aniversări 150 DE ANI ÎN SLUJBA OAMENILOR

General-maior dr. Dumitru SESERMAN1

a 23 februarie 2006, prin Ordinul ministrului teme franceze asupra Lapărării nr. M 32, ziua de 9 octombrie este părţilor elementare; teme introdusă în galeria tradiţiilor de cinstire şi sărbătorire a germane; desen liniar, părţile armelor şi specialităţilor militare ca Ziua Resurselor Umane. fi gurii omului într-un fel Actul de naştere a structurii centrale de personal a fost corect după modele date; semnat când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, caligrafi a, scrisoare corentă, în anul 1862, Înaltul Decret prin care Ministerul de Război, ordinară, dreaptă şi plecată. rezultat în urma unifi cării politico-administrative, era Examenul oral cuprindea organizat pe două direcţii: I-a Direcţie Personal şi Operaţii opt etape multidisciplinare: Militare şi a II-a Direcţie Administraţia Generală. cursul religios, catehism Principalele atribuţii ale Direcţiei Personal şi Operaţii elementar, limba română, Militare erau: dislocarea şi disciplina trupelor, marşurile şi limba franceză, limba manevrele, organizarea taberelor de instrucţie; recrutarea: germană, aritmetica, istoria stabilirea contingentelor, chemarea recruţilor, încorporarea şi Principatelor, geografi a. eliberarea documentelor de lăsare la vatră etc.; organizarea Dezvoltarea diferitelor componente ale administraţiei oştirii, a efectivelor şi a lucrărilor statistice; evidenţa perso nalului militare centrale şi apariţia, în timp, a unor noi arme şi armatei (registrele matricole) şi a personalului administrativ; specializări militare au făcut ca, de-a lungul existenţei sale, studierea şi modifi carea regulamentelor militare; publicarea actuala Direcţie Management Resurse Umane să parcurgă un decretelor domneşti; angajările/reangajările în armată proces continuu de schimbări de structură şi de denumire. (în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza serviciul militar În toţi cei 150 de ani de existenţă, structura centrală de a devenit obligatoriu pentru toţi cetăţenii). personal a Armatei a funcţionat fără întrerupere sub diferite De exemplu, Direcţia Personal şi Operaţii Militare denumiri, care gravitează în jurul noţiunii de personal: elabora ordine ale ministrului de Război atât pentru Direcţia Personal şi Operaţii Militare, Direcţia Serviciului organizarea procesului de recrutare şi selecţie pentru de Stat Major şi a Infanteriei, Direcţia Infanteriei, Cavaleriei şcolile militare, cât şi pentru organizarea învăţământului şi Personalului, Direcţia Generală a Personalului, Direcţia militar prin întocmirea tematicii concursurilor de Cadrelor Armatei, Direcţia Cadre şi Învăţământ. admitere şi a metodologiilor de desfăşurare a acestora. De-a lungul timpului, Direcţia a fost condusă de Structura examenului de admitere în şcoala militară de importante personalităţi mili tare . Primul şef al Direcţiei ofi ţeri demonstrează complexitatea şi gradul de erudiţie Personal şi Operaţii Militare a fost colonelul Alexandru al celor care aspirau la o carieră de ofi ţer în armată. Christea (înlocuit la scurt timp, cu maiorul Gheorghe Astfel, examenul era constituit din două probe, scris şi Catargiu, care va face ulterior carieră diplomatică), iar şef oral. Cerinţele scrise cuprindeau: dicte român (dictare); al primei „diviziuni”, căpitanul Eustaţiu Pencovici, viitor ministru de război în guvernul condus de Ion Ghica. Direcţia a fost condusă de personalităţi importante, unele dintre acestea cunoscute şi prin prisma activităţilor în sfera operativă a armatei. Astfel, galeria şefi lor de direcţii este onorată cu nume, precum generalul de divizie Vlădescu Matei, generalul de divizie Ion Argetoianu, generalul de corp de armată Eremia Grigorescu sau generalul de corp de armată Nicolae Şova. Generalul de divizie Matei Vlădescu, la 10 mai 1866, a fost numit director al Direcţiei 1 Personal şi Operaţii Militare din Ministerul de Război, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 24 februarie 1868. Într-un raport adresat ministrului de Război al Franţei, la 15 octombrie 1886, maiorul R. Meyner – un 1860. Şcoala de Ofi ţeri bun cunoscător al realităţilor militare româneşti, afl at în

document 2012 4 (58) 1 aniversări

fericită între cele fericite, care e siguranţa de sine, încrederea absolută în succes, farmecul ce aceste calităţi de voinţă îl exercită asupra tuturor celor care stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionaţi de cuvântul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui hotărâre”4. În 1918, a fost ministru de Război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă. Generalul de corp de armată Nicolae Şova, personalitate de excepţie a Armatei Române, a participat la campania din 1913 în Bulgaria, la acţiunile ofensive de pe Valea Uzului, la luptele de pe Argeş, de la Odobeşti, Ţifeşti, Pralea – în războiul de întregire, dovedind Centrul de Instrucţie al Corpului 6 Armată pretutindeni rezistenţă, pricepere şi curaj. A luat parte la campania din 1919, contribuind, până misiune în ţara noastră – aprecia că generalul Vlădescu „este la ocuparea Budapestei, la eliberarea oraşelor Târgu Mureş, inteligent, instruit, vorbeşte puţin şi cu uşurinţă. Este foarte Turda, Cluj, Baia Mare şi Sighet. Generalul Dumitrescu l-a energic. Are mari calităţi militare şi este la curent cu toate apreciat ca fi ind „un ofi ţer de valoare, pe care se poate conta progresele care se realizează în străinătate. În caz de război în orice împrejurări”5. este potrivit pentru un comandament important”2. Timp de trei ani a reprezentat Armata Română în Între 5 noiembrie 1889 şi 15 februarie 1891 a fost capitala Austriei, ca ataşat militar, iar între 10 februarie ministru de Război în guvernul prezidat de generalul 1939 şi 10 ianuarie 1940 a condus Direcţia Personalului. George Manu, iar din 1892, şef al Casei Militare Regale. În această funcţie, rezultatele generalului Nicolae Şova A participat la elaborarea hărţii României, împreună cu „au fost uimitoare: a restabilit prestigiul acestei Direcţii statul major austriac. prin aspra corectitudine ce a întronat; … este generalul Generalul de divizie Ion Argetoianu s-a distins nu care a fost pus la locul unde oştirea are nevoie de un om numai ca ofi ţer de specialitate în arma tehnică de geniu, dar, care să întrunească calităţile deosebite ce le are”6 – aprecia mai ales, ca ofi ţer de stat major, sub ordinele colonelului subsecretarul de stat în Ministerul Apărării Naţionale, Cerchez, în luptele de la Opanez, Bucoava, Plevna. Un generalul Gheorghe Mihail. amănunt pe care merită să-l amintim este acela că faimosul În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a condus comandant al trupelor turceşti de la Plevna, Osman Paşa, s-a operaţiile militare pentru eliberarea Basarabiei (în luptele predat locotenent-colonelului, pe atunci, Ion Argetoianu. de la Fălciu, Bogdăneşti, Ţiganca) şi pe cele pentru cucerirea A fost membru în Consiliul Superior al Armatei Odessei. A fost apreciat de către generalul Vasile Atanasiu ca şi a îndeplinit diferite funcţii, de execuţie şi de comandă. fi ind „printre marii noştri generali de război, care vor fi înscrişi Între anii 1881 şi 1882 a condus Direcţia 1 Personal în istoria neamului nostru şi al cărui nume va fi înscris printre şi Operaţii Militare din Ministerul de Război. eroii săi”7. După pensionare, Ion Argetoianu şi-a început activitatea După cel de-al Doilea Război Mondial, indiferent de politică în Partidul Conservator; a fost deputat, senator, denumirea avută, compartimentele de bază ale structurii vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al centrale de personal şi-au păstrat nucleele de competenţe, Senatului. În 1912, a fost ministru de Război în guvernul reuşind astfel să funcţioneze efi cient, pentru a asigura prezidat de Titu Maiorescu. armatei necesarul de resurse umane. Generalul de corp de armată Eremia Grigorescu Anul 1997 reprezintă un punct de infl exiune în şi-a încheiat mandatul ca şef al structurii de personal dinamica problematicii resurselor umane, când în contextul (1913-1914), iar ulterior a ajuns comandantul Armatei 1, modernizării armatei, sfera de competenţe a direcţiei a fost lansând la Oituz în 1916 celebra lozincă „Pe aici nu se trece”. diversifi cată, prin alăturarea domeniului învăţământului Constantin Kiriţescu spunea despre Eremia Grigorescu că militar celui al managementului personalului, aceasta „era întruparea tipului clasic al soldatului de rasă – mândru ca primind denumirea actuală – Direcţia Management un muschetar, viteaz ca un cavaler medieval. …Optimismul Resurse Umane. său robust îşi găsea expresiunea în formele romantice, ce Principalele modifi cări ale structurii direcţiei au început, deveneau populare, impresionau corpul ofi ţeresc şi masele însă, în primul trimestru al anului 1990, la 1 martie, când soldăţimei şi le ridica moralul”3. denumirea Direcţiei Cadre şi Învăţământ se transformă Nicolae Iorga scria: „Generalul Eremia Grigorescu a în Direcţia Cadre, conform Ordinului ministrului apărării contribuit esenţial la izbânda de la Mărăşeşti prin acea însuşire naţionale nr. M. 15 din 1 martie 1990.

2 4 (58) 2012 document aniversări

În acelaşi timp, prin Ordinul Marelui Stat Major din 10 martie 1990, se desfi inţează Secţia Învăţământ şi atribuţiile acesteia sunt eliminate dintre atribuţiile direcţiei. O altă modifi care importantă a structurii, ce a decurs din schimbarea politicilor de personal este consemnată prin Dispoziţia Marelui Stat Major din 16 martie 1990 care desfi inţează statele majore de pregătire militară a studentelor şi studenţilor, cadrelor didactice şi personalului tehnic-administrativ de pe lângă instituţiile civile de învăţământ superior, care erau subordonate Direcţiei Cadre şi Învăţământ. Aceste evenimente au angrenat multe schimbări în statul de organizare a 1924. Elevii Şcolii Militare de Ofi ţeri de Rezervă de la Sibiu direcţiei şi în structura de personal, mulţi „Regulamentul consiliilor de onoare (R.G.-7)”, aprobat prin dintre ofi ţerii şi subofi ţerii direcţiei fi ind numiţi în funcţii la O.G. nr. 36 din 25 august 1995; „Regulamentul consiliilor de Inspectoratul General pentru Învăţământ Militar. judecată (R.G.-8)”, aprobat prin O.G. nr. 37 din 25 august Prin Decretul nr. 172 din 23 martie 1990, generalul- 1995; „Instrucţiuni referitoare la aplicarea unitară a unor locotenent Traian Liviu Ciubăncan a fost eliberat din prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor funcţia de şef al Direcţiei Cadre şi a fost trecut în rezervă, militare”, aprobate prin O.G. nr. 44 din 18 septembrie iar funcţia de şef al instituţiei a fost ocupată ulterior de către 1995, precum şi „Nomenclatorul armelor, serviciilor şi colonelul Dumitrescu Victor. În luna septembrie a anului specialităţilor militare ale ofi ţerilor, maiştrilor militari 1990, prin noul stat de organizare apărea noua denumire de şi subofi ţerilor în activitate şi în rezervă din Ministerul Direcţia Personal. Apărării Naţionale”. La începutul anului 1991, Direcţia Personal, condusă de În anul 1996, s-a continuat acest proces şi au fost către general-maiorul Ion Victor Dumitrescu, cuprindea elaborate o serie de norme metodologice, astfel: „Norme un număr de 129 de persoane, dintre care 2 generali-maiori, metodologice privind elaborarea, avizarea şi înaintarea spre 106 cadre militare, ofi ţeri şi subofi ţeri, 21 de salariaţi civili, aprobare a lucrărilor din domeniul activităţii de personal” dactilografi şi programatori. şi „Norme de modifi care şi completare a instrucţiunilor Luna decembrie a anului 1991 aduce noi schimbări la privind aprecierea cadrelor militare, în timp de pace”. conducerea direcţiei, generalul-maiorul Victor Dumitrescu La data de 30 aprilie 1997, s-a constituit Direcţia a fost trecut în retragere, prin Decretul nr. 104 din 2 Management Resurse Umane prin reorganizarea Direcţiei decembrie 1991, iar generalul-maior Gheorghe Valeriu Personal a Ministerului Apărării Naţionale şi a Direcţiei Vasilescu a fost eliberat din funcţia de locţiitor şi numit în Învăţământului Militar din compunerea Departamentului funcţia de şef Direcţie Personal prin Ordinul ministrului pentru Politica de Apărare şi Relaţii Internaţionale, în apărării naţionale nr. M.P. 1079 din 23 decembrie 1991. baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M 25 din Anul 1992 reprezintă un an de stabilitate în ceea 18 aprilie 1997, emis pentru aplicarea Hotărârii Guvernului ce priveşte organigrama şi conducerea direcţiei, însă în României nr. 0110/1997. Prin Ordinul ministrului apărării toamna anului 1993, la 30 octombrie, Direcţia Personal a naţionale, la 25 aprilie 1997, şeful Direcţiei Personal a Ministerului Apărării Naţionale şi structurile subordonate Ministerului Apărării Naţionale, generalul de brigadă Valeriu acesteia au un nou stat de organizare. Este o perioadă Vasilescu a fost eliberat din funcţie şi numit şef al Corpului destul de tensionată pentru per sonalul direcţiei, întrucât au de Control al ministrului apărării naţionale. loc multe numiri în funcţii în aceeaşi structură sau în alte În funcţia de şef al acestei structuri a fost numit structuri ale ministerului şi transferuri în alte instituţii. generalul de brigadă Vasile Neculai Bălan, şeful Direcţiei Anul 1995 a fost caracterizat de o intensă activitate Învăţământului Militar (Ordinul ministrului apărării legislativă pentru aplicarea unitară şi integrală a prevederilor naţionale nr. MP 446 din 28 mai 1997). Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Astfel, Generalul-locotenent dr. Neculai Bălan a condus în Direcţia Personal au fost elaborate următoarele acte nou înfi inţata structură, Direcţia Management Resurse normative: „Instrucţiuni privind sistemul de evidenţă a Umane, până în anul 1999, când a fost numit ataşat al cadrelor militare în activitate şi în rezervă din M.Ap.N., în apărării la Ambasada României din Washington, funcţie pe timp de pace”, aprobate prin O.G. nr. 31 din 1 august 1995; care a îndeplinit-o până în 2001, anul în care a fost trecut în „Instrucţiuni privind aprecierea cadrelor militare, în timp de pace”, aprobate prin O.G. nr. 33 din 11 august 1995; rezervă cu drept de pensie. document 2012 4 (58) 3 aniversări

Perioada 1997-1999 a fost marcată de ample modifi cări Direcţiei Management Resurse Umane, Grupul de lucru în domeniul învăţământului militar, precum şi în structura pentru coordonarea reformei şi integrare euroatlantică direcţiei şi a domeniilor sale de activitate. Prin Ordinul sub conducerea colonelului George Diga. În perioada nr. M. 12 din 21 februarie 1997, ministrul apărării 4-7 martie 2000, România a participat la Reuniunea naţionale a aprobat înfi inţarea şcolilor de aplicaţie ale Comitetului Politico-Militar al NATO care s-a desfăşurat armelor şi desfi inţarea institutelor militare de învăţământ în format „19+1” la Cartierul General al NATO de la şi a centrelor de perfecţionare a pregătirii cadrelor. Bruxelles. Din delegaţia militară română, condusă de De asemenea, în iunie 1998, au intrat în vigoare secretarul de stat pentru politica de apărare, a făcut parte şi „Instrucţiunile privind managementul învăţământului colonelul Ion Gurgu, şeful Direcţiei Management Resurse militar”, aprobate de către ministrul apărării naţionale, Umane. Agenda de lucru a reuniunii a cuprins multe discuţii care se referă la: obiectivul fundamental al învăţământului a căror problematică a fost integrarea României în NATO: militar şi fi nalitatea acestuia, organizarea şi componenţa s-a analizat pachetul de Obiective de Parteneriat propus acestuia, precum şi obiectivele fi ecărei forme de învăţământ, României, s-a adoptat Planul Naţional Anual de Pregătire structura anului de învăţământ, planul de învăţământ şi a Integrării României în NATO, s-a evaluat participarea programa analitică. României la Programul Individual de Parteneriat în anul În baza Ordinului ministrului apărării naţionale 1999 şi activităţile bilaterale ale României în domeniile nr. M. 100 din 6 octombrie 1998, începând cu 1 iulie prioritare ale Parteneriatului pentru Pace. 1999, au fost înfi inţate Birourile de informare-recrutare În luna mai, a intrat în vigoare un nou stat de organizare la nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti al direcţiei, structura acesteia a fost modifi cată prin mutarea (47) şi Centrele zonale de Secţiei de Investigare selecţie şi orientare (3). a Stării Personalului la La aceeaşi dată, Inspectoratul General Direcţia Management al Ministerului Apărării Resurse Umane preia Naţionale. în compunere mai La 1 august 2000, multe structuri: Secţia direcţia se restructurează Organizare şi Politici din nou, astfel încât au de Salarizare, Secţia rămas trei secţii, două Investigarea Stării Perso- secţii reunindu-se într-un nalului, Secţia Asistenţă serviciu – Serviciul Religioasă, Secţia Veterani Reconversie, Asistenţă de Război, Cadre Militare Postcarieră, Veterani în Retragere şi în Rezervă 1927. Un grup de elevi ai Şcolii Militare de Ofi ţeri de Război, Cadre şi subordonează Centrul Militare în Rezervă şi Metodologic pentru Selecţie Aptitudinală şi Psihologică. în Retragere, iar Centrul Metodologic pentru Selecţie În baza Ordinului ministrului apărării naţionale Aptitudinală şi Psihologică a ieşit din subordinea direcţiei nr. M. 48 din 25 mai 1998, au fost aprobate „Normele privind şi s-a subordonat Statului Major General. reconversia profesională în Ministerul Apărării Naţionale”. Luna septembrie 2000 a fost marcată de mai multe În anul 1999, la conducerea Direcţiei Management activităţi internaţionale, în domeniul învăţământului Resurse Umane este numit colonelul Filip Ion Gurgu. militar şi al reconversiei profesionale a personalului militar După absolvirea academiei în anul 1978, a îndeplinit mai disponibilizat. La nivelul direcţiei, s-a constituit Grupul multe funcţii de comandă şi de instructor la Şcoala de de lucru pentru elaborarea testelor privind evaluarea Ofi ţeri Activi de Artilerie şi Rachete Antiaeriene. După cunoştinţelor de limbi străine, conform STANAG 6001, 1980, până în anul 1997, a îndeplinit funcţii de conducere grup care a avut o activitate intensă de colaborare a structurilor de formare ofi ţeri activi şi de organizare a internaţională în cadrul seminariilor desfăşurate la Centrul învăţământului în cadrul Direcţiei Învăţământ Militar. Din Marshall, Garmish, din Germania. anul 1997, a fost locţiitor al şefului Direcţiei Management Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 137 din Resurse Umane până la 12 decembrie 1999, când devine 31 august 2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor şeful acestei direcţii. formelor de discriminare a declanşat a serie de măsuri foarte În anul 2000, necesitatea integrării în structurile importante pentru integrarea personalului de gen feminin în euroatlantice a generat un amplu proces de restructurare rândul efectivelor armatei. Începând cu anul de învăţământ şi de reformă a politicilor de personal în vederea asigurării 2001-2002, instituţiile militare de învăţământ vor pregăti interoperabilităţii. În acest sens, s-a constituit, şi la nivelul personal militar profesionalizat şi din rândul femeilor.

4 4 (58) 2012 document aniversări

Accesul candidaţilor de gen feminin a fost permis în În baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 90 din 21 iunie colegiile militare liceale, în şcolile de maiştri şi subofi ţeri, 2001 a fost aprobat, prin Hotărârea Guvernului României precum şi în instituţiile militare de învăţământ superior. nr. 582 din 21 iunie 2001, „Ghidul carierei militare”, Această reglementare prevedea următoarele: criteriile de ale cărui prevederi au intrat în vigoare de la data de recrutare, probele de selecţie şi admitere a femeilor vor fi 30 iulie 2001. aceleaşi ca şi pentru candidaţii de gen masculin; numărul În anul 2002, pregătirea evaluării structurii în vederea de locuri pentru persoanele de gen feminin sunt incluse în aderării la structurile NATO a fost principala preocupare a cifrele de şcolarizare pentru fi ecare categorie de instituţii direcţiei. Pentru pregătirea vizitei de evaluare NATO, din militare de învăţământ; nu vor exista locuri separate, orice perioada 26 februarie - 1 martie 2002, la nivelul direcţiei candidat care îndeplineşte condiţiile de admitere, indiferent s-au stabilit responsabilităţile de coordonare a activităţii de de gen, fi ind acceptat în sistemul militar de învăţământ. pregătire, de transmitere a informaţiilor statistice despre De asemenea, pe timpul şcolarizării şi în viitoarea carieră, existentul personalului, fl uxurile de personal, managementul femeile vor fi repartizate în unităţi mixte şi vor participa carierei militare, reconversia profesională a personalului împreună cu bărbaţii la toate activităţile de instrucţie şi disponibilizat, competenţele lingvistice, pregătirea prin educare, în conformitate cu standarde unice de califi care cursuri, gestionarea resurselor umane. militară. Au existat, totuşi, anumite excepţii, deoarece nu au Prin Planul de implementare a obiectivului „Reforma fost acceptate, la admitere şi pe parcursul şcolarizării, femeile sistemului de învăţământ militar”, asumat de Direcţia însărcinate, iar cazarea personalului militar feminin era Management Resurse Umane în cadrul Programului realizată în locuri separate de cele ale bărbaţilor. Problematica Naţional de Aderare din Ciclul III MAP, Secţia Promovare, integrării femeilor Recrutare, Selecţie militar profesionist a şi Pregătire Resurse fost în atenţia factorilor Umane răspundea de decizie, iar implicarea de obiectivul E: E1) direcţiei s-a materializat Perfecţionarea siste- prin participarea anu- mului de învăţământ ală la Conferinţa militar românesc; Comitetului Femeilor din Forţele NATO E2) Cunoaşterea şi implementarea limbii engleze; E3) politicilor comune Formarea şi pregătirea membrilor alianţei. cadrelor militare. Anul 2001 a Pentru a monitoriza reprezentat un an marcat şi evalua stadiul înde- de restructurarea arma- 1930. Elevii Şcolii Pregătitoare de Ofi ţeri de Infanterie plinirii obiectivelor tei, de implementarea corespunzătoare unor noi politici care să asigure interoperabilitatea cu domeniilor prioritare din Programul Naţional de Aderare structurile Alianţei Nord-Atlantice. Preocupările pentru la NATO care sunt în responsabilitatea direcţiei, precum protecţia socială a personalului militar disponibilizat şi pentru proiectarea reperelor ciclului IV M.A.P. s-au s-au concretizat prin Ordinul comun al ministrului constituit două colective de lucru, sub coordonarea apărării naţionale şi al ministrului educaţiei şi cercetării colonelului George Diga, care au avut în atenţie atât nr. M. 80 din 7 iunie 2001 privind unele măsuri de problemele de pregătire a personalului şi de învăţământ protecţie socială a personalului militar disponibilizat militar, cât şi cele de management al personalului. ca urmare a restructurării Armatei României, prin care Activităţile direcţiei pentru organizarea programelor s-au reglementat ocuparea posturilor didactice vacante din de reconversie profesională s-au concretizat prin elaborarea învăţământ şi cheltuielile pentru pregătirea cadrelor militare Ordinului comun al ministrului apărării naţionale şi al în departamentele pentru pregătirea personalului didactic ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. M. 16 din dintr-o universitate de stat. 12 februarie 2002, prin care s-a aprobat Actul adiţional la La data de 18 octombrie 2001, a fost emis Ordinul Acordul de colaborare între cele două ministere în vederea ministrului apărării naţionale nr. M. 169 pentru aprobarea aplicării unor măsuri active de protecţie socială pentru „Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei personalul militar disponibilizat. Pentru prima dată, Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil care se vor aplica s-a desfăşurat Bursa locurilor de muncă pentru cadrele în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi militare disponibilizate, la Centrul Militar Judeţean Buzău, formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării împreună cu A.J.O.F.M., activitate prin care s-a urmărit Naţionale, aprobată prin Legea nr. 37/2001”. creşterea gradului de ocupare a militarilor disponibilizaţi. document 2012 4 (58) 5 aniversări

Biroul Secretariat Tehnic şi Biroul Testare Cunoştinţe Limbi Străine. La începutul anului, în data de 8 ianuarie 2003 a avut loc un eveniment important, când s-a înfi inţat primul incubator de afaceri în Bucureşti, destinat cadrelor militare în rezervă şi personalului disponibilizat din industria de apărare, a cărui activitate a fost fi nanţată prin Banca Mondială, iar managementul incubatorului a fost asigurat de Centrul Incubator Tehnologic şi de Afaceri. Inaugurarea ofi cială a avut loc la data de 2 iulie 2003, în prezenţa ministrului apărării naţionale şi a ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. Anul 2003 se remarcă prin activităţi internaţionale importante pentru dezvoltarea programelor de pregătire 1934. Elevii Liceului Militar „Ştefan cel Mare” de la Cernăuţi prin cursuri de carieră şi de specialitate a personalului militar şi de învăţare a limbilor străine, pentru realizarea efi cientă Printre cele mai importante acte normative care au a recrutării şi selecţiei personalului militar profesionalizat. decurs din nevoia de interoperabilitate cu structurile şi Astfel, la Direcţia Management Resurse Umane au avut loc politicile de personal din cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi a întâlniri cu delegaţia franceză condusă de directorul adjunct reformei structurilor militare din Armata României au fost: al Direcţiei Cooperare Militară şi Apărare din Ministerul Ordinul ministrului apărării naţionale pentru aprobarea Afacerilor Externe din Franţa, cu profesori ai Şcolii de „Instrucţiunilor privind corpul instructorilor militari din Limbi Străine a Forţelor Canadiene, cu delegaţia austriacă instituţiile militare de învăţământ” (colectiv de elaborare în cadrul unui proiect comun de studii privind pregătirea de – colonel Zamfi r Vasiloni, colonel Vasile Ciulic, maior nivel înalt a ofi ţerilor. De asemenea, au avut loc întâlniri ale Marian Zancă, funcţionar public Viorica Ghiulea); Ordinul specialiştilor din direcţie cu ataşatul militar al Marii Britanii ministrului apărării naţionale pentru aprobarea „Concepţiei în România şi cu directorul pentru proiectele de limba de pregătire a personalului militar şi civil, în scopul preluării engleză de la Consiliul Britanic în vederea prezentării celor unor funcţii în structurile NATO” (colectiv de elaborare – mai importante repere din programul britanic de sprijin al colonel George Diga, funcţionar public Viorica Ghiulea); Armatei României în învăţarea limbii engleze. Ordinul ministrului apărării naţionale pentru aprobarea Anul 2004 debutează cu o intensă activitate „Concepţiei privind managementul personalului civil internaţională, remarcabilă fi ind participarea la Reuniunea din Armata României” (colectiv de elaborare condus Comitetului NATO pentru Personal şi la Conferinţa analizei de colonelul Adam Constantin şi din care au făcut parte stadiului fi nal a organizării structurilor NATO autorizate funcţionarii publici responsabili de politica de personal la pace, desfăşurată la Statul Major Militar Internaţional a funcţionarilor publici şi a salariaţilor civili din armată – din Bruxelles. funcţionarii publici Lavinia Vasile, Ramona Stan, Mariana Deşi direcţia îşi păstrează efectivul, se constată o Mincu, Georgeta Perneş, Irina Ursan); Ordinul ministrului intensifi care a activităţilor de cooperare internaţională şi, mai apărării naţionale pentru aprobarea „I.M.-3/1, Norme de ales, a activităţii de elaborare a actelor normative specifi ce organizare şi funcţionare a colegiilor militare liceale” şi managementului resurselor umane. Astfel, au fost elaborate Ordinul ministrului apărării naţionale pentru aprobarea noi reglementări ale proceselor specifi ce managementului „I.M.-3, Concepţia pregătirii prin cursuri a personalului resurselor umane din Armata României: Ordinul nr. M. 71 militar profesionalizat” (colective conduse de colonelul din 29 aprilie 2004 pentru aprobarea „MRU-1/5, Criterii George Diga), Ordinul ministrului apărării naţionale pentru de acordare a decoraţiilor de război din sistemul naţional aprobarea „Normelor metodologice privind încadrarea în de decoraţii al României militarilor şi unităţilor militare condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifi ce cadrelor din Ministerul Apărării Naţionale, precum şi unor militari militare în activitate” (colectiv de elaborare – colonelul străini şi unităţi militare străine”; Ordinul nr. M. 72 din Adam Constantin, maior Dan Şuţu, căpitan Adela Vâlcu) 30 aprilie 2004 pentru aprobarea „I.M.-3/6, Concepţia de şi Ordinul ministrului apărării naţionale pentru aprobarea formare, dezvoltare profesională şi utilizare a subofi ţerilor „M.R.U.-1, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor şi maiştrilor militari în Armata României”; Ordinul nr. umane în Armata României” (colectiv de elaborare coordonat M. 111 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea „I.M.-3/11, de colonelul Marian Ion). Norme de organizare şi desfăşurare a formării subofi ţerilor În anul 2003, structura direcţiei se modifi că prin în activitate, pe fi liera indirectă”, Ordinul nr. M. 124 din adăugarea în compunerea acesteia a două structuri: 5 august 2004 pentru aprobarea „M.R.U.-3/1, Instrucţiuni

6 4 (58) 2012 document aniversări privind aprecierea cadrelor militare”; Ordinul comun al orientate către efi cientizarea activităţii din acest domeniu, ministrului apărării naţionale nr. M. 137 din 13 septembrie prin eliminarea paralelismelor, separarea, pe cât posibil, a 2004 şi al ministrului educaţiei şi cercetării nr. 36797 din 10 politicilor, de activităţile specifi ce execuţiei, promovarea septembrie 2004 prin care se reglementează perfecţionarea competenţei, creşterea transparenţei, fl exibilizarea cadrului pregătirii personalului militar în domeniul limbilor străine normativ de evoluţie în carieră şi continuarea implementării în şcoli de aplicaţie şi centre de limbi străine şi condiţiile de modelului piramidal al structurării posturilor. evoluţie profesională a cadrelor didactice. Prin „Concepţia privind sistemul de promovare La data de 20 iunie 2005, generalul-locotenent Ion a profesiei militare, recrutare şi selecţie a personalului Gurgu, director adjunct al instituţiei, a fost delegat să militar”, aprobată de către ministrul apărării naţionale prin îndeplinească funcţia de şef al direcţiei, iar în luna noiembrie, Ordinul nr. M. 25 din 16 februarie 2006, structurile de a fost numit în funcţia de director al aceleiaşi direcţii. informare, recrutare şi selecţie pentru profesia militară se Atribuţiile şi structura direcţiei rămân aceleaşi, iar subordonează, începând cu 1 iulie 2006, Statului Major pregătirea personalului se intensifi că, îndeosebi în domeniile General. De asemenea, a fost aprobată de către ministrul sistemelor informatice militare, al managementului apărării naţionale „Strategia de promovare a profesiei militare resurselor de apărare, al relaţiilor internaţionale strategice în perioada 2007-2010”, care a pornit de la premisa că şi de securitate. De asemenea, primul trimestru al acestui profesionalizarea integrală a armatei a impus repoziţionarea an a fost marcat de desfăşurarea unor activităţi de instruire profesiei militare pe piaţa ofertelor de muncă. în domeniul relaţiilor civili-militari, al procedurilor de La data de 15 noiembrie 2007, generalul-maior elaborare a politicilor publice atât a personalului propriu, cât Niculae Tabarcia a fost numit şef al direcţiei. După anul şi a celui din centrele regionale de resurse umane şi învăţare. 1986, când a absolvit cursurile Academiei de Înalte Studii La aceste seminarii şi cursuri de pregătire, organizate de Militare a îndeplinit funcţii de şef de stat major, comandant direcţie şi instituţiile militare de învăţământ superior au de divizion de rachete antiaeriene, comandant de brigadă colaborat experţi americani şi britanici. la Brigada 19 Artilerie Antiaeriană şi la Brigada 1 Rachete În anul 2006, pe baza responsabilităţilor ce decurg din Sol-Aer şi şef al Serviciului Operaţii din Statul Major al atribuţiile funcţionale, activitatea în domeniul resurselor Forţelor Aeriene. Din anul 2005 până în 2007 a fost şef al umane a fost orientată, prioritar, către implementarea Direcţiei Operaţionalizare, Generare şi Evaluare Forţe din proiectelor derivate din Concepţia privind modernizarea Statul Major General, iar până în 2009 a fost şef al Direcţiei managementului resurselor umane în Armata României, Management Resurse Umane. La 17 februarie 2009 a fost document elaborat în anul 2005 ca parte componentă a numit director al Statului Major General şi din 7 ianuarie Strategiei de Transformare a Armatei, în concordanţă cu 2011 îndeplineşte funcţia de locţiitor al şefului Statului Major obiectivele stabilite prin Programul de Guvernare. În acest al Forţelor Aeriene. context, politicile de resurse umane, în anul 2006, au vizat cu Activitatea în domeniul resurselor umane, din anul prioritate următoarele obiective principale: modernizarea şi 2007, a fost orientată, prioritar, către implementarea dezvoltarea sistemului de management al resurselor umane; proiectelor derivate din „Concepţia privind modernizarea reducerea şi restructurarea personalului şi asigurarea măsurilor managementului resurselor umane în Armata României”. de protecţie socială; perfecţionarea sistemului de învăţământ; Unul din obiectivele cele mai importante a fost proiectul noii reorganizarea sistemului de promovare, recrutare şi selecţie Legi privind statutul cadrelor militare, defi nitivat de Direcţia a personalului militar profesionalizat; asigurarea evidenţei Management Resurse Umane în colaborare cu celelalte integrate a personalului din competenţa ministrului apărării structuri ale ministerului, prin care a fost redefi nită noţiunea naţionale; asistenţa postcarieră a cadrelor militare în rezervă şi retragere şi problematica veteranilor de război. La data de 1 ianuarie 2006, Direcţia Management Resurse Umane şi-a modifi cat structura, astfel încât a apărut în compunere Serviciul Politici Resurse Umane, care avea ca atribuţii elaborarea politicilor de dezvoltare a resurselor umane, a politicilor educaţionale şi a politicilor de recrutare şi selecţie a personalului, iar atribuţiile de gestiune şi evidenţă a personalului au fost îndeplinite de Secţia Analiză, Evidenţă Integrată şi Management Resurse Umane din competenţa ministrului apărării naţionale. În procesul de modernizare şi dezvoltare a sistemului de management al resurselor umane, eforturile au fost Ceremonialul de decorare a elevilor Şcolii de Ofi ţeri de Artilerie Antiaeriană

document 2012 4 (58) 7 aniversări de carieră militară, în corelaţie cu legislaţia naţională şi nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor practicile NATO şi UE şi sunt introduse reglementări care voluntari” care au intrat în vigoare în luna august 2008, au avut ca scop creşterea atractivităţii profesiei militare. astfel fi ind reglementată în mod unitar aplicarea acestei legi. Anul 2007 a fost marcat şi de implementarea sistemului De asemenea, prin dispoziţie a şefului direcţiei a intrat în unic de recrutare şi selecţie a personalului militar şi a avut vigoare „Cartea posturilor soldaţilor şi gradaţilor voluntari ca principale obiective: adaptarea sistemului de promovare a din Armata României”, document care reglementează profesiei militare, recrutare şi selecţie a personalului militar unitar standardele de realizare a atribuţiilor funcţionale şi la noile condiţii create prin suspendarea, pe timp de pace, a specifi caţiile de personal respective. serviciului militar obligatoriu. În anul 2009, la data de 17 februarie, generalul- De asemenea, tot acum, a fost reconfi gurată structura maior dr. Dumitru Seserman a fost numit şef al Direcţiei ministerului şi o preocupare permanentă a constituit-o Management Resurse Umane, funcţie pe care o îndeplineşte conducerea procesului de planifi care a resurselor umane ale şi în prezent. După absolvirea Academiei de Înalte Studii apărării în Armata României şi fundamentarea capitolului Militare, în anul 1988, a îndeplinit numeroase funcţii de Resurse Umane ale Apărării din Directiva de Planifi care comandă în cadrul Brigăzii 301 Mecanizată, iar din anul a Apărării. 1997 până în anul 2005, a fost comandant al Brigăzii 33 Mecanizată şi al Brigăzii 15 Mecanizată. În 2005 a fost numit locţiitor al comandantului Corpului 4 Armată, iar din anul 2007 a îndeplinit funcţiile de locţiitor şi şef al Direcţiei Personal şi Mobilizare din Statul Major General, până în anul 2009, când devine şef al Direcţiei Management Resurse Umane. Direcţia a parcurs, în acest an, un proces de restructurare, astfel că prin înfi inţarea Direcţiei Calitatea Vieţii Personalului, domeniul Direcţiei Management Resurse Umane care viza reconversia profesională şi asistenţa 1936. Şcoala de Ofi ţeri de Jandarmi de la Curtea de Argeş veteranilor şi a cadrelor militare în rezervă şi retragere trece în coordonarea În anul 2008, în luna noiembrie, s-a modifi cat structura acestei direcţii din cadrul Departamentului pentru relaţia cu direcţiei, prin includerea Secţiei Investigaţii Sociologice Parlamentul şi informare publică. în cadrul Serviciului Strategii, Politici şi Reglementări în Pentru armonizarea cadrului normativ specifi c cu Domeniul Managementului Personalului, alături de Secţia legislaţia naţională au fost modifi cate şi completate Legea Politici şi Reglementări în Domeniul Managementului nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, „Ghidul Personalului. Astfel, direcţia are în compunere trei servicii, carierei militare”, „Instrucţiunile pentru aplicarea Legii Secţia strategii, politici şi reglementări educaţie militară nr. 348/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor transformându-se în serviciu cu două secţii. voluntari”; de asemenea, la nivelul structurilor centrale Secţia Investigaţii Sociologice, singura structură s-au realizat demersuri pentru promovarea Ordinului specializată din Armata României în realizarea cercetărilor ministrului apărării naţionale pentru aprobarea „Normelor sociologice pe eşantioane reprezentative pentru personalul de recrutare, selecţie şi formare a ofi ţerilor şi subofi ţerilor în din armată, are ca domenii de responsabilitate investigarea activitate, pe fi liera indirectă”, care răspundea necesităţii de fenomenelor şi proceselor sociale din armată, studierea a integra într-un document unic, cadrul normativ general în raporturilor sociale dintre armată şi societate, analizarea şi domeniul respectiv. evaluarea problemelor sociale şi a moralului personalului, În anul 2010, scopul managementului resurselor umane cercetarea de specialitate. a fost adaptarea acestuia la realităţile şi nevoile armatei, în Pentru implementarea proiectelor derivate din condiţiile schimbărilor generale de la nivelul societăţii. „Concepţia privind modernizarea managementului Activitatea de elaborare a politicilor şi reglementărilor din resurselor umane în Armata României” s-au elaborat domeniul mana gementului personalului a avut ca obiectiv proiecte noi de acte normative. O atenţie specială a fost central implementarea unui model de management al resurselor acordată categoriei soldaţilor şi gradaţilor voluntari umane care să permită dezvoltarea motivării profesionale şi prin elaborarea „Instrucţiunilor pentru aplicarea Legii evoluţia în carieră. Pentru a elimina disfuncţionalităţile apărute

8 4 (58) 2012 document aniversări

în procesul de evoluţie în carieră a fost defi nitivat proiectul specifi c managementului resurselor umane, specialişti de modifi care a „Ghidului carierei militare”, document care în managementul personalului au elaborat proiectul a fost aprobat, în anul 2011, prin Hotărârea de Guvern nr. ordinului ministrului apărării naţionale pentru aprobarea 582/2011. Cele mai importante schimbări introduse de „Instrucţiunilor privind recrutarea, selecţia, formarea acest act normativ sunt alinierea sistemului de pregătire prin profesională şi evoluţia în carieră în Armata României”, care cursuri la reglementările Acordului de la Bologna care se a intrat în vigoare în anul 2012, prin Ordinul ministrului aplică la nivel naţional; posibilitatea frecventării cursurilor de apără rii naţionale nr. M. 30/2012. Principalele elemente carieră pe întreaga perioadă de stagiu în grad; confi rmarea de noutate ale acestui act normativ au fost: reglementarea importanţei programelor de studii din cadrul Colegiului unitară a tuturor proceselor de management resurse umane Naţional de Apărare. în vederea asigurării structurilor cu personal militar; evoluţia În perioada 2011-2012, nu s-au produs modifi cări în cariera militară pe trasee distincte stabilite în cadrul majore în domeniile de competenţă ale direcţiei, activitatea armelor sau serviciilor şi specialităţilor militare, în funcţie de fi ind orientată, prioritar, pe elaborarea strategiilor, politicilor categoria de personal militar, grad, nivel de studii, tipul de şi reglementărilor în domeniul managementului personalului, funcţii militare (de comandă, de conducere şi de execuţie), precum şi pe armonizarea acestora cu legislaţia naţională şi nivelul de ierarhizare a structurilor militare, experienţa şi realizarea evidenţei unitare a personalului Ministerului cunoştinţele necesare exercitării actului de comandă sau Apărării Naţionale. de conducere, fi liera de formare; experienţa profesională De asemenea, a fost elaborat proiectul prin care a dobândită în funcţii de nivel ierarhic superior sau în funcţii fost modifi cată şi completată Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari. Astfel, au fost rezolvate câteva probleme sociale ale acestei categorii de personal: extinderea limitei de vârstă până la care pot activa în sistemul militar, de la 40 de ani la 45 de ani şi acordarea aceloraşi drepturi ca şi cadrelor militare, privind recunoaşterea vechimii în serviciul militar şi încadrarea, după caz, în condiţii deosebite de muncă. Onor la comandant Adoptarea, la fi nalul anului 2010, a Legii nr. 263 privind sistemul unitar de pensii publice, de comandă ori de conducere în structuri militare de nivel a făcut inoperabil conceptul de „limită de vârstă în grad”, ierarhic inferior, care reprezintă un criteriu pentru ocuparea aşa cum era prevăzut în Legea 80/1995 privind Statutul funcţiilor de comandă/conducere. cadrelor militare şi a determinat schimbări în ceea ce priveşte Republicarea, în anul 2011, a Legii nr. 53/2003 privind stabilitatea în funcţii şi evoluţia în cariera militară. Prin Codul muncii, cu modifi cările şi completările ulterioare, urmare, a fost elaborat proiectul de act normativ concretizat adoptarea Legii nr. 62/2011 privind Legea dialogului social, în Legea nr. 53/2011 pentru modifi carea Legii nr. 80/1995 intrarea în vigoare a noii Legi de salarizare, precum şi a altor privind Statutul cadrelor militare. Principalele schimbări modifi cări legislative apărute la nivel naţional, au impus aduse de această lege au fost: instituirea vârstei standard de elaborarea unui nou „Regulament de ordine interioară pensionare ca limită de vârstă în grad pentru toate cadrele aplicabil personalului civil din Ministerul Apărării militare, indiferent de gradul militar deţinut; posibilitatea Naţionale”, care a fost aprobat prin Ordinul ministrului înaintării în gradul următor şi înainte de expirarea stagiului apărării naţionale nr. M. 17 din 4 februarie 2012. Prin acest minim în grad; obligativitatea participării la misiuni în afara regulament se aplică prevederile acestor legi la specifi cul teritoriului statului român, pentru întreg personalul militar; armatei şi se instituie o nouă procedură de evaluare anuală a posibilitatea numirii cadrelor militare în funcţii prevăzute în activităţii profesionale a personalului civil contractual, având statele de organizare cu grade egale sau mai mari decât cele în vedere obligativitatea stabilirii criteriilor de evaluare de pe care le au; posibilitatea împuternicirii cadrelor militare către ministrul apărării naţionale, în calitate de ordonator pe funcţii vacante; posibilitatea acordării dreptului de a principal de credite. purta uniforma militară după trecerea în rezervă/retragere, Activitatea de concepţie şi elaborare a strategiilor, inclusiv pentru maiştri militari şi subofi ţeri. De asemenea, politicilor şi reglementărilor specifi ce managementului în vederea aplicării prevederilor „Ghidului carierei educaţiei s-a axat pe actualizarea cadrului normativ militare” şi a fl exibilizării şi simplifi cării cadrului legislativ specifi c învăţământului militar în concordanţă cu Legea

document 2012 4 (58) 9 aniversări educaţiei naţionale nr. 1/2011 intrată în vigoare la începutul anului, în februarie şi pe fi nalizarea Concepţiei de transformare a învăţământului militar, în perioada 2011-2015. Cele mai importante politici de personal în această perioadă de schimbări majore ale legislaţiei naţionale au vizat următoarele: reglementarea unitară a modalităţilor şi regulilor de defi nire a carierei militare, precum şi tipurile de studii/ cursuri de carieră ce pot fi frecventate Direcţia Management Resurse Umane la ceas aniversar de către acestea în vederea înaintării raport cu valoarea şi potenţialul de dezvoltare a fi ecărei în gradul următor, cât şi eliminarea unor disfuncţionalităţi persoane; pregătirea pe parcursul carierei; modernizarea întâlnite în procesul de evoluţie în carieră a cadrelor militare; învăţământului militar; îmbunătăţirea climatului de muncă efi cientizarea sistemului de selecţie pentru promovarea şi a relaţiilor interumane; evaluarea şi menţinerea unui moral în funcţie şi înaintarea în grad; reglementarea unitară a bun al militarilor care participă la misiuni în afara teritoriului recrutării, selecţiei, formării profesionale şi evoluţiei în cariera statului român; motivarea personalului pentru asigurarea militară în Armata României, într-un singur act normativ stabilităţii profesionale şi creşterea performanţelor. specifi c, prin care au fost coagulate principalele procese ale Faptul că armata este, în mentalul poporului român, managementului resurselor umane şi a fost pentru prima un factor de stabilitate al societăţii şi principalul furnizor dată reglementată evoluţia în carieră a personalului militar. de securitate derivă din calitatea profesională şi morală a În această etapă de implementare a unor structuri militare resursei umane. Generarea şi instruirea resursei umane, suple, fl exibile şi efi ciente, compatibile cu structurile similare motivarea militarilor pentru a creşte disponibilitatea din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Direcţia Management acestora de a îndeplini orice misiune, în condiţiile creşterii Resurse Umane are obiective de mare importanţă care mobilităţii structurilor militare şi a diversifi cării tipurilor de privesc: gestionarea efi cientă a resursei umane în cadrul acţiuni militare, reprezintă şi pe viitor misiunea de bază a managementului carierei individuale; promovarea în structurilor de personal.

NOTE

1 Şeful Direcţiei Management Resurse Umane. 5 I. Dumitrescu, apud Ion Gurgu, Sergiu Balanovici, Vasilica Manea (2006), 2 R. Meyner, apud. Ion Gurgu, Sergiu Balanovici, Vasilica Manea (2006), O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române, Editura Centrului O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, p. 652. Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, p. 631. 6 M. Gheorghe, apud Ion Gurgu, Sergiu Balanovici, Vasilica Manea (2006), 3 C. Kiriţescu, apud Ion Gurgu, Sergiu Balanovici, Vasilica Manea (2006), O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române, Editura Centrului O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, p. 668. Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, p. 651. 7 V. Atanasiu, apud Ion Gurgu, Sergiu Balanovici, Vasilica Manea (2006), 4 N. Iorga, apud Ion Gurgu, Sergiu Balanovici, Vasilica Manea (2006), O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române, Editura Centrului O istorie a structurii centrale de personal a Armatei Române, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, p. 652. Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, p. 652.

150 YEARS IN THE DUTY OF THE PEOPLE – MAJOR GENERAL DUMITRU SESERMAN, PH.D.

For 150 years the central structure of personnel functioned without interruption under diff erent names. In the modernization and development process of the human resource management, it was followed the effi ciency of the domain activity, the competence promotion, the transparency increase and the laws perfection.

Keywords: personnel, human resource management, military learning, career, selection

10 4 (58) 2012 document aniversări OMUL – ELEMENT VALORIZATOR Colonel Daniel BUCUR1

otrivit defi niţiei enunţate de Mary Parker Follet2 Actul de naştere al structurii centrale de personal a Armatei Pmanagementul este „arta de a înfăptui ceva împreună a fost semnat la 9 octombrie 1862, când domnitorul Alexandru cu alţi oameni”. Termenul vine din latinescul manum agere Ioan Cuza a promulgat Înaltul Decret prin care Ministerul de „a conduce cu mâna”, adică îndemânare şi agerime, trăsături Război, rezultat în urma unifi cării politico-adimistrative, era esenţiale pentru a conduce oamenii spre un rezultat prestabilit reorganizat pe două direcţii: I-a Direcţie Personal şi Operaţii într-o activitate organizată. De aceea conceptul a fost preluat, Militare şi a II-a Direcţie Administraţia Generală. Exista, inclusiv în limba română, în paradigma ştiinţei de a conduce, cu încă de atunci, o viziune integratoare asupra tuturor etapelor elementele lui esenţiale: planifi care, organizare, control ... actului managerial: recrutarea şi selecţia viitoarelor cadre Managementul resurselor umane ocupă un loc de primă militare, formarea, evaluarea, promovarea şi utilizarea lor importanţă în ansamblul ştiinţelor manageriale pentru că, aşa până la părăsirea sistemului militar. Accesul la cariera militară cum se ştie încă din antichitate Omul este elementul valorizator se realiza, încă de atunci, atât pe fi liera directă, cât şi pe cea al existenţei. Astfel, în literatura de specialitate, apărută până indirectă, fi ind condiţionat de anumite criterii relative la vârsta, în prezent, managementul resurselor umane este privit ca cetăţenia, comportamentul în societate, starea de sănătate şi o condiţie a succesului în orice tip de activitate organizată. nivelul de pregătire al candidaţilor. În zilele noastre, structura Cu alte cuvinte, managementul resurselor umane ar putea fi centrală a Ministerului Apărării Naţionale care elaborează şi defi nit ca un complex de măsuri concepute interdisciplinar, monitorizează aplicarea strategiilor, politicilor şi reglementărilor cu privire la recrutarea, selecţia, încadrarea și utilizarea în domeniile managementului resurselor umane, carierei personalului prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea individuale profesionalizate şi educaţiei militare şi asigură materială şi morală, de la angajare până în momentul încetării evidenţa unitară a personalului Ministerului Apărării Naţionale activităţii de muncă.Bill Gates, fondatorul cunoscutei companii este Direcţia Management Resurse Umane. Prin intermediul „Microsoft”, declara în 1992: Dacă 20 dintre cei mai buni oameni acestei structuri, Ministerul Apărării Naţionale îşi generează cu care lucrez mă părăsesc, în câteva politicile în domeniul resurselor luni nu veţi mai auzi de Microsoft. „Omul e măsura tuturor lucrurilor“ umane şi totodată cooperează cu Trăim într-o societate a Pretoqoras – fi losof grec structurile guvernamentale, organele valorilor bazate pe cunoaştere, administraţiei publice centrale caracterizată prin complexitate şi un ritm rapid al schimbărilor, şi locale, organismele neguvernamentale, precum şi cu alte în care provocările şi obligativitatea adaptării ţin de domeniul instituţii de profi l din ţară şi străinătate pe problemele specifi ce normalităţii. Fără Resurse Umane capabile de rezistenţă la managementului resurselor umane. stres, creativitate şi performanţă, organizaţiile sunt sortite Acum, la ceas aniversar, când structurile cu atribuţii eşecului, indiferent de domeniul lor de activitate, buget sau în gestionarea resurselor umane din Armata României dotări. Fără prezenţa efectivă a oamenilor care ştiu ce, când aniversează 150 de ani de atestare instituţională, sunt mândru şi cum trebuie făcut, e pur şi simplu imposibil ca organizaţiile că în cariera mea de ofi ţer al Armatei României am parcurs să-şi atingă obiectivele. Tocmai de aceea pe plan mondial se o etapă esenţială pentru formarea mea şi în cadrul celei mai duce o adevărată bătălie pentru atragerea creierelor, investiţiile importante structuri de resurse umane din armată: Direcţia în acest sens fi ind foarte mari şi foarte rapide. În acest context, Management Resurse Umane. Această etapă a carierei mele oamenii reprezintă resursa vitală a tuturor organizaţiilor, care mi-a oferit o viziune corectă şi efi cientă asupra Actului de asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul acestora. Armata Comandă şi îmi alimentează un sentiment de siguranţă şi României, o instituţie bazată, în mod esenţial, pe aport uman, încredere în exercitarea acestuia. nu şi-ar fi putut câştiga prestigiul de care se bucură în societate Urez La mulţi ani! şi multe satisfacţii profesionale celor care fără o structură de personal atent selecţionată şi performantă, deservesc structuri de resurse umane în Armata României ! adaptată misiunilor cu care istoria poporului, ale cărui valori la apără, a investit-o. NOTE Structura care gestionează componenta umană a Armatei 1 Comandantul Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. nu este una oarecare, având importanţa, locul şi rolul său bine 2 Mary Parker Follet (3 septembrie 1868 – 18 decembrie 1933) asistent social şi consultant în management din SUA, cu cercetări esenţiale în domeniile teoriei defi nite în cadrul organismului militar, precum şi propria sa organizaţionale şi teoriei comportamentale; unul dintre primii teoreticieni ai evoluţie istorică. paradigmei managementului resurselor umane.

