressaisi quelque passion ria artei, ingineri cu realizări impor- éternelle dans ce coeur où tout sem- tante, funcţionari competenţi, militari blait connu et exploré; qui a rendu sa străluciţi, istorici şi filologi, filosofi, pensée, son observation et son invention, profesori cu metodă bună. Şi aceasta sous une forme n’importe laquelle, mais pentru că la temelia unei formaţii de large et grande, fine et sensée, saine et acest tip se situau valori consacrate belle en soi; qui a parlé à tous dans un şi un mod care forţa mai întâi însuşi- style à lui et qui se trouve aussi celui rea cunoştinţelor necesare, pe baza cărora se putea, ulterior, de tout le monde, dans un style nouveau sans néologisme, nou- manifesta creativitatea, în vreme ce astăzi li se pretinde elevi- veau et antique, aisément contemporain de tous les âges“ [Un lor să fie creativi de dragul unei lozinci, ei nedeţinând instru- adevărat clasic, aşa cum l-aş vedea definit, este un autor care mentele şi „cărămizile“ cunoaşterii care să le permită inovaţia. a îmbogăţit spiritul uman, al cărui tezaur l-a sporit realmente, La începutul secolului al XX-lea, Ovidiu şi Dante nu mai făcându-l să meargă un pas mai departe, care a descoperit un ofereau chei către înţelegerea naturii şi a societăţii. Ştiinţele adevăr moral fără echivoc sau a surprins o pasiune eternă în exacte se aflau într-o expansiune fără precedent, zguduind această inimă în care totul părea cunoscut şi explorat; care şi-a reprezentările legate de materie şi de structura ei şi descri- făcut cunoscute gândul, observaţia şi invenţia sub nu importă ind tectonica societăţilor cu instrumente noi (forjate, în mod ce formă, atât că a fost vastă, grandioasă, fină şi plină de sen- aparent paradoxal, la şcoala veche; Max Planck sau Einstein sibilitate, sănătoasă şi frumoasă în sine; care a vorbit cu toată nu au studiat la vreo universitate a post-modernismului şi nu lumea într-un stil care a fost al lui, dar care este şi al tuturor au absolvit studii culturale). Dar învăţământul se axa încă pe celorlalţi, un stil nou, fără neologisme, nou şi în acelaşi timp vechile umanioare, care mlădiau şi disciplinau mintea (i se antic, contemporan cu uşurinţă tuturor vârstelor şi epocilor.“]2 recunoştea, aproape unanim, acest dar limbii latine), investi- T.S. Eliot vedea în clasicism maturitatea unei culturi,3 dar gau limbajul până la înţelegerea nuanţelor lui, ceea ce asigura cultura de azi, la nivel mondial, se prezintă mai ales ca o dimen- terenul cel mai propice atât pentru inteligenţele practice, cât siune infantilă, necoaptă şi nici pe departe ca una matură a unei şi pentru cele speculative. Până mai încoace, înspre noi, structura de simboluri codificată în personajele mitologiei greceşti 2 Charles-Augustin Sainte-Beuve, Causeries du lundi, Tome troisième, şi romane, în tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide, în eroii Garnier Frères, Paris, 1851, p. 33 (gallica.bnf.fr). (Acolo unde nu există alte menţiuni, traducerea citatelor îmi aparţine, n.m., R.V.). istoriei romane, care au irigat cultura europeană timp de două 3 Dacă T.S. Eliot are dreptate, atunci, practic, ar însemna că vorbind mii de ani, erau relativ familiare oricărui absolvent de liceu, ca despre „clasicii literaturii române“ ne-am situa într-o gravă eroare, să nu mai vorbim de terenul fertil pe care această textură în deoarece, la vremea când aceştia şi-au creat operele, cultura noastră care se împleteau teme filosofice, religioase, morale, umane nu era încă una care să fi ajuns la stadiul maturităţii. Dar dacă vedem în general îl asigura scriitorilor, poeţilor, dramaturgilor, ora- în acţiunea lor, de la Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Costache torilor. Există o evidentă continuitate între acestea şi Divina Negruzzi la Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, una care Commedia, a lui Dante, sau tragediile lui Racine, versurile lui a instaurat maturizarea literaturii, oferind, dintr-o dată, uneori sub Ronsard, dramele lui Schiller, odele lui Klopstock, poemele influenţa unor literaturi mature, opere care aparţin clasicului, atunci de mare respiraţie ale lui Eminescu, mergând până la gândi- perspectiva se modifică. Influenţa aceasta determinantă a literaturii rea lui Nietzsche şi la psihanaliza freudiană. asupra întregii noastre culturi dă seamă de faptul că ea este socotită Era mentalul unei lumi care considera că Universul este literaturocentristă. Ceea ce are mai multă semnificaţie decât pare la prima vedere, pentru că toate culturile europene importante, mari, cumva static, iar relativitatea, când şi-a făcut apariţia, era împlinite sunt literaturocentriste.

102 HYPERION ReLecturi lumi în care se vorbeşte tot mai apăsat despre post-umanitate. posibilitatea să înţeleagă totul. Într-o cultură a şcolii, a for- Până la urmă, s-ar putea să aibă dreptate Marx, pe urmele lui mării, în care notele la disciplinele din programă nu trebuie Hegel, maestrul său, care aprecia că istoria o ia adesea de la cunoscute decât de către elevul respectiv, selecţia e imposibilă, început, doar că punctul de injoncţiune se află pe o altă treaptă pentru că în felul acesta toţi sunt buni.6 Virtual, după acest a unei spirale evolutive. Ne putem considera, aşadar, în zona sistem putem crede că fiecare elev va putea ajunge, într-o zi, de interferenţă dintre un final şi în început de ciclu al dezvol- Preşedintele Academiei sau primul-ministru al guvernului. Şi tării istorice a societăţii. chiar va ajunge. Nici măcar utopica societate comunistă nu * putuse gândi o asemenea perspectivă. În comunism, princi- Lumea s-a schimbat, valorile estetice au suferit mutaţii. piul ar fi fost: fiecare, după capacităţi, fiecăruia, după nevoi. Radicale, paradoxale chiar. Când teoretizam trivialul, nu îmi Aşa se face că absolvenţii sunt creditaţi cu aceleaşi şanse pen- imaginam decât că el va fi acreditat ca domeniu al studiilor de tru că, implicit – iar aici gândirea greşită se vede din plin –, estetică, un domeniu cu categoriile lui, toţi sunt la fel de înzestraţi şi la fel de dar nicidecum că polii valorici se vor bine pregătiţi. Se confundă egalitatea inversa şi el va fi steaua călăuzitoare de şanse, care este un concept de drept, peste nici treizeci de ani. Astăzi, codul cu egalitatea de aptitudini, predispo- axiologic dominant, cel de la care ira- ziţii şi cunoştinţe. Consecinţa: liderii diază sensul artei şi nu numai este cel politici din toată lumea – şi, ce-i mai al vulgului. Unii, tot mai mulţi, acuză grav, liderii unor organizaţii, corpora- faptul că ei nu înţeleg nimic din cla- ţii, instituţii – sunt tot mai săraci inte- sici. Altădată s-ar fi ruşinat cu luările lectual şi tot mai vizibil şi supărător lor de poziţie, în cazul improbabil în incompetenţi. Poziţia lor determină care le-ar fi trecut prin minte aşa ceva şi dorinţa de a impune standardul lor. (câmpul social determină mentalităţi Un studiu dat publicităţii de curând, şi atitudini). O profesoară clama, cu pe care nu-l am la îndemână dar care, numai trei ani în urmă, eliminarea lui la rigoare, ar putea fi găsit, releva că Creangă din programă (curriculă, par- numai 2 la sută dintre angajaţii cor- don!), pe motiv că şcolarii nu îi înţeleg poraţiilor din România obişnuiesc să vocabularul, care se referă la obiecte şi citească o carte. fenomene care azi nu mai fac parte din Nu mai sunt prizaţi clasicii pentru cotidianul acestor copii.4 Un critic lite- că uneori înşişi formatorii au ajuns, rar, profesor de liceu, se plângea, într-o probabil, să-i considere pe elevi geni- carte, că elevii nu au acces la sensurile Scrisorii pierdute pen- ali în premisele lor intelectuale, aşa încât nu ar avea nevoie să tru că, între altele, nu înţeleg contextul social şi politic în care li se explice lecţiile, teoriile, contextele. Or, clasicii e nevoie să funcţiona lumea lui Caragiale.5 fie explicaţi, tociţi, dezbătuţi. Ei nu au fost înţeleşi niciodată Mai înţelegem clasicii? Cum să nu?! Şi încă destui din- altfel decât după parcurgerea unui cadru de formare solid, tre noi! Dar mulţi fac greşeala de a crede că toţi elevii au de durată, sănătos, selectiv, competitiv. Aşadar, este vorba de ceva care impune un travaliu. Sistemele de operare şi apli- 4 În cazul profesoarei respective şi al celor pentru care se vădeşte caţiile intuitive ale dispozitivelor informatice de astăzi, care a fi un exponent, lucrul cu dicţionarele pare ceva deosebit de difi- au ajuns, practic, să domine viaţa unui număr însemnat de cil. Această fobie de dicţionare şi de enciclopedii ilustrează menta- oameni ai planetei îi fac pe elevi, pe tineri să creadă că totul lul obişnuit cu modul intuitiv, cu un infantilism al gândirii, propriu poate fi stăpânit din trei click-uri sau din câteva atingeri pe multora din generaţia mai nouă. Dacă a reflectat cineva la modul de lucru al calculatoarelor din seriile de după punerea la punct a inter- un ecran tactil. Oricine care nu se situează în zona retardu- feţelor intuitive şi mai ales al gadget-urilor de tip tabletă, smartphone, lui mintal – aşadar, şi un elev, dar şi un adult care nu reu- smartwatch etc., atunci a observat, fără doar şi poate, că acestea sunt şesc să scrie o propoziţie fără greşeli lexicale şi gramaticale structurate după schemele de gândire şi de reacţie ale copiilor. Fap- –, poate să manevreze aplicaţiile cu suport pe Android sau tul că mulţi sunt atât de uimiţi şi de încântaţi de rapiditatea şi uşu- oricare alt sistem mobil de operare, să comunice prin inter- rinţa cu care copiii se relaţionează cu aceste dispozitive este cauzat mediul aplicaţiilor WhatsApp sau FaceTime, să posteze foto- de faptul că nu au această perspectivă. Revenind, fuga de dicţionare grafii în reţeaua Facebook şi aşa mai departe. De unde şi ati- este fuga de seriozitatea şi de munca pe care o presupune un învă- tudinea de intensă supraapreciere a propriei personalităţi, a ţământ real, performativ dincolo de aspectele practice foarte imedi- capacităţilor proprii. Imaginea de sine ca supraoameni a aces- ate şi uzuale cu care cei mai mulţi se simt confortabil, mai exact spus, tora este fundamentată pe o iluzie. Extrem de puţini sunt cei ignorându-le într-o anumită măsură. Şi asta pentru că, la momentul care ajung să înţeleagă ce se află înapoia acestor programe potrivit, o bună practică se sprijină pe o bună teorie şi pe un cumul suficient de cunoştinţe. Fără această multitudine de idei şi de deprin- informatice, know-how-ul, ansamblul de cunoştinţe speci- deri de a gândi cu ajutorul datelor acumulate sau deţinând capacita- fice sofisticate care le face să existe şi să funcţioneze aşa cum tea de a investiga şi de a dobândi altele noi, în funcţie de natura şi de funcţionează. Numai cei care s-au angajat pe drumul greu al nivelul sarcinii de îndeplinit, practicianul rămâne, în cel mai fericit stăpânirii ecuaţiilor matematice şi al legilor fizicii. Care, din caz, numai un specialist îngust. păcate, din cauza unui sistem de învăţământ şi de formare 5 Este cel puţin bizar ca elevii de azi să nu înţeleagă contextul poli- profesională alimentat de o viziune extrem de îngustă devin tic şi social al Scrisorii pierdute, când România a revenit la parlamen- ceea ce avertiza Herbert Marcuse în urmă cu cinci decenii şi tarism, la alegeri libere, la un constituţionalism de tip capitalist., în jumătate, oameni unidimensionali. vreme ce noi, elevii de acum cincizeci de ani, nu aveam nici o dificultate să pătrundem toate acestea, deşi viaţa noastră se desfăşura într-un 6 Cineva familiarizat cât de cât cu fizica modernă s-ar gândi inevitabil regim centralist, cu multe note de totalitarism. Dar de aici ar trebui la pisica lui Schrödinger şi ar spune că există două posibilităţi echi- să pornească o altă discuţie. probabile: toţi sunt geniali sau toţi sunt idioţi.

ReLecturi HYPERION 103 Oameni care, în lipsa clasicilor, a ceea ce ştiau aceştia des- seamă. Pentru unii, clasicismul şi-a început declinul o dată cu pre fiinţa umană, ajung să nu se mai înţeleagă pe ei înşişi, dez- celebra bătălie de la „Hérnani“, mai concret, cu o sută de ani voltând personalităţi scindate, cu psihologii aflate în clivaj înainte de opinia lui Jahring. Rudolf von Gottschall, de pildă, emoţional, frustrate, dezorientate, disfuncţionale. Dacă, aşa în prefaţa la Deutsche Nationalliteratur (1855), atrăgea aten- cum se profilează în acest moment perspectiva în privinţa ţia asupra unui fenomen plin de semnificaţie: „Die Classiker intruziunii din ce în ce mai extinse şi din ce în ce mai pro- schufen uns die künstlerische Form nach antikem Vorbild und funde a algoritmilor informatici în viaţa indivizilor, până în mit humanem Geiste; die Romantiker zerstörten diese Form cele mai mici alegeri,7 atunci direcţia pe care unii planifica- wieder, um die Phantasie von gegebenen Traditionen zu eman- tori ai învăţământului de aiurea şi de la noi o trasează către cipiren und die Dichtung volksthümlich zu machen.“ [Clasicii o educaţie în care i se oferă elevului discipline, cunoştinţe, ne-au creat forma artistică după modelul antic şi urmând un nivel de efort care să corespundă exact spirit umanist, romanticii au distrus iar aşteptărilor lui, atunci nu va mai exista această formă pentru a emancipa ima- nici o şansă pentru a asigura cunoş- ginaţia noastră de orice tradiţie dată şi tinţe, cultură şi formare adevărată pen- a face poezia populară.“]11 Pentru alţii, tru un număr mare de reprezentanţi ai probabil, clasicismul, mai exact, spiritul speciei noastre. Ducând lucrurile mai lui, a fost dat la o parte cu simbolismul departe, s-ar putea să forjăm un învă- şi cu toată efuziunea care a marcat ceea ţământ hedonist, care se va alătura atâ- ce s-a numit La Belle Époque, cu apa- tor domenii afiliate consumerismului. riţia dadaismului şi a suprarealismului. Câţi ar mai vrea (presupunând că Dar să nu uităm că învăţământul asi- tinerii ar şti, a priori, ce ar urma să studi- milează pe alte coordonate temporale, eze, cum ar arăta precis drumul formării cu mari întârzieri, aceste schimbări de lor, cu ce cunoştinţe ar trebui să se înzes- paradigmă. treze) să accepte astăzi şi să înţeleagă un Ne-am deprins să considerăm clasi- autor, o operă clasică? Civilizaţia noas- cul un fenomen fără vârstă, etern, cu un tră se cufundă într-o indistincţie a valo- cuvânt. Dar noile mentalităţi şi presiuni rilor care indică întoarcerea la o anumită culturale (ca şi politice, nu o dată), îl trec imaturitate. Or, aşa cum spune T.S. Eliot, în zona perisabilului. De fapt, în con- pentru care, cum am văzut, clasicis- temporaneitatea noastră, anoştii, indi- mul este semnul maturităţii unei limbi, vizii fără culoare şi cu personalităţi de a unei culturi, „A face înţelesul cuvân- împrumut care par bine individualizate, tului maturitate cu adevărat inteligibil – sau măcar accep- cei pentru care se inventează módele, cei care, mai apoi, le tabil – pentru cineva imatur probabil că este imposibil.“)8. susţin cu un debordant entuziasm de un sezon sau două, au * ca trăsătură definitorie faptul că se plictisesc repede. Plicti- Au decăzut clasicii? Au dispărut? Încă nu. Sau încă nu seala lor, agitaţia care îi animă distrug totul. Sub acest impe- deplin. Poate că ei mor dintr-o dată. Sau treptat. Ori chiar riu, nimic nu rezistă în timp, în afară de nevoia de schim- au murit deja. Criticul german de teatru Herbert Jehring bare. De aici şi până la contestarea clasicilor nu mai e nici scria, în 1929, că, după părerea lui, clasicii au murit9, iar Bre- un pas de făcut, pentru că, mai ales, clasicismul este asimi- cht îi împărtăşea opinia, argumentând-o în felul său: „Wenn lat regulii şi ordinii. sie gestorben sind, wann sind sie gestorben? Die Wahrheit ist: O ştire de presă de la finele lui ianuarie 2020 informa că Sie sind im Krieg gestorben. Sie gehören unter unsere Kriegso- Universitatea Yale a luat hotărârea desfiinţării, începând cu pfer. Wenn es wahr ist, daß Soldaten, die in den Krieg zogen, anul universitar următor, a cursului introductiv de istoria den Faust im Tornister hatten, die aus dem Krieg zurückkehr- artei, unul dintre ce mai apreciate în timp, de la această preten, hatten ihn nicht mehr.“ [Dacă au murit, când au murit? stigioasă instituţie, predat fiind de un şir de indiscutabile Adevărul este că au murit în război. Se numără printre vic- personalităţi în materie. Motivul: „Această modificare este timele noastre de război. Dacă e adevărat că soldaţii au ple- ultimul răspuns la disconfortul creat studenţilor de ideali- cat în război cu Faust în raniţă, cei care s-au întors nu-l mai zarea unui «canon» occidental – un produs al unor artişti aveau“.].10 E un punct de vedere cu importanţa lui, de bună în uriaşa lor majoritate albi, heterosexuali, europeni şi băr- baţi“. Schimbarea este consecutivă unei decizii din 2017 a 7 A se vedea şi Yuval Noah Harari, 21 de lectii pentru secolul XXI, tradu- catedrei de limba engleză a aceleiaşi universităţi de a „deco- cere de Lucia Popovici, Editura Polirom, Iaşi, 2018, în special capitolul loniza“ materia, transformând cursul „Mari poeţii englezi“ „Provocarea tehnologică“, pentru modalităţile în care inteligenţa artifi- într-unul opţional. În acelaşi context, cursul de literatură şi cială va interveni în vieţile indivizilor şi ale comunităţilor (pp. 17-90.). cel de filozofie politică pentru studenţii din anul întâi au fost 8 „To make the meaning of maturity really apprehensible – indeed, even criticate pentru că se concentrează pe autori occidentali, albi to make it acceptable – to the immature, is perhaps impossible.“ (What şi nu reflectă suficient spiritul „diversităţii“.12 is a Classic? an address delivered before the Virgil Society on the l6th * of October 1944 by T.S. Eliot, Faber & Faber Limited, London, p. 10). 9 Herbert Jehring, Reinhardt, Jessner, Piscator oder Klassikertod, Rowohlt, Frédéric Weinmann, ibidem. Berlin, 1929. Apud Frédéric Weinmann, „Mehr Licht! La belle mort 11 Rudolf Gottschall, Deutsche Nationalliteratur in der ersten Hälfte des classiques“, în „Cahiers d’Études Germaniques“ [En ligne], 65|2013, des neunzehnten Jahrhunderts, Trewendt, Breslau, 1861 (18551), p. p. 23, mis en ligne le 01 octobre 2019 (http://journals.openedition.org/ XII, apud Frédéric Weinmann, op. cit., p. 20. ceg/5568;DOI: 10.4000/ceg.5568). 12 Călin Marchievici, „Corectitudinea politică loveşte la Yale Univer- 10 Berthold Brecht, Gespräch über Klassiker, în Schriften zum Theater, sity“, „Cotidianul,ro“, 28 ianuarie 2020, la https://www.cotidianul.ro/ I. 1918-1933, Suhrkamp Verlag, Frankfurt/Main, 1963, p. 146, apud corectitudinea-politica-loveste-la-yale-university

104 HYPERION ReLecturi Situaţia de azi este rezultatul unei lungi perioade de acu- la dictoanele latine, la vocabularul filosofic elin, în fine, la mulări, începute, s-ar părea, cu faimosul Raport al lui Charles rezervorul lexical, etimologic pe care, prin tradiţie, cele două Bernheimer privind criza literaturii comparate (al treilea limbi „moarte“ l-au furnizat ştiinţelor. Cine vrea să observe raport al Asociaţiei Americane de Literatură Comparată), poate să vadă nu numai ignorarea lui de către cercetătorii din 1993, care propunea înlocuirea literaturii comparate cu din diverse ramuri care dau nume fenomenelor neinventa- studiile culturale, studii care trebuie să aibă ca obiect culturi, riate până acum, dar şi penibilul vocabular adoptat pentru pentru aceasta axându-se nu pe opere canonice, ci pe felu- tehnologia computerelor şi a informaţiei de către programa- ritele produse ale comunicării verbale, scripturale, cinema- tori neobişnuit de inteligenţi, dar complet lipsiţi de cultură. tografice sau chiar publicitare. Marginalizarea studiilor lite- Este Polybios opac? Tacitus? Deloc. Orice analist politic rare din universităţi care se petrece azi are sursa – s-a atras şi militar ar găsi numeroase învăţăminte, analogii cu împre- atenţia nu o dată în ultimii ani – într-un jurările de azi, cu psihologiile care program bine definit şi nu e rezultatul guvernează politica şi politica cultu- unui proces natural, care îşi consumă rală a marilor state în istoriile acestora. sau îşi împinge la suprafaţă energiile.13 Nu mai seamănă omul contemporan Or, acesta este un drum care ne înde- cu acela al lui Teofrast, nu mai iden- părtează de clasici, de noi înşine final- tificăm defectele de care râdeau Mar- mente, dacă am acceptat că ei repre- tial şi Iuvenal la cei care ne înconjoară? zintă universaliile umane dintotdeauna. Caracterele trasate în crochiuri fine în Într-o conferinţă ţinută în 26 octom- acvaforte de La Bruyère nu pot fi întâl- brie 2019 la Casa Filipescu-Cesianu şi nite la tot pasul, chiar în lumea gulerelor publicată ulterior în revista „Observator albe sau a elitei secolului al XXI-lea, nu cultural“, Mircea Martin atrăgea atenţia poate servi La Rochefoucauld, oricând, asupra acestui fenomen care ar fi îngrijo- lecţii de observaţie şi de înţelepciune? rător dacă nu s-ar fi petrecut deja: „Ris- Să nu mai aibă reflexe în viaţa reală de căm să ne întoarcem, în acest fel, la abor- azi fabulele lui La Fontaine sau Grigore dări pre-critice şi la noţiuni pre-reflexive Alexandrescu? Sau tocmai aici e perico- în legătură cu operele literare şi chiar lul. Să ne imaginăm cum ar preda o pro- cu artefactele culturale, a căror referen- fesoară de română cu carnet de partid ţialitate este ea însăşi una oblică şi nu (nu importă care) „Boul şi viţelul“, „Vul- directă, a căror factualitate este departe pea liberală“, „Lupul moralist“, „Vulpo- de a fi neproblematică. Din orice per- iul predicator“. Dar cum ar privi inspec- spectivă am gândi lucrurile, diferenţa torul sau inspectoarea veniţi să asiste la literară (sau artistică) rămâne […]. O identificăm în moduri oră lecţia predată, şi ei membri de partid (nu importă care), şi diferite, în planuri diferite, în aspecte diferite, o redefinim cum ar influenţa aceasta calificativul profesoarei respective? mereu, dar nu ne putem dispensa de ea, nu putem renunţa Pragmatismul fals, ideologizarea de inspiraţie la ea – şi nici la disciplinele care se focalizează asupra ei prin post-umanistă care pun în mişcare orientarea actuală a stu- tradiţie şi prin vocaţie.“14 diilor universitare, doctorale, liceale vor institui o viziune S-ar spune, din această perspectivă a faptelor şi a ideolo- defetistă asupra unor studii dintre cele mai importante şi mai giei care stă în spatele lor, că sistemele criticii literare sunt cele avansate azi. La ce bun, se va putea spune, să studiem geo- mai perisabile. Dar, trecerea în umbră sau în uitare a clasici- logia, paleontologia, istoria, arheologia, să căutăm imaginea lor, aşa cum spuneam la începutul acestor consideraţii, nu e şi configuraţia originară a Universului? La ce bun muzeele, ceva nou; s-a mai întâmplat. Clasicii Antichităţii, Vergiliu, cel bibliotecile cu cărţi mai vechi de zece ani, arhivele de filme, elogiat de T.S. Eliot drept clasicul prin excelenţă, şi ceilalţi au de ce să mai investigăm culturile arhaice şi aşa mai departe? fost daţi uitării în tot Veacul de Mijloc, pentru a fi redesco- Totul se va concentra pe viitor, se va spune. Cu ce construim periţi apoi. Poate că renunţarea de azi la clasici, sub impul- acest viitor dacă nu avem un trecut? sul noilor religii, sub presiunea noilor barbari va dura doar * un timp; ei vor fi regăsiţi cândva. Vor mai fi înţeleşi atunci? Dacă ne întoarcem, în acest context mai larg, la contesta- Dacă nu se vor arde cărţile, da. rea clasicilor, la care asistăm, şi, în consecinţă, ne gândim şi Renunţarea la clasicism şi la paradigma lui de cunoştinţe, la viitorul literaturii, inevitabil vorbim despre destinul între- de modele, de spiritualitate face, între altele, ca aproape nimeni gii specii umane pentru următorul secol, cel puţin. Suntem, să nu mai recurgă la fel ca până nu demult, la argumente prin urmare, la un moment de răscruce pentru întreaga cul- izvorâte din versurile clasice („Eheu, fugaces labuntur…“15), tură, pentru întreaga societate din ce în ce mai apăsat definită ca un „sat planetar“, cum spunea un sociolog al anilor ’60 ai 13 O replică românească la Raportul Bernheimer – mai curând indi- secolului trecut, iar ceea ce se întâmplă cu clasicii şi cu spiri- rectă, în ciuda unei declaraţii din debut care vrea să o acrediteze ca pe tul lor, abandonarea acestora nu e decât unul dintre simpto- un act polemic – o constituie cartea lui Vasile Voia, Literatura com- mele renunţării la umanism aşa cum îl cunoaştem. parată la turnanta ultimului secol. Anxietăţi, paradigme, metode (Edi- tura Univers, Bucureşti, 2016). (Comunicare prezentată la ediţia a X-a a Colocviilor de 14 Mircea Martin, „Exilul literaturii“, în „Observator cultural“, Nr. 996, Critică ale Filialei Bucureşti, Critică, Eseistică şi Istorie Lite- din 22-11-2019. Nu putem să nu-i dăm dreptate celui care apără atât rară a Uniunii Scriitorilor din România, cu tema „Dialogul de apăsat şi de argumentat valorile umanismului clasic, ale literaturii cu clasicii, azi“, 1-4 iulie 2020) ca artă şi ca domeniu al umanului, dar nu putem face abstracţie de următoarea relatare de presă: 15 Horatius, Ode, Carmen XIV, „Ad Postumum“.

ReLecturi HYPERION 105 Valentin COŞEREANU Desculţ în iarba copilăriei IPOTEŞTII ÎN OPERA LUI EMINESCU Începem, iată, să publicăm în revista căreia i-am rămas fidel o nouă serie de articole ce ţin exclusiv de arealul ipoteştean sublimat în toată opera lui Eminescu, urmând ca ele să apară în volumul cu titlul de mai sus la Editura Junimea din Iaşi, în colecţia Memoria clepsidrei, cu precizarea că în legătură cu poezia, ideile s-au sedimentat în urma discuţiilor cu prietenul nostru din depărtări, Petru Creţia, în anii când slu- jeam întru cauza Poetului, la Ipoteşti. Din noianul de poezii referitoare la acest spaţiu, până acum neştiut în întinderea şi adâncimea lui, aşa cum a subliniat eminescologul în câteva rânduri adresate atunci prezumtivei edituri, motivând că este mai important, în cadrul operei literare, decât orice spaţiu locuit vreodată de Eminescu şi îi marchează scri- sulI de la început până la sfârşit. (Petru Creţia)

DE-AŞ AVEA… [De-aş avea o floricică De-aş avea şi eu o floare Gingaşă şi tinerică, Mândră, dulce, răpitoare Ca şi floarea crinului, Ca şi florile din Mai, Alb ca neaua sânului, Fiice dulce a unui plai, Amalgam de-o roz-albie Plai râzând cu iarbă verde, Şi de una purpurie, Ce se leagănă, se pierde, Cântând vesel şi uşor Undoind încetişor, Şoptind şoapte de amor;] Şoptind şoapte de amor;

106 HYPERION Eminescu in aeternum Ceea ce este de remarcat din acest punct de vedere, e De-aş avea o porumbiţă combinarea măiestrită a cuvântului care derivă dintr-o Cu chip alb de copiliţă, conştiinţă poetică nativă, care acorda întâietate adevă- Copiliţă blândişoară rului exprimat, sublimat în strai de purpură şi aur peste Ca o zi de primăvară, ţărâna cea grea. Câtu-ţi ţine ziuliţa Poeziile la care ne refeream mai sus nu se mai găsesc I-aş cânta doina, doiniţa, astăzi în manuscrisele poetului, dar cu siguranţă ele au I-aş cânta-o-ncetişor, existat, din moment ce De-aş avea… compusă se pare încă Şoptind şoapte de amor. din 1865 (poate chiar 1864), a fost recopiată cu mare grijă * * * caligrafică în 1870 în caietul Poezia este concepută „într-o manuscris Marta, iar mai târ- anume formă folclorică“ după ziu, în 1881, aşadar la matu- felul „Doinelor“ lui Alecsandri1, ritatea sa artistică. A revenit spune D. Vatamaniuc în edi- asupra ei, dându-şi seama că ţia din 2010. era impregnată de naivităţi Că Eminescu versifica inerente începutului. probabil cu uşurinţă încă din Aflăm odată cu însemnă- prima tinereţe într-o etapă rile de mai sus ce drum par- neidentificată exact până cursese poetul şi ce salt creativ acum, nu mai încape îndoială; făcuse într-un răstimp pe poate cu oarecari stângăcii, care-l va fi perceput totodată dar cu siguranţă poeziile erau la fel de lung, dar şi la fel de localizate în spaţiul ipoteştean. scurt în conştiinţa lui crea- Mai târziu, în 1881, Eminescu toare, căci pentru poet actul va reveni asupra acestui text creator era o încordare a ner- naiv, recopiat cu grijă în 1870 vilor, după propria expresie în caietul „Marta“. El va nota din manuscrisul Fragmenta- pe margine aceste două date: rium, unde găsim că trecut 1865 (an în care a fost compusă şi viitor e în sufletul meu, ca poezia) şi 1881, cu preocupa- pădurea într-un sâmbure de rea evidentă de a măsura dru- ghindă, şi infinitul asemene, mul parcurs de atunci2, susţine ca reflectarea cerului înstelat cu aplomb criticul francez într-un strop de rouă3. Alain Guillermou. Că este aşa, o demon- Prin urmare, când şi-a dat strează faptul că după ce a seama că producţiile lui sunt prea „locale“, unde apăreau notat, la copiere, textul poeziei, în 1881 (când îl reciteşte), (poate) şi nume reale sau toponimii locale, bănuim că le-a poetul face o însemnare cu roşu, trăgând o liniuţă şi scri- distrus, considerându-le nereuşite, căci spiritul său auto- ind anul 1881, iar totodată taie (tot cu roşu) strofa din mij- critic, dar şi nevoia de a găsi forma perfectă s-au manifes- loc, semn că voia să renunţe la ea, părându-i-se, poate, prea tat în mod firesc, aproape instinctual, încă de pe atunci, naivă şi oarecum repetitivă în unii termeni. fapt deductibil din manuscrise. Mai mult ca sigur că lucrurile au stat aşa: floarea mân- În ceea ce priveşte forma perfectă, semnificative sunt dră, dulce, răpitoare va fi fost iubita de la Ipoteşti, pe care relatările lui Theodor V. Ştefanelli, coleg de şcoală la I. D. Marin o identifică cu Casandra Alupului, moartă în Cernăuţi şi prietenul studenţiei vieneze de mai târziu cel 1864, la numai 19 ani, iar spaţiul ipoteştean, menţionat în care a publicat unele dintre cele mai sincere amintiri des- poezie şi fixat în chiar luna în care poetul a cunoscut stră- pre Eminescu. De la acesta aflăm despre zbuciumul creativ, fulgerarea iubirii (luna mai), nu este altul decât spaţiul în despre revenirile asupra textelor până la a le transforma cadrul căruia îi declara iubitei dragostea lui. în ceva cu totul nou, aşa cum a dovedit-o cu asupra de măsură pe tot parcursul vieţii lui creatoare. 3 M. Eminescu, Opere, VII, Proză literară, Sărmanul Dionis, La 1 M. Eminescu, Opere, Poezii, vol. I, Ediţie îngrijită, studiu intro- aniversară, Cezara, Geniu pustiu, Celelalte proze postume, Texte ductiv, cronologie, note şi comentarii: D. Vatamaniuc, Mem- inedite, Academia Republicii Socialiste România, Muzeul Litera- bru de onoare al Academiei Române, Bucureşti, Editura Naţi- turii Române, Studiu introductiv de Pepessicius, Cu 77 de repro- onal, p. 732. (Numită de acum înainte: M. Eminescu, Opere, I, duceri după manuscrise, Bucureşti, Editura Academiei Republi- ed. Vatamaniuc, p…). cii Socialiste România, 1977, p. 95. (Numită de acum înainte: M. 2 Alain Guillermou, op. cit., p. 37. Eminescu, Opere, VII, ed. Perpessicius, p….).

Eminescu in aeternum HYPERION 107 Este spaţiul uşor recognoscibil al împrejurimilor casei fiindcă astăzi ştim cu precizie că Eminescu a întâlnit prima părinteşti aşa cum se vedea din pridvorul locuinţei de la dragoste în vara lui 1863, aşadar la numai treisprezece ani. Ipoteşti, dar şi din dealul de vizavi, pe unde adesea hălă- Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăşi, neîndoios, din duia, copil fiind. Unduirea lanurilor de iarbă verde este toate resursele unei firi, prin excelenţă imaginative, spriji- surprinsă ca atare: Plai râzând de iarbă verde,/Ce se lea- nite […] pe deontologia aproape religioasă, de o solemni- gănă, se pierde,/Undoind încetişor,/Şoptind şoapte de amor. tate neostentativă, a Erosului folcloric şi rustic românesc6. Pe această temă, oricât de puţin originală ar fi, Emi- Aflată doar în manuscrisul 2259 (pagina 30r), poezia nescu dezvoltă trei strofe de opt versuri, terminate cu ace- De-aş avea…, aşa cum apare scrisă de mâna poetului, pare laşi refren: „Şoptind şoapte de amor“4, ceea ce spune mult a fi o transcriere după varianta publicată de Iosif Vulcan despre starea poetului în economia poeziei care, evident, în revista Familia din 15/27 ianuarie 1866 unde Eminescu trădează primele sentimente ale iubirii. trimisese primele sale poezii iscălite manu propria. E de mirare că nici un critic sau istoric literar nu a adus Presupunem că Eminescu încă de tânăr şi dintr-un în discuţie acest aspect, măcar tangenţial, numai şi pen- instinct artistic înnăscut îşi va fi dat seama că trebuie să tru faptul că în strofa a treia este uşor de depistat imagi- ocolească localizările, din moment ce mai târziu susţi- nea pierdutei iubiri ipoteştene, Cu chip alb de copiliţă,/… nea cu tărie că şi persoana unui creator autentic trebuie blândişoară,/Ca o zi de primăvară. să rămână pe cât posibil necunoscută cititorilor. Iată ce Aşadar, în acelaşi anotimp al primăverii, când bălaia spune în acest sens: Ca artist sau ca om de litere e bine ca copilă îi apăruse în luncă, cu chipul ei de înger, într-o ire- persoana ta să rămâie necunoscută cititorilor tăi – şi cu cât ală atmosferă de basm, cum fără îndoială s-a întâmplat în vei fi mai cu talent cu atâta aceasta-i mai necesar. Depărta- realitate la o vârstă precoce, sentimente presărate de sub- rea face a crede că autorul cutărei sau cutărei scrieri intere- tilităţi abia-nţelese, pline de-nţelesuri. sante trebuie să fie un om foarte deosebit, în fapt însă, ori- Sigur că la o distanţă de timp de unsprezece ani (la care ar fi puterea imaginaţiei sau judecăţii tale, rămâi tot revederea textului), ajuns în deplina conştiinţă a ceea ce om, cu toate defectele şi slăbiciunile ce sunt legate de acest înseamnă substanţialitatea actului artistic, a filtrării lui cuvânt. Daca-i putea să guşti în taină şi necunoscut laudele şi a responsabilităţii faţă de sinele creator, poetul pune acelor oameni ce i-ai putea iubi – bine, de nu, nu te arăta sub semnul radierii strofa a doua, cea mai influenţată de lor (manuscrisul 2257, p. 273r)7. modelul Alecsandri, cu textul saturat de repetiţii diminu- Aşadar, melancolicul copil a fost cuprins de sentimen- tivale comune provenite din lirica populară. Era firesc să tul înălţător al dragostei încă de la o vârstă fragedă. Prin renunţe la ea în vederea unei eventuale includeri în viito- urmare nimic nu ne împiedică să credem că De-aş avea… rul volum pe care şi l-a intitulat atât de sugestiv-romantic, ar putea fi altceva decât rodul poetic al stării sale de atunci. Lumină de lună. Versuri lirice. Afirmaţia este susţinută şi prin versul laitmotiv – cum, de Prin urmare, între poeziile din perioada necunoscută altfel, a remarcat şi Alain Guillermou –, versul Şoptind a creaţiei eminesciene, se poate bănui că a păstrat doar şoapte de amor. câteva, îndreptându-le, aşa cum avea să facă toată viaţa lui, Numai că datul superior al creatorului va sublima în modificându-le, adaptându-le, prefăcându-le, cizelându-le, creaţia sa sentimentul în sine, ridicându-l la înălţimea unei în căutarea frenetică a formei perfecte. Printre poeziile aces- iubiri general valabile, ferindu-se astfel de orice apropiere tea s-a aflat, desigur, şiDe-aş avea…, numai de trei strofe (de nume, să zicem), oricât de drag i-ar fi fost acela al iubitei. şi care ţinea de un gen care înflorea în acel timp, caracteri- Aşa cum uşor se poate constata în toată opera poetică, zat printr-o anumită dulcegărie a inspiraţiei şi a stilului. Se Eminescu pornea, aşadar, de la exemplul particular gene- încerca imitarea prospeţimii poeziilor populare […] în care ralizând, esenţializând, aşa cum făcea Brâncuşi cu sculp- diminutivele abundă5. turile sale, surprinzând în ele miezul/esenţa şi înlăturând Oricum ar fi, De-aş avea… merita toată atenţia, căci detaliile nesemnificative (biftecul). era izvorâtă dintr-o dragoste curată, cum numai la vâr- De-aş avea… nu este lipsită de originalitate, cum nu sta aceea o poate avea un copil faţă de cea pe care astăzi e lipsită de realism. În fond, acesta era mecanismul prin ne-am obişnuit s-o numim iubita din Ipoteşti. Şi bănuim care poetul îşi hrănea creaţia. Şi a procedat în acest fel nu că mai ales din acest motiv a fost păstrată de Eminescu. numai în poezie, ci şi într-o proză de tinereţe, unde totul Mai presupunem apoi că poezia aceasta nu este singura se petrece la nivelul dorinţei şi unde adverbul parcă îşi are dintre cele scrise cu gândul şi sentimentul curat stârnit de rolul definitoriu: Adesea şi-o închipuia pe acea umbră argin- fata blondă cu ochii albaştri din Ipoteşti, dar cu siguranţă tie cu faţa albă şi păr de aur – căci toate idealele sunt blonde ea este prima dintre cele care au rămas după ce pe celelalte le-a distrus considerându-le (poate) prea locale. 6 George Munteanu, Hyperion I. Viaţa lui Eminescu, Bucureşti, E de mirare că un copil precoce din toate punctele de Editura Minerva, 1973, p. 31. vedere nu a fost străfulgerat de săgeata otrăvită cu dulcea 7 M. Eminescu, Nu te arăta lor, în: Opere, X V, Fragmentarium, „otravă“ a lui Cupidon, dureros de dulce, chiar mai devreme, Addenda ediţiei, Cu reproduceri după documente şi presă, Aca- demia Română, Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, Edi- 4 Alain Guillermou, op. cit., p. 37. tura Academiei Române, 1993, p. 137. (Numită de acum îna- 5 Ibidem. inte: Opere, XV, ed. Perpessicius, p….).

108 HYPERION Eminescu in aeternum – şi parcă simţea mânuţele-i calde şi înguste în mâinile lui, înaintea numelui: G. M. Eminescu din Ipoteşti. (Adoptase şi parcă-i topea ochii sărutându-i, şi parcă i se topea sufle- deja noul său nume, întrucât aceasta se petrecea după tul, fiinţa, viaţa, privind-o… vecinic privind-o8. data de 25/februarie/9 martie, când Vulcan îl botezase a Faptul că Mihai a început să scrie versuri ceva mai doua oară). înainte decât stabiliseră cecetătorii este remarcat şi de I. Faptul că poetul ţine să iscălească aşa demonstrează cât D. Marin care ţine să sublinieze că versurile din această de legat a fost de acest spaţiu pe care l-a sublimat nu numai perioadă se dovedesc debitoare, mai ales lui Alecsandri şi în poezie, dar şi, aşa cum se va vedea, în proză, dramatur- Bolintineanu, cu multe flori, fluturi, regine murinde, stele gie, publicistică şi corespondenţă. şi lacrimi, într-o nebuloasă stilistică şi o ortografie helia- Cât priveşte sentimentul prieteniei, el va răzbate şi în descă, ca toţi poeţii din acea vreme. Însă procesul său de alte producţii ale tinereţii. Faţă de atmosfera anostă a târ- afirmare proprie şi de eliberare de sub aceste influenţe a gului Botoşani, unde locuise până atunci (şi care nu-i era început mai devreme de cum s-a spus9. deloc proprie), copilul găseşte în spaţiul ipoteştean elemen- În concluzie, De-aş avea… este o poezie dedicată întâii tele potrivite structurii sale romantice; experienţele sufle- iubiri ipoteştene, iubire pe care o ridică la rang univer- teşti sunt trăite acum cu maximă intensitate. sal într-o creaţie care posedă ştiinţa de „a ascunde“ orice Când iscălea dedicaţia, poetul din el îşi va fi retrăit, urmă a particularului. pentru o clipă cât un veac, senzaţii din arealul ipoteş- tean accentuându-şi amărăciunea prezentului, derulând (compensatoriu şi fugitiv) amintiri, căci nimic n-a rămas SPRE SUVENIRE mai pregnant în viaţa sentimentală a poetului decât acest Fratelui Gregoriu Dragoş 10 spaţiu sacru al sătucului moldav care nu a însemnat alt- Versurile (ocazionale) nereproduse aici şi scrise în circum- ceva pentru el decât ceea ce însemna pentru Lucian Blaga stanţele relatate mai jos, nu sunt unele care să se refere la mai târziu Lancrămul natal: a trăi la sat înseamnă a trăi spaţiul ipoteştean, ele reprezintă în fapt o dedicaţie făcută în zarişte cosmică şi în conştiinţa unui destin emanat din pe o carte colegului său din Blaj după insuccesul exame- veşnicie […]. La sat, copilăria este o vârstă autonomă care nului de greacă încercat în Ardeal, examen pe care spera înfloreşte pentru sine12. să-l promoveze, soldat, însă, cu un eşec de o atât de adâncă trăire, încât colegul său de cameră, Gr. Dragoş, îl vede pentru întâia oară plângând. O CĂLĂRIRE ÎN ZORI Legătura cu Ipoteştii natali vine din simplul fapt (sem- A nopţii gigantică umbră uşoară nificativ din punct de vedere al temei) că va iscăli dedi- Purtată de vânt, caţia G. M. Eminescu din Ipoteşti. Iată-l, aşadar, pe Emi- Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară nescu făcându-i cadou prietenului său cartea lui Friederich Din aripi bătând. Beck, intitulată Lehbruch der Poetik für höhere Unterrichts – Anstalten, wie auch zum Privatgebrauch (München, 1862), Roz-alb-auroră, cu bucle de aur subliniind astfel faptul că este din Ipoteşti. Sclipinde-n rubin, În ciuda culturii sale eline de invidiat, poetul n-a reu- Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur şit la examenul de limba greacă dat cu profesorul Alămpiu Pe-al florilor sân; Blăjan care, după o altă mărturie (cea a lui Iacob Onea), l-a găsit pe Eminescu plângând de ciudă că n-a ştiut să rezolve Răspânde suflarea narciselor albe subiectul dat. Mai mult ca sigur, unul şcolăresc şi sec la Balsamu-i divin, care Eminescu nu se aştepta. Faptul se întâmpla prin sep- Şi Chloris din roze îşi pune la salbe tembrie 1866: Profesorul de elină […], închizând pe Emi- Pe fruntea-i de crin; nescu singur într-o odaie a unei clase de la gimnaziu, i-a dat lucrarea scripturistică, apoi s-a depărtat. După un timp, Iar râul suspină de blânda-i durere s-a reîntors şi, deschizând uşa clasei, a aflat pe Eminescu Poetic murmur, plângând, din cauză că nu-şi putea face pensul scripturistic. Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere […] Dezgustat apoi, poate, şi de purtarea dură a respecti- Fantastic purpur; vului profesor, în odaia noastră n-a mai venit11. Ar mai fi de remarcat şi faptul că după ce încheie ver- Şi pasărea cântă suspine-imitândă surile dedicaţie, tânărul poet iscăleşte şi cu iniţiala tatălui Un cântec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă 8 M. Eminescu, Opere, VII, ed. Perpessicius, p. 95. La plânsu-i de dor. 9 I. D. Marin, Eminescu la Ipoteşti, Iaşi, Editura Junimea, colecţia Emi- nesciana – 15, 1979, p. 21. Pe câmp se văd două fiinţe uşoare 10 Vezi Eminescu, Opere, ed. Coşereanu, p. 57. 11 Apud Iacob Onea, Eminescu în Blaj, în vol. Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani, Selecţie, note, cronologie 12 Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, Discurs rostit la Aca- şi prefaţă de Cătălin Cioabă, Bucureşti, Editura Humanitas, 2013, p. 74. demia Română la 5 iunie 1937, p. 7.

Eminescu in aeternum HYPERION 109 Săltânde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Ca Eol ce zboară prin valuri şi ţipă, Subţire voal; Fugarul uşor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Ca Eol ce zboară prin valuri şi ţipă, Al negurii flor; Fugarul uşor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Vergina îl strânge pe-amantu-i mai tare Al negurii flor, La sânu-i de crin, Şi faţa-şi ascunde l-a lui sărutare O dalbă fecioară adoarme pe sânul În păr ebenin. De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, Iar eco îşi râde de blândele plângeri, În cântul duios; De junii amanţi, Şi râul repetă ca cântul de îngeri Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire În repede danţ: Se mlădie-n vânt, Şi negrele-i bucle ondoală-n zefire, „De-aş fi, mândră, râuşorul, Sclipesc fluturând. Care dorul Şi-l confie câmpului, I-adoarme pe sânu-i, se leagănă-n braţe Ţi-aş spăla c-o sărutare, În tandre visări; Murmurare, Pe când ca profume pe blânda ei faţă Crinii albi ai sânului!“ Plutesc sărutări. * * * Iar aeru-n munte, în vale vibrează Poezia aceasta a fost publicată în revista Familia nr. 14 De tainici oftări; din 15/27 mai 1866 şi se regăseşte în manuscrisul 2259, f. Căci junele astfel din pieptu-i oftează 35v-37. Este datată: 1866. În dalbe cântări: Transcrisă pe curat în 1870, în vederea selectării ei în proiectatul volum Lumină de lună, creaţia aceasta are şi „Ah! ascultă mândruliţă, ea vădite influenţe din cea a lui Bolintineanu şi Alecsandri Drăguliţă, (în special), aflându-se totodată sub influenţa liricii fran- Şoapta-mi blândă de amor, ceze a timpului, pe care Eminescu o cunoştea. Să-ţi cânt dulce, dulce tainic, Totuşi, aşa cum remarcă Alain Guillermou, termenii Cântul jalnic folosiţi în poezie nu sunt alţii decât cei comuni poeticii Ce-ţi cântam adeseori. româneşti a vremii: amor, sân, suspin, uşor, sărutare etc., pe care îi vom regăsi mai târziu în operele maturităţii: dar De-ai fi, dragă, zefir dulce, atunci le vom vedea ţesute într-un context care le va da o Care duce valoare nouă13. Cu-al său murmur frunze, flori, Autorul francez remarcă faptul că Există o prospeţime, Aş fi frunză, aş fi floare, totuşi, în această bucată şi câteva notaţii fericite, cum ar fi Aş zburare apariţia calului înconjurat de un roi de fluturi, sau aceea a Pe-al tău sân gemând de dor; tinerei ale cărei bucle negre flutură în vânt14. Influenţa fran- ceză ar putea fi justificată şi prin neologismele folosite frec- De-ai fi noapte,-aş fi lumină vent: balsam, ebenin, roze, gigantic, confie, bucle, tandre etc. Blândă, lină, În privinţa numelor de zeităţi, mai mult ca sigur că Te-aş cuprinde c-un suspin; poetul le ştia ca nimeni altul din cartea de mitologie a lui Şi în nunta de iubire, Reinbeck, povestind cu mult talent episoade din faptele În unire, descrise acolo, lucru ce i-a atras simpatia şi faima printre Naşte-am zorii de rubin; colegi. Evident că din volumul acesta aflase şi ce reprezenta fiecare zeitate în parte; ştia de Chloris că este zeiţa flori- De-aş fi, mândră, râuşorul lor, de corespondentul ei latin, Flora, de Eco şi de faptul că Care dorul arborele de doliu este chiparosul, de Endymion, Diana şi Şi-l confie câmpului, de Venus, de Anadyomen şi de Hyperion pe care l-a ridi- Ţi-aş spăla c-o sărutare, cat la rangul de simbol al literaturii noastre, căci miturile Murmurare, Crinii albi ai sânului!“ 13 Alain Guillermou, op. cit., p. 39. 14 Ibidem, p. 38.

110 HYPERION Eminescu in aeternum poetice, în legătură cu aceste făpturi îi vor fi dat impuls ima- preia însă doar actul romantic, transformându-l ca şi când ginaţiei după lecturi de nivel mult mai ridicat15. ar fi fost propria sa experienţă amoroasă, din moment ce La o dată neidentificată, Eminescu revine asupra poeziei spune că e vorba de O dalbă fecioară care adoarme pe sânul/ tăind strofele 2, 9 şi 19, barându-le cu creionul, aşa încât, De-un june frumos,/Astfel cum dormită oftarea, suspinul,/În forma aceasta nouă poate fi considerată o variantă a celei cântul duios. Imaginea celor doi iubiţi era tentantă şi con- publicate în Familia16. Nici o altă ciornă nu lasă, ca pentru cordantă cu dorinţa de a i se fi întâmplat la fel: Pe câmp se alte texte, a deduce data schimbărilor17, spune Perpessicius văd două fiinţe uşoare/Săltânde pe-un cal. în notele sale din cunoscuta-i ediţie. Mai mult, vergina are toate atributele fizice care cores- O călărire în zori este transcrisă prin 1870 (subma- pund iubitei din Ipoteşti, mai puţin schimbarea voită nuscrisul Marta), probabil tot după textul Familiei. Pro- a culorii părului: Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire/Se blema se pune, însă, dacă are sau nu tangenţe cu iubita din mlădie-n vânt,/Şi negrele-i bucle ondoală-n zefire,/Scli- Ipoteşti. Să fi trăit Mihai accidental la vârsta aceea expe- pesc fluturând.//I-adoarme pe sânu-i, se leagănă-n braţe/ rienţa unei astfel de călăriri, în zori? E mai puţin proba- În tandre visări;/Pe când ca profume pe blânda ei faţă/Plu- bil. Ca fapt romantic de excepţie, mai degrabă i-a rămas tesc sărutări. în amintire episodul romantic prin definiţie, când fiul lui În versiunea din manuscrisul 2259, f. 35v.-37, Textul Hodoroabă, slugă la grajdurile boierului Balş, unde şi tatăl e remaniat într-un timp ce nu se poate preciza. Nici o altă poetului slujea ca administrator, a fugit călare împreună ciornă nu lasă, ca pentru alte texte, a deduce data schim- cu o nepoată a boierului venită din Viena şi care se îndră- bărilor18, spune Perpessicius. gostise de acesta. Noi credem la rândul nostru că din această versiune se Episodul e relatat într-o scrisoare de Matei Eminescu, desprinde uşor imaginea vie a spaţiului ipoteştean. Cum fratele poetului, adresată lui Corneliu Botez, în 1909 şi de imaginea aceasta va mai fi vorba, ea a devenit recurentă trăit pe viu de Mihai, în vremea copilăriei, la Dumbrăveni. în opera poetică eminesciană19, şi tocmai de aceea redăm Poetul păstrează doar sugestia călăririi în zori, sugestie pe (demonstrativ) aici doar un singur exemplu: care o va valorifica şi într-o altă creaţie pe care o vom ana- Şi munţii ridic-a lor frunte stârpită liza la timpul potrivit. În cer răsăriţi Fără îndoială ca Mihai şi-ar fi dorit să trăiască el O frunte bătrână şi seacă − roşită însuşi episodul comentat mai sus împreună cu iubita din De zorii veniţi. Ipoteşti, aşa cum, mai târziu, îi propunea şi Cătălinei iubitul îndrăzneţ cu ochii, în Luceafărul: „Tu eşti copilă, asta Pe umeri ei poartă pădurea cea verde e/Hai şi-om fugi în lume/Doar ni s-or pierde urmele/Şi nu De vale drept brâu ne-ar şti de nume…“ Molatec şi dulce prin câmpuri se pierde De remarcat în acest sens şi cântecul din interiorul aces- Poeticul râu. tei poezii de tinereţe care începe cu: Ah! Ascultă mândru- liţă,/Drăguliţă,/Şoapta-mi blândă de amor,/Să-ţi cânt dulce, Astfel imaginea pârâului de-argint din valea ce undula dulce tainic,/Cântul jalnic/Ce-ţi cântam adeseori şi se sfâr- în flori, la care se adaugă cântecul păsărilor şi ecoul mun- şeşte cu semnificativele versuri: De-aş fi, mândră, râuşo- telui, apar repetat în multe texte poetice eminesciene: Şi rul/Care dorul/Şi-l confie câmpului,/Ţi-aş spăla c-o săru- râul suspină de blânda-i durere/Poetic murmur/Pe-oglinda-i tare,/Murmurare,/Crinii albi ai sânului! de unde răsfrânge-n tăcere/Fantastic purpur.//Iar pasărea Aşa cum am remarcat încă dintru începuturile încercă- cântă suspine-imitândă/Un cântec de-amor/Ecoul, a mun- rilor sale poetice, Eminescu a căutat să răstoarne aproape telui voce vuindă/Răspunde cu dor./[…] Iar aeru-n munte, orice adevăr trăit în viaţa de toate zilele întorcând pe dos în vale vibrează/De cânt şi de-amor/Căci el i se uită în ochii realitatea: părul blond apare negru, iubitul este deja aman- de rază/Şi-i cântă cu dor. tul. Numai iubita este Vergina care îl strânge pe-amantu-i În presupusele cuvinte de dragoste adresate iubitei în mai tare/La sânu-i de crin,/Şi faţa-şi ascunde l-a lui săru- intimitatea serii, accentul cade pe termenul grădină, cel care tare/În păr ebenin. creează atmosfera intimă a singurătăţii celor doi. Ascunşi Din relatarea lui Matei, dar şi din altele făcute în acest de întuneric, în liniştea serii din incinta casei, unde şedeau sens în legătură cu nepoata lui Balaş reiese că vergina din adesea cei doi îndrăgostiţi, în preajma bisericuţei familiei, realitate era chiar mult mai libertină. Imaginaţia poetului unde la vremea aceea era într-adevăr o livadă şi grădină, poetul îi povestea câte în lună şi-n stele, după bunul plac, 15 M. Eminescu, Poezii, I, Ediţie critică de D. Murăraşu, Bucu- reşti, Editura Minerva, 1982, p. 272. (Numită de acum înainte fascinând-o pe blonda copilă: Ah, ascult-a mea iubită/Înze- M. Eminescu, Poezii, I, ed. Murăraşu, p….). ită/Al meu cântec de amor/Ce-ntr-a nopţilor lumină/În gră- 16 M. Eminescu, Poezii, I, ed. Murăraşu, p. 273-275. dină/Ţi-l cântam adeseori. 17 M. Eminescu, Opere I, Poezii tipărite în timpul vieţii, Intro- Oxana Busuioceanu, în revista Amfiteatru (XXIII, nr. ducere, Note şi variante, Anexe, Ediţie îngrijită de Perpessicius, 6 (282) (iunie 1989, p. 11), adaugă din manuscrisul 2254, Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă „Regele Carol II“, f. 86v., următoarele versuri, versiune a aceleiaşi O călărire 1939, p. 246. (Numită de acum înainte: M. Eminescu, Opere, I, în zori, unde se poate recunoaşte (din nou) cadrul natural ed. Perpessicius, p….).

Eminescu in aeternum HYPERION 111 ipoteştean aşa cum era la vremea aceea: Şi munţii ridic a Poezia este trimisă din Cernăuţi, cum rezultă din răspun- lor frunte stârpită/În cer răsăriţi/O frunte bătrână şi seacă, surile lui I. Vulcan pe care le dă poetului la „Poşta redacţiei“20, roşită/De zorii veniţi./Pe umeri ei poartă pădurea cea verde/ menţionează D. Vatamaniuc în ediţia sa din 2010. Aşadar, mult prea devreme ca poetului să i se estompeze imagi- Devale drept brâu,/Molatic şi dulce prin câmpuri se pierde/ nea şi experienţa primei trăiri a unui atât de cutremură- Poeticul râu şi de unde se desprinde atmosfera creată între tor sentiment. cei doi iubiţi, când sunt singuri: Sau dacă nu doarme, ea I.D. Marin, autorul volumului Eminescu la Ipoteşti, în ochii-şi închide/Prin gene privind,/Ferice ea plânge, prin ciuda limbajului poate prea frust, clarifică îndestul de lim- lacrimi surâde/La faţă roşind – ceea ce nu se potriveşte pede relaţia poetului cu locul natal: Să se observe în postu- deloc cu atitudinea din realitate a iubitei, vieneza îndrăz- mele sale că versurile inspirate de întâlnirile cu fata, îmbolnă- virea ei, moartea şi înmormântarea ei, sunt scrise la timpul neaţă şi libertină. prezent, deci ele au fost concepute când poetul trăia cu mare Prin urmare, de Casandra Alupului poate fi vorba aici profunzime sufletească fiecare din acele momente, deşi cu cu menţiunea făcută încă de la început că totul reprezintă vârsta era de-abia de paisprezece ani!21 în fond doar sublimări poetice ale realităţii trăite sau poate 20 M. Eminescu, Opere, I, ed. Vatamaniuc, p. 732. doar imaginate. 21 I.D. Marin, op. cit., p. 20.

Adrian George SAHLEAN De ce este Eminescu (cel puţin în lumea anglofonă) cel mai necunoscut mare poet naţional european? Scriu acest articol cu strângere de inimă, ştiind că se vor găsi pe dinafară, îl îngână când este recitat, îi cântă versurile pe destui care să-l interpreteze ca pe un atac la adresa celorlalţi melodii etc., dar străinii nu pot judeca poetul decât după traducători eminescieni. Dar înţeleg abia acum, după peste traduceri, adică ce se spune de fapt în traducere! Traduce- trei decenii trăite în America, de ce traducerile în engleză rile mediocre lăudate reflex de români se răsfrâng pe nedrept elogiate de-a lungul timpului în România n-au avut niciun asupra poetului – la fel cum o partitură excepţională poate fi impact internaţional şi de ce Eminescu este practic necunos- luată în râs dacă interpretul („traducătorul“) cântă fals. Spus cut în lumea anglofonă. pe limba lui George Orwell, toate traducerile sunt egale, Un asemenea statut este greu de înţeles pentru români, numai că unele sunt mai egale decât altele! dar explicabil. În timp ce recunoaşterea celorlalte două mari Sunt destui care spun că Eminescu este intraductibil. Este icoaneS culturale, Brâncuşi şi Enescu, s-a produs firesc (sculp- descurajant când teza intraductibilitătii este repetată şi în tura şi muzica nu au nevoie de traducere!), Eminescu nu mass-media, de cele mai multe ori de către persoane care există decât în Universul Limbii Române, inaccesibil unui nici măcar nu sunt „de meserie“, mesajul lor, bazat pe ideea străin necunoscător al acestei limbi. El trebuie tradus în grandorii naţionale, fiind acela că străinii n-au cum să înţe- limba lor, şi pe limba lor, iar dacă în ultima sută de ani Emi- leagă „geniul românesc“. nescu nu a produs nici o scânteie în universul anglofon, asta Există şi cei care (precum istoricul Lucian Boia) contestă nu se poate atribui poeziei sale, ci traducerilor care nu l-au universalitatea lui Eminescu cu argumentul că, în ciuda tra- prezentat Eminescu aşa cum îl ştim noi. Traducerile nu îl ducerilor oferite străinătăţii încă de la începutul secolului al prezintă pe Eminescu – oricare tălmăcire făcută de tradu- XX-lea (prima antologie, din 1939, a inclus nu mai puţin de cător îl reprezintă pe… traducător. 19 limbi), impactul lor în alte culturi este minim. Ceea ce Subiectul nu a intrat până acum în preocuparea institu- „spune mai mult decât afişarea oficială a unei icoane cultu- ţiilor culturale şi a fost abordat superficial şi de oameni de rale“. Raţionamentul este însă incomplet, putând fi asemuit litere. Statutul de „poet naţional“ a creat, la români, percepţii cu cel al unui negustor care nu pricepe că lipsa de interes a naive şi nerealiste legate de acceptarea lui Eminescu de către clienţilor o poartă calitatea mediocră a mărfii puse la vânzare. anglofoni. De fapt, cei mai mulţi nu cunosc decât superficial Boia are însă dreptate când observă că ceea ce se pierde în engleza, aceasta fiind o limbă „adoptată“ relativ recent în traduceri în cazul lui Eminescu „chiar mai mult decât ima- România. Nivelul de competenţă prin echivalenţe de dicţio- ginile şi ideile… /este/ rima şi muzicalitatea, incantaţia de a nar nu permite sesizarea faptului că tălmăcirile puse în cir- spune cu voce tare…“ El concluzionează (pesimist- resem- culaţie au o calitate mediocră, uneori chiar jenantă, nefiind, nat) că „de fapt, poezia este intraductibilă“ şi că nu se poate în niciun caz, la nivelul poetic care să cucerească şi să con- face nimic: „ne-ar fi mai bine fără traduceri, care prezintă vingă. Românii îl au pe Eminescu „în auz“, îi ştiu unele poeme lumii un poet obişnuit – departe, foarte departe de ceea ce

112 HYPERION Eminescu in aeternum românii continuă să încerce să explice.“ Optimist, ar fi putut marii poeţi romantici europeni. S-a auzit despre acest „Emi- spune că este nevoie de traduceri convingătoare! nescu“ cel mult printre universitari… poate! Desigur, văduvit în traduceri de muzicalitatea prozodiei, Să ne imaginăm acum că românilor li se oferă un prim Eminescu pierde imens. În original, cantabilitatea este ime- volum cu mostre din poeziile acestui poet, declarat în ţara diat evocatoare, ca atunci când îi citeşti pe Shakespeare cu sa drept „ultimul mare poet romantic european“. Deschidem voce tare, sau asculţi muzică de Bach, Chopin sau Vivaldi. Nu cartea şi dăm peste o poezie de dragoste care se numeşte … întâmplător, românii au încercat, fără excepţie, traduceri pro- „Şi dacă ramuri…“. Traducerea sună astfel: „Şi dacă ramuri-n zodice din Eminescu. Motivul este evident pentru un filolog geam izbesc / Şi plopii oscilează / E să mă facă să gândesc / clasic: ‘prozodie’, în greceşte, înseamnă ‘cântec pe fond muzi- Că vii la mine iară“/… „Şi dacă stele-n lac lovesc / Şi fundu-i cal’. Atracţia către rimă îşi are rădăcinile în legătura genetică luminează …“ Ş.a.m.d. dintre poezie şi muzică. Limbajul uzual reflectă această înţe- Ce impresie credeţi că ar face „poezia“ de mai sus dacă legere subliminală în expresii de tipul „sună bine“ sau „ce fru- ar fi într-adevăr o traducere din limba engleză în română? mos le zice“! Sonoritatea conţinutului este mult mai impor- Este clar că orice poezie tradusă poate să ia forma unei tantă decât se crede pentru oricare traducere prozodică. creaţii la nivel literar sau al unui caraghioslâc! Vorbitorul Boia deplânge lipsa cantabilităţii în traduceri, fără să înţe- nativ al oricărei limbi reacţionează exclusiv prin prisma leagă că în retroversiunile prozodice făcute de români tocmai denotaţiilor şi conotaţiilor cuvintelor alese în traducere. forţarea versului, încercarea, cu orice preţ, ca acesta să „sune Ce să înţelegi despre un „geniu literar“ ca Eminescu când din coadă“, a dus la mediocrizarea conţinutului! Dar dacă citeşti poeme care se compară cu formulările hilare traduse în prozodia e de vină, cum se face că nenumăraţi poeţi univer- engleză de japonezi sau de chinezi pentru servicii hoteliere? sali au fost traduşi prozodic (din engleză, franceză, germană, Parodia inventată de mine pe o temă eminesciană ilus- rusă) în română, fără ca prin aceasta conţinutul să aibă de trează cum se poate „traduce“ (adică trăda!) cu o crasă neîn- suferit? Răspunsul este simplu: au fost tălmăciţi de scriitori ţelegere a conotaţiilor. A fost lesne să „creez“ poezie cu rimă şi poeţi performanţi în limba lor maternă, limba română. în limba mea maternă, făcând versurile „să sune din coadă“, Am ajuns, de fapt, la veriga cea slabă din lanţul „intraduc- deşi rezultatul e ridicol. Observaţi, de altfel, cât de des se pun în circulaţie la noi producţii în care „glumeţul“ înlocuieşte, tibilităţii“ lui Eminescu. Explicaţia neplăcută pentru tradu- ici şi colo, un cuvânt dintr-o poezie clasică cu o rimă facilă cătorii anglişti este că între competenţă lingvistică şi perfor- şi licenţioasă! Aceasta dovedeşte că este mult mai uşor să manţă poetică există o diferenţă uriaşă. rimezi în limba maternă decât într-o limbă secundară, în Românii care au avut curajul să înfrunte care disponibilitatea de vocabular şi – în special – cea ana- „piatra-de-încercare-Eminescu“ traducând în engleză cu rimă logică (cea care leagă metaforic conotaţiile întru poezie!) şi ritm au fost cu precădere anglişti – Petru Grimm, Leon este mult redusă. E o realitate care a fost, de fapt, obstacolul Leviţchi, Andrei Bantaş – toţi cu statut solid în cunoaşte- major şi în cazul angliştilor retroversionişti. rea limbii engleze şi cu traduceri extensive absolut remar- Dificultatea imensă de a găsi rime adecvate în engleză cabile din literatura engleză şi americană în limba română. şi a le re-aşeza ritmic poartă de departe vina pentru tră- (Simpla menţionare a integralei Shakespeare realizată de ei dările de sens pe care le-au făcut toţi traducătorii lui Emi- ne umple de admiraţie!) nescu. (Voi explica, mai jos, dificultăţile speciale ale tradu- Dar…în ciuda expertizei, retroversiunile eminesciene cerii de poezie cu rimă şi ritm în engleză). făcute de aceşti anglişti nu s-au ridicat la nivelul literar cerut S-ar putea crede că românii nu au reuşit variante perfor- unui poet nativ, nereuşind să re-creeze versul eminescian ca mante doar pentru că engleza nu era limba lor maternă, dar poezie în limba lor secundară. Voi discuta mai încolo cazul motivul principal este altul: nu este suficient să fii cunoscă- traducătorilor fără pregătire anglistică, Dimitrie Cuclin şi tor (nativ sau nu) al unei limbi pentru a scrie poezie pro- Corneliu M. Popescu. zodică bună sau pentru a face o traducere versificată. În Diferenţa dintre competenţa lingvistică şi performanţa ciuda zicalei, românul NU s-a născut poet – dar nici brita- poetică este însă la fel de valabilă şi în cazul tălmăcirilor nicul şi nici americanul! Competenţa lingvistică nu se tra- făcute de englezi! Nativii care au tradus din poemele emi- duce automat în performanţă poetică. nesciene aparţineau în majoritate cercurilor academice, dar Sugeram în volumul de eseuri Migălosul Cronofag – tra- nu erau nici ei poeţi în limba lor, nici măcar cunoscători ducând Eminescu (ed. Maşina de Scris, 2014) drept un exer- ai limbii române, folosindu-se de intermediari („negrişorii“ ciţiu obligatoriu pentru retroversionişti retraducerea „solu- care cunoşteau engleza foarte bine) şi de dicţionare! ţiilor“ în română cu scopul de a analiza cât sunt de apropiate, * * * * * ca înţeles, faţă de original. Actul traducerii are drept axiomă Doresc să vă ofer un exerciţiu imaginar înainte de a dis- fidelitatea faţă de original, iar justificările formale legate de cuta traducerile „consacrate“ şi felul în care Eminescu este prozodie nu pot scuza modificările de sens care nu mai păs- promovat în lumea anglofonă şi astăzi. trează mesajul poetic sau, şi mai rău, îl sărăcesc, făcându-l Să ne închipuim că Eminescu nu ar fi român, ci „poetul banal sau chiar jenant. naţional“ al Scoţiei sau Irlandei, clasicul lor adorat. Versurile Voi trece în revistă toţi traducătorii „consacraţi“ – retro- i-au fost puse pe muzică, le îngână orişicine, s-au scris mii de versioniştii români sau traducătorii nativi de limbă engleză – cărţi despre el, există festivaluri şi premii de literatură acor- semnalând (la întâmplare) „soluţii“ nepotrivite donotativ, ba date în onoarea lui etc., dar poetul este cvasi-necunoscut pen- chiar hilare, datorate neînţelegerii conotaţiilor. Să vedem tru români, deşi românii, cititori împătimiţi, apreciază toţi însă mai întâi, cum arată „bucătăria retroversiunilor“ în cazul

Eminescu in aeternum HYPERION 113 special al versurilor cu rimă şi ritm. Vom înţelege mult mai poţi să te autoconvingi că alunecările de sens sau noutăţile bine apoi cât de numeroase sunt problemele de surmontat. introduse sunt „acceptabile“, că ai forţat foarte puţin sensul, şi că, de fapt,… „merge“.) Din cauza divergenţelor de sens şi a mentalităţilor cultu- Dificultăţile traducerii prozodice rale diferite, o înţelegere subtilă a vocabularului este esenţi- Când Eminescu spune „E uşor a scrie versuri […] ce din ală pentru fidelitatea faţă de conţinutul original. Traducătorul coadă au să sune“ el nu vorbeşte despre poezia cu mesaj tri- trebuie să aplice aproape reflex un fel de diagnostic diferenţial, vial, cum vedem adesea pe Internet catrene sau reformulări adică înţelegerea genului proxim (sensului proxim) şi a diferen- infantile după versuri consacrate. Este însă de fapt (relativ) ţei specifice (de denotaţie, dar în special de conotaţie). Se cre- dificil să versifici chiar şi în limba maternă, căci nu toţi cei ează de fapt o stare de permanentă vigilenţă, în care respectul cu aplecare filologică devin poeţi, iar competenţa lingvistică faţă de sensul iniţial rămâne comandamentul fundamental. nu se traduce automat în performanţă poetică! Având de rezolvat problemele de mai sus, trădările de sens Traducerile emoţionante din poezia universală în română făcute de români sunt explicabile, dacă ne gândim că dispo- au fost făcute de poeţi autentici, şi emoţionează şi în limba nibilitatea asociativă este mult mai limitată într-o limbă de adopţiune prin calitatea poetică. Spus fără „corectitudine secundară. Desigur, Eminescu văduvit de „muzica’“ sa nu politică“, tălmăcirile românilor din Eminescu în engleză, ca mai este Eminescu. Dar fiecare trădare de sens în parte, com- limbă secundară, nu s-au ridicat la nivel poetic, iar tra- binată şi cu formulările adesea hilare, i-au adus un deservi- ducerile nativilor – nici ei poeţi în limba maternă – nici ciu uriaş lui Eminescu, în ciuda bunelor intenţii întru pro- măcar atât! movarea „poetului naţional“. Voi încerca să prezint, pe scurt, dificultăţile enorme pen- Robert Frost spunea cinic că „poezia este ceea ce se pierde tru traducerea de poezie cu rimă şi ritm în engleză, care cred prin traducere“! Pe mine, butada m-a indispus întotdeauna, că va lămuri de ce variantele eminesciene englezeşti sunt pentru că intră în categoria cinismelor dezarmante. Ea implică neconvingătoare. o discriminare des întâlnită, conform căreia poetul este un Toate traducerile se bazează pe parafrazare. Spuneam în artist, în timp ce traducătorul e un simplu meşteşugar; unul Migălosul Cronofag – traducând Eminescu (ed. Maşina de Scris, are geniu, celălalt doar competenţa lingvistică şi ceva talent. 2014) că traducerea este un exerciţiu de aflare a echivalen- Sentinţa lui Frost este de fapt un simplu jeux d’esprit – ben ţei, nu identităţii, deoarece vocabularul limbilor diferite trovatto, chiar dacă non e vero. În realitate, traducerea de se suprapune doar parţial ca denotaţie, dar diferă enorm vers alb în limba engleză e practicată curent şi este, în gene- în privinţa conotaţiei. ral, bine primită de public. Mai mult, deoarece traducerea Teoretic, traducătorul doreşte să spună cam acelaşi lucru este o re-creaţie, există întotdeauna posibilitatea ca anu- (Umberto Eco – A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de mite formulări să sune chiar mai bine în veşmântul sonor al traducere – ed. Polirom, 2008). De subliniat că aproxima- noii limbi! Sarcasmul lui Frost a fost însă contagios în lumea ţia (de-la-sine-înţeleasă, fiind o imposibilitate matematică anglofonă, şi inhibant pentru traducerea cu rimă şi ritm, căci de echivalenţă) – nu poate ignora criteriul fidelităţii faţă de a atins o teamă universal-umană – teama de ridicol. În pre- înţelesul din limba sursă. În mod ideal, traducerea /echiva- zent, sunt foarte puţini literaţi care să se mai încumete să facă lenţa trebuie /ar trebui să-l facă pe cititor să simtă ca şi cum traduceri versificate. ar parcurge un text original. Evident, în traducerea de proză – unde primează deno- Dincolo de sens, traducerea versificată porneşte de la taţia – echivalentul se poate găsi mai usor şi înţelesul e mai restricţii severe legate de numărul de cuvinte şi de silabe, de puţin susceptibil de a fi răstălmăcit. Din această cauză, tra- cadenţă, de ritm şi rimă, comportând astfel dificultăţi speci- ducerea unui text obişnuit prin Google între oricare două fice. În original, cuvintele se află într-un loc anume, ales pen- limbi făcută computerizat a devenit chiar folositoare, redând tru rimă şi metru. Echivalenţele lor în engleză (chiar bine inteligibil mesajul, în pofida inexactităţilor uşor detectabile. găsite) au însă alte rime faţă de cele din română. Pornind de Traducerea de poezie este însă, din capul locului, mai difi- la sinonime apropiate de înţelesul dorit, se caută o pereche de cilă, din cauza conotaţiilor. cuvinte care rimează şi care sunt legate de ideea din original. * * * * * Ele devin astfel un fel de piese de mozaic (ce sună din coadă) Putem acum să ilustrăm „soluţiile“ nepotrivite donotativ, ce se cer apoi îmbinate conform restricţiilor impuse de metru. ba chiar hilare. În cazul retroversioniştilor români, forţarea Engleza fiind preponderent o limba mono- şi bi-silabică, cuvintelor pentru satisfacerea rimei este principalul vino- cuvintele au doar întâmplător acelaşi număr de silabe ca în vat – dincolo de neînţelegerea unor conotaţii. Traducătorii limba română. Aşezarea lor într-un tipar prozodic inflexibil nativi ai englezei, în totalitate necunoscători ai limbii române, este un fel de pat al lui Procust. Versul trebuie făcut să intre s-au inspirat din echivalenţele de dicţionar! Am re-tradus în în „metrul-calapod“ – o cerinţă greu de împlinit, redată în română conţinutul citatelor pentru ca să devină clar ce se engleză prin expresia „fitting square pegs into round holes“, spune, de fapt, în engleză cu pretenţie de poezie! Voi oferi adică să potriveşti piese pătrate în găuri rotunde. spre comparaţie şi variantele mele pentru a exemplifica rezol- Cum „piciorul“ (sic!) nu poate fi scurtat sau lungit, tradu- varea cadenţei şi rimei (ca deziderat pentru traducerile emi- cătorul trebuie fie să taie din cuvinte, fie să recurgă la formu- nesciene) fără sacrificarea înţelesurilor din original. lări „de umplutură “. Este momentul cel mai periculos pentru * * * * * traducere – să elimini conştient sensuri sau să introduci altele, Poate că se cuvine să începem cu Sylvia Pankhurst – sin- de dragul rimei. (Am simţit adesea, pe pielea mea, cât de uşor gura care a încercat, ca vorbitor nativ de engleză, traducerea

