c y m k Revistã de culturã ORAª REGAL Anul XII Nr. 2 (123) Februarie 2021 Spre Anul Urmuz Gheorghe PĂUN ac două mărturisiri, altfel cititorul se va mira de ce mă grăbesc să scriu despre Urmuz în februarie, cândF puteam să mai aştept puţin, pentru a ajunge în martie, Luna Urmuz, căci pe 17 ale lunii lui Mărţişor s­a născut incompa­ rabilul scriitor, mai ales că acum două luni, în noiembrie, tot despre Urmuz (urmuzism şi urmuzologie) vorbeam. Am două expli­ caţii. Prima, recunosc, ţine de admiraţia, ajunsă probabil fixaţie­manie, pe care o am pentru genialul grefier, nu mă feresc deloc etichetează grosier, scot neghina deasupra de cuvântul maximal, citiţi cărţile recente grâului, apoi strigă din răsputeri că totul ale lui Lucian Costache, piteştean, ale Anei e neghină. Şi se miră… Dar, tocmai acum, Olos/Anagaia, din Baia Mare, citiţi cărţile tocmai prin asta, prin obstinaţia demolării, mai puţin recente ale lui Nicolae Balotă, pregătesc noi procente, „surprinzătoare” Constantin Cubleşan, Ion Pop (cel care a desigur, pentru U, cel care vine de la UNIRE. îngrijit o primă ediţie critică Urmuz, Schiţe (Precizare: lungul paragraf dinainte nu este şi nuvele aproape… futuriste, apărută în o adeziune la un partid, ci la o idee! Şi un 2017 la Editura Tracus Arte, Bucureşti, din comentariu la un spectacol mediocru.) care voi cita în cele ce urmează). L­am mai Iartă­mă, Demetrule, revin în lumea comparat cu Ion Barbu şi cu Brâncuşi: ta minunată. Revin la titlu. semnificaţie nu expresie, zborul nu aripa, cântecul cocoşului nu… e acum în doi ani, în 2023, va l doilea motiv pentru care „fug fi Anul Urmuz: 140 de ani de înspre Urmuz” este pur circum­ la naştere (Curtea de Argeş, 17 martieD 1883) şi 100 de ani de la sinucidere stanţial: scriu aceste rânduri la maiA puţin de două săptămâni după alegerile (Bucureşti, 23 noiembrie 1923). din 6 decembrie, deci în plin caragialo­ Cum întâmpinăm noi Anul Urmuz? urmuzism postelectoral. Negocieri şi con­ Noi, concitadinii săi (adevărat e că familia sultaţii sunt termenii oficiali, tranzacţii, doctorului Ionescu­Buzău nu a locuit la interese şi meschinărie dau înţelesul Curtea de Argeş decât câţiva ani după termenilor oficiali. Mă crucesc şi mă sperii, naşterea primului dintre cei şapte copii, îmi fac curaj şi iar îl pierd, încerc să nu mă Dimitrie la botez, Demetru ulterior), dar uit, dar nu pot să nu observ fibrilaţia în care şi noi toţi, contemporanii săi perpetui. La Curtea de (la) Argeş sunt multe Monumentul eroilor din Măgurele­Prahova au intrat „analiştii” şi „formatorii de opinie”, ba chiar şi mulţi dintre „don profesorii” planuri­proiecte, mai toate contând pe cu funcţie reală la catedră, dar cu intuiţie­ trimiterea pandemiei în amintire; aici, onestitate de codaşi ai clasei, după „sur­ asupra unei alte teme de cercetare aş vrea Din sumar: prinzătorul succes” al partidului cu U în să insist. În 1930, Saşa Pană ajunge, prin centrul abrevierii. Rămân fidel poruncii bunăvoinţa Elizei Ionescu­Buzău, mama Horia Bădescu: Schimbarea la faţă întemeietoare a revistei, aceea de a nu scriitorului, la „un lădoi de circa un metru a Europei numi partide sau persoane, dar nu pot să cub” cu manuscrise. Înăuntru, o singură nu remarc faptul că aproximativ aceiaşi bucată inedită, „epopeea” Fuchsiada, Dan Anghelescu: Despre muzică „analişti” au adus voturi consistente considerată o capodoperă, şi versiuni acestui partid, prin insistenţa cu care „corectate şi transcrise, şi din nou corec­ în pandem(on)ie au atacat românismul, i­au denigrat, i­au tate şi retranscrise de opt, de zece şi unele Theodor Damian: Pandemie şi credinţă înveninat pe români, oriunde s­ar afla ei. de mai multe ori”. Un scriitor clasic, pro­ Plus progresismele, plus sâcâielile din fesionist, cu deplin respect pentru textul Acad. Emil Burzo: Transilvania partea „minorităţilor conlocuitoare”, plus scris, pentru cititor. „Mai erau în ladă aroganţa guvernanţilor. Sunt aproximativ două caiete groase cartonate”, cu sute de Nord, 1940­1944 aceiaşi care acum patru ani, tot în febru­ de maxime şi însemnări, pe care le­a luat Marian Nencescu: Seniori ai culturii, arie, atacau Apelul unor academicieni la doamna Ionescu­Buzău „în odaia dumi­ Identitate, Suveranitate şi Unitate Naţională. sale”. Şi au dispărut. Miron Scorobete Acum, tot ei se fac că nu înţeleg, mimează Dar, „restul de jumătate al lăzii” era Ioan Dziţac: Centenarul Zadeh surpriza şi „trag din toate poziţiile” împo­ ocupat „de compoziţii muzicale. Sonate, triva nou­venitului în Parlament. Chiar atât simfonii, toate partiturile scrise pentru instru­ Elis Râpeanu: Umanistul Valeriu de tare­i sperie Unirea Românilor?! În loc să mente diferite, aşa cum necesită aceste admită, democratic, nu­i aşa, că la o parte creaţii”. Au supravieţuit, fotografiate de Papahagi semnificativă a românimii Saşa Pană, numai primele patru portative Ana Olos: Adnotări pe marginea există o aşteptare în direc­ din Sonata nr. 2. Au dispărut şi partiturile! ţia aceasta, naţionalistă Vor mai fi existând ele pe undeva, vor noii ediţii Urmuz s­o numim, în sensul mai ieşi ele vreodată la vedere? decent al termenului, Aureliu Goci: Urmuz că vibrează ceva­undeva, ă sperăm într­o întâmplare noro­ şi clasicizarea avangardei „sub moşie înfundată”, coasă, providenţială, altfel vom în rezonanţă cu sloganul rămâne cu o imensă şi frustrantă nedumerire:S dacă Urmuz­scriitorul şi­a „Basarabia este România”, Revista apare sub egida Centrului că şi la Chişinău s­a întâm­ probat genialitatea în numai două duzini de Cultură şi Arte „George plat „ceva” la recentele de pagini, prin care şi­a adjudecat poziţia Topîrceanu”, cu sprijinul S.C. Cer alegeri (ca şi acum un de premergător al revoltei literare univer­ secol, Basarabia pare a fi sale (Eugen Ionescu), ce compozitor ar fi Cleaning Equipment SRL Curtea şi de data aceasta prima), putut să contureze… o jumătate de metru de Argeş şi al Asociaţiei Culturale păreriştii snobi­năimiţi cub de compoziţii muzicale?... „Curtea de Argeş”. vituperează sofistic­literar, Urmuzologia mai are mult de lucru… www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... ar au ei conştiinţă? care fiecare are rădăcinile sale în pământ şi unui stat urmarea, totuşi, O seamă din enciclopedişti făcuseră o propriul său principiu de existenţă. Rasele din intervertind termenii, analiză a acestei formaţiuni a sufletului Austria sunt în genere foarte puţin amestecate lucrul devine adevărat. şi auD constatat că cele mai multe elemente din ea şi unde or fi deosebiri de religie la mijloc, ele nu Unitatea de rasă produce sunt un rezultat al creşterii naţionale îndelungate, sunt aproape deloc amestecate. Numai identitatea ca rezultat firesc unitatea un rezultat al principiului conservator al istoriei, religiei înlesneşte la unele apropierea, şi nici de tendinţe, iar unde lucru ce cată să le lipsească acestor