THE HUMAN BEING – VALUABLE ELEMENT - COLONEL DANIEL BUCUR Th e Human Resource Management Directorate was created 150 years ago and is a fundamental institution of the Romanian Army. Its mission is to elaborate the policies regarding the military and civil personnel and to harmonize the national and international requirements in the fi eld. Keywords: career, personnel, harmonization, Romanian Army, human resource policies

document 2012 4 (58) 11 aniversări COLEGIUL NAŢIONAL DE APĂRARE LA CEAS ANIVERSAR

Comandor dr. Laurenţiu ANGHELESCU1

de cunoştinţe în vederea pregătirii în domeniul securităţii olegiul Naţional de Apărare a fost înfi inţat şi apărării. Cla 1 februarie 1992 prin Ordinul ministrului În scopul menţinerii la zi şi a perfecţionării cunoştinţelor apărării naţionale nr. S/B.3/36 din 30 ianuarie 1992, în în domeniul securităţii şi apărării naţionale, dar şi în scopul cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (în prezent dezbaterii politice şi diseminării ideilor celor mai valoroase, Universitatea Naţională de Apărare), ca o necesitate de a avea absolvenţii şi profesorii Colegiului au înfi inţat, în 1993, cadrul legal, instrumentele necesare, managerii şi specialiştii Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, în prezent una capabili să asigure funcţionarea şi controlul societăţii civile dintre cele mai apreciate organizaţii neguvernamentale, care asupra Sistemului Naţional de Apărare. organizează numeroase activităţi ştiinţifi ce şi editează o Prima serie cu caracter experimental a cuprins 22 de interesantă publicaţie de specialitate. cursanţi militari şi civili şi a demonstrat efi cacitatea acestui În cei 20 de ani de activitate, Colegiul Naţional de sistem de pregătire. În consecinţă, Hotărârea de Guvern Apărare s-a dovedit a fi un bun cadru pentru dialog şi nr. 438 din 5 august 1992, i-a atribuit Colegiului Naţional cooperare între armată şi celelalte instituţii ale statului de de Apărare un statut autonom sub directa autoritate a drept, între armată şi partidele politice din România, care ministrului apărării naţionale. mai presus de opţiunile politice conjuncturale implică destinul României la acest început de mileniu. Colegiul Naţional de Apărare este instituţia care asigură prin cursuri postuniversitare şi postdoctorale, dezvoltarea profesională în domeniul securităţii şi apărării naţionale, a personalului civil şi militar cu funcţii de răspundere, aparţinând autorităţilor centrale, publice şi altor instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniul securităţii şi apărării naţionale, din afara acestuia sau din cadrul societăţii civile.

Comandorul dr. Laurenţiu Anghelescu alături de înalte ofi cialităţi militare – de la dreapta la stânga: ministrul apărării naţionale, generalul (r) Nicolae Spiroiu, secretarul de stat Mihail Vasile Ozunu şi rectorul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, generalul-locotenent prof. univ. dr. Teodor Frunzeti

Pe parcursul perioadei de funcţionare, Colegiul Naţional de Apărare s-a subordonat ministrului apărării naţionale, dar a fost trecut şi în coordonarea şi controlul unuia dintre secretarii de stat ai ministrului, astfel că începând cu 11 mai 2012 se afl ă în coordonarea Departamentului pentru Politica de Apărare şi Planifi care, în baza Ordinului ministrului Cursanţii Colegiului Naţional de Apărare apărării naţionale nr. M. 49 din aceeaşi dată. alături de generalul de brigadă dr. Nicolae-Ionel Ciucă, la sediul Diviziei 2 Infanterie „Getica” Înfi inţarea Colegiului Naţional de Apărare a fost percepută de societatea civilă ca o contribuţie majoră la integrarea organică a instituţiei militare în sistemul social şi În cadrul acestei instituţii de învăţământ sunt organizate politic al statului de drept. şi se desfăşoară trei tipuri de cursuri, după cum urmează: Colegiul şi-a dezvoltat rapid relaţiile cu instituţiile • Curs postuniversitar de dezvoltare profesională în guvernamentale, neguvernamentale, culturale şi ştiinţifi ce domeniul securităţii şi apărării naţionale „Securitate şi bună din ţară şi străinătate, deşi a fost prima instituţie de acest gen guvernare”, cu durata de 3 săptămâni, care se adresează din ţările din Europa de sud-est, fi ind mereu în atenţia celor demnitarilor (miniştri, secretari de stat, deputaţi, senatori), mai importante grupări politice interesate de acumularea generalilor şi amiralilor (chestorilor de poliţie), înalţilor

12 4 (58) 2012 document aniversări

Întrevedere cu Î.P.S.S. Daniel, Patriarhul României funcţionari publici etc. Până în prezent au fost desfăşurate Activitatea de cercetare ştiinţifi că a fost materializată un număr de XIII serii de cursanţi. prin publicarea de articole în cadrul sesiunilor de comunicări • Cursul postuniversitar de dezvoltare profesională în ştiinţifi ce organizate de către Universitatea Naţională de domeniul securităţii şi apărării naţionale „Probleme actuale Apărare „Carol I” sau în Buletinul Informativ al acestei ale securităţii naţionale”, cu durata de 24 săptămâni, destinat instituţii de către personalul şi cursanţii Colegiului. acelor care sunt propozabili a ocupa funcţii de conducere importante în societatea civilă sau pentru înaintarea la gradul de general pentru personalul Ministerului Apărării Naţionale. Până în prezent au fost desfăşurate un număr de XXIII serii de cursanţi. • Cursul postuniversitar de dezvoltare profesională în domeniul securităţii şi apărării naţionale „Introducere în securitatea naţională”, cu durata de 12 săptămâni, destinat tinerilor specialişti militari şi civili afl aţi la începutul carierei. Până în prezent au fost desfăşurate un număr de X serii de cursanţi. În cei 20 de ani de activitate, au absolvit unul din cele trei tipuri de cursuri peste 2.300 de cursanţi, dintre care aproape 1.000 au fost din cadrul structurilor de conducere Schimb de experienţă la sediul Serviciului de Pază şi Protecţie ale Ministerului Apărării Naţionale şi structurile de ordine publică şi securitate naţională. Urmărind cunoaşterea şi înţelegerea mai bună a În prezent, sistemul de învăţământ se desfăşoară având problematicii de securitate şi apărare naţională într-un la bază prelegerile susţinute de către profesori renumiţi din context geopolitic şi geostrategic complex, cultivarea întregul spectru al învăţământului universitar românesc, aptitudinilor necesare exercitării responsabilităţilor în dar şi de către specialişti militari cu experienţă în domeniul instituţii, organizaţii şi organisme cu atribuţii în sfera securităţii naţionale, prelegeri ce sunt completate cu securităţii şi apărării sau conexe acesteia, dar şi stimularea întocmirea şi prezentarea de referate individuale şi de grup refl ecţiei asupra valorilor democratice, culturii de securitate pe diferite teme din cadrul disciplinelor studiate în cadrul şi bunei guvernări în ţara noastră, Colegiul Naţional de cursului, precum şi de lecţii de documentare la instituţiile cu Apărare a organizat două sesiuni de comunicări ştiinţifi ce atribuţii în domeniul securităţii naţionale. cu următoarele teme: „Aderarea la NATO şi UE – şansa

document 2012 4 (58) 13 aniversări modernizării României” (5 noiembrie 2009) şi „Tendinţe şi evoluţii în securitatea europeană” (6-7 mai 2010). Colegiul Naţional de Apărare a participat la proiectul „NATO and new strategic concept. Romania’s priorities” sub egida NATO. S-a continuat participarea la programul de cercetare ştiinţifi că „Ştiinţa pentru Pace” sub egida NATO împreună cu Bulgaria, Germania şi Macedonia, cât şi cooperarea internaţională bilaterală cu instituţii similare din străinătate. Participarea cadrelor didactice şi a cursanţilor la manifestările ştiinţifi ce organizate de către colegiu sau de alte structuri a constituit preocuparea de bază a acestora pentru valorifi carea cu efi cienţă a activităţilor proprii. Cooperarea internaţională este împreună cu activităţile de învăţământ şi cercetare ştiinţifi că una dintre misiunile de bază ale Colegiului Naţional de Apărare. Urmărind realizarea standardelor de calitate şi de performanţă occidentale în Experţii militari acreditaţi în România domeniul pregătirii elitelor civile şi militare ale României împărtăşesc din experienţa ţărilor reprezentate în domeniul securităţii şi apărării, dar şi sprijinirea afi rmării şi afi rmarea intereselor României în cadrul comunităţii internaţionale a ţării noastre conform statutului acesteia de europene, euroatlantice şi internaţionale, contribuind la stat membru al NATO şi al Uniunii Europene. îndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor asumate de către În plan internaţional, Colegiul Naţional de Apărare România ca membru NATO şi al UE. şi-a continuat participarea la activităţile importante la care Efectul activităţilor internaţionale desfăşurate în este angrenat: programul de pregătire în domeniul Politicii domeniul specifi c de activitate – prelegeri ale unor lectori Europene de Securitate şi Apărare (PESA) al Colegiului străini – a fost cunoaşterea aprofundată a modului în care European de Securitate şi Apărare (CESA), organizând sunt organizate şi funcţionează principalele instituţii la Bruxelles al doilea Curs de Orientare PESA pentru internaţionale de securitate şi a problemelor de actualitate cursanţi din diferite ţări ale UE, ţări candidate la aderare cu care se confruntă acestea, cât şi atingerea unor standarde şi din terţe state; organizarea modulului 4 al Cursului de de calitate şi performanţă europene din punct de vedere Nivel Înalt al ESDC la Cercul Militar Naţional, Bucureşti; didactic şi metodologic în procesul de învăţământ la întrunirea organizată de Colegiul de Apărare NATO din instituţia noastră. Roma; Conferinţa Comandanţilor organizată de Colegiul Pentru viitor activitatea internaţională a Colegiului, va de Apărare NATO în cooperare cu Universitatea Naţională urmări respectarea obligaţiilor sale din cadrul activităţilor de Apărare a Poloniei; simpozionul Colegiului de Securitate internaţionale în care este angajat, extinderea şi diversifi carea Internaţională CISA al Universităţii Naţionale de Apărare relaţiilor sale internaţionale în sprijinul creşterii nivelului calitativ a SUA, cu tema „Noi aspecte ale războiului în secolul şi efi cienţei procesului de învăţământ, intensifi carea activităţii de al XXI-lea”, organizat la Istanbul/Turcia şi la cursul de cooperare cu parteneri străini şi organisme internaţionale prin orientare PESC organizat sub egida ESDC, în cooperare multiplicarea schimbului de cursanţi, participarea personalului cu Austria la Cercul Militar Naţional, Bucureşti. specializat la conferinţe, seminarii, activităţi ştiinţifi ce, călătorii Acestea sunt doar câteva din activităţile internaţionale de documentare şi informare la organisme politico-militare pe care Colegiul Naţional de Apărare le-a organizat sau la internaţionale şi europene, participarea la activităţile organizate care a participat, având ca obiectiv strategic promovarea de instituţii similare din străinătate.

NOTE 1 Şeful Colegiului Naţional de Apărare.

THE ANNIVERSARY OF THE NATIONAL DEFENSE COLLEGE - CAPTAIN (N.) LAURENŢIU ANGHELESCU, PH.D.

Th e National Defense College was established in order to create a relation between the civil society and the national defense system. Th e institution was created in a frame of dialog and professional cooperation and development in the fi eld and it organizes postgraduate courses. Keywords: national defense system, civil society, political parties, postgraduate courses, international cooperation

14 4 (58) 2012 document aniversări BATALIONUL 22 TRANSPORT „DÂMBOVIŢA“ – UN DECENIU DE ISTORIE LA TÂRGOVIŞTE –

Maior Aurel VÎLVOI1

atalionul 22 Transport ,,Dâmboviţa” – Forţelor Armate a aprobat înfi inţarea, începând cu 1 iunie B15 octombrie 2002. Un nume şi o dată. Există 1972 a Batalionului 410 Şcoală Şoferi, care avea să-şi oare o legătură între ele? Există. O istorie de 10 ani. desfăşoare activitatea în garnizoana Târgovişte în aceeaşi La acea dată, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale cazarmă în care funcţionează astăzi Batalionul 22 Transport nr. M.S. 45 din 23 aprilie 2002, a intrat în vigoare statul ,,Dâmboviţa”. de organizare al Batalionului 22 Transport din subordinea Ca urmare a amplului proces de restructurare şi Bazei 2 Logistică „Sud”. Drept urmare, Batalionul 22 Transport modernizare a Armatei României şi aşezarea acesteia pe noi (nucleu) s-a transformat în Batalionul 22 Transport, dislocat fundamente structurale, ministrul apărării naţionale a emis în garnizoana Târgovişte – cazarma istorică din Teiş. Ordinul cu nr. M.S. 34 din 29 martie 2001, care stabilea că, începând cu data de 1 iunie 2001, instruirea militarilor în termen recruţi se execută în bazele de instrucţie ale armelor. Drept urmare, Batalionul 410 Şcoală Şoferi s-a transformat în Baza 7 Instrucţie Auto. Dar, la numai opt ani de la trecerea în noul mileniu şi ca urmare a evoluţiei fenomenului militar din ţară, instruirea în unităţi militare a şoferilor nu şi-a mai găsit justifi carea. Astfel, prin Ordinul nr. B.110 din 18 septembrie 2002 al Şcolii de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto, Baza 7 Instrucţie Auto a încetat să mai existe. Dar istoria Armei Auto nu s-a stins pe aceste meleaguri odată cu încetarea din viaţa a unei unităţi militare. Tradiţiile au fost purtate mai departe de Batalionul 22 Transport din Garnizoana Târgovişte care, preluând o parte din personal, clădiri şi tehnică militară, a fost înfi inţat ca structură nouă 2010. Personalul unităţii alături de evaluatorii militari şi modernă. În baza Ordinului ministrului apărării naţionale Unde? La Târgovişte. Exact în cazarma în care a nr. M.S. 45 din 23 aprilie 2002, începând cu 15 octombrie funcţionat Regimentul 2 Care de Luptă, unitate de elită 2002, Batalionul 22 Transport (nucleu) s-a transformat în a Armatei României, care s-a acoperit de glorie în luptele Batalionul 22 Transport, subordonat Bazei 2 Logistică „Sud”. purtate în al Doilea Război Mondial. În baza Dispoziţiei Şefului Statului Major General Întâmplător? Nu, nu întâmplător. Chiar dacă de nr. G 2/S 631 din 3 aprilie 2007, începând cu 1 iunie 2007, la înfi inţarea Batalionului 22 Transport ,,Dâmboviţa” Batalionul 22 Transport s-a transformat în Batalionul 22 nu au trecut decât 10 ani, arma auto are în acest oraş istoria Aprovizionare, subordonat Bazei 2 Logistică, dislocat în ei – care începe cu înfi inţarea, prin Înaltul Decret Regal aceeaşi cazarmă. nr. 245 din 22 martie 1917, a primei unităţi de profi l auto Regimentul de tracţiune automobile. Importanţa folosirii automobilului în scopuri militare s-a evidenţiat treptat – cu precădere în perioada de război, atât ca mijloc de transport pentru trupe, muniţii şi subzistenţe, cât şi ca mijloc de tracţiune pentru gurile de foc ale artileriei. Având în vedere rolul esenţial al autovehiculului pe timp de pace sau în situaţii de război, Direcţia Înzestrării Auto, în urma demersurilor făcute, a obţinut aprobarea ca, începând cu anul 1949, la nivelul Armatei Române să ia fi inţă şcolile de auto, unităţi care au ca misiune instruirea specialiştilor în Arma Auto. În acest context, în conformitate cu Ordinul Marelui Stat Major nr. C. L. 00528 din 31 mai 1972, Ministerul 2010. Transportul militarilor şi tehnicii de luptă în condiţii de maximă siguranţă document 2012 4 (58) 15 aniversări

Batalionului 22 Aprovizionare i-a fost conferită denumirea onorifi că „Dâmboviţa”, în baza aprobării ministrului apărării naţionale pe raportul nr. CP 2-2619 din 10 martie 2009. De ce „Dâmboviţa”? Dâmboviţa este un străvechi perimetru de istorie şi cultură, aici avându-şi reşedinţa 33 de mari voievozi – stegari ai luptei necurmate pentru libertate, independenţă şi unitate – ca Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Mihnea al III-lea, Radu Şerban sau ctitori de spiritualitate românească – Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. Prin aura istoriei sale, Dâmboviţa este una dintre emblemele de vechime şi glorie ale pământului românesc. În baza Dispoziţiei şefului Statului Major General Exerciţiu de luptă în timp de pace nr. G 2/0138 din 4 septembrie 2009, începând cu de asigurare a unităţilor luptătoare cu toate categoriile de 1 noiembrie 2009, Batalionul 22 Aprovizionare ,,Dâmboviţa” tehnică şi materiale, precum şi cerinţelor de realizare a s-a transformat în Batalionul 22 Transport ,,Dâmboviţa” interoperabilităţii cu sisteme logistice ale armatelor moderne subordonat Bazei 2 Logistică „Valahia”, viitoarele misiuni NATO sau partenere. ale batalionului fi ind unele de mare anvergură, vizând Astfel, în perioada 8 iunie - 10 iunie 2010, comanda- operaţionalizarea şi executarea de misiuni în teatrele de mentul Batalionului 22 Transport „Dâmboviţa” şi Compania operaţii. Stat Major şi Deservire au fost evaluate în vederea certifi cării. Ministrul Apărării Naţionale a aprobat, pe raportul Conform raportului ofi cial Creval nr. H1/S95 din 24 iunie şefului Statului Major General nr. CP2 154 din data de 2010, capacitatea operaţională a Batalionului 22 Transport 11 ianuarie 2010, la propunerea Comisiei de Heraldică şi „Dâmboviţa”, este „GATA DE LUPTĂ”. Denumiri a Ministerului Apărării Naţionale, însemnul Conform standardelor NATO actuale, colonelul heraldic, fanionul, steagul de identifi care cu denumirea Valentin Sandu preconizează că, după anul 2018, toate onorifi că „Dâmboviţa” pentru Batalionul 22 Transport. structurile batalionului vor fi operaţionalizate şi capabile Pentru scurta istorie, dar pentru merite deosebite, să execute misiuni conform cerinţelor care se impun. Acest Batalionul 22 Transport „Dâmboviţa” a primit, în cadrul lucru este posibil deoarece la activitatea de operaţionalizare unui ceremonial militar organizat în cazarma istorică 331 a fost implicat întreg personalul şi putem să afi rmăm că am din garnizoana Târgovişte, la data de 1 martie 2011 Drapelul dobândit „experienţă” în atingerea acestui deziderat. de Luptă. Acest emoţionant eveniment a fost trăit la La datorie. intensitate maximă de personal, împreună cu comandantul De la înfi inţare până în prezent unitatea a executat unităţii – colonelul Valentin Sandu. o paletă largă de misiuni, începând cu cele specifi ce, de Operaţionalizarea comandamentului Batalionului 22 transport echipament şi materiale şi terminând cu cele Transport „Dâmboviţa” şi Companiei Stat Major şi de intervenţie în situaţii de urgenţă pentru întrajutorarea Deservire. populaţiei. În contextul continuării procesului de reformă şi Astfel între anii 2002-2012, sub conducerea directă modernizare a Armatei României se înscrie şi remodelarea a colonelului Valentin Sandu personalul batalionului a sistemului logistic militar astfel încât să răspundă nevoilor organizat şi executat o bogată activitate privind întrajutorarea populaţiei civile afectată de inundaţii prin executarea de transporturi materiale şi echipament necesar în zonele afectate în judeţul Dâmboviţa. Cu o conştiinţă puternică, personalul Batalionului 22 Transport „Dâmboviţa” a participat la acţiuni importante de deszăpezire în judeţele Ialomiţa, Buzău şi Dâmboviţa. Astfel, în anul 2012 în lunile ianuarie-februarie s-au executat 10 misiuni de intervenţie în situaţii de urgenţă vizând ajutorarea populaţiei civile din judeţele afectate de căderile masive de zăpadă. Verile toride şi lipsa apei potabile în oraşul Moreni au generat ample intervenţii ale Batalionului 22 Transport „Dâmboviţa” privind acţiunile de alimentare cu apă potabilă 2010. Tabăra de instrucţie a populaţiei civile.

16 4 (58) 2012 document aniversări

Pentru toate acestea, unitatea a fost apreciată şi Griviţa şi Velico Târnovo (Bulgaria) în anii 2007-2009 a primit mulţumirile ministrului apărării naţionale şi 2011, la Chişinău, Ţiganca şi Călăraşi (Republica Moldova), Gabriel Oprea, parte din militarii participanţi la acele misiuni la Odessa (Ucraina) în anul 2012. La toate aceste monumente fi ind decoraţi de acesta cu emblema de merit ,,Acţiuni ale eroilor români au fost ţinute slujbe de pomenire umanitare clasa I pentru rezultate deosebite în activitatea şi au fost depuse coroane cu fl ori. de sprijinire a populaţiei afectate de viscol şi ninsori”. Simpozioanele prilejuite de importante evenimente istorice naţionale, lansările de carte, participarea unor Să ne cinstim eroii invitaţi istorici de renume constituie tot atâtea evenimente Spiritul patriotic şi respectul faţă de înaintaşii neamului culturale care au reunit personalul întregului batalion la au făcut posibilă înfi inţarea la Târgovişte a Asociaţiei biblioteca garnizoanei. ,,Cultul Eroilor” a cărei activitate este materializată în Toate aceste realizări obligă, ca pe viitor, personalul revista „Eroica”, unde Batalionul 22 Transport „Dâmboviţa” Batalionului 22 Transport „Dâmboviţa” prin dăruire, efort are cei mai mulţi membri cotizanţi. şi înaltă conduită militară să se situeze la standardele de Comandantul batalionului, în parteneriat cu Primăria performanţă şi competenţă ale Armatei Române. oraşului Târgovişte, a organizat excursii la Plevna,

1 martie 2011. Ceremonialul acordării Drapelului de Luptă NOTE 1 Batalionul 22 Transport „Dâmboviţa”.

BATTALION 22 TRANSPORT “DÂMBOVIŢA” – A DECADE OF HISTORY IN TÂRGOVIŞTE – MAJOR AUREL VÎLVOI

Th e garrison Târgovişte has among other military units, the Battalion 22 Transport “Dâmboviţa” with specifi c missions of personnel, equipment and materials transport, and also it assures interventions in emergency situations in order to help the population.

Keywords: auto specialty, transport, emergency situation, operationalisation, logistical support

document 2012 4 (58) 17 studii/documente VOCAŢIA UMANISTĂ ŞI MODELUL CULTURAL

Prof. univ. dr. Constantin BUŞE1

ocul şi rolul românilor în istoria universală, înalte şi mai complexe de către marea pleiadă de Lcontribuţia lor la civilizaţia europeană cărturari care a contribuit prin scris şi faptă la ar putea fi urmărite atât din punct de vedere dezvoltarea constituţiei naţionale, între care temporal, al devenirii în timp, de la cele mai Şincai, Kogălniceanu, Bălcescu. După ei vechi manifestări istorice până astăzi, cât au continuat şi au reuşit să evidenţieze cu şi din punct de vedere geografi c, spaţial, noi şi noi argumente rolul românilor în de la zona carpato-dunăreană, la cea istoria universală A.D. Xenopol, Nicolae sud-est europeană (mai concret, centru- Iorga, Gheorghe Brătianu, istoricii care, sud europeană), europeană, euroasiatică, în acelaşi timp, au dat istoriografi ei universală. europene lucrări de referinţă, perioade Ignorarea manifestărilor de cultură istorice, zone geografi ce sau mari teme şi civilizaţie ale unor popoare s-a tradus, istorice afl ându-se în istoricii români cel mai adesea, prin a le desconsidera, a le deschizători de drumuri. atribui califi cativul fals şi deci, nedrept, de Într-o schiţă asupra rolului poporului „barbari”. nostru în dezvoltarea civilizaţiei universale Abia după intrarea în contact cu ar trebui urmărite cel puţin trei itinerare: asemenea „barbari” s-a putut constata că unele 1. Politic – în care să fi e reţinute din aceste popoare atinseseră un înalt grad de chestiuni fundamentale precum crearea statelor civilizaţie. Este cazul poporului geto-dac, mărturiile independente, lupta pentru apărarea independenţei, scrise ale antichităţii fi ind sufi ciente pentru a-l Mihail Kogălniceanu marile mişcări politico-sociale care au contribuit aproba. la destrămarea orânduirii feudale, momente de Din păcate, această mentalitate de desconsiderare a răscruce ale istoriei moderne şi contemporane – 1784, 1821, istoriei, a faptelor de cultură ale unui popor numai pentru 1848-1849, 1859, 1877-1878, 1916-1918, 1944, toate părţi că nu s-a venit în contact direct cu el, eventual prin războaie, componente ale fenomenului istoric european. s-a perpetuat până în vremurile dinspre noi. Iar dacă unii 2. Economic – spaţiul românesc a constituit zona dintre aceşti „barbari” au fost reţinuţi, iar alţii nu, a fost din de întretăiere şi de întâlnire a marilor artere comerciale, cauza, tot din păcate, a agresivităţii, războaielor, est-vest, nord-sud, din antichitate şi până în cuceririlor prin care primii s-au ilustrat. contemporaneitate, ceea ce a facilitat un Pentru a fi cât mai deplin şi mai permanent schimb de valori şi bunuri corect înţeleasă, istoria naţională trebuie materiale între români şi diferite centre încadrată în/şi raportată la istoria economice europene (Genova, Veneţia, universală. Raguzo, Lipsca, Liow etc.). Conştiinţa, deşi timid exprimată, Ţările Române, prin materiile a necesităţii plasării istoriei românilor prime agricole şi minerale, au îndeplinit în cadrul istoriei generale, apăruse un rol însemnat în revoluţia industrială destul de timpuriu, din primele noastre desfăşurată în Europa Occidentală în cronici, întâiul care o face, fi ind, se secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea (cu pare, Macarie. El scrie cu deplin temei precădere după 1829), porturile libere că „este drept să povestim puţin şi Galaţi şi Brăila (între 1836 şi 1883), despre domniile din afară”. Ideea a fost introducând plenar piaţa românească în dezvoltată de Grigore Ureche şi a devenit circuitul economic internaţional. componentă de bază a modului în care a Nu trebuie uitate nici contribuţiile înţeles să scrie istoria Miron Costin, pentru economico-financiare dobândite din a nu mai vorbi de Dimitrie Cantemir. Principele ţările noastre prin forţă şi jaf în timpul cărturar a mers, însă, mult mai departe, pe lângă Mihai Viteazul nesfârşitelor războaie care au opus pe ruşi înfăţişarea acţiunii exercitate de infl uenţa externă sau pe austrieci turcilor în secolele al XVIII-lea şi asupra istoriei româneşti, a urmărit un adevărat program de al XIX-lea, toate desfăşurându-se în spaţiul românesc. evidenţiere a rolului românilor în istoria generală, a aportului Cât priveşte haraciul şi rostul Ţării Române de cămară a lor la civilizaţia europeană. Porţii, lucrurile sunt mult prea cunoscute. Programul lui Cantemir a fost preluat şi amplifi cat 3. Cultural, spiritual – în legătură cu acest aspect mi-am în condiţii noi şi cu scopuri şi obiective mult mai propus să înfăţişez câteva date.

18 4 (58) 2012 document studii/documente

Se poate spune Legate de aceste realităţi se impune a fi evidenţiat rolul că, existând în Europa, extraordinar pe care Ţările Române, poporul român le-au care a fost mai bine avut mai multe secole la rând în existenţa fi zică, materială şi de două milenii centrul spirituală a popoarelor vecine, cucerite şi dominate. motor al civilizaţiei Este un fapt comun a afi rma că prezenţa lui universale, evident, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Mihai fără a neglija zonele Viteazul, la sud de Dunăre, în fruntea oştirilor române care au precedat-o, în lupta antiotomană, a nutrit şi sporit speranţa şi apartenenţa încrederea popoarelor subjugate în eliberarea lor, civilizaţiei româneşti eroii românilor devenind eroii baladelor şi legendelor la civilizaţia europeană istorice balcanice. este de domeniul Continuarea vieţii lor statale a permis românilor să axiomatic. A existat un dispună de unele înlesniri materiale, de resurse economice, permanent sincronism în pofi da monopolului comercial exercitat de la un timp de între faptele de către Poartă şi a regimului capitulaţiilor care împiedicau orice civilizaţie ale românilor măsură protecţionistă în materie economică şi comercială. şi cele ale popoarelor Disponibilităţile materiale au stimulat nevoia şi au europene. Românii Dimitrie Cantemir au creat opere creat posibilitatea sprijinirii vieţii culturale, artistice şi durabile, originale ştiinţifi ce. Ori, întrucât priveşte popoarele sud-dunărene, de natură materială şi spirituală, corespunzătoare locului, aceste posibilităţi materiale se diminuaseră substanţial sau împrejurărilor istorice şi sensibilităţii sufl etului şi fi rii lor, cu dispăruseră complet. nimic mai prejos decât al altora. O astfel de conjunctură explică şi justifi că faptul că Românii au preluat elemente de bază ale marilor oraşele româneşti au îndeplinit rolul de centre economice civilizaţii greco-romane şi bizantine, le-au adaptat şi veritabile focare de cultură pentru întreaga zonă sud-est specifi cului vieţii lor, le-au dezvoltat şi perpetuat în timp, europeană şi Orientul Apropiat. Aceste atribute au aparţinut realizând astfel o operă de moştenire culturală a antichităţii oraşelor româneşti îndeosebi în secolele al XVIII-lea şi şi evului mediu în aria geografi că desemnată ca sud-est al XIX-lea, până în momentul când popoarele din acest europeană. spaţiu geografi c şi-au dobândit autonomia sau independenţa. Condiţiile istorice, cu deosebire împrejurările externe, Dacă rolul pe care oraşele româneşti l-au avut ca au fost cel mai adesea vitrege cu poporul român vreme de centre economice ale regiunii sud-europene este uşor de secole, fi ind obligat să poarte nesfârşite lupte pentru apărarea demonstrat, cu atât mai simplu sunt de înfăţişat rosturile lor fi inţei sale, pentru supravieţuirea sa pe pământul pe care s-a de focare culturale pentru popoarele de aici, fi e atunci când format. Ori aceasta l-a îndepărtat întrucâtva de la opera se urmăreşte funcţia de legătură pe care cultura română a constructivă, de creaţie şi „făcând zid cu vieţile fi ilor săi” îndeplinit-o între curentele intelectuale din Orient şi din în faţa expansiunilor şi cuceririlor distrugătoare, a asigurat Occident, fi e când se ia în consideraţie aportul românesc la adăpost, răgaz şi linişte altor popoare care au avut astfel dezvoltarea învăţământului. posibilitatea să-şi desfăşoare nestingherită viaţa materială Cu totul remarcabil a fost rolul pe care l-a avut şi spirituală, să-şi ridice monumente, palate, au avut, deci, învăţământul românesc în mai mult timp pentru a se dedica studiului, creaţiei artistice, instruirea unei mese de tineri meditaţiei. Aceasta înseamnă că, prin sacrifi ciul său, poporul greci, bulgari, sârbi, albanezi român a ocrotit, a apărat cultura europeană. Dar, chiar în sau de alte naţionalităţi, stabiliţi asemenea condiţii deosebit de neprielnice, românii au defi nitiv sau rezidenţi temporar reuşit să-şi dăruiască şi să dea civilizaţiei europene opere în oraşele din Principate. care dăinuie şi astăzi. Ce poate fi mai ilustrativ în acest sens Acest rol se evidenţiase decât marile fapte de cultură şi de civilizaţie ale epocii de luptă eroică a lui Ştefan cel Mare? copios şi înainte de crearea Unul din fenomenele cele mai remarcabile care se învăţământului naţional la impun a fi subliniat este crearea, dezvoltarea, apărarea 1814-1818 de către Asachi şi şi păstrarea fi inţei statale a românilor în condiţiile şi Lazăr, dar el va lua contururi împrejurările vrăjmaşe amintite care, însă, pentru unele state mult mai precise după revoluţia lui Tudor. Astfel, datorită europene s-au dovedit fatale. Aşa s-au petrecut lucrurile cu Gheorghe Brătianu grecii, bulgarii, sârbii, cehii, albanezii, polonezii. sprijinului boierilor luminaţi, document 2012 4 (58) 19 studii/documente

precum Văcăreştii, un număr de tineri bulgari au urmat cursurile Academiei bucureştene, între ei afl ându-se nepoţii episco-pului de Vraţa. Unii dintre foştii studenţi bulgari ai acestei Academii au revenit la sud de Dunăre ca profesori la şcolile greco-slave. În secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, Ţările Române au acordat un ajutor substanţial dezvoltării învăţământului în sud-estul Europei, ca şi celui din Asia Mică, Siria, Palestina, Egipt. Se cunosc astăzi aproape 50 de şcoli care au benefi ciat de sprijinul românesc sub diferite forme, între care subvenţii anuale pentru plata profesorilor şi burse pentru studenţii săraci, dar merituoşi; construirea sau refacerea localurilor şcolilor, cărţi cu caracter laic sau religios servind drept manuale, admiterea tinerilor din aceste teritorii în şcolile din Principate, între care cele două Academii. Paralele cu şcoala şi servind-o, tiparul a avut de îndeplinit o înaltă misiune culturală şi ştiinţifi că. Această misiune a îmbrăţişat atât teritoriul românesc, cât şi spaţiul balcanic şi Orientul Apropiat şi în această activitate s-au ilustrat în special Bucureşti şi Iaşi, Braşov şi Sibiu, Târgovişte şi Brăila, Râmnicu-Vâlcea şi Buzău. Tipografi ile româneşti, al căror număr a sporit în timp, au furnizat cărţi de cult şi laice în româneşte, dar şi în greacă, sârbă, bulgară, albaneză, gruzină, arabă. Cu mult înainte de intrarea în funcţiune a tipografi ilor pe teritoriul bulgar, tipografi ile româneşti au oferit culturii bulgare primele cărţi de care ea avea nevoie şi care au marcat începuturile literaturii naţionale în această ţară. Apărând la Iaşi în secolul al XVII-lea, cartea în limba greacă a cunoscut o adevărată înfl orire la Bucureşti sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, epocă în legătură cu care s-a putut afi rma cu deplin temei că elementul grec se afl ă „la el acasă”, în Ţara Românească. Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti, Cu concursul românilor, reprezentat prin ajutoare materiale şi prin meşterii pictura votivă de la mănăstirea Horezu tipografi , au fost publicate cărţi în limba gruzină, la Tifl is şi în arabă, la Alep, în Siria. Cu deplină îndreptăţire, fondatorul primei tipografi i gruzine, românul Ştefan, unul din elevii lui Antim Ivireanul, scria pe una din lucrările publicate, în legătură cu sprijinul dat de domnitorul Constantin Brâncoveanu, că „patru izvoare au ţâşnit din Ţara Românească astâmpărând setea slavilor, arabilor, grecilor şi gruzinilor. Cartea în limbile bulgară şi greacă tipărită în Ţările Române a constituit unul din mijloacele esenţiale ale renaşterii spirituale ale celor două popoare. Nenumărate sunt exemplele care dovedesc sprijinul dezinteresat pe care poporul român l-a dat popoarelor vecine, pentru ca elementele esenţiale ale civilizaţiei şi culturii lor să supravieţuiască sau să renască. Prin aceasta, cultura română şi-a afi rmat vocaţia umanistă şi s-a constituit într-un model pentru cultura acestor popoare.

NOTE

1 Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.

HUMANIST VOCATION AND THE CULTURAL MODEL – PROF. UNIV. CONSTANTIN BUŞE, PH.D.

Th e Romanians had an important contribution at the European civilization. For a correct understanding of the national history the reporting at the universal history is necessary. Personalities like Dimitrie Cantemir, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul or Constantin Brâncoveanu marked the European history.

Keywords: European civilization, national history, universal history, culture, Romanian countries

20 4 (58) 2012 document studii/documente PANDURII LUI TUDOR

Prof. univ. dr. ing. Nicolae P. LEONĂCHESCU

la mişcarea populaţiei din zonă conţin date extrem de ovestea noastră începe o dată cu sfârşitul interesante din punct de vedere al prezenţei pandurilor. PRevoluţiei lui Tudor Vladimirescu, în anul În trimestrul al patrulea, în 1821, se mută la Stroeşti doi 1821 şi îşi are originile pe mirifi ca vale a râului Vâlsan din „risipiţi”: Ion Ciobanu şi Nicolae Coman Căvescu. Numele judeţul Argeş. Aşa se întâmplă întotdeauna: fi ecare sfârşit lor se schimbă des şi urmele se pot şterge. Ion Ciobanu este reprezintă un nou început, în noi condiţii. şi: „Ion al Mariii morăresii (1827), Ion sin Andrei, Ion sin Tudor Vladimirescu a fost ucis mişeleşte la Târgovişte, 1 Andrei moraru (1828-20 august 1831). În 1832 şi 1833 în noaptea de 26/27 mai 1821 iar, după dezastrul de la apare ca „Ion Băjănar fugit şi negăsit” sau, simplu, „Ion Drăgăşani, oastea pandurilor a încetat, practic, să mai existe. 3 Pandurii, însă, n-au dispărut; ei nu se mai puteau întoarce în Băjănaru fugit” . Ion Ciobanu a încercat să se fi xeze şi în satul vecin satele lor de origine, unde îi aşteptau represiunile din partea 4 administraţiei locale şi centrale. Despre viaţa pandurilor Costeşti unde, la 30 noiembrie 1827, fi gurează „Ion lui Tudor, după moartea comandantului lor, s-a scris foarte Olteanu” ca străin; la 29 august 1834, îl regăsim la Stroeşti de puţin şi rămâne ca acest gol să fi e completat unde reclamă că a fost bătut de un localnic – de cei care sunt interesaţi în cunoaşterea Din Ciolan – în timp ce se afl a la „un Niculae adevărului istoric. în gazdă”. În cursul trimestrului al doilea al În acest sens, cercetările noastre anului 1836, Ion Olteanu s-a căsătorit şi referitoare la istoria satului Stroeşti, afl at fi gurează ca atare la capitolul „spornici” din în centrul de greutate al zonei locuibile a Stroeşti. Nu ştim de unde vine acest Ion Vâlsanului, în ultimul defi leu al acestuia, au Ciobanu, dar misterul lui îl vom descifra, scos la iveală oameni şi fapte remarcabile parţial, mai târziu. Nicolae sin Coman în descifrarea evenimentelor care au urmat Căvescu se stabileşte defi nitiv în Stroeşti şi Revoluţiei lui Tudor. este punctul de geneză al familiilor Coman şi Satul era înconjurat de păduri din toate Căvescu, respectate de consătenii lor. părţile, iar casele se înşirau, de regulă, de-a În mod surprinzător, la 3 august 1833 lungul râului, pe malul stâng al lui. Multe îl găsim5 în Stroeşti pe „Tudor al Stanii” gospodării erau amplasate în locuri greu Tudor Vladimirescu, stampă ulterioară care, la 24 octombrie 1834, nu avea „porumb accesibile, prin păduri ori pe văile unor deloc”. Numele său cunoaşte variante care ne torenţi, pe sub râpe sau prin poienile defrişate în timp. De dau informaţii utile: Tudor Ciobanu (8 septembrie 1836); altfel, pădurea acoperea şi o parte din vatra satului. „Tudor sin Ion Ciobanu” (21 ianuarie 1837); „Todor Ion În deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea, Ciobanu” (10 iulie 1837) etc. El moare la 1 octombrie autorităţile au declanşat o amplă acţiune de sistematizare 1842 cu acest ultim nume, iar în catagrafi a din 1838 a a satelor. În plasa Argeş, într-o statistică din 6 septembrie fost înregistrat cu toată familia sa: Tudor sin Ion Ciobanu, 2 1837 , s-au înregistrat „toate casele ce s-au clădit în linia 45 ani; Stana, soţia de 36 de ani şi Gheorghe, băiatul lor măsurată din coprinsul aceştii plăţi, fi ind loc de munte”. în vârstă de 10 ani. Iată, deci, că Tudor fi ul lui Ion Ciobanu, În lista celor 298 „case mutate care şi urma să se mute” din născut în anul 1793 pe alte meleaguri, este adus în Stroeşti 24 sate, fi gurează şi satul Stroeşti unde au fost aduse de tatăl său; era căsătorit cu Stana (1802 - ?) şi în 1828 li 21 de case afl ate pe coclauri, la „linia măsurată”. Toponimele se născuse un băiat. Familia lui se va integra în comunitatea reprezintă istorie pietrifi cată şi semnalează amplasamentele satului Stroeşti, iar Tudor al Stanii, cioban şi el, s-a numărat de altădată ale acestor gospodării: Curătura lui Cioboată, printre cei care au luat atitudine faţă de abuzurile arendaşului Gârla Anii, Hogioaia, Marcu, Mălăişte, Moţia, Nucii Gheorghe Petrovici Sârbu, acuzându-l pe acesta, la Gembii, Pană, Păru Mătuşii, Pârâul Ghinii, Pârâul lui 23 septembrie 1839, că nu le ia în seamă zilele lucrate în 1836, Ioniţă, Pârâul lui Moş Sandu, Pârâul lui Tănase, Poiana lui când era isprăvnicel Nicolae Năndraşu, şi în anul 1837. Catran, Poiana Doamnei, Poiana Galatii, Poiana Podenilor, În urma acestui protest, la 16 decembrie 1839, arendaşul Şoptana, Tote, Valea Călugărului, Valea Căveştilor, Valea a fost obligat să-i despăgubească pe cei oropsiţi printre care Cârstii, Valea Dadelor, Valea Dragnii, Valea Giurchii, Valea şi pandurii: Tudor Ciobanu, Gheorghe Olteanu, Tudor şi lui Giurgi, Valea Radii, Valea lui Topor, Zafi i („Zafi u din Gheorghe Ceauşescu ş.a. deal”, scrie într-un document din 4 iulie 1834; „Stoica de la Tudor sin Ion Ciobanu avea, în anul 1838, următoarea râu” este semnalat şi la 17 mai 1838 ş.a.) etc. avere: două pogoane cu porumb şi două cu fân; doi boi, Stroeştenii au fost crescători de vite, iar ciobanii satului o vacă, cinci capre şi zece pruni care-l situa printre mijlocaşii mergeau, vara, la munte cu turmele de oi, capre, porci şi vite satului. Originea sa olteană îl deconspiră ca pe unul dintre cornute şi reveneau spre toamnă la casele lor. În munţi nu-i pandurii lui Tudor Vladimirescu, statut pe care l-a avut şi căuta nimeni! Imediat după anul 1821, statisticile referitoare Ion Ciobanu-Olteanu, tatăl său.

document 2012 4 (58) 21 studii/documente

În anul 1827, Vasile Ion Moldoveanu s-a stabilit în Stroeşti unde familia Ghinea, simplu, şi-a construit o defi nitiv în Stroeşti, consemnat6 în catagrafi i ca „risipit” ori temeinică şi frumoasă baladă a vieţii. Ghinea Trufanda al ca „dajnic străin”. Îşi adusese familia de la început pentru că, Ianii se născuse în anul 1793; fl ăcăul Ion al Ghinii, în 1788; la 12 septembrie 1837 moare „Maria sin Vasile Moldoveanu, Gheorghe ginerele lui Ghinea fusese născut în anul 1758 şi torcătoare”, iar câteva zile mai târziu, la 20 septembrie 1837, locul lor de baştină este necunoscut. S-au stabilit în Stroeşti moare şi „Dumitra sin Vasile Moldoveanu, torcătoare”, şi înainte şi după Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, semn victime, probabil, a unei boli molipsitoare. că unii dintre ei au făcut parte din oastea pandurilor. În catagrafi a din 1838, familia sa a fost înscrisă astfel: Familia Talpazan apare8, pentru prima dată, în Vasile Moldoveanu, 50 de ani; Costandina , catagrafi ile satului de pe Vâlsan în luna martie a anului soţia de 30 ani şi fata Păuna de 8 ani. Este o familie înstărită, 1831 când se naşte „Ion sin Avram ot Stroeşti” care moare având: două pogoane de porumb şi două de fân, un cal, de „vărsat” adică de variolă, în ziua de 24 iunie 1832. Avram doi boi, o vacă, două capre, doi porci şi cincizeci de pruni. sin Zamfi r Talpazan (Tălpăzan, Tălpăzeanu, Tulpăzeanu, Vasile, fi ul lui Ion Moldoveanu, pandur de-al lui Tudor Tălpăzănoae, Avram Radu) venea din Oltenia şi era ginerele Vladimirescu, devine un fruntaş acceptat de stroeşteni lui Matei Gurilă din Stroeşti. El se bucura de unele scutiri pentru spiritul său de dreptate. În trimestrul al doilea al de dări printr-un „privilegiu” scos la iveală de urmaşii săi anului 1834 este „cutier” al satului, adică un fel de cenzor, la 2 aprilie 1835. Această înrudire cu Matei (1803-?) sin alături de Nicolae Năndraşu, Neculae Olar şi de Cârstea, Ene Gurilă ne îndeamnă să emitem ipoteza că şi acesta pârcălabul. La 5 iunie 1856 i se naşte un băiat, Ion. Fata lui, a fost implicat în mişcarea pandurilor. El a avut un fi u Sultana, s-a născut la 9 septembrie 1838 şi s-a căsătorit la născut în anul 1835 căruia, la botez, i-a dat numele Tudor, 20 iulie 1854 cu arendaşul Nicolae sin Vasile Constantin; în memoria Vladimirescului. Familia unui Ivan Gurilă era fi ul lor, Petre N. Vasilescu (13 ianuarie 1867, Stroeşti - stabilită în Stroeşti încă din decembrie 1814; acesta avea 17 august 1948, com. Răzvani, jud. Ialomiţa) va fi general un ginere, Tudor. Mai târziu, Nicolae sin Ene Gurilă a fost şi s-a evidenţiat în Primul Război Mondial. În lanţul lor dorobanţ în anii 1832-1834. Prezenţa în Stroeşti a acestor genetic, evoluţia de la pandurul Vasile Ion Moldoveanu olteni, înainte de 1821, a reprezentat o garanţie că aici se pot (1788-20 noiembrie 1846) la generalul de artilerie retrage panduri, prieteni şi rude de-ale lor, în caz de nevoie Petre N. Vasilescu a avut loc în sânul comunităţii stroeştene. şi vor fi sprijiniţi. Familia lui Ghinea Crivăţ este semnalată7 în Stroeşti Avram fi ul lui Zamfi r a acţionat rapid şi a adus în prima dată în anul 1814, alături de familia lui Ghiţă Crivăţ Stroeşti multe rude: Pătru Talpazan (1788-1838) cu cei şase şi a lui Ivan Gurilă. Niţu Ghinea este recrutat ca dorobanţ în copii ai lui; Ianache Ion zet Talpazan (1798-?) cu soţia sa anul 1832, iar Ghiţă sin Ghinea a fost şi el dorobanţ în anii Stana (1808-?) şi cei doi copii, Gheorghe (1828-?) şi Maria 1833 şi 1834. La 1 ianuarie 1833, „Ghinea Olteanu” avea (1832-?) ş.a. trei vaci; identifi căm, la această dată, că venise din Oltenia. Pe Avram sin Zamfi r Talpazan l-au căutat, cam prin În arhivele judeţene s-au consemnat trei decese din anii 1960-1965, unele rude îndepărtate din Craiova, dar el deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea şi anume: nu mai putea răspunde chemării pentru că intrase de mult „Safta sin Ghinea Crivăţ”, la 15 august 1834; „Ion sin în pământ, încă din trimestrul al patrulea al anului 1832, iar Ghinea Trufanda”, la 18 august 1838 şi „Păuna sin Ghinea, urmaşii săi din Stroeşti îl uitaseră pe pandur. Murise chinuit torcătoare”, la 2 august 1839. de epilepsie, o boală necruţătoare! Dorobanţul Ghiţă sin Ghinea a primit porumb din Atmosfera, aparent liniştită din zona Vâlsanului şi magazia de rezervă a satului în anul 1832, iar Niţu sin munca tenace a Talpazanilor au favorizat dezvoltarea şi Ghinea nu avea „deloc” porumb la 24 octombrie 1834 în timp ce Ghinea sin Iane avea. integrarea lor socială. Schimbările în starea lor civilă sunt În catagrafi a din anul 1838, sunt înscrise trei familii cu rapide şi numeroase. Pătru sin Pătru Talpazan s-a căsătorit, numele de Ghinea: la 14 ianuarie 1832, cu Maria sin Ioana Văduva din judeţul 19. Ghinea al Ianii, 45 de ani; soţia Maria, 29 de ani Muscel; Gheorghe (1811-?) sin Matei Talpazan a luat-o de şi Ion, de un an, care moare la 18 august 1838, după cum soţie, la 24 ianuarie 1832, pe Dobra sin Tudor Enoiu din s-a scris mai sus. Ghinea al Ianii, zis Trufanda, era sărac: judeţul Argeş şi la 11 iunie 1833 l-au botezat pe Gheorghe, un pogon de porumb, unul de fân şi o vacă; primul lor copil; Maria Tălpăzănoae, fi ica lui Pătru Talpazan, 81. Ion al Ghinii, fl ăcău şi la 50 de ani, avea: trei pogoane s-a măritat la 15 noiembrie 1833 cu Ioan sin Stoica Flecu de porumb şi trei de fân; doi cai, doi boi şi patru porci; şi după un an, la 11 noiembrie 1834, au botezat primul lor 82. Gheorghe zet Ghinea, 80 de ani; soţia Păuna, născut, un băiat căruia i-au pus numele Tudor, în amintirea de 40 ani de şi fata lor Costandina, de 5 ani. Acest ginere marelui şi sacrifi catului pandur din 1821; la 11 ianuarie (zet) avea: două pogoane de porumb şi două de fân; doi boi, 1834, Hristea (1810-?) sin Pătru Talpazan s-a însurat cu două vaci şi o sută de pruni. Elena (1818-?) lui Ion Ciuvică din Stroeşti şi în 1836 au Ghinea Olteanu, Ghinea Crivăţ, Ghinea Trufanda al avut-o pe Maria, primul lor copil, iar la 6 octombrie 1837 Ianii sunt rudă şi la origine vin din Oltenia, fi xându-se defi nitiv li s-a născut Hristache, primul lor băiat („Anul şi cârlanul!” zic stroeştenii!) etc.