114 HYPERION Eminescu in aeternum prozodică a câtorva poeme eminesciene (1930). Ea este men- nedreptăţilor sociale“. Eminescu este pe nedrept numit „pesi- ţionată automat printre traducătorii eminescieni importanţi, mist“, când, de fapt, el se alătură „marilor Optimişti care cred adesea cu renumele că ar fi dat primele versiuni din Eminescu cu ardoare în destinul omenirii…“ (Sic!) în engleză. De fapt, acest lucru este incorect (chiar dacă prio- Nu ne mai miră după aceasta pledoarie cvasi-proletcultistă ritatea are mai puţină importanţă), deoarece traducerea poe- că interesul ei pentru Eminescu este direct legat de Împă- mului Crăiasa din Poveşti făcută de William C. Clark a aparat şi Proletar. Traducerile probabil nici nu s-ar fi făcut fără rut la Chicago in 1898, într-un supliment cultural duminical. contactul şi îndemnul lui I.O. Ştefanovici. Viata Sylviei Pan- Renumele cu care este înzestrat retroactiv volumul Sylviei khurst a stat sub semnul militantismului social, cu activităţi Pankhurst ignoră (din neştiinţă) faptul că traducerile oferite care se citesc ca un roman picaresc. De mentionat că tradu- nu au avut niciun impact semnificativ în lumea anglofonă. cerile eminesciene i-au prilejuit chiar şi o vizita în România De fapt, inadecvate cum sunt, nici nu puteau pleda în favoarea în 1934, la invitaţia lui Iorga, cu ocazia inaugurării unei sta- lui Eminescu ca mare poet. Volumul „Poems of Mihail Emi- tui Eminescu. nescu“ (Londra, 1930) conţine traduceri mai curând ocazionale Traducerile Sylviei Pankhurst îl prezintă răstălmăcit pe şi situate sub semnul activismului politic al Sylviei Pankhurst. Eminescu din două motive principale. Neştiind româneşte şi Pankhurst era cunoscută în Anglia drept militantă soci- folosindu-se de I.O. Ştefanovici pentru sensul original, Pan- alistă (pentru care a şi fost închisă de două ori), ea îmbrăţi- khurst s-a gândit reflex la manierismele poeziei britanice din şând cu entuziasm revoluţia rusă (i-a vizitat chiar şi pe Lenin secolul al XIX-lea, căci Eminescu îi fusese prezentat drept şi Stalin). În ciuda repercusiunilor, şi-a închinat viaţa luptei „poet romantic“. În limba română, adâncimea ideatică şi for- pentru libertăţi sociale, feminism, egalitarism, etc. – mai întâi mularea poetică surprind la Eminescu prin limbajul simplu, în U.K, apoi în Italia, şi de acolo în Eritrea (colonie italiană), dar nu simplist. Sylvia Pankhurt a crezut că trebuie să aleagă unde a şi murit în 1960. un vocabular „la nivel poetic“, dar formulările realizate sunt Volumul de traduceri din 1930, realizate în colaborare cu preţioase şi au o sintaxă greoaie, adesea greu de urmărit chiar I.O. Ştefanovici, cuprinde trei poeme lungi, Calin, Strigoii şi de către un nativ. „Eminescul“ ei este contorsionat precum şi Împărat şi proletar, precum şi câteva poezii scurte, prin- muzica atonală faţă de Mozart! Dincolo de vocabular, efortul tre care La steaua, Peste vârfuri, Şi dacă ramuri, Somnoroase de a traduce prozodic are urmări şi mai dezamăgitoare. Pan- păsărele, De ce nu-mi vii (titlurile în engleză nu au impor- khurst nu a înţeles că nu poate copia mecanic, în limba engleză, tanţă pentru discuţia noastră). Emperor and Proletarian este metrul eminescian. Coperta interioară menţionează însă chiar însă poemul pe care Pankhurst îl trimite lui Bernard Shaw – cu mândrie că traducerile au fost realizate în metrii origina- cunoscut şi el pentru simpatii socialiste. Acesta îi răspunde lului („rendered into the original meters by…“). printr-o scrisoare care apare în volum în facsimil, fiind pre- În poezia engleză, care operează, inevitabil, cu un voca- zentată drept „Prefaţă “ (sic!). De fapt, scrisoarea lui Bernard bular constitutiv mai ales mono- sau bi-silabic, iambul este Shaw îi răspunde doar încurajator – felicitând-o pentru „efort“ precumpănitor, iar rima este aproape exclusiv de tip „mascu- şi menţionând, doar printre altele, că i-a citit tălmăcirea. Îi lin“. În romană, desinenţele şi sufixele se pronunţă, în majo- cere în final „să-l ţină la curent dacă are noroc cu Moldovea- ritatea lor, neaccentuat, ceea ce corespunde, în plan prozo- nul (recte Eminescu) care a sculat din mormânt sfârşitul de dic, rimei „feminine“. Cu alte cuvinte, pentru că engleza are sec. XVIII si XIX“ (adică a reînviat ideea Revoluţiei Franceze foarte puţine desinenţe, ea conţine constitutiv mai puţine prin fragmentul din Împărat şi Proletar). cuvinte „feminine“ decât româna. „Prefaţa“ volumului mai cuprinde o „Introducere“ semnată Preluând în mod rigid numărul de silabe din original, solu- de „Professor N. Iorga“ – tradusă din română de Pankhurst. ţiile lui Pankhurst / Ştefanovici sunt monotone şi iritante. For- Ea conţine banale generalităţi „diplomatice“ din partea lui ţând versurile „din coadă“, ca să sune feminin, rima devine Iorga: „a traduce operele lui Eminescu reprezintă o contribu- obositoare: abundă verbele în forma „ing“ (drenching, quen- ţie valoroasă şi are ca scop necesar de a prezenta în ţarile vor- ching, droning, intoning, pulsating, waiting, etc.), persoana a bitoare de engleză sufletul unui întreg popor aproape necu- III-a singular (rushes, gushes, etc.), sau participiul trecut în noscut („scarecely known“) – în afara sferelor comerciale şi forma desuet-shakespeariană (blenchèd, drenchèd, outlinèd, economice“. Traducerile din Eminescu ar reprezenta, în ace- designèd, etc). Sunt folosite, de asemenea, rime din aceeasi laşi timp, „un servici adus culturii europene şi standardelor categorie gramaticală – substantive sau adjective (scintillation, literare din prezent….“. (?) Iorga mai enumeră, în fugă, influ- intonation, splendour, fervour, pillows, billows, slender, tender enţe din viaţa poetului care au „contribuit la deschiderea lui etc.) – previzibile şi considerate facile în poezia cultă din orice Eminescu către universal, ca scriitor“. Nu era menirea Intro- limbă. O echivalenţă de rimă facilă în română, pe varianta ducerii lui Iorga să facă evaluări în privinţa calităţii traduce- masculină, este folosirea imperfectului în poezia populară rilor englezeşti (comentariile mele urmează), de fapt marele (Iar el ce-mi făcea?/Arma îşi lua/Pe cal se suia, etc…) istoric nu avea competenţă de anglist. Stilul traducerii (descris mai sus) face imposibilă rostirea În „Nota Traducătorului“, Sylvia Pankhurst îl prezintă pe poemelor cu voce tare, sau chiar în gând! Parcurgerea poe- Eminescu din perspectiva interesului ei major, adică politic: ziilor lungi, Călin, Strigoii şi Împărat şi proletar este un exer- „frumuseţea imagistică şi interpretările vii şi subtile ale cântu- ciţiu … de răbdare. lui şi istoriei ţării natale, precum şi ale naturii“ … „i-au câş- Iată o scurtă ilustrare din traducerea poeziei La Steaua: tigat poetului admiratori şi în alte ţări“… însă „dreptul de a Of perished stars the visions bright fi inclus printre nemuritori“ s-ar datora, în ultimă instanţă, In heaven still soar ascendant „inimii sale sângerânde de iubitor arzător al umanităţii în faţa They were, ere yet we saw the light

Eminescu in aeternum HYPERION 115 Now dead, it shines resplendent. a aşezat versurile în strofe doar pentru a indica cum apar ele (versiune Pankhurst) în original): You don’t know what you’re saying Ale pieritelor stele, strălucitoarele viziuni Catalin, go away! Hyperion În ceruri încă se ridică ascendent up there in the heavens is Ele erau, încă înainte ca noi să vedem lumina the lover for whom I long. Acum moartă, ea străluceşte cu splendoare (ce înseamnă de fapt în engleză) Catalin’s words excite the girl, and she wonders what to do, Am arătat această versiune unui poet american, care mi-a and now she will, and now she won’t declarat că nu poate nici măcar să urmărească ideea. Nu-i but always wanting to. de mirare, când dincolo de vocabularul preţios, de sensu- (versiune McGregor-Hastie) rile forţate şi de sintaxa cu inversări ciudate, se pierde la un moment dat chiar şi continuitatea de subiect şi predicat (vezi Nu ştii ce spui Cătălin – sublinierile). du-te de-aici! Hyperion Iată varianta propusă de mine: acolo sus în ceruri este Icoana stelei ce-a pierit iubitul după care tânjesc. Încet pe bolta suie Era pe când nu s-a zărit Vorbele lui Cătălin excită fata Azi vedem, şi nu e. şi ea se întreabă ce sa facă (versiune originală) Şi mai că ar face-o, mai că nu Dar vrând tot timpul s-o facă. We watch an icon slowly rise (ce înseamnă de fapt în engleză) And climb the canopy – It lived when yet unknown to eyes: Este greu de crezut că cineva poate citi inocenţa virginală We see what ceased to be! a Cătălinei în felul cum este prezentată mai sus! (versiune Sahlean) Iată traducerea AGS: Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri Cum să convingi un englez iubitor de poezie că Eminescu Dă-mi pace, fugi departe – „e mare“ când decodificarea imediată a mesajului în limba sa O, de luceafărul din cer maternă îi produce un surâs îngăduitor, în cel mai bun caz? M-a prins un dor de moarte. * * * * * Britanicul Roy MacGregor-Hastie – profesor de colegiu, Ea-l asculta pe copilaş ziarist şi autor cunoscut pentru biografiile lui Nikita Hruşciov, Uimită şi distrasă, Mao Zedong şi Papa Paul VI, a fost, printre altele,… comen- Şi ruşinos şi drăgălaş, tator politic. În această ipostază, a transmis reportaje des- Mai nu vrea, mai se lasă pre comunism de la Moscova, Varsovia, Praga, Budapesta şi (versiune originală) Bucureşti, difuzate în întreaga lume. MacGregor-Hastie şi-a „încercat mâna “ şi în traduceri din limbile locurilor vizitate I know not what you mean! For love, (Anthology of Contemporary Românian Poetry, 1969; The Last Go ’way and stay apart – Romantic: Mihail Eminescu, 1972); Modern Bulgarian Poetry, Oh, for the Evening Star above 1975). Traducerile sale eminesciene au fost întâmpinate cu Again I’m sick at heart.“ exaltare în România acelor ani, nu doar în contextul deschi- derilor către Occident şi al tensiunilor politice dintre Româ- She lists in wonder to the boy, nia şi sovietici, ci şi din complexul de „ţară mică“ (evident Rapt in her tender thought; încă şi azi), al cărei orgoliu naţional e măgulit de atenţia acor- So shy and blushing, lovely, coy, dată de străini producţiilor proprii (Volumul Eminescu a fost She’d run… yet she would not! publicat în SUA, University of Iowa Press). (versiune Sahlean) În traducerile din Eminescu, MacGregor-Hastie declară că renunţă din principiu la prozodie! (I-ar fi cerut probabil Cum poate un nativ să înţeleagă observaţiile Demiurgu- un efort creator de care nu se simţea capabil, sau un efort lui altfel decât ca pe nişte ciudăţenii vecine cu caraghioslâcul! prea mare în contextul celorlalte activităţi şi scrieri). Dincolo Men build palaces de faptul că tălmăcirile „nu sună “, ele sunt pline de locuri of vain ideals comune şi de interpretări de sens hazlii, din necunoaşterea before the high wind limbii române. Retraducerea mea în română nu trivializează nici vocabularul şi nici sintaxa. Men have only „lucky stars“ Să exemplificăm, cu formulări din Luceafărul – nu voi cita emissaries of Fate… tot contextul, căci românii îl înţeleg imediat. (McGregor-Hastie All things dying come out of

116 HYPERION Eminescu in aeternum the eternal yesterday, the provider, declaraţiei din Introducere. Necunoscătoare a limbii române a sky bottomless into which (a lucrat volumul cu Horia Florian Popescu, menţionat drept dead suns drop, making way co-autor abia în ultimii ani), Brenda Walker a declarat chiar for further suns… într-un interviu despre traducerea literară că, de fapt, „cunoaş- (versiune McGregor-Hastie) terea limbii sursă nu este neapărat necesară“.(!!!) Fiindcă traducerile ei au ca scop declarat doar „traduce- Oamenii construiesc palate rea de conţinut“ a originalului, nu îmi imaginez cum tradu- de idealuri deşarte cătoarea îşi putea închipui că rezultatul poate fi citit drept în faţă vântului puternic poezie cu pretenţii literare! Nu pot înţelege nici cum românii pot crede că un Eminescu astfel prezentat poate face impre- Oamenii au doar „stele norocoase“ sie! – despre asta, ceva mai încolo. Mă bucur cel putin că emisari ai Sorţii Luceafărul /Evening Star nu conţine soluţii hilare, ca la cei- lalţi englezi, pentru că traducătorul român a ferit-o de neîn- Toate lucrurile ce mor ies din ţelegeri crase de sens. eternul ieri, furnizorul, Uneori, Brenda Walker încearcă şi câte o rimă („când se un cer fără fund în care poate rima cu uşurinţă, întâmplător“) cum este cazul poemu- cad sorii cei morţi, lui La Steaua (From The Star). Dar prezentarea ideilor este făcând loc pentru alţi sori… prolixă, iar „îmbunătăţirile“ de vocabular nu ridică nivelul (ce înseamnă de fapt în engleză) poetic. Chiar şi titlul înseamnă de fapt „De la Stea“ – în loc de / până/ „La steaua… „.- cu logica originalului schimbată: Ei numai doar durează-n vânt La steaua care-a răsărit Deşerte idealuri - E-o cale-atât de lungă Când valuri află un mormânt, Că mii de ani i-au trebuit Răsar în urmă valuri; Luminii să ne-ajungă (versiune originală) Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, The radiance from the new – born star /Will take many Din sânul vecinicului ieri thousands of years /To travel Trăieşte azi ce moare, a path that comes so far Un soare de s-ar stinge-n cer To finally reach our eyes S-aprinde iarăşi soare; (versiune Walker) (versiune originală) ’Tis such a long way to the star Men only build to nothingness Rising above our shore Vain dreams in noble guise; It took the light to come this far When waves to silent tomb quiesce Thousands of years and more. New waves again will rise. (versiune Sahlean)

Men merely live by stars of luck Logica e pe dos: strălucirii stelei nou-născute (?) îi va And star-crossed fatefulness; lua multe mii de ani să călătorească pe un drum care vine atât de departe, ca în cele din urmă să ajungă ochilor noştri! From the eternal yesterday (traducerea mea calchiază formularea încărcată din engleză). Today lives what will die; Dacă steaua abia s-a născut, iar strălucirea călătoreşte în vii- Should sun from heavens once decay, tor, noi ce vedem? Strofa a doua, la timpul trecut, zice că stră- New suns would light the sky lucirea poate a murit pe drum („it died while on its way“) (versiune Sahlean) dar lumina sa rătăceşte abia acum („only now does its light stray“) – lumina strălucirii? Nu, dar trebuie să înţelegem ca Întregul Luceafăr redat de MacGregor-Hastie este plin de este lumina stelei. astfel de soluţii traduse cu dicţionarul. Formulările simple şi Traducerea conţinutului, „spus altfel“, cu ocazionalele solu- elegante din original, adesea tulburătoare, cum este, de pildă, ţii crezute probabil „poetice“ sau „mai concise“, se citeşte ca „Ei au doar stele cu noroc/Şi prigoniri de soarte“, au devenit un hibrid care nu-i nici proză şi nici nu devine poezie prin echivalenţe seci şi răstălmăcite din cauza neînţelegerii limbii inversarea sintaxei şi prin încercarea de a sta cât mai aproape române. Între timp, MacGregor-Hastie l-a pierdut pe Emi- de numărul de silabe din original. Citirea nu are nici o cadenţă, nescu în depărtări… pestriţe. iar versurile cad cu zgomotul unei pietre aruncate în lac: * * * * * Icoana stelei ce-a murit Ca şi în cazul predecesorului ei britanic, traducerile încet pe boltă suie, Brendei Walker din volumul „In Celebration of Mihai Emi- era pe când nu s-a zărit nescu“ (1989) sunt realizate intenţionat neprozodic, conform azi o vedem, şi nu e.

Eminescu in aeternum HYPERION 117 (versiune originală) de pildă, este autorul mai multor antologii de poezie contem- porană – lucrate de fapt ca editor, căci traducerile sunt făcute Slowly climbing the dark skies de români! Folosindu-se de această formulă, Sorkin a scos în Is the dead star‘s icon: 1995 „An Anthology of Românian Women Poets“ împreună cu Invisible when it did exist, istoricul Kurt W. Treptow (la rândul său cunoscător superfi- Today we see an illusion cial al limbii române prin şederea în România în cadrul unor (versiune Walker) schimburi culturale). Adoptând aceeaşi convingere, Treptow a coordonat ulterior volumul „Poems & Prose of Mihai Emi- Încet suind pe cerurile întunecate nescu“ (2000) ce include chiar versiuni prozodice lucrate cu Este icoana stelei moarte: Irina Andone – total neconvingătoare. Invizibilă când chiar a existat Nu poţi însă crede că eşti traducător de poezie fără cunoaş- Azi vedem o iluzie. terea limbii sursă decât confundând, dintr-un complex de (ce înseamnă de fapt în engleză) superioritate, expertiza de vorbitor nativ cu cea de traducător. Prin contrast, vreau sa-i amintesc – ca traducători auten- Am fost curios să văd ce se întâmplă dacă încerc traduce- tici din literatura română – pe englezul Alistair Yan Blyth şi rea de conţinut cu… Google Translate. Rezultatul este uimi- pe americanul Sean Connor, care au ajuns, prin studiu sis- tor. Traducerea este mai aproape de logica originalului pentru tematic, la o înţelegere filologică avansată a limbii române simplul motiv că nu există nici interpretări metaforice şi nici (ultimul cu tălmăciri şi din Nichita Stănescu). atribute inventate pentru „poetizarea“ formulărilor: * * * * * The icon of the star that died Versiunile prozodice din Eminescu realizate de româ- slowly on the vault rises, nii ne-anglişti cuprind două nume consacrate. it was when it was not seen Primul este compozitorul şi dirijorul Dimitrie Cuclin, la today we see it and it‘s not. începutul sec. XX. Studiile sale muzicale la Paris şi cei câţiva (trad. Google) ani ca profesor la New York l-au îndemnat să încerce tălmă- ciri eminesciene, după revenirea în ţară în 1930. (Poate şi Icoana stelei ce-a murit ca replică la traducerile Sylviei Pankhurst apărute la Londra încet pe boltă se ridică, în 1930). Versiunile Cuclin plătesc tribut aceleaşi nevoi de era când nu era văzută a găsi o rimă cu orice preţ. (Voi prezenta mai încolo de ce azi o vedem şi nu e. este dificilă retroversiunea cu rimă şi ritm). Limbajul tradu- (trad. Google în română) cerilor sale este banal-nepoetic, plin de „umpluturi“ – ca să facă versul „să sune din coadă “- şi de echivalenţe colocviale We watch an icon slowly rise cu conotaţii nedorite. And climb the canopy – Lacul codrilor albastru It lived when yet unknown to eyes: Nuferi galbeni îi încarcă We see what ceased to be! Tresărind in cercuri albe (versiune Sahlean) El cutremură o barcă („Lacul“ – versiune originală) Sugeram în Migălosul Cronofag drept exerciţiu obligatoriu pentru oricare retroversionist re-traducerea „soluţiilor“ în Water lilies load all over română pentru a cântări cât sunt de apropiate ca înţeles de The blue lake amid the woods, original. Ştiu, din proprie experienţă, că satisfacerea rimei şi That imparts, while in circles folosirea unor cuvinte pe care le consideri „echivalente“ te Startling, to a boat its moods. pot face să crezi că soluţiile sunt acceptabile, că „merge“… (versiune Cuclin) Dacă „traducerea de conţinut“ nu redă exact nici măcar ideea, pretenţia de a promova textul drept re-creaţie poe- Nuferi încarcă peste tot lacul albastru printre păduri, tică devine ridicolă. Acest lucru nu pare să fi fost înţeles nici Care conferă, fiind în cercuri de Brenda Walker, nici de MacGregor-Hastie, dar,şi mai dure- Surprinzător, unei bărci stările lui sufleteşti. ros, nici de românii care laudă aceste traduceri, mirându-se (ce înseamnă de fapt în engleză) că Eminescu nu a făcut impresie în lumea anglofonă! În rezumat: traducătorii eminescieni români nu au greşit Sintaxa este adesa forţată, chiar hilară, pentru păstrarea din lipsă de expertiză în engleză, ci din neputinţa de a ridica numărului de silabe, deşi prozodia (inclusiv în Luceafărul /Eve- redarea prozodică la un nivel poetic. Englezii nici măcar nu s-au ning Star) este simplificată pentru facilitarea abordării, Cuclin străduit să facă „poezie“, iar butada cinică a lui Robert Frost folosind rime doar pentru versurile 2 şi 4. (imaginaţi-vă un – „poezia e ceea ce se pierde prin traducere“ – li se aplică lor acordeonist care cântă doar cu mâna dreaptă). mai mult decât românilor! She looks as in the distant seas Convingerea că poţi face traducere de poezie cunoscând He rises, darts his rays superficial limba sursă este auto-suficientă şi devine ridicolă And leads the blackish, loaded ships prin prisma traducerilor englezilor din Eminescu. Ea conti- On the wet, moving ways. nua sa fie împărtăşită şi de alţii. Americanul Adam Sorkin,

118 HYPERION Eminescu in aeternum And as on her elbows she leans autodidact“ ale cărui tălmăciri „au fost publicate abia după Her temple and her whim moartea sa, prin grija tatălui său“ (Editura Eminescu, 1978). She feels in her heart and soul that Nu ne poate scăpa simbolismul legat de memoria tânărului She falls in love with him. român pierit înainte de vreme (asemeni lui Gavroche, care (versiune Dimitrie Cuclin) rămâne legat de Revoluţia Franceză). Alan Brownjohn comentează cu criterii ambigui şi chiar Privea în zare cum pe mări contradictorii traducerile lui Corneliu M. Popescu. Ele ar fi Răsare şi străluce, făcute „adesea în manieră arhaică“ pentru că tânărul „s-a Pe mişcătoarele cărări străduit din răsputeri să îl redea pe Eminescu în stilul poeţi- Corăbii negre duce. lor romantici englezi“. Se oferă spre ilustrare sonetul „Oricâte stele…“, cu o concluzie în esenţă condescendentă: „imperfec- Cum ea pe coate-şi răzima ţiunile pot fi scuzate“ (the flaws in the sonnet… may be for- Visînd ale ei tîmple, given…) ţinând seama de „acurateţea rimei şi de fidelitatea De dorul lui şi inima redării originalului…“ (??!!) (… for the spot-on rhyming and Şi sufletu-i se împle. sheer accuracy of the rendering.“) Afirmaţiile privind acurate- (Luceafărul) (Eminescu – Original) ţea redării sunt uimitoare pentru că Brownjohn nu cunoaş- tea deloc limba română! Ea priveşte cum în mările îndepărtate Pentru dânsul, „imperfecţiunile“ pot fi trecute cu vederea El se înalţă, îşi săgetează razele prin prisma criteriului formal.(?) De fapt, dincolo de impre- Şi conduce negricioasele, încărcatele corăbii ciziile redării, sonetul cu pricina nu are nici structura metrică Pe căile umede, mişcătoare. din original – 11 silabe în original faţă de 10 în traducere – şi nici acelaşi „picior“/ cadenţa! Cu asemenea imperfecţiuni Şi în timp ce pe coate îşi reazemă sintactice şi de conţinut, acest sonet scris în engleză de un Tâmpla şi toana (??) nativ ar fi fost considerat cel mult o imitaţie mediocră de Simte în inimă şi-n suflet că poezie romantică! Se îndrăgosteşte de el. E vorba însă doar de o traducere, de unde şi condescen- (ce înseamnă de fapt în engleză) denţa. Putem înţelege acum de ce traducerile din Eminescu, privite cu îngăduinţă în străinătate, nu au putut căpăta She watched him rise to his fixed mark recunoaşterea sperată de români. And beams of light set free Brownjohn oferă totuşi în final (îmbunătăţindu-şi logica To lead the ever-erring bark anterioară) o explicaţie corectă privind „imperfecţiunile“ (the Upon dark, moving seas. flaws) din traduceri ce se aplică, de fapt, tuturor traducerilor eminesciene făcute de români: Her daydreams all now to him dart; „Tălmăcirile sunt tot mai des realizate fără o colaborare cu Head in her hands she rests un vorbitor nativ al englezei. Nu este greu să înţelegem moti- As yearning fills her soul and heart, vul: traducătorii nu sunt apreciaţi pentru cunoaşterea englezei, And pains her maiden breast. şi nici pentru dorinţa /lor/ de a sparge barierele culturale. Iar (versiune A. G. Sahlean) vorbitorii nativi competenţi (care şi-ar oferi timpul fără plată) sunt greu de găsit – traducerea de poezie fiind un proces greoi, Un proverb englez spune că iadul e pavat cu bune intenţii … delicat şi obositor. Această abordare are de obicei drept rezul- * * * * * tat versiuni slabe, ‘de lemn’, sau pur şi simplu defectuoase“. Corneliu M. Popescu – cel de-al doilea traducator român Englezul „pune punctul pe i“. Exaltarea cu care traduce- neanglist – merită o discuţie specială, ţinând seama de faima rile lui C. M. Popescu au fost şi sunt în continuare menţio- creată în România în jurul numelui său. nate în ţară a pornit din momentul înfiinţării premiului.Dis - Talentul său potenţial este indiscutabil. A murit la numai tincţia dată traducătorului – de tipul honoris causa – s-a 19 ani, în cutremurul din 1977, fără şansa de a trăi printre extins şi asupra calităţii traducerilor. Aprecierile, repetate vorbitori nativi şi de a aprofunda engleza învăţată din lecturi. inerţial în România – folosite ad nauseam cu ocazia aniversă- Influenţa poeţilor romantici britanici (şi chiar a lui Shakes- rilor poetului – ating adesea nivelul beţiei de cuvinte: „geniul peare) asupra felului în care l-a abordat pe Eminescu este evi- din Carpaţi“, „traducerile definitive“, etc. dentă – impresionează însă mai ales nivelul la care ajunsese În România, angliştii nu s-au pronunţat asupra calităţii în înţelegerea englezei la o vârsta încă fragedă. traducerilor lui Corneliu M. Popescu la vremea publicării Britanicii i-au primit traducerile cu o atitudine ambiva- lor din cel puţin două motive: 1) „despre morţi, nimic rău “; lentă, găsind însă o soluţie diplomatică pentru elogierea lor. 2) nu puteau critica tălmăcirile unui talent remarcabil, când Premiul „pentru traduceri de poezie în engleză dintr-o multe dintre soluţiile C. M. Popescu depăşeau propriile lor limbă europeană“ sub numele „Popescu Prize“, menţionează variante! De fapt, traducerile prozodice din Eminescu făcute că distincţia este acordată de Poetry Society din 2003 „în amin- ulterior de români (în ţară sau în Diaspora) nu s-au ridicat tirea lui Corneliu M. Popescu“, dispărut tragic la cutremu- nici măcar la nivelul respectiv! Evaluând corect inexactităţile rul din 1977. Poetul Alan Brownjohn, preşedintele comisiei, sintactice sau conotative care se întâlnesc la el, Andrei Bantaş declară că a fost impresionat de „talentul prodigios al unui s-a oferit să facă corecţii, dar tatăl lui Corneliu (spre cinstea

Eminescu in aeternum HYPERION 119 lui!) l-a refuzat – dorind ca încercările fiului să reflecte fidel nivelul talentului său. A starry glow shines from his eyes Realitatea deprimantă este însă că traducerile emines- His cheeks are deathly white ciene ale lui Corneliu cuprind răstălmăciri nepermise de A lifeless thing in living guise, sens şi hilarităţi involuntare – datorate neînţelegerii corecte A youth born of the night. a conotaţiilor cuvintelor alese pentru satisfacerea prozodiei. (versiune C.M. Popescu) Voi oferi doar câteva exemple. Nu am forţat înţelesurile, iar acolo unde sintaxa pare nepotrivită, ea reflectă formularea În timp ce unde raza lui aterizează în oglindă din engleză. Includ spre edificare si variantele Sahlean. Şi este pe canapeaua ei reîndreptată Once on a time, as poets sing Ea cade pe gîtul şi pe mîinile ei High tales with fancy laden, Şi pe faţa ei în-sus-ridicată. Born of a very noble king There lived a wondrous maiden. Lumină de stele-i străluceşte-n ochi, Obrajii-i sînt albi ca de mort; An only child, her kinsfolk boon / Un lucru făr’ de viată în înfăţişare vie, So fair, imagination faints; Tânăr născut din noapte. As though amidst the stars the moon (ce înseamnă de fapt în engleză) Or Mary amidst the saints (versiune C.M. Popescu) Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, A fost odată, precum cântă poeţii Pe ochii mari, bătînd închişi Poveşti înalte, de-nchipuire pline Pe faţa ei întoarsă. Născută dintr-un rege foarte nobil O fată ce minunează. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară – Copil unic, binefacerea rubedeniilor Un mort frumos cu ochii vii Atât de frumoasă de leşină-nchipuirea: Ce scînteie-n afară. Ca şi cum printre stele, luna (Eminescu – Original) Sau Maria printre sfinţi (ce înseamnă de fapt în engleză) And from the mirror, bright embrace Like snow falls to her feet, A fost odată ca-n poveşti, On her closed eyes, in tilted face, A fost ca niciodată, That pulse with secret beat Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Yet his face of translucent dyes Is mere shade, ghostly pale – Şi era una la părinţi Handsome and dead, with lively eyes Şi mândră-n toate cele, That spark with outward wail: Cum e Fecioara între sfinţi (versiune A.G. Sahlean) Şi luna între stele. (Eminescu – Original) Zborul Luceafărului este „o groaznică zdruncinătură“. Un „lucru făr de viaţă“, „tânar născut din noapte“, peţeşte prin- Now once upon enchanted time, ţesa cu o ofertă complet neatrăgătoare: As time has never been, Down from the spheres do I come There lived a princess most divine Though dreadful the commotion Of royal blood and kin. And you will live till time is done Such beauty only Heaven paints! In castles built of sky, She walked in maiden bloom And all the fish will be your own, As Virgin Mary ’mong the saints – And all the birds that fly. Among the stars, the moon (versiune C.M. Popescu) (verisune A.G. Sahlean) Din sfere mă cobor Revărsarea diafană şi mângâietoare a luminii pe trupul Deşi groaznică /fu/ zdruncinarea fetei adormite devine o strofa cu denotaţii concret-caraghioase. Vei trăi pân’ timpul e gata While where his ray on mirror lands În castele făcute din vazduh And is upon her couch redrifted, Şi toţi peştii vor fi ai tai It falls upon her throat and hands Şi toate pasările ce zboară. And on her face uplifted (ce înseamnă de fapt în engleză)

120 HYPERION Eminescu in aeternum Şi este intenţia sorţii “…Un adânc asemene uitării celei oarbe“ este „ca atunci Ca ele nici timp, nici loc să cunoască când uită orbii“ Neîncătuşate şi nesfârşite.

Around him there was naught, and still Soarele ce răsare în orice dimineaţă Strange yearning here was yet Îşi dă în urmă duhul; A yearning that all space did fill, Căci orice lucru trăieşte fiindcă moare As when the blind forget. Şi moare fiindcă trăieşte.(sic!) (versiune C.M. Popescu) (ce înseamnă de fapt în engleză)

Nimic nu-i împrejur, şi totuşi Men merely live by stars of luck Încă /exist-un dor ciudat, totuşi, And star-crossed fatefulness; Dor care-a umplut spaţiul întreg We have no death to prove our pluck, Cum e când uită orbii. (sic!) Nor place or time possess. (ce înseamnă de fapt în engleză) From the eternal yesterday Nu e nimic şi totuşi e Today lives what will die; O sete care-l soarbe, Should sun from heavens once decay E un adânc asemene New suns would light the sky Uitării celei oarbe. (versiune originală) And seem to rise to endless morn While death in wait would lie – For there is naught… yet it is there, For all die only to be born, A thirst that draws him on, And all are born to die! A depth that lingers like the snare (versiune Sahlean) Of blind oblivion… (versiune Sahlean) Nu mai continui. Aproape fiecare strofă e plină de impre- cizii, soluţii hilare, şi chiar greşeli. În ultimul exemplu, apare Să ne amintim tulburătorul vers original „Ei au doar stele „it’s“, în loc de adjectivul pronominal „its“. Extinderea exer- cu noroc/Şi prigoniri de soarte, /Noi nu avem nici timp, nici ciţiului retroversiv – esenţial pentru orice evaluare a unei loc, / Şi nu cunoaştem moarte.“ În engleză, cele două strofe traduceri – la întregul text al Luceafărului (sau la alte poeme) sunt combinate (sic!) şi continuate apoi cu o hilară cazualitate: ne relevă o realitate descurajantă referitoare la ceea ce se Yet stars burn on with even glow, oferă drept „Eminescu“ lumii anglofone. And it is fate‘s intending Cum ar putea o astfel de tălmăcire din Luceafărul, o capo- That they nor time, nor place shall know, doperă la care Eminescu a lucrat patru ani, să cucerească lumea Unfettered and unending anglofonă? Regizorul american Terry Montgomery (cel care a pus în scena Off-Broadway traducerea mea în 2005 si 2008), The sun that every morn does rise At last it‘s spirit gives; şi căruia i s-a propus iniţial o altă versiune (de către actriţa / For each thing lives because it dies, dansatoarea de origine romană Raluca Shields, care a inter- And dies because it lives pretat rolul Cătălinei în ambele montări) a avut următoarea (versiune C.M.Popescu) reacţie: „Aşa ceva nu se poate nici măcar citi, cu atât mai puţin recita!“ Tălmacirea îi aparţinea lui Corneliu M. Popescu. Face Ei doar au stele cu noroc parte din traducerile despre care Alan Brownjohn declara – Şi prigoniri de soarte, fără să ştie limba română – că, în ciuda impreciziilor scuza- Noi nu avem nici timp, nici loc bile, poezia se remarcă prin fidelitatea redării originalului…“ Şi nu cunoaştem moarte. (??!!) Nu pot înţelege cum un poet laureat britanic poate citi aşa ceva declarând că este… literatură! Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer Promovarea lui Eminescu S-aprinde iarăşi soare; pentru anglofoni este bine- Părând pe veci a răsări, intenţionată, dar mioapă Din urmă moartea-l paşte, Aşteptările legate de recunoaşterea poetului în ţările de limbă Căci toţi se nasc spre a muri engleză sunt nu doar nerealiste, ci şi sortite eşecului din cauza Şi mor spre a se naşte unui cerc vicios: lipsa înţelegerii limbii la nivel avansat deter- (versiune originală) mină promovarea tălmăcirilor neconvingătoare în lumea anglofonă. În ţară, românii repetă inerţial sentinţe despre Stelele totuşi continuă să ardă cu aceeaşi lucire valoarea lor…din auzite. Cei din Diasporă, care sărbătoresc

Eminescu in aeternum HYPERION 121 de obicei poetul în limba română şi între români, se laudă localnicilor cu versiuni englezeşti găsite întâmplător pe Inter- You sit quiet ‘round the edges, net, dar fără să înţeleagă limba dincolo de nivelul superficial Find yourself, despite their fret, dobândit de ei ca dezrădăcinaţi. Apar din când în când chiar şi „traducători“ – fără pregătire filologică – care îşi închipuie Stai liniştit pe după margini grandios că pot oferi versiuni eminesciene convingătoare Găseşte-te pe tine, în ciuda foielii…“; din credinţa că ştiu oricum engleză mai bine decât cei din ţară. Unii dintre ei îşi promovează agresiv „creaţia“ care în Keep aside from all that patter România devine lăudată cu aceeaşi lipsă de înţelegere a valo- Seek yourself, far from the throng rii ei reale, dar cu exagerările obişnuite în media când reacţia, reflexă la români, este direct legată de complexul ţării mici Înspre clipa ce se schimbă cu „limbă folclorică“ faţă de cultura unei ţări cu limbă de Pentru masca fericirii, circulaţie universală. Observaţia mea trebuie totuşi înţeleasă Ce din moartea ei se naşte în contrast cu complexul de superioritate al străinilor care au Şi o clipă ţine, poate. acordat sau acordă atenţie unei „ţări din lumea a treia“, ca pe Pentru cine o cunoaşte un fel de favoare. Românii jubilează, dar traducerile făcute Toate-s vechi şi nouă toate. din Eminescu de nativii englezei cred că demonstrează con- vingător abordarea superficială, din „vârful limbii“, a poetu- To a moment, an impression, lui românilor. Mask of happiness now sinking Este greu să nu fiu indignat de lipsa de înţelegere din Of its own death notwithstanding România privind nevoia unei validări competente a tălmaci- Takes one lonely breath for you rilor eminesciene făcute de emigranţi români, ce apar spora- But for him who’s nderstanding dic. Când este vorba de Eminescu, dorinţa de recunoaştere a All is old, and all is new. imensei sale valori culturale din partea străinătăţii înşală până şi vigilenţa eminescologilor. Exemplul următor este simpto- Spre un moment, o impresie matic pentru o mentalitate românească lipsită de perspectivă. Mască de fericire, scufundându-se Două poeme din Eminescu (Glossa şi Trecut-au anii), tra- În pofida propriei ei morţi duse în Australia de dl. Daniel Ioniţă, au fost incluse de autor Trage o singuratică suflare pentru tine în volumul de retroversiuni Testament (publicat în 2012 la edi- Dar pentru cel care intelege tura Minerva). Volumul a fost auto-promovat drept „cea mai Totu-i vechi si nou e totul. comprehensivă antologie a poeziei româneşti din 1850-2012“). Semnificativ însă, reacţiile la volum s-au învârtit în jurul rivali- When a moment, changing season, tăţilor literare parohiale, cu ciondăneli legate de poeţii incluşi Wears the mask of happiness – sau excluşi din antologie. Nu s-a acordat nici o atenţie cali- It is born of reason’s slumber tăţii retroversiunilor din volum în limba engleză. And may last a wink as true: Un important critic literar (şi un împătimit întru Eminescu, For the one who knows its number ca şi mine) a preluat auto-promovarea autorului drept confir- All is old and all is new mare a valorii traducerilor, semnând şi introducerea la volum, cu aprecieri elogioase la adresa versiunilor. Problema este Şi de plânge, de se ceartă, însă că dânsul nu cunoaşte limba engleză! Desigur, în presă, Tu în colţ petreci în tine au apărut reflex exagerările tipice: „Românul care a cucerit Australia“; „Glossa ovaţionată în Parlamentul australian“ etc. If he weeps, or if he’s fighting, I-am semnalat criticului exemplele ce urmează mai jos. You just watch him without fret Îmi ceruse părerea, iar eu l-am luat foarte în serios. În ciuda evidenţelor, mi-a răspuns că versiunile fuseseră validate de Dacă plânge sau se luptă un profesor australian, (deh, eu sunt totuşi român) sugerând Priveşte-l doar fară foială chiar o posibilă invidie între traducători. Chiar şi cu o înţele- gere medie a englezei, o lectură paralela va ilustra cu brio nai- When they cry or tear asunder vitatea promovării lui Eminescu în lumea anglofonă (am From your seat enjoy along inclus versurile originale şi variantele Sahlean): Ce e rău şi ce e bine Vede-n capăt începutul Ce e bine sau rău e stabilit deja Cine ştie să le-nveţe;

What is right and what is wrong New start will begin with ending What for good or ill is set When you know to learn from age

Tu aşează-te deoparte, Poţi spune cum va fi vremea mâine Regăsindu-te pe tine Când înveţi cele două să le-uneşti

122 HYPERION Eminescu in aeternum Lasă-i să trăncănească pe veci You can tell tomorrow’s weather, Nu contează pe cine pot convinge ei, When you learn the two to join; Nu începe a-i îndrăgi, fii deştept Rece rămâi la tot de zic Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate If they reach for you, go faster Hold your tongue when slanders yell On their false and empty hollows Your advice they cannot master, You can ponder and construe Don’t you know their measure well? Let them talk and let them chatter, La scorburile lor false şi goale Let all go past, young and old Te gândeşte şi socoate“; Unattached to man or matter, You remain aloof and cold. But what’s vain and futile sorrow You must think and ask of you După cum cum se vede (sau ar trebui să se vadă) – hainele împăratului sunt transparente, iar românii se entuzi- Nu spera când vezi mişeii asmează fără să le vadă goliciunea. La izbândă făcând punte Profesorul de la antipozi nu ar fi putut valida traduce- Te-or întrece nătărăii, rea Glossei dacă ştia limba română! Şi este irelevant pen- De ai fi cu stea în frunte tru discuţia noastră că „academicul“ a fost probabil impresionat de efortul promovării în engleză a unor poeme dintr-o Do not hope because some cretin cultură pe care el nu o cunoaşte. Pentru mine nu este impor- Wrestles to successes steady, tant nici cum tălmăceşte (sau răstălmăceşte) traducătorul alţi Idiots will have you beaten poeţi în volumul respectiv. Articolul meu se referă exclusiv Thoughyou’ve shown them off already; la modul revoltător în care Eminescu este prezentat lumii anglofone cu complicitatea compatrioţilor mei, din igno- Nu spera pentru că vreun cretin ranţă sau indiferenţă. Luptă spre succese, constant: I-am trimis jenanta versiune a Glossei şi regizorului ame- Te vor bate idioţii rican Terrence Christgau Montgomery, producătorul Lucea- Chiar dacă deja le-ai dovedit-o; fărulul din Manhatten în 2005 şi 2008, care mi-a răspuns stu- pefiat:„Cred că glumeşti! Daniel Ioniţă nu pricepe uzul limbii Hope not when the villains cluster engleze încât textul să devină măcar inteligibil în cea mai mare By success and glory drawn; parte. Oh, Doamne!“ („You’ve got to be kidding me! Daniel Fools with perfect lack of luster Will outshine Hyperion Ioniţă does not understand English usage enough to even make sense most of the time. Oh my goodness!“) De te-ating, să feri în laturi, Concluzia este semnificativăpentru întregul eseu căci De hulesc, să taci din gură; oferă judecata evidentă pentru oricare vorbitor nativ care Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, ar da peste o asemenea mostră a geniului eminescian: „Majo- Dacă ştii a lor măsură; ritatea americanilor educaţi nu cunosc deloc ce scrie acest autor Zică toţi ce vor să zică, iar dacă li se oferă o traducere defectuoasă drept introducere Treacă-n lume cine-o trece; reprezentativă nu îl vor mai căuta altă dată.“ („The majority Ca să nu-ndrăgeşti nimică of educated Americans hardly know this man‘s writing and if Tu rămâi la toate rece they get the wrong translation as introduction, they never will look further.“) Should they touch you, get some distance Poetul şi editorul William C. Cross mi-a răspuns la rândul Should they curse you, keep your polish său cu o observaţie generală – pilduitoare pentru demersul Why to help and show persistence, lucrării mele: „E dificil în ziua de azi să trezeşti lumii intere- When you know they just demolish; sul pentru orice poezie, cu atât mai mult folosind traduceri Let them blather on forever, defectoase…“ (It is difficult enough to get people these days Doesn’t matter whom they sway, interested in any poetry, let alone using flawed translations…) Don’t grow fond of them, be clever, Nu doar traducerile eminesciene suferă de tălmaciri abor- Cold remain to all they say. date dintr-o discutabilă perspectivă filologică. Chiar şi tăl- măciri în vers alb făcute de britanici sau americani din poe- În caz că te ating, distanteaza-te zia româneasca contemporană continuă să fie realizate fără În caz că te ating, ţine-ţi lustrul; cunoaşterea limbii române, servind în mare măsură promo- De ce ai ajuta si-ai arata perseverenta vării personale. Mulţi academici străini au găsit o mină de Când știi ca ei doar demolează aur pe post de editori, căci traducerile sunt făcute în realitate

Eminescu in aeternum HYPERION 123 de „negrişorii“ locali. Aici îi putem include pe A. Sorkin şi vorbitorii nativi în peste 3 decenii petrecute în SUA în cali- K. Treptow, printre alţii. tate de profesor. A scris două romane în engleză (pe lângă Există un program salutar (început acum câţiva ani de cele în română), fiind şi creatorul unui dicţionar frazeologic Universitatea din Bucureşti şi susţinut de ICR) în care vorbi- incomparabil. Traducerile sale sunt de departe cele mai reu- tori nativi sunt folosiţi, la nivelul binevenit de expertiză, pe şite. Le-a oferit – fără pretenţii financiare – Ministerului Cul- post de editori. Studenţii masteranzi de la engleză îşi pregă- turii care nici nu a catadicsit să răspundă (!), deşi traducăto- tesc lucrarea de diplomă traducând versuri albe din poeţi rul este printre puţinii români competenţi şi cu talent creator români contemporani, iar caţiva vorbitori nativi sunt invi- ca retroversionist. taţi anual la un „workshop“ unde ajută la stilizarea versiunilor Cum promovăm, deci, în ultimă instanţă, patrimoniul respective. Problema traducerilor prozodice din Eminescu nostru literar, şi mai ales pe Eminescu? Continuăm să ne în engleză continuă însă să rămână o problemă nerezol- bazam pe iniţiativa emigranţilor nostlagici care distribuite vată. Orice efort pentru recunoaşterea poeţilor români, cla- versiunile găsite pe internet fără să le înţeleagă calitatea? Pe sici sau contemporani, este lăudabil, dar articolul de faţă dis- veleitarii români care locuiesc în tări de limbă engleză şi tra- cută exclusiv promovarea tălmăcirilor eminesciene care nu duc ‘după ureche’, crezând în mod sincer că fac un serviciu numai că nu ajută, dar îi fac un mare deserviciu poetului. poetului cu ‚traducerile’ lor – trădări – nepoetice sau hilare? Am scris eseul cu speranţa că se va ajunge la o perspec- tivă corectă şi necesară despre „hainele împăratului“ cu care Eminescu e scos la defilare printre străini. Nu este o discuţie Notă finală despre traducători, despre cine a croit hainele şi în ce fel, Traducerea prozodică în orice limbă şi din orice limbă este ci despre cum arată de fapt „hainele împăratului“ dincolo pândită de constrângeri şi capcane. Fiindcă axioma traduce- de ideea care persistă printre români în legătură cu calita- rii este fidelitatea faţă de original, întrebarea cheie este în ce tea lor. Realitatea tălmăcirilor discutate în tot acest eseu răs- măsură modificările de sens ale interpreţilor păstrează mesa- punde clar întrebării „de ce Eminescu este cvasi-necunoscut în jul poetic sau îl sărăcesc, făcându-l banal sau, şi mai rău, chiar lumea anglofonă“. Ideea că poetul nostru este cunoscut stră- jenant. Discuţiile despre prozodie, stil, vocabular, sonoritate inătăţii şi apreciat atunci când noi, românii, ni-l amintim cu devin simple exerciţii academice dacă se pierde din vedere drag în preajma zilei lui, este o ILUZIE! Lectura paralelă a acest ultim test. exemplelor de aici, chiar şi cu o înţelegere medie a englezei, În orice limbă, cititorul nu poate să-si facă o idee despre ilustrează cu brio această naivitate de percepţie. un poet decât citind ce i se oferă drept echivalentul conţi- nutului şi prozodiei originale, deoarece cuvintele din tradu- Ce este de făcut? cere rezonează numai cu înţelesul din limba maternă. S-ar zice că este „la mintea cocoşului“, şi totuşi… În primul rând, trebuie înţeleasă calitatea precară a tălmăci- În prezent, în afară de a le cere anglofonilor să ne creadă rilor eminesciene de către toţi oamenii de cultură care aduc pe cuvânt, nu le putem oferi decât foarte puţin pentru a-i con- în mod repetat în media elogii traducerilor‚ consacrate fără a vinge că Eminescu este ’ultimul mare poet romantic’. Recu- avea competenţa anglistică necesară. Susţinerea versiunilor destinate străinătaţii ar trebui făcută cu o înţelegere subtilă a noaşterea lui ca valoare fundamentală a României este dato- englezei, dar complexul ţării mici (orgoliu naţional măgulit ria românilor, şi nu se poate realiza decât printr-o strategie de atenţia pe care ne-o acordă străinătatea) este încă evident. guvernamentală. Lăsat la voia iniţiativelor individuale (indi- Exemplul oferit mai sus legat de înţelegerea ‘după ureche’ ferent cât de bine intenţionate) sau la voia cererii şi ofertei de a Glossei trebuie să deschidă ochii multora. Validările lipsite piaţă, Eminescu va rămâne în continuare necunoscut sau va de o competenţă reală continuă un lanţ al slăbiciunilor care intra în atenţia publicului străin doar prin teme senzaţionaliste, împiedică o promovare adecvată pentru Eminescu. O solu- nesemnificative în raport cu imensa sa dimensiune culturală. ţie mult mai realistă ar fi, de pildă, implicarea catedrelor de Intervenţia instituţiilor culturale şi a guvernului este absolut limba romană din vest pentru validarea retroversiunilor. imperativă dacă Eminescu mai înseamnă ceva pentru români. Nu ar fi ele cele mai nimerite să ‘testeze piaţa’ în calitate de Mi-e teamă însă că mentalitatea ’globalistă’ – care a democra- foruri care pot într-adevăr evalua (dar şi dezavua) traduce- tizat accesul la informaţie, dar a redus simţitor discernămân- rile existente? În prezent, catedrele din străinătate au un rol tul şi importanţa tradiţiilor literare – alături de criza econo- nesemnificativ în această direcţie, dar vina nu este a lor în mică mondială vor fi scuze suficiente ca românii să continue lipsa unei strategii culturale guvernamentale care să creeze să nu facă nimic. Sau, cum zice Creangă: „până acum ne-a un plan de marketing şi un ‘impresariat’ permanent dedicat fost cum ne-a fost, dar de acum înainte tot aşa o să ne fie!“ patrimoniului nostru literar. Întrebarea de încheiere este, de fapt, „ce (ne) facem cu Din păcate, situaţia nu îl afectează doar pe Eminescu, ci se Eminescu?“ Poate că întrebarea a devenit inutilă! Poate că aplică – mutatis mutandis – şi lui Caragiale, Creangă, Arghezi între timp românii au acceptat absurdul argument al irele- sau Nichita Stănescu. Traducerile cu adevărat valoroase sunt vanţei sale pentru contemporani, iar Eminescu a devenit ire- ignorate în România dintr-o revoltătoare combinaţie de iner- levant şi pentru cei mai mulţi dintre noi, traducătorii. Perso- ţie şi indiferenţă. nal, am avut adesea sentimentul ca mă zbat inutil. Desigur, Iată un exemplu semnificativ. Cunosc îndeaproape tra- eu mă voi lupta şi pe viitor, că asta mi-e menirea (sau împă- ducerile din Caragiale făcute de scriitorul Cristian Săileanu. timirea). Nu aş fi scris însă rândurile de faţă dacă nu mi-aş Dl. Săileanu este anglist cu o competenţă şlefuită printre fi păstrat o urmă de speranţă.

124 HYPERION Eminescu in aeternum Theodor CODREANU Eminescu pe meleaguri teleormănene Unul dintre cei mai harnici documentarişti contemporani „Cel mult poate să este Stan V. Cristea (n. 16 martie 1950, com. Sfinţeşti, jud. apară câte un ama- Teleorman), poet, critic şi istoric literar, creator şi dirigu- tor de scandal, care itor de reviste culturale, la Alexandria („Pagini teleormă- să ne mai spună că, nene“, 1988-1989; „Meandre“, 1988-2010, „Caligraf“, 2017). de exemplu, ceea ce Probabil, nu există un mai bun cunoscător al vieţii şi gene- ştim noi despre Eminescu nu e bun, că Scrisorile şi Luceafă- zei operei lui Marin Preda, teleormăneanul de geniu, cel rul sunt proză curată şi aşa mai departe. Vezi, dragă doamne, mai important şi mai cunoscut prozator român de după adevăratul Eminescu se află în altă parte şi anume în pos- AlU Doilea Război Mondial. Bibliografia prediană a lui Stan tume. Pură nerozie!“ Aluzie la cartea lui Ion Negoiţescu, V. Cristea este impresionantă: Marin Preda. Repere biobi- Poezia lui Eminescu (1968), altminteri una remarcabilă, bliografice (două ediţii, 2012, 2017), Marin Preda. Portret având însă ca teză, antiibrăileană, proclamarea superiorită- între oglinzi (2015), Marin Preda. Anii formării intelectuale ţii, întru modernitate, a postumelor în raport cu antumele, (1929-1948) (două ediţii, 2016, 2019). Să adăugăm, la aces- un balans între ceea ce criticul numea neptunic şi pluto- tea, alte două preocupări centrale, orientate tot către spaţiul nic. Adevărul e că Eminescu e geniul pe care-l ştim atât în teleormănean: Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, la Vită- antume, cât şi în postume, atât în proză, cât şi în publicis- neşti, jud. Teleorman) şi Mihai Eminescu (pentru trece- tică. Marin Preda intuia, cu flerul său de ţăran de la Dunăre rile prin Teleorman şi prin legăturile cu diverşi intelectuali (cum se considera şi Vintilă Horia), posibilele aberaţii ide- şi oameni politici teleormăneni). Despre primul: Constan- ologice infiltrate în eminescologie, dovadă că vizatul tur- tin Noica. Repere biobibliografice (două ediţii, 2009, 2011). bulent în axiologia eminesciană n-a ezitat să-l califice pe Menţionez şi două temeinice dicţionare ale locurilor: Jude- publicist, după 1989, ca fiind „protolegionar“ primejdios, ţul Teleorman. Dicţionar biobibliografic. Cultură, artă ştiinţă deşi, din exil, salutase cu entuziasm publicarea primelor (1996), Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni volume din jurnalistica eminesciană. Negoiţescu s-a ară- (2005). Lucrarea Eminescu şi Teleormanul a cunoscut patru tat indignat, ca un ciudat neocominternist, că studenţii au ediţii (prima, 2000), următoarele trei – revăzute şi adăugite protestat în Piaţa Universităţii, în 1991, împotriva regimu- (2004, 2014, 2020). Am în faţă ediţia a patra: Eminescu şi lui Iliescu-Brucan, sub portretul lui Mihai Eminescu, agă- Teleormanul. Un caz pentru istoria literară (Craiova, Edi- ţat sub balconul Facultăţii de Geologie. tura Aius, col. „Exegesis“, 2020), op ajuns la 656 de pagini, Ştiinţa eminescologiei (termen recunoscut, astăzi, ofi- cu tot cu iconografia finală. Colofonul ne atrage atenţia că cial în dicţionarele limbii române moderne de după 1970) această ediţie este, de fapt, o nouă carte, rod al cercetărilor a dezvoltat un număr impresionant de ramuri, între care de trei decenii (1989-2019), cu eforturi şi sacrificii deloc legăturile scriitorului cu diverse localităţi din toate terito- de neglijat, dar care îi dau, prin împlinire editorială“, satis- riile locuite de români, dar şi din străinătate, de la Viena, facţia trudei îndelungate. Noutatea este sugerată şi de fap- Praga şi Berlin până la sanatoriul Ober Döbling de lângă tul că pagina de gardă nu menţionează a câta ediţie este, Viena, apoi oraşele din Italia, Veneţia, Milano şi Florenţa, titlul întreg confirmând că e vorba de încheierea „călăto- iar la antipozi – perioada tratamentului de la Odesa. După riei“ în conturarea unui adevărat „caz“ cultural. În cuvântul arguţia lui Stan V. Cristea, Teleormanul intră în categoria introductiv (De ce Eminescu şi Teleormanul?), se recunoaşte, localităţilor care au marcat biografia şi destinul creator al totuşi, că s-a mers pe calea revizuirilor din celelalte ediţii. lui Eminescu. Aşadar, un tărâm de importanţa Ipoteştilor, Condiţia de „caz“ se motivează încă prin cele două moto- Botoşanilor, Cernăuţilor, Blajului, Vienei, Berlinului, Iaşu- uri care arată solidaritatea organică dintre spiritul „teleormă- lui, Bucureştiului, Vasluiului, Sucevei, mai nou, Dumbră- nean“ al celor două mari personalităţi ale locurilor, Constan- venilor ş.a.m.d. „În general, – atrage atenţia d-l Cristea – tin Noica şi Marin Preda, şi întemeietorul canonului literar şi elementele de biografie eminesciană transcend în operă şi cultural românesc, Mihai Eminescu. Citatul nicasian, care-l pe temeiul unor experienţe de viaţă – şi acestora am cău- ridică pe Eminescu la rangul de arhetip central al culturii tat a le descifra, rostul cărţii fiind, înainte de toate, acela româneşti, în vecinătatea lui Homer, Dante, Shakespeare, de a pune în lumină interferenţele dintre spiritul emines- Cervantes şi Goethe, din alte culturi, îl duce cu gândul pe cian, aşa cum s-a exprimat el în contextul epocii (între Noica la un ceas irepetabil: „Nu vom mai avea un Eminescu, 1866-1889) şi spaţiul teleormănean, înţeles ca rezonator aşa cum nici culturile celelalte nu au mai avut un Dante, un şi receptor pentru cel dintâi (între 1866-2019). Demersul Shakespeare, un Goethe…“ Pentru ca Marin Preda să-l com- nostru se constituie, astfel, într-o evidentă revendicare a pleteze, anticipând valul de „demitizări“ postdecembriste: ceea ce reprezintă partea Teleormanului din patrimoniul

Eminescu in aeternum HYPERION 125 Eminescu. Căci, noicasian vorbind, generalul nu se vădeşte recupereze pe fugar şi să-l trimită la studii la Viena, nu se decât prin intermediul determinaţiilor ce exprimă particu- ştie până unde ar fi mers Eminescu în lumea teatrului. Uri- larul, iar particularul trece, la rândul său, prin determina- aşul proiect al unui „dodecameron dramatic“ s-a pulveri- ţiile specifice, în general. Explicaţia este valabilă şi pentru zat în fragmente neduse până la capăt din pricina anului ceea ce numim patrimoniul Eminescu în structura spiritu- de cumpănă 1883. Admiraţia lui Eminescu pentru „geni- alităţii româneşti – adică: înfăptuirile lui Eminescu (umane ala acvilă a Nordului“ a fost capitală, recunoscând, cu mult şi spirituale), de pe o parte, şi receptarea lui Eminescu (a înainte de Harold Bloom, centralitatea lui Shakespeare în înfăptuirilor sale umane, dar mai ales a înfăptuirilor sale crearea canonului literar şi cultural european. Celălalt mare spirituale), pe de altă parte. În această permanentă lucrare scriitor român marcat de geniul lui Shakespeare, Dumitru românească de cunoaştere şi de re-cunoaştere, de edificare Radu Popescu, al patrulea dramaturg esenţial din literatura şi de re-valorizare a patrimoniului eminescian, Teleorma- română, după Caragiale, Lucian Blaga şi Camil Petrescu, nul îşi are partea lui de contribuţie, deloc de neglijat într-o mărturisea într-un interviu acordat, în 2015, scriitoarelor perspectivă integratoare“ (p. 5-6). Rodica Lăzărescu şi Loredana Tuchilă: „Teatrul este genul Motivaţia autorului încearcă să depăşească orgoliile patri- cel mai greu. Cu poezia te mai descurci, mai ales când eşti otismului local, orientat spre jubilaţia că Eminescu a tre- tânăr, eşti atât de prost şi de naiv încât şi crezi că poţi să cut şi pe la o „Arcadie“ anume. Un prim semn că are drep- scrii poezie, şi chiar scrii. Proza e o muncă în plus, te mai tate, poate fi găsit în celebra Doină, care exprimă viziunea încurci, mai revii… Teatrul este îngrozitor de greu de scris! integratoare a Daciei Mari, De la Nistru pân’ la Tisa şi Din Este genul, după părerea mea, cel mai greu, şi este genul Boian la Vatra-Dornii, Din Sătmar pân’ în Săcele, Boianul, care a dat (nu cred că e numai părerea mea) cele mai mari la rându-i, fiind nu numai vestitul sat din Bucovina, megieş genii. Adică, nu ştiu cine-i bate pe greci (pe Eschil, Sofo- cu Basarabia, dar şi numele unui spaţiu dunărean, în parte cle şi Euripide), şi cine-l bate pe nenorocitul ăla englez, pe teleormănean, Câmpia Boian, consonând, în exprimarea Shakespeare. Ei, da, Shakespeare nu a scris nimic, Shakes- toponimică eminesciană, cu perechea antipodică geogra- peare de fapt a ajuns la Londra şi a fost angajat să ţină caii. fic teleormăneano-moldoveană Turnu – Dorohoi. Adică, la intrarea în teatru unii veneau călări şi trebuia Autorul se opreşte la trecerile adolescentului boem prin cineva să ţină caii! Shakespeare cu asta se ocupa. Şi îi mai Teleorman în anii 1866, 1867 şi 1868, cu implicaţii în cule- dădeau şi lui să joace roluri d-astea, episodice! A jucat şi gerile de folclor ale poetului, „dimpreună cu revendicarea el Fantoma din Hamlet! Păi, măi tată, nu dai fantoma din unor legături pe care Eminescu le-a avut cu câteva spirite Hamlet chiar oricui s-o joace, fiindcă acolo-i cheia piesei“ ridicate de pe aceste meleaguri, ca şi insistenta aplecare a (Leul albastru. D.R. Popescu 80, Bucureşti, Editura Acade- lui Eminescu, în publicistica sa, asupra unor teleormăneni miei Române, 2015). şi asupra unor aspecte ale vieţii sociale şi politice din acest D.R. Popescu parcă ar evoca anii teatrului ambulant ai judeţ“, iar, pe de altă parte, poetul „s-a bucurat de o la fel lui Eminescu, în postura de sufleor, de copist, de scriitor al de mare atenţie din partea unor preţuitori şi cinstitori – corespondenţei, de „figurant“ în spectacole. Şi până la cea biografi, editori, traducători, exegeţi şi comentatori – din de Cenuşăreasă, de slujbaş apreciat, de pildă, ca „hamal“ în Teleormanul cu care a avut, cum se va vedea, atât de multe port la Giurgiu, cum l-a descris fostul actor Dumitru Găvă- şi de profunde legături“ (p. 6). nescu. Dar, pe atunci, şi Caragiale a exersat ca sufleor în Poarta de intrare în spiritul teleormănean, consideră trupa lui Iorgu Caragiale, făcându-şi ucenicia pentru dra- Stan V. Cristea, s-a deschis în anul 1864, la Botoşani, cu maturgia de mai târziu. S-a întâlnit cu Eminescu în locu- prilejul turneului trupei Fanny Tardini-Vlădicescu, având inţa lui Iorgu Caragiale din Bucureşti, în toamna lui 1867, ca spectacol vodevilul naţional Radu Calomfirescu, scris moment memorabil, evocat în În Nirvana. de Ion Dumitrescu-Movileanu, turneu continuat din ziua Stan V. Cristea pune şi el la bătaie o erudiţie ce tinde de 29 februarie 1864 şi la Cernăuţi, unde piesa s-a jucat în spre exhaustiv pentru a descrie aventura existenţială a lui sala Hotelului de Moldavie. Era primul mare turneu al unei Eminescu din anii 1864-1866, 1867, 1868, cu trupele Fanny echipe de teatru românesc în teritoriile aflate sub Imperiul Tardini, Mihail Pascaly, Iorgu Caragiale, Ion Lupescu, când Habsburgic. Radu Calomfirescu, din Calomfireştii Teleor- paşii l-au purtat şi prin Blaj, Sibiu, Răşinari, Râmnicu Vâl- manului, a fost legendarul erou al lui Mihai Viteazul din cea, Turnu Măgurele, Alexandria, Roşiori de Vede, Giurgiu, vremea luptelor cu tătarii. Împreună cu fraţii Buzeşti i-a Bucureşti, Brăila, Galaţi, Râmnicu-Sărat, Ploieşti, Piteşti, înfrânt pe tătari la Putineiu, la 14 ianuarie 1595. Piesa a avut Curtea de Argeş etc. Meritul autorului vine de acolo că un ecou extraordinar în rândul românilor din Bucovina, nu se restrânge la simpla descriere documentaristică, fac- din Transilvania şi din Banat, trezind energiile „sentimen- tologică, ci evocă traseele sub semnificaţie spirituală pen- tului românesc al fiinţei“, cum ar fi spus teleormăneanul tru evoluţia personalităţii eminesciene, cum promisese în de geniu Constantin Noica. În context, se va petrece pro- cuvântul introductiv. funda schimbare interioară a învăţăcelului de la Cernăuţi, Prima descindere a lui Eminescu în Teleorman, la Turnu care descoperă uimit forţa extraordinară a teatrului. El are Măgurele (în varianta călătoriei cu pluta pe Valea Oltu- revelaţia lui Hamlet a puterii teatrului de a spune adevă- lui), s-a produs în 1866, toamna, după ce a ajuns la Giur- rul. Arta teatrului este cea mai grea, dar şi mai fascinantă giu, în împrejurări încă nelămurite, dar după un popas la între toate artele. Dacă nu era Gheorghe Eminovici care să-l Sibiu, de vreo trei zile, la Nicolae Densuşianu, întâlnindu-se,

126 HYPERION Eminescu in aeternum la Dunăre, cu trupa lui Iorgu Caragiale, care l-a adop- participanţilor de la Putna, a fost scrisă de Dimitrie Gusti tat ca sufleor, ajungând, apoi, la Bucureşti, sursele stabili- (1818-1887), un poet ocazional de atunci. Cu cărţile pe masă, rii traseului bătândus-e, însă, cap în cap (G. Călinescu, D. istoricul literar se vede îndrituit să conchidă: „Aşadar, tre- Vatamaniuc, Augustin Z.N. Pop, Victor Crăciun, Dumitru cerile junelui Mihai Eminescu prin Teleorman, în 1866 (pe Găvănescu-Dimitrie Teleor, Zenovie Cârlugea, Ion Filipoiu). la Izlaz şi Turnu Măgurele), în 1867 (pe la Turnu Măgurele, A doua descindere se produce în vara lui 1867, cu trupa lui Alexandria, Roşiorii de Vede, împreună cu trupa de tea- Iorgu Caragiale, ca sufleor şi actor, Eminescu însuşi făcând tru a lui Iorgu Caragiale) şi în 1868 (pe la Turnu Măgurele, trimitere, în Repertoriul nostru teatral („Familia“, 1870) însoţindu-l pe Mihail Pascaly), reprezintă o realitate care la spectacolele din Giurgiu, Galaţi, Brăila, Turnu Măgu- nu poate fi totuşi negată, întrucât însăşi logica argumente- rele, cu localizări ale piesei Contrabanda de la Giurgiu (în lor nu poate fi învinsă atât de uşor, în sprijinul lor venind şi manuscrisul piesei lui Iorgu Caragiale, Contrabanda de la relaţiile pe care poetul le-a avut mai târziu cu foarte mulţi Galaţi). La Turnu Măgurele, piesa a purtat titlul Contra- teleormăneni din Bucureşti, mai ales din lumea politică, banda de la Turnu, dar s-a jucat şi o piesă „de strictă inspi- precum şi felul în care acesta şi-a apropiat Teleormanul în raţie locală“, în două variante: Fiul Teleormanului sau Stan- paginile sale gazetăreşti“ (p. 44). ciu Bratului, creaţie a lui Ioan Penescu, şi Stanciu Bratului Aceste legături „care se vor dovedi cu mult mai complexe („melodram în 3 acte“). Şi tot atunci, posibil să se fi jucat decât îndeobşte se poate bănui“, fac substanţa următoarelor şi alte două piese de inspiraţie locală, una scrisă de Iorgu capitole: Eminescu şi teleormănenii din Bucureşti, Teleorma- Caragiale, Bătălia bulgarilor cu turcii subt comanda voievo- nul şi opera poetică a lui Eminescu, Teleormanul şi culege- dului Filip Totiu. După părerea lui Stan V. Cristea, trupa a rile de folclor ale lui Eminescu, Teleormănenii în publicistica zăbovit în urbea Turnu Măgurele şi ca invitată a lui Ion M. lui Eminescu, Teleormanul în publicistica lui Eminescu, Emi- Bujoreanu, cunoscut de Eminescu încă din vremea pere- nescu şi preţuitorii şi exegeţii săi din Teleorman, Alte gesturi grinării cu trupa Fanny Tardini. Piesele lui Ion M. Bujo- de preţuire a lui Eminescu, Preţuirea lui Eminescu în jude- reanu, între care şi traduceri, el fiind şi autorul romanului ţul Teleorman şi Ce înscrie Teleormanul în patrimoniul Emi- de succes Mistere din Bucuresci (1862), făceau parte obiş- nescu? Între contemporanii teleormăneni care s-au apropiat nuit din repertoriul trupei. Criticul are motive să creadă că de Eminescu sau care, de-a lungul vremii, au scris despre turneul s-a continuat şi la Alexandria şi Roşiorii de Vede, poet, iată câteva nume, din cele numeroase: Grigore C. fapt confirmat de Victor Crăciun şi de Vasile Smărăndescu Păucescu (coleg la „Timpul“ şi prim editor al publicisticii), (p. 20-21), cu atât mai mult, cu cât la Alexandria se jucau generalul George I. Manu, Anghel Demetriescu, Dimitrie piese de teatru încă din 1858. Este şi un prilej de a contex- Teleor, George Secăşanu, Zaharia Petrescu. Teleormăneni tualiza istoric viaţa teatrală intensă din zonă. prezenţi în opera jurnalistului: Radu Grămăticu, Alexan- A treia prezenţă în Teleorman a lui Eminescu se pro- dru Depărăţeanu, Cezar Bolliac, Alexandru Petrescu. Nae duce la sfârşitul lui august 1868, de astă dată numai la Bassarabescu, Iuliu C. Lugoşianu, Ştefan Bellu, George D. Turnu Măgurele, cu trupa Teatrului Naţional din Bucureşti, Vernescu, Vasile Boerescu, Anton I. Arion, Gheorghe P. Can- condusă de Mihail Pascaly, la întoarcerea, pe Dunăre, din marele turneu întreprins în Transilvania şi Banat. Trupa tilli. Exegeţi, editori şi traducători ai lui Eminescu: Dimitrie era alcătuită din Matilda Pascaly, Maria Gestianu, Catinca Teleor, Gala Galaction, George Burdun, N.I. Apostolescu, Dumitrescu, Maria Vasilescu, Mihail Pascaly, Ioan Gesti- Dimitrie Cuclin, Constantin Dominte, George Gană Cezar anu, Ioan Săpeanu, Simion Bălănescu, Victor Fraiwald, Petre Papacostea, Constantin Noica, Marin Preda, Stelian Vasi- Velescu şi Mihai Eminescu. Turneul, de mare succes, a por- lescu, Iordan Datcu, Răzvan Theodorescu, Mircea Scarlat, nit de la Braşov, la Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad, Oraviţa, Marin Tarangul ş.a.m.d. Alţii l-au valorificat ca personaj Baziaş. Eminescu era deja în plină afirmare şi ca poet, dato- în piese de teatru: Nicolae Caragialli-Costache, Constan- rită lui Iosif Vulcan, apărându-i, în „Familia“, poemele La o tin Calmuschi, Stelian Vasilescu. artistă, Amorul unei marmure, care se adăugau la cele din La întrebarea finală Ce înscrie Teleormanul în patrimo- anii anteriori: De-aş avea, O călărire în zori, Din străinătate, niul Eminescu?, d-l Stan V. Cristea are grijă să rezume, cu La Bucovina, Speranţa, Misterele nopţii, Ce-ţi doresc eu ţie, scrupulozitatea-i demonstrată în text, cât şi în cele peste 200 dulce Românie, La Heliade. Criticul nu pierde prilejul de de pagini de note şi trimiteri bibliografice, întreaga proble- a aduce docte lămuriri privind controversele în jurul poe- matică a cărţii, subliniind îndelungata şi puternica influ- ziei La o artistă (p. 34-35). Un subcapitol al cărţii face un enţă a eminescianismului în spaţiul teleormănean, adesea portret din oglinzi paralele al poetului din anii 1866-1869, cu clarificări definitive asupra unor controverse de istorie altul zăboveşte asupra unor întâlniri ale lui Eminescu cu literară, cum ar fi spulberarea asimilării cu „Galaxia Grama“ tineri din Teleorman, aprofundând şi legăturile cu societăţile a numelui lui Anghel Demetriescu, bănuit atât de Nico- „Românismul“ (sub conducerea lui B.P. Hasdeu) şi „Orien- lae Iorga, cât şi de G. Călinescu, a fi detractorul Gr. Gelli- tul“ (patronată de Grigore H. Grandea). În pregătirea serbă- anu. Istoricul aduce probe irefutabile că numitul Gellianu rii de la Putna, Eminescu a antrenat şi tineri teleormăneni a existat în realitate. care au iniţiat liste de subscripţii publice, la Turnu Măgurele Aşadar, în ansamblu, o temeinică cercetare eminesco- şi la Roşiorii de Vede. D-l Cristea lămureşte şi amănuntul logică, de nivel academic, utilă tuturor celor care se preo- că poezia Închinare lui Ştefan Vodă, trimisă de Eminescu cupă de moştenirea eminesciană.

