Oameni Cari Au Fost *

co lorga 'entru N.% oameni cari au fost *.

d. O 1 U.0

-Ctil:TTYR V6EtiERKLIV.:

41.u` frk

]

-; I44,4 4-;*

tiblf 19 9.04o.; ; . 10

0,1 '11

; 0 ,

-a& -

Ilustratia copertei : P. Vulceinescu

n. iorga oameni cari au fost * EDITIE iNGRIJITA, PREFATA 51 NOTE DE ION ROMAN

1 9 0 7 EDITURA PENTRU LITERATURA

UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA

S-au implinit acum un an doud decenitljumatate de la moartea, prin violentd, a lui Nicolae Iorga. In secolut unor magnif ice biruinte creatoare ale umanitätii, dar si al unor cumplite recrudescenfe ale fondului de bestiali- tate ceinctijigneste specia, istoricul a avut sfir§itul teribil al lui Mihai vodtii al lui Grigorie Ghica. Feipt0i ii cunogeau victimai giau destuld carte cit sit-0 seraneze numele de care, dacii s-ar da Ion ?I ciinii s-ar simti insultati. Dar haita, in ceasul de noapte cind tes dupe/ pradd fiarele pcidurii, nu s-a sfiit sä reipeaset vietii ci poporului românesc o minte genialrt, de o forret unica, cloborind la o margine de drum nu un septuagenar viguros, ci un tezaur al natiunii. In acea toamnd a anului 1940ccideauin Europaatitiamorti,incitomenirea ingrozitti nu mai avea timpsd-inumere. Patronii celui mai mare concern al ucideriisindirnitii /or puneau la cale crime 'Inca purl marlsi-sictiau complicitatea in aceea comisalaliziera pilduriiStrejnicul delingti Ploietti.Asasinarea savantului roman a trebuit sá treacd, cleat, ca un fapt divers. Istoria culturii noastre a mat inscris capitolul unei biografii sfircite in singe. Originar din Moldova lui Miron Costin, cel decapitat in drum spre Iasi, Nicolae 1orga ci-a gãsit odihna, dupla' o viatd färii odihnii, in pdmintul

V patriei. Muntele operei ha, cu crestele,prtiptistiilesi pesterile sale, stti in feta noastrei, luminat de un soare nou. Din perspectiva sfertului de veac am inceput a-1 cerceta f i va trebui s-o facem pind vorn scoate /a ivealei din imensa cantitate de material, nu lipsitá de steril, toate diamantele si aurul pur. Eu imi aduc totu0 aminte mai intii de om. Poate di aceasta a fost prima imagine. Peitrunde dintr-o stradd lateralii, venind de-acasti, in Calea Vic- toriei. Foarte inalt,in, costumul de culoare inchisei 0, de o tdieturd vetustrt, atrage privirile prin atributele unice ale infeiti0frii sale : barba lungti, dreptunghiularti, care a fost neagrii, dar acum e incdruntitti, un umtir stiltat, altul ciizut, deformare profesionalti, consecintd a nenumáratelor ceasuri de invermnatei proptire in muchia rnesei de scris, ptiltiria amplei, umbre/a netipsitti, cind spacki care amenintet, cind anexti a gesticulatiei, servieta mare, do/dora de ciirti. Cu clirti obipuia sci-0 urnfle 0 buzunarele, dupti o raitti pe la case anticarilor. Peisefte grtibit, desi nici circulincl pe straclli nu pierde timpul, fiindcd isi compune o conferintd, o lectie, chiar o carte, pe care in foi scrise o va trimite la tipografie 0 dupti o noapte de lucru. Sti trap, clom' ministru!" il scauteisergentul destradti,incremenind cu minala chipiul cafeniu. Nu mai e de mult rninistru, dar titlul i-1 mai rostesc unii, dupti obicei, cu toatecd,intre celelcate, zeci, nu e eel mai important. Trecatorii nu au nevoie de sesizarea reprezentantufui ordinei pub/ice. eine nu-1 cunoaste ? Unii i$ i scot pilleiriile, altii il privesc cu o curiozitate sfioasti, ori zimbitoare. E un monument in m4- care, mtiret 5 totusi foarte familiar. Ba chiar, in majestatea lui, 5 putin comic, fiincicil seanainii leit cu imaginile malitioase risipite atitea decenii in preset de caricaturistii generatiilor succesive. Caricature 5 anecdota alcdtuiesc mdrunta istorie curentii, dar se hreinesc din ce/ebritatea oamenilor mari.

qi-1revad, desigur, la catedra, in amfiteatrul arhi- plin. Dupa o frazd, douti, in tema lectiei,profesorul aluneca intr-o digresiune asupra unei chestiuni la ordinea zilei. Monologul interior irumpe intr-o replica vehementd ee nu poate set nu fie rostitti.1.7n Jupiter tonans care vorbeste pe un ton inalt, graseind puternic. Chiar un curs despre vremuri vechi de citeva veacuri nu poate fi predat cu ferestrele inchise peste rumoarea strazii. Istorieul trebuie sa rcispundti celor ce se intimpla acum. $i raspunde. Dojeneste, condamnti, indeamnd i plinge. Da, p/inge. Cu citeva luni inaintea. asasinarii lui,se intreprinsese, printr-un dictat odios, tentativa de asasinat impotriva Romdniei. Sala inca nu stia nimic, se framinta din pricina unui motiv neinsemnat profesorul intirzia. Cind a intrat, avea infatisarea omului sub ochii caruia se sfirsise fiinta cea mai draga. Loc'al untie urmasä vorbeascá nu-1 uitase, trebuia sa-si rosteasca durerea. Obiectul conferintei ? Ce insemnatate Mai avea...$tsale, cutremurata, a aflat din prima frazd ceea ce se hotdrise intr-un laconsiliu de coroana. Iar lacrimi marl, rotunde se rostogolean. pe obrazul imbatrinit deodata si se ameste- cau in barba raviisita.Iclealul unitatii nationale care insufletise in trecut masele popu/arei pe care el insusi ii slujise cu elan intr-o tinerete aprinsti era din nou siluit. Lucritrile trebuiau reluate de la captit. Asa ceva era greu de suportat chiar pentru un temperament robust, calit in deceniile luptelor din for. Nicolae Iorga e un titan al culturii romtinesti, in succe- siunea glorioasa : Dimitrie Cantemir Heliade Radulescu B. P. Hasdeu pe care i-a continuat nu numai ca savant, cii ca prezenta activa in viata publica. Omul cartilor, al zecilor de mii citite si al unei biblioteci intregi pe care a scris-o, istorici filolog, istoric /iterar si critic, poet, pro- zatori dramaturg, memorialistli traductitor, ar fi trebuit, dupti masura timpului necesar si unei inteligente superioare si foarte productive, di clued o existentd circumscristi

VII intre peretii arhivelorjiai camerei de lucru. Forte le lui lorga crau insei cu mult mai mari. De aceea a simtit nevoia sei fie om politic $ i orator, conferentiar $ i editor, publicist cu cel putin un articol pe zi. Mai mult decit once iin toate a fost pro fesor. Pe filele -lectii/or lui vom distinge desigurpasaje de umbrii. Deocamdatei inset' nottim treisti- tura esentialli a activiteitii sale. Iar profesorul a fost servit de talentul unui mare scriitor. Integrind in cultura noastrii socialistä partea perena, intinsii, a operei lui Nicolae Iorga, relevtim cu admiratieIi insusirile etice ale scrisuluihfiintei lui umane. Sint acele coloane de flaceirei vesnicd, pe care le numim patriotism, devotament in serviciu/ multimilor obijduite, htirnicie fiird reigaz in imbogatirea culturii nationa le, contopirea in- treagti, fárt nici o unlit/ de interes personal, in masa poporului din care faci parte, pentru a-i reprezenta, cu puterile ce de la el iti yin, ideaturiig.

Intr-o evocare a istoricului german Mommsen, lorga feicea constatarea c in vremea sa rostu/ material,' al unei vieti de savant se incheie in cuvinte putine, biografii bogate avind aventurierii. Fraza s-ar putea aplica propriei tui biografii. De aceea nici nu vom incerca a o reconstitui, Wind pe seama tabelului cronologic jalonarea ci cu datele obisnuite. Altrainteri, ar trebuisárepettim ceea ce nottim acolo : niste anigiun verb care, in fond, rezumet totul a pub/icat, a publicat, a publicat. A fosthministru ? Vai, a fost chiarItpresedinte de consiliu. 0 perioadet tulbure, scurtei, in arena unui politicianism sterp, in mizga ceiruia apostolul" rena.sterii nationale", cum I-au socotit multi si i-a pUicut pi itti sii creacl4 di este, n-a reusit set arunce decit stiminta unor realizeiri minore, in orice caz nevrednice de dimensiunile intentiilorItpersonaliteitii omului. Ca o reizbunare naivii, va scrie mai tirziu o frazii cu un epitet injurios la adresa criticilor sat despre scurta trecerc

VIII clozastruoask cum o tiu toti idiotii, la Instructie..." Fraza ne evocd un text menit sti demonstreze cd a existat totusi un om politic Iorga, cu functii de stat deputat, senator, ministru 0 cu un partid propriu. Cartea 1 abundd in observatii pdtrunzdtoare, aduce in paginile ei un 'it/m(1r de portrete vii, reconstituie in cuno0intil de emaá momente de rdscruce din istoria Romdniei moderne i realizeazd in ansamblu o prezentare criticd a vietii politice, indeosebi de dupä primul rdzboi mondial. Expunerea e corosivii, foarte personald clesigur, dari foarte adevdratcl In esenta ei. Insd, sub aspectul demonstratiei pro domo, nu convinge. Sä nu-si fi dat seama de asta, cu gentala lui inteligentd, #eroul epopeii? Autorul tabloului rea/ist al politicianis- mula din Romdnia nu a remit sit, adinceascd analiza activitatii sale politice, cinstite, pind la dezvdluirea fatalei erori fundamentale. A aruncat vina in circa catora care erau, fireste, foarte vinovati, dar de greselile lor, nu de ale lui. A fticut reprositri amare cotaboratorilor i partizanilor. Oameni mcirunti, intr-adevdr. In preajma lui, stejarul nici nu tolereazd vegetatie robust& A invinovdtit miasmele vieii noastre publice. Da., aceste miasme erau sufocante. Existau totu# zone largi, cele mai largi, proaspete, sand- toasel puternice pe tot intinsul rotund al Romdniei noi si intregite, zone fertile care asteptau cuvintia ca transforme in faptd. Erau masele muncitoare, de la orase si sate. Cuvintul, conceptia, ideologia capabile sit le m obi- lizeze la /uptd trebuiau set fie rostite cu fata spre viitor. Asa au si fost rostite chiar atunci cind lorga, Mai inainte de prdbusirea ndprasnicd a fiintei sale umane, constata cu intristare neintelegere cdderea in neant a conceptiilor sale social-politice. 0 cddere tragicd#aceea apostolul", care 0ia bine cci istoria e o miscare inainte 0 in sits, vor- bise multimilor cu fata intoarsd spre un trecut, glorios

IRotndnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei mot. Istoria unei lupte pentru ttn Ideal morali national. Bueureti, 1832.

Ix desigur, dar in lacra diruia nu putea fi geisitti cheia de aur pentru deschiderea portilor inalte ale vremurilor noi.

T.In studiu introductiv la una din multele opere ale lui Iorga nu-si poate propune sti se transforme intr-o cercetare monograficil asupra acestei personalittiti atit de com- plexe. Dar prezentarea seriei de articole adunate in cele patru volume intitulate Oameni cari au fost inlesneste tra- sarea unei schite pentru o astfel de monografie, o schitti sumard, insti fart/ lacune esentiale. Faptul e explicabil : seria de articole acopera o perioada de peste trei decenii, se refera la domenii de activitate foarte diverse, inclusiv la activitateasocial-poi/tied.In sfirsit, apartinind publicisticii curente, consemneazd la zi evenimentesiprecizeazti atitudinea autorului fatti de ele. S-ar putea spune c, in ansamblu, culegerea Oameni earl au fost se constituie intr-o opera, adicti o scriere unitara, cu multe capitole, despre multi oalneni, dar in pr./mu/ rind despre autorul ei. De aceea, in selectarea materialului nici n-am facut -un cri- teriu din insemntitatea persoanei evocate.i cind rosteste o apreciere despre un oarecare, Iorga se exprima pe sine insusi, in toate fatetele proteicei sale personalittiti. Atit pentru biograf, cit 0 pentru exegetul operet, Oameni cari au fost oferti o sursii indispensabilti. In mai mu/te rinduri, autoru/ ii pomeneste pe Plutarh. Cu o carte despre vieti ilustre nu avem totusi a face ; cu un Plutarh insti da, fiincicd, la fiecare pas, caiiilustrul situ inaintas, scriitorul roman extrage din biografiisi propune invtittiminte. Citeodata procedeazd dupti un tipic foarte didactic, enuntind in propozitii dare scopul edu- eativ pe care-/ urmarestepinumerotindinvtittiturile. Intotdeauna tine sti stabileascti o concluzie etica,iide muUe ort se adreseazd direct tineretului. In Oameni cari au fost, Iorga 10 afirmti riispicat calitatea de profesor 0 $i-o exercitti, casiin alte párl, cu mijloacele scriito-

X rului. Exemplele pe care le insereazd sint de cele mat rnulte ori pozitive, adicd vrednice de urmat, uneori insã si negative. Panteonul se prelungeste intr-un cimitir pre- scirat cu morminte marcate totusi pentru Mut pe care cal inhume*, acolo l-au putut face. Sint morminte de rene- ge*, un oarecare Ion Ciocan, trade-dor al romelnilor transilvdneni,un Stinnes, capitalist german, sprijinitor al baronilor industriei", cite un rege sau impdrat virtovati de cotropiritrdzboaie. In Oameni cari au fost, autorul a inglobattipagini despre oameni care erau incd in viatd atunci cind a fast scris articolul, dar incetaserd a fi la constituirea volumelor. Sumarul se compune nu numai din panegirice, ci # din recenzii, conferinte, prefete etc. Ldrgirea sferei de cuprindere sponge insemndtatea documentard a cartii. lar aceastd insemnlitate e, in ansamblu, considerabild, pentru cele mai diferite domenii :istoria literaturii, a tiintei, a tehnicii, a invdtdmintului, a vietii politice ro- nuinesti, a armatei, a unor asociatii $ znstztuu, chiarsi a sportului. Informatia trebuie cdutatd cu atentie, titlul articolului nefiind suficient pentru orientare. Intr-un portret al unui Sturdza poate fi vorbaidespre Kogdlni- ceanu, intr-un articol dedicat folcloristului Pitis, despre Hasdeu. In completarea Iucrdrii autobiografice Orizunturile mele. 0 viath de om asa cum a fost, articolele ne oferd pit orestiiinteresante pasaje de amintiri personale. Iatd-1pe micul Kolar chinuindu-se sd invete corecta Umbel romdneascd dupd inghetatul manual de gramaticd al lui Manliu. Iatd-1, mai tirziu, descoperind forta de evocare a literaturii de inspiratie istoricd prin mijlocirea nuvelelor /ui Negruzzi. Iatd-1, in sfirslt, rdscolit de revelatia poeziei eminesciene : aceastà poezie minunath din cele o suth de pagini ale articelei albe ne ridica spre ideal in iubire, care mijea nelArnurith in sufletele noastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile

XI noastre slabe, in taina tuturor dep'artiirilor (In amintirea lui Eminescu). Momentul inifierii se si- tueazti in cuprinsul anului 1886. Peste doi ani se produce altd inifiere, care dd trup mai concret, pentru un rtistimp, idealului"i contribuie la fertilizarea cugettirii. Atunci, la 17 ani, adolescentul din Iasi, un lungan desirat, atit de slab, din efort intelectuali hrand putind, incit avea sii-sisperie profesorii aproape convinsicd-1vor vedea pierind, ar fi avut toate motivele, pentru o fire obisnuitd, sa fie un conformist, ca sd se salveze prin astigarea unor protectori. Era insti un rclzvrátit, impotriva cdrula s-au rostit cloud sentinfe de eliminare din scoalti. Motivul ni-1 destdinuieinsditvictima rigorilor disciplinei didactice a vremitniste vorbe nesocotite"i citeva din atitudinile revolutionare pe care scoala socialista le-a pus la modii in Iasi..." (Un profesor : Vasile Burn). A fost totusi mai mit decit o oarecare frondd juvenild. Minded tinetrul neconformist citea Capitalul lui Marx, /inea. conferinte despre aceastd opera fundamentalti a socialismului fific,lua parte si ne imagintim cu citti insuflefireS. Laaduntirile socialiste, difuza numere din Revista socialii. Curind avea stii co/aboreze la presa miscarii muncito- resti, /a Contemporanul, far cu Gherea, care-i cerea arti- cote, va purta cores ponden i dupti plecarea la studii peste hotare. E un debut promitlitor in viata obsteascd, similar cu al altor intelectuali din epocii. Cum au in- feles acesti intelectuali socialismul, 0 cum l-a bite/es 0 el, afldm tot din paginile seriei Oameni cari au fost : un siniplu socialism de compritimire adinca pentru suferint5, de nespusiisete de-asprijini dreptatea" (Alexandru Tenie). Sau : Acuma treizeci de ani si mai bine, si acel care scrie aid era prins pentru o clipà in miscarea ge- neroasd care se indrepta spre poporul in suferintà" 1 Vasite Morton.: o ?mat/I-turd,in Oameni cars au fost, Editura Fundatiei, II, 1935, P. 473.

XII

Acel simplu socialism de compiltimire" era o atitudine generoasii, democraticti, insd nu si marxism. Iorga flu s-a apropiat de simburele revolutionar al socialismului stiintific, a refuzatsti-/accepte $ i mai tirziu I-a $ i con- damnat. Dupd ce s-a destacut din legtiturile de tinerete cu miscarea socialistd, a calificat insusi socialismul ca o doctrintistrand,fart/ conti5gentecurealittitiledin Romdnia. N. Iorga nu a putut deveni niciadatti un apo/oget al stdrilor de lucruri din tard ci a fost mereu preocupat de indreptarea lor. Informatia istoricti pe care a acu- mulgt-o de timpuriu, o informatie vastd, dar lipsitti de necesara aprofundare a bazei economice, i-a insuflat ambitia de a crea o conceptie social-politicd proprie. Din studiul istoriei, savantul a desprins sensul progresiv al railcardsociale, insd a interpretat proptIsirea, clintr-un unghi de vedere organicist, ca pe o evolutie naturalti, ftirti zguduiri revolutionare, a organismului" national. Aceasta l-a dus la negarea luptei de clasti ca motor a/ progresului # la denuntarea contradictiilor sociale din orinduirea vremii ca un fenomen pernicios. Pentru a-$ i argumenta teza, s-a adresat trecutului, pe care l-a idealizat, re- constituind imaginea pe cit de luminoasii, pe atit de falsd a unei societdti feudale romdnesti caracterizate prim deplina intelegeregtfrafie dintre boierigiteirani. Istoricul admite cvechea societate romdneascd avea groaznice vicii de orientalism", dar adaugd numaklecitcdea cuprindea in sine o traditie serioasilifecundil, asezilminte care izvoriserá din adincul fiintei nationale, datini care corespundeau insusirilor noastre osebitoare, o viata moralii care era a tuturora fiinded venea de la toti, o solidaritate care stringea necontenit laolaltd o lume natio- /lard" (Vederile politico ale lui Eminescueigeneratia de azi). Aceastd lurne nationard" ar fi trebuitsd-siurmeze netulburatti existent-a. A intervenit insd revolutia de la 1848, rezultat al agitatiei unor boiernasi frantuziti", care

XIII a smuls riul din matca lui. Echilibrul a fost rapt, (W.. zdmintele traditionale au fost inloeuite cu altele, pre- luate din Occident §i inadecvate. Situindu-se astfel pe o pozifie conservatoarep1regretind bunele vremuri de odinioard", Iorga nu-si impinge rationamentul pind la ultimcle consecinte si nu propune o altd rtisturnare, in sens invers. Cladirea noua" a societatii romiinesti nu mai poate fi darimata ; in aceastil clädire trebuie Irma inceputil o intreaga opera gospodareasca de adaptare, pe care ambitiosii Intemeietori au dispretuit-o" (Ibid.). Ac- ceptind, cu acest adaos, instittqiile democratiei burgheze, istoricul nu se resemneadi $ in fata dezvoltdrii capita- lismului. Romania fiind o 'card eminamente agrard, in- dustrializarea este, dupti opinia sa, tot un proces de instrdinare fatti de rosturile nationale. Istoricul n-a privit proletariatul cu ostilitate. Dimpotrivä, s-a referit cu com- pasiune la mizeria clasei rnuncitoare, consemnind, de pilda, tristele scene de la Lupeni", unde minerii erau tratati ca animalele" 1. Proletarizarea i-a aparut insa ca un fenomen nefericit ce trebuia frinat. De aici, condamnarea orasului ca an loc de pie rzare. Nu in orasul indus- trial, ci la Ora era necesar sit se caute sursa de energii capabild stinstintitoseascii viata comunitatii nationale. Istoricul, literatuliomul politic N. Iorga a nutrit o statornicti simpatie fata de taranime nu doar dintr-un simplu impuls afectiv ca altii, ci pentru cá o considera depozitarti a traditiilorp1virtutilor morale ale poporuIui roman. In 1907, a putut fi considerat un instigator", a facut atunci colecte $ i a trirnis ajutoare bilnesti pentru a fi distribuite vtiduve/orpiorfanilor ; in timpul refu- giului de la Iasi a staruit sti se dea pdmint satenilor. Toate acestca nu sint simple actiuni filantropice, dar nici nu au yak/area anon dovezi cd Iorga ar fi privit rezolvarea problemelor sociale dintr-un unghi de vedere

'Romania conternporand de la 1904 La 1930, p. 429.

XIV economic. Dupti el, cauza fundamentald a relelor ce bin- tuiau societatea romdneascd era nu de ordin material, ci moral. Inainte de primul ralzboi mondial, mai exact in 1909, fticea observatia cti romdnii nu formauMenun popor, cilci prin instrilinare ne lipseste clasa de sus, prin ignorantà, cea de jos" (In arnintirea lui Eminescu). Ches- tiunea esentiald consta deci in refacerea cornunittitii nationale, iar calea unicä spre acest obiectiv o reprezenta difuzarea unei solide culturi nationale, in care singurii, cu adeviirat, ni este mintuirea" (Cei cari se duc : C. Lu- caciu). Cu aceasta ne reintoarcem la propriile aprecieri ale i.storicului asupra contactului stiu de tinerete cu miscarea socialistd. Pe noi, scrie el, referindu-se /a acea perioadd biograficti, ne indemna setea de adevdr i mila de oameni. Iar ca mijloace cunoastem unul singur :in loc sä profitgrn de incultura omului pentru a-I Inviersuna ca pe oricine n-are judecata intreagil, visul nostru era sti-1 facern a intelege, a sti."Prin culturd, oamenii sdraci din lumea satelor ar fi fost eliberati de ignorantii si de vicii, transformindu-se in gospodari harnici siinstdriti, asemeni fruntasilor", adevtirate exemple vrednice de urmat. Tot prim culture% mosierimea s-ar fi regenerat, reintrind pe ftigasul vechii boierimi cu dragoste de popor si de patrie. Interesul lui Iorga pentru tiirtinime se corn- pleteazil cu respectul fagt de boierimea de vitti", epitet pe care cititorul Ii va afla $ i in uncle pagini din Oameni cari au fost, cle exemplu in acelea despre ,Slefan Grecianu. In societatea romdneascti asanatti prin culturd, boierimea trebuia sti joace un rot important, chiar in directia im- buntitatirii soartei tdranilor. Pentru /orga, cultura are menirea de a statornici impticarea socialtipicolaborarea intre clase. Fireste, el nu ia in considerare mice fel de culturd,ci pe aceea pe care poporul nostru$i-aformat-o de-a lungul veacurilor. In reactualizarea acestei cu/turi, apare din nou criteriul paseist91exclusivist. Vasile Mortun : o invtitdturii, loc. eft.

Cu aceeasi asprime cu care condamna capitalismul, fostul director al Srimriniitorului respinge orice influentd culturald din afarti, in prima rind influenta francezd, tratata global cu adversitate. In ansamblu, deci, patriarha- lismul iorghist se conjugti cu nationalismul. In culturti instrdinarea, in soctetate elementele alogene de la tart/ (arendasii, circiumarii grecii evrei) sint factorii negativi impotriva carora N. Iorga cheamti la lupta. In martie 1906, profesorulsi-ascos studentii in straciti, pentru a manifesta impotriva unui spectacol in limba francezd organizat de protipendada bucuresteand in sale Teatrutut National. Miscarca din 1906", CUM o numeste initiatorul, este semnificativiisi prin consecinteleei. Pasaje din Oarneni cari au fost (N. Gane) indrepttitesc ipoteza cá atunci s-a ntiscut propriu-zis omui politic N. forge, pe care un eveniment imediat urintitor,i mult mai mare rascoaleie din 1907 1-a cleterniinat sptiseascii in -arena #sa-si puna pentru prima data candidature de deputat, apoi sá infiinteze un partid. N. large a fost, in intentiile sale sincere, un patriot piun democrat, dar prin conservatorismul sau nationalist, prin recomandarea unor rezolvdri sociale ineficiente, a pus obiectiv la indemina celor interesati teze diversio- niste pagubitoare intereselor populare. Din partidul salt, partidul nationalist-democrat, a derivat fatal organizatia cuzista. Ain nedreptati Mal gray memoria marelui nostru om de cultura si a profesorului intelept a/ atitor generatii deed I-am privi ca pe plirintele miscdrilor de dreapta extremiste din Romania. A cdzut cu Malta lui frunte de tales al gindirii strapunsa de gioantele brutelor cucamdp verziIOrinduirea dominata de burghezie mosierime nuavea nevoie de lorga pentrua-sicrea instrumentele bestiale ale dictaturii .71 nu i-a fost strtand satisfactia de a-/ vedea suprimat. Cu ani in urmd I-a folosit insd, I-a acoperit de onoruri, ldsind apoi pe seama altorasd-i dezVolte abecedarta nationalismului in statute ale vio-

XVI lentei, ale extremismului ci crimei. In acel moment, profesorul se retransase ferm pe POZiff mai dare, asista uluit la evolutia inspdiminttitoare a miccdrilor nationa- liste si a avut curajul superb de a le anatemiza. -De aceea a si trebuit sit mid. Era un om bdtrin, un idealist" cum numecte el pe visdtorii ce cred intr-un nobil ideal plutind, insingurat, pe epavele devizelor sale de altddatd : traditionalism national, realism democrat". Au fost si alp oameni de culturd, oameni politici in acela0 timp, care s-au veizut dap la o partesiinfirmati in crezul lor social-politic. Nici unul n-a trebuit sti prateasdi atit de greu falimentul conceptillor lui gresite. -Pe fitndalul tkgru al tragediei scinteiazd, de la un caplit la altul al carierei publice a lui N. Iorga, ca niste focare de lumina', interventiile sale merituoase in momente importante, unele grele, din viata poporuItti nostru. Pentru anii dinaintea primului reizboi mondial, Oameni cari au fost adund multe articole dedicate transilvdnenilor si, in general, luptei de eliberare nationald si de intregire a Romdniei cu provinciile aflate sub dominape strdind. Publicistul elogiazd pe fruntacii acestei lupte oameni politici, mernorandisti, cdrturari, prof esori, clerici, de la vladici la simpli popi de tard. In aceeasi vreme, profesorul universitar de istorie si secretar al Ligii pentru unitatea culturald a romcinilor viziteazd Transilvania, ii insufleteste pe cei de-acolo, se indreaptd spre Bucovina, unde e oprit la granitii de autoritätile austriace, organizeazd pelerinaje la Mandstirea Dealulivorbeste, infldcárind, despre Mihai Viteazul cel ce nu se poate odihni". Rea/izarea statului national Romania, in hotarele sale naturale ci istorice, era o cerintd vitald pentru poporul nostru, iar Iorga s-a manifestat ca unul dintre cei mai neobositi entuziasti militani in aceastil directie. Au urmat izbucnirea primului rdzboi mondial ri anii neutraliteitii Romaniei. Iorga n-a putut rdmine niciodatd un spectator al event- mentelor ci nici, doer, un comentator in sensul gazettirese.

XVII

2 El se asazii in miezul lor fierbinte, e partaq eel putin prin cuvintul scris rostit. Deplinge cliderea pe front a romanilor din armata habsburgicifgiinfiereazii barbaria teuto- nica" sub loviturile ciireia Europa era inundatel de valuri de singe. Iorga e, de la inceput, un adept al aliantei cu statele Antanteigi-anadversar al puterilor centrale. Aleituri de cele dintii trebuia sa-si giiseascii Romania locul firesc, dincolo de toate manevrele de culisegirezistentele unor politicieni $ i ale regelui pe care inimaiinteresele ii impingeau in alta directie. Iln antigerman in principiu Iorga n-a fost. Ba chiar, inainte de rdzboi, el, care-si intregise studiile la Leipzig, pretuia mai sus culture germand, metoda tiinificä germana, literatura germanii si le opunea culturii franceze. In aceasta din urmii, prin frantuzismul piturii avute de la noi, vedea, cum am aratat, un pericol impotriva propriei noastre culturi. Prin 1905, in aprecierea poporului german, istoricul ajungea la o anume exagerare, uitind violenta militarismului prusac01gasindaccente de admiratie fatd de Bismarck. Referitor la poporu/ german scria al nu e unul care s'a aibd o viatá mai armonicd, mai echilibratà,siprintr-aceea cà la dinsul curentul spre bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpánit de iubirea statornicd, in forme noud, pentru ideal : pentru adevarul cugetarii, pentru elaborareatLintii, pentru indeplinirea frumusetii" (Serbärile pentru Schiller). Sint oare calitatile enumerate specif ice poporului german ? S-ar putea rdspunde afirmativ, in mäsura in care apartin tuturor popoarelor. Istoricul roman comitea o eroare de apreciere, privind natiunile din unghiul de vedere al psihologismului, poate sub influenta lui Wundt. In timpul razboiului, a trebuit sd-si revizuiascii opinia in cele zece tectii finute la Iasi $ i publicate sub titlul CugetareIi lapte: germang.i in unele din texte din Oameni cari au fost vor aparea exagerilri in sens invers, mergind pinci acolo, incit, pentru oblinerea unui contrast, soldatii $ i ofiterii arrnatei napoleoniene invadatoare sint invaluiti

XVIII in aureola unor eroi ce-si fac datoria, dar o fac cu elegantd ftcu dep/ina solicitudine feta de invinsi. Unghiut de vedere e subiectiv, st explicabil. Totusi razboiul a adus clarificari importante in gindirea lui rorga. In. articolele publicate de-a lungul anilor de rdzboi Li vom regdsi asa cum ne asteptant : slávincl eroismul celor morti pe front, de Ia ostasul de rind, pind la general, vtirsind o lacrima de recunostintii pentru militarii francezisienglezi aflati in misiune la noiftramasi stise odihneascti in pamintut romiinesc, pentru mediciiaipersonalul sanitar inferior contaminati de holera. Concomitent, din coloanele Neamu- lui romanesc luat cu sine in refugiul iesean scaptird fulgere impotriva ocupanti/or, a politicienilor, scriitoritorftiga- zetarilor riimasi in. Bucuresti, ca sse pund in solda inamicului. Temperamentut impetuos al publicistului se refuza deznddejdiiatdefetismului. In zilelecele mai grele si, aparent, fara sperantd, articolele lui lorga ex- primd increderea neabatutti in dreapta biruintd, insufle- tesc, mobilizeaza. Experienta de foc 0 singe pe care a trait-o, desi pe front n-a fost ftn-a fost fancied nu mai era tintir deschide 0 in Oameni cari au fos't un capitol nou. Inainte de rdzboi, viata socialdatpolitica' din Romania vddea vicii grave. Ca nu poate fi un neam trainic, sena in 1906 Iorga, acela care se alcatuieste cu adevarat numai din spuma de sus... Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde in sine toatä viata, vesnic miscata, totdeauna innoithei pe deplin curata, a multimilor muncitoareatcinstite" (La mormintul lui Kogalniceanu). Dar atunci exista totusz un ideal si se anuntau evenimente cutremuriitoare care trebuiau sdeliot fiaceastd consecintii : purificarea vietii politice, in general a existentet spumei de sus". Event- mentele au venit, mai teribile decit10putuse inchipui cineva, $ i au trecut. Deed in cercurile po/itice ale Romaniei s-a schimbat ceva, schimbarea s-a facut in rau. Prim mantle jertfe de singe s-a creat Romania intregttd, un

XIX

2* vis de veacuri, inset oarnenii politici nu s-au ridicat la indltimea cerutti de vrednicct gospodarire a marii patrii. Tara a fost lásatg pradii numai ambitiilor personale si dorintilor de imboggtire, toatd lumea amestecindu-se, fgrg deosebire de rang, in haosul poftelor dezläntuite" (Bru- silov). lorga face o deosebire neta intre politica" adicti activitatea publicii dedicatet realiztirii unui ideal" ci politicianism", agitatie sterild, de cele mai multe ori de-a dreptul pagubitoare pentru masele populare, fiindcti e pornitä din carierism ci se bizuie pe demagogie. Dupa incheierea pacii au ormat acadar vremi sterpe ale epigonilor". 0 data cu prabusirea speranteloi de instinatocire a vigil publice, in scrisul lui Iorga severitatea condconnarii se insoteste cu semnalarea pc plan intern si international a unor fenomene noi, ingrijortitoare, prin prisma ctirora ci rtizboiul insuci poate fi inteles in altii lumina, mult mai patrunzatoare. Trgim, scrie profesoru/ in 1924, in faza asasinatelor in masg, cu milioanele, pentru a semi interesele producgtorilor industriali, cart string o natie intreagg in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, de cotropire" (Wilson). Publicistica istoricului se intoned/ de fiorul temerilor in legaturti cu. viitoru/ apropiat a/ omenirii. La Societatea Natiunilor, problemele deschise prim 1924 vor rgminea probabil tot astfel ping la noi Varsgri de singe" (Ibid.). Aceasta, ci datoritii politicii revancarde a Gerinaniei. In denuntarea acestei politici, Iorga ros- tecte avertismente profetice ci. emotionante. Tot in 1924, cind pentru multi/ lume din Europa numele unui anume Hitler nu spunea mimic, publicistul roman it vedea pe ortjanizatorul camasilor brune asociat la politica de ame- nintare a pacii. Murise Helfferich, unit/ dintre revancarzii indirjiti. Astgzi, contenteaza Iorga, el e o mind de cenusg. Dar flacara din el va trece in altil si in altii, pentru rtenorocirea lor si a omenirii. Cgci niciodatg instinctul cel barbar nu poate face atita rgu ca o cugetare metodicg

XX ratacita prin pasiune"(Helfferich).In Germania de atunci, zugravul ratat ce se pregatea sá devind dictator al OM lui si al iumii nu ocupa incti functii oficiale. Dar, pentru Iorga, Germania din 1924 e Germania lui Ludendorff si Hitler" (Quidde). Dupd noua ani era numai a mi Adolf I, devenit Imparatul «Reichului al treilean". Hindenburg, care mijlocise ascensiunea aventurierului sinistru, ii sfirsise prea lunga viatd. Va fi avut el (marescaul) in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate... ?" Reci- testi fraza, controlezi data :1934. Data nu e gresUcl. Hindenburg a murit in august 1934. Rinul avea sti fie trecut peste vase ani, Polonia, invadatd peste cinci ani, Austria, anexatti peste patru ani. Totul s-a petrecut intocmai, inalta ordine cronologicd, dar acesta e un amanunt feird important& Cine ar putea ti dacd Hinden- burg a avut viziunea tuturor acestora ? Iorga a avut insd infiordtoarca viziune. Fascismul facea proze/iti. in Romania : aptireau camasile negre", exaltatul fiu al lui Zelea Codreanu" prezenta somatii, Intr-un ascunzis cu pumnalei revolvere se gasea lista ministrilor cari trebuiau executati".I Pe lorga, violenta de mice fel, violenta fascistd Lioripileazd. Cel ce stivirsise cindva grava gre,ealti de a intretine agitatii antisemite pe planul teoretic al conserveiriifiinteietnice" protesteazd acum impotriva exceselor antisemite"0atrage atentia asupra marelui rtiu pe care-1 fac tetra'. Actele de violentd sint manifestdri ale urii impotriva oamenilor de altd nationali- tate, iar o astf el de urii nu e un sentiment omenesc. De aceea, intr-un articol dedicat unui nationalist" bucovinean, Iorga putea sd inscrie printre merite/e aceluiasifap- tul di era roman filed ura fata de alte neamuri" 3. De pe aceeasi pozitie scria rinduri calde de pretuire pentru

I 0* Romania contemporana de la 1904 la 1930, pp. 380-381. Constantin Morariu,in Oameni cart au fest,III,1930, p. 233.

XXI savantul evren Moses Gasteri punea intrebarea Cind oare ura va fi trimisà la sanatoriufrinvidia la casa de corectie ?" (Memoria doctorului Davila). In apri/ie 1915, Vasile Ptirvan era atacat pe stradd silovit : I s-a spus cà aceasta se face pentru vederile sale politica". I nvtitatul, membru al Academiei, era acuzat de nepatriotism", fiindcä facuse o criticti asprit sttirilor de lucruri din Roradnia. Erau a4ii de eta parere ?Sa-si fi dat riispunsul pecane polemicii de idei. Nu stiu, spune Iorga, consernnind atentatu/, de cind ideile politica ale unui om InvAtati de o superioafa inteligentg se «rectificilp pe strada cu pumnul, de eine s-a intimplat a fi mai voinic decit dinsul." Daca e o inovatie, tristá, deplo- rabilä inovatie I" 1 Inovatia" a inceput sti se practice in diverse state ale Europei, miscarea camasilor brune a transforrnat-o intr-o practica de stat, curentti. Pumnii s-au inarmat cu revolvere. Bestia umand"si-afacut o victim./ din cancelarul austriac Dollfuss, care nu era niciel unsfint,darsedeaincaleaproiectatului Anschluss. lorga stia eine sint ucigasii cine-i an gajase. Articolul despre asasinarea lui Dollfuss ii dà prilejul unei infierari a hitleristilor briganzii comandati de acolo unde un mort mai mutt nu intereseazà" (Victima de la Viena : cancelarul Dollfuss). Au trecut citiva ani. Previziunile publicistului roman s-au realizat. In zilele pustiitoare ale celui de-at doilea razboi mondial, el nu a ostenit in a supune oprobriului public teoria spatiului vital", pretinsa superioritate a rasei" germane, invazia blindatelor cu cruce neagra in Virile ce nu s-au putut apara. Totu/ se prtibusea, orizontul era sumbru. Istoricul se intreba dacii mai stie istorie, in asa masurd ceea ce se intirnpla ptirea cif neagti adeva- rurile statornicite de experienta secolelor. Dar tocmai acum i se impune certitudinea cà adevaruri/e, chiar clacti Un otentat,a Reithotul nostru trtnote ztlnice, Ramuri, Craiova, I, p. 179.

XXII pot fi contrazise temporar, nu pot fi ucise. Ultimul an de viatii care i s-a. mai ingdduit, profesorul 1-a parcurs cu inima crispatd de durere, dar cu ochii luminati de nadejde. * In panegiricul unui istoric, in comentarea ocazzanald a unui eveniment, lorga isi afirmd conceptia in pro fesia tutelar& Existd o istorie pragmatic& a consemndrii fapte/or, alta, superioard, a reinvierii epocilor trecute, in sfirsit, o a treia, aceea care rosteste sentinte asupra evenimentelor de odinioard si reactualizeazd invtiViminte, exemple de imitat", reguli de conduita politica"(In-. vataminte din viata si domnia lui Cuza voda). Aceasta din urmei e istoria practicatet de forget. El a introc/us in studiul istoric cercetarea metoclicd, nu mai e evocatorta romantic pe care i-a format /a noi epoca de la 1848. Dar prin rolul educativ pe care il reuendicd pentru istorie rdmine totusi urmasul, la un nivel stiintific nou, al lui Koglilniceanu si Bdlcescu. Ca si aceia, in istorie ,.a- ceastä experienta, verificata indelung, a vietii neamurilor ce se cheama istorie" (A. D. Xenopol) el cautd esenta, sensul superior al zbuciumului umanitiitii". Mai mutt decit adevarul faptelor",ilintereseeza adevarul din fapte". lar acest adevdr impune o atitudine democratic& Oamenii n-au lost creati ca sei fie sclavi, nici natiunilo ca sa fie roabe" (In amintirea lui Petru Liciu). Tot ca istoricii de la 1843, Iorga relevd insemnatatea marilor personaliati in viata unui popor si propune un cult a/ eroilor : Cad puterea unui popor vine si din constiinta limpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i are si din cultul dezinteresat al acestor eroie (Citeva rinduri de dincoace" in amintirea lui Tirnotei Cipariu). Fraza nu poate fi considered ca o formulare a tezei idealiste cd istoria e fauritti de eroi. blinded, de pildä, victoriilelui Mihai erau ale unui neam intreg" 0 p.- Niei un om mare nu e asa de mare, incit el singur

XXJT1 säpoatil indeplini o opera mare. Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mid" (Pomenirea lui Mihai Viteazul). Experienta istorica poate fi mereu folositoare In sensul educativ. Asa olvalorificd autorul volumelor Oa- meni cari au fost. El-il ontagiaza pe Cuza, ca sd aducd in discutie nevoiie taranilor, evocd faptele de arme ale lvi Mihai Viteazul pentru a stimula eroismul in vederea razboiului ce trebuia sa smulga coroanei habsburgice Tran- silvania. Istoria Li oferii argumente pentru revendicdrile 22420,ot/dei pentru critica internd. Ca si Eminescu, ad- monesteazd intr-o fazd noud a societdtii romdnesti pe cei cari infatiseaza ordinea materiara, satulai multumita, care a iesit dintr-o indeplinire partiala, deci defec- tuoasa, a idealului" luptätorilor c/e /a 1848 1. Ca istoric, Iorga a reprezentat acea intelectuditate pe care a dorit-o activil, lucrind pentru folosuli mindria unel societati intregi" (Dr. Victor Babes). Pe profesorta sau, A. D. Xenopol, /-a caracterizat, ca savant, cu unde serioase -rezerve critice, dar i-a ariitat toatti gratitudinea pentru modul in care a pledat, peste hotare, in favoarea drepturilor nationale ale romeinilor. De cite ori a scris despre un 07Th de gaup inventator, medic, inginer, naturalist, explorator autorul articolelor strinse in Oameni cari au fost nu s-a preocupat de aportul lor special in respectivul domeniu de activitate. Nu avea com- petenta,i nici nu-1 interesa, ca publicist, aceasta. Ii in- tense modu/ in care omu/ deUinta, roman sau strain, a dat eforturilor sale un scop practic stiinta repre- zentind o tinta, dar si un punct de plecare". Este de la sine inteles cd Iorga nu putea fi un apologet al stiintei dedicate abstracriunilor, ci a/ aceleia ce are atingere cu viata practica". Ca 0 istoricul, caftliteratul, omuttiin- telor pozitive lucreazd pentru sernenii sai. qtfinta trebuie sa fie utilitaracjdemocraticd. Edison a fast mare, pentru

1Pentru ae s-a comemorat C. A. Itosetti,in Camera ear{ au fast, 1935, 11, p. 226.

XXIV cei in descoperirile sale s-a ginclit inainte de toate la cit pot folosi semenil sili din noua taira pe care a smuls-o materiei mute si oarbe" (Edison). Claustrarea intre peretii laboratoarelor egalealci cu 0 dezertare. Vrednici de stimit sint cei ce deslcisoard, paralel cu munca de specialitate, o alto, pe plan larg, de popularizare a cunostin- telor, prim reviste, manuale, conferinte. Chiar cind nu e un inovator de prima mind, omul de stiingi nu $i-a consumat viata in zadar, dud 4 contribuit la inleiturarea ignorantei. Chiar cind, in specia/itate, cornite erori ca de exemplu cutare filolog san istoric Latinist acestea nu-i anuleazii meritele publice, dacd e cinstit in ptirerile sale si-si slujeste in alt fel natinnea. Nu poate fi iertat insti nici cel mai mare om de culturil, dacd triideadi interesele nationa/e. Adevdrul stabilit de f Uinta -trebuie rostit in folosul poporului, chiar cu riscul de a suferi sanctiuni din partea conductitorilor vremelnici. Cdutarea adevtirului si comunicarea lui sint mai mult decit niste obligatii profesionale, sint mtirturisiri", indatoriri etice. * Articolele din Oameni cari au fost exprirnd si opinitle despre literaturd ale lui Iorga. Literatura (arta in genere) e legatti de societate prin originile si -prin inriurirea ei. Artistul creeazti ca un purtátor de cuvint a/ poporului si al epocii; opera lui isi asigurti trilinicia si ori- ginalitateaprinspiritpopularsispecificnational. Din literaturile straine se extrag ace/easi inviitdminte de ordin general : slujirea idealurilor nationale, dragostea fatet de popor, accesibilitatea expresiei. Asadar cercul se inchide. In interiond stiu se inscrie o altii cerintti de principiu : zugravirea vietii nationale in lumina adevd- rului. Am putea numi aceastii cerintti realism. Dar ade- yarn!, desi obiectiv, poate cdpiita diverse interpretdri, unele ducind pini la infdtisarea lui trunchiatti, ori chiar pind la falsificare.

XXV

Din contactul stiu de tinerete cu miscarea literard din jurul Contemporanuluii ca o preluare a traditiei Daciei literare, N. Iorga si-a insusit definitiv conceptia asupra functiei sociale aartei. Ca atare, e un adversar al estetismuluisis-a aflat de cealaltd, parte a baricadei fatd de junimism. Considerarea tendintei ca o conditie esen- tialti a literaturii capeitd insti la el o semnificafie net distinctivti fatd de critica materialistic' a vremii sale si cu atit mai mult fatii de estetica noastrti marxistd. Ctici, la forge, literatura si arta, cultura in general sint privite nu doar ca niste mijloace auxiliare, ca niste arme in lupta pentru progres, ci ca nige factori de kcal. Readucerea vietii socialesinationale pe un. fligas ideal fticindu-se prin. culturd, continutul acesteia$ iforma pe care o im- bract/ impun o riguroasti atentie. De fapt, pornind de aici, Iorga ptirtiseste domeniul esteticii, trecind pe cel al eticii. Din cei doi termeni ci sintezei artistice tendinta exprimatd prin mijloace artistice cel de-al doilea e impins pe un plan secundarp1chiar ignorat. Trecind cu vederea axioma cd eficienta unei opere e asiguratti de forte imaginilor, de prelucrarea artistica, Iorga apreciazd scriitorii in primul rind, adesea exclusiv din unghiul de vedere al bunelor intentii. De aceea, cititoru/ sä nu fie surprins cind va vedea cumptina sa indicind o greutate mare pentru o mind de paie,p1alta, neafteptat de mica, pentru un lingou de aur. In Oameni earl au fost, un poem istoric modest al lui Vasile Bumbac se bucurti de o binevoitoare atentie, iar Buron e tratat cu severitate. La cc/ dintii, criticul evidentiazti o trelseituril foarte respectabild : patriotismul ; la cel de-al doilea, egoismul cel mai rece. Tot cu o motivare eticti a respins Iorga simbolismul, pe care I-a privit cu suspiciune, ca$ ialti contemporani, ca pe o expresie a senzualismului $ i a descompunerii morale. Pe Ovid Densusianu, clirectorul Vietii nol $ poet simbolist, cu care nu s-a inteles nici in alte privinte, 1-a socotit aproape un dufman persona/, f Untied importa in literature/

XXVI mode de aiurea. Mai tirziu, in primii ani de dupd, rtizboi, fostui conclucator al Sgmadatorului facea' observatia Oar- manta cd nesinfatatea unel vremi de cried a nävälit cuprinsul literaturii,culturiiintregi..." (loanScurtu). Sigur, era#nesanatate", dar din 1922 pina in 1940, literatura moderna" a inscris#in Romania succese remarcabile. Iorga nu le-a recunoscut ; cu indignarea tribunului ce-si vedea contrazise credintele, a contestat global opera celui mai mare poet contemporan, supus unui lung 4i violent rechizitoriu, sub acuzatia de trivia- litate. Rezistenta lui lorga la inovatie in arid fi literaturii are fi alte temeiuri decit inlocuirea dogmatica a esteti- cului prin etic. Traditionalismul e ruralist, ori literatura moderna s-a eliberat de unilateralitatea inspiratiei0-a imbogatit sfera cu zone noi ale mediului social # ale sufletului omenesc. Experimenta $ i forme nemaiincercate, un alt limbaj, mai rafinat, nu intotdeauna abscons, insa mai putin accesibil. S-ar fi putut observe, de pildd, cif aceasta nu egala cu negarea specificului national, cif in poezia lui Ion Barbu$ ia lui Tudor Arghezi se distila intr-un mod subtil folclorul. Faptul i-a scapat tut Iorga, exclusivist # categoric in rnaterie de literaturd. Intole- Tanta l-a pus mereu in conflict cu lumea scriitoriceasca, $ i Inca din anii Sämgniitorului. Cunt se stie, acolo#in celelalte publicatit pe care le-a condus, a desfasurat o energicii muned de indrumare a literatilor in sensul vederilor sale :inspiratie din viata satelor, privite ca organisme curate ale Pinta etnice, netulburate de lupta de clasa, dar amenintate de asaltul strainilor", evocarea vremurilor patriarhale in care taraniisiboierii impreund apitrau glia, condamnarea orasului ca loc de perditie etc. Rigiditatea cu care selecta materialele pentru revista a ridicat impotriva profesorului respectat#iubit pe colaboratorii sai, altminteri supusificuminti, din reclactia Siimgnatorului :losif, Chendi, Anghel etc. Directorul a

XXVII trebuit sd plece. Dupd multi ani, cind majoritatea mar- torilor nu mai érau in viafti, el a reluat procesul, apd- rindu-se de invinuirea de a ti obligat pe scriitori sd se conformeze unor refete. Condifiile publicdril erau doar acestea : E bun ? E sdnatos ? Da, §i sdnkos... Fiindc5 Mx% aceasta, literatura e un pikat, si nu intelegeam sa*-1 fiu complice" (Moartea unui tin5r : Nicolae Beldiceanu). Desi de la respingerea estetismuluii condamnarea manifestdrilor decadente in artd Iorga a ajuns pind la confuzia dintre estetic ftetic, dintrearttiqiculturti, gustul sensibilitatea sa pentru frumos, marea lui expe- rienfil de cunosciitor al literaturii romaneqti $ al celei strdine au fticut din e/ autoru/ unor pagini pline de adeviir $ i de prefuire dreapai despre opereSiscriitori. Scara valorilor consfruitd de el are uncle trepte rupte, altele strimbe, altele asezate mai sus ori mai jos cleeit locul ce Ii s-ar cuverd. Insá, cu defectele respective, stit totusi in picioare. Dintre scriitorli nostri : Anton Penn, Costache Negruzzi, Erninescu, Creangd, Caragiale ca sit nu citez decit cifiva din cei ce apar in paginile din Oarneni cari au fost dintre cei straini : Horafiu, Dante, Schiller, Tolstoi, Sienkiewicz, Ibsen. etc. se afld la nivelut corespunzdtor. Iorga e autorul unei ample istorii a We- raturii romdnesti$ comentatorul profund al unor scriitori de seamti ai lumii. Lucrtirile lid de istorie literardci exegezd sint de mare pref. Nu am refuzat nici reeditarea, din Oameni cart au fost, a acelor articole care stdruie asupra unor scriitori mdrunfi, chiar dacd autorul e prea generos cu ei.i acolo sint incrustate informafli utileqt observatii interesante.

Prevenifi asupra erori/or criticuluip1istoricului literar, parcurgem paginile tut lorga cu satisfacfia de a descoperi idei juste in formuldri pregnante, caracterizdri care fi- xeazei dintr-o mdiastrd triistiturii de condei profilul adevdrat al unui scriitor. Ne explicdmItexagerdrile defor- matoare, datorite unui unghi de vedere personal pe care

XXVIII tzuni-Iputern insu0.Articolele cu care avem a face nu shit nifte reconsic/erdri", nici concentrate de monografii, ci in majoritate simple evocdri prilejuite de reeditarea toldcarti, de un deces, o comemorare sau dezvelirea unei statui. Nu le vom cere mai mult decit unui material publicistic ocazional. Aprecierea autorului opereazii in virtutea unei tritstituri majore ci, ca in tot ce a scris Iorga, cu scopul detaçarii unor invdtdminte. Pe alocuri se relevii sicalitati ale operei :realism, expresivitateetc.,dar atentia se concentreazd asupra atitudinii generale a seri- itorului, asupra mdsurii in care acestait-a slujit patria aipoporul. Principalul merit subliniat e acela de om deMina".Iln scriitor de inimii" a fost clasicul bulgar Ivan Vazov : De la inceput pinil la sfirsit, eLs-a iden- tificat cu ai sai. Orice suferintä, orice bucurie, orice sperantá a lor a gilsit intr-Insul glasul care a miirtu- risit-o" (Un poet reprezentativ : Ivan Vazov). Bjärnstjerne Björnson a inteles si el di iapiirarea dreptAtii e unul din drepturile ccle mai netzlgriduite ale unui scriitor" ; la fel, Lev Tolstoi. l'orga cUl tolstoismului o definitie extrem de sugestiveautorul Anei Karenina nu s-a facut crestin dupg evanghelie pentru fericirca raiului, ci pentru suferinta acestui iad" (Leon Tolstoi). AFezind foarte sus tendinte/e generoase ale scriitorilor 0,implicit, valoarea educativd a operei/or,autorul Oarnenilor earl au fost conferd unor literati merite mai mari decit au avut. Pentru Vlahutii a nutrit o admiratie fifird rezerve, a scris despre el in repetate rincluri ca despre ,,un suflet adinc", un om de naturä fnalt-etica", a cdrui tintd nu era frumosul intrucitva schimbgtor, ci natia eternä" calitciti care nu demonstreazd totuF1 calificarea de mare scriitor" pe care i-o acordil (Un suflet adinc), Pe Iulia Hasdeu, lorga o deplinge ca pe autoarea unei literaturi de o adeväratii valoare". Precizarea fiicurd numaidecit limpezeste lucrurile : Inteleg de o valoare literarA, dar Inainte de toate de una educatoare" (0

XXIX umbra a trecut Iulia Hasdeu). Valoarea educatoare", comptitimirea fate/ de cintdretistilts/ dupá incercarea primelor acorduri sfioase amplified galeria Oamenilor cari au fost cu figuri palide Ca Mihail Teliman, N. Vuloviei, Alexandrina Miheiescu sau poetul-copil Cratiuneseu. Proiectatti pe un spatiu mutt mai larg, conceptia etied il duce pe Iorga cdtre preferinte, altminteri nemotivate, MO de unele literaturi nationale, acele literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale, inAlcatoare de suflet, cum sunt literaturile englez5 si cea germanii". Se intelege cil piatra aruncatd, prin ricoseu, jinteste Uteratura francezei moderml (stmbolistd, deca- dentd etc.). Induntrul aceleiasi literaturi $ i in cadrele aceleiasi creatii, un scriitor sau o opera ii impun lui lorga obieetii, in. cazu/ in care deseoperd absenta pulsatiei unei inimi calde # a unui ideal". Nu ne mini cind portretul schitat cu un virf ascutit pe gheata e al lui Titu Maiorescu. Explicatia o oferii portretu/ insusi : Ma- iorescu era o fire rece, din estetica lui lipsea orice ar . doare militantd ; Junimea" a practicat un criticism sterp", a demolat VIM a-Fl propune sti ridice un edificiu nou. Nu ne poate surprinde nici caracterizarea, altminteri plasticd fi in mod regretabil superficiald , a criticis- tului ,Shaw irlandezul, celtul acesta, cu ascutitul zimbet de ràulate si despret, acest profanator si al mor- %nor (!)pentru a face sa scapere flaciira albasträ a satanismului salt..." (Pirandello). Incepe masa sti ne sur- prindil reducerea operei lui Eyron la expresia exclusiva a individualismului : fiind un poet asa de mare pentru el, 1-am fi dorit cit de putin si pentru noi" (Amintirea lut Byron). Egoistul romantic a lost fi un poet al asupritilor. Iorga, cucerit din copildrie de patriotismul nuvelelor istorice ale lui Negruzzi, identified in scrisorile aceluiasi satira unui autor feird ideal", iar in om, pe un indiferent fall de ((Irani. Atitudinea fatit de tarani, manifestare fireascd a unui scriitor de inimii", determinei si sentinta

XXX cu privire la Vasile Alecsandri. Scriitorului pe care noi iirespectiim asttizi mai ales pentru democratismul patriotismul säu, pentru oficiul de poet-cetdfean, Iorga fi refuzii simpatia tocmai fiindctinu-irecunoaste acest oficiu. Veselul ciripitoc", cum ii spune, n-a fost dealt un bogati strglucit diletant". Cu sätenli lui, adaugii, A. a fifost bun, dar mindria stgpinului de pgmint, a donmului de oameni nu I-a lgsat sg-si piece privirea ping la smerita boatie de simtire a ta..ranului. Cel ce a strinsi prelucrat poezia popularg n-a stiut, de fapt, ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult in viatà" (Corespondenta lui Alecsandri). Aparte- nenta de clasti a scriitorului e interpretatti, am zice, dupti modul sociologistsi,totodatti, in contradictie cu teza patriarhalistii a frcifiei dintre boieriiärani. Sti nu trecem mai departe, ftird a mentiona reparafia adusti in alte pagini memorial ltd Alecsandri totusi poetul renasterii nationale", autorul unui repertoriu care nu e de uitat, de aruncat" si care pentru invtitatura, casi pentru plgcerea noastrg... trebuie chemat iargsi la viatd" (Liciuiteatrul lui Alecsandri). Ce/ ciiruia nu i se face insti nici o concesieirtimine obiectul unei negatii totale, fOrd indoialtineintemeiatil in absolutismul ei, este Bolin- tineanu sentimental vorbàrei neglijent, care ajunsese a trece drept un inspirat cintaret al amintirilorsi idealelor neamului"(Inamintirea lui Erninescu). In cazut autorului Legendelor istorice, exigenta este de naturii esteticii : eroii lui Bolintineanu sint thiati grosolan, colo- rati tare 0 incgierati salbatec" (C. Negruzzi). Oricit de imperativ ar fi pentru lorga principiul mill- tantisrnului creator 0 al moralit4ii, frumosul pe care it cautiiiacolo uncle nu existti nu se pierde, intot- cleauna, in umbra faldurilar drapelului de luptti sau ale flamurei albe a virtufii. Pe I. L. Caragiale l-a socotit, ca siIbrdileanu, un exponentalcriticismulut junimist. Autorul Scrisorii pierdute a lovit in formele fgrd fond"

XXXI si, spirit _negativist, a jignit sentimentul public". Critica in sine a fost binevenitd, ea trebuia sti constituie insd prima fez& Ceea ce e regretabil, dupes' lorga, e di dramaturgul n-a trecut La a doua, la faze constructivd", al, la fel cu mai toti juniinitii, n-a fäcut pasul, a despretuit sil-1feed". Afldm aid exprimarea unui regret, nu $ micsorarea operei. Opera este prefuitd ca una din cele mai desiivirsitei armonioase forme ale realismului critic" (Ce se iubea in Caragiale). Cind creatorul unei opere a fost5un om de inimd", inima lui Iorga se aprinde, admiratia capatti temperature inaltd a entuziasmului 5 a iubirii pasionate. Nu putem da, scrie et intr-un articol despre poetta Stelutei, lui Alecsandri, a cdrui faptil o intelegem5o pretuim, inima noastr5, pe care Eminescu o stiipineste" (La dezvelirea statuii lui Alecsandri). Eminescu a fast cintdretul eel mai inspirat al gloriei secolelor viteze5credincioase", mdrturisitorul unui crez nafional 5 social, criticul neinduplecat a/ fenomenelor pernicioase din viefe publicti a Romdniei, dar si aparatorul 0/rani/or, dirora le-a prefuit ca nimeni altul arta 5 graiul. In poezia lui,cei multi s-au recunoscut5prin ea s-au indltat : A§a cum vorbea el, in ritmuri de o muzied imblitatoare5tainick oricine dintre cei umili putea si se minglie5sd se indemne, sd Inv*5sd fie mai bun : rostul armonios al lumilor gilsise Inca un glas prin care s5se invedereze, intim cit e ingdduit aceasta" (Eminescu rigeneratia de astdzi). Putine pagini atit de vibrante ca acelea ale lui Iorga 4 s-au dedicat lui Eminescu, poetu/ sublim 5 omit,/ nespus de nefericit. Pe artistul iubit un cugethtor, un lupthtor, un profet, da, un profet, ea profetii vechii Iudee, biciuind5arzind de o parte, sf5tu- ind5revelind de alta", tin suflet cald, comunicativ" lorga ii aptird de rdstalmlicirile epigonilor. Eminescu n-a lost un. schivnic intr-un turn de «fildes»", un zeu sinistru, Mot in marmurä neagra", cum le-a pkicut bdietani- lorst blietoilor"s5 si-/ facti lor chip ciop/it : Nici ca sd se

XXXII fnalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de durerei dispret al razei sale, nici ca sä se impie- treascd in chipul unui sublim zeu Med legaturi cu toate ale pämintului, nici pentru aceastà mare glorie falsä n-ar fi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasc5 mai mult decit orice : credinta sa deplinil de om care stie, crede, intelege, iubestei urAste si care, deci, pinà la sfirsitul zilelor ce-i sunt ingkluite, alege, propováduiestei luptà" (Cel dintii volum din operele in prozg ale lui Eminescu). 0 paralelii concludentii pentru modul in care cum- piineste lorga valoarea, pentru contemporani f i pentru posteritate, a scriitorilor e aceea dintre Schiller si Goethe. Amindoi au fost poet' mari, gloria, unuia nu are nevoie, pentru a se sprijini, de a celuilalt. Goethe a fost un piirinte"i a atins toate coardele lirei", dar impartitia ui e sus de tot", in marele Olimp rece, acolo troneazA pe un scaun de diamant, zeu cu stápinirea färfi de margini in loci timp". SchiUer, dimpotrivel, s-a orinduit intre poetii-läutari", aceia care zbirnlie strunele din mate de oaie pe care cintà la bucuriilei durerile oamenior". Intre zeta recei poetul-lciutar, cel preferat e Walnut, umanitarul cu ochii umezi". In critica literardl artisticii, /orga aruncii in cumpana spada rázboiniculuii o inimä ce pulseazti de dragostea pentru oameni.

Scriitorii si artistii, oamenii de stiint'di oamenii poll- tici, mari sau putin insemnati in domeniul tor de activitate, profesorii fárá faimá, oricare om de rindmeritti un cuvint de recunostintii, dace& au fiicut un bine sl au fost de folos semenilor lor. Oameni earl au fost e un manual de eticii, in capitolele cdruia ii giisesc loculstfostii adversari ai autorulta, sau cei ce-au profesat alte con- tringeri decit ale tut. In fata mormintului deschis, pole- micile de odinioarti tree pe un plan secundar. Ceea ce inte-

XXXHI 3 Oameni earl au fost, vol. 1 reseadi sint fnsusirile pozitive ale cella, ce a plisit peste hotarul vietii : hdrniciai cinstea, sinceritatea in credinte, consecventa, fie si numai o atitudine demnii intr-o anume iMprejurare. Aceste insuiri, ccirora li se adauga mereu modestia, capacitatea de daruire, dezinteresarea mate- rialä(idealismul"),sint propuse tineretului, curat inca, maturilor care le-au uitax. 0 inzestrare exceptional& talentul nu justified st nu scuzii abateri/e de la impera- tive/e eticii. Din biata lui Edison cei ce fac deosebire intre insusirile sufletestii datoriile morale, arogindu-si privilegiul de a fi mai rdi decit altii fiinda decit altii se simt sau se cred mai destepti, ar putea lua exemplu..." (Edison). Aceasta, deoarece viata fiedirui om si cu atit mai mult a oamenilor de seam(' capiitti pentru ceilalti valoarea unui exemplu bun saurtiuoricine, sà vrea sau sd nu vrea, prin faptele sale -publice, ca1i prin celelalte, e profesori elev in acelasi timp" (Joan Maio- rescu). Raspunderea unui om de culturii eminent angajat in activitatea politica este mai mare decit a politicienilor obisnuiti ;el e indatorat a nu aduce in politic5 decit ceea ce e mai adevArat si mai generos in el". Cind cel ce-a indeplinit o functie publied oarecare0-atradat semenii, st-a renegat poporul, articolul pe care i-1 dedica lorga nu mai are nimic de panegiric, e o infierare (Un mort care se ingroapä : Ion Ciocan). Conjuncturile, slabiciunile omenesti nu pot constitui circumstante ate- nuante. Conceptia lui Iorga asupra vietii e una eroicti. Omul politic vrednic de acest nume nu e cel abil, ci numai acela care, väzind o neclintitäi luminoasd tint& merge indráznet atre dinsa, infruntind dusmanii, miscind din loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta cA,pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 facà e cistigat pentru urmasii ce vor veni neapärat dupà Spiriclon Lambros, in Oament cart au fost, In, p. 27.

XXXIV vitejm lui" (La mormintul lui Kogàlniceanu). lorga salutd eroismul oriunde ii descopert : in pinta', in politicd, in artilyin expeditii rtisuntitoare sau in actiuni modeste nestiute de public. Cercettirile intreprinse de Amundsen, Andrée, Nobile U emotioneazd. Moartea avtatoruluiBàn- ciulescu Li zguduie 0-i aduce in virful penitei cuvinte de admiratie. AvIncL ambele picioare amputate dupd un accident, Btinciulescu a continuat set piloteze cu trupui intregit de proteze. idtiruirea unui actor ia forma eroismului : gray bolnav, stigetat de dureri, Petre Liciu iesea in scend 0-0 juca rolul. Eroii cei mai marl, cei mai vrednici de recunostintd sint cei cazuti pe front. Nici cind e gratuit cum i se pare lui Iorga explorarea regiunilor polare eroismul nu poate fi minimalizat. Pio jertfä zadarnicd" se incununeazd cu aureola subli- ming.,chiar dacti nu lipseste pdrerea de rein cd s-a facut o inutilä risipti de puteri. Viata fiind o dtiruire in slujba umarntatii, iar omul o fiintii demnti, curajoasti, activd, boala care sectituieste energiileispulberti elanurile e o umilintd". Imaginea unui Eminescu bolnav revoltti ca o jignire. Pentru a pune capdt suferintelor unui &up chinuit, moartea inter- vine ca o salvare desigur, dar ideea ntortii insäsiII repugnd lui Iorga. Exuberanta vitalitáil lui spirituale nu se poate imptica nicidecum cu grozava nedreptate", cu acea osindd stupiddi ridiculd a mortii care ne a-- teaptd pe toti". Osinda e mita mai nedreaptd cind loveste pe omul folositor : Iti pare rduite ridici Impotriva hotaririi nedrepte, stupide da, stupide care uitA In fundul temnitei pe ueigas, pe bkrinul cersitor in coltul strAziiiaruncd in mormint tocmai pe acesta" (Octavian Smigelschi). Regretul nu e in functie de local ocupat in ierarhia sociald de cel dispdrut oacela care nu poate 11 Inlocuit in iubirea tuturor celor cari I-au cunoscut e omul bun" (Locotenent-colonelul Manolescu-Mladian).

IDEXV 3* Nedreaptdi stupidd, osinda mortii s-a rostit o data pentru totdeauna,finatura li cheamd inapoi fiintele trecatoare, ca sä se piarda in mgretia ei". Fatalitatea sfirOtului nu trebuie sit fie un motiv de dezntidejde, ci tin indemn /a actiune creatoare : Pentru a iesi din viata nu e declt o singura poartil : aceea a mortii.i ce e mai cuminte, e s'a astepti sü ti-o deschida puterea de la care tii viata. Inspina atunci, fii al celorlalti, cit poti mai mult l cu cit mai multi bucurie. Va fi o vretne i poate e aproape cind vei trtii printr-insii" (La moartea lui Tolstoi). In feta santului negru plin cu infinit" arata In ce sta valoarea vietii omenesti, al carii viitor se afla In puterea naturii inconstiente : in singurele fapte, pe care nimic nu le poate niznici, in ele sau in urrniirile lor" (D. A. Teodoru). N. Iorga a fost tin crestin dreptcredincios si nu i-a rtimas strand mingiierea pe care o aduce ntidejdea intr-o viata viitoarei intr-o riisplatcl supremd. Nu insti pentru acea rasplata propovtiduieste folosirea neobosita a zilelor vieii intregi. Etica lui are confinutul unui cod social pentru o mintuire päminteascd in cuprinsu/ iadului" de aid. Nemurirea de dincolb ? 0 ipotezd fdra acoperire. Nemurirea certa perpetuarea in rnemoria oamenilor: $i e In aceasta jertfire a noastra, unul dupa altul, ca si cum n-am fi fost, o inalta inviitatura. Cad cu adevarat noi nici n-am fost. Ci nurnai faptele noastre au fost,i ele rämin de aci Inainte necontenit amestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celor ce yin dupd nol" (Constantin Erbiceanu). Tema supra- vietuirii spirituale prin faptá revine adesea in panegi- ricile din Oameni cari au fost : $i in vigil, in simtire, in scris, in gind, cind te uiti bine, ramine mai ales ce ai dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit" (B. P. IIasdeu). Moartea pune cap& unei existente fizice : Dar rnortii nu mor intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei, fapta lor,i aceste urmtiri se Intind tot mai departe In timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau

XXXVI grupuri de oameni care se sprijing pe morminte.ft cultul adus acestora e pentru ei o ingsur5 de conservatie proprie.i, iari, sunt morti earl se intorc inapoi in villmasagul viejii, pentru a face, pe r5spunderea altora, bine sau edu, pentru a pggubii folosi" (Statuia lui Cuza- vod5). Cu o asemenea intelegere a mortii, Iorga deptinge decesele premature $ i £ntirnpinä, cu pareri de rtiu, insci cu senintitate, sfirsitul unei vieti care s-a indeplinit", fiindcii a fost o viafei intreag5, dep1in5, imp5cat5 cu sine". Oameni/ Mactivi, istoviti de timpuriu cunosc dotal mort :inaintea celei fizice, pe aceea a inutintatilfi sterilittitii.Be poate deci inregistrai moartea unul mort". E curios, scrie autorul Oamenilor cari au fost, referindu-se la un om politic fliret nici o realizare, ca a mai fost vorba o data, acum citeva luni, de moartea acestui om, atunci cind el nu mai trilia de mult" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Mormintul unui asemenea om e unul inchis". La alte morminte nu poti vorbi decit de viat5, de viata... care n-a zburat de la dinsii decit in clipa din urm5..., care va merge si de acolo inainte ani i zeci de ani, inca, stdpinind incAlzind inimile, indernnindi poruncind"(Ibid.). La aceste morminte, cei ce se inclind in fata disparutului nu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentru a lua viatà". Acesta esteirostul comemordrilor :a adauga la puterea poporului in ceasul de recunostinta, puterea pastrata in sicrie, asezaminteifapte a celui care se pomeneste" (0 icoanA curatà : mitropolitul Venia- min Costachi).