22 4 (58) 2012 document studii/documente

Moartea cu secera ei nemiloasă afectează şi clanul Vladimirescul, cum şi al lui Gaşpar, haiducul de pe Vâlsan, Talpazanilor fi xat în Stroeşti, neţinând cont de vârstă. împuşcat de poteraşi în nucul bătrân sub care i-am auzit Astfel, „Păuna sin Avram Talpazan” moare de „lingoare” povestea, cu mintea mea de copil care nu uită”. (febră tifoidă) la numai patru ani şi este înmormântată în Tatăl său, Dumitru Gh. Beldie, era „nepot de iobagi ziua de 29 iunie 1832; Pătru Talpazan a decedat la 20 august revoltaţi, cum fu străbunicul Pietraru, volintir de-ai lui 1838, la venerabila vârstă de 70 ani etc. Tudor Vladimirescu, de care ticăloşii de panduri s-au Chiar dacă în anul 1831şi în ianuarie 1833, Pătru lepădat, fi indcă-i spânzura pentru furtişaguri, dându-l cu Talpazan primea porumb din magazia de rezervă a mâinile legate ucigaşilor săi şi luând-o apoi la sănătoasa prin satului drept ajutor, situaţia lui materială se îmbunătăţea. coclaurile Vâlsanului, la Mălureni, la Bădiceni şi la Stroeşti, La 1 ianuarie 1833, fi gura cu trei boi, două vaci şi patru stupi, unde le-am găsit vetrele prin porumbiştile de azi de sub Râpa apicultura fi ind o noutate în Stroeşti; în anul 1837 lucra în Dadelor şi unde strămoşul s-a aşezat pe un pinten de deal, arendă şase pogoane şi paisprezece prăjini de teren arabil. străjuind, în chip de turn medieval, toată valea Vâlsanului Cei şase copii cunoscuţi ai lui Pătru Talpazan au fost: într-un clan vechi de haiduci, cum fu Gaşpăr, sânge înrudit Stana (1808-?), Hristea sau Ristea (1810-?), Pătru (1813-?), cu al nostru …”. Maria, Iaru şi Moise. Pătru sin Pătru Talpazan a fost recrutat Memorialistul nostru l-a cunoscut bine pe bunicul său militar în anul 1831 şi situaţia lui materială a fost precară: la dinspre tată: „L-am apucat pe bunicul, moş Ghiţă, după 1 ianuarie 1833 a fost înregistrat cu o vacă şi un porc, an în poreclă Beldie, care de cum da colţul primăverii şi până care i s-a dat porumb din magazia de rezervă, ca şi fratelui toamna târziu sta singur cuc în fundul grădinii, sub nucul său, Ristea. Din motive necunoscute, s-a despărţit de prima bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenuşă, nevastă, Maria sin Ioana Văduva şi, în primul trimestru al un foculeţ veşnic, cântând din fl uierul lui muiat în ţuică anului 1834, s-a recăsătorit cu Stana (1818-?). În catagrafi a şi povestindu-ne, nouă, nepoţilor de la oraş, despre cum din 1838 este trecut cu un pogon de porumb, unul de fân a ciobănit el în tinereţe la munte, despre urşii repeziţi în şi treizeci de pruni, semn că începuse să se gospodărească; spinarea vitelor şi sugându-le sângele din ceafă, despre „fata avea deja douăzeci şi cinci de ani! Fratele său Hristea fi gura de-mpărat cu curul crăpat” şi despre poznele şi păcălelile homerice şi de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu în aceeaşi catagrafi e cu două pogoane de porumb şi unul de haz inocent, fără intenţiile pornografi ce ale orăşenilor, la fel fân pe care le lucra, în arendă, cu soţia sa. cum numai în O mie şi una de nopţi, în traducerea literală şi Enache (Ianache, Enaiche) Ion – ginerele lui Talpazan – neexpurjată, a lui Mardrus, mai poţi citi”. a venit târziu în Stroeşti, chemat de Avram sin Zamfi r Superbe imagini! Atât despre pandurul Pietraru, Talpazan. Se născuse în anul 1798 şi era căsătorit cu Stana străbunicul său şi despre moş Ghiţă Beldie, bunicul său din (1808-?) cu care a avut doi copii cunoscuţi: Gheorghe Stroeşti! Ba, despre acesta, memorialistul ne informează că (1828-?) şi Maria (1832-?). În anul 1832 a primit porumb, era un original şi spărgea „sâmburii de măsline între măsele” drept ajutor, din magazia de rezervă, semn că în acel an aşa cum va face şi el mai târziu. venise în sat. Costică Beldie nu uită că a călătorit „în copilărie, cu La 24 octombrie 1834, Enache Ion zet Talpazan fi gura bunicul, moş Ghiţă Beldie şi cu carul lui cu boi şi fără „hier” printre cei care „n-au porumb deloc”, iar în catagrafi a din la roate, de la Stroeşti la Piteşti, aţipind cu ochii la stele şi, 1838 a fost înregistrat cu doar un pogon de porumb lucrat ascultând, la popasuri şi în sfânta linişte a nopţii, rumegatul în arendă şi cu o oaie, semn că era cioban. boilor, în aromeala caldă a baligii aburinde”. Anii au trecut şi la aplicarea Legii rurale din 1864, Memorialistul se gândea „cu melancolie la strămoşul clăcaşii: Moise Talpazan şi fratele său Hristea, împreună moş Ghiţă Beldie, cu butoiaşul lui de ţuică, în căruţa cu cu fi ul acestuia, Hristache Hristea, precum şi Gheorghe boi şi fără „hier” la roate, de la Stroeştii Argeşului şi până la Ienache, Stoica Hristea, Gligore Hristea ş.a. sunt trecuţi pe Bucureşti de Târgu Moşilor”. listele de împroprietărire. Ne-a revenit, nouă, îndatorirea de a identifi ca neamul Grupul de panduri din neamul Talpazan se afl ă la pandurilor Beldie, alias Pietraru, după tradiţia orală a originea multor familii din Stroeşti care au avut şi au diferite familiei şi nu ne-a fost uşor. 10 patronimice: Hristache, Ristache, Hristea, Ristea, Cristea, Ghiţă N. Beldie a decedat la 6 decembrie 1902, la Cârstea, Tudor, Talpazan, Moise etc. Este un act de curaj vârsta de nouăzeci de ani, în satul Stroeşti şi în actul său de încercarea de a stabili un arbore genealogic al Talpazanilor, deces se consemnează că tatăl se numea Nicolae, iar mama lui a fost Stanca. Soţia sa, Ioana (1832-12 ianuarie 1890), dar elaborarea lui este posibilă pentru că surse documentare zisă Joiţa, a fost fi ica lui Tudor sin Neculae Ceauşu. există, iar urmaşii pandurilor fi xaţi în Stroeşti pot să presteze Ghiţă Beldie s-a născut undeva în Oltenia şi la un asemenea act de identitate! 5 august 1830 este scris11 în testamentul (diata) lui State sin Informaţiile consemnate mai sus reprezintă doar un Ion Ciolcă din Vâlsăneşti: „La Nicolae Popescu, trei preambul pentru ceea ce dorim să relatăm, în continuare. şi jumătate ce mi i-a loat de la Ghiţă Olteanu”. Afi rmaţia memorialistului Constantin Beldie intrigă pe Nicolae Popescu din Muşăteşti a fost un fel de cititor. El ne spune9 cu multă convingere că este „strănepotul secretar al episcopului Ilarion Gheorghiadis şi de la el au dinspre tată, al lui Pietraru, volintirul din 1821 al lui Tudorică rămas mărturii privind asasinarea lui Tudor Vladimirescu. document 2012 4 (58) 23 studii/documente

Ilarion fusese instalat la conducerea Episcopiei de Argeş la alături de „Ion Ciobanu”, înregistraţi ca „străini” în anul 20 noiembrie 1820 şi în ziua de 3 mai 1821 a fugit din ţară 1827. O fi fost, probabil, originar din Piatra Olt aşa cum de frica turcilor. A fost ales episcop, a doua oară, pentru s-a menţinut ştirea în rândul membrilor familiei sale din toată perioada 1828 - 8 ianuarie 1845. Banii împrumutaţi Stroeşti, de unde patronimicul Pietraru pe care l-am afl at de – nu ştim când – de Ghiţă Beldie de la State sin Ion Ciolcă la strănepotul său, memorialistul C. Beldie. au ajuns, astfel, la Nicolae Popescu şi, până la 5 august 1830, Când lucrurile s-au mai liniştit, pandurul Nicolae nu fuseseră înapoiaţi creditorului. Acest detaliu dezvăluie „Pietraru” s-a fi xat în Stroeşti încă din anul 1831. Într-o relaţiile pandurilor retraşi în Stroeşti cu alte personalităţi statistică a satului privind „împărţeala porumbului din leat implicate în Revoluţia de la 1821. 1832, ce este pus la magazia satului nostru Stroeşti, pă la Ilarion cunoştea zona Argeşului şi oamenii locului lăcuitorii ce s-au găsit întru desăvârşită lipsă”, fi gurează şi şi, prin Nicolae Popescu, putea apela, în caz de nevoie, la Neculaie Băldan, a cărui nouă familie avea „3 sufl ete” şi a ajutorul lor. Nu este lipsit de importanţă faptul că în satul primit nouăsprezece oca şi două sute şaizeci şi cinci dramuri Stroeşti apar persoane şi familii cu patronimice apropiate sau „porumb drugi” în baniţe „de oca patruzeci, care vine două/ identice cu ale unor actori din perioada Revoluţiei conduse una dă boabe”. În anul 1833, a primit douăzeci şi trei oca de Tudor Vladimirescu: Dumitru şi Mihai Podeanu (Simion şi două sute optzeci dramuri porumb din aceeaşi magazie Mehedinţeanu Podeanu); Cioranu (Mihai şi Matei Cioranu, de rezervă. Este perioada în care vin la Stroeşti mai multe stabiliţi la Mălureni, au fost delegaţi de arendaşul Dincă familii de olteni, ale pandurilor şi/sau ale rudelor lor din Brătianu să administreze moşia Stroeşti în perioada 23 aprilie alte părţi. Menţionăm, dintre acestea, familiile înscrise 1839-23 aprilie 1842); Bondoc (Ana Bondoc a fost mama în statistici prin „capul” lor şi anume: Gheorghe Olteanu lui Tudor Vladimirescu. Olga (cu „3 sufl ete”); Gheorghe D. Beldie s-a căsătorit cu Ioan Trufăşilă Olteanu (la N. Bondoc din Căpreni, judeţul 31 august 1834 avea Dolj); Ciontolac (Gheorghe familia compusă din Ciontolac, „sudit austriacesc ce „4 sufl ete”); Tudor Ceauş avea şi graniţa Branului” în luna („5 sufl ete”, la aceeaşi dată) mai 1821, după mărturia lui ş.a. Naum Râmniceanu, pe unde se Sunt familii sărace, făcea trafi c cu arme şi alte bunuri necesare pandurilor); arendaşii ajutate frecvent cu porumb Constantin Gh. Moraitul (23 din magazia de rezervă a aprilie 1842-23 aprilie 1852), satului Stroeşti în anii 1831- fi ul său Vasile Constantin (23 1833 şi cu multe datorii aprilie 1852-23 aprilie 1863) şi faţă de arendaşul moşiei, nepotul Nicolae Vasilescu (23 sârbul Gheorghe Petrovici, aprilie 1868-23 aprilie 1888) menţionate în documente sunt descendenţii lui Gheorghe Tudor Vladimirescu citind mulţimii Proclamaţia de la Padeş, 1821, din 1836-1839. Moraitul, dragomanul eteristului ulei pe pânză La 10 martie 1838 s-a Alexandru Pini ş.a. consemnat că le-au murit Memorialistul nostru a nutrit o admiraţie deosebită unele vite de foame pentru că arendaşul le-a scos din faţă de bunicul său şi mărturiseşte: „Nu m-am sfi it de fi rea izlazul satului, astfel: Gheorghe Olteanu a pierdut patru oi, mea prea impresionabilă şi nu m-am ferit de valul necugetat iar Neculae Băldan, trei capre. În toamna aceluiaşi an, la al spontaneităţilor mele şi nici n-am ocolit intuiţiile mele 1 octombrie 1838, s-a notat că Gheorghe Olteanu şi Niculae surde, dar totdeauna juste, dându-le tuturor ascultare, fi indcă Băldan „n-au porumb deloc”. veneau din adâncuri necunoscute, elementare, telurice, prin bunicul moş Ghiţă Beldie din Stroeşti, aşa cum ni-l arată Treptat, însă, aceste familii se consolidează şi satul fotografi a, cu fruntea lui de înţelept fără pic de carte, dar le dă ajutor. La 1 ianuarie 1833, Gheorghe Olteanu avea cu un tezaur de experienţe milenare, pe sub chica lui dacică, două vaci şi trei „râmători”, adică porci. Într-un document îmbrăcat în zeghe cu cioareci şi opinci cu nojiţe, la fel cum din 18 august 1836, a fost menţionat faptul că Gheorghe arată şi strămoşii lui legaţi cu funii după carul triumfătorului Olteanu a semănat douăzeci şi patru prăjini cu porumb, iar pe Columna de la Roma”. Niculae Băldan, douăsprezece prăjini. Cu un an înainte, în Nicolae, tatăl lui Ghiţă Beldie, a apărut în zona iunie 1835, Gheorghe Olteanu arase numai zece prăjini Vâlsanului mai înainte de 1830 şi s-a ascuns, la început, în pentru porumb. În catagrafi a din anul 1838, s-a înregistrat: Mălureni; la 30 noiembrie 1827, un „Nicolae Băjănaru” 12 Gheorghe Olteanu, 60 ani; soţia Badea, 48 ani; fi ica Ioana, apare în statistici drept „străin” în acest sat. Se pare că s-a 14 ani şi averea se reducea la o vacă, două pogoane lucrate angajat cioban şi, multă vreme, a păzit cârdurile de vite ale pentru porumb şi unul, pentru fân. Gheorghe Olteanu localnicilor, pe păşunile din zonă sau din munţi, protejat de (1778-?) era bătrân pentru a mai spera la mai mult şi la mai Brătieni care aveau proprietăţi în sudul satului Mălureni. bine! În aceeaşi catagrafi e îl găsim şi pe „Niculae Gheorghe” A stat retras un timp în sate ca Păuleasca şi Bădiceni, fi ind , un om de 50 de ani, căsătorit cu Maria (1808-?) şi semnalat şi în satul Costeşti de pe Vâlsan, moşie a Episcopiei aveau doi copii: Stoian, 19 ani şi Niculae, 10 ani. Cultivau doar de la Curtea de Argeş, cu numele de „Nicolae Olteanu”, un pogon de porumb şi de pe un alt pogon, strângeau fân.

24 4 (58) 2012 document studii/documente

Este Niculae Gheorghe, zis Băldan, străbunicul Numele15 său a evoluat: Tudor Ceauşescu (3 august memorialistului şi, deci, tatăl bunicului Ghiţă Beldie ?! El 1833), Tudor Ceauş (31 august 1834), Todor Nicula Ceauş este fostul pandur Pietraru?! Răspunsul este categoric, da! (10 iulie 1837) şi Tudor sin Neculae Ceauşu (20 ianuarie Fiul său Stoian se născuse în anul 1819, în altă localitate, 1841). La 3 august 1833, Tudor Ceauşescu şi Gheorghe dintr-o mamă „necunoscută”, poate chiar Stanca, mama lui Ceauşescu au luat câte două baniţe de porumb (22 oca/ Ghiţă Beldie! La 20 decembrie 1839, a murit Stoian şi în baniţă) din magazia de rezervă a satului şi se obligă să le mitrica13 pentru înmormântaţi a satului Stroeşti s-a notat că restituie. Toamna, la 12 noiembrie 1833, se consemnează este fi ul lui „Neculae Bâlde”. că „Gheorghe Ceauşescu“ şi „Tudor Brat“ au recoltat, Iată, deci, că pandurul Nicolae „Pietraru” zis Băldan fi ecare, câte treizeci baniţe de porumb (40 oca/baniţă) şi au (Băldanu, Bâldan, Băldancu, Bâlde), fi ul lui Gheorghe, a dat la magazia de rezervă a satului câte o baniţă şi jumătate. venit în satul Stroeşti cu numele său de Beldie, aşa cum, Deducem că Tudor sin Niculae Ceauşu (Ceauşescu) îl de la început s-a numit fi ul său din prima căsătorie, Ghiţă adusese în Stroeşti şi pe fratele său mai mic, Gheorghe sin N. Beldie! Iar numele de botez al bunicului, Gheorghe, Niculae Ceauşu, încă din anul 1833. Cu toate că în anul a fost preluat de nepot! Încercarea de modernizare a 1834 familia sa avea cinci membri, în catagrafi a din anul patronimicului său iniţial în Băldan nu a durat mult; era şi 1838 Gheorghe Ceauşescu este înregistrat cu patru „sufl ete”, o tactică de mascare a identităţii spre a scăpa de represalii şi astfel: Gheorghe Niculae, 50 ani; Sanda, „soaţa”, de 39 ani; de dări. Consătenii săi din Stroeşti îl numeau Beldie şi aşa a consemnat şi preotul în mitrica pentru morţi la 20 noiembrie Costandin, băiatul, de 15 ani şi Maria, de 10 ani. Aveau: un 1839. Nouă nu ne-a rămas decât să avem încredere în ceea ce cal, doi boi, o vacă, doi râmători şi zece pruni ; cultivau trei a notat popa Hristea sin Niţu Ciolan când l-a înmormântat pogoane cu porumb şi de pe alte două pogoane strângeau pe Stoian, fi ul lui Niculae Gh. Beldie. fân pentru vite. Familiile celor doi fraţi erau consolidate Familia preotului Hristea (1788-8 iulie 1859) sin la nivelul anului 1833 când s-au stabilit în Stroeşti, dar Niţu Ciolan a fost una din cele mai puternice şi mai vechi localitatea lor de baştină a rămas necunoscută. familii din Stroeşti, cu sentimentul responsabilităţii sociale Tudor sin Niculae Ceauşu împreună cu fratele său, dezvoltat; tatăl său, popa Niţu „cel Bătrân” sau „duhovnicul”, Gheorghe, înregistraţi şi cu patronimicul Ceauşescu, sunt a apărat cu succes drepturile stroeştenilor în confruntarea la originea apariţiei în Stroeşti a unora din familiile Ceauşu, pentru stabilirea hotarului de la Telman al moşiei vecine Ceauşescu şi Tudor. O mare surpriză pentru tema cercetată Costeşti al cărei proprietar era Episcopia Argeşului. De aici de noi o reprezintă naşterea, la 10 iulie 1838, a lui Ion, fi ul încrederea noastră în exactitatea informaţiilor pe care popa lui „Tudor sin Necula“ şi al soţiei acestuia, Stana sin Marin, Hristea le-a marcat în mitricile semnate de el. care nu a apărut în catagrafi a din acel an a satului Stroeşti. Pe În ceea ce priveşte evoluţia lui Nicolae Gh. Beldie marginea documentului afl at la ANDJA, un ofi cial al Stării (Băldan), după 1838, informaţiile sunt incerte; nu ştim Civile a notat, mai târziu, „Niţă Beldie“ spre identifi care unde şi când a decedat şi nici care a fost destinul celei de a pentru cei care vor veni. Afl ăm, astfel, că Tudor sin Necula doua familii închegate în Stroeşti. Cert este că în perioada Ceauşu, Gheorghe fratele său, Neculae sin Gheorghe Beldie 1941-1945, l-am avut coleg la Şcoala Primară din acest sat (Băldan) şi Ghiţă N. Beldie sunt rude apropiate; neamul lui pe Vasile Pietreanu şi mă întreb dacă unii dintre urmaşii Beldie, de undeva, poate din Piatra Olt, s-a mutat masiv în din Mălureni ai pandurului Nicolae Gh. Beldie „Pietraru” Stroeşti, după Revoluţia lui Tudor Vladimirescu şi, mai ales, n-au purtat cumva acest patronimic sau unul asemănător după 1830 când lucrurile s-au mai aşezat. ori derivat din el. Cercetările noastre s-au orientat asupra Surprinzător este şi faptul că Ioana sin Tudor Niculae familiei lui Ghiţă N. Beldie. În anul 1864 a fost înscris 14 Ceauşu, zisă Joiţa, s-a căsătorit cu Ghiţă N. Beldie, aşa pe lista celor care urmau a fi împroprietăriţi, alături de după cum s-a menţionat. Este o dovadă că rudele se ajutau un „Niţă Beldie” şi de „Ghiţă Ceauşescu” despre care vom între ele şi pe noul lor amplasament din Stroeşti, având şi vorbi, în continuare. gospodăriile apropiate. Numele mamei sale nu a fost încă În anii 1881-1888, Ghiţă Beldie şi copiii lui – Zanfi r şi identifi cat dar tatăl său, Tudor sin Niculae Ceauşu este cert ! Ion – se luptă să cumpere pământ din loturile puse în vânzare Nu este exclusă apariţia Ioanei în anul 1832 dintr-o relaţie de Stat. În arborele genealogic stroeştean al pandurului extra-conjugală a tatălui său, pentru că, în anul 1838, nu a Nicolae Gh. Beldie şi al fi ului său, Ghiţă N. Beldie, au apărut în secolul al XX-lea ziaristul şi memorialistul Constantin fost înscrisă în catagrafi a familiei lui. D. Beldie şi fi ul acestuia, savantul Alexandru C. Beldie. Evoluţia urmaşilor lui Tudor sin Niculae Ceauşu O evoluţie fi rească: de la panduri revoltaţi şi muncitori şi ai fratelui său Gheorghe Ceauşescu merită atenţia ai pământului sau crescători de vite până la personalităţi cercetătorilor. Semnalăm faptul că un urmaş al lui Gheorghe marcante în cultura şi ştiinţa neamului nostru! Ceauşescu şi al soţiei sale, Maria, a fost Gheorghe Gh. Studiul nostru n-ar fi convingător dacă nu am Ceauşescu (20 martie 1899-20 martie 1969), poreclit prezenta şi apariţia în Stroeşti a pandurului Tudor „Bucurescu ăl Bătrân“. Din căsătoria acestuia cu Paraschiva (1778-20 ianuarie 1841) sin Niculae Ceauşu. În Şotan (?-12 februarie 1930) s-a născut Ion Gh. Ceauşescu catagrafi a din 1838, familia lui a fost înscrisă astfel: (4 februarie 1930) care a avut o strălucită carieră16 ştiinţifi că şi Tudor sin Niculae, 60 ani; soţia Stana , universitară în domeniul biologiei. A luat doctoratul în anul 40 ani; fi ul Niculae, de 15 ani şi Catinca, de 5 ani. Este o 1966, la Facultatea de Biologie a Universităţii din Moscova familie bogată: au un cal, doi boi, o vacă, şase oi, trei porci, şi a fost conferenţiar la facultatea similară a Universităţii doi stupi, cincisprezece pruni şi cultivă: trei pogoane cu din Bucureşti. Consătenii îl numeau „Bucurel“, iar colegii de porumb, iar pe alte două pogoane fac fân pentru vite. serviciu i-au zis „Cornel“ spre a-l diferenţia de alţii. document 2012 4 (58) 25 studii/documente

Ghică Gh. Bucurescu, alias Gheorghe Gh. Ceauşescu, alungat dorobanţul trimis şi „ca nişte răi nărăviţi au sărit s-a căsătorit – a doua oară – cu Maria Radu (5 martie 1912- cu zurba asupră-i şi i-au hotărât să plece înapoi nevătămat 16 iunie 1990) şi din această căsătorie au rezultat alţi trei că, din împotrivă îl vor omorî. Căci ei au hotărât ca de urmaşi: Vasile, Marcela şi Constantin (17 noiembrie 1933- acum înainte să încingă săbiile şi să nu mai îndrăznească 19 aprilie 1992), acesta fi ind colegul nostru de clasă şi de dorobanţi a mai intra în satul lor, aţâţând şi norodu celălalt bancă din Şcoala Primară Stroeşti cu care am concurat la ca să apuce drumul răzvrătirii” (s.n.). premii. Pandurii, cu prietenii şi rudele lor, care s-au stabilit Sunt două atitudini protestatare identice ale unor în satul Stroeşti după evenimentele dramatice din anul stroeşteni mai vechi sau mai noi, exprimate cu multă 1821, s-au integrat organic în comunitatea locală. Retraşi, fermitate în două momente diferite ale istoriei lor, distanţate la început, spre a identifi ca exact şansele lor de supravieţuire la peste 84 de ani, unul de celălalt. Şi n-au fost singurele! În în noile condiţii, încercând şi alte variante de sedentarizare anul 1888, arendaşul Nicolae Vasilescu a fost, pur şi simplu, prin alte sate sau reîntoarcerea în localităţile de baştină, obligat să plece din Stroeşti, locuitorii dând foc stogurilor unde aveau familii şi rude – motive sufi ciente spre a fi daţi de coceni şi clăilor de fân ale lui, în pragul iernii! „dispăruţi”, „fugiţi din sat”, „fugiţi şi neafl aţi” etc. – noii veniţi Evoluţia familiilor de panduri „stroeşteni” a confi rmat au acceptat satul Stroeşti ca una din şansele lor de salvare valoarea intrinsecă a noilor veniţi; urmaşii lor au avut şi realizare postrevoluţionară. Angajarea unora dintre ei ca reprezentanţi în cultură, ştiinţă, biologie, armată, poliţie, dorobanţi, militari, membri ai organelor de ordine publică economie etc., a căror creaţie a îmbogăţit şi îmbogăţeşte etc. a fost rezultatul fi resc al experienţei căpătate în oastea patrimoniul naţional. Satul Stroeşti a fost pentru panduri pandurilor sau a tradiţiei din familiile lor. o bază logistică pentru că, în acea perioadă, moşia era, din Spiritul lor de dreptate şi de revoltă i-a propulsat, punct de vedere juridic, proprietatea mănăstirii Bistriţa treptat, în elitele satului care le-a oferit adăpost. Stroeştenii din judeţul Vâlcea. Pandurii din Oltenia vedeau în această i-au acceptat pentru că aveau o spiritualitate identică şi s-au proprietate a mănăstirii oltene o promisiune de salvare în înrudit prin căsătorii şi patronaj spiritual ca naşi la cununii cazuri limită şi un loc de regrupare a forţelor. Prezenţa în şi botezuri.Această concluzie a fost exprimată foarte clar în Stroeşti a unor olteni, înainte de anul 1821, o interpretăm două documente17. La 24 decembrie 1753, în zapisul dat ca fi ind o măsură de precauţie şi o sursă de informare a ispravnicului, stroeştenii au scris: „Noi nu ne-am suferit cu pandurilor şi de identifi care a unei baze tehnico-materiale toţi sătenii, ci i-am întors vinul dumnealui îndărăt şi i-am şi umane pentru acţiunile viitoare. ucis slugile că noi suntem volnici să ţinem moşia” (s.n.). Aşa se face că întreaga comunitate a satului a sprijinit După stabilirea şi integrarea pandurilor în Stroeşti, pandurii stabiliţi în Stroeşti, a căror activitate a impulsionat aceştia împreună cu băştinaşii luau atitudine împotriva şi potenţat dezvoltarea pe multiple coordonate. Pandurii abuzurilor comise de arendaşi cu atâta hotărâre încât lui Tudor şi-au onorat, în fi nal, angajamentul faţă de subocârmuitorul Costache Urlăţeanu raporta, neputincios, conducătorul lor, materializând în planul creaţiei paşnice Ocârmuirii judeţului Argeş, la 22 februarie 1838 că au mesajul Revoluţiei de la 1821. NOTE

1 Datare după stilul vechi; după cel nou, 7/8 iunie 1821. 2 Leonăchescu, SAD - II, pp. 117 şi 134; SAD – III, pp. 121, 127, 129, 136, 139, 143, 147, 149, 154, 157, 162, 352, 353 etc. 3 Idem, p. 195, 237 şi 242. 4 Leonăchescu, SAD – II, pp. 105 şi 106; SAD – III, p. 312. 5 Leonăchescu, SAD – I, pp. 156, 158, 178 şi 218; SAD – III, pp. 201, 238, 247, 346, 491 şi 553. 6 Leonăchescu, SAD – I, p. 181; SAD – II, p. 113; SAD – III, pp. 129, 136, 139, 143, 145 – 147, 149, 154, 157, 162, 233, 255 şi 259. ANDJA, Stare civilă, Mitrice, Stroeşti, Decese, 2/1837, 3/1837 şi Decese, 1846. Leonăchescu, Personalităţi, p. 14. 7 Leonăchescu, SAD – I, pp. 107, 108, 114, 133 – 135, 180 şi 187; SAD – III, p. 169 – 171, 197, 217, 221 şi 263 – 268. ANDJA, Stare civilă, Mitrice, Stroeşti, Decese, 6/1834, 7/1838 şi 4/1839. 8 Leonăchescu, SAD – I, pp. 107, 108, 113, 133 – 135, 145, 146, 155, 158, 178, 185 şi 273; SAD – III, pp. 159, 160, 193, 195, 197, 201, 219, 233 – 235, 248, 254, 262, 264, 267, 268, 277, 279 şi 446. ANDJA, Stare civilă, Mitrice, Stroeşti, Botezaţi, 9/1833 şi 12/1837; Cununaţi, 2/1832, 3/1832, 5/1833 şi 1/1834; Decese, 8/1832 şi 8/1838. 9 Memorii, p. 52, 107, 255, 262 şi 370. ŞOPTANA, nr. 2 (12), iunie 2009, p. 3 – 14 (ISSN 1844-2420). 10 ANDJA, Stare civilă, Stroeşti, Decese, 1890. Primăria comunei Stroeşti, Stare civilă, Decese, 1902. 11 Leonăchescu, SAD – II, p. 108. Memorii, p. 264. G.D. Iscru – Tudor Vladimirescu, contemporanul nostru, Casa de Editură şi Librărie „Nicolae Bălcescu”, Bucureşti, 2009, pp. 8, 27, 35, 36, 40, 64, 72, 73 şi 75. Izvoare narative interne privind Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu – Reeditate de G.D. Iscru (coordonare), Natalia Trandafi rescu, Marcel Ciucă şi Ilie Cristian, Scrisul Românesc, Craiova, 1987, p. 48, 51, 79 şi 80. 12 Leonăchescu, SAD – I, pp. 133 – 135, 156, 179, 182 şi 184; SAD – II, pp. 105, 106, 113 şi 135; SAD – III, pp. 237, 238, 247, 255, 268, 269, 272 – 282, 285 – 287, 312, 315, 316, 391şi 392. 13 ANDJA, Stare civilă, Mitrice, Parohia Stroeşti – Costeşti jud. Argeş, 1832 - 1871, Pachet 288, Dosar 411, Morţi, 9/1839. 14 Leonăchescu, SAD – I, p. 176 şi 271 – 273; SAD – III, pp. 656, 657, 678, 679, 728 şi 729. 15 Leonăchescu, SAD – I, p. 156, 159, 179 şi 272; SAD – III, pp. 201, 212, 238, 346 şi 551. ANDJA, Stare civilă, Mitrice, Parohia Stroeşti - Costeşti, Morţi, 1838 şi Născuţi, 11/1838. 16 Leonăchescu, Personalităţi, pp. 66 – 72. 17 Leonăchescu, SAD – I, p. 52 şi SAD – II, pp. 131 – 132. Idem, Stroeşti – Argeş, cinci secole de existenţă documentară, ARGESSIS, MJA, Piteşti, Studii şi comunicări, Seria Istorie, Vol. X, 2001, pp. 467 – 495.

TUDOR’S PANDOURS – PROF. UNIV. ENGINEER NICOLAE P. LEONĂCHESCU, PH.D. Th e dramatic events from 1821 determined some of Tudor Vladimirescu’s pandours to leave theirs homes in order to escape from the persecutions. Th e author is presenting a review of some of them that set on Vâlsan Valley, Argeş. Keywords: Tudor Vladimirescu, pandour, 1821, Oltenia, Stroeşti

26 4 (58) 2012 document studii/documente FILE DIN ISTORIA DE ÎNCEPUT A ARTILERIEI ROMÂNE MODERNE Colonel prof. univ. dr. Adrian STROEA1 Colonel (r) Marin GHINOIU

storia începuturilor Artileriei Române, indisolubil artilerie, cunoaştem toţi că-l pierduse până la anul domniei Ilegată de numele domnitorilor Gheorghe Bibescu lui Gheorghe Bibescu. Şi ştiţi cine ni l-a câştigat? Numai şi Alexandru Ioan Cuza şi a principelui Carol I, prezintă generalul Ion Emanoil Florescu, atunci căpitan şi adjutant câteva aspecte inedite, referitoare la legăturile acestora cu al acelui domn. În dorinţa de a-şi dezvolta în patria lui artileria, unele dintre ele nerelevate, sau insufi cient prezentată învăţăturile cu care se adăpase în străinătate şi cu ocazia de istoriografi a militară. Primul dintre aceste aspecte pe mergerii la Constantinopol a zisului Domn pentru investitură, care dorim să-l supunem atenţiei cititorului îl reprezintă rugă, stărui, pentru a cere de la Sultan recunoaşterea rolul excepţional al generalului Ion Emanoil Florescu în acestui drept al ţării. Suzeranul primi, şi dărui chiar apariţia şi dezvoltarea Artileriei Române. Acesta a fost în 6 tunuri care fură aduse în România şi intrate cu mare fapt numitorul comun al celor trei conducători în relaţia solemnitate în capitală în mijlocul Regimentului 2 de linie lor cu artileria. Astfel, în anul 1843, Ion Emanoil Florescu, în cure serveam şi eu, comandant de ingeniosul colonel pe atunci căpitan, adjutant „Artileria până acum se afl ă încă despărţită. Enghel”3. al domnitorului, în timpul Rog pe Măria Voastră să binevoiţi a da Meritele generalului Ion vizitei lui Gheorghe Bibescu la Înalt Ordin ca bateriile ce sunt astăzi pe Emanoil Florescu în dezvoltarea Constantinopol l-a sfătuit să-i ca armă a artileriei au continuat conta Moldaviei şi cele ce se afl ă pe conta solicite sultanului un număr în timpul domnitorului de piese de artilerie pentru Valahiei să se unească împreună Alexandru Ioan Cuza. Apariţia dotarea tinerei oştiri din Ţara şi să formeze 1-iul Regiment de Artilerie la data de 21 decembrie 1860 a Românească. Cele 4 tunuri împărţit în 2 divizioane”. primului regiment de artilerie se de 4 livre (80 mm) oferite Generalul Ion Emanoil Florescu datorează raportului său adresat de sultan, aduse în ţară de domnitorului, în care menţiona: căpitanul Florescu au fost montate pe afet (două la Craiova „Artileria până acum se şi două la Bucureşti) şi au constituit, ca urmare a Poruncii afl ă încă despărţită. Rog pe Domneşti nr. 198 din 10 noiembrie, prima baterie de Măria Voastră să binevoiţi artilerie, marcând înfi inţarea Artileriei Române modernă, a da Înalt Ordin ca bateriile în fapt reînfi inţarea acesteia, în acest sens menţionăm că ce sunt astăzi pe conta în comunicarea „Centenarul reînfi inţării artileriei române. Moldaviei şi cele ce se afl ă pe Rostul ei în războiul din 1877-1878”, ţinută în şedinţa conta Valahiei să se unească publica de la 10 decembrie 1943 a Academiei Române, împreună şi să formeze generalul Radu Rosetti spunea: „Ceea ce sărbătorim azi 1-iul Regiment de Artilerie e reînfi inţarea Artileriei Române şi nu înfi inţarea ei; căci împărţit în 2 divizioane. Românii au avut artilerie în trecut, încă de la începutul Tot deodată rog plecat pe veacului al XV-lea. Puţină la număr, ca în toate ţările de Înălţimea Voastră, ca primind pe acele vremuri, ea s-a dezvoltat în cursul veacurilor. Apoi, această unifi care să binevoiţi odată cu desfi inţarea treptată a întări în posturile acestui a armatelor noastre, a încetat Regiment pe Maiorul Maiorul Tobias Gherghel de a mai fi , cei interesaţi, ca să Tobias Gherghel ca şeful nu mai avem putinţa de a ne Regimentului, Maiorul Haralambie Nicolae ca ajutorul opune voinţei lor, având grijă şefului Regimentului, căpitanul Herkt Enric şeful de a ne lua toate gurile de foc Divizionului 1-ul şi căpitan G. Mano şeful Divizionului ce mai posedam”2. al 2-lea”4. Convins de argumentele menţionate în raport, De asemenea, referitor domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat înfi inţarea la generalul I. Em. Florescu, primului regiment de artilerie din Armata României şi generalul Radu Rosetti, cu aceeaşi dată l-a avansat colonel şi numit comandant în lucrarea sa „Un uitat. pe Tobias Gherghel, care a deţinut această funcţie până Generalul I. Em. Florescu”, la 28 aprilie 1864, când a fost numit intendent general al republicând articolul Armata armatei5. În fi ne, menţionăm contribuţia sa excepţională, de Română la 1876” din ziarul autentic vizionar, la dezvoltarea artileriei când conducător Timpul nr. 19/20 aprilie al României era Carol I. Astfel, în calitate de ministru de 1876, a evidenţiat meritele război, exercitată în perioada 1871-1876, i-a propus acestuia incontestabile ale acestuia şi ulterior a dotat artileria cu cele mai moderne şi puternice în înfiinţarea artileriei: guri de foc ale vremii, anume tunurile „Krupp” calibru Generalul Ion Emanoil Florescu „Dreptul de-a avea ţara 87 mm, model 1875. Acestea, denumite şi „tunuri de 9” document 2012 4 (58) 27 studii/documente au fost achiziţionate pentru înfi inţarea Regimentelor 3 şi artilerist, generalul de 4 Artilerie (constituite din câte 4 baterii) şi au reprezentat divizie Henric Herkt, cel materialul de artilerie de bază în războiul de independenţă. ce a pus bazele Pirotehniei Erau primele tunuri cu afetul integral metalic. şi Arsenalului Armatei, şi Al doilea aspect inedit pe care dorim să-l relevăm a comandat, între altele, este legat de atitudinile ilustrului principe, din 1881 rege, Regimentul 1 Artilerie Carol I faţă de artilerie, afl ată în anii de început ai existenţei (1871-1877) şi Regimentul sale. Prima abordare este determinată de lucrarea „Armata 3 Artilerie (1877). română în războiul de independenţă” realizată de Cornel I. Din nefericire, în Scafeş, Horia I. Şerbănescu, Corneliu M. Andonie, Ioan I. perioada 1868-1871, a fost Scafeş şi apărută la Editura Sigma în 2002, în care la pagina trecut în rezervă şi chiar dacă 57 este reprodusă o fotografi e cu următoarea explicaţie: a fost rechemat în armată, „August-septembrie 1913, Poradim, Bulgaria. Domnitorul avansarea sa la gradul de Carol I, comandantul Armatei de Vest, pozând lângă general, ca recunoaştere a intrarea în cortul de comandament. Alături este rezemat, meritelor sale de excepţie, înfăşurat în husă, drapelul Regimentului 2 Artilerie. Acest s-a făcut extrem de târziu, 1913. Carol I în campania din Bulgaria drapel l-a însoţit pe domnitor pe toată perioada campaniei când deja era pensionat. din Bulgaria”. Se pun două întrebări. De ce drapelul unui O fotografi e publicată în Revista Armatei – iunie regiment de artilerie? De ce drapelul Regimentului 2 1912, ne poate oferi un răspuns la cauzele avansării Artilerie? Dacă la prima am putea răspunde că domnitorul sale târzii la acest onorant grad militar. Se pare că a fost era ofi ţer de artilerie, şcolit la Berlin, cu o afecţiune evidentă perceput ca un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan faţă de aceasta armă, la cea de-a doua răspunsul comportă Cuza. Acest lucru este susţinut de fotografi a anterior o incursiune în istoria tinerei artilerii române, parcurgând menţionată, în care locotenent-colonelul Henric Herkt succint istoria înfi inţării primelor regimente de artilerie. este al doilea pe rândul trei de sus (al doilea pe primul rând de Din analiza acesteia se pot distinge cel puţin sus este intendentul general Tobias Gherghel, iar primul pe următoarele: al doilea rând de sus este colonelul Nicolae Haralambie). 1. Primul regiment de artilerie (comandant colonelul Apreciem că resentimentele lui Carol I nu au putut Tobias Gherghel) a fost înfi inţat de domnitorul Alexandru fi stinse de meritele sale şi nici de aceeaşi origine comună, Ioan Cuza, la 21 decembrie 1860. Henric Herkt fi ind născut în localitatea germană Coblentz. 2. Al doilea regiment de artilerie a fost înfi inţat de Un alt argument în susţinerea resentimentelor faţă de Carol I, la 1 august 1868, prin trecerea bateriilor cu soţ Henric Herkt îl reprezintă faptul că toţi fondatorii artileriei din Regimentul 1 Artilerie la această nouă structură de române moderne au fost avansaţi la gradul de general artilerie. înaintea sa, unii fi indu-i de-a lungul timpului subordonaţi. 3. La data de 1 martie 1877, au fost înfi inţate două noi Spre exemplifi care menţionăm că domnitorul Carol I regimente de artilerie prin dedublarea celor existente. Astfel, i-a avansat la gradul de general pe Nicolae Haralambie Regimentul 1 Artilerie a devenit Regimentul 3 Artilerie, (27 aprilie 1877, când era în miliţii), cunoscut pentru iar Regimentul 2 Artilerie şi-a păstrat denumirea. Prin rolul său la detronarea lui Cuza şi pe Gheorghe Manu aceasta, Regimentul 2 Artilerie şi-a păstrat data înfi inţării (27 aprilie 1877), comandant al Diviziei 4, ulterior şeful (1 august 1868), iar Regimentul 3 Artilerie şi-a luat ca dată artileriei Armatei de Operaţii în Războiul de Independenţă. de înfi inţare 1 martie 1877, ca de altfel şi Regimentele 1 În anii următori au mai fost avansaţi la gradul de general: şi 4 Artilerie. Acest lucru i-a nemulţumit pe artileriştii Alexandru Anghelescu (1881), comandantul Regimentului vremii care au considerat că Regimentul 3 Artilerie „este 2 Artilerie în 1877; Iulius Dunca (1881), comandantul matca întregii artilerii române, căci de fapt el a fost creat în Regimentului 1 Artilerie în 1877; Eracle Arion (1883), 1860”. Astfel, cel mai vechi regiment de artilerie a devenit şeful artileriei în Marele Cartier General în 1877. Locul Regimentul 2 Artilerie înfi inţat de Carol I şi se explică de important al generalului Henric Herkt în cadrul artileriei ce drapelul său de luptă l-a este evidenţiat de o altă fotografi e, extrem de interesantă, însoţit pe acesta în Războiul de „Ofi ţerii Artileriei Române - 1865”. Acesta apare în centrul Independenţă. fotografi ei, în partea de jos a cercului apropiat ce-l înconjoară Un alt aspect interesant pe locotenent-colonelul Nicolae Haralambie, comandantul cu privire la Carol I este cel Regimentului de Artilerie, alături de Gheorghe Manu referitor la raporturile acestuia (stânga) şi de Iulius Dunca (sus). cu corpul ofi ţeresc al artileriei, De altfel, în fotografi e mai sunt următorii ofi ţeri îndeosebi cu cel ce a activat în ai Regimentului de Artilerie: mr. Sheletti Gheorghe - armată în timpul domniei lui cdt. dn.; mr. Dunca Iulius - cdt. dn.; cpt. Costiescu Anton - Cuza. De menţionat că deşi cdt. bt.; cpt. Agarici Ştefan - cdt. bt.; cpt. Alexandru Candiano a avut o poziţie echilibrată Popescu - cdt. bt.; cpt. Koslinsky Alexandru - cdt. bt.; cpt. faţă de aceştia au existat şi Greceanu Nicolae - cdt. bt.; lt. Greceanu Constantin - cdt. secţie; Locotenent-colonelul unele excepţii. Una dintre lt. Horbatsky Alexandru - cdt. secţie; lt. Poroineanu Nicolae Haralambrie acestea a reprezentat-o marele Atanasie - cdt. secţie; lt. Fotino Dionie - cdt. secţie;

28 4 (58) 2012 document studii/documente lt. Horezeanu Constantin - cdt. secţie; lt. Algiu Mihai - mai aplicativ”8. De asemenea, la fi nalul inspecţiei din 6 mai cdt. secţie; lt. Bujoreanu Constantin - cdt. secţie; 1913, Regele Carol I i-a îndemnat pe elevi să muncească slt. Paleologu Barbu - cdt. secţie; slt. Ghiurgiu Gheorghe - „continuu şi fără preget, pentru ca să fi e mereu la înălţimea cdt. secţie; slt. Borănescu Nicolae - cdt. secţie; slt. Warthiadi cerinţelor actuale care impun armelor speciale cunoştinţe Panait - cdt. secţie; slt. Pitişteanu Constantin - cdt. secţie; întinse şi multiple”9. Cu prilejul aniversării a 25 de ani de cpt. Ghenovici Gheorghe - cdt. bt.; slt. Glogoveanu la Independenţă, la tradiţionala sărbătoare artileristică a Alexandru - cdt. secţie; slt. Th omescu Vasile - cdt. secţie; „Întâiului Tun” din 15 mai 1902, regele Carol I a exprimat încă slt. Cremineanu Vasile - cdt. secţie. Un alt aspect pe care o dată admiraţia sa profundă faţă de artilerie, spunând: „Simt dorim să-l relevăm este faptul că Regele Carol I a fost un mare o vie bucurie că Mă regăsesc în mijlocul ofi ţerilor de artilerie, iubitor al Artileriei Române. Nu întâmplător o considera spre a serba cu Dumneavoastră memorabila aniversare de la „podoaba oştirii mele”. Nu întâmplător s-a preocupat de Calafat... Un sfert de veac a trecut de atunci, neuitată Mi-a crearea învăţământului artileristic românesc prin înfi inţarea rămas ziua când puternicul glas al tunurilor noastre răsună la 7 aprilie 1881, an în care România a devenit regat, a Şcolii pe ţărmurile Dunărei, vestind departe peste hotarele terei Speciale de Artilerie şi Geniu. Nu numai că a înfi inţat că ceasul neatârnărei a sosit; cu un cuvânt puternic de laudă învăţământul artileristic, dar s-a preocupat îndeaproape de regimentele de artilerie luptau apoi pe câmpiile din Bulgaria modul de desfăşurare a acestuia, în acest sens menţionăm şi deschidea drumul la isbândă prin dărâmarea întăriturilor că „Vineri, 14 iunie (1891 n.n.), la orele cinci după amia- de la Plevna, Rahova şi Vidin... Artileria poate fi mandră di, M.S. Regele însoţit de A.S.R. Principele Ferdinand şi de falnicul său trecut, şi tara împreună cu mine ne putem urmaţi de dl. gl. adj. Barozzi rezema cu încredere pe această a mers la Şcoala de Aplicaţie armă, care şi-a biruit un loc de pentru a asista la examen. La căpetenie în armată..... Din sosire, Majestatea Sa a fost partea Mea, vă încredinţez de întâmpină de dl. gl. Berindeiu – dragostea şi ocrotirea Mea, preşedintele juriului examinat şi ca o dovadă statornică a de studiu. Aici Suveranul, acelor simţiminte, am hotărât cu o desăvârşită competinţă, ca Regimentul 1 de artilerie, puse cestiuni ofi ţerilor – elevi care a tras ce d-întâiu tun, asupra balisticei, fabricării sub comanda Mea, asupra pulberii, construcţii de baterii, Vidinului şi singurul în fi inţă proiectile şi focosie, asupra la sosirea Mea pe Tron, să cupolelor Schumann precum şi poarte de astăzi numele asupra calibrelor armelor...”6. Meu.... ridic paharul Meu în Aceasta nu a fost o 1902. Ministerul de Război, Direcţia Artileriei şi Cavaleriei onoarea artileriei, urându-i acţiune singulară deoarece a un viitor tot aşa de strălucit ca vizitat şi controlat personal şcoala de multe ori. De fi ecare trecutul său şi ca dânsa să rămâe de-a pururi podoaba iubitei dată a avut cuvinte de laudă pentru corpul ofi ţeresc şi Mele armate”10. profesoral, precum şi de îndemn camaraderesc pentru Faptul că artileria a fost „podoaba“ atât de apropiată elevi. Astfel, la fi nele inspecţiei sale din 5 mai 1898 spunea sufl etului său este relevat şi de faptul că aceasta a fost un asistenţei: „Sunt mulţumit de voi elevi şi vă mulţumesc”7. constant simbol al regalităţii sale. În acest sens menţionăm În urma celor constatate cu prilejul inspecţiei din că regele Carol I a avut coroana realizată din oţelul unui 9 aprilie 1905, regele a adresat personalului şcolii următoarele tun turcesc capturat în Războiul de Independenţă şi că cuvinte: „Vă mulţumesc d-voastră şi corpului profesional, prin testament a dorit ca la trecerea la cele veşnice să fi e pentru munca depusă. Am găsit şcoala aşa cum doream transportat pe afet de tun şi ca salvele de tun, atât de dragi, să o găsesc. Recomand ca cursurile teoretice să se facă cât să răsune din forturile ce le-a înălţat.

NOTE 5 Idem, p. 146. 1 Statul Major al Forţelor Terestre. 6 Buletinul cercului publicaţiunilor militare, an II, nr. 15/23 iunie 1891, p. 67. 2 General Radu Rosetti, Centenarul reînfi inţării artileriei române. Rostul ei în 7 Microfi lm „Registrul istoric al Şcolii de Artilerie şi Geniu”, nr. inventar 9171, războiul din 1877-1878, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii cd. 195-196. istorice, Seria III, Tom XXVI, 1943-1944, pp. 213-225. 8 Revista Artileriei, nr. XIX, noiembrie 1905, p. 273. 3 Idem, Un uitat. Generalul I. Em. Florescu, Bucureşti, 1937, Anexa II, pp. 25-27. 9 Microfi lm „Registrul istoric al Şcolii de Artilerie şi Geniu”, nr. inventar 9171, 4General P. V. Năsturel, Contribuţiuni la istoria artileriei române, Bucureşti, cd. 205. Stabiliment de arte grafi ce „Universala”, p. 41. 10 Revista Artileriei, nr. XVI, iunie 1902, pp. 555-559.

PAGES FROM THE BEGINNING OF THE MODERN ROMANIAN ARTILLERY HISTORY – COLONEL PROF. UNIV. ADRIAN STROEA, PH.D., COLONEL (R.) MARIN GHINOIU Th e beginning of the artillery is related to names like Gheorghe Bibescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I and General Ion Emanoil Florescu. Th e reference moment is the date of December 21, 1860 when was created the fi rst artillery regiment of the United Principalities. Keywords: cannon, regiment, artillery, fi re mouth, battery

document 2012 4 (58) 29 studii/documente „CAN’T SEE, CAN’T FIGHT!”

Locotenent-colonel Albert Eugen RĂPIŢEANU1

u poţi vedea, nu poţi lupta! de zbor. Posturile de pândă erau dispuse, de regulă, pe unul N Aceasta este justifi carea înfi inţării şi sau mai multe aliniamente, la o distanţă de 30 km faţă de existenţei structurilor de radiolocaţie. La fel ca aproape obiectivul de apărat şi erau destinate să alerteze aviaţia de toate descoperirile, această armă a apărut ca o necesitate. vânătoare şi „artileria contra aerului” pentru întâmpinarea Se ştie că folosirea unei arme noi duce la apariţia, în cel mai pericolului iminent. scurt timp, măcar a unei contraarme. Odată cu folosirea Radiolocaţia propriu- aviaţiei în acţiuni militare, confl ictele armate nu s-au mai zisă îşi face apariţia în situat doar într-un spaţiu bidimensional, ci într-unul România pe timpul celui tridimensional. Mijloacele aeriene puteau fi combătute cu de-al Doilea Război Mondial, succes, fi e cu sisteme de apărare aeriană cu baza la sol, fi e în perioada 1941-1945, când cu alte mijloace aeriene aparţinând forţelor proprii, însă, primele radare de tip Freya şi din cauza caracteristicilor mediului de acţiune, acestea Wurtzburg din organica armatei nu puteau fi descoperite oportun. Era nevoie de un sistem germane sunt utilizate cu succes de detectare şi înştiinţare despre pericolul atacului aerian. în sprijinul operaţiilor de apărare La început, acesta era unul rudimentar: observatori aeriană a platformei petroliere umani, mijloace de observare optice, sisteme acustice, Ploieşti-Brazi-Câmpina, în telefon. Folosirea undei electromagnetice în detectarea condiţiile politico-militare ale şi determinarea poziţiei în spaţiul aerian a unui obiect a acelor vremuri. Astfel, sistemul Freya (Germania) reprezentat un element-cheie în Bătălia pentru Anglia din radar realizat de armata germană cel de-al Doilea Război Mondial. Pierde rea elementului pe teritoriul României în partea de est şi de sud-est, până surpriză de către aviaţia germană a dus practic la la aliniamentul Carpaţii Meridionali şi Orientali, asigura imposibilitatea inva-dării terestre a insulelor britanice. Cu continuitatea zonei de cercetare electromagnetică, începând ajutorul radarului, Royal Air Forces a reuşit să efi cientizeze cu înălţimea de 1.500-2.000 m, până la 16.000-18.000 m şi acţiunile de luptă ale aeronavelor proprii contra formaţiilor o adâncime în afara graniţelor ţării de circa 100 km. După aeriene de atac germane care aveau ca scop bombardarea cel de-al Doilea Război Mondial, la 10 aprilie 1949, a luat obiectivelor militare şi civile dispuse pe teritoriul britanic, fi inţă în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene, în sensul că forţele aeriene britanice erau dirijate către Secţia de Pândă Aeriană, iar la sfârşitul anului 1950 erau aeronavele inamice cu mult înaintea ajungerii acestora la create toate condiţiile rganizatorice pentru transformarea ţintele ce urmau a fi bombardate. „Boom”-ul tehnologic acesteia într-o structură calitativ superioară: Serviciul de din ultima jumătate a secolului XX, dar mai ales rapiditatea Observare, Informare, Legături aeriene (O.I.L.A.). Anul evoluţiei echipamentelor tehnologice, a determinat 1952 a marcat începutul organizării sistemului radiotehnic îmbunătăţirea continuă a performanţelor sistemelor de în România, perioada 1952-1955 reprezentând etapa de radiolocaţie. coexistenţă a celor două sisteme: sistemul O.I.L.A. şi Istoria radiolocaţiei în ţara noastră începe la 15 august sistemul radiotehnic, afl ate în plin proces de constituire. 1916, când, odată cu intrarea sa în război, în România a fost În această etapă s-au făcut eforturi, atât pe plan material, cât şi înfi inţat Corpul Apărării Antiaeriene, în structura căruia în cel uman, pentru înfi inţarea Armei Radiolocaţie (Trupele intrau 22 de posturi de observare vizuală a spaţiului aerian. Radiotehnice). Aşadar, ca urmare a mutaţiilor produse în Unul din aceste posturi, cel de la Giurgiu, a semnalat trecerea plan organizatoric şi a dotării cu tehnică de radiolocaţie, în Dunării de către o aeronavă inamică, în noaptea de 15/16 vara anului 1955, sistemul O.I.L.A. a fost desfi inţat, făcând august 1916, permiţând deschiderea focului asupra acesteia. loc noii arme: Trupele Radiotehnice. În acest sens, la data Bucureştiul devenea astfel a de 25 iulie 1955, zi care avea să devină aniversarea armei treia capitală, după Paris şi radiolocaţie, se înfi inţează „Trupele Radiotehnice”. Londra, atacată de aviaţia În perioada 1958-1965 se achiziţionează radare de germană. După Primul fabricaţie sovietică (P-12, P-15, -20, P-35 M, PRV-11), Război Mondial, între urmând ca între anii 1975-1986, în sistemul de supraveghere anii 1919-1939, pe baza aeriană să apară radare nalogice moderne de aceeaşi concluziilor desprinse după pro venienţă (5N-87, P-14, P-37, NUR-32, NUR-41). încheierea acestuia, Corpul Ulterior, până în anul 1989, datorită necesităţii îmbunătăţirii Apărării Antiaeriene se reorganizează în Serviciul parametrilor zonei de cercetare a spaţiului aerian, numărul de Pândă Aeriană, organizat subunităţilor a crescut iar tehnica s-a diversifi cat, prin pe posturi de pândă, dotate introducerea în dotare a noilor tipuri: P-18, PRV-13, PRV-17, cu aparate de observare START-1M, ST-68. vizuală a spaţiului aerian şi Anii ’90 marchează o cotitură privind reorientarea FPS-117 (S.U.A.) de determinare a traiectelor în cadrul sistemului de alianţe politico-militare, fapt care

30 4 (58) 2012 document studii/documente a infl uenţat şi noua companii de radiolocaţie existente la vremea fi lozofi e de organizare respectivă, în anul 1949. Ulterior, la 31 august a sistemului de 1950, s-a înfi inţat Centrul de Instrucţie al supraveghere şi cercetare Trupelor Radiotehnice, dislocat la Ploieşti. Acest a spaţiului aerian. Astfel, centru şi-a schimbat denumirea, la 9 august 1991, în anul 1998, Brigada în Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Radiotehnică de la din Trupele Radiotehnice, urmând apoi ca, la Ploieşti (înfi inţată în 21 februarie 1997, să devină Şcoala de Aplicaţie anul 1965) şi structura pentru Radiolocaţie. În paralel, s-a cristalizat şi similară de la Timişoara învăţământul militar superior de radiolocaţie (1966) au fost desfi inţate, P-18 (U.R.S.S.) prin înfi inţarea, în anul locul acestora fi ind 1959, în cadrul Academiei luat de centrele de radiolocaţie (constituite Militare Generale (azi încă din 1995), fapt ce a condus la creşterea Universitatea Naţională de operativităţii, supleţei şi efi cienţei actului de Apărare „Carol I”), a unei decizie, la optimizarea fl uxului informaţional secţii pentru pregătirea de despre situaţia aeriană şi la crearea condiţiilor stat major a ofi ţerilor de realizării sistemului integrat de gestionare radiolocaţie, precum şi prin a spaţiului aerian. În acelaşi an, 1998, intră perfecţionarea inginerilor în în înzestrare radarul tridimensional digital FPS- cadrul Academiei Tehnice 117. Aceste radare au fost P-37 (U.R.S.S.) Militare. Începând cu modernizate în cursul 1 august 2003, în organica anului 2008. Începând Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” cu anul 2010, au intrat funcţionează noua structură de radiolocaţie, care desfăşoară în dotarea unităţilor de preponderent activităţi de specializare în armă şi pregătire radiolocaţie radare pentru pentru prima funcţie a absolvenţilor Academiei Forţelor înălţimi mici de tipul Aeriene „Henri Coandă” de la Braşov. TPS-79 (R)-Gap Filler. Intrarea în dotarea subunităţilor de radiolocaţie a Intrarea în înzestrarea sistemelor radar moderne 3D cu distanţă lungă de descoperire Armatei României a şi înălţime mare (FPS-117- Fig.1) şi distanţă medie şi unor noi tipuri de staţii înălţime mică (TPS-79), ca şi operaţionalizarea sistemului de radiolocaţie, precum automatizat de transmitere şi îmbunătăţirile şi a datelor către utilizatorii modifi cările executate informaţiilor radar au creat la tehnica deja existentă Wurtzburg (Germania) bazele modernizării, ale au necesitat, pe lângă trecerii de la radiolocaţia activitatea de formare ca militari a personalului analogică la cea digitală, ce urma să deservească tehnica, derularea cu o bună protecţie la unor forme de pregătire şi perfecţionare în toate categoriile de bruiaj, exploatarea noilor tipuri de echipamente. precum şi la posibilitatea Structurile de învăţământ şi instrucţie care lucrului compatibil cu au susţinut continuu procesul de transformare sistemele aviaţiei militare şi şi modernizare a radiolocaţiei s-au conturat abia Radarele PRV-13(stânga) şi P-14 (dreapta) civile. Aderarea României la în anul 1952, prin înfi inţarea Şcolii Militare în dispozitiv de luptă de Ofi ţeri Activi de Radiolocaţie de la Sibiu, şcoală care NATO a impus ca procesul a fost mutată ulterior la Braşov, în anul 1960. Până atunci, de înzestrare cu mijloace radar moderne şi informatizarea procesul de instruire specifi c armei se desfăşura în unităţile conducerii activităţilor specifi ce să determine adoptarea unor operative şi comandamentele acestora. Astfel, primul noi structuri coerente, astfel încât să valorifi ce performanţele curs de pregătire pentru întrebuinţarea mijloacelor de tehnice în cadrul unui sistem de supraveghere a spaţiului aerian radiolocaţie s-a desfăşurat la Bucureşti, în cadrul singurei integrat în sistemul global european de apărare aeriană. NOTE 1 Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”.