Eminescu in aeternum HYPERION 127 „Pentru poeţii de limba română, Eminescu este un model în absolut“ CARMEN DOREAL ÎN DIALOG CU DANIEL CORBU (Un dar al Marelui Creator. A doua mare personalitate o misiune christică pentru poporul român. PENTRU a locului după Zomolxe. Misiunea christică pentru POEŢII DE LIMBA ROMÂNĂ, EMINESCU ESTE UN poporul român.) MODEL ÎN ABSOLUT. De neîntrecut, de neîntrecut! C.D.: Ne-am putea imagina astăzi spiritualitatea româ- Eminescu nu numai că a modificat total sen- nească fără de Eminescu? sibilitatea naţională, dar i-a oferit o meta- D.C.: Imposibil. Nu greu, imposibil! Emil Cioran se mira, fizică ce-o personalizează. acolo, în mansarda sa din Paris, Rue de l`Odeon, cum (Daniel Corbu – Eminescu şi misiunea chris- Dumnezeu a putut oferi un astfel de geniu poporului tică pentru poporul român) român. Şi cum Cioran era un expert în declin şi în dis- pariţia popoarelor, îşi răspunea astfel: Eminescu a fost Carmen Doreal: Unul dintre articolele Dumneavoastră dat pentru ca poporul român să mai existe o vreme. publicate în ultimul timp, poartă titlul „Eminescu şi Îi aprob total această zisă. Dacă mi-aţi propus să vor- misiunea christică pentru poporul român“. Credeţi cu bim de Eminescu, aşa, cu o atât de frumoasă insistenţă, tărie că Eminescu a avut o misiune christică? pornind de la afirmaţia mea că ne este model în absolut, Daniel Corbu: Absolut. Sub acest titlu am prezentat o daţi-mi voie să aduc mai multe precizări. Cum se ştie, conferinţă la Congresul Mondial al Eminescologilor, Eminescu îşi făcea apariţia în momentul în care apă- Chişinău, ediţia a IV-a, 2019, preluată şi transformată reau fiorii conştiinţei de sine la români. Mulţi au vor- în articol de pestigioasa revistă „Literatura şi Arta“. Am bit de influenţele dinspre Hugo, Goethe, Byron, Schiller Uaccentuat faptul că un spirit precum Mihai Eminescu sau Hölderin asupra textelor lui Eminescu. Sunt fireşti. nu putea să rămână în cultura română doar prin sim- Sunt întâlnirile marilor spirite într-un mare spirit. Dar ple afirmaţii encomiastice de genul: „spirit tutelar“, „cel ce interpret autentic al operei eminesciene, nu respectă mai mare poet“, „personalitate monumentală“, „geniu o anume independenţă a geniului poetului încă din pri- naţional“ etc. De fiecare dată trebuie făcută o coborâre mele poeme: Epigonii, Mortua est şi Venere şi Madonă? în epocă, în timpul său, pentru a urmări structurile Junimiştii de la Iaşi şi intelectualii de la Bucureşti aveau culturale existente la apariţia sa, realizate de înaintaşii funcţii în stat, administrau moşii, jucau stos şi canastă, veneraţi în Epigonii, trebuie urmărită anvergura ope- ţineau prelecţiuni, respectau convenţii, îşi etalau cul- rei eminesciene şi influenţa ei pe o distanţă de peste o tura asimilată în occident sau spoiala. Ei erau contem- sută de ani. Prin urmare, Eminescu trebuie discutat prin poranii unui mare neliniştit, ai unui blestemat, ai unui „Eminescu înainte de Eminescu“ şi „Eminescu de după căutător de adevăr şi ideal. Ultimul mare poet roman- Eminescu“. Găsesc o datorie de onoare să spun oricând, tic al Europei, cum îl numea Georges Bernard Show, mai ales tinerilor în formare, faptul că Eminescu a avut era conştient de geniul său şi de autentica sa vocaţie

128 HYPERION Eminescu in aeternum profetică. Într-un text găsit printre manuscrisele emi- a căutat pe aici acel pe care şi un Buda ar putea fi gelos? nesciene (o bogăţie naţională!), scria: „Dumnezeul geniu- Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decît esenţial lui m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de mediocri, că nu este ieşire din noi înşine şi ne-am fi adap- aur din marea de amar“. tat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi C.D.: Am o idee destul de mult timp formată, aceea că Emi- faţă de geniul lui şi faţă de turburarea ce ne-a vărsat-o nescu a modificat întreaga sensibilitate şi viziune a româ- în suflet“. Născut nu numai cu geniu artistic, dar şi cu nilor. Cunoscându-vă pasiunea pentru opera marelui poet, corpusculii universalităţii în sânge, Eminescu a visat ştiu că veţi aduce argumente şi detalii în favoarea ideii. la acel homo universalis închipuit de latini şi de vechii D.C.: Mulţumesc. Eminescu nu numai că a modificat total greci. Vizionar şi profet, având drept bază forţa limbii sensibilitatea naţională, dar i-a oferit o metafizică ce-l române şi profunzimea gândirii arhaice (populare şi personalizează. El a adăugat structurii folclorice româ- culte), prin tot ceea ce a făcut Eminescu ne-a dat iden- neşti (pe care-o cunoştea ca nimeni altul, dovadă stau titate şi ne-a fixat un destin. Prin urmare, AVEM TOT sutele de pagini culese din teren) rafinamentul unei MAI MULT CONVINGEREA CĂ EMINESCU ARE înalte culturi. Şi nu greşea Vladimir Streinu când spu- O INVESTITURĂ SACRALĂ, CĂ NE-A FOST DAT nea, pe la jumătatea secolului trecut, că opera lui Emi- DE DUMNEZEU PENTRU A SALVA ŞI ORDONA UN nescu este „actul de identitate universală al neamului POPOR. De aceea, nu credem că greşim atunci când îl nostru“. De aceea, aşezarea sa în Panteonul marilor spi- considerăm pe Eminescu a doua mare personalitate a rite care reprezintă spiritual popoare, Dante, Goethe, acestor locuri, după Zamolxe. Schelley, Puşkin, Poe, nu e întâmplătoare. Eminescu C.D.: Când credeţi că a avut Eminescu receptarea cea mai vine să aducă spiritul românesc la înălţimea celui euro- mare şi cum s-a creat un mit Eminescu? pean prin învăţământ, cultură, moralitate, rigoare a D.C.: După anul 1900, datorită mai ales ediţiilor Maiorescu, ideilor. Ilustrăm şi adâncim totodată afirmaţiile noas- şapte la număr, dar mai ales în perioada interbelică, tre de până acum cu câteva aserţiuni semnate de doi după amplul studiu Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu mari exponenţi ai culturii române, nevoiţi la traiul în de George Călinescu (1932). La acest mit au lucrat cri- exil. Mai întâi readucem în memorie ideea lui Mircea ticii şi istoricii literari, dar şi marii poeţi posteminesci- Eliade din prefaţa la volumul Mihai Eminescu – Poezii, eni, care şi-au dat seama că Eminescu este de neîntre- care apărea la Freiburg, în 1950: „Tot ce s-a creat după el, cut. Pe lângă ediţiile Maiorescu se adăugau continuu de la Nicolae Iorga şi Tudor Arghezi, până la Vasile Pâr- poeme scoase la iveală de cercetătorii eminescologi, de van, Nae Ionescu şi Lucian Blaga poartă pecetea geniu- la Perpessicius până la D. Vatamaniuc şi Petru Creţia. lui, cugetului, sau măcar a limbii eminesciene. Rareori Astfel, orice poet român apărut în ultima sută de ani în un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spon- România şi-a dorit, îşi doreşte, dacă e-n viaţă, făţiş sau taneitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a discret, un loc în apropierea lui Eminescu. Bătălia pen- regăsit în opera lui Mihai Eminescu. […] Eminescu este, tru locul doi, cum ne place s-o numim, s-a iscat la înce- pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi putul mitizării lui Eminescu, după momentul îmbol- ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi. El şi numai el, năvirii poetului şi apariţia volumului de Poesii (1883), ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii. El ne-a luminat adică din vremea lui Macedonski, poet şi el de primă înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român. Pentru noi, mărime, pus la colţ din cauza cunoscutei epigrame şi Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel ţinut aşa de către profesorii cu memorie. mai strălucit geniu pe care l-au zămislit pământul, apele C.D.: Sună interesant: bătălia pentru locul doi! şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea D.C.: Mitul Eminescu a crescut în timp, manuscrisele din însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumu- cele două lăzi purtate în spate prin toată Europa de pri- seţile, durerile şi nădejdile crescute din el. Noi cei de aici, etenul Chibici, predate în 1902 de Maiorescu Acade- rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în miei Române (gestul acestuia din urmă, fiindcă veni urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la melanco- vorba, a fost unul compensatoriu, de iertare de păcat lia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul pentru sacrificarea „periculosului“ jurnalist Eminescu înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne – nu afirm asta gratuit, fără informaţii documentare – reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă. “ În al (Eminescu era pe lista neagră a Imperiului austriac doilea rând, nu putem trece peste mai multe cuvinte încă din 1872!) au devenit cărţi, misteriosul laborator exprimate în Schimbarea la faţă a României de cel mai eminescian dezvăluindu-se fragment cu fragment, au „fără de nici un Dumnezeu“ filosof român, Emil Cioran, augmentat mitul. A existat şi o culme, dacă se poate împrumutat de noi, cum spun mereu, culturii franceze. spune astfel, a mitizării, atunci când filosoful Constan- Sper să le redau cât mai fidel:„Tot ce s-a creat până acum tin Noica l-a numit pe Eminescu „omul deplin al cul- în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de turii româneşti“. În perioada interbelică ierarhizările Mihai Eminescu, totul este aproximativ în cultura româ- literare consumau multă pasiune. Aşa s-a făcut că prin nească. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am anii ‘30, după publicarea Cuvintelor potrivite, bătălia declarat cu toţii, o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce pentru locul doi a fost câştigată de Arghezi. Pe urmă

Eminescu in aeternum HYPERION 129 de Blaga, Ion Barbu, Bacovia, care adăugau experienţe ca o mare făr-o rază,/ Dar nici de văzut nu fuse şi nici lirice originale moderne. Aţi observant că am spus adă- ochiu ca s-o vază./ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a ugau, pentru că eu cred în ideea că în cultură totul se se desface,/ Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!… adaugă, contrazicând astfel teoriile adamiste! Pe acest (Am rostit începutul poemului Scrisoarea I). Oriunde mit s-au sprijinit atâţia intelectuali români, ca să nu ai deschide magica-i carte, observi că Eminescu oferă mai vorbim de luarea sa în folosinţă de către politici- textului nimb metafizic. Semnele mitologice şi vizio- eni, care au ştiut să-i exploateze din plin toate pârghi- nare dau înălţime de neatins poeziei sale. De n-ar fi să ile. De el s-au folosit şi „bulbucaţii ochi de broască“ şi numim decât „Luceafărul“ ca poem reprezentativ şi ar comuniştii, care, timp de vreo cincizeci de ani, şi-au fi de-ajuns. Alegoria geniului din „Luceafărul“, chiar făcut sloganuri din Împărat şi proletar şi Ce-ţi doresc dacă poartă amprenta unui înalt scepticism, de sor- eu ţie, dulce Românie. În sfârşit, exploatarea politică a ginte schopenhaueriană, place nu doar pentru perfec- mitului Eminescu, ar umple multe pagini şi nu e ceea ţiunea formală, ci şi pentru voluptatea rece a eternită- ce ne-am propus aici. ţii, cu totul şi cu totul captivantă. C.D.: Opera lui Eminescu a hrănit spiritual atâtea genera- C.D.: Mulţi critici aduc în discuţie amprenta culturii indi- ţii de români. Vă întreb, Daniel Corbu, credeţi în actu- ene asupra poeziei eminesciene. Amita Boshe a închinat alitatea operei eminesciene? o carte acestor influenţe. D.C.: Pe distanţa a 140 de ani, câţi s-au împlinit nu de D.C.: Nu numai Amita Boshe (care a scris o extraordi- mult de la trecerea sa în eternitate, s-au scris mii de nară carte pe această idee şi a tradus mare parte din studii şi cărţi, atât de către exegeţi români, cât şi stră- poemele eminesciene în limba sa), dar toţi criticii cu ini. Cercetătorii au adus repede la cunoştinţa publicu- viziune fac referire la filosofia indiană, la scrierile san- lui, după 1902, manuscrisele postume din cele două lăzi scrite în care Eminescu avea să caute alte adevăruri predate la Academie, nemulţumindu-se cu doar nouă- despre lume. Iar aceste înrâuriri venite dinspre cultura zeci de poezii publicate în timpul vieţii sau cu ediţia indiană, buddhism în speţă, au fost benefice, s-au adă- Maiorescu. Astfel, de la încercările din revista „Fami- ugat ecourilor scopenhaueriene, oferind profunzime lia“, până la „Luceafărul“, „Odă în metru antic“ suntem textelor. Oricum, adăugându-i-se veşmântul estetic, fascinaţi de amploarea şi adâncimea concepţiei filoso- pesimismul eminescian e tonic. Nu trebuie să uităm fice şi a viziunii poetice. Etern şi efemer, real şi mister, că preocupările pentru solidele culturi antice datează astral şi teluric, derizoriu şi ideal sunt coordonatele pe din tinereţe la Eminescu. Să ne-amintim că în 1868, care se sprijină universul eminescian. În poezie, Emi- pe când mergea cu trupa teatrală a lui Iorgu Caragiale, nescu se lăsa cuprins de „adânca sete a formelor per- întâlnindu-se cu I.L. Caragiale, Eminescu i-a vorbit fecte“. O să vă recit, în acest sens, un fragment pos- despre daci, despre India antică, Nirvana şi gândul de a tum din Egipetul: „Turma visurilor mele eu le pasc ca se retrage în India. Rugăciunea unui dac, amplul poem oi de aur,/ Când al nopţii întunerec – înstelând regele Mureşanu, Kamadeva, sunt mar-cate de filozofia veche maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc./ indiană, ca să nu mai vorbim de Scrisori şi mai ales de Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,/ Vrăji aduce Glossa, cea mai budistă poezie eminesciană. Imaginea peste lume printr-a stelelor ninsoare,/ Când în straturi lui Eminescu a fost fixată de Maiorescu care, cum spu- luminoase basmele copile cresc./ Mergi tu, luntre-a vieţii nea I. Negoiţescu în Poezia lui Mihai Eminescu a defi- mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se nitivat profilul neptunic : „Imaginea lui Eminescu, aşa ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde şi cu cum străbate ea prin veac, a fost, de la început şi cu o lunci de chiparos,/ Unde-n ramurile negre o cântare-n mare intuiţie critică, fixată de Maiorescu. Dacă tirania veci suspină/ Unde sfinţii se preâmblă în lungi haine de primei ediţii a poeziilor lui Eminescu apasă ca o les- lumină,/ Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei pede nedreaptă peste faţa ascunsă a marelui romantic şi frumos.“ Câtă profunzime şi câtă picturalitate! E nece- dacă ochiul poetului-vizionar a fost obturat de ponde- sar să se vorbească de spectacolul cosmic al poeziei emi- rea academică a criticului (dovadă stă şi strofa, din cele nesciene, fără îndoială inimitabil, care aduce în prim excluse, ale Luceafărului corectat de Maiorescu: Vrei să plan o supraconştiinţă a lumii, dezlegătoare de mister. dau glas acelei guri/ Ca după-a ei cântare/ Să se ia mun- Naşterea lumilor primordiale din acel punct în miş- ţii cu păduri/ Şi insulele-n mare? viziune cosmo-orfică, care „mult mai slab ca boaba spumii“ devine la Emi- de o grandoare şi de o substanţialitate poetică restitu- nescu actul solemn, misterios şi grav al creaţiunii. Golul ite prin analizele tărâmului plutonic eminescian), nu e dintâi, odihna, genunea sunt înlocuite de negura cos- mai puţin adevărat că patronul Convorbirilor a definiti- mică, de dorul de-a fi: „La-nceput pe când fiinţă nu era, vat profilul neptunic al lui Eminescu, cu un condei de nici nefiinţă,/ Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/ a cărui pregnanţă e greu să te liberezi.“ Eminescu nu Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns,/ Când este numai o mare carte a literaturii noastre, dar şi un pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns,/ Fu prăpas- mit care creşte pe măsură ce se înaintează în timp. El tie? Genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pri- este chiar mitul poeziei. Procesul demitizării lui Emi- cepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era un întuneric nescu a început încă din timpul vieţii şi continuă şi

130 HYPERION Eminescu in aeternum astăzi în condiţiile postmodernităţii demitizatoare, dar română, care ne duce la gândul că Eminescu nu a învă- fără şanse. Acum, când s-au împlinit 170 de ani de la ţat să moară pentru că lui îi este dat să dăinuie în sufle- naşterea marelui poet, ne cotropeşte tot mai mult gân- tul şi inima noastră, confundându-se cu partea noas- dul că Eminescu a fost marele dar al divinităţii făcut tră de ideal şi confundându-se cu partea din noi care poporului român pentru a-şi menţine identitatea. Om visează. Al doilea vers relevă imaginea poetului care deplin al culturii româneşti, cum îl numea Constan- rămâne, indiferent de denigratorii care apar în timp, tin Noica, Eminescu a rămas în timp marea carte de de la legendarii de carton, de vedetele de câteva zile, vizită a spiritului românesc, cel mai mare poet al nos- lustruitorii de sine, băşici de spumă într-un secol de tru şi modelul în absolut al tuturor poeţilor adevăraţi nimic, pururi tânăr, înfăşurat în manta-i. de limba română. Dacă francezii, nemţii şi chiar ruşii C.D.: Îmi cer iertare că nu las acest final deosebit la aserţiu- au făcut mari dezbateri întru alegerea poetului naţio- nile despre Eminescu. Dar aţi vorbit despre bătălia pen- nal, au avut ezitări, la noi totul a fost clar de la început. tru locul doi, care a fost câştigată pe rând de Bacovia, de Poezia modernă începe în literatura noastră cu Emi- Blaga, de Arghezi, de Nichita Stănescu… nescu, gândirea modernă, la fel. Fără el limba română D.C.: Locul doi e ocupat mereu de un mare poet! ar fi fost săracă, iar noi săraci de asemenea, aşa cum am C.D.: Bacovia, mai întâi. fi fost şi fără Creangă, Caragiale, Enescu sau Brâncuşi. D.C.: Poet infernal de original. A reuşit să declanşeze un C.D.: Consideraţi că a fost o mitizare necesară? adevărat curent literar: BACOVIANISMUL. D.C.: Da, Doamnă Carmen Doreal, suntem un popor mic C.D.: Lucian Blaga? şi avem nevoie de mituri. Un astfel de popor se întă- D.C.: Cel mai mare poet expresionist al Europei după reşte în jurul miturilor sale. În cazul Eminescu, locu- Rilke, cu cele mai spectaculoase viziuni filosofice după rile în care s-a născut şi a copilărit, Botoşanii şi Ipoteştii, Eminescu. Dar, ca şi Eminescu, netradus şi nevalori- locurile peregrinate de poet sau în care a locuit tem- ficat la timp. porar, de la Cernăuţi la Viena, de la Praga la Odesa, de C.D.: Arghezi! la Blaj la Iaşi, au rămas sfinte pentru români. Mergând D.C.: Cel mai mare poet român al secolului douăzeci. Tru- mai departe, aş spune că ACOLO UNDE SE AFLĂ UN ditor al verbului, cu atâtea victorii lirice! Apostol al lim- ROMÂN, SPIRITUL LOCIS ESTE EMINESCU şi că bii române, greu de transportat în alte limbi. atâta timp cât undeva în lume se va citi o pagină din C.D.: Nichita Stănescu? Eminescu, limba română nu va dispărea. Daţi-mi voie D.C.: Poet de viziune şi limbaj. Inovator. să încheiem gândul nostru despre Marele Spirit naţio- C.D.: De cine să mai întrebăm? Cezar Ivănescu! nal astfel: dacă orice poet adevărat este o sărbătoare a D.C.: Poet tragic în profil neptunic. Apostol al pesimismu- limbii în care scrie, atunci Eminescu este eterna sărbă- lui tonic. Tonul poemelor sale, aproape de cel al psal- toare a limbii române. Prin el limba noastră a îmbrăcat milor lui David. forma veşniciei. Deseori îmi vin în minte versurile Nu C.D.: Dar Grigore Vieru? credeam să-nvăţ a muri vreodată / Pururi tânăr, înfă- D.C.: Poeta vates. Rosteşti Grigore Vieru şi-ţi apare Gri- şurat în manta-mi, versuri care nu se pot separa, cum gore cel serafic, îţi apare Poetul de rară originalitate, îţi au făcut-o alţii. Fără îndoială, primul vers este prin- apare Învăţătorul şi-ţi apare Tribunul. Grigore Vieru, tre cele mai frumoase versuri scrise vreodată în limba de ieri şi de azi: UN MIT PLUTITOR.

Eminescu in aeternum HYPERION 131 Proces-verbal încheiat astăzi, 25 mai 2020, cu ocazia jurizării Premiului pentru traducerea şi promovarea operei eminesciene

Juriul naţional, format din prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu (preşedinte), prof. univ. dr. Vasile Spiridon şi prof. univ. dr. Andrei Terian, a analizat contribuţiile la traducerea şi promovarea operei eminesciene în vederea acordării Premiului pentru traducerea şi promovarea operei eminesciene. Având drept argument faptul că dl. Adam Puslojić, scriitor sârb cu origini româneşti, membru de onoare al Academiei Române: • a tradus din creaţia eminesciană în limba sârbă şi a promovat cu consecvenţă creaţia eminesciană în spaţiul cultural sârb; • a publicat volumul Muritori, ce-i cu voi? Sau Bunavestire de Ipoteşti, inspirată de creaţia eminesciană; • a publicat traduceri în limba sârbă din alţi autori români de prim ordin, poeţi şi prozatori, precum Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Dumitru Radu Popescu, Mircea Dinescu etc.; • a jucat un rol decisiv în impunerea în spaţiul culturii sârbe a lui Nichita Stănescu juriul a decis acordarea Premiului pentru traducerea şi promovarea operei eminesciene (ediţia 2020) scriitorului şi traducătorului Adam Puslojić (Serbia). Preşedinte: Mircea A. Diaconu Membri: Vasile Spiridon, Andrei Terian

132 HYPERION Eminescu in aeternum Mircea A. DIACONU Adam Puslojić (LAUDATIO) Adam Puslojić nu există. N-a existat şi nu există.

Există vlahi în Valea Timocului şi, în sfârşit, abia de câţiva ani, limba lor maternă e româna – şi unul dintre aceşti vlahi s-a numit Adam; în căutarea limbii lor materne, vlahii aceştia – prin Adam – au peregrinat în diferite limbi pentru a-i vedea neasemănarea; neasemănarea aceasta a devenit poezie;

Există poeţi în limba maternă a lui Adam (şi limba aceasta este ea însăşi miracol şi poezie) pe care, când a citit-o, Adam şi-a descoperit rădăcinile;

Există o fântână din care Adam a scos cu ciutura versuri pe care le-a dat spre ştiinţă fraţilor săi sârbi, şi versurile acestea scrise de Lucian Blaga, Ion Barbu, Marin Sorescu, Petre Stoica, George Bacovia

Eminescu in aeternum HYPERION 133 au prins să zboare dincolo de limba română şi să clocească în limba sârbă;

Există un prieten, Nichita Stănescu, asemenea lui Enkidu, prin care Adam a devenit el însuşi – aşa cum Nichita a devenit el însuşi după ce a devenit locuitorul unei limbi stranii în care locuiau prietenii săi sârbi;

Şi există, mai ales există, Mihai Eminescu – prin care Adam a trecut din timpul istoric în vârsta de aur a mitului.

În geografia mitului, Adam a trecut pe la Ipoteşti şi pe la Putna şi a spus: Aici e casa mea – şi Adam şi-a purtat casa aceasta, clădită de Eminescu, peste tot în lume;

Când a ajuns la Ipoteşti, Adam a întrebat: „Muritori, ce-i cu voi?“ şi i s-a revelat Bunavestirea de Ipoteşti. Aici a scris Adam: „Fiecare cuget spre / şi despre Eminescu / este o urcare, / o ridicare, / o levita- ţie // de fapt / un zbor! // Cu bătrânul Mircia / am zburat / spre Ipoteşti / şi acest zbor al nostru / a unit cuvântul / cu linia, / inima cu gândirea!“. „Noi / suntem / Eminescu!“ a exclamat finalmente Adam – dând sens versurilor „El este înlăuntrul – desăvârşit / şi / deşi fără margini – e profund / limitat. / Dar de văzut nu se vede“.

Căci Adam a văzut că Rugăciunea unui dac şi Elegia întâia, închinată lui Dedal, nu puteau exista decât în limba română, pe care, fără să ştie, el o uitase şi cu care a început în a doua viaţă a lui să respire…

Adam Puslojić nu există. N-a existat şi nu există. Există, însă, limba în care a scris Eminescu, pe care el a mutat-o cu tot cu rădăcini dincolo de Dunăre, făcându-i pe oameni să-şi descopere sinele şi să se salveze.

Pentru toate acestea, aici, la Ipoteşti, acest omagiu închinat lui Adam; prin el, omagiul se îndreaptă către limba română din Serbia, către vlahii care au învins istoria, către poezia română din Serbia şi către poezia scrisă de vlahii din Serbia în orice limbă.

Iar acest omagiu n-ar fi fost posibil fără Mihai Eminescu.

134 HYPERION Eminescu in aeternum Ala SAINENCO De la Eminovici – Hurmuzachi la Eminescu – Petrino În loc de replică la un interviu publicat în „Hyperion“, partea lui Balş“2. În 1835, probabil, Constantin Hurmu- Anul 38, Numărul 4-5-6/2020 (312-313-314), p. 105-124 zachi intră în slujba lui Balş, întâi ca vechil la moşia Gal- Motto: „de mortuis nil nisi bene“ bena din Basarabia, iar mai târziu ca administrator general. După moartea lui Costache Balş, din aprilie 1848, Con- Pe moşia boierului Costache Balş – „nadvornoi sovetnic şi stantin Hurmuzachi devine însărcinat cu plenipotenţă cavaleriu“, cum îi plăcea boierului să se numească –, s-au asupra averii lui Balş. „Pentru economii, precizează Gh. intersectat, în mod firesc, mai multe destine. Ungureanu, el eliberează din funcţii pe unii din slujbaşi. Gheorghe Eminovici ajunge la Dumbrăveni, probabil, Reţine însă pe Gheorghe Eminovici pentru administrarea în 1831, adus fiind de baronul Ioan Crîste. Baronul, propri- moşiei încă un an“3. etar al unei părţi din moşia Călineşti, văzându-l pe Gheor- În acea perioadă începe un conflict între Constantin ghe Eminovici „mai isteţ şi mai răsărit între ceilalţi copii, Hurmuzachi şi Gheorghe Eminovici, care se va prelungi şi l-a luat la curtea sa de la Costîna, unde a învăţat carte şi, se va manifesta uneori explicit, alteori, ascuns, prin diverse dintreP limbile străine, germana“. La moartea vistiernicului presiuni, făcute de Hurmuzachi asupra lui Eminovici. Să Alecu Balş, în 1831, baronul Crîste, care arendase anterior fi fost, la mijloc, un conflict de ordin pecuniar sau moti- de la acesta moşiile Sarafineşti şi Brehuieşti, devine pose- vul era şi unul subiectiv – „o glumă“, care ar fi ajuns la ure- sor şi al moşiei Dumbrăveni şi, „având (…) nevoie de ţine- chile lui Constantin Hurmuzachi? rea unei cancelarii, (…) aduce din Bucovina pe Gheorghe Matei Eminescu, într-o scrisoare către Corneliu Botez, Eminovici, în care avea încredere“1. După moartea baro- relatează istoria Ipoteştilor, pe care – e de presupus – tre- nului, Eminovici rămâne pe moşia Dumbrăveni, ajungând buia să o fi auzit, povestită cu haz, de la căminar: om de încredere al lui Balş şi vechil. Vechilul Gheorghe „Tata Hurmuzăcheştilor a murit prematur, cum îl chema Eminovici îi raporta situaţia de pe moşia Dumbrăveni lui din botez nu ştiu şi femeia lui, Hurmuzăchioaia bătrâna, o Constantin Hurmuzachi, administrator general al moşi- femeie foarte vrednică şi virtuoasă, a luat în mână ad-ţia ilor lui Balş (de la a cărui soră, Eufrosinia Petrino, cum- moşiei, şi pe unul din feciori, care nu ştiu, poate chiar pără, în 1847, moşia Ipoteşti). Constantin şi câţi fraţi au fost, iar ştiu că Eudoxiu (îi zicea În 1832, Constantin Hurmuzachi, unul dintre fiii lui Doxachi) era cel mai mic, pe unul l-a dat la călugărie, şi Doxachi Hurmuzachi, mergea la Viena pentru studii în nu ştiu la mânăstirea Neamţului sau la Vorona, în tot cazul drept. Aici l-a cunoscut Costache Balş, care l-a apreciat, la una din două. între ei legându-se „o durabilă prietenie şi o admiraţie din

1 Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, Bucureşti, Minerva, 2 Gh. Ungureanu, p. 97. 1972, p. VI. 3 Gh. Ungureanu, p. 164.

Eminescu in aeternum HYPERION 135 Acesta a fugit din mănăstire şi a nemerit la Murguleţ Zberenii «şi ea împreună cu ceilalţi trei copii nevrâstnici ca pretendent al fetei lui. – Murguleţ, cum a văzut că e să rămâe cu giumătate de sat Horodişte aşăzarea părinţască fecior de boier i-a dat fata şi moşia şi bani, iar el după ce a şi cu întreagă moşia Cernauca». (…) prins aripă a chemat pe mama lui în judecată, pentru par- Doxaki Hurmuzaki, nesimţind în sine vocaţiunea pentru tea lui părintească, căci se vede că ca călugăr nu-i dădusă viaţa călugărească, o părăsi, credem în 1805, aşezându-se şi lui parte. La judecarea procesului a fost nu ştiu prin ce pe moşia Cernauca în Bucovina şi căsătorindu-se c. 1810 împrejurări şi tata şi iar nu ştiu instanţa dar ştiu că la Iaşi cu Ileana fiica Stolnicului IordakiMurguleţ , din renu- cu desbaterile căruia spunea tata că s-a provocat un râs mitul neam stăpânitor al Mihalcei lângă Cernăuţi, stră- şi-n auditor şi între magistraţi, de râdeau cu lacrimi, pen- nepotul Logofătului Neculai Murguleţ şi al soţiei aces- tru următorul incident. tuia Ileana, nepoata de fiică lui Gavril Hatman, fratele lui Intimatul (fostul călugăr) aducea ca argument că fra- Vasile Lupul Vodă“. tele său, căruia mamă-sa îi dăduse partea lui de avere şi Doxachi şi Ileana Hurmuzachi au fost părinţii lui Con- pe el îl exilase la mânăstire, nu era făcut cu Hurmuzachi stantin şi ai Eufrosiniei. bătrânu, ci cu un ţigan fecior în casă, lucru pe care-l ştiau *** magistraţii că e calomnie. La aceasta Hurmuzăchioaia în Eufrosinia Hurmuzachi primeşte moşia din Ipoteşti, ca replică, ea personal, a răspuns în bătaie de joc: – Da, Dom- dotă de zestre, la căsătoria cu Petru Petrino, mare proprietar nilor judecători, este adevărat că la tinereţe am păcătuit cu de moşii, fiul lui Hristodulo şi al Anastasiei Petrino. Nici pe un ţigan, însă pe Dumnealui (pe intimat) l-am făcut cu Hurmuzăcheşti – aşa cum povestea Gheorghe Eminovici –, ţiganul şi nu pe acel ce i-am dat averea, şi de aceea l-am dar nici pe Petrino, nu-i prea cunoşteau oamenii din Ipoteşti. dat la mănăstire, gândindu-me la Dzeu că n-are drept la Afacerile, proprietarul şi negustorul Petru Petrino le făcea averea bărbată-meu. în Basarabia şi Bucovina. Cu 5 noiembrie 1846 este datată Atunci s-a provocat un râs general în sală. o cerere, prin care dvoreanul Petru Petrino solicita „mare- Cu tot râsul însă, Hurmuzaki a câştigat; şi de la acesta şalului nobilimii din Basarabia (…) a i se elibera un certifi- a luat tata Ipoteştii şi a avut şi conflict cu Constantin (dacă cat pentru a putea intra în tagma negustorilor de ghildă din nu cumva chiar el o fi fost), căci în urma acestui conflict Odesa“. În Certificat se menţiona că „acesta are 29 de ani, a vândut casele din Botoşani, – de a plătit un rest. Poate soţia Efrosinia – 25, fiicele: Aglaia – 6, Elena – 4, Pulheria că din acest conflict să fi ieşit tata de la Dumbrăveni, căci – 3 şi feciorul Dumitru – 2“. Într-un alt certificat, eliberat Constantin Hurmuzachi a continuat serviciul de inspec- pe 12 decembrie 1851, se preciza „că nu există obstacole tor şi după moartea lui Balş“4. din partea nobilimii, pentru ca dvoreanul Petru Petrino, „Ce e legendă şi ce e adevăr?“ ne întrebăm cu titlul căr- deja în calitate de negustor de ghilda a doua din Odesa, să ţii lui Ion Roşu. se deplaseze în scop comercial peste hotare, împreună cu În Arhiva genealogică, nr. 9-10, septembrie-octombrie soţia şi cei şapte copii ai săi“5. Unul dintre cei şapte copii ai 1912, Sever de Zotta prezintă Spiţa neamului Hurmuzachi, Eufrosiniei şi Petru Petrino, Dumitru, se născuse pe moşia din care reţinem următoarele: Rujniţa, cumpărată de bunicul său, Hristodulo Petrino, de Medelnicerul Constantin Hurmuzachi (tatăl lui Doxachi la Nicolai Cazimir. Petru Petrino va vinde şi această moşie, Hurmuzachi) avea trei fii. „Fiul lui cel mai mare se chi- în 1867, lui Ioan Biberi, mutându-se la Cernauca6. În felul ema Constantin (n.c. 1772); ceilalţi copii erau: Eudoxiu, acesta, numele lui Dimitrie Petrino, viitorul poet, supranu- numit Doxaki (n. 1782 în Horodiştea), Alexandru, numit mit „bardul Bucovinei“ se va lega de această parte a ţării. Aleco, şi Nastasia. Pe moşia Ipoteşti, vândută în 1847 lui Gheorghe În anul 1804 Noemvrie 29, are loc împărţeala ave- Eminovici, se va muta, în 1853, căminarul cu soţia sa rei părinţeşti între copiii şi văduva lui Constantin Med., Ralu şi cei 7 copii: Şerban – 12 ani, Nicu – 10, Iorgu – 9, făcută de Veniamin Kostaki Mitropolitul Moldovei asistat Ilie – 7, Maria – 5, Mihai – 3, Aglae – 1 an. Pentru Ipoteşti, de Constantin Vel Logofăt şi Dumitraş Sturza Vel Vornic. soarta sau providenţa – cum vrem să-i spunem – rezer- După împărţeala aceasta au căzut în partea Serdaru- vase numele de „poet naţional“. lui Constantin: 1/3 Cernauca şi Ţigani; în partea Medelni- *** ceresei Ruxanda: moşiile Cîrjoaia şi Zberenii, alăturea cu În familia Petrino, relata presa vremii, „prima educaţi- Horodiştea, care moşie «aşezarea părintească ce după obi- une şi instrucţiune a fiiceloru a trebuitu se se facă în urma- ceiul pământului s-au dat în parte lui Alecu cel mai mic din rea determinate a mamei loru, imediatu sub ochii dum- fii parte bărbătească. Rămânea deci 2/3 Cernauca pentru neaei aşia că din câteva obiecte da însăşi mama lecţiuni“7. Doxaki, intrat în călugărie supt numele Dosofthei monah Dimitrie Petrino, consemnează Istoriile literare, „a învăţat şi Nastasia. întîi în familie, sub îndrumarea mamei şi a fraţilor acesteia, În anul următor însă, Ianuarie 12, nearătându-se Medel- 5 Sever Zotta, Spiţa neamului Hurmuzachi, în: „Arhivagenealogică“, nicereasa mulţămită cu împărţeala aceasta, ea fu schim- nr. 9-10, septembrie-octombrie 1912, p. 157-158. bată după voia ei, primind Constantin moşiile Cîrjoaia şi 6 Studii de arhondologie şi genealogie, Chişinău, Tipogr. „Bon Ofices“, Vol. 1, 2014, p. 69. 4 Reprodus după: A.Z.N. Pop, Contribuţii documentare la biografia 7 T. Balan, Documente bucovinene, Vol. VI (1760-1833), Bucureşti, Edi- lui MihaiEminescu, Bucureşti, Editura Academiei, 1962, p. 280-281. tura Casei Şcoalelor şi a Culturii Poporului, 1942, p. 166.

136 HYPERION Eminescu in aeternum Constantin şi Gheorghe, oameni de aleasă cultură“8. Con- III-a şi a IV-a. E posibil ca în anul de studii 1857/58, Emi- stantin nu putea fi altul decât acelaşi administrator gene- nescu să se fi pregătit în particular la Cernăuţi pentru exa- ral al moşiilor lui Balş. menul de primire12. Moştenind o avere de la un unchi, Dimitrie Petrino Cert este că în luna septembrie 1860, Eminescu începe pleacă în străinătate şi vizitează principalele capitale euro- studiile la Liceul din Cernăuţi. În 1861 (anul şcolar 1861-62), pene. Studiile biografice nu consemnează nimic despre stu- când vine la studii, Ştefanelli îl găseşte pe Eminescu în diile sale în străinătate. clasa a II-a. În 1862-63, Eminescu repetă clasa a doua din Reîntors în Bucovina,în 1868,Dimitrie Petrino devine cauza notelor rele la latină şi matematici, şi Ştefanelli îi membru al Societăţii pentru cultură şi literatura română devine coleg. În primăvara anului 1863, Eminescu pără- în Bucovina – moştenitoarea Reuniunii pentru Leptură seşte şcoala. Ştefanelli îşi aminteşte, în continuare, că Emi- (1 mai 1862-1865), la a cărei înfiinţare au contribuit şi nescu a revenit în Cernăuţi, pentru scurt timp, în primă- unchii săi, Gheorghe şi Alexandru Hurmuzachi, sprijiniţi vara lui 1864, dar nu pentru studii. În octombrie 1864 îl de preoţimea românească a Bucovinei –, colaborând şi la găsim funcţionar la Tribunalul din Botoşani (cererea de revista societăţii Foaea Societăţii pentru Literatura şi Cul- angajare datează cu 5 octombrie 1864, iar peste un an, în tura Română în Bucovina. primăvara lui 1865, îl găsim din nou la Cernăuţi (cu 5 mar- Pe 27 ianuarie 1869, la Cernăuţi, se dă un concert în folo- tie datează cererea de demisie13) şi din nou pentru scurt sul „Fundaţiunei Pumnulene“, iar în deschidere, Dimitrie timp. În toamna aceluiaşi an, 1865, Eminescu revine pen- Petrino rosteşte un Prolog.„Filologu destinsu, inse romanu tru a studia ca privatist. După moartea lui Aron Pumnul, şi mai bunu, Pumnulu a crescutu germinele Romanismu- în 1866, părăseşte definitiv Cernăuţii. lui în sinulu tinerimei nóstre, pre carea a spriginit-o în După o încercare de a-şi certifica studiile la Blaj, îl regă- ori ce privinţia; şi acesta este meritulu lui celu mai mare! sim, pe Eminescu, la Viena între 1869 şi 1872 ca „auditor Astfeliu lucrându elu a reposatu în anulu 1866, lăsându extraordinar“ la Facultatea de Filosofie şi Drept. în urma lui nestinsa suvenire a unei binefaceri naţionale, Ajuns la Viena, Eminescu, din„februarie 1869 este mem- demne de stima şi admiraţiunea fie-cărui românu“, scria bru alături de I. Slavici al Societăţii Literare-Ştiinţifice, despre Aron Pumnul Dimitrie Petrino9. La câteva luni, D. membrii definitivi din 23 octombrie 1869, iar din 20 octom- Petrino publică scandaloasa broşură Puţine cuvinte despre brie, membru al Societăţii România“14. coruperea limbei române în Bucovina (Cernăuţi, Tiparul Pe 9 noiembrie 1869, Societatea Literar-socială „Româ- lui Bucoviecki şi Comp., 26 p.). nia“ ţine o şedinţă, în care „condamnă broşura lui Petrino Gheorghe Eminovici îşi ducea fiii la studii la Cernăuţi. pe care o califică «deşărtăciune»“. La aceeaşi şedinţă „se ia Pe 16 august 1857, căminarul depunea a cincea cerere pen- hotărârea să i se răspundă lui D. Petrino şi în presă. Emi- tru eliberarea unui paşaport pentru fiii săi şi ruga Onora- nescu era cel mai indicat să facă acest lucru şi nu ar fi exclus tul Secretariat de Stat „să înscrie în acel paşaport şi al cin- ca şi propunerea să fi venit din partea lui“. Articolul („răs- cile fiu al meu MIHAIL care iaste în vrâstă de 7 ani (…) puns în numele studenţimii române din Viena, la atacu- având şi acesta a urma studiili“10. În anul şcolar 1857-58, rile lui D. Petrino împotriva lui Aron Pumnul“15) – O scri- prin urmare, Eminescu se afla la Cernăuţi, împreună cu ere critică– e publicat în „Albina“, nr. 3 din 7-19 ianuarie fraţii săi. Din cercetările lui Radu I. Sbiera, ştim că „Emi- 1870. Cu acest text, probabil, Eminescu îşi începe activi- nescu a frecventat acolo (la Şcoala greco-orientală, numită tatea ziaristică. Articolul declanşează însă şi un conflict National-Hauptschule – n.n., A.S.) a treia şi a patra clasă Eminescu – Petrino, care nu pare a fi o prelungire a con- a cursului primar de la septembre 1858 pînă în iulie1860. flictului Eminovici – Hurmuzachi, deşi îi implică pe des- (…) la finea anului şcolar 1858/9 fu clasificat al 15-lea cendenţii aceloraşi familii. Eminescu, pe lângă argumen- între 72, iar în clasa a patra primară a obţinut în amîndouă tele obiective şi riguros susţinute, vizează şi persoana lui semestrele o medie generală foarte bună, clasificat fiind la Petrino: „Baronia nu aduce de moştenire ştiinţa sau geniul finea anului şcolar (iulie 1860) al 5-lea între 82 de elevi“11. şi(…) nu e destul ca să aibă cineva un privilegiu – chiar cu Teodor V. Ştefanelli rememorează aceeaşi perioadă, ezi- pajere împărătească fie – pentru ca să aibă la dispoziţiunea tând însă între clasa a II-a şi a III-a atunci când face refe- sa imperiul cel vast al ştiinţei şi lumina cea curată a criti- rire la şcoala primară: „Din aceste testimonii vedem că cei filozofice. (…) Baronia şi nimbul poetic sunt un drept micul Eminescu a intrat în luna Septemvrie 1858 în clasa nu la critică, ci până şi la batjocură, până şi la persiflagiu a II-a a şcoalei primare din Cernăuţi, prin urmare trebuie să fi fost supus unui examen de primire ca să poată fi admis deodată în clasa a II-a“. Pe de altă parte, în Anexa 12 Radu I. Sbiera, Amintiri despre Eminescu, în: „Ei l-au văzut pe Emi- A, în care reproduce testimoniile, referirile sunt la clasa a nescu“, Cluj-Napoca, Dacia, 1989, p. 107. 13 T.V. Ştefanelli, Amintiri despre Eminescu, Bucureşti, Cununi de Stele, 8 „Transilvania“, 15 februarie 1878, p. 7. 2018, p. 25 şi urm. 9 E. Lungu, Poeţi de pe vremea lui Eminescu, Chişinău, Editura Car- 14 Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, Bucureşti, Minerva, tier, 2016, p. 111. 1977, p. 280. 10 Reprodus după: „Albina“, nr. 12, 2/14 februarie 1869, p. 2. 15 E. Glodariu, Asociaţiile culturale ale tineretului studios român din 11 Gh. Ungureanu, Documente inedite pentru cunoaşterea copilăriei lui monarhia habsburgică, Cluj-Napoca, Muzeul Naţional de Istorie a Eminescu, în: „Universul Literar“, 24 iunie, 1939, p. 1, 6. Transilvaniei, 1998, p. 40.

Eminescu in aeternum HYPERION 137 asupra acelora cari ar avea cutezarea de a fi de-o opini- averea bibliotecei vechi. O contopire a acestora este dar une contrarie“. necesară, deşi ordinea e altfel îndestul de mare“21. *** În aceeaşi scrisoare, Eminescu îl informa pe În 1869, la Viena, moare Constantin Hurmuzachi, care Maiorescu:„…primesc bucuros funcţia de revizor şco- ajunsese ministru de justiţie şi preşedinte al Curţii de lar peste districtele Iaşi şi Vaslui, nu pentru că prin asta Casaţie, jucând un rol important în viaţa publică. El „lasă aş adăoga ceva la bunăstarea mea materială, căci, în fapt, întreaga sa bibliotecă, bogată în cărţi de valoare mai ales câştig pe loc cu lecţiile de la Institutul academic şi Şcoala din domeniul istoriei, în total 7461 volume, Bibliotecii Cen- Normală împreună 397 l.n., astfel încât adaosul nu este trale din Iaşi, care le lua în primire în anul 1871“16. considerabil în vederea cheltuielelor ce le-aş avea cu dru- Pe 23 august 1874, T. Maiorescu face propunerea către mul. Punctul meu de vedere este că aş intra în contact cu Consiliul de Miniştri pentru numirea lui Eminescu în pos- populaţia rurală, singura care mă interesează îndeosebi“. tul vacant de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi. În În locul lui Eminescu, era numit director Dimitrie Jurnalul Consiliului de Miniştri prin care s-a decis numirea Petrino. Va urma un lung şi nejustificat (după majoritatea lui Eminescu în respectivul post şi în Raportul ministrului Istoriilor literare) proces, cu implicarea directă a lui Petrino Instrucţiunii Publice şi al Cultelor pentru confirmarea în (puţine sunt vocile care îi justifică măcar parţial poziţia). post, în dreptul numelui Eminescu este trecut doctorand în Într-un final, aşa cum se ştie, dosarul care i-a provocat filozofie17. După Viena, Eminescu fusese, între 1872 şi 1874, atâtea emoţii lui Eminescu22 va fi clasat, inspectorul con- student extraordinar la Universitatea din Berlin. Probabil, siderând că din toate acestea rezultă că „nu numai că nu obţinuse, după cum reiese din cererea cu nr. 683, publi- se poate imputa lui M. Eminescu că ar fi sustras din bibli- cată în Manuscriptum, certificatul de absolvire a Gimnaziu- otecă vreo carte cu intenţiune de a şi-o apropria, dar nici lui din Botoşani: „Domnul student Mihail Eminescu, din măcar neglijenţia prevăzută de art. 203 C.P.“23. Botoşani, România, fiul proprietarului Eminescu, înscris După un an de activitate bibliotecară, Dimitrie Petrino la această Universitate la 18 decembrie 1872 în baza cer- îl va suplini, în perioada 1876-1878, pe A. Vizanti la Cate- tificatului anexat de la Gimnaziul din Botoşani, s-a pre- dra de limba şi literatura română a Universităţii din Iaşi, zentat să i se elibereze un certificat de absolvire. Berlin, la „fără a avea pregătirea necesară“, precizează autorii Dicţi- 14 iulie 1873“18. onarului literaturii române de la origini până la 190024. La La bibliotecă, funcţiona un sistem învechit, o admi- acea dată, Dimitrie Petrino nu avea nici drepturile civile nistraţie birocratică, bibliotecarul şi ajutoarele sale nefi- şi politice de român. „Legea“, prin care i se acordau aces- ind decât organe de execuţie. Sistemul era caracterizat tea avea să fie publicată în Monitorul Oficial al României chiar de Eminescu drept vicios, de a ţine patru-cinci bibli- din 7 (19) aprilie 1877 (p. 2336): oteci în una19. „LEGE. Acest post, îi scria Eminescu secretarului Agenţiei diplo- Art. unic. În virtutea art. 9 din Constituţie se acordă matice române din Berlin, Ioan Al. Samurcaş, în 19 sep- D-lui Dimitrie Petrino Armis, român din Bucovina, eser- tembrie 1874, era „singurul care nu e-n stare de-a-mi între- ciţiul drepturilor civile şi politice de român. rupe întru nimic nici preparaţiile mele pentru doctorat, nici Promulgăm acestă lege şi ordonăm ca să fie investită cu ocupaţiunea mea care-ntotdeuna va rămânea ştiinţifică şi sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul oficial. literară. Dar, ca la toate, începutul ş-aici e greu şi numai Dată în Bucureşti la 2 Aprilie 1877. luarea-n samă şi numărarea a 15 000 opuri (peste 30 000 CAROL“. volume) e un lucru, de nu greu, totuşi răpitor de vreme“20. Eminescu lucrează la un manual de sanscrită, ordonează Senatul însă, în şedinţa din 1 februarie 1877, aproba biblioteca, face liste de cărţi şi manuscrise pe care le pro- entuziasmat şi cu ovaţii numirea lui Petrino: „Onor. D. pune Ministerului spre a fi achiziţionate. Într-o scrisoare Visanti a dat peste un bun suplinitor, a dat peste D. Petrino, adresată lui T. Maiorescu, scria: „Mi-ar mai rămânea vreme a dat peste Bardul Bucovinei! a dat peste filomela Bucovi- să catalogizez biblioteca, mai ales acuma în timpul verii, nei. Sunt totdeuă-dată dator a spune că acel curs care sub D. ceea ce în decursul anului nu prea e cu putinţă din cauza Visanti era văduv de studenţi, astăzi este plin de ascultători! împrumutărilor de cărţi. Precum ştiţi, biblioteca e com- (Aplause prelungite), si aci fie-mi permis a vorbi ceva de pusă din mai multe donaţiuni, cari acestea întrec cu mult Bardul Bucovinei! – D. Petrino a părăsit Bucovina, nepu- tând se vadă cu ochii sei cum averile mănăstiresci, cum

21 Mihai Eminescu. Opere, vol. XVI, p. 39. 16 Mihai Eminescu, Opere, vol. XVI, Bucureşti, Editura Academiei RSR 22 Mihai Eminescu. Opere, vol. XVI, p. 68. şi Muzeul Literaturii, 1989, p. 515. 23 Într-o scrisoare, din 25 noiembrie 1876, Eminescu îi scrie lui Samson 17 Karl Kurt Klein, Biblioteca Universităţii din Iaşi, în: „Boabe de grâu“, Bodnărescu,: „Când vei fi interogat, te rog spune adevărul. Nu eva- 1934, nr. 5, p. 267. ziv, nu încurcat, căci toată responsabilitatea civilă e o copilărie ală- 18 A se vedea: Ungureanu, p. 288-289. turi cu urmările ce le-ar avea pentru mine un singur neadevăr ce l-ai 19 Mihai Eminescu. Documente berlineze (Preambul de Stancu Ilin), spune. Un neadevăr ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viaţa în: „Manuscriptum“, 1977, nr. 1, p. 145. şi să-mi răpească onoarea“. 20 Karl Kurt Klein, p. 270. 24 Gh. Ungureanu, p. 407.

138 HYPERION Eminescu in aeternum fondul religios, provenind din acele moşii, date de strămoşii astfel încât să formeze un curs complet, cum prescrie de noştri pentru Biserică şi şcoala română, se întrebuinţează altfel autorul însuşi, se cer cunoştinţe pentru care ar tre- spre a se întemeia uă Universitate germana menită spre a bui neapărat să mă pregătesc în mod special, îndeosebi stinge naţionalitatea română din Bucovina. – D-sa dar s‘a de ştiinţele naturii, de antropologie. (…) Ar trebui să stu- espatriat venind în România în speranţă că aci, la căldura diez mai întâi anatomia şi fiziologia, cel puţin timp de un românismului, lacrămile sale se vor usca! Ei bine bardul semestru, ca să ştiu atât cât rezonabil se cuvine ca prole- Bucovinei a venit între noi cu inima plină de durere, sim- gomene ale filozofiei. patisând cu tot ce este frumos, cu tot ce este Patrie. Îndată Acestea sunt temerile mele. (…) Un titlu de doctor m-ar ce el află despre interpelaţiunea mea în privinţa Universi- aranja într-adevăr cu lumea şi cu ordinea ei legală, nu şi tăţii de Iaşi, el‚ mi telegrafia mulţămindu-mi pentru iniţia- cu mine însumi, care deocamdată nu mă mulţumeşte, nu. tiva luată, şi arătându-mi câtă durere simţia în inima sa de Tocmai această împrejurare concretă mi-a arătat limpede român şi de poet văzând decadenţa Universităţii române seriozitatea sarcinii mele, iar ideea foloaselor ce mi s-ar din Iaşi, facia cu înflorirea crescândă a Universităţii ger- putea oferi pe această cale nu e mai puternică decât con- mane din Cernăuţi. Bardul Bucovinei‚ mi a adresat aces- ştiinţa datoriei“27. tea prin telegramă numai pentru că am spus că Universi- *** tatea de Iaşi este părăsită, este uă ruină morală şi materială, Dimitrie Petrino a încetat din viaţă pe 29 octombrie în care cântă cucuvaele. Aşa dar D. Visanti are un suplini- 1878 la Bucureşti. „I s-a făcut înmormântarea la cimiti- tor vrednic“25. Pledoaria era susţinută de M. Kogălniceanu. rul Şerban-Vodă, după un serviciu funebru oficiat în bise- Iacob Negruzzi găsea altă explicaţie: „El părăsise rica Doamna Bălaşa“, înmormântarea „a fost simplă şi Bucovina şi venise în România pentru a-şi reface o poziţie tristă“, consemna în Necrologul publicat în „Timpul“ din socială după ce risipise însemnata sa avere părintească. Ajun- 4 mai Mihai Eminescu. Despre Dimitrie Petrino, care i-a gând partidul roş la putere în anul 1876, Petrino lovea în urmat în funcţia de director al Bibliotecii din Iaşi şi care noi cu scop de a linguşi pe învingători. Purtarea lui Petrino l-a învinuit de sustragere de cărţi, Eminescu, urmând dic- faţă de Alecsandri, de mine, şi de alţi prieteni şi protectori ai tonul „de mortuis nil nisi bene“, a amintit doar că „minis- săi era atât de neînţeleasă, încât dovedea poate mai multă trul Maiorescu îl numise director al bibliotecei din Iaşi“. nebunie decât răutate. Numai aşa se explică cum Petrino Şi l-a justificat: „Precum merg lucrurile la noi, unde orice îndrăzni să provoace darea în judecată a lui Eminescu pen- talent, fie poetic, fie artistic în genere, e atras în vârtejul tru că ar ﬁ făcut să dispară din biblioteca Universităţii de jucăriilor politice, tot astfel s-a întâmplat că şi Petrino a Iaşi cărţi pe care judecătorul de instrucţie le găsi aşezate pe fost ademenit prin făgăduinţe, târât în vârtejul vieţii poli- rafturi la locul lor obişnuit“26. tice şi tot prin instigaţiile coteriei politice care îl captivase, În 1874, Maiorescu îi propunea lui Eminescu postul de a fost împins la publicarea mai multor lucruri ce erau mai profesor de filosofie. Eminescu îi scria pe 5 februarie 1874: prejos de demnitatea unui adevărat talent“. „Vă mulţumesc din inimă pentru perspectiva unei eventu- „Cât de trist e a vedea un poet mort şi a-i asculta pane- ale numiri a umilei mele persoane în mult-grăitoarea cali- giricul, în care numai despre poet nu se vorbeşte!?“ se tate de profesor de filozofie. Cred însă că o atare propunere, întreba Eminescu, vizând discursul lui N. Ionescu, care „în pentru mine de altfel îndeajuns de măgulitoare şi în acord o viaţă atât de bogată şi atât de zbuciumată, (…) nu a găsit cu întreaga mea aplecare firească, pare să fie venită totuşi, decât un hârb democratic“ şi corecta, pentru posteritate în lumina conştiinţei de mine, prea devreme. (…) Am eu şi în memoria lui D. Petrino: „A publicat două poeme din dreptul, fără un plan didactic precis, pe care să-l fi prelu- care una, La gura sobei, e bună, cealaltă, Legenda nurului, e crat în întregime, să-mi asum, la anii mei, riscul unei astfel slabă. Cea din urmă poezie a sa a fost publicată în «Româ- de sarcini? (…) pentru a reda filozofia schopenhaueriană nia liberă» şi cuprinde o persiflare a unei poezii a lui Vasile Alecsandri, încât se vede că înrâurirea noilor săi amici îl 25 Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura dusese din rău în mai rău. (…) Talent a avut, poet era!“ Academiei, 1979, p. 677. 26 I. Negruzzi, Amintiri din Junimea, Bucureşti, Humanitas, 2011, p. 193. 27 Mihai Eminescu. Opere, vol. XVI, p. 48.

Eminescu in aeternum HYPERION 139 Cotinel MUNTEANU Artişti plastici români în a doua jumătate a secolului al XX-lea Se ştie că un popor fără cultură dispare, iar istoria a demon- Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, ten- strat acest lucru. Astăzi se consideră, pe bună dreptate, că dinţele evolutive ale artelor plastice din Romania au înce- arta unui popor intră în domeniul public internaţional put să se diversifice în mod spectaculos, generând noi per- ca element cultural când ajunge să-şi afirme caracterul ei sonalităţi în pictură, sculptură, grafică, tapiserie etc. propriu. Este normal să fie aşa din moment ce arta, pre- Sinteza pe care am pregătit-o va prezenta câţiva artişti tutindeni în manifestările ei superioare, reflectă aspectele plastici pe care i-am cunoscut, care prin stil şi concepţie, caracteristice ale timpului şi poporului din care s-a năs- au realizat un limbaj plastic cu impact deosebit. cut. Puşkin spunea că „arta unei ţări reprezintă totalita- Dacă începem cu HORIA BERNEA, trebuie sa vorbim tea virtuţilor sociale şi forţelor sale etice“. Se ştie că artiştii despre robusteţea şi plenitudinea, despre seninătatea pic- noştri,S în general, nu s-au putut sustrage legilor vremii şi turii lui, evidente la prima privire aruncată asupra operei împrejurărilor. De aceea, trebuie căutată importanţa cul- acestuia, de imposibilă certitudine. Aceste caracteristici turală a artei, semnele originalităţii care înseamnă o nouă sunt proprii picturii sale. Se ştie că dintre elementele expre- varietate artistică. sive cultura are o valoare grafologică şi poate transmite Cercetând arta ca fapt de civilizaţie, vom constata, de direct trăirile subconştientului. În coeziunea armonioasă fapt, că ea cristalizează momentele esenţiale ale acesteia, a picturilor lui Bernea, tuşele întreţes înfiorarea generată solidificând, am putea spune, valenţele umane în opere de conştiinţă în omenesc şi lumesc. Traiectele imprevizi- care tind să devină nepieritoare, ca mărturie a locurilor bile ale tuşelor largi sau înguste, estompate sau violente, şi vremurilor în care s-au născut. Fluxul noilor opere este apăsate sau uşoare, sinuoase sau fluente, violent gestuale astăzi mult mai rapid, clasicizarea sau dispariţia de pe fir- ca nişte vibraţii îndepărtate, prin transparenţa interioară mament au loc în perioade relativ reduse de timp. Ar fi greu a suprapunerilor picturale, formează un ton major, struc- de spus dinainte ce se va păstra şi ce anume nu va rezista tural şi cromatic al picturii sale. În afară de tuşă, trebuie asalturilor timpului sau extinderii pe noi spatii stilistice. să luăm în considerare un alt element important care con- Creaţia artistică reprezintă însă întotdeauna un eveni- tribuie la expresia puternică a picturii lui Horia Bernea şi ment în sensul că introduce o ruptură axiologică faţă de anume un element cu totul personal viziunii lui, spre care canoanele trecutului, măcar în unele privinţe. s-a îndreptat, conştient de o necesitate a confruntării, de Arnold Gehlen distinge trei mari tipuri de artă: idea- care apoi a fost absorbit lent. Este vorba de absorbţia for- tică, realistă şi abstractă. Evoluţia de la arta ideatică, prin melor primare, a formelor artistice produse de evoluţia cea naturalistă, la arta abstractă dezvăluie un proces de tre- modernă a societăţii. cere sau etapele drumului către interior, adică spre expresia individuală.

140 HYPERION Eminescu in aeternum Prin originalitatea confruntării formelor cu trăirile Toate manifestările sale artistice, literare, culturale sufletului s-au născut cunoscutele cicluri: Dealuri, Curţi, poartă pecetea unui temperament expansiv, deseori impre- Prapori, Hrana (Pâinea). vizibil. Exista în el o indiscutabilă vocaţie nonconformistă. ION NEAGOE (1933-1991), devenit ieşean prin adop- În mod paradoxal, poate, această atitudine nobilă, ataşată ţie, preocupat în special de crearea unui timbru propriu, net idealurilor de îmbogăţire a experienţei culturale prin portretist prin excelenţă (Pallady, Băncilă etc.) şi compo- intermediul valorilor inedite pe care le poate propulsa aven- zist de mare amploare se plasează în galeria naţionala a tura cunoaşterii, este dublată, cel puţin în parte, de vigoa- marilor pictori ieşeni. Pictura lui se caracterizează in spe- rea cerebrală ce ordonează în spiritul unei ordini struc- cial prin sonoritatea tonurilor care se contopesc în surdină, turale interioare, construcţiile sale nonfigurative de actul abordând în ultimă instanţă, tehnica picturii în tempera, cerebral cenzurează şi direcţionează resorturile afective. pentru puritatea tonurilor şi transparenţa materiei potri- La TRAIAN HRIŞCA viziunea compoziţională monu- vit rafinamentului său. Colorist de excepţie, la Ion Neagoe mentală, interpretările cromatice de sorginte decorativă toată ştiinţa portretului se află în măiestria de a surprinde caracterizează individualitatea orizontului expresiv pro- cu tandreţe şi expresivitate virtuţile caracterelor umane (este priu lui. Prin incorporarea unor dominante ideatice, prin considerat ca fiind printre cei mai mari portretişti români). calităţi picturale şi de imagine a alcătuirilor ce îi populează Putem spune la un moment dat că este un clasic în şcoala lucrările, artistul tinde să depăşească nivelul unui spectacol ieşeana contemporană. Să nu uităm că a fost unul dintre liric. Compoziţiile sale abordează cu precădere o tematică cei mai prestigioşi profesori ai Academiei de Artă din Iaşi. selecţionată din spaţiul satului maramureşean, dar rezol- Aşa cum spunea criticul de artă Radu Negru: „Ion Neagoe vările plastice sunt complet detaşate de orice urmă de fol- a fost cel mai mare portretist al generaţiei lui şi rămâne clorism. Personalitatea proprie construieşte, organizează, ca atare în istoria artelor“. Se ştie că tot ce a lăsat în colec- imaginează un Maramureş simbolic. Propunerile plastice ţiile particulare şi muzeale poate fi considerat antologic. rezultate astfel nu încearcă nici pe departe să sintetizeze Despre PAVEL CODIŢĂ (1916-2000) se poate spune că emblematic imagini cu putere de definiţie. Dimpotrivă, este legat, inseparabil de atitudinea din arta românească a Maramureşul său este înainte de toate un spaţiu sentimen- acestor decenii. Pictura lui este ca un balet fastuos şi grav tal şi spiritual în care guvernează componentele şi exigen- de păsări nemenite, verde catifelat şi adânc. Astfel, la Pavel ţele unei gândiri autonome. Codiţa fabulosul nu se răsfaţă în petrecere ludică, iar nai- Arta, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, este rezul- vul nu se explicitează. tatul unor experienţe anterioare, a unor lungi preocupări Somptuozitatea operează fără prejudecăţi la Pavel şi pregătiri, după îndelungi meditaţii şi încercări practice Codiţa, în colajele care pregătesc sau refac paralel lemnul repetate. De aceea, artiştii nu iau nimic de-a gata şi, dacă unor picturi. Rupturile de accent pe care le poartă cu sine se îndepărtează de tradiţie, este deoarece instinctul şi jude- colajul îi dau ocazia pictorului să ne împingă, neaşteptat cata, sau ambele, îi obligă la aceasta. spre falezele unui tărâm metafizic. Din această cauză, ei merită să fie respectaţi şi, dacă ne Sculptorul MIHAI OLOS (1940-2015) face parte din gândim la activitatea lor, în urma unor analize amănun- categoria creatorilor ce se sustrage unei definiri în termeni ţite şi mai profunde, ne dăm seama de avantajul pe care precişi. Spiritul său intrepid, neastâmpărul unei curiozităţi arta l-a avut de pe urma ingeniozităţii uni artist sau unui permanente îl poartă cu dezinvoltură de la pictură la lite- grup de artişti. ratură de la cercetări folclorice la sculptură si happening.