Floare a darurilor, in care exemplificarea virtutilor si a pticatelor se face prin exemplul unor personaliati ilustre sau a/ unor oameni obisnuiti, opera de mdrturisire a istoriculuii criticului literar, in sfirsit sursti documentard, Oameni cari au fost ei o captivanta carte de

XXXVII lecturii. Evocatorul realizeazil pagini si pasaje de literaturd prin participarea afectivd, prin admiratie si prin vehement& Pe lorga nu-1 satisfácea nici in istorie inre- gistrarea seacti a evenimentelor si mentionarea indif e- rentil a personaliatilor. In adevaratul inteles al cuvintului, istoria presupune un «dar»", acela sä poti reconstitui figuri, sa invii viata in chipuri marl, stapinitoare. Atunci ai trait o epoca, si fad si pe ceilalti s-o traiasca" (Invataminte din viata si domnia lui Cuza- voda). Feiril o calda suflare de simpatie" nu poate fi pusii in evidentii o existentil umand. Simpatia scriitoru/ui inctilzeste rindurile de pomenire a lui Mihai Viteazul, Cuza-vodei,Kogiilniceanu.Avintul,epitetuladmirativ, fraza retorica, amplti, cadentatd, apostrofa adresatil ascul- atorilor si cititorilor, remarca polemicii sint mijloacele obisnuite in cuvintdrile si articolele despre oameni mart dintr-un trecut mai indeptirtat. In aceste articole, pe lorga nu-1 intereseazd detaliul, sau il refine nunuzi in mtisura in care puncteazd marile linii directoare. Fiinta umand a eroului, impoveiratil de pticate omenesti, se estornpeazil, liisind sti straluceascd pe prirnul plan chipul asa cum /-au statornicit fapte/e de interes social si national. Privir ea de sinteed lumineazd toatearticolele din Oameni cari au fost. Pe multi dintre acesti oameni rometni si straini lorga i-a cunoscut personal si memoria lui prodigioasii era un foarte bogat album de imagini. Cind scrie, infiltisarea concretd a personaju/ui i se impune, si portretul fizic se adaugii aproape intotdeauna. Ca mice artist, Iorga zugrtiveste omul asa cum 1-a vdzut el. Trdsdtura care-1 impresioneazd cel mai mull este frumusetea. Un frumos batrin", un frurnos tinar" sint expresii cu repetare de refren. Portretul are uneori delicatetea rnedalioanelor vechi, in culori sterse : in acea odaita neagrd... se deslusea, in fundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vesnic, XXXII" subt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu, de lina, o figura marunta sapata fin in hides veclu" (Doamna Elena Cuza). Alteori, träsiiturile desenuluifi culoarea sint viguroase$aspre. Pe Creangd, tindrul Iorga l-a viizut cindva la tribuna unui congres. Era un om scurt, grosi rosu, cam burtosi imbracat ca un dascal de biserica ; pare c-a scosi o basma din cele mari care se dau la morti si s-a sters pe frunte, pe barba, pe mustati ca dupg ploaie ori la o caldura mare" (Ceva despre Ion Creangil). In inftitiprea fled/ se manifesta felul de a fi al omu/ui. Doctorul Ion. Cantacuzino insäsi intruparea integrala a puterii, voinili intell- gentii omenesti" e fixat intr-un tab/ou memorabtl : O vitalitate imensa respira din trupul sat voinic, din superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul Romei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a parului care-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternic prieteneasca, din ochii Stralucitori de lumina', bunatate siveselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia insasi a acestui tare ritm de viata pe care vrista nu-1 scazuse" (Dr. I. Cantacuzino). 0 figura contrastantd fatil de aceea a doctorului era Iosif Vulcan: Era inalt, sprinten si avea o mare redingota neagra. Asa stateai asa se ridica, incit mai mult decit fata chema luarea-aminte acel bust impunatoriapan, iar mai mult decit bustul insusi,redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa:uscate, mindre, foarte blajine, insa" (Iosif Vulcan). Cum se vede, portretul nu e la lorga o plansti hors-texte, ci un mijloc de caractertzare integrald a personajului.Chipul lui Tolstoi e imaginea vtiei tulburiitoare a artistulut ciudat, iscoditor$ iiubitor de oameni : un frumos Oran batrin, cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de egumen, cu fata arsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebare a nelinistitilor sai ochi de leu" (Leon Tolstoi). Modalitatea portretisticti inauguratil de Iorga va fi preluatd de George Ciilinescut generalizatä cu efecte impresionante in a sa

XXXIX

Istorie a literaturii romäne, in care face 0 inaintasului sdu un portret de neuitat. Tot George Calinescu introduce curent in fraza de exegezd metafora, asa cum a fdcut-o inaintea lui, Iorga. 1nsufletirea umanitara a tinerilor de la 1848 e cuprinsd de istoric intr-o imagine de poem : Pe cerul tinar al sufletului lor Pluteau usoare neguri albe, ca niste aripi de Inger,i multora li se parea ca sunt de fapt ingeri cari vin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Pentru a sugera constiinta artistica a lui Emi- nescuiindiferenta sa superioara fatii de detractori, Iorga scrie : Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale singuratice,i aruncind apoi, nepasator, in urma aurul uimitor al frumusetii noua" (Eminescuigeneratia de astlzi). Imaginea grandioasd e expresia admiratiei; cuvintul dur, a indignarii. Ce scirba !"exclamd lorga scriind despre Critobul din Imbros, cronicarta grec care s-a gudurat la treptele singerosului Mohamed al II-lea, co- tropitorul tdriisale. Lingusitorul a fost o canalie" ; ziaristul veros e cutare animal de gazetii". Insuccesul in alegerile din Romania intregita: al unui memorandist nu poate fi trecut cu vederea :Siini fie rusine obra- zului !" Stilul vehement al lui lorga isi gaseste o izbi- toare paraleia in ziaristica autorului Scrisorii III. Sint in Oarneni cari au fost formuldri lapidare cu valoare de maxima : Numai anii de munca tree greu. Dar se cunoaste ca au trecut !" Sint pasaje frurnoase ca niste stante, cum e aceastd apostrofd, intre allele, serial La moartea pictorului Nicolae Grigorescu : Nu e nevoie sa-ti dorim, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul cel mai calduros al acestei Wine, cu toate florile ei, cu toata podoaba ei, eu toata viata ce s-a desfasurat pe dinsa ?" (N. Grigorescu). Sau : Ce e un mormint ? Tama'

XL ca a tuturora,i oase mute ! Dar in el e ramasita fetei pe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurosi oitristii cari ni-au trimes in schimb raze de luminiioi ceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru, a inimii care ping la sfirsil a Want pentru noi ; moaste ale sufletului care a trait prin ele si care, de la desfacerea lor, nu se mai poate afla pentru noi dealt in amintiri pe care viata cruda, sora buna a mortii, le cla tot mai mult in urma altor suferinte, mai noua" (In amintirea lui Petru Liciu). In literature propriu-,cisti pe care a scris-o, poetul si drarnaturgul N. lorga poartii de multe ori cununi vestede. Artistul rli se dezviilute surprinziitor in paginile memo- rialistice, in lucriirile de istorie si in publicisticii. Cititorul ii tia afla st in articolele ce urtneaf:ii. Carte despre morti, Oameni cari au fost e ui imn emotionant inchinat viefii. Iorga 1-ascris sub steaua optimismului, iar pe prima ei pagind as grava ca moto aceste cuvinte ale profesorului iscrlitorului : o data ce soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentru a-i veden din nou ragaritul". ION ROMAN

TABEL CRONOLOGIC 1

1871In noaptea de 5/6iuniese nastela Botosani Nicolae Iorga, fiu al avocatului Nicu Iorga 0 al Zulniei, nascut5 Dr5ghici. 1873 Se naste al doilea fiu al lui Nicu Iorga, George. 1873-75 Apare Istorta critied a ronidnilor de B. P. Basdeu. 1875 Se naste la Brasov St. 0. Iosif. 1876 Moare avocatul Nicu Iorga, in virst5 de 39 de ani. Primul ski fiu este un copil precoce ;a invgtat sd scrie 0 s5. citeased 0, la cinci ani, citeste toate c5rti1e in franceza din biblioteca mamei sale. 1877 Prima lecturà istoric5 a lui N. Iorga :cronicile Moldovei in editia Kogdlniceanu. Zulnia Iorga 10 inscrie bgiatul la scoala Marchian din Botosani. 1 Cititorul va Intelege, desigur, cA autorul acestui Tabel nu are prezumtia de a intreprinde incercarea evitatd cindva si de Esop. AdicA,el nu-si propune sl epuizeze Cu un pahar oceanul zbuciumat al unel cariere fArA odihnA pi f ArA lapsusurl. Pentru a rAspunde exigentelorcolectiel,Tabetulcronologic inscrie numai citeva repere biografice si bibliografice, punctind cele sapte decenil de viatA ale savantului siscrlitorului cu amintirea unor evenimente social-politice si culturale ale epoch.

XLIII

1877 9 mat Proclamarea independentei de stat a ROInaniei. Incepe rdzboiul de independenta. Al. I. Odobescu fsi tipdreste eursul de Istoria arheotogtet, I. 1878 Sub Ingrijirea lui Odobescu, apare In volum Istorta romdnilor sub Mimi vodd Viteazul de N. Balcescu. 1879 Se reprezintii la Teatrul National din Bucuresti drama Despot-vodd de V. Aleesandri. 1881Incepe sa apardIaIasirevistaContemporanul.

1881Nicolae Iorga terming cursul primar si se inscrie la liceul din Botosani. 1382 Se naste Vasile Parvan, viltor elev al lui N. Iorga. Apare Revista pentru istorte, arheotogiei fitologle. 1883 Pentru a contribui la intretinerea farniliei, N. Iorga incepe sa dea meditatii unor colegi de aceeasi virstg. Zulnia Iorga Ii creste copiii fgcind croitorie publicind cite o traducere din francezg prin revistele locale. Apare sub Ingrijirea lui Titu Malorescu volumul Poezit de M. Eminescu.

1834N. Iorga Ii tipgreste primul articol... de politica' externd, Germania lui Bismarck, in gazeta Romanul a lui Manole Arghiropol. 1885 Nicolae Densusianu scoate Istoria lirabei 81 Ifteraturei romane.

1886Eliminat pen tru o ving imaginarg din liceul de la Botosani, elevul Iorga se inscric ca intern la liceul din Iasi. Aid, irnpreung cu colegii sài, se initiaza in poezia lui Eminescu.

1887Ca sg-si cistige existenta, adolescentul se angajeazg ca pedagog la internatul particular al profesorului Drgghici. Ii gaseste totusi timp ca sä se perfec-

XLIV

tioneze in latinai elinü, limbi in care citeste Mei dificultiiti orice text. Apare editia a doua a Scrisorilor cdtre V. Ateesandri de Ion Ghica. 1888 In martic izbucnese rascoale tarlinesti.

1888Elevul N. Iorga frecventeazil cercul socialist din Iai: La 17 ani ceteara Capitalul lui Marx, face= conferinte despre dinsul si impiirteam nuniere din Revista socialüi extrase din numerele ei..." In ajunul Pastelui este din nou eliminat din liceu pentru acte de independentiiirkveltire. Pro- fesorul V. Bur 111, director al liceului, 11 recheam5 la examene, pe care absolventul le ia cu brio, arra a primi Insui distinctiile ce i se cuveneau. Era un tin& ina/t, urzit din linii mixte, tirind dupci e/ pe trotuar un reteuei noduros" (N. Grigoras). Al. Philippide, profesor al lui N. Iorga, tipareste Introdu- care in istoria timbei si titeraturei romane. A. D. Xenopol Incepe publicarea vastel lui opere Istoria romdni/or din Dacia Traiand. Toamna, Nicolae Iorga ii ia bacalaureatul in litere sistiinte, in fata unci comisii sub presedintia rec- torului N. Culianu, apoi se inscrie la Facultatea de litere a Universitritii din Iasi, sectiaistorico-literarit

1889Primdvara, se produc noi rdscoale titrAnesti In citeva judetcdin Moldova (Roman, Vaslui, 141, Meat). In ziva de 15 tunic, tara e indurcratii de moartea lui M. Erninescu. Apare prima parte a monumentalei lucrärl Le trisor de Pétrossa de Al. I. Odobescu.

1389In pragul anului al doilea, studentul Iorga core aprobareas1-0dea licenta inainte de sfirsitul celor

XLV trei ani de facultate. Motiveazii cererea prin starea precaril a sana'thtii sale. Cererea ii e sprijinità de A. D. Xenopol, care va scrie :admirasem mutt intinsele cunostinte ce le poseda inca de pe bancile scoalei". Desi unii profesori se opun (printre ei, Aron Densusianu), cererea studentului este aprobatä de minister. Pentru a obtine absolvirea, N. Iorga isi luase in sesiunea de vara 11 examene, iar in aceea de toamna", 16 ! In decembrie, absolventul isi a examenul de licentii obtinind calificativul magna cum laude". La exa- men a participat un numeros public. A. D. Xenopol organizeazd un banchet, pentru a-1 sarbatori pe minunea de om ce aveam inainte". Ziarele consem- neazdcu uimireaceastasärbAtorirecutotul neobisnuitg. Proaspiitul licentiat cere postul de profesor supli- nitor la liceul din Focsani, pentru limba romdruli sau latind. 4tie foarte bine limbile clasice, cunoaste franceza, spaniola si italiana, mai putin germane, cu care insti se ocupd." (tefan G. Virgolici). Va mai invgta limbile englea portugheid, danezd si suedezil. Xenopol, Virgolici, Iacob Negruzzi sint impresionati de infillisarea tindrului istovit de efort, care e si foarte siirac, si-1 determinii pe decanul I. Caragiani sa solicite pentru protejatul lor o bursa'. Propunerea decanului noteazil ca licentiatul a dat dovezi de o inteligentd si un talent gra. seaman". In ziva de 31 decembrie, moare Ion Creangl La inmormintarea marelui povestitor, asistä si N. Iorga, care va fi invitat sg-si dea contributia la publicarea opera In cursul acestui an si al celui urmätor, el cola- boreaz.i intens la revista ieseanii Arhiva, cu studii istorice, articole si recenzii literare.

XLVI

1890 Primind bursa, N. Iorga pleacg inItalia.Spre sfirsitul anului e la Paris, unde va urma cursurile Scorn de inalte studii (Ecole des Hautes Etudes), avind ca profesori pe Ch. Bémont, G. Monod, Ch. V. Lang lois, abatele Duchesne. La 3 februarie are loc premiera dramei Niipasta de I. L. Caragiale, In apgrarea careia va interveni 31 N. Iorga, printr-un articol publicat In gazeta Lupta a lui G. Panu. Ia fiintA Liga pentru unitatea culturalä a tuturor romanilor, care are drept obiectiv sprijinirea luptel pentru libertatea natlonala a romfmilor din Transilvania.

/891Prieten al lui N. lorga, D. A. Teodoru Ii cere prin scrisori poeziii alte colaborgri pentru publicatiile socialiste din Iasi. V. A. TJrechia il Incepe publicarea cursului universitar Istoria romantlor. Profesorul Ion Bogdan tipäre$te volumul Vechile cronici moldovenegi pind la Ureche. Moare Mihail Kogalniceanu.

1892In continuarea vagabondajuluti sdu intelectual", N. Iorga se aflà la Paris. In ianuarie, Gherea ii solicitä colaborarea pentru noua sa revistä de lite- raturgi stiintà ; articolele primite i se par criticului prea savante". De la 17 aprilie, N. Iorga e considerat in concediu de studii, dar bursa i se trimite abia in octombrie. Pind atunci este sprijinit materialiceste de junimis- tul Vasile Tassu, cu a earui fiick Maria, tinärul era casgtorit. In Revue Historique §i in extrase apare lucrarea lui N. Iorga tine collection de lettres de Philippe Mézieres (Notices sur le ms. 499 de labibl. de l'Arsenal). I 0 culegere de scrisort ate tut Philippe Mezieres (Notite asupra ms. 499 din Mt. Arsenalulut).

XLVII 1893 La Iasi librdriile pun in vinzare prima carte a lui Iorga :Schite din literatura ran/A/teased(2vol., al doilea in 1894), cuprinzind articolele publicate in Revista nouti, Arhiva, Convorbiri literare, Lupta, Literaturdi arta: romdnd etc. Dupd un popas la Berlin, N. Iorga trece la Leipzig, unde Ii ia doctoratul in fata unui juriu, din care face parte i savantul Karl Lamprecht, cu teza Thomas III Marquis de Saluces. 2tude historique et littéraire avec une introduction sur ta politique de ses prede- cesseurs et un appendice de texte 1. Spresfirsitulanului, doctorulinistorieein Ntirnberg. La Bucuresti 11 iese de sub tipar culegerea Poezii (1890-1893). Ia flint!!Partidul-Social-Democratal Muncitorilor din Romdnia. 184 La 1 ianuarie incepe sS apart! la Ducuresti revista Vatra, sub redactia lui Slavic!, Cosbuc i Caragiale. In primdvard se rdscoalii tdranii din judetele moldovene Tecuci, Tutova, Fälciu, BacAu. In mai, tribunalul din Cluj condarnnä la inchisoare pe Semnatarii Memorandulut. 1894Intors in tart N. Iorga nu acceptd functia de profesor de liceu la P1oieti, unde fusese =nit, sise prezintdlaconcursul pentru catedra de istorie mediei modernd de la Universitatea din Bucuresti. Juriul din Iasi ii acordä o medie putin mai mare decit celorlalti doi concurenti. Ca atare, este insdrcinat sd suplineascd respectiva eatedrä. / noiembrieT§i tine lectia de deschidereDespre concepfia actuald a istoriei §i geneza ei. I Thomas. III marchiz de Sauces. Studiu tstoric st ltterar cu o tntroducere asupra politic!! predecesortlor sdi0cu un adaus de text,

XLVIII

189515 ianuarie 0 conferintil cu subiect istoric expusg la Ateneu inaugureazg activitatea de apreciat conferentiar a lui N. Iorga. Prezentindu-se la un nou concurs, istoricul reuse- ste intr-un mod strgluciti devine profesor universitar titular, fiind confirmat in aceastg functie de ministrul Petru Poni. Ii sintetizeazil observatillej impresiile culese in Italiain volumul Amintiri dinItalia.Giosue Carducci. Publicg primul volum din culegerea Acte tofragmente cu privire la istoria romeinilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului.

1896Pentru o perioadg de aproape trei ani, N. Iorga pleacd din nou in strilingtate. In toarang rgscoleste bibliotecile din Vienai copiazg documente privitoare la istoria romgnilor. In cadrul publicatillor institutului Ecole des Hautes Etudesi setiparesteamplalucrarePhilippe Mézieres 1327-1405 et la croisade au XIV-e si&le Tot la Paris apare in doug volume Histoire des Rournains de la DacieTrajane de A. D. Xenopol, care obtine un premiual Academiei Franceze.

1897In timp ce se ggsestein Italia, la Bucuresti iese de sub tipar primasacontributieincolectia Hurmuzachi (torn. X).Ping in 1936 va semna in aceeasi colectie incg sapte volume.

1898Academia Românii alege membru corespondent.

1899Tingrul invatat iliteratii manifestä spiritul critic intr-o suitg de articole cu care colaboreazg la gazeta bucuresteand L'Indépendance Roumaine Philippe Mézières 1327-1405 si eruelada in see. XIV.

XLIX

4 elpe care le adund in volumul Opinions sincdres. La vie intelectue/le des Roumains en 1899 1. TipAre#e lucrarea Cronicile muntene. La lectiile de la Universitate nu-si crutA colegii, care se coalizeazA impotriva lui, cerind sanctiuni disciplinare.

1900Se desparte de prima sotie. DA la ivealA numeroase studii istorice.

1901CAsAtorindu-se cu Ecaterina Bogdan, sora slavistu- luii istoricului Ion Bogdan, pleacd in strainatate. In martie, sotii Iorga sint la Venetia. In aceea# lunA, Academia Rom Anä respinge de la premiere, cu 17 voturi din 26, o lucrare de istorie literard a savantului. Adversarii pe care #4 Meuse la Universitate il sanctionau... Apare IstoriaIiteraturiironuineinsecolulal XV III-lea (2 vol.). Concomitent, Iorga incepe publicarea masivei culegeri, in 3: de volume, dintre care ultimul va iesi de sub tipar in 1916 :Studiiii documente cu privire la istoria romdnilor. Mai ti- pAreste, intre altele, Istoria lui Mihai Viteazu/ pentru poporul romlinesc. Karl Lamprecht ii cere o istorie a romanilor, pentru colectia pe care o ingrijea # care apArea la Gotha. In decembrie se difuzeazA primul numAr din revista Semi- mitorut, sub directia iui Vlahutal Cosbuc.

1902IstoriculfacecercetariinlegAturAcu familia Cantacuzino. Scoate volumul Sate # preofi din Ardeal, o editie din Istoria domnilor rani Romdnefti de Constantin CApitanul Filipescu. 1 Opinii sincere. Viata intelectuald a românilor in 1899.

Iniulie incepe sà aparà la Budapesta revista Luceafdrul. Intr-o scrisoare publicatä in primul numar, N. Iorga adresa romanilor transilväneni indemnul :Sinteti in luptdi trebuie säiptati". Al. Davila da drama Vtaicu-voda.

1903N. Iorga publicd volumul Carti domnesti, zapise riivase (3 vol., ulthnul in 1904). Polemizeazä cu Grigore Tocilescui Pompiliu Eliade. 1904 In martie, Emil Girleanu incepe la Birlad publicarea revistei Fat-Frumos, pe care Iorga o considerd afiliata curentului non" initiat de Samdnatorut. Mihail Sadoveanu ddruieste cititorilor primele cdrti printre care romanul istoric Soimii. 1904 Cu prilejul implinirii a patru sute de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, N. Iorga depune o intens5 activitate publicistic5, scriind, intre altele, 21cartea Istoriarui Stefan eel Mare povestitei neamulai romanesc. Alte volume Pe drumuri deptirtate (Note de cOlOtorie), Drumurii orase din Romdnia adun5 impresiilei insemnririle stiintifice ale neobositului drumet care a colindat tam de la un capat la altul, inclusiv Transilvania. O nouà lucrare de istorie literarg :lstoria literaturii religioase a roindni/or Anti la 1688. 1905 In februarie incepe sa apard revista simbolistd ViaM noud, sub directia ltd Ovid Densusianu, coleg la Universi- tate si unul dintre adversarii literari ai lui N. Iorga. 1905In iunie, istoricul preia directia revistei &imam:Ito- rul, la care colabora mai dinainte. La Gothaiiapare Geschichte des rumfinischen Volkes irn Rahman seiner Staatsbildungen1 (2 vol.). Istoria poporului roman in cadrui formatiitor sale statate.

4* In tag, Iorga publicil Sate pi rnindstiri din Romeinia, Oameni fi fapte din trecutu/ romanesc, Istoria TO- mdnilor in chipuri$ iicoane (3 vol., ulthnul in 1906). In decembrie Ii Incepe aparitia la Craiova revista Ramurt, de orientare samandtoristd

1906In ziva de 13 martie. pentru a manifesta impotriva unuispectacolinlimba francezAorganizatla Teatrul National de protipendada bucuresteanA, profesorul Iorga isi scoate studentiii in stradii. Au loc incidente. Ca urmare a mipcdrii din,1906", profesorul constituie Fratia bunilor romlini (trans- formatA apoi in Liga bunilor roman% la care aderil Vasile PArvan, poctul Mihail SAulescu, pictorul transilviinean Octav Smigelsld, poetul N. Vulovicisi altii. In aprilie, intemeiazii publicatia Neamul romdnesc care, cu unele intreruperi, va apArea pind in 1940. Insotit de scriitorii din redactia Schniintitorulwi, intreprinde prin tarä un turneu de seztitori literare. In timpul serbilrilor dinastice jubiliare, incepe sii publice in Neamut romdnesc o seric de articole in care cere imbuniltAtirea situatiei täranilor. Cu numgrul din 22 octombrie, Silmdailtorul icse de sub directia lui N. Iorga, deoarece, dupii explica- tile mai tirzii ale fostilor si colaboratori; directorul se orientase &Ste transformarea revisteiintr-o publicatie personalti. Savantul publicii, in 2 vol., Neamul romdnesc din Ardeal pi Tara Ungureascd.

1907In ianuarie, profesorul Ii creeazil o revistil proprie, F/oarea darurilor, menitA a readuce in circulatie scrisul romanesc ce/ vecki". In februarle se aprind cele dIntli focare ale marii rilscoale itirdne§t1.

LII La inceputul lunii znartie, Iorga tine conferinte la Bucuresti intru apararea cdranilor obijduiti. Intr-un articol din Nearnu/ romtinese indica drept cauze ale rascoalei obifnuita expioatare feird limiteci gird miIä, neincetata jignire a celor muritort de foamei, aldturi de aceasta, cea mai proasta administratie din hone". Face colectei trimite sume de bani in diverse centre insingerate de sà1batica represiune. Intre altii, dr. loan Radovici, prefect al judetulni Vaslui, distribuie ajutoare, primite de la savant, unor v6duvei rnii. Atitudinea din timpul ra'scoaleiii educe lui Iorga acuzatia de instigator". Evenimentele ii determind sà actioneze mai direct in arena politicl In rnai candideaza si este ales deputat al orasului Iasi. In innie 1i tine primul discurs parlamentar, .pe care-1 dedic5 problemei ta"- ra'nesti. Acuzg cl4sOLdominante, cere reforme la sate si amnistierea Viranilor arestati. De ad inainte, marea popularitate pe care si-a cistigat-o Ii asigurà mereu prezenta in parlament. Este ales in comitetul Ligii pentru unitatea cultu- ralii a românilor. La Berlin, I. L. Caragiale scrie vigurosul pamflet 1907, din prinavartipind-ntoamnd. N. Iorga publicA insemnArile unei caTatorii Prin Bulgaria la Constantinopol. La Londra Iipare lucrarea The Byzantine Empire, iar la Bucuresti, primul volurn din Istoria literaturii rominesti in veacu/ al XIX-lea, de la 1821 inainte, in lege:aura cu dezvoltarea culturalti a neamului (vol. In 1908-1909).

LIII

Moare B. P. Hasdeu, cu care N. Iorga a intretinut polemici, dar pe care 1-a admirat 81. contlnuat. A. D. Xenopol tine teeth, urmate 81 in 1908, la Sorbona, stabllind o traditie pe care o va ilustra la un nivel inalt N. Iorga.

1908In aprilie, istoricul organizeaza o expozitie la Iasi. Incepe sa scoata Neamul romdnesc literar. Ales secretar al Ligii culturale, incepe sdesfa- soare o activitate foarte vie in cadrul asociatiei, pentru a carei biblioteca doneaza 10.000 de carti. Impovärat de cheltuielile necesitate de publicatiile sale si de nevoile zilnice ale unei familii devenite numeroase, profesorul se hotaraste sä se instaleze la Valenii de Munte. Prietenii i admiratorii contribuie cu sume de bani, devenind actionariai tipografiei cooperative" care incepe sä lucreze in frurnosulorasel,unde Iorgainfiinteazavestita Universitate populara, frecventata si de numerosi oaspeti straini. La Gotha, 'in aceeasi colectie ingrijita de K. Lam- precht, apare prima parte a lucrarit realizate de istoricul roman : Geschichte des Osmanischen Rei- ches I (5 vol., incheiate in 1913). De sub teascurile tipografiei de la Valenii de Munte, profesoru: scoate citeva lucrari de popularizare, printre care Istoria romtinilor pentru poporul ro- moinesc.

1909B. St. Delavrancea publieä Apus de soare. N. Iorga scrie, intre allele, lucrari despre Unirea tarilor romanesti. AutoritAtile habsburgice interzic pAtrunderea in Transit- vania a publicatiei Neamu/ romdnesc. Gazeta este totu81 trecutA peste granitA, sub titluri care induc in eroare pe Istorta Imperiutui otoman.

LIV

vamesl : Primavera, Vara, Toamna, Floaree JiuIu, Ftoarea Malta, Lunt, Marti, Mai etc. De asemenea este expediate 01Istorla roraduilor sub titlul Culture cartofilor dupti cele mai not metocle. Traclueere din limba maghiartl.

1910N. Iorga infiinteaza partidul nationalist-democrat. Incepe sii publice Neamul romtinesc pentru popor. Balada popuiarti româneascd, Ce e patria, Doamna lui Ieremia vodei (drama istoric5), Istoria armatei Tomtinesti (vol. II, in 1919) sint citeva din lucrArile 'tiparite in cursul anului, irnpreun5 cu multe altele, printre care editii din opera lui I. Codru-Dragusanu atInvAttiturite lui Neagoe care fiul stiu Teodosie.

1911 17 maiRosteste discursul de receptie, ca membru activ al Academiei RomAne : Dotuä concepfii istorice. Rdspunsul este citit de A. D. XenopoL Public:4intrealtele,Cugetiiri,MihaiViteazut (Schitä de poem dramatic), Oameni cari au fost (serie pe care o va reluai completa mai lirziu), o editie a didahiilor lui Antirn Ivireanu. Spre sfirsitul anului, face interventiile necesare pentru aprobarea unui ciclu de conferinte in Tran- silvania. Guvernul habsburgic dà un rAspuns negativ. 1912 Apar in tipografia de la Valenii de Munte si in publicatiile Acaderaiei Romane un numar de peste dour% duzini de lucrdri ale lui N. Iorga ; printre ele, scrieri de mare interes in epoc5, privind provinciile aflate sub st5pinire strAin5, apoi culegerea Trei drame etc. Moare, la Berlin, I. L. Caragiale. 413 Moare, in iunie, St. 0. rosa, discipoli colaborator al lui N. Iorga, care-1 rosteste panegiricul. Se decreteaza mobilizarea, lar trupele romane tree Dunn- rea, In Balcanl.

LV 1913N. lorga e ehernat sub arme, la cerere, dar atasat serviciului cenzurei. Trista interventie tn Balcani ia sfirsit prin semnarea tra- tatului de pace de la Bucuresti, In urma negocierilor duse sub presedintia lui Titu Maiorescu. N. Iorga participil la Congresul de istorie de la Londra, unde ia euvintul in sedinta plenarg 91 afirma rolul activ al istorici pe care o consideril .,unica forca capabild sä intpiedice mina totalti a traditiilor, prabusirea unui echilibru social si politic abso/ut necesar omenirii". Din ciirtile anului : Note de drum, Den albansl,a freigan1 (Stokholm). Istoricul Ion Bogdan publica Documentelc lui qtef an cel Mare.

1914Impreun5 cu G. Murgoci si V. Pirvan, savantul infiinteazti Institutul de studii sud-est europenesi face sà apar6 publicatia de specialitate Bulletin de rInstitut pour l'étude dc l'Europe sud-orientale. Conferentiazil la Venetia. Dintre lucrilrile sale aparute in aeest on :Venetia in Marea Neagrd, 0 lupt4 literard (vol. II, in 1916), Constantin Brincoveanu, drarnii in cinci acte. His- toire des Etats balcaniques a l'époque moderne 2. Izbucneste primul riabol mondial.

1915 Apar Istoria comertului romtinesc iCulegere de artico/e de N. Iorga.

1916Profesorul publici volumele :Cdrti reprezentative in viapa orn.enirii, Histoire des Rouraains de Tran- sylvanie et de Hongrie (vol.II). Ultima scriere 1 Problema aibane:a7. Istoria statelor bateanice En epoca moderla

LVI

documenteazg drepturile Romtniei asupra Transil- vaniei, pentru care savantul, omul politic si gazetarul pledeazil neobosit, cu ardoare. 15 august Romfinia intrA in rilzboi. In decembrie, armata germana cotropitoare ocupg Sucu- restii, clupA care se instSpineste pe 34 din suprafata trait Tipografia, casa profesoruluii localul Universitgtii popularedinVrileniide Muntesuferii grave deteriorrtri.

1917In refugiu la Iasi, N. Iorga continua, in conditii grele, publicarea Neamului romartesc, in coloanele ciiruia, zi de zi, denuntii samavolniciile ocupantilor, corn- portarea trgdgtoare a unor oameni politicii de culturl rornfmi ramasi la Bucurestii mobilizeazg constiintele pentru un nou efort armat. In acelasi scop tine zece lectii pe care le publicil sub titlul Cugetare ifaptitgermand. Personalitate politicli marcantrk, cu audientg in cercurile conduciitoare, stgruie pentru o lege a exproprierii in favoarea triranilor ;redacteazil textul unei proclarnatiiin acest sens. Sub presiunea agitatiei din rindurile ostasilor sateni, parlamentul voteazti la Iasi modificarca art. 19 din Constitutie, hotArAste exproprierea determinatii de cauza nationalA a 2 000 000 hectare. 7 noicrnbrie Marea Revolutie Socialistft din Rusin.

1918 Moare George Cosbuc.

1918Savantul se aflri la Bucuresti, uncle s-a intors dupg retragerea armatelor germane. 13 decembrie Manifestatia numcitoreascii este reprimat5 singeros in plata Tentrului National din Bucuresti. Dvpil multe tergiversfiri se publica decretul pentru refOrma agrarA.

LVII

1919N. Iorga publidt o serie de lucrAri, printre care Istoria poporu/ui francez, Breve Histoire de l'Albanie et du peuple albanais Tine lectii la $coala de ràzboi. De altfel, paralel cu predarea cursului de istorie de Ia Universitate, va fi mereu profesori la alte institutii de inviitdmint (Academia comercial5). Ales deputat, va fi presedintele celei dintii Camere, in care vorfireprezentati cetatenii din toate provinciile romãnesti eliberate (1920). Colaboratoriii prietenii Ii ofera, prin subscriptie publicii, o cask pe fosta sosea Bonaparte, nr. 7.

Se stinge din viatii Ion Bogdan. Tratatele de pace semnate in cursul acestui an si in anul urmiitor confirmil intregirea Romaniei. Moare A. Vlahutd. 1920 Un an bogat in volume giintif ice importante scrieri literare :Histoire des Rournains et de leur civilisation 2(2vol.),tradusii curind in limbile englez5, italiank gerrnank Dezvoltarea asezaminte/or politice sociale ale Europei (3 vol., pin5 in 1922), Istoria romdnilor prin dilator/ (4 vol., p1n5 in 1922), Istoria literaturilor romanice (3 voa., ultimul in 1925), drama istoric5 in cinci acte Cantemir bettrinul. La congresul Ligii culturale se hotarAste crearea unui fond N. Iorga", pentru infiintarea unei scoli de misionare la Viilenii de Munte. Romanii din America trimit o contributie de 2 000 dolari. 0. Densusianu publicS primul volum din Literatura romand modernd. Moare A. D. Xenopol. Scurtd istorie a Albaniel ;I a poporului albanez. Istoria romdnitor i a civiiizattei tor.

LVIII

In Octombrie are We greys gererala, care este Indbusita eu vioienta din ordinul generalului Averescu, presedinte al guvernului. 1921 In mai ia flints Partidul Comunist Roman. 1921N. Iorga publicg : Frantz. Drumuri ale unui istoric, Elemente de unitate ale lumii medievale, moderne si contemporane (3 vol., ping in 1922), Din opera poetic(); a lui 'N.', Tudor Vladimirescu, drama. Apare Istoria Weraturil romdne. Epoca veche de Sextil Puscariu. In iunie, N. Iorga este sarbatorit cu prilejul implinirii a 50 de ani. Cu colaborarea unor oarneni de stiintgi scriitori apare volumul Lui Nicolae lorga Omagiu.

1922In cadrul cursurilor pe careletine anual la Sorbona, profesorul roman exp..ne ciclul de lectii Formes byzantines et réalités balcaniques.' Tot la Paris tipgreste, in colaborare cu G. Bals, care scrie un mare capitol despre arhitectura religioasg din Moldova, volumul Histoire de l'An roumain ancien 2, In targ publicg Istoria presei romdnesti... pind in 1916. 1923N. Iorga se retrage din partidul pe care A. C. Cuza ii transformä in Liga apargrii national-crestine, organizatie de tip fascist. Incepe sg aparg anual ping in1940buletinul Mélanges de l'Ecole Roumaine en France, in care se tipgresc contributiile tinerilor din targ trimii la Scoala romang, infiintatg de profesor la Fon- tenay-aux-Roses, lingg Paris. Cu prilejul conferin- telor de la Sorbona, Iorga locuieste la Fontenay- aux-Roses, unde se intereseazg de lucrgrile fostilor Forme bizantiuei realitafi ba/canice. aIstoria artei romdnesti vecht.

LIX sài studenti si primeste vizita Invalatilor francezi prieteni. Pub ilea' Istoria artei medievaleL moderne in legdtura: cu dezvoltareasocietáii, piesaSeeman), amicul poporului. La Paris Ii apar cartile L'Art populare en Romanic si Etudes roumaines', cuprinzind lectiile tinute la Sorbona (al II-lea vol. in 1924). Profesorul face cunoscut un act de danie c5tre Ministerul instructiunii publice privind casa sa din Bucuresti cu intreaga bibliotecáitoate cáriIe # obiectele istoriceside arta.' aftate intr-insa, pre- cumsiacele ce se vor gtisi la incetarea sa din viate. Dupii 23 august 1944, casa lui Iorga a devenit sediul Institutului de filozofie, iar tezaurul de ciirti apartine Institutulul de istorie, constituind, impre- tufa cu adausurile ulterioare, una din importantele biblioteci bucurestene. Cursurile de var5 de la Valenti de Munte tree sub pa- tronajul Ligli culturale. G. Bogdan-Duica tipilreste Istoria Etteraturit romdne moderne. InLIn poefI munteni. Moare tstoricul Dimitrle°mad.

1924N. Iorga scoate la Paris Breve Histoire des croi- sades, Idées et formes littéraires frangaises dans le Sud-Est de l'Europe, La Roumanie pittoresque 2. Stringe piese de teatru vechii noi in volumul Trei drame. Devine pentru totdeauna presedinte al Ligii culturale.

I Arta popularii in Romdnla i Shan! romane. 2 Scurtd istorie a crucladelor, Idei si forme Uterare franceze In sud-estu/ Europei, Romdnla pitoreascd.

In cadrul Ligii, profesorul Ii va realizai visul generos"(G. M.-Zamfirescu)deainfiinta un teatru popular, In al cdrui program inscrie spec- tacole pentru copii, soldati, muncitori. Partidul Comunist Roman este obligat sa treaciln ile- galitate. 1925 Omul de stiintil pretuit in Europa tiprzreste in diverse capitale de pe continent cruti ibrosuri stiintifice si de informatie : Coup d'oeil sur Vert roumain (Geneva), La. littérature poputaire, source de haute littérature, Les écrivainsréalistesen Eoumaniel (Paris) etc. Alte scrieri din cuprinsul anului : rstoria comerfului romdnesc, epoca vechei nzai nouä, editia a doua. revrzzutil, din Istoria literaturii românefti (vol. II si III, respectiv in 1928 si 1933). Eugen Lovinescu Incheie publicarea luerarli Istoria civiti- =fief ronidne moderne, Inceputa In 1924.

1926N. Iorga incepe sii publice la Paris o lucrare de mare anverguril Essai de synthese de l'Histoire de l'humanité=(4 vol., ultimul in 1928). V. Parvan tipareste lucrarea fundamentala Gctica. D. Lovinescu cla la tipar prima parte din Istoria Meta- turii romane contemporanc. 8 noiembrie. Se pune piatra fundamentala a palatului Ligli culturale.

1927Dupii o scurt.ri cilliltorie in Spania, N. Iorga scoate volumul Citeva zi/e prin Spania ; publica legenda dramatica rata babeiaifate mosneagului. Se stinge din viata V. Parvan. 1 Scurtd privire asupra artci romanegti, Literature populard, lzvor a/ titeraturii mate, Scriitorii reatisti din Romania. Incercare de sintezd asupra istorielumanitdtii.

LXI

1928Profesorul N. Imp incepe editarea revistes Cuget clar, a carei prima serie dureaza pina in 1934. Este o revistel de culturlii literaturti, pentru scat st tineret, a comisiunii bibliotecilor de /a Casa scoalelor". Pub lica volumele Tara Latina cea mai depdr- tatd in Europa : Portugalia, Istoria invdtamintului ramânesc, piesa Cleopatra. La Milano ii apare cartea Storia det Romeni e dena tom civilita1.

1929Chemat de dorut de acasti al colonii/or romdneste, intreprinde o calatorie in America, unde ii parvin vecti IngrijorMoare despre agitatiile sterpe ale unei tinerimi care ducea la Universitate,loc de reculegere Weald, apuditurile turbutente ale liceelor fdrd conducere monadfigird autoritate adeveiratd". Pro- fesorul se arata mereu mai ingrijorat de transformarea studentimii din Romania intr-o masa de agitatie politicianista. Luna august Inscrie eroica 1upt5 a muncitordor mineri de la Lupeni. N. Iorga publica Istoria literaturii romdnestz. Intro- ducere sinteticd, Tan scandinave, drama Frate/e plain,basmul dramatic Frumoasa fdrd trup. 7 noiembrie Inaugurarea palatului Ligii culturale. Constructia a fost realizata cu o nesocotitel loterie, mai cu imprumuturi nepleitite, mai cu contracte de inchiriere care ne imobilizeaet, rareori cu un ban cdzut din tezaurta public" (N. Iorga).

1930In luna mai, N. Iorga tine conferinte la Berna ci Zilrich.

Istoria ronadralorL a civilizatici lor.

LXII

Faima lui internationalä primeste o nou'a confir- mare : Universitatea din Oxford ii acorda titlul de doctor honoris causa". El este mernbru al mai multor Academii strdine si al multor societati stiintifice din diferite tdri. Apare relatarea calatoriei peste ocean : America $ romdnii din America.

1931In aprilie se constituie un guvern Iorga-Argetoianu, in care cel dintii are si portofoliul instructiunii publice. Profesorul este sdrbdtorit in tara', cu prilejul implinirii a 60 de ani. La Teatrul National din Bucuresti se organizeala un ciclu de conferinte j ubili are. Apar cdrtile;Privelisti elvetiene, 1930, Vederi din Grecia de azi. Cinci conferinte despre viata gre- ceasedactuald,primul volum din Memorii(al VII-lea, in 1939), piesa in cinci acte Casandra. In decembrie are We Congresul al V-lea al Particiului Comunist din Romania. Din vara apare Scinteia, organul partidului. 1932 Ca ministru al instructiunii, N. Iorga ia o serie de miisuri pentru instaurarea disciplinei in scoli. Publica volumul de versuri uitate in stiltar" Acuma patruzeci de ani, piesa 0 ultimd razd. In iunie, macinat de contradictii interne si asaltat de partidele concurente, guvernul Iorga-Argetoianu este obligat sd se retragd.

1933 In februarie au We luptele eroice ale muncitorilor de la atelierele Grivita. In Germania se instaleazã regimul hitlerist. 1933N. Iorga descifreazd caracterul expansionist si de

LXIII

o monstruoasa brutalitate a fascismului german pe care-I va condamna cit timp va tine pana in mina. Savantul ia cuvintul la Congresul de stiinte istorice de la Varsovia. CAtre sfIrsitul lunii clecembrie, presedintcle guvernulul liberal, I. G. Duca, e asasinat de leglonari pe peronul garii Sinaia.

1934N. Iorga denunta organizatia fascista Garda de fier oa unealtà a telurilor expansioniste ale Germaniei hitleriste ; o face in articolele din Neamul romdnesc, in conferinte, la catedra. Publica lucrarile Istoria literaturii ronteinqti. Partea intii Crearea formeii Partea a doua In cautarea fondului, Oameni earl au fost (editia in 4 vol., aparutd intre acest an si 1939), autobiografia Orizonturile mele. 0 viata de om asa cum a fost (3 vol.), drama Moartea lui Asur.

1935Istoricul roman publica La place des Roumains dans l'histoire universellet(3 vol., ultimul in anul urmator), Istoria lui Mihai Viteazul (2 vol.). Italia fascistadezlantule rzboiu1 coloniallst lmpotriva Ablsiniel.

1936N. Iorga tipareste inceputul lucrarii sale capitale Istoria romeinilor (11 vol., care apar ping in 1939), urmata (intre 1937-1945) de o versiune in limba franceza. Incepe un ciclu de conferinte la radio, pe care le va publica sub titlul Sfaturi pe intunerec. 1936-1933. Inaugureaza a doua serie a revistei Cuget clan, 1 Lucid romdnllor in Istoria universal&

LXI17

subintitulatá Noul Seim :dilator revistii de direetie literard, artistica'i culturald". Se aprinde rAzboiul civil. din Spania.

1937 Apar volumul Portretel cornemordri, comedia Zbor cuib. 1938 In februarie se instaureazA in Romfinia dictatura regalA. Germania anexeaza Austria. In toamna, Beichul incorporeazd silnic regiunile sudete.

1938Profesorul lorga infiinteath la Viilenii de Munte un teatru in aer liber. Participd la Congresul international de istorie de la Zurich. Tipgreste tragedia antica" lid.zbunarea pdmintului. 1939 Din operele anului :Istoria Bucurestilor, dramele Moartea lui Alexandru, Regele Cristina, opera poe- tied completg Toate poeziile lui (2 vol., al II-lea, in 1940). Germania ocupA Cehoslovacia. 1 septembrie Armata hitlerista invadeazA Polonia. Este preludiul celui de-al doilea razboi mondial.

1940In primilvarA, armatele germane ocupa Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia. In iunie, intrA in rAzboi Italia, ea allata. a Germaniei. La 30 august, Germania si Italia impun RomAniei dictatul de la Viena, prin care se dislocA din teritoriul national o parte ce-i apartine organic. La 3 septembrie, dictatura regalA incearcA sA se salveze, aducind la putere guvernul generalului Antonescu. A doua zi, Carol TS abdica, 01 parlise0te tara. Se inscAuneazA statul national-legionar", ultimele resturi ale libertatilor democratice sint azvirlite peste bord, se instaureazfi teroareael j aful. 1940 La 8 octombrie, N. Iorga adreseazd directorului ziarului ski Neamul romanesc o scrisoare, in care

LXV

5 Oameni cad au lost, vol. 1 11anutitd cä a hotärit sä suspende aparitia gazetei, deoarece el si colaboratorii sal nu mai sint in /taloned sa-0exprime pdrerea lor intreagd". La 11 octombrie apare ultimul numar din Neamul romdnesc. Sistarea aparitiei ziarului egaleazii cu un protest impotriva anullrii oricarei independente a cuvintului scris. In noaptea de 10 noiembrie se produce marele cufremur. Casa de la Välenii de Munte a profesorului este gray avariatä. Familia Iorga se rnutd la Sinaia. Aici, savantul lucreafa la opera ce trebuia sä-i incununeze activitatea de o viata :Istorio- logia umand, proiectatä in zece volume. Publicä drama Vagabondul. La 27 noiembrie, profesorul este scos din cash' de un grup de legionarii pornit spre Bucuresti. /n apropiere de Ploiesti, la marginea pädurii Strej- nicul, este asasinat, iar corpul strgpuns de gloanje e paräsit acolo. a 1965 La 27 noiembrie, Academia Republicii Socialiste RomA- nia a tinut o 0edinta comemorativA, consacratA implinirii a 25 de ani de la asasinarea lui N. large persona- Utate de frunte a #iintetl cutturti romdnesti, savant de renurne mondial" (Scinteia din 28 noiembrie 1965). DupA cuvintul de deschidere rostit de acad. Iorgu Iordan, vicepresedinte al Academiei, au fost expuse comunic5rile : N. Zorga istoric at romdnitor de acad. Andrei Otetea, directorul In- stitutului de istorie Nicolae Iorga" al Academiei ; Nicolae Iorga$istoria vectie a Romdniei de acad. C. Daicoviciu, director al Institutului de istoriesi arheologie din Cluj al Academiei ; Nicoicie lorga scriitoruleiistorieul itterar de prof. Serban Cioculescu, membru corespondent al Aca- demiei ; Viziunea de istorie universaid a lui N. forge de prof. Alexandru Ellan. /n ziva de 28 noiembrie, la Valenti de Ivlunte a Post inau- guratA casa memoria1 4 Nicolae Iorga"I s-a dezveht nn bust al savantului roman.

LXVI

Toate periodiceIe tiara al reviste au publicat articole comemorative st studii despre biografia ai cilversele sec- toare ale operel lul N. Iorga. Editura pentru literatura a tiparit Pagini ease de N. Iorga (2 vol.). Teatrul National I. L. Caraglale" din Bucuresti a reprezentat drama istoricti Doatnna lai Uremia de N. Iorga. I. R.

s* NOTA EDITORULUI

Aceste doug volume din Biblioteca pentru toti" pun la dispozitia cititorilor un mare numar din articolele adunate de N. Iorga in seria Oameni cari au fost. Intr-o Addenda, reproduc articole extrase din periodice si din alte carti ale profesorului. N. Iorga s-a decis sa-si stringa in volum articolele despre oamenii cari au fost" Inca din 1911, cind a publicat un prim volum u acest titlu, la tipografia sa din Valenii de Munte. Abia dupfi aproape un sfert de veac, mai exact in 1934, a reluat lucrarea, prin retiparirea, cu unele schimbari in sumar, a volumului din 1911. Au urmat celelalte trei volume, in editura Fundatiei pentru literatura si arta, in anii 1935, 1936, 1939. Probabil ca savantul a insarcinat -succesiv cu operatia de despuiere a perioth- celor pe unii dintre colabotatorii sai, care au lucrat fara suficienta atentie. Asa se explica de ce s-a intimplat ca unele articole sa se repete In doua volume 1, iar criteriul cronologic sa nu fie urmat cu consecventa. Volumul IV pare, in parte, o completare a lacunelor din cele ante- rioare, prin reproducerea unor articole vechi din perioa- dele imbratisate de acele volume. De aici am dedus obli- gatia de a reface, in asezarea articolelor, ordinea cro-

ITo cele citeva cazuri de repetare, editia noastra reproduce textul ultim.

LXIX nologic5, asa cum aceasta 1-a preocupat pe autor §i ir cuprinsul fiecdrui volum. Dislocrile apar necesare pentru motivul cà ordinea cronologicl e foarte important5 in scrisul lui Iorga, publicist care, chiar si in portretul unui personaj antic, atinge chestiuni la ordinea zilei. Autorul insusi a inscris la finele articolelor data aparitiei in pres5. Sub aceasta data, pe care desigur am mentinut-o, am adilugat in parantez5 volumul respectiv din Oameni cari au fost. Chiar deed nu s-a ocupat personal de stringerea articolelor, este vridit ca autorul le-a reviizut inainte de a le preda editurii. Confruntarea cu textul din periodice indica modific5ri stilistice, innoirea", desi fard consec- yenta, a unor forn-ie fonetice, corectAri etc. Tot aceasta confruntare a ing5duitsieditorului indreptarea unor erori. In transcrierea textelor, am aplicat criteriile stabilite de uzul general. Nu in-am considerat totusi autorizat a trata ca simple probleme de ortografie forme. ca : subt sisupt (=sub), suptire, zimbet, pe care le-am mentinut. Privitor la forma teran (teriinime, ternti) se observa c5, folosind-o in periodicele mai vechi, Iorga a renuntat la ea in volume, inlocuind pe e prina. rncele doug-trei locuri unde forma cu e a sc5pat ateptiei sale, i-am urmat indicatia. Formele : cari (pentru pluralul masculin al relativului), ni ramin totusi specifice scrisului (si pronuntiei) lui Iorga, chiar dacA in citeva locuri (poate prin colaborarea culeggtorilor din tipografie) apare i dubletul gramatioal obisnuit. Cind nu era si o chestiune de pronuntie, am redat nurnelor proprii ortografia corespunzkoare. Cazu- rile sint putine, fiindcii Iorga scria cu mare exactitate numele proprii, romitnesti sau sträine.

LXX

PriVitor la aparatura editiei de Mg, sint de flicut urmatoarele precizriri : 1. Pentru personalitátile (sau numai persoanele) mai putin cunoscute, care constituie tema articolelor, am alcrituit mite explicative de subsol. Aceste note, asezate de obicei la sfirsitul fieckul articol, sint biobibliografice, dar 10 propun i unele intregiri sau indreptari din punctul nostru pie vedere actual. 2. Numele de persoane citate ocazional in cuprinsul articolelor sint ldmurite pe loc, tot in note de subsoL 3. In josul paginii sint de asemenea glosabe cuvintele mai putin obisnuite i traduse expresiile strgine. 4. Notele autorului se diferentiazä de ale editorului prin mentiunea : n.a. 5. La finele volumului al dolled, am ad'augat un indice alfabetic de persoane-tema. T. R.

OAMENI CARI AU FOST

DOUA RINDURI INAINTE Prefata din 1911

Multe scrie omul, gi e bine cind vremea lui a cerut sic le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neve)/ 0 alte credinte cine poate gti ? 1nviitatii can vor trdi dupa nol vor gilsi gazetele gi jurnalele noastre gi vor aminti, juclecindu-le, luptele gi duoniiniile noastre. Cei dintre dingii can vor putea infelege, vor descoperi repede scopul ce s-a avut in vedere, gi vor pretui dupti dinsul. Necazurile nu se fin in seamd dupd ce se duc nectijifii, dar once ostilitate indreptlifitil impotriva oamenilor gi curentelor care impiedecti un popor in dezvoltarea lui art ii falsified simtul mora/ 0-i intunecti vederea idealului va fi socotita nu numai ca un lucru de folos, dar 0 ca o manifestatie de energie nobild. Nu reneg din tot ce am scris niciodata pentru a scrie, ci pentru a da un adeveir ori pentru a inlätura o minciund decit ce se rezema de o informatie insuficientd. N-am jertfit dugmtiniei adeviirul,ciadevdrului i-am jertfit multe prietenii. Dar n-ag tipilri din nou cu plcicere paginile in care se cuprind atacuri impotriva unor oameni can nu se mai pot aptira, fiind astitzi dincolo de lumea. gregelilor omenegti, ori nu s-ar mai apara fiincicii in ei a rdsarit alai conitiinfd, pe care tocmai md strilduiam s-o trezesc.

3 In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de rdzboi cultural incheiat, dupti lamurirea care era de nevoie, aproape, ori de reizboi politic, care va tinea incti mutt timp, au aptirut insti schite scurte in care se cuprinde amintirea unor oameni pe cari i-am cunoscuti cu cari adesea s-au dus cele mai bune prietenii ale me/e, sau alteori, comemorarea celor, mai vechi, ale caror nume stau pe cele dintff pagini ale culturiii politicei noastre moderne. Din cind in oind aceste articole au fost cdutate, si e foarte greu astdzi a rtizbate prin colectii rare si necomplete, pinti la ele. Imi ingtidui a le inftit4a publicului, cure le-a primit odatti simpatic. Am de gind sti dau pe urmti un volum de Propaganda, in care se vor afla, culese din aceleasi foi, indemnuri vechii nouti ctitre acea viatti de culturä nalionald si moralti care mi se va prima totdeauna singura putere ademiratii a unui neam, pentru e/nsu ipentru ome- n/re.'

1N-a aparut niclodata (1934) (n.a.).

TEOFIL FRINCU

Se vesteste din Ardeal" moartea lui Teofil Frincu. S-a spus de toli di eaposatul, dispgrut Inca in toatä puterea virstei, a fost ziaristsi. functionar la ministerul nostru de instructie. S-a uitat insa de unii titlul lui de apetenie perrtru recunostinta noasträ, frumoasa-i carte despre românii din Muntii Apuseni, despre falnicii, cerbi- cosii, neinduplecatii rnoti, in cari pare ca traleste eroismul rabdator si indaratnic al strabunilor dad, fruntasii neamurilor dunärene, aceia cari fugirä de robie prin portile largi ale mortii. Frincu isi scrisese cartea impreuna' cu alt mot, blindul si blondul Candrea, pe care o raceala-1 dobori, in deplina tinerete, pe cind diuta in stráinätate, la Graz, odihna pl'acutà a vacantelor : cetitorii isi vor fi aducind aminte de sirguinta picas& cu care prietenii lui au izbutit sd-i ridice un modest monument in cimitirul de- pgrtatului oras unde 1-a prins moartea. Cartea, ai direi autori nu mai sunt astázi nici unul vii, e una din cele mai bune lucrAri de etnografie ce avem plat astäzi cu privire la poporul nostru, cu care ne falim sau de care ne batem joc (de multe ori facem intiiul lucru pentru solem- nitali si publicitate, iar ceralalt in intimitate), Ora sä-I cunoastem cit e de plin de interes, de coloare, de znergie de viz:0 in manifestatiile ei felurite. Cei doi moti au scris cu pricepere si cu drag despre motii lor asa cum

5 nu si-a mai amintit la noi nimeni despre ai lui din satul, din tinutul lui, dupii ce pasii i s-au pierdut pe drumul de instrainare al traiului. Ei, moth,i uitii mai greu decit altii ; adicd nu uita nimic. Carturarii ce se ivesc intre dinlii trebuie sa-i parilseasca, ramin totu# necontenit cu gindul spre casa, spre vane inguste, spre muntii cu suisurile grele, spre gospodariile curate, multamite in saracia lor-muncitoare... Ca si vechii daci din aceleasi cuprinsuri, cani ei au pornit din aceasta cetatuie, au cirmuit dintr-insa popoa- rele supusei s-au inmormintat in zidurile ei, sub giulgiul cerului curati rece, de un albastru ca al ochilor, cind pasnici in urmdrirea idealelor departate, cind strabatuti de licariri de minie, de sete de lupta, ai acelor ce traiesc piastazi pe acolo. Intimplarea a adus pe Frincu la noi, dar el nu s-a deprins niciodata, desi a stat atitia ani aid, cu apucaturile noastre de vorba multa i usoara, de gluma care nu prea alege oameniii lucrurile, de multumire cu placerea din fiecare clipa. Niciodata nu si-a putut el calm pe suflet ca sa recunoasca frati romani in lighioanele pripasite care alcatuiesc In mare parte natiunea politica in regatul roman, daca nu temeiul neamului in romanime. Cind vorbea de acesti speculatori ai unei patrii de care-i leaga numai interesul, ochii motului, ochii albastri, marunti, scaparau ra'utacios,i fata-i capata o infiltisare cruda. Cind insa se convingea ca inaintea lui are un om de isprava, care crede in legea lui nationala, altalumina-1 venea In privirii, in graiul lui apasat, statea bucuros de vorba despre ce-i era mai la inim, despre idealul pentru care de doua ori acei munti ai vitejiei s-au in- cruntat de singele jertfei si al razbunarii.

Titlul cartii : Romdnii din Muntii Apuseni (1888). Impreun5 cu George Candrea(1862-1889),T.Frincua mai publicat Rotacismul la moft $ la istrient (1886).

6 Nu-1 Stiam bolnav cind 1-am v5zut, acum vreo zece zile, cAutind cu lacomie soarele inaintea cafenelei ho- telului unde lacuse de piept trei luni in capilt, dup5 o zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era aproape de ne- recunoscut ;figura-i era scAzut5 ca a unui copil, 0 in ochii plini odatà de atita putere se oglindea duiosia ne- spusä a celor ce se sting, stiind aceasta. Mi-a spus de suferintele lui, de slàbiciunea ce-1 it5pineste, de apropiata lui plecare acasä. De aceasta plecare vorbea mai bucuros ca de orice. Acolo, departe, in munti, 10 are Inca locul : pämintul pärintilor 0 al mosilor 0 al striimosilor, pdmintul neasemanat de scump prin doug mil de ani de luptàII de munch' al celor ce au vorbit si ei tot graiul ce ingheta acum pe buzele lui. 0 mosioara, pe care n-a vindut-o, o casuta pe care a pastrat-o,i unde locuia fratele lui, care fusese of iter, Strabatuse tgrile strginilor, dar simtise 0 el nevoia neinduplecatà de a se Intoarce la acea mo- sioarà 0 la casuta aceea. Va sta acolo,dacii-i va fi s5 mai tralascd : cu pensia ce i se cuvine, va trk acolo fara sa-i lipseasc5 nimic, multumit, fericit...i, ridicindu-se glumet in picioare, ducindu-si mina la palArie : Mai bine decit un profesor de Universitate in Bucuresti..."Iar, dacii nu se va putea intrema, el a lasat casa lui smith Si scoala se va aseza acum in casuta pe care atita timp o incunjurase de departe cu dorul lui motul instrainat. Lar de pe bancile ei se vor ridica, in ciuda tuturor sträinilor de pe lume, rind pe rind, an de an, tineri Ca dinsul, cu sufletul curati drept, cu inima neindu- plecat5, cu ochii scapárátori de minie in fata nedreptkii sau a usurintei, si scäldati in lacrkni de bucurie inaintea mijirii indepartate a idealului rornanesc...

25 mai 1903 (1)

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva profesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijiresi dupa cit se zice plin de asemanare, care e chemat sá aminteascai copiilor din scoala vecina,i putinilor tre- catori din acel unghi al Bucurestilor numelei faptele lui August Treboniu Laurian. August Treboniu Laurian ? ! Pentru eine cunoaste tre- eutl de deunazi al literaturii romanesti, aceste trei nume, curat, cautat, pompos latinesti o adevdrata proclamatie, ascunzind cine stie ce apelative obisnuite prin satele de dincolo cheama in memorie carti care nu se cetesc de mult, sau care nu s-au intrebuintat niciodata de localnici sau de straini. Tentamen criticum, un indraznet tentamen, o absurda fantazie de limba, care avea drept scop sä puie temelia unei noi ortografii, unei noi elegeri, unei cu- ratiri a cuvintelor, ce ar fi fdcut din romaneasca de la 1830, o limba atit de adinc conruptd", vrednica flied a limbii latine cu care s-ar fi aAemanat cu desavirsire. Apoi Istoria români/or, trei volume indesate de nume, de date, de fapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca sse opreasca numai la instalarea in Romania de la 1866, in secolul al dougzecii saptelea ab urbe condita 2, a principelui strain : opera ciudatd, in care neamul nostru apare ca pre- lungirea fireasca a marelui popor roman, ce trdieste in al nostru cu toate insusirile lui ; asa ceva ca unul din acele decrete romane de marmura pierdute in tinda vreunei bi- serid dunarene sau bucovinene si in josul scrisului sigur al caruia un biet cioplitor, taranesci barbar, de cruci de morminte a zgiriat semnele crestine ale vesniciei sufletului rascumparat de moarte. Harta Daciei, splendid lu-

1Incercare criticä despre origtnea, clertvarea fi forma Umbit române dezvoltatti fon ambete Dacii. 1De la funclarea orasulut (Romel) (lat.).

8 crata pentru scolile Daciei nouä, libera intre hotarele cu riuri late, cu sira muntoasa a Carpatior sprijinind-o la mijloc ; Dacia viitorului nebun 0 a visului albastru, ca si a trecutului vechi de doua mii de ani, pe care-I pome- nesc nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite : Tirgul Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Romanatii celor näscuti in Roma (Romd nati). In sfirsit, Dictionarta, care era menit sä fie indreptariul limbii noug, dictio- narul cu cuvintele sucite pe care nici nll le-a spus vreodata, nici nu era sa le spuna o limba omeneasca, dictio- narul de contrafaceri romane ca medalii entice false, ce ar fi fost batute, insa, nu pentru cistig, ci din pietate pe lined cele doua monumentale volume ale caruia se ascunde sfios,in umbra, vistieria totusi purificata temeinic 0 ea a vorbelor proaste, vulgare, avind pe ele, nestearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tina fara nici o cinste a barbariei Glosariul I. Iti trec toate acestea prin minte : carti moarte de mult sau carti care n-au trait niciodata, si zimbesti deed ochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra, severa, minded, decit care mai sapat in marmurd se zice a fi fost chipul batrinului neinfrint, care a m6it crezindu-se invins de neintelegerea timpului sau. Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura din cind in cind o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dada bustul s-a inaltat, totusi, dacii priviri serioase 0 miscate 1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioasä a lui iulie, ce 1-a cuprins deodatä in aureola, daca de pretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu mai multa sau mai puting cunostinta, o recunoastere duioasi aceasta inseamna ca purtatorul celor trei nume ro-

1 Dictionarullimbit ronnine(1871-1876)6iGlosarlul(1871) au fast reclactate de Laurian in colaborare cu I.C. Massim.

9 mane, creatorul de Iimbá nebungi iluzii zadarnice n-a fost, in toate urmgrile faptei sale, un adevgrat invins. Cad piedestalul adevgrat al monumentului sau e greseala ce a facut, in care si-a inchis, §i-a zidit viata, su- fletulaceasta mare i sfintg greseala. $titi legenda :o mare cladire se inalig ;este tot ce s-ar pgrea cg ajunge : var, nisip, cgramidg, piatrg si marmura ;sunt minile lucratorilor, este rivna ctitorului si priceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea ce se inalia ziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban, nici material, nici plan mgiestrit :trebuie jertfa unui suflet, care se furii aici sau se jertfeste aici,i prin care se incheaga pietrele una peste alta, ping se poate incununa cu flori eisteaguri virful sgvirsit. Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filozof si la- linist,istoric, geografi arheolog din Viena, biet prooroc ratacitor de felul celuilalt ardelean Lazar pe atunci, la 1830-40, se fgceau sosele si felinare, ferme-model si numere pentru case, fintini, gràdini,coli, biblioteci, sub cirmuirea unor domni functionari turci, in jurul cgrora se adunau puterile din Ora ca functionari munteni sau moldoveni. Gustul de trai bun, de inaintare, de fairna tisoara robise pe lruntasi, un Eliad, un Asachi, cari pu- trezeau de vii. Tinerii se zbgteau sa-si descopere o constiinta a lor, din cite lucruri citiserg, auzisergi vazuserg. Lipsea o indrazneala, un ideal mare, care sg smulgg aceasta societatei s-o arunce mai departe. Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui era crearea unei Rome noua cu acest material romanesc pe care-I credea vrednic sit dea o asemenea opera. Prin limba, prin amintiri era sa se facg aceasta minune.i, spre a imprima miscarea, el isi alese, ca si Lazar, singurul punct de plecare solid pentru o asemenea faptg :scoala. Incepu cu cele muntene, si sub Grigore voda Ghica el capata in mina sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tir-

10 ziu in acea scoalii inaltd pentru oamenii mati care trebuia sfi fie Academia Romând. Si,cit se putea prinde din ideile sale, cit nu erasii- minta moartd culeasä in urne antice, prinse. 0 mindrie, capabild de multe rdtaciri, dar si de multe cuceriri trainice, se cobori in sufletele umilite din care, cu citiva ani in urmä, se indltase fumul de tdmiie recunosedtor cdtre Regulamentul organic 0. cdtre mdria-sa impdrd- teased tarul Nicolae. Credinta cd suntem mai mult decit eram ne scdpà de o singurd pieire. Lui, insd, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, i sufletul prins se zbdtea dureros in clddirea intemeiata prin jertfa lui. Limba rämäsese vulgard, scrisul se pdstrase barbar, Roma viitoare 'tot nu se apropia de primint. Sufletul se lovi de aceastà realitate nevrednicd, si se stinse.

Dar, rdzimatä pe realitate trainic5, trdieste clädirea ; lucrAtori tot mai multi li adincesc temeliilei, in margine, strajeri, vizionari ca dinsul, pAzesci astearitg... I

13 iulie 1903 (I)

ANGHEL DEMETRIESCU

Acum citeva zile a murit la Karlsbad profesorulAn- ghel Demetriescu.

1 August Treboniu Laurian (1010-1881) s-a aflat, la Buturestl, In preajma lui N. BMcescu, cu care a infiintat Icondus Magazinut istoric pentru Dacia (1845-1847). A luat parte la revolutia de la 1848 din Tara Romfineascli. Mai tirziu, devenind profesor la Universitatea din Bucuresti, a publicat colectii de documente i lucrgri istorice.

6* Celor mai multi le va r5minea amintirea unui urias cu infatisarea energic i ochii str5lucitori de bundtate, a unui convorbitor puternic, variat, adinc adéseori si de cele mai mune ori original, totdeauna ales in cuvintele ce intrebuinta si in felul cum ele i se orinduiau in graiul elocvent. Multi nu vor uita pe profesorul lor, de la liceu, de la seminar, de la scoala particulara pe care o inteme- iase si a condus-o pira la urmáun profesor invatat indestul pentru a nu fi läuddros, pretentios, truf; un profesor in stare s5 inteleag5 sufletelei destul de bun pentru a incerca aceasta cu toatà seriozitatea si dragostea fata de sufletele nelámurite, sovàitoare Inca, ale scolari- lor säi ; un profesor hotgrit,spre care se putea privi numai cu respect I. Cindva, in cuvinte miscate, cineva ca Delavrancea a plata datoria de recunostinta, caracte- rizind pe acest adevárat invatator. Angie] Demetriescu era cunoscut apoi ca un om cu o largdi solidá culturd clasieä, un intelegator de lati- nestei greceste cum nu se intimping adesea, un degusta- tor fin al vechii literaturi de cumpAtare, masurai inalt mestesug in forma', un apreciator ealduros al unor literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale, inaltatoare de suflet, cum sunt literatura englez i cea germana ; un spirit doritor de a sti tot ce se scrie mai de apetenie in lume, de la volumul de versuri sau de nuvele pin5 la studiile speciale ale marilortort- tati; un amator de carti care se gasea mindrui multämit, ca intr-un cerc de vechi prieteni, Med uitarei fgra moarte, in biblioteca strins5 cu dragoste timp de treizeci de ani, bucatic5 de buciltica. Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Anghel De- metriescu trebuia sä raspunda prin scris propriu la scrisul

Profesordeistorie igeografie,AnghetDemetriescu (11147-1903) a fast director al liceului particular Sf. CheOrghe", unde au predat Oclobescu, Viahutd, Caragiale.

12 altora, care-si strecura atit de deplin intelesul in sufletul lui primitor de cunostinte i frumusete. A fäcut intii trei carti de scoala. Apoi Academia, care incepuse din veniturile fondului Zappa a tipari traduceri din clasici,iiciao:1u sarcina de a talmaci pe un istorie grec al Romei imperiale, care nu e, fàrà indoialä, tocmai usor de inteles si de prefacut in alta limba : pe retorul Dio Cassius,. Traducerea lui Anghel Demetriescu a aparut in 1878 : ei o adevarata icoana a originalului,io povestire curgatoare ce se cetcste cu placere. Mai e de tinut searna, spre lauda lui Demetriescu,i numarul mic, caracterul sobru, judicios al notelor lamuritoare ; pe atunci era obiceiul, introdus de d-1 Hasdeu, de a se uimi lumea cu citaii potrivitei. nepotrivite, cu reprodueeri de texte in multe limbi,i, facind altfel, tinarul scriitor dovedea cit de bine se folosise de studiilei cetirile sale in strainatate, unde fusese trimis cu o bursa de filologie. Era pe atunci o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in podoabe scumpe si ieftine ! Cu cit stia, cu firea-i de om de autoritate, cu usurinta-i de a vorbi rdspicati lapidar, cu gustul sdu literar, Anghel Demetriescu ar fi fost un foarte potrivit profesor de filologie sau de istoria antica la Universitate, unde era nevoie, pentru invatäturaieducatia studentilor, de astfel de puteri. Un loc de profesor pentru istoria antica se deschise peste putini, pentru a-1 ocupa, alergd in strainatate un alt Uttar bnrsier al statului roman, aducind ca dovada a destoiniciei sale stiintifice un enorm volurn, tiparit tot cle Academia Romand, premiat de dinsa : Dacia inainte de ronlani, cea mai voluminoas a. opera de erudltie alcatuita vreodata de un roman. Tinarul acesta de-al doi- I Din istoria Irnperiului roman scristl de Dia Cassius Coc. ceianus (cea. 155eca. 235)sipAstratfi fragmentar ne-au par- venit stiri despre riizboaiele romano-dace.

13 lea, cu cartca groasa, se cherna Gr. G. Tocilescu1. El se mai ocupase cu epoca lui Mihai Viteazul, cu dreptul, cu istoria dreptului, cu limbile slave si cu antidinasticis- mul, sub conducerea supremä a d-lui Hasdeu. Nu i-a trebuit multi vreme unui om ca Anghel Deme- triescu, ca sa vada adevaratul prel lucrarii din care concurentul siiu ii Meuse piedestalul eatre faimai lean. In octomvrie 1881, aparea in Romdnia liberã un foileton despre Dacia inainte de roinani, intitulat titlul era cum nu se poate mai potrivit : ,tioillta de contrabandd, Iiiscilit cu un pseudonim foarte transparent, care nu ascundea de loc pe autor. Dupa acest foileton mai urma unul. Era in ele, intr-o forma desavirsita, turnata dupa modelele clasice, o strivire completa 2. Criticul arata, fira putinta unei replice, ca d-1 Tocilescu plagiase,i plagias stingaci, naiv, grosolan, stricind unde socotea cii drege41 descoperindu-se cind credea ea se piteste mai bine. Dar foiletoanele n-au fost urmate. Cu toate ca insusi profesorull sprijinitorul lui Tocilescu, d-1 Hasdeu, primise cartea cu aceleasi invinuiri dezonorante, in public nu se produse o miscare care sa poati invinge aspectul invitat al operei-piedestal. Pentru Dada inainte de no- mani, pentru frazele ei imprumutate i citatele ei stramu- tate, d-1 Tocilescu ajunse profesor universitar, apoi membru al Academiei si director al Muzeului de antichitati, Uriasul Demetriescu, desilvirsitul cunoscitor al trecutului clasic, omul de gust si stilistul, nu era insa un luptitor. El lisa reputatia zguduita de dinsul Si se cir- peascai spoiasca in umbra. Dui nu se rim ea d-1 Hasdeu, bunul prieteni camaradul de lupta al omului pe care-1 atacase in onoarea lui, el nu mai risipi nici un

Istoricul Grigore Tocilescu(1850-1909)a publicat marea eolectie de folclor Materialuri fotcroristice (3 vol., 1900). 2 Acelasi autor Indurase, In mart-april al aceluia0 an, alta magistrald, de la flasdeu (in ziarul Sinele public) (n.a.).

14 cuvint de infruntare. De acurn inainte, thnp de dousamci de ani, el tipari discursurile lui Barbu Catargiu 1, dupà rugamintea familiei, traduse discursurile lui Macaulay 2, pentru spiritul larg, variat, pentru forma stralucitoare, bogata in perthade, atit de clasici atit de moderna, a caruia avea un adevarat cult ; publica idt coth stiidii asupra antichitatii, fiirli mare valoare, precumi pagini, acelea in adevar frumoase, despre oameni politici pe cari-i vazuse lucrindi, mai ales, ii auzise vorbind. Activitatea lui, putina, se risipi in ziare, in reviste, mai ales in Litera- turd 0 arta romeinii. Cele din urma rinduri ale lui sunt o recenzie despre Cuza vothi al d-lui Xenopol, in Convorbi- rile literare pe iunie. Ajunsese un elegant eclectic, in- fluentat si de relatiile sale personale ; apreciind fals a vazut doar in Take Ionescu fruntasul oratoriei mo- dome 3 ! scriind cind intr-un sens, cind intr-altul,gi aceasta intr-o epoca de prefacere violenta, de lupta in- viersunata intre curente de pieire si de inviere. Daca s-a ales asa de putin lucru durabil de la un om atit de capabili de inteligent, vina e, fara indoiala, si a celor cari au inaltat pe d-1 Tocilescu la Universitate, Academiei Muzeu. Dar nu numai a thr. Irnprejurarile exterioare nu hotaräsc in activitatea unui scriitor, mai ales a unui invatat,i acesta se preocupa foarte putin de citi cetesci intrebuinteaza acum adevarul pe care 1-a fixat, poatei intr-o forma frumoasil, pentru a riis- punde unei necesitati superioare a sufletului sau, pentru a rnarturisi. Ceea ce decide nu sunt nici puterile intelectuale, care se pot pierde in lecturi, in convorbiri, in

tBarbu Catargiu (1807-1862) 6ef alpartidului conservator, a fost asasinat In timp ce era prirn-ministru. *Thomas B. lord Macaulay (1800-1859) om politic englez, fruntas al particlului liberal, autor al unei Istorii a Anglia. 3 Oratoria acestuia a cliplitat numai in lupta pentru idealul de intregire a natiei strAlucirea care lipsea pinti atund unei. prezintüri dare si precise, dar nu §i calde (1934) (n.a.).

15 petreceri sau in reverii singuraticei dispretuitoare. Varga de otel, puterea neinvinsg e alta :increderea in scopul cgruia ti-ai inchinat viata,i ce e mai rar la oamenii alesi prin darurile spiritului e margaritarul acela moral din adincul tainic al sufletului, in care lumineazd sclipl- rile idealului. Dacg nestimata se aflà acolo, ce-ti pasg, in largul avint al aripilor "deschise pentru un drum lung eIt viata, de cei de jos, de cei din cale, asupra cgrora treci, tot mai sus si mai departe ! aceasta a lipsit lui Demetriescu, aceastg singurg insusire hotgritoare :avintul spre o tintä in care sä i se incheie viata. 0 invataturg serioasg stg in aceste puteri de intiia ming, mai mult pierdute decit cheltuite spre binele tuturorg.

3 august 1903 (1)

UN IDEALIST" : APOSTOL MARGARIT

De doug lucruri are parte romAnul din partea -alor sgi : in viatg, de cite ori nu incape cineva de dinsul,II stampileazg indatg se potriveste ori nu se potriveste ca trgdator de targ, vinzgtor de neam, rgu patriot si fau nationalist 1 Iar, cind face loc in sfirsit, mu- rind totdeauna cu mult prea tirziu pentru cei ce as- teaptA afarg se zice din toate pgrtile, cu o duioasg unanimitate a prietenior cari nu stiu cum sg laude, a dusmanilor cari, incercind sg spuie o vorbg bung, simt oarecum CA prin accasta-si ingroapd si mai adinc adver-

IMci, cai In alte articole, cuvIntul nationalist" este intre buinlat cu sensul originar de iubitor al natiunii".

