România în Marele Război

Volum VI, Nr. 2 (20), Serie nouă, martie-mai 2018

1 POLIS

Revista POLIS ©Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi ISSN 12219762

2 România în Marele Război

SUMAR

EDITORIAL 5 Războiul patimilor noastre Sabin DRĂGULIN

ROMÂNIA ÎN MARELE RĂZBOI

Familia regală a României pe frontul Marelui Război şi al Marii 13 Uniri (1916 - 1918) Ştefania DINU

Între neutralitate şi aliniere: aspecte privind 41 politica externă a României la începutul Marelui Război Hadrian GORUN

România în Primul Război Mondial 53 Dan CARBARĂU

Contribuţia aeronauticii militare române la realizarea şi 67 apărarea României Mari Jănel TĂNASE

Participarea Marinei Române la apărarea Dobrogei 77 în timpul Primului Război Mondial Ioan DAMASCHIN

Primele acţiuni militare pe Frontul din Dobrogea. 85 Bătălia de la Turtucaia şi consecinţele acesteia asupra evoluţiei militare de pe Frontul de Sud Leonida MOISE

Cooperarea militară româno-rusă în anul 1916 103 Ion GIURCĂ

Unirea Basarabiei cu Regatul român. 119 Studiu relativ la implicarea militarilor Alexandru OŞCA

Versuch einer Rekonstruktion von Bismarcks Rolle im Ersten 131 Weltkrieg anhand von zeitgenössischen und heutigen Dokumenten Ursula OLLENDORF

Les amis nécessaires : Italia e Francia nella Grande Guerra 145 Nicola NERI

3 POLIS

L’«immenso esperimento» 177 Dalle trincee alla post-verità: Marc Bloch e la nascita delle fake news Fabrizio FIUME

Idealul naţional şi războiul pentru Reîntregirea Neamului 193 Românesc Daniel Gheorghe

VARIA

Elitele politice din Transilvania 207 în realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 Florin GRECU

,,Democratizarea” Armatei regale în procesul trecerii României 219 la regimul totalitar de stânga (1944-1947) Dănuţ Mircea CHIRIAC

Mitul veşnic al panslavismului: A treia Romă 231 Florian BICHIR

Aśvamedha e Costituzione: 251 il sacrificio rituale nel sultanismo politico contemporaneo Gianfranco LONGO

ARHIVE România în Primul Război Mondial. Însemnări 265 Ioana Cristea DRĂGULIN

Politica Instinctului Naţiunei 285 Radu GĂINĂ

RECENZII Pledoarie pentu democraţie 297 Sorin BOCANCEA

Amintiri din vreme de război 299 Cătălin MANEA

Note despre autori 303

Instrucţiuni pentru autori 311

Instructions to authors 314

4 România în Marele Război

EDITORIAL

Războiul patimilor noastre

(The War of our Passions)

Sabin DRĂGULIN

Abstract: This article aims to make a short presentation, using the descriptive method, of the main elements that characterized 's participation in the Great War. This epochal event meant changing geopolitical and national realities in Europe, changing development paradigms, the emergence of new ideologies and new types of regimes. The Romanian state decided to participate in this war on the part of the Entente for the fulfillment of national ideals and state perfection. The motivations were clear, the risks being assumed. The political class of those times was divided on the option. These different options had deep roots and had not only political but also cultural and civilizational character. The moments through which Romanians and Romania had passed during the war were contradictory: from ecstasy, to agony, from optimism, to pessimism, from the risk of disappearing as a state to the realization of the .

Keywords: First World War, Romania, Entente, political elites, ideologies.

Introducere cauzele ce au condus la izbucnirea primei conflagraţii mondiale, forţele La acel moment fatidic al anului militare, economice şi politice care 1914, atunci când a izbucnit războiul au participat, impactul acestor eveni- austro-ungaro-sârb, prea puţini cetă- mente la nivel planetar şi mai ales ţeni ai vechii Europe au avut senzaţia putem fotografia momentul agoniei că propria viaţă şi propriul mod de a unui tip de societate, a societăţii mo- trăi vor fi schimbate pentru tot- derne, care se construise în ultimele deauna. La ceva mai mult de 100 de două secole în funcţie de valorile ani de la acele evenimente, cu pri- iluministe, datorită dezvoltării nemai- virea istoricului, putem să înţelegem, întâlnite a economiei odată cu de- cel puţin la nivel general, care au fost clanşarea primei revoluţii industriale,

5 POLIS

şi prin prăbuşirea vechii societăţi de nu au mai reuşit să se integreze, în status în două etape istorice, repre- condiţiile în care societatea europeană zentate în mod practic şi simbolic de nu reuşea să se transforme în ritmul în Revoluţia franceză de la 1789, care percepţiile indivizilor se schim- respectiv de Primul Război Mondial.1 baseră. Războiul nu a adus cu sine La încheierea marii conflagraţii mon- doar prăbuşirea unor mari imperii, diale, deşi actorii politici şi economici rămăşiţe politice ale feudalismului erau aceiaşi, masele suferiseră schim- (Imperiul Otoman, ţarist, austro- bări majore, fapt care vor conduce la ungar), dar şi validarea definitivă, în izbucnirea unor crize cu caracter cadrul secolului XX al conceptului de structural ce vor pune în cumpănă naţiune. Impunerea modelului statului modelul democraţiei reprezentative. naţional ca paradigmă de formare şi Actorii sociali, care au fost aceeaşi pe construire a Europei, după un lung parcursul ultimelor secole, respectiv proces care începuse odată cu izbuc- guvernanţii şi guvernaţii, indiferent de nirea revoluţiilor europene de la 1848 natura lor, încep să îşi schimbe modul a condus la creşterea intoleranţei. de a acţiona ca urmare a fenomenului „Pretenţia” statelor, care au apărut masificării. Generaţiile tranşeelor, aşa după război, de a-şi impune viziunea cum sunt cunoscute masele care au de tip etatist şi naţional-identitară în acţionat în perioada interbelică, cadrul raportului dintre guvernanţi şi proveneau, cu precădere, din mediul guvernaţi a fost una dintre sursele rural sau din cadrul lumpenprole- majore care au condus la declanşarea tariatul urban. Aşa cum ne arată şi unor politici de discriminare şi de Gaetano Mosca, în orice regim politic, acuzare a unor minorităţi etnice şi o minoritate, respectiv guvernanţii îşi religioase. În cadrul acestui proces, s- impun voinţa asupra guvernaţilor prin au alăturat în plan economic şi efec- capacitatea de organizare şi de acţiune tele Marii Crize economice (1929- concretă ce „… triumfă întotdeauna 1933), iar în plan politico-ideologic asupra unei majorităţi dezorganizate, o apariţia URSS şi a comunismului, sau majoritate care nu este închegată nici a socialismului militant, aşa cum se prin voinţă, nici prin impuls, nici prin regăseşte în literatura de specialitate acţiune”.2 După război, schimbările de stângă din Occident. sociale masive, care avuseseră loc în Concluzia acestor idei ar fi că perioada conflictului, ce au impus o lumea se schimbase, deşi actorii naţio- militarizare forţată a economiei, un nali, economici şi politici rămâneau transfer masiv al forţei de muncă de aceeaşi, cu marea diferenţă că pe tip feminin din zona casnică către cea marea tablă de şah a geopoliticii mon- industrială, administrativă şi a ser- diale începe să se regăsească Statele viciilor, au schimbat raporturile de Unite ale Americii. forţă nu doar în societate dar şi în În spaţiul românesc, războiul a familie. O parte a membrilor acestor fost perceput în mod sensibil diferit. mase, care s-au întors de pe fronturi, Statul şi societatea românească fiind o

6 România în Marele Război creaţie nouă, ce abia ieşiseră din regăsesc articole ce abordează teme feudalism şi făceau primii paşi către aflate în afara temei propuse, o rubrică valorile şi modelele impuse de mo- dedicată arhivelor şi în fine o secţiune dernitate, impactul resimţit a fost mult dedicată recenziilor de carte. mai mic. Specificitatea raportului Textele cu caracter tematic, în urban-rural al populaţiei României, număr de douăsprezece, sunt prece- nivelul scăzut de educaţie şcolară şi date de un editorial, fiind urmate de politică a cetăţenilor, împreună cu o patru articole din cadrul categoriei politică vizionară a elitelor politice şi Varia. Rubrica Arhive găzduieşte economice care guvernau ţara care au două contribuţii ce au la bază impus realizarea reformei agrare, au informaţii preluate din arhive, ziare şi produs o relaxare a tensiunilor acu- memorii. În fine, în cadrul secţiunii mulate la nivelul maselor rurale. Recenzii se regăsesc două contribuţii. Încheierea proiectului politic al reali- Numărul total de texte prezentate în zării desăvârşirii unităţii teritoriale a acest număr dedicat Centenarului sunt statului român a legitimat din punct de douăzeci. vedere politic şi a condus la întărirea Astfel, primele două articole, regimului monarhic constituţional şi a semnate de Daniel Gheorghe şi regimului democratic parlamentar. Ştefania Dinu dau o imagine de an- Însă realizarea acestui echilibru, care a samblu asupra evenimentelor care au fost rupt în perioada interbelică cu avut loc în perioada războiului ce au precădere datorită noilor realităţi eu- privit atât statul român, cât şi prin- ropene s-a construit pe dificultăţile, cipalii săi actori politici, incluzând aici ororile şi dezastrele pe care războiul l- şi Casa Regală a României. Oprindu- a produs pe teritoriul statului român. ne pentru câteva momente la contri- Demersul redacţiei revistei de buţia istoricului Ştefania Dinu care se ştiinţe politice Polis şi al coordo- intitulează „Familia regală a României natorului acestui număr este dedicat pe frontul Marelui Război şi al Marii efortului belic pe care statul român l-a Uniri (1916-1918)” , autoarea prezintă realizat în calitate de aliat al Antantei. cele mai importante momente pe care Tehnica folosită pentru ordonarea membrii familiei regale le-au parcurs contribuţiilor în cadrul structurii în anii de război, cheia de înţelegere a volumului sunt încadrarea în timp şi în textului fiind citez: „Regele a ţinut să spaţiu, prin folosirea metodei crono- precizeze că, pentru a lua o asemenea logice. decizie a trebuit să se învingă pe sine Numărul este structurat astfel: o (aluzie la faptul că intra în război secţiune cu caracter tematic, care la împotriva ţării în care s-a născut), rândul său este împărţită în două fiind călăuzit numai de interesele categorii, articole ce privesc tematica superioare ale României … De la internă a războiului şi cele ce privesc început - mărturisea regele - mi-am tematica externă a războiului, o impus această regulă de conştiinţă: să secţiune intitulată Varia în care se fac abstracţie de mine însumi, să nu

7 POLIS

ţin socoteală nici de originile mele, interne. În a doua parte a contribuţiei nici de familia mea. Să nu văd decât sunt trecute în revistă şi analizate pe România, să nu cuget decât la ea, să scurt: evenimentele militare din nu exist decât pentru ea. Nu se perioada anilor 1916-1917 şi se domneşte asupra unui popor pentru încheie cu momentele dificile pe care sine, ci pentru acel popor. În aceasta statul român le-a cunoscut în anul constă onestitatea unui rege”3. 1918. Acest articol deschide seria de Al treilea articol este semnat de articole ce au o temă specifică. Hadrian Gorun şi se intitulează :„Între Contribuţia semnată de neutralitate şi aliniere: aspecte privind comandorul Jănel Tănase intitulată politica externă a României la înce- „Contribuţia aeronauticii militare putul Marelui Război”. Titlul este române la realizarea şi apărarea semnificativ şi reflectă în paginile sale României Mari” prezintă o analiză dilemele pe care actorii politici au caracterizată printr-un înalt nivel trebuit să le depăşească, încă de la documentar, dedicată acestei arme de declanşarea războiului în anul 1914, elită, care s-a născut în anul 1913, a care au fost grupurile de putere şi de avut primele misiuni în al doilea influenţă, importanţa strategică a război balcanic şi care, după primirea României în contextul geo-politic al unui ajutor substanţial din partea momentului, care au fost vectorii de aliatului francez a contribuit la salva- opinie, presiunile la care a fost supus rea ţării în vara anului 1917 prin statul român etc. Cheia de interpretare contribuţia decisivă la victoriile arma- acestui articol apare chiar din primele tei române în Mărăşti, Mărăşeşti şi rânduri: „După izbucnirea războiului Oituz. În anul 1918 piloţii au par- mondial, cercurile conducătoare de la ticipat, prin misiuni aeriene excepţio- Bucureşti, s-au confruntat cu o dilemă nale, la campanii ulterioare de reali- majoră în privinţa deciziei celei mai zare şi apărare a României Mari: favorabile interesului naţional al „Implicaţi încă de la sosire în for- României: intervenţia de partea marea cadrelor autohtone şi în Puterilor Centrale, pentru a onora activitatea operativă a escadrilelor, Tratatul de alianţă din 1883, ofiţerii şi subofiţerii francezi au făcut declararea neutralităţii pentru a ca reorganizarea aeronauticii, în observa cu atenţie şi responsabilitate cadrul general al reorganizării ar- evoluţia evenimentelor sau alăturarea matei române, să devină «o problemă la Tripla Înţelegere”. franceză», atât în ceea ce priveşte Articolul semnat de Dan Carbarău noua structură a armei, atribuţiile se completează în mod fericit cu organelor de comandament, concepţia contribuţia semnată de Hadrian şi conducerea procesului de instrucţie Gorun. Carbarău are o privire menit să formeze piloţi şi observatori, istoricistă asupra fenomenului folo- fotografi şi mecanici de avion4. sind argumente ce privesc atât Reuşita operaţiunii de reorganizare a aspectele internaţionale cât şi cele

8 România în Marele Război fost verificată în timpul luptelor din de către armatele componente ale vara anului 1917”. Puterilor Centrale. Comandorul Ioan Damaschin pe Contribuţia profesorului Ion parcursul studiului intitulat „Partici- Giurcă intitulată: „Cooperarea militară parea Marinei Române la apărarea româno-rusă în anul 1916” ne dez- Dobrogei în timpul Primului Război văluie elemente foarte interesante Mondial” ne prezintă acţiunile desfă- despre istoria relaţiilor româno-ruse şurate de marina militară a statului pe parcursul războiului. Contributorul român în diferite momente ale răz- este unul dintre cei mai importanţi boiului. Abordarea este atât descrip- cunoscători ai problematicii primului tivă, cât şi analitică şi permite celor război mondial, una dintre cele mai mai puţin informaţi să afle detalii inte- parcurse zone de cercetare fiind resante despre componenţa marinei tocmai relaţiile româno-ruse. Cheia de statului român, a acţiunilor pe care le- interpretare a textului se regăseşte în a desfăşurat, rolul pozitiv pe care l-a partea concluzivă: „Se poate aprecia jucat în timpul operaţiunilor şi sacri- că în pofida situaţiei deosebit de grele ficiile pe care le-a depus. în care s-a aflat România în decem- Studiul profesorului şi istoricului brie 1916, factorii de decizie politică militar Leonida Moise este intitulat şi militară ai ţării, au rezistat tuturor „Primele acţiuni militare pe Frontul încercărilor autorităţilor ruse de a lua din Dobrogea. Bătălia de la Turtucaia controlul asupra punctelor cheie care şi consecinţele acesteia asupra evo- asugurau suveranitatea statului român. luţiei militare de pe Frontul de Sud”. Relaţiile dintre cele două astate aliate Aşa cum comandorii Tănase şi confirmă că autorităţile ruse au Damaschin sunt experţi recunoscuţi în acţionat de o manieră inacceptabilă, domeniul istoriei militare, în domeniul fiind preocupate să pună în aplicare aviaţiei şi naval, tot în aceeaşi cate- planul de a ocupa teritoriul Modovei gorie se încadrează istoricul Moise dintre Carpaţii Orientali şi Prut. Leonida. Fost director al Muzeului Colaborarea politică şi militară cu un Naţional Militar „Regele Ferdinand aliat, care are un asemenea compor- I”, filiala din Constanţa, dl. Moise tament, impune un studiu aprofundat realizează, în ciuda spaţiului limitat asupra tuturor aspectelor unei alianţe oferit de curatorul acestui număr al cu o mare putere aflată în vecinătatea revistei, o analiză exhaustivă a uneia imediată”. dintre cele mai importante lupte pe Partea tematică dedicată eveni- care armata română a desfăşurat-o pe mentelor care s-au desfăşurat în tim- parcursul anului 1916, ce a avut un pul Marelui Război de pe frontul ro- impact major nu numai din punct de mânesc se încheie cu contribuţia pro- vedere militar, dar şi teritorial, înfrân- fesorului şi istoricului militar Alexandru gerea de la Turtucaia având ca rezultat Oşca, care pentru o perioadă de timp a principal ocuparea capitalei României condus Arhivele Militare, ce are ca titlu: „Unirea Basarabiei cu Regatul

9 POLIS român. Studiu relativ la implicarea governo italiano ad aderire alla militarilor”. Autorul realizează o ana- costituzione di un ufficio militare liză interesantă, care ne permite să centrale con sede a Parigi.5 Le înţelegem mult mai bine context impellenti necessità della guerra intern şi internaţional care au permis imponevano, quantomeno dal punto di unirea Basarabiei cu România şi rolul vista militare, una cooperazione e una armatei în stoparea fenomenului bol- collaborazione che prescindesse, da şevizării acestei foste gubernii ţariste. entrambe le parti, dal sentire morale În încheierea acestui grupaj nei confronti dell’alleato”.6 tematic regăsim contribuţiile a doi Fiume în articolul „L’«immenso profesori din Italia: Nicola Neri şi esperimento». Dalla trincee alla post- Fabrizio Fiume. verità: Marc Bloch e la nascita delle Neri analizează relaţiile bilaterale fake news”, ne prezintă modul în care italo-franceze, titlul fiind sugestiv Marc Bloch evaluează şi reevaluează pentru a înţelege cheia de interpretare sursele istorice şi procesul recreării a construcţiei argumentative al arti- continue a memoriei, făcându-l să colului: „Les amis nécessaires: Italia e observe fragilitatea memoriei indi- Francia nella Grande Guerra”. Au- viduale chiar şi în dezvoltarea propriei torul, care este profesor de istorie mărturii. De aceea, una dintre politică la Universitatea din Bari, concluziile lui Bloch este că atunci explică foarte bine modul în care cei când vorbim despre război ne referim doi aliaţi în război au ştiut să cola- la un „experiment imens”. boreze, în condiţiile în care, alianţa cu Volumul este completat de patru Franţa venea să închidă răni vechi din articole la categoria Varia semnate de perioada risorgimentală : „Quando nel Florin Grecu, Chiriac Dănuţ, Florian maggio del 1915 la decisione di Bichir şi Gianfranco Longo, două entrare in guerra fu definitivamente contribuţii la categoria arhive semnate presa, lo sviluppo dei rapporti tra i de Ioana Cristea Drăgulin şi Radu due neo-alleati fu evidentemente con- Găină şi două recenzii ale cărţilor dizionato dalle nuove predominanti autorilor: Radu Carp, Mai are politica esigenze del conflitto. Lo sforzo vreun sens? Instrumentele demo- militare imponeva anche un logico craţiei şi povara populismului, Editura coordinamento. Non era trascorso Humanitas, 2018, pp. 260 (semnată de ancora un mese dall’entrata in guerra Sorin Bocancea) şi Constantin dell’Italia che la necessità di co- Bacalbaşa, CAPITALA sub ocupaţia ordinare lo sforzo militare tra gli duşmanului 1916-1918, Editura alleati emergeva spontanea e impe- Vremea, Bucureşti, 2017 , pp.228 riosa tanto che in giugno il presidente (semnată de Cătălin Manea). francese Poincaré sollecitava il

10 România în Marele Război

Note

1 Sabin Daniel Drăgulin, Istoria gândirii 6 Atunci când în mai 1915 decizia de a politice româneşti (1848-1948), intra în război a fost luată în mod Editura Pro Universitaria, Bucureşti, definitiv, evoluţia raportului dintre cei 2010, pp. 9-10. doi aliaţi a fost, în mod evident, 2 Gaetano Mosca, apud John Scott (ed.), condiţionat de noile exigenţe impuse Fifty Key socilogist: The Formativ de război. Efortul militar impunea în Theorists, London-New-York, mod logic o coordonare. Nu trecuse Routledge, 2007, p. 121. nici o lună de la intrarea Italiei în 3 Sterie Diamandi, Galeria oamenilor război că apăruse deja necesitatea politici, Edit. Gesa, Bucureşti, 1991, p. coordonării eforturilor militare dintre 12. aliaţi, o necesitate care se născuse în 4 ***,România în anii primului război mod spontan şi imperios necesar astfel mondial, vol, 1, Editura Militară, încât, în luna iunie, preşedintele Bucureşti 1987, f. 73. francez Poincaré solicita guvernului 5 Cfr. Tittoni a Sonnino, Parigi, 22 italan să fie de acord cu constituirea giugno 1915, DDI, V serie, vol. IV, n. unui birou militar central cu sediul la 238, p. 140. Sulla dinamica della Paris. Necesităţile urgente ale collaborazione militare: A. războiului impuneau, cel puţin din GIONFRIDA, L’Italia e il punct de vedere militar, o cooperare şi coordinamento militare “Interalleato” o colaborare menită să treacă, de nella Prima Guerra Mondiale, Stato ambele părţi, peste sentimentele Maggiore dell’Esercito, Ufficio morale pe care le aveau unul faţă de Storico, Roma, 2008. celălalt (traducere realizată de coordonatorul acestui număr).

Bibliografie

DIAMANDI, Sterie, Galeria oamenilor Theorists, London-New-York, politici, Edit. Gesa, Bucureşti, 1991. Routledge, 2007. DRĂGULIN, Sabin Daniel, Istoria Tittoni a Sonnino, I Documenti gândirii politice româneşti (1848- Diplomatici Italiani, nr.234, V serie, 1948), Editura Pro Universitaria, vol. IV, Parigi, 22 giugno 1915. Bucureşti, 2010. ***, România în anii primului război GIONFRIDA, A., L’Italia e il coordi- mondial, vol, 1, Editura Militară, namento militare “Interalleato” nella Bucureşti 1987.ŢÂCU, Octavian, Prima Guerra Mondiale, Stato „Bătălia diplomatică pentru Maggiore dell’Esercito, Ufficio Basarabia (XIII) Complicaţii Storico, Roma, 2008. japoneze”, în Timpul, 3 iunie 2016. MOSCA, Gaetano apud John Scott (ed.), Fifty Key socilogist: The Formativ

11

România în Marele Război

ROMÂNIA ÎN MARELE RĂZBOI

Familia regală a României pe frontul Marelui Război şi al Marii Uniri (1916 - 1918)

(The Royal Family of Romania on the front of The Great War and Great Union (1916 - 1918))

Ştefania DINU

Abstract: The Great War meant an important and material effort for the Romanian Kingdom, the royal family and the political elite. Finally, this concentrated effort of the whole society brought to the Romanians the joy of achieving the unitary national state, when the three Romanian provinces Basarabia, Bucovina and Transilvania became part of it.The was a dream that came true starting with December 1st, 1918 and at this achievement the royal family had its contribution.Queen Mary was the only one, as Nicoale Iorga and Constantin Argetoianu, said, who strongly believed in the final victory and who did her duty in all the fields: in the trenches among the soldiers, in the hospitals between wounded and sick people, but mostly raising the spirit of those who lived around her and had to decide, in the most dramatical moments, the fate of the country and nation.King Ferdinand stood by the Army announced the political and land reforms, didn't ratify the separate peace with the , kept close contact with the leaders of the Romanian emancipation movement of the Romanians from the three provences succedeing to achive the unification and receiving the titles „Ferdinand the Loyal” and „The Unifier”. The Royal family returned to the capital together with the Romanian and allied armies victorious, amidst the enthusiasm of the liberated population from German occupation. The Union was recognised by the Paris Peace Conferrence and the royal couple confirmed it by visting Transilvania (1919), Chisinau and Cernauti (1920).

Keywords: The Great War, The Great Union, the Royal Family, Greater Romania, the Romanian army

13 POLIS

Introducere unui popor pentru sine, ci pentru acel popor. În aceasta constă onestitatea 100 de ani de la Marele Război. unui rege”1. Într-adevăr, regele Un război care a schimbat o lume şi Ferdinand a făcut abstracţie de toate, mai ales a schimbat destine. Un nu a avut în vedere decât România şi război pentru care Europa nu era s-a convins de necesitatea imperioasă pregătită, cu atât mai puţin România, a războiului pentru întregirea ţării. dar care, la sfârşit a împlinit un vis - Această hotărâre a regelui a făcut visul numit România Mare. însă, ca familia de Hohenzollern să-l Primul Război Mondial a fost şi socotească trădător de neam, iar rămâne un moment de cumpănă în împăratul Wilhelm al II-lea să-i istoria lumii, un moment despre care retragă gradele militare, onorurile şi s-a scris şi care a fost analizat de-a decoraţiile. Fratele regelui, Wilhelm, lungul timpului din mai multe în calitatea sa de şef al Casei de perspective: diplomatică, politică, Hohenzollern - Sigmaringen, l-a şters militară. În cazul României vorbim din cartea membrilor acestei Case, despre Războiul de Reîntregire, care interzicându-i să mai poarte numele a fost pornit în 1916, după doi ani de de Hohenzollern. Regele Ferdinand a neutralitate şi care a implicat întreaga primit cu stoicism această veste, societate românească. declarând: „Dinastia mea este Problema intrării în război în anul română! Este o greşeală să afirmi că 1916 era una stringentă şi presiunile este străină, germană! Nu, ea este care se făceau asupra României din română. Românii nu l-au adus pe partea celor două tabere au dus la unchiul meu Carol să fondeze o Consiliul de Coroană de la Cotroceni dinastie germană la gurile Dunării, ci din 14/27 august 1916, care a hotărât pentru a fonda o dinastie naţională. intrarea în Marele Război, de partea Cer pentru Casa mea onoarea de a fi Antantei. îndeplinit misiunea pe care poporul Regele a ţinut să precizeze că, român i-a încredinţat-o”2. pentru a lua o asemenea decizie a În aceste momente grele, regina trebuit să se învingă pe sine (aluzie la Maria a fost alături de regele faptul că intra în război împotriva Ferdinand, sprijinindu-l în decizia pe ţării în care s-a născut), fiind călăuzit care o luase. Astfel, în amintirile numai de interesele superioare ale sale, regina Maria scria: „vedeam de României. „De la început – mărtu- mult că ceasul se apropia şi că Nando risea regele – mi-am impus această nu putea fi scutit de îngrozitoarea regulă de conştiinţă: să fac abstracţie jertfă ce trebuia neapărat să o facă; de mine însumi, să nu ţin socoteală încercai cu toată dragostea mea să-l nici de originile mele, nici de familia ajut să privească în faţă cea mai mare mea. Să nu văd decât România, să nu durere a vieţii lui, lupta împotriva cuget decât la ea, să nu exist decât ţării lui natale; în adevăr, a fost o pentru ea. Nu se domneşte asupra jertfă covârşitoare, dar, a făcut-o

14 România în Marele Război pentru că înainte de orice, el era A doua zi dimineaţa a fost difu- regele ţării, un bun român, şi zată „Proclamaţia către ţară” semnată ajunsese să creadă şi el că aşa e mai de regele Ferdinand şi de membrii bine”3. Tot referitor la acest moment, guvernului şi în care se arăta: „ … principesa Ileana scria în amintirile războiul care de doi ani a închis tot sale: „… nu înţelegeam mare lucru, mai strâns hotarele noastre, a ascultând pe mama vorbind de zdruncinat adânc vechiul aşezământ războiul care începuse, azi însă ştiu, al Europei şi a învederat ca pentru ce rol a jucat în anii de neutralitate, viitor, numai pe temeiul naţional se pentru că ea putea să spună, ceea ce poate asigura viaţa paşnică a tata nu putea să spună. Foarte puţină popoarelor”6. lume a înţeles în ce fel minunat se Decizia regelui Ferdinand era completau tata şi mama în o mie şi potrivit numărului din octombrie unul de lucruri; ceea ce tata nu putea 1916, al revistei lunare „Current spune fiindcă era regele, şi ar fi căzut History” a cotidianului american greu în viaţa politică, mama putea New York Times - „… principalul spune sus şi tare fără teamă; dacă eveniment militar din august 1916. lumea o critica nu compromitea Intrând în război de partea Antantei, politica ţării”4. Aşadar, cu toate românii au adus mai mult cu ei decât prilejurile, regina Maria, declarase că armata lor; ei în fapt, serveau avizării nu iubeşte neutralitatea, iar hotărârile lumii neutre că cea mai formidabilă regelui de a scoate ţara din această naţiune neangajată din Europa, după stare, şi de a intra în război de partea doi ani de investigaţie, este sigură că Antantei, nu a făcut decât să îi umple este pierdută cauza Puterilor inima de bucurie şi să declare la Centrale”7. ieşirea regelui din sala de consiliu: În noaptea de 14/15 august 1916, „Domnilor, nimeni dintre dumnea- armata română a trecut Carpaţii, voastră, nu îşi dă atât de bine seama pentru eliberarea românilor din ca mine, cât îl costă pe el aceasta. Transilvania. Numai că, ajutorul Sunt mândră de el, şi la fel trebuie să material, precum şi sprijinul militar fie şi România”5. indirect promise de Antantă nu au În seara zilei de 14/27 august fost cele convenite prin convenţia 1916, ministrul României la Viena a militară din 4/17 august 1916; de prezentat ministrului de externe al asemenea, operaţiunile militare pe alte Austro-Ungariei, declaraţia de război fronturi - mai ales în Bucovina şi zona a României, din care se degaja Salonic - nu au fost desfăşurate pentru dreptul poporului român de a lupta a susţine ofensiva românească, spriji- pentru eliberarea provinciilor istorice nul trupelor ruseşti pe frontul din din cadrul monarhiei habsburgice şi Dobrogea fiind insuficient. În aceste de a asigura unirea acestora cu condiţii, îngrijorată cu privire la ne- Regatul României. reuşita Aliaţilor de a-şi ţine promi- siunea - legată de sprijinirea unei

15 POLIS ofensive sudice - regina Maria a „Îngrijorarea reginei Maria” s-a trimis o scrisoare în Anglia, regelui adeverit în scurt timp, în sensul că, George al V-lea, în care arăta: deşi a luptat cu eroism şi spirit de „poporul nostru este atât de entuziast sacrificiu, armata română - copleşită în ce priveşte partea transilvăneană, de numărul şi mai ales de tehnica încât el este înclinat să nu ia în seamă inamicului - a fost nevoită să se marele pericol pe care îl reprezintă retragă din Transilvania, apoi din bulgarii, care sunt soldaţi buni şi ne , Muntenia şi Dobrogea. urăsc cu o ură de moarte. Sper doar că Înainte de părăsirea Bucureştiului Rusia îşi va ţine promisiunea şi nu ne de către familia regală, a avut loc o va lăsa. Ar fi dezastruos pentru noi, ca mare tragedie, moartea micului prinţ şi pentru Antantă, dacă bulgarii nu Mircea, care contactase virusul febrei sunt bătuţi. Vreau să înţelegi că, în tifoide. Mircea s-a stins din viaţă în această clipă, am în vedere cauza ziua de 2 noiembrie 1916, la Buftea, generală; bulgarii trebuie să fie bătuţi. fiind înmormântat în biserica de la Aceasta înseamnă căderea Cotroceni, moartea sa producând Constantinopolului, Serbia salvată, reginei o durere incomensurabilă. armatele aliaţilor pe Dunăre. Lasă- „Sicriul mic pe care îl învelisem cu o mă să-ţi spun încă o dată cât sunt de bucată de brocart vechi roşu cu aur - bucuroasă că suntem împreună în scria regina - a fost coborât sub aceste vremuri mari şi groaznice, şi lespezile bisericii. Îngenunchiai ală- lasă-mă să am sentimentul că ne vom turi de deschizătura căscată. În mine putea îndrepta spre tine în caz de parcă murise tot, şi când păşii iarăşi nevoie, întrucât este posibil să avem în lumina zilei, mă simţeam ca o de înfruntat timpuri foarte grele. Nu stafie şi toate chipurile ce mă priveau mă tem, dar sunt îngrijorată”8. îmi păreau că sunt ale unor stafii. Răspunsul regelui George al V- Lumea întreagă era moartă”10. lea nu a venit mai devreme de o lună Despre moartea lui Mircea, prin- şi după terminarea campaniei din cipesa Nadejde Ştirbei consemna: sud. Confirmând „sacrificiul lui „Micul prinţ Mircea, bietul de el, a Nando”, el oferea nişte sfaturi murit astă-seară la 10, mi-e aşa de militare specifice, care deşi sensibile, milă de părinţi, să sperăm că veştile nu aveau în vedere motivul esenţial de pe front sunt bune, astfel încât, al României de a intra în război: „Te măcar grija asta să fie mai mică. îndemn - îi scria el, reginei Maria - să Ceremonie tulburătoare în cea mai trimiţi mai multe trupe în Dobrogea, mare intimitate, biata regină şi regele făcând din aceasta primul şi cel mai sunt sfâşiaţi de durere. Înmormântare important obiectiv al vostru, iar la Cotroceni în capelă, încă o zi problema Transilvaniei se poate trata îngrozitoare pentru bieţii părinţi”11. când Bulgaria va fi înfrântă: am La scurt timp după moartea lui profundă simpatie pentru tine în Mircea, la 12/25 noiembrie 1916, îngrijorarea ta”9. familia regală a fost nevoită să

16 România în Marele Război părăsească Palatul Cotroceni şi chiar să se pronunţe numele lui”15. Bucureştiul, pentru a se retrage la Odată cu ocuparea Bucureştiului Iaşi. „Chinul ce mă aştepta - nota şi evacuarea regelui, reginei şi a regina Maria - era despărţirea de guvernului la Iaşi a început calvarul Cotroceni. Casa care fusese a mea 23 românilor. „Nu ştim unde ne ducem - de ani; casa pe care o înfrumu- scria regina Maria în amintirile sale - seţasem şi o împodobisem, casa cu nimic nu este stabilit. Niciodată în care mă mândrisem şi pe care o viaţa mea nu am pornit în felul acesta iubeam”12. în necunoscut”16. Fiind singura mem- Durerea cea mare a reginei era bră a familiei regale uşor accesibilă aceea că părăsea şi proaspătul mor- supuşilor săi, regina Maria a avut o mânt al ultimului ei fiu: „… te-am perioadă grea, pentru că „toţi veneau părăsit numai pe tine dintre toţi la mine, şi ieşenii şi cei străini, şi toţi copiii; pe tine cel mai mic, te-am aveau un motiv de care să se plângă lăsat singur! Mititelule Mircea, poate sau pentru care să protesteze. Tot ce că eşti mult mai puţin stingher decât puteam face era să nu-mi pierd capul. biata ta mamă pribeagă, care nu Şi eu însămi eram o refugiată, fără îndrăzneşte să rămână de pază lângă locuinţă proprie, cu majoritatea pose- mormântul tău”13. siunilor mele materiale lăsate la La plecarea de la Cotroceni, Cotroceni, iar ce aveam cu mine era regina Maria a lăsat intendentului încă împachetat în geamantane mari Steinbach o mică scrisoare, care suna în tren. Eu, regina, nu aveam unde să astfel: „Nu ştiu cine va locui în mă duc, deci cum puteam eu da această casă pe care am iubit-o. ajutor?”17. Singura mea rugă este să nu se ia Retragerea familiei regale la Iaşi a florile de pe noul mic mormânt din fost consemnată şi de către Ella biserică”14. Filitti în jurnalul său, la 13 noiembrie Peste puţină vreme, în ziua de 23 1916, în timp ce ea şi familia sa s-au noiembrie/6 decembrie 1916, feldma- retras la Botoşani. Ella, care trăia o reşalul german August von frumoasă poveste de dragoste cu Mackensen a intrat în fruntea trupelor principele Carol, era tristă şi îngri- germane în Bucureşti. Referitor la jorată pentru că principele nu-i scria, această situaţie, Alexandru erau departe unul de altul, iar la Marghiloman nota: „Germanii devin Botoşani începuse să ningă, ceea ce a grozav de aspri şi puţin discreţi. Ei făcut-o pe Ella să noteze cu nostal- invadează totul şi desigur că, curtenia gie: „Aici a nins formidabil. Vederea este în mod voluntar dată la o parte. acestui alb frumos, în aceste clipe, Pe hârtiile oficiale, titlul ministerial m-a făcut să mă simt cumplit de şi menţiunea «Regatul României» tristă. Ce fericiţi eram altădată când sunt şterse. Ei zic că oficial Regatul aşteptam zăpada cu nerăbdare, ca să României nu mai există. Au oprit ca ne ducem la curse la Sinaia. Doamne să fie pomenit în biserici regele şi ce deosebire! Aceeaşi zăpadă care ne

17 POLIS distra atât, pe care o doream şi o cu toate că, la un moment dat, iubeam, acum ne umple sufletul de socotisem numirea lui ca un lucru grijă, căci ne gândim la toţi aceşti câştigat, văzui deodată că mă viteji dragi aflaţi acolo în frig, înşelasem şi că trebuia să iau lupta de luptând şi dându-şi viaţa ca să-şi la început. Aceasta mă duse aproape salveze ţara. Niciodată nu vom putea la marginea deznădejdii. De ce să se cinsti memoria acestor eroi, care au amestece în toate politica şi luptat şi luptă împotriva unui duşman duşmăniile personale?”20. ce le e superior. De ce nu pot fi Regina a organizat serviciul de printre ei? Ce război îngrozitor”18. ambulanţe „Regina Maria”, sub Cu toate acestea, imediat după ce conducerea lui Jean Chrissoveloni, colonelul Ernest Baliff, aghiotantul însă spre surprinderea ei, armata reginei, a reuşit să găsească o casă dorea să-i rechiziţioneze automo- corespunzătoare, regina şi-a început bilele de ambulanţă şi să le amestece periplul prin spitalele din Iaşi, pe cu cele ale unităţilor militare, ceea ce care le-a găsit dezorganizate, soldaţii ar fi însemnat sfârşitul muncii de murind nu din cauza rănilor, ci din organizare a acestui serviciu. Ajunsă cauza pneumoniei pe care o con- la capătul puterilor, reginei nu-i mai tactau, în frigul încăperilor neîncăl- rămânea decât prezenţa copiilor şi zite. În aceste condiţii, regina Maria petrecerea unor clipe liniştite alături a convocat un grup de miniştrii şi pe de ei. Principesa Ileana, pe atunci în generalul Prezan, care au promis că vârstă de opt ani încerca să-i aducă guvernul şi armata vor coopera mângâiere, regina scriind că „ … este pentru a grăbi transportul combusti- un copil drăgălaş, încântător, cu o bilului. Pe de altă parte, mai rămânea inimă uimitor de iubitoare pentru problema igienei publice şi a peri- vârsta ei”21. colului de boli infecţioase, în special De altfel, în însemnările sale tifosul exantematic, care fusese Trăiesc din nou, principesa Ileana îşi răspândit de păduchii aduşi de amintea referitor la perioada Marelui săpătorii de tranşee mongoli, care Război că situaţia în era veniseră împreună cu armata rusă19. dramatică: erau la Iaşi mai mult de Lupta reginei Maria pentru 300.000 de refugiaţi, se găsea foarte punerea la punct a spitalelor şi a puţin combustibil, mâncarea nu era serviciului de ambulanţă a fost una de ajuns, epidemiile de tifos şi febră aprigă, ea reuşind în cele din urmă să tifoidă bântuiau, iar în spitale erau obţină numirea doctorului Ioan câte doi sau trei pacienţi într-un pat. Cantacuzino ca şef al departamen- „Ani de-a rândul - scria principesa tului de organizare sanitară „orga- Ileana - am revăzut în coşmar nizare care se afla într-o stare «procesiunea» funerară pe care de haotică, în timp ce tifosul exante- atâtea ori am văzut-o pe când eram matic se răspândea în mod îngrozitor. copil, în Iaşi: calul costeliv trăgând o Intrigile politice se înteţeau mereu şi căruţă obişnuită, în care fuseseră

18 România în Marele Război stivuite cadavre. În partea din faţă a că Moş Crăciun nu va putea trece căruţei era aşezată o scândură peste liniile germane ca să vină la grosolană, formând astfel o banchetă Iaşi; aşa că am împrăştiat această pe care stătea, alături de un preot în veste printre prietenii mei, soldaţii odăjdiile lui, şi un soldat trompetist. englezi şi americani, cu ocazia unei Într-o zi când căruţa a trecut prin petreceri de Crăciun la care fusesem dreptul geamului nostru, m-am uitat invitată. Ei au fost cam şocaţi la la ea, întrebându-mă cum putea un auzul unei asemenea veşti şi mi-au biet animal slăbănog să tragă după el spus că erau siguri că greşeam; erau o încărcătura atât de grea. Dar siguri că Moş Crăciun va reuşi să deodată calul s-a oprit şi s-a prăbuşit treacă de nemţi. În noaptea aceea, în mort între osii. Căderea lui a dormitorul nostru înghesuit, m-am provocat răsturnarea căruţei, şi trezit auzind nişte zgomote înăbuşite cadavrele goale s-au răspândit ţepene şi, privind pe furiş, printre gene, am pe stradă. Îmi mai amintesc cum văzut câţiva dintre prietenii mei cavaleriştii din garda noastră s-au ofiţeri umplând un ciorap cu cadouri grăbit să dea ajutor, în timp ce mă pentru mine, în timp ce mama îi îndepărtam de lângă fereastră, aler- privea. Deodată mi-am dat seama că gând să caut mângâiere lângă căluţul niciodată nu a existat un Moş de lemn pe care îl adusesem de la Crăciun, că familia mea îmi umplea Bucureşti; fusese jucăria favorită a dinainte ciorapul cu cadouri; dar m- frăţiorului meu Mircea, care murise am gândit că şi acum trebuia să mă cu o lună înainte ca noi să fim nevoiţi port ca şi cum nu aş fi ştiut de acest să plecăm de acasă”22. lucru. Aşa că am rămas cuminte în Alte amintiri ale principesei, de pat, prefăcându-mă că dorm, până această dată mai frumoase, erau când au plecat, şi apoi am adormit legate de faptul că urmărea munca de-a binelea”23. mamei şi a surorilor sale în spitale, A doua zi dimineaţa, principesa a prilej cu care s-a împrietenit cu găsit în ciorap pungi de tutun, o colonelul Anderson, şeful Crucii tabacheră din lemn, o monedă din Roşii americane în România, fiind aur, o ciocolată, steluţe englezeşti şi foarte mândră să fie interpretă atunci americane. „Mi-au plăcut toate - nota când distribuia provizii şi organiza Ileana - în ciuda dezamăgirii pe care acţiuni de binefacere în oraşe şi sate. o simţeam pentru că nu mai puteam Ofiţerii americani şi englezi cu care crede în Moş Crăciun, dar am avut tânăra principesă se împrietenise au grijă să le spun ofiţerilor mei că, într- fost, conform însemnărilor ei, adevăr Moş Crăciun a venit. Acum principala cauză pentru care ea nu a sunt sigură că ceea ce le-am spus era mai crezut în Moş Crăciun. Iată cum mai adevărat decât credeam atunci, relata principesa această amintire: pentru că efortul pe care aceşti „ca să nu fiu dezamăgită că nu voi oameni plini de tot felul de griji şi primi cadouri, părinţii îmi spuseseră nelinişti l-au făcut pentru o fetiţă

19 POLIS străină dintr-o ţară străină lor, se vânteze pe voi şi poporul român, să găsea cu siguranţă, adevăratul înţeles vă acorde victoria finală şi realizarea al Crăciunului”24. tuturor aspiraţiilor voastre”27. În Un alt mare pericol l-a reprezentat acest context, pentru a-şi putea izbucnirea revoluţiei bolşevice în alunga îngrijorarea, regina Maria şi-a Rusia, în februarie 1917, ostaşii ruşi intensificat activitatea organizatorică aflaţi pe frontul din Moldova fiind de încurajare a bolnavilor şi răniţilor cuprinşi de spiritul revoluţionar. În din spitale. „Cred - scria regina aceste condiţii, regele Ferdinand a Maria în amintirile sale - că sunt luat hotărârea de a pleca pe front, puţine regine care au văzut asemenea unde la 23 martie/5 aprilie 1917, s-a privelişti şi care au călcat în locuri adresat ostaşilor Armatei a II-a, cu pline de atâta înfiorătoare şi neîn- următoarele cuvinte: „Vouă, fiilor de chipuită mizerie. Nu mă las uşor ţărani care aţi apărat cu braţul vostru înspăimântată de nimic, dar a fost un pământul unde v-aţi născut, unde aţi răstimp de fantastică nenorocire, crescut, vă spun eu, regele vostru, că când toţi vedeau în mine ultima lor pe lângă răsplata cea mare a izbânzii nădejde şi când încrederea lor, îmi care vă asigură fiecăruia recunoştinţa întărea puterile”28. Aşadar, însăşi neamului întreg, aţi câştigat tot regina Maria vorbea despre infernul deodată dreptul de a stăpâni într-o şi scenele oribile la care asista: măsură mai largă pământul pe care v- „ajutam oriunde puteam, şi mulţi alţii aţi luptat. Vi se va da pământ. Eu, ne-au venit în ajutor şi au muncit cu regele vostru, voi fi întâiul în a da inimă, dar cu toate silinţele noastre pilda. Vi se va da şi o largă parti- au fost clipe grozave când ni s-a cipare la treburile statului”25. Regele părut că vom rămâne fără oaste. Nu nu făcea decât să se adreseze direct voi putea niciodată să uit căruţele ostaşilor, după ce, în decembrie care aduceau bolnavii şi muribunzii 1916, în Mesajul de deschidere a în oraş. Era ceva sinistru şi totdeauna Corpurilor Legiuitoare, ceruse depu- trebuia să mă opresc şi să le dau o taţilor şi senatorilor să ia în dezbatere băutură sau să le spun un cuvânt de reforma agrară şi electorală26. alinare”29. Primăvara anului 1917 a început Regina Maria era într-adevăr sub auspicii nu foarte bune, în sensul omniprezentă, ea fiind aceea care a că, la 15 martie 1917, ţarul Nicolae al făcut ordine în triajul din gara II-lea a fost nevoit să abdice în Iaşului, unde erau un fel de barăci de numele său şi al fiului său. Regele adăpost, unde se aduceau răniţii până Ferdinand şi regina Maria i-au trimis li se făcea loc în câte un spital. o telegramă de compasiune, la care Potrivit unui memoriu alcătuit la 20 au primit următorul răspuns: „Vă martie 1917 de către maiorul mulţumesc amândurora din inimă Ţenescu, spitalul de triaj din gara pentru mesajul vostru emoţionant. Iaşului avea ca scop acordarea unei Fie ca Dumnezeu să vă binecu- îngrijiri sumare bolnavilor şi răniţilor

20 România în Marele Război până în momentul transferării lor în doamnele de onoare, regina Maria a spitalele din Iaşi. Numai că, datorită organizat transporturi regulate cu numărului mare de trupe din jurul provizii, fapt care a ameliorat situaţia Iaşului şi mai ales necunoaşterii în dezastruoasă ce exista în spitalele din bună parte a funcţiunilor acestui Iaşi şi împrejurimi. De exemplu, în punct de triaj de către autorităţi, acest primăvara anului 1917, cu ocazia loc a devenit un centru de infecţie şi zilei de Paşti, regina Maria a vizitat o propagare de boli pentru populaţia serie de sate din jurul Iaşului - Iaşului30. Voineşti şi Horneşti. Aici, câţiva Referindu-se la acest spital, regina doctori se luptau cu tifosul exante- Maria scria: „treceam printr-un şir de matic, în condiţiile în care majo- barăci întunecoase, în care zăceau pe ritatea ofiţerilor şi soldaţilor din jos, înghesuiţi unul lângă altul, regimentele staţionate acolo, erau bolnavii şi muribunzii. Uneori eram răpuşi de această boală. Regina a nevoită să trec peste un cadavru ca să împărţit soldaţilor ţigări şi ceai, iar ca ajung la cei care întindeau mâinile semn de îmbărbătare, le-a dăruit câte spre mine. Nu exagerez când spun că o cruciuliţă. „Îmi părea rău să îi las - erau de sus până jos plini de păduchi. scria regina - ochii mi se umpleau de La început nu înţelegeam ce era acel lacrimi şi simţeam atunci, cum am nisip sau praf alb ce se găsea în toate simţit adesea, că trecea de la inima cutele hainelor lor şi aproape nu-mi mea la a lor şi de la inima lor la a venea să cred când mi s-a spus că nu mea, ceva temeinic şi aproape sfânt, era nici nisip, nici praf, ci păduchi şi ceva puternic ca soarta”33. aceşti păduchi, după cât se spunea, Cu prilejul acestor vizite prin duceau pretutindeni molima spitalele de bolnavi de tifos, doctorii tifosului”31. au încercat să o convingă să poarte În aceste groaznice condiţii, mănuşi de cauciuc pentru a putea fi regina îmbrăcată în uniforma albă de protejată, însă regina a refuzat infirmieră, cu crucea albă de email la afirmând: „cum aş putea să le cer să gât, atârnată pe o panglică portocalie, sărute cauciuc din India”34. Despre trecea printre rândurile soldaţilor, efortul neprecupeţit al reginei Maria oprindu-se la fiecare pentru a oferi de a fi mereu alături de soldaţii în un pachet de ţigări, o carte de suferinţă, scria şi principesa Ileana în rugăciuni sau o bucată de pâine pe amintirile sale: „mama era necontenit care o tăia ea însăşi32. Încetul cu pe front, mergând dintr-un spital în încetul, regina a reuşit să pună ordine altul. Când se întorcea seara târziu, în acest loc, a reuşit să adune depo- acasă la Iaşi, după o zi întreagă de zite de alimente, îmbrăcăminte, mers prin spitale, partea de jos a medicamente şi tot ce era mai de rochiei era de culoare gri-cenuşie, ca trebuinţă pentru spitale. Ajutată şi de şi cum ar fi fost praf; dar nu era praf, colonelul Ernest Baliff, de dr. erau păduchi. Astfel, mergea direct Mamulea precum şi de unele dintre în odaia ei de baie, se băga în cada de

21 POLIS baie cu rochia pe ea şi se dezbrăca mai grav bolnavi primeau rom, acolo. Toţi cei din jur erau înspăi- cognac şi medicamente. Regina nota mântaţi şi o îndemnau să-şi facă în Povestea vieţii mele că principesa injecţii ca să fie protejată împotriva Mignon, într-una din aceste deplasări tifosului exantematic care făcea a fost îndurerată de tot ceea ce a ravagii. Dar mama protesta spunând: văzut, însă „copiii mei mă însoţesc «eu nu am timp să fiu bolnavă şi atât fără a se tângui. Au început să se timp cât are România nevoie de obişnuiască cu această grozavă stare mine, Dumnezeu o să mă ocrotească, de lucruri şi învaţă să-şi stăpânească nu pentru mine, dar pentru că ţara are firea, să nu se înfioare în faţa acestor nevoie de mine». În timpul războ- privelişti care îţi sfâşie inima. Dar iului nu a luat nici un medicament văd uneori cum un val de spaimă preventiv şi Dumnezeu într-adevăr a trece prin ochii albaştri, blajini ai păzit-o”35. Mignonei. Ea are însă o inimă De altfel, întreaga familie regală vitează şi bună şi este gata să facă era implicată în ducerea efortului de pentru nenorociţi tot ce-i stă în război, pentru că regina Maria nu şi-a putinţă”36. menajat nici un moment copiii, ci În ceea ce îl privea pe principele dimpotrivă, i-au fost alături în toate Carol, în vârstă de 23 de ani, acesta vizitele pe care aceasta le făcea în se afla împreună cu regele Ferdinand spitale, orfelinate, cantine, sate de pe la Cartierul General de la Zorleni, linia sau din spatele frontului. Cele însă acolo spunea regina Maria două fiice, principesele Elisabeta şi „viaţa era prea uniformă şi el are prea Marioara o însoţeau întotdeauna pe puţine de făcut şi doreşte aprig să mama lor, atunci când mergea să aibă de lucru. Trebuie să chibzuim împartă provizii soldaţilor flămânzi astfel încât Carol să fie mereu într-un care se aflau în oraş şi care hoinăreau alt loc pentru ca inspectând, cer- fără să aibă un adăpost şi posibi- cetând, să poată vedea totul de litatea de a locui undeva. După ve- aproape. De asemenea, să-i dau să nirea primăverii şi topirea zăpezilor, ducă rufărie şi provizii pe la dife- regina însoţită de copiii săi, a reuşit ritele regimente. E mare şi e bine să să iasă din oraş şi să meargă să vadă cum stau lucrurile”37. împartă ajutoare regimentelor în- Regina Maria a făcut vizite nu cartiruite în diverse sate, unde numai în spitalele din Iaşi, ci şi în situaţia era tragică: colibe dără- spitalele din Bacău, Oneşti şi Roman. pănate, soldaţi bolnavi şi zdrenţuiţi, Pentru a ilustra acest lucru, mărturie frig, foamete şi boală. Regina, cu stă scrisoarea adresată reginei Maria, maşina plină de provizii, donaţie a la 25 februarie 1917, din satul Crucii Roşii Engleze, le împărţea Vorniceni (judeţul Bacău) de către ceai, pesmeţi, zahăr, săpun, tutun. locotenent colonelul Radu Rosetti Ofiţerii primeau un ceai de o calitate din Regimentul de Infanterie 55/67, mai specială, ciocolată, ţigări, iar cei prin care îi mulţumea respectuos

22 România în Marele Război pentru darurile trimise, aducându-i soldaţii juraseră să stea dârji ca un astfel la cunoştinţă, că gestul său i-a zid, să apere ultimul petic de pământ impresionat pe soldaţii trupei, românesc care mai era al nostru. ridicându-le moralul pe câmpul de Mulţi soldaţi în clipa morţii mi-au luptă38. şoptit cu ultima suflare că luptaseră Venirea primăverii a însemnat şi pentru mine. Nu eram eu pentru ei refacerea armatei române, care a căminul lor, credinţa şi nădejdea lor? primit un ajutor preţios din partea Ştiam în adâncul inimii mele că mă Misiunii Militare Franceze, condusă pot bizui pe soldaţii noştri şi că deşi de generalul Henry Berthelot. Astfel, aveam o armată atât de mică, în cele refăcută, armata română a reuşit să din urmă tot a noastră va fi iz- câştige în august 1917, o serie de bânda”39. Pe front, soldaţii o aşteptau victorii împotriva armatei germane la cu mare bucurie şi nădejde, dovadă Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, ceea ce fiind scrisoarea adresată reginei părea să ofere României un răgaz, Maria de către sergentul Pelmuş dar evenimentele din Rusia au creat Florea din Regimentul 5 Vlaşca, un nou cadru militar şi politic cu Batalionul I, la începutul anului totul defavorabil ţării noastre. Îndată 1918: după preluarea puterii, V.I. Lenin a „Majestate, anunţat intenţia noii puteri bolşevice Noi fiind aici mai mulţi bolnavi, de a încheia pacea. Dispozitivul mixt răniţi şi cea mai mare parte dintre noi ruso-român pe front, dar mai ales fiind din teritoriul ocupat, departe poziţia Moldovei prinsă între Rusia, mult de mamele noastre, totodată Austro-Ungaria şi teritoriile româ- aflându-ne în atâtea chinuri şi aşa neşti ocupate de Puterile Centrale şi suferinţi ne-a făcut azi, când am auzit aliaţii lor, făceau practic imposibilă că avem să fim vizitaţi de Majestatea continuarea războiului. În tot acest Voastră, să uităm toate durerile de timp însă, regina Maria şi-a continuat bucurie. Majestatea Voastră nu ne-aţi periplul prin spitalele din Iaşi şi uitat niciodată şi aţi avut întotdeauna împrejurimi. Deşi înlăturată epidemia grijă de soarta noastră, tot astfel şi de tifos, regina nu a încetat să fie Dumnezeu să Vă aibă în paza sa, ca alături de soldaţii săi, uneori chiar în să ne puteţi duce ţara la ziua cea spitalele din apropierea frontului. De frumoasă, când trebuie să înflorească exemplu, atunci când a vizitat iarăşi în mijlocul Europei. Dumnezeu localitatea Ghidigeni - unde exista un să vă ajute şi să trăiţi”40. spital aflat sub patronajul său - pe O altă localitate vizitată de regina drumul de întoarcere, regina Maria, Maria a fost Coţofăneşti, unde se afla însoţită fiind de generalul Eremia unul din cele mai mari spitale, Grigorescu, s-a apropiat de câmpul purtând numele ei, organizat de de luptă, ajungând chiar în mijlocul generalul Arthur Văitoianu. Referitor tranşeelor. Cu acest prilej, regina îşi la această vizită, regina nota: „În amintea: „privind în ochii reginei lor, ciuda oboselii şi a nemaipomenitei

23 POLIS călduri am făcut tot ce se aştepta de regina scria: „înverşunată, m-am la mine cu o statornicie eroică, întors către el şi l-am întrebat, cum cercetând foecare colţ, uitându-mă la îndrăznea el, englez, să vină la o fiecare lucru, vorbind cu fiecare şi englezoaică, şi mai ales la o regină, şi dând mici daruri tuturor răniţilor41. să îi spună că trebuie să se dea De asemenea, după înlăturarea învinsă. Dacă ne este scris să murim, epidemiei de tifos a vizitat din nou să ştie cel puţin Aliaţii noştri, că nu spitalele din Bacău şi Oneşti - murim ca nişte neghiobi legaţi la însoţită fiind de această dată de ochi, ci ca eroi conştienţi, care-şi dau generalul şi de seama că au fost vânduţi şi trădaţi”44. colonelul Ernest Baliff. „Haina mea Cu prilejul Zilei Naţionale de 10 de infirmieră - scria regina - a ajuns Mai 1917, regina Maria nota în pentru soldaţi un simbol; pe când însemnările sale: „Aici ziua de 10 treceam albă de tot, de la unul la mai 1917 a fost o zi înduioşătoare, altul, reflectoarele mă luminau în plină de adâncă zguduire sufletească. noapte şi ştiam că în ochii ostaşilor, La ora 10.00 am plecat pe câmpul de eu înfăţişez steaua nădejdii. Eram aviaţie, unde s-a oficiat întâi o slujbă raza care le lumina calea, ceva viu, religioasă. Noi stăm în mijlocul ceva aievea pentru care ei erau gata câmpului înconjuraţi de toate trupele. să trăiască, să lupte şi să moară”42. În Nando decoră mai mulţi ofiţeri şi aceste condiţii, neobosita activitate câteva steaguri...[....]. După dejun a de infirmieră a reginei Maria, i-a fost o reprezentaţie la teatru cu impresionat pe francezi, care i-au nemaipomenit entuziasm şi mani- oferit în toamna anului 1917 - prin festări de dragoste pentru noi. Sala intermediul ministrului Franţei în era plină de soldaţi şi ofiţeri. În România, contele de Saint Aulaire - sfârşit, au cântat toţi în cor imnul „La Medaille des Epidemies” naţional. Suntem fericiţi şi înduioşaţi (Medalia Epidemiilor), bătută în aur, când vedem cât e de mare popu- special pentru regina Maria, cu laritatea dobândită de Nando. În numele ei gravat pe verso43. Această ciuda neizbânzii războiului, el e recunoaştere a meritelor sale a acum iubit şi preţuit de poporul său. bucurat-o nespus pe regină, care a Au înţeles în sfârşit, cât e regele lor continuat să se deplaseze în diferite de cinstit şi de leal. Chipul în care a localităţi, în care se aflau spitale - împărtăşit cu ei toate nenorocirile majoritatea purtând numele ei, în fără tânguire i-a câştigat dragostea mijlocul trupelor, împărţind şi într-o inimii lor. Eu eram iubită de popor şi parte şi în cealaltă, încredere şi curaj. înainte, aşa încât deosebirea nu era Curajul reginei Maria era neîntrecut prea vădită, dar în ceea ce-l priveşte şi avea să se dovedească în curând, pe Nando, simţămintele poporului cu ocazia armistiţiului cerut de ruşi faţă de el s-au schimbat cu desă- în noiembrie 1917. Relatând episodul vârşire”45. unei discuţii cu un general englez,

24 România în Marele Război

Anul 1917 a adus marile victorii mentul în aprigile lupte de la de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, Mărăşeşti, din iulie 1917”48, iar prilej cu care, în Ordinul de zi către locotenent-colonelul Nicolae Botez, soldaţi, regele Ferdinand le-a spus: din Regimentul 18 Obuziere primea „Cu piepturile voastre aţi ridicat un Ordinul „Coroana României” cu zid mai tare decât granitul [...]. Cu spade în gradul de Ofiţer, pentru mândrie mă uit la voi şi aduc „bravura şi destoinicia cu care a mulţumirile mele călduroase şi condus focul bateriilor sale în luptele recunoştinţa mea ofiţerilor şi trupei, de la Mărăşeşti din 28 şi 29 iulie care v-aţi purtat atât de bravi. Onoare 1917”49. Cu Ordinul „Steaua acelora care şi-au lăsat viaţa pentru României” cu spade în grad de apărarea patriei lor”46. Cavaler a fost decorat medicul De După victorioasele bătălii, regele Forrest pentru „zelul şi destoinicia cu Ferdinand a oferit decoraţii de război care a adus în mod voluntar servicii ofiţerilor superiori, inferiori şi sol- medicale în 1917 la triajul gării Iaşi. daţilor care au făcut acte de eroism S-a distins prin devotamentul cu care pe câmpul de luptă. Răsfoind „Moni- a separat bolnavii de tifos exan- torul Oficial” din acea perioadă pot fi tematic şi prin trenul baie ce a citite numele acestor oameni organizat cu care a realizat însemnate obişnuiţi care şi-au făcut datoria pe servicii”50. câmpul de luptă, până la sacrificiul Şi lista continua, cu nume de suprem. De exemplu, a fost oferit bravi ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi care Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III- au ţinut piept atacurilor trupelor a, căpitanului Ioan Sadoveanu din inamice, cărora li se adăugau lungi Regimentul 81 Infanterie pentru liste de morţi şi dispăruţi în cadrul „vitejia şi avântul cu care a condus aceloraşi bătălii, oameni obişnuiţi, un detaşament de tăietori de sârmă în chemaţi să apere hotarele ţării şi care noaptea de 28 spre 29 august 1917. nu s-au mai întors niciodată acasă, Ajunşi la reţelele de sârmă ale alături de familiile lor, dar care au puternicei poziţiuni de pe Cireşoaia intrat în istorie şi în amintirea (Oituz) a condus tăierea sârmelor veşnică a românilor. făcând buşele prin care a străbătut a În toamna anului 1917, regina doua zi Regimentul, iar în momentul Maria a primit vizita lui William T. asaltului s-a pus în fruntea vitejilor Ellis, om politic, scriitor şi critic ce atacau şi a luat parte la furioasa american, despre care spunea că este luptă ce s-a dat în adăposturile inami- plăcut, vioi, care a călătorit mult în cului”47. Locotenent-colonelul diverse zone şi mai ales în Rusia. Pompiliu Capeleanu - comandantul Impresiile pe care i le-a făcut Regimentului 30 Infanterie primea România şi regina ei, au fost Ordinul „Steaua României” cu spade încredinţate de omul politic american în grad de Ofiţer, pentru „bravura şi William T. Ellis, celebrei reviste The destoinicia cu care a comandat regi- Century Magazine, sub titlul

25 POLIS

„Rumania's Soldier Queen /„Regina am văzut în palat, aşezate chiar lângă Soldat” a României. Aşadar, W.T. marele pian. Interesul pentru soldaţi Ellis consemna următoarele: nu este numai un simplu sentiment. ”Ajungând la Iaşi, la ora unu De altfel, de-a lungul conversaţiei dimineaţa, am fost primit în seara noastre, degetele reginei au tricotat aceleiaşi zile pentru un interviu de de zor o şapcă maro. patruzeci de minute, chiar înainte de În timp ce observam sala de bal, vizita Majestăţii Sale pe front timp cu acest amestec bizar de stat şi in- de o săptămână, unde, la cererea ei, dustrie, un funcţionar a deschis uşile am urmat-o mai târziu. La poarta larg spre stânga, anunţând «Ma- exterioară a palatului se aflau doi jestatea Sa Regina». În uşă era o soldaţi în uniformele lor gri-albastre doamnă în gri, care după ce m-a simple, oameni care s-ar putea să fi salutat, m-a informat încet, că sărutul venit direct din tranşee. La intrare mâinii reginei părea mai puţin o servanţi în livrea mi-au luat haina şi uzanţă de curte, cât mai ales un pălăria, în timp ce un altul mi-a arătat obicei natural al oamenilor. Mai calea în sus pe scări, spre ceea ce, târziu, după ce am ajuns să o cunosc fără îndoială, pe timp de pace s-ar fi mai bine pe Majestatea Sa, am văzut numit sala de bal. Aici am avut prima că îi sărutau mâna oameni de toate surpriză. Camera era plină cu cutii, condiţiile de la guri lipicioase de baloturi şi grămezi de produse. copii de ţărani, la o mulţime de «Mutare» am presupus din instinct. generali curajoşi, şi am îndrăznit să Dacă aş fi dat peste pregătirile pentru sugerez că, dacă toate sărutările care zborul care, de asemenea, atârnă ca au fost plasate ar fi fost un singur un nor negru peste toată România? În sărut, ce zgomot ar fi putut fi acolo! persoană, am inspectat palatul care a Am fost îndrumat să merg către fost pregătit în mod provizoriu un colţ al camerei, unde se afla un pentru Maiestatea Sa, doar într-o divan oriental, pe care Majestatea Sa astfel de eventualitate. O a doua stătea aşezată între perne şi în timp privire asupra apartamentului a fost ce ea a vorbit, a fost posibil să-i liniştitoare. Nu urma nicio mutare evaluez aspectul. Regina era toată din palat. Aparenta dezordine a fost îmbrăcată în gri, o rochie destul de cauzată de simplul motiv că sala de largă, moale, cu un design simplu şi bal a fost transformată în atelier de clar, în timp ce pe cap avea o tocă lucru, pentru realizarea de articole de gri, cu o bandă de flori gri în jurul ei. îmbrăcăminte şi bunuri pentru Purta un şirag de perle, cercei de spitale, în folosul soldaţilor şi perle, care făceau pereche cu o alta orfanilor. Grămezile de pânză urmau perlă de pe degetul ei. Ţinuta de să fie transformate în aşternuturi, culoare gri se armoniza cu ochii ei pături şi îmbrăcăminte pentru spitale. albastru-gri”51. Şi omul politic ame- Cutii mari, şepci groase de lână, rican continua: „Regina României şosete, mănuşi şi altele de acest fel este o femeie de o frumuseţe remar-

26 România în Marele Război cabilă, dăruită cu talent, strălucire şi de a pleca de la automobile, am aflat graţie în maniere şi spirit. Nici o că regina vizita saloanele şi a dorit să imagine nu redă frumuseţea ei unică. mă alătur ei îndată. În uniforma de Când vorbeşte nu o face numai cu soră de caritate, purtând Crucea buzele, dar şi cu mimica întregii feţe, Regina Maria în jurul gâtului, legată cu lumina ochilor, cu mişcările de o panglică portocalie, Majestatea mâinilor şi ale capului. Un gând mi Sa mergea printre paturi, dând cu s-a dus instinctiv către regina mâna ei câte o amintire pentru Victoria, care ar fi fost foarte fiecare pacient, adesea vorbind de la încântată să vadă frumoasa înflorire a o anumită distanţă cu soldaţii răniţi. nepoatei sale. Regina Maria este Unii oameni au cerut cruci sau mama unui fiu de douăzeci şi trei ani, icoane, şi acestea au venit din buzu- deşi ea este de numai patruzeci şi doi narul încăpător al şorţului reginei. De de ani, căsătorindu-se la şaptespre- obicei, darul era un pachet de ţigări şi zece ani. Trei laturi ale Majestăţii o selecţie de psalmi şi rugăciuni, sau Sale mi s-au arătat încă din prima un portret carte poştală cu ea. În seară: femeia literat, foarte interesată cazuri speciale regina oferea pâine de scris; regina cu partea sa de rol în albă sau biscuiţi şi gem, cărate într- orele cele mai tragice ale naţiunii un coş de un însoţitor”53. sale şi cu spiritul celei care a spus La 26 noiembrie/9 decembrie «poporul meu» cu tandreţe şi 1917 s-a încheiat la Focşani, ar- responsabilitate; şi ca mamă cu un mistiţiul dintre România şi Puterile sărut de noapte bună şi cu un Centrale, ca urmare a condiţiilor pasionat interes pentru copii săi”52. militare noi, intervenite în urma W.T. Ellis a însoţit-o pe regina armistiţiului ruso-german de la Brest- Maria şi într-una dintre vizitele sale Litovsk din 22 noiembrie/5 de- pe front, prilej cu care a consemnat cembrie 1917. Cu toate acestea, următoarele: „A doua întâlnire cu regina Maria a continuat să-şi Majestatea Sa regina Maria a venit desfăşoare activitatea de ajutorare, şi câteva zile mai târziu, când m-am astfel, în ziua de 7/20 decembrie dus pe front, oprindu-mă întâi la 1917 a prezidat o întrunire cu toţi Spitalul „Regina Maria”, o clădire miniştri Aliaţilor dar şi români, în împărţită pe mai multe secţii, cu sute vederea organizării de ajutoare de soldaţi răniţi. Acesta este doar pentru populaţia din spatele frontului. unul din cele patru spitale de Au fost prezenţi şi generalii campanie şi trei spitale mobile care Alexandru Averescu, Eremia poartă numele Majestăţii Sale şi sub Grigorescu şi Arthur Văitoianu care supravegherea sa directă. Sute de au apreciat ideea reginei de a ambulanţe se agitau în apropierea organiza un adăpost de noapte pentru frontului şi fiecare poartă coroana şi soldaţii care treceau prin oraşul Iaşi iniţiala M, care le marca, ca şi nu aveau unde să fie găzduiţi. De întreprindere proprie reginei. Înainte asemenea, regina continua să inspec-

27 POLIS teze spitalele din Iaşi şi împrejurimi, în faţa artei şi în faţa suferinţei orfelinatele militare - cum era acela întruchipate în ochii lumii de de la Bârlad - aducând cu ea speranţă Majestatea Voastră”55. şi bucurie. Activitatea sa neobosită a Curajul reginei Maria a continuat determinat din nou Franţa, să o şi în momentele dramatice când, în aleagă de această dată pe regina primăvara anului 1918, Puterile Maria, membră corespondentă a Centrale au impus prin forţă, la Academiei Franceze de Arte Bucureşti, condiţii grele de armisti- Frumoase. Referindu-se la acest ţiu. Cu acest prilej, regina Maria a moment, principesa Ileana relata luat atitudine afirmând: „dacă ne e următoarele: „este interesant să scris să murim, să murim cu fruntea amintesc faptul că, tocmai în acea sus, fără să ne mânjim sufletul epocă de mare înfrigurare, când eram iscălind cu numele nostru osândirea înconjuraţi de inamici şi părăsiţi de la moarte. Să murim rămânând dârji, aliatul din răsărit, a venit o telegramă strigând lumii întregi indignarea din Franţa, anunţând că mama fusese noastră, faţă de nemernicia ce se aleasă membră corespondentă la aşteaptă de la noi”56. Aşadar, regina Institutul Franţei - Academia de Arte Maria era hotărâtă să rămână Frumoase. Era prima dată de la neclintită în faţa primejdiei şi să nu fundarea Institutului Franţei, când o părăsească nimic, nu numai din femeie a fost onorată cu această sentimentele şi credinţele sale, dar distincţie”54. nici din atitudinea sa, care era o Regina Maria - referitor la acest încurajare pentru un popor tuburat în moment - îşi amintea că vestea ale- adâncul fiinţei sale. „Eu nu mai sunt gerii sale ca membră corespondentă a o regină - scria Maria - ci o învinsă, o Institutului Franţei - Academia de roabă a ţării. Îmi rămâne însă ceva: Arte Frumoase, i-a fost adusă prin voi fi sluga acelor ce suferă”57. telegrama trimisă de Victor Tot din însemnările lui W.T.Ellis Antonescu, ministrul României la aflăm că în perioada tratativelor Paris şi suna astfel: „…mi-a fost adus preliminare de pace, regina Maria a la cunoştinţă faptul că, Institutul trimis o scrisoare Departamentului de Franţei - Academia de Arte Frumoase Stat american, pentru a-i fi remisă: - a ales pe Majestatea Voastră, „Secretar de Stat, Washington, membră corespondentă. De când D.C. Al XIX-lea. Napoleon a înfiinţat institutul, pentru De la Iaşi: Al XVIII-lea pentru întâia oară, a fost chemată o femeie Departamentul 58, 18 martie 1918, la o asemenea demnitate. Institutul, 13 P.M. primind cu căldură această numire, a La cererea Reginei României vă ţinut să aducă Majestăţii Voastre un rugăm să transmiteţi Doctorului omagiu demn de Ea şi de nobila ţară Ellis, Swarthmore, Pennsylvania: pe care o reprezintă cu atâta stră- «Soarta ne-a lovit cu cruzime, lucire. Institutul se închină cu respect suntem forţaţi să încheiem o pace

28 România în Marele Război

îngrozitoare şi inacceptabilă. Fiind trecătorilor Carpaţilor (România fără apărare, suntem strangulaţi şi pierzând o suprafaţa care însuma 5. nimeni nu poate să vină în ajutorul 600 km în favoarea Austro- nostru. Ar putea fi ultima dată când Ungariei); se stabilea controlul ger- voi fi capabilă de a comunica liber cu man asupra economiei României, tine. Vreau să ştii că eu contez pe prin instituirea unui monopol asupra tine ca pe un prieten care nu va petrolului românesc pe 90 de ani, a renunţa la munca pe care a promis să comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, Căilor Ferate o facă pentru mine şi ţara mea, chiar române, de către Germania. Tratatul dacă o lungă tăcere de moarte este de pace impus României a fost impusă asupra mea. 58 criticat de Aliaţi, în timp ce în presa Maria, Regina României” . franceză au apărut articole prin care Pacea de la Bucureşti părea sfâr- această pace era caracterizată drept o şitul eforturilor de război ale româ- mare trădare şi nedreptate făcută nilor, toţi oamenii politici ai momen- României. De exemplu, Le Matin tului, în frunte cu regele Ferdinand afirma că: „Acestea sunt condiţiile fiind cumva depăşiţi de situaţia creată. grele pe care o naţiune trădată de Într-un ultim Consiliu de Miniştri diferite Guverne ruse e pe punctul de desfăşurat sub preşedinţia regelui a le primi cu cuţitul la gât. Ferdinand, după o serie de discuţii în Legăturile de simpatie tradiţională care nu s-a ajuns la o soluţie salva- care ne leagă de România nu s-au toare, Take Ionescu a propus regelui rupt cu aceasta”60, iar ziarul L'Echo să de ordin armatei să lupte iar el şi de Paris nota: „Păstrăm României, familia regală să părăsească ţara. care a dovedit în iulie trecut energia Regele, vizibil emoţionat, a răspuns şi fidelitatea sa, toată dragostea că respinge o asemenea propunere şi noastră. Ea astăzi e în puterea dacă ţara crede că trebui luptat până la inamicului, dar ştie că libertatea ei ultimul om, este gata să o facă, dar cu este solidară cu libertatea noastră şi el în mijlocul trupelor. „Hotărârea că nu va fi cu putinţă o pace mea în această privinţă este irevo- onorabilă pentru noi, dacă nu va fi cabilă. Cât timp va rămâne liber un totdeodată onorabilă pentru ea”61. petec al teritoriului naţional, eu voi Regele Ferdinand nu a ratificat, rămâne acolo, cât timp va rămâne un în ciuda presiunilor exercitate soldat şi un drapel român, eu voi asupra sa, pacea de la Bucureşti din rămâne alături de ei, oricare ar trebui 59 24 aprilie/7 mai 1918, deşi să-mi fie soarta” . Guvernul Parlamentul făcuse acest lucru, Marghiloman a fost cel care la 24 decretând mobilizarea Armatei aprilie/7 mai 1918 a semnat la Române: „Regele vostru vă cheamă Palatul Cotroceni pacea separată cu din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul Puterile Centrale prin care armata nostru de atâtea veacuri: Unirea română era demobilizată; România tuturor Românilor, pentru care în trebuia să cedeze Dobrogea anii 1916-1917 aţi luptat cu atâta Bulgariei; Austro-Ungaria îşi mărea vitejie. [...] Fraţii noştri din teritoriul de-a lungul crestelor şi

29 POLIS

Bucovina şi Ardeal vă cheamă de Guerre), „pentru că fusesem o pentru această ultimă luptă, ca prin regină vitează şi o prietenă neclintită, avântul vostru să le aduceţi liberarea leală şi credincioasă, tot atât de 62 din jugul străin” . statornică în ceasurile de nenorocire În Povestea vieţii mele, regina ca şi în cele de izbândă”65. Maria supranumită şi „regina soldat” Despre regele Ferdinand, în nota la 25 octombrie/7 noiembrie acelaşi jurnal din 1918, regina Maria 1918 că Germania era îngenunchiată scria că suveranul a anunţat şi părăsită de toată lumea, Austria reformele agrară şi electorală şi că capitulase, în timp ce armatele aliate dacă va mai putea înfăptui şi unirea înaintau pe frontul apusean. O parte tuturor românilor atunci într-adevăr din trupele române fuseseră chemate îşi va fi primit răsplata pentru marea în Bucovina să readucă ordinea şi că jertfă ce-a făcut-o când a pornit „toţi românii de dincolo de fostele războiul. Regele Ferdinand a reuşit noastre graniţe s-au declarat liberi să să înfăptuiască şi unirea tuturor se unească într-un singur mare neam. românilor primind din partea con- Visul unei Românii Mari se pare că temporanilor săi numele de se îndeplineşte. Toate sunt atât de „Ferdinand cel Loial” şi „Ferdinand 63 nemaiauzite încât nu le pot crede” . Întregitorul”. Regina mai nota în jurnalul că: „Eu Întrunit la Chişinău la 27 martie/9 am crezut totdeauna în izbânda finală aprilie 1918, Sfatul Ţării a hotărât a Aliaţilor. Am fost dintre cei care nu unirea Basarabiei cu România. Refe- s-au îndoit niciodată chiar în cea- ritor la unirea Basarabiei, la 28 surile cele mai negre, dar niciodată martie/10 aprilie 1918, o delegaţie nu mi-am făurit iluzia că voi fi oficială a Sfatului Ţării a adus înfăptuitoarea visului României Declaraţia de unire a Basarabiei la Mari. Totdeauna am fost părtaşă la Iaşi, pentru a o înmâna regelui durerile şi necazurile poporului meu, Ferdinand, prilej cu care s-a oficiat însă niciodată nu-mi zugrăvisem în un Te Deum, s-a organizat o recepţie minte cum voi fi în ceasul izbânzii la Palatul Mitropolitan şi un dejun la finale, deşi într-un rând rostisem reşedinţa regală din strada acest cuvânt primejdios: «Eu sunt din Lăpuşneanu. În toastul său regele cei ce câştigă partida». Mi s-a spus Ferdinand a spus: „Vă salut azi pe atunci că a vorbi astfel înseamnă a voi, fraţi de dincolo de Prut. Voi întărâta soarta. Mi-e scris să fiu cea sunteţi aceia care aţi înţeles senti- care câştigă? Gândul acesta aproape mentul ce de mult domnea în inima 64 mă înspăimântă” . fraţilor noştri moldoveni ai Cu prilejul zilei sale de naştere, la Basarabiei: l-aţi înţeles aşa de bine că 29 octombrie/11 noiembrie 1918, azi putem vorbi unii cu alţii ca fraţi, regina Maria a fost decorată de către ca prieteni. Sărbătorim astăzi contele de Saint Aulaire, din partea înfăptuirea unui vis care de mult Franţei, cu Crucea de Război (Crois zăcea în inimile tuturor românilor de

30 România în Marele Război dincolo şi de dincoace de apele mijlocul unui entuziasm indescrip- Prutului. Din graniţă aţi făcut punte tibil, am proclamat Unirea. La orele unindu-vă cu ţara mumă şi de aceia 8 seara s-a celebrat un Te Deum la vă zic: bine aţi venit între noi”66. Catedrală. Mulţime imensă şi acla- După proclamarea unirii, regele maţiuni fără sfârşit. Sunt fericit!”68. Ferdinand a adresat o scrisoare pre- La 14/27 octombrie 1918, şedintelui Sfatului Ţării - Ion Inculeţ Adunarea Constituantă a Bucovinei a şi în care sublinia: „Cu adâncă decis unirea acestei provincii istorice emoţiune şi cu inima plină de bucurie cu România, hotărâre întărită de am primit ştirea despre importantul Congresul General al Bucovinei, act ce s-a săvârşit la Chişinău. întrunit la 15/28 noiembrie 1918. A Sentimentul naţional ce se deşteptase doua zi, 16/29 noiembrie 1918, atât de puternic în timpurile din urmă delegaţia bucovineană s-a deplasat la în inimile Moldovenilor de dincolo Iaşi pentru a preda actul de unire de Prut a primit prin votul înălţător al regelui Ferdinand, ceremonia Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un desfăşurându-se în Palatul Corpului vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet de Armată, chiar în ziua plecării mulţumesc bunului Dumnezeu că regelui şi a reginei spre Bucureşti. mi-a dat, în zile de restrişte, ca o În memoriile sale, I.G.Duca dulce mângâiere, să văd după o sută notează faptul că fruntaşii bucovineni de ani pe fraţii basarabeni revenind erau în strânsă legătură cu guvernul iarăşi la Patria - Mumă. Aduc pri- de la Iaşi şi în contextul prăbuşirii nosul meu de călduroase mulţumiri monarhiei habsburgice şi a terorii Domniilor Voastre şi Sfatului Ţării instaurate de rămăşiţele armatei ale cărui patriotice sforţări au fost austriece unite cu legiunile ucrai- încoronate de succes67”. nieene s-a cerut intervenţia armatei La rândul său, omul politic Vasile române. Aşadar, sub comanda gene- Cancicov, în memoriile sale, nota a ralului Zadic, trupele române au doua zi după proclamarea unirii intrat în Bucovina, la Cernăuţi şi au Basarabiei cu România, că primul restabilit liniştea şi ordinea, dezar- ministru Alexandru Marghiloman s-a mând bandele bolşevice şi ucraine- deplasat la Chişinău pentru a lua act ene. Consiliul Naţional Român şi-a de proclamarea unirii, trimiţând putut relua activitatea stabilind de ministrului de externe Constantin comun acord cu Brătianu şi cu regele Arion următoarea telegramă: „Sfatul Ferdinand procedura de urmat, în Ţării, după două zile de deliberaţiuni, vederea declarării în mod legal şi a votat în seara de 9 aprilie, la orele solemn a unirii Bucovinei69. 7.00, cu 86 de voturi contra 3, în După proclamarea unirii Bucovinei mod solemn: Unirea Basarabiei cu cu Regatul României, ca şi în cazul România, una şi indivizibilă. În unirii Basarabiei, regele Ferdinand a numele poporului român şi al adresat o scrisoare lui Regelui, am luat act de acest vot şi în - preşedintele Congresului General al

31 POLIS

Bucovinei: „Salut cu o nespusă populaţiei eliberate de sub ocupaţia bucurie actul măreţ prin care germană. În cuvântarea rostită la Congresul General al Bucovinei, ca revenirea în Bucureşti, suveranul a expresiune a voinţei poporului întreg ţinut să afirme că: „Ceea ce strămoşii al acestui vechi pământ românesc a au visat, ideea pentru care generaţiile hotărât unirea complectă a Bucovinei trecute au suferit şi au lucrat, idealul cu Regatul României. Din adâncul pentru care toată suflarea românească sufletului meu mulţumesc proniei a nădăjduit, iar ostaşii noştri şi-au cereşti că mi-a îngăduit ca sub vărsat sângele, azi a devenit un fapt domnia Mea, ca fiica răpită acum 144 împlinit. Azi mama Românie poate de ani să se întoarcă la sânul ţării strânge pe toţi copiii iarăşi la sânul mume, aducând noi forţe pentru ei. Basarabia şi Bucovina, cele două propăşirea neamului. În această clipă fiice răpite, s-au întors una după alta înălţătoare gândul Meu se îndreaptă în casa părintească, iar Ardealul, către oamenii patrioţi, care cu toate frumosul leagăn al poporului român, suferinţele îndurate în cursul de unde au descălecat întâii voievozi vremurilor au ştiut să ţină vie în ai ţărilor româneşti a votat azi la inimile poporului memoria lui Ştefan Alba Iulia unirea cu regatul cel Mare şi Sfânt şi sentimentul român”72. naţional, pregătind astfel fără şovăire Aşadar, o fericită coincidenţă a şi însufleţiţi de un cald patriotism, făcut ca la data de 1 decembrie 1918, ziua binecuvântată de azi. Cu adâncă când Bucureştiul redevenea Capitala recunoştinţă primesc dar, în numele ţării, Marea Adunare Naţională de la poporului meu alipirea Bucovinei la Alba Iulia să voteze unirea cu Regatul României, asigurând popula- Regatul României. Peste puţin timp, ţiunea Bucovinei că în Mine va găsi la 1/14 decembrie 1918, delegaţia mereu un sprijin tare şi o dragoste Marelui Sfat Naţional ales de părintească”70. Adunarea de la Alba Iulia a prezentat La 18 noiembrie/1 decembrie guvernului şi regelui Ferdinand actul 1918 suveranii României au sosit la unirii Transilvaniei cu România. Şi Bucureşti, regina Maria notând în în discursul rostit cu acest prilej, memoriile sale următoarele: „ Nando suveranul a ţinut să sublinieze: „Ne- se întoarce ca dezrobitorul care a aţi adus nu numai dorul împlinit a înfăptuit unirea poporului său. Jertfa câtorva milioane de suflete, ne-aţi de sine pe care a făcut-o a fost adus inimile lor, şi în primirea plină răsplătită. Numele lui e binecuvântat de dragoste frăţească ce aţi găsit-o la de toţi, mari şi mici. Minunate cu noi, aţi putut simţi pulsul ţării mume adevărat sunt căile Domnului, mari şi ce bate în acelaşi ritm cu al vostru. înfricoşătoare”71. [...] După Basarabia, după Bucovina, Familia regală a României se mai lipsea o piatră dintre cele mai întorcea în capitala ţării învingătoare, scumpe: Ardealul cu ţinuturile din alături de armata sa şi în entuziasmul Ungaria locuite de Români. Azi ne-

32 România în Marele Război aţi adus şi această ultimă piatră a Ferdinand, regina Maria, principele clădirii, care încoronează marea Nicolae însoţiţi de generalul Henri operă de unire”73. Berthelot au mers călare de-a lungul Ca şi în cazul celorlalte două şoselei Kiseleff, urmaţi de generali şi provincii româneşti - Basarabia şi adjutanţi. Pe şosea erau adunate Bucovina - guvernul şi regele trupele franceze, britanice şi române Ferdinand sprijineau lupta pentru în frunte cu Regimentul IV Roşiori, unire, prin sfaturile şi susţinerea în al cărui comandant onorific era faţa a Aliaţilor. Dacă aceştia din urmă regina Maria. La mijlocul drumului, au interzis Armatei Române să treacă, suveranii au fost întâmpinaţi de un Carpaţii, guvernul condus de gene- sobor de preoţi primind din partea ralul Coandă, în urma discuţiilor cu acestora binecuvântarea pentru Brătianu şi regele Ferdinand au luat revenirea acasă. hotărârea de a trece în Transilvania, în O altă oprire au făcut în Piaţa fruntea armatei aflându-se generalul Victoriei unde suveranii au fost Traian Moşoiu. Din partea lui Ionel primiţi cu pâine şi sare de către Brătianu au participat la Adunarea de primarul ad-interim al Capitalei - C. la Alba Iulia Solomon Haliţa - Hălăceanu, alături de membrii guver- profesor la Iaşi şi I. Bordea - medic nului, foşti miniştri, corpul diplo- primar la Vaslui, ambii ardeleni şi matic şi o parte din populaţia prieteni politici74. Bucureştilor. Primarul Capitalei i-a Ajunsă la Palatul Cotroceni, întâmpinat pe suverani cu un discurs regina Maria nota în Povestea vieţii emoţionant de bun venit: „Cu mele: „Ne-am întors! Cu adevărat ne- emoţiune sfântă, poporul Capitalei am întors acasă după un surghiun de salută pe iubiţii săi suverani. El vede doi ani. Să îndrăznesc oare să rostesc astăzi împlinite toate nădejdile ce l- marele cuvânt? Ne-am întors au însufleţit în timpul grelelor sale triumfători”75. suferinţe şi visurile - pe atunci atât de Suveranii au ajuns cu trenul regal îndrăzneţe - cu care şi-a alinat amarul în gara Mogoşoaia unde au fost zilelor de robie. Dumnezeu a dăruit întâmpinaţi de generalul Berthelot şi Majestăţilor Voastre şi bucuria de a de generali români, englezi şi fi strâns laolaltă pe toţi fiii neamului, francezi. Regina era îmbrăcată cu o îndeplinindu-i astfel speranţele, cu tunică în stil militar încinsă cu o care s-a hrănit în cursul veacurilor”76. cingătoare de piele. Pe cap purta o În continuarea discursului său, căciulă de astrahan cenuşiu prinsă cu primarul Capitalei a omagiat pe osta- o cureluşă sub bărbie, costum şii Armatei Române care „au făcut completat cu o lungă manta cenuşie din piepturile lor pavăză la hotare”77 cu guler de blană. Principele Carol a dar şi armatele aliate „care de patru intrat în oraş în fruntea regimentului ani se luptau pe toată întinderea său de vânători, iar principesele într- globului împotriva celei mai în- o trăsură trasă de patru cai. Regele drăzneţe încercări de a sugruma

33 POLIS libertatea lumii, poporul român le De la Mitropolie familia regală a aduce omagiile şi dragostea sa. plecat spre Palatul Cotroceni, unde, Capitala României este mândră de a cu mare emoţie, regina Maria a intrat adăposti astăzi frumoasele şi victo- în vechea biserică îngenunchind la rioasele armate ale civilizaţiei”78. mormântul ultimului său copil, Ultima oprire a suveranilor a fost principele Mircea, pe care trebuise la statuia lui Mihai Viteazul, unde, de să-l părăsească în noiembrie 1916. obicei, aveau loc defilările de 10 mai. Seara, de la ora 20.30 a avut loc la Intrarea în Capitală a fost astfel Palatul Regal un dineu de gală pentru descrisă de către regina Maria: „Iar 150 de invitaţi, la care au participat acum, după aceşti doi ani cumpliţi, familia regală, generalul Berthelot, ne întorseserăm biruitori în ciuda ataşaţii militari aliaţi, ofiţeri nenorocirii şi a umilinţei, iar visul de superiori, Ion I. C. Brătianu, Iancu veacuri al României era acum Flondor, delegaţi din Bucovina şi împlinit. Nu e de mirare că-şi ieşise Basarabia. din fire poporul de atâta bucurie, nu e Iată cum îşi aminteşte în me- de mirare că până şi pietrele de sub moriile sale I.G. Duca acel moment: picioarele noastre păreau că ne „Seara a avut loc în Sala Tronului un aclamă şi că se îmbată de gloria mare banchet. În prezenţa tuturor întoarcerii”79. oficialităţilor civile şi militare, a Parada s-a încheiat cu un Te- miniştrilor aliaţi, a misiunilor mili- Deum la Mitropolie, unde suveranii tare aliate şi a bucovinenilor care au asistat la o slujbă „scurtă şi veniseră să remită regelui actul impunătoare”, iar la ieşirea din unirii. Ştiam ca la Alba Iulia, în biserică generalul acelaşi ceas, trebuia să se proclame şi a înmânat regelui Ferdinand bastonul unirea Ardealului şi aşteptam dintr- de mareşal. Regina Maria a fost cea un minut în altul telegrama din partea care dăduse ideea, iar regele a fost fraţilor noştri ardeleni. Înainte de a se surprins plăcut de gestul generalilor aşeza la masă, Regele s-a apropiat de săi. În documentul care însoţea noi, miniştrii războiului, şi ne-a bastonul de mareşal, realizat după comunicat că ne conferise Marele proiectul pictorului Costin Petrescu, Ofiţer al Coroanei României. Parcă se spunea: „Armata Ta prin mine, văd încă delegaţia bucovineană: smerit sfetnic al Măriei Tale, Te bătrânul mitropolit Vladimir de roagă pe Tine, cel dintâi domn şi Repta tremurând şi cu mintea pe stăpânitor de veci al tuturor jumătate întunecată, Iancu Flondor pământurilor româneşti să primeşti vioi şi fericit, Nistor măsurat în ridicarea la cea mai înaltă treaptă bucuria-i concentrată şi câţiva ţărani ostăşească, care în graiul marilor în frumoasele lor costume naţionale popoare, nouă prietene şi spriji- plini de mândrie, dar oarecum miraţi nitoare, se cheamă: Rang de de a se găsi în mijlocul acestor Mareşal”80. solemnităţi”81

34 România în Marele Război

La 30 noiembrie/12 decembrie Regele Ferdinand emoţionat de 1918 delegaţii transilvăneni au sosit solemnitatea momentului a răspuns în Capitală pentru a notifica actul printr-o cuvântare caldă potrivită firii unirii Ardealului cu România, prilej ale: „În numele Românilor din cu care a avut loc un serviciu religios vechiul Regat, din Basarabia şi din la Mitropolie, la care au asistat regele Bucovina astăzi uniţi, cu profundă Ferdinand şi principele Carol, mem- recunoştinţă primesc hotărârea brii guvernului, corpul diplomatic. fraţilor noştri de peste Carpaţi de a Delegaţia era formată din episcopii săvârşi Unitatea Naţională a tuturor Miron Cristea şi Iuliu Hossu, Românilor şi declar pe veci unite în Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Regatul României toate ţinuturile Goldiş, Caius Brediceanu, Mihai locuite de Români de la Tisa până la Popovici. Nistru”83. După serviciul religios, delegaţia La 19 decembrie 1918, regele a fost primită la Palatul Regal în sala Ferdinand a primit, tot la Palatul Tronului, de către regele Ferdinand, Regal, delegaţia basarabeană, în principele Carol, unde Vasile Goldiş frunte cu Pantelimon Halippa, a prezentat regelui documentul preşedintele Sfatului Ţării, care a cuprinzând actul unirii. În discursul prezentat suveranului actul unirii său în faţa suveranului, Vasile Goldiş „fără condiţiuni” a Basarabiei cu a subliniat faptul că: „românii din România. Transilvania, şi ţara ungu- Anul 1919 a adus continuarea rească adunaţi prin reprezentanţii lor procesului de consolidare a Marii legali la Alba Iulia în ziua de 18 Uniri şi recunoaşterea ei pe plan noiembrie/1 decembrie 1918 au internaţional, la aceasta contribuind decretat unirea lor şi a acestor te- şi vizita neoficială pe care regina ritorii cu Regatul României. Prin Maria a făcut-o la Paris şi la Londra această unire, după aceea a în februarie - aprilie 1919, ca şi Basarabiei, apoi a Bucovinei s-a participarea Armatei Române la împlinit visul de o mie de ani al războiul de eliberare a Budapestei de neamului: Unirea într-un singur stat a sub ocupaţia comunistă a lui Bella tuturor Românilor. [...] Fericiţi Kuhn. Trupele române, în prezenţa suntem noi Românii de astăzi, că regelui Ferdinand, au trecut Tisza la istoria săvârseşte actul măreţ al unirii 4 august 1919, iar a doua zi, 5 august tuturor Românilor într-un singur stat 1919, a sosit la frontiera cu Ungaria şi prea fericiţi suntem că norocul şi regina Maria. Suveranii României tocmai acum a destinat statului au trecut Tisza la Szolnok şi român domnirea unui Rege Mare, Kiszkoe, la înapoiere vizitând care a înţeles chemarea sfântă a spitalele din Cluj. istoriei şi s-a făcut luceafăr condu- În primăvara anului 1919, ca un cător al sufletului românesc”82. gest simbolic de consfinţire a unei realităţi existente, regele Ferdinand şi

35 POLIS regina Maria au efectuat o călătorie Familia regală a României a avut în Transilvania, vizitând mai multe fără îndoială o contribuţie hotă- oraşe: Oradea, Carei, Baia Mare, râtoare la ducerea efortului de război, Jibou, Bistriţa, Cluj, Turda, Alba alături de întreaga societate româ- Iulia, Blaj, , Făgăraş. În toate nească şi la constituirea României aceste oraşe, suveranii au fost Mari. Regele Ferdinand a înţeles că întâmpinaţi cu un mare entuziasm de era imperios necesar ca România să către populaţie, al cărei vis de a se intre în război alături de Antantă, uni cu patria mamă se împlinise. pentru că interesul României era Celelalte provincii româneşti acela de realizare statului naţional Basarabia şi Bucovina au fost unitar. Trecând peste originea vizitate de suverani în perioada 16 - germană, sentimentele legate de 25 mai 1920. Oraşele în care s-au familie, prieteni, ţara natală, regele oprit au fost Suceava, Putna, Rădăuţi, Ferdinand a ales să lupte împotriva Cernăuţi, Hotin, Bălţi, Chişinău, Germaniei, semnând tratatul cu Cetatea Albă, Basarabeasca, Bolgrad, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia Reni, fiind din nou primiţi cu mare şi apoi ordinul de mobilizare a entuziasm de către populaţie. Armatei Române. Consfinţirea Marii Uniri a fost Marele Război nu s-a purtat doar definitivată odată cu încoronarea pe front, cu arma în mână. Cei regelui Ferdinand şi a reginei Maria rămaşi acasă, în spatele frontului au la Alba Iulia la 15 octombrie 1922. O avut de purtat propriile lupte, împo- asemenea semnificaţie i-a fost dată şi triva greutăţilor, a fricii constante şi a de regele Ferdinand I la 28 noiembrie durerii cauzate de război. Regina 1922, în mesajul de deschidere a Maria s-a luptat cu armele pe care le sesiunii Adunării Naţionale Consti- avea la dispoziţie, organizând ser- tuante, unde referitor la actul înco- viciul de ambulanţă, pentru care s-a ronării spunea: „Sunt fericit că mă străduit să strângă bani, s-a ocupat de găsesc, după marele act al organizarea spitalelor, mai întâi la încoronării, în mijlocul Adunărilor Bucureşti, apoi la Iaşi, mergea zilnic Naţionale, chemate să desăvârşească în vizite la spitale, a vorbit cu sute, aşezământul constituţional al chiar mii de soldaţi răniţi, cărora le României întregite. Acest act săvârşit oferea cadouri, un zâmbet şi o în sfântă împărtăşire cu întregul fărâmă de speranţă. Credinţa puter- popor şi sub prezenţa înalţilor soli şi nică a reginei în victorie sau, în ai reprezentanţilor aliaţilor şi momentele de cumpănă, chiar şi celorlalte state, a consfinţit odată mai numai în nevoia de a da totul, de a mult, unirea românilor, închegată din lupta până la capăt, până la ultimele sforţările şi sacrificiile necurmate ale forţe a jucat fără doar şi poate un rol generaţiilor apuse şi a celei de esenţial pe tot parcursul războiului. astăzi”84. Regina Maria a insuflat această credinţă şi speranţă tuturor persoa-

36 România în Marele Război nelor cu care s-a întâlnit, şi mai ales sfârşitul acestui an, la data de 8 soldaţilor. noiembrie, de sărbătoarea Sfinţilor În ciuda oricărei propagande, Arhangheli Mihail şi Gavril, în familia regală a României a fost pe catedrala mitropolitană de la Iaşi, în tot parcursul războiului alături de prezenţa regelui Ferdinand şi a armată, de ofiţeri şi soldaţi, i-a reginei Maria, mitropolitul Pimen a încurajat, le-a recunoscut meritele şi oficiat o slujbă religioasă în eroismul pe front, le-a susţinut mo- amintirea lui Mihai Viteazul, ralul şi au crezut în victoria finală. simbolul unităţii naţionale. „Am Foarte emoţionant a fost discursul înălţat un catafalc - nota I.G. Duca - regelui Ferdinand cu prilejul Anului în mijlocul Mitropoliei, pe care Nou 1918, care i-a impresionat pe cei regina l-a împodobit cu mâinile ei, prezenţi: „Să ne urăm un an bun, am aşezat pe el capul eroului luat cu trebuie să vină un an bun, sunt sigur noi în pribegie şi pe care îl puteam de că va fi şi ne va aduce împlinirea acum readuce la mânăstirea Dealu, visurilor pentru care am luptat şi am într-o Românie de-a pururea suferit”85. Şi ca un gest simbolic, la întregită”86.

Note

1 Sterie Diamandi, Galeria oamenilor 6 S.A.N.I.C., Fond Casa Regală-Regele politici, Edit. Gesa, Bucureşti, 1991, Ferdinand, dos. 19/1916, f. 1, 2 p. 12. 7 Hannah Pakula, op. cit., p. 338. 2 Guy Gauthier, Missy, Regina 8 Ibidem, p. 341. României, Traducere din franceză de 9 Ibidem, p. 342. Andreea Popescu, Bucureşti, Editura 10 Maria Regina României, op.cit., p. 90. Humanitas, 2000, p. 188. 11 Nadeja Ştirbey, Jurnal de prinţesă 3 Maria Regina României, Povestea (1916-1919), Editura Istoria Artei, vieţii mele, vol. III, Traducere din Bucureşti, 2014, p. 26 v. limba engleză de Margareta Miller 12 Maria Regina României, op.cit., p. Verghi, Ediţie îngrijită şi note de 106. Ioana Cracă, Bucureşti, Editura 13 Ibidem, p. 107. Eminescu, 1991, p. 65. 14 Ibidem. 4 Maica Alexandra, Amintiri despre 15 Cf. Ioan Scurtu, Monarhia în părinţii mei, în „Magazin Istoric”, România (1866-1947), Editura mai, 1996, p. 45. Danubius, Bucureşti, 1991, p. 141. 5 Cf. Hannah Pakula, Ultima 16 Hannah Pakula, op. cit., p. 361. romantică. Viaţa reginei Maria a 17 Ibidem, p. 366. României, Traducere de Sanda Ileana 18 Povestea unei iubiri. Jurnalul Ellei Racoviceanu, Bucureşti, Editura Filitti adnotat de principele Carol, Lider şi Cartea pentru toţi, 2003, p. Traducere din franceză Georgeta 338. Filitti, Editura Corint, 2015, p. 60.

37 POLIS

19 Hannah Pakula, op. cit., p. 368. 43 Maica Alexandra, op. cit., 46. 20 Ibidem, p. 155. 44 Maria Regina României, op. cit., p. 21 Maria Regina României, op.cit., p. 329. 158. 45 Ibidem, p. 178. 22 Ileana, Principesă de România, 46 Cuvântări de Ferdinand I Regele Arhiducesa de Austria Trăiesc din României, 1889-1922, p. 112 - 113. nou, Traducere de Agra Baroti 47 „Monitorul Oficial”, nr. 200, 22 Gheorghe, Bucureşti, Edit. noiembrie/5 decembrie 1917, p. Humanitas, 1999, p.36, 37. 2123. 23 Ibidem, p. 37, 38. 48 Ibidem. 24 Ibidem, p. 38. 49 Ibidem, p. 2124. 25 Cuvântări de Ferdinand I Regele 50 Ibidem, p. 2125. României, 1889-1922, Din 51 William T. Ellis, Regina Soldat a publicaţiile „Fundaţiile Culturale - României, în „The Century Principele Carol”, Bucureşti, 1922, p. Magazine”, 1918. 103. 52 Ibidem. 26 Ioan Scurtu, Istoria românilor în 53 Ibidem. timpul celor patru regi (1866-1947), 54 Maica Alexandra, op. cit., p. 56. vol. II, Ferdinand I, Bucureşti, Edit. 55 Maria Regina României, op. cit., p. Enciclopedică, 2001, p. 37. 367. 27 Hannah Pakula, op.cit., p. 380. 56 Ibidem, p. 374. 28 Maria Regina României, op. cit., p. 57 Nicolae Iorga, op. cit., p. 114. 173. 58 William T. Ellis, „Regina Soldat a 29 Nicolae Iorga, Regina Maria, Iaşi, României”, în The Century Edit. Porţile Orientului, 1996, p. 95. Magazine, 1918. 30 S.A.N.I.C., Fond Regina Maria, dos. 59 I.G.Duca, Memorii, vol. IV, Războiul, 97/1917, f. 2. partea a II-a (1917 - 1919), Ediţie şi 31 Maria Regina României, op. cit., p. indice de Stelian Neagoe, Editura 179. Machiavelli, 1994, p. 77. 32 Hannah Pakula, op. cit., p. 382. 60 Ibidem, p. 92. 33 Maria Regina României, op. cit., p. 61 Ibidem. 198. 62 Cuvântări de Ferdinand I Regele 34 Hannah Pakula, op. cit., p. 383. României (1889-1922), pp. 117-118. 35 Maica Alexandra, op. cit., p. 46. 63 Maria Regina României, op. cit., p. 36 Maria Regina României, op.cit., p. 474. 163 64 Ibidem. 37 Ibidem, p. 172 65 Ibidem, p. 478. 38 S.A.N.I.C., Fond Regina Maria, dos. 66 Cuvântări de Ferdinand I Regele 93/1917, f. 1, 2 României (1889-1922), p.170. 39 Maria Regina României, op. cit., p. 67 Ibidem, p. 169. 251. 68 Vasile Cancicov, Impresiuni şi păreri 40 S.A.N.I.C., Fond Regina Maria, dos. personale din timpul războiului 87/1918, f. 1. României. Jurnal zilnic, 31 august 41 Maria Regina României, op. cit., p. 1916-31 decembrie 1918, vol. II, 254. Atelierele Societăţii „Universul”, 42 Ibidem, p. 267. 1921, p. 384.

38 România în Marele Război

69 I.G.Duca, op. cit., p. 174. cadrul ceremoniilor de la Curtea 70 Cuvântări de Ferdinand I Regele Regală a României, în „Muzeul României (1889-1922), pp. 171-172. Naţional Cotroceni, Colocviul 71 Maria Regina României, op. cit., p. Naţional de Istorie, Istoria Artei 430. Decorative, Conservare-Restaurare şi 72 Cuvântări de Ferdinand I Regele Relaţii Publice”, ediţiile a XII-a şi a României (1889-1922),p.125. XIII-a 2007-2008, volumul II, 73 Ibidem, pp.177-178. Bucureşti, 2009, p. 93. 74 I.G.Duca, op. cit., p.175. 81 I.G. Duca, op. cit., pp. 178-179. 75 Maria Regina României, op. cit., p. 82 „Universul”, anul XXXVI, nr. 34, 431. 3/16 decembrie 1918, p. 1. 76 „Universul”, anul XXXVI, nr. 21, 20 83 Ibidem. noiembrie/3 decembrie 1918, p. 1. 84 Ioan Scurtu, op.cit., p. 164. 77 Ibidem. 85 I. G. Duca, op. cit., p. 73. 78 Ibidem. 86 Ibidem, p. 175. 79 Ibidem, p. 454. . 80 Cristina Constantin, Luminiţa Iordache, Ferdinand I - ipostaze în

Bibliografie

Lucrări cu caracter general şi special: IORGA, Nicolae, Regina Maria, Iaşi, Edit. Porţile Orientului, 1996. CONSTANTIN, Cristina, Iordache, Pakula, Hannah, Ultima romantică. Viaţa Luminiţa, Ferdinand I - ipostaze în reginei Maria a României, Traducere cadrul ceremoniilor de la Curtea de Sanda Ileana Racoviceanu, Editura Regală a României, în „Muzeul Lider şi Cartea pentru toţi, Bucureşti, Naţional Cotroceni, Colocviul 2003. Naţional de Istorie, Istoria Artei SCURTU, Ioan, Monarhia în România Decorative, Conservare-Restaurare şi (1866-1947), Editura Danubius, Relaţii Publice”, ediţiile a XII-a şi a Bucureşti, 1991. XIII-a 2007-2008, volumul II, IDEM, Istoria românilor în timpul celor Bucureşti, 2009, p. 93. patru regi (1866-1947), vol. II, DIAMANDI, Sterie, Galeria oamenilor Ferdinand I, Bucureşti, Edit. politici, Edit. Gesa, Bucureşti, 1991. Enciclopedică, 2001. GAUTHIER, Guy, Missy, Regina României, traducere din franceză de Andreea Popescu, Editura Humanitas, Memorii: Bucureşti, 2000. CANCICOV, Vasile, Impresiuni şi ILEANA, Principesă de România, păreri personale din timpul războiului Arhiducesa de Austria Trăiesc din României. Jurnal zilnic, 31 august nou, Traducere de Agra Baroti 1916-31 decembrie 1918, vol. II, Gheorghe, Editura Humanitas, Atelierele Societăţii „Universul”, Bucureşti, 1999. 1921.