Eminescu in aeternum HYPERION 141 Lucia ŢURCANU Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“. Calendar cultural Pentru a-şi realiza obiectivul de bază – studiul şi promo- Evenimentele organizate cu prilejul Zilelor Eminescu, varea operei eminesciene, a poeziei române în general şi ediţia ianuarie, s-au desfăşurat pe 15 ianuarie. În amfi- valorificarea patrimoniului muzeal –, Memorialul Ipoteşti teatrul „Laurenţiu Ulici“ al Bibliotecii Naţionale de Poezie – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“ are câteva „Mihai Eminescu“ de la Ipoteşti, a avut loc masa rotundă proiecte şi programe-pilon (Program de cercetare şi promo- Eminescu – 170, la care s-au discutat următoarele subiecte: vare a operei eminesciene şi a poeziei în general; Program de Imaginarul eminescian – o nouă ficţiune critică? (Mircea traducere a operei eminesciene şi a poeziei în general; Pro- A. Diaconu, Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava); gram educaţional de promovare a operei eminesciene; Pro- Problemele actualizării critice a lui Eminescu (Alex Gol- gramP de valorificare a patrimoniului muzeal), care implică diş, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca); Emi- organizarea de evenimente lunare, la Ipoteşti sau la insti- nescologia şi complexul operei neîncheiate (Doris Miro- tuţiile partenere, cu antrenarea unui public divers: de la nescu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi); N. elevi, studenţi, profesori, cercetători la publicul larg, pasi- Steinhardt despre Eminescu (Ioan Pintea, Biblioteca Jude- onat de artă. ţeană „George Coşbuc“ din Bistriţa-Năsăud). În prima jumătate a anului 2020, activitatea Memori- La întâlnirea cu genericul Semnal editorial, au parti- alului Ipoteşti, bulversată de starea de alertă şi necesitatea cipat Editura Eikon, care a recomandat publicului o serie luării măsurilor pentru prevenirea contaminării cu noul de noutăţi editoriale, şi Memorialul Ipoteşti, cu prezenta- coronavirus SARS-CoV-2, şi-a schimbat uşor formatul – rea volumelor din Colecţia Ipoteşti şi a revistei semestri- cele mai multe dintre activităţi s-au desfăşurat on-line –, ale de studii româneşti GLOSE (An I, nr. 1-2). dar a continuat să urmărească aceleaşi obiective: oferirea Activităţile de omagiere a lui Eminescu au continuat în oportunităţilor de a participa la întâlniri cu poeţi, critici sala „Horia Bernea“, unde a fost vernisată Expoziţia „Memo- şi istorici literari, traducători de primă mărime; organiza- rialul Eminescu“, eveniment urmat de un recital de muzică rea întrunirilor la care eminescologi din diferite generaţii clasică, susţinut de cvartetul Phoebus din Botoşani şi vio- să facă schimb de opinii; prezentarea obiectelor de patri- lonistul ieşean David Marcian. moniu din colecţiile memorialului. În seara zilei de 15 ianuarie, în Sala de spectacole a *** Casei de Cultură a Tineretului din Botoşani, a fost decer- nat Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – OPUS

142 HYPERION Eminescu in aeternum PRIMUM, laureata din acest an fiind Anastasia Gavrilo- În cadrul Zilelor Eminescu, ediţia din iunie, a fost orga- vici, cu volumul Industria liniştirii adulţilor (Casa de Edi- nizat (on-line) şi Colocviul de exegeză literară, ediţia a tură „Max Blecher“, 2019). IV-a, In honorem Laurenţiu Ulici. A fost evocată perso- *** nalitatea criticului şi istoricului literar din a cărui iniţiativă Ediţia din iunie a Zilelor Eminescu s-a desfăşurat a fost inaugurată, pe 15 ianuarie 2000, Biblioteca Naţio- on-line, pe 15 iunie. Pe site-ul Memorialului Ipoteşti (www. nală de Poezie „Mihai Eminescu“. Graţie fondului de carte eminescuipotesti.ro/zileleeminescu2020iunie15.htm) au donat de Laurenţiu Ulici Memorialului Ipoteşti – peste 6000 fost puse la dispoziţia publicului o serie de înregistrări cu de volume ale poeţilor români postbelici, în mare majori- evenimente organizate pentru această ediţie sau cu retros- tate cu autografele autorilor –, Centrul Naţional de Studii pective ale activităţilor din alţi ani. „Mihai Eminescu“ a putut să-şi lărgească aria de cercetare Decernarea Premiului pentru traducerea şi promova- de la opera eminesciană la poezia românească în integra- rea operei eminesciene. Ediţia 2020 a fost precedată de o litatea ei. Pentru ediţia din acest an a Colocviului de exe- retrospectivă a ediţiilor anterioare. Iniţiat de Memorialul geză literară (precedată de o retrospectivă on-line a edi- Ipoteşti în anul 2011, Premiul pentru traducerea şi promo- ţiilor anterioare: In honorem Dumitru Irimia – 2017; In varea operei eminesciene a fost acordat, de-a lungul tim- honorem Petru Creţia – 2018; In honorem. Insurgenţa lui pului, traducătorilor: Chiril Covaldji (Rusia) – 2011; Geo Ion Negoiţescu – 2019), au trimis texte şi înregistrări (dispo- Vasile (România) – 2012; Constantin Abăluţă (România) – nibile pe: www.eminescuipotesti.ro/zileleeminescu2020iu- 2013; Gisele Vanhese (Franţa) – 2014; Christian W. Schenk nie15.htm): Ion Pop (Un omagiu transilvan), Al. Cistelecan (Germania) – 2015; Adrian George Sahlean (SUA) – 2016; (Laurenţiu Ulici. Dosar biobibliografic), Mircea A. Diaconu Enrique Nogueras Valdivieso (Spania) – 2017; Jean-Louis (Laurenţiu Ulici şi banda lui Möbius. Un portret), Bogdan Courriol (Franţa) – 2018; Ognian Stamboliev (Bulgaria) Creţu (Laurenţiu Ulici, criticul de poezie), Maria Şleah- – 2019. La decizia unui juriu naţional, din care fac parte: tiţchi (Laurenţiu Ulici şi concepţia literaturii române inte- prof. Mircea A. Diaconu (Universitatea „Ştefan cel Mare“ grate. Scriitorii din Basarabia), Lucia Ţurcanu (Laurenţiu din Suceava), prof. Vasile Spiridon (Universitatea „Vasile Ulici şi indisputabilul Eminescu), Radu Vancu (Laurenţiu Alecsandri“ din Bacău), prof. Andrei Terian (Universita- Ulici: caracterul exemplar al acţiunii critice), Horia Gârbea tea „Lucian Blaga“ din Sibiu), Premiul pentru traduce- (Laurenţiu Ulici. După douăzeci de ani), Sergiu Radu Ruba rea şi promovarea operei eminesciene a fost acordat anul (Laurenţiu Ulici. A câştigat toate jocurile pe care le ştiu, afară acesta poetului şi traducătorului sârb Adam Puslojić, mem- de unul singur), Gheorghe Pârja (Laurenţiu Ulici. Festiva- bru de onoare al Academiei Române (din 1995), traducă- lul de Literatură „Europa – Kilometrul 0“), Gellu Dorian tor din mai mulţi scriitori români, dintre care predomină (Laurenţiu Ulici – o instituţie nefinanţată). traducerile lui Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu. Tex- *** tul de Laudatio pentru laureatul din anul 2020 al Premiu- Programul de cercetare şi promovare a poeziei române lui pentru traducerea şi promovarea operei eminesciene include şi întâlnirile Poeţi în dialog, desfăşurate la Memo- a fost rostit de prof. univ. Mircea A. Diaconu. rialul Ipoteşti sau la instituţiile partenere. În prima jumătate A urmat o retrospectivă a Premiului Naţional „Petru a anului 2020, au avut loc patru ediţii ale dialogurilor poe- Creţia“. În perioada 2006-2010 acest premiu a fost acor- tice, organizate fie la Biblioteca Naţională de Poezie „Mihai dat: lui Pompiliu Crăciunescu, pentru contribuţii la dome- Eminescu“, fie la licee din judeţul Botoşani, fie on-line. niul transdisciplinarităţii în opera eminesciană – 2006; lui Pe data de 15 ianuarie, în cadrul Zilelor Eminescu, au Corin Braga, pentru contribuţii de excepţie în hermeneutica avut loc lecturi publice ale poeţilor Svetlana Cârstean şi imaginarului – 2007; Simonei Modreanu, pentru contribu- Andrei Gamarţ (ambii de la Bucureşti). Pe 20 februarie ţii de excepţie în domeniul criticii literare – 2008; lui Niko- 2020, poeţii Doina Ioanid (Bucureşti) şi Şerban Axinte las Blithikiotis, pentru calitatea excepţională a traducerilor (Iaşi) au avut un dialog poetic cu elevii Liceului „A.T. Lau- literare în şi din limba română – 2009; lui Eugen Simion, rian“ şi o lectură publică la Liceul Tehnologic „Ştefan cel pentru facsimilarea Manuscriselor Mihai Eminescu – 2010. Mare şi Sfânt“ din Vorona. În cadrul Zilelor Eminescu, pe Cu ocazia Zilelor Eminescu, ediţia din iunie, Memo- 15 iunie, a avut loc un dialog poetic cu Nichita Danilov rialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Emi- (Iaşi) şi Emilian Galaicu-Păun (Chişinău) (înregistrarea nescu“ a pregătit două expoziţii, deschise pentru vizitare acestei întâlniri virtuale fiind disponibilă pe: www.emi- până în septembrie 2020 (unele piese din aceste expoziţii nescuipotesti.ro/zileleeminescu2020iunie15.htm). Pe 3 fiind prezentate şi on-line): în sala „Horia Bernea“ – Expo- iulie, participanţii la Şcoala de vară pentru tineri cercetă- ziţia „Pe urmele lui Eminescu“, incluzând desene de Spiru tori filologi (masteranzi şi doctoranzi) au avut un dialog Vergulescu din colecţia de grafică a Memorialului; în sala poetic on-line cu Andrei Doboş (Cluj) (înregistrarea este „Portaluri“ – Expoziţie din colecţia de artă a Memorialu- disponibilă pe: www.eminescuipotesti.ro/scoaladevara- lui Ipoteşti. De asemenea, publicul a putut urmări înregis- memipotesti2020.htm). trări ale concertului simfonic, susţinut de Filarmonica din *** Botoşani la Ipoteşti în 2019. Al doilea an consecutiv, Memorialul Ipoteşti – Cen- *** trul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“ organizează,

Eminescu in aeternum HYPERION 143 în parteneriat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din au fost provocaţi elevii să răspundă (sau eventual să pre- Cluj-Napoca (Facultatea de Litere, Departamentul de lite- zinte o carte) printr-un mesaj video sau în scrispe pagina ratura română şi teoria literaturii), Şcoala de vară pen- de Facebook a Memorialului Ipoteşti. Autorii celor mai tru tineri cercetători filologi (masteranzi şi doctoranzi). interesante mesaje au fost premiaţi cu cărţi, tinerii cititori Genericul ediţiei din anul acesta al Şcolii de vară (care a fiind invitaţi, să viziteze, după pandemie, Biblioteca Naţi- avut loc on-line, în perioada 29 iunie – 3 iulie) a fost: „Feţele onală de Poezie „Mihai Eminescu“ şi să se delecteze cu o ironiei în literatură şi critică“, iar programul s-a constituit carte (materialele video sunt disponibile pe: www.emi- din două blocuri de activităţi. nescuipotesti.ro/saptamanabibliotecilor2020apr23-29.htm). Pe site-ul Memorialului Ipoteşti au fost postate o serie *** de înregistrări video: conferinţe ţinute în cadrul Colocvi- Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai ilor de exegeză literară şi al Zilelor Eminescu la Ipoteşti Eminescu“ a organizat mai multe activităţi de valorificare (Rodica Zafiu, Mihai Zamfir, Al. Cistelecan, Radu Vancu, a patrimoniului muzeal. Vernisată pe 1 decembrie 2019, în Bogdan Creţu); filme din arhiva Memorialului Ipoteşti; dis- sala „Portaluri“ din Muzeul „Mihai Eminescu“, Expoziţia cuţii de la întâlnirile „Poeţi în dialog“ şi CreativLit (Ana Concursului Naţional de Creaţie. Arte Vizuale „Emines- Blandiana, Nora Iuga, Ioan Es. Pop, Dan Sociu, Cosmin ciana“ (ediţia a IX-a) a fost deschisă până pe 16 ianuarie Perţa); prezentări ale Memorialului Ipoteşti. 2020. Aminteam mai sus de expoziţia „Memorialul Emi- Programul desfăşurat pe Skype, cu participarea profe- nescu“, inaugurată pe 14 ianuarie în sala „Horia Bernea“ sorilor, masteranzilor şi a doctoranzilor, a cuprins: confe- şi accesibilă publicului până pe 14 februarie. Pe 1 iunie, a rinţe ale profesorilor din centre universitare şi academice avut loc vernisarea Expoziţiei „Pe urmele lui Eminescu“, din Cluj-Napoca (prof. univ. dr. Ioana Bican – Eminescu în incluzând desene de Spiru Vergulescu din colecţia de grafică „Romantismul lung“ european. Câteva linii de reflecţie; cerc. a Memorialului (sala „Horia Bernea“) şi a Expoziţiei din dr. Ligia Tudurachi – De la ironia maioresciană la zefle- colecţia de artă a Memorialului Ipoteşti(sala „Portaluri“), meaua junimistă), Timişoara (prof. univ. dr. Otilia Hede- ambele deschise până în luna septembrie. şan – Mihai Eminescu şi basmele), Viena (lect. dr. hab Flo- Într-un parteneriat media cu ziarul Botoşăneanul, rin Oprescu – Eminescu şi cultura celebrităţii), Roma (prof. Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai univ. dr. Luisa Valmarin – Eminescu în Italia. Între studiul Eminescu“ a iniţiat rubrica Galeria cu poeţi, în care este ştiinţific şi lectura diletantă…), Bălţi (conf. univ. dr. hab. prezentat săptămânal câte un poet inclus în expoziţia stra- Maria Şleahtiţchi – Receptarea lui Eminescu în Basarabia: dală „Poeţi botoşăneni. Scriitori de dincolo de Styx“ (inau- între ideologii totalitare, polemici identitare şi interpre- gurată pe 14 septembrie2019, cu ocazia Zilelor Europene tări estetice), Suceava (prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu – ale Patrimoniului, în parcul „Mihai Eminescu“ din Boto- Care-i faza cu critica?), urmate de discuţii; ateliere, la care şani, şi deschisă până pe 14 octombrie 2019) şi câte un lau- au participat doctoranzi şi masteranzi de la: Universitatea reat al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca; Universitatea de Vest din OPUS PRIMUM (din expoziţia„Poeţi laureaţi ai Premiului Timişoara; Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava; Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – OPUS PRIMUM, Universitatea de Stat „Alecu Russo“ din Bălţi; Universita- 1999-2017“, inaugurată în sala „Horia Bernea“ pe 15 ianu- tea de Stat „Dimitrie Cantemir“ din Chişinău (înregistră- arie 2018). Materialele sunt disponibile pe: www.botosa- rile conferinţelor şi atelierelor sunt disponibile pe: www. neanul.ro/. eminescuipotesti.ro/scoaladevaramemipotesti2020.htm). Într-un parteneriat media cu ziarul Monitorul de Boto- *** şani, Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Programul educaţional de promovare a operei emines- „Mihai Eminescu“ a iniţiat rubrica Din patrimoniul Memo- ciene, susţinut de Memorialul Ipoteşti, a cuprins, în peri- rialului Ipoteşti, prezentând zilnic obiecte de muzeu şi oada ianuarie-iunie 2020, câteva activităţi. documente din Fondul Documentar Ipoteşti. Între 23 martie şi 23 aprilie s-a desfăşurat concursul *** pentru elevi „Cât stau acasă, scriu un eseu“. Elevilor din Recent, Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Stu- toate ciclurile de învăţământ li s-a propus să scrie despre: dii „Mihai Eminescu“ a anunţat Concursul de stagii pen- un loc din Botoşani de care se leagă numele Eminescu; tru cercetarea operei eminesciene şi a poeziei în general un obiect din spaţiile Memorialului Ipoteşti; un text emi- şi Concursul de stagii pentru traducerea operei emines- nescian; şi tema specială „Ipoteştiul / Eminescu şi noi“. Pe ciene. Ambele categorii de stagii se acordă pentru o peri- adresa Memorialului Ipoteşti au venit 26 de eseuri (din oadă de o lună pe parcursul unui an şi se adresează profe- România şi Republica Moldova), iar juriul, format din Mir- sorilor, studenţilor, cercetătorilor, traducătorilor români şi cea A. Diaconu, Lucia Ţurcanu şi Ala Sainenco, a anali- străini, indiferent dacă locuiesc în ţară sau în străinătate. zat textele ţinând cont de tematică şi vârstă şi a decis pre- Atelierele FILIT pentru traducători, organizate în par- mierea a opt elevi. teneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi, O altă activitate cu implicarea elevilor a fost Săptămâna au ajuns la ediţia a VI-a. Anul acesta, evenimentul se va Naţională a Bibliotecilor, desfăşurată on-line în perioada desfăşura on-line în luna august. 23-29 aprilie. „De ce citim şi ce citim?“, la această întrebare

144 HYPERION Eminescu in aeternum Polemici

N. GEORGESCU Ciupeală…pe alese Doru Scărlătescu mă primeşte „în aceeaşi barcă“, „între tocsin, însemnând clopot de alarmă cu sunet puternic, pene- pasionaţii de Eminescu, ce naiba“…Nu ştiu, însă, cum aş trant, disonant, vestind catastrofe naturale, invazii, revolu- putea sta alături de un ţistuitor ca dânsul, care înţelege, prin ţii) se potriveşte cu acest caier vrăjit ca nuca-n perete. De polemică, adjectivită, zicând, când nu-i place ceva: aberaţii, fapt, zice domnul Georgescu, care, ce cuvânt visează noap- răzneli, manieră infatuată, uşor grobiană(cum ar fi „greu tea îl toarnă în portofoliul lui Eminescu dimineaţa, caier e grobiană?), năstruşnicie, nostalgie păşunistă etc.(ca să fiu de fapt încaier (de vrăjitoare), ceea ce explică alarma toc- delicat cu cititorii, le reţin doar pe acestea…) Da, să-mi iau sină. Tânăra muză decedată, deplânsă de poetul ei cel tânăr, la mine un sul de hârtie igienică, dar merită să tapetez cu se răsuceşte, desigur, în mormântul ipoteştean.“ păpădiileD guriţei lui toată barca? (Pentru că bărci cu w.c.- Cât de rău aş putea fi…Dar îmi ajunge atât: e chiar tex- uri nu ştiu să existe)… tul lui Eminescu. El publică în Convorbiri literare „Când N-am să-i fiu decât oglindă de data aceasta, să încerc toxul s-aude la-l vrăjilor caier“, aşa este înţeleasă şi citată să-l trezesc, astfel, din beţia succesului. Iată ce vorbe poezia în sincronicitate (i se reproşează termenul…proba- dese îi înfloresc în gură despre un loc litigios din poezia bil de aceea Maiorescu schimbă în „torsul“, cum rămâne lui Eminescu: peste tot după el). Eminescu foloseşte şi termenul tradus „… Un singur lucru nu pot să i-l iert, rana provocată celui în româneşte, în Împărat şi Proletar; în Mortua est! are, la mai armonios, mai muzical şi mai plastic distih din poezia început, v.2., Un sunet de clopot în orele sfinte – şi aici, v. noastră clasică, de care nu încetez să mă minunez, făcut 15: toxul la caierul vrăjilor. Toată poliloghia lui Doru Scăr- din aliteraţii, asonanţe şi sugestii vizuale, scris de un ado- lătescu de mai sus nu vine decât să jignească stilistica, o lescent providenţial, devreme, la miez de secol XIX: „Când „disciplină“ atât de nobilă dar neaplicată la aberaţii textuale. torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe ape şi aur în aer“. Pentru al doilea exemplu din Mortua est! scutesc citi- Şi, deodată, în această mică simfonie în A major, domnul torul de verbiajul scărlătesc, şi dau texul scanat: Georgescu introduce, fără să i-o ceară cineva, doar aşa, de ambiţie, ca să ne strice nouă plăcerea lecturii, un sunet de o impertinentă stridenţă: „Când TOCSUL s-aude l-al vrăjilor caier… “. Din nou, aceeaşi incompatibilitate cu Poezia: „Tor- sul“, cu consoanele sale curgătoare, reluate în text (vibrante, r, fricative, s) e un cuvânt menit să potenţeze şi pe cale fonetică atmosfera de vrajă şi mister din Mortua est! El e în deplin acord cu acompaniamentul grav, muzical, al lamento-ul funerar, din incipitul poemului: „O rază te-nalţă, un cân- tec de duce…“ Ca să nu mai vorbim că, şi logic-semantic, Să facă bine, aşadar, să comenteze/explice acest text – el face bună pereche cu „al vrăjilor caier“. Tocsul (o contra- şi după aceea pot să-i înflorească pe buze ce vorbe vrea să gere, susţine lexicologul nostru amator, de la franţuzismul ne arate. Să ne spună, mai ales, cum ar putea fi o greşeală

Eminescu in aeternum HYPERION 145 de tipar în cele „două noi cuvinte patriotic-româneşti“ pe nu sunt decât o pedanterie şi o lipsă (=necesitate) în gân- care mi le impută în contul…aceluiaşi Eminescu. dul şi duhul omenesc“. Cum ar fi azi: poţi să ştii pe dina- Iarăşi încurcă rău sursele la drumul Luceafărului: „Evi- fară motorul unei maşini, caracteristicile ei tehnice, etc. dent că în „Convorbiri…“ şi ediţia Maiorescu, şi virgula – dacă nu ştii semnele de circulaţie e tot degeaba. Punctu- şi pronumele personal în genitiv sunt la locul lor. Prelu- aţia este orientare într-un text, este reţeaua de drumuri şi ând textul fără virgulă din „Almanahul“ vienez, singurul poteci printr-o pădure în care, altfel, fără acestea, te rătă- autorizat de d-l Georgescu, domnia-sa forţează inutil sin- ceşti sigur. I. E. Torouţiu avea aceste rânduri despre punc- taxa…“ Aici cred că uită despre ce e vorba: virgula după v. tuaţia ediţiilor lui Eminescu, rânduri pe care ar trebui să 261 este şi în Almanah, şi în Convorbiri, după cum expli- şi le asume toţi „barcagii“ lui Doru Scărlătescu; „Pe cana- cam luându-mi argument în plus din asta ca s-o păstrez. vaua întinsă de diferiţii oameni de ştiinţă, cari s-au ocupat Dar Almanahul mai are o linie de pauză după v. 262, pe de editarea critică a lui Eminescu, s-ar putea broda un inte- care i-am semnalat-o, de care nu ţine cont (probabil, nu resant capitol de psihologie; o bogată panoramă cu variante ştie ce înseamnă). de caractere, deosebiri de temperamente, dar mai ales se Nu mai dau scanarea, să-şi scoată singur apa din barcă. evidenţiază ocupaţia de viaţă. Maiorescu este profesor din Dar cum e posibil, buni amici, aşa ceva: omul ăsta face creştet până-n tălpi, şi încă profesor cu oarecare pedanterie eminescologie de câteva decenii, cum se laudă, şi încă n-a şi pronunţat spirit german în punctuarea textelor lui Emi- văzut primele tipărituri ale poeziilor lui Eminescu! „Barcă“ nescu. Virgule, pauze şi cu deosebire punct-virgulă, acest să fie, cum ar spune Aristofan în „Broaştele“… puternic baraj la mijloc de vers, apoi două puncte, în sfâr- Nu-i place punctuaţia. Nu înţelege definiţia eleată a şit grija unei toalete exterioare tip-top în locul nonşalanţei marelui Caragiale.„interpuncţia este gesticulaţia gândi- sau chiar al unei voite neglijenţe de factură aristocratică aşa rii“ – nici ce zice acesta despre „lacătul frazei“. „Dac-o să cum se prezintă în eleganţa-i interioară poezia lui Eminescu. îmbătrânesc, ştii cum să-mi ziceţi? Să-mi ziceţi Moş virgulă!“ În virgule, Maiorescu a fost întrecut de M. Dragomirescu. – le cerea I.L. Caragiale amicilor săi. De când s-a născut Parcă a adunat un sac de pureci şi i-a turnat peste paginile gramatica românească teoretică, de la Heliade-Rădulescu, imaculate. De potopul lor îţi joacă ochii şi începi a-i vedea adică, punctuaţia este aşa: „Da, fieşte ce limbă îşi are orto- şi unde nu sunt şi de la un timp eşti obsedat de senzaţia că grafia sa şi aceea a stătutu mai norocită care s-a impus la sărind din pagini încep să te muşte şi, în loc să-ţi vezi de mai puţine reguli. Punctuaţia numai a stătut şi este tot gândul poetului, te scarpini.“ aceea la toate limbile, pentru că oamenii tot într-un fel se În fine, acest joc de oglinzi sper să-l liniştească întru- gândesc şi mişcările şi opririle lor în vorbire sunt tot acelea. câtva pe Doru Scărlătescu şi să înţeleagă cu lumea nu e Cel mai delicat şi cu gândire lucru în ortografie şi care face cum vrea el. Ce are, însă, dânsul cu geografia, de ce mă cinste duhului omenesc este punctuaţia: ea desparte şi face face pe mine argeşean?! – Pentru că a spune „muscelele clare judecăţile noastre, arată şirul şi relaţia lor şi ne face argeşene“ este ca şi cum ai spune „obcinele moldoveneşti.“ să înţelegem şi să ne facem înţeleşi în scrierile noastre; şi Aşadar, să ţină minte pe lângă celelalte că eu sunt musce- ea singură împlineşte sfârşitul pentru care s-au aflat regu- lean şi atât, şi că nu urc în bărci subţiri căptuşite cu texte lile ortografiei, mai vârtos în limbile cele vii. Toate celelalte ziaristice de unică folosinţă.

146 HYPERION Eminescu in aeternum Corneliu FOTEA Jurnalul cu Eminescu (9) Raport asupra unor zile aiurea Cadelcu scrie, probabil la cartea cu Disdedimineţile. 27 iunie – Sună cineva la uşă. Eram singurul treaz şi Ceilalţi dormeau, eu aveam în braţe pe Florica, eram cam am deschis. Vecinul de sub apartraftirul 19, singurul dezbrăcăţei. Am deschis doar un ochi dar am văzut că el care nu reclamase gălăgia pe care o făceam noi mai în ne priveşte. „Dormi acolo, ghiavole, mi-a zis, ia fata-n fiecare seară. braţe şi strânge-o bine. Vă stă frumos!“ Cred că ne con- Domnul s-a trezit? E acasă? templa. Florica nu ştia că eu o ţin în braţe, zicea că proba- Nu s-a trezit, i-am răspuns pentru că nu e acasă, ori bil e sultanul de mă mângâia aşa de lubric. Aveam o sculă. a plecat de dimineaţă undeva. Atunci a sunat, probabil, vecinul. Pleacă mereu în ziuă? El a ieşit şi i-a deschis: Atâta am reţinut că banii sunt SDa, zice că merge după melci. Şi v-a adus melci? pentru drumul la Bucureşti. S-a întors după ce a tre- Da, am şi mâncat. Alteori aduce ciuperci. Comestibile? cut şi pe la baie, mai că mă înfipsesem în Florica, dar se Evident, dovadă că nu a murit încă nici unul din cei pare că paceaura a priceput că nu e sultanul şi s-a întors care au mâncat. De unde aduce ciupercile, de la piaţă? bosumflată. Când a intrat el, noi dormeam, vorba româ- Nu, de la Ipoteşti, aşa zice, dar nu ştiu când poate nului, cur în cur, cu bucurie. ajunge la Ipoteşti şi să se întoarcă până ne trezim noi, pe la 9-10. 29 iunie – Sultanul Bădiţa a plecat la Bucureşti. Am Are timp, spune vecinul, că pleacă cu cel de 5 spre rămas cu Florica şi am încercat să mă dau la ea. Mi-a Suceava, coboară la Baisa, intră în pădure şi culege ciu- spus limpede: M-aş f. cu tine dar nu în casa lui C., aici perci până ajunge la Lac şi apoi iese din sat, la muzeu şi nu sunt decât a lui. În altă parte o facem când vrei, că vine cu Cătămărăştii. drept să-ţi spun îmi placi. Şi văd că şi el te place, vezi că Dar îi ştiţi bine drumurile! s-ar putea să se dea la tine. Nu, dar mi le imaginez. Face şi asta, se dă la băieţi?“ Aveţi treabă numai cu dânsul, întreb eu, aveţi să-i El face acum tot ce îi trece prin cap. spuneţi ori să-i daţi ceva? Şi prin sex? – am întrebat eu. Nu, neapărat, spuneţi-i că-l caut mâine dimineaţă. În Şi – a zis ea. zori, am întrebat eu. A stat la Bucureşti 4 zile, ba nu, cinci. S-a întors într-o În zori, dacă îi convine. după amiază. Nu mai eram în traftir decât eu şi Florica. Cred că mai curând în zori, când nu mai auziţi muzica Era necăjit şi flămând. e treaz, că scrie mereu după ce adorm toţi. Ne-a povestit cu poftă că a făcut blatul de la Bucu- Bine, pa. Îi spuneţi doar că l-am căutat. reşti şi un supracontrol care era, întâmplător chiar un prieten al său de la Suceva, nu l-a descoperit decât în 28 iunie – Cred că vecinul a venit în zori. gară la Vereşti.

Eminescu in aeternum HYPERION 147 Florica m-a trimis după o sticlă de vin, am găsit abia Straniu discurs ţinu Sultanul, doar pentru mine şi Flo- la complexul de pe Unirii, la aprozar, dar cred că am rica, dar simţeam că pluteşte între noi un fel de ceaţă sexu- întârziat anume ca să-i las să se repeadă unul la altul. ală, de aromă, de nebunie, un aer sonor care-ţi stârneşte Când m-am întors ea făcea cafea şi era într-un neglije foarte vaporos. simţurile atât de mult încât ai preacurvi cu împrejurul. Ce mai, se vedea totul. Aşa suna unul din versurile scrise de mine, pe-atunci. Curios că mai întâi m-a întrebat ce-am scris zilele Era periculos Sultanul, periculos pentru cei tineri, ca astea şi i-am arătat, cred că am scris cele mai ciudate un Socrate care te făcea să te gândeşti însă numai la cele poeme. l-au plăcut. mai ascunse cotloane ale simţurilor. Cred că astea nu M-a întrebat dacă am continuat lectura din Eminescu. I-am vorbit numai despre Cezara o jumătate de oră. erau din cartea despre Eminescu, pe care mi-o prezen- În stilul lui. tase într-o noapte fără alcool, dar în care probabil m-a Era fericit. Apoi m-a întrebat deodată dacă n-aş vrea îmbătat mai rău decât cu cel mai drăcos coniac. Era din să fiu Ieronim. cartea cu Caterina. „Ieronim? – am zis eu – cine n-ar vrea să fie Ieronim? 6 iulie – Sultanul se pregăteşte să plece la Iaşi, de Dar unde sunt Euthanasius, unde-i Ieroftei, şi mai ales unde e Cezara? fapt vrea probabil să-şi vadă fetele. Sau poate că îi este Cezara? – a spus el. Cezara e o fată frumoasă care dor de Caterina. Dar Florica şi Simina şi Mioara şi Geta există, păcat că eu nu sunt pictor, că tu eşti frumos, chiar nu-i ajung? prea frumos, deşi aduci mai mult cu îngerii decât cu demo- „Nu-s nici una, tinere Alcibiade, ca cea pe care o iubeşti. nii. Iubeşti? – m-a întrebat. Ai să vezi când ai să fii cu adevărat îndrăgostit. Şi oricât Nu pe cineva anume, poate doar dragostea. Mai eşti fecior? – m-a întrebat. te-ai destrăbăla, oricât te-ai perverti, în afară de Dum- I-am spus că nu, dar minţeam. Şi m-a prins nezeu care ne-a lăsat în păcat tocmai pentru a ne mân- punându-mi o singură întrebare. Dacă mi-am potrivit tui, trebuie să-ţi mai pui ceva sus, sus de tot, undeva pe sexul cu mâna când am pătruns în. M- am bâlbâit, nu alături ca să ai şi aici pe pământ un ideal. ştiam cum e. Un idol viu, că Eminescu mi-e idolul din lumea cealaltă. Bine a zis, dacă Cezara te va vroi, am să te ajut. Am să te scap de pacostea asta. Sau poate îţi plac, n-ar fi nici Lume în care sigur am să-l întâlnesc, având după cât se o ruşine, mai mult bărbaţii. pare atâta timp la dispoziţie. Aici nu-l văd decât din spate.“ Am roşit. Chiar şi-n pădure la Ipoteşti? Încă nu ştiu – am răspuns. Bărbaţi ca matale, i-am Chiar şi acolo. zis, mi-ar plăcea, am ce învăţa de la ei. Chiar şi la Iaşi, chiar şi prin locurile unde stătea bunica Şi atunci mi-a pus o întrebare care m-a năucit. Şi sexual îţi plac bărbaţii? Pentru că iată, eu am impre- şi e o casă în care a stat Poetul o vreme. Numai cu spatele. sia că între Ieronim şi Euthanasius există o asemenea legă- De asta, repet, că trebuie să avem şi aici, pe lumea asta, tură, sigur în sens platonic, iar bătrânul îl educă sexual un idol căruia să i te poţi uita în faţă. Să ştii că acesta nu prin ce i-a lăsat în peşteră. Nu e nimic necurat acolo. Iar e nevoie să fie numaidecât iubita, poate fi tot atât de bine aluziile din toată nuvela sunt aproape limpezi, Ieronim un părinte sau un alt bărbat sau o femeie mai în vârstă, nu va fi deflorat de Euthanasius, aşa cum s-ar fi putut în spaţiul elenihelenistic atât de bine clădit, ci de Cezara dacă nu chiar mama. care, ca o Evă sau poate ca o Lilith, îl ispiteşte pe tânăr cu E treaba fiecăruia. Eu o am pe Ţarină. nurii ei. Ea fiind, vezi şi numele, Cezara, cea arec atacă. Mă durea că spunea asemenea vorbe fiind aşa de con- Cred că şi domnul Eminescu era cam aşa. Nu ştiu de vins de dragostea ei pe când noi ştiam, cel puţin aşa vor- ce cred că Cezara e un avatar al Veronicăi. Sigur, o Vero- bea lumea, că Ţarina lui, chiar dacă nu era ca Ecaterina nică eventual fecioară, aşa cum îşi doreşte orice bărbat, doar că Poetul nostru era de acest gen, genul Ieronim şi Rusiei, avea destule doruri ca şi aceea. Şi uneori şi le nu genul Cătălin; sunt mai mult ca sigur, e cel mai femi- ducea până la capăt. Mai ales că cel mai proaspăt zvon nin dintre poeţii noştri adevăraţi. era întâmplarea cu fotograful. Opus de pildă lui Macedonski, cel mai bărbat din- Dar când mă întrebam cum de face aşa un ins atâta tre toţi, cu insula lui Levki şi cu biciuirea cailor care tot de serios cum arăta în zilele acelea Bădiţa, sultanul şi gonesc spre iubire. Emin e un îndrăgostit care se vrea iubit, se lasă iubit, se lasă cotropit de ele. Şi unele scrisori, dacă maestrul nostru, ar fi trebuit să mă crucesc. n-ar fi prea mult măsluite de Octav Minar sau de OZN Ci nu aveam răgaz şi atunci îmi ajungea el şi ispră- Pop vorbesc despre asta.“ vile despre care ar fi trebuit să scriu cândva.

148 HYPERION Eminescu in aeternum u Ivan BUNIN (1870 – 1953) Dragostea lui Mitea XXIII – Da unde-i Trifon? – întrebă starostele. Armăsarul o luă din loc ca fulgerul, scoţând brişca din curte. – Doarme în căsoaie, – spuse Fedosia, – acuşi îl chem. S-au oprit la dugheana de peste drum de biserică, unde-au – Merge treaba! – şopti starostele, făcând din ambii ochi, cumpărat un funt de slănină şi o sticlă de rachiu, apoi goniră de îndată ce femeia ieşi. mai departe. La capătul satului văzură o izbă în faţa căreia Numai că până una-alta, Mitea nu vedea nicio treabă. Atâta stătea gătită Aniutka. Starostele îi strigă ceva fetei cu o voce că se simţea grozav de incomod, părându-i-se că Fedosia a şi glumeaţă, dar obraznică, şi, cu o bravură stupidă de om ame- priceput destul de bine pentru ce-au venit. Îl păli iarăşi gân- ţit, smuci hăţurile, lovind cu ele în crupa armăsarului. Trăpa- dul ce-l îngrozea a treia zi la rând: „Ce fac eu? Îmi ies din şul o luă la fugă şi mai avan. minţi!“ Se simţea ca un lunatic, supus unei voinţe străine, Săltând pe banchetă, Mitea se ţinea din răsputeri. La ceafă ce-l împinge tot mai repede şi mai irezistibil spre o prăpastie îl înfierbânta plăcut soarele, iar în faţă-i bătea căldura câm- fatală, însă, totodată, nespus de ademenitoare. Dar, silindu-se puluiA ce mirosea a secară înflorită, a colb şi a dohot pentru să aibă o înfăţişare simplă şi calmă, Mitea şedea, fuma, cer- roţi. Secara vălurea, jucând într-un argintiu mat, aidoma unei ceta cu ochii odaia. I se făcea nespus de ruşine la gândul că blăni frumoase, iar peste ea zvâcneau spre cer, cântau, ful- acuşi o să intre Trifon, mojic, cum se spune despre el, rău şi gerau pieziş şi cădeau ca piatra ciocârliile. Mai încolo albăs- deştept, care o să priceapă îndată totul, chiar mai bine decât trea pădurea… Fedosia. Însă, în acelaşi timp, mai avea un gând: „Dar unde Peste un sfert de oră erau în pădure şi, lovindu-se de cioturi doarme ea? Aici, pe laviţa asta, sau poate în căsoaie?“ Clar şi rădăcini, brişca gonea la fel de repede pe drumul umbros, lucru – în căsoaie, îşi zise. E noapte de vară în pădure, feres- vesel de atâţia fluturaşi de lumină, de flori nenumărate din truicile căsoaiei nu au rame, sunt fără sticle şi, până-n zori, se iarba înaltă şi deasă de pe margini. aud şoaptele somnolente ale pădurii, iar ea doarme… Alionka şedea cu picioarele întinse, încălţate în cizmu- liţe scurte, lângă nişte stejărei ce înfloreau în preajma căsuţei XXIV pădurarului, şi broda ceva. Starostele zbură pe lângă dânsa, Intrând în casă, Trifon se închină şi el adânc în faţa lui Mitea, ameninţând-o cu bicul, apoi opri brusc lângă prag. Pe Mitea dar pe tăcute, fără să-l privească în ochi. Apoi se aşeză pe îl uimi mireasma amăruie şi proaspătă a pădurii, a frunzetului scaun lângă masă, pornind vorba cu starostele pe un ton sec, tânăr de stejar, îl asurzi lătratul sonor al ţâncilor, care înconju- neprietenos. Ce vânt l-a adus, ce necazuri are? Starostele se raseră brişca, umplând pădurea cu ecouri. Lătrau furioşi, însă grăbi să-i răspundă că l-a trimis cucoana, care-l roagă pe Tri- aveau mutrişoarele cuminţi şi dădeau din coadă. fon să vină să vadă prisaca, fiindcă prisăcarul lor este un boşo- Au coborât, legând armăsarul sub fereastră, de un copac rog bătrân şi prost, iar el, Trifon, după mintea şi înţelegerea uscat, lovit de fulger, apoi intrară în tinda întunecoasă. ce le are, poate că-i chiar cel mai bun prisăcar din gubernie. În căsuţă era foarte curat, comod, dar şi foarte strâmt, cald Spunând acestea, starostele scoase repede dintr-un buzunar şi de la soarele ce răzbătea de după pădure prin cele două feres- sticla cu vodcă, iar din celălalt – slănina învelită în hârtie tre, dar şi de la cuptorul înfierbântat – dimineaţa stăpâna cop- cenuşie, foşnitoare şi unsuroasă. Trifon se încruntă rece şi sese pâine. Fedosia, soacra Alionkăi, o bătrânică binevoitoare ironic, însă, ridicându-se, ajunse de pe poliţă o ceaşcă pen- la înfăţişare şi curăţică, şedea la masă, cu spatele la ferestruica tru ceai. Starostele-i turnă mai întâi lui Mitea, apoi lui Trifon, însorită, presărată cu musculiţe mărunte. Văzând cuconaşul, după aceea Fedosiei – ea goli cu plăcere ceaşca şi, în sfârşit, ea se ridică, închinându-i-se adânc. Dând bună ziua, ei se aşe- îşi turnă sie. După ce bău, turnă iar de la început, molfăind zară, aprinzându-şi câte o ţigară. pâine şi umflându-şi nările.

Universalis HYPERION 149 Trifon se chercheli destul de repede, însă nu-şi spulberă XXV răceala şi ironia neprietenoasă. După a doua ceaşcă, staros- S-au întors într-un hal fără de hal.˝Trifon n-a vrut să rămână tele se prosti rău de tot. Dintr-o parte, discuţia parcă devenise dator, a pus şi din partea sa o sticlă, iar starostele s-a îmbătat prietenoasă, dar ochii amândurora erau neîncrezători, înrăiţi. atât de tare, încât n-a putut să se urce de prima dată în brişcă, Fedosia şedea tăcută, privind respectuos, însă nemulţămită. ci mai întâi s-a prăvălit peste dânsa, iar armăsarul, speriindu-se, Alionka nu se arăta. Pierzând orice speranţă c-o să vină, a rupt-o din loc şi mai să că nu s-a dus cu brişca goală. Însă dându-şi bine seama că n-are rost să conteze pe faptul că sta- Mitea tăcea, privind indiferent la staroste, aşteptând răbdător rostele va putea să-i şoptească pe furiş „cuvinţelul“, chiar până acesta se sui cu chiu cu vai. Starostele iarăşi gonea cu dacă ea ar fi venit, Mitea se ridică, spunând sever că-i tim- o furie prostească. Ţinându-se strâns, Mitea tăcea, privind la pul să plece. cerul înserării, la câmpiile ce tresăltau repede în urma briş- – Acuşi, acuşi, reuşim! – dădu glas starostele mahmur şi tii. Spre asfinţit, peste ogoare, îşi îngânau trilurile paşnice obraznic. – Trebuie să vă mai spun o vorbă pe secret. ciocârliile; pe zarea răsăritului, învineţită de acum a noapte, – O să-mi spui pe drum, – făcu Mitea reţinut, dar şi mai explodau mărunt acele luminiţe îndepărtate şi paşnice, care sever. – Plecăm. nu promit altceva decât vreme bună. Mitea înţelegea această Însă starostele bătu cu palma peste masă, repetând cu o minunăţie de seară, însă acum ea-i era absolut străină. aluzie turmentată: În gând şi în suflet îi zvâcnea una şi aceeaşi: mâine seară! – Iar eu vă spun că asta nu se poate vorbi pe drum. Să Acasă, îl aştepta vestea că a venit o scrisoare, prin care se ieşim pe-o clipă… comunica faptul că Anea şi Kostea sosesc mâine, cu trenul Şi, ridicându-se cu greu, deschise uşa tindei. de seară. Mitea se îngrozi: vor sosi, vor alerga seara in gră- Mitea ieşi după dânsul. dină, poate chiar vor da o raită şi spre coliba din vâlcea… Însă – Ei, hai, spune, ce s-a întâmplat? îndată îşi aminti că vor fi aduşi de la gară nu mai devreme de – Tăceţi! – şopti misterios starostele, închizând uşa după orele zece, vor ospăta, vor bea ceai… Mitea şi clătinându-se. – Ai să mergi mâine să-i întâmpinăm? – îl întrebă – Despre ce să tac? Olga Petrovna. – Tăceţi! El simţi că se face alb la faţă. – Nu te înţeleg. – Nu, nu cred… Nu prea am poftă… Şi-apoi nici locuri – Tăceţi! O să fie a noastră! Pe cuvânt! nu mai sunt… Mitea îl împinse, ieşi din tindă, oprindu-se în prag, neşti- – La urma urmei, ai putea pleca şi călare… ind ce să facă: să mai aştepte sau să plece singur, sau poate – Ba nu, nu ştiu… La o adică, de ce să merg? Acum, în chiar să pornească pe jos? orice caz, nu prea vreau… La vreo zece paşi de dânsul începea pădurea verde şi deasă, Olga Petrovna îl privi atent. deja învăluită de umbrele amurgului ce o făceau şi mai proas- – Eşti sănătos? pătă, mai curată şi frumoasă. Soarele enorm cobora după cres- – Absolut, – spuse Mitea aproape brutal. – Numai că tare tele copacilor şi printre vârfuri se cerneau razele de-un auriu mai vreau să dorm… împurpurat. Apoi, dintr-odată, undeva, după cum i se păru, Se duse imediat în camera lui şi, fără să aprindă lumina, departe, tocmai de partea cealaltă, dincolo de pini, se auzi saca- se întinse pe divan, adormind pe dată, aşa îmbrăcat cum era. dat, rostogolindu-se în adâncurile pădurii, o voce melodioasă În somn auzi o muzică îndepărtată, lină, şi se văzu atâr- de femeie, voce răsunând atât de chemător şi încântător, cum nând peste o prăpastie enormă, abia-abia luminată. Prăpastia poate răsuna numai în pădurea învăluită de-un amurg de vară. se tot lumina, făcându-se mai fără fund, mai aurie, mai orbi- – Au! – strigă prelung vocea care, pe semne, se distra cu toare, mai plină de lume, apoi clar de tot, cu o nespusă nos- ecourile pădurii, – Au! talgie şi duioşie, în abisuri răsună: „A fost odată-n Thule un Mitea sări din prag, alergând prin flori şi ierburi, în hăţiş. rege bun…“ Mitea suspină de umilinţă, se întoarse pe cea- Pădurea cobora într-o văgăună pietroasă, în care stătea şi mânca laltă parte, adormind din nou. pomuşoare Alionka… Ajungând pe malul abrupt, Mitea se opri. Tânăra femeie îl privea de jos cu ochi plini de mirare. XXVI – Ce faci aici? – o întrebă Mitea cu voce scăzută. Ziua părea să nu mai aibă sfârşit. Mitea ieşea la ceai, la prânz, – O caut pe Marusika noastră, care s-a dus cu vaca la păs- umblând ţeapăn, apoi iarăşi intra în camera sa şi se culca, luând cut. Dar ce-i? – răspunse ea cu voce reţinută. de pe birou un volum de Pisemski, care zăcea de multă vreme – Ei ce, o să vii? acolo, citea câte ceva, dar fără să pătrundă vreun cuvânt, pri- – De ce să vin degeaba? vea îndelung în tavan, ascultând tihnitul, văraticul glas de cati- – Cine ţi-a spus că degeaba? – întrebă Mitea în şoaptă. – fea al grădinii însorite de dincolo de geam… În fine, se sculă, Din partea asta să n-ai nicio grijă. ducându-se în bibliotecă să-şi schimbe cartea. Dar această – Dar când? – întrebă Alionka. cameră minunată, prin arhaismul şi liniştea ei, cu arţarul drag, – Chiar mâine… Tu când poţi veni? ce se profila într-un geam, şi priveliştea cerului luminos din- Alionka se gândi puţin. spre apus, văzută prin celelalte geamuri, îi reaminti atât de – Mâine mă duc la mama să tund oile, – spuse ea, cerce- dureros acele zile de primăvară, mistuite pentru totdeauna, tând atent pădurea de pe culmea de la spatele lui Mitea. Iar când el stătea aici, citind versuri din vechile reviste, încât i seara, de cum se întunecă, o să vin. Dar unde? La arie nu se se păru că această camera îi aparţine doar lui şi Katei, şi el se poate, să nu dea cineva pe acolo… Poate în coliba din vâlcea, întoarse, pornind repede îndărăt. „La naiba! – se gândi iritat. în grădina dumneavoastră? Numai băgaţi de seamă să nu mă – Ducă-se naibii acest tragism poetic al dragostei!“ amăgiţi, că pe degeaba nu vreau… Aici nu vă e Moscova, – Mitea îşi aminti cu revoltă hotărârea de a se împuşca, dacă zise Alionka, privindu-l pe Mitea cu ochi surâzători, – se vor- n-o să mai primească scrisoare de la Katea, aşa că se întinse beşte că acolo plătesc muierile… pe pat, reîncepând să-l recitească pe Pisemski. Însă, ca şi până atunci, nu înţelegea nicio iotă, iar uneori, privind în carte şi

150 HYPERION Universalis gândindu-se la Alionka, îl apuca un tremur în burtă, care-l să-i copleşească şi sufletul. Totuşi, inima i se zbătea cu putere. făcea să tresară din tot corpul. Şi cu cât se lăsa seara, cu atât Iar în jur domnea o linişte atât de adâncă, încât Mitea auzea mai tare-l cuprindea şi-l scutura tremurul. Vocile şi paşii din numai zbaterea din pieptul său. Printre ramurile şi frunzişul casă, cele ce se petreceau în curte – deja se făceau pregătiri suriu al merilor, conturaţi diferit şi dantelat pe fundalul ceru- de plecare cu trăsura la gară – le auzea cum le aude un bolnav, lui de seară, pluteau neostoit, rotindu-se fără zgomot, flutu- când stă de unul singur culcat în pat, iar în jur se scurge viaţa raşii incolori şi molcuţi, iar de la ei liniştea părea şi mai pro- obişnuită de toate zilele, indiferentă faţă de el, motiv din care îi era străină, chiar duşmănoasă. În sfârşit, de undeva strigă fundă, de parcă aceste vietăţi o vrăjeau. Dintr-o dată, undeva Paraşa: „Cucoană, caii sunt înhămaţi!“ Apoi răsună clinche- la spatele lui, foşni ceva şi acest sunet îl lovi ca un trăsnet. tul sec al clopoţeilor, se auzi tropotul cailor şi zgomotul trăsu- Mitea se întoarse brusc, privi printre copaci în direcţia valu- rii trase lângă pridvor… „Ah, oare când se vor termina toate lui de pământ, pe sub ramurile merilor văzând cum se coti- astea!“ – mormăi Mitea, ieşindu-şi din fire de nerăbdare, fără leşte spre dânsul ceva negru. Nu izbuti să priceapă ce era că, să se mişte, însă ascultând avid vocea Olgăi Petrovna, care se apropiindu-se de el, ghemul negru făcu o mişcare largă, şi… duse în camera lacheilor, să dea ultimele dispoziţii. Deodată, se dovedi a fi Alionka. clopoţeii zângăniră, amestecându-se cu zgomotele atelajului Ea îşi aruncă de pe cap poalele fustei scurte din pânză nea- ce-şi dădea drumul la vale, apoi se stinse şi acest zgomot… gră de casă şi Mitea-i văzu faţa speriată, luminată de zâmbet. Sărind din pat, Mitea ieşi în salonul luminat de seninul asfinţitului gălbui. În toată casa era pustiu şi oarecum stra- Tânăra femeie era desculţă, numai în fustă şi într-o cămaşă niu. Grozav de pustiu! Cu un sentiment neobişnuit, parcă de din pânză aspră, vârâtă sub fustă. Sub cămaşă i se rotunjeau rămas bun, Mitea privi prin uşile deschise în camere: în cea sânii tineri. Tăietura largă a gulerului îi descoperea gâtul şi o pentru oaspeţi, în dormitor, în biblioteca – prin fereastra aces- parte a umerilor, iar mânicile suflecate până mai sus de coate teia se vedea, albăstrind a înserare, partea dinspre miază-zi a îi lăsau să se vadă braţele-i rotunde. Şi ea toată – de la căpşo- cerului, se contura coroana pitorească a arţarului, peste care rul nu prea mare, legat cu o băsmăluţă galbenă, până la picio- stătea ca un punct roz steaua Antares… Apoi Mitea se uită în ruşele goale, de femeie, dar şi de copil totodată, – era atât de camera lacheilor, dacă nu-i cumva Paraşa. Încredinţându-se că bine făcută, atât de ademenitoare, încât Mitea, care ştia numai şi acolo nu-i nimeni, înşfăcă şapca din cuier, alergă înapoi în cum arată Alionka gătită, văzând-o pentru prima oară în toată camera lui şi, sărind prin fereastră, îşi aruncă departe în floră- frumuseţea acestei simplităţi, rămase adânc uimit în sinea lui. rie picioarele lungi. Încremeni pe o clipă, apoi, tupilându-se, fugi in grădină, luând-o pe o alee lăturalnică, retrasă, înnă- – Ei, hai mai repede, sau cum…, – şopti ea vesel. hoţeşte dită de tufari deşi de salcâm şi liliac. şi, privind în jur, lunecă în întunericul mirositor al colibei. Acolo se opri, iar Mitea, încleştându-şi dinţii, să nu li se XXVII audă clănţănitul, grăbi să vâre mâna în buzunar – picioarele-i Încă nu se înrourase, de aceea nesimţindu-se încă miresmele erau încordate, tari ca fierul – şi-i puse în mână Alionkăi o grădinii cuprinse de înserare. Însă lui Mitea, cu toată incon- bancnotă boţită de cinci ruble. Ea ascunse repede banii în sân, ştienţa acţiunilor sale, i se păru, totuşi, că niciodată-n viaţă aşezându-se pe pământ. Mitea se lăsă alături, cuprinzând-o (poate cu excepţia copilăriei) nu cunoscuse atâta abundenţă de după gât, dar fără să ştie ce trebuie să facă – s-o sărute sau de miresme tari, ca acum. Mirosea totul – tufele de salcâm, nu. Mirosul băsmăluţei şi al părului, mirosul de ceapă ce-l frunzele de liliac şi de coacăză, de brusture şi pelinariţă, florile, ierburile, ţărâna… După ce făcu repede câţiva paşi cu groaz- răspândea întregul ei corp, amestecat cu mirosul de izbă şi nicul gând: „Dar dacă m-a minţit şi n-o să vină?“ – acum i se fum – toate erau plăcute până la ameţeală, şi Mitea înţelegea, părea că toată viaţa lui depinde de faptul dacă va veni sau nu simţea acest lucru. Însă oricum nu simţea altceva decât ace- Alionka – şi, desluşind printre miresmele plantelor şi mirosul eaşi straşnică putere a unei dorinţe trupeşti, care nu trece în fumului de seară, abătut încoace de undeva dinspre sat, Mitea ardoare sufletească, în fericire deplină, în exaltare, în exte- se mai opri odată, întorcându-se pe-o clipă: un bondar de seară nuarea întregii fiinţe. Se culcă alături, lipindu-se de dânsa bâzâia undeva în preajma lui, de parca ar fi presărat linişte, şi întinzând braţul. Râzând încet şi nervos, femeia îi prinse calm şi amurg, dar se vedea încă bine de la zarea ce cuprin- mâna, trăgându-i-o în jos. sese jumătate din cer cu lumina uniformă a primilor zori ai – Nu se poate nicidecum, – spuse Alionka parcă-n glumă, apusului de vară, ce nu se sting îndelung, iar peste acoperişul parcă-n serios. casei, zărită ici-colo printre copaci, strălucea în golul transparent al bolţii înalte secera încovoiată şi ascuţită a craiului nou. Ea îi îndepărtă mâna, ţinând-o strâns cu mânuţa ei, pe când Privind-o, Mitea îşi făcu repede cruce sub lingurică şi intră în ochii îi priveau prin gura triunghiulară a colibei la crengile tufarii de salcâm. Aleea dădea în vâlcea, însă nu spre colibă merilor, la cerul albastru-întunecat, la punctul roşu nemişcat – spre acolo trebuia să meargă de-a dreptul, luând-o la stânga. al stelei Antares, care mai era încă singură pe boltă. Ce expri- Străbătând tufişurile, Mitea prinse a alerga din răsputeri prin- mau ochii ei? Ce trebuia să facă el? S-o sărute pe gât, pe buze? tre crengile mari, aplecate, ba tupilându-se, ba ferindu-le din Deodată, Alionka rosti agitat, apucându-se de fustiţa scurtă: cale. Peste câteva clipe, era la locul convenit. – Ei, hai mai repede, sau?.. Cuprins de spaimă, el intră în coliba întunecoasă, miro- Când s-au ridicat – Mitea se ridică absolut răpus de dezamă- sitoare a paie putrede, şi, cercetând-o cu atenţie, se con- gire – ea, trăgându-şi basmaua şi netezindu-şi părul, întrebă cu vinse, bucuros, că nu era nimeni. Însă clipa fatală se apropia şi el ieşi din colibă, făcându-se ochi şi urechi. Aproape ziua o şoaptă vioaie, de data aceasta ca un om apropiat, ca o amantă: întreagă nu l-a slăbit nici pe-o clipă neobişnuita excitare tru- – Dumneavoastră, se zice, aţi fost pe la Subbotino. Cică pească. În aceste momente, ea atinse culmea. Dar, straniu acolo popa vinde ieftin purceluşi. Aşa e? N-aţi auzit? lucru, atât ziua, cât şi acum, excitarea îi era oarecum indepen- (Va urma) dentă, nu-l cuprinse pe deplin, ci-i stăpânea doar trupul, fără (În traduerea lui Leo BUTNARU)

Universalis HYPERION 151 Din poezia avangardei ruse POETUL Gheorghi Ciulkov Lui Veaceslav Ivanov Stihia ta – talaz în spume, (1879 – 1939) Iar armonia-ţi – sarea mării, S-a născut la Moscova într-o Unde, cu valuri în contrare, familie nobiliară. După studiile Iubirea ta învins-a moartea. gimnaziale, în 1898 se înscrie la Facultatea de Istorie şi Filologie a Sufletul tău – ca duhul straniu universităţii din viitoarea metro- Care, arzând în presiune, polă rusă. Spre sfârşitul anului Duce spre piscul de aur 1901 este arestat pentru parti- Al oarbei tale poezii. cipare la mişcarea studenţească de protest şi exilat în Iakutia. Mai O, frate, ghidul meu, prieten, mulţi ani rămâne sub suprave- Sagace-ndrumător, maestru, gherea poliţiei. Visu-ţi străluce-ntraripat – Debutează editorial cu volu- Precum solara ploaie-n primăvară mul de poeme şi proză „Drum de cremene“ (în 1904, an Şi flautul dezlănţuit – în care se stabileşte la Sankt-Petersburg). Din 1905, edi- Ca o furie turmentată. tează revista „Problemele vieţii“, la care le solicită colaborarea celor mai cunoscuţi filosofi ai timpului – N. Ber- diaev şi S. Bulgakov. CÂNTEC Până la revoluţia bolşevică îşi editează operele în 6 Stă prăjina de care-i prins un bodârlan, volume (poeme, proză, tratate estetico-filosofice). Con- Profetică pasăre zisă fundac; comitent, redacta şi publica reviste, antologii, almana- Obscurul soare s-a prăvălit; huri, scria critică literară şi teatrală, fiind protagonist al Prin taiga urşii rătăcesc. vieţii literare şi extraliterare, gloria sa sporind şi în urma Vino, iubirea mea, hai vino! lansării scandaloasei teorii a „anarhismului mistic“, post- ulând individualismul consecvent, care să ducă la „o ade- Îţi voi cânta despre palidul astru, vărată socializare, eliberată de putere“. Despre neagra noastră dragoste, Este autorul amplelor romane „Satana“ (1914), „Seri- Despre lumea ştirbă, zimţată, oja Nestroev“ (1916), „Viforniţa“ (1917). După revoluţie, Din care-au rupt flămânzii lupi. a publicat cărţi de nuvele, memorii, eseuri etc. Vino, iubirea mea, hai vino! Un volum de versuri alese, editat în seria „De sub tra- verse“, poartă sugestivul titlu „Libertatea de taină“. Mă voi da în şamanism, sunând daireaua, Săruta-voi ochii migdalaţi Şi-ntunecatele coapse le voi încălzi ZAREA Pe alba blană-a unui urs răpus. Fumegă golaşele câmpii Vino, iubirea mea, hai vino! Şi zarea arde peste-o vârstă-ngustă. Pustiu pământul, prea pustiu, Devastat de nemiloasă coasă! FOTOGRAFIE VIE Şi peste pădure pare a se auzi Paiaţa roşie-i pictată pe vitrosul cinematografului; Un întunecat strigăt neomenesc Un bătrân pleşuv, cu ochi înţelepţi şi Şi marginile cerului s-au resemnat: surâs subţire, cântă vals la pian; Eu v-am presupus, zile-a săvârşirii! Prizoniere ale mecanicii, se mişcă şi tre- mură vieţile de pe pânza ecranului; O, întristată zare, arde-ţi flacăra! Cine ar fi aceşti actori degradaţi care cu atâta Trâmbiţează, trâmbiţaşule! abnegaţie s-au lăsat în voia maşinilor? Iar tu, prietene, nu plânge: Cine ar fi aceste actriţe strânse în corsaje, surprinse Porneşte-o peste roua dimineţii, (parcă întâmplător) de aparatul de fotografiat? Roagă-te însângeratei vârste. Poate că voi demult nu aţi mai fi pe lume? Nu v-a strivit cumva neruşinatul tramvai trăncănitor? N-aţi fi murit în spital, otrăviţi, omorâţi cu argint viu?

152 HYPERION Universalis Unde aţi fi? Unde vi-s buzele ostenite de sărutări? (1902), unde face cunoştinţă cu De ce continuaţi să fluturaţi din mâini ecranele geroase? studentul Aleksandr Blok, viitor Iată, se luptă la floretă doi torea- mare poet, cu care leagă o prie- dori pentru o drăgălaşă spaniolă. tenie de lungă durată. O, ce hazlii sunteţi voi, tuciuriilor com- Prima carte de versuri, patrioţi ai lui Cervantes! „Ardoare“, îi apare în 1916, urmată Dar priviţi spectatorii – ei sunt încân- de volumele „Perun“ şi „Voinţă taţi de-acest spectacol; sălbatică“, ce aveau să-i aducă Calfa din dugheană stă cu degetul în gură: poetului de 23 de ani o popu- O doamnă grăsuţă se sufocă-n strânsoarea corsetului; laritatea de invidiat. Decepţio- Languroasa prostituată cu ochi nat de simbolism, devine unul umezi contemplă priveliştea; din fondatorii „Atelierului poe- Iar toreadorii înflăcăraţi de pasi- ţilor“ al akmeiştilor. În 1913 publică volumul de octave une îşi încrucişează floretele. „Toiag înflorit“. Din 1915 începe prietenia sa cu Serghei Şi din public se aude clar o voce de femeie: Esenin, poet în care vedea o mare speranţă a literaturii „Bărbaţii ăştia mereu se iau la harţă“… ruse, susţinându-l în momentele grele ale neliniştitei şi (1908) neaşezatei existenţe. Mai multe poeme ale lui S. Gorodeţki sunt afine sti- SURORII listicii şi esteticii avangardiste promovate de futurişti. Cei momiţi de veacul deşertăciunii n-au cum pricepe că a cuteza * * * înseamnă simplu – ca un simplu om să-şi ducă La prânz nu am decât zăpadă, aiureală viaţa într-o izbă liniştită, Aripi de prepeliţă, morsă de coacăză la lumina candelei smerite Dicţionare cu douăzeci de pagini să poată vedea soarele-n depărtare, din care praful, putregaiul unde strălucesc minunăţii coloşi În ritm adagio (lent, încet) lunecă de pe file şi în azur plutesc miraje cu corăbii. Evitând ácele indicatoare – precum bisturiul (1920) Şi iată Mă aşez la pian * * * În stradelele paginilor auzind şoapte-nzăpezite Interpretez fără note Abătute Cânt fără sunetele cuvintelor păşitoare Sunetele goarnelor, Fără nelipsitul tău zâmbet uşor ironic anticipator Nesuferite Iartă-mă Umbrele gândurilor! Învăţatu-m-au şi bunele maniere Înviforaţi-vă pulbere, şi lumeşti versificări cu rime avortate Spulberaţi-vă-nvârtejit! Curând eternitatea va perdelui ochii Eu sunt înfuriat, Şi de-a oarba voi înţepa biftecurile cu furculiţa Eu sunt strivit. Precum – în copilărie – fluturii Abătute Pe când bunica bombănea sub un cais rotat Sunetele goarnelor, Ce privea spre cerul prăfuit Nesuferite Această amiază Umbrele gândurilor! Aceste discursuri ca şi negrăbite Înviforaţi-vă pulbere, Spulberaţi-vă-n nori! Şi caldele priviri ale provincialilor Toate tuturor le sunt permise dacă arde focul bunătăţii Aşadar sub căderea fructelor coapte să ne punem gând de împlinire De fiecare dată întorcându-ne la masă Serghei Gorodeţki Prin troienirile iluziilor. (1884–1967) Poet, prozator, dramaturg, critic literar, pictor. Născut la LA OCNĂ Sankt-Petersburg, tatăl său fiind funcţionar la Ministerul Pământul mai e încă de Interne, scriitor-etnograf, pictor autodidact. După stu- Sub polog de umbre matinale, diile gimnaziale Serghei Gorodeţki se înscrie la Faculta- Iar geamurile uzinelor se luminează tea de Istorie şi Filologie a Universităţii petersburgheze În gerosul întuneric.

Universalis HYPERION 153 O aprigă viforniţă de fluturi. Strănutară stele Şi constelaţii orfane Peste coşuri fumegând în STRADA Ochii trecătorilor. Pictorul să-şi fi ieşit din minţi? Asta nu e vară şi nici iarnă Şi curg, curg săracii Iar pe pânza feţei tale – Înfofoliţi în zdrenţe, Lunecoasă, strada umedă. Înjurând din mers. Şi căscate fălci înghit Pentru ce-a fost să-ţi greşesc – mă iartă, Negrul şuvoi solzos, Pentru inutilitatea Târâtorul şarpe. Zăpezilor de ieri. S-au aprins lumini de sărbătoare, Al uzinei ceas mare, scârţâitor, Holbându-se prosteşte. Parcă strigând deja bătu Fie ca tristeţea şi extazul tău Obişnuita, inevitabila oră cinci, Mie să-mi rămână neînţelese. Pe tine, totuşi, ar trebui să te încep – Cinci mii de răni În miez de noapte În desimea solzilor Cu lună. Târâtorului şarpe Pentru că, abia atingându-te, răbdător, De pe încălzitul aşternut. Negrăbit, dintr-o dată să aleg cuvinte. În vârful degetelor să le adun grămăjoară – Curând iernaticul soare Peste înaltul zid de piatră Iartă-mă… Îşi va arăta faţa geroasă Spălată-n sânge. Noi credem în chiar infinitul nostru, Copii prostuţi. Iar în bubuit şi plescăit de val Unghiul felinarelor spre sud priveşte – S-or învârteji dement Nu va putea zbura. Roţi şi lungi curele de transmisii, Tu-mi eşti sărbătorescul început, Într-un fel parcă bătându-şi joc Tu, priceputa mea. De vieţile ocnaşilor. Deci, stradă, (1907) Nu mă risipi în părţi răzleţe. PSEUDOLIRICĂ Privirea rătăci, Acostând la cheiul Ninsoare de fluturi. Înrămărilor aurite. Aceste sensibile degete ale despărţirii… Această răzbunare de sânge… În adâncul lor Parcă n-ar fi nimic Se trezeşte adevărul. Ce ar lega aripile şi braţele, Ei, voi, despre ce sporovăiţi? Însă răzbate cu muţenia sa Necruţătoarea poftă a iubirii. E semn că pictorul chiar şi-a ieşit din minţi. Nu cuteza care cumva să te asfixiezi, Ochii îndreptându-ţi spre cea de neatins, * * * În gelatinoasa captivitate-a siluetei Lui Osip Mandelştam lancea împlântându-ţi, Ca pe-o fericire nesperată El crede în greutăţi, respectă spaţiul, Luând nocturne lecţii de Înduioşat iubeşte materialul. Se ştie – Demenţă a buzelor Nicicând nu a certat substanţele Şi necopilăreşti aluzii din partea ei. Pentru lentoarea lor şi statornicie. Foşnesc roiri de fluturi. Imponderabil şi fără de grabă A strofelor cvadrigă ascultătoare din Ocolind erorile sub jalnica şoaptă a paşilor, Nebună goană o poate opri, brusc, S-o luăm care încotro… Şi cred chiar că ar avea dreptate Aşa ceva insufle-o mare tristeţe: Că în veşnicie e doar al clipei supus. Şi ia aminte cum te troieneşte

154 HYPERION Universalis * * * omonim. Prima sa carte, „Locaşul“ (1913), plăsmuită sub semnul ideaţiei slavofilismului ce credea în „predestina- Pentru Vera A. şi Serghei A. Sudeikin ţia dumnezeiască“ a Rusiei, Aleksandr Blok o apreciază ca Kuzmin cel gingaş, piatra – Mandelştam „foarte palidă“, iar Valeri Briusov îl plasează pe Anisimov Discretul confrate vi l-au blagoslovit. printre autorii neo-decadenţi. Al doilea său volum, „Vân- Şi în subsol intrând, ca într-un sfânt lăcaş, tul“, a fost pregătit pentru publicare de editura „Alţiona“ Asculta-voi detunătorul glas de clopot; în 1915, însă nu a văzut lumina tiparului. Conţinutul său Zvoniţi cu inima, sunaţi cu văzul, resimte influenţa antropozofică a lui Andrei Belîi, iar sub Vera-ver-ah, fecioară a trei pânze, aspectul formei pe cea a prozodiei şi stilisticii futuriste. Şi tu, Serghei, cel ager, dormitând, După 1917 Iulian Anisimov se dedică studiului arte- Chiar pentru-a curcubeului vrăjită suită. lor. În 1926 editează volumul de versuri „Terestru“, peste Voi aţi fost îngeri într-o albă lume, doi ani urmat de cel de critică literară „Scriitorii epocii Schumann v-a văzut în toi de carnaval, contemporane“. Traduce din poezia de limba engleză, Moscova peste voi clătina-ndelung în special din cea a poeților americani. Zvoniri de purpură, pe când goneaţi deja Pe lirele poeţilor, patru la număr, Şi iată: nici nu cunosc interior mai luminos – * * * Luceşte-a vechilor ceşti poleire de aur, Piatra e chiar mâna Hârşâie pensula, se-mbujorează fragii, În care De pe pereţi privesc trei chipuri luminoase E strânsă frica, Şi se bucură un inevitabil Cineva Acesta fiind şi motivul Din al tăriilor spaţiu de nepătruns. Că închisa lume e culcată-nemişcată, (1919) Motiv din care piatra totdeauna Seamănă a potir. Motiv din care totdeauna tu Cauţi piatra Iulian Anisimov Pentru a bea. (1886 – 1940) S-a născut în familia unui inginer * * * militar. Din cauza tuberculozei, Odaia – ca piatra înghesuită – îşi întrerupe studiile gimnaziale, Stă corp alb străbătut de nervuri. plecând la tratament peste Iată hotare. A frecventat cursuri la Luna Sorbona. Un timp studiază pic- Ne va străbate geamul, tura în atelierul lui Henri Matisse, Val se va rostogoli însă nu tinde spre o carieră de Primul plescăit al timpului, pictor. Primele versuri le scrie Genunchii mei sub influenţa lui Rainer Maria Repede mergător Rilke, mai apoi fiind fascinat de Friguşorul dimineţii poezia lui Christian Morgenstern. Nu-i va îmbrăţişa, Din creaţia primului publică o carte de traduceri (1913), Răcise-va oţelul scărilor, redactată de Viaceslav Ivanov. Traducerile din Morgen- Matinalul galop al calului stern au rămas în manuscris, fiind valorificate abia la înce- Mă va vindeca. putul secolului curent, atenţia faţă de ele fiind stimulată şi de faptul că pe Anisimov l-au interesat nu doar jucă- ANU-MPREJUR uşele „Cântece de spânzurătoare“, ci şi lirica antroposo- Lui P. Z aiţe v fică a autorului german, cea de o sensibilitate mistică, influenţată de filosofia hindusă, necunoscută în Rusia 1. toamnă până nu demult. Copoiul muşina Călătoreşte prin Franţa, Germania şi Italia. În perioa- Lua urma sălbăticiunilor bălţilor mele dele când revenea la Moscova se încadra în activitatea Şi vânătorul duse acasă cercului literar „Serdarda“, din care făceau parte poeţi ce Vânat şi miere. aveau să ajungă importanţi: B. Sadovskoi, S. Bobrov şi B. Pasternak. În 1913 este unul din fondatorii asociaţiei Iar acasă el puse la cale „Lirica“, în acelaşi an debutând cu versuri în almanahul Chefuleţ pentru musafiri

Universalis HYPERION 155 De-i prinse dimineaţa de aceea palide sunteţi. Şi prin geamuri mi-a fost dat să văd Oameni uriaşi precum viaţa. Trist vă este cu trista privire să le şoptiţi lacurilor, Se ridicară, tavanul zbură visaţi depărtările valului. Şi undeva-n înalt străluci, Porniră, nisipul scârţâi-scrâşni Dar vântul ţărmului va respira, Şi câinele în faţă va întinde odgon ce vă acostează Prinse-a le goni. şi voi întristaţi-vă după el.

2. iarna „Lebede suntem, – o, surioarelor, Frunzele – subtil-rafinate, şi la luntre din scoici pestriţe, Zăpada – primitivă, la luntre de basm vâslim“. Pentru că chiar în zăpadă Totdeauna se ascunde Omăt-momâie. NOCTURNĂ Palidele narcise mor modest, 3. intermezzo Temniţa lor e vaza… Spre seară tot mai tare Petalele-şi storc aroma de pe urmă Geamăt de broscuţe —————————————————————- Ce întristează omul, În negrele pliuri de gaz Iar spre pernuţa mea Fragilii stânjenei se ofilesc stânjeniţi Vine în goană somnul care De tânga-brumă… —————————————————————— Ştiu, ticălosul, În păienjenişul tristeţii s-au ascuns dorinţele, Până a doua zi Pe focul minutelor Astăzi chiar pe mine Posesiunea şi-a prefăcut scrum chinurile – Din mine mă va izgoni. Şi curg şi curg Amintirile 4. despre primăvară ——————————————————————- Şi-n iarnă-i posibilă primăvara. Florile au murit ieri, acu… Samovarul, pârguindu-se, …Eu nu mai sunt acelaşi!… Prinde-a fremăta ca aleea, Dar tu??! Revărsându-se în străluciri, (1915) Dându-şi peste margini. La fel fragede alei Aurofumegând În revărsări Vasilisk Gnedov Trosnesc cu ciripitul sec Al primelor scântei (1890-1978) De păsări. Vasilisk (Vasili) Gnedov se trage de pe meleagurile Donului. 5. vara Absolvi o şcoală tehnică din Ros- Întreaga problemă constă tov, după care, în 1912, vine la În rama geamului: ea Petersburg în ideea de „a modi- Între noi şi tei fica literatura“. Îl diviniza pe Igor Se leagănă cu scârţâit deşert, Severianin, însă egofuturismul Iar teii – frunziş dens, luxuriant, său l-a apropiat de Ivan Igna- Mai ales în înalt, tev (1892–1914), care i-a scris o Unde iepuraşi albaştri prefaţă la „ciudatul“ poem-ciclu Îşi şoptesc versuri. „Moartea artei“, în care menţi- ona: „Cu Nimic, Vasilisk Gnedov DUPĂ RILKE vorbeşte un întreg Ce…“ În 1913 îi apare volumul de Voi aidoma luntrilor, surioarelor, versuri „Dulciuri pentru sentimente“. Doi ani se află în de malul zilelor legănate, tranşeele primului război mondial. După revoluţie, edi- molcumul vostru vis nu e rostit, tează volumul „Vremenik–4“ cu versurile lui V. Hlebnikov,

156 HYPERION Universalis colaborează la „Gazeta futuriştilor“, publicată de V. Mai- POEMUL ÎNCEPUTULUI akovski, D. Burliuk şi V. Kamenski. În 1921 pleacă din (alb) Moscova, angajându-se inginer la o întreprindere indus- Întunericul naşte stele, trială. În 1936 este arestat, aflându-se în Gulag circa 20 de ani. După eliberare (mijlocul anilor ’50), îşi reia acti- Stelele linişte nasc. vitatea literară, ţinând şi un jurnal în versuri. Luna se naşte în basme, Basmele – tandreţea iubirii. … * * * Am rupt firul şi reparăm năvodul… Linia de tunet-detunet a spaţiului Lega-vom firul, precum Pe spinări de elani bocanci Vântul alb leagă pletele noastre! Iscălitu-s-a cu un fulger în cer (1913) Voievodul Vasilisk-trup-siniliu.

Shakespeare şi Byron domneau împreună * * * Peste 80 de mii de cuvinte – Cam câte alice pentru nas de căciulă s-ar cădea Genialul Poet al Viitorului Mănâncă moarte şi inima încearc-o gust-o Vasilisk Gnedov în fiece minut Stăpâneşte 80000000001 de cuvinte pătrate. Iată şi muntele iată şi grindul teşit (1913) Odată cu saliva prin gură se strecură bocancul scofâlcit

* * * Şvah! Şvah! se loviră norii de cerul pleoştit Coboară de pe povârniş cârja jumătăţii Tâmplare galbenul săriturilor învârtej, * * * De coadă se-afundă jocului cimitirul Fără a cunoaşte ostenire Dulăii cărunteţii se zbat tâmplele Ci doar de oţel având ştire Hormonai la ardezie cleştele mâncând Ţepile ciupercilor ne crescură între dinţi Şi munţi mâinile ridicare văzând. Rugineau etajate punţi Muntele pisicile la picioare Aripioara părinte durerea pietricelelor – Şi dumbravă-n mare încrengare Pâratura curcubeului ochii, Încăpăţânat în câmpie Scotesisi a degetului oţelit La fluierătura noastră Pe mare va sări în mâneci A ceţurilor drahmă Poamele străjii nu doare Barca zdrăngăni Călăresc pe dâmbocuri aspre. Păsăruica pică

CUC * * * Cuc! Privirea ta strălucea ca o bicicletă adevărată. Eu. Dar spurcaciul, mica dropie unde e? Cuiburile de prepeliţă s-au umflat, * * * Puii au gură-ngălbenit pădurea… Ciocârlii cuvântează din miez de-amiază Cuc! Prefăcându-şi gheruţele molcuţe Eu. Învăţând minte legi curbete Spurcacii îndropiseră amarăhnirea – Şontâcăiesc cai peste câmpie Pădurea-mpalida albtrunchiul… Cu unghia presând soarele Cucuia cucul: Limba pe margine punând-o. Cuc! Poate că era în trecere pe Uranus Din lemn de mesteacăn – suc – Iar acum iepei îi e de laţ sau frâu Cuc cu el – Guc! Fuseseră picioare fusese inimă Dar unde-i dropia-spurcaciul? Fuseseră adică. (1914) În traducerea lui Leo Butnaru

Universalis HYPERION 157 am posedat inamicul, mâncat inamicul, Anne Sexton am luat controlul asupra meşteşugului, magiei sale.

În felul acesta, greu şi chibzuit, mai cald decât uleiul sau apa, M-am odihnit, salivând în colţul gurii.

Nu m-am gândit la trupul meu în vârful acului Chiar şi corneea şi urina care mai rămăsese dispăruseră Sinucigaşii îşi trădaseră deja trupul.

Născuţi fără suflare, nu întotdeauna mor dar ameţiţi, nu pot uita un drog atât de dulce la care şi copiii s-ar uita şi ar zâmbi.

Să îndeşi toată acea viaţă sub limbă! lucrul acesta, în sine, devine o patimă. Ai spune că moartea-i un os trist, rănit. Anne Gray Harvey s-a născut în Newton, Massachusetts, pe 9 noiembrie 1928. A urmat cursurile internatului Rogers şi cu toate astea mă aşteaptă, an după an, Hall Lowell, Massachusetts, unde a început să scrie poe- rană atât de delicată, nevindecată şi veche, zie. A fost studentă timp de un an la Garland College şi să-mi izbăvească suflarea din reaua-nchisoare. s-a căsătorit cu Alfred Muller Sexton al doilea, la nouă- sprezece ani. Sexton şi soţul ei au petrecut o perioadă de Cumva echilibraţi acolo, uneori sinucigaşii se întâlnesc, timp în San Francisco, înainte de a se muta în Massachu- înnebunind la vederea unui fruct, unei setts, pentru naşterea primei lor fiice, Linda Gray Sexton, luni supradimensionate, în 1953. După ce a doua sa fiică s-a născut în 1955, Sex- renunţând la pâinea pe care o crezuseră sărut, ton a fost încurajată de medicul ei să continue să scrie poezie. În toamna anului 1957, ea s-a alăturat cenacluri- lăsând nepăsători paginile cărţii deschise lor din Boston care au prezentat-o unor faimoşi scriitori, ceva nerostit, receptorul jos din furcă precum Maxine Kumin, Robert Lowell şi Sylvia Plath. A şi dragostea sau ce-o fi fost, o infecţie. publicat primele două cărţi, To Bedlam şi Part Way Back (1960) şi All My Pretty Ones (1962), la editura Houghton Mifflin, editură înfiinţată în 1880. Sexton a primit numeroase premii literare majore, inclusiv o bursă Guggenheim, Doctorul inimii Mai lasă-mă cu ştiinţa ta, Herr Doktor Premiul Memorial Shelley din 1967, Premiul Levinson în Nu mă face să mă simt mai bine. 1962. Ea a predat la Boston University şi Colgate University. A murit la 4 octombrie 1974, în Weston, Massachusetts. Îmi spui că am inima bolnavă de parcă ţi-ar plăcea. Ar trebui să ai mai mult respect! Anne SEXTON tu cu ventuzele tale lipicioase Voind să mor Tu cu cablurile şi electrozii tăi Dacă tot întrebi, cele mai multe dintre zile nu mi le pot aminti legaţi în jurul gleznelor şi încheieturilor mele, Merg în propriile haine, fără ca aces- sugând acest piept biologic. tea să poarte urme ale călătoriei. Apoi aproape imposibila de numit voluptate se întoarce. tu cu maşinăria ta cu zig-zaguri, urcând şi coborând ca un grafic de bursă. Nici chiar atunci nu am nimic împotriva vieţii. Ştiu foarte bine firele de iarbă despre care vorbeşti, Dă-mi cheia Phi Beta pe care o tot răsuceşti mobila pe care ai aşezat-o în bătaia soarelui. şi o să-mi fac coroană de aur pentru un molar.

Dar sinucigaşii au un limbaj special. Dacă doreşti o să iau un melc Ca tâmplarii ce vor să ştie „care unealtă“ şi o să-mi confecţionez un apendice numai bun. Niciodată nu-ntreabă „de ce construieşti“ Oferă-mi o unghie pentru un ochi de sticlă. De două ori mi-am declarat atât de simplu Lumea a fost dintotdeauna lăptoasă.

158 HYPERION Universalis O să iau un fier de călcat şi o să presez apăsat În felul acesta evadez din trupul meu, hernia până când discul vertebral devine plat. un miracol enervant. Aş putea să arăt acest semn de prosperitate tuturor? Dar tu ia cu mâna carcinomul mamei Am braţele şi mâinile desfăcute. Mă crucific. pentru că mai am o singură cupă cu lacrimi de fetus. Micuţa mea prună, mi-ai spus. Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. Vindecă-i tatei hemoragia cerebrală, pentru că mai am doar un flacon cu sânge în mână. Apoi a sosit rivalul meu cu ochiul vânăt. Doamna de apă, ridicând pe plajă, Vindecă-i surorii mele gâtul rupt, un pian sub vârful degetelor sale, păcat pentru că nu eu am decât o riglă ca leac. de buzele sale, de cântecul unui flaut. Iar eu, în schimb, am devenit mătură de crăci Există oare un asemenea dispozitiv pentru inima mea? Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. Eu am doar acest mecanism numit degete magice. A luat ce ia o femeie Lasă-mă să cresc ca o datorie urâtă o rochie de chilipir de pe raft Uite un burete. Nu-l pot stoarce singură. iar eu am crăpat aşa cum crapă o piatră. Îţi înapoiez cărţile şi uneltele de pescuit O, inimă, inimă de tutun roşu, Ziarul de astăzi spune că eşti însurat. cu ritm de chitară electrică Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. Sunt la prora navei Fetele şi băieţii sunt o singură fiinţă astă noapte. Nu mai sunt sinucigaşa Desfac nasturii bluzelor. Deschid fermoare. Îşi scot pantofi. Închid lumina. cu pluta şi vâslele ei. Creaturile sclipitoare sunt pline de minciuni. Herr Doktor! Eu nu voi mai muri Se mănâncă între ele. Sunt mai mult decât sătule. Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. ca să te desfid om greoi ce abia te târăşti fiinţă cu picioarele înfipte-n rău de mare. Arta Neagră Balada onanistei Femeia care scrie simte prea multe, are toate acele transe şi presimţiri! De parcă ciclurile şi copiii şi insulele singuratice nu ar fi de ajuns; de parcă jelitorii şi bârfele Sfârşitul unei aventuri pasio- şi legumele n-ar fi niciodată suficiente. nale este întotdeauna moartea. Ea crede că poate avertiza stelele. Ea este atelierul meu de lucru. Ochi alunecos, O scriitoare este esenţialmente o spioană. ieşită din tribul fiinţei mele, respiraţia mea Dragă dragoste, eu sunt acea fată. te găseşte plecat. Îi îngrozesc pe cei care rămân alături. Sunt sătulă. Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. Riscul Deget cu deget, acum e a mea. Când o fiică încearcă să îşi ia viaţa Nu e foarte departe. Ea e conflictul meu. şi coşul de fum se prăbuşeşte ca un beţiv O lovesc ca pe un clopot. Mă priponesc şi căţeaua îşi roade coada în umbrar unde obişnuiai să o călăreşti. şi bucătăria-şi aruncă în aer ceainicul lucitor M-ai câştigat pe patul de flori. şi aspiratorul îşi înghite sacul Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. şi veceul se curăţă cu propriile-i lacrimi şi cântarele din baie cântăresc fantoma Ia de exemplu această noapte, dragostea mea bunicii şi ferestrele, pe care cuplu fiecare cuplu în parte o face să existe acele aşchii de cer, ies în afară ca vapoarele-n larg cu o încheietură răsucită, dedesubt, deasupra, şi iarba se rostogoleşte pe aleea din faţa garajului abundenţa lor pe burete şi pană, şi mama zace aşezată pe patul său nupţial îngenunchind şi împingând, cap lângă cap. şi-şi înfulecă inima ca pe două ouă Noaptea, singură, iau în căsătorie patul. Traducere de Mihai Marian

Universalis HYPERION 159 Flora Alejandra Pizarnik şi cine nu are iubire? şi cine nu exultă printre maci? şi cine nu posedă foc o moarte o spaimă ceva teribil chiar dacă era cu pene chiar dacă a fost cu zâmbete?

sinistru delir să iubeşti o umbră. umbra nu moare. şi dragostea mea îmbrăţişează doar ce curge ca lava din infern: o reuniune tăcută năluci în dulce şedere dreaptă clerici de spumă şi mai ales îngeri îngeri frumoşi ca şi cuţitele care se ridică în noapte şi masacrează speranţa.

