Document Nr 4 TIPO.Indd
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
aniversări 150 DE ANI ÎN SLUJBA OAMENILOR General-maior dr. Dumitru SESERMAN1 a 23 februarie 2006, prin Ordinul ministrului teme franceze asupra Lapărării nr. M 32, ziua de 9 octombrie este părţilor elementare; teme introdusă în galeria tradiţiilor de cinstire şi sărbătorire a germane; desen liniar, părţile armelor şi specialităţilor militare ca Ziua Resurselor Umane. fi gurii omului într-un fel Actul de naştere a structurii centrale de personal a fost corect după modele date; semnat când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, caligrafi a, scrisoare corentă, în anul 1862, Înaltul Decret prin care Ministerul de Război, ordinară, dreaptă şi plecată. rezultat în urma unifi cării politico-administrative, era Examenul oral cuprindea organizat pe două direcţii: I-a Direcţie Personal şi Operaţii opt etape multidisciplinare: Militare şi a II-a Direcţie Administraţia Generală. cursul religios, catehism Principalele atribuţii ale Direcţiei Personal şi Operaţii elementar, limba română, Militare erau: dislocarea şi disciplina trupelor, marşurile şi limba franceză, limba manevrele, organizarea taberelor de instrucţie; recrutarea: germană, aritmetica, istoria stabilirea contingentelor, chemarea recruţilor, încorporarea şi Principatelor, geografi a. eliberarea documentelor de lăsare la vatră etc.; organizarea Dezvoltarea diferitelor componente ale administraţiei oştirii, a efectivelor şi a lucrărilor statistice; evidenţa perso nalului militare centrale şi apariţia, în timp, a unor noi arme şi armatei (registrele matricole) şi a personalului administrativ; specializări militare au făcut ca, de-a lungul existenţei sale, studierea şi modifi carea regulamentelor militare; publicarea actuala Direcţie Management Resurse Umane să parcurgă un decretelor domneşti; angajările/reangajările în armată proces continuu de schimbări de structură şi de denumire. (în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza serviciul militar În toţi cei 150 de ani de existenţă, structura centrală de a devenit obligatoriu pentru toţi cetăţenii). personal a Armatei a funcţionat fără întrerupere sub diferite De exemplu, Direcţia Personal şi Operaţii Militare denumiri, care gravitează în jurul noţiunii de personal: elabora ordine ale ministrului de Război atât pentru Direcţia Personal şi Operaţii Militare, Direcţia Serviciului organizarea procesului de recrutare şi selecţie pentru de Stat Major şi a Infanteriei, Direcţia Infanteriei, Cavaleriei şcolile militare, cât şi pentru organizarea învăţământului şi Personalului, Direcţia Generală a Personalului, Direcţia militar prin întocmirea tematicii concursurilor de Cadrelor Armatei, Direcţia Cadre şi Învăţământ. admitere şi a metodologiilor de desfăşurare a acestora. De-a lungul timpului, Direcţia a fost condusă de Structura examenului de admitere în şcoala militară de importante personalităţi mi li tare. Primul şef al Direcţiei ofi ţeri demonstrează complexitatea şi gradul de erudiţie Personal şi Operaţii Militare a fost colonelul Alexandru al celor care aspirau la o carieră de ofi ţer în armată. Christea (înlocuit la scurt timp, cu maiorul Gheorghe Astfel, examenul era constituit din două probe, scris şi Catargiu, care va face ulterior carieră diplomatică), iar şef oral. Cerinţele scrise cuprindeau: dicte român (dictare); al primei „diviziuni”, căpitanul Eustaţiu Pencovici, viitor ministru de război în guvernul condus de Ion Ghica. Direcţia a fost condusă de personalităţi importante, unele dintre acestea cunoscute şi prin prisma activităţilor în sfera operativă a armatei. Astfel, galeria şefi lor de direcţii este onorată cu nume, precum generalul de divizie Vlădescu Matei, generalul de divizie Ion Argetoianu, generalul de corp de armată Eremia Grigorescu sau generalul de corp de armată Nicolae Şova. Generalul de divizie Matei Vlădescu, la 10 mai 1866, a fost numit director al Direcţiei 1 Personal şi Operaţii Militare din Ministerul de Război, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 24 februarie 1868. Într-un raport adresat ministrului de Război al Franţei, la 15 octombrie 1886, maiorul R. Meyner – un 1860. Şcoala de Ofi ţeri bun cunoscător al realităţilor militare româneşti, afl at în document 2012 4 (58) 1 aniversări fericită între cele fericite, care e siguranţa de sine, încrederea absolută în succes, farmecul ce aceste calităţi de voinţă îl exercită asupra tuturor celor care stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionaţi de cuvântul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui hotărâre”4. În 1918, a fost ministru de Război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă. Generalul de corp de armată Nicolae Şova, personalitate de excepţie a Armatei Române, a participat la campania din 1913 în Bulgaria, la acţiunile ofensive de pe Valea Uzului, la luptele