39 POLIS

Cuvântări de Ferdinand I Regele ***, Povestea unei iubiri. Jurnalul Ellei României, 1889-1922, Din Filitti adnotat de principele Carol, publicaţiile „Fundaţiile Culturale - Traducere din franceză Georgeta Principele Carol”, Bucureşti, 1922. Filitti, Edit. Corint, 2015. DUCA, G.I, Memorii, vol. IV, Războiul, partea a II-a (1917 - 1919), Ediţie şi Arhive: indice de Stelian Neagoe, Edit. Machiavelli, 1994. S.A.N.I.C., Fond Casa Regală-Regele MAICA Alexandra, „Amintiri despre Ferdinand, dos. 19/1916; părinţii mei”, în Magazin Istoric, mai, Idem, Fond Regina Maria, dos. 97, dos. 1996. 93/1917, dos. 87/1918. MARIA Regina României, Povestea vieţii mele, vol. III, Traducere din Presă: limba engleză de Margareta MILLER Verghi, Ediţie îngrijită şi note de ELLIS,T. William, „Regina Soldat a Ioana Cracă, Edit. Eminescu, României”, în The Century Magazine, Bucureşti, 1991. 1918. Ştirbey, Nadeja, Jurnal de prinţesă (1916 „Universul”, anul XXXVI, nr. 21, 20 - 1919), Edit. Istoria Artei, Bucureşti, noiembrie/3 decembrie 1918. 2014. .

40 România în Marele Război

Între neutralitate şi aliniere: aspecte privind politica externă a României la începutul Marelui Război

(Between neutrality and bandwagoning: aspects regarding Romanian foreign policy at the beginning of the Great War)

Hadrian GORUN

Abstract: Romanian foreign policy during Great War aimed to achieve the national interest, namely to receive the Romanian territories from the Dual Monarchy of Austria- Hungary. Romanian Kingdom acted as a rational actor in international relations, declaring its neutrality in the summer of the year 1914. The Romanian government was aware of the poor endowing of the army concerning war materials and ammunitions. Ion I.C Brătianu attempted also to obtain certain guarantees concerning the obtainment of the territories under Austro-Hungarian rule. So he decided to delay the moment of intervention in the war as long as possible. But the neutrality was only a temporary one due to the geographical position of the country and the evolution of the war. For a while Romania played the role of the holder of balance of power in the Balkan area. The president of the Romanian Council of ministers, Ion I. C. Brătianu enjoyed a real monopoly on the decisions of foreign policy. He will adopt a bandwagoning behavior, deciding to enter , alongside with Entente at the moment he considered optimal.

Keywords: Great War, Ion I. C. Brătianu, foreign policy, neutrality, bandwagoning, Entente.

Introducere partea Puterilor Centrale, pentru a onora tratatul de alianţă din 1883, După izbucnirea războiului mon- declararea neutralităţii pentru a dial, cercurile conducătoare de la observa cu atenţie şi responsabilitate Bucureşti, s-au confruntat cu o evoluţia evenimentelor sau alăturarea dilemă majoră în privinţa deciziei la Tripla Înţelegere. Ne putem întreba celei mai favorabile interesului de ce România nu a optat pentru cea naţional al României: intervenţia de dintâi variantă. În această privinţă,

41 POLIS

împărtăşim punctul de vedere al în 1913, a devenit caduc. Bucureştiul istoricului Glenn E. Torrey. nu îşi mai asuma nicio obligaţie de Demnitarii prezenţi la Consiliul de intervenţie în sprijinul Imperiului Coroană de la Sinaia din 21 iulie/ 3 dualist. Având în vedere prezenţa august 1914 au adoptat soluţia Rusiei printre puterile componente neutralităţii, majoritatea apreciind că ale Antantei, singura soluţie acţiunea unilaterală şi agresivă a rezonabilă rămânea, cel puţin iniţial3, Austro-Ungariei, îndreptată declararea neutralităţii. împotriva Serbiei, absolvea România Neutralitatea pentru care au optat de orice obligaţie asumată prin oamenii de stat români mai este respectivul tratat.1 Tratatul din 1883 consemnată, în unele documente de avea un caracter cvasisecret. Până în arhivă, ca expectativă armată cu momentul întrunirii Consiliului de apărarea frontierelor.4 Optăm însă Coroană, existenţa acestui tratat era pentru noţiunea de neutralitate, necunoscută atât opiniei publice, cât consacrată în relaţiile internaţionale. şi majorităţii clasei politice Suntem de acord deopotrivă cu româneşti. Regele Carol I a fost utilizarea conceptului de neutralitate printre puţinii care au avut cunoştinţă armată5, având în vedere prepa- de conţinutul lui. Potrivit lui Rudolf rativele militare intense la care a Dinu, înainte de izbucnirea războiului procedat, în acest interval, Regatul mondial, diplomaţia a reprezentat un României. domeniu rezervat regelui. Monarhul Termenul de neutralitate este, în era perceput, în contextul vieţii opinia noastră, mult mai cuprinzător parlamentare, drept unic garant al şi mai relevant, referindu-se la continuităţii politicii externe.2 statutul politico-juridic al unui stat Decizia Consiliului de Coroană a pus care se abţine de la amestecul într-un capăt acestei stări de lucruri, conflict şi refuză aderarea la alianţe deoarece nu a fost concordantă cu sau blocuri militare. Totuşi, un stat voinţa suveranului. neutru poate întreţine relaţii diplomatice cu toţi ceilalţi actori ai Neutralitatea binevoitoare faţă sistemului internaţional, inclusiv cu de Antanta- o neutralitate provi- cei aflaţi în stare de beligeranţă. Or, zorie România a continuat să aibă raporturi atât cu puterile Antantei, cât şi cu În ceea ce priveşte tratatul din statele ce alcătuiau tabăra Puterilor 1883, principiul casus foederis era Centrale. Diplomaţia română a purtat inaplicabil, întrucât la 28 iulie 1914, tratative cu ambele alianţe pe în- Dubla monarhie austro-ungară s-a treaga durată a neutralităţii. Guvernul constituit de fapt în parte agresoare, român s-a străduit să păstreze nu în victimă a agresiunii Serbiei. secretul asupra negocierilor purtate în Prin urmare, tratatul semnat de vederea alăturării la Antantă, pentru a România, reînnoit pentru ultima dată nu trezi susceptibilităţile grupării

42 România în Marele Război militare rivale şi pentru a evita astfel poziţia pe harta geopolitică a să se expună unui atac din partea Europei, ea nu îşi putea îngădui să acesteia. Din raţiuni tactice, statul adopte o neutralitate permanentă, român va proceda, ulterior, inclusiv precum Elveţia. Statutul de neutra- la semnarea unui acord comercial cu litate perpetuă al acesteia din urmă Germania. fusese unanim recunoscut încă din Cu toate acestea, era vorba de o momentul parafării păcii de la neutralitate binevoitoare faţă de Westfalia şi naşterii sistemului Antanta. După intrarea în război a internaţioanal modern, în anul 1648.7 Turciei alături de Puterile Centrale, Potrivit lui Arnaud Blin, odată cu România a dispus, pe teritoriul său, semnarea tratatelor de pace de la interzicerea transportului materialelor Westfalia, ideea unei Europe creştine de război expediate Turciei de către unificate a fost substituită de un nou Germania. România urma să mecanism în relaţiile internaţionale, faciliteze în schimb transporturile mecanism întemeiat pe raporturile de militare cu destinaţia Serbia.6 Gestul forţă, echilibrul puterilor şi amo- reprezenta un act de curaj, întrucât ralitatea realpolitik-ului. Specialistul putea fi interpretat ca o sfidare la în relaţii internaţionale menţionat adresa Germaniei. Declararea neu- vorbea despre un „regim westfalian”, tralităţii provocase de fapt nemul- care a luat naştere în toamna lui 1648 ţumiri la Berlin. O neutralitate şi care va reglementa, pentru câteva binevoitoare faţă de un bloc beli- secole, politica internaţională.8 gerant se constituia, foarte probabil, Practic, nu ar exista, în opinia sa, în preludiul aderării la respectiva decât trei modalităţi pentru a gestiona alianţă mai devreme ori mai târziu. În raporturile de forţă, anume hege- cazul României, evoluţia eveni- monia imperială, echilibrul puterilor mentelor a confirmat, indubitabil, şi securitatea colectivă. Hegemonia această tendinţă. imperială şi-a găsit expresia desă- Atitudinea preferenţială se fun- vârşită în modelul roman, a cărui damenta pe promisiunea Antantei de reproducere s-a încercat în mai multe a acorda sprijin României pentru rânduri. Echilibrul puterilor a realizarea dezideratelor naţionale. reprezentat instrumentul ales de către Implicit, Antanta susţinea obiectivele arhitecţii tratatelor westfaliene şi, cu naţionale româneşti. deosebire, de către succesorii lor. Neutralitatea românească în Securitatea colectivă, care se origi- Primul Război Mondial nu putea fi nează, de asemenea, în acordurile de decât temporară. Situată la inter- la Westfalia, este cea mai nouă dintre ferenţa intereselor divergente ale cele trei modalităţi. Securitatea marilor puteri, România se va găsi colectivă se defineşte în raport cu treptat în situaţia presantă de a fi echilibrul puterilor şi tinde să înconjurată doar de state aflate în sistematizeze şi să instituţionalizeze stare de beligeranţă. Dată fiind relaţiile internaţionale, astfel încât să

43 POLIS coordoneze politicile generale ale getioneze eficient crizele interna- statelor potrivit principiilor generale. ţionale. Se presupunea că angajamentele colective ale ţărilor se fundamentau România- custode al balanţei de pe un regim de ce proteja putere în arealul balcanic statele care îşi asumaseră respectivele angajamente. Acest sistem se sprijină Regiunea balcanică a cunoscut, în pe acţiunea organizaţiilor interna- cursul neutralităţii României (1914- ţionale înfiinţate chiar cu acest scop.9 1916), o dinamică geopolitică deo- Liberalismul idealist, specific sebită. Regatul României a performat epocii interbelice a accentuat rolul rolul de element ponderator (custode) organizaţiilor internaţionale, propu- în funcţionarea balanţei de putere din nând instituirea unui sistem de Balcani în primii ani ai Marelui securitate colectivă. Dacă realismul Război. Bucureştiul a asumat o socotea balanţa puterii drept cel mai misiune similară în cel de al doilea important mijloc pentru evitarea conflict balcanic. România a inter- războiului şi prezervarea păcii, venit cu intenţia clară de a conserva idealismul considera tocmai con- balanţa de putere. Sfidând Viena, trariul. Balanţa de putere nu doar că care îşi asumase statutul de protector nu ar fi în măsură să prevină războiul al Sofiei, România s-a opus posi- ci, mai mult, ar constitui, o cauză a bilităţii ca Bulgaria să dobândească o izbucnirii lui. Liga Naţiunilor, orga- prea mare putere, afectând astfel nizaţie internaţională fondată în anul statu-quo-ul teritorial. O victorie 1919, a tins să instituie şi să menţină repurtată de Bulgaria asupra foştilor un climat propice cooperării şi să aliaţi din 1912, Serbia şi Grecia, ar fi soluţioneze diferendele pe cale fost susceptibilă să compromită echi- paşnică. Era vizată depăşirea intere- librul balcanic. Statul sud-dunărean selor naţionale care periclitau pa- ar fi devenit un hegemon regional,12 cea.10 Idealiştii îşi exprimau speranţa situaţie indezirabilă pentru oamenii că statele erau în măsură să funcţio- de stat români. Împărtăşim punctul neze mai degrabă ca o comunitate de vedere al lui Rudolf Dinu, care decât ca agenţi autonomi, preocupaţi afirma că după anul 1900, din con- exclusiv şi excesiv de susţinerea şi siderente geografice, strategice şi promovarea propriilor obiective, cu etnice, politica externă a României a orice preţ, precum în realism. Cu fost, în mod necesar, centrată pe toate acestea, după cum o va dovedi Balcani. Existenţa unei populaţii evoluţia evenimentelor interbelice, româneşti numeroase în peninsulă idealismul liberal nu s-a constituit (macedo-românii) a oferit într-un „ghid intelectual corespun- Bucureştiului „pretextul etnic al unei zător”.11 Societatea Naţiunilor (un politici balcanice a statu-quo-ului, proiect prin excelenţă idealist) nu a care va conduce la o confruntare cu fost capabilă să menţină pacea şi să naţionalismul bulgar”.13

44 România în Marele Război

Tratatul de pace semnat în nul Ion I. C. Brătianu le-a ratat cu capitala României, la 10 august 1913, uşurinţă. Cercurile ruse solicitau mai a consacrat statutul României ca insistent intrarea României în război principală şi cea mai importantă în momentele dificile, de recul mili- putere regională. Statul român era în tar, pentru a slăbi presiunea exercitată măsură să se bucure de libertate de de trupele Puterilor Centrale. mişcare în arena internaţională şi să Dimpotrivă, în mod firesc, activitatea îşi rezerve dreptul de a adopta din interiorul ţării, desfăşurată în deciziile esenţiale de politică externă favoarea intervenţiei, câştiga în (precum declararea neutralităţii şi, amploare atunci când situaţia militară mai târziu, intrarea în război) în surâdea mai mult Aliaţilor. Inclusiv momentele pe care le socotea cele autorităţile guvernamentale preferau mai prielnice. România a continuat să ca trecerea la starea de beligeranţă să îşi asume rolul de element echi- se producă atunci când Antanta se librator, menţinându-se deliberat într- afla într-o poziţie de superioritate. o poziţie de rezervă, de expectativă şi intervenind doar atunci când a Rolul fundamental al lui lui Ion considerat oportun. I. C. Brătianu şi comportamentul După cum remarca istoricul rus de tip aliniere (bandwagoning) Grigorii Şkundin, întâlnim în isto- riografie opinii diferite în privinţa Este acesta doar unul dintre moti- momentului reorientării politicii vele tergiversărilor guvernului con- externe a României. Fără îndoială, dus de Ion I. C. Brătianu. Evoluţiile acest proces a fost însă accelerat de viitoare aveau să dea dreptate pre- reacţia negativă a Vienei faţă de şedintelui Consiliului de miniştri al tratatul din 1913, pe care îl voia României, confirmând tactul său revizuit în favoarea sa.14 diplomatic. Odată cu trecerea în În timpul neutralităţii, Regatul nefiinţă a regelui Carol I, principalul român a rezistat mereu atât decident în politica externă a devenit presiunilor exercitate de marile puteri Ion I. C. Brătianu, în vreme ce regina componente ale celor două alianţe Maria era cel mai energic promotor (presiuni ce alternau uneori cu al cauzei Antantei.15 ameninţări implicite), cât şi anumitor Deosebitele calităţi diplomatice tentaţii, generate de unele promisiuni ale lui Ion I. C. Brătianu au ieşit din sau de evoluţia operaţiunilor de pe plin la iveală în timpul neutralităţii, front. Reprezentanţii curentului când reprezentanţii Antantei şi cei ai intervenţionist din interior considerau Triplei Alianţe se străduiau să îi că victoria rusă de la Lemberg câştige concursul. Virtuţile omului de (septembrie 1914) şi intrarea în stat român au fost relevate şi de război a Italiei (mai 1915) au Grigorii Şkundin: „[…]cheia constituit ocazii favorabile pentru destinului României se afla în intervenţia României, pe care guver- buzunarul primului-ministru. [...]

45 POLIS

Avea o minte lucidă şi raţională şi referitor la condiţiile părăsirii ştia cum să joace ″la două capete″ în neutralităţii de către cele două state, mod admirabil, făcând promisiuni nu este surprinzător, devreme ce atractive, dar vagi şi rezervate însuşi şeful guvernului compara lupta […]”.16 În perioada 1914-1916, mani- României pentru unitate naţională cu festând un veritabil “despotism po- cea a Italiei. Brătianu era conştient şi litic”, Brătianu a vegheat asupra deopotrivă pătruns de importanţa politicii externe a ţării, neţinând seama misiei care îi revenea. El declara de punctele de vedere ale ministrului plenipotenţiarului francez, Jean- de externe, Emanoil Porumbaru. Camille Blondel, încă de la sfârşitul Preşedintele Consiliului de miniştri a anului 1912, odată cu relansarea rela- purtat tratative şi a luat decizii majore ţiilor cu marea republică latină a fără ştirea liderului formal al diplo- Occidentului, că imperiul dualist maţiei.17 Mai mult, ministrul afacerilor austro-ungar va fi supus disoluţiei şi străine era numit ironic “ministrul “[…] de aceea trebuie să fim pregătiţi străin de afaceri”18, o dovadă incon- [...] să-i primim pe fraţii noştri din testabilă a rolului său şters, insig- Transilvania.”20 În anii Marii con- nifiant. În privinţa deciziilor de po- flagraţii, Ionel Brătianu a reuşit să litică externă, şeful formal al diplo- exercite o influenţă crescândă asupra maţiei se afla mereu în umbra lui Ion Casei Regale (atât asupra regelui I. C. Brătianu. În marea majoritate a Ferdinand I, cât şi asupra reginei cazurilor, cel din urmă a tratat cele Maria), prin intermediul prinţului mai importante chestiuni direct cu Barbu Ştirbey, administratorul dome- reprezentanţii diplomatici ai Antantei. niilor Coroanei. Acesta din urmă a Preşedintele Consiliului de mi- devenit consilierul personal al rege- niştri al României nu adopta hotărâri lui, un fel de „tutore politic”, al mo- cu mare rapiditate, mai ales dacă narhului între anii 1914-1918.21 acestea erau vitale pentru succesul Acurateţea predicţiilor lui Ion I. politicii externe a ţării. Glenn E. C. Brătianu a fost, de asemenea, Torrey îl socotea cel mai potrivit evidenţiată şi de către Glenn Torrey. pentru disimularea diplomatică nece- Istoricul american considera că după sară pentru a tempera Puterile victoria franceză de pe Marna (6-13 Centrale, în timp ce discuta cu repre- septembrie 1914)- în urma căreia zentanţii Antantei termenii angajării Parisul a fost salvat- Brătianu a militare a României. Brătianu era în prevăzut triumful final al Antantei. măsură să calculeze extrem de Ulterior, animat de această convin- riguros toate consecinţele posibile ale gere, prin toate demersurile de mişcărilor sale. Prefera adesea mai politică externă, el a încercat să ducă degrabă să se sustragă decât să ia o la îndeplinire programul naţional decizie cu repercusiuni nefaste.19 românesc.22 Acordul cu Italia din septembrie Conform opiniei lui Rudolf Dinu, 1914, reînnoit în februarie 1915, Brătianu a încercat iniţial, prin poli-

46 România în Marele Război tica de neutralitate, să evite parti- de tip aliniere pe plan intern şi cel ciparea la conflict. Ulterior, omul de adoptat de actorii statali în politica stat român va adopta un compor- externă. În al doilea caz, statele tament de tip aliniere (bandwa- depun eforturi mai susţinute pentru a- goning), decizând intrarea în război şi amplifica puterea ori se aliază cu alături de tabăra mai puternică, la altele, dacă au rămas într-o poziţie de momentul optim.23 Îmbrăţişăm punc- inferioritate: “Într-o competiţie tele de vedere ale istoricilor amintiţi, pentru poziţia de lider, balansarea care au realizat analize deosebit de este comportamentul corect acolo pertinente ale politicii externe unde victoria unei coaliţii asupra româneşti în timpul guvernării lui Ion alteia îi lasă pe membrii mai slabi ai I. C. Brătianu. coaliţiei câştigătoare la dispoziţia De regulă, în relaţiile cu marile celor mai puternici. Nimeni nu-şi puteri, statele mai slabe tind mai doreşte ca altcineva să câştige; nici curând către aliniere, decât către una din marile puteri nu-şi doreşte balansare, în timp ce în relaţiile cu ca una dintre ele să se impună ca actori dispunând de o putere similară lider.”27 cu a lor, vor opta mai degrabă pentru Ne reţine cu predilecţie atenţia balansare.24 În ceea ce priveşte ultima frază: “nici una din marile Bulgaria (un stat dispunând de puteri nu-şi doreşte ca una dintre ele capabilităţi militare oarecum simi- să se impună ca lider”. Situaţia este, lare), oficialităţile de la Bucureşti au desigur, similară în cursul Primei preferat mai degrabă să opteze pentru Conflagraţii Mondiale şi imediat balansare. În raporturile cu statele după încheierea sa. Deşi aliate cu Antantei, Regatul României a ales, în Rusia, Marea Britanie şi Franţa nu îşi mod firesc, să adopte o conduită de doreau ca cea dintâi să îşi conso- tip aliniere. Atunci când un actor lideze influenţa şi să îşi extindă statal sau o alianţă are cele mai mari controlul în Balcani şi în Europa de şanse de a ieşi învingător(oare) într-n Est. Ulterior, în ajunul Conferinţei de conflict, statele preferă mai degrabă pace, Marea Britanie se temea de să se ralieze taberei mai puterice posibilele pretenţii franceze de decât să formeze coaliţii. În aceste hegemonie asupra continentului euro- condiţii, statele vor opta pentru pean. Numai că aceste temeri erau aliniere.25 neîntemeiate, dat fiind imensul efort Cei dintâi care au utilizat noţiunea de război al Franţei. După succesul bandwagonig (aliniere) ca opusă revoluţiei bolşevice, Rusia va fi termenului balancing (balansare), în sfâşiată de războiul civil. Tocmai teoria relaţiilor internaţionale, au fost Germania, stat învins în război şi Quincy Wright şi Stephen Van pedepsit cu asprime prin intermediul Evera.26 Reprezentant al neo- clauzelor împovărătoare ale tratatului realismului defensiv, Keneth Waltz a de pace, va fi puterea care va făcut distincţie între comportamentul ameninţa status-quo-ul statornicit la

47 POLIS

Versailles şi, finalmente, va destrăma torială este periclitată mare putere.30 ordinea şi stabilitatea internaţională. Politica de balansare a puterii Reafirmarea Germaniei ca mare Bulgariei, adoptată de către guvernul putere europeană, reînarmarea ei şi de la Bucureşti, este relevantă. încălcarea flagrantă a altor prevederi Pe de altă parte, dacă luăm în ale tratatelor de Versailles şi Locarno calcul principalele ipoteze privind demonstrează cât de iluzorie a fost alinierea, abordate de către Stephen pacea de 20 de ani, confirmând Walt, alierea României cu Imperiul opinia unor istorici, potrivit căreia a rus nu este surprinzătoare. Astfel, fost vorba, mai degrabă, despre un pentru Regatul român, Rusia armistiţiu de 20 de ani. reprezenta ameninţarea externă cea România va decide să intre în mai serioasă, or, în concepţia lui război de partea Quadruplei Alianţe Walt, statele sunt înclinate să se (denumite astfel după intervenţia alieze cu puterea cea mai ame- Italiei în conflict, în primăvara anului ninţătoare. Pe de altă parte, cu cât 1915) într-un moment favorabil este mai apropiată, din punct de acesteia din urmă, când victoria fina- vedere geografic o mare putere, cu lă începuse să se contureze într-o atât este mai mare tendinţa statelor oarecare măsură. Din această per- învecinate de a se coaliza cu spectivă, desfăşurând o politică de respectiva putere.31 Or, Rusia se afla aliniere, un stat se aliază cu tabăra în imediata vecinătate a României. mai puternică, în scopul împărţirii Regăsirea României şi Rusiei în avantajelor şi beneficiilor, după aceeaşi tabără, începând cu 4/17 obţinerea victoriei finale.28 Opţiunile august 1916, ca urmare a politicii de de alianţă ale României şi Italiei în bandwagoning a celei dintâi, nu mai Primul Război Mondial relevă acest apare chiar surprinzătoare în acest tip de aliniere.29 Ambelor li s-au context. făgăduit, ca preţ al participării la război, recompense teritoriale pe Concluzie seama monarhiei dualiste austro- ungare. Regatul României şi-a declarat Statele slabe, spre deosebire de neutralitatea, în 21 iulie/ 3 august marile puteri, manifestă un interes 1914, acţionând ca actor raţional în deosebit faţă de puterile vecine, fiind relaţiile internaţionale. Motivaţiile preocupate cu deosebire de evoluţia deciziei autorităţilor guvernamentale evenimentelor din proximitatea române rezidă în precaritatea pre- propriilor frontiere. Mai mult, actorii gătirii militare şi în înzestrarea statali slabi pot balansa, atunci când deficitară cu materiale de război şi sunt ameninţaţi de state ce dispun de muniţii. Totodată, guvernul de la capacităţi aproximativ egale, dar tind Bucureşti trebuia să obţină garanţii să se alinieze atunci când simt că certe cu privire la recunoaşterea securitatea şi integritatea lor teri- revendicărilor sale teritoriale. În poli-

48 România în Marele Război tica sa externă, România a alternat condus de Ion I. C. Brătianu se va între o neutralitate armată cu apărarea decide să se ralieze taberei Antantei, frontierelor (în fapt o neutralitate atunci când a considerat că aceasta binevoitoare faţă de Antanta) şi un avea şanse mai mari de a câştiga comportament de tip aliniere războiul. (bandwagoning). Guvernul român

Note

1 Glenn E. Torrey, “Romania and the Petrograd, la 18 septembrie/ 1 Belligerants 1914-1916” in Romania octombrie 1914 este relevant, în acest in World War I: A collection of sens. studies, The Center for Romanian 7 Vezi Arnaud Blin, La Paix de Studies, Iaşi, Oxford, Portland, 1999, Westphalie ou la naissance de p. 10. l’Europe moderne, Editions 2 Rudolf Dinu, “Romania’s way from Complexe, Paris, 2006. neutrality to War. An analysis 8 Ibidem, pp. 5-6. regarding the Romanian Foreign 9 Ibidem, pp. 7-8. Policy”, in La Grande Guerre. 10 Joshua Goldstein, Jon Pevehouse, Histoire de la mémoire collective en Relaţii internaţionale, traducere de France et en Roumanie, coord. Andreea-Ioana Cozianu, Elena Farca, Christophe Prochasson et Florin Adriana Ştraub, Editura Polirom, Iaşi, Ţurcanu, , New Europe 2008, p.149; Stefano Guzzini, College, 2010, p. 9. Realism şi relaţii internaţionale, 3 Hadrian Gorun, “Considerations on traducere Diana Istrăţescu, Editura the Romanian-Russian and Institutul European, Iaşi, 2000 , pp. Romanian-Bulgarian relations at the 49-51; Jill Steans, Lloyd Pettiford, în Beginning of World War I. A few colaborare cu Thomas Diez, Romanian and French Documentary Introducere în relaţiile internaţio- Evidence”, in Analele Universităţii nale. Perspective şi teme, Traducere: din Craiova. Seria Istorie, Anul XIX, Mihnea Columbeanu, Editura Antet, nr. 1 (25)/2014, p. 69. Bucurelti, 2005, p. 32. 4 Arhiva Naţională Istorică Centrală, 11 Robert Jackson, Georg Sørensen, Fond Microfilme, Franţa, rola 101, Introduction to international partea I, f. 267. relations. Theories and Approaches, 5 Vezi Anastasie Iordache, 4th edition, Oxford University Press, Reorientarea politicii externe a New York, 2010, p. 35. României şi neutralitatea armată, 12 H. Gorun, “Considerations on the Editura Paideia, Bucureşti, 1998. Romanian-Russian…”, in loc. cit., p. 6 Constantin Kiriţescu, Preludiile 70. diplomatice ale războiului de 13 Rudolf Dinu, op. cit. , in loc. cit. , pp. întregire, Imprimeria Centrală, 10-11. Bucureşti, 1940, p. 12. Textul 14 Grigorii Shkundin, “The foreign acordului ruso-român, semnat la policy of Ionel I. C. Brătianu in the

49 POLIS

vision of the foreign diplomats 22 Idem, “Romania and the (January-February 1914)”, in Belligerants…”, in loc. cit., p. 14; R. Romanian and European diplomacy. Dinu, op. cit, in loc. cit. , p. 14. From cabinet diplomacy to the 21st 23 R. Dinu, op. cit. , in loc. cit. , pp. 14- century Challenges, edited by Gh. 15. Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, 24 Şerban Filip Cioculescu, Studiu Adrian Viţelaru, Ionuţ Nistor, Editura introductiv la Stephen M. Walt, Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Originile alianţelor, traducere Iaşi, Casa Editrice Trieste, 2012, p. Mihaela Boca, Editura Institutul 278. European, Iaşi, 2008, p. 28. 15 G. E. Torrey, România în Primul 25 Kenneth N. Waltz, Teoria politicii Război Mondial, traducere din limba internaţionale, traducere de Nicoleta engleză de Dan Criste, Editura Mihăilescu, Editura Polirom, Iaşi, Meteor Publishing, Bucureşti, 2014, 2006, p. 176. p. 17; R. Dinu, op. cit. , in loc. cit. , p. 26 Quincy Wright, A Study of War: 14. Vezi şi Ion Bulei, Regina Maria, Second Edition, with a Commentary Editura Meteor Publishing, Bucureşti, on War since 1942, University of 2016. Chicago Press, Chicago 1965, in K. 16 G. Shkundin, op. cit., in loc. cit. , p. Waltz, op. cit., p. 176, nota nr. 1. 277. 27 K. Waltz, op. cit., p. 177. 17 Ibidem, p. 281. 28 S. Walt, op. cit., p. 61. 18 Ibidem. 29 A. J. P. Taylor, The First World War, 19 Glenn E. Torrey, România în New York, 1989, pp. 88-90, p. 153, primul..., p. 20. in S. Walt, op. cit., p. 61. 20 Ibidem, pp. 20-21. 30 S. Walt, op. cit., p. 71. 21 Ibidem, pp. 21-22. 31 Ibidem, p. 75.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general şi special: GOLDSTEIN, Joshua, PEVEHOUSE, Jon, Relaţii internaţionale, traducere BLIN, Arnaud La Paix de Westphalie ou de Andreea-Ioana Cozianu, Elena la naissance de l’Europe moderne, Farca, Adriana Ştraub, Editura Editions Complexe, Paris, 2006. Polirom, Iaşi, 2008. BULEI, Ion, Regina Maria, Editura GUZZINI, Stefano, Realism şi relaţii Meteor Publishing, Bucureşti, 2016. internaţionale, traducere Diana DINU, Rudolf “Romania’s way from Istrăţescu, Editura Institutul neutrality to War. An analysis European, Iaşi, 2000. regarding the Romanian Foreign IORDACHE, Anastasie, Reorientarea Policy”, in La Grande Guerre. politicii externe a României şi Histoire de la mémoire collective en neutralitatea armată, Editura Paideia, France et en Roumanie, coord. Bucureşti, 1998. Christophe Prochasson et Florin JACKSON, Robert, Georg, Ţurcanu, Bucharest, New Europe SORENSEN, Introduction to College, 2010. international relations. Theories and

50 România în Marele Război

Approaches, 4th edition, Oxford Idem, România în Primul Război University Press, New York, 2010 Mondial, Traducere din limba engleză KIRIŢESCU, Constantin, Preludiile de Dan Criste, Editura Meteor diplomatice ale războiului de Publishing, Bucureşti, 2014. întregire, Imprimeria Centrală, WALT, Stephen M., Originile alianţelor, Bucureşti, 1940. traducere Mihaela Boca, Editura SHKUNDIN, Grigorii, “The foreign Institutul European, Iaşi, 2008. policy of Ionel I. C. Brătianu in the WALTZ, Kenneth N., Teoria politicii vision of the foreign diplomats internaţionale, traducere de Nicoleta (January-February 1914)”, in Mihăilescu, Editura Polirom, Iaşi, Romanian and European diplomacy. 2006. From cabinet diplomacy to the 21st century Challenges, edited by Gh. Arhive: Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Arhiva Naţională Istorică Centrală, Fond Adrian Viţelaru, Ionuţ Nistor, Editura Microfilme, Franţa Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Casa Editrice Trieste, 2012. Articole: STEANS, Jill, PETTIFORD, Lloyd, în GORUN, Hadrian, “Considerations on colaborare cu Thomas Diez, the Romanian-Russian and Introducere în relaţiile internaţionale. Romanian-Bulgarian relations at the Perspective şi teme, Traducere: Beginning of World War I. A few Mihnea Columbeanu, Editura Antet, Romanian and French Documentary Bucurelti, 2005. Evidence”, în Analele Universităţii TORREY, Glenn E., Romania in World din Craiova. Seria Istorie, Anul XIX, War I: A Collection of studies, The nr. 1 (25)/2014. Center for Romanian Studies, Iaşi, Oxford, Portland, 1999.

51

România în Marele Război

România în Primul Război Mondial

(România in the First World War)

Dan CARBARĂU

Abstract: The participation of our country in the First World War was the subject of many fierce disputes not only centered around the common man, but also the politicians and diplomats. The most important problems that had to be discussed by the country's ruling class with the future allies were those regarding the conditions in which Romania had to enter the war, but also the place our country had to fill at the peace treaty table. In this article the emphasis is placed on the military campaigns which the Romanian Army fought during the two years of war but also the way that Romania's desires came to be.

Keywords: First World One, , Main Battles in 1916-1917.

Implicarea ţării noastre în Primul diplomatic. În România acelor Război Mondial a fost subiectul unor vremuri simpatia marii majorităţi a aprige dispute atât la nivelul omului populaţiei nu putea fi orientată către de rând cât şi la nivel politic şi Puterile Centrale câtă vreme diplomatic. Cele mai importante Transilvania se găsea sub dominaţia probleme care trebuiau discutate de austro-ungarilor. La nivelul clasei către conducerea politică a ţării cu politice însă lucrurile erau mult mai viitorii aliaţi erau cele care priveau complicate. În primul rând datorită condiţiile în care România trebuia să Regelui Carol I care provenea din intre în război dar şi locul pe care ţara casa domnitoare a Prusiei şi ale cărui noastră trebuia să-l ocupe la masa simpatii erau îndreptate către ţara sa tratativelor de pace. Accentul cade, în de origine. Dar, Regele Carol I nu era acest articol pe campaniile militare singur de această parte a baricadei pe care armata română le-a dus de-a fiind susţinut şi de câţiva importanţi lungul celor doi ani de război. oameni politici ai vremii (P.P. Carp, Implicarea ţării noastre în Primul T. Maiorescu, Al. Marghiloman etc.). Război Mondial a fost subiectul unor În al doilea rând, şi cu o pondere cu aprige dispute atât la nivelul omului mult mai mare decât o puteau avea de rând, cât şi la nivel politic şi simpatiile regelui, era Tratatul de

53 POLIS alianţă pe care România îl încheiase, cu toate cererile lui Brătianu, încă în 1883, cu Puterile Centrale. pretenţia acestora de intrare imediată Deşi de existenţa tratatului nu ştiau în conflict a României a fost respinsă decât o mână de oameni politici de premierul român în baza argu- români, acesta lega ţara noastră de mentului că ţara noastră nu era Germania şi Austro-Ungaria. Este pregătită să facă faţă unui asemenea adevărat că tratatul fiind unul de- conflict, pe de o parte din cauza lipsei fensiv, stipula implicarea României de pregătire şi a lipsei de echipament a în conflict doar în cazul în care una armatei, pe de alta, din cauza poziţiei dintre celelalte două semnatare ar fi strategice deosebit de expuse a fost atacate, nu se putea aplica în României. Într-adevăr, intrarea în cazul de faţă atâta timp cât austro- război, de partea Puterilor Centrale a ungarii atacaseră primii. De partea Bulgariei, în octombrie 1915, deschi- cealaltă Antanta, putea oferi reîntre- dea perspectiva ca ţara noastră să fie girea ţării, obiectivul fundamental al nevoită să ducă un război pe două unei eventuale implicări româneşti în fronturi fapt care, la momentul acela, conflict. ar fi însemnat prăbuşirea României. Negocierile, care de partea La începutul anului 1916 când României l-au avut ca protagonist pe negocierile dintre România şi Antanta prim-ministrul de atunci, Ionel au fost reluate acestea au fost lungi şi Brătianu, au fost deosebit de dificile şi tensionate în ciuda îmbunătăţirii sinuoase. Fără îndoială, obiectivul situaţiei de pe cele două fronturi principal al lui Brătianu fiind reîn- europene în favoarea Antantei care tregirea ţării el nu putea fi de partea obţinuse câteva succese importante Puterilor Centrale. Totuşi, „principala (rezistenţa înverşunată a francezilor la problemă diplomatică a lui Brătianu Verdun, redresarea armatei italiene, era aceea de a negocia cu Antanta o ofensiva britanică pe Somme – în alianţă care să asigure că România îşi Vest şi ofensiva lui Brusilov – în va atinge obiectivele în cazul Est). În faţa presiunii tot mai mari pe participării la război, dar şi să evite o care Aliaţii o exercitau asupra ruptură cu Puterile Centrale”1. României dar şi datorită succeselor Încă de la începutul războiului, pe care Brusilov le obţinea în faţa Brătianu a încheiat două acorduri de austro-ungarilor (armata rusă neutralitate cu Italia şi Rusia cea de-a ameninţa să intre singură în Ungaria), doua fiind de acord ca în schimbul Brătianu a hotărât să implice ţara în unei neutralităţi binevoitoare a război. Totuşi, el punea trei condiţii României să recunoască dreptul pe care Aliaţii trebuiau să le acesteia din urmă de a anexa pro- îndeplinească: asigurarea armatei vinciile aflate sub dominaţie austro- române cu muniţia necesară, pornirea ungară. unei ofensive aliate pe toate Deşi aliaţii au fost tentaţi, încă de fronturile şi protejarea de către la începutul războiului, de fi de acord aceştia a graniţei de sud a României.

54 România în Marele Război

În plus, la negocieri, Brătianu a În vara lui 1916, la intrarea în mai pus două condiţii care aveau ca război, România a angajat un număr scop o întărire a poziţiei României în impresionant de soldaţi şi ofiţeri, tabăra aliată: pe de o parte, el cerea să 800.000 mobilizaţi şi 400.000 în nu fie încheiată o pace separată între rezervă, ceea ce reprezenta aproxi- Aliaţi şi Puterile Centrale până când mativ 30%2 din totalul masculin al pretenţiile teritoriale ale României nu populaţiei ţării. Cu toate acestea, erau satisfăcute, pe de alta, România armata română avea de înfruntat un urma ca la congresul de pace ce avea număr foarte mare de probleme pe să încheie războiul să se afle pe o care, la data intrării ţării în război nu poziţie de egalitate cu învingătorii. avea cum să le rezolve. În primul Dorinţa deosebită a liderilor rând, înzestrarea cu echipament de Antantei ca România să intre în război luptă modern. Într-adevăr, pe lângă a făcut ca aceştia să se declare de faptul că erau depăşite, armele indi- acord cu toate cerinţele formulate de viduale erau şi insuficiente faţă de premierul român deşi ştiau, chiar de la numărul de oameni mobilizaţi. Din început, că acestea nu puteau fi punctul de vedere al armelor grele, îndeplinite. Astfel, din perspectivă artilerie de câmp sau grea, situaţia era militară, din cauza condiţiilor de şi mai rea armata română neavând transport foarte proaste pe care le nici pe departe o înzestrare echiva- putea oferi România, dar şi a inter- lentă cu cea a inamicului. La fel de venţiilor armatei ţariste – care rea era situaţia şi la dotarea cu încetinea de multe ori fluxul de mitraliere care, mai ales în cazul transport – aprovizionarea cu muniţii unităţilor mobilizate ad-hoc erau în şi material de război a armatei române număr foarte mic sau chiar deloc. a rămas deficitară pe tot parcursul Nici din punct de vedere al campaniei militare desfăşurate în anul cadrelor de comandă lucrurile nu 1916. Ofensiva împotriva Bulgariei pe erau mai bune. Astfel, mobilizarea care trebuia să o declanşeze armata unui număr foarte mare de soldaţi a anglo-franceză din Grecia nu a avut făcut ca dotarea subunităţilor cu forţa necesară de a fixa armata bulgară cadre de comandă să fie puternic departe de graniţele României, iar deficitară la toate gradele. În plus, participarea substanţială cu oameni şi mulţi dintre ofiţerii aflaţi pe front material a armatei ruse la apărarea erau rezervişti şi nu aveau o pregătire Dobrogei nu s-a ridicat niciodată la militară adecvată, iar cei care erau nivelul aşteptărilor. Din perspectiva activi nu aveau cunoştinţe despre diplomatică, acceptarea celor două modul în care se ducea războiul clauze cerute de Brătianu pentru modern. Pe de altă parte, mulţi dintre statutul României la încheierea comandanţii superiori ai armatei se războiului avea să ridice numeroase făceau remarcaţi mai ales în saloa- probleme la Conferinţa de Pace de la nele mondene şi politice ale capitalei Paris din 1919. decât în fruntea unităţilor, fapt

55 POLIS normal dacă ţinem seama de cum era încheiat în 1883, avea ca principal organizat sistemul de promovare în inamic Rusia. În concordanţă cu funcţii şi avansare din armata română această situaţie planurile de a vremii. Această lipsă de compe- operaţiuni ale armatei române erau tenţă avea să se facă puternic orientate preponderent spre est. După resimţită pe front unde incompetenţa cele două războaie balcanice Ion I.C. multor comandanţi a dus la Brătianu a cerut Marelui Stat Major suportarea unui număr foarte mare de Român să ia în calcul şi posibilitatea pierderi de vieţi omeneşti. declanşării unor operaţiuni militare În ceea ce-i privea pe soldaţii de împotriva Austro-Ungariei. Aşa au rând aceştia erau, în cea mai mare luat naştere mai multe versiuni ale majoritate a lor proveniţi din ţărani. unei implicări a României într-un Mai mult de jumătate dintre aceştia conflict cu Puterile Centrale, cea mai nu ştiau să scrie şi să citească, dar cunoscută dintre ele fiind denumită „îşi iubeau foarte mult ţara şi erau „Ipoteza B”. Dat fiind contextul foarte supuşi fiind obişnuiţii cu internaţional, cu trecerea Bulgariei de greutăţile şi sacrificiul”3. În fine, nici partea Puterilor Centrale, această din punct de vedere tactic situaţia nu versiune prevedea ca grosul armatei era mai bună. Chiar dacă coman- române să treacă Carpaţii într-o danţii superiori şi teoreticienii arma- puternică ofensivă împotriva efecti- tei cunoşteau existenţa noilor arme – velor austro-ungare existente în în special al artileriei şi mitralierelor, Transilvania. La graniţa de sud, unde rolul acestora pe front era considerat urmau să fie desfăşurate efective nesemnificativ, accentul fiind pus în mult mai puţin importante, armata continuare pe atacul frontal la baio- trebuia să se găsească în defensivă, netă al infanteriei4. În plus, în principala ei sarcină fiind aceea de a structura de comandă a armatei apăra ţara de o posibilă invazie române se păstra încă un puternic bulgară. Varianta finală a planului de sistem centralist, gradul de inde- război al României, denumită pendenţă acordat ofiţerilor aflaţi în „Ipoteza Z”, a fost definitivată în prima linie fiind unul foarte mic. vara lui 1916, şi era fundamental Aceasta ducea la o scădere a mobi- diferită de cea iniţială. Astfel, Ipoteza lităţii unităţilor, o întârziere foarte Z avea două faze: o primă fază o mare la transmiterea şi executarea constituia acţiunea ofensivă spre ordinelor şi la irosirea unor momente Transilvania. Acesteia îi era alocată în care o mai mare libertate de cea mai mare parte a armatei şi avea acţiune acordată comandanţilor de ca obiectiv pătrunderea cât mai subunităţi ar fi putut aduce avantaje adâncă în Transilvania. Cea de-a tactice importante. doua parte, care avea în vedere Din punct de vedere strategic, în frontul de sud, era, iniţial, defensivă, 1914 România, care era parte a tra- până la sosirea în Dobrogea a tru- tatului de alianţă cu Puterile Centrale pelor ţariste, urmând, odată această

56 România în Marele Război etapă împlinită, să se transforme într- Mackensen din cauza mai multor o acţiune ofensivă care, plecând de la factori. În primul rând, trupele care capetele de pod româneşti din Silistra compuneau Armata a III-a română, şi Turtucaia, trebuia să avanseze pe dislocată în zonă, erau dintre cele mai teritoriu bulgar5. Ipoteza Z transfor- slabe, în al doilea rând, înzestrarea cu ma deci radical planul de operaţii al armament modern a acestora era total armatei române implicând-o pe insuficientă, în al treilea rând, trupele aceasta la o acţiune ofensivă desfăşu- ruseşti care ar fi trebuit să sprijine rată pe două fronturi, ceea ce, la defensiva românească erau departe dotarea şi pregătirea armatei de la de a face faţă situaţiei atât din punctul acea vreme putea, şi avea, să ridice de vedere al soldaţilor dar şi al foarte multe probleme. ofiţerilor, şi, în fine, nici comandanţii Declanşate la 27 august opera- marilor unităţi româneşti nu erau ţiunile militare ale armatelor române pregătiţi să reziste unei acţiuni de (Armata I, a II-a şi de Nord) alocate luptă dusă după regulile războiului ofensivei spre Transilvania au fost modern. În aceste condiţii ofensiva încununate de succese nesperate. Aşa germano-bulgară declanşată la cum se bănuia, Puterile Centrale nu începutul lunii septembrie avea să avea detaşate, la graniţa cu România, dea peste cap întreaga apărare unităţi importante, ceea ce a făcut ca românească din zonă şi, în doar înaintarea pe care trupele române au câteva zile, să ocupe întregul realizat-o în primele zile ale cam- Cadrilater ameninţând, prin trecerea paniei să fie spectaculoasă. Primirea Dunării, în mod direct Bucureştiul. entuziastă făcută de românii din Reacţia românească în faţa Transilvania şi uşurinţa înaintării au acestei lovituri a fost una de conster- creat, printre ofiţeri şi trupă, o stare nare. Nimeni nu se aştepta ca, în periculoasă de automulţumire care condiţiile bune în care se desfăşurase avea să aibă consecinţe nefaste. până atunci campania din Lucrurile, din nefericire, au Transilvania, lucrurile să se schimbe evoluat total diferit pe frontul sudic atât de drastic. O primă consecinţă unde situaţia s-a prezentat cu totul pentru România a înfrângerii suferite altfel decât în planurile iniţiale. în sud a fost aceea că a provocat mai Pentru a răspunde ofensivei româ- întâi, prin transferul de trupe, o neşti din Transilvania trupele ger- scădere a ritmului înaintării în mano-bulgaro-turce, aflate sub Transilvania iar, mai apoi, trecerea comanda feldmareşalului Mackensen, trupelor româneşti din acea zonă în au pregătit o puternică lovitură de defensivă. O a doua consecinţă, mult răspuns care viza atacul asupra forti- mai gravă a fost acceptarea planului ficaţiilor româneşti de la Turtucaia, propus de Averescu – manevra de la Silistra şi Bazargic. Ofensiva inami- Flămânda – de a recâştiga iniţiativa cului a avut rezultate finale chiar mai în sud. Acest plan, căruia i s-a opus bune decât îşi imaginase iniţial generalul Prezan, a primit girul rege-

57 POLIS lui dar şi pe cel al prim-ministrului. armatei române care, dacă ofensiva Averescu, a trecut în mod energic la reuşea, ar fi rămas cu multe mari executarea planului dar nu a ţinut unităţi prinse în Bulgaria. Este cont de doi factori foarte importanţi: adevărat că operaţiunea putea să şi în primul rând, zona prin care trupele reuşească dacă forţele româneşti ar fi române trebuiau să treacă Dunărea trecut pe malul bulgăresc dar, chiar şi era o zonă expusă inundaţiilor, în al în aceste condiţii, ea nu ar fi avut o doilea rând nu s-a asigurat o bună deosebită importanţă strategică. Într- protecţie a podului de pontoane peste adevăr, încă din septembrie forţele care trebuia trecut fluviul. germane au trecut la concentrarea de Primele unităţi româneşti au trupe experimentate pe frontul din început traversarea Dunării pe 30 Transilvania în ideea trecerii la septembrie 1916 dar, fiind transpor- ofensivă şi recucerirea teritoriilor tate în ambarcaţiuni nu aveau asupra ocupate de români. Doar prin mu- lor decât provizii şi muniţie foarte tarea unităţilor de la Dunăre către puţină. Construcţia podului de nord s-a reuşit apărarea trecătorilor pontoane deşi începută în aceeaşi zi a din Carpaţi şi, implicit, o retragere fost atacată de aviaţia germană ceea reuşită a armatei române din Ardeal. ce a dus la întârzierea construcţiei. Trecerea Carpaţilor de către Când, pe 2 octombrie, podul a fost forţele austro-germane şi ofensiva din deschis vremea s-a stricat şi ploaia, sud de sub comanda lui Mackensen căzută în mari cantităţi, a făcut au pecetluit soarta Munteniei. Deşi imposibilă trecerea dincolo a arti- soldaţii români s-au apărat peste tot leriei grele şi a proviziilor pentru cu îndârjire superioritatea materială şi trupele române. În plus, în aceeaşi zi de comandă a armatei inamice a fost şi-au făcut apariţia şi navele flotei hotărâtoare. Pierderea Bucureştiului a austriece de pe Dunăre care au ţinut determinat retragerea guvernului, a sub foc constant podul de pontoane şi familiei regale şi a armatei în au îngreunat şi mai mult sarcina Moldova şi înlocuirea celei mai mari unităţilor române. În aceste condiţii, părţi a trupelor destinate apărării dar mai ales pe fondul temerii că frontului cu unităţi noi venite din distrugerea podului ar fi izolat trupele Rusia. noastre trecute pe malul bulgăresc, Asupra operaţiunilor militare Averescu a autorizat suspendarea întreprinse de România în prima operaţiunii6. parte a campaniei istoricul N. Iorga Manevra de la Flămânda avea să face o deosebită critică tuturor grăbească, prin consecinţele ei, pră- factorilor implicaţi în declanşarea şi, buşirea frontului din Muntenia, pier- mai ales, pregătirea conflictului. Într- derea capitalei şi retragerea guver- adevăr, dacă din punctul de vedere al nului şi a familiei regale în Moldova. alegerii momentului în care România De fapt, eşecul Manevrei de la a intrat în război, marele istoric Flămânda a fost mai degrabă benefic recunoaşte că s-a făcut sub presiunea

58 România în Marele Război

Aliaţilor, mai departe el are cuvinte primit ordin să se abţină de la atacuri grele la adresa conducătorilor militari sau acţiuni care ar fi putu perturba şi politici care au fost direct răspun- negocierile. zători de ceea ce s-a întâmplat pe Din ianuarie 1917, timp de şase parcursul campaniei din 1916. Astfel, luni, frontul din Moldova s-a menţinut deşi Iorga nu se ridica împotriva liniştit permiţând armatei române, sub participării noastre la război, el supravegherea generalului Berthelot şi critică, conducătorii politici, în a Misiunii Militare Franceze, să special primul ministru despre a cărui înceapă un amplu program de viziune, care considera că parti- pregătire şi înzestrare în vederea ciparea României la lupte va fi doar o reluării luptelor în vara lui 1917. parte secundară a unei, mult mai Luptele din sudul Moldovei, importante diplomaţii7, spune că era purtate pe parcursul verii lui 1917 pot influenţată de opinia generală că fi împărţite în două etape: o prima războiul se va termina curând. Critică, parte a constat în ofensiva armatei de asemenea, şi unele decizii ale pre- româno-ruse de la Mărăşti şi s-a mierului care numise la conducerea desfăşurat între 24 iulie şi 1 august, armatei unii comandanţi incompetenţi8 cea de-a doua parte a reprezentat – cazul generalului Crăiniceanu – răspunsul germano-austro-ungar la critică şi starea de pregătire şi ofensiva de la Mărăşti şi s-a desfă- înzestrare a armatei şi a comandanţilor şurat în perioada august-septembrie acesteia numiţi pe alte criterii decât 1917. cele ale competenţei militare, dar Bătălia de la Mărăşti a avut ca critică, mai ales, starea morală a clasei scop scoaterea din luptă a Armatei a politice din România acelor vremuri, IX-a germane şi recucerirea satului clasă politică gata oricând, să-şi Mărăşti, poziţie cheie pentru o mai servească mai ales propriile interese bună aşezare a frontului românesc. decât pe cele ale ţării9. Deşi inamicul era informat de Frontul s-a stabilizat la începutul iminenţa unui atac a considerat că anului 1917 atât din cauza venirii forţele de care dispunea în zonă erau iernii cât şi din cauza stării de epui- suficiente pentru a face faţă ofensivei zare în care se aflau soldaţii armatei române. Cu toate acestea, cu sprijinul inamice. Pe lângă acestea, multe artileriei grele, care a executat un foc unităţi germano-austro-ungare au fost de atac asupra primelor linii germane, transferate pe alte fronturi unde infanteria română a reuşit străpun- situaţia militară a Puterilor Centrale gerea frontului în mai multe locuri era dificilă. În plus, revoluţia din provocând pierderi grele şi retrageri martie 1917 care avusese loc în Rusia grăbite ale inamicului. Ofensiva dădea speranţe conducătorilor ger- româno-rusă a fost atât de viguroasă mani că o pace separată cu Rusia ar fi încât a pus în pericol întregul front putu fi posibilă. Pe acest fond, trupele deţinut de inamic în zona Nămoloasa germane care operau în România au – Focşani. În urma acestei ofensive

59 POLIS inamicul a fost nevoit să mobilizeze Mărăşeşti şi una spre Oituz. Obiecti- de urgenţă rezerve pentru stabilizarea vul Armatei a IX-a, de sub comanda frontului. În cele din urmă, con- lui Mackensen era acela de a ataca siderând că obiectivul ofensivei fusese flancul stâng al Armatei a II-a atins, la 1 august 1917, Averescu a dat române urmând ca, după ce i-ar fi ordinul de încetare a luptelor. învins pe români Armata a IX-a Ofensiva de la Mărăşti, dincolo germană să facă joncţiunea, la Oituz, de rearanjarea liniei frontului şi de cu celelalte forţe germano-austro- unele câştiguri teritoriale a însemnat, ungare care operau acolo. Anihilarea aşa cum mărturisea chiar Averescu, Armatei a II-a române ar fi permis „prima victorie adevărată din istoria forţarea Siretului şi stabilirea unui armatei române moderne”10. Această vast cap de pod german pe linia ofensivă a arătat faptul că, dacă erau Mărăşeşti-Tecuci12. dotaţi cu armament modern şi Ofensiva spre Mărăşeşti trebuia instruiţi în conformitate cu cerinţele să înceapă pe 6 august chiar dacă noului tip de război, soldatul român întregul efectiv german prevăzut să se putea bate de la egal la egal cu intre în luptă nu era concentrat în oricare armată din lume. De ase- totalitate. Prima parte a bătăliei, menea, victoria de la Mărăşti a constatând din încercarea armatei însemnat şi un puternic sprijin pentru germane de a cuceri Mărăşeştiul, s-a moralul trupelor noastre care au lovit de rezistenţa îndârjită a sol- văzut că germanii puteau fi învinşi. daţilor români care s-au opus spar- Pentru Puterile Centrale această gerii frontului preconizată de bătălie a însemnat reducerea luptelor Mackensen. După ce primul val al pe alte fronturi în vederea acoperirii atacului german a fost oprit, bătălia pierderilor suferite şi, mult mai de la Mărăşeşti a constat în atacuri important, a însemnat o reducere a germane şi contraatacuri române potenţialului de şoc pregătit în vede- până în data de 12 august când o rea contraofensivelor plănuite de la puternică ofensivă germană a dat Mărăşeşti şi Oituz11. peste cap defensiva rusă şi a reuşit să Succesul românesc de la Mărăşti ocupe Panciu, ameninţând Muncelul. avea să schimbe planurile OHL În faţa acestei situaţii Marele Cartier (Oberste Heeresleitung – Înaltul General Român a hotărât supli- Comandament al Armatei germane), mentarea forţelor care se aflau în reorientând plănuita ofensivă a lui defensivă şi trecerea la contraatac. Mackensen, iniţial orientată spre est, Desfăşurată pe data de 19 august către vest cu intenţia pe de o parte, de ofensiva română a surprins inamicul a bloca ofensiva română, pe de alta, prin forţa ei şi a reuşit să recu- de a sprijini forţele austro-ungare cerească o bună parte a poziţiile puternic zdruncinate. pierdute până atunci. După această Contraatacul german s-a orientat dată, singura operaţiune germană către două direcţii: una spre care merită consemnată a fost cuce-

60 România în Marele Război rirea Muncelului dar, deşi armata Bătălia de la Oituz a început la 8 română a contraatacat cu hotărâre august 1917 şi a adus cu sine mai poziţia nu a mai putut fi recucerită multe succese locale ale inamicului după cum nici alte încercări germane care a reuşit să se apropie de Târgu de înaintare nu au mai putu fi Ocna. În aceste condiţii şi puternic realizate. În aceste condiţii, pe fondul presat de MCG Averescu decide să pierderilor deosebite suferite dar şi al aducă întăriri care să refacă pierderile scoaterii din dispozitivul de luptă, al suferite de forţele române în prima mai multor unităţi germane, atacurile fază a ofensivei. Trupele române, de la Mărăşeşti au fost sistate pe data însumând două batalioane ale de 3 septembrie. Diviziei 1 Cavalerie au reuşit, până în Bătălia de la Mărăşeşti a fost o 12 august, oprirea ofensivei inamice, victorie defensivă care a fost adesea trecând, pe 13 august, alături şi de comparată, păstrând desigur propor- forţe ale armatei ruse, la o puternică ţiile, cu Bătălia de la Verdun. Această ofensivă. Chiar dacă, iniţial, s-au victorie defensivă poate fi considerată reuşit unele progrese ofensiva cea mai importantă victorie a armatei româno-rusă s-a lovit de rezistenţa române pe parcursul Primului Război forţelor inamice şi a trebuit să dea Mondial, ea contribuind la păstrarea înapoi. Averescu a insistat ca atacul să frontului şi împiedicarea trupelor continue chiar dacă fusese înştiinţa de germano-austro-ungare să cucerească către comandanţii din teren că nu Moldova13. aveau trupele pregătite pentru un Cea de-a doua parte a con- asemenea acţiune. Contraatacurile traofensivei germane a fost orientată româneşti care nu au adus rezultate către Oituz având ca obiective pă- deosebite, au fost deosebit de scump trunderea pe valea Trotuşului şi ani- plătite şi au generat tensiuni deosebite hilarea flancului drept al Armatei a între generalul Averescu şi MCG, II-a române aflate în depresiunea Prezan reproşându-i primului proasta Soveja. Dacă ar fi reuşit, această conducere a operaţiunii precum şi operaţiune ar fi putut duce, prin pierderile nejustificat de mari. joncţiunea marilor unităţi germano- Ultima parte a bătăliei a fost austro-ungare care operau în sudul purtată între 18 şi 22 august dar, cu Moldovei şi în Bucovina, la ocuparea întregii Moldove. toate insistenţele inamicului frontul În această zonă era desfăşurat românesc nu a putu fi spart. Pier- Corpul XL armată rus a cărui recep- derile foarte mari suferite de inamic tivitate faţă de mesajele pacifiste dar şi nevoia de a muta unităţi pe alte sosite din ţară şi, deci, lipsa unei fronturi a făcut ca încercarea de a dorinţe combative erau bine cu- pătrunde în Moldova să fie stopată. noscute comandanţilor inamici. În Bătăliile purtate de-a lungul verii această situaţie MCG român a luat în lui 1917 au reprezentat, pentru co- mandamentul german şi austro-ungar considerare înlocuirea acestui corp de 14 armată cu unităţi româneşti. o mare dezamăgire . Deşi au adus

61 POLIS mai multe câştiguri tactice, din punct se duceau pe Frontul de Vest fapt de vedere strategic aceste operaţiuni pentru care transferul de trupe către au însemnat un eşec întrucât aceste teatre de operaţii a continuat. „armatele ruso-române nu au fost Menţinerea statu-quoului de pe înfrânte, iar Moldova nu a fost frontul din Moldova a durat până în ocupată”15. Mai mult, obiectivul noiembrie 1917 când, noua putere de general, cel de a scoate România din la Moscova a declarat încheierea război nu a putut fi atins decât mai armistiţiului cu Puterile Centrale. târziu şi din cauze independente de Această hotărâre a făcut ca ambele statul român. Sacrificiile soldaţilor flancuri ale armatei române, apărate români din vara anului 1917 au adus de armate ruseşti să fie descoperite. armatei române bine meritate elogii Deşi la MCG român au fost din partea conducerii Aliate şi au întreprinse acţiuni care să prevină o ajutat ţara noastră să-şi recapete prăbuşire completă a frontului rusesc, credibilitatea în faţa Aliaţilor după acestea nu puteau acoperi întregul campania dezastruoasă din anul front care ar fi trebuit apărat doar de precedent. Rezistenţa eroică a armatei armata română. În aceste condiţii române a obligat inamicul la trecerea partea română s-a văzut nevoită să pe poziţii defensive, împiedicând înceapă şi ea discuţiile preliminare avansarea spre Ucraina şi au contribuit legate de semnarea unui armistiţiu cu la fixarea, pe frontul din Moldova, Puterile Centrale. După mai multe unor importante unităţi germane care discuţii, forma finală a armistiţiului a ar fi fost mult mai necesare pe alte fost semnată pe 9 decembrie 1917. teatre de operaţii. În fine, la fel de În acelaşi timp situaţia existentă important a fost şi impactul pe care în marile unităţi ruseşti care se victoriile din 1917 le-au avut atât găseau pe teritoriul României a asupra moralului populaţiei dar şi al început să se degradeze din ce în ce soldaţilor înşişi care au realizat rolul mai mult, la conducerea unităţilor lor în menţinerea suveranităţii ţării, pe fiind puse comitete ale soldaţilor şi de o parte, dar şi forţa pe care o ofiţerilor revoluţionari. Sub condu- reprezentau la nivel naţional, pe de cerea acestora actele de indisciplină alta16. Pe termen lung aceste bătălii au şi anarhie s-au înmulţit transformând intrat în mentalul colectiv al fostul aliat într-un adevărat inamic. românilor, iar localităţile unde s-au Presat de situaţie MCG român a fost purtat acestea au devenit locuri ale nevoit să ceară părăsirea de către memoriei ale poporului român. armata rusă a teritoriului României. Operaţiunile militare de anver- Aceasta trebuia făcută în ordine, fără gură de pe frontul românesc s-au acte de provocare sau rebeliune din încheiat la începutul toamnei lui partea armatei ruse. În marea lor 1917. Atenţia comandanţilor militari majoritate soldaţii ruşi au respectat ai Puterilor Centrale era concentrată condiţiile de retragere impuse dar au asupra operaţiilor de anvergură care existat şi excepţii. Acolo unde a fost

62 România în Marele Război nevoie intervenţia în forţă a trupelor ralul Averescu. Numirea acestuia în române a fost promptă şi a restabilit fruntea guvernului avea ca argumente cu repeziciune ordinea. pe de o parte, faptul că el nu era om Ascensiunea la putere a bolşe- politic, pe de alta, ca militar de vicilor a produs probleme grave şi în carieră el nu aducea atingere liniei Basarabia situaţia de aici putând să politice pe care o avea de urmat ameninţe întreaga stabilitate a România. Principala sarcină a lui frontului românesc. În aceste condiţii Averescu era aceea de a semna un MCG a autorizat intervenţia armatei acord preliminar de pace cu Puterile în Basarabia. Misiunea trupelor ro- Centrale. Dar, aşa cum sublinia I.G. mâne de aici era aceea de a reinstaura Duca, adevărata misiune încredinţată ordinea la Chişinău şi asigurarea căii de rege lui Averescu, la preluarea de ferate Bender-Socola. Cum această către acesta a mandatului, a fost intervenţie nu a fost suficientă pentru aceea de a tergiversa cât mai mult cu a restabili ordinea în întreaga zonă putinţă semnarea acordului18. MCG a autorizat intervenţia mai Condiţiile dure de pace impuse multor mari unităţi româneşti pentru de Puterile Centrale i-au fost im- a preveni preluarea puterii la nivelul putate lui Averescu despre care se provinciei de către bolşevici. spunea că fusese prea îngăduitor la Deplasarea de unităţi româneşti negocieri. Ca atare, regele îi va cere de pe linia frontului şi ieşirea Rusiei demisia şi-i va încredinţa, cu acordul din război au dat posibilitatea lui Brătianu, sarcina formării unui Puterilor Centrale să ceară clarificarea nou guvern lui Al. Marghiloman deplină a poziţiei României. despre care se spera că va putea Conştienţi de faptul că armata română îmblânzi condiţiile de pace impuse nu putea apăra singură un front atât de României. Guvernul Marghiloman, întins, factorii politici din conducerea instalat pe 5 martie 1918, a fost ţării au început să tatoneze terenul în somat de autorităţile de ocupaţie să vederea încheierii unei păci cu încheie Tratatul de la Buftea care a Puterile Centrale. Astfel, la sfârşitul fost semnat doar parţial (condiţiile lui ianuarie era trimis la Mackensen economice şi cele teritoriale nu au un delegat al armatei române, intrat în această primă parte). Deşi generalul Lupescu, care se întâlneşte foarte dure, mai ales cele teritoriale cu mareşalul la Focşani. Acesta îi cerute de unguri, concesiile pe care declară că „Puterile Centrale nu au România la făcea au fost revizuite abuzat până acuma de superioritatea mai ales în urma opoziţiei acerbe a lor, fiindcă poartă viitorului lui Marghiloman. Partea a doua a României un interes deosebit”17. tratatului a fost semnată în 26 martie La presiunea venită din partea 1918 şi a fost considerat de către acestora, guvernul Brătianu demi- Puterile Centrale punctul de la care siona, la 7 februarie 1918, fiind înlo- România nu mai putea relua lupta. În cuit, cu un guvern condus de gene- chiar a doua zi de la semnarea

63 POLIS acordului trupele germane staţionate sfârşitul lui septembrie. Pe parcursul pe teritoriul României au început lunii octombrie 1918 au fost discuţii deplasarea către Frontul de Vest aprinse asupra posibilităţii reintrării în pentru a putea lua parte la ofensiva război a României. Această posi- de primăvară declanşată de către bilitate îl neliniştea în mod special pe Ludendorff. Mackensen ale cărui forţe încercau să Această ofensivă a fost ultima facă faţă ofensivei Aliate de pe încercare făcută de Puterile Centrale Dunăre. Mareşalul trebuia să aibă în de a câştiga bătălia din vest. Începută vedere posibilitatea ca România să se la sfârşitul lui martie, a durat până la alăture Antantei prinzându-i astfel începutul lui august 1918 şi a în- forţele din două direcţii. Aceasta ar fi semnat pierderea deplină a iniţiativei însemnat cu siguranţă distrugerea pe Frontul de Vest. În România, forţelor germane din este câtă vreme refuzul regelui Ferdinand I de a rati- armata lui Mackensen nu dispunea de fica Tratatul de la Bucureşti crescut material de greu luptă, iar soldaţii frustrarea germanilor care erau hotă- erau slab echipaţi şi în vârstă. râţi să declanşeze o ofensivă care să La sfârşitul lui octombrie lu- pună capăt acestei situaţii. Plănuita crurile intrau în faza finală pentru ofensivă trebuia să avanseze pe trei Puterile Centrale. Pierderea iniţiativei direcţii: către nordul Moldovei era evidentă pe toate fronturile şi, în trebuiau să opereze forţele lui plus, în faţa marilor pierderi suferite Mackensen din Transilvania şi din forţele germano-austro-ungare nu nordul Bucovinei forţele austro- mai aveau de unde aduce întăriri. În ungare. Cum la data la care se plănuia aceste condiţii forţele austro-ungare această ofensivă situaţia Puterilor semnau, la 4 noiembrie, armistiţiul cu Centrale în vest era critică, Kaizerul Italia care obliga trupele germane să Karl a anulat implicarea trupelor evacueze Italia şi Balcanii. Această austro-ungare în operaţiune. Întrucât o situaţie putea, să provoace haos în ofensivă susţinută doar de germani nu urma lipsei de autoritate ce avea să putea avea mari şanse de reuşită, urmeze retragerii germane şi întreaga operaţiune a fost anulată. impunea prezenţa trupelor române în De aici înainte, lucrurile au teritoriul eliberat. început să se precipite. Pe 15 Pe 6 noiembrie, guvernul septembrie forţele Aliate declanşau Marghiloman a fost înlocuit cu ofensiva în zona Salonicului. Atacul guvernul condus de generalul a dat peste cap forţele bulgare care s- Coandă. La insistenţele lui Berthelot au retras în dezordine forţând, în mai România declara, la 10 noiembrie, puţin de trei săptămâni, Bulgaria să război Germaniei, revenind în ceară armistiţiul. Prăbuşirea Bulgariei rândurile Antantei cu 24 de ore a dat semnalul pentru remobilizarea înainte de încheierea operaţiunilor pe armatei române care a început la Frontul de Vest.

64 România în Marele Război

Note

1 Glenn E. Torrey,, România în Primul 8 Ibidem, p. 217. Război Mondial, Meteor Publishing, 9 Ibidem, p. 229. Bucureşti, 2014, p. 22. 10 Ibidem, p.227. 2 Ibidem, p. 29, apud. Costică Prodan, 11 Ibidem. Dumitru Preda, The Romanian Army 12 Ibidem, p. 228. during the First World War, 13 Ibidem, p. 254. Bucureşti, Univers Enciclopedic, 14 Ibidem, p. 271. 1998. 15 Ibidem, p. 272. 3 Ibidem, p. 30. 16 Ibidem, p. 274. 4 Ibidem, p. 32. 17 I.G. Duca, Amintiri politice, Jon 5 Ibidem, pp. 38-39. Dumitru Verlag, Munchen, 1982, vol. 6 Ibidem, pp. 98-104. III, p. 61. 7 Nicolae Iorga, Supt trei regi, 18 Ibidem, p. 66. Bucureşti, 1932, p. 219.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general şi special: World War, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1998. IORGA, Nicolae, Supt trei regi, istorie a ROMMEL, Erwin, Attacks, Athena unei lupte pentru un ideal moral şi Press, Inc., Vienna, Virginia, 1979. national, Bucureşti, 1932. TORREY, Glenn E., România în Primul LUDENDORFF, Erich My War Război Mondial, Meteor Publishing, Memories, vol. II Hutchinson&Co., Bucureşti, 2014. London, fd, https://archive.org/stream/mywarmem Memorii: ories19102lude#page/614/mode/2up . DUCA, I.G., Amintiri politice, Jon PRODAN, Costică, Preda, Dumitru, The Dumitru Verlag, Munchen, 1982. Romanian Army during the First

65

România în Marele Război

Contribuţia aeronauticii militare române la realizarea şi apărarea României Mari

(The Contribution of the Romanian Military Aeronautics in the Implementation and Defense of the Great Romania)

Comandor aviator (rez.) Dr. Jănel TĂNASE

Abstract: Born in the troubled times of the beginning of the 20th century, the Romanian Military Aeronautics, established by law on April 1, 1913, participated with meritorious results in the regional conflict durring the and was consecrated as the the fifth weapon of warfare in the crunching of the Air Force in the National Assembly war when, reborn and restored with the support of the French Aeronautical Mission, contributed to the rescue of the country in the summer of 1917 by the decisive contribution to the victories of the Romanian Army in Marasti, Marasesti and Oituz and participated, through exceptional air missions, to subsequent campaigns for the accomplishment and defense of Great Romania.

Keywords: aeronautics, aerostation, aviation, antiaircraft artillery, air missions.

Lumea începutului de secol XX Din perspectiva totalităţii mij- descoperea o realitate nouă, fasci- loacelor chemate să lucreze în dome- nantă, romantică, previzionătă dar niul aerului, generatoare de putere revoluţionară, avionul. aeriană şi înglobate generic în con- Apărut ca o etapă fundamentală ceptul de Aeronautică Militară, şi necesară în evoluţia miljloacelor aviaţia, principalul element aerian de luptă, determinată de progresul dinamic, reuşeşte să facă cea mai ştiinţelor şi al civilizaţiei umane, mij- rapidă şi mai frumoasă carieră în locul aerien generator al puterii armatele lumii, avansând cu rapi- aeriene, va schimba radical războiul ditate, de la stadiul de mijloc auxiliar şi pacea, în măsura în care aceste la cel de armată a aerului, iar dato- două fenomene sau stări sociale sunt rită potenţialului probat îşi ca ocupa intercorelate şi interdependente, in- locul cuvenit în clasa armelor luptă- fluenţând evoluţia societăţii omeneşti. toare şi, prin merite incontestabile, se

67 POLIS va aşeza în fruntea acestora ca propulsat cu mijloace proprii la bord; importanţă şi putere recunoscută şi la 17 iunie 1910 inginerul roman ca ordine de intervenţie în timp şi în Aurel Vlaicu încheia proiectarea, spaţiu. construcţia şi prezenta în zbor pe Pentru dezvoltarea acestei reali- aerodromul Cotroceni primul româ- tăţi, îmbrăţişată pe toate continentele nesc, act care va marca începuturile planetei, spiritualitatea românească a aviaţiei militare în ţara noastră; la 16 avut rolul său major, greu de egalat decembrie acelaşi an românul Henri de celelalte popoare ale lumii. Coandă prezenta la Paris primul Iar istoria noastră în cucerirea avion cu propulsie reactivă din lume; oceanului aerian ne-a situat în anvan- în anul 1909 se înfiinţa prima garda aeronauticii mondiale, ca un societate anonimă care avea ca scop dat al poporului român, de la dezvoltarea locomoţiei aeriene, care legendarul Meşter Manole la Traian înfiinţează pe parcursul anului 1910 Vuia, Henri Coandă şi Aurel Vlaicu o şcoală civilă de zbor la Chitila, nemaifiind decât un pas de dez- unde se crează un adevărat complex voltare şi continuitate istorică, armata aeronautic, unic în SE Europei şi română beneficiind printre primele printre puţinele din lume, dotat cu armate din lume de aportul acestei pistă de zbor, hangare, tribune, şi arme pentru „luminarea” armatelor foarte important, ateliere unde au fost terestre şi a înfiinţat, ca activitate de construite avioane Farman, sub pionierat mondial, şcoli de pilotaj licenţă franceză, un prim început al pentru formarea piloţilor militari şi industriei aeronautice din România. civili, care au adus glorie aripilor În anul 1911 aici au fost brevetaţi tricolore. primii 2 piloţi ai Armatei Române; Evenimentele care au consacrat tot în anul 1911, prinţul George Aeronautica Militară Română nu Valentin Bibescu, posesor al bre- sunt deloc pasagere, ci momente de vetului de pilot cu nr. 20 mondial, a continuitate şi dezvoltare istorică, înfiinţat la Cotroceni ce-a de-a doua fundamentale, în evoluţia dezvoltării şcoală civilă de pilotaj, brevetând de mijloacelor aeriene: încă din anul asemenea un pilot pentru armată; în 1891 la Bucureşti şi Turtucaia s-au toamna anului 1910, se executa executat primele ascensiuni cu balo- prima misiune de legătură aeriană nul, având în nacelă un ofiţer, 2 ani executată de Aurel Vlaicu în cadrul mai târziu s-a înfiinţat prima sub- manevrelor armatei pe traiectul unitate de aerostaţie militară, iar în Piatra Olt-Slatina; în toamna anului anul 1913 a fost constituită prima 1911, la amplele manevre regale din companie de aerostaţie din Armata zona Roman, Paşcani, Tg. Frumos, Română; la 18 martie 1906, la Dolhasca, aviatia militară va parti- Montesson în Franţa, Traian Vuia cipa cu detaşamente constituite din executa primul zbor mecanic de 12 echipajele care aparţineau celor 2 m la înălţimea de 1 m, cu un aparat şcoli de pilotaj; la1 aprilie 1912, se

68 România în Marele Război constituia prin lege prima şcoală O etapă importantă în evoluţia militară de pilotaj din România iar la aviaţiei române a constituit-o înfi- 1 aprilie 1913, Parlamentul României inţarea prin Decizia ministerială nr. adopta prima Lege de organizare a 305 din 10/23 august 1915 a Aeronauticii Militare din România. Corpului de aviaţie român, care avea Pe baza acestei evoluţii şi acestei garnizoana în Bucureşti şi se sub- prime legi au fost constituite ulterior ordona pentru început Direcţiei a IX- şi primele structuri de aeronautică la a a şcolilor militare. Decizia intra în mobilizare, care vor participa cu vigoare începând cu data de 15/28 rezultate care vor marca destinul septembrie 1915, Batalionul de armei la cel de-al Doilea Război specialităţi din Inspectoratul General Balcanic al Geniului şi Aeronauticii asigurând, Din această experienţă de război, conform ordinului, fondurile nece- comandamentele terestre au început sare desfăşurării activităţii acestei noi să se convingă de utilitatea aviaţiei, structuri a aviaţiei militare. În urma concluzia evidentă fiind aceea că acestei organizări, potrivit art. 13 avionul poate fi utilizat cu mult folos „Şcoala şi Parcul de aviaţie care fac în misiunile de recunoaştere şi în cele parte din Batalionul de specialităţi se de legătură, pentru comunicări de desfiinţează”1. ordine şi de rapoarte. Sfărşitul anului 1915 găsea Analiza evoluţiei situaţiei inter- aviaţia militară reorganizată, cu o naţionale şi izbucnirea Primului structură autonomă, Corpul Român Război Mondial în anul 1914 a de Aviaţie, cu o relativă îmbunătăţire determinat identificarea de noi soluţii a dotării, prin intrarea în serviciu a pentru dezvoltarea aviaţiei, având în primelor avioane cumpărate din vedere nevoile resimţite cu acuitate Franţa. de Armata Română, după campania Pentru participarea aviaţiei la o din vara anului 1913. eventuală confruntare armată, la data În acest sens au fost adoptate de 5/18 mai 1916 Ministerul de reglementări importante pentru orga- Război a aprobat reorganizarea nizarea şi funcţionarea structurilor de Corpul de Aviaţie Român, având în Aeronautică Militară, au fost funda- vedere şi specializarea de război a mentate noile misiuni ale aviaţiei în aviaţiilor beligerante, în următoarele campanie, la nivelul dezvoltărilor componente2: comanda corpului, 3 care aveau loc pe frontul de vest. grupuri active, fiecare cu trei esca- Aceste documentele se vor do- drile (de recunoaştere şi bom- vedi a fi foarte importante în funda- bardament, pentru reglarea tirului mentarea înfiinţării structurilor de artilerie şi pentru goana avioanelor aeronautică la război şi se vor dovedi inamice), escadrila de legătură a utile, cel puţin în timpul campaniei Marelui Cartier General, escadrila de anului 1916. recunoaştere a Diviziei 1 Cavalerie, escadrila de recunoaştere a Diviziei 2

69 POLIS

Cavalerie, Escadrila Cetăţii Mai mult decât atât, aviaţia de Bucureşti, Şcoala de pilotaj Băneasa. vânătoare va primi primele avioane Această primă organizare a aviaţiei performante din Franţa de tip militare în caz de mobilizare a fost Nieuport XI Bebe începând cu 1 păstrată în linii mari până la intrarea septembrie 1916, prima structură a României în războiul de întregire aviaţiei de vânătoare va fi operaţio- naţională. nalizată după constituirea primei Încadrarea acestor structuri pre- Escadriele de Luptă prin Ordinul nr. supunea formarea cu prioritate a 645 din 30 septembrie 1916. piloţilor militari, estimările făcute Întrucât mulţi dintre piloţii şi apreciind că aviaţia română avea observatorii aerieni brevetaţi nu vor nevoie de minim 150 de zburători, reveni în unităţile de aviaţie, fiind plus rezervele, însă datorită unor reţinuţi în unităţile de origine, Corpul deficienţe organizatorice în primă- Aerian Român la începerea ope- vara anului 1916 nu s-au putut raţiilor militare se baza pe circa 25- breveta decât 13 piloţi, iar din cei 22 30 de piloţi şi un număr foarte mic de de elevi-piloţi înscrişi la cursuri în observatori aerieni. De aici şi marile luna mai 1916, au absolvit doar 11 greutăţi cu care s-a confruntat aviaţia candidaţi care au primit brevetul de în primele luni de război. pilot militar. La 15 august 1916, România, în Campania anului 1916 ne-a fost conformitate cu Convenţiile politică complet defavorabilă, pregătirea şi militară încheiate la 4 august, s-a aviaţiei a lăsat mult de dorit, iar alăturat Antantei şi a intrat în război numărul de avioane cu care am intrat cu dorinţa de a-şi îndeplini idealul de în război a fost foarte mic. După unitate naţională, trecând în calculele specialiştilor, armata ro- Transilvania prin trecătorile mână ar fi trebuit să aibă în serviciu Carpaţilor. un număr de minim 150 de avioane, Cu tot elanul şi spiritul de sa- la nivelul de performanţă al celor crificiu dovedite de trupele române, care acţionau în vest. copleşită de forţele inamicului, La declanşarea mobilizării, Armata Română s-a văzut nevoită să Corpul Aerian Român avea brevetaţi se retragă, luptând pas cu pas, spre 94 de piloţi şi 84 de observatori Sud şi Est, trupele române fiind aerieni, aviaţia fiind dotată cu 12 nevoite să se retragă în Moldova, avioane Maurice Farman, 12 Caudron, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea fiind 6 Morane Saulnier, 8 Voisin, 6 Bleriot ocupate de trupele inamicului. monoplan, 4 Bristol Tractor şi 5 La aceste acţiuni de luptă, aviaţia Henri Farman, în total 53 de avioane, a participat cu totalitatea forţelor şi din care numai cu 24 de avioane mijloacelor existente în organica sa, capabile să îndeplinească misiuni de executând în principal misiuni de război, dar aceste aparate nu erau înarmate cu mitraliere de bord şi nu recunoaştere la vedere şi fotografice dispuneau de lansatoare de bombe3. asupra coloanelor inamicului în

70 România în Marele Război deplasare, concentrărilor de forţe, activitatea operativă a escadrilelor, aliniamentelor atinse de trupe în ofiţerii şi subofiţerii francezi au făcut diferite etape ale luptei, precum şi ca reorganizarea aeronauticii, în ca- misiuni de legătură în folosul coman- drul general al reorganizării armatei damentelor marilor unităţi române, române, să devină „o problemă dând şi primele ei jertefe. franceză”, atât în ceea ce priveşte Sosirea în ţară a misiunii militare noua structură a armei, atribuţiile franceze, comandată de generalul organelor de comandament, con- Berthelot şi ulterior a unei misiuni cepţia şi conducerea procesului de aeronautice comandată de colonelul instrucţie menit să formeze piloţi şi Malherbre, în luna decembrie 19164, observatori, fotografi şi mecanici de formată din 35 de ofiţeri, 11 adju- avion4. Reuşita operaţiunii de reor- tanţi, 38 de segenţi, 28 caporali şi ganizare a fost verificată în timpul 165 soldaţi5, a condus la reorga- luptelor din vara anului 1917. nizarea completă a Aeronauticii Potrivit acestui proces, până în române. Observatorii şi piloţii fran- luna mai 1917, Aeronautica română cezi au fost încadraţi la grupuri şi a fost reorganizată pentru a participa escadrile alături de zburătorii români. la campania anului 1917, în 3 Metodele franceze au fost predate în Grupuri Aeronautice şi un Corp de Şcoli de observatori, antenă, coman- Aerostaţie puse la dispoziţia dament şi aplicate la unităţi. armatelor de operaţii, astfel5: Implicaţi încă de la sosire în formarea cadrelor autohtone şi în

Director - Locotenent colonel de Verguette Comandantul Aviaţiei - Maior aviaţie Fotescu Costache

Grupul 1 Aeronautic la Armata Escadrila N1 - Căpitan Micheletti 2 Română Escadrila F2 - Căpitan Chalet Panait Maior av. Sturdza Escadrila F3 - Căpitan Ştefănescu Scarlat Grupul 2 Aeronautic la Armata Escadrila N3 - Căpitan Grand 4 Rusă Escadrila F4 - Căpitan Giossanu Haralambie Maior av. Popovici Andrei Escadrila F7 - Căpitan Gaulin Grupul 3 Aeronautic la Armata Escadrila N10 - Căpitan Blery 6 Rusă Escadrila F5 - Irimescu Radu Maior av. Capşa Nicolae Escadrila BM8 - Căpitan Delas

Comandantul Corpului de Aerostaţie – Maior Iarca Ioan Şeful Aerostaţiei – Maior rez. ing. Laudet

Încadrată cu echipaje mixte de necesar ca număr şi pregătire româno-franceze la nivelul apropiat tactică aeriană, dotată cu 300 de

71 POLIS aparate de zbor, din care permanent acoperi de glorie în batăliile aeriene au acţionat pe front 100 de avioane, în campaniile de final ale anului Aeronautica Română a probat în 1918 şi în campania împotriva campania aeriană pentru salvarea Republicii Sfaturilor din Ungaria în României în vara de foc a anului 1917 anul 1919 vor lupta şi piloţi tran- dragostea de ţară şi neam, spiritul de silvăneni de origine sasă, care pentru sacrificiu, curajul şi alesele calităţi de eroismul şi comportarea extraordi- zburători ale tuturor piloţilor şi nară în luptă vor fi decoraţi cu cele observatori aerieni din cele trei mai înalte distincţii militare ale grupuri aeronautice, deviza „pe aici României.8 nu se trece” fiind materializătă şi în Realitatea istorică reţine una spaţiul aerian al Oituzului, dintre misiunile de excepţie exe- Mărăştiului, Mărăşeştiului şi oriunde cutată de Aviaţia Militară, misiunea inamicul aerian a cutezat să atace. aeriană care a avut rolul determinant Anii 1918-1919 se vor dovedi în pregătirea Marii Adunări de la hotărâtori pentru salvarea României, Alba Iulia, care a proclamat unirea în condiţiile dificile rezultate din Transilvaniei cu România. ocuparea a 2/3 din teritoriu, înche- Este bine-cunoscut faptul că ierea armistiţiului şi ulterior păcii cu legăturile guvernului de la Iaşi cu Puterile Centrale, cu clauze terito- reprezentanţii românilor ardeleni riale şi economice extraordinar de constituiţi în Consiliul Naţional grele, jafului generalizat în zonele de Român Central erau întrerupte spre ocupaţie, situaţia dificilă alimentară sfârşitul anului 1918, datorită unei şi sanitară din Moldova. Dar, şi în ierni declanşată timpuriu. Pentru aceste condiţii, deşi dotarea avea de transmiterea unor documente impor- suferit, dată fiind întreruperea rutelor tante, Marele Cartier General Român de aprovizionare, Aeronautica a ordonat executarea unei misiuni Militară, alaturi de întreaga Armată aeriene de sacrificiu la Blaj, pentru Română îşi va face datoria. informarea membrilor Consiliului În sprijinul diviziilor române vor Naţional Român cu privire la evo- acţiona unităţi ale aeroanuticii con- luţia situaţiei generale de pe front, stituite în Grupului aeronautic basa- atitudinea României şi măsurile de rabean, care va acţina în această pro- urmat pentru coordonarea acţiunilor vincie, unităţi ale Grupului 1 Aero- pentru realizarea Marii Uniri. nautic care vor acţiona în Bucovina şi Această misiune a fost încre- Grupul Aeronautic Ardelean, consti- dinţaţă locotenentului aviator Vasile tuit din dezvoltarea Escadrielei S2 Niculescu, pilot cu merite incon- Ardelene, grup încadrat în cea mai testabile în batălia aeriană de la mare parte cu echipaje ale românilor Mărăşeşti şi ulterior pe alte fronturi din Transilvania care au luptat în aerine pentru apărarea României, bun armata Austro-Ungară. În această cunoscător al traiectului de zbor, unitate aeronautica, care se va deoarece mai făcuse misiuni peste

72 România în Marele Război munţi, în Transilvania, zburător lui Ion I.C. Brătianu către Comitetul desăvârşit pe tipul de avion ordonat Naţional Român Central, care anunţa pentru misiune, Farman 40. sosirea ceasului biruinţei, drepturi şi Pregătit sub supravegherea şi par- libertăţi pentru toţi locuitorii ticiparea atentă a pilotului, cu suplim- Transilvaniei; Scrisoarea preotului entarea rezervoarelor de combustibil, doctor Nicolae Bălan către Vasile decolarea în misiune a avionului Goldiş, peşedintele Consiliului Farman 40, nr 3240, având la bord Naţional Român Central, care, în alături de pilot pe căpitanul ardelean esenţă, relata întâlnirile cu Victor Precup, fiind executată pe data personalităţile române de la Iaşi, de 10/23 noiembrie 1918, în condiţii inclusiv audienţa la regele Ferdinand atmosferice extrem de dificile, cu şi solicitările pentru a facilita spriji- carliga deschisă, având feţele acope- nul din partea miniştrilor pleni- rite cu un strat gros de parafină, potenţiali din capitala Moldovei ai pentru a rezista gerului de -35 grade. Franţei, Marii Britanii şi SUA. Se La bord se mai afla un sac cu mani- solicita urgent organizarea Marii feste şi o geantă militară sigilată, Adunări Naţionale la Alba Iulia şi avionul nu era înarmat şi nici nu se proclamarea unirii necondiţionate cu ştia dacă teritoriul de aterizare era luat România; Scrisoarea preotului doctor sub protecţia românilor sau se afla sub Nicolae Bălan către preotul Vasile stăpânire maghiară. După trecerea Suciu, preşedintele Consiliului munţilor la înălţimea de 2600 m şi un Naţional Român din Blaj prin care zbor dificil de 2 ore şi 15 minute, solicita sprijin pe timpul înaintării avionul, după survolarea oraşului Blaj Armatei Române în Transilvania şi, şi aruncarea manifestelor Marele aceeaşi tactica de proclamare a unirii. Cartier General Român desupra ora- A doua zi, în uralele mulţimii, şului, care anunţau trecerea Carpaţilor avionul a decolat către Bacău, iar în de Armata Română pentru eliberarea ziua următoare la Iaşi, unde a fost fraţilor transilvăneni, a aterizat pe transmisă corespondenţa Consiliului câmpia libertaţii de la Blaj.9 Naţional Român. Echipajul a fost întâmpinat de Potrivit cifrele de bilanţ, con- preotul Macavei şi doctorul Precup, tribuţia Aeronauticii Militare alături de o mulţime entuziasmată de Române în anii războiului de între- sosirea soliei de mântuire din partea gire naţională a fost remarcabilă, României. aviatorii, aerostaţierii şi artileriştii Deşi pentru unii specialişti docu- antiaerieni demonstrând înalt spirit mentele transportate nu sunt inedite, de sacrificiu şi alese virtuţi de facem aprecierea că acest zbor istoric luptători aerieni. Au fost executate şi documentele transmise au contri- 10.000 ore de zbor, cu susţinerea a buit decisiv la actele unioniste care peste 700 de lupte aeriene, peste 75 vor avea loc în săptămâna urmatoare. tone de bombe lansate în liniile Sintetic au fost transmise: Scrisoarea inamice, aproape 1000 misiuni de

73 POLIS recunoaştere aeriană în câmpul de alături în clasă şi la manşă o pleiadă luptă strategic şi tactic, numeroase de neuitat de profesori şi instructori misiuni speciale pentru infiltrarea în de zbor, pe care istoria noastră teritoriul inamic a ofiţerilor din aeronautică i-a aşejat la temelia serviciile de informaţii, 146 avioane destinului său, oameni de cert profil doborâte, din care 91 de aviaţie şi 55 moral, militar, cetăţenesc şi profe- de artileria antiaeriană. Şi sacrificiile sional, iar Aviaţia Română a ştiut au fost mari, 33 de piloţi, observatori întotdeauna să-şi crească, să-şi for- şi mecanici de avion pierzându-şi meze aviatori şi oameni de nădejde. viaţa.10 Pe toţi i-a unit simţământul Rolul Aeronauticii Militare s-a atracţiei, până la obsesie, a zărilor făcut remarcat prin aprecierile ofiţe- albastre, eternul vis al lui Icar de a rilor români şi aliaţi, fiind mate- zbura, profunda, dar discreta dra- rializate în ordinele de zi ale celor goste pentru neamul şi ţara lor, iar mai înalte comandamente militare, atunci când zborul a devenit luptă, ei iar distincţiile acordate au fost proba au luptat pentru a-şi apăra ţara curajului, eroismului, spiritului de împotriva invadatorului aerian. sacrificiu şi dragostei nemărturisite Este un adevăr, unanim acceptat pentru neamul românesc. şi astăzi, acela că, aeronautica mili- Piloţii, observatorii, aerostaţierii tară, în integralitatea componentelor şi artileriştii antiaerieni români, pe sale, a fost şi este o armă cu servituţi care destinul şi interesele supreme speciale faţă de celelalte categorii de ale României i-au trimis în marele forţe ale armatei, cea mai semni- război, confruntându-se cu puternice ficativă fiind aceea a costurilor, din forţe aeriene, cu mare experienţă de aceste considerente existenţa şi între- luptă au fost oameni obişnuiţi, tineri ţinerea acesteia a presupus din partea la început de drum, veniţi de pretu- statului mari sacrificii de natură tindeni, din toate mediile sociale. financiară, materială şi, nu în ultimul Aceşti eroi cu aură de legendă au rând, umană, fapt care a limitat can- învăţat sa zboare şi să lupte pentru a titatea şi de multe ori calitatea siste- învinge în acele de neuitat şcoli ale melor componente, „arma aerului”, aviaţiei româneşti de la început de în întreaga sa existenţă, constituind secol XX, Chitila, Cotroceni, însă arma de lux şi totodată, mândria Băneasa, în acea severă dar minunată şi Puterea României. Şcoala Militară de Aviaţie, având

74 România în Marele Război

Note

1 Arhivele Militare Române (în 6 România în anii primului război continuare A.M.R.), fond Direcţia mondial, vol, 1, Editura Militară, Aeronautică, dosar 4, f. 108; vezi şi Bucureşti 1987, f. 73. „Monitorul Oastei” nr. 19 din 29 7 Aeronautica, Tipografia Şcoalelor iunie 1915, p. 478, nr. 37 din 14 Militare Aeronautice, anul III, nr. 2, septembrie 1915, p. 483. februarie 1928, Cotroceni, p. 11. 2 General av. Ing. Gheorghe Negrescu, 8 .M.R., fond Direcţia Aeronautică, Memorii, vol. II, p. 178. dosar 13, f. 412; vezi şi prof. Dr. 3 A.M.R., fond Direcţia Aeronautică, Valeriu Avram, cdor. Ţiplea Mircea, dosar 24, f. 42. Aviaţia şi Marea Unire, Editura 4 România în anii primului război Crisserv, Mediaş, 2010. mondial, vol, 1, Editura Militară, 9 Prof. Dr. Valeriu Avram, cdor. Ţiplea Bucureşti 1987, f. 468. Mircea, op. cit., pp. 154 -155. 5 Aeronautica, Tipografia Şcoalelor 10 Ibidem, pp. 138-139. Militare Aeronautice, anul III, nr. 2, februarie 1928, Cotroceni, p.10.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general şi special: Arhive: Arhivele Militare Române (în continuare ***, România în anii primului război A.M.R.), fond Direcţia Aeronautică, mondial, vol, 1, Editura Militară, dosar 4, dosar 24, dosar 13; Bucureşti 1987. „Monitorul Oastei” , 1915. Aeronautica, Tipografia Şcoalelor Militare Aeronautice, anul III, nr. 2, Memorii: februarie 1928, Cotroceni; prof. Dr. Valeriu Avram, cdor. Ţiplea General av. Ing. Gheorghe Negrescu, Mircea, Aviaţia şi Marea Unire, Memorii, vol. II, p. 178. Editura Crisserv, Mediaş, 2010. 1 A.M.R., fond Direcţia Aeronautică, , f. 42.

75

România în Marele Război

Participarea Marinei Române la apărarea Dobrogei în timpul Primului Război Mondial

(Participation of the Romanian Navy in the defense of Dobrogea during the First World War)

Comandor dr. Ioan DAMASCHIN

Abstract: The first fight mission was a torpedo attack against a group of 5 Austrian-Hungarian monitors, which were at Rusciuk (Ruse), executed on the evening of 13th/14th August 1916 by a group of 3 boats, commanded by captain Aurel Negulescu. Starting with August 18th 1916, the Flotilla had as missions the support of the , to be found at the bridgehead from Turtucaia, destined to ban the forward direction of the enemy towards Bucharest. Until the end of the campaign of the year 1916, the river boats had direct and permanent contact with the enemy at Rasova and Flămânda (September), Cernavodă, Topalu - Hârşova, (October - November), Brăila, Galaţi, Tulcea up to Chilia.

Keywords: The War for Independence, The Navy, The Fleet, Macin, Turtucaia, The Danube.

„DACĂ providenţa ne-a pus la hotare DUNĂREA şi MAREA, aceste preţioase ape, care în vremuri de restrişte ne-au fost cele mai credincioase străji contra vrăjmaşilor, iar în vremuri bune calea propăşirii, DACĂ însăşi fiinţa neamului e legată de soarta acestor ape, ATUNCI să fim vrednici şi să păstrăm acest dar al naturii, să ştim să-l întrebuinţăm pentru propăşire şi apărarea ţării noastre”1. Căpitan Constantin Păun Erou marinar din Primul Război Mondial

Introducere Constanţa nu dispuneau de suficiente mijloace de apărare pentru a putea La declanşarea Primului Război face faţă unor atacuri ale inamicului, Mondial, litoralul românesc şi portul dinspre mare. Pe uscat, Apărarea

77 POLIS

Maritimă dispunea de 2 baterii de Negrescu, avea în compunere Escadra coastă la Constanţa şi nouă posturi de de Dunăre, sub comanda coman- observare, dispuse între Gura Portiţei dorului Nicolae Negru, cu patru şi Balcic. Pentru apărarea pe apă, monitoare („Mihail Kogălniceanu”, Marina dispunea de 3 nave de luptă - „Alexandru Lahovari”, „Lascăr crucişătorul „Elisabeta” (cpt. cdr. Catargiu”, şi „Ion C. Brătianu”); opt Nicolae Kiriţescu), torpilorul vedete de siguranţă; serviciul de mine „Zmeul” (lt. cdr. Gonda Nicolae), şi torpile; un convoi de aprovi- puitorul de mine „Alexandru cel zionare; un spital mobil; şantierul Bun” şi 3 nave auxiliare. naval mobil şi grupul bateriilor de Deşi România nu aderase încă la coastă „Elisabeta”, amplasate la Coaliţia Antantei, tratativele de Olteniţa. cooperare militară cu Rusia pe timp 2. Apărările sub apă, mare de război începuseră încă din aprilie unitate comandată de comandorul 1916. Referitor la apărarea litoralului Constantin Niculescu–Rizea. Dispu- românesc, Convenţia încheiată nea de trei nave şi de staţii fixe pe prevedea: „Începând de la 25 august, malul Dunării pentru lansarea minelor flota rusă va trebui să facă siguranţa şi a torpilelor între Olteniţa şi Turnu portului Constanţa şi să împiedice Măgurele şi la litoralul maritim. orice debarcare a trupelor inamice La 27 august 1916, când pe ţărmul românesc (…). De partea România a declarat război Austro- sa, România va recunoaşte Flotei Ungariei, Flota de Operaţii pe ruse din Marea Neagră dreptul Dunăre avea comandamentul în utilizării portului Constanţa şi de a portul Turtucaia, pe nava „Principele lua măsurile necesare contra flotei Mircea”4. submarine inamice”2. Prima misiune de luptă a constat În ceea ce priveşte flota de nave într-un atac cu torpila asupra unui civile, cuprinzând, 6 cargoboturi – grup de 5 monitoare austro-ungare, „Bucegi”, „Carpaţi”, „Turnu Severin”, aflate la Rusciuk (Ruse), executat în „Iaşi”, „Constanţa”, „Dobrogea” şi 5 seara de 27/28 august 1916 de un nave pasagere – „Dacia”, „Împăratul grup de 3 vedete, grup comandat de Traian”, „România”, „Regele Carol căpitanul Aurel Negulescu. Acesta I”, şi „Principesa Maria”, prin era şi comandant al şalupei torpiloare Convenţia încheiată la 17 august „Rândunica” (aceeaşi şalupă care a 1916, acestea au fost afretate Marinei scufundat monitorul turc „Seyfi” pe Ruse3. canalul Măcin, în 1877), „Bujorescu” La intrarea României în şi „Cătina”. război, forţele navale de la Dunăre au Rezultatul atacului surpriză (la fost organizate în două mari unităţi bordul unui monitor austro-ungar se operative: derula chiar o petrecere) a fost unul 1. Flota de Operaţiuni, coman- modest (scufundarea unui şlep), deşi dată de contraamiralul Nicolae la data respectivă s-a apreciat a fi un

78 România în Marele Război succes important, soldat cu scufun- cu „Lahovary” şi „Kogălniceanu”, darea unui monitor inamic. aflate în sectorul Ostrovului Calimoc Urmările atacului au fost au intrat în luptă, deschizând foc însemnate însă din punct de vedere asupra bateriilor inamice, începând operativ. Imediat după eveniment, cu orele 14.30. Urmare a focului Flotila austro-ungară s-a retras din intens al monitoarelor, avanposturile zona Giurgiu, unde ar fi putut folosi inamice au fost nevoite să se retragă5. cu eficienţă puterea sa de foc, la În zilele următoare duelul de adăpostul ostrovului Persina (lângă artilerie la care au participat atât Şiştov), la o distanţă de cca 130 de bateriile de pe mal ale marinei cât şi kilometri, în amonte. monitoarele a continuat cu intensitate Începând cu 1 septembrie 1916, sporită, obligând în mai multe rânduri Flotila de Dunăre avea o dublă mi- artileria inamică să înceteze focul siune: apărarea Sectorului IV asupra trupelor române din capul de Dunărea împotriva inamicului naval pod. (chiar dacă navele inamice se În memoriile contraamiralului retrăseseră din raion), pe de o parte şi Constantin Vlădescu, la acea vreme pe de altă parte, aveau misiunea de a locotenent la bordul monitorului sprijini trupele de uscat române, „Lahovary”, este redată încrânce- aflate în capul de pod de la Turtucaia narea luptelor din sectorul Staroselo (pe malul stâng al Dunării, în dreptul din timpul zilei de 5 septembrie portului Olteniţa), menit să interzică 1916, de dimineaţa până seara. direcţia de înaintare a inamicului spre „Concentrarera focului este Bucureşti. În acelaşi timp, navele foarte eficace – raporta comandantul auxiliare aveau misiunea de a efectua monitorului „Lahovary”, comandorul transporturi de trupe şi răniţi, pe Toescu – astfel că la ora 13.55 arti- malul românesc al Dunării. leria grea inamică este redusă la Bătălia decisivă pentru capul de tăcere. La orele 15.15 deschidem pod de la Turtucaia unde se aflau în focul din nou asupra trupelor adă- dispozitiv de apărare trupele Diviziei postite într-o pădure, ce încercau din 17 Infanterie (gl. Teodorescu) a nou să scoboare panta de Est spre început în zorii zilei de 1 septembrie Staroselo (…). Urmare a focului 1916. A doua zi, în dimineaţa de 2 monitoarelor şi bateriei Elisabeta septembrie, au intrat în luptă bateriile conjugate, inamicul de la Staroselo s- de coastă ale marinei, de pe malul a retras cu pierderi, în pădure … La drept al Dunării – „Rahova”, „Regele ora 18.00 bateriile noastre încetează Ferdinand” şi „Griviţa”, iar apoi şi focul, căci trupele noastre din câmpia cele de pe malul stâng, „Elisabeta” şi Staroselo par a fi hotărâte să treacă la „Principele Mircea”. atac. Din cauza fumului dens şi a Escadra de monitoare – întunericului nu mai distingem „Brătianu”, „Catargiu”, aflate în nimic”6. sectorul Ostrovului Cusui împreună

79 POLIS

În seara zilei de 5 septembrie Ioan” – comandată de proaspătul trupele române din capul de pod de la avansat căpitan Constantin Turtucaia pierduseră peste tot poziţia Dumitrescu să combată o linie de 10 principală de rezistenţă şi se mitraliere, ascunse în porumbişte, retrăseseră pe cea de a doua poziţie care barau trecerea trupelor noastre. de rezistenţă. Era de aşteptat ca în Vedeta a pătruns în canal, unde a ziua următoare luptele dintre trupele reuşit să scoată din luptă câteva române din capul de pod şi cele mitraliere, dar a fost ciuruită de mii bulgaro-germane să fie mult mai de gloanţe, în timp ce era supusă crâncene. Ceea ce s-a şi petrecut. tirului de artilerie. (…). Comandantul Către ora 13.00, din 6 septembrie, vedetei, aflat la piesa de 47 mm, Turtucaia a căzut, iar comandamentul secundul slt. Ion Ghiculescu, aflat la Diviziei 17 Infanterie a fost ambarcat mitralieră şi jumătate din echipajul de pe o vedetă şi trecut la Olteniţa. punte au fost ucişi”7. În acea zi de 6 septembrie, toate O recunoaştere târzie a monitoarele româneşti, încă din zori eroismului marinarilor români din au executat un intens foc de artilerie aceste zile a fost făcută la 27 mai asupra poziţiilor inamice, uşurând 1931, când regele Carol al II-lea a astfel retragerea trupelor de uscat decorat monitoarele „Brătianu”, proprii din capul de pod. Navele au „Lahovary” şi vedeta „Mr. Nicolae avut posibilitatea să folosească din Grigore Ion” „pentru bravura şi plin obuzierele de 47 mm, care, de la dispreţul faţă de moarte de care au 2.500, la 4.500 de metri distanţă faţă dat dovadă ofiţerii şi echipajele pe de trupele inamicului, prin tragere cu timpul luptelor armatei de-a lungul ochire directă, s-au dovedit a fi de o Dunării precum şi la Turtucaia…”8. precizie şi eficacitate mortale pentru În conformitate cu Convenţia infanteria inamicului. La orele 13.35, româno-rusă, despre care am făcut Marele Cartier General a ordonat vorbire mai sus, Flota rusă trebuia să flotei să se retragă spre Silistra. trimită pe fluviu încă din prima zi a În această zi, marinarii au dat un războiului un detaşament de nave, greu tribut de sânge. În Memoriile care să acţioneze în subordinea Flotei sale, contraamiralul Constantin de Operaţiuni română pentru sprijinul Vlădescu va consemna: „În cursul trupelor de uscat care acţionau în dimineţii, o schijă de obuz a retezat Dobrogea. Detaşamentul de nave un picior lt. comandorului Eugen ruseşti, destinat în acest scop de Stihi, care, de pe spardek-ul moni- viceamiralul Kolceak, comandantul torului „Kogălniceanu” conducea Flotei Ruse din Marea Neagră era tirul, în timp ce nava se afla în format din canonierele Doneţ, canalul de Sud. Va muri curând la Kubaneţ, şi Tereţ, a ajuns la 27 spitalul din Olteniţa. După câteva august 1916 în portul Reni9. ore, comandorul Toescu trimise Adâncimea mică la bară a apelor vedeta nr 6 - „Mr. Nicolae Grigore Dunării nu a permis însă canonierelor

80 România în Marele Război maritime ruseşti, care aveau un garo-germane, pătrunse în Dobrogea, pescaj relativ mare (3,5 – 3,7 m), să care se deplasau pe şoselele din părăsească portul şi să urce în amonte apropierea malului drept al Dunării, pe Dunăre, astfel că acestea au rămas împrăştiindu-le, ori îngreunându-le mai multe zile blocate la Reni. marşul. La 7 septembrie 2016, tardiv În a doua jumătate a lunii sep- pentru a mai putea participa la spri- tembrie şi prima jumătate a lunii jinul trupelor române la Turtucaia, octombrie, frontul s-a stabilizat vre- detaşamentul rusesc a reuşit totuşi să melnic pe aliniamentul Rasova – ajungă la Silistra unde a raliat Flota Tuzla. Între 18 – 30 septembrie cele de Operaţiuni Românească. Astfel, în două flotile au dus acţiuni de luptă continuare cele două flote şi-au unit pentru a sprijini trupele române de forţele acţionând cu foc asupra ina- uscat care se aflau în apărare în micului de la uscat. Dobrogea în sectorul Rasova. Au fost În ziua de 8 septembrie, misiunea executate recunoaşteri cu vedetele şi flotei româno-ruse a fost aceea de a s-a executat foc asupra trupelor proteja retragerea Diviziei 9 Infan- inamicului hărţuindu-le şi îngreunând terie din Silistra. Tot atunci Grupul manevra acestora. mine-dragaj a instalat două baraje de La 21 septembrie „Catargiu” mine, în dreptul ostrovului Păpuriş şi împrăştie cu şrapnele o trupă de la Km 390-392. cavalerie inamică la Musait. La 9 septembrie monitoarele, În continuare navele fluviale au împreună cu canonierele ruseşti, au acţionat în cursul lunii septembrie în executat bombardament asupra por- contact direct şi permanent cu tului şi oraşului Silistra unde au fost inamicul la Rasova şi Flămânda. distruse magaziile din port, cazărmile În noaptea de 21/22 octombrie, şi depozitele de petrol. Canonierele sub presiunea inamicului Rasova, a ruseşti au consumat în această zi timp fost părăsită, trupele noastre retră- de o jumătate de oră cca 300 de gându-se spre Cochirleni, după lupte proiectile10. ce duraseră o lună de zile, timp în După evacuarea Silistrei, în care Flota de Operaţiuni a sprijinit condiţiile deplasării frontului dobro- trupele de uscat în condiţiuni mai gean spre nord, flotilele fluviale unite mult decât onorabile. În toată această au coborât spre Ostrov, ajungând la 10 perioadă, navele Flotilei au fost în septembrie la Oltina. Aici, navele mai multe rânduri încadrate de focul ambelor flotile au executat un intens artileriei de uscat ale inamicului. foc asupra trupelor inamice şi a bate- Adâncimile mici au îngreunat tot riilor de artilerie ale acestuia, în spriji- mai mult acţiunea navelor ruseşti astfel nul trupelor româneşti de la uscat. că, în a doua jumătate a lunii În zilele următoare, monitoarele octombrie, acestea s-au retras la Brăila. româneşti şi canonierele ruseşti au Până la sfârşitul campaniei anu- executat focul asupra trupelor bul- lui 1916, monitoarele au acţionat în

81 POLIS sprijinul trupelor de uscat la instalată pe dealurile ce străjuiau Cernavodă, Topalu-Hârşova, (octom- malul drept al Dunării, între Galaţi şi brie-noiembrie), Brăila, Galaţi, Tulcea. La 15 aprilie 1917 s-a produs Tulcea şi până la Chilia. o pierdere semnificativă, când tor- La data de 26 octombrie a pilorul „Smeul”, având la bord şi trei fost aruncat în aer podul de la Feteşti, ofiţeri de marină din misiunea navală iar monitoarele au ocupat poziţii în franceză, s-a scufundat între Sulina şi apropierea localităţii Topalu- Chilia. Hârşova. Aici au executat foc asupra În lunile iulie – august 1917, inamicului, împiedicându-l în mai flota româno-rusă a executat puter- multe rânduri să-şi instaleze poziţiile nice bombardamente asupra centrelor de artilerie în zonă. de rezistenţă şi a artileriei inamicului În noiembrie 1916. inamicul a din zona Tulcea cu Escadra de moni- procedat la o lansare masivă de mine toare şi grupul canonierelor şi barje- de curent pentru a distruge podul de lor purtătoare de artilerie în zona vase de la Giurgeni – Vadu Oii. Una Ceatalchioi şi Pătlăgeanca, fiind din aceste mine a lovit o şalupă respinse încercările inamicului de a omorând 7 militari. pătrunde în Deltă. La 3 decembrie, la orele 23.15, La începutul anului 1918, în luna vedeta nr. 8 „Walter Mărăcineanu”, februarie, acţiunile monitoarelor aflată pe canalul Alionte a fost atinsă româneşti s-au dus împotriva foştilor de o astfel de mină şi s-a scufundat. aliaţi – navele şi trupele ruseşti, aflate Şi-a pierdut viaţa sublocotenentul în zona Vâlcov – Periprava – Chilia Alexandru Axente Veche. După evenimentele militare din Evenimentele din Rusia anului toamna anului 1916, încheiate cu că- 1917 au creat un adevărat haos şi derea capitalei, întreaga flotă anco- anarhie în rândurile armatei ruseşti, rează, la 26 noiembrie, la Piua Pietrii. inclusiv pe navele Marinei Ruse. De aici, la 11 decembrie 1916, Marinarii ruşi s-au dedat la atrocităţi primeşte ordinul de a se retrage la inimaginabile împotriva ofiţerilor de Sulina. la bordul navelor proprii, proveniţi din Până la sfârşitul anului, navele ceea ce numeau ei „clasa exploata- militare au asigurat retragerea pe toare” aruncându-i în numeroase cazuri braţul Chilia şi spre porturile de la peste bord şi nu au ezitat să exporte Gurile Dunării a convoaielor de vase „ideile revoluţionare bolşevice” în şi şlepuri pentru a fi astfel salvate. rândul echipajelor de pe navele ro- În prima parte a anului 1917, mâneşti. Din fericire şi într-o astfel de navele de război fluviale au continuat situaţie, marinarii români s-au aflat la activităţile de asigurare a transpor- postul de luptă, împiedicând cu succes turilor de evacuare în Deltă, con- tentativele „revoluţionare”. comitent cu dueluri repetate între A fost ultima confruntare sem- navele de însoţire şi artileria inamică, nificativă la care au participat navele

82 România în Marele Război româneşti la Dunăre în Primul contribuţie semnificativă în cele două Război Mondial. războaie – Războiul de Independenţă De menţionat faptul că în Primul şi Primul Război Mondial, care au Război Mondial şi-au pierdut viaţa precedat momentele cruciale din un număr de 407 marinari din care: istoria poporului român – Inde- 18 ofiţeri, 11 maiştri militari, sub- pendenţa de Stat şi Marea Unire. O ofiţeri şi elevi, 371 gradaţi şi soldaţi dovedeşte cu prisosinţă şi tributul de şi 7 marinari civili11. sânge dat de marinarii români, aflaţi la postul de luptă, care au pus ŢARA Concluzii şi DRAPELUL mai presus decât propria viaţă. Marina Română, în limitele potenţialului său de luptă, a avut o

Note

1 Ioan Damschin, Eroii Neuitaţi din 5 Ibidem, p. 86. Adâncuri, Editura Muzeului Naţional 6 Ibidem, pp. 91-92. al Marinei Române, Constanţa, 2017, 7 Ibidem, p. 96. p. 18. 8 Ioan Damaschin, Marina Română la 2 Raimond Stănescu, Cristian Dunăre, Editura Syrynx – Med, Crăciunoiu, Marina Română în 1998, pp. 60-62. Primul Război Mondial, Editura 9 D. Io. Kozlov, Flot v Rumânskoi Modelism, Bucureşti, 2000, p. 57. Kampanii 1916- 1917 godov/ Flota în 3 George Petre, Ion Bitoleanu, Tradiţii campania Românească, anii 1916- Navale Româneşti, Editura Militară, 1918, Sankt Petresburg, 200, Bucureşti, 1991, p. 215. (traducere de Ioan Damaschin), p. 78. 4 Raimond Stănescu, Cristian 10 Ibidem, p. 80. Crăciunoiu, op. cit., pp. 63-65. 11 Ioan Damaschin, op.cit., p. 30.