S-a născut la Avellaneda pe 29 aprilie 1936, într-o familie rămas bun de imigranţi ruşi care şi-au schimbat numele când s-au îşi ucide lumina stabilit în Argentina: din Pozharnik, în Pizarnik. A studiat un foc abandonat. la Şcoala Normală Mixtă de la Avellaneda, şcoală pe care a absolvit-o în 1953. Un an mai târziu, a început să studi- îşi înalţă cântecul o pasăre eze Filosofia şi Literele la Universitatea din Buenos Aires, îndrăgostită. dar şi pictura suprarealistă, avându-l ca profesor pe Batlle Planas. În 1955, a publicat prima sa carte de poezii: La atât de multe creaturi înfometate în tierra más ajena, la editura Botella al mar. Cinci ani mai liniştea mea târziu, cu patru cărţi publicate, s-a mutat la Paris. Acolo a şi această ploicică ce mă lucrat pentru revista Caiete şi pentru diverse edituri fran- însoţeşte. ceze, a publicat poezii şi recenzii în diverse ziare, i-a tradus pe Antonin Artaud, Henri Michaux, Aimé Cesairé şi Yves fiica vântului Bonnefoy şi a studiat istoria religiei şi literaturii franceze au sosit la Sorbona. În acei ani, i-a cunoscut pe Octavio Paz, Julio au invadat sângele Cortázar şi Ivonne Bordelois. Ea a revenit la Buenos Aires miros a pene în 1964, a cunoscut-o pe prietena ei, Silvina Ocampo, şi a a lipsuri publicat alte şapte lucrări cu poezii, scrieri, poveşti supra- a bocet realiste şi chiar romane scurte. În 1971, a primit bursa Ful- dar tu hrăneşti frica lbright. S-a sinucis la 36 de ani, pe când era internată în şi singurătatea urma unei puternice depresii, luând o supradoză de Seco- ca pe două animăluţe nal. Pe tabla din salonul de spital a lăsat scris: „nu vreau să rătăcite-n deşert. merg/ decât/ până la capăt“. au venit Flora Alejandra PIZARNIK să incendieze vârsta visului. un adio este viaţa ta. exil dar tu îmbrăţişezi lui Raúl Gustavo Aguirre ca un şarpe înnebunit de mişcare care însă nu se atinge decât fixaţia asta de-a mă şti înger pe sine însuşi pentru că fără vârstă nu există nimeni altcineva. fără moarte în care să vieţuiesc fără milă pentru propriul nume plângi sub pragul plânsului nici pentru oasele mele care plâng deschizi pieptul dorinţelor tale rătăcind. şi eşti mai bogată decât noaptea.

160 HYPERION Universalis dar se face atâta singurătate spune-i că suspinele mării încât cuvintele se sinucid. umezesc singurele cuvinte pentru care merită să trăieşti alături de acea clipă năclăită cenuşă de sudoarea nimicului noaptea era străpunsă de stele ghemuită în grota destinului în timp ce mă privea cu uimire. fără mâini pentru a putea spune niciodată aerul din jur împrăştia ură fără mâini pentru a putea dărui fluturi înfrumuseţându-i chipul copiilor morţi. cu muzică. în zori curând vom pleca. goală am visat o noapte solară. ezoteric vis am zăcut ca un animal zile întregi străbun al zâmbetului meu vântul şi ploaia m-au şters ca pe un foc lumea e piele şi os. ca pe un poem scris pe un perete. şi există lacăt dar nu şi chei şi există teamă nu însă şi lacrimi doar un nume ce voi face cu mine însămi? alejandra alejandra dedesubt sunt eu pentru că ţie îţi datorez ceea ce sunt alejandra pentru mine nu există mâine pentru că pe tine te-am… nimic vântul îmi moare în rană noaptea suferă. noaptea-mi cerşeşte sângele. cameră singură frica dacă îndrăzneşti să surprinzi în ecoul morţilor mele adevărul acestui perete îmbătrânit încă există frică. crăpăturile sale, lacrimile, chipurile imaginare, sfincşii, ştii tu ce e frica? mâinile, clepsidrele, eu ştiu ce este când îmi rostesc cu siguranţă va sosi numele. o entitate pentru setea ta, este frica şi probabil va pleca ea este cea care poartă un sombrero negru această absenţă care te bea. ascunzându-mi şobolani în sânge sau chiar pe ea însăşi cu buze moarte în aşteptarea întunericului sorbindu-mi dorinţele. această clipă care nu se uită da. în ecoul morţilor mele atât de goală returnată de umbre încă există frică. atât de pustie refuzată de orologii această biată clipă adoptată de duioşia mea golită golită de sânge de aripi cuvântul care vindecă fără ochi pentru a memora fricile de dinainte aşteptând ca o lume să fie dezgropată fără buze pentru a sorbi zeama violenţelor de limbaj pierdute în cântecul clopotelor îngheţate cineva cântă în locul unde se formează liniştea. mai târziu apăr-o copilă cu sufletul orb. se va convinge că nu pentru că el aşază-ţi capul îngheţat lângă foc şi-a arătat furia există marea strânge-o la piept infimă statuie a spaimei. sau lumea întreagă. dar acest arată-i lumea convulsionată de la fiecare cuvânt spune picioarele tale ceea ce spune şi de la picioarele tale unde rândunelele mor în plus un alt lucru încă. înfiorate de teamă înaintea viitorului. Traducere de Mihai Marian

Universalis HYPERION 161 Dar părul meu este trist Yehuda Amichai ca stuful în iazul Yehuda Amichai (Würzburg, ce stă să sece. 1924-Ierusalim, 2000)- considerat Toate păsările rare cu pene cel mai important poet israelian frumoase modern. Evreu ortodox născut în fug de la mine. Germania, emigră în anul 1936 în Palestina împreună cu familia. În acea epocă avea 12 ani iar regi- Iacob şi îngerul mul nazist al lui Hitler îşi începuse Puţin înainte de ivirea zorilor deja politica segregaţionistă faţă de suspinând minorităţile etnice, politice şi sociale considerate „inde- ea îl strângea aşa, şi îl învinse. zirabile“, ce va degenera în 1941, în tragica soluţie finală Dar şi el o strângea, şi o învinse, a Holocaustului. şi ştiau amândoi: acea strânsoare aducea moartea. Yehuda AMICHAI Şi renunţară a-şi spune numele. Să descătuşăm amintiri Dar la mijirea primei lumini În aceste zile mă gândesc la vântul el îşi văzu corpul: prin părul tău, şi era încă alb la anii în care-am fost în lume în locurile unde ieri înainte de tine costumul de baie îl acoperea. şi la eternitatea pe care înainte de tine voi merge să o întâlnesc, Apoi dintr-o dată de sus o chemară, la proiectilele care nu m-au ucis în de două ori. bătălie Ca atunci când chemând dar i-a ucis pe prietenii mei, smulgi o fetiţă mult mai buni decât mine pentru că de la jocurile din curte. nu au trăit mai departe ca mine, Iar el îi află numele mă gândesc la tine nudă şi o lăsă să plece. în faţa cuptorului verii, aplecată deasupra cărţii pentru a citi mai bine Strada în lumina muribundă a zilei. Blizul orbitor al automobilelor în fugă îmi reordona gândurile în alb şi negru. Vezi, am trăit mai mult de o viaţă, acum trebuie să cântărim fiecare lucru Eu care traversez strada pe cântarul viselor şi doar în locurile consemnate de lege, să descătuşăm am fost invitat pe neaşteptate amintiri care vor devora ceea ce între trandafiri. cândva a fost prezentul. Şi după cum o ramură brună îşi deschide culoarea Mama mea cocea în cuptor în punctul din care se rupe, tot astfel şi eu întreaga lume în iubirea mea Mama mea cocea în cuptor pentru mine sunt deschis. întreaga lume Traducere Norica Isac în dulci torturi Iubita mea îmi umplea fereastra cu stafide de stele. Iar nostalgiile sunt închise în mine Emir Sokolovic Emir Sokolovic s-a născut în 1961, ca bulele de aer într-o ţară din Peninsula Balcanică, în pâine. greu încercată după eliberarea de Pe dinafară sunt neted, regimul comunist de războiul civil tăcut şi brun. care a produs numeroase victime Lumea mă iubeşte. umane, cel mai mare genocid după

162 HYPERION Universalis cel de-al doilea război mondial. Poetul Emir Sokolovic nu (fără măcar să o viziteze) vrea să vorbească despre ţara lui, fiind profund marcat Somnul le dăruieşte scena unei atât de trecutul, cât şi de prezentul ei. Fără nicio îndo- Cerboaice la origine (pe atunci era o trestie) ială, inima lui bate pentru patria sa, dar, din motive lesne de înţeles, mi-a mărturisit că: „Italia este patria mea poe- tică; numai aici mă comport ca un autor“. Linia de demarcaţie A publicat până în prezent 13 cărţi: „Gdje i zašto“ / linii de demarcaţie… Editura Foreman/Bergamo/1983, „Apokalipsa“/1994, „Pe şi vizionarul ce veghează în atunci era o trestie“/1988, „Paris – ili zalud je razapin- stăruinţa albastră, pelinul s-a copt jati Krista“/1999, „Oslobadanje“/2003, „Lako je jurišati în pupilele sale na nebi koje ćuti..“/2011, „Pe atunci era o trestie“ /casa linii de demarcaţie… Rocco Carabba 2013, „Poetica Demonica“ / Kultura o privire furată, privire snova-Croatia)/2014, „Paride -sau e inutil să-l răstigneşti gravidă de fantezii pe Cristos“/Providenca – Croaţia/2016, „Banca“/Teatrul de dispreţ: pri-vi-rea unui bărbat şi Naţional din R.S.- Bosnia Herţegovina/2017 şi „Cei două a unei femei zeci“/ Providenca – Croaţia/2017, „Antologia poeţilor linii de demarcaţie… contemporani din Balcani“/Lieto Colle -Italia/2019. Din există ceva sacru? ce anume îi scapă privirii anul 2012 administrează Clubul Artistic „Paleta albastră“ care să nu fie profan? iar din 2015 organizează, fără nici un sprijin financiar, există ceva sacru? Festivalul Literar Internaţional „Pero Živodraga Živkovic. marmura din care îşi taie zborul, Mare parte din operele sale sunt în format audio book, sau chiar urma omisă a divinităţii? necomercializate, fiind donate Asociaţiei Nevăzătorilor. Dacă războiul s-a terminat De ce este ofilită de lacrimi Această zi Emir SOKOLOVIC de aprilie? Bicicleta La orizont împletit Oglindindu-se într-un vortex Cu degete albe Amintiri ce recheamă Peste drama celei mai negre La fiecare rotaţie funingini Prin câmpiile presărate cu maci Dansul inocent şi intact Oglindindu-se-n muzică al piruetei roşii Amintiri ce recheamă Din primul nod se naşte La fiecare rotaţie povară devine Prin briză deasupra fluviului Lumina din cealaltă parte este ancorată rosteşte durerea peste luncă Şi prin caleidoscoape, se reflectă Mesagerii florali întorc În posesia şeii norilor soarele la zenit Se naşte vântul, muzica şi surâsul Pentru că au abandonat Şi împletită la Orizont veşnicia, dominau umbra Din iubire pentru degetele albe Şi acea magică, magică rotaţie… Pirueta creşte în întrebarea: „ Dacă războiul s-a terminat De ce e ofilită de lacrimi Este magnific Această zi în luna lui aprilie?!“ Este magnific să fii AcoloJos lucru despre care alţii fantazizează simţind diferenţa răsplătită cu puţină durere, dar Morţilor mei a fi, este magnific a te îndepărta şi Morţii mei observa pentru-a putea zice: cu ochii „S-a întâmplat!“ v-am călăuzit sau acei mult mai îndureraţi leagăn pământ abandonează Cuvântul, fără privire în consecinţă cei mai slabi se întreabă: „Unde?“ Cioplitorul iar înţelepţii le arată cântecul păsării tăcut şi aspru ce trăieşte doar în legende Daltă de aceea ziua le dăruieşte odihna în piatră

Universalis HYPERION 163 Pe care au moştenit-o cu indignare Morţii mei De care se ascund pentru că zadarnic este reproşul meu: Istorisesc ceea ce vor „Taci piatră!“ Nu ceea ce revelează naraţiunea (Sau poate că peştele este?!) Frică Frică… Nelinişti Ochi ieşiţi din orbite. Bazinul cerului Xl se strânse pentru a pătrunde Umbra mea şedea în cameră fastuozitatea carnală. aşteptând ca la ea să se întoarcă Frică… privirea fixată pe uşa Dorinţa în sine. Certitudine slabă pe care nici măcar un colos n-ar fi fost în stare şi incertă. să o deschidă Vântul jerpelit orbecăia făcându-şi vechile treburi: burniţa. Era în sărbătoare mizeria Culorilor. Numele Frică… O amprentă. O amprentă. Eu în mine. Tenebre… Încă una, şi-ncă una… 109.573 şi nu vedem chipuri Nisipul, grâul. Flacăra şi praful Vânătorul 111.716 şi nu vedem chipuri Purpura amintirii şi totul e sârmă ghimpată evenimentelor trecute Aceasta o ştim este Demonul străluci în sfera nostru oracolului. În timp ce urmăm Vocea lui Dumnezeu Se văzu surâsul, la strigătul mânios ce coboară apoi corbul pe umăr Avem ochii pe care Nero ce sugera calea dreaptă îi avea. (Nu avem ochi pentru la urechea stăpânului surd. lacrimi) Pentru puţin se priviră în faţă, apoi corbul reîncepu a spune: O amprentă. O amprentă. „Domnul meu, conţinutul Şi încă una, din nou, din nou… nu te va călăuzi niciodată la inimă. 118.714 şi nu vedem chipuri Vânătoarea ta este inutilă!“ Nisipul. Grâul. Însufleţite. Flacăra Se auzi o lovitură şi sfera şi praful se rupse în mâinile 119.242 şi nu vedem chipuri vânătorului mort. şi totul este un strigăt de mânie Un ochi ciclopic în cer, A fi ochiul răului În prezenţa Vocii călătoriei Tic-tac noastre Tic-tac În timp ce noi Zăpadă nici măcar pe Dumnezeu nu-l avem Inflorescenţă pentru a ne ruga Zăpadă Inflorescenţă Şi abisul.. O amprentă pare un surâs, amprentă neruşinată Albastru în cupola cerului şi Pasul (dacă e) durere-n torace De ce să întinzi Culoarea Poţi muri singur cu o poezie În faţa celor ce sunt în căutare de pâine şi 174.816 Să le striveşti auzul cu sunete ascunse 186.914 Când unicul confort era lichefierea 194.219 În unu era şi mersul spre Şi, împotriva a toate, nu vedem Străbunii de care se scandalizează şi Chipuri Neagă lumina şi sacralitatea Traducere Norica Isac

164 HYPERION Universalis Jesús URCELOY AMURGUL ZEILOR Pentru Maria Alcocer Aceştia sunt fiii pe care i-am văzut născându-se cu ochi alungiţi de somn, când mâinile propriilor mame îi trăgeau înafară cu jale, în timp ce în curte muzica gloanţelor schimba liniştea în spaimă, mamele în văduve, iar femeile în deşeuri organice ale civilizaţiei. Am văzut aceşti fii morţi cu ochii alungiţi ca tăişul ascuţit al hârtiei de birou, aceşti nou-născuţi morţi care ne lasă fără urmaşi cu tenacitatea cu care râurile devastează oraşele, fiii timpului nostru, fii din lichidul nutritiv care îngraşă pământul, fiii merilor. Peste tot sticle şi chiparoşi şi mobile care plutesc printre animale, vaci, câini şi oameni înecaţi şi un pod de lemn, un mic pod de lemn, unde câţiva oameni ca nişte prestidigitatori se joacă să ghicească un număr final, un număr de respiraţii, un os pentru supă. AMARCORD (O poezie minoră) Îmi amintesc vag. Acolo în ceaţă dansează câţiva copii, o motocicletă întrerupe un monolog, un bătrân urcat în copac ţipă, un tată trist, o femeie care moare blând. Şi nebuna satului ne privea din altă lume, poate o altă viaţă trecea prin ochii ei. Mă plimb împreună cu singurătatea pe plajă, în timp ce orbul cântă din acordeon după-amiază. Pentru că e viaţă şi trece nimic după aceea nu se va întâmpla la fel: probabil e ceva normal, rezonabil. Traducere Eugen Barz şi Mihaela Vechiu

Universalis HYPERION 165 e Al. CISTELECAN Mecanica iluzie-deziluzie (MARGARETA BUDĂLĂNESCU) Enciclopedia Cugetarea notează că Margareta Budălănescu Pe cînd Margareta era la Craiova, Constanţa a venit anume s-a născut la Buzău, în 1895, şi că a publicat două cărţi: una ca s-o descurajeze de la logodnă şi pentru a o convinge să de poeme în proză1 – Nelinişti şi neîncrederi2 (Tipografia Arta, pună împreună pe picioare teatrul. Margareta nu s-a lăsat Bucureşti, /1932/) – iar cealaltă un fel de monografie Con- însă convinsă şi nu i-a plăcut deloc insistenţa Constanţei iar stanţa Hodoş (apărută la Sibiu, în 1935). De fapt, s-ar putea relaţiile s-au mai răcit. Dar nu chiar de tot, căci după moar- adăuga şi o a treia, căci în 1938 a publicat, la Râmnicu Vâl- tea Constanţei Letiţia o roagă pe Margareta să scrie o pre- cea, în colaborare cu preotul Gheorghe F. Ciauşanu, o cule- faţă la cărţile Constanţei şi ale lui Ion Gorun (ultimul ei soţ) gere de folclor oltenesc: Frunză verde (sau Foaie verde). Va fi şi s-o ajute la editarea lor. Cum-necum, lucrul nu s-a întîm- decedat cu siguranţă, dar n-am aflat cînd şi unde. Din păcate, plat. Margareta mai şi traducea – am văzut o traducere din niciE altceva n-am aflat despre Margareta, afară de ceea ce D‘Annunzio în acelaşi număr din Sibiul literar. scapă ea în nişte amintiri despre Constanţa Hodoş publicate Volumaşul Margaretei e destul de sistematic orînduit şi în Sibiul literar.3 Pe Constanţa ar fi cunoscut-o la Cîmpina toate piesele, cu motoraş alegoric, se grupează în jurul elanu- (unde aceasta îşi vizita fata, pe Letiţia, rezultată din legătura cu lui de visare şi al decepţiilor fatale care vin imediat. Pe „gama Ion Russu-Şirianu) pe cînd Margareta era jună profesoară la simţirei ce melodic se schimbă“ se plimbă Margareta, cu liceul de acolo (mai tîrziu devine profesoară la Craiova). S-ar estetism eufemistic şi cu înălţări patetice ale vocii, în limbaj fi împrietenit la toartă, atît de strîns încît a ostentativ intelectual, cîntînd imnuri pen- pus-o pe Constanţa să scrie (pe subiecte pe tru vraja iluziei şi, în acelaşi poem, elegii care i le sugera) piese într-un act pentru lice- pentru deziluzia garantată. Structural, poe- encele din Cîmpina, cu care Margareta făcea mele sînt un fel de definiţii cît mai înzorzo- serbări. Constanţei i-a plăcut treaba şi chiar nate metaforic ale unor concepte de păti- a jucat ea însăşi într-un spectacol (unde mire sau închipuire, mici monografii care avea rolul mamei, iar Margareta, fireşte, merg regulat de la imn la elegie, urmînd o pe al fiicei) în 1923, profitînd de ocazie şi curbă psihologică a iluziei şi decepţiei, dar pentru a-şi vinde o carte. Aveau planuri fără participare afectivă. Margareta cugetă mari împreună – mai ales legate de înfiin- strict intelectual, chiar dacă foarte înflorit. ţarea, la Cluj, a unui Teatru pentru copii. Nu face confesiune, ci doar defineşte, de 1 Probabil din această cauză, că-s în proză, a regulă în doi timpi: unul imnic, unul decep- trecut-o Stelian Metzulescu, în Literele în Ţara tiv. Iată, bunăoară, cum se ridică Idealul în Banilor (Craiova, 1937), la prozatori. Cf. Mir- prima ipostază: „Ivire din vîrtejul neţăr- cea Coloşenco, Academia bîrlădeană, nr. 2/2014. muritei închipuiri, cu geamăt de durere şi 2 Mulţumesc dlui Constantin Săplăcan pentru freamătul înviorărei miile de adoratori îţi ajutorul bibliografic. 3 Nr. 7-12/1934. preamăresc puterea. Sclipitoare nădejdile

166 HYPERION Eseu înfioratei bucurii au înstelat sosirea ta, au împletit cu chemă- neastîmpărului bucuriei“ etc. Totul se năruie însă imediat: rile ademenirilor o cale lungă, nesfîrşită. Alinător de bine să „La ce zădărnicia aducerilor aminte cînd trista jale a desperă- reverşi balsamic iubirea ta în palate şi colibe. Vis, comoară rei şi-a ţesut zăbranicul veşniciei“ (Îndurerare). „Trista jale“ tainică, răsfaţă blînd tot ce în şoaptă aşteaptă cu tine mîn- vine negreşit ori de cîte ori Margareta se lasă prinsă în mre- tuirea“. Dar numaidecît după această faţă pozitivă, entu- jele iluziei. Cîteodată se-ntîmplă chiar lucruri teribile, greu ziasmantă, vine cea neagră, căci „încingînd spada nemi- de îndurat pentru oricine, cum, de pildă, cînd te laşi dus de lei, demonica vestire îţi dă solia revenirei, să ucizi inimi fără ispită şi apoi plăteşti greu, căci „Nelegiuirea cumplită împă- nici o cruţare“. Uciderea de inimi fără nici o cruţare se înt- ienjeneşte auzul cu scrîşniri mefistofelice“ (Ispita). Păzea deci! împlă neabătut ori de cîte ori Margareta se opreşte să cugete Sînt însă şi clipe în care Margareta e transportată pozitiv, cînd la o stare oarecare (melancolie, înseninare, singurătate, sbu- acul stărilor se inversează: „Pe nesimţite eşti floare, eşti izvor, cium, dorinţă, amăgire etc. – e un catalog destul de cuprin- nu te mai ştii, te uiţi, vrăjit de atîta frumuseţe“ (Înseninare). zător). Desigur, carburantul inepuizabil al acestei parade de Asta se-ntîmplă însă numai cînd Margareta chiar se uită pe definiţii e, şi la Margareta, iubirea, totală, destinală: „Uneori sine şi face desene de natură sau portrete stradale/cotidiene: cred că nu exist, că existenţa mea eşti tu. Mă uit pe mine nu mă mai ştiu. Voinţa ta e vrerea mea. Să te iubesc mi-e legea“ „Basmaua lasă să-i alunece şuviţe şirete de păr, conturîndu-i (Iubire). Numai că, fatalmente, e doar o „fantasie a Iubirei“, faţa noptatecă de o paloare nervoasă. Două mărgele lucii una „plină de otravă“ şi care e „numai amăgire“. La atîta elan răsar pe albul roşietic al ochilor păziţi de sprîncene scrise şi dăruire, tot atîta decepţie. în arcuri de săgeţi.„etc. (Florăreasa). Numai că nu se poate E o mecanică sigură a stărilor, un motor al lor în doi desprinde uşor din dialectica iluziei şi decepţiei. De altmin- timpi: iluzionare – decepţie, visare – durere. Margareta le teri, cam acolo şi e locul scriitorului, după Margareta, între parcurge una-două: „De ce în gîndul meu cînd te-ai ivit au „ondulări de vis şi realitate“. Dar străbătînd „eroic taina nou- strălucit nădejdile de bine? Năframa visului de fericire m-a tăţei“ şi, fireşte, ispăşind în cîntări o dragoste pierdută (Scri- despărţit atunci de cer şi de pămînt. Eram atunci în lumea itorul). O victimă predestinată a visărilor e Margareta.

Ioan HOLBAN Poeme din vremea cînd Mihai Ursachi se credea Pelican Mihai Ursachi e un fel de „legendă“, unde se adună într-un Ursachi. În ce-i priveşte opera, criticii au căutat sârguincios „ce“ misterios, poezia şi viaţa sa. Semnificativ mai cu seamă tot felul de filiaţii şi pentru bunul motiv că atunci, în anii ’70, pentru relaţiile cu puterea ale lumii literaturii în timpul „revo- când puterea decidea „libertatea de expresie“ şi „diversitatea luţiei culturale“ şi ilustrând tipul boemului în „echipa“ con- stilistică“ în faţa obştii literare stătea obiectivul recuperării stituită în anii ’60, destinul lui Mihai Ursachi este exemplar tradiţiei, al conversiunii câmpului literar în estetic, al depă- pentru soarta scriitorului în regimuri totalitare: debutul i-a şirii ideologiei politice prin ideologie literară. Sfântă naivi- fost amânat de anii de închisoare până la sfârşitul deceniului tate, dar asta a fost. Bucuria de a putea scrie, în sfârşit, altfel şapte (debut în revista „Cronica“, în 1968, apoi, cu volumul decât cereau canoanele „realismului socialist“ era prea mare InelM cu enigmă, în 1970) şi atunci faptul a coincis cu „dezghe- pentru a se mai putea vedea/ ghici scenariile ce se pregăteau ţul“ relaţiilor dintre putere şi câmpul cultural, pentru ca ulti- prin cabinetele tăcute; atunci puterea a avut nevoie de scri- mei părţi, cu tot mai multe umbre decât lumini, să-i fie speci- itori pentru a o credita în faţa lumii libere (cum, la fel, avu- fic raportul tensional dintre o profesiune „liberală“ în esenţa sese nevoie de ei şi i-a folosit intens pentru a face frumos în sa şi structurile totalitare ale unei societăţi dirijate printr-o faţa tătucului Stalin şi a culturnicilor săi, după 1948 şi cum revoluţie culturală de inspiraţie asiatică. Mihai Ursachi a fost, va avea nevoie – amarnică fatalitate! – după 1989 pentru „a asemeni lui Nichita Stănescu, un model pentru poeţii care intra în Europa“). Şi ce putea atrage mai mult pe scriitorul au intrat în literatură după 1970; s-a mai afirmat aceasta, dar român decât aerul tare al „libertăţii de exprimare“ promul- numai în legătură cu influenţa pe care a avut-o opera sa, mai gată în mai toate documentele de partid şi de stat ale epocii? ales în spaţiul ieşean: de la Liviu Antonesei la Lucian Vasi- Avusese şi Dej slăbiciunile lui (cum aflăm din „legenda“ Petru liu şi de la Dan Giosu la Dorin Spineanu, toţi vor fi trecut Dumitriu). Dar acum, puterea simula sentimente afectuoase prin poezia şi prin „bojdeuca de căsuţă“ din Ţicăul lui Mihai pentru întregul câmp literar. În acest context Mihai Ursachi

Eseu HYPERION 167 devenea un model al amintitei libertăţi de exprimare; tocmai o expoziţie suedeză de pictură). Aceste poeme sunt nişte el, care făcuse închisoare exact din pricina ei: Inel cu enigmă fragmente lirice-epice în care cititorul va fi acroşat de „unda (1970), Missa solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de de şoc“ a sentimentelor: toată disperarea, toate nostalgiile şi purpură şi alte poeme (1974), Diotima (1975), Marea înfă- toată speranţa se strâng într-un spaţiu şi într-un şir de identi- ţişare (1977), Zidirea şi alte povestiri (1978), Arca (1979), tăţi ce se cer (re)asumate: „Iar lângă zidul pustiu despre care/ erau cărţi de referinţă ale unui scriitor nu numai talentat, dar povestea zicea că-i al Anei pornea/ un zăvoi fericit de o parte şi liber. După ce visele de libertate au început să se risipească şi de alta a văii./ Acolo era frăgezimea de frunze şi iarba/ şi repede (bătea un vânt năprasnic dinspre tezele maoiste ale mii de gângănii roiau primăvara,/ chiar şi furnicilor viaţa li revoluţiei culturale de la începutul deceniului opt), Mihai se lasă./ Mai în vale era şi un lac pe sub sălcii,/ linişte mare Ursachi a rămas pentru tinerii poeţi aspiranţi la gloria lite- era şi salcâmii,/ pe urmă teii floarea lor şi-o trăiau/ cu împă- rară un model şi un simbol al felului cum poetul poate fi liber care./ Noaptea/ florile lor luminau cu lumina/ de miere a flo- într-o societate ce se îndrepta în cadenţă spre dictatură; astfel, rilor lor./ Acolo venea autorul/ mânat de un dor peste fire/ nu opera sa a influenţat pe aceşti poeţi spre finalul deceniului s-asculte glasul de îngeri ce se părea/ aşa de aproape, aşa de opt, când se pregăteau să debuteze în volum, ci viaţa şi legen- aproape,/ de parcă ieri…“ (Despre zăvoiul de lângă Cetate). dele ei, boema. „Marii artişti creează dogme“, spune undeva Toate poemele se structurează în jurul unui fir epic (oriunde Nichita Stănescu; există, putem spune, o dogmă Ursachi care regăsim o „poveste“). Şi al unui referent provenind din bio- înseamnă un fel de a scrie şi un fel de a fi: primul este mode- grafia sau din lecturile poetului; Mihai Ursachi are însă, prin- lul literar al anilor ’70, al doilea a influenţat categoric relaţia tre foarte puţini aleşi, ştiinţa de a transforma în poezie pură scriitorului cu puterea în anii ’80: în ambele momente, deşi un material extrem de divers din punctul de vedere al pro- cu totul altfel percepută, placa turnantă a fost libertatea. venienţei sale. Boema nu a fost şi nu este (pentru că Mihai Ursachi nu Din acest punct de vedere şi încă din altele, Mihai Ursachi s-a schimbat deloc în această privinţă) doar a vieţii; ea repre- este eminescian în anumite planuri ale imagisticii poeme- zintă una dintre temele majore ale poeziei. Regăsim în tex- lor, în ceea ce se cheamă „viziune“ poetică. Alteori, el reţine tele sale schiţa unei mitologii de „uz intern“, poeme în proză din Arghezi tonalitatea psalmului, fulgerarea imaginii între care frapează prin coerenţa interioară a limbajului şi imaginii, lut şi cosmicitate. Prezenţa acestor ecouri vine din convin- fără ca aceasta să ofere şi o coerenţă a semnificării, în ordi- gerea poetului că realul e un teritoriu doldora de semn, un nea înţelesului curent al sintagmei: „Ce melancolice goarne loc unde fiecare lucru semnifică, se împlineşte într-un sens, legănau universul în/ după-amiaza de toamnă în care străin/ într-un semn, apar coduri culturale a căror descifrare e la fel şi stingher rătăceam printre turnuri şi case…/ Dar Gabriela de pasionantă, la fel de productivă, pe cât va fi fost, într-o altă Şerban nu ştia/ că cerul anume din goarnele sale sunase/ sin- paradigmă literară, explorarea „naturii“. Pe acest fond neo- gura mea întâlnire cu ea./ Desigur că înainte de asta mile- romantic se altoieşte o concepţie modernă a poeziei şi vie- nii/ s-au drămuit, chiar Napoleon a murit/ şi multă vreme ţii poetului în orizontul ei. Îndrăgostită de propriul discurs, la denii/ cu serile mele m-am dus fericit./ Dar Domnişoara de propria-i logică internă, de jocul complicat al imagini- – ochii ei faruri/ violacee în noapte – ca dintr-un somn m-a lor fulgurante cu rafinamentul gândirii şi sclipirea de oţel a trezit,/ Domnişoara eternă, leită, nepăsătoare de multele ei lucidităţii, poezia lui Mihai Ursachi creşte din ideea că orice avataruri./ Cauza straniei sale prezenţe, a întâmpinării, a fost gând dus până la capăt devine Putere; nu este aceasta decât şi acum doar ea,/ părea că o ştie prea bine, deşi nicidecum nu un alt mod de a concepe poemul ca act demiurgic – alt ele- ştia/ şi deşi a durat doar o clipă, un neînsemnat amănunt,/ ment care conturează neoromantismul poetului: „Magia şi era hărăzit cu stricteţe să aflu că este, să ştie că sunt./ Lumile alcoolul viaţa-mi guvernează,/ pe care-am început-o studi- ei, vieţile ei, pentru dânsa erau suveniruri stinghere,/ cu pisi- ind filosofia,/ anatomia, dreptul şi vai, teologia/ dar negăsind cuţe angora şi jucării pe un iaht de plăcere/ în nebuloasele, de în ele nici linişte nici bază./ Sacrificai Venerei şi-am zis: ori- mine în veci nepătrunsele sfere;/ iar lumile mele erau labi- cum o fi ea/ sublimă ori sordidă, în trupu-i se ascunde/ mis- rinturi impure/ cu fumegânde făclii şi scule străvechi de tor- terul fără nume şi coapsele-i fecunde/ în spasmul ca o moarte tură/ spre care-o striga în neştire o nostalgie obscură./ Acolo conferă veşnicia./ Imperialul spirit mă are-n a sa pază/ şi nici în sala cu nuduri profund suedeze,/ neruşinat încâlcite, ver- o cunoştinţă-i egală cu beţia/ şi tainica lucrare în nopţile-i nil la culoare şi puţin cam obeze./ Domnişoara înaltă, fru- de groază./ Tărâm fără-ndoială aflat-am şi cutează/ mereu moasă, avea ceva militar,/ de june cadet cartofor, ce anume, rătăcitorul pe căile profunde:/ am aurum non vulgi, leonem, m-aş întreba în zadar,/ ceva citadin şi rural totodată, în fine, poezia“ (Magie şi alcool). Fie că înscrie cititorul în balan- s-a oprit chiar la cel mai obscen/ dintre nuduri, l-a cercetat sul ameţitor al unui carusel în care privirea nu mai desco- cu priviri delicate, experte/ în vreme ce sângele meu se urcase peră nimic, ci înşeală, fie că plasează acelaşi cititor în scena- la ten,/ căci presimţeam că-n curând o voi pierde./ Am vrut rii mitologice sau în reţeaua unor referenţi biografici, textul să îngaim ca o scuză, ea mă fixa curioasă/ (era atât de fru- poetic urmează aceeaşi strategie a dezvăluirii Clipei, a ilumi- moasă)/ apoi se îndreaptă amuzată către o carte/ cu iscălituri nării, a revelaţiei puterii demiurgice: „Fericită dragoste-i dra- şi impresii, a scris ceva englezeşte şi-apoi/ s-a scufundat între gostea pentru Rosalba;/ întortocheatele sale delicii, rătăcitoa- viaţă şi moarte/ în frunzele care plouau peste noi./ Dar vouă rele căi,/ o, fragedă moarte numită Rosalba…/ Cu stăpânire de toată istoria asta nici că vă pasă“ (Poem despre domni- de sine şi înţelepciune,/ fără de grabă, dorinţa de dânsa e-un şoara Gabriela Şerban şi despre unica noastră întâlnire la turn/ al durerii, scoborâtor în adâncuri./ Din zid suveranii

168 HYPERION Eseu defuncţi ai Siciliei caută/ cum încleştaţi noi ne smulgem cu Mihai Ursachi, ca şi la Dan Laurenţiu, se poate rezuma într-un dinţii/ şi le-azvârlim ca pe nişte petale – sângeratele unghii./ singur vers: un bărbat caută o femeie. Vechea şi atât de sim- Rosalba are două andrele albastre/ pentru retinele mele; cu pla poveste e, la Mihai Ursachi, un drum într-o sanie; „într-o graţia înflăcărată/ a virginităţii ea le-afundă-n albastrele goluri/ sanie albă./ Într-o sanie albă şi mare cât o corabie./ În sania pentru ca toată lumina fiinţei ei moarte/ să-mi intre prin ochi Annunciacion/ navighez către tine, iubito./ Tu eşti la pădu- ca o sevă a morţii,/ a fragedei morţi ce se cheamă Rosalba./ rea de roze. Încoronată cu roze. Tu eşti într-o roză. Din roza Corul de paji cânta psalmi în romance,/ tânguitoarele plân- Floribunda, iubito/ cu ochii tu cauţi pe cer cum s-apropie/ geri a patimii fără/ sfârşit, sub pământenele plângeri…/ Pe majestuoasa, mult graţioasa coleopteră./ Şi iată, iubito, cum mozaicul maur Rosalba dansează/ în cizme de Spania dansul sania cerului/ s-a pogorât pe o roză/. Iată petalele, priveşte ferice/ al tragerii mele pe roata eternă“ (Rosalba). şi crede, cum o cuprind,/ 43 de petale, o roză/ îmbrăţişează, Plasarea lui Mihai Ursachi între cei mai importanţi poeţi se strânge-mprejur, o ascunde/ iată, iubito, acesta-i bobocul neoromantici de azi este întărită prin dimensiunea bala- de roză,/ în inima lui e o sabie,/ este sania-mi albă Annunci- descă a liricii sale; aceasta dă specificitate poeziei lui Mihai acion“ (Primeşte bobocul acesta de roză). În aceste poeme, Ursachi, aşezându-l cronologic, între Ştefan Aug. Doinaş şi versul fuge mereu din anecdotic în metafizic, de la privire la Nichita Danilov: „Trei fraţi pătaţi/ s-au pornit la pădure:/ viziune, de la instinct la albastrul rece al ideii. În acest joc al unul la lemne,/ unul la semne,/ celălalt să-ndemne./ …Erau întâmplărilor numite dragoste, viaţă şi moarte se află fiorul albăstrele pe ceruri şi-n lunci tămâioară/ la vremea cositu- pierderii şi asumarea actului creator ca experienţă a întuneri- lui, zorile-n rouă,/ pe luna cea nouă/ fraţii pătaţi au plecat cului, ca încercare de a exprima inexprimabilul; senzaţia nean- ca să moară./ …Vremea cositului, rouă bocitului…/ Unul tului dar şi unda subtilă a autoironiei cultivate de un spirit de şi-a luat o povară-n spinare,/ tot lemne uşoare,/ tot lemne o mare fineţe intelectuală: „Vom mai străbate, iubito, vom mai în floare,/ tei cu frunza mare./ Să fie, a zis,/ pentru cei petre- străbate/ drumul acela de roze? De parcă ne-am aminti din cuţi întru vis./ Unul stătu fulgerat sub altarele fagilor,/ cu cât uitatele/ vieţi, de uitatele drumuri…/ Fragedă frunza era, şi învăţa cu atât se pleca spre pământ în genunchi/ şi când pri- pădurea// drumul acela de roze? De parcă ne-am aminti din cepu toate semnele, zise/ că a aflat de la cei mistuiţi în adân- uitatele/ vieţi, de uitatele drumuri…/ Fragedă frunza era, şi curi/ un nume ciudat: Viola Tricolor./ …Erau viorele pe glie pădurea/ de roze strălumina/ în adâncuri/ frunzişul virgin şi şi grâiele coapte/ şi pasărea nopţii cânta în tărie, la noapte, la vibrând cu o/ fragedă febră ne vom îneca/ în pădurile fragede./ noapte…/ — Noaptea s-a stins, grăi celălalt, şi viaţa/ aceea fu Boite adânci, voluptuoase arcane./ Umbrele noastre rămas-au vie… Răsare Crai Nou/ Fraţi nepătaţi, s-a făcut dimineaţă./ Să de-a pururi/ sfioase şi palide, copilăreştile/ umbre…/ acolo, trecem senini/ prin vadul bătrân,/ pe pod de mălin…/ Măi- vei spune, se-ntinde o piaţă,/ vacarmul tronează pe dale de cuţă bătrână/ tot spală la lână,/ tătuca bătrân/ tot strânge la piatră/ de o mie de ani este piaţa acolo./ Iubito, nu e aievea, fân…/ Văzut-ai albastră ca cerul, trecând peste veac,/ Barba ascultă/ tăcerea prea sfântă ce se pogoară;/ să mergem, îţi împăratului,/ floare de leac?“ (Trei fraţi pătaţi). Acesta e spun, pe cărarea de roze,/ prin bolţi răcoroase vom întâlni, vechiul şi mereu noul Ursachi; un poet care cultivă balades- sub arcanele sacre/ umbrele noastre îmbrăţişându-se,/ copi- cul pentru că a „ratat“ timpul epopeii: iar Mihai Ursachi aici îşi descoperă teritoriul propriu: în lirismul faptei la marginea lăreştile umbre…“ (Cărarea de roze). eroicului. Baladescului, parte componentă a fondului neo- În destinul lui Mihai Ursachi se poate recunoaşte soarta romantic, i se asociază tema medievală, unul dintre semnele însăşi a scriitorului român din secolul trecut: închisoarea cele mai clare ale postmodernismului în literatura noastră comunistă, frumoşii ani ai debutului într-o vreme când lumea de azi; la Mihai Ursachi, ca şi la alţi scriitori (Ştefan Agopian, literaturii părea să-şi fi redobândit libertăţile, reculul în faţa Nichita Danilov), această temă nu trimite la „reconstituire“, rinocerilor, exilul, iar, acum în urmă, întoarcerea acasă (în ci este mai degrabă o stare de suflet, un alt fel de a transcrie casă, adică în literatură şi librărie). O istorie care se poate realul printr-un filtru ce distilează esenţe ale viziunii poetice citi în aceste versuri din Poemul de purpură: un cântec al şi un farmec cu totul special ale unei lumi surpate de spaime, pierderii omului: „Iubito, hai să ne jucăm/ de-a Ildiko şi de-a în mister şi mistic, într-o acroşantă arhaicitate: „Corăbii de Attila./ Acesta-i cortul meu de blăni/ în care te-am adus cu aramă cu vele-nsângerate/ purtând pe ele semnul împărăţiei sila./ Dar jocul nu-i adevărat./ Vedem fantasme ca nebunii,/ perse/ se leagănă pe sfera-mpărţită-n jumătate./ – Aştept o a fost odată-un împărat…/ Nuntaşii-aceştia nu sunt hunii./ veste clară din lumile inverse…/ Sub dafinii în floare şi bolţile Iubite, oare pentru ce/ e-atât de roşu-acest fluviu?/ Şi numele de vie/ cântări crepusculare de liră şi de flaut./ Acum se împli- lui care e?/ Iubito, acesta e Danubiu./ Iubite, oare fraţii mei/ neşte o tulbure vecie,/ pe nici un ţărm de-acuma eu n-am să dorm liniştiţi în roşii ape?/ Şi oare tata e cu ei?/ Iubito, vino te mai caut./ Curând voi fi o stană, şi vieţile trăite –/ simbo- mai aproape./ Iubite, toate au trecut,/ să-ţi spun un vis din luri încrustate, pe jumătate şterse./ Alături faraonii vor face multe vise:/ dar mai întâi să te sărut,/ căci toate uşile-s închise./ piramide./ – Aştept o veste clară din lumile inverse…“ (Un părea că-am fost copii cândva/ în verdele Septentrion/ şi doica trunchi de smalţ albastru stătea ca o stană). noastră ne citea/ din cartea lui Marcel Brion./ Că ne jucam Baladesc este Mihai Ursachi şi într-una din părţile esenţiale un straniu joc,/ un joc cu flăcări şi cu sânge;/ iubite, dă-mi, ale volumelor sale; în poezia erotică. În cele mai multe poeme te rog/ pumnalul tău, ceva mă strânge./ Să ne jucăm un joc ale cărţii, Mihai Ursachi explorează tematica ştiută a erosului; frumos,/ ce se va scrie în istorii./ …Deasupra pustei colbul esenţa „mesajului“ pe care fiecare cititor îl caută în poezie, la gros,/ şi lung se tânguie cocorii“.

Eseu HYPERION 169 Constantin COROIU Puterea mitului fecund În 2007, când Gabriel García Márquez împlinea opt decenii – a unui conducător puternic, fin diplomat şi psiholog care de viaţă, şaizeci de ani de la debutul literar, patruzeci de la îl asigură pe „slujitorul“ său că are în el deplină încredere, apariţia „Veacului de singurătate“ şi un sfert de secol de la punându-i însă pe umeri, în fapt, o răspundere grea. Şi asta decernarea Premiului Nobel pentru literatură (1982), capete tocmai pentru că Márquez credea mai întâi de toate în rezis- încoronate, personalităţi politice şi culturale de prim rang, tenţa propriului mit. Cu alte cuvinte, el nu se îndoia că ceea oameni politici şi de stat, scriitori şi artişti celebri şi-au făcut ce va scrie Martin va fi, dacă nu întru totul exact, oricum, o datorie de onoare din a-l omagia. S-au deplasat atunci la adevărat. Fiindcă mitul nu poate fi falsificat în esenţa lui. Cartagena: regele Spaniei, Bill Clinton, cinci preşedinţi ai Parafrazându-l pe un alt mare biograf, cel al lui André ColumbieiI dar, consemnează biograful său Gerald Martin, Malraux – Márquez e un Destin, cu majusculă, într-un nu au putut fi prezenţi prietenul de o viaţă al lui Márquez secol, într-un mileniu. Nici unul dintre scriitorii faimosului – Fidel Castro (bolnav) şi Papa de la Roma. „Încă o dată – boom latino-american care au schimbat faţa literaturii nu a scrie Martin – se dovedise că dacă Márquez era obsedat şi avut influenţa şi destinul columbianului născut în până la fascinat de putere, puterea era, la rândul ei, atrasă mereu şi el obscura aşezare columbiană Aracataca. La 55 de ani era ineluctabil către el. Literatura şi politica au fost două din- în culmea celebrităţii. Cărţile sale înregistrau tiraje exorbi- tre cele mai eficiente căi de-a atinge nemurirea în trecătoa- tante în aproape toate ţările şi culturile lumii. Putea să sem- rea lume clădită de civilizaţia occidentală pe planetă: puţini neze articole „la aproape orice ziar din lume şi să primească vor fi aceia care să susţină că gloria politică e mai durabilă sume uriaşe pentru ele“. El, care nu avusese 82 de pesos pen- decât cea obţinută prin crearea unei capodopere… N-am tru a expedia la Editura Sudamericana din Buenos Aires cele apucat să vorbim decât pe fugă înainte ca eu să părăsesc Car- 490 de file ale romanului „Un veac de singurătate“, încât s-a tagena. – Gabo, ce eveniment minunat, am zis. – Nu-i aşa?– văzut nevoit să trimită doar jumătate din paginile cărţii, iar Ştii, mulţi oameni din jurul meu aveau lacrimi în ochi. – Şi pentru trimiterea celeilalte jumătăţi, soţia sa, Mercedes, a eu am plâns, însă pe dinăuntru. – Ei bine, eu unul n-o să-l trebuit să vândă obiecte strict necesare din casă, a „înfrun- uit niciodată. – E bine c-ai fost de faţă, mi-a zis el, ca să le tat şi suportat“, după apariţia amintitei capodopere, timp de poţi spune tuturor că n-am inventat nimic din toate astea“. mai multe decenii o faimă invidiabilă care l-a pus „în pos- Sună paradoxal acest „n-am inventat nimic“ rostit de tura de a solicita (sau, mai frecvent, de a refuza!) 50.000 de un „adept al mistificării“, cum îl caracterizează acelaşi bio- dolari pentru un interviu de o jumătate de oră“. Era scos din graf care i-a consacrat personajului său nu mai puţin de diverse incinte pe ieşirile din spate spre a fi ferit de asaltul 17 ani de ample cercetări şi studiu. Márquez este făurito- ziariştilor şi adulatorilor dar, nu o dată, şi pentru a preveni rul propriului său mit. Nimeni, nici criticii, nici jurnaliştii, un eventual atentat, ca „om al stângii progresiste“, impli- nici prietenii şi admiratorii săi, nici adversarii roşi de invi- cat în politică, ca fondator al unor organizaţii şi al unor die, nici detractorii, nici chiar Premiul Nobel nu au contri- „influente institute de jurnalism şi film“, ca iniţiator al unor buit la făurirea mitului Márquez, ca Márquez însuşi. „Scrie acţiuni de amploare şi ca unul ce întreţinea relaţii „cu cei ce vezi; orice ai scrie, exact asta o să fie“ – i-a spus biogra- bogaţi, faimoşi şi puternici – François Mitterrand, Felipe fului său englez. Cu siguranţa – poate jucată, poate sinceră Gonzáles, Bill Clinton, majoritatea preşedinţilor Columbiei

170 HYPERION Eseu şi Mexicului şi cu mulţi alţi lideri“, precum şi o „strânsă pri- şi cine o vedea trecând se cutremura de teamă, gândindu-se etenie“ cu Fidel Castro, timp de aproape 40 de ani – „con- că chiar şi în acel stadiu acea mână asasină ar putea înfige stantă sursă de controverse şi critici“. un pumnal. Anastasio Somoza García, în Nicaragua, avea Printre cei contactaţi şi intervievaţi de Gerald Martin, în în curtea casei o grădină zoologică în care se aflau cuşti cu îndelungata şi dificila sa muncă de documentare, s-a numă- două compartimente: într-unul se aflau fiarele şi în celălalt, rat şi Tachia Quintana, pe care Márquez o iubise şi cu care separaţi doar de nişte zăbrele de fier, se aflau închişi duş- convieţuise în anii ’50 la Paris (va fi apoi cavaler de onoare manii lui politici. Martines, dictatorul teosof din El Salva- la nunta ei cu un alt bărbat…). Martin a cunoscut-o tot la dor, a dispus să fie acoperit cu hârtie roşie tot iluminatul Paris, în 1993. Au flanat împreună pe străzile pe care se public din ţară ca să combată o epidemie de pojar, şi inven- plimbaseră ca amanţi, iar Quintana i-a vorbit despre iubi- tase o pendulă pe care o punea deasupra alimentelor îna- rea de odinioară şi despre cum se sfârşise ea. După şase luni, inte de a mânca, pentru ca să descopere dacă nu erau otră- vizitându-l acasă, în Ciudad de Mexico, pe Márquez, şi-a vite. Statuia lui Morazán, care încă există în Tegucigalpa, luat inima în dinţi şi l-a întrebat despre relaţia, nu lipsită este în realitate a mareşalului Ney: comisia oficială care a de dramatism, dar şi plină de romantism, cu Tachia Quin- călătorit la Londra pentru a o face, a găsit de cuviinţă că era tana, relaţie la acea vreme cunoscută doar de un cerc foarte mai ieftin să cumpere o statuie uitată într-un depozit decât restrâns: „A tras aer adânc în piept, ca şi cum ar fi privit să comande una autentică a lui Morazán. Sintetizând, noi, cum se deschide încet capacul unui sicriu şi a spus: «Păi, scriitorii din America Latină şi din Caraibe, trebuie să recu- s-a întâmplat pur şi simplu». «Putem vorbi despre asta?» noaştem, cu mâna pe inimă, că realitatea este un scriitor l-am întrebat. «Nu», mi-a răspuns. Atunci mi-a spus pen- mai bun decât noi. Destinul nostru, şi poate gloria noastră, tru prima oară, cu expresia unui cioclu ce închide pentru este de a încerca să o imităm cu umilinţă, şi cât mai bine ne totdeauna capacul sicriului, că «fiecare dintre noi are trei va fi cu putinţă“. În eseul despre „literatură şi realitate“, din vieţi: o viaţă publică, o viaţă privată şi una secretă». Dacă care tocmai am citat, el atrăgea atenţia: „…nu există nici aceasta putea fi întrevăzută undeva, a sugerat el, era în căr- un rând în vreuna din cărţile mele care să nu-şi aibă origi- ţile sale. Puteam începe de acolo. «Şi oricum, nu-ţi fă griji, nea într-un fapt real“. Nu e de mirare că iubea capodopera o să fiu orice vei spune tu că sunt!»“. Astfel se întreţin şi se lui Vittorio de Sica – „Hoţii de biciclete“, pentru „autentica reîntemeiază miturile. Mai ales cele fecunde. umanitate“ a filmului marelui regizor. Într-un microeseu despre „literatură şi realitate“, publi- Márquez, s-a spus, a scris un roman–mit: „Un veac de sin- cat în „El Espectador“, Márquez se referea la realismul gurătate“. Un roman citit de milioane şi milioane de oameni romanelor sale, la realismul magic şi se confesa: „Experi- de pe mapamond, care a făcut din el un „scriitor global“. enţa mea cea mai grea ca scriitor a fost pregătirea «Toam- Subiect obsesiv al nenumăratelor comentarii, al interviuri- nei Patriarhului». De-a lungul a aproape zece ani am citit lor, al scrisorilor expediate de cititori de pe diferite meridi- tot ce am găsit despre dictatorii din America Latină, şi în ane. În stilul său derutant, dar eficient în a-şi potenţa mitul, special din Caraibe, cu scopul ca romanul pe care mă gân- Márquez a afectat de la o vreme un acut sentiment de sas- deam să-l scriu să se asemene cât mai puţin posibil cu rea- tisire, de respingere a insistenţei cu care se revenea mereu litatea. Fiecare pas era o deziluzie. Doctorul Duvalier, în la povestea romanului. Încât, povesteşte Martin, la o petre- Haiti, făcuse să fie exterminaţi câinii negri din ţară, pentru cere marele scriitor a cerut să se instaleze o pancartă pe care că unul dintre duşmanii săi, încercând să scape de persecu- scria „Sunt interzise discuţiile despre «Un veac de singură- ţia tiranului, se eliberase de condiţia sa umană şi se trans- tate»“. Carlos Fuentes îi spunea lui Pablo Neruda că acest formase în câine negru. Doctorul Francia, al cărui presti- roman are, pentru America Latină, aceeaşi însemnătate ca giu de filosof era atât de mare, încât a meritat un studiu de a lui „Don Quijote“ pentru Spania. O carte magică, odată Carlyle, a închis Republica Paraguay ca şi când ar fi fost o cu care autorul şi numele său au devenit, şi ele, magice. În casă, şi a lăsat deschisă numai o fereastră pe unde să intre ea, ca şi în „Toamna patriarhului“, ca şi în „Dragostea în poşta. Antonio Lόpez de Santana şi-a înmormântat pro- vreme de ciumă“, este transfigurată mitologia unui tărâm priul picior cu funeralii splendide. Mâna tăiată a lui Lope fabulos, a unei lumi cu rădăcini însângerate, a unui conti- Aguirre a navigat pe râu în jos de-a lungul mai multor zile nent cu dictatori bolnavi de singurătate şi de melancolie…

Eseu HYPERION 171 Marius CHELARU Mireasma poeziei vremurilor de altădată Nu-i trupul pentru suflet un văl, nici entrup corp poartă numele lui Terzi Baba (Tata Croitor), pe numele Nu-i duhul val, dar dacă vrei duh să vezi, eşti orb real Muhammed Vehbi (sau Hayyat Vehbi, cum i se mai Jalaluddin Rumi, Masnavi-ê manavi, spune). Data naşterii lui este incertă, dar se acceptă că ar fi din Cîntecul naiului1 trăit între 1778 (sau 1195 după Hegira)/ 1779-1848. Abdur- rahmanzade Muhammed Vehbi El-Hayat El-Erzincani În călătoriile prin Anatolia am avut diverse întâlniri cu (numele lui fiind legat de cel al locului de obârşie după membri ai unor secte, unele legate şi de sufism, alteori obiceiul întâlnit în unele cazuri şi la arabi ori persani) s-a cu artişti care încă mai practicau arta caligrafiei osmane. născut în satul Sarıgöl – azi, din ce am aflat, un cartier al Am văzut locuri de legendă nu doar pentru turci, locuri oraşului, şi a fost adept sufi, în tinereţe adept al ordinului cu încărcătură istorică sau/ şi culturală aparte. Qadiri, apoi al ordinului Nakşibendi. Am ajuns şi în cimitirul vechi al oraşului în care se află şi mormântul acestuia. Pe piatra de mormânt stă scrisă o strofă dintr-un poem al său, care, în turcă, sună astfel: I „Kimi gafil olub dünyayı sevdi Kimi abid olub ukbayı sevdi Kimi zakir olub severdi Mevla Olubdur şanları gayede A’la“.

Plimbându-mă prin Erzincan, un vechi oraş anato- lian, am trecut într-o zi pe lângă clădirea moscheii care 1 Nai (nê) – persană; fluier de trestie cu şapte găuri, al cărui cîntec, pentru sufiţi, simbolizează suferinţa spiritului uman datorită obîr- şiei sale divine, la care doreşte să revină– cf. Otto Stark. Titlurile cîn- turilor aparţin traducătorului, în versiunea persană ele neexistînd.

172 HYPERION Eseu În poem, pe scurt, vorbeşte despre faptul că nu o dată întreg Muhammad (persană: Mohammad) bin Baha’uddin cei ce zic că ar slăvi pe Mevlana, ori pe Allah, iubesc de Muhammad Valad, s-a născut în localitatea Balkh, din fapt banii, lumea şi ce-i lumesc sau caută, de fapt, gloria/ Imperiul Persan, regiunea Khorasan (azi în Afghanistan), bogăţia lumească, alţii sunt se roagă, doar, lui Allah. la sud de Samarkand, pe 6 rabi’I 604 (30 septembrie 1207). La intrarea în acest loc, în care veşnicia se întâlneşte Din motive diverse (invazia mongolă, duşmănii etc.) cu goana clipelor care curg pe umerii oamenilor, străju- familia lui a pribegit peste zece ani, locuind o vreme în ieşte un monument care dăinuie întru pomenirea şi slava Bagdad, Damasc, Mekka dar, datorită ideilor religioase ale lui Terzi Baba, care a adus faimă locurilor. Are forma unei tatălui lui Jalaluddin, Baha’uddin Valad (profesor de drept cărţi cu foile larg deschise spre ochii celor care vor a le citi… islamic şi predicator sufi)3, considerate mai puţin „orto- Sunt şi alţi sufi, unii discipoli ai lui Terzi Baba, alţii care doxe“, nu s-au putut stabili nicăieri. În aceste peregrinări au vieţuit dinainte de sosirea lui pe pământ, şi oameni de zice-se că Jalaluddin l-a întîlnit, la 15 ani, în Nishapur, pe spirit, ori oameni care şi-au câştigat, într-un fel sau altul, ‘Attar (care i-a remarcat dotarea de excepţie), iar la Damasc un loc în istoria urbei sau regiunii, şi care îşi au sălaşul de pe Ibn ‘Arabī, supranumit Muhyi-d-din (însufleţitorul reli- odihnă veşnică aici, într-un loc păstrat curat, liniştit, şi pe giei), Şeih al-Akbar (Cel mai mare dintre maeştri), Sul- aleile căruia cei vii trec tăcuţi sau şoptind despre cine ştie tan al-ârifin (Sultanul gnosticilor). Pribegia a luat sfârşit ce. Printre ei odihneşte şi una din surorile lui Mevlana, atunci cînd sultanul Konyei4 – un loc unde cultura era la Jalaluddin Rumi, marele poet şi mistic din Konya. loc de cinste, Ala’uddin Kaykubad, l-a invitat în oraşul său, construindu-i o medrasa (şcoală), unde Baha’uddin Valad a atras mulţi discipoli. La moartea tatălui său (1231/ 628 d. Hegira), Jalaluddin, avea 24 de ani. Aşa se face că el a preluat conducerea şco- lii şi funcţiile pe care tatăl său le deţinea (muftiu, predicator şi şeih – îndrumător spiritual5 al comunităţii sufi din Konya). Faima lui a crescut repede. Astfel, în 1244 avea, după fiul său, Sultan Valad, cca. 10.000 de discipoli. Viaţa lui în sine este o poveste interesantă, poate la fel ca şi opera sa. Dar un aspect anume iese în evidenţă. În istoria Islamului există destule pagini încărcate de mister, peste care pluteşte un văl de ceţuri pe care timpul îl dăruieşte cu un farmec aparte. Aşa este şi, probabil (după cum consideră mai toţi specialiştii în domeniu), cel mai Aici secolele par că nu înseamnă altceva decât o suc- important moment din viaţa lui Jalaluddin – întîlnirea cesiune de petale, fiecare cu ale ei culori şi şoapte, unele (descrisă ca marj al-bahraynyi – convergenţa dintre două purtând vieţuind ca oameni, până ce vântul năprasnic al mări), în 1244, la Konya, cu un sufi misterios, supranumit timpului le culcă în patul veşniciei… dervişul zburător, personaj smuls parcă de sub imperiul Terzi Baba este considerat un părinte spiritual al oraşu- timpului şi spaţiului, pe numele lui Şamsuddin-ē Tabriz 6 lui, şi, de aceea, cimitirul oraşului îi poartă numele. Opera (cunoscut ca Şams-ē Tabriz . Acesta i-a schimbat multe sa, cu titlul Kenzü’l Miftah“ ori „Miftahü’l-Kenz“ (Miftah-ı dintre concepţii, dăruindu-i cheia către o lume a extazu- Kenz), a fost publicată în mai multe ediţii. Am văzut două lui mistic, creaţiei poetice, muzicii şi armoniei, spune-se 7 apărute la Erzincan, în 1972 şi 1992. După ce cutremurul chiar către sema – dansul extatic, mistic, prin învîrtire , din 1992 a făcut ravagii, oamenii au strâns bani şi au con- (arabă: Mawla-na): stăpînul, maestrul, dascălul nostru sau Mawlâ-yê struit o moschee impunătoare, o realizare arhitectonică, în Rum, Maestrul din Anatolia bizantină. 3 Mama sa, o prinţesă din Horezm, se spune, l-a iniţiat în arta muzi- care am înţeles că se pot ruga cam 2000 de oameni, care îi cii şi cultul frumuseţii. Tatăl său era, cf. H. Corbin (care a scris despre poartă, de asemenea, numele – „Terzibaba Çamii“. mistica şi filosofia islamică în: La philosphie islamique, în Histoire de Mai peste tot am întâlnit oameni, indiferent de con- la Philosphie, Encyclopédie de la Pléiade, tomurile I şi III, Paris, 1979; diţia lor socială/ educţaie, care îmi vorbeau de Mevlana, En Islam iranien, 4 vol., Gallimard, Paris, 1971, Face de Dieu, face de poezia sa, unii recitau versete, cam cum se petrec lucru- l’homme, Flammarion, Paris, 1983) adeptul pietismului estetic, susţi- nînd că iubirea este un loc comun de întîlnire a două dorinţe: Dacă rile în Afganistan sau ţările din apropiere pe unde au stă- tu doreşti Paradisul, atunci acesta te doreşte şi el. pânit persanii, arabii, cu Ferdoussi. 4 În 1071, la puţin timp după victoria lui Alp „Arslan“ Muhhamad Şi Jalaluddin Rumi2, care, după R.A. Nicholson, este ibn Daud (1029-1073), sultanul turcilor selgiukizi (1063-1073), lângă „cel mai mare poet mistic al Islamului“, pe numele lui Lacul Van din Armenia s-a întemeiat sultanatul de Rum, cu capitala la Iconion, azi Konya. 2 Termen care pentru persani, arabi sau turci însemna bizantin / grec, 5 Sau murshid – maestru spiritual. Cel din Rum; Rum – Bizanţul. Supranumele poetului vine de la faptul 6 Şams (Soarele) din Tabriz. că a locuit în Bilad ar-rum, Ţara grecilor bizantini, cum era numită de 7 Se spune că dansul acesta rotitor, în acompaniament de fluier, este o istoricii islamului, înainte de vremea Imperiului Otoman, zona Anato- expresie a lamentării pentru dispariţia lui Şams – dumnezeul uman liei Bizantine unde se afla statul Konya. A fost supranumit şi Mevlana pentru Jalaluddin (G. Grigore)

Eseu HYPERION 173 rupîndu-l de vechile criterii după care se ghida, de lumea anume calea unirii cu Dumnezeu15, slujindu-se nu de drep- cărţilor în care crezuse8. tul coranic, ci de poezie, muzică, asceză. Cum spunea sin- Adesea prietenia dintre ei a fost asemuită cu cea din- gur, în limbajul său încărcat de simboluri, a păşit de la mostre Socrate şi Platon, Goethe şi Schiller. Se spune că, sub chee la tavernă sau de la religia ritualului şi a ştiinţei la cea influenţa acestui personaj misterios, Jalaluddin, care avea a iubirii şi a beţiei (acolo unde vinul înlocuieşte ceaiul). 37 de ani şi era unul dintre cei mai mari învăţaţi ai timpu- Opera lui Jalaluddin Rumi este considerată una din- lui, cunoscînd perfect persana, araba, turca, greaca şi ebra- tre cele mai frumoase pagini din înţelepciunea Islamu- ica, ar fi ajuns la concluzia că dragostea transcende min- lui şi a lumii. tea, descoperind, totodată, misterele lăuntrice ale dragostei. Aminteam atunci că în traducerea lui Otto Stark (cf. G. Grigore: fidelă originalului, nu doar prin redarea cu pre- Viaţa a căpătat noi dimensiuni pentru înţelept, hainele inte- cizie a conţinutului ideatic, ci şi prin păstrarea ritmului şi lectului (pe care ulterior îl va asemăna unui vînător, sufle- rimei), beneficiem de versiunea în limba română a unei tul fiind cîinele) i-au părut strîmte, sufocante. 9 importante părţi dintr-un poem mistic greu de încorsetat Dar… după 15 luni , Şamsi a dispărut. Văzând dispera- în catalogări, a unei cărţi supranumită în lumea musul- rea tatălui său, Sultan Valad a plecat în căutarea lui Şamsi. mană Coranul persan (Qurân-ê farsi) sau Coranul lăuntric Găsindu-l la Damasc, l-a adus înapoi. (deşi nu aduce elemente de doctrină noi în sufism, o sin- Poate că Şamsi socotise că rolul său fusese înfăptuit, că teză impresionantă a ideilor mistice de la neo-platonism torţa pe care o aprinsese va arde acum cu flacără puternică, pînă la gîndirea/ mitologia indiană, greacă, chineză şi poate că invidia şi ura altor discipoli ai lui Rumi a con- islamică), recitat şi cîntat peste tot unde flamura verde tribuit în oarecare măsură, cine poate şti. Cert este că, se veghează asupra celor care cred întru Allah: Meditaţii şi spune, într-o noapte, după ce a rostit un verset din Coran, parabole (Masnavi-ê manavi)16. Înţelesul lăuntric, aidoma XX, 33 (El este Cel care a creat noaptea şi ziua, soarele şi tuturor marilor maeştri sufi, este tot atît de bine ascuns, cît luna; fiecare înotînd într-un cerc10), s-a ridicat şi a dispărut este de eficient dezvăluit17. învăluit în mantia nopţii. De data asta pentru totdeauna11. Masnavi-ê manavi este, în primul rînd, un cînt al sufe- Jalaluddin a trebuit să accepte asta, dar nu-l va uita nicio- rinţei spiritului despărţit de divin, de Dumnezeu, o rapsodie dată, văzînd în el figura unui adevărat om perfect– al-Insān mistică persană (Henry Corbin) considerată o chintesenţă al-kāmil12 (întrunind, din multe puncte de vedere, trăsătu- a gîndirii sufite de pînă atunci, în cca. 25.000 de distihuri rile unui jivan mukta13), a unui soare spiritual, pomenită şi care cuprind povestiri, parabole, comentarii coranice, toate într-o colecţie de ode şi catrene (intitulată Divan-ē Şams-ē încărcate de simboluri şi substrat mistic. Tabriz, Divanul lui Şams din Tabriz)14. Am scris cu ani în urmă, în „Cronica“ şi „Carmina Bal- canica“ şi despre o ediţie pe filiera limbii turce, alcătuită După dispariţia lui Şamsi, Jalaluddin va îmbrăca numai de Nazare Abdula Gülten,18 apărută într-o primă ediţie în roba de lînă neagră. Şi-a abandonat catedra (un discipol al anul, iar în 2007, când sub egida UNESCO s-au sărbătorit său preluînd această obligaţie) pentru a-şi urma chemarea, 800 de ani de la naşterea lui, a apărut a doua ediţie, actu- 8 Se spune chiar că, într-o zi, Şamsi, fără ca Rumi să schiţeze vreun alizată, în limbile română şi turcă. gest, i-a aruncat cărţile una cîte una – asta ar denota că Jalaluddin ajunsese deja la concluzia că adevărul mistic nu poate fi aflat în cărţi. Sufismul, cu multiplele sale doctrine, este un curent 9 În alte versiuni, mai puţin credibile, după 3 ani. mistic dificil de înţeles chiar şi de către unii musulmani. 10 Traducere G. Grigore. Jalaluddin, ca şi sufismul (a cărui imagine era destul de 11 Variante vehiculate: a fost ucis de discipoli ai lui Rumi, invidioşi; l-a contradictorie), a fost relativ tîrziu cunoscut mai îndea- alungat supărarea că soţia sa l-a preferat pe fiul cel mic al lui Jalaluddin. proape în Occident. Ernest Renan, scria despre Ghazali 12 Temă care îşi are sorgintea atît în Coran, cît, mai curînd, în gno- zele heleniste şi hermetism, dar şi mazdeism, care avea un personaj (care, ca şi Jalaluddin Rumi, deşi se situa pe un alt palier de genul Gayōmard (viaţă muritoare, în traducere) – omul primordial filosofic, adoptase o atitudine rezervată faţă de diversele (vezi şi Aram M. Frenkian, Puruşa-Gayōmard-Anthropos, în Scrieri facţiuni religioase, filosofice şi politice), figură reprezen- filosofice, vol. I, Bucureşti, 1988). Un rol important în abordarea sis- tativă a Căii sufi, că prin critica principiului cauzalităţii, tematică, din punctul de vedere al sufismului, al gîndirii grecilor l-a avut Farabi, care cunoştea, se spune, peste 70 de limbi şi toate ştiin- 15 Ca şi alţi mistici sufi, Jalaluddin consideră că dragostea umană este ţele, dar şi muzica (Jean Chevalier, Le soufisme, P.U.F., Paris, 1984). În calea de înţelegere a celei divine, conturînd o punte spirituală aparte teologia mistică omul perfect (’irfān) este pus, simbolic, în legătură cu între aceste două faţete ale iubirii o concepţie alchimică a omului ca reprezentare a microcosmosului. 16 Opera rămasă de la Rumi cuprinde şi lucrări în proză ca: Maktu- Omul perfect însemna, într-o construcţie mistico-filosofică complexă, bat (Epistole), Fi-hi ma hi-fi (Lăuntrul lăuntrului) – în care vorbeşte copia (muskha) a lui Dumnezeu/ Allah, dar şi a atributelor acestuia despre independenţa înţeleptului faţă de constrîngerile politicu- – care ne duce cu gîndul, de pildă, la Plotin sau Filon din Alexandria. lui, hagiografia Munaqib el-Arifin. Aici fac referire la volumul Jala- 13 Om eliberat, sanskrită. Un echivalent în chineză ar fi chen sen (om luddin Rumi, Meditaţii şi parabole (Masnavi-ê manavi), ediţie bilingvă veritabil). Înţelesul lor este lămurit în varii feluri de diferiţi înţelepţi. persană-română, selecţie, traducere din limba persană şi note: Otto Anton Dumitriu (Homo Universalis, Editura Eminescu, Bucureşti, Stark, studiu introductiv de dr. George Grigore, cuvînt înainte de dr. 1990), leagă aceste înţelesuri de ideea omului perfect. Ahmad Fard Hosseini, Editura Kriterion, Bucureşti, 2002. 14 În Cuvîntul secret, fiul său, Sultan Valad, scrie că Jalaluddin se iden- 17 Idries Shah, The way of the Sufi, Londra, 1968. tifica în acea perioadă cu Şamsi (spunînd: eu sînt el, iar el eu), de aceea 18 Nazare Abdula Gülten, Mevlana. Fericirea profundei frumuseţi, edi- a semnat astfel colecţia de poeme ţie bilingvă, română – turcă, Editura Istru, Galaţi, 2007, 334 p.

174 HYPERION Eseu deschide atacul asupra raţionalismuluii… era dintre acele mici întreruperi datorate… istoriei imediate, se celebrează capete ciudate care consideră că religia este doar o manieră la Konya şeb-ê-arus a sufletului lui Celaleddin Rumi cu de a-şi bate joc de raţiune… a înjosit ştiinţa şi a susţinut că Dumnezeu în rotirile dansului sema, acompaniate de cîn- omul ajunge la perfecţiune doar cînd nu mai foloseşte capa- tecul fluierului22. Dar, cei care îi psalmodiază şi azi versu- citatea sa raţională19. T.J. de Boer20 scria că, deşi Ghazali rile dansînd în cîntecul fluierelor poate că se gîndesc la un este figura cea mai remarcabilă a Islamului, a renunţat la verset care spune: Ziditorul cerurilor şi al pămîntului, cînd cunoaşterea acestei lumi, religia fiind fie ascultare oarbă, fie hotărăşte un lucru, spune doar „Fii!“ Şi el este! (Coran, II, un fel de cunoaştere care conţine un adevăr de ordin inferior.21 111) Poate că la fel a fost şi cu Celaleddin Rumi: pentru că Mevlana Celaleddin Rumi (cum spun turcii) a trecut Dumnezeu i-a spus Fii!, el este. poarta spre dincolo în noaptea cunoscută sub numele de Sunt popasuri într-o lume de demult, în care poezia şeb-ê-arus (noaptea miresei, noaptea nunţii) – 5 Jumada era altfel parte din viaţa oamenilor, şi care îşi păstrează şi II 672 d. Hegira (17 decembrie 1273), ca un veritabil sufit, azi mireasma lor aparte în ochii iubitorilor de istorie, de care ştie că moartea este o sărbătoare a spiritului care se cultură, de poezie. reîntoarce la Dumnezeu. În această noapte, de atunci, cu 19 E. Renan, Averroès et l’averroïsme, Paris, 1852, p. 73-75. 22 Sultan Valad a organizat, după moartea lui Jalaluddin, ordinul der- 20 Geschichte der Philosophie, p. 149-150. vişilor mevlevi (de la Mevlana), cunoscuţi drept dervişii învîrtitori/ 21 Sau, în Introducerea la Alfarabi, Der Musterstaat (Statul model), rotitori (cf. Dimitrie Cantemir – dănţuitori; Sistemul sau întocmi- Leyda, 1900, Friedrich Dieterici scria (p. LXII-LXIII) fără echivoc: rea religiei muhammedane, traducere, studiu introductiv şi comenta- Al Gazali a reuşit să paralizeze întreaga forţă creatoare a Orientului rii de Virgil Cândea, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977, p. 391-400), prin folosindu-se de ortodoxie. dansul lor acompaniat de fluier şi psalmodierea versurilor lui Rumi.