PAGES FROM THE BEGINNING OF THE MODERN ROMANIAN ARTILLERY HISTORY – COLONEL PROF. UNIV. ADRIAN STROEA, PH.D., COLONEL (R.) MARIN GHINOIU Th e beginning of the artillery is related to names like Gheorghe Bibescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I and General Ion Emanoil Florescu. Th e reference moment is the date of December 21, 1860 when was created the fi rst artillery regiment of the United Principalities. Keywords: cannon, regiment, artillery, fi re mouth, battery

document 2012 4 (58) 31 studii/documente CĂILE FERATE ROMÂNE ÎN SPRIJINUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ Drd. Gelu DAE1

n perioada interbelică, înaltele ofi cialităţi militare prealabilă a acordului Marelui Stat Major în proiectarea, Îşi civile au avut ca obiectiv principal armonizarea construcţia şi modifi carea liniilor noi, precum şi la stabilirea nevoilor de apărare ale României Mari cu interesele economice unor tarife preferenţiale reduse pentru transporturile ale societăţii civile. Unul dintre domeniile de interes au fost căile militare4 şi pentru transporturile în interes personal ale ferate, considerate în epocă un element de bază al desfăşurării militarilor, funcţionarilor civili din armată şi ale familiilor operaţiilor militare, transportul trupelor, aprovizionarea cu lor. De interes pentru Apărarea Naţională erau: „comanda materiale şi punerea la adăpost a populaţiei civile. Reţeaua de locomotive, de piese de schimb, de stocuri de rezervă acestora însuma 11.001 km, având o stare nesatisfăcătoare de uleiuri, repartiţia combustibililor pe regiuni, lucrările de cauzată de distrugerile din timpul campaniilor militare şi linii şi instalaţii de orice fel [...], numirile de personal în subfi nanţării în ceea ce priveau reparaţiile şi construcţiile noi. anumite posturi şi regiuni”5. Pentru ca bugetul Ministerului „În epoca de după război, se poate distinge o perioadă Apărării Naţionale să nu fi e mărit şi pentru armonizarea cu critică, care a durat până în 1929. În acest timp, legiferarea cerinţele internaţionale impuse de dezarmare a fost propusă a fost relativ redusă. A urmat apoi, o perioadă de la dezbaterii soluţia adoptată în Polonia care prevedea ca „... 1929-1931, când a avut loc reorganizarea Ministerului sumele necesare transporturilor militare să fi e prevăzute în Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, a căilor ferate, a bugetul Ministerului Comunicaţiilor, la un capitol separat porturilor, precum şi a tuturor comunicaţiilor pe apă. «Transporturi», fără specifi carea transporturilor”6. Şi în sfârşit, a treia perioadă începe după anul 1938, când Pentru atingerea obiectivelor enunţate, între cele a urmat o nouă legiferare în materie de transport, mult două instituţii a fost semnată o Convenţie, elaborată în mai largă decât până atunci, prin modifi cările aduse legii baza articolelor 337 şi 348 din Legea pentru crearea Regiei C.F.R., prin crearea legii cărăuşiei publice, prin modifi carea Autonome a Căilor Ferate Române, document pe care îl legii drumurilor, precum şi prin înfi inţarea unui Consiliu supunem analizei. Superior al Transporturilor şi Tarifelor, ca organ central Convenţia stipula condiţiile transporturilor speciale de coordonare a transporturilor din întreaga ţară”2. pentru „a) recruţii chemaţi pentru încorporare; b) oamenii Regia Autonomă a Căilor Ferate Române a demarat contingentului anual trecuţi în rezervă; c) detaşamentele lucrări pentru stabilirea legăturilor directe între Transilvania mai mari de 25 oameni (ofi ţeri şi trupă), însoţite sau nu

Subunitate de căi ferate reparând o cale îngustă

şi Maramureş (linia Salva-Vişeu) şi Transilvania şi Bucovina de animale, trăsurile şi materialele ce le aparţin organic; (linia Ilva Mică-Vatra Dornei) apreciate de Nicolae Caranfi l d) unităţile Armatei dislocate pentru nevoi operative, pentru „lucrări de interes strategic şi economic imediat”3, precum manevre, pentru instrucţie, pentru menţinerea ordinii şi de refacere a liniilor care periclitau siguranţa circulaţiei şi publice, alegeri, pentru incendii, înzăpeziri, inundaţii, pentru podurilor. Armonizarea intereselor Regiei Autonome a Căilor serbări naţionale, pentru serbările Fidac-ului şi diferite Ferate Române şi ale Ministerului Apărării Naţionale congrese; e) armamentul, muniţiile, explozibilele şi trăsurile 9 viza aplicarea legilor şi regulamentelor militare în timp de de război ale Armatei” . De reducere benefi ciau şi „militarii, război, participarea unui reprezentant militar în Consiliul de grade inferioare care merg în concedii pentru economii Administraţie al C.F.R. şi la inspecţiile de mişcare, obţinerea bugetare la distanţe mai mari de 500 km inclusiv”10.

32 4 (58) 2012 document studii/documente

Următoarea cotă era rezervată pentru: „a) militare grade De un regim special benefi ciau şeful Marelui Stat inferioare care merg în concediu pentru economii bugetare Major, inspectorii generali de armată şi comandanţii de la distanţe mai mici de 500 km; b) trăsurile şi automobilele corpuri de armată (abonamente de serviciu), militarii Armatei; c) lemnele de foc pentru ofi ţerii, reangajaţii şi decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul” şi „Virtutea Militară”, funcţionarii civili ai Armatei precum şi „osemintele, în limita cantităţilor stabilite sicriele, troiţele şi crucile de Ministerul Armatei; mortuare ale eroilor de d) permisele permanente ale război” la cererea Societăţii comandanţilor de C.A. (corp „Cultul Eroilor”. Ofi ţerii de armată – n.n.), divizii şi Secţiei Transpor turi, Şeful echivalenţii lor din M.A. Secţiei Operaţii din Marele (Ministerul Armatei – n.n.) şi Stat Major, precum şi M.St.M. (Marele Stat Major delegaţii Marelui Stat – n.n.), precum şi ale şefi lor de Major pe lângă Inspecţiile diviziuni şi secţii din M.St.M., de Exploatare C.F.R. aveau şefi i statelor majore de C.A. şi permise anuale gratuite. divizii”11. De 50% reducere la Veteranii Războiului tarife benefi ciau: „a) ofi ţerii de Independenţă benefi ciau şi asimilaţii lor, reangajaţii, de reducere numai pentru funcţionarii civili ai Armatei persoanele lor corespunzător gradului avut13. şi familiile lor, elevii şcolilor 1920. Cale ferată îngustă construită de Societatea Mărăşti şi liceelor militare şi trupa în Marele Stat Major termen cu bagajele lor când putea elibera legitimaţii călătoresc în interes de serviciu, gratuite de transport pentru când intră şi ies din spitale sau ofi ţerii armatelor străine şi sanatorii sau când merg în pentru familiile acestora14. concediile militare sau repaus; Documentele justi- b) deţinuţii, condamnaţii cu fi cative erau foile de drum, însoţitorii lor şi cei chemaţi carnetele de identitate cu ca martori sau informatori fotografi e vizate trimestrial, ai apărării sau acuzării, de ordinele de serviciu, de instanţele judecătoreşti delegaţie, chemare, de militare (consilii de onoare, încorporare, trimitere în de disciplină, de război şi concediu, pentru economii reformă) sau civile; c) ofi ţerii bugetare, de lăsare la vatră, şi asimilaţii lor, reangajaţi şi intrare/ieşire din spital ş.a.15, funcţionarii civili cu familiile şi urmând ca decontările să bagajele lor până la garnizoana Transport de arici şi capre din sârmă ghimpată, pe calea ferată fi e făcute lunar. Ministerul unde se stabilesc defi nitiv Apărării Naţionale şi când sunt trecuţi la pensie; Regia Autonomă a C.F.R. d) ofi ţerii în rezervă proveniţi urmau să întocmească un din activitate prin împlinirea regulament care să detalieze limitei de vârstă, precum şi ofi ţerii în retragere proveniţi prevederile Convenţiei. din cei activi prin infi rmităţi În sprijinul reglemen- în timpul serviciului sau din tării menţionate venea cei din rezervă prin limită de şi Legea privitoare la vârstă şi familiile lor, la două modifi carea unor articole călătorii pe an, dar numai din Legea asupra soldelor în scopul căutării sănătăţii; din armată adoptată în e) cadavrele ofi ţerilor, soţiilor şi anul 1924, care modifi ca copiilor lor, însoţite sau nu de art. 18 cu următorul familie; f ) familiile ofi ţerilor, conţinut „când ofi ţerul asimilaţilor, reangajaţilor şi călătoreşte în interesul funcţionarilor civili decedaţi, Transportul pe calea ferată a trupelor său personal, el va plăti de la localităţile unde a avut pentru sine şi soţia sa loc decesul la cele unde familiile unde îşi stabilesc domiciliul; câte ¼ din tariful căilor ferate sau stabilimentelor statului. g) materialele de aprovizionare ale Armatei (alimente, Când călătoreşte vara la staţiunile climaterice sau balneare furaje, combustibil, materiale de întreţinere); h) vagoane el va plăti pentru sine, soţie, copii şi servitori ¼ din tarif ”16. special amenajate pentru nevoile Armatei (băi, sanitare, Convenţia între Ministerul Armatei şi Regia Autonomă etuve, T.F.F., blindate, antiaeriene etc.)12. C.F.R. cu privire la modul de călătorie pe C.F.R. pe timpul document 2012 4 (58) 33 studii/documente de la 1 ianuarie 1930 la 31 decembrie 193017 a fost semnată NOTE de generalul Henri Cihoski ministrul Apărării Naţionale, 1 Autoritatea Feroviară Română; doctorand al Universităţii „Ovidius” Constanţa. Virgil Madgearu ministrul de Finanţe, St. Vidrighin 2 V.V. Protopopescu, Legislaţia Transporturilor, în Enciclopedia României, vol. IV, directorul general al C.F.R. şi I. Miclescu directorul f.e., f.a., pp. 17-18. exploatării C.F.R. Şeful Marelui Stat Major, generalul 3 Nicolae Caranfi l, Politica transporturilor, în Enciclopedia României, coordonator de divizie Nicolae Samsonovici, a emis Ordinul Circular Dimitrie Gusti, vol. IV, f.e., f.a., p. 29. nr. 223 din 18 ianuarie 1930 prin care se aprobau Instrucţiunile 4Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Secţia a 6-a Transporturi, nr. 216 din 16 ianuarie 1930 care reglementau transporturile dosar nr. crt. 263, ff. 51-53. 5 militare pe căile ferate în timp de pace. Documentul Ibidem. 6 Ibidem, f. 79. solicita „1) a dispune să li se raporteze toate difi cultăţile 7 Cheltuielile nu vor putea depăşi veniturile decât în cazurile în care interese întâmpinate de corpurile de trupă şi serviciile armatei în superioare de Stat o vor necesita şi numai cu aprobarea Consiliului de Miniştri aplicarea acestei convenţii; 2) a trimite la 1 noiembrie 1930 după propunerea ministrului Comunicaţiilor în înţelegere cu ministrul Finanţelor. Marelui Stat Major – Secţia a 6-a Transporturi o dare de Odată cu aprobarea plusului de cheltuieli reprezentând plata lucrărilor executate seamă referitoare la aplicarea convenţiei şi cuprinzând: sau a serviciilor prestate în interesul Statului şi eventual a pierderilor suferite prin greutăţi întâmpinate; observaţii şi propuneri”18. Dezvoltarea aceasta, Consiliul de Miniştri va decide şi asupra modului de acoperire ce urmează reţelei de căi ferate naţionale a fost analizată şi de Consiliul să fi e acordat Regiei Autonome a C.F.R. Superior al Apărării Ţării în şedinţele din 19 decembrie 8Transporturile, predările de materiale şi toate serviciile prestate de Regia 1930, 22 februarie şi 13 decembrie 1932 şi 27 aprilie 193519. Autonomă a Căilor Ferate, inclusiv acelea efectuate pentru diferite servicii publice vor fi plătite după tarifele în vigoare şi condiţiile generale de transport. Obiectivele propuse vizau lucrări care să scurteze durata de Eventualele facilităţi de transport şi modalităţi de plată, consimţite de Consiliul concentrare a trupelor, facilitarea transporturilor de pe un de Administraţie, nu se pot face decât prin convenţii speciale. Tarifele pentru front pe altul, construcţia de linii strategice, sporirea vitezei aceste transporturi convenţionale, pentru livrări şi pentru serviciile prestate de de deplasare, achiziţionarea de trenuri blindate, material Regia Autonomă a C.F.R, nu se vor coborî în niciun caz sub preţul de cost inclusiv de linie şi rulant pentru căile ferate militare şi material de cheltuielile necesare. poduri pentru calea ferată demontabil fabricate la Uzinele 9 A.M.R., Fond Secţia a 6-a Transporturi, dosar nr. crt. 263, f. 80. Reşiţa, electrifi carea liniilor ş.a.. 10 Ibidem, f. 81. 11 Documentul care a trasat direcţiile de dezvoltare Ibidem. 12 Ibidem, ff. 81-82. în domeniu a fost Memoriul asupra posibilităţii sporirii 13 Ibidem, f. 84. capacităţii reţelei C.F.R. cu mijloace reduse şi asupra 14 Ibidem, f. 84. necesităţii refacerii grafi celor de mersul trenurilor de 15 Ibidem, f. 84. 20 război întocmit de Marele Stat Major prin secţia sa 16 Ibidem, f. 85. specializată, la solicitarea Regiei Autonome a Căilor Ferate 17 Regia Autonomă C.F.R., Direcţia Exploatării, Serviciul M6, Atelierele Grafi ce Române. Era vizată reţeaua de căi ferate de interes pentru SOCEC&Co., S.A., Bucureşti, f.a. apărarea naţională, pe o durată de 2 ani (1935-1936), planul 18A.M.R., Fond Secţia a 6-a Transporturi, dosar nr. crt. 263, f. 253. urmând să fi e supus aprobării Consiliului Superior al 19Vezi pe larg Luminiţa Giurgiu, Dezvoltarea Căilor Ferate Române în perioada Apărării Ţării. Memoriul propunea reducerea timpului de interbelică – element al Apărării Naţionale, în Anuarul Muzeului Marinei Române, tom XIV, 2011, Constanţa, Editura Muzeului Marinei Române, pp. 245-260. deplasare pentru cele trei posibile direcţii de atac vest, est şi 20A.M.R., Fond microfi lme, rola F.II.1.1338, cd. 610. sud. În vest, pentru trecerea Carpaţilor se vizau 3 direcţii de 21 Ibidem, cd. 665. pătrundere Adjud-Ghimeş-Petru Rareş, Ploieşti-Predeal- 22 Ibidem, cd. 666. Braşov şi Filiaşi-Orşova-Poarta Caransebeş21. Pentru 23Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi frontul de est îmbunătăţirile vizau linia Buzău-Mărăşeşti timpuri până astăzi, Editura Albatros, f.l., f.a., p. 617. şi sporirea capacităţii pentru văile Siretului şi Bârladului şi liniilor Galaţi-Basarabeasca, Crasna-Huşi-Prut şi Paşcani- Iaşi. Pentru frontul de sud se urmărea sporirea capacităţii THE ROMANIAN RAILWAYS direcţiilor care traversau Carpaţii şi valea Siretului şi a liniilor Mărăşeşti-Buzău, Piatra Olt-Corabia, Costeşti- IN SUPPORT FOR THE NATIONAL Roşiori, Roşiori-Turnu Măgurele şi Roşiori-Zimnicea22. DEFENSE MINISTRY IN INTERWAR – Reputaţii istorici Constantin şi Dinu C. Giurescu GELU DAE, PH.D. CANDIDATE concluzionau referitor la activitatea în domeniul feroviar: „se Th e railways were considered in interwar and not face foarte puţin, mai ales pentru construirea de noi linii de only, a vector of military operations development that cale ferată; doar câteva mici linii de legătură între Transilvania şi Basarabia, apoi prelungirea liniei Medgidia-Hamangia assured the troops transport, the materials supply and până la Tulcea şi linia nouă Constanţa-Mangalia”23. the civil population housing. In the base of the law Planurile întocmite în perioada interbelică de that created the Autonomous Administration of the Ministerul Apărării Naţionale şi de Ministerul Lucrărilor Romanian Railways between this institution and the Publice şi Comunicaţiilor au vizat înfi inţarea, reabilitarea şi National Defense Ministry was closed a convention dezvoltarea unor linii de cale ferată cu valoare economică şi that established the reports regarding the national strategică deosebită (Transilvania-Maramureş, Transilvania- Bucovina), înfi inţarea de staţii şi depouri, precum şi dotarea security. cu locomotive şi vagoane care să permită mărirea vitezei de Keywords: Autonomous Administration of the circulaţie şi deplasarea trupelor în teatrele de operaţii. Romanian Railways, transport, convention, national În perioada analizată se poate afi rma că Ministerul Apărării defense, price Naţionale a preluat şi folosit reţeaua de cale ferată civilă, dar a dezvoltat şi structuri proprii organizatorice de construcţie şi exploatare a acesteia, care funcţionează şi în prezent.

34 4 (58) 2012 document studii/documente VOLUNTARI DIN BANATUL SÂRBESC PENTRU ARMATA ROMÂNĂ (1941)

Dr. Cornel ŢUCĂ1

ăzboiul declanşat de Ca urmare, românii din Banatul sârbesc au început să RRomânia împotriva facă demersurile necesare revenirii lor în România şi, pe cât armatelor sovietice, alături posibil mai rapid, înscrierii ca voluntari în armata română. de trupele germane, pentru Solicitările lor, tot mai numeroase, reclamau cu precizie: eliberarea Basarabiei şi Bucovinei înrolarea ca voluntari pentru a lupta pe front, cu arma în de Nord, la 22 iunie 1941, a mână, pentru eliberarea fraţilor basarabeni şi bucovineni fost primit cu mult entuziasm din robia bolşevismului sovietic. şi de către românii din Banatul Toată această activitate, profund naţională, a populaţiei sârbesc. Inimi înfl ăcărate, mulţi române din regiune, a fost cu atenţie monitorizată de către dintre aceştia au dorit să vină structurile specifi ce informative ale statului român. Situaţia ca voluntari în România pentru politică, dar mai ales militară a momentului istoric respectiv, Mihai Antonescu nu a permis factorului politic de decizie de la Bucureşti o a lua parte, cu arma în mână, la acţiune partizană directă. Însă, urmare directă a acţiunilor „Războiul Sfânt” al Neamului. părţii române, mult trâmbiţata intrare a armatei ungare în Voluntariatul a avut rădăcini adânci în conştiinţa de Banatul sârbesc nu s-a realizat. neam nu numai a românilor din Banat, ci a tuturor celor Referitor la aspectele prezentate, am selecţionat din din teritoriile locuite de români afl ate sub dominaţia fostei fondul de arhivă creat de către Secţia a 2-a (Colecţii) din puteri dualiste austro-ungare, atât la sfârşitul secolului al Marele Stat Major, dosarul nr. 407, fi lele 7-35, un set de XIX-lea, cât şi începutul secolului XX. 9 documente pe care le redau, în continuare, integral. Primul În lunile iunie-iulie 1941 Banatul sârbesc se găsea sub dintre aceste documente este emanat de la Legaţia Regală ocupaţia trupelor germane, urmare directă a înfrângerii a României în Iugoslavia, iar restul de opt de la Serviciul armatei iugoslave, dar şi sub presiunea propagandei Special de Informaţii Român. maghiare legate de iminenta trecere a regiunii sub autoritatea * * * statului ungar. Amplifi carea acestor zvonuri, dublată de R o m â n i a intensifi carea acţiunilor concrete ale iredentiştilor unguri din MINISTERUL REGAL AL AFACERILOR STRĂINE regiune, a creat nelinişte şi îngrijorare în rândul românilor. D I R E C Ţ I U N E A P O L I T I C Ă Propaganda iredentistă maghiară căuta să acrediteze, prin Nr. 55206 Bucureşti 24 iulie 1941 orice mijloace, ideea că Banatul urma să fi e dat Ungariei în Anexe:1 semn de recunoştinţă a ajutorului dat necondiţionat de aceasta Domnule G E N E R A L, Germaniei. Am onoarea a vă trimite, aici-alăturat, în copie, spre Pe de altă parte, conducătorii informarea Dvs. şi pentru luarea eventualelor măsuri pe comunităţilor române – preoţi, care le veţi crede de cuviinţă, Raportul nr. 1225 special al intelectuali – militau printre Ofi ciului nostru consular din Belgrad, datat din 15 iulie conaţionali în vederea combaterii 1941, privitor la iniţiativa unor fruntaşi români din Banat acestei propagande iredentiste. de a se angaja ca voluntari în armata română pentru a lupta Activităţile lor nu au rămas contra Rusiei Sovietice. fără rezultat, concretizat în p. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE entuziasmul cu care au salutat G. Davidescu p. Directorul Politic participarea României, alături Generalul de brigadă Ministru plenipotenţiar, C. Mareş de Germania, la lupta împotriva Alexandru Ioaniţiu Director Politic. Secretar de Legaţiune. trupelor sovietice. Mai mult, de la adeziunea declarativă referitoare la sprijinirea necondiţionată Domniei Sale a acţiunii militare române, hotărârea acestora a îmbrăcat Domnului GENERAL AL. IOANIŢIU, forma concretă a solicitării participării directe pe front. Şeful Marelui Stat Major. document 2012 4 (58) 35 studii/documente

* * * cerut să li se dea „act de drum” pentru plecare. Am intervenit ANEXĂ şi eu la primărie în acest sens. Am pornit pe la ora 10 a.m. Belgrad, 15 iulie 1941 cu motocicleta în alte comune cu noua ştire. LEGAŢIUNEA REGALĂ A ROMÂNIEI Explicând unui subofi ţer de la o coloană de aprovizionare ÎN IUGOSLAVIA germană ce urmărim, fără ca să stea pe gânduri ne-a umplut rezervorul motocicletei cu benzină, iar când am voit ca să le Domnule Vice-Preşedinte al Consiliului, plătim nu ne-au primit nimic. Le-am mulţumit, dar dânşii s-au exprimat cam în felul următor: „Noi vă mulţumim pentru Intrarea României în război în contra Sovietelor a avut ideea ce aţi avut de a aranja plecarea voluntarilor pentru a un puternic răsunet în sânul populaţiei româneşti de aici şi, lupta alături de trupele noastre”. Pe faţa tuturor soldaţilor în special, în mijlocul populaţiei din Banat. germani radia o bucurie şi însufl eţire. Comandantul local Ataşamentul sufl etesc pe care aceşti români îl au faţă german ne-a dat permis de circulaţie cu motocicleta prin de neamul nostru s-a dovedit şi în aceste momente decisive, comune. Am pornit la ora 2 p.m. la Alibunar unde am prin manifestarea spontană ce s-a produs în centrele aranjat cu părintele Roman formarea grupului de voluntari româneşti, unde tineri plini de însufl eţire s-au hotărât să şi de acolo la Nicolinţi. Totodată, un biciclist a fost trimis la plece în ţară spre a lupta alături de armata ţării. Satul Nou la părintele Protopop Popovici. Astfel, afl u că unii fruntaşi ai comunelor româneşti din În ziua de 24.VI., la ora 6,30, ne-am adunat în faţa Banat au alcătuit liste de voluntari, al căror număr ar fi fost Bisericii cu drapelul românesc şi german. Am intrat în la început de aproximativ cinci sute, printre care s-ar afl a şi biserică şi sfi nţindu-se drapelul voluntarilor români din intelectuali, medici, avocaţi, studenţi etc. Petrovasela, unde părintele Dimian le-a ţinut o predică. Aceşti voluntari, echipaţi cu toate cele necesare, au O lume cum rar s-a văzut, aşa numeroasă, a asistat la plecat spre ţară. Organele noastre de frontieră ar fi cerut rugăciunea din biserică. La ora 7,30 am plecat încolonaţi în instrucţiuni la Bucureşti de unde li s-ar fi răspuns că, frunte cu fanfara. La marginea comunei dinspre Alibunar, la chestiunea se examinează şi că voluntarii sunt rugaţi să se troiţă, am stat zicând „Tatăl Nostru”. A mai vorbit părintele înapoieze în satele lor şi să aştepte hotărârea ce se va lua. Perin. Populaţia a dăruit voluntarilor ca speze 4 400 dinari. Faptul ar fi produs o deziluzie printre aceşti români Multă lume ne-a însoţit până la Alibunar, până unde a mers care, totuşi, nu au pierdut speranţa că vor fi admişi să lupte pe jos în cântece naţionale, iar fanfara care ne-a însoţit ne alături de fraţii lor din Regat. ducea pe sus în sunetele „Pe al nostru steag”-ului. Primiţi, Vă rog Domnule Vice-Preşedinte, încredinţarea În Alibunar ne-a întâmpinat tinerimea română şi prea înaltei mele consideraţiuni. elevii de şcoală, iar în faţa şcolii şi bisericii ne-a aşteptat părintele Roman cu mulţi ţărani români. Ofi ţeri germani de Consilier de Legaţiune ambele părţi ale drumului, posedând aparate de fotografi at, / N. Solacolu / ne aşteptau. Aici ne aştepta Ortskomandantul german (un maior), care, plasându-se între cele două drapele, s-a Domniei Sale, fotografi at. Ne-a pus la dispoziţie autocamioane care ne-au Domnului Profesor Mihail Antonescu Bucureşti. transportat până la gara Vârşeţ. Trecând prin Nicolinţi, unde Vice-Preşedintele Consiliului de Miniştri am oprit 10 minute, am vorbit cu oamenii, iar la Vârşeţ, cu Ministru al Afacerilor Străine a.d. trenul, ne-au ajuns din urmă încă 5 voluntari. Comandantul gării Vârşeţ ne-a dat tren gratuit până * * * la frontieră. Serviciul Special de Informaţii Am sosit în ziua de 24.VII. la Stamora Moraviţa 26 iulie 1941 unde poliţia de frontieră s-a pus în legătură telefonică cu Inspectoratul poliţienesc din Timişoara, iar de acolo s-a RELATĂRILE ÎNVĂŢĂTORULUI MICLEANU, răspuns să rămânem în Stamora Moraviţa până la noi conducătorul primului grup de voluntari bănăţeni dispoziţii. Am intervenit la Corpul VI Armată şi la Prefectura veniţi în România Timiş, cu acelaşi rezultat. Am plecat la Timişoara, eu singur, în ziua de 25.VI. dimineaţa şi am intervenit la Inspectorat şi În ziua de 22.VI. dimineaţa auzind că România a intrat poliţie. Am vorbit cu domnul inspector Berescu, care a dat o în războiul contra comunismului rusesc, convenind, cu câţiva radiogramă la Bucureşti, cerând îndrumări. ţărani români, am discutat intrarea în Banatul iugoslav Am fost la Corpul VI Armată unde s-a intervenit la fel. a României. De aici, am propus câtorva ca să plecăm ca Am fost la domnul prefect Nasta, care m-a întrebat voluntari în România contra comuniştilor. Părerea mea a unde am oamenii. A dat imediat ordin domnului Prim fost primită şi grupului nostru adăugându-se şi alţii, imediat Pretor din Deta să încartiruiască oamenii şi să le dea de s-a răspândit zvonul că se va forma un grup de voluntari. mâncare. Am stat în Timişoara până a doua zi după masă, Câţiva, neştiind cui să se adreseze, au plecat la primărie şi au în acest răstimp alergând în toate părţile pentru ca oamenii

36 4 (58) 2012 document studii/documente mei să fi e primiţi în rândurile armatei noastre şi aşteptând * * * răspunsul intervenţiilor celor trei autorităţi mai sus arătate, Serviciul Special de Informaţii dar răspunsul n-a sosit. 26 iulie 1941 Corpul VI Armată în ziua de 26.VI. dimineaţa a Din ziarul „Nădejdea”/30.VI.1941 trimis pe domnul lt.col. Ghindă şi încă un domn căpitan la Vârşeţ Stamora Moraviţa ca să vadă oamenii. Aceşti domni ofi ţeri au fost plăcut impresionaţi de entuziasmul oamenilor mei, FRAŢI ROMÂNI! lăudându-i pentru sentimentele lor. După masa de 26.VI. am plecat, după 2 zile de zăbavă A sunat ceasul cel mare! prin Timişoara, să văd ce-mi fac oamenii. Când am sosit la Cea mai mare bătălie, din câte au fost pe faţa Moraviţa dl. lt. Bădiu, de la plutonul de grăniceri, a trimis pământului, se dă acum în răsărit! Neamul românesc, crunt vorbă ca oamenii mei să se echipeze şi să vină la pluton. încercat de suferinţe, a scos sabia, fi ind la locul de cinste, alături de marele şi gloriosul popor german! Credeam, sărmani, că vom pleca spre Timişoara. Durere, Pământ din pământul nostru sfânt, os din osul nostru, când am sosit eu, dl. lt. mi-a pus în vedere că are ordin să ne trebuie să fi e scos din robie; umilirea trebuie ştearsă, suferinţa trimită peste frontieră şi aceasta pe jos. La intervenţia mea, a trebuie curmată, nedreptăţile trebuie reparate! telefonat la gară şi a întrebat dacă n-am avea vreun tren spre Soarta întregii lumi, soarta Europei, soarta noastră, a Iugoslavia. Am avut noroc că a fost un tren militar german, copiilor noştri, a nepoţilor şi strănepoţilor noştri, acum se al cărui comandant ne-a luat cu cea mai mare plăcere. Sosind hotărăşte pentru sute şi sute de ani!!! în Vârşeţ, Comandantul militar german a dat ordin şefului Noi ştim cu toţii ce avem de făcut! de tren ca trenul militar să oprească în Nicolinţi, Alibunar, Glasul ţarinei, frământată de sudoarea şi sângele nostru, Vladimirovac şi Satul Nou, ca oamenii mei să poată coborî. ne este învăţătura, în aceste vremuri de grea cumpănă; căci Aşa am ajuns iar acasă, nu cum am plecat, ci ca vai din adâncuri, răsună glasul străbunilor noştri dragi, de la de noi, descurajaţi, cu sufl etul posomorât şi cu o durere dacii cei netemători de moarte, de la mândrii legionari ai lăuntrică pe care fi ecare din noi o simţea. Romei, până la Ştefan cel Mare, până la Mihai Viteazul, După o plecare cu atâta însufl eţire, o reîntoarcere până la voinicii de sub meterezele Plevnei! ruşinoasă, ca să ne râdă sârbii şi alte neamuri. Oamenii mei Ori unde, sub sfântul soare, unde bate o inimă au zis că mai bine mureau în România fraţilor noştri, decât românească, cu toţii nu au decât un singur gând, o singură să se reîntoarcă şi ca culme „escortaţi” din Moraviţa până la dorinţă; să alerge năvalnic, sub glorioasele steaguri ale gară, de câţiva grăniceri, în frunte cu dl. lt. Bădiu. vitezei armate române, care înaintează victorioasă, cot la cot Nu ştiu la al cui ordin dl. locotenent ne-a trimis la cu nebiruiţii camarazi germani! vatră cu atât de nepusă masă, dar cred că la ordinul d-lui col. Poporul român din Banatul fost iugoslav, deplini Dimitriu, şeful Statului Major al Corpului VI Armată. conştienţi de însemnătatea istorică a luptelor din răsărit, îşi Noi am plecat 40 din Petrovasela, 5 din Nicolinţi, 5 din manifestă dorinţa arzătoare de a contribui la efortul sublim Satul Nou şi unul din Alibunar. al neamului, oferind pe cei mai buni fi i ai săi, să lupte ca Ulterior au mai trecut frontiera încă 12 de la Statul Nou. voluntari alături de fraţii lor. Urma ca în ziua de 27.VI. să mai plece cel puţin 100, Pentru a realiza un ceas mai devreme această dorinţă a dar sosind noi în seara de 26.VI. i-am oprit. Dacă noi nu ne tuturora, apelăm la fraţii noştri să se înscrie, cu mic cu mare, întorceam şi] să avizăm ca] să nu mai plece nimeni, sigur în listele de voluntari, pentru ca în orice moment, când se făceau 500-600 de oameni sub comanda mea în 2-3 zile, neamul are nevoie, să fi m la datorie!!! afară de acei care au mai trecut după cât ştiu pe la Biserica Albă şi prin alte puncte de frontieră. * * * Zilnic sunt întrebat de oamenii mei ce mai ştiu şi când plecăm. Şi astăzi cred că fraţii lor îi vor chema, căci ei şi-au Serviciul Special de Informaţii arătat bunăvoinţa, dar au fost respinşi. Mulţi dintre ei nu 26 iulie 1941 voiau nici să se angajeze la lucru căci aşteptau zi de zi ordine Din ziarul „Nădejdea”/30.VI.1941 de plecare, aşa cum îl aşteaptă şi azi. Vârşeţ Faţă de iubirea ce le-am arătat fraţilor liberi, dânşii nu ne-au răspuns în acelaşi fel. N-au încredere în inima acestor CONDUCĂTORII NOŞTRI LA DATORIE fraţi subjugaţi, care nu ştiu ce e libertatea şi ce înseamnă să ai ţara ta. Din toate părţile ne sosesc veşti îmbucurătoare, că şi de data aceasta conducătorii noştri sunt la datorie. Preoţi, Înv. Micleanu învăţători, avocaţi şi toată pătura intelectuală, din fostul Com. Petrovasela (Vladimirovaţ) Banat iugoslav, se înscriu cu entuziasm ca voluntari pentru Banatul-Sârbesc armata română, dând un înălţător exemplu fraţilor ţărani.

document 2012 4 (58) 37 studii/documente

* Aceste liste se vor alcătui în dublu-exemplar, din care VOLUNTARII ROMÂNI… unul se va păstra la Ofi ciul parohial, iar al doilea se va trimite la Vârşeţ, la „Nădejdea”. Duminică, în 29 iunie, la amiază, toate posturile de Listele se vor publica şi în ziar. radio din întreaga Germanie au făcut cunoscut întregii lumi Deoarece, momentan, voluntarii nu pot fi înrolaţi, fi ecare că, în Banatul fost iugoslav, mii de voluntari români aşteaptă va aştepta acasă, pregătit însă, să plece îndată la orice chemare. Duminică, în 6 iulie, din fi ecare sat va veni un delegat să treacă frontiera în România, să lupte pentru dezrobirea al voluntarilor la Vârşeţ, aducând şi lista, unde, în numele fraţilor de sub stăpânire străină. E o înaltă ţinută morală la tuturor voluntarilor din fostul Banat iugoslav, se va semna o acest popor, care-şi jertfeşte totul când e vorba de existenţa moţiune adresată Guvernului român. lui naţională. * * * * * * Serviciul Special de Informaţii Serviciul Special de Informaţii 26 iulie 1941 26 iulie 1941 Din ziarul „Nădejdea”/30.VI.1941 Din ziarul „Nădejdea”/30.VII.1941 Vârşeţ Vârşeţ

DATORIA FIECĂRUI ROMÂN ESTE SĂ SE PUNĂ VOLUNTARII NOŞTRI ŞI RĂZBOIUL SFÂNT. ÎN SERVICIUL NEAMULUI! FORMAREA PRIMELOR ECHIPE DE Instrucţiuni pentru înscrierea voluntarilor VOLUNTARI ŞI ORGANIZAREA NAŢIEI pentru armata română. Chemare către Români.

Cei care doresc să meargă voluntari în armata română, Azi, România e în războiul cu Rusia bolşevică. România, se vor duce la ofi ciile parohiale din localitate, unde se vor fraţii noştri de acelaşi sânge, luptă împotriva barbarilor roşii alcătui listele pe comune, în felul arătat mai jos: care ne-au răpit Basarabia şi Bucovina. Luptă contra robiei celei mai groaznice pe care milioane de fraţi de acelaşi sânge LISTA au cunoscut-o vreodată. Luptă spre a apăra legea strămoşilor voluntarilor pentru armata română din comuna …. şi ţara întemeiată de voievozii noştri şi clădită pe osemintele fostul Banat iugoslav martirilor noştri.

Nr. Numele Nr. Data Pregătirea Amprenta Semnătura Ocupaţia Obs. crt. și prenume casei nașterii militară digitală proprie

… ……………… ……. ……….. ……… …………. ………… ………….. …….

… ……………… ……. ……….. ……… …………. ………… ………….. …….

… ……………… ……. ……….. ……… …………. ………… ………….. …….

Nr………/1941 Lupta, care o dă azi România contra comunismului, este lupta tuturor Românilor din lume, oriunde s-ar găsi ei. Subsemnatul ofi ciu parohial, certifi că ofi cios, că Este lupta Bisericii contra Ateismului, a lui Hristos contra semnăturile şi amprenta s-au făcut în prezenţa noastră şi lui Antihrist. susnumiţii sunt de origine etnică română. Noi, românii, luptăm pentru legea, pentru credinţa strămoşilor noştri, pentru naţia şi familia română, pentru ……………………………… brazda de pământ a plugarului român, pentru libertatea (L.S.) paroh neamului nostru.

Rusia luptă să dărâme biserica şi, deci, credinţa lui OBSERVAŢIE: La rubrica „Pregătirea militară” se va specifi ca gradul avut în fosta armată iugoslavă, cât şi arma; Dumnezeu, să distrugă familia, să şteargă naţiunile, să de exemplu: soldat-infanterie; caporal-artilerie; sergent- răpească bunurile omului. cavalerie; eventual şi specialitatea, de exemplu: mitralior, Se dă cea mai cumplită luptă, între două lumi, cum transmisiuni etc. istoria nu a mai pomenit aşa ceva. La rubrica „Amprenta digitală” se va apăsa degetul Românii din fostul Banat-iugoslav au auzit chemarea mare de la mâna dreaptă, după ce, în prealabil, a pus degetul Patriei-Mame şi a sângelui românesc şi se ridică vijelios pe pămătuful cu cerneală pentru sigilii. întru apărarea Crucii, a limbii şi a averilor româneşti.

38 4 (58) 2012 document studii/documente

În satele noastre se formează echipe de voluntari, care Ca în vremurile voievodale, când răsuna buciumul şi aşteaptă cu înfl ăcărare ordinul de chemare sub arme, spre a se aprindeau focurile pe crestele munţilor, vestind naţiei se jertfi pentru binele comun, pentru binele lor însuşi chiar. urnirea puhoaielor barbare, aşa, acum, ştafetele româneşti În aceste momente grave trebuie să înceteze, ca la un împânzeau satele noastre, adunând sub cutele drapelului semn divin, toate neînţelegerile de până azi, toate duşmăniile naţional tot ce are acest neam mai vrednic şi mai idealist. izvorâte din interese personale. O zi, două şi cadrele primelor echipe de voluntari sunt Deasupra ambiţiilor, este fi inţa neamului. Cine nu formate. Sunt echipe de bărbaţi care merg de bună voie, la judecă aşa şi cine lucrează contra acestor credinţe este un celălalt capăt al românismului, să dea pentru fi inţa neamului dezertor şi trădător. jertfa supremă: sângele lor. Sunt oameni cu trupul de criţă În clipa în care coloanele voluntarilor români sporesc şi cu sufl etul de jăratic, care deasupra tuturor bunurilor tot mai mult, fi ii rătăciţi ai neamului – dacă mai sunt cumva – individuale pun naţia, credinţa, familia. au răgazul să mediteze o clipă şi să înţeleagă sensul căii Ei sunt cruciaţii noilor vremuri şi vor birui. Damascului… În vremile grele, se cunosc oamenii adevăraţi. Ceasul Pleacă primii voluntari suprem a bătut acum, iar fi i naţiei sunt datori să fi e neclintiţi la postul lor, contribuind din toată puterea la biruinţa În 24 iunie, dimineaţa la 7, în Pătruvăsâla o forfoteală neamului. Fiecare să dea ce are mai bun, fi ecare să se prezinte ca în zilele de târg de ţară. O mulţime imensă e adunată acolo unde se pricepe. în faţa sfi ntei noastre biserici: pleacă primii voluntari, spre „Nădejdea”, ca totdeauna în clipele decisive ale naţiei, Răsărit, acolo de unde răsare soarele românesc, în Patria- trimite şi acum acest apel fraţilor Români pentru care, în Mamă. curând, va răsări „soarele dreptăţii”. Valurile de oameni intră în locaşul dumnezeiesc, ca să Români, formaţi echipe de voluntari din fl ăcăii noştri pornească şi la acest drum, tot cu semnul crucii. Preoţii locali mândri, care cu pieptul lor să apere pe Hristos, nepoţii şi averile voastre. servesc un te-deum şi sfi nţesc drapelul voluntarilor. Acum Români, căutaţi să fi ţi tari în mijloacele materiale, urcă amvonul părintele C. Dimian, care cu glas tremurând spre a face faţă luptei gigantice care ne ameninţă pe toţi cu binecuvântează pe fi ii săi duhovniceşti ce pleacă să lupte distrugerea. pentru Neam şi Lege. Români, uniţi-vă în dragostea creştină şi românească, Coloana se pune în marş cadenţat. Părinţi, fi i, camarazi, organizându-vă în şiruri compacte, potrivit sfaturilor ce vă îi petrec cu lacrimi în ochi, în frunte cu cei trei preoţi locali. dăm aici. În sunet de fanfară şi de cântece, ajung la troiţa din marginea Azi să fi m ca un singur om. Alibunarului, unde, îngenunchind, rostesc un „Tatăl Nostru” Români, acum, ori niciodată! cu simplitatea plugarului ostenit de muncă, dar mulţumit de belşugul holdelor lui. * În umbra troiţei, părintele V. Perin îşi ia rămas bun de „Nădejdea” la voluntarii comunei sale. Şi, coloana porneşte mai departe, Românii din fostul Banat-iugoslav la datorie. cu credinţa în Dumnezeu şi în viitorul neamului… E vrednic să amintim gestul nobil al celor rămaşi acasă: În 22 iunie, trupele germano-române au trecut Prutul, Pătruvicenii au adunat suma de 4.400 dinari pentru voluntarii înaintând victorioase în Basarabia şi Bucovina robite de plecaţi. Într-adevăr, oameni bogaţi şi cu sufl etul!... călăii roşii de la Moscova. Aceasta a electrizat întreaga Dăm aici şi lista voluntarilor din Pătruvăsâla. Sunt naţiune a noastră de aici. Sute de fraţi s-au arătat gata să nume româneşti scumpe, vrednice de a ne rămâne totdeauna plece pe câmpul de onoare, pentru fraţii din România care întipărite în memorie: ne-au dovedit atâta dragoste întotdeauna. Urmează numele a 44 voluntari din Pătruvăsâla. În cele ce urmează, recapitulăm pe scurt impresionanta Din Nicolinţ s-au ataşat acestei echipe un număr de organizare a satelor noastre, care au format primele echipe 5 voluntari. de voluntari. Primul voluntar: Un moţ! Din Satu-Nou: 5. Din Alibunar: 1. Articolul arată că în fruntea primului grup de voluntari Din Vlaicovăţ: 1. a fost învăţătorul Micleanu – Moţ din Ardeal. Primirea din Alibunar Ştafetele româneşti Camarazii din Pătruvăsâla erau aşteptaţi să sosească Dl. învăţător Gh. Micleanu, cu colegul său, domnul aici între 7-8. Sunt 10 şi tot nu mai sosesc… Iată, însă, Avramescu, încă în prima zi a războiului, cutreieră cu o că deodată la marginea satului răsună marşul românesc al motocicletă comunele Alibunar şi Nicolinţ, trimiţând în fanfarei. Sunt ei. Zeci de tineri şi femei, aleargă în fugă, să-i acelaşi timp un biciclist şi la Satu-Nou. întâmpine. document 2012 4 (58) 39 studii/documente

Voluntarii Pătruviceni, cu fanfara în frunte, păşesc române contra Rusiei bolşevice, este echipa din Alibunar. soldăţeşte, cu fruntea în soare, păşesc mândri, cu mâna Ne împlinim o datorie, publicând numele acestor voluntari ridicată. Ce ivire furtunoasă! Ce măreţie neaşteptată a însufl eţiţi, care sunt o pildă vrednică de urmat. fraţilor cu capul aplecat odinioară”! Ce semeţie în privirea În viitor, când timpul şi spaţiul, respective împrejurările, acestor ochi plini de o fl acără sfântă! ne vor permite, vom căuta să publicăm şi tabloul voluntarilor Femei, copii mici, ca în basme, moşi, ofi ţeri germani şi soldaţi, stau pe marginea străzii aşişderea cu mâinile din celelalte sate. ridicate în salutul roman, încremeniţi de această arătare Iată lista voluntarilor români din Alibunar (urmează neaşteptată. numele a 56 voluntari)lipsă document nr.]. E ceva nespus de impresionant. N-a fost nimic ticluit şi parcă totuşi un regizor a înscenat toate acestea. * Toţi ştim: E mâna lui Dumnezeu! Adunarea naţională Voluntarii se opresc şi se aşează în front, în faţa casei parohiale. Aici e părintele Nicolae Roman, însoţit de domnii Ca în vremurile de grea încercare istorică, în Alibunarul Aurel Crăciunov, învăţător Simeon Laţcu, învăţător Gh. tuturor marilor noastre biruinţe, în 23 iunie a avut loc o Ionescu, primarul Zăria Andreiu şi alţi fruntaşi. Steagurile român şi german, din frunte, îşi fl utură adunare naţională românească. Centrul public al Românilor culorile lin. Tăcere. O tăcere adâncă ca un început de viaţă. din fostul Banat iugoslav a retrăit zilele glorioase de odinioară. Vorbesc sufl etele. Vorbesc strămoşii în noi…. În sala mare a casei parohiale, ticsită de lume, părintele Părintele N. Roman, în fi ne, raportează domnului Gh. N. Roman arată sensul luptei naţiei româneşti chemând pe Micleanu că, mulţumită fruntaşilor germani din localitate toţi fraţii la datorie, spre a atinge scopul suprem; dl. învăţător şi îndeosebi domnului comandant al trupelor cantonate în Gh.Ionescu, în exemple lapidare, arată pericolul roşu şi datoria Alibunar, s-au pus la dispoziţia voluntarilor autocamioane Românului; Zăria Andrei, în cuvinte simple, cheamă la luptă care să-i transporte mai departe. pentru Neam şi pentru Rege pe fraţii săi plugari. Zeci de noi voluntari, de la 18-65 de ani, se înscriu Mai departe, spre Răsărit… în listele noastre2. Într-o însufl eţire de nedescris se votează Timpul însă fuge fără milă. Voluntarii se îmbarcă următoarea: repede în autocamioane, sub ordinele scurte ale domnului M o ţ i u n e Micleanu. Comandantul german, emoţionat, îl caută pe părintele Roman, pe domnul Micleanu şi pe ceilalţi fruntaşi Românii din Alibunar (fost Banatul-iugoslav), români şi-şi exprimă admiraţia. Prietenii îşi strâng mâna. comună care întotdeauna a fost centrul politic şi cultural al În ochii a 2-3 voluntari văd strălucind lacrimi: lacrimi de tuturor românilor din această regiune, întruniţi în ziua de bucurie şi dor, lacrimi de entuziasm şi de iubire. 23 iunie a.c. în istorica adunare naţională, ascultând raportul Fanfara intonează un marş. Uruitul motoarelor se oratorilor adunării, fi ind prezenţi conducătorii fi reşti ai amestecă cu uralele nesfârşite; mâinile se ridică în aer…. Au plecat fraţii noştri scumpi… Dumnezeu să-i ducă naţiei din loc, tinerimea studioasă şi fruntaşii ţărani, ca un la biruinţă! singur glas, declară solemn următoarele: Ajunşi la Nicolinţ, voluntarii Pătroviceni sunt primiţi Românii din Alibunar, aşa ca toţi fraţii lor din cu acelaşi entuziasm. Unii fraţi se ataşează lor. Banat, strâns legaţi de Patria-Mamă ai cărei credincioşi se Din Vârşeţ, comandantul gării le pune la dispoziţie un consideră până la moarte, primesc războiul sfânt al Neamului tren gratuit până la frontieră. Voluntarii sunt încartiruiţi în Românesc şi al legii strămoşeşti contra Moscovei barbare, şi Moraviţa 2 zile, unde au sprijinul atât de preţios al domnului într-un elan de nedescris, spre a spăla umilirea naţională şi prefect colonel Nasta. a reîntregirii sfi ntele hotare româneşti, se pun sub ordinele DURERE ÎNSĂ, CĂ EI SOSESC DIN NOU vitezei armate române, chemată să desăvârşească opera ACASĂ. UNII N-AR VREA ÎN RUPTUL CAPULUI SĂ SE ÎNTOARCĂ.ÎNSĂ OSTAŞUL E OSTAŞ. măreaţă a renaşterii României Mari; Să nădăjduim, că nu e departe ziua, când vom pleca cu Spre atingerea acestui scop suprem, Românii din toţii, să formăm poate un regiment al nostru, dovedind şi Alibunar au format încă în ziua primă a războiului nostru prin aceasta dragostea de neam şi de Patria-Mamă. sfânt o echipă de voluntari care sunt gata în orice clipă, la prima chemare, să pornească spre a-şi face datoria cea * * * mai înaltă faţă de Hristos, Neam şi Rege – decişi fi ind, ca Serviciul Special de Informaţii oricând va cere momentul, să aducă noi sacrifi cii, până la 26 iulie 1941 izbânda desăvârşită. Din ziarul „Nădejdea”/30.VII.1941 Vârşeţ TRĂIASCĂ ROMÂNIA-MARE!