Bibliografie

DAMASCHIN, Ioan, Marina Română la 1916-1918, Sankt Petresburg, 2000, Dunăre, Editura Syrynx – Med, (traducere de Ioan Damaschin). 1998. STĂNESCU, Raimond, CRĂCIUNOIU, IDEM, Eroii Neuitaţi din Adâncuri, Cristian, Marina Română în Primul Editura Muzeului Naţional al Război Mondial, Editura Modelism, Marinei Române, Constanţa, 2017. Bucureşti, 2000. KOZLOV, D. Io., Flot v Rumânskoi PETRE, George, BITOLEANU, Ion, Kampanii 1916-1917 godov/ Flota Tradiţii Navale Româneşti, Editura în Campania Românească, anii Militară, Bucureşti, 1991.

83

România în Marele Război

Primele acţiuni militare pe Frontul din Dobrogea. Bătălia de la Turtucaia şi consecinţele acesteia asupra evoluţiei militare de pe Frontul de Sud

(The first military actions on the Front of Dobrogea. The battle from Turtucaia and its consequences on military development on the South Front)

Leonida MOISE

Abstract: A The actions of the Romanian Army on the South Front were decisively influenced by the Turtucaia battles. Although there was a secondary front, there were enough forces and means, which through a judicious planning and cooperation could have stopped the German-Bulgarian offensive. Unfortunately, the lack of a realistic strategy and faulty coordination of the units and large units arranged in Dobrogea, Romanian army suffered the most resounding defeat, a situation that had affected the entire campaign in 1916 and at the same time had a negative impact on the morale of Romanian soldiers, but also on public opinion. One of the major consequences was stopping military operations on the main Northern Front and the deployment of seven divisions from this front to the south, allowing the Austro-Hungarian and German armies to recoil in , thus being compromised the Romanian offensive, which had been successful on this front. Turtucaia remained a lesson of strategy and military art, which was widely debated in military historiography, with lessons and conclusions for the Romanian army's operative military units.

Keywords: Strategy, Army, War, Front, Offensive, Campaign, Military Units.

Amenajarea Capului de pod eventualitatea unui conflict cu Turtucaia Bulgaria. Capul de pod Turtucaia era Marele Stat Major român a organizat pe două linii de apărare. acordat începând cu anul 1914 o Prima linie de apărare, considerată atenţie deosebită întăririi graniţei linia principală de rezistenţă1, cu- dobrogene, în special în partea de noscută şi sub denumirea de linia sud, elaborând în acest scop proiecte centrelor era dispusă la aproximativ 7 viabile, care să asigure îndeplinirea km de liziera oraşului şi era aşezată misiunilor armatei române, în pe platoul şi lizierele de sud ale

85 POLIS pădurilor de la sud-vest Turtucaia2. tarilor de pe linia centrelor, atunci Ea era formată din 15 centre, având o când s-a impus acest lucru. dezvoltare frontală de 30 km. Un Pentru conducerea operativă a centru avea forma unei redute închise acţiunilor de luptă linia principală de la gât şi nu era construit din beton, rezistenţă era împărţită în trei sec- piatră sau cărămidă, ci din lucrări toare6: Sectorul I, Staroselo, la vest, pasagere cu şanţuri adânci şi cu între Dunăre şi şoseaua ce ducea la adăposturi pentru rezerve, blindate cu Turtucaia, format din centrele 1-5; grinzi de fier sau lemn3. Distanţa Sectorul II, Daidir, la sud, cuprins între centre era de 1,8-2 km. între şoseaua ce ducea la Turtucaia Constatându-se că între anumite prin pădurea Daidirşi şoseaua de la centre erau distanţe prea mari, s-au Turtucaia spre est pădurea Daidir, amenajat mai multe subcentre, între alcătuit din centrele 6-9; Sectorul III, centrele 2-3, 11-12, 14-15. Antimovo, la est, între şoseaua ce Majoritatea centrelor fiind aşe- ducea de la Turtucaia, est pădurea zate pe creasta topografică, ofereau Daidir şi Dunăre, cu centrele 10-15. condiţii avantajoase pentru obser- Înapoia liniei principale de re- varea câmpului de luptă şi acoperirea zistenţă, la 200-300 m, erau ame- intervalelor asigurând, în acelaşi najate două linii de reculegere, pentru timp, o mascare corespunzătoare4. retragerea unităţilor respinse şi orga- Pentru completarea frontului nizarea unei rezistenţe corespun- defensiv şi corectarea câmpului de zătoare, până la intervenţia rezervei tragere al centrelor s-au construit în de sector sau a rezervei generale. intervalele dintre centre şi în faţa Deşi acestea erau formate din şanţuri acestora, şanţuri de trăgători, numite simple de trăgători, fără adăposturi şi anexe. Anexele şi centrele trebuiau să şanţuri de comunicaţie, datorită fie legate între ele prin şanţuri de dispunerii lor – aveau câmpul de comunicaţie, care din păcate nu erau tragere într-o uşoară pantă spre complete, în unele centre, cum era inamic - în teren, s-au dovedit a fi cazul centrelor 8-11, acestea lipseau mai puternice decât linia centrelor, cu desăvârşire5. Această situaţie a neputând fi, nici reparate, nici generat dificultăţi pe timpul ducerii bombardate de inamic. Unităţile care luptei, deoarece subunităţile şi le-au ocupat au rezistat cu succes unităţile care apărau centrele nu au atacurilor frontale. Generalul Ştefan putut fi ajutate, mai mult, după Toşev, Comandantul Armatei a 3-a distrugerea legăturilor telefonice de bulgare, în prezentarea principalelor către artileria bulgară, nu s-a mai momente din lupta trupelor pe care le avut niciun fel de informaţie despre comanda, pentru cucerirea Turtucaiei, trupele noastre şi nici despre menţionează în memoriile sale: progresul atacului bulgar. „trupele bulgare s-au oprit în faţa Precaritatea şanţurilor de comu- marginii pădurii, unde românii erau nicaţie a afectat şi retragerea mili- puternic fortificaţi”7. În realitate era

86 România în Marele Război vorba de linia de reculegere, în faţa de pe malul estic al Bălţii Staroselo, căreia bulgarii au fost opriţi, după ce care era compusă dintr-o linie de au cucerit linia centrelor. Apărătorii şanţuri simple pentru trăgători, fără acestei linii erau militarii din unităţile adăposturi şi fără şanţuri de respinse de pe linia centrelor, care comunicaţie10. Din punct de vedere organizaseră aici o nouă poziţie de tehnic fortificaţiile din Capul de pod rezistenţă. Linia a doua de rezistenţă Turtucaia, corespundeau în linii mari era situată la 2-4 km sud de Turtucaia tehnologiei acestui gen de amenajări şi era constituită din şanţuri simple de specifice perioadei primului război trăgători, adăposturi pentru mitraliere mondial, însă din cauza amplasării şi, din loc în loc, amplasamente pentru neinspirate a unor centre din linia materialul de artilerie8. La momentul principală de apărare, acestea au fost intrării României în război mai erau în uşor depistate de inamic şi supuse faza de construcţie, în câteva puncte, tirului de artilerie şi atacului infan- adăposturi blindate, legate prin şanţuri teriei, cedând doar în câteva zile de de comunicaţie cu şanţurile de tră- luptă. Aşa s-a întâmplat la centrele 4- gători. Din cauza faptului că lucrările 11, care deşi aveau o poziţie avan- nu au fost finalizate şi nu au fost tajoasă la prima vedere, fiind dispuse prevăzute unităţi care să ocupe această pe linie dominantă, aveau însă şi poziţie, în timp amplasamentele s-au multe unghiuri moarte, care le-au degradat, astupându-se mai mult de făcut deosebit de vulnerabile pe jumătate cu pământ, situaţie ce a timpul luptelor. Studiind avantajele condus la neutilitatea ei pe timpul terenului o soluţie benefică ar fi fost luptelor. ca linia acestor centre să fie ampla- Pentru a corecta perimetrul liniei sată dincolo de valea Daidir- principale de rezistenţă apreciindu-se Staroselo, deoarece suprafaţa întinsă că atacul principal se va da pe a platoului de la sud de vale oferea un direcţia Sectorului I, s-a mai construit excelent câmp de tragere, iar valea o linie fortificată în faţa liniei însăşi constituia un foarte bun centrelor, în partea de sud-vest a adăpost pentru rezerve11. O parte a capului de pod, cunoscându-se sub istoricilor militari au criticat reali- numele de Linia Înaintată de la zarea liniei înainte în faţa Sectorului Staroselo. În faţa acestei linii se I, deoarece a supraîncărcat apărarea găseau poziţiile fortificate ale în această zonă, în economia luptelor, avanposturilor, dintre care cele mai aceste efective ar fi fost mult mai de înaintate erau: poziţiile gărzilor mari folos în sectorul estic, care nu de la sud de Denisler şi Mesi Mahle; acoperea îndeajuns de bine flancul poziţia rezervei avanposturilor de la stâng12. Daidir şi poziţia fortificată a loca- Fără îndoială că un mare lităţii Antimovo9. dezavantaj l-a constituit nefinalizarea Din ansamblul fortificaţiilor de la tuturor lucrărilor de amenajare ge- Turtucaia făcea parte şi linia întărită nistică a terenului, unităţile care au

87 POLIS

încadrat acest cap de pod nu şi-au similar cu cel al unei divizii şi îşi îndeplinit misiunea de realizare până subordonează toate trupele aflate în la detaliu a amplasamentelor ocupate. Turtucaia şi împrejurimile acestei Deşi ar părea o problemă minoră, localităţi, până la linia frontierei cultura de porumb care acoperea bulgare, de la Dunăre, până la majoritatea fortificaţiilor a influenţat pichetul 44 inclusiv, din Olteniţa în mod categoric ducerea luptei, în până în creasta terasei Dunărene, unele cazuri, cum a fost retragerea precum şi Divizia de Dunăre cu toate spre linia a doua de rezistenţă, vasele şi unităţile din subordine15. porumbul a constituit un obstacol Comandamentul Capului de pod nefast, trupa pierzându-se prin Turtucaia era format din Coman- lanurile de porumb, în altele, cum a dantul capului de pod, generalul fost situaţia Divizionului 1 din Teodorescu Constantin, un maior şef Regimentul 5 obuziere, acesta a de stat major şi un stat major, alcătuit reprezentat un camuflaj foarte bun, din 2 ofiţeri inferiori, un ofiţer de bateriile divizionului executând foc ordonanţă şi şeful serviciilor16. două zile, fără să fie reperate de către Unităţile destinate să asigure inamic13. Aceste câteva neajunsuri, apărarea Capului de pod Turtucaia care puteau fi corectate, în situaţia în erau17: Regimentul 36 Infanterie, cu 4 care se manifesta o mai mare batalioane, dislocat la Turtucaia încă responsabilitate din partea atât a din anul 1914 care a participat forurilor conducătoare, cât şi a celor nemijlocit la realizarea fortificaţiilor chemaţi să apere acest cap de pod, nu şi la manevrele executate în perioada au fost fundamentale pentru a 1914-1916, şi Regimentele 76 şi 79 prefigura un eşec de proporţii cum s- Infanterie cu 4 batalioane fiecare, a înregistrat în acele zile la Turtucaia, aduse la Turtucaia la sfârşitul anului o cauză majoră fiind şi modul de 1915, ele participând la activităţile concepere şi ducere a acţiunilor de din capul de pod cu câte un batalion, luptă de care atât Comandantul schimbat periodic, până în vara Armatei a 3-a cât şi al capului de pod anului 1916, când şi-au completat se fac astfel indubitabil vinovate. statutul de război. Începând cu primăvara anului 1916 au mai fost Forţe şi mijloace dispuse în aduse la Turtucaia batalioanele 4 din Capul de pod Turtucaia Regimentele 40, 75 şi 80, care şi-au completat efectivele de mobilizare în În Instrucţiunile speciale pentru luna iulie 1916. Din efectivele apărarea Capului de pod Turtucaia14, garnizoanei Turtucaia mai făceau trimise de Marele Stat Major la 6/19 parte 4 batalioane, miliţii, respectiv mai 1916 Corpului 5 Armată la Batalionul 47 Miliţii „Prahova”, capitolul I se preciza că zona for- Batalionul 48 Miliţii „Buzău”, tificată Turtucaia constituie un cap de Batalionul 72 Miliţii „Mircea”, pod, al cărui comandament este Batalionul 76 Miliţii „Vasile Lupu”.

88 România în Marele Război

De menţionat că aceste unităţi active. La decretarea mobilizării, erau încadrate cu oameni în vârstă, unităţile care compuneau garnizoana dotaţi cu armament vechi, model Turtucaia au format următoarea 1879 şi aveau un singur ofiţer de structură operativă: Brigada 18 rezervă, care era comandantul com- Infanterie, comandată de colonel paniei, situaţie ce recomanda folo- Mărăşescu Nicolae, cu Regimentul sirea lor în misiuni auxiliare, nu în 36 Infanterie alcătuit din 4 batalioane acţiuni de luptă18. şi Regimentul 76 Infanterie tot cu 4 Din totalul de 19 batalioane batalioane, şi Brigada 39 Infanterie, existente în Turtucaia la declanşarea comandată de general Drăgotescu agresiunii bulgare trei batalioane Constantin, alcătuită din Regimentul făceau parte din categoria I-III, 79 Infanterie alcătuit din patru respectiv batalioanele active din batalioane şi batalioanele 4 din Regimentul 36 infanterie, şase bata- regimentele 40, 75 şi 80 Infanterie20. lioane din categoria I-III, din Artileria, care trebuia să aibă un regimentele de rezervă, respectiv rol important în apărarea Capului de batalioanele 1-3 din regimentele 76 şi pod Turtucaia, era asemeni unui 79 Infanterie, două batalioane din muzeu, deoarece aici erau repre- categoria IV, a regimentelor active, şi zentate aproape toate piesele aflate la anume batalioanele 4 din regimentele acea dată în dotarea armatei 36 şi 40 Infanterie, patru batalioane române21. Din artileria grea fixă din categoria IV, a regimentelor de făceau parte: o baterie turnuri de 150 rezervă, respectiv batalioanele 4, din mm Krupp cu 4 piese; o baterie regimentele 75, 76, 79 şi 80 tunuri 120 mm, cu 4 piese; trei baterii Infanterie şi patru batalioane miliţii şi a câte 2 tunuri fiecare, calibrul 120 anume batalioanele 47, 48, 72 şi 76 mm, aduse de pe linia Focşani – miliţii. Nămoloasa – Galaţi; o baterie obu- Analizând raportul de forţe pe ziere 120 mm cu 4 piese, scoasă de frontul de la Turtucaia se constată o pe monitoare; trei baterii de mortiere superioritate a inamicului, în special calibrul 120 mm, a câte 2 mortiere de în cavalerie şi artilerie19, atât din fiecare baterie. punct de vedere cantitativ cât şi Artileria mobilă era formată din: calitativ. Referitor la valoarea tru- un divizion din Regimentul 3 artilerie pelor care apărau Turtucaia se poate cu 8 tunuri de 75 mm; două baterii, constata că din 19 batalioane, numai cu 6 tunuri de 53 mm aşezate pe afet; trei proveneau de la un regiment activ un divizion obuziere 120 mm, cu 4 restul fiind înfiinţate la mobilizare, piese; un divizion obuziere 105 mm, aveau capacitatea de luptă afectată de cu 4 piese, din Regimentul 5 nivelul modest de instruire a obuziere. efectivelor, precum şi de o dotare cu Artileria grea semimobilă era tehnică de luptă şi armament de alcătuită din: două baterii de tunuri infanterie sub înzestrarea unităţilor 105 mm, cu 8 piese; o baterie

89 POLIS obuziere de 210 mm, cu 4 piese; o nord-vest de Turksmil şi pe dealurile baterie obuziere 120 mm, cu şase nord Senovo şi Siahlar, a declanşat o piese. Artileria uşoară semimobilă puternică pregătire de artilerie asupra dispunea de două baterii tunuri de 87 lucrărilor de apărare din acest mm, cu câte opt piese, trei baterii Sector24. Bateriile de coastă de 150 tunuri 75 mm, cu 12 piese. La acestea mm şi 120 mm precum şi artileria de dacă mai adăugăm artileria marinei şi pe monitoare a executat imediat foc turelele de 53 mm şi 37 mm, rezultă concentrat asupra artileriei inamice, un total de 157 piese22. reuşind să scoată din luptă câteva Repartiţia artileriei pe sectoare s-a piese. La ora 10.00 Detaşamentul făcut în funcţie de direcţia probabilă Hammerstein a pornit la atac asupra de atac, astfel că numărul cel mai liniei înaintate de la Staroselo. După mare de piese a fost repartizat câteva ore de lupte nedecise, în jurul Sectorului I. orei 13.00 inamicul este obligat să se La neajunsurile provocate de retragă spre Senovo. lipsa de organizare sau de motive de Un rol important în sprijinul ordin tehnic, s-au mai adăugat şi cele apărării l-a avut artileria capului de care au aparţinut de dispunerea ne- pod, respectiv divizioanele de 75 inspirată a unor subunităţi de artilerie mm, bateria de tunuri bulgare şi ba- în teren, fapt ce a redus simţitor teria de 105 mm, care au executat capacitatea de ripostă, făcându-le trageri precise asupra infanteriei vulnerabile încă de la începutul inamice care ataca din direcţia luptelor. Astfel, dispunerea majo- Turksmil-Senevo spre Staroselo, rităţii pieselor în apropierea cen- precum şi asupra satelor Mesimahle, trelor23 nu a fost în toate situaţiile o Senovo şi Siahlar, unde se semnalase soluţie bună, deoarece în dinamica concentrări de trupe bulgare. În după- luptei observatorii care erau de regulă amiaza zilei, Detaşamentul Hammer- pe poziţia înaintată nu au mai putut stein a reluat atacul între vest coopera cu bateriile după ce această Turksmil şi colţul sud-vest pădurea poziţie a fost atacată de bulgari. Neagră, îndreptând efortul principal Dispunerea unor baterii pe asupra subsectorului sud-vest, apărat platouri dominante sau pe dealuri a de Batalionul 3 din Regimentul 36. fost un mare dezavantaj care a dat Inamicul a reuşit să se apropie până posibilitatea inamicului să le repereze la 400-600m de reţelele de sârmă, cu uşurinţă şi să le scoată din luptă. însă la ora 16.00 a fost respins şi obligat să se retragă spre Senovo25. În Luptele din perioada 21-22 seara acestei zile, comandantul august/3-4 septembrie Sectorului I a hotărât retragerea bata- lioanelor care rezistaseră pe linia În sectorul I Staroselo în înaintată de pe acest aliniament, pe dimineaţa zilei de 21 august/3 sep- linia principală de rezistenţă. Se tembrie artileria inamică amplasată la întâmplă însă un lucru de neînţeles,

90 România în Marele Război

Batalionul 2 din Regimentul 36 acest sector, cu excepţia unei misiuni părăseşte, la ordinul comandantului de recunoaştere la est de Saraigal de regiment, centrele 4 şi 5 şi se executată de un pluton de puşcaşi din retrage spre pădure26. Şi mai ciudat Regimentul 76 infanterie28. Artileria este faptul că generalul Teodorescu acestui sector a executat câteva acceptă această retragere şi ordonă ca trageri asupra inamicului care se două companii din Regimentul 79 deplasa de la Beliţa spre Viskioi şi infanterie să ocupe aceste centre, asupra satului Antimovo, nepro- lăsând descoperit un sector care avea vocându-i însă pierderi semnificative. să fie ţinta atacului bulgar. Caracteristica principală a acestei zile În aceeaşi zi de 21 august/3 a constituit-o lipsa de acţiune a septembrie în Sectorul II Daidir a trupelor române, care cu excepţia fost în general linişte. Au fost iniţiate celor din Sectorul I, nu au intervenit câteva atacuri din direcţia satelor pentru întârzierea înaintării ina- Siahlar, Mesimahle, Daidir şi Beliţa, micului; acesta şi-a ocupat în linişte principala activitate a inamicului din poziţiile pentru atac, a instalat faţa Sectorului II fiind de amenajare a observatoarele, iar artileria a ocupat terenului şi pregătirea pentru atac. S- cele mai bune poziţii, fără ca artileria a înregistrat în această perioadă noastră să intervină eficient. La data concentrarea Brigăzii 1-a şi a 3-a din de 21 august/3 septembrie, Coman- Divizia a 4-a bulgară la est şi damentul Armatei a 3-a române cere respectiv vest de Daidir27. Marelui Cartier General aprobarea să În sectorul III Antimovo, execute a doua zi o acţiune ofensivă inamicul a avut o slabă încercare de a cu Divizia a 19-a română şi Divizia ataca din direcţia Antimovo, care a de cavalerie rusă, în direcţia fost respinsă de trupele noastre. S-a Kurtbunar – Akadânlar, iar cu Divizia constatat şi în acest sector înaintarea a 9-a pe direcţia Akadânlar – Tatar şi regruparea trupelor bulgare spre Atmagea, solicitând în acelaşi timp aliniamente, care să le asigure baza ajutoare pentru întărirea capului de de plecare la ofensivă. Astfel, pod29. Primind aprobarea, Armata a Brigada 1 din Divizia 1-a bulgară a 3-a dă ordin Grupului operativ de est ajuns în seara acestei zile pe alinia- şi Diviziei a 9-a să execute ofensiva mentul Beliţa-Endjekioi- Karadânlar, pe direcţiile aprobate. Primind infor- apoi a înaintat la dreapta Diviziei a 4- maţii de la Turtucaia că situaţia este a bulgare la vest şi sud-vest deosebit de gravă, comandantul Antimovo. Deşi comandamentul armatei insistă la Grupul de Est capului de pod a trimis în sprijinul pentru declanşarea ofensivei la 22 acestui sector două companii din august/4 septembrie spre Kurtbunar – Batalionul de miliţii Prahova şi o Akadânlar30. În seara zilei 21 au- baterie de artilerie, nu s-a întreprins gust/3 septembrie comandantul practic nicio acţiune importantă din Armatei a 3-a române, constatând că partea trupelor române, care apărau trupele ruse nu se găseau în raionul

91 POLIS ordonat, hotărăşte să vină în ajutorul executarea unui contraatac pentru capului de pod doar cu cele două recucerirea poziţiei înaintate de la divizii române. Cu toate că între timp Staroselo. La pregătirea de artilerie corpul rus reuşise să se concentreze executată asupra trupelor bulgaro- în raionul acţiunilor de luptă, gene- germane de pe dealul Staroselo a ralul Zaioncikovski, nesocotind participat alături de artileria secto- ordinele exprese ale comandantului rului şi artileria de pe monitoare32. Armatei a 3-a, a hotărât ca atacul să Batalionul 2 din Regimentul 36 in- se dea la sud-est de Kurtbunar, nu în fanterie a reocupat, fără să întâmpine direcţia Kurtbunar – Akadânlar, aşa o rezistenţă deosebită subsectorul cum prevedea ordinul comandantului Siahlar, iar Batalionul 1 din Regi- armatei, care de fapt corespundea mentul 36 şi Batalionul 4 din Regi- nevoilor operative ale frontului. mentul 75 aliniamentul dinapoia În acest timp, comandantul bălţii Staroselo, dar nu a ocupat şi Armatei a 3-a bulgare dă ordinul de satul Staroselo, care era părăsit de atac31 Nr. 17, prin care precizează mi- inamic. siunile trupelor bulgare, care urmau După-amiază, bulgarii reiau îna- să atace Capul de pod Turtucaia, la intarea în faţa Sectorului I, apro- 22 august/4 septembrie astfel: ximativ 3-4 batalioane şi 3 baterii au conform ordinului de atac, Detaşa- fost semnalate deplasându-se spre mentul Hammerstein urma să atace şi Siahlar, iar două companii au fost să ocupe centrul 3, Divizia a 4-a, observate coborând dealul Staroselo centrele 7,8,9, iar Brigada 1 din spre sat. Tot în această perioadă, din Divizia 1-a, centrul 11. cauza focului artileriei bulgare, Deoarece Divizia a 4-a bulgară Batalionul 2 din Regimentul 36 s-a nu stabilise legătura cu Detaşamentul retras de pe poziţiile ocupate la Hammerstein, artileria grea nu-şi Siahlar33, pe aliniamentele centrelor ocupase poziţiile din cauza drumu- 3, 4 şi 5. rilor desfundate, iar legătura dintre În aceste condiţii comandantul infanterie şi artilerie nu fusese capului de pod a ordonat încetarea realizată, cu aprobarea comandan- atacului, declanşat în dimineaţa zilei tului Armatei a 3-a bulgare, atacul a şi retragerea trupelor pe poziţiile fost amânat pentru ziua de 23 iniţiale. În sprijinul Sectorului I, co- august/5 septembrie. mandantul capului de pod trimite Batalionul 4 din Regimentul 80 in- Acţiunile de luptă din ziua de fanterie, două companii din Bata- 22 august/4 septembrie lionul 48 miliţii Buzău, şi Batalionul 1 din Regimentul 75 infanterie, acest În Sectorul I Staroselo, deoarece sector totalizând nouă batalioane. Din nu se semnalase nici o mişcare a păcate, deşi dispunea de forţe sufi- inamicului în dimineaţa acelei zile, ciente, comandantul sectorului nu a comandantul capului de pod a hotărât organizat corespunzător apărarea, şi

92 România în Marele Război nu a alcătuit rezerva de sector, urma acţiunii Batalionului 4. Acelaşi indispensabilă pe timpul luptelor. ordin de retragere în interiorul capului În Sectorul II Daidir, inamicul a de pod35 a fost dat şi Batalionului 3. declanşat în zorii zilei trageri de În seara acestei zile sosesc la artilerie asupra bateriilor româneşti Turtucaia primele trupe în sprijinul instalate în apropierea sectorului. forţelor din capul de pod: Batalionul Artileria noastră a răspuns executând 1 din Regimentul 75 infanterie şi trageri asupra trupelor bulgare care se Divizionul 1 din Regimentul 5 obu- deplasau de la Daidir spre linia ziere. Mai sosesc Batalionul de miliţii centrelor. Deoarece Batalionul 2 din „Vasile Lupu”şi două baterii de 75 Regimentul 36 primise ordin să mm, iar în cursul nopţii Batalionul 1 reocupe poziţiile de la Siahlar, coman- din Regimentul 80 infanterie, dantul capului de pod a ordonat Batalionul 2 din Regimentul 74 şi comandantului Sectorului II, să ocupe Batalionul 3 din Regimentul 7536. centrele 4 şi 5 cu două companii, Forţele de sprijin au fost repar- astfel că din acel moment Sectorul de tizate astfel: un batalion Sectorului I, apărare al Regimentului 79 se întindea două batalioane Sectorului II, un bata- de la centrele 4 la 9 inclusiv34. lion Sectorului III, iar artileria s-a de- În Sectorul III Antimovo, coman- plasat la remiza 2, în măsură să inter- dantul sectorului, locotenent-colo- vină în sprijinul Sectoarelor I sau II. nelul Marinescu Ion având informaţii Interesant este că, în această zi, că inamicul se concentrează în zona deşi inamicul practic nu a atacat, Beliţa, a ordonat ca artileria secto- comandantul capului de pod, a cerut rului să execute în tot cursul dimineţii insistent ajutoare, deoarece: „situaţia trageri asupra acestei zone. Pentru este disperată şi nu speră să mai identificarea trupelor bulgare din faţa poată rezista din lipsă de rezerve”37. sectorului pe care-l comanda, coman- Aşa cum am precizat anterior ina- dantul Sectorului III, organizează micul a folosit zilele de 20-22 au- două recunoaşteri, una spre Sarighiol gust/2-4 septembrie în special pentru cu Batalionul 4 din Regimentul 76 şi pregătirea atacului, declanşând doar cealaltă spre satul Antimovo cu unele acţiuni ofensive cu caracter Batalionul 3 din acelaşi regiment. limitat, cum au fost cele din zona Batalionul 4 porneşte în marş la ora Sectorului I unde s-au executat tra- 09.00 până la ora 10.00 ocupă satul geri pentru a proteja deplasarea Sarighiol, după care se îndreaptă spre trupelor proprii şi a induce în eroare Viskioi. Când ajunge la aproximativ trupele noastre asupra adevăratelor 600 m de această localitate, coman- intenţii ale forţelor atacatoare. dantul sectorului dă ordin de încetare Această perioadă de relativă acalmie a misiunii şi de reîntoarcere în capul putea fi folosită pentru regruparea de pod. Batalionul 3 ocupă fără forţelor, constituirea rezervei gene- incidente satul Antimovo, deoarece rale, iar artileria, printr-o mai atentă trupele bulgare s-au retras din sat în observare a câmpului de luptă, putea

93 POLIS să intervină pentru întârzierea şi chiar Acţiunile de luptă din 23-24 oprirea trupelor bulgare care înaintau august/ 5-6 septembrie spre bazele de plecare la ofensivă. Hotărârile comandantului capului de În ziua de 23 august/5 septembrie pod au fost indiscutabil influenţate de în Sectorul I Staroselo, artileria bul- cererile la fel de insistente ale gară amplasată pe înălţimile dintre comandanţilor de sectoare, care ne- Siahlar şi Staroselo, a început pre- apreciind corect situaţia, amplificau gătirea de foc asupra centrelor 2, 3, 4 orice mişcare a trupelor inamice. Se şi 5, atacul fiind planificat pentru ora impunea, fără îndoială, ca toate 12.00. rapoartele şi cererile comandanţilor Artileria Sectorului I a executat de sectoare să fie verificate, din trageri asupra infanteriei şi artileriei păcate structura comandamentului inamice care cobora la nord şi nord- capului de pod nu era în măsură să est de Siahlar. asigure o conducere corespunzătoare, La orele 12.00, trupele germano- deoarece avea în statul major doar bulgare din Detaşamentul doi ofiţeri inferiori. Hammerstein au început atacul La apelurile repetate ale coman- asupra centrelor 3, 4, 5 şi 6, dar au dantului capului de pod, comandantul fost oprite de Batalionul 2 din Armatei a 3-a trimite următorul ordin Regimentul 36 şi de Batalionul 4 din al Marelui Cartier General: „Turtu- Regimentul 75 la est de Staroselo39. caia nu trebuie să cadă, garnizoana După o scurtă pregătire de artilerie, trebuie să reziste până la ultimul om, inamicul reia atacul, cu efortul deoarece trupe proaspete vor veni în principal asupra centrului 3, însă şi ajutor. Aceasta din Înaltul Ordin al această acţiune este oprită. În acest M.S. Regelui”38. Poate că situaţia ar fi timp, trupele Diviziei a 4-a bulgare fost alta dacă aceste ajutoare (în total ocupând centrele 7, 8, 9 din Sectorul au sosit la Turtucaia aproape 17 II, ameninţau flancul stâng al batalioane) erau folosite de coman- Sectorului I, situaţie ce determină pe dantul capului de pod pentru comandantul Sectorului I să ordone restabilirea apărării în sectoarele părăsirea liniei centrelor şi retragerea vulnerabile, prin constituirea lor în pe linia a doua de rezistenţă40. rezerve la dispoziţia comandantului. Singurele trupe care au rămas pe linia De multe ori acestea, la sosirea în principală de apărare au fost cele ale Turtucaia, pierdeau timp preţios centrului I, care datorită sprijinului pentru ordine de la comandamentul eficient a focului artileriei de pe capului de pod, iar introducerea lor în monitoarele Diviziei de Dunăre şi a luptă se făcea, imediat ceea ce a bateriilor amplasate în stânga redus foarte mult din puterea lor Dunării, au avut posibilitatea la un combativă. moment dat să execute chiar un contraatac41. Astfel, în seara acestei zile Detaşamentul Hammerstein fiind

94 România în Marele Război puternic lovit de artileria noastră la pierderi importante inamicului care flancul stâng, începe retragerea spre cobora dinspre Daidir spre Staroselo. valea Staroselo. Era o împrejurare În faţa unui inamic numeros, 16 favorabilă pentru comandantul Secto- batalioane, cele 4 batalioane care rului I, care, dacă ar fi luat iniţiativa apărau Sectorul 2, cu toată rezistenţa unui contraatac din acest centru, în eroică, sunt nevoite să se retragă pe acel moment, trupele noastre reocu- linia de reculegere44. pau toate centrele, mai ales că acest Graţie contraatacului executat de grup inamic nu avea legătura stabilită aceste două batalioane asupra cu flancul drept al Diviziei a 4-a intervalului dintre centrele 8-9, a fost bulgare. oprită înaintarea Regimentului 7 Comandantul capului de pod, Infanterie bulgar. Situaţia a fost ţinută fiind informat despre retragerea sub control până către orele 15.00, majorităţii trupelor din Sectorul I pe când datorită superiorităţii trupelor linia a 2-a de rezistenţă, a ordonat atacatoare, trupele noastre au fost comandantului sectorului să execute nevoite să se retragă pe liziera de un contraatac pentru a recuceri nord a pădurii Turtucaia. Deşi Regi- poziţiile părăsite fără luptă42. mentul 79 Infanterie fusese practic În Sectorul II Daidir, după o scos din luptă, cu cei 300 de oameni puternică pregătire de foc asupra care mai rămăseseră, comandantul centrelor 7, 8, 9 şi 10, inamicul, Sectorului II încearcă un contraatac respectiv trupele Diviziei a 4-a asupra centrului 9, pentru oprirea bulgare, a declanşat la orele 8.00 inamicului. La apropierea de linia a atacul43. S-au purtat lupte deosebit de 2-a de rezistenţă, aceste trupe întâl- violente, bateriile fixe ale sectorului nesc Batalionul 2 din Regimentul 75 fiind realmente distruse, apărătorii Infanterie, trimis de comandantul rezistând cu greu atacurilor în valuri capului de pod, pentru a susţine ale inamicului. La ora 9.30 unităţile retragerea trupelor din Sectorul II. de pe linia principală de rezistenţă au Împreună cu aceste trupe acţionează raportat că sunt atacate de forţe pentru oprirea inamicului, până către superioare şi că au mari pierderi fapt orele 19.00 când lupta încetează. ce determină pe comandantul secto- Inamicul fiind nevoit să se oprească rului să intervină în ajutorul acestora pe liziera de sud a pădurii Turtucaia, cu batalioanele 1 şi 4 şi Regimentul trupele noastre au avut posibilitatea 79 Infanterie. Sprijinite puternic de să se regrupeze şi să ocupe poziţia a artilerie, regimentele 19 şi 31 infan- doua de rezistenţă. În sprijinul terie bulgare au reluat în forţă atacul Sectorului II a fost trimis şi Bata- şi au reuşit aproximativ în jurul orei lionul de miliţii „Vasile Lupu” care 11.30 să cucerească centrele 7 şi 9. după o primă reacţie de panică cu Foarte bine a acţionat divizionul de greu a putut fi adunat şi pus să ocupe obuziere 105 mm din Regimentul 5 poziţia între văile Fotului şi Taslagea- obuziere român, care a provocat Culac45.

95 POLIS

În Sectorul III Antimovo, atacul a cu un puternic foc de infanterie de fost declanşat de Brigada 1 din către trupele bulgare din centrele 11- Divizia 1-a cu regimentele 1 şi 6 12, aceste forţe au fost nevoite să se infanterie. Cele două regimente bul- retragă pe poziţia a 2-a de rezistenţă. gare au atacat centrul 11 şi intervalul Este introdus în luptă şi Batalionul 3 dintre centrele 11 şi 12. din Regimentul 2 grăniceri, la stânga După regruparea trupelor pe linia Regimentului 34, care şi el a fost a 2-a de rezistenţă, comandantul nevoit să se oprească, din cauza fo- sectorului a hotărât executarea unui cului inamic, la liziera pădurii Dereana. contraatac cu batalioanele 4 şi 1 din Între timp a sosit la Turtucaia şi Regimentul 84, pus la dispoziţia secto- Batalionul 2 din Regimentul 2 grăni- rului de comandantul capului de pod. ceri care a fost repartizat tot Brigăzii Deoarece între timp inamicul 29 şi dispus între Regimentul 34 şi ocupase şi celelalte centre din sector, Batalionul 1 din Regimentul 74. acest contraatac a fost respins cu Inamicul profitând de succesul ata- uşurinţă de infanteria şi artileria cului, a hotărât să continue ofensiva acestuia. Succesul ofensivei bulgare pentru cucerirea celorlalte centre şi a în acest sector a fost posibil datorită poziţiei a 2-a de rezistenţă din şi modului de acţiune al trupelor Sectorul III48. noastre, care nu şi-au sincronizat Acţiunile din ziua de 24 august/6 mişcările, cedând fără motiv poziţiile septembrie au fost cele mai dramatice de apărare destul de bine organizate, şi ultimele în Capul de pod Turtucaia. de pe linia centrelor46. Comandantul Capului de pod, Faţă de situaţia existentă la primind ordinul expres de la Armata Turtucaia, comandantul Armatei a 3- a 3-a de a rezista până la ultimul om, a române a hotărât să intervină cu a dat în noaptea de 23-24 august/5-6 diviziile 19 şi 9 infanterie de la septembrie ordinul de luptă pentru a Bazargic şi Silistra pentru a ataca din doua zi, prin care urmărea să re- flanc şi inamicul. În acest scop s-a grupeze unităţile retrase pe linia a 2-a ordonat Grupului de Est să se de rezistenţă şi să constituie un grup îndrepte în marş forţat spre Turtucaia, de manevră în partea de est a iar Diviziei a 9-a să execute o ieşire Turtucaei, cu ajutorul căruia să con- din Silistra spre Turtucaia, lăsând la traatace în flancul drept al inami- Silistra numai 4 batalioane47. Au sosit cului, grup ce urma să facă joncţiu- deja în cursul acestei zile, Brigada 29 nea cu Divizia a 9-a de la Silistra. Infanterie cu 3 batalioane din Totodată, se avea în vedere şi o Regimentul 34 şi Batalionul 1 din evacuare a trupelor către Silistra, în Regimentul 74 cărora comandantul cazul în care situaţia ar fi impus acest capului de pod le-a ordonat să atace lucru49. pe direcţia centrelor 8-11, pentru a Ultimul batalion din Regimentul lovi din flanc trupele bulgare care 80 sosise la Turtucaia în dimineaţa ocupaseră aceste centre. Fiind primite zilei de 24 august/6 septembrie şi a

96 România în Marele Război fost destinat rezervei capului de pod. salvarea spre Dunăre sau spre Din artileria capului de pod, mai Silistra. rămăseseră la dispoziţia apărării 12 Ajutoarele care trebuiau să baterii. Inamicul informat că poziţia a sosească la Turtucaia, din diferite doua de rezistenţă nu avea lucrările motive nu au ajuns la timp la de amenajare terminate, a hotărât să destinaţie. Astfel Divizia a 9-a care se continue atacul în ziua următoare, cu deplasa spre Turtucaia a întâmpinat la misiunea de a cuceri şi această 15 km est de Turtucaia trupele poziţie fortificată. bulgare şi după o scurtă luptă, s-a Atacul din Sectorul I s-a de- întors la Silistra, iar Grupul operativ clanşat la orele 11.00 având obiectiv de Est, comandat de generalul rus recucerirea pădurii Turtucaia şi a Zaioncikovski în loc să execute centrelor 2-4. Pe lângă faptul că a ordinul comandantului Armatei a 3-a fost insuficient de bine organizat, române, a îndreptat trupele pe care le acest atac a debutat nefavorabil, comanda spre Bazargic51. Trupa trupele noastre când coborau valea demoralizată şi în majoritatea cazu- Turtucaia pentru a se îndrepta spre rilor rămasă fără comandanţi a în- remiza 2 au fost întoarse la flancul cercat un ultim refugiu spre debar- stâng de Brigăzile 1-a şi a 3-a din cader, iar ofiţerii s-au adunat la Divizia a 4-a bulgară, care în acel Cercul militar din Turtucaia, unde s-a moment ieşeau din pădurea Turtucaia hotărât ca cel mai vârstnic ofiţer să şi porneau la atac50. predea capul de pod. În Sectorul III, contraatacul Din totalul de 39.000 de militari iniţiat de Regimentul 34 infanterie, (în efectivul garnizoanei Turtucaia Regimentul 2 grăniceri şi Regimentul era inclus şi numărul de militari care 79 n-a putut progresa deoarece nu a au sosit pe parcursul luptelor) fost sprijinit de artilerie, reuşind doar bulgarii au luat prizonieri 480 ofiţeri pentru moment să oprească atacul şi 28.020 trupă, diferenţa de 10.500 o Brigăzii 1-a din Divizia 1-bulgară. reprezintă pierderile în acţiunile de Către orele 12.00 infanteria inamică, luptă, precum şi 3.500 de militari sprijinită puternic de artileria grea, în care au reuşit să se salveze trecând pofida încercărilor disperate ale Dunărea sau retrăgându-se spre apărătorilor, a reuşit să cucerească Silistra. ultimele rezistenţe din acest sector, iar până la orele 16.00, să cucerească Cauzele şi consecinţele înfrân- toată poziţia a doua de rezistenţă şi gerii armatei române la Turtucaia platoul de la sud de Turtucaia. Ru- perea apărării pe linia a doua de Pierderea Capului de pod rezistenţă a însemnat începutul de- Turtucaia s-a datorat în principal unor zastrului, trupele române, dezor- cauze de ordin intern care au ţinut de ganizate, fără comandanţi au început modul de organizare şi dispunere a retragerea generală, căutându-şi forţelor care au acţionat în această

97 POLIS zonă a Frontului de Sud. subunităţile din subordine, în mai Deşi în capul de pod exista o multe rânduri, linia principală de divizie, statul major al acesteia era rezistenţă fără ca acest lucru să fie departe de a răspunde nevoilor ope- necesar. rative. Format din doi căpitani, acesta O altă deficienţă poate fi con- s-a dovedit în general neputincios în siderată aceea că unităţile destinate să faţa avalanşelor de situaţii deosebite apere Capul de pod Turtucaia, au fost apărute în timpul luptelor. Reparti- majoritatea formate la mobilizare zarea pe sectoare a forţelor a fost numai din oameni aduşi din rezervă. deficitară, întărindu-se nejustificat Prezenţa acestora a lăsat în general de Sectorul I, s-a lăsat descoperit dorit, în unele situaţii cum a fost la Sectorul II, unde s-a produs de fapt Regimentul 76 de infanterie aceştia atacul principal al inamicului. Acest au fost obişnuiţi ca la fiecare sfârşit inconvenient s-a datorat neînde- de săptămână sau în zilele de plinirii în mod necorespunzător al sărbătoare să fie învoiţi câte două misiunilor de recunoaştere de către zile, iar când regimentul a fost unităţile destinate în acest scop. dislocat la Turtucaia şi nu s-a mai Eşalonul superior nu a sprijinit cu acordat această facilitate, cazurile de nimic această activitate, datele despre lipsă nemotivată erau foarte dese53. inamic fiind foarte vagi şi Cu excepţia Regimentului 36 contradictorii. Totuşi, şi în aceste Infanterie, celelalte unităţi aveau condiţii, când informaţiile despre comandanţii de companii ofiţeri de planul de ofensivă al armatei bulgare rezervă, iar dotarea cu armament şi erau foarte puţine, comandamentul tehnică era precară. Au fost însă şi capului de pod, trebuia să ia în calcul situaţii când, beneficiind de coman- că un atac asupra Sectorului II era danţi competenţi, multe din aceste mult mai posibil deoarece acesta nu unităţi şi subunităţi s-au comportat putea fi sprijinit de artileria flotei sau foarte bine. Este cazul Regimentului de bateriile din stânga Dunării faţă de 79 Infanterie, care condus cu fer- celelalte două sectoare care aveau mitate şi pricepere de comandantul flancurile sprijinite pe Dunăre52. O său, locotenent-colonelul Dumitrescu, altă cauză majoră a eşecului de la a reuşit să ţină piept unui inamic mult Turtucaia a fost modul, în general superior şi numai în urma unor mari defectuos, de acţionare a trupelor. pierderi inamicul a putut să atace Din momentul declanşării atacului de apărarea Sectorului II. La cererile către bulgari, acestea, prost conduse repetate ale comandantului capului de comandanţi, au executat de regulă de pod de a i se trimite cel puţin un manevre greşite. Aşa, spre exemplu regiment activ ca rezervă mobilă, i s- neevaluând corect situaţia, coman- a trimis în cele din urmă patru dantul Sectorului I a luat iniţiative, în batalioane de miliţii a căror valoare totală discordanţă cu realităţile câm- combativă era practic nulă54. Co- pului de luptă, de a părăsi cu mandantul capului de pod nu a

98 România în Marele Război organizat o rezervă la nivelul diviziei dat o altă misiune trupelor sale, în măsură să intervină operativ la precum şi indeciziei generalului nevoie. În primele zile a fost întărit Basarabescu, care nu a reuşit să Sectorul I în urma cererilor repetate ajungă cu Divizia a 9-a în acest ale comandantului acestuia, iar pe sector al frontului. Elementul psiho- timpul luptelor, batalioanele care au logic a fost cel care a contat cel mai venit în sprijinul Turtucaiei au fost mult în ultimele zile la Turtucaia. imediat introduse în luptă, fără să fie Copleşiţi de numărul atacurilor, o concepţie clară de folosire a bombardaţi neîncetat de artileria grea acestora. bulgară, care a sprijinit foarte bine Mijloacele de luptă, în special atacul, simţind din plin lipsa unor artileria, nu corespundea nevoilor de comandanţi hotărâţi, care să îi con- apărare, multe din piese erau vechi, ducă la victorie, au fost cauze care au altele nu aveau platformele terminate, dus la deznădejde, deprimare şi şi, ceea ce era şi mai grav, au fost panică în rândul militarilor. Când s-a piese care nu aveau suficientă constatat că de fapt Divizia a 9-a nu a muniţie sau altele ce nu au avut sosit, aşa cum însuşi comandantul muniţia corespunzătoare şi deci nu au capului de pod a transmis în tranşee, putut executa focul. Astfel, piesele de panica a devenit generală, trupele 150 mm au avut numai 150 lovituri retrăgându-se în debandadă căutân- de tun, care s-au terminat în primele du-şi scăparea spre Dunăre sau două zile de luptă55. Deşi a fost o Silistra56. perioadă de acalmie, în zilele de 20- După căderea Turtucaiei, pentru 22 august/2-4 septembrie, coman- interzicerea dezvoltării ofensivei damentul capului de pod nu a luat bulgare, Comandantul Armatei a 3-a măsuri suficiente pentru oprirea ina- române, a ordonat, în seara aceleaşi micului care se concentra în vederea zile, Grupului Operativ de Est, în ocupării bazei de plecare la ofensivă. compunerea căruia a intrat şi Divizia Astfel că în acele zile trupele bulgare a 9-a să se retragă şi să reziste pe şi-au desfăşurat nestingherite acti- linia întărită de la sud de aliniamentul vitatea, constând în special în Medgidia – Constanţa. instalarea observatoarelor, stabilirea Concomitent cu această acţiune, legăturilor şi ocuparea poziţiilor de trupele aliate desfăşurau cu succes tragere de către artilerie. lupta pentru eliberarea oraşului Deşi comandantul Armatei a 3-a, Bazargic şi au preluat iniţiativa pe generalul Aslan Mihai, ca urmare a porţiunea estică a frontului din sudul deteriorării situaţiei de la Turtucaia, a Dobrogei. ordonat ca celelalte mari unităţi din O consecinţă importantă a in- Grupul de Est să intervină urgent la succesului de la Turtucaia a consti- Turtucaia, acest ordin nu a fost exe- tuit-o regruparea forţelor de pe cutat, din cauza lipsei de receptivitate Frontul de Sud. Marele Cartier a generalului Zaioncikovski care a General român, analizând situaţia

99 POLIS complexă creată în Dobrogea, a germane pătrunse pe teritoriul hotărât, având în vedere şi noile naţional. misiuni ce reveneau acestui front, Pierderea unui sector de front, constituirea Armatei de Dobrogea care era secundar, şi care pe an- formată din Corpul 47 rus, diviziile 9 samblu nu periclita acţiunile de pe şi 19 române şi Brigada 5 Călăraşi, Frontul de Nord, nu trebuia să mo- cu misiunea de a ataca imediat difice Planul de campanie. Conti- inamicul în direcţia Turtucaia. nuarea operaţiilor pe frontul prin- Armatei a 3-a îi revenea misiunea să cipal, ar fi permis atingerea obiecti- apere cursul Dunării între Olt şi vului strategic stabilit şi în acest fel s- Moviliţa. Deoarece inamicul a primit ar fi împiedicat concentrarea divi- întăriri, luptele pentru eliberarea ziilor germane în Transilvania. Bazargicului s-au desfăşurat cu difi- În concluzie, se poate afirma că cultate, situaţie ce a determinat amâ- în campania din anul 1916 s-a pierdut narea contraofensivei spre Turtucaia iniţiativa strategică pe ambele teatre şi replierea Armatei de Dobrogea pe de operaţii, atât din cauze subiective, aliniamentul Cuzgun – Caraomer – care au aparţinut în general factorilor Mangalia. Pierderea Turtucaiei a avut interni, dar şi din motive obiective, consecinţe şi asupra desfăşurării cum a fost nerespectarea prevederilor planului român de campanie. Convenţiei militare de către aliaţii Evoluţia nefavorabilă a eveni- ţării noastre. S-a confirmat încă o mentelor din sudul Dobrogei, a dată, ca de atâtea ori în istoria determinat Marele Cartier General să noastră, importanţa deosebită care ordone oprirea ofensivei de pe trebuie acordată forţelor armate care Frontul de Nord şi dislocarea de pe în orice moment trebuia să fie acest front a 7 divizii, care împreună pregătite, singure sau în cooperare cu cu forţele româno-ruse din Dobrogea aliaţii conjuncturali, să îndeplinească să declanşeze o operaţie de anvergură misiunile ce le revin. pentru înfrângerea trupelor bulgaro-

Note

1 Col. Constantin Zagorit, Turtucaia , României, 1916-1919, vol I, Editura Editura Institutului de arte grafice, Ştiinţifică şi Enciclopedică, Ploieşti, 1939, p. 16. Bucureşti, 1988, pp. 111-115. 2 G.A.Dabija, Armata română în 4 Constantin Zagorit, op. cit., pp. 18-19. războiul mondial (1916-1918), 5 Ibidem, p. 20. Editura Hertz, Bucureşti, 1936, p. 6 A.M.R., fond Marele Stat Major, 179. Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 803, f. 3-6 3 Constantin Kiriţescu, Istoria 7 Constantin Zagorit, op. cit., p. 20. războiului pentru întregirea

100 România în Marele Război

8 România în anii primului război mondial, vol.1, Documente – Anexe, mondial, vol. 1, Editura Militară, p. 571. Bucureşti, 1987, p. 8. 31 G.A. Dabija, op. cit., p. 202. 9 Constantin Zagorit, op.cit., pp. 16-17. 32 România în războiul mondial, vol. 1, 10 Ibidem, p. 21. op. cit., p. 496. 11 G.A. Dabija, op. cit., p. 181. 33 Ibidem, p. 497. 12 Constantin Zagorit, op. cit., p. 17. 34 G.A. Dabija, op. cit., p. 207. 13 Ibidem, p. 24. 35 Ibidem, p. 208. 14 Documentul 271, Instrucţiunile 36 A.M.R., fond Marele Stat Major, speciale pentru Turtucaia în România Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 802, f. 13 în războiul mondial, vol. 1, 37 România în războiul mondial, vol. 1, Documente – Anexe, p. 479. op. cit., p. 495 15 A.M.R., fond Marele Stat Major, 38 Ibidem, p. 496 Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 803, f.1. 39 G.A. Dabija, op. cit., p. 216. 16 G.A. Dabija, op. cit., p. 181. 40 Constantin Zagorit, op. cit., p. 137. 17 Constantin Zagorit, op. cit., p. 25. 41 România în războiul mondial, vol. 1, 18 Ibidem, p. 26. op.cit., p. 510. 19 Istoria militară a poporului român, 42 Ibidem, p. 511. vol. 5, Editura Militară, Bucureşti, 43 Ibidem, p. 513. 1988, op.cit., p. 421. 44 A.M.R., fond Marele Stat Major, 20 A.M.R., fond Marele Stat Major, Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 802, f. 16-17. Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 803, f. 2. 45 România în războiul mondial, vol. 1, 21 Constantin Kiriţescu, op. cit., p. 319. op. cit., p. 516. 22 A.M.R., fond Marele Stat Major, 46 A.M.R., fond Marele Stat Major, Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 803, f. 2- Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 802, f. 14. 3. 47 Ordinul telefonic al Armatei a 3-a 23 Constantin Zagorit, op. cit., pp. 33-35. către Divizia 9 în România în 24 A.M.R., fond Marele Stat Major, războiul mondial, vol. 1, Documente Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 802, f. 11. – Anexe, p. 586. 25 România în războiul mondial 1916- 48 A.M.R., fond Marele Stat Major, 1919, vol. 1, Editura Imprimeria Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 802, f. 16. Naţională, Bucureşti, 1934, p. 483. 49 România în războiul mondial, vol. 1, 26 G.A. Dabija, op. cit., p. 199. op. cit., p. 542. 27 România în Războiul Mondial, vol. 1, 50 G.A. Dabija, op. cit., p. 241. op. cit., p. 484. 51 Constantin Kiriţescu, op. cit., p. 331. 28 G.A. Dabija, op. cit., p. 201. 52 G.A. Dabija, op. cit., p. 253. 29 România în războiul mondial, vol. 1, 53 A.M.R., fond Marele Stat Major, op. cit., pp. 492-493. Secţia 3 Operaţii, dosar nr. 802, f. 38. 30 1Documentul 325, Telegrama nr. 124 54 Ibidem, f. 39. din 21 august/3 septembrie 1916, în 55 Ibidem, f. 41. România în timpul războiului 56 G.A. Dabija, op. cit., p. 254.

101 POLIS

Bibliografie

Lucrări cu caracter general şi special: neamului, Editura Coresi S.R.L., Bucureşti, 1993. ANASTASIU, Ioan, general, Războiul IOANIŢIU, Alexandru, locotenent- pentru întregirea neamului, Studiu colonel, Războiul României, 1916- critic, Bucureşti, 1936. 1918, vol. I-II, Bucureşti, f.a. ATANASIU, Victor, Iordache, Anastasie, KIRIŢESCU, Constantin, Istoria Iosa, Mircea, Oprea, Ion M., războiului pentru întregirea Oprescu, Paul, România în primul României, 1916-1919, vol. I, Editura război mondial, Editura Militară, Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979. Bucureşti, 1989. BÂRZOTESCU, Laurenţiu, colonel, O MAGHIAR, Nicolae, Dănilă, Ion, amintire. Operaţiunile iniţiale din Moise, Leonida, Ferdinand I. Cuvânt Dobrogea în anul 1916, Bucureşti, pentru întregirea neamului românesc, 1926. Editura Metropol, 1994. CAMPUS, Eliza, Din politica externă a NUŢU, Constantin, Desăvârşirea României, 1913-1947, Editura unificării statului naţional român, Politică, Bucureşti, 1980. Editura Academiei, Bucureşti, 1968; CAZAN, Gheorghe-Zoner, Şerban, POPA, Mircea, N., Primul război România şi Tripla Alianţă 1878- mondial 1914-1918, Editura 1914, Bucureşti, 1979. Ştiinţifică şi Enciclopedică, CUPŞA, Ion, colonel, Armata română în Bucureşti, 1979. campaniile din anii 1916-1917, ZAGORIT, Constantin, colonel, Editura Militară, Bucureşti, 1967. Turtucaia, Institutul de arte grafice DABIJA, G.A., general, Armata română „Concurenţa”, Ploieşti, 1939. în războiul mondial (1916-1918), ***, România în războiul mondial 1916- Editura Hertz, Bucureşti, 1936. 1919 vol. I Documente – Anexe, DEAC, Augustin, Caracterul participării Editura Imprimeria Naţională, armatei române la primul război Bucureşti, 1934; mondial, Bucureşti, 1973. ***, România în relaţiile internaţionale FALKENHAYN, Erich von, general, Le 1699-1939, Editura Junimea, Iaşi, comandament supreme de l'Armee 1980. allemande, 1914-1916 et ses decisions essentieles, Paris, 1921. Presă şi reviste IBIDEM, Compania Armatei a 9-a germane împotriva românilor şi CAZAN, Gheorghe, „Evoluţia relaţiilor ruşilor 1916-1917, Bucureşti, 1934. economice româno – austro – GĂVĂNESCU, Constantin, general, ungare”, în Revista de istorie , nr. 3, Războiul nostru pentru întregirea Bucureşti, 1971.

102 România în Marele Război

Cooperarea militară româno-rusă în anul 1916

(Romanian - Russian Military Cooperation in 1916)

Ion GIURCĂ

Abstract: The political and military relation between Romania and Russia during 1916 were marked by several milestones as follows: the signing of the political and military convention on 4/17 August, the military cooperation in and in the Eastern Carpathians, the provision of the conditions for an important part of the Romanien armed forces to regroup in Moldova in early December. The collaboration was not only direct, through the Romanian and Russian military missions attached to the Great General Headquartiers, but also indirect, through the correspondence between the political and military decision-making factors in the two countries. Under the circumstances of the major crisis in December 1916, Russian authorities unsuccessfully attempted to subordinate the Romanian state military capabilities east of the Dniester. The collaboration between the two allied countries proved to be, because of the Rissian authorities attitude, a factor that contributed to Romania’s insecurity.

Keywords: armed, collaboration, convention, countrie, insecurity,mission, political, relations, Romania, Russia, support

Intrarea României în prima general al războiului ce vom conflagraţie mondială a fost o întreprinde este realizarea idealului atitudine adoptată după doi ani de nostru naţional, adică întregirea neutralitate, perioadă în care guver- neamului. Cucerirea teritoriilor lo- nul român, a desfăşurat negocieri cuite de români, ce se găsesc astăzi pentru încheierea unei convenţii înglobate în monarhia Austro- politice şi militare care să includă Ungară, trebuie să fie fructul prevederi clare în privinţa realizării războiului”1, formulare care se scopului politic şi militar al răz- regăseşte şi în Proiectul de operaţiune boiului. Din acest punct de vedere în vederea unui război contra lucrurile erau clare chiar din anul Puterilor Centrale şi Bulgariei- 1914 când în planurile şi proiectele Ipoteza Z, pus în aplicare în august de operaţiuni era înscris că: ,,Scopul 1916.

103 POLIS

Concomitent cu activităţile pe conferinţe, intervenţii în sedinţele plan politic intern şi internaţional Camerei Deputaţilor şi Senatului. pentru pregătirea întrării în război, Pregătirea materială a războiului guvernul a lucrat intens pentru a fost cea mai dificilă, dat fiind faptul pregătirea ţării şi armatei în vederea că la declanşarea conflagraţiei nivelul aducerii la un nivel al capacităţii de pregătire al armatei, sub aspectul combative care să asigure, în dotării şi încadrării, era total condiţiile sprijinului material şi necorespunzător în raport cu nivelul operaţional al aliaţilor, îndeplinirea armatelor ajgajate deja în confla- scopului războiului. Situaţia a fost graţie. Primul ministru a cunoscut dificilă, deoarece poziţia de neu- acest aspect, a dispus măsurile care tralitate era dezavantajoasă în planul se impuneau, dar slaba dezvoltare a relaţiilor internaţionale, în condiţiile industriei româneşti nu a permis în care opţiunea politică nu a fost decât modeste realizări până în vara exprimată ferm decât destul de târziu anului 1916 şi chiar pe întreaga liderilor statelor Antantei prin perioadă a războiului. În acele con- intermediul miniştrilor acreditaţi la diţii, apelul la liderii statelor occi- Paris, Londra, Roma şi Petrograd sau dentale pentru acceptul guvernelor pe prin trimişii speciali ai primului care le conduceau să livreze arma- ministru, cum a fost cazul colonelului ment, muniţii şi material de război a Vasile Rudeanu. fost o constantă a activităţii desfă- Pe plan intern pregătirea politică şurate începând cu toamna anului a războiului s-a desfăşurat în condiţii 1914. Rezultatele au fost sub aştep- dintre cele mai bune, în contextul în tări, în condiţiile în care opţiunea pro care clasa politică în marea ei Antanta a României nu a fost majoritate se pronunţa direct sau tacit anunţată decât târziu, astfel că abia pentru intrarea în război de partea începând cu anul 1916 lucrurile au Antantei, opoziţia parlamentară fiind luat un curs favorabil României.2 practic redusă la tăcere prin În perioada neutralităţii relaţia cu înţelegerea directă a liderilor acesteia Rusia a fost bună în condiţiile în care cu primul ministru, iar formatorii de la 18 septembrie/1 octombrie 1914 a opinie au avut un rol pozitiv în fost semnat Acordul Diamandy- pregătirea populaţiei pentru jertfa Sazonov, prin care ,,Rusia se anga- care urma a fi făcută în vederea jează să se opună la orice atingere a realizării idealului national. A existat statu-quo-ului teritorial al României o opoziţie la război, un curent pro în fruntariile actuale. Ea se obligă Puterile Centrale, dar cel majoritar, depotrivă să recunoască României covârşitor, a fost pro Antanta. Fiecare dreptul să-şi anexeze părţile din din părţi avea argumentele sale, mai monarhia Austro-Ungară locuite de mult sau mai puţin convingătoare, pe români. Cât priveşte Bucovina, prin- care le exprima în limita posibi- cipiul naţionalităţilor ne va servi de lităţilor din acea perioadă prin presă, bază la delimitarea teritoriilor

104 România în Marele Război anexate de către Rusia şi România. partea de sud a acestei provincii, Această delimitare va fi săvârşită având ca limită râul Siret. Acceptînd după constatările făcute la faţa unele concesii, partea română consi- locului. Pentru aceasta o comisie dera ca râul Prut să fie limita nordică inter-administrativă va fi numită şi a teritoriului care să ne revină, ea va primi instrucţiuni pline în insistându-se pe dorinţa ca oraşul spiritul împăciuitor de care sunt Cernăuţi să fie atribuit României, însufleţite ambele guverne. România având în vedere că era un centru al poate ocupa teritoriile mai sus românismului. menţionate, cândva judeca mai bine, Negocierile pentru încheierea Rusia se obligă să facă să fie convenţiilor politice şi militare au aprobate de către cabinetele de la fost de durată şi complicate, în cele Londra şi din Paris, instrucţiunile de din urmă puterile occidentale au mai sus.”3 convins Rusia să accepte cerinţele În aceeaşi zi, având autorizarea României, mai mult, să fie cea care primului ministru, care obţinuse să se implice nemijlocit în elaborarea acordul regelui Carol I, aşa cum I.I.C. conţinutului acestora şi realizarea Brătianu avea să declare la 11/24 procedurii de semnare. Din acest decembrie 1918 într-o şedinţă a punct de vedere ministrul Rusiei la Camerei Deputaţilor, Constantin Bucureşti a avut un loc şi rol in- Diamandy îi declara lui S. D. contestabil, dovadă, poate, şi faptul Sazonov că ,,România se angajează că numele său este înscris primul în din partea ei, să păstreze o neu- rândul semnatarilor, deşi cutumele tralitate amicală faţă de Rusia, până diplomatice consacră trecerea lor în în minutul când dânsa va ocupa ordinea alfabetică a statelor pe care le părţile din monarhia Austro-Ungară reprezintă. locuite de români.”4 La 4/17 august 1916 în casa lui Începerea negocierilor pentru Vintilă Brătianu din Bucureşti, după încheierea convenţiei politice şi ce a obţinut semnăturile celorlalţi militare, mai ales desfăşurarea lor cu miniştri ai statelor Antantei acreditaţi intensitate mare în anii 1915 şi 1916, la Bucureşti, Poklevski Koziel a a fost marcată de divergenţe între semnat împreună cu primul ministru partea română şi rusă în privinţa român cele două convenţii. teritoriului din Bucovina care urma Convenţia politică prevedea la să revină României. Partea română articolul 4 limitele teritoriale din solicita iniţial ca întregul teritoriu al monarhia Austro-Ungară pe care Bucovinei să ne revină, în timp ce România avea dreptul să le anexeze. partea rusă, care clama aplicarea Convenţia militară, care avea principiului naţionalităţilor, mizînd importanţa sa din perspectiva desfă- pe numărul mai redus al românilor în şurării operaţiilor armatei române şi a rapot cu celelalte populaţii, considera viitoarei colaborări cu trupele ruse că România trebuia să primească prevedea, între altele:5 flota rusă va

105 POLIS garanta siguranţa portului Constanţa, Dacă pe plan politic şi militar, să împiedice debarcarea de trupe cel puţin în documente semnate, inamice pe coastele române şi orice lucrurile au fost rezolvate în acord cu incursiuni pe Dunăre în susul gurilor cerinţele formulate de către primul acestui fluviu; vasele de război ministru român, conducerea militară ruseşti, care se vor servi de Dunăre, rusă nu era încântată de viitoarea atât pentru a apăra malurile, cât şi colaborare româno-rusă. pentru a da concurs armatei şi flotei Odată cu intrarea României în române, vor fi sub ordinele coman- război, la început Rusia a respectat în dantului şef al armatelor române şi vor cea mai mare parte angajamentele coopera pe acest râu cu escadra de asumate prin convenţia militară, monitoare româneşti; Rusia se obligă pentru ca după pierderea iniţiativei de în momentul mobilizării armatei ro- către armata română pe frontul din mâne, să trimită în Dobrogea două Transilvania, la care şeful Marelui divizii de infanterie şi una de cavalerie Cartier General rus a avut o vină, cel pentru a coopera cu armata română în puţin de ordin moral, de la Moghilev contra armatei bulgare; alături de semnalul era că ,,România se apără celelalte state ale Antantei, Rusia se pe Siret”, deziderat pe care Rusia şi obliga să procure României muniţii şi armata sa la realizat la începutul lunii material de război, care vor fi trans- decembrie 1916. portate de vase româneşti sau aliate şi Adevărata colaborare militară tranzitate prin Rusia; acordul în timpul româno-rusă a început în momentul operaţiilor militare al armatelor când se profila înfrîngerea trupelor româno-ruse sau orice schimbare, lă- Diviziei 17 infanterie române în murire sau adaos în vederea unei capul de pod de la Turtucaia, care a legături permanente, se va stabiili la creat o mare emoţie la Marele Cartier cartierul general respectiv; cooperarea General român şi în rândul populaţiei armatelor aliate nu implică subor- care trăia euforia victoriilor de pe donarea uneia dintre părţile con- frontul din Transilvania. tractante celeilalte; trupele ruse şi În ziua de 24 august/6 septembrie române vor acţiona sub comandament 1916, când Turtucaia a fost ocupată propriu, în zona lor distinctă de ope- de către trupele Puterilor Centrale, raţiuni şi vor avea o completă inde- regele Ferdinand I şi I.I.C. Brătianu pendenţă în conducerea operaţiunilor. simţeau pentru prima dată că ajutorul Documentul mai prevedea că pentru promis de Rusia nu-şi făcea efectele coordonarea operaţiilor armatei ruse scontate, drept pentru care i-au şi române, un reprezentant al armatei transmis telegrafic ţarului, prin gene- române trebuia să se găsească la ralul Constantin Coandă, date privind cartierul general rus, iar unul al situaţia de pe frontul din Dobrogea, armatei ruse la cartierul general al solicitându-i sprijin militar, aşa cum armatei române. fusese convenit: ,,Eu m-am angajat cu toate forţele mele împotriva

106 România în Marele Război inamicilor Antantei sub promisiunea create în România, prin evacuarea că voi fi susţinut pe toate fronturile. posibilă a acestei provincii motivul Cer Majestăţii Voastre să mă susţină pentru care eu insist pentru a obţine pe frontul transdanubian şi a un nou contingent de forţe rus, dar în provoca ofensive pe alte fronturi, mod egal şi în cel al situaţiei gene- cum a fost convenit, în scopul de a rale, care cere să se oprească la timp uşura presiunea la care sunt supus.”6 succesele avute pentru a încuraja În locul unui ajutor militar acţiunea din Bulgaria. Aceasta ar concret şi susţinut, de la Moghilev au anihila în mod egal concursul pe venit mai multe sfaturi şi sugestii care am vrea să-l dăm armatelor privind rezolvarea situaţiei strategice imperiale prin operaţiunile noastre create, în locul unor forţe şi mijloace în Transilvania.”8 cu care să se oprească ofensiva În loc să trimită forţe în bulgară în Dobrogea. În cadrul Dobrogea şi să declanşeze o ofensivă întâlnirii cu generalul M.V. Alekseev viguroasă la Salonic, atât generalul generalul C. Coandă a fost însărcinat M.V. Alekseev, cât şi generalul să transmită la Marele Cartier Joseph Joffre, au avut un punct de General român punctul său de vedere comun în privinţa rezolvării vedere, recomandând: ,,…cel mai situaţiei din Dobrogea, scoaterea mare calm şi de a nu considera acest unor forţe din compunerea armatelor insucces decât ca pe un episod de 1 şi 2 române, trimiterea acestora pe război; că ei au avut asemenea frontrul de sud, oprirea temporară a decepţii şi că, cu calm, se poate ajunge la o situaţie mai bună. ofensivei din Transilvania, urmând ca Generalul a adăugat că, după asta, reluarea acesteia să aibă loc atunci el va convoca pe generalul Janin când condiţiile vor permite . Aşa dar, (reprezentantul Marelui Cartier aliaţii noştri de bază, Rusia şi Franţa, General francez la STAVKA, n.a.) în loc să-şi respecte angajamentele pentru a-l ruga să transmită, din asumate, ofereau soluţii care să nu partea sa, generalului Joffre de a da impună implicarea lor directă, dar ordin generalului Sarrail să preia cât care aveau consecinţe grave asupra mai repede ofensiva energică.”7 realizării scopului politic şi militar al Atât regele Ferdinand I cât şi intrării noastre în război. I.I.C. Brătianu au fost total nemul- Ca o primă măsură faţă de ţumiţi de răspunsul primit, dovadă situaţia critică din Dobrogea, în acord fiind că în zilele care au urmat, cu prevederile convenţiei militare, ambii, împreună sau separat, au pentru realizarea unităţii de comandă reluat solicitările către Marele Cartier asupra forţelor din Dobrogea, regele General rus pentru trimiterea de forţe Ferdinand I l-a numit comandant pe în Dobrogea, în special unităţi de generalul rus Andei Medardovitovici artilerie, arătând că: ,,Nu este numai Zaioncicovski, comandantul Corpului în interesul corpului ruso-român din 47 sosit în spaţiul dintre Dunăre şi Dobrogea şi a situaţiei militare Mare.

107 POLIS

La 27 august/9 septembrie 1916 frontul secundar pentru înfrângerea generalul J. Joffre transmitea Marelui Armatei 3 bulgare, iar al doilea s-a Cartier General român că trupele pronunţat pentru continuarea ofen- franceze de la Salonic executau sivei în Transilvania, soluţie corectă, manevrele de forţe şi mijloace în în acord cu scopul politic şi militar al vederea trecerii la ofensivă, acţiuni războiului în care ne angajasem. care s-au declanşat a doua zi şi au Consiliul de Război a confirmat mă- durat până la 20 septembrie/3 surile adoptate anterior în privinţa octombrie 1916, fără rezultate care să acţiunilor din Transilvania, şi-a influenţeze situaţia trupelor bulgare însuşit propunerea generalului de la frontiera cu România. Alexandru Averescu pentru rezol- Sfaturile venite de la cei doi varea ,, problemului strategic” din aliaţi, preocupaţi mai mult de pro- Dobrogea, iar regele Ferdinand I a priile probleme decât ale românilor, hotărât să-l numească pe acesta comportament constant al marilor comandant al Grupului de armate puteri în raporturile cu statele mici, ,,Sud”, i-a acordat libertate de acţiune considerate ca având interese limi- pentru pregătirea şi executarea a ceea tate, au fost imediat receptate la ce a rămas în istoria noastră militară Marele Cartier General român, astfel sub denumirea de Manevra de la că între 26-29 august/8-11 septem- Flămânda. brie 1916, prin ordine succesive s-a Aşadar, la 2/15 septembrie 1916 dispus oprirea ofensivei din se consuma primul episod al coope- Transilvania pe aliniamentele pe care rării militare româno-ruse, participan- se găseau trupele celor trei armate, ţii la Consiliul de Război însuşindu-şi scoaterea a trei divizii de la armatele sugestiile aliaţilor ruşi şi francezi, 1 şi 2 şi trimiterea lor în Dobrogea, astfel că centrul de greutate al ope- constituirea unui grup de armate sub raţiilor militare a fost schimbat din comandă unică, convocarea pentru Transilvania în Dobrogea, efectul 2/15 septembrie a unui Consiliu de imediat şi iremediabil fiind pierderea Război în care să se analizeze situaţia iniţiativei strategice pe direcţia şi să se adopte decizii prin care se principală de acţiune. urmărea rezolvarea unei situaţii care Manevra de la Flămânda a fost alarmase întreaga conducere politică bine pregătită în cooperare cu coman- şi militară a ţării şi în special danţii militari ruşi, dar desfăşurarea populaţia Bucureştiului. operaţiunilor de trecerea Dunării au Consiliul de Război de la Periş9 a fost stânjenite de o ploaie torenţială fost marcat de disputa dintre generalii care a avut ca efecte: creşterea bruscă Alexandru Averescu şi Constantin a nivelului apelor Dunării, s-a creat Prezan10 în legătură cu problema posibilitatea acţiunii flotei austriece desfăşurării operaţiilor militare, în care fusese blocată în golful Belene, cadrul căruia primul a susţinut ideea inundarea sectorului de trecere a unei acţiuni ofensive de amploare pe fluviului, astfel că planul stabilit a

108 România în Marele Război fost perturbat. În toată această pe- octombrie 1916 ,,Ordinul de operaţii rioadă autorităţile române au con- nr. 10”, cu un conţinut discutabil din tinuat cererile către cele ruse pentru punct de vedere al formulării: trimiterea de material de artilerie, în ,,Inamicul fiind fixat în Dobrogea, special artilerie grea, dar totul se sunt hotărât a relua planul iniţial al limita la promisiuni şi justificări. Mai ofensivei pe frontul de Nord şi Nord- mult, era acută problema transpor- Vest. În acest scop, am dispus a se turilor de material de război venit din face o nouă grupare a forţelor, Franţa şi Anglia în portul Vladivostok, formând o masă de manevră în văile unde materialele erau blocate, iar la superioare ale Oltului şi Mureşului. intervenţia generalului C. Coandă pe Până la adunarea masei de manevră, lângă Marele Duce Sergiu acesta i-a misiunea Armatelor de Nord şi a II-a răspuns că: ,,…problema transpor- este de a rămâne în o defensivă turilor depinde de ministrul de activă, respingând atacurile inami- război, de cel al căilor ferate şi de cului şi păstrând poziţiile ocupate.” 12 ministrul lucrărilor publice; că Ordinul s-a dovedit a fi ina- generalul Alekseev şi cu atât mai plicabil în condiţiile în care presiunea mult Alteţa Sa Imperială nu se pot armatelor Puterilor Centrale din amesteca în acestea, că problema nu Transilvania era irezistibilă pentru va fi soluţionată nici chiar de Armata II-a, prin urmare, apărarea Majestatea Sa Împăratul, dar că Dobrogei a fost lăsată în sarcina Majestatea Sa o va solicita cu comandantului Armatei de Dobrogea, insistenţă.”11 generalul Alexandru Averescu a fost Majoritatea autorilor lucrărilor trimis să preia comanda Armatei 2, care abordează subiectul şi analizează iar pentru evitarea unei situaţii operaţia de la Flămânda dau verdict catastrofale, bine intuită de către al cauzei eşecului acesteia condiţiile Marele Cartier General român, s-a meteorologice, care au împiedicat ordonat o amplă manevră de forţe şi trecerea rapidă a Dunării în Bulgaria. mijloace de pe frontul de sud pe cel Real, nu a fost vorba despre un eşec din Transilvania, trecerea la apărare ci doar de renunţare la operaţiile pe poziţiile de plecare la ofensivă din ofensive planificate pe frontul din luna august, misiunea principală a Dobrogea, pe fondul situaţiei grave celor trei armate din Transilvania create în Transilvania prin trecerea la fiind apărarea teritoriului national ofensivă a trupelor Puterilor Centrale, împotriva unei intenţii de invazie din în special a Armatei 9 germane care parte trupelor Puterilor Centrale către înainta într-un ritm rapid pe direcţia Bucureşti pe Valea Prahovei şi spre Sibiu, Făgăraş, Braşov. zona Moineşti-Comăneşti în Urmare a situaţiei grave din Dobrogea. Transilvania, în acord cu Marele În plină criză pe frontul din Cartier General rus, regele Ferdinand Transilvania, relaţiile militare I a semnat la 22 septembrie/5 româno- ruse au intrat într-o nouă

109 POLIS etapă, ca urmare a numirii de către Moghilev de către regele Ferdinand I ţarul Nicolae al II-lea a generalului cu un mesaj către ţarul Rusiei, a avut Mihail Alexandrovici Beleaev ,,ca o discuţie cu generalul M.V. reprezentant al armatei ruse pe lângă Alexeev, care, probabil la indicaţia Marele Cartier General al Coman- suveranului rus, a spus că: damentului de Căpetenie al armatei ,,..consideră de aici înainte frontul române. Generalul Beleaev va fi român, ca şi cel rus, ca pe un front însărcinat cu toate problemele care unic şi, în consecinţă, va dispune ca erau de resortul generalului Tatarinov forţele disponibile ruseşti să şi membrilor Misiunii Militare ruse, întărească forţele române acolo unde care trec toţi sub ordinele sale, ca şi necesităţile vor cere.”14 cu toate chestiunile privind operaţiile Cel mai interesant aspect din militare. S-a convenit ca Marele raportul trimis Marelui Cartier Gene- Cartier General român să se adre- ral român de către colonelul Paul seze, în viitor, generalului Beleaev.”13 Angelescu era viziunea generalului Decizia ţarului era răspunsul părţii rus asupra situaţiei din România şi a ruse la solicitarea Romîniei ca Franţa modului în care gândea acţiunile să trimită o misiune militară, sosită în viitoare: ,,Inamicul şi-a concentrat România la începutul lunii octombrie forţele, cel mult şapte divizii, între 1916, condusă de către generalul Braşov şi Târgu Secuiesc, pentru a H.M. Berthelot. Fără îndoială, ne ataca cu direcţia generală pe numirea generalului H.M. Berthelot valea râului Buzău. Este absolut consilier militar al regelui Ferdinand necesar în acest scop să rezistăm I nu era agreată la Marele Cartier unde ne găsim, concentrând restul de General rus, unde s-ar fi dorit ca forţe disponibile în jurul Buzăului. această poziţie să fie ocupată de către Fiindcă în faţa trupelor din Oltenia, generalul M.A. Beleaev. crede dânsul, nu sunt decât cel mult Documentele privind relaţiile două divizii inamice, generalul crede militare româno-ruse după 24 că trebuie neapărat să se ia de acolo septembrie/ 7 octombrie 1916, evi- două divizii, care împreună cu o denţiază preocuparea Marelui Cartier divizie luată de la sud de Bucureşti, General rus pentru rezolvarea ar face o masă care se va trimite situaţiei create în Transilvania şi apoi între Ploieşti şi Buzău, gravitînd spre în Carpaţii Orientali şi Meridionali. Buzău.”15 În acelaşi timp, Marele Cartier Privit din punctul de vedere al General român era preocupat mai analizei militare a spaţiului geografic, mult de acţiunile armatei ruse de la evaluarea generalului M.V. Alekseev flancul drept al Armatei de Nord, de poate fi apreciată corectă în anumite cooperarea cu trupele ruse pentru limite. Scoaterea unor forţe din oprirea ofensivei Puterilor Centrale. Oltenia era riscantă, dar se pune La 28 septembrie/11 octombrie 1916, întrebarea dacă nu cumva ideea era colonelul Paul Angelescu, trimis la sugerată în acord cu concepţia rusă

110 România în Marele Război de apărare a României pe Carpaţii situaţia o va cere, abandonând Orientali, Siret şi Dunărea Maritimă. Valahia occidentală şi, în ultimul Într-o altă discuţie dintre generalul rând, Bucureştiul. Scopul principal M.V. Alekseev şi colonelul Paul este de a conserva armata intactă. Angelescu, şeful Marelui Cartier Armata va putea relua ceea ce este General rus susţinea că Oltenia şi obligată să abandoneze temporar şi Capitala se port apăra cu forţe puţine, va fi capabilă să atingă scopurile că prezenţa masei de manevră în războiului. Contactul imediat cu curbura exterioară a Carpaţilor este flancurile noastre este absolut cea mai bună garanţie a apărării indispensabil, în scopul ca armata Bucureştiului. La 29 septembrie/12 română să nu fie decuplată de octombrie 1916 generalul rus transmi- trupele ruse. Cele două armate ale tea părţii române că: ,,…roagă să fim noastre nu trebuie să formeze decât siguri că, din toate punctele de vedere un singur front. În ceea ce priveşte şi în special din punct de vedere gruparea, ea este indispensabilă, militar, interesul propriu al ruşilor conformându-se direcţiei alese de este să susţină interesul României, inamic pentru atacul principal, de a care formează de acum înainte întări atât cât este posibil rezervele obiectivul preocupărilor sale con- voatre pe frontul Ploieşti Buzău.”17 tinue. Va lua în consecinţă toate La Marele Cartier General român măsurile pentru a le asigura cât mai nu era agreată cedarea unei părţi din repede şi mai bine.”16 teritoriul ţării, astfel că în urma unor Interesant de observant în toată analize serioase a fost adoptată o corespondenţa dintre autorităţile ruse hotărâre corectă, care la 8/21 şi române, în discuţiile cu generalul noiembrie 1916 a fost transmisă, prin C. Coandă, de la sfârşitul lunii sept- generalul C. Coandă, generalului embrie şi începutul lunii octombrie, M.V. Alekseev: ,,Majestatea Sa este mesajul de încredere care se Regele a binevoit să aprobe urmă- transmitea, angajamentul ţarului a torul plan de operaţii: Să se respingă generalilor M.V. Alexeev şi M.A. inamicul prin contraofensive energice în Beleaev că Rusia şi armata sa îşi vor afara teritoriului naţional, asigu- face datoria faţă de România, aşa rându-ne posesia definitivă a cum Franţa o face faţă de Belgia. La defileelor prin fortificaţii puternice, 2/15 octombrie 1916 generalul M.V. ca şi prin concentrarea de trupe ruse Alexeev a expus concepţia privind în România şi ofensiva ulterioară. În acţiunile viitoare, transmisă gene- aceeaşi ordine de idei, să se com- ralului Dumitru Iliescu, şeful Statului pleteze organizarea liniilor defensive Major General al armatei: ,,Planul ar în Dobrogea. Să se reia după aceea, fi următorul: a se ţine ferm pe cu concursul armatelor ruse, planul flancurile din Moldova şi Dobrogea nostru iniţial referitor la o ofensivă şi, bazându-se la aceasta, pe Prut; a în Transilvania, singurul teatru pe scurta frontul din centru atât cât

111 POLIS care se poate obţine un rezultat s-a încercat trecerea unor forţe din decisiv.”18 subordinea Marelui Cartier General Sigur, concepţia Marelui Cartier român în cea a Marelui Cartier General era irealizabilă în condiţiile General rus, idee respinsă de către în care Puterile Centrale deţineau partea română prin invocarea iniţiativa strategică pe frontul din convenţiei militare. Transilvania şi Dobrogea, iar Marele Insistenţa generalului M.V. Cartier General rus mima preocu- Alekseev era justificată cu argumente parea pentru rezolvarea situaţiei. privind necesitatea cooperării intre Declarativ, generalul M.V. Alekseev trupele de uscat şi Flota din Marea se pronunţa pentru menţinerea Neagră, care era subordonată nemij- Dobrogei, respingea ideea gene- locit ţarului, iar pentru a convinge ralului A.M. Zaioncikovski de parte română asupra loialităţii Rusiei retragere a forţelor ruse, a anunţat faţă de România se transmitea schimbarea acestuia de la comandă Marelui Cartier General român: ,,Vă cu generalul Vladimir Vladimirovici rog să credeţi că cele mai bune Zaharov, dar nu a trimis forţele intenţii privitoare la România ne promise pentru apărarea spaţiului călăuzesc dispoziţiile ce se iau de dintre Dunăre şi Mare. Marele Cartier General rus, iar A doua decadă a lunii octombrie, interesele militare ale celor două ţări marcată de o intensificare a ofensivei sunt atât de strâns legate, că un eşec trupelor Puterilor Centrale în lungul al armatei române devine în acelaşi unor trecători din Carpaţi, cât şi în timp eşec pentru armata rusă. Dobrogea, de cerei continui ale părţii Această consideraţie, numai ea române adresate reprezentanţilor singură şi este de ajuns pentru a ne militari ai Rusiei de a trimite material obliga la un concurs din cele mai de artilerie pentru armata română, dar mari şi din cele mai sincere către totul se rezuma la promisiuni şi România.”19 Era acelaşi mesaj, în alte justificări. cuvinte, care ni se transmitea după Cronologia evenimentelor pe înfrângerea de la Turtucaia. frontul român, coroborată cu atitu- În total dezacord cu poziţia dinea politică şi militară a Rusiei, autorităţilor de la Bucureşti, la 23 evidenţiază că pe măsură ce situaţia octombrie/5 noiembrie 1916 Marele armatei române devenea mai critică, Cartier General rus transmitea, spre cerinţele formulate către Marele ştiinţă, structurii similare române că: Cartier General rus erau contrare în staţiile de cale ferată noduri de prevedrilor convenţiei militare înche- comunicaţii au fost numiţi 20 de iate în luna august. ofiţeri din serviciul comunicaţii al La 14/27 octombrie s-a exprimat armatei ruse ca şefi de gară, cu câte ideea ca întreaga activitate a căilor 15 militari, toţi vorbitori de limba ferate române din Moldova să fie română; la Iaşi au fost trimişi condusă de către un general rus, apoi funcţionari ai căilor ferate ruse sub

112 România în Marele Război comanda colonelului Grossman; general, al României în special. Dar întreaga activitate a funcţionarilor şi la Petrograd, la Ministerul de militarilor ruşi de căi ferate urma a fi Externe, lucrurile se vedeau altfel. condusă de către şeful comunicaţiilor Fostul ministru de război Alexei miliare a Circumscripţiei militare Polivanov, realizase o amplă analiză Odesa, generalul Kolpakov. şi previziune asupra situaţiei geo- Măsurile erau justificate de politice şi geostrategice în această partea rusă prin aceea că transportul parte a Europei, difuzată celor trupelor ruse nu se desfăşura într-un interesaţi la 7/20 noiembrie 1916, în ritm ridicat datorită dezorganizării şi care, în privinţa României aprecierile haosului de la CFR. Cu siguranţă sale erau următoarele: ,,Dacă forţele lucrurile nu mergeau foarte bine, dar s-ar fi desfăşurat în aşa mod, încât a arunca vina exclusiv pe partea acordul politic şi militar din 1916, cu română era un gest incorect, dovada România, ar fi fost cu desăvârşire fiind că în perioada care a urmat înfăptuit, un prea puternic stat ar fi nimic nu s-a îmbunătăţit. A fost un fost înfiinţat în Balcani, compus din pretext pentru partea rusă de a lua Moldova, Muntenia, Dobrogea sub control căile ferate române, (România actuală), Transilvania, acţiune reuşită doar parţial. Banat şi Bucovina(achiziţii în virtutea O evaluare corectă a situaţiei şi tratatului din 1916)cu populaţie de atitudinii Rusiei faţă de frontul român aproape 13 milioane. În viitor statul a realizat-o Constantin Diamandy, acesta ar fi nutrit cu anevoie ministrul României la Petrograd, care sentimente prieteneşti faţă de Rusia şi la 9/22 noiembrie îi scria generalului el ar fi avut ca ambiţie să înfăptuiască C. Coandă că: ,,După cât pot judeca visele sale naţionale în Basarabia şi de aici, ruşii n-au ajuns încă să-şi în Balcani. În consecinţă, distrugerea dea seama de însemnătatea frontului planurilor de mare putere ale român şi de întorsătura pe care României în proporţiile menţionate, dezlegarea situaţiei la noi poate să o nu se opun îndeosebi intereselor dea întregului război. Mă tem că 21 ofensiva rusească din Carpaţii politice ale Rusiei.” noştrii, între Broşteni şi Caşin, să nu Se pare că din acel moment facă la timp presiunea trebuitoare politica Rusiei în relaţiile cu România pentru a uşura frontul nostrum din a fost condusă în această idee. Mult Carpaţii Munteniei şi ai Olteniei. clamata ofensivă în Carpaţii Orientali Cred că generalul Alekseev ar trebui şi Dobrogea nu a fost declanşată, convins de faptul că soarta luptelor situaţia devenind gravă după pă- noastre atârnă, dacă nu sfârşitul trunderea trupelor Puterilor Centrale războiului, dar desigur decisive în în Oltenia, începerea ofensivei spre privinţa Orientului European, care Bucureşi şi apoi forţarea Dunării la interesează pe ruşi în primul rând.”20 Zimnicea pentru un atac direct spre Analiza era corectă din punctul Capitală. I.I.C Brătianu a sesizat de vedere al interesului Antantei în pericolul, astfel că la 12/25 noiembrie

113 POLIS a trimis o telegramă la Marele Cartier ocupat. O mişcare rapidă de trupe General rus în care arăta: ,,Inamicul, ruse pe malul stâng al Dunării poate trecând Dunărea şi avansând până obţine încă un rezultat. Binevoiţi să la Alexandria, este în drum spre prezentaţi imediat şi să exprimaţi Bucureşti. Dacă trupele ruse care se Majestăţii Sale Împăratul situaţia găsesc între Călăraşi şi Gura precară.”24 Ialomiţei nu vin imediat în ajutor, Preocupaţi de primirea familiei Bucureştiul este pierdut.”22 imperiale care sosea la Moghilev, În situaţia creată, Marele Cartier factorii de decizie ruşi au tratat cu General român, apreciind că forţele indiferenţă cererile părţii române, iar române nu vor putea opri ofensiva pe în loc de sprijin militar, generalul direcţia Zimnicea, Bucureşti, a Vasili Iosifovici Gurko, care îl solicitat Marelui Cartier General rus : înlocuia temporar pe M.V. Alexeev, ,,…vă rog, cât mai curînd posibil, ca cerea insistent generalului C. Coandă al 8-lea Corp de Armată din Târgu ca, pentru orice eventualitate, ,, toate Ocna, o divizie de cavalerie din braţele valide care datoresc serviciu Moldova, Divizia 40-a şi Divizia 8-a militar, sau nu, şi mai ales cei dintâi, cavalerie, să constituie un grup de să fie retrase din părţile invadate cât forţe, sub comandament rus, operând mai repede, căci inamicul le va ri- la stânga frontului care apără dica pentru a le trimite în Germania Capitala, după un plan stabilit de la munca câmpului şi a face comun acord cu Cartierul nostru disponibili pe cei din ţara lor. Că toţi General.”23 acei datorând serviciul militar vor fi Cererile reprezentanţilor cartiruiţi în Basarabia, în garni- României la Marele Cartier General zoanele sau câmpurile militare ruse. rus nu au fost îndeplinite, invocându- Dânşii îi vor îmbrăca, hrăni şi instrui se că trupele nu erau concentrate, iar cu ofiţerii noştri. Într-un cuvânt, că comandamentul de la Moghilev nu depozitele regimentelor de pe concepea să renunţe la mult promisa teritoriul invadat să fie transportate ofensivă din Carpaţii Orientali, care la în Basarabia şi trimise acolo înainte acea data nu mai avea nicio de invadare. Cei care nu datoresc importanţă în ceea ce ne privea. serviciul militar vor rămâne în ţară Lipsa de solicitudine a Marelui la munca câmpului, înapoia Cartier General rus l-a adus într-o armatelor.”25 stare de disperare pe I.I.C. Brătianu, Asemănător situaţiilor anterioare, care în după amiaza zilei de 13/26 se făceau promisiuni, erau aduse noiembrie 1916 îi transmitea gene- justificări şi angajamente privind ralului C. Coandă: ,,România nu ofensiva din Carpaţii Orientali, se poate crede că fraţii ei de arme aduceau învinuiri părţii române că nu rămân impasibili şi nu fac gestul asigură garniturile de tren necesare necesar pentru a evita un veritabil transportului trupelor ruse în zonele dezastru dacă Bucureştiul este în care se solicita prezenţa. La 17/30

114 România în Marele Război noiembrie situaţia la sud de Bucureşti semnărura regelui Ferdinand I şi era atât de gravă încât generalul D. primului ministru I.I.C. Brătianu, era Iliescu îi cerea generalului C. Coandă transmisă ţarului Rusiei o telegramă să intervină ,,pe lângă Marele prin care se propunea o formulă de Cartier General Imperial rus să colaborare şi cooperare între trupele accelereze trimiterea de trupe ruseşti române şi ruse în general, între cele către Bucureşti şi să împingă cât mai de pe teritoriul României în special: viguros posibil ofensiva Armatei 9.”26 ,,Înaltul Comandament al armatelor În aceeaşi zi, generalul C. ruso-române va opera urmărind Coandă comunica Marelui Cartier directivele generale determinate de general român că diviziile 40, 30 şi Marele Cartier General rus, care va 124 infanterie ruse vor ajunge la 18 stabili astfel o unitate de acţiune noiembrie/1 decembrie şi 19 pentru toate operaţiile frontului. În noiembrie/2 decembrie 1916 în zona propunerea pe care ţi-o făceam Bucureşti, dar cel mai interesant este înţelegeam că toate trupele ruse faptul că la 17/30 noiembrie la operând în România trebuiau să Marele Cartier General rus se aparţină unui comandament unic, hotărâse deja ,,a se trimite încă trei fără de care noi nu am atinge corpuri de armată de pe fronturile rezultatul căutat, alianţa noastră din Rusia, cu destinaţia Focşani, actuală trebuind să servească ca Râmnicu Sărat, Buzău.”27 fundament al întregii noastre politici Trupele ruse au ajuns târziu în în viitor. Tu vei înţelege îngrijorarea zona Bucureşti, astfel că nu au mai foarte vie că eu trebuie să evit tot ce fost introduse în luptă, în condiţiile în ar putea face să se nască frecuşuri şi care la 20 noiembrie/3 decembrie dificultăţi între armatele Tale şi 1916 Marele Cartier General român a poporul Meu, de aceea este foarte decis retragerea forţelor la nord est de necesar să nu se servească decât de Capitală, oraşul fiind lăsat liber administraţie română în tot ceea ce inamicului pentru evitarea distrugerii. înseamnă relaţiile dintre serviciile La 23 noiembrie/6 decembrie armatei şi populaţie. Este aceeaşi 1916, la solicitarea regelui Ferdinand necesitate care m-a obligat să I, ţarul Nicolae al II-lea şi-a dat păstrez un Stat Major special pentru acordul ca trupele ruse de pe teri- propria mea armată.”28 toriul României, cu excepţia Armatei Solicitarea părţii române în 9 ruse, să fie puse în subordinea privinţa relaţiilor de comandament suveranului ţării noastre. Totuşi, ţarul dintre cele două armate aliate a fost Rusiei dorea ca serviciile din spatele analizată cu minuţiozitate la frontului să fie puse sub comanda Petrograd şi Moghilev, sub aspect comandantului şef al Frontului de politic şi militar, avându-se în vedere sud-vest, idee neagreată de către şi prevederile Convenţiei militare din suveranul român. În situaţia creată, august 1916, iar la 2/15 decembrie 25 noiembrie/8 decembrie 1916, sub 1916 ţarul Nicolae al II-lea a trimis

115 POLIS răspunsul, prin care propunea: regele a rămas valabilă şi în cursul anului Ferdinand I lua în subordine şi 1917, cu toate problemele pe care trupele ruse care îi vor fi puse la autorităţile politice şi militare ruse le- dispoziţie de către ţarul Rusiei; au pus regelui Ferdinand I, guvernului conducerea de ansamblu a ope- şi Marelui Cartier General român. raţiilor, aprovizionarea şi serviciile Pe fondul retragerii majorităţii din spate se va executa conform forţelor fostului Grup de armate planurilor elaborate de către Marele ,,General Prezan” în Moldova, îna- Cartier General rus; directivele poia aliniamentului ocupat de către Marelui Cartier General rus vor fi armatele 4 şi 6 ruse, presiunile auto- transmise Marelui Cartier General rităţilor de la Petrograd asupra con- român prin generalul rus, adjunct al ducerii politice şi militare române, regelui Ferdinand I; statul Major al exercitate prin noul ministru pleni- frontului român, având în frunte un potenţiar al Rusiei în România- general rus, va fi pus sub comanda generalul Alexandru Alexandrovici generalului rus adjunct al regelui Mossolov, au vizat în principal luarea Ferdinand I, iar armatele române vor sub control a căilor ferate române şi, fi conduse de către statele majore cel mai grav, evacuarea armatei române; toate problemele privind române, contingentelor încorporabile, relaţiile dintre serviciile armatei şi şcolilor militare, la est de Nistru în populaţia română vor fi rezolvate vederea reorganizării.30 prin ordine date în numele regelui Problema trecerii căilor ferate Ferdinand I prin reprezentanţii admi- romîne sub autoritatea armatei ruse a nistraţiei române; Marele Cartier fost cerută în mod imperativ de către General rus îşi rezerva dreptul de a ţarul Nicolae al II-lea în cadrul unei decide, în funcţie de desfăşurarea discuţii cu Constantin Diamandy, ca operaţiunilor, ce trupe ruse puteau fi urmare a cererilor repetate formulate puse în subordinea regelui Ferdinand de către generalul V.I. Gurko, nemul- I sau retrase de pe frontul român în ţumit de modul în care erau asigurate vederea unei noi utilizări.29 transporturile militare pentru trupele Aparent lucrurile erau corecte, ruse. Pentru a determina guvernul dar cerinţele părţii ruse asigurau român să accepte această cerere, condiţiile impunerii voinţei asupra generalul A.A. Brusilov ameninţa cu regelui Ferdinand I, iar prevederea că retragerea forţelor sale de pe teritoriul Marele Cartier General rus va decide Romîniei şi lăsarea fără apărare a unilateral introducerea sau scoaterea Iaşului, unde se evacuase familia re- forţelor de pe frontul român, se putea gală, Parlamentul şi guvernul român. transforma într-o armă politică, mai Autorităţile române au respins ales în situaţie de criză în desfă- categoric solicitarea părţii ruse, dar, şurarea operaţiilor militare. pentru evitarea unor situaţii neplăcute Cu mici modificări, această în relaţiile cu Marele Cartier General variantă de comandă pe frontul român rus, a acceptat ca pe lângă structurile

116 România în Marele Război de conducere ale căilor ferate române 1916, factorii de decizie politică şi să fie ataşaţi şi să lucreze un militară ai ţării, au rezistat tuturor reprezentant al armatei ruse şi unul a încercărilor autorităţilor ruse de a lua celei franceze. controlul asupra punctelor cheie care Evacuarea structurilor militare asugurau suveranitatea statului româneşti pentru reorganizare la est român. Relaţiile dintre cele două de Nistru, a fost solicitată de către astate aliate confirmă că autorităţile Marele Cartier General rus în urma ruse au acţionat de o manieră unor discuţii în cadrul Consiliului de inacceptabilă, fiind preocupate să Război desfăşurat la Moghilev, pună în aplicare planul de a ocupa condus de către ţarul Nicolae al II- teritoriul Modovei dintre Carpaţii lea. Regele Ferdinand I, guvernul şi Orientali şi Prut. Colaborarea politică generalul , ca şef al şi militară cu un aliat, care are un Statului Major General al armatei, au asemenea comportament, impune un respins ferm solicitarea, considerând studiu aprofundat asupra tuturor că aceasta ,,făcea parte din tendinţa aspectelor unei alianţe cu o mare generală a ruşilor de a ne absorbi şi putere aflată în vecinătatea imediată. că prin urmare datoria noastră este În acelaşi timp, s-a demonstrat că o să ne împotrivim unor atari încercări conducere politică de bună calitate şi de orice natură ar fi ele, că mai mult hotărâtă să apere interesele vitale ale ca oricândse cuvine să apărăm acum ţării, poate asigura şi realiza neatârnarea noastră.”31 impunerea voinţei sale chiar asupra Se poate aprecia că în pofida unui ,,aliat” cu un comportament pofida situaţiei deosebit de grele în total neadecvat în raporturile politice care s-a aflat România în decembrie şi militare bi şi multilaterale.