Magda URSACHE Un patchwork ameţitor, pe un balansoar stilistic Heureux qui, comme Ulysse, a fait un beau voyage! niciodată rătăcindu-se, deşi este un rătăcitor în căutare de Joachim du Bellay noutăţi. Dar sigur e faptul că-i condus de un Geist amabil, de zâna sa preabună, MAR sau Doamna EMEM. Un patchwork despre călătorii în principal coase sub ochii Ludicul autor (trebuie să precizez că e vorba de un comic noştri Gabriel Mardare, alias Dr A Kulakov, care-şi spune nu inofensiv, ci de-a dreptul ofensiv) începe lucrarea la şi Master X. Autorului i-ar trebui nouă ţări şi nouă mări, patchwork cu o mărturisire ca pacient. Doctorul (el însuşi) poate şi mai multe, pentru a face psihonautică, şi nu o întreabă, pacientul (el însuşi) spune. Nu pe canapeaua Freud, încercare de, cum modest se arată în subtitlul cărţii aflate a cărui eră a cam apus, ci pe un divan cu coordonatele: sub tipar la Eikon. „divan standard ISO 4125, norma europeană“ al Doctoru- Dar s-o luăm la drum, voiniceşte, peste şi pe ape, din lui Kulakov, dublul lui Gabriel Mardare. De la Doctor Freud, edificiu în edificiu, pe urmele acestui spirit nomad, cel mai Doctor Kulakov a păstrat doar ochelarii şi barbişonul. incurabil drumeţ pe care îl cunosc, bătătorind, în drume- La început a fost Sumerul? Nu chiar, la început a fost ţiileU sale, paralele şi meridiane. Târgul Ieşilor, dar nu în varianta „Dulşele“. Nu-i Iaşul ca Ştim de la V. Propp că deplasarea în spaţiu este element de iubire şi reprezentare din pictura altui Master, Val Gheor- compoziţie. Pe această deplasare (de linii), autorul înnoadă ghiu. Iar mahalaua Păcurari nu-i „mahalaua celestă“ Ţicău în fel şi chip naraţiunea, pe cele mai felurite subiecte şi asta a magistrului Mihai Ursachi, e cu totul alta: a blocoteţe- pentru că găselniţa patchwork i-o permite. Istovit Gabriel lor păcureţe, a caftelilor între „băiuţei“, care trimit la Cota Mardare? Niciodată. Îmi place să cred că a încălţat panto- pe flegmă a lui Dan Lungu ori la proza lui Călin Ciobotari, fii care merg singuri sau că are la dispoziţie un covor zbu- despre o margine a orăşelului Siret, captiv şi el pe planeta rător, pe care o invită pe frumoasa Marianne, cuprinsă şi ea singurătăţii. Cum mahalageza din copilărie mai are putere de aceleaşi tendinţe nomade. Gabriel joacă rolul de călăuză, asupra minţii, Kulakov îşi sfătuieşte pacientul să iasă din

Eseu HYPERION 175 „transa jargonofazică“, iar pacientul îşi aminteşte pe dată de Un continuu anotimp întunecat era subviaţa în epoca concertele Filarmonicii, cu abonament gratuit pentru elevi. lui Pericle –scorniceşteanul: starea oblomovistă alterna cu „O, tempora, o mores, o res!“, cum ar exclama Luca Piţu, şi el, muncă la eseuri scrise, dar rar publicate, spre deloc. Şi-mi o vreme, locuitor al Cartierului Latrin din Nicolina Valley. aduc aminte de dispreţul pentru scris cărţi al unui şef de Nu înainte de a folosi DEX-ul pentru vocabula decoper- catedră, Richard Valter, cu universitate muncitorească la tare („Desfacerea elementului acoperitor al unei construc- bază, făcut conferenţiar cu o recenzie în „Flacăra Iaşului“. ţii, spre a ajunge la structura de rezistenţă“), docilul pacient De tradus tradusese Cântecul Eulaliei, martira fecioară de oferă cititorilor o decopertare din 1987, Kulakov adaugă 13 ani, pe care ţi-l recita voiai-nu voiai: „Bună fată, Eulalia!“ note subsolice; altele, după stil, fiind ale altcuiva: nici paci- Eu şi cu Petru parafrazam: Bună bucată, Eulalia! Ce necaz entul ori doctorul, chiar altul decât Gabriel Mardare. Poate a avut pe mine când am scos la analiză un curs de limba adnotările i le-a suflat în ureche Luca Piţu. Oricum, „iepoca“ română pentru studenţii străini! „Da’ unde au loc dialogu- apare în toată splendoarea ei de „împliniri măreţe“, loca- rile astea, to’arăşa, dumneata nu trăieşti în RSR?„Am avut ţia bazică fiind o catedră şcolară unde tronează un prof de parte de şefi stupizi, dar foarte şefi, manu forte. mate unsuros până la os: cu şedinţe de ideologizare dinspre Revenind la călătorie ca preocupare şi ideal: dacă după activişti culturalizatori, cu declinări de dragoste pentru nea Albert Camus „créer c’est vivre deux fois“, şi a călători e a Nicu, şedinţe de trageri în plină luptă pentru pace, trageri trăi de două ori. Mai mult încă, afli, cu puţin noroc, merele de sfori pentru înaintări în grad(e), „vacalaureate“(patent din grădina Hesperidelor, care ar păstra/aduce tinereţe fără G.M.)… O ieşire „la iarbă“ cu Emem poate fi salvatoare, la bătrâneţe. Nouă, mie şi lui Petru, a trebuit să ne placă (vulpile fel ca o bună lectură, ceea ce mi-a adus în minte o notaţie şi strugurii!) călătoriile imaginare. Niciodată cele comerci- din Jurnalul lui Traian Chelariu: dimineaţa, la ucis şobolani, ale, ca să zic aşa. Avantajul? Am zburat fără bilete din Peru în serviciul de deratizare, „după amiaza, traduc din Verla- până-n Olanda. E…als ob, cum ar spune Vaihinger. Als ob ine“. Pentru Gabri Mardare, Verlaine e Hans Robert Jauss. waren, ca şi cum ar fi. Als ob-ul ne-a făcut să găsim acope- În alte ore, lucrează la un eseu despre Ivasiuc, Vasele comu- rişul lumii pe Repedea şi Stonehenge în vârful unei coline, nicante, urmând să apară la Cartea Românească. N-a apă- Iaşul având şapte. rut. Magda-Lena Bandurian l-a dus cu preşul, aşa cum m-a E frumos pe unde merg Gabi şi Emem, dar şi noi doi dus cu preşul pe mine George Bălăiţă, zis Lălăiţă. Gabriel puteam găsi un covor zburător. Musai să fie o apă în pei- Mardare foloseşte nume sub acoperire, le maschează (anti- saj: lacul Ciric ori Bicaz, Someşul, Siretul, cascada Duru- virotic pesemne), eu le demasc şi asta pentru că nu scriu itoarea, măcar un jet d‘eau, ca-n Dolce vita….O aventură istorie hieroglifică. Bandurian e Bedrosian. Sunt dese omi- acvatică în Mali, alta în Myanmar, de unde mi-am cumpă- siuni (elocvente) de nume proprii, însă tehnocratul ne pro- rat virtual un colier de lapis-lazuli, piatra norocoasă a săge- voacă să aflăm „numele de sub nume“. Neukant e Noica, tătorilor (e şi „piatra scriitorului“), ne-au stat la îndemână mai degrabă Neuhegel, a cărui carte despre Hegel a ajuns fără viză. Am găsit un mijloc de a ne ostoi nevoia de călăto- la Securitate prin grija redactorului Zigu Ornea; postsocia- rie, de a merge place to place flanând pe bulevarde hexago- list, ne-am scos: avem şi un Heidegger de Dâmboviţa, mulţi neze văzute doar în albume şi-n filme. Poţi apropia imposi- haveli şi foarte mulţi disidenţi anticomunişti. bilul prin vis: infinitul oniric e la un colţ distanţă, iar visul e Nimic mai simplu să înţelegi că Gilberto Untaru e „radi- productiv ca tusea: are nevoie de plu(rarităţi). Acum, când ocratorul“ Virgil Ierunca; „Săptămâna“ lui Barbone e supra- existenţa mi s-a strâmtat, prefer camera mea (Xavier de numită „Şapte zile şi şapte nopţi culturiste“, Eugen Barbu Maistre, Călătorie în jurul camerei, 1794, vă rog!), pe care fiind maestru de „Dam-boviţa“, ceea ce îmi aduce în minte mi-aş dori-o cu pereţi de plută; merg rareori pe bulevar- Alfabetarul lui Paul Goma, cu „dâmboviţeleni“ cu tot. dul Facebook, colţ cu Messenger şi nu mă omor după cărţi După o vreme, m-am luminat privind notele subsolice: electronice: rămân la iubirile mele clasice. Generaţia zapp scriptorul de footnotes e Gabriel Mardare, dar nu prefăcutul mi-i străină, nu-mi place să pălăvrăgesc, să tastavragesc adept al lui Makarenko din 1987, ci acela de după vreo…33 (mot-valize marca G.M.). Tehnosferă? Ba noosferă! Şi pre- de ani. Cifra e hristică: crucea învăţământului dusă pe piste fer scrisul de mână, pur şi simplu, cu toate că Gabri Mar- aplicative socialist- materialiste e adevărată Golgotă; A dare îl vede „exaltat de puriştii culturii“. Kulakov contribuie cu o notă doctorală la confesiunea paci- Din Master X – Files, aflu cum fluvianul (din Galaţi) ajunge entului care „virotează-pivotează“ între „obligaţiile de cate- pe apşoara Bach-Louis nu navigând, navigând, ci pe drum de dră“, unde e văzut ca „element suspect“, şi pagubele colate- fier. Un fost primar (şi nu ştiu de ce scriitor cu carnet) promi- rale ale profesoratului: săptămânile de campanie agricolă la tea câteva porturi la Bahlui, dar şi circulaţia tramvaielor diri- desfăcat păpşoi, abonament obligatoriu ca şi munca volun- jată din satelit, operă SF electoral. Gabriel Mardare obţine, în tară la „Ziarul Mare“, poate şi la „Tânărul leninist“, pore- vara lui 1989, un loc într-o excursie organizată de OJT (pen- clit „Tinerelul“, cozi (banc de „iepocă“: Umbra lui Mircea la tru necunoscători, Oficiul Judeţean de Turism). Fără paşa- cozi) pentru stavrizi decapitaţi, cf. lozincii „Nici o masă fără port individual, cel comun fiind deţinut de şeful (acreditat de peşte!“. Ca extraverale: opiul muzicii, vise şi visuri despre Securitate) grupului de turişti. Aşa se face că Mardare nime- călătorii proiectate pentru doi, realizate pentru unu singur. reşte într-un Baku (Azerbaidjan) multietnic: azeri, gruzini, Biletul era dus-întors, aşadar niciodată fără cale de întoar- ruşi, ucraineni, mult mai mulţi decât Bakou românesc, aşa cere la Emem. cum numeşte Petru Cimpoeşu Bacăul. Elementul musliman

176 HYPERION Eseu (dar şi eroic dacă citeai un panou avertizând că la dreapta citesc a trebuit să mă folosesc neapărat, ca „scut osmotic“, sunt blindate –Tankovaia doroga- sau, după caz, elicoptere de propriul parfum (Jungle de la Kenzo), contra persoane- gata de desant) e introdus în Contra-memorii de călătorie, lor active în UAIC şi de „dihornicia lor“, în pericol să- mi Gabriel Mardare contra-dansând printre muslimani. Fiind cârnească nasul. o bibliotecă umblătoare pe uliţe întortocheate, profesorul e Gabriel Mardare are nas/nez, „apetenţa osmotică“ fiind deosebit de atent la fizionomie, la limbă, la mentalitate dife- obţinută din „marea carte a înţelepciunii canine“. Căţeluşa rită de a sa, la mistică. Citindu-l, am avut impresia că-l văd Roşca îşi citeşte ziarul cu botul în frunzele toamnei şi află rugându-se creştineşte alături de un musulman, în faţa unei tot ce vrea ea să afle. Cu hardul osmotic mai puţin încăpă- case de cult, deşi scena îngenuncherii solitare se întâmplă în tor decât cel deţinut de Lady Bosket (altfel, mirosul de tren camera hotelului de la Tunis, în faţa unui televizor, la rugă- din timpul Comandantului suprem i-ar fi stat în gât), citi- ciunea de încheiere a programului naţional (pag. 187 notiţă). torul se poate lăsa surprins de curăţenia toaletelor publice Pentru Gabriel Mardare e nimica toată să sară din Hexa- din Viena (2004, 2007); la intrarea în metrou, „aşezămân- gon în Petrograd, încă leningrădean în 1983, ca şi din hexa- tul“ era dotat cu difuzoare din care se auzeau valsuri. Chiar goneză în pa ruski. De la Baku în Tunis nu-i distanţă mare şi de acolo, din clocotul vienez, Gabriel Mardare ne telepor- pentru un excursionist doritor de întâlnire cu La Grande tează la polca pe furate din Catedra de French, cu suspec- Bleue, deţinând un passe-partout ca Jules Verne în ocolul ţii şi suspectele, cu suspectabilii şi suspectabilele ei. Miro- pământului. În aşteptare rămâne regina boscheţilor Roşca. sul „PETagogiei franceze de Bahlui“ (cu bârfă şi delaţiune, Mănâncă de dor iarbă, enervată pe prietena care se dă drept cu mârţîieli scrise pentru Securitate, cu clanuri de neveste, stăpână, Emem, şi smucind în forţă capătul lesei. Nicio- fii, fiice şi cumetrii) te face să-ţi doreşti o anosmie: pierde- dată nu se ştie sigur cine conduce lesa, o fi oftat doamna, rea simţului mirosului. Temporară. ridicându-se de pe jos. Da capo: Gabriel Mardare a reuşit să treacă vămile spre Traiul în tranzit (trai e prezent în traistă-n băţ!) îi dă des- occident la 42 de ani; abia în 2004, după 3 decenii de pre- tul timp memorialistului să introducă în patchwork un jur- dare a francezei, Marianne (Emem), însoţitoarea sa de viaţă nal de capitală, din vara lui ’89, înainte de a urca în trenul şi de-o viaţă, a văzut prima oară France. Ce să faci decât să internaţional Bucureşti-Kiev-Moskva, trecând în goană pe zâmbeşti, ca Petru al meu, celor care îţi poartă sâmbetele şi urmele bunicilor materni din zona Cernăuţilor. Devenit, la pleacă pe dosarele tale (aprobate de Ministerul Învăţămân- nevoie financiară, comersant de maiouri bărbăteşti Made in tului, nu şi de Securitate), la Sorbona, ca Grişa Ţugui ori China, îşi cumpără dintr-o librărie din preajma mausoleu- Tinca Ţăranu? lui Lenin un volum din À la recherche du temps perdu, ca să Adresându-se „psihonauţilor de toate sexele şi sectele“, rămână în umbra cărţilor în floare, despărţindu-se de urâta Gabriel Mardare ne duce-n gări, dar şi în gândurile sale, ne mumie. Imobilizat la pat, recapitulând călătoriile, în aştepta- trece nonşalant din trenul de Galaţi într-un balcon kievean, rea unei intervenţii chirurgicale, îl citeşte pe Sartre, („cără- dintre „fluvieni“ (în trad.: gălăţeni) între moscoviţi, iar din mida“ L’être et le néant), nu numai pentru că n-are sartro- august 1989 direct în octombrie 2018, dintr-o toamnă în fobie, dar şi ca să dovedească odată în plus că urăşte ideile „gata făcute“, cât şi pe cele „contrafăcute“. vara anterioară şi-i merge ca pe roate. Mersul pe verticală Tot nimica toată pentru Master X este să ţeasă un stimulează şi gândul, şi cuvântul; când mergi, creierul pro- patchwork temporal. Cititorul e dus pe nerăsuflate în Tunis duce neuroni. Alternativa? Şoarec de bibliotecă sau hoinar (iarna lui 2007), apoi, pe repede înainte, din iulie 1969 în pe te miri unde. Tranzitul poate fi gara Yashington City sau iulie 2019. „Să ai numai ce poţi să duci totdeauna cu tine: să Gara de Nord, un port ori un aeroport, Sena şi Volga… ştii limbi străine, să cunoşti oameni, să cunoşti ţări. Iar sacul Iar Master X ţese la patchwork, folosind titlurile pentru a tău de călătorie să fie memoria ta“, sfătuieşte Soljeniţîn. Sau îmbina fragmente de text surprinzătoare: Paramnezii retro- turbinca lui Ivan şi ea destul de încăpătoare ca să încapă virale (referinţe la medicină), Decopertare (tehnica mineri- moartea: „Paşol na turbinca, ciortî!“ tului de suprafaţă), Country(check)Point (structură compo- Hardul memoriei lui Gabriel Mardare e foarte larg. Ca şi zită), Traiul în tranzit (bazat pe repetiţia sonoră), Foaie verde cel lingvistic. Ar putea contribui la Dicţionarul de lărgire a lim- frunza-n dungă (deturnare a rostirii folklorice). bii de Soljeniţîn (semnalat într-un eseu de slavista Livia Cotor- Agitpropii ieşeni puteau merge fără păs la Nisa, ba chiar cea), la câte cuvinte-valiză inventează. N-a spus pe dreptate că din Azore în Antile, cu mijloace costisitoare. Gabriel Mar- „idiomul e omul“ (întrucât îl conţine) într-o lucrare de lingvis- dare, doar pe bază de salam de Sibiu şi pe békane (derivat tică? „Nuliuniversitarii“ sunt prinşi de urechi în patchwork. din bike) chinezesc, obţinut prin amabilitatea primaru- Sigur că „franceza popesco-carpato-danubiano-pontică îi lui din La Roche Derrien, prin intermediul unor confe- repugnă, ca toate prostfăcutele. Alt exemplu? Eseul Litera- rinţe plătite. Cioran renunţase la velo pentru că era greu de tura ca discurs medical de Marika Popenstein mi-a adus în urcat la mansardă, iar la concierge nu voia biciclul în cur- minte Grădina ca carte, studiu anunţat în altă catedră uni- tea interioară, neavând loc pentru poubelles. Exegetul său versitară iaşiotă de o eseistă de renume fără nume. „Mister (v. „Ô“ de Cioran, Editura SEDCOM Libris, Iaşi, 2018) nu şi lapte acru!“, ar fi ricanat Luca Piţu. renunţă uşor la greu. „Osmotica de cursă lungă“ îi este dedicată lui Luca Piţu, Aproape că m-ai ameţit, Master X, cu circuitele en vélo/à „avangardist al osmologiei universitare de Copou“. Ca s-o vélo, cu relatările despre roţi, lanţuri, bagaje, pedale…

Eseu HYPERION 177 Dr. Kulakov era gata să mă înhaţe rânjind, „Et la vie continue…“ Coperta cu păsări tropicale închise diagnosticându-mă pacient (hagard face!), văzându-mă bui- sub o reţea de sârmă (fotografie dintr-un zoo, se pare) aduce macă, ameţită, trasă la faţă, ca şi când aş fi coborât din zăpă- a premoniţie: pozarul se lasă acum pradă reveriilor de pro- citorul montagne russe. Însă întâlnirea copilului Gabi (1959) meneur solitaire pe distanţe scurte, oprit în Podu Roş, prin ordonanţă militară, de pandemia încoronată: „Stop joc!“ cu „un cuvânt straniu: Lingvistică“, descoperit pe coperta unei Călătorul inconsolabil trebuie să se consoleze o vreme cărţi lăsate într-un portbagaj de bicicletă, m-a desfătat. A fost (dar câte check- pointuri nu vor urma!) cu călătorii în amin- începutul începutului. A luat-o pe drumul unei cariere de tire, cu mersul pe jos din lăuntru. Se plimbă prin „Ţara ilu- lingvist. Mai exact, şi de lingvist. Îţi trec cu vederea, Master, ziei“ ca bătrânul Rousseau, ţară de unde îşi poate cumpăra digresiunile („burţile“) voite, planificate, şi asta pentru că le iluzoriu şi Ermitajul, şi Luvrul, dacă le-ar vrea. compensezi mereu cu un mot d’ esprit mereu surprinzător. Fii realist, Master X, cere imposibilul!

Petru URSACHE Războiul icoanelor pe ecran postmodern „Fiecare pictor visează să picteze zidu- Am citat doar un aspect rile unei biserici, biserica sa“. din varianta mitică a arbo- Ştefan Arteni relui cosmic. Dar gîndirea în imagini s-a păstrat vie A intrat în tradiţie: cercetarea artei religioase să fie îndrep- şi în epocile istorice, ale tată, prioritar, spre vizionarea ansamblurilor arhitectonice, urbanizării. Pericle a construit templele închinate panteo- spre identificarea stilurilor, spre consemnarea procese- nului zeiesc pe divinul Olimp, să străjuiască de sus capitala lor de autonomizare a formelor. În accepţiunea răsăritu- arhipelagului, iar Roma şi-a căpătat faima de „cetatea celor lui bizantinizant, asta se numeşte deconstrucţie, ca să nu şapte coline“. Nimic mai firesc, odată cu avansul urbanizării, spun mental schismatic, iar în Vestul mai dinamic şi mai ca vestita catedrală a Sfîntului Petru din Roma sau Notre puţin contemplativ, diversificare, inovaţie, modernizare. Dame din Paris să fie integrate în ansambluri arhitectonice, Oricum, arhitectonicul „primează“, celelalte arte religioase, numite, în terminologie curentă, „pieţe“. Aşa că arhitecto- muzica,A pictura, omiletica, fiind considerate „de interior“, nicul nu ceda un pas, fie şi în detrimentul religiosului care, de podoabă, spre mulţumirea văzului şi a auzului. În fond de fapt, i-a dat naştere. Oamenii de cultură au urmat ace- şi în totalitate, ele aparţin liturgicului, inclusiv arhitectoni- laşi curs al istorierii, urbanizarea fiind sigla culturalului, cul. Planul de bază, treflat, despărţămintele canonizate: pro- a competiţiilor stilistice între grupuri şi şcoli, predispuse naos, naos, altar, prin urmare luate de jos în sus, se aşază pentru rupturi şi inovaţii. Un istoric al artei ca Elie Faure ca „trepte de înălţare“ cu deschidere evidentă spre cupolă, consacra Bizanţului mai puţin de 20 pagini dintr-un total după care se conformează în ritm şi în glas toate artele de aproximativ 2000. Autorul considera bizantinismul doar chemate să dea înfăţişare locuinţei lui Iisus Hristos, ca şi o simplă „supravieţuire a spiritului grec“, în forme contor- a omului îndumnezeit. În vechimea vechimelor, lăcaşul de sionate şi căzute. Nu ţinea cont de durata lui glorioasă, de cult se întruchipa începînd cu alegerea ritualică a locului, a mai bine de o mie de ani, ori că reprezintă un stil de viaţă meşterilor, procurarea materialelor. Lemnul, de pildă, era şi de existenţă profund diferit de cel atenian, că s-a întins şi adus de departe; şi nu orice lemn. Documentele mitolo- asupra Vestului romanic pe care l-a luat în stăpînire cîteva gice depun mărturie în legătură cu hotărîrea lui Solomon secole şi l-a însămînţat cu capodopere general apreciate. de a cerceta codrii Libanului pentru construcţia Templu- Marea eroare a lui Elie Faure şi a celor care l-au urmat s-a lui sacru: acolo erau tăinuiţi trei arbori minunaţi care au datorat manierei rigide de a compara direct şi cu intenţii răsărit din căpăţîna lui Adam. Unul dintre ei a fost folosit reducţioniste stilul dorian, în distincţia lui antropocentristă, de înţeleptul rege (şi la carpatici intrase în legendă „bise- cu un imaginar de esenţă religioasă, teocentristă. El căuta rica dintr-un lemn“, bine cunoscută pînă în timpurile noas- semne din Fidias şi se arăta nemulţumit că peste tot dădea tre), al doilea a devenit „lemnul Crucii“ pentru patimile de chipuri „întunecate“, „barbare“, lipsite de sens. „Spiri- mîntuitoare ale lui Iisus Hristos, iar al treilea a rămas învă- tul lui Fidias s-a întors în groapa comună“, constata Elie luit în taină ca axis mundi. Se înţelege de la sine că orice Faure. Nici Gheorghe Oprescu, alt autor de istorie a artei înfăţişare arhitectonică de interes general a depins multă format în preajma lui Elie Faure, nu zărea în bizantinism vreme de imaginarul mitic şi de înalte năzuinţe religioase. decît forme specifice arhitecturii, sculpturii, picturii, toate

178 HYPERION Eseu separate, conform celor trei capitole din Manual de istorie să urmeze Pictura murală din Ţara Românească în veacul a artei (Editura „Meridiane“, Bucureşti, 1985, p. 136-180). al XVI-lea de Carmen Laura Dumitrescu (Editura Meri- Icoana lipseşte din comentarii; este redusă la reprezentă- diane, Bucureşti, 1978, 121 p.), cu atenţie specială asupra rile în mozaic, pentru a se face asocieri convenabile cu programelor iconografice de la Cozia, Tismana, Snagov. arta medievală apuseană. Un autor dintr-o generaţie mai La Horia Bernea sunt decupate, în joacă stilistică, prid- nouă, Charles Delvoye se opreşte cu mai multă aplicaţie voare, stîlpi de susţinere, bolţi, obiecte de cult, fin caligra- asupra valorilor artei bizantine (Arta bizantină, Editura fiate, în unde cromatice şi în nuanţe de albastru, verde, roz, Meridiane, Bucureşti, 1976, 2 vol.), dar cu atenţia îndrep- cafeniu. Sub semnul acestora se „traduce“ Tatăl nostru şi tată spre monumentele de arhitectură şi spre mozaicurile Crezul în mai multe limbi (Humanitas, Bucureşti, 2000). existente, cu toatele, în spaţiul vestic. Cu acelaşi interes se Troiţa, Crucea şi Cupola însoţesc versurile din Arta realu- reţine şi Iconoclasmul bizantin de André Grabar („Meridi- lui, o plachetă semnată de un poet religios (Editura Mili- ane“, Bucureşti, 1991), dar pentru latura istorică, aşa cum tară, Bucureşti, 1998). Sunt mai curînd exerciţii de stil, de sugerează şi titlul, de bătălie şi de izbîndă a icoanei, ca un întîlnire fericită a poeziei cu grafica, sub înrîurirea senti- cîntec de lebădă al ortodoxiei. mentului religios. Cu Vasile Drăguţ, Virgil Vătăşanu, Corina Nicolescu, Pe acest fond de încercări şi incertitudini se înscriu cercetarea începe să capete, pe teren românesc, aspecte lucrările de strictă specialitate ale lui Sorin Dumitrescu, mai analitice. Pictură murală poate să însemne şi icono- ample şi ambiţioase, cercetările fiind luate de la capăt şi grafie, axată pe teme noutestamentare, în serii de portrete, în discursivitatea lor istorică. Am în vedere Chivotele lui de mucenici, evenimente treimice. Este vorba, înainte de Petru Rareş şi modelul lor ceresc (Editura Anastasia, Bucu- toate, de ansambluri picturale. „Coborînd la nivelul pictu- reşti, 2001, 396 p.) şi Noi şi icoana. 31 + 1 iconologii pentru rilor ce decorează pereţii naosului – încăpere în care pro- învăţarea icoanei (Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 2010, 714 gramul iconografic, direct corelat cu formele arhitectonice, p.). Ambele pledează pentru recuperarea icoanei ca artă are un pronunţat caracter demonstrativ -, vom nota în pri- distinctă, care înfăţişează după canoane şi erminii faptele mul rînd vădita importanţă acordată patimilor. Ciclul nara- minunate ale Sfintei Treimi, întru salvarea şi îndumne- tiv începe cu colţul de sud-est de lîngă altar, se desfăşoară zeirea omului. Dacă Vasile Drăguţ avea revelaţia progra- pe peretele sudic, trece pe cel vestic şi apoi pe cel nordic, mului iconografic „direct corelat cu formele arhitecto- în regim continuu cu aspect de friză, compartimentarea nice“, fie şi la modul spectacular şi „demonstrativ“, Sorin aparentă decurgînd din schimbările de planuri ale pereţi- Dumitrescu pune în dialog cele două arte, dispuse să se lor“ (Vasile Drăguţ, Dobrovăţ. Editura Meridiane, Bucu- unească pe calea aceluiaşi adevăr de credinţă şi de expre- reşti, 1984, p. 14). Sunt încercări de identificare, de recu- sivitate. Spre deosebire, forma triumfătoare în sine, cum ar noaştere. Un studiu consistent, datorat tot lui Vasile Drăguţ, fi turnul săgeată, în gotic, ori statueta adăpostită împără- găsim în volumul colectiv: Pictura românească în imagini teşte în nişă se individualizează pînă la desprinderea apa- (Editura Meridiane, Bucureşti, 1970, pp. 7 – 104). Este una rentă de ansamblul unitar, cu orgoliu şi semeţie, note sti- dintre primele exegeze de ansamblu, de bună calitate, în listice specifice apusenilor. formularea judecăţilor estetice şi cu deschideri oportune, Un titlu din sumarul cărţii Chivotele lui Petru Rareş, de care a ştiut să beneficieze generaţia imediat următoare, anume Ignorarea relaţiei dintre iconografia exterioară şi în frunte cu Horia Bernea. Se vorbeşte despre şantiere cea interioară, deschide o perspectivă nouă şi deosebit de monastice, despre şcoli de pictură, despre arta icoanelor, promiţătoare în abordarea artei religioase, în latura ei ico- despre grupuri de meşteri intraţi în memoria istoriei şi în nografică. Din citatul amintit s-a văzut că Vasile Drăguţ, legendă. „Marele ansamblu monastic de la Horez, cel mai ale cărui merite sunt de necontestat, pune în relief forţa de complex şi mai întins din ţară (1691 – 1703), cuprinzînd acaparare a programului iconografic. Acesta se revarsă pe mai multe biserici şi schituri, a constituit o adevărată pepi- toată suprafaţa arhitectonică, regăsindu-se ca acasă chiar nieră artistică, pe şantierul său formîndu-se constructori, şi în zonele care par să-i fie mai puţin avantajoase. Orice cioplitori în piatră şi, mai ales, pictori, care, ulterior, vor ungher se însufleţeşte, capătă sens şi strălucire din momen- deveni emisari ai stilului brâncovenesc, ajuns aici la ple- tul în care se face simţită mîna inspirată a maestrului. Dar nara lui maturitate. Biserica mare, principalul monument al acesta este doar începutul unui parcurs mai lung şi glorios. ansamblului, a fost pictată, în anii 1693 – 1694, de o echipă Tema corespondenţelor pe o suprafaţă mai întinsă şi, mai de meşteri: Ioan, Andrei, Stan, Neagoe, Ichim, în fruntea ales, unind interiorul cu exteriorul spiritualizează peretele, lor aflîndu-se Constantinos. Avînd a decora un edificiu de piatra, materia; construcţia întreagă tinde să se înalţe în mari proporţii, care trebuia să exprime puterea şi năzuin- lumină şi să devină într-adevăr cerească. Asta pentru că ţele ctitorilor, echipa de pictori a elaborat un program ico- artistul porneşte de la imaginea ansamblului cosmic al Sfin- nografic particular, cu implicaţii ideologice speciale care tei Treimi, după un program destul de bine luat în stăpîn- reînviază tradiţia picturii militante din vremea lui Ştefan ire, lăsîndu-se condus de logica asocierilor şi a corelaţiilor cel Mare, Neagoe Basarab şi Petru Rareş“ (lucr. cit., p. 95). pînă în cele mai mici amănunte. Altfel spus: „Înainte de a Continuităţi după continuităţi şi „Bizanţ după Bizanţ“. parcurge pînă la capăt semnificaţiile morfologiilor icono- Ţările române erau împînzite de şantiere monastice. Avea grafice, înainte chiar de a înţelege limpede de ce este vorba,

Eseu HYPERION 179 un artist a cuplat deja semantic interiorul pictat cu pictura din vedenia Sfîntului Nifon al Constanţianei, culeasă de exterioară; aceasta – datorită faptului că mentalul său este ctitor din marea Tradiţie hagiografică a Bisericii Nedespăr- format să acorde întotdeauna întîietate relaţiei dintre com- ţite. «Dumnezeescul palat» al Împărăţiei cerurilor prezent ponentele unui ansamblu şi abia în al doilea rînd să per- în sfînta naraţie a vedeniei este deci modelul ceresc care ceapă perimetrul şi relieful vizual al părţii, al fragmentu- a stat la baza redactării arhitectonicii şi iconografiei chi- lui, al secvenţei“ (Chivotele lui Petru Rareş, p. 38). votului ecumenic“ (Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru S-a preferat epoca lui Petru Rareş şi a mitropolitului Rareş şi Modelul lor ceresc, lucr. cit., p. 306 – 307). „iconograf“ Grigorie Roşca pentru că reprezintă un moment Aşadar, cercetarea se desfăşoară în doi timpi: desco- memorabil în istoria experienţelor artistice tipice Răsări- perirea „documentului scripturistic“ potrivit căruia s-a tului european. Cele două personalităţi, rude apropiate, desfăşurat programul iconografic şi decriptarea, cu ermi- amintesc de „fraţii gemelari“ din legendele mitologice, bine nia în mînă, a ansamblurilor pictate în chip de icoane dis- cunoscute în arealul carpatic de odinioară, un domnitor tincte (Cina cea de taină, Duminica Floriilor, Drumul Cru- evlavios şi un mare preot, mesager al divinităţii. Ei şi-au cii, Învierea, Cincizecimea, Adormirea Maicii Domnului) unit eforturile pentru a da o nouă strălucire chipului ico- sau în formă asociativă, pe întinderile interior-exterior. În nografic îndătinat, ilustrare a continuităţii, la cîteva sute de fapt, înseşi dumnezeirea, în măreţia ei treimică, însoţită ani de la marea schismă (1054), cînd arta apuseană apucase de sfinţi şi de îngeri, de mucenici şi de martiri se întru- pe calea laicizării încă din duecento şi se putea mîndri cu chipează pe ambele feţe ale lăcaşului divin, însufleţindu-l, marii maeştri ai Renaşterii. Cu siguranţă că şi incursiunile ca, la rîndu-i, să ne însufleţească şi pe noi prin imagini devastatoare ale cruciaţilor, urmate de căderea Bizanţului, ideale şi modele morale. O minte pătrunzătoare le înţe- au avut efecte pe măsură în agravarea rupturii Est-Vest, în lege. Tocmai de aceea dreptarul iconografic se întemeiază acutizarea stării de schismă, în destructurarea stilistică a pe vedenii care răscolesc sufletele alese. Nu este o născo- canoanelor artei. Imperiul a căzut, spre bucuria vrăjma- cire teoretică, ne asigură Sorin Dumitrescu. Dacă surprin- şilor, şi dintr-o parte, şi din alta; monarhii bizantini s-au dem unele „prelucrări“, ca în cazul ctitoriilor rareşene ori stabilit deocamdată în Crimeea. Dar arta şi-a găsit sălaş al celor dependente de şantierele de la Tismana, Cozia, ideal în bisericile din nordul Moldovei, graţie eforturilor Snagov, Horez, se face în puterea Duhului Sfînt şi cu răs- „fraţilor gemelari“ şi, în mare parte, ale maeştrilor iconari. punderea unor clarvăzători, asemenea „fraţilor gemelari“, Faimosul „albastru de Voroneţ“ care entuziasmase gene- Grigorie Roşca şi „ruda sa“, Petru Rareş; înconjuraţi, la raţia interbelică a lui Ch. Diehls şi a lui I.D. Ştefănescu era rîndul lor, de echipe de meşteri, înduhovniciţi şi ei, calfe un reper recognoscibil de la distanţă, ca să se distingă de şi zidari, cîntăreţi şi pictori. Biserica se înalţă în văzul şi orice suprafaţă pictată, în chip de frescă narativă, de icoană în auzul tuturora. Ea se reconstruieşte, neîncetat, în sluj- ori de tablou muzeal. Era perioada cînd „numeroşi savanţi bele de duminică şi de peste an, în aceleaşi ritmuri de sti- de renume mondial“ descopereau legăturile iconografice şi hare, imagini şi acte liturgice, după îndemnuri benefice din stilistice între bisericile argeşene ori bucovinene cu „anu- preajma departelui-aproapelui. Aici nu se întrevăd semne mite monumente constantinopolitane.“ Aşadar, semnalul ale artei în accepţiune obişnuită. Receptarea şi valorizarea de recunoaştere s-a dat tot din Vest. reclamă un instrumental adecvat iar interpretul, pentru a Din motive de strategie a cercetărilor, invocarea chi- fi credibil, îşi asumă o răspundere grea şi dificilă. votelor favoriza încercarea de identificare şi definire a ori- *** ginalităţii imaginarului iconografic bizantin în general şi În Noi şi icoana este preluată experienţa din Chivote voroneţean în special. În accepţiune originară, vechitesta- într-un registru lărgit şi într-o retorică mai aprinsă. Studiul mentară, chivot înseamnă esenţa Legii, semnul legămîn- din 2001 (Chivotele lui Petru Rareş şi Modelul lor ceresc) are tului dintre Iahve şi poporul său pe care l-a aşezat în ţara un caracter secvenţional, de luare în stăpînire a domeniului făgăduită, peste alte neamuri luate, apoi, în prigoană. În pictural, din interese teoretice, de bibliotecă; pe cîtă vreme fapt, chivotul (imaginea templului în miniatură) a fost călă- Noi şi icoana se deschide cu toată hotărîrea, după expe- uza lui Moise şi a Leviţilor în lunga lor peregrinare de 40 rienţa dobîndită anterior, în direcţii cu lungă bătaie, spre de ani. Dată fiind cutezanţa intreprinderii, autorul Chivo- identificarea programului iconografic fundamental şi spe- telor se crede îndreptăţit să precizeze, într-un capitol con- cific întregului bizantinism, de la Est la Vest, între munţi şi cluziv, contribuţia proprie pe care şi-o asumă pe puncte: mări. Este şi un prilej de abordare analitică a capodopere- „Cea mai importantă descoperire, în jurul căreia pivotează lor plastice, a icoanelor, capete de serie, realizate de-a lun- întreaga lucrare de faţă, este identificarea Vedeniei asupra gul vremurilor şi pe multele şi vestitele şantiere monahice. Infricoşatei Judecăţi a Sfintului Ierarh Nifon, Episcopul Autorul dovedeşte în această privinţă, ca şi în altele, mare Constanţianiei (sec. IV), ca unică sursă, unic fundament competenţă profesională, un spirit de observaţie foarte scripturistic şi unic text-model pe baza cărora au fost ela- exersat, un limbaj cultivat prin lectură intensă, prin medi- borate arhitectura şi chivotele rareşiene. Cu alte cuvinte, taţie pătrunzătoare, la obiect. Cartea este destinată învă- chivotele nu sunt produsul sintezei mai multor surse scrip- ţămîntului, înainte de toate, după cum rezultă din dezba- turistice, nici al imaginaţiei vizionare a autorilor, ci nu fac terea problemelor de fond, dar şi din formularea cuprinsă altceva decît să reproducă simbolic edificiul transcendent în titlu: Noi şi icoana (1). 31 + iconologii pentru învăţarea

180 HYPERION Eseu icoanei. Se pare că, deocamdată, e un prim volum. Nu se ecleziologic şi în învăţămîntul bisericesc, rolul icoanei ştie exact la cine/ce se referă „noi“. Oricum, textul întreg este instrumental, de interpret după chipul şi asemăna- este străbătut de o lungă suită de retorisme şi de secvenţe rea omenităţii Domnului – divino-umană şi proniatoarea polemice (în nume propriu, în numele iconodulilor din- Cratimă ivită între noi şi Dumnezeu“ (Idem, p. 28). Pen- totdeauna?), motivate de destinul precar al icoanei, pro- tru al doilea: „Teologia harismatică premerge icoanei iar vocat de ceea ce se numeşte „marea schismă“ (1054), întă- icoana precedă teologia învăţămîntului ştiinţific universi- rită de mişcările eretice care s-au succedat secol după secol. tar“ (Ibidem). Şi: „O icoană a cărei asemănare nu trimite Şi cum Biserica este Una, Treimică şi nedespărţită, stră- la prototip, ci la ea însăşi, este idol, iar cinstirea acestuia dania autorului a fost să semnaleze cauza cauzelor, adică devine automat un blasfem“ (Idem, p. 59). Este un avertis- arhetipul dreptarului călăuzitor pentru orice iconar, pregă- ment, ca multe altele, destinat să preîntîmpine căderea în tit după îndelungă meditaţie şi îmbunătăţire sufletească, să erezie. Sub pretextul evocării mahramei lui Abgar se for- urce pe schele şi să pună în imagine colorată istoria mîn- mulează regula: „Zugrăvind Chipul Domnului, iconarul tuirii omului. Un promiţător punct de plecare îl consti- reproduce plastic modul în care Hristos se zugrăveşte pe tuie ceea ce s- a numit „icoana nefăcută de mîna omului“, Sine prin mîna lui“ (Idem, p. 66). adică Năframa Regelui Abgar sau Sfînta Mahramă. Des- Icoana, psalmul, condacul, omilia (aceasta din urmă: pre ea găsim însemnări în Istoria bisericească a lui Eusebiu arta de a transforma cuvintele rostite de sus, din amvon, în din Cesareea, intrate în legendă şi transmise peste veacuri. hrană de suflet) sunt forme ale gîndirii în imagini în înţe- Dionisie de Furna le utilizează în Erminia de pictură pen- lesul general şi, mai ales, special. Se disting prin facultatea tru pregătirea ucenicilor iconari. M-am folosit de aceste de a adera deschis la diverse registre ale axiologicului. Dar date în lucrarea mea, Mic tratat de estetică teologică (ediţia pentru recunoaşterea lor în cămara sufletului sunt necesare întîia 1999, următoarea în 2009), observînd, printre altele: instrumente ale teologiei liturgice. Să înţelegem că mode- „După acelaşi model au apărut şi alte imagini iconogra- lul arhetipal (mahrama) şi vedenia reprezintă repere deci- fice. Cea mai cunoscută este Mahrama Sfintei Veronica. A sive. Ni se spune că Iisus Hristos este primul iconar şi că luat fiinţă asemeni icoanei din Edesa (a Regelui Abgar): în de la el pornesc permanent energiile rînduite în canoane urcuş pe Golgota, Iisus este întîmpinat de o femeie simplă, şi reguli de compoziţie. Dar nu oricine se dovedeşte a fi Veronica. Aceasta îi dă o pînză să se şteargă şi să se răco- vrednic să recepteze îndemnurile diriguitoare, doar per- rească; pe ea se imprimă Sfîntul Chip“ (Mic tratat de este- soane intermediare, înduhovnicite, iniţiate. Abgar a primit tică teologică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009, p. 195). mesajul divin (mahrama cu funcţie terapeutică, deocam- Aşadar, teologia icoanei a fost prefaţată de legendele sfin- dată, nu teologico-estetică) printr-un trimis regal, Anania, telor mahrame şi s-a bucurat de largă susţinere, fără între- pictor şi el. Mai apoi, Sfînta Mahramă a stat adăpostită în rupere, în diverse compartimente ale vieţii clericale. Sorin zidul unei biserici atîta vreme cît a durat războiul icoane- Dumitrescu reînnoieşte problematica pentru utilităţi prac- lor, deci cîteva secole. Acolo a născut dublete devenite şi tice, de şantier monahal: ele celebre. Chivotul rareşan a fost translat în vedenie şi „Zugrăvind Chipul Domnului, iconarul reproduce plas- apoi transpus în lucrare, după regulile modelului ceresc. tic modul în care Hristos se zugrăveşte pe Sine prin mîna Nu numai Sf. Nifon a fost hărăzit „să vadă“ biserica mini- Lui. Este nelaloc să ne închipuim Raiul sau Împărăţia cum aturată, chivotul. Iisus Hristos a împărţit cu generozitate vrem ori cum ne imaginăm, adică în afara formelor în care darul creaţiei în diferite forme şi chipuri, de la sfinţi la meş- Raiul şi Împărăţia se lasă zugrăvite. Persoanele dumne- teri, de la pictori la cîntăreţi sau predicatori. De la vedenie zeieşti ştiu cînd ne pregătim să le zugrăvim; intenţia li se la meşteşug inspirat, cu dăruire, gama e întinsă. transmite dinainte, ca o atingere rapidă şi uşoară, exact ca Între aceste cadre-repere îşi plasează Sorin Dumitrescu bine-cunoscuta atingere a lui Hristos de către femeia cu secvenţele analitice cuprinse în ampla sa lucrare, Noi şi scurgere de sînge (cf. Mat. 9, 20-22); dacă vrem să le facem icoana. „Modelul“ trece în „vedenie“, Chipul imprimat pe icoana, intenţia le smulge şi putere. Mai mult, se întîmplă sfînta mahramă cunoaşte ipostaze iconografice răspîndite să trezească în iconar însăşi voia liberă de a le face icoana. în toată împărăţia artistică a răsăritului ortodox. Vedenia (- Iconografii sunt fideli textului unei vedenii sau unei arătarea) de la Mamvri a intrat în tradiţie prin forma închi- răpiri, fiindcă respectivele închipuiri nu-i aparţin sfîntu- puită de Teofan Grecul şi stilizată de Rubliov; Cincizecimea lui, ci Domnului. Domnul le-a transcris în termenii noş- de la Monreale s-a universalizat şi ea în spirit şi în canon, tri“ (Noi şi icoana…, p. 66 – 67). semn că Apusul se dovedea productiv în partea lui bizan- Sunt fraze de veritabilă erminie, pentru că Noi şi icoana tinizată, pînă în Duecento; Theotokos intrase în topul prose vrea să fie şi povăţuire pentru tinerii din săli ori de pe gramelor iconografice, în toate cele trei întruchipări cano- şantiere. Uneori povăţuirile iau forma paginilor de tratat nice, la fel de îndrăgite şi de celebre; după cum Fecioara şi didactic, alteori de judecăţi aforistice şi sentenţioase. Pen- Preotul Zaharia (Curtea de Argeş), Hristos Arhiereu (Mun- tru primul caz: „Fiind chip dogmatic (al unui sfînt, eve- tele Athos), Schimbarea la Faţă (Creta), Răstignirea (Geor- niment, praznic împărătesc ş.a.m.d.) icoana este simultan gia), Intrarea Domnului în Ierusalim (Sinai), Coborîrea de arătare (metalingvistică) a chipului şi definiţie (dogma- pe Cruce („icoană valahă“) şi multe altele dădeau măsura tic teologică) a arătării chipului. Peste tot, şi liturgic şi răspîndirii imperiale a artei bizantine, cît şi individualitatea

Eseu HYPERION 181 ei stilistică de necontestat. Chiar şi opere iconografice ca dezvăluindu-ne simbolismul multiform care se arată în Intrarea Domnului în Ierusalim (Palermo), Sfînta Treime icoană. Aici excelează în spirit de observaţie, în asoci- (Monreale), Pietà (Avignon), Logosul întrupat şi cuplul eri îndrăzneţe, în valorizări sigure. Mă refer la cap. Ogiva primordial (San Marco – Veneţia), mandrolele arhitectu- împărăţiei (pp. 203 211) care poate fi receptat ca variantă rate de la Cluny şi Bourges depun mărturie în legătură cu de program iconografic destinat să cuprindă Biserica în izbînda icoanei în eonul ei istoric. Autorul consacră pro- totalitate, în desfăşurarea ei divino-umană; sau cap. Defi- blemei multe capitole, înscrie în dezbatere teme de inte- niţia timpului în icoană (pp. 231 – 247). Se cunosc mai res acut pentru diverse categorii de cititori, găseşte mai de multe modalităţi de abordare a timpului, argumentate fiecare dată răspunsuri întemeiate şi incitante. Reţin din şi credibile în laturile lor specifice: în mitologie, în etno- mulţimea de titluri şi subtitluri: Caracteristicile modelu- logie, în cultura savantă. Pentru aspectul religios al pro- lui iconic înnoit şi treptele plinirii lui iconografice, Rolul blemei, se ia ca pretext de meditaţie „cutiuţa de lucru a şi funcţia partiturii teologice în „redactarea“ chipului ico- Mariei“, un şablon convenţional. Aşa se întîlneşte, într-o nic, Tăria numelui inscripţionat şi puterea chipului iconic „clipă repede“, timpul etern, stăpînit de imaginea arhan- zugrăvit, Chip iconic şi chip euharistic, Canon şi dreptar, ghelului vestitor, cu prezentul limitat la o secvenţă domes- Canonul 82, Quinisext şi debutul erei modale, Suger, artiza- tică de lucru, ca să se deschidă spre eternitate. Ubicuitatea nul iconoclasmului occidental şi caracteristicile goticităţii, din mit ori cronologia din ordinea calendaristică şi filo- Contrareforma şi oferta ecumenică a Muşatinilor, Modele sofică sunt sfîşiate. În Pragul (pp. 247 – 266), dimensiu- de gîndire iconică: profeţia proorocilor, vedenia sfinţilor, nea spaţială a icoanei îşi găseşte o interpretare mai mult parabola evanghelică, vestirea apostolică, sintagma teo- decît interesantă, lăsînd în urmă receptarea reducţionistă logică, apoftegma patristică, etc. Am înşiruit cîteva teme prin categoriile de bi- sau tri-dimensionalitate: „Oricine justificabile pentru un tratat introductiv în teoria şi prac- contemplă spaţiul icoanei şi modul reprezentării forme- tica iconografiei. lor din cuprinsul acestuia observă că marginile arhitectu- Şi tot aşa: Sf. Pavel s-a aflat în faţa Chipului, a „mode- rilor, liniile de contur ale diferitelor obiecte sau direcţiile lului“, asemenea celor trei apostoli prezenţi la minunea peisajului nu se strîng ordonat înăuntru imaginii, într-un „schimbării“ de pe Munte. Dar lumina cea neapropiată i-a singur punct de fugă, cum se întîmplă în tablourile obiş- ţinut la distanţă cu grandoare şi cu strălucire orbitoare, aşa nuite, ci par să se întîlnească în afară, pe o linie de orizont că s-au făcut simţite doar vocile, a Tatălui, în primul caz, a nevăzută, imaginară, situată dinaintea icoanei. Această Fiului, în al doilea. Din acel moment, apostolul neamuri- reprezentare spaţială care foloseşte principiile şi traseele lor şi-a croit existenţa întru slujirea Chipului, a ceea ce „a constructive ale perspectivei liniare, inversîndu-le rostul, văzut“ real şi viu după urcuşul mistic pînă la cel de al trei- este una dintre cele mai importante caracteristici «stilis- lea cer. A văzut lumina, a auzit glasul, ceea ce înseamnă tice» ale artei icoanei. A fost botezată de opinia comună mult mai mult decît vedenie. Iconarul, la rîndul său, se «perspectiva inversă», definiţie devenită unul dintre pon- bucură de putinţa de a-i fi accesibilă doar vedenia, pe care o slujeşte cu har şi îndemînare. Dacă ar fi să vorbim în ter- cifele teoretice ale studiilor dedicate stilului iconic, pre- meni socratici, vedenia ar fi proiecţia directă asupra unui luat cu entuziasm de toţi comentatorii de specialitate“ (p. tipar, ca apa vie într-un vas; iar icoana, proiecţia răsfrîntă 247). Icoana tipică este Coborîrea în iad (Sinai, Novgo- a modelului, pe care meşterul inspirat o transpune după rod, Decani-Serbia). Iisus apare în spaţiul uşii zdrobite, noima canoanelor re-însufleţite. Sau, cum spune auto- călcînd pe ea ca pe prag. La glezne se văd semnele cuie- rul despre iconar, într-un capitol destinat instrumenta- lor, iar în mînă ţine Crucea biruitoare. Lumina împără- lului terminologic: „… modelul lui este vedenia“ (p. 38). ţiei cereşti se revarsă peste toate cuprinsurile, ca început Se pregăteşte intens, dar se distinge şi prin înzestrări deo- de timp nou, mîntuitor. Uşa devine, din „acest moment“, sebite: „Pictorul bizantin trebuie să fie o persoană îmbi- Chipul, (dar şi Crucea). Desluşim aici adaosuri de infor- sericită, să fi trăit ambianţa liturgică şi simţirile înţelegă- maţie iconografică pentru înţelegerea unor versete şi sen- toare «activate» de aceasta. Numai aşa poate şti unde să tinţe evanghelice precum: „Iată, stau la uşa ta şi bat“; „… pună accentele în lucrare, pe umerii cărei componente să mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decît să lase responsabilitatea unităţii iconografiei, în seama cui să intre un bogat în împărăţia cerurilor“ (Matei, 19. 24). Uşa pună relieful vizual al uneia sau alteia din părţile frescei“ poate fi mandrola însăşi, cea care se deschide să cuprindă, (p. 49). A şti înseamnă a fi o personalitate, a avea deplină în chip nevăzut, împărăţia întreagă; ori se restrînge ca să libertate de decizie. Pictorul nu este un imitator îngrădit se zărească lumina cea neapropiată doar ca prin urechile care preia mecanic sugestiile dinspre model-vedenie, ci acului. Ortodoxia nu se întemeiază pe poruncă, nici pe un creator inspirat în sensul deplin al cuvîntului. Religia îndemnuri pragmatice; se îngăduie aşteptarea binefăcă- se întîlneşte cu Arta. toare care să ducă la iluminare şi la fericire. S-ar cuveni Secvenţele citate, din sumar, fac parte din dreptarul citate şi alte secvenţe de interes ştiinţific: Definiţia iconolo- iconologic al picturii religioase vizînd armătura teore- gică a săptămînii, Zidul arcuit, Talazul de piatră etc. Unele tică relevată şi, totodată, executorul inspirat, om de geniu puteau lipsi, pentru o mai bună structurare a cărţii, dar lui şi de acţiune. Altele ţin de partea iconografică, autorul Sorin Dumitrescu îi stau bine o anume retorică şi o anume

182 HYPERION Eseu gestică, în iluzionarea că spaţiile au nevoie de sonuri să se dialogul dintre linie şi culoare. Într-un caz este vorba des- întreaudă şi să se întărească ele înde ele. pre arte în general, în celălalt despre stiluri. Arta religi- Cum spuneam mai pe la început, Noi şi icoana este oasă, morală şi liturgică, în năzuinţa ei de cultivare a ade- orchestrată într-o tonalitate polemică. Era şi de aştep- vărului de credinţă, nu cunoaşte dezbinări. În conştiinţa tat. Nu am în vedere doar firea temperamentală şi justiţi- eclezială, artele se întrunesc perihoretic în vederea unuia ară a autorului. Tema în sine lasă să se întrevadă o aseme- şi aceluiaşi scop: sfînta euharistie; adică spre vieţuirea „în nea cale de lucru. În orice caz, augurală mi se pare bătălia comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu, în şi prin Bise- pentru reabilitarea icoanei, a artei religioase în general, rica lui Hristos“. Niciodată n-o să putem decide care din- minimalizată cu inconştienţă în zodia apuseanocentristă, tre ele s-a întrecut în a ne arăta calea, adevărul şi viaţa. Şi arogantă şi narcisiacă. Criticile la adresa spiritualismului, cîntarea bisericească (muzica în terminologie mai liberă) pietismului, dolorismului sunt perfect îndreptăţite. După se distinge, ca artă, printr-o geneză deosebită. Ca să păs- ruptura dramatică din 1054, ele au dus mai departe „des- trăm paralelismul cu mahrama lui Abgar, muzica are la trămarea unităţii ecleziale“ (p. 105), cu tot „geniul ecume- bază de asemenea o legendă sfîntă. De data aceasta darul nic al Romei“, care a încercat refacerea unor trasee intrate vine de la Sfinta Fecioară Maria, sub forma unui rotul cu în derapajul unor campanii misionariste şi acaparatoare. puteri magice. Cine îl înghite devine vrednic de cîntare Pe de altă parte, apusenii şi-au asumat o grea răspun- ori de vorbire aleasă, pentru strană sau pentru amvon. dere, de conştiinţă şi de credinţă, pe lungul parcurs al trans- Legenda se asociază cu imaginea „îngerului cu cartea în formării icoanei din obiect de cult bisericesc şi liturgic în mînă“, stilizată de Nichita Stănescu într-una dintre poezi- operă de artă destinată sălilor de muzeu. Să nu uităm că ile sale. Înţeleg, Sorin Dumitrescu valorifică „linia“ cu har Renaşterea a însemnat una dintre cele mai strălucite împli- şi însufleţire care îl onorează. O biserică a sa, cum „fiecare niri ale fiinţei umane; în planul frumosului, pe care a dorit pictor visează“ să vadă sub cerul lui Dumnezeu, ar aduce să-l reaşeze, în linie firească, pe noi portative figurative şi multă bucurie iubitorilor de frumos. Arsenie Boca s-a cromatice. Am spus „în linie firească“ îndrăznind să cred că învrednicit să dea chip iconografic Bisericii de la Drăgă- înomenirea figurilor pictate în Renaştere (şi nu merg mai nescu, într-o localitate aproape uitată de lume. Este drept, departe) implică efortul de îmbunătăţire a fiinţei în duhul în duhul culorii, dar poate tocmai de aceea a reuşit s-o divino-umanului. Ştim de la Sf. Dionisie Areopagitul că ridice în slavă și i-a bucurat pe mulţi. frumosul este unul dintre numele lui Dumnezeu. Iar des- Ca să cobor la amănunte, cred că o expresie minimali- pre forţa harică a numelui de a aduce în apropiere vede- zatoare ca „tabloid religios“ nu poate fi generalizată pen- nia întăritoare întru bine şi frumos, Sorin Dumitrescu tru întreaga Renaştere, după cum „trăire nărăvaşă“, clerici scrie cu deplină încredere în Noi şi icoana. Este drept că „insurgenţi“, „evlavie rea“ sunt formule de pamflet literar. se referă strict la tema preferată („În icoană, numele este Evlavia este sau nu. Atît. Mă înrolez, însă, în campania cel care îl poate chema pe Hristos, dar numai Chipul îl kitsch-ului, împotriva culturnicilor devianţi care trans- poate aduce“, p. 56). Oricum, numele Mîntuitorului este formă bisericile în fantome postmoderniste, asfixiindu-le acelaşi şi în rai şi în iad, şi în biserică şi în celulă de închi- cu supraplanuri anapoda şi cu materiale trăsnite, achizi- soare. Nu-l urmez pe autor nici în legătură cu ruptura pe ţionate prin mall-uri. Dar, mai ales, semnalez lipsa totală care o cultivă sistematic între desen şi culoare, ca şi în afir- de respect faţă de monumentele istorice în general. Sunt maţii de tipul: „… esteticul ocupă locul secund“ (p. 449), lăsate în prăbuşire, spre dezonoarea celor de la conducere, „… iconarul este singurul artist al lumii acesteia“ (p. 149). responsabili şi mînuitori de fonduri. O reacţie fermă, la Cele două simţuri estetice, auzul (pentru muzică, poezie), nivel naţional, din partea oamenilor de cultură s-ar impune văzul (pentru arhitectură, pictură) şi-au disputat întîieta- cu necesitate. tea în decursul timpurilor, cu rezultatele cunoscute; ca şi Vreau să cred că Noi şi icoana este un început promiţător.

Eseu HYPERION 183 Cinema

Raluca FARAON Filmele lui Kieslowski sau mici variaţiuni pe tema vieţii şi morţii (II) Înainte de a fi asociat cu tulburătorul Decalog şi apoi cu film documentar. Am abandonat genul acesta pentru că filmele europene, Dubla viaţă a Veronicăi şi Trilogia culo- orice realizator de filme documentare îşi dă seama într-o rilor, Kieslowski a realizat o serie de documentare, despre zi de limitele care nu pot fi depăşite, cele care te pot înşela care Roxana Cuciumeanu1 spune: «Kieslowski a fost influ- atunci când filmezi“ (n. t.). De aceea, începe să regizeze enţat de şcoala poloneză de film care a rezultat ca o auten- lung-metraje, dar păstrând contactul cu verosimilul rea- tică mişcare de rezistenţă generată de un grup de la Şcoala lităţii. Din 1973 până în 1979, televiziunea poloneză şi de film din Lodz care a respins aşa-numitul realism soci- zespolTor (casa de producţie de stat al cărei director era alist şi care a deschis direcţiile unei apropieri de neorea- Zanussi) îi finanţează filmele care sunt din ce în ce mai lismulI italian. Trebuie menţionat că această ruptură a fost lungi: Liniştea, Trecerea de pietoni, Curriculum vitae, Per- posibilă pe fondul anumitor schimbări importante care sonalul, Cicatricea. Totuşi, în această etapă, filmele variază au marcat societatea poloneză după momentul septem- ca durată între 30 şi 104 minute, iar ceea ce este important brie 1956. Această şcoală poloneză a dat pe unii dintre cei e faptul că acţiunea este surprinsă ca în filmele documen- mai importanţi regizori de film polonezi ai vremii (Kazi- tare, însă regia scoate în evidenţă o anume poezie intrin- mierz Kutz, Andrzej Munk, Andrzej Wajda, Wojciech Has, secă, element definitoriu în filmele care l-au consacrat, Jerzy Kawalerowicz). […] Prin regizorii pe care i-a produs, ulterior, la nivel european. Amatorul este un film impor- a devenit sursa unor valori şi direcţii referenţiale pentru tant care a urmat acestei perioade de trecere de la docu- întreaga generaţie a lui Kieslowski, în sensul în care a gene- mentar la filmul de ficţiune, dar şi acesta păstrează o legă- rat o îndepărtare de „estetica stalinistă“ şi apropierea de tură vizibilă cu realitatea verificabilă, în sensul că are parte un cinematograf mai subversiv, existenţial şi relevant din de elemente autobiografice. Lui Kieslowski îi place să păs- punct de vedere social. Grupul din care a făcut parte Kies- treze continuitatea între filmele sale (ceea ce se va observa lowski a fost cunoscut sub numele de „Cinema of Moral în episoadele din Decalog şi în cele trei părţi ale Trilogiei Concern“, mişcare care datează din perioada cuprinsă între culorilor). Legătura între perioada documentarelor şi peri- sfârşitul anilor 1970 şi 1981 şi care a mai fost cunoscută oada filmelor de ficţiune este marcată în Amatorul prin sub numele de „Cinema of Moral Anxiety“ (Cinemato- prezenţa paznicului de noapte. Regizorul a mărturisit că grafia neliniştii morale – n.t.) sau „Cinema of Distrust“». se identifică, datorită umorului şi a duioşiei faţă de mize- A realizat aproximativ 30 de documentare, dar, în ria umană, cu acest personaj. E o trăsătură caracteristică 1995, mărturiseşte, într-o publicaţie poloneză, că genul în Decalog 10 şi Trilogia culorilor: Alb. Înainte de instau- acesta nu îi mai era suficient: „Am început prin a face rarea Legii marţiale în 1981, Kieslowski termină, aproape în acelaşi timp, O zi de lucru şi Hazardul, care atrag aten- 1 Articolul Vedeam persoane care nu prea ştiau de ce trăiesc…, publicat în revista Cultura, nr. 457 din 20 februarie 2014, editată de Fun- ţia cenzurii comuniste. Ca şi Wajda cu Omul de fier, Kies- daţia Culturală Augustin Buzura. lowski încearcă, prin aceste filme, să se opună regimului,

184 HYPERION Eseu să studieze la microscop (metaforic vorbind) ceea ce el filmul acesta propune şi un concept interesant al ideii de numea „infecţia“ care era comunismul, de fapt. „O mala- proiect de film, continuat şi cu seria dinTrilogia culorilor. die mortală“, aşa o considera. Filmele lui din anii 1980 pot Annette Insdorf remarcă reflexiile admirabile din film: pe fi caracterizate prin atacul frontal contra regimului comu- suprafeţe, dar şi reflectarea celui care filmează în conceptul nist, dar care antrenează şi o problematică metafizică şi psi- operei (mai ales prin alegerea păpuşarului care face legă- hologică complexă, din păcate, contaminată de răul poli- tura dintre cele două poveşti, filmat cu precizia unui cea- tic şi social. Fără sfârşit din 1985 este un film întunecat şi sornicar, în special mâinile): e un film de autor, e o privire ambiţios prin incisivitate: povestea unei traducătoare care specifică, e o reflectare şi o reflecţie, în acelaşi timp, des- ajunge să se împace, în cele din urmă, cu moartea soţului pre cinematograf. ei, dar se dovedeşte o analiză a libertăţii politice şi morale Trilogia culorilor – Albastru este un film poetic grav şi din Polonia sub regimul comunist. misterios, insidios ca disperarea, eliberator ca speranţa. Filmele lui Kieslowski explorează curajos, misterios şi Povestea e doar un pretext pentru ca regizorul să confi- liric, intercomunicarea, zona abisală a sufletului, morala gureze o arhitectură de senzaţii care are la bază durerea complexă, simbolurile şi imaginile expresive. O dată cu împietrită a unei femei ce-şi pierde în accident soţul şi Dubla viaţă a Veronicăi (primul film după Decalog şi pri- fetiţa de cinci ani. De-a lungul filmului, prin petece de bleu, mul realizat în coproducţie), lirismul imaginii şi misterul Julie se strecoară prin lume, prin evenimente, într-o sin- dat de muzica lui Z. Preisner se accentuează. Film de tre- gurătate apăsătoare: încearcă penibil să se sinucidă, vinde cere – acţiunea se petrece şi în Polonia, dar şi în Europa – conacul, se mută într-un apartament sordid, îşi vizitează este un film superb, enigmatic, cu o poveste stranie des- mama amnezică. Vrea să uite, dar, mult timp, e învăluită pre două femei (jucate de Irène Jacob), de douăzeci de ani într-un soi de egoism autodistructiv. Regizorul a încercat şi ceva, o poloneză şi o franţuzoaică. Veronika poloneză să sublinieze alienarea lent, printr-o accentuare a gesturi- este o cântăreaţă talentată, bolnavă de inimă; Véronique lor mici, cotidiene, care arată lumea chinuită interioară a renunţă la lecţiile de canto şi intră într-o relaţie cu un păpu- eroinei, fără ca aceasta să fie vizibilă şi pe chipul ei, însă: şar, care scrie cărţi pentru copii (ideea este preluată din mestecă nervos o acadea a fiicei rămasă din accident (evi- episodul 9 din Decalog, Ola era acolo bolnavă de inimă dent, albastră), lasă cubul de zahăr să se topească cinci şi vrea să renunţe la lecţiile de canto; tot aici apare pentru secunde şi jumătate deasupra cafelei până să cadă brutal în prima oară compozitorul fictiv Van den Budenmayer). O ceaşcă (regizorul s-a chinuit până să găsească acest cub de încercare a regizorului de a-şi păstra identitatea poloneză, zahăr!), înoată în piscină. Jocul reţinut, dar în forţă emoţi- filmul acesta fantezist este deosebit de poetic şi marcat de onală al lui Binoche e tulburător: exprimă totul, deşi pare simboluri ce gravitează în jurul ideii de coincidenţe stra- distantă şi stranie. De la râsul nervos când i se aduce lăn- nii care conduc la o înţelegere mistică aproape a misteru- ţişorul pierdut la locul accidentului (pentru că a aflat de lui vieţii şi morţii. Fata poloneză şi cea din Franţa, din- o poantă spusă de soţ ca ultime cuvinte) la trecerea mâi- colo de înfăţişarea identică, au parte de trăiri comune, ca nii peste zgura unui zid (scenă reală, actriţa a acceptat să şi cum ar fi gemene. Muzica este liantul comun şi dragos- îşi zgârie mâna pentru ca grimasa de durere să fie auten- tea. Chiar dacă regizorul nu va mai filma de acum încolo tică), Julie nu trădează însă nicio altă reacţie. Pe omul care în Polonia, metafora este la vedere: poartă cu el, ca regizor o iubeşte disperat îl cheamă la ea sec: „Mă iubiţi? Vă gân- european, moştenirea poloneză. Dincolo de coproducţie, diţi la mine? Vă lipsesc?“ Îl pune să îşi scoată hainele, iar

Eseu HYPERION 185 a doua zi îi mulţumeşte zâmbind superior: „Vedeţi? Sunt că poate fi la fel de ingenios şi de imprevizibil ca şi ea, o femeie obişnuită: tuşesc, transpir, am carii. Nu vă va fi chiar dacă nu vorbesc aceeaşi limbă. Albul apare şi poetic dor de mine.“ Muzica pe care o aude ca în transă o scoate (voalul de mireasă care flutură în faţa camerei de filmat), din moarte. Soţul ei trebuia să compună un imn al Euro- bustul pe care l-a furat de la Paris şi care îi seamănă fetei pei şi tema filmului e cumva libertatea interioară, elibe- este alb (acelaşi simbol al dublului ca în Dubla poveste a rarea de sine. Treptat, Julie iese din împietrire: e bună cu Veronicăi), dar şi în manieră comică: un porumbel alb se o prostituată, cu un cerşetor, cu însăşi amanta gravidă cu găinăţează în scena nunţii. un copil al soţului ei cărora le lasă conacul. La final, va Trei culori: Roşu este cel mai profund dintre toate filmele rămâne cu Antoine şi va plânge în sfârşit tot ce a pierdut. seriei şi corespunde ideii de fraternitate. Povestea urmă- Concertul pe care ea îl definitivează se termină cu un cor reşte relaţia dintre un manechin şi un judecător singura- sublim cu textul din Corinteni al Sf. Pavel despre dragos- tic, ale căror vieţi se intersectează în urma unui accident tea îndelung răbdătoare. de maşină. Judecătorul este un mizantrop, ascultă con- Trei culori: Alb a fost considerat, la lansare, o capodo- vorbirile vecinilor cu un dispozitiv ingenios (legătura cu peră a cinematografului european. Dar este mai puţin grav Roman din Decalog 9 şi aluzie la practicile de ascultare din şi mai puţin important decât celelalte două. Construit pe comunism). Roşu este o sinteză a tuturor celor trei culori. ideea egalităţii de şanse, de gen, filmul propune o poveste Joshua Klein, în enciclopedia 1001 de filme de văzut într-o alertă, de multe ori amuzantă, despre un cuplu format viaţă, spune: „Asemeni unui capitol final dintr-un mare dintr-un polonez şi o franţuzoaică. Se vorbeşte mai mult tratat filosofic, Roşu îşi detaliază ideile cu răbdare şi totuşi poloneza decât franceza, acţiunea are loc, în principal, la eliptic, mizând pe misterioasele legături care se stabilesc Varşovia. Karol, un frizer polonez talentat şi cu şarm, o între un manechin bun la suflet (inefabila Irène Jacob) şi cunoaşte pe Dominique într-o călătorie în străinătate, se un judecător cinic, ieşit la pensie (Jean-Louis Trintignant). îndrăgostesc şi se căsătoresc rapid. La Paris, franţuzoaica Amândouă personajele duc vieţi searbede, dar îşi exprimă îi intentează divorţ pentru că nu s-a consumat căsătoria. singurătatea în moduri complet diferite – şi totuşi judecă- În timpul procesului, intră pentru câteva secunde Julie, torul vede în frumosul manechin ceva ce îl face să renunţe din filmul anterior. Fără casă, card de credit, ameninţat cu la carapacea sa de ură faţă de sine“2. poliţia, Karol se împrieteneşte la metrou cu un compatriot, După ce a terminat de filmat Roşu, Kieslowski a decla- Mikolaj, care îl duce acasă clandestin, într-un cufăr imens, rat că este epuizat, că se retrage, că cinematograful nu mai care e furat. Printr-un concurs providenţial de împrejurări, este atât de important ca în anii 60-70. Nu va trece mult Karol câştigă o sumă foarte mare de bani, îşi lansează o şi se va stinge din viaţă, la aceeaşi vârstă la care a murit afacere, îl ia partener pe Mikolaj (care voise să fie ucis de şi Andrei Tarkovski. Unul dintre cei mai respectaţi regi- Karol, într-un moment de depresie) şi îşi înscenează pro- zori europeni ai timpului său, Kieslowski a propus o vizi- pria moarte, pentru ca Dominique să vină să îşi reclame une complexă asupra relaţiilor interumane şi a explorat la moştenirea. Va fi acuzată de uciderea lui, iar Karol o va maximum posibilităţile cinematografului de a crea mister, vizita mereu la închisoare. O comedie spumoasă şi alertă, poezie şi reflecţie, pe măsură. Ca un tratat filosofic. Ca o Alb propune destul de satiric ideea de egalitate: e mai mult elegie picturală. o reglare de conturi, polonezul îi dovedeşte franţuzoaicei 2 Editura RAO, 2005, Bucureşti, p. 833

186 HYPERION Eseu a Mariana RÂNGHILESCU Dorin Tudoran – Schiţă monografică ARGUMENT: Cu toată slăbi- timp, chiar de la debut, a circu- ciunea criteriilor care privesc lat o legendă privind originea periodizarea istoriei litera- sa. S-a zvonit o vreme că ar fi turii române, mi-am propus fost fiul lui Radu Tudoran (pe să găsesc dovezi, vechi şi numele său adevărat Nicolae noi, pentru situarea scriito- Bogza), frate al lui Geo Bogza. rului Dorin Tudoran în pro- „În realitate, de Radu Tudoran, moţia ’70. De asemenea, în unul din marii domni ai litera- contextulC exilului românesc, turii române, m-a legat o prie- voi demonstra, prin informa- tenie foarte onorantă – se des- ţii sintetice, locul de top al tăinuie Dorin Tudoran într-un rezistenţei şi moralităţii, ca interviu din „Hyperion“. Eram om al cetăţii, indiferent unde în perioada cea mai neagră vieţuieşte. a izolării mele, cînd, într-o zi, sună cineva la uşă. Întreb „Cine este?“. Mi se răspunde I. DIMENISIUNILE „Tata“. Cum tatăl meu murise INTERIOARE ALE de câţiva ani, mi s-a părut o glumă sinistră. Am deschis. PERSONALITĂŢII Era Radu Teodoru (…). N-a O tensiune permanentă opune stat mult – cât să bea un pahar cu apă. Vorbea puţin. opera biografiei. Unicul fiul al lui Gheorghe şi al Mariei, Mi-a spus doar atât: aş fi fost extrem de mândru să fi fost Dorin Tudoran este născut la 30 iunie 1945 la Timişoara. băiatul meu“. Diverse documente, fie din arhivele securităţii, fie din Dorin Tudoran a debutat în presă când era copil. alte surse, îl plasează la altă dată de naştere, cu alţi părinţi. Legenda că era nepotul lui Geo Bogza este de pe atunci. Însă realitatea este că tatăl scriitorului, Gheorghe Todo- Are şi acum o diplomă pe care scrie „Se acordă elevului ran, era din Bichigiu, Bistriţa Năsăud şi era nemăsurat de Tudoran R. Dorin…“. A absolvit Facultatea de Limba şi mândru pentru două lucruri: primul, era stră-strănepotul Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, promoţia legendarului Moş Tănase Todoran, tras pe roată, în pre- 1968. În perioada 1971-1973 a lucrat în redacţia publica- zenţa episcopului unit Aron şi a generalului Bukovv, lîngă ţiilor pentru străinătate, apoi la revista „Flacăra“. În 1974, Salva, la vârsta de 104 ani, în 1763, fiindcă îi instigase să a lucrat la revista „Luceafărul“. Din 1985, trăieşte în Sta- refuze pe membrii a două batalioane de grăniceri să nu tele Unite ale Americii, unde a lansat şi condus publicaţi- depună jurământul; al doilea – cartea lui de debut este ile „Agora“, „Meridian“ şi „Democracy-@-Large“. „Şapte menţionată de G. Călinescu în a sa Istorie… Însă, mult ani bătuţi pe muchie“, cum spune, a trăit la Chişinău. În