16 sarul, si a indiferentilor, cei niu4i, cari totusi nu vreau sä tacá la ocazii mari ; se zice : oricum, a fost un bun patriot I" Acest gind imi trecea prin minte cind comparam la moartea, intiinplata deungzi, a lui Apostol Margärit, strigatul de ur5 de odinioara, pirile deputatilor, ciildto- riile de tinguire ale localnicilor macedoneni (veniti la Bucuresti, cum s-ar duce la Stambul cu rogojina in cap", ca sa-si arate focul), artileria zgomotoasä si grosolana a ziarelor de partid, care-si aveau scopurile lor,si, acum, inaintea celui ce nu mai poate jignii impiedeca pe nimeni, complimentul funerar de bun patriot", aruncat in treacdt de organele opiniei publice, cum a lost aruncat, desigur, si de atitia, in judecäti spuse prin grai. Din aceste doua loretuiri, diametral opuse, care e cea adevärat5 ? Se spune deseori cà In focul luptei" scapa osinde prea aspre, lovituri minioase, care aduc pe urm5 pareri de rau. Si se spune iarái cd la moartea cuiva trebuie sa zici totdeauna ceva de bine ; poate chiar dacd ea nu este in viata celui ce a disparut, trebuie s5 descoperi acea insusire sau faptd bunä in inchipuirea ta mike* de crestin. Amindoufi indreptatirile n-auoldun temei adevarat. Nici oamenii politici, nici cugetfitorii, nici scriitorii vrednici de acest nume nu se aprind in acel sens incit sa nedreptateascä in Inc sä distrugg nedreptatea.I nici un om cinstit nu-sipalateschimba judecata asupra unei personalitäti indatä ce aceasta nu mai cade sub simturi, cu toate cà inriurirea ei nu porneste din ceea ce se poate ingropa. De fapt, Margarit a suferit pe nedrept, Med ca pentru aceasta s5 trebulascA a scotoci marmurà pentru statuia lui. Ciici el n-a fost pästrind umilele proportii nici Iudai nici Hristosul miscarii nationale din Mace- donia (citä a fost,i end este).

Inainte de dinsul, fuseserá dascalii, studentli, negus- torii iubitori de neam din Pesta si Viena:oameniiImbii- tati de ideea noug a romanitlitii, si nu a romAnismului", mecenati, tipAritori de carti inainte de toate fard gind Irish'la izvorirea unui curent de culturd romaneascd in provincia de unde ei porniserA. Apoi urmii un al doilea rind de frati macedoneni" :negustorisi alugdri veniti in Bucurestii ce se sträduiau cdtre civilizatia Apusului, ei cerurA bani pentru scoli, care, putine la numdrv se läsarA in cdutarea sau necautarea cui se gAsea la fata locului. A treia perioadä o deschide Apos- tol lVIArgArit, si ea a fost asa cum a inteles si a voit el. Era un om ageri hotdrit, cum se gdsesc in Orient mai multi decit in Apus, cu toga scoala, disciplinasi organizatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideea ea' se poate crea o constiintd, o cautd, un viitor romAnesc in Balcani, cu elementele romanice, el Ii gdsi indatà dru- muli ajutoarele. Asa, card carte multà, farA crestere aleasà, fárd cunostintA de lume cum era, el izbuti sa se impuie respectului,sddestepte incredere,sfiincAl- zeascA simpatii. Regele Carol a crezut in cinstea si des- toinicia acestui om simplu, venit de departe ; vorba lui avea o mare trecere in cercurile inalte ale dregAtorilor turcesti ; consulii, misionarii catolici vedeau cu ochi buni silintile lui latine"un cunoscator ca cl7l Weigand a socotit cauza romdneased bine reprezentatd printr-insul. E sigur ea pe urrna lui, dacd s-uu incasat banii nostri, au rasdrit coli1e noastre. g Actiunea lui n-a lost cea mai bung ce se poate inchipui. Dar, cind stai s-o judeci, trebuie sitii seamA de cloud lucruri, care au fost uitate. Intii cd era un oriental, lucrind intre orientali,i apoi cA §i-a inceputi urmat lupta sub influenta normelor de propagandd grecesti.

18 La Bucuresti, unde pacatele se acopar cu manusifran- tuzesti de fatarnicie vicleank se auzea cu indignare des.- pre Urania lui Apostol Margarit, despre risipa lui Apostol Margarit, despre desfriul lui Apostol Margarit. E evident ca ar fi fost mai bine ca inspectorul atotputernic al scolilorromanesti din Macedonia, reprezentantul politic neoficial si omul de incredere al guvernului roman safi avut toate virtutile unui apostol :i blindeta,i iubirea de saracie,i castitatea unui apostol. Dar el nu era un apostol, si nu s-a infiltisat niciodata in aceasta Ca- litate. Era un om de ispravd rasaritean, cum e calauzul unei caravane, pazitorul .vietii unui sultan, aparatorul unei mariri amenintate, uneltitorul sau potolitorul unei rascoale. El garanteaza de succes:caravana va ajunge la tinta, nimeni nu se va atinge de viata stapinului, dusmanii nu vor ruina situatia amenintata, va fi linistea sau nelinistea dorita. Dar sa se lase toate lucrurile pe seama lui,i sa nu se ia socoteli ! Cu atit mai putin sa i se impuie un cod de maniere sau un catehism de moralitate privatk sä i se porunceasca sfintenie sau cuviinta. Era destul ca-si punea viata lui in primejdie : incolo, in pirile, in prigonirile, in cheltuielileichefurile lui sa nu se amestece nimeni. Ii trebuia adica intreaga stapinire asupra unui fond secret al Macedonia In utilizarea acestui fond, in toata combinatia misca- rilor sale, el avea inainte intrecerea cu grecii. Acestia voiau toga provincia, unde nu cunosteau Inca pe atunci alt popor decit al ler, alte drepturi nationalei istorice decit ale elenismului, vechi ca Omer, trecind prin Con- stantin cel Mare. Spiritele trebuiau pregatite pentru ceasul cind Europa va da Eladei regelui Gheorghe Macedo- nia lui Filipi Alexandru cel Mare. Apostol Margarit stia geografiai vedea bine cà de la el pina la Dunare mai sunt hotare, dar, numai pentru ca idealul lui cuprindea o si mai mare iluzie romantick dear nu era sa se dea invins, sa se feed de batjocurk cerindi sfatuind

19 nitnicuri caFoilprimare in dialect si indemnul spre mj- gratia economicii in Romania. Se jucai eI cu sutele de mii de oameni, nascoci cifrei arunca banii poetic", pentru forme-1i inchipuiri. Se gasira !ma altii,printre fostii lui ucenici, cari gasirà Ca banii nostri se pot imparti altfeli, dupa mult zgomot, Apostol Margarit cazu, pentru imoralitatea" sa, sifu uitat. Dar sistemul lui ramase. Statul roman il lua In regie pretinse a face de la Bucuresti ceea ce nu se putuse face de la Bitolia, si nu se poate face nici din cer, nici din iad. Asa se incepu a patra faza achestiei romane din Macedonia, al carii rezultat ii veclem cu ochii. Dar ceea ce a fost la o anumita persoana tin joc de bursa al politicii, iar, la cele cari n-au apucaturile poll- tice, dezorientare, era la Apostol Margarit desigur idealism. Acesta e meritul lui.

19 octomvrie 1903 (.1)

DOCTORUL DAVILA

Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dar dositei Facultati de medicina de la Cotroceni, o statuie generalului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cuvintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorba, mai mare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea

1 Profesorul Apostot Märgdrit (1834-1903) a publicati unele Iucriiri despre romfinii macedoneni, aflatS pe atunci sub stApi- nire otomanA : Les Grecs, les Valaques, les Albanais et L'Empire Ottoman (Bruxelles, 1828), 6coalele rorndne din Macedonia (1895).

20 necontenit cum se desfacea si la discursurile de la 1ngroparea lui Davila, acum noudsprezece ani o nota de sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiratie, de adevarata iubire. Ba Inca, pe linga bätrinii de astäzi ai invätamintului medical de la noi, a venit de peste Dunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimente de recunostinta, un bulgar, care si el pastra in amintirile lui departate ale tineretii sale petrecute la noi icoana binefacatoare a doctorului Davila. Davila a fosti profesor la facultatea inaintea careia se va vedea de acum- inainte chipul sau, dar fara indoiala ca aceasta facultate a avut profesori mai stra- lucill,carora insa nici un om cu masura nu se va gindi vreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuri de holera, in razboaie ce se desfasuraui pe pamintul nostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au famas in spiteria romana, dar adevarata holera trece lesne,in mersul ei ucigator, peste acest dusman,i altii, cari nu sunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu descoperiri rnai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice gistaruitoare. El a scris, inainte de a veni la noi, o bung teza de doctorat despre anumite boale, insä activitatea lui de invatat s-a oprit aici,i marele doctor Davila n-are bibliografie, pe cind aitli cari o au, si Inca imbiel- sugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o posteritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz var- sat. Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificarea ce i s-a facut, am fi avut, neaparat, o facultate de medicina, o scoald de veterinarie, o Koala pentru farina- dish,aziluri pentru copiii schilozii fetele fara parintl, am fi avut, pentru binele stiintii, mune medicalei o gradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoie de asemenea asezaminte pentru a raspunde nevoilor ei mai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ; ginol, pe vrernea activitatii creatoare a doctorului Da-

21 vila, eram indreptati, prin necesitiiti geografice, istorice, economice mai tari decit voia oamenilor conducatori, spre reproducerea civilizatiei Apusului. Dar fara tivaindräzneata, filed Iiirgimea de vederi, fara talentul de a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-i incalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor, frä priceperea-i, adevarat franceza, de a face multepi trainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii me- dicale, care sunt cea mai nettigiiduitii faimii a noastrii astelzi,toate aceste stabilimente-model ale rnilei de a- proapele sarac sau Med de puteri, in care iarasi se vii- deste ce e mai bun in firea compatimitoare, jertfitoare, a adevaratului roman, n-ar fi fost atunci. i,in graba navalnica a popoarelor, care deosebeste epoca noastra, in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva sa fi cistigat un pas mai inainte decit altii.i, iari, filed el toate aceste temeiuri de viata orinduita si de mindrib nationala n-ar fi fost astfei. Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vechea Europa muncitoare si rasplatitä pentru munca ei, se des- copar repede doua marl avinturi, despartite printr-o perioada de preocupari aproape numai politice. La ultimul avint au fost de fataj tinerii de astazi : am auziti noi vijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate, ploaie cäzind pe tarini roditoare cai pe stinca goala a trufiel si a interesului particular, si am vazut rasarind oastea in stare sa apere patriai sa-i cinsteasca numele, colile elementare ale oraselori satelor, drumurile de fier care ne leaga cu lumeai pe care se pot misca in voie bogatiile noastre, podurilei porturile, in acelasi timp cu palate babilonice, uritei nepractice, pentru lti- cruri care nu sunt, sau, fiMd, se puteau multumi cu mai putin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos sau a celui mai folositor in lupta politicä. In aceasta vreme, . cind anume ministri te trageau de mineca pentru a primi ceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia

22 ajunsese o ocupatie ministerialk care, aducind laude de organizator, nu cerea nici jertfe, nici munck, flici macs- tinti, nici pricepere. Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile urni- lintii, sitrcieii nepriceperii, cind putini intelegeau, cind nimeni nu vedea viitorul cu incredere (asteptam a fi anexati din zi in zi !)i banii se dránfaluiau de o mie de ori pink sà iasä la luming, chiar pentru cea mai vajnick nevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru gloria sa, orice omulet de rind care avea una din cheile vistieriei de imprumut. Davila a venit in tug, ca stab-doctor", doctor milt- tar, in 1853, martie. In toga Muntenia erau nurhai citiva medici sasi, nemti, greci, cari tämaduiau cu arginti pentru folosul lor propriu ;scoala pentru felceri", pentru of iteri sanitari-ajutätori a meritosului dr. Kretzulescu' trebuise sk se inchida, satele trfiiaui mureau in voia lui Dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie hick, apare in Buletin legea pentru organizarea sanitark, care instituie medici de plask cu un ajutor i un felcer. La 22 iunie gazeta oficialk d'a lista celor numiti : români sunt numai printre felceri. Dar, in dechemvrie al anului urmktor, Davila interneiazd la Mihai V,odä o mink bunk pentru orice un muzeu de anatomielhirurgie", pentru studenti,i anume cu a sa cheltuialk". Nu trece mult, cirmuirea lui vodk $tirbei ia asuprk-si muzeul, ajuns o scoald de mestesugul felceriei". Pes'te doi ani, Davila calktoreste in Frantai capktri de la guvernul impärk- tesc deschiderea pentru absolverrtii ski a portilor facul- tdtii franceze. Restul a venit de la sine. I Nicolue A. Kretzulescu (1812-1900) medic si om politic, pärtas la revolupa din 1848 ;a fost unul dintre ctitorii inviipi- mintului medical din tam noastrA, domeniu in care a colaborat cu doctorul Carol Davila.

Acestea i altele s-au facut intr-o vreme cind nu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asigurau pensii, cind nu se imparteau decoratil, cind nu erau ziare ca sa cinte lauda celor buni, pe linga a celor rai. *i nu meritä sa fie amintit nici un lucru care nu porneste din inima curatd, dintr-o simtire altruista.

Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut in Angers, un strain care n-a avut vreme sa invete romaneste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-a spus nici o singura data di ne iubegte. Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au venit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aerul romanesc numai buze lacome i braze deschise filo- romani, cari au facut bani si au escaladat situatii, caci bratele aveau ghearei buzele acopereau flilci harnice. El, Davila, a venit chemat si a facut inzecit isprava pentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit pe urma, pentru binele pe care ni-1 facuse i, mai ales, n-a spus-o nimanui.

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel mai mic. A fost un invatator ceea ce e mai mult decit un invätat un sfatuitor pentru exemplu si un calauz. Nu prin discursurii prin cArti, nu atita chiar prin. lectii. Thutuli nevazutul sunt deopotrivA si se ames- tecá necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi indeplinesc ceea ce se vede, se aude, cade sub simturi. Dar, la putini de tol, pe Una tapta xnateriala, pe lined orice faptà materialä a lor, se mai adauga ceva, o ema- natie necontenità a sufletului lor mare si bun, care

24 inalta fapta, o idealizeazd. Si acest prisos personal, de aur curat, cade adinc in inima,i alcatuieste aid o statuie, pe care numai foarte slab o pot imita pe urma cind se ridicai dacd se ridica statuile de piatra sau de bronz.

26 octomvrie 1903 (I)

MOMMSEN

Un amanunt de fiziologie, ruptura unei artere osifi- cate de batrinete, a inlaturat din viata intelectuala a marii Germanii sufletul de intelegere deplina, de calda simpatie, de neobosita luptä pentru adevar al minunatu- lui mosneag Mommsen. Un loc a rams liber pec'are altul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea cuprinde, jiltul de stinca al unui urias. Neamul german, care dupa Bismarck recunoscuse in invatatul de la Berlin pe cel dintii dintre mai mathsal, va fi silt sa se coboare mult pentru a gasi o frunte pe tare s-o incunune cu aceeasi glorioasa coroana de intii german". Si, pe cind adevarul batut in moneta universald cu efigia lui ideile, constatarile, lamuririle lui vor circula mai departe imbogatind, intre sufletele admirgorilori sufletul lui se va intinde de-acum inainte tragica perdea prin care nu poate strabate Jumina noastra. Intre un nou minister unguresc, o intrevedere impa- rateascai un raspuns al sultanului din Constantinopol la cererile de reforme ale Europei milostive lucruri

25 7 Oameni earl au fost, vol. r marl care intereseazd trupurile oamenilor, ce trebuic ori mi tdiate patriarhul gindului, care in viata lui n-a cunoscut Canaanurile1 de odihnd, a fost fulgerat in cale.

In timpunle noastre, cea mai bogatd biografie o au aventurieriii aceia dintre oamenii politici can seamdna cu dinii. Rostul material al unei vieti ca a lui Mommsen se incheie in putine cuvinte. S-a ndscut in Schleswig- Holstein, in acele tinuturi aproape scandinave in care cresc oameni cu oasele tani singele bogat, pregiititi la munca inddrätnicd oriunde-i aruncd intirnplarea sau ii asazd chemarea bor. Dintre fratii lui, Tycho a fost o fru- moasd inteligentd, iar August si-a deschis un drum de indrdznet in stiintP. Teodor, care a dat numelui Orin- tesc un räsunet de glorie, a invdtat dreptul la Univer- sitatea din Kiel, universitate a regelui Danemarcei, in locul cdruia tinerimea infldcdratd din cele cloud provincii dorea un stdpinitor german. A scris o tezd de doctorat in latineste despre un subiect de antichitati. Peste un an, in 1844, a atacat, intr-un scurt si substantial studiu despre triburile romane, o teorie a lui Niebuhr, care-I cucerise intiii pe dinsul. S-a ocupat apoi de dialectul oscilor i, urmind aceste studii de filologie, a scris mai tirziu o lucrare definitivd asupra tuturor dialectelor italiene din sudul peninsulei. Intre aceste studii, flacára de liberalism sentimental si zgomotos a anului 1848 a strdluciti pentru dinsul ca stilpul de foc aprins ca sä lumineze vesnic drumul popoarelor dezrobite :in imnu- rile de triumf ce rdsunau pretutindeni de la altare fiird triiinicie i s-a pdrut cà audei o chemare catre viitorul national, german, al micii sale patrii incdtusate.

& Canaan in legenda 1311311a, tam f9gacluint11".

& Fratil 1(11 T. Mommsen, Tycho(1819-1900) 41 August (1821-1913), au fost apreciail spec1a1ist1 in fi1o1ogiaclasicd. Osci populatie pelasgica din vechea Italie.

26 La 1856 i se oferi sa scrie o istorie a romanilor, si el inath din boatiile de stiinth ce ingramAdise nu o practied lucrare de fieri ciment, ci un stealucit monument de marmurà, in armonioasa desfasurare a cáruia se v5cli un mare artist. Dar in sufletul lui de 1ucr5tor Vara odihn5, de urmä- ritor al adevgrurilor nou5, lauda entuziastä a intregii lumi invalate nu trezi nici o mindrie molesitoare,gi invietorulvechii Rome nu-sigásiinacesttriumf Capua 1 j mai mult :i se Om c5, mergind inainte, el ar duce pe drumuri mai putin sigure, i avu curajul superior de a-si intoarce ochii de la ispita frumosului ce-i easgrea tot mai departe inainte. Arunc5 jos mistria mesteruluii lug iarài, cu jertfire de sine, sapa munci- torului ce cauth marmura. De atunci pinà in clipa neprevilzuth a mortii, grijile, bucuriilei r5spratirile lui flied grijile mari, bucuriile cu prisos meritatei r5sp1atiri1e putine ale eruditiei, care ingeadeste cimpuri mici pentru a scoate toatà roada pe care pot s5 o dea, sau sfarm5 realitatea vie si inseld- toare prin farmecul ei in fragmente abstracte, a cAror tairth se poate g5si numai prin pironirea indelungat5 a unor priviri strAbgtatoare. Studiile lui, strinse apoi la un loc, dddur5 opere alasice, de care nici un cercetätor al Romei antice nu se poate desp5rti :Istoria monedei romane i a instituttilor romane. De la o vreme, dindu-i fericirea lui si a omenirii lun- gile zile care s-au inchelat ieri, cind le incepuse inainte de 1820, Mommsen ajunse sthpinul, familiarul, intimul vietii romane intregi. Mintea lui avea unghiuri pentru cele mai mgrunte probleme ale trecutului Romei. ClncL Ora§ italian: considerat in antichitate ca siila§al desla- tirilor.

27 7* Academia din Berlin se hotari sa tipareasca intr-un Corpus inscriptiile romane, Academia" nu putea sa insemne decit, in rindul intii, Mommsen, si el porni vesel pentru o munca litanica, al carii sfirsit nu se putea prevede. A si indeplinit-o. Aceasta e viata lui Mommsen. A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile i se destinsera intregi in aerul luminos al frumusetii, dar el isi opri zborul si se inchise iarasi in timila chilie de jertfa din care pornise. Cei ce nu sunt specialisti nu-1 vor cunoaste decit prin volumele de Istorie romanti, de a caror scriere, cu cit vedea ceea ce mai este Inca de descoperit, i-a parut rau, fara indoiala, uitind ca pe linga fapte e intelegerea kr, care fulgera, din mai mult sau mai putin, inaintea celui chemat sa inteleaga. A fost un cugetator, in acel sens ca, in principala sa opera, nici un lucru nu i s-a infatisat vreodata deosebit, smuls din pamintul sau, din mijlocul vecinatatilor sale, de sub cerul care-1 chemase la viata si-1 hranise cu lumina sa. Printre milk de umili rabdatori cad pricep si spun abstract puncte de vedere si solutii partiale, el a primit organic si a reprodus organic subiectul sau, in toata ramificatia delicata si puternica pe care subiectul o avuse, end fusese. A fast un sfatuitor al vremii sale, iesind adeseori dintre coloanele templului sail de marmura antica pentru a spune in furtunile vremii, care se potoleau o clipa la glasul lui curat, lasind multimilor ragaz ca sa-1 asculte, cuvinte oraculare. Dar de atitea ori, si fiindca era prea mult marginit intr-o singura epoca, Intr-un singur popor al omenirii, parerea lui a fost falsa, si ascultatorii nu s-au tinut de dinsa. Pentru Mommsen, englezii nu s-au Infratit cu germanii cari rivnesc si ei o dominatie eco-

28 nomica asupra lumii, # austriacii nemti n-au paräsit tendintile lor de unire cu imperiul german.

* Ca artist, cugetator # profet, Mommsen, care intrece pe un Curtius 1, pe un Droysen 2, cercetatorii antichitatii grecesti, nu ajunge pe un Ranke s, care acesta a murit in timpuri cincl germanii erau mai putin cultivati, deci mai putin recunoscatori. E mai mare insa decit oricine prin cuceririle facute in cimpul sat& de cercetare, prin formidabila sa munca de invatat. B1,astfel,cind atletul binefaciitor ajunse la acea virstd care ridica pe un om mare mai presus de rindurile tuturor celorlalti tovara# ai lui, il impersonalizeazei, il preface intr-un simbol de venerat, cind asupra lui, deslusitorul lor, se revarsa aceasta mai inalta favoare a zeilor vechimii, o batrinete sanatoasa # insetata de munca nouk poporul german recunoscu in Mommsen, cum re-. cunoscuse in Bismarck, cea mai admirabila din insusi- rilesale :sthruintaorinduitkindaratnicia metodica. Astfel ceremonia funebra de la Charlottenburg, inaintea viitorului imparat al Germaniei unite, n-a fost ingropa- rea obisnuita a unui om mare, ci, in infratirea 'tuturor inimilor ce bat acolo pentru idealele inalte ale omenirii, I Georg curuus (1820-1885) filolog german, specialist in limbile clasice, pe care le-a studiat duprt metoda comparativ- IstoricA. a Johann Gustav Droysen (1808--1884) istoric sl oat politic german de orientare liberalA ; a publicat, Intre allele, o lucrare asupra lui Alexandru cal Mare. 3 Leopold Ranke (1795-1886) istoric german, exponent al intereselor burghellei si mosierimii prusace. A ignorat deter- minArile social-economice ale proceselor istorice si a restrins obiectul istoriel universale la istoria popoarelor germanice 41 romanice. LucrArile sale se caracterizeazA printr-o Mare eruditie sl printr-un stil strAlucitor.

29 un imn catre Insuirile, ditre muncaicatre viitorul natiunii intregi.1

2 noiemvrie 1903 (1)

STATUIA LUI CUZA VODA

0 statuie lui Cuza vodil !Suntern, ce e dreptul, in epoca ridiciirii de statui. Citiva oameni mari le au pinii acum precumi citiva oameni mai mici. Va veni rindul altora, dintre cei dintii, si mai ales dintre cei de-ai doilea. Multi oameni cu avere si cu grifa de faima lor dupd moarte vor prevedea in testament suma trebuitoare pentru cumpharea locului, pentru plata sculpto- rului francez la care se va face comanda, pentru trenul delegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru foto- grafi si litografi, pentru editori de carti postale ilustrate, pentru ziaristi ipentru paznicii nemuririlor in bronz sau de marmurii. Se vor vedea in toate partile domni induiosati cari vor saluta cu respect, mergind la aface- rile zilei, pe raposatul lor oferit admiratiei trecatorilor. Iar strainul care va steabate stradele noastre intre statuile din dreapta si din stinga poate ca locul nu va

Pentru lucrgrile fundamentale Istoria RomeiiCorpus-ul inscriptittor tatine, publicat, sub conducerea lui, in 12 volume, Theodor Mommsen (1817-1903) a primit In 1902 Premiul Nobel. De notatCS,in interpretareaevenimentelor, marele istoric german aplica teoria subiectivistS a ciclului istorle 8i idealizeazet nemotivat epoci din istoria Imperiului roman. Spre clarificarea paralelei pe care N. Iorga o face intre Mommsen si Bismarck, trebuie spus cd cel dintii, ca reprezentant al burgheziei liberale, a fost un adversar al dictatOrulul prusian.

39 mai ajunge, si atunci se va lua numai cu chink, pe cinci, pe zece ani, dupa expirarea carora alt binefacator al patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei strainul acela, uimit de citi zei se afla in acest Olimp istoric romanesc, va zice : E drept cd romanii sunt un popor care nedreptateste, cleveteste, huiduieste, ponegreste si, uneori, ucide pe mai mariisai, dar fie ca la urmä aceste pacate sunt ispasite prin ddrnicia lor in monumente de expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recunostinta !" SU fie asa ? Suntem noi, românii, adica aceia cari au ragaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un popor care sa regrete loviturile crude date in mijlocul luptei si sa puie cu cainta in suflet temelia monumentelor rascumparätoare ? E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multime, sub unghiul interesului personal, si e astfel foarte mare sau foarte mic, genial sau idiot, arhanghel al providentei sau iazma rdsarita din iad, dupa cum intrebi pe primitivul X gau pe primitivul Y, ale cdror pofte sunt diametral opuse. Daca moartea ar rupe legaturile acestea, singurele in adevar trainice,aleinteresului, numele, amintirea s-ar astupa de aceeasi tarina grabita care ascunde respingatoarele ramasite ale unei fiinte omenesti. Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intind tot mai departe in timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau grupe de oameni cari se sprijina pe morminte. Si cultul adus acestora e pentru ei o masura egoista de conservatie proprie. Si, iarasi, sunt morti cari se intorc inapoi in valmasagul vietii, pentru a face, pe raspunderea altora, bine sau rau, pentru a pagubi si folosi. Vezi, de aceea e asa dp recunoscator poporul roman, reprezintat prin carturarii si oamenii sai politici...

31. Mai bine decit in orke se vede aceasta din cazul statuii lui Cuza vodd. La 1859, Unirea stgtea si se coboare in faptd. Puterile intemeietoare ale viitorului roingnesc n-o incuviintaserd, dar se putea trece pe lingg vointa /or. Moldova avea ea' aleagg intli un domn, pe care-1 putea alege apoi si Mun- tenia. Pentru ca acest din urmg lucru sg fie ea putintg, trebuia un am nou, Med trecuti fgrg leggturi, dar ager, energici avind o putere in ming. Alexandru Cuza, din boierimea moldoveneascd de a doua treaptg, orn cult si Inca tmnr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoi colonel din creatiunea fulgerator de repede a catinaca- mului antiunionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dar dernisionat cu zgomot ca6protestare impotriva ingerin- telor cgimgcgmesti, loctiitoral ministrului de rgzboi, pgrea cgzut din cer anume pentru o asemenea alegere. Dupg moldoveni, muntenii ii proclarnard cu unanimitatea aleggtorilor. $iel ajunse Alexandru vocla, Alexandru loan I (dupg datina domnilor de ping atunci de a pomeni dupg numele lor de botez pe acela al ParinteIui). TJn principe cavaleresc, impungtor in frumoasa-i uniformg cu brandeburguri ; un excelent om de salon si tin convorbitor cu vorba strglu- citoarei incisivg, causticgi crudg, un prieten sigur Nth pretentil, indatonitoi plin de iertare ca in zilele de sal-Adei obscuritate, un frate bun cu cei mai umili din neamul sati, spre cari se cobora adeseaori necunoscut, givgdindu-se deodatd, prin darul domnesc, impargtesc al dreptgtiii facerii de bine ; uia inteleggtor al celor mai inane ideale,, in stare sg tie, pentru apgrarea lor, pieptul inaintea dusmanilor ; un vrednic campion al tarn, a cgrei demnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot uita. Aceasta pentru ceilaIti : prietenif, orupsitiii patria, carom li-a dat cu ajutoral altora, dar cm riscul siva situatiii onoruri, mica proprietate rurald, pgminturile

32 icrfangstire§ti, o armata si o constiintii de mindrie pe care n-o aveau. Iar el pentru el a fost eau, Vara ingrijire sicrutare, cam lenei terfelindu-se in vicii 1, de la care pornea exemplul rat' pentrualtii,iar pentru dinsul neorinduiala, nemultamirei batrineta precoce. Intr-un cuvint, un boier moldovean al timpului salt, cu insusirile sipacatele tipului cu o loialitate simpl, insai o marinimie Vara' rabus, care erau numai ale lui. Pentru ce a facut el, bine si rau, tara, cufundata Inca In incultura, a ramas nepasatoare, afara de taranul care a primit pamint si a binecuvintat numele celui ce i-1 daduse cu primejdia tronului sau. Partidelori individualitatilor nu le convenea :fiindca era prea original, prea stapin pe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si prea jenant. Dupa o lunga campanie de nepotolita ura, toti oamenii marcanti ai tärii, cari nu puteau sa incapa de dinsul, 1-au rästurnat, pe o cale ce a patat un numar de ofiteri, cari s-au facut vinovati de &Hare. El s-a dus. A lasat tronul si a lasat si petrecerile. A pornit in largul lumii straine, sprijinit de desavirsita iertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignit de ratacirile lui. Acest singur suflet 1-a iertat ; el a iertat pe toti. A murit repede, poate de greselile sale, poate de dor. L-au ingropat cu multa pompa intr-un colt de tara, la Ruginoasa, unde sta iacuma, mi separe, un arendas [...L Apoi 1-au uitat. Doar cite un ctedincios a mai plins pentru dinsul lacrirni de amaraciune razbungtoare, care nu pIac znor- Ilion Deunazi un batrin istoric,d-1Xenopol, i-a consacrat o carte slaba, in care lipseste mai ales, in locul laudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intele- ' E o datorie de onestitate sA pAstrezi neschimbat tot ce ai scrisastitzi Ins& anumite mArturisiri explicA Intr-un chip care nu se poate da incA publicitAtiit acea legAturA neingAduitii pe care cu atita fariseism au exploatat-oi Impotriva memoriei lui voda Cuza dugnanii lui neimpacati (n.a.).

33 ggtoare. Totusi cartea a fost cetitg cu interes,i un comitet s-a injghebat la Iai pentru ridicarea statuii lui Cuza. Cea mai bung statuie, aceea pe care ar fi primit-o el, ar fi un pios monument, fgrg parade pretentioase, pe singuratecul lui mormint, pgzit de acum inainte de orice profanare, o ruggciune tainicg in coltul de umbrg uncle el a voit sg se coboare. Dar nu ! aceasta ar fi pentru dinsul,i sunti oameni cari voiesc ca marea statuie impungtoare a lui Cuza vodg sg fie pentru dInii, pentru setea lor de cirmuire, pentru sperantele lori pentru amenintgrile pe care le miriie spre inaltimi unde asemenea zgomote nu pgtrund. Siatitätorii de turburgri n-au nemerit la mormintul care le trebuie. Omul care, cu desgvirsità resignare, a inteles sg clädeascd, pe piatra mortii sale politice, edificiul viitor al patriei, nu e dintre strigoii care se cheamd, prin urite farmece, ca sg facg rgu.1 9 noiemvrie 1903 (I)

EMINESCU I GENERATIA DE ASTAZI Cu prilejul unei cgrti noug 2

E un lucru hotgrit astgzi cg fiecare generatie, fiecare rind de oameni", cum se zicea odatg si in scris,i se ,Astazi neamul nostru 1ntreg, prin cei mid $1 multi ai sal $i prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimilor politice :el a scapat Inca o data pe Cuza vodA de dumanii lui, ajunsi $1 dusmanii urmasului lui, din acelea$1 motive ;el vede in statuia lui voda Cuza a$ezatA in Piata Unirli din Ia$i plata unei vechi datorii de recunostintA$1. un lndemn cAtre viitorul de energletdemnitate pe care11doregte(n.a.). ,loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben und Prosaschrif ten, Leipzig, 1903 ;158 pp. In80.E cea dintii build biografie a unui scriitor roman (n.a.).

34 zice astdzi nurnai in graiul neprefäcut al t5rdnimii, vede altfel lumea, judecd altfel, in problemele de cdpetenie ca si in lucrurile mici, si are, pentru oameni i natur5, o simtire deosebith. Logica de evolutie ce se afld in orice proces de culturd si felul particular in care generatiile se preggtesc pentru viata cer aceasth necontenità prefacere. Foima cai felul de intelegere ale unui scriitor cresc sau descresc si se preschimbd in aceastä frdmintare de ideii sentimente nou5 a unor multimi omenesti innoite. M5runtelearticolede modd intelectualdpierdorice cdutare, ifabricantii lor ii ineack intr-un faliment definitiv, reputatia. Operele marii trainice pot sa aibd o eclips5, o intunecare, ce corespunde cu o incetineal5 sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar lumina lor c5thuzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele \rad si se dezvolth la aceastä lumin5, dar intr-un timp se deosebesc unele linii in focarul binefáciitori i se thu unele expli- c5ri, iar, in timpurile ce urmeaz5, allele. Bog5tia ei pare ca nu poate fi cuprinsä deodath, si se desfac p5rti pentru a fiintelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentru m5rimile dominante :soarele a r5sdrit, iar veghetorul intirziat care scrie slove mici la raza rosiaticd a lampii se simte indemnat a cobori perdelele ca sä impiedice intrarea crudd a luminii albe, care-1 turburd. Peste citeva clipe ins5, lumea intreagd va cinta imnuri de recunostinta astrului triumfdtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatieii th1m5cirii lui Erninescu !

Acurn treizeci de ani Convorbirile tliterare, pe atunci o foaie din Iasi, o foaie revolutionard in materie de limb5, de orientare culturald si de pretuire a trecutului siprezentului literar, tipäreau din cind in cind, in pagi-

nile lor lungarete, poezii de M. Eminescu. Un nume simplu, schlicht, subt rinduri iardsi simple, populare, se poate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice pitoata gingdsia de colori superficiale ale sentimentelor, toata intelepciunea unei minti cu experienta larga nenorocita, toata bogatia unui spirit de o vastai felurita cultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprins a strabate pina la capat, neinriuriti neinfricosat. Asa cum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoare tainica, oricine dintre cei umili putea sa se mingiie si sä se indemne, sà invetel sa fie mai bun : rostul armonios al lumilor gasise Inca un glas omenesc prin care sä se invedereze, intru cit e ingaduit aceasta. $i in ce stätea multamita fata de acela care n-o cerea, care, intr-o miscare de mindrie, se E.icea a o raspinge chiar, dar care s-ar fi incalzit, desigur, de dinsa ? Cei de aproape, membrii Junimii" afara de unul singur gaseau cä tinarul sarac, care parea strain in mijlocul lor si a carui prietenie cu Creanga era legatä mai mult prin paharul cu vini prin glu.ma rustied, are ceva talent, dar cà nu e Inca stapin pe un scris limpede si ea* pacatuieste in privinta limbiii a gustului ; ca idei ii gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentru dinsuli pentru literatura romaneasca, acesti prieteni de o data pe saptamina ii dadeau osteneala pentru a-I pieptana stilul,i erau oarecum jigniti cind ii vedeau ca, in loc de.a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziile apareau, i se raspundea de la Bucuresti unde until din corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dispret pentru Eminescu prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale singuratice,i aruncind apol, nepasator, in urmd aurul. uimitor al frumusetii noua.

36 Intr-o zi, nebuni de nebunia unei boale urite, de nebunia neamului sdu fgrg noroc, de nebunia oboselilor unei munci de gazetar facutà cu prea multà sinceritate, cu prea multg jertfg si cu o uitare asa de desgvirsitg de sine insusi, incit dgdea dreptul oricui sd-1 uite. D-I Maio- rescu fdcu atunci sg aparg un volum de poezii alese ale lui Mihail Eminescu. In toatä tara spiritele romantice ale tinerilor de amindoug sexele se entuziasmarg pentru poetul nebun :bgietanii si bgietoii isi lgsarg plete, vor- bird gros, se uitard crunt, impártgsird cu scumpgtate ginduri tenebroase si sentimente oculte, se prefgcurg CA au halucinatii si porniri bolngvicioase ;iar, pe de altg parte, ei strinserg ceva bani pentru a avea dreptul sg se numere intre binefAciitorii poetului, ale cgrui versuri le declamau cu atita admiratie pentru... sine insisi. Dusmanii literari primirg, fireste, cu alte sentimente noutatea fatalg pentru literatura noastrg. In nebunia lui Eminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoasterii lor. Mintea incilcitg a poetastrului trebuia &A fie cuprinsg odatà de acest mare intuneric. Unii o spuserg prosteste si cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucurosi, nu uitarg sg adauge de acum inainte, la vorbe de laude care nu le iesiserg din gurg ping atunci, calificativul injurios de nenorocit", care se dal cu mindria milei. Acesti oarneni nu s-au dezmintit nici ping astAzi. Dar o generatie noug de scriitori se ridica. Unii se ivirg in zodia lui Eminescu sicglcard intrucitva pe urmele lui. Altii scriserg cu totul neatirnat, aratind insg cu orice prilej cultul lor pentru Eminescu si cautind in viata lui norme pentru viata lor artisticg, in modul de productie al lui canoane pentru arta. Ei inteleserg pe Eminescu Ca pe un romantic : din voia lui el se despgr- tise de lume, pe care artistul" termin importat, cu noted teorii estetice, din Franta are dreptul si datorqa de a o dispretui, iar, intimplgtor, thiar de a o minti,

37 exploataIinsela. Tease cu toata demnitatea schivni- cului intr-un turn de tildes", nepasatori rece", cum singur s-a zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremi de tot vechi, compatimire pentru cei de tot saraci incolo, dorise pentru neamul ornenesc distrugerea pe care o merita. Scrisese putinigreu, amestecind blestemul pentru realitate in rugaciunile sale catre Ideal. Un zeu sinistru, taiat in marmura neagra. Cit eau a facut aceasta conceptie nu se poate spune indeajuns. Insa iata ca ea se dovedeste falsa. Se scot la lumina articolele poetului, 0 se vede ea el nu le-a scris pentru pine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpana prea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voia sa faca' bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafeneati berarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamului intreg, mai presus de clase si mai presus de hotare. Se destainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunica o suma de caiete, in care se cuprinde poeziai proza pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, cad el stia bine ca sunt in ele diamante care asteapta numai ceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. s, vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era si un mare comunicativ, un foarte harnic scriitor, 0 se intelese ca el nu s-a näscut beteag in aripile vointii sale de a produce, ci ca aceste aripi au fost frinte prin dusmanie, si mai ales prin acea prietenie neintelegatoare care le distruge mai sigur. Un nou Eminescu apiiru :minte setoasa de a sti, suflet doritor de a se impartasi altora, inima revarsin- du-sein bunatate,ochiputernicitintindnecontenit idealul. Si tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formulelor mizantropicei individualiste, simtind, o data cu puterile unei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbinda unei culturi adevarate, au primit cu bucnrie solia cea

38 bun5. La lupta lor ei au mai gäsit un indemn in icoana, curatita astazi de ceat5, a celui mai strálucit reprezintant al mintii românesti creatoare, in timpurile moderne.

16 noiemvrie 1903 (1)

$TEFAN ortA$ANI.1

Miercuri, in 12 noiemvrie 1903, s-a stins la Bucuresti, unde se intorsese sf5rimat de boald dupd un an petrecut in strgindtate, $tefan Or5sanu, critic si istoric. Dac5 stralucitele insusiri ale acestui suflet ales s-ar fi intrupat intr-un lant de lucrari rilspindite pretutindeni, dac5 numele lui ar fi in gindul tuturor celor ce inteleg iubesc stiinta cinstitä, daca viata lui ar fi fost mai lungã si mai putin retrasà, asa incit mai multi sä fi avut prilejul de a cunoaste spiritul lui neobisnuit de viusi inima lui deosebit .de buni, n-as fi scris aceste rinduri care, intr-un moment cind caldura luminoas5 a mintii lui superioare pare ea ne impresurd inca, imi par curioasesi ma inspaiminta. Plingindu-1 in singuratatea durerii mele, asfi indeplinit idorinta nemarturisit5 a prietenului care s-a ascuns inaintea orieiirei recunoasteri a rneritelor sale si a adormit cerind de la cei ce-1 incunjurau : pace siliniste. Dar, cind viata lui s-a strecurat astfel, in margini inguste iprin mari greutätiisuferinte, cei ce 1-au cunoscut si pot sa facd astfel dreptate pentru dinsul, inscriindu-i numele printre cei mai destoinici ai generatiei lui, n-au dreptul sà tac5. Daca mortii nu mai cer nimic, din lumea lor nestrabatutg, o cere rostul bun si cuviincios al lucrurilor de aici.

39 Orasanu a inceput scriind versuri, sub influenta unei scoli care ispitea, in tinereta lui, pe mai toti tinerii de talent In numarul jubiliar al Convorbirilor literare se afladoteddinpoeziile lui,iscalitecu pseudonimul Z. Miron. Facea versuri muzicale si plastice, care n-ar fi trecut asa de putin observate, daca el nu s-ar fi smuls de pe aceasta cale pentru a urmari cu ochii lui straba- tatori, in locul minunii frumosului, severa culme a adevarului. Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Academiei, si el ajunse ceva mai tirziu si functionar al Fundatiei Carol. Atitia dintre colegii sai de universitate isi luara licenta, se risipirà in strainatate si se intoarsera de acolo pentru a ocupa locuri in invatamintul superior. Orasanu ar fi putut face usor acelasi lucru, dar dragostea de a cunoaste si de a descoperi, nevoia de a se lumina asupra intrebärilor celor mai felurite ale stiintei, de a se impar- täsi de cit mai multa frumuseta din scrisele celor marl si alesi ai omenirii il oprira in loc, facindu-1 sa uite ca el isi datoreste lui insusi si tuturor celor ce ar fi putut sa invete de la dinsul o cariera. In tam nemultumitilor pe cari i-au coplesit totusi, din copilarie filth', toate binefa- cerile lumii, el nu gasea nici un motiv de plingere impotriva vreunei nedreptati ce ar suferi si nu cheltuia nici o silinta pentru a-si dobindi un loc mai potrivit-cu valoarea lui. Avea opt ceasuri de birou pe zi, ceasuri de rnunca materiala pentru altii, de lecturi personale intrerupte prin cererea cartilor si lamuririlor, asa ca lui nu-i rami- neau pentru studii linistite decit serile, a caror intro- buintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a strins el totuO o bogatie uimitoare de cunostinte, deplin orga- nizate in limpedea lui inteligenta. Le avea la indemina, asa cum un altul are, dupa multa truda,_ un biet coltisor de specialitate ; far% sa fi cercetat un seminariu de pregatire in taxa sau strainatate, o scoala de eruditie care invata cu critica, el era stapin pe metoda moderna de

40 cercetgri,i spiritul lui pgtrunzgtor nemerea farg indo- ialä adevgrul. Ii dädea seamg cu totul de puterile sale, ridea cu o minunatg vervg de slgbiciunile de stiinta, de judecata si de gust ale altora dar nu scria. Intre altele, sifiindcg se simtea foarte strain. Tirziu de tot si-a gasit tovargsii, carora nu le-a jertfit decit cu greu sfiala sa de a-si impartasi altora cugetul intim. Pe incetul Irma s-a lasat atras la scris i la luptg, pentru a face buna alegere intre falsele pgreril intre lucrurile care sunti rgmin.

$i atunci, insg, el nu vroia sa aparg cu o carte, cu o cercetare care sä parg venite din dorinta lur de a I se recunoastei atribui ceva. In aparenta, el nu fgcea decit dani de seama. Revolta contra insuficientii sub toate formele ei 11 scotea din umbra in care ar fi lost bucuros sg trgiascg si mai departe, cetind carti bune, stringind note, redactind capitole, inchise apoi cu scumpiltate, glu- mind cu prietenii pe cari-i iubea frgteste, din toata inima sa bogatg in sentimente nespus de delicate. Darea de seamg insg, care distrugea cu siguranta, printr-o logicg implacabila, de o puritate liriittt turn nu se mai ggseste la altul, toed confuziai toatg minciuna, nu se incheia niciodatg negativ. Algturi de concluziile nimicitoare, el amesteca lucrarea sa de ingltare a cladirii adevgrate, sirgmineai uirnit cind o vedeai desfacindu-se intreaga la capatul luptei. Iar el se infgtisa ping la capgt ca si cum n-ar face decit a curati terenul de o zidire netrebnicA. Logicianul farggreg,rationalistul puternic era in acelasi timp insusire care aminteste pe ruda lui, polemistul politic Nicolae Orgsanu un desgvirsit om de spirit, un sarcastic corosiv. $i aid insä farg violentg, cu constiinta ca, daca prostia trebuie sfgrimatg din cauza urmgrilor ei, prostul nu e vinovat de dinsa. Humorul lui, nou totdeauna, avea aceeasi discretie aristocraticä, aceeasi

41 nuanca aleasit care colora orice gind, mice spus5, oricare din sentirnentelei oricare din faptele lui. Pentru eine nu-1 eunostea personal, adrnirabilele lui studii critice despre crirtile d-lui Bengescu 1, d-lui Dame, lui Eliade, d-lui Gideiu, tinirului 0. Lecca 2, cercetarea lui despre botanica popularil, erau uimitoare. Un necunoscut aproape, f5r5 nici o situatie din acelea care impun respectul, apare, azi pe un teren, miine pe altul, si Nrideste oricind si pretutindeni o competentri perfectO. Dar noi, eci ce-1 cunosteam, stiam cit de putin sunt aceste studii, intimplätoare mai mult, faiii de tot ce ar putea sa mai &Ile Inca. Pentru cA niciodatà in literatura noastrg o boal5 grozava, o moarte inainte de vreme n-au distrus mai mult. OrOsanu nu-si luase de aici titlul universitar pe care de multa vreme Ii putea privi ca al sal, desi nu voia s5 intindã mina ca sa-1 primeasca, el tinuse citeva siiptämini la Universitate prelegeri care arataserd toatO bogOtia stiintii sale ; o bursä in Germania-i dilduse mijlocul de a cunoaste de aproape stiinta apusean5, de la care el n-avea sä mai ia decit orientarii indemnuri. Nu vedeam nimic prea greui prea sus pentru dinsul. Pala' de boala lui, grija noastra durbroasa nu pornea numai din iubirea ce aveam pentru cel mai bun si sigur prieten, cisi din frica de a pierde un astfel de tovarOs de studii. El se stia lovit de moarte, dar i se paru c5 nu trebuie sii vorbeasCA de teribila sa tainä, care-I privea numai

1 George Bengesce (1848-1922) memorialist si bibliograf ; a publicat, intre altele, volumul Citeva savenire aLe carterei mete : Ion Ghica, V. Atecsandri, At. Lahovart (1899), o bibliografie in patru volume a operei lui Voltaire sialte lueràri despre marelescrlitorfrancez, Bibliografiafranco-romeend (Paris, 1907). 3 Octavian G. Lecca (n. 1881) istoric, autor al unof lucrarl cle genealogie, printre care :Familia Lecca, FarniUite boleresti rometne, Cet dint U Basarabi. In 1937 a publicat un Dictionar istOric, arheologicl geografic at Romcintei.

42 pe dinsul.' Ping. aunki vorba lui atingea, uneori glu- meat& orice alte subiecte, asupra carora se oprea sufletul lui tot vioi si puternic, si din ce in ce mai clar, mai senin. Pina ce, intr-o dimineatä de odihnd, dui:4 lungi zile de chinuri, el se duse in pacea, in odihna pe care o dorea de mult. Si, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apunere a soarelui blind de toamnA cu atita din trecutul nostru, din fericirea si din sufletul nostru simteam ea inmor- mintäm si o largd parte din viitorul stiintific al neamului nostru.1

23 noieravrie 1903 (I)

UN ROMAN DE EMINESCU

Era foarte frumos sä se stie di Eminescu a scris sasezeci de poezii perfecte" pe care altii aveau insii toat'd voia s'ale ggseasca mai putin perfecte". Despre poetul oinsusi, se povestea acum cincisprezece ani, cind studentimea se inchina mai mult sau mai putin serios in numele lui, c6, atunci cind geniala frunte ii r5s6rea din, nou din haoticele neguri ale nebuniei, ar fi luat in mina eleganta cárticied, ar fi privit-o lung ca o nepracutii arnintire a vremurilor cind avea si el dreptul la aceleasi bueurii ca toti oamenii, si ar fi rupt-o in bucati cu furia multumita a celui ce distruge un päcat. Inainte de nenoro- I $tefan Orasanu (1069-1903) a publicat articole st dArl de seamA, semnate cu pseudonimul Polit,In Romania literard, Literatorut,Revista poporutut.Dintre volumele salecitAm : Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-tea(1899),Botarrica poputard. Note critice (1900).

43 8* cirea lui, el avea, fara indoialä, cu constiinta neobisnui- telor puteri, si credinta ca scrisele hii intrec cu mult literatura poetica' a timpului, dar, ca un spirit mare ce era, nu vedea cele indeplinite de dinsul decit in legalura, umbritoare, cu frumusetile pe care-si simtea menirea de a le intrupa in cuvinte.i in cele sasezcci de bucati perfecte" el ar fi ales, ar fi inlaturat, si ar fi ales poate si inlaturat rclu. Insa poezia lui Eminescu n-a cazut din ceruri binefacatoare in piatra neagra a unei sold dumnezeiesti. Cu stralucirea, bogatia, adincimea si fermecatoarea ei taina, cu tragicele ei lupte interioare, cu credinta, cu dezna- dejdeasi supunereaei,aceasta opera superioara s-a inaltat din societatea pe care a rezumat-o, deed n-a putut s-o stapineasca si s-o conduca. Poetul acesta nici n-a fost nuinai un poet, asa un poet naiv si copilaresc raminind oricit voiti de mare care sa fi vinat tablouri, senzatii, sunete. Astfel de poeti se ivesc in vremuri sigure si linistite, la popoare cu o cultura orientata si armonioasa. El a fost, cel putin in aceeasi masura, un cugetator, un luptator, un profet da, un profet, ea profetii vechei Iudee biciuind si arzind, de o parte, sfatuind si revelind, de alta, in riumele aceluiasi dumnezeu al intelepciunii. Pricina curat sufleteasca a nebuniei lui nici n-a fost tragedia zilnica a celor cari se avinta spre culmile scäldate in aur ale unei Frumuseti ce nu. se poate atinge, si cal cind mai sus, cind mai jos, pe ascutisurile stincii,ci zadarnicia luptei de cugetatop intr-o societate trindava si robita pldcerilor : puterile mari, care puteau revolutiona inafarä, zavorite inauntru prin indiferenta mediului de plumb, au distrus. Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un estet at Frantei sau al. Italiei secolului al XIX-lea, ca autorul, fara Intelegere omeneasca, social-5, al propriei sale antologii, ca rezumatorul sufletului sau. in sasezeci de bucati rimate. Un astfel de suflet, cald, comunicativ, razboinic.

44 a trebuit sit' se riispindeascel.i orice a rezultat din necon- tenitaactivitate a aeestui suflet ales meritA sa fie cunoscut pentru insusirile ce neaparat trebuie sA alba, eipentru lumina ce arunca asupra unor lucrari mai desavirsite ale aceluiasi maestru. E bine deci ca s-a tiparit romanul Geniu pustiu pe care Eminescu 11 scria intre nouasprezeceidou57-Pci de ani, ca student la Viena. Sä n-aiba grija nimeni : nici un iir de iarbd de pe mormintul poetului nu se va rnisca de indignare la aceasta divulgare" a gindului Inca nesigur, a sinitirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea sta- tornicai adevarata. Nu, ci, deck peste hotarele vietii, se schimba ceva intre cei ce sunti cei ce zu lost, eel mai mare cintaret al neamului nostru va primi aceasta ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si incearcd aripile pentru a pluti intiasi data.

Iata ce e romanul. Cineva rdtaceste prin uritele mahalale bucurestene scaldate in ploaie putreda, la vreme de noapte. Intr-o cafenea cum se gasesc Lisa mai curind la Viena decit spre marginea Capitalei noastre el intilneste un emi- grant ardelean. E urr suflet-frate i, in grandiosul nepre- vazut al vietii de bohame, cei doi prieteni Ii schimba ginduri, care zboara departe de fate pamintului, si de aceeai sunt, indraznete desigur, dar sterse, reci, neorin- duite, ca once se desface prea mult de izvorul vesnic al vietii, de cirmuitorul sigur prin legi neapärate. Un avint de pribegie romantica duce pe Toma Nour numele se potriveste tocmai la Copenhaga, apoi tocmai la Turin, si de aid, unde eroul se afla ca mai totdeauna pe pragul mortii, Ioan, canna i-am putea zice Negura, primeste un manuscript, care formeaza a doua parte a eartii. Tome a crescut fara mama. Pentru invatatura a mers la Cluj. Aid trebuia sa gaseascd ceea ce este menit, in

45 legea romantick oricärui tinär de virsta sa :sufletul- Irate al prietenului. Prietenul se cheamA loan,i iubeste neapkat o femeie-inger. Aceasta moare, Med indoialk dup5 aceleasi legi. Pentru desävirsirea armoniei, ea are o sofa' Eminescu ii zice Poesis,i aceasta 1nseamn5 : nu credeti : sunt visuri ;luati-leca visuri,i yeti vedea ea sunt frumoase" i Toma iubeste pe acea sorä. Ea are un tatà b6trin, care e muzicanti sarac ;el cade bolnav si,dupà normele romantice, Poesis '11 ingrijeste cu banul de jertfd al viciului. loan, desi bolnav ati inteles : ftizic plecase in lume. E anul 1848 ; el se lupta contra ungurilor. Prietenii sunt despa'rtiti ; dar Toma aflà tfa- darea iubitei sale,si aleargä si el sub steaguri, unde intimplarea il face sa-si descopere fratele. Se descriu, cu o putere uimitoare, scene de grozgvie din revolutie, care i-a fost povestità lui Eminescu in astfel de episoade de colegii lui de gimnaziu din Blaj, loan moare,i Toma, intors la Cluj, aflà final de impkarei armonie scrisoarea de explicatii a frumoasei Poesis, moartä.

Povestea are totdeauna insemngtatea ei, dar ea nu e cea mai mare. Lined dinsa e forma si e tes5tura imple- ticitá a ideilor. Judecatà astfel, opera de intiie tinerete a lui Eminescu e vrednicä de poezia pe care o cunoastem,i cu anume pkti din care ei contemporand. Ce limbd frumoas5, ce putere de icoane, ce avint adesea ! Dac5 nerealitatea jigneste aici, motivul e numai cä ritmul prozei nu libereazg de leaturile vietii cu aceeasi desävirsire ca farmecul de cristal al versului. Fondul ideal nu e nici el strain de credintile durabile pe care le-a manifestat poetul in maturitatea sa : e aceeasi convingere cã numai din viata celor multi si curati, a taranilor, se poate desface si vitejia,i frumusetea,el partea a doua e o epopee tarAneasci in limba minunat5

46 de la tara. Pentru stapinitorii nostri, el avea si la 1870 dispretul de mai tirziu, si. cum se poate spune mai bine despre inconstienta lor de maimute-papagali decit ca : ei sunt, cum o spun insisi, romAni de nastere, francezi in inima si, daca Franta li-ar procure semidoctilor nostri avantajele pe care li le da nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat de mult cu totii" ? Si adaugam noi : cum n-a dat Dumnezeu !

11 ianuarie 1904 (I)

ALEXANDRU ODOBESCU Cu prilejul tipdririi unei scrisori din adolescenta lui

Sunt aproape zece ani de cind a murit Alexandru Odobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei in literatura si in stiinta romAneasca, cel mai aristocratic spirit printre scriitorii nostri si,in acelasi timp, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai graiului românesc, al graiului de la t era, bogat in cuvinte, mladios in legatura lor vioaie si plinde intelesuri cuminti, tot asa de potrivit pentru sdgetarea glumii ea si pentru deschiderea adincu- rilor intelepte. Odobescu a scris putin, desi mai mult decit a pus in mina publicului editia intr-ales (aleast de dinsul cu o zgircenie neobisnuita) facutA acum vreo doudzeci de ani de librAria Socec. Avea toate insusirile unui nuvelist istoric : cunostea ca arheolog, intelegea ca om de gust si putea chema la viata noua ca poet privelistea amanuntitd si colorata a vietii altor timpuri, care sunt pentru unii o fantezie stralucitoare,iar pentru altii nume sidate. Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si

47 discrete, romantismul lui dulce si plin de o 'Mind stra- vezie, erau potrivite sk dea chipuri plutind intre ceea ce se intoarce din mormintul realiatii si ceea ce se inaltä din gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decit dou'd nuvele.-- Cercefktor artist al antichitatii, el avea simtul frumusetii, care trebuie mai mult decit orice invafaturd pentru ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lArnuririlor asupra corpului de curatá si vesnica marmurd al artei grecesti. El ajunsese arheolog pentru el cuvintul sunk oarecum pedant si s-ar putea zice mai cu dreptate cA el avea o catedrá de arheologie prin iubire, si astfel raingsese totdeauna, cgutind a intelege mai mult, ca sa poatA admira mai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin nein- trecutul farmec al celei mai senine armonii, al ma'surii celei mai maternatic exacte, al cumpAtárii celei mai aspre cu sine ins'asi. Dar el n-a dat decit o serie de lectii uni- versitare, care sunt mai degrab5 decit Istoria arheo- logiei, cum se intituleazA o convorbire spiritualA, stralucitoare prin digresii dibaci impletite, asupra intinsului domeniu al artei de acum citeva sute sau de acuno douil mil de ani. Ace lasi caracter de diletantism pasionat, de saga adinc5, de dezordine foarte mester orinduitg, de trecere in fugA cdra ca nimic de cApetenie sil scape din vedere, o are si marea sa lucrare francezA asupra Tezau- rului de la Pietroasa, care nu e o carte de stiintä obiectivä, ci o lucrare cu totul personal:à, cu mult mai mult a autorului decit a_ subiectului. Acest inchinktor al idealufuL elM, care nu vede sufletul decit prin trup, era totusi un intelegAtor, credincios pinA la induiosare, al idealului artei crestine, care urmAreste tinta imposibilk de a gäsi o frumusete nond, numai sufleteascA. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastre conducatoare ajunsese foarte departe, el,care pornise din ele si trAia in mijlocul lor, a descoperit, se poate zice, comorile- de arta" in cladire, sApaturi 0. zugraveala,

48 care sunt manastirile noagtre, in care se vazusera pin5 atunci numai venituri ipisanii. El a cercetat toate lacasurile mai insenmate, notind tot ce merith a fi admirat sau cunoscut. El a fost pina acum, si in aceasta arheologie mai putin arhaica, singurul care, in acelasi iimp, sa stie, sa simtai spoath scrie intr-un chip vrednic de stiinta simtirea sa aplicate la ramasitele artistice ale vietii noastre de demult. Dar rapoartele sale catre minister n-au vazut lumina decit intr-o mica partei, cind a stat sa-si adune Operele, el a jertfit si din putinul care fusese publicat. Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar, acela de a prinde lucrurile ce se strecoara sub unghiul cel mai interesant si de a spune despre dinsele asa, incit oricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevärat, mai Ihtreg si mai frumos, fara sa simta umilinta ca primeste o dojana sau macar o inviithtura, socotind mai mult ca. a gasit un tovaras de päreri in acest priceput convorbitor care, zimbind, Ii urmarea necontenit scopul de a instrui, de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decit putind vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-80, apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica, de care a fost acoperit de ocari in anii din urma ai vietii lui. Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu sth- ruinta. Tinea prea putin la metocla care sta la indemina oricui la cliscip1in5 care e din darurile ce se capata ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentru a crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios,si mindria lui, marea lui mindrie, care nu voia insä sa stapineasca pe cei multi, cari-i vor fi parut vulgari, era mai mult un nu te atinge de mine". Iubirea sa pentru frumos se multumea prin sine insa0, prin fulgerul tre- calor al admiiatiei,i n-avea nevoie de scris. Prin societatea noastra legata de p5mint cu multe fire, el a trecut doar, fara sa dispretuiasca de loe lucrurile de aici, caci

49 el era, ca anticii s5i, un idealist al materiei, un entuziast al vietii prin tot ce are ea mai frumos, pinä in clipa cind a sfarimat insusi päharul golit al vietii, fail nici o parere de rat'. Scriitorul murise mai de mult Inca si el, nu din xievoie,ci din vointa. Lumea 1-a uitat repede, si din multele lucruri hetiparite ce au mai ramas de lael, mid un rind n-a vazut pina astazi lumina.' Indeosebi n-avem in tipar nici o scrisoare a acestui corn care povestea cu atita drag si stia asa de bine sa se Ina placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cumnata scriitorului, ma face sa pot da astazi o scrisoare a lui care infatiseaza indoitul interes de a fi bine scrisa si de a fi fost facula la... paisprezece ani. Caci ea poarta data de iulie 1847, si insemnarile de famine ale tatalui eau, colonelul reactionar de la 1848, spun asa : 1834, iunie 23, s-au neiscut fiu-meu Alexandru, la 6 ceasuri dimineata, in zio de simbiitti. 1834, septeinvre 14, s-au botezat Alexandru." Scrisoarea e redactata intr-o frantuzeasca bunisoara noi dam, fireste, o traducere si totusi Alexandru Odobescu numele pare a-i fi fost dat dupa al domnului din 1834, Alexandru Ghica, prietenul polcovnicului" sau, caruia i-a adresat o suing de scrisori, pastrate nu iesise Inca din tat% si numai la 13 dechemvrie 1853, dupa o scrisoare din 14, el a trecut la Paris bacalaureatul in

i Le insemn aici :amintirl dintr-o cAlAtorie de tinerete la londra, pagini, ilustrate frumos, din cAlAtorlile lui la mAnAstiri, o conferintA de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-na Odobescu ml le-a Incredintat pentru a gAsi un editor ; ginerele lui Odobescu, d-1 Damian, le-a reclamat 1nsA dupl putin timp. Unele scrisori le-a dat rAposatul V. A. UrechiA Intr-un, Anuar al FacultAtii de litere din Bucurotl (n.a.).

50 litere inainteauneicomisiuniprezidatedevestitul St.-Marc Girardin.1 Mama lui Odobescu, dare care era adresatà seri- soarea, era Catinca, fata doctorului scriitor Caracas 2,si una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului_

,,Balta Albd, satul Grddistea din Vale ; miercuri, 8 iulie 1847 Dragd mamd, Va sic zicti iatd-ne qi la Balta Albä, unde suntem de o stiptdmind aproape :din fericire, suntem foarte bine cu totii i tatei ii este mai bine la mind. Copiez in aceastd. scrisoare jurnalul meu din siiptdmina trecutd. : Joi, 2 iulie, am p/ecat /a Cdldreti cu posta si am stat acolo o parte din zi$i, se poate zice, o parte din noapte, cdci am plecat vineri, tin ziva de 3 iulie, la 5 ceasuri. dimineafa,itii cá, pentru ca sd poti pleca la 5, trebuie sd fii sculat de la 3 0 jumeitate. Drurnu/ a fost foarte lung. Dupd cinci po0e grozave am sosit la Buzdu, unde am prinzit la d. Perticari (ispravnicul). Pornind din nou, am ajuns seara la Rimnic. Nu era chip sd mergem mat departe : nu era lund,i noaptea era intunecoasd. Deci ne-am dus Zad. Niculescu (le maitre de graces 3),la.

ISaint-Marc Girardin(1801-1873) criticliterarsipro- f esor francez, autor al unui Curs de literature( dramaticd ;fn. 1830, a vizitat tarile românesti. 3 Doctorul Constantin Caracas(1773-1828)a jucat un rol insemnat in organizarea asistentei medicate in Tara Romaneasca. Apublicat Topografia Valahiel, dar scriitor" poate fi numit mai curind tatal salt, Dimitrie, medic si el, autor al unui poem medical in limba greaca. 3 Aluzie la lucruri pe care nu le puterh lamuri astazi(Ma,l. Lucrurile se pot lamuri totusi, datoritä lui Ion Ghica, Ta scrisoarea Un bai la curte in 1827, memorialistul ii evoca pe clucerul Alecu IqIcolescu din RimniC, care avea o orchestra organizata de celebrul maestru de gratiiCocoratu".Acest ,,Maestru de gratii" Is invata pc- tineri buna tinuta in societate

51 care am petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos, ins(' cam lung. De o parte vedeam muntii, pinti la cari era o jumiltate de posta,, de alta, un ses intinsiroclitor. Am trecuti multe riuri, dar cele mai multe erau secate. Tin minte l trei sate foarte frumusele. In sfirsit, simbeitti (4 iulie), dupti o postti destul de lungti, am sosit in satul Balta Alba, care e departe de lac un sfert de ceas. Satul e On de /ume : munteni, moldoveni, ori evrei st nemti. Pe linçjcasele 0/rani/or, s-au cltidit barace de lemn, care seamtind de departe a grajduri ; comparatie care poatesssot gaitmutt pe locuitorii Ion. Lacul e foarte intins. Dar in jurul lui nu sunt adtipos- turi trainice, asa incit bolnaviipicei siintitosi (cari sunt mai multi decit ceilalti) au fostsHili sa-piinalte pe mat ctisute de scinduri, orisa-piintindti corturi. E foarte ciucLat sti vezi acest sir lung de ast fel de locuinti, tip de hazliu aiccituite. Vezi acum. in ele prilvàlii de mode, cofetariiaIti negustori, cari yinsd-givindti vechiturile la oamenii din tirgurile de primprejur. Stradei acesteia i se zice Podul Mogosoaii alBdIriiAlbe. In aceastic insirare de colibe, fiecare neam se deosebeste : esti incit nu vezi intr-o parte decit munteni, in alta decit moldovenit asa mai departe. Apa lacului e stiratti-amarti, noroioasii in fund si foarte /impede in fatii. Se afldi multe buruieni de apd, asa incit nu pofi inota pinti la mijlocul bálii, unde e foarte adinc, de teamii sti nu ti se princlii de picioare ori de mini. Nici mirosul apei nu e foarte plticut : e de pucioasii. Am uitat sti spun cä in satul Balta Albd este de cloud ori pe stipttiminti bal mascatpio reprezentafie de circ. Dar trebuie sti ne intoarcem la povestea noastrti, adecti sá povestim ce am ft/cuti unde am lost simbátd. Asifel dar, dupti ce trecurtim cum am spus, acea alee de case de lemn si de corturi, am sosit in satul Griidistea din Vale sau Turtoiu, mai aproape de apa Buzdului decit de Balta Colonelul Engel (comandantul Bretilei) ne-a primit

52 acolo :el pregdtise o odaie pentru noi in casa uncle std. Erau abia 10 ceasuri ; cele trei, care ne rilmindau pind la prinz, trecurd cu imbrdcatul, cu orinduirea oddii prirnirea vizitei colonelului Horbatchi (Garbatzki), care sta intr-un sat lingd al nostru. La 1 am prinzit : pind. la 6 am dormit, am inn-I-tati rn-am plimbat. Apoi la 6 plecariim spre Balta AIM : atunci am luat cea dintii baie ; apa era foarte caldil, dar, din piicate, nepliicutit prin aclincimea ei mica, prin mirosi prim gust. Dux): o baie de doudzeci de minute (dici doctorii nu te Iasä sá stai mai mult), am iesit si am fácut o plimbare prin asa-zisul Pod al Mogosoaii. La intorsul acasii, am cinat rn-am dus sit ma culc ; tatap.colonelul Engel au mai camas. Duminecci, 6 lulie. Ziva aceasta nu e prea insemnatd : a plouat clupd arniazi. Am petrecut seara la d-1. Harbatchi, de la care ne-am intors pe jos,si, fiind foarte obosit, m-am culcat indatd. Luni, la 7, colorielul Engel a plecat la Bräila, unde ?rid voi duce $ i eu cu dinsul, lunea cealaltd. Duki obi-- nuita baie de la 6 ceasuri, ne-am intors acasd ;picolo- nelul s-a intors indatd : mi-a adus o puscd, cu care ucid in fiecare zi vriibii; pun sit le frigidt le rnfncàin cu multd poftd. Af fi vrutsalttrimitpitie, dar mica ca nu se poate. Pusca asta e acum pentru mine a distractie foarte bund ; merg foarte des la vinat, dar totdeauna cu cite cineva. Miercuri, maiorul Lenz a prinzit la noi. M-a luat cu el seara $ i am petrecut noaptea in satul Balta Alb& Acolo se face dant in fiecare seard ii bal in toata forma de cloud ori pe scipairnincl. Petrecerile, balurile acestea se dau intr-un cazino, o salii lungd de scinduri aco- peritd cu postav. Acolo se joacd cartile, biliardul, se diintuieste $ i se prinzeste. Asadar, seara am mers la petrecere, dar dantul n-a inceput decit tocmai cincl plecam eu : erau ctcum 11 ceasuri.

53 A doua zi am stat tot la vinat. Tata a prinzit la Balta Alba. -Prinzul era destul de bun, dar trebuie sd ai o strasnica rabdare ca sá estop. felurile. Pe cind sta- team la masa', a inceput o ploaie tare. Ni era fried sit nu ne facá un dus, caci plona in said prin mai mu/te locuri, ceea ce nu e asa de mirare, cáci acoperisul e de pinzil; dar avureim norocul di, in partea unde eram, ploaia n-a riizbeitut. Dupa-amiaza a fost foarte tristei din pricina ploii acesteia pacatoase : de aceea am dormit numai. Sara era bal, dar noi am plecat inainte de a se incepe. Noaptea .aceasta era minunate : de aceea ami facut o descriere foarte romanticti:" Ne intorcem de la Balta Alba. Luna-si desfasura far- rnecul pe un cer albastru stropit -de nori fini (nuances) ; stelele erau putine,i acele pe care le vedeai chiar aveau stralucirea lor sleibitd de a lunii, care-si reisfringea razele de aur in apele lacului, pe care un vintisor blind le facea set se zbeguiasca grafios. De jur-imprejurul lacului se mai zeireau focuri marunte, care pdreaucd-ifac o cunund de stele f Fulgere slabe tisneau ici i colo din toate peirfile i pareau niste vulcani deptirtati in miscare. Dar pardsim malulLi,in curind, printr-un ses sterp, sosim aces& Ma miram cum se poate ca un lucru care e asa de material la lumina soarelui, sa fie asa de romantic sub Wu& Asa incit, draga mama, vezi cum ne trecem vremea. Pe Micul nu 1-am vazut de zece zile, dar cind 1-am lasat era foarte bine. D-1 Arnold mi.-a fagaduit cä, deed Micul s-ar mbolnävi, mi-ar scrie indata, 'Jar, din fericire, nu mi-a scris inch'i doresc ca nici sd nu-mi scrie, adicd doresc ca Micul sti fie sanatos. Sdrut de mii de ori pe draga mica Marie 1 Dati-mi, vá rog, stiri despre voi. D-1 Engel iti infti fiseazei complimentele sale : el tri-

1 Sore lui Alexandru Odobescu, d-na Adolphe d'Avril, sotia cunoscutului scriitor (n.a.).

5i mete rdspuns Marie/sd-iaducii ceva de 1a Paris si sa nu-1 uite. Adio, dragd mama.

Fiul tau foarte devotat : ALEXANDRU" 7 martie 1904 (1)

TIRBEI VODA Cu prilejul_tip5ririi corespondentei lui

Domnia lui $tirbei vod5 e, pentru prieteni, pentru dusmanii pentru istoricul nep5rtenitor o perioadd, desi scurt5, dar interesant5 din istoria noastrà contemporan5. Acesti cinci-sase ani reprezint5 intii un regim special, acela al conventiei inc5tusiltoare de la Balta-Liman, al tiraniei celor douà suzeranit5ti b5nuitoare. Domni numiti, domni cu soroc, divane ad-hoc, chemate numai pentru luarea socotelilor sau pentru imprejuräri neobisnuite. Acesta e cadrul vietii politice, care se zbuciumg mai mult decit oricind, zguduit5 de patimi ce urmAresc bietul tron" de indoit5 vasalitate ori locurile de trufie sau de cistig din apropierea lui. Apoi in acesti ani cade ratácirea pribegilor de la 1848 in lumea largä a Apusului, apostolatul lor, cind foloSitor, cind serios numai, cind mai putin decit serios, dar totdeauna ealduros, dezinteresat, patriotic. Atunci se scriu pentru a preggti viitorul cartile, articolele de revistà, coloanele de gazetà care au räspindit in Europa cunoa§- terea numelui românesc, a trecutului si a idealelor romdnesti, si au facut astfel mult bine. ' FormeazA prefata la :borespondenta Lui $tirbet voda.I. Corespondenfa politica, Bucure8ti, 1904, In 8 (n.a.).

55 Tot in aceasta perioada se face in tara o excelenta politica practica. Aparindu-se fata de strainatatea cotropitoare prin cea mai corecta si mai politicoasa dar nu umilità dintre purtari, domnii Conventiei, veniti dupa domnii, ceva mai putin nenorociti,ai Regulamentului organic, cauta gospodareste de trebile märunte si de problemele cele mari : de carantine, de jandarmerie, de gra- niceri, de oastea cea noua, care trebula sa-i asigure si de primejdia unei rasturnari ca a Bibescului la 1848 ; se ingri- jesc de munitii, de tunuri, cumparate unele, cerute altele de la stapinul din sus sau de la stapinul din jos, de Foli mici si de scoli inane, de institutii boieresti pentru invatatura copiilor bogati si de ferme-model, de sosele, de cal ferate chiar de care se vorbeste acum intlia oat% de poduri, de flotilä si de atitea altele. Dar, in acelasi timp, el au curajul trebuitor ca sä se apropie, asa subrezi cum se simteau ei, de intrebari atit de grele cum era legea agrara, care a fost prefacuta de dinsii, ca situatia calugarilor greci si a manastirilor inchinate catre locurile sfintesl chestia vamilor dupa tratatele noted.