Note

1 Apud, România în Războiul Mondial 5 Vadim Guzun (Editor), Intrarea 1916-1919. Documente – anexe, României în Primul Război Mondial. vol.I, Monitorul Oficial şi Negocierile diplomatice în Imprimeriile Statului, Imprimeria documente din arhivele ruse 1914- Naţională, Bucureşti, 1934, p. 111. 1916, Editura Argonaut, Cluj- 2 Pe larg în, General Vasile Rudeanu, Napoca, 2016, pp. 345-346. Memorii din timp de pace şi război, 6 AMR, fond Marele Cartier Editura Militară, Bucureşti, 1989. General/1916, dosar nr. 719, f. 6 3 Apud, Generalul G.A. Dabija, 7 Ibidem, f. 7. Armata română în războiul mondial 8 AMR, fond Marele Cartier General, (1916-1918), vol. I, Editura I.G. dosar nr. 717, f. 8. Hertz, Bucureşti, f.a., pp. 19-20. 9 Pe larg în, Col(r) dr. Ion Giurcă, 4 Ibidem, p. 20. Campania Armatei Române din anul

117 POLIS

1916-decizii controversate în prima 21 Apud, Romulus Seişanu, Alexandru lună de război, în Revista Gândirea Raţiu, România în timpul războiului militară romînească, nr. 2/2016. 1916-1918, fascicola nr.8, Bucureşti, 10 Pe larg în, Ion Giurcă, „Disputa aprilie 1920, p. 124. mareşalilor”, în Străjer în calea 22 AMR, fond Marele Cartier General, furtunilor, nr. 5/ 2009. dosar nr. 716, f. 191. 11 AMR, fond Marele Cartier General, 23 Ibidem, f. 193. dosar nr. 716, f.20. 24 Ibidem, f. 197. 12 România în războiul mondial 1916- 25 Ibidem, f. 199. 1919, Documente – anexe, vol. II, 26 AMR, fond Marele Cartier General, Monitorul Oficial şi Imprimeriile dosar nr. 716, f. 206. Statului, Imprimeria Naţională, 27 Ibidem, f. 207. Bucureşti, 1936, p. 260. 28 Ibidem, f. 227-228. 13 AMR, fond Marele Cartier General, 29 AMR, fond Marele Cartier General, dosar nr. 716, f. 44. dosar nr. 718, f. 5-6. 14 Ibidem, f. 61. 30 Pe larg în, Ion Giurcă, Armata 15 Ibidem. română de la Bucureşti la Mărăşeşti 16 Ibidem, f. 66. 1916-1917, Editura Militară, 17 AMR, fond Marele Cartier General Bucureşti, 2017. dosar nr. 719, f. 125. 31 I.G. Duca, Memorii, vol.3, Editura 18 Ibidem, dosar nr. 716, f. 89. Machiavelli, Bucureşti, 1993, pp. 19 Ibidem, f. 143. 138-139. 20 AMR, fond Marele Cartier General, dosar nr. 719, f. 260.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general şi special: SEIŞANU, Romulus, Raţiu, Alexandru, România în timpul războiului 1916- DABIJA, G.A., generalul, Armata 1918, fascicola nr.8, Bucureşti, română în războiul mondial(1916- aprilie 1920. 1918), vol.I, Editura I.G. Hertz, ***, România în Războiul Mondial 1916- Bucureşti, f.a. 1919. Documente – anexe, vol.I, GIURCĂ, Ion, Armata română de la Monitorul Oficial şi Imprimeriile Bucureşti la Mărăşeşti 1916-1917, Statului, Imprimeria Naţională, Editura Militară, Bucureşti, 2017. Bucureşti, 1934. GUZUN, Vadim (Editor), Intrarea României în Primul Război Mondial. Arhive: Negocierile diplomatice în documente AMR, fond Marele Cartier General. din arhivele ruse 1914-1916, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016. Memorii: RUDEANU, Vasile, general, Memorii DUCA, I.G., Memorii, vol.3, Editura din timp de pace şi război, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1993. Militară, Bucureşti, 1989.

118 România în Marele Război

Unirea Basarabiei cu Regatul român. Studiu relativ la implicarea militarilor

(Unification of Basarabia with the Romanian Kingdom. A relativ study on military involvement)

Alexandru OŞCA

Abstract: The article aims to summarize briefly the importance that the military troops of the Romanian Army had in the events in Basarabia in 1917 and in 1918, until the union decision of the Country Council in March 27 (April 9, s.n.).

Keywords: Basarabia, Romanian Army, bolşevici, union, România Mare

Întregirea României la sfârşitul aparţinea (în august 1916) Imperiului Marelui Război a fost un proces ţarist, un stâlp al Antantei în cadrul crucial pentru afirmarea identităţii şi căreia Regatul român s-a angajat în a capacităţii creative a unui popor război pentru a-i ajuta pe românii din greu încercat în toată existenţa sa. Ardeal, Bucovina şi Banat. Acest proces s-a deschis, în anul de Nu mă opresc asupra eveni- graţie 1918, prin revenirea Basarabiei mentelor politico-militare din spaţiul la Patria Mamă (27 martie 1918, românesc în campania din 1916 şi s.v.), după mai bine de un secol de la nici asupra bătăliilor din vara anului smulgerea ei din trupul Moldovei şi următor de la Mărăşti, Mărăşeşti, integrarea în Imperiul ţarist (1812). Oituz, deşi este evident că evoluţiile Într-un Curs de istorie con- de pe frontul românesc al Marelui temporană a României am calificat Război au influienţat (şi au fost acest Act ca fiind cel mai important influienţate!) revoluţia rusă din eveniment care a făcut posibilă februarie-martie 1917, urmată de România Mare1. Evenimentul este cu preluarea puterii de către bolşevici, în atât mai surprinzător cu cât nimeni nu 25 octombrie 1917. Insist doar asupra intuia acest deznodământ la intrarea câtorva consideraţii despre întâmplări României în război, dat fiind că şi evenimente – în care actorii Basarabia – smulsă din trupul ţării în militari sunt foarte importanţi - 1812 printr-un artificiu diplomatic – petrecute în Basarabia în 1917 şi anul

119 POLIS următor, până la decizia Sfatului cântat Deşteaptă-te române şi Pe-al Ţării din 27 martie (9 aprilie, s.n.) de nostru steag e scris unire.6 unire cu Regatul român. Ostaşii basarabeni din diferite Spiritul revoluţiei declanşate în zone7 (în special din Chişinău, Odesa Imperiul ţarist în februarie 1917 – şi de pe frontul românesc) au care a avut ca efect înlăturarea mo- continuat să se organizeze şi, în 20 narhiei ţariste – a cuprins şi octombrie au convocat un Congres la Basarabia; populaţia din provincie s-a Chişinău. Hotărârea era cu atât mai văzut pusă în situaţia de a prelua importantă cu cât Guvernul răspunderea guvernării pe măsură ce Provizoriu de la Petrograd (condus de imperiu se destrăma, iar puterea de la Kerenski) a recunoscut, de facto, Petrograd nu-şi mai putea exercita autonomiile constituite fără aprobare autoritatea2. Cu o rapiditate surprin- pe teritoriul Rusiei. Peste o lună zătoare se constituie în provincie Ucraina şi-a declarat autonomia numeroase organizaţii şi asociaţii totală faţă de Petrograd, ca răspuns la politice, culturale, obşteşti, profe- lovitura de stat bolşevică, astfel că sionale care manifestă, de la etapă la Basarabia a rămas izolată, separată etapă, un activism extraordinar dar teritorial faţă de Puterea Centrală pe necoordonat, pe fondul anarhiei care care nu o mai recunoaşte. se instala peste tot în fostul imperiu. La 20 octombrie 1917 au sosit la Prin urmare, fragila democraţie Chişinău 500 de delegaţi pentru basarabeană se constituia în plină Congres, care-i reprezentau pe cei anarhie când peste sate, târguri şi peste 250.000 de militari basarabeni oraşe se revărsau bande de dezertori din armata rusă. Lucrările Con- ruşi ce devastau tot ce le ieşea în gresului au decurs într-o atmosferă cale3. Singura speranţă a populaţiei entuziastă şi practică: s-a hotărât din provincie se îndrepta către ostaşii proclamarea autonomiei Basarabiei; basarabeni aflaţi pe front4 sau în convocarea Sfatul Ţării, format din garnizoane din imensa Rusie care, 120 de deputaţi (84 moldoveni, 36 asemenea militarilor de alte naţio- minoritari) ; un birou (condus de nalităţi, au început să se organizeze şi comisarul militar Vasile Tanţu) se să-şi fixeze obiective, inspiraţi de ocupa de alegeri de candidaţi pentru comitetele revoluţionare din întreaga Sfatul Ţării; s-a trimis o scrisoare armată rusă. La 6 iunie 1917 soldaţii către Congresul soldaţilor ucrainieni, basarabeni din Chişinău organizează convocat în aceeaşi perioadă la un miting şi fac o primire entuziastă Kiev8, pentru a nu împiedica auto- voluntarilor ardeleni (1200 de ritatea Sfatului Ţării de la Chişinău. prizioneri din armata austro-ungară!) Toate publicaţiile basarabene au care se deplasau de la Kiev (lagărul salutat evenimentul ca fiind unul de de la Darniţa5) către Iaşi. Presa din excepţie.9 Chişinău descrie cu lux de detalii Acţiunea n-a fost pe placul atmosfera acestei întâlniri în care s-a bolşevicilor care, în ciuda decla-

120 România în Marele Război raţiilor oficiale, acţiona agresiv guvernul burghez român care aten- pentru a păstra integritatea teritoriului tează la revoluţia basarabenilor. fostului imperiu rus. Bandele de Acesta este contextul în care o soldaţi ruşi bolşevizaţi de pe frontul facţiune din Sfatul Ţării a trimis românesc s-au îndreptat imediat către delegaţi la Iaşi, în secret, pentru a Chişinău pentru a zădărnici desprin- cere ajutor necesar funcţionării în derea Basarabiei din fostul imperiu şi siguranţă a autorităţilor Basarabiei a interzice funcţionarea noilor autonome (5 ianuarie 1918). După autorităţi instituite de Sfatul Ţării. mai multe analize, Guvernul Brătianu Timp de două săptămâni (10-23 a decis să răspundă cererilor disperate decembrie 1917) s-a desfăşurat la ale patrioţilor basarabeni şi a trimis o Odesa un Congres (al II-lea) al divizie la Chişinău, Divizia XI Rumcerod, unde au fost prezenţi şi infanterie condusă de generalul Ernest 10 delegaţi bolşevici numiţi direct de Broşteanu. Peste 8 zile (pe 13 ia- Lenin. Aici s-a decis să se nuarie, la orele 17.00), soldaţii diviziei reorganizeze urgent unităţile ruse din intrau în oraş, fără să întâmpine Chişinău şi să fie puse sub comandă rezistenţă. Dimpotrivă, presa relatează bolşevică. Ca urmare, fără aprobarea momentele de entuziasm trăite de Sfatului Ţării, l-a Chişinău s-a creat populaţia capitalei Basarabiei11. Sol- un Stat Major Revoluţionar (coor- daţii Brigăzii ruse au părăsit zona fără donat de FRONTODEL) condus de luptă. un soldat rus, cu misiunea de a Evenimentul a avut urmări ime- lichida Sfatul Ţării şi structurile de diate, guvernul bolşevic – invocând şi putere înfiinţate de acesta. El avea la alte motive – a rupt relaţiile cu dispoziţie Brigada 34 Infanterie rusă, România, a arestat mai mulţi oficiali care staţiona în oraş10. Pe 3 ianuarie români aflaţi la Odesa (inclusiv pe 1918, militarii bolşevici ruşi trec la generalul Coandă). Atitudinea acţiune: Şedinţele Sfatului Ţării se antiromâneasă s-a manifestat explicit suspendă, soldaţii moldoveni care la sfârşitul anului 1918 când a fost asigurau paza sediului instituţiei au arestat ambasadorul C. Diamandi şi a fost arestaţi împreună cu doi depu- fost confiscat Tezaurul trimis de taţii, ceilalţi au fost alungaţi şi trimişi statul român la Moscova, pentru acasă. Au fost arestaţi şi ofiţerii protecţie12. străini acreditaţi pe lângă noile Revin asupra unor detalii privind autorităţi. cererea de ajutor militar către Chemat în ajutor, un detaşament Guvernul român care se afla la Iaşi. de 500 de voluntari ardeleni, venit de Pe ce forţe se bazau autorităţii la Kiev, a fost dezarmat şi arestat în Republicii Democratice (mai apoi gara Chişinău, pe 6 ianuarie 1918. Independente) Moldoveneşti? Propaganda bolşevică lansa zvonuri Formal, Pantelimon Erhan13 – şeful incredibile despre Sfatul Ţării, despre Executivului (Consiliului General) care afirma că este cumpărat de declara în Sfatul Ţării că în Chişinău

121 POLIS existau 60.000 de soldaţi. În realitate, Kerenski. Acesta le-a dat aprobare situaţia era extrem de fluidă, cu trupe pentru Congres dar le-a atras atenţia şi comandanţi improvizaţi, nesupuşi să-i izoleze pe cei cu idei separatiste. nimănui sau supuşi unor comanda- Aşa cum am explicat mai sus, mente străine de Republică. Congrsul a început pe 20 octombrie Iniţial, Erhan şi grupul său (40 de la Chişinau unde s-a hotărăt să se ,,tovarăşi,, instruiţi la Petrograd, constituie Sfatul Ţării (40 de delegaţi inclusiv Ion Inculeţ14) au venit la de la Congres au fost trimişi ca Chişinău ca să ,, aprofundeze revo- deputaţi în Sfatul Ţării). luţia,,, nu ca să facă unirea cu Cele două comitete iniţiale s-au România. Ulterior, poziţia lui şi a autodizolvat, cu excepţia unui Comi- tovarăşilor lui s-a schimbat, de la tet (autointitulat Central) al ostaşilor etapă la etapă, astfel că la 27 martie din Chişinău care a ramas în 1918, în Sfatul Ţării a votat funcţiune şi în colaborare cu FRON- PENTRU unire15. TODEL, creînd mari probleme auto- În atmosfera şi spiritul eveni- rităţilor (rămânând la dispoziţia lui mentelor din spaţiul rusesc după Gherman Pântea). Liderii acestui revoluţia din februarie, apoi după Comitet afirmau: ,,...noi nu trebuie să lovitura de stat bolşevică din octom- ne gândim la unirea cu România, ... brie 1917, ostaşii basarabeni din trebuie să ne organizăm astfel ca să Armata rusă s-au organizat în trăim mai bine decât poporul român,,. comitete ostăşeşti, din iniţiativa unor Au lansat şi un manifest de lideri. Au fost mai multe astfel de propagandă cu o siglă ciudată: două comitete, între care mai influente au steaguri încrucişate cu inscripţiile fost: Comitetul ostăşesc moldovenesc România Mare şi liberă până la Tisa de pe Frontul românesc (de la Iaşi, şi, respectiv Marea, Libera şi iunie 1917, preşedinte Scobiola Învingătoarea Rusie (ruseşte ). Andrei) şi Comitetul ostăşesc moldo- Printr-un complex de împre- venesc de la Odesa (aprilie 1917). Se jurări, Pântea Gherman (antiunionist, impunea o unire a lor în urma unui unul dintre adjuncţii şefului de Congres. Cele două comitete au Departament) se impune şef peste trimis o delegaţie comună la Departamentul de război de la Kerenski (care nu a fost primită de Chişinău (în locul ministrului care acesta), dar comitetele şi-au luat era bolnav) şi-l numeşte comandantul libertatea de a convoca Congresul, garnizoanei Chişinău pe soldatul Ilie cerând delegaţi (câte 2 soldaţi şi un Cătărău (pe care-l face colonel), un ofiţer) moldoveni din toate unităţile tovarăş al său. Acesta a făcut 2 ruse. Alţi militari moldoveni, netri- companii pentru Capitală: una mişi de nimeni, (Pântea Gherman, poloneză şi una de voluntari evrei Ştefan Holban, Păscăluţă şi Popa), se (Arnold Loţvin). Sfatul Ţării decisese prezentaseră cu o zi înainte la să se instituie regimente (polcuri) Petrograd, unde au fost primiţi de moldoveneşti, care să servească noile

122 România în Marele Război autorităţi, dar acestea se formau al Frontului român prin care au destul de greu. Practic, la Chişinău protestat formal împotriva unei existau două centre de putere: eventuale pătrunderi de trupe Încă din decembrie 1917 s-a pus româneşti în Basarabia. Însă, în problema să se aducă trupe române secret, a plecat la Iaşi o delegaţie cu pentru a menţine ordinea şi a stăvili cerere formală pentru ajutor de la anarhia în Republică: în seara de 14 aliaţi şi de la Scerbacev (acesta nu decembrie 1918, Pelivan (de la mai avea trupe loiale la dispoziţie). Externe) şi Vl. Cristi (de la Interne) Este momentul în care Guvernul au plecat la Iaşi să ceară ajutor (unele român primeşte acceptul de la aliaţi şi forţe antiunioniste din Sfatul Ţării decide să trimită trupe organizate în ceruseră, deja, ajutor Rumcerod-ului sprijinul autorităţilor recunoscute de de la Odesa16. Acesta a trimis la la Chişinău. Chişinău, cum am explicat, Fron- Am explicat mai sus cum a eşuat todel17 pentru a lua puterea de la încercarea de a folosi, în acest scop, autorităţile oficiale). La întoarcere, în detaşamentul de voluntari ardeleni gara Socola, cei doi demnitari basara- venit de la Kiev – chemat de Săcară – beni au fost arestaţi de Frontodel, dar un alt adjunct de la Departamentul de au reuşit să scape. război - masacrat de forţele bolşevice Pe 22 decembrie 1917 de la ruse supuse Rumcerod-ului. Chişinău s-a cerut scris (inclusiv sub Devenind publică ştirea despre semnătura lui Erhan) autorităţilor trimiterea de trupe româneşti în române şi aliate de la Iaşi să se trimită Basarabia, Erhan şi Inculeţ s-au un detaşament de voluntari ardeleni ( comportat ca şi când ar fi puşi în faţa care se forma lângă Kiev din foşti faptului împlinit şi, pentru a salva prizionieri austro-ungari români aparenţele, reacţionează de formă şi ardeleni pregătiţi să vină la Iaşi). dau ordin să se lupte împotriva Peste 4 zile, toţi directorii ,,vrăşmaşului,,. Cei doi tocmai pri- generali au trimis o nouă telegramă la miseră ameninţări din cercurile Iaşi prin care cerea imperativ, ajutor Frontodel că vor fi ucişi. Un Tribunal militar format din trupe regulate. ad-hoc i-a chemat la audieri, însă la Frontodel-ul a aflat despre aceste apariţia colonelului Popa, însoţit de demersuri secrete, l-a interpelat pe ostaşi moldoveni din primul polk al Erhan (care era şeful Executivului), Basarabiei, anchetatorii au fugit. dar acesta a negat implicarea, În ciuda ameninţărilor, trupele aruncând vina pe directorii generali române s-au deplasat spre Chişinău şefi de departamente şi chiar a (12 ianuarie 1918); În gara Călăraşi anunţat în ziar că i-a destituit (8 eşalonul condus de generalul Ernest ianuarie 1918). Broşteanu s-a întâlnit cu două Mai mult, el şi Ion Inculeţ delegaţii trimise în grabă spre Iaşi (preşedintele Sfatului Ţării), au trimis pentru a cere explicaţii. După discuţii o telegramă la Înaltul Comandament cu generalul român, delegaţiile au

123 POLIS emis un Apel către populaţia drumul de fier, care de două Chişinăului care avea următorul săptămîni era luat de către bolşevici conţinut: nelăsînd să treacă spre Iaşi nimic. ,,În dimineaţa zilei de 12 Ianuarie Aceasta este adevărata pricină a s-a trimis la Iaşi o delegaţie din intrării lor. partea Sfatului Ţârii, a comitetului 7. Comanda oştilor, care ţărănesc, a comitetului moldovenesc înaintează, chezuieşte viaţa tuturor al marinarilor şi soldaţilor locuitorilor, cu condiţia ca să nu fie moldoveni. vre-o faptă duşmănoasă împotriva Delegaţia a ajuns pînă la Călăraşi Românilor. Orice faptă duşmănoasă şi a stabilit cele ce urmează: va fi aspru pedepsită. 1. Printre oştirea care înaintează 8. Comanda roagă poporul să fie se află părţi române şi ucrainene, atît liniştit şi să dea ajutorul său pentru printre soldaţi, cît şi printre îndepărtarea din oraş a tuturor comandanţi. Capii oştilor se află la acelora, care hrănesc gîndul de a Străşeni. duce război cu oştile ce înaintează. 2. Oştile sunt numeroase şi bine Prin aceasta oraşul va fi scutit de înzestrate cu artilerie, mitraliere şi bombardare. aeroplane. 9. Comanda cere dezarmarea 3. înaintarea oştilor româno-ruse, deplină a persoanelor particulare. după spusele comandei, nu are alt ţel Orice împuşcătură va fi aspru decît să apere drumurile de fier, ceea pedepsită. ce este de neapărată nevoie pentru 10.Treaba despre intrarea oştilor ostile ruse, române şi ucrainene, ce în Chişinău a fost hotărîtă desăvîrşit stau pe front, de asemenea ele voesc şi intrarea se va face în cel mai scurt să apere depozitele şi transporturile timp. cu provizii aflătoare în cuprinsul 11.Comandant al oştirilor este Basarabiei. generalul Broşteanu. El se va 4. Românii nu se vor amesteca în îndrepta spre norodul din Chişinău cu treburile lăuntrice ale Basarabiei; două strigări, care vor fi răspîndite pentru aceasta a dat chezăşie Franţa din aeroplane. şi ceilalţi aliaţi. 12.Oamenii de prin sate, care au 5. Oştile româneşti vor eşi din fost întrebaţi, au spus că Românii nu ţară pe măsură ce vor fi înlocuite cu fac nici un fel de silnicie şi că plătesc oşti moldoveneşti. pentru toate produsele ce li se dau. 6. Intrarea oştilor române în Delegaţii: Basarabia a fost hotărîtă de comanda 1) Inculeţ, de la Sfatul Ţârii; rusă, ucraineană şi română, precum şi 2) Budişteanu, de la comitetul de întovărăşiţii noştri. Svonurile că ei ţărănesc; ar fi fost chemaţi de cineva nu sunt 3) Suruceanu, de la Comitetul adevărate. Stavca (marele cartier) de Central; la Iaşi nu putea să fiinţeze, fără

124 România în Marele Război

4) Ciobanu, de la regimentul Proclamaţia generalului moldovean; Broşteanu către populaţia 5) Turcuman, de la marinara18 Chişinăului20 În seara de 12 ianuarie s-au adunat la Chişinău reprezentanţii Cetăţeni ai Chişinăului! unităţilor moldoveneşti constituite sau în curs de constituire, care au 1. Oştile româneşti, destinate a apreciat că există un conflict între veni la Chişinău, au intrat în oraş fără armata română şi bolşevicii ruşi şi au a întîmpina nici un fel de împotrivire hotărât să nu se implice. din partea voastră. Ion Inculeţ l-a întrebat direct 2. Aceasta dovedeşte, că aţi pe comandantul Diviziei a 11 primit şi aţi ascultat cu .înţelepciune infanterie ce intenţii şi ce ordin are. şi luminat patriotism, strigarea ce am Generalul român i-a comunicat, în făcut la purtarea voastră frăţească sinteză, misiunea: să apere şi să faţă de noi şi la primirea voastră protejeze depozitele de armament, binevoitoare. liniile de comunicaţie şi siguranţa 3. Sprijinul vostru binevoitor şi populaţiei şi i-a făcut precizarea că va cinstit a făcut să nu fie nici nimici orice încercare de ripostă din o neînţelegere nici o încăerare, nici o partea celor care s-ar opune la neplăcere aşa că n-a fost nevoie să intrarea în Chişinău. Atât Inculeţ cât întrebuinţăm arme. şi Erhan (probabil venit între timp), l- 4. Pentru înţelepciunea arătată, au rugat pe general să rămână pe loc stînd paşnici şi liniştiţi, pentru 24 de ore (până ziua următoare, la ora încrederea ce aţi avut în purtarea 12.00), pentru a informa guvernul şi frăţească faţă de noi şi pentru Sfatul Ţării19. nădejdea, ce aţi pus în sprijinul În realitate, cei doi s-au prezentat nostru, arătîndu-ne dragostea şi la Frontodel şi au dat detalii despre primindu-ne cu voioşie vă aduc forţa şi determinarea efectivelor mulţumirile mele călduroase şi vă româneşti. Ziua următoare, cei doi au asigur de cea mai deplină dragoste şi întârziat cu o oră la întâlnirea cu ajutor pentru viitor. generalul român, astfel că acesta şi-a 5. Voi avea nevoie şi de aici văzut de misiune, intrând în Chişinău înainte de sprijinul vostru pentru (de unde forţele Rumcerod-ului îndeplinirea sarcinei militare, ce am plecaseră). În context, Sfatul Ţării l-a în această ţară şi nădăjduiesc, că cu învinuit pe Erhan de legături ascunse acest sprijin să vă pot ajuta ca să şi de concesii cu Frontotdel-ul şi l-a scăpaţi cit mai curînd de nenorocirile înlocuit cu Daniel Ciugureanu. La anarhiei, ce împrejurările au făcut să rândul său, generalul Broşteanu emite vie asupra ţării. o proclamaţie către populaţia 6. Trăind vremuri mari şi pentru Basarabiei pe care o distribuie cu poporul moldovenesc al Basarabiei, ajutorul unui aeroplan: zilele acestea sunt hotăritoare.

125 POLIS

7. Înţelepciunea, cinstea şi 14. Toate măsurile de rigoare ce patriotismul vostru vor hotărî soarta vom lua, vor fi în interesul vostru Republicii Moldoveneşti comun (Basarabene). 15. Să ascultaţi şi să urmaţi cu 8. Uniţi-vă într-un gînd curat, voie bună măsurile, ce pentru mîntuirea patriei voastre! comandamentul meu vă va adresa, 9. Popoarele liberale din Europa căci pornesc din nevoia apărării şi din lumea întreagă, care alcătuiesc voastre de anarhie. astăzi marea şi sfînta întovărăşire 16. România fiind ţară în totul pentru slobozirea popoarelor mici de liberală, măsurile noastre nu sunt şi tirania popoarelor mari şi care au nu vor fi măsuri de asuprire, scris in programul războiului ce duc, dimpotrivă ele sunt şi vor fi cîştigarea drepturilor de libertate şi de însufleţite de principiile de libertate, unire a tuturor Românilor, salută cu de frăţie şi egalitate, care stăpînesc nespusă bucurie primirea ce aţi făcut stăpinirea noastră. trupelor române, venite în mijlocul 17. Puneţi nădejdea în puterea vostru. noastră fiind strînşi, uniţi, liniştiţi şi 10. Urmaţi şi mai departe a vă cu răbdare. arăta vrednici de aceste zile mari 18. În scurtă vreme veţi vedea pentru neamul românesc. roadele bune ale înţelepciunii voastre 11. Lumea întreagă are ochii şi veţi vedea folosul ce veţi avea de la aţintiţi asupra voastră. sprijinul patriotic, ce veţi da să 12. Însărcinarea mea nu este să curăţim anarhia. vă împiedic împlinirea soartei ce v- 19. Liniştea şi siguranţa voastră aţi croit, declarându-vă autonomia v-o garantez. În schimb vă cer sau neatârnarea mai bine, ci ascultarea dimpotrivă, de a mă sili să vă ajut pentru aşezarea întocmirii voastre pe Chişinău, 16 Ianuarie 1918. temelii solide. Comandantul trupelor române, 13. Pentru aceasta va fi nevoe să General Broşteanu21. iau anumite măsuri de ordine şi siguranţă.

Note

1 Alexandru Oşca, Istoria (şi din proximitatea lui), rămâne contemporană a României, vol.I, curs lucrarea lui Ştefan Ciobanu, Unirea universitar, Ed. Siteh, Craiova, 2009, Basarabiei. Studiu şi Documente cu p.7 şi urm. privire la mişcarea naţională din 2 Cea mai documentată expunere a Basarabia în anii 1917-1918, întâmplărilor din spaţiull basarabean publicată de Cartea românească în

126 România în Marele Război

1929.(republicată la Chişinău, în 6 Cuvântul moldovenesc, 6 iunie 1917. 1993, la Editura Universitas). O Voluntarilor li s-a înmânat un steag lucrare de referinţă rămâne şi În tricolor şi o icoană a Maicii vâltoarea Revoluţiei ruseşti. Domnului pentru a fi puse în biserica Însemnări din Basarabia anului din Alba Iulia 1917. Însemnări zilnice ale unui 7 În aprilie 1917 la Odesa se constituie ardelean, martor ocular – şi mai mult Adunarea ofiţerilor şi soldaţilor din decât atât – al revoluţiei ruseşti di Odessa, formată din 10.000 de ostaşi, anii 1917-1918, Editura Fundaţiei şi care îi avea ca lideri pe căpitanul E. Culturale Române, Bucureşti, 1993. Cateli, Anton Crihan, N.Ciornei, toţi 3 1 Puterea de la Petrograd a tratat din judeţul Bălţi. Ei erau ajutaţi de Basarabia diferit în comparaţie cu Pantelimon Halippa, voluntarul celelalte provincii ale fostului Păscăluţă şi I.Pelivan. Adunarea a Imperiu Ţarist, pentru că aici se avut un mare răsunet în întreaga manifestau puternic atât tendinţe Basarabie. separatist cât şi contrarevoluţionare. 8 Unele judeţe în care minoritarii erau Pe acest considerent, au fost trimişi în la putere au refuzat să recunoască Basarabia cei mai temuţi Sfatul ţării. Regiunea Acherman, de propagandişti (Smidt şi Cristi), iar la exemplu, a hotărât, în 16 ianuarie 19 mai Kerenski îl trimite la Chişinău 1918, să adere la Republica pe omul său de încredere, Socolov, Federativă Rusă. primul senator al revoluţiei, însoţit de 9 Iată numai câteva titluri de ziare în Vengherov. Ulterior, a fost nevoie care apar ample reportaje sau articole mai mulţi propagadişti, fiind trimsă şi de atitudine: Ardealul, Cuvântul Breşko-Breşkovskaia, supranumită moldovenesc, Luminatoriul, Soldatul bunica revoluţiei ruseşti. moldovean, Şcoala moldovenească. 4 Scerbacev a fost de accord să se Evenimentul a avut un răsunet trimită în Basarabia l6 cete mobile de deosebit şi dincolo de spaţiul miliţieni, recrutaţi dintre soldaţii basarabean, fiind comentat în reviste răniţi basarabeni (numite cohorte. precum Viitorul ţărei, Iaşi, România Exista un Regulament aprobat la Mare, Kiev, Opinia, Iaşi, Libertatea, Odesa de către generalul Marx. Cleveland, Depeşa, Odessa etc. Apud Anton Crihan a devenit conducătorul Marius Diaconescu, Andrei Florin lor). Sora, Ziarele româneşti despre unirea 5 Primul Corp al Voluntarilor Români Basarabiei, Bucovinei şi s-a format în decembrie 1916 la Transilvaniei, vol. I, Bucureşti, 2018, Darniţa, lângă Kiev, dar acţiunea de Ed. Ars Historica, passim. recurtare a prizonierilor s-a 10 Jipa Rotaru, „27 Martie 1918, Unirea intensificat după revoluţia rusă din Basarabiei cu Ţara, prima verigă în februarie 1917. După campania înfăptuirea României Mari” (2), în dezastruoasă din 1916, Guverului de Art-Emis din 28 Februarie 2018. la Iaşi devine mai interesat de Rumcerodul" şi Comitetul mun- organizarea prizionerilor austo-ungari citorilor şi soldaţilor din Chişinău – de etnie română în detaşamente de cu multe elemente radicale ruse – voluntar care sa vină la Iaşi pentru a erau împotriva Sfatului Ţării. La 27 fi integraţi în Armata română. noiembrie 1917 se formează un

127 POLIS

Comitet al ţăranilor, alcătuit din 16 Pavel). După protestul corpului ruşi, 4 ucraineni, 2 evrei, un bulgar şi diplomatic, Lenin a fost nevoit să-i un român (Cătărău), iar Romcerodul elibereze pe diplomaţii români (2 desfiinţează cohortele şi regimentele ianuarie 1918, ora 3 p.m). moldoveneşti şi creează un " stat 13 Pantelimon Erhan, a fost preşedinte al major" al armatelor ruse din raionul Sovietului gubernial al deputaţilor Basarabiei. La Chişinău, separat de ţărani. Consiliul Directorilor, funcţionau mai 14 Ion Inculeţ, „O revoluţie trăită”, în multe comitete bolşevice iar la Generaţia Unirii, 1989. Cei 40 de jumătatea lunii ianuarie 1918 erau tovarăşi ai lui Erhan trimişi în două autorităţi: Sfatul Ţării şi localităţi basarabene au fost arestaţi Rumcerodul. Acesta din urmă dă o de localnici. Inculeţ amintea mai dispoziţie la 1 ianuarie prin care târziu că Petrogradul a trimis, în anunţă că Frontotdelul a luat putere şi martie 1917, 80 de agitatori, câte 8 comanda tuturor unităţilor armatei, pentru fiecare judeţ, care să fie trimişi precum şi controlul asupra poştei, în Basarabia pentru a propovădui telegrafului şi gării. A oprit ideile revoluţiei. transportul proviziilor spre front şi 15 Pe larg, Revista Patrimoniu, apărută pregătea dizolvarea Sfatului Ţării. Pe la Chişinău, în special numerele acest fond au fost arestaţi voluntarii 1/1992 şi, respectiv 4/1991 în care ardeleni chemaţi în ajutor de patriotii regăsim un dicţionar al români. personalităţilor Unirii Basarabiei cu 11 Marius Diaconescu, Andrei Florin România (realizat de Alexandru Sora, Ziarele româneşti despre unirea Chiriac), precum şi detalii interesante Basarabiei, Bucovinei şi despre primele şedinţe ale Sfatului Transilvaniei, vol. I, Bucureşti, 2018, Ţării. Ed. Ars Historica, passim. 16 RUMCEROD , Comitetul Executiv 12 Bolşevicii aveau un plan concret care Central al Sovietelor Frontului viza extinderea revoluţiei şi în Român, Flotei Mării Negre şi regiunii România, prin detronarea regelui Odessa , organ bolşevic revoluţionar Ferdinand incă în decembrie 1918. care s-a instalat provizoriu în Planul a eşuat după intervenţia sudul Ucrainei. A avut competenţe armatei române, care a dezarmat asupra teritoriului guber- soldaţii ruşi implicaţi şi a arestat niilor Basarabia, Herson şi Taurida, ofiţerii Regimentului 194 Troitko- în contextul destrămării Imperiului Serghievici din cadrul Armatei a 4-a Rus şi a Războiului Civil Rus. A ruse. Purerea bolşevică de la funcţionat din mai 1917 până în Petrograd a dat Romaniei un mai 1918. ultimatum de 24 de ore, cerând 17 Frontodel, era constituit din eliberarea ofiţerilor şi pedepsirea elementele corupte, fugite de pe front, responsabililor români. În absenţa unii dintre ei foşti deţinuţi. răspunsului, la 31 decembrie 1917, Frontondelul se considera puterea ora 9 p.m., Consiliul Comisarilor l-a legitimă în Basarabia ca provincie a reţinut pe ambasadorul C. Diamandi Rusiei, reprezentant al guvernului şi câţiva membrii ai ambasadei (au bolşevic. El nega orice drept fost escortati la fortareaţa Petru si guvernului Sfatului Ţării.

128 România în Marele Război

18 Vasile Ilinca, BASARABIA 1918, în 20 Textul Proclamaţiei a fost publicat şi https://sites.google.com/site/vasileilic în ziarul «Ardealul», Nr. 6, din 18 a1918/basarabia-1917-1918. Autorul Ianuarie 1918. Apud: publică un material interesant despre https://sites.google.com/site/vasileilic evenimentele din 1917 şi 1918 din a1918/basarabia-1917-1918. Basarabia. Materialul este însoţit de 9 21 Proclamaţia se fundamenta pe anexe, care cuprind documente ofi- Instrucţiunile cu privire ls linia de ciale şi articole din presa basarabeană purtare a a trupelor detaşate în a timpului. Basarabia care s-au definitivat două 19 Studiul meu nu tratează problematica zile mai târziu, în ca, între altele, se generală a intervenţiei efectivelor preciza: ,, ... 3, a) trupele române vor române în Basarabia, un subiect, în avea faţă de populaţia basarabeană, general, cunoscut : au fost folosite fără distincţie de naţionalitate, o patru divizii - Divizia 11 infanterie a atitudine frăţească şi demnă; b) nu trecut Prutul pe la Ungheni, Divizia 1 este îngăduit ... a se atinge, câtuşi de Cavalerie trecuse Prutul la 8/21 puţin, de persoana şi avutul ianuarie 1918, pe la Ţuţora, şi s-a locuitorilor.....g) cumpărăturile de tot îndreptat spre Bălţi-Soroca, Divizia 2 felul, trebuitoare hranei trupelor ... se Cavalerie a trecut în Basarabia pe la vor face prin bună învoială şi fără nici Leova, în direcţia Tighina/Bender, la o presiune. Preţul se va stabili fără 11/23 ianuarie 1918, Divizia 13 tocmeală, plata se va face pe dată şi infanterie a traversat Prutul la sud, numai în monedă rusească,,. Vezi: spre Cahul, înaintând de-a lungul Xxx, Istoria Statului Major General Dunării/braţul Chilia, ţinta fiind român. Documente, 1859-1947, Ed. Cetatea Albă . Ulterior, au format Mil., 1994, Bucureşti, p. 182. Corpul VI Armata.

Bibliografie

CIOBANU, Ştefan, Unirea Basarabiei. Articole: Studiu şi Documente cu privire la ROTARU, Jipa „27 Martie 1918, mişcarea naţională din Basarabia în Unirea Basarabiei cu Ţara, prima anii 1917-1918, Cartea românească, verigă în înfăptuirea României Bucureşti, 1929. Mari” (2), în Art-Emis din 28 DIACONESCU, Marius, Sora, Andrei Februarie 2018. Florin, Ziarele româneşti despre unirea Basarabiei, Bucovinei şi Ziare, reviste: Transilvaniei, vol. I, Editura Ars Cuvântul moldovenesc, 6 iunie 1917. Historica, Bucureşti, 2018. Inculeţ, Ion, „O revoluţie trăită”, în OŞCA, Alexandru, Istoria contemporană Generaţia Unirii, 1989. a României, vol.I, curs universitar, Ed. Siteh, Craiova, 2009. Resurse online: XXX, Istoria Statului Major General Ardealul, Nr. 6, din 18 Ianuarie 1918, în român. Documente, 1859-1947, https://sites.google.com/site/vasileilic Editura Militară, Bucureşti , 1994. a1918/basarabia-1917-1918.

129 POLIS

ILINCA, Vasile, BASARABIA 1918, în a1918/basarabia-1917-1918. https://sites.google.com/site/vasileilic

130 România în Marele Război

Versuch einer Rekonstruktion von Bismarcks Rolle im Ersten Weltkrieg anhand von zeitgenössischen und heutigen Dokumenten

(An Attempt to Reconstruct Bismarck’s Role in World War I Through Documents of that Period and Current Ones)

Ursula OLLENDORF

Abstract: In order to examine the historical period of World War I and Bismarck’s role in it, this article is based on the theory of Berger /Luckmann in their book The Social Construction of Reality. Such a theory demonstrates the reality, in a particular way, this historical period which is reconstructed by using documents of that time as well as current articles.These articles deal with discussing a plan to eliminate some of those monuments of Bismarck present in many locations of Germany.While negative emblems that identified the horrors of World War II that have been untouched for all these years, those monuments of Bismarck seem to emanate the volition to eradicate those memories.On the occasion of the Centenary of the end of World War I, I am grateful to have the opportunity to examine Bismarck’s role, who even as a dead man , influenced everybody with such authority which lasted throughout the Great Conflict. It is here that I feel it is my due to relate the facts with subjectivity and awareness that History is to be reported without hate.

Keywords: Otto von Bismarck – the Bismarck Myth - the Great Conflict – the German Reich – Republic of Weimar – World War I -

Anstelle einer eigenen des Ersten Weltkrieges entsteht, Einleitung möge durch Sprache den Blick auf die Möglichkeit einer friedvollen Ich „stehle” die einleitenden Gesellschaft freigeben, deren Worte von Paul Feyerabend zu Vorstellung von Fortschritt in der seinem Buch „Wider den Entwicklung von gemeinsamer Methodenzwang”, in der Hoffnung, Kultur besteht. der vorliegende Essay, der anlässlich „Vernunft und Wissenschaft des 100sten Jahrestages des Endes gehen oft verschiedene Wege. Ein

131 POLIS heiterer Anarchismus ist auch Kompliziertheit der menschlichen menschenfreundlicher und eher Entwicklungund die geeignet, zum Fortschritt anzuregen, Unvorraussagbarkeitder letzten als „Gesetz- und Ordnungs”- Folgen irgendeiner menschlichen Konzeptionen. Handlung oder Entscheidung.”(3) Der vorliegende Essay (so (...) Und liegt es nicht auf der Hand, Feyerabend) wurde in der dass eine erfolgreiche Teilnahme an Überzeugung geschrieben, dass der einem solchen Vorgang (gemeint ist Anarchismus vielleicht nicht die der Vorgang der mein-methodischen anziehendste politische Philosophie Analyse, U.O.) nur einem ist, aber gewiss eine ausgezeichnete rücksichtslosen Opportunisten Arznei für die Wissenschaften und möglich ist, der an keine bestimmte die Philosophie. Philosophie gebunden ist und jede Der Grund dafür ist nicht schwer gerade geeignet erscheinende zu finden. Methode anwendet?1 „Die Geschichte im allgemeinen und die Geschichte der Revolutionen Aber nun zum Thema: im Besonderen ist stets Wie entsteht eine Legende? inhaltsreicher, mannigfaltiger, Das Phänomen, dass unser vielseitiger lebendiger, ‚vertrackter’, Gehirn einen Zusammenhang als sich der beste Historiker und der herstellt zwischen zwei voneinander beste Methodologe vorstellen völlig unabhängigen Bildern, ist aus können”.(1) Die Geschichte ist voll dem Film hinreichend bekannt. Ohne von „Zufällen, Verbindungenund dieses Phänomen wäre Film merkwürdigen Kollisionen von praktisch gar nicht möglich. Ereignissen”(2), und zeigt uns „die

zu beiden Fotos: Bismarck schaut auf den Familienbesitz

132 România în Marele Război

zu beiden Fotos: Bismarck schaut auf den nach ihm benannten Dampfer. Weltkriegs und der Folgezeit bis in Es verwundert, dass weit die Zeit der Weimarer Republik weniger bewußt zu sein scheint, dass zugeschrieben wird, denn er selbst unsere Worte ein und dasselbe erlebte den Großen Krieg gar nicht Ereignis sehr unterschiedlich mehr. darstellen können. „Mit seiner Dennoch schreibt Robert Fähigkeit zur Kommunikation drückt Gerwarth in seinem Artikel der Mensch sich aus,(...)der Mensch „Bismarck und die Weimarer vermag sie (die Sprache) als Republik”:”Kein anderer Staatsmann Machtinstrument einzusetzen, um hat die Phantasien der Deutschen seit Einfluss zu nehmen, und dies im dem ausgehenden 19. Jahrhundert Großen wie im Kleinen, in der Politik mehr beflügelt als der „Eiserne wie auch im Privaten. In welchen Kanzler”, keinem deutschen König Worten, Schriften oder Symbolen wir oder Kaiser wurden mehr Denkmäler unsere Auffassungen kleiden, verrät errichtet als ihm, über keinen viel über unsere Intentionen.”2 Es deutschen Politiker wurde vor und kann also nur der Darstellung der seit Hiler leidenschaftlicher gestritten Figur Bismarck zu verdanken sein, als über Otto von Bismarck.”3 dass ihm ein erheblicher Einfluss auf die Geschehnisse des Ersten

133 POLIS

Es bleibt darauf hinzuweisen, möglich zu machen, die meinen dass Robert Gerwarth aus heutiger Lebensweg kreuzen. Sprache Sicht schreibt. Bei der Betrachtung typisiert die Erfahrungen auch, indem der Figur Bismarck greift er sie erlaubt, sie Kategorien zuzuteilen, unweigerlich auf weitere Ereignisse mittels derer sie nicht nur für mich, in der Geschichte zurück, denn „weil sondern auch für meine Mitmenschen Sprache das „Hier und Jetzt” Sinn haben. So wie Sprache typisiert, überspringen kann, ist sie fähig, eine so entpersönlicht sie auch. Denn die Fülle von Phänomenen zu typisierte Erfahrung kann prinzipiell „vergegenwärtigen”, die räumlich von jedem, der in die entsprechende zeitlich und gesellschaftlich vom Kategorie fällt, erfahren werden.”5 „Hier und Jetzt” abwesend sind.”4 Der Artikel vereint also alle Leser zu Aber „Sprache ist (auch) dehnbar einer Kategorie, die imstande sind genug, mir die Objektivation der der Idee zu folgen, die Robert ganzen Fülle von Erfahrungen

134 România în Marele Război

Gerwarth durch Zitate aus auf ewig mit dem Makel des Verrats Zeitdokumenten konstruiert: behaftet.”7 „Im Frühjahr 1921, wenig mehr als zwei Jahre nach dem Wann entstand die mythische Zusammenbruch des Deutschen Überhöhung? Kaiserreiches und der Geburt der Weimarer Republik aus der Volker Ulrich nimmt einen Kriegsniederlage und Revolution, anderen Zeitabschnitt unter die Lupe veröffentlichte die linksliberale und führt uns zu der Erkenntnis, dass „Weltbühne” einen vielbeachteten das Bild des „Eisernen Kanzlers” im Artikel über die „Bismarck- Kaiserreich durchaus nicht Legende”. Der 1898 gestorbene unumstritten war, denn „am Anfang Reichsgründer Otto von Bismarck, so war Bismarck geradezu verhasst. Als die ungewöhnlich anmutende Wilhelm I. ihn im September 1862 Kernaussage des Aufsatzes, stelle für zum preußischen Ministerpräsidenten die Weimarer Republik eine ernannte, interpretierte die liberale „schwere politische Gefahr” dar. In Mehrheit im Abgeordnetenhaus dies der Propaganda der politischen als offene Kampfansage. Denn seit Rechten sei der Name Bismarck zu seinen ersten Auftritten im einer Chiffre für vergangene Vereinigten Landtag 1847 und noch politische Größe und die Forderung mehr seit seinen gegenrevolutionären nach einem neuen Führer von Aktivitäten 1848/49 haftete dem „bismarckschem Format” geworden. Junker aus Schönhausen der Ruf (...) Die „Weltbühne” stand mit ihrer eines reaktionären Scharfmachers Einschätzung, dass die Erinnerung an an.”8 Und das Ende seiner den „Eisernen Kanzler” und seine Regierungszeit war durchaus auch politische Instrumentalisierung durch nicht sehr rühmlich: „Vor allem in die deutsche Rechte eine Bedrohung linksliberalen Kreisen wuchs nun für die junge Republik darstelle, wieder die Kritik an Bismarcks keineswegs alleine da. Zahlreiche autoritärem Regierungsstil. Damit liberale Intellektuelle wie etwa der einher ging seit den frühen 1880er Rechtshistoriker Hermann Ulrich Jahren ein Gefühl lähmender Kantorowicz schlossen sich dieser Stagnation in der Innen- wie in der Auffassung an.”6 Sehr bald wurde Außenpolitik. Unter den Bismarck nahezu zu einem Gott Zeitgenossen verstärkte sich der ähnlichen Status erhoben: „ Als Eindruck, dass die Rezepte des „Zerstörer der Schöpfung Bismarcks alternden Kanzlers, der schon so und Schänder seines geheiligten lange die politischen Geschäfte Namens” seien die Stützen des führte, sich verbraucht hätten und ein Weimarer „Systems” – frischer Wind vonnöten sei, um die Sozialdemokraten, Zukunft des Reiches zu sichern. So Zentrumskatholiken und Liberale – verwundert es nicht, dass Bismarcks

135 POLIS

Entlassung durch Wilhelm II. im Aber, „dass der Mythos um Otto März 1890 in weiten Kreisen der von Bismarck zu einer der Öffentlichkeit mit Erleichterung wichtigsten Waffen der deutschen aufgenommen wurde.”9 Rechten gegen die Republik werden Noch einmal ist es Robert sollte, war im Winter 1918/19 alles Gerwarth, wenn er schreibt: „ In der andere als offensichtlich.”12 Übergangsphase vom Kaiserreich zur Auch die Quellen, die Sandrine Republik änderten sich die Kott findet, beschreiben, „Bismarck Bedeutung und Funktion des wurde zum Sinnbild eines feudalen Bismarck-Mythos grundlegend. Bis und barbarischen Preußens. Während 1918 (also bis zum Ende de Ersten der Bonapartist Victor de Persigny Weltkriegs) hatte die mythisch ihn 1850 als "schönen Mann mit überhöhte Figur Bismarcks dazu angenehmen Umgangsformen"[11] gedient, die Deutschen daran zu beschrieben und der Republikaner erinnern, dass das Kaiserreich den Jules Favre ihm 1870 noch "eine Höhepunkt der deutschen Geschichte natürliche Unkompliziertheit beinahe darstelle und jede Kritik an der bis zur Bonhomie"[12] Staatsform zugleich auch eine zugeschrieben hatte, war Bismarck Infragestellung des von Bismarck im großen republikanischen geschaffenen Nationalstaates Geschichtsbuch von 1929 zu einem bedeute. Nach dem Ende des "Koloss" geworden, "aus dessen Weltkrieges wurde er dagegen zu geradem und kühnem Blick seiner einer politischen Chiffre für das, was blauen Augen die Stärke sprach, der das Deutsche Reich für einen von Mut, die Kämpfernatur", sowie zu „inneren Reichsfeinden” begangenen einem "skrupellosen Mann der Tat „Verrat” verloren hatte, nämlich und des Kampfes, (…) mit (einem) seine Rolle als führende einzigem Glauben und Ziel: die wirtschaftliche und politische Macht Macht; Preuße bis ins Mark".[13] auf dem europäischen Kontinent. Mitunter wurde er als Gleichzeitig wurde der Mythos dazu Menschenfresser betitelt, wie 1898 benutzt, um den Gedanken wach zu nach seinem Tod in dem Lied "Der halten, dass die vergangene Größe Oger von Berlin ist tot",[14] oder als Deutschlands nicht dem Tier.”13 Parlamentarismus, sondern dem Vorhandensein eines überragenden Eugen Ehrlich: ein Zeitzeuge Führers geschuldet sei.”10 Und „der soll Bismarck relativieren Sieg Preußens in der Schlacht von Königgrätz am 3. Juli änderte alles: Eugen Ehrlich soll sich zunächst Bismarcks riskantes Spiel war selbst mit den Worten aus seinem aufgegangen, mit einem Schlage war Bändchen „Bismarck und der er „der Held des Tages".”11 Weltkrieg” von 1920 vorstellen:”Vielleicht darf ich diese

136 România în Marele Război

Schrift mit dem Bekenntnis gesetzte, viel zu sehr verschlungene beginnen, dass in meinem Hause nie Natur, als dass er vollständig aus ein Bismarckbild gehangen hat. Ich einem Punkte erklärt werden habe die Politik des Eisernen könnte.Aber der Grundzug seines Reichskanzlers fast mein Leben lang Wesens war preußisch im Sinne der aufmerksam verfolgt, und immer mit Kaste, die Preußen seit Friedrich II. größter Entschiedenheit verurteilt, beherrschte.”16 Und wenn Ehrlich auch zu einer Zeit, da sie von aller schreibt:„Moralische Skrupel haben Welt bewundert worden ist.(...) im den Mann, der eine Depesche Kreise meiner Bekannten habe ich fälschte, um einen Krieg zu mich stets sehr unumwunden darüber entzünden, gewiss nicht geplagt.”17, geäußert. (...) Das was ich in der möge dieses Zitat hier genügen, um Folge sagen werde, stimmt seinen Beinamen „der Eiserne durchwegs mit dem überein, was ich Kanzler zu erklären. „Der Schwache seitmehr als 30 Jahren bekenne.”14 ist aber doch nur in der Vereinzelung Der Zeitgenosse Eugen Ehrlich schwach. Er (Bismarck) hatte zeichnet Bismarck so: „Es liegt während der langen Zeit, da er über gewiss sehr nahe, die ganze Schuld das deutsche Reich herrschte, so viele an dem jammervollen Zusammen- gereizt und verletzt, dass er sich gar bruch des Bismarckschen Werkes nicht mehr ohne Grund fortwährend seinen Nachfolgern aufzuladen. vom cauchemar des coalitions (Aber)(...)Das „persönliche heimgesucht fühlte. Seiner großen Regiment” (Kaiser Wilhelms II) Kunst gelang es zwar immer noch, ergab sich doch unmittelbar aus der im entscheidenden Augenblicke die Verfassung, die Bismarck dem Gegner zu trennen. Aber das wurde deutschen Reiche gegeben hatte, und von Schritt zu Schritt schwieriger. für diese Verfassung trägt er die (...) Dabei fehlte ihm gerade wegen geschichtliche Verantwortung. Man der Verachtung, die er stets für die sagt, er habe die deutsche Verfassug „Imponderabilien” hegt, jeder ganz auf seine Person zugeschnitten. versöhnliche, großherzige Zug.(...) Das wäre schon arg genug, denn er Deutschland hatte am Ende der wußte ja, dass er nicht ewig leben Laufbahn Bismarcks eine Menge von werde. Eine Verfassung muss so sein, Feinden und keinen einzigen Freund. dass nicht bloß große Staatsmänner, Die Feinde waren alle echt, denn sie sondern auch Mittelmäßigkeiten, die beruhten auf dem Hass, den seine ja doch unter den Politikern die Politik erregt hat. Die Freundschaften überwiegende Mehrzahl bilden, waren unecht, denn sie waren nur mit damit arbeiten können;”15 Über den Regierungen, nicht mit der Bismarck selber schreibt er: „Wie Gesellschaft geknüpft. Keine jeder bedeutende Mann, so war auch Regierung kann sich auf Dauer den Bismarck eine aus viel zu mannig- gesellschaftlichen Einflüssen fachen Elementen zusammen-

137 POLIS entziehen. Darin liegt die Bedeutung „Das Deutsche Kaiserreich von der Imponderabilien.”18 1871 bis 1918 hat in der Geschicht- „1990 eröffnete das Deutsche swissenschaft immer wieder eine Historische Museum eine Ausstellung herausgehobene Rolle gespielt. Lange mit dem vielsagenden Titel wurde es als Höhepunkt, ja sogar als "Bismarck: Preußen, Deutschland und eine Art Vollendung der deutschen Europa", die Bismarck nicht in erster Nationalgeschichte betrachtet, die im Linie als "Schmied" der deutschen "Reichsgründer" Otto v. Bismarck Einheit darstellte, sondern vielmehr ihre Personalisierung fand. als aufgeklärten Zeugen spezifischer Grundlegend geändert hat sich diese Entwicklungen im Europa seiner Zeit, Sichtweise erst seit den 1970er Jahren, wie des Übergangs von einer ruralen, als eine jüngere Generation von landwirtschaftlich geprägten zu einer Historikern begann, die neuere urbanen, industriell geprägten Welt, deutsche Geschichte nicht nur der der Entwicklung der sozialen Frage Weimarer Republik als Vorgeschichte und der Einrichtung parlamentarischer des Nationalsozialismus zu betrachten Institutionen.”19 und betont kritisch zu untersuchen. „Seit den späten 1960er Jahren war in der deutschen Geschichts- Dennoch: Das Kaiserreich und schreibung eine Einstellung der Beginn des Krieges aus vorherrschend gewesen, die das Bismarcks Vita kaiserliche Deutschland, zumal im Blick auf die Spätphase seiner Nach dem Tod seines Vaters Existenz ab etwa 1897, zu einer 1845 übernahm Bismarck das monströsen Schreckgestalt degradiert Landgut und genoss zunächst mit hatte – einem rückwärtsgewandten, seiner Familie das Leben als Adliger. autoritären und demokratiefernen Doch bald füllte ihn das Landleben Obrigkeitsstaat, dessen Unfähigkeit nicht mehr aus und so begann er eine zur Einleitung von Reformschritten Laufbahn als Politiker. Er ließ sich in und zur Realisierung von den Vereinigten Landtag Preußens Modernisierungsmaßnahmen wählen und gehörte dort zum schließlich in die selbstverschuldeten konservativen Lager, also zu den Katastrophen von 1914 bzw. 1918 Politikern, denen es um die Treue zu und deren Jahrzehnte währenden ihrem König und die Machtposition Folgen geführt habe.”20 des Adels ging. Seine erste Rede sorgte für viel Aufsehen und bald Der historische Verlauf: Wie es wurde auch der König auf ihn zum Großen Krieg kam – kann man aufmerksam. Ab August 1851 vertrat einen solchen Titel heute noch Bismarck Preußen als Gesandter schreiben? beim Deutschen Bund in Frankfurt und war bis 1862 außerdem

138 România în Marele Război preußischer Gesandter am Hof des anderen droht er, es gewaltsam zu russischen Zaren in Petersburg. verschlingen."[7] Diese Einschätzung 1862 kam es wegen eines äußerte 1870 auch der Germanist Gesetzesentwurfs zu einem Streit Alfred Mezières: "Das friedliche, zwischen dem preußischen Parlament gemäßigte Deutschland, das wir für - der Volksvertretung - und der das große, wahre Deutschland Regierung unter König Wilhelm I. Es hielten, von dem wir dachten, dass es ging dabei vor allem um die mehrheitlich das Land ausmache, Kontrolle der Armee durch den wurde von Preußen überwältigt. König und um die Verteilung von Dann sahen wir ein ehrgeiziges, Geldern zugunsten des Militärs. Da gieriges, eroberungslustiges der König keine Mehrheit im Deutschland, wie es letztlich von Parlament hatte, konnte er seinen Herrn von Bismarcks Hand geformt Gesetzesentwurf aber nicht worden war, sich auf uns stürzen."[8] durchsetzen. Dieses Bild eines guten und sanften, So ernannte der König Bismarck westlichen und rheinischen zum neuen Ministerpräsidenten, da Deutschlands, das durch Bismarck, dieser ihm versprochen hatte, die den preußischen Menschenfresser Ziele des Königs auch ohne die slawisch vermuteter Herkunft,[9] Zustimmung des Parlaments verroht worden war, überwog nach durchzusetzen. Seine erste Rede, die der Schlacht von Sedan und der so genannte "Eisen-und-Blut-Rede", Belagerung von Paris im deutsch- konnte die Politiker zunächst nicht französischen Krieg 1870/71 überzeugen. Bismarck setzte sich deutlich.[10]“21 über die Stimmen der Opposition (also der politischen Gegner) hinweg Kriegsende und Ausrufung und verabschiedete das Gesetz der Republik trotzdem. Wenige Jahre später, nachdem Preußen unter Bismarcks „Der Anfang vom Ende des Führung den Krieg gegen Österreich Deutschen Kaiserreichs lässt sich auf gewonnen hatte, stimmten die den 29. September 1918 datieren.”22 Abgeordneten dem Gesetzesentwurf Gegen zwölf Uhr erschien die im Nachhinein doch noch zu. Damit MSPD-Führung in der hatte Bismarck nicht nur Straffreiheit Reichskanzlei; der Parteivorsitzende für die Regierung erreicht, sondern Friedrich Ebert forderte Prinz Max mithilfe außenpolitischer Erfolge die zur Übergabe der Probleme in der Innenpolitik beseitigt Regierungsgeschäfte auf. Nach einer „Der Journalist Emile de kurzen Kabinettsberatung "übertrug" Girardin sah in Bismarck eine Gefahr der Kanzler sein Amt auf Ebert. für das Deutschland der Aufklärung: Der neue Regierungschef ließ die "Mit der einen Hand schmeichelt der Oktoberregierung weitgehend Oger von Berlin Deutschland, mit der unverändert, stellte aber dem

139 POLIS preußischen Kriegsminister und dem Nationalversammlung – für Berlin zuständigen Anm.d.Red.)!", schrie er seinen Militärbefehlshaber Parteifreund an. sozialdemokratische Kontrolleure an Nur zwei Stunden später die Seite. Ebert wandte sich sogleich proklamierte der "Spartakus"-Führer mit mehreren Aufrufen an die Karl Liebknecht vom Balkon des Öffentlichkeit, in denen er versprach, Berliner Stadtschlosses aus die "freie eine "Volksregierung" zu bilden, sozialistische Republik Frieden zu schließen und die Freiheit Deutschland". Er erklärte die zu sichern. Er beschwor die Bürger, "Herrschaft des Kapitalismus" für die Nahrungsmittelversorgung gebrochen und propagierte eine sicherzustellen, die Straßen zu "neue staatliche Ordnung des verlassen und für Ruhe und Ordnung Proletariats" mit dem Ziel der zu sorgen. Eine verfassunggebende "Vollendung der Weltrevolution". Nationalversammlung sei zu wählen Um die Linksradikalen durch ein – erstmals unter Beteiligung der rasches Regierungsbündnis zwischen Frauen. Die Soldaten sollten so rasch MSPD und USPD wie möglich zu ihrer Familie und zur auszumanövrieren, machte Ebert der Erwerbsarbeit zurückkehren. Das USPD-Führung erhebliche Eigentum müsse vor "willkürlichen Zugeständnisse: Eingriffen" geschützt werden. Grundsatzentscheidungen sollte eine Aber die Massen erwarteten eine Vollversammlung der deutschen klarere politische Orientierung. Arbeiter- und Soldatenräte treffen, Gegen zwei Uhr nachmittags wurde die verfassunggebende Philipp Scheidemann von Nationalversammlung vorläufig Parteifreunden genötigt, an ein zurückgestellt werden. Auf dieser Fenster des Reichstags zu treten und Basis wurde am Vormittag des 10. zu der versammelten Menge zu November ein neues, von beiden sprechen. Er ließ sich spontan dazu sozialdemokratischen Parteien hinreißen, nicht nur das Ende der paritätisch besetztes "entscheidendes Hohenzollernherrschaft und des Kabinett" gebildet, dem die "Militarismus" zu verkünden, bisherigen Fachminister als sondern auch die "deutsche "Gehilfen" unterstanden.”23 Republik" auszurufen. Reichskanzler Ebert werde eine Regierung aller Der Bismarck-Mythos als sozialistischen Parteien bilden. Die deutsches Image heute Menge reagierte begeistert, Ebert jedoch war entsetzt: "Du hast kein Während niemand die Recht, die Republik auszurufen! Was Negativität der Ikonen des zweiten aus Deutschland wird, ob Republik Weltkriegs in Frage stellt, scheinen oder was sonst, entscheidet eine zum Zeitpunkt des hundertjährigen Konstituante (verfassunggebende Jubiläums des Ende des auch so

140 România în Marele Război genannten Großen Krieges mit Geschichte bleibt, Verdummung dessen Protagonisten niemand mehr steigt”25 weist schon dieser auf ein etwas zu tun haben zu wollen. – oder schwieriges Verhältnis zu unserer ist es eher der heutige Geist der neuen Geschichte. Wieviel Raum soll ihr Gewinnmaximierung, dem jede zugestanden werden? Was ist politische Entscheidung untergeordnet erhaltenswert, was nicht? „Bismarck, wird und, entsprechend, jedes noch so ein autoritärer Knochen, hat kleine Fleckchen Boden in Sozialisten und Katholiken Deutschland eher zur Spekulation verfolgt.”26 Also weg mit ihm? Aber freigegeben wird als es in historische „macht die Umbenennung der Sansi- Meinungsbildung zu investieren? bastraße im Berliner Afrikanischen „ Das Bild von Bismarck als Viertel den wilhelminischen europäischem Staatsmann entstand Imperialismus ungeschehen? Die vor allem postum. Nach seinem Tod Frage beantwortet sich selber. Es hat wurde Bismarck in Deutschland keinen Sinn sich vor der Geschichte regelrecht verehrt, was sich in der zu verstecken, indem man Statuen Errichtung unzähliger Denkmäler plattmacht. Sie muss von Generation durch Bürgerinitiativen zu Generation wiederentdeckt, seziert widerspiegelte.[43] Obwohl das und debattiert werden.”27 Bismarck-Denkmal seinerzeit Carolin Emcke sagt in ihrer zweifellos Ausdruck des deutschen Dankesrede zur Verleihung des Nationalismus war, reiht es sich in die Friedenspreises des deutschen europaweite Vervielfältigung Buchhandels 2016:”“Sprechend und öffentlicher Denkmäler seit den handelnd schalten wir uns in die Welt 1830er Jahren ein, durch die sich die der Menschen ein, die existierte, Nationen eine Möglichkeit der bevor wir geboren wurden”, schrieb Selbstverehrung schafften. Während Hannah Arendt in der Vita Activa, es in Frankreich jedoch keinen der „und dieyse Einschaltung ist wie eine Monumentalisierung Bismarcks zweite Geburt, in der wir die nackte entsprechenden Trend gab oder gibt, Tatsache des Geborenseins ist beispielsweise der Kult um bestätigen, gleichsam die Garibaldi in Italien Ende des 19. Verantwortung dafür auf uns Jahrhunderts durchaus nehmen.” vergleichbar.[44] „24 Wir dürfen uns nicht wehrlos und Die in dieser Zeit entstandenen sprachlos machen lassen. Wir können Statuen scheinen jedoch gerade zum sprechen und handeln. Wir können 100-jährigen Ende des ersten die Verantwortung auf uns nehmen. Weltkriegs in Deutschland nicht sehr Und das heißt: Wir können sprechend beliebt zu sein, wenn Josef Joffe und handelnd eingreifen in diese sich seinen Artikel in der Zeit Nr.35 / 2017 zunehmend verrohende Welt. betitelt: „Weg mit Bismarck – Statuen Dazu braucht es nur Vertrauen in lassen sich plattmachen. Die das, was uns Menschen auszeichnet:

141 POLIS die Begabung zum Anfangen. Wir mit meinen deutsch-nationalen können hinausgehen und etwas Freunden machte ich mir oft den unterbrechen. Wir können neu Spaß mit den Worten zu beginnen:” geboren werden, in dem wir uns Der größte Staatsmann des 19. einschalten in die Welt. Wir können Jahrhunderts ...” Jeder erwartete nun, das, was uns hinterlassen wurde, ich werde Bismarck sagen, - ich sagte befragen, ob es gerechtgenug war, aber Gladstone. Und es steckte Ernst wir können das was unsgegeben ist, hinter diesem Spaß. Ich halte abklopfen, ob es taugt, ob es inklusiv Gladstone für den weitaus größeren und frei genug ist – oder nicht. Staatsmann. Er war der erste Politiker Wir können immer wieder überhaupt, der ganz bewußt, wenn anfangen, als Individuen, aber auch auch nich durchwegs und nicht als Gesellschaft.”28 überall, aber doch soweit es in seiner Und – es sei mir gestattet - wir Zeit möglich war, sittliche können uns an Vorbildern aus Grundsätze in die Politik eingeführt anderen Zeiten und Ländern hatte. Und damit kündigte er der orientieren. Darum noch einmal Menschheit eine neue Zeit an.”29 Eugen Ehrlich: „In den Gesprächen

Note

1 Paul Feyerabend, Wider den 4 Peter L. Berger/ Thomas Luckmann: Methodenzwang, S.13, Suhrkamp „Die gesellschaftliche Konstruktion Verlag, Frankfurt a.M.,1983. der Wirklichkeit – eine Theorie der 2 Colleen M. Schmitz, Judith Elisabeth Wissenssoziologie”, S.41, Fischer Weiss: “Sprache”, in: Sprache – Ein Taschenbuch Verlag, Frankfurt a. M., Lesebuch von A – Z, Perspektiven 1994 aus Literatur, Forschung und 5 Ibid, p. 41. Gesellschaft, S. 21, hrsg. von Colleen 6 Robert Gerwarth: „Bismarck und die M. Schmitz, Judith Elisabeth Weiss Weimarer Republik”, ApuZ, 50-5/ für das Deutsche Hygiene-Museum, 2008 S.19 auf: homepage Dresden anlässlich der Ausstellung Bundeszentrale für politische „Sprache – Welt der Worte, Zeichen, Bildung: Gesten”, Dresden 2016. http://www.bpb.de/suche/?suchwort= 3 Robert Gerwarth: „Bismarck und die Robert+Gerwarth%2C+Bismarck+un Weimarer Republik”, ApuZ, 50-5/ d+die+Weimarer+Republik 2008 S.19 auf: homepage 7 R.Gerwarth zitiert Kuno Graf von Bundeszentrale für politische Westarp: „Der 18.Januar”, in: Die Bildung: Tradition vom 5.4.1919, S.19 in http://www.bpb.de/suche/?suchwort= seinem Artikel in: „Bismarck und die Robert+Gerwarth%2C+Bismarck+un Weimarer Republik”, ApuZ, 50-5/ d+die+Weimarer+Republik. 2008 S.19 auf:

142 România în Marele Război

http://www.bpb.de/suche/?suchwort= http://www.bpb.de/shop/buecher/schr Robert+Gerwarth%2C+Bismarck+un iftenreihe/163007/geburt-der- d+die+Weimarer+Republik. moderne. 8 Volker Ulrich, Der Mythos Bismarck 21 Sandrine Kott, Bismarck-Bilder in und die Deutschen, auf Frankreich und Europa, 20.3.2015 http://www.bpb.de/apuz/202983/der- von mythos-bismarck-und-die-deutschen http://www.bpb.de/apuz/202985/bism vom 15. Februar 2018. arck-bilder-in-frankreich-und-europa. 9 ebenda. 22 Sandrine Kott, Bismarck-Bilder in 10 R. Gerwarth, Bismarck und die Frankreich und Europa, 20.3.2015 Weimarer Republik, auf von http://www.bpb.de/suche/?suchwort= http://www.bpb.de/apuz/202985/bism Robert+Gerwarth%2C+Bismarck+un arck-bilder-in-frankreich-und-europa. d+die+Weimarer+Republik ApuZ 23 Ibidem. 50-51/2008. 24 Sandrine Kott, Bismarck-Bilder in 11 Ibidem. Frankreich und Europa, 20.3.2015 12 Ibidem. von 13 Sandrine Kott „Bismarck-Bilder in http://www.bpb.de/apuz/202985/bism Frankreich und Europa”, 20.3.2015, arck-bilder-in-frankreich-und-europa auf 25 Josef Joffe, Weg mit Bismarck, Die http://www.bpb.de/apuz/202985/bism Zeit Nr 35 /2017, von arck-bilder-in-frankreich-und-europa. http://www.zeit.de/2017/35/denkmael 14 Eugen Ehrlich „Bismarck und der er-bismarck-friedrich-geschichte. Weltkrieg”, S.5, Verlag: Art. Institut 26 Ibidem. Orell Füßli, Zürich, 1920 in einem 27 Ibidem. Nachdruck von „forgotten books”, 28 Carolin Emcke, aus ihrer Rede zur www.forgottenbooks.com. Vergabe des Friedenspreises des 15 Ibidem, p. 6. Deutschen Buchhandels an sie 2016, 16 Ibidem, p. 7. S .62f 17 Ibidem, p. 9. hrsg vom Börsenverein des 18 Ibidem, p. 13ff. Deutschen Buchhandels, Frankfurt 19 Sandrine Kott „Bismarck-Bilder in a.M. 2016. Frankreich und Europa”, 20.3.2015, 29 Eugen Ehrlich, Bismarck und der auf Weltkrieg, S.32, Zürich, 1920 in http://www.bpb.de/apuz/202985/bism einem Nachdruck von „forgotten arck-bilder-in-frankreich-und-europa. books”. 20 Frank-Lothar Kroll „Geburt der Moderne”, Leseprobe,

Bibliografie

ARISTOTELES, Nikomachische Ethik, BERGER, Peter L.und LUCKMANN, Reclam Verlag, Stuttgard, 1983. Thomas, Die gesellschaftliche Konstruktin der

143 POLIS

Wirklichkeit – eine Theorie der Deutschen Buchhandels 2016, Wissenssoziologie, Fischer Verlag, Herausgeber. Frankfurt a.M., 1994. FEYERABEND, Paul: Wider den BUDE, Heinz, Gesellschaft der Angst, Methodenzwang, Suhrkamp Verlag, Verlag des Hamburger Instituts für Frankfurt, 1983. SozialforschungHamburger Edition, KAEHLBRANDT, Roland: Logbuch E-Book-Ausgabe, 2014. Deutsch – wie wir sprechen, wie wir CAROFIGLIO, Gianrico, Con parole schreiben, Klostermann Verlag, precise – Breviario di scrittura Frankfurt a.M.2016. civile, Laterza Editori, Roma-Bari, MEAD, George H. „Geist, Identität und 2015. Gesellschaft”, Suhrkamp Verlag, EHRLICH, Eugen, Bismarck und der Frankfurt a.M. 1995. Weltkrieg, Zürich 1920 in einer SCHÜTZ, Alfred: „Der sinnhafte Aufbau Wiederauflage von forgotten books, der sozialen Welt – Eine Einleitung www.ForgottenBooks.com London in die verstehende Soziologie” 2015. Suhrkamp Verlag, Frankfurt a.M. EMCKE, Carolin, Gegen den Hass, 1993. Fischer Verlag, Frankfurt a.M. 2016. IDEM, Ansprachen aus Anlass der Verleihung des Friedenspreises des

144 România în Marele Război

Les amis nécessaires : Italia e Francia nella Grande Guerra

(Necessary friends: Italy and France during the Great War)

Nicola NERI

Abstract: The Italian front of the First World War is normally given scanty attention by foreign historiography, so much so that it was defined ‘the forgotten front’. Nevertheless, it constituted a considerably form of lightening in favor of the better-known fronts in east and west. Italy had been an ally of Germany and Austria-Hungary for over 30 years, but sided in 1915 alongside its age-old rival, France, obliged to deal with the problem of organising a military force in the most co-ordinated way possible, the latter being led by a single inter-ally command. They thus managed to fight side by side, although becoming friends was not ever feasible.

Keywords: Italy, France, Military, Alliance, War

Quella frazione della Grande I Impero, dal compimento dell’Unità Guerra che si è svolta sul fronte la tradizione di rapporti tra Italia e italiano è stata tradizionalmente Francia non era mai stata improntata considerata dalla storiografia all’amicizia.2 straniera come una forma secondaria La leadership italiana, del resto, o di alleggerimento rispetto a ciò che non era avvezza né incline a una accadeva sul fronte occidentale e, situazione poco familiare dal punto di sino al 1917, pure su quello orientale. vista sia ideale che politico, quale E’ verosimilmente per questo motivo, poteva essere un’alleanza bellica in quindi, che la definizione più usata cui condividere il rischio riguardante ancora oggi rimane: “The forgotten degli scopi di guerra che si front”, il fronte dimenticato.1 rivelavano essere comuni anche agli Nonostante la risalente mitologia alleati. E’ dunque opportuno rievo- delle “sorelle latine” che, pure, care le coalizioni antinapoleoniche nell’età napoleonica aveva visto la del secolo precedente per trovare storia politica della penisola italiana analoghe sperimentazioni: ne furono profondamente avvinta ai destini del necessarie sette di esse, infatti, per

145 POLIS piegare Bonaparte; ma non si deve italiano, il sospetto sarebbe stato nemmeno sottovalutare che, sino alla sempre sottilmente pervasivo delle battaglia di Waterloo, il loro rapporto relazioni comuni, e, soprattutto da politico- militare è stato assai parte francese, a volte avrebbe complesso. Tra le esperienze che non addirittura oltrepassato il limite del avevano funzionato molto bene, rispetto.5 Nell’ottobre del ’15 così l’alleanza anglo-franco-sarda del l’ambasciatore italiano a Parigi, 1855, che avrebbe condotto alla Tommaso Tittoni, scriveva a guerra di Crimea, era stata la più Salandra: “Al principio della guerra recente memoria condivisa con gli la dichiarazione di neutralità stessi alleati per la classe dirigente dell'Italia fu accolta con una italiana. 3 esplosione di riconoscenza6 ma Quest’ultima, convinta di poter passato un paio di mesi fu ritenuta combattere la “sua” guerra contro i per l'Italia come doverosa e passato “suoi” nemici, purtroppo non un altro paio di mesi giudicata comprese subito la mondializzazione insufficiente e si disse generalmente del conflitto e il concetto di “nostra che l'Italia aveva il dovere di guerra” si rivelò fatalmente inadatto a intervenire nella guerra per la fronteggiare quella gigantesca sfida. Francia.”7 La stessa dichiarazione di Nel periodo della neutralità i guerra alla Germania non venne mai rapporti franco-italiani si sarebbero realmente presa come “cosa seria”: concentrati su alcuni aspetti pratici nell’opinione pubblica francese e in relativi in particolare alla costante parte anche nella sua classe politica necessità di dimostrare una neutralità vi era l’assoluto preconcetto che la fattuale4, e non solo teorica, alla guerra fra Italia e Germania fosse questione dei sudditi italiani residenti cosa puramente formale e che, in Francia, nonché logicamente a conseguentemente, in nessuno dei quegli negoziali-diplomatici relativi due Stati vi fosse la concreta ad una eventuale presa di posizione intenzione di combatterla sul serio8. bellica da parte dell’Italia. Con la Quando nel maggio del 1915 la riluttante e ritardata decisione di decisione di entrare in guerra fu dichiarare guerra alla Germania, definitivamente presa, lo sviluppo dei verso la quale effettivamente non vi rapporti tra i due neo-alleati fu erano mai stati importanti motivi di evidentemente condizionato dalle dissenso, il governo italiano trascurò nuove predominanti esigenze del la penosa impressione che avrebbe conflitto. Lo sforzo militare impo- suscitato presso gli Alleati, i quali, neva anche un logico coordinamento. infatti, nutrirono sempre una Non era trascorso ancora un mese diffidenza di fondo verso di essi. Tale dall’entrata in guerra dell’Italia che la prudenza, quindi, si rivelò davvero necessità di coordinare lo sforzo sterile e anzi comportò pure un alto militare tra gli alleati emergeva costo: nei confronti dell’alleato spontanea e imperiosa tanto che in

146 România în Marele Război giugno il presidente francese delle frontiere fosse la maschera Poincaré sollecitava il governo dietro la quale potevano nascondersi italiano ad aderire alla costituzione di segrete ed equivoche operazioni un ufficio militare centrale con sede a militari. Il Ministro Sonnino non Parigi.9 Le impellenti necessità della intendeva in alcun modo dare “la guerra imponevano, quantomeno dal minima occasione a sospetti svizzeri, punto di vista militare, una coope- per quanto essi fossero interamente razione e una collaborazione che ingiustificati”. Dunque, nonostante prescindesse, da entrambe le parti, l’impossibilità di rispondere dal sentire morale nei confronti pienamente alla richiesta francese, il dell’alleato. Il 3 settembre del 1915 il Ministro italiano acconsentiva e Ministro della Marina comunicava al faceva propria la responsabilità di Ministro degli Affari Esteri che erano una “maggiore sorveglianza sulle stati requisiti i piroscafi Duca persone e sulle corrispondenze diretta d’Aosta, Principessa Mafalda e dal nostro territorio alla Svizzera nel Indiana nel porto di Genova per periodo della chiusura francese”12. essere messi a disposizione La collaborazione militare operò dell’Armata francese per il trasporto efficacemente anche sui fronti di truppe fra i porti del Mediterraneo. secondari. Nell’estate del ’16 Comunicava contestualmente inoltre giungeva dalla Francia la richiesta che vi erano in corso lavori sui all’Italia di partecipare con una piroscafi Atlantico a Taranto e divisione alla spedizione di Onestà alla Spezia per poter affidare Salonicco,13 ma il Comando Supremo anch’essi all’Armata Francese10. dichiarava essere impossibile Nello stesso mese di settembre sguarnire il fronte interno fino ad una giungeva anche una richiesta da parte divisione e che, al massimo, per francese di chiudere la frontiera onore di bandiera, si sarebbe potuti italiana con la Svizzera: Parigi aveva, arrivare a fornire una brigata priva di infatti, predisposto la chiusura della artiglieria.14 In considerazione della frontiera francese con il paese viva insistenza con la quale il elvetico per alcuni giorni a causa di presidente Briand15 richiedeva la importanti operazioni di ordine presenza militare italiana, militare11. A tale richiesta il Ministro l’ambasciatore Tittoni suggerì che Sonnino rispondeva che la delica- forse l’artiglieria avrebbe potuto tissima situazione italiana imponeva fornirla la Francia.16 una attenta valutazione della Una visita del generale Joffre17 a pervenuta richiesta francese la quale Cadorna presso il Comando Supremo prendesse in esame soprattutto la il 24 luglio, convinse il generale sensazione che una simile decisione italiano a predisporre l’invio della avrebbe potuto provocare nei vicini divisione così insistentemente svizzeri. Il rischio era infatti quello di richiesta.18 Già in settembre, però, fomentare il sospetto che la chiusura Joffre richiedeva l’invio di una

147 POLIS seconda divisione che il Comando in Palestina, inizialmente composta Supremo e il ministro degli esteri si di 30.000 Britannici e da 10.000 dichiaravano impossibilitati a Francesi.25 inviare.19 Purtuttavia, per esigenze di La prevedibile ma comprensibile armonia diplomatica e comune sforzo risposta del Generale fu che non era militare, si riusciva, in ottobre, a verosimile sguarnire il fronte decidere l’invio di una brigata.20 principale; tuttavia, si sarebbe potuto Tuttavia, ancora in ottobre, non prelevare una parte delle truppe di cessavano le richieste della Francia, stanza in Libia.26 con espliciti e reiterati inviti di Joffre La Gran Bretagna decise alla fine e della Gran Bretagna allo scopo di di accettare il contributo italiano, ma ottenere l’invio di altre grandi unità, a condizione che fosse privo di valore sollecitazioni alle quali Sonnino e politico e che non fossero inviati più Cadorna opponevano un’evidente di 300 uomini.27 L’ambasciatore bri- impossibilità.21 Peraltro, dopo la tannico, inoltre, suggerì che si dichiarazione di guerra alla Germania, trattasse di Carabinieri e che indos- si moltiplicavano i segnali di sassero un’uniforme bianca.28 accumulo di materiali e uomini Un battaglione di Bersaglieri, tedeschi sul fronte italiano, in vista di con l’ausilio di 100 militari una prossima offensiva, cosa che dell’Arma e con l’incoraggiamento naturalmente sconsigliava definiti- del console italiano, sbarcava dunque vamente di distrarre forze italiane dal il 19 maggio a Port Said, agli ordini fronte interno per essere inviate dal maggiore Francesco D’Agostino all’estero.22 Nel novembre del 1916, che evidenziò “… l'ottima in contrapposizione all’atteggiamento impressione prodotta dalle nostre di Sonnino e Cadorna, Tittoni truppe la cui perfetta tenuta, l'ordine suggeriva al Ministro degli Affari e la disciplina si sono imposte alla Esteri che l’eventuale aumento del generale ammirazione ed hanno dato contingente di truppe italiane a motivo a lusinghieri confronti con il Salonicco avrebbe reso probabilmente distaccamento francese che le aveva più facile vincere la resistenza su da poco tempo precedute in quella quei punti del programma coloniale città.”29 italiano nell’Asia Minore che erano Anche nella comune spedizione a in maggiore contrasto con i deside- Salonicco i rapporti tra italiani e rata degli alleati23. francesi, complici le numerose Nel marzo del ’17, Sonnino, intemperanze del generale francese cercando di cogliere una valida Maurice Sarrail,30 erano cattivi e tali opportunità dal punto di vista sembravano anche agli occhi di politico24 più che militare, chiese a osservatori stranieri.31 Cadorna se l’Italia fosse nelle Per quanto invece concerneva condizioni di partecipare con un l’ipotesi del conferimento di truppe proprio contingente a una spedizione alleate a sostegno dello sforzo

148 România în Marele Război italiano sul suo principale teatro di immaginare soluzioni valide e operazioni, per i primi anni di guerra condivise sulle varie questioni fino a Caporetto esso poteva ancora fattuali elencate da Sonnino, ciò che essere subordinato alle superiori appariva estremamente più difficile ragioni politiche. Al principio di era trovare un punto di congiunzione novembre del ’16 così si esprimeva il che, superati i pregiudizi e i ma- presidente del Consiglio, Paolo lintesi, consentisse di avvicinare nel Boselli: “L'ipotesi di un eventuale profondo le due “Sorelle Latine”. aiuto di eserciti alleati in Italia non si Dalla Regia Ambasciata italiana a presenta come desiderabile e meglio Parigi, e non solo, continuavano vale evitarne la necessità.”32 infatti a giungere rapporti decisa- Nonostante la doverosa collabo- mente poco lodevoli circa l’atteggia- razione militare tra Stati appartenenti mento e le aspettative dell’Italia nelle allo stesso schieramento bellico, tra menti e negli spiriti dell’Hexagon. Italia e Francia continuavano a Nel dicembre del 1915 il capo della rimanere aperte alcune questioni sezione italiana del Bureau Interallié, fondamentali che se non attentamente Brancaccio, ebbe modo di sotto- affrontate avrebbero potuto causare lineare quanto poco incoraggiante attriti ben più gravi in un futuro non fosse la posizione italiana nell’opi- troppo lontano. Nel febbraio del 1916 nione pubblica francese, soprattutto durante i colloqui con Briand, in relazione a quella invece ricoperta Sonnino si preoccupò di mettere dalle altre nazioni alleate. Il capo particolarmente in rilievo l’opportu- della sezione proseguiva quindi nità di preparare una situazione sottolineando quanto fosse fonda- generale di intesa e di cordialità tra i mentale per recuperare credibilità due Stati, risolvendo quanto prima nell’opinione pubblica francese varie piccole questioni che davano o procedere in maniera “fattiva” nel potevano dare luogo ad attriti e “diffondere un esatto apprezzamento discordanza. Le questioni a cui della mentalità del nostro paese, Sonnino si riferiva erano in parti- cercar di far comprendere quanto sia colare quella del Marocco, quella il suo effettivo valore nel gruppo sulle congiunzioni carovaniere tra degli Alleati, attenuare le diffidenze, Ghadames e Ghat, quella della smussare i piccoli attriti”34. Si ratifica della frontiera nella valle del presentava così una linea d’azione Roja e ovviamente della mutua con- che tramite una consapevole opera di segna dei disertori e renitenti durante propaganda potesse, a partire da una la guerra. Su tutte le questioni citate profonda conoscenza dei giornali e da Sonnino, Briand si era dimostrato dei mezzi di comunicazione francesi, quantomeno cauto sebbene dispo- inserirsi nell’opinione pubblica nibile ad affrontarle in uno spirito di francese e contribuire ad una “più cooperazione33. Per quanto, infatti, intima fusione franco-italiana”. Molte sembrasse concretamente possibile personalità di spicco nel panorama

149 POLIS francese appoggiavano questa azione per poi gettarsi soltanto in un propagandista italiana; tuttavia, lo secondo momento “nella pugna a lato stesso ufficio italiano a Parigi, preci- della Francia”36. Il Ministro a Berna, sava quanto questo supporto locale Paulucci De’ Calboli, comunicava al trovasse le sue basi nel più Ministro degli Esteri l’esito e la tradizionale spirito francese votato valutazione assolutamente positiva alla classica mentalità di supremazia della conferenza dell’Onorevole, la culturale e morale francese. Il quale aveva avuto esattamente il rapporto del Colonnello Brancaccio merito di colmare l’enorme lacuna si concludeva con la richiesta di conoscitiva nei confronti dell’im- facilitare i viaggi di personalità e pegno italiano: “chè se tutti o quasi giornalisti francesi, sia in Italia sia tutti a Ginevra sapevano che cosa più particolarmente nella zona aveva operato la Francia e colla italiana di guerra: “è infatti necessa- Francia i suoi alleati della prima ora rio tener presente che qui, tranne in era invece ignorato o si voleva poche persone, vi è l’ignoranza ignorare la forza del gesto del nuovo completa di quanto l’Italia ed il suo alleato della seconda ora”37. Era esercito vanno facendo. Si crede in proprio questo tipo di incontri sostanza che facciamo nulla, e ciò pubblici e di palcoscenico ciò di cui contribuisce non poco ad alimentare l’Italia aveva bisogno per riportare l’antipatia che più specialmente da l’ordine esatto nelle cose di guerra. parte popolare ci vien manifestata”35. Nel novembre del 1916 la regia L’ignoranza a cui faceva Ambasciata a Parigi comunicava a riferimento Brancaccio, del resto, non Sonnino proprio l’opportunità di condizionava soltanto il giudizio di presentare più coerentemente ai fran- Parigi ma più in generale dell’intero cesi la situazione del fronte italiano, mondo francofono: nell’agosto del la cui importanza era chiaramente 1916 ebbe luogo a Ginevra una ancora sottovalutata, prospettando conferenza dell’On. Tardieu, giovane addirittura la possibilità che lo stesso deputato del Dipartimento Seine-et- Presidente della Repubblica francese Oise, dal titolo L’Effort de l’Italie. Il conducesse una visita ufficiale presso discorso del Tardieu era stato diviso il fronte italiano38. Il cuore del in due parti: la prima, quella militare, problema era dunque quello di favo- aveva dimostrato le difficoltà della rire una conoscenza meno pregiu- guerra italiana e “l’aiuto pode- dizievole delle vicende italiane e rosissimo che l’azione italiana valse dell’azione italiana in guerra: non si agli alleati ed in primissimo luogo trattava, secondo molti osservatori alla Russia salvata da noi nel più italiani, di una vera e propria italo- critico momento”; nella seconda fobia o inimicizia, quanto piuttosto di invece aveva illustrato le ragioni che una “tenace ignoranza”39, chiusa nei avevano indotto l’Italia a dichiarare più classici pregiudizi nei confronti in primo luogo la propria neutralità del vicino d’oltralpe e nella più

150 România în Marele Război irremovibile convinzione francese di nome italiano”. Tuttavia, l’Italia non essere portatrice di una sorta di doveva agitarsi eccessivamente in primato etico-morale nel mondo. caso di giudizi non lusinghieri da Profondamente emblematico parte del popolo francese poiché “a della situazione dei rapporti italo- osservare obiettivamente le cose, francesi è un rapporto dal titolo Dello dobbiamo riconoscere che non sol- spirito pubblico in Francia e dei suoi tanto i giudizi pubblici e pubblicati atteggiamenti verso l’Italia redatto attraverso la stampa, ma perfino i dal Sottotenente G.A. Borgese nella giudizi privati e di conversazione primavera del 1917. In circa ottanta sono un po’ più misurati e delicati pagine il rapporto analizzava lo stato quando si tratta dell’Italia […] che del “prestigio e la reputazione ita- quando si tratta degli altri alleati”. liana in Francia”, i passi necessari da Proprio la stampa, la grande accusata fare per consolidare e migliorare la sul banco del processo all’anti-ita- conoscenza e quindi la reputazione lianità, non si era certamente delle vicende di guerra italiane e mostrata più gentile nei confronti dello spirito italiano nel vicino dell’alleato russo tanto che Borgese alleato, i mezzi che fino a quel sottolineava quanto “un paragone momento l’Italia aveva adoperato per documentario fra ciò che i giornali raggiungere siffatto scopo e francesi si sono permessi di dire della ovviamente i mezzi che si sarebbero Russia e quello che si sono permessi dovuti adoperare per continuare di dire dell’Italia durante la guerra” quest’opera di divulgazione delle sarebbe stato a tutto vantaggio della posizioni italiane. Particolarmente Penisola. Varie situazioni avevano interessante la prima parte del contribuito, secondo l’autore del rapporto, la quale così come spiegato rapporto, a fuorviare l’immagine dal suo autore, intendeva rispondere dell’Italia in guerra nelle menti dei alla seguente domanda: “Che cosa si francesi: soprattutto la famosa esal- pensa oggi in Francia intorno al tazione dell’On. Salandra al “sacro presente e all’avvenire dell’Italia, egoismo” aveva contributo non poco intorno al suo sforzo guerresco, alla “a diffondere all’estero la convin- sua posizione morale nell’Alleanza, zione che il nostro intervento e la alla sua lealtà politica, alla sua forza, nostra azione militare prescindano da alla giustizia delle sue aspirazioni, al qualsiasi considerazione altruistica ed suo compito presente e futuro?”. umana”. A ciò andava aggiunto l’uso, Dopo aver fatto un’analisi dal sapore a tratti l’abuso, dell’espressione “la etico-morale del popolo francese e nostra guerra” la quale sembrava delle sue dinamiche relazioni con il sottintendere che la guerra dell’Italia resto degli Alleati, Borgese con- all’Austria fosse faccenda personale, cludeva che evidentemente il popolo “un episodio circoscritto ed indivi- francese mostrava di essere “scarso duale nel grande conflitto e che noi amico o anche addirittura nemico del facessimo i nostri affari indipenden-

151 POLIS temente dalla lotta generale”. Questi francese aveva espresso il timore che riferimenti linguistici avevano per- l’intento italiano fosse quello di messo il crearsi di un’opinione mantenere un passo profilo bellico per francese secondo la quale la politica potersi imporre sugli alleati, in italiana altro non era che “un calcolo particolare sulla Francia totalmente machiavellico fine ed astuto, immune dissanguata dagli eventi bellici, al a ogni turbamento sentimentale e […] momento della pace. Si sospettava, non alieno da cinismo”. L’atteggia- dunque, che la condotta bellica mento francese era evidentemente dell’Italia, il suo ponderare gli sforzi reso più grave dalle erronee valu- militari e civili, fosse dovuto al pro- tazioni circa le pretese italiane posito politico di arrivare al momento fomentate dal mito dell’Idea della pace con un esercito fortissimo, Nazionale: si temeva che un giorno o proporzionalmente più forte di quello l’altro improvvisamente l’Italia po- dei singoli alleati, in modo da poter tesse arrivare a domandare la Tunisia esercitare una certa pressione sulle e che si potesse persino pretendere trattive di pace. Infine, si aveva in Gibuti, l’Arabia Occidentale, l’intera certi ambienti francesi il sospetto che Asia Minore e, secondo quando aveva l’Italia potesse incamminarsi lungo la prospettato un noto giornalista strada dello “imperialismo a oltranza” francese, uomo di fiducia dello stesso sul modello politico della Germania. Briand, si arrivasse ad aspirare persino Le remore costantemente presenti alla conquista dell’Egitto. D’alto canto sulla dichiarazione di guerra italiana queste presunte “gigantesche am- alla Germania come puramente di bizioni” dei nazionalisti italiani non facciata, erano alla base del timore che trovavano effettivo riscontro, agli l’Italia potesse incamminarsi “a occhi dei francesi, nei reali sforzi divenire la Germania del sud” e che militari che l’Italia stava portando quelle che agli occhi dei francesi avanti nel conflitto bellico. La più erano evidenti affinità spirituali tra il recente entrata in guerra dell’Italia Paese mediterraneo e quello rispetto alla Francia, aveva consentito dell’Europa centrale, avrebbero finito, alla Penisola italiana di avere effettivi nonostante le dichiarazioni di facciata, più numerosi e soprattutto più freschi per riportare prima o poi l’Italia e di contare relativamente meno nuovamente tra le braccia tedesche. perdite tra le fila al fronte. Questi Nonostante queste posizioni innegabili vantaggi non si erano indubbiamente pessimiste nei con- tradotti in utilità per gli alleati: i fronti dell’Italia, il rapporto conclu- francesi alludevano ad un costante deva che non era possibile, d’altro rifiuto da parte italiana di inviare canto, non evidenziare anche un questi effettivi al fronte in aiuto e in sentimento positivo che si rifaceva al supporto allo sforzo bellico francese. “riconoscimento della funzione eser- Addirittura in un Comité Secret del citata dall’Italia nella guerra prima con la dichiarazione di neutralità poi dicembre del 1916 qualche deputato con l’intervento”. Le posizioni

152 România în Marele Război francesi erano insomma eternamente francese: fu proprio quest’ultima che contese tra “diffidenza” e “desiderio nell’aprile del 1917, interpretando un di simpatia”: “Difficilmente si nega sentimento diffuso nell’opinione all’Italia il riconoscimento dei suoi pubblica, cominciava a dolersi per la progressi materiali e morali, la forza prolungata inattività militare italiana del suo lavoro, l’ardore del suo e per la sua ostinata mentalità patriottismo e, principale conquista difensiva.40 Le manifestazioni palesi degli ultimi tempi, la bravura della stampa, del resto, non facevano militare. Difficilmente si mette in che rispecchiare il sentimento di vivo dubbio che nell’avvenire del mondo malcontento che si notava nel spetta a questo popolo un posto note- vole, ma è anche raro che un pubblico francese contro un’Italia francese, per quanto possa cortese- “inattiva” dal punto di vista militare. mente dissimulare questa convin- Questo sentimento era talmente zione innanzi allo interlocutore generalizzato che, come ebbe modo italiano, attribuisca la neutralità e di riferire Salvago Raggi a Sonnino, l’intervento piuttosto a motivi di “succede frequentemente di sentire indole ideale che ad un calcolo nel pubblico frasi poco cordiali al astutamente egoistico. […] non si nostro indirizzo e da qualche tempo crede che alla abilità e alla profondità anche dalle persone appartenenti a realistica della nostra politica classi più elevate, al mondo corrisponda in egual misura la parlamentare, ecc. e non si sente più rettitudine e la probità cavalleresca. uno di quegli apprezzamenti lusin- Quanto al nostro intervento e ghieri dei quali la abituale cortesia all’azione che abbiamo conseguen- francese era prodiga fino a poche temente esercitato, si riconosce in settimane or sono”41. L’opinione massima ammirabile lo sforzo di pubblica francese, passata per organizzazione improvvisata, ma si l’euforia post dichiarazione di guerra tende a valutare il nostro sforzo come all’Austria in preda alla quale non si immensamente inferiore ai mezzi che siamo riusciti a creare. Si crede, per fece che sottolineare la solidarietà tra gli alleati e l’assoluta sincerità dire tutto in una frase che a Parigi 42 circola abbondantemente, che l’Italia italiana e la moderazione derivante chieda molto più di quello che dia, da una sensazione di essere i soli a che esita a compromettersi a fondo, combattere per una causa comune, che la sua guerra sia stata finora cominciava a dimostra sempre più episodica e reticente, senza né grandi un’attitudine poco amichevole nei sacrifici né grandi risultati, che confronti di tutto ciò che fosse persino nella concessione di mano italiano. Del resto, la stessa attività d’opera […] l’Italia sia stata e sia bellica della Penisola era stata egoistica ed avara […]” costantemente caratterizzata da un Molta della propaganda e delle principio di reductio nei giudizi posizioni anti-italiane furono portate francesi. Gli stessi combattimenti avanti durante la guerra dalla stampa sulla frontiera terrestre erano stati

153 POLIS oggetto di uno “straordinario all’aiuto russo, sono caduti nel equivoco, in base al quale la cosa più vuoto.”44 straordinaria e più impressionante Cadorna, sollecitato da Boselli, della nostra guerra è la lotta contro le rispondeva che questa campagna difficoltà climatiche e di terreno delle della stampa a favore di una “guerra zona di alta montagna. Si osservano offensiva”, non lo avrebbe certo queste difficoltà con curiosità e indotto a mutare i suoi piani e i suoi stupefazione, ma in fin dei conti ciò tempi; la campagna era poi forte- fa prevalere nella contemplazione mente dannosa perché sollecitava della nostra guerra un elemento che l’attenzione del nemico verso il fron- la fa somigliare ad una fantastica te italiano, disvelando e differendo impresa sportiva”43. Il fronte del ancor più gli eventuali propositi Carso era assai meno noto in Francia offensivi e facendo venire meno del Trentino, e le gesta individuali e l’elemento sorpresa sul quale il bizzarre assai più celebri delle Generale faceva particolare affida- battaglie metodiche che l’esercito mento45. In questo senso, il ministero italiano aveva dimostrato di sapere degli esteri francese assicurava di portare avanti; l’immensa importanza attivare la censura in questa dire- dei combattimenti che avevano zione, ma osservava che la stampa portato alla presa di Gorizia e francese non faceva altro che seguire all’avanzata del Valone erano l’esempio della stampa italiana.46 Il sostanzialmente ignoti oltralpe. La 25 aprile del 1917 il Presidente del stessa battaglia del Trentino non era Consiglio dei Ministri, Boselli, girava nota nel suo reale svolgimento al Ministro degli Esteri Sonnino47, un quanto piuttosto nella cronaca telegramma ricevuto dal Generale leggendaria che ne era stata fatta: Cadorna in cui si riportavano ancora “secondo la visione più diffusa il una serie di pubblicazioni della nostro territorio sarebbe stato invaso stampa francese particolarmente cri- senza lo scatenamento dell’offensiva tiche verso l’Italia e dirette a solleci- di Broussilof, alla quale si attri- tare l’azione offensiva dell’esercito buiscono quasi tutti i meriti del italiano48. successo. Si dimentica che al Per un’offensiva prevista nella momento dell’offensiva di Broussilof prima decade di agosto Cadorna la prima fase dell’attacco austriaco riteneva di abbisognare di circa 300 era finito con l’arresto netto pezzi di artiglieria e del relativo dell’avanzata e i tentativi di pro- munizionamento da parte alleata.49 paganda che sono stati fatti in questo Lloyd George, che pure sarebbe stato senso, per la stessa loro eccessiva personalmente favorevole a un vigo- tendenziosità, per il loro stesso roso sforzo alleato contro l’Austria, eccessivo ardore polemico che dubitava che, in previsione di voleva, esagerando dall’altra parte, un’offensiva sul fronte occidentale, ci negare addirittura ogni merito

154 România în Marele Război si potesse e volesse privare di 300 atteggiamento energicamente poten- pezzi di artiglieria.50 ziale …” delle truppe italiane: ciò, Nel settembre del ’17, quando infatti, costringeva il Nemico a tenere l’andamento delle operazioni militari immobile un’importante quantità di era favorevole all’Italia, con la soldati e quindi contribuiva comunque conquista del Monte Santo e del allo sforzo alleato. Monte San Gabriele, il generale Foch Il contributo di un centinaio di si pronunciò in favore di un irro- cannoni pesanti anglo-francesi non bustimento di quell’aspetto dello avrebbe certo portato ad adottare strumento militare che la natura decisioni differenti.55 Questo, però, strategica del Primo Conflitto Mon- provocò una rude reazione del Capo diale aveva disvelato: l’artiglieria.51 di Stato Maggiore Imperiale, sir Esso è stato addirittura definito “un William Robertson, il quale ingiunse conflitto di artiglieria”.52 al Generale Cadorna di restituire le Il successo delle armi italiane sedici batterie britanniche di obici, che diede un’immagine talmente positiva erano state inviate per scopi offensivi, in Francia da ispirare una parte della ma che il contegno difensivo annun- stampa a schierarsi per l’opportunità ciato dal comandante italiano avrebbe di fornire mezzi militari in modo da dunque reso inutili.56 fare la differenza e arrivare addirittura Il tono della missiva fu definito alla soluzione decisiva; e il ministro “insolente”57 da Cadorna, che replicò degli esteri Sonnino, galvanizzato da in una maniera non meno assertiva, un’azione militare così impetuosa, si rinviando la restituzione delle arti- sentì di raccomandare riservatezza glierie in Gran Bretagna e riven- sull’argomento, temendo una mag- dicando l’esclusiva titolarità di giore concentrazione delle forze giudizio della situazione militare e ciò avversarie su questo fronte.53 non solo nell’interesse italiano, ma L’arrivo di cento nuovi cannoni dello sforzo integrato degli alleati.58 nell’ambito di un’azione interalleata Il ministro Sonnino replicò alla di ampio respiro strategico, in cui si richiesta britannica - cui subito seguì ben s’iscrivevano sia il supporto un’analoga francese - dando istruzioni italiano sia il sostegno allo sforzo all’ambasciata a Parigi di sostenere la italiano, avrebbe indotto Cadorna ad scelta strategica del Supremo inviare un telegramma, che compren- Comandante italiano. sibilmente suscitò una penosa im- Vi erano, infatti, ragioni oggettive pressione, con cui sospendeva che rendevano inevitabile un contegno l’offensiva sino alla primavera.54 difensivo, anche per questioni di Fu il crescente afflusso di rinforzi economia interna, del prezioso austriaci, soprattutto artiglierie, a munizionamento: innanzitutto il fatto motivare la decisione del Comandante che artiglierie nemiche si stavano Supremo, il quale sosteneva pure concentrando sul nostro fronte; e l’incontestabile efficacia di “… un inoltre, l’aggravarsi della situazione russa.59

155 POLIS

L’ambasciatore a Parigi, Salvago momento, ma ancor di più al tavolo Raggi interessava immediatamente il della pace.64 presidente Ribot60, il quale, dopo Il ministro degli esteri italiano, vivaci insistenze del diplomatico dunque, ordinò ai rappresentanti italiano, s’impegnò a portare la cosa in diplomatici all’estero di diffondere la Consiglio dei Ministri.61 comunicazione secondo cui, no- Con la rotta di Caporetto la nostante il momento infelice delle situazione non poteva che precipitare armi, il Paese confidava “… nel rapidamente e si comprese subito valore delle nostre truppe provato in quanto fossero realistiche le im- oltre due anni di guerra, (dando) pressioni di Cadorna. Il Generale mirabile esempio di calma, di scrisse a Foch e gli comunicò delle compattezza, di severa concordia”.65 prime azioni di quest’offensiva, Secondo quanto previsto dagli potenziata da forze provenienti dal accordi di cooperazione, Sonnino, di fronte romeno e da numerose unità fronte all’inequivocabile gravità della tedesche: dovette quindi “deplorare” il situazione militare, il 27 ottobre mancato sostegno delle artiglierie invocò l’invio di contingenti degli alleate appena prelevate ed eviden- alleati.66 Già l’indomani, si abbatté, ziare con vigore il pericolo che come un colpo di tuono, il bollettino correva il destino non soltanto di Cadorna, che, accusando di viltà dell’Italia, ma di tutta l’Intesa.62 alcuni reparti della II armata, co- Il giorno ventisei gli comunicò municò l’invasione del “sacro suolo pure notizia della rottura del fronte, della patria” da parte del nemico.67 prevedendo quindi il ripiego per Il ministro degli esteri Barthou68 successive e preordinate linee di rassicurò l’ambasciatore Salvago resistenza; ma soprattutto sottolineò Raggi sulla convinzione del Governo “… l’utilità somma dell’intervento francese di soccorrere l’Italia nella diretto alleato nella misura concordata grave contingenza, e che a questo o anche in maggiore misura…”.63 scopo il presidente Painlevé si era Per la verità, Sonnino, nel timore recato a Londra per coordinare che enfatizzare i limiti delle forze l’aiuto da arrecare all’Italia.69 Il 31 italiane potesse demotivare gli alleati ottobre il ministro francese poteva sull’utilità di inviare aiuti in Italia, comunicare all’ambasciatore italiano preferì ridimensionare il tenore delle la partenza di quattro divisioni.70 parole usate da Cadorna. Era, infatti, Anche la stampa, del resto, si pronun- convinto che non si dovessero fare ciava in favore di un risoluto aiuto a sacrifici per chi non si aiutava da sé: beneficio dell’alleata.71 altrimenti si sarebbe corso il rischio di Il 2 novembre l’ambasciatore essere trattati come la Russia, disper- italiano tornava ad insistere con dendo quel capitale di stima e di Barthou per un aiuto militare fran- solidarietà, così importante in quel cese organico e consistente, so- prattutto in considerazione del fatto