VOLUNTARII ROMÂNI DIN ALIBUNAR Comitetul Adunării Naţionale: Preot ortodox român – Nicolae Roman Am arătat în corpul ziarului una din primele echipe Primar român – Zăria Andreiu de voluntari care doresc să lupe în rândurile armatei

40 4 (58) 2012 document studii/documente

Un curier special a dus această Moţiune Comanda- ei contra barbariei roşii, stând gata în orice clipă a-şi jertfi mentului militar român din Timişoara, împreună cu o viaţa şi averile lor pentru izbânda fi nală. adresă în care se cere ordinul de înrolare a voluntarilor în Trăiască România Mare! armata română. * La datorie! Alt simbol elocvent În acest reportaj scris în ritmul vremurilor de crunte Voluntarul Cornea St. Nicolae, plecat în România războaie, lipsit de orice înfl oritură de prisos, au zugrăvit o spre a se înrola în mod anticipat cu aprobarea Comitetului parte din frământarea inimii româneşti. Nu poate exista Voluntarilor Români din Alibunar şi întorcându-se acasă din sufl et românesc, care să nu zguduie la această chemare a nou cu fraţii din Pătruvăsâla, şi-a cerut şi anunţat înscrierea naţiei, care pulsează în aceste rânduri. ca voluntar în armata fi nlandeză. Un frate al nostru pleacă Cărturari, plugari români, uniţi, uitând tot răul acum spre regiunile polare, să lupte tot pentru Hristos, Rege trecutului, sunt datori să fi e la postul lor. şi Naţiune. Toţi la datorie! El duce cu sine credinţa noastră a tuturora în izbânda fi nală. El şi noi, toţi ştim, că oriunde suntem, luptăm pentru * * * acelaşi ideal sfânt pentru care au murit strămoşii noştri. Serviciul Special de Informaţii 26 iulie 1941 * * * Din ziarul „Nădejdea”/13.VII.1941 Serviciul Special de Informaţii Vârşeţ 26 iulie 1941 Din ziarul „Nădejdea”/13.VII.1941 ÎNFIINŢAREA COMITETELOR VOLUNTARILOR Vârşeţ În şedinţa din 6 crt., Comitetul Central al Voluntarilor ORGANIZAREA COMITETULUI CENTRAL Români a decis, ca în toate satele noastre să se înfi inţeze AL VOLUNTARILOR comitete locale, care vor purta numirea de: „Comitetul Voluntarilor Români din …”. Duminică, 6 crt., s-au adunat la Vârşeţ, în urma apelului Cărturarii noştri şi fruntaşii satelor sunt datori, în cea publicat în „Nădejdea”, delegaţii voluntarilor din satele mai perfectă armonie, să organizeze aceste comitete atât de noastre româneşti, unde, după amănunţită dezbatere, s-a indispensabile. decis organizarea deplină a echipelor voluntarilor, în frunte Aici, publicăm un Statut de organizare, scurt, care e cu un comitet central, care are menirea să ţină legătura obligatoriu pentru toţi românii adevăraţi. Dincolo de litera cu Comandamentul militar român şi să dea indicaţiuni acestei legi interne, pluteşte duhul adevărat şi viu românesc, Comitetelor Voluntarilor locale. iar voluntarii, care au ascultat explicarea acestui statut, sunt Acest Comitet Central al Voluntarilor e compus din datori să-l lămurească, în duhul său adevărat, fraţilor lor din domnii: dr. Al. S. Butoarcă, preşedinte, prof.3 N. Roman, satul natal şi din satele vecine. prof. Gh. Pălăgeşiu, învăţător G. Micleanu şi un delegat din Iată textul acestui statut: nordul Torontalului, care va fi desemnat ulterior. Comitetul Central şi-a fi xat normele de acţiune şi a S T A T U T discutat chestiunile care reclamă o rezolvare urgentă. Înainte de închiderea şedinţei, Comitetul Central al 1. Comitetul Voluntarilor Români se compune din Voluntarilor Români a votat următoarea: 5-11 membri, după mărimea satului. Chiar în cel mai mare sat, numărul membrilor nu poate fi sporit peste 15. M o ţ i u n e: 2. Comitetul Voluntarilor nu poate fi modifi cat în nicio împrejurare. Membri noi pot fi acceptaţi numai, din acei Delegaţii echipelor de voluntari din întreg fost Banatul Români, care se disting prin jertfe deosebit de însemnate. iugoslav, întruniţi în ziua de 6 iulie 1941, la consfătuirea 3. Sunt excluşi din Comitetul Voluntarilor cei care din Vârşeţ, declară solemn, în numele celor peste 100.000 au legături de sânge (rubedenie) cu familii de neam străin, români de pe aceste plaiuri, următoarele: exclusiv naţiunile aliate României. Însufl eţiţi de chemarea Patriei-Mame, ai cărei fi i 4. Membrii Comitetului Voluntarilor Români nu pot credincioşi se consideră până la moarte, sunt gata în orice avea legături intime cu persoanele duşmane cauzei române clipă să pornească spre frontierele de răsărit, pentru a întregi şi aliaţilor României. sfi ntele hotare româneşti, a spăla umilirea naţională şi a 5. Dacă se pune problema supremului efort, toţi desăvârşi opera măreaţă a României Mari. membrii Comitetului Voluntarilor se consideră ei înşişi Românii din fostul Banat-iugoslav se încadrează cu tot voluntari şi se vor prezenta imediat la Comandamentul entuziasmul în coloanele glorioasei armate române, în lupta militar spre a fi înrolaţi. document 2012 4 (58) 41 studii/documente

6. Primirea, a fi membru în Comitetul Voluntarilor, se Casa poate fi controlată în orice clipă de conducătorul consideră ca un jurământ depus. Comitetul şi de membrii casieriei. 7. Membrii Comitetului Voluntarilor nu vor destăinui 14. Dacă unul din membrii Comitetului sunt înscrişi nimănui nimic din cele ce se discută în şedinţe. Intriga, ca voluntari şi pleacă la armată, la primul ordin de chemare, calomnia, discordia, defetismul, nesupunerea sunt absolut în locul lor se vor numi, de la început, aceleaşi drepturi şi interzise. Cine calcă aceste imperative, este considerat datorinţe ca membri ordinari4. dezertor şi trădător. 15. Fără a promite ceva, Comitetului, care vor împărţi 8. Deciziile Comitetului Voluntarilor trebuie executate satul în raioane şi vor colecta bani, cereale, rufe etc.5 imediat şi exact. Societăţile româneşti, de orice fel, vor fi rugate să 9. În prima săptămână a înfi inţării sale, Comitetul contribuie cu sume cât mai însemnate. Se va cere sprijinul Voluntarilor va ţine şedinţe în fi ecare zi o dată; ulterior, după bisericii noastre, a cărei existenţă îndeosebi e azi ameninţată. cum va cere lipsa. Aceste şedinţe sunt necesare, ca membrii Se vor căuta mijloace de venituri (şezători, impunerea taxelor să cunoască datoriile lor, să întocmească planurile de muncă la joc etc.). şi să rezolve problemele urgente ce se impun în mod fi resc. 16. În şedinţele Comitetului se vor fi xa norme speciale, 10. Deciziile aduse sunt valide, oricâţi membri sunt dacă împrejurările locale o cer şi prezentul statut nu le prezenţi. Orice critică e interzisă. prevede. 11. Comitetul Voluntarilor îşi alege un Conducător, Comitetul va sprijini orice doleanţă justă a Românilor care are puteri excepţionale şi care în cazuri urgente aduce din localitatea sa. 17. Comitetul Voluntarilor stă la dispoziţia singur decizii. „Comitetului Central al Voluntarilor Români din Banat” Conducătorul acesta va avea un locţiitor, cu respectivele ale cărui dispoziţiuni le execută precis, imediat, fără cea mai drepturi. mică abatere. 12. Se va alege un notar, care are rolul de consilier 18. Comitetul Voluntarilor, fi ind o organizaţie de pe lângă Conducătorul Comitetului Voluntarilor şi va lua viitori ostaşi şi nefi ind o asociaţie de terorism, se comportă numai scurte note despre deciziile aduse de Comitet. ca atare, însă în privinţa datorinţelor româneşti e chemat 13. La rândul său, notarul are un subnotar, cu aceleaşi să-şi îndeplinească toate obligaţiunile, aşa cum o cer vremile drepturi respective, în caz de nevoie. excepţionale în care trăim. Se vor alege doi membri ai casieriei, care răspund 19. Orice nedumerire se va ivi, Preşedintele „Comitetului solidar cu casierul pentru mânuirea banilor. Central” va avea căderea să dea desluşirile necesare. Casierul trebuie să fi e om probat. El manipulează 20. Normele fundamentale ale acestui statut nu pot fi banii Comitetului Voluntarilor şi face plăţile numai pe baza călcate. Alt statut nu poate fi primit şi decizii se pot aduce deciziilor Comitetului şi contra chitanţelor în regulă. numai în spiritul Statutului de organizare prezent.

NOTE

1 Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice. 2 Altă adunare a avut loc la 26 iunie a.c. 3 Eroare în articol, în realitate preot. 4 Fraza a fost reprodusă întocmai. 5 Idem.

VOLUNTEERS FROM THE SERBIAN BANAT FOR THE ROMANIAN ARMY – CORNEL ŢUCĂ, PH.D.

Th e entrance of Romania in the war against the Soviet Union triggered a support movement from the Romanians from the Serbian Banat. Th ey wanted to enroll volunteer and to fi ght alongside of the Romanian Army. Th eir actions were in the attention of the Special Intelligence Service because the political factors from Bucharest couldn’t action directly in their support.

Keywords: Soviet Union, Romanian leaders from the Serbian Banat, volunteer, Romanian Army, country

42 4 (58) 2012 document studii/documente SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA ÎN ATENŢIA MARELUI STAT MAJOR (1941) dr. Florin C. STAN1 upă declanşarea războiului cu Uniunea Sovietică – de evreu variază de la lege la lege”, ca şi categoriile de evrei Dla 22 iunie 19412 – şi manifestarea Pogromului de ,,privilegiaţi şi exceptaţi” ş. a.15. În cadrul celei de-a doua la Iaşi din 28-30 iunie – 6 iulie 19413, precum şi ca urmare a părţi a studiului se menţiona că regimul politic românesc de numărului populaţiei evreieşti neînregimentate în condiţiile în după război ,,a îngăduit cea mai deplină înfl orire economică a care aceasta a fost exclusă de la satisfacerea serviciului militar4, evreilor, care au ocupat până în 1940 poziţiuni preponderente autorităţile cen-trale au impus adoptarea unor măsuri care să în unele sectoare economice şi aproape exclusive în altele”16. vină în întâmpinarea rezolvării situaţiei evreilor din România. Se arăta că, în agricultură, ,,evreii au devenit proprietari” şi Una dintre propunerile privind reglementarea acestei situaţii îndeosebi în Basarabia ,,o puternică acţiune de colonizare a venit din partea structurii centrale a Armatei, Marele Stat evreiască a creat în judeţele din Nord sate compacte de Major5. În octombrie 1941, Eşalonul I al structurii a întocmit proprietari evrei”, aceştia îndeplinind totodată şi ,,funcţiunile o analiză intitulată Studiu şi propuneri asupra problemei de arendaşi de moşii, comercianţi de cereale şi produse agricole, evreieşti în România, sub semnăturile locţiitorului Marelui mici comercianţi şi cârciumari la sate şi constituiau îndeosebi Cartier General, generalul Nicolae Mazarini6 şi a locţiitorului în Moldova, Bucovina şi Basarabia, reţeaua de colectare a şefului Secţiei I (organizare) a Marelui Stat Major, colonelul mărfurilor vândute sau cumpărate de ţărani”17. În privinţa I.V. Georgescu7. Documentul a avut caracter secret şi a fost domeniilor industriei şi comerţului, se sublinia că, în anul înaintat Preşedinţiei Consiliului ,,Problema evreiască în România 1938, în România, totalul fi rmelor de Miniştri prin adresa nr. este atât de complicată, încât soluţionarea ei individuale din oraşe era de 87.479, din care 32.486 aparţineau evreilor, 11972 din 24 octombrie 1941, dintr-o dată, printr-un statut sau o lege unică, fi ind structurat în trei capitole: 20.509 altor străini, iar 34.484 este imposibilă.” I. Situaţia juridică a evreilor din românilor. La nivel naţional, România după legislaţia actuală; Locotenent-colonel Radu Dinulescu, totalul fi rmelor individuale era de II. Situaţia evreilor faţă de şeful Secţiei a II-a a M.St.M. (1941) 229.040, din care 71.336 evreieşti, românizarea economiei naţionale; 46.651 de alte origini străine şi III. Situaţia evreilor din punct de vedere al obligaţiunilor 111.053 româneşti. Se mai arăta că în unele regiuni fi rmele militare, după care erau prezentate Concluziunile generale evreieşti erau majoritare: în Basarabia 18.083 de fi rme şi propunerile şi câteva Proiecte de ordine şi instrucţiuni ce erau evreieşti faţă de 5.209 româneşti, în Moldova 15.979 urmează a fi date în caz că se aprobă propunerile făcute. evreieşti şi 11.575 româneşti, în Bucovina 8.163 evreieşti şi În adresa de înaintare a documentului, generalul 1.533 româneşti18. Autorii analizei puneau în evidenţă că ,,cele N. Mazarini a menţionat că s-a analizat ,,problema evreilor” mai multe întreprinderi evreieşti se găseau astfel legate prin la ordinul vicepreşedintelui şi preşedintelui ad-interim relaţiuni orizontale şi verticale interne şi internaţionale, într- al Consiliului de Miniştri, profesorul Mihai Antonescu8. un sistem economic de o rară putere şi coeziune, stăpân pe De asemenea, se arăta că analiza ,,se referă în special la evreii din informaţii, gata a profi ta de conjuncturi şi în strânse relaţii cu Vechiul Regat şi Transilvania”. În privinţa evreilor din Basarabia piaţa europeană şi mondială”, evidenţiindu-se că ,,acest sistem şi Bucovina, se preciza că datorită ,,atitudinii acestora avută cu economic reprezenta o primejdie politică, economică şi socială ocazia evacuării celor două provincii în vara anului 19409, cât de moarte pentru organismul românesc, deoarece el deţinea toate şi din cauza caracterului deosebit pe care aceştia îl prezintă faţă posturile de comandă, iar împiedicarea creşterii lui şi cu atât mai de evreii din Vechiul Regat, soluţionarea situaţiei lor rămâne mult eliminarea lui nu mai era cu putinţă într-un regim normal să fi e lăsată în seama guvernatorilor respectivi în funcţie de al libertăţilor economice şi juridice depline”19. constatările la faţa locului”10. În preambulul studiului s-a arătat că ,,problema evreiască” în România a precedat principiile rasiste ale ideologiei naţional-socialiste, formele politice prin care aceasta s-a manifestat fi ind: mişcarea antisemită a lui A.C. Cuza11, atitudinea generaţiei de la 192212, acţiunea lui Octavian Goga13, manifestarea Gărzii de Fier, toate acestea considerându-se o reacţie fi rească a naţiunii ,,înăbuşită de activitatea evreiască acaparatoare a vieţii economice”. În consecinţă, se deducea că ,,în rădăcinile ei, problema evreiască din România a luat naştere, în special, din consideraţiuni de ordin economic. Această primă constatare aşază toată greutatea problemei în domeniul economic”14. După prezentarea legislaţiei antisemite se concluziona că ,,imperativul ceasului în care s-a elaborat, a cerut o redactare în pripă”, aceasta fi ind, prin urmare, ,,incompletă”, ,,cu unele lacune”, o dovadă în sprijinul acestui argument fi ind faptul că se face distincţie juridică politică între ,,românii de sânge” şi ,,cetăţenii români”, fără a se arăta însă criteriul după care Adresa de înaintare a studiului privind ,,problema evreiască în România” întocmit în se determină ,,românul de sânge”. Apoi, ,,defi niţia noţiunii octombrie 1941 în cadrul Eşalonului I al Marelui Stat Major al Armatei Române. Sursa: AMR, Fond Marele Stat Major. Secţia I, dosar nr. 1978/1941-1942, ff . 197-198

document 2012 4 (58) 43 studii/documente

În a treia parte a documentului se sublinia, între altele, şi nicidecum din cauza nesiguranţei regimului evreilor din că prin aplicarea dispoziţiilor privind munca de interes România (s.n.). Secţia a II-a apreciază că Marele Stat Major, obştesc, din ordinul mareşalului Ion Antonescu, la data de 3 care în multe privinţe a fost promotorul sau executorul unora august 1941 au fost reţinuţi la această impunere 11.124 de din măsurile luate pentru soluţionarea problemei evreieşti, evrei din ţară şi 5.876 din Bucureşti20, situaţia durând până la nu poate afi rma într-o lucrare ofi cială că ar exista «un aspect 6 august 1941, când problema a intrat în competenţa Marelui imoral în problema evreiască»”25. Stat Major. Eşalonul superior al Armatei a luat măsura Rezoluţia stabilită pe acest referat, la 4 martie 1942, de constituirii unor detaşamente de câte 500-2.000 de evrei, către colonelul Traian Borcescu, adjunctul lui Eugen Cristescu, repartizate necesităţilor diferitelor instituţii şi autorităţi21. şeful Serviciului Special de Informaţii, a fost următoarea: Concluziile generale arătau: ,,Această problemă aparţine exclusiv Conducerii superioare 1. ,,Necesitatea întocmirii unui Statut al Evreilor care să a Statului, prin complexitatea aspectului. Din partea Marelui cuprindă, într-un sistem juridic complet, situaţia ce se creează Stat Major un simplu aviz pentru latura militară era sufi cient evreilor, cu drepturi şi obligaţiuni bine defi nite (...)”; şi nimic altceva”. Considerăm că acest document are o 2. ,,Nevoia de a se lua urgente măsuri pentru imobilizarea semnifi caţie deosebită exprimând cea mai apropiată raportare în mâinile evreilor a fondurilor de comerţ, industriilor etc., în de ceea ce a reprezentat situaţia evreilor din România acelor ani scopul de a se împiedica înstrăinarea acestor bunuri în mâna în viziunea comenzii structurii centrale a Armatei României altor minoritari sau străini, în dauna ideii de românizare”; şi a unor ofi ţeri superiori de contrainformaţii26. Considerarea 3. ,,Necesitatea stabilirii pentru evrei a unui regim de ,,problemei evreieşti” ca una ,,complicată”, imposibil de rezolvat muncă obligatorie, corespunzătoare obligaţiunilor militare şi ,,dintr-o dată”; aprecierea după care ,,marasmul economic (...) ţinând seama de nevoile economice ale ţării”22. este provocat de criza internaţională prelungită şi de starea Într-un Referat secret asupra acestui studiu, semnat de război şi nicidecum din cauza nesiguranţei regimului 23 de locotenent-colonel Radu Dinulescu , şeful Secţiei evreilor”, după şeful Secţiei a II-a Marelui Stat Major; de a II-a (informaţii) a Marelui Stat Major, s-a apreciat că asemenea, concluzia potrivit căreia aceeaşi problemă, din cauza ,,problema evreiască în România este atât de complicată, încât complexităţii sale, ,,aparţine exclusiv Conducerii superioare a soluţionarea ei dintr-o dată, printr-un statut sau o lege unică, Statului” şi, prin urmare, rezolvarea sa nu poate sta în sarcina este imposibilă” (s.n.), considerentele care sprijineau această structurii centrale a Armatei, după cum a subliniat unul dintre idee fi ind: starea actuală de război în care se găsea România şi reprezentanţii Serviciului Special de Informaţii, evidenţiază conjunctura internaţională. Se mai preciza că întocmirea unui complexitatea actului decizional la nivelul comenzii superioare statut al evreilor, ,,prin care să acordăm anumite drepturi şi a organismului militar. Desigur, în adoptarea măsurilor să stabilim anumite categorisiri şi obligaţiuni, însemnează a care au infl uenţat soarta evreilor nu trebuie uitat profi lul ne pierde complect libertatea de acţiune şi a ne pune singuri Conducătorului, mareşalul Ion Antonescu, care şi-a asumat rolul în situaţiunea de a călca noi înşine o lege pe care am face-o”. preeminent în stat27. Rolul său în acest cadru a fost evidenţiat Prin urmare, Secţia a II-a propunea ,,să se renunţe în mod în cunoscutul Raport fi nal al Comisiei Internaţionale pentru categoric, pe timpul situaţiei internaţionale actuale şi mai ales Studierea Holocaustului în România, unde s-a remarcat, în pe timpul războiului, la ideea întocmirii unui statut al evreilor 24 sinteză, că ,,România sub Antonescu a fost un stat totalitar şi din România” . dictatorial, iar ordinele lui Antonescu au putut condamna la Locotenent-colonelul R. Dinulescu a mai subliniat că moarte evreii din Basarabia şi Bucovina, tot aşa cum au putut anumite afi rmaţii inserate în text ,,sunt destinate să constituie permite supravieţuirea multor evrei din Moldova, Muntenia şi argumente împotriva unei soluţionări radicale a problemei Transilvania de Sud”28. Evident, devoalarea integrală a tuturor evreilor din România”, exemplifi cându-se prin repetarea, la dimensiunilor situaţiei evreilor din România acelor ani implică pagina 11 a studiului, a ,,leitmotivului propagandei evreieşti, interpretarea obiectivă a evenimentelor şi faptelor istorice care care afi rmă că, în încercările noastre de soluţionare a problemei au marcat convieţuirea majorităţii cu una dintre minorităţile evreieşti, ar fi provocat actualul marasm economic, fapt care etnice reprezentative ale statului român. În câmpul cercetării, nu corespunde realităţii. Marasmul economic, dacă există, este rolul documentelor rămâne unul prioritar. Tocmai de aceea, am provocat de criza internaţională prelungită şi de starea de război considerat că expunerea unor documente semnifi cative care au implicat decizia structurii de comandă a Armatei în ceea ce priveşte situaţia evreilor din România anilor celui de-al Doilea Război Mondial este absolut necesară. Problematica rămâne, în continuare, deschisă. ,,Marasmul economic, dacă există, este provocat de criza internaţională prelungită şi de starea de război şi nicidecum din cauza nesiguranţei regimului evreilor din România. Secţia a II-a apreciază că Marele Stat Major, care în multe privinţe a fost promotorul sau executorul unora din măsurile luate pentru soluţionarea problemei evreeşti, nu poate afi rma într-o lucrare ofi cială că ar exista «un aspect imoral în problema evreiască»”. Locotenent-colonel Radu Dinulescu, şeful Secţiei a II-a a M.St.M. (1941) ,,Această problemă [problema evreiască] aparţine exclusiv Conducerii superioare a Statului, prin complexitatea aspectului. Din partea Marelui Stat Major un simplu aviz pentru latura Referatul întocmit de locotenent-colonelul R. Dinulescu asupra propunerii militară era sufi cient şi nimic altceva”. Marelui Stat Major privind întocmirea urgentă a unui statut al evreilor din România. Colonel Traian Borcescu, Sursa: AMR, Fond Marele Stat Major. Secţia I, dosar nr. 1978/1941-1942, ff . 193-193 v. S.S.I. (1942)

44 4 (58) 2012 document studii/documente

NOTE 13 Octavian Goga, prim-ministrul României între 28 decembrie 1937 şi 11 februarie 1938, a adoptat primele măsuri antisemite ofi ciale. Lozinca guvernului cunoscut drept 1 Muzeul Marinei Române; lector univ. dr. asociat Universitatea ,,Ovidius” Constanţa, ,,Goga-Cuza” a fost: ,,România, românilor!”. ,,Acţiunea lui O. Goga” se referă la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice. adoptarea Decretului-lege nr. 169 privind revizuirea cetăţeniei, act care a afectat sute 2 Menţionăm aici una dintre cele mai recente contribuţii privind intrarea în război de mii de evrei dintre cei încetăţeniţi după 1919, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din a României: România în focul războiului. Volum de studii dedicat împlinirii România/Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, O istorie a evreilor a 70 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial (1941-2011), din România în date. Vol. II. De la începuturi, până la 1919. Studiu introductiv, coordonator: comandor dr. Olimpiu Manuel Glodarenco, editor: dr. Florin C. Stan, selectarea datelor şi Anexe de Hary Kuller, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000, p. 155. Constanţa, Editura Muzeului Marinei Române, 2011, 526 pp. 14 A.M.R., Fond Marele Stat Major – Secţia I, dosar nr. 1978/1941-1942, f. 199, f. 1 a 3 Perioada circumscrie pogromul şi măsurile care au urmat prin expulzarea evreilor din studiului (ff. 1-34, în continuare vom cita fi la). Iaşi cu ,,trenurile morţii”. Cele mai cunoscute titluri privind evenimentele petrecute 15 Ibidem, f. 10. la Iaşi la sfârşitul lunii iunie 1941 sunt: Jean Ancel, Preludiu la asasinat. Pogromul 16 Ibidem, f. 13. de la Iaşi, 29 iunie 1941, Iaşi, Editura Polirom, 2005, 491 pp. şi Pogromul de la 17 Ibidem, f. 14. Iaşi. 28-30 iunie 1941 - prologul Holocaustului din România, Iaşi, Editura Polirom, 18 Ibidem, f. 15. 2006, 317 pp. Despre acest pogrom mai reţinem sinteza documentată a lui Jean 19 Ibidem. Nouzille, Moldova. Istoria tragică a unei regiuni europene, Chişinău, Editura 20 Ibidem, f. 30. Colonelul I. V. Georgescu, Şeful Secţiei I a M.St.M. a consemnat, la ,,Prut Internaţional”, 2005, la pp. 173-178. 26 noiembrie 1941: ,,Evreii, prin prestarea muncii de interes obştesc au împăcat într-o 4 Decretul-Lege nr. 3984 din 5 decembrie 1940 privind Statutul militar al evreilor, oarecare măsură opinia publică românească. Cu acest prilej, ei au suferit pierderi în ,,Monitorul Ofi cial”, nr. 287, p. I, 5 decembrie 1940. materiale şi morale. Dar acum, toţi au revenit la casele lor. Din toate detaşamentele, 5 Colonel dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre, colonel (r) dr. Leonida Loghin, un singur evreu a murit într-un accident de muncă”, cf. Ibidem, f. 339. Armata Română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, 21 Ibidem, f. 30. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1999, pp. 276-277. Menţionăm că, în perioadele 22 Ibidem, f. 34 a studiului. iunie-octombrie 1941 şi august 1942-ianuarie 1943, în cadrul Marelui Stat Major 23 Radu Dinulescu (n. 1898, com. Cândeşti, jud. Buzău - d. 1984), absolvent al Şcolii (în continuare M.St.M.) a funcţionat, ca structură de comandament distinctă, Marele de Ofi ţeri de Infanterie din Bucureşti (1916), combatant în Primul Război Mondial ca Cartier General (Eşalonul I), Ibidem, pp. 275-276. În perioada în care Ion Antonescu sublocotenent în Regimentul 11 Infanterie; rănit pe front. Din 1927 ofi ţer în cadrul s-a afl at la conducerea Statului, şefi i M.St.M. au fost următorii: general Alexandru Statului Major General. În anul 1930 a primit premiul Academiei Române pentru Ioaniţiu (6 septembrie 1940-17 septembrie 1941), general Iosif Iacobici (22 septembrie lucrarea Armata modernă. Misiuni diplomatice în capitala Franţei (1930-1932). 1941-20 ianuarie 1942) şi general Ilie Ştefl ea (20 ianuarie 1942-23 august 1944). După ce a îndeplinit funcţia de comandant de batalion, în anul 1940 a fost numit 6 Nicolae Mazarini (n. 1889, loc. Costişa, jud. Neamţ - d. 1955, Bucureşti), ofi ţer şeful Secţiei a II-a Informaţii din M.St.M. De atunci, pe lângă rapoartele obişnuite, de carieră, general. Locţiitor al şefului Marelui Stat Major (1941-1942), comandant serviciile de informaţii ale armatei au început să elaboreze bilunar buletine intitulate al Diviziei 5 Infanterie (1942). La 22 noiembrie 1942, la Cotul Donului, a fost luat ,,Acţiunea evreiască”. S-a afl at în relaţii încordate cu şeful S.S.I., Eugen Cristescu. A prizonier de către sovietici şi închis în lagărele de la Moscova, Krasnogor, Susdal şi fost caracterizat drept ,,un înfocat germanofi l” (Traian Borcescu). În toamna lui 1941, Ivanov. A revenit în ţară în anul 1948. mareşalul Ion Antonescu, fi ind informat de simpatia sa exacerbată pentru germani, 7 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Marele Stat Major – Secţia I, l-a numit în postul de ataşat militar la Stockholm (Suedia). A fost rechemat în ţară dosar nr. 1978/1941-1942, ff. 196-239. la 6 martie 1945 şi trecut în rezervă cu gradul de colonel. În 1948 a fost reţinut şi 8 Ibidem, f. 197. anchetat de organele Securităţii pe marginea activităţii sale din anii războiului şi a 9 O serie de surse documentare incriminează comportamentul ostil manifestat de o contului său din Elveţia, de la Züricher Bank. Arestat în 1952, a fost condamnat la parte a populaţiei minoritare din teritoriile cedate faţă de administraţia şi Armata 5 ani de închisoare pentru infracţiuni la Legea devizelor. În anul următor, Tribunalul Română în retragere. O astfel de sursă este Darea de seamă asupra acţiunii de Bucureşti l-a condamnat, prin Decizia penală nr. 2370, la 15 ani muncă silnică pentru prigoană desfăşurată de elemente minoritare asupra armatei şi populaţiei româneşti colaborarea cu S.S.I. în timpul Pogromului de la Iaşi din vara anului 1941. În 1957, în perioada 28 iunie 1940 - 16 iulie 1941 în Basarabia, întocmită în august 1941 în Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare a constatat că pedeapsa a fost graţiată cadrul Biroului Siguranţei de pe lângă Chestura Poliţiei Chişinău, Arhiva Naţională prin aplicarea Decretului nr. 421 din 1955. a Republicii Moldova ( în continuare A.N.R.M.), Fond 680, inv. 1, dosar nr. 4275, 24 Ibidem, f. 193. ff. 21-27. Există însă şi documente, considerăm noi insufi cient exploatate, care 25 Ibidem, ff. 193-193 verso. nu confi rmă atitudinea ostilă a minorităţii evreieşti. Un singur exemplu sugestiv: 26 În perioada 1938-1 aprilie 1941. Traian Borcescu a activat în cadrul M.St.M. – raportul Comisariatutului Circumscripţiei de Poliţie nr. 1 Chişinău, în care comisarul Secţia a II-a, unde a încadrat Biroul Contrainformaţii Militare. Din aprilie 1941 a fost N. Lisiewici a consemnat: ,,Nu avem date precise în legătură cu acţiunea elementului mutat la Serviciul Special de Informaţii, unde a funcţionat până în noiembrie 1944. jidovesc la ocuparea Basarabiei de către ruşi. Orori şi deportări s-au făcut în bloc 27 Într-una dintre întâlnirile cu miniştri săi, Ion Antonescu a declarat: ,,Guvernul sunt însă nu cunoaştem nume precise decât foarte puţine”, Idem, Fond 679, inv. 1, dosar eu! (...) şi domnul Mihai Antonescu. Dumneavoastră, toţi miniştrii, sunteţi executanţi nr. 6586, partea a II-a, f. 402. şi nu răspundeţi decât faţă de mine”, cf. General de corp de armată Constantin Pantazi 10 A.M.R., Fond Marele Stat Major – Secţia I, dosar nr. 1978/1941-1942, f. 197. (ministru de Război, 1942-1944), Cu Mareşalul până la moarte. Memorii, Bucureşti, Într-adevăr, generalul Constantin Voiculescu, guvernator al Basarabiei în perioada Editura Publiferom, 1999, p. 183. 19 iulie 1941-1 aprilie 1943, a consemnat că ,,prima problemă care s-a pus în mod 28 Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport fi nal, imperios, ţinând seama de starea de spirit a populaţiunii, de ideile directoare de editori: Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu, Iaşi, Editura Polirom, 2005, la Centru, precum şi de faptul că evreii trebuiau supuşi unui regim corespunzător p. 390. Raportul a fost întocmit în cadrul Comisiei constituită la iniţiativa preşedintelui atitudinii şi faptelor din epoca cedării Basarabiei, a timpului petrecut sub dominaţiunea României, Ion Iliescu, la 22 octombrie 2003, lucrările echipei care a redactat Raportul sovietică şi a comportării lor pe timpul operaţiunilor militare din iunie şi iulie 1941 – fi ind prezidate de Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986). În Postfaţa a fost problema evreiască”, A.N.R.M., Fond 706, inv. 1, dosar nr. 22, f. 4. volumului în care a fost publicat acest text, Mihai-Răzvan Ungureanu, în calitate de 11 Alexandru C. Cuza (n. 1857, Iaşi - d. 1947, Bucureşti), profesor de economie ministru al Afacerilor Externe, a sublinat: ,,Raportul ni se înfăţişează ca un uriaş, dar politică la Universitatea din Iaşi, om politic, cunoscut antisemit; în 1910 a înfi inţat, nu exhaustiv corp colector al scrierilor, încercărilor de a publica documente, mărturii împreună cu Nicolae Iorga, Partidul Naţionalist-Democrat. În 1923 a înfi inţat Liga despre Holocaustul românesc, iniţiate atât de istoriografi , cât şi de supravieţuitori, Apărării Naţional-Creştine (L.A.N.C.), care a fuzionat în 1935 cu Partidul Naţional scriitori, artişti, reprezentanţi ai mass-media”, neputând vorbi încă ,,de o dezbatere de Agrar, condus de Octavian Goga, rezultând Partidul Naţional Creştin. substanţă privind implicaţiile Holocaustului şi în acest fapt constă caracterul incipient 12 ,,Generaţia de la 1922” exprimă, în genere, manifestarea tinerilor naţionalişti care al Raportului (...)”, care ,,reprezintă o fază de studiu, de recomandare a unui demers se vor grupa în jurul L.A.N.C. Din rândurile acestei generaţii se recunoaşte fi liaţia educativ şi de conservare a memoriei convieţuirii alături de comunitatea evreiască Mişcării Legionare, prin Legiunea ,,Arhanghelul Mihail” (1927) şi Garda de Fier din România”, Ibidem, pp. 397-398, studierea Raportului conducând ,,la apariţia unor (1930). Spre deosebire de ,,generaţia paşoptistă” (1848), de factură şi infl uenţă noi voci, care vor putea depune mărturie nu doar emoţional, ci cu expertiza ştiinţifi că europeană, noua generaţie de la 1922 era consacrată în mod fundamental renaşterii necesară despre o lume vie, cu un trecut complicat şi uneori sumbru, alteori senin, ce ideii naţionale şi afi rmării ,,românismului”. continuă să infl uenţeze demersul politic modern al României”, Ibidem, p. 399.

THE JEWISH SITUATION FROM ROMANIA IN THE PERSPECTIVE OF THE CENTRAL STRUCTURE OF ROMANIAN ARMY (1941) – FLORIN STAN, PH.D. When the Second World War started, the Romanian state authorities adopted some measures regarding the Jews situation. One of the proposals was made by General Staff and was addressed to the Ministers Council Presidency in October 1941. Keywords: Jewish problem, political regime, law, General staff , labor detachment

document 2012 4 (58) 45 studii/documente EROISMUL AUTOMOBILIŞTILOR DIN UNITĂŢILE DIVIZIEI 1 BLINDATE ÎN LUPTELE DIN IARNA ANULUI 1942 DE LA COTUL DONULUI

Colonel tc. (rtr) George D. GHEORGHIU

Divizia Blindată germană „Fulgerul”, fi ind copleşită n ajunul zilei de de superioritatea inamicului, nu a putut face joncţiunea Î19 noiembrie 1942, cu Divizia Blindată română, găsindu-se în seara zilei de comandantul german al 20 noiembrie la o depărtare de 20 km de aceasta. Divizia Grupului de Armate „B” română a rămas izolată şi încercuită de forţele inamice dispunea, în fâşia de apărare pătrunse prin golul existent între ambele divizii. a Armatei 3 române În confuzia, panica şi deruta provocate în primele zile (comandant generalul Petre de luptă, personalul de la terenurile de luptă1 regimentare, Dumitrescu) drept „pumn batalionare şi de companii (baterii), precum şi grupe de de lovire în pieptul furtunii” ostaşi au fost despărţiţi şi izolaţi timp de mai multe zile de ce se contura, de Corpul 48 camarazii, comandanţii şi unităţile lor. Daţi dispăruţi, cei Blindat german comandat de mai mulţi, datorită curajului şi spiritului de iniţiativă, fi e generalul Ferdinand Heim. că au luptat pe cont propriu şi au reuşit să revină după un Corpul 48 Blindat avea în timp la subunităţile lor, fi e au luptat împreună cu unităţi din structura sa două divizii blindate: Divizia 22 Blindată germană „Fulgerul”. Divizia 22 Blindată germană Generalul Petre Dumitrescu În cele ce urmează, prezentăm câteva fapte de arme „Fulgerul” (comandant colonelul săvârşite de militarii automobilişti din unităţile motorizate Roth) şi Divizia 1 Blindată română (comandant generalul ale Diviziei 1 Blindate pe timpul retragerii, ruperii de infanterie Radu Gherghe). Majoritatea tehnicii de luptă încercuirilor şi realizarea joncţiunii, după 5 zile de lupte cu M.U. blindată germană. din dotarea Diviziei Blindate române era aceeaşi cu care Soldatul automobilist Ştefan Jerina (ctg. 1933) din a participat la campania din vara anului 1941. Pe lângă Regimentul Care de Luptă a fost dat dispărut de către camioanele „Tatra” se remarcă prezenţa a 400 autocamioane unitatea sa în ziua de 22 noiembrie 1942. A revenit cu bine noi „Mercedes”, ceea ce a constituit un progres însemnat. în mijlocul camarazilor săi după o absenţă de 16 zile, abia Şoferii automobilişti din unităţile motorizate ale Diviziei în ziua de 7 decembrie 1942. Ce a făcut în acest interval de Blindate nu posedau sufi cient antrenament în conducerea timp, arată în cele ce urmează: maşinilor pe drumurile desfundate şi deloc pe timp de „(...) În ziua de 22 noiembrie 1942, scăpând din iarnă, iar acestea nu dispuneau de cauciucuri speciale încercuire, am dat peste Divizia 22 Blindată germană în pentru zăpadă. satul Malaia Doncisca care ne-a luat sub protecţia sa. În În dimineaţa zilei de ziua de 23 noiembrie au venit la coloana unde eram, doi 19 noiembrie 1942, trupele ofi ţeri germani care au dat ordin ca muniţia ce o aveam în sovietice sprijinite de apro- camion să o dăm jos; apoi m-au luat cu ei la divizie şi m-au ximativ 200 tancuri mijlocii încărcat cu benzină. De la data de mai sus am fost reţinut şi grele au trecut la ofensivă şi de ei. până în seara zilei au pătruns În ziua de 6 decembrie 1942 m-am găsit cu domnul în fâşia de apărare a Armatei 3 colonel Emilian Ionescu (comandantul Regimentului 1 Care de Luptă – n.n.) căruia i-am raportat cazul meu, că române pe o a dân cime de sunt reţinut de divizia germană. Domnul colonel mi-a dat aproximativ 15 km. ordin să fug noaptea cu camionul şi să mă duc la companie, Contra lovitura care se găseşte la Petrovca. În noaptea de 6 decembrie am declanşată în ziua de fugit şi m-am prezentat la companie în dimineaţa zilei de 20 noiembrie 1942 de 7 decembrie 1942”2. către cele două divizii „(...) Sergentul major tehnic auto Tache Voicu, născut Generalul Radu Gherghe blindate, germană şi română, la 05.02.1914 (originar din Brăila), şofer automobilist şi reunite în cadrul Corpului distribuitor pe autocisterna trenului regimentar, a dat dovadă 48 Blindat, în seara zilei a eşuat. Divizia Blindată română de neţărmurit devotament şi spirit de sacrifi ciu în luptele de sub comanda bravului general de infanterie Radu Gherghe la Vernih Cerenski când a reuşit să scape autovehiculul cu 3 a reuşit, în ziua de 20 noiembrie 1942 până la miezul nopţii, carburanţi din împresurarea inamică” . să cucerească obiectivul fi xat prin misiune de către comandantul „(...) Soldatul George Ioan, născut la 14 aprilie 1909 în Hulubeşti (Dâmboviţa) – orfan de tată, în luptele din Corpului 48 Blindat german. 29 noiembrie 1942 de la Warlamoff (Cotul Donului),

46 4 (58) 2012 document studii/documente

în timpul incursiunii pentru evacuarea grenadierilor kilometru parcurs, până la ultimul strop de benzină. (infanteriştilor – n.n.) germani, a dat dovadă de patriotism, Mişcarea autovehiculelor s-a efectuat în teren deschis, fără parcurgând pe uliţele comunei înapoia carelor de luptă nicio cută de teren care să continue cât de cât o uşoară pentru a le alimenta cu muniţie şi carburanţi. A fost propus protecţie împotriva viscolului puternic sau a vântului de pentru decorare cu medalia «Bărbăţie şi credinţă» cl. a III-a gheaţă al stepei; s-a făcut pe timp de zi, în teren controlat de cu spade”4. călăreţii Diviziei 21 Cavalerie ruse şi al tancurilor mijlocii Şoferii automobilişti au dovedit şi calităţi de luptători, T 34, fără sprijin din partea aviaţiei proprii sau germane. posesori ai unei temeinice instrucţii de război, ca infanterişti. În înverşunarea lui de a captura sau nimici prima Divizie Fruntaşii automobilişti Ştefan C. Ionescu (originar Blindată a Armatei Române, inamicul, cu experienţa ducerii din Ploieşti) şi Aurel Baloiu (originar din Moreni – Prahova), operaţiilor pe timp de iarnă, nu a oferit „pauze” în care să ambii din Grupul de Specialităţi Moto al Diviziei 1 se execute întreţinerile tehnice la maşini, în care oamenii, Blindate, „(...) şoferi pe maşini «Mercedes» care transportau mulţi degeraţi, răniţi sau bolnavi să aibă răgazul de a pregăti materiale ale trenurilor de luptă de companie, manifestând şi sorbi o ceaşcă cu ceai fi erbinte, o adevărată „binefacere” grijă deosebită faţă de bunurile unităţii, şi-au salvat despre care însă nu putea fi vorba. maşinile, luptând cu mult curaj pe jos, ca infanterişti, alături Prin Ordinul de Zi pe Comandament nr. 71/ de camarazii germani la Cernişevscaia, după care sub focul 19 februarie 1943, comandantul Diviziei 1 Blindate, inamicului au revenit la companie”5. generalul Radu Gherghe, a înfăţişat „icoana” exactă a Plutonierul major Constantin Coldus (din Coţofeni, luptelor unităţilor motorizate ale Diviziei Blindate în Dolj), „(...) s-a găsit cu trenul de luptă al companiei iarna anului 1942 la Cotul Donului, precum şi rezultatele încercuit cu elemente de cavalerie ruse. A constituit din obţinute. Printre altele a menţionat: „(...) Aduc pe această şoferi un pluton de puşcaşi. Comandant al acestui pluton, a cale mulţumirile mele călduroase şoferilor de toate gradele salvat maşinile companiei, reuşind prin foc să intimideze pe şi categoriile pentru bărbăţia dovedită în timpul luptelor inamic care s-a retras cu pierderi”6. şi pentru credinţa cu care şi-au îngrijit şi păstrat maşinile, Căpitanul Ioan I. Drăghicescu (din Bucureşti) pentru devotamentul şi destoinicia cu care au asigurat toate comandantul companiei comandă a Regimentului 1 Care aprovizionările unităţilor, bravând adesea orice pericol”8. de Luptă „(...) a luat parte la toate luptele duse de regiment. Din desfăşurarea campaniei din iarna anului 1942 La Doncinsca, trenurile companiei sale au fost atacate de la Cotul Donului a reieşit capacitatea de rezistenţă fi zică formaţiuni de cavalerie ruse. A adunat conducătorii de remarcabilă a şoferilor automobilişti, conştienţi şi capabili maşini cu care contraatacă impetuos, izbutind să-şi salveze să însufl eţească şi să amplifi ce puterea tehnicii mânuite. maşinile cu materialele companiei. A căzut rănit mortal, Ataşamentul şoferilor şi al maiştrilor mecanici auto pentru făcându-şi cu multă bravură datoria”7. maşinile încredinţate, precum şi nivelul cunoştinţelor lor Exemplele prezentate sunt adevărate lecţii de un real tehnice au constituit factori care au permis ca acestea să patriotism, de dragoste faţă de armă şi faţă de uniate... se găsească în stare operativă pe toată durata campaniei. În marşul de retragere neînchipuit de greu, în stepa Ostaşii, subofi ţerii şi ofi ţerii activi şi în rezervă din Arma îngheţată brăzdată de râpe, văi şi viroage acoperite de Auto au dovedit un eroism incredibil şi neegalat, rezistând zăpadă, la temperaturi care nu au crescut sub -20ºC, cu bravură şi dispreţ total faţă de moarte. şoferii automobilişti au asigurat continuu mişcarea celor Faptele lor de arme să rămână vii în memoria românilor, 3000 de autovehicule ale unităţilor motorizate ale diviziei atât a generaţiilor prezente cât şi a celor viitoare, ca o garanţie blindate. Şi-au făcut datoria cu bravură pentru fi ecare a perpetuării lor în timp. NOTE

2 1 Coloană de maşini sub comandă de ofi ţer (subofi ţer) cu bucătăriile Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar nr. crt. 244, ff. 243-244. de campanie, cantităţi de alimente, echipament, muniţie, carburanţi şi 3 Idem, dosar nr. crt. 252/42, f. 419. aprovizionare cu materiale de tot felul pentru asigurarea nevoilor de luptă ale 4 Ibidem, ff. 423-424. trupelor. În raport de eşaloane, distingem trenul de luptă al companiei (bateriei), 5 Idem, Fond Grupul de Specialităţi Moto, dosar nr. crt. 790(8598), ff. 41-42. trenul de luptă batalionar (al divizionului), trenul de luptă regimentar (al 6 Idem, Fond Regimentul 1 Care de Luptă, dosar nr. crt. 252/42, f. 288. regimentului). Termenul a fost folosit în armată în timpul celui de-Al Doilea 7 Ibidem, f. 426. 8 Război Mondial. Idem, Fond Regimentul 1 Artilerie Motorizat, dosar nr. crt. 1255/2, ff. 252-255.

THE MOTORISTS HEROISM FROM THE UNITS OF THE DIVISION 1 ARMORED IN THE FIGHTS FROM THE WINTER OF 1942 AT DON BEND – COLONEL (TANK) (R.) GEORGE D. GHEORGHIU

In November 1942 the Soviet troops initiated the counterattack against the Romanian Army 3. Th e Romanian Division 1 Armored was during many days separated and only because of an incredible courage, succeeded the junction with its troops. Keywords: Don Bend, General Radu Gherghe, Romanian Division 1 Armored, German Division 22 Armored, counterattack

document 2012 4 (58) 47 studii/documente CĂPITANUL ALEXANDRU ŞERBĂNESCU – ZBURĂTOR EMERIT, LUPTĂTOR NEÎNTRECUT, DE UN EROISM LEGENDAR

Prof. univ. dr. Valeriu AVRAM

cestea sunt pe spiritual de camaraderie manifestat a fost iubit şi apreciat Ascurt aprecierile de colegi şi subalterni. Foaia califi cativă din anul 1933 comandantului Corpului conţinea următoarele aprecieri: „Este un bun element, cu Aerian Regal Român, tendinţă spre mai bine. De un fi zic rezistent şi viguros... generalul de escadră aeriană cunoaşte sporturile şi le-a practicat toată vara pe stadionul Emanoil Ionescu, cuprinse grupului. Posedă bune cunoştinţe profesionale, cunoaşte în Raportul special nr. 2.414 bine regulamentele militare şi le aplică în mod judicios. din 17 ianuarie 1944 înaintat Aplecat la studii, are tendinţa de a se manifesta lăudabil în Statului Major al Aerului această direcţie. În vara anului 1933 a făcut o documentare a prin care se propunea itinerarului: Braşov-Satu Lung-Valea Gârcinului, cu foarte înaintarea căpitanului avia- bune rezultate. Lucrarea sa bine întemeiată poate fi utilă tor Alexandru Şerbănescu Marelui Stat Major, care a ordonat aceste recunoaşteri. la gradul de locotenent- Conştiincios la serviciu, bun comandant, demn, leal şi comandor1. cinstit. În general, sublocotenentul Şerbănescu promite Asul aşilor aviaţiei a deveni un prea bun ofi ţer”4. Alexandru Şerbănescu române s-a născut la 17 mai Rezultatele bune din activitatea sa n-au trecut 1912 în comuna Coloneşti, neobservate şi la recomandarea colonelului Gheorghe satul Vlaici, judeţul Olt, într-o familie de oameni înstăriţi. Constantinescu, comandantul Batalionului 3 Vânători Tatăl său, Alexandru Şerbănescu, era notar şi avea o avere de Munte, slt. Alexandru Şerbănescu a urmat între însemnată pentru acel timp. Din motive personale s-a mutat 1 septembrie-31 octombrie 1935 cursurile Şcolii de Aplicaţie cu serviciul în Basarabia, în localitatea Berezina din judeţul a Infanteriei, clasifi cându-se al 73-lea din 440 de cursanţi5. Cetatea Albă. La 28 ianuarie 1938, prin Î.D. nr. 260/1938 a fost Viitorul luptător aerian a urmat cursul gimnaziului la avansat la gradul de locotenent, îndeplinind funcţia de ofi ţer Iaşi, continuându-şi studiile la Liceul Militar „Mănăstirea subaltern la Compania „Specialităţi”. În perioada de iarnă a Dealul”, instituţie de învăţământ şi cultură care a dat ţării antrenat patrula de schi şi ştafeta Batalionului 3 Vânători de numeroşi oameni care vor ajunge mari personalităţi militare Munte, „la care a depus multă dragoste şi pasiune şi multă şi nu numai. muncă, reuşind să formeze o patrulă şi o ştafetă foarte bună În vara anului 1931 a absolvit Liceul Militar obţinând care la concursul de Brigadă, în februarie a.c. s-a califi cat o medie bună la bacalaureat, cu recunoaşteri care întăreau pe locul al 3-lea. La concursul individual pe Brigadă s-a constatarea că obţinuse notele pe merit. Se încheia prima califi cat primul la coborârea specială, unde a arătat cu curaj parte a tinereţii sale în care şcoala şi sporturile i-au fost extraordinar...”6. preocupări deopotrivă de serioase şi active, completându-se Ideea zborului devine o opţiune de viaţă după ce, unele pe altele într-o relaţie care a desăvârşit procesul de într-o zi, l-a văzut evoluând cu multă eleganţă pe cer pe formare a profesionistului în arta zborului de mai târziu. locotenent aviator Valentin Stănescu. Între 1 februarie-31 Şi-a continuat studiile militare, urmând între anii 1931- iulie 1939 a urmat Şcoala de Observatori Aerieni, perioadă 1933 cursurile Şcolii de Ofi ţeri de Infanterie „Principele „în care a arătat destul de mult interes pentru aeronautică şi Carol” din Sibiu, fi ind elev activ, prin Ordinul de zi nr. 442 zbor. A fost brevetat observator aerian prin Ordinul de zi din 20 septembrie 19312. nr. 78/1939 al Forţelor Aeriene. Poate fi întrebuinţat în bune A fost un cursant silitor, obţinând note mari la toate condiţii în misiuni aeriene de război cu rezultate bune”7. materiile de studii, fi ind înaintat, în anul 1932, la gradul Între 1 noiembrie 1939-1 aprilie 1940 a urmat Cursul de elev-sergent. Comandantul companiei de elevi, îl nota Tehnic Complementar de Aviaţie, obţinând la absolvire astfel: „Aptitudini fi zice bune. Capacitate: Sufi cientă pentru media generală de 7,86 clasifi cându-se al 15-lea din 32 de a face faţă în bune condiţii cerinţelor unui comandant de absolvenţi. pluton şi instructor de trupă. Educaţie: Fire voluntară, La 1 noiembrie 1940, având vârsta de 28 de ani, a poate face surprize în unele împrejurări. Cu unele corecţii şi început cursul de pilotaj. Unii sceptici l-au privit cu îndemnare, serviciul său va fi util”3. neîncredere considerând că era prea „bătrân” pentru a A absolvit şcoala de ofi ţeri la 1 iulie 1933, obţinând zbura pe avioane de luptă şi un „neofi t”, adică venea media generală de 7,48, clasifi cându-se al 70-lea din în aviaţie dintr-o altă armă, una terestră. Locotenentul 456 de elevi. Avansat la gradul de sublocotenent (Î.D. Alexandru Şerbănescu va demonstra contrariul. Desprins cu nr. 1931/1933) a fost repartizat la Batalionul 3 Vânători respectarea strictă a ordinelor şi regulamentelor militare, în de Munte din Braşov. Pentru caracterul său deschis şi noile condiţii de elev-ofi ţer pilot şi-a îndeplinit îndatoririle

48 4 (58) 2012 document studii/documente cu o conştiinciozitate rar întâlnită. N-a ieşit din cuvântul în „Monitorul Ofi cial” nr. 166 din 19 iulie/1942, aviatorul instructorului de zbor, care era subofi ţer sau a maistrului Alexandru Şerbănescu a fost avansat la excepţional la gradul care avea grijă de avionul cu care zbura. A fost un elev-pilot de căpitan10. model, colonelul aviator Gheorghe Davidescu, comandantul La cererea sa, încadrat în Grupul 7 Vânătoare, pleacă Şcolii de Ofi ţeri de Aviaţie „Regele Carol al II-lea”, îl nota pe frontul de la Stalingrad. În ziua de 12 septembrie 1942, astfel în Foaia califi cativă pe anul 1940: „Sănătos şi rezistent, căpitanul-aviator Alexandru Manoliu a fost doborât în luptă, poate suporta greutăţile unei campanii ca personal navigant. comanda Escadrilei 57 Vânătoare luând-o, pentru o perioadă Brevetat la 31 octombrie 1940, prin Ordinul M.A.N. nr. de timp, căpitan-aviatorul Alexandru Şerbănescu. În ziua de 61.242/1940 a fost înscris ca personal navigant, venit prin 17 septembrie 1942 conduce o patrulă care avea misiunea mutarea de la Batalionul 3 Vânători de Munte. Până la 31 să asigure protecţia unei formaţii de bombardiere JU 88 în octombrie 1940 a executat zona frontului cuprinsă între 106 ore de zbor, pilotând în Kotluban şi Volga. Avioanele condiţii bune avioanele Fleet, româneşti de bombardament Potez XXV, I.A.R.-27, Csapla în picaj sunt atacate de Yak- şi I.A.R.-38. A arătat foarte urile sovietice şi Alexandru multă dragoste pentru zbor, Şerbănescu doboară un dovedind calităţi deosebite de vânător inamic, obţinând zburător. În timpul şcolii a avut prima victorie aeriană o purtare bună, a dus o viaţă din cariera sa de pilot de modestă şi liniştită. Demn război11. şi leal, cu simţul onoarei şi Grupul 7 Vânătoare datoriei dezvoltat, aeronautica urma să ierneze pe aero- face o bună achiziţie prin dromul de la Karpovka, afl at trecerea acestui ofi ţer în cadrele Alexandru Şerbănescu alături de camarazii de zbor la 48 km vest de Stalingrad, sale”8. La 1 aprilie 1941, prin personalul navigant al Ordinul de Zi nr. 7 al Comandamentului Forţelor Aeriene grupului parcursese în numai două luni de front un drum a fost instructor de zbor la Escadrila 1 Elevi. În scurt timp greu şi lung. Pe această bază aeriană se afl a şi un grup de s-a remarcat ca un foarte bun instructor de zbor, exigent, dar bombardament în picaj german dotat cu avioane JU 87. drept şi cu mult simţ pedagogic. Începând cu 5 noiembrie, ninsoarea şi îngheţul acoperiseră Începând războiul pentru reîntregirea graniţelor pista de zbor. Cu toate acestea aviatorii români din Grupul 7 României Mari, locotenent-aviatorul Alexandru Şerbănescu continuau să execute misiuni de recunoaştere, întrucât a cerut detaşarea la Şcoala de Perfecţionare a Pilotajului Armata Roşie realizase un cap de pod peste Volga şi înainta de la Ghimbav, unde, începând cu 10 iulie 1941, începe cu trupe de blindate cu intenţia de a încercui trupele româno- instruirea pe avionul de germane. La 20 noiembrie vânătoare polonez P.Z.L.-11 1942, baza aeriană de la B. A urmat zborul pe I.A.R.- Karpovka a fost înconjurată 38, apoi brevetarea pe avionul de tancuri T 34 sovietice şi I.A.R.-80. La 28 iulie 1941 de către infanteriştii inamici. prin Î.D. nr. 2.150 a fost Germanii şi-au ridicat în aer confi rmat defi nitiv ca personal avioanele JU 87 bombardând activ în aviaţie „combatant- poziţiile inamice şi nu s-au navigant”, cu vechimea de la mai întors la aerodrom. Astfel 1 martie 19419. că, personalul românesc din Se reîntoarce la Escadrila Grupul 7 Vânătoare a rămas 1 Elevi în calitate de singur să apere această bază comandant şi pilot-instructor. aeriană aliată. După dezertarea Continuă să se perfecţioneze comandantului Grupului 7 în arta zborului şi la cererea 27 iunie 1941. Alexandru Şerbănescu la Fulgarica pregătindu-se de zbor Vânătoare, căpitanul Grigore sa la 10 aprilie 1942, prin Crihană, care a fugit ca un laş, Decizia Ministerială nr. 3.014/1942 a fost mutat în interes comanda a fost luată, la cererea personalului navigant, de de serviciu şi înscris în controalele Flotilei 1 Vânătoare, căpitanul-aviator Alexandru Şerbănescu care a organizat executând misiuni de apărare a spaţiului aerian al ţării de apărarea până în ziua de 23 noiembrie. La ordinul său, atacurile aviaţiei sovietice în zona litoralului Mării Negre, avioanele cu cozile ridicate pe butoaie goale de ulei şi a oraşului Constanţa. benzină au pornit motoarele şi au deschis un foc puternic Desăvârşirea în arta pilotajului l-a preocupat continuu cu tunurile şi mitralierele de bord, silindu-i pe sovietici să se pe tânărul pilot de vânătoare, instruindu-se pe avionul retragă pentru scurt timp, suferind pierderi grele în oameni Messerschmitt 109 E. Pentru activitatea deosebită şi tehnică. Tancurile inamice au deschis un foc infernal şi desfăşurată în calitate de comandant de escadrilă şi pilot s-au înregistrat zeci de morţi şi răniţi în rândul apărătorilor. de război, prin Î.D. nr. 2.055 din 18 iulie 1942 publicat Singura şansă de supravieţuire era ieşirea din încercuire12.