Tarisoarele din care s-au alcatuit, peste citiva ani dupg plecarea lui Grigore Ghica din Moldova si a lui Barbu tirbei din Tara Romaneasca, Principatele Unite, adica Romania unai nedespartitä, s-au folosit fara indoiald de pe urma aces.tei cirmuiri, prea stingheritai suprave- gheata, prea marginita Ca sa poata indräzni ceva stralucitor, dar destul de luminatZ, de harnica, de iubitoare pentru ca sa nu lase nici o singura zi neintrebuintatii in cercul ingust de activitate pe care-I trasese, dupama- buirea revolutiei de la1848, sabia muscalului sia turcului. De Grigore Ghica, un luptator pentru unirei o frumoasa figura de visator nenorocit, cdruia prigoniri ne- meritate i-au pus mai tirziu pistolul la timplä, de Grigore

56 Ghica, prietenul revolutionarilor cari au impus felul lor de a vedea si in judecarea evenimentelor trecutului, poste- ritateaii-aadus aminte,i cununa laudelor nu se usucti niciodata pe mormintul lui instrainat, unde s-a aruncat insusi in clipa desperarii. Ea a fost rnai aspra cu Stirbei, asupra cdruia cazuse necontenit, in cursul color citiva ani de stapinire, batjocura aruncata de Eliad, care aveasg-pi razbune prabusirea sa din Olimpul republicii romanc, si de Bolintineanu chiar. El a fost in ochii urmasilor un gospodar", traind din mila rusilor, in tovarasia rusilor, cu gindul la imbogatire si la pastrarca cit rnai mult tiny in scaun :un om al fiecarei zile si al fiecarui ceas, fara scopuri departatepi cu totul lipsit de pasiune, de pnezie ; pe linga aceasta, indaratnic prigonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu i-a lasat sa se apropie de parninitul patl iei, nici atunci cind ochii ion lacorni de lumina zarilor de acasa se acopereau de negurile noptii, ca Balcescu. Daca n-ar fi Bi- bescu si mai urgisit, nu s-ar recunoaste poatc lui Stirbei nici guvernul lui prieeput iactiv, gospoddria buna a ràului gospodar". Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea, e nedreapta. Suntem destul de departe ca so spunern. Stirbei avea mari insusiri. care trebuie tinute in seama cel putin cit defectele. Era unul dintre cei mai luminati oameni ai generatiei sale, era un lucrator de o harnicie deosebitai avea o constiinta a datoriei sale cum numai foarte putini se intirnpla s-o aibd ; pe linga aceasta, spiritul de buna si cuminte orinduiala Ii stapinea in toate imprejurtirile, facindu-I sä inceapa numai lucruri pe care le putea duce la capat bun. Sentimentele sale le exprima fara nehotarire, si se putea razima cineva pe prietenia lui. Era, desigur, un perfect om de onoare, intr-un timp cind intriga placuta orientalilor, minciuna laudata Ca o dibacie, reaua-credinta prefacuta intr-o putere, ramtisite

9 Oameni cari au fost,vol. I ale veacurilor rele, erau Inca in toata inflorirea lorei. se putea vedea un Sutachi, director al unei foarte insemnate institiatii de carftate, coboritor al' unei familii domnesti, luind calea hotarului cu bani de haram subt haina ba stropita cu decoratii. Sentimente de apostol n-avea, ce-i dreptul,i. el cerea sü i se plateascil pind intr-un ban lista civilii, precurn el platea tuturor pind intr-un ban. Tinea la putere, poate si fiindca era incredintat cii o intrebuinteazd mai bine decit altul. Masurile lui sunt aspre uneori pina la cruzime, dar aceasta venea din nemladierea principiilor din care porneau. In societatea internationalii a marilor centre el se simtea prea mult acasa, dar eine n-avea atunci astfel de aplecari, care trebuie sit se condamne cu toga energia eind e vorba de oamenii de astazi, traind in statul roman eiin mijlocul culturii române, care lipseau deopotriva la 1840-50 ? El era un fiu de boier, crescut in Franta restauratici, ocrotit apoi de Kiselev. Trei imprejurari care explica indeajuns spiritul sau conservator fail sovaire, cultul silu pentru ordine, pentru disciplina, pentru orinduiala ne- elintitil in toate lucrurile ; adevarata groaza pe care o avea RIO de orice insemna sau amintea revolutia. Nu era, desigur, mai putin patriot decit altii miicar pentru rnunca pe care o cheltuise in folosul tarii sale dar se temea de vorbele mari asa de mult, incit nu zicea decit limba valalia", limbil moldoveneasca", vazind in euvintul roman, romanesc", un fel de steag tricolor al anarhiei. Gindul lui mergea pind la unirea principatelor, pinii Ia rascumpararea de la turci printr-o platd pentru totdeauna, dar pentru ea sa ajunga acolo el .stia o singurd cale :a sIabilitiiii roditoare, a sigurantei statornice in toate. De- osebirea intre el si revolutionarii pe cari nu i-a iertat mciodata, poate, era aceea ca lui i se parea mai grabnica intemeieria inlauntru decit liberarea de legaturile cu

58 strilinul, pe cind ceilalti intelegeau sà inceapri intii cu aceasta, nefiind timp de asteptat intre fi1ciIe deschise. Ei au fost cu toatä tineretea lor cei cu dreptatea, dar au uitat prea mult pe urm5, dup5 izbIndii, programul de muncii modestä in interior pe care-I desf5suraseit incepuse a-1 realiza $tirbei. In feta biruintii lor, domnul de la 1849-56 s-a retras in umbr5, cilutind in straindtate, la care tinea desigur prea mult, odihna b5trinetelor sale. Dar, cind pc tronul românesc statu principele Carol, el se intoarse in tarä i sprijini din toate puterile sale, prin el si prin fiii s5i, stilpinirea cea nou5, de la care astepta si nu s-a inselat implinirea idoalului sriu :stabi- tateaI.

14 ntartie 1904 (I)

ANTON PANN

Tipografia Minerva" a pus in vinzare volumul intii dintr-o nouri editie a operelor (fiind vorba de acest om, eu as zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann. A ! stim, vor zice unii, cei mai multi, slim ce e Anton Pannun poet pentru baietii de bacanie, un cintaret de glume nes5rate, reprezentantul Jiterar al mahalalelorsi tejghelelor,alstranelor,in care tircovnicul cintà lui Dumnezeu, trAgind cu ochiul la cele mai gingase din fapturile lui, al circiumelor indosite, unde fetele mai simandicoase beau vin vechi in odaia din fund, cu perdelele

' Caiol 1 arealizat intr-adeviir stabilitatea". Dar aceasta stabilitate" nu reprezintA in sine un ideal" vrcdnic de elogil, cita yrente se sprijina, ca in cazul doinnitorului, pe o politica reactionara. 59 9* trase. Ace la e Anton Pann. Pe vremea lui, cind calfele piucenicii nu erau Inca romantici, nu vorbeau cu neolo- gisme frantuzesti, va fi avut si el rostul lui, pentru astfel de cetitori, cam de o seama cu dinsul. Astazi insa i s-a incheiat rostuli acolo. Publicul sau de odinioari a trecut laistoria haiducilor,i s-a inaltat de. acolo la foiletoanele fioroase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremea lui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia0 public dispretuieste uneori $apte fete p-un fliciiti, ca sa ceteasca o data pe saptamina ziarulilustratVeselia. Atunci pentru eine o editie noua a lui Pann ? Amatorii de literatura vecheiistoricii literari vor gasi doar la Academie carticelele lui cu buchi, care pot cistiga oarecare farmec macar prin aceasta infitisare batrina a bor. Altii,cei putini, foarte puini, ii vor fi aducind aminte de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul literar al bietului Pann : (Anton Pann), final Pepelei, cel istet ca 'um proverb, 01vor socoti cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el e una din intruparile cele mai bogate si mai depline ale literaturii populare, careia Ii sta poate mai bine in anteriul de paracliser al acestuia, decit in haina boiereasca, croita nemteste, a lui Alecsandri. Rareori s-a vazut asa o albina de folclorist ! In ce parti din romanime n-a mers el, ca sii adune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale, cuvinte, credinti si datini ale poporului : mai ca s-ar zice ca de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseascii din Chisinilul Basarabiei, ca de aceea a colindat drumurile de taraibilciurile muntene, ca de aceea a fugit la Brasov cu Anica, frurnoasa nepoata a staritei, ca de aceea, in sfirsit, a risarit o data, tiparindu-si carti, la Sibiu. Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in vremea sa, Anton Pann, n-are decit sii ceteasca bibliografia analitica, de nu mai putin decit 133 de pagini, pe care i-a alcatuit-o in 1891 cel mai mare laudator, descoperitorul lui in multe privinte, raposatul G. Dem. Teodorescu !

Intru adev5r, Anton Pann n-a fost nici una, nici alta sau, daca voiti, a fosti una,i alta.

Biograful Iui, Teodoresu., ni-1 inMtiseaza ca roman, fiul adica al unui caldurar roman, asezat in Bulgaria, la Slivden, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e ing5duit insà s ne indoim de romanitatea caldararilor de la Slivden. Sau poate aceasta romanitate era macedoneana, caci se stie di in unele l,üribalcanice, ca in Bosnia, caldararii aromani se afla in mare numar. El, Anton, avea insil figura greceasc5 a mamei sale, care a trait ping tirziu in Bucurestt lingafiuleiAntonachi. Iar sufletul lui nu era nici bulgaresc, nici macedonean, nici grecesc, ci intocmai ca al taranului si mahalagiului roman de pe malul nostru al Dun5rii. Daca in adevar a venit in Bucuresti, fugind din Rusia, unde fugise din Turcia, dupd rzboi abia in 1812, cind avea 18 ani, apoi trcbuie sä recunoastem ca rareori s-a vilzut un om care sa se prefac5 mai desüvirsit, sa se identifice mai deplin cu aceia in mijlocul cárora soarta 1-a fiicut sa traiasca. El, care face haz de felul de vorba al grecului si al sasului, se fereste a glumi pe seaina bulgarilor nu nailsa* spuie ca e strain" :dar se poate zice ca nici un scriitor de atunci, afard de Eliad in scrierile lui in proza, n-a avut o sintaxa asa de adevciratil mla- dioasa,limpede, mirosind a flori de cimp si a vizdoage de psalt ca dinsul ;pe lingti el, atitia marl scriitori din acciasi ani pare ca scriu intr-un jargon schilod, tirindu-se in cirje frantuzesti ! Anton Pann a fost cintaret la mai multe biserici din Bucuresti, profesor de muzica musichie ! la semi-. narul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Mu-zicant psalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cu multe urite biserici : FIlimon. Dar Filimon a fost inainte de

61 toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe eind Anton Pann era cintgret de strand inainte de toute. Pann miirturiseste el singur Ca facca cartile sale de literaturg, cu care a inceput foarte tirziu, ca treacg vremea scriind cite ceva, mi se pareca-mipetree veemea foarte clulce" i ca sg ci.sidge ibani albi pentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vin bun, cu prieteniii pentru modele rgsiiritene sau apusene ale nevestelori litoarelor sale, persoane foarte cheltuitoare, dupg insgsi mgrturia victirnei lor. Astfel de lucrgri, calen- dare, cintece de lurne, povesti in versuri, i se pareau, de altmintrelea, o nimiea toatg, lucruri mici" :ii ciddea asa de puling insemngtate, nu din dispret pentru sine, ci din dispret pentru literatura usoard a orisicui, incit, publicind Spitalul amorultd, el n-a insemnat totdeauna supt feluritele poezii numele alegtultorului, judecind cA, pe un astfel de teren, totuna e dacd poporul, sau mahalaua,. sau un poet vechi, sau el insusi, sau altul din zilele lui a aruncat in lume cintecul de dragoste. Dar ia sg fi poftit cineva sg-i tagilduiasca drepturile de autor asupra melodiilor pe care le inseamng cu note bisericesti, vg rog, la sfiritul fiecgrui caietel i niei n-ar fi prima el asupril-si rgspunderea unei melodii inchipuite de altul !Marea lui dragostei marea lui mindrie au fost intotdeauna rnuzica.Intii cea bisericeascg, In slujba cgreia a stgtut nu mai putin de patruzeci ipatru de ani, cintind condace iirmoase1 din copilgrie ping in cele din urmg timpuri ale vietii sale, sicgreia i-a consacrat o multime de publicatii teoretice, lucrateaiprelucrate, in tipgrituri speciale, in magazine. antologii, gra/madi principii. El a inceput a trill intr-o vreme cind muzica bisericeascg suferea, ea atitea alte lucruri, sub inriurirea noug a ideilor Apusului, o schitn- bare hotdritoare. Revolutia muzicald a fost patronatg indatA in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara Condace i irmoase cintari bisericW1.

62 Româneascii de mitropolitul Dionisie LupuS-au trirnes tiner1 in strilinätate ca sa' invete noua musichie, si, dupà istoricul Dionisie Fotino care a fost, cel putin in aceeasi masurk i muzicant vestitul Macarie 3 a tiparit luxos, in Austria, anumite carti de cintari. Pribeagul fecior de cald5rar, care, cum se plinge singur, nu cer- cetase niciodat5 vreo scoalri, Invi4à noul mestesug al cintecului de la Dionisache Moreotul" (adic5 Fotino). 0 psaltichie scrisg de dinsul la 1823 recunoaste aceast5 ucenicie : in ea Anton fiul lui Pann ii desluseste numele càrtur5reste, Anton Pantaleon, adgogind, de bund seam5 dup5 locul de origine al tat:dui s'au : Petrovanu". Incepu sii dea cdrticelele sale literare, spre scrierea mai departe a c6rora ii indemna tot mai tare multimea cumparritorilor, dintr-un impatrit motiv. El mostenise manuscripte de la dasdilul Dionisachl si,stiind bine greceste, se gindi fireste a letiilmäci dup5 obiceiul timpului. Astfel traduse, pe lingrt atitea tratate de muzicd,i Noul Erotocrit, care iesi la Sibiu in cinci volume la 1837. Ca un alc5tuitor de melodii profane, Pann trebui s5 simtd nevoia de a da lumiii cuvintele : de aid micile lui culegeri de cintariicintece, care pornesc de la 1822 si se incheie cu Spitalul amorului. Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur, trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate

1 Dionisie Lupu (1769-1831) mitropolital TAM Roma- nest Intre181991 1823 ;inembru alEteriel91sprijinitor al rdscoalei lui Tudor Vladimirescu. 2 DionisieFotino(1769-1821) istoric icompozitor de muzia bisericeascd grec ;stabilit In Tara Romdneased, a serfs Istorta vechit Deal 0 a prelucrat in versurt No-it Erotocrit. 3 Ieromonahul Macarle atradusIntre1818si 1820toate eIntdrile bisericesti in limba romfind si le-a tiptirit, punIndu-le in eirculatie. Contemporanil 1-au considerat drept reformatorul muzicil eelesiastice romdne9t1",

63 tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite cgrti. Astfel si-au cistigat o fairn g. care tine ping in zilele noastre Vasile Aaron si loan Barac. Pann se lug pe urmele lor. El traduse in proza isprgvile lui Nastratin Hogea, dupd originalul turcesc. El puse in versuri lungi, presgrate cu o mare boggtie de proverbe (care, nu trebuie sg uitgm, se stringeau pe atunciside marele boier Iordache Golescu) fel de fel de snoave romgnesti, de fabule (e vremea lui Donici si lui Grigore Alexandrescu), de apo- loguri orientate si de inchipuiri proprii, in carticele care au format la sfirsit Povestea vorbei (1851-53). El a pus in versuri de acelasi fel citeva povesti, ale noastreai rgsgritene, in cadrul unei sezgtori, intitulindu-le 0 sezd- toare la tard (1851-52). In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgri spre misiunea de moralist,si-1 vedem traducind o data o Hristoitie, adicd o carte a purtgrilor bune. In Povestea vorbei 0 in alte lucrgri de acestfel,el intelegeaal aceea ca sà invete pe oameni a fi harnici, blinzi, fgra vicii, fard superstitii,primitori,darnici,foarte supusi oricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu", fie a revolutiei de la 1848. pe care i-a cintat deopotrivg Ce nu ar face crdintea de n-ar fi sti/pinitori, De n-ar fi temnife, acne si n-ar fi pedepsitori ! De aceea totdeauna trebuie sd mul(dmim Stdpinirii cei inatte, cärii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui Anton Pann ? Foarte amestecatg. Limba e totdeauna bung, spiritul viol,naivitatea atrggatoare, versul corect.Insg unele bucgti din Povestea vorbei sunt prea lungi, multe se mintuie stingaci ;dar sunt citeva care intrec cu mull toate incercarile de literaturg popularg fgcute in urrng

64 de un Speranta sau un Dulfu ;ele sunt adevärate mici capodopere, cum e Vinatorul fdrd cap sau Cdscitoria vu/pii. Sunti versuri carturdresti care ne mirà, asa sunt de bune Zgudta indatá toatd frunza vintul, Cit de groazd multd jos se scuturarii : Peisarile-n aer de prin craci zburarii. Judecata strugurelui e plind de o noutate fermecatoare, silui Pann i-a trebuit o minte indr5zneatà ca sa dea chip, inrudirei actiune tuturor buruienilori fructelor de pe lume ginditi-vg numai la jupineasa CeapA, care : Se-mbriicti indatti iute cu minie, Dousprezece haine puse, de dimie, 61=1i atitea, albe, suptirele, Imbratind binisul rosu peste ele, Pieptiinind si barba albaitbeitrinti, Scuturind-o bine de pcimint, Cea mai desdvirsitd dintre lucrdrile lui si care se pare noua pind astki eezritoarea : aici povestirea drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce se insirà. formeaza un tot armonic iuna din cele mai bune scrieri romdnesti. El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar, vesel,dar nu batjocoritor,simplu, dar nu monoton. Versurile lirice, afard de cutare pomenire de plimb5ri Seara, pe lunci, de mind..., Cu vorbd dulceilind, sunt mai toate plicticoase, false, fiird puterei cu totul f5r5 avint. IVIelodiile lui, cine le mai cintd?Povestirile lui, acelea vorrarnineaJ : pentru popor dar nu numai pentru popor !

25 aprilie 1904 (I)

65 GHEORGHE BARITIU Cu ocazia inaugurarii momumentului

Sunt abia optsprezece ani de cind a murit Gheorghe Baritiu, care a lost atita vreme fruntasul pe toate te- renurilei conducatorul romanilor din Ardeal,itotusi se pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multa vreme de dmsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca, la a optzecea aniversare a nasterii sale, urari venite din foarte multe parti, daca nu din toate partile românesti (caci neintelegereai nerecunoasterea intre sine a fost totdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ;eu citva timp inainte, in 1891, el vorbea la prinzul dat de rege Academiei Romane, care implinea doulizeciicinci de ani, si el aducea regalei scriitoare multumirea femeilor din Ardeal pentru paginile pe care le-a dat ilitera- turii romane. Atitia, printre acei cari nu sunt batrini, Ii mai pot aduce aminte de mosul eu fruntea inalta, ochii vioii nasul in vint, un nas de gluma si de iste- time. Dar, de cite ori se aude numele lui,ise pare oricui ca acest nume e cules dinir-un capitol mai departat al istoriei literaturii noastre ;el a fost in prezentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentru care putini aveau intelegere. Aeeasta, pentru ea scrierile lui Baritiu nu erau in mina nimanui. Poet n-a lost, nuvele n-a scris, in istorie n-a dat pina in anii din urma decit putine memorii de eruditie, in care nimic nu cheama si nu retine pe cetitor. Pentru publicul eel mare,sichiar pentru acea parte din publicul cel rale caruia i se poate vorbi numai prin frumusetà, n-a ramas nimic de la dinsul. Numele lui singur pluteste deasupra operei care pare inecata, dar slujeste de temelie pentru ceea ce se vede la suprafata.

66 totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat operele complete, a fost un foarte harnic om de condei, care a scris frä intrerupere, zi de zi aproape, de la douazeci iase ping la optzecii unu de ani. Enorme volume s-ar infatisa intr-o lunga serie daca ar fi sa se euprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe incetul, din cunostintile, parerilei simirile lui, romanilor de dincolo, iar, in anumita vreme, si in oarecare masurii si mai tirziu, celor de dincoace.

Cad Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, bineinteles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci un gazetar al constiintii si al idealelor salei, pe linga a- ceasta, ea o-intregire neaparatli, fiindca e vorba de un spirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pentru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardeal unei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inaintP. Foaia pentra minte, inima ititeraturti, apol Gazeta de Transilvania,caretraiesteiastaziin Brasov, sub un nume putin schimbat,silasfirsit, Observatoriul In aceste foi s-a cules invatatura in forma usoaraei placuta, sfatuiri morale, indreptari nationale. indrumari de calauz incercat in nesigurantelei primejdiile unui popor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la o vreme, altil, de virsta lui sau mai tineri decit dinsul, au aratat alte cii au inteles altfel tinta lungii calatorii de muncai ostenell, dar, pina in apropierea anului de desteptare si de prefacere 1848, el a fost marele duhov- nic al poporuluisett Deci scrisul lui Baritiu, asa de imbelsugat. a fost practici trecator : el a fost ca acea parte din apa eeru- rilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riun vesnice, dar din care se Malta pe cimpiile de catifea verdei de aur palid hrana miilor de oameni, cari adesea uita smultumeasca. Sunt oameni a caror chemare c

67 de a fiziaristi :oameni cari inteleg repede, se infra.- cdreazd o clipd, vorbesc cu convingerei usurintd, dar nu pdstreazd totdeauna pe a doua zi ideile care pdreau ea-4 stripinesci sentimentele de care se aratau zgucluiti. Cu Bariliu nu e insa asa. El era o fire adevdrat ro- mdnease5 si tilrdneascii, avind o reflexivitate aclincd, in- driratnicie in urindrirea scopurilor sale, o deplina consec; erqd si darul de a tinea minte" din care se intenr- iaza caracterele puternicei vrednice de respect. Avea in adevdr talent literar : un talent foarte sobru, cu multa paza in alegerea si orinduirea cuvintelor, putind sü rniste msa foarte mull. atunci cind un sentiment de revolta sau un avint ce nu se mai poate opri rupea zagazul cel tare. In chestii culturale foarte inaltei gingase, el avea de mult parerile care au invins pe urrn5, tirziu de tot, in zilele noastre :incli din 1865 el striga, in Calendarul pentru poporu/ roman, impotriva striedrii limbii" si era in stare sii cuprindd intr-un articol de trei pagine critica intreagd a pornirilor spre latineste. frantuzeste, nemteste si ungureste, care impestritau vocabularul si coru- peau sintaxa. Ar fi putut sd se manifeste pe orice teren cu onoarei, cind Academia 1-a invitat, pc dinsul, sep- tuagenarul, sd-si insemne amintirile, puind inacelasi timp vremea sa in legdturd cu vrernile trecute, el a dovedit c5 poate descoperii stringe toat5 informatia, cii o poate preface intr-o povestire neteciiisi ca se poate feri de mice patimd in expunerea lucrurilor in care fusese acea magna pars 'de care vorbeste vechiul cin- tdret. Dar el a stiut sLI descopere totdeauna locul, punctul unde trebuia dusa lupta pentru neamul ski sisr'. se in- fiitiseze acolo cu steagulinrnin5, jertfind odihna sa, interesul sau si, ceea ce e si mai mult, jertfind soarta re- Parta$ul principal (lat.).

68 putatiei sale dupa moarte. In aceasta-i stii meritul eel mare. Era in 1835-36. Pleiada marilor scriitori ardeleni se stinsese. Ei lasasera carti, dar nu erau scoli. Cele mici, din vremea lui Iosif al II-lea, erau in decadere ;cele mari se rezumau Inca in scoala inalta din Blaj. Pentru cei ce nu erau de confesiune unita, si se fereau de dinsa, pentru cei ce nu incapeau la Blaj, pentru cei ce voiau sa stiei lucruri care nu se predau acolo, eraucolilc straine (si Baritiu a invatat la Cluj), cu toate lirmãrile lor.4co1isant de lipsti,coli",proclamd in 1835 tinarul profesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintii nevoie a timpului.Unit,elprimi safiedascallaneunitii din Brasov, nu pentru leafa, care era saraciicioasa, ci pcntru insernnatatea acelui centru romanesc din Brasov si pentru foloasele ce trebuiau sá izvoreasca pentru neam din aducerea la crezul national a acestui vechi cuib de negustoriinteresatiside dreptcredinciosi inainte de toate. Baritiu fu invatiltorul brasovenilor cit a fost de nevoie,i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuia locul unde prezenta lui nu mai era neaparata. 0 alta necesitate a timpului era presa de literatura ward, dar cu miez moral si cu orientare nationala : un fel de scoala a celor ce nu mai puteau veni pe bancile ucenicilori erau raspinditi in tot cuprinsul românimii. Foaia lui, mai populara, mai putin personalä decit publicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad si Asa- chi, cu care el trebuie pus in acelasi rind, a raspindit gustul de cetire si a pregiltit conditiile materiale ale literaturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, raminind singura, a cistigati cetitori din Principate. La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica venea pe planul intii pentru românii din Ardeal. El se supusei veni si la acest asalt, in rindul intii. i,ia- Cali,pe cind Asachi facea matanii inaintea sfintiilor-lor muscalii, iar Eiiad, pierzindu-si cumpatul, se improviza

69 dictator rcvo1u.iona isemizeu in nurneleLibertatii, I3aritiu fu ornul poporului. Un orn reprezentativ", o expresie a nevoilor nearnului siu, o personalitate binefác5toare care n-a crezut niciodatil cii are drepturii asupra sa insi, acesta a fost Baritiu. $i de aceca el e asa de greu de deslusit pentru cci ce cautii in el onuai atit de lesne de respectat pentru acei cari-i va'd munca. 1

9 mai 1904 (1)

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI

Intiia parte din corespondenta lui Vasile Alecsandri a aparut subingrijiread-luiILChendisiad-rei E. Carcalechi.

Patriotsidemocrat,George Baritiu(1812-1893),aLost secretarppresedinte al ASTREI", a participat tarevolutia de la1848 din Transilvania, a devenit membru alSocietiitil Acadernice Romane in anul infimt,Sriiei(1866). A publicat numeroase articole i,intrealtele,lucrarea Part' aiese din istoriaTransitvaniet. Pre doua sute de ani din urmd, (1889 1891). Ca istorie, are meritul de afi relevat rolul maselor in istorie. = Socec, 1904. Se dau sl note folositoare. 0 bibliografie foarte complecta91ingripta se afthinaintea volumului. Al dodca trebuie s4 cuprinda scrisorile franceze, multe la numdr, ale poetului. Cred c5 n-ar trebui sA se reproduca, precum s-a facut cu corespondenta lui M. KogSlniceanu, apgrutA in Con- vorbiri literare, chiar textul in limb5 strainS, edei, oricit de multa obisnuintli ar fi avut Alecsandri In vorbirca limbei Iran- ceze,el o scria slabsiffird coloare ;dna s-ar face altfel, alinecedtori n-ar putea deschide volumul. 0 editie francezA cu traducere ar costa prea multi n-ar rascumpara cheltuiala

Cine s-ar astepta sa gaseasca parerile poetului asupra chemarii sale literare, ideile sale asupra marior intrebari ale vietii, portrete bine schitate ale contemporani- lor, descrieri mestesugite, judecati despre cartile yazute de dinsul, s-ar inela. Alecsandri fricuse studii foarte usoare, pe care nu le-a completat niciodata, intr-un trai din care distractiile luau cea mai mare parte. Cetirea lui era de tot restrinsä ;vara intreagasi-opetrecea privind din cerdacul casei din Mircesti frurnusetea, totdeauna aceeasi, dar vesnic noua, a cerurior de Mllesi august. Cartile clasice ale tuturor literaturilor au ramas inchise pentru dinsul,i din literaturile contemporane el cunostea numai, intr-un chip usor, pe cea francez5, incepind de la romanticii cei marl, pe cari a cautat, dupa puteri,sa-ihallo. Cartile erau pentru dinsul un mijloc de treccre a timpului : niciodata ele nu I-au stors un striga de admiratie, niciodata ele nu i-au impus sa cugete mai multa vreme la intelegul lor, sa scoata din ele invatilminte iindreptari. Veselul ciripitor n-avea privirea patrunzatoare a vulturului, nici nevoile acestuia de aer mult, de lumina bogata de inaltime, spatiu si raze. N oamenii nu-i erau bine cunoscuti, afara de un mic cerc de prieteni, intre caH se simtea bine si pe care-i chema cu bucurie acasa la dinsul, in zimbitoarea-i lo- cuinta de Ora. Politica a facut putinai fara multi tragere de inimahi incalzeadoar cutare chestie spe- ciala [...]. N-a prea calatorit. In strainatate a cautat numai o- raselc unde se duc de obicei boierii nostrii care-i erau asa de cunoscute, Inca nu mai vedea nirnic in ele. printr-un mare foios. Decigur ca lasfirsit vom avea iun tndice de nume. Astlkl pentru intlia()arilse va 1nfSisantr-im chip cu total vrednic coresrondenta unui scriitor roman (n.a.).

71 Pagini ca acelea ale schitelor de drum in Maroc, alcd- tuite in tinerete, nu se mai intilnesc in opera lui.Ii placea sd se steamute numai in locurile uncle era sigur sãga'seascd tot confortul si rnultumiri fine pe care nu le putea da tara. Tot boier molclovean tipic era el si in ceea ce priveste legaturile sale cu trecutul1icu acea parte a prezentului care e viata tdranimii. Scrierile istoricele privcaca, Mcind parte din domeniile specialitatii. Cu sMenii lui va fi lost bun, dar mindria stapinului de pilmint, a domnului de oameni nu 1-a lasatsA-sipiece privirea pind la smerita bogdtie de simtirl a tdranului. Cel ce a strins si a prelucrat poezia populard n-a stiut, de fapt, ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult in viata. Deci corcspondenta lui trebuie saibd mai mult un interes biografic, decit unul literar.i asa si este. Ea se imparte in acest dintii volum, astfel :scrisori dare d-1 Maiorescu, scrisori cdtre(1-1 Iacob Negruz* scrisori cdtre Papadopol-Calimah iscrisori catre d-na Paulina Alecsandri. Cele dintii sunt de tot putine. Alecsandri s-a raliat la miscarea Convorbirilor, dar n-a avut legäturi personale cu conducdtorul Junimii". El se adrcseazd d-lui Maiorescu, mai mult ca ministrului, cerindu-i anumite mdsurii hotdriri. Scrisoarea-raport despre biserica ro- il/And din Paris, scrisoarea-schita despre biserica din Mir- cesti sunt dintre cele mai intinse si mai ingrijite ale colectiei Chendi-Carcalechi. Dimpotriva,poetul a scris foarte des d-lui Negruzzi, ca redactorului Convorbiritor. Pentru productia literard a lui Alecsandri chiar, pentru felul cum el judeca scrisele altora in general intr-un chip foarte usor, dar mai totdeauna prietenos pe cit se putea, chiar iertátor cind era vorba de cineva care-1 jignise aceste scrisori au

72 o mare insemndtate. Se vede mai ales cit de fara pregatire, fara cugetAri indelungate asupra unui subiectsi felului cum el s-ar putea lucra mai bine, incepea Alec- sandri scrierile sale. Se vede insa iarasi ce insemnatate punea el pe uncle semne de recunoastere din partea lumii care de cele mai multe ori n-au nici un pret : corn- plirnente de salon, laude ale confratilor .s.a.m.d.I s-a parut totdeauna cii premiarea de felibrii din sudul Fran- tei, cari fari a discuta seriozitatea lor aclamau pe un latin de foarte departe, j s-a parut ca aceasta pre- miare e o mare izbinclai un mare noroc, nu numai pentru el, ci si pentru tam sa, pentru neamul sau. Tre- sari de uimire chid ii vezi punind o data aliituri luarea Plevneii incoronarea lui la Montpellier. Papadopol-Calimah era, in adevar, un prieten intim, ai,fatil de acest coboritor de domn, Alecsandri ia un ton mai cald si se spovedeste mai deplin. Iarii, foarte multe *Uri despre viata zi de zia poetului. Multe aprecieri cam exagerate ale insemnatatii literare a coresponden- tului.Plingeri miscatoare, din anii din urma, pentru moartea fratelui Iancu, pentru boala lui proprie, pentru neplacerile sederii in Paris sub cerul rau, Vara lumina, al iernii nordice, in izolarea strasnica a marilor multimi straine, in ocupatia fira placere a vizitelor goale, a prin- zurilor de gali, in care el,rninistrul unui stat mic privit cu banuiala, se simtea asa de putin, pe cind era deprins sa fie asa de mult in palatul din Sinaia al regelui Romaniei, unde regina-cintareatil ii privea ca pe un rnaiestru in arta amindurora. Ceva displacut e, aici, staruinta cu care Alecsandri cere lui Papadopol-Calirnah sa-i dovedeasca in public presupusa i cu totul neadevarata obirsie din nobilii Alecsandri ai Venetiei. Fata de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata un sot plin de cea mai adevarata iubire si de ingrijirile cele mai delicate. Scrisorile vin din strainatate, din Sinaia. din Bucuresti pentru a face ca sotia ramasa in Mircesti

73 10 al se bucure si ea de cinstea ce se face sotului glorios, de izbindele pe care el le cistiga. Cetitorii volumului I din aceasta Corespondenfd nu vor afla un AIecsandri nou, dar, aldturi de multe nou- tati din viata lui Alecsandri, colturi simpatice din sufletul celui mai bogat si mai zimbitor diritre poetii literaturii noastre vechi.

1 august 1904 (r)

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI Cu prilejul pornenirii sale

Comemoratiile nu invie mortii. Dar ele scot din coltul lor de nemurire, unde arde inaintea lor nurnai lumina sdracd a recunoasterii din partea celor putini, chipurile mari ale trecutului si le aduc, in lumina filcliilor de pomenire, inaintea atitora caH pind atunci sau nutiau nimic despre acei oameni, sau Ii uitaserd. Si poporul intreg pentru care se face comemoratia (si nu pentru mortul de citiva ani sau de citeva veacuri) se simte in adevdr trdind 'mai puternic in clipele procesiunilor, rued- ciunilori cuvintdrilor, cilci la puterea lui se adaugd a- tunci,in ceasul de recunostintd, puterea, plistratilin serise, asezilmintei fapte, a celui care se pomeneste. De aceea a fost bine cd, in anul inchinat lui Stefan cel Mare, un gind pios s-a indreptat cdtre Veniamin Costachi, arhipdstor al Moldavieii Sucevei", a cdrui

74 scoala de preotie a implinit la 1 ianuarie trecut cel de-al sutalea an nou". El n-a Lost, ca unii episcopiimitropoliti ardeleni, o intrupare a neamului nostru, in nevoilei sperantele luii n-a luptat in rindurile mirenilor sau in fruntea lor pentru inviereai neatirnarea tariii poporului sau. N-a fost Un orn al razboiului care cucerestei mintuie, 51dusmanii nostri nu s-au ternut inaintea lui. Scaunul lui de arhiercu n-a ajuns un inlocuitor al vechilor tro- nuri mindre din vremea viteaza. Energia, hotarirea, ca siasprirnea soldatului au fost straine de dinsul. Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri dintre care una e sa vada lumina acurn, prin ingrijirea parin- teltii Atanasie, episcopul Rimnicului nici aceste carti sau prefetele la cutare lucrari prefete ce s-au stens iarài cu acest prilej n-au insemniitate literara. Oricit ai vrea, nu vei putea gilsi o mare paginil calda, clara, nemuritoare, lamurd vesnica a sufletului bun si curat, pe care s-o torni in bronz, scriindu-i dedesubt numele ca pe soclul unei statui. Cai purtareai firea lui intreaga, scrisul harnicului talmacitor era smeritisfios. Table le legit pentru vremi noi nu le putea da el. Insa, daciiaifiintrebat acum saizeci-saptezeci de ani, in Iasii lui Mihai Sturdza voievod, in care traiau insa, pe linga multi tembelii zvapaiati,i atitia oameni cu frumos caracterI cu multh rivna pentru cele bune, atitia batrini cumintii atitia tineri gata de multe jertfe, daca ai fi intrebat pe boierul de moda veche caI pe studentul din Paris, pe crestinul dreptcredincios ca si pc evrcu chiar, cine e ornul eel mai bun din Moldova, el ar fi raspuns intr-un glas : parintele Veniarnin". Daca ai fi cercetat pe linga acciasi oameni care e omul cel mai harnic din tara, acel care nu lasa nici o clipa Vara o intrebuintare folositoare altora, s-ar Li aratat in casuta saraca a vechii mitropolii darapanate un batrin calugar de aproape optzeci de ani care-si mai aprindea candela

75 10* vegherilor pentru a cistigasia impdrtdsi invdtAtura scripturilor, care i se pdrea lui cAlduza cea mai sigurd pe grelele drumuri ale vietii. Dacd ai fi vrut sd stii care e cel mai sarac, cel mai lipsit, cel mai vindut de dator dintre facdtorii binelui care se vede si ai ,multului bine pe care nu-1 stie nimeni,%is-ar fi soptit acelasi nume venerat al octogenarului mitropolit. Intr-atita lume a- mestecatdi impdrtitd in ceea ce priveste judecdtile, era intelegere deplind in aceastd singurd privinta. Pentru cd avea o alta pdrere sau poate tocmai pentru cd irnpdr- tasea pilrerea tuturora desteptul, dar egoistul si la- cornul voievod goni pe arhipdstorul Moldovei din scaunul luii, intr-o aspra zi de iarna. din ianuarie 1842, ie- §enii vedeau pe alit de batrinul mitropolit luind drumul muntilor, unde, la Slatina, in vechea mAndstire a lui Alexandru Ldpusneanu, ii astepta chilia simpld in care sufletul sdu putea porni in liniste catre vesnicele laca- suri" la care rivnea el de mult. Si. adunind si cernincl aici cu mintea toate cite le fiicuse si le indurase, el scria cu o mind tremuriitoare, in vointa sa de pe urma, aceastd mdrturisire, smulsd din cea mai deplindi curatit con- stiint5 a vietii sale : Total ce mi-a stat prin putintii am fácut, si cu sfatuti cu fapta, ca sd sporesc, si sufleteste materialiceste,inflorireasfinteibisericiipatriei". Acolo a si murit, in 1846, si oasele sale obosite s-au a- sezat, dupd datina smeritd a celor mai mari inaintasi ai lui, afarti din biserica unde se rugase in cei de la sfirsit ani ai vietii lui, la dreapta lingd zid, unde se vede si acum simpla piated cu initidlele numeluii dregiltoriei lui bisericesti.

Veniamin nu venise din bordei targnesc sau de peste munti, ca atitia dintre cei mai mari pdstori ai bisericii moldovene. Deagdnul lui fusese pus, in mijlocul surbil- torilor de iarna" ale anului 1768, sub un acoperamint

'76 boieresc din Ro0e0i, in tinutul Fälciului. Tatdl pruncu- lui Vasile se cherna Grigore Costachi, un boier ca oricare, coboritor, prin strilbuni indrdznetiillacomi dé putere, de rno0ii averi, din rdzii0 de la Tutova. Copilul era sd samene insd in partea rnamei, o Cantacuzind, Maria, al cdrii tatd, Dinu, venise de la munteni :in acest neam de impiiiiiteascd obir0e, ambitia faptelor mani aple- carea spre binefaceri fusese o mo0enire ob4nuitd,*I strilmosii Mariei, Constantin postelnicul si Elena, fiica lui Radu vodd Sorban din care, astfel, se cobora Ve- niamin se infiitiseazd urrna0lor ca o pereche sfintd. Vasile trdi pind la virsta de sase ani in frdmintarile rraboiului,cdci turciii ru0i se urmau in Ia0, aruncind pe boieri prin casele lor de la tard. Mamd-sa muri, apoi, cind bdiatul avea acum saisprezece ani, tathl. Vasile rd- mase sub epitropia episcopului de Husi, Iacov Stamati, care a fost apoi un vestit mitropolit. Cu putin inainte, el fugise spre mdnästirea Neamtului, unde staretul Paisie Meuse o harnicd scoalit nthndstireascd :voia sa fie di- lvgar. Iacov nu se indurdsii-iimpiedece chernareasi, astfel, in acelasi an cind riimdsese orfan, frumosul copilandru cu pdrul balan iochii alba0ri lud la Husi, din minile epitropului sau, rasa cillugdrilor,0cu dinsa nu- melc, potrivit cu virstai faptura lui, dulcele nume de Veniamin. Peste cinci ani el era vlddicd la Sfintul Spi- ridon si, indath, mina drcaptd a noului mitropolit Iacov. Dupii ce pastori la Hu0 si Roman, el ajunse la 1803, pentru aproape patruzeci de ani, mitropolit al Moldovei. Gdsise o miscare spre thlmacirea intreagd, de iznoavd, pe o 1mba noud-, mai buna, a tuturor cdrtilor bisericesti. Paisie o incepuse,i nemtcnii, can aveaui o ti- pografic a doua fiind la Iasi lucrau necurmat pentru acest scop. Mitropolitul le diiclu tot ajutorul sdu, ca patron si ca traducdtor el insu0. In ace1a0 limp, dupd modelele din Ardeali Rusia, el aicea, la 1804. seminar in mandstirea Socolei.

77 Dar Veniamin nu capita" destivirsirea sufletului sliu decit dupti 1821, cind cuvintul patrie" suna pretutindeni ea o mustrarei un Indemn. Atunci intii el sfarima peretii ingusti ai cugetarii calugarestii rasuflii aerul limpede al intinderilor largi deschise inaintea lui. Parin- tele Veniamin" se facu patriot" si asa ramase pinil la sfirsitul zilelor sale.

Abia au trecut sasezeci de ani de la moartea lui,si traiesc Inca bãtrini cari I-au vazut in copilaria lor. De la dinsul a pornit o puternica miscare de moralai cartu- rarie religioasa, care a trecuti peste Milcov. Un mitropolit Grigorie al Ungrovlahiei, un Chesarie de Rimnicai, mai incoace, un Invatat ca Melchisedec de Roman, un sfint ca raposatul mitropolit Iosif al Moldovei yin toti de la Veniamin. Si cine stie dacii la vreunul dintre copiii cei multi, invatacei de preoti, cari, la serbarea de la seminar, ascultau rugaciunile privind chipul din martnurd al batrinului mitropolit, nu se trezea o constiinta de puten i chemarea de a fi acel nou Veniamin Costachi pe care-1 asteptam pentru a impaca iari, prin bunatate intelegere, biserica vesnicai ideile de astazi ale poporului nostrul 1

17 octomvrie 1904 (I)

Amintirea luminoasA a lui Veniamin Costachi (1768-1848), mltropolit al Moldovei la 180a-1808si1812-1842, se justificA mai ales prin meritele lid in sprijinirea propAsirli culturale nationale. Intcrventla sa a fost foarte utilA In actlunea ce-a dus la infiintarea teatrului In limba romfinil la Iasi si la crearea a numeroase peon. cu limba de predare romAnA.

DOCTORUL JACOB FELIX

Sub raportul frecventarii sedintilor, mombrii Acade- miei Române se pot imparti in patru categorii :cei can, nefiind in Bucuresti, nu vin decitintimpliitorsau la sesiunea generalà din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucu- resti, s-au deprins a nu veni niciodatà ;cei cari vin re- gulat, incaseazu diurnei, dup5 ce au stat o clip5, merg acas5 sau pe la afaceri ;i, in sfirsit, acei canii fac datoria pin5 la sfirsitul sedintilor. Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintile de vineri.Pulingascultiitori din tribune nu vor mai recunoaste pe bàtririul foarte alb, curatiingrijit, cu favoritele blajineistrülucitorii ochi buni, care venea sprinten, strins in redingota lui neagrii, zguduia puternic, din toatit inima, mina acelora dintre colegi cari-i plikeau si se aseza la un colt deoparte, cetind iute, nervos in vreo carte nou5, ale Orli foi le Cala cu vitcjie. Cad, de multä vreme, bätrinul academician constiincios nu auzea decit cu och-ii, pe cariIi indrepta multamiti, bucurosi, indemnätori c5tre acel vorbitor despre care stia ea spune lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectia stiin1ific5 va da raposatului doctor Felix un succesor, mai rau sau poate si mai bun, dar pentru citi 1-au cunoscut pe dinsuli I-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse totusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Ei vor edutat de acum inainte senina frunte lucie aple- catà cu o sirguint5 tindr5 asupra cart!! nou5. Si iar50, sub raportul frecventarii bibliotecii, sunt mai multe categorii de membri ai Academiei Române. Unii af15 prin raportul anual al d-lui Bianu di a- ceast5 biblioteca tot mai existü, ba chiar se imbog5- %este din an in an. Altii imprumut5 de la dinsa multe carti, pe care le folosesc sau ba.

79 Mai rareori se vede insa cite unul in sala cea mare, lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii si fztudentele,preocupati de lucrarileseminariilorside examene, sub ochii functionarului de serviciu. Miicar vinerea, dupa sedinta, erai sigur sa vezi printre acesti lucratori obisnuiti, Vera titluri isituatii, pe dr. Felix. De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalo- gului, ciirtile de care avea nevoie. Si, o data ce le tinea in mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si tineri din Universitatea unde fusese profesor pinadau- nazi i,laaceastalalta masa, incepea iarasi riisfoirea energica, ifruntea plina de atentie se pleca asupra rindurilor. Dupil cit spune toata lumea, d-rul Felix a fost, pretutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e inca destul de rar la noi. Dar nu nurnai pentru atita se cuvine a i se pomeni cu respect numele si a se pastra o duioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In viala si in scrisul sau stiintific el a dat dovadii de sentimente inalte si curate, pa. care le-a exprirnat cu toatii sfiala ce era in fundul naturii sale deschis, pe fata. In cugetarea sa a fost patrundere si in cuvintele sale, care miirturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele mai mari rele de care sufere societatea romaneasca, statea un grilunte de eroism. D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract din Boemia, unde se nascuse. Aceasta era prin anii 1860 :e timp de-atunci !Tingrul doctor, invatat, muncitor, cinstiti amabil, avea frumoase perspective de viitor: Ele s-aui indeplinit : Felix a fost medic al Capitalei, profesor la Universitate, director al Serviciului sanitardi membru al Academiei Romane. Strainii stiintifici cari vin la noi sunt, pina in ziva de astazi, oameni ambitiosi, lacomi si totusi pururea ne- multarniti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat la noi o clientela buna, desigur ceva averei s-a imparta-

80 sitsi de functii oficiale, dr. Fischer, a scrisdiatinazi, riiminind de altminterea in Bucuresti, una din cartile cele mai pline de ura fala de noi care s.'rifi iesit in ultimele timpuri. Principiul cel vechi al aventurierilarrã- mine Inca neatins :exploatezi pe valah, faci bani din increderea si din prostia lui,ii batjocuresti intre ai tai gi-Idai dracului cu toate ale lui, cit poti mai iute. CAci doar nu esti in zadar reprezentantul inaltei, nobilei, bi- nefucatoarei imilostivei civilizatiieuropene... Casi Davila, a cdrui energie aristocratic6 nu o avea, doctorul Felix nu a fost printreacesti conquistadores asupra barbarilor'.El nu a inteles s'a vie in Ora noastril pentru scopurile sale, ci sà primeascd in sine, pentru scopurile ei, aceastä Ora, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu du- reroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctorii timpurilor noastre, el nu Meuse in inima sa o zäriifie, ci un altar pentru buna zeitii Caritas. Pentru dinsul fapta giscrisul porneau deopotrivil de la acea mild de oameni, care e muza inspirdtoare a artei sale. Cind vrista iinfirmitatile ei 1-au scos din slujba statului si a scolii, el nu si-a dat .dreptul de a muri in trinddvie. 0 noug activitatetiintifica,cea mai buna poate, incepe pentru. dinsul atunci. Fusese profesor de igienk venise ca igienist la directia Serviciului sanitar, si el se gindi astfel sà cerceteze acum in toaili istoria noastra igiena public, dezvoltarea ingrijirii ce s-a dat pe vremuri siinàt4ii tuturora. Astfel apiirura in An,alele Academiei Romdae un sir de studii care formeazd la un loc o mare carte bogatäi aproape definitiva', care ii indrepthteste titlul : Istoria igienel iii Romania. Acest medic biltrin, fdrá atingeri cu eruditia istoricii, s-a priceput totusi, cu vecheai buna sa metodd gcr- mana, sà giiseascd prin ciirtile noastre, pe care a ajuns astfel ad le cunoascdis'Ale pretuiasciA, mai tot ce-i era de nevoie. Cartea e bine informatiii scrisa. curgiltor. Intre lucrarile de istorie stiintificd" e, desigur, cea mai

81 bunl. Dar 0 din alt punet de vedere ea he impune, nu numai luarii-aminte a invatatului, cisi a oricatui om de bine. Caci si in aceasta lucrare, ca si in toate celelalte ale lui, el mai are un scop, pe linga cel stiintific. Intelegind oiiubind in acelasi timp tara noastriii neamul ei, el vedea bine ca nimic trainic nu se poate razima decit pe saniitatea, bogatiai bucuria de viata si de lucru a tare- nului.i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si ne- indreptiltite, a atitor creatiuni, In parte filed viitor, a atitor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice uneori,in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase, risipitoare si increzute, el vedea ea' faptul care s-a uitat mai mult e prezenta in Romania a poste patru milioane de tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si a- menintati de toate bolile trupului siale sufletului. pe cind atitia romani neaosi eintau biruinta din trimbi- iIeusuriitatii sau prefacatoriel. pe acest om din Hor- schitz ii durea inima intr-adevar de durerea nestiuta a acelor patruzeci de sute de mil nenorocite. Nu mai departe, acum citeva zile iesea o carticica de medicine populara, A/manaliul Hygeia, in prefata careia doctorul Felix, care nu era scump la sfaturiila scris, tiparea aceste rinduri, datate din decembre 1904, deci cu citeva saptarnini inaintea mortii sale; Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; oricit de diferita sa fie pozitiunea lor culturalai econo- mica, ei se influenteaza reciproc unii pe altii, si soarta acelora can muncesc cu bratele inriurestei asupra traiului prezent jviitoralacelora cari nu lucreazasi traiesc din averile mostenite. A trecut timpul cind acest principiu economic a putut sa fie ignorat ;astrizi stratul cult al societatii a inceput a se interesa mai mult de soarta celei mai numeroase fapturi a natiunii, care ne hraneste pe toti cu munca sa, a indemna pe muncitorul de parnint spre o activitate

82 mai roditoare, a-i da educatiune profesionala, dar toate silintile cercurilor cirmuitoare vor fizadarnicite, daca conditiile muncii nu vor fi irnbunatatite." In dociorul Felix taranul roman pierde pe unul din patina sizi prieteni adeviirati,i lacrima pe care, in nes- Uinta lui de oamenii lucruri, nu poate so verse el o plingem aici noi, carturarii tineri, cari gindim 0seriem pentru dinsul si in numele lui.

30 ianuarie 1905

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE : NICOLAE IONESCU

A murit Nicolac Ionescu, oratorul generatiei inalbite astazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, seful liberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul. E ciudat ca a mai fost vorba o data, acum eiteva luni, de moartea acestui orn, atunci cind de mult el nu mai traia cu adevarat. Caei nu era trai, nici pentru un om de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaia rau ingrijita de la eel mai ieftin rind al unui otel bucurestean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multe staruinti umilitei Lira ca alesul sa se fi putut misca pina la alegatori, siifi putut dezmorti, o clipa coardele de aramil ale vestitului, ale unicului sat glas, pierderea Contribuba principald a dr. lacob Felix (1832-1905) constd In aezarea bazelor iglenii stiintifice din Romania. Dintrelucre- rile, pdtrunse de spirit democratic, ale profesorului de la Facul- tatea de medicind din Bucureti se impun cu deosebire : Tratat etcigieruiFipolitic sanitara (1870-1880iProfilaxia pelagrei (1883).

83 fara gindurii Fara simtire in marea viata roditoare a cimpului, subt cine side ce sopron de sindrila veche, la o riizasie paraginita din Roman si, iarãi, fintuirea intr-un scaun la Academie era asa de batrin, de .scortos, de pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totul nepotrivita asa o jucarie de lemn cum sunt aceica din sala saracilcioasa a sedintelor, ci vedeai bine ca i s-ar fi cuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu cate sä se fi filcut una trupul sau impietrit. Nici ea agitator, nici ca orator parlarnentar, niciciprofesor a lost profesor de istorie universala la Universitatea din Iasi nici ca om in societate, el nu mai era de mult intre cei vii. Ti arnintea numai color putini cari-1 stiuserii in viata acel chip de pustnic pardsit, innodat in articulatiil cu graiul mort, acea fata de o galbenealä de ceara, foarte linistita, acei ochi stinsi subt ochelarii batrinesti cari pareau infipti in came si parul buhos, mitos, care in bogatia si neorinduiala lui dddea acestei fete de patriarh incrernenit si o iluzie de tinereta zglobie. Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decit de via, de viata intrupat5 odata in ei, care n-a zburat de la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urina trupul zdrobit al invinsului, si care, pecetluit5 cu firea, cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani izeci de ani Incii, stripinind mintile, incalzind inimile, indemnind 4iporuncind. Asa, in acestinteles, mor itineri de dou5zeci de ani,i batrini cari au ajuns cele din urmA hotare ale traiului. Dar sunt i altii, altfel oameni cari au avut un nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperit capetele multimilor admiratoare, ipe cad moartea-i gaseste morti si-iia, nu numai Para lupta, dar filra barb=iteasca supunere senin5, ii ia cu un fel de deziluzie, ca din mormint. Departe trebuie sa te cobori in urma, imbracind formele de cugetare si de simtire ale unei epoci cu totul stinse, pentru ca spoti intelege intru- citvai spune care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat

84 numele, faimai admiratia celor ce-1 asteaptg, in cea mai mare parte, de mult in lumea mortilor.

.Neculai lonescu sung foarte putin boieresle ;e un nume sters, rgspindit pretutindeni in multimile tirgovetilor.Insearnng Neculai fiul luiIon. A fost deci,in Roman, un preot Ion, care a botezaf Nicolae pe unul din feciorii sgi. Altul s-a chemat tot Ion ea tatiilsari,si, pentru a se deosebi de atitia altii 'cu numele lui, si-a zis mai tirziu, dupg locul unde-si dovedise la urmil, dupg multe rlitàciri economice sipolitice prin lunvalarge, cunostintile de agronom, Ion Ionescu de la Brad. Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, si Nicolae, fratele cel mic, au ajuns tineri, o elipg de prefacere in ceea ce priveste stratele societIlil noastre. De la 1821, boierii nostri faceau liberalisM, dar tot intre boieri, vorbind de constitutie, cerind senate parlamentarei invinuindu-se de ciocoinicie si de carvunarism (carbonarism). Fiii acestor boieri au filcut revolutia de la patruzeci si opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a.sa cum le vestiserg si le cuceriserg luptatorii francezi de la 1789 : ei vorbeau de indreptätirea tuturor oamenilor la stilpinirea paminturilor si la stilpinirea societatilor. Pe cerul tingr al sufletului lor pluteau usoare neguri albe, ca niste aripi de ingeri, si multora li se pgrea cIl sunt de rapt ingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze. Se facuserd scoli la noi, subt regirnul, european ca norme, al Regulamentlaui organic. Cu multà pazg.si sfialg se invgtausilucruri bune in ele. Feciori de tgrani, de tirgoveti nevoiasi, de preoti farg avere, primiti intr-insele, se pregateau pentru o viatg care nu fusese ingilduita de multil vreme lgstarelor siiracimii. Cite unul a mersSi in straingtate cu bursa cirmuirii. Si astfel, printre frazele sungtoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stgpini la 1848 pe Romania" regeneratg, se auzii graiul lui Ion

85 Ionescu moldoveanul, un grai asa de frurnos, de cuminte si de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati al cimpului, incit nu poate cread5 nimeni pinii nu 1-a cetit. Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac. tied. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cii in gitlejul sau e o muzica rar5, puternicai feluritil, care poate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintiitor. Pe cind Ion, izgonit din tari ca revolutionar, era pus s5 administreze nu stiu ce averi ale vizirului prin Asia Mica, Nicolae, ram,as in Moldova, se pregatea pentru cariera unui om politic in stil mare, curn ii infalisa pe atunci Franta, modelul nostru, in persoana de vizionar vibrant a unui Lamartine. El a scris iin ziare, ba a intemeiat ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau parea slab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar, cetea mult, dar hivatutura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinse gestul, larg sau encrgic, mersul solemn, atitudinca de dictator. El desiivirsea pe incetul rnijloacele clinafara: ale oratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea si le admira. Dir pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizeci de anisideplin5tatea insusirilor iputeriisale,noi n-aveam Camel* Senat, intruniri publice, care i-arfi trebuit lui. Dornnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica, se incunjurase de tineri din popor" :un Codrescu, un Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intrebuinta la gazetarie icorespondentit Ghica filnd capetenia miscarii pentru reforma situatiei românesti cu ajutorul Europei. Peste citiva ani se ajunse ins5 la intrebarea" de aceasta Europa a locuitorilor Principatelor" : in fierberea celei dintii mari lupte dintre partide, celei dintii mari frimintari a multimilor, Nicolae Ionescu se arata in sfirsit ceea ce dorea sa fie : fermecatorul pentru frumoasele idei mari ale desteptiirii neamului, ale neatir- narii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate,

86 egalitatei fraternitate pe caie le cunostea lumea. Cauza invinse : Romania se facu,i mindrul Alexandru loan I rasari din figura de om stersi stors a colonelului Cuza Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia. ise inselau :era vremea lui Ion. Omul practicsi inimos care intelegea ca, Med alt taran decit al vremilor de urnilith robie, Romania nu inseamna decit o pana de papagal intr-o c5ciula sparta, li incord5 toate puterile pina se ajunse la improprietarirea t5ranului. Th acel timp, Nicolae ciiuta ce trebuie sa faca.i, neintelegind ca, fara de iubire care oameni, un mare talent de orator e o mare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasi cintec :intii duios inou, apoi cunoscut, nesuferit pe urmii,iar, la sfirsit.ridicol.,Cind intelese si el aceasta, tacu.i pentru el thcerea era moartea, caci Universitatea, stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedra lui, acestea nu-1 puteau stapini niciodata. Asa a trait Nicolae Ionescu de prin 1880, de cind 1-am cunoscut, cind ne facca trei lectii pe an, pina acum, in 1905. Pentru tinerii de astrai este tin invatamint in trista carier5 a acestui mester al cuvintului al cuvintului sterp .1

6 fevrttarie 1905 (I)

IOratoriagaiunoasil alulNicolaeIoneseu(1820-1905)a ot supus5 unel critic! nimleitoare de care Titu Maioreseu, In articolul °retort, retort gi timbuft (1902).

UN SCRIITOR PENTRU POPOR :I. POP-RETEGANUL

In satul Reteg, din tinutul Bistritei ardelene sat in care acum aproape sase sute de ani au cirmuit dregatorii lui Petru Rares, domn al Moldovei,i asupra caruia s-au intins drepturile cetgtii Ciceiului, pe care Stefan cel Mare a capiitat-o de la Matias Corvinul, rege al Ungariei a murit, sunt citeva zile, Ioan Pop-Rcteganul, adeca loan fiul lui Pop din Reteg. Pe la noi nu s-a prea auzit de dinsul, cu toate ea Noua revistä romeinii a tiparitin vremuri cite o sehitg din ale lui. 0 data chiar numele lui, care se parea ciudat intr-o Ord unde poreclele grecesti si bulgaresti au un oarecare gust ales aristocratic, a fost luat in batjocurd de un scriitor al ciirui spirit se arata, din fericire, de cele mai multe ori altfel. In Ardeal, insa, el era printre cei mai cunoscuti, mai cautati si mai iubiti. Sg nu se creadg pentru aceasta cd Ion Reteganul a avut o viaü literara", ca dadea interviuri la gazetii, cä avea teorii artistice, cà incerca sü creeze o scoalg, ca rivnea la demnitati academice si la venituri potrivite cu talentul ce avea, ca se uita cu urd la aceia cari lucrau in ogorul de linga al lui,ca-iacoperea cu batjocuri ca sa-i srno- measca de la munca lor. Nu, fecior de Oran, venit pe lume Ia patru ani dupe/ qtergerea iobagiei", cum scrie insusi,ca usurat de o grea povarg, el n-a cglgtorit in copilgrie la scoli mai inalte decit cea din Ngsgud, centrul cel mare romgnesc al acelor locuri,i preparandiile pentru invätgtori din Gherla si Deva. S-a intors ea sa invete copiii satului sgu de nastere, ceea ce a facut ping la yirsta de patruzeci de ani. Apoi iei la pensie, ea biet dascal thaw, care treiie0e din mica pensie de 26 coroane Lunar, cu, qapte rnembri", spunea el intr-o scrisoare. A mai trait zece ani acolo, trecind abia de virsta de cincizeci de ani. 0 viata mai tricutd si mai srneritä decit aceasta, nu se putca inchipui.

88 Scriitor n(.1 1-a facut ambitia cad, zice el, in mine fudulia nu s-a putut nadajdui : am fost pururea mult mai ocupat decit sà ma gindesc la fudulii" nici lacomia de bani, caci a trait toate zilele sale in acea saracie grea pe care ne-a aratat-o rnai sus, tot el, in acelasi grai moale sisupus ca al poporului sau intreg ;1-a facut scriitor destainuirea ce a primit Inca din cea mai frageda copilarie despre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza in sufletele lor intunecate cei multi si umiliti din acest neam. Scoala de gindit, simtiti scris, facultate de litere sicerc literar" i-au fost lui pe rind casutele Retegului, unde mesterii spuneau povesti. Cind eram Inca mic,si ping' ma instrainai de acasa, veneau la noi in serile de iarna vecini, prieteni de ai tatei,i stau in

Cu citiva ani in urma, alt fecior de Oran asculta dincoace de munte, in Humuletii Neamtului din Moldova, tot povesti de acestea ca sa tread" somnul" si le pastra si el in minte pentru a le face cunoscute apoi carturarilor de la orase, cari au povestitori ca sa li vie somnul". Intre loan Reteganul si celalt Ion din sat, Ion Creangd, era o mare deosebire, cu toate ca, dacii s-ar fi intilnit vreodata, s-ar fi privit ca fratii ar fi inecat granitele in citeva pilhare cu yin vechi. Reteganul nu era un poet, n-avea nici inchipuirei nici puterea de a idealize, ridi- cind lucrurile din aceasta lume spre desavirsirea altor lumi care nu sunt dccit in dorinta si in avintul inimilor noastre. Dar el stia povestea asa de bine, cit o poate sti cineva,i cunostea graiul taranilor din tinutul siiu, care-i plicea asa cum era si pe care n-ar fi cutezat sa-1 indrepte

89 11 Oameni ears au fost, vol.I sau sa-1 imbogateascä. Un grai scurt, noduros, infrinat, desigur aspru, dar pecetluind pdternic luarea-aminte, nu se vad oare urmele acestui grai in feluritai Imbel- sugata poezie a lui Cosbuc, care ne-a venit tot de acolo, coboritor al satenilor din Ilirdiiu ? Reteganul era si un om foarte harnic, cu o viata masuratäicurninte. E o uhnire ce a strins el intr-o viata destul de scurtai piing de atitea greutati. Brosurile sale de literatura a poporului cea mai buna e cea aparuta la Pesta in Biblioteca poporului roman", subt titlul : De /a moard, poveSi si snoave infiltiseaza o minima parte din tot ce avea in lada lui de acasa : manuscrise multe-multe, care contin vreo 4 000 de poezii poporale, apoi multe legende..." El nu intelegea rostul acestor lucruri in alt chip decit ca o cetire potrivita cu mintea poporului, ca o cetire sanatoasa si moralä. El nu era povestas,citscriitor poporan, moralist pentru cei cari primesc cu mai multa dragoste buna morala cresting. Pe aceasta cale el urma unor inaintasi carora de mult li se plateste cu recunostinta osteneala ce au cheltuitBaraci Vasile Aron, cei ce au pus cartea de lume" in mina poporului, care nu stia ping atunci decit de cartea bisericeasca. Pentru aceea a tahrilciti alcatuit el nuvele luate din viata satelor (o culegere din ele ar impodobi mice biblioteca pentru popor). Pentru aceea a facut el foita" noi zicern foiletonul la atitea gazete de peste munti, pentru aceea a sees el Revista ilustratii, care n-a mers, si a primit sa ajute la Gazeta duminecii dinfirilau.

Acum vreo doua saptarnini am primit din Ungaria o lungri scrisoare, asternuta in slove groase, rare, pe hirtie de format mare, de la Reteganul, pc care nu-1 cunosteam. EI cetise Stimdmfitorul si-i placue ; ca pe unul ce capatase astfel incredintarea csunt un om de omenieti un

00 om curnsecade, il prinsese un dor de a-mi scrie citeva sire". Imi arata ce vialA duce : acu-s uitat aci la poalele Ciceului, znai mocosesc cit pot, dar nu cit avreapi cit zn-ar trage infirm ;necazurile de multe feluri s-au ridicat pe umcrii mei slabi de ma mai cotropesc. Dar bun e Domnul : cit pot, nu ma dau raului !" far, ca sa-mi faca o bucurie, el imi fagaduia sa ma duca la Ciceu, sus lacetate,la Stefan vocla,la dreptatea cea veche de demult, spre care se uita el in fiecare dimineata : deal la vara viitoare ai fi bun sa ma cat*, nu atit pentru mine, cit mai mult pentru ruinilei imprejurimile Ciceului". Aceasta, fire*, daca el va mai fi acolo, subt cetate, cdci in mina zeilor din Olimp e soarta muritorilor". I-am trimes Pornenirea lui $1,efan eel Mare, ca unuia dintre aceia pentru canfusese seri.* apoi exemplarul rneu din &man:aorta, pe care-1 ceruse (pina atunciii cetise numai cind mergea la tirg). Mi-a trimes o legenda pentru revistai mi-a multarnit de doua ori ; in eel din urrna ravas, de la19 mart trecut,el amintea iarasi drumul la Ciceu : De-abia astept sä vinü vara, doar voi avea norocul sa te vad aci, sa mergem la Ciceu". Si nu i s-a facut pe voie. La Ciceu nu vom merge niciodata, dar, daca este ceva dupa viata, tot il voi vedea cindva, acolo unde el a crezut cpleaca spre a educe stdpinului din Ciceu vestea durerii neprecurmate a poporului sau nenorocit.

3 aprilie 1905 (1)

Dintre eulegerile de foleloraleluiloan Pop-ReCeyanul (1853-1901). eca mai eunoseutS a devenit suita de cind volume Povesti ardelenegi (1838). Altearts:Trandafiri d viorele (MG) Starostele sau datine de ia nuntile romtinitor cudeient(189)), Boeete (1901), Nuvele (1901).

11* UN POET AL FLORILOR D-L D. ANGHEL

D-1 D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece ani s-a ridicat astgzi mult mai sus decit inceputurile sale sfioase, de tingr erninescian supus, la Contemporamil din Iagi,e un poet, in binei, intrucitva, si in rgu. In acesti cincisprezece ani d-sa s-a gindit neincetat la rafinarea sinitirii sale pentru frumusetile naturii, pentru miscgrile tainice, trecgtoare, fugaro ale sufletuluii la mestesugita turnare a unui vers aromitor, strgveziu. plin de un farmec blind si dulce, a unui vers in simplicitatea pgrutg a cgruia este atita vointai myncii. A izbutit. In cartea sa de astgzi, In gradinti, sunt flori pe care nu le privesti numai din treacgt,civrei sä leai 1ingtine. bucurindu-ti sirntirile de insusirile rare ce sunt cuprinse in die. Nu o data esti silit scetesti de mai multe ori versul frumos, dupg care vine altul,rareoritot asa de frurnos, dar totdeauna rngiestru alcgtuit, riibdiitor icu o nesfirsitg dragoste luerat. Oamenii fiirg gust si farg simt rnuzical, carise prapadesc dupg defilarile de silabe ale d-lui Haralamb Lecca1, sg-si dea osteneala sii compare. Dar cgrti cum e aceasta se scriu numai o datg. Pe urmil trebuie sg vie altceva. Ce anume ? Poctul acestei imbel- sugate grgdini, care e o grgding boiereascg, o grading scumpg, o grading pentru oameni avuti, trebuie sg-si aminteasca totdeauna cg bogAia unui suflet de scriitor poate sg aiba numai doug izvoare :sau o cetire foarte intinsg, necontenit innoitili aducind o cugetare spornicii de toate zilele, sau coborirea, umilirea sufletului Care natura intreagg icatretotioamenii, contopirea cu intreaga fgpturg. D-1 Anghel n-are decit sit aleagg. 10 aprilie 1905 (II)

Haralamb C. Lecca (1873-1920) poet §i clrernaturg ; Iorga se referS la versurile de facturil simbolista ale poetului.

92 SERBARILE PENTRU SCHILLER

Intreg neamul german a pomenit printr-o mareata serbare, care s-a intins, se poate zice, de la un capat al Europei la celalalt, a incalzit o parte din America notta si a gasit rasunet in atitea puncte din alte continente deci o serbare universal-germanica ziva cind a murit Schiller, in mijlocul activitatii sale producatoare, intr-o epoch' de maturitate bucuroasa, bogata in idei nota si in planuri inalte. Dintre cith popoare traiesc pe lurne, nu e unul care sa alba o viata mai armonica, mai echilibrata, piprintr-aceea ca la dinsul curentul spre bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpinit de iubirea stator- nica, in forme necontenit nouii, pentru ideal :pentru adevarul cugetarii, pentru elaborareatiintii, pentru indeplinirea frumusetii. Aici nu e ca in America de Nord, uncle un biet suflet de imprumut tremura ticalos intr-un urias trup, care se lupta pentru tot mai multa hrana. Nu e iarasi ca in cutare Spanie decazuta, unde focul salbatec pentru ideale moarte, sau care nu se vor atinge niciodata, mistuie o carne saracii. In clipa cind bate mai puternic inima de fier a industriei, a negotului german, cind, dupti produsele slabe ale literaturii, daca nu si ale artei de astazi, multi ar putea crede iatitia se gribesc sii si proclame ca s-a dus pentru totdeauna dulcea fecioara Germania cu umezii ochi albastrii parul biilai irnbalsamat de toate florile primaverii, in acea clipa Germania cea mare, intins4 cu multi peste hotarele largi ale imparatiei, uitii grijile asprei lupta necruta- toarepi,parch' intinerind cu o suta de ani, simtindu-se ca in vremile blinde, de prieteniei filozofie umanitara ale lui Schiller, incunjuril acest mormint, care e, ca toate mormintele oamenilor mari,i un altar. Frumoasa priveliste, care pe unii it va indemna sa faca s'tei tot astfel, iar pe altii nu se apropie oare serbarea

93 lui Vasile Alecsandri, n-a trecut oare, destul de stearsa, cit priveste pe oraseni, pomenirea lui Stefan voda cel Mare ? pe altii ii va umplea de pärerea de eau ca nu pot face tot asa, fie si in masura restrinsa a unei puteri mai mici.

* Cu prilejul acestei serbari s-au scris o sumedenie de articole, s-au dezgropat si impartasit publicului biografii, chipuri de rude uitate ale poetului multora li va fi fost jale ca nu pot publica si chipurile autentice ale bucata- reselor lui Schiller s-au fault editii noi, la inaltimea criticei de astazi, in acelasi timp si tiparituri frumoase si carti asa de ieftine, aparind si in fascicule, pentru mai multa usurinta a cumparatorilor, incit ele s-ar putea gasi in casele celor mai umili cetitori ;orasele, mari s'i midi,[...],editorii,societatile au lucrat pe intrecutele pentru a se glorifica dupa cuviinta marele german". Si aici vine intrebarea :ce fel de mare german" a fost Schiller ? Ceea ce inseamna :intrucit merita el ca poporul german sa fi trait citeva zile sub raza intinerità, stralucitoare a stelei lui ?

* Douà feluri de spirite nu s-au incalzit nici acum de numele si amintirea lui Schiller. Spuind care sunt ele, se vede lesne ce a fost el. Inainte de toate, nu-1 iubesc si nu 1-au iubit, de vreo jumatate de veac incoace, scriitorii Germaniei noi, cu poetii in frunte. Ei sunt, de atunci inainte, oamenii artei, preotii Frumosului, ai frurnusetii care se chibzuieste, se pregateste si, cind apare, nu ingaduie nimic linga dinsa. Daca au nevoie de un inaintas, ei il cauta sus de tot, in marele, in luminosul Olimp rece, unde troneaza pe un scaun de diamant, zeu cu stapinirea fara de margini in lee si timp, Goethe : Schiller si Goethe", morrnaie autorii de manuale, in stupiditatea traditionala a mestesugului

01 kr. De ceSchillersi Goethe" ? Unul ajunge pentru un urrnas oricit de mare. Acest adeviirat parinte a atins toate coardele lirei vesnice si nu s-a coborit s5 zbirniie strunele din mate de oaie, pe care cint5, la bucuriile durerile oamenilor, peetii-Elutari. Schiller a fost intrucitva dintre accstia. Oricit a facut iibooIie esteticil, oricit a dezbalut principii cu Goethe, oricit a asudat in baia de abur a metafizicei, el a r5mas visatorul, idealistul din speta pe care Napoleon I, un Goethe al cuceririlor, a infierat-o ideologi" ;el a murit umanitarul cu ochii in lacrimi. Pentru acel sfirsit al veacului al XVIII-leasi ci vechiului regim, in care alesii värsau lacrimi de apü dulce, cari nu inrosesc ochii, nebanuind c5 asteapta la uii vremea plinsetelor de singe, el era omul chernat care venise la ceasul lui. Primind de la Goethe cel tinir revolta, sorbind in el toata compatimirea, cam pregiitit5 si usurateca, a saloanelor, a cercurilor de prieteni", a cugetatorilor asupra mecanismului de stat",distilind dintr-insa un nectar de dulce adormire visritoare, el a Lost recunoscut indata, iubit foarte multi plins amar, la moartea-i inainte de timp. Veni ins5 indatil epoca de bi onz, in care el trii zece ani si mai bine din scurta lüi viatii. In zgomotul silbatec al armelor invalmisite i se prim ins5 cii aude zurndiala triumfatoare a lauturilor care cad, si el voi sii cread5 cii groparii ce lucrau pe urma bat5liilor celor mari nu fac decit sa sane la temeliile statuii noua a libert5tii. Cei ce luptau, Insii, credeau alttel. Alti tineri venied ins5 la rindul lor, cu alt5 prima- yard a oamenilor, dup5 ce acum barbarii trecuser5,i ei Di gtisirddestula umbra sub ramurile ocrotitoare ale poeziei lui Schiller. Apoi iarii fr5minturile unei vreini noua. $i tot asa se merse, pacea visutoare inlocuind incru- cisarea armelor, pinIl ce la urma nu se mai gasiri tineri pentru Schiller, buni tineri cu inima podidind de iubire,

95 cu gindul pierdut in smirna albastrie a visurilor,ci tineri atleti ce se incingeau pentru intiiele lupte. Cei ce se razboiesc astazi pentru dreptate au altii temelie a credintii lori intrebuinteaza alte mijloace de izbinda. Acel cintec frumos e prea departat de dinsii.