156 România în Marele Război che divisioni germaniche erano state del Ministero della Guerra francese, tolte dal fronte occidentale per essere precisando che le divisione tedesche inviate verso il fronte italiano.72 in Italia erano sei e non due e quelle Anche il nuovo ambasciatore, Bonin, austro-ungariche erano cinque e faceva subito pressione sul Ministero mezza e non una.79 degli Esteri francese per l’invio di Il generale Verraux appena avuto truppe, ricevendone ampie la notizia della disfatta di Caporetto si rassicurazioni.73 era affrettato a pubblicare un articolo Cadorna, con un telegramma del in cui criticava fortemente l’esercito 3 novembre significativamente italiano definendolo “non soltanto indirizzato “dall’Italia”, comunicò a difettoso, ma foriero di disastri”. Il Orlando di non riuscire a tenere la resto della stampa francese non si linea del Tagliamento, a causa delle sarebbe certo dimostrata più com- acque basse. Decise quindi di giocare prensiva nei confronti delle sorti “l’ultima carta” sul Piave, sempreché dell’alleato e dell’azione dell’esercito lo spirito delle truppe lo avesse italiano: il Journal des Débats, consentito, poiché un’altra ritirata l’Eclair, l’Information arrivarono avrebbe portato allo sfacelo e al addirittura a suggerire di sostituire gli disonore dell’esercito:74 È dunque alti comandi italiani con personalità evidente che il Generalissimo con- francesi. Caporetto divenne l’occa- tinuava a interpretare la rotta come sione per recuperare i vecchi timori uno sciopero militare e non già come relativi alla dichiarazione di guerra un errore.75 alla Germania, all’inconsistenza della La stampa francese, raccogliendo guerra italiana sul fronte degli imperi voci originate dal “fatale bollettino”, centrali e più in generale per propagandava l’idea che nella “rivangare sospetti e diffidenze”; le pianura italiana fossero sfociate solo prove di eroismo date nei due anni poche divisioni austro-tedesche e che precedenti dall’esercito italiano quindi le truppe italiane avessero giacevano dimenticate sul fronte di ceduto troppo facilmente.76 Più volte Caporetto. Il prestigio italiano usciva la stampa transalpina alluse ad una da quegli eventi fortemente scosso presunta scarsa combattività del divenendo vittima di quel fatalismo soldato italiano.77 Il giornale L’Éclair tipicamente francese con riferimento osservava brutalmente che l’esercito al valore militare italiano. italiano non era stato all’altezza del Anche le relazioni tra operai suo compito e sollevava il problema francesi e italiani risentirono pesan- del comando unico delle forze alleate temente della sconfitta di Caporetto. Il in Italia, auspicando che alle forze diminuito prestigio caricato della italiane fossero attribuiti un certo consueta concorrenza nel lavoro numero di comandanti francesi.78 Il sollevava grande resistenza a che Comando Supremo italiano reagiva soldati francesi fossero inviati sul ai dati fatti circolare dal Bureau Press fronte italiano, alla luce della presenza

157 POLIS di numerosi italiani atti alle armi persa Venezia, con immaginabili presenti in Francia.80 Questo clima, conseguenze marittime e navali. peraltro, mal si conciliava con la Semmai, il pericolo di questa richiesta francese di manodopera linea consisteva nel possibile italiana.81 aggiramento a nord, in corrispondenza Il Re Vittorio Emanuele, durante del Monte Grappa, da parte delle il convegno di Peschiera, l’8 truppe tedesche.83 novembre del ’17, ebbe modo di Quando Lloyd George, nell’inte- lamentarsi del fatto che si fosse resse soprattutto delle forze alleate che ignorato il consiglio di Lloyd George, sarebbero state alle dipendenze del secondo cui l’Intesa, al fine di mettere Comando Supremo Italiano, sollevò in crisi gli Imperi centrali, avrebbe con forza il problema del cambio al dovuto sostenere il massimo sforzo vertice, il Re Vittorio Emanuele, congiunto proprio sul fronte italiano, sebbene non condividesse tutte le laddove si era più vicini a cogliere un critiche mosse a Cadorna, annunciò la risultato decisivo. sostituzione di quest’ultimo con il Le cause della rotta italiana, generale Diaz, che sarebbe stato dunque, per il Sovrano sarebbero state coadiuvato dal generale Giardino.84 sostanzialmente due: una di carattere Secondo l’opinione di Foch e congiunturale, vale a dire la fitta Robertson, le divisioni franco-bri- nebbia che aveva pregiudicato la tanniche, poiché schierate nel punto di possibilità di impegnare l’artiglieria; e maggior pericolo del fronte, avrebbero una strutturale, ossia la perdita, nel dovuto avere una certa autonomia di corso dei primi due anni di guerra, di comando, sebbene coordinata con circa trentamila ufficiali permanenti e Diaz.85 Gli alleati, infatti, non la conseguente difficoltà a sostituirli nutrendo una grande fiducia in quella con personale capace di ritirarsi con leadership, erano propensi - piuttosto ordine e di scavare trincee, sebbene che a sostituire gli Italiani in prima questo problema fosse comune anche linea - a costituire una riserva al nemico. 82 strategica con le proprie unità di Andava inoltre respinta l’ipotesi - sostegno, nel caso di un nuovo avanzata dalla propaganda pacifista, temuto arretramento del fronte. Già il clericale e socialista - di un collasso giorno dopo, Orlando fece pressione morale delle truppe; occorreva invece su Bissolati affinché le forze inglesi e rilevarne la stanchezza per l’eccessiva francesi fossero impiegate laddove si durata dei combattimenti. erano rivelate incomprensibilmente Quanto alla tenuta della linea del inoperose, ossia nel contenimento, Piave, dove erano stati schierati circa sempre più difficoltoso, del Nemico a mille cannoni pesanti e si stavano nord del Piave.86 scavando delle trincee, il Re si mostrò E, a dimostrazione che le fiducioso: non poteva esserci altra difficoltà non sussistevano solo nei linea successiva altrimenti si sarebbe combattimenti campali, il Governo

158 România în Marele Război arrivò a chiedere anche venti L’apparente recuperata stima cacciatorpediniere alla Gran Bretagna verso l’Italia conseguente alla cessa- e alla Francia, ma anche al Giappone zione della neutralità, insomma, era e agli Stati Uniti;87 il Capo di Stato rapidamente crollata dopo Caporetto Maggiore della Marina Francese, lasciando il posto ad un certo però, pur riconoscendo fondata la pietismo e facendo riaffiorare nei necessità italiana, si disse impossi- commenti della stampa un’antica bilitato a esaudire la richiesta.88 animosità mai del tutto sopita, e un In una relazione riservatissima latente sospetto che l’Italia avesse del 14 novembre, che il segretario sempre condotto una guerra nel suo generale degli Esteri, De Martino89, solo interesse, invocando l’aiuto invia a Sonnino, nella quale si cerca alleato nella crisi militare, senza di immaginare una reazione per il adoperarsi essa stessa dando fondo a caso che la situazione precipiti, tra le tutte le sue risorse ed anzi econo- variabili sciagurate per l’Italia vi è mizzando sugli effettivi ed ele- anche quella della: “Possibilità che si mosinando gli sforzi militari; come affermino in Francia correnti di ebbe modo di far notare un opinione pubblica a noi contrarie”, a giornalista su Libre Parole, era dimostrazione della precarietà sotter- emblematica in tal senso la decisione ranea e permanente delle relazioni italiana di non richiamare alle armi bilaterali,90 che erano all’origine del gli uomini di età superiore ai quaran- sostanziale : “…rifiuto della parità tadue anni.96 La questione della (di) trattamento con la Francia.”91 differenza nella durata dell’obbligo Nella stessa direzione di prudente militare in Italia rispetto a quanto sfiducia si pronunciava l’ambasciatore avveniva in Francia sarebbe stata Bonin che avvertiva come non tutta ripresa, benché in forma cortese, dal l’opinione pubblica in Francia fosse giornale Le Progrès il quale non favorevole ad inviare aiuti militari sul mancò di fare riferimento all’evi- fronte italiano.92 Questa posizione era denza per cui l’Italia non si era alimentata anche dalla presenza in sottoposta “a sacrifici pari a quelli Francia di molti italiani apparente- sopportati dalla Francia fin dal mente atti alla guerra ma, per varie principio della Guerra”97, dimenti- ragioni, non partiti.93 cando o quantomeno ridimen- Tuttavia Pichon,94 nuovo sionando “gli immensi servigi da noi ministro degli esteri, rassicurava resi alla causa francese, in vista Bonin, nel loro primo colloquio, sulla dell’aiuto militare e che ora ci vien ferma volontà della Francia di prestato dalla Francia”98. Ripren- soccorrere l’Italia, e gli annunciava la dendo il tipico atteggiamento di partenza in giornata, il 18 novembre, superiorità morale e materiale, l’opi- del generale Fayolle, destinato ad nione pubblica francese vide in assumere il comando delle truppe Caporetto la definitiva presa di francesi in Italia.95 coscienza della sorte che spettava al

159 POLIS loro paese: sarebbe stata la Francia a lavoro dell’ambasciatore tali salvare gli alleati e a salvare anche sentimenti francesi venissero l’Italia. “gradatamente modificati”99. Il Ministro Sonnino riassumeva In realtà, come già aveva avuto all’Ambasciatore Bonin così le im- modo di precisare Borgese nella pressioni sui sentimenti francesi primavera del ’17 in condizioni riguardo gli italiani e sull’influenza militari differenti, anche Bonin tenne che le vicende militari italiane a sottolineare quanto le analisi che a avevano esercitato su tali sentimenti: Roma si facevano sull’atteggiamento “Poco alla volta l’Italia si era imposta francese peccassero forse di alla mentalità francese per le sue eccessivo pessimismo. Per quanto virtù, per le sue energie e per le sue dopo la rotta di ottobre la stampa e magnifiche affermazioni di grande l’opinione pubblica francese avevano potenza. Ciò aveva fatto sorgere ecceduto in pessimismo, invero nell’animo di quel popolo un senti- ingeneroso, nei confronti dell’alleato mento di rispettoso timore, più che di italiano e del suo strumento mili- vera e sincera stima. Questo senti- tare100, tuttavia già all’inizio di mento però, tutt’altro che radicato dicembre ’17 a Bonin sembrava che nell’animo francese, era destinato a questo momento di pessimismo cadere alla prossima occasione. dilagante sulle sorti italiane fosse Invero gli ultimi avvenimenti militari stato egregiamente superato. Tale hanno messo alla prova l’animo superamento era dovuto in particolar francese verso di noi, che non ha modo alla sorprendente dimostra- potuto soffocare più oltre l’antica ma zione della capacità di resistenza celata animosità. La stampa che delle truppe sul Piave, dovendo finor, in omaggio all’alleanza ed in peraltro la stampa francese grazia al felice andamento della riconoscere che il successo delle nostra guerra aveva dovuto far coro stesse andava per intero attribuito ai lusinghieri giudizi sull’Italia, si è agli italiani, non essendo ancora affrettata a cogliere l’occasione per entrati in azione gli alleati francesi.101 poter finalmente riprendere i suoi Nonostante ciò, il Matin, giornale tra aspri apprezzamenti ed il tono di l’altro tendenzialmente favorevole ostentata superiorità. […]. In all’Italia, cercò di attribuire il merito sostanza malgrado gli aiuti materiali del successo nella battaglia di arresto che così prontamente stanno ai buoni consigli del generale accorrendo dalla Francia in Italia, i Foch.102 Nonostante l’eroica rapporti morali attraversano in questo resistenza sul Piave, su giornali come momento, una fase be triste, forse il Temps, il Journal de Débats, il paragonabile a quella che precedette Petit Parisien, e il Petit Journal, a nostra dichiarazione di guerra alla continuavano comunque ad apparire Germania.” Sonnino concludeva con articoli non teneri nei confronti la speranza che tramite l’attento dell’Italia dimostrando un atteggia-

160 România în Marele Război mento decisamente poco conforme al preoccupasse di far cessare la sentimento di rispetto che si deve agli campagna propagandistica denigra- alleati.103 toria nei confronti di quello che a tutti Così l’ambasciatore Bonin gli effetti era un alleato politico e sintetizzava l’atteggiamento francese militare.106 Nel marzo del 2018 nei confronti dell’Italia: “Nel fondo Bonin registrava una vittoria dopo le del carattere francese vive sempre sue numerose proteste: per la prima l'antica tendenza millantatrice, le volta dopo che Clemenceau pren- solite disposizioni a non riconoscere dendo il potere avere annunciato alla che difficilmente le qualità, Camera la quasi abolizione della soprattutto le qualità militari degli censura, un giornale importante altri popoli. I nostri quasi ininterrotti subiva con l’inizio del mese di marzo successi dei primi due anni e mezzo le “forbici dei censori”. Si trattava del di guerra avevano grandemente Journal des Débats, tra le testate modificato l'apprezzamento che qui giornalistiche più dure nei confronti si faceva di noi, ma la giustizia che si dell’Italia, e l’articolo amputato era doveva rendere alla nostra azione proprio di un noto jugoslavofilo, tale militare non andava scampagnata da Gauvain, il quale conteneva un un senso di poco benevola maraviglia vivace attacco contro la politica del e anche d'invidia. Era inevitabile che Governo italiano. Dopo le infinite quando la fortuna ci diventò così proteste presso Pichon a causa del inaspettatamente e così gravemente linguaggio ostile proprio del nemica, quei sentimenti tornassero a giornalista Gauvain, Bonin registrava manifestarsi.”104 che “alla lunga i miei reclami hanno A queste manifestazioni inoppor- portato qualche frutto”107. Gli tune ed ostili della stampa francese interessi italiani nell’Adriatico erano bisognava dare il massimo dell’atten- tra l’altro quelli che negli ambienti zione in quanto esse avrebbero potuto francesi avevano sollevato i ripercuotersi ed influire sia sull’opi- sentimenti più ostili. Già nel luglio nione pubblica francese ma del 1917, l’ambasciata italiana a soprattutto su quella italiana. Bonin Parigi aveva trasmesso al Ministro concludeva precisando che non degli esteri, Sonnino, un opuscolo di avrebbe mancato “di fare per mio propaganda anti italiana dal titolo conto ogni sforzo perché il Quelques points fondamentaux du linguaggio di questa stampa almeno droit de l’Italie sur Fiume et dei maggiori giornali si mantenga in l’Adriatique in circolazione nelle un tono di cordialità conformi agli logge massoniche francesi108. interessi comuni ed ai vincoli politici Lasciando l’ambito della propa- che uniscono le due nazioni”.105 In ganda e tornando al campo di questo stato di cose Bonin fu battaglia, le undici divisioni franco- costretto più volte ad intervenire britanniche, per un totale di circa presso il Ministro Pichon affinché si 216.000 uomini, che si trovavano in

161 POLIS

Italia, alla fine del 1917 non parte- riservò di inviare altre forze.112 La ciparono alla battaglia di conteni- partecipazione delle truppe italiane, mento seguita alla disfatta di del resto, avrebbe costituito un pegno Caporetto, con la sola eccezione della considerevole al tavolo della pace. riconquista francese del Monte “Il signor Clemenceau - scrisse il Tomba, il 30 dicembre.109 Presidente agli Imperiali - deve Tuttavia il pendolo strategico, considerare l'opportunità che queste fallito lo sfondamento del fronte due nuove divisioni siano italiane. orientale, tornava a rivolgersi verso Questo Governo offrì subito le quello occidentale. Con una certa divisioni italiane ma non insistette di preoccupazione l’Echo de Paris, il 13 fronte alle premure di fare partire le gennaio 1918, dichiarava che tutte le truppe alleate per apprezzabili ragioni divisioni germaniche presenti sul di omogeneità con le truppe com- fronte italiano erano state ritirate per battenti. Ora però non si tratta più di essere inviate in Alsazia e nelle priorità ma di inesecuzione degli Ardenne.110 accordi presi. In primo luogo, dal A fine febbraio, poco dopo punto di vista militare la riduzione da l’annunciato ritiro di due divisioni 4 a 2 delle divisioni francesi influisce britanniche, veniva comunicata la non solo quantitativamente, ma anche decisione, in ragione dell’addensarsi qualitativamente sull'attuale distri- della minaccia sul fronte occidentale, buzione delle nostre forze. Inoltre del ritiro di tre divisioni francesi, una delle due divisioni richiamate si vivamente contestato da Orlando, sia trova già schierata in prima linea. Ma perché in contrasto con i deliberati di anche più gravi sono le ragioni di Versailles che con le sue consi- carattere politico. È infatti assai derazioni strategiche, che davano il spiacevole che nella gigantesca fronte italiano come il prossimo a battaglia in cui sono rappresentate subire una importante offensiva tutte le nazioni dell'Intesa, manchino nemica.111 truppe italiane.”113 I Tedeschi, invece, il 21 marzo Orlando, che intravedeva un scatenarono un’irresistibile offensiva “vulnus” al prestigio nazionale – sul fronte occidentale, che quasi davvero arduo da spiegare all’opi- consegnò la vittoria agli Imperi nione pubblica, a cui certo non centrali. poteva nascondere che le divisioni Il Governo Orlando ottemperò erano state offerte in un momento di alle decisioni del Comitato di incombente pericolo sul nostro fronte Versailles, che aveva individuato in - così commentò la situazione: due divisioni italiane, due francesi ed “Clemenceau sembra opporre un una inglese il contributo per la massa fermo rifiuto ed ha anzi aggiunto che di manovra da prelevare dal fronte; sarà dato ordine per successiva però, in caso di una grave minaccia partenza di altre divisioni inglesi. che si fosse profilata sul fronte sud, si Non rilevo aperta violazione di tutte

162 România în Marele Război le forme concordate ma osservo che La notizia dell’arrivo delle truppe l'impressione in Italia sarà assai italiane, tuttavia, generò un moto di penosa. Opinione pubblica domanda sorpresa e gratitudine nell’opinione perché non si inviano divisioni italiane pubblica, sebbene contenuto dall’asso- al fronte francese né sembra possibile luto riserbo nel quale i due governi inviare altre divisioni, oltre tutte le avevano mantenuto la cosa.117. alleate partite o da partire, poiché Naturalmente una pluralità di unità costituirebbe un grave pericolo per il combattenti consigliava un comando nostro fronte già indebolito... Quanto unico. L’ambasciatore Imperiali, più esclusivamente il nostro fronte è tuttavia, mise in evidenza delle tenuto da truppe italiane tanto meno si difficoltà, innanzitutto per il fatto che, capisce in che possa consistere la a differenza del fronte occidentale, su coordinazione di cui si parla quello italiano vi era una schiacciante nell'accordo che suppone l'effettiva maggioranza di truppe combattenti cooperazione di tutti gli eserciti su locali. Inoltre, una volta riconosciuta tutti i fronti … L'offensiva di Francia la necessità di un unico supremo (ha) peggiorato la nostra situazione e i comando, sarebbe stato logico affi- rapporti con gli alleati determinando darlo al generale del paese nel quale si una specie di isolamento che riesce combatteva, altrimenti non sarebbe assai penoso … ma la condotta degli stata giustificabile un’eventuale alleati e specialmente dei francesi estensione della leadership di Foch.118 poteva essere più riguardosa”.114 Il Generale Giardino, poi, La Gran Bretagna mostrò invece di sospettava che fossero dislocate: “… gradire l’invio delle truppe italiane; le nostre divisioni su un fronte non dopodiché giunse la comunicazione combattivo: da tempo ho messo in che la Francia avrebbe ricevuto le divi- guardia anche l'Ambasciatore, col sioni italiane oltre a quelle nazionali. 115 quale (differisco) solo nell'inter- Con soddisfazione, Orlando si pretazione dell'atteggiamento fran- permise quindi di enfatizzare il cese, che io interpreto nel senso più principio di solidarietà dell’alleanza, ampio e più grave di una politica di per il quale il Paese si stava privando svalutazione, per la pace e per il di truppe in un momento di pericolo: futuro. Intanto Foch, al quale ho “Il Comitato di guerra ha deciso scritto la notizia dell'invio delle due l'invio di due divisioni italiane al divisioni affermando la speranza che fronte franco-inglese, che partiranno giungessero in tempo per combattere fra tre o quattro giorni. I nostri alleati con lui la battaglia in Piccardia, non apprezzeranno l’intenzione fraterna mi ha risposto neppure.”119 che ci spinge a dare questa prova di Pochi giorni dopo Giardino fu solidarietà politica e militare, indipen- destinato al comando di un’armata e al dentemente dall'entità complessiva. suo posto fu nominato il Generale di Eguale comunicazione faccio a Robilant.120 Parigi.”116

163 POLIS

Nel maggio l’Uomo Libero, conseguenze immediate della sconfitta organo di stampa vicino a austriaca. Quasi tutti i giornali ci Clemenceau, nel pubblicare voci di un invitano a passare all'offensiva per pericolo di attacco austro-tedesco sul abbattere definitivamente l'Austria e fronte italiano, pure traeva ragione di per alleggerire la pressione tedesca su fiducia dall’alto spirito combattivo questo fronte. … Può creare illusioni che le truppe italiane stavano nocive ai nostri interessi nell'even- dimostrando sul fronte francese.121 tualità che la Germania accorra sul E di spirito combattivo, dopo nostro fronte in aiuto dell'Austria e l’offensiva tedesca di primavera c’era che noi dobbiamo a nostra volta bisogno anche per le truppe francesi. chiedere rinforzi ai nostri alleati.”125 Come riferì il ministro degli esteri Il movimento di manodopera britannico lord Balfour122 all’Am- interalleato fu una storia della più basciatore Imperiali: “… le truppe grande storia. Le moderne esigenze francesi hanno all'inizio di questa militari richiedevano un numero di seconda offensiva ceduto troppo uomini specializzati in opere di facilmente permettendo al nemico di supporto alla linea di combattimento riprendere con perdite relativamente sempre crescente. Nella primavera del modeste posizioni fortissime ’16 Kitchener, il Segretario di Stato facilmente difendibili del Chemin des alla Guerra britannico, scrisse Dames e dell'Aisne. In complesso, le all’ambasciatore Imperiali: “ (Il) truppe erano da troppo tempo senza Maresciallo mi parlò in generale del combattere e presso i soldati la grande servizio che l'Italia, disponente stanchezza della guerra si faceva di eccesso d'uomini, potrebbe rendere sentire. Disgrazie come quella di alla Francia ed all'Inghilterra se Caporetto possono capitare a tutti.123 consentisse a permettere l'invio nei Dopo la “battaglia del Solstizio” due paesi di operai adibiti nelle Orlando poteva così telegrafare a fabbriche di armi e munizioni Londra: “Sono felice confermare da liberando numero considerevole di qui l'impressione veramente grandiosa operai francesi ed inglesi rinforzando del nostro autentico e grande cosi le fila dei rispettivi eserciti. Con successo”.124 che, grazie agli alti salari even- Questa vittoriosa battaglia tualmente corrisposti ai nostri operai d’arresto faceva addirittura accendere si verrebbe pure ad alleviare le la stampa francese nei confronti difficoltà situazione economica.”126 dell’alleata italiana. Così relazionava Nel febbraio del 1917, l’ambasciatore italiano a Parigi: “La nonostante le gravi difficoltà nelle nostra vittoria è largamente com- quali l’Italia si trovava con rife- mentata dalla stampa francese … rimento alla mano d’opera agricola, il nell'esaltare le nostre truppe ed il ministro dell’Agricoltura, Giovanni nostro comando. È però da avvertire Raineri, per dare prova a Parigi dello la tendenza … a esagerare le “attaccamento alla sorti dell’agri-

164 România în Marele Război coltura in Francia”, rispondeva coerente con il suo carattere positivamente ad una richiesta di notoriamente schietto e sanguigno, di mano d’opera da parte di Parigi, rinunciare a far rientrare in Italia dalla inviando 2500 donne in Francia per i Francia una parte dei soldati italiani soliti lavori primaverili negli aranceti inviati per lavorare, in considerazione delle Alpi Marittime. Non poteva del fatto che la Francia tratteneva sotto invece appoggiare altrettanto positiva- le armi gli uomini più a lungo dei suoi mente la richiesta di mano d’opera alleati, e quindi aveva più bisogno di maschile a causa delle precarie con- essi come combattenti che come dizioni in cui versava il settore lavoratori.131 Né l’invio delle divisioni agricolo italiano provato dalla man- italiane poteva compensare la canza di lavoratori nelle campagne a riduzione prodottasi nella manodopera causa del richiamo alle armi la quale e nel numero dei combattenti, dovuto rischiava di compromettere la alle perdite enormi dell’esercito fran- produzione agricola italiana127. cese, sofferenze che, per certo, non Ancora sul finire del mese di avevano dovuto accusare la mano- giugno del ’17 Cadorna s’incontrava dopera e i combattenti italiani.132 con Foch alla stazione di San Orlando, francamente urtato dal tono e Giovanni di Moriana, dove il generale dal contenuto della lettera, contestava francese chiedeva esplicitamente che lo sforzo italiano fosse stato manodopera italiana per i lavori minore, e a sostegno di ciò forniva il necessari al prossimo sbarco delle dato che l’Italia fosse l’unico paese tra truppe americane, e subordinava gli alleati a dover contare solo su sostanzialmente al soddisfacimento di manodopera nazionale, e non su ausili questa richiesta il conferimento di coloniali o alleati. Proprio questo di- artiglierie e munizioni francesi.128 fetto di elemento umano aveva Ancora dopo la rottura di costretto a trascurare alcune opere di Caporetto la Francia domandò che difesa militare nelle retrovie del l’Italia mettesse a disposizione i suoi fronte, e ad abbandonare alcune atti- prigionieri austriaci perché servissero vità industriali perché era stato come manodopera nel loro paese129. impossibile trovare anche soltanto Sonnino rifiutò decisamente, per duemila lavoratori.133 Peraltro, aggiun- timore di una rappresaglia per la quale geva il presidente italiano, gli italiani i prigionieri italiani in mano agli inviati in Francia erano prima di tutto austro-ungarici potessero essere im- dei soldati e all’attività di combattenti piegati come manodopera in Turchia o era dunque necessari farli ritornare, in Asia.130 come con giusto orgoglio lo stesso Nell’agosto del ‘18 una nuova Clemenceau chiedeva ai francesi.134 nube si addensava all’orizzonte delle Sonnino sosteneva la risposta di relazioni bilaterali. Il presidente Orlando, irrobustendola degli argo- Clemenceau richiedeva in agosto ad menti per i quali l’Italia aveva in realtà Orlando, in tono invero assertivo ma richiamato la classe più giovane tra gli

165 POLIS alleati, cioè quella del ‘900, e che dell’azione offensiva italiana,140 e soffriva di una tale crisi numerica tra sottolineava che “…l'esercito italiano gli ufficiali di complemento, che era si dispone all'offensiva coi suoi soli stata destinata all’esercito anche la mezzi. Per tal modo nostro ossequio al leva degli uomini di mare.135 comando unico viene rivelato coi fatti Le relazioni divennero così fati- e non si arresta dinanzi a sacrifici.”141 cose che, in settembre, Sonnino La stessa indifferenza si poteva raccomandava ad Orlando di fare a riscontrare nella stampa francese, che meno dell’aiuto francese pure in una ignorava metodicamente qualunque non facile situazione militare pro- accenno alle vicende dell’alleato dottasi in Albania.136 italiano, con tutta probabilità per All’origine delle difficoltà vi era esplicita indicazione governativa.142 l’insoddisfazione per l’inazione sul Insomma, tutto il quadro delle fronte italiano seguita alla vittoriosa relazioni italo-francesi era in costante battaglia del solstizio. Gli alleati si peggioramento. La questione dei attendevano una successiva azione a soldati operai, l’inazione del nostro fondo, volta a sfruttare il successo, in fronte, e la riluttanza al comando mancanza della quale gli austro- unico, generarono una profonda ungarici, si temeva, avrebbero potuto diffidenza nell’alleato francese. Come spostare forze sul fronte occi- scriveva l’ambasciatore Bonin: “… dentale.137 L'Italia dopo la bella battaglia del All’inazione italiana Foch decise Piave ora è del tutto dimenticata di opporre una “indifferenza” al fronte dall'opinione pubblica. Tengono bensì meridionale, a stigmatizzare che, se alto il nostro onore le due divisioni questo fronte non veniva movi- italiane che combattono in Francia, mentato, esso diveniva secondario.138 ma troppo esigue di numero per avere Le conseguenze politiche nelle un campo di azione proprio come relazioni tra gli alleati rischiavano di Inglesi e Americani … Intorno a noi si essere molto problematiche, e fa un silenzio assoluto contro il quale Sonnino si decise a raccomandare a non reagisce in alcun modo l'azione Orlando un’azione offensiva, perché: del Governo francese che anzi lo “Non è che mostrandoci disposti di approva e lo suggerisce.”143 rischiare anche noi per la causa Anche nell’ora della vittoria non comune nei momenti decisivi che si dissipavano i malintesi. In un potremo avvincere a noi l'inte- comunicato ufficiale la Francia attri- ressamento dell'opinione pubblica e buiva la vittoria italiana alla presenza degli alleati.”139 simultanea delle truppe franco- Il presidente italiano, eviden- britanniche, quando le forze austro- temente preoccupato di non disgustare ungariche erano già in rotta ed era gli alleati, al principio di ottobre stato chiesto l’armistizio, e ignorava invitava a Parigi un ufficiale per che l’azione offensiva era cominciata rassicurare Foch sull’imminenza già il ventiquattro, nell’anniversario

166 România în Marele Război di Caporetto.144 Diaz esortava Orlando penetrazione eccitando gli slavi conto a intervenire presso le autorità francesi di noi riunendo gli agitatori sulle loro per correggere la “…la ingiusta e navi ostentando una protezione ad velenosa insinuazione del comunicato oltranza della antiitalianità.”148. Il capo francese.”145 Il comandante supremo di Stato maggiore continuava italiano reagiva con forza argo- definendo l’atteggiamento francese a mentando solidamente. Ai francesi, e Fiume un “atto di prepotenza che a Foch in particolare, era noto già dal sembra non possa tollerarsi da noi né principio di ottobre il piano offensivo dagli americani né dagli inglesi. italiano che era stato ipotizzato per la Comandanti francesi spregi del metà del mese. Già dal 10 ottobre era controllo degli alleati esercitano una stato illustrato il piano al generale nefanda opera di eccitazione che Graziani, offrendogli il comando della porterà prima o poi a sanguinoso XII armata italo-francese. L’azione conflitto perchè intanto semina una era scattata già nella notte tra il 23 e il violenta irritazione degli Italiani 24 ottobre con la presa delle Grave di contro la Francia”149. Ancora una Papadopoli, e il venticinque si decise volta i francesi non si comportavano, di passare il Piave.146 secondo il capo di Stato Maggiore Del resto i rapporti italo-francesi come alleati ma piuttosto come non si sarebbero dimostrati più nemici. ordinati e meno fluidi neanche con la Ad una storia individuale, fine della guerra; a questo punto le tuttavia, è opportuno cennare in promesse sui territorio dalmati fatte conclusione, perché realizza in se con il Patto di Londra sarebbero stessa lo sforzo comune di Italia e diventate uno degli aspetti centrali Francia. E’ la vicenda umana di anche dei rapporti italo-francesi. Lazzaro Ponticelli, soldato di entrambi L’opinione pubblica francese si era, gli eserciti e ultimo superstite dei infatti, costantemente dimostrata veterani di guerra dei due paesi, maggiormente favorevole alle pretese combattente su entrambi i fronti con la degli Jugoslavi piuttosto che ai Legione Straniera e con gli Alpini. desiderata italiani147. Alla fine di Nel corso della sua lunga vita ha novembre ‘18, il capo di stato potuto vedere Italia e Francia maggiore della Marina italiana avversarie nel secondo conflitto arrivava a denunciare i comandanti mondiale, e definitivamente ricon- francesi operanti nelle acque a Pola di ciliate nel nuovo edificio europeo. fare “una accanita politica di

Note

1 Cfr. G. H. CASSAR, The forgotten campaign, 1917-1918, Hambledon front: Britain and the Italian Press, London, 1998; M.M. EVANS,

167 POLIS

Forgotten battlefronts of the First dell’Esercito, Ufficio Storico, Roma World War, Sutton Publishing, 2005. Stroud, Gloucestershire 2003: J. R. 3 Cfr. Imperiali a Sonnino, Londra, 15 SHINDLER, Isonzo: the forgotten maggio 1918, I Documenti sacrifice of the Great War, Praeger, Diplomatici Italiani, (di seguito DDI), Westport 2001. V serie, vol. X, n. 697, p. 561. 2 Sulle relazioni tra Italia e Francia tra 4 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. l’Unità italiana e il primo conflitto Francia, Telegramma in partenza n. mondiale si veda: E. ANCHIERI, 377/134, Ministero degli Esteri a R. France et Italie: la crise de leurs Ambasciata a Parigi, 13 maggio rapports après Sedan, Olschki, 1915; ASMAE, AP 1915-1918, b. 72, Firenze 1972; P. MILZA, Français et Sf. Francia, Telegramma in partenza italiens à la fin du 19. siècle: aux n. 91, Ministero della Marina - origines du rapprochement franco- Gabinetto del Ministro, a S.E. il italien de 1900-1902, Ecole française Ministro degli Affari Esteri, 17 de Rome, Rome 1981; E. DECLEVA, maggio 1915. 5 Da Adua a Sarajevo: la politica estera Su quest’argomento: L. RICCARDI, italiana e la Francia, 1896-1914, Alleati non amici. Le relazioni Laterza, Bari 1971; G, MARTINET, S. politiche tra l’Italia e l’Intesa ROMANO, Un' amicizia difficile: durante la prima guerra mondiale. conversazioni su due secoli di Morcelliana, Brescia 1992, e: L. relazioni italo-francesi, Ponte alle ALDROVANDI MARESCOTTI, Guerra Grazie, Milano, 2001; G. E. diplomatica, Mondadori, Milano CURATULO, Francia e Italia: pagine di 1937. storia, 1849-1914, Fratelli Bocca, 6 Idem , AP 1915-1918, b. 72, Sf. Torino 1915; J. LAROCHE, Quinze Francia, Telegramma n. 6028, R. ans à Rome avec Camille Barrére, Ambasciata d’Italia a Parigi a S.E. il 1898-1913, Plon, Paris 1948; E. Regio Ministro per gli Affari Esteri, 4 SERRA, Camille Barrére e l'intesa dicembre 1915. Al telegramma è italo-francese, Giuffrè, Milano 1950; allegato un sunto degli articoli dei P. MILZA, R. H. RAINERO, (a cura di), giornali francesi che parlano del Colonialismo e decolonizzazione discorso di Sonnino alla Camera nelle relazioni italo-francesi, Società relativo alla dichiarazione di guerra toscana per la storia del all’Austria. Risorgimento, Firenze 2001; F. 7 Tittoni a Sonnino, Parigi, 9 ottobre CATALUCCIO, Italia e Francia in 1915, DDI, V serie, vol. IV, n. 885, p. Tunisia: 1878-1939, Istituto 555. nazionale di cultura fascista, Roma 8 Idem, AP 1915-1918, b. 75, Dello 1939; A. BILLOT, La France et l'Italie: spirito pubblico in Francia e dei suoi histoire des années troubles 1881- atteggiamenti verso l’Italia, 1899, Plon, Paris 1905; M. Relazione del Sottotenente G.A. GABRIELE, La frontiera nord- Borgese all’Ufficio speciale della R. occidentale dall’Unità alla Grande Marina in Roma, Parigi – Roma, Guerra (1861-1915). Piani e studi Marzo –Aprile 1917. operativi verso la Francia durante la 9 Cfr. Tittoni a Sonnino, Parigi, 22 Triplice Alleanza, Stato Maggiore giugno 1915, DDI, V serie, vol. IV, n.

168 România în Marele Război

238, p. 140. Sulla dinamica della 20 Cfr. Sonnino a Cadorna, Roma, 8 collaborazione militare: A. ottobre, 1916, DDI, V serie, vol. VI, GIONFRIDA, L’Italia e il coordi- n. 533 p. 362. namento militare “Interalleato” nella 21 Idem, Imperiali, Carlotti e Ruspoli, Prima Guerra Mondiale, Stato Roma, 14 ottobre, 1916, DDI, V Maggiore dell’Esercito, Ufficio serie, vol. VI, n. 566, p. 381, Cadorna Storico, Roma 2008. a Sonnino, Comando Supremo, 15 10 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. ottobre 1916, DDI, V serie, vol. VI, Francia, Riservatissima Personale n. n. 568, p. 382, e Cadorna a Boselli, 264, Il Ministro della Marina, a S.E. Italia, 5 dicembre 1916, DDI, V serie, il Ministro degli Affari Esteri, vol. VI, n. 796, pp. 570-571. Sonnino, 3 settembre 1915. 22 Cfr. Sonnino a Imperiali, Salvago 11 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. Raggi e Carlotti, Roma, 16 novembre Francia, Telegramma in Partenza n. 1916, DDI, V serie, vol. VI, n. 706, 1078, Sonnino a Legazione Italiana a pp. 483-484. Berna, 28 settembre 1915. 23 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. 12 Idem. Francia rapporti politici, Telegramma 13 Cfr. Sonnino a Imperiali, Tittoni, in arrivo, Tittoni a Ministero Affari Carlotti e Cadorna, Roma, 17 luglio esteri, Parigi, 2 novembre 1916. 1916, DDI, V serie, vol. VI, n. 136, p. 24 Cfr. Sonnino a Cadorna, Roma, 6 92. marzo 1917, DDI, V serie, vol. VII, 14 Cfr. Cadorna a Sonnino, Comando n. 420, p. 320. Supremo, 19 luglio 1916, DDI, V 25 Cfr. Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, serie, vol. VI, n. 138, p. 93. 4 marzo 1917, DDI, V serie, vol. VII, 15 Aristide Briand, (1862-1932), n. 412, p. 315. Presidente del Consiglio francese a 26 Cfr. Cadorna a Sonnino, Zona guerra, questa data. 7marzo 1917, DDI, V serie, vol. VII, 16 Cfr. Tittoni a Sonnino, Parigi, 20 n. 429, p. 328. luglio 1916, DDI, V serie, vol. VI, n. 27 Cfr. Imperiali a Sonnino, Londra, 10 149, p. 98, e Sonnino a Imperiali, aprile 1917, DDI, V serie, vol. VII, n. Tittoni, Carlotti e Cadorna, Roma, 21 690, p. 509. luglio 1916, DDI, V serie, vol. VI, n. 28 Cfr. Rennel Rodd a Sonnino, Roma, 154, p. 102. 15 aprile 1917, DDI, V serie, vol. 17 Joseph Jacques Césaire Joffre, (1852- VII, n. 734, p. 546. 1931) comandante dell’esercito 29 Cfr. Negrotto Cambiaso a Sonnino, francese a questa data, in seguito Bulkeley, 6 giugno 1917, DDI, V Maresciallo. serie, vol. VIII, n. 239, p. 157. Sulla 18 Cfr. Cadorna a Sonnino, Comando spedizione in Oriente si veda: A. Supremo, 24 luglio 1916, DDI, V BATTAGLIA, Da Suez ad Aleppo. La serie, vol. VI, n. 177, p. 118. campagna alleata e il distaccamento 19 Cfr. Sonnino a Imperiali, Roma, 19 italiano in Siria e Palestina (1917- settembre 1916, DDI, V serie, vol. 1921), Nuova Cultura, Roma 2015. VI, n. 453, p. 300 e Sonnino a 30 Maurice Paul Emmanuel Sarrail, Imperiali, Tittoni, Carlotti e Cadorna, (1856-1929), generale comandante Roma, 20 settembre 1916, DDI, V del corpo di spedizione in Oriente. serie, vol. VI, n. 456 p. 302.

169 POLIS

31 Cfr. Imperiali a Sonnino, Londra, 11 46 Idem, AP 1915 – 1918, b. 73, Copia giugno 1917, DDI, V serie, vol. VIII, Telegramma, Cadorna al Sig. n. 307, pp. 195-196. Colonnello Brigadiere Cav. 32 Boselli a Sonnino e Cadorna, Roma, Breganze, 24 aprile 1917. Cfr. anche 3 novembre 1916, DDI, V serie, vol. Boselli a Sonnino, Roma, 25 aprile VI, n. 651, p. 444. 1917, DDI, V serie, vol. VII, n. 827, 33 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 75, Sf. p. 611. Francia, Telegramma in partenza n. 47 Cfr. Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, 344, Sonnino ad Ambasciata italiana 26 aprile 1917, DDI, V serie, vol. a Parigi, 11 febbraio 1916. VII, n. 833, p. 617. 34 Idem , AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. 48 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 73, Francia, Telespresso n. 209, Il Riservata urgente, Boselli, Presidente colonnello capo della sezione italiana del Consiglio dei Ministri, a Ministro del Bureau Interallié, Brancaccio, al degli affari esteri, Sonnino, Roma, 25 Comando Supremo, 2 dicembre 1915 aprile 1917. 35 Ibid. 49 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 73, 37 Idem, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. Copia Telegramma, Cadorna al Sig. Francia, Telespresso n. 1957-556, il Colonnello Brigadiere Cav. Ministro a Berna, Paulucci De’ Breganze, 24 aprile 1917. Calboli, al Ministero degli Affari 50 Cfr. Cadorna a Sonnino, Zona di esteri, 18 agosto 1916. Guerra, 5 luglio 1917, DDI, V serie, 38 Ibid. vol. VIII, n. 545, p. 350. 39 Idem, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. 51 Cfr. Imperiali a Sonnino, Londra, 6 Francia rapporti politici, Riservato n. luglio 1917, DDI, V serie, vol. VIII, 5643/1633, Salvago Raggi a Ministro n. 557, p. 359. degli affari esteri, Sonnino, Parigi, 25 52 Idem, Londra, 2 settembre 1917, novembre 1916. DDI, V serie, vol. IX, n. 3, p. 2. 40 53 Idem, AP 1915 – 1918, b. 75, Dello Cfr. R. SMITH, L’arte della guerra spirito pubblico in Francia e dei suoi nel mondo contemporaneo, il Mulino, atteggiamenti verso l’Italia, cit. Bologna 2009, p. 175. 41 Idem, AP 1915 – 1918, b. 73, 54 Cfr. Sonnino a Imperiali e Salvago Telspresso n. 029844, Salvago Raggi Raggi, Roma, 3 settembre 1917, DDI, a Sonnino, Parigi, 23 aprile 1917. V serie, vol. IX, n. 4, pp. 2-3. Cfr. Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, 55 Cfr. Sonnino a Cadorna, Roma, 22 23 aprile 1917, DDI, V serie, vol. settembre 1917, in : S. SONNINO, VII, n. 808, pp. 505-506. Carteggio, 1916/1922, Laterza, Bari 42 Ibid. 1975, pp. 296-297. 43 Idem, AP 1915 – 1918, b. 72, Sf. 56 Sonnino a Salvago Raggi, Carlotti e Francia, Telespresso n. 6028, R. Borghese, Roma, 24 settembre 1917, Ambasciata d’Italia a Parigi a S.E. il DDI, V serie, vol. IX, n. 111, pp. 76- Regio Ministro per gli Affari Esteri, 4 77. dicembre 1915. 57 Cfr. Sonnino a Borghese, Roma, 26 44 Idem, AP 1915 – 1918, b. 75, Dello settembre 1917, DDI, V serie, vol. spirito pubblico in Francia e dei suoi IX, n. 121, p. 84. atteggiamenti verso l’Italia, cit. 58 Ibid. 45 Ibid. 59 Ibid.

170 România în Marele Război

60 Cfr. Sonnino a Salvago Raggi e 75 Ibidem,, 3 novembre 1917, DDI, V Borghese, Roma, 28 settembre 1917, serie, vol. IX, n. 359, p. 250. 76 DDI, V serie, vol. IX, n. 129, p. 88. Su Caporetto: M. ISNENGHI, G. 61 Alexandre Félix Joseph Ribot, (1842- ROCHAT, La Grande Guerra, 1914- 1923). 1918, il Mulino, Bologna 2008, pp. 62 Cfr. Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, 359-408, P. MELOGRANI, Storia 1 ottobre 1917, DDI, V serie, vol. IX, politica della Grande Guerra, 1915- n. 139, p. 95. 1918, Laterza, Bari 1969, pp. 389- 63 Cfr. Sonnino a Imperiali, Roma, 25 458, e P. PIERI, La Prima Guerra ottobre 1917, DDI, V serie, vol. IX, Mondiale 1914-1918, problemi di n. 278, pp. 198-199. storia militare, Stato Maggiore 64 Sonnino a Imperiali e Salvago Raggi, dell’Esercito, Ufficio Storico, Roma Roma, 26 ottobre 1917, DDI, V serie, 1986, pp. 213-317. vol. IX, n. 310, pp. 220-221. 77 Cfr. Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, 65 Cfr. Sonnino a Cadorna, Roma, 30 4 novembre 1917, DDI, V serie, vol. ottobre 1917, DDI, V serie, vol. IX, IX, n. 365, p. 252. n. 320, pp. 229 78 Ibidem,, 22 novembre 1917, DDI, V 66 Sonnino ai Rappresentanti serie, vol. IX, n. 510, p. 345. Diplomatici all’Estero, Roma, 30 79 Ibidem,, 11 novembre 1917, DDI, V ottobre 1917, DDI, V serie, vol. IX, serie, vol. IX, n. 409, p. 281. n. 322, pp. 229. 80 Ibidem,, Roma, 13 novembre 1917, 67 Cfr. Sonnino a Imperiali, Salvago DDI, V serie, vol. IX, n. 428, p. 294. Raggi e Carlotti, Roma, 27 ottobre 81 Ibidem,, 3 gennaio 1918, DDI, V 1917, DDI, V serie, vol. IX, n. 293, p. serie, vol. X, n. 15, p. 8. 209. 82 Ibid., p. 9. 68 Cadorna a Brusati, Boselli, Sonnino, 83 Cfr. “Processo verbale segreto”, Aix- Giardino, Del Bosco, Scialoja e les-Bains, 9 novembre 1917, DDI, V Thaon di Revel, Zona di guerra, 28 serie, vol. IX, n. 391, p. 270. ottobre 1917, DDI, V serie, vol. IX, 84 Ibid., p. 271. n. 299, pp. 213-214. 85 Ibid., p. 272. 69 Jean Louis Barthou, (1862-1934). 86 Ibid. 70 Cfr. Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, 87 Ibidem,, 10 novembre 1917, DDI, V 30 ottobre 1917, DDI, V serie, vol. serie, vol. IX, n. 403, p. 278, e IX, n. 327, p. 231. Orlando a Cittadini, Roma, 10 71 Ibidem, n. 336, p. 235. novembre 1917, DDI, V serie, vol. 72 Ibidem, n. 328, p. 232. IX, n. 404, p. 279. 73 Ibidem, 2 novembre 1917, DDI, V 88 Ibidem,, 12 novembre 1917, DDI, V serie, vol. IX, n. 352, p. 246, e serie, vol. IX, n. 415, p. 284, Sonnino Salvago Raggi a Sonnino, Parigi, 4 a Imperiali e Bonin, Roma, 12 novembre 1917, DDI, V serie, vol. novembre 1917, DDI, V serie, vol. IX, n. 367, pp. 253-254. Cfr. anche IX, n. 420, p. 287-288, e Sonnino a Bissolati a Cadorna, Roma, 26 Imperiali, Roma, 15 novembre 1917, ottobre 1917, in: SONNINO, DDI, V serie, vol. IX, n. 439, p. 301. Carteggio, op. cit., pp. 315-316. 89 Ibidem,, 17 novembre 1917, DDI, V 74 Ibidem,, 8 novembre 1917, DDI, V serie, vol. IX, n. 456, p. 311. serie, vol. IX, n. 386, p. 266

171 POLIS

90 Giacomo De Martino, (1868-1957), 108 Ibidem, b. 74, Telegramma per posta Segretario Generale del Ministero n. 200, Bonin a R. Ministero degli degli Esteri dal 1913 al 1919. Affari Esteri, Parigi 2 marzo 1918. 91 Cfr. De Martino a Sonnino, Roma, 14 109 Ibidem, b. 73, Sf. Francia rapporti, n. novembre 1917, in: SONNINO, 2855/959, Salvago Raggi a Sonnino, Carteggio, op. cit., pp. 330-334. 16 luglio 1917. V. anche ASMAE, 92 Ibid. AP 1915 – 1918, b. 73, Sf. Francia 93 Ibidem,, 16 novembre 1917, DDI, V Posizione generale, Riservatissimo n. serie, vol. IX, n. 453, p. 309. 3103/1018, L’incaricato d’Affari a 94 Ibid. Parigi, Ruspoli, al Ministro degli 95 Stephen Jean Marie Pichon, (1857- affari esteri, 2 agosto 1917. 1933), Ministro degli Affari Esteri di 110 Sul corpo di spedizione britannico in Francia tra il 1917 e il 1920. Italia si veda: J. and E. WILKS, The 96 Cfr. Bonin a Sonnino, Parigi, 18 British Army in Italy. 1917-1918, Leo novembre 1917, DDI, V serie, vol. Cooper, Barnsley, 1998. IX, n. 472, p. 320. 111 Cfr. Bonin a Sonnino, Parigi, 13 97 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 73, gennaio 1918, DDI, V serie, vol. X, Telegramma n. 44, Sonnino a Bonin, n. 82, p. 58. 23 novembre 1917. Cfr. Sonnino a 112 Cfr. Orlando a Imperiali, Roma, 28 Bonin, Roma, 23 novembre 1917, febbraio 1918, DDI, V serie, vol. X, DDI, V serie, vol. IX, n. 530, pp. n. 315, p. 262. 357-358. 113 Ibidem,, 23 marzo 1918, DDI, V 98 Ibidem,, Sf. Francia posizione serie, vol. X, n. 449, p. 374, e generale, Riservata n. 223, I Console Orlando a Imperiali, Roma, 24 marzo generale a Lione, Mordini, al 1918, DDI, V serie, vol. X, n. 456, p. Ministro degli Affari esteri, 7 378, e Orlando a Imperiali, Roma, 30 novembre 1917. marzo 1918, DDI, V serie, vol. X, n. 99 Ibid 483, p. 394. 100 Ibidem,, Telegramma n. 44, Sonnino 114 Ibidem,, 4 aprile 1918, DDI, V serie, a Bonin, 23 novembre 1917. vol. X, n. 499, p. 404 101 Ibidem,, Telegramma n. 5068/1677, 115 Ibidem,, 7 aprile 1918, DDI, V serie, Bonin a Sonnino, 2 dicembre 1917. vol. X, n. 521, p. 424-425. Cfr. Bonin a Sonnino, Parigi, 2 116 Ibidem,, 9 aprile 1918, DDI, V serie, dicembre 1917, DDI, V serie, vol. IX, vol. X, n. 531, p. 434. n. 612, pp. 421-422. 117 Ibidem,, 13 aprile 1918, DDI, V serie, 102 Ibid. vol. X, n. 544, p. 441. 103 Ibid. 118 Cfr. Bonin a Sonnino, Parigi, 19 104 Ibid. aprile 1918, DDI, V serie, vol. X, n. 105 Ibid.Sull’argomento vedi anche: 569, p. 456 Bonin Longare a Sonnino, Parigi, 23 119 Imperiali a Orlando, Londra, 6 aprile novembre 1917, SONNINO, 1918, DDI, V serie, vol. X, n. 518, Carteggio, op. cit., pp. 340-343. p.422 106 Ibidem,, b. 73, Telegramma n. 120 Giardino a Orlando, Versailles, 15 5068/1677, Bonin a Sonnino, 2 aprile 1918, DDI, V serie, vol. X, n. dicembre 1917. 551, p. 446 107 Ibidem.

172 România în Marele Război

121 Sonnino a Imperiali e Bonin, Roma, 136 Cfr. Sonnino a Orlando, Roma, 18 19 aprile 1918, DDI, V serie, vol. X, agosto 1918, DDI, V serie, vol. XI, n. n. 567, p. 455 406, p. 321 122 Ibidem,, 14 maggio 1918, DDI, V 137 Ibidem,, 11 settembre 1918, DDI, V serie, vol. X, n. 692, p. 558, e Bonin a serie, vol. XI, n. 501, p. 383. Sonnino, Parigi, 25 maggio 1918, 138 Cfr. Diaz a Orlando, Italia, 14 DDI, V serie, vol. X, n. 741, p. 590. settembre 1918, DDI, V serie, vol. 123 Arthur James Balfour, I conte di XI, n. 509, p. 388 Balfour, (1848-1930) 139 Cfr. Bonin a Sonnino, Parigi, 15 124 Imperiali a Sonnino, Londra, 9 settembre 1918, in: SONNINO, giugno 1918, DDI, V serie, vol. XI, n. Carteggio, op. cit., p.485. 36, pp.48-49 140 Cfr. Sonnino a Orlando, Roma, 15 125 Orlando a Imperiali, Quartier settembre 1918, DDI, V serie, vol. Generale, 19 giugno 1918, DDI, V XI, n. 519, p. 394 serie, vol. XI, n. 87, p.77 141 Cfr. Orlando a Bonin, Roma, 2 126 Bonin a Sonnino, Parigi, 25 giugno ottobre 1918, DDI, V serie, vol. XI, 1918, DDI, V serie, vol. XI, n. 118, p. n. 605, p. 441. 99 142 Orlando a Macchi di Cellere, Roma, 127 Imperiali a Sonnino, Londra, 17 2 ottobre 1918, DDI, V serie, vol. XI, maggio 1916, DDI, V serie, vol. V, n. n. 609, p. 443 828, pp. 615-616 143 Cfr. Bonin a Sonnino, Parigi, 13 128 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 73, ottobre 1918, DDI, V serie, vol. XI, Telegramma, Il Ministro n. 666, p. 505-506 dell’Agricoltura, Raineri, al Ministro 144 ASMAE, AP 1915-1918, b. 74, dell’Agricoltura francese, Étienne Riservatissimo n. 4131/1271, Bonin a Clémentel, 25 febbraio 1917 Sonnino, Parigi, 15 ottobre 1918. Cfr. 129 Cfr. Cadorna a Sonnino, Comando Bonin a Sonnino, Parigi, 15 ottobre Supremo, 27 giugno 1917, DDI, V 1918, DDI, V serie, vol. XI, n. 678, p. serie, vol. VIII, n. 429, p. 302 515. 130 Sulla questione della mano d’opera si 144 Cfr. Diaz a Orlando, Quartier veda anche ASMAE, AP 1915 – Generale, 30 ottobre 1918, DDI, V 1918, b. 73, Telegramma, Sonnino a serie, vol. XI, n. 781, p. 592 Boselli, 10 gennaio 1917. 145 Ibidem 131 Cfr. Sonnino a Bonin, Roma, 20 146 Ibidem,, 30 ottobre 1918, DDI, V novembre 1917, DDI, V serie, vol. serie, vol. XI, n. 783, pp. 593-594. IX, n. 488, p. 332 147 ASMAE, AP 1915 – 1918, b. 73, 132 Cfr. Clemenceau a Orlando, Parigi, Riservato n. 01363/458, Salvago 15 agosto 1918, in: SONNINO, Raggi a Ministro degli Esteri, Carteggio, op. cit., pp. 465-467 Sonnino, 7 aprile 1917 133 Cfr. Orlando a Sonnino, Roma, 18 148 Ibidem,, b. 72, Sf. Francia, agosto 1918, DDI, V serie, vol. XI, n. Riservatissimo Personale n. 991, Il 405, p.319 capo di Stato maggiore della Marina 134 Ibidem,, pp. 320-321 a S.E. il Presidente del Consiglio dei 135 Ibidem Ministri, al Ministro degli affari Esteri, al Ministro della Marina e al I

173 POLIS

aiutante di Campo Generale di S.M. il 149 Ibidem. Re, Roma, 29 novembre 1918

Bibliografie

ANCHIERI, E., France et Italie: la crise ISNENGHI M., G. ROCHAT, La Grande de leurs rapports après Sedan, Guerra, 1914-1918, il Mulino, Olschki, Firenze 1972. Bologna 2008. BATTAGLIA, A.. Da Suez ad Aleppo. La LAROCHE, J. , Quinze ans à Rome avec campagna alleata e il distaccamento Camille Barrére, 1898-1913, Plon, italiano in Siria e Palestina (1917- Paris 1948. 1921), Nuova Cultura, Roma 2015. MARESCOTTI, L. ALDROVANDI, Guerra CASSAR, G. H. , The forgotten front: diplomatica, Mondadori, Milano, Britain and the Italian campaign, 1937. 1917-1918, Hambledon Press, MARTINET, G, ROMANO, S., Un' amicizia London, 1998. difficile: conversazioni su due secoli BILLOT, A., La France et l'Italie: histoire di relazioni italo-francesi, Ponte alle des années troubles 1881-1899, Plon, Grazie, Milano, 2001; Paris 1905. MELOGRANI, P., Storia politica della CATALUCCIO, F. , Italia e Francia in Grande Guerra, 1915-1918, Laterza, Tunisia: 1878-1939, Istituto Bari, 1969. nazionale di cultura fascista, Roma MILZA, P., Français et italiens à la fin du 1939. 19. siècle: aux origines du CURATULO, G. E., Francia e Italia: rapprochement franco-italien de pagine di storia, 1849-1914, Fratelli 1900-1902, Ecole française de Rome, Bocca, Torino, 1915. Rome 1981. DECLEVA, E, Da Adua a Sarajevo: la IDEM , RAINERO, R. H. (a cura di), politica estera italiana e la Francia, Colonialismo e decolonizzazione 1896-1914, Laterza, Bari 1971. nelle relazioni italo-francesi, Società EVANS, M.M. , Forgotten battlefronts of toscana per la storia del the First World War, Sutton Risorgimento, Firenze 2001. Publishing, Stroud, Gloucestershire PIERI, P., La Prima Guerra Mondiale 2003. 1914-1918, problemi di storia GABRIELE, M. , La frontiera nord- militare, Stato Maggiore. occidentale dall’Unità alla Grande RICCARDI, L., Alleati non amici. Le Guerra (1861-1915). Piani e studi relazioni politiche tra l’Italia e operativi verso la Francia durante la l’Intesa durante la prima guerra Triplice Alleanza, Stato Maggiore mondiale. Morcelliana, Brescia 1992. dell’Esercito, Ufficio Storico, Roma SERRA, E., Camille Barrére e l'intesa 2005. italo-francese, Giuffrè, Milano 1950; GIONFRIDA, A., L’Italia e il coord- SHINDLER, J. R. , Isonzo: the forgotten inamento militare “Interalleato” sacrifice of the Great War, Praeger, nella Prima Guerra Mondiale, Stato Westport 2001. Maggiore dell’Esercito, Ufficio Storico, Roma, 2008.

174 România în Marele Război

Arhive Idem, Telegramma n. 6028, R. Ambasciata d’Italia a Parigi a S.E. il Imperiali a Sonnino, I Documenti Regio Ministro per gli Affari Esteri, 4 Diplomatici Italiani, V serie, vol. IV, dicembre 1915. Al telegramma è VI, VIII, X, Parigi e Londra, allegato un sunto degli articoli dei 1915,1916, 1917. giornali francesi che parlano del Boselli a Sonnino e Cadorna, Roma, 3 discorso di Sonnino alla Camera novembre 1916, I Documenti relativo alla dichiarazione di guerra Diplomatici Italiani, V serie, vol. all’Austria. VI,Roma, 1916. Idem, b. 75, Dello spirito pubblico in Cadorna a Sonnino, I Documenti Francia e dei suoi atteggiamenti Diplomatici Italiani, Comando verso l’Italia, Relazione del Supremo, V serie, vol. VI, VII; Sottotenente G.A. Borgese all’Ufficio Parigi, 1916, 1917.; speciale della R. Marina in Roma, Negrotto Cambiaso a Sonnino, I Parigi – Roma, Marzo –Aprile 1917. Documenti Diplomatici Italiani, V Idem, Sf. Francia, Riservatissima serie, vol. VIII, Bulkeley, 1917. Personale n. 264, Il Ministro della Rennel Rodd a Sonnino, I Documenti Marina, a S.E. il Ministro degli Affari Diplomatici Italiani , V serie, vol. Esteri, Sonnino, 3 settembre 1915. VII, Roma, 1917. Idem, b. 72, Sf. Francia, Telegramma in Tittoni a Sonnino, I Documenti Partenza n. 1078, Sonnino a Diplomatici Italiani, V serie, vol. VI, Legazione Italiana a Berna, 28 1916. settembre 1915. ASMAE, AP 1915-1918, b. 72, Sf. Idem , b. 72, Sf. Francia rapporti politici, Francia, Telegramma in partenza n. Telegramma in arrivo, Tittoni a 377/134, Ministero degli Esteri a R. Ministero Affari esteri, Parigi, 2 Ambasciata a Parigi, 13 maggio novembre 1916. 1915. Idem, b. 72, Sf. Francia, Telespresso n. Idem, Telegramma in partenza n. 91, 209, Il colonnello capo della sezione Ministero della Marina - Gabinetto italiana del Bureau Interallié, del Ministro, a S.E. il Ministro degli Brancaccio, al Comando Supremo, 2 Affari Esteri, 17 maggio 1915. dicembre 1915.

175

România în Marele Război

L’«immenso esperimento» Dalle trincee alla post-verità: Marc Bloch e la nascita delle fake news

(The „Big Experiment” From the Trenches to the Post-Truth: Marc Bloch and the Birth of Fake News)

Fabrizio FIUME

Abstract: The reliability of historical sources and the continuous rewriting of memory is one of the central themes in Marc Bloch's reflection. His experience as a soldier in the First World War allowed him to take note of all its urgency: first of all by making him notice the fragility of individual memory even in the development of his own testimony; second for having let him discover that this extraordinary event had produced a new type of "false news", with extraordinary circulation, survival and impact on the masses. This discovery led him to talk about the war as an "immense experiment". Now that the results of that "experiment" seem to us extraordinarily current, it is appropriate to verify how much of our contemporaneity has been previewed in the exceptional nature of that portion of our past.

Keywords: False News, Fake News, Post-Truth, First World War, March Bloch

Kommt der Krieg ins Land, Dann gibt’s Lügen wie Sand1

Sul finire del Novecento lo una circolazione nella pubblicistica storico Eric J. Hobsbawm ebbe del tempo che oggi verrebbe l’intuizione di considerare quello senz’altro definita «virale». ormai al tramonto come un «secolo Considerando il secolo non in breve»2, suggestione rivelatasi assai termini quantitativi (il susseguirsi di efficace e destinata a condizionare la 100 anni solari), ma qualitativi (un narrazione storica e politica periodo con tratti culturali, politici, prevalente, giungendo ad assumere economici comuni; o segnato dalla

177 POLIS persistenza di determinate fratture, ideologia: combattono e, nella lotta, con eventi vincolati da una catena mutano pelle. Persino il mito causale stretta) e ragionando su apparentemente tutto sovietico della quello che abbiamo alle spalle si pianificazione è fortemente influ- finisce quasi naturalmente a fissarne enzato dall’esperienza dell’economia la soglia fra il 1914 e il 1918. La di guerra della borghese e società di massa giunse allora a aristocratica Germania. completa maturazione, sia sul piano Insomma, se quella novecentesca della produzione che su quello dei è stata una eccezionale tragedia, la rapporti sociali. Le tecniche di Grande guerra ne è sicuramente il comunicazione politica, il rapporto prologo, assistendovi familiarizziamo fra i generi, come quello fra le con gli attori destinati a calcarne la generazioni, l’economia e persino la scena fino alla fine. moda assunsero connotati destinati a Già, fino alla fine... ma quando durare. L’intero sistema di relazioni se ne recita l’esodo? internazionali che aveva regolato il Per Hobsbawm il coro esce di mondo fin dagli albori dell’Era scena con la scomparsa dell’Urss; moderna morirà con la guerra ed il eppure, a ben vedere, oltre settant’ suo successore gli somiglierà ben anni di cultura politica e organizza- poco. È sui campi di battaglia – come tiva difficilmente possono sparire in nei saloni degli Alti comandi – che si un istante, definitivamente intrap- forgeranno le ideologie totalitarie, polati nel tessuto di una bandiera non solo per l’evidente e noto debito piegata con cura da un picchetto di contratto dai suoi principali artefici militari in alta uniforme. con l’esperienza della guerra, basti Anche la fissazione di conven- pensare che Mussolini parlerà zionali termini ad quem, la ricerca di esplicitamente di «trincerocrazia»3 ed strappi più o meno netti nel dipanarsi Hitler resterà sempre dominato dal del tempo, disvela enormi difficoltà; ricordo e dagli insegnamenti del per farcene un’idea pensiamo ad un fronte, ma anche perché il tota- caso specifico eppure altamente litarismo è un perfezionamento del emblematico: quello italiano, un concetto di Stato totale lucidamente ottimo esempio del rapporto fra messo a punto da Ludendorff nel rinnovamento e continuità, tanto per 1918.4 La stessa ideologia comunista usare le parole di Togliatti, e non solo è legata a filo doppio alla tragedia fra comunismo e post-comunismo. bellica: la Rivoluzione russa scoppia Il fascismo ha governato il Paese nel 1917 non certo per caso, la guerra per un ventennio, durante il quale ha civile si intreccia con la guerra affiancato ad un’attività legislativa mondiale prolungandola per circa un senza precedenti (tutta la codicistica biennio durante il quale i comunisti risale praticamente ad allora) una non si limitano a lottare per soprav- pedagogica non certo inferiore. Ha vivere, ma plasmano la loro prodotto leggi, ma ha anche forgiato

178 România în Marele Război gli uomini che le avrebbero dovute non fanno certo eccezione. Il Pci applicare e persino quelli che scomparirà nel 1991, ma il suo avrebbero dovuto obbedirvi. successore e le successive mutazioni Sconfitto militarmente il Regime, ne conserveranno parte dell’apparato ne restano i funzionari, i magistrati, i e saranno diretti da quadri forgiatisi poliziotti e sono loro a costituire gran nei decenni precedenti. Alcuni di parte del personale dell’appena varata quei dirigenti assolveranno un ruolo repubblica. assolutamente centrale nella vicenda Protagonisti indiscussi del lungo politica italiana ancora nel terzo dopoguerra sono i nuovi partiti di lustro del Duemila. È credibile che massa; dai manuali di politologia un’esperienza durata quasi mezzo sappiamo che l’archetipo di questo secolo, che è stata soprattutto una modello è la Spd, ma in Italia il scuola di pensiero e di metodo, Partito nazionale fascista ne estende sparisca completamente, e senza enormemente dimensioni e confini: lasciare impronta alcuna, dalla forma difficile per i nuovi partiti antifascisti mentis stessa di chi l’ha vissuta? Se non ispirarsi a quella straordinaria crediamo che la risposta sia no, allora lezione organizzativa. ci accorgiamo che in qualche traccia, Il 18 aprile 1948 l’Italia va al per tenue che sia rimasta, di quel voto, quelle elezioni aprono la prima lontano 7 novembre 1917 inciam- legislatura della neonata democrazia, piamo ancora oggi. il responso delle urne presenta Ed allora, il ciclo apertosi nel caratteri destinati a rivelarsi anomali 1914 si è veramente chiuso nel 1991? o effimeri e ne presenta altri per- A ben vedere il quadriennio di sistenti, di lungo periodo. È fra questi sangue iniziato nell’estate del ’14 ultimi che si colloca l’inversione dei continua a fornirci indicazioni. Come rapporti di forza a sinistra, con il Pci in una sorta di trompe-l’œil che che ne conquista la primazia. Dunque rovescia ogni senso della prospettiva, una delle due principali forze su cui quella vicenda rivela un interno più poggerà il sistema dei partiti italiano vasto dell’esterno che la circonda: è costruita a immagine e somiglianza più scrutiamo in quel circoscritto del Pcus; dichiaratamente staliniana passato, più futuro vi scorgiamo. fino al 1956, manterrà il riferimento Con un cinismo solo apparente al leninismo ed al modello del Marc Bloch, che della guerra aveva centralismo democratico ancora nel avuto esperienza diretta e profonda, pieno degli anni Ottanta.5 Per un invita a considerarla alla stregua di comunista il partito è il Partito, ed il «un immenso esperimento di psi- Partito non costituisce le mura della cologia sociale di inaudita ricchez- casa in cui dimora: il Partito è la casa. za»6; in quella guerra tutto è esaspe- Fin dalle origini leniniane l’orga- rato ed è proprio tale esasperazione nizzazione è parte stessa della sua che rende particolarmente leggibili le identità politica. I comunisti italiani dinamiche che la pervadono:

179 POLIS

Le nuove condizioni di esistenza, deriva dal fatto che il modello allora che hanno un così strano carattere e realizzato riusciva a contemplare particolarità tanto accentuate, e in ciò milioni di variabili: tante quante tanti uomini si sono trovati improv- furono le infelici vite che vi furono visamente gettati; la forza singolare scaraventate. dei sentimenti che agitarono i popoli Consideriamo le caratteristiche e gli eserciti: tutto questo sconvol- del modello. gimento della vita sociale, e, se così Qui il discorso va suddiviso fra si può dire, questo ingrandimento dei analisi del contesto e peculiarità delle suoi tratti, come attraverso una «false notizie». Prima va però ribadito potentissima lente, pare debbano un concetto, per ovvio che oggi possa permettere all’osservatore di distin- apparire: la rilevanza storica, e prima guere senza troppa fatica i nessi ancora politica, di una notizia non è essenziali tra i diversi fenomeni.7 data dalla sua veridicità. Fattori Oggi possiamo constatare come «immaginari» possono avere un forte quell’«esperimento» conservi ancora impatto sul «reale», in quanto tutta la sua validità; anzi, il modello orientano le azioni, quelle sì concrete, che Bloch ne ha derivato, lungi di fette importanti di popolazione o di dall’essere «falsificato», pare aver leadership. Sicuramente una perce- dispiegato un’efficacia ancora zione errata o distorta di fenomeni maggiore. Non a caso uno degli quali criminalità e immigrazione aspetti da lui analizzati, quello della influisce sul dato elettorale più delle nascita e diffusione delle leggende di cifre che ne riportano l’entità effettiva, trincea, intese proprio nel senso di e, in un sistema fondato sulla gestione post-verità, è anche uno dei temi strategica del consenso, il passaggio cruciali al tempo del web 2.0. Fu dal voto all’agenda politica di governo infatti per una precisa scelta che, nel è praticamente scontato.8 Ancora una lontano 1921, lo storico degli volta la straordinaria sensibilità di Annales ritenne proprio di Marc Bloch lo porta a giocare in concentrarsi su questo aspetto: ieri anticipo, facendogli sottolineare come come oggi la questione delle fake per lo storico «l’errore non è soltanto news mette a nudo dinamiche sociali, un corpo estraneo che egli si sforza di strategie di comunicazione, criticità eliminare con tutta la precisione dei nel rapporto fra storici (o giornalisti) suoi strumenti [ma anche] un oggetto e relative fonti, ruolo e caratteristiche di studio su cui si china per del modo di percepire il tempo e del comprendere la concatenazione delle formarsi della memoria. azioni umane. Falsi racconti hanno A sorprendere di più è l’aderenza sollevato le folle».9 fra il modello semplificato nell’ Passiamo dunque all’analisi del «esperimento» e l’odierna orga- contesto. nizzazione della società. D’altronde È il contesto che fa la differenza lo scarso grado di approssimazione fra una notizia errata e «le false

180 România în Marele Război notizie» come Bloch, e noi oggi, le alternando noia e emozioni violente intendiamo. Queste ultime Proba- con un effetto assolutamente dirom- bilmente nascono spesso da pente sulla propria capacità di osservazioni individuali inesatte, o da discernimento; come ribadisce Bloch, testimonianze imprecise, ma questo «non si sottolineerà mai abbastanza accidente iniziale non è tutto; in fino a che punto l’emozione e la realtà, da solo non spiega niente. fatica distruggano il senso critico».12 L’errore si propaga, si amplia, vive La situazione estrema relega i soldati infine a una sola condizione: trovare in una sorta di patologia collettiva, nella società in cui si diffonde un creando una fondamentale pre- terreno di coltura favorevole […] solo grandi stati d’animo collettivi condizione per la circolazione delle hanno il potere di trasformare in «false notizie», infatti «il dubbio leggenda una cattiva percezione.10 metodico è in genere segno di una Nel nostro caso il contesto buona salute mentale; perciò soldati coincide con il campo dell’«espe- sfiniti, con la mente annebbiata non 13 rimento», che è dato dall’universo potevano praticarlo». Il tema del delle trincee e dalla vastissima rapporto fra Guerra mondiale e comunità che le popola. Un ambiente disagio psichico, così introdotto con straordinario, che si rivela conditio apparente nonchalance, è destinato a sine qua non per il manifestarsi dei sua volta a stimolare una vasta messe «grandi stati d’animo collettivi» di ulteriori approfondimenti. Ai fini posti, come abbiamo visto, alla base del nostro ragionamento mi limiterò a del fenomeno analizzato. Le straor- citare l’importante lavoro prodotto dinarie dimensioni del campione di negli anni Ottanta da Eric J. Leed – umanità coinvolto permettono di che non a caso fra le fonti annovera conoscere quello che prima, nei anche diversi rapporti di psichiatri ridotti esperimenti di psicologia militari, dedicando al tema un intero sociale concepiti in ambienti capitolo14 – in cui fin dalle prime accademici, non si era intuito: «le false notizie» hanno bisogno di una pagine si denuncia il grave problema circolazione di «lunga durata» per identitario indotto dal trauma bellico: rivelare la loro natura effettiva: Quella di guerra non fu altro che Negli esperimenti degli psicologi un’esperienza di radicale discon- la falsa notizia non arriva mai a tinuità ad ogni livello della quella magnifica pienezza che può coscienza.[il problema è che] La raggiungere solo con una lunga continuità è sovente vista come durata, passando attraverso un’in- condizione sine qua non dell’identità. finità di bocche.11 Un’esperienza che incrini il Ma perché la pianta cresca, il massiccio «tessuto connettivo» che seme deve prima attecchire, il che ci lega nell’io eventi distinti è più riporta al contesto. spesso vista come una perdita di Al fronte, gli uomini vivono identità. La concezione dell’identità giornate lunghissime e notti insonni, modellata su di un processo di

181 POLIS maturazione e di sviluppo cognitivo quello che si vive è invece «un nuovo spesso presuppone qualcosa che la e totale sistema di repressione a cui guerra invece pone in discussione: la milioni di uomini, per lunghi anni, nozione che esistano un io unico e furono abituati».17 indiviso e una sola sfera dell’esis- Abbandonata la dimensione tenza individuale.15 eroica, che vede i combattenti come Quando, seguendo Bloch, par- «duellanti», la morte pare frutto di liamo di «emozione» siamo portati a una casualità, solo che contraria- pensare in modo prevalente a quella mente a quanto accade con le indotta dal continuo contatto con la epidemie e con le carestie – per le morte, sia in termini di rischio di quali è il divino a rispondere alla perdita della vita, sia in termini di domanda di senso che ne deriva – qui ribaltamento del tradizionale rapporto c’è un passaggio in più: la guerra è che lega l’uomo alla sua fine, iden- un fenomeno intrinsecamente umano, tificata nel momento del passaggio gli uomini ne hanno la responsabilità fra l’essere e il non-essere-più, come originaria anche se pare ne abbiano un «passaggio veloce fra vita e non perso ogni capacità di controllo. Alla vita [che] diventò per tanti in guerra domanda «perché proprio a me?» un’esperienza continua che escludeva suscitata da un lutto imposto dalla ogni altra possibilità d’esperienza».16 malattia o dall’inclemenza della L’interminabile susseguirsi delle natura, per millenni si è risposto «fiat giornate a ridosso della «terra di voluntas Dei» (o «Deorum»), ora si nessuno» crea una contiguità fra vita risponde in modo più terreno, ma e morte probabilmente senza prece- altrettanto astratto, incolpando denti, mutando anche la qualità, la qualcosa che è umano, ma resta natura stessa, del loro rapporto. imperscrutabile e incontrollabile: la Eppure, a questo punto, va pre- guerra. Non sarà che l’inizio, durante cisato che, per quanto importante, l’«età degli estremi» i sacrifici più non è solo il contatto con la morte e inauditi verranno imposti nel nome con la sua moltiplicata eventualità a della Storia, mentre in quella suc- fungere da «agente patogeno». cessiva l’ineluttabile sarà spesso Fortemente destabilizzante è attribuito all’Economia.18 Nella anche la contraddizione fra il moderna guerra di massa il soldato racconto della guerra, quello appreso non è più colui che uccide il nemico, sui banchi di scuola o nelle diverse ma il lavoratore che produce morte. È liturgie civili, e la sua realtà effettiva, vero che l’arcaica brutalità del vissuta nelle trincee; una vera e combattimento corpo-a-corpo è propria discrasia, che genera vuoto ancora presente, ma il più delle volte nelle coscienze, producendo una la morte è il prodotto di una clamorosa perdita di senso. Quello meccanica anonima: dall’impon- che, durante la pace, si apprende derabile palletta di shrapnel, alla della guerra è un ideale aristocratico, granata sparata con tiro indiretto da

182 România în Marele Război distanze remote; dal cecchino (invi- conducono milioni di minatori nei sibile, e che del suo bersaglio scorge bacini minerari d’Europa […] a stento la sagoma), alle mine; dal Eccezionalmente, lo scoppio di un gas, addirittura ad una sentenza capi- grosso calibro o d’una bombarda da tale comminata a prescindere da ogni trincea provocavano una catastrofe, responsabilità individuale, in forza al come lo scoppio del grisou in un principio della decimazione, e pozzo. E la vita riprendeva sempre dunque casuale.19 uguale. Trincea, riposo a un È il trionfo del destino sulla chilometro, trincea.21 volontà, la scomparsa dell’uomo in Persino il corpo-a-corpo, che quanto tale. Persino il nemico diventa come abbiamo visto persiste anche invisibile, come è invisibile l’operaio nella guerra moderna, cessa di nella civiltà del prodotto. Paul Fussel rappresentare il primitivo duello fra riporta il racconto di un reduce, uomini delle guerre passate: per Charles Carrington, che ricorda: «Si continuare ad esserlo dovrebbe poteva restare in trincea per setti- ancora poter soddisfare il requisito mane senza vedere né udire qualcosa dell’alterità, ma le nuove regole del nemico, a parte i suoi proiettili e imposte dalla tecnologia degli arma- le pallottole».20 menti fanno sì che all’antica priorità In effetti anche oggi la morte è del distinguersi (dettata dal fatto che strappata alla natura, pur rimanendo l’intera azione bellica fosse vis-à-vis) nel campo dell’imponderabile: con sia succeduta quella opposta. Le l’ansia definitoria tipica della divise non devono più essere vistose, contemporaneità non si parla più di ma anonime, mimetiche. Con colori morte per vecchiaia, ogni decesso fatti per confondersi con l’ambiente, il viene inquadrato in una precisa feldgrau tedesco, il grigioverde categoria, apparentemente asettica, il italiano, il khaki britannico22, e il nome le è dato dalla scienza. Usare minor numero di orpelli possibile (che termini scientifici ci da l’illusione di renderebbero visibili e/o riconosci- ragionare scientificamente. La morte diventa prodotto sociale, esattamente bili), le uniformi appaiono sempre di come è stato durante la guerra. più come un abbigliamento da lavoro, Dalla tarda estate del 1914 l’atti- la tuta di un particolare tipo di vità del soldato è diventata sempre manovale. Per usare le parole di Ernst più simile a quella del proletario: Jünger: «Cambiammo ben presto il mantello luminoso dell’eroismo con la zappa come un bracciante, lubrifica 23 armi e macchine come farebbe un tuta sporca dell’operaio». La sperso- metalmeccanico, uccide come in un nalizzazione alimenta quindi un mattatoio, scava come un minatore e nuovo mito, quello della guerra come come un minatore, spesso, muore. I macchina poiché la macchina «di- suoi giorni al fronte malgrado tutto, venta matrice di autoregolamenta- zione individuale, l’ingrediente basi- non erano peggiori della vita che, 24 ogni giorno e in tempi normali, lare dell’ordine sociale».

183 POLIS

La Guerra si mostra ormai come atomizzato, ed una centripeta, che si la maestosa e tayloristicamente manifestava nella crescita di una efficiente fabbrica della morte, i cui coesa classe operaia. operai vivono in una condizione di Il punto è che il soldato non è straniamento simile a quella come il piccolo borghese che vive la dell’operaio Charlot in Tempi sua atomizzazione soprattutto quando, moderni, che continua a stringere abbandonando l’ambito produttivo, bulloni anche dopo essere finito egli entra in quello privato; il soldato vive stesso in un enorme ingranaggio. la sua condizione mentre svolge il suo Eppure non è la grande fabbrica lavoro. Quella delle trincee era una fordista l’habitat delle «false notizie», «società» di individui che lavoravano ecco perché per individuarle e per un unico fine, organizzata in modo coglierne le potenzialità è stato esclusivamente funzionale al suo necessario attendere l’«esperimento» conseguimento attraverso il successo del ’14-’18. La fabbrica-guerra nell’attuazione dei diversi piani presenta un carattere nuovo e diverso strategici ideati dalla sua dirigenza, in rispetto ai dettami della produzione altre parole era un’impresa. Per di massa, o meglio – ed è qui che questo, con il suo alto livello di l’analisi di Bloch tende a farsi frammentazione, non evoca solo la addirittura profetica – rispetto a quelli società post-industriale, segnata dalla che l’hanno connotata fino alla progressiva estinzione di quelle seconda metà del secolo scorso: la sacche di coesione sociale ereditate fabbrica-guerra si presenta come un dalla fase precedente, ma anche la sistema basato sulla frammentazione. nuova organizzazione della pro- Per correttezza è opportuno duzione: un intero modo di pro- precisare come la metafora della duzione, per usare la categoria fabbrica non appartenga a Bloch, che marxiana, caratterizzato, appunto, preferisce parlare di dalla frammentazione. La trincea Una società in sostanza molto mostra gli aspetti della grande frammentata, in cui i legami fra i fabbrica fordista, ma presenta anche i diversi elementi che la componevano futuri segni del suo superamento, e non avvenivano che raramente e in sono proprio questi ultimi a rendere modo imperfetto, non direttamente, fertile il campo per la coltura delle ma solo attraverso alcuni individui nuove leggende: quasi specializzati: così ci appare Le false notizie nascono solo quella che potremmo chiamare la laddove possono incontrarsi uomini società delle trincee.25 che provengono da gruppi diversi. È Ma ai suoi tempi erano ancora impossibile immaginare un’esistenza simultaneamente in atto due forze più isolata di quella del soldato negli opposte: quella centrifuga, espressa avamposti, per lo meno durante la nella nascita di un ceto medio urbano guerra di posizione. Gli individui, è secolarizzato e già tendenzialmente

184 România în Marele Război vero, non vivevano da soli; ma erano abbiamo già accennato, costituiscono suddivisi in piccole frazioni.26 il primo passo verso una dimensione A rileggere ora queste parole, egemonizzata dal presente, rappre- l’analogia col presente non potrebbe sentata con straordinaria efficacia dai essere più calzante. Eppure le celebri versi di Ungaretti: Si sta come/ somiglianze non si fermano qui, ma si d’autunno/ sugli alberi/ le foglie. spingono ben oltre. Il modello trincea Tuttavia il presente unico non era anticipa anche quello che forse solo prodotto di un terribile e moderno rappresenta l’aspetto peculiare del memento mori, ma anche delle pe- mondo odierno: l’estrema dilatazione culiari condizioni di vita del soldato. Il del presente. costante stravolgimento della se- Attualmente la scomparsa di quenza sonno/veglia29 determina passato e futuro si presenta come la infatti un’alterazione sia della risultante di un processo lento, durato percezione della realtà – che favorirà almeno un trentennio. Prima della la ricezione delle «false notizie» –, sia svolta definitiva, imposta dalle dello scorrere stesso del tempo. La radicali trasformazioni nel mondo noia è uno dei protagonisti del della comunicazione dettate dalle racconto dei reduci, per quanto nuove tecnologie, c’è stata la lunga paradossale possa apparire il suo mutazione della società che ha in- alternarsi con la violenta tensione che vestito i principali luoghi27 di «costru- precede e accompagna gli attacchi. zione» e conservazione della me- Jünger ci parla di monotonia e scrive: moria: a partire dalla famiglia che, già La romantica, mobile immagine al tempo della trasformazione da della battaglia fu sostituita da quella di patriarcale in mononucleare28, ha un lavoro monotono, pericoloso, che perso la sua capacità di essere narra- non concedeva soste, notte e giorno. zione e testimonianza del passato, L’eroismo divenne un banale, cupo, passando per istituzioni quali la scuola susseguirsi di turni di guardia, trin- o la coscrizione obbligatoria, fino a ceramenti, corvées, fame e impotente giungere agli stessi partiti di massa, permanenza nel costante pericolo.30 tutti luoghi caratterizzati dal com- Concetto in lui frequente, basti binato fra assolvimento di una pensare che nel suo libro più celebre – funzione pedagogica e offerta di uno Tempeste d’acciaio – l’incipit del spazio «fisico» di scambio inter- capitolo Cronaca quotidiana della generazionale. guerra di trincea recita: «I giorni L’«esperimento» di cento anni fa passavano con una pesante mono- dovette conseguire lo stesso effetto – tonia, interrotta soltanto dai brevi l’implosione di passato e futuro in un periodi di riposo...».31 Ancora Leed, unico e continuo presente – in modo nel sintetizzare le informazioni attinte evidentemente accelerato. L’incer- dalla memorialistica, Jünger com- tezza della sopravvivenza ed il con- preso, conclude: tinuo rapporto con la morte, al quale

185 POLIS

Ai soldati in guerra la realtà non suo mondo. Col protrarsi del conflitto viene insegnata, bensì mostrata: e il combattente sperimenta un viene appresa non tramite categorie crescente senso di straniamento convenzionali, ma attraverso la radicale rispetto alla società civile da cui sovrapposizione di violenza e quiete, proviene. L’esperienza delle licenze è tremenda paura e infinita noia.32 spesso altrettanto tragica di quella La noia è un sentimento statico, sperimentata nelle trincee: non solo il come statico è il presente una volta soldato non riconosce più la sua che privato del passato e del futuro patria, ma spesso ne è disgustato; un muta da fotogramma a fotografia. disgusto che spinge nella stessa L’assenza di prospettiva rende im- direzione del senso di colpa indotto potenti e quindi enormemente ricettivi dall’aver lasciato i commilitoni al nei confronti di leggende – come di fronte, ma in modo persino più superstizioni – che diano l’illusione di energico. La nuova patria diviene conoscere ciò che si sa inconoscibile e perciò il reggimento, cioè l’unica dunque controllare la realtà nella comunità fondata su una realtà quale invece siamo naufragati. La condivisa. Le conseguenze di tale contraddizione fra noia e ansia, in- sostituzione sono però devastanti. La dotta dalla precarietà, è solo appa- prima patria era legata a valori e rente, per dissolverla basta leggere la relazioni stabili; come dichiara fin dal catena causale che le lega: l’incertezza nome – terra dei padri – aveva una produce ansia e soppressione del fondazione storica, ovvero quello che futuro, ma quest’ultima genera un «in- più comunemente viene definito finito presente» in cui la noia nidifica radici. Il reggimento è invece in modo naturale e confortevole. Il un’entità instabile. Sconvolto da una problema non è solo il fatto che la licenza in Inghilterra, Siegfried maggior parte delle giornate trascor- Sassoon concluse che ormai non gli rano in stato di attesa fra un attacco e restava altro: l’altro, ma che quell’attesa non possa che credere nello «spirito del essere colmata da alcuna attività battaglione». Spirito del battaglione legata alla predisposizione di un significava vivere trovandosi a futuro, neanche di mera natura imma- proprio agio con ufficiali e ginaria. sottufficiali … Ma nei meandri della In altre parole, la dilatazione del guerra ebbi modo di scoprire la presente è, al contempo, sia il sintomo labilità di questi legami. Una sera della precarietà, sia la compassio- potevamo trovarci tutti insieme a fare nevole cura che dovrebbe lenirlo. baldoria a Corbie … e nel giro di una La precarizzazione della vita del settimana una sola mitragliatrice o combattente non è, tuttavia, solo qualche granata potevano avere conseguenza della scarsa aspettativa spazzato via del tutto questo qua- di sopravvivenza, ma un fenomeno dretto … E ora, una cortina d’acciaio ancora più vasto, che abbraccia tutto il scendeva fra aprile e maggio; una

186 România în Marele Război volta dissipatasi, se mi fosse andata sociologi hanno spesso dato, a mio bene, mi sarei incontrato con i parere, un valore troppo metafisico, sopravvissuti, e avremmo ricomin- ma che è comodo e, dopo tutto, ricco ciato a unire le nostre misere umanità di senso, la falsa notizia è lo specchio ancora una volta.33 in cui la coscienza «collettiva» Condannato a riconoscersi esclu- contempla i propri lineamenti.36 sivamente in una comunità precaria, il Parafrasando la letteratura sul soldato finisce per sommare una vita mito, potremmo introdurre una prima precaria all’esperienza di viverla in un distinzione fra fake «genuino» e «non- mondo a sua volta precario. genuino».37 Al secondo tipo appar- È questo il contesto, quello che tengono con tutta evidenza le «false Bloch definisce il «terreno di coltura notizie» diffuse in modo spesso favorevole»34 in cui «l’errore si pianificato dalla stampa. Evidente- propaga, si amplia, vive».35 mente questo ci colloca in un ambito Ma, per Bloch, cos’è una «falsa diverso, cioè in quello della pro- notizia»? paganda. La loro efficacia è tuttavia Il passaggio dall’analisi del ridotta e la loro vita non giunge alla contesto a quello delle caratteristiche «lunga durata», a meno che il loro delle «false notizie» ci è descritto con artefice non sia stato così abile da magnifica sintesi proprio nel suo testo mobilitare l’universo immaginario del 1921, nel quale indicando le presente, con il suo patrimonio di seconde non manca di intrecciarle stereotipi già radicati, e così astuto (o accuratamente col primo. fortunato) da innestarle approfittando Una falsa notizia nasce sempre da di un «terreno di coltura favorevole». rappresentazioni collettive che In questo caso però i media preesistono alla sua nascita; questa tradizionali, al tempo la stampa, solo apparentemente è fortuita, o, più subentrano solo in un secondo precisamente, tutto ciò che in essa vi è momento o, a volte, possono anche di fortuito è l’incidente iniziale, non subentrare affatto, in quanto la assolutamente insignificante, che fa circolazione su canali non ufficiali scattare il lavoro dell’immaginazione; potrebbe rivelarsi ben più «pagante». ma questa messa in moto ha luogo In particolari situazioni di crisi e/o in soltanto perché le immaginazioni sono presenza di una censura palese, infatti, già preparate e in silenzioso fermento. sono proprio i canali non ufficiali a Ad esempio, un avvenimento, una godere di un’aura di maggiore cattiva percezione che non andasse autorevolezza. «Nelle trincee pre- nella direzione verso cui già tendono valeva l’opinione che tutto potesse le menti di tutti, potrebbe al massimo essere vero, ad eccezione di quello che costituire l’origine di un errore si consentiva di stampare».38 individuale, ma non di una falsa Dunque, in sé, la «falsa notizia» notizia popolare e largamente diffusa. puramente giornalistica esula dal E posso servirmi di un termine a cui i

187 POLIS focus di Marc Bloch in quanto inca- le corvée si avviavano lungo le pace di vita propria, mero manufatto: piste e i sentieri e, assieme alle La falsa notizia di stampa è pentole, riportavano verso le linee le certamente assai interessante: ma solo false notizie pronte per una nuova a patto che se ne riconoscano i elaborazione. Su una carta del fronte, caratteri peculiari. Di solito essa un po’ dietro rispetto alle linee che rappresenta qualcosa di assai poco intersecandosi disegnano con le loro spontaneo. Talvolta può accadere che curve infinite le prime posizioni, si un giornalista riproduca, del tutto potrebbe tratteggiare una zona con- innocentemente, una voce diffusasi tinua: sarebbe la zona di formazione nel paese o in un determinato gruppo delle leggende.41 sociale; sarebbe molto ingenuo negare Abbiamo avuto modo di notare ai giornalisti ogni ingenuità. Ma il più l’importanza assolta dalla censura delle volte la falsa notizia di stampa è nella propagazione delle «false noti- semplicemente un oggetto fabbricato; zie» – siano esse «genuine» o è abilmente forgiata per uno scopo «tecnicizzate» –, purché essa sia preciso – per agire sull’opinione riconosciuta come realtà palese, pubblica, per obbedire a una parola presenza indiscutibile. L’esistenza d’ordine – o semplicemente per della censura, in guerra, è un dato infiorettare l’esposizione.39 inconfutabile, come oggi sono comu- Fra l’altro l’esperienza odierna ci nemente riconosciuti i diversi codici mostra che il rapporto fra i social di autoregolamentazione attivi sul network e la stampa è molto più com- web.42 Certo, nel caso di quella plesso di quanto sembri e, soprattutto, bellica ci si trova di fronte ad una si muove su ambedue i sensi di censura pubblica, nel secondo invece marcia: sempre più frequentemente la la censura è privata, ma il mondo notizia si forma nel web per poi della Grande guerra è ancora domi- approdare sui media tradizionali e solo nato dalla dimensione nazionale, successivamente tornare in rete, mentre quello odierno lo è dalla «sdoganata» da pagine e siti ufficiali globalizzazione, il che rende i confini dei «vecchi» media ammantati di fra potere pubblico e privato assai più credibilità e direttamente indirizzati labili, come, d’altro canto, quelli verso particolari target. Non che della stessa sfera politica (che Bloch fosse a digiuno del concetto di tradizionalmente si pone alla base del rete: anche la società delle trincee primo). In ambedue i casi vige la possedeva evidentemente i suoi social, premessa già enunciata relativamente rappresentati soprattutto dai «fuochi al rapporto fra notizie, politica e all’aria aperta o [dalle] cucine da storia: la rilevanza delle prime non è campo [dove] si allacciavano per un funzione della loro veridicità. Ecco istante legami precari tra gruppi assai perché l’importante è che sia data per diversi»40, collocati, appunto, su uno accertata e condivisa l’esistenza di un specifico network: «Signor Censore» (che sia un fun-

188 România în Marele Război zionario ministeriale coi baffi a informazione e allo stato d’animo manubrio o Zuckerberg), perché una delle età antiche, prima del giornale, volta accertata la presenza di prima del foglio di notizie stampato, quest’ulteriore ingranaggio della prima del libro.43 super-umana «macchina» tutto può Ora, tornando alla definizione di essergli attribuito, preparando il «società molto frammentata» ripor- passaggio da vecchi a nuovi media e, tata prima44 e combinandola con le soprattutto, dal mondo delle notizie caratteristiche della «rete» e col ruolo verificate o verificabili, a quello della della censura possiamo finalmente post verità. Come spesso accade la seguire lo storico francese nel suo novità indossa i panni dell’ancestrale serrare le fila del ragionamento: e l’affisso post si mimetizza dietro sembra proprio che questa l’avverbio prima, tuttavia il processo costituzione sociale abbia favorito la è perfettamente messo a fuoco creazione e l’espansione delle false dall’analisi di Bloch: notizie. Relazioni frequenti fra gli Il ruolo della censura è stato uomini facilitano il confronto fra considerevole. Durante tutti gli anni differenti versioni, e, perciò stesso, di guerra essa non solo ha eccitano il senso critico. Al contrario imbavagliato e paralizzato la stampa, si crede senza esitazioni al narratore ma addirittura il suo intervento, che viene a lunghi intervalli, da paesi sempre ipotizzato, anche quando non lontani o considerati tali, attraverso si verificava affatto, non ha cessato di vie difficili. Sono indicazioni di cui rendere non credibili agli occhi del gli storici faranno bene a tenere pubblico persino le notizie veritiere conto45. che lasciava filtrare. Vista l’attualità di quella lezione, […] non resta anche a noi che concludere Con un colpo ardito che il più che gli storici faranno bene a tenerne audace sperimentatore non avrebbe conto. E non solo gli storici. mai osato sognare, la censura, cancellando i secoli passati, riportò il soldato che stava al fronte ai mezzi di

Note

1 “Arriva la guerra nel paese, quindi ci Oxford, University Press 2012; sono bugie a iosa», proverbio tedesco Geoffrey Barraclough, Guida alla cit. in Marc Bloch, Riflessioni di uno storia contemporanea, Bari, Laterza storico sulle false notizie della 1971; Charles S. Maier, Secolo corto guerra, 1921. o epoca lunga? L’unità storica 2 Contra Cfr. per esempio Spencer Di dell’età industriale e le Scala, Europe’s Long Century, trasformazioni della territorialità, in

189 POLIS

Claudio Pavone (a cura di), le elezioni per il Congresso del 1966. Novecento. I tempi della storia, Cfr. Paul Krugman, La coscienza di Roma, Donzelli, 1997, pp. 45-77. un liberal, Bari, Laterza 2009, p. 78. 3 Il neologismo compare per la prima 9 Marc Bloch, La guerra e le false volta in un omonimo articolo firmato notizie,op.cit, p. 80, il corsivo è mio. da Mussolini per «Il Popolo d’Italia» 10 Ibidem., p. 82. del 15 dicembre 1917. Vedi Benito 11 Ibidem. Mussolini, Opera Omnia (a cura di 12 Ibidem., p. 100. Edoardo e Duilio Susmel), Firenze, 13 Ibidem., p. 101. La Fenice 1951-1963, vol. X, pp. 14 Il riferimento è al capitolo quinto, 140-142. intitolato Un’uscita dal labirinto: 4 Cfr. Fabrizio Fiume, La rivincita di guerra e nevrosi, in Eric J. Leed, Ludendorff, «Iconocrazia», n. 8, 2015 Terra di nessuno. Esperienza bellica Ritorno al conflitto. e identità personale nella prima http://www.iconocrazia.it/la- guerra mondiale, Bologna, il Mulino, rivincita-di-ludendorff-dalle-guerre- 1985, pp. 217-251. Singolarmente, della-politica-alla-politica-della- nel suo lavoro Leed non menziona guerra/ Marc Bloch. 5 Lo Statuto del 1986 fa ancora espli- 15 Eric J. Leed, Terra di nessuno, pp. citamente riferimento al leninismo 11-12. che con le sue «idee innovatrici e [la 16 Ibidem., p. 33. sua] opera» ha impresso al marxismo 17 Ibidem., pp. 17-18. «uno sviluppo di portata storica»; 18 Il passaggio da Storia a Economia nonché al centralismo democratico come fonte di legittimazione è come modello organizzativo vigente. ovviamente tutt’altro che casuale, Statuto del Partito Comunista rivelando la perdita progressiva della Italiano. Approvato al XVII Con- profondità temporale alla quale gresso del PCI di Firenze 9/13 aprile accenneremo più Avanti. 1986, rispettivamente p. 6 e p. 13. 19 Il ricorso al criterio della decimazione 6 Marc Bloch, La guerra e le false sarà diffuso fra i vari eserciti, in notizie, Roma, Donzelli, 2004, p. 83: quello italiano raggiungerà valori Il volume Raggruppa due testi assai alti. Quanto alla reale incidenza Ricordi, scritto dal Bloch fra il 1914 e del corpo-a-corpo, Keegan fa notare il 1915 e Riflessioni, del 1921. Il tema come, per esempio nella battaglia delle «false notizie» è trattato nel della Somme le ferita di taglio o secondo. punta fossero «quasi scomparse», 7 Marc Bloch, op.cit., pp. 83-84. precisando poi che «è vero che su 8 In Italia, in Europa, stiamo prendendo molti corpi si rinvennero tracce di la misura del fenomeno solo negli baionettate, ma si giunse alla ultimi tempi, conseguentemente conclusione che erano state inferte all’allarme destato dai cosiddetti dopo il decesso», John Keegan, Il «populismi»; ma si tratta invece di volto della battaglia, Milano, Il una costante delle democrazie Saggiatore 2001, p. 284. mature. Basti pensare, per esempio, al 20 Paul Fussel, La Grande guerra e la ruolo assolto Oltreoceano dalla memoria moderna, Bologna, il fittizia emergenza criminalità durante Mulino, 1984, p. 99.

190 România în Marele Război

21 Emilio Lussu, Un anno Emilio Lussu, Un anno sull'Altopiano, Torino, Einaudi, 1945, sull'Altopiano, p. 130. p. 130. 31 Ernst Jünger, Tempeste d’acciaio, 22 I Francesi si adegueranno per ultimi e Pordenone-Roma, Edizioni Studio la cosa imporrà loro un ulteriore Tesi 1990, p. 57. tributo di sangue. 32 Eric J. Leed, Terra di nessuno, 23 Ernst Jünger, Wereke, Stuttgart, 1965, op.cit., p. 42. vol. V, p. 38; cit. in Eric J. Leed, 33 Siegfried Sassoon, Memoirs of Terra di nessuno, pp. 124-125. George Sherston, New York, 1037, 24 Eric J. Leed, Terra di nessuno, p. 200 pp. 195-196; op. cit. in Eric J. Leed, 25 Marc Bloch, La guerra e le false Terra di nessuno, p. 288 notizie, p. 103. 34 Cfr. supra nota 10. 26 Ibidem., p. 102. 35 Ibidem. 27 Per una definizione del concetto di 36 Marc Bloch, La guerra e le false «luoghi della memoria» meno notizie, p. 100. Il corsivo è mio. generica di quella qui utilizzata cfr. in 37 La metafora riporta evidentemente a particolare Pierre Nora (a cura di), Karol Kerény, Dal mito genuino al Les lieux de mémoire, Parigi, mito tecnicizzato, in Scritti Italiani Gallimard, 1984. (1955-1971), Napoli, Guida 1993. 28 Si parla quindi di una fase già 38 Pierre Chaine, Les mémoires d’un superata, lì dove la tendenza attuale è Rat, cit. in Marc Bloch, La guerra e verso la monogenitorialità. le false notizie, p.101. 29 Era uso comune vegliare di notte, 39 Marc Bloch, La guerra e le false poiché l’oscurità favoriva gli attacchi notizie, pp. 85-86. e le incursioni delle pattuglie, mentre 40 Ibidem., p. 102. il giorno si presentava più 41 Ibidem., pp. 102-103. Il corsivo è mio «tranquillo» ma non al punto di 42 Di fatto i social network hanno poterlo trascorrere dormendo: il riportato la censura, sia pure risultato era un continuo stato di apparentemente sotto altre vesti – dormiveglia. come dicevamo, in forma di 30 Ernst Jünger, Der Krieg als äusseres intervento privato – nel novero dei Erlebnis, in «Standarte» supl. A «Der fenomeni considerati comuni ed Sthalhelm» I, 27 settembre 1925, n. indiscutibilmente reali anche nelle 4; in Eric J. Leed, Terra di nessuno, moderne democrazie p. 125. Il tema della monotonia è 43 Marc Bloch, La guerra e le false assolutamente ricorrente nella notizie, p. 101 narrativa e nella memorialistica di 44 Cfr. Supra nota 25 guerra, per esempio Lussu racconta «i 45 Ibidem. p. 103. Il corsivo è mio. turni di trincea, truci e monotoni»,

Bibliografie

BARRACLOUGH, Geoffrey, Guida alla BLOCH, Marc, Riflessioni di uno storico storia contemporanea, Bari, Laterza sulle false notizie della guerra, 1971. 1921.

191 POLIS

IDEM , La guerra e le false notizie, trasformazioni della territorialità, in Roma, Donzelli, 2004. Claudio Pavone (a cura di), KEEGAN, John , Il volto della battaglia, Novecento. I tempi della storia, Milano, Il Saggiatore 2001. Roma, Donzelli, 1997, pp. 45-77. KRUGMAN, Paul, La coscienza di un MUSSOLINI, Benito, Opera Omnia (a liberal, Bari, Laterza 2009. cura di Edoardo e Duilio Susmel), FUSSEL, Paul , La Grande guerra e la Firenze, La Fenice 1951-1963, vol. memoria moderna, Bologna, il X. Mulino, 1984. FIUME, Fabrizio, La rivincita di JÜNGER, Ernst, Der Krieg als äusseres Ludendorff, «Iconocrazia», n. 8, Erlebnis, in «Standarte» supl. A 2015 Ritorno al conflitto. «Der Sthalhelm» I, 27 settembre http://www.iconocrazia.it/la- 1925, n. 4. rivincita-di-ludendorff-dalle-guerre- IDEM, Tempeste d’acciaio, Pordenone- della-politica-alla-politica-della- Roma, Edizioni Studio Tesi, 1990. guerra/. LUSSU, Emilio, Un anno sull'Altopiano, SASSOON, Siegfried, Memoirs of Torino, Einaudi, 1945. George Sherston, New York, 1937; MAIER, Charles S. , Secolo corto o SCALA Spencer Di, Europe’s Long epoca lunga? L’unità storica Century, Oxford, University Press dell’età industriale e le 2012.

192 România în Marele Război

Idealul naţional şi războiul pentru Reîntregirea Neamului Românesc

(The national ideal and the war for the Reunification of the Romanian Nation)

Daniel GHEORGHE

Abstract: This work is focusing on the struggle for the national unity of the Romanian people. The dream of Great Romania became reality in the glorious year 1918. But this wasnt a hazardous result,this was the peak of a very well managed national plan. First World War was the Romanian people that long time expected moment of owning the status a united and strong nation. This objective of national unity putted together all social groups, powerful political adversaries, all the parties and all the people in a common battle for that Great Romania for which many generations fighted and sacrificied before them ! Another important point is to see that Romanian people entered in the XX century and over passed the First World War with a very clear sense of national identity. One hundred years ago, Romania was not just a battlefield between world s greatest powers, but it was a respected european power itself.The monarchy had a very important place in this process of building the modern Romania, and in the frontline of building that miraculous year, 1918, and passing a very fierce and devasting war, are the figures of King Ferdinand and Queen Maria. They had the chance to work at this national project with men of state like Ion I.C. Brătianu, Barbu Ştirbey, Alexandru Averescu, Vintilă Brătianu, Constantin Prezan, , Take Ionescu, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida Voevod, Petre Carp, Nicolae Filipescu, Nicolae Iorga and many other personalities which can be considered as the ,,Founding Fathers” of Great Romania. Turning back of those years of great sacrificies and full of dramatism and courage is just a little in our need of understanding who we are and were we can find the roots of contemporary Romania.