document 2012 4 (58) 49 studii/documente

În dimineaţa zilei de 23 noiembrie 1942, la racheta Pentru vitejia dovedită în luptă, căpitanul-aviator trasă de căpitanul-aviator Alexandru Şerbănescu, nota Alexandru Şerbănescu a fost decorat, în ziua de 28 august adjutantul-aviator Nicolae Burileanu, am început să 1943, cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa III-a18. decolăm fi ecare cum am putut. Era o adevărată nebunie, nu Notarea căpitanului Alexandru Şerbănescu pe anul se mai ţinea cont de vânt şi vizibilitatea era zero. Am decolat 1943 făcută de comandantul Corpului Aerian Regal Român, printre două avioane care ardeau, nu mai judecam, executam generalul de escadră aeriană Emanoil Ionescu, cuprinde totul automat şi pierdusem orice simţ de orientare în cerul următoarele aprecieri: „Un ofi ţer excepţional prin educaţia cenuşiu şi cu plafon jos. M-am orientat după hartă şi am lui militară şi prin modul eroic în care şi-a făcut datoria 13 ajuns pe aerodromul de la Morozovskaia . pe front. Natura l-a înzestrat din bogăţie cu excepţionale La ordinul căpitanului-aviator Alexandru Şerbănescu, calităţi, iar el are meritul că a ştiut să le pună în valoare au decolat toate avioanele Me-109 E disponibile. Fiecare şi să aducă unul din cele mai frumoase randamente. Este pilot a luat la bord unul-doi oameni, înghesuiţi ca vai de un exemplu viu de excepţional ofi ţer, pilot temerar, excelent lume în carlingă sau în fuzelaj, pentru a salva câţi mai mulţi camarad, cavaler de elită. Pregătire solidă superioară piloţi sau mecanici. Restul personalului urma să apere baza gradului său. Este asul aviaţiei române. Elogios apreciat de aeriană şi să fi e salvat de avioanele de transport JU 52. comandamentele şi camarazii aliaţi. Este nădejdea aviaţiei Mareşalul von Richthofen, comandantul Flotilei a IV-a 19 Aeriene Germane, i-a felicitat pe aviatorii români comandaţi române...” . de căpitanul-aviator Alexandru Şerbănescu pentru ieşirea Pentru eroismul dovedit în luptă şi pentru felul în din încercuire şi salvarea personalului navigant. Toţi aviatorii care şi-a comandat escadrila şi piloţii din subordine, prin români ai grupului au fost decoraţi de către aliaţii germani Ordinul de Zi nr. 11/1930 al Corpului 1 Aerian Român cu înalta decoraţie „Crucea de din 29 noiembrie 1943, Fier” clasa I-a14. căpitan-aviatorul Alexandru După ieşirea din Şerbănescu a fost decorat cu încercuirea de la Karpovka, Ordinul „Coroana României” Grupul 7 Vânătoare a acţionat, clasa a IV-a cu spade în gradul până la 1 martie 1943, pe de ofi ţer şi panglică de Virtute frontul Donului în cadrul Militară „pentru curajul de Grupului Mixt (Vânătoare care a dat dovadă în lupta din Bombardament) comandat sectorul Mius, Doneţ, Izium de căpitanul aviator Nicolae şi Melitopol în care a obţinut Iosifescu. 24 de victorii aeriene”20. În ziua de 20 ianuarie În ziua de 13 februarie 1943, plecat într-o misiune 1944, căpitan-aviatorul de recunoaştere, căpitanul- Alexandru Şerbănescu a aviator Alexandru Şerbănescu fost numit prin Ordinul a obţinut o nouă victorie de Zi nr. 1023/1944 al aeriană15. Începând cu 10 Alexandru Şerbănescu într-un moment de relaxare Comandamentului Corpului martie 1943, Grupul 7 1 Aerian Român la comanda Grupului 9 Vânătoare21. Vânătoare reorganizat a intrat în componenţa Flotilei La sfârşitul lunii martie 1944, trupele sovietice au de Vânătoare Udet din cadrul Flotilei a IV-a Aeriană intrat în Basarabia, personalul navigant al Grupului 9 Germană. Personalul navigant românesc a primit 40 de avioane Vânătoare s-a retras în ţară pe aerodromul de la Bacău. noi tip Me 109 G 2 cadou de la aliaţii germani. Numai Trebuia acum să apere spaţiul aerian al României atacată, că avioanele erau cu însemne germane. Căpitanul-aviator începând cu 4 aprilie, de aviaţia S.U.A., iar din est de cea Alexandru Şerbănescu a refuzat să zboare sub alt drapel sovietică. A fost o luptă cumplită, practic puţina aviaţie de decât cel al României. Până la urmă aliaţii noştri au cedat şi vânătoare română a fost prinsă între două uragane aeriene. au revopsit aparatele de zbor în culorile româneşti. Începând cu 6 iunie 1944, Grupul 9 Vânătoare îndeplinea Plecat în ziua de 5 aprilie 1943 de pe aerodromul de la misiuni de luptă pe ambele fronturi; o luptă inegală în care Povlograd, într-o misiune de recunoaştere, căpitanul-aviator rândurile aviatorilor noştri se răreau în fi ecare zi. În ziua de Alexandru Şerbănescu a obţinut o nouă victorie aeriană 9 iulie 1944, Grupul 9 Vânătoare a fost botezat de generalul doborând un YAK-3 sovietic. Până în luna iulie va obţine Dessloch, comandantul Flotilei a IV-a Aeriene Germane 6 victorii aeriene devenind asul Grupului 7 Vânătoare. devenind „Grupul Dessloch-Şerbănescu”. 18 iulie 1943. Zi de glorie pentru comandantul Pentru eroismul dovedit în luptă în confruntările cu Escadrilei nr. 57 Alexandru Şerbănescu. În această zi şi-a aviaţia americană şi sovietică şi pentru numărul mare de demonstrat din plin curajul în luptă doborând în fl ăcări victorii aeriene dobândite în nici doi ani de front, generalul patru avioane sovietice16. În ziua de 4 august 1943, alte două comandant Emanoil Ionescu l-a propus, în ziua de avioane sovietice au fost incendiate într-o luptă aeriană 31 iulie 1944, pe căpitan-aviatorul Alexandru Şerbănescu, 17 deasupra localităţii Kuibâşevo de către asul român . comandantul Grupului 9 Vânătoare la decorarea cu Ordinul

50 4 (58) 2012 document studii/documente

„Mihai Viteazul” clasa a II-a, pentru următoarele motive: Plecat în dimineaţa zilei de 18 august 1944 într-o „Pentru glorioasa şi splendida sa comportare în luptă cu misiune de interceptare a unei formaţii de avioane americane inamicul timp de 23 de luni neîntrerupte, dând cel mai de bombardament B 24, însoţit de avioane de vânătoare P 51 înălţător exemplu de vitejie, abnegaţie, devotament pentru Mustang, a fost doborât se pare de locotenentul american Busley armă şi camarazii săi şi de om inegalabil, spirit de jertfă, din Escadrila 309, Grupul 31 Vânătoare a aviaţiei S.U.A. fi ind întotdeauna primul la îndeplinirea celor mai grele În jurnalul său, generalul (r) aviator Ion Dobran, misiuni, reuşind prin aceasta să-şi câştige încrederea tuturor camarazilor săi de zbor, pe care încrezător în dreptatea personalitate marcantă a aripilor româneşti, fost coechipier cauzei noastre sfi nte i-a dus cu sine în gigantica «Bătălie al comandantului Alexandru Şerbănescu, nota: „Şerbănescu a Stalingradului până astăzi, când apărarea şi izgonirea a căzut pentru că a avut prea mare încredere în Grupul lui... cotropitorilor bolşevici de pe pământul strămoşesc, căpitanul bănuia că toţi ceilalţi (subordonaţi – n.n.) îl urmează în aviator Şerbănescu Alexandru să-i poarte din victorie în spate...”23. victorie, pentru ca în aceste clipe, el ca şi ai săi să fi e printre Aviatorul Alexandru Şerbănescu, asul aşilor Aviaţiei cei mai buni şi mai aleşi fi i ai Aripilor şi culorilor româneşti. Române, rămâne un simbol, un efi cient şi un dârz luptător. Acţiunile de la Karpovka, Rostov, Stalingrad, Izium şi Mius A fost un ofi ţer model, ambiţios, cu un caracter puternic, l-au conformat ca cel mai temerar şi mai bun vânător aerian devenit prin talent, multă perseverenţă şi tenacitate un pe care poporul român a putut să-l aibă până în prezent. mare profesionist al luptei aeriene. A fost un exemplu de Tot aici, valoarea lui de comandant, dragostea pentru zburător şi prin ceea ce a realizat un simbol, un om al cerului zburători şi grija părintească pentru toţi subordonaţii săi au făcut din căpitanul aviator Şerbănescu Alexandru un şef românesc, un mare patriot. şi un adevărat camarad care, şi fără a precupeţi ceva, ştie să lupte şi e gata oricând să moară pentru a-şi îndeplini NOTE datoria sa sfântă. Pentru aceasta a înfruntat, cu îndârjire de 1 Serviciul istoric al armatei, fond C.A.R., dosar nr. 8, vol. I., f. 12. eroi cântaţi în legende, pe inamic la peste 560 de misiuni, 2 Valeriu Avram, Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, asul cerului, Editura V.I.S. Print, Bucureşti, 2012, p. 16. deşi totdeauna copleşitor numeric, nu a reuşit să-l scoată 3 Serviciul istoric al armatei, fond 3042, dosar nr. 8, f. 11. din luptă defi nitiv; o singură dată, la 10 octombrie 1943 la 4 Ibidem, f. 13. 5 sud-est de Melitopol, căpitanul Şerbănescu îşi apără cu preţul Ibidem, f. 19. 6 Ibidem, f. 23. vieţii camarazii în formaţii de bombardament românesc, 7 Ibidem, f. 27. pentru că având avionul distrus în aer şi totul numai fl ăcări 8 Ibidem, f. 29. 9 Valeriu Avram, op.cit., p. 37. să nu se arunce cu paraşuta la inamic, ci aducându-şi aparatul 10 Ibidem, p. 41. arzând numai prin sustentaţie datorită înălţimii, să-l pună 11 Ibidem, p. 48. 12 pe pământ în primele noastre linii ale vânturilor Diviziei 4 Valeriu Avram, Vasile Tudor, Să murim ca nişte aviatori cu motorul pornit, în „Dosarele Istoriei”, an VI, nr. 9/2001, pp. 33-34. Munte şi pentru că odată salvat şi revenit la bază după şase 13 Ibidem. ore, să plece din nou şi caută şi găseşte inamicul, căruia tot în 14 Valeriu Avram, Germanii în aeronautica română, Editura Comunicator Impex, Bucureşti, 2004, pp. 198-200. aer îi incendiază un avion de vânătoare din care nu s-a mai 15 Valeriu Avram, Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, asul cerului, salvat nimeni. În toate aceste peste 560 de misiuni la inamic, p. 64. căpitanul aviator Şerbănescu Alexandru, datorită hotărârilor 16 Serviciul istoric al armatei, fond 3042, dosar nr. 8, f. 208. 17 Ibidem, fond C.A.R., dosar nr. 8, vol. I, ff. 44-48. sale prompte, avântului său vulturesc, sigur de victorie, cât şi 18 Ibidem. spiritului său de jertfă şi fanatic luptător, a reuşit să doboare 19 Ibidem, fond 3042, dosar nr. 8, f. 34. 20 Ibidem, fond C.A.R., dosar nr. 8, vol. I, f. 13. un număr de peste 50 de avioane inamice, dintre care 21 Valeriu Avram, Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, asul cerului, 47 cu martori, şi sunt sigur omologate în peste 200 de lupte p. 115. aeriene, fi indu-i un postament de nezdruncinat, funcţia sa 22 Serviciul istoric al armatei, fond C.A.R., dosar nr. 8, vol. I, f. 175. 23 Jurnalul locotenentului Dobran, Ediţia a II-a, Editura Modelism, 2010, de comandant de Grup de Vânătoare românesc, situat în p. 114. vârful piramidei zburătorilor români22.

CAPTAIN ALEXANDRU ŞERBĂNESCU – EMERITUS PILOT, UNSURPASSED FIGHTER, A LEGENDARY HERO – PROF. UNIV. VALERIU AVRAM, PH.D.

Alexandru Şerbănescu was regarded with distrust by pilots because he was prepared in infantry. Although he started to learn to fl y at 28 years old, because of his extraordinary qualities that he possessed, he became the Romanian war aviation ace with 560 missions at enemy and over 50 knocked down planes. He died as a hero in the confrontation with the American pilot Busley.

Keywords: pilot, Soviet aviation, American aviation, Karpova airport, Stalingrad

document 2012 4 (58) 51 studii/documente

1944. ATACURILE AVIAŢIEI AMERICANE ASUPRA PODURILOR C.F.R. DE PE RÂURILE OLT ŞI ARGEŞ

Profesor Vasile TUDOR

n ciuda sângerosului asalt aerian aplicat României Slătioara şi Româneşti, lansând 250 de bombe explozive, Îde aviaţia anglo-americană încă din vara anului omorând patru oameni şi rănind pe alţii cinci. Podul 1943, rafi năriile ei au continuat să producă o bună parte a C.F.R. a fost lovit de schije şi avariat pe o distanţă de 50 m. petrolului necesar maşinii de război germane. Ori, această De asemenea, calea ferată a fost avariată pe o lungime de „rădăcină pivotantă a puterii germane” trebuia neapărat 400 de m precum şi cantonul C.F.R. Venind de-a lungul distrusă aşa cum a cerut Churchill, la întâlnirea cu Roosevelt căii ferate Piatra Olt-Slatina şi atacând în trei valuri, pe o mare suprafaţă de teren, au lansat 300 bombe de 250-500 kg, încadrând podul şi calea ferată simetric. Exploziile au smuls şinele de cale ferată de pe rambleu pe o lungime de 35 m. Au distrus cantonul C.F.R. de lângă pod, unde era instalat comandamentul Companiei 206 A.A. Podul nu a fost lovit, dar sufl ul exploziilor bombelor căzute în apropierea capului de pod de la vest l-au deplasat de pe picior la circa 1 metru spre nord pe toată lungimea de 60 m, adică între cele două picioare de susţinere. Două bombe au căzut şi la capătul de est al podului, fără a-i pricinui stricăciuni. Compania 206 nu a deschis focul, deoarece avioanele inamice au zburat la o altitudine superioară posibilităţilor armamentului ce-l 6 Avionul B-17 aveau în dotare . Odată cu podul de peste Argeş, aviaţia americană a făcut impracticabil şi cel de peste râul Teleajen de la Casablanca, din anul din localitatea cu acelaşi 19421. Pentru aceasta, atacurile nume7. aeriene asupra României au În ziua de 3 iulie 1944, continuat. Astfel la începutul la ora 9.25, un număr de lunii iulie, în afara masivelor 20 de avioane americane de bombardamente asupra bombardament au atacat din Ploieştiului, Bucureştiului nou podul de peste Olt de la şi altor oraşe, s-a insistat Slatina, venind în diagonală în atacurile asupra căilor de pe la 5.000-6.000 m, în comunicaţii şi a podurilor două formaţii alcătuite din de cale ferată din sudul ţării 18 şi respectiv 10 avioane. pe unde, probabil, ştiau că şi Acestea au trimis circa pe acolo petrolul românesc 120 de bombe de 250-500 kg putea ajunge în Germania. Avionul IAR-80 pe o suprafaţă de 1.200 m Printre primele vizate au fost podurile de peste râurile Olt şi Argeş, primul cel de lângă Slatina, iar cel de-al doilea de lângă Piteşti. Astfel, în 23 iunie 1944, Comandantul Artileriei Antiaeriene informa Subsecretariatul de Stat al Aerului că în acea zi la ora 9.50, „un avion inamic de bombardament cu 4 motoare a zburat deasupra podului peste Olt la altitudinea de1.500 m. Nu a lansat bombe şi nu a mitraliat. Compania 206 A.A.2 a deschis focul, trăgând 111 lovituri. Avionul a fost lovit şi a căzut la sud la Piatra Olt, lângă pădurea Sarului. Echipajul avionului s-a salvat cu paraşutele”3. Cum la acea dată aviaţia americană nu a acţionat în România, ci în ziua următoare, este sigur că misiunea acelui avion a fost de a executa o recunoaştere strategică4. Că a fost aşa, o confi rmă faptul că în 24 iunie 1944 formaţii masive de avioane de bombardament şi vânătoare au atacat Ploieştiul, vizând în mod expres Avionul ME-109 rafi năriile din partea de est a oraşului şi continuând cu lungime şi lată de 800 m, încadrând podul şi calea ferată. altele, acolo şi în restul ţării. Din cauza altitudinii mari, circa Au distrus rampa de transbordare dintre Slatina cu o bombă 6 500-7 000 m şi a ceţei artifi ciale „bombele nu au atins care a lovit-o în plin, precum şi rambleul şinelor între pod în plin obiectivele vizate”5. Însă, tot atunci, cu 32 avioane, şi Slătioara. Totodată, cu o bombă căzută în plin, au distrus de la o înălţime de 4 500-5 000 m, au dat atacul asupra complet eşafodajul şi tunul ce se afl a pe el, pentru apărarea podului C.F.R. de peste râul Olt amplasat între comunele antiaeriană şi care aparţinea Secţiei 2 A.A. Podul nu a fost

52 4 (58) 2012 document studii/documente lovit, în schimb au spart barca de la podul de vase ce se aterizare, însă nu au reuşit. În schimb, au atacat cu armele construise pentru transbordarea călătorilor. S-au înregistrat de la bord posturi de pândă şi terenul de dispersare de la doi morţi şi trei răniţi. Compania 206 nu a tras deoarece Glavacioc, afl at nu prea departe de Bucureşti. Atacul a fost avioanele au zburat prea sus8. Deşi, încă din 4 aprilie dat de două patrule a câte 4 avioane, care trecuseră cu puţin 1944, americanii şi englezii începuseră sistematica serie de mai înainte la aproximativ 3.000 m înălţime. Folosindu-se bombardamente asupra României, cum s-a văzut, rândul de valea din apropierea terenului şi pădurea vecină au trecut căilor de comunicaţii a venit ceva mai târziu. Astfel, în o singură dată, la joasă înălţime, în linie. Cum atacul a 4 iulie 1944, americanii s-au năpustit asupra Braşovului şi durat doar zece sau cincisprezece secunde, riposta apărării a Piteştiului. În acea zi, numai acelea fuseseră recomandate antiaeriene a fost nulă, în urma lor rămânând două avioane bombardierilor însărcinaţi cu precizia atacului, iar pentru cel incendiate şi alte şase ciuruite mai mult sau mai puţin. din urmă chiar s-a precizat să fi e lovit doar „din trecere”. Este sigur că piloţii acelor opt avioane care au atacat terenul Într-adevăr, greul l-a suportat Braşovul, unde şapte valuri de mai sus, s-au repezit şi asupra trenului de călători 1001, de avioane „B-17” au bombardat centrul sensibil al vechii ce plecase din staţia Găeşti, antrenându-se conştienţi într-un localităţi de sub Tâmpa, avariind gara şi triajul principalului act de crudă teroare aeriană. Numai în jurul trenului s-au nod de cale ferată, au incendiat rafi năria „Vacum Oil”, au numărat 77 de cadavre, iar 65 de răniţi grav au fost transportaţi lovit fabricile „Mărăşeşti”, „Voinea”, „Metrom” şi altele. Ca la spital10. În realitate, numărul morţilor şi răniţilor a fost mult urmare a prezenţei avioanelor invadatoare, la ora 9.25 s-a mai mare11. Cum s-a arătat mai sus, în acea zi a fost atacat şi dat ordinul de decolare avioanelor noastre de vânătoare Piteştiul. Cu acea nefericită ocazie, câteva valuri de avioane disponibile. Grupurile 1 şi 6 au decolat cu patru motoare, au bombardat partea pentru a se lupta cu americanii, dar dreaptă a râului Argeş, prelungindu-l nu au luat contactul cu inamicul, de-a lungul văii până la satul Bănănăi ci au aterizat pe alte aerodromuri. din apropierea podului de cale ferată de Se pare că din ordinul Sectorului 2 peste râul Argeş, pe care au intenţionat Vânătoare, au fost dispersate din să-l scoată din funcţiune. Amplasată pe calea lor, ascunzându-le cât mai bine un deal din apropiere, în urma acelui pe alte trenuri. Pentru interceptarea bombardament, pe lângă alte obiective a avioanelor inamice au decolat numai fost distrusă şi Bateria Uşoară de 20 mm zece avioane de la Grupul 7 Vânătoare „Oerlikon”12, ce intrase pe poziţie încă şi trei de la Escadrila 58 Vânătoare. de la 6 iunie 1944 în vederea ripostei la De asemenea, Escadrila de Alarmă a Podul de peste Argeş astăzi un eventual atac asupra podului C.F.R. Şcolii de Vânătoare de la Ghimbav-Braşov a trimis cinci Ea sosise de la Braşov cu următorul efectiv: 1 locotenent, avioane „I.A.R.-80” şi trei „Me-109”, obţinând câteva 2 sublocotenenţi, 3 subofi ţeri (2 plus 1 rezervă) trupă victorii probabile. Sublocotenentul aviator Radu Emil a fost 19 plus 99 rezervişti = 118 cu următorul armament: 9 tunuri rănit uşor, el aterizând cu avionul avariat. Toţi aceştia au de 20 mm, 6 P.M.-ZB de 7,92 mm, arme cu baionetă = 119, luat contactul cu avioanele invadatoare, luptându-se la mare cartuşe armă 6.600 bucăţi. În urma bombardamentului arătat, înălţime, la sud est de Piteşti. Ca şi altă dată, americanii Bateria „Oerlikon” de la podul C.F.R. de peste râul Argeş, au încercat să ducă în eroare forţele noastre de apărare, cum era normal, a deschis focul. Însă a fost lovită în plin, trimiţând un număr de avioane de vânătoare în zona având mari pierderi în oameni şi material: 18 artilerişti morţi Ploieştiului şi a Bucureştiului, însă le-a reuşit în mică măsură, în frunte cu locotenentul Predatu N., comandantul bateriei. deoarece itinerarul bombardierelor a fost cunoscut din De asemenea, au fost ucişi plutonierul Nedea Dinu, sergentul timp. S-a apreciat numărul de 40-50 avioane „Lughtning” major Stănescu Ion şi încă 17 artilerişti, iar alţi 14 au fost şi 60-70 „Mustang”. Cele de tip „Mustang” aveau de răniţi. Tot atunci au distrus două tunuri şi doi pivoţi p.m., asigurat protecţia apropiată a propriilor bombardiere, iar unitatea rămânând cu o singură secţie, care ar mai fi putut „Lightning”-urile pe cea îndepărtată. Ele au rămas în zona acţiona împotriva atacatorilor americani. De adăugat că, tot Ploieştiului şi Bucureştiului mai multă vreme după plecarea în acea zi, asupra podului C.F.R. de peste Argeş americanii celor cu patru motoare, insistând să zboare în preajma mai au mai lansat bombe şi în partea opusă a podului de cale multor aerodromuri. ferată pe teritoriul comunei Goleşti. O bombă a căzut chiar Trecuseră două ore şi jumătate de la intrarea lor în la capul podului dinspre comuna amintită care, deşi nu a spaţiul românesc, când două formaţii de 4 şi 12 avioane explodat, a produs mari stricăciuni, încât circulaţia pe calea „Lightning” au atacat aerodromul de la Petreşti-Dâmboviţa, ferată a fost oprită pentru două zile. S-au înregistrat 3 morţi incendiind patru avioane9. Probabil că acolo au aşteptat să de la Bateria 128 A.A. şi 7 răniţi dintre civilii afl aţi la munca surprindă avioanele noastre de vânătoare pe când veneau la câmpului13. NOTE 1944. AMERICAN AIR ATTACKS OVER THE 1 Rene Sedillot, Istoria Petrolului, Editura Politică, 1979, Bucureşti, f. 244. RAILWAY BRIDGES ON THE OLT 2 Artilerie antiaeriană. AND ARGEŞ RIVERS – Prof. VASILE TUDOR 3 Arhivele Militare Române, Fond 5476, dosar nr. 860, f. 326. 4 Ibidem, dosar nr. 190, f. 228. Th e passionate researcher of Romanian aviation history 5 Ibidem, dosar nr. 860, f. 23. presents an important event of Second World War – the American 6 Ibidem, f. 293. 7 Idem, Fond 5487, dosar nr. 7710, f. 399. bombardments on the Olt and Argeş rivers. Th e Allied actions 8 Idem, Fond 5476, dosar nr. 860, f. 319. had the purpose to limit the oil production for the German army 9 Idem, Fond 5487, dosar nr. 8010, f. 456. but the action had also an impact upon the civil population. 10 Idem, Fond 1727, dosar nr. 464, f. 303. 11 Ibidem, f. 305. Keywords: British American aviation, bombardment, 12 Idem, Fond 5476, dosar nr. 860, f. 280. 13 Idem, Fond 1727, dosar nr. 420, f. 249. refi nery, civil population, railway bridges

document 2012 4 (58) 53 studii/documente UN PROIECT ROMÂNESC AMBIŢIOS – VÂNĂTORUL DE CARE „MAREŞAL” Dr. Manuel STĂNESCU1

omânia a intrat în război în iunie 1941 cu un impus de Comisia Aliată (sovietică) de Control, a fost Rdefi cit major în ceea ce priveşte blindatele dizolvat Comandamentul Trupelor Motomecanizate, şi artileria antitanc, în condiţiile în care Armata Roşie proiectul „Armei M” fi ind oprit. a dispus – cel puţin în primii ani de război – de o Documentul pe care îl prezentăm în paginile superioritate în acest tip de armament nu doar cantitativă, următoare reprezintă darea de seamă întocmită după ce dar şi calitativă, inclusiv faţă de Wehrmacht. Armata în România au fost trimişi de autorităţile de la Berlin română dispunea în acel moment de aproximativ 300 de doi ofi ţeri germani, pentru a oferi asistenţă de specialitate tancuri uşoare, de fabricaţie cehoslovacă şi franceză, în în vederea fi nalizării prototipului. Concluziile acestora timp ce artileria antitanc nu depăşea calibrul de 47 mm. întăresc opinia conform căreia proiectul vânătorului de Importul de tehnică de luptă s-a dovedit curând a care „Mareşal” era unul viabil şi care ar fi putut avea un fi o soluţie inefi cientă, înzestrarea propriei forţe armate impact favorabil asupra capacităţii de apărare a trupelor absorbind cea mai mare parte a capacităţii industriale române. a Germaniei. Încă din vara anului 1942, Marele Stat Pentru aprofundarea acestui interesant subiect Major arăta că Germania nu poate livra tancurile şi recomandăm excelentul studiu al lui Cornel I. Scafeş, autoblindatele prevăzute în planul de înzestrare, fi ind apărut în 2004 în Buletinul Muzeului Militar Naţional3. necesar să se studieze modalităţi de fabricare în ţară a materialului respectiv. După bătălia de la Stalingrad s-a lucrat într-un ritm susţinut pentru a pune la dispoziţia * * * trupei armament antitanc performant. S-a trecut la Bucureşti, 11.01.1944 transformarea din autotunuri sau reînarmarea unor COPIE tancuri mai vechi sau de captură cu tunuri de calibru mai mare, din care au rezultat blindatele (numite în MARELE STAT MAJOR4 epocă tunuri anticar pe afet mobil) TACAM T-60 şi – Cabinet – vânătorul de care R-35 (transformat). O inovaţie de succes s-a dovedit tunul antitanc cunoscut sub numele de Am onoare a vă aduce la cunoştinţă că cei 2 specialişti „Reşiţa”, model 1943, calibrul 75 mm (o combinaţie între germani, lt. colonel Ventz şi Haymann, veniţi pentru tunurile antitanc „Zis-3” model 1941, sovietic, şi „Pak a examina vânătorul de care şi obuzierul de însoţire, 1940”, model 1940, german), o piesă comparabilă cu cele realizate de Cabinetul Militar la Uzinele Malaxa, au făcut germane şi ruseşti de acelaşi calibru2. următoarele afi rmaţii: Trebuie menţionat că modelul propus, „Arma M”, 1.Aprecieri asupra vânătorului de care. era unul complet nou, fără un corespondent direct pe Lt. colonel Ventz din Waff en-Amt5, căruia i se plan mondial, ceea ce a dus la o perioadă îndelungată de datorează improvizaţia „Hornisse”, tun de 88 mm experimente în ceea ce priveşte proiectarea. anticar montat pe carul Mark III deasupra carcasei, în În decembrie 1942 s-a constituit o echipă restrânsă locul turelei şi un vânător de care modern, derivat din ataşată Cabinetului Militar al Conducătorului Statului, „Panther”, în prezent în construcţie, a declarat că raportul destinată realizării studiilor preliminare. Mareşalul său asupra vânătorului de care „Mareşal“ va fi afi rmativ. Antonescu s-a interesat personal. Ulterior, au fost realizate Ca primă urmare va propune la Berlin să se trimită în 5 prototipuri ale armei „M”. Ultimul, M-05, a fost 8-10 zile un inginer constructor, spre a ne da concursul terminat în mai 1944, în iunie având loc o serie de probe său tehnic pentru perfecţionarea detaliilor. demonstrative în prezenţa mareşalului Ion Antonescu. Lt. colonel Haymann, trimis din partea O.K.H.6, şi-a La 23 august 1944, varianta M-05 îşi încheiase programul afi rmat credinţa că armata română, când va avea o mie de de probe, cu excepţia testului de rezistenţă. Producţia astfel de vânători de care, forţa sa combativă va fi în mod a fost suspendată de Marele Stat Major la 29 august. considerabil sporită. După părerea sa, vânătorul de care La 31 august s-a decis terminarea testelor, reluate la „Mareşal”, mobil, cu mare rază de acţiune şi armat cu un 21 septembrie. La 26 octombrie, prin Protocolul adiţional tun a.c. puternic va fi „ein grosser Hetzer” (un adversar secret la Convenţia de Armistiţiu semnată la Moscova, supărător) pentru ruşi7. Tot dânsul a adăugat: Generalul

54 4 (58) 2012 document studii/documente

Guderian8 doreşte să aibă unităţi de vânători de care, pe care superioară tuturor celorlalte sisteme de a folosi pentru să le poată arunca repede acolo unde adversarul dezlănţuie luptă tunul anticar. un atac cu care; odată acest atac slăbit, aceste unităţi re- În detaliu observaţiile specialiştilor germani au fost grupate înapoi ar trebui să fi e gata a interveni în altă zonă următoarele: ameninţată. Vânătorul de care prezentat, uşor, rapid, cu un a) Tonajul. consum redus de combustibil şi cu mare rază de acţiune, Faţă de puterea motorului, 15-16 cai la tonă, are calităţile cerute de o astfel de întrebuinţare. Părerea mobilitatea este socotită ca foarte avantajoasă. lt. colonel Haymann este să se păstreze calităţile Deşi lt. colonel Ventz a afi rmat că blindajul unui manevriere ale vânătorului de care „Mareşal”, rezistându-se vânător uşor de care trebuie să asigure echipajul numai tentaţiei de a i se mări protecţia. contra armei anticar ruse şi că deasupra acestui blindaj Ca valoare relativă, ambii specialişti, după ce-au orice creştere este inutilă, dacă nu se merge la plăci de văzut şi cele 2 improvizaţii de vânători de care, care 80-100 mm deci la tonaje prohibitive, înclină pentru o folosesc fostul car rus de recunoaştere T.60 şi carul R.2, uşoară îngroşare a blindajului nostru, aceasta fi ind cu pe care s-a montat tunul a.c. rus de 76,2 au clasifi cat astfel siguranţă propunerea echipajelor acestor vânători de care diferitele categorii de armament anticar motorizat: după primele lupte. Lt. colonel Haymann nu a fost de 1) Vânătorul de care special construit pentru această acord cu ideea îngroşării blindajului, deoarece aceasta misiune, ducând la o creştere a 2) Stürmgeschutz- greutăţii, va micşora ul armat cu tun anticar, mobilitatea vânătoru- 3) Carul de luptă lui de care, calitatea lui armat cu tun anticar, esenţială. 4) Vânătorul de b) Protecţia. care improvizat prin Un vânător de care montarea unui tun se poate găsi uneori în anticar pe carcasa unui dispozitivul inamic, fi e car în locul turelei, în unităţi de infanterie 5) Tunul anticar întărită cu mijloace tractat. anticar, fi e de blindate, Referindu-se armate şi cu tunuri la cei 2 vânători de anticar şi cu mitraliere. care improvizaţi din Ideal, vânătorul de care carele T.60 şi R.2, lt. Autotunul Vânătorul de Care Mareşal M-05 la o probă de rulaj în curtea Uzinelor Rogifer, trebuie să poată rezista colonel Ventz a spus: Bucureşti, 1944 (colecţia Cristian Crăciunoiu) la acest foc, ori de unde „50% sunt mai bune ar veni. Vânătorul greu decât nimic”. Lt. colonel Haymann: „deşi soluţia este german rezistă la tunul a.c. rus de 76,2 de la distanţă, chiar o improvizaţie totuşi, este mai valoroasă decât tunul la 100 m; dar atinge tonajul de 47t şi devine o adevărată anticar tractat”. uzină; un vânător uşor se poate mulţumi cu protecţia Lt. colonel Haymann, întrebat asupra proporţiei contra gloanţelor, schijelor şi contra armei anticar ruse. de motoare ce trebuie destinate vânătorului de Din aceasta se deduce că vânătorul greu este de o folosire care şi vehiculelor anexe/care de comandament, de nelimitată; cel uşor nu trebuie să depăşească, în principiu, reaprovizionare, de siguranţă etc. a spus categoric: fără dispozitivul infanteriei sau blindatelor proprii. dezvoltarea pe care a luat-o la ruşi carul de luptă, niciunul În duelul ce se naşte, vânătorul de care se prezintă din motoarele Hotchkiss comandate nu trebuie folosit la cu faţa: aceasta trebuie să fi e mai puternic blindată. altceva decât a duce tunuri anticar. Pentru comandament La vânătorul greu german placa din faţă are 80 mm pot fi folosite automobile Horch, Stoewer, iar pentru grosime sub o înclinare de 25°; vânătorul „Mareşal” reaprovizionări camioane de 3 tone, la care roţile dinapoi are prevăzută în faţă o placă de 20 mm grosime sub o se înlocuiesc cu o simplă şenilă, după un model ce ne înclinare mai favorabilă de 25° grade. poate fi pus la dispoziţie şi adaptabil la orice marcă de Lt. colonel Ventz a propus ca grosimea acestuia camion. Ca ordine de urgenţă în fabricaţie, ambii au să fi e ridicată la 30 mm, ceea ce se va încerca, fost de părere ca fabricarea vânătorului de care să treacă ţinându-se seamă şi de rezultatul tragerilor ce se înaintea oricărei alte lucrări similare, fi ind ca soluţie vor face în curând, cu arma anticar şi tunul de document 2012 4 (58) 55 studii/documente

45 mm a.c. ruse. Lateral, grosimea blindajului trebuie să este o problemă grea pentru aceste ateliere. Altfel, a face fi e de circa 1/3 din aceea a plăcii din faţă. Germanii au un posibilă scoaterea tunului prin carcasă ar însemna a slăbi vânător de care cu 50 mm în fată, faţă de 15 mm lateral. carcasa sau a recurge la complicaţii de construcţie; Am fost sfătuiţi a menţine grosimea laterală actuală. - evacuarea gazelor rezultate din tragere se face la Forma carcasei a fost găsită foarte simplă şi foarte vânătorul german cu ajutorul unui ventilator special. reuşită. Lt. colonel Haymann a comparat-o cu forma Dacă absorbţia ce-o face ventilatorul motorului broaştei ţestoase, joasă, greu de observat din depărtare şi Hotchkiss nu se va dovedi sufi cientă la experienţe, se va uşor de fabricat. recurge la montarea unui ventilator electric. c) Armamentul. d) Muniţia. 9 Tunul a.c. de 75 mm D.T.U.D.R. este socotit ca Vânătorii de care germani, armaţi cu tun de 75 mm, sufi cient de puternic, chiar faţă de carul T-34. duc până la 70 proiectile. La vânătorul „Mareşal” se vor Asupra aşezării lui s-au făcut următoarele putea realiza 45 proiectile. Viteza şi mica siluetă a carului observaţii: precum şi viteza mai mare a proiectilului nostru permite - câmpul lateral de 15 grade este foarte bun; la o tragere la mai mică distanţă şi mai precisă, deci consum vânătorul german greu acest câmp este de 30 grade, însă mai mic de muniţii. ţinându-se seama de uşurinţa cu care schimbă de direcţie e) Motorul şi transmisia au fost găsite ca foarte bune. vânătorul „Mareşal” cele 15 grade sunt socotite ca larg Transmisia a rezistat în sufi ciente; s-ar putea chiar reduce, dacă alte foarte bune condiţii la nevoi cer aceasta; proba cerută de a face - câmpul vertical a o pornire în pantă de fost considerat sufi cient circa 30°. = +10 şi -5°, vânătorul f )Conducerea german are -8° din vânătorului de care. cauza genulierei lui Pentru a se permite mult mai înalte; o ochire a vânătorului - genuliera ar trebui de care mai uşoară, ridicată pentru a se s-a adoptat la carul evita lovirea pământului „Mareşal” o conducere cu ţeava la trecerea inversată faţă de aceea şanţurilor şi mişcarea a actualelor care: în teren a traiectoriei direcţia se schimbă foarte întinse. Vânătorul de care Mareşal (M-05) construit la Resiţa în anii 1943-1944 prin frânarea cu Acest deziderat se piciorul, nu cu mâna, va satisface ridicându-se umerii cu 18 cm, suspensia mai a celor 2 şenile. Sistemul acesta permite o mişcare a înaltă cu 10 cm şi traverse laterale mai joase în car cu carului în direcţie chiar atunci când ochitorul, care este şi 8 cm; conductor, are mâinile ocupate la cele 2 manivele de - retragerea tunului cu 20-50 cm în car, sfătuită înăl ţime şi direcţie. La oprire conductorul angrenează de lt. colonel Ventz, nu este posibilă din cauza poziţiei viteza 1-a şi debreiază – frânează cu ambele picioare; încărcătorului; numai montarea unui tun anticar special, orice ridicare a unuia din picioare produce rotirea carului cum au germanii, ar putea satisface acest deziderat; în partea opusă. - aşezarea tunului pe un afet special a fost găsită bună; Sistemul a fost găsit ingenios de cei 2 specialişti ni s-a recomandat să examinăm şi soluţia unei suspensii germani şi a fost examinat cu o minuţioasă şi îndelungată cardanice, aşezată între blindaj şi podeaua şasiului (ni se atenţiune. Lt. colonel Haymann a mers în car spre a-l vor trimite planuri). vedea lucrând şi a cerut un mers pe linie dreaptă de-a Se va folosi această idee în mod avantajos la plasarea lungul unei alei asfaltate spre a vedea sensibilitatea carului unei mitraliere uşoare în blin daj, lângă tunuri; la frânarea şenilelor cu piciorul. - scoaterea tunului pentru reparaţii numai după o prealabilă ridicare a blindajului, a fost găsită ca A 2-a inovaţie, combinarea debreiajului cu acce- nepractică. leraţia, a format obiectul aceleiaşi atenţii. Cum însă reparaţii de tunuri la noi nu se fac decât g) Personalul. la atelierele mobile, ridicarea unei carcase de 1,5 tone nu Vânătorul de care „Mareşal” are numai 2 oameni:

56 4 (58) 2012 document studii/documente

şanţuri adânci şi o masă de pământ frământat. Şenila carului rus T.60 s-a dovedit astfel foarte bună: nu adună pământ şi nu produce deşeniere prin înfi gere laterală în pământ la viraje. Ni s-a recomandat o reexaminare a depărtării între şenilă şi apărătoarea ei, unde s-ar putea aduna pământ. Vânătorul de care M-05, vedere de sus, reconstituire desen de L. Moroşanu După deplasările în teren desfundat, un ochitor-conductor şi un încărcător radiofonist. Ideea înmuiat şi amestecat cu de bază a fost: conductorul nu trage când conduce şi nu zăpadă şi printr-o arătură de toamnă, făcute cu uşurinţă, conduce când trage, cu excepţia schimbării de direcţie a lt. colonel Haymann a declarat: un vehicul atât de mic şi carului, ce se face numai cu picioarele în cazul obiectivului atât de mobil (ein solches kleiness Ding so beweglich) nu mişcător. am văzut încă până acum. Lt. colonel Ventz a declarat că un proiect oarecum i) Organizarea în unităţi. asemănător pentru combinarea funcţiilor a prezentat un Cei 2 specialişti au preconizat următoarea or- constructor german, dar a fost respins. El prevedea însă ganizare: combinarea funcţiilor de încărcător cu ochitor. Vânătorii de care organizaţi numai în grupuri Nu s-a adus nicio critică acestei inovaţii. Dimpotrivă, (divizioane) independente la dispoziţia marilor lt. colonel Ventz a întrebat: cum aţi ajuns la această soluţie, comandamente. a combinării funcţiilor pentru reducerea personalului, pe Comandantul merge înapoi pe un vehicul auto care o urmărim şi noi? „toate terenurile” prevăzut cu radio recepţie şi emisie pe Ambii specialişti au arătat însă că pentru funcţia 2-3 lungimi de undă: una cu comandamentul de M.U., de conductor-ochitor va trebui să fi e folosiţi însăşi alta cu bateriile şi a 3-a – eventual – cu carele. comandanţii de baterii, comandanţii de secţii şi – la restul Pe lângă el un grup de comandă foarte redus în auto carelor – subofi ţeri. Cei doi ocupanţi ai carului trebuie toate terenurile. să aibă loc sufi cient pentru buna îndeplinire a funcţiilor Divizionul pe 3 baterii, bateria pe 3 secţii, secţia pe lor combinate, mai mult decât locul extrem de redus din 3 piese. carele actuale unde funcţiile sunt complet separate. Comandanţii de baterii şi secţii conduc şi ei câte un Carul „Mareşal” are acest loc bine asigurat. vânător de care. Pe carul comandanţilor de baterii se pune h) Suspensia şi şenila. încă un radiofonist (dacă este posibil) pentru legătura cu Nimic deosebit pentru suspensie. Şenila deşi cu divizionul, sacrifi când o parte din muniţie. un coefi cient de presiune de 0,6, care la carele germane Trenurile de luptă pe camioane. merge până la 0,9 şi chiar 1, totuşi ni s-a dat sfatul a o Tren regimentar pe divizion, divizibil la nevoie pe mai lărgi. baterii. Se va încerca în acest scop şenila unui car 38 T venit j) Concluzii. din Crimeea. Exacta opinie a celor 2 specialişti asupra vânăto- Găsindu-se că înălţimea de la fundul carului este prea rului de care „Mareşal” nu a putut fi cunoscută. Din mică (30 cm), ni s-a recomandat o ridicare până la 40 cm. unele aprecieri se deduce valoarea ce-au acordat-o Spre a ni se dovedi că actuala înălţime este mică, lt. colonel realizării noastre. Între altele, lt. colonel Ventz, vorbind Ventz a cerut să se facă 3 învârtituri pe loc, care adunând de inventivitatea spiritului romanesc a regretat că pământ sub car trebuia să-l imobilizeze. Deşi terenul mentalitatea germană, care vrea să păstreze secrete era desfundat, carul s-a învârtit pe loc de trei ori într-un realizările sale, împiedică colaborări ce-ar putea fi sens şi de 3 ori în celălalt şi apoi a pornit, lăsând în urmă folositoare chiar industriei germane.

document 2012 4 (58) 57 studii/documente

Interesul care l-au arătat cei 2 specialişti vânătorului livrare. Pentru formarea sudorilor de blindaj ni se asi gură de care a fost tot timpul extrem de viu. În special inovaţiile instruirea lor în curs de 8 zile cu procedeele cele mai noi le-au examinat cu atenţiune şi au cerut repetat explicaţii ale industriei germane. asupra originii şi dezvoltării or: conducerea inversă, Rămâne de afl at cele ce au raportat aceşti 2 specialişti ambreiaj combinat cu acceleraţia, funcţiunile combinate generalului Hansen11, căruia i s-au prezentat înainte ale servanţilor, aşe zarea muniţiei, aşezarea tunului pe de plecare într-o audienţă de 15 minute. Va fi întrebat fundul carului. cu ocazia vizitei sale din această săptămână la uzinele Impresia specialiştilor a fost că cei 2 ofi ţeri germani Malaxa. au avut mai mult de luat, decât de dat, judecând după 2. Obuzierul de însoţire. întrebările şi observaţiile ce-au făcut. Aceasta se poate Planul obuzierului de însoţire prezentat celor deduce şi din comparaţia cu cel mai nou vânător de care 2 specialişti germani a fost găsit judicios în tocmit. german, armat cu tun a.c. de 88 mm, deci superior cu o Armata germană dispune de astfel de obuziere de clasă tunului nostru de 75 a.c. D.T.U.D.R. şi care are [....] însoţire de calibru 150 mm model vechi, montate pe 10 tone, faţă de 7,5 tone ale vânătorului de care. carcasa carului ceh C.K.D.-38T. Sunt şi în prezent între- Întrebaţi asupra unei colaborări industriale pentru buinţate în Italia, ca artilerie pe şenilă (Sebsfahrlafette) satisfacerea nevoilor armatei germane şi române prin organizate în grupuri/divizioane independente, la dis- fabricarea în serie a vânătorului de care „Mareşal”, poziţia comandamentelor. Soluţia răspunde tendinţei de specialiştii germani au răspuns că nu au mandat să ia motorizare a artileriei prin montarea pieselor pe vehiculul angajamente. automotor, soluţie superioară vechii formule de tractare La cererea noastră au promis totuşi că ni se vor da mecanică a pieselor. răspunsuri ofi ciale, prin constructorul ce va veni, la unele Genuliera mai joasă a obuzierului nostru de însoţire întrebări cu caracter tehnic. Din amabilitate lt. colonel a fost găsită avantajoasă; obuzierul rus de 122 mm a fost Ventz a mărturisit că Waff en-Amt nu va consimţi să ni se considerat ca adecvat scopului: bătaia oarecum redusă răspundă la toate întrebările; din dorinţa sa de a ne ajuta a lui nu constituie un inconvenient, artileriei de asalt şi faţa de atenţiunea cu care au fost primiţi, ambii ofi ţeri cerându-i-se să tragă normal direct, deci la mici distante. germani au promis că ne vor da şi la restul de întrebări Ansamblul este însă astfel organizat, încât acest răspuns, verbal şi cu caracter confi denţial prin ataşatul obuzier poate concura şi la apărarea statică a unui front şi nostru militar. la pregătirea unui atac din poziţii defi late. Unghiul maxim Faţă de colonelul Assmann, de la Misiunea Militară Germană şi de colonelul Busch, de la Misiunea Economică Germană, ambii specialişti au cerut să ni se acorde tot sprijinul pentru realizarea vânătorului de care, prin livrări de materii prime şi fabricate din Germania. Pentru piesele ce nu se pot fabrica decât în Germania cum sunt galeţii îmbrăcaţi cu cauciuc ai suspensiei nu ni s-a făcut nicio promisiune formală. Vom primi răspunsul prin colonelul Busch Vânătorul de care M-05, vedere din faţă, reconstituire desen de L. Moroşanu asupra posibilităţilor de

58 4 (58) 2012 document studii/documente

Vânătorul de care M-05, vedere laterală, reconstituire desen de L. Moroşanu de înclinare de 22 grade îi permite să tragă la circa 650° m, Este deci greşit a se cere acestor piese, în cazul iar luneta panoramică asi gură şi execuţia tragerilor unui atac inamic cu care „înaintate” (Panzer) să fi e astfel indirecte. Încărcarea proiectilelor grele şi cu cartuş sepa- întrebuinţate, adică împinse ofensiv la lupta de care, rat justifi că mărirea numărului de servanţi de la 2 la chiar fi indcă ele vor fi uşor distruse din cauza insufi cientei 3 sau 4, loc fi ind sufi cient. protecţii (15 mm) şi a siluetei vizibile şi caracteristice. Separarea funcţiilor de ochitor şi conductor de Greşeala aceasta este frecventă în armata germană şi se asemenea a fost găsită justifi cată, dat fi ind marea atenţie luptă cu greutate în contra ei. Părerea specialiştilor germani este ca obuzierul de ce se cere ochitorului, care trebuie să intervină contra 122 şi 150 mm să nu se monteze pe saşiul echipat cu obiectivelor greu de descoperit: cazemate camufl ate, motorul Hotckiss decât după ce se vor satisface toate cuiburi de arme automate improvizate în teren etc., spre nevoile în vânători de care. deosebire de obiectivele vânătorului de care, de profi l Cum în acest an sunt probabilităţi de a avea cele 1.000 înalt şi mai uşor de găsit. motoare comandate şi numai circa 500 tunuri anticar, va Ni s-a recomandat dotarea obuzierului de însoţire cu urma să se decidă pe timpul fabricaţiei ce destinaţie vor un număr de proiectile, deoarece tonajul nu joacă niciun primi saşiurile disponibile. Primesc: rol: deplasarea obuzierului de însoţire nu cere rapiditate - un alt tun anticar, german de exemplu; şi nici trecerea prin terenuri foarte grele, pe care le poate - tunul Vickers de 75 mm antiaerian adaptat ca tun a.c.; ocoli. Aşezarea muniţiei în parte dea supra motorului fi ind - obuziere de 122 sau 150 mm. inevitabilă, cere o bună izolare contra căldurii pentru a 3. Diverse informaţiuni. nu se infl uenţa temperatura pulberii de azvârlire şi deci a) Carele blindate ruseşti. bătaia proiectilelor. Cei 2 ofi ţeri germani declară că atât calitativ-tehnic, Întrebuinţarea obuzierului de asalt, au declarat cât şi cantitativ carele ruseşti deţin superioritatea. Carul specialiştii, trebuie să fi e bine cunoscută trupelor, ce le T-34 rus nu poate fi egalat de industria germană din cauza motorului foarte uşor, de tip aviaţie, construit din primesc ca întărire. Obuzierul trebuie să dispună de obuze metale uşoare. Germania nu dispune de astfel de metale explozive pentru misiunile lui normale. Ca orice gură de şi deci nu poate fabrica motoare uşoare şi totuşi puternice. foc însă va dispune şi de un procent redus de proiectile Carele germane caută a contrabalansa această inferioritate Hohlladung spre a se putea apăra contra carelor de luptă. prin folosirea unui tun mai puternic, instalaţii interioare Aceste proiectile ce se trag la o distanţă cel mult egală cu mai perfecţionate şi un personal mai bine instruit, mai viteza iniţială a proiectilului, adică sub 400 m. conştient şi mai disciplinat. Deci contra carelor de luptă obuzierul de însoţire va Privitor la valoarea tunului de 76,2 rus care armează lua o atitudine defensivă şi va căuta poziţii mascate sau carul T-34, ofi ţerii germani recunosc că având o ţeavă camufl ate, spre a nu fi descoperit înainte ca tancul advers mai scurtă şi fără frână de gură puterea lui este inferioară să intre în bătaia efi cace. celui de 75 mm german. Dar are marele avantaj de a trage document 2012 4 (58) 59 studii/documente acelaşi proiectil ca tunul de câmp sau antiaerian, facilitate Carul de luptă îşi găseşte întrebuinţarea lui tipică de importanţă uneori capitală în acest război. Unifi carea numai la marile unităţi blindate, chemate a face pătrunderi realizată de ruşi în arma ment, motorizare, aviaţie, declară adânci şi deci duce lupta în situaţii neprevăzute. În germanii, este de un folos neînchipuit, faţă de diversitatea toate celelalte cazuri tunul de asalt, cu care are oarecare modelelor cu care luptă armata germană. În cadrul acestei asemănare vânătorul de care „Mareşal” deşi are un blindaj mai redus, îşi găseşte o mult mai largă întrebuinţare. idei lt. colonel Ventz şi-a exprimat mirarea că tunul nostru c) Muniţia anticar. anticar nu va putea trage muniţia germană. Rapoartele unităţilor de pe frontul german arată Ruşii nu mai fabrică decât carul T-34. Carele K.W.1 că proiectilul Hohlladung îşi pierde din importanţă. şi K.W.2 au dispărut: prizonierii ruşi vorbesc de care Trupa preferă proiectilul de ruptură, perforant, care dă de 100 tone, dar nu au apărut şi tonajul acesta pare a efecte mai sigure. Artileria divizionară posedă totuşi şi le limita întrebuinţarea. Cât priveşte capacitatea de trage proiectilul Hohlladung pentru a se apăra, când este producţie a carelor T-34, nu se poate da nicio cifră. Se atacată de care de la mică distanţă. ştie numai că specialiştii ruşi, veniţi în 1940 în Germania d) Desfăşurarea războiului. pentru a primi planurile carelor germane M.III şi M.IV Germania face eforturi mari în domeniul armei (conform înţelegerii din august 1939), au cerut să li se blindate a armelor noi despre care nu s-a obţinut nicio arate şi fabricile nu numai atelierele de experienţe, care precizare şi al aviaţiei. Deşi bombardamentele au atins unele fabrici, a 2-a zi a reînceput reconstrucţia lor. Totuşi de fapt erau fabricile germane, ceea ce demonstrează că nici de la aceste arme, nici de la cele ce se montează erau minuscule faţă de cele ru seşti. pe coasta canalului se aşteaptă decizia. Se crede numai Obuzierul de însoţire rus, obţinut prin aşeza rea că ruşii nu vor putea continua lupta istovitoare de azi unui obuzier de 122 mm pe carcasa carului T-34, este la nesfârşit şi că Germania îi va putea învinge după ce de slabă valoare: prea înalt, proiectile puţine şi instalaţie lipsurile sau defecţiunile ruşilor vor slăbi puterea actuală rudimentară. În schimb un tun de asalt recent rus este a armatei lor. foarte reuşit şi periculos. Lt. colonel Ventz, fără a manifesta neîncredere în b) Carele germane. posibilităţile armatei germane, crede că dacă nu ar fi Ultimele care M.IV., modifi cate, Tiger şi Panter, atâtea unităţi germane risipite în Europa, ruşii ar putea fi sunt superioare, spun ofi ţerii germani, carelor ruseşti bătuţi în 4-5 luni. Lt. colonel Haymann, deşi îngândurat în ansamblul calităţilor lor. Se remarcă o preferinţă când i se vorbea de desfăşurarea actuală a luptelor, afi rmă că prin noi arme, cu noile bombardiere uşoare şi în unităţile blindate germane pentru tunul de asalt grele germane şi cu represaliile asupra Angliei şansele (Stürmgeschutz) faţă de carul de luptă. Tunul de asalt Germaniei de a câştiga războiul se măresc. fi ind fără turelă, poartă un tun de un calibru superior carului de luptă de tonaj egal, oferă o siluetă mai mică şi ŞEFUL CABINETULUI MILITAR are deci şanse mai puţine de a fi lovit. Colonel /ss/ R. Davidescu

NOTE AN AMBITIOUS ROMANIAN PROJECT – 1 Serviciul Istoric al Armatei. 2 Cornel I. Scafeş, Armamentul anitanc din dotarea armatei române în 1941- “MAREŞAL” TANK DESTROYER – 1945 în colecţiile Muzeului Militar Naţional, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional. Serie Nouă”, nr. 1/2003, Partea I, pp. 275-277. MANUEL STĂNESCU, PH.D. 3 Cornel I. Scafeş, Vânătorul de care Mareşal, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional. Serie Nouă”, nr. 2/2004, pp. 210-237. Th e revolutionary project of the „Mareşal” tank 4 Arhivele Militare Române, Fond 948 - Marele Stat Major, dosar 811, destroyer was elaborated in the Rogifer plant in ff. 269-284. 5 Ministerul de Război. Bucharest by specialist of the Armed Forces. Th e report 6 Oberkommando des Heeres – Înaltul Comandament al Armatei de Uscat. included in the article represents the german point 7 În traducere directă „un Hetzer de mai mari dimensiuni”, Hetzer fi ind un of view about this project, which was subsequently model german de tun autopropulsat. 8 used by the Germans to produce the tank destroyer Heinz Guderian, (1888-1954), general german, principalul teoretician al întrebuinţării autonome a unităţilor de blindate. Comandantul unor grupări Jagdpanzer 38 (t) Hetzer. de tancuri în Polonia (1939), Franţa (1940) şi Uniunea Sovietică (1941). Inspector general al trupelor de blindate (1943) şi şef de stat-major al O.K.H. Keywords: tank, prototype, mechanized troops, (1944-1945). 9 Rogifer plant, Bucharest Prescurtarea de la Direcţia Tehnică – Uzinele Domeniilor Reşiţa, model denumit ulterior „Reşiţa”. 10 Lipsă text. 11 Şeful Misiunii Militare Germane în România.