Dar toti cei earl intcleg ca o stare de spirite pregateste pe alta, nu pot face nedreptate tirtiirului Schiller, asa de batrin astazi. Iar in abstractiile lui blinde, ialtii decit adolescentii pot sa gaseasca un adaposti o mingliere.

15 nuri 1905 (I)

CITEVA RINDURI DE DINCOACE" IN AMINTIREA LUI TIMOTEI CIPARIU

Se facu, acum citeva saptamini, isarbatorirea lui Timotei Cipariu. Cum ei firesc la oameni cari traiesc in imprejurarile fratilor nostri de dincolo, n-a fost nici o solemnitate mare, nici un amestec oficial sau macar oficial-bisericesc. S-a facut un parastas, rugaciuni de pomenire, care erau si de multamita, intr-un biet sat al Ardealului apusean, de unde a pornit spre sco la din Blaj, spre munca de ani indelungati in acest centru do cultura. spre o curata glorie in toate colturile romänimii care cugeta, copilul care era sa fie canonicul metropolitan Cipariu. In Blaj chiar, alt luminat om al biscricii ial neamului,altpriceput iharnic,canonicul Augustin Bunea a vorbit, cald, insa cuminte, despre incepatorul adeviiratelor studii stiintifice cu privire la limba, cultura

96 istorie in Ardealul romilnesc. Aud ca' s-a scrisio brosurri, de profesorul Ratiu din Blaj. Apoi vizitatorii acelui sat smerit si salac s-au intors inapoi, inconjurati de bune amintiri, indemnritoarei mingiietoare pentru toate timpurile. Cetind pina aici, cutare animal de gazetri bucuresteanii sau ieseang se va intreba cu indignare : $i cine e acest Cipariu, despre care se cuteaza a vorbi astfel ? Nu e preotul acela ciudat care-si scria numele intr-un fel si-I cetea in altul ? Am auzit doar di a voit sil strice limba piortografia, ca a scris lucruri la care, cum te-ai uitat,pi pu "nesti de ris... N-a fost el invins, striviti inmormintat in batjocurà de cei cari au limit duprt dinsul ? Atunci de ce silinem isonul celor cijiva cari, din interes de clopotnitg,i-au fricut serbare in satul Panade ?" Nu anirnalului de gazetä care, srt vrea, si tot nu poate intelege deplin, adicrti cu sufletul,i cu inima, ci publicului celui mare românesc critre care, ori de asculta, ori de nu, am cripgtat deprinderea sà vorbim se pot da aceste Bcoala cca mare a ardelenilor din veacul al XVIII-lea, apariltori ai romanitritii desrivirsite si neplitate, eterne pmimutabile ca insasi Roma, isi ga'sise in Petru Major si reprezintantul cel mai logic, mai sistematic i eel din urmil reprezintant. Caci toti call au apilrat pe urrnii aceste idei, fiesi Laurian, mesterul dictionarului limbii care trelynia sã fie, toti acestia nu se pot asemüna cu inaintasii lor in ceea ce priveste insemnAtatea lor adevrtratii in rniscarea poporului românesc. Ca oricare altul din anii 1810-20, cind a invatat Cipariu la scoala mici la cea mare, copilul din Prinade a primit, din grai si din scris, ideile intransigente. Gindul la Roma iatit. Dar, cind el ajunse a judeca fiirä epitropie si constringere, Cipariu avui simtul cii limba romiineasa de a cireia indreptarei intocmire din nou, de a ciirii schilodire se tot vorbea,"ca deci aceasth limbrt

97 trebuie s5 fie cum este. Urmárind-o in timp si in spatiu, peste veacurii peste tAri, cu iubire de fiu si nu cu dispret de pedagog, el o vazu in toata intinderea ei 1arg5 1 vechimea ei venerabilà, in toatil márimea ei. Ea nu mai era un derivat f5r5. pret, o r5tdcire vrednic5 de compatimire a limbii latine, un copil pierdut care se duce inapoi la vatrã, spgsiti cu ochii in pamint, ci un voinic ce-si croise drumul In lume, pe care-1 stiau multe plaiurii prin care se indepliniser5 multe ispr5vi. Dup5 toti aceia cari tthnliaser5 inaintea sepulcrului 1 antic al limbii latine, crezind c5 de acolo se va inalta viitorul nostru, el, Cipariu, intelese cà viitorul se clesface intii din viata care este, 0 deci o imbr54isa cu iubire pe aceasta.

Astfel autorul Principiilor 0 al Grarnaticei fu apropiat de trecutul eel nou, romanesc mai mult decit oricare inaintea lui. $coala cea veche latinistà se cufundase in cronici, pentru a da povestirea usoarà a liii Clain si analele masive ale luiincai, nurnai la inceputulei, cind n ise des1usiser5 inch insusiriledeosebitoare. Pentru un Petru Major, lash, nu mai aveau nici un interes povestirile despre voievozii siilbateci, cari sem5- nau asa de putin a cezari, i, dac5 el a vorbit despre v15dicii nechrturaril grosolani in Istoria bisericeascd, aceasta a Idcut-o cu alte scopuri, si nu de hatirul lor numai. Pentru Cipariu, care intelegea pe deplini gusta, intrebuintind-otiintif Ic, limba vechilor scriitori, si chipurile insemnate de dinsii trebuiau straiasc5.Lui i-au placut episcopii ardeleni din vremile mai putin luminate, pentru cunoasterea chrora a lucrat si el. Viata româneascA de la Dunare II vorbea apoi, de-a dreptul, de la suflet la suflet.

1Segulcru morrnint.

98 Cercetind deosebirile de grai de la un tinut la altul, interesindu-se de dialecte, care aveau mare pret pentru acest incepator al studiului thr, Cipariu se apropia in sfirsit, acum cind era tin mare carturar, si de viala poporului romanesc de pretutindeni, care se poate zice ca nu i-a fost strain in nici una din manifestgrile sale. Mintea lui se cornplecta astfel necontenit. De noi, cesti de dincoace, nu i-a fost rusine niciodata, ca altora. In vremuri grele, la 1836, a calgtorit in principatul muntean si a avut bunatatea sa ducg inapoi cu dinsul numai amintirile cele bune. A venit bucuros la deschiderea Academiei Romane, pe care ar fi ajutat-o si mai mult, daca n-ar fi invins de la inceput rigiditatea latina a lui Laurian, care era in Romania, unde Cipariu venise numai ca oaspete, acasg la el.

* $io inteligenta mica poate folosi daca lucreaza cu discipling intr-un cimp potrivit cu dinsa : ea poate chiar apleca pina la sine arborii cei mai inalti prin virfurile ramurilor de jos. N-a fost asa Cipariu. Cine a strithatut vreodatg salele, astazi prafoase si parasite ale bibliotecii lui, a trebuit sa ramiie uimit de larga razg a interesului ski stiintific, a interesului sáu literari, mai bine, a interesului sau omen. De la manuscriptul de cronici a Moldovei, pind la versurile arabe legate in marochin rosu si ping la poezia Erica a timpului silu n-a fäcut siel versuri ? totul se intimping acolo. In aceste incaperi a cetit el multi ani de zile dupg ce noi nu mai stiamsa-icerem a scrie.Statea inchis in fratia cu duhurile mortilor celor mari,i nu-i pasa de lumea care judeca migalos, cu o cumpang de spiter, greselile fauri- torilor de inalte cladiri ale mintii avintate. In bgtrineta ca si in tinereta lui, el n-avea nevoie decit de foarte putina odihnä,i cei ce 1-au cunoscut stiu sg spuie despre usurinta cu care trecea de mai multe ori pe noapte de la

99 intunericul somnului la lumina cetirilor de invataturasi de frumusete, in odaia unde lampa ca un simbol ! nu se stingea niciodatä. Acesta a fost biltrinul cu ochii vioi sub fruntea inalta" pe care ni-1 InMtiseazil chipurile : un muncitor, un cuge- tiltori un om cleplin. 0 stiu aceasta blajenli, cari vorbesc despre dinsul ping astfizi,i ar trebui s-o stieialtii. Caei puterea unui popor vine si din constiinta limpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avutsi-iare si din cultul dezinteresat al acestor eroi".

26 ivnie 1906 (I)

C. NEGRUZZI Cu prilejul unei ediii noug a operelor lui in proza

Minerva" a inceput, sub ingrijirea d-lui Ii. Chendi si d-rei E. Carcalechi, o editie nouà si, data aceasta, in adevar completa a operelor lui C. Negruzzi, povestitor milsurat, fin si clasic, unul din intemeietorii prozei noastre moderne. Volumul I a aparut de citeva saptrimini cuprinde intreaga Prozet a acestui autor. Se scot din uitare si unele lucruri mai mid pe care nu le g5siserà editorii de mai inainte. Proza lui Negruzzi e insa taria, insemniaatea, valoarea lui de ciipetenie. In acest volum I Timotei Cipariu (1805-1887), totu01 adept al etirnologismu- tut,a infiinlat cea dintilrevistil de filologic din Roinfinia : Arhivut pentru filologieiistorte (1867-1872). Lucriiri :Cresto- macia sau Analecte titerare(1858), Elemente dc limba roman& dupd diatectei monumente yacht(1864),Principiu de tlinba slscripturd (1866),Grainatica timbil roindne (1869, 1877).

100 avem ce-i trebuie mai mult publicului din toate scrierile lui, destul de felurite, desi foarte putine la numk.

Sunt rari. scriitorii clasici pe cari scolarii sii-i inteleaa sisA-i guste, la cari s'à se gindeascd apoi cu placeresi dupä amintirile din clash. Nu-mi aduc aminte sä ne fi miscat Alecsandri, care sunai trecea ca o muzia, nici chiar Bolintineanu, cu toti eroii lui thiati grosolan, colo- rati tare si incMerati s'albatec. Deci, cind profesorul de rorniinA din clasa a IV-a a liceului din Botosani, un ardelean entuziast, care pktra aca5d la el ca o comoaril vechea editie Socec, legatà scump, a scriitorilor nostri celor marl, cind deci acest aspru profesor de inima deschise volumul elegant al lui Negruzzii alese pentru cetire pe Alexandru Läpupeanu, nu eram mai bucurosi decit de o cetire obisnuitä adicA nu eram de lac bucurosi. Pe incetul ins6 acele fraze simple, cuminti, pe care-ti venea sà le cetesti cu un glas potolit, par6 aveai sä spui o tainä, acele fraze de toate zilele, farà o comparatie, fiiro exclarnatie, fdrä un rnestesugi o siretenie, acea poveste linä ca de martur batrin al vechilor imprejur'ari puse sthpinire pe noi. Sufletul copilului e cinstit : el nu poate fi cucerit de mice, dar se dd intreg. Copiii urkc cetirea in ea inskii o iubesc numai clad ea nu mai este o cetire, ci fereasta limpede prin care anumite lucruri marl, strasnice, minunate, se vgd. Si iarki copiii au in inima lor bogatii putinta, care lipseste celor mai multi dintre oamenii maxi, de a intelege, de a admira$i, intimplAtor, de a indeplini eroismut. Cite suflete de viteji si feti-frumosi nu sugrumii scoala si nu ingroapg viata ! Iar cei ce rknin vitejii feti-frumosi, aceia uitati-va la nedestoinicia lor pentru inselare, pentru trkiare, pentru lingusire, pentru socoteli, pentru iLbinda aceia au riimas copii. Deci atunci, intr-una din odkle de slugi ale unei vechi case boieresti din Botosani, unde era clasa noastra

101 si uncle acurn stau slujbasi de-ai politiei acelui ores, am vazut noi vreo douazeci de copii, cari pot fi oricind martori despre aceagta pe Alexandru voda. Liiptisneanu groaznic om ! i pe fricoasa doamna Ruxanda, care poatetest st-eiotraveasc5 barbatul cu invoirea si binecuvintarea mitropolitului, pe Matoc vornicul, care se alate asa de dureros inaintea mOrtii prin sfisierea de c5tre norod noi II vedem ca un sarpe caruia st5 sa i se zdrobeasca capul ! sicite unul din ceilalti. Vedeam ciimari de prinz, in care vinul rosu se amesteca in revar- sarea inclestürilor cu singele rosu pentru ca s5 imbete deopotriv5, pin5 la nebunie, pe tiran, vedeam tacuta odaie de umbra in care bolnavul nelegiuit hirciia asupra mortil, napadit de singeroase vedenii, .si aveam un suspin de usurare cind aflam c5 s-a indeplinit fapta, ca a murit acel voievod r5u, cu hohotul de ris al dracului in gitlej. Si profesorul ni dadu slat bem mai departe din bdutura visurilor. Parc5 cetesc astazi pe Sobieski $i ronicinif. Iarasi. nu indeplinim accasta treaba mecanic5 de a dep5na slove negre in odaia cu mirosul de muced, ci privim de pe culmile de ziduri negre ale Cetatii Neamtului, cum vine regele, riga", si hatmanul,i stolul stralucitor de oaste dare cuibul nostru de plaiesi, asa de putini numai pentru ca sa fie asa de marl. Ridem eu dispret, noi, toti cei douazeci din clasa a IV-a, cind crainieul eu trimbita lung5 ne indeamn5 spre inchinare. Si stain noi asa zi de zi impotriva multimilor, tot mai fl5minzi si tot mai eroici, pina ni se ingaduie de Sobieski. uimit, iesirea cu einqte din eetatea moldoveneasea. $i ne cresc aripi, aripi marl citidealul, cind putem spune cotropitorului regal ca suntem numai vase oameni, dup5. ce ,,zece din noi au pierit din mila mariei-tale". Ba am patrunsi hazul de ghidus, foarte fstoric, de altfel iimbiltrinit, din descrierea provincialului de la Iasi, sau alte chipuri si scene ale Scrisorilor la un prieten.

102 Acel afurisit stil limpede, usor, care incepea ca in gra- matica lui Man liu sau ca in Ritzboiul lui Weiss, ping te lua intreg in brate, acela ne momea. Si doar atunci intiiasi data invatam istoria romanilor, cu un bun profesor moliu, care dormea cind nu ne adormea, asa incit nimic, dar nimic nu ni se prindea de inimg !i doar atunci am mers sa vedem mangstirea Pilpautii a lui Stefan eel Mare si ne-am intors de acolo ca si cum am fi vazut la targ niste vechi grajduri ddrimate ! Numai prin Negruzzi am avut multg vreme vedenia trecutului. Peste doi ani ceteam pe Eminescui pe... d-1 C. Mille. Ceva mai tirziu, puinii cetitori dintre noi dadeau iama prin noutatile librgriei franceze. Ce departe rgmasese in urmg Cetatea Neamtuluii iatacul de agonie al Lapus- neanului !

Cind, pe urrng, am cetit, cu ochi critic", data aceasta, pe C. Negruzzi, am ggsit, o data cu slova lui,i impresiile, vedenfile mele. Numai in Scrisori zirnbetul era cam ves- tejit de vreme ; risul acela batjocoritori rau al satiricului fard indrazneala, Vara ideal, imi hihia la ureche prea batrineste. M intrebam din cind in cind, dezn-iortindu-ma de monotonia acelui scepticism usuratic, totdeauna asemenea cu sine insusi, mg intrebam dacg pe acel timp de prefaceri mari, in acele zile de luptä incordatil, cind ne fauream viitorul, nu era si cite ceva care sa zguduie sufletul, sa miste inima intr-un ritm larg, sa intepe- neascg de seriozitatea patimii acea fatii mica, biltrini- cioasa, rautacios-zimbitoare pe care o vedeam in locul portretului cunoscut al lui Negruzzi. Flora romdna, seri- sorile acelea cam prefioase, alcatuite din ramasiturile anilor din urma, mi se parurg cu totul uscate. In Zoe povestea unei fete care moare de iubire in Alergarea de cai, un cadru de moravuri romaritice, usoare si spirituale, care s-ar potrivi desigur mai bine in Parisul din 1830 decit in Chisinaul Basarabiei, cu eroi din Rusiasi

103 din Moldova, in acestelalte doug man l. nuvele, rn-a respins sentimentalitatea falsd, cuvintdri reci pentru patimd caldd. Mai deundzi aflai printr-un articol al celui mai bun cunoscator de scrieri din acest timp, d-1 G. Bogdan-Duica, cà vestita schita Cum am invilfat rorruinqte e pregatita, nesincerdi neadevarata si cä a facut multd durcre unui- biet dascal cumsecade, care n-a uitat-o pind la moarte. Scrisorile, pe care le dau editorii cei noi, n-au nici con- centrare a sufletului, nici lumina. Iar din articolele foii oficioase, conduse de Negruzzi, ii vdd ea avea cea mai proasta idee despre tardnimea din vremea sa. f Toate acestea se explica desigur. N-a fost in straingtate ca altii ; a cetit la intimplare. A trait ca mic functionar. A scris dung staruinta prietenilor : a lui Eliad, a lui Asachi, a lui Kogalniceanu.i n-a avut public. N-a avut ideal. Dar toate timpurilei toate virstele vor ardta aceeasi admiratie pentru Alexandru Liipusneanu, pentru Sobieski $ romdnii.

3 iulie 1905 (I)

CEL DINTII VOLUM DIN OPERELE IN PROZA ALE LUI EMINESCU

A fost cindva un Eminescu de o invatatura, de o bogatie, de o sinceritate si de o putere uirnitoare. El a scris versuri de citeva feluri si prozd de foarte multe feluri. Numai cele dintii au fost luate in seamii,io ingrijire prea scumpa a prietenilor alesese intr-un timp,

104 pentru a le rAspindi, numai o mica parte, cea socotitA Med slàbiciunii pete, a versurior poetului. Tinerimea de prin 1880-90 a fost robitii de farmecul maiestru al acestui cintec de iubire neobisnuit de cuceritor pentru inimi, de voluptatea amarà a strigritului de revoltA, de deznadajduire, de blestem aruncat asupra oamenilorsi vietii, de sfinta senindtate, impAcatà cu neajunsurilesi mArgenirile ursite omenirii, pe care cugetarea inalta o asternuse asupra patimilor obosite. S-a mai intimplat, pe lingA intimplarea acestei publicatii partiale, nebunia marelui scriitor. Si aceasta a mers de-a dreptul la inima tinerilor romantici ai unor timpuri neasezatei neinte- lepte. S-a ivit atunci in inchipuirile aprinsei nestiipinite idolul furtunateci rAu al genialului nenorocit, al uriasului Lira constiintä ifartiindreptare,al mtiretului demonic, care ispitea spre un scris cu toanei spre o viata rea. Multi oameni s-au nenorocit, la o virstä fragedd, prin acest piicat de inchipuire,i pe altarul lui Eminescu, cai pe al lui Byron, al lui Musset, la alte popoare, s-au jertfit suflete, dintre care nu toate erau netrebnice. Din fericire pentru dinsul, Eminescu n-a fost martor al acestei rätàciri, pe care altfel ar fi cautat din rAsputeri s-o inlature, reclamindu-si personalitatea cea adeváratd, impuind constiintii publicului adevaratele sale pAreri scopurile sale adevarate El n-ar fi primit nici intr-un chip sti rtimind un tip al poetului nimicniciei, al muceni- cului unui eu nestapinit. $i Inca mai putin ar fi putut elstise invoiascd cu piirerea di ale lui sunt numai acele versuri cu limba, cu ritmul irnbattitoarei ca tot ce a scris prin ziare e numai lucru de mestesugar plAtit despretuit, de suflet vindut sau inchiriat, de insultator siprosliivitor cu simbrie, Ca dumnealor cei multi din spurcAtorii ziarelor zilei de astAzi. Nici ca sti se inalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de durerei dispret al razei sale, nici ca sa se impietreasca in chipul unui sublim zeu filra legAturi cu toate ale

105 12 pdmintului, nici pentru aceastä mare glorie falsd n-ar fi jertfit el ceea ce trebuia sd pretuiascA mai mult decit orice : constiinta sa deplinA de om care stie, crede, intelege, iubestei urdstei care, deci, pind la sfirsitul zilelor ce-i sunt ingAduite, alege, propovdduiestei luptd. Nu, el n-ar fi consimtit, de dragul nici unei teorii1 nici unui ideal estetic, sd se izoleze din viata intreagA a poporului sAu, dintre cei pe cari-i avea materialiceste lingd dinsul, dintre sirurile inaintasilor, de la poarta viitorului prin care zdrea asa de departe ;el n-ar fi simtitpilicere sd se rupd din curentul indelung, asa de firesc si de binefdcAtor, care de la intiia licArire a sufletului romAnesc duce pinA in zilele noastre, trecind de la un ales al neamului la celdlalt.

Cine, ca d-1 I. Scurtu, editorul Scrierilor politiceFi literare ale lui Eminescu, din care avem astdzi inaintea noastrd cel dintii volum, in cea mai mare parte nou, cine deci cerceteazd, intregeste si scoate la iveald scrierile necunoscute sau nerdspindite ale acelui ce n-a fost numai poet, fiind totusi asa de poet in toate, acela restituie pe Eminescu continuitatii sufletesti, desfAsurdrii literare a neamului romAnesc ;el ajutd sä ni se dea inapoi cu totul. E o faptà asa de bund aceasta, incit in Olimpul de oteli gheatd al supraoamenilor poate sil lipseasdi un oaspete ràtilcit pe nedrept. Ce vedem, in adevdr, din volumul ce s-a publicat deunAzi sise va imprAstia in másurd ce va izbindi curentul sanAtes si in cugetarea noastrA de astdzi ? Un student care a llisat Moldova, de care-1 leagA numai anii celei dintii copildrii, pentru a culegeInv5511- turd', dupli voia lui si_pe caile lui de adevárat om mare. la CernAuti, la Blaj, la Viena, la Berlin. In necare din aceste locuri, sufletul lui alege cite o anumitii inriurire, care e cea mai bund. Din Bucovina ia, pe lingd cunostinte

106 de limbg folositoare,idealisrnul curatallui Pumnul, färg a-iluaeatacirile;in Ardeal se pgtrunde si mai mult de constiinta luptgtoare a rasei ; in Viena, in Berlin gustg cu patimg filozofia germang curentg, pe care a cetit-o in chip intins si a pätruns-o asa de bine, incit a facut din ea un element al sufletului sgu, un element menit sg se amestece de acum inainte in tot ce va gindi, simtii exprima el, de la generalitglile politice sociale ping la nuvela fantasticg, ping la versuri in care fierb incheggrilei desfacerile lumilor. Scrierile in proza din acea vreme privesc mai mult chestii de drept ale poporului nostru ;ele pleacg de la principii generale. urmeazg intr-o forma strinsiii fära podoabe,i dupg o logicg strictg cautg a stabili principii ideate. E sigurantgi avint filed indoialg ;ai necontenit constiinta lecturii intinsei aptitudinii pentru minuirea abstractiilor ce poseda foarte tingrul scriitor, care publica Lira isealitura prin diferite foi de dincolo" sau ii uita scrierile in saltar. Dar forma e incg receigrea, cu constructiisilitesicite un cuvint care nu era mehit sä rüming in limba. Aceata era prin anii 1869-73. Pe urma studentul se intoarce in Moldova sa, de care-I leagg deocamdata numai foarte putin. Schimbg un mediu de aspiratii ideate curate, de iubire pentru stiintg cu altul in care se fac braze, se croiesc fete de imprejurare, se scriu carti 5i ziare fgrg miez, se uringresc situatii materialei bgnesti sau se . ervesc utopii imprunautate cu neintelegere de la francczi, in altfel de anidestudii (keit ai lui Eminescu. Oaiacni cu cant el sri se poata intelege sunt foarte putini, iar ca sa-1 inteleagii pe el, toate puterile ce erau gata in sufletul.5i inima lui eine ? N-avea nici diploma. nici cuno5tinte personale ; puterea de a insela i-a lipsit totdeauna. I-ar fi trebuit un noroc exceptional, care n-a venit. A fost deci pc rind director de bibliotecg fdra rost, revizor de citeva luni, destituit inotivat la schimba-

107 12* rea de guvern, si redactor al partii neoficiale dintr-o gazeta de ineunostiintari judecatoresti, Curierut deMai,din care nu se cetea decit partea oficiala. Cu citacinste iconstiinta a fost atunci redactor cel dintii om din generatia sa !Fiinta sa se intregise acum, intr-un chip asa de larg si de cuminte, incit aminteste pe Mihai Kogalniceanu in maturitatea lui. E o uimire cita bogatie, noutate, logica, prevedere, caldura, cita mare si curata intelepciune de om superior, genial, se cuprinde in acele buletine politice, dart de seama teatrale, notite despre carti, care aveau singura menire de a umplea coloanele goale ale bietei foite iesene. La fiecare moment, marea lui putere de intuitie fixeaza puncte sau desehide perspective cu totul noua. Din viata de mai inainte cunostea tot prezentul romanilor, in citiva ani capatase o vedere clara asupra trecutului ion intreg, pastrase toata vigoai ea spiritului sau filozofici, oricind, el stapinea subiectul sau, fie si atins in treacat, de la o uimitoare inilltime. El avea in mina in orice clipa toate legaturile romAnesti si omenesti ale subiectului. $1aceste stralueite pagini nu erau cetite de nimeni. De nimeni in cel mai deplin si mai grozav inteles al cuvintului.i moarte au zacut ele pina in clipa de fata, fara ca de la dinsele si fi plecat, intr-o epoca de rataciri primejdioase si de criza strasnica, cea mai mica influenta asupra vietii eulturale romanesti. Ce soarta tragica !

10 'hale 1905 (I)

LAMPRECHT DESPRE ROLURILE NATIONALE

Marcie istoric german Lamprecht, aflindu-se la Salz- burg, in Austria, la deschiderea cursurilor Universitalii de acolo, a lost rugat sa le inaugureze printr-o cuvintare. Din ea scoatem uncle pareri iindemnuri care par rostite anume pentru imprejurarile noastre. Cind pe deasupra Germaniei, spune unul din eel. /mai sanatos moderni din cugetatorii ei,i pe deasupra Aus- triei privim departe, la milioanele de frati ai nostri cari traiesc dincolo de oceane, atunei descoperim ca mai presus de unitatea politica stá una si mai mare, a culturii. Dunmeavoastra, domnilor profesori, sunteti chemati in rindul intii afipurtatori de cultura pentru poporul d-voastra. Numai natiunea care poate infatisa mari puteri morale are un viitor... Puterea pe care avem s-o combatemnu poatefi invinsa printr-un liberalism farti credinta, ci prin credinta curata in ideal, prin aceasta libertate disciplinata. Noi cautam adevarul : nu ajunge sa socotim adevarul ca adevar, daca nu vohn sä raminem o fiirna mizerabila (elm erbrämlicher Wicht). Cela ce se straduieste dupa adevar, trebuie sa fie viteaz. Astazi, cind iubirea de cariera (Strebertum)i bizantinismul se rasfata la noi, impotriva lor avem o datorie de a sta de sine... Chemarea noastrii e a ne apara comorile mostenite de la strarnosi, a le ingriji idezvolta mai departe. Nu toate straturile poporului nostru pot face aceasta ; inaintarea natiunilor mari sta totdeauna in mina cclor putini numai, a conducatorilor. D-voastra insa, domnilor, care va mindriti ca faceti parte dintre din.ii, luati in pas- trare aceste comori si nu credeti numai, ci fiiptuiti, in libertate germand si in adevar german."

109 Voi cari aveti urechi ca sg auziti", cum judecati aceste cuvinte ale unui om mare din tara straing, care poate fi deci prooroc1 pentru noi ? '

11 sept. 1905 (II)

LA DEZVELIREA MONUMENTULUI LUI ALECSANDRI (Fragment)

...Sigur de sineinsusi, de usurinta creatiunii sale, de farmecul sau cuceritor, de neaparata simpatie pentru dinsul a celor multi si celor mari, el[Alecsandri] a purtat o coroand Vara spini si a strglucit färà sa sufere sifgra sse mistuie. Si-a trait viata toatg, ilucrul sau de scriitor, in loc SA i-o fi scurtat prin chinurile iscodirii de gindurii fgptuiri de cuvinte, prin straduintele grele intru larnurirea simtirii, i-a prelungit-o poate prin constiinta stdpinitoare a unei glorii cistigate repede pc care ping la batrinete a stiut sa o pastreze. Cine a cirtit impotriva lui ? Vreun nemernic a carui lipsg de talentsi de caracter lua orice pret spuselor sale. Cine 1-a tagaduit ? Vreun tingr, pe care nu-I asculta

Reprezentant de fruntealtendinteicultural-istoricein istoriografiagermanS, Karl Lamprecht(1856-1915)astudiat cu tleosebire epoca evului mediu. Intuirea legltliistorice, relevarea necesitfitiiludril in considerare a factorilor social- economic!, convingerile sale liberate definesc pozitia avansat4 a savantului. Lamprecht a Infiintat la Leipzig, In 1909, Insti- tutul pentru culturd si istoric universalil. Opera :Viata econo- mica germanti in cunt media (4vol.,1885-1886), Istoria Ger- maniei (19 vol., 1801-1908).

110 mai nimeni,i inca acela cu cit incunjur cu cita' sfiala 9i pietate ! $inu i s-a intimplat macar ceea ce se intimplà rarilor scriitori cu biltrinete lung5 pe cari mai multe #ruri de contimporani Ii recunosc pe rind. Nici dupii moartea lui critica n-a cutezat a vorbi rtispicat, a Vigadui vesnicia semizeului. Dimpotrivii, poetul mort a fost rilzbimat foarte repede # de acele usoare atacuri pe care avuse a le suferi Lira a pagubi nimic prin ele. Pe incetul, lumea, condusa de scriitorii # de criticii de mestesug, s-a intors la vechea pärere de inchinare fiirä rezerva inaintea lui. El a ramas astfel # de acum inainte, cu toata intregirea culturii noastre, cu toata adincirea sufletului nostru, cu toga cre#erea sirntului pentru adevarata limb5 romaneasca, asa cum o vorbeste # o intelege acel ce a alp- tuit-opoporul, el a ramas, deci, descriitorul fericit al naturii # al oamenilor de la noi, armonizatorul miliestru al cintecului popular, vrajitorul trecutului eroic, aedul rena#erii noastre, al luptelori triumfurilor din urma, intr-un cuvint intruparea poetia a geniului national... Un altul, foarte nenorocit de la un capat la altul al vietii sale, creind cu greutate, din macluva # singele sau, opere care 1-au inveninat totdeauna de deznädejdea idealului neindeplinit, un altul care n-a aflat macar in iubirea frateasca a tovarfisilor, intr-o intelegere larga pideplina a publicului mingiiere pentru aceastä mare # vesnica suferint5, un allul pe cafe dusmanii nu 1-au crutat, pe care prostii nu 1-au iertat, prietenii nu 1-au respectat, pe care nimeni mt 1-a inteles in intregimea lui, un oarecare Mihail Eminescu, de profesie, rind pe rind, actor, revizor, gazetar # nebun, arula Oliva admi- ratori din eel guralivi i-au inchinat caricatura de bolovani intr-o piat5 botus5nean5. # un bust, ca acela de pe mormintul oamenilor cu avere, la Ateneul din Bucuresti, acela a numit pe Alecsandri, in cea mai scurta # mai buna caracterizare : vesnic tin5r1 ferice". Pe cind el,

111 stirmanul, care liluda asa de frurnos, frnici un gind de rivalitate,a fost bdtrin in cugetarea sa cu mult inainte de vrezne si, prin urmarea fireascii a unor uriase insusiri nestdpinite, de el insusi sau de mediu : vesnic neferice". $1. iata-md ajuns, cum se va intimpla totdcauna ori- caruia din generatia mea, care va fi adus a vorbi despre Alecsandri, la neaptu'ata comparaVie cu Eminescu. Ori Cu cit simt istoric ne-am inarma, oricit am pretui linistea siseninatatea, oricit am dori sä nu jignizn ptireri respec- tabile, nu puten-i da lui Alecsandri, a cdrui faptd o intelegem si o pretuim, inima noastrd, pe care Eminescu o stiipincste. Insa iarüi intelegem foarte bine, si prin urmare nu invinuim, pe ceilalti cari iubesc pe Alecsandri in acelasi timp in care ii recunosc meritele. Cei ce fac un sport din iubirea pentru popor, din iubirea pentru trecut, din iubirea pentru neam, din arta sfintd a poeziei, aceia nu pot cere mai mult decit ce le da acest begati striilucit diletant care a fost Alecsandri. iiarasi exteriorti pru- denti, cumptitati, miisurati, pieptünati, gütiti, solcjpnhi i pomposii nu pot gdsi in toatil literatura româneascd un altul din scriitorii mari care sd-i multumeascd atit. Ca e un scriitor mare, nu incape vorbd. Dar la el nu va jigni niciodatil si pe nimeni un gind adinci obscur, o simtire care sti uimeascdisti arunce in lAturi, o corn- paratie care sd izbucneasca, un strigiit care sa zguduie, un cuvint macar care sti nu se poata auzi oricind. Acesta e un perfect orn de societate, un respectos al tuturor formelor iconventiilor, un eminent nici prea-prea, nici foarte-foarte". Asa fiind,i lui i s-a consacrat ce i se cuvenea mai mult, iadrniratorii lui,cari nu dispun de inima lor pentru literaturd, i-au dat ce-i puteau da mai scump, cind s-a ridicat statuia de marmura de la Iasi.

112 Toti aceia cart pot face o deosebire hotiirita intre insemn5tatea istoricd a unui scriitori valoarea lui ac- tualá, toti aceia cari cred casemenea subiecte trebuie atinse, nu cu rnestesug de vorbe inflorite, ci cu deplinii seriozitate de suflet si cu un inalt simt de faspundere, in sfirsit toti cei call au despre un scriitor acceasi Varere si in zilele obisnuite, si in cele extraordinare, vor iseMi aceasth piirere.

28 octomvrie 1905 (I)

UN SCRIITOR ARDELEAN : TITU CHITUL

La Chetiu, in Orti le nord-estice ale Ardealului, a fost ingropat zilele trecute Tit Chitul, autor de romane istorice.Cine acetit, infoilededincolo,discursul, foarte misciitor, rostit asupra mormintului lui Chitul de avocatul Gavrilà Tripon din Bistrita, a putut afla din ce sarmana vial,ã chinuita de beteag farà ridejde, ologit Si inercmenit din cea dintiie tineretil, purtat pe mini in viatà ca si la groapli, au rilsarit acele scrieri : 0 fata de tarabostos iSteana Orientului, care, tiparite Mat supraveghere de stilsi in conditii eu totul neprielnice, la tipografia arhidiecezanA. cu ortografie cipariang, de la Gherla,siin revista Familia de aeuma, au fost abia cunoscute in Ardeal, iar aiurea, de loc. Din cite pagine ale lui am r6sfoit, am putut vedea cä acest stingaci, de multe ori banal fiindc5iiilipsea experienta vietii st mediul literar ! avea puterea de a descriesi un netrigaduit talent de a istorisi. Cred Ca, prin alegeri siindreptari, ceea ce a rilmas pe urrna lui ar putea

113 fi apropiat de public macar acum, dupa moartea lui, intr-o editie mai omeneasca.

30 octoinbre 1905 (II)

CARTEA UNUI DISPARUT : FETE DE I. D. MANOLACHE

In spiritul literaturii romanesti se produce de citva tirnp o netagaduita schimbare, ce se datoreste multor motive, care nu se pot deslusi Inca pe deplin. Astfel se intimpla ca unele carti, in care fara indoiala este putere si talent, se infatiseaza ca invechite, cu toate ca a trecut nurnai putina vreme de la aparitia lor. Este intr-insele ceva care nu mai cistiga astazi, pe cind cistiga asa de mult Inca in ajun, ceva care nu-ti place, te jigneste, te indeparteaza de dinsele, pe cind aceleasi insusiri ar fi fost cele mai gustate pentru cetitorii zilei de ieri. $i nu e vorba aici de un antagonism intre doua ge- neratiisau, mai bine, nu e vorba numai de dinsul. Scriitorii acestia, cari nu ti se pot lipi de suflet, sunt multi dintre dInii oameni Inca tineri,altii au murit daunazi plini de tinereta. Ceea ce era pina mai ieri un semn al indraznelii biruitoare, al noutatii care cuteazil e acum o pata de boala, un stigmat de decadere. La aceste lucruri trebuie sa te gindesti cind strabati multele pagini cu litere rnarunte din care se alcatuieste volumul Pete al luiI. Manolache ; I. D. Manolache, cum ii ziceael,sau, cum vad ciiise spune astazi numele, I. Manolache-Holda. Autorul acestei carti nu mai traieste. Boala de piept 1-a luat din mijlocul saraciei acum citeva luni de zile.

114 S-a dus in amare dureri ale sucletului, cu constiinta c5 lasà pe ai sai fárä ajutor, dupà o scurt5 inclestare taril noroc cu soarta. Iesit din scoalä, a Whit la usi care nu i s-au deschis, fiindcä n-a stiut sä le aleagii. Citva timp a fost corec- torul Revistei idealiste a d-lui Holban. Dar nu mai era in stare sd se tie de nici un lucru ;puterea, viata se stingeau intr-insul. L-au dus la tarA, cu siguranta, pe care o avea si el, canici fr5tia bund cu natura nu-1 poate lecui. Pe urma lui au thmas nuvele risipite prin reviste, cind la Con- vorbiri literare, clad la Literaturdi artii, cind inchinate d-luiMaiorescu, cind puse sub ocrotirea d-lui P5trascu ceva manuscripte. Vdduva Iui le adung astäzi in volumul pe care-1 tipgreSte Minerva". Manolache copil5rise in Birlad, intr-un ores cu mahalale multe intru toate asemenea cu satele. Aid ochiul lui pätrunziltor s-a deprins a cunoaste in acelasi timp dou5 feluri de viatà cu totul deosebite :a t5ranimii sal:ace, cu sufletul curatI cu bunele datini vechi, de o parte, iar, de alta, a mestesugarilor rämasi in urma altor vremuri, oameni cu singele amestecat, cu limba impes- tritatài cu setea de cistig ip vine. Mai tirziu a c5p5tat sictmostinta traiului usuratec ipretentios al functio- narilor de tot felul, pe cari i-au creat timpurile noastre. In sfirsit, el a venit la Bucuresti ca student,iaici a avut inaintea sa zgomotul, risip5 de vorbe cinice, lipsa de orice disciplinä serioas5 a studentimii din epoca sa, si a d-lui Tocilescu. Acestea sunt elementele de realitate care-i stateau la indemind pentru ca din ele sà-si tese povestirilc spre scrierea dirora 11 chema un net5gaduit talent.

Frate al pictorului Gh: Petrascu, publicistul Nico,ae Petroveu (1859-1944)aeditatrevistaLiteraturdaartd romdnd la scrts numeroase hmrdrl de istorie litcrardsirnemorialistacc, interesante Intrucitva nurnai sub aspect clocumentar.

115 Astazi insa un scriitor nu purcede numai din experienta sa, ci si din cartile pe care a dorit sau s-a intimpIat s5 le ceteasca. Cetireatinerilorde prinanii1890semarginea insa numai la literatura francezd moderna,i anume la acea parte, mai bogatd si mai bine cunoscuta dintr-insa, care desfasura luptele, placerilei suferintile unor oameni patimasiinenorociti, unor biete suflete schiloadesi slabe, menite sri piara intr-un chip nevrednic. Din asemenea cetire se desfacea iardsi neincrederea fata de viata, batjocura fata de ideale ce se pot atinge sau macar servii mari avinturi dureroase critre acele culmi care stau dincolo de marginile puterilori chemdrii noastre. Dacd ar fi fost un om sanatos, bucuros de trupul sau, sigur de o viata mai indelungatd,elarfistapinit cindva pe deplin materialul sau de experienta,i poate chiar pe acela de cetire,i ar fi dat din bogalia lor opere armonioase, care sa-i afirme sufletul in forma lui definitiva. Astfel ins5, el a scris, in cuvinte frumoase, mestesugit legate intre sine, ciudate vedenii simbolice, care te misca uneori, te farmecri icisi col°, dar te orbesc mai mult site lasa cu o impresie de nedumerirei amaraciune, care se poate preface in compatimire personala. Altadata a luat condeiul pentru ainsira povesti de oironie neasteptata, grea, uneori vulgara, ca in bucata unde Ca substrat al creatiunii femeii se descopere, in locul coastei biblice a lui Adam, coada moderna a dracului. Cite o scend a vietii de O stäzi, v5zuld si inteleasa de el numai in aparente, trece apoi filra rosti farri sfirsit intr-un hohot de ris, care-ti face raui pentru subject, sipentru autor. In cutare poema-n proz5 e un sentimen- talism asa de diafan, incit el nu se poate prinde de mintea cetitorului. $itotusi ce potrivite ar fi fost acurn citiva ani aceste vedeniide demoni iingeri,acestpanteismpalid,

116 aceasta satira care blastama o societateintreaga,in oamenii asezaminte, cuprinzindu-se intr-insa orice afarti de taranimea careia i se plinge de mila ! De patru oilI. D. Manolache a stipat cu energie si siguranta, in subiectul sau, un bloc mai rezistent. 0 ciatii e vorba de o biatti Uinta schiloada, de o fetita cocosata pe care o urktei mama-sa, zicindu-i mos Gheban", dar pe care o iubeste, ping la moartea lui, un tata tot asa de prigonit de ursita. A doua oarã, un taran osindit pe jun-ititate cu dreptate e primit la iesirea din ocna de un bun boier batrin si se face eel mai cu rivna pazitor al averii lui. A treia oara i,in ordinea inirinii, scade si insemnatatea nuvelelor un sergent amorezat de nevasta unui batrin arde casa acestuia pentru a-si razbuna de impartirea injositoare a fiintei iubitei capata pe neas- teplate, in locul urii din partea ei, o iubire marturisita inaintea tuturora, pentru ca vinovatul a scos din flticari un copil care e al lui. In sfirsit Di Ilona, care a lost foarte multlaudatii, cuprinde pataniile tragi-comice ale unui cojocar batrin, care se folosea de ispravile unui dihor adevarat ca sti se ingrase din gainile vecinilor. In aceste bucati aflii observatie, sistil,si putere dramaticii. Ceea ce le strica, insa, e, nu atita neputinta de a le mintui, cit aplicarea scriitorului de a trasni la cviit cu un mare elect sentimental sau tragic. Fetita cea uritti,care a trait ca o mucenicti sia simtit ca o sfinta, ucicle la sfirsit pe sora ei frumoasa. Fostul ocnas care ajunge de apara asa de credincios averea boiereasca se infiltiseaza la urma intr-o naprasnica revarsare de lacrirni. Bietul mosnegut-dihor moare lovit in cap cu parul. Bi sfirsitul de la nuvela Pojarnicii, cu prinderca de git a iubitilor inaintea casei care se mistuie in flacrini, nu e eel mai firese.

117 Astfel un curent nenorocit, o scoala fart lobos moral, prietenii ratacitoare §i blastamul bolii au putut intuneca insusiri care n-au fost din cele obisnuite. Nici pe departe n-am avut de la acest scriitor ce ar fifost in stare sa dea.

6 noienwrie 190.5 (II)

LICIUI TEATRUL LUI ALECSANDRI

Pe cind teatrul, asa de bine condus formal de un director care-si stie rnestesuguli e muitumit cu atita, (15 Sherlock Holmes §i operele autorilor evreo-francezi ai literaturii pariziene, Liciu cutreier5 provincia. Pretu- tindeni e bine primiti,prin talentul stu, prin scoala sa superloalit iprin deosebitul s5u simt de datorie, merit5 o asemenea primire. E alta intrebare dact piesele de elect, foarte moderne, pc care le alege, sunt potrivite pentru un public care trebuie educat &are arta d-sale i-o spun aceasta ;d-lui Davila insa nu, fiindct arfi in zgdar i,mai ales, dact ele sunt vredniee de talentul interpretului. Caci cea mai inalt5 datorie a unui artist e sa nu consimtil pentru nimie a se cobori mai jos decit chemarea sa fireasca. L-am vazut pe cel mai cult dintre actorii nostri la o reprezintatie tPietreidirtcasd iapoi la accea a Lipitorllor satului. In amindout rindurile am avut o in- doit5 uirnire placuta. Pc de o parte. era inaintea mea un artist care ar fi in frunte la orice tcatru din lurine : sigur, mludios. demni adeseori chiar tragic in mijlocul unor situatii care s-ar piirea ca nu pot da decit efecte

118 corniCe. Pe de alta, vedeam cit adevar, cità coloare, eta informatie folositoare, imbrAcatd in vesmintul literar care dá tr5inicia, se gäsesc in acele comedii pc care Alecsandri le scria mai mult jucindu-se in Iasul anior 1840 si 1850. Iaca noi ne-am deprins cu literaturi rafinate, cu risuri subtiri si Tele, cu rinjiri dureroase ; am avut mai adesea inaintea noasträ imitatii moderne, expuse crud de o scoalO francezO nemiloasà, care a fost imitatà in toatii Europa ; ne-am invOtat a ne chinui inaintea unor pro- biome care se aduc pe teatru, fárd alise da, dupii bunul sfat al vechiului Aristotele, acea solutie definitivri care sa ni ingOduie a pleca de acolo cu gindul impikat 9isufletul adus inapoi in stare de armonie. De la aceast5 ingltime ne uitAm despretuitori la farsa naivd a vechiului poet moldovean, care inchidei deschide dulapurile, face pe oameni a se bate pe-ntunereci educe, spre recunoasterii imp5cAri, pe eroii sai din toate colturile. Multi vorbesc rEm de Alecsandri, mai ales ca autor dramatic. Atitia nici nu 1-au cetit. Dar chiar dintre cei ce 1-au avut in minri. Cred ins:acri oricine va vedea acest teatru, in care toti au miscarea asa de sprinten5 si de sprentard, vorba atit de iute, zimbetul atit de bun ithohotul asa din toatä inima, dar mai ales infiltiseaza intr-o formA asa de simpatica o veche societate dispärutri, pe urma cAteia au venit insd pOrintii sau bunicii nostri, oricine din acesti privitori ii va schimba parerea. Nu, acesta nu e un repertoriu de uitat, de aruncat. Pentru invatOtura cai pentru placerea noastra, el trebuie chemat iarOsi la viata. Pentru a reda figurile lui Alecsandri se cereiflsii o buniitate adevarata si, pe lingä dinsa, putinta de inchipuire simpaticO a trecutului. in legriturà cu o deosebit5 cultur5 ;interpretul trebuie s1 aibil singe moldovenesc curat, sfiala aceea fat:a de lucrurile insemnate, care deosebeste neamul nostril.

119 Si, asa fiind, cine ar fi mi potrivit pentru invierea gipurtarea prin largul tdrii a intregului teatru al lui Alecsandri decit Petru Liciu ? Ii vdd, pared, impreund cu tineri entuziasti, avind in vedere, nu succesul zgomotosicistiguli reclama de actori, ci arta si tara bor. Prin el si ai lui ar invia toti acei buni cunoscuti ai iesenilor de pe vrêmuri, de la Iorgu de la Sadagura pind la cocoana Chirita. Ar fi o veselie, un ris sdnatos isenin, o voie bunii gird pat-eche : bdtrinii s-ar simti tinerii ar ride de-a valma cu tineretul cel mai nou. Si, in acelasi timp, s-ar afla cmoda de instrdinare, cu snobismul ce tiräste dupd dinsa, e pe sfirsite,gi ci innoddm iardsi legdtura, neapdratd in orice culturd serioasd, cu traditia.

(I)

JUBILEUL D-LUI P. PONI

Dumineca trecutd, fruntasii intelectuali aiIailor i citiva reprezentanti ai societiitilor stiintifice din Bucu- resti intre ei, biitrinul secretar al Academiei RomAne, d-1 D. A. Sturdza se adunau la Iasi pentru a sdrbatori jubileul de profesori invdtat al d-lui Petru Poni. Au lost multi de fatd, desi unii nurnai cu trupul ; au fost insd foarte multi cari au lipsit. Oricum, cu toate lipsurile itstingaciile, a fost desigur una din cele mai frumoase sdrbdtori culturale, din ceIe mai limpezi fapte bune, si, fiindcd d-1 Poni, fostul ministru, nu va mai fi, cum nici nu voieste sd fie, un ministru, a fost si una din cele mai curate multumiri pe care le poate primi un om in

120 virstà de la fostiisill scolari, de la toti aceia cárora le-a folosit sufleteste prin activitatea sa, de la publicul stiintific al tarii lor. D-1 Petru Poni a lost de douä ori,scurtä vreme, ministru al Instructiei Pub lice, demnitate pe care a primit-o flindcd dorea sã aducd la indeplinire un proiect de reformii a inValamintului. A fost ales multà vreme senator al Universitatii din Iasi,pin'd ce majoritatea profesorilor Universitatii au cgOtat, si au impratilsit-o prin votul lori aitora, incredintarea cd-1 I. Gävdnescul, cunoscutul pedagog dulce, Ii poate reprezenta mult mai bine. A vorbit insa' foarte rar,i numai in chestie de inviitdmint. Om politic, in intelesul de om care se lä- comeste dupd puterei o primeste oricindi prin orice mijloace, n-a fost niciodath, cu toate ca' a avut totdeauna o mare autoritate in clubul liberal din Iasi.

D-1 Poni a scrisiearti de stiintil,i cgrti pentru scoalà. Academia Româng, al earl presedinte a fost, a tipdrit un intins studiu al lui asupra petrolului,it ape- cialitii aduc cele mai mari laude acestui studiu, in care se adunä un indelungat sir de cercetAri de amanunte. $colarii din generatia mea au avut in ming cele doug carti de fizicdi chimie ale d-lui Poni,iei nu vor uita niciodath forma exterioar'd placutk tiparul ingrijit, impartirea metodicai bogata ilustratie a acestor manuale, cu care putine puteau sd se asemene, precum ei vor tinea minte totdeauna bielsugul acestor carti, care le cildea cam greu,iscurtimea unui stilstiintific, care nu incarca, dar nu impodobea si nu usura intelegerea unor lucruri destul de grele. Dar desigur era de vind vechiul program, care voia sà faca din copii niste specialisti in toate ramurile enciclopediei,i firea pedanth, neierfatoarei neciutätoare a multor profesori de pe vrenluri, cari cereau cu atit mai mult, cu cit ei in§4i intelegeau mai putin.

121 13 Oameni earl au fost, vol. / 0 alta fatä din personalitatea d-lui Poni am cunoscut-o noi insá numai cind am intrat in "universitate. Pe atunci erau foarte pulini studentii Inca mai putine studente. Nu se pomenea pe atunci de impartirea Facul- tritii de Mere in atitea i atitea sectiuni, care, alckuite indreptate prost, trebuiau sã ajungit a-sifirivale chiar dusmane. Nu numai cd privirea studentilor de la litere" se intindea asupra tuturor ramurilor de studii cuprinse in facultate, dar aveam un oarecare interes pentru alte facultki. Ca niste tineri simpli ifoarte aplecati spre admiratie ce eram (unde mai sunt astral asemenea suflete de ucenici buni, plini de sliald copild- reascd si de cuviint5 fiascã !), cercetam adesea pe colegii din alte facultki despre profesorii lor, mai ales despre aceia ale caror nume le cetisem intii cu respect pe titlul càrtilor scrise de dinsii. Asteptam cu ner5bdare, cu bgtaie de inimA, s5-i vedemi,in loc sa scoatem ochii cu tigara, ca studentiideastilzi,profesorilor str5ini",' ne fdceam o cinste sA ne descoperim in fata bor. Despre nimeni dintre inválkorii lor nu vorbeau cei de la stiinte" ca despre domnul Pont". Ciraci n-avea, lingusitori nu puteau s5-1 incunjure, sireti nu puteau s5-1 insele la examene, limbuti nu puteau sà-1 uimeasc5 ; prin nici un mijloc nimeni nu puteasg-1clinteasc5 de la dreptatea care-i impodobea sufletul. Mai erau ca d-1 Poni profesori cari nu lipseau niciodata de la ora lor (putini erau ceilalti o, timpuri ! cari fáceau altfel), mai erau profesori care-si aminteau sise opreau in chipul cel mai sever de la gluma prea tare, de la critica necuviincioas5, de la orice spontaneitateoriginal& gresind, desigur, in aceasta din urm5 privinta ; mai erau dasc511 de acestia cu fata senin5, cu mersul incet, cu o inalta demnitate impunkoare in toate miscarilei vorbele I Din fericire o educatie morara SagrijitS a fiicut Ca aceste inoravuri sa Li dispilrut astSzi cu totul. 0 spun cu o deosebita bucurie (n.a.).

122 lor. Insa o dreptate asa de sigura, asa de intxorahilii ca la profesorul de fizicai chimie nu se mai afla la altul. Cunoscutul zimbet recei vestita exclamatiepa- catele mele !"sublinia la examene orice incercare de siretenie cai orice dovad'a de nestiinta. Cine o patea o datil, pleca hotarit sa nu mai incerce fàrà 0 pregatire deplina. Astfel se inalta in ochii studentilori profesorul, simateria lui,i stiinta Invinsii de la examene vor fi avut poate necaz, dar nurnai pe dinsii. Biruitorii plecau Cli siguranta ca nu- iis-adat nimic de pomana. Si unii, ialtii capatau la inceputul carierei lor incredintarea ca munca sfinta nu se poate inlatura, nici incunjura.

Si desigur ea' prin aceasta insusire a lui mai ales jubilarul de astazi a strins in juru-i acel public de oameni invatati cari-i multumeau aclamindu-1 : prin aceasta magistratura a profesorului pe care a reprezintat-o. Va mai trece multa vreme pina ce o serbare culturala .de recunostinta va putea sa plece de la acest sentiment. 1

22 ianttarie 1906 (I)

Autor al celor dintii manuale de chimie si fizied in limba romilna, Parts Poni (Ig41-1926) a fost un savant cu merite remarcabile Sn chimiei mineraIogie. A descoperit brostenita" badenita", minerale necunoscute pind ta el, a publicat intila monografie clespre mineralele din RomAnia, a Intreprins studii asupra apelor mincrale, petrolului etc. Numele lui e legat de inflintarea printelor labOratoare de chimie 0 a uner secletilS1 stilntifIce.

13* UN SCRIITOR NECUNOSCUT : MIHAIL TELIMAN

Ce slabe erau ping ieri legaturile dintre romanii deosebitelor tinuturi ! Pe cind in Cernguti abia dacg patrundea in casele romanesti cite o carte de-a scrittorilor nostri celor mai buni, pe cind nu se simtea nici o nevoie de o librgrie romaneascd, care nu s-a intemeiat acolo, in haosul limbilori veneticilor, nici ping acum, cu toate ca mica Suceava are astgzi una in acest timp deci, nimic din scrisul bucovinean, raspindit prin ziarele de acolo, nu ajungea ping la noi, unde, de altrninterea, nimeni n-avea gindul ca s-ar cuveni sa-1 trimeata. Parcg nici n-ar fi fost timpurile cind Alecsandri era primit ca un tingr zeu biruitor in caselei cercurile românesti din Bucovina, cind scriitorii moldoveni cari treceau deseori de girlita Molnei se simteau ca acasa la dinsii pe acest petec instrainat al pgmintului nostru ;parca n-ar fi trait niciodatg un Petrino j,tot asa de pretuit pentru cinturile sale in Moldova de dincoace si in acea Bucovina, Moldova de dincolo, din care plecase. Parcg nici n-ar fi trait Hurmuzachestii, moldovenii trecuti din Bucovina, cari, iubind doug tad romanesti, aveau o In- doita iubire pentru neamul nostru, intemcietori impo- dobitor al amindurora ! Prin anii 1880-90 abia daca trezeau oarecare luare aminte la noi nazdravaniile prigonitoare ale cutgror gu- vernatori ai Bucovinei sau confiscatiile iciocirtirile, caraghioase prin desimeai neindreptiitirea br, impotriva unora din ziarele noastre bucovinene, ale cgror coloane albe pomeneau zi de zi o grosolang incatusare a cugetgrii. Incolo, despre oamenii de frunte, cai despre impreju-

Dimttrie Petrino(l844-1.879) inlocuitoruliacuzatorul lui Eminescu la Biblioteca centrala din Iaqi ; a adus in poezia pros inciei sale un vers relativ cursiv, dar putin talent.

124 rarile insemnate de acolo, nu se stia si nu se vorbea nimic. De aceea in 1902 nu s-a gäsit nimeni sa scrie citeva rinduri cu intelesi simtire la vestea mortii ziaristului siscriitorului Mihail Teliman, care se stinsese de oftica unei biete vieti sarace, umile, singuratice, cu rostul sfarimat. Ce puteam noi sti despre frumusetile literare de mina intii care se perindau, abia tinute in seamd acolo, acasa, in foiletonul unei foi care nu ajungea aid decit in mina citorva bucovineni desterati, ce-si mai aduceau aminte de obirsia kr !Cele citeva cuvinte de plingere, pe care le-au scris bucovinenii insisi, au fost reprodusei la noi, tot asa cum se reproduce buletinul funebru al unei celebritati din 'Asia rasariteana. Si fireste atit. Ba, o chi* si bietul Telimansi-aavut norocul literar In Romania. Convorbirile literare din 1899 erau in cea mai desavirsita neintelegere cu toata literatura final% din regat, pe care in ruptul capului nu voiau s-o re- cuncpasca. Scriitorilor celor noi din tail ii s-au scos deci inainte, cu o deosebitä bucurie, scriitorii de dincolo, unde se spunea ca se afla adevaratul izvor al literaturii viitorului. Ca marturie a fost adusi Teliman. El a fost infatisat cu o schità din cele mai slabe ale lui, o gluma cu privire la o greseala de tipar,i Inca din acea schita, pentru unitate, s-a scos partea de la inceput, nepotrivita, desigur, cu cea din urma, dar cu mult mai bine scrisa. S-a intimplat Ca paginile reproduse mai cuprindeausi cite un cuvint de intrebuintare localä, care la noi suna ciudat. Asa incit pentru acea bucata din Moartea. Ltd Du/e nimeni dintre cetitorii putini ai Convorbirilor din 1899 n-a pastrat numele lui Teliman. Citeva pagini in care s-ar fi vorbit cu caldura despre scrisul lui intreg ar fi fost neaparat cu mult mai folositoare decit o asemenea retiparire.

125 * Tinerii bucovineni car/ ceteau pe báncile scolilor schi- telei atacurile, glumelei Ilestemele lui Teliman n-au nitat insii de dinsul. Acesti tineri au astAzi merite insemnate fatä de cultura romtmeascd ; ei au urm5rit cu sirgu- Prig siiubire toatii literatura noug a neamului lor din toate partile-; ei au izbutit s5 se adune in jurul unei noi reviste romfinesti pentru bucovineni, unde mice scinteiere de talent e binevenità si ajutatà. Pontru a dovedi, pe de o parte,ca.,in thnpurile noi chiar, bucovinenii au lotti o literaturài pentru a zgudui inc5 o datfi pe amortitiii adormitii, pe ghiftuitiii cocotatii de acolo, pentru a dezmetici pe nduci si a pedepsi pe vinzatori, s-a pus la ca/e stringerea intr-un volum a celor mai bune foiletoane ale fut. Teliman. D. G. Tofan ,care se dezvoltà ca spiritul conduc5tor in noua generatie buco- vinean5, a facut acest lucru cu h5rniciei cu gust si a pus inaintea serierilor lui Teliman o notit5, foarte bine orinduitA, foarte limpede scris5, in care se vede puterea de a intelege si de a caracteriza o epocd de culturà sau o individualitate literara. Nu pot s5-mi dau samg de fe/ul cum va fi primit acest dar de c5tre bucovineniiinsisi;&Ica ei, de la baron pin5 la invatator si pinA la studentul sArac, se vor gràbi sà ia cartea pentrua-sihrani sufletul dintr-insa, deed vor indemna astfel la culegerea altui volum din schitele lui Teliman, ei vor dovedi, mai cu folos de cum incearc5 s-o fac5 d. Tofan in prefata sa, ca este in adevAr la bucovinenii de astazi acea iubire pentru cartea romAneascA in care se recunoaste cea mai sening forma a dragostei de neam.

IGeorge Tofan (1880-1920) redactor al revistel Junimea literard, autor de articolelrecenzii. Volumele postume ale luiMf had Teliman(1063-1902) :Foiletoane(1006) iNuve/e umoristice (1909).

126 Daca nu, constaarile pe care le-am filcut de curind cu mai multà durere de cum au simtit aceia earl le-au cetit, se vor intAri Inca. Cetind pe Teliman, nimeni nu va face o jertf5 a timpului sal'. Din doud-trei rinduri culese oriunde se desface indatà un om cu gind adinci cumpánit, asemenea, in mai mic, cu al lui Eminescu (sifirilelor nu se aseamarià nunaai intru aceasta), un cetitor cu staruinta al bunelor opere din literaturile striiine, un infocat iubitor al neamului sdu asa de nenorocit, un descoperitor Med silinta al celor mai stralucitoare icoane, un umorist, un ironist cu totul nou ale caruia apropieri de idei, a cdrui inchipuire rasturniitoare a legiaurilor obisnuite dintre lucruri, a ciirui putere causticd arzind fulgerlitor, ar fi falcut cinste oricarii literaturi. Cu mai multil cunoas- tere a vechiului scris românesc, intr-un mediu zilnic mai putin instrainat, intre prietenii pretuitori adevarati, nu se poate afirma indeajuns ca el s-ar fi ridicat pinti la marl inaltimi. Asa cum a fost, el trebuie privit ca unul din acei mucenici ai sufletului lor puternici neinduplecat, care se intimpind la micile individualit4 etnice osindite. Orice rind al lui, orice scAparilturd a acestui mare duh vioi ne intereseaza.i cerem d-lui Tofan, cerem indirect bucovinenilor, sà caute si mai departe intr-o zgura de prozä gazetiireasca unde sunt Inca far'a indoialà stralucitoare diamante.

9 aprilie 1906 (I)

TIN EROU MODERN : HENRIK IBSEN

Norvegia are un doliu literar national (in Romania nu se stie ce inseamnA aceasta : inseamnA &A un neam intreg plinge ca pe un pgrinte, ca pe un frate, pe un bun prieten, de mult iubit, pe unul din tagma aceea a scriitorilor, care e intrebuintata la noi de guverne pentru facutul si impodobitul gazetelor, pentru cArti de ocazie, pentru indeplinirea unor anumite functiuni de birou). A murit Henrik Ibsen. Era de mult bolnav bAtrinul cu ochii pätrunzatori sub ochelari, cu favoritele rAsfirate ca barba unui viking, unui rege al mArii bAtut de vintul vrAjmas, cu piirul alb ridicat pe frunte in neorinduialA ca aureola de zapadd a unui sAlbatec zeu de sub cenusiile ceruri ale miazAnoptii, cu gura tiliatà ca de sabie, des- lusitA in rostul ei de energie neinfrintA prin buza de sus rasA. Boala veche il strAmutd pe multi ani de zile in buna Italie whirl, care crutd pe omul plApind, infA- surindu-i slAbiciunea in raze si flori. Apoi, minat, pare cA, de presimtirea sfirsitului, el se intoarce la el acasA, in Kristiana norvegiang, cu apa de lesie si aerul aspru. Avu norocirea sd vadA ceea ce dorisein tinerete : neatirnarea tarn sale, desfilcutil de acea unire cu Suedia pe care patriotii norvegieni au privit-o totdeauna ca o umilintA. Sub ochii lui obositi a fluturat in sfirsit steagul leului nordic fArà de lanturi. Apoi, dupA aceasta ultimri rAsplatA a silintilor sale, moartea cu ochii de gheatil a prins in giulgiul ei alb pe bdtrin si 1-a lAsat, dupA o clipA de strabatere a Iumilor, in cerurile vesnice ale lui Odin strAbunul, ca pe un luptiitor tinar si vinjos, care de la sine si-a luat lodul la cupele de mied spume- gAtor, lingA marii rAzboinici din toate timpurile, cari povestesc si cintA, unul in auzul altuia, faptele mari sAvirsite de dinsii in viatA pentru Norvegia oamenilor de fier.

128 Si e vrednic de aceasta tovaräsie a tuturor eroilor cari n-au rivnit triumful, ci au iubit lupta, au iubit-o Vara de margini i inainte de toate intelegind ca ea este pentru viata morala ceea ce este tragerea aerului viu in plamini pentru viata fizica. Un razboinic cu arme totdeauna gata, un asaltator al idealului, un rivnitor, nu prin visuri, ci prin fapta, nu prin soapta, ci prin strigat, prin comandd, un inchinator prin jertfa care sufere acela a fost Henrik Ibsen. Vechii haiduci de mare, cari n-aveau anil odihnd decit aceea pe care o leganau valurile, ean l. n-aveau alt salas decit pinza luntrii sau pinza cortului, cutreierii- torii tuturor tarmurilor, aceia cari alegeau ca patrie liber- tateai ca neam pe tovarasii de ispravi, aceia il pot recunoaste, fàrsà scadà eii Ora .a-1 face pe dinsul sa scada. Niciodata un om n-a facut parte mai mult din poporul sat', cu tot trecutul acestuia, decit bdtrinul demon al cugetarii moderne care s-a stins in departata capitala nordica. A fost poet ? Da, in tinerete a scris versuri, care alcatuiau bucati liricescurte, sau lungi, foarte lungt drame istorice sau fantastice, Comedia iubirii, Brand, Peer (Petru) Gynt. A fost laudat pentru ca prin el lhnba norvegiana a capritat, cu sila,framintata de vinjoasa ming a uriasului, o forma noua, de Inca mai mare energie. A fost un dramaturg ?Da, a scrisacele drame ale vilcingilor vechi si ale noior ratiiciti pe lumea Vara minuni si fard farmec. A scris apoi, in al doilea avint al sufletului sau,acel care a tinut pina la urmd, drarne moderne, intr-un stil scurt, smucit, chinuit, de proza puternica si neobisnuita.Inele a discutat, cu o indriizneala, o lipsa de crutare unica, pentru oricei oricine, viata omului in toate legaturile ei cu ai sai, in familie si in societate gi,iarasi, in legaturti cu idealul moral, cu legea de fier a necesitätii morale, inaintea careia Ii ard toate averile gifericirea aceia cari sunt eroii sai.

129 Fireste Ca bucatile lui in versuri sunt poezii, cd scrierile lui pentru teatru sunt drame, care s-aui reprezintat in fata salelor europene, pe rind induiosate, zguduite sau aprinse de minie fata de noutatea cugetarii revolutionare a acestui om. Dar el n-a cintat niciodata fru- musetiIe naturii pentru ele insele, miscarile sufletului omenesc pentru durerea, dorul sau duiosia ce se cuprinde in ele. Si, iarasi, el n-a pregatit in dramele sale efecte, n-a facut din elealcatuiri mestesugite, n-a urmarit scopul de a covirsi prin potriviri dibace sufletul ascul- tatorilor. Pe de altàparte,el n-a infatisat patimile omenesti pentru placerea ce ar fi avut de a cercetati deslusi, de a infatisa expresiv i puternic aceste fapte. Si el ar fi putut spune, in alt inteles : Ce-mi este mie Hecuba !" batrina regina care a pierdut pe toti ai sal si care rataceste prin lumea strainilor, invinsà, roaba, sfarimata. Lui ii era, in adevar, nu de durerea sau de fericirea omeneasca in sine, privita naiv sau lamurith eu arta ;lui il era de altceva : de motivele durerii, de tinta spre care se indreapta omul sthpinit de dinsadi care trebuie sa fie si inviorat, innoit de crizele ei. N-a fost deci un Sardou 3, meserias mare al teatrului, n-a fost un Cossatrezitor al vietii trecute, n-a fost un Sudermann 3, ale earth drame, inainte de toate reale, traite, sa se poata talmaci intr-un tel si in altul. Si, in lurni mai apropiate de a lui, n-a fest nici ca un Gerhart Hauptmann 4,cautind durerea multimilor sau durerea Victorian Sardou (1831-1908) dramaturg francez, autor al pieselor Madame Sans-Gene, Fedora, Tosca etc. 1 PietroCossa (1830-1881) serhtorItalian,autortie tragedii cu sUbiect istoric (Nero, Mesatina, Julian Apostatut etc). * Hermann Sudermann (1857-1928) seriltor german, autor de drame (Onoarea, Petrie) si romane (Scare pisicilor, Profeso- rul nebun). 1 Gerhart Hauptmann (1862-1840 dramaturg iprozator german. A saris dramele fnainte de rdsdritul soaretta,Testi- torn, Ctopotta sculundat etc.

130 fiecaruia pentru a-i da un glas nou, nici ca un Alexandre Dumas-fiul, expert de morala al unei societati imbkrinite. El era, el se privea insusi, ca intiia capetenie, menita tuturor urletelor i tuturor sägetilor, a celei mai inaintate cete de luptätori pentru prefacerea lumii intregi dupa norme de adevar si de dreptate, de cea- mai deplinapi nemiloasa stapinire a dreptatii si a adevarului. Revolutille care dau alta infatisare societatilor nu-i ziceau nimic : partidele razbunariii prefacerii nu-1 mis- cau. Samilna cu Tolstoi in aceastd privintai, ca si el, astepta totul numai de la prefacerea iniduntru a fiecarui om din societatile noastre napadite de tot felul de datine, impiedicate de deprinderea tuturor concesiilori compro- misurilor, stapinite de vechi stafii raufackoare, ca acea corabie, cintata de dinsul, care-si ducea pe scinduri, tot mai departe,month. Dar, pe cind Tolstoi cere omului numai sä iubeasca dupa propovedania frateasca a legii crestine, sä iubeasca pisa se roage, Ibsen are ochii numai asupra pamintului, elacesta-i pare un cimp de lupta pentru desavirsirea erei de libertate. Va fi ea vreodata ajunsa in adevar ? El nu credea. Dar, si atunci, el nu putea sà inteleaga seni- natatea odihnei sau a muncii multumite, ci lupte noi erau prevazdte pentru altã forma si mai inalta, a libertatii sufletului oamenilor. Libertatea in ea se aduna toate Insusirile ; de la ea plena, lireste, de sine, acea dreptate careia i se inchinau in rindul intii fratii de gindire ai lui, radicalul crestin Carlyle 1si Multatuli2, anarhistul Para Dumnezeu.

1 Thomas Carlyle(1795-1831) istoricqifilozofidealist englez, reprezentant al teorlei reactionare a eroilor" pe care, negind rolul maselor, Ii considera drept fauritori aiistoriel. Multatu/i (Mult am piitimit") psetdonhn al lui Edward DoWes Dekker (1820-1887) scriitorolandez,denuntator al colonialismului.

131 e $i de aceea nu-1 putern vedea dupà moarte in Pan- teonul crestin al minilor incrucisate pe piepturi, al ochilor ridicati spre Iuminä, ci in p5gina Walhalla a celor cari uräsc mai mult pacea decit infringerea Inài, fiindc5 si din infringere, si din robia bratelor sufletul Ii hr5- neste libertatea.

21 mai 1906 (I)

UN POET DIN VREMILE NEHOTAR1TE: N. NICOLEANU

D-1 G. Bogdan-Duied din culegerea de autori mai vechi, de clasici" a Minervei" o editie-model, dupd care vor trebui sä se ia de acum inaintej ceilalti cari f ac astfel de 'publicatii pentru casa de editurà bucurestean5. Intr-un singur volum se cuprinde, pe linga multe pagini de informatie literarà, intreaga opera a lui Cirlovasi a lui N. Nicoleanu, precumi bucgti alese din scrierile lui Stamati basarabeanul. Despre Cirlova a mai fost vorba aici, cu prilejul studiului pe care i 1-a inchinat d-1 L Ratiu,i cele mai bune 16muriri asupra lui famin acelea pe care le-a dat tot d-1 B...bdan-Duica in aceastd revistaDespre Stamati va fi vorba intr-un numar viitor. Sä inceram astrai a statornici chipul de scriitor al lui Nicoleang. Acesta e, printrescriitorii de acum jumAtate de veac, cari nu se mai cetesc de nimeni, unul cu o mai bun5 reputatie. Ne amintim cu mi.1ä de viata lui zvinturat5, pe rind baietas oplosit la o episcopie unde se minca

samanatorut(0.5).

132 putin sub un vlficlici zgircit, apoi dascil de frantuzeste pe la casele oamenilor cu dare de mind, mai pe urm5 student in Paris, pe socoteala nu stiu cui, dupii aceasta, in curs numai de sapte ani (1861-68), revizor financiar riticitor al rolurilor de plata' ale contribuabililor, director de liceu si de internat in Iasi ;pentru oda ce inchini risturnitorilor lui Cuza voila, el e ficut apoi de oamenii din februarie, cirmuitorii cei noi ai Orli, revizor scolar, secretar la arhive. Nu se uità asa de usor ca versurile lui soarta grozavà a nebuniei care atinse la inceputul anului 1868 pe acest tindr care abia trecuse de treizeci de ani, ori inttmerecul desdvirsit al zilelor din urm5. Rárnine infipt in mintei chipul liii neobisnuit, de romantic luptitor : pirul zburlit in suvite revoltate deasupra inaltei frunti albe, privirea cam nehothritäi tulbure de visitor care nu se increde in el, sfichiurile zburdalnice ale mustatilori barbisonului dupi moda lui Napoleon al III-lea. Din scrierile lui au rimas anume avinturi de minie, bogati in fraze retorice, anume porniri de indignare, anurne gesturi de rispingere neiertitoare a ticii- losiilori slabiciunilor omeneSti. Tinar, frumos, nenorocit, pletos, purtindu-si cravata ca un steag, gata sã fulgere impotriva tiraniei", impotriva lasititii", a tridirii", a coruptiei" asa se infatiseazi el inaintea noastri. Cu toate multele schimbiri sivirsite din vremea lui ping astizi, cu toatä raritatea scrierilor lui putine, cu toati deprinderea altor cetiri stipinitoare, ceva din el a trait, incunjurat de cearcanul de lumina cu care iubirea oamenilor impodobeste totdeauna fruntea celor ce au pa- timiti n-au ajuns sã stripineasca vreodati, celor ce au murit ducind cu dinii talantul pe care n-au pututsii-I faca a rodi pe lume asa cum s-ar fi cuvenit.