Keywords: Romanian, Union, Reunification, Identity, Patriotism

193 POLIS

Introducere aducerea principelui străin, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen. La 1877 Întotdeauna, o naţiune care îşi -1878, sub comanda celui care, din cunoaşte locul în lume îndrăzneşte să 1881, va purta oficial titlul de Rege al pună în aplicare idealuri înalte. Aşa României, prin sacrificiile de sânge s-a constituit şi România Mare. din Războiul de Independenţă, se va Secolul XIX, precum în cazurile obţine recunoaşterea Independenţei Germaniei ori Italiei, a fost martorul României2. afirmării identitare a tinerei naţiuni române care şi-a permis, printr-o Modernizarea statului român abilă politică a ceea ce Take Ionescu numea drept „instinct naţional'”, să Generaţia politică a fraţilor parcurgă în mai puţin de trei generaţii Brătianu, a fraţilor Golescu, a lui drumul de la firavele Principate Catargiu, a lui Kogălniceanu ori a lui Dunărene, care se aflau sub suze- Rosetti îşi dădea vârful său de ranitate otomană şi protectorat rusesc performanţă istorică. De la 1878 spre momentul incipient al revoluţiei încolo, atenţia elitei româneşti se va de la 1848, la România Mare care îndrepta tot mai mult către românii trăia anul de glorie al istoriei sale, din teritoriile ocupate de Austro- 1918. Ungaria: Transilvania, Bucovina, Marea diferenţă dintre elita Banat, Maramureş, Crişana. De aceea, românească de atunci şi cea de acum pentru a susţine financiar proiectul o reprezintă nu doar erudiţia culturală realizării statului naţional unitar şi educaţia aristocratică, ci, mai ales, român, guvernul liberal condus de Ion patriotismul aplicat pragmatic şi C. Brătianu va fonda Banca Naţională naţionalismul luminat, afişat deschis a României în 1880, vehicul financiar şi frontal. de susţinere a mişcării naţionale Proiectele de ţară ale poporului româneşti de dincolo de Carpaţi. român, în discursul secolului XIX, au Sub domnia lui Carol I, România fost încununate de succes, chiar şi va cunoaşte o creştere economică atunci când s-a încercat o fără precedent, datorată mai ales echilibristică riscantă între jocurile de politicii marii guvernări liberale con- interese ale marilor puteri europene. duse cu fermitate de primul ministru, La 1859 se realiza, prin abilitatea Ion C. Brătianu (1880- 1888), dar liderilor naţionalişti români, Unirea continuată inclusiv de guvernele Moldovei cu Ţara Românească sub conservatoare. sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, Mai întâi legile privind încu- Unire prin a cărei recunoaştere inter- rajarea industriei, asumate de Ion C. naţională la 1862 se confirmă „de Brătianu, iar apoi, sub guvernările lui facto'” independenţa „tinerei” D.A. Sturdza, legile administraţiei Românii1. Apoi, printr-o alianţă între iniţiate de Vasile Lascăr respectiv liberali şi conservatori, se trece la marea reformă a învăţământului

194 România în Marele Război gândită şi aplicată de Spiru Haret, vor De la 1878 la 1914, România face ca dezvoltarea României să se traversase o mare revoluţie industri- dinamizeze tot mai mult, pe toate ală, determinată şi de descoperirea şi planurile. Dacă liberalii deţineau punerea în exploatare a unor mari iniţiativa mai ales în sfera economică, resurse de petrol şi gaze în zăcă- mediul cultural era dominat de mintele de pe Valea Prahovei şi nu gândirea conservatoare a celor de la numai acolo; de creşterea volumului Junimea, mişcare literal-identitară mărfurilor care străbăteau Dunărea, construită în jurul celor doi doctrinari de dezvoltarea comerţului la Dunărea conservatori români de la sfârşitul de Jos şi de conectarea prin Dunăre, secolului XIX: Petre Carp şi Titu Marea Neagră, dar şi prin recent Maiorescu, ambii ajungând şi prim- inauguratele căi ferate, a comerţului miniştri ai României acelei perioade cu grâne şi produse agricole româ- de profundă construcţie naţională. neşti, la Europa şi lumea întreagă. Idealul naţional, în ciuda România de la 1914 era perfect mentalităţilor diferite şi a abordărilor pregătită pentru a aştepta momentul filosofice câteodată contrare, era unul de glorie al Unirii tuturor românilor comun atât pentru liberali, cât şi într-o singură ţară. La acest proces pentru conservatori. Gândirea inte- firesc şi benefic de păstrare, afirmare lectuală românească de la începutul şi punere în valoare a identităţii secolului XX datorează enorm unor româneşti multimilenare, un aport personalităţi de factură profund con- fundamental şi-au adus Biserica servatoare precum, pe lângă Ortodoxă în întreg spaţiul locuit de Maiorescu şi Carp, Mihai Eminescu, români, Biserica Greco-Catolică în Ion Luca Caragiale, Iacob Negruzzi, teritoriile de peste munţi, şcoala , Vasile Pogor, Barbu românească foarte ancorată în culti- Ştefănescu Delavrancea, Theodor varea sentimentului patriotic, litera- Rosetti, George Coşbuc, A.D. tura vremii profund marcată de va- Xenopol şi Nicolae Iorga. lorile identitare, propaganda tuturor În ciuda tulburărilor sociale şi a formaţiunilor politice, presa scrisă şi, momentelor critice din 1888 ori din nu în ultimul rând, educaţia excelentă 1907, momente aţâţate din greu de în familia tradiţională românească3. puterile din jur, alarmate de între- În preajma Primului Război marea României ca o putere regio- Mondial, România era semnatară, nală demnă de luat în seamă, anul deşi în mod secret, a Triplei Alianţe 1914 prindea România într-o situaţie alături de Austro-Ungaria şi economică superioară tuturor ve- Germania, decizia fiind luată din cinilor din zonă şi beneficiind de o considerente de securitate naţională, lungă perioadă de stabilitate internă cei peste 1000 km de graniţă cu în care guvernările s-au succedat Austro-Ungaria pe linia Carpaţilor, paşnic, iar proiectele de dezvoltare au cât, mai ales, legătura strânsă a avut continuitate. regelui Carol I cu ţara sa mamă,

195 POLIS

Germania de unde veneau promisiuni neutralităţii pe două considerente: României cu privire la protecţia tratatul de la 1883 era unul cu caracter hotarelor şi independenţei, fapt defensiv, iar aici asistăm la atacul generat mai ales de răceala faţă de Austro-Ungariei asupra Serbiei, deci Rusia, instalată după incidentele nu aveam obligaţia juridică de a politico-militare din cursul anului interveni şi, mai ales, participarea la 1878. Cu toate acestea, românii şi război alături de Austro-Ungaria ar fi elita politică, în mare parte, vor încălcat grav idealul naţional al rămâne sceptici, în special din cauza românismului şi legătura cu fraţii de persecutării românilor din Austro- peste Carpaţi. Nu doar liberalii au Ungaria de către autorităţile maghiare susţinut clar această neutralitate, vă- dar şi drept urmare firească a zută ca o stare de expectativă a războ- cultivării publice, prin toate căile şi la iului, iar nu ca o inacţiune, ci şi toate nivelele de discurs a idealului naţionaliştii lui Nicolae Iorga şi, mai României Mari şi al eliberării fraţilor ales, conservator-democraţii conduşi de peste Carpaţi de sub cotropirea de Nicolae Filipescu şi Take austro-ungară. Ionescu4. Nicolae Filipescu, alături de ora- România în „Marele Război” tori charismatici precum Iorga şi Take Ionescu, prin discursurile sale publice După izbucnirea ostilităţilor în se va arăta drept marele mesager al vara lui 1914, Regele convoacă un intrării în război alături de Antanta şi Consiliu de coroană la Sinaia, unde, la adevărată voce excepţională a 3 august, după dezbateri foarte mesajului eliberării românilor de pe aprinse, se va ajunge la soluţia de teritoriul statului austro-ungar. compromis privind păstrarea neutra- Filipescu ar fi fost liderul incon- lităţii României. Regele Carol I, testabil al conservatorismului româ- susţinut de liderul conservator Petre nesc - ferm, naţional, legalist, demn, Carp şi de liderul poporaniste, drept, bazat pe moştenirea străveche a Constantin Stere, a cerut un răspuns neamului românesc - dacă boala nu l- afirmativ privind solicitarea impe- ar fi răpus devreme, la sfârşitul anului rativă a Germaniei de a da curs 1916.5 operaţiunilor militare alături de Tripla Încoronarea, în toamna anului Alianţă. Însă majoritatea va opta 1916, a Regelui Ferdinand şi a pentru neutralitate, dat fiind faptul că Reginei Maria, avea să încline şi mai românii solicitau eliberarea mult balanţa înspre tabăra pro- Transilvaniei de sub Ungaria, iar Antanta. Ferdinand I, deşi nepot al sentimentele de simpatie publică intransigentului Rege Carol I, era o mergeau într-un mod categoric de-a fire mult mai maleabilă şi concesivă dreptul către Franţa, iar nu spre decât unchiul său. Regina Maria Germania. Primul-ministru liberal Ion provenea din casa regală britanică şi I.C. Brătianu va solicita păstrarea susţinea intrarea în război alături de

196 România în Marele Război

Anglia, Franţa şi Rusia. Regina Maria, În ciuda entuziasmului general, personalitate deopotrivă boemă şi armata română estimată în vara temperamentală, era verişoara regelui anului 1916 aduna aproape 600.000 George al V-lea al Marii Britanii şi a de oameni, era slab înzestrată şi nu ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. beneficiase de un plan de moder- Regele Ferdinand era un inte- nizare a capabilităţilor sale, compa- lectual deosebit de rafinat şi a ales să tibil cu ceea ce cunoştea Europa în domnească precum un monarh deplin acei ani. În cele din urmă, negocierile constituţional, fiind lipsit de orice purtate în casa lui Vintilă Brătianu tentaţie a autoritarismului. La palatul sunt încheiate cu succes, toţi cei trei regal, o mare influenţă asupra deci- aliaţi (Anglia, Franţa şi, ultima, ziilor sale o avea şeful administraţiei Rusia, care nu manifesta o simpatie Domeniilor Coroanei Regale, Barbu prea mare pt. statul român) acceptau Ştirbey, cumnat al lui Ionel Brătianu. pretenţiile teritoriale enunţate de Ion I.C. Brătianu devenise, la guvernul României, care presu- momentul 1915-1916, cel mai puneau retrocedarea integrală la puternic om politic din România. finalul războiului către România a Alături de fraţii săi, Vintilă Brătianu Transilvaniei, Banatului, Crişanei, şi Constantin Brătianu, Ion I.C. Maramureşului, fixând graniţele pe Brătianu fusese format la şcoala Tisa şi Dunăre, la care se adaugă idealului unităţii naţionale a tuturor revenirea la România a Bucovinei, românilor şi gândea fiecare acţiune a aflată în posesie austriacă7. sa din acei ani tulburi de „neutralitate Pe frontul de vest, după marile războinică” din perspectiva realizării bătălii pe câmpul de luptă francez de visului României Mari. la Verdun şi Somme, intervenise un Brătienii alegeau să facă o moment de relativă acalmie. România politică a devotamentului pentru na- avea de apărat un front uriaş, de o ţiune şi puneau interesul patriei mai mare complexitate tactică, acoperind presus de orice interes personal, de Carpaţii în 2/3 din lungimea totală a partid şi de grup. Ionel Brătianu lanţului european şi Dunărea pe toată aştepta momentul potrivit pentru a lungimea românească. iniţia actul Reîntregirii. În tot acest Singurul aliat pe care se putea timp, societatea românească s-a baza România era Rusia, în Nord, N- mobilizat în mod organic, în vederea V şi Vest Romania era înconjurată de intrării în război de partea Antantei. Austro-Ungaria, iar la Sud de un alt Se făceau conferinţe publice, se aliat al Puterilor Centrale, Bulgaria. scriau sute de articole înflăcărate în La început, aliaţii au propus presă, aveau loc demonstraţii publice, României un plan tactic mai fezabil se clama public spiritul naţional sub aspect geostrategic, care ar fi român, iar oamenii ieşeau în stradă presupus, coroborată cu un desant pentru a cere intervenţia militară militar aliat la Salonic (Grecia), o peste Carpaţi6. intervenţie militară rapidă a României,

197 POLIS peste Dunăre, în Bulgaria, urmată de Carp rămâne peste ani un model de anihilarea aliaţilor germanilor din deplină jertfă pe altarul clădirii Balcani, izolând şi scoţând din joc, în Reîntregirii României. De asemenea, final, şi Turcia. Dar emoţia populară fiul lui Ion I.C. Brătianu, viitorul mare era mult prea mare, iar în urma istoric, Gheorghe Brătianu, va merge Consiliului de Coroană din 27 august pe front. Carp şi Brătianu, deşi 1916, România alege cu sufletul să adversari politici şi susţinători a două pornească o ofensivă de eliberare a alianţe politico-militare opuse, erau Transilvaniei de sub ocupaţia austro- înainte de orice români iar gesturile ungară. lor politice erau dictate de patriotism Declanşarea războiului împotriva şi de spirit de sacrificiu în numele blocului militar condus de Germania României, iar nu de interese de afiliere va duce la excluderea din Casa de internaţională ordine externe din Hohenzollern, a Regelui Ferdinand I, partea unor puteri străine de către ruda sa îndepărtată pro- Alegând Carpaţii ca punct de testantă prusacă, împăratul Wilhelm plecare, 3 armate româneşti însumând al-II- lea, al Germaniei. Membru al 420.000 de militari trec Carpaţii, spul- liniei de succesiune catolice, din beră rapid inamicul inferior numeric şi Suebia, desprinse de secole de cea se apropie de liniile Oltului şi imperială din Prusia, Regele Ferdinand Mureşului. Armata Română intră în trece peste chemarea sângelui său oraşe precum Braşov, Făgăraş şi Sf. german şi păstrează cu nobleţe şi spirit Gheorghe şi ajunge la Sibiu. Atunci se al datoriei şi jertfei în numele idealului va declanşa contraatacul dinspre sud, neamului său adoptiv, jurământul forţele germano-bulgare comandate de depus în faţa poporului român. De feldmareşalul atunci avem Casa de România şi de spărgând frontul la 1-6 septembrie, la atunci Regelui Marii Uniri, i-a rămas Turtucaia.8 supranumele de ,,cel Loial”. Dezastrul tactic şi strategic de la De asemenea, deşi unii istorici s- Turtucaia va duce la pierderea rapidă au grăbit a pune etichete precum a capetelor de pod câştigate în ,,germanofil”, ,,francofil” ori ,,antan- Transilvania. Impactul moral a fost tofil”, clasa politică românească era, atât de puternic, încât a dus la cu excepţiile de rigoare existente în schimbarea totală a viziunii pe care orice epocă, formată în proporţie românii o aveau asupra desfăşurării covârşitoare din patrioţi români războiului9. dedicaţi idealului naţional până la Printre responsabili se numărau jertfa de sine. Petre Carp îşi va şefii Statului Major al armatei, fapt îndemna fiii să meargă pe front care a dus la promovarea unor perso- împotriva aliatului pentru care acesta nalităţi militare precum Alexandru ceruse intervenţia militară în 1914 iar Averescu, Constantin Prezan, Artur dintre ei vor cădea eroic pe câmpul de Văitoianu ori Constantin Coandă. onoare. Spiritul de sacrificiu al fraţilor Averescu, cunoscându-l personal de

198 România în Marele Război zeci de ani pe von Mackensen, va zile ale bătăliei pentru Bucureşti, au încerca oprirea ofensivei din sud prin existat şi momente de un eroism rar, manevra militară de la Flămânda, dar precum şarjele cavaleriei române de această desfăşurare de forţe nu va la Robăneşti şi Prunaru, acolo unde face decât să temporizeze până în a cavaleria română a întâmpinat în doua jumătate a lui octombrie, câmp deschis mitralierele germane, avansul forţelor Triplei Alianţe . prima bătălie având impact asupra Linia Carpaţilor va ceda la 11 regrupării frontului spre apărarea noiembrie, când forţele de pe frontul Bucureştilor, iar cea de-a doua nordic, conduse de feldmareşalul contribuind la întârzierea cuceririi cuceresc capitalei. defileul Jiului şi intră în Oltenia10 . În ciuda tuturor acestor încercări Era foarte clar că, deşi respinsese în disperate, la 6 decembrie 1916, octombrie 1916 două atacuri forţele Triplei Alianţe conduse de puternice pe Valea Prahovei şi în armata germană ocupau Bucureştii12. culoarul Rucăr-Bran, armata română Regele, guvernul României şi nu era pregătită să facă faţă unei Parlamentul României se retrăgeau la duble ofensive şi unei linii de front Iaşi. Disperarea, foametea şi bolile aproape imposibil de apărat sub grave, dintre care mai întâi tifosul, aspect tactic, logistic şi uman. holera şi dizenteria , iar apoi gripa În luna noiembrie 1916, linia spaniolă, vor face ravagii în rândul frontului de pe Olt se prăbuşeşte, iar unei populaţii slăbite moral, material forţele româno-ruse, sub comanda lui şi fizic de eşecul total al anului Prezan, cumulând 150.000 de militar 1916. oameni, aveau în faţă forţele Anul 1917 va fi un an al deplinei conjugate ale Puterilor Centrale de glorii militare româneşti. Fără 250.000 de oameni11. sacrificiile acelui an, fără rezistenţa Bătălia pentru Bucureşti viza îndrăzneaţă şi de-a dreptul martirică respingerea parţială a forţelor ina- de pe linia Focşani-Nămoleasa- mice peste Dunăre şi recuperarea Galaţi, cu greu s-ar mai fi putut vedea liniei Carpaţilor. Deşi ostilităţile împlinit visul Reîntregirii. pornesc bine, în urma unei trădări, Anul 1917 a pornit printr-o cam- planurile de luptă ale armatei române panie puternică de refacere a forţelor ajung în mâinile germanilor, iar militare de pe frontul românesc. Mai contraofensiva este dejucată complet. întâi, se trece la intervenţia aliată Bătălia de la Neajlov-Argeş a pentru refacerea capacităţii de luptă a avut rolul, mai degrabă, de a permite armatei române, prin misiunea evacuarea capitalei de către auto- militară aliată condusă de generalul rităţile române, reaşezarea frontului francez , în sudul Moldovei şi refugiul unei devenit un prieten personal al lide- părţi din populaţie, decât o bătălie cu rilor politici şi militari români. Tot în potenţial de victorie reală. În acele această perioadă, Ion I.C. Brătianu şi

199 POLIS

Constantin Prezan reuşesc să întă- În vara anului 1917, pe fondul rească efectivele de pe frontul tentativei germane de a sparge frontul românesc prin prezenţa armatei ruse şi de a ocupa printr-un război fulger, şi să o compatibilizeze cu forţele mi- capitala Iaşi şi a scoate România din litare române. Dar, cel mai important război în câteva săptămâni, generalul lucru probabil că l-a reprezentat acel Alexandru Averescu porneşte la o aspect fundamental pentru armată: ofensivă puternică în zona judeţului motivarea concretă. Vrancea. Regele Ferdinand şi Regina Bătălia ofensivă de la Mărăşti Maria erau foarte apropiaţi de sufle- începe pe 22 iulie, fiind eliberat rapid tul românilor şi au fost prezenţi satul Mărăşti şi mai multe localităţi constant pe front. Regina Maria a din jur. Până la 1 august, acţiunea îngrijit personal răniţii, conducând coordonată de la Mărăşti a dus la Crucea Roşie Română şi fiind împingerea frontului înapoi pe o supranumită „mama răniţilor”, iar adâncime de 20 km şi o lăţime de 30 Regele Ferdinand a strâns mâna şi a km, fiind eliberate 30 de localităţi de decorat ostaşii români, mulţi dintre ei pe o suprafaţă totală de 500 km². 14 simpli ţărani care în viaţa lor nu ar fi Rolul bătăliei de la Mărăşti a fost visat să stea lângă regele ţării13. Dar cel de a echilibra balanţa forţelor de mai presus de orice, Regele Ferdinand pe frontul din Moldova şi a duce la şi primul-ministru Brătianu îşi asumă îndepărtarea realizării planului ger- o serie de măsuri sociale care vor man care viza ocuparea totală a avea efectul de a mobiliza foarte României în vara anului 1917. puternic armata şi de a contracara Averescu dejucase planul lui tentaţiile anarho-revoluţionare care Mackensen. Următoarele două bătălii, bântuiau armata rusă ori criza de la fel de decisive, vor confirma încredere şi demoralizarea specifică eroismul ostaşului român şi stabi- frontului vest european. lizarea defintivă a frontului în sudul Anul 1917 este anul în care se ia Moldovei. Între 9-22 august 1917, se decizia acordării dreptului de vot desfăşoară o nouă bătălie cu mare universal pentru români şi este anul încărcătură strategică la Oituz, în în care Regele şi clasa politică vor zona montană, unde, pentru a treia asuma, de la cel mai înalt nivel, oară, forţele germane şi austro- inclusiv prin cuvântul Suveranului în ungare sunt respinse. faţa armatei, realizarea de îndată, Miza era prinderea tuturor for- după încheierea războiului, a unei ţelor române şi ruse într-un cleşte şi ample reforme agrare care să asigure colapsul liniei strategice de apărare. pământ nu doar pentru cei care se vor Armatele conduse de Mackensen dau întoarce la vatră după război, ci şi atacul final la Mărăşeşti. Desfăşurată urmaşilor celor care se vor sacrifica între 6-19 august 1917, bătălia de la pentru apărarea ţării şi reîntregirea Mărăşeşti va fi bătălia decisivă a neamului românesc. primului război mondial pe frontul

200 România în Marele Război românesc, o bătălie defensivă care va cu feldmareşalul Mackensen pentru salva definitiv statalitatea României15. pace, iar guvernul conservator Supranumit şi „Verdunul condus de Alexandru Marghiloman, României”, momentul Mărăşeşti va ,,germanofil,, recunoscut public lăsat sta sub dictonul generalului Eremia special de clasa politică românească Grigorescu: "Pe aici nu se trece!" spre a încheia acest episod greu al Generalii germani vor fi uluiţi, la negocierilor, va semna o pace finalul acestei bătălii, de spiritul de umilitoare la Bucureşti, la 7 mai, sacrificiu şi vitejia românilor. De aici după un tratat preliminar la Buftea la ne-au rămas istorisirile apocrife ale 5 martie, prin care se cedau resursele ostaşilor români în opinci şi cu naturale româneşti cele mai valoroase mâinile goale, care se aruncau în faţa spre Germania, incluzând şantierele mitralierelor şi baionetelor germane. navale şi petrolul pe 90 de ani, la care Dacă la Mărăşti s-a făcut re- se adăugau cedarea celei mai mari marcată armata a II-a, la Mărăşeşti a părţi din Dobrogea la bulgari şi a luptat şi a oprit ofensiva inamică arma- vârfurilor muntoase din Carpaţi la ta I, condusă de generalul Constantin austro-ungari. Christescu, înlocuit apoi de generalul Dar Ferdinand va refuza promul- Eremia Grigorescu, omul care a oprit garea formală a acestei păci, lucru atacul cel mai puternic dat de forţele care va permite nu doar reintrarea germane, susţinut de armata a IV-a României în ostilităţi la 10 noiembrie rusă comandată de generalul 1918, cu o zi înainte de armistiţiul de Aleksandr Ragoza. la Compiegne care presupunea Atât cele două armate (română şi capitularea Germaniei, dar mai ales rusă), cât şi armata a IX-a germană va favoriza recunoaşterea de către gestionată şi condusă de generalii von aliaţii occidentali a pretenţiilor teri- Eben, von Morgen şi von Wenninger, toriale legitime ale României, fiind au înregistrat pierderi de vieţi unul dintre argumentele juridice forte omeneşti în număr de zeci de mii, însă susţinute de delegaţia României la oprirea ofensivei de la Mărăşeşti, în tratativele de pace. Dar suntem într- august 1917, a determinat prăbuşirea un an supranumit chiar ,,astral”16 de planului conceput de Erich von unii intelectuali, în 1918, când chiar Falkenhayn şi August von Mackensen, şi învinsă şi cu capitala încă la Iaşi, la privind cucerirea României şi ofen- 27 martie 1918, are loc Unirea cu siva în Ucraina. Basarabia. Generaţia idealului naţio- Ca urmare a puciului bolşevic nal nu stătea degeaba şi indiferent din 7 noiembrie 1917, care a dus la doctrina politică ştia să pună mai ieşirea Rusiei din război şi instau- presus de orice proiectul istoric al rarea unui regim de teroare revolu- Reîntregirii. ţionară marxist-leninistă, după pacea După Marghiloman, a venit ruso-germană de la Brest Litovsk, prim-ministru generalul Coandă şi, generalul Averescu porneşte tratative „din cenuşa Imperiilor”, Bucovina a

201 POLIS revenit la ţara mamă în 28 noiembrie va duce la eliberarea Ungariei de sub 191817. Apoi, vine momentul Alba- un regim dictatorial de factură mar- Iulia: 1 decembrie 1918.Omul care a xist-leninistă, o dată cu cucerirea riscat totul pe victoria României în Budapestei la data de 4 august 1919 acest război, Ion I.C. Brătianu, se de către armatele conduse de gene- întorsese la guvernare alături de libe- ralii Traian Moşoiu şi Gheorghe rali, iar cu sprijinul său, marii patrioţi Mărdărescu. Armata Română va români din Transilvania, Banat, părăsi Ungaria, victorioasă în faţa Crişana şi Maramureş vor vota şi sovietismului totalitar din ţara vecină, declara Unirea de-a pururea cu la 25 februarie 1920.18 România la Alba-Iulia. Acolo găsim În tot acest timp, liderii politici spiritul unităţii şi al sacrificiului, în vor obţine recunoaşterea Unirii de numele idealului Reîntregirii. către Marile Puteri în cadrul trata- Episcopul ortodox Miron Cristea a tivelor de pace de la Paris. Regina slujit alături de episcopul greco-ca- Maria, Ion I.C. Brătianu, Alexandru tolic, Iuliu Hossu, iar liderii Partidu- Vaida Voievod, Take Ionescu, lui Naţional Român precum Iuliu Nicolae Titulescu, Victor Antonescu, Maniu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Cantacuzino, Constantin Vasile Goldiş, Alexandru Vaida Brătianu, Alexandru Lapedatu şi mulţi Voievod, Ştefan Ciceo Pop au stat alţii va lupta pentru concretizarea prin alături după o luptă grea, dusă atât la tratate recunoscute internaţional a suprafaţă cât şi în subteranele unui Marii Uniri de la 1918. imperiu destrămat, alături de lideri ai Partidului Social Democrat, precum În loc de concluzii Ioan Flueraş ori Iosif Jumanca. La 1 decembrie, în unanimitate Miracolul acestei realizări dra- cu toţii, au simţit, acţionat şi mărtu- matice şi de-a dreptul surprinzătoare, risit româneşte, au fost români prin care românii au ştiut să întoarcă dincolo de orice diferenţă de doctrină o înfrângere într-o victorie, în care s- politică, de origine socială, de statutul a trecut de atâtea ori de la agonie la material şi, nu în ultimul rând, de extaz, se explică nu doar prin con- confesiunea religioasă. junctura internaţională ori şansa Unirea Transilvaniei cu România istorică, ci mai ales prin calităţile va fi respinsă de Ungaria, iar Regele excepţionale ale generaţiei idealului Ferdinand şi primul-ministru Ion I.C. naţional. Brătianu se lovesc, în procesul de România de atunci a beneficiat instituire a autorităţilor româneşti, de de o elită patriotică extrem de dedi- incidente violente generate de forţele cată cauzei Reîntregirii şi profund revoluţionare maghiare. demnă, o elită care a adus victoria Anul 1919 este anul în care prin abnegaţie, spirit de sacrificiu şi armata română nu va sta pe gânduri multă credinţă. Elita politică a şi va trece la o ofensivă militară care României, care a parcurs deşertul

202 România în Marele Război marelui război, ştia să respecte era recunoscută international. A fost puterile străine, fără a se face preş în o bătălie complexă unde fiecare faţa lor, şi avea un singur obiectiv: o român, de la cel mai simplu ţăran la Românie mare şi puternică. regele României a avut rolul său bine România de atunci a ştiut să definit, unde armata a conlucrat joace precum orice putere europeană deplin complmentar cu politica şi responsabilă, a ştiut să cultive unde proiectul Reîntregii a fost dus la legături strânse cu premierul britanic bun sfârşit ,,…cu tratatul şi cu Lloyd George şi Regele George al-V- dorobanţul,”19 precum avea să afirme lea, a ştiut să profite constructiv de cu înţelepciune, Ion I.C. Brătianu. principiile autodeterminării enunţate Marea Unire este cel mai mare de preşedintele Statelor Unite ale proiect de ţară pe care şi l-au propus Americii, inovativul Woodrow românii în istorie, un proiect la care Wilson, dar a ştiut şi să trântească, au visat sute de ani şi la care au lucrat până la prabuşirea tencuielii, precum efectiv, zi de zi, liberali, naţionalişti, a făcut Ionel Brătianu după o discuţie conservatori şi social-democraţi, timp furtunoasă, uşa de la biroul primului- de cel puţin 40 de ani. Generaţia ministru francez G. Clemenceau, idealului naţional, care a afirmat la nefavorabil cererilor României. După nivel european năzuinţele neamului sacrificiile a sute de mii de români, românesc şi care a ştiut să le pună în militari şi civili, unele statistici aplicare într-un mod de-a dreptul vorbind de 220.000 de militari surprinzător pentru toată Europa, este jertfiţi, altele de o cifră cumulată de rezultatul evoluţiei organice a aproximativ 335.000 de ostaşi, la aspiraţiilor poporului român pentru care se adaugă alte sute de mii de libertate, suveranitate şi unitate persoane din afara cadrului naţională. combatanţilor efectivi, Marea Unire

Note

1 Florin Constantiniu, O istorie sinceră 5 Corneliu Senchea, „Nicolae a poporului român, Bucuresti, Filipescu. Un <>, Historia, pp. 232-236. https://www.historia.ro/sectiune/portr 2 Ion Bulei, Viaţa în vremea lui Carol et/articol/nicolae-filipescu-un- I, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005. prizonier-al-onoarei (accesat 3 Florin Constantiniu, O istorie sinceră 26.05.2018. a poporului român, op. cit., pp. 239- 6 Ethel Greening Pantazzi, România în 241. lumini şi umbre (1909-1919), Editura 4 Ibidem, pp. 272-277. Humanitas, Bucureşti, 2015, p.165.

203 POLIS

7 Florin Constantiniu, O istorie sinceră noiembrie 1916-aprilie 1918, a poporului român, op.cit., pp. 280- traducere de Micaela Ghiţescu, 283 Editura Humanis, Bucureşti, 2016. 8 Vasile Th. Cancicov, Jurnal din 15 Florin Constantiniu, O istorie sinceră vremea ocupaţiei. Impresiuni şi a poporului român”, op.cit. p. 282. păreri personale din timpul 16 IPS Andrei, „ Anul 2018. Anul războiului României. Jurnal zilnic, Mareului Jubileu”, site Mitropolia vol.I, 13 august 1916-13 1ugust 1917, Clujului, 10 ianuarie 2018, pp.3412-342. https://www.mitropolia- 9 Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe clujului.ro/anul-2018-anul-marelui- zilnice din razboiu 1916-1918, jubileu/ (accesat 26.05.2018) Editura Cultura Naţională, 17 Ibidem. Bucureşti,f.a. pp. 69-85 18 Manuel Stănescu, „ Gheorghe 10 Ibidem. Mărdărescu, un general de elită”, în 11 Ibidem, pp.284-285. Historia, 12 Pia Alimăneştianu, Însemnări din https://www.historia.ro/sectiune/portr timpul ocupaţiei germane, Bucureşti, et/articol/gheorghe-mardarescu-un- Imprimeriile Independenţa, 1929, pp. general-de-elita (accesat 26.05.2018) 6-21; 19 Ion Novăcescu, „Discursul de la 13 Casa Regală – personale - Maria. Sibiu şi entuziasmul ardelenilor faţă Activitate literară- Memorii, Dos.nr. de premierul liberal Ion I. C. III/104, oct-noi. 2016. Brătianu ”, în Ion I. C. Brătianu. 14 Ethel Marcel Fontaine, Jurnal de Concepţie şi management politic, război. Misiune în România – Editura Eikon, Cluj, 2011.

Bibliografie

ALEXANDRESCU, Ion; Bulei Ion; BERINDEI, Dan; Istoria Românilor. Mamina Ion; Enciclopedie de istorie (cronologie), Editura Cartex 2000, a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008. Bucureşti, 2001. BULEI, Ion; Viaţa în vremea lui Carol I, ALIMĂNEŞTIANU, Pia, Însemnări din Editura Tritonic, Bucureşti, 2005; timpul ocupaţiei germane, Bucureşti, BUZATU, Gheorghe; Scurtu, Ioan; Imprimeriile Independenţa, 1929. ,,Istoria românilor în sec. XX”, ed. AVERESCU, Alexandru, Notiţe zilnice Paideia, Bucureşti, 1999. din războiu (1916-1918), ed. Grai şi CANCICOV, Th. Vasile, Jurnal din suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, vremea ocupaţiei. Impresiuni şi f.a. păreri personale din timpul BĂRBULESCU, Mihai, Deletant, Denis; războiului României. Jurnal zilnic, Hitchins, Keith; Papacostea, Şerban; vol.I, 13 august 1916-13 1ugust 1917 Teodor, Pompiliu; Istoria României, CONSTANTINIU, Florin; ,,O istorie Editura Corint, Bucureşti, 2012. sinceră a poporului român”, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

204 România în Marele Război

FONTAINE, Ethel Marcel, Jurnal de SENCHEA, Corneliu „Nicolae Filipescu. război. Misiune în România – Un <>, noiembrie 1916-aprilie 1918, Historia, https://www.historia.ro/ traducere de Micaela Ghiţescu, sectiune/portret/articol/nicolae- Editura Humanis, Bucureşti, 2016. filipescu-un-prizonier-al-onoarei IPS Andrei, „ Anul 2018. Anul Mareului (accesat 26.05.2018). Jubileu”, site Mitropolia Clujului, 10 STĂNESCU, Manuel, „Gheorghe ianuarie 2018, https://www.mitro Mărdărescu, un general de elită”, în polia-clujului.ro/anul-2018-anul- Historia, https://www.historia.ro/ marelui-jubileu/ (accesat 26.05.2018); sectiune/portret/articol/gheorghe- NOVĂCESCU, Ion „Discursul de la mardarescu-un-general-de-elita Sibiu şi entuziasmul ardelenilor faţă (accesat 26.05.2018). de premierul liberal Ion I. C. TOPÎRCEANU, G. , Amintiri din luptele Brătianu ”, în Ion I. C. Brătianu. de la Turtucaia. Memorii de război, Concepţie şi management politic, Editura Humanitas, Bucureşti, 2014. Editura Eikon, Cluj, 2011; PANTAZZI, Greening Ethel, România în lumini şi umbre (1909-1919), Editura Humanitas, Bucureşti, 2015.

205

România în Marele Război

VARIA

Elitele politice din Transilvania în realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918

(The political elites of Transylvania to the achivement of the Great Union in December 1st 1918)

Florin GRECU

Abstract: This article analyzes retrospectively the steps taken by the main political actors on the road to the achivement of the Great Union in 1918. The proclamation of the Council of the Country of Alba Iulia on December 1st 1918, regards to the eternal union of Transylvania with the motherland Romania, is the democratic act of will of the Transylvanian delegates through which the Austro- Hungarian Empire was ruptured and the province joined the . The retrospective analysis of the historical events and the role played by the Transylvanian political elites represents our gratitude in the year of the Centenary of the Great Union brought by the political actors who have put into place the country project of the 1848 generation wich was, the creation of a unitary, sovereign and indivisible state in a constitutional monarchy and a democratic parliamentary regime, which represented all the citizens of the country, from all the provinces that have united with Romania.

Keywords: Centenary of the Great Union, December 1st 1918, Conductor Council, Transylvania, Country Counsel, Country project

Introducere căzut pe front pentru reîntregirea naţională şi teritorială a României. Prezentul articol reprezintă un Astfel, proiectul de ţară al generaţiei modest omagiu adus făuritorilor de la 1848 de reîntregire naţională s- Marii Unirii de la 1918, precum şi a realizat după 70 de ani, când ostaşilor români care au luptat şi contextul european al războiului a

207 POLIS permis înfăptuirea Marii Uniri, sub actorilor politici transilvăneni în domnia Regelui Ferdinand I, realizarea Marii Uniri de la 1 decem- Întregitorul. Regalitatea, în România, brie 1918, pune în lumină faptul că s-a instaurat după abdicarea marii oameni de stat ai viitoarei domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Românii reîntregite au urmat planul 11 februarie 1866, în urma alianţei de ţară, cel de unire a provinciilor dintre liberalii radicali şi conservatori româneşti cu patria mamă. Pro- numită şi Monstruoasa Coaliţie, care clamaţia de la Alba Iulia de la 1 a pus în aplicare planul aducerii în decembrie a fost posibilă datorită ţară a unui prinţ străin dintr-o familie faptului că „Marea Unire de la 1918 domnitoare din Europa. După mai s-a înscris într-un proces general multe încercări, prinţul Fillip de european. La sfârşitul războiului s-au Flandra al Belgiei a refuzat tronul constituit mai multe state indepen- României. În aceste condiţii, I.C. dente, pe criterii naţionale… şi au Brătianu a început negocierile dispărut imperiile multinaţionale politice cu Casa de Hohenzollern- Rus, Habsburgic, precum şi Imperiul Sigmaringen în persoana lui Carol I. German şi Imperiul Otoman”1. În această perioadă, România a Astfel, pe ruinele fostelor imperii, obţinut independenţa la Congresul de România şi-a construit statalitatea, Pace de la Berlin, în urma războilui care a durat 22 de ani, până în anul ruso-turc, 1877-1878, iar trasfor- 1940. Datorită evenimentelor inter- marea României în Regat se produce naţionale din vara anului 1940, în anul 1881, când Constituţia de la ultimatumul sovietic din 22 iunie 1866 este modificată, iar prinţul 1940 şi a Diktatului de la Viena din Carol I este încoronat Rege al 30 august 1940, teritoriul României României. Odată cu izbucnirea întregite la 1918 a fost sfârtecat. Primului Război Mondial în 1914, Regele Carol al II-lea, prin regimul România şi-a proclamat neutralitatea. autoritar instaurat la 11 februarie şi iar monarhul era de partea Puterilor prin Constituţia de la 27 februarie Centrale. Două luni mai tarziu, pe 10 1938, şi-a asumat întrega răspundere octombrie 1914, Regele Carol I politică şi guvernamentală a ţării, în încetează din viaţă. După doi ani, la sensul în care miniştii depuneau 27 august 1916, Consiliul de jurământul faţă de monarh şi nu în Coroană a votat pentru intrarea Parlament2. Astfel, Regele Carol al României în Marele Război, în urma II-lea rămas fără sprijinul partidelor garanţiilor primite de Ionel Brătianu, politice şi a fost nevoit să abdice la 6 Preşedintele Consiliului de Miniştrii, septembrie 1940 şi a urmat calea de la puterile Antantei, că România exilului. va primi Transilvania la conferinţa de pace. Analiza retrospectivă a evenimentelor istorice, despre rolul

208 România în Marele Război

Paşii actorilor politici din extrem de importantă a convocării Transilvania spre realizarea actu- adunării naţionale, a reprezentat un lui de unire cu România de la 1 document cu semnificaţie istorică decembrie 1918 de la Alba Iulia deosebită, marcând intrarea mişcării de eliberare în faza sa decisivă3. Înfăptuirea Marii Unirii de la 1 La 18/31 decembrie, la decembrie 1918 s-a realizat datorită Budapesta, s-a alcătuit Consiliul elitei politice din Transilvania, Naţional Român General, compus din precum şi partidelor politice care au 6 reprezentanţi ai Partidului Naţional pus în operă idealul unirii. În acest Român (Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, sens, „în septembrie-octombrie 1918 Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop, s-au pus bazele colaborării între Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Comitetul Executiv al Partidului Na- Vlad) şi 6 oameni ai socialiştilor ţional Român şi conducătorii social- (Tiron Albani, Ion Flueraş, Enea democraţi, în vederea constituirii unui Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Consiliu Naţional Român. La 29 Basiliu Surdu)4. Activitatea Consi- septembrie/12 octombrie s-a întrunit, liului Naţional Român Central a fost la Oradea, Comitetul Executiv al susţinută de importante organe de Partidului Naţional Român, cu presă ca Românul, Drapelul, Glasul participarea lui Vasile Goldiş, Ştefan Ardealului, Adevărul, Gazeta Popo- Cicio Pop, Ioan Suciu, Aurel Vlad, rului, Telegraful Român, Unirea, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Ziarul „Românul” a reapărut la 26 Lazăr, Teodor Mihali, Ion Ciordaş şi octombrie/8 noiembrie 1918 sub alţii. S-a adoptat Declaraţia de la direcţia lui Vasile Goldiş, răspun- Oradea prin care se afirma, pe zând cerinţelor imperioase de temeiul ideii că fiecare naţiune poate informare şi mobilizare a populaţiei dispune de soarta sa, că „naţiunea româneşti. Ziarul a avut un rol română din Ungaria şi Ardeal doreşte deosebit în acest sens prin publicarea să facă acum uz de acest drept şi documentelor programatice ale reclamă în consecinţă şi pentru ea Consiliului Naţional Român Central, dreptul ca, liberă de orice înrâurire prin relatarea şi comentarea eveni- străină, să hotărască singură printre mentelor, prin îndemnurile la împli- naţiunile libere”….. Conferinţa a ales nirea dorinţei supreme a neamului un comitet de acţiune, cu sediul la nostru5. Vasile Goldiş a fost membru Arad, din care făceau parte Vasile al Partidului Naţional Român şi a Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Iuliu solicitat autonomia politică în parla- Maniu (aflat la Viena), Ioan Suciu, mentul de la Budapesta, prin care se Alexandru Vaida-Voevod, Aurel cereau drepturi politice cu privire la Lazăr, Aurel Vlad, Teodor Mihali. autodeterminare, însă maghiarii au Declaraţia de la Oradea, care refuzat propunerile. Astfel, Vasile proclama dreptul naţiunii române la Goldiş publică în ziarul „Românul” autodeterminare şi conţinea ideea Manifestul adresat naţiunii române în

209 POLIS care se aminteşte de dorinţa Românilor din Transilvania de la românilor ardeleni de a se uni cu Viena a fost reprezentat de Senatul România. Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor Consiliul Naţional Român Români, care a pus la punct orga- General a fost recunoscut de nizarea militară a românilor din Comitetul Naţional al Românilor din armata austro-ungară, care trebuiau Transilvania de la Viena, condus de să lupte pentru armata română. În Iuliu Maniu, de Senatul Militar acest sens, soldaţii români din armata Român, care a pus la dispoziţia austro-ungară au fost trimişi la luptă Consiliului pe cei 50000 de militari în Transilvania. „Consiliul Naţional aflaţi în capitala Austriei. Bisericile Român Central şi-a înfiinţat româneşti, ortodoxă şi greco- Consiliul Militar, care avea în catolică, au recunoscut Consiliul ca subordine consiliile militare şi „un guvern provizoriu al naţiunii gărzile militare, numite şi legiuni. noastre, ca „cea mai înaltă autoritate Gărzile militare erau formate din a poporului român”6. La declanşarea ofiţeri şi soldaţi întorşi de pe front. Primul Război Mondial, Iuliu Maniu Prin grija Sfatului Ostaşilor Români nu a semnat declaraţia guvernului de din Viena, organizat de subloco- la Budapesta cu privire la intrarea tenentul în rezervă Iuliu Maniu, României în război de partea Austro- românii din fosta armată imperială Ungariei; fruntaşul ardelean a fost erau îndreptaţi spre ţară”9. totuşi încorporat şi trimis pe front în Între 13 şi 15 noiembrie, imediat Italia, începând cu anul 1915. În după încheierea armistiţiului de la acest fel, Maniu a evitat să de- Belgrad, între Antantă şi guvernul clanşeze un conflict cu guvernul de maghiar, au avut loc la Arad la Budapesta, dar a avut întâlniri cu tratativele între delegaţia Consiliului membrii Partidului Naţional Român Naţional Român Central, compus din cu privire la acţiunile ce urmau să fie Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, desfăşurate pentru eliberarea Aurel Lazăr, Iosif Jumanca, Ioan Transilvaniei de sub dominaţia Flueraş, Enea Grapini, Gheorghe austro-ungară. Iuliu Maniu a format Crişan, Aurel Vlad (cărora li s-au pe 30 octombrie 1918 şi a condus adăugat apoi Iuliu Maniu. Prin Vasile Comitetul Naţional al Românilor din Goldiş, Consiliul Naţional Român Transilvania de la Viena. Consiliul a Central a precizat că „naţiunea ro- lansat la 6 noiembrie un Manifest, mână pretinde cu tot dreptul deplina prin care miliarii români erau sa independenţă de stat şi nu admite chemaţi, fără întârziere, la biroul ca acest drept să fie întinat prin CNR”7. Astfel, luna noiembrie mar- rezolvări provizorii”10. În zilele trata- chează preluarea guvernării acestor tivelor de la Arad, faţă de soluţia teritorii de către reprezentanţii auto- maghiară, s-a insistat asupra nece- rizaţi ai naţiunii majoritare”.8 Braţul sităţii convocării Adunării Naţionale. armat al Comitetul Naţional al La cererea unui grup de tineri de a se

210 România în Marele Război trece imediat la proclamarea unirii, stăpânească asupra altor neamuri. Vasile Goldiş a insistat ca aceasta să Lipsită cu desăvârşire de orice clasă se facă de o mare adunare reprezen- istorică stăpânitoare, naţiunea română tativă, fie la Blaj unde, la 1848, a prin fiinţa sa însăşi este întruparea avut loc cea dintâi adunare naţională democraţiei celei mai desăvârşite. Pe a românilor, fie la Sibiu, metropola teritoriul său strămoşesc naţiunea culturală a românilor, fie la Alba română este gata a asigura oricărui Iulia, cetatea unirii sub Mihai popor deplină libertate naţională şi Viteazul11. organizarea sa în stat liber şi inde- Sosit de la Viena, Iuliu Maniu a pendent o va întocmi pe temeiurile intervenit în dezbatere, precizând că democraţiei, care va asigura tuturor naţiunea română vrea să-şi aibă indivizilor aflători pe teritoriul său propriul stat pe întreg teritoriul locuit egalitatea condiţiunilor de viaţă uni- de români, asigurând depline drepturi cul mijloc al desăvârşirii omeneşti”.13 celorlalte popoare: „Noi nu voim să La 7/20 noiembrie Marele Sfat devenim din asupriţi asupritori, dar Naţional a lansat Convocarea nici nu putem admite o ştirbire a Adunării Naţionale de la Alba Iulia, teritoriului românesc”12. „cetatea istorică a neamului nostru”, Comitetul Naţional al Românilor pentru ziua de duminică, 18 din Transilvania a preluat guvernarea noiembrie/1 decembrie14. Desem- Ardealului, care a publicat mani- narea delegaţiilor la Adunare s-a festul Către popoarele lumii, prin făcut pe principii democratice, în care a comunicat hotărârea de a adunări deschise, fiind aleşi ţărani, convoca o Mare Adunare Naţională a învăţători, preoţi, avocaţi, studenţi, românilor care să voteze unirea ofiţeri, soldaţi muncitori, meseriaşi15. tuturor teritoriilor din Austro- În urma alegerilor au fost desemnaţi Ungaria locuite de aceştia cu Regatul deputaţii care formau Marea României. „Comitetul Naţional Adunare Naţională. Iuliu Maniu a Român Central a trecut la pregătirea fost ales delegat în circumscripţia adunării care să confirme, pe cale electorală Vinţul de Jos. Membrii plebiscitară, voinţa românilor din Marii Adunări Naţionale şi-au de- Transilvania, Banat, Crişana şi semnat drept preşedinţi pe Gheorghe Maramureş. A fost întocmit un Pop de Băseşti şi episcopii Ioan I. regulament pentru alegerea depu- Pap şi Demetriu Radu. La Marea taţilor, iar la 5/18 noiembrie Marele Adunare de la Alba Iulia au sosit Sfat Naţional a lansat cunoscutul 1228 de delegaţi/deputaţi, de drept manifest Către popoarele lumii, sau aleşi, din toate ţinuturile tipărit în română franceză şi engleză. transilvane, peste 100.000 de români. Manifestul aducea la cunoştinţa În dimineaţa zilei de 18 noiembrie/1 opiniei publice internaţionale opinia decembrie, Preşedintele Consiliului românilor: „Naţiunea română din Naţional Român Central, Ştefan Ungaria şi Transilvania nu doreşte să Cicio-Pop, a rostit cuvântul de

211 POLIS deschidere, subliniind importanţa Naţională să primească proiectul istorică a momentului şi misiunea nostru de Rezoluţie, pentru a adunării. Discursul solemn a fost întemeia pe veci România unitară şi rostit de Vasile Goldiş care sublinia mare şi de a se înstăpâni pentru caracterul actului ce trebuia înfăptuit: totdeauna o adevărată democraţie şi deplină dreptate socială”18.

„Legea tainică a firii cu necesitate de fier îndrumă întâmplările Rezoluţia a fost adoptată cu omeneşti pe cărarea clarviziunii ce unanimitate de voturi, iar Marea duce spre desăvârşire…Libertatea Adunare de la Alba Iulia a ales un naţiunii române înseamnă unirea cu organism numit Marele Sfat Naţional ţara românească, iar această unire va Român din Transilvania, pentru a fi garantată prin asigurarea „tuturor reprezenta interesele românilor, până neamurilor şi tuturor indivizilor la convocarea viitoarei Adunări conlocuitori pe pământul românesc Constituante a României Mari, iar aceloraşi drepturi şi aceloraşi 16 din sânul acestuia a luat naştere un îndatoriri” . organism executiv numit Consiliul

Dirigent. Conferinţa Naţională a Vasile Goldiş a supus aprobării Partidului Naţional Român, la 9 Rezoluţia de unire, iar la punctul I se august 1919, l-a ales în funcţia de prevedea: preşedinte pe Iuliu Maniu. „Adunarea Naţională a tuturor Preşedintele Consiliului Dirigent românilor din Transilvania, Banat şi şi ministru de Interne a fost ales Iuliu Ţara Ungurească, adunaţi prin Maniu. Şeful guvernului provizoriu a reprezentaţii lor îndreptăţiţi la Alba avut sarcina de a repune în drepturi Iulia în ziua de 18 noiembrie-1 de- noile autorităţi ale statului român în cembrie 1918, decretează unirea teritoriile eliberate de armata română. acestor români şi a tuturor terito- Prin urmare, „a doua zi s-a întrunit riilor locuite de dânşii cu România. Marele Sfat Naţional, care l-a Adunarea naţională proclamă în- desemnat ca preşedinte pe Gheorghe deosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, Pop de Băseşti şi ca vicepreşedinţi pe cuprins între râurile Mureş, Tisa şi episcopii Miron Cristea şi Iuliu Dunăre”17. Hossu, pe Teodor Mihali şi Andrei Bârseanu, după care a aprobat componenţa unui guvern provizoriu, Iuliu Maniu în proiectul de numit Consiliul Dirigent, în frunte cu rezoluţie întemeierea pe vecie a Iuliu Maniu, cuprinzând 15 membri: României unitare şi mari: Iuliu Maniu la Interne, Vasile Goldiş la Culte şi Instrucţiune Publică, „Noi, onorată Adunare Naţională, Alexandru Vaida-Voevod la Externe privim în înfăptuirea unităţii noastre şi Presă, Ştefan Cicio-Pop la Război naţionale un triumf al libertăţii şi Siguranţă Publică, Aurel Vlad la omeneşti [...] rog onorata Adunare Finanţe, Aurel Lazăr la Justiţie,

212 România în Marele Război

Victor Bontescu la Agricultură şi Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod, Comerţ, Romul Boilă la Comu- Vasile Goldiş şi Ştefan Cicio-Pop21. nicaţii, Ion Flueraş la Sănătate şi Parlamentul reîntregit al Ocrotiri Sociale, Iosif Jumanca la României Mari a ratificat actul cu Industrie, Emil Haţieganu la privire la Unirea Bucovinei cu Codificare, Vasile Lucaciu - fără România prin decretul-lege nr. 3744 portofoliu, cu misiuni în străinătate, din 18 decembrie 1918 şi publicat în Ioan Suciu la organizarea şi Monitorul Oficial pe 19 decembrie pregătirea Siguranţei, Octavian Goga 191822, cel cu privire la Unirea – fără portofoliu, Valeriu Branişte – Transilvaniei şi a celorlalte ţinuturi fără portofoliu19. din Ungaria locuite de români cu Vasile Goldiş a prezentat Regatul României, prin decretul-lege Regelui Ferdinand actul unirii nr. 3631 din 11 decembrie 1918 şi adoptat la Alba Iulia la 1 decembrie publicat în Monitorul Oficial din 13 1918. O delegaţie din care mai decembrie 191823 şi actul de unire al făceau parte Alexandru Vaida- Basarabiei cu România de la 27 Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu martie 1918, prin decretul-lege nr. a sosit la Bucureşti pentru a prezenta 842 din 18 aprilie 1918 şi publicat în regelui şi guvernului Actul Unirii. În Monitorul Oficial pe 10 aprilie cuvântul rostit de primul ministru, 191824. Ion I. C. Brătianu, la prânzul dat în După Marea Unire, Ionel onoarea acestei delegaţii, în ziua de Brătianu, Preşedintele Consiliului de 14 decembrie 1918, se remarca Miniştri, a luptat pentru recu- printre altele: noaşterea unirii de către marile puteri, participând la Conferinţa de „Vă aşteptăm de o mie de ani şi aţi Pace de la Versailles, începând cu venit ca să nu ne mai despărţim anul 191925. În acest sens, „delegaţia niciodată. Sunt în viaţa unui neam română, condusă de Ion I.C Brătianu clipe de fericire atât de mari încât a constatat că statele erau împărţite în ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este state cu interese nelimitate şi state cu bucuria unei singure generaţii. Ea interese limitate, România făcând este sfânta tresărire de bucurie a parte din cea de-a doua categorie. întregului popor român, care de sute Astfel, articolul VI din Convenţia de ani a îndurat suferinţele cele mai politică semnată cu Antanta la 4/17 crude, fără să-şi piardă credinţa august 191626 - potrivit căruia neclintită în sosirea acelei zile care România se va bucura de acelaşi ne uneşte astăzi şi care trebuia să 20 drepturi ca şi aliaţi săi în ceea ce vie, care nu putea să nu vie . priveşte preliminariile, tratativele de pace, ca şi discutarea chestiunilor La 17/30 decembrie 1918 au fost care vor fi suspuse hotărârii confe- numiţi, ca miniştri de stat, în rinţei de pace, rămânea o literă guvernul condus de Ion I. C. moartă. La obiecţia lui Brătianu,

213 POLIS preşedintele Georges Clemenceau, a Politică a Tuturor Românilor”. În declarat, înaintea Conferinţei, că noul program se afirma că „singura fiecare semnifică atât cât semnifică politică externă pe care o poate puterea sa militară. Conferinţa păcii a îmbrăţişa şi servi cu devotament recunoscut actele de unire votate de neamul românesc e aceea care tinde a adunările reprezentative de la grăbi eliberarea românilor siliţi a-şi Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia27. da viaţa în marginile Monarhiei Austro-Ungare”28. Rolul lui Vasile Lucaciu Vasile Lucaciu a adus o intensă activitate propagandistică pentru Vasile Lucaciu a trecut Carpaţii ieşirea României din starea de şi a militat în presă pentru intrarea neutralitate şi de intrare în război de României în război de partea Antantei partea Antantei. La 15/28 februarie cu scopul eliberării Ardealului de sub 1915, în sala „Dacia” s-a desfăşurat o dualismul austro-ungar. Vasile mare întrunire a „Ligii pentru unitatea Lucaciu a fost preşedintele Ligii Politică a Tuturor Românilor”, sub Culturale, iar activitatea propagan- preşedinţia lui Vasile Lucaciu. Au distică în presă a fost încununată de luat cuvântul, pronunţându-se în succes în momentul în care România favoarea eliberării românilor din a intrat în Marele Război de partea Transilvania, Octavian Goga, Nicolae Antantei. „Cu toate eforturile guver- Filipescu, Take Ionescu, Barbu nului de a menţine manifestările Ştefănescu-Delavrancea, Nicolae opiniei publice în limite rezonabile, Iorga. Cu această ocazie, Nicolae compatibile cu starea de neutralitate Filipescu a adresat regelui un a ţări, presiunile opoziţiei împotriva îndemn, devenit celebru prin încărcă- politicii oficiale, pentru alăturarea tura simbolică: „Mărirea ce ţi-o deschisă la Antantă, au devenit tot urăm, Sire, este: „să te încoronezi la mai puternice. În acest scop s-a Alba Iulia sau să mori pe câmpia de intensificat activitatea desfăşurată de la Turda !”. La aceasta, s-au adăugat „Liga pentru unitatea Culturală a manifestaţiile dirijate de „Acţiunea Românilor”, în rândul căreia se aflau naţională”, precum şi adunări mari personalităţi politice şi cultu- organizate de „Federaţia Unionistă, rale. La 14/27 decembrie, Congresul în cursul lunii octombrie 1915, în extraordinar al „Ligii”” a ales în numeroase oraşe ale ţării. Regele comitet pe Vasile Lucaciu (preşe- Ferdinand însuşi, sub influenţa şi a dinte), Barbu Ştefănescu-Delavrancea reginei Maria, a manifestat o mai (vicepreşedinte), Nicolae Iorga mare înţelegere faţă de această (secretar), S. Mândrescu, T. Ionescu, orientare. Practic, el nu s-a putut N. Filipescu, Octavian Goga. Cu opune acestui puternic curent de acest prilej, Asociaţia a primit o nouă opinie. Nu a cedat insistenţelor depu- denumire, în acord cu opţiunea se de reprezentanţii Puterilor naţională: „Liga pentru Unitatea Centrale de a schimba guvernul şi, în

214 România în Marele Război cele din urmă, a consimţit intrarea „a apăra pe lângă guvernele aliate şi României în război29. în faţa opiniei publice mondiale Vasile Lucaciu, iniţiatorul Comi- interesele româneşti. Adunarea a tetului Naţional al Românilor Emi- împuternicit pe Vasile Lucaciu şi I. graţi din Austro-Ungaria, a mobilizat Cantacuzino să reprezinte interesele voluntarii ardeleni veniţi la Iaşi, emigraţiei şi să pregătească lucrările capitala Renaşterii Naţionale, să pentru constituirea acelui organism. lupte în armata română pentru elibe- Sosirea la Paris a lui Octavian Goga rarea Transilvaniei. „La 7/20 ianuarie şi Sever Bocu a accelerat acţiunile în 1917, transilvănenii şi bucovinenii această direcţie”31. „La 3 octombrie, sosiţi la Iaşi au înfiinţat Comitetul s-a înfiinţat la Paris Consiliul Naţional al Românilor Emigraţi din Naţional al Unităţii Române, prin Austro-Ungaria. Octavian Goga reorganizarea Consiliului Naţional. alături de Vasile Lucaciu, iniţiator al Noul Consiliu, cu o largă repre- Adunării, a ţinut să declare: zentare a românilor avea ca preşe- dinte pe Take Ionescu, iar ca „Dezrobirea Ardealului se obţine vicepreşedinţi pe Vasile Lucaciu, numai prin sacrificiu din partea Octavian Goga, dr. C Angelescu şi tuturor, deci şi a ardelenilor…Noi Jean Th. Florescu. Recunoaşterea declarăm război monarhiei austro- oficială a Consiliului de către ungare, pentru a alipi Ardealul la patria-mamă, la România”. guvernul francez şi britanic s-a realizat în octombrie şi noiembrie Comitetul din care făceau parte 1918. Consiliul a combătut încer- Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Ion cările de federalizare a Imperiului Austro-Ungar sau de menţinere a Nistor, Sever Bocu… a semnat în 32 prezenta a trei membri ai guvernului „Ungariei Mari” . român declaraţia de război împotriva Regele Ferdinand I Întregitorul a Austro-Ungariei, declaraţie trimisă condus Regatul României în Primul Vienei de către primul ministru, Ion Răzoi Monidal împotriva Puterilor I.C. Brătianu”30. Centrale, adică chiar împotriva Ulterior, Vasile Lucaciu a fost propriei dinastii de Hohenzollern- trimis la Paris să coordoneze acţiu- Sigmaringen din care făcea parte, nile emigraţiei în calitate de vicepre- realizând statul naţional unitar şedinte al Consiliului Naţional al român, prin unirea provinciilor Unităţii Române. La începutul româneşti Basarabia, Bucovina şi toamnei, se simţea nevoia unui orga- Transilvania la Patria Mamă nism care să coordoneze acţiunile România. Prin urmare, la 15 emigraţiei. La 6 septembrie a avut octombrie 1922, la Alba Iulia, după loc la Paris o întrunire a coloniei recunoaşterea internaţională a Marii româneşti, în care s-a pus problema Uniri, la Tratatele de Pace de la organizării unui comitet naţional Versailles de către Marile Puteri român capabil de a primi sarcina de câştigătoare ale Primului Război

215 POLIS

Mondial, Regele Ferdinand şi Regina Marii Uniri, 1918-2018, poate Maria au fost încoronaţi suverani ai reprezenta şi pentru actualii actori României Mari. politici începutul unui nou proiect de ţară prin care să se mobilizeze În loc de concluzii energiile constructive, ţinând însă seamă de cadrul formatului euro- Unirea Transilvaniei cu România pean. Proiectul de ţară al generaţiei la 1 decembrie 1918 a reprezentant paşoptiste a fost fructificat de proiectul de ţară al generaţiilor de generaţia războiului şi de lideri loiali oameni de stat, începând cu 1848. ideii făuririi statului naţional unitar Pentru realizarea idealului întregirii român. În noua arhitectură euro- naţionale, actorii politici ai timpului peană, în următorii ani, UE va avea o şi-au dat mâna şi au trecut peste orice nouă dimensiune, un fel de guvern fel de interese egoiste, înguste, economic unic, iar proiectul de ţară partizane sau de grup şi au reuşit să al României ar putea fi stabilit pentru refacă România în graniţele ei următorii 100 de ani, în împreună cu istorice. Succesul politic şi istoric al noua viziune europeană, alături de generaţiei de la 1918 îl sărbătorim şi toţi actorii legitimi, care populează cinstim astăzi ca reprezentând cea instituţiile democratice ale statului mai mare realizare a actorilor politici român unitar, construit de înaintaşii care au fost implicaţi în procesul noştri şi desăvârşit la 1918. unităţii naţionale. Anul Centenarului

Note

1 Ioan Scurtu, Regele Ferdinand I, 6 Ibidem, p. 510. Personalităţile Marii Uniri din 1918, 7 Ibidem. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 8 Ibidem. 2016, p. 180. 9 Ibidem. 2 Florin Grecu, Construcţia unui partid 10 Ibidem, p. 514. unic: Frontul Renaşterii Naţionale, 11 Ibidem, p. 515. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 12 Ibidem, p. 514. 2012. 13 Ibidem, p. 516. 3 Gheorghe Platon (coordonator), 14 Ibidem. Istoria Românilor, volumul VII, Tom 15 Ibidem, p. 516. II, Academia Română, Editura 16 Ibidem, p. 520. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 17 Ibidem. 507-508. 18 Ibidem, p. 521. 4 Ibidem, p. 510. 19 Ibidem, pp.523-524. 5 Ibidem, p. 513. 20 Ibidem, p. 525.

216 România în Marele Război

21 Ibidem, p. 526. 27 Ioan Scurtu, op.cit., p. 192.. 22 Ioan Scurtu, op.cit., p.188. 28 Gheorghe Platon (coordonator), 23 Ibidem, pp. 187-188. Istoria Românilor, volumul VII, Tom 24 Ibidem, p. 190. II, Academia Română, Editura 25 Ibidem, p. 192. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 26 Bogdan Murgescu, Istoria României 413, apud., în Vasile Netea, C. Gh. în texte, Editura Corint, Bucureşti, Marinescu, Liga culturală şi Unirea 2001. Astfel, articolul al VI-lea din Transilvaniei cu Romănia, Iaşi, 1978, Tratatul de Alianţă de la Bucureşti pp. 252-253. semnat între România Rusia, Franţa, 29 Ibidem, pp. 414-415. Marea Britanie şi Italia menţiona 30 Gheorghe Platon (coordonator), faptul că „România se va bucura de Istoria Românilor, volumul VII, Tom aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot II, Academia Română, Editura ce are legătură cu preliminariile, cu Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. negocierile păcii precum şi cu 470. dezbaterea problemelor ce vor fi 31 Ibidem, p. 479. supuse hotărârilor Conferinţei de 32 Ibidem, p. 479. Pace”.

Bibliografie

BUCUR, Bogdan, Cartea de aur a PLATON, Gheorghe (coordonator), Centenarului Marii Uniri, Editura Istoria Românilor, volumul VII, Tom RAO, Bucureşti, 2017. II, Academia Română, Editura GRECU, Florin, Construcţia unui partid Enciclopedică, Bucureşti, 2003. unic: Frontul Renaşterii Naţionale, SCURTU, Ioan, Regele Ferdinand I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, Personalităţile Marii Uniri din 2012. 1918, Editura Enciclopedică, MURGESCU, Bogdan, Istoria României Bucureşti, 2016. în texte, Editura Corint, Bucureşti, 2001.

217

România în Marele Război

,,Democratizarea” Armatei regale în procesul trecerii României la regimul totalitar de stânga (1944-1947)

(The Democratization of the Royal Army During Romania’s Tranzition to the Leftist Totalitarian regime (1944-1947))

Dănuţ Mircea CHIRIAC

Abstract: The establishment of the government of Dr. Petru Groza, on March 6, 1945, under the pressure of the Soviet occupant, was followed by a process of transformation of the Romanian traditional institutions, on which the rule of law was founded: justice, school, church and the army. In the military institution, those transformations took place under the slogan of the "democratization of the army". In fact, the action of "democratization of the army," was the screen behind which two trials were carried out. First, there was a politicizing of the military institution, transforming the mentalities, transforming it into an annexation of the communist party . Secondly, the "democratization" of the army also targeted a process of destruction of the body of personnel whose value had been thoroughly proven during the Second World War.

Keywords: the democratization of the army, the process of politicization, destructuring..

Introducere direct sau indirect al instituţiilor statale; în special al celor abilitate de Instaurarea guvernului dr.Petru Constituţie să apere independenţa, Groza, la 6 martie 1945, a inaugurat suveranitatea şi ordinea în societate: un dureros proces de modificare armata, poliţia, jandarmeria, admi- structurală şi funcţională a tuturor nistraţia.1 instituţiilor pe care s-a fundamentat Problema cuceririi celor mai statul de drept în România: justiţia, înalte organisme de stat ale puterii a şcoala, biserica şi armata. Măsurile fost rezolvată la 6 martie 1945. În întreprinse după această dată de noua noul guvern reprezentanţii Partidului putere, au fost impuse de autorităţile Comunist au fost numiţi la condu- sovietice de ocupaţie care aveau ca cerea celor mai importante ministere, obiectiv subordonarea şi controlul prin intermediul cărora se puteau

219 POLIS rezolva principalele probleme ale deziderat este asigurat prin apoli- trecerii de la un sistem politic la altul tismul armatei. Acest principiu a fost - Ministerul de Interne, Ministerul reglementat în perioada 1926-1944, Justiţiei, Ministerul Propagandei şi prin mai multe legi: Legea electorală Ministerul de Război. Generalul din 27 martie 1926, art. 28, Legea Constantin Vasiliu-Răşcanu, numit asupra Corpului Subofiţerilor din 17 ministru de război, în guvernul de la martie 1932, art. 68, Legea pentru 6 martie 1945, era un apropiat al organizarea Corpului maiştrilor cercurilor comuniste, încă din decem- militari din 30 iunie 1937, art. 58, brie 1944.2 Legea nr. 45/28 ianuarie 1944, art. 1, Cucerirea puterii de către lit. h, etc. Partidul Comunist şi aliaţii săi a fost La 30 august 1944, ministrul de însoţită de profunde transformări în război generalul Mihail Racoviţă a instituţia militară desfăşurată sub difuzat Ordinul general nr. 50 în care lozinca ,,democratizării armatei’’. menţiona: „ordon cu toată străşnicia ofiţerilor, subofiţerilor şi ostaşilor că 1. Caracteristicile procesului le este interzis a lua parte la orice de „democratizare” a armatei manifestare a partidelor politice”6 Cu alte cuvinte într-o societate O problemă de dezbatere în democratică armata face doar politica literatura politică şi juridică a fost şi de apărare a naţiunii. Forţele armate rămâne cea referitoare la delimitarea cele mai eficiente şi cel mai com- puterilor în stat. Există opinii con- petent corp de cadre sunt cele moti- form cărora în stat funcţionează nu vate de idealuri militare (competenţă numai cele trei puteri tradiţionale profesională; idealul bunului soldat; (legislativă, executivă şi judecăto- loialitatea faţă de tradiţii şi spiritul rească) ci şi altele, ca opinia publică, celui mai bun regiment, etc.) şi nu de presa, puterea electorală, puterea scopuri politice sau ideologice. administrativă, sindicatele, puterea Într-un regim totalitar principala armată, etc.3 Chiar în Constituţia din preocupare constă în subordonarea 1923, titlul V se intitula: “Despre tuturor instrumentelor de control puterea armată”.4 Din perspectiva partidului unic şi ideologiei sale.7 istorică a perioadei ce face obiectul Pornind de la acest principiu, puterea acestei analize considerăm puterea politică instaurată la 6 martie 1945 a armată ca un serviciu public caracte- şi acţionat. În perspectiva modelului rizat prin permanenţă, specializare şi totalitar de societate, de tip sovietic, profesionalism,5 fiind în fapt o formă ce se dorea a se construi în România, a puterii executive. În tradiţia româ- armata era considerată ca un nească exista practica neimplicării instrument al partidului unic, unde armatei în lupta politică a partidelor. ofiţerii trebuiau să fie membrii de În principiu, se considera că într-un partid, în timp ce comisari politici şi regim democratic, parlamentar, acest celule de partdid se dezvoltă paralel

220 România în Marele Război cu canalele de comandă obişnuite, la Comandantul Comandamentului 5 care se adaugă faptul că, în cele din Teritorial şi al garnizoanei Braşov, la urmă, loialitatea se exprimă faţă de o conferinţă despre democraţie şi partid şi nu faţă de stat. Realizarea democratizarea armatei din 1946, în acestor obiective s-a înfăptuit folo- concluziile finale sublinia: “Trebuie sindu-se în epocă sloganul ,,democra- să recunoaştem că armata noastră a tizarea armatei’’. Exprimând punctul fost totdeauna democrată şi o vom de vedere al noii puteri politice dovedi imediat”. Generalul a scos în privind această problemă, primul faţă o serie de soldaţi şi subofiţeri, ministru, dr. Petru Groza, menţiona: alături de care s-a aşezat şi el, arătând „Una din sarcinile mari ale că toţi „sunt fii de ţărani”, subliniind poporului român şi ale guvernului din nou că „armata a fost şi este actual este democratizarea armatei”8 democrată”10. Chiar ministrul apă- Concepţia noului guvern cu rării naţionale, generalul Constantin privire la problema analizată a fost Vasiliu Răşcanu, reprezentant al clarificată prin Ordinul general nr. partidului comunist, afirma „că 18, din 5 noimbrie 1946, emis de armata a fost democrată şi înainte de Inspectoratul general al armatei 1945”, cum rezultă dintr--o notă a pentru educaţie, cultură şi propa- serviciilor de informaţii.11 gandă, unde se stipula: “I. Ţara În realitate acţiunea de „demo- noasrtă merge în pas cu ritmul cratizarea armatei”, a reprezentat general de adânci prefaceri politico- paravanul în spatele căruia s-au sociale ale vremurilor de astăzi. derulat două procese. Armata nu a putut rămâne în afara În primul rând, unul de politizare acestor frământări, ea s-a încadrat în a instituţiei ostăşeşti, de convertire a noua concepţie democratică (…) mentalităţilor, de transformare a Democratizarea armatei constă în acesteia într-o anexă a partidului următoarele 4 puncte principale: comunist. Într-o broşură editată în 1)Încadrarea ei în concepţia 1945, imediat după instaurarea gu- democratică de astăzi. vernului dr. Petru Groza, se preciza 2) Solidarizarea ei cu actualul că: „este şi logic şi legitim ca regim democratic care este călăuzit regimul actual să impună armatei de această concepţie. doctrina lui politică şi odată cu 3) Educaţia politico-socială a democratizarea statului să demo- întregului personal din armată. cratizeze şi armata”.12 Esenţa acestui 4) Grija deosebită de cei mulţi şi proces a fost transformarea armatei mici”9 române dintr-una naţională, neanga- În fapt, formula utilizată – demo- jată şi neimplicată politic, într-o cratizarea armatei - a avut un caracter instituţie aflată sub controlul de pur propagandistic, aspect perceput partid. Procesul, de inspiraţie sovie- de multe cadre militare. Spre exem- tică, s-a derulat pe parcursul a circa 4 plu, generalul Petre Predan, ani (1945-1948), desfăşurându-se

221 POLIS gradat, la adăpostul şi sub directa Sănătescu nota, în jurnalul său, observare a Armatei Roşii, de pentru ziua de 8 august 1946: ocupaţie. Acest proces nu a fost „Regele a semnat decretul pentru izolat în spaţiul geografic ocupat de reducerea cadrului activ în ofiţeri. armata sovietică. El s-a derulat în Sunt trecuţi în rezervă 8.000 de toate armatele ţărilor în care se aflau ofiţeri în care intră cei mai slab trupele Armatei Roşii. notaţi, invalizii de război şi 1.000 de În al doilea rând, „democrati- ofiţeri socotiţi de actualul guvern zarea” armatei a vizat şi un proces de drept reacţionari, adică vădit distrugere a corpului de cadre a cărui împotriva comunismului. Aceştia din valoare fusese probată din plin în urmă sunt cei mai capabili, şi cu timpul celui de-al doilea război toată opunerea regelui, nu au putut fi mondial. Subliniind necesitatea for- păstraţi în armată, întrucât au inter- mării „noului corp de cadre” şi venit ruşii la cererea comuniştilor, ca principiile ce trebuiau să călăuzească să fie îndepărtaţi imediat”.15 În acest această acţiune, primul ministru, dr. fel erau aplicate principiile declarate. Petru Groza, arăta: „Problema Amploarea şi consecinţele acestui cadrelor armatei ne preocupă cu proces ne determină a aprecia că a toată seriozitatea. La bază avem avut un caracter de masă. principiul unei noi concepţii, unei noi În perioada analizată, sub gene- discipline şi unei noi ierarhii, bazate ricul ,,democratizării armatei’’ au pe superioritatea priceperii în arta fost întreprinse unele acţiuni de ge- militară, izvorâtă din unitatea de nul: înfiinţarea şcolilor de alfabe- interese dintre conducere şi popor. tizare, acordarea dreptului de vot Promovând în posturi de conducere militarilor, desfiinţarea pedepsei cu elemente sănătoase şi democratice bătaia pentru soldaţi, etc. Privite care se disting atât prin iubire faţă individual şi izolat aceste măsuri sunt de popor, cât şi prin cunoaşterea cu siguranţă elemente de democra- artei militare”.13 tizare a unei instituţii. Analizate însă În virtutea acestor principii şi în prin prisma evoluţiei normale a temeiul unei legislaţii acoperitoare s- societăţii umane ele ne apar ca fireşti, a desfăşurat un proces dramatic, de indiferent de orientarea forţelor eliminare a cadrelor de formaţie politice ce s-ar fi aflat la putere. În veche,educate în spiritul tradiţiilor plus, dacă avem în atenţie obiectivele militare româneşti, care s-au distins urmărite de noua putere politică, în în războiul de eliberare a Basarabiei armată, acţiunile enumerate mai sus şi nordului Bucovinei şi a celor cu pot fi considerate şi chiar au opinii antiruseşti, antiguvernamen- reprezentat mijloace de influenţare tale, anticomuniste. Oficial, aceştia ideologică a militarilor. au intrat în procesul de epurare a armatei de „elemente fasciste şi legionare”.14 Generalul Constantin

222 România în Marele Război

2. ,,Democratizarea’’ ca proces Educaţie, Cultură şi Propagandă (la de politizare a armatei regale Ministerul de Război), iar la trupele operative de pe front,Aparatul de În scopul înfăptuirii obiectivului Educaţie, Cultură şi Propagadă, în de politizare a armatei, de convertire scopul de a realiza ,,democratizarea a mentalităţilor, a fost creat un orga- armatei noastre şi reorganizarea pe nism special: „aparatul de educaţie, baze noi a educaţiei ofiţerilor, cultură şi propagandă”. Începutul subofiţerilor şi ostaşilor”20. acestei acţiuni are loc în toamna În acest fel, în organizarea anului 1943, când ia fiinţă, în URSS, armatei române apare pentru prima din militari români prizonieri, Divizia dată o structură cu rol de influienţare de voluntari Tudor Vladimirescu, ideologică, de partid. În baza acestor având la comandă pe colonelul documente, proaspeţii propagandişti Nicolae Cambrea.16 Organizată după comunişti, cunoscuţi sub denumirea modelul diviziei de infanterie de „lotul 1005”, au plecat spre sovietică, în structura acesteia apare, Cehoslovacia, la 11 mai 1945, sub prin Ordinul de zi nr.17/1.12.1943, conducerea generalului Victor „Secţia de educaţie şi cultură”, cu un Precup21 (şeful Direcţiei Superioare a aparat ce se extindea până la nivel de Culturii, Educaţiei şi Propagandei), pluton17. În fruntea acestei secţii a pentru a încadra aparatul de educaţie, fost numit Dumitru Petrescu. Cadrele cultură şi propagandă al celor două acestei secţii, cât şi din celelalte armate române de pe front. structuri ale diviziei, au reprezentat Neîndoielnic că aceste măsuri nu principalul rezervor de „specialişti” au fost întâmplătoare. Sfârşitul în procesul de „democratizare” a războiului însemna şi revenirea în armatei române început după instau- ţară a armatelor 1 şi 4. Ori acest rarea guvernului dr.Petru Groza. moment trebuia pregătit ţinându-se Asfel, în luna aprilie 1945 peste 1000 cont de noile schimbări politice din de cadre şi militari din Divizia ţară şi de necesitatea evitării şi „Tudor Vladimirescu” au fost aduşi contracarării unor reacţii negative din în ţară, de pe frontul cehoslovac şi partea armatei operative. În acest instruiţi ca propagandişti ai partidului sens şi-a desfăşurat activitatea apa- comunist.18 Cursurile, deschise de ratul de influienţare ideologică, pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul parcursul celor aproape 5 luni (mai- comuniştilor români, s-au desfăşurat septembrie 1945), cât a durat cu concursul unor membrii marcanţi aducerea în ţară a armatei operative şi ai guvernului dr. Petru Groza.19 dislocarea acesteia în zonele finale de Paralel, în baza Înaltului Decret staţionare.22 Regal nr.320 din 25 aprilie 1945 şi a Prin Instrucţiunile Ministerului Ordinului General al Ministerului de de Război nr. 20240, din 16 mai Război, cu nr. 29 din 8 mai 1945, se 1945, erau stabilite drepturile şi înda- înfiinţează Direcţia Superioară pentru toririle aparatului de educaţie, şi

223 POLIS propagandă din armată.23 Aceste administrative şi disciplinare ale unui instrucţiuni precizau că scopul înfiin- ajutor de comandant. Dubla subor- ţării Direcţiei Superioare a Culturii, donare, faţă de comandantul unităţii Educaţiei şi Propagandei era „de a se (marii unităţi) din care făcea parte şi pune baza unei strânse legături între faţă de şeful serviciului de cultură şi armată şi popor, al democratizării educaţie de la eşalonul imediat supe- ei”.24 La fiecare comandament de rior, ca şi dreptul de a avea „legătură armată şi divizie se înfiinţa un directă şi personală cu Direcţia serviciu de cultură şi educaţie, iar la Superioară a Culturii, Educaţiei şi unităţi şi subunităţi se înfiinţa funcţia Propagandei, pentru toate chestiu- de ajutor de comandant pentru cultu- nile în legătură cu educarea ofiţe- ră şi educaţie. În acest fel se realiza o rilor şi trupei”,26 aducea grave structură ce se întindea de la nivelul prejudicii principiului unităţii de co- cel mai înalt - Ministerul de Război - mandă, a ierarhiei militare. Se institu- până la nivelul cel mai mic – pluto- ţionaliza astfel practica controlului nul. În conformitate cu scopul propus politic asupra comenzii, a deciziei erau stabilite şi atribuţiile acestor militare. organe, cuvântul cheie fiind: lămu- Finalizarea dislocării armatei rire. Astfel, în „sarcina” organelor române, în septembrie 1945,27 înce- cultural-lămuritoare ale armatei erau perea procesului de desconcentrare şi printre altele: pregătirea cadrelor ne- reorganizare a armatei, în vara lui cesare „pentru lămurirea tuturor 1945, au generat, pentru factorul chestiunilor cultural-educative”; de- politic aflat la putere în România, sfăşurarea lucrului „cultural-lămu- necesitatea generalizării în toate ritor”; organizarea echipelor „cultu- structurile instituţiei ostăşeşti a ral-lămuritoare pentru deservirea aparatului de influienţare ideologică. unităţilor şi subunităţilor” etc. Între În şedinţa din 7 iulie 1945 a obiectivele activităţii „lămuritoare” resortului militar central al partidului se înscriau: dezvoltarea şi întărirea comunist, se făcea precizarea că: simţului de prietenie pentru Armata „acest aparat va trebui să fie în Roşie şi Uniunea Sovietică; necesi- mâna partidului comunist întrucât el tatea ca „în fiecare ofiţer şi soldat să e singurul care face politica popo- se înfiinţeze adânc sentimentul de rului şi în acest fel armata va fi un devotament către guvernul demo- instrument al democraţiei adevă- cratic” şi să „se cultive sentimentul rate”.28 Prin Ordinul General al unui cetăţean conştient, şi în lumina Ministerului de Război cu nr. 113, noilor idei de dreptate, democraţie şi din 2 octombrie 1945,29 şi Instrucţiu- înfrăţire socială”25. nile nr.21121,30 Direcţia Superioară a Poziţia şefilor serviciilor şi aju- Educaţiei, Culturii şi Propagandei ia torilor comandanţilor pentru cultură denumirea de Inspectorat General al şi educaţie era una privilegiată, prin Armatei pentru Educaţie, Cultură şi faptul că se bucurau de drepturile Propagandă.

224 România în Marele Război

Ridicarea Direcţiei la nivelul de a reliefa, în acest context, şi Inspectorat, subordonat direct mi- prevederea privind locul organelor şi nistrului de război31 a fost semni- comandanţilor secunzi pentru E.C.P. ficativă pentru accelerarea procesului la diferite activităţi: „alături sau în de „democratizare” a armatei române. imediata apropiere a ministrului de Încă de la început aparatul politic a Război” (pentru inspectorul general şi fost coordonat de partidul comunist.32 directori), „în urma comandantului şi La o consfătuire cu cadrele de în dreapta şefului de stat-major, când conducere din Ministerul de Război, sunt mai mari în grad şi la stânga lor din octombrie 1945, Emil Bodnăraş, şi pe aceeaşi linie când sunt mai mici şeful secţiei militare a partidului în grad” (pentru comandanţii comunist sublinia: „Secţia militară de secunzi). pe lângă partidul nostru are rolul de a În organica Inspectorului General îndruma întreaga activitate de partid al armatei pentru E.C.P., în plus faţă şi în cadrul activ al armatei, folosind de celelalte inspectorate, era prevăzut ca element de legătură permanentă şi un serviciu propriu de cadre „în a între armată şi partid, elementul cărui competenţă intră propunerile educator, Inspectoratul Educaţiei şi pentru numirile, mutările şi detaşările Culturii, care a căpătat acum o personalului pentru educaţie, cultură dezvoltare mai mare”.33 şi propagandă”. În plus, „la propu- Activitatea Inspectoratului a fost nerile de înaintare şi decorare, la reglementată, în detaliu, prin mutări şi îndepărtări din armată” Instrucţiunile nr. 21590 din 15 comandanţii erau obligaţi să ceară şi ianuarie 1946.34 Din cuprinsul acestui avizul organelor pentru educaţie, document ni se par relevante, pentru cultură şi propagandă. înţelegerea rolului aparatului politic în Analiza prevederilor acestui docu- procesul de „democratizare” a ar- ment ne duce la concluzia apariţiei matei, câteva aspecte. In primul rând unei structuri organizatorice indepen- Inspectoratul se subordona direct dente, care a însemnat o dublare a ministrului de război, singurul de la sistemului de comandă cu cel politic, care primea „ordine şi dispoziţii.” La aspect străin spiritului şi tradiţiei acea dată ministru era generalul de militare româneşti.În fapt, obiectivul corp de armată Constantin Vasiliu- activitătii organelor E.C.P. în armată a Răşcanu, membru al partidului fost, în principal, distrugerea con- comunist. Poziţia privilegiată în cepţiilor şi mentalităţilor caracteristice armată a acestui nou organism era societăţii democratice, a valorilor întărită de prevederea că: „ordinele, morale tradiţionale şi formarea altora programele de activitate, cât şi toate noi, de tip totalitar, străine spiri- dispoziţiile date de Inspectoratul tualităţii româneşti. Îndrumat în General” aveau “autoritatea ordi- acţiunea sa de activişti ai partidului nelor emanate de la ministrul de comunist, aparatul E.C.P. a devenit Război”. Nu este lipsit de importanţă treptat o puternică pârghie de

225 POLIS exercitare a controlului partidului Război, cu durata de 1 luna, având comunist asupra instituţiei militare.35 drept scop „ridicarea nivelului politic Presa, favorabilă noii puteri şi intelectual”41 al participanţilor. politice din România, aprecia că Se observă foarte clar ideea de apariţia acestui aparat politic în armata convertire la noua ideologie, în primul română reprezintă „un salt înainte pe rând, a tuturor cadrelor tinere şi a calea progresului”36 care „va schimba corpului profesoral care formau aceste ceva din sufletul ostaşului, din cadre. Scopul pregătirii cadrelor manifestarea şi viaţa lui cea de toate militare prin cursurile de la Breaza era zilele”. foarte clar definit: „A educa în spirit Insuficienţa numărului de cadre democratic pe ofiţeri este primul pas specializare, în condiţiile extinderii ce trebuie făcut. Ofiţerul, pe lângă aparatului de influienţare ideologică şi rolul de instructor, îl are şi pe cel de necesitatea trecerii cât mai rapid la o educator a maselor de tineri şi armată “democrat-populară”, au fost Ofiţerul armatei democrate trebuie factorii ce au determinat să ia fiinţă să-şi însuşească pentru el şi să insufle Centrul de Instrucţie pentru Educaţie, ostaşilor - odată cu multiplele virtuţi Cultură şi Propagandă Breaza37. ostăşeşti şi pe cele cetăţeneşti, adică Obiectivele acestei institutii de înaltele idealuri democratice”.42 Cu învăţământ vizau:38 formarea de cadre alte cuvinte era vorba de un proces de specializate pentru aparatul de edu- îndoctrinare forţată a celor chemaţi să caţie, cultură şi propagandă; ridicarea instruiască şi să educe trupa, în spiritul nivelului moral-politic al elevilor cerinţelor „democraţiei populare”.43 şcolilor militare; ridicarea nivelului Că aceasta era misiunea de bază a politic şi intelectual al cadrelor mili- noilor structuri organizatorice se poate tare din instituţiile de învăţământ exemplifica şi din cuprinsul Instruc- militar. ţiunilor nr. 158, din 20 aprilie 1946, În perioada 1945-1947 la acest trimise de Inspectoratul General al centru au fost organizate şi desfă- Armatei pentru Educaţie, Cultură şi şurate:39 cursuri de formare a ofiţerilor Propagandă, lucrătorilor aparatului şi subofiţerilor educatori, cu durata de politic, cu privire la activităţile ce 3 luni; cursuri de informare cu toţi trebuiau desfăşurate cu ostaşii con- ofiţerii şi subofiţerii absolvenţi ai tingentului 1944 şi mai vechi, care şcolilor militare, Institutului Medico- urmau a fi lăsaţi la vatră. Subli- Militar şi Institutului Tehnic-Naval, niindu-se necesitatea ca aceştia „să promoţiile 1946 şi 1947, cu durata de fie lămuriţi pe deplin asupra pro- 1 lună, având drept scop completarea blemelor democratizării şi a nece- şi fixarea principiilor de bază ale sităţii prieteniei cu U.R.S.S.”44 se democraţiei;40 cursuri de informare specifica, în continuare sarcina pre- pentru corpul profesoral militar din gătirii acestora ca activişti, la sate, ai liceele, şcolile militare, centrele de noii puteri. În acest sens se cerea:45 să instrucţie şi Şcoala Superioară de fie conştientizaţi asupra rolului ce le

226 România în Marele Război revine şi cum să procedeze pentru nizarea armatei române apare, pentru „lămurirea cetăţenilor asupra înfăp- prima dată, o structură cu rol de tuirilor guvernului dr. Petru Groza”; influienţare ideologică, de partid: cum să acţioneze pentru „comba- aparatul de educaţie,cultură şi propa- terea zvonurilor şi încercărilor gandă. reacţiunii de a micşora în ochii Obiectivul urmărit, prin această populaţiei înfăptuirile guvernului nouă structură, în perioada 1945- pentru democratizarea ţării”; să li se 1947, a fost, în principal, distrugerea arate „necesitatea şi avantajele concepţiilor şi mentalităţilor caracte- încadrării lor în aceste organizaţii ristice societăţii democratice, a valo- plugăreşti reprezentate de regimul rilor morale tradiţionale şi formarea actual şi prin aceasta să fie acei ce altora noi, de tip totalitar, străine vor lămuri sătenii asupra necesităţii spiritualităţii româneşti. înfiinţării de cooperative”; să fie Din punct de vedere militar, instruiţi pentru a edita „gazete de introducerea unor structure politice în perete”, „să sprijine organizarea organizarea structurilor militare tineretului plugăresc”46 etc. aducea grave prejudicii principiului Este clar că aceste acctivităţi unităţii de comandă, a ierarhiei mili- implicau armata în lupta politică. tare. Se instituţionaliza astfel practica controlului politic asupra comenzii, a Concluzii deciziei militare. Procesul de ,,democratizare” a Coordonatele acţiunii de „demo- armatei regale, desfăşurat în perioada cratizare” a armatei române s-au 1945-1947,a avut drept consecinţă înscris în două procese fundamentale: îndepărtarea instituţiei militare de politizarea şi distrugerea corpului de tradiţiile şi rolul conferit acesteia în cadre al armatei. Pentru parcurgerea societate de aportul la îndeplinirea acestor procese au fost folosite o marilor obiective naţionale (Indepen- serie de metode şi mijloace ce pot fi denţa, realizarea Statului Naţional grupate în patru categorii: politice, Unitar Român), de Constituţia legislative, structural- organizatorice României Mari, de la 1923, de jertfa, şi psihologice47. patriotismul şi bravura demonstrate În scopul unui control total în acţiunile militare ale celui de al asupra instituţiei militare, în orga- doilea război mondial.

Note

1 Constantin Hlihor, Armata Roşie în 2 Ioan Chiper, Florin Constantinescu, România. Adversar. Aliat. Ocupant. T.A. Pokivailova, „Instaurarea 1940-1948. Editura A.I.S.M., regimului comunist în România. Bucureşti, 1996, p. 56. Documente din arhivele sovietice”

227 POLIS

în Arhivele Totalitarismului nr. organismul militar românesc pe 4/1994. p. 88. calea evoluţiei oştirii într-o armată 3 Constantin Dissescu, Drept de tip nou, revoluţionară, în File din constituţional, Bucureşti, 1915, istoria militară a poporului român, p.780 vol.16, Editura Militară, Bucureşti, 4 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, 1985, p. 393. Mona-Lisa-Pucheanu, Corneliu- 19 Arh.M.R., fond E.C.P. dosar nr.749, Liviu Popescu, Constituţiile f. 24. Române, Regia autonomă 20 Ibidem, fond Microfilme, rola P II „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 4.2462, c. 649. 1993, p. 89. 21 Ibidem, c. 650. 5 Mircea Djuvara Teoria generală a 22 Ibidem, fond Cabinetul ministrului, dreptului vol.1, Bucureşti, 1930, dosar nr. 944, f. 154. p.150. 23 Documente privind istoria militară a 6 Arh.M.R., fond Cabinetul poporului român (D.I.M.P.R.), ministrului, dosar nr.2, p. 227. Editura militară, Bucureşti, 1988, p. 7 S.P Huntington „Gândirea militară - 7 Realismul conservator al eticii 24 Ibidem. militare„ în Armata şi societatea, 25 Ibidem, pp. 7-9. Editura Info-Team, Bucureşti, 1998, 26 Ibidem, p. 8 p. 170. 27 Arh.M.R., fond Cabinetul 8 Dr. Petru Groza, Articole, cuvântări ministrului, dosar nr. 944, f. 154. şi interviuri. Texte alese, Editura 28 Ibidem, fond E.C.P. dosar nr.1, f.23- Politică, Bucureşti, 1973, p. 233. 24. 9 Arh.M.R., fond Secretariatul 29 Ibidem, fond Cabinetul ministrului, General, dosar nr. 3992, p. 169. dosar nr. 14, f. 6. 10 Ibidem, fond Direcţia Personalului, 30 Ibidem, fond Microfilme, rola P II. dosar nr. 18469, p. 497. 4.2462, c. 659-662 11 Ibidem, fond Microfilme, rola 31 Ibidem, fond Cabinetul ministrului, FII.4.2473, c. 91 dosar nr. 14, f.6 12 Democratizarea armatei, Tipografia 32 General-locotenent dr. Ilie “Imprimeria Bucureşti”, 1945, p. 3. Ceauşescu, op. cit., în loc cit. p. 393; 13 Arh.M.R., fond E.C.P., dosar nr. dr. Ştefan Pâslaru. Republica la 749, f-p. 24. români, Editura Militară, Bucureşti, 14 Constantin Hlihor, Armata Roşie în 1987, p. 61. România. Adversar Aliat Ocupant 33 Arh.M.R., fond 3570, dosar nr. 350, 1940-1948 vol.1 Editura A.I.S.M. f. 21-23. Bucureşti, 1996, p. 32. 34 Ibidem, fond 948, Secţia 7, dosar nr. 15 Constantin Sănătescu, Jurnal, 551, f. 117. Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, 35 Apărarea naţională în concepţia p. 232 Partidului Comunist Român, Editura 16 Arh.M.R., fond Microfilme, rola P II militară, Bucureşti, 1982, pp. 67-68. 4.2462, c. 641. 36 „Gazeta luptătorilor”, an II, nr. 43, 17 Ibidem, c. 646. din 15 iunie 1945. 18 General-locotenent dr. Ilie 37 „Monitorul Oficial”, partea I, nr. Ceauşescu, Schimbări produse în 251, din 2.11.1945, pp. 9676-9677.

228 România în Marele Război

38 Arh.M.R., fond E.C.P., dosar nr.62, 44 Arh.M.R., fond E.C.P., dosar nr. 87, f. 19. f. 77. 39 Ibidem, f. 20-29. 45 Ibidem, f. 77-78. 40 Ibidem, fond Microfilme, rola P II 46 Dănuţ-Mircea Chiriac, Armata 4.2462, c. 319. română în perioada 1944-1948, 41 Ibidem, c. 321. Editura AISM, Bucuresti, 2001, p. 42 Glasul Armatei, nr.39 din 10 114. ianuarie 1946. 47 Ibidem, p. 106. 43 Glasul Armatei, nr. 92 din 28 septembrie 1947.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general SĂNĂTESCU, Constantin, Jurnal, Apărarea naţională în concepţia Editura Humanitas, Bucureşti, 1994. Partidului Comunist Român, Editura militară, Bucureşti, 1982. Lucrări cu caracter special Armata şi societatea, Editura Info-Team, *** Democratizarea armatei, Tipografia Bucureşti, 1998. „Imprimeria Bucureşti”, 1945. DISSESCU, Constantin, Drept CHIRIAC, Dănuţ-Mircea, Armata constituţional, Bucureşti, 1915. română în perioada 1944-1948, DJUVARA, Mircea, Teoria generală a Editura AISM, Bucuresti, 2001; dreptului vol.1, Bucureşti, 1930. Reviste GROZA, Petru,dr., Articole, cuvântări şi Arhivele Totalitarismului , nr. 4/1994; interviuri. Texte alese, Editura Gazeta luptătorilor”, nr. 43/ 1945. Politică, Bucureşti, 1973. Glasul Armatei”, nr. 39/1946; nr. HLIHOR, Constantin, Armata Roşie în 94/1947. România.Adversar. Aliat. Ocupant Monitorul Oficial, partea I, nr.251, din 1940-1948. Editura A.I.S.M., 2.11.1945. Bucureşti, 1996. Arhive MURARU, Ioan; IANCU, Gheorghe; Arhivele Militare Române., fonduri: PUCHEANU, Mona-Lisa; Cabinetul ministrului; POPESCU, Corneliu-Liviu, Educaţie,cultură,propagandă. Constituţiile Române, Regia Microfilme, Secretariatul General; autonomă „Monitorul Oficial”, Direcţia Personalului. Bucureşti, 1993. Documente privind istoria militară a PÂSLARU, Ştefan ,Republica la români, poporului român (D.I.M.P.R.), Editura Militară, Bucureşti, 1987. Editura militară, Bucureşti, 1988.

229

România în Marele Război

Mitul veşnic al panslavismului: A treia Romă

(The Never-ending Myth of Pan-Slavism: The Third Rome)

Florian BICHIR

Abstract: Russia, from Peter the Great, fervently desired to become a European Russia, the political, social and especially economic policy created a veritable complex European giving birth in the nineteenth century favorable current Western civilization, and one opus "Europeanization" of Russia - Slovofiliei. But the purpose of both trends had the same goal, to make Russia a powerful state in the world arena. Russian messianism appears as the myth of the Third Rome. Muscovite Russia claimed to State succession Russia Kieviene (who would inherit the "soul") and the Byzantine Empire. Around this myth they were born subsequent ideals of Russia: the populist movement, Slavophilism, nationalism, and the tsarist and Soviet imperialism.

Keywords: Third Rome, Russia, Byzantine Empire, Russian messianism, , nationalism.