60 4 (58) 2012 document studii/documente EXECUTAREA DE CĂTRE STATUL ROMÂN A OBLIGAŢIILOR STABILITE DE ART. 12-19 DIN CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU LA 23 IANUARIE 1945

Drd. Teodora GIURGIU1

n cuprinsul Memoriului nr. 2603 din 23 ianuarie starea bunului respectiv (lipsuri, reparări etc.). S-au întocmit Î19452, preşedintele Comisiei Române pentru aceste fi şe pentru materialele afl ate asupra autorităţilor, Aplicarea Armistiţiului s-a oprit şi asupra stadiului variind între 30-100%. îndeplinirii prevederilor conţinute de art. 12-19 din Pe baza acestor documente s-a întocmit, de fi ecare Convenţia de Armistiţiu. autoritate, planul general de reparaţii pentru toate Art. 12 prevedea restituirea în deplină bună stare a materialele, prevăzându-se echipe volante, ateliere şi fabrici valorilor şi materialelor luate de pe teritoriul U.R.S.S. în în diferitele părţi ale ţării, unde urmau să fi e executate timpul războiului. Măsurile luate au privit materialele respectivele operaţiuni. afl ate asupra autorităţilor, precum şi cele afl ate asupra Urmărindu-se executarea acestui plan, au fost reparate, particularilor3. până la data prezentului memoriu, materiale variind între În ceea ce privea materialele afl ate asupra autorităţilor 20-100% astfel: Ministerul Economiei Naţionale a reparat s-au impus: 447 de piese, unelte şi diverse maşini, reprezentând 88%; 1. Identifi carea şi colectarea materialelor4 Regia Autonomă C.F.R. a reparat 6.346 de maşini, piese, Prin reprezentanţii Serviciului de Capturi al Armatei, scule şi diverse materiale 40%; Serviciul Capturi al Armatei Marelui Stat Major, Ministerului Economiei Naţionale, diferite materiale 50%; Secretariatul General al Lichidării Direcţiei Generale C.F.R., Secretariatului General al Bunurilor, diferite maşini şi materiale 20-70%; Marele Stat Lichidării Bunurilor şi fostelor Guvernăminte ale Lichidării Major circa 30%. Termenele prevăzute pentru fi nalizarea Basarabiei şi Bucovinei, s-au stabilit iniţial materialele operaţiilor varia între 15 februarie şi 1 aprilie pentru existente înscrise în registrele diferitelor autorităţi, majoritatea materialelor, iar pentru parte din ele, şi anume departamente, regii autonome etc. pentru unele instalaţii industriale, data de 1 iulie 1945. La momentul redactării memoriului, operaţiunea de Se exceptau de la aceste termene materialul rulant verifi care a bunurilor afl ate asupra autorităţilor era aproape care urma a fi reparat, lărgit pentru liniile sovietice şi terminată şi se cunoştea precis situaţia acestor bunuri. După predat într-un timp mult mai lung, după un program făcut identifi care, materialele au fost adunate de către autorităţi de către Direcţia Generală a Căilor Ferate în legătură cu în mai multe centre, în vederea sortării lor pe categorii şi în împuternicitul special al Comisiei Aliate de Control pe raport cu starea lor5. Pentru cele considerate în bună stare, lângă C.F.R. conform celor hotărâte în conferinţele avute la Comisia 3. Vagoanele cerute şi cele obţinute pentru încărcare7 Aliată de Control, s-a stabilit ca, înainte de a fi ambalate şi Până la data de 15 noiembrie 1944, când s-au suspendat expediate la punctele de predare, să se ceară a fi vizitate de transporturile de către Comisia Aliată de Control, au fost către împuterniciţii comisiei, care să dea „bun de transport” cerute un număr de 5.767 de vagoane pentru transportarea pentru cele acceptate. În acest sens s-a cerut Comisiei diferitelor materiale. După data de 1 decembrie, când s-au Aliate de Control să trimită delegaţi la centrele unde se reluat transporturile s-au mai cerut 1.248 de vagoane pentru găseau adunate circa 3.393 vagoane de materiale. Nu au fost materialele văzute de către delegaţii sovietici şi pentru care vizitate decât circa 40% din aceste centre şi deci nu s-au aceştia au dat „bun de transport”, în total 7.015 de vagoane. putut expedia bunurile respective în vederea predării. Din acestea s-au acordat de către Comisia Aliată de 2. Reparaţia materialelor6 Control până la 15 noiembrie 1944 numai 2.135 de vagoane, Existând obligaţia ca materialele să fi e predate în bună iar pentru luna decembrie 1.572, în total 3.707 de vagoane stare, împuterniciţii Comisiei Aliate de Control au cerut ca faţă de cele 7.015 cerute. toate materialele să fi e reparate, indiferent de starea în care 4. Predări8 au fost ridicate. Până la clarifi carea a ceea ce se înţelegea prin Au fost predate direct delegaţilor sovietici locali: „bună stare”, s-au luat măsuri de a se repara, în primul rând, Serviciul Capturi al Armatei de la unităţile armatei 779 de toate materialele degradate prin întrebuinţare, transport etc., vagoane şi de la autorităţile civile 25 de vagoane; Ministerul urmând, ca în cazul când nu se soluţiona favorabil înţelesul Economiei Naţionale: 2 fabrici ulei şi 1 fabrică săpun; de „bună stare”, să fi e reparate şi celelalte. Secretariatul General al Lichidării Bunurilor 77 vagoane; În acest scop şi în vederea întocmirii unui plan general fostul Guvernământ al Bucovinei 1 vagon; Regia Autonomă de reparaţii a tuturor materialelor, s-a dispus întocmirea C.F.R. material de cale ferată; Marele Stat Major a predat fi şelor de sortare pentru fi ecare maşină şi obiect mai autovehicule afl ate asupra unităţilor armatei astfel: din totalul important, din care să se poate deduce, în orice moment, de 2.667 s-au predat cu forme 592, au fost luate de armata document 2012 4 (58) 61 studii/documente sovietică fără forme 348 şi au rămas să fi e predate 1.728, S-au remarcat şi următoarele disfuncţionalităţi: reformate sau reparate; s-au predat şi diverse materiale unele referitoare la rezolvarea cu întârziere a problemelor 82 de vagoane. de interpretare a art. 12 şi altele, la măsurile luate de În ceea ce privea livrările la punctele expres instituite, Comandamentul Sovietic sau de unităţi ale armatei sovietice, pentru predarea şi primirea bunurilor provenite din U.R.S.S., în contrazicere cu cele stabilite de comun acord cu Comisia s-au instituit, la cererea Comisiei Aliate de Control, comisii Aliată de Control15. mixte româno-sovietice la Constanţa, Galaţi, Mărăşeşti, Deoarece art. 12 din convenţie avea o redactare lapidară Buzău şi Socola-Iaşi. era necesară o interpretare a diferitelor probleme constatate, Regia Autonomă C.F.R. a predat la Constanţa 108 de cărora să li se dea o largă publicitate pentru informarea vagoane (motoare, generatoare, maşini, unelte), iar la Galaţi publicului interesat. Multe chestiuni de interpretare au fost 24 de vagoane (scule, piese de schimb pentru locomotive). înglobate în Memoriul Comisiei Române pentru Aplicarea Serviciul de Capturi al Armatei a trimis la Constanţa Armistiţiului adresat Comisiei Aliate de Control, respectiv 7 vagoane cu maşini, unelte; 2 vagoane cu material divers; ministrului A. Vîşinski16 la data de 16 noiembrie 1944 şi la Galaţi 12 vagoane cu mobilier; 2 vagoane cu maşini de la care s-a primit răspuns pentru anumite puncte la data tipografi ce; 21 de vagoane cu material construcţii; 1 vagon de 9 decembrie 1944. Prin memoriu, Comisia Română cu cauciuc. Secretariatul General al Lichidării Bunurilor pentru Aplicarea Armistiţiului a supus Comisiei Aliate de a raportat: la Constanţa au fost încărcate şi expediate în Control problema mai multor categorii de bunuri despre U.R.S.S. diverse materiale şi maşini cu vapoarele Terek, care se considera că nu trebuiau să fi e restituite, neintrând în Sisran; Oblispolehom, Raicomwood, circa 300 vagoane defi niţiile art. 12 ca de exemplu: a) materialul de război17; b) iar în curs de încărcare era vaporul „Ardealul”. Marele Stat materialele transportate în U.R.S.S. de proprietarii români Major la Constanţa a expediat de către unităţi un număr de şi readuse în ţară; c) materialele transportate din U.R.S.S. 112 vagoane cu materiale. Ministerul Agriculturii şi de către proprietarii români după 194118; d) produsele, Domeniilor a predat 7 vagoane cu diferite maşini agricole. materiile consumabile; e) obiecte risipite, deteriorate sau Ministerul Afacerilor Interne a livrat următoarele vite: 6.604 încorporate. Prin răspunsul din 9 decembrie 1944, Comisia cabaline; 12.832 de bovine, 16.555 de ovine; 82 de porcine; Aliată de Control a comunicat că toate bunurile de mai sus 6 cămile. După datele pe care le poseda Ministerul Afacerilor trebuiau restituite, cu excepţia celor de la punctul b) pentru Interne, care era însărcinat cu organizarea adunării şi predării care se dădeau aprobări de la caz la caz. Mai rămăseseră încă vitelor afl ate pe teritoriul ţării, mai rămăseseră de restituit: nerezolvate unele chestiuni, care urmau a fi soluţionate de 10.074 de cabaline; 4.977 de bovine; .257 de ovine; 126 Comisia Română de acord cu Comisia Aliată de Control. de porcine; 2 cămile; 2 bivoli. Transportul convoaielor de Cea de-a doua categorie de difi cultăţi s-a concretizat vite fusese sistat, conform dispoziţiilor Comisiei Aliate de prin: punerea de santinele sovietice la centrele de Control, din cauza timpului nefavorabil până la 1 aprilie 1945. motocultură, ferme, fabrici, depozite şi în unele cazuri Se luaseră măsuri pentru organizarea centrelor de iernat aplicări de sigilii, care au făcut imposibil accesul delegaţilor şi aprovizionarea cu furajele necesare. Marele Stat Major comisiei însărcinaţii cu executarea lucrărilor de inventariere, a predat 1.465 de cai; 1.155 de bovine; 118 ovine; 9 cămile. ambalare etc., în vederea expedierii lor în U.R.S.S.; ocuparea Pentru identifi carea materialelor afl ate asupra particularilor9 procedura a fost stabilită prin Legea nr. 571 şi ridicarea materialelor din depozitele marinei, în special, din 1944 şi o serie de comunicate prin presă şi radio10. care ulterior a fost nevoie a fi inventariate; schimbarea dispoziţiilor iniţiale, care au antrenat apoi refacerea şi chiar Conform acestora, prefecturile de judeţe aveau 19 sarcina de a colecta, în centrele fi xate, bunurile depuse întocmirea de noi lucrări ; nu s-a repartizat numărul de de particulari la circumscripţiile de poliţie şi posturile vagoane cerut pentru transportul materialelor găsite bune, de jandarmi şi înaintarea către Comisia Română pentru din care cauză acestea au rămas pe rampe şi au fost supuse Aplicarea Armistiţiului a unei situaţii centralizatoare a degradărilor din cauza intemperiilor; arhiva Secretariatului bunurilor colectate11. Până la data redactării memoriului se General al Lichidării Bunurilor Alimentare şi Industriale, primiseră situaţii centralizate complete de la 12 prefecturi absolut necesară la întocmirea lucrărilor de restituire nu a şi de la 14 prefecturi, incomplete12. Situaţia centralizatoare putut fi ridicată de la Valea Sadului şi adusă la Bucureşti, era înaintată Comisiei Aliate de Control, care dispunea deoarece comandanţii sovietici din Târgu Jiu au oprit vizitarea centrelor de către împuterniciţii săi13. mutarea ei. Pentru punerea în bună stare a materialelor, s-au În ceea ce privea art. 14, urmărirea şi arestările celor întâmpinat difi cultăţi mari în ceea ce privea în special vinovaţi de crime de război au început imediat după maşinile şi instalaţiile industriale afl ate asupra particularilor 23 august 1944, cu principalii responsabili. Ceea ce lipsea lipsiţi de mijloace materiale. S-au făcut demersuri la însă, pentru continuarea acestei acţiuni, era cadrul juridic Ministerul Economiei Naţionale şi Delegaţia Economică în pentru defi nirea, arestarea şi judecarea celor pasibili de sensul că acei particulari să fi e ajutaţi de către stat în vederea asemenea învinuiri20. De aceea guvernul român a pregătit îndeplinirii obligaţiei de a preda materialele în bună stare. o Lege specială pentru defi nirea şi judecarea criminalilor de În acest sens se iniţiase şi un proiect de lege14. război, care a fost publicată la 20 ianuarie 194521.

62 4 (58) 2012 document studii/documente

Obligaţia luată de guvernul român prin art. 15 al a fi măcinate. Numai bibliotecile cu drept de depozit legal Convenţiei de Armistiţiu a fost integral îndeplinită (lista şi bibliotecile instituţiilor de învăţământ superior puteau organizaţiilor dizolvate a fost comunicată Comisiei Aliate păstra aceste publicaţii, inventariate şi închise în dulapuri de Control odată cu memoriul din 21 septembrie 1944)22. sau încăperi speciale sub directa răspundere a şefi lor acestor Măsurile de ordin general, ca şi acelea privind cazuri instituţii. Ele nu puteau fi consultate, în scop de studiu, decât speciale, în aplicarea art. 16 din convenţie, se luau în acord cu autorizaţie specială, dată sub proprie răspundere, a şefi lor 30 cu Comisia Aliată de Control23. instituţiilor respective . Pentru controlul deciziilor Comisiei Publicaţiile periodice (cotidienele etc.) apăreau şi se Române pentru Aplicarea Armistiţiului în această chestiune tipăreau potrivit normelor următoare24: a) Pentru a putea şi pentru verifi carea, în bibliotecile publice şi editurile sau apărea, ziarele şi celelalte periodice aveau nevoie de autorizaţia librăriile din provincie, a publicaţiilor care nu trebuiau de apariţie a Cenzurii Centrale a Presei care se acorda după o cuprinse în liste, dar care ar fi putut avea totuşi caracterul prealabilă cercetare de către o comisie specială care funcţiona „dăunător” stabilit, s-au creat comisii regionale, în oraşele de reşedinţă ale Inspectoratelor Generale Administrative, la Direcţia Presei din Ministerul Afacerilor Străine. După prezidate de Inspectorul General Administrativ şi alcătuite aceea, se cerea aprobarea Comisiei Aliate de Control prin din personalităţi culturale notorii. Ca punct de plecare în Direcţia Presei din Ministerul Afacerilor Străine; b) După data tipăririi publicaţiilor s-a luat anul 191831. apariţie, periodicele din provincie erau obligate să trimită Manualele didactice au fost revizuite de o comisie Direcţiei Presei câte 10 exemplare din fi ecare număr, iar specială instituită de Ministerul Educaţiei Naţionale care a cele din Bucureşti un număr mai mare de exemplare. Din reaprobat unele manuale, a supus modifi cării o altă parte şi a acestea, Direcţia Presei trimitea Comisiei Aliate de Control respins pe acelea care nu mai puteau fi – tehnic – modifi cate o parte; c) Cenzura preventivă a periodicelor se făcea numai sau care aveau, în întregime, caracterul „dăunător” stabilit. de către autoritatea română competentă (Cenzura Centrală Directorii şcolilor din întreaga ţară au primit instrucţiuni să a Presei), pe baza instrucţiunilor proprii şi a directivelor date supravegheze, împreună cu profesorii, ca să nu fi e utilizate iniţial de Comisia Aliată de Control. Sancţiunile pentru alte manuale decât cele aprobate, iar modifi cările stabilite să eventualele abateri se luau de către autorităţile româneşti, la fi e radical efectuate32. S-a dispus, de asemenea, retragerea cererea Comisiei Aliate de Control. din comerţ şi din instituţiile publice a hărţilor pe care Publicaţiile neperiodice (cărţi, broşuri etc.) aveau fi gurau alte frontiere decât cele stabilite prin Convenţia nevoie pentru a apărea de autorizaţia Cenzurii Centrale a de Armistiţiu. Aceste hărţi, modifi cate în conformitate cu Presei. După apariţie şi mai înainte ca publicaţiile să fi e puse prevederile convenţiei, puteau fi utilizate în şcoli până la în circulaţie, editurile erau obligate să trimită 3 exemplare tipărirea de noi hărţi33. Direcţiei Presei din Ministerul Afacerilor Străine, care le Spectacolele teatrale erau prezentate după aprobarea trimitea Comisiei Aliate de Control spre aprobare25. cenzurii româneşti. Libretele „revistelor” care urmau să fi e Publicaţiile importate trebuiau supuse controlului prezentate fi e în Bucureşti, fi e în provincie, erau verifi cate de cenzurii sovietice de pe lângă P.T.T. şi cenzurii militare Cenzura Centrală a Presei, spectacolele de revistă neputând române26. Răspândirea publicaţiilor periodice şi neperiodice, fi organizate decât după ce Comisia Aliată de Control îşi 34 tipărite în ţară sau eventual importate, se făcea numai după dădea aprobarea pentru libretul respectiv . satisfacerea normelor de cenzurare27. Filmele cinematografi ce erau supuse cenzurii Comisiei Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a de Control a Filmelor care funcţiona pe lângă Direcţia Presei dispus retragerea din comerţ şi circulaţie (biblioteci publice din Ministerul Afacerilor Străine. Potrivit acordului stabilit etc.) a tuturor publicaţiilor periodice sau neperiodice, tipărite cu Comisia Aliată de Control, fi lmele de producţie germană erau interzise. Filmele aprobate de Comisia de Control a anterior armistiţiului, care prin cuprinsul lor puteau dăuna Filmelor anterior datei de 23 august 1944 – în special cele bunelor relaţii cu Naţiunile Unite şi în special cu U.R.S.S.28. fi nlandeze, italiene şi franceze – erau supuse recenzurării. În acest scop, pentru asigurarea aplicării unor norme unitare Filmele aduse prin Armata Sovietică nu erau supuse nici pentru întreaga ţară şi împiedicarea unor eventuale scăpări unui fel de cenzură. Filmele aduse din străinătate pe cale din vedere sau măsuri arbitrare ale organelor subalterne, comercială urmau normele impuse tuturor fi lmelor străine35. funcţiona periodic o comisie condusă de ministrul Cenzurarea corespondenţei se făcea atât de cenzura militară plenipotenţiar Radu Crutzescu şi alcătuită din reprezentanţi 36 29 română, cât şi de cea sovietică . Întreaga corespondenţă ai departamentelor şi instituţiilor competente . poştală, inclusiv cea ofi cială şi militară, era cenzurată. În baza lucrărilor acestei comisii, s-a publicat la La cererea Marelui Stat Major şi a altor autorităţi, Comisia 17 decembrie 1944, un comunicat al Comisiei Române Română pentru Aplicarea Armistiţiului a intervenit în mai pentru Aplicarea Armistiţiului însoţit de o primă listă multe rânduri pe lângă Comisia Aliată de Control pentru ca a publicaţiilor ce urmau a fi retrase din edituri, librării, cenzurarea corespondenţei – în special ofi cială militară – să fi e biblioteci publice, etc. La 21 decembrie 1944 a apărut o a efectuată în condiţii care să împiedice pierderea sau rătăcirea doua listă, alte liste fi ind în pregătire. Prefecţii judeţelor au corespondenţei şi care să asigure comunicărilor poştale primit, prin Ministerul de Interne, ordine de a colecta şi rapiditatea şi siguranţa necesară. Toate aceste intervenţii depozita, pe măsura tipăririi listelor, publicaţiile în chestiune. rămăseseră până la momentul redactării memoriului Ulterior, ele urmau a fi ridicate de Ofi ciul de Hârtie spre fără rezultat37. document 2012 4 (58) 63 studii/documente

Telegramele interne erau supuse cenzurii româneşti însă, a acestei convenţii şi în primul rând a condiţiei atât şi sovietice. Telegramele externe aveau acelaşi regim, fi e că de importante a convenţiei, cum este aceea expusă în art. 11, erau transmise prin telegraf sau prin T.F.F. Telegramele de se execută până în prezent de către Guvernul Român presă pentru străinătate ale ziariştilor treceau prin cenzura în mod nesatisfăcător”48. Chiar dacă punctul de vedere secţiei politice a Comisiei Aliate de Control şi primeau o exprimat în Nota Comisiei Aliate de Control ar fi fost viză şi de la Direcţia Presei38. întemeiat, încheierea la 16 ianuarie 1945, între Guvernul Utilizarea de către autorităţile româneşti şi particulari Român şi Înaltul Comandament Sovietic, a Acordului pentru a telegramelor cifrate sau convenţionale, atât pentru aplicarea articolului 11 din Convenţia de Armistiţiu, precum şi interior cât şi pentru străinătate, era interzisă. Transmiterea executarea în mod riguros a celorlalte obligaţii asumate prin în străinătate a corespondenţei diplomatice române, prin acea convenţie, implica reintrarea României în drepturile care curier, nu era autorizată39. i-au fost formal recunoscute şi, în consecinţă, reinstalarea Potrivit anexei art. 16 din Convenţia de Armistiţiu – imediată a administraţiei sale în Transilvania de Nord49. care se referea exclusiv la ambasadele, legaţiile şi consulatele Această comisie socotea că, încă, nu era cazul să se facă o străine din România – comunicările cifrate sau prin curier legătură directă între executarea în fapt a prevederilor art. 19 al ale acestor ofi cii nu erau permise, iar corespondenţa în clar, Convenţiei de Armistiţiu şi dezvoltarea în timp a obligaţiilor telegrafi că, poştală sau telefonică a ofi ciilor diplomatice şi decurgând din celelalte articole ale acelei convenţii50. consulare era supusă cenzurii organelor sovietice40. În urma declarării arbitrajului de la Viena ca „nul şi În urma acordului stabilit cu organele Comisiei Aliate neavenit”, s-a restabilit întru totul situaţia anterioară din de Control, funcţionarea staţiilor de radio-emisie şi recepţie august 1940. Însă, condiţia „confi rmării” prin viitorul tratat ale organelor din provincie depinzând de Ministerul de de pace a acestui punct al Convenţiei de Armistiţiu însemna Interne era autorizată, în general, afară de câteva localităţi. că se consimţea o stare de fapt şi de drept din acel moment, Se ceruse Comisiei Aliate de Control autorizarea de anulându-se ca şi când nu ar fi existat niciodată, toate funcţionare şi pentru aparatele de transmitere „Holl” ale efectele de fapt şi de drept ale acelui arbitraj, restabilindu-se Agenţiei Rador41. Transmisiunile radiofonice ale Societăţii implicit deplina suveranitate a României asupra întregului Române de Radiodifuziune se făceau, în general, pe propria teritoriu al Transilvaniei51. răspundere a instituţiei, pe baza aceloraşi norme stabilite Punctul de vedere menţionat era subliniat în ultimul de Comisia Aliată de Control pentru publicaţiile periodice. aliniat al aceluiaşi articol 19, în care se arăta că „Guvernul Întreg materialul difuzat era depus a doua zi după emitere Sovietic era de acord ca forţele sovietice să ia parte, în acest la Comisia Aliată de Control42. scop” (adică anularea efectelor Tratatului de la Viena şi Pentru controlul tehnic, orice mutaţie de posturi sau restituirea Transilvaniei) „în operaţiuni militare conjugate orice deranjament era anunţat delegatului Comisiei Aliate ca România contra Germaniei şi Ungariei”52. de Control pe lângă Societatea de Radiodifuziune43. Pe de altă parte, art. 17 al Convenţiei de Armistiţiu Prevederile articolului 17 nu fuseseră aplicate până la stabilea că „administraţia civilă românească este restabilită momentul redactării memoriului în tot cuprinsul ţării şi în pe întreg teritoriul României, până la o distanţă de linia toate domeniile de activitate ale administraţiei44. frontului de minimum 50-100 km”. Întreg teritoriul În Transilvania de Nord administraţia românească a fost României, în urma celor expuse mai sus, nu putea însemna împiedicată formal să se reinstaleze45. Prin Nota Comisiei decât cel care se găsea în august 1940, şi revenise în acel Aliate de Control nr. V-150 din 12 noiembrie 1944, s-a moment din nou, sub suveranitatea Statului Român, deci şi cerut, într-adevăr, guvernului român ca toate autorităţile Transilvania eliberată53. administrative româneşti care se afl au pe teritoriul Menţionăm că acelaşi text obliga „organele Transilvaniei de Nord să fi e retrase. Guvernul român s-a administrative româneşti să aducă la îndeplinire, în inte- văzut nevoit să se supună, arătând, însă, Comisiei Aliate de resul stabilirii păcii şi a securităţii, instrucţiunile şi ordinele Control, prin Nota preşedintelui Consiliului de Miniştri Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), date de către el în din 19 noiembrie 1944, temeiurile juridice şi politice pentru scopul de a asigura execuţia acestor condiţii de armistiţiu”. care această cerere i se părea neîndreptăţită46. În consecinţă, aceste autorităţi civile româneşti aveau nu La 28 noiembrie 1944, Comisia Aliată de Control a numai obligaţia de a restabili ordinea şi securitatea pe răspuns că problema Transilvaniei de Nord era rezolvată întreg teritoriul României, ci şi de a colabora la executarea prin art. 19 al Convenţiei de Armistiţiu „şi că această condiţiilor de armistiţiu. Ori, îndatoririle asumate de rezolvare nu mai poate da naştere la nici un fel de îndoieli în România în Convenţia de Armistiţiu priveau în mod claritatea şi precizia ei”47. „Totuşi – adaugă în continuare acea fi resc întregul teritoriu. Lipsa concursului administrativ notă – acest articol nu rezolvă chestiunea timpului şi modul şi economic al Transilvaniei de Nord primejduia grav instalării administraţiei româneşti pe teritoriul Transilvaniei executarea acestor obligaţii54. de Nord. Această chestiune trebuie să fi e rezolvată prin În consecinţă, atât interesele de stat şi naţionale ale tratative între Guvernele U.R.S.S. şi al României, fapt care României, cât şi interesele populaţiei din Transilvania de este legat organic de toate celelalte chestiuni referitoare la Nord reclamau ca această provincie să reintre în exercitarea executarea convenţiei din 12 septembrie 1944. Executarea, de fapt a suveranităţii statului român, restabilindu-se acolo

64 4 (58) 2012 document studii/documente cât mai curând cu putinţă toate ramurile administrative NOTE civile. Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 1 Serviciul Istoric al Armatei. 2 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Structuri militare stabilea în favoarea României dreptul de a cere aceasta cu române care au lucrat pentru aplicarea Convenţiei de Armistiţiu şi a Tratatului insistenţă, ca îndeplinirea uneia din esenţialele stipulaţii de Pace, dosar nr. crt. 162, f. 234-289. 3 ale convenţiei şi pentru realizarea căreia naţiunea română A.M.R., Fond Structuri militare române care au lucrat pentru aplicarea Convenţiei de Armistiţiu şi a Tratatului de Pace, dosar nr. crt. 162, ff. 273. adusese şi continua să aducă jertfele ei de sânge alături de 4 Ibidem. Armata Sovietică55. 5 Bune, de reparat, reformate. 6 A.M.R., Fond Structuri militare române care au lucrat pentru aplicarea În alte părţi ale ţării (Dobrogea şi îndeosebi zona Convenţiei de Armistiţiu şi a Tratatului de Pace, dosar nr. crt. 162, f. 274. Constanţa, graniţa cu Iugoslavia etc.) administraţia 7 Ibidem, f. 275. românească nu s-a putut reinstala în condiţii satisfăcătoare 8 Ibidem, ff. 275-276. 9 Parte ridicate prin autorităţi, iar altele personal direct din U.R.S.S. din cauza greutăţilor pe care le întâmpinau diversele instituţii 10 Decizia interpretativă dată de Comisia Română din 10 noiembrie 1944; din partea elementelor Armatei Sovietice56. comunicatul din 24 noiembrie 1944 care conţinea instrucţiuni asupra modului În unele părţi ale ţării, deşi administraţia românească cum se făcea colectarea materialului de către prefecturile de judeţ; comunicatul din 24 noiembrie 1944 relativ la valorile ce trebuiau predate Băncii Naţionale; funcţiona, unele din atribuţiile ei erau îngrădite. Comisia comunicatul din 5 ianuarie 1945 relativ la înlocuirea vitelor pierdute. Aliată de Control a fost sesizată, prin repetate note, 11 A.M.R., Fond Structuri militare române care au lucrat pentru aplicarea Convenţiei de Armistiţiu şi a Tratatului de Pace, dosar nr. crt. 162, f. 277. despre cazurile de acest fel. Deşi se observa în general o 12 Ibidem. îmbunătăţire a acestei situaţii, totuşi se mai semnalau zilnic 13 Ibidem. cazuri de asemenea natură57. 14 Ibidem. 15 Ibidem, ff. 278-279. Trebuia semnalat şi faptul că cetăţenii români, 16 Andrei I. Vîşinski, comisar adjunct al Afacerilor Externe al U.R.S.S. aparţinând chiar armatei, erau arestaţi, judecaţi şi uneori 17 Capturi luate în luptă. executaţi de către instanţe sovietice, deşi se ceruse Comisiei 18 Proprietatea cetăţenilor particulari, cumpărate de bună voie cu acte. 19 Ca de exemplu cheiurile din Constanţa şi Galaţi au fost blocate cu Aliate de Control, de câte ori asemenea cazuri au fost aduse la materialele care urmau să fi e recepţionate şi predate, din cauza nesosirii la cunoştinţa Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, timp a şlepurilor din U.R.S.S. pentru încărcare. Faptul a generat suspendarea ca ei să fi e predaţi pentru instruire şi judecată autorităţilor tuturor expedierilor în aceste porturi timp de două săptămâni (15 noiembrie- 58 1 decembrie 1944). române, singurele competente în această materie . Astfel, 20 A.M.R., Fond Structuri militare române care au lucrat pentru aplicarea se încheia privirea generală asupra executării armistiţiului, Convenţiei de Armistiţiu şi a Tratatului de Pace, dosar nr. crt. 162, f. 280. 21 Ibidem. deoarece semnarea Convenţiei pentru aplicarea articolului 22 Ibidem, f. 281. 11 sau promulgarea Legii pentru judecarea criminalilor 23 Ibidem, f. 282. 24 Ibidem. de război depăşea data aleasă pentru întocmirea 25 59 Ibidem. memoriului . 26 Ibidem. 27 Ibidem. 28 Ibidem. 29 Ibidem, f. 283. THE EXECUTION OF THE ROMANIAN 30 Ibidem. 31 Ibidem. STATE OBLIGATIONS SETTLED BY THE 32 Ibidem. ARTICLES 12 TO 19 FROM THE TRUCE 33 Ibidem, f. 284. 34 CONVENTION AT JANUARY 23, 1945 – Ibidem. 35 Ibidem. TEODORA GIURGIU, PH.D. CANDIDATE 36 Ibidem. 37 Ibidem. 38 Ibidem. By signing the Truce Convention, Romania 39 Ibidem, f. 285. had to respect a number of economical, political and 40 Ibidem. 41 Ibidem. military obligations to some Allied and Associated 42 Ibidem. Powers. Th e study presents a memoir that was 43 Ibidem. 44 Ibidem, f. 286. elaborated by the president of the Romanian 45 Ibidem. Committee for the Application of the Truce, 46 Ibidem. 47 Ibidem. in which is analyzed the stage of the convention 48 Ibidem. execution at January 23, 1945 with references 49 Ibidem. 50 regarding articles 12 to 19. Ibidem, f. 287. 51 Ibidem. 52 Ibidem. Keywords: Truce Convention, Romanian 53 Ibidem. 54 Ibidem. Committee for the Application of the Truce, 55 Ibidem, f. 288. obligations, Allied and Associated Powers, 56 Ibidem. 57 Ibidem. Romanian army 58 Ibidem. 59 Ibidem, f. 289.

document 2012 4 (58) 65 studii/documente Savanţi în uniformă GENIALUL LOCOTENENT HENRI COANDĂ Comandor dr. Marian MOŞNEAGU1

iul franţuzoaicei Aida Danet2 şi al generalului genere, sublocotenentul Coandă poate fi considerat ca un Fde artilerie Constantin Coandă3, Henri Coandă ofi ţer capabil şi zelos. Purtarea sa în afară de serviciu este s-a născut la 26 mai 1886, la Bucureşti. plină de tact şi bună. Posedă aproape cu desăvârşire limba Fost elev al Şcolii „Petrache Poenaru” din Bucureşti germană”8. şi, ulterior, al Colegiului „Sf. Sava” (1896-1899), urmare Prezenţa sa la studii în Germania este constatată la a dorinţei tatălui său4 de a urma cariera militară, a urmat inspecţia din 1905 şi de generalul Năsturel, comandantul şi absolvit Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi (1899-1903). Brigăzii 2 Artilerie, respectiv comandantul Corpului 2 Armată, „Aici, formându-mă pentru a deveni militar în aparenţă, generalul de divizie Ferdinand, principe al României. puteam fi foarte bine pregătit şi pe fundamentul ştiinţifi c al În Notele date în cursul anului 1906, cuprinse în Foaia viitorului inginer mecanic, ţara şi oştirea având nevoie de tot personală a sublocotenentului Coandă Henric, generalul mai mulţi tehnicieni, de Năsturel consemnează: specialişti, indiferent de „Aici, formându-mă pentru a deveni militar în aparenţă, Se va nota mai târziu”, haina ce-o purtau...”5. puteam fi foarte bine pregătit şi pe fundamentul ştiinţifi c ofi ţerul afl ându-se, în La 1 iulie 1903 al viitorului inginer mecanic, ţara şi oştirea având nevoie continuare, la studii în a fost înscris ca elev de tot mai mulţi tehnicieni, de specialişti, armata germană9. la Şcoala de Ofi ţeri indiferent de haina ce-o purtau...” La 10 mai de Artilerie, Geniu şi Henri Coandă 1907 s-a prezentat la Marină Bucureşti. De Regimentul 2 Artilerie. aici a fost detaşat la un Încă din această regiment de artilerie de câmp din Germania, de perioadă, ajutat de directorul Pirotehniei Armatei unde în 1904 a fost trimis la Universitatea Tehnică din Cotroceni, colonelul Alexandru Zamfi rescu, din Charlottenburg-Berlin. fratele scriitorului Duiliu Zamfi rescu, a conceput În Certifi catul asupra aspirantului Enric şi construit o serie de rachete pirotehnice Coandă conform Dispoziţiei Ministerului cu scopul de a experimenta propulsia prin de Război din 15 septembrie 1903, emis la reacţie a aparatelor de zbor mai grele decât 31 decembrie 1903 de 1 Kurhessisch nr. 11 aerul10. De altfel, presa vremii consemnează Artilerie de Câmp, se precizează: „Fiziceşte rezultatele experimentelor realizate de şi intelectualmente bine înzestrat, sârguitor sublocotenentul Henri Coandă pe Dealul şi vioi s-a arătat întotdeauna la instrucţie. Spirii cu rachetele concepute de acesta. Serviciile sale sunt demne de recunoscut, În aceeaşi perioadă, Henri Coandă mai ales de notat energia cu care a învins a conceput şi construit în Atelierele greutăţile ce-i făceau limba şi condiţiile Arsenalului Armatei din Dealul Spirii străine. În relaţiunile sociale şi-a câştigat machete unui avion propulsat de o simpatia ofi ţerilor prin bunele sale maniere, rachetă. agerimea sa, natura sa vioaie şi neafectată şi În Notele personale pentru anul 1908, prin rezerva sa modestă”6. comandantul Regimentului 2 Artilerie, Prin Înaltul Decret nr. 3538 din 26 mai colonelul Volvoreanu consemnea-ză: „A 1905 a fost avansat la gradul de sublocotenent, făcut studiile în Germania, de unde a fost până la 1 octombrie 1906 afl ându-se în concediu rechemat pentru greşeli care îi zdruncinau pentru a efectua stagiu în armata germană, poziţiunea în armata prusiană. Serveşte din conform Ordinului Ministerului de Război februarie 1907 în mod mulţumitor. E foarte nr. 6051/19057. inteligent însă nu destul de serios. Cu timpul În locul caracterizării datate octombrie cred că va deveni un bun ofi ţer (sic!)”. La 1905, comandantul Regimentului 2 Elevul plutonier Henri Coandă. 18 octombrie 1908, comandantul Brigăzii, Artilerie, colonelul adjutant G.P. Georgescu Iaşi, 1900 generalul Năsturel evidenţia: „Este ofi ţer contrasemnează traducerea aprecierii foarte inteligent şi sprinten, activ şi sârguitor. maiorului Halm, comandant de regiment din Cassel- Poate înainta la alegere, având bune cunoştinţe în armă. Germania, datată 5 iulie 1905: „În toate privinţele bine A imaginat un aeroplan care pare bine studiat şi stabilit”, înzestrat. Sublocotenentul Coandă satisface cerinţelor ce le iar comandantul Diviziei a III-a, generalul Cica remarca, poate cineva pretinde de la un ofi ţer tânăr. Purtarea sa vioaie la rându-i: „În tabăra de instrucţie unde am avut ocaziune şi juvenilă la front, călăria sa curajoasă, merită mai cu seamă a vedea pe acest ofi ţer la lucru mi-a lăsat o foarte bună a fi remarcată, îi mai lipseşte încă calmul şi perseverenţa, impresie sub toate raporturile”11. însă cum primeşte foarte bine preceptele ce i se dau de De remarcat că la 17 aprilie 1908 a fost pedepsit cu superiori se poate aştepta că va dobândi şi aceste calităţi. În 30 zile de închisoare militară pentru o scrisoare necuviincioasă

66 4 (58) 2012 document studii/documente adresată unui superior al său din armata germană (Ordinul toate aceste consideraţiuni şi având în vedere că acest ofi ţer Brigăzii 16 confi denţial al Corpului de Armată nr. 34), de rezervă provenit din activitate îndeplineşte şi condiţiunea pedeapsă agravată a doua zi cu încă 30 zile de Ministerul de de vechime, cerută de legea specială a ofi ţerilor de rezervă, Război, conform Ordinului confi denţial nr. 4612. îl propun la înaintare la gradul de locotenent, în ordinea Începând cu 2 iulie 1908 a benefi ciat de 50 zile concediu înscrierii în anuar”13. Mult mai explicit, comandantul medical, conform Ordinului Brigăzii 8 motiva cu toată Ministerului de Război convingerea: „Cunoştinţele nr. 6440. militare şi invenţiunile sale La 8 noiembrie 1908 în aviaţiune ce sunt de un a fost trecut în cadrul folos real pentru armată îi disponibil pentru interese dau dreptul cu prisosinţă personale timp de şapte luni, a fi înaintat la gradul de conform Deciziei Minis- locotenent în rezervă, în terului de Război nr. 16154. ordinea înscrierii în anuar”. Prin Înaltul Decret Ca urmare, prin nr. 416/1911, la 8 noiembrie Înaltul Decret nr. 6904, la 1910 a fost trecut în poziţia 16 decembrie 1913 a de rezervă din ofi ciu, fost înălţat la gradul de fi ind repartizat iniţial, cu locotenent, la 23 iunie gradul de locotenent de 1913 fi ind mobilizat la rezervă, Divizionului de Diploma de inginer obţinută la Şcoala Superioară Batalionul de Specialităţi ca Artilerie Călare din cadrul de Construcţii Aeronautice şi Mecanice. Paris, 1912 aviator (Înaltul Decret nr. Regimentului Artilerie 4609/1913). La 31 august Călare (Înaltul Decret 1913 a fost demobilizat nr. 6904 din 16 decembrie (Înalt Decret nr. 5510). 1913) şi, de la 1 iulie 1916, La 23 iulie 1914, Corpului de Aviaţie (Înaltul cu Ordinul nr. 857/1914, Decret nr. 4131 din 20 iunie Marele Stat Major comu- 1916). nică faptul că se înlocuieşte În Foaia califi cativă pe la mobilizare cu fratele anul 1912 (de la 1 noiembrie său, locotenentul de rezer- 1911 până la 31 octombrie vă Coandă Petre din 1912), comandantul Divizi- Regimentul 15 Artilerie onului Călăreţ, colonelul (Ordin de zi nr. 13/1914). Grigore Cornea constata: La 14 mai 1915, „Deşi n-am avut ocaziune a conform Ordinului Ministe- cunoaşte pe acest ofi ţer, totuşi rului de Război, Serviciul având în consideraţiune Personalului nr. 369 din memoriul său, din care se 13 mai 1915, locotenentul constată că este absolvent Coandă a fost repartizat cu succes al Şcoalelor de Avionul Bristol-Coanda, 1915 pentru mobilizare la Aviaţia Război din Germania (a se Militară, unde s-a prezentat vedea Î.D. nr. 3538/1905), la 1 iulie 1916 (Ordinul de zi în urma căreia a fost înaintat nr. 378/1916)14. la gradul de sublocotenent şi La începuturile carierei în armata noastră, prin faptul sale, a fost distins cu Medalia că în anul 1908 a fost propus Jubiliară „Carol I” (1906). de către domnul comandant Academicianul Henri al Brigăzii III Artilerie a Coandă15 s-a stins din viaţă înainta la alegere la gradul de la 25 noiembrie 1972, la locotenent, aceasta dovedind Bucureşti, fi ind înmormântat că având de bază meritele în cavoul familiei din sale, nu s-a mai ţinut seamă Cimitirul Bellu16. de pedeapsa ce o suferise Hotărârea Guvernului pentru o greşeală comisă României nr. 671 din 4 pe când se găsea în armata iulie 201217 de a aproba germană, considerând-o ca trecerea parterului Casei o uşurinţă datorată numai Coandă18 din Bulevardul vârstei, nedându-şi atunci Lascăr Catargiu nr. 29 din cont de gravitatea ei. Pentru Monoplanul biloc militar în faza de construcţie Sectorul 1 Bucureşti din

document 2012 4 (58) 67 studii/documente

proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului şi din administrarea Regiei Autonome Administra- ţia Patrimoniului Pro- tocolului de Stat, în administrarea Minis- terului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în scopul reînfi inţării Muzeului Naţional „Henri Coandă”, în anul în care se împlinesc patru decenii de la trecerea sa Henri Coandă cu macheta aerodinei lenticulare în eternitate, reprezintă un act de conştiinţă naţională şi un demers reparatoriu pentru tezaurizarea memoriei şi patri-moniului19 ilustrului savant de reputaţie internaţională. În acest mod, experţii în domeniul culturii şi al patrimoniului naţional apreciază că „prin prezentarea aspectelor din viaţa şi activitatea ştiinţifi că a savantului Henri Coandă, Casa Memorială „Henri Coandă” va deveni un obiectiv turistic şi cultural important, un reper pentru tinerii creativi din ţară, precum şi parte a galeriei colecţiilor muzeale şi culturale ale municipiului Bucureşti, din domeniul istoriei, al ştiinţei şi tehnicii universale”20.

NOTE 1 Serviciul Istoric al Armatei. 2 Fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania. 3 *** 165 de ani de existenţă a Artileriei Române moderne, Editura Centrului Tehnic- Editorial al Armatei, Bucureşti, 2008, p. 324. 4 Între 24 octombrie şi 28 noiembrie 1918, generalul Constantin Coandă a fost preşedinte al Cosiliului de Miniştri şi ministru de Externe al României. Apud Stelian Henri COANDĂ Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre -1999, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1999, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, p. 79. THE GENIUS LIEUTENANT 5 Cristinel C. Popa, Cum i-au venit lui Coandă ideile pentru primele sale invenţii, în „Jurnalul Naţional”, marţi, 29 mai 2012. HENRI COANDĂ – CAPTAIN (N.) 6 Arhivele Militare Române, Fond Memorii Bătrâni, litera C, Memoriul sublocotenentului Coandă Henric, nr. crt. 628, f. 21. MARIAN MOŞNEAGU, PH.D. 7 Ibidem, f. 2. 8 Ibidem, f. 7 verso. 9 Ibidem, f. 9. Famous inventor and world aeronautics 10 Aripi româneşti. Contribuţii la istoricul aeronauticii, Editura Militară, Bucureşti, 1906, p. 35. pioneer, scholar Henri Coandă (May 26, 1886- 11 Arhivele Militare Române, Fond Memorii Bătrâni, litera C, Memoriul November 25, 1972) started his career as an sublocotenentului Coandă Henric, nr. crt. 628, f. 27 verso. 12 Ibidem, f. 18. artillery lieutenant of the Romanian army. In 13 Ibidem, f. 36. 14 Ibidem, f. 15. his memory, the Romanian Air Force Academy 15 Henri Coandă este autorul a circa 250 de invenţii deosebite, pe care le-a certifi cat from Braşov wears his name. Th e Decision of the prin 707 de brevete internaţionale, donate de familia Coandă statului român, cu drept de exploatare a benefi ciilor ce decurg din aplicarea invenţiilor respective. Romanian Government no. 671 from July 4, 2012, 16 ***Istoria Aviaţiei Române, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 56. reestablishment the National Museum “Henri 17 Publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 482 din 13 iulie 2012. Coandă”, in the Ministry of Culture and National 18 Prin Actul de donaţie autentifi cat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 din municipiul Bucureşti sub nr. 6133/05.09.1969, doamna Aida-Maria-Elena Popovici, Patrimony administration, in the memory of the una din fi icele savantului, a donat acest imobil Academiei Române, cu condiţia de a fi amenajat ca Muzeul Henri & Constantin Coandă. În perioada 1969-1977 imobilul, în scholar and his father, artillery General Constantin totalitatea sa, s-a afl at în patrimoniul Academiei Române, perioadă în care s-a înfi inţat Coandă, former prime minister of Romania Muzeul „Henri Coandă”. 19 În anul 1974, Aida-Maria-Elena Popovici a donat statului român circa „500-600 de between October 24 and November 28, 1918. kilograme” de brevete, schiţe, planuri, lucrări, cărţi şi alte obiecte care au aparţinut inventatorului care, de la Institutul de Creaţie Ştiinţifi că şi Tehnologică au ajuns, în 1998, în patrimoniul Muzeului Naţional al Aviaţiei Române din Bucureşti. Keywords: Henri Coandă, Romanian scholar, 20 Notă de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 671/2012 privind transferarea unui imobil din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome artillery lieutenant, universal patrimony, Memorial „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului culturii şi Patrimoniului Naţional. http://www.gov.ro/ House “Henri Coandă” upload/articles/117726

68 4 (58) 2012 document studii/documente EROII NEAMULUI – CONSEMNĂRI ÎN ARHIVE REFERITOARE LA EVOLUŢIA NOŢIUNII „CULTUL EROILOR” Profesor Virgiliu Z. TEODORESCU

ste necesar un popas lămuritor pentru a cunoaşte Evenimentele anilor 1877-1878 au antrenat la acţiune1, Eaceastă evoluţie prin defi nirea izvoarelor care ne cu mici excepţii, întreaga sufl are românească, de la copii la pot clarifi ca problema. Ca atare precizăm de la bun început bătrâni, femei şi bărbaţi doritori a fi într-un mod sau altul utili că există atât izvoare care în decursul timpurilor au fost susţinerii combatanţilor. La ceasul bilanţului cele integrate ca conservate de arhiva pământului precum şi izvoare scrise, statistici, justifi cat considerate de realizatori ca incomplete, create de persoane sau diversele instituţii ale statului şi care sunt o dovadă concludentă a acestei solidarităţi la caz de au ajuns în patrimoniul arhivelor particulare sau tezaurizate nevoie. Şi acest avânt a mobilizat la timpul respectiv pe cei de stat. Am formulat aceste câteva rânduri pentru a sugera care material şi moral au participat la realizarea simbolurilor factorii care în cursul documentării pentru a elabora cinstirii Eroilor de la 1877-1878. Ne referim atât la cele „biografi a” unui monument sunt călăuzitori sau oprelişte în realizate la sudul Dunării, cât şi pe teritoriul României. opera întreprinsă. Adeseori o tangenţială referire determină Au fost totodată deceniile când treptat noţiunea de pe teme-rarul pornit la drum să găsească alte şi alte izvoare Cultul Eroilor a dobândit defi niri în concordanţă cu cele ale pe care să le supună unei atente analize care să-i permită altor state Europene. Considerăm util a cita două formulări conturarea completă sau parţială a respectivei biografi i. a lui Constantin Esarcu ce sunt şi vor fi bune călăuze a ne Oameni şi fapte sunt astfel înţelege istoria în general şi istoria relevate pentru ca cei de azi „Un popor îşi merită Eroii viitorului în simbolurilor evocatoare în special: şi cei de mâine să le cunoască măsura în care îi respectă pe ai trecutului”. „Monumentele, prin faptul că sunt ca la momente decizionale să Maurice de Waleff destinate a perpetua memoria nu se pripească cu soluţii ce marilor momente ale unei naţiuni contravin istoriei. arăt periodic scara lor morală. Ele indică cel mai înalt punct Precizăm că exemplele la care vom face referinţă la care un avânt naţional a ridicat o generaţie şi invită, sunt totalmente aleatorii. Au însă calitatea de a sugera prin aceasta însuşi, generaţiile următoare a face sforţările succesiunea în timp când de la particular s-a ajuns la necesare pentru a se menţine sau a se pune la un asemenea generalizarea conceptului de Cultul Eroilor. Pentru timpuri nivel” şi „Ceea ce face importanţă Plevnei este în aceea că mai îndepărtate este sufi cient să ne reamintim modul cum în acea zi Românii au câştigat independenţa prin ei însăşi moşii şi strămoşii noştri au ştiut să dea cinstire celor care şi-au sancţionat-o prin sângele lor”. s-au manifestat ca vajnici apărători ai gliei străbune. Prin Peste ani un monument de amploare a fost realizat cântec, prin prăznuiri, prin Troiţe amplasate la încrucişări prin preocuparea întregii sufl ări craiovene. Bănuţ cu bănuţ, de drumuri lângă un pom şi o fântână faptele de bine erau strânşi prin variate formule, a permis comandarea unei mari perpetuate din generaţie în generaţie. Mai multe denumiri compoziţii sculpturale artistului plastic Dumitru Pavelescu- ale unor locuri sunt în directă relaţie cu asemenea fapte Dimo2. A venit şi ziua inaugurării. Primăria oraşului Craiova evidenţiind episoade din zbuciumata istorie a apărătorilor lansa anticipativ invitaţia din partea primarului N.P. Guran, de moşie strămoşească în confruntările cu hălăduitorii şi a secretarului general Nicolae Buşilă pentru 21 mai 1913 permanent gata a smulge ce nu le aparţinea. Din vârf de pentru a participa la dezvelirea monumentului comemorativ munte şi până la vadurile marilor ape asemenea toponime al războiului de la 1877-1878. La solemnitate participa sunt certă călăuză în a înţelege modul cum faptele de bine regina Elisabeta şi alteţa sa regală principele Ferdinand. sau de aprigă urgie s-au fi xat în memoria comunităţilor fi ind perpetuate din generaţie în generaţie. În cadrul acestui demers ne limităm însă la evocarea unor ilustre momente generate de sublimul act de participare în diverse modalităţi la dobândirea Independenţei de Stat a României. Un prim exemplu îl constituie raportul colonelului Al. Gramont întocmit la 17 octombrie 1877 în faţa Plevnei prin care-l menţionează pe ostaşul Constantin Parpală din Regimentul 9 Dorobanţi, rănit grav la avanposturi, care, în momentul căderii, a strigat „Să trăiască România!” recomandând camarazilor săi să-i spună copilului său ca şi el să facă Regele Carol al II-lea alături de Hamilcar Săndulescu pentru Patrie, când va fi mare, la fel ca el. document 2012 4 (58) 69 studii/documente