El se zicea craiovean,i intr-una din bucitile sale a pus alituri cele trei capitale pe care le-au avut rornânii de dincoace, alegind din ele Craiova, care ar vorbi mai

133 mult sufletului salt prin biruitoarele amintiri ale copilariei sitineretii. Aiurea el spune deslusit ea a vazut lumina zilei, a scos prirnul sau suspin" : Ling-a Oltului milreard, iute, falnicá ;optire. Un ardelean, insa, profesorul Tina (ce se scria Circa), asigura ea ar fi copilarit cu cel ce era sa fie poetul Nicolcanu, pe vremea cind acesta era numai Neagoe, baiatul lui Tomosoiu, Oran din Cernat, tmul dintre cele sapte sate ale Sacelelor din marginea de munte a Braso- vului. Ar fi trecut cu ai lui, la virsta de treisprezece ani numai, pentru a hoinari prin Ora, pina ce nemeri intr-o chilie de la Buzau, unde alt fecior de mocan, al lui Persoiu, ajunsese vladica : Filotei, cel cu punga legata strins la gura. Numai pe urma, profesorul Caloianu 1-ar fi luat cu dinsul la Craiova, unde era scoala cea bung a lui loan Maiorescu. Pare ca aceste stiri sunt cu totul vrednice de crezare. Nimic ardelenesc'n-a ramas totusi in sufletul pribeagului din satul mocanilor. Nicoleanu scriitorul nu aminteste prin nimic pe Tomosoiu eel de acasa. Abia daca e vreo legatura intre dinsuli viata romfineasca de dincoace de munte chiar. A trait la o parte, ferit de oameni ; a trait putin. Intimplarea cite unei slujbe 11 ducea dour prin Roman. [...]. Tot acestor calatorii de functionar le datoreste el si sederea in Iai, unde avu norocul sa fie unul dintre cei dintiiscriitoricarisestrinseserainjurul steagului Junimii". Intiparirea ce a purtat-o el totdeauna a fost insa accea a litcraturil franceze din anii 1850 : o primise cetind mult in Oraitraind eitva timp in mediul Parisului, de unde s-a tutors asa cum era sa ramina toat'a viata. A tradus ceva din Musset ; in cutare bucata se vede limpede imitatia vestitului sond al lui Arvers ;

,Atexis-Felix Arvers (1806-1850) poet $i dramaturg francez.

134 e iceva din Lamartine in unele bucAti ale lui mai senine, cacelea pc care le inchinase lui Cimpineanu, sau fratilor Golesti. Dar Mussetil stäpineste mai mutt, sianume prin partea de vehementa in aruncarca cuvintelor abstracte, de vijelioasA lupth cu entithtile metafizice. ,,Geniu",rnormint"s5r5cie",bogiltie",libertate", tiranie", iubire, voluptate", speranth", proscris" sunt cuvintele cu care else joacá mai bucuros, in lungi versuri de cele mai multe ori *terse, rareori aprinse de un foc ce se stinge indath in gheturile abstractiei incolore siinsipide. Morti inainte de vreme : A candeleilucire dodatd tremurd, lar dulcea creaturd tdcui expird, iubiri sthrimate de truidare, desfasurarea obrazniciei care intovaraseste putereai bog5tia nemeritath, cam acestea sunt temele sale. Ar mai merge Inca dacsa Nicoleanu care punea de altminterea foarte putin temei pe scrierile sale Si pe chemarea care-I indemna la ele dacd tin5rul romantic de moda francezä ar avea o limb5 bogat5, vinjoasA, nou5. Din nenorocire, ins5, e jargonul acela boieresc, curAtit, frizati parfumat, adus in acea vreme de o strivitoare inriurire franceza, care Tie facea s ne rusin5m de tot ce e mai vioi, mai adeviirat si mai frumos in graiul pe care-I vorbesc milioane de oameni CU suflete r5spicatei focoase. Se mai adauga in sfirsiti un sims foarte slab al armoniei, care nu-I impiedicg de a schilodi foarte adeseori intonatia fireasc5. a-cuvintelor. Astfel se infatiseaza el in cärticica iscillita modest N. N., pe care o scotea la Iasi in 1865 si in care turna la un loc, fill% a tine in seamä timpul, cintece de tot vechi, de prin anii 1850, foarte slabe acestea, 1ing5 allele,

135 cu mai multg intelegere a armoniel, cu o mai puternicg suflare, care fgceau sg se prevadg in el un adevdrat poet 1 La 1866, cind d-1 Hasdcu incepe a scoate ziarul Satirul, ai cgrui colaborgtori se iscgleau cu pseudonime chine- zest, sufletul lui Nicoleanu se desdvirsise in foarte multe privinti. El era in stare acum sg inteleaggi greutatea, simenirea cea mare a cintecului. In notita lui despre o piesä proastg a lui Pantazi Ghica vezi un om de gust, in conferinta de la Ateneu se dezvgluie un deplin inteleggtor al leggturilor neapgrate ce trebuie sä aibg arta cu societatea, atit in originile ei, cit si in acea inriurire pe care, orice-ar face, o va exercita asupra oarnenilor. Pgstrind acceasi aplecare cgtre satira omeneascg generalg, fdrg privire la o anume vreme si la un popor deosebit, raminind lipsit de comparatii, de icoane, de coloaresi de realitate, el dd, din februarie ping in iunie 1866, in paginile Satirului, singurele lui bucati desgvirsite, singurele care ar trebui puse inaintea altora decit istoricii literari : de la frumosul In carnaval pin5 la Oda cdtre biruitorii din februarie. Icii colo e o putere eminesciang in unele versurii imbingri de versuri, desi, pentru a puteaficomparat cu Eminescu,i-arfitrebuitlui Nicoleanu acele marl insusfri care sunt o culturd largg, multg cunostiMg de oamenii locuri, vederea realitgtilor, puterea de strgbatere in adincul temeiurilor lumii mestesugul ce se cere pentru a frdminta deplin o limbg pe care romanticul acesta de moda francezg o atinge numai usor. Cind Nicoleanu 41 pierdu mintile, o intreagg viatg pgrea cä i se deschide Inca inainte,1 eine stie ce roade

Volumul antumalluiNicolaeNicoleanu(1835-1871): Poezit.

136 de poezie ar fi putut el culege intr-o maturitate de tare nu i-a fost dat saib5 parte 1.

25 °Janie 1906 (I)

LA MORMINTUL LUI KOGALNICEANU

0 parte din liberalii din Iasi au f5cut drumul pin5 lacirnitir pentru aseinchinaamintiriiluiMihail Koalniceanu. Odatá partidul facea pelerinagii". la mormintul lui Brdtianu, la al lui Rosetti. De o bucatä de vreme, ele au incetat. Marelui organizatori om de ispravk caoi visgtorului cu viata cinstit, politicianului fàrã arginti, famas ping la capát putin poet, nu mai are nimeni sä le ceard sfaturi. E bine cà macar mormintul lui Kog51- niceanu e privit Inca drept un izvor de inspiratie. Dacd toti ce au mers sä-1 vadä s-au apropiat cu inima curatà a omului ce vine sa se innoiasc5 prin pomenirea Un stranepotalpoetului Nicoleanu vine saconfirme *tithe d-lui din Samdnatorut de la 25 octomvrie privitoare la nasterea, ce era aproape o taina, a acestui poet. Cad Nicoleanu, Neagoe Tomosoiu cu adevaratu-i nume, s-a nascut la 9 mart 1833 in Cernatul Sdcelelor, In casa unde astazi e scoala roma.- neasca din Cernat (in tIrg, in fata bisericii celei marl, Sf. Actor- mire). Parintii lui : Ion Tomosoiu i Paraschiva, nascuta Chitu, 1-au avut ca al optulea copil, gemen cu Nicolae, mort curind, si al carui nume probabil ca 1-a luat fratele sal Neagoe, mai tirziuNicoleanu.Parintillui,oameni gospodari(unflu, Gheorghe, era cel mai avut din toate Sacelele) 1-au dus la carte, la seminarul ce era alipit pe lInga episcopia din Buzau, In 1846, de unde In 1849 plea la Craiova, condus de profesorul Vasile Calolanu." (Din Stinidniitorta) (n.a.).

137 14 faptelor Insemnate ale unui mai mare decit sine, atunci oracolul venit de peste pragul vietli a putut spune vorbe ca acestea : -'-nu este un adevàrat om politic, patriotic si bine- nicator, inteleator al timpului s5u si pregdtitor al viitorului decit acela care, ca Mihail Kogálniceanu, incepe intii printr-o largä culturA modern5 pe care el, Kog5l- niceanu, si-o ci0igase- in Germania st5pinitä de marele curent idealist de la inceputul veacului. Ca a fi liberal sau conservator, ori a se zice numai liberal sau conservator, n-are nici o insemnAtate la un biet popor care se Iupt5 sa se ridice din cele-mal strasnice adincuri ale sarAciei si lipsei de lumina', dar cfi are o mare insemngtate pentru un om politic calitatea, puterea nationalismului &au, iubirii sale pentru neam. Prin aceasta giisesti de la sine drumuri, pe care nu le poti descoperi cu felinarul chior 0 fumeg5tor al formulei liberate, ori cu iasca seac5 a datinei conservaloare. 95 nu poate fi un neam trainic acela care se ale-- tuieste cu adevarat numai din spuma de sus, care, chiar dacg nu e murdar5, se va murctfiri de tot praful pe care-I mfiturii deasuprA-i vinturile cele mari ale lumii. Ci un adevärat neam e acela ce cuprinde in sine toata viata, vqnic miscata, totdeauna innoitàsi pe depliu curatä a multimilor muncitoare 0 cinstite. C5 nu e om politic vrednic de acest nume mesterul care stie sa cistige dumanii, sil ocoleascA piedicile, sfi erute munca si s5 scape de primejdie. Ci este numai acela care, vazind o neclintita si luminoas5 tintii, merge indraznet catre dinsa, infruntind dusmanii, mi§cind din loc piedicile, primind in piept primejdille, cu siguranta c5, plerind chiar in cale, tot drumul ce a putut sil-4 facA e cistigat pentru urma0i ce vor veni neaparat dupg vitejia lui. Asa a judecat Kog5lniceanu atacind, in vremi foarte nesigure 0 amenint5toare, chestii ca averea de

138 mo§ii a Stralnilor din miSniistirile grece§tii ca lipsa de ogor si de neatirnare a taranului. $i,din ce n-a facut el, acurna se desfacei aceasta ultima invataturd : ca un om politic trebuie sa-si sprijine fanta pe o viatà personala cu desiivirsire curata, cäci altfel va fi Invins usor, stapinit i intrebuintat de altii, mai slabi, mai putin chemati decit dinsul, can insã n-au plicate sau stiu sa le ascunda mai bine. Si astfel, din nenorocire, o tara, un neam vor pierde pe cirmaciul cel mai bun cind ar avea mai multa nevoie de dinsul. Pentru cine poate auzi acestea le spune morrnintul lui Mihail Kogalniceanu.

29 iunie 1906 (I)

UN POET BASARABEAN : C. STAMATI

D. Bogdan-Duica dà numai o parte din opera, foarte !ntins i foarte neegala, a poetului basarabean C. Sta- mati. Ce a apucat sa se tipareascai s-a pastrat deci din scrierile lui- e, iaräi, numai o parte din manuscriptele pe care acest orn harnic, cu multa tragere de inirna0 mult ragaz, le ingramadise pe incetul, intr-o munca literara de o jumatate de veac aproape. Stan-rail, care ne-a lasat sase sute de pagini de literatura amestecatii, era mult mai bogat decit atita. Din multe puncte de vedere, aceasta figura literara, care n-a fost pentru public tocmai vie niciodata si care a

139 14* ajuns astäzi slearsa ca o foarte veche fotografie t, e vrednica de luare aminte. Nu atita din punctul de vedere al vietii pe care a dus-o scriitorul. Despre aceasta viata, Vara schimbarisi fara stralucire, de altminterea, se stie foarte putin. Era nepotul mitropolitului Iacob Stamati, care, luind, in 1792, scaunul arhipastoresc al Moldovei, isi chemase din Ardeal, din cercurile taranimii de acolo, un frate, din care facu un paharnic,i un var primare, pe care-I facu sa fie numit vel satrar 2, Simion Stamati. Costachi, scriitorul, era fiul paharnicului Toma, despre care, de altminterea, n-avem nici un fel de lamurire,ial unei femei din boierimea moldoveneasca. A trait un timp in vechea Moldova, in prietenia feciorilor de boieri risipitori, batausii obraznici, fárä nici un fel de iMelegere pentru invatatura, pe cari-i descrie intr-un clasic dialog dintre cocoana-mama bietul &scat de plata mica, addogind cäi el a auzit in tinerete asa ceva, din tinda casei" tovarasului sau de virstdi, poate, de petreceri. La 1812, rusii luara, ca o farima din zdrentele turcesti, Basarabia. Boierii avurd voie sa aleaga intre pämintul imparatesci acela care se tinea Inca de turd. Cei marl se hotarira, fara deosebire, pentru Moldova ramasa in vechile el &tinei pentru domnescul scaun de stapinire al Iasilor.Dintre cei maruntei, multi alesera insa noua Basarabie, bine rinduita, cu privilegii iregularnente politienesti. Intre aceia a fosti pilharnicul Toma, cunoscut numai prin fratelei fiul silu. Ii oprise la stinga Prutului vreo mosioara capatata din bunavointa marini- moasa a fratelui mitropolitul.Feciorul de Oran din t De curind, cl-na Eufrosina Dvoicenco, intr-o tezfi de doctorat la Bucure01, ni 1-a prezlntat orneneste Intreg 1 viu (1934) (n.a.). t $dtrar dregator care avea In grljS corturile taberelor militare.

140 Ardeal n-avea pentru pgmintulirostul moldovenese acea deosebitg iubire care oprea dincoace de apa despgr- titoare pe atitia din urmasii adevgratei boierimi. Costachi n-a mai fgcut scoald ruseascg. Desigur, Inca din Moldova, stia atita greceascg, incit sà poatg copia, la intimplare, asemgngrile lui Omer,i atita frantuzeasca, incit- sá poatg ceti curent, cu intelegereisirntire, pe noii poeti aicolii romantice. La 1830 el fdcu, ping la iarmarocul din Folticeni, o calgtorie moldoveneascg din care se alese cu credinta cg acea culturg a Apusului pe care, impreung cu cultul lui Napoleon, o atacau cu aprin- dere scriitorii rusi, a adus in Moldova numai atita folos ea a nimicit vechea evlavie si curgtie si a creat un tineret de vorbe usoare, de trufie multä si de fapte des- frinate. La 1834 vestea mortii sotiei sale, Tinca, Ii aflg in Moldova, unde el cinta, in Strajerul taberei, inceputul otirii noi. Si in 1839 el a mers in Bucovina, unde alti Stamatesti, poate niste rude, aveau mosie, la satul Stro- estilor. Aici a vgzut Suceava i Putna, poate Cerngutii. A avut a face cu Ilie Ilschi, nearn de mazil, al cgrui pgrinte iscalea lingg sgtrarul C. Stamati din 1760-70, pe un Stirceai pe fratii Hurmuzgchesti, cgpeteniile vietii românesti culturaleipolitice, din acesti ani de criza a sufletelor. Prin Costachi Hurmuzachi a ajuns el, fost colaborator al Albinei lui Asachi, a tipgri o poezie in Dacia lui Kogglniceanu, din 1840. In 1843 el publicg la Iai Povestea povestilor, editatg tot de Kogglniceanu. De atunci n-a mai venit pe la noi. Trgia in Basarabia, unde o decoratie, cu care e infdtisat in portrete, ii dgduse titlul de cavaleri unde, prin 1850, era pamescic, sub- prefect, pe la Hotin, credem. Era un burlac, fgrg copii, trgind mai mult pe la prieteni. Din cind in cind mai trimetea ceva pe la ziarele moldovenesti din acesti ani 1850. La 1863, manuscriptele lui ajunserg in stgpinirea luiI. M. Codrescu, proprietar al tipografiei Buciumul roman, care incepu o editie, sub titlul de Muza roma-

141 neascg, opritii la vol. I. Cartea se ceti putin, dar indestul ca sg facg pe autor,in1366, membru basarabean al Academiei. Nu prirni aceastg cinste, care-I ificea sg se teamä de prigoniri. In curind se auzi ea' a murit, dar sfirsitul sgu zgbovi ping la 1870.

II Stamati era un foarte harnic cetitor, de cgrti franceze fireste, fiindcg nemteste nu pare sg fi stiut,icercul unei cetiri romanesti era foarte ingust ;cit despre literatura ruseascg, desi a 'tradus dintr-insa o schildsatiricg, dupg Sincovschi, el pare s-o fi cunoscut foarte putin numai. Cetind, el lua condeiul in mini traducea sau prefgcea, fgrg sä argte autorul intre altele,i fiindcg nu credea eà incercgrile sale vor fi vreodatg tipärite. Intrebuinta tin grai Iinitit, bgtrincios, dar plin de ciwinte pe alit de potrivite, pe cit de rare ; uneori cite un vers bine inchegat sclipeste din mijlocul mgrii rnoarte a sti- hurilor inginate, ca o died de argint in plumbul topit : Cad eternul suflet nu irnbiltrineste, Sau : Te vgd in oglinda lacurilorline .5i,suflind zefirul, glasul täu iini pare, Ori, iargsi : $is-aude vintul suspinind din munte. AR a irnitat" e cuvintul intrebuintate dinsul dupg Lamartine (trei Meditatii), dupg Hugo (mgcar doug bucgti), dupg Alfred de Vigny (p. 508i urm. din Muth' Grandeur et decadencep. 256 si urm.), dupa La Fontaine MArire I decadentA.

142 (in multe din fabuleIe IW, alcatuite dupa 1850), dupa Musseti Béranger i altii, desigur. Ba o data gäsim doua strofe din marele Eric irlandez al iubirii, Moore, dar nedeplin intelesei apatos tilcuite, dupa vreun talrnacitor francez. Uneori, el isi dadea osteneala, care nu era prea grea pentru dinsul, de a sorbi poezia straina in ..sufletul sat', plin de vechi amintiri din viata moldoveneasca, din povestile vesnice, din stravechi letopisete. Asa Silful lui Hugo ajunse frumoasa legenda romaneasca a Zburiito- rului, din care se desfac versuri ca acestea : Cind fetele care fac clacti de furcd, ce nu se pot intimpina in originalul francez,i ceva mai departe : Fratii me.i mai ageri s-au tlus dupit soare, Altii ce ramose, prin flori se culcard... Vdd coacti mortii cu linsältare, Si Luna seniná holbat ii priveste... De la o vreme, el indrazni sa se incerce cu puterile sale chiar, Med a parasi insa vechiul mestesug al prefa- cerilori potrivirilor, marturisite numai in genere. Odata, inspirindu-se din Orientalele, asa de pline de coloare, ale lui Hugo, el cinta, intr-o bucata aproape desavirsita, baia cucoanei moldovence. Alta data, dupa strabaterea stro- felor saltarete ale lui Ariosto, din Orlando furioso, el incepe a povesti in versuri firä silai strinsoare despre Dragos voda, care ...Umtatasingur prin cetate : Adinc intunerec, feiceremend& Numai prin ferestre vijievintul, despre dezrobitorul Dochiei,ce merge cuteziltor prin locuri unde :

143 ...Lilieci, stance, cucuveiciibuhne Zburau ca un nour deasupracetedit, ping ce apare iubita domneascg : Iat-obrajii rumeni ca bujorit proaspeft, Rad ochitorii On! de draglinele, /eta' o guritti ca drew coaptd Ce ademeneste sdrutarea dulce. Iatd coame negre chiar ca ursinicul ii invelesc pieptul, spatelesiboiul, Ce prin el se vede chiar zdpadd alba ; ler statul ei glum ca molidulDana. In alt ritm, p mai sprinten, el zice apoi despre vodg Bogdan tinerelul, cules p din romanele versificate ale Apusului, p din cronici, p din basm : Lingd el sezu : Un bdtrin cu barba fdposii, ciudatd Cu ochi scinteiati, Grebtinos de spate, avind ccingi ci coedit% Coahleiun bdf ; ea mestere leggturi de vers ce aratg curn : Ptidurea vuieste, iar lupul, in hind, Tremura urlinc/, Ori : Clocotul stOpivette, Din piimint zbucnette Dracu-nfricofat. In alt rind, Byron, cu alaiul sgu de bleslemati P pecetluiti de soartg Virg milg, ii dg avintul demonic ce trebuie pentru a scrie Pdginulifiice/e sale, istoria unui bgtrin sglbatec ce s-a vindut dracului, el p sufletele nevinovate de lingg el.

144 Asemenea bucati ramin intregi, prin forma plina vie, care cucereste sufletul, prin arnestecul dibacial credintelori inchipuirilor noastre, prin atitea note de adevar prinse din lumea trecutului pe care acuma o stie foarte bine cintaretul. Tot asa ramin inteleptele fabule, in care metrul se rupe, se zbeguie, se aduna iarasi ca in maestrul La Fon- taine. Si chiar unele bucati in proza, pline si de putere, si de invataminte, ca descrierea ironica a Folticenilor sau evocarea induiosata a Sucevei voievozilor ce se mintuie insa printr-o arta imitatie", foarte vadita, despre stralucirea pierduta a Romei cezarilorAltfel, elementul personal e de tot slab si abia tremura in versurile din 1834 pentru sotia pierduta : Uneori imi parecd,tevdd umblind, Ii aud0pasii, ce-i cunosc prea bine, Desi a murit abia la 1870, cu douazeci de ani inainte menirea lui Stamati era incheiata : fabulele au fost ultima lui scriere, desigur. El incepuse ca un rasunet slab si grosolan al poeziei romantice franceze, cu careise confunda sufletul, fara sà o faca insa mai adevarata01 mai felurità. 0 imbinare cu viatai firea lui se savirsise apoi in baladele de fantezie glumeatrt sau de inchipuire strasnica. Daca ar fi trait chiar in Moldova, intre prieteni siintelegatori, el putea merge departe pe acest drum. In Basarabia, n-avea din ce-si-hrani verva. Cind i-au venit apoi de peste Prut vestile ca acolo prin imitarea llmbii latine s-a nriscut o lingua noua", deosebita de graiul slavo-roman", de idiomul vechi rustic", el s-a simtit cu umilinta un autor popular", cu totul inapoiat : s-a multumit sä scoata, in etimologii fantastice, din lati-

IAm sfi multumesc d-lui Em. Girleanu pentru comunicarea Calendarului pe 1854 (al Sucuiumulut romdn), In care se &CIL Intreagd, bucata Suceava (p.1. t urm.)i pentru a celul pe 1855, cu poezla Stcjarul singuratcc (p. 62 0 urm.) (n.d.).

145 neste pina # cinstea" (de la Spania chiste") 0. slava" (de la soivo"), # n-a mai cutezat a scrie pe intelesul taranilor # tirgovetilor fara inviitatura. Din aceasta umilinta a batrinetelor lui i se trage deci Incetarea scrisului, care, desi aproape Hurl urznari, nu e # fara insemnatate

2 iulie 190G (I)

0 PERSONALITATE CULTURALA DIN ARDEAL : IOAN LAPADATU (1844-1878)

Asociatia ardeleana a tiparit din nou, pentru cetirea poporului, in douà volumase, ingrijite de d-I Andrei Birseanu, Nuvelele istorice ale lui loan Lapadatu, until dintre cei mai buni profesori pe cari i-a avut buna scoala romaneasca inalta a Brasovului. Carticelele vor palrunde desigur ; ele vor fi cetite cu placere, caci spun lamurit, limpede, foarte riispicat # cuminte, pe intelesul oricui aproape, despre vechi lucruri romanesti pe care, putin supus schimbarilor, cum a fost, poporul le Intelege, le pretuie#e # e in stare a le iubi cu mult mai mult decit atitia dintre carturarii foarte moderni" din zilele noastre. Si de acesti carturari # de altii, earl mai pot sail aduca aminte de faptul ca suntem # noi un popor, cu adinci radacini in trecut # cu o puternica tendinta fireasca de a ne Intinde # desfasura in viitor, n-a fost tinuta in seama citu# de putin aceasta retiparire, care este pentru generatia de astazi ca o scoatere din mormint.

IAm dat o aletere din scrierile lui Stamati in Poepit romani de sub stdpinirea ruseased, VSlenll de Munte; 1910 (n.a.).

146 Citi au avut chiar in mina Nuvelele istorice, Inn() lie ca ortografiei tipar, nu vor fi mers prea departe In ras- foirea tor. Dad"' e limba de astazi,i o Ingrijith, omelt- dioasalimba anumite semne ale unor timpuri cu totul 0erse ii vor fi raspins:deciamatia sentimentald ce se intimpina pe alocurea, dar mai rnult decit dinsa, naivitatea, nevinovatia pe care catau pe atunci s-o dea scrierilor lor iautorii cu viata indoielnicaicu gindul necurat 0 care pornea de la sine din sufletul iubitor, prietenos, gata la munca 0 la jertfa, in cel mai inalt inteles al cuvintului, al dascalului bra0)vean.i,astazi, rinje0e cineva mai bucuros decit sa fie vazut zimbind parinteste,i putini sunt aceia cart sa nu fie bucuro0 de a fi crezuti marl betivi, stra§nici itwlatori tie femei, tradatorii faciltori de rele in cercul legaturilor lor de intimitate ! Lapadatu n-a fost un ambitios ; el nu s-a gindit poate niciodata la pretuirea, la lubirea care-1 incunjura, la sentimentele cu totul deosebite pe care le aveau fata de dinsul ; el nu0-adat seama de faptul ca era rnai bine pregatit decit cei mai multi pentru sarcina de a fi un bun indreptator nu numai alco1ii, ci 0 al culturii poporului nostru de peste munti. Cu gindul numai la o frumuseta artistica pe care o cuno0ea din intinsele0 feluritele lui cetiri, din indelungata petrecere pe care a facut-o in Franta 0 in Belgia, unde a luatititlul de doctor, el nu-0 ascundea slabiciunea mijloacelor poetice pe care le avea la indemini, cu parere de rau, dar fara amaraciune, el se marturisea ca o mediocritate" folositoare intr-un timp in care lipseau cu totul in tinutul sau ardelenesc talentele cele marl. Pentru noi, insa, cari avem perspectiva, el se 1nfat4eaza altfel nu numai ca un om simpatic, nu numai ca un harnic muncitor rapus la treizecii patru de ani de o munca far% preget §-ifara crutare, nu -numai ca un excelent om de m:kala, ci, mai ales, ca o figura interesanta prin intelegerea

147 nevoilor unei epoce noii prin deslusirea acestora cu predicatia inviitatorului, ca1 cu exernplul scriitorului. Generatia de la 1848, cu puternica ei mindrie latina, cu idealul ei de mare libertate romana, disparuse. Ce trebuiau sa faca tinerii, dintre carii Lapadatu, nascut din parinti tarani intr-un sat din marginea Oltului, la 1844 ? Sa repete cuvinte pe care nu le credeau, sà scrie pe steag ideale pe care stiau bine di nu le pot atinge, sa incerce cu puterile scazute de neincredere ceea ce nu izbutise acelora cari inchinasera in serviciul aceleiasi cauze o convingere fanatica, din acelea care pot face minuni ? Sa imbrace sarlataneste vesmintul care sta pe umerii epigonilor ? Si, in acelasi timp, sä traiasca inchii in aerul specific ardelean, cam invechit, nra a deschide ferestile largi curentelor noua ce bateau de pe plaiurile tgrir? Multi au sifost de aceasta parere :sa fim latini, romani, intransigenti, neimpacati ;tot sau nimic : Roma sau Fofeldea ! Altii si-au dat seama ea acest popor nu mai poate folosi la nimic,i atunci s-au asezat frumusel linga mesuta de birt, pe alba fata de masa a careia se tot innoia halba de bereei au trecut astfel de la cele mai inalte neguri romantice in cele mai proaste adincuri ale vietii de burtaverde provincial. Pe Lapadatu 1-au scapat de aceasta soarta unele insusiri ale sufletuluii unele imprejurari ale vietii. Avea prea mult bun-simt pentru a rosti crezuri gigantice ca ale inaintasilor cari, dincolo i dincoace de Carpati, au luat giulgiul intins peste sicriul in care zacea mortul, adica poporul roman". Dar avea prea multa mindrie, demnitate, simt de civilizatiei iubire de neam pentru a putea ingadui viata celor multumiti cu bauturica noastra cea de toate zilele. Se intimplase apoi ea el invatase in orase latine, la un loc cu studenti din tara", ca-si capatase

148 catedra la Bra§ov, pe uncle e mai largil pentru drumeti pentru idei trecatoarea muntelui. Deci el avu totdeauna inaintea ochilor o singurti lite- raturà româneasck o singuril inspiratie, un singur stili o unica ortografie. Intre romanii de dincoace"icei de dincolo", el nu face nici o deosebire. Serie la Familia d-lui Vulcan, dari in Traian, de la Bucuresti, al d-lui Hasdeu. Se crede ca a imitat in verstirile sale, care n-au nici o valoare originalk cäci acest suflet cuminteIi lute- legator n-avea nici putere, nici viziune, pe Mur4anu ; poate intr-o parte mai mica de cum se banuieste. Mult mai strins se tine el insA de ginga0a bogatà in dimi- nutive, de usoara glumd de iubire alui Alecsandri (v.d.ex. Mirii), sau de pledoariile infocate ale lui Grigore Alexandrescu (v. d. ex. La provide lip, ori de fantezia romanticd a lui Bolintineanu, ba chiar de tinguirea sociald a lui Bolliac. De la mieluseaua"i floriceaua", de la crinul plápind" la oda eatre Providentei, de aici la umbrele Corvinilor din cetatea Inidorei, 0 in sfir0t la orfani, orfane, la bolnava mama" la mopeagul s'arac". Cind incearca ritmul popular in Cucu/ : La umbra de fag edeam $i la mindra mt gindeam ; Dar un cuc, deasupra mea, Tot cintai prorocea : Cuce, cif/ ani imi vei da Pind cincl m-oi insura 7... - . Eu plingeam, cucu/ zbura. singura poezie a lui care se poate ceti cu pldcere e tot o fnriurire a lui Alecsandri. Din viata ardeleana a anului 1843 el 0.-a scos drama Tribunul, lupta Intre iubirea pentru o femeiei simtirea pentru neam, care cuprinde, pe ling5 un foarte frumos

149 grai,i unele scene puternice 1. Dar, cind incepur5 la noi studiile istoriee pe urma editiilor si lucrarilor d-lui Has- deu, ca si sub inriurirea, astfel intarit5, a publicatorilor de izvoare din anii 40, B5icescu, Kogiilniceanu, Inca o dat5 scriitorul ardelean se inspirii din miscarea literaturii de peste munti. In cele dou5 ziare pe care le-a seas intre anii 1874 si 1878, Oriental Latini Albina Carpatilor, el a dat rost, miscarei chiar oarecare coloare vietii trecute a neamului in t5ri1e cu domni de la Dunäre sau in imp5- riltia de p5stori aromani a Balcanilor. Nuvelele acestea, din vremea lui Tepes, a As5nesti1or, a Movilestilor, a luptelor pentru st5pinire date de Cantacuzini, vor r5minea dcsigur. Subiectul e foarte bine studiat,eroii vorbesc frumos romaneste, dupa datina vremii lor (L5p5datu ghl- ceste asa de bine tonul, incit uneorf ti se pare a ceti un vechi raves domnesc) ; icii colo, ei se raised vioi. Ar fi meritat un mai mare r5sunet articolele de indrumare pe care 1,5p5datu le-a Strins In brosura din 1377 Asupra situatiunii. Ele cuprind un intreg program de actiune noud care ar fi fost indeplinit macar in unele puncte, dacii enunt5torul lui nu s-ar fi stins asa de repede. L5pildatu crede ea a venit acurn epoca de gospodiirie, de munc5, de imbogatire, de consolidarei generalizare a constiintei. Romanii sa se ia pe urma sasilor, s5 se flied mesteri, negustori, Là cucereasca orasele, sa caute a se intelege intre sine, pentru scopuri mai Inalte. Spre a deschide calea, c5rturarii sa lupte cu arma culturii. Sit se culeagA, s5 se fac5 roditoare arta poporului, sà se intre- buinteze adev5rata limba a ce/or multi, s5 se scrie cartile ce lumineaz5. SA se Inchege soeietati pentru dezvoltarea trupului si a mintii. Asociatia s5-si intinda cercul de actiune :sa" faca expozitii pentru natiune, sa indemne la serisul dirtilor invatiitoare. 0 Intreaga opera de educatie La un loepoezille,inIneereäri deLiteraturd,Bra8ov, 1874 (n.a.).

150 nationalil sil inceapil astfel pentru a pune in relief caracterul propriu, fizionomia bine marcatili originalä" ce avem. Prin ea sil se capete, in locul vechiului servilism", pe eare-1 biciuieste, noua incredere in sine si avintul ce trebuie pentru a birui.

In aceste credinte s-a incheiat viata lui L5p5clatu. Ele sunt astäzi ale celor mai mari scriitorii cugetätori. Mine, ele vor fi atmosfesa vietii noastre nationale. E vremea sà indrepthm un gind pios &dire acela care le-a avut de mult i le-a spus, desi stia cputini ii vor ceti, intelegei urma.

9 hale 1906 (I)

UN BATRIN EROU : AXENTIE SEVER

In spitalul säsesc din Brasov, foarte same si cam uitat de toatä lumea, a murit frumosul batrin ce a fost Axentie Sever, una din c5peteniile românilor in miscarea de la 1848. loan Axentie Sever era un fiu de Oran din Frina, A inv5tat la Blaj incepind a da Inca de pe b5ncile scolii dovezi de puternica-i simtire pentru neam si de marea lui energie in sprijinirea ideilor sentimentelor sale. In patruzeci si opt" era un tinär de douazeci iapte de ani. La izbucnirea agitatiei revolutionare nu se afla in Ardeal., el In tara, uncle Treboniu Laurian ii facuse profesor de latinai romana, la Colegiul Sf. Sava, cred. Era de inainte cistigat pentru cauza neatirnilrii nationale. Irt inwrejurimile Bucurestilor ca si in Oltenia el merse prin

151 sate propoOduind robilor noua evanghelie de libertate pe care el o va fi inteles altfel decit domnisorii frantuziti de la Bucuresti. Si lit a se intoarce in Ardeal dupd neizbinda republicii de vat% a Romaniei muntene, el s-a dovedit aici, unde mediul era altul si se gaseau sateni cu inima tare si cugetul indraznet, om de fapta. A fost printre cei ce s-au luptat in Muntii Apuseni. Si, cind valurile tulburate se potolira, a fost iarasi printre aceia cari au raspins orice rasplata personala din partea imparatului, cerind numai pentru toti ai sai, fratii de singe si ostasii sai in lupta pentru drepturi si demnitate, o stare de lucruri noua si despdgubiri pentru toate cele indurate. Altfel, si-a pastrat toata credinta &are imparat, pe care, in acelasi an 1852, il primi in Tara Motilor, la muntele Mina, ca unnl din reprezentantii cei mai indrituiti ai poporului romanesc. Imprejurarile neasteptate de la 1867 il smulsera din viata politica. Desi nu era inca batrin 1,el se dadu la o parte, ciudos, amarit, neimpacat, zdrobindu-si ultimele nadejdi. In jurul lui se organiza viata culturala romaneasca, se dadeau lupte prin ziare pentru pasivismul de protestare sau activismul de infruntare a dusmanului in institutiile statului celui nou ; pentru el toata aceasta dez- batere, toata aceasta marunta munca roditoare nu avea insemnatate. Era printre uriasii fulgerati cari nu vreau sa se tirasca in brinci dupg ce strabatusera biruitori pe culmi. Ca o umbra alba trecea prin cararile singuratece ale primblarilor batrinului Brasov chipul lui puternic, de invins al soartei care nu se da biruit de oameni. Ping ce la urma energicul corp eroic se culca pe perna ftitalului strain si boala trase lacatul odaitei sale de pomana. Rar, prieteni puteau patrunde ; pe linga sen- 1 S-a n8Aut fn 1821. In 1867 s-a creat monarhia dualista austro-ungarA, sub care asuprlrea nationalS s-a agravat.

152 zationalii" români de dincoace, venea cite unul de dincolo, un bAtrin de virsta lui, cu care se puteau intinde sfaturi lungi despre lucrurile ce nu Mai sunt si nu vor putea s5 mai fie niciodatà. In viata prozaicd a gilcevilor brasovene, se destepta totusi un fior cind se auzea ca a venit cutare din cutare loc depdrtat la Axentie. Astfel a fost, cind din Blajul pe care-1 pAr5seste asa de rar, alt batrin alb din vremea visAtorilor i eroilor se desprinse pentru a veni lingd patul de la spitalul säsesc din Brasov ochi in ochi, färg lacrhni de prisos fata de aspra fatali- tate a vietii, canonicul loan Moldovan, alt neinduplecat pineimpdcat, alt suflet in zale de otel, vorbi indelung cu bolnavul despre ce numai ei amindoi stiau,i astazi stie unul singur. Din Panteonul viu al b5trini1or celor marl, asa de s-a mai desflicut, in aceasta clip5, unul.

6 august 1906 (IV)

LA TRECEREA UNUI EROU

Ultimul dintre Rákóczesti, Francisc, s-a räsculat impotriva casei impärätesti de Habsburg, stdpinA a Ungariei cucerite de la turd, a urmat cu stealucire exemplul altui rege ungur", Emeric Tököly 1, a stapinit o bucatá de vreme nordul Ungariei, a intretinut leg5turi cu anumite state din Apus, ca Franta care-1 sprijinea cu cAldurd ca s5

Tolcöiy Emeric a Incercat55se InscAuneze principe al Transilvaniei in 1691. Desi ajutat de turd 1 de catre Constantin Brincoveanu, el n-a putut obtine victoria impotriva austrieci- bor. Trecerea Transilvaniel sub dominatia habsburgicS avea aS fle inscrisd in tratatul de pace de la Karlowitz (1699).

153

15 Oarnen1 cari au lost, vol. 1 faca in necaz vechilor siii dusmani de la Vienai, la urm5, a trebuit E5 se recunoascA invins. Dupà anul de lichidare 1711, el a luat drumul atre tare sprijinitorului s5u, Ludovic al XIV-lea, dar n-a inc5put nici acolo precum ar fi dorit si, la urmA, si-a aflat athipostul, cu tain de la padisahul, in Turcia, urmind, si in aceastä privintà, pe regele Emeric. Pe p5mintul strAin s-a stins el dup5 lungi si durerosi ani de pribegie la 1735 si a fost ingropat la Rodosto, pe malul Mara Negre. Ungurii nu 1-au uitat ins5, nici in timpul cind ascultau de austrieci, nici astazi. In el acest nearn dirz i sigur de sine a vAzut pe luptiltorul cavaleresc si ind5r5tnic, care nu-si pAriiseste drepturile si nu vrea s5-si piece capul fat5 de nirneni. In el au mai respectat pe cel din urm5 reprezentant al marii dinastii rákóczesti, sub care Ardealul st5pinit ungureste a insemnat ceva in istoria lumii. De mult Inca, ei facusera planul patriotic si romantic de a educe din groapa lui departata pe cel din urmil care a purtat o coroan5 ungureasca. Imparatul-rege',care iart5 asa de mult pentru el si care poate ierta i pentru str5- mosii s5i, cari au osindit la moarte ca tradator pe Francisc RákOczy, n-a avut nirnic de zis impotriva acestei pomeniri nationale. Acum citeva zile Parlamentul din Pesta a votat reabilitarea, curätirea de osind5, a memoriei craiului de rascoall 0 corabie a marinei austro-ungare a ridicat oasele scumpe ungurilor. Ea -s-a oprit joi la Constanta. Un tren special a dus cosciugurile vechiului rege si ale tovar5silor sgi pe ling5 Bucuresti, de-a lungul intregului ses al României, prin orase unde pretutindeni erau libere s5-i ias5 intru intimpinare coloniile ungureSti cu tricolorul sisg rasune astfel accentele limbii maghiare, pinii la Orsova, unde astepta primirea cea mare. Francisc R5lciiczi nu e o figura' antipatica pentruro- mani.In pArtile ardelene 'cle sus, in pArtile maramuresene,

'Franz-Joseph.

454 el a intilnit, ca un viteaz ce era, sprijinitori viteji printre taranii nostri. VIddica roman Ion Tired, pus de dinsul, ii scria ca unui crai al 'Orli Unguresti de sus si Ardealului." si-i ura sà biruiasc5 dusrnanii miiriei sale, cum a biruit David craiu pizmasii sdi".i ast5zi se p5streaz5 in cutare biseric5 veche steagul sub care t'Aranii nostri, mindri f15cAi ai rnuntelui, au luptat pentru craiul Racoltea". Stind mai mutt pe aiurea, pin5 pe la Casovia, unde-I asteaptd pomposul mormint al recunoasterii nationale, Rákóczi cel tinar n-a putut avea leg5turi mai dese cu ai nostii de dincoace. Dar bunicul istrabuniculsAu, Gheorghe I-iu si al II-lea 1, domni ai Ardealului, au fost bunii statornici prieteni ai lui vod5 Matei din Tirgoviste siai lui vod5 Vasile din Iasi, si doamna Elina a lui Matei scria btrinului crai" prin care ajunsese la domnie ace) care zace acuma In singur5tatea de munte de la Arnota oltean5, numindu-1 cu iubire : pUrintei socotitori invd- t5tor de toate lucrurile noastre"i iscalind ca fat5 a milriei sale". Oricite am suferi de la oricine, e o cinste a neamului acestuia romfmesc ea nu uità binele, macar vorba bun5 pe care a primit-o odat.5,i o cinste si mai mare di el intelege oriunde irespect5 vitejia curat5, iubirea de neam, jertfa de sine. De aceea, dac5 nu vor suna acum in satele ardelene clopotele pe care le core prin poruncd ministeriul din Pesta, noi top,i cei de aid, cari am lasat drum slobod sentimentelor firesti ale oaspetilor nostri maghiari,i cei de dincolo, capabili s5 se deosebeasc5 intre oamenii cari facparte dinacelasipopor, ne descoperim Inaintea sicriului uncle un erou doarme, infiorat in biitrinele sale

P Rdkóczi Gkeorgh.c I1 Rákóczi Giteorglze It au Post prin- cipi ai Transilvaniei intre 1630-1642 $i, respectiv, 1648-1660. Cel dintii 1-a ajutat pe Matei 13asarab sS ia domnia. Si eel de-al doilea a pastrat legaturi prietenesti cu voievodul muntean ;lui Vasile Lupu I-a Post Insb ostil.

155 15* oase de duhul iril sale, si corn zice viteazului cavaler ce se intoarce :fie in veci pomenitá la loate neamurile amintirea celui ce a luptat, a suferit, a pribegiti murit pentru neamul s5u". Iar a doua zi suntem iaräsi noi, noi,i el, ei1.

19 octornvrie 1906 (I)

UN PROFESOR : DIMITRIE A. LAURIAN

A murit zilele trecute in Bucuresti si a lost ingropat in rnijlocuI deosebitei duiosii a multor colegi de scoa15, fosti scolarii prieteni, Dimitrie August Laurian, un om care se vedea fgrä ca sub picioarele Iui sa fie piatra or- clinaril a unei situatii. A fost scriitor cu condeiul usorsi mlàdios ziarist cu simt de r5spundere, orn de carte care fäcuse cu strglucire studii inane, convinggtor, ele- gantsiarmonios, &sail iubitor de chernareasa,a càrii insemn5tate pentru intemeierea unei noui societliti romanesti o intelegea bine ; a fost un om politic, pentru cavea vederile sale ilimurite si nu intelegea s'à le pilrilseasca pentru o ispitil mare sau o ispita mica ; a lost un om in societate, stiind sä fie dinsul f5r6 a Pasa jigniri In urma sai, in sfirsit, a lost pentru acei ce-1 cunosteau bine, bine de tot, un prieten care, precum au spus-o lnaintea mormintului san, nu-1 vor uita niciodatg.

Rákóczi FerencII(1676-1735)s-aaflat timp de cifiva ani (1703-1711) fn fruntea tine rascoale frnpotriva clominatiel habsburgice. La rfiscoalti au participat ci mii de lobagl, ceea ce1-adcterminat pe nobilii maghiari sA refuse principelui ajutorul lort sä faca act de supunere fatil de imparatul de la Viena.

156 Viata acestui om ales e vrednica insa de a fi prinsa altfel decit intr-o scurta caracterizare generala. Era fiul lui August Laurian, invatatul cu sufletul tare, cu vointa neinduplecata, cu credinta nezguduita, cu munca de fier. A fost crescut de dinsul in parerile lui : nationalism romanesc inalt, cuprinzind pe romanii de orisiunde, mindrie ardeleana, constiinta lating, cult pentru limba purificata, pentru ortografia care lasa a se stravedea obirsia romana, pentru faptai scrisul ye- chii Rome ;iubire pentru stiinta care mintuie, stiinta naturiiitiinta celor in afara de dinsa, noileatiedi naturalei vechea filozofie, care eraui pentru inainta- sul lui Laurian batrinul, si mai batrinul Lazar, cercul menit inchinaciunii. A invatat temeinic, la nemti, filologie clasica si filozofie naturala". Dupa o teza de cuprins filozofic, el intra la 1872 In viata publica, in acelasi timp Ca profesorei ca director,i se face, impreuna cu prietenul salt de ani Indelungati, $tefan Mihailescu, redactor al Tranzactiunilor literare si.ft/testifier. E interesant sä se coboare cineva prin aceasta revista in sufletul, doritor de lupta, necrutator si caustic, al tinärului de acurn treizeci de ani care la virsta de batrinete se duce dintre noi. Laurian e un ironic care nu primeste insa nihilismul dogmatic, afirmarea cu juramint Ca totul nu e vrednic de nimic. Desigur cd nu-i place starea politica si sociald de dupd Unire, cd descopere, cu toata proslavirea usfaceau sa se aucla cei multumitii mindri de isprava lor, ceva mic, meschin, pociti putred in ceea ce avem astazi", ca vede, in locul pamintului cu riuri de lapte", dar far% flori de lumina", al politicianilor, o tara de muribunzi, vestejita si in agonie[...]". Dar el socoate ca se pot indrepta lucrurile :in trecut se inchina marilor figuri eroice, lui Iancu, ,,legenda Abrudului", lui Bolintineanu, lui Eliad ;In prezent, el alege tineri cu

157 aceeasi invatätura ca a lui, pe cei mai buni din tinerimea bucuresteana de atunci (Anghel Demetriescu, Gr. Pau- cescui citiva altii)i, impreunti Cu ei, intelege sdea lupta cea mare a educatiei noi,rilzirnatä pestiinte. *Uinta, aceasta ii pare mintuitoarea ; pretuind, cu toate impunsäturile ce-i veneau din cercul de la Iasi al Con- vorbirilorliterare, curentul literar pozitiv ipoporan plecat de acolo, el, infkat Inca in ortografia si stilul unui pgrinte autoritari vrednic de admiratie, crede ca se poate aduce atita folos prin cultivarea stiintilor exacte si naturalesi-sicauta" tovartisii la opera de reform5, in tarai stra'inatate, de la Tiberghien la dr. Da VI(3. Ilevista a mers un an, si acela cu greu. Apol Laurian siai lui trecura la Revista contemporana, care lupta cu Convorbirile ifu invins, pentru conternporani casi pentru urmasi. Intre prinsii de rkboi cari-si blestemarà soarta mai putin, fu D. A. Laurian, emancipat de puterca parinteascii. Si pe urma ? Sunt convingeri fecundei sunt convingeri, mai putin convinse, care ucid. Polemistul literar se facu ziarist politic de partid finul ziarist de la Romilnia ltherd §.1 de la Constitutionalul se fäcu ziarist far5 isealitura, legiuitor farà rAspundere, apoi functionar fgra personalitate, in sfirsit dezgustatul din ultimii ani. E adevArat cá ramasese profesorul, colegul, omul de societate, prietenul. Acela a murit acum, mult timp dupd celdlalt

2 noiemvrie 1906 (I) Dimitrie A. Laurian (1846-1906), profesor de filozone la un liceu din Bucuresti, Isi luase licenta cu teza (redactatil In ortografia la tinizanta): Metodul de care debe sa ne servint fn determinarea facuttatitor sufletututldiviziunea lor(1868). A facut politica riberala, frind consriier comunal, deputat, secretar

158 UN DISPARUT ; VINCENTIU BABES

A murit Vincentiu Bate, membru al Academiei Ro- mane, la o virsta foarte inaintata. Era un om invatat si, pe timpurile lui,i se incredintasera de rornanii de dincolo, cari voiauaa-sidesparta cu totul biserica lor or- todoxa de biserica sirbilor, misiuni de Sncredere. A fost mult timp magistrat inalti deputat in Pesta. A serfs putin si lucruri de mult uitate Intre altele in foaia Albina. Uitat era si dinsul, care, trecut de optzeci de ani, putea fi privit, de ani de zile, ca scos din rindul celor vii. Acum vreo sase-sapte ani mai venea Inca la sedintile plenare din martie ale Academiei : marunt, slab, o umbra de om, el pastra insa o mare vioiciune neastim- Oran i glasul putin subtire desfasura nervos argumentatii pasionate. In politica vechesi-aavut parka, cu deosebire in legatura cu bogata familie de magnati Mocioni. In nu- mole acestora mai ales, el si-a spus euvintul si in timpurile mai apropiate, cind mai venea pe la sinoadeal consfatuiri. El insusi n-a avut niciodata idei originale, nici tinte proprii fie macar si personale. Dar era unul dintre oamenii aceia carturarii dibaci cari servesc bine cauzele altora.$i dibaci era Vara Indoiala. Un exemplu : dindu-i-se la Academie s5 faca 0 recenzie despre o carte a unui om pe care-1 urau eel mai multi dintre colegii lui, el a gasft mijlocul sa scape din Incur- catura, fara sa atace valoarea cartii, spunind a este numai volumul intii cartca era o culegere de documente cu o lunga prefata, care, aceea, era lucrarea ori- ginalasi se ispravea in acest volum dintii. Apoi s-a general la ministerul de instruetie. Numele lui apare printre cei critieati de Titu MaioreseU in artleolul polemic Betut de cutnnte ?n Retnsta contimporand".

159 räspins, fireste,si volumul al doilea, pentru ea... era numai volumul al doilea. Ar fi greu de spus dacä era in adevAr pentru activitate" sau pentru pasivitate", dacä-i era simpaticA ori antipaticti vreo personalitate politicg.Ii erau si nu-i erau. Sufletul lui era ferit de toti, chiar de aceia sub steagul cOrora stOtea, pentru un motiv sau altul : poate chiar cä era ferit de sine Insusi. Avea un zimbet rece, cu o strtilucire de gheattl in ochii frith' odihnO, care spunea aceasta : Cu omul din mine n-aveti a face ; n-am a face, cred, eu insumi". S-ar savirsi o nedreptate impotriva memoriei lui, ins5, dac5 nu s-ar recunoaste ea prin cunostintile sale de drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, prin usurinta sa de vorbd si prin talentul de a umbla cu oamenii mark el a reprezintat bine pe romfinii de confesia si din tinutul lui, si astfel a adus servicii neamului. Din cind in cind povestitorul dezvoltririi moderne a rornfinilor din monarhia vecinä va avea s'a pomeneasa si. numele lul Babes. Istoricul literar, mai putin. I

29 ianuarie 1907 (I)

0 FIGURA : VASILE LASCAR

A murit, dup5 o 1ung5 board, fostul ministru de interne al liberalilor in cloud perioade de guvernämint, Vasile Lascar. I Vtncentto Babe' (1821-1907), total savantului Victor Babeq, a fost unul dlntre conducatorli particlului national roman dln Transilvania. A publicat o lucrare despre problema nationala in Austro-Ungaria, articole 01 rapoarte academlce.

160 De loc din Gorj, el a fost prirnar al Tirgu-Jiului, apoi, multi ani de zile,deputat cu deosebità trecere printre ai s5ii, in sfirsit, a fost chemat, pentru energia sa, cai pentru m5sura de care a dat dovada totdeauna, a conduce departamentul eel mai primejdios si mai gin- gas, intr-o tar5 unde a cirmui inseamna a prepara ale- guile si a multumi, st5pinindu-i totusi pentru ca s5 nu arime statul pe partizanii politici.i a fost un foarte bun ministru, aspru cu functionarii ce nu-si faceau datoria, cutezindsA-iinfrunte, daca nu sd-i scoatil, chiar atunci cind erau mutre simandicoase de prefecti cu valoare electoral5 ;fiiràbrutalitateifanfaronada, a stiut s5 fie tare ; Vara sireteniei mici mestesuguri, s-a priceput sa fie amabil cu toti, afaril de aceia cari aveau sa-i dea seam5 pentru greseli in indeplinirea functiunii bor. Lascar era avocat, ca optzeci la sut5 dintre profe- sionistii politicii noastre cari se schimbil la guvern. F5- cuse foarte bune studii in Paris si era privit ca un cunoscator adinc al drepluluii ea un sigur sprijinitor la judecat5. Elocventa de fapte, de logica strins5, care nu scap5 din ghearele subiectului, dar nu poate zbura sus cu dinsul, de proz5 bine st5pinità, de aluzii usturiitoare si de concluzii stringente, a avocatului, a marelui avocat care nu se coboar5 la mesehinarii a avocatului cinstit care nu falsific5 si nu scapil prin tangentii si nu zvirle rrtr in ochi elocventa aceasta placut5,dis- tinsilsi efectiv5 a str5mutat-oi in domeniul politic, uncle era tot asale greusä-1incurci in argumentatie, cum era de neingilduitst-Iintimpini cu o brutalitate. Figura lui finii, slàbitái ing5lbenità curind de boal5, intipanitLi prea timpuriu de batrinete, cu usoarele bar- bete albe, influenta simpatic pe ascultlitori. In ultimii ani ai vietii sale, cind abia incepea s5 se recunoase5 de uncle individualithti izolate din partidul liberal nevoia reformelor care se proclam5 astilzi in ur-

161 letele rascoalei si in bubuitul tunurilor, Vasile Lascar a cutezat sit vie cu un program de indreptari in administratie, program care era, faraindoialii, democratic venea din cele mai frurnoase intentii ale acestui om care pornise, desi de origine boiereasca, dintr-un tinut de Wartime. A propus o noul rinduire a comunelor o noua politic, in care sa se afle tineri culti, cu soarta asigurata prin inamovibilitate ; a planuit o mare opera sanitara In folosul taranului. Din nenorocire, el n-a aflat In partidul sau, cai in Ord, terenul potrivit Pentru asemenea prefaceri. Tinerii liberali inaintati, fosti so- cialisti, 1-au combatut cu inviersunare, pentru motive de tacticd,invinuindu-1 de nesinceritate(s-a spus ehiar vorba crudd de oltean cu doua funduri la litea").Bii- trinii reactionari sau oportunisti au lucrat mai cu m.,§- tequg ; ei s-au multumit sa amendeze" legile lui Lascar, sä le amputezei crimpoteascd asa incit putin, prea putin din constructia planuita de autorul lor se intru- chipa in adevar. 0 deceptiei o amaraciune 0 mai man Ii erau pas- Irate lug : era mai usor sd se fixeze circumscriptiile inspectoriler comunali" cad inlocuiau acum pe vechii subprefectif s5 se vapseasca tablele pentru sfaturile sit- te0ii pentru infirmeriile rurale, sa se coase uniformele noi ale vardistilor i ofiterilor de politie, decit sib se afle oamenii ce trebuiau pentru a fi inspectori, agenti sanitari, po1ititi moderni. S-au mai adausi atitea cal- cari ale legii pentru a se face loc agentilor electorali din cele doua partidei tuturor cazaturilor neutilizabile. In cele din urm5 zile ale sale, Lascar a putut capata astfel dureroasa incredintare c5 administratiai politia intemeiate de el nu 0-au facut datoria, ca n-au putut ajula pe taran ca prieteni si nu 1-au stiut supraveghea ca stapiniI temniceri ; i-a fost dat sa auda ea un guvern liberal a suspendat, pentru zilele de teroare de jos

162 si de sus, legea lui de inamovibilitate, pind la desfiin- %area ei, care se prevede. Spre amintirea lui se indreaptá ins5 simpatille noastre, ale celor citiva izolati, neintelesi, jignitii prigoniti necontenit, tocmai pentru aceasta tristetä a bunelor in- tentli venite inainte de vreme, pe care realitatea, gro- solank tragic5 uneori, in aceast5 tar5, le sfarm5 groso- Ian si crud. I

29 martie 1907 (I)

PAGINILE ALEXANDRINEI MIHAESCU (1876-1895)

Intr-o casa de proprietari de la munte in pArtileBu- eaulai munti dezgoliti, josi, uriti, dintre cari se desfac riuri -prin locuri care se zic pentru aceasta guri la Gura S5r5tii, erestea, acum vreo zece-cincisprezece o fatà subred5 care, prin exemplul groaznic al surorilor ce se coborau pe rind' la mormint, era deprinsd a se gindi la nimicnicia vietii, la z5d5rnicia asteptärilor, la spaima neagrá din groapà. I§i vedea moartea apropiindu- se, nu ca minglietoarea unei vieti obosite, stoarse de iluzii, slàbite de lupte, nu ca fazboinica ce vine s'a infrunte puterea, ci ca hoata f5rá mil5 ce se repede asupra

PozitiaspecialAalulVast leLascar(1854-1907),xnal avansatA, in cadrul partidului liberal a fost realA. ConducAtor al grupArli de centru a liberalilor-democrati, V. Lascar a recep- tatunele revendicAriale maselor muncitoare.Astfel,fiind prim-ministru in ultimele lunl ale anului 1898, a realizat legea repausului duminical.

163 tineretil intil, ce se inviersuneaz5 a rupe din r5d5cing pornul pe care au inalbit abia florile lui aprilie. Dar, cu tot strasnicul gind ce-i locuia sub fruntea deschisä Intre vitele prirului nesupus, ochii marl, strasnic de man, se deschideau lacomi culegind in pripa cite privelisti putea sä inatiseze acel colt de p5mint, auzul fin prindea toate vorbele ce zburau In toiul lucrului sau in zgomotoasa "bucurie, uneori brutalg, a horelor ;sufletul nesätios de viatg, in a aril trdinicie nu-i era ineacluit a crede, prindea in sine cit putea din traiul acelora cari mai aveau zile inaintea lor. Si slaba mind alb4 a copilei lnsemna gràbit pe bucati de hirtie, cu scrisoarea find pe care i-o &Idea mai mult gustul ei firesc decit InvaTatura a patru clase primare de sat, versuri, schite, nuvele. Un frate, d-1 N. Mihãescu, a destäinuit, descoperindu-le din intimplare, citeva din poezille fetitei ;allele au iesit intr-un volumes care a stirnit uimirei durere, dupà moan- Ica ei, la 21 iunie 1895. Acum ele se infatiseazii toate in a doua editie a Florilor de alma, pe care odd li- brdriaSocec. * De moarte se tinguiesc toate versurile ; viata o cintä toate povestirilei descrierile. Un dualism care se l'amu- reste usor :de o parte setea de a trill., de altà parte jalea, märturisitä de suflet In singueatate, de a nu putea triii mai mult. In poeziile,sense uneori intr-o proz5 t5r5eanat5, alteori in metrele obisnuite, adesea in acela al poeziei populare, pe care a auzit-o deseori copila de la tail si pe care a si cules-o, jalea mortii se cintii in multe feluri, dar in acelasi ton simplu, adinc omenesc, fArà nici un mestesug i preatire, fa'rà nici o and" invätatd : Vintule ráui turbat, Multe flori ai scuturat ! Moarte, moarte rea, pustie,

164 Multi ochi ptint de veselie Ii adormi pentru vecie Supt o gatbendfiiclie. Sin*, neaparat, ea mintea din care a pornit aceasta tinguire e una care a primit hrana ciirtilor, a conversa- tiller culte", dar chemarea cfitre vintul ce scutura frunzele, generatitatea durerii, duio0a ferita, vadesc pe cineva care a bait larg la izvorul poeziei poporului : Vintul mi-a stins florile blmoartea surorile, ap se mintuie aceasta tinguire. Mai c1esavir0ta in a- ceasta gama e una din putinele bucdti scrise ca pentru vtata,acel Bate vintul, in care este totusi stapinitoare nota de tristeta, fard obimuita perspectivd a sicriului pus pe masa 0 a cimitirului unde dorm surorile : 0 vent vremea vreodatii, De-o-nfrunzi piidurea toatd Cincl prin frunzele de nue, Mi-o cinta Igor un cuc... Miresme eminesciene, dulcii imbiitfitoare, se desfac din cutare cintec de iubire : 0, lasL4i bratu1 sub al meu, Scmergem impreund ; sau din acel Noapte bung, care nu e o urare de lini0e 0 pace senina, ci Inca o forma de amintire a mortii : In sicriu e intunerec, Noapte bund ! Flori, ingeri, vedenii, raze in povestiri scurte, foarte curate 0 albe,cuprinzindIrish'in ele acelavi negru grilunte al deznildejdii, nu vin de nicairi, sau, mai bine, ele vin din cartea de cetire, dar trecind prin sufletul adinc al unui copil curn nu se afla altii.

165 Cad,in coltul ei de lume inchisg, aceastg neobisnuitg fetitri bolnavg se ingltase, tot chinuindu-si sufletul prin indelungata oprire dureroasg asupra lui, ping la vederi filozofice personale, ping la ginduri asupra rostului lumii, a cgrii chele de suferintg o avea : Cum de-oi muri amnia, Aceste mii de stele Vor lumina tiirina Deasupra groapei male dialti simti-vor vraja Atitor nopti frurnoase, Clad eu voi fi pierdutil Prin boiti intunecoase. Sau in aceste patru scurte versuri, bogate in inteles : Flori a/bastre inflorite, Cit de trist eft fost ursite : Ten lnveseleaji un munte, Azi impodobiri o fruate I Proza volumasului cuprinde schite din viata de sate, in coloare romantleg de obieel iubiri intre ciobaniII domnisoare bogate de la oras dar cite una zugravita tare, aspru, cu trilsMuri de realism energici constient. Se ghsesc pretutindeni comparatii noli fine copiii mgruntei ca ulcelele", luna ce se iveste curioasg ca o lath la geam", shleiile care shrutg cu virfurile lor apa strilvezie", stelele ce se sting dirnineata ea niste fluturi argintii ce in ajunul morta mai bat inch din aripi" cuvinte care intrupeazg o psihologie intreagh ; a, de cind n-am mai bgut aph din satul meu", zice flhchul intors de departe. 0 adevaratg capodoperd de seriozitate mistich e povestea Maicii Domuului care merge sh caute pe Isus coborit de pe cruce ; n-am mai viizut o mai deshvirsitg invesmintare in frumoase cuvinte poe-

166 tice a legendelor religioase pe care le stie poporul. Sunt apoi idei poetice schitate in proza ritmata, stint scrisori care-ti string inima de mila acestui suflet superior care se stinge intr-un rece mediu banal, din care nu se afla nimeni s'a-1 smulga eaci in alte imprejuräri nenorocita fata ar fi trkt, spre folosul literaturii noastre sunt pagini de jurnal intim, cu scene de moarte, pagini care nu sunt de thc mai prejos de aeelea care au fikut pe Maria Baskirtev I, autoarea cunoscutului ziar al vietii ei, intrerupte in tinereth, o scriitoare vestith in toata lumea. Nu e numai o curiozitate psihologica si literarii a- ceasth carticica, ei o parte integranta a literaturii romanesti mai noud.

1 aprilie 1907 ()

UN CERCETATOR AL VIETH POPORULUI ROMANESC : S. FL. MARIAN

A murit pArintele Marian, blajinul membru al Aca- demiei, care statea asa de smerit intre colegii sai din Rom8nia, politiciani mari, profesori mari, boggtasi mari, la sesiunea generald din martie si care facea, in tara noastra de respect pentru situatiffe inalte, pentru boa.- tiile triumfatoare, o asa de ciudata impresie prin haina sa de preot ca oricare altul,fare', macar, taietura de reverenda" si sireturile rosii ori vinefe, captuseffle ba- thtoare la ochi ale vesmintului clericilor de dincolo, carl

1 Maria Baskirtev(1860-1884) pictorit5ruskalcaret jurnal intim scris in francezA a fost tiparit postum (in 1885) la Paris, unde a murit.

07 fac parte din invatata adunare. In fiecare an venea de la Suceava, se infiinta de la Inceputul sesiunii, ii vi-r zita prietenii bucovineni, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr. Pop de la Consiliul permanent, care intreba pe toala lumea cu nu stiu cite zile inainte dacd a venit popa Marian, Marian popa", asculta cu nesfirsità rabdare toate cuvintari1e,i cele bunei cele rele,i pele ce se auzeau,i cele ce nu se auzeau, nu dormea ca atitia rnembri din tara, privea cu neturburata seninatate cele mai groase certe din comisiile de premii, vota cu puterea,ipleca multumit acasä, fàrà mindrie, dar Vara dezgust. Cine nu i-ar fi cetit cärtile atitia deci din colegii lui chiar ar fi putut crede ca acest biet preot In anteriu negru, care nu !dem niciodata comunicari publice, e unul dintre ratacitii in Academie, el meritul lui e numai ca vine din Bucovina, Ca e unul din scriitorii cari nu scriu. De fapt, Insa, nu era asa. Pe cind alti membri ai Acaderni6i nu faceau macar o comunicatie Intr-un an, el dadea in fiecare an un volum intreg. Cum 11 facea, cum 11 aducea, cum il prezenta, cum i se vota nu stia nimeni. Dar deodata aparea Inca una din cartile parintelui Marian. Si atunci iti dadeai searna ca in anul acela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie. Lucra de mult. In tinerete, sub inriurirea poeziilor populare, culesei pregeitite de Alecsandri, si el adu- nase cintecei balade din Bucovina, pe care le-a tipa- nit intr-o brosura la Botosani. Apoi de la cintare a trecut. la povestirea poeticd. Fecior de taran din satulIlipesti, Simion Florea Marian auzise in satul unde se nascuse si copilarise atitea legendei povesti si, prin satele unde trecea ca parch, el stringea cita boggie de aceasta o mai pastra, in vremile noi, poporul. De la un timp a prins sa intrebei prin alte parti, pe la prieteni, pe la colegi

168 de preotie, pe la atitia Inca, pe cari-i creclea in stare picu voie s5-1 ajute ;intrebarile lui s-au intins apoi si in Romania. Materialele se ingramadeau si, cind adu- natorului i se pareau destule, lua condeiuli,incetinel, intr-un scris ingrijit, cu cite o floricica id si colo, Ii alcatuia cartea. A inceput cu cite spune taranul nostru despre pasari, pe care le she anume, le cunoaste una cite una ca pe niste tovarase si prietene. Facind cele mai mari silinte de stil din viata sa literard, Marian a scris atunci Orni- tologia poporald ronuina, care s-a tiparit acum vreo douti- zeci de ani, in doua frumoase volume, si pe care a po- pularizat-o apoi reproducerea in culegerea mica si ief- tina a Bibliotecii pentru toti". Apoi, cam in aceeesi vreme cu d-ra Sevastos I, cercetatorul bucovinean a inceput, indemnat si de unii factori hotaritori din Academie, a stringe datinele de la nastere, de la nunth, de la moarte ale taranului, dind astfel capitole din adevarata psihologie a poporului roman". In volume man l.se cuprindeau, intr-o rinduiala care, daca nu era cea mai bung, nu era, desigur, nici cea mai rea, sute si mii de stiri venite din toate partile, mai totdeauna de la oameni siguri ; mica bibliografie care se aclunage asupra deosebitelor puncte era dupa cuviinth intrebuintata. Astazi nu se poate incerca patrunderea stiintifica in sufletul acestui neam fara intrebuintarea integrala a trebuincioaselor carti pe care le-a pregatit, poate fara a-si da seama pe depIin de loath insemnatatea lor, harnicul si modestul cleric. Idsi colo, el incerca si cite o comparatie si cite o explicare generall Ca toti oamenii generatiei sale,el vedea pretutindeni la inceputurile noastre pe romani.

Elena Sevastos (1864-1928) scrilioare$1foleloristil din Ia$1, al cgrel volum Nunta la romdni (1889) a Yost premiat de Academia Romilna.

169 16 Aceasta trebuia sà-1 ducfi la multe greseli. Si atitea 15- muriri luminoase nu le putea da, in schimb, pentru in- destularea culturii sale. A avut insd bunul-simt care trebuie pentru a ocoli sau a atinge numai usor chestiile pe care n-avea pregatirea sd le elucideze. Astfel a sciipat de primejdia de a pune la un loc utilul cu ridicolul. Dar Marian nu s-a inchis in aceast5 opera. 0 dath iesea la 1umin5 o culegere de farmece" ale poporului, alt5 dath dadea o pereehe ornitologiei, publicind o adunare a celor ce le spune s'ateanul despre gizele pdmintului si ale vàzduhului, care inging sau se apuc5 s5-i strice lucrul, sau despre dobitoacele care-I ajuth ori ii fac paguba. Povestirile despre Maica Domnului, mai ales despre durerile ei "pentru fiul r5stignit ca sa se ierte oamenii, au mai adus un volurn la opera lui. Dou5 volume marl, de tot frumoase, cuprindeau mai de rnult calendarul sarbatorilor poponilui, celor crestine, prefikute de dinsul, dupd pgrerea igustul lui,icelor p5gine, pe care le apArà de orice afurisenie bisericease5 un respect superstitios de douil mii de ani. A incercat, cel dintii, a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteala meste- rele din sate, si a scris cromatica poporald. In manuscript se spune cd a 15sat o intinsä lucrare de botanicd a poporului. Bis5 nu uithm incercarea lui de a da Bucovinei o cetire culturath, in care sä se amestece totusii discutia realitdtilor politice, s5 nu uitám Revista politica din Su- ceava, care a trait mai puting vreme de cum rnerita, $icele citeva scrieri istorice ale lui. Printre tinerii din Bucovina vdd multi oameni des- toinicii ambitiosi, va'di atitia ambitiosi fará a fi des- loinici,dar intre rindurile acelora ean l. prin situatia lor socialá nu pot ambitiona prea mult, nu vfid eine ar putea

1'70 , lua mostenirea iini,titu1u.i luerator pentru cunoasterea poporului nostru care a fost parintele Marian I.

22 aprilie 1907 (1)

FREDERIC DAME

A murit Frederic Dame. Fusese aniestecat in Comuna revolutionara din Paris,si-iera greu sa ramiie in Franta. A fost adus pentru ziarele liberale. Indata a inceput insa a intemeia ziare propril : La Liberté, i'ln- dépendance Rom-mine, in parte, si alte citeva publieatii franceze au venit din spiritul lui de intreprindere, care nu era servit si de un deosebit talent. A tipariti un ziar de romanei nuvele traduse din frantuzeste, Cim- poiut, pe care-I inviase acum in urma liberalitatea d-lui Take Ionescu, pe seama celor ce aveau afaceri pe la perceptil. Ziarul cel veehi era ingrijit si bine ilustrat ; se vindea mult ; in el am cetit int% cu cea mai Stras- nica emotie, romanul cu avinturi liricei cu atitea scene dramatice al lui Hugo, 93, care astazi, cind se impusca taranii, ar fi de actualitate in Romania. Scriind usor, a incercat poeme, piese de teatru, nuvele mediocre. A tradus in frantuzeste o parte din Istoria criticd a d-lui Hasdeu. A scris in colaboratiesi o carte despre aromani. I se datoreste un dictionar ro- 1 Volume ale lui Simian Florea Marian (1847-1907), creator al etnograflel romanelti :Nunta la roman! (1890), Nasterea la romani (1892), Inmormintarea la roindni(1992),Sdrbdtorl/cla romdni (1898-1901) ; culegeri de folclor : Poezit poporale romane (2vol.,1173-1875), Descintece poporane romdne(1838),Satire poporane romane (1893) etc.

171 16* man-francezi francez-roman, care e cel mai bun si care insearnnai o contributie la lexicografia romaneasca. Imprejurari foarte neplacute pentru el 1-au silitsii nu se poath intogt.ce un timp in tara pe care o parasise intr-un chip care uimise. In Paris a scris pentru Alcan o Istorie a Romaniei contempbrane, plina de greseltsi insufletita de un spirit dusman nourt in multe parti ; inaltele,el servea pe noii sai stapini,conservatorii mai ales pe fakisti. A fost aspru criticat. $tefan Ora- sanu i-a nirnicit cartea intr-un studiu publicat in Con- vorbiri literare. $i eu am aratat de ce neingaduite sentimente e intiparita lucrarea, in Romania junti. La intoarcerea d-lui Take Ionescu ca sthpin al tarii, Dame s-a intors In tara. Firesle nu ca profesor ;i s-a dat locul de inspector financiar. De fapt, insa, era rasplatit pentru articolele sale din La Roumania, pe care o conducea. Nu pot sti intim cit era faspunzator pentru tonul pe care in atitea chestii I-a avut acest ziar. Se anunta aparitia unui Bucurefti in 1907, care trebuie sa cuprinda lucruri bune. Sperain ca vatell. Dintre strainii ce se asaza la noi, pentru a-si face o cariera mai buna decit acasti, Dame a fost, desigur, cel mai harnic, acela pe urma caruia rainine mai mult scris, silucruri scrise mai bine.'

10 mai 1907 (I)

IFreddric Damd (1899-1907) estesi autorul %mei Incercdii c/e terminologie poporand (1898). Cum se stie, dramaturgul ne- insplrat,darstdrultor,afestunuldintredetractorii lui I. L. Caragiale, cu care, In 1877, scosese 2.1arul Natiunea romând.