Aniversări HYPERION 187 prezent, este Director al programului Democracy Fello- îmi pare guler de marmură limpezindu-mi trupul“, „ voi urs, la World Leaming, Washington DC, Statele Unite îmi sărutaţi pumnii cu nerăbdătoare săbii“, „cine vă va fi ale Americii. prinţ şi cine giulgiu?“. Versurile de dragoste din Uneori, plutirea (1977) nu uită cu totul de căutarea unei ţinute demne-eroice şi aduc II. POETUL semnele retragerii din codul şaptezecist. Ipostazierea ca Poezia lui Dorin Tudoran a cunoscut metamorfoze evi- „tânăr Ulise“, încrezător în fidelitatea iubitei, este însoţită dent solidare cu ale timpului prin care a trecut. În anii ’70 de o anume solemnitate:“ ai să te-apropii şi-ai să vezi băr- ai debutului (Mic tratat de glorie, 1973, Cântec de trecut batul/ spălându-şi inima în mare“. Visatele epifanii poate Akeronul, 1975, Uneori plutirea, 1977), se afla, ca mulţi fi citită ca un manifest al noului drum, care începe prin dintre congenerii săi, în faza a ceea ce s-a numit „neomo- retragerea din propriul imaginar:“ arată-te: o pendulă de dernismul“, cu trăsăturile general-definitorii: ipostaze ale aur bate (în pieptul meu) ca o potcoavă plutitoare. Mai subiectului ca agent transfigurator al lumii, mize pe meta- mult nu-ţi pot spune nici n-ar fi adevărat.“. În continu- fora nobilă, în sensul unei anumite decantări a gesticii, o are mai pot fi citite autodeziceri precum „Mai mult nu selecţie în lumea obiectelor, a reperelor „pure“, ingredi- se vede -/ e o dimineaţă orbitoare.“. Steaua Singurătă- ente imagistice de prestigiu livresc, cultural. Cu vremea, ţii ia forma unui monolog. Chemarea adresată iubitei va ea suferă un semnificativ proces de transformare, indicând rămâne fără împlinire, versurile mărturisesc dorinţa, dezi- distanţarea, măcar parţială, dacă nu de regimul metafo- deratul, astfel încât modelul pe care se construieşte fie- rizant al primei vârste, în orice caz, o anume uşurare de care din cele cinci strofe este cel al condiţiei „ireale“, care imaginea căutată, caligrafiată atent, în profitul unor elemente mai prozaice, de contrast: sugestia a unei apropi- nu-şi va găsi decât imaginar finalitatea, contrar unei rea- eri de viaţa comună cu datele ei lipsite de strălucire, chiar lităţi prezente:“ de-ai mai putea veni,/ precum veneai,/ cu cenuşii şi apăsătoare, insinuare a unei stări de inconfort trupul tău incendiindu-mi trupul/ s-ar înroşi pădurea sub existenţial şi de revoltă cu adresă socială şi politică abia zboru-ţi fără pată,/ Steaua Singurătăţii ne-ar asculta săru- mascată de formula parabolică a unor poeme, mediată tul// De-ai mai putea veni(…) ar învia în mine popoarele adesea livresc. de cai…//De-ai mai putea veni(…) m-aş înălţa din apă. În Mic tratat de glorie (1973), subiectul liric se prezintă Din apa-aceasta grea.“. ca mesager aşteptat de o lume dornică de adevăr:“ mă Absenţa iubitei este resimţită ca încătuşare, diminu- numesc ioan şi sunt chiar aşa/ n-am nimic să vă spun/ eu are, ca sursă a unei stări de suspendare, de „descreştere“ a am văzut bicicliştii spălându-se noaptea/ în culori scoase interiorităţii celui însingurat: „ne-am lumina păcatul c-un din fântână/ mă numesc după cum v-am spus ioan/ şi-am sânge de zăpadă/ şi ne-ar păstra ecoul: „Trupul prin care văzut delfinul vecinului meu/ îmblânzind o lacrimă rosto- trupul…“. Întregul text se structurează pe o suită de con- golită peste casele noastre/ şi vă repet/ mă numesc ioan.“. traste. Acestea redau şi potenţează tensiunea inerentă che- Interesant este Ultimul turnir. Poemul începe prin a locui mării, intensitatea febrilă a invocaţiei adresate parcă unei înlăuntrul stampei, respirându-i cu familiaritate realita- muze: „iubire şi moarte, absenţă reală şi prezenţă ipote- tea („la turnirul din urmă…“). Execută apoi o mişcare de tică a fiinţei iubitei, păcat şi puritate: s-ar înroşi pădurea“. ieşire în afară, reducându-i viaţa schiţată în primele rân- Chemarea îşi rămâne sieşi singurul şi ultimul gest. Sub duri, la anorganicul porţelanului din privirile doamne- „Steaua Singurătăţii“, singurul mod posibil de a te bucura lor care privesc, tot dinăuntru scena: „nobilii cavaleri au de prezenţa iubitei este reconturarea ei idealizată, dema- rămas/ prea uşori în cămările tainice de borangic/ lune- terializată, fulgurantă. Acest tip de poezie aduce cu sine când peste caii de pâslă ochii doamnelor/ porţelanuri un sens demitizat, parodic şi polemic în raport cu marele albastre erau mai cu seamă de sevres“. Imaginea „cailor teme ale poeziei tradiţionale. de pâslă“ are rolul de a face tranziţia de la organic la anor- Fără să se desprindă cu totul de imaginarul decantat ganic, de la viaţă la mineral, fiind un amortizor al contra- al purităţii („tâmpla– timpan…pe care tot ce cade sună“, gerii primului termen în cel de al doilea. Motivul central ochii „doi solzi de aur“, „blindaj de hermine“), O zi în al poemului – moartea – este sugerat de armele înroşite natură indică un pas important către un discurs pentru („armele s-au înroşit“). care poetica transfigurării, dominantă până acum, este Cel de al doilea volum, Cântece de trecut Akeronul simţită ca inadecvată pentru exprimarea frământărilor (1975), păstrează în mare aceeaşi linie ca a volumului de autentice ale subiectului. Numai Nichita Stănescu (de la debut. Titlul cu prestigiu mitologic sugerează nostalgia care Dorin Tudoran împrumută unele atitudini lirice) în unor evadări din inerţia condiţiei muritoare spre ţărmuri câteva din poemele sale dedicate adolescenţei, ca stare de purificate prin jertfe de eroi tineri:“ akeronul e mereu graţie, a atins o asemenea osmoză între lumină şi mate- lângă noi,/ auzi luntrile cum se întorc grele de nopţile în rie, între situaţie şi gest, între sentiment şi imaginea lui. care au asfinţit/ sufletele cavalerilor fără de frică şi fără Astfel, uneori, forţa plasticizării anulează aproape com- prihană mângâind pământul“. Se simte ieşirea din iner- plet realitatea trăită, tâlcul nu se mai lămureşte sub semn, ţie şi angajarea civică marcată etic:“ Ce aştepţi de la cân- încât realul fiinţează în pura lui imagine interpretabilă la tecul meu, acum când nu mă mai tem,/ iar glasul cetăţii nesfârşit: „Ce să fi fost acea gură de peşte/ însângerată şi

188 HYPERION Aniversări tremurătoare/ în care apa mării se-auzea căzând/ ca o defi- tocmai de versurile angajat-civice ale dedicatorului: „Beau:/ nitivă eroare?// şi ochiul animalului rotind ultima rază ce Acelaşi pahar,/ subţiat ca o amforă/ de aceleaşi valuri/ revenea, târziu, din vise?“ (Ochiul). Dorin Tudoran este ale aceleiaşi mări;/ aceleaşi buze -/ aceleaşi sorbituri// foarte aproape de acel Nichita Stănescu în care diferenţa Mânca: / Aceeaşi bucată de carne însângerată;/ acelaşi dintre eu şi non-eu se şterge, în care osmoza subiect-obiect sânge mânjindu-le bărbile.//Muzica:/ Aceeaşi privire,/ din devine imagine ambiguă şi sunet gracil, în care cuvântul aceiaşi ochi./ Muzicanţii înţeleg şi cântă aceeaşi melodie/ pare un simplu organ al sufletului liric. la care se gândeau toţi// Dansează: / Nu se mai ridică,/ Ştefan Augustin Doinaş, în Lectura poeziei, afirmă că se prind doar de aceeaşi mână;/ doar trunchiurile dan- „una din stările tipice pe care o realizează poezia lui Dorin sează,/ în acelaşi ritm/ aceeaşi mişcare – / un mereu ace- Tudoran este sugestia transparenţei materiei. În sensul laşi balans.// Zorile: / Aceeaşi rază a dimineţii/ îi găseşte acesta, poemul Acvariul somnului este antologic: „Pri- în extaz -/ pe degetele lor încleştate/ alunecă acelaşi inel/ veşti la geamul ce se subţiază/ şi devine din ce în ce mai de venin“. Finalul altui poem (cel care dă titlul cărţii), arămiu -/ neaşteptat trofeu în colecţiile toamnei// Vân- dedicat lui Gellu Naum, ce reciclează imaginarul trans- tul îl mişcă fără-ncetare, uşor,/ ca pe o frunză de-arţar/ şi parenţei, sună aşa:“ Dintr-odată, amurgul însângerat ca tot ce se mai poate zări/ prin această membrană/ pare a un creier de poet“. fi/ doar sufletul sonor al unui acvariu.// Nici o formă – / În alte locuri, „ parcă o mână nevăzută/ ne-ar fi legat doar mişcarea imperceptibilă/ a unui nor de nisip/ plu- mâinile la spate“, stropi de sânge apar, suprarealist, anun- tind sau destrămându-se/ ca o ploaie de aur îmbătrânit/ ţaţi de un „vestitor“ pe ţărm de mare şi în atmosfera de deasupra scoicilor nemişcate.// Nici o formă,/ nici o tira- „poem enigmatic“ ce duce spre un final grăitor:“ Ca să-mi nie a vieţii- / doar contururile călătoare/ abia descifra- anihilez prea marea puritate“. „Minciuna frumos ticlu- bile/ ale sfincşilor de adânc/ împinse de-o lumină foarte ită“ de la altă pagină nu sugerează altceva sau „covorul subţire,/ pâlpâitoare, ca un sunet/ prelins dintr-un flaut de flori pe care s-a săvârşit amorul“. Toate acestea se aso- de porţelan //Ori numai un exorcism târziu,/ un preludiu ciază organic cu ideea fericirii obligatorii de sub regi- încremenit/ ca o veste sosind dinafara timpului.“. Valoa- mul comunist:“ Era o lumină stranie/ de parcă toţi cei ce rea unei asemenea poezii, de o modernitate acuzată, pre- se aflau de faţă/ ne doriseră cândva binele/ fără să ştim// tinde o lectură adecvată: „e, mai întâi, un refuz al formei Privirile clar dojenitoare/ sfâşiau subţirile noastre armuri îngheţate (geamul) devine o frunză de arţar; apoi, o inte- de apă/ semn că totul/ trebuia luat de la început.“ (Elice). riorizare a realului (viziunea este situată în adâncul unei Dacă autorul şi-ar fi gândit dialectic următorul volum, mări), urmată de o muzicalitate a lui (un „sunet prelins după această O zi în natură, acela s-ar fi putut intitula O dintr-un flaut“); pentru ca în final să ni se propună aboli- zi din istorie. De fapt, el se numeşte Respiraţie artifici- rea timpului însuşi. Procedeul se pare modern, fără osten- ală (1978). Observaţii foarte interesante a făcut Ştefan taţie, datorită împingerii până la limita sugestiei: o serie de Augustin Doinaş:“ Pe cât de omogenă apărea existenţa în imagini suplantează realul, oferindu-ni-l totuşi la modul O zi în natură, datorită acelei fuziuni între eu şi non-eu, concret, evitând să facă din el o schemă abstractă. Tot ce datorită transparenţei materiei şi a delestării sufletului este difuz, obscur şi nesigur în starea de somn devine ima- în ascensiunea lui, – pe atât de învrăjbită se arată reali- gine limpede, conturată, palpabilă, prin intervenţia vizi- tatea Istoriei. O opoziţie ireductibilă se stabileşte mereu, unii marine. Un alt exemplu, un fragment din Cântec de fie între eul liric şi diversele aspecte ale contemporaneită- flacără, reia procedeul fuzionării realului obiectiv cu cel ţii, fie între „taberele“ care se înfruntă pe scena ei. Lumea subiectiv, sub imaginea devorării reciproce dintre mână privită sub unghi moral pare despicată de adversităţile ce şi flacără, dintre iubit şi iubită, un fel de „stingere“ mutu- se constituie ca spaţiu al agresiunii înseşi. Poeme ca: Note ală a partenerilor“: „Azi am simţit/ că n-ai decât/ O sin- la întâlnirea cu Giordano Bruno, Primejdia clipei, Stop gură mână/ Numai atât.//Azi am simţit/ Ieri m-a durut/ cadru, Traficanţii de râme, Refren, Vârsta feroce, Singură, Singura mână/ Ce ai avut//Mâine voi şti/ care din ele/ clipa – toate cuprind situaţii tipice ale unui asalt al vio- Ţi-a ars acum/ Până-n plăsele…“. Remarcabilă este, aici, lenţei împotriva inocenţei şi lipsei de apărare, asalt care, şi mixtura abilă a ipostazelor timpului.“. atunci când este proiectat din istorie în cosmic, se divulgă Poemul în proză Asediul, dedicat lui Mihai Eminescu, el însuşi ca o „trădare a naturii“: „Într-una din nopţile întăreşte ideea că poetul pare conştient de mijloacele pe acestei veri toride/ ni s-a dezvăluit pe neaşteptate/ ceva care le foloseşte. De fapt, poemul e o artă poetică care se din marile trădări ale naturii/ un fulger visa/ să devină/ termină cu următorul vers semnificativ:“ La tâmpla poe- topor!“(Năprasnica revelaţie). Aşadar, este vorba de o tră- tului, legile spaţiului delirează.“. Este vorba de un delir dare a naturii umane, căci poetul ne obligă, în mod aluziv, controlat. Dacă lumea din jur, lucrurile şi fiinţele, îl ase- să facem corelaţia kantiană între legea morală din noi şi diază pe poet sau – dimpotrivă – se derobează atenţiei lui bolta înstelată de deasupra. Fulgerul care se visează topor, lucide, unica şansă a percepţiei lirice este aceea a „intră- ca şi carabina care se consideră… piculină.(Refren) nu sunt rii în transă“ (Celălalt). decât semne, decât simptome ale unei demonii a Istoriei, Poemul Banchetul leproşilor, dedicat semnificativ lui pe care poetul o denunţă de pe pragul modest, dar ultra- Eugen Jebeleanu, are o sentenţiozitate tăioasă, amintind sensibil al propriei vieţi sufleteşti.“.

Aniversări HYPERION 189 Abatorul imaginaţiei pare didactic, deşi curajul publi- prelungea/ de prea multă vreme;// un simplu fâşâit/ ca şi cării la vremea respectivă a însemnat ceva. „Cuvintele trec cum/ o lamă de brici/ ar fi despicat o draperie/ ca şi cum/ prin controalele/ Roentgen, sonic şi infraroşu“ într-o „sep- cineva ar fi despuiat/ un ştiulete de porumb/ şi dintr-o tică sală de proiecţie“, cu imaginea, pe ecran, a unor maeştri dată/ am văzut cu toţii/ nervii aceia de oţel/ vibrând ca o cărunţi şi cu mâini agere care „pilesc coarnele animalului“ armată într-un nor de sânge!“. Se observă o despărţire defi- pregătit pentru arenă, cu „artere uriaşe“ care „pompează nitivă de regimul metaforizant al versurilor scrise anterior continente de frig absolut“. Respiraţie artificială propune şi adoptarea ca şi exclusivă a discursului de tip cel mult un mic spectacol al „reeducării/ uscaţilor plămâni ai pădu- parabolic (La vie en rose), extins în stil „jurnalistic“, ade- rii“, cu adresă repede identificabilă în realitatea imediată sea sec, alteori apăsat sarcastic cu pretenţiile poetizante constrângătoare sub aparenţe generoase. Alteori, înfiera- de orice fel. Marginea de tablă strălucitoare a balconului rea se face aproape blajin, indirect, în numele şi cu mijloa- de bloc este contrapusă astfel, imaginilor din „vreo carte/ cele artei poetice care respinge strigătul şi blestemul, care cu poezii/(în care) se găsesc destule metafore“. Refrenul se mulţumeşte să speculeze, de pildă, asupra rezonanţei cunoscutei şansonete franţuzeşti, La vie en rose, devine umaniste a numelui Om în greceşte: Antropos:/ urlând,/ un soi de instrument de tortură a celui din nou „reedu- alergând/ alcătuire abjectă/ căreia apa nu-i poate reflecta/ cat“, silit să închidă ochii în faţa realului şi a propriei sufe- adevăratele clipe// Antropos:/ nume târâtor,/ nume zbu- rinţe:“ Nu se poate! Nu/ înţeleg ce e cu tine./ A, păi adică rător,/ ucigând,/ plângând/ nume de necrezut!“. Finalul stai cu ochii deschişi!/Închide-i!/ Aşa“/ Mai strâns! Încă acestui excepţional „Bocet“, în care patosul reţinut şi eco- puţin! Aşa!/ Şi ce dacă ai început/ să lăcrimezi? Strânge/ nomia verbală îi amintesc lui Ştefan Augustin Doinaş de cum se cuvine! Aşa!/ Şi dinţii! Foarte bine!/ Tare! Cât poţi Paul Celan, propune refugiul în imaginar, recursul la ide- de tare/ şi nu uita – dinţii! Aşa!/ Ascultă:/ La vie en rose.“. alul visat:“ Antropos:/ gând de pe urmă/ al naturii, / fiule/ Confesiunea unui meloman recunoaşte că singura şi tată,/ broască şi diamant, / lasă-te visului“. muzică autentică, „ o muzică dintre cele mai concrete cu În Tenebrele speranţei vorbeşte aparent despre „un mare putinţă“, adică una disonantă şi dezarmonică. O crudă artist al antichităţii“ care, într-o lume stagnată, cu „storuri parabolă a Mâinii de Pianist face aluzie la situaţia poe- trase“, „s-a apucat să se şteargă la ochi“, fără să poată anunţa tului sub regim dictatorial. (Prin intermedia croat, evo- altceva decât întreprinderi quijoteşti, ironizate din start:“ când figura torţionarului fascist Ante Pavelici, care caută Noaptea senină – harta cerului pâlpâie ritmic, sănătos./ în panerul cu ochi omeneşti ochiul poetului). În poemul Nimeni n-aşteaptă zorile, /Dintr-o singură direcţie stri- Câteva episoade neromanţate din viaţa bunicului meu găte de luptă, încurajări, rumoare,/ Un blazon înfloreşte, include certe inflexiuni groteşti, anunţând, abia palpa- se vede, crescând, ameninţă bolta senină ca o menghină bil geana de lumină sepezită a unei noi sensibilităţi, mai cu fălcile oţelite./ Veşti noi de la Mancha! Mari speranţe“. radicale. În viaţa literară de atunci pâlpâia, neconcep- Accentele protestatare sunt evidente. În Dreptul la frică tual, imperativul erudit al intertextualizării, cu mici urcu- renunţă la orice intermediere metaforică, propunând „să bei lapte îndulcit cu miere de albine şi nu cu zahăr“, sau şuri spre avangardism şi deviaţii spre îndrăzneli formale. să visezi că-ţi încredinţezi sufletul unei mări fără faimă/ „Poetul nostru – remarcă Ion Pop – e mai aproape însă că bei laptele unui animal pe cale de dispariţie.“. Aşadar de Blaga şi de levitaţia pillatiană („de lipsa ta aproape mă volumul Respiraţie artificială este o carte de poezie poli- cutremur,/ de parcă viaţa-mi fuse doar adaos -/ plutesc, tică. Angajarea luptătorului conştient de riscul înfrângerii mă-ndepărtez/ m-adaug/ la legea marelui repaus//Căci nu nu se dezminte, încât finalul unui Prim testament, adresat te-aştept şi nici nu tremur, când mă stropeşti cu aroma- Alexandrei, fiica poetului, capătă accente patetice vibrante:“ tul paos -/ plutesc, m-ndepărtez, m-adaug/ luminii sumă Cât despre tatăl tău află:/ că el a fost dintre acei/ care au risipită-n haos“), dar câteva dintre poemele sale, inovatoare ridicat cuvinte deasupra capului,/ şi-au plâns,/ ca şi cum ca stil, introduc în corpul lor fraze prozaice alogene (cum ţineau deasupra-le/ piatra de mormânt a neamului lor“. se întâmplă în Naturalistul, unde apar pasaje din Darwin Punctul cel mai tensionat al protestului său liric îl sau în deja amintitul poem Câteva episoade neromanţate atinge însă Dorin Tudoran în ultima carte apărută în ţară din viaţa bunicului meu, cu pasaje interpolate din nuve- înainte de exilul american. Se intitulează Pasaj de pietoni listica lui Marin Preda“. (1978). „În mai mare măsură decît în cazul altor conge- Nici în De bună voie, autobiografia mea (1986), volum neri – observă Mircea Martin -, producerea poeziei lui publicat după plecarea din ţară, când defularea ar fi fost Dorin Tudoran, conştiinţa poetică joacă un rol decisiv. Aşa nu doar legală, ci probabilă, nu sunt de găsit reportaje din se şi explică absenţa, la el, a „artelor poetice“ asumate ca realitatea imediată. În poemul care dă titlu (fals) volu- atare. Acestea i se vor fi părut inutile câtă vreme în chiar mului „autobiografia“ îi aparţine de fapt lui Gaspar Sanz, „schema“ originară a poeziei sale e implicată o reflecţie asu- licenţiat în teologie şi filozofie la Salamanca şi ghitarist pra condiţiei poetice. Iată cum îşi reprezintă el interiorul la Saragosa…„Nu regret nimic,/ Nici măcar anul închi- unui poet, de fapt interiorul unei statui de poet:“ Fără să-l nat desăvârşirii tânărului Don Juan;/ dimpotrivă/ Sper a vedem/ fără să-i pese de noi/ el a jupuit/ dintr-odată sin- nu vă îndoi de-această mărturisire/ aveţi aici, alăturat,/ gura mişcare/ statuia/ la poalele căreia/ claca noastră se licenţa mea în philosophie.“.

190 HYPERION Aniversări Versurile poetului au apărut şi în diferite antolo- a lucrat pe aici a mers într-o patra şi cu un tub înfundat. gii: Semne particulare(1979), Opţional Future (1988 şi Asta face la 100 de hectare 10 lipsă“. Interesant e şi „Gân- 1999), Ultimul turnir (1992), Tânărul Ulise (2000) şi dacul de Colorado nu lucrează după regulament“. Aduce Pisicuţ(Somnografii)(2010). În ultima sunt poeme lungi, în prim-plan absurdul din regulamentul piloţilor de uti- scrise între 2003 şi 2010, într-o „proză“ aglutinantă şi litare:“ Adică eu zbor, văd sub mine un foarte grav acci- derutantă, alternând uneori cu strofe ritmate şi rimate, dentat, să zicem, am condiţii să aterizez şi să-l salvez, dar cu dialoguri interioare. Poetul se lansează într-o naraţi- n-am acest drept“ (p.225). une vag autobiografică, atemporală şi aspaţială, dar con- Alături de reportaje care depun mărturie despre des- ţinând câteva detalii recognoscibile – toponime, nume tine exemplare, despre vieţi întregi închinate muncii, des- sau prenume, citate din poeţi celebri: Ferligetti printre ei, pre abnegaţie şi spirit de sacrificiu, în carte este luată în dar şi frânturi din Alecsandri, Coşbuc, Eminescu“ (Mir- răspăr fuga de răspundere, minciuna, lenea, meschină- cea Martin). ria şi parvenitismul. E reprezentată o societate dinamică. Dintre toate caracteristicile, cea mai importantă mi După doi ani apare o altă carte care are ca „geneză“ tot se pare tendinţa către palimpsest. Din ea decurg şi cele- activitatea de la „Luceafărul“. E o carte de interviuri. Tim- lalte: prozaismul şi tentaţia neobosită a jocurilor de limbaj. pul sub aspectul său cronologic are aici calitatea de ordo- Dorin Tudoran pare să umple acum cu cuvinte noi spaţi- nator. Cartea are următoarea remă: La cumpăna veacurilor, ile libere lăsate de tăietura versurilor. Apoi revine şi ope- Amintiri despre – dar nu numai, Avangardă, Debuturi ale rează, altundeva, altă secţiune. Ceremonialul acesta, urmă- deceniului patru, Trei universitari şi Din debuturile „Lite- rit printre rînduri, este spectaculos. Un poem se numeşte raturii noi“. De exemplu, din interviul Ioanei Postelnicu Prima epistolă de la fratele Tecumseh şi îi este dedicat lui am aflat că „…după dispariţia lui E. Lovinescu, cenacliştii Mircea Mihăieş. Un altul, în contrapondere, Ultima epis- tineri tânjeau după acel spirit al lecturii. Erau dezorientaţi, tolă de la fratele Tecumseh, adresat lui Mircea Martin. Pe căutau o autoritate critică. Căutam un loc unde să ne întâl- lista scurtă a destinatarilor mai figurează: Mariana Marin, nim, să citim, să reînviem cât de cât atmosfera pierdută. Ileana Mălăncioiu şi Nicolae Prelipceanu. Am oferit casa mea şi că l-am avut ca musafir pe Tristan Aşadar, poezia lui Dorin Tudoran se schimbă pro- Tzara (257). De la Constantin Ciopraga am reţinut exem- gramatic de la un volum la altul, încercând alte perspec- plu de perfectă corespondenţă om-operă. E vorba de Albert tive şi alte mijloace poetice diferite, în mod evident, de Camus. „Opera lui transmite atâta sinceritate, încât e impo- promoţia ’70. sibil să rămâi insensibil la mesajul ei uman“ (266). Al. Piru a recunoscut că nu-i place să vorbească „de ascendenţa, III. PUBLICISTUL naşterea, copilăria şi adolescenţa“ sa. A precizat doar că „În activitatea unui scriitor, publicistica echivalează cu una numele îi vine de la grecescul „pyros“ (foc). Despre meni- din probele reginei atletismului – decatlonul. Greu de spus rea criticului, Piru spune că e nevoie „să se afle în relaţie căreia anume îi seamănă. Pentru fiecare autor în parte, ea cu cărţile şi mai puţin cu autorii. Relaţiile cu cărţile sunt poate fi lungimea, sprintul, fondul ori înălţimea. De multe mai sigure, mai adevărate. Autorii sunt deseori mult prea ori, toate acestea la un loc. Depinde de suflul pe care-l ai. imprevizibili“ (284). Din Debuturile „Literaturii noi“, inter- De felul cum înţelegi să te dăruieşti ori să arzi. De regi- viul lui Ştefan Augustin Doinaş merită reţinut. E generaţia mul de rezistenţă în care-ţi propui să întâmpini cele din care „a adunat laolaltă“ nişte „astrali, viciaţi de cultură“. La jurul său“, mărturisea Dorin Tudoran, având în vedere „Cercul literar“ de la Sibiu s-au nimerit poeţi care „aveau acest aspect al activităţii unui scriitor care se ia în serios o dublă rădăcină“: pe de o parte capacitatea de a institui şi într-un domeniu ce, de cele mai multe ori, este consi- un climat intelectual deschis, îndreptat exclusiv spre stu- derat non-literatură. diu, spre cultură, pe de altă parte, un fel de presentiment, Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu), un instinct, devenit cu timpul conştient – că şansa de a ne 1976, cuprinde „pagini din revistă“ ce au trecut în „carte“. afirma ca scriitori stă şi în coeziunea grupului nostru, în S-a dovedit că reportajul are „cea mai incomodă condi- ţinuta lui spirituală şi morala unitară“. Portretul lui Radu ţie în faţa timpului. Numele personajelor şi locul întâm- Stanca este, de asemenea, memorabil: „Era, mai întâi, un plărilor contează mai puţin. Au rămas mentalităţile, nu spirit matur, cu o temeinică cultură estetică. Paradoxal şi persoane, cât exponenţi „ ai unor deraieri de gând, faptă, strălucitor în formulări, de o dezinvoltură elegantă a ideii, conştiinţă“. Un „portret“ interesant este făcut ţăranilor – el era totdeauna un adevărat izvor de sugestii în probleme „mari bărbaţi ai pământului“, care merg la Congres „doar de teoria artei, de estetică, deşi ironic şi analitic, el avea în să ne plimbăm şi să batem din palme“. Vin cu idei despre acelaşi timp capacitatea de a contura imediat o teorie, o păşuni, prelucrarea lemnului. Au spirit de observaţie:„Noi explicaţie de ordin general. (353). facem agricultură pe pante de 45 de grade. Tractorul mere A existat un moment în care Dorin Tudoran visa să rea- ori cu nasul sub roţi, ori sub şenile, ori cu el în nori. Trac- lizeze o istorie a literaturii române contemporane în…100 toristul când vede că nu mai poate tractorul, îl opreşte şi-i de interviuri. Această istorie a fost „abandonată“ cam la zice: „Linişteşte-te, copile, că mai bine ţi-o mere“. Uite, jumătatea drumului. Nostalgii intacte (1982) conţine „plă- vezi matale dârele alea? Asta-nseamnă că tractoristul care cute dialoguri“. Fiecare interviu are câte un moto. Iorgu

Aniversări HYPERION 191 Iordan spunea „ca şi poetul, vorbitorul e un creator; unul la o vreme, nu am mai fost fiul mamei mele – Maria – şi al anonim“. Acesta face un portret negativ profesorului de tatălui meu – Gheorghe. Am fost înfiat ilegal, practic răpit, română:“ Până la Liceul internat de la Iaşi, n-am citit nicio de femei şi bărbaţi foarte interesaţi de grupa mea de sânge carte de literatură! Profesorul meu de română din Tecuci şi profund iritaţi de structura mea genetică.“. „Cititorul de era un moşneguţ care cred că avea drept studii numai liceul. cursă lungă“ află că disidenţa lui Dorin Tudoran probează Nici măcar gramatica n-am învăţat-o de la el“ (51), pe când prin forţă şi tensiune. Dorin Tudoran era cetăţeanul nor- la Ibrăileanu ţinea ca „ la o femeie frumoasă din familie. mal al unei societăţi guvernate de un regim anormal. N-a Ca la o mătuşă în vîrstă, dar mereu frumoasă.“ (56). Pen- cerut prea mult, a vrut să muncească decent, n-a dorit o tru Saşa Pană, cititul era o regulă a casei, pentru că s-a năs- bună bucată de vreme să părăsească ţara şi a pledat pen- cut „într-o casă ce era şi redacţie“, la cinci-şase ani, deja tru drepturile sale în mod transparent. începusem să iau parte la viaţa redacţiei“. Şi poveştile con- Că l-au înfiat cei de la Securitate, că au făcut schim- tinuă, încât îţi este greu să laşi cartea din mână. În viziu- bări în viaţa sa, stă mărturie prima notă din arhiva „Fond nea lui, „în lipsa avangardei, scriitorul ar fi blestemat să informativ“, dosar nr. 233433, unde i-au greşit luna naş- fie un slujbaş al calapodului, adică să facă mereu ceea ce terii, confundată iunie 1945, cu iulie 1945. au făcut alţii înaintea lui.“. Cu ocazia Conferinţei Naţionale a Scriitorilor (1976) Peste tot întâlneşti portrete ale marilor personalităţi, şi cu alte ocazii, luând o opoziţie de frondă, cu care a avut dascălii sunt la loc de cinste:“ Pârvan era şi un educator succes în rândul scriitorilor (fapt ce i-a adus alegerea sa prin excelenţă. Iorga, acest „dascăl al naţiunii“, combătea în Comitetul Fondului Literar şi a Comisiei de Cenzori a fascismul, tendinţele de fascizare a ţării…“(179). Mesajul U.S.R.), a susţinut următoarele idei:“ tinerii scriitori sunt din interviul lui Marin Sorescu ar trebui să fie cunoscut neîndreptăţiţi, posibilitatea de a călători în străinătate a de tot tineretul. „Nu s-a văzut încă săpător care să fi ajuns scriitorilor este limitată, există o critică imorală determi- în partea cealaltă a pământului fără să întâlnească izvorul nată de condiţia materială necorespunzătoare a criticilor menit să-l urce în slavă. Viu sau mort!“. „plătindu-se oameni să caute„şopîrle“ ce creează o nouă Adaptare la realitate (1982) este „mărturia unui om care meserie: suspiciunea“.(p.70). nu are decât o singură pretenţie în ceea ce-l priveşte. Aceea Conducerea „Luceafărului“ îi respinge un text în care de a fi un om viu(…)., activitatea unui scriitor e alcătuită afirma că „tinerii scriitori sunt o generaţie laşă, uşor de din Litera şi Viaţa“. În capitolul Litera găsim tot „ ce ştim cumpărat cu funcţii şi bani“. La Conferinţa Naţională a de viaţa trăită la masa de scris“ şi în Viaţa a fost cules cu o Scriitorilor (1977) şi la Colocviul Naţional de Poezie de la plasă de fluturi din omul deghizat în reporter. (5). Prima Iaşi (1978) avea să ridice sălile în picioare prin rectitudi- parte conţine subcapitolele: Cinstite umbre şi Literatura nea cumva ireală a discursurilor sale despre obsecviozită- şi viaţa literară, iar a doua: Pur şi simplu reportaje şi Cro- ţile din spaţiul literar, cu extensii la zona politică, socială, nica pretenţiilor. economică, morală. Radu Ioanid citează câteva din frazele După 1990, a mai publicat Ghilotina de scrum (dialoguri) explozive rostite de Dorin Tudoran la Colocviile de la Iaşi:“ şi Kakistokraţia (1998). Colaborează sporadic la reviste din La noi se îngăduie prea mult lichelelor…poezia patriotică ţară. Din 1996 susţine o rubrică la revista „Vatra“ sub titlul este talanga la gâtul adevăratei poezii…nu avem nevoie de Zigzag, iar din 1997 – rubrica Pupat toţi PiaţaUnivers’tăţi, cunoştinţe în curs de dezvoltare…(p.25). Sunt numeroase în „România literară“. note (p.86-89) care fac referire la evenimentul respectiv şi În opinia mea, reportajul în modalitatea abordată de apelativul dat lui Adrian Păunescu. Dorin Tudoran nu-şi va pierde interesul şi valoarea infor- Dorin Tudoran a fost puternic implicat în demascarea maţia. Activitatea sa publicistică este în pas cu moda, scri- plagiatelor întreprinse de Eugen Barbu (cu alte cuvinte, itorul având un blog în care, zilnic, scrie despre tot ce con- copierea din Paustovski, Erenburg şi Malraux) şi de Ion sideră că merită atenţia cititorului. Gheorghe (plagiere după Lao Tse), cazuri grave de furt intelectual. Despre plagiatul lui Eugen Barbu au scris, IV. DISIDENTUL printre alţii, Nicolae Manolescu, Marin Sorescu şi Mir- „Iată singura carte pe care nu ar fi trebuit sa o scriu. Era cea Iorgulescu. Cazul furtului comis de Ion Gheorghe era suficient că am trăit-o. De fapt nu eu am scris această carte uşor de dovedit. „Tehnica“ folosită de plagiator se rezuma – ea m-a scris pe mine.“ Cu aceste observaţii îşi deschide la frângerea originalului în versuri şi „potrivirea“ unor rime Dorin Tudoran Preambului & Concluzie la cartea sa Eu, la textul luat, prea deseori mot a mot din sursa nemenţio- fiul lor – Dosar de Securitate. nată de poetul nostru (p. 547). Cenzura, partidul şi Securi- După plonjarea în „oceanul de otravă“ al celor 10.000 tatea au blocat publicarea textului lui Dorin Tudoran, însă de valuri de fiere“, Dorin Tudoran se recunoaşte în două articolul „Plagiatul Ion Gheorghe din Lao Tse – Despre o închipuiri. În prima dintre acestea apare, pur şi simplu, ca anume cărare şi prea puţina ei virtute…“ a fost difuzat la ţintă a securităţii şi i se spunea „obiectivul“, „elementul“, Europa Liberă. De asemenea, Dorin Tudoran atrage aten- „duşmanul poporului“ sau „Tudorache“. În cea de a doua ţia la un alt aspect:“ Substituirea de mitologii (e) un prose simte un „altcineva“, o „stranie fiinţă“ despre care spune cedeu nu doar fraudulos. El conduce la foarte grave conse- că „nu sunt sigur când sau dacă voi scăpa vreodată“. „ De cinţe.(p.550). Dintr-o „Informare“ (p.63) aflăm că „Poetul

192 HYPERION Aniversări Dorin Tudoran de la „Luceafărul“ având în spate „mafia“ acest drept de a greşi pe cont propriu, care este sarea şi pipe- Geo Bogza, Eugen Jebeleanu etc. urmăreşte să scoată din rul oricărei aventuri existenţiale“ (p.528). Citită în între- conducere pe redactorul şef al revistei şi pe subalternul gime, scrisoarea dovedeşte curaj, puritate morală, respec- său – Nicolae Dragoş şi Mihai Ungheanu“ sau „Tot acest tul pentru cuvânt şi sensul lui (de exemplu, nu acceptă „grup de dreapta“ urmăreşte pregătirea unui mare scandal, formularea Cerere de emigrare ori Cerere de plecare defi- legat de noul congres al tinerilor scriitori, ca un fel de ree- nitivă din ţară, ci opţiune). ditare a „Colocviului de las Iaşi“. Atenţie mărită! Este evi- În felul acesta, dintr-un „obiectiv“ a ajuns „personaj“ dent caracterul anticomunist al acţiunii!!!“(p.105). Însă într-o poveste despre cutezanţă şi onoare. Şi urmărindu-se istoria disidenţei lui nu poate fi redusă la un simplu con- ca „personaj“, Dorin Tudoran a avut parte şi de surprize. flict între grupuri literare. În 1983 îşi dă demisia din P.C.R. A înţeles că printre turnătorii săi de „o calitate execrabilă“ Peste Dorin Tudoran oamenii securităţii prăvălesc o ava- (p.40) s-au strecurat şi prieteni. Cu toate aceste relevări lanşă de „planuri de măsuri“, „planuri de dirijare“, „note“, ale nonconformismului său justificat moral, etalate în cele „note sinteze“, „note raport“, „note de analiză“, „rapoarte peste 10.000 de pagini din dosarele sale de urmărit al Secu- informative“, „stenograme“. Extenuat de contrele vehe- rităţii ceauşiste, Dorin Tudoran, printre disidenţii români, mente ale lui Dorin Tudoran, unul dintre ofiţerii de secu- rămâne disidentul atipic. ritate exclamă aproape clacând:“ Domnule Tudoran, de ce tot timpul trebuie să avem probleme cu dv.?“(276). Inte- Activitatea de scriitor a lui Dorin Tudoran a urmat un resantă este „nota“ transmisă de Agenţia France Presse:“ traseu sinuos, cu pauze mari de prezenţă în spaţiul vieţii Poetul disident român Dorin Tudoran (33 ani) a declarat literare româneşti, însă nu şi la masa de lucru. Dovadă sunt la Bucureşti unui corespondent al Agenţiei France Presse recentele apariţii editoriale şi premii care vorbesc nu numai că a primit, la începutul lunii noiembrie 1984, două scri- despre valoarea neperisabilă a scrierilor sale ci şi despre o sori anonime prin care era ameninţat cu moartea, din- operă cu lungă bătaie în timp. Premiul Naţional de Poezie tre care una se referă în mod implicit la asasinarea preo- „Mhai Eminescu“ pentru Opera Omnia l-a adus din nou în tului polonez Jerzy Papieluszo. Dorin Tudoran a precizat atenţia criticii literare. Aşa cum spunea şi Laurenţiu Ulici că una dintre cele două scrisori, care i-a fost strecurată pe „Poezia nu poate lua locul codului moral sau al opţiunilor sub uşă, conţine următoarele cuvinte „şi noi avem lacuri conştiinţei istorice, dar poate, dacă poetul are forţa de a-şi de acumulare“(se reaminteşte că, corpul preotului polo- domina cuvintele, să le cristalizeze într-o emoţie estetică. nez a fost găsit într-un lac de acumulare de pe Vistula). Autorul Pasajului de pietoni o are.“ Cealaltă scrisoare, a adăugat Dorin Tudoran, preci- zează: „În această iarnă vom ucide porcii“. Aceste ameninţări, apreciază poetul român cu nelinişte, BIBLIOGRAFIE: fac parte din campania de hărţuire a cărui victimă este din • „Hyperion“,nr. 1-2-3/ 2010, pp. 3-8 1982, când şi-a depus carnetul de membru al P.C.R. şi a • „Cultura“,nr. 12 (317), pp. 18-19 criticat politica culturală a conducătorului de partid şi de • Sorin Alexandrescu, Identitate în ruptură, Ed. Univers, stat, N. Ceauşescu. Bucureşti, 2000. Din acel moment, Dorin Tudoran, care nu a primit • Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, Ed. autorizaţia de emigrare, trăieşte izolat. El este şomer şi i Eminescu, 1995. s-a interzis să publice. (p.429). • Ştefan Augustin Doinaş, Lectura poeziei, Ed. Cartea Româ- Securitatea a reuşit să facă un calvar din viaţa lui Dorin nească, 1990. Tudoran, la rândul său, a ridiculizat şi supus la grele cazne • Nicolae Manolescu, Istoria Critică a Literaturii Române/ o poliţie politică ale cărei puncte vulnerabile le-a scanat 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, 2008. migălos şi le-a ţintit cu precizia unui lunetist de elită. Pentru • Dicţionar analitic de opere literare româneşti. Coordonator că se compune din multe texte scrise, disidenţa lui Dorin Ion Pop, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţe, Cluj –Napoca, 2003. Tudoran este elegantă şi atentă la maniere. Scrisoarea adre- • Mircea Martin, postfaţă la Pisicuţ(Somnogradii) de Dorin sată lui Dumitru Radu Popescu, preşedintele U.S.R. la acea Tudoran, Ed. Paralela 45, 2010, (colecţia Poeţi Laureaţi vreme, pare o lungă confesiune a celui trimis într-un pro- ai Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“). ces penal, însă ea comunică un abuz…dinainte comunicat. • Dorin Tudoran, E. Seceleanu, Martori oclari, Ed. Junimea „Vărsarea dintr-o categorie de infracţiuni în alta, cu un anu- Iaşi, 1976 (colecţia Reporter XX). mit scop /de a fi trimis printre borfaşi, la penal“ (p.499). • Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Ed. Junimea Iaşi, Meticulozitatea lui stilistică pare epatantă. 1978.(colecţia Reporter XX). O scrisoare ajunsă la „Europa Liberă“ şi difuzată în 30 • Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, Ed. Eminescu, Bucu- octombrie 1983 începe cu un reproş cordial privind „scu- reşti, 1982. zabilele inexactităţi de lectură“ ale unor texte ale sale trans- • Dorin Tudoran, Adaptare la realitate, Ed. Dacia mise cu câteva luni mai devreme de acelaşi post de radio Cluj-Napoca, 1982. (p.529). Nobleţea îl obligă la politeţe, astfel lui Ceauşescu i • Dorin Tudoran, Eu, fiul lor/ Dosar de securitate. Editura se adresează cu „Excelenţă“: „Lăsaţi-mi, Excelenţă, nealterat Polirom, 2010.

Aniversări HYPERION 193 Radu Călin CRISTEA Dorin Tudoran la trei sferturi de veac Nu ştiu cum se făcu, dar uite că se făcu! Pisiceşte, pre informativă menţionate selectiv şi în cartea „Eu, fiul lor: Dosar multe acoperişuri fierbinţi călcînd, ca un pelerin din lumea de securitate“ (Ed. Polirom, 2010) puteau lesne umple un veche suferind, neputincios, hagialîcul spre lumea cea rădvan. Oamenii Securităţii (Alexandru Paleologu, Eugen nouă, ca un profet în depărtare, lepădîndu-şi pieile tru- Uricaru, Mircea Iorgulescu, Andrei Brezianu şi alţii, ejustem peşti – aşa cum ziceam, deci, se făcu ca Dorin Tudoran a farinae) şi-au depăşit norma, muncind ca nişte salahori în reuşit pînă la urmă să împlinească 75 de ani. turnarea la Secu a lui Dorin Tudoran. Şantajul, ameninţă- Încă o victorie ca aceasta şi suntem pierduţi! (Pyrrhus din rile cu moartea, un evantai ticălos de şicane răneau o familie Epir). Vorbim aşadar, doamnelor, domnişoarelor şi domni- care îşi cerea doar mica ei porţie de normalitate. Şi a fost să lor,N de un tînăr Patriarh. Flăcăiandru, dar, la rigoare, şi mai fie Tata Niţu (un bou nepereche între caraulele miliţiei) care, bătrîn decît vremea, din moment ce, oricum, patriarhii n-au într-o curte de pe str. Eforie, a mîngîiat tîmpla lui Dorin cu vîrstă. Cum nu le vorbesc unor „kakistocraţi“ (D. Tudoran), pistolul din dotare. Atunci a realizat Dorin utopia război- ci unor semeni care se bucură cu inimă largă de această săr- nicului solitar dintr-o cruciadă unde regimul Ceauşescu le bătorire a unui om ce ne-a adus doar belşuguri sufleteşti, împinsese în avangardă pe soţia şi fetiţa lor. Moartea lui per- cred că lucrul cel mai potrivit ar fi să ne bucurăm temeinic, sonală începea să devină un huzur cu efect criminal. Dorin fără paranteze obtuze, virgule triste şi tremuriciuri ontolo- şi familia sa vor părăsi România în 24 iulie 1985. gice în aşteptarea iminentei apocalipse, că Dorin Tudoran Războiul anticomunist al lui Dorin Tudoran va conti- împlineşte 75 de ani. Ave, Dorin! Carpe diem! Gaudeamus nua în exil unde editează, între 1987-1992, excelenta „Agora. igitur! În fond mai toţi am cam fost, măcar o dată, prin Arca- Revistă alternativă de cultură“. Este un intelectual public ce dia unde am deprins dibăcia răsfăţului. Contează pe noi, pri- scrie iute şi coroziv despre realitatea din ţară. De pe cele două etenii care ţi-au mai rămas după atîtea decepţii! site-uri ale sale („Certocraţia şi „Anamneze“) vor decola sute Probabil că distanţa asta nesuferită ce ne desparte mă face de texte, de obicei, otrăvite ce vor face prăpăd la impactul să rezonez cu Dorin de parcă ne-am afla în aceeaşi încăpere, cu multele închipuiri ale răului din societatea românească. păstrînd distanţa de siguranţă şi gîfîind cu măştile pe moacă Dorin deranjează la fel cum revolta lui imperială îi muşca din cauză de covid. N-am îndoieli că fantezistul meu preludiu pînă la os pe comunişti. Cum să vă explic despre acest Dorin l-a înveselit. E foarte greu să nu cazi în ridicol scriind despre Tudoran din urmă? Mai bine nu vă spun nimic, unii dintre Dorin Tudoran. La 75 de ani, e destul de delicat să înalţi dra- voi deja ştiţi. Verva inflamantă, civismul nemilos, Verbul său pelul unui viitor măreţ, dar şi mai rău e să-l cobori preventiv devastator – toate electrocutînd lideri politici cu naturelul în bernă. La mine e chestiune de traducere (Caragiale). În simţitor la săpuneli prea severe au pus în mişcare aşa ceva ce traducerea mea, într-o fotografie nemişcată a momentului, nu există, dar te bagă în mormînt de nu te vezi. Anul marii Dorin Tudoran se arată a fi cel mai deplin intelectual uma- fracturi a fost 2015 cînd Dorin a publicat trei cărţi: „Româ- nist din România. Poet din spiţa caligrafilor infrangibili cu nia ca părere“, Ed. Polirom, „Băsesc, deci exist! Intelighen- pană ascuţită, deşi nostalgică, eseist, jurnalist de primă mînă, ţie şi putere politică în România, 2004 – 2014“, Ed. Cartier disident care a scos din minţi regimul comunist prin disci- şi „Luxul indiferenţei“, Ed. Şcoala Ardeleană. Toate aceste plină şi neînduplecare, Dorin a jucat întreaga miză pe cartea trei cărţi, precum şi tipul de insurgenţă publică ale lui Dorin integrităţii. N-a scris un rînd de care să-i fie ruşine, a lucrat Tudoran au produs deranjamente pe circuite înalte ale puterii. transparent, în văzul lumii, dovedind peste tot un aristocra- Cărţile au apărut ca să dispară. Unele nici n-au fost distribu- tism select chiar sau mai ales dacă acesta contrasta cu mize- ite, după cum Dorin avea să descopere singur. Pe Dorin nu-l ria coteţelor pe unde îl tîra regimul Ceauşescu. tratezi cu astfel de afronturi miliţieneşti. S-a prins de machi- Replicile sale, de o nobleţe aproape barocă dat fiind con- naţie şi, cum muştarul nu-i sare greu, a închis, după ce le-a textul, i-au dat pe spate pe mahării comunişti, care s-au cioc- şters integral conţinutul, cele două site-uri, a tras obloanele nit de un intelectual mai tare ca nuca, cu jugulara expusă, ce dădeau spre această România infamă şi dus a fost. Avea repetînd că se bate pentru nişte principii şi că nici că-i pasă întru totul dreptate cel care scria că Dorin a învins comu- de moarte. Avea să ţină fulminante discursuri anticomuniste, nismul, dar a fost înfrînt de postcomunism. Presărînd pra- ridicînd asistenţa în picioare la Conferinţa Naţională a Scri- ful anonimatului peste una din gloriile sale, România, prin itorilor (1977) şi la Colocviul Naţional de Poezie de la Iaşi tembelii care o conduc, se decuplează de istoria ei memo- (1978). Puteau să-l bage la beci dintr-o suflare. L-au speriat, rabilă. Toate-s vechi şi nouă toate (Eminescu). Ce nevoie să i-au hărţuit familia, i-au luat jobul, l-au tot îmbrîncit spre mai avem de incurabilul disident Dorin Tudoran? De fapt, compromisuri. Nimic. Îi scrie în 1 august 1984 „Excelenţei“ cine n-a fost disident anticomunist în timpul comunismu- Sale N. Ceauşescu. Între 25 aprilie şi 6 iunie 1985 intră în lui? Astfel de articole se încheie, de obicei, cu o urare. Stric greva foamei. Nimic. rînduiala şi îi urez lui Dorin ceea ce ştiu că-mi urează şi el Lupta, cu aceleaşi arme cavalereşti, onorîndu-şi adversa- mie. Şi încă ceva, Dorin, ca să nu las neterminată o poveste rul şi cerîndu-i un tratament similar. Floretă contra ghioagă. mai veche: aşa cum profeţeai prin 2018, nu rupe gura tîrgu- Nimic. La CNSAS, doar o parte din dosarele de urmărire lui Ousmane Dembélé de la Barça. Salute!

194 HYPERION Aniversări 25 de ani de Lumină lină GELLU DORIAN ÎN DIALOG CU THEODOR DAMIAN 1. Iată că revista Lumină lină/Gracious Light a ajuns în cenaclul epigramiştilor, tot din Bucureşti. Apoi când anul 25. Ca o surată mai în etate, revista Hyperion am fost cu o bursă pentru studii doctorale în Elveţia găzduieşte în paginile ei acest eveniment. Astfel, te invit am înfiinţat la Lausanne parohia ortodoxă română „Sf. dragă Theodor Damian, să ne spui cum ai ajuns la deci- Trei Ierarhi“, cenaclul literar „M. Eminescu“ şi revista zia de a edita tocmai la New York o revistă de cultură, de cultură şi spiritualitate Adusu-mi-am aminte. Faza care împlineşte acum 25 de ani, adică, având în vedere următoare a evoluţiei înspre Lumină Lină a fost chema- apariţşia ei, cu regularitate de ceasornic, trimestrială, a rea mea la Sibiu de către Mitropolitul cărturar Antonie ajuns şi la numărul 100. Plămădeală care în 1986 a creat pentru mine postul de 2.I Ce ai mai făcut până atunci în domeniul presei culturale, secretar de redacţie la revistele Mitropoliei Ardealului: având în vedere că ai stat un timp la Sibiu, iar o altă Telegraful român, Mitropolia Ardealului şi Îndrumătorul perioadă în Elveţia? bisericesc. Şi când în 1988 am plecat în America unde Dragă Gellu, în primul rând trebuie să-ţi spun că mă bucur am terminat un masterat şi un doctorat şi unde în 1993 pentru înfrăţirea revistelor noastre întrucât şi tu eşti în am înfiinţat Institutul Român de Teologie şi Spiritua- comitetul de redacţie al revistei Lumină Lină şi eu la litate Ortodoxă şi Parohia ortodoxă română „Sf. Ap. Hyperion. Mai amintesc şi faptul că într-o vreme când Petru şi Pavel“, totodată am înfiinţat şi cenaclul literar veneai des la New York şi îţi lansai cărţile în cenaclul „M. Eminescu“ şi un buletin săptămânal de informa- literar „M. Eminescu“ de acolo, creaseşi o subredac- ţii religioase şi culturale care în 1996 a devenit revista ţie New York a revistei Hyperion. În plus, înfrăţirea Lumină Lină/ Gracious Light. De fapt decizia de a edita aceasta este semnificativă pentru mine pentru că eu sunt fiul Botoşanilor iar revista al cărei director eşti o revistă de cultură română în diasporă a fost legată de este cea mai reprezentativă pentru urbea mea natală, convingerea mea că românii din afara graniţelor ţării situându-se în vârful piramidei şi la nivel naţional, ceea nu trebuie să-şi uite identitatea naţională şi că o ast- ce, evident, aduce un plus de prestigiu oraşului nostru. fel de revistă ar ajuta în mod semnificativ la împlini- Decizia mea de a edita o revistă de cultură şi spiritua- rea acestui ţel. Ideea aceasta a fost şi este la baza înfi- litate la New York are rădăcini în anii mei de Seminar inţărilor tuturor parohiilor române în străinătate, care teologic când m-am îndrăgostit de poezie şi am înce- se mai numesc şi parohii misionare tocmai în sensul put să scriu. Am scos prin anul III şi o revistă literară aceasta al misiunii româneşti printre români, de aceea scrisă de mână (împreună cu prietenul şi colegul meu în cele mai multe parohii, în trecut şi astăzi, slujbele se poetul Marcel Miron) ce a apărut cred într-un singur fac în limba română, ca şi activităţile sociale şi cultu- număr; apoi în anii de studenţie de la Bucureşti idea rale organizate la nivel parohial. Acest lucru scoate în aceasta s-a consolidat prin prezenţa mea permanentă evidenţă o dată mai mult rolul istoric al Bisericii noas- la cenaclul literar „G. Bacovia“, şi sporadică la „George tre în păstrarea, prin veacuri dar şi acum, a conştiinţei Călinescu“, şi la „M. Eminescu“ din sectorul 2 şi la de neam, limbă şi cultură în naţiunea română.

Aniversări HYPERION 195 3. Cum a fost primită revista în comunitatea românilor din lor sau te-ai gândit să aduni în jurul ei creatorii români New York, mai întâi, apoi peste tot în America şi, apoi, rătăciţi prin New York, să-i promovezi şi să faci cunos- în întreaga lume? cută creaţia lor? Receptarea revistei Lumină Lină între românii din New Nu am avut un program cultural de la început. Revista a York dar şi din America în general a fost o surpriză şi o intenţionat să fie vocea evenimentelor de cenaclu şi tri- bucurie. Pentru că nu exista nicio revistă de acest fel, de buna culturală a unui grup de scriitori români din New altfel nici acum, în SUA; ziare au fost şi sunt, unele axate York întâi şi apoi din America ce aveau nevoie de o ast- mai mult pe politică decât pe cultură, altele cu deplin fel de platformă. Un program cultural a încercat să pro- caracter cultural, buletine bisericeşti parohiale axate pe pună regretatul om de cultură George Alexe din Detroit viaţa religioasă comunitară. Dar revistă în formatul şi care nu a fost concretizat decât parţial. Structura actu- de felul Luminii line nu a existat. De aceea răspândirea ală a revistei am făcut-o împreună cu istoricul şi criticul ei s-a făcut rapid, cu atât mai mult cu cât în ea au fost literar M. N. Rusu şi cu profesoara universitară şi scrii- publicaţi scriitori români din America, de la debutanţi toarea Mihaela Albu, care au adus contribuţii esenţiale la consacraţi, şi mai ales că ea era şi este vocea Cena- în acest sens şi care au dat revistei un prestigiu deosebit clului literar „M. Eminescu“, cenaclu care, important ce a fost recunoscut prin ani. Ca strucutră pot menţi- de menţionat, s-a întrunit în mod constant, nu ocazi- ona rubricile permanente: editorial, studiu, eseu, cerce- onal ori lunar, ci la fiecare două săptămâni. Participan- tare istorico-literară, sapienţia, istorie, opinie, univer- ţii obişnuiţi ai Cenaclului din New York, sigur, la rân- salia, atelier de cenaclu, foto-album, reportaje, galeria dul lor se vedeau în revistă şi o răspândeau cât puteau. de artă „Spiritus“, retrospectiva trimestrială, toate aces- Invitaţii la Cenaclu din alte state duceau cu ei înapoi tea însumând în jur de 150 pp (uneori trecând chiar de revista care circula apoi în cercurile lor. Din pricina cos- 200 pp., alteori rămânând la 110-120 pp.). turilor de tipărire, întrucât aceste costuri sunt supor- 5. Ce a fost mai întâi, Cenaclul „Mihai Eminescu“ sau revista tate de mine personal, aproape de la început am tipărit Lumină Lină/Gracious Light? revista în România, în locuri succesive, acolo unde am Cronologic a fost întâi cenaclul literar „M. Eminescu“. găsit un preţ mai bun. Şi făcând economie la costul de Acesta a început să funcţioneze concomitent cu Bule- tipar am putut crea o listă de expediţie impresionantă, tinul duminical parohial (1993) care a premers revista astfel că revista ajungea şi încă ajunge la marile bibli- apărută ca o continuare şi dezvoltare a acestuia în 1996 oteci din România, la bilioteci municipale şi judeţene, întâi cu regim lunar şi apoi trimestrial. la biblioteci universitare, la toate episcopiile şi mitro- 6. Cum te descurci cu fondurile necesare editării revistei? poliile din ţară şi din străinătate, la parohii româneşti Cu fondurile mă descurc greu pentru că eu plătesc totul. din diaspora, la numeroase ziare şi reviste culturale, la Chiar şi atunci când contribuie şi parohia, de fapt con- scriitori, departamente guvernamentale, preoţi, colegi, tribuie în sensul că eu neavând salariu de acolo, con- prieteni. Aşa se face că revista avut şi are o aşa de mare tribuţia acesteia ar fi de drept înspre un fel de remu- circulaţie şi recepţie. Aproape fiecare revistă cultu- neraţie a mea. rală din ţară, de la cele centrale din Bucureşti până la 7. Doresc revistei şi ţie personal, Claudiei, care este cea care cele mari de provincie şi la cele mici cu tiraje private dă corp tehnic şi estetic revistei, viaţă lungă şi ani frumoşi. au menţionat revista noastră de-a lungul timpului, au Despre soţia mea, Claudia, cea care, cum bine spui, „dă preluat articole etc. Tot la capitolul circulaţie şi implicit corp tehnic şi estetic revistei“ trebuie vorbit mult. Noroc recepţie trebuie menţionat faptul că mulţi ani la rând de ea pentru mai multe motive. Unul din ele este că ea am venit în România (inclusiv Basarabia) şi am orga- vine cu experienţă editorială întrucât înainte de New nizat „Zilele Lumină Lină“, în fiecare an în alt oraş, în York a lucrat în editură, la prestigioasa Prestel Verlag total în aprox. 20 de oraşe. La acest eveniment au venit din München. În al doilea rând pentru că munceşte scriitori din alte locuri din ţară, nu numai din ora- „cu timp şi fără timp“ pentru a folosi o expresie biblică, şul lansării revistei în anul respectiv, eveniment unde fără mofturi şi pretenţii, cu pasiune (deci dragoste şi scriitori, editori de reviste îşi prezentau de asemenea cărţile şi publicaţiile lor. În sfârşit, fiind un pod cultu- dedicaţie), cu spiritul ei de descernământ estetic fără ral peste ocean, revista a publicat cu generozitate scri- de care revista nu ar fi sau dacă ar tehnoredacta-o altci- itori din România, atât nenumăraţi invitaţi ai Cena- neva, ar arăta, desigur, altfel. Deci cel mai mare volum clului literar pe care i-am invitat prin ani la New York de muncă: culegere de texte, imprimări, chiar corec- să-şi lanseze cărţile, cât şi scriitori care nu au traver- turi după corecturile mele, ilustrare, paginare, şi tot sat oceanul. La rândul lor, aceştia au promovat revista ce mai ţine de tehnoredactare este contribuţia ei esen- în cercurile lor, iar din epoca răspândirii internetului ţială. Îţi doresc şi eu ţie şi revistei surori Hyperion pe până azi, răspândirea se face cu mult mai mult şi efici- care o păstoreşti cu aceeaşi dedicaţie şi profesionalism, ent şi la fel sunt şi ecourile. echipei tale care te ajută în muncă, sănătate, ani mulţi 4. Ai avut, la început, în vedere un program cultural, aşa şi buni şi binemeritatele bucurii. cum au avut mai toate revistele la începutul apariţiei Theodor Damian

196 HYPERION Aniversări Aniversări HYPERION 197 Laudă tuturor celor care au ţinut cârma revistei, în Lumină Lină – 25 vremuri mai bune sau mai rele, odată cu un călduros La Dacă îmi aduc bine aminte, despre revista „Lumina Lină“ mulţi ani! (Gracious Light), care apărea la New York, sub patronajul Theodor CODREANU părintelui şi scriitorului Theodor Damian, am aflat întâia oară de la părintele-protopop huşean Marcel Miron, colaborator, cu versuri, al numitei publicaţii şi care fusese „Lumină Lină“ – 25 de ani coleg de seminar, apoi la Teologie, cu eminentul ierarh Revista „Lumina Lină“ împlineşte 25 de ani de activitate. şi om de cultură de peste Ocean. Altminteri, după câţiva O perioadă de largă promovare spirituală care se împle- ani, aveau chiar să se încuscrească. În acei ani, eram cola- teşte cu numele marelui om de cultură – părinte, profesor, borator la o altă revistă românească newyorkeză, remar- scriitor, poet, critic literar – Theodor Damian. Am avut cabilă şi aceasta, diriguită de regretatul scriitor şi patriot bucuria şi onoarea de a-l cunoaşte pe fondatorul revis- Gabriel Stănescu – „Origini“. Pe aceste căi neştiute ale tei şi al Cenaclului literar, atât în România cât şi acasă, la Domnului am devenit colaborator şi la „Lumină Lină“, Domnia Sa, în, New York. Încă de la bun început am citit chiar dacă intermitent. în ochii lui Doru (aşa cum îi spun prietenii lui Theodor Cele două reviste au ţinut, ani în şir, trează conştiinţa Damian) o îmbinare extraordinară a preotului cu scriito- românească pe mapamond, fiind excelente, ca valoare şi rul şi dragostea de oameni. Lumina lină s-a coborât parcă colaboratori, şi mă miră că memoria lor lipseşte din Dic- asupra sufletului acestui om care, la rândul său, o răspân- ţionarul general al literaturii române, editat de Academia deşte cu atâta căldură şi bunătate. Am avut marea onoare Română prin grija şi coordonarea academicianului Eugen de a citi în cenaclul pe care Domnia Sa îl păstoreşte. I-am Simion. Proiectul acestui dicţionar, cu totul salutabil, pro- cunoscut pe oamenii minunaţi care-l înconjoară şi care, mitea radiografierea literaturii şi revuisticii româneşti, categoric, au împrumutat din frumuseţea sufletească a fără discriminări, de pe întreg globul. Ignorarea s-a pro- mentorului. „Familia de duminică“, cum extraordinar dus pe fondul semnalării elogioase a celor două publica- o caracterizează Doru Damian, ne-a primit şi pe noi cu ţii de către majoritatea covârşitoare a revistelor din Ţară mare deschidere sufletească. Păşeam pentru prima dată şi de peste hotare. Sperăm ca în noua ediţie, revăzută şi pe pământ american şi evident că emoţiile erau puter- adăugită, eroarea să se fi îndreptat. nice. Primiţi cu atâta căldură şi dragoste frăţească, româ- „Lumină Lină“ a ajuns, iată, la un sfert de veac de exis- nească, emoţiile au trecut şi am început să ne simţim ca tenţă. Odată cu publicaţia, părintele Theodor Damian s-a acasă. Acolo, acasă la Doru, am simţit din nou Lumina impus ca o personalitate de excepţie a culturii şi conştiin- lină care s-a coborât asupra noastră. Cu permisiunea gaz- ţei spirituale ortodoxe, ca profesor universitar, poet, teo- dei am putut cotrobăi prin superba şi încărcata bibliotecă, log, eminescolog, publicist. A ştiut să adune în colegiul prin revistele şi ziarele vremii, unde evident, la loc de cin- de redacţie şi în juru-i colaboratori de valoare precum ste, am găsit „Lumină Lină“. Tematica variată cuprinzând regretatul Vasile Andru, prozatorul şi eseistul de anver- teme teologice, documente, studii, poezie, proză, critică, gură, apoi criticul şi istoricul literar M.N. Rusu, Miha- recenzii, aniversări etc. te impresionează încă de la prima ela Albu, Dan Anghelescu, Gellu Dorian, George Alexe, lecturare. Ca scriitor nu poţi să nu-ţi doreşti să-ţi apară Ioan Gaf-Deac, Aurel Ştefanachi, Muguraş Maria Vnuck, numele în aceste prestigioase pagini. Cu atât mai mare a David Vnuck, Claudia Damian, care a asigurat secretari- fost bucuria noastră când ne-am regăsit printre scriito- atul, tehnoredactarea, redactorii Sorin Pavăl şi Andreea rii, poeţii prezentaţi în cadrul acestei revistei, iar revis- Condurache. De-a lungul anilor au colaborat numeroşi tei noastre „Conexiuni“ fiindu-i acordată chiar o aten- scriitori, oameni de cultură, specialişti din ţară şi de peste ţie deosebită. Mulţumesc, Doru, pentru deschiderea cu hotare, între care (citez răsfoind doar câteva numere): care priveşti colaborarea literară de dincolo şi dincoace Adrian Lesenciuc, Dan Toma Dulciu, Adrian Dinu Rachi- de Ocean. Apărută sub egida Institutului Român de Teo- eru, Nicolae Georgescu, Sorin Lory Buliga, Langhorne logie şi Spiritualitate Ortodoxă, Capela Sf. Apostoli Petru Clemens, Traian Nojea, Ioan N. Roşca, Lucian Costache, şi Pavel din New York, revista „Lumină Lină“ reprezintă Cornelia Suruianu, Stelian Gombos, Ioan C. Teşu, Miha- un stâlp puternic românesc ancorat în realitatea ameri- ela Manea Stroe, George Liviu Teleoacă, Aurel M. Cazacu, cană. Căci, cine se mai gândeşte astăzi la cultura, litera- Constantin Miu, Cristina Tamaş, Marcel Miron, Zenovie tura adevărată, românească? Iată că Doru Damian, fără Cârlugea, Adrian Gh. Paul, Gabriela Rusu-Păsărin, Mir- să-l împingă nimeni de la spate, vorbeşte deschis şi sin- cea Itu, Marian Nencescu, Tudor Nedelcea, Angela Baciu, cer tuturor americanilor despre adevărata faţă a românu- Nicolae Mareş, Theodor Râpan, Nicolae Dan Fruntelată, lui. „Lumină Lină“ şi părintele Theodor Damian fac cât Passionaria Stoicescu, Coman Şova, Florentin Popescu, 20 de ambasade la un loc. Aceştia sunt adevăraţii noştri Ion Roşioru Ioana Palada-Popescu, Ştefan J. Fay, Mădălina ambasadori pe care trebuie să-i respectăm şi să-i preţuim. Bărbulescu, Dan Chiţu, Valentin Coşereanu, Andrei Zanca, Cuvântul lui Doru Damian se aude pretutindeni, şi din Pr. Dr. Nicolae Nicolescu, Horia Ion Groza şi mulţi alţii. altar, şi din literatură, şi din „Lumină Lină“, iar cuvântul

198 HYPERION Aniversări lui este plin de dragoste pentru semeni, de dragostea lui Prin anii terminali scrieam scrisori la fete, mai ales de ţară şi de viitorul neamului nostru. după adrese luate dintr-o revistă care promova prietenia. La mulţi ani – Lumină Lină! Într-o vreme el scria la vreo şapte – opt fete scrisori lungi La mulţi ani – Theodor Damian! de multe pagini. Dar uneia, s-a apucat să-i scrie scrisori Prof.dr. Dorel COSMA de 10, 20, 30, 50, 70, ultima de 99 de pagini. A vrut să-mi citească acea scrisoare lungă, dar ei i-am spus că ştiu ce scrie în ea. Cum, tu îmi citeşti scrisorile? Doru A, nu, stai liniştit, mi-ai povestit-o vorbind! S-a liniştit. Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, în toamna … anului 1966, la întâi octombrie, a adunat pentru anul Cred că de la el a apărut dorinţa noastră ca să scriem întâi, clasa a IX – a, 29 de copii în vârstă de 14 şi 15 ani. o revistă. Şi după discuţiile incipiente şi inerente, zba- Aceasta era singura şcoală teologică ortodoxă pentru cele terile, transpiraţiile începutului, a apărut „Răsăritul“ în şase judeţe ale Mitropoliei Moldovei, adică aproximativ câteva numere scrise de mână. patru milioane de creştini ortodocşi. Următoarea revistă a scos-o la Lausanne, unde a avut Era la şapte ani după ce regimul comunist din Româ- o bursă de studii şi apoi a ostenit la Telegraful Român nia desfiinţase două treimi din mănăstirile existente, iar din Sibiu, unde a avut bucuria să lucreze cu mitropolitul din cele rămase, mai ales istorice, personalul monahal de cărturar Antonie Plămădeală, un „noptatec“, Doru fiind până la 50 de ani femeile şi 55 de ani bărbaţii, fusese eva- tot un „noptatec“ cum avea să povestească peste ani în cuat; şi la aproape doi ani după ce deţinuţii politici din ţară, balconul casei sale din New York, adică încheiau ziua de patrioţi români şi creştini, fuseseră eliberaţi, adică acei lucru pe la ora două dimineaţa, cum face şi azi. care mai puteau merge pe picioare, pentru că marea lor Revista Lumină Lină este iubirea lui cea mai mare. Nu majoritate s-au eliberat prin moarte, luminând din împă- ştiu să fi iubit pe cineva mai mult, căreia să-i fi închinat răţia lui Dumnezeu familiile lor, bisericile pustiite, popo- mai multă energie, atenţie, tandreţe, grijă. Şi asta pentru rul român cel asuprit, dar şi mormintele lor fără de Cruci. că ea, revista, s-a născut cu mult timp înainte de a-i fi Într-o zi, eram la rând pentru a intra la masă, în faţa cunoscut pe cei care au fost şi îi sunt intimi, soţie, copii, sufrageriei. Înainte de a intra la masă, toţi copiii stă- nepoţi, prieteni. teau la rând, pe clase, în ordine alfabetică. Cinci rânduri. Această revistă a coborât într-o seară de iunie prin Intrau întâi cei mai mari, care erau împrăştiaţi strategic fasciculul de lumină care pătrundea prin vitraliile feres- prin toată sufrageria, la toate mesele – şefi: la şase elevi, trelor bisericii Mănăstirii Neamţ, Înălţarea Domnului unul era şef şi era de obicei din anul cinci. unde, miercuri seara, la slujba de priveghere pentru hra- În amiaza aceea, profesorul de serviciu era directorul, mul ctitoriei muşatine, cei peste optzeci de tineri din ulti- preot Vasile Ignătescu, un om micuţ de statură, cu nas mii ani de curs seminarial, cântau imnul milenar creş- roman bine înfipt în obraz, ochii vioi, faţa numai zâmbet. tin Lumină Lină. Vorbea foarte încet, chiar şi când striga, încât nimeni nu-l Fumul de tămâie oferea consistenţă portativului dese- auzea, dar toţi înţelegeam ce spunea, până la ultimul elev. nat pe razele acelei sfinte lumini de seară, iar noi, tine- Damian a ieşit din rând, din faţă, şi a venit la Miron. La litera M eram trei elevi în catalog, pe aceeaşi foaie: rii între 18 şi 21 de ani, citeam acele note în cheie perso- Merticaru, Miron, Muscă, mai târziu, un sfânt vesel – toţi nală, fiecare după inspiraţia şi idealul lui. sfinţii sunt veseli -, un prieten şi un cumnat. Mi s-a adre- Doru cred că a fost marcat atât de mult de acele sat direct: vrei să fii prietenul meu? Era mai înalt decât momente întât s-a legat pe viaţă de acea viziune în care mine cu vreo cinci centimetri, părul tuns zero – toţi eram a apărut diafana mireasă care acum împlineşte vârsta de tunşi chilug -, ochii uşor piezişi şi sfredelitori, faţa inun- 25 de ani de când ne caută, ne mângâie, ne soarbe şi ne dată de acnee. mistuie cu frumuseţea şi nobleţea ei. Sfântul părinte Vasile Ignătescu, sfânt a fost până ce Doru este mirele acestei doamne care nu încetează să-l a trecut la Domnul, fiind misionar în Canada, în Cali- domine pentru că ea, doamna aceasta de stirpe nobilă, fornia şi apoi acasă, a început să se agite sus pe balcon. naşte mereu copii, iar el îi mângâie, îi încurajează, îi Damian aştepta răspunsul, colegii mai mari şi mai mici se laudă, le pune nume precum Adam în rai şi îi lasă liberi enervau pentru că în dezordine nu se putea intra la masă. să rodească fiecare după datul lui. I-am răspuns scurt: da. A plecat imediat la locul lui, la Dacă ar trebui să-i ofer o cunună şi i-o ofer pentru litera D, iar cei din anul cinci au început să urce treptele. că merită pe deplin, voi scrie pe bentiţa de sub florile de … laur un text pe care toţi absolvenţii seminarului ştiu a-l De atunci am rămas prieteni, chiar şi colegi de bancă cânta pe note psaltice: „Omule al lui Dumnezeu şi cre- vreo doi ani. dincios slujitor“, dar şi mire al distinsei doamne Lumină El vorbea mult, uneori prea mult. Eu tăceam aproape Lină, felicitări! întotdeauna. Ascultam, nu ascultam, el vorbea. Marcel MIRON

Aniversări HYPERION 199 V S Iar braţul fin, întins cu voluptate, A T O clipă doar păru c-a ezitat L A Şi mîna ta ales-a dintre toate Chiar fructul ars de ultimul păcat. E N R C Erau livezi – nebună simfonie I U De-arome, de lumine, de culori. U Te-ai risipit trăind cu lăcomie Cînd eu abia te învăţam să mori… 70 balada roşului trandafir Pianul aştepta un pianist; Pe luciul lui, un trandafir şi-un Crist

Priveau cum peste clape se-nserează; Era prea cald şi trandafiru-n vază

Se risipea ca tunetul în ploi; Nu prea stăteau de vorbă amîndoi,

Căci pe suportul său de ametist Hristos era tăcut şi era trist Valeriu STANCU Şi-atît de istovit şi de stingher… balada livezii de lumină Nu-şi ridica privirea către cer, Erau livezi cît cuprindeai cu ochii Căci meşterul cu mîinile-i măiastre Desfrîu de fructe ne pîndea în jur Nu îi aflase locul printre astre, Eu îţi simţeam chemarea pe sub rochii Şi Dumnezeu mi se părea impur. Ci-l plămădise cu bărbia-n piept Pe Fiul Omului, cel înţelept, Erau livezi. Ce fructe-aromitoare Din cer părea că se coboară-n noi Ca să nu pară Tatălui că-i cere Şi sclavi înlănţuiţi pîn’ la picioare Din harul său un strop de mîngîiere. Le adunau să nu se piardă-n ploi… Pe crucea grea din lemn meşteşugit Erau livezi – ce dulce risipire! –, Gîndea stăpînul lumii, răstignit: Iar noi eram rodirilor gropari Mă îmbătai cu glezna ta subţire „Părinte bun, mai bun chiar decît pari, Şi cu parfumul sfîrcurilor tari De ce m-ai răstignit fără tîlhari, Fugeam de lume prin livezi edene Să cuget doar cu patimă la toate, Desfrîu de fructe ne pîndea în jur În suferinţă şi singurătate? În ochii tăi, rănite cosînzene Se afundau ca talpa în condur Calvarul meu cînd ţi-l vei aminti? Eli, Eli, lama sabachtani!“ Eu te sorbeam zăbavnică otravă În marea nopţii tale cufundat În jocul vremii – beznă şi lumină – Cînd ne-au sosit rodirile pe-o tavă Uitase pianistul să mai vină, Fildeşuită-n aur preacurat Iar trandafiru-n alb înveşmîntat Noian de fructe strînse pe tipsie Un alt prieten şi-ar fi căutat: Încătuşaţii servi ne-au oferit Dar între ele trebuia să fie Un talisman, o carte, o lalea Doar unul singur fructul otrăvit

200 HYPERION Aniversări Sau pianistul care nu venea… Azi o umbră mai apasă Pleoapa prin perdea Şi apa-n vaza rozei ofilite Vremea s-a făcut de coasă Din zi în zi scădea, pe nesimţite, Pentru Noaptea mea.