După Primul Război Mondial ca măsură de prezervare a terenurilor ce au fost părtaşe la bătăliile soldate cu numeroase victime umane s-a impus declararea10 lor ca intangibile de către diverşii întreprinzători. A fost primul pas, urmat de cel care a condus la constituirea Societăţii „Mormintele Eroilor”11 care cu minime resurse umane şi materiale s-a implicat într-o operă de anvergură menită a identifi ca răzleţele morminte, într-o primă etapă procedând la marcarea lor, ca apoi prin acţiunea de dezgropare creştinească să treacă la redepunerea lor în Cimitire ale Eroilor şi în cazurilor cu numeroase oseminte la găzduirea lor în mausolee ale Eroilor. O măsură binevenită care a intervenit în 1923. Ceremonialul reînhumarea Eroului Necunoscut în Parcul „Carol“ anul 1920 a fost adoptarea zilei de sărbătoare religioasă a Înălţării Domnului şi ca zi de cinstire12 anuală a Eroilor. Evenimentele celui de al doilea deceniu al secolului Semnifi cativă este şi permanenta grijă a slujitorilor al XX-lea au generat noi confl icte militare, cu noi pierderi Bisericii Ortodoxe Române de a conlucra la această de vieţi, cu evidenţierea unora dintre combatanţi prin operă. Pilduitoare şi călăuzitoare şi în secolul al XXI-lea faptele de vitejie şi sacrifi ciu. A fost contextul care a marcat sunt cuvintele enunţate de patriarhul Miron Cristea etapa la care se ajunse ca preocupări anterioare să capete fi nalitate, însă multe din intenţii fi ind blocate pentru a fi la reşedinţa de la Dragoslavele, jud. Muscel, azi Argeş, reluate peste ani sau chiar abandonate. la 20 august 1929: „Să ne dăm deci toţi conducătorii Ne limităm la citarea situaţiei de la popoarelor silinţa a contribui la Iaşi. Primăria oraşului, la 14 iunie înfrăţirea lor şi la paşnica rezolvare a 1914, lansa către cei din Comitetul de aserţiunilor şi confl ictelor dintre ele iniţiativă invitaţia pentru a participa la şi pe timpul scurtei vieţuiri a omului 2 iulie la consfătuirea pentru realizarea pe acest pământ, împlinind porunca monumentului dedicat Eroilor de la 1877- Sf. Scripturi: Şi pre pământ pace, între 1878 şi 1913. Se crease chiar o atmosferă oameni bună învoire !” 13. Cităm în acest competiţionară între comunităţile umane sens modul cum la nivelul Cancelariei pentru a realiza aducerea în forul public mitropolitului primat Miron Cristea, din a unor asemenea simboluri. Astfel la 1925 patriarh al B.O.R. s-au reunit treptat 29 aprilie 1914 Societatea „Ateneul informaţiile referitoare la participarea 3 Român” din Dorohoi solicita Primăriei clerului, a monahilor la identifi carea, oraşului mandatarea sumei de marcarea, dezgroparea şi reînhumarea 1.000 lei, cu care se înscrisese pe lista respectivelor oseminte. Această misiune de subvenţionare pentru monumentul şi-a asumat-o în deceniul al patrulea Eroilor campaniei 1913. nemijlocit Dudu Velicu14, secretarul Confl ictele de la cumpăna veacurilor Cancelariei patriarhale. Societatea XIX-XX au generat şi luări de poziţie în privinţa cinstirii Eroilor. Astfel căpitanul „Mormintele Eroilor” a dobândit pe comandor Constantin Negru, în cadrul parcursul anilor de activitate care a Societăţii „Tinerimea Română”4, în anul determinat-o în condiţiile de confruntare 1915 a ţinut o conferinţă referitoare la Statuia Eroului din Dorohoi cu cei care nu respectau litera legii să Cultul Eroilor neamului. Textul a fost publicat5 în anul facă demersuri pentru a dobândi noi respectiv. reglementări. Aşa s-a ajuns la constituirea Societăţii Au fost anii când omul de cultură Zaharia Bârsan6 „Cultul Eroilor”, dar şi a unui colectiv de specialişti în contura o semnifi cativă defi nire a termenului de eroism. El cadrul Ministerului Cultelor şi Artelor, defi nit iniţial a afi rma7: „Nu-s morţi, cei ce căzuta-au pe câmpul de onoare fi Comisia Monumentelor Publice15. Au fost anii când …S-au dus numai... pe drumul aprins de ideal”. cei implicaţi nemijlocit au realizat organizarea unor Anticipând intrarea României alături de puterile Antantei în anul 1916 s-a desfăşurat solemnitatea sfi nţirii monumentului8 Eroilor Regimentului 4 „Ilfov” nr. 21 amplasat în curtea Cazărmii respectivei unităţi bucureştene situată vizavi de Spitalul Militar Central. Lucrarea a fost modelată şi dăltuită în piatră de sculptorul Oscar Han9, care ca militar a fost încorporat în respectivul regiment. A fost amplasată în colţul curţii cu deschidere spre străzile General Gheorghe Angelescu (modifi cată denumirea în Ştefan Furtună ca azi să fi e Mircea Vulcănescu) şi Făgăraş. Actualmente prin lucrările de consolidare, adaptare întreprinse din 1985 în arealul fostei cazărmi este găzduit Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. 15 mai 1923. Plecarea cortegiului de la Mărăşeşti la Bucureşti

70 4 (58) 2012 document studii/documente ceremoniale deosebite menite a fi expresia cum generaţia înfăptuitoare a Marii Uniri ştia să-şi cinstească Eroii. Un efectiv examen l-a constituit amplul program16 de aducere în Capitala României a osemintelor Eroului Necunoscut. Prin etapele de dezhumare a celor 10 Eroi, din care un orfan de război a defi nit sicriul menit a fi reînhumat în Bucureşti, ceremoniile de la Mărăşeşti, parcurgerea solemnă a traseului spre Bucureşti, depunerea la Biserica Mihai Vodă pentru ca, a doua zi, la 17 mai 1923, să fi e solemn reînhumat în Parcul Carol I, a fost prilejul ca o numeroasă participare umană să aducă un ultim omagiu respectivului sicriu. Anii care au urmat a reunit în Parcul Carol numeroase grupuri de români, tineri şi vârstnici pentru a poposi în preajma acestui sacru simbol. Pentru ca fi ecare localitate să consemneze pentru viitorime numele Eroilor a fost elaborat un tablou care prin text şi imagini încorporate constituia ambientul solemn Ceremonialul religios ofi ciat cu prilejul reînhumării Eroului Necunoscut pentru integrarea numelor Eroilor. A fost o realizare pe care Evoluţia geopolitică a generat o diversitate de poziţii, localităţile au achiziţionat-o pentru a o amplasa în primărie, de orientări. A fost contextul prin care o serie de intelectuali biserică, şcoli. Asemenea panouri au dăinuit până în anii când patrioţi şi-au defi nit poziţia faţă de apărătorii gliei străbune. prin preocuparea eliberatorilor ocupanţi au fost îndepărtate Recurgem la un asemenea exemplu citându-l pe Nichifor după 1947. Crainic18, un glas şi un condei de o fermitate indubitabilă, Semnifi cative considerăm şi raporturile din perioada care afi rma „Educaţia naţională nu e cu putinţă fără interbelică cu foşti adversari în privinţa îngrijirii sau cunoaşterea istoriei acestui neam, precum nu e cu putinţă repatrierii osemintelor Eroilor de pe teritoriul românesc. fără cunoaşterea pământului românesc” 19. Din păcate încă din perioada interbelică au fost şi Spre fi nalul deceniului al patrulea rapturile teritoriale manifestări în neconcordanţă cu opinia publică, instituţiile impuse României, incapacitatea celor din conducerea abilitate întru a asigura buna îngrijire a acestor locuri de veci destinelor ţării au impus adoptarea unor măsuri şi în privinţa pentru Eroi. Au fost necesare reacţii prompte exprimate cu Cultului Eroilor menite a fi de sprijin în noile condiţii speranţa că vor curma asemenea comportamente. Omul catastrofale. Aşa s-a ajuns la o redimensionare a societăţii20, politic, edilul gospodar Dem. I. Dobrescu17 a fost unul din abilitată de a fi protectoarea acestor simbolice prezenţe în cei care au luat poziţie pentru a stăvili asemenea necontrolate forul public. Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru fapte în ultimă instanţă antiromâneşti. Cultul Eroilor a avut contribuţii importante întru cinstirea Dezideratul de la 1878 pentru edifi carea unei Eroilor celui de al Doilea Război Mondial, însă multe reprezentative Catedrale a B.O.R. în Capitala României din realizările sale din campania de Est au cunoscut o a revenit în atenţie în perioada interbelică. Susţinătorii au premeditată distrugere din partea oştirilor Armatei Roşii. făcut numeroase demersuri, însă oculte acţiuni au trecut Au fost anii primelor decenii ale secolului al XX-lea problema spre alte timpuri. În schimb, Mormântul Eroului când Cultul Eroilor a antrenat la acţiune lumea satelor şi Necunoscut a fost permanent în atenţie, o serie de revendicări a oraşelor, competiţia fi ind cuvântul de ordine în educarea, implicând o diversitate umană la rezolvarea lor. Fie că a fost formarea noilor generaţii. Cele elaborate în scris la timpul vorba de semnifi caţia cuvintelor încorporate în inscripţia de acela putând fi supuse unei atente analize care să conducă la pe placa tombală, fi e că era necesară o candelă cu o fl acără revigorarea acestor simţăminte în actualul veac. perpetuă, clarifi cările, realizările au generat o manifestare Evocând aceste episoade pe care le considerăm trepte categorică a opiniei publice. În 1934, o solemnitate a reunit întru cunoaşterea evoluţia temei abordate, suntem datori o masivă participare umană la aprinderea Crucii-candelă a aminti că am fost permanent călăuziţi de pilduitoarele de către colonelul Gabriel Marinescu, cavaler al Ordinului îndemnuri exprimate la timpul respectiv de savantul Militar „Mihai Viteazul”. patriot Nicolae Iorga: „O civilizaţie sănătoasă trebuie să aibă o îndoită bază: cruţarea naturii şi cruţarea omului însuşi …Civilizaţia n-are dreptul de a prăda şi ea nu poate să se întoarcă împotriva ei însăşi, lucrând la împuţinarea acelei energii omeneşti de la care, în ultimă instanţă, pleacă orice”21. Lor se alătură cuvintele mobilizatoare exprimate de istoricul Vasile Pârvan care apreciind faptele înaintaşilor subliniază ce înaltă misiune revine urmaşilor. A le prelua ca benefi c îndemn este o stringentă necesitate în anii de numeroase obstacole pe care-i trăim: „Morţii noştri, scumpii noştri morţi, ne îndeamnă să luptăm, spre a nu lăsa ca jertfa lor să fi fost zadarnică. Ei au dat viaţa lor. Dar pentru ca viaţa aceasta să fi e Mormântul Eroului Necunoscut (carte poştală interbelică colecţia Gelu Dae) fructifi cată în viitor, e aşteptată munca noastră” 22.

document 2012 4 (58) 71 studii/documente

NOTE Braşov, conservatorul la Bucureşti, specializare la Viena şi Berlin, actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, primul director al Teatrului Naţional 1 Virgiliu Z. Teodorescu, Cronică bucureşteană 1877-1878 – Locuri din Cluj (1919-1927), poet, dramaturg, memorialist, epigramist, carieră evocatoare, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti 1997. universitară la Conservatorul din Cluj, publicist. Cea mai importantă 2 Dimitrie C. Pavelescu-Dimo, alintat Tache (19 iunie 1870, Calafat, operă a sa este poemul dramatic în trei acte „Trandafi rii roşii” (1915). jud. Dolj - 1 decembrie 1944, Bucureşti). Părinţi: tatăl Costache Dimu, 7 Zaharia Bârsan, Glasurile Patriei, pp. 202-203. mama Damanda. A studiat în Bucureşti, în anii ultimului deceniu al 8 Statuia redă un ostaş cu drapelul ţării desfăşurat, ţinându-l cu mâna secolului al XIX-lea, fi ind ultimul elev al sculptorului Ion Georgescu la stângă, iar cu dreapta ridicată ţine arma. Şcoala de Belle Arte. Rezultatele bune dobândite în pregătirea de viitor 9 Oscar Han (3 decembrie 1891, Bucureşti - 14 februarie 1976, sculptor i-au facilitat trimiterea la specializare în Italia, la Florenţa, Bucureşti). Studii la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, elev al lui predilect ca sculptor monumentalist. Primele decenii ale secolelor XX Dimitrie Paciurea, sculptor monumentalist, debut în 1924, permanentă l-au găsit în rândurile celor mai activi realizatori, participant la concursuri, prezenţă în expoziţiile colective din ţară şi străinătate, critic de artă, adjudecând şi fi nalizând lucrări care au onorat forul public, expozant carieră didactică universitară. Inspirat de faptele cunoscute ca participant la manifestările timpului. A manifestat preocupări pentru preconizatele la Primul Război Mondial, expune la Iaşi lucrări, refl ectând situaţiile monumente Mihai Viteazul la Călugăreni, Mihail Kogălniceanu la Iaşi trăite. Realizează şi donează monumentul „Pe aici nu se trece” amplasat ş.a. O lucrare de amploare a realizat-o pentru Craiova pentru a cinsti la bifurcaţia şoselelor de la Tişiţa, lângă Mărăşeşti. Participând la actul Independenţei României. Din păcate, monumentul a fost înlăturat concursurile pentru desemnarea realizatorului/realizatorilor monumen- din forul public după anul 1947. O soartă asemănătoare au avut şi telor regilor Carol I şi Ferdinand I, juriul îi acordă premiul I, dar nu şi lucrări care evocau o serie de personalităţi ale vieţii politice şi artistice. comanda realizării monumentelor. Lezat, a făcut diverse demersuri şi a Azi monumente ca cele de la Calafat, Brăila, Piteşti, Târgovişte sunt o publicat virulente articole împotriva unei asemenea încălcări ale eticii. evidentă prezentare a artistului. Lor li se alătură demonstrativ, relevând Munca de mai bine de patru decenii s-a concretizat prin numeroase modul de abordare a temei tratate, lucrări în prezent ignorate. Lor se prezenţe ale lucrărilor sale în forul public, în muzeele şi colecţiile de alătură şi o serie de monumente funerare prezente în diverse localităţi artă plastică. (Caracal, Calafat, Piteşti, Brăila, Slatina, Focşani, Bucureşti, Rucăr) şi 10 Decret-lege pentru exproprierea terenurilor cu mormintele Eroilor, mai ales cele găzduite în muzeele din România şi străinătate. O lucrare „Monitorul Ofi cial”, Bucureşti, nr. 20 din 29 aprilie 1920; Legea pentru monografi că se impune a fi realizată ca act de respect pentru acest cinstirea memoriei Eroilor, „Monitorul Ofi cial”, Bucureşti, nr. 119 din înaintaş făuritor de valori ale Patrimoniului Cultural Naţional. 2 septembrie 1920; 3 Ateneul Român din Dorohoi a rezultat din dorinţa expresă a unui Decretul pentru reglementarea regimului Cimitirelor pentru Eroi, mănunchi de intelectuali doritori de a promova actul cultural. Iniţiatorul „Monitorul Ofi cial”, Bucureşti, nr. 127, 27 august 1925. şi catalizatorul tuturor energiilor a fost G.G. Burghele. Pe parcursul 11 Societatea „Mormintele Eroilor” este forma evoluată a ceea ce au fost anilor de activitate ale primelor decenii ale secolului al XX-lea ateneiştii preocupările din timpul Primului Război Mondial, când au fost luate dorohoieni au obţinut remarcabile rezultate. Printre altele au înfi inţat la primele măsuri de către Ministerul de Război pentru a marca locurile 27 octombrie 1913 biblioteca publică „Spiru C. Haret”, au iniţiat şi adus unde au fost îngropaţi cei căzuţi la datorie. Precaritatea materialelor în forul public monumente pentru cinstirea lui Mihail Kogălniceanu, folosite pentru marcarea acestor locuri, de multe ori răvăşite chiar de V.A. Urechia. acţiunile ulterioare ale frontului, au provocat în anii următori deseori 4 Societatea ştiinţifi că literară „Tinerimea Română” a fost creată în mari difi cultăţi de identifi care a mormintelor respective. După încetarea condiţiile promovării Independenţei de Stat, din iniţiativa elevilor de la ostilităţilor s-a impus necesitatea ca misiunea să fi e încredinţată unui liceul „Matei Basarab”, promotor fi ind Nae S. Dumitrescu care, ulterior, organism care, prin modul de organizare, să asigure îndeplinirea îmbrăţişând cariera didactică a preluat conducerea acesteia timp de următoarelor principale obiective: descoperirea mormintelor din zonele decenii. Pentru o bună desfăşurare a activităţii, pe parcursul anilor, unde s-au desfăşurat bătăliile anilor 1916-1919; reunirea osemintelor în statutul a fost modifi cat, făcându-se totodată, în 1897, demersurile cimitire şi mausolee asigurându-se o bună îngrijire a acestora. Măsura pentru a-i fi recunoscut regimul juridic, respectiv pentru a primii adoptată era în directă concordanţă şi cu prevederile tratatelor de pace. calitatea de persoană morală şi juridică. Era evocată activitatea deja Prin Decret-lege nr. 4.106, la 12 septembrie 1919 a fost recunoscută desfăşurată şi erau sumar prezentate obiectivele de viitor. Astfel, după calitatea de persoană morală a societăţii „Mormintele Eroilor“ dezbaterile din cadrul celor două Camere ale Parlamentului României, căzuţi în război. Vezi Decretul pentru modifi carea statutelor societăţii prin Decretul Regal nr. 496 din 21 februarie 1896, i-a fost recunoscut „Mormintele Eroilor”, „Monitorul Ofi cial” nr. 15 din 20 ianuarie 1926. statutul de persoană morală. Iniţiatorii s-au bucurat de un larg sprijin din 12 Decretul-Lege pentru fi xarea zilei de comemorare a Eroilor în ziua partea intelectualităţii timpului pentru a persevera pe drumul depistării Înălţării Domnului, „Monitorul Ofi cial” nr. 24 din 4 mai 1920. şi afi rmării elementelor valoroase care, prin inteligenţă şi dragoste de 13 muncă, puteau contribui la progresul societăţii româneşti, la realizarea „România Eroică” Bucureşti, nr. 9, septembrie 1929, p. 7. 14 educaţiei patriotice a tinerelor generaţii. Obiectivul prioritar al societăţii Velicu Dudu (4 iunie 1905, Ciocăneşti, jud. Ialomiţa - 1977), studii a fost stimularea elevilor merituoşi. Pentru evidenţierea calităţilor teologice la Bucureşti şi Varşovia, specializare Strassbourg, secretar acestora au fost iniţiate concursuri pe ramuri de activitate, acordându-se particular al patriarhului Miron Cristea, ulterior a devenit secretarul lui diverse premii, inclusiv medalii. Eugen Cristescu, directorul Serviciului Special de Informaţii în perioada 5 Căpitan-comandor C. Negru, Cultul Eroilor neamului, colecţia anilor 1941-1944. După 23 august, a lucrat în Ministerul Cultelor şi a Biblioteca Tinerimea Română nr. 2, octombrie 1915. frecventat antecamera, uneori şi biroul patriarhului Nicodim Munteanu, 6 Zaharia Z. Bârsan (23 ianuarie 1878, Sânpetru, jud. Braşov - carieră ecleziastică, organizator şi salvator al arhivei Miron Cristea, 13 decembrie 1948, Bucureşti, cimitirul Sf. Vineri). Studii liceale la publicist. În anii 1951-1956 a fost deţinut în lagărul de la Bragadiru.

72 4 (58) 2012 document studii/documente

15 Comisia Monumentelor Publice a fost înfi inţată prin Decizia Joi, strada Arhivelor, începând din str. Mihai Vodă era ocupată pe o Ministerului Cultelor şi Artelor nr. 45.413 din 14 noiembrie 1929, parte şi pe alta de elevii şcolilor din marina italiană veniţi să dea onorul publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 52 din 5 martie 1930. Ulterior, a Eroului Necunoscut. A participat şi un grup de veterani de la 1877-1878. fost elaborat şi adoptat Decretul pentru modifi carea statutului Societăţii Erau prezente grupuri de marinari englezi, americani, italieni de pe „Cultul Eroilor”, publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 247 din 1 noiembrie vasul englez „Glasword”. La orele 12 timp de 2 minute a fost o linişte, 1930. În deceniul următor, s-au făcut retuşuri de natură legislativă, tăcerea marcând coborârea în mormânt. Au fost depuse coroane din devenind Comisia Superioară a Monumentelor Publice care în domeniul partea Guvernelor Franţei, Angliei, Americii, Italiei, Greciei, Poloniei, legislativ, organizatoric au condus la instituirea unor raporturi mai ferme Japoniei, Cehoslovaciei, Austriei, Portugaliei, Belgiei. Au fost depuse cu diverşii comanditari, menite să permită aducerea în forul public a şi 2 coroniţe: una de aur din partea regelui Alexandru al Iugoslaviei, unor prestigioase realizări monumentale. alta din argint din partea Guvernului Sârbo-Croato-Slovac. Pe piatra de 16 „Eroul Necunoscut” - simbol al vitejiei, al jertfei şi al gloriei naţionale. mormânt textul: Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, Vine din armata celor 800.000 de Eroi care s-au jertfi t pentru înfăptuirea săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele idealului unităţii naţionale. Lângă mormântul Eroului Necunoscut, lui odihneşte pământul României întregite 1916-1919. Cele 3 înalte generaţiile de astăzi şi de mâine vor regăsi atmosfera sfântă a dragostei distincţii străine cu care a fost decorat Eroul Necunoscut: „Crucea de de neam şi a jertfei pentru ţară. Prin evocarea faptelor vom învăţa Război” (Franţa); „Virtutea Militară” (Polonia); „Virtutea Militară” ceea ce datorăm propriei noastre conştiinţe. La 13 mai au fost aduse (România). Salutul a fost dat cu 101 lovituri de tun. la Mărăşeşti cu vagoane speciale osemintele a 10 Eroi Necunoscuţi 17 Demetru (Dem) I. Dobrescu (ianuarie 1869, Jilava, jud. Ilfov -1948). dezgropaţi din locurile de luptă: Mărăşeşti, Topraisar, Chişinău, Jiu, Studii la Bucureşti, licenţa în drept, doctorat la Paris, carieră juridică, Azuga, Predeal, Muscelu, Mărăşti, Cerna şi Târgu Ocna. Sicriele au administrativă, preşedinte al Comisiei Interimare (5 februarie 1929 - fost duse şi depuse la biserica Adormirea Maicii Domnului. A fost dat 30 octombrie 1930), al 51-lea primar general al Capitalei (31 octombrie Onorul de către o Companie de Onoare cu drapel. La 14 mai 1923, 1930 - 18 ianuarie 1934), om politic, deputat, senator, membru fondator în prezenţa ministrului de Război, generalul Gheorghe Mărdărescu s-a al: Ligii drepturilor omului, Ligii contra tăcerii, publicist. 18 procedat la alegerea sicriului Eroului Necunoscut. Alegerea a fost făcută Nichifor Crainic (Ion Dobre) (23/24 noiembrie 1889, Bulbucata, de elevul Amilcar C. Săndulescu, din clasa I-a a Şcolii Militare din jud. Vlaşca, azi Giurgiu - 20 august 1972, Casa Scriitorilor, Complex Craiova, orfan de război, fruntaş la învăţătură. Acesta a îngenuncheat Mogoşoaia, cimitirul Sf. Vineri, Bucureşti). Studii teologice la Seminarul în faţa unuia din sicrie şi a spus: „Acesta e tatăl meu!”. Cele 9 sicrie au şi Universitatea Bucureşti şi fi lozofi ce la Viena, carieră universitară la fost apoi purtate şi reînhumate la cimitirul local. La 15 mai, cu un tren Chişinău şi Bucureşti în domeniul teologiei, secretar general al Facultăţii special sicriul a fost purtat spre Bucureşti. În compunerea trenului erau de Teologie din Bucureşti. A desfăşurat o prestigioasă activitate în vagoane care transportau pe ofi ţeri cavaleri ai Ordinului Militar „Mihai domeniul gazetăriei la diverse ziare şi reviste („Cuvântul”, „Curentul”, „Flamura” ş.a.) A iniţiat şi condus ziarul „Calendarul” în perioada anilor Viteazul”. Pe un vagon platformă era aşezat sicriul Eroului Necunoscut 1932-1938 şi a condus săptămânalul „Sfarmă piatră” în perioada 1935- însoţit de o gardă militară care a făcut de strajă. Scurte opriri în gări au 1942. Timp de 18 ani a coordonat activitatea revistei „Gândirea”. Om permis întâmpinarea cu fl ori şi coroane de mulţimea impresionată de politic, deputat, în 1941 ministrul Propagandei Naţionale. În anul 1947 ceremonia organizată. Bucureştiul s-a pregătit să facă o primire demnă a fost arestat şi închis la Aiud, fi ind eliberat în anul 1962. Eroului Necunoscut. La Gara de Nord era prezentă o mare de oameni. 19 Să ne cultivăm conştiinţa Eroică, în „Poliţia Română”, Bucureşti, Trenul a sosit la ora 16. La Bucureşti au venit delegaţiile cu drapelele anul II, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1940, pp. 2-4. regimentelor, delegaţii societăţilor foştilor luptători, a văduvelor şi 20 Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor 1940- invalizilor, a şcolilor militare. A participat şi un detaşament de marinari 1948. Decretul-lege nr. 2533 asupra regimului mormintelor şi operelor italieni de pe vasul „Muggia” ancorat la Galaţi. Sicriul a fost transportat comemorative de război, „Monitorul Ofi cial” nr. 176 din 1 august pe străzile Capitalei pe un afet de tun împodobit cu fl ori. S-a îndreptat 1940, p. 3928. Legea asupra regimului monumentelor şi operelor spre biserica Mihai Vodă. La ora 18 a fost depus pe un catafalc în comemorative de război din 27 august 1940, „Monitorul Ofi cial” pridvorul bisericii. Pavoazarea curţii ansamblului Mihai Vodă s-a făcut nr. 176 din 1 august 1940. după schiţele elaborate de pictorul Arthur Verona. Pridvorul era drapat cu 21 Nicolae Iorga, O civilizaţie de zădărnicie şi risipă, 1936. tricolorul românesc. Sicriul era păzit permanent de o Gardă de Onoare. 22 Vasile Pârvan, Memoriale, Cultura Naţională, Bucureşti, 1923.

THE NATION HEROES – WRITINGS IN THE ARCHIVES REGARDING THE NOTION EVOLUTION OF “HEROES CULT” – VIRGILIU Z. TEODORESCU

Abstract: In the 20th century Romania was one of the modern nations that honored its heroes. Our ancestors commemorated them by legends, roadside crosses or wells. Th e initiatives of the societies or settlements in interwar materialized in cemeteries, statues and mausoleums. Keywords: war, statue, hero, monument, sculpture

document 2012 4 (58) 73 studii/documente ATITUDINEA ELENEI CEAUŞESCU FAŢĂ DE PROGRAMUL DE CONSTRUIRE A AVIONULUI DE ŞCOALĂ IAR-99 „ŞOIM”

Locotenent-colonel (r) dr. Petre OPRIŞ

În şedinţa din 22 septembrie 1989 a Comitetului ajuns la fabricarea în producţie de serie a avionului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Elena Ceauşescu IAR-99, Elena Ceauşescu a intervenit din nou. Deşi a încercat să amâne semnarea de către soţul său a a fost deranjat de atitudinea iresponsabilă a soţiei decretului prezidenţial privind stabilirea preţurilor sale, Nicolae Ceauşescu a aprobat proiectul respectiv, de producţie şi de livrare a avionului de şcoală şi încercând totodată să menajeze orgoliul consoartei antrenament IAR-99 „Şoim”. sale prin „indicaţia de a se analiza în continuare Intervenţia Elenei Ceauşescu într-un proiect posibilitatea reducerii costurilor de producţie”2. important al industriei aeronautice româneşti este Până în luna septembrie 1989, la uzina evidentă. Spre deosebire de soţul său, care cunoaştea de la Craiova au fost fi nalizate zece avioane modul de alcătuire a preţului pentru un produs, IAR-99. Emil Bobu a raportat lui Nicolae Elena Ceauşescu era total depăşită de situaţie. Cu Ceauşescu, la 18 septembrie 1989, faptul că „două toate acestea, „tovarăşa academician doctor inginer”, (IAR-99, prototipuri – n.n.) s-au livrat şi decontat preşedinte a Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi cu benefi ciarul (Ministerul Apărării Naţionale – Tehnologie, se implica în diferite discuţii fără să aibă n.n.) în 1987 la 58.105 mii lei/bucată3, două s-au un bagaj elementar de cunoştinţe, generând situaţii livrat şi decontat în 1988 şi unul în 1989 la nivelul tragi-comice. preţului din proiectul de decret (50,66 milioane lei – Pentru a elucida misterul atitudinii respective, n.n.), iar cinci avioane sunt în stoc”4. putem face apel la stenograma şedinţei Biroului Totodată, Nicolae Ceauşescu a fost informat că Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. preţul de livrare la export a avionului IAR-99, propus al P.C.R. din 5 decembrie 1986, unde s-a discutat de constructor, era de 3,9 milioane dolari – având un despre modul de stabilire a preţului avionului IAR- curs de revenire de 14,1 lei/dolar5. 99 (din seria zero). În cursul acelei reuniuni, Elena Aparate similare realizate în alte state Ceauşescu a intervenit tam-nesam în discuţia dintre aveau, în aceeaşi perioadă, următoarele preţuri: soţul său şi Marin Nedelcu, ministrul Industriei MB-339 – 4,058 milioane dolari (avionul era fabricat Construcţiilor de Maşini, declarând iritată: „Acest de fi rma italiană „Aermacchi”); C-101 „Aviojet” – material (proiectul decretului prezidenţial – n.n.) nu 3,9 milioane dolari (compania spaniolă CASA); a trecut pe nicăieri; îl păstrează secret şi apoi prezintă Aero L-39 „Albatros” – 3,3 milioane dolari (fi rma ce cer. Nu se poate aşa! Materialul nu a fost văzut de cehoslovacă „Aero Vodochody”); Soko G-4 „Super nimeni. (...) Galeb” – 3,5 milioane dolari6. Nici avioanele pentru aviaţia civilă nu le-au Potrivit planifi cării prezentate lui Nicolae prezentat cum trebuie; îl prezintă pe bucăţi. Trebuie Ceauşescu de către Emil Bobu la 18 septembrie 1989, prezentat separat. (...) până la sfârşitul anului 1989 urma să fi e realizat la Să prezinte comparaţiile (între costurile de Craiova încă un avion IAR-99, iar în anul 1990 alte 24 producţie ale avioanelor Aermacchi MB-339, de aparate de şcoală7. Acestea trebuiau să înlocuiască IAR-93 şi IAR-99 – n.n.)”1. avioanele similare de producţie cehoslovacă (Aero Din documentul respectiv rezultă faptul că L-29 „Delfi n” şi Aero L-39 „Albatros”), afl ate în Elena Ceauşescu era supărată deoarece subordonaţii dotarea unităţilor militare române. soţului său au prezentat direct acestuia proiectul Principala problemă apărută la toate avioanele decretului prezidenţial, fără să o întrebe şi pe ea IAR-99 fabricate până în anul 1990 a fost sistemul despre decizia ce urma să fi e adoptată. hidraulic deoarece pentru realizarea acestuia s-au Trei ani mai târziu, în momentul în care s-a utilizat materiale de slabă calitate.

74 4 (58) 2012 document studii/documente * * * Sigur, este socotit pe devize convertibile, dar nu este ANEXA nr. 1 import. 5 decembrie 1986, Bucureşti Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm separat. Tov. Nicolae Ceauşescu: Facem avionul în STENOGRAMA cooperare. şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Tov. Marin Nedelcu: Avionul IAR-99 foloseşte Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din ziua de subansamble de la avionul IAR-93. 5 decembrie 1986 Tov. Nicolae Ceauşescu: Motorul îl facem împreună cu iugoslavii şi, de asemenea, anumite Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae subansamble. Nu este tot una! Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm separat. Român. Tov. Nicolae Ceauşescu: Neapărat! Trebuie Au participat tovarăşii: Constantin Dăscălescu, prezentat ce este, în cadrul cooperării, cu Iugoslavia Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Gheorghe şi ce este propriu-zis import pe devize convertibile. Rădulescu, Emil Bobu, Gheorghe Oprea. Noi facem calculele pe devize convertibile aşa cum Au fost invitaţi tovarăşii: Constantin Nicolae, am spus – dar trebuie să prezentaţi separat, pentru că Ion Păţan, Vasile Milea, Dimitrie Ancuţa, Marin altfel reiese că importăm totul. Nedelcu. Tov. Elena Ceauşescu: Acest material nu a Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 1. Preţul de trecut pe nicăieri; îl păstrează secret şi apoi prezintă producţie şi de livrare pentru avionul de şcoală, ce cer. Nu se poate aşa! Materialul nu a fost văzut de antrenament şi atac la sol IAR-99. nimeni. Aici se prevede că trebuie să importăm Tov. Nicolae Ceauşescu: De cei care se ocupă de materiale în valoare de 11 milioane. Sunt prevăzute armată. şi materialele ce le luăm din Iugoslavia? Tov. Elena Ceauşescu: Are trecut tot importul. Tov. Marin Nedelcu: Da. Cum este stabilit? Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci prezentaţi Tov. Nicolae Ceauşescu: Importul militar este separat ce este în cooperare cu Iugoslavia, pentru că trecut la general. acesta nu mai este import. Înseamnă că nu importăm. Tov. Elena Ceauşescu: Atunci îl aprobăm aşa?

1987. Avionul subsonic de şcoală şi antrenament IAR 99 Şoim

document 2012 4 (58) 75 studii/documente

Avionul IAR-93 la decolare Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici se cere aprobare Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi preţul de livrare pentru preţul de producţie şi de livrare al avionului. înseamnă preţul de vânzare. Tov. Elena Ceauşescu: Preţul este legat şi el de Tov. Elena Ceauşescu: Să prezinte comparaţiile. ceva. Trebuie să se clarifi ce toate problemele. Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici intră şi benefi ciul, Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se clarifi ce: ce este în intră totul. cooperare cu Iugoslavia şi ce este import pe devize Atunci să clarifi căm aceste probleme şi după aceea convertibile. să aprobăm. Tov. Marin Nedelcu: Am înţeles, tovarăşe Tov. Marin Nedelcu: Am înţeles, tovarăşe secretar general. secretar general. Prezentăm problema importurilor şi Tov. Elena Ceauşescu: Nici avioanele pentru comparaţiile respective. aviaţia civilă nu le-au prezentat cum trebuie; îl prezintă pe bucăţi. Trebuie prezentat separat. Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 2. Stabilirea Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi daţi aici – în material – preţului de producţie şi de livrare pentru transportor[ul] comparaţii din punct de vedere al caracteristicilor amfi biu-blindat TAB-C 4x4. tehnico-constructive şi funcţionale ale avionului, dar Sunteţi de acord cu ce se propune aici în legătură nu daţi şi comparaţii din punct de vedere al costului; cu preţurile. Aveţi ceva de spus? cât ne costă. Reiese că acest nou transportor este ceva mai Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm şi costurile. ieftin. Tov. Nicolae Ceauşescu: Daţi numai datele tehnice Tov. Marin Nedelcu: Aşa este, tovarăşe secretar comparativ cu avionul IAR-93 şi cu avionul „Aermacchi general. MB-339”, dar nu mai daţi şi comparaţiile cu costurile; Tov. Elena Ceauşescu: În material – şi nu înţeleg adică cât costă şi unul şi celălalt, ca să vedem ce se acest lucru – se propune ca preţurile de producţie şi întâmplă. de livrare să fi e stabilite de către Ministerul Industriei Tov. Marin Nedelcu: Noi avem aprobat costul Construcţiilor de Maşini cu acordul Ministerului pentru avionul IAR-93, avion produs în ţară, dar de la Apărării Naţionale. Cum se poate asta?! avionul „Aermacchi MB-339” nu avem elemente legate Tov. Vasile Milea: Tovarăşă Ceauşescu, noi avem de cost. stabilită o Comisie specială care, împreună cu Ministerul Tov. Nicolae Constantin: Putem să prezentăm preţurile de vânzare. Industriei Construcţiilor de Maşini şi cu Comitetul de Tov. Elena Ceauşescu: Preţul de vânzare este Stat al Planifi cării, stabileşte preţurile variantelor de altceva! echipare. De fapt şi aici am redus cu 80 mii lei.

76 4 (58) 2012 document studii/documente Tov. Elena Ceauşescu: Voi propuneţi ca preţurile de * * * producţie şi de livrare ale variantelor de echipare să fi e ANEXA nr. 2 stabilite de către Ministerul Industriei Construcţiilor 22 septembrie 1989, Bucureşti. de Maşini – pagina 2 – cu acordul Ministerului Apărării Naţionale, prin adăugarea sau scăderea din STENOGRAMA preţul produsului standard a valorii echipamentelor cu şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al preţuri legal stabilite. P.C.R. din ziua de 22 septembrie 1989. Tov. Vasile Milea: În sensul că în locul unui tip de Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae staţii – spre exemplu punem un alt tip de staţie, dar în Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist cadrul aceluiaşi preţ aprobat. Român, preşedintele Republicii Socialiste România. Tov. Ion Păţan: Numai în cadrul preţului aprobat. La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Tov. Vasile Milea: În locul unei staţii de 30 mii Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, punem alta de 20 mii. Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Tov. Elena Ceauşescu: Voi spuneţi prin „adăugare Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, sau scădere”. Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Tov. Gheorghe Rădulescu: O dată ce preţul este Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Bălan Radu, stabilit, atunci ce preţuri să mai stabilească. Dacă propun să adauge sau să scadă, înseamnă să hotărască Ceauşescu Nicu, David Gheorghe, Frăţilă Ion, Gere ceva şi nu este bine să hotărască ei. Deci este calcul pe Mihai, Ghiţulică Maria, Gâdea Suzana, Marina Mihai, preţul deja stabilit, se calculează deja pe ceva stabilit. Matei Ilie, Milea Vasile, Moga Ioachim, Mureşan Ana, Tov. Nicolae Ceauşescu: Spre exemplu, în loc de Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, o staţie pun o mitralieră, dar intră în preţul care este Preoteasa Petre, Radu Constantin, Radu Ion, Szasz stabilit. Iosif, Ştefănescu Traian Ion, Toma Ioan, Totu Ioan, Tov. Gheorghe Rădulescu: Să nu mai scrie că este Ursu Ion. „stabilit”. La şedinţă au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Tov. Elena Ceauşescu: Nu este clar. Vasile, Curticeanu Silviu şi Sîrbu Ion, primii secretari Tov. Gheorghe Rădulescu: Primul „stabilit” din ai comitetului judeţene de partid, miniştri şi alte cadre text este bun, al doilea „stabilit” nu este bun. de conducere din economie. Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă, de exemplu, pune Şedinţa a început la ora 10.30. o mitralieră în plus înseamnă că intră în calcul această mitralieră. Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi văzut ordinea de zi, Tov. Vasile Milea: Şi scrie, tovarăşe secretar general, tovarăşi? „prin adăugarea sau scăderea din preţul produsului Începem, însă, cu realizarea planului pe această standard ...”. lună, pe 20 de zile. (...) Tov. Nicolae Ceauşescu: Am înţeles. Tov. Nicolae Constantin: Să se treacă „calculate”. PUNCTUL 3 Tov. Gheorghe Rădulescu: În orice caz nu este bun Stabilirea preţurilor de producţie şi de livrare aici cuvântul „stabilit”. pentru avionul IAR-99 Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să se precizeze mai clar. Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să analizăm. Tov. Ion Păţan: Totul intră în preţul aprobat. Tov. Nicolae Ceauşescu: A mai fost o dată Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se precizeze, conform analizat. legii, ce înseamnă şi să fi m de acord. De acord? (Toţi Tov. Elena Ceauşescu: Sunt multe importuri. tovarăşii sunt de acord). Tov. Nicolae Ceauşescu: Avionul se produce în Tov. Elena Ceauşescu: Nu are import? cooperare cu Iugoslavia şi cam 50 la sută facem noi, Tov. Marin Nedelcu: Nu are nici un fel de import, este integrat în ţară. 50 la sută fac ei. Nu ştiu acum cum este şi cum s-a ajuns? Tov. Nicolae Ceauşescu: Alte probleme? Dacă nu Tov. Eugeniu Rădulescu: Tot aşa este. mai sunt, atunci cu asta ridicăm şedinţa. Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui să vadă raporturile (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. acestea. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 93/1986, ff . 5-8. Petre Tov. Nicolae Ceauşescu: Este cooperarea. Aici este Opriş, Industria românească de apărare. Documente preţul de vânzare în ţară. El producându-se în cooperare (1950-1989), Editura Universităţii Petrol-Gaze din este aprobat acordul şi este stabilit cam 50 la sută facem Ploieşti, 2007, pp. 357-360). noi, 50 la sută fac ei. Acesta este sistemul de lucru. document 2012 4 (58) 77 studii/documente Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să vedem precis cât Dacă se raportează, la retribuţie se ia în calcul şi în facem noi şi cât fac ei. realizarea producţiei, şi în retribuţie – numai în fi nanţe Tov. Nicolae Ceauşescu: Este stabilit o dată! Acum nu. Dar când se raportează pe faze – nu numai la voi, nu discutăm acest lucru, ci discutăm preţul. şi la nave, mai sunt şi altele – când se raportează ea se Dacă asupra preţului, tovarăşi, aveţi ceva de spus? ia în calcul la producţia marfă şi se plăteşte retribuţia. Tov. Elena Ceauşescu: 14 lei cursul de revenire; Dar, sigur, în fi nal se socoteşte altfel – între timp unii cursul de revenire este mare. spun mai mult ca să-şi asigure retribuţia. Este greu să Tov. Nicolae Ceauşescu: Să-l aprobăm acum aşa, controlezi fazele. Numai în fi nal faci un bilanţ general: cum este propus şi să mai analizăm pe linie economică aduni fazele şi vezi ce s-a întâmplat, dar în retribuţie cheltuielile materiale, reducerea costurilor. şi în producţia luată se ia raportul pe faze. Asta este o Tov. Ion Traian Ştefănescu: Aş avea o rugăminte, reglementare. Sigur, este greu să controlezi că am făcut pentru avionul IAR-23 este aprobată decontarea şi raportarea ca producţie marfă pe faze. Aş ruga, dacă 30 la sută sau 35 la sută. Sigur, este aproximativ. Numai este posibil să se analizeze ca o dată cu raportarea la sfârşit, când este gata, când nu mai poţi să mai spui ca producţie marfă să se facă şi decontarea, pentru că eu le-am apreciat aşa, atunci vezi dacă s-a raportat că primele două faze rămân ca stoc de producţie bine sau nu. Dar pe total se socoteşte şi se încheie permanent. propriu-zis socoteala. Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă se raportează pe Tov. Elena Ceauşescu: Şi trebuie stabilit cât este faze înseamnă că se face şi decontarea. pentru nevoia noastră şi cât exportul. Tov. Ion Traian Ştefănescu: Nu se face, tovarăşe Tov. Nicolae Ceauşescu: PUNCTUL 4: (...) secretar general. (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. Tov. Nicolae Ceauşescu: Să analizeze tovarăşii! al P.C.R. – Cancelarie, dosar 58/1989, ff . 13; 27-29)

NOTE 1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 93/1986, f. 5-6; Petre Opriş, Industria românească de apărare. Documente (1950-1989), Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007, p. 358. 2 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 58/1989, f. 3. 3 Iniţial, în şedinţa din 5 decembrie 1986 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., s-a propus preţul de 59,8 milioane lei. Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord cu acesta şi a ordonat scăderea costurilor de fabricaţie. Petre Opriş, op.cit., p. 335. Pentru detalii, vezi primul document anexat. 4 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 59/1989, f. 275. În programul de fabricaţie, stabilit în luna noiembrie 1986, a fost prevăzută construirea şi livrarea unui număr de 50 de aparate IAR-99 (cu 10 avioane în cadrul seriei zero). Întreaga producţie a fost destinată unităţilor de aviaţie ale Ministerului Apărării Naţionale, iniţial neexistând o variantă pentru export. Pentru detalii privind caracteristicile tehnico-tactice ale avioanelor IAR-93 B (varianta cu dublă comandă), IAR-99 şi Aermacchi MB-339, precum şi modul de formare a preţului aparatului de şcoală IAR-99 la sfârşitul anului 1986 (59,8 milioane lei), ibidem, dosar 93/1986, f. 2-3; 5-7; 9-19. 5 Preţul respectiv a fost stabilit după ce Nicolae Ceauşescu a hotărât, la reuniunea din 23 noiembrie 1988 a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv, să fi e revăzute „costurile şi preţurile pentru avionul IAR-99 pe baza caracteristicilor tehnico-tactice, comparativ cu produsele similare din străinătate”. Ibidem, dosar 59/1989, f. 276. 6 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 59/1989, f. 280. Prototipul avionului iugoslav Soko G-4 „Super Galeb” („Super Pescăruş”) a decolat pentru prima dată la 17 iulie 1978. După circa patru ani de teste, aparatul respectiv a intrat în producţia de serie, fi ind realizate 123 de exemplare. Cu ajutorul unui motor Rolls-Royce Viper Mk. 632-46, Soko G-4 putea atinge o viteză maximă de 901 km/h (0,86 Mach) şi un plafon de serviciu de 15.000 de metri. 7 Avionul IAR-99 se aseamănă foarte mult cu „Super Pescăruşul” realizat la uzina iugoslavă „Soko” din Mostar. Spre deosebire de „fratele” său, prototipul avionului IAR-99 a decolat pentru prima dată la 21 decembrie 1985, fi ind pilotat de locotenent-colonelul Ştefănel Vagner.

THE ATTITUDE OF ELENA CEAUŞESCU REGARDING THE PROGRAM OF „HAWK” IAR- 99 AIRPLANE – LIEUTENANT-COLONEL (R.) PETRE OPRIŞ, PH.D.

IAR 99 is a modern advanced jet trainer and light attack aircraft capable of performing close air support and reconnaissance missions. Th e IAR 99 was intended to replace the Aero L-29 Delfi n and L-39 Albatros as trainer from the Romanian Air Force inventory. Th e aircraft has a modern design, with tapered wings and a swept back tail unit. A large blade-type antenna installed beneath the nose on the port side of the fuselage gives the IAR 99 trainer a distinctive appearance.

Keywords: IAR 99, aircraft, air support, Elena Ceauşescu, Nicolae Ceauşescu

78 4 (58) 2012 document studii/documente Un eveniment editorial de referinţă „PRODUCŢIA SPECIALĂ 1930-2010. ELECTROMAGNETICA”

General de fl otilă aeriană (r) Petre BÂNĂ1

Ar fi păcat să se aştearnă tăcerea asupra cărţii funcţiilor deţinute anterior celei din fruntea armatei, a „Producţia specială 1930-2010 ELECTROMAGNETICA”, cunoscut în detaliu, prin documentări la faţa locului mai apărută cu prilejul aniversării a 80 de ani de activitate a ales, nivelul la care ţara noastră s-a afl at în diferite etape uneia dintre cele mai mari şi prestigioase întreprinderi în acest domeniu şi a reuşit să determine luarea de către furnizoare de tehnică militară. După cum pare a se conducerea statului a unor măsuri viabile, efi ciente, care aşterne, defi nitiv, o uriaşă umbră asupra domeniului la au dus la o evoluţie fără precedent a cercetării, proiectării care lucrarea face ample referiri – industria de apărare. şi producerii de armament, muniţie şi mijloace de luptă. Volumul reuşeşte o analiză lucidă, curajoasă, Pentru mai toate categoriile de forţe armate şi arme, superargumentată, a evoluţiei în timp a producţiei fapt ce a situat România printre puţinele state din lume speciale realizată de binecunoscuta şi apreciata cu o puternică industrie proprie de armament, muniţie, întreprindere bucureşteană, în cooperare cu instituţiile tehnică de luptă, performanţe, care să satisfacă nevoile de cercetare şi proiectare. În acelaşi timp, prin extensie, sale şi să exporte o cantitate însemnată. sunt reproduse profunde sinteze asupra stării de fapt Un adevărat miracol românesc, cum denumeşte, existentă în anumite perioade a întregii industrii cu în capitolul cu acelaşi nume, marea realizare ultimul specifi c militar. ministru militar al Armatei Române, generalul (r) ing. Foşti miniştri ai apărării, generalii (r) Constantin Niculae Spiroiu. Cât de importante şi performante erau Olteanu, Victor Atanasie Stănculescu şi Niculae Spiroiu, o dovedeşte şi faptul că a crescut, într-un timp scurt, Gheorghe Tinca şi Ion Mircea Paşcu, precum şi secretari numărul importatorilor atât din Est, cât şi din Vest, dar, de stat, şefi de direcţii generate din acelaşi minister, dar mai ales, din ţări afl ate pe continentele Asia şi Africa. şi din fruntea altor departamente, oameni de ştiinţă, Valuta dobândită în urma exportului de tehnică de cercetători, cadre de conducere ale Întreprinderii luptă şi armament a avut, potrivit mai multor distinşi „Electromagnetica”, ale unor instituţii de profi l cu autori ai volumului, o pondere însemnată în achitarea care aceasta a conlucrat, răspunzând solicitărilor de a completă a datoriei externe a României, în 1989. colabora la elaborarea cărţii omagiale, au reuşit să aducă Circa 25%. Ceea ce este de-a dreptul senzaţional. la lumina tiparului o excelentă monografi e istorică. Cartea descrie, în amănunt, etapele parcurse în Fiindcă sunt evidenţiate, deopotrivă, contribuţiile realizarea produselor la „Electromagnetica”, caracte- epocale ale inventatorilor români din toate timpurile risticile, performanţele ce le recomandau, dar şi eforturile, şi din toate domeniile, la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii munca neobosită, sacrifi ciile, înaltul profesionalism al mondiale, dar şi aportul celor care au determinat crearea unor oameni de o rară competenţă şi dăruire care, aşa unei industrii destinată înzestrării armatei, celorlalte cum subliniază mai mulţi semnatari ai articolelor evocate, componente ale sistemului naţional de apărare. puneau pe primul plan interesele ţării, ale armatei, nu ale Referindu-se la capacitatea de creativitate tehnică lor. Şi asemenea afi rmaţii sunt făcute de veritabili şefi a românilor, marele nostru savant Henri Coandă, el de instituţii, directori, miniştri, comandanţi de armată, însuşi un genial inventator, afi rma: „Ce noroc ar avea comandanţi ai Comandamentului Comunicaţiilor şi omenirea dacă ar exista naţii care să fi adus atât cât i-a Informaticii. adus naţia română în ultimii 120 de ani”. Am reprodus Nu sunt trecute cu vederea nici greutăţile, lipsurile, această apreciere din studiul semnat de fostul ministru insufi cienţele de pe parcursul conceperii, proiectării al Apărării Naţionale în anii 1980-1985, generalul (r) şi realizării produselor menţionate, ceea ce dovedeşte prof. univ. dr. Constantin Olteanu, unul din cele mai spiritul obiectiv al autorilor. incitante şi cuprinzătoare capitole ale cărţii. Deşi în unele din materialele ce constituie sumarul Pornind de la consideraţiile unor cunoscute celor 360 de pagini ale lucrării este aspru criticat personalităţi politice şi militare ale epocii moderne declinul industriei naţionale, nelipsite fi ind expresii ca şi contemporane privind necesitatea existenţei unei prăbuşire, dezastru, şi, în context al celei de apărare, sunt industrii autohtone de apărare, autorul, prin calitatea evidenţiate realizările care mai sunt, unele la standarde document 2012 4 (58) 79 studii/documente NATO, participarea specialiştilor români şi prestigiul de care ei se bucură la manifestările organizate de Grupul de lucru pentru controlul internaţional al interoperabilităţii comunicaţiilor, de alte foruri. Se ia, de asemenea, poziţie fermă faţă de cei care, sub falsa lozincă potrivit căreia industria României era, în 1989, un morman de fi are vechi (improvizaţie lingvistică considerată o mare ticăloşie a celui ce a emis-o), au contribuit, indirect, şi la decapitarea industriei naţionale de apărare, punând interesul personal, meschin mai presus de orice. S-a ajuns astfel – se menţionează, cu durere, în carte – „la importuri de toate felurile, uneori fără ca acestea să fi e necesare, fi ind obligaţi să cumpărăm vechituri... militare şi civile, la preţuri exorbitante”. Interesante şi pline de învăţăminte consideraţiile critice pe această temă – un adevărat semnal de alarmă – ale redactorului şef, generalul de brigadă (r) ing. Ionel Dumitrescu, ca şi notele semnate de el la fi nalul unor materiale. Dar cum speranţa moare ultima, se mai crede încă într-un reviriment, atunci când promisiunile politicienilor din campaniile electorale vor deveni fapte şi factorii de decizie vor fi mereu şi mereu numai cu gândul la onoare, la demnitate, la cinste.

NOTE 1 Consilier pentru presă, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război.

C O N T E N T S

150 Years in the Duty of the People – Major General Dumitru Seserman, Ph.D. The Anniversary of the National Defense College - Captain (N.) Laurenţiu Anghelescu, Ph.D. Battalion 22 Transport “Dâmboviţa” – A Decade of History in Târgovişte – Major Aurel Vîlvoi Humanist Vocation and the cultural Model – Prof. Univ. Constantin Buşe, Ph.D. Humanist Vocation and the cultural Model – Prof. Univ. Constantin Buşe, Ph.D. Tudor’s Pandours – Prof. Univ. Engineer Nicolae P. Leonăchescu, Ph.D. Pages from the Beginning of the modern Romanian Artillery History – Colonel Prof. Univ. Adrian Stroea, Ph.D., Colonel (r.) Marin Ghinoiu Can’t see, can’t fi ght - Lieutenant-Colonel Albert Eugen Răpiţeanu The Romanian Railways in Support for the National Defense Ministry in Interwar – Gelu Dae, Ph.D. candidate Volunteers from the Serbian Banat for the Romanian Army – Cornel Ţucă, Ph.D.The Jewish Situation from Romania in the Perspective of the central Structure of Romanian Army (1941) – Florin Stan, Ph.D. The Motorists Heroism from the Units of the Division 1 Armored in the Fights from the Winter of 1942 at Don Bend – Colonel (tank) (r.) George D. Gheorghiu Captain Alexandru Serbănescu – Emeritus Pilot, unsurpassed Fighter, a legendary Hero – Prof. Univ. Valeriu Avram, Ph.D. 1944. American air Attacks over the Railway Bridges on the Olt and Argeş Rivers – prof. Vasile Tudor An ambitious Romanian Project – “Mareşal” Tank Destroyer – Manuel Stănescu, Ph.D. The Execution of the Romanian State Obligations settled by the Articles 12 to 19 from the Truce Convention at January 23, 1945 – Teodora Giurgiu, Ph.D. candidate The genius Lieutenant Henri Coandă – Captain (N.) Marian Moşneagu, Ph.D. The Nation Heroes – Writings in the Archives regarding the Notion Evolution of “Heroes Cult” – Virgiliu Z. Teodorescu The attitude of Elena Ceauşescu regarding the program of „Hawk” IAR-99 Airplane – Lieutenant-Colonel (R.) Petre Opriş, Ph.D.

80 4 (58) 2012 document