Introducere Creştinismul răsăritean şi Trei mari metropole au marcat în Rusia mod deosebit viaţa Bisericii creştine, a cãror importanţã politicã, culturalã Statul feudal rus a avut legăturile şi spiritualã este recunoscutã pânã sale particulare şi speciale cu Bizanţul, astãzi. Toate trei sunt legate laolaltã mai ales că acesta a exercitat o de un concept – “Roma - cetatea influenţă asupra majorităţii domeniilor eternă, Roma - cetatea lui Dumnezeu” de activitate din noul stat, în special în - care a cunoscut nuanţãri diferite în cadrul Bisericii Ortodoxe, „arma” cea funcţie de o perioadã istoricã. Deşi mai eficientă a expresiei istorice poartã nume diferite, ultimele douã, bizantine. Ce înseamnă influenţa pe Constantinopol şi Moscova, şi-au linie bisericească? Concret, influenţa împropriat un supranume legat de cel bizantină s-a manifestat în liturghia al Romei, adicã „Roma nouã” şi bizantină, precum şi în modul de viaţă respectiv „a Treia Romã”. şi de organizare monahală specifică

231 POLIS

întregului creştinism răsăritean, ca şi împăratul Vasile al II-lea, basileul de în întreaga structură administrativă a la Constantinopol, confruntat cu ame- Bizanţului. Adrian Ignat spune: ninţarea bulgarilor şi a altor pericole „Cultura bizantină a fost, începând cu din zona Asiei Mici, a cerut sprijinul a doua jumătate a secolului XV şi cneazului Vladimir, întărind această continuând în secolul XVI, recreată şi cooperare prin mariajul surorii sale, înlocuită în Rusia ţărilor de o religie Ana cu „barbarul” rus, fără îndoială o naţională şi statală hiliastă şi me- situaţie disperată pentru greci dacă au sianică, de un creştinism ortodox rus procedat astfel. Ana, creştină de rit „sui genesis”, în acelaşi timp ritualist- ortodox, a condiţionat mariajul de triumfalist, sentimentalist-pietist şi convertirea lui Vladimir şi de renun- populist-naţional”. Ionuţ Constantin ţarea la obiceiurile păgâne2. scrie în „Rusia, paradigma euro- Cneazul rus acceptă, iar Orto- asiatică”, că prinţii ruşi au căutat, doxia bizantină devine religie oficială. treptat, să se apropie de Bizanţ, Tradiţia hagiografică a Bisericii perceput corect drept o putere vecină Ortodoxe Ruse l-a consacrat pe ce emana prestigiu, forţă şi bogăţie. Vladimir la starea de sfinţenie, Practic, ei au înlocuit o stare de isapostolos (egal cu apostolii), punând conflictualitate cu una de cooperare, convertirea sa pe seama unor minuni3. de preluare de valori civilizatoare, atât Faptul istoric, arată că, dincolo de politic, cât şi confesional, având abili- oricare componente miraculoase, îm- tatea de a percepe avantajele copierii pletite cu tradiţiile populare ruse, unui model atât de prestigios1. convertirea lui Vladimir, s-a datorat Asemenea Romei pentru atât bunicii sale Olga4, care era Occident, centrul creştin al Europei de creştină, cât şi unora dintre cele circa Est era Constantinopolul, iar majo- 600 de soţii şi concubine ale sale, la ritatea popoarelor din aceste regiuni a cere s-au adăugat influenţele comu- primit confesiunea şi misiunea mân- nităţii creştine din Kiev. O contribuţie tuitoare a Ortodoxiei. Aceste popoare însemnată în decizia luată de aceasta se aflau sub autoritatea patriarhului a avut, de asemenea, şi pătrunderea bizantin, iar conducătorii lor acceptau misionarilor bizantini pe teritoriul suzeranitatea împăratului de la Rusiei. Traducerea Bibliei şi a căr- Constantinopol asupra tuturor supu- ţilor liturgice în slavă de către Sfinţii şilor ortodocşi. Dar, în acele timpuri, Chiril şi Metodiu, împreună cu uce- nu numai acele naţiuni acceptau suze- nicii lor a constituit premisa pătrun- ranitatea împăratului bizantin, ci şi derii mult mai rapide a creştinismului papii de la Roma. Astfel, aceştia în sânul poporului rus. acţionau în Occident ca reprezentanţi Dar, convertirea lui Vladimir a imperiali şi ca adevăraţi purtători de avut şi o puternică motivaţie politică: cuvânt pentru unitatea oikoumene. avantajul strategic de a se căsătorii cu Cooperarea politico-militară ruso- sora porfirogenetă (născută în pur- bizantină a debutat atunci când pură) a împăratului Bizanţului şi

232 România în Marele Război ridicarea prestigiului său şi al ţării într-o scrisoare sinodală trimisă în sale, plus oportunitatea unei legături 1561 suveranului rus Ioan IV (1533- diplomatice privilegiate cu grecii. 1584) din partea Patriarhiei Ecume- Deloc de neglijat, la toate acestea se nice, prin care i se acordase titlul de adăugau avantaje practice privind basileu (ţar), „justificat de faptul că dezvoltarea comerţului, precum şi Vladimir I a fost încoronat împărat cu legăturile culturale cu Bizanţul5. Pe coroana imperială adusă din Bizanţ plan intern, legătura confesională cu de mitropolitul Efesului”, spune creştinismul ortodox bizantin condu- Adrian Ignat7. cea şi la consolidarea autorităţii Prin acceptarea culturii bizantine politice a cneazului asupra teritoriului şi a religiei creştin-ortodoxe s-au slavo-varegian care se vedea unificat dezvoltat legături organice între toate de Biserică, la rându-i aflată sub ţările aflate în „commonwealth-ul” protecţia cneazului6. bizantin, după expresia lui Dimitri Vladimir a primit botezul în anul Obolensky8. După convertire au fost 988, în Biserica „Sfântul Vasile” din ridicate biserici, culminând cu Cate- Kerson, cetate bizantină, ceea ce drala Sfânta Sofia din Kiev, ridicată dovedeşte că Bizanţul nu a renunţat în timpul ţarului Iaroslav, între anii uşor la rolul său de a subordona 1025 şi 1037, imitând simbolul religios celelalte state. Practic, Ortodoxiei, catedrala Sfânta Sofia din botezul său a unit la ruşi statul cu Constantinopol. La fel, Mânăstirea Biserica, determinând consecinţe Lavra Pecerska din Liev s-a organizat politice cu bătaie lungă în secolele ce după tipicul Mânăstirii Studion din au urmat. Deci, vorbim de o Constantinopol. Această ctitorie a convertire religioasă motivată de un fost urmată de o altă catedrală, ce scop politic, mai ales că Vladimir a purta acelaşi nume (hram), la preferat creştinismul răsăritean în Novgorod, între anii 1045 şi 1052. detrimentul catolicismului sau iu- Câteva din oraşele Rusiei, în special daismului. În decizia adoptată de Vladimir sau Rostov, găzduiau studii Vladimir au cântărit destul de mult şi greceşti, existau biblioteci care poziţia geo-strategică a Bizanţului conţineau cărţi în greceşte. Caracterul pentru Orient şi pentru Occident, colonialist al suzeranităţii politice şi văzut ca însăşi „Lumea” (din punct spirituale bizantine se regăsea în de vedere politic, economic, cultural faptul că episcopii Bisericii erau în şi spiritual). După convertirea lui mod normal greci, iar limba greacă Vladimir şi căsătoria sa cu o prinţesă era folosită în slujbe împreună cu porfirogenetă, a fost ridicat consi- limba slavonă. derabil rangul Rusiei în raport cu Decizia lui Vladimir de a se Bizanţul. boteza, împreună cu poporul, are o Se pare că Vladimir, marele dimensiune atât religioasă, cât şi poli- cneaz, a primit titlul de basileu de la tică, cu un mare impact istoric în protectorul său bizantin, lucru amintit timp. Adrian Ignat, prezentând per-

233 POLIS spectiva istorică a convertirii lui menţionaţi în cronici până la invazia Vladimir, redă textul sugestiv al mongolă”, menţiona Adrian Ignat panegiricului mitropolitului Ilarion, „şaptesprezece au fost greci, în timp ţinut în cinstea cneazului rus: „Ţara ce numai doi erau ruşi (naţionalitatea romanilor înalţă lauda lui Petre şi celorlalţi patru este necunoscută). Pavel, datorită cărora ea a crezut în Odată cu aceşti mitropoliţi au venit în Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Asia Rusia şi profesori greci, care au adus – lui Ioan Teologul, India – lui Toma, cu ei cărţi greceşti pentru educarea Egiptul – lui Marcu. Toate ţările şi clerului”. Chiar şi atunci când Rusia toate popoarele venerează şi slăvesc a obţinut independenţa sa eclezi- pe învăţătorii lor care le-au predat astică, instinctul conservativ credin- credinţa ortodoxă. Să înălţăm şi noi cios „cărţile greceşti” a continuat să laude – laude modeste pe care ni le fie o chestiune importantă pentru permite puterea noastră – Celui ce a civilizaţia rusă medievală. făcut lucruri mari şi admirabile, Pe lângă oamenii Bisericii Orto- doctorului şi învăţătorului nostru, doxe, proveniţi din Constantinopol, în marelui khagan al ţării noastre, Rusia au venit diplomaţi greci, comer- Vladimir, nepotul lui Igor cel Bătrân, cianţi, meşteri şi artişti, în timp ce fiul gloriosului Sviatoslav9. mulţi ruşi, la rândul lor, au servit în Însă, legăturile dintre cele două armata bizantină. Prinţesele ruşilor au lumi, bizantină şi rusă, trebuia vizitat ocazional Constantinopolul şi întreţinută. În sens, colonia rusă din s-au căsătorit cu greci10. Călugării Constantinopol avea rolul de a men- ruşi s-au aşezat la Muntele Athos, ţine contactul dintre spaţiul rus şi precum şi în alte mânăstiri din Bizanţ. Un aport important în această Orientul Mijlociu, stabilindu-se un legătură l-au adus mitropoliţii greci adevărat pelerinaj către locurile sfinte de la Kiev, arhitecţii, pictorii şi prin capitala bizantină. Iată atâtea negustorii veniţi din Bizanţ în Rusia. fundamente care au întărit legăturile Muntele Athos, centrul mona- dintre cele două părţi! Împăratul hismului şi al pelerinajului ortodox, a bizantin era perceput drept de ruşi jucat un rol extrem de important în conducătorul Ortodoxiei şi considerat coeziunea spiritual a celor două drept „reprezentantul lui Dumnezeu entităţi dar schimburile comerciale au pe pământ şi supremul legislator reprezentant cea mai consistentă pentru creştini, suprema autoritate pe parte a relaţiilor ruso-bizantine. pământ şi supremul legislator pentru În mod firesc, mitropoliţii din creştini, suprema autoritate pe pă- Constantinopol au fost urmaţi şi de mânt căruia trebuia să i se supună un număr de greci, care au ocupat fiecare creştin în orice problemă locurile de decizie politică şi admi- referitoare la comunitatea creştină”. nistrativă, în biserică şi în alte dome- Un eveniment marcant al acestei nii, preponderent economice. „Dintre perioade istorice este şi încercarea cei douăzeci şi trei de mitropoliţi cneazului Iaroslav de a cuceri

234 România în Marele Război

Constantinopolul, soldată cu un eşec. Biserica ortodoxă rusă a fost un După moartea lui, Rusia kieveană a sprijinitor vital al statului în acţiunile pierdut unitatea politică şi s-a divizat sale de expansiune şi de protejare a în mai multe principate care plăteau „tuturor ruşilor”, o veritabilă „misiu- tribut Marelui Prinţ al Kievului. ne divină”, în esenţă. Astfel, se poate Lipsa unităţii politice, precum şi vorbi de un cezaropapism, în care factorii geografici, au făcut Rusia Biserica şi Statul devin fundamental vulnerabilă în faţa incursiunilor pece- unite ontologic după modelul bizan- negilor şi cumanilor - şi au slăbit, în tin, iar cucerirea Constantinopolului ţinutul kievean, prosperitatea econo- de sub păgâni a devenit un scop timp mică bazată la început pe siguranţa de secole pentru ţarii ruşi. De altfel, rutei comerciale prin Novgorod şi multe acţiuni de cucerire teritorială Kiev. În urma acestor evenimente, s- întreprinse de către Rusia în istorie au au constituit trei centre politice: avut loc în numele ortodoxismului. Marele principat al Kievului, Princi- După căderea Rusiei Kievene, patul de Suzdal şi Principatul Mitropolia Bisericii Ortodoxe din Galiţiei. În absenţa oricărui centru acest spaţiu s-a mutat la Vladimir, politic important, unitatea naţiunii a apoi la Moscova, urmând ca două fost păstrată de către Biserică. secole mai târziu să fie ridicată la Unitatea naţională a Rusiei era, de rangul de Patriarhie, devenind moşte- fapt, inseparabilă de legăturile naţiu- nitoarea tradiţiei bizantine. După nii cu universalismul creştin, repre- evenimentele religioase din jurul zentat de un mitropolit numit de Sinodului unionist de la Ferrara- Bizanţ11. Florenţa (1439-1440), mitropolitul Moscovei, grecul Istodor, a acceptat Naşterea mitului unirea Bisericii ortodoxe ruse cu Roma, fapt neacceptat însă de marele Ce însemna în mod concret mitul prinţ Vasile. Astfel, grecii au fost Noii Rome ruse? În primul rând percepuţi de ruşi drept trădători care vorbim de existenţa unui blazon, un au acceptat pactul cu catolicismul, iar prestigiu care trebuia pus în valoare căderea Constantinopolului în 1453 a şi apărat în contextul frământărilor fost văzută în lumea rusă drept o epocii medievale. Cum se putea pedeapsă din partea lui Dumnezeu. realiza această misiune? Primul Moscova a preluat după acest eveni- „obiectiv” era acela că Rusia trebuia ment simbolurile puterii bizantine, să mântuiască lumea prin impunerea mentalitatea imperialistă bizantină şi Ortodoxiei, chiar cu ajutorul forţei, mai ales simbolurile Ortodoxiei. Nu dacă era necesar. Hristul Mântuito- întâmplător, marii principi ruşi au rului, însuşi, capătă caracteristicile preluat titlul de ţari, versiunea unui venerabil Hristos naţional, slavizată a lui Caesar. „rusificat”, fără ca termenul să fie „Apostazia” Constantinopolului, exagerat.12 prin acceptarea Uniunii de la Florenţa

235 POLIS

(1439) cu Biserica Catolică, a făcut spectabile jurisdicţii ortodoxe. Dintre Biserica Rusă mai conştientă de sine, toate popoarele din Europa de Răsărit în calitatea sa de unică apărătoare, care datorau supunerea Bisericii din puternică, îndreptăţită, a credinţei Constantinopol, moscoviţii erau de ortodoxe. Căderea Constantinopolului departe cei mai ostili creştinătăţii a fost considerată de mitropolitul latine. Ei nu ar fi încuviinţat niciodată Iona şi de contemporanii săi ca o acea cochetărie diplomatică cu Roma pedeapsă divină pentru această la care recurgeau periodic condu- „apostazie” şi i-a convins pe ruşi că cătorii bulgari şi sârbi. Pentru ei atitudinea lor faţă de unirea cu latinii grecii, semnând Uniunea de la „eretici” s- a bucurat de aprobarea Florenţa, trădaseră ortodoxia. Con- divină. Lui Vasili II i s-a oferit astfel trastul dintre nestatornicia tragică a posibilitatea de a se proclama singu- bizantinilor şi fidelitatea însufleţită a rul protector al credinţei ortodoxe, ruşilor a permis ca mitul istoric să asumându-şi, într-un fel, rolul împă- mai facă un pas înainte; şi aceasta ratului din Constantinopol, în timp ce deoarece era ispititor să afirme că animozitatea politică dintre Polonia- acum Moscova, şi nu Constantinopol, Lituania şi Moscova accentua şi mai era centrul providenţial a adevăratei mult sentimentele antilatine. Astfel se credinţe creştine.13 pregătea stadiul final al conducerii După căderea Constantinopolului, politice şi religioase a Moscovei, Ivan al III-lea s-a căsătorit cu moşte- atins sub Ivan III, Vasili III şi Ivan nitoarea Paleologilor, ultimii împăraţi IV. Toate acestea aveau să dea greci ai Constantinopolului, dobân- naştere doctrinei „Noii Rome”, care a dind un atu important în sprijinul devenit atât de influentă în gândirea ideii că Moscova ar fi „a treia rusă: prima fusese Roma însăşi, care Romă”, oraş etern, succesorul auten- era cuprinsă de desfrâu, a doua era tic al Romei şi Constantinopolului. În reprezentată de Bizanţ, care trădase urma unor legende populare, mitul ortodoxia, a treia era Moscova, iar a celei de-a „Treia Rome” fost răspân- patra nu mai putea exista. Mai târziu, dit în rândul ruşilor de rând, devenind în 1492, mitropolitul Zosima îl o axiomă, susţine cercetătorul Ionuţ numea pe marele cneaz, în maniera Constantin.14 bizantină, „suveran şi autocrat al între- O primă încercare de a promova gii Rusii, noul împărat Constantin al ortodoxia rusă la rang de Biserică noului oraş Constantinopol-Moscova”. conducătoare a fost făcută în timpul Moscova a luat o ultimă măsură patriarhului Nikon (el a ajuns la acest pentru a sprijini pretenţiile sale rang în 1652). Visele lui de mărire hegemoniste în plan religios. proveneau din faptul că devenise În 1589 patriarhii din răsărit au unul dintre cei mai de încredere ridicat la rang de patriarhie mitro- prieteni ai ţarului Aleksei polia Moscovei, care a intrat astfel în Mihailovici. În virtutea acestui fapt, rândul celor mai vechi şi mai re- el şi-a luat titlul de „mare suveran”,

236 România în Marele Război exercitând o autoritate laică şi tate de împăraţii bizantini erau spirituală în lipsa acestuia. Patriarhul descrise aici ca fiind aduse din rus ţinea legătura cu patriarhul din Babilon şi se pretindea că un rus a răsărit şi dorea ca Biserica Rusă să contribuit la descoperirea lor16. Pro- joace un rol de frunte în ortodoxie, orocii asemenătoare datau chiar din rol pe care ei nu-l mai puteau juca, perioada Rusiei Kiviene. Este ade- aflându-se sub jugul otoman. În acest vărat, oamenii le receptau ca atare, sens pot fi intepretate şi modificările mai mult ca o ciudăţenie, ca o radicale de corectare a cărţilor reli- curiozitate. Se spunea că în 1070 ar fi gioase şi a ritualului sacru, îndreptate apărut la Kiev un mag care ar fi către atingerea rolului ecumenic profeţit că „pământul grecesc năzuit cu ardoare (conciliul Bisericii (Bizanţul n.n. A.O.) va fi unde a fost Ruse din 1655 a aprobat reformele Rusia, iar Rusia va fi acolo unde a sale liturgice)15. fost pământul grecesc”17. Viziunea proorocului Daniil despre cele patru Legende, scrisoarea lui Filotei împărăţii a fost şi ea un elemnt im- şi Gardienii credinţei portant pentru construirea mitului religios: „în timpul acelor împărăţii, În „Miturile Rusiei clasice” Împăratul Ceresc va înălţa o împă- Antoaneta Olteanu face o scurtă tre- răţie care nu se va nărui în veacul cere în revistă a legendelor ruseşti a vecilor, ea le va domina şi le va laboratorului socio-politic în care s-a înfrânge pe celelalte, iar ea va rezista născut idea “celei de-a Treia Romă”. veşnic” (Daniil, 11, 44). La scriitorii Din păcate trebuie să observăm că bizantini ideea împărăţiei eterne autoarea consideră, absolut greşit că (înţelese, aşa cum au făcut-o şi primii “o legendă spune că un călugăr, interpreţi, ca fiind Imperiul Roman), anume Filotei, a visat pentru viitor ce se referea chiar la Bizanţ, a ocupat gloria celei de a treia Rome, care nu un loc însemnat, dar în ultimele era alta decât Moscova”. În realitate secole de existenţă a Imperiului scrisoarea lui Filotei a existat! Bizantin această concepţie a început „Cucerirea Constantinopolului a să piardă teren18. Teoria face parte fost descrisă, în spaţiul rus, de un din aşteptările eshatologice ale anume Nestor Iskander, în Povestea timpului (conform calculelor vremii, cuceririi Ţarigratului. Profeţia sa, că, sfârşitul lumii trebuia să vină în anul într-o zi, oraşul va fi eliberat de către 1492). Sfârşitul lumii însemna şi creştini, este o nouă trimitere la ideea sfârşitul istoriei şi deci venireaa ascensiunii puterii moscovite, ca o Împărăţiei lui Dumnezeu. Pe fundalul nouă speranţă a creştinilor ortodocşi. acestor considerente istoriosofice Povestirile Imperiului babilonian au trebuie să evidenţiem şi conturarea fost inventate sau adaptate pentru a unei misiuni deosebite încredinţate stabili dreptul Rusiei la moştenirea poporului sau statului rus. Cercurile bizantină. Însemnele imperiale pur- bisericeşti ruse au preluat din Bizanţ

237 POLIS ideea misiunii sfinte a puterii ţarului Noul Ierusalim – Moscova, era şi încă din secolul al XVII-lea simbolul Rusiei sfinte, al noului patriarhii răsăriteni afirmau că ţarii au eshaton. Ruşii se vor dovedi a fi moştenit direct puterea împăraţilor profeţii acestei lumi noi. O astfel de bizantini”.19 Cel mai înflăcărat susţi- conştiinţă profetică o întâlnim la nător al slujirii sfinte a ţarului a fost mulţi dintre scriitorii ruşi, în frunte cu Iosif Volokolarnski (sfârşitul secolu- Dostoievski. Profeţii ruşi ating acela- lui al XV-lea – începutul secolului al şi paroxism apocaliptic ca şi în cazul XVI-lea)20. marilor profeţi ai Israelului. Multe Unul dintre cei mai serioşi dintre profeţiile lor pozitive, care au cercetători, Adrian Ignat, face o tre- avut în vedere destinul pansla- cere în revistă a ideei de a „Treia vismului sau al teocraţiei universale, Rome”, dincolo de mesianismul nu s-au împlinit. În schimb, s-au rusesc, tratat de noi în Capitolul I şi adeverit profeţiile negative ale lui care pleacă de la „Cronica lui Nestor”. Dostoievski, ale lui Soloviov, ale lui În 1050 mitropolitul de Kiev, Rozanov sau ale lui Leontiev despre Ilarion, în celebra sa omilie asupra apariţia unor fenomene, cum ar fi: „Legii şi harului”, rostită în biserica socialismul, marxismul, ateismul cea mare din „oraşul gloriei, Kiev”, militant, care vor transforma Rusia evocă imaginea Cetăţii Sfinte, dintr-un pământ binecuvântat, într- Ierusalimul21. El situează poporul rus unul blestemat. În locul lui Hristos, ca pe un popor ortodox chemat să ia Rusia va naşte Antihristul în sânul parte activă la istoria universală a său şi va face cunoscută vocea mântuirii22. Poporul ia cunoştinţă de Marelui Inchizitor. Cert este că acest lucru şi reuneşte într-un singur blestemul poporului ales s-a abătut şi cuvânt pe creştini şi pe ţărani asupra Rusiei24. (cristian – ţăran, creştin). Cu toate că în Occident, în limba latină, paganos Lungă vreme, în publicistica (ţăran) şi păgân sunt sinonime, la ruşi geopolitică, formula „a treia Romă” populaţia botezată este numită (în slavonă, Treţii Rîm) a ţinut loc ţărănime – creştinătate, opusă ele- pentru tot ceea ce este mai misterios şi mentelor impure ale credinţelor mai subversiv în politica Moscovei: străine. Referitor la acest lucru M. anarhie şi tiranie, universalism şi Lotman şi B. A. Uspensky spun: eshatologie, putere şi religie. „Este caracteristic faptul că ideea Moscovei, cea de-a Treia Romă, a Conceptul se leagă de contextul putut fi curând transformată în ideea istoric al transformării marelui cnezat Moscovei, Noul Ierusalim, care nu al Moscovei în imperiu rus (domniile contrazicea prima idee, dar care poate lui Vasile al III-lea şi Ivan cel fi considerată ca fiind propria con- Groaznic), al centralizării puterii în cretizare”23. mâinile aparatului administrativ im- perial. Legitimitatea politică a acestor

238 România în Marele Război prefaceri a fost căutată pe terenul au căzut, dar a treia stă în picioare, religiei25. iar a patra nu va fi27. Pentru a pleca de la izvoare iată paragraful - prea puţin citat sau deloc Petre Guran susţine că „A treia - din scrisoarea călugăr Filotei Romă” este “o întorsătură de frază (Philotheus), „bătrînul” (stareţul mă- dintr-o scrisoare trimisă de un călu- năstirii) Eleazarov în Pskov, scrise în găr din Pskov către agentul guverna- 1511 către ţar: mental moscovit Munehin, prin care Biserica de vechii Rome a căzut se extinde şi asupra Moscovei din cauza nelegiuirea apollinariană analogia, stabilită deja în antichitatea şi erezie; Biserica a doua Roma, târzie, dintre Roma şi Constantinopol, Constantinopol, a fost lovit în luptă… prin care acesta din urmă căpăta titlul dar în prezent există Biserica a treia, simbolic de Noua Romă, adică noua Noua Romă, imperiu tău suveran: capitală a imperiului şi a lumii Sfânta Catolică Biserica Apostolică întregi: Formulată în rezumat, teoria ... străluceşte în întregul univers mai seamănă cu o succesiune de imperii strălucitoare decât soarele. Şi să fi universale, care se sting prin declin cunoscut pentru Domnia Ta, O Ţarul politic şi militar şi sunt înlocuite de pios, că toate imperiile ortodocşilor noi structuri imperiale dornice să-şi au convers într-un singur imperiu . legitimeze puterea prin asumarea Tu eşti talpa Împăratul a tuturor funcţiei simbolice de Roma – capitală creştinilor din tot universul ... Pentru a lumii. Citită la nivelul acesta, for- doi din Rome au căzut, iar a treia se mula este fie o exagerare retorică, fie află, şi un al patrulea nu va fi o trivializare incultă. niciodată, pentru că Imperiul tău A treia Romă, în textul lui niciodată nu o să cadă”26. Filotei din Pskov, este o idee mai complexă şi mai subtilă de atât.28 Antoneta Olteanu, citându-l pe Roma nu este numai expresia univer- Obolenski dă un citat aproape simi- salităţii politice incarnate de imperiul lar: „Într-o scisoare adresată suvera- roman, ci şi a celei religioase întru- nului său, marele cneaz al Moscovei, pată în urmaşul Apostolului Petru. Vasile al III-lea (1505-1533), Filotei Coincidenţa dintre universalitatea spunea: politică şi cea religioasă face ca Roma să fie cu adevărat diferită de „Să ştii, prea cucernice ţar, că alte capitale. Juxtapunerea celor două toate ţaratele religiei creştine orto- autorităţi în acelaşi centru creează doxe se vor aduna în ţaratul tău. Tu însă o raportare între ele, care poate eşti singurul ţar al creştinilor din să fie de supunere a celei bisericeşti întreaga lume. (...). Toate ţaratele faţă de cea politică, de neutralitate şi creştine au fost strânse în ţaratul tău. toleranţă a uneia faţă de cealaltă sau După aceasta, aşteptăm Ţaratul care de supunere a celei politice faţă de nu va avea sfârşit. (...). Două Rome cea bisericească. Dimensiunea reli-

239 POLIS gioasă a ideii de Roma este cea care instituţii religioase, papalitatea şi dă toată puterea speculaţiei teologico- patriarhia ecumenică, care au avut politice. Din acest punct de vedere, drept consecinţă şi înfrângerea militară. Noua Romă (Constantinopol) a Pe cale de consecinţă, a treia întruchipat prima soluţie, supunerea Romă este noul apărător al ortodoxiei religiosului faţă de politic, cel puţin (Defensor al Bisericii este unul dintre în prima jumătate de mileniu a titlurile sacre ale împăratului existenţei sale, după care s-a produs o bizantin). Aici apare ambiguitatea în treptată inversare a raportului (o ase- textul lui Filotei. Este această a treia menea opinie este cel putin discuta- Romă instituţia ecleziastică sau cea bilă; nu se poate spune ca in primul politică de la Moscova, principele sau mileniu a existat o subordonare mitropolitul/patriarhul? Dezambigui- sistematica a religiosului de catre zarea s-a produs într-un sens sau altul politic – n.n.). Astfel, la sfârşitul în funcţie de epocă, din cele patru existenţei politice a Noii Rome, ea secole de imperiu rus, două fiind rămâne doar un simbol al ideii reli- marcate de o instituţie ecleziastică cu gioase, şi anume capitala Patriarhului un grad mare de autonomie sau chiar Bisericii Orientale, o putere reli- drept de tutelare spirituală a puterii gioasă însă capabilă să legitimeze politice (mitropolitul Macarie faţă de puterea politică, înălţându-se deasu- tânărul Ivan cel Groaznic, patriarhul pra ei. Ideea de Roma capătă astfel, Filaret în relaţia cu fiul său ţarul în gândirea lui Filotei, o a doua Mihail, patriarhul Nikon faţă de ţarul valenţă, cea de gardian al religiei şi, Alexei) şi două de supunere totală a prin extensie, al religiei adevărate, Bisericii faţă de împărat (de la ortodoxia. desfiinţarea partriarhiei de către Petru Sfântul Silvestru şi urmaşii săi pe cel Mare până la restaurarea patriar- tronul Romei au fost gardieni ai hiei în anul revoluţiei, 1917). Cu credinţei până când au decăzut din toate acestea, a prevalat ideea că această demnitate din cauza ereziei ortodoxia are nevoie de un apărător, lui filioque (şi a celorlalte erori ulte- iar acesta este fie împăratul ca per- rioare ale latinilor). Noua Roma, prin soană, fie statul ca instituţie, fie chiar Fotie (858-867; 877-886) şi urmaşii poporul rus în ansamblul lui, prin săi pe tronul patriarhal ecumenic, a pioşenia sa extraordinară, iar în preluat rolul de gardian al credinţei secolul XX prin numărul mare de adevărate până când, la rândul ei, a martiri ai credinţei. Astfel, un corolar decăzut din această demnitate din al ideii de a treia Romă este cel de cauza trădării ortodoxiei la Conciliul Sfântă Rusie, atunci când poporul cel de la Florenţa (1439). Observăm că pios apără Biserica de ţarul cel rău (a în expresia „două Rome au căzut” se vedea Scrisorile prinţului Andrei Filotei nu se referă la cuceririle mili- Kurbski către Ivan cel Groaznic). tare ale celor două capitale imperiale, Născută din ideea de a treia Romă, ci la căderile în erezie ale celor două „Sfânta Rusie” s-a transformat în

240 România în Marele Război oponent şi contrapondere la puterea ratul universal din Constantinopol şi politică29. ale cărui rang şi poziţie erau definite Cercetătoarea Kerstin Rebecca de titlurile acordate şefilor lor, titluri Bouvengsusţine în excelenta sa carte împrumutate din ierarhia Palatului „The role of Messinanism in sacru din Constantinopol”. Chiar şi Contemporary Russian Identity and musulmanii considerau că împăratul State Craft” că Filoftei a continuat să de Constantinopol este suveran peste susţină că poporul rus este un nou mai multe naţiuni, incluzând: Israel, un popor ales de Dumnezeu, macedoneni, greci, bulgari, români, primul dintre toate popoarele alani, ruşi, iberieni (georgieni) şi turci creştine, iar ruşii sunt chemaţi la (unguri). îndeplini Împărăţia lui Hristos pe Citându-l pe Keenan (Keenan, E. pământ”.30 L. 1994. On Certain Mythical Beliefs După cum se poate observa, toate and Russian Behaviors, pp. 26-27 în: trei zone extreme de importante Starr, S. F. (ed.) The legacy of geopolitic Europa (ca Roma), History in Russia and the new states Bizantului (sau Constantinopol) şi of Eurasia, M. E. Sharpe, Inc.) Israel sunt prezintate în acelaşi text. cercetătoarea Kerstin Rebecca În discursul rus, trecerea de la Grecia, Bouveng susţine că scrisoarea Filofei, la Roma şi Bizanţul, a avut rolul probabil, nu a fost conceput ca „un dominant de a justifica Imperiul, iar apel la măreţie”, ci mai degrabă ca un trecerea de la Israel, la Bizanţ, în avertisment pentru ţar în contextul Rusia a folosit “transferării” adevărul politic religios, şi, nu a avut nimic religios. de-a face cu politica externă sau Centrul creştin al întregii Europe moscovită, ci doar ca un manifest. [. . de Est era Constantinopolul, deoarece .] Pur şi simplu politica moscovită majoritatea popoarelor din aceste sau politicienii au fost influenţati de regiuni au primit misiunea creştin- clerici livreşti de la începuturi până în ortodoxă şi se aflau sub autoritatea timpurile moderne, mai exact patriarhului de acolo. Dimitri aproximativ la sfârşitul secolului al Obolensky concluzionează de aici că XVII-lea. în mod frecvent conducătorii Dincolo de romantismul messia- periferici acceptau suzeranitatea nic nu ar trebui să subestimăm relaţia împăratului asupra tuturor creştinilor strânsă dintre Biserică şi stat, de la ortodocşi: din considerente practice, începutul Rusiei până la secularizare. în dorinţa de a unifica stăpânirea lor, Baehr33 de exemplu, îi numeşte pe precum şi din considerente idealiste, aceşti „făcători de doctrine” „clerici în devotament faţă de basileus. livreşti”, „propagandişti ecleziastici Lumea bizantină este „un sistem ale statului”. ordonat de state şi naţiuni satelit, Pretenţiile mesianice în Biserică a legate printr-o supunere comună faţă apărut odată cu independenţa Bisericii de credinţa ortodoxă şi faţă de împă- Ortodoxe Ruse faţă de Bizanţ, dar şi

241 POLIS după tentative de unificare dintre Est Conform tradiţiei bizantine împă- şi Vest din 1439. Biserica Rusă a ratul de Constantinopol era „domn al respins vehement unirea făcută de tuturor oamenilor”, iar în prerogati- Patriarhul ortodox şi Papă. vele sale era scris: „În alcătuirea Un avânt important pentru me- corpului său împăratul este la fel ca sianismul rus şi pentru acreditarea orice om, dar în puterea oficiului său, ideii că Moscova este a treia Romă, l- este ca Dumnezeu, Stăpânul tuturor a constituit evenimentul căderii oamenilor; de aceea pe pământ nu Constantinopolului în 1453. „După este nimeni mai înalt decât el”37. cucerirea Constantinopolului în 1453, În ciuda dorinţei cnejilor ruşi de a existat o singură naţiune capabilă a fi asemenea împăraţilor din să-şi asume rolul conducător în Constantinopol, de unde şi ideea de a cadrul creştinătăţii vestice. Mare treia Romă, între Rusia şi parte din Bulgaria, Serbia şi România Constantinopol nu au existat conflicte fuseseră deja cucerite de turci, iar armate decât numai în perioada restul a fost absorbit în scurt timp. primă, mai precis înainte de Metropola Kievului trecuse sub evenimentul încreştinării oficiale a sceptrul regilor romano-catolici ai ruşilor. Suveranii ruşi au acordat de Poloniei şi ai Lituaniei. Rămăsese fiecare dată întregul lor respect doar Moscova. Moscoviţilor nu li s-a Bizanţului. Împăratul bizantin era părut o coincidenţă faptul că tocmai se considerat conducătorul tuturor eliberase de ultimele vestigii ale suve- creştinilor ortodocşi.38 ranităţii tătare exact când Imperiul După căderea Constantinopolului, Bizantin căzuse pradă turcilor. Era ca această prerogativă deţinută de împă- şi când Dumnezeu le-ar fi dăruit ratul bizantin este revendicată de libertatea pentru că îi alesese să fie către ţarii ruşi. „Prin natura sa, ţarul succesorii Bizanţului”34. este asemeni celorlalţi oameni, dar, S-a sugerat de către unii istorici prin demnitatea sa, este egal că doctrina „Moscova – a treia preaînaltului Dumnezeu. El nu e doar Romă” nu a fost luată în serios de slujitorul lui Dumnezeu, ci reprezen- ţarii moscoviţi ca ghid pentru politica tantul său, veghind asupra purităţii lor sau că a fost modificată sau chiar credinţei şi asupra siguranţei Bisericii. abandonată odată cu mutarea la Pentru aceasta Dumnezeu i-a dat Petersburg. Versiunea populară a sabia”, spunea Iosif Sanin, stareţ de mesianismului rus subliniază sfinţe- Volokolamsk39. nia şi unicitatea pământului rus şi a Peter J. S. Duncan lector în poporului rus mai degrabă decât 35 politica rusă contemporană la Şcoala sfinţenia ţarului . „Ne aflăm deci – susţine Kartaşev – în faţa unei cre- de Ştiinţe Slavone şi Studii Est dinţe speciale: convingerea unui Europene, Universitatea College popor sau, cel puţin, a unora dintre Londra susţine în remarcabila sa reprezentanţii săi, într-o vocaţie carte „Russian Messianism: Third religioasă specială”36. Rome, Revolution, Communism and

242 România în Marele Război

After”40 că scrisoarea Filotei către când polonezii catolici domnea în Vasily III a reprezentat punctul Moscova, Biserica Ortodoxă a con- culminant al unui lanţ lung de idei. dus Rezistenţă rusă, avînd drept cetru Macarie, Mitropolitul Moscovei Mânăstirea Serghei a Sfintei Treimi, 1542-1563 sub Ivan IV, a publicat aflată la 60 de kilometric de Moscova texte religioase din Rusia şi le-a în localitatea Serghiev Posad (în tipărit (la prima tipografie din Rusia) perioada sovietică, Zagorsk). După în două volume uriaşe. Acestea au expulzarea polonezilor, Zemskii inclus epistola lui Filotei şi a stabilit Soborul (Adunarea Ţării) l-a ales pe un dezvoltat o ideologie care leagă Mihail Romanov a fi Ţar. Putere Biserica de dinastie cu evocarea unui reală, însă, a fost în mâinile tatălui Imperiu creştin41. ţarului, Patriarhul Filaret, care a Teoria a treii Romă a fost primit de la fiul său titlul de „Mare destinată de la bun început pentru a Suveran”. Ţarul Aleksei Mihailovici justifica poziţia autocratică a condu- (1645-1676) a acordat acelaşi titlu cătorii moscoviţi prin portretizarea pentru Patriarhul Nikon. lor ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu Acesta din urmă a acceptat pe pământ. Ea însă merge mai Patriarhia, cu condiţia ca ţarul şi toţi departe de conceptul vestic al nobilii să-i dea ascultare. Nikon a „Dreptului Divin Regesc”. fost în măsură să stabilească ceva ce În plus, le oferă o datorie se apropie de o teocraţie. El a intro- mesianică pentru a extinde jurisdicţia dus o serie de modificări în lungile ortodocşilor de pretutindeni, de a practicile ruseşti de ritual religios, cu elibera coreligionarii lor şi a recuceri scopul de a le aduce Constantinopol pentru creştinătate. în conformitate cu practica din Acest lucru nu înseamnă că acţiunile Ucraina şi din Balcani, în cazul în statului au fost dictate exclusiv, sau care „Imperiul Creştin” chiar în principal, din motive şi-ar putea extinde influenţa. Dar religioase, notează Peter J. S. ţarul, cu sprijinul nobililor, a dejucat Duncan. Dimpotrivă, din în secolele ambiţiile politice ale Bisericii. XVI-XVIII Biserica Ortodoxă Rusă a Consiliul Biserica din 1666-1667 a fost treptat redusă la a fi un departa- aprobat modificărilor lui Nikon, dar ment al statului. Ridicarea Mitropoli- l-a şi demis pe Patriarh. tului Moscovei la statutul de Patriarh Consiliul a declarat: „ţarul are în 1589 a îndepărtat şi ultimul jetonul putere să se pronunţe peste patriar- de subordonare al Moscovei faţă de hului şi peste toaţi celelalţi preoţi”. Constantinopol. Aceasta a marcat sfârşitul încercărilor În acelaşi timp sub o conducere de a crea o teocraţie şi a reprezentat slabă a ţarilor, Biserica a inaugurat o subordonarea Bisericii către stat. De scurtă perioadă de supremaţie ecle- asemenea, Consiliul a respins teoria că ziastică. În perioada denumită prăbuşirea Bizanţului a fost o pe- „Timpul cu probleme” (1604-1613), deapsă pentru trădarea de la Florenţa.

243 POLIS

Domnia lui Petru I, „cel Mare” acord că expansiunea moscovită a (1696-1725), a adus o schimbare fost motivată pragmatic, şi sugerează decisivă în relaţiile dintre Biserică şi că „a treia Romă” a avut şi mai puţin Stat. Majoritatea celor din cadrul influenţă asupra imperialismului ru- Bisericii care s-au opus extindereii sesc decât „Sfântul Imperiu Roman”, controlului statului au fost expulzaţi ( concept care a avut la bază impe- şi au aderat la vechi-credincioşii). rialismul german.44 Din acest motiv palpabil misiunea lui O ultimă, dar nu cea mai lipsită Petru a fost mult mai uşoră, în voinţa de importanţă concluzie o putem sa de a-şi subordona Biserica. Rupînd trage cu ajutorul cercetătoarei Kerstin complect tradiţia bizantină, el a Rebecca Bouveng care observă o desfiinţat Patriarhia Moscovei în dihotomie cu siguranţă cel mai uşor 1700. El a înlocuit-o cu un Sfânt asimilată şi bine-cunoscuta dihotomia Sinod, direct responsabil în faţa sa. Est/Vest45. Petru a urmat modelul luteran, iar Naraţiunea „a treia Romă” im- acest ideal personal a fost una dintre plică, Bizanţul - Biserica Răsăriteană ideile sale politice privind moderni- şi „a doua Romă”– a jucat un rol zarea Rusiei prin imitarea selectivă a foarte central în formarea identităţii metodelor din Vest. Această politică rusă. Bizanţul a fost primul model a fost – fără niciun dubiu - o negare superioar pentru Rusia, iar Rusia a directă a mesianismului rus. continuat să copieze modelul bizantin Ideea de „Moscova, a treia „original” în timp ce prin discursuri Romă” a primit astfel un alt şoc de- repetate s-a declanşat o cotitură, vastator prin construcţia noii capitale, prezentînd Bizanţul drept un inamic St Petersburg, simbolizând abando- inferior. În cele din urmă Moscova s- narea tradiţiile Moscova. Petru a a declarat a fi adevăratul Bizanţ, dar arătat, de asemenea, respingerea me- şi centrul Ortodoxiei. sianismului ortodox prin respingerea În mod similar, cu „vechea” titlul de „împărat creştin de Est”, Petru Europa, statul rus, având în prealabil adoptând titlul latin „Imperator”.42 modelul european, a început să În politica externă, teoria „a treia declare că Europa este decadentă, iar Roma" a exercitat o considerabilă Rusia este Europa adevărată. Această influenţă prin injectarea unui senti- ambiguitate faţă de alţii, a fost cu- ment de misiune religioasă în expan- prinsă în conceptul Moscova a treia siune împotriva polonezilor şi litua- Romă. Storchak foloseste conceptele nienilor catolici în Occident şi musul- discutate mai sus de mesianism şi manii în East.43 missionism.46 Emanuel Sarkisyanz sugerează Neumann subliniază doctrina că entuziasmul religios ar fi putut având două dimensiuni contra- avea o influenţă decisivă asupra dictorii, una intern-temporal şi alta expansiunii abia în 1552, când Ivan spaţial extern:, Semnificaţia internă a IV a cucerit Kazan. Dar el este de doctrinei este a echivala domnitorul

244 România în Marele Război cu istorie divină pe pământ. Dimen- înţelege” a devenit un laitmotiv al siunea externă se referă la relaţia cu Rusiei, indiferent dacă s-a petrecut Celălalt, pentru fostele zone ale sub ţari, sub liderii comunişti sau Imperiului Roman. Acest lucru este după cei post-conflictul rece. „Noi vă cu siguranţă asimetric, în măsura în putem înţelege, voi nu” e una din care Celălalt a fost abandonat de bazele panslavismului, alături de Dumnezeu în favoarea Moscova.47 celebrul dicton al călugărului Filotei Baehr subliniază că, atunci când din Pskov: „Moscova este moşteni- statul însuşi în al doilea jumătate a toarea marilor capitale ale lumii: secolului al XVII-lea a început să Prima Romă a cazut sub păgâni; a implementeze narativ idea de doua Romă a căzut sub turci; Moscova Moscova a treia Roma două tendinţe este a treia Romă, iar a patra nu va fi au fost fuzionate – religioase şi niciodată”. politice: unul a subliniat binecuvân- Poate nu întâmplător ofensiva tarea mesianică şi sfinţenia, precum Rusiei se face sub aceleaşi coordo- şi, de asemenea, a alunecat latent spre nate. Iar Europa Occidentală nu a izolaţionism. înţeles nimic din istorie, îşi frâmântâ mintea în faţa unor realităţi pe care În loc de concluzii nu o pot pricepe. Chintesenţa, motto- ul panslavismului şi al re-deşteptării După ce citeşti excelentul eseu Rusiei este dat tot de Dostoievski. În „Sfânta Rusie” a lui Alain Besançon „Demonii” un personaj spune: „Cred (Humanitas 2013) nu poţi să nu te în Rusia”, iar Tiutcev e mult mai clar: întrebi, precum autorul, care este „În Rusia nu poţi decât să crezi”. miracolul acestei ţări, acestui impe- Poate nu degeaba, de la Kremlin, riu. Ce înseamnă acel de neînţeles noul ţar, Putin declară până la obsti- „suflet rus”? Pentru rus nu există naţie: ”v Rossiu mojnp tolko veri” moderaţie. Rusul este ontologic un (În Rusia nu poţi decât să crezi). Da, extremist. Extremist în bine, cu o Rusia a intrat în propriile sale coor- inimă mare, darnică, plină de donate, s-a întors la matcă. generozitate, dispreţuitor faţă de cele Sub Vladimir Putin, Rusia materiale. Totodată e crud, capabil de încearcă să-şi recupereze forţa şi fie cele mai mai barbarii… Puşkin, astăzi comparabilă cu URSS-ul din Gogol şi mai ales Dostoievski au perioada Războiului Rece. Puţin a creat acest spirit care năcuceşte şi fost sincer când a declarat cu ceva astăzi Europa. Pentru că Europa nu a timp în urmă că, în viziunea sa, înţeles şi nu va înţelege niciodată dizolvarea Uniunii Sovietice a fost mentalitatea rusească. Vorbele lui „cel mai mare dezastru geo-politic al Dostoievski: „Noi avem geniul tutu- secolului XX”. Sondajele care indică ror popoarelor, dar avem în plus un scor de acceptare a lui Putin care geniul rusesc, aşadar, noi vă putem nici măcar nu poate fi visat de liderii înţelege, în timp ce voi nu ne puteţi occidentali, mai ales după anexarea

245 POLIS

Crimeei (martie 2014), arată că ruşii de popor care poate influenţa deci- sunt încă prizonieri ai satisfacţiei ziile planetare. imperiale şi pravoslavnice, concepţiei

Note

1 Adrian Ignat, Cele trei Rome, editura 11 În Europa Centrală şi din Rusia, Universitară, Bucureşti, 2012. civilizaţia bizantină a pătruns ca un 2 Ionuţ Constantin, Rusia, paradigma mobil al misiunii creştine. Astfel, în euroasiatică, editura TopForum, 867, patriarhul Fotie anunţa lumii că 2014, pp. 32-33 ruşii, care de curând atacaseră 3 Un important aspect al analizei celei Constantinopolul, au acceptat un de-a Treia Romă este reproducerea în episcop creştin din Bizanţ. Relaţiile spaţiul rus a modelelor fondatorilor dintre Fotie şi ruşi trebuie încadrate în Bizanţului, secole mai târziu. marea operă misionară organizată de Asemenea lui Constantin cel Mare, Patriarhie la popoarele slave. reamintim, cneazul Vladimir a fost 12 Ionuţ Constantin, op.cit., p. 37. catalogat drept egal cu apostolii iar 13 Antoaneta Olteanu, Miturile Rusiei Olga, bunica acestuia comparată cu clasice, editura Paideia, Bucureşti, Sfânta Elena, mama lui Constantin. pp. 207-215. 4 Botezul sfintei Olga, bunica princi- 14 Ionuţ Constantin, op. cit. pp.36-37. pelui Vladimir a avut loc în anul 955. 15 Antoaneta Olteanu, op. cit, pp. 207- 5 Kievul era denumit „Bizanţul de pe 215. Nipru”, semn al legăturilor ruso- 16 Dorinţa de eliberare de sub jugul tătar bizantine. i-a îndemnat probabil pe ruşi să 6 Adrian Ignat, op. cit. adapteze o altă legendă, ce apăruse în 7 Ibidem . nordul Rusiei în secolul al XIII-lea, 8 Dimitri Obolensky, The Byzantine într-o traducere sârbă, după un ori- Commonwealth. Eastern Europe 500- ginal latin. Legenda descria existenţa 1453, Praeger Publishers, New York- în India a unui regat creştin legendar, Washington, 1971. Pentru limba capabil să-i ajute pe ceilalţi creştini în română Dimitri Obolensky, Un lupta lor cu necredincioşii. Deznă- commonwealth medieval: Bizanţul, dejdea de care erau cuprinşi pe atunci editura Corint, Bucureşti, 2003. toţi ruşii pare să fi explicat popula- 9 Adrian Ignat, «„Cea de-a Treia ritatea Legendei celor douăsprezece Romă” – între utopie şi realitate», vise ale regelui Mamer, cu tendinţele Revista Teologica, nr. 3/2010, pp. 81- ei apocaliptice. Legenda este de 102. origine orientală, ca şi multe altele, 10 Mai multe căsătorii au avut loc între printre care Stefanit şi Ihnilat, şi ea casele regale bizantine şi ruse; majo- deosebit de populară (cf. Francis ritatea dintre ele s-au realizat în Dvornik, Slavii în istoria şi civilizaţia secolul al XII-lea, atunci când im- europeană, Ed. All, Bucureşti, 2001, periul era condus de dinastia p. 274). Comnenilor 17 Philip Longworth, Crearea Europei de Est. De la preistorie la postco-

246 România în Marele Război

munism, Ed. Curtea-Veche, The American Historical Review, Bucureşti, 2002, p. 241. 63/3, 1958, pp. 617-637. 18 Zenkovski, op. cit., pag. 45. 30 Kerstin Rebecca Bouveng, The role 19 Antoaneta Olteanu, pp. 207-215. of Messinanism in Contemporary 20 Ibidem, p. 47. Russian Identity and State Craft, 21 A se vedea Dimitri Stremooukhoff, Durham University, 2010. Moscow the Third Rome: sources of 33 Baehr, S. L., The Paradise Myth in the doctrine, în Speculum, XXVIII, Eighteenth-Century Russia, Stanford, No. 1 (January 1953), p. 85. Stanford University Press, 1991, p. 22 Paul Evdokimov, Hristos în gândirea 21. rusă, traducere de Pr. Ion Buga, 34 Thierry Camous, Orienturi şi Editura Symbol, Bucureşti, 2001, p. occidenturi. 25 de secole de războaie, 52. traducere de Mira-Maria Cucinschi, 23 Iu. M. Lotman and B. A. Uspensky, Editura Cartier, Bucureşti, 2009, p. Otzvuki kontseptsii - ‘Moskva—tretii 174. Rim’v ideologii Petra Pervogo (K 35 A se vedea J. Riley-Smith, The First probleme srednevekovoi traditsii v Crusade and the Idea of Crusading, kul’ture barokko), în “Khudozjiest- London”, 1993, şi, în general, S. vennyi iazyk srednevekov’ia”, ed. V. Runciman, A History of the A. Karpushchin (Moscow, 1982), p. Crusades, 3 vol., Cambridge, 1951- 238. 1954; K.M. Setton, A History of the 24 Adrian Ignat, op.cit. Crusades, 2d ed., 6 vol., Madison, 25 Petre Guran, „A treia Romă: un mit Wisc., 1969-1989; A. S. Atiya, The medieval şi extensiile lui contem- Crusade: Historiography and Biblio- porane”, Revista 22, graphy, Bloomington, 1962; H.E. http://www.revista22.ro/a-treia-roma- Mayer, Bibliographie zur Geschichte un-mit-medieval-si-extensiile-lui- der Kreuzzüge, Hannover, 1960. contemporane-29680.html Pentru continuarea studiului crucia- 26 Cyril Toumanoff, “Moscow the Third delor a se vedea “Society for the Rome: genesis and significance of a Study of the Crusades and the Latin politico-religious idea”, Catholic East: Bulletin” (1981-1997). Historical Review, XL, (1954-1955), 36 George T. Dennis,„Defenders of the p. 438. Christian People: Holy War in 27 Dmitri Obolenski, Un commonwealth Byzantium”, în “The Crusades from medieval: Bizanţul. Europa de the Perspective of Byzantium and the Răsărit (500-1453) , Editura Corint, Muslim World”, editat de Angeliki E. Bucureşti, 2002, p. 395. Pentru limba Laiou şi Roy Parviz Mottahedeh, română Dimitri Obolensky, Un Dumbarton Oaks Research Library commonwealth medieval: Bizanţul, and Collection, Washington D.C., editura Corint, Bucureşti. 2001, p. 32. 28 Nina Sinitsyna, Tretii Rim: Istoki i 37 Agapetus, “Expositio capitul evoliutsiia russkoi srednevekovoi admonitoriorum”, XXI, PG 86 (I), kontseptsii, Moscova, 1998. col. 1172, apud Dimitri Obolenski – “ 29 Michael Cherniavsky, „Holy Russia: The Byzantine Commonwealth..”, p. A Study in the History of an Idea”, 224.

247 POLIS

38 La rândul său împăratul bizantin îi 40 Peter J.S. Duncan, „Russian respecta pe cei care îi recunoşteau Messianism: Third Rome, autoritatea. Un exemplu în acest sens Revolution, Communism and After”, îl avem la sfârşitul anului 1140, când Routledge, London and New York, trei cneji se luptau pentru hegemonie 2000. în Rusia. Iziaslav din Kiev (un nepot 41 David B.Miller, „The Velikie Minei al lui Vladimir Monomahul), unchiul Chetii and the Stepennaia Kniga of acestuia, Iuri Dolgoruki, din Suzdal’, Metropolitan Makarii and the origins şi vărul său, Vladimirko, din Galici. of Russian national consciousness”, Primul era aliat al Ungariei şi duşman Forschungen zur osteuropäischen al Bizanţului, ceilalţi doi susţineau Geschichte, XXVI (1979), pp. 263- Imperiul. Istoricul bizantin din acea 382. perioadă scria despre prinţul din 42 Stephen L.Baehr, “From history to Suzdal’ că este un aliat (symmona- national myth: Translatio imperil in chos) al împăratului, iar despre eighteenth-century Russia”, RR, cneazul din Galici că este un vasal XXXVII, No. 1 (January 1978), pp. (hypospondos) al acestuia, şi de aceea 1–13. sprijinul Imperiului trebuia să meargă 43 Henry R.Huttenbach, “The origins of către aliatul său, în acest caz, Iuri Russian imperialism”, in Tomas Dolgoruki. Pe de altă parte, Bizanţul Hunczak (ed.) Russian Imperialism îşi manifesta susţinere şi atunci când from Ivan the Great to the cnejii contribuiau şi financiar la Revolution, (New Brunswick, N.J., „problemele” Imperiului. În 1346, o 1974), pp. 26-30. parte din structura catedralei Sfânta 44 Emanuel Sarkisyanz, “Russian impe- Sofia, slăbită de cutremurele recente, rialism reconsidered”, în Hunczak s-a prăbuşit. Conducătorul de la (ed.) Russian Imperialism, pp. 51-52. Moscova a trimis o importantă sumă 45 Kerstin Rebecca Bouveng, “The role de bani pentru repararea clădirii. O of Messinanism in Contemporary altă sumă de bani a fost trimisă, în Russian Identity and State Craft”, 1398, pentru a ajuta Durham University (2010), pp 17-19. Constantinopolul, aflat la acea vreme 46 Storchak, V. M.,”Tema Rossiyskogo sub blocada turcilor. Cf. Dimitri Messianizma v Obshchestvenno- Obolenski, Un commonwealth Politicheskoi i Filosofskoi “ Mysli medieval: Bizanţul. Europa de Răsărit Rossii, (2003) RAGS. (500-1453), p. 254, 287. 47 Neumann, I. B,”Russia and the idea 39 Antoaneta Olteanu, „Miturile Rusiei of Europe : a study in identity and clasice”, Editura Paideia, Bucureşti, international relations”, London, p. 16. Routledge, 1996, pp. 8-9.

Bibliografie

BAEHR, S. L., The Paradise Myth in Stanford, Stanford University Press, Eighteenth-Century Russia, 1991.

248 România în Marele Război

BOUVENG, Kerstin, The role of Karpushchin (Moscow, 1982), p. Messinanism in Contemporary 238. Russian Identity and State Craft, MILLER, David B., “The Velikie Minei Durham University, 2010. Chetii and the Stepennaia Kniga of CAMOUS, Thierry, Orienturi şi Metropolitan Makarii and the origins occidenturi. 25 de secole de of Russian national consciousness”, războaie, traducere de Mira-Maria Forschungen zur osteuropäischen Cucinschi, Editura Cartier, Geschichte, XXVI (1979), pp. 263– Bucureşti, 2009. 382. CONSTANTIN, Ionuţ, Rusia, NEUMANN, I. B – “Russia and the idea paradigma euroasiatică, editura of Europe : a study in identity and TopForum, 2014. international relations”, London, DENNIS, George T. - „Defenders of the Routledge, 1996. Christian People: Holy War in OBOLENSKY, Dimitri, The Byzantine Byzantium”, în “The Crusades from Commonwealth. Eastern Europe the Perspective of Byzantium and 500-1453, Praeger Publishers, New the Muslim World”, editat de York-Washington, 1971. Angeliki E. Laiou şi Roy Parviz IDEM, Un commonwealth medieval: Mottahedeh, Dumbarton Oaks Bizanţul. Europa de Răsărit (500- Research Library and Collection, 1453), Editura Corint, Bucureşti, Washington D.C., 2001, p. 32. 2002. DUNCAN, Peter J.S, “Russian OLTEANU, Antoaneta, Miturile Rusiei Messianism: Third Rome, clasice, editura Paideia, Bucureşti; Revolution, Communism and SARKISYANZ, Emanuel, “Russian After”, Routledge, London and New imperialism reconsidered”, în York, 2000. Hunczak (ed.) Russian Imperialism, EVDOKIMOV, Paul, Hristos în pp. 51-52. gândirea rusă, traducere de Pr. Ion SINITSYNA, Nina Tretii Rim: Istoki i Buga, Editura Symbol, Bucureşti, evoliutsiia russkoi srednevekovoi 2001. kontseptsii, Moscova, 1998. HUTTENBACH, Henry R. - “The origins of Russian imperialism”, in Articole în ziare şi reviste: Tomas Hunczak (ed.) Russian BAEHR, Stephen L., “From history to Imperialism from Ivan the Great to national myth: Translatio imperil in the Revolution, (New eighteenth-century Russia”, RR, Brunswick,N.J., 1974), pp. 26-30. XXXVII, No. 1 (January 1978), pp. IGNAT, Adrian , Cele trei Rome, editura 1-13. Universitară, Bucureşti, 2012. CHERNIAVSKY, Michael, „Holy LOTMAN, Iu. M. and Uspensky, B. A. , Russia: A Study in the History of an Otzvuki kontseptsii - ‘Moskva— Idea”, The American Historical tretii Rim’v ideologii Petra Pervogo Review, 63/3, 1958, pp. 617-637. (K probleme srednevekovoi traditsii IGNAT, Adrian, «„Cea de-a Treia v kul’ture barokko), ân Romă” – între utopie şi realitate», “Khudozjiestvennyi iazyk Revista Teologica, nr.3/2010, pp. srednevekov’ia”, ed. V. A. 81-102.

249 POLIS

GURAN, Petre, „A treia Romă: un mit STREMOOUKHOFF, Dimitri, Moscow medieval şi extensiile lui the Third Rome: sources of the contemporane”, Revista 22, doctrine, în Speculum, XXVIII, No. http://www.revista22.ro/a-treia-roma-un- 1 (January 1953), p. 85. mit-medieval-si-extensiile-lui- TOUMANOFF, Cyril, “Moscow the contemporane-29680.html . Third Rome: genesis and STORCHAK, V. M.. – “Tema significance of a politico-religious Rossiyskogo Messianizma v idea”, Catholic Historical Review, Obshchestvenno- Politicheskoi i XL, (1954-1955), p. 438. Filosofskoi” Mysli Rossii, (2003) RAGS.

250 România în Marele Război

Aśvamedha e Costituzione: il sacrificio rituale nel sultanismo politico contemporaneo

(Aśvamedha and Constitution: the ritual sacrifice in the contemporary Sultan politics)

Gianfranco LONGO

Abstract: The King’s body and the Constitution are different and same moments where the Asvamedha finds its power’s rules. This condition is described by Girard’s theory of violence too: we understand that the Constitution breck is a ritual sacrifice and in this sacrifice the contemporary politics becomes a new power without constitutional limits, without people and without State. The matter of Asvamedha is legal order yet and again the salvation of State in a world where politics is often only war and sacrifice of human genre.

Keywords: Aśvamedha, sacrifice, violence, Constitution, european politics, sultan, God, power, Lord, democracy, law, horse, Erdogan, State, King, body, rule.

La violenza istantanea, confortata su popoli, frenetici di democrazie dal sinistro potere di forza ipnotiche, importata, spasso in dimensioni politiche s’insidia simultanea, stratificata in cianotiche, voi, indugiando al pianto tra follia di di età obsolete, benché non spettri, compiute, digrignando Macbeth risa tra denti proseguendo allo scranno di stretti, deportata ordine per la sventagliata di lame umanità che vaneggia sovrana, e necrotiche, già rasoi che divorano sovranità e rei s’affilano in quel liquame, regno rinsaldano scettri, staffilano, da carcame, al cospetto di guerre sberciando urli lancinanti: piaghe convergendo, s’infilzano accanendo spasimi, a pozze di sangue attingendo (Longo, 2017).

251 POLIS

Si è voluto introdurre questo l’assassinio è solo immaginato, scuote contributo sull’antropologo francese a tal punto la mia struttura d’uomo, René Girard, scomparso il 4 novem- che la mia mente annaspa in con- bre 2015, rendendo concetti ed argo- getture, e niente è, se non quello che mentazioni come fossimo all’interno non è”, Macbeth, Atto I, scena 2).1 della sua stessa tematica, nella sua Il sacrificio dell’animale regale svolta teoretico-filosofica e antro- rivela la vulnerabilità in agguato, la pologica. Di qui l’introduzione del perpetua minaccia d’essere contributo mediante dei versi che, in disarcionati dal trono e perciò la apertura e successivamente, deli- latenza del pericolo s’immunizza neano ambiti della semantica girar- nella rappresentazione del rischio diana: introdurre e concludere questo sublimato in un rituale che vivifichi, saggio con dei versi vuol essere un da un lato, l’eventualità della caduta, apporto particolare all’antropologo, e, dall’altro lato, sacralizzi la stessa oltre che supporto per una ripresa sovranità in un avvertimento su diretta del suo messaggio. Profilare quanto potrà essere e che proprio inoltre brevi considerazioni su un nella sua condizione di evento sacrifico vedico, dettagliatamente possibile esorcizza la precarietà della decritto in un noto capitolo del condizione sovrana e la perdita del Śatapatha Brāhmaṇa (XIII) e dominio, quello smacco che viene rapportarlo all’attualità, metafori- vissuto in un lutto rituale trasferito camente intesa, nella quale s’inabissa sul simbolo della sovranità regale, il l’incoerenza politica e giuridica cavallo, e su quello della sovranità europea, s’incentra nella stessa politica, cioè la Costituzione dello metodologia di ricerca girardiana, Stato. enucleandola per renderle omaggio. È la Costituzione dello Stato Lo Yarjuveda dal capitolo XXII infatti che è messa in gioco, assaltata sino al XXV descrive cosa simbolizzi nei suoi fondamenti tanto d’aver e come si realizzi il sacrificio del inteso grazie a Kelsen, la necessità di cavallo, cioè l’Aśvamedha: il cavallo una sovranità iperordinata e pre- è il regno ed il re che ha lasciato disposta ad un controllo dei poteri andare il suo animale più caro (“Un costituiti e della loro divisione cavallo, un cavallo! Il mio regno per legittimata, appunto la giurisdizione un cavallo!”, Riccardo III, 5, scena costituzionale, quel controllo di costi- IV) ne attende il ritorno, quasi che tuzionalità, vera novità giuridico- quel suo cavallo incarni regalità e costituzionale del XX secolo, in- sovranità insieme, posizione di sfida dispensabile alla verifica delle leggi su territori, competizione attiva con rispetto al loro essere costituzio- sfidanti concreti della regalità e posta nalmente legittime, oltre che essere in palio per lo stesso destino della intrinsecamente legali. sovranità (Fa dire Shakespeare al suo Il legame re-popolo ricompare, Macbeth: “Il mio pensiero, dove pertanto, nel mimetico rapporto

252 România în Marele Război

Costituzione-popolo, dove il popolo stesso espugnando il sacrificio e aspira alla sovranità regale codifi- rendendolo iperordinato e metafori- catasi nella sovranità costituzionale camente immanente: il cavallo è il Re che rassicura, che affida, che certi- sfidante, ne detiene la corona, è la fica la sovranità popolare. In realtà sua sovranità, decapitata per essere accade che quel desiderio mimetico, fatta salva proprio mediante il fondamento della teoria girardiana di sacrificio. 2 interpretazione dell’ evento storico e Il sacro, d’altronde, non sarebbe politico, in questo caso costituitosi se non assumesse sembianze spettrali sull’asse dicotomico sovranità la violenza che impone il sacrificio e regale-sovranità popolare, si svolga espropria il mondo d’ogni male, in una prova di forza che rovina la scatenandolo sulla vittima: come sovranità, la de-costituzionalizza, accade a Re Lear, sacrificato alla perché ce ne si possa appropriare per demenza per riscattare la sovranità sfidarla, si direbbe, nell’ambito di dal suo indebolimento e per fare una ritrovata semantica: quella della salva la corona. corona del Re, in quanto è la corona Ma la corona è la costituzione che rassicura, affida, certifica la della sovranità popolare mediata da sovranità regale. una Costituzione giuridica, fonda- Il passaggio semantico-storico, mento di un rovesciamento mimetico quindi, si individua proprio tra testa e simbolico, sacrale e violento, decapitata del Re, l’usurpatore di sacrificale e metaforico: quello che sovranità popolare, e ricostituzione di attraversa la schmittiana Entscheidung un mito sovrano, metafora del über einen Ausnahmezustand, desiderio di ognuno di possedere la necessaria e continua perché la stessa sovranità, cioè la Costituzione dello sovranità non abdichi, stato d’ecce- Stato, in cui quella sovranità regale zione utile e urgente nel sultanismo trasmigra dal corpo-del-Re, simbo- contemporaneo nostrano, europeo e licamente inteso, alla sovranità non solo – basti pensare al Venezuela, popolare, per costituirsi infine come Turchia, Russia, Ungheria, e Italia in volontà popolare di decisione poli- particolar modo in questi ultimi tre tica, imitante la scelta giuridica dei anni – in maniera che la stessa poteri costituiti di produrre material- sovranità popolare resti metafo- mente le leggi, ispirarle, farle funzio- ricamente “abdicata”, immolata per nare, applicarle al caso concreto una salvezza collettiva di regalità (potere legislativo ed esecutivo), ed politica: tale sovranità è la infine, verificarne violazioni o Costituzione, fulcro del fondamento intrinseche illegittimità costituzionali giuridico del potere politico cui (potere giudiziario). ispirarsi, ma invidiata dal politico Nel doppio legame vedico, per- sultano nella sua legittimità e per tanto, costruito attorno al sacrificio questa ragione la Costituzione diviene del cavallo, il Re mette a rischio se un fondamento giuridico posto di

253 POLIS continuo sotto il rischio di una sua ri- nalizzato e giuridicamente positi- modellizzazione. vizzato, la Costituzione diverrà il Il Notstand infatti è quello spettro, luogo del passaggio e della legitti- quella demenza di Re Lear, opportu- mazione giuridica e politica di questa namente minacciato e innescato per nuova identificazione e rappresen- un recupero della sovranità mediante tazione – nel senso più incisivo il sacrificio della sovranità popolare e addirittura di Ausstellung – della dunque costituzionale, che è sempre sovranità, ma sarà anche oggetto di un ingombro: “l’interesse dello Stato – desiderio del sultano contemporaneo diceva Luigi XIV – deve marciare per che ne invidia l’efficacia tattica e ne primo”;3 in questo modo, senza un brama la legittimità strategica. Scom- controllo giuridico-costituzionalizzato parsa la figura del monarca assoluto, del politico, si produrrebbe la diretta la Costituzione riproduce il reggente conseguenza per cui gli stessi diritti incarnandolo in maniera nuova, individuali e le libertà fondamentali realizzando il legame di un’unica non si coniugherebbero affatto al sovranità, non sottomessa a leggi di perseguimento dell’attuazione dei natura, ma rimessa al diritto positivo principi costituzionali attraverso la ed alla possibilità di legiferare attra- legislazione ordinaria, compito questo verso di esso, proprio nel controllo di che deve essere assicurato primaria- costituzionalità delle leggi: la mente dal politico; piuttosto si legitti- Costituzione ha determinato, in effetti, merebbe una effettività monarchico- una sublimazione della violenza costituzionale, in cui: “Le roi politica dal momento in cui ha constitutionnel n’était qu’un président razionalizzato i rapporti di potere fra héréditaire et le président de la forze politiche attraverso il comando république est un roi constitutionnel del diritto. temporaire”,4 producendo tutto ciò il Il passaggio storico e semantico risultato di uno svigorimento dei che si ricava è rilevante: fino alla principi democratici tutelati e garantiti rivoluzione americana e a quella dal costituzionalismo di matrice francese, il referente politico si repubblicana. incarnava nel corpo-del-Re quale Tale fulcro democratico è lo espressione del principio universale di spettro, da un lato, e la prova della sua sovranità, cioè sino alla caduta del Re energia, dall’altro lato, del sultanismo bisognava “regnare”; dopo questo contemporaneo, caratterizzato da regno si realizzò la possibilità del uomini politici ricolmi di ogni possi- governo: la Costituzione venne ad bile vigore fisico e sfacciatamente essere emanata al fine di organizzare propugnatori ed esibizionisti di tali il governo dello Stato e della società. “qualità”. Ma non fu possibile sbarazzarsi d’un Se, dunque, l’esercizio delle colpo della violenza generata dallo libertà fondamentali (die scontro e dal conflitto, essa rimase Grundfreiheiten) potrà essere razio- piuttosto incatenata alla codificazione

254 România în Marele Război di un testo costituzionale e controllata un individuo gracile non dovesse dal comando giuridico, sebbene compiere l’Aśvamedha. Ci si può proprio quest’ultimo abbia permesso il ricollegare alla convinzione, che riconoscimento di un’effettività dei pervade una certa componente con- diritti soggettivi e delle libertà ina- temporanea di sultanismo politico, lienabili della persona: il sultanismo per il quale il sovrano debba essere poliico contemporaneo mina alla base innanzitutto potente e forte fisica- l’ordine costituzionale, che ritiene mente e in ciò giovane e verbalmente superfluo e ingombrante. Di qui il aggressivo e petulante. desiderio di imitarlo modificandolo La scorta che garantiva il costantemente.5 successo dell’impresa e coloro che Il rito dell’Aśvamedha, pertanto, naturalmente riuscivano a sopravvi- ricalca allegoricamente il sacrificio vere alla spedizione, sarebbero stati costituzionale mediante l’esercizio successivamente resi partecipi del estremo e infondato della modifica e potere regale che scaturiva dall’ese- del cambiamento costituzionali, che cuzione di un Aśvamedha. La si sostanzia in un sacrificio della seconda parte del rito si svolgeva nel sovranità. sacrificio: il cavallo infatti dopo Esso cadde in disuso soltanto essere stato legato ad un palo mentre dopo il VII secolo d.C. ed ebbe quindici altri animali erano legati a comunque una lunga tradizione parti del corpo dello stesso cavallo, nell’India regale, comprendendo due veniva ucciso da un coltello d’oro, in momenti fondamentali: il primo, di quanto l’oro era il simbolo della preparazione, consisteva in una sfida regalità. Per gli altri animali invece si militare. Dopo aver prescelto un usava per alcuni un coltello di rame, cavallo, questo veniva lasciato libero che simboleggiava tutti coloro che nella direzione dei territori non avevano scortato il cavallo e al tempo ancora conquistati e poteva vagare stesso l’aristocrazia minore, per i per un anno, opportunamente scortato restanti animali un coltello di ferro, da cento principi, figli legittimi, da simbolo del popolo. cento figli di condottieri e di araldi, Tale ritualizzazione della vio- tutti armati secondo il proprio rango. lenza sovrana sul popolo, simbo- In tal modo il cavallo proponeva licamente identificato nel cavallo, l’opportunità di competere con altri riportato nel Rgveda (I,162 e I,163), sovrani: nel caso in cui la scorta fosse come pure nello Śatapatha Brāhmaṇa stata attaccata e sconfitta, il sovrano (XIII), poteva essere celebrato solo sfidante non avrebbe più potuto ed esclusivamente da un re. compiere il sacrificio e sarebbe stato Il rito di morte che rigenera e dà messo in evidente ridicolo; di qui forza al sovrano che lo compie, nella l’usanza, raccomandata pure da nostra trasmigrazione simbolica e alcuni testi sacri (Taittiriya- metaforica ci riporta ad una semantica brahamana, III 8. 9,4), secondo cui di celebrazione del sacrificio del

255 POLIS sapere giuridico-democratico, cioè la vendetta e la guerra quali risoluzione Costituzione, che perisce decapitato dei destini politici. Ma questo popolo dal sultanismo contemporaneo. Quella è disarmato, vulnerabile, possesso da testa senza più vita permette la parte di colui che lo utilizzerà sopravvivenza del Potere, il Potere appropriandosene: il sacrificio reale è esercita i suoi rituali di morte poiché esorcismo della caduta regale, il Re da essa si ispirano la vita politica e la acquisisce potenza e struttura tali da costituzione di un comando, cui tutti condurlo ad essere potere politico, obbediranno. Il nitrito del cavallo sultanismo contemporaneo che morente, martoriato dalla lama di un emerge nella rottura della coltello affilato, d’oro e regale, Costituzione ipocritamente fatta rappresenta la continua verifica storica passare per modifica costituzionale. dell’urlo mai udito di una democrazia L’Aśvamedha venne a dilaniata nel suo corpo: questa sincronizzarsi nella fertilità del potere, violenza si espande su generazioni politico ed economico-sociale, e intere di inermi, le calpesta, dunque nell’energia di colui che lo affidandole ad un futuro improbabile, deteneva. Già nelle nostre “quoti- comunque scippate del loro presente. diane” democrazie, specie in Europa e Il cavallo deriva la sua credibilità con particolare libido in Italia, l’uomo simbolica da fattori differenti: nell’in- forte al comando rappresenta duismo il simbolo del cavallo si sicurezza e desiderio, libido appunto, associa ad una potenza luminosa, di riorganizzare le sorti sfatte della benefica; la testa del cavallo società. Ne emerge un doppio “simboleggia la conoscenza” e la sua desiderio, mimetico girardiano, di particolare sacralità contempla un configurarsi nell’uomo al comando rinvio mitico: i musicisti divini, per esserne rassicurati e per ottenerne denominati asvamukha, hanno il benessere economico e sociale, quasi corpo di uomini e la testa di cavallo. che la forza dell’uomo al comando, Questa conoscenza è sapere del nevrotico di successo, come già ci spirituale, un sapere che permette di avvertì Pasolini6, fertilizzi, erotica- distinguere tra il corpo di materia e mente e politicamente,7 le stesse sorti l’anima spirituale. In tale descrizione individuali e poi collettive: l’elemento il cavallo diviene simbolo di dell’eros e del thanatos si coniuga gnoseologia mitica: la potenza visibilmente nel sultano politico benefica che nella religione induista è contemporaneo, dove la celebrazione il simbolo di divinità luminose, in del dono della vita e della ripresa particolare il sole, acquista un suo capricciosa della stressa vita, primo rilievo se immaginiamo la sua pervadono la coscienza collettiva radice simbolica collegata a quella di stregata da tale ipnosi dell’uomo solo, un popolo pacifico, dedito in grado di rischiare ben poco su se all’accrescimento del proprio Sapere e stesso: se infatti la cupidigia di dunque lontano dall’immaginare la possedere la Costituzione mutandone

256 România în Marele Război fini e fondamenti, non si risolve nel la banca che tiene tutto il sistema, e soddisfacimento erotico e cannibalico l’investimento di desiderio”.8 di fondarne un surrogato dell’origine, la pena prospettata è il ritorno In realtà lo svolgimento del all’esercizio cieco della forza bruta. doppio sentimento, conduttore di Ciò consente al sistema di azione angoscia rimossa mediante un politico contemporaneo, che subli- atteggiamento politico che rassicuri e mizza il sacrificio costituzionale certezza di un nuovo mondo cui si mediante la “certezza” di un patto promette di pro-sperare, si traduce in referendario, di ricattare la volontà veri e continui sultanati (sul a in popolare rilanciando, come a un arabo significa “forza”) che ritentano tavolo verde, sempre nuovo be- una riformulazione della Costituzione nessere, millantando un credito secondo fortuite ambizioni o prese di sovrano che si modella sulla riforma potere, edulcorate in mutamenti costituzionale in grado di rassicurare costituzionali che lasciano immaginare dall’indeterminato e promettere la salda la sovranità popolare e che invece risoluzione di esigenze percepite la surcodificano, mortificando il effettive all’interno della società presente per ridurre il futuro a un rinvio civile. Tale surcodificazione, così perenne di aspettative, sublimato in definita da Deleuze e Guattari, agisce paternalistiche consolazioni. Da nella circolazione politica quale flusso vedersi perciò incarnato nella sovranità di denaro in cui il desiderio dispotico popolare tout court, il cittadino è è dissimulato in patto costituzionale, e bonificato in un evanescente riscatto il sacrificio della sovranità popolare in da castighi e patimenti storici, lasciati prosperità sociale, civile, economica: risuonare ridondanti, che invero espugnano la sua presenza politica e la “il credito bancario opera una sua possibilità di decidere.9 demonetizzazione o Così si compie l’Aśvamedha dematerializzazione della moneta, e costituzionale: si taglia la testa alla poggia sulla circolazione delle tratte sovranità per impadronirsi dei destini invece che su quella del denaro, collettivi, impersonandoli e utilizzan- attraversa un circuito particolare ove doli a propri scopi, al fine di nar- assume e perde il suo valore di cotizzare aspirazioni e tutele di libertà strumento di scambio, e ove le civili, custodia dei diritti individuali, condizioni del flusso implicano quelle rinchiusi in inutili testi didattici. del riflusso, conferendo al debito In tale condizione si attua il infinito la sua forma capitalistica; fondamento del sultanismo contempo- (…). Se è vero che è nella sua essenza raneo, sorta di teismo politico, in cui capitale filiativo industriale, non la conduzione della collettività, in funziona che attraverso la sua alleanza senso giuridico del popolo, verso la con il capitale commerciale e privazione del suo diritto costitu- finanziario. In un certo qual modo, è zionale esclusivo di sovranità per la

257 POLIS riduzione alla servitù di un tempo D’altronde le caratteristiche del futuro cui si è giurata fedeltà, rinne- sultanismo contemporaneo ricalcano gando la sovranità popolare, di vecchie e note procedure di risoluzione di ogni problematica, per- sospensione delle libertà e dei diritti cepita come urgente, viene mime- individuali, basti pensare alle citate tizzata in cambio di una premessa: pretese di Maduro in Venezuela e di quella della sospensione del presente Erdogan in Turchia, o anche in Italia che individua nella Costituzione il “emotivamente sospesa” per molti fardello della vittima di cui liberarsi mesi ultimamente, quasi che il destino per de-codificare un tempo futuro, dello Stato fosse a scadenza, una spergiurato dal politico pieno di ogni celiniana morte a credito, destino realizzazione, rimosso dall’angoscia legato al delirio di un referendum delle incertezze e dalla delusione delle costituzionale di autolegittimazione aspettative (die Entäuschung der politica e partitica del suo energico e Erwartungen). vigoroso propulsore. Tuttavia, senza l’innesto del Si avverte invero, da tutto ciò, meccanismo di una latenza propulsiva dall’ostinato esibizionismo contempo- di morte sociale che rende l’esercizio raneo, tradottosi in libido del privilegiato della violenza mezzo per mutamento costituzionale, l’utilità a lo svolgimento totalitario del potere, reagire a disattese aspettative della non si concretano le ambizioni sulta- volontà popolare, rinviandole strate- niste: de-sacralizzando la vittima – gicamente ad un livello più come in Turchia con il referendum “garantito”, ma infine irrimediabil- costituzionale del 16 aprile 2017, mente perduto, cioè, secondo un come in Venezuela con una riforma lessico politico nostrano, “livello costituzionale paradossale, essendo rottamato”, in una strinata lacerazione rottura dell’ordine costituzionale giu- dei diritti individuali e delle libertà ridico e democratico – cioè privando fondamentali, salvaguardati dall’inte- di minaccia sospensiva il potere resse paradossale e gattopardesco di esecutivo e rovesciando invece sulla mutare il più possibile per garantire sovranità popolare il circuito della violenza, codificata nell’effettiva meno tutele giuridiche e salvaguardie sospensione dei diritti individuali e politiche possibili, nel seno di un delle libertà fondamentali, la stessa avverabile rinviato, e mai perseguito Costituzione è vittima sacrificale, concretamente. decollata della sua sovranità:10 il Affiorano in tal modo guide fondamento della sovranità popolare, politiche (da Erdogan a Renzi, da quale requisito di esistenza della Maduro, Orban, allo stesso Putin) che norma costituzionale stessa, cioè la desiderano essere e divenire validità kelseniana, e la possibilità di Costituzione, seguendo l’ingenerarsi produzione di suoi effetti concreti, la frenetico e dionisiaco di una libido sua efficacia, perde totalmente ragion mimetica. Non avendo però reali d’essere. capacità di attuazione costituzionali, i

258 România în Marele Război

Führer contemporanei considerano “Il creditore infinito, il credito infinito solo un “ferrovecchio” la Costitu- ha sostituito i blocchi di debito mobili e zione, volendo mutarla secondo finiti. C’è sempre un monoteismo esigenze personali ed esperienze di all’orizzonte del dispotismo: il debito necessità elettorale. In questo il diventa debito d’esistenza, debito dell’esistenza dei soggetti stessi”. politico di matrice sultanista blocca la Costituzione, la priva della sua stessa Ma tale debito d’esistenza ricorre ragion d’essere, ne soppianta la sovra- tra economia e oltraggio ai diritti, nità, di cui s’impossessa, mimeti- quasi che la modifica costituzionale camente sostituendosi al popolo stia proprio ad indicare un modello di stesso, facendosene “erede” assoluto strategia politica volta a delineare delle sue aspirazioni e interpretandole possibile tutto ciò che si prospetta a suo modo convenienti, per deciderne realizzabile, a patto però di intervenire sorti e destini, lasciando presagire il sulla Costituzione per mutarne fini e passato e il presente come carcasse tutele, attuandosi un ricatto giuridico ingombranti di cui liberarsi al più che sospende la sovranità popolare. È presto per l’approdo ad un futuro questo il modello del sultanismo sicuramente nuovo, ma solo contemporaneo, vera sola meta- eventualmente diverso e, comunque, morfosi innestatasi sulle democrazie ignoto. classiche: Se con l’Unione Europea si è sempre più assistito ad una precarietà Sgomento cuore a spartizione del delle sorti collettive attraverso la regno, monetarizzazione dell’uomo, la Re Lear è lembo di senno vocazione del sultanismo contem- sguaiato, sdegno poraneo non smentisce questa enfasi di vanità senile, sarcasmo lì a di risoluzione del tempo futuro in vituperare un’interruzione, apparentemente mo- osando inscenare la follia per mentanea, proprio della Costituzione, ingegno, e invece l’insania s’inerpica per che va rimossa, più che cambiata, sperperare perché si possa accedere, pretestu- su abietta corona, scelleratezza, osamente, al regno dei desideri così curiosare esauditi, essendo diritti e libertà tra gli anfratti di rovine cosa offra residui mnestici intollerabili per l’io lo scettro sovrano sultano, quel politico che nel a unguento di contegno regale e “rottamare” svolge un’emulazione del chi sia lo spettro sacrificio del sovrano, trasferendolo che ammaliando uomo, ne sulla sovranità popolare, sorpassata da oltraggi destino: una Costituzione sempre sotto scacco, ingratitudine familiare, reo di scabro dispetto, a-debito. Esattamente quanto Deleuze 11 per invidia da inettitudine, è Re e Guattari ci descrissero rispetto alle clandestino, instabilità economiche:

259 POLIS

ripicca infuria affinché smanie lo l’idea di “patto” o quella di “contratto spodestino, sociale”, assumesse legittimità di vaneggiando calunnie e ordinamento giuridico costituzionale spossatezza torturando per potersi enucleare, al tempo stesso, a cecità, per consumare vendetta, quale fenomeno politico a garanzia giurando sino all’empietà su trono e terra, dello stesso ordinamento. Ma di tutto nel ludibrio ciò il sultanismo contemporaneo, farneticando, perché popolo come lo stesso politico in senso 13 governando stretto, ha nutrito invidia resa in è, più che stravaganza, peccato di ambizione a farsi Costituzione, rifor- arbitrio, mandola e mutandola, costituendosi abiura di libertà, abisso di regio emanazione fisica della norma squilibrio (Longo, 2017) “personalizzando la Costituzione”. Peraltro nel momento in cui la Dopo la rivoluzione americana Costituzione fu posta, si risolse del 1776 e quella francese del 1789, l’oscillazione tra corpus ed aevum: tuttavia, il concetto di Costituzione nell’istante della caduta fisica del Re, assunse una specificità connotata a la Corona, cioè l’idea metagiuridica e realizzare al suo interno la garanzia metapolitica del principio di giuridica del nuovo Stato: rifondare, sovranità, ritrovò un nuovo spazio in cioè, il principio di sovranità che non cui potersi dichiarare, al fine di poter fosse più radicalizzato in un corpo concepire un ordine sociale ad un visibile ed umano, ma che fosse tempo razionale, coerente e fondato, transeunte e che raccogliesse le forze cioè legittimato14 tale da poter di quel corpo-del-Re in una proiezione affermare, proprio attraverso il diritto nuova per enunciati giuridici formali, positivo, l’idea di Stato e la sua stabili e stabiliti, in uno spazio politico attestazione politica e giuridica in un in cui il diritto positivo venisse a testo fondamentale. La Costituzione garantire e tutelare le libertà consolidò, quindi, questo doppio fondamentali, nella precisa esigenza, legame e questo desiderio mimetico però, e negli incontrovertibili effetto e di certezza dell’esserci dello Stato e conseguenza di una indispensabile di una ritrovata positivizzazione necessità di controllo che sfociasse giuridica della Corona, la quale non quale indirizzo di impulso per l’azione appartenendo più al Corpo-del-Re, né del politico, politico finalmente non nel senso soggettivo né in quello più spregiudicato, assoluto e legibus 12 simbolico, si radicalizzò all’interno solutus . del testo costituzionale, quale ripro- In questo modo la Costituzione posizione del principio di sovranità. realizzò lo spazio al cui interno la In tale ambito la giustizia sovranità potesse ricomporsi assu- costituzionale si traduce nel legame mendo forma nuova e diversa, una finale che salda la Grundnorm kelse- forma nella quale lo Stato, attraverso niana alla possibilità della Costitu-

260 România în Marele Război zione di essere una decisione politica dica, infatti, sostiene Mortati, la che risolva uno stato d’eccezione: sovranità si pone in essere come l’elemento del Dasein del sistema effettività ed essenzialità di un’effi- giuridico costituzionale, il fattore di cacia giuridica.16 Strettamente conse- esistenza della legittimità della norma guente risulta essere il fatto del perché conforme al dettato costitu- problema della “spettanza della zionale (die Verfassungsmäßigkeit), sovranità”, questione che riguarda si coniuga alla qualità del Sollen del l’individuazione del settore orga- sistema politico (die politische nizzativo dello Stato da effettuare Entscheidung), decisione cioè per sulla base dei principi costituzionali: un’attuazione giuridica di obiettivi e quindi la sovranità, che la costituzionali, decisione che risolve Costituzione italiana al suo art. 1 uno stato d’eccezione, sintesi di affida al popolo, è una qualità a- garanzia e tutela dei diritti umani, priori che spetta alla stessa Costitu- delle libertà civili e dei diritti zione, la quale è immediatamente in fondamentali della persona. Proprio grado di poter garantire l’effettività e la dichiarazione di indipendenza del l’efficacia dell’esercizio della 1776 e la dichiarazione dei diritti sovranità popolare. dell’uomo e del cittadino del 1789, Lo Stato si delinea nella sua pongono appunto in rilievo come i dimensione di proiezione di deci- diritti naturali si trasfondano in diritti sione politica soltanto quando sia fondamentali che sono tali perché assicurata la condizione giuridica che sanciti in un processo politico che è la Costituzione, intesa come definizione di unità del sistema Grundnorm kelseniana, fonda: posi- giuridico: lo Stato già da allora zionamento di fini che garantiscano e diviene Costituzione. tutelino gli interessi del popolo: è Dirà successivamente Costantino l’unità giuridica, insomma, che Mortati che “uno Stato non ha assicura la certezza della operatività Costituzione, ma è Costituzione”. 15 del politico. In effetti essendo il momento di Il silenzio di colui che ha formazione dello Stato, un momento riportato la vittoria nel sacrificio e che implica una situazione iniziale di sulla lotta si trasferisce sul vinto, incertezza, la sovranità si formalizza vittima di quel silenzio, prima quale elemento essenziale della rappresentazione dell’ipnosi colletti- Costituzione, tale da far apparire la va che la violenza percorre. Costituzione stessa come una sovra- Dopo tutto ciò, si erge il nità metagiuridica e metapolitica dominio: la sovranità controlla la sua nella sua funzione sostanziale di origine conflittuale e si stabilizza attribuire al territorio ed al popolo un nell’ordine giuridico-costituzionale contenuto sovrano. Ma è la che il sultanismo contemporaneo ha Costituzione che sancisce questa sottratto alla volontà popolare. Di qui condizione che è soprattutto giuri- ogni mutamento viene ricondotto alla

261 POLIS soglia di una sospensione dei diritti Dalla presenza di un atto individuali e delle libertà fonda- giuridico che riunisce le forze mentali, prestigio del politico che politiche e che stabilisce l’ordine dei tuona in un’eco ripetuta dalla caverna poteri costituiti, tutto allora sarà del partito. Qualunque simbologia possibile ed inevitabile, necessario ed sarà opportuna e lecita, tutto il vuoto utile. della storia si riempirà di un rinvio, Per ragioni di Stato. quello da cui sgorga la violenza, senza che nessuno l’avverta, ma che Spero davvero che non siate quotidianamente vive e pulsa. Pato- passati logia del politico quella di ridurre la nel mezzo delle ore che separano la notte da quegli anni linciati, democrazia ad un addomesticamento una folgore che scolora d’inverno elettorale e ad un addestramento e intermittente precipita: sparano propagandistico collettivizzati: al di sui giovani e su lavacro di là di ciò si stabilisce l’esigenza del racconti politico di resistere al tempo ed che avete appreso, loro già pronti all’oblio che questo produce, ma si a sterminare fonti di vita che stabilisce anche l’utilità del partito imparano affinché ogni ragione di Stato cosa sia la morte amputati a età di divenga la realtà di un corpo pace, costituente, illusorio, che si trascina per legami scissi falciati, quelle tracce narcotizzando la stessa volontà non rimettendole a voi, nel popolare. silenzio Ineluttabile sulla società, indeter- poi socchiusi tra invasi, minabile per il potere, la violenza articolando urla agisce ancor prima che sui corpi, da cui riaffiora pietra angolare, sull’interiorità, quell’interiorità buia incenso da cui muove, presente in ognuno e recidendo libertà, scandalo per consolidata nella razionalità della l’amore: storia che disgrega il destino umano. il vuoto vi scorta alla clemenza Dirà a tal proposito quale ideale per sedurla, s’alzano suppliche da latrine e conclusione teoretica e giuridica il lager; s’acclama filosofo portoghese José Gil: “La alla violenza, tra trincee, e la Città violenza originale è cancellata, il proclama consenso è nato, il diritto è auto- la via alla legge degli empi e così creato. Ormai, nel rumore assordante condurla delle norme dettate dallo Stato, sarà al pinnacolo della democrazia difficile udire il silenzio sottomesso, smorta, e tuttavia sempre più chiaro, che ha rauco lamento inverso, interno ad presieduto all’imperativo innocente e assorta senza appello della legge: se A è, B divinazione che sfronda candore e induce deve essere”.17

262 România în Marele Război

a censire diacronica versione d’un consumandosi la persecuzione collettivo all’abissale abominio: lì ritrovate, fatale, la ripudio, nascosto sin da falce del truce fondazione, effettivo regime di ritorta eresia, massacro espiatorio che ora stregoneria e insania traduce sacro che affannano reale, ingannando l’Uomo misconosciuto, taciuto suppletivo per simulacro (Longo 2017). lo sfatato mito di Reciprocità sacrificale,

Note

1 R. Girard, Shakespeare. Il teatro 7 G. Deleuze e F. Guattari, L’anti- dell’invidia, Adelphi, Milano 2012, Edipo, Einaudi, Torino 1975, p. 201. pp. 223 şi următoarele. 8 Ibidem, pp. 259-260. 2 Idem, Il capro espiatorio, Adelphi, 9 M.S. Barberi, „Vendetta e identità Milano, 1987, p. 183. Idem, europea: tra Dante e Malaparte”, in Menzogna romantica e verità Europea, 2, (2016), p. 13. romanzesca, Bompiani, Milano, 10 R. Girard, Il capro espiatorio, 2002, p. 12. Adelphi, Milano, 1987, pp. 199-203. 3 F. Hartung, „L’Etat c’est moi”, in 11 G. Deleuze e F. Guattari L’anti- Historische Zeitschrift, 169, (1949), Edipo, Einaudi, Torino, 1975, p. 222. p. 18 12 E.H, Kantorowicz, I due corpi del Re, 4 A.P. Batbie, Traité théorique et Einaudi, Torino, 1989, p. 7. pratique du droit public et 13 R. Girard, Shakespeare. Il teatro administratif, Recueil Sirey, Paris dell’invidia, Adelphi, Milano, 2012, 1885, p. 354. pp. 504-505. 5 M.S., Barberi, „La tentazione della 14 J. Gil, Costituzione, in “Enciclopedia catastrofe. Una riflessione teologico- Einaudi”, vol. IV, Torino,1978, p. 5. politica su Sottomissione di Michel 15 C. Mortati, Istituzioni di diritto Houellebecq”, in Lo Sguardo – pubblico, I, Cedam, Padova, 1975, p. Rivista di Filosofia, 21, II (2016), p. 68. 317. 16 Ibidem, p. 102 6 P. P., Pasolini., „Dialoghi con 17 J. Gil, Costituzione, in “Enciclopedia Pasolini”, in settimanale Vie Nuove, Einaudi”, vol. IV, Torino1978, pp. n. 42, 28 ottobre 1961. 23-24.

Bibliografie

BATBIE, A.P., Traité théorique et BARBERI, M.S., La tentazione della pratique du droit public et catastrofe. Una riflessione administratif, Recueil Sirey, Paris teologico-politica su Sottomissione 1885. di Michel Houellebecq, in Lo

263 POLIS

Sguardo – Rivista di Filosofia, 21, II HARTUNG F., „L’Etat c’est moi”, in (2016), p. 317. Historische Zeitschrift, 169, (1949). IDEM, „Vendetta e identità europea: tra HEYDENREICH K. A., Grundsätze des Dante e Malaparte”, in Europea, 2, natürlichen Staatsrechts und seiner (2016). Anwendung, Schwikert, Leipzig DELEUZE G. e GUATTARI F., L’anti- 1795. Edipo, Einaudi, Torino, 1975. KANTOROWICZ E. H., I due corpi del Gil J., Costituzione, in “Enciclopedia Re, Einaudi, Torino 1989. Einaudi”, Torino, 1978, vol. IV; LONGO G., Infatuazione. L’olocausto Girard R., La violenza e il sacro, della memoria europea, l’abiura Adelphi, Milano, 1981. della democrazia, Wip Edizioni, IDEM, Il capro espiatorio, Adelphi, Bari, 2018. Milano, 1987. MORTATI, C., Istituzioni di diritto IDEM, Menzogna romantica e verità pubblico, I, Cedam, Padova 1975. romanzesca, Bompiani, Milano, PASOLINI P. P., Dialoghi con Pasolini, 2002. in settimanale “Vie Nuove”, n. 42, IDEM, Shakespeare. Il teatro 28 ottobre 1961. dell’invidia, Adelphi, Milano, 2012.

264 România în Marele Război

ARHIVE

România în Primul Război Mondial. Însemnări

(Romania in the First World War. Records)

Ioana Cristea DRĂGULIN

Abstract: Romania entered the First World War in the summer of 1916 after two years of negotiations with the belligerent sides. In the second Crown Council, organized at the Cotroceni Palace in Bucharest, were reflected the two options of the Romanian political elites: Pro-Antanta, pro-Central Powers. In the documents introduced in this text are presented, according to the chronological method, testimonies of contemporaries which capture the most important events that took place between 1916-1918.

Keywords: Romania, the First World War, war, testimonies, political elites.

Intrarea României în Marele Greening Pantazzi surprinde război la 27 august 1916 era un atmosfera care a urmat declarării moment aşteptat. Aşa cum ne rela- stării de război în care grupuri de tează şi Vasile Th. Cancicov, atmo- studenţi intonau cântece patriotice iar sfera războiului şi tensiunea momen- Bucureştiul intra uşor, uşor, în atmo- tului plutea în aer, fiind menţinută şi sfera războiului odată cu primele sporită de către presă. Marea majo- bombardamente la care era supus, ritate a contemporanilor erau pierderile umane şi materiale înce- conştienţi de faptul că statul român pând să arate care este adevărata faţă va intra în război de partea Antantei: a războiului şi, mai ales, superio- „De câteva zile presa noastră război- nică alarmează publicul în mod ritatea aeriană a Germaniei în faţa neobişnuit; nu se mai scrie altceva României, fiind nevoie ca să vină decât că ruşii au pătruns deja în câteva escadrile din Franţa pilotate de Dobrogea, pe care o traversează francezi, pentru ca situaţia să se pentru a ataca Bulgaria.” echilibreze. Alte informaţii autorului ne prezintă impresiile celor care

265 POLIS luptau în Dobrogea la Turtucaia, Contele de Saint-Aulaire, cel unde lipsa de acţiune care friza care începând cu anul 1916 a devenit laşitatea armatei ţariste şi insuficienţa ambasadorul Franţei în România ne armamentului modern cu care se dezvăluie convorbirile pe care acesta confrunta armata română au provocat le-a avut cu generalul H.M. Berthelot o înfrângere ruşinoasă: „Un prieten despre vizita acestuia la Sankt- de-al lui B., trimis curier la Petersburg şi la Moghilev, reşedinţa comandantul de la Turtucaia, îmi Ţarului Nicolae al II-lea şi a Marelui spunea că ruşii nu făcuseră nimic Cartier General. Din destăinuirile pentrru a ţine frontul. Întăririle româ- acestuia observăm diferenţa netă de neşti, când au sosit, au trebuit să sape atitudine dintre ţar şi generalul tranşee sub o ploaie de gloanţe. Alekseev, şeful de stat major al Cuprinşi de panică, soldaţii noştri au armatei ruse. Dacă ţarul sfirmase că fugit spre Dunăre ca să se salveze.... Rusia va apăra România şi casa înfrângerea românilor la Turtucaia a regală română cu toate eforturile pe fost un măcel cumplit. Cum mă care putea să le deţină, generalul temeam, tunurile cu bătaie lungă ale Alekseev considera România doar un nemţilor i-au secerat pe bieţii noştri mijloc prin care Rusia putea şi soldaţi...una din întrebările pe care ai trebuia să fie apărată împotriva arma- noştri şi le pun este: „ De ce nu sunt telor Puterilor Centrale. Impresia şi tunurile noastre ca ale lor?” interlocutorului francez au fost con- Nicolae Iorga este cel care ne firmate la momentul în care s-a prezintă impresiile pe care le-a avut dovedit că trupele imperiale în loc să după o întâlnire cu liderul politic de lupte au fugit de pe câmpul de luptă, necontestat al României din acel iar intenţia Rusiei era aceea mai moment şi cel mai activ susţinător al degrabă să şubrezească situaţia ideii intrării în război de partea României, decât să o întărească: „Ea Antantei, Ionel Brătianu. Marele vede Bulgaria ca o punte spre visul istoric arată credinţa neţărmurită a ei, Constantinopolul, şi priveşte omului de stat liberal în decizia care România ca pe un obstacol”. a fost luată, şi cum, indiferent de G. Topîrceanu ne prezintă, cu veştile mai bune sau mai puţin bune abordarea pe care un desăvârşit om care îi parveneau de pe front acesta de cultură şi un poet minunat putea să rămânea un optimist, fiind ferm o aibă, ororile războiului, acesta fiind convins în sprijinul acordat de aliaţi înrolat în rândul trupelor armatei şi în tactica pe care armata română o române care au luptat la Turtucaia: „ adoptase: „Omul mândru şi rece avea Era primul foc de tun care răsuna pe o înfăţişare sigură care se potriveşte câmpiile Turtucăii, în noapte. El ne cu o astfel de stare de spirit. Nici o vestea că războiul adevărat începe. Şi întrebare, nici o îndoială. Niciodată desigur, în aceeaşi clipă, el a răsunat nu a părut mai stăpân: pe dânsul, pe la fel în sufletele celor câteva mii de Rege, pe noi toţi, pe soartă.” oameni cari, înfundaţi prin tranşee,

266 România în Marele Război

înconjurau cu şirul lor subţire orăşe- răniţii din armata română. În lul murdar, ghemuit ca un pui de paragraful prezentat reiese drama cadână pe malul Dunării”. familiei generalului Dragalina care Pia Alimăneştianu, sora lui tocmai murise în spitalul în care Ion.I.C. Brătianu, ne istoriseşte cum a Regina, în fiecare zi era prezentă fost ocupat Bucureştiul de către pentru alinarea durerilor răniţilor: armatele germane, condiţiile impuse „Am început la ora 8 să vizitez de ocupant, modalităţile prin care spitalele din Roman. Am ajuns la trei noua administraţie a oraşului înce- dintre ele. Prima dată la doamna puse procesul de germanizare şi Marţun, a doua vizită la doamna atmosfera sărbătorilor de Crăciun Capri, şi a treia la doamna General dintre 1916-1917, revolta care o Istrati. De acolo un drum lung prin cuprinse: „… colonelul de Kleve, mai multe sate spre Bacău (...) însărcinat cu intendenţa, punea cele Generalul Dragalina a murit în mai drastice condiţii oraşului, şi spitalul nostru şi a fost îngropat în anume: una pâine pe zi, 1/3 litru vin, absenţa mea. Nando şi Carol au mers cafea, ceai, orez, zahăr, untură şi câte la înmormântarea lui. Am stat pentru altele pentru 50.000 de soldaţi şi dări o perioadă cu fiul lui Dragalina, de un miliard. Guvernatorul cetăţii, amândoi ne-am plâns durerea, am generalul de Stolzenberg, ameninţa plâns destul de simplu, fără ruşine, pe domnul Emil Petrescu că, dacă nu marele om şi eu, am plâns şi plâns li se dă tot ce vor cere în 24 de ore, îl pentru că inimile noastre erau aşteaptă un glonte. insuportabil de triste. – O viaţă am, a răspuns dânsul Constantin Bacalbaşa cu liniştit. Ce voi putea da, voi da, ce nu, stilul său pitoresc de necontestat ne nu…(...) „Crăciunul nemţesc este prezintă impactul pe care intrarea astăzi sărbătorit de colonia statelor trupelor militare germane şi bulgare aliate cu ifos. Negăsind brazi în piaţă, l-a avut asupra oraşului: „ „Intrarea au pus să se taie 500 din Parcul Carol germanilor în Bucureşti se aseamănă şi au ameninţat că, de nu le vor cu intrarea unei haite de lupi flă- ajunge, nu vor cruţa nici celelalte mânzi. Cea dintâi mişcare a lor este grădini (...) Se schimbă numele să se repeadă asupra alimentelor hotelurilor în «Zum Kronprinz» şi (...)Toate mărfurile sunt ridicate, iar altele. Noi trebuie să le primim toate drept plată se dau bonuri de rechi- şi să le înghiţim. Am poftă uneori să ziţie. În câteva zile toate băcăniile se mă răzvrătesc, să le spun pe faţă ce golesc. Germanii sunt cei mai gândesc de ei… dar va veni şi ziua mâncăcioşi şi cei mai nesăturaţi aceea! Răbdare! […]” oameni ce am cunoscut (...) După Regina Maria ne prezintă în băcănii vine rândul birturilor. Casa Memoriile sale viaţa zilnică din Capşa este dată în pradă bulgarilor”. perioada războiului pe care a Ethel Marcel Fontaine ne petrecut-o în Moldova fiind alături de prezintă informaţii privind desfăşu-

267 POLIS rarea războiului, a lipsei de cola- cea din 1916: „Dar am văzut, în borare dintre ruşi şi români datorită primăvara lui 1917, minunea viziunilor diferite asupra spaţiului în minunilor, tânăra nostră oştire care trebuia să de desfăşoare refăcută şi înviată ca din morţi, operaţiunile, despre laşitatea de pe instruită şi încadrată de zvelţi ofiţeri front a armatei ţariste, fuga acestora francezi, armată cu scule noi şi de pe linia frontului şi a modului în ingenioase, aptă pentru victoriile care care trupele armatei române erau trebuiau să vină. Priveam la ea pe nevoie să facă manevre pentru a uliţa cea mare a Bacăului şi nu-mi putea ocupa posturile părăsite, despre venea a crede ochilor mei umeziţi acuzaţiile reciproce, despre eroismul (…) Şi mi-au plecat în război cei doi românilor de pe front şi cum aceştia fraţi de-ai mei, frumoşi şi zdraveni în situaţii net defavorabile atât din băieşi amândoi (…) au plecat armaţi punct de vedere al numărului cât şi a cu grenade care le explodau în mâini, dotării au reuşit să îi respingă pe într-o mobilizare totală, cu miliţieni germani de mai multe ori provo- şi glotaşi, adică cu părinţii celor apţi cându-le pierderi majore: „În general, să lupte valabil, armaţi, bieţii de ei, ruşii pun înfrângerea României pe cu puşti Peabody din Războiul seama incompetenţei, a laşităţii sau a Independenţei, echipaţi cu sumane şi trădării ofiţerilor români. La rândul opinci....” lor, aceştia îi acuză pe ruşi că nu le- Vasile Th. Cancicov ne prezintă au furnizat la timp întăririle promise în jurnalul situaţia disperată pe care şi, în pofida tratatelor, de a-i fi lăsat România a cunoscut-o spre sfârşitul să fie striviţi. (...) Toţi sunt gravi, verii din 1917, atunci când, după tăcuţi. Fără îndoială că amintirile scot marile victorii de la Mărăşti, la suprafaţă viziuni din prima parte a Mărăşeşti şi Oituz, defectările armatei campaniei, luptele în care cu puşti ruse şi schimbarea realităţilor politice foarte proaste, aproape lipsiţi de din Rusia au aruncat România în artilerie, trebuiau să facă faţă unul braţele disperării şi al deznădăjduirii: contra cinci sau zece, sub rafalele „ Bucovina evacuată de ruşi, necontenite ale obuzelor provenind România va avea trei graniţe de de la baterii care nu se temeau de nici apărat, deci trei fronturi de luptă. La o ripostă. Acum, după luni de zile de nord cel mai slab şi cel mai important trai liniştit în timpul cărora aproape deoarece Iaşiul e în dosul lui (...) pe că uitaseră de toate acestea, urmau să frontul de Vest în Carpaţi stăm reintre în foc, în zona unde bântuie binişor şi suntem în ofensivă la tot timpul suferinţa şi moartea, Negrileşti. La Sud probabil vom fi pândindu-şi prăzile”. atacaţi pe Siret cât de curând (…) „ Constantin Beldie, într-un Victoria finală e o nălucă ce nu se crâmpei de text prezintă atât de lucid vede în zare. Ajutorul aliaţilor din situaţia diferită a armatei române în Apus nu mai poate fi o realitate, campania din 1917 în comparaţie cu oricâtă bunăvoinţă ar fi. Curentul

268 România în Marele Război unei păci imediate va prinde mai 17, în fine, vine un răspuns al uşor. Pentru România războiul mai Armatei I, prin care se îndrumează departe nu mai poate fi o realitate, pentru mâine dimineaţă un atac oricâtă bunăvoinţă ar fi. Pentru general în acea regiune şi o eventuală România războiul mai departe nu are punere în libertate a trupelor noastre. nici un scop. (...) România şi-a dat O hotărâtă schimbare de atitudine la cuvântul (...) Pentru ce am luptat noi armata I. Se recunoaşte că situaţia a în acest război?” devenit primejdioasă la Corpul VIII Grupajul nostru se încheie cu rus şi la flancul stâng al Armatei a II- fragmente din Memoriile Mareşalului a, mărturisind, în fine, că Divizia 124 Alexandru Averescu care, surprinde s-a debandat fără ca să lupte şi că drama politică şi naţională a unui trupele noastre din Divizia 3 au oprit stat, naţiuni şi casă regală din lunile înaintarea inamicului.” august 1917 şi februarie 1918. Am Al doilea moment este din luna ales aceste două fragmente deoarece februarie 1918 şi reflectă momentele sunt relevante pentru două momente dure prin care eroii acelor momente ale istoriei Marelui Război. Primul le-au cunoscut şi riscul ca statul ro- dintre acestea este din august 1917 şi mân să dispară de pe harta geogra- ne relevă momentele eroice ale fică: „Consiliul de coroană. Am armatei române de pe frontul din expus situaţia şi am arătat că neizbu- Moldova, cu toate bâlbele, inconsec- tind a obţine o pace aşa cum speram, venţele şi lipsa de coordonare pe care era natural să consider acţiunea Marele Stat Major le-a cunoscut. actualului guvern încetată. Brătianu Eroismul soldatului român a condus este pentru reluarea rezistenţei. Take la depăşirea acestor probleme şi a Ionescu pentru retragere (…) După- câştigării luptelor de la Mărăşti, amiază am mers la Regină. Scenă de Mărăşeşti şi Oituz: „ Un an de la lacrimi, foarte neplăcută. La un declararea războiului. Greşelile moment dat, când am căutat să explic comise în timpul neutralităţii s-au că în desfăşurarea evenimentelor plătit enorm de scump. Pare că nu am mari, este câteodată nevoie a se primi terminat. La Armata I lucrurile se situaţiunile aşa cum sunt, oricât de încurcă din nou; la Divizia 124 rusă, grele ar fi ele, mi-a spus că în vinele frontul a fost rupt tocmai la punctul ei nu curge sânge de sclav. Am tăcut. în care acum zece zile am voit să iau M-am înclinat şi am ieşit!” ofensiva cu Divizia I pentru a restabili situaţia şi pentru a relua Concluzii Străoanii şi Panciu, dar mi s-a spus (la 4 VIII) că acea ofensivă ar fi fost Primul Război Mondial a repre- „inoportună şi inutilă”. A trebuit să zentat pentru istoria europeană un trimit acum două regimente: 2 moment de cotitură care a condus la vânători şi 18 infanterie pentru a opri izbucnirea celei mai mari conflagraţii pe inamic (…) În noaptea de 16 spre pe care umanitatea o cunoscuse până

269 POLIS atunci. România a fost un actor activ, Documente chiar dacă secundar, punându-şi în mâinile destinului şi al aliaţilor din Vasile Th. Cancicov, Jurnal din Antantă destinul statului. Lipsa de vremea ocupaţiei. Impresiuni şi păreri pregătire, pentru a duce un război personale din timpul războiului modern şi de durată, a armatei şi României. Jurnal zilnic, vol.I, 13 statului român a fost cauza principală august 1916-13 august 1917 a înfrângerilor suferite în anul 1916. „ Sâmbătă, 13 august, Sinaia Cu toate acestea, entitatea mare a pierderilor teritoriale şi umane au fost De câteva zile presa noastră influenţate decisiv de lipsa de războinică alarmează publicul în mod loialitate a trupelor militare a armatei neobişnuit; nu se mai scrie altceva ţariste, care, în prima fază nu au decât că ruşii au pătruns deja în ajuns pe front în timp util, iar după ce Dobrogea, pe care o traversează au ajuns le-au părăsit în mare parte în pentru a ataca Bulgaria. Oficiosul d- fugă la momentul ofensivei trupelor lui Marghiloman publică astăzi un Puterilor Centrale. Intervenţia arma- articol prin care anunţă că: „ Crima s- tei franceze, prin trimiterea unui corp a consumat, România intră în război expediţionar în Moldova condusă de împotriva Puterilor Centrale” (...) generalul Berthelot, a demonstrat că Toate ziarele anunţă cu litere groase: ceea ce a lipsit armatei române în Convocarea pentru mâine, duminică, vara şi toamna anului 1916 nu a fost la Bucureşti, a unui Consiliu de curajul ci mijloacele tehnice. Înar- Coroană. Presa intervenţionistă nu se marea şi pregătirea armatei în iarna mulţumeşte cu atât, ea comentează, anului 1916-1917 au avut ca rezultat ea chiar ştie ce va decide Consiliul de victoriile din vara anului 1917 şi Coroană” (p. 27). prelungirea războiului în România.