GIUSEPPE GARIBALDI

Italia intreagg, smulgindu-se de la nimicurile si ticg. losiile politicel de interese, intorcindu-si fata cu dezgust de la procese ca al lui Nasi, fostul ministru-delapidator care vine ca sg fie achitat, si de la afaceri ca a bandei de hoti cu situatii inalte, cum e Camorra, asociatia poftelor, si a celor criminale, din provinciile sudice Italia intreagg, deci, de la bgtrinii cari au vgzut acele zile ping la tinerii care trebuie sg fie idealisti, dacg apea frumoasg targ este sg aibg un viitor, serbeazd suta de ani de la nasterea lui Giuseppe Garibaldi. E una din acele serbgri care vin la un popor ea bung ploaie rodnicg asupra unor cimpii secate de arsita sal- batecg. Sufletul oamenilor simpli e primitor si pgstreazg bine. Dacg invätatii, inteleptii, practicii si hirsitii, dupd ce-si vor plasa discursul despre Garibaldi si-si vor juca rolul in serbgri, vor fi, ca si inainte, urmgritori de plg- ceri cu banul pe care nu 1-au meritat prin talent si muncg, poporul va tinea minte si mai bine dupà aceasta pe marele dezinteresat, pe nebunul idealului, pe biruitorul prin credintg. Si va zice cg, de vreme ce inaintea acestui chip de om nepractic si lipsit de orice viclenie se pleacg asa de adinc cel inzorzonati cu decoratii si cusuti in aurul uniformelor, toatd oficialitatea trufasg a filistenior, este ceva superior in nepracticitatea poeticgsi in sufletul curat de dibacii si tertipuri. Si se va sinrti astfel poporul ca dupd o slujbg bisericeascg din acelea care strgmutg in altg lume mai bung si indeamng pe cei ce au fost de fatg sd caute a imbungtgti si ei lumea. In fiecare carte de cetire pentru scolari si in fiecare manual pentru cetAteni ar trebui sg fie un capitol despre Garibaldi. Nu Garibaldi tragicul si pomposul, cel cu vorbe multe si marl, pe carel cunostea cuconu Leonida" cind

173 se r5zboia cu reactiunea", ci Garibaldi luptAtorul, fac5- torul de minuni prin vitejie si spirit de jertfa.

B5iat de cApitan de corabie, care copilkeste in por- tul Genovei cu traditii republicane, in preajma Franciei liberate pe care a iubit-o pentru ca intrupa Revolutia, chiar atunci cind se vinzolea cu soldatii lui Napoleon al III-lea, prietenul papeii dusmanul libertatii italiene. Creste in marele curent revolutionar al lui Mazzini I. Pe cind, ins5, Mazzini e teoreticianul metodic, cind nu e sentimentalul exclamatiilor mune, acesta e omul faptei. Intelege bine acest adeviir elementar, pe care altii nu ajung a-I intelege niciodat5 :eh' in societ5tile omenesti se poate trezi oricind simtul &are ce e nobil, frumos adevarat,i cá acest simt capilt5 puteri uriase, in stare s5 zdrobeascA cea mai dibacei veche alc5tuire materia15, cu dou5 conditii. S5 fie un om unul singur in care sá se concentreze avintul,i acel om sd nu predice de pe cuptor, ci sà mearg5 in cele mai depktate rinduri ale sentinelelor pierdute,i dincolo chiar de acele rinduri. CAci, dac5 oamenii pot pgräsi dreptatea ce suferei o pot uita chiar in locul ei de zkare, ei nu sunt asa de misei incit sa nu alerge dup6 dreptatea care se incinge pentru luptà si sare asupra dusmanului. Imprejurgrile din Italia nu se par potrivite tingrului care vrea slucreze. Nu stA pe loc in asteptare. Merge aiurea, peste Ocean, la alti latini, cei din America, intre cari face practica eroismului. Intors, el stà gata sà lo- veasc5 viteaz, cu sabia lui r5spl5titoare, ori de cite ori neamul lui incausat se misc5. Lumea se deprinde a vedea steagul in minile lui. Oficialii se sperie, Ii scuip5-n sin, 41 borscorodesc la urechi, chiar cei mai geniali dintre

I Giuseppe Mazzini (1805-1E2) revolutionar§ipublicist cu merite marl in lupta de eliberare a poporului italian ; evolu- Ida sa a lost negativa, evulnd In ostMtate fatA de miKarea muncitoreascA.

174 cuminti. El n-are a face cu dinsul. Ii place doar de regele Victor Emanuel, fiindea eesidinsul i.m ernancipat, bun ostas, bun prieten, bun tovarns, simpatic # in pacatele de risipd # iubire. De ceilalti, tunsi,rasi, redingotati # impodobiti cu ochelari, ce-i este lui ? $i valul vine de-1 ia. In sfirsit, Piemontul, casa de Savoia au dovedit Ca pot lucra prin sine"... In formele protocoalelor, au facut razboi, au incheiat pacea prielnica, au anexat. Se opresc. Prevad o noun campanie diplo- matica dupd aliati, zece ani poate de silinti znestesugite la curtile prietene. Garibaldi da solutia ; cu camasile rosii" ce-1 incunjura, el innebune#e sudul napoletan, Sicilia. Mia lui de ostasi se face un manunchl de legiuni. Cea mai frumoasn parte a Italiei e daruita regelui nou de acest particular, de acest individualist pe care nu ti-ar fi venit sa-1 poftesti cu cartonul obisnuit la o receptie" a curtii. Daca n-a putut lua # Roma, daca oficialii, urmind politica lui, trebuira sa trimeata gloante acelui care reprezinta, totusi, idealul national al Italiei intregi, el a insemnat prin dira singelui sau drumul pe care se Poate merge, prin fapta indrazneata, la culmea Italiel mita.

Biografii singuri sunt osinditi a vorbi despre Gari- baldi batrinul, deputat, luptator pentru Franta invinsd, pustnic la Caprera, insula lui. Ne oprim aici, la dovada stralucita a puterilor minunate pe care convingerea le trezeste intr-o fire eroica, in stare sa schimbe de azi pe mine o tarli. Multi oameni superiori in deosebitele ramuri clai vremea noastra la deosebitele popoare 1 Ei incap in morminte de marmura, in panteonurinationale,instatui de raspintie, in capitole de istorie oficiala. Iti Plutarh, insn, nu. Anticitatea eroica pare a fi pecetluit ultima

175 paging a bibliei eroismului. Cgutindu-se mai bine, s-a gasit un loc pentru Garibaldi.Ping acum Inca nurnai pentru el.

28 iunie 1907 (f)

UN ARHIEREU ARTIST : ANASTASIE CRIMCA

Facultatea de teologie cere ca licentiatii ei sg-si publice tezele. Pe de altg parte, licenta in teologie e o nevoie pentru a ocupa locuri de preoti in orase. Ii poate inchipui cineva numarul tezelor de licentil ce se tipgresc de parohii nostri orgsenesti ! Ar fi o adevgratä legiune de scriltori bisericesti, de maiestri In controverse, de moralisti filozofici, de cazuisti subtii, de istorici ai bisericii ron-tâne. Mai multi chiar de cum s-ar cuveni... Cgci am ajunge o Ora cu preoti autori in toate centrele mari,j pentru aceasta n-ar fi de ajuns, dacd e vorba ca lucrarire sg fie si bune, nici atunci cind toti oamenii cu chemare pentru stiintg sau cu talent pentru literaturg ar veni sg primeasca hirotonia. $i de unde sg scoatem pe cei cari lipsesc ? De fapt insg, ping rnai ieri, teza de teologie a fost o simplà formalitate. Candidatul o lucra, adecil o pre- lucre, o copia, o traducea, o cirpogea ; cu aceasta intra in lumea scriitorilor, si indatg dupg aceasta iesea dintr-insa. Preotul cel nou nu era indemnat mgcar a scrie un articol de revistg, o notitg politicil in vreun ziar, a tinea cel putin o predicg acelor cari au dreptul s-o astepte de la el, de la buzele lui curate. De citva timp nu de mult Facultatea e insu- fletitg de un spirit nou. lath,. s-a vilzut la autorii de

176 teze dorinta de a fi originalii folositori. Acuma ei incep a izbuti. Cárticica d-lui C. Partenie despre mitropolitul Anastasie Crimea e o dovadd despre aceasta. E scrisà limpede, ingrijit, are o impArtire bunk stringe stirile räspindite cu privire la acest prelati, icici colo, aduce acte necunoscute, intregiri pretioase, indreptäri care fac sainainteze stiinta. Figura lui Crimea merith s'a fie improspiltatii.

Era un fiu de bogat negustor din Suceava, radii, nepot de sorii, poate, al vestitilor boieri Stroicesti, cu atitea moaii,atita vazi atita inriurire. Pe tathl sdu ii chema Ion, pe manth Cristina, sau, cum se zicea atunci, cind acest nume era românese, si nu de imprumut, Cirstina. Avea un frate, diacul Ilie (6ei n-as credei eu cg acest Ilie, ealuetrindu-se, s-a prefilcut in Anastasie ; numele cgludiresti incepeau cu aceeasi slová ca numele purtat in mirenie). Crimea biltrinul a murit curind. Cristina e pomenith singurà in 1587, cind domnul de atunci, Petra Schiopul,r5sp1ilteste pe Ilie pentru slujba build ce-1 Meuse in vremea náv1iriIor crakesti. Tot Ilie, sau Anas- tasie, o ingropa la 14 decemvrie 1594 in bisericuta veche de la Päteduti Una Suceava, undei asthzi se vede la scan '.piatra tot mai stearsa a jupAnesei" (cneaghinei) deci era neam de boieri marl, sora lui Luca Stroici, cred Cristina Crimcoaia". Anastasie crescuse pe ling5 Stroici, cgruia-i imprumuth alfelul de a-si face, foarte artistic, dupg moda latina din Polonia, iscalitura. Nu se poate sti unde a intrat el intii in tagma ciAugareaseil, din ce loc adeca", pentru a intrebuinta cuvintul vechi, era de postrig". Un Anastasie, grec, era egumen de Galata, mgniistirea lui PetruSehlopul, ciàditii pe unul din dealurile ce sthpineseluau ; acela nu e insd Crimea :el si-ar fi ingropat mama desigur in rninastirea lui. La 1600 apoi, Mihai Viteazul, care, cuce- rind Moldova, nu gasise nici un arhiereu, crici toti fugi-

177 sera cu neamul domnitor al Movilestilor, la care tineau, dadu tarn anti ierarhie si puse la Radauti ea episcop pe un Anastasie, care-i jura credinta, luii fiului, Nicolae voda. S-ar crede ca nici acest Anastasie nu poate fi Crimea : Stroicestii eraui ei in tabara domnului fugar, sicu greu ar fi putut ajunge Anastasie al nostru arhiereul iubit al Movile.S.tilor dupà ce ar fi primit semnele vladi- ciel de la eel mai strasnic al lor dusman de moarte. Sta- pinirea lui Mihai a lost privita, apoi, de fruntasii moldoveni ea o nenorocire, si el n-a putut gasi intre diflcii nici un ajutator al politicei sale. Pe vechea bisericuta, azi darimata, de la Dragomirna, tot in preajma Sucevei, Anastasie, until din ctitori, ar fi purtat totusi titlul de fost episcop de Radauti'. La 1608 insü, domn find Constantin Movila, Anastasie Crimea ajunge episcop de Roman, uncle stã trei ani. Inca din aceastä vreme, daca nu si mai inainte, el ineepuse ridicarea bisericii celei noi din Dragomirna, biserica de piatra cu podoabe gotice, ciubuce in stilul Renasteriisi rozete orientale. Ea se mintuie numai la 1610, in primavara, si e unul din cele mai stralucite monumente ale vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimea un titlu vesnic de glorie. La aceasta data Inca din 1608 Crimea era mitropolit, in domnia lui Constantin Movila ; inaintarea lui se datoreste mmii puteri pe care o aveau Stroicestii sub acest tinür domn. care nu putea cirmui dupa ideile si potrivit cu cunostintilesale.Cit statura Movilestii in scaun, Anastasie avu aceeasi trecere la curte. I-o pasted ehiar noul domn, hiitrinultefan Tomsa, care, cu toata asprimea lui brutalfi, nu cuteza sa se atinga de dinsul. Cind insa doamna lui Ieremia trecu Nistrul, aducind pe tinerelul ei eucon Alexiindrel, Crimea turna pe pletele acestuia mirul sfintirii ea domn. Doamna nu putu sa pristreze scaunul de dornnie al Moldovei : ea fu ineunju- rata de osti tureesti venite tiptil, necinstita, prinsä, dusil

173 in Stambul, unde intrg in haremul unui agg. Radu Mihnea, Veniaminul2 turcilor, ii lug locul, si el sili pe Anastasie sg lese cirja din ming. lirmasul lui Radu, croatul, catolicul Gaspar Gratiani, chemä inapoi insg pe mazil. Nu stiu ce purtare avu Anastasie in rgscoala acestuia impotriva sultanului : de bung seamg, invgtat de restriste, se tinu de-o parte. In curind, avu bucuria sà primeascg un domn nou din singele Movilestilor, pe Miron vodg Barnovschi, lingg care sthtea evlavioasa lui maicri Elisafta. Dupg sfatul lui, doamna bgtringi domnul tingr clg- desc bisericinoi, frumoase :Sf. loan Botezgtorul din dricul", din mijlocul Iasului, astgzi cu totul preschimbatg, desi dureazg vechea pisanie, Sintilmgria, nu departe de aceasta, biserica lui Barnovschi de astgzi, si ea räu pre- fgcutg, ba chiar fgrg inscriptie, i,in sfirsit, mgreata Birnovg, pe mosia de unde tathl lui Miron ii trAgea numele, cdci Barnovschi nu inseamng alta decit Birnoveanul, boierul de la Birnova. Pe altà mosie, la Hangu, se tidied iargsi un schit, iar la mosia pgrinteasca din Toporguti o bisericg, si ea p5stratg rgu. Pe toate n-are vremesa le mintuie ; rmin inceputuri ruinate pe care le desg- virsesc Vasile Lupu, Istrate Dabija, dupg citeva zeci de ani. Si tot gindul lui Anastasie e in hothrirea lui Miron de a moraliza clerul din mangstiri, decgzut de la o vreme, de la moartea marelui mitropolit al veacului al XVI-lea, Teofan. Se introduce pretutindeni felul de viatg din Dra- gomirna. Flgcgi din Ardeal s5 nu mai intre in mgngstiri, pentru a nu se ivi neintelegeri cu craiul de acolo ; Ca- Iuguiriistrginisg fie adgpostiti numai trei zile. Fratii sg trgiasca, Vara avere deosebitg, toi laolaltg. Sg-si aleagg pc cite un an, putindu-1 inthri si mai departe, un egumen, tin numgr de stareVi pentru administratia intinsului do- In legenda biblicL Veniamin (Benjamin), fiul lui Iacob, este preferatul tatAlui sAu.

179 meniu, de metosari de pe la metoace 1, un eclesiarh, pur- fator al socotelilor, un econom ; sd nu fie prirnire deasä de mireni, nici ospete cu vin, ci numai la vizite de domni, la soboare, un pdhar-doud de blagoslovie" si rnincare mai aleasa ;muierile, tigdncile, calugdritele"si chiar coconii" a-0 ia talpdsita de pe la sfintele ldeasuri (1626). Nu putu opri pe domnul sdu de a inchina biserica Sintà Mdriei sau Adormirii la Sf. Mormint, dar hotdrise, din parte-i, ca Dragomirna nu va fi niciodatä si nici unui scaun rasaritean inchinatd, ci va rdminea locuitd numai de calugdri moldoveni. In sfirsit, pentru Dragomirna sa, Anastasie lucrase cdrtile de nevoie, din care se conservä doud EvangheW, dota Liturghii 0 un Apostol, care dovedesc in el unul din cei mai insemnati miniaturisti ai trecutului nostru. Anastasie nu trdi mai mult decit acest ultim prieten domnesc al sdu. Cind capul frumosului Miron vodd cddea la Constantinopol, unde el fusese ispitit cu nddejdi de domnie noug, trupul mitropolitului zacea sub lespezile Dragomirnei, unde cdlugarii n-au fost destul de recunoscd- tori, pentru a-i sdpa numele pe mormint si el insusi n-avuse trufia de a-sigiiti Inca din yield piatra de pomenire.2

29 iulie 1907 tI) I Metoc mb.n5stire midi, subordonata administrativ alteia mai marl. , Este interesant de arldugat Ca mitropolitul Anastasie Crimea (Crimcovicl) a impodobit manuscrisele religioase si cu imagin1 laice : un autoportret, chipul domnului $telan Tomsa. Totodat5, ela introdusiniconogralledetailrealiste si. elemente romfinesti. La ctitoria lul, Dragomirna (in actualul raion Suceava) monument arhitectonic de mare valoare, s-a pastrat, plctat de el, al un foarte frumos aer (acoperamint de pinza).

180 NICOLAE GRIGORESCU

Una din cele mai mari si mai curate glorii ale patriei neamului, un mare erou modest al artei, un urias lu- crgtor, un intim al naturii cu care vorbea de-a dreptul fgrg invgtritori tglmaci, un suflet românesc de o energie si lumingeniale au dispgrut. Pot jubila eleviidiplomat: ai celebritatii apuse, dichisitiiidecadentii, profesorii, tehnicienii,diletantii iteoreticieniipicturii :marele Grigorescu nu mai esie.$i-ti pare in imprejuriiri de acestea, cai cum o mind pizmasg s-ar repezi asupra man- tiei de gloriei onoare a tgrii tale si ar smulge, pentru a nu-1 mai da niciodatg inapoi, unul din cele mai curate nagrggritare ce o impodobeau. Ce frumos bgtrin, cu ochii de o strglucire minunatg, de striibgtor diamant negru ! Ce aristocraticg distinctie, ca de print, ca de rege, in aceasta fatg de fiu din popor, care nu era macar boier si care incepuse ca zugrav de icoane ! Ce sigurancd in miscgri, parc-ar fi fost un tingr ! Ce cumpgnire a cuvintelor, luate totdeauna intr-ales ! Ce bungtate si simplicitate desavirsita in tonul blind al glasului care nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bucuria, ce regard munificentri in a rasplati darul minunilor ce-i rgsgreau de la sine sub mina magicg ! Ce insusiri rare strinse din mila lui Dumnezeu in acelasi suflet mare de simplu genial ! Va veni o vreme cind se vor scrie volume despre fapta lui care a cuprins jumgtate din veac, din anii de incercare ca mester, de ratiicire in Apus in cgutarea tehnicei noi. pinä la zenitul de siguran i mgiestrie, de armonioasg perfectie a artei lui, ping la seningtatea de idilg a bgtri- netei harnice care pe incetul jertfeste contururile, formele, topeste tot mai mult natura in albastrul visului, pared ar fi coborit tot mai mult cer asupra prirnintului, ping ce el insusi, marele singuratec, de mult farri nici o

181 legatura cu oamenii, s-a dezlipit de pe acesta pentru a se pierde in lumina buna a aceluia, pe care era mindria lui s-o descopere, s-o urmareasca, s-o redea. Se va spune insa oricind ceea ce se spunea, ieri cu mindrie, azi cu durere, despre mindria aceasta nationala. Se va spune _ea prin voia unor puteri mai marl decit noi s-a dat in el acestei tari, acestui nearn intreg, omul care sa le inteleaga in toata adincimeai nevinovatia, in toga mindriai duiosia, in toata frumusetasisimpli- citatea, in toatä castitateai poezia bor. El a ajuns astfel cel mai mare poet prin colori al romanimii adevarate, al vie.tii taranesti, al idilei pastoresti milenare. Raza ce-i clizuse pe fruntea inalta, inspirindu-1 pe viata, raza aceea i-a luminat pima in ultima clipa de lucru, 1-a luminat cu aureola de ideal pe cei mai multi, saracii nevinovati Aiacestei natii, cu can, toti, s-a simtit una si al caror maret inaltator prin arta a fost. Nu e nevoie sa-ti dorirn, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul eel mai calduros al acesteitarine,cu toate florile ei, cu toata podoaba ei, cu toata viata ce s-a desfasurat pe dinsa ? Pe eine 1-ar putea ea invali mai cu iubire, pe eine 1-ar cuprinde mai cald in brate de mama, pe eine 1-ar feri mai cu ingrijire de tot zvonul valmasagul zadarnic al celor ce alearga deasupra, pentru binelei triumful micii lui fiinte ? Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zarilor largi, sub cerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in revar- sarea de lumina a soarclui, care-1i stiruta vesnic pinzele, dormi, poett alb, dar fara batrinete, dormi, muncitor neodihnit, dar f Ara' obosealaNu-ti trebtde fieri bronz, lux si mindrie, lucruri ale oamenilor, tu care te afli impreuna cu zeii cimpului si padurii, tu care te-ai dus cu sufletul intre geniile idilei romanesti. Crucea, insa, sa fie, crucea datinei pe movild,l numele tau singur pe dinsa face cit toate stralucirile gloriilor false laolalta.

132 In sufletele noastre ai lgsat insä o icoang pe care nhneni nu ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o parte scumpii din comoara pe care n-o argtiim nirrignui, dar din care hränim zilnic munca noastrg pentru scopuri care au fost si ale tale, pentru ideale cu gindul la care ti s-au inchis pleoapele asupra dumnezeiestii lumini a ochilor vesnic tineri.

29 iulie 1907 (It

B. P. HASDEU

Inclinindu-mg inaintea mormintului lui E. P. Hasdeu, n-am nimic de retras din tot räuli nici din tot binele ce am fost adus a spune, in deosebite prilejuri, despre dinsul. A fost un om genial eine i-a putut tüggdui serios aceastg insusire ? a dispus de cunostinte neobisnuite hi toate domeniile, asa inch oricind putea uimi pe cei mai multi ; a avut un spirit elastic cum cu greu s-ar mai putea ggsi altuli, pe lingd aceasta, pritrunzgtor, ascutit ; a fost un scriitor indrgznet in luptd si de o necrutgtoare ironie, a fost un convorbitor care aducea in discutie puncte de vedere noi,i, cind nu putea lumina, orbea prin scgpgrarea scinteilor,i cind nu putea convinge pe dusman, ii indepgrta prin jignirea crudg a mindriei celei mai legitime, a sentimentelor celor mai gingase si a ideilor celor mai indelung si mai adevgrat iubite. Chiar biruit in fata lumii, el Ii incunjura retragerea de o strä- lucire mestesugitg, care silea ochii sd se inchidgi rasa totdeauna impresia unei superioritäti omenesti netügg- duite.

183 A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istoricd, cea dintii carte a slavisticei la romAni ; a strins in Cu- vente din bdtrini probe intr-ales din vechea limba, lucru ce nu se mai Meuse de altii ; a grabit dezvoltarea studiilor istorice, aruncind in circulatie, mai ales pentru vremile mai vechi, prin Isotria criticd, o uriasa multime de informatie nouà ; a cutezat sa viseze o mare enciclopedie nationala, incercata prin Magnum Etymologicura. In atitea ramuri ale stiintii istoricei filologice, el a fost un deschizator de cale, care, ce e drept, s-a multumit adesea sa arate numai drumul. Dupa incercari poeticei nuvelistice, a izthitit sä gru- peze de rnai multe ori in jurul sau un mare nurnär de scriitori ai epocei sale, de la foitele din Iasi pina la Revista noutt.*i in politica el s-a insemnat prin vio- lentele pagini de satira din ziarul sau, Traian, inchinat luptei contra dinastiei noua. A lásat citiva scolarii un numar nesfirsit de admira- tori, desi a murit intre slugii lingusitori de ultima treapta. A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustat larg din mierea cereasca a gloriei ; os de domn, s-a visat domn el insusi. A fosti bogat pe vremuri. A trait mult si a luat vietii tot ce ea poate sa deie.

$1 de unde vine atunci acel indelungat zbucium, acele multe schimbari de ocupatie, care au speriati pe cei mai plecati credinciosi ai lui, acea nestatornicie in idei sipareri, acea vest-lied inlocuire de prieteni, acea trista singuratate a zilelor lui din urma ? De ce tagaduirea din partea Convorbirilor literare, care 1-au invins oarecum, de ce indusmanirea cu toti fruntasii generatiei lui, de ce intoarcerea-i minioasa impotriva tineretului care intelegea sa clued mai departe opera lui, de ce atacurile nedrepte care au smuls, care ne-au smuls raspunsurf nerespectuoase, pe care nu le-arn fi volt ?

184 Fiindck potrivit cu cel dintii mediu al lui, polon si rusesc a invatat la Universitatea din Harkov si a venit la noi ca tinIir format el avea ca norma a vietii romantismul lui Puskini Lermontov, individualismul räzboinic, care dispune capricios, cum vrea, färã mild, dar cu atita geniala pläcere, de tot :teorii, idei, sentimente, lucruri, oameni. SiguriImbatat de superiori- tatea sa, el, eroul in sens romantic, a inteles sd-si supuie, cu orice silinte ale sale si suferintei pagube ale altora, toate. Teoriile pentru el ;stiinta pentru el ;pentru el, literatura Erica* ; pentru el, viata cu mine de izvoare ale plAcerii ; pentru el, prietenii, gata a se jertfi Ca robi vechilor regi barbari. Pentru el, pentru superba lui individualitate, cdreia ise inchina. Cind rana adincd a mortii copilei iubite 1-a oprit in avintul biruintilor lui i-a indreptat gindul Care alte lumi, el a inldturat crestinismul pentru toti, legea celor multi, grad si orfani, si a fdcut,i dincolo de marginile traiului, palatul deosebit al mindriei sale. Si, in viata, in simtire, in scris, in gind, cind te uiti bine, rdmine mai ales ce ai dat altora, ce ai ldsat de la tine, ce ai jertfit. Prin instrdinarea de tine insuti capeti diconsecventa,i stdruinta,i caracterul,i iubirea oamenilor. Astfe/ poti rdminea pentru multe timpuri un stilp de lumind caldd in jurul cdruia crestei Infloreste viata ; altfel, bineinteles, poti sd rdmii oricit de mare, dar ca statuia de sare a sotiei lui Loth, uriask dark recedi amard in mijlocul pustiului vesnic. Asa cum a fost insk neamul lui nu-1 va uitai, chiar refuzindu-i iubirea, nu-0 va opri admiratia fata de aceastd strdlucitd minte omeneascd care a Scinteiat intre noi, dipoate cd in crestinescul Dumnezeu sd-1 ierte", rostit la pragul mormintului ce cuprinde uriasa frunte a cuge- tatorului 0 lumina ochilor isteti, se vor topi, pentru cei

185 17 Oamenl cari au Yost, vol. I ce vin dupa noi, greseffie ai caror martori, phial de su- piirare uneori, dar mai adesea de durere pentru marimea celui ce le savirsea, am fost nol.

2 septernvrie 1907 (I)

IOSIF VULCAN

Intre mernbrii de dincolo" ai Academiei nu era unul mai nelipsit de la sesiunea generala decit Iosif Vulcan, care si-a vestit, parca, dinainte moartea, nevenind in martie trecut, pentru intiiasi data intr-un lung sir de ani. La locul lui de mult statornicit aparea o data pe an chipul batrinului blajin, cu mustatile albe sucite Inca dirz, cum credea el ca se cuvine unui membru al Aca- demiei care ia parte la sesiunea generalà. Era inalt, sprinteni avea o mare redingota neagra. Asa statea siasa se ridica, incit mai mult decit fata chema luarea aminte acel bust impungtor si tapan, iar mai mult decit bustul insui, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa : uscate, mindre, foarte blajine insa. Tinea sd fie bine cu toata lumea, incepind, fire7te, cu cei mai puternici, pentru cari bunul batrin avea un adevarat cult ;dar se gindea si la zeii mai noii tineri.i, Doamne, ce incur- cat era dinsul &Ind certe, vrajmasii grozave dezbinau Olimpul, si divinitatile lui, tineriibatrini, moralisi imorali, cu talent si lark Ii cereau sa aleaga ! Se poate atita cruzime fata de un oaspete, Ii va fi zis el, inte- penindu-se si mai jenat in solemna-i redingota ! Atunci fiicea ce putea :unuia-i vorbea magulitor, pe altulii lauda in scris.i, daca totusi se supara vreunuli mergea cu supararea pina acolo incit sa-1 atace pe el, bie-

186 tul, care n-avea nid o platosa, nu-1 intorcea raul cu rau. Doar redacta si el, dupa multà chinuire de sine, doua-trei rinduri de tinguire elegiaca si, apoi, cind in- tilnea pe dusman, nu stia cum sd se apropie de el, cum sa-1 descreteascaisa-1 impace. Avea toata bunatatea slabiciunii,dar poate si mai mult decit atita... Sarmanul batrin !i era usor sa-i faci pldcere. Nu cerea laude,i ar fi spus insgi ea nu i se prea cuvin marl. Ii ajungea o invitatie, un semn de atentie. 0 data a tiparit o earth de vizita in revista lui ! Dar, cind era aced,intre oamenii pe cari-i cunostea bine, pe cari-i stia ea au mai multa bundvointa de cheltuit cu el si-si aduc aminte mai bine de folosul ce au avut pe urma, lui, atunci cind, la adunarile Asociatiei, ale Asociatiei pentru fondul de teatru, la aleiituirea Careia avusese o parte Insemnat i la care el era acuma orinduitorul capetenia recunoscutä, se reprezintau piesele lui,si se aseza scaunul lui de presedinte, si se aclama persoana lui, o !atunci redingota se umfla minded, miinile stin- gace faceau gesturi largi, cite o scinteie scapara in ochii pasnici si glasul, chiar glasul se auzea. Acolo sa fi fost, Ca S tii eine e Iosif Vulcan...

Raposatului i se va multurni pentru indemnul ce a dat in vederea introducerii la romanii din Ardeali Ungaria a acelui tnijloc minunat de culturai moralizare care este, care poate fi, daca se afla in mini bune, teatrul. Cind se va ridica in vreun centru mai fericit cea dintii zidire de teatru romanesc, aceea va cuprinde poate chipul lui Vulcan, facut in marmura sau bronz, asa incit el sa se cutremure de bucurie in mormintul sau. In istoria literaturii romanesti-mainoua, el nu se va insernna prin versurile sentimentale ce a scris, nici prin

187 17* cele citeva pagini de prozg risipitd pe meleagurile uitgrii a doua zi dupd ce au fost scrise : un roman, nuvele, piese de teatru, nici prin solemnele-i cuvintgri de ocazie. Me- ritul lui cel mare e publicarea, timp de mai multe decenii, publicarea ingrijitg, gospodgreascd, in adeviir priete- neascg, a revistei Familia, care a murit deundzi, luind cu dinsa rostul, dacd nu sufletul lui Vulcan 1. Insemndtatea acestei foi literare", cu poezii adesea nevinovate, cu povestiri bune de cetit inaintea tuturora, cu stiri de tot felul Salonul" lui Vulcan cu cronica maritisurilor si a rgposdrilor, cu ilustratii de imprumut, de prin foile neamurilor bogate, si chipuri de oameni mari" din romgnime, ping la d-1 Sirbu din Ruddria, premiat al Academiei Române stà in trei fapte :Intii a iesit acolo, in Oradea Mare [-I in pgrtile acelea rgz- lete si primejduite, unde orice publicatie romgneascd e ca un steag rgmas pe o cetate ngpgdità de dusmani, steag care prin singurg fluturarea lui desteaptä simtul de onoare si cheamg apiirdtori. Apoi ea a rupt cu rgtacirile latinesti, cu ortografia savantg, cu limba invdtatd si a scris, urmind miscgrii tinerilor din tarn, romgneasca bung si simpld a poporului, indemnind, deci, la intrebuintarea in vigil a graiului acestuia ce se dovedea vrednic de literaturg. Si, in sfirsit, de la tiparirea unei cärticele ilustrate, cu chipurile si biografiile mgririlor ide dincoace", pinii la ultimele publicatii de cdrti de vizitd si cronici bucurestene, el a tinut legdtura cu centrul firesc al culturii neamului, România, despre care niciodatg n-a vorbit eau. Astfel acest om cu puteri modeste, dar cu atita build- vointd, a _lost unul din predicatorii unitdtii culturale, ceea ' Sub conducerea lui Iosii Vulcan (1841-1907), revista Familia a apraut din 1865 pind in 1906.

188 ce nu trebuie s5 uite nimeni,i noi, mai ales, cei de aid, nu vom uita.

9 sent emorie 1907 (I)

DANTE IN ROMANE$TE

Versurile cele mai cuprinzAtoare, mai lapidare din mice literaturA a oricArui timp, o adincime pind in fundul cAreia nu rdzbate totdeauna nici cetitorul cel mai bine pregAtit i pregatirea in acest caz nu poate insemna altceva decit cunoasterea deplinA a scolasticei medievale si a vietii italienei universale in veacul al XIII-lea un amestec urias de tragedie, de superstitie, de inchipuire infläc5rath, de simbole pline de inteles si de alte simbole, al cAror inteles s-a pierdut de mult, icoane care tree desAvirsite, in fulgerul unui singur vers adesea, unind lumea noastrA cu alth lume care pentru noi e adesea poezie religioask iar pentru contemporani infAtisa o realitate ingrozitoare sau piing de mingiiere,i, pe ling5 toate acestea, revelatia unei limbi literare noug, minu- natA ca mlàdiere, ca energiei putinta de expresie, dar purtind inc5 pe dinsa toath roua scinteietoareine- vinovath a tineretii sale aceasta este opera lui Dante. Fiecare om cult stie ceva dintr-insa : putini au strA- batut-o intreagA ;poate nimAnui altuia decit specialis- tului ea nu i-a läsat o impresie de total asa suntem de deosebiti fata de cugetareaisimtirea acelui veac ba.trin ! ci le-au rámas la cei mai multi icoanelezi mai ales acele dulci versuri de dureroas5 plingere a unor vremi nenorocite.

189 E o intrebare daca Dante se poate traduce ; o alta, mai indreptatita, dac5 el trebuie tradus. Cad se afla oare cine spoata reda versul de bronz, Mut cu cio- canul greu al unei convingeri fanatice, in religie sipoll- ce nu se mai intilneste astazi ?i se poate pastra acea melodic cu totul particulara ce se desface din strecurarea solemna a silabelor avind in ele ceva fatidic. ca destainuirea zdruMecata a unci Sibile ? Daca, totusi, se admite cã orice popor are dreptul sa-si aib5 in limba sa capodoperele literaturii universale, apoi traducatorul lui Dante se cuvine a fi un orn in virsta, purtind in suflet melancolia multor incercari grele din viath, multor deziluzii iertatei rani tamäduite, un om buni blind, inseninat prin lamurirea sufletului sal de-a lungul anilor, un singuratic in mijlocul valmasagului lumii, la care sa ia parte numai de forma, si, in acelasi timp, un spirit care sa fi pastrat ceva din naivitatea care deosebeste vremuri ca ale lui Dante si care la el se avinta, totusi, spre culmile sublimului. Intre scriitorii nostri, cu greu s-ar fi g5sit aceste insusiri la altcineva decit la d-1 Gane. Alegind pentru anii sai de batrinete pe Dante, in lumea caruia s-a cufundat cu incredere pentru o calatorie asa de lima d-sa n-a gresit. Mai degrabd decit un mester al formei poetice, ingrijit de efectele unei virtuozitiiti superioare, mai de- grabil decit un savant, intreg sau pe jumatate, care sa trateze ca un sir de probleme ale cugethrii1 limbii textul marelui florentin, era chemat sae incerce o astf el de opera grea un scriitor care sa aducd o stare de spirit asemana- toare prin linistea-i cam trista, prin conceptia-i de un realism simplu, ce da de la sine poezia cu acel model neatins care e poetul celor trei racasuri ale sufletelor. Infernul fi zis ladul iese in a doua editie a traducerii românesti. Cetitorul va gasi armonie egala

190 cu sine, lirnpeziciune de formg, pe alocuri energie in imagini sau in exciamatil, totdeauna o rirng naturalg si sigurg, iar, mai presus de toate, o tineretd, o spontaneitate noug care fac cea mai mare cinste traducgtorului. Tn ceea ce a dat generatia precedentg, in produsele literaturii mai noug, cu greu se va ggsi o lucrare asa de intinsg, de grea si totusi asa de linistitg si sigura, in- filtisatg cu asa de puting pretentie, intr-o miscare asa de fireascg si cu un zhnbet a.sa de bun, ca aceasta. Traducerea Infernului nu e un eveniment literar", ci o faptg bung si folositoare, pe atit de simplg, pe cit de meritorie. Ea poate si trebuie sg fie urmatg insg de traducerea celorlalte cloud pgrti din Divina Comedie. La virsta sa inaintatg, d-1 Gane ni se dovedeste destul de tingr pentru a ni le da. 1

18 noiemvrie 1907 (I)

LONGFELLOW

America si, impreung cu dinsa, toatg lumea de limb5 englezg, serbeazg o sutg de ani de la nasterea lui Henry Wadsworth Longfellow, pe care istoria literaturilor urn- versale il va pune foarte sus cind se va judeca, in de- pling sigurantg, partea ce au avut-o scriitorii in crearea simtirii si moralitgtii vremilor noi. i Ca una dintre primele incercArl de td1mAcire a lui Dante in romfineste, intreprinderea lui Nicu Gene (1818-1916) putea flintimpinata cu bunavointA. Traducerea Infernului(1906)e bud un esec. Meritul unel bune vers1uni române6t1 a Divcnet Comcd11 avea sal reylna tut G. Co6buc.

191 eulegerile mai vechi ale operelor sale il arat5 ca pe un tinar cu p5rul mare revoltat, cu patrunzatorli ochi f5rA cz..1durA. Asa va fi fost cind pleca in Europa, nu pentru cal5torie de p15cere, ci pentru a invgta de la eivilizatia ei batring, care stiipinestei inima, nemultu- mindu-se cu descoperirea celor mai bune mijloace de a studiai intrebuinta natura, pentru a deprinde de la socie- tattle acestea cu datine, de la literaturile acestea cu traditii, de la zidurile acelea cu trecut istoric si de la pdmintul acela cu amintiri un alt fel de a intelege viata decit cel pe care-1 aveau asprii republicani cu firea de otel, tare, dar rece. A inv5tat des5virsit nemteste, frantuzeste, ita- lieneste,spanioleste ;a vgzut peisagii romantice,s-a apropiat de fruntasii cugetäriii vietii politice contemporane, a cetit cu r5bdare toate literaturile cele marl ale continentului vechi, din care stia o parte pe de rost. Astfelsi-afdcut o personalitate poeticà fin5, bogatà, feluritäi, pe ling5 toate acestea, deosebit de duioas5, de miloasä, de bun5. Pe cind ii facea lectiile de istorie literarg la una din universit4ile cele mai mari ale Lumii Noun, el prelucra materialul imbielsugat pe care-I adusese cu sine. Tot romantismul, cu baladele lui mindre, cu suspinele lui sentimentale, cu groaza lui de tain5, cu joeul lui de cuvinte a fost inf5tisat astfel, in cea mai dulce si mai usoar5 limb5 englezA, de un american pentru americani. Pornind, ca de obicei, de la o temä europeang, el a cintat, dupà modelul lui Hermann si Dorotea, idila t5rAneascd a marelui Goethe, viata1inistit5,de fat5 de la tar5, iubirea curat5, lunga ratilcire tristd dup5 cel pierdut, zguduitoarea intilnire a Evanghelittel, fiica puidurii primitive". Inv5tindu-se dup5 Châteaubriand a iubi pe indieni, pe bietii prigoniti, el le-a ointat viata in blotaurile cintecelor lui Hiawatha. Cu acestea i,inlirica-i de tinerete,cuvestitul Excelsior, apotle bine tradus de St. 0. Iosif, el ii atinse culmea. Dar pina la sfirsit el scria pentru un public plin

192 de nesfirsita iubire pentru el, poetul poetilor, ale carui cintece patrunsesei-a pind in cea mai departata coliba a cautatorului de bogatie prin padurile Vestului. A pus pe Mintuitorul insusi intr-o tragedie, foarte curata, destul de sfinta, plina de versuri armonioase, dar care nu s-a impus. De obicei insa, el lasa sa-i cada de pe buze cintece. Era acuma un prea frumos batrin, cu barba alba, cu ochi foarte buni, si cind, intr-un tirziu, moartea cuteza sa-i aduca aminte de drumul cel lung, ea-1 gasi cu micrea cintarilor pe buze. In alta tara, la un adevarat popor, in alte vremi de avint al cugetarii, el ar fi intrebat mai mult sufletul sau insusi g ar fi rivnit mai sus, ar fi gindit mai bar- bilteste asupra tainekor. Asa cum era insa, viata lui a fost pentru America engleza o binecuvintare a inimii tuturora in numele poeziei. Si, iata, ea si-a adus aminte.

2907 (/)

LEON TOLSTOI

In Leon Tolstoi, despre moartea caruia s-a vorbit, fara temei, ljaunazi, nu numai Rusia, dar lumea intreaga au Inca pe unul din cei mai marl oameni ai timpurilor de fata mare prin opera, dar, inainte de toate, prin sufletul sdu de crediMa si buniitate, cum nu mai este altul nicaieri in timpurile noastre. A ajuns la optzeci de ani, vrista de patriarh pentru un om care are si fata, si graiul, si viata de patriarh caci de multi ani s-a coborit in mijlocul naturii, cerind de la simplicitatca ei sublima un raspuns simplu la tainele

193 supreme a crtror dezlegareii chinuise ani indelungati, si e acuma un frumos tgran batrin, cu barbg lunga,salbateca, cu plete ca de egurnen, cu fata arsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebare a nelinisti- torilor ochi de leu.i multora li se va parea ca este o mare deosebire intre acest bogat om de tara", a cdrui bogatie o cauta si o tin altii, intre acest predicator si prooroc in haine de taran, care vede in iubirea cresting, in pacea cresting, in marginireai cumpatarea cresting a tuturor n-voilor, in cultivarea omului crcstin din fiecare singura solutie multamitoare a dureroaselor probleme superioare, si intre tingrul ofiter, intre puternicul scriitor care coboarg in operele lui, cu o putere de evocatie f5rg pereche, o lume, o vreme intreaga, cu toate tipurile ei deosebite, dindu-i in acelasi timp intreaga viatg moralg de care era insufletit si zguduind-o de toate curentele de idei, de toate patimile timpului, in maretele creatiuni ce sunt, dupa schiteledinCaucaz, Rarboi ?ipace §i Ana Karenina. ?i de pe atitea buze cade cuvintul de superficiala ilesniciorsa osinda :decadere, slabire a insusirilor productive, misticism, manie religioasg ! Nu, nu e a.a ! Decgderea n-o poti afla, nici oboseala marelui creator. In Sonata lui Kreutzer, care vrea sà dezguste de iubirea carnii, in marile scene de durere din romanul de batrinete Invierea, unde totul trateste cu o putere de vraja, de la biserica de sat luminata de fachile invierii ping. la Rgsuta pacatului, ping la temnita crirnei si la ispgsirea surgunului, in cuprinzgtoarele schite care prezintg pe scurt viata unei nevinovate fgpturi cu patru picioare a aceluiasi Dumnezeu, sau povestea mortil omenesti, pe cimpul viscolitoriin odaia luxoasa a functionarului inalt, dar tot asa de smerita, de fricoasi, de chinuitg de dorinta unui razim, unei mingiieri, unui indemn, care nu pot fi din aceasta vioaie viata a egoismului ce infloreste pentru irnpodobirea lumii, in toate e acelasi gest de invietor fericit i märet.i nu e nici mis-

194 ticism ratacitor, nu e nici complicatie de teorit si vigil religioase in pilrerile despre om, despre trai si menirea lui, ci e simplicitatea evanghelica, a carii supunere poate sg inalte mai mult decit mindria. Si e, desigur, plina de unitate aceasth viata Vedeti pinzele acelea mari de räzboi, de viata sociala scumpii, inalta, zgomotoasa, felurite. Sunt multi oameni, sunt ati- tudini frumoase, sunt miseari indraznete. Dar simti indata ca nu pentru a le infiitisa e scrisá cartea. Rind de rind, paging de pagind, capitol de capitol, alearga flacgra in- trebarii, dezmierclatoare asupra unuia, crudä asupra altuia, arzdtoare asupra unui al treilea. Si, la capat, cind toti se due, se resemneaza, se topesc, se acopar de umbra, limba de foc a intrebärii se misca' mai departe, tremurind dureros in marele intunerec. 1i trebuia, inainte de toate, si lui sa stie Ce sint aceste lucruri ce vesnice n-or fi. Infilozofiea Osit vorbe rare careseciocnesc, constructii inalte, ridicate pe noH ce plutesc, argumentatii care multumesc ratiunea imui timp, dar nu pot rodi In inima, pe care n-o ating ; in pgrerile mistice a gäsit crestinismul de origine Med acea simplicitate si nevinovatie care sunt insusirile lui cele maH prin care a putut si a trebuit sa cucereascá lumea. Atunci el abdica mindria cugetarii, indrazneala gindulul razvratit cu care se lovise de portile de aramd ale tainei si, daca facu jertfa aceasta, se gasi aläturi de durerea si bucuria oricui, chiar ale celui mai urnil, se infrati cu zilele muncite ale celui mai sarac si trai ani de batrinete cum putini fruntasi ai epocei noastre de lupta au putut sa-i alba, pe vreo alta perind de mingiiere. Si ceea ce are insemnkatea cea mai mare, e ca' el nu s-a facut crestin dupà Evanghelie pentru fericirea raiului, pe care 1-a ignorat totdeauna, ci pentru suferinta acestui iad, in care farti scop vazut se zbate si se stoarce

195 ornenirea invrajbita, a carii mintuire el n-o vede in civilizatie oprit fiind de brutala ei infatisare materiala de astazi.

(I)

TUDOR DE FLONDOR

Din Bucovina soseste stirea trista a mortii cavalerulul Tudor de Flondor, componistul caruia Inca daunazi, la Sibiu ca si la Bucuresti, i se faceau mani pe deplin meritate ovatii. Dintr-un neam care se aflä pomenit in istoria noastra Inca din veacul al XVII-lea si care, ramiind in Bucovina la anexare, a capatat predicatul nobiliari titlul de cavaler, Tudor de Flondor a avut doi frati :unul din el, d-1 Nicu de Flondor, e cunoscut bucurestenilor din vremea expozitiei, cind a cistigat simpatia generala prin amabili- tatea sa, celalalt e d-1 Iancu de Flondor, care a fost odata seful partidului national roman in vechiul tinut moldovenesc. Tudor de Flondor,fire impresionabilasidelicatd, visator incorigibil, traind intr-o lume a lui in care banii sialte nimicuri n-aveau nici o valoare si in care oamenii lunecau ca niste umbre pe care nu le poti recunoaste sinumi, a fost din tinerete un muzicant fanatic si exclusiv, inchis in iubirea artei sale. A strabatut-o intreaga ca admirator fervent al maestrilor celor man i,intre auditiile sale, a inceput sä scrie, puind deocamdata in muzica versuri de-ale lui Robeanu, adeca Gheorghe Popovici insu.i, sau simple cintece Vara valoare. Cine n-a auzit acun-i douazeci de ani serenada plina de melancolie lina, Luna doarme, a carii muzica e de Flondor ?

196 Spre inaltimea mai mare a operetei s-a a-.-intat In Mo? Ciocirlan, care a fost pentru romanii de pretutindeni o revelatie. Opereta taraneasca, in care sunt fete frumoase, vinatori viteji, greci fricosii alte ingrediente ale come- diilor lui Alecsandri, la care Flondor ramasese in ceea ce priveste literatura j.Compozitorul dovedea strülucit ca-si amintea de multei putea sa combine cu succes amintirile sale. Lipsea insa nota populara, care era de asteptat,i lipsea vioiciunea vesela pe care o cerea subiec- tuli pe care el, pierdut in reveriile sale triste, nu o putea da. asupra acestui sfirsit discret se lasa ca o umbra mai adinca din sarhatorirea lui Porumbescu, mort si mai tinar,dar dupa ce &Muse glas aspiratiilor unui neam in atitudinea de revoltà a unui Prometeu pe care boala-1 roade pe stinca sigurantei in el si In chemarea sa.

18 hinie 1908 (I)

SIMION BARNUT

Membrii Asociatiei aveau un gind, pina a vorbit reprezintantul guvernului, sa adauge la programul de aprobarii banchete, fara macar, la sfirsit, un bal frumos, care sa pregateasca intemeierea citorva familii, a face un pelerinaj la mbrmintul celui mai mare dintre fiii Salajului romanesc, la locul de odihnii al lui Simion Barnut, sau, pentru a-1 scrie cum se scria, dupa norme

tTudor Flondor (1862-1908) a rani scris muzica pe versuri de Eminescu (Somnoroase pascircle),valsuri pentru pianal orchestra, coruri etc.

197 din Rorna veche :Barnutiu. Intrebam, cind s-a zvonit acest plan, dacd UniversitateadinIasi,pe care au inaltat-o cursurile tinute, ani indelungati, de Barnut, se va gindi la acest nobil invatator si formator de suflete pentru a pune pe piatra lui una din acele cununi care nu pot sa lipseasca. Pelerinajul nu s-a facut, pentru a se dovedi inca o data ce pasnic, rabdatori supus nearn de oameni sunt acesti valahi, de cari totusi nu incape atita lume. Universitatea din Iasi a putut suite, in dulcea odilma a verii, turburatii doar de jargonul d-lui filolog Hecht, de vestitul -invatator al ei pe vrernuri. Numait preotul din Bocsa a facut slujbd de odihna sufletului ; au ascultat citiva tarani,intelegind mai putin rostulslujbei,iar jandarrnii cu pene de cocos patriotic la palarie au pazit de o primejdie care n-a existat niciodata. Sitotusi ar fi spus ceva, cu oarecare tilcuire, mormintul lui Barnut.i mai ales douii lucruri. Cine nu stie vestita lui cuvintare catre adeväratul popor, catre miile de sateni doritori de a-si afla vestea mintuirii din robiei nedreptate cuvintare leinuta in Cimpul eel nou al Libertatii, la 3 mai 1848 ?Filozofia profesorului de filctzofie a trecut farri inriurire,i numai cind s-a vorbit in viu grai de dureri viii nädejdi ce infloreau de fapt in sufletei numai cind s-a grail tuturor, in graiul pe care toti 11tar intrebuinteaza, numai atunci s-a facut acea sfinta irnpartasenie a sufletelor care creeaza momentele marl. Pesto citiva ani, Barnut piedica la Iasi, in lectii de drept, crezul national romanesc, scotind din teoriile sale, rabdator dezvoltate, incheierea ea suritem un nearnal trebuie sa cladim toate ale noastre pe comtiinta acestei fiinti deosebite, firestii legitime a neamului nostru. Sia venit un filozof mai nou, mai invatat, poate mai ager, d-1 T. Maiorescu,i cu vioiciunea tineretei i-a distrus sistemul de argumentare. Aici s-a oprit, insa, neputind

198 Pune la loc un altul. $i, iata, dupa trecere de multi ani nu negatia d-lui Maiorescu, ci afirmatia 1W Barnut ne stapineste; ne lumineaza i ne incalzeste. $i astfel s-a dovedit inch' o data ca ideea fnsasi ramine, oricum ea ar fi fost servita intr-un timp, prin orice constructii de filozofie si rnetafizica trecatoare. Caci radacina ei se afla aiurea,i nimeni n-o poate smulge de acolo. $i de aceea marimea lui Barnut nu scade cu anii, si memoria lui nu s-a intunecat o data cu generatia ucenicilor sat

6 august 1908 (I)

UNUL DIN ULTIMII MARI BOIERI DE NEAM : STEFAN GRECIANU

Cu $tefan Grecianu, mort la vrista frumoasa de optzecii patru de ani, dispare unul dintre cei mai batrini in mijlocul batrinilor, unul dintre cei din urrna reprezintanti aiacelei generatii Inca fericite din anii 1860, care amesteca totdeauna, cu orice slabiciuni omenesti,dragostca cetitului, placereapentrucolectiile stlintifice,rivna de a scrie pentru a imbogati cunostintile despre trecutul nostru, sirntirea pentru neam i Ora.

I Diva infringerearevolutieidin1848 aromanilordin Transilvania, printre conducatorli careia s-a aflat, Simion Bdr- nufiu (1808-1864) s-a stabilit in 1855 la Iasi, unde a fost profesor universitar de drept public si filozofie. A avut o atitudine social-politica democratica. Bibliografia sa inscrie lucrari de drept, pedagogie, psihologie, logien. Conform conceptiilor sale latinIste, Barnutiu deriva direct dreptul roman din eel roman, idee ale care" consecinte au fost combatute de Titu Malorescu in studiul polemic Contra scoalei Barnutiu (1068).

199 A fost un mare proprietar, si poate nu unul dintre cei mai rnilosii gata la jertfe toata acea generatie de tineri români din partile muntene a fost interesatã sidoritoare de avere tot mai mare. Nu stim cum va fi fost ca tingr, dar la batrinete se spunea pe urma lui ca e prea mult legat cu sufletul de banul sàui de pa.- mintul sdu;ospitalitatea lui Grecianu era totdeauna zimbitoare, ca a unui boier adeva'rat, dar mult mai putin lured.Daca", mergind la tara la dinsul, mincasesi bine de-acasii, era si mai bine decit altfel. Dar, cel putin, ce-ti dklea era din al lui, pe cind la atitia sardanapali ai ospi- talitlitiiorientaleprinzesti din banii lui Mochi Fiseri ai consortilorsgi. A filcutpolitica'. Se poatesa" nu facgpolitica'in Rornfinia cineva care se bucurà de mai multe milioane sicare, inrudit cu scriitorii bisericestiiistorici din vremea lui voda Brincoveanu, s-a mindrit totdeauna cà are singe de-al Brincoveanului, ba chiar, mai departe in genealogie, de-al lui Mihai Viteazul el insusi ? Politica lui frig nu insemna mare lucru nici pentru el, iar pentru altii si mai putin. Tinlir inci, abia intors de la studii, Grecianu a inceput sà tipireasca". Fireste Ca' activitatea lui stiintifici a fost in legituri cu descendenta-i boiereasci idomneasci. Despre Radu Greceanu, cronicarul, despre vodi Brinco- veanu se ocupa el inainte de orice alte personagii din istoriataro! Diunizi a dat o editie nouà a scrierii oficiale a lui Radu despre stipinirea domnului sat Pentru aceste studii, Stefan Grecianu a flicut o culegere de o foarte mare boatie privitoare la multe din neamurile mari ale Tarii RomâneSti,i, cu documentele, copiile Viaia lui Constantin vodti Brincovcanu, cu note si anexe (1906).$tefan Grecianu (1824-1909)a dedicat strAbunu1u1silu, Radu Greceanu, studiul Scrierite tut Radu logofdtul cronicarut (1904).

200 notele sale, el putea fi privit ea neintrecut in cuno$- tinta genealogiilor muntene. Aceste hirtii vor raminea, dupa cit §tiu, in stapinirea Academiei Romane, care penti u aceste lucrari, facute stäruitori pe ascuns de public, il alesese membru de onoare al ei. Urmawl lui Brincoveanu §i al lui Mihai Viteazul avea in el o tarie de trup 0 de suflet care-i vadea singele cel bun. Te uimeai vazind pe acest octogenar cu fata osoasa §i profilul de wim, cu glasul incet, strins, zugru- mat de astma, vorbind ceasuri intregi, amintindu-0 sigur multe lucruri marunte, din veacul pe care-I traise in mare parte 0 din cetirile sale, facind drumuri lungi rastindu-se razboinic la cine nu-i facea clupa voiesi nu-i umbla clupa poruncd. Mai bun la suflet, mai putin politicos ce indelung ili stringea minile inainte de a-ti arunca sageata unei notite rauvoitoare ! mai darnic pentrutiinta tarni mai parintesc pentru satenii sai carora §tia tottwi sa ii dea hrana cuvenita in zilele lor cele grele Grecianu ar fi intrupat pe adevaratul boier de vita, cu spiritul hranit de traditiile sale familiare 0 de o aleasa cultura capatata in Apus, tip a carui disparitie treptata n-o putem regreta indeajuns.

8 august 1908 (IV)

D. M. STURDZA

A murit, la Dieppe, Dimitrie M. Sturdza, al doilea fiu al lui Mihai vocla, domn al Moldovei. Facuse in tinerete studii bune, impreuna cu fratele sàu Grigorei cu Mihai Kogalniceanu, la Lunéville, subt

201 18 conducerea abatelui Lhommé, un batrin cleric de toata bunatatea, fost preceptor al tatalui lor,b apoi la Berlin. Din aceste studii, Mihail Kogalniceanu a iesit un om genial, cel mai mare conducator cultural si politic pe care 1-au avut romanii in epoca moderna ;Grigore Sturdza, cel mai mare dintre beizadele, s-a intors ca un iubitor de stiintä, in problemele careia s-a cufundat si in visa- rile careia s-a pierdut, si ca un indraznet in politica, pe care o facea, neaparat nefiind cleat un om distins, sinu untilsuperior potrivitcutraditiileclasei boierestii cu interesele familiei, am zice :ale dinastiei sale. Dimitrie Mihail Sturdza n-a fost decit un gentleman cu cresterea desavirsitai proprietarul unei marl, unei foarte mari averi. Tatal sau a murit intre straini fiindcd nu-i placea sa traiasca in Moldova, care voise sa-1 go- neasca la 1848. care-1 lasase sa piece la 1849 si care n-a voit sa0-1aduca inapoi, domneste, la 1859 ;el,fiul, n-asimtitniciodata dorul de Orai dragostea de neam. Reprezintant tipic al acelei aristrocratii romane care, din dorinta unei vieti usoare si placute, din deprinderea cu toate rafinarile moderne, din cunoasterea perfecta a limbii franceze, din inrudirca cautata cu nobilii Apusu- lui,coboritori din cruciati, s-a confundat cu totul in categoria de nobilii bogatasi din toate neamurile cari-zipetrec viata intre Paris, Coasta de Azuri locurile de bai vestitep cari-sihranesc spiritul cu ziarul francez eel mai scumpi cel mai nou roman parizian, Dimitrie M. Sturdza, in strainatate :principele D. M. Sturdza, a lasat in sama vechililor iarendasilor imensa-i avere de mosii, paduri si palate din tara si a trait, in aer de mare si inaintea valurilor care nu-i vorbeau de lupta fireasca pentru orice viata din lumea larga mai mult la Dieppe.

202 Acolo arnurit. Avea noudzeci de ani. Cine arfi crezut ? Numai anii de muncd tree greu. ...Dar se cunoaste ea au trecut !

24 august 1908 ( IV )

DR. I. RADOVICI

In adincurile marii albastre de primAvard s-a coborit pentru a-si gdsi odihna de durerile sarmanului ski trup si de suferintele unui suflet nobil, ale cdrui avinturi toate se sfarmau de stinca bolii crude, d-rul loan Radovici. Cu el dispare una din cele mai nobile figuri ale tineretului nostru, unul din oamenii cei mai alesi prin culturd, inteligentd, inima calda, prietenie sigurA si cavalerism eroic pe cari i-a avut aceasta tard. Prin moartea lui silnicd, de om care jertfeste o ranfasita de viatd pe care n-o mai ciede folositoare pentru multi altii, cdrora le inchinase toate puterile sale, se desAvirseste una din cele mai strd- lueite fapte de altruism pe care le poate pomeni istoria poporului nostru. Cu lacrAmi in ochi pentru pierderea acestui om exceptional, cdruia-i pastriim toatä simpatia pe care trebuia s-o trezeascA sufletul sail curat si frumos, amintesc ca un exemplu pentru generatiile ce se ridicA istoria sacrificiului pe care 1-a facut dr. Radovici. Insdnätosat pe deplin, dupà multe ingrijirisi prin hotdrirea unui caracter de otel, dr. Radovici se bucura de tot ceea ce viata poate sA ofere unei individualitriti superioare. Tindr, bogat, Incunjurat de iubirea prietenilor si de respectul adversarilor, Impd.cat In constiinta sa, bucuros de munca, fericit cd poate sd ajute pe sdraci

203 18* intru aparareai alinarea carora era totdeauna gata, el primi vestea rgscoalelor targnesti din martie 1907, a celor dintii salve in came vie, a celor dintii benorociri revarsate asupraOrli. Pentru a cruta pierderi de vieti imense trebuia ca noul guvern sa deie judetelor conducatori experienti, energici, dar mai ales dreptii miloi. Ei nu se puteau afla decit in cele dintii rinduri ale societatii românesti, printre cei call nu primesc de obicei un post ca acela de prefect. Din fericire s-au ggsit astfel de oameni, gata sa por- neascg lupta impotriva patimilor deilantuite, Vara a pedepsi dreptatea razvratita in folosul nedreptatii apgrate de lege si datini. Cei mai multi erau oameni voinici, cari aveau puteri de cheltuit. Meritul lor, e, desigur, mare, dar ping la sublimul altruismului se ridicg omul subred, Inca bolngvicios,care incepu operasa de prefect,stiind aproape ca scrie ultimul capitol al vietii sale minunate. Ace la a fost Radovici. S-a intors din Vaslui, judetul lui, unde nu se varsase o picatura de singe, cu totul stors de puteri. L-am vazut atunci,ifata lui spunea indeajuns ca sacrificiul era consumat. Noptile de veghe, grijile indelungate, luptele crincene cu destrabalarea, prostia, ncomenia, chemasera boala inapoi. Lumina frigurilor scinteia in ochii buni transfigura fataexpresivg.Se imbracasein camasa mortii. De atunci nu s-a mai intremat. Cind, dupa va- canta, incepurg, in comisia parlamentarg, discutiile noilor legi agrare, el vazu foarte bine ca se inselase in sperantele pe care le pusese in liberali, atribuindu-le el, fostul socialist fervent, o mare misiune revolutionara in folosul saracilor, indelung aprtsatiichinuiti. Trebui sa Ora- seasca tara in eurind, dupg raza de lumina caldg care mai tine pe bolnavi in trupul carora viata se stinge incet, pivestile pe care le primea acolo in Italia il intgreau tot rnai mult in deziluzia sa definitiva.

204

Ar fi vrut sil. se poatil intoarce, saibà o zi de vigoare mai mult decit omeneascii, sá vie in Camera tirguielilor si acordurilor" i,intr-o ultima incordare titania sil arunce ultirnele adeväruri in obrazul acelora cari,la glasul liii, ar fi plecat fruntile. Aceastg multumire ins5 n-o avu. Acum e dincolo de hotarul vederii noastre, al intele- gerii si chibzuielilor noastre. E acolo unde am voi adesea sg fim, cind viata-si grämkleste prea milt loviturile, asupra noastrài asupra celor iubiti de noi. E unde nu-1 putem urmdri. Printr-o supremd miscare de discretie aristocratica', el a indepärtat de laVarina lui pompa prohoadelor si discursurilor, a zAarniciilori ipocriziilor. S-a sfiit, pare Ca,si de plinsul lacramilor celor mai adevarate. Valurile amare trec asupra lui,i ele nu ni-1 vor da niciodatà inapoi, cu fata-i de tristetai frumosii ochi scinteietori, acuma inchisi in adormire. Dar in sufletul tuturor celor buni cari i-au cunosclit va fi pentru dinsul un cenotaf de amintire, catre care ne vom indrepta spre marturisiri sfaturi ca fat'd de prietenul viu,i odatä acest neam, ajuns la intelegerea celor cari in adev5r 1-au iubit, va ridica un monument vgzut eroului.1

(I)

Doctorul /oan G. Radovict (1868-1908),intors in tarn la 1896 dupa zece ani de studii la Parts, a aderat la rinscarea socialistA. Impreund cu ceilalti generosi" care au traclat miscarea, a trecut in partidul liberal. Prefect de Vaslui in timpul rAscoalelor din 1907, a distribuit celor aflati in suferintA ajutoare trimise de N. Iorga. Din evocarea acestuia, retinem consemnarea convingerii fostului socialist CA partidul liberalla care aderase era ostil intereselor populare. In 1908, doctorul Radovici s-a aruncat de pe puntea unui piroscaf in valurile Mediteranei.

VASILE COSMOVICI

A murit in Paris poetul Vasile Cosmovici. A fost un om de talent, stiind sa faureasca versul, stiind rnai putin era medicinist ajuns functionar sa g;..1seasca fcleea. A scris acum vreo douazeci de ant la Revista wouti, unde nu era printre cei din urma. Hasdeu 1-a indragit,i pentru infatisarea mefistofelicai macabra a figurii lui cu aspre linii crispate, pentru focul salbatec al ochilor negri.i 1-a facut mediu, si Cosmovici, care tinea mult la batrinul cugetkor, a carui viata incerca deunazi s-oscrie dupa amintiripovestite de insus1 Hasdeu, s-a laser prefacut in mediu. Numai la urma, cind a descoperit in sfirsit sarlatania ordinara care se ascundea sub spiritismul" lingusitor iexploatator al unora din colegii sai de sedinte oculte", el a renuMat la jertfa de a se da in spectacol siretilor, pe cind ochii de vizionar ironic ai rnaestrului" urmareau pe hirtie nesi- gurantele voite ale unui condei inspirat de... comple- zenta". I-a venit mai tirziu arnbitia de a lucre pentru teatru, el, liricul de pina atunci. A scris o Doamnit Oltea, care s-a reprezentat si cuprinde multe versuri buneApoi a vrut sa redea tragedia lui Miron Costin, careia i se poate gasi numai cu greu o vrednica motivare dramatica. Spre sfirsit, cind ii chinuiau suferiMile nervoase care 1-au rapus, el a scoborit o treapta literara, incercind a reda prin jocuri de cuvinte, mai mult silite, humorul grosolan al unui ostas roman care s-ar fi luptat pe vremea grenadirilor lui Napoleon. S-a stins departe, intre rudele franceze ale sotiei sale (a fost de douà ori citsatorit la Paris, unde a stat multi ani de zile). Caracteristica figura de mucenic disperat al durerilor fizice si al unei arnbitii literare foarte vii, pe Titlul piesei lui V. Cosmovici :Domni to (Rena (1898).

206 care n-a avut ragazul s-o serveasca potrivit cu mijloacele sale, care erau adevarate a disp5rut. Sa pastram un gind bun pentru vechiul prieteni tovaras Vasile Cos- movici, unul dintre cei din urmil romantici sinceri,ai ramasi pinii la urm5 romantici, fiira bani, fgra rost, fara titlu, intr-o lume de o practicitate asa de grosolana,gi sà salutam adinc, acum cind, tirziu, i se afla moartea, pe omul destept care n-a stiut sä ajunga la nimic in Romania. lanuarie 1909 (I)

P. S. AURELIAN

Dispare la o virsta inaintata P. S. Aurelian, presedintele Senatului. Raposatul a fost unul dintre cei dintii romani cari au avut cunostinte serioase de agricultura. A studiati scris citva timp in acest domeniu, fiind i profesor al scolii de aceasta specialitate. Cu vremea, a ajuns a cuprinde intre- gul domeniu al economiei nationale,i actiunea liberalilor, la cari se alipise, a fost determinata, prin anii 1880, de ideile lui protectionistei inddstrialiste. Din ce in ce politica 1-a prins mai mult, Med Ca acest om recei cumpanit sã fl avut pasiune pentru dinsa. Totusi, cind o searna de liberali mai tineri n-au mai vrut sà fie sub mina asprà si in cercul de idei cam strimt al d-lui D. A. Sturdza, drapelistii" au gindit Ca se poate face un sef de partid din P. S. Aurelian, blind, impà- ciuitor, foarte cuminte, vorbitor cumpatati pl5cut, afard de aceste insusiri, economist recunoscutipia- nuitor al Casei rurale. Tulburarile pricinuite de nechib- zuita izgonire cu politia a mitropolitului Ghenadie care,

207 inainte de toate, reprezinta, plat la depunerea cirjei, biserica României, i-au dat prilejul de a inlocui, pe citeva luni, pe d-1 Sturdza. Citva timp, partidul a vegetat in opozitie. A fugit repede in rindurile ostii celei mari, fárá steag. Vina acestei dezertiuni a purtat-o desiguri acela diruia steagul, acum ascuns, Ii fusese incredintat. Dar P. S. Aurelian nu ceruse aceastil onoare. Cum n-a cerut nici pe aceea de a fi presedinte al Academiei Romane, in care calitate iar nu i se puteau aduce critice. S-a stins linitit intr-o zi mare a neamului, o zi in care s-au ridicat, lIngá vechi steaguri glorioase, steqguri noi pe care tineretul le-a tinut sus ca sa se vad6 de departe. Moartea lui a fost un incident ; unul mai impre- sionant pentru multi insä inrnormintarea lui, la care au venit destui prieteni politici", dar nici un credincios al vechiului sef, de atita timp ajuns si el la normalitatca smerita a vietii politice de partid 1.

/ fevruarie 1909 (1)

I PetraS.Auyelian(1833-1909), economist 0 agronom cu vederi inaintate, pe care le-a expus de la catedra sa universi- tarii 0 a incercat sä le punii In practied in calitatea sa de ministruiprim-ministru, a adus o contributie meritorie in progresul economic al Romaniei. Este autorul unor bune lucrari de specialitate.

DOAMNA ELENA CUZA

A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de bungsi modestd care a fost mdria-sa doamna Elena, tovards5 lui voda Cuza. Sint sicrie pe care nu se depun nici florile cele mai din inimd inchinate. Orice laudd, mice semn de durere par nepotrivite fata de mareata simplicitge a flintii pdmin- testi care, trdind intre noi, cei plini de neajunsurisi pdcate, a dus curatá viata cereascd, asemenea ingerilor. Dintre aceste fiinte alese a fost doamna Elena, a c5rei viata intreagg inseamnd :uitare de sine, iertare pentru altii, binefacere ascunsd de lume. Odihneasc5 in pace in acel pdmint al tdrii despre care spunea Ca numai cine s-a n5scut in cuprinsul lui poate sd-1 iubeascri ! Pentru noi, cei ai pamintului acestuia, ea n-a murit : icoana ideald s-a ridicat numai, prin cea din urrnd, dacd nui cea mai grea suferintä, ceva mai sus, si un glas din timpurile mai bune a facut. Pe doamna Elena am vdzut-o inzileleserbarilor amintitoare ale Unirii. Intovdrdseam doug studente ale Universitatii din Bucuresti care veneausg-Iinfatiseze o adresa de omagiu din partea colegelor bor. Casa ei o dgruise doamna d-lui Theodor Rosetti, atunci cind ea se hotarise a prtrilsi tara. Intorcindu-se nu stiu de ce plecase, dar se intorsese de dor ea prirni gdz- duirea unei familii bogate din Piatra-Neamt, care-i puse la dispozitie o cäsuii curatd si veseld, in care alfi crezut mai degrabri cri se siildsluieste primävara unei familii de functionari sdraci decit cri in ea se addposteste aceea care a fost doamna Orli. Multd simplicitate si la primirea de atre personalul striin care incunjura pe miiria-sa.i multdcuviintii rezervatd, multd linite rece. Mi se pgrea ca intru intr-un

209 cavou si ca dincolo de usa inchisg, In odaia pe Care o prevedeam tacutg si inghetatg, voi gasi o umbra din acelea care multg vreme Inca fluturg in jurul morminw telor marl, farg plins, Meg glas. $inu, in acea odgita neagrg, in care se deslusea, in fundul unui fotoliu, dintr-o saracg rochie de doliu vesnic, subt un cauc de caluggrità acoperit cu un vgl simplu de lind, o figura marunta sgpatg fin in fildes palid In odaia aceea era o viatg care stia, cetea, afla, care unea amintirea intreagg a trecutului cu cunostinta desavirsita a celor de astgzi, era o cugetare sigurg si cuminte, era o inimg care bgtea pentru tot ce e nobil si ochi in cari nu secase izvorul lacrimilor acelora care tin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc. Cind una din cele doua fete ii ceti, cu emotia ce si-o poate inchipui oricine, rindurile din inchinare, doamna se ridicg, sprijinindu-se greu pe bietele mini butrine, care facuserg odatg atita bine si care tremurau slabite In minecile de ling neagrg. 0 vedeam acum limpede : era o femele micutg de stat, foarte delicatg, pe care o simteai insg ca putuse sta odinioara alaturi de un domn si ce domn ! Indrgznii a mg uita in ochii ei mari, luminosi, adinci in vechile portrete, care razimau de fotoliul scump sterna Orli. In orbitele adinc sapate, pline afund de o umbra tristg, ochiul ramasese, in linistea lui impacata, viu si puternic, uneori cu cgutatura stäpinitoare, alteori induiosat, bun, plin de binecuvintare. Cind se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluia pentru care avusese toata iubirea femeii si o iertare pe care putini o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea si gindul tuturor celor de feta. Apoi, in arcuitura de jos a orbitei adinci, o lacrirng mare se stre- curg incet Dupg patruzeci de ani ea putea sg plingg Inca pentru dinsul.

210 Si vorbi, cu un glas care n-avea Indoieli si ziibavi si in care slàbiciunea punea doar un ritm incet, care te facea sh simti di acestea nu sunt vorbe ca ale tuturor celorlalti oameni, cd e intr-insele ceva imaterial, as zice aproare supranatural, ca in tot ce privea pe aceastii femeie de mult iesitii din rindurile grdbite, zgomotoase, pdtimase si vulgare ale oamenilor. Si, in felul ei de a vorbi, stia s'a amestece cloud elemente care nu mai merg impreund azi, dar care prin unirea lor fiiceau si marele farmec al elocventei marelui ei sot : cea mai desavirsita simplicitate si cea mai auten- tied maiestate. Cind cetirea adresei se isprdvi, abzii aceste cuvinte de multumire, pe care le intovileasea un adevarat gest de suverand : SA' trdiascd România tindrii ! Nu venisem sä intreb, si eram bucuros ca doamna ingsi intreba despre tot ce poate interesa pe o româncd de o inaltd culturd, de o distinsd experientd si care-si iubeste adinc tara. Despre ce a vorbit, rdspunzind, intregind, indreptind ? Despre ce n-a vorbit, in aceeasi exprimare sigurd si simpla, pe care o intrerupeau afirrnäri pasionate, care scuturau tot trupul subred, inviind in el mdretia celor citiva ani neuitati ! A vorbit despre biserica tarn sale, despre marele Veniamin care stiu sd InlAture pretentiile unui Mihai Sturdza si sä pärdseascä un scaun pe care nu-1 ptitea apdra, fiind si un sfint, si un luptfitor pentru lege. A vorbit despre lipsa de mingiiere crestineasca a celor sdraci, despre preotii aceia cari lash' mortul in drum, dacd li se oferd plata prea mica, si despre pedeapsa pe care a dat-o vodd Cuza unuia pe care-1 prinsese asupra faptului. A vorbit despre tdrani, despre durerea cea mare pe care a simtit-o cind un partid liberal a venit la guvern

211 prin valurile de singe ale targnimii liberate de Cuza vod6", despre iarna grea pe care o due cei sirmani, despre lipsa de nutret, despre primejdia ce ar putea veni in primavard din aceasta tara de suferinte. A stgruit asupra nevoii unei gospoddrii nouäi bune pentru adevarata inAltare a acestui popor. Si avea amAnunte de bund gos- podin5 asupra culturii prunilor, asupra povidlei"... A vorbit despre un singur dusman, despre care, fard o ipocrizie de care un astfel de suflet e incapabil, spusese ea 1-a uitat icä nu-i pare rAtt de nenorocirea lui. Fireste, a pomenit, de mai multe onpe domnul Unirii. 11 Infi4ia ca pe un om lipsit de toata iubirea pentru pompà, simplu ca mice om de rind dintre supusii sdi ; nu, mai simplu, mult mai simplu, strabätind stradele, pierdut in multime. Si-i ziceam uneori... Sta.' si se opreste, cautind cuvintul : märia-ta" i se pare prea solemn, ea' nu-i zicea astfel. Nu, sä spuie cum ii spunea : Si-i ziceam uneori : Omule, de ce nu te pgzesti ? Se gaseste poate vreun nebun care &á tragg aszupra ta." Da el adea din umeri, lui nu-i pasa... Si cirmuirea era grea pentru dinsul, nu ca pentru altii cari se trezesc deodatà marli Carora toti li se inchinii. Ca", vezi d-ta, el avea cunostinti, rudenii, prieteni.Si, oricum, nu putea A. se poarte cu dinsii numai ea domn. Stätu pe ginduri. Apoi aminti pe regele iregina Italiei, ducind iubirea si mila lor la Messina, cea mai nenorocitA dintre cetätij. Si stii de ce o ncea el aceasta ? Pentru CA era om al pamintului aceluia... Täcu o clipài, adinc miscati, facuram cu totii. Altfel, primea puterea care vine de la Dumnezeu flied pretentie, dar fgrà seklere, ea intretinea legaturi 1 In 1908, Messina a fost distrusd aproapen Intregime de un teribil cutremur.