Pe cînd nefericita floare rară Ca un martir se pregătea să moară heraldică E mut castelul, chiar de-i sărbătoare Şi pe pian petalele să-şi lase – Stăpînu-i în singurătate moare. Lunatici fulgi de doruri şi mătase. Prin fălnicia lui s-au strecurat Şi-atunci cînd trandafirul însetat Vecii ţesute-n sînge şi păcat. Din vasul său de aur şi granat Prieteni nu mai vin ca altădată Sorbi şi cea din urmă picătură, Cu veselie să-i mai bată-n poartă. Din coasta răstignitului căzură, Heralzii, purtătorii de blazon, – Ca un balsam pe albele-i petale – Se tînguie încet şi monoton. Doar cîţiva stropi, ca moartea s-o răscoale Nu-i forfotă, nu-i zarvă prin odăi Şi delicata floare s-o învie. Soldaţi, bufoni, cocote ori călăi Iar într-o noapte rece şi tîrzie S-au juruit sub fala altor solde Cînd pianistul s-a întors acasă, Nu-s prin iatacuri fedre ori isolde Căci îi găsise dorului mireasă, Nu-s zălogiţi prin temniţe ascunse În vasul lui de aur a aflat Duşmani robiţi de taine nepătrunse. Un roşu trandafir înmiresmat. S-au stins lumini, terasele-s pustii robie Doar vîntul poartă prin văzduh hîrtii. Nu trecea nimeni prin casă, Îmbătrînesc prin colţuri halebarde Nimeni nu trecea, Iar focu-n şemineuri nu mai arde Doar o linişte frumoasă Ca o piază rea Întunecate, agăţate-n cui Îmbătrînesc în cinstea nimănui Doar lumina aburoasă – Oarbă peruzea – Tablouri de maeştri florentini Ursitoare şi crăiasă Iar tuberoze, orhidee, crini Raza-şi tînguia Se-nnegurează-n vaze de cristal Doar o harpă luminoasă Visînd la al nuntirii carnaval… (Nopţii fulg de stea) Ca pe-o haină de mătasă Se-ascund în rafturi ferecate cărţi Glasu-şi lepăda Şi manuscrise, întomnate hărţi

Nu trecea nimeni prin casă, Covoare moi nu sîngeră sub paşi Nimeni nu trecea, Înmlădiaţi tiptil ori nărăvaşi Doar o linişte frumoasă Ca o piază rea Şi nu mai simt conduri de domnişoară Ce le dădeau fiori odinioară. Azi o umbră mai apasă Rana mieluşea Stăpînul moare, nimeni nu-l veghează Cu aripa-i lenevoasă Doar taina lumînării mai e trează Moartea o-nvelea Cetatea-i neagră ca o neagră stea, Căci vremea însăşi a murit în ea.

Aniversări HYPERION 201 m Ioana DIACONESCU „Lotul Teodorescu Alexandru şi alţii (Rugul aprins)“: Un pericol pentru statul de democraţie populară (IV) NECLARITĂŢI, PRETEXTE, CONDAMNĂRI. PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE ÎN DOSARUL P 202 (ARHIVA CNSAS) Scriam în episodul trecut din studiul dedicat părintelui pro- percheziţie corporală şi de încarcerare în închisoare, în inte- fesor Dumitru Stăniloae despre lugubra sentinţă nr 125 din resul cercetărilor…Astfel, la 22 octombrie 1960, ora 11, în 8 noiembrie 1958 prin care este condamnat întreg grupul baza adresei de arestare din 14 X 1960, locotenentul Anghel Rugul Aprins citim că părintele Stăniloae este condamnat Constantin din M.A.I., procedînd la percheziţia corporală [a la 5 ani muncă silnică şi la 5 ani degradare civică. De ase- arestatului Stăniloae Dumitru]s-au găsit asupra lui urmă- menea, merită reluată şi aici teoria profesorului George toarele obiecte[…]. Enache în ceea ce priveşte motivul arestării profesorului Mergem mai departe pe firul cumplitei poveşti de viaţă Stăniloae abia în 1958 şi nu imediat după 1948. Cu atît din închisorile părintelui Dumitru. Documentele Dosarului mai mult cu cît, arestarea lui, fie şi tîrzie, nu are un motiv de penitenciar ar fi ele însele, fără comentarii, file de poveşti clar:S preotul profesor a trebuit să fie înlăturat ca unul din- ale întunericului, incredibil sortite unui atlet al spiritului. tre cei mai buni profesori ai Institutului Teologic, odată cu Dar mai mult, cu comentarii ele par venite dintr-un coş- intrarea în dizgraţia regimului democrat – popular a Patri- mar povestite cîndva de un autor cu imaginaţie macabră… arhului Justinian Marina. Participarea sporadică a părin- După un an şi jumătate petrecut în temniţele Jilavei, la telui la întrunirile Rugului Aprins a fost numai un pretext 18 martie 1962, comandantul penitenciarului emite o Ade- care acoperea grozăvia. Concluzia care trebuie trasă este verinţă- caracterizare în care deţinutul Stăniloae I.Dumitru că profesorul Stăniloae, prin autoritatea sa ştiinţifică, teo- pe timpul deţinerii în penitenciare a fost pedepsit cu 7 zile logică, a fost socotit un pericol pentru autorităţile Repu- izolare. Aceasta, în vederea informării Direcţiei Generale blicii Populare Române şi, ca urmare, arestat, condamnat a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă care hotărăşte, şi întemniţat. Se va extrage din ampla lucrare a vieţii lui în urma adresei din 15 03 1962 a M.A.I. 0123/T Bucureşti, aşa-zisa „apologie a naţionalismului“ pentru a fi susţinută transfera cu prima cursă penitenciară, perfect izolat, la for- aberanta condamnare. maţiunea 0622 Aiud, pe deţinutul legionar STĂNILOAE * * * DUMITRU[…]. Conform documentelor din Dosarul de Penitenciar nr * * * 748/1958 aflat la fila 165 a volumului 6 din Dosarul P 202 Prezenţa în limba română a Discursului teologic absolut de Teodorescu Alexandru şi alţii, Dumitru Stăniloae, la 21 care a beneficiat în secolul trecut ortodoxia românească s-a octombrie 1960, era deja transferat de la penitenciarul făcut simţită prin existenţa unei făpturi care în totalitatea Aiud la penitenciarul Jilava, la „camera“ 2 cu vagonul peni- ei cuprindea trăsături umane şi totodată miraculoase prin tenciar, pentru ca pe 22 octombrie să fie depus şi gata de existenţa lor: blîndeţe, înţelepciune, echilibru, profunzime,

202 HYPERION Memoria cuprindere sufletească, consistenţă dar şi lipsa tristeţii ceea Aiud/ Regiunea Cluj primul act care cofirma internarea ce nu însemna înlocuirea ei cu hohotul nătîng de rîs. Răb- print transfer a deţinutului C.R. darea şi tenacitatea acordate tuturor acelora cu credinţă Stăniloae I. Dumitru în cumplitele temniţe ale Aiudu- sau fără de credinţă. Adun la un loc aceste trăsături într-o lui: „Alăturat înaintăm ordinul D.G.P.C.M [Direcţia Gene- frază pe care mi-o amintesc, mereu repetată de părintele rală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă].- Serviciul Stăniloae, care –ţi dădea dezlegare şi-ţi aducea seninătate: Evidenţă […] din 28 martie 1962, ce priveşte pe deţinutul Roagă-te lui Dumnezeu să te ierte şi El îndată te iartă. Se risi- C.R. Stăniloae I. Dumitru, care la data de 17 martie 1962 a pea, imediat, ca un abur tristeţea de pe creştetul celui năpă- fost transferat la dvs. pentru executarea pedepsei. /Rugăm a dit de tristeţe.Şi dacă îţi înălţai în următoarea clipă creşte- lua notă de conţinutul ordinului cu numărul de mai sus şi a tul plecat şi priveai în ochii părintelui, te însenina zîmbetul vă conforma./Semnat Comandantul penitenciarului Jilava, său cald şi dizolvant, ca prin minune, al nefericirilor tale. Maior Alexandrescu G./Lucrător principal Evidenţă A.C./ Numele lui este faimos printre învăţaţii şi teologii din Semnat Petre N.“. întreaga lume drept numele teologiei româneşti. În acest Una din obligaţiile Formaţiunii(închisorii) unde fusese sens voi aminti că numele lui era, fără echivoc, recunoscut transferat deţinutul politic, faţă de Direcţiunea Generală pretutindeni, drept unul romînesc. a Penitenciarelor şi Coloniilor de muncă, era de a emite Între om şi teolog distanţa s-a scurtat odată cu trecerea adeverinţe-caracterizare asupra deţinutului primit în peni- firească a vieţii părintelui Stăniloae, aşa încît renunţările, tenciar! Noua formaţiune în care era locat întemniţatul avea suferinţele, calvarul nedreptăţilor, arderea de sine, înălţa- condiţii de supravieţuire şi mai ucigătoare decît cea ante- rea spiritului care va fi împlinirea credinţei şi popasul din rioară de unde deţinutul fusese transferat spre înăsprirea urmă nu sunt altceva decît apropierea tot mai vădită a pedepsei. Din acest motiv, pare de domeniul absurdului omului de teolog. Neatins de patima bunăstării materiale, şi a monstruosului a cere o adeverinţă în care acest nefe- asumîndu-şi modestia traiului fără s-o observe, neasemu- ricit al soartei să fie caracterizat. Regimul concentraţio- ita statură a părintelui profesor s-a ridicat cu privirea înăl- nar din România acelor ani avea cutume şi legi dincolo de ţată, ca om al veacului său, putînd fi aşezat pe bună drep- orice raţiune, care astăzi ar părea să vină dintr-un coşmar tate alături de cei care au fost unici în veacul său fiecare al unei minţi bolnave dacă nu ar exista atît de necesarele sintetizînd teologia creştină, gîndirea lumii: Sf. Ioan Teo- documente de arhivă, în cazul prezent, dosarul închisori- logul, Sf. Ioan Damaschin şi Sf. Grigorie Palama. lor al marelui teolog ortodox Dumitru Stăniloae. Aşadar, Om de cultură ancorat în universal, cunoscînd limbi de la 13 august 1962, Direcţia Generală a Penitenciarelor şi circulaţie, vorbindu-le cu uşurinţă, era căutat de învăţăcei Coloniilor de Muncă solicita în mod imperios Formaţiu- care-l aflau mereu dinaintea rafturilor cu cărţi ce se înăl- nii 0622 AIUD: „Să ne trimiteţi de urgenţă cîte o adeverinţă ţau ca un zid protector al umerilor săi sugerînd raportarea caracterizare asupra deţinutului c.r. Stăniloae Dumitru[…]. omului şi teologului la infinitul ce a sesizat, fie şi pentru o Adeverinţele – caracterizări vor fi întocmite conform ordi- clipă a vieţii sale, marginile Fiinţei Dumnezeieşti. Şi abia nului 04300 din 10 02 1962, punctul 10./Semnează Şef Sec- cînd i s-a apropiat sfîrşitul vieţii, a avut revelaţia apropierii, ţie Secretariat/Cpt.Bogăţeanu Ioan//Primeşte Lt.Maj.Gor- abia, a existenţei ce păruse a i se arăta în calea cunoaşterii. dan Alex.//Transmite A.C. Alexandru G“. Preot şi scriitor, învăţat, gînditor, savant, în acelaşi timp La 29 august Formaţiunea[Penitenciarul] Aiud raporta om şi părinte de familie, destinul lui Dumitru Stăniloae executarea ordinului Direcţiei Generale a Penitenciarelor este împlinit fără fisură.Dar preţul cel mai ales al făpturii şi Coloniilor de Muncă:“ La ordinul dvs.nr.[…] din 13 08 sale va fi dăruit de providenţă profesorului prin har şi învă- 1962 vă înaintăm alăturat adeverinţele caracterizări privind ţătură, destinul lui a fost pe spaţiul transilvan, între Apus pe deţinuţii C.R. Stăniloae Dumitru[…]şi Popescu M. Teo- şi Răsărit,fiindu-le amînduror meandre, devotat împleti- dor[…].Semnat Comandantul Formaţiunii, Col. Crăciun tor.Extremele conţinute între copertele cărţilor din bibli- Gheorghe şi şeful de birou evidenţă Ispas Viorel“.Prin urmare, oteca sa erau şi ele, parcă, simbolul unei minţi excepţio- adeverinţa-caracterizare soseşte fără preget şi iată ce con- nale în a înţelege întreaga comoară a lumii numai laolaltă. ţine ea (originală în conţinutul ei, evidenţiind ce însemna Să spunem oare că el era deasupra tuturor confraţilor de în cadrul regimului concentraţionar termenul caracteri- valoare ai României teologice? Cu siguranţă nu şi-ar fi zare…), emisă fiind la 29 decembrie 1962 de către peniten- dorit ca sufletul său să poarte povara unei asemenea tru- ciarul Aiud: „ADEVERINŢĂ – CARACTERIZARE (com- fii. Şi totuşi, orice munte are un pisc de neatins. Modest şi pletată olograf – n.m.I.D.)/Deţinutul C.R. STĂNILOAE I sever, urmărit de gîndirea neîntreruptă ca de o rugăciune DUMITRU/[…]condamnat 4 09 1958/Tribunalul Militar neîntreruptă, a susţinut cu obstinaţie şi a relevat-o mereu al Regiunii a II-a Militară Bucureşti […] art.209 c.p. pe ter- pe cea a Sf.Treimi:“ Un Dumnezeu care nu naşte este un men de 5 ani Muncă Silnică. Dumnezeu sterp şi înficoşător; nu ar mai fi iubire“. Dum- Notă nezelu acela este al omului şi omul este al Lui, dovedit în Colonelul de Securitate Gheorghe Crăciun (1913 – 2001) Fiul în care-I regăsim în totalitate pe Tatăl şi pe Duhul Sfînt. comandant al penitenciarului Aiud, faimos pentru meto- * * * dele sale de reeducare prin tortură psihică şi fizică. Nu a La 29 martie 1962 Ministerul Afacerilor Interne/Peniten- fost judecat pentru crimele comise profitînd de funcţiile ciarul Jilava/Biroul Evidenţă trimitea către Penitenciarul înalte pe care le-a avut în aparatul de represiune totalitară

Memoria HYPERION 203 comunistă. Absolvent a patru clase la şcoala industrială * * * de ucenici. Funcţiile deţinute, odată cu instaurarea comu- Ca „teolog al rugăciunii“, în lucrarea sa Spiritualitate şi comunismului, în aparatul de represiune au fost, pe rînd: ches- niune în Liturghia ortodoxă într-o meditaţie asupra rugăciu- tor şi prim chestor de poliţie la Poliţiile Sibiu, Cluj şi Con- nii îşi începe comentariile prin cuvintele Sf. Grigorie Sinai- stanţa (1945 -1947), inspector de Siguranţă la Inspectoratul tul: „Rugăciunea este Dumnezeu – Cuvîntul care lucrează Regional de Siguranţă Sibiu (1947 – 1948), şef al Direcţiei toate în toţi“. În privinţa cerinţelor, a valorii cît şi a binefa- Regionale de Securitate Sibiu, (1948 – 1951), şef al Direc- cerilor rugăciunii părintele comentează: „E o taină care se ţiei de Securitate Craiova (1951 – 1952), director adjunct al înfăptuieşte de cite ori se roagă omul cu concentrare. Cel ce formaţiunii 0722 Constanţa/Centrul de Coordonare Con- ajunge la o rugăciune neîncetată trăieşte neîncetat această stanţa din DLCM (1952), director al Intreprinderii de Con- taină. Prin rugăciune străbate omul ca un scafandru în adînci- strucţii a M.A.I. (1954), şef al Grupului Operativ din Mun- mile nesfîrşte ale lui Dumnezeu, ca Persoană iubitoare rămîne ţii Făgăraş (1954), locţiitor (1955 – 1956) şi şef al Direcţiei totuşi distinct de cel ce se roagă şi-l menţine pe acesta distinct. Regionale M.A.I. Braşov (1956 – 1958), comandant la peni- De aceea, prin rugăciune, îi vin omului puteri nenumărate tenciarul Aiud/formaţiunea 0622 (1958 – 1964), locţiitor şi nesfîrşite. Chiar puteri de rugăciune mai multă, cum vin al şefului Direcţiei a III a din M.A.I. (1965 – 1967), locţi- cuiva, într-un grad infinit mai mic, puteri chiar din semenul itor al şefului Direcţiei I din Consiliul Securităţii Statului cu care primeşte să fie în comuniune.E cum te întăreşte pre- (1968). A „creat“, în timpul cît a condus închisoarea Aiud, zenţa unei fiinţe atunci cînd comunică din spiritualitatea ei, metoda reeducării tîrzii; aici s-au petrecut, în vremea sa, cele cu atît mai mult prezenţa lui Dumnezeu în rugăciune. Sau mai multe morţi din istoria formaţiunii carcerale. Se spune cînd cineva face efortul de a se ruga, Dumnezeu îi vine în înt- că ar fi inventat carcera de 60/60 de cm. căptuşită cu cuie. împinare, întărindu-i acest efort şi atrăgîndu-l în adîncimile Preotul Liviu Brînzaş, în articolul său intitulat Insta- vieţii şi puterii Sale Dumnezeieşti din care capătă noi puteri“. larea colonelului Gheorghe Crăciun la conducerea închiso- * * * rii, anul 1958 mărturisea: Este adevărat că la Aiud s-a apli- Mergem mai departe pe firul documentelor din dosa- cat, de regulă, regimul de iad. De asemenea, Demostene rul de penitenciar al părintelui Stăniloae:“ Fişa medicală Andronescu, în cartea sa Reeducarea de la Aiud. Peisaj pentru deţinuţi /[din]Formaţiunea Jilava/[a lui] Stăniloae lăuntric. Memorii şi versuri din închisoare, Editura Chris- I.Dumitru/[din] categoria penală C.R./din [data completă- tiana, Bucureşti, 1009, pp. 31-42, printre alte mărturii, ne rii fişei] 22 05 1959/vîrsta 56/[…]profesia preot profesor/ de lasă acest portret de neuitat al creatorului reeducării tîrzii: unde vine /[penitenciarul]Jilava//[…]Starea prezentă:[…]Pie- Arogant şi sieşi suficient, ca orice semidoct ajuns stăpîn pe lea palidă/Ţesut celulo-adipos – Slab reprezentat/Ţesut mus- destinele oamenilor, dur şi lipsit de orice urmă de omenie, ca cular – Slab dezvoltat/[…]/Aparatul digestive – Colită[…]/ un gauleiter nazist, insensibil la suferinţele şi frămîntările Aparatul cardio-vascular – Aritmie/ Aparatul respirator – sufleteşti ale oamenilor, colonelul Gheorghe Crăciun şi-a înde- Bronşită cronică, Emfizem pulmonar“… plinit cu prisosinţă misiunea „încredinţată de partid“, aceea În sfîrşit, la 24 01 1963, Formaţiunea Aiud trimite o de a impinge la sinucidere conştiinţele întemniţate în Aiud. * * * adresă către Tribunalul Militar al Regiunii a II a Mili- Pe timpul deţinerii în penitenciare(1)[…] A fost condamnat tară Bucureşti:“ Vă facem cunoscut că deţinutul Stăniloae la 5 ani muncăsilnică pentru că s-a manifestat duşmănos la I.Dumitru condamnat[…]cu mandat de executarea pedepsei adresa regimului democrat-popular din R.P.R. şi a comentat din 31 01 1959 la 5 ani pentru uneltire a fost graţiat TOTAL ştirile tendenţioase emise de posturile de radio imperialiste. în baza Decretului Nr.5 1963.// Executarea pedepsei a înce- Pedeapsa începe la 04 09 1958 şi expiră la 02 09 1963.//Înainte put la 04 09 1958 şi la data de 15 01 1963 a fost pus în liber- de arestare a fost profesor la Institutul Teologic din Bucureşti. tate./Semnează Comandantul formaţiunii Colonel, Gheorghe Condamnat nu a mai fost.//În timpul executării pedepsei a Crăciun şi Şeful Biroului Evidenţă a.c. Ispas Viorel“. trecut prin penitenciarele Jilava şi Aiud unde se găseşte şi în În chiar ziua în care a fost pus în libertate (15 I 1963) prezent. A fost pedepsit o singură data cu 7 zile izolare pen- fostul deţinut Dumitru Stăniloae va fi obligat să semneze tru că a vorbit pe geam cu alţi deţinuţi, restul timpului avînd următoarea declaraţie(o declaraţie pe care aveau obliga- o comportare bună – respectînd ordinele date cît şi cadrele ţia s-o semneze la eliberarea din închisoarea toţi deţinu- medicale.//[Semnat indescifrabil], comandantul penitencia- ţii politici): „Ministerul Afacerilor Interne/Formaţiunea rului – 29 12 1962“. Voi transcrise şi o Notă olografă, scrisă 0622 Aiud/Declaraţie/Subsemnatul Stăniloae Dumitru[…] de o mînă aproape analfabetă(a şefului secţiei unde fusese La punerea mea în libertate din Penitenciarul Aiud am luat „repartizat“ părintele profesor în penitenciarul Aiud) care îi la cunoştinţă de faptul că nu am voie să divulg nimic din cele dădea preotului Dumitru Stăniloae o adeverinţă de „bună văzute şi auzite de mine în legătură cu locurile de deţinere purtare“…:“ Cunosc pe deţinutul C.R.Stăniloae Dumitru de pe unde am trecut şi nici despre persoanele încarcerate.//De la venirea lui în această secţie, de la 10 07 1962. În această asemeni nu voi comunica nimic scris şi nici verbal rudelor perioadă nu a fost pedepsit. //Respectă ordinele date de con- sau altor persoane despre deţinuţii rămaşi în penitenciar.// ducerea formaţiunii[penitenciarului], este disciplinat şi res- În cazul că nu voi respecta cele arătate mai sus am luat la pectă toate cadrele care vin în control în cameră./ [Semnat cunoştinţă de faptul că sunt pasibil de a suporta legile R.P.R./ indescifrabil]/29 08 1962. Data 15.01.1963/Semnat D. Stăniloae“.

204 HYPERION Memoria Nicolae SAVA Prietenii mei, scriitorii (III) CRISTIAN SIMIONESCU: ”DA, TU TREBUIE SĂ SCRII DESPRE TOATE ACESTEA” Poetul lucra în acea vreme la un club al pionierilor și sco- tea o revistă destinată acestora. Din cîte îmi amintesc, am scris atunci cîteva rînduri despre versurile unei poete aflate la început de drum de prin Bistrița-Năsăud, cuvinte care au apărut ulterior în revista de la Bîrlad. Cristian mi-a dăruit, cred, cu autograf toate cărțile de poezie care i-au apărut pe parcursul anilor. E drept, foarte puține, dar cu mare impact la iubitorii de poezie adevărată și la criticii literari. Pe una dintre ele (”Poezii”, Editura Vitruviu, București, 1997), Cristian Simionescu scrie: ”Poetului singular căruia îi doresc să fie fericit. Ești destinat – Da, tu trebuie să scrii despre toate acestea... Țin la poetul și omul Nicolae SAVA, de atîtea ori ne întîlnim, știi asta! Prietenul tău mărturisindu-ți, Cu Cristian Simionescu am tăcut în mai multe rînduri. Ne Cristian Simionescu împrietenisem foarte repede dar ne vedeam destul de rar, doar 27 august 1998 (ieri, azi, mîine) cu ocazia unor manifestări literare de prin țară. Bucuria reve- derii era deopotrivă de intensă de ambele părți. Îmi citise primele volume de poezie apărute. De altfel cunoștea ce fel de poezie se scria la Neamț prin anii 80, una de calitate desigur, Cristian SIMIONESCU prin cîțiva reprezentanți pe măsură: Aurel Dumitrașcu, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Gheorghe Simon, George Cal- Avea, are… can. Schimbam cîte o vorbă prin telefon. Îl interesa ce scriu, ce Avea, are de toate – şapcă, cămaşă, nădragi, chiloţi, Cpregătesc. Din păcate, îi dădeam vești bune foarte rar. Zilele încălţări. Sub şapcă freză, desigur, după timp. trecute, căutînd prin traista mea cu scrisori am găsit doar În buzunarul de la piept, buletinul de identitate una de la Cristian, nedatată, scrisă, dacă nu mă înșel, pro- dar nu scria cînd s-a născut. Avea aia, alea – babil prin anii 1986-1987. Era un răspuns la o primă scri- nu cădeau jos, erau înfipte bine. Sus, două labe soare a mea către el: la vedere, jos două labe ascunse – să fie pudic? ”Dragă Nicolae, primește un gînd pentru 6 decembrie (ziua Nu! de Sfîntul Nicolae; n.n.) și pentru alte sărbători care au fost, Ca să lovească mai bine! sînt și vor fi (în ciuda atîtor...), ocrotind prin asta ceva traca- Cînd ai ceva devii foarte orgolios şi-i doar un pas sări, nervi, brize diavolești. Trebuie să-ți mărturisesc, m-am pînă la vanitate: Posezi! gîndit la voi patru, cu părere de rău de a nu te cunoaște pe tine. Ca şi cum totul e gata. Poţi spune hockey, poţi alerga! În ultimii ani am renunțat la epistole fiindcă fără de voie Puma rîde cu poftă de bieţii alergători. ele devin literatură și chiar obiectele gustoase și umile se Şi mai înlăuntru: vene, artere, sînge aproape roşu, îndreaptă spre dramatic, și îndată ce vrem să ne comunicăm şi apare pe nepusă masă ceva demn de a fi făcut. șA a că, după mai cîte organe. Dacă te uiţi la ele, vezi cum vezi, scrisoare ta sparge binefăcător. dinlăuntrul! Doresc să reprimesc adresa lui Daniel Corbu căruia trebuie Dac-ar fi şi-ar fi să te priveşti, să iei cunoştinţă să-i transmit cîteva mesaje. Bineînțeles că mă simt tot atît de de tine şi pe dinlăuntru unde-s şi cele cîteva mult apropiat de Adrian Alui Gheorghe și Aurel Dumitrașcu, inefabile. aș dori să am cărțile voastre, chiar dacă le-am citit. Ce mai! Avea, are de toate: ochi ca să tragă cu ochiul, Nu mai explic întreprinderea pentru care nu mai am o urechi ca să tragă cu urechea, gura ca să tacă, la aplecare atît de presantă, dar primește aceste reviste și îți nevoie, propun pentru nr. 5, dacă dorești, în trei fraze să prezinți o din gură. tînără autoare. Le voi propune și celorlalți trei, dacă voi primi Cu suficienţa asta s-a şi fudulit: „M-am cunoscut o veste de la ei, ar fi important să dăm o mînă de ajutor aces- pe mine însumi, sînt jumătate în afară, jumătate tor prea tineri humaniști. înlăuntru şi încă ceva pe deasupra. Am de toate Aștept. Retrimite-mi și textele. Să-ți dea Dumnezeu pot să mărşăluiesc!“ (Marele Anonim) noroc, ție și prietenilor mei și ai tăi. Cristian Simionescu.” Dar nu avea coloană vertebrală!

Memoria HYPERION 205 vîrfurile rădăcinilor nu cuprind mai mult decît unvîrf de deget nu regret această evoluţie pentru mine totul este clar fiindcă încep să nu mai văd cum trebuie. Pe aproape şi pe departe se află plecarea mea; mi-am ros genunchii şi fruntea sufletului, intenţionat, pentru a depăşi nesimţitor „acele“ cu lacrimi de şarpe, în vîrfuri- pe departe şi pe dos am pornit- acum sînt sigur că se va lua de capăt mai am doar de precizat unde se va face întâi „gaura“ cea mare cu limbi de foc atrăgîndu-ne în punctul unde chiar noi i-am dat planul cu un minut sau două mai înainte- ce trişti ar trebui să fim din cauza burţilor noastre; tare mă tem că „nepoata“ nu va mai şti să o înlocuiască pe bunca 1.05.98 la frecat grâul în palme. George, Îţi dau câteva sclipiri dintr-un „jurnal“ destul de întins. Nu-mi pornesc privirea de la aceste laţuri, Sănătate şi te sun când revin la Botoşani (am a te cu o singură geană împăcată; întreba „ceva“). în preajma craiului nou scap din gură Constantin Dracsin şi apa şi creionul- trebuie să ieşi la soare cînd 1. Viaţa-mi fragmentată soarele este ajuns în dreptul soarelui Cine poate stăpîni graniţele * neprecise ale visului- trece imediat în mijlocul hotărît Cum voi gîndi în următorii douzeci de ani? al nenormabilului; vestitorul a Mă denunţ ca „La Rochefoucauld“ în faţa celui ce poate hotărî ca lumea Celor care mă cunosc? să fie mai bună sau Ar avea vreun sens această spovedanie? din contra. Nu pot răspunde pe moment, de fapt, măreţia sufletului ajută la orice Suferinţa e interioară, unde trecere… are teren de afirmare devine spectacol afişat- nu mai are din ce-şi face echilibrul şi se dărîmă pe unica roată, de rege…

Am să şi zbor în lumea asta; cînd şi cum? Constantin Dracsin - Inedit Asta mă intereasează numai pe mine; Vă anunţ, în curând, o să-mi crească de fiecare parte a capului cîte o aripă şi încă una pe spate şi încă una pe piept- de abia atunci voi fi sigur pe ce mănînc. De la început pot spune să nu se „încrucişeze“ nimeni cu mine; mi-am mîncat singur măduva oaselor acum nu mai este greoaie nici grădina nici iarna şi nici taxiul strîmt, fără antenă în care îmi regizez inima…

Doi lei m-ar costa toată afa- cerea asta, dar ce păcat ochi mei n-au cunoscut vre- odată convingerea.

De la origine pînă la rădăcina florii patronează in timp de -o şchioapă

206 HYPERION Memoria 1999;Mic lexicon de nume proprii celebre, Iaşi, Edi- tura Universitas XXI, 2001;Dicţionar enciclopedic, Chişinău, Editura Cartier, 2001;Dicţionar enciclopedic ilustrat. Junior, Chişinău, Editura Cartier, 2004;Dic- ţionar general al literaturii române, Bucureşti, Edi- tura Univers Enciclopedic 2004-2009; Dicţionarul literaturii române, vol. I-II, Bucureşti, Editura Uni- vers Enciclopedic, 2012. A avut aproape 1000 de articole publicate înce- pând cu anul 1966 (debutul – în „Iaşul literar“), în revistele „Iaşul literar“, „Anuar de lingvistică şi istorie literară“, „Cronica“, „Viaţa românească“, „Con- vorbiri literare“, „Dialog“, „Amfiteatru“, „Revista de istorie şi teorie literară“, „Ateneu“, „Tomis“, „Ramuri“, „Dacia literară“, „Contemporanul“, „România literară“, „Echidistanţe“, „Teatrul azi“, „Jurnalul literar“, „ Viaţa“, „Adevărul literar şi artistic“, „Revista română“, „Tim- pul“, „Scena“, „Apostrof“, „Vatra“, „Drama“, „Însem- nări ieşene“, „Vitraliu“, „Expres cultural“, „Scriptor“. PREMII şi ORDINE: Premiul Academiei Române „Timotei Cipariu“ (ex aequo), pentru Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, In memoriam Florin Faifer Editura Academiei, 1979; Premiul „V. Pogor“, „pen- Scriitorul Florin Faifer s-a stins luni, 6 iulie 2020. Năs- tru creaţie artistică şi activitate civică exemplară“ cut la 14 aprilie 1943, Florin Faifer a absolvit Facul- din partea Societăţii Culturale „Junimea“; Premiul tatea de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Criticii, pentru cel mai bun secretar literar al anu- Cuza “ din Iaşi. În 1989 îşi ia doctoratul în filologie lui, din partea Asociaţiei Internaţionale a Criticilor cu teza Memorialistica de călătorie (până la 1900) − de Teatru, Secţia Română; Premiul de critică al Aso- între real şi imaginar; teza a apărut, în dimensiuni ciaţiei Scriitorilor din Iaşi, pentru Semnele lui Her- extinse, în 1993, la Editura Minerva, având titlul mes, Bucureşti, Editura Minerva, 1993; Diploma de Semnele lui Hermes, ed. a II-a, Iaşi, Editura Timpul, „Senior al profesiei“, acordată de Asociaţia Jurnaliş- 2006. Dintre volumele publicate mai amintim: Dra- tilor de Turism din România, pentru întreaga acti- maturgia între clipă şi durată, Iaşi, Editura Junimea, vitate publicistică în domeniul turismului, acordat 1983; Cordonul de argint, Iaşi, Editura Universită- de Asociaţia jurnaliştilor de turism din România şi ţii „Alexandru Ioan Cuza“, 1997;Efectul de prismă, Federaţia internaţională a jurnaliştilor şi scriitorior de Iaşi, Editura Cronica, 1998;Faldurile Mnemosynei, turism; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, pen- Iaşi, Editura Junimea, 1999;Pluta de naufragiu, Iaşi, tru volumul Efectul de prismă, Iaşi, Editura Cronica, Editura Cronica, 2002;Filtru, Iaşi, Editura Cronica, 1998; Ordinul „Meritul cultural“, în grad de Cava- 2005;Incursiuni în istoria literaturii dramatice româ- ler. Categoria A. Literatură, acordat de Preşedenţia neşti – Regăsiri, Iaşi, Editura Universitas XXI, 2008; României; Premiul Academiei Române „B. P. Hasdeu“, ediţia a II-a (Dramaturgi români), Iaşi, Editura Uni- pentru Dicţionarul general al literaturii române, vol. versităţii „Alexandru Ioan Cuza“, 2009, ediţia a III-a, I-II, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004; Editura Universitas XXI, 2010;Incursiuni în istoria Premiul revistei „Convorbiri literare“, pentru valen- teatrului universal (de la origini până în Renaştere). ţele estetice ale textului critic; Diploma de onoare şi Theatrum mundi, Iaşi, Editura Timpul, 2010;Incur- Medalia jubiliară „145 de ani de învăţămînt artistic siuni în istoria criticii dramatice româneşti, Zodia modern la Iaşi“; Diplomă de excelenţă, acordată de balanţei, Iaşi, Editura Timpul, 2010. Asociaţia Scriitorilor din Iaşi; Premiul de excelenţă, Florin Faifer a colaborat la realizarea Dicţionarului acordat de Asociaţia Scriitorilor din Iaşi; Premiul literaturii române de la origini până la 1900 , Bucu- de critică şi istorie literară al Asociaţiei Scriitorilor reşti, Editura Academiei, 1979. Alte colaborări: Dic- din Iaşi, pentru volumul Dramaturgi români, Iaşi, ţionar enciclopedic ilustrat ,Chişinău, Editura Cartier, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, 2009;

Memoria HYPERION 207 Diploma aniversară, pentru „Serviciu credincios şi întoarcă în ţară. Are şansa de a fi sprijinit de perso- merite excepţionale în recunoaşterea, afirmarea şi nalităţi precum Pierre Emmanuel sau Vintilă Horia. sporirea bunului nume al Şcolii ieşene de muzică, După un scurt interludiu spaniol se stabileşte defi- teatru, arte plastice, decorative, şi design“, acordată nitiv în Franţa, la Paris. de Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi; Cu trecerea timpului devine poet şi scriitor de Premiul „Restitutio“, acordat de Asociaţia Scriitori- limbă franceză, tipărind în anii ’80 şase volume de lor din Iaşi; Premiul „I. L. Caragiale“ al Academiei versuri şi în 1991, unul de proză memorialistică foarte Române, pentru lucrarea Incursiuni în istoria teatru- specială, poematic-filosofică, Diotima. În 1983 cunos- lui universal (de la origini până la Renaştere). Thea- cutul editor de poezie Guy Chambelland îi dedică trum Mundi, Iaşi, Editura Timpul, 2010. un număr al revistei sale „Pont de I’epee“. De-a lun- Scriitorii nu mor; opera le perpetuează memoria gul anilor ’90 îi apar, în limba în care a început să până când o nouă galaxie le va purta numele! Dum- scrie şi la care nu a renunţat niciodată, câteva cărţi nezeu să-l odihnească în pace pe Florin Faifer! fundamentale: Această pierdere (1992), apoi versiunea românească a primului volum din Diotima (1997), conţinând dublul paginilor din ediţia fran- ceză, al doilea volum (1998), precum şi Făt-Frumos din lacrimă (I-II, 1994-1996), epopee proiectată în mai multe volume ce vor însuma între zece şi cincisprezece mii de versuri. A tradus în româneşte din Eugenio Montale, Cecco Angiolieri, Dino Campana, Salvatore Quasimodo şi din lirica olandeză con- temporană, iar în franceză din Ion Caraion şi Mir- cea Dinescu. În 1992 a fost distins cu premiul Uniu- nii Scriitorilor şi cu cel al Academiei Române, iar în 1997, la primul Festival Internaţional de Poezie de la Oradea, i se acordă Premiul pentru Opera omnia. Opera literară: Jocul lui Adam, Bucureşti, 1967; Schimbarea la faţă, Bucureşti, 1968; Rosarium, Bucu- reşti, 1969; Sur le visage redempteur, Paris, 1972; Dieu me doit cette perte, Paris, 1983; Auguste nostalgie du sang, Paris, 1986; Chastete regnante, prefaţă de Lucian Raicu, Paris, 1987; Le Rang johannique, 1989; Apo- phtegmes de l’amour, Paris, 1989; Diotima, vol. I: Les morts s’en melant, Paris, 1991; ediţia Oradea, 1997, vol. II: Scara lui Iacob, Oradea, 1998; Această pierdere, Bucureşti, 1992; Făt-Frumos din lacrimă, I-II, In memoriam Bucureşti, 1994-1996; Augusta nostalgie a sângelui – Auguste nostalgie du sang, ediţie bilingvă, Oradea, Miron Kiropol 1997; Solitudinea lui Eros, Bucureşti, 1998; Ceea ce Miron Kiropol s-a stins din viaţă joi, 18 iunie 2020, sferele gândesc despre noi, Iaşi, 1999; Metopă, pre- la Paris. Născut la 29 septembrie 1936 la Bucureşti, faţă de Ioan Ţepelea, Timişoara, 2001; Ioana d’Arc, MIRON Kiropol a debutat cu versuri în 1963, la „Con- Botoşani, 2001; Povestea deviaţionistului, I, Iaşi, 2003; temporanul“, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Aur în sită, 2014; Cuvinte strigându-şi cenuşa, 2019. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la Traduceri: Poeţi francezi din secolul al XVI-lea, faţă (1968) şi Rosarium (1969), ultimul rămas însă Bucureşti, 2000; G. Bacovia, Plumb-Plomb, ediţie nedifuzat şi ulterior dat la topit drept represalii pen- bilingvă, Iaşi, 2001; Comment lire Eminescu en fran- tru că, în septembrie 1968, profitând de o invitaţie la cais, Bucureşti, 2001; Mircea Dinescu, Trente-deux un colocviu de poezie ce urma să aibă loc în Belgia, poesies, prefaţă de Lucian Raicu, Paris, 2001; Jean Kiropol luase decizia, sub şocul invadării Cehoslo- Keats, Poezii, Bucureşti, 2001. vaciei, dar şi – mai lucid decât mulţi alţii – convins Prin moartea lui Miron Kiropol, literatura română că nimic nu se va schimba în România, să nu se mai a pierdut un important poet şi traducător.

208 HYPERION Memoria „Zboară până sus nocturne este efectul unei enzime, numite momentul despărţirii, de purtare a crucii, „luciferază“ (evident, de la Lucifer). apelul trupei („care ţi-e numele suflete şi moarte“ Număr 47 texte fără titluri şi unul, de ce mărime porţi la aripi“). Uneori expresia Vasile Iftime are siguranţa că scrisul său final, numit „Cântec de leagăn“; ele eta- devine comică ( „te-am visat / împărţeai cu este de la bun început întreg, impredic- lează restul de imagine al fratelui ano- bunicul confortul mugurilor de salcâm“) tibil, intangibil, implacabil, ireversibil etc, nim şi fără chip, dispărut, după trăiri sfâ- sau hilară („ cota de referinţă a aripilor / încât nu are nevoie de recitire, revizuire, şietoare, iar personajul-martor n-a scăpat preţul barilului“). Tulburarea sufletească rectificare sau radere, aşa că îl scoate în clipa de excepţie şi o foloseşte după norma descarcă figuri provocatoare, începând piaţă aşa cum devine, înainte ca papa- şi dotarea programului său poetic. Moartea cu… instructajul privind modul de folo- razzi să se trezească. Comunicarea, asta este obiectul noilor producţiuni.Numai că sire a cailor comparaţi cu… îngerii, între e specializarea armei geniu. Astfel încât poetul nostru nu plânge ca Nicolaus Ola- avertisment şi beneficii de o parte („nu poetul se avântă, găseşte şi toboşarul util hus la moartea fratelui său, Matei, şi nici înjura dobitocul / nu pune povara pe el care să agite clientela şi aparatul edito- nu cere graţiilor să slăvească momentul / nu-i băga pielea la saramură“; „dacă îţi rial care să-i cântărească stimulul necesar. trist. Cu instrucţie soldăţească, persona- cântă în ureche / e semn că te crede vecin Acum însă nu socoteala că numărul ope- jul lui Vasile Iftime caută o poză de persi- într-o icoană“) şi lămuriri şi precizări („nu relor expuse creşte prestigiul autorului a flare a instanţei divine, îşi reprimă vorbirea mai locuiesc acolo suflete“; „ frate am venit decis, ci impulsul de introducere în veşni- memorialistică gravă şi a unei reculegeri să-ţi ţin locul / mergi acasă de ţesală calul cie a unei persoane dragi. după canon, poartă masca bărbăţiei şi a / şi aruncă o mână de boabe sub icoană“), De la V.I. primesc cartea de poeme limpezimii, pune în poeme anecdotica de unde se deduce importanţa unei veci- „Colonia de licurici“ (Eikon, 2020) şi provocatoare şi metafora insolită, căutând nătăţi speciale! înţeleg să-i dezleg în timp util „rebusul“: să uluiască. Cum construirea textului cere împe- „Rezervaţia de gândaci“. Mă uit pe verso Privindu-şi în ochi spectatorii, pen- recherea semnelor comune contrare (cf. şi mă minunez: însuşi cititorul de poezie, tru că importantă este afectaţiunea de „când dumnezeu îmbrăţişează cu aripa / tălmaci şi spartolog, pardon, patrolog, elocvenţă,Vasile Iftime redactează poeme, moare cuvântul apoi sufletul“), devine o C.Bădiliţă, binecuvintează opul. Enormi- respectiv scoate din automatul bretonian pripeală la potrivirea pentru poetizare: tatea renaşte: „El (Vasile Iftime) reinven- de versificare, evident, cu măsură lingvis- zborul, moartea, semnul de miracol şi tează poezia aşa cum aerul reinventează tică, folosind fondul comun de cuvinte cu conştiinţa,adunate, sugrumă divinitatea zborul…“(s.n.). Amin! aplicaţie la temă, personificând îngerii, flu- şi… poezia. Întemeiat în ordinul ambi- Cum sunt un umil cititor de poezie, turii, moartea, umbra, „bursierul cerului“, guu, autorul socoate însă distihul deschi- nu-mi pot schimba poziţia de „coautor“ corbul de rigoare etc., centrat pe metafora zător pentru instruirea sufletului reîncar- (vezi Bousoño) silit la adeziune, dar şi la revelatorie şi comparaţia şocantă: „rănile nat (fluturele), ocaziune cu care cititorul diferenţiere. Îmi măresc atenţia ca să-mi se deschid precum nişte aparate foto“, „Şi află „legea supremă a lui dumnezeu“: gravi- menţin relaţia, dar şi să depăşesc sufici- a intrat în moarte ca într-un zid până la taţia, obiect încă nelămurit de fizicieni. Iar, enţa entuziastă. Aşa că, ţintit asupra tac- brâu“, „ca nişte furnici ca nişte gândaci ona- drept urmare, „fluturele trist / şi-a bătut ari- tului lingvistic regăsesc în carte piese citite nişti“, „a coborât în moarte ca într-un bun- pile în cuie / pe o statuie cu chip de christ“!!! (18 aprilie 2019) în forumul Hyperion, în căr antiatomic“, etc. De aici începe impli- Probabil aici avem incitaţia modelului Emi- aceeaşi arătare şi înzestrare. Autorul n-a caţiunea sufletească. nescu (!), care descoperă legile relativităţii schimbat o literă. Scripta manent. Poetul nu are decât să sesizeze şi să înaintea lui Einstein. Astfel, poetul nostru Potrivită cu dedicaţia („În memoria fra- noteze contrariile trăite în instrucţia poe- ştie că „gravitaţia sfidează orice intenţie de telui…“), coperta în bernă nu incită, dar, tică a zilei („A murit primăvara / ghioceii aripă“ şi „(energia cinetică a unui resort se etalând o fotografie nocturnă a cimitirului sunt mult mai ieftini“), are disponibilitatea înmulţeşte cu 9,8)“, p.36. Iar „ultimul exer- Mănăstirii Sihăstria, având în mijloc mor- vorbirii curente, a poveştii intercalate şi a ciţiu de echilibristică e crucea“! mântul părintelui Ilie Cleopa, înconjurat dezvăluirii („ tata pe ascuns / ciocneşte cu Poetul crede că orice „coautor“ al poe- de candelele aprinse la crucile călugărilor sufletul tău /paharul de votcă“, p.12).Vine ziei sale s-a cam săturat de înduioşare şi care odihnesc acolo, rostul ei ar fi pregăti- o chemare muzicală a replicii la care con- vizionarism, el trebuie şocat, astfel încât, rea cititorului pentru fondul de semnifica- cură rimarea şi repetiţia, dar şi precizarea: orientat, îi administrează o frază instiga- ţii, sugerarea mulţimii de străluciri care s-ar „a coborât în moarte cu liftul“. Se deduce toare („i-a băgat mâna în chiloţi a muşcat-o găsi in conţinutul cărţii. Numai că textele că e greu să cobori un sicriu personalizat de sfârcuri“), o anecdotă precum scena nu sunt o deschidere spre omul duhov- pe scările blocului. de viol la UPU unde moartea, dispusă, nicesc ori spre devenirea pustniciei.Titlul Vasile Iftime are pregătire de cătană aşteaptă eroul dotat, precum şi un vers pare să trimită la o grădiniţă, dar e contra- pentru pompă şi ordin, scrie ca să se eli- între paranteze cu ruga: „sfântă gravitaţie zis de poza din cimitir. E clar că, sedus de bereze de trăire şi crede că poezia trebuie ţine sus această intenţie verticală“! Dar şi la prima „extragere“, autorul nu mai exa- să aprindă şi să surprindă, aşa că discursul dezvăluirea memorabilă: „în poarta cimi- minează suportul simbolic al termenilor. capătă însemnul de condescendenţă şi ton tirului / tata pe ascuns/ ciocneşte cu sufle- Dealtfel, în poetizare, autorul trece mereu de arlechinadă: „Nimic mai solemn decât tul tău / paharul de votcă“. peste capătul de sens al semnelor, simbo- să mori într-o cârciumă / să faci selfie cu Cu toate că limbajul este adaptat la lurilor pe care le foloseşte. Este provoca- moartea după ultima sticlă de votcă…“. termenul şi formula creştinească şi are în tor termenul de „colonie“ opus mănăsti- Personajul său afectat mimează autoritate vedere soroacele de pomenire a morţi- rii, este ofensator şi termenul de „licurici“ şi e luat de valul poveţei şi dispoziţiei („vă lor, Vasile Iftime are dumnezeul său, întru- opus luminilor deşteptării creştine. Pen- rog daţi-vă la o parte/ fotografiez singură- chipat în fluture, ignorând pe Dumnezeu tru că „puiul Satanei“, „Licuriciul e ochiul tatea“), întemeiat pe o pretenţie de liber Cuvântul şi liturghia, astfel încât persona- Dracului…“, cf. S.Fl.Marian, 1903, 46-48. pensatore şi poziţie de hierofanie, cu eti- jul său care a pătimit grozav realizează: „ Vine şi avocatul celebru care observă din- mon evanghelic şi etichetă creştină şi cu doamne sunt iisus“! Ataşat de „grinda unei colo de simbol: iluminaţia acestor insecte îndreptăţire pentru chestionarea ori con- cârciumi“, se asemană cu „un iisus al beţi- templarea lui dumnezeu. Poemele reiau vilor“ şi, la nevoie, vinde „cămaşa pentru o

Note, comentarii, idei HYPERION 209 mână de cuie“. Avem etalate dovezi induse / pământul din flori / întrupă-l cocori“). cântăreşte cenuşa“).Dotarea de care dis- de lejeritatea rimelor: „pe umeri un munte Un rând descrie locaţia: „confort biblic cât pune se datoreşte unor alţi dumnezei: al mi-ai pus /să urc să cobor / grele-s doamne vezi cu ochii“. cârtiţilor, al viemelui, al furnicilor, aranjaţi crucile lor / şi nici un izvor pe tabor / nicio Fără îndoială, Vasile Iftime are în dotare după regula păpuşii de reper, matrioşka. chemare pe mare / tată mai am o singură „individualitate de suflet“, instrumentele În aceeaşi intenţie de mirare şi ambi- voie / trimite-l pe noe“, p.22. Drahma de necesare pentru emoţia lirică reală şi scrie guizare, eroul emite cugetări („apa curge emoţie se rostogoleşte şi nimerim în poe- (redactează) ca într-o prelecţiune publică în nevoie de curgere“), situează cimitirul: ticitatea nebuloasei: „fluture ieşi din cocon despre domenii în care el este deja dumi- „o parcare supraetajată“, „port al naufragi- şi te deşiră până sus / pentru tine nu mai rit şi expert, astfel încât metafora se insti- aţilor“, iar cititorul beneficiază de „înţelep- există cale întoarsă / pe unde îţi este îngă- tuie între instrucţiuni, avertismente şi învă- ciune“: „ suntem ceea ce se adună când duită trecerea / urcă lumina…“. ţături de suportat pietricica fundamentală. marginile se închid“. Când programul limbajului este în Angajat deja să aibă poză creştină în aran- În cazarma personajului află cititorul criză, iar licuriciul scrierii insistă în spec- jarea fiinţei poetul reuneşte simboluri con- „când dumnezeu dă stingerea“, cu două tru, Vasile Iftime apelează la fraza eliptică trare, căutând îndemnul şi expresia pro- variante: „întunericul se ascunde sub pia- şi discursul rimat banal, litania cantabilă, vocatoare şi „înţeleaptă“: „secundarul dă tră“ şi „întunericul se ascunde în inima fireşte,cu trimiteri biblice: „doamne sunt ora exactă după cum aplaudă dumnezeu“ unui corb“. isac / scoate-mi în cale un trunchi de copac (p.49). Dar, şi „cimitirul dă ora exactă“ (p.52). Intenţia de şocare se menţine: „Nici un / de măr de prun de nuc / jertfă să urc / Aflat la „locul“ întâmplării, având ocazi- selfie cu dumnezeu în aeroportul edenului doamne pune-mă-n jug / să trag la carul unea să comunice adevăruri despre moarte / câtă minciună în manulalul de geografie cu foc / sub bici de prooroc / junghie tată şi vieaţă, eroul lui Vasile Iftime nu insistă / testiculul drept al lui marco polo nu mai mielul promis / visul arde fără flacără- n în sens blasfemiator, ci e condus de ispita indică nordul / magnetic“. vis…“. Asemenea refrene „dificile“ apar în viziunii rătăcite în imperechierea de meta- Sub semnul celor trei steluţe (***), fina- cele mai multe texte, în a doua jumătate fore. Poemul este o privire „pe gaura cheii“ lul opului are în vedere nevăzătorul pen- a lor. Cum resimte suficienţa lor, autorul (p.44), are rostul undei de şoc: „la apelul tru că oferă joc de sens, catrenul dezvălu- caută şi repetă formule poetizante: „când solemn îmi trec în revistă morţii / răs- ind învăţătura poetică a cărţii: „de vrei să dumnezeu dă stingerea / întunericul se pund prezent“(p.51), indică perspectiva înţelegi un orb / scoate-ţi ochii şi aruncă-i ascunde sub piatră“; „când dumnezeu dă „la poarta edenului“: „dumnezeu doarme la corb / şi lasă corbul să vază orbul / din stingerea/ întunericul se ascunde în inima şi noi suntem liberi“. De aici vine o che- vârf de pom cu ochi de om“. unui corb“; şi „la naiba cu obsesia asta pen- mare spre maximă şi lecţiune de pedagog Cum opul poetic trebuie să fie edifi- tru lemn viu“, „la naiba cu obsesia asta pen- nou: „când dumnezeu doarme totul este cator, aceeaşi rimă ordinară introduce … tru eternitate“, „ la naiba cu toate statisti- permis“;„cea mai exigentă şcoală cimiti- profunzimea simbolică: „în inima corbu- cele cimitirelor“, „la naiba cu inima aceasta“ rul / (suflet se scrie cu literă mare)“; „dum- lui cresc aripile orbului“. (p.45-46). nezeu ne ascunde sub unghie / îngerii ne Am reţinut, pun semnul OK pentru Purtător de cizme, cu sunetul unei culeg cu penseta“; „în ziua a şasea /zaru- textele de la p.39 („Să încerci un exerci- goarne de stingere în urechi, învăţat să rile au fost aruncate“(p.59). ţiu de fertilitate“) şi de la p. 54 („Resusci- coase nasturi la veston, eroul pare să aibă Tema morţii impune seria de cuvinte: tez memoria bisericilor“). Aş vrea ca zorul instrucţie napoleoniană de… general: iisus, dumnezeu, duhul sfânt, golgota, lui Vasile Iftime să nu compromită zborul… „(toamna dezertările sunt la ordinea zilei) noe, isac, enoh,isaia, nici un înger însă, reinventat de aer. Lumină deplină. / lunetistul s-a eliberat împreună cu praful chiar invocat, nu are nevoie de nume. lg de puşcă / luna nu poartă vesta antiglonţ Liber culegătorul de noduri poetice stă / deasupra mărilor sângeră ochiul umă- cu ochii pe dumnezeu, aşa că ştie ce con- rului // valul îşi ţine respiraţia mânuieşte secinţe are existenţa lui asupra cuvântu- Avanscena Hyperion trăgaciul şi trage“.Şi: „la marginea satului lui şi a sufletului. Un domn care semnează Ioan Dan (?!) ne sergentul cătană bătrână / a făcut un salt Cu motorul liric pornit din imagi- trimite două texte, primul cuprinzând 10 înainte de ochii lumii / puşca sergenului nea insolită („şi au decupat din mama ca catrene precedate, fiecare, de interogaţia a făcut salt înainte / raniţa la fel ca puşca dintr-un atlas de anatomie“; „ şi au decu- presantă „Ce e iubirea“, al doilea, intitulat la fel ca sergentul a făcut un salt / înainte“. pat din mama o umbră cât mormântul „Femeia“, având 8 catrene, majoritatea rân- Între fraze de sublimă ambiguitate (cf. „ lui lazăr“; „a decupat îngerul din icoană“), durilor fiind scurte, amândouă cu preciza- acarul în nelocuirea inimii suprapune nelo- eroul stabileşte determinarea de viaţă („ rea: „Pentru publicare în Hyperion“. cuirile /aripilor“!!!) stă şi cântecelul de… sufletul un şablon de croit singurătatea“). Poeziile, să le zicem aşa, nu par să fie descântec („apă rece apă dulce / fă-mă Deşi cere reflexie, poemul se salvează şi comise în epoca modernă, ci să provină mugure pe cruce / fă-mă ram şi fă-mă încarcă de rime facile: „în loc de cuie caiele din lumea primitivă a Coanei Chiriţa, un grindă / să-nfloresc la mama-n tindă“). / pentru o herghelie de stele / răstigniţi fel de portavoce /provocare prin tehnica Între rime „strălucite“ vin şi imagini în linia umbra pe două atele / priponiţi umbra rudimentară şi viziunea depăşită. Autorul lirismului clasic: „în loc de cuie caiele / pen- de-o păpădie / să nu scape-n pustie“; şi: şi expeditorul par să ne comunice faptul tru o herghelie de stele / răstigniţi umbra „concentrice cercuri simetrice cercuri / pen- că pentru a răspunde la obiect şi lămuri- pe două atele / priponiţi umbra de-o păpă- tru unele-i luni pentru altele-i miercuri“. tor pentru ei şi cititor, noi suntem determi- die / să nu scape-n pustie“. Poetul caută încă minunarea cititorului, naţi să publicăm textele respective pentru Cum avem o corespondenţă(poştală şi aşa că se face comunicare către mort cu pri- a ne justifica un comentariu adecvat.Noi telegrafică) între dumnezeu şi eroul des- vire la condiţiile nemuririi („o fereastră cu credem că suficiente sunt câteva extrase: părţit de viaţă, automatul de poeme are vederea spre cer / acum poţi să-l priveşti „sublim în gingăşie“, „antiteză în glorios“, în program lămurirea îngerului păzitor, pe dumnezeu în ochi / fără oglindă retrovi- „schimb total de vină“, „ discernământul reinventând (!) rugăciunea rimată („între zoare“), explicarea situaţiei („moartea ţine abstract“, „melodia inimii ce vrăjeşte fiinţa două morminte / îngropat-am cuvinte / de fotosinteza crucii“) şi termenii judecă- / din neştiinţă numită iubire“…Iar din defi- miluieşte părinte / zborul din oseminte ţii („la apelul solemn / îngerul domnului niţia femeii de reţinut sunt: „ guriţă gingaşă,

210 HYPERION Note, comentarii, idei / Ce spune chiar de tace“;. „plină de graţie, strângere de inimă. Noroc de salvarea bile- sus m-a avut în vedere. Dar nu numai azi. sculptură cu stupefacţie“; „Cum îndrăz- tului în telefon! Trăiască tehnica! Mulţumesc e prea puţin spus. neşte chiar spre tine, /Năvalnică, dar şi cu La bagajele de mână, pentru rapidi- Unul din zarzării mei e înflorit deja. De ruşine“; „Când o admiri e poruncitoare“… tate, probabil, totul se pune într-o singură bucurie, probabil, că m-am întors acasă. Cum amorul este şi păcat şi fiire întru lădiţă, sticla de apă nu mai este aruncată, Nu, PRECIS. desăvârşire, poetul se / ne limpezeşte: nici eventuala mâncare (păcat de brânză Izodomi 255 (până la alte informaţii Când crezi că e confuză devine dârză lăsată in frigider…), Vous avez la ceinture? mai personalizate), pentru conformitate Deşi pare atât de plăpândă, Non. Alors passez! Alors c’est plus facile Octavia Buhociu Se mădărăşte, te amărăşte, au temps de COVID-19? Mi se surâde fru- Semn sigur că te iubeşte. mos. Doi bărbaţi şi-au scos încălţămin- Fapt este că nu aflăm nici ce iaşte iubi- tea (bună de schi), un altul a fost introdus Artă-n Galerii… rea, nici ce iaşte femeia, iar poezia refuză într-o cutie transparentă,… Aşteptare la să-l mai caute pe autor. poarta C95: mulţi români, sau poate numai sub destin de pandemii lg români chiar. Începutul anului 2020 a debutat pentru Galeriile de Artă „Ştefan Luchian“ Boto- Decolarea avionului de la 8,55 s-a tot şani cu speranţa realizării unor expoziţii amânat vreo 45 minute: 16 persoane (din de ţinută, care să reflecte evoluţia artei acelaşi avion Bucureşti –Geneva ce ate- Note de jurnal vremurilor noastre şi să promoveze artiştii rizase pe la 8) nu au fost primite în Elve- contemporani, atât pe cei botoşăneni, cât Octavia Buhociu ţia şi au revenit în avion pentru întoar- şi pe cei aparţinând altor spaţii geografice. Luni seara, 16 martie şi marţi dimineaţa, cerea în România. Motivul nu l-am aflat, Astfel, în ianuarie, iubitorii de artă au 17 martie, pregătindu-mă să iau avionul poate vă apărea ceva în presă (anunţaţi-mă putut viziona lucrările expuse în cadrul unui Geneva- Bucureşti atât mi-am dorit: să nu şi pe mine)… generos Salon de iarnă, având drept orga- mă apuce strănutatul, moştenire de la tatăl Toţi am primit câte un formular de nizator pe artistul Florin Prodan – mem- meu: cam 9-10-11 strănuturi, la distanţa de completat: date personale, de unde venim, bru UAPR, Filiala Iaşi. Primele săptămâni 1-2 minute unul de altul, fără să fie semn pe unde am călătorit în ultimele 14 zile, ale lunii februarie au prilejuit întâlnirea de vreo boală. Aşa, din senin, din când în dacă am contactat persoane bolnave sau cu lucrările viitoarelor generaţii de artişti când, câteodată, alergie la ceva ?, nu am prezentând simptomele incriminate de – acum elevi ai Liceului de Artă „Ştefan făcut cercetări. Aş fi putut să-mi doresc ceva vreme, adresa la care ne vom stabili, Luchian“ Botoşani, în cadrul expoziţiei – mai multe lucruri, pentrucă toată ziua de numere de telefon, adrese de email, cu ce marţi am avut mici-mărunte probleme de concurs Omagiu lui Ştefan Luchian, aflată mijloc de locomoţie ajungem la adresa la cea de-a XIII-a ediţie. Finalul lui februa- rezolvat, care puteau lipsi, dar n-au lipsit. indicată, dacă am avut vreunul din cele 4 Int-o ordine cronologică: rie şi jumătate din luna martie au consti- simptome ale COVID-19, semnătura noas- tuit o dovadă a valorii artei plastice femi- M-am trezit pe la ora 4: ce mai face tră de corectitudine a răspunsurilor, să nu Covid-19 prin lume? la Botoşani sunt 254 nine contemporane, concretizată în ediţia I facem falsuri în declaraţii, avertizarea de a unei expoziţii colective, de nivel naţional, de persoane izolate la domiciliu (după pedepsire conform legislaţiei actuale… presa locală). Urmez eu…Ha! Ha! Rătăcit denumită Arta… la feminin, ce a avut ca Tipul din dreapta mea a tuşit scurt de şi curatori pe muzeograful Ana Coşereanu portofelul cu biletul de tren. Mi s-a părut, vreo două ori, apoi a dormit o vreme. Eu, dar a durat vreo 5 minute să-l găsesc la alături de artiştii Liviu Şoptelea şi Geno- nici strănut, nici tuşit. Cineva acolo sus m-a veva Dolhescu. locul lui… auzit. E bine. În aeroportul «Henri Coandă» Şoferul taxiului a confundat Chemin Au fost trei expoziţii programate, cu trei bărbaţi ce aduceau oarecum a asistenţi vizibilitate şi accesibilitate directă pen- des Aub cu Allée des Aub, a întârziat puţin, medicali, după îmbrăcăminte, ne-au îndru- mie mi s-a părut mai mult), dar oraşul fiind tru public, prilejuind bucuria estetică tră- mat spre Passeports, totul a mers repede, ită pe viu. Acestea au fost urmate însă de pustiu, am ajuns la timp să prind trenul cât să-mi las masca mai jos să vadă ofiţe- de 5,47. Dar, surpriză !, sau nu pe vremu- perioada mai puţin fericită, a închiderii rul, cu masca pe faţa, daca am vreo legă- accesului vizitatorilor în spaţiile muzeale/ rile astea, anulat fiind, mi se propune un tură cu fotografia din acte…timp în care, altul la 6,12. cred eu, a introdus datele de pe fişa mea, Caut altă soluţie: la 5,58 un altul pe alt pe un site, probabil DSP Botoşani. Nu am peron, urcat şi coborât panta (noroc de ea, strănutat, nici tuşit. pe scări ar fi fost aproape groaznic), chiar Am recuperat bagajul. Mi-am întâlnit dacă valiza are roţi, un tren regional care ruda, cu mască, ce mă aştepta. Am ajuns nu ajunge decât până la Geneva şi opreşte la gara Basarab printr-un Bucureşti destul şi-n toate staţiile…Călătorii mai mult fără de liber, cu aer mult mai respirabil decât mască, eu cu. Am avut timp sa urmăresc de obicei…La ceva e bun şi virusul ăsta! cam cât de des isi ating involuntar oamenii În autocarul de la Apetrans, 10 per- faţa… e adevăat ce se spune. Nu am auzit soane în total…eu am avut la dispoziţie tuşindu-se. Dar de ce să nu tuşească omul 8 locuri, eram doar doua măşti, după ora ?, poate-i fumător, de exemplu. 19,30 am auzit un bărbat tuşind, din spate La Geneva, iar am schimbat peronul, dreapta faţă de mine, poate era din alte iar valiza de tras şi prind în 2 minute un motive,… eu nu am deranjat pe nimeni tren până la aeroport. Aici nu e prea multă prin zgomote care să ducă la panică… lume, rândurile la check-in sunt aerisite, Cu taxiul până acasă, pe banca din mi se acceptă 1,8 kg peste 20 cât era con- spate că aşa-i mai politicos şi sănătos (noua semnat pe bilet. Tot e ceva. Când să mi se idee de distanţare socială, fizică nu-i des- verifice biletul scos la imprimanta nu era tul ?). Şoferul fără mască. Eu tot cu. Şi fără clar codul… să mă duc la Wizair!?…iar o strănutat. În casă la fel. Deci: Cineva acolo

Note, comentarii, idei HYPERION 211 expoziţionale ca urmare declarării stării au întâlnit nume despre care nu se ştiu prea Parisul, Veneţia, locuri din Grecia, dar şi de urgenţă, generată de pandemia pro- multe informaţii în spaţiul public. spaţiu românesc atât de pitoresc şi variat. vocată de virusul Covid 19. Această situa- Data de 28 iunie 2020, care a coin- Operele expuse sunt semnate de artişti ţie specială a determinat găsirea unor alte cis cu împlinirea a 104 ani de la moarte din diverse generaţii, precum: DĂNUŢ metode de promovare a artei, prin inter- artistului, botoşănean de origine, Ştefan ACONSTANTINESEI, MARCEL ALEXA, CĂLIN mediul mass-media şi expoziţii prezen- Luchian, a fost momentul primului verni- ALUPI, AUREL ANIŢEI, AURELIAN ANTAL, tate on-line. saj… cu public în stare de „alertă“ artistică. AUREL AZAMFIREI, SILVIU BABII, CRISTIAN Astfel, activitatea expoziţională s-a redi- Desfăşurat pe pietonalul Galeriilor de Artă BÎRZOIEŞ, MARIUS BUNESCU, GEORGE recţionat prioritar spre promovarea patri- „Ştefan Luchian“, evenimentul a fost prilejul BURLACU, CONSTANTIN CALAFETEANU, moniului artistic deţinut de Muzeul Jude- reîntâlnirii câtorva artişti botoşăneni şi al ŞTEFAN CONSTANTINESCU, ROMELIU ţean Botoşani. În acest sens, prima dintre unor iubitori de artă, care au putut admira COPILAŞ,CONSTANTIN DOROFTEI, VALERIU expoziţiile virtuale, pentru perioada 17 lucrări având ca tematică, cu predilecţie, GORGAN, FLORIN GROSU, DUMITRU HLIHOR, martie – 27 aprilie 2020, a fost dedicată peisajul citadin. GHEORGHE HUIVAN, GHEORGHE ILIESCU, artiştilor botoşăneni, fiind intitulată Artişti DEM IORDACHE, LILA LUNGULESCU, AUREL botoşăneni de ieri… de azi. MĂRCULESCU, GETA MERMEZE, CORNELIU Au fost expuse pe simezele Galeri- MIHĂILESCU, VICTOR MIHĂILESCU–CRAIU, ilor, de către conservatorul Liviu Şopte- VIRGIL NEAGU BUZĂU, COSTIN NEAMŢU, lea, lucrări din patrimoniul Secţiei de Artă MARCEL OLINESCU, THEODOR PALLADY, Plastică şi Etnografie, semnate de artişti LILI PANCU, GHEORGHE PETRAŞCU, ADRIAN botoşăneni din diverse perioade, nume de PODOLEANU, NICOLAE PREDESCU, FLORIN referinţă în arta plastică românească, pre- PRODAN, ILEANA RĂDULESCU, RUDOLF cum: Petru Achiţenie, Călin Alupi, Octav SCHWEITZER-CUMPĂNA, RĂZVAN STOICA, Băncilă, Petru Hârtopeanu, Ştefan Luchian, CONSTANTIN SURUGIU, SANDA ŞĂRĂMĂT, Ion Murariu, Marcel Olinescu, Constantin LIVIU ŞOPTELEA, GEORGE ŞPAIUC, BENONE Piliuţă ori Petru Remus Troteanu, dar şi ŞUVĂILĂ, PETRU REMUS TROTEANU, GHE- nume mai puţin cunoscute. ORGHE VÂNĂTORU şi MAX ARNOLD WEXLER. Cea de-a doua expoziţie, prezentată Expoziţia va rămâne pe simeze până on-line în perioada 27 aprilie – 18 mai, la finele lunii iulie. denumită Artişti pentru Luchian, s-a dato- Parafrazând, cu respectul cuvenit, titlul rat proiectului de redeschiderea a Muzeu- volumului scriitorului columbian Gabriel lui „Ştefan Luchian“ din oraşul Ştefăneşti, pe García Márquez, „Dragostea în vremea simezele Galeriilor de Artă „Ştefan Luchian“ holerei“, putem spune că… Arta în vre- fiind expuse lucrările ce vor face parte din mea pandemiei, indiferent de forma de expoziţia permanentă ce se va organiza manifestare artistică, rămâne cea mai fru- la noul muzeu. Expoziţia LOCURI, MEMORII, CULORI moasă declaraţie de dragoste pe care un Cea de-a treia expoziţie virtuală din… prezentă peste 50 lucrări de pictură şi gra- artist o poate face vieţii şi semenilor săi, vremea pandemiei, respectiv 28 mai – 27 fică din patrimoniul Secţiei de Artă Plas- mai ales în momentele cruciale ale fragi- iunie, s-a numit Petale de culoare şi a reu- tică şi Etnografie, dorindu-se a fi o invita- lei existenţe terestre. nit pe simeze picturi cu tematică florală, ţie la „relaxare“ estetică, o călătorie virtuală Foto: Ana Coşereanu şi Bog- subiect abordat de majoritatea artiştilor, prin locuri dragi şi spaţii memorabile pen- dan Amăriucăi indiferent de perioada în care aceştia au tru creatorii lucrărilor de artă, dar şi pentru Ana Coşereanu creat, alături de tematica peisajului ori a publicul vizitator. Pe simeze putem admira naturii statice.

Deschisă în perioada stării de urgenţă, expoziţia s-a deschis pentru public înce- pând din 16 iunie, dată care a marcat redeschiderea tuturor spaţiilor expoziţionale deţinute de Muzeul Judeţean botoşănean. Zilnic, pentru fiecare din cele trei expo- ziţii „deschise“ virtual, iubitorii de artă au putut vedea, pe pagina de Facebook a Muzeului Judeţean Botoşani, a Galerii- lor de Artă „Ştefan Luchian“, ca şi pe alte pagini dedicate artei, culturii şi muzeelor, lucrări ale artiştilor români cunoscuţi sau

212 HYPERION Note, comentarii, idei Redactor şef: Redactor şef: Gellu Dorian Gellu Dorian Redactor şef adjunct: Redactor şef adjunct: Nicolae Corlat Nicolae Corlat Secretar de redacţie: 33,697 mm Secretar de redacţie: Vlad Scutelnicu Vlad Scutelnicu Redactori: 50,969 mm Redactori: Andrei Alecsa, Emilia Andrei Alecsa, Raluca Ivancu, Adrian Lesenciuc Faraon, Adrian Lesenciuc Redactori asociaţi: Redactori asociaţi: Ala Sainenco, Mircea A. Ala Sainenco, Mircea A. Diaconu, Valentin Diaconu, Valentin Coşereanu, Pompiliu Coşereanu, Pompiliu Crăciunescu, Liliana Crăciunescu, Liliana Grecu Grecu Colegiul de redacţie: Colegiul de redacţie: Leo Butnaru, Leo Butnaru, Al. Cistelecan, Marius Al. Cistelecan, Marius Chelaru, Constantin Chelaru, Constantin Coroiu, Ana Coşereanu- Coroiu, Ana Coşereanu- Florescu, Theodor (MARȚI-DUMINICĂ) Florescu, Theodor Damian, Corneliu Damian, Corneliu Dumitriu, Radu Florescu, Dumitriu, Radu Florescu, Liviu Georgescu, Ciprian Liviu Georgescu, Ciprian Manolache, Emanoil (MARȚI-DUMINICĂ) Manolache, Emanoil Marcu, Mircea Oprea, Marcu, Mircea Oprea, Nicolae Oprea, Luiza Nicolae Oprea, Luiza Palanciuc, Antonio Palanciuc, Antonio Patraş, Petruţ Pârvescu, 4 Patraş, Petruţ Pârvescu, Andra Rotaru, Doina Nicolae Sava, Cassian Ruşti, Nicolae Sava, 4 Maria Spiridon, Vasile Cassian Maria Spiridon, Spiridon, Victor Teişanu, Vasile Spiridon, Victor 8 Vasile Tudor, Geo Vasile, Teişanu, Vasile Tudor, Dumitru Ungureanu, Dumitru Ţiganiuc, Geo Matei Vişniec, Radu Vasile, Dumitru Voinescu Ungureanu, Matei Vişniec, Radu Voinescu

Documentarist, culegere/distribuţie: Documentarist, Dora Corlat culegere/distribuţie: Dora Corlat Revistă membră Tehnoredactor: Ciprian Boariu Tehnoredactor: YPERION ISSN: 1453-7354 Ciprian Boariu Revista apare cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani REDACŢIA Revista apare cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani Preşedinte: Costică Macaleți Botoşani, Pietonal Transilvaniei, 3, Preşedinte: Costică Macaleți în parteneriat cu bl. A8, ap. 8 în parteneriat cu Memorialului Ipoteşti - Centrul Naţional Telefon: 0722-243633, 0746-760418 Memorialului Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“ E-mail: [email protected] de Studii „Mihai Eminescu“ Director: Ala Sainenco [email protected] Director: Ala Sainenco Editor: Fundaţia Culturală „Hyperion - Caiete [email protected] Editor: Fundaţia Culturală „Hyperion - Caiete botoşănene“ Botoşani botoşănene“ Botoşani Preşedinte: Gellu Dorian Preşedinte: Gellu Dorian

Responsabilitatea conţinutului articolelor din revista Hyperion aparţine în exclusivitate semnatarilor.

CMYK Coperta 3 Eugen Barz Emir Sokolovic Emil Ariton Elena Cardaș Dumitru Ungureanu Dumitru Burduja Dorel Cosma Diana Trandafir Daniel Moșoiu Daniel Corbu Dan Perșa Cristina Ștefan Cristian Simionescu Cotinel Munteanu Corneliu Fotea Constantin Severin Constantin Dram Constantin Dracsin Constantin Coroiu Ciprian Vestemean Carmen Doreal Blanca Trandafir Anne Sexton Angela-Melania Cristea Angela Burtea Ana Coșereanu Vintilă Alexandru Ovidiu Ala Sainenco Al. Cistelecan Adrian GeorgeSăhlean Adrian Mondea În acestnumărsemnează www.eminescuipotesti.ro/docpdf/Hyperion7-8-9_2020.pdf www.cimec.ro/Biblioteca-Digitala/Biblioteca.html#Varia www.eminescuipotesti.ro/calendarcultural.htm www.revistahyperion.ro N. Georgescu Mircea A.Diaconu Mircea Oprea Mioara Rîșnoveanu Mina Decu Mihai Păcuraru Mihai Marian Mihaela Vechiu Mihaela Oancea Mihaela Aionesei Marius Chelaru Marilena B. Matei Mariana Rânghilescu Marcel Miron Magda Ursache Lucian Scurtu Lucia Țurcanu Lina Codreanu Leo Butnaru Jesus Urceloy Ivan Bunin Iulian Anisimov Ionel Savitescu Ioana Diaconescu Ioan Es.Pop Ioan Holban Gheorghi Ciulkov Gheorghe Vidican George Luca Gellu Dorian Flora AlejandraPizarnik Yehuda Amichai Violeta Pintea Victor Teișanu Veronica Bălaj Vasilisk Gnedov Vasile Spiridon Valeriu Stancu Valentin Coșereanu Theodor Damian Theodor Codreanu Solomon Marcus Simona-Grazia Dima Serghei Gorodețki Romeo Aurelian Ilie Remus Valeriu Giorgioni Raluca Faraon Radu IlarionMunteanu Radu CălinCristea Radu Voinescu Radu Necșanu Petruș Andrei Petru Ursache Octavia Buhociu Norica Isac Nicoleta-Cristina Scarlat Nicolae Sava Nicolae Panaite Nicolae Oprea Nicolae Nistor

HYPERION Revistă de cultură • Anul 38 • Numărul 7-8-9 / 2020 (315-316-317)