Revoluţiile din Rusia, părăsirea Greening Pantazzi, România în trupelor a frontului comun şi ulterior lumini şi umbre (1909-1919), Editura încheierea unei păci separate au Humanitas, Bucureşti, 2015 izolat armata română aruncându-i în braţele disperării pe actorii politici „August 1916 care au promovat participarea la acest război. Dar războiul are legile sale iar Declaraţia de război a fost făcută victoriile succesive ale armatelor la ora cinci în după-amiaza zilei de Antantei în vestul Europei a condus 27 august. La nouă am ieşit pe stradă la înfrângerea Puterilor Centrale să vedem demonstraţiile. În câteva deschizând astfel calea Marii Uniri. ore, de la patru şi până la căderea serii, felinarele stradale fuseseră vopsite în albastru, aşa că abia vedeai pe unde mergi, iar pe Calea Victoriei, în faţa Palatului, erau grupuri de

270 România în Marele Război studenţi care intonau cântece patrio- „Octombrie tice. Cum trotuarele erau foarte aglomerate, mulţimea mergea pe „Veştile de pe front sunt tot mai stradă, iar trăsurile nu mai puteau îngrijorătoare. Sute de răniţi umplu circula. Pe la miezul nopţii s-au tras spitalele, iar nemţii îşi concentrează clopotele bisericilor. Era semnalul de bombardamentele asupra gărilor şi alarmă ce anunţa un raid aerian. Nu împrejmuirilor lor. Mai multe case şi credeam că un zeppelin putea ajunge hoteluri au fost rechiziţionate pentru atât de repede deasupra oraşului. Am prizonierii germani. Însă nimeni nu ridicat puţin draperia, dar am auzit se îndoieşte că mulţi spioni sunt liberi numaidecât un fluier din stradă, şi lucrează de zor pentru inamicii avertismentul unui poliţist să stingem noştri. ... Românii n-au experienţă în luminile sau să tragem draperiile. lupta cu armamentul modern; nu pot fi Cinci minute mai târziu o explozie învinşi în confruntările corp la corp, puternică ne-a umplut casa de praf şi dar felul acesta de luptă, cu un inamic fum; prima bombă dărâmase colţul nevăzut, îi demoralizează. Un prieten casei de la trei curţi mai încolo. de-al lui B., trimis curier la coman- Auzeam răpăitul cartuşelor tunurilor dantul de la Turtucaia, îmi spunea că antiaeriene, ce ne cădeau ca grindina ruşii nu făcuseră nimic pentrru a ţine pe acoperiş. Cinci bombe au fost frontul. Întăririle româneşti, când au aruncate în acea noapte (p. 165)”. sosit, au trebuit să sape tranşee sub o ploaie de gloanţe. Cuprinşi de panică, Septembrie soldaţii noştri au fugit spre Dunăre ca să se salveze.... înfrângerea românilor „Veştile de pe front au fost la Turtucaia a fost un măcel cumplit. extraordinar de bune până acum. Cum mă temeam, tunurile cu bătaie Dacă e să dăm crezare comunicatelor lungă ale nemţilor i-au secerat pe oficiale, armata înaintează mai rapid bieţii noştri soldaţi...una din în Transilvania decât a făcut-o în întrebările pe care ai noştri şi le pun Bulgaria în 1913. (p.166). Zeppelinul este: „ De ce nu sunt şi tunurile (căci n-am auzit să vină mai multe noastre ca ale lor?”(p. 170). odată) este un vizitator mai puţin obişnuit decât avioanele Taube, care Nicolae Iorga, Orizonturile mele. O sosesc, în general, în grupuri de câte viaţă de om. Aşa cum a fost, ediţie şase dinspre Dunăre, adică din îngrijită, note şi comentarii de Valeriu Bulgaria. Atacurile de noapte îmi par Râpeanu şi Sanda Râpeanu, vol III, mai insuportabile decât cele din Editura Minerva, Bucureşti, 1981 timpul zilei, căci este groaznic să fii Intervenţia militară a României trezit din somn, să-i aduni pe toţi ai casei, cu copii cu tot înfăşuraţi în „ Mă văd în odaia lui Brătianu în pături” (p. 167). momentul când ştirile veneau de

pretutindeni, mai grele de cum i se

271 POLIS păreau meticulosului calculator, care Brătianu nu i-a plăcut. La ce ar credea că fiecare din cifrele sale e folosi, se gândea el, şi această intru- exactă şi socoteala perfect trasă. siune a literaturii, când lucrurile sunt Război de câteva luni, două, trei, căci aşa de bine puse la cale şi legate aşa pacea se apropie, şi ea ne va da de strâns? Ziarul s-a făcut de fapt. Şi executarea integrală a tratatului; sigu- nu l-a cetit nimeni, cu câtă credinţă şi ranţă în ce priveşte Bulgaria, ne- pricepere erau puse într-însul. La urmă, amestec al Germaniei. Lovitură nă- a consimţit să deie şi foii mele, pe care praznică, neştiută de nimeni, căci am făcut-o zilnică, suma ce-mi totul a fost pregătit aşa, încât la Viena trebuia pentru a cumpăra hârtia. să nu se afle decât după ce trupele Încolo, nu mai aveam nimic de române vor fi departe în Ardeal. vorbit. Ce sfat putea să deie superbul, Omul mândru şi rece avea o ajuns la capătul socotelilor sale, de la înfăţişare sigură care se potriveşte cu un biet profesor, de la un adversar o astfel de stare de spirit. Nici o politic despreţuit, cu care se plătise întrebare, nici o îndoială. Niciodată printr-o sărutare în momentul deci- nu a părut mai stăpân: pe dânsul, pe siv? Dar întâmplarea, care e uneori Rege, pe noi toţi, pe soartă. Aşa sunt extraordinar de inteligentă şi-şi are toţi aceia pentru care sufletul simpatiile şi antipatiile ei, m-a făcut omenesc, care scapă tuturor soco- şi de data aceasta să fiu martor pe telilor, e un element de care numai care Brătianu desigur că nu le-ar fi poeţii şi naivii pot să ţie samă. vrut cunoscute, mai ales dacă ar fi N-avea să îmi spuie nimic, decât, prevăzut ce era să să întâmple. O ceva mai târziu, să mă întrebe ce-mi chemare la telefon ne întrerupe. „Nu rezervam – evident în modestele e nimic, spune el îndată, bulgarii ne- mele puteri – în drama care stătea să au atacat la Turc-Smil. N-are se deschidă şi în care el vedea mai importanţă. E o simplă demonstraţie. mult o „afacere de Stat” decât un Ştiu eu înţelegerile mele. Şi apoi ei sacrificiu, un risc naţional. Cum, au acolo numai o brigadă, iar credincios prieteniilor sale, întru cît generalul Teodorescu o divizie”. el putea să le aibă în adevăr, domi- Peste un sfert de ceas, o nouă natorul României dăduse lui chemare. „Nu ţi-am spus? S-a făcut. Constantin Stere uniforma albastră de I-a răspins”. colonel-auditor, lui, celui care luptase Numai când o telegramă în limba din răsputeri ca să ne păstreze cu germană a căzut pe neaşteptate, între germanii şi contra Ţarului, a cărui ordinele cu privire la internaţii mână o sărutase totuşi, cu devoţiune, Centralilor – urâtă practică nouă la Constanţa, i-am răspuns: „ de introdusă de germanii însăşi – şi buna vreme ce pe Stere l-ai făcut colonel doamnă Brătianu a intervenit pentru eu trebuie să fiu cel puţin general”. femeile desperate din acel lagăr, iar M-am lăsat ceva mai ieften: de ce nu Brătianu, care declara că nu ştie acea s-ar face un ziar al frontului? Lui limbă, mi-a trecut-o mie ca să i-o

272 România în Marele Război traduc, şi ea nu era altceva decât decât ca să-mi spună pe un ton foarte declaraţia de război a Reichului, ca o neplăcut: Dacă românii ţin atât umbră trecu pe faţa omului celui de mult să vă aibă, noroc bun, dar sigur. Eu, omul celălalt, nesigur, mai ales faceţi-i să înţeleagă că veşnic nesigur, dureros nesigur şi în România nu se apără pe Carpaţi ci pe această clipă când, cum am scris-o se Siret>>, şi îmi arătă pe hartă, lovind ridica <>, m-am dus spre casă, Muntenia care trebuia evacuată şi departe, supt munte, chinuit de Moldova, care trebuia apărată, ca gândul ciocnirii de la Turc – Smil, în zonă protectoare a sudului Rusiei>>. care, <>, nu trebuia să fie Mai târziu, în lumina altor spuse decât o <<şiretenie>> a <> nostru Radoslov, preşedin- forme cu ele, am întrezărit primul tele de Consiliu bulgăresc – şi apoi, indiciu al unui plan secret de >>noi avem acolo o divizie, iar împărţire a României, megociat în bulgarii o singură brigadă>>”. plin război între statele – majore rus şi german. .... La sfârşitul lunii Contele de Saint-Aulaire, octombrie, trupele ruseşti concentrate Însemnările unui dipomat de altădată în în Moldova numărau 500.000 de România, 1916-1920, traducere din oameni. De acord cu generalul franceză de Ileana Sturdza, Editura Berthelot, statul-major român voia să Humanitas, Bucureşti, 2016. le atribuie rolul de rezerve generale

pentru înlocuirea trupelor româneşti „Generalul Berthelot îmi în punctele unde frontul devenea împărtăşi impresiile culese din Rusia vulnerabil din cauza stării de epui- în timpul diverselor sale contacte la zare a acestora. Dar statul – major Sankt-Petersburg şi la Moghilev, rus, pretextând că trupele româneşti reşedinţa Ţarului Nicolae al II-lea şi a care luptau eroic sungure nu erau Marelui Cartier General. ... În ceea ce sigure, a refuzat să intercaleze priveşte România, ţarul se exprimase unităţile pe un front pe care nu-l astfel: <>. (p.94)... În ceea ce-l pri- populată, subnutrită, devastată, mi- veşte pe generalul Alekseev, şeful de zeria şi foametea, din care ia naştere stat major al armatei ruse (...), el mi-a tifosul exantematic, făceau mai multe răpit orice iluzii dacă aş mai fi avut victime decât focul inamicului. În unele. Cam nepoliticos, mi-a spus la spitalele care refuzau să mai pri- revedere după câteva minute. Nu m-a mească lume lipsea totul în afară de invitat să stau jos şi nici nu m-a devotament. Lipseau lemnele, rufă- întrebat de Joffre şi de frontul ria, pansamentele, instrumentele francez. Nu mi-a vorbit de România

273 POLIS chirurgicale, lipseau anestezicele. care profită să înjunghie România pe Răniţii şi bolnavii le implorau pe la spate, să încerce să o sugrume sau infirmiere să pună capăt suferinţelor să o facă să piară de inaniţie. Ea vede lor, să-i ucidă. Urletele de durere Bulgaria ca o punte spre visul ei, acopereau gemetele murtibunzilor. Constantinopolul, şi priveşte Materialul sanitar expediat din România ca pe un obstacol” (p. 112). Franţa- neglijenţă sau sadism-, era reţinut tot de Rusia, care, după ce G. Topîrceanu, Amintiri din luptele dezlănţuise toate aceste suferinţe, nu de la Turtucaia. Memorii de război, preda leacurile furnizate de alţii. Editura Humanitas, Bucureşti, 2014. Acestea nu vor începe să sosească la Iaşi decât în trenuri însoţite de ofiţeri „Era primul foc de tun care francezi, detaşaţi de misiunea noastră răsuna pe câmpiile Turtucăii, în militară care, condamnată la inacti- noapte. El ne vestea că războiul vitate de statul-major rus va deveni adevărat începe. Şi desigur, în un fel de soră-şefă a acestui imens aceeaşi clipă, el a răsunat la fel în spital şi a acestei grădini a supli- sufletele celor câteva mii de oameni ciilor” (p. 106)... „Această mizerie şi cari, înfundaţi prin tranşee, încon- această pacoste contrastau cu jurau cu şirul lor subţire orăşelul opulenţa în care hălăduiau ruşii, din murdar, ghemuit ca un pui de cadână care foarte puţini mureau: ei nu se pe malul Dunării. Când am ieşit băteau, ceea ce îi imuniza aproape afară, o privelişte stranie ne încre- complet împotriva tifosului.... toată meni. Spre miazăzi, nu departe, două iarna anului 1917, tăvălugul rusesc s- incendii mari spărgeau întunericul în a revărsat pe străzile Iaşiului pentru a două locuri, cu reflexele lor uriaşe... îneca Moldova. Acest torent a dus cu Întrebăm la telefon: ni se răspunde sine mai multe armate cu un efectiv laconic că duşmanul a atacat înspre total de un milion de oameni. Nu-i Daidar. Ard două sate” (p.28).... În calific combatanţi pentru că s-au jos, în vale, satul, unde atâţia din cei retras pe linia Siretului fără a schiţa care pleacă şi-au petrecut copilăria, niciodată nici cea mai mică ofensivă au crescut şi-au iubit, satul cu ideile împotriva unui <> de cinci lui, cu casa părintească, cu amintirile, ori mai puţin numeros, dar care le cu datinile şi trecutul lui, rămâne în inspira mai multă simpatie decât urmă arzând, prăpădit pentru vecie... „aliatul” (p. 109) .... „Părăsirea Nemişcaţi stăm şi privim. Acope- Dobrogei fără să se tragă nici un foc, rişurile trosnesc, flăcările se înalţă de cu toate angajamentele solemne de a peste tot în voia lor şi valuri de fum o apăra, corespundea cu strategia se amestecă sus, spre cele dintâi stele. politică şi militară a Rusiei. <> persistă totuşi să trateze pe aude nici un glas, prin curţi nu se mai inamic ca pe un aliat şi pe aliata ca pe vede nici o mişcare. Focul singur îşi un inamic, să îmbrăţişeze Bulgaria mistuie prada în linişte. Într-un târziu,

274 România în Marele Război locotenentul se întoarce spre mine: - Victoriei, zilele cât fusese sechestrat Mare ticăloşie e războiul? ... şopteşte în casă până i s-a putut libera el, cu vocea sugrumată” (pp. 30-31). trecerea. Cei 5 ofiţeri au iscălit hârtia prin care asigurau averea şi cinstea Pia Alimăneştianu, Însemnări din cetăţenilor, dar pe de altă parte, cu timpul ocupaţiei germane, Bucureşti, toate aceste asigurări, colonelul de Imprimeriile Independenţa, 1929, pp. Kleve, însărcinat cu intendenţa, punea 6-21. cele mai drastice condiţii oraşului, şi anume: una pâine pe zi, 1/3 litru vin, „Iată cum s-a săvârşit intrarea cafea, ceai, orez, zahăr, untură şi câte trupelor germane imperiale în altele pentru 50.000 de soldaţi şi dări Bucureşti: aseară, la cartier, lângă de un miliard. Guvernatorul cetăţii, Cotroceni, a fost adus un ofiţer, ochii generalul de Stolzenberg, ameninţa pe legaţi, trimis ca intermediar de domnul Emil Petrescu că, dacă nu li se Mackensen să întrebe dacă se apără dă tot ce vor cere în 24 de ore, îl oraşul. S-a înapoiat cu răspunsul că aşteaptă un glonte. nu se apără, dar cerea să se garanteze – O viaţă am, a răspuns dânsul averea şi cinstea locuitorilor. Azi- liniştit. Ce voi putea da, voi da, ce nu, dimineaţă s-au dus întru întâmpinarea nu…” lor reprezentanţii ţărilor neutre, al Americii dl. Wopicka şi al Olandei, 28 noiembrie 1916 dl. Vredenburg, împreună cu prima- rul Capitalei, dl. Emil Petrescu. Au „De dimineaţă m-a deşteptat mers departe în direcţia Bragadiru, pe glasul ascuţit al unui vânzător de ga- unde credeau că înaintează trupele zete din stradă. Mi se părea că strigă vrăşmaşe, dar s-au întors singuri după nelipsitul de altădată: «Universul», o lungă aşteptare şi după ce «Dimineaţa», «Viitorul». Am revenit constataseră distrugerea podurilor de repede la realitate însă. Apăruse pri- pe Argeş. Peste puţin, a sosit vestea mul număr al «Gazetei Bucureştilor» intrării trupelor germane în Gara de pe o foaie, pe cealaltă foaie era Nord, apoi un automobil cu 5 ofiţeri a «Bukarester Tageblatt». Deşi luasem sosit la primărie. Printre ei era şi hotărârea să nu cumpăr ziarul şi să principele de Schaumburg – Lippe, nu-l citesc, am trimis îndată după el nepot al împăratului Wilhelm, fost şi l-am citit în întregime. Erau secretar de legaţiune la Bucureşti, la aproape numai proclamaţii şi ordine declararea războiului. Se vede că a de zi către soldaţi. Îi felicita pentru ţinut să revie în România ca bărbăţia ce au desfăşurat-o la învingător, spre a răzbuna umilinţa cucerirea celei mai puternice fortăreţe plecării sale. Mi-l amintesc privind române, fără a adăuga că această pe stradă, cu ceasurile din dosul fortăreaţă nu se apărase […].” grătarului de fier al împrejmuirii Legaţiunii germane din Calea

275 POLIS

4 decembrie 1916 mese în toate casele încartierate. Dl. Emil Petrescu, foarte abătut, a venit „Internările urmează şi azi – spre seară să ne vestească dizolvarea acelaşi procedeu cu toţii. Au fost duşi consiliului comunal. Cel nou este la comandatură vreo treizeci de alcătuit din: Victor Verzea, primar, bărbaţi, printre care şi Ion Pilat. Al. Darvari, J. Berindei, arhitect, Alegerea ostaticilor se face nu după Prager Dustmann, Paul Theodorescu, importanţă, ci după resentimente per- Oscar Niculescu. Se germanizează sonale, cele mai multe după denun- ţurile germanilor din ţară. De pildă: toate – prin biserici, mitropolitul a Vasile Derussi nu a voit să facă oprit de a se mai pomeni de numele cunoştinţa cu Bussche, arhitectul familiei regale. Calea Victoriei, unde Berindei, confundat cu ginerele lui am trecut să zăresc pe doctorul Emil Costinescu, a fost imediat elibe- Cantacuzino la fereastra din man- rat ce s-a văzut greşeala. De altmin- sardele hotelului Imperial, era teri era unul dintre cei ce se bucura înţesată cu străini şi soldaţi. Firmele mai mult de sosirea germanilor prăvăliilor au început să fie scrise înainte de ocupaţie. Aproape mai toţi jumătate pe româneşte, jumătate pe internaţii sunt din Partidul Liberal, nemţeşte. Se schimbă numele Conservatorii antantişti au fost hotelurilor în «Zum Kronprinz» şi cruţaţi, fiind susţinuţi de P.P. Carp şi altele. Noi trebuie să le primim toate de Al. Marghiloman […].” şi să le înghiţim. Am poftă uneori să mă răzvrătesc, să le spun pe faţă ce 8 decembrie 1916 gândesc de ei… dar va veni şi ziua

„Gazeta de azi aduce la cu- aceea! Răbdare! […]”. noştinţa publicului tot felul de măsuri Casa Regală – personale- Maria. drastice: electricitatea nu se poate Activitate literară- Memorii, Dos.nr. întrebuinţa decât un kilovat pe săptă- III/104, oct-nov. 2016. mână de persoană. Bineînţeles, ofi- ţerii găzduiţi pot arde cât poftesc. Joi, 9 noiembrie/24 octombrie Tramvaiele nu mai circulă pentru 1916 – în tren. români decât dimineaţa de la 7-8, de „ Am început la ora 8 să vizitez la 12-13, şi seara de la 17-18 şi spitalele din Roman. Am ajuns la trei numai linia ce duce spre gară […].” dintre ele. Prima dată la doamna Marţun, a doua vizită la doamna 12 decembrie 1916 Capri, şi a treia la doamna General Istrati. De acolo un drum lung prin „Crăciunul nemţesc este astăzi mai multe sate spre Bacău. Trupe sărbătorit de colonia statelor aliate cu ruseşti în cantoane, aproape doar ifos. Negăsind brazi în piaţă, au pus să trupe ruseşti. Foarte pitoresc. Unifor- se taie 500 din Parcul Carol şi au mele lor sunt pline de praf şi colorate ameninţat că, de nu le vor ajunge, nu de noroi completându-se/ameste- vor cruţa nici celelalte grădini. Chef şi

276 România în Marele Război cându-se complet cu drumurile, puternici asemenea unei fortăreţe, dealurile şi colibele. situată deasupra râului, totul foarte Am ajuns la Bacău, unde de părăsit şi dărăpănat. Am vizitat de asemenea am vizitat trei spitale. Am asemenea şi spitalul aranjat acolo în găsit peste tot răniţi foarte grav. La interiorul <>. unul dintre spitale era Isa Cserco şi Vineri 10 noiembrie/28 octom- soţul ei doctor. Pornind de la Bacău brie, 1916 – Buftea. spre Teţcani – o ţară foarte frumoasă Am ajuns aici la ora 8 dimineaţa. care şerpuieşte cotit în sus – sălbatică Nadya Barbo şi micuţa Georgia ne-au şi pitorească în deplină concordanţă întâmpinat în gară/staţie. Am luat-o cu trupele ruseşti care au fost de asemenea cu mine şi pe bătrâna comasate în toate satele. Îşi petrec Mimi pentru a avea un schimb. timpul prin preajma casei, gătindu-şi Revenirea la casă/ acasă nu a fost mâncarea, periindu-şi caii, curaţându- uşoară. (Barbo putea rămâne doar şi armele. Poartă şepci mari de câteva minute cu mine pentru că el astrahan şi bluze foarte scurte legate era Q.D.L.Cortay). Am simţit că cu o curea de piele. Au paltoane trebuie să încep vechea mea viaţă din groase de culoarea pământului nou – dar totul mă doare. Mi-am pus (culoarea pământului uscat), sunt în în gând să merg la spital. Trebuie să mare parte bine îmbrăcaţi şi par să încep din nou. Nu pot să mă închid în aibă casele îmbelşugate. mod egoist în durerea mea. Reve- În drumul nostru am întâlnit şi nirea acolo a fost foarte dificilă, urme de mari turme de vite. Ajun- orice/totul mă supără. Am găsit gând la Teţcani am oprit la casa aproape insuportabil să fac faţă mamei Marukăi şi am găsit-o locuită tuturor acelor feţe din nou. de ofiţeri de artilerie. M-au întâmpi- (Generalul Dragalina a murit în nat/salutat cu o uimitoare plăcere. A spitalul nostru şi a fost îngropat în fost un sentiment ciudat să mă aflu în absenţa mea. Nando şi Carol au mers casa din care Maruka vorbea atât de la înmormântarea lui.) Am stat pentru des cu mine. Am luat prânzul acolo, o perioadă cu fiul lui Dragalina, despachetând proviziile pe care le amândoi ne-am plâns durerea, am adusesem cu noi. Am pornit din nou plâns destul de simplu, fără ruşine, la drum imediat spre Comăneşti, marele om şi eu, am plâns şi plâns oprindu-ne la un spital din drum într- pentru că inimile noastre erau un loc mic. (Moineşti). La Comăneşti insuportabil de triste. Mi-am făcut l-am văzut pe Prezan şi echipa sa. rundele/turele peste tot în acelaşi Am avut o discuţie cu el, părea foarte vechi mod – dar ceva este schimbat încântat. De la Comaneşti am mers în mine, ceva ce niciodată niciodată spre Tîrgu Ocna. O situaţie foarte nu va mai fi la fel din nou. M-am pitorească, foarte rea şoseaua pe o întors aici pentru prânzul cu Nadoge porţiune de drum. Acolo o frumoasă şi Ileana, care arată încântător. Pe biserică veche înconjurată de pereţi drumul de întoarcere am avut o

277 POLIS discuţie cu Ballif care de asemenea sunt cei mai mâncăcioşi şi cei mai şi-a pierdut o dată un copil pe care îl nesăturaţi oameni ce am cunoscut. La iubea. Omul dur era emoţionat când ferestrele tuturor băcăniilor, vorbea despre acea durere – şi despre birturilor, bodegilor unde sunt expuse faptul că era atât de sărac încât nu a fructe, mezeluri, cărnuri, etc. soldaţii putut să facă pentru acel copil totul germani staţionează în grupuri, aşa cum ar fi făcut dacă ar fi fost privesc, comentează, îşi ling buzele. bogat. După băcănii vine rândul birturilor. Casa Capşa este dată în pradă Constantin Bacalbaşa, Capitala bulgarilor. sub ocupaţia duşmanului, Bucureşti, Casa Capşa a fost prădată 1921, pp. 44-215. definitiv. Mărfuri de mai multe sute de mii Germanii sunt înfometaţi de lei, băuturi de o calitate rară, specialităţi ce nu mai pot fi înlocuite „Intrarea germanilor în Bucureşti au fost luate, băute ori vândute pe se aseamănă cu intrarea unei haite de preţuri derizorii în oraş. Probabil că lupi flămânzi. Cea dintâi mişcare a proprietarul a putut ascunde oarecare lor este să se repeadă asupra alimen- cantităţi de sticle rare, dar partea cea telor. Căutările încep să dea rezultate mai mare a fost jefuită. însemnate. De pe urma denunţărilor Apoi a venit rândul birturilor. şi trădătorilor, cantităţi însemnate de Restaurantul Capşa a fost desfi- alimente ascunse ies la suprafaţă. inţat. Restaurantele Enescu, Andrei Unii băieţi din băcănia d-lui Demetrescu, Athénée Palace au fost Demetrescu-Militari denunţă că rechiziţionate pentru ofiţerime. Tot în stăpânul lor are un mare depozit de primele zile au fost rechiziţionate mărfuri ascunse într-o mare groapă cluburile: Regal, Tinerimei, Agricol, săpată în curte şi pavată pe deasupra. Sportiv, Automobil, Rezerviştii, Pen- Săpăturile descoperă câtimi mari de sionarii, Comercialul, Clubul liberal, zahăr, orez, macaroane etc., etc. Cu Clubul conservator. Pretutindeni s-au acest prilej se constată că, pe când înfiinţat cazinouri ofiţereşti ori locuitorii Capitalei duceau lipsă de soldăţeşti. toate, iar preţurile creşteau zilnic, unii Pe lângă încartiruirile pe scară negustori ascundeau mărfurile şi foarte întinsă, n-a rămas în Bucureşti făceau depozite pentru ca să poată o singură casă mare confortabilă care specula publicul. Din primele zile să nu fie ocupată. Casele celor aflaţi germanii se revarsă asupra tuturor în Moldova au fost ocupate şi foarte depozitelor de alimente şi asupra multe devastate. Celelalte au fost tuturor băcăniilor. Toate mărfurile ocupate, iar locatarii siliţi să se retra- sunt ridicate, iar drept plată se dau gă în câte una şi două odăi. […]”. bonuri de rechiziţie. În câteva zile toate băcăniile se golesc. Germanii

278 România în Marele Război

Ethel Marcel Fontaine, Jurnal de fuga ruşilor, nemţii au avansat până război. Misiune în România – la ea şi au ocupat-o. Nu mai aveau în noiembrie 1916-aprilie 1918, traducere faţa lor ca să-i oprească decât câteva de Micaela Ghiţescu, Editura grupuri de infanterişti români risipiţi Humanis, Bucureşti, 2016. pe teren fără acoperire şi câteva

cuiburi de mitraliere în mâinile unor „În general, ruşii pun înfrângerea oameni energici. După ce a suferit României pe seama incompetenţei, a pierderi importante în timpul asal- laşităţii sau a trădării ofiţerilor turilor succesive, inamicul convins că români. La rândul lor, aceştia îi acuză în faţa lui apărătorii erau numeroşi, pe ruşi că nu le-au furnizat la timp nu a îndrăznit să mai insiste. Or, întăririle promise şi, în pofida dincolo de aceşti încrâncenaţi, nu se tratatelor, de a-i fi lăsat să fie striviţi. mai afla nimeni în realitate. Drumul (...) Iată deci explicaţia colonelului spre Iaşi era deschis... A lăsat să-i (Paul Anghelescu n.aut): <>. Această devenit ai mei se îndreaptă spre neînţelegere dintre cele două ţări Dobrogea şi Oltenia capturate, de explică înfrângerea României” unde provin, la nevestele şi copii (pp.116-117). rămaşi acolo şi de la care nu mai au „În vale şi în paralel cu frontul se veşti de atâta timp. Îi voi revedea întinde o pădure dreptunghiulară vreodată? Asta se întreabă, cu sigu- lungă de circa un kilometru şi lată de ranţă, în clipa asta când pornesc din 200 de metri: este pădurea Răzoare, nou să înfrunte primejdiile. Gravitatea care a fost unul din punctele critice momentului le apasă pe suflete, ale bătăliei de săptămâna trecută. greutatea raniţei pe trupuri. Răsună un Repezindu-se într-un gol lăsat de

279 POLIS ordin: dintr-o dată se scoală cu toţii în amândoi, în afară de cel mai mare picioare, reînsufleţiţi. Un fluierat dintre noi toţi trei, <<învârtitul>> declanşează primul pas. Atunci, fără să vrea, dar şi fără să protesteze cerând ajutor Domnului, după ritul în el vreo coardă eroică. Au plecat secular, îşi fac de trei ori cruce, încet, armaţi cu grenade care le explodau în cu pioşenie. Cu această invocare mâini, într-o mobilizare totală, cu mută, în întunericul care se îndeseşte, miliţieni şi glotaşi, adică cu părinţii regimentul se pune încet în mişcare celor apţi să lupte valabil, armaţi, în timp ce în depărtare ţâşnesc bieţii de ei, cu puşti Peabody din primele stele albe ale rachetelor ce Războiul Independenţei, echipaţi cu înfloresc pe cer” (pp. 213-214). sumane şi opinci....” (p. 107).

Constantin Beldie, Caleidoscopul Vasile Th. Cancicov, Jurnal din unei jumătăţi de veac în Bucureşti vremea ocupaţiei. Impresiuni şi păreri (1900-1950) şi alte pagini memo- personale din timpul războiului rialistice, Editura Humanist, României. Jurnal zilnic, vol. I, 13 Bucureşti, 2014. august 1916-13 august 1917.

„Dar am văzut, în primăvara lui Sâmbătă, 22 iulie 1917 1917, minunea minunilor, tânăra nostră oştire refăcută şi înviată ca din „Bucovina evacuată de ruşi, morţi, instruită şi încadrată de zvelţi România va avea trei graniţe de ofiţeri francezi, armată cu scule noi şi apărat, deci trei fronturi de luptă. La ingenioase, aptă pentru victoriile care nord cel mai slab şi cel mai important trebuiau să vină. Priveam la ea pe deaorece Iaşiul e în dosul lui (...) pe uliţa cea mare a Bacăului şi nu-mi frontul de Vest în Carpaţi stăm binişor venea a crede ochilor mei umeziţi. .... şi suntem în ofensivă la Negrileşti. La Mă găsise războiul în redacţia Sud probabil vom fi atacaţi pe Siret cât elegantă a Noii Reviste Române din de curând. Nu numai că diferiţi ofiţeri Pasajul Român; în după amiaza zilei germani au scăpat vorba dar o vedem de 14 august 1916, ziua mobilizării, şi cu ochii. De câteva zile privesc de la cu un drac de bucovineancă frumoasă mine, cum înserează, încep a trece con- care dansa goală, abandonându-se, voiuri mari de automobile autoca- când şi când, braţelor mele, sau cu mioane, încărcate şi acoperite, pe capul plecat peste umărul meu, până Şoseaua Ploieşti (...) Cum ştim pe ne-au trezit, aiuriţi, ca dintr-un germani artişti în a pregăti ofensive şi coşmar cu lascivităţi, sunetul goar- lovituri de surprindere, ni se face inima nelor şi glasul ostăşeşc al crainicilor cât pumnul când ne gândim că Siretul e citind mulţimii de pe stradă declaraţia în mare parte apărat de putreziciunea noastră de război, primită cu un ce se cheamă încă <>. entuziasm de câteva ceasuri numai. (...) În momentul în care întrega Şi mi-au plecat în război cei doi fraţi România e pe pragul îngenunchierii şi de-ai mei, frumoşi şi zdraveni băieţi a cuceririi duşmanului, când ultima

280 România în Marele Război umbră de independenţă e pe cale să o fără garanţie, a mai lupta numai ca să pierdem, când o catastrofă financiară nu călcăm noi cuvântul dat e o şi economică se pecetluieşte prin pier- nebunie” (p. 346).. derea întregului nostru tezaur, e interesant de văzut ce simte şi ce face Mareşal Alexandru Averescu, Capitala ţării? Ea petrece. (...) Re- Notiţe zilnice din război, vol. II, 1916- vistele ce se joacă ridiculizează în 1918 (Războiul nostru), ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Eftimie aplauzele <> situa- Ardeleanu şi Adrian Pandea, Editura ţia României şi a celor ce încă apără Militară, Bucureşti, 1992. Moldova. E o ruşine!” (pp. 341-342). 15 VIII. Miercuri 26 iulie 2017 „Un an de la declararea războiului. Greşelile comise în timpul „Victoria finală e o nălucă ce nu neutralităţii s-au plătit enorm de se vede în zare. Ajutorul aliaţilor din scump. Pare că nu am terminat. La Apus nu mai poate fi o realitate, Armata I lucrurile se încurcă din nou; oricâtă bunăvoinţă ar fi. Curentul la Divizia 124 rusă, frontul a fost rupt unei păci imediate va prinde mai tocmai la punctul în care acum zece uşor. Pentru România războiul mai zile am voit să iau ofensiva cu Divizia departe nu mai poate fi o realitate, I pentru a restabili situaţia şi pentru a oricâtă bunăvoinţă ar fi. Pentru relua Străoanii şi Panciu, dar mi s-a România războiul mai departe nu are spus (la 4 VIII) că acea ofensivă ar fi nici un scop. (...) România şi-a dat fost „inoportună şi inutilă”. A trebuit cuvântul (...) Pentru ce am luptat noi să trimit acum două regimente: 2 în acest război? vânători şi 18 infanterie pentru a opri - Pentru Ardeal, pentru Banat, pe inamic. Când am întrebat acum pentru Bucovina. numai câteva zile Marele Cartier Am judecat cu toţii că pentru a le obţine nici un sacrificiu nu este prea General şi Armata I, dacă nu este mare, şi ne-am sacrificat Regatul. nevoie de Divizia 1 înapoia flancului Aliaţii ne-au garantat realizarea stâng al armatei, pentru a coopera idealului. Şi cum s-au ţinut de cu- eventual cu Armata I, mi s-a spus din vânt? Rusia imperialistă ne-a trădat; ambele părţi că nu, afirmându-se că Rusia revoluţionară a renunţat chiar s-ar fi luat deja măsurile normale la pentru ea la anexiuni. Nu mai vrea punctele de joncţiune. Am întrebat în nici Constantinopol, nu mai vrea nici acelaşi timp, dacă nu era acolo dezmembrarea Austriei, vrea pace. nevoie de artilerie, mi s-a răspuns că Mai putem aştepta de la Rusia să - şi nu; în fine, culmea! La întrebarea ţină cuvântul ce ne-a dat? (…) Şi mea dacă pot lua Divizia 1 spre a o dacă idealul acesta ni se închide, întrebuinţa în altă parte, mi s-a spus sacrificii România nu mai e justificat de Marele Cartier General hotărât că să facă. Nici un sacrificiu nu poate să da. Toate acestea dovedesc că nici fie prea mare dacă avem o garanţie; Armata 1 nici Marele Cartier General

281 POLIS nu şi-au dat socoteala de gravitatea natural să consider acţiunea situaţiei în această regiune şi nici nu actualului guvern încetată. Brătianu ştiau de ce inamic trebuie să ţie este pentru reluarea rezistenţei. Take socoteală.” (p. 166). Ionescu pentru retragere. Am arătat că nu-mi iau răspunderea nici uneia 16 VIII dintre aceste soluţiuni. Pe de altă „La armata I se agravează parte, propunătorii celor două situaţia. Semn de zăpăceală este că soluţiuni nu-şi iau răspunderea lor în comandantul ei dă un ordin Corpului mod exclusiv, ci vor să mă asocieze VIII rus, prin care trece Divizia 124 la ele, ba chiar să prezidez eu gu- rusească (fugită de pe front) sub ordinele Corpului II Armată român vernul. Am refuzat categoric. Mi se (?!) iar cele 5 batalioane ale Corpului cere ceva monstruos. Să prezidez şi II român, care s-au intercalat între să asum răspunderea unei soluţiuni, trupele Corpului VIII rus şi trupele care după adânca mea convingere ar Armatei I română, pentru a astupa un duce ţara la dezastru! S-a hotărât, în gol, le trece sub comanda acelui corp orice caz, că orice soluţiune s-ar de armată! (…) În noaptea de 16 spre adopta, actualul guvern trebuie să 17, în fine, vine un răspuns al rămână la cârmă. Nu s-a hotărât însă Armatei I, prin care se îndrumează care soluţie se va alege. De o impor- pentru mâine dimineaţă un atac tanţă deosebită este faptul că general în acea regiune şi o eventuală Brătianu a spus în cursul discuţiunilor punere în libertate a trupelor noastre. că poate ar fi bine ca Regele să O hotărâtă schimbare de atitudine la recurgă la oameni politici din teritoriul armata I. Se recunoaşte că situaţia a ocupat. După-amiază am mers la devenit primejdioasă la Corpul VIII Regină. Scenă de lacrimi, foarte ne- rus şi la flancul stâng al Armatei a II- plăcută. La un moment dat, când am a, mărturisind, în fine, că Divizia 124 căutat să explic că în desfăşurarea s-a debandat fără ca să lupte şi că evenimentelor mari, este câteodată trupele noastre din Divizia 3 au oprit nevoie a se primi situaţiunile aşa cum înaintarea inamicului” (p. 167). sunt, oricât de grele ar fi ele, mi-a spus

că în vinele ei nu curge sânge de 17 II. 2018 sclav. Am tăcut. M-am înclinat şi am „Consiliul de coroană. Am expus ieşit!” (p. 254). situaţia şi am arătat că neizbutind a obţine o pace aşa cum speram, era

Bibliografie

ALIMĂNEŞTIANU, Pia, Însemnări din AVERESCU, Alexandru, Mareşal Notiţe timpul ocupaţiei germane, zilnice din război, vol. II, 1916-1918 Bucureşti, Imprimeriile (Războiul nostru), ediţie îngrijită, Independenţa, 1929. studiu introductiv şi note de Eftimie

282 România în Marele Război

Ardeleanu şi Adrian Pandea, Editura războiului României. Jurnal zilnic, Militară, Bucureşti, 1992. vol. I, 13 august 1916-13 august BACALBAŞA, Constantin, Capitala sub 1917. ocupaţia duşmanului, Bucureşti, IORGA, Nicolae, Orizonturile mele. O 1921. viaţă de om. Aşa cum a fost, ediţie BELDIE, Constantin, Caleidoscopul unei îngrijită, note şi comentarii de jumătăţi de veac în Bucureşti (1900- Valeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu, 1950) şi alte pagini memorialistice, vol III, Editura Minerva, Bucureşti, Editura Humanist, Bucureşti, 2014; 1981. Casa Regală – personale – Maria. FONTAINE, Ethel Marcel, Jurnal de Activitate literară- Memorii, Dos.nr. război. Misiune în România – III/104, oct-nov. 2016. noiembrie 1916-aprilie 1918, Contele de Saint-Aulaire, Însemnările traducere de Micaela Ghiţescu, unui dipomat de altădată în Editura Humanis, Bucureşti, 2016. România, 1916-1920, traducere din PANTAZZI, Greening, România în franceză de Ileana Sturdza, Editura lumini şi umbre (1909-1919), Humanitas, Bucureşti, 2016. Editura Humanitas, Bucureşti, 2015; CANCICOV, Vasile Th., Jurnal din TOPÎRCEANU, G., Amintiri din luptele vremea ocupaţiei. Impresiuni şi de la Turtucaia. Memorii de război, păreri personale din timpul Editura Humanitas, Bucureşti, 2014.

283

România în Marele Război

Politica Instinctului Naţiunei

(A Nation’s Instinct Policy)

Radu GĂINĂ

Abstract: Nothing predicted or announced after the outbreak and during the Great war the unification of the territory between the Prut and the Nistru River, with the Kingdom of Roamania on 27 March 1918. Bessarabia seemed lost for the Romanian cause.The geopolitics of time required the Romanian state choose the alliance with Antanta, a group of forces that included Englands, France and Tsarist Empire, and as a consequence, Romania had to give up its claim to bring back the province abducted from the body of by this power in 1812. The issue sparked a lively debate in the Romanian society and the meeting of the Romanian Parliament in late 1915, during the debates on the Message of the Throne, in his speech Constantin Stere stated:”A nation can not live without an ideal.”At the same meeting, Take Ionescu replied to the main followers of the war against Russia, Constantin Stere and P.P. Carp. P.P. Carp argued that politics is a matter of morality an not of interest, and Take’s golden mouth, as the leaderof the democratic conservatives in Romania was called , said that at that time the”policy of the nation’s instinct” was imposed.Take Ionescu had a free thinking and had no anti-Russian phobias, and moreover, if he pragmatically balanced what could win the Romanian state from the alliance with Antanta, then it was clear that Romania had to enter the war alongside this grouping of forces, however, the same political person was no longer as easy as an attitude at the end of 1917, when his girlfriend Adela Cordescu was in Odessa, and this fact made him less intransigent with the actions of the Bolshevik troops an anarchists, which caused disorder an chaos in Socola - Iasi. P.P. Carp did not owe him, and, characterizing Take Ionescu’s personality, said that “as beauty does not justify all prostitution, talent does not justify all incarnations.”.

Keywords: Marele Război, Basarabia, unire, limba română, unionism.

Nimic nu preconiza şi anunţa martie 1918. Basarabia părea pierdu- după izbucnirea şi în timpul Marelui tă pentru cauza românească. Geopo- Război, unirea teritoriului dintre Prut litica vremii impunea statului român şi Nistru cu Regatul României, la 27 să aleagă alianţa cu Antanta, grupare

285 POLIS de forţe din care făceau parte Anglia, aceasta într-un mileniu. Chestiunea a Franţa, dar şi Imperiul ţarist, şi, pe stârnit o vie dezbatere în societatea cale de consecinţă, România trebuia românească şi la şedinţa să renunţe la pretenţia de a readuce în parlamentului român de la sfârşitul componenţa sa, provincia răpită din anului 1915, cu prilejul dezbaterilor trupul Moldovei de această putere, în la Mesajul Tronului, în discursul său, anul 1812. Nu se poate spune că, în Constantin Stere preciza: „Un popor anii premergători primului război nu poate trăi fără un ideal. Prin mondial, Bucureştiul neglijase idealul care rezervă toate aspiraţiile complet relaţia cu Basarabia. Primul care îl înalţă, el afirmă înainte de ministru Ion I.C. Brătianu, chiar toate chiar puterea lui vitală şi dreptul dăduse dovadă de o atenţie specială la o viaţă mai realistă şi mai largă în în legătură cu situaţia grea a societatea naţiunilor. Basarabia a fost românilor basarabeni, asupriţi de cedată ruşilor în baza tratatului din Rusia pentru orice act de rezistenţă, anul 1812, de la Bucureşti. Pînă în la deznaţionalizarea dură practicată în anul 1817 se mai preda în şcolile din această provincie de graniţă a Basarabia în limba română. După Imperiului rus. În România se această dată a fost interzisă limba retrăsese şi Constantin Stere, militant noastră şi în şcolile în care se învăţa al cauzei româneşti în Basarabia, cel în româneşte. Pentru simpla care, datorită activităţii narodniciste întrebuinţare a limbii române erai din tinereţe, ispăşise ani grei de ameninţat cu închisoare în Siberia!” surghiun în Siberia. După ce În acelaşi discurs, Stere a făcut o Constantin Stere a intrat în partidul adevărată profeţie, arătând că nădăj- liberal, Ion. I. C. Brătianu a sprijinit duia pentru copiii din acel moment cariera universitară pe care acesta şi- că, „vor vedea România Mare, a construit-o în România şi i-a întreagă, neştirbită… de la Nistru şi favorizat şi ascensiunea politică. În până la Tisa.” anii neutralităţii României, În aceeaşi şedinţă, Take Ionescu Constantin Stere îi argumenta lui I. I. dădea replica principalilor adepţi ai C. Brătianu că Ardealul n-a fost intrării în război împotriva Rusiei, îngenunchiat în o mie de ani de către Constantin Stere şi P.P. Carp. Acesta Ungaria şi că, transilvănenii au dez- din urmă invoca faptul că politica e o voltat o puternică mişcare naţională chestiune de morală şi nu de interes, care îi vor face să reziste cu succes la iar Tăkiţă gură de aur, cum era politica coercitivă a Budapestei şi a denumit liderul conservatorilor Vienei, în vreme ce, Basarabia este democraţi din România, spunea că în într-o situaţie tragică şi că, un secol şi acel moment istoric se impunea mai bine de stăpânire rusească au „politica instinctului naţiunei.” Take făcut mult mai mult rău pentru fiinţa Ionescu era liber în gîndire şi nu avea naţională, decât făcuseră ungurii şi fobii antiruseşti şi, mai mult decât ceilalţi stăpânitori ai Transivaniei cu atât, dacă se punea în balanţă în mod

286 România în Marele Război pragmatic ce putea câştiga statul deosebirea. Unele state, vor suferi român din alianţa cu Antanta, atunci consecinţele războiului, fără să-şi era clar ca România trebuia să intre poată spune cuvântul lor fiindcă şi-au în război alături de această grupare de păstrat ruginită în teacă sabia lor, forţe, însă, acelaşi om politic nu mai altele vor avea şi ele să sufere era tot aşa de lejer ca atitudine la consecinţele războiului, dar spunînd sfârşitul anului 1917, când iubita sa şi ele cuvîntul lor, fie cuvîntul de Adela Cordescu se afla la Odesa, iar învingător, fie cuvîntul de învins, acest fapt îl făcea să fie mai puţin care şi-a făcut datoria, care are drept intransigent cu acţiunile trupelor ruse la respectul învingătorului!... bolşevizate şi anarhizate, care pro- Domnilor ar fi şi un pericol de vocau dezordine şi haos la Socola - ordine materială. Se zice că în Iaşi. În calitate de viceprim-ministru vremuri ca acestea cînd mor oamenii al guvernului condus de Ion C. cu milioanele, cînd au înviat toate Brătianu, Take Ionescu s-a opus din virtuţile, cînd se scrie în litere de toate puterile acţiunii militare împo- sînge o epopee cum n-a mai fost, triva bandelor bolşevice, tremurând rolul omului de stat trebuie să fie cu pentru viaţa iubitei sale şi chiar şi-a totul realist, să nu ţie nici o socoteală dat demisia, în pofida faptului că de emoţii şi sentimente, ca şi cum regele Ferdinand l-a rugat să n-o viaţa s-ar compune numai din facă. Era un „prea mare omenesc în calcule, şi nu ar fi condusă mai mult el” şi, după ce generalul Constantin de pasiuni! Fie, domnilor? Şi pe tema Prezan i-a dezarmat pe bolşevici, calculelor ar fi o politică greşită, Take Ionescu căuta ruşinat un motiv fiindcă noi nu putem să ne mărim în de a reveni asupra deciziei sale. P.P dauna Austriei proprii, cadavru Carp nu i-a rămas dator şi, caracte- excelent de moştenit, ci în dauna rizând personalitatea lui Take Ungariei. Nouă nu ne este permis aci, Ionescu a afirmat despre acesta , „că cu toată ostilitatea, să nu recunoaştem aşa cum frumuseţea nu justifică toate în poporul unguresc o energie vitală, prostituţiunile, nici talentul nu o forţă patriotică şi o facilitate de justifică toate incarnaţiunile.” întorsătură cu desăvîrşire remar- cabilă... Domnilor deputaţi, mărirea Documente – Politica noastră nu se poate face decît pe Instinctului Naţiunei1 socoteala Ungariei, iar desfacerea Ungariei nu este un lucru aşa de D.Take Ionescu: - D-lor deputaţi, simplu. Ungurii au tradiţiuni în ţările aşa văd eu problema, dacă aşa sunt occidentale: ungurii au trecut drept evenimentele în mijlocul cărora trăim singurul popor cu instituţiuni liberale noi, - se poate vorbi de neutralitate? în oriental Europei, ungurii au şi azi Este stat în lume care nu va fi atins, unele legături, şi D-nul Diamandi, pe care nu va fi schimbat prin rezultatele care-l văd în faţa mea a avut de luptat acestui război? Nu, D-lor, dar iată

287 POLIS

în voiajul lui contra partidului ultimatum căruia dacă îi schimbi independent unguresc! cîteva vorbe, ni s-ar fi putut adresa Dl. G. Diamandi – Exact! nouă, dacă ar fi posibil, ca noi să ne Dl. Take Ionescu – Ungurii, D- întărim şi să creştem trecînd prin o lor, foarte uşor ar putea să spună: infamie; nu mă voi ocupa de aceasta! Dacă românii ar face politică de ( Aplauze din partea opoziţiei). Mă hienă învingătorilor oricare ar fi ei, ocup, Domnilor, de interese! Haide, noi putem servi de strajă contra fie, suntem în vremea intereselor, să Rusiei, dacă învinge Germania, stăm pe acest teren de interese. Ei precum tot aşa am putea fi strajă în bine, pentru mine, dacă m-aşi întreba, contra Germaniei dacă învinge Rusia. ce este mai bine de făcut, aş zice: Cel Şi s-ar putea să ni se mai găsească dintîi lucru de consultat e instinctual nouă românilor şi alte împrejurări pe neamului! S-a vorbit de stradă şi de care ni le-a adus istoria, cu care ar opinia public pervertită. Strada sunt putea să intrigheze în contra noastră cîteva sute de inşi care se preumblă, ca să facă să se creadă că nu se pot opinia public se poate perverti printr- bizui prea mult oamenii pe noi ca să o campanile abilă de cîteva luni, fim de strajă contra Germaniei cel instinctual neamului, însă din coliba puţin în cei 50 de ani de aci înainte. şăranului pînă în palatul bogatului, Nu insist, nu este nevoie! De aceea, asta nu este nici operă de opinie donmnilor nu rămîn decît două public pervertită, aceasta nu se politici. E politica instinctului cheamă nici stradă afară numai dacă naţional şi e politica susţinută aci de ai idea că România nu este ţară de D-nul P. Carp şi D.nul Stere! suveranitate naţională, ci că ea Domnilor, politica instinctului trebuie să intre pe calapodul ţărilor în naţional o voi examina în afară de cari un om poate să spună, că voinţa toate celelalte consideraţiuni. Nu mă lui este suprema lege!(Aplauze). voi ocupa de chestiunea dacă pot Instinctul nimeni nu-l poate românii, al căror titlu de nobleţe este tăgădui. El vorbeşte şi vorbeşte aşa că sunt popor latin, să se găsească în de limpede, încît noi am fost siliţi – şi contra tuturor latinilor care sunt acum o să explic şi aceasta – să ducem o în război. Nu mă voi întreba dacă pot altă politică oficială, n-am îndrăzni să români cari nu datoresc absolute o publicăm, a rămas un secret între nimic decît suferinţe statelor dublei cîţiva oameni(aplauze); nu a fost să calce pe suflet şi să dea al doilea supusă, fiindcă nu putea să fie supusă exemplu de ingratitudine! Acestea aprobărei naţiunei! Această politică sunt consideraţiuni sentimentale. Nu instinctivă nu este o ameţeală, o mă ocup nici de chestiunea dacă e greşală: Nu, D-lor ea este bazată pe posibil unui stat ca al nostru, să un fapt primordial ca şi dreptul la meargă cu sabia lui alături de cei cari viaţă. Fiecare popor are dreptul să au început războiul pentru strivirea trăiască viaţa lui, să şi-o trăiască Serbiei nemuritoare, prin acel întreagă, cu toţi ai lui, fiindcă numai

288 România în Marele Război aşa poate şi el să creeze o tăgăduiesc şi azi! Dar, domnilor, civilizaţiune a lui, care să intre în atunci un coleg al meu din govern cu armonia tuturor celorlalte civili- un cinism elegant îmi spunea; Ţi-au zaţiuni. Acest drept îl simte fiecare căzut două provincii ...: Şi-ai închipui popor, acest drept este dreptul că cucerim Bucovina şi Transilvania; primordial, dreptul esenţial, şi de nu s-a cucerit nimic! Fireşte lucrurile aceea poporul român a înţeles acestea ajunseseră şi la Pesta şi totdeauna, cîteodată poate incon- Banffy vrea să facă cunoştinţa ştient, altădată conştient, că de o mie ministrului căzut cari îndrăznise să de anio s-a pus o problem între el şi ajute mişcarea naţională. Cel dintâi unguri; or ungurii pînă în vîrful cuvît al ungurului a fost; N-ai să-mi Carpaţilor şi de acolo dominîndu-ne spui D-le Ionescu, că D-ta nu vrei să pe noi, opri noi aşezaţi în cetăţuia iei Transilvania! Eu i-am răspuns: Transilvaniei, şi de acolo dominînd lucrul acesta nu pot să-l spun, fiindcă Pusta Ungurească; altfel nu se dacă ţi l-aş spune ai crede că sau te poate!(Aplauze prelungite) mint sau că sunt un nemernic! Vreau, De o mie de ani aşa stă pro- însă ştiu că nu pot! Apoi la rândul blema, o mie de ani ea nu a dispărut meu i-am spus: Nici D-ta nu ai să-mi din conştiinţa noastră; dar fireşte, spui că nu vrei să ajungi la marea acei cari au avut conducerea statului, Neagră! Şi Banffy mi-a răspuns: au măsurat-o după puterile noastre! Vreau, dar nu pot! Şi am examinat Nu a fost un stat de Don Quisoţi, dar împreună dacă se putea găsi un nici un stat de înconştienţi; de la modus vivendi... dascălul de sta cu harta Daciei D-lor, în mijlocul acestor păreri Traiane... cu numărătoarea ţărilor cari sunt aproape ale tuturor, am auzit române stăpînite de alţii, pînă la omul două zile de-a rîndul dezvoltîndu-se o politic, toţi – chiar în ziua în care se altă politică;: ni s-a spus că misiunea iscălea un tratat care ne lega de principală a statului român nu este ca Austria – în sufletul lor sta scris cu să-şi vadă de întregirea neamului, să litere de foc, “Ardealul” şi unitatea se aşeze puternic, aşa ca să poată naţională. (Aplauze prelungite) rezista la toate greutăţile viitoare, ci Să nu vă închipuiţi Domnilor că menirea noastră e să împiedicăm deputaţi, că ungurii se îndoiesc cu orice preţ Rusia de a ajunge la despre aceasta. La 1896, în ianuarie marea deschisă. Dar, întîi domnilor, am avut o conversaţie cu baronul daţi-mi voie să constat o extra- Banffy, pe atunci prim ministru al ordinară contradicţie în acest limbaj Ungariei. Eu căzusem de la govern şi în care Rusia ni se înfăţişează în se pretindea că în guvernarea mea de acelaşi timp aşa de puternică încît la 1891 – pînă la 1895, fără ştirea nici un stat vecin cu dânsa nu va cabinetului – aş fi ajutat în ceva putea să trăiască liber şi aşa de slabă mişcarea naţională de peste Carpaţi. încît deşi aliată cu Englitera, Cu Am tăgăduit-o întotdeauna şi o Franţa, cu Italia, cu Japonia, ar putea

289 POLIS să fie nu numai culcată la pămînt, dar rolul nostrum de căpetenie este să fim gonită pînă la Moscova? Căci aşa ni strejarii, sentinel, care va opri pe se profeţeşte: După Basarabia, Rusia să meargă la mare? Ei bine, Ucraina cu cei 40 de milioane! Ei D- cum Rusia va încerca întotdeauna să lor, ne Rusia, nici aşa de puternică meargă la mare, rolul nostrum va fi cum îşi închipuiesc unii, nici aşa de să stăm vecinic la pândă, ca să slabă cum aceeaşi oameni o prezintă împiedicăm Rusia să-şi îndeplinească peste cîteva moment. Evident, Rusia visul ei secular, iar în timpul acesta este pentru noi un pericol; pentru trăiască Tisza şi ordonanţa lui orice stat mic, vecinătatea cu un stat Appony, fiindcă de aceasta nu ne-am mare este un pericol. Adică pentru putut ocupa!(aplauze prelungite) Belgia n-ar fi fost mai bine să nu fie Şi atunci a venit să ni se vecină cu Germania? Este cineva care povestească ce a spus un general rus, să tăgăduiască lucrul acesta? Chiar nainte de 1812, căci tratatul de la apostolii laşităţii, cari cred că Belgia Bucureşti de care se vorbea cu multă făcea mai bines ă se incline în faţa abilitate nu era cel de la 1913 ci cel invaziunei şi apoi să trimită nota de de la 1812, ca să spună că Rusia a încasat la banca Imperiului! (Aplauze înţeles să anexeze Valahia şi prelungite. Strigăte: Bravo!) Moldova. Dar bine, noi nu ştim de În ziua în care s-au deschis aceasta? Nu ştim că Rusia a voit să camerele din 1912, cînd am avut ne anexeze? Dar Austro-Ungaria nu conversaţia mea cu Daneff, i-am ne-a luat Oltenia? Nu ne-a luat spus: Puteţi să ne daţi puţin teritoriu Bucovina? Nu a voit să ne ia totul? ca să ne asigurăm accesul la mare, Dacă nu ne-a anexat la un moment căci aveţi asupra noastră un imens este că Polonia a fost împărţită. avantaj, voi nu sunteţi vecini nici cu Polonia aplătit şi pentru noi, aceasta a Austria, nici cu Rusia! Dar ce! Îşi împiedicat ca să nu fim şi noi anexaţi. allege cineva vecinii? Stă în puterea Dar ni s-a spus că un proprietar domnului Stere, dacă ar fi dictator al din Basarabia scria la 1820 altui României, ca să mute Rusia din propietar cum o să-şi aranjeze moşia vecinătatea României? Şi băgaţi de din Moldova. Ei şi? Ba s-a mai spus seamă pînă unde merge chestiunea: că Fanton, într-o zi a zis: ce păcat că Toate popoarele vor să ajungă la se găsesc români între slavii de sudf! mare! Noi ca să ne asigurăm mersul Dar eu nu spun: ce păcat că se găsesc la mare am cerut o bucată din ruşii alături de români!(Ilaritate, pământul Bulgariei şi mulţi spuneau aplauze) că n-am ştiut cât să cerem! Chestiune Dar a spus Casso că, cu atîta ne- deschisă la viitorul Congres, deschisă am ales noi, ruşii, în 18178, cu în urma purtărei Bulgarie (aplauze frontier de la 1812. Nu cunosc para- prelungite din partea minorităţii) şi graful din care s-a scos citaţia. Nu-mi unui popor ca cel rusesc trebuie să-i închipui să fi spus Casso că ar fi vrut opreşti vecinic accesul la mare? Şi ca Rusia să ia ceva din România. Ar

290 România în Marele Război fi fost o prostie să o zică. Era vorba noastră de suferinţele de la turci, probabil de a examina rezultatul suferinţe pe cari noi astăzi nu ni le războiului de la 1878, şi zicea aducem, aminte, dar toţi am apucat în probabil că toată lumea a cîştigat la copilăria noastră bătrâni, cari au 1878, iar Rusia a cîştigat numai două vorbit de urgia turcilor în şările lucruri: Basarabia de jos, cele trei noastre. Şi am plătit domnilor, este judeţe, şi ostilitatea Bulgariei, pe care adevărat, ţara dintre Prut şi Nistru a a creat-o! Dar au fost, domnilor, nouă plătit, pe cînd ceilalţi au avut numai invaziuni ruseşti în cursul istoriei în de cîştigat din această mişcare de România. Domnilor, eu cred că desrobire a popoarelor din Balcani. putem examina lucrurile în deplină Ne e scumpă Basarabia! Cum să libertate. Relaţiunile noastre cu Rusia nu ne fie scumpă o bucată de pămînt sunt mai complicate decît îşi ruptă din trupul nostru! Şi eu nu mă închipuieşte cineva, sau acei cari, gîndesc numai la cele trei judeţe, cele fireşte sunt turburaţi în judecata lor, mai puţin româneşti, ci la Basarabia şi prin faptul că s-au născut în întreagă, zic toată ţara dintre Prut şi Basarabia şi prin faptul că au petrecut Nistru, acea jumătate a Moldovei, pe opt ani din tinereţea lor, în Siberia. care am pierdut-o! Dar ruşii ne-au Eu sunt mai liber. Nu ştiu; dacă aşi fi luat Basarabia bătându-ne, pe cînd fost în Siberia, poate că m-ar fi orbit Austria ne-a luat Bucovina, nefăcînd suvenirul suferinţelor indurate, ca să nimic! (Aplause prelungite din partea nu văd interesul patriei mele. Se opoziţiei) Şi cînd compari cele două poate, dar n-am fost în Siberia! nedreptăţi, e cu neputinţă să atîrni (Aplauze îndelung prelungite) mai mult în partea care n-a făcut - Domnilor deputaţi, relaţiile decât să ne înghită, după cum şi la noastre cu Rusia, ziceam, sunt mai împărţirea Poloniei. Frederic I a complexe. După ce puterile occiden- supus-o, Rusia acceptat-o, nu cele tale au abandonat chestiunea trei batiste stricate de Maria Tereza cruciadei împotriva turcilor, ruşii au plîngînd, ca şi cum Polonia ar fi dus această cruciadă. Fireşte că au simţit vreun bine din cele trei batiste câştigat dintr-însa , nu mai încape stricate de Maria Tereza cu ocazia vorbă, dar n-au câştigat numai ei. Din înghiţirei. aceste războaie a ieşit neatîrnarea D.G. Diamandy: - Imi daţi voie o Greciei; din aceste a războaie a ieşit reflexie? Despre Maria Tereza se neatîrnarea Serbiei, fireşte cu sacri- spunea: „Elle pleurait toujours; mais ficii de-ale grecilor, fireşte cu elle en demandait d’avantage” sacrificii de-ale sârbilor; din aceste (Aplauze) războaie a ieşit şi neatîrnarea D.A.C. Cuza: -Întreruperea a fost Bulgariei, fără nici un sacrificiu din bună! (Rîsete) partea bulgarilor, de accea poate şi D. Take Ionescu: - Raporturile recunoştinţa lor e mai exemplară! dintre noi şi Rusia ştiţi cînd s-au Din aceste războaie a ieşit şi scăparea stricat? Ştiţi cînd s-a ivit în ţara

291 POLIS noastră un sentiment mare de gurile Dunărei, şi noi am rupţi de ostilitate faţă de ruşi? La începutul orice acces la mare, care ar fi fost secolului al XIX-lea! Şi dintr-o cauză starea României azi? Şi fiindcă mulţi foarte legitimă! Renaşterea noastră s- dintre tineri nu cunosc vorbele a făcut pe baza ideilor liberale, pe domnului Carp, daţi-mi voie să vi le cari le adusesem din Franţa suroră, citesc: „Să admitem însă că politica iar Rusia era jandarmul reacţiunei este o chestiune de interes nu de europene. De aci un conflict perma- morală, să admitem că îndată ce nent în cea mai mare parte a secolului putem obţine ceva, să nu ne uităm la al XIX-lea, între guvernarea rusească, jertfele ce facem, dar să vedem cari care susţinea pretutindeni reacţiunea sunt interesele ce satisfacem prin şi a susţinut-o până acolo încît a luarea Dobrogei? Ni s-a zis că restabilit pe Habsburgi la 18148 şi mergem la mare! În sprijinul acestei tendinţa noastră de renaştere naţio- idei aşi vrea să ştiu dacă Kistengea nală. Acele vremuri au trecut, are să fie pentru noi un debuşeu renaşterea noastră este definitivă, comercial? Credeţi dumneavoastră că jandarmi ai reacţiunei s-au făcut alţii; portul Kiustengea poate concura cu putem prin urmare să examinăm şi un port de la gura unui fluviu? rapoartele noastre cu Rusia cu (Marsilia, nantes, Bordeaux, Havre). aceeaşi şi libertate pe care o avem cu Arătaţi-mi un singur port care să fi ceilalţi; Dar domnilor, fobiile? Vreţi putut înflori la 30Km de gura unui să vă arăt o fobie antirusească pînă fluviu! Toate schelele cele mai mari unde poate să meargă? Nu e nimic ce din Europa, sunt la gura fluviilor, iar vă spunea domnul Stere, să arăt ce nu alături. Eu nu mă pot supune la la spunea domnul Carp la 1878. S-a hotărîrea Congresului de la Berlin în comis la 1878 o crimă din partea privinţa Dobrogei, pentru că luarea Rusiei şi eu cred că şi o greşeală din Dobrogei nu însemnează pentru mine partea noastră. Nu vreau să mă ocup altceva decât obligaţiunea de a fi în de greşeala din partea noastră, fiindcă perpetuitate în alianţă cu Rusia. Din nu vreau să readuc aci desbateri din toate aceste puncte de vedere eu sunt trecutul nostru politic, care fatal s-ar contra luărei Dobrogei. În ce priveşte complica şi cu aprecieri de partid şi Basarabia eu sunt de părere de a cu lupte între oameni. Dar domnul primi aceea ce nu putem opri!” Carp, când am luat Dobrogea, ştiţi Ei, domnilor, un popor, când este pînă unde mergea? Zicea; Fiindcă ni în faţa unei mari nedreptăţi sau face s-a luat Basarabia, pe care nu ne ca Belgia lui Albert, şi este strivit propunea să o apărăm cu armele, să apărîndu-se, sau face diplomaţie. Iar refuzăm Dobrogea, ca nu cumva să diplomaţie de felul acesta, ca să lase uităm ura contra ruşilor! Presupuneţi şi Basarabia şi să nu ia nici că l-ar fi ascultat parlamentul romîn, Dobrogea, daţi-mi voie să vă spun că, că România nu ar fi luat Dobrogea, este o diplomaţie de ultima catigorie, că s-at fi aşezat regatul bulgar la care nu poate să mă îndemne pe mine

292 România în Marele Război astăzi să-i ascult sfaturile pentru consecinţe trageţi? Că nu ar fi trebuit diplomaţia sa de-acum! (Aplauze făcută niciodată politică cu Austria? prelungite pe băncile minorităţii). Austria îşi vedea de treaba ei când Dar domnilor deputati, Rusia a vrut vrea să ne anexeze, Rusia asemenea să ne anexeze. Aşa e. Vreţi să ştiţi, de îşi vedea de treaba ei cînd vrea şi ea să la cineva mai important decât domnul ne anexeze; dar eu să-mi văd de treaba Stere, că Austria vrea să ne anexeze mea, cînd pot să trag din aceste şi de ce Austria are dreptate să ne evenimentze mondiale, puterea ca să anexeze. Să vă citesc de la Bismarck. fiu mai tare pe viitor, ca să mă opun la Este mai nou decît proprietarul rus de dorinţele altora! (Aplauze prelungite la 1820, care scria o scrisoare altui pe băncil opoziţiei) propietar din basarabia despre îm- Domnilor ni s-a mai adus aci şi părţirea unei moşii de nu ştiu unde. panslavismul. Credeam că după Iată ce spune Bismarck în memoriile exemplul celor petrecute în Bulgaria, lui. Era momentul în care Bismarck v-aţi vindecat de panslavism! Nu avusese să aleagă între o alianţă aveţi dumneavoastră siguranţa că în seculară, tradiţională cu Rusia şi ziua în care Serbia îşi va vedea alianţa cu Austria. Bismarck explica îndeplinită unitatea ei naţională se va foarte pe lung de ce el a preferat petrece şi acolo,- desigur, nu dovada alianţa cu Austria în politica bal- de nerecunoştinţă extraordinară pe canică? Prea ne-ar cere mult Austria, care a dat-o Bulgaria – dar setea de zice el, şi cu această ocayiune adugă: independenţă în conducerea politicei „Este lesne de înţeles că locuitorii din sale naţionale? Nu există un popor , bazinul Dunărei să poată avea nevoi care odată satisfăcut în năzuinţele lui, şi vederi cari să treacă dincolo de să nu aibă o dragoste de neatîrnarea hotarele actuale ale monarchiei sa, încît chiar de binefăcătorii săi să Austro-Ungare; construirea impe- nu-şi ţie drept şi sus steagul lui de riului german arată Austriei drumul independenţă! (Aplauze) pe care ar putea să împace interesele Domnul Nicolae Iorga: –Îmi daţi ei politice şi materiale cari există voie, eu am fost în Serbia după între frontiera orientală a naţiunei războiu. Acolo era încă atotputernic romîne şi Cattaro!” Va să zică ministrul rus care-i îndemnase pe domnilor, după Bismarck este sîrbi la luptă. Eu i-am întrebat în ceea legitimă năzuinţa locuitorilor din ce priveşte sentimentele lor faţă de bazinul Dunărei, adică a Austriei să- ruşi şi răspunsul unanim a fost; noi şi întindă hotarele până la cele toţi suntem sîrbi şi mergem alături cu orientale ale rasei româneşti, adică acei cari servesc interesele noastre! Nistru, şi că nu are decît să caute La sîrbi ideea panslavismului nu a modul cum s-a făcut imperiul fost în capul nimenui! german, în mijlcul de a reconcilia Domnul Take Ionescu: - lucrurile acestea şi de a ajunge la Domnilor ni s-au adus aci şi cuvintele acest rezultat. Din acestea ce lui Mihail Kopgălniceanu! Ei bine,

293 POLIS domnilor, în această Cameră trăiesc multe rţnduri; o văzusem în interview- mulţi. Eu sunt aci de 31 de ani – ul unui deputat de la galaţi, care este trăiesc mulţi tot aşa de vechi cari ştiu germanofil în acest moment. E în , că răposatul Kogălniceanu era unul dreptul lui: Toţi cari au această idee de dintre puţinii oameni politici care nu la ei, e dreptul lor! Mă întrebam de aprobase niciodată alianţa cu Puterile und a ieşi gluma aceasta? Căci ştiu şi Centrale. Dacă nu aspus-o la alţii, eu ce s-a petrece şi ce s-a petrecut, şi aceasta mie mi-a spus-o de mai multe ştiu că n-a fost niciodată vorba de aşa ori şi mi-a mai spus încă ceva: „ Vă ceva. Domnul Carp ne-a zis: „Mi-a închipuiţi voi că o să puteţi pune în spus regele Carol!” Domnilor nu ştiu executare tratatul acesta? Vă înşelaţi! dacă e bine să aducem pe regele carol Cînd va veni ceasul execuţiunei lui nu în desbaterile noastre Şi mie mi-a spus o să puteţi! Lăsaţi pe Kogălniceanu să regele carol multe, dar nu voi aduce doarmă liniştit. Omul care a făcut nici un cuvînt de-al regelui Carol aci. împropietărirea, omul care a făcut Voi spune că ştiu unele lucruri, dar nu secularizarea; omul care a ţinut voi spune că le ştiu de la regele carol. discursul de la împroprietărire, cel mai Ştiu că sunt dator să nu mă îndoiesc frumos care s-a pronunţat vreodată de de cuvîntul unui orator, care spune că un român; are dreptul să doarmă a auzit de la regele Carol. Dacă liniştit, fără să fie tîrît astăzi într-o domnul Carp nu ar fi adăugat şi discuţiune în care ni se cere să altceva aşi fi spus: a greşit regele renunţăm la idealul nostru naţional! carol; dar domnul Carp aspus aceasta (Aplauze prelungite) şi la alţii! Şi atunci domnilor, am Dar ni se spune domnilor: „Ruşii găsit pe un altul care nu face politică, vor lua strîmtorile! Dar de noi atîrnă al cărui cuvînt nu poate fi pus la cine va lua strîmtorile? Ce problemă îndoială, al cărui nume să-mi daţi este: turcii sau ruşii? Se poate că ruşii voie să nu-l pun în paginile vor lua strîmtorile? Se poate că aliaţii Monitorului Oficial, căruia regele i-a vor lua strîmtorile? Un lucru e sigur vorbit de acest lucru. Dar ştiţi ce-a însă, că turcii nu vor rămîne la spus regele Carol? Că în Germania se strâmtori. Trebuie să fie cineva copil vorbeşte că ruşii ar avea de gînd să ia ca să-şi închipuiască că din această Moldova cu galaţii şi de acest lucru frămîntare a neamurilor civilizate vor se vorbeşte în ziarele germane... E o cîştiga turcii. Au putut să o creadă mare deosebire în ce-a afirmat aceasta nenorociţii de tineri turci, care suveranul bătrîn şi cunoscător adînc. şi-au dus ţara la o pierzare precipitată. Dar iată că un ziar german... care Aceasta nu poate să o creadă un om spunea că în Germania se vorbeşte că politic, care are două grăunţe de bun România va fi nevoită să dea simţ în capul lui! (Aplauze) dobrogea Bulgariei. Aceasta e ceea Dar a mai venit una: Ruşii ne cer ce se spune în Germania, aceea-ce ar Galaţiul şi Moldova de jos! Mărtu- fi ştiut regele carol, el suveranul risesc că am auzit şi comedia asta în bătrîn şi cunoscător adînc a tot ce se

294 România în Marele Război petrece, e o mare deosebire, şi nu Dovada a fost intrarea ei în războiu admit să se falsifice istoria venind alături de Franţa! cineva cu o afirmaţiune c aceasta, că Dle. P.P: Carp: - Vă înşelaţi, v- i-ar fi spus-o regele Carol. (Aplauze am spus că Italia tratează şi că va prelungite din partea opoziţiei) merge unde va da mai mult! Domnul P.P. Carp: - Domnule (Ilaritate) Ionescu afirmaţiunea mea o pot Domnul Take Ionescu: - S-a mai proba! spus domnilor, că ruşii vor să dea Domnul Take Ionescu: - Probeaz- Porţile de Fier sîrbilor? Eu nu ştiu o! Domnul Carp este întotdeauna nimic de aceea ce-a făcut guvernul şi afirmativ! Daţi-mi voie să vă spun nu spun nimic din ceea-ce am vorbit încă o afirmaţiune a D-sale: În cu guvernul, nici n-am dreptul să ştiu Consiliul de Coroană, domnul Carp şi nici nu ştiu. Ştiu însă că în ne-a zis: Vă afirm că Italia va intra în discuţiunea - nu cu guvernul – despre război alături de Austria şi că în acest harta viitoare a Europei, a fost moment se tocmeşte: iar noi îi neînţelegere asupra părţii apusene a spuneam că ştiam tocmai contrariul Banatului, dar Caraş Severinul va că Italia nu tocmea cu Austria. rămâne la noi...”.

Note

1 Text publicat de ziarele Românul şi românilor din SUA, la începutul America (Cleveland-Ohio), preluate anului 1916. din Adevărul ale comunităţii

295

România în Marele Război

RECENZII

Pledoarie pentu democraţie

(Pleading for Democracy)

subtitlul lucrării pe care ne-o pro- pune, Radu Carp indică un alt semn al neîncrederii în politică, mai exact în democraţie: populismul. În opinia sa, „ameninţarea totalitarismului a

fost înlocuită cu cea a contestărilor democraţiei venite din partea popu- lismului, născut dintr-o înţelegere denaturată a virtuţilor democraţiei directe” (p. 10). Lucrarea reuneşte o serie de articole şi studii publicate de către Radu Carp, Mai are politica vreun autor de-a lungul a doi ani, în care sens? Instrumentele democraţiei şi analizează stadiul în care se află o povara populismului, Editura Humanitas, parte dintre democraţiile europene, 2018, 260 p. pe care le-a grupat în zece capitole: Conţinând în titlul său întrebarea Sistemul politic românesc; Evoluţiile formulată în 1950 de către Hannah politice din Republica Moldova; Arendt, lucrarea lui Radu Carp aduce Evoluţiile politice în vecinătatea în atenţie elementele unei crize pe României; Alegeri în Europa şi care democraţia occidentală o reforma sistemului politic; Demo- traversează în prezent. Dacă în urmă craţia directă şi dilemele referen- cu şapte decenii celebra autoare dumului; Dreapta, stânga şi spectrul semnala neîncrederea în politică, polpulismului; Proiectul politic arătând că revoluţiile şi războaiele au european; Criza refugiaţilor; Religia modelat experienţele politice de bază în modernitate; Elemente de istorie a şi nu mecanismele democratice, în constituţionalismului autohton.

297 POLIS

Analizându-şi propriile producţii pe finanţare care să accentueze avan- care ni le supune atenţiei, autorul tajele constituirii unor partide largi, constată că diversele arii tematice reprezentative” (pp. 35-36). care l-au preocupat au un singur Semnificative sunt şi soluţiile pe numitor comun: democraţia. care autorul le propune pentru Într-adevăr, vorbind de Ion Raţiu, depăşirea crizei reprezentării. Între de evenimentele sângeroase din 201 remediul populist şi cel natural, „prin martie 1990 de la Târgu Mureş, de impunerea unor standarde morale şi criza reprezentării sau de mereu de competenţă în selecţia celor care amânata reformă constituţională, vor fi aleşi” (p. 45), el îl propune fără Radu Carp vorbeşte despre demo- echivoc pe acesta din urmă. craţia românească. Şi nu se opreşte Analizele politice pe care le doar la a semnala problemele întreprinde Radu Carp nu se opresc la acesteia, ci propune şi soluţii precum: graniţele României, autorul arătând „ – Revizuirea Constituţiei pe o pe bună dreptate că în întreaga bază mai largă, prin antrenarea Europă există probleme care slăbesc experţilor şi a societăţii civile... democraţiile, de la inadecvarea unor Scopul revizuirii trebuie să fie politicieni la realităţile pe care ar înterirea mecanismelor democraţiei trebui să le gestioneze la „bâzocraţia” directe; din presă, la această nouă practică de – Descentralizare în România a înlocui informaţia cu zvonul care să servească drept model şi în rostogolit până la stadiul în care se Republica Moldova...; substituie realităţii. – Revenirea la sistemul Pornind de la disticţia pe care o anterior de alegere a autorităţilor realiza Umberto Eco între modelul locale, însă doar cu consultarea celor american de interpretare a feno- care doresc să candideze la funcţii în menului politic (în care universitarii administraţia locală; se exprimă aproape în exclusivitate în – Transformarea Codului de revistele de specialitate) şi cel procedură administrativă în lege...; european (în care universitarii devin – Aplicarea reprezentării comentatori ai vieţii politice în proporţionale la următorul scrutin media), Radu Carp îşi propune să electoral şi demararea unei reflecţii îmbine cele două modele. Rămâne la legate de avantajele sau dezavantajele latitudinea cititorului să decidă în ce votului preferenţial; măsură autorul a reuşit acest lucru. – Consolidarea Autorităţii Electorale Permanente; – Reducerea numărului de Sorin BOCANCEA parlamentari în două etape...; – Încurajarea participării cetă- ţenilor la viaţa partidelor politice, noi sau vechi, printr-un sistem de

298 România în Marele Război

Amintiri din vreme de război

(Memoris of wartime)

volumul de faţă fiind dedicat peri- oadei administraţiei Puterilor Centrale asupra capitalei României în perioada 1916-1918.Cartea scrisă în

anul 1921 se bazează pe experienţa trăită direct de autor şi a însemnărilor sale zilnice, o parte dintre acestea fiind însă confiscate de germani, dar, din fericire, o parte au scăpat ochiului vigilent al poliţiei ocupantului. Bacalbaşa, un bun cunoscător al lumii bucureştene, un fin observator şi scriitor, şi ne lasă o pagină plină de culoare şi de veridicitate asupra

„Populaţia bucureşteană avea un evenimentelor, faptelor şi oamenilor, suflet de timp de pace.Crescuţi într-o aflaţi pe o baricadă sau alta, unele epocă de bun trai,de linişte, de precizări sau situaţii fiind de altfel în prosperitatecontinuă şi aproape generală concordanţă cu descrierile altor bucureştenii nu aveau suufletul pregătit memorialişti ai epocii. ca să îndure nici lipsurile materiale nici Volum începe cu prezentarea zguduirilor morale.” vieţii cotidiene a Bucureştilor la începutul războiului, a zbuciumului Constantin Bacalbaşa, CAPITALA suferit de lumea obişnuită , deja cu sub ocupaţia duşmanului 1916-1918, înfrângerile de pe front, la veştile Editura Vremea,Bucureşti, 2017 , p. 228 care erau total contrarii faţă de

propaganda oficială, şi cu maşina de Memorialistica primului război zvonuri care alimenta cu cele mai mondial ne propune încă o apariţie diverse opinii situaţia precară a editorială a unui cunoscut cronicar al armatei romîne şi a iminenţei veacului trecut Constantin Bacalbaşa, ocupaţiei : O telegramă , plăsmuită autor care ne prezintă în general viaţa în magazinul ''Ruleta'' din strada cotidiană a oraşului Bucureşti,

299 POLIS

Lipscani,spunea că armata română a au o aură imperială, mai ales ofiţerii: caştigat o mare victorie între Ofiţerul german, însă, este una dintre Craiova şi Slatina, că am făcut cele mai băţoase fiinţe....Oamenii 40.000 de prizonieri, că germanii fug aceştia nu au nicio consideraţie de în dezordine înspre munţi, părăsind condiţia oamenilor pe care îi maltra- tunurile şi toate trăsurile. Într-o clipă tează şi-i supun autorităţii lor. Când ştirea se răspândi, telegrama fu dau o poruncă , trebuie executată . poligrafiată şi împărţită, drapelele Mai mult nu ştiu .( p. 98) Ungurii naţionale începură să fie arborate pe sunt plini de resentimente şi şovi- la magazine.( pp. 15-16) nism, bulgarii sunt nişte grosolani În urma haosului general ce a barbari, iar turcii sunt văzuţi ca niste precedat fugii armatei, a oficia- exotisme : Soldaţii bulgari au năvălit lităţilor, a oamenilor cu sau fără dare asupra ţării şi a populaţiei române de mînă, a Familiei Regale, cu o ură de moarte. Cea dintâi bucureştenii se împart în mai multe preocupare a lor a fost să categorii : cei care asteptau ca pe o necinstească tot.( p.43) nouă oportunitate venirea armatei Partea cea mai grea şi delicată germane, în special supuşii Puterilor este însă cea a măsurilor luate de Centrale care se aşezaseră în ocupant. Germanii erau cei care România, o parte a populaţiei evre- asigurau administraţia oraşului, iar ieşti care cunoştea în mare parte măsurile pe care le-au luat au fost limba germană şi oamenii obişnuiţi dureroase şi oarecum ciudate pe de o care aşteptau să vadă ce se întâmplă parte introducînd şi impunând o şi pentru care viaţa era grea oricum şi ordine pe care noi ca spirit latin o cealaltă parte a bucureştenilor care nu vedeam ca o răpunere a spiritului cunoscuseră niciodată o viaţă de nostru : Orice măsură administrativă restrişte şi care nu avuseseră ocazia impusă e considerată ca o constrân- sau mijloacele să fugă. Aceste cate- gere, deci ca o atingere a libertăţii şi gorii vor juca un rol important în a demnităţii omeneşti. Pentru o restul poveştii despre administraţia societate destrăbălată cum e germano-austriaco-ungară-bulgară- societatea noastră, orice măsură de turcă adică toţi cei care ne învin- ordine va fii rău primită (pp. 113- seseră fără drept de apel în vara- 114). Pe de altă parte, germanii sunt toamna lui 1916. într-o „foame” continuă de resurse Autorul face o succintă deose- care sunt inventariate şi rechiziţionate bire între modurile de viaţă şi de atât pentru nevoile de zi cu zi ale organizare a diferiţilor învingători, ocupanţilor, cât şi pentru aprovi- subliniază calităţile şi defectele lor, zionarea armatelor lor şi a celor modul în care se comportau cu popu- rămaşi acasă în Germania. Lungile laţia civilă, cu respectarea bunurilor liste de ordonanţe (pp. 47-49) care şi a vieţilor oamenilor într-un teri- reglementau viaţa locuitorilor duce la toriu occupat. Germanii şi austriecii o luptă pentru supravieţuire: lipsa sau

300 România în Marele Război scumpirea alimentelor şi a combusti- în Capitală şi a ofiţerilor care înfrânţi bililor, crearea unei „burse negre” se reîntorc abătuţi în patria mamă. înfloritoare de a cărui contagiune nu Cartea este un tablou, o lecţie a scapă nici măcar riguroasa admi- învinşilor şi învingătorilor, a celor ce nistraţie germană. Este epoca tuturor conduc destinele înalte ale ţării şi a afacerilor şi a tuturor compromi- celor ce au suferit de foame şi de frig surilor, se vinde şi se cumpără orice şi se termină într-o notă optimistă, bunuri, conştiinţe, iar autorul subli- treptat Bucureştii revenind la viaţa de niază cu năduf modul în care o parte înainte de război ca şi cum totul din femeile rămase aici, cu soţii nefiind decât o paranteză nefericită în plecaţi pe front sau plecaţi în pribe- viaţa marelui oraş: Nimic nu întăreşte gie, rezolvă problema supravieţuirii: moralul ca încrederea în destoinicia şi începe o aprigă vânătoare de ofiţeri puterea proprie. Curajul nu este germani: Afacerile cele mai de preţ altceva decât conştiinţa forţei,după se făceau mai ales prin femei. cum laşitatea este cunoaşterea Fiindcă germanii,precum am mai slăbiciunii. În acest război adevărul spus, erau foarte afemeiaţi, amantele acestor două definiţii a fost învederat lor învîrteau cele mai multe trebi, ele în chip strălucit.( p. 219).Bucureştiul luau bacşişurile, ele obţineau va mai trăi însă peste 70 de ani concesiile. Am cunoscut femei care au asemenea vremuri de restrişte, de data făcut bani din tot felul de aceasta în vreme de pace chiar, şi asta speculaţiuni.( p.109) Nimeni şi nimic numai din motive ideologice, capitala nu scapă ochiului vigilent a lui trecând cu bine şi peste această Bacalbaşa politicieni şi afacerişti încercare a privaţiunilor de tot felul . veroşi, rămaşi să facă combinaţii Dintre cei care au mai recenzat bănoase cu duşmanul, politicieni cartea se disting Bogdan Suceavă în patrioţi ca P.P. Carp, Maiorescu sau Evenimentul zilei, 6 iulie 2017, acesta Marghiloman care nutreau vechi adăugând că : excelentă ideea simpatii procentrale şi care încercă din Editurii Vremea de a oferi cititorilor această postură să îndulcească politica interesaţi de istorie acest volum ocupantului, a femeilor care se deopotrivă pasionant şi dureros şi descurcau, a femeilor care aduse la Codruţ Constantinescu în Revista 22, disperarea înfometării fac petiţii şi 25.07.2017, unde face o paralelă între marşuri, a evreilor care au colaborat memoriile lui Bacalbaşa şi ale lui cu centralii, a evreilor care au suferit Cancicov, acesta aplecându-se asupra ca toţi ceilalţi cetăţeni de restricţiile şi subiectului controversat al facţiunii privaţiunile unei administraţii militare germanofile pe care o atacă ca fiind : Am cunoscut foarte mulţi evrei colaboraţionistă, acesta rămânând duşmani ai germanilor, pe când mulţi însă tributar al unor teze care neagă români erau prietenii lor (p. 17) a complexitatea situaţiei de atunci. ofiţerilor centrali care intră victorioşi Cătălin MANEA

301

România în Marele Război

Note despre autori

Florian BICHIR is a historian and Romanian writer. Has a PhD in Political Science and Theology. He graduated The National College for Defense (C.N.Ap). Between 2012 and 2018 he was a member of The National Council for the Study of the Archives of the Secret Police (Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - CNSAS), as a Secretary of State. He is a Researcher at the Romanian Academy, The Center for the Study of European History and Civilization from Iasi and a member of The Romanian Commity for Military History (CRIM). He published 28 volumes amongst which the following: Corsarii uitaţi ai adâncurilor: Delfinul, Rechinul şi Marsuinul, Editura Militară, 2014; Pamfil Şeicaru. Un condei de geniu, strivit între două date 23 august 1944 – 23 august 1976, Editura Militară, 2014; Război în eter. 23 august 1944 pe unde radio, Editura RAO, 2015, Atentat la Mareşal. – ţinta paraşutiştilor sovietici, Editura RAO, 2015. Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii, vol III, Editura Agnos în colaborare cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), 2016 şi Mesianismul rus şi chipurile sale, Editura Militară, 2016

Dan CARBARĂU is an assistant in sociology and history at the “Dimitrie Cantemir” Christian University. His main research interests concern political sociology, history and philosophy of history. On these topics, he has published some articles on international peer-review journals such as Polis Journal, Holocaust. Studies and Research Journal and Cogito

Dănuț CHIRIAC is Professor at Hyperion University in Bucharest, PhD supervisor at the Doctoral School within the National Defense University „Carol I”. He gratuated the Faculty of History – andin 1999 he became a PhD in history with the thesis Romanian army in the period 1944-1948. The thesis was published under the same title in 2001 at the National Defense University „Carol I” publishing house. With an academic career of over 30 years he has published a series of articles, communications, studies, courses and books in the field of history, political sciences and security studies. He published: Policies and security strategies at the beginning of the XXIst century (2005); Political and security organizations and institutions (2007); Military conflict in the contemporary era (2008); Modern and contemporary political history of Romania (2014); Landmarks of the history of political thought and ideas on good governance and state security (2017), etc.

303 POLIS

Ion DAMASCHIN a desfăşurat activitate publicistică efectivă timp de peste 35 de ani în paginile unor publicaţii de informare şi publicaţii ştiinţifice, însumând peste 300 de articole şi 100 de comunicări ştiinţifice la diverse manifestări ştiinţifice pe plan naţional şi internaţional, publicate în volume. A susţinut cursuri universitare la Universitatea Karabuk (Turcia, 2011) şi Universitatea de Stat din Chişinău (2014). Ultimele lucrări publicate sunt: Război submarin la Marea Neagră, Editura Militară, Bucureşti, 2016, Eroii Neuitaţi din Adâncuri, Editura Muzeului Naţional al Marinei Române, Domnitorii Români Ctitori la Sfântul Munte Athos, Editura Sfinţii Martiri Brâncoveni, 2017, Un Erou al Marinei Regale Române – căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă, Editura NeXT book, 2018

Ioana Cristea DRĂGULIN is currently curator at Cotroceni National Museum. BA at the Faculty of History, University of Bucharest (1998), MA at the Faculty of History and Geography, Hyperion University of Bucharest (2010), Erasmus fellow at the Faculty of Political Science, „Aldo Moro”, University of Bari (2013), PhD in Political Science, University of Bucharest (2015). She published several articles, studies and book reviews in political science journals: Sfera Politicii, Cogito, South East European Journal of Political Science. She also attended several national and international conferences

Sabin DRĂGULIN is an Associate Professor, PhD at the Faculty of Political Science of “Petre Andrei” University of Iaşi. He graduated from a program of post- doctoral training and post-doctoral research grants in the field of social and political science run by the University of Bucharest (2013), contract POSDRU/89/ 1.5/S/62259, co-financed by the European Social Fund, through the Sectoral Operational Program Human Resources Development 2007-2013; he holds a doctoral degree in history (2007), he graduated from the Faculty of Political Science of the University of Bucharest (2002) and from the Faculty of History of the University of Bucharest (1997). He has carried out stays of research and documentation in the field of human migration in Italy (2012), at “La Sapienza” Universita di Roma and Universita degli Studi “Aldo Moro” di Bari. From 2009 to 2013 he was the managing editor of the Sfera Politicii / Political Sphere BDIindexed journal; he is the Executive Editor of the BDI-indexed journal South-East European Journal of Political Science and an editor at Cogito, also a BDI-indexed journal.

Găină RADU graduated from the Faculty of History and Philosophy („Al. I. Cuza” University from Iasi) with a thesis on Gheorghe Panu and „Lupta”, the newspaper of radical liberals. Has a Masters in the Theory and History of Film at UNATC „Ion Luca Caragiale” from Bucharest with a thesis called „ Mit şi istorie în două filme ale lui Emir Kusturica – Tata în călătorie de afaceri şi Underground”; a PhD in cinematography and media at UNATC „Ion Luca Caragiale” from Bucharest with a thesis called „Homo videns versus homo religiosus în spaţiul post-comunist”. Is also a screenwriter and producer of documentaries at TVR; a member of UCIN since 1998. Works: „Profesorul şi discipolii” despre şi generaţia 27; Seria „Vedenia”, „Razvrătirea”, „Supraomul”, „Câte ceva despre mistica rusă”, „Între dragoste şi sacrificiu”, după F.M. Dostoievski, N.V. Gogol, L.N. Tolstoi; Seria

304 România în Marele Război

„Românce în politică” despre personalităţile feminine ale românilor implicate în politică- reginele Elisabeta, Maria,Elena, dar şi despre Marica Brâncoveanu, Elena Cuza, Elena Ghica, Maria Rosetti, Ana Ipătescu, Elena Bibescu, Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles, Maruca Cantacuzino, Elena Şuţu,Veturia Goga, Eliza Brătianu, Cella Delavrancea, Elena Lupescu, Maria Antonescu, Ana Pauker,Elena Ceauşescu; Awards: APTR, 2014, APTR, 2008, UCIN, 2017; Is also a professor of history and philosophy at „Mihai Eminescu” College from Iaşi, „Timpuri Noi” and „Mihai Bravu” Colleges from Bucharest (1990-1996); Professor of romanian history of culture at The „Eudoxiu Hurmuzachi” Institute, in 2010;

Daniel GHEORGHE born on 27 of July in Otopeni, România. He was raised in Romanian style and is a passionate of national history. After long term universitary studies in history and other science he get involved for a short period in the research field. Now Daniel Gheorghe is a member of the Romanian Parliament, deputy at the second term from the National Liberal Party and a young historian.

Fabrizio FIUME teaches Contemporary History and History of Parties and Political Movements at the Political Sciences Department in Bari University. His fields of research is political history, he focused his studies on the Italian communist movement. In addition to several essays in book collections, he has published two monographs on this theme: Nel nome di Stalin (2003), Pagano, Napoli and Verso un futuro assoluto (2007), Giannini, Napoli. He focused the following essays on the theme of the impact of the Great War on the twentieth-century political thought: La rivincita di Ludendorff, in Ritorno al conflitto, «Iconocrazia», n. 8, 2015; Guerra e lavoro. „Produrre e servire la patria a Milano”, in Barbara Bracco (ed.), Combattere a Milano. Il corpo e la guerra nella capitale del fronte interno (2005), Milano, Editoriale Il Ponte; L'aristocrazia della guerra in Benito Mussolini, Il mio diario di guerra (1995), Napoli Pagano.

Ion GIURCĂ - Professor, Doctor in Military Sciences. Assistant professor, lecturer, associate professor and professor at the Carol I National Defense University (1984- 2004), Associate Professor and Ph.D. supervisor (2004-) Hyperion University of Bucharest (2011-) Author and co-author of 13 books, 185 studies published in specialized journals and volumes of scientific events with national and international participation. Works: 1917. Reorganizarea armatei române, Academiei de Înalte Studii Militare Publishing House, Bucureşti, 1999; Anul 1940. Drama României Mari, ProTransilvania Publishing House, Bucureşti, 2000; Cedarea şi evacuarea Cadrilaterului în anul 1940, Conphyus Publishing House, Râmnicu Vâlcea, 2010; Statul Major General roman (1859-1950); Organizare şi atribuţii funcţionale, Militară Publishing House, Bucureşti, 2012; Mareşali ai României, Rao Publishing House, Bucureşti, 2013; De la Bucureşti la Mărăşeşti, 1916-1917, Militară Publishing House, Bucureşti, 2017. Member of the Scientific Board of the “Document”, “Romanian Military Thinking”, “Mission”, “Acta Carpatica” magazine. Participating in scientific, commemorative, educational, radio and television programs devoted to important events in national and universal history.

305 POLIS

Hadrian GORUN is associate professor at “Constantin Brâncuşi” University of Târgu-Jiu, Department of Political and Administrative Sciences, holding a PhD in history from “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca. He successfully defended his habilitation thesis entitled România şi Marele Război: între istoria şi teoria relaţiilor internaţionale (Romaia and the Great War: between history and theory of the international relations) at the same in the same university. He teaches course on Theories of International Relations. His primary research interests lie in the area of History and Theory of International Relations, with a particular attention to World War I, focusing on relations between Romania and Entente. Areas of interests also include communism and post-communism. Among his publications are: Relaţii politico-diplomatice şi militare ale României cu Franţa în Primul Război Mondial, foreward by Lucian Nastasă, Argonaut, Cluj-Napoca, 2009; Relaţii internaţionale în secolul al XX-lea. Concepte fundamentale, şcoli de gândire, repere istorice, foreward by Ion Bulei, Editura „Academica Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2011; Clichés and Stereotypes in the Official Discourse at the Beginning of the Year 1990. A Few Similarities with the Communist Political Discourse, „Studia Universitatis Babeş- Bolyai. Historia”, nr. 2/2013, pp. 74-86; A Few Considerations on the Role of the President Ronald Reagan in the Collapse of the Communism and the End of the Cold War, „Sfera Politicii”, nr. 2(178)/2014, pp. 16-22; O societate distopică a contemporaneităţii: Cambodgia khmerilor roşii, „Sfera Politicii”, nr. 4 (180-181)/ 2014, pp. 167-171, Romania’s relations with France and Russia and Bucharest’s fears concerning a Bulgarian offensive (fall of 1915-August 1916). Some French documentary evidence, „Studia Slavica et Balcanica Petropolitana”, Sankt Petersburg State University, No. 1/2015, pp. 29-41.

Gianfranco LONGO teachs Generall Theory of Law and State, and Philosophy, Human Rights, Middle and Extrem East Religions at the Political Sciences Department in Bari University. His prospecting search fields are in Philosophy of Law, Comparative Law and Philosophy of modern Music too. He is a poet, since 2015 he is publishng a long poem about creation, universe and man: part one, Poetica (2015) Campanotto Editore, Udine; part two, Empireo (2016) Mimesis, Milano; part three Inermi (2017) Ester Edizioni, Torino; part four, Infatuazione (2018) Wip Edizioni, Bari.

Florin GRECU is a Doctor of Philosophy (Ph.D) in Political Sciences at the University of Bucharest, (2011). He is lecturer at „Hyperion” University of Bucharest, Faculty of Social, Humanities and Natural Sciences, Department of Political Sciences, since 2012. He published „Construcţia unui partid unic: Frontul Renaşterii Naţionale”, Enciclopedică Publishing House, Bucharest, 2012 and of several academic articles on Romanian authoritarian monarchy, voting behavior and electoral analysis, indexed in international databases such as Sfera Politicii, Polis and South-East European Journal of Political Science, Arhivele Totalitarismului.

Cătălin Gheorghe MANEA is the head of the Research, Documentation and History Department within the Cotroceni National Museum, his circle of interest orbits around the History of Ideas and Mentality, the Philosophy of History,

306 România în Marele Război

Contemporary History, Recent and Post-Communism. He published a series of articles and reviews dedicated to the Centenary and World War I in the Timpul newspaper: Royal Family on the Front of the Great War, Another Revolution, and the Golden Book of the Centenary of the Great Union, guest of the Night Service, Radio Romania News The Centenary of the Union.

Leonida MOISE este Profesor universitar doctor la Universitatea “Hyperion” din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Umaniste şi ale Naturii. A fost director al Muzeului Naţional Militar „Regele Ferdinand I”, filiala din Constanţa. A publicat: Al treilea Mareşal al României, coautor, Editura Metropol, Bucureşti,1993; Sacrificii pentru ţară. Regimentul 36 infanterie „Vasile Lupu”, 90 de ani de la înfiinţare, 1909-1999, coautor, Editura Europolis, Constanţa, 1994 ; Regimentul 13 artilerie – un destin eroic, coautor, Editura Paideia, Bucureşti, 1997; Antonescu – Hitler, Caucazul şi Crimeea, coautor, Editura Paideea, Colecţia Ştiinţe, Secţia Istorie, Bucureşti,1999; Mareşalul Antonescu la Odessa, coautor, Editura Paideea, Colecţia Ştiinţe, Secţia Istorie, Bucureşti,1999; Divizia 9 Mărăşeşti, 1879-1999, 120 de ani de la înfiinţare, coautor, Editura Punct, Bucureşti,1999; Mareşalii României, coautor, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti,1999; Centrul Militar Judeţean Constanţa, trecut şi prezent, coautor, Editura Europolis, Constanţa,2002; Teoria relaţiilor internaţionale, coautor, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2002; Generalul Gheorghe Mihail – Cuvânt pentru viitorime, coautor, Editura Paideia, Bucureşti, 2004; Geopolitică şi geostrategie, unic autor, Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2006; Etică Politică, unic autor, Editura Paideia, Bucureşti, 2006; Introducere în Teoria relaţiilor internaţionale, unic autor Editura Paideia, Bucureşti, 2008; Organizaţii internaţionale şi drepturile omului, unic autor Editura Paideia, Bucureşti, 2008; Analele Universităţii Hyperion, coordonator, Secţia Ştiinţe Politice, Editura Victor, Bucureşti, 2007-2012.

Nicola NERI is aggregate professor of “History of International Relations” and “History of War”, Department of Political Science, University of Bari-Italy.

Ursula OLLENDORF is teaching at University of Bari, Dipartimento di Scienze Politiche as a mother tongue lecturer since November 1989.In 1981 she graduated from Fachhochschule Dortmund für Design (University for applied sciences, design) as Foto-/Film-Designer.She continued studies at Theater-, Film- und Fernsehwissenschaftliches Institut der Universität Köln (University of Cologne, Institut of sciences for theatre, film and television), while working in the film- and television-industry in various positions. She published : “Stadt, Land, Fluss” p. 127, in: Catalogue 5. Film- und Videotreff, Cologne, Germany, 1988; „Die gesellschaftliche Konstruktion der Wirklichkeit als Tragödie”; (The social construction of reality as tragedy), in: Der tödliche Augenblick – Wie Hören und Sehen vergeht, (the mortal moment – as hearing and seeing vanishes), Cologne, 1989; Italian-German translation of the book: “Le cento masserie di Crispiano” (The hundred farms of Crispiano), trilingual version, Crispiano, 1999.

307 POLIS

Alexandru OŞCA – PhD university professor, Commission Vice Romanian Military History, former director of the Hystorical Military Services from Staff of the Romanian Defense. He has a History graduate degree at the University of Bucharest and a military graduate degree at the National University of Defence, Faculty of Command and Headquarters. He received the PhD degree at the Doctoral School of the . He was a professor at the University of Craiova, Hyperion University in Bucharest and Dimitrie Cantemir University Bucharest where he held the courses: Romania in the military alliances of the 20th century; Cultural Diplomacy; Geopolitics of the Danube and the Black Sea; the Fall of the Communist regimes. He has published several studies and books on topics like Romanian contemporary history, international relations history, History of the , Cold War, military history etc.

Dinu ŞTEFANIA - I A Museographer at the Cotroceni National Museum and from December 2016 – Vice – General Manager (Scientific). Graduate of the Faculty of History - University of Bucharest, and since 2007, Ph.D. in history of the same faculty, with the thesis Viaţa cotidiană la Curtea Regală a României (1914-1947). The thesis was published with the same title in 2011 at Cartex Publishing House. Coordination with Dr. Liviu Brătescu – “A, D. Xenopol” Institute of History, Iaşi of Monarhia în România - O evaluare: Politică, memorie şi patrimoniu, published at “Alexandru Ioan Cuza” Publishing House, Iaşi, 2012. As a museographer she organized on the symposium of the Cotroceni National Museum exhibitions on daily life at the Royal Court of Romania, such as: Everyday Life at the Court of King Ferdinand I (2007), Fashion and Clothes at the Royal Court of Romania (2008), Symphony of the menu (2009), Fashion diary, feminine fashion at 1900 (2010), elegance and tradition in feminine fashion. From the Belle Epoque to the Interwar (2016), Marsity Colors. The splendor of the uniform before the Great War (2017). She has numerous radio and television interviews on cultural events (history and art exhibitions, concerts, book launches, European Night Museums, etc.) organized by the Cotroceni National Museum, documentaries about the history of the Cotroceni Palace and Royal Romania.

Jănel TĂNASE is commander retired (aviation branch), Associate Professor at the ”Henri Coanda” Air Force Academy-Brasov. Active officer in the Romanian Air Force from 1982 to 2016 when he also perfomed as Associate Professor at the Military Technical Academy-Bucharest, ”Henri Coanda” Air Force Academy- Brasov, ”George Bariţiu” Univesity-Braşov. He graduated the ”Aurel Vlaicu” Military School of Aviation Officers – Boboc in 1982, History Faculty at University of Bucharest in 1992, the ”Henri Coanda” Air Force Academy-Brasov in 2002, Faculty of Legal and Administration Sciences – Braşov in 2007, master studies in 2008, postgraduated studies in 1993, 2005, 2006, mostly at ”Carol I” National Defense University-Bucharest. PhD in Military Sciences and Information from 2010 at ”Carol I” National Defense University, Bucharest with the theme ”Transformations in military aviation education system for the training of the aeronautical personnel between April 1, 1912 and August 1, 2003”, published with

308 România în Marele Război the same title at the ”Carol I” National Defense University Publishing House in 2011. He published as the first author the following scientific papers: ”The Gold Book of the Graduates of the Romanian Wings Schools”- the volume one, 1911- 1941, ”The Gold Book of the Graduates of the Romanian Wings Schools”- the second volume, 1941-1945, ”The Romanian Wing School from Tecuci – an aeronautical education institution in the shadow of the 20th century”. He also coordinated other scientific works including ”The Romanian Air Force- INTEGRITY, DEVOTION, TENACITY- doctrine, training, equipping, tradition and continuity, personalities, military actions (1945-2015)”, ”Air Forces of Romania from the War of National Integration (tradition and continuity, personalities, military actions, 1916-1919) to the Euro-Atlantic perspectives (doctrine, training, equipping)” - the volume one, ”Homage to the military historian-Proffesor PhD JIPA ROTARU at 70 years old”. Author of over 40 scientific articles, especially with approaches on the Romanian aeronautics history, organizer of scientific conferences and activities for promoting of history and values of the Romanian Air Force, appearings in the local and central mass-media.

309

Ascensiunea populismului

Instrucţiuni pentru autori

Revista Polis acceptă manuscrise originale, nepublicate anterior şi neaflate în faza de evaluare preliminară a altor publicaţii ştiinţifice. Manuscrisele primite vor fi anonimizate şi supuse evaluării critice a recenzorilor de specialitate ai revistei. Fişa de evaluare, cu menţiunea de acceptare / modificare / respingere a articolului propus, vă va fi remisă într-un interval de 2 - 5 săptămâni de la confirmarea primirii manuscrisului. Adresa la care ne puteţi trimite manuscrisele dumneavoastră în format electronic (.doc sau .docx) este: [email protected] La redactarea articolelor, vă rugăm să ţineţi cont de instrucţiunile de mai jos. Revista Polis îşi rezervă dreptul de a refuza publicarea articolelor care nu respectă aceste instrucţiuni.

STRUCTURA GENERALĂ A TEXTULUI

Revista Polis publică studii redactate în limbile română şi engleză. Toate articolele în limba română trebuie însoţite, obligatoriu, şi de traducerea integrală în limba engleză. Articolele trebuie să respecte normele general valabile pentru redactarea lucrărilor ştiinţifice, conţinând în mod obligatoriu o parte introductivă, capitole / secţiuni distincte şi concluzii, având dimensiuni cuprinse între 20.000 – 40.000 de caractere cu spaţii (10-20 de pagini standard). Articolele vor fi redactate utilizând paginarea standard a programului Microsoft Word, folosind fontul Times New Roman, 12 pct, cu spaţii de 1,5, fără a lăsa spaţii libere între paragrafe. Prima pagină a lucrării va conţine, obligatoriu, următoarele informaţii: titlu, autor (afiliere instituţională şi adresă de corespondenţă), rezumat de 200-350 de cuvinte şi 4-6 cuvinte cheie.

Pentru redactarea lucrării, vă rugăm să folosiţi modelul de mai jos. TITLUL ARTICOLULUI Prenume NUME Afiliere instituţională Adresa de mail

Rezumat Rezumat în limba engleză, 200-350 de cuvinte. Rezumatul va prezenta, pe scurt, conţinutul lucrării, menţionând metologia utilizată în cercetare, principalele premise, argumentele folosite şi concluziile articolului. Vă rugăm să verificaţi corectitudinea gramaticală şi lexicală a rezumatelor în limbi străine şi să evitaţi folosirea programelor de traduceri automate. Ne rezervăm dreptul de a refuza rezumatele cu greşeli flagrante de traducere.

Cuvinte-cheie: 4-6 cuvinte în limba engleză

189 POLIS

Fiecare articol trebuie să includă, în mod obligatoriu, o parte introductivă, o secţiune de cuprins împărţită în capitole şi subcapitole, în care ideile, ipotezele de cercetare menţionate în partea introductivă să fie demonstrate sau infirmate, şi o secţiune de concluzii.

Bibliografie CARPINSCHI, Anton, BOCANCEA, Cristian, Ştiinţa politicului. Tratat, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1998 PETREU, Marta, De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească, Editura Polirom, Iaşi, 2011 ŞANDRU, Daniel, „Ideological aspects in Petre Andrei’s political sociology”, Transilvania, Nr. 11, 2011

Resurse electronice STAN, Liliana, „Elemente ale metafizicii idealului la Petre Andrei”, Transilvania, Nr. 11, 2011, http://www.revistatransilvania.ro/nou/ro/anul-editorial- 2012/cat_view/45-anul-editorial-2011.html, p. 60 (accesat pe 23 februarie 2013)

_____ NOTĂ: Tabelele şi figurile vor fi incluse în textul articolului şi numerotate în ordinea apariţiei, după modelul de mai jos. Vă rugăm să nu folosiţi tabelele şi figurile în mod excesiv.

Tabelul 1: Model de tabel

SISTEMUL DE REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Revista Polis foloseşte sistemul de referinţe bibliografice recomandat de Academia Română. În acest sistem, sursele bibliografice la care se face referire în text sunt citate cu ajutorul notelor de subsol. Exemplu: […] Este o chestiune pe care politologul român Mattei Dogan o prezintă atât în studiile sale interbelice, cât şi în lucrările recente1 . […] _____

1 Mattei Dogan, Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie, Editura Institutul European, Iaşi, 2010, pp. 241-261.

Bibliografia finală a lucrării reuneşte toate sursele citate în notele de subsol, listate în ordine alfabetică. Resursele bibliografice consultate de pe

190 Ascensiunea populismului

Internet vor fi menţionate într-o secţiune separată. Citarea acestor resurse va respecta regulile generale privind citarea surselor electronice, precizând data la care documentul electronic a fost accesat de către autorul articolului.

Redactarea notelor de subsol

Pentru redactarea notelor de subsol, vă rugăm să folosiţi opţiunea „Footnote” din programul Word, fontul Times New Roman, 10 pct, spaţiere la 1 rând. La prima menţiune a autorului / lucrării, nota de subsol va menţiona toate detaliile sursei bibliografice, inclusiv pagina-paginile, dacă este cazul (utilizaţi prescurtarea „p.” pentru o singură pagină şi „pp.” pentru pagini multiple). Menţiunile ulterioare ale aceleiaşi surse bibliografice vor utiliza prescurtările latine (ibid., op. cit. etc.).

191 POLIS

Instructions to Authors

The Polis Journal of Political Science welcomes original manuscripts which have not been published elsewhere and are not under review by other scientific journals. Once submitted, the manuscripts are made anonymous and sent to our reviewers for evaluation. You should receive the reviewing form, with the decision to accept / change / reject your article, within 2 - 5 weeks from our initial confirmation of receipt. Please use the following address to send us your manuscripts in electronic form (.doc or .docx):[email protected] Before sending us your work, please use the following guidelines to write your paper. Polis reserves the right to reject the articles which do not comply with these instructions.

GENERAL STRUCTURE

The Polis Journal of Political Science publishes articles and studies written in Romanian and English. All articles should comply with the general standards of academic and scientific writing, and they must comprise an introductory part, distinct chapters / sections, and conclusions. The texts should have 20.000 to 40.000 characters with spaces (10 to 20 standard pages). Articles should be written using the default page layout in Microsoft Word, with Times New Roman, 12 pt, 1.5 line spacing, and no additional spaces before and after paragraphs. The first page of your article should include the following information: article title, author(s) name(s) (institutional affiliation and e-mail), an abstract of 200- 350 words, and 4-6 keywords. Please use the following template to format your paper.

ARTICLE TITLE First name(s) SURNAME Institutional affiliation E-mail address

Abstract Abstract in English, 200-350 words. The abstract should summarize the paper’s content, mentioning: the research methodology used, the main hypotheses, the main arguments developed and the paper’s conclusions. Please check the grammar and lexis of articles written in English if you are not a native speaker of

192 Ascensiunea populismului this language and avoid using programs for automatic translation. We reserve the right to reject articles with flagrant translation mistakes.

Keywords: 4-6 keywords in English

All articles must comprise an introductory part, a section devoted to the paper’s content, divided into chapters and subchapters - in which the research hypothesesmentioned in the introduction should be argued for or against -, and a section of conclusions.

Bibliography BELL, Daniel, The End of Ideology. On the Exhaustion of Political Ideas in the Fifties, Harvard University Press, Cambridge Mass., 2001 FREEDEN, Michael, Ideologies and Political Theory: A Conceptual Approach, Claredon Press, Oxford, 1996 ŞANDRU, Daniel, “Ideological aspects in Petre Andrei’s political sociology”, Transilvania, No. 11, 2011

Electronic resources STAN, Liliana, “Elemente ale metafizicii idealului la Petre Andrei”, Transilvania, No. 11, 2011, http://www.revistatransilvania.ro/nou/ro/anul-editorial- 2012/cat_view/45-anul-editorial-2011.html, (accessed on 23 February 2013)

_____ NOTE: Tables and figures should be inserted in the text and numbered in order of appearance, according to the model below. Please do not use tables and figures in excess.

Table 1: Table model

CITATION STYLE

The Polis Journal uses the reference style recommended by the Romanian Academy. In this system, the bibliographical resources quoted in the text are cited in footnotes. Example: […] In is a matter that the Romanian political science scholar Mattei Dogan describes both in his interwar studies and in his recent works 1 . […] _____

1 Mattei Dogan, Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie, Editura Institutul European, Iaşi, 2010, pp. 241-261.

193 POLIS

The paper’s final bibliography assembles all the sources cited in footnotes, listed in alphabetical order. The bibliographical resources consulted on the Internet are to be listed ina separate section. These resources should be cited in agreement with the general rules relative to the citation of electronic bibliography by mentioning the day on which the electronic document was accessed by the author.

Footnote format

In order to insert footnotes into your article, please use the “Footnote” option available in Word, using Times New Roman, 10 pt, 1 line spacing. The first time an author / a work is cited, the footnote must provide full bibliographical details, including the page-pages (use the abbreviation “p.” for one page and “pp.” for multiple pages). The footnotes for subsequent references to the same author / work should use Latin shortened forms (ibid., op. cit., etc.)

194 Ascensiunea populismului

195

Bun de tipar: 2018 • Apărut: 2018 • Format 16 × 24 cm

Iaşi, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707469 Tel. Difuzare: 0788.359716 • Fax: 0232/230197 [email protected] • www.euroinst.ro