de pe Argeş, de la Odobeşti, Ţifeşti, Pralea – în războiul de întregire, dovedind Centrul de Instrucţie al Corpului 6 Armată pretutindeni rezistenţă, pricepere şi curaj. A luat parte la campania din 1919, contribuind, până misiune în ţara noastră – aprecia că generalul Vlădescu „este la ocuparea Budapestei, la eliberarea oraşelor Târgu Mureş, inteligent, instruit, vorbeşte puţin şi cu uşurinţă. Este foarte Turda, Cluj, Baia Mare şi Sighet. Generalul Dumitrescu l-a energic. Are mari calităţi militare şi este la curent cu toate apreciat ca fi ind „un ofi ţer de valoare, pe care se poate conta progresele care se realizează în străinătate. În caz de război în orice împrejurări”5. este potrivit pentru un comandament important”2. Timp de trei ani a reprezentat Armata Română în Între 5 noiembrie 1889 şi 15 februarie 1891 a fost capitala Austriei, ca ataşat militar, iar între 10 februarie ministru de Război în guvernul prezidat de generalul 1939 şi 10 ianuarie 1940 a condus Direcţia Personalului. George Manu, iar din 1892, şef al Casei Militare Regale. În această funcţie, rezultatele generalului Nicolae Şova A participat la elaborarea hărţii României, împreună cu „au fost uimitoare: a restabilit prestigiul acestei Direcţii statul major austriac. prin aspra corectitudine ce a întronat; … este generalul Generalul de divizie Ion Argetoianu s-a distins nu care a fost pus la locul unde oştirea are nevoie de un om numai ca ofi ţer de specialitate în arma tehnică de geniu, dar, care să întrunească calităţile deosebite ce le are”6 – aprecia mai ales, ca ofi ţer de stat major, sub ordinele colonelului subsecretarul de stat în Ministerul Apărării Naţionale, Cerchez, în luptele de la Opanez, Bucoava, Plevna. Un generalul Gheorghe Mihail. amănunt pe care merită să-l amintim este acela că faimosul În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a condus comandant al trupelor turceşti de la Plevna, Osman Paşa, s-a operaţiile militare pentru eliberarea Basarabiei (în luptele predat locotenent-colonelului, pe atunci, Ion Argetoianu. de la Fălciu, Bogdăneşti, Ţiganca) şi pe cele pentru cucerirea A fost membru în Consiliul Superior al Armatei Odessei. A fost apreciat de către generalul Vasile Atanasiu ca şi a îndeplinit diferite funcţii, de execuţie şi de comandă. fi ind „printre marii noştri generali de război, care vor fi înscrişi Între anii 1881 şi 1882 a condus Direcţia 1 Personal în istoria neamului nostru şi al cărui nume va fi înscris printre şi Operaţii Militare din Ministerul de Război. eroii săi”7. După pensionare, Ion Argetoianu şi-a început activitatea După cel de-al Doilea Război Mondial, indiferent de politică în Partidul Conservator; a fost deputat, senator, denumirea avută, compartimentele de bază ale structurii vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al centrale de personal şi-au păstrat nucleele de competenţe, Senatului. În 1912, a fost ministru de Război în guvernul reuşind astfel să funcţioneze efi cient, pentru a asigura prezidat de Titu Maiorescu. armatei necesarul de resurse umane. Generalul de corp de armată Eremia Grigorescu Anul 1997 reprezintă un punct de infl exiune în şi-a încheiat mandatul ca şef al structurii de personal dinamica problematicii resurselor umane, când în contextul (1913-1914), iar ulterior a ajuns comandantul Armatei 1, modernizării armatei, sfera de competenţe a direcţiei a fost lansând la Oituz în 1916 celebra lozincă „Pe aici nu se trece”. diversifi cată, prin alăturarea domeniului învăţământului Constantin Kiriţescu spunea despre Eremia Grigorescu că militar celui al managementului personalului, aceasta „era întruparea tipului clasic al soldatului de rasă – mândru ca primind denumirea actuală – Direcţia Management un muschetar, viteaz ca un cavaler medieval. …Optimismul Resurse Umane. său robust îşi găsea expresiunea în formele romantice, ce Principalele modifi cări ale structurii direcţiei au început, deveneau populare, impresionau corpul ofi ţeresc şi masele însă, în primul trimestru al anului 1990, la 1 martie, când soldăţimei şi le ridica moralul”3. denumirea Direcţiei Cadre şi Învăţământ se transformă Nicolae Iorga scria: „Generalul Eremia Grigorescu a în Direcţia Cadre, conform Ordinului ministrului apărării contribuit esenţial la izbânda de la Mărăşeşti prin acea însuşire naţionale nr. M. 15 din 1 martie 1990. 2 4 (58) 2012 document aniversări În acelaşi timp, prin Ordinul Marelui Stat Major din 10 martie 1990, se desfi inţează Secţia Învăţământ şi atribuţiile acesteia sunt eliminate dintre atribuţiile direcţiei. O altă modifi care importantă a structurii, ce a decurs din schimbarea politicilor de personal este consemnată prin Dispoziţia Marelui Stat Major din 16 martie 1990 care desfi inţează statele majore de pregătire militară a studentelor şi studenţilor, cadrelor didactice şi personalului tehnic-administrativ de pe lângă instituţiile civile de