indivizi de acolo în mare grad. rasa dominantă e cu vreme ce ei n­au naţionalitate hotărâtă. Dar nici Fiecare grup organic e o lume pentru sine, mult mai numeroasă sau măcar baza conştiinţei, aversiunea în contra c­o limbă vie pe care clasele dominante n­o cu mult mai cultă decât trădării n­o au. Ucigaşii de rând, eroii de codru cunosc şi n­o vorbesc, adesea c­un drept con­ cea supusă, cea dintâi sunt oameni onorabili pe lângă trădători. Banditul suetudinar propriu, cu datini şi tradiţii proprii. impune acea tendinţă. nu i­a jurat nimănui că­l va apăra: liber, cu riscul Privită în afară, unitatea vieţii lui de­a ataca alt om, a comis o crimă de a un asemenea stat decentralizarea e statului corespunde bună­credinţă oarecum, care să poată espia. Eroii cea mai firească formă de viaţă publică, în adevăr c­o unitate de la 11 fevruarie, azi adjutanţi regali şi generali, pe când centralizarea trebuie să dege­ de tendinţe şi de idei. au jurat a­l apăra pe omul pe care l­au trădat. nerezeL în domnia elementelor necaracterizate, Ceea ce însă e comun Crima e îndoită: scriitorii vechi zic că înaintea a mijlocitorului şi a advocatului. Şi­n adevăr, în toate naţionalităţile trădării chiar zeii îşi acopereau feţele. Dante centralizarea şi liberalismul austriac au şi avut Austriei (neexceptând le dă fundul cel mai adânc al infernului, locul drept rezultat ridicarea unei rase de mijlocitori pe germani ori pe unguri) unde nici ochiul lui Dumnezeu nu mai străbate. şi milionarizarea advocaţilor din partidul numit este tendinţa de a­şi Monumentul lui Ei bine, ura şi aversiunea în contra trădării, constituţional. De la 1866 până mai alaltăieri menţine naţionalitatea Mihai Eminescu iată un instinct fundamental, comun conştiinţei Austria era ţara făgăduinţei pentru evrei şi scena cu orice preţ. Iată dar de la C. de Argeş întregului neam omenesc. Numai aceste gunoaie politică pentru glorii advocăţeşti; adică pentru punctul comun de atin­ etnice nu au nici acest instinct măcar. oameni care, gere, iată ideea organică. Când toţi vor acelaşi Ei disting trădarea, ei o înalţă în prin dialectica lucru, când pentru cei mai mulţi existenţa Austriei societate şi o decorează, ei n­au nici continuă ce­o e singura garanţie că individualitatea lor etnică atâta conştiinţă câtă au sălbaticii. cere profesiunea va putea exista şi ea, ni se pare că singura idee (Timpul, 8 iulie 1882) lor, sunt mai puţin organică e aceasta. La realizarea acestei idei se decât oricine împotrivesc însă elementele superpuse (germanii iarele vestesc că partidul în stare de­a şi ungurii), ei persecută în alţii ideea naţionalităţii, german democratic din Austria avea convingeri care cu toate acestea e propriul lor principiu de înclină a atrage elementele mai puternice şi de­a existenţă, ei crucifică pe altul pentr­o religiune conciliabileZ din partidele naţionalităţilor voi binele altuia. care este a lor proprie. Împăcarea între naţiona­ în sânul său; aşadar, un partid liberal În Ungaria se lităţi nu va izbuti dar fără a se înlocui subordo­ imită astăzi, deşi nu ştim cu ce succes, observă acelaşi narea cu coordonarea, recunoscându­se adică încercările actualului ministru prezident, lucru: pretinsa că şi la altul e o virtute civică ceea ce în ungur contele Taafe, al cărui sprijin parlamen­ domnie a elemen­ sau în german e o virtute: iubirea de naţionali­ tar îl constituie partidul conservator tului maghiar se tatea sa proprie.