212 bune cu o curie noug, care tmeori Ii aducea aminte de dinsai o cauta prin telegrame oficioase, in linistea ei resignata. I s-a parut o data ca as fi atins pacatul lui, care a fost durerea ei,i atunci imi taie cuvintuli incepu, dureros, o fraza care trebuia si1-1 aperei pe care ma grabii s-o impiedec. Si a mai spus altele pe care le tin pentru mingiierea piimbarbatarea mea in lupta, precurn tin cu sfintenie rindurile dictate de dinsai iscalite cu mina ei tremura- toare, in care, ca amintire pentru o interventie in vederea serbarii dupa cuviinta a semicentenariului Unirii, ea dadea binecuvintarea ei, de octogenarai de doamna, copiilor mei. Asa am cunoscut o clipii, o luna de zile inaintea bolii care a rapus-o, pe sotia lui Alexandru Ion I, pe doamna Elena a Romaniei. Am crezut ca nu am dreptulsti ma opresc de la comunicarea acestei amintiri.

5 aprilie mai 1909 (1)

EUGENIU VOINESCU

0 pierdere pentru arta romana. Pictorul Eugeniu Voinescu, singurul care a dat picturii romanesti marine StudiateI pline de intelegere, de poczie, a murit in Bucuresti, la o vrista inaintata. Voinescu era fiul consulului grec din Iasi. El insusi a fost consul la Odesa, unde a cunoscut.sifrurnuseta

213 marcata a Marii Negre i dibacea ei infati§are in pinzele lui Aivazovski 1. Casatorit cu fiica poetului Gheorghe Sion, Voinescu era o fire blinda, o natura aleasà, cu un fin simt pentru frumuseta, un om de o societate placuta. A-1 intilni era o pläcere penlru toti acei cari ajun- sesera cumva in legatura cu viata izolatil a acestui om de o sanatate §ubreda, cu sufletul jignit de nedreptati, oficialei particulare, care i s-ar fi putut cruta. Tablourile lui sunt risipite. 0 p1aj, un val de mare, o noapte de furtuna se aflä la mine,i ele-mi vor aminti pe omul amabil si bun care mi le-a daruit. 2

13 mai 1909 (IV)

AUREL MURESIANU

Cu Aurel Muresianu, batrinul redactor brasovean, nu dispare numai un om, un scriitor stapin pe condei, un cunoscator deplin al politicei, un om de intreprindere de mare staruirrta, un reprezentant pe dreptate respectat al generatiei mai vechi, ci una din infati§arile gazetarului roman de dincolo", poate mai interesanta ori mai vrednica de stimä decit cuceritoare, popularai simpatica. Gazeta Transilvaniei, foaia mostenit'd de Muresianu, dintr-o familie ai Cara membri m4teneau datorii literare Ivan Ronstantinovici Atvazovslci (1817-1900) pictor rus, autor de peisaje marine. Eugentu Voinescu (1844-1908)a fost cltva timp profesor la$coalade bele-arte din Bueuresti.Dintre tablourilelui marine : Un port de mare", Stincile de /a Constanta", Rada din Odesa", MarcaNeeded,

214

datorii de publicist politic,se deosebea hotarit de celelalte organe ale presei fratilor noctri din Ungaria Siaceastd deosebire nu se datora redactorilor, tineri asemenea cu acei cari scriu la alte foi, in stare ci ei sa aiba patima lupteiisd se mingiie cu vreo glunià. Ci se datora numaii nurnai lui Murecianu, care inspira articolele, le dddea tonul, le cetea ci le recetea, le indrepta, le refdcea adesea, le distrugea uneori. El era, chiar de pe patul de suferinte unde a zdcut mult5 vreme, redactor ul, adev5rat, veghetor ci plin de simtul r5spunderii, al foii sale. Ea oglindea mai putin fiinta lui sufleteasc5, fata de originalitatea cdreia fusese, desigur, cind ea mai traia, tot aca de neindurat cai fatd" de originalitatea tinerilor pe cari-i aduna lined el, ci conceptia lui despre menirea unei gazete. Si mai ales a acelei gazete, gazeta lui Iacob ci Andrei Murgcanu, a lui Barit, de care se apropia, gindindu-se la acecti inaintaci numai cu cel mai mare respect. Aca fiind, redactorul Gazetei se simtea dator a da intr-un stil masurat, Ewa' avint, dar Mra nesigurante, cetitorilorsii,cariciei erau speciali, avind aceeaci evlavie fatd de foaie,ctiri cu totul sigureiabsohlt obiective, judecati cumpdnite, chiar dac5 nu erau drepte. tablouri ale situatiei in care se vedea silinta de a prinde de sus lucrurile mart S-a atacat caracterul oracular al Gazetei, care nu era nici pentru activism, nici pentru pasivism,i in multe avea aceeaci atitudine ferith ; dar in aceasta nu era sfiala, ci mai putin frica de a intra in conflict cu procurorul ci in atingere cu juratii (...], ci era numai un covircitor simt 'de respect fatä de greutatea unei probleme politice. Locul lui Murecianu II vor lua altii caci nu cred s5 dispard Gazetai n-ar fi bine, pentru cà dincolo" ea e una din putinele noastre traditii,i ce ne trebuie poate astdzi mai mult, in orice domeniu, sint traditiile. Dac5 eaposatul redactor ar fi 1sat un fiu ziarist, el ar fi condus,

215 la rindul lui, potrivit cu normele dinastiei ; poate ca ins5 altrt vreme, nervoasa, pasionatk personala, nedreapth, revolutionara 1-ar fi stapinit,i tatal si-ar fi privit cu durere un mostenitor pe care nu-I putea deposeda, dar nici schimba. Nefiind acest urmas de drept, ceilalti, deprinsi a lucra de mult la Gazetd, vor trebui sa chibzuiasca bine pentru a putea uni doted elemente neaparatepastrarea caracterului special al foii, care-i indreptateste existenta, giintelegerea pentru spiritul timpului, pe care nirneni nu se gindea sa o ceara lui Muresianu, dar pe care toti o vor cere oricui altuia. Poate cà intr-o directie cultural-politica,linistith spornica, e viitorul batrinei" foi brasovene, ale carei biltrinete se poate incheia astazi prin moartea batrinului ei redactor.,

12 iunie 1909 (I)

VEDERILE POLITICE ALE LUI EMINESCU $1 GENERATIA DE AZI Pentru o publicatie facuta cu prilejul serbarilor de la 14 iunie 1909

Intr-o limba minunath, cu o logica in aparenta nezguduita, cu toate mijloacele poetice ale icoanei, fanteziei, ironiei, Eminescu, redactor la Timpul conservatorilor, expunei in aceste articole teoria cà vremea veche era Aurel Murefianu (1847-1909) a delimit directorul si proprietarul Gazetei Transilvaniet in 1878. I s-au intentat repetate procese de presd si a suferit condamndri din partea justitiei babsburgice.

210 Intreagg bung si vremea noug e toath rea, si aceasta din pricina innoitorilor liberali Mfg stiintg, talent, practicd si sinceritate. Cetitorul trebuie instiintat. Vechiul regim politic avea groaznice vicii de orientalism. Dar el cuprindea in sine o traditie serioasd si fecundg, asezdminte care izvoriserd din adincul fiintei noastre nationale, datini care corespundeau inskirilor noastre osebitoare, o vigil moralii care era a tuturora fiindcd venea de la toti, o solidaritate care stringea necontenit laolaltg o lume nationalg. Le-am pierdut pe toate acestea, si e o pierdere uriasà. Sinceri multi din ei, nepreggtiti si mediocri cei mai multi, liberalii au vrut sg clkleascd pe ruinele acestei clgdiri modeste un nou palat in stil apusean, a cgrui desd- virsire era mindria bor. Il avem :vara, ne arde, iarna, ne zgribulim de frig, rgceala ngpgdeste peretii si oasele noastre, fumul ne ineacg, praful ne ingbusg, mirosurile grele ne dezgustil, zgomotul incunjurgtor ne ameteste. Dorim de vechea pace, rgcoare, trginicie, de vechile mi- rezrne ale odgilor sgrigtoase. Nu le vom avea la loc niciodatg. Vremea le-a luat pe dreptate sau fgrd. In clAdirea noug trebuie Inceputd insg o intreagg opera gospodareasca de adaptare, pe care ambitiosii intemeietori au dispretuit-o. A cazut casa bung a pkintilor nostri ;datoria noastrg e sa potrivim casa bung a copiilor nostri. Trecutul sgngtos si plin de cuviintg ne va fi sfgtuitor si indreptAtor la tot pasul. Cu el ne vom intelege iarki, dar intelegerea aceasta nu ne va duce la urg oarbit si stearpa, ci la iubire inteleggtoare, iertgtoare si muncitoare. In criticg ne vom putea sprijini pe genialul inaintas : o vom corecta Insg si restringe. Inchinindu-ne genialei

217 19 Oamenl earl au lost, vol. I umbre, vom trece totusi pe linga durerea ei pentru a cauta munca noastra.

19 iunie 1909

GIMNASTICUL MOCEANU

A murit gimnasticul Moceanu. De loc din Ardeal Moldován Gergely batea deunazi din pintenii de imprumut spunind ca intiiul nume al lui Moceanu a fost acela, ungurit, de Mociari el s-a asezat la noi pentru a in- dcplini o opera pe care, dupa ideilei puterile lui, a si savirsit-o. A dat o intreaga pleiada de gimnastici in- drazneti, eroici, de artisti de echilibristica,i mindria lui era sa-i poata aratai strainatatii, smulgindu-i aplauzele. A inteles insai valoarea dantului popular, si pind la sfirsit avea o mare bucurie sa-1 joace In mijlocul tineretului pregatit de dinsul. Astfel invatamintul lui are si o insemnatate actuala. Era acum un batrin de saptezeci de ani care, ca un adevarat erou al gimnasticei, nu se dadea. Pärul mare, negru, bine ingrijit ; ochiul focosi viu, fate rumena, putina incetineala doara in mers, care nu era insa obosit. Figuri, se simtea in stare a-ti face oricind. De cite ori era vorba ca, intr-o serbare cu scopuri nationale, gimnastica sa-si aiba partea, puteai fi sigur ca-1 ai pe Moceanu. II aveai cara plata.l 1-ai fi ptitut aveai fara multumiri. Bucuria lui era ca nu 1-ai uitat, ea nu i-ai uitat arta. Nu numai o figura, dari un om de bine, acestrn-

213 prezintant, dintre cei din urma, al ardelenilor veniti pentru a deschide la Doi, cu orice pret, drumuri not 1

22 septerovrie 1909 (1)

BARONUL NICOLAE HURMUZACHI

Din Bucovina ni se anunta moartea baronului Nicolae Hurrnuzachi, membru onorar al Academiei Romane, care a raposat la 19 septemvrie in virsta de optzeci si trei de ani. Era ultirnul dintre rnarii Hurmuzachesti, dintre feciorii bunului boier Doxachi, atit de moldovean, de crestin si de gospodar, dintre mindrii feciori de boieri rasariti in curtile de la Cernauca I ...] A facut si el frumoase studii la Paris si la Berlin, pe vremea clad neamul nostru pretutindeni capata cunostinta de el Insusi si cind in aceleasi scoli din Frarrta si Germania cauta lumina, pentru a o revarsa larg asupra neamului sau, genialul Mihail Kogalniceanu si cintaretul fara oboseala si durere trainica Vasile Alecsandri. $i el s-a patruns de fiorii anului 48, clod fratii lui proclamara prin grai si scris ca traieste in Bucovina o natie romaneasca,acareiaestesitrebuiesafie tam de mostenire. Dar Nicolae Ilurmuzachi nu era un luptator, desi lupta neamului sau, pe mice teren, nu 1-a lasat vreodata nepasator. A stat la mosie, in mijlocul familiei, facind acele studii de stiinta care i-au rneritat alegerea la Aca- demie, doi ani dupa ce Austria 11 facuse baron. 1 Inainte de 1900, Moceanu a fast profesor de gimnastica la liceulparticular Sf. Gheorghe" dinIlucuresti,coleg de cancelarie cu dr. C. Istrati, A. Vlalaut5, Gr. Tocilescu.

219 19* La moartea unui bitrin asa de Impovarat de ani p5- rerie de rau se soptesc. Totusi de fapt cu durere se pomeneste trecerea din mijlocul color vii, cari au munca, raspundereai suferinta ler, a celui din urma di/Are oamenii unei mari generatii, care prin singura fiinta sa putea sa fie pentru vremea de azi o mustrare, pentru ziva de mine un indemn.

27 septemvrie 1909 (1)

GHEORGHE CHERNBAH

Moartea prefectului de Iasi Gh. Chernbah ni aminteste ca in tinereta el a facut versuri vioaie si spirituale, pe care le iscalea Gheorghe din Moldova. A colaborat la Revista noud a lui Hasdeu, care-1 pretuia mult. De un tirnp, lucra la foaia literara a lui Stere, pe care-1 reprezinta ca prefect. 0 sarcina desigur nepotrivitri cu dinsul, caruia-i placea o viata Med griji, ocupatil cu lectura. Cind ramasese Inca om neatirnat, Chernbah era ins5 un om de societate foarte placuta, un spirit liberri lndrãzne i un bun prieten. Confiscat de politica de partid, a disparut din lurnea literara si a uitat cu totul de vechile sale legaturi. Acei earl au pastrat amintirea br, regreta moartea lui inainte de vreme. 1

27 septembre 1909 (IV)

Gheorghe Chernbah (1359-1909)aaderat intinerctela mi0carea socialista din Ia01i a colaborat la Contemporannt. nedactia Vicii rornaneti. i-a adunat scrierile literare in volumul postum Vcrsuril prozii (1912).

V. ROLA PIEKARSKI

A murit bietul Rola Piekarski. Ciudat om ! Un polon addpostit la noi, venit Dumnezeu stie de uncle si de ce. Rau imbracat, stingaci, milogitor la infatisare, traind cea mai saracacioasa viata de boem, Idea camasa pe el si cu pdharutul alaturi. Era de mirare cite le stia !Si cu cit sirnt intelegea lucrurile noastre. Un foarte talentat pictor decorativ. Foile lui de titlu in colori tan ilinii aspre nu erau lipsite de un deosebit simt al impodobirii. Casa de editura Minerva" ii datoreste mult. Si noi toti cari am tiparit la dinsa. Desemmuile lui Piekarski au chemat publicul la cetirea cartilor noastre. Unde e acuma, desigur mai bine pribeagului. Aid pe pamint a avut mult amar. $i, in clipele cind era sin . gur cu dinsul, singuri cu mintea limpede, va fi curs, intr-o tresarire de mindrie,i o lacrima asupra suferintilor lui, pentru care si el era vinovat intre altele, fiindca asa-1 lasase Dumnezeu.

30 octomvrie 1909 (I)

POMENIREA LUI MIHAI VITEAZUL

[La 8 noiemvrie 1909, implinindu-se trei stile si zece ani de la cucerirea Ardealului, Liga culturald a facut un pelerinagiu la mormintul de la Minastirea Dealului al lui Mihai Viteazul. Zic : mormint, dar mormintul a fost profanat de mesterii sträini de la restaurarea lui vocla Bibescu, capul scos si pus pe o masa de lemn, apoi in-

221 tr-un dulap de sticla, lingfi al lui Radu cel Mare, cti- torul manästirii,i, pentru a nu fi confundat cu altul, o mind naiv-profanatoare a scris cu slove mari numele marelui domn i mi se pare si anii de domnie. S-au Inscris pentru aceastä pioasa calatorie, pentru aceasta comemorare datorita, 270 de persoane din cei 800 de rnembri bucuresteni ul Ligei. Ministerul de Lu- crari Pub lice acordase reducere de jumatate. Din tineretul scolilor au venit, intre altii, 55 de scolari din clasele superioare ale Seminarului central, alcatuind un cor de cca mai buna pregatire si de cea mai desävirsita intelegere a sensului inalt pe care-I avea serbarea. Un numar de membri ai sectiunii P1oieti, careia nu i se acordase reducere pe caile ferate, au tinut sa vie totusi, cu secretarul Mr, profesorul D. Munteanu-Rimnic, in frunte. De la Pitesti a sosit un numar insemnat de membri ai Ligei, purtind frumoase cocarde tricolore. Liga instiintase din timp, invitindu-i la serbare, pe dd. prefect, primari cornandant de garnizoang din Tir- goviste. D-I prefect Dimitriu, care nu ignoreaza nici una din datoriile situatiei sale, lipsea din tara. Altfel, credem ca ar fi stiut sa aduca pe unii oameni la simtul chernarii lor, care nu e numai la birou intre functionari. Gara era pustie, stradele In stare destul de rea. Cu toate silintile, vrednice de lauda, ale d-lui director de liceu Chr. Geor- gescu si ale d-lui revizor scolar Cherciu, cari ne-ausi intimpinat impreuna cu d-I institutor Carpeniseanu, putine trasuri asteptau pe pelerini. Ele au ajuns abia pentru doamnei domnisoare si pentru acei membri ai Ligei cari nu puteau face pe jos, prin noroi, drumul de patru kilometri pina la manastire. Pelerinii, au strabatut Tirgovistea in cea mai frumoasa ordine, sub steagul Ligei. Asteptau, in cale, multi cetil- tenii un numar de ofiteri, cari au salutat steagul. Mal departe Irish', am vazut cu mirare alti tineri ofiteri dna- rind in preajma manastirii Rita acest salut al steagului

222

giEwaa-giaminti 0 la o aruncatura de sageata de ei se aria in lacasul de odihnfi ocrotitorul vesnic al ostirior romanesti, nemuritorul arhanghel al vechiIor biruinti, rnucenicul celei mai mari gloril romanesti. Reprezintantii comitetului central au cerut ca rama- siteIe lui Mihai sa fie asezate la locul lor, in monumental, oricit de vechi, care poate fi privit ca un mormint pina ce Liga va daictitorului de manastire, Radu, i acestui ctitor al idealului nostru, locul cuvenit In mausolee de marmura. A fast o clipa adinc emotionanta cind trupa a salutat si ea steaguli cind, la trecerea preotului cu sfinta moaste, soldatii descoperiti au prezintat armele in sunetele prelungi ale rugaciunii ostirilor. Protoiereul judetuluiltrei preoti au facut slujba, in bisericuta plina de oaspeti, care pina sus In fundul boltit al cupolei indraznete se umplea de glasurile preo- tilor de mine cari vor semana prin satele pline de intunerec isterpe la suflet saminta buna a credintii ce izbaveste prin munca, a nadejdilor ce se indeplinesc prin faptd. S-au pornenit robii lui Dumnezeu Mihai, Stanca, doamna lui, Teodora, mama cu ochii cuprinsi de grija inecati in ceata lacrimilor. Venerabilul presedinte al Ligei a gasit cuvinte calde pentru amintirea eroului crestin si roman care se pomenea. Locotenentul Tudor Popescu a vorbit ca un ostas, in graiul ca un ostas si in ochii caruia scinteia, sigur de o neaparatii biruinta, otelul luptelor pentru neam,i, cind mina voinica a tinarului ofiter a lovit pe minerul sabiei, gata a-0 face datoria la chemarea ce se asteapta, un fior a trecut prin asistenti l multi ochi au plins. In numele tineretului din scoli a vorbit un ardelean, Bota, care in cuvinte simtite a rostit o dorinta io fagaduiala, care venea si din partea acelora cari 11 tri- mesesera la scolile din Bucuresti. S-a t filcut (1934) (n.a).

223 D-1 capitan Hergot, comandantul scolii de copii de trupa din manastirei d-1 locotenent M. Popescu, ajutorul sau, ne-au primit cu toata cinsteai dragosteai ne-au aratat, prin reprezentarea unei piese de ocazie, ca tinerii clati in seama dumnealor nu primesc numai o pregatire militarii,cii o buna pregatire sufleteasca. In sale de arme, pusa binevoitor la dispozitia noastra, s-a rostit de secretarul Ligei, inaintea tuturor pelerinilor si a unui insemnat numar de tirgovisteni cultiicu sentimente bune, de la cari suntem In drept a astepta o inviere a acestui sfint oras de marire romaneasca, o conferinta pe care o dam in rezumat, dupa notele pe care le-a luat cel mai bun cunosciitor al Tirgovistei, d-1 Virgil Draghiceanuj

INVATATURILE CE LE DA MIHAI VITEAZUL

Persoanele sosite cu noi nu mai au nevoic de a fi lamurite asupra scopului cu care am venit noi aici. 0 fac aceasta pentru acea parte din tirgovisteni cari au venit sa ne vadai sa ne asculte i carora le exprim in lipsa celorlalti multumiri pentru primirea ce ni s-a Molt in acest oras de cultura. Venim fara nici un scop ascunsi frã nici un sentiment de interes personal ori de partid. Venim pentru biserica in care zace Mihai voda, venim sa praznuiln trei sute zece ani de la implinirea datei cind o caste romaneasca a intrat in Balgrad, in Alba-Iulia, prin dreptul biruintii, prin rasplata dreapta a uncr silinte mari, a unor grele jertfe. De aceca am venit. dicram datori sa venim, chiar in imprejurtirile in care am venit, pentru catunci cind s-au implinit trei

224 sute de ani in cal:at de la petrecerea evenimentelor care aleatuiesc epopeea anilor 1595-1601, cind s-au putut socoti trei veacuri depline de la ispeavile strAbunilor, gindul societ5tii române0i era aiurea, la micile noastre nevoii patirni, la pastrarea locurilor cktigate in lupta po1itic5 0 la aducerea pe c5ile obknuite a unor stapini noi. Totdeauna, ca 0 la siirbätorirea zilelor marl ale lui Mihai Viteazul, tara aceasta a fost prea ocupatii pentru a-0 pierde vremea cu cultul troilor siii. Si mai era ceva care a impiedecat cornemoratia cuve- ni1.5. Suntem deprin0 a intreba, cind e vorba de comoara amintirilor 0 de flaara nädejdilor noastre,i pe du- mani, pentru ca 0 ei, aliatii no0ri, s5 ne ingaduie amintirea §i a0eptarea. Intrebam Viena, care intreab5 la rindul ci Pesta, dac5 avem vole s5 serb5m pe acei cari, avind o inim5, o indraznea15, un avint, 0-au ing5duit sil cu- cereascd pentru neam farà sd intrebe nici Pesta, nici Viena. De aceea cind s-au implinit trei sute de ani de la marea biruintài de la fulgerätoarea tragedie a lui Mihai Viteazul, de la Calugarenii celui dintii lumink de säbii rornângti libere, de la luarea in stbinire a pilmintului romanesc din Ardeal, de la intregirea prin cktigarea Moldovei a trupului national romanesc dezrobit, de la infringerea lui la Mira's 15u, de la razbunarea din Gorgsliiu, de la trädarea 0 mäcel5rirea Viteazului, aceea.0 linkte neturburat5 ca 0 astrizi stäpinea in Tirgovkte, in manii- stirea Dealului. Macar astazi 0 macar noi am venit. Si am fi venit intr-un intunerec 0 mai adinc, cu 0 mai slabe puteri, ca s5 ne facem datoria, catre neam, de a lumina. N-am venit la mormintul lui Mihai Viteazul ca la orice mormint. Ca'ci sunt morminte inchise 0 allele pe

225 care nimic, nici o vointa dusmana, nici a tiranie nu /e poate inchide.i mormintul lul Mihal Viteazul e dintre acelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbuciuma, neimpacati dureros, idealul nostru si, cit timp va fi neindeplinit acest ideal ce se zbuciuma In durere, nu va fi the si ceas de odihnfi pentru acel mort de acolo care e viu In cugetele noastre, care e ins:* viata rivnitoare spre dreptate, spre luminä, spre putere a acestor cugete. In Tirgovidea moarta de azi,_cei vii, am venit astfel sfi vorbim cu Mihai, cel vesnic viu in suferintä. i,in lacerea de mormint de acolo, el ne-a vorbit, dupa clipa rugaciunilor de pornenire si a soaptelor de nadejde. Puhoiul nean-iurilor ne stapinestei ne-a stapinitsi, fata de aced blestem, atit am stiut sa facem :sa ne Intrebam pina and aceasta nemilostivire dumnezeiascd, pina cind aceasta mucenicie a unui popor nevinovat ? n-am inteles cà rugaciunile cersesc in zadar mila cerurilor ! N-am inteles ea adevarata rugaciune, primita de Dumnezeu in orthe ceas, este aceea a muncii, a constiintei de sine.Cerurile, care nu anima binecuvintarea thr asupra cersitorilor, se deschid, bogate in binecuvintari, asupra muncii omenesti condiente de scopurile ei, asupra vitejiei, asupra straduintilor indaratnice, asupra ispravii indeplinite. Prin fapta sa, asa vorbeste Mihai. El a venit intr-un prezent netrebnic, pe care unii ii linguseau si se foloseau de pe urma lui, altii 11 indurau, altii plingeau si se rugau sicereau dreptate, iar el, inarmindu-se, 1-a rasp/11s. Constiinta noua si tare, luminata asupra drepturilor noastrei asupra puterilor ce erau In noi, el a izgonit cu sabia de foe a arhanghelului pe acei can l. nu intelegeau Ca trebuie sä piece de pe pamintul altui neam. N-a chibzuit prea multi n-a cerut sfaturi indelungate intelepciunii, care potriveste drumul la fapte, mai rareori

226 decit moralizeaza pe urma lor dupa ce, fárá dinsa, ele au fost indeplinite. Prin rascoala contra turcilor, el, std.- pinitor slab peste tara slaba, el, nesigur de ai sal, a infruntat pe cel mai mare imparat al lumii, stapin pe cele mai uriase puteri de bogatie si de ostire : a provocat lumea turceasca, admirabil disciplinata. Un viteaz aceasta inseamna, adaugind la acea slabiciune, la acea nesiguranta elementul personal care transforma iin- vinge. Astfel a putut sa fie liberatorul acestui neam romanese in gloriei jertfa, nu in socotelii cersire. Si, astazi, pot sä ia arninte cei ce intreaba oracolul cu minile pline de daruri,i stau pe ginduri intre Viena siPesta, intre imparat si Kossuth, intre Kossuth si Justh. Liberarea unui neam se plateste cu singe, si neamul care n-are In prezent acest prisos scump de viata pentruaes,i pregati viata viltorului, acelasb-elsuporte robia in tacere. Caci nimic nu se poate dobindi cum o spunea in biserica presedintele nostru decit prin tine insuti, prin ce-ti gatesti luptind cu primejdia vietii, cu generoasa risipa a singelui. Nu pe o cale plina de flori, zvirlite din dreaptaei din stinga, pe cind de sus ploua lumina cerului albastru, ci pe calea tragica a trupurilor oalde, stropite de singe, se merge drept la izbincla. Cu ostasii si nu cu milogii neobositi ai tuturor vremurilor r Biruinta smulsa la Ca- lugareni lui Sinan pasa n-a fost, astfel, fapta unui singur om, ci a unui neam intreg, a miilor de tineri cari de bunavoie s-au coborit sub brazda, jertfindu-se pentru ca sa putem trai noi, cei de astazi. Si iata o intiie invatatura pentru cei ce merg acolo la moimintul lui, de unde se revarsä in vesnic izvor cuvintul de viata :ca pentru a putea trai o viata, ce ti-a fost daruita, esti dator s-o meriti, ca omI ca neam, in fiecare CEO.

227 II Si a doua invatatura ne vine din greutatile vietii lui, din suferintai moartea strabunului. Dupa Calugareni, avintul de razboinic il duce mai departe, intr-un mare vifor de patimk de primejdie, de osteneald isuferinth. Inainte de-a treceel, domnul muntean liber, in Moldova, inainte de a intra in Iasi si in Suceava, facind sa tresara de mindrie in mormintul lui de la Putna Stefan vodd cel Mare, unind gloria lui notia cu sfinta glorie veche, el a intrat in Ardeal, trecind Carpatii despartirii seculare. In ceasul acesta la Selimber se inalta fara pomenire, lipsità de recunostinta invinsilor si de thmiia celor de un neam cu invingatorii, movila mortilor nostri din ceasul cuceririi, asupra cdrora n-au curs inca lacrimile noastre juruind razbunare, rasplata. Dar nu Ca induiosat domn roman intra Mihai vodd in Ardeal, ci, dupa idealul timpului aceluia, ca mindru cuceritor. Acel care, in 1595, dezrobea tara cu un mare gest eroic, patrundea in Ardeal nu cu acea constiinta care se rdspindeste asthzi mintuitoare, ci ca reprezintant al drepturilor imparatului de la Viena, al dinastiei habsburgice, care totdeauna a stiut sà intinda mina cind a crezut cã folosul se poate avea Vara rise, sa o retraga dupà ce s-a fripti sa gaseasca pe altii pentru arde degetele ea sa i-1 scoath din flacära primejdiei. In iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihai voda, om al vremurilor de cinstei credinta, virtuti pierdute de atunci, jura la manastirea Dealului, in fata reprezintan- %nor imperiali, jurämintul de credinta imparatului crestin. Deci, el vasal, eroul libertatii noastre ? Dar nu e deosebire intre vasalitatea deelarath de atunci,i intre cea de azi, nedeclarath. Sunt vasalitati cu libertate si este libertate unita cu cea mai pagubitoare robie. Eram sthpini atunci, la noi acasa, pe bogatia noastra, pe idealul nostru. Azi, in vremea neatirnarli, a gloriei, a stralucitoarei coroane

228 ridicate,intr-o ultimil miseare, de minile tinete care intepeneau de atingerea mortii pe cimpul de lupta, noi nu mai suntem stapini pe bogatiile noastre. si nu prin tirania din afard, ci prin frica dinlauntru chiar, ni se interzice dreptul de a 'Astra idealurile noastre. $i,intrind in Ardeal, a gäsit Mihai multa lume, de natii, de sufletei limbi deosebite. A gasit pe ungurii neimpdcati, cari strigau ea mai bine ar trimete irnpgratul din curtile sale un maturator decit sa le impuie pe acest valah". A asit pe sasi, constienti ping azi ca, daca sunt acolo altrebuie sa fie, o datoresc marii lor natii luminate, solidare si puternice, ai carii reprezintanti sunt eiaici, la poalele Carpatilor. Dar a gasiti pe românii sài, cari-1 asteptau. Astfel se dovedeai atunci cà mai adevarat decit cugetarea critica a celor de sus e inStinctul sigur, pornind de la puterile cele mari ale vietii, de la tainele organis- melor nationale, al multimilor omenesti. is-a sculat astfel in ceasul izbavirii, s-a sculat sat cu sat la vestea inträrii lui Mihal. In vaile muntilor, pe intinderea sesu- rilor, mii de mii, in sate bgtrine, au nadajduit si au acla- mat. Aceia cari,i azi, dupg trecere de trei sute de ani, in robiej umilintä, in indiferenta noastra desilvirsita fata de ei, sunt in asteptarea craiului, a imparatului romanesc, pe care-1 cer cei din Ungaria, cind n-au dreptate de la ungurii pe care-1 vad in viitor taranii bucovineni, cind, in umbra unei ctitorii a lui $tefan irnparat, intreabd pe oaspetele din Ord cind va sa vie imparatul românesc eel nou. Aceasta era, si e pind astazi, dupd cele trei sute de ani de indiferenta din partea noastra, starea de spirit a taranimii de acolo. Dar Mihai Viteazul era un om politic adeseaori asa de putin si de nesigur lucru, chiar

229 cind e cineva un adevärat om politic,si nu un biet politician i, ca un om politic, el se incredint5 factorilor competenti cari se cheamfi azi in Ungaria Andrassy, Apponyi, Kossuth, Justh 1, iar la noi cum 11tim fiecare. $i.factoriicompetenti",indepärtindu-1deais5i la fiecare pas, pe neted drum de oficialitate, 1-au adus lainfringereadelaMirasIgu,1-auintrebuintatla Goräsrau si 1-au tirit la trädarea de la Turda. Mare inv545tur5 ! Prin neamul nostru se putea indeplini trainic idealul, clack intru cit era cu putintii macar, eroul ar fi tinut seam5 de acest factor, necompetent. Tot geniul lui militar nu i-a putut asigura ins5 biruinta pe calea altora, pe care se rdtaciserd pasii sai, dupa stralucirea ispitei.Ciiluggrenii au fost sfArimarea portilor iadului,i osinditii nevinovati strigau din dureri catre arhanghelul izbindei, dar el a mers inainte, pe drumul de bucurii ispititoare, la captitul caruia Ii zimbea raiul si-1 astepta pr5pastia,i decit iadul mai neagra. Greseala de atunci nu mai trebuie repetatk Oriunde e o fArim5 din nearnul nostru, de ea trebuie s5 tinem seam5 intii. Din pamintul nostru s5 scoatem aurul care-i zace in adin curt.

III

5i, acum, al treilea invatamint, cel ce vine, dup5 moartea eroului, din rAzbunarea lui. Nici un om mare nu e ace de mare incit el singur sa poatil indeplini o opera mare.

Onmen1 politici reactionari din Ungaria, care au sprijinit politica de desnationalizare a popoarelor din cuprinsul Imperiu- lui habsburgic_ Evident, Kossuth nu e cunoscutul revolutionar de la 1848. Acela murise ostracizat In 1894.

230

Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mici, de dorinta de mune& de setea de jertfa a bor. In aceastà neaparata solidaritate omeneasca la cele mai inalte lucruri ale vietii e o imbarbatarei o mingiiere pentru eine n-a fost ales din ceruri pentru a sta in frunte. Nenorocirea lui Mihai Viteazul fu ca el se gAsi de la o vreme singur cu constiinta sa, cu increderea sa in sine, cu vitejiai mindria sa. Oamenii marl insa cresc in puteri prin valoarea morala a societatii in care traiesc. Altfel se ineacA in trivialitatea vietii obisnuite, ori se sfarrnA. Sunt oameni cari fac pasul greu dintii, in jos, si in curind numai un virtej al apei murdare arata unde au disparut : pe mormintul lor nu se pune nici o cruce si nu se varsä nici o lacrima. $i sunt oameni mari cari nu consimt a intovarasi, pentru avantagiile lor personale, in pAcatele ei o societate ordinarA. Ei se zdrobesc. Dar, chiar daca un astfel de om se zdrobeste, zdrobiiea lui nu e zadarnica. Peste tragedia sa pluteste o amintire vesnica pe care n-o pot nimici acei cad. 1-au ucis,i, neapArat, vor veni timpuri care se vor curati prin aducerea aminte a celui care a suferit martiriul. Asa fu soarta lui Mihai Viteazul. Daca s-ar fi sprijinit pe o societate insufletita de spiritul sdu, el n-ar fi ratacit ca un prigonit de soarta pe pAmintul tarn careia-i daduse libertate. N-ar fi rtacit ca un fugar de la Buzau la Arges, de la Arges in Oltenia, in mindra Oltenie unde fusese si el ban al Mehedintilor si care acum statea nesimtitoare la nenorocirea lui. Nu si-ar fi singerat fruntea de treptele tronului preainalt". Nu s-ar fi intors brat la brat cu Basta si nu s-ar fi intimplat apoi ce s-a intimplat la Turda. 0 tara intreaga s-ar fi ridicat sA-1 apere, sA-1inalte, sii-1 rilzbune, si s-ar fi vazut ce poate face o Ora intreaga.

231 L-a ucis siguranta lui Basta cà nimeni nu se va ridica sd-1 rázbune, cä dupg uciderea lui va riaminea un partid impdrAtesc la noi, pe care nu-I va dezgusta nedrep- tateai nu-1 va cutremura crima. Astfel Mihai a pierit din lipsa de constiint5 a poporului ski. Dar veacuri au trecuticonstiinta noastrà invie la lumina amintirii lui. Noi ii vom da capului profanat, scos spre priveala curiosilor idoritorilor de distractie, un mausoleu de marmurd. Dar piatra de deasupra lui nu-1 va inchide. 0 cheie de aur vom pästra-o pentru a deschide mormintul in ceasul care se va cuveni. Cultura romaneased ii va pregati, prin toate asezdminteleei, iprin acesta al nostru, in care pdtrundei o raza din alt ideal. Cheia de aur o vom tinea aproape de inima noasträ. $i in ziva 6uvenita cu ea vorn atinge mormintul, si el se va deschide pentru a creste puterea constiintii noastre cu puterea minunatà a Viteazului ce asteaptä.

17 noiemvrie 1909 ()

KARL KRUMBACHER

Marele bizantinist, intemeietorul bizantinologiei moderne, autorul uimitoarei enciclopedii bizantine pe care o intitulase Istoria literaturii bizantine, conducatorul revistei Byzantinische Zeitschrift, revistä care uneasihintile bizantinistilor din toate ta"rilei neamurile, a murit la München, unde era profesor la Universitate, in Nzirsth de abia cincizecii patru de ani, dupg o mai lung5 suferinfg, dar neasteptat de iute", spune instiintarea.

232

Pentru români moartea lui Krumbacher e deosebit de dureroas5. Räposatul ne cuprindea in vastul cerc al aten- tiei sale luminoase. Pentru stiinta noastrd # reprezentantii ei, el a avut shnpatii care nu se vor sterge din inima celor ce au fost onorati de dinsele. Rind pe rind, un numär destul de mare de studenti români i-au urmat cursurile si seminariul, in care nu o data numele cdrii si natiei noastre a fost numit. Cade coplesit de o munca supraomeneascg, in atitudinea eroicg a celui ce nu s-a crutat in indeplinirea sarcinii ideale cdreia-i inchinase viata. Cuvintul nostru de durere trebuie sã se audd inaintea acestui mormint la ch'pAtiiul cdruia va arde nestinsd candela celei mai curate glorii.1

10 decemvrie 1909 ( I )

INVATAMINTE DIN VIATA $1 DOMNIA LUI CUZA VODA 2

I De istoria pragmaticg, de fapte, a lui Cuza voda nu se mai poate vorbi astazi, dupà cartea d-lui A. D. Xenopol, cu oarecare noutate. Starea izvoarelor impiedeca de la aceasta. Istoricul lui Cuza voda a lucrat dupd ziarele timpului, dupa dez- , Karl Krunibacher (1856-1909) a fost profesor de bizantino- logie si neogreacS la Universitatea din Milneben Incepind din 1897. ' Tema unel cOnferinte %Mute la husi (n.a.).

233

20 haterile parlamentarei dup5 unele acte care i-au fost impiirtásite. Din aceastä categorie de informatie pot iesi pagini interesante uneori, dar icoana intreag5 a vremii nu se poate desface. In adevAr, ziarul minte ;el e fiicut ca sã minth, in sensul intereselor unui partid sau altuia, al interesclor deosebitilor indivizi amestecati in politica. A descurca adevilrul cuprins in aceastd zilnic5 minciund e lucru greu, pentru aceasta trebuie sã capete cineva indreptdrile de aiurea. Fara a mai vorbi de ziarele care prind opinia public5, simtul general al momentului, in greselile sale, al-Iexagereaza pentru a-I lingusi, a bate-n strun5",si astfel a mina banul la casa onoratei administratii [...]. Dezbaterile parlamentare reprezintà mdrturisiri politice preg5tite, foarte adeseori revAzute, mai mult decit o data fundamental schimbate. Sunt un document care nu e totdeauna interesant si care poate fi deseori putin auten- tic. Actele de stat, care se pot avea mai lesne, sunt menite, ori a face constatäri care pot fi indiferente, ori a da sub o anume coloare, acoperind, mistificindi momind, situatia unui moment. Pentru a intregii a rectifica, pentru a da icoane ade- viiratesijudeati drepte, trebuie izvoare de altfeL Trebuie memorii i scrisori particulare. Memoriile se scriu tirziu pe baza unor insemngri zilnice uneori, si aceasta esicazul cel mai bun ;se scriu de oameni cari au paràsit scena politicai cari nu mai au interese actuale, de oameni cari tr5iesc in singu- rAtate iacolo-si culeg amintirile,le orinduiesc sile critic5. Le criticg avind acum un simt al datoriei de adevar, pe care oricine stie ceva o are fat5 de urma0. generatia pe care o respecti si nu cutezi a o minti, fiindcti

234 n-ai vazut-o, nu te-ai deprins cu greselile ei 1 tfl ca te va judeca. Memorii avem putine in literatura noastra: Oamenii nu lescriu usor. Sunt mune motive, adica defecte, orientale.Tinereain curent anotitelor pregatitoare, cercetareai redactarea lor cer o muncã grea si stator- nick de care putini sunt In stare. In al doilea rind, e in noi Inca acea stare de spirit nenorocita, o exagerata aifalsadiscretieori sfiala,care ne face sa nu ne amestecarn", pentru ca o lume rauvoitoare sa nu creada cä la baza manifeslatiei noastre e o dorinta de a iesi la iveala, pe cind, de fapt, oricine a prins in amintirea sa ceva din faptele mari ale unei epoce, ceva din personalitatea unui om hotaritor, n-are dreptul sã clued in mormint farime de adevar trait care nu sunt ale lui. Si, In sfirsit, atitia cari n-ar fi opriti de aceste motive, nu scriu fiindca nu cred Ca pot scrie, desi nu e vorba de un scris impodobit litemr poate cele mai bune amintiri privitoare la razboaiele lui Napoleon I sunt ale ofiterilor inferiori ridicati dintre ostasi, ori de ale cine stie caruia soldat chiar. E adevarat caio educatie gresita nu pune la indemina oricui a trecut prin scoli putinta de a scrie cuviincios. Astfel, cu privire la domnia lui Cuza voda, n-avem Inca memorii. Doar cind, daunäzi, s-au serbat cincizeci de ani de la intemeierea Romfiniel, unii ofiteri de-ai lui au vorbit, in ziarele jubiliare, cu privire mai ales la crima impotriva onoarei pe care au facut-o miitarii conjurati din fevruarie 1866. Marturisirile au provocat polemici, cuprinzind alte marturisiri,l cu toatele vor fi de folos acelui care va fi in masura a scrie pe larg altemeinic despre acea zi nenorocita. Scrisori particulare, corespondente personalei secrete vor iei poate la iveala, multumita mai ales obiceiului de a se vinde, de mostenitori, hirtiile ravasite ale oameni-

235 20* lor cari au jucat un rol in aceastii tarl, anticvariler evrei cari le tree apoi, cu cItig, Academiei Romtme. Avem insd cloud colectii de asemenea acte care frail Indoialä se vor publica. Hirtiile eamase in stApinirea lui vodg Cuza au fost pastrate credincios de rhiposata doamnii Elena, care le-a incredintat frateluiei,d-1 Theodor Rosetti, iar de la d-1 Rosetti ele au ajuns la prietenul meu A. C. Cuza. Ele cuprind acte privitoare la persoana domnului, inaintei dupg detronare, precum si corespondente diplomatice de o mare insemnatate. Alte hirtii au fost luate,in clipatrad'ariisidin insgrcinarea guvernului cel nou, de cineva care mai putin decit oricine ar fi avut dreptul sà scormoneascà in aceste hirtii cu scopul, mArturisit, de a ghisi dovezi de politica rea, de trädare" a tiirii, in corespondenta secrethi a lui vodil Cuza. Pot s'a caute cit or vrea, nu vor giisi ce doresc ei", a spus domnul detronat, dupai märturisirea sotiei lui.i in adeva'r zadarnic scotociril pripit minile piitimase ;din acele scrisori n-a iesit nimic alta decit ceea ce stiai lumea de atunci,i eeea ce stim mai bine noi, cei de astäzi : cà toatii activitatea publica a lui vodhi Cuza a fost inchinata numai binelui Orlii neamului. Sr" nadhijduim chi si aceste hirtii vor vedea in curind lumina. Pinii atunci, pint"' la cunoasterea izvoarelor noi, se va putea vorbi de domnia lui Cuza vodi dintr-un punct de vedere care nu e cel istoric propriu-zis. Cad o epoca din viata unui popor poaie fi expus5 din punctul de vedere al faptelor. Intii le afli, le fixezi, le insiri si dai astfel, cu luminitrilei inlantuirea pe care esti in stare a le da, istoria pragmatica a epocei aceleia. Poti siistorie, in adevhiratul inteles al cuvintului, shi se incumete a o face numai cine are acest dar! poll sit reconstitui figuri, sit invii viata in chipuri mari, sthipinitoare. Atunci at trilit o epoch,i fadI pe ceilalti sit otriliascrt.

236

Dar din stabilireai orinduirea faptelor, din intelegerea sizugravirea figurilor, se desface un al treilea element, care e moral-istoric. Oricine a lucrat pe lume nu scaph de judecatk de o judecath pe care orice epoch o reia potrivit cu alte norme de drept si in alta razh de vedere. De la o vreme se impune o sentinth care rhmine, desi revizuiri partiale, aducind dupd ele modifichri ale condi- iilorunei reputatii, mai sunt cu putinth. Din aceste dezbateri, care pot fi foarte pasionate fata de anurniti oameni si de anumite tipuri, rezulth insä inviiteintinte,reguli de conducere politick exemple de irnitat, care 'sunt bune in orice vreme si pentru orice popor, dar mai ales bune pentru poporul in mijlocul chruiai cu privire la care s-a desfasurat o activitate politick s-a afirn-iat o personalitate conduchtoare. $i dintre generatiile chrora le poate folosi povatai exemplul, aceea care trebuie sh fie mai lacomh de a le prinde, fiindca-ipoate ajuta mai mult, e generatia care vine putinh vreme dupd o crizd istorich, duph un erou al istoriei. In acest sens voi sh vorbesc de fapta si de firea lui Cuza vodh. Si,pentru aceasta, el poate fi- privit din trei puncte de vedere : cum a inteles datoria sa de domn ; cum a tratat problemele politice ale epocei sale ; cum a purtat povara nenorocirii sale.

III Cind un print e crescut pentru tron, cind din cea mai fragedd copilarie a purtat uniforma, a avut regimente, a vhzut prezintindu-i-se armai inchinindu-i-se steaguri, cind i-au stat la indemina cei dintii oameni ai neamului atit mai rau pentru cine-1 creste, dach-i lash la o parte pe acestia, pentru a lua mediocrithti supuse, personalitati In editia de bazd, nu existil un paragraf IL

237 neclare, ori cine stie ce educatori de meserie, buni pentru printi rusesti, ori, dacd nu, persani ! cind astfel de oameni i-au stat deci la Indemind, pentrua-Iinitia in toate ramurile vietii publice, care nu trebuie sä fie necunoscute unui suveran, atunci ai tot dreptul de a fi pre- tentiosi aspru fata de unul care, ajuns la cirmuire, aratà el nu-si dd seama indeajuns de datoria de a munci stdruitor pentru binele 'Orlii neamului sãu, ori Vara neamului care 1-au adoplat, urm5rindu-1 cu iubire de la cei dintii pasi ai sai in viatd. Asa a fost insd cu Alexandru Cuza, ajuns domn din intimplare, prin noroc nu norocul lui, care si-a cheltuit viata in sapte ani, ci norocul nostru, cari am folosit de pe urma acestei mdrinimoase risipiri de puteri ? Fiu de boier, din famine mare, si rlu prea mare, cu averei nu tocmai cu multà avere, crescut ca orice fiu de boier din acel timp. Frantuzeste la pension, istorie sacra, istorie antick istOrie a Frantei, literatur5", arit- metick artà de societate, maniere, calgtorie la Paris pentru bacalaureat, care, oricum, era mai greu pentru un scolar astfel preg5tit, al pensioanelor moldo-rornâne, decit doctoratul de acurn pentru absolventiii licentiatii facul- idtilor noastre. S-a intors in lark N-a fost, ca Mihail Kogalniceanu, agricultor care sd practice agricultura, n-a intemeiat, ca aceasta fire neastimparata in genialitatea ei, industrii : a hirtiei vechl sistem frird incurajdri" de la stat a postavului. Desi trdia sub cirmuirea unui Grigore Ghica, venit prin revolutionarii bucuros de colaborarea kr, n-a facut administratie. Ofiter cu cariera fulger5toare si pared astdzi nu vedem noi, In alte dornenii, cariere, asa de fulger5toare ! colonel tot printr-un capriciu al caimacamului Vogoridi, simtind mai rnult ce trebuiasä fie un ofiter decit deprins la aceasta printr-o scoald militar5 ori prin acLivitate la regiment, astfel era Cuza in ziva cind fu ales domn, ca s5 nu se aleagd. Mihai

238 Sturza ori Grigore Sturzassica sä fie in stapinirea celei mai inalte puteri macar tin om simplui simpatic, lipsit de ambitie personaläi lucru foarte insemnat dispuind, ca loctiitor al rninistrului de Razbol, de ostire. Cunostea putin5 lume, doar cercul de tineri intre cari tralse, eleganta lume femeiasc5 din Iasi. Pe cei de jos i-a descoperit dupg ce a luat domnia ; atunci intii, potrivit cu datoria lui, a recunoscut el cu bucurie omenia, mUnca ràbatoare, vitejia, credinta, care sunt virtutile taranului nostru. In sfirsit, el nu avuse legaturi cu lumea de peste Milcov, care, prin conduc5torii ei liberali, fostii republicani din 1848 si de dup5 1848, dorise un alt domn, pe generalul Nicolae Golescu, o figura cunoscutd in Bucuresti. Si, indat5 dup5 alegere, ce s-a intimplat cu aceast5 fire 15satoare, aplecatà Catre petreceri, strging pin5 atunci de orice munc5 statornic5, de orice spirit de jertfire ? S-a intimplat c5, intr-o schimbare subiUi, fulger5toare, printr-o geniala intuitie a datoriei, omul s-a transformat. Colonelul Cuza e una, vodd Cuza, alta ;cel din urmil a luat de la cel dintii doer anumite prietenii impovard- toarei o singur5 iubire, pentru care il mustra mai mult acei cari n-au iubit niciodat5. Incolo, pentru noi un om nou, adevarat nou, stialucit nou, a rilsArit in ianuarie 1859. El a r5mas acelasi pin5 in clipa abdictirii. Cuza voda nu era un om solemn, pompos, formalist. Nu inv5tase nic5ieri eticheta Habsburgilori ceremonialul lui Carol Quintul sau al lui Filip Tenebrosul ; nu Oia si nu voia sa. stie cum se orinduiese la un jubileu faitoanele, de la cel mai miiret oaspete str5in pin5 la cel din urmä ling5u de curte si de ograd5. Eticheta a suferit continuu de pe urma unui domn care se cufunda bucuros in rindurile multimii, ca sa" afle, ca sä indrepte, ca sa---pedepseasc5 si sit mingiie, ca sá mi1uiasc5 pe ascuns de ochli lumii curn a fäcut apoipiistrindu-1mostenirea, bunalmiloasa lui sotie cu un cuvint, ca sA rAspund5 nevoii sufletesti

239 a nearnului acestuia, de a fi iubit de suveranul sau2i de a-1 iubi in schimb, calduros, fara rezerve, din toga inima. totusi el a ramas cel dintii din poporul sau. Ceva ii ridica mai presus de ceilalti :aceea cnirneni nu-si faceadatoria mai viteaz, mai dispretuitor de orice rneschina prudenta, mai infruntlitor al celor mai strasnice prirnejdii, decit eL Sufletul lui intreg era schimbat. Prin gura lui nu mai vorbea un om, ci, curn se cuvine pentru un stapinitor de oameni, un neam intreg. Intruparea natiunii era el in gindi grai. Cel dintii fior de mindrie1-aavut generatia de atunci cind s-au auzit cuvintele mindre cu care el vorbea turcilor, cabinetelor europene, proclamind o Romanie minded. Amintiti-viipe acele din ultimul mesagiu, cu citeva luni inainte de abdicare, acele demne cuvinte prin care nega, de pe tron, orice ambitie pentru sinei, amintindu-si de ceca ce fusese, fagaduia, cu gindul la principele strain, pe care-1 pregatise, un colonel Cuza, bun, modest 2iharnic patriot, intors intre tovarasii sai de odinioara pentru a lucra mai departe la binele tariii neamului. Si vorbe marl, in cea mai simpla forma, gasea el nu numai pentru cei de sus si in clipele cind privirile tuturora erau indreptate asupra lui, cii atunci cind in cabinetul sau de lucru se indrepta catre un ofiter din cei mai marunti, chemat ea sa auda dojana sau lauda. Caci el stia ca, in aceasta lume unde legea nu poate prevedea toatei unde nu se pot fixa rasplatiri pentru oHce fel de merite, cel ce face mai mult decit datoria sa are drept la cea mai frumoasa rasplata, care vine din eel mai stralucit si mai nobil privilegiu al unui principe : acela de a face pe eel mai vrednic sa coboare scarile palatului cu puteri de munca inzecitei,iarasi, de a face a se pleca fruntea acelui care sia calcat datoria fara ca legea sa-1 poata atinge.

240 IV Acest nepregatit altfel decit prin puterea lui de intuitie avu, din cea dintii zi a cirmuirii sale, o situatie politicà asa cum numai putini printi crescuti pentru iron au avut-o inaintea lor : o situatie cu totul nourt, cuprinzind in toate privintile probleme grele, care cereausil fie neap5rat i card ziibavd rezolvite. Administratie moderndi unitard pentru amindou5 Principatele nu exista. Finantele erau intr-un adevdrat haos. Oastea trebuia injghebatà din cloud' corpuri rnilitare deprinse a sluji sub steaguri deosebite,i vechiul spirit al companiilor de militie inlocuit prin spiritul unor regimente luptiltoare.i, in acelasi timp, se ridicau amenin- t5toare pentru insasi fiinta noului stat problemele cele mai mari :a situatiei internationale a Romiiniei, unitii treciltor sau definitiv, pentru un timp numai sau pentru toate timpurile ; a inlAturdrii vechii stilpiniri a mrandsti- rilor grecesti pe pdmint românescl, in sfirsit, a impro- prietaririi taranilor. Cuza vocla ar fi putut gresi in alegerea domeniului unde trebuia sd lucreze intii energia lui. Ar fi putut sä facia precum fac spiritele comode, cdutind o manifestare aparentd, fie1 slralucitoarei zgomotoasii, in domenii mici, in care se poate face foarte usor un fel de dovadii de originalitate, schimbind, in uniformele ofiterilor, de pild5, catifeaua gulerelor cu astrahanul, inlocuind man- taua cu dolmanul francez, ori reglementind forma chipiu- luii, iaräi, schimbind ordinea administrativd, intinderea numele administratorilor, leafa pe care o pri- mese s.a. Atitia n-ar fi cutezat sà infrunte, intr-o situatie asa de subreddi cu atit de putind deprindere a lucrurilor publice, chestii de o asa de covirsitoare insemnatate. Ar fi inchis ochii asupra greut5tilor, ori ar fi cdutatsul

241 scape de ele, in momentele cind s-ar fi impus mai mult, prin masuri de oportunism care zabovesc rezolvirea pro. blemelor primejdioase, dar ol ingreuie in masura zabavii aduse. Domnul din 1859 a indraznit sa ating5 cu un curaj consecvent, cu un cavalerism jertfitor, cu un !nail simt al celei mai inalte datorii, pe care dupä dinsul nu le-a mai avut nimeni, cele trei probleme de capetenie.tia ea una-1 pune in conflict cu Turcia, care avea pe atunci multi si puternici aliati, ca alta-i creeaza protivnici in calugarii greci, deci in toata grecimea, atit de solidara, 0 in puternica Rusie, care, confiscind acasa averea c5- lugarilor greci, nu intelegea ca altii, mai mici, sa Indraz- neasc5 tot asa de mult. Iar chestia taraneasca trebuia sa trezeasca dusmania proprietarilor afar& doar de citiva idea1iti dezinteresati ca dinsul cari proprietari formau atunci intreaga clasa politica, pe care n-o puteai atinge fiira a te rneni unei sigure caderi. Toate problemele au fost atinse, cercetate, rezolvite. Dac5 legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o, aceasta se datoreste silintilor inversunate ale proprietarilore1 mai ales faptului ca acel care a deeretat legea neputind-o trece prin Camera n-a avut ragazul i ce indelungat rägaz s-ar fi cerutI de a o pune in aplicare asa cum se cuvenea. Cu aceasta ins5 Cuza voda iscàlise pieirea sa. Ea n-a intirziat.

Am avutintrecutulnostru multi pribegi,dintre boieri, dintre clerici, dintre domni, pe cari-i goneau pa- calele lor sau rautatea noastra. $tim ce faceau. Cei vechi mergeau cersind, din tara in tara, de la o curte la alta, dintr-un oras in altul,infatisindu-sigenealogiai rugin-

242 du-se de un ajutor de drum, de un sprijin diplomatic. Uncle n-au facut ei de ris tara i neamul lor ? In tirnpuri mai noi au pribegit, dintre domnii munteni : Alexandru Ghica, Bibescu, Barbu Stirbei ; dintre moldoveni :Ion Sandu Sturza, Mihai Sturza, Grigore Ghica. Ce fäceau ei dupa pierderea puterii ? Paraseau tam, chiar fara a fi silii. Ii inabupea aerul, II dezgusta parnintul, ii umpleau de minie oamenii nere- cunoscatori. Ii pastrau prietenii adevarati, partizanii ; iiinteteau in duprnania fata de regimul cel nou, eel putin pina la venirea ca domn a principelui Carol. Se intorceau numai atunci cind zorile unei a doua domnii pareau cà rasar pentru dinpii. Doi singuri fac exceptie. Acel Ghica voda, care, traind simplu in strainatate, lupta pentru Unirea cu principele strain, distrugind astfel orice viitor politic pentru dinsul, pi care, neinteles, calomniat, pi in ceea ce privepte onestitatea sa personala, s-a impupcat mai curind, decit sa se apere. Si acel, mai vechi, loan Sandu Sturza, care raspundea, in 1828, ofiterului rus venit sa-1 ia in primire caprinspolitic,acestesimple memorabile cuvinte : Spune-i durnisale ea', de vra s m pazeasca din porunca, sa-pi urmeze datoria lui cum ptie, iar, de vra sa-mi faca. teremonie,ii multamesc, ca n-am trebuinta de straja ruseasca, fiindca ma pazepte Dumnezeu". Ca dinpii pi mai presus decit dinpii a fost in exilul sau voda Cuza. Indata ce avu cunoptinta de constituirea unui nou guvern, el ceru sa fie scos din tara. Nu pentru ca o ura, dar pentru ea ptia bine ca prezenta sa ar strica o pace de care aveau nevoie institutiile cele noi pentru a se inradacina, regimul cel nou pentru a se consolida. A plecat. Din strainatate n-a venit de la dinsul nici o protestare, nici o plingere, nici o atitare, pe care le dispretuia deopotriva. Nob ilele lui scrisori catre principele

243 Carol, inlocuitorul sau, sint vrednice de a fi cuprinse in orice carte pentru cultura politica a poporului.1 0 data ambasadorul franeez din Viena s-a oferit &à ajute intoarcerea lui pe tron. Cu indignare, Cuza a raspins sprijinul strain. Alta data a fost ales deputat, senator, de acea opinie publica romaneasca, inselatä o clipa, zapacita, inabusitä mai mult, care se destepta insa indatä, plind de recunostinta si admiratie, in favoarea lui. A refuzat. Pacea taril lui ii era mai scumpa decit orice alta pe lume. Traind asa ultimii sai ani, el a adaus la invatatura ea' nu trebuie sa ocupi locul la inaltimea caruia nu te poti ridica ; o a doua : ca e dator un suveran sa riste si situatia sa pentru a da o solutie curagioasä problemelor marl ale timpului, si o a treia :ca jertfa pe care ai facut-o odata pentru binele neamului si tarii, n-ai dreptul s-o retragi.

( I )

UN AVENTURIER INTERESANT : GHEORGHE ERANCOVICI

In Tara Romaneasca a trait pe vremea lui Serban Cantacuzino, care cuteza sa viseze de Bizant si astepta mintuirea de la nemti, de la catanele imparatului, un om care si el tragea nadejde sa capete ceva la o sfisiere a imparatiel turcesti, pe care multi o credeau cu putinta dupa cele din urma infringeri si pierderi de provincii ale turcilor. 1 Scrisorile cuprind indemnuri patriotice si democratice, Mild strábatute, mai ales, de o caldd simpatie favi de taranime.

244

Sirb de obirsie, dar aproape cu totul romanizat fratele sau era doar vhiclica romanesc in Ardeal, Sava Gheorghe Brancovici era intrebuintat adesea Ca agent secret al diplomatiei, cam pretentioasei cu putina baz5, a lui Serban. De la o bucata de vreme rosturile lui de pretendent la despotatul sirbilor, la domnia Iliricului, II despart de noi, dar un timp uneltirile acestui om indraznet sipriceput in multe fac parte din istoria noastra. De aceea publicarea, de invatatul sirb loan Radovici, a unei intinse culegeri de documente cu privire la acest aventurier, care era fära indoiald un sarlatan, dar unul dintre aceia cari pot insela multa lume i rasa in urma lor o amintire foarte interesanta, nu e fara folos pentru noi. G5sim aici actul din 1667 al principelui ardelean Sigis- mund Rákóczi pentru vladica Sava, care-1 ajutase a lua Lipova, oferta lui Brancovici, din 1673, de a da impara- tuluii ajutor de oaste romaneasca. La aceasta data el asigura cai fratele sdu, episcopul Sava Brancovici, de tragica amintire, va iesi" in posesi- unile imparatesti, prin Moldova ori. Tara Romaneasca, dupa ce va fi vindut toata averea familial. La 1687 imparatul, dupa primirea solului muntean Antide Dunod, cillu- gar francez, scrie patriarhului din Constantinopol ca a dat putere generalului salterban Cantacuzino, domn al Tarii Romanesti, ca sä vie, repedei slobod, cu ostile crestine unite din preajma lui, sub ocrotirea sa". La 27 octomvrie 1688 se face de acelasi un dar lui Brancovici, sol al luierban. Din Tara Romaneasca, la 1689, Bran- covici recomanda, ca despot, mostenitor legiuit, cu mila lui Dumnezeu, al Iliricului intreg si al domniei Imparatiei de Rasarit, mare duce al Mesiei de Sus si de Jos si print al sfintului Imperiu Roman, al Sfintului Sava i al Munte- 1 Pritozi za istortu Srba t Ugarscot u XVI, xvn xvin vecu I, Novisad (Neoplanta), 1909 (n.a.).

245 negrului, domn vesnic al Hertegovinel, Sirrniului si Inau- lui, conte prin partile Ungariei si cele adause ei", pe capitanul sau Novae Petrovici ; redacteaza acest act secretarul, care nu e altul decit Ieremia Cacavela, viitorul dascal al lui Dimitrie Cantemir. In numele sau si al patriarhului de Peci, Arsenie, el chema in acelasi an pe sirbi la Orsova pentru a incepe lupta cu turcii. Acolo venise el din Bucuresti. In iulie el se scria guvernator al Serbiei, Slavoniei si unde se vorbeste limba sirbeasca" si primea, din Semendria pe Dunare, scrisori de la vladica Sava de Peci si de la calugarul Dosoftei. El insusl data tot in Valachic Subalpina". Cu prilejul acestor uneltiri se spune ca. Brincoveanu, cind era Inca boier, ar fi vrut sä capete o stapinire in Serbia, de uncle-i vine semintia" (I), cu ajutorul irnperialilor. Expe- ditia" despotului rasaritean" se ispravi printr-o mare deziluzie :in zadar astepta el la Orsova pe vladica de Crusedol si altii ; abia putu stringe citiva ostasi, si astfel el crezu ea e bine sa se intoarea in Tara Româneasca. La 1693 aventurierul era Ia Viena, de unde dadea diplome slavone, in care lua si titlul de stapinitor al Severinului. Marchizul de Baden, generalisim imperial, II atrage in tabara de la Cladova si-1 aresteaza acolo. Dus la Sibiu, el era trimes de acolo la curte. Austriecii stiusera sä pazeasca bine pe acest cutezator, care le putea face rnulte incurc-aturi. La 1705 era la Eger, bine inchis, si se plingea de povara batrinetelor si de supararile bolii. De saptesprezece ani isi ispasea pacatul de a E rnintit si poftit prea mult fn viola sa. 1 se refuza stramutarea la Frage si cresterea pensiei care-1 impiedeca de a muri de foame. La 1707, Imparatul orindula unde sa fie ingropat Gheorghe, dee& ar radea asupra lui moarte naprasnica. In saracia si nenorocirea sa, el spunea ins& si mai departe ca e ruda cu Imparatii Rasiiritului si mostenitor drept al Serbiel. Cu toate nadejdile, el murea, tot in Eger, la

246

1711. Lasa datorill dadea inca o dovadl eit a de primej- dlos a servi case de Austria.

1909 (I)

IN AMINTIREA LUI EMINESCU

Se pomeneste amintirea a douazeci de ani de la moartea lui Eminescu, privit astazi,i pe cea mai des-- virsitä dreptate, ca intruparca cea mai deplina a geniului romanese in a doua jumatate a veacului trecut. Nu suntem in stare Inca a-I praznui cind din punctul de vedere moral nu formam Inca un popor, caci prin instrainare ne lipseste clasa de sus, prin ignorant:á cea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca, intru cit se poate incdlzi de amintirea gloriilor noastre intelectuale, se reduce la un numär destul de restrins de carturari. Tineretul, cdruia-i revine mai mult declt oricui sarcina pioasa de a se inchina marilor suflete trecute de aici sus, in lumea unde scinteie, de o luminà limpedei vesnica, viata, deci cugetareai simtirea aleasa a neamului, acest tineret nu se poate manifesta Inca unitari disciplinat, ceea ce ar da manifestarilor lui o mai mare puterei un prestigiu netagaduit. Oricum insa si in orice forma : prin carti, oricit s-ar recunoaste In ele rostul comercial, prin articole de revistä, in numele dcosebitelor cenacule§i Intre hIrtIlle lul s-a gAsit corespondenta lui Serban Canta- cuzino cu principele Ardealului Mthail Apaffy, azl pierdutA (n.a.). Urma6 al unei vecht familii aristocratice, care a dat Serbiel un despot cu ace1a61 nume (1427-1456), Gheorghe Brancovicl (cca. 1645-1711) a seas o cronIcA In limba romfina, dczvoltatA in sirbe6te, in tImpul detentlunii de 22 de ant la Eger.

247 societgti in cornanditg, prin cuvintari ocazionale, mai ales prin comemorarea din Cernauti a bucovinenilor, Eminescu ii va fi avut ziva lui.i, anume, cu deplina recunoastere a rostului sat' celui adevarat. Aceastd reputatie intreaga au itatornicit-o numai anii din urmg, mai ales dupg cunoasterea manuscriptelor lui poetice, dupa invierea articolelor de cugetare, de pole-. mica si indrumare, din care se desfac credintile si convingerile unui suflet cu totul superior. Chiar.si in vechea forma, nelarnurita, putin cugetatai sentimentalg din punctul de vedere, injositor,al nebuniei sial mortii inainte de vreme a poetului, sau din acela, tilcuitor cu tendinte, al comentatorilor interesati aceasta reputa tie nu e prea veche. Colaboratorul Familiei trecuse neobservat. Dincolo" lipsea simtul pentru mladierea ienergia unei lirnbi poetice care era mug, oricit ar fi fost inriurita de stilul lui Bolintineanu. La noi acest stil era compromis prin sine insusi intii,i apoi prin prea muIte rezicerii ecouri, in scrisele poetilor marunti din vremea lui Cuza. Eminescu primis0 inriurirea lui Bolintineanu, nu din tara, ci din Bucovina, unde inca de cind foaia fratilor Hurmuzachi reproducea in foileton, cu laudatoare recomandatii, poeziile acestui sentimental vorbaret si neglijent, care ajunsese a trece drept un inspirator cintgret al amintirilorsi idealelor neamului faima liricului muntean nu slg- bise. Doar Petrino, cu toate inriuririle scriitorilor germani mai cetiti prin anii 1860, purcede in parte, as zice chiar in buna parte, din Bolintineanu, decit care el are insa hotgritorul merit al sinceritatii poetice pasionate. In sera, unde moda literarg francezg stapinea, elementul nou pe care-1 aducea Inca de pe atunci Eminescu, al carui suflet era imbogatit de reflexivitatea germana, nu putea fi pretuit. Lirismul lui de iubire, din induiosatele poezii pe care le publicau mult discutatele Convorbiri literare, parea prea simplu pentru un gust falsificat de

248

retorica amoroasä curenta. Evocarile lui stralucite dintr-un trecut care putea s6-1 atraga ca pe un romantic, dar care-i era si cUnoscut adinc, intim, prin cetiri indelungate in vechea noastra literatura pe atunci cu totul disprefuitii, chiar in Junimea",i cunoscutd, numai gi- intific, de un flasdeu nu aflau cuvenita pretuire, nici chiar in cercul,atit de iionic,al Junimii", in care umbrele eroice n-aveau intrare pentru a nu turbura bataia cu perinele, anecdotele d-lui Caragiani ori mica pornografie curenta. In sfirOt, d-1 Maiorescu, doar,pi citeva persoane din cerc puteau saiba intelegere pentru filozofia care dadea un inalt inteles Rugáciunit unui dac eiSatirelor, filozofie care capatase la poet energia unei . credinte atotsthpinitoare.i chiar acel element din satire in care se cobora prezentul, inaltindu-se prin aceastapi mai mult gloria, serioasa si sincera, omeneasca si plina de evlavie a secolelor vitezei credincioase, nu putea sa aiba primire simpatica ; doar societatea de atunci, iesith biruitoare, pe neasteptate, din mari framintarii crize politice sociale, avea toata admiratia pentru opera ei, cu care, si din nestiinta, nu putea compara marea opera a trecutului, si ea n-avea presimtirea crizei morale care trebuia sa se declare indata, urmind apoii pina in zilele noastre. De lasatira personala a lui Bolintineanu, inacrit de obosealäinelinistit de inceputurileolilsale, de la satire glumeath, de cuvinte, a lui Baronzi pita la aceastii satirg, era o distanth uriasa, pe care contemporanii n-o puteau trece. Nici simtul pentru superioara factura a limbii poetice noi nu-1 avea Junimee, cu tot numárul insemnat de oameni de gust si de filologi (asa de rareori oameni de gust I)pe care-1 cuprindea societatea. Din gura unui membru al cercului din Iasi stiu Ca lecture celor mai

I George Baronzi(1828-1896) scrlltorfecund,militant pentru Unire. Satirele sale sint merituoase prin orientarea Ion democraticd.

249 21 Oamenl earl au fast, vol. I frumOase poezii ale lui Eminescu nu era intovarasita de acea evlavioasa atentie care ar fi fäcut bine unui suflet ap de delicat,ci cu observatii critice jignitoare, cu glume grosolane, cu risete inconstiente care toate Ii aflau scuza in defectele stilistice" ale scrisului lui Emi- nescu. I se cereau, ca oricui, si in acelasi ton, schimbari. Trebuie sà adaugim insa ea el, deplin constient de valoarea operei sale si de indreptatirea unui grai format din cetirea intregii noastre literaturi si din ascultarea romanilor de pretutindeni, raspingea cu o raceala hotarita propunerile de schimbare, läsind, cel mult, ca ele sa se faca, fard stiinta lui, de obisnuitul redactor-corector al foii. Nenorocirea Iui Eminescu a desteptat intii dintr-o indiferenta care ar fi foarte vinovata, dacd n-ar fi fost atit de fireasca, publicul nostru. Acei cari nu urmärisera pe poet in greaua, indelungatai marea lui evolutie, luara in mina cu interes frumosul volumas alb, cu frontispiciile delicate si impodobit cu chipul, de o seninatate i curatie, de o frumuseta linitit isigura, de o calma privire dominatoare al scriitorului Med noroc. In tineretul din scoli se porni o nemarginita simtire de mila pentru zeul tinar care cazuse, fulgerat, din Olimpul luminos cu flori albe de cires, miresme de tei, blonde chipuri iubitoare ochi albastri in lacrimi, cu fantasme marete de voinici pururea biruitori, in iadul intunereculuii scrisnirii din- Ilion Versurile se cetira cu luare-aminte, atunci pentru intiiasi data, si rnagia kr, acel farmec vrajit care te cucereste din nou la insutita cetire a paginilor unice ear/lase unice, poate pentru totdeauna se trezii birui. Mare le singurateci neinteles patrunse printr-o intelegere dureroasa in viata timpului sàu, i revolutia pe care trebuia s-o indeplineasca in cugetarea,i mai ales in toata simtirea noastra, incepu. Era prin 1886. Intre noi, scolaril de curs superior de la liceul din Botosani, Neagu aduse cel dintii vestea unei noi

250

evanghelii pentru tineret. Mai mare decit noi, avind acum sufletul sdu de bárbat, cu toate coardele din el vibrind, el intelegea. Peste un an, la liceul din Iasi, noi, cei din clasa a V-a, intelegeam cu totii. Era, de fapt, nu o cetire, intovgrasita de simpatie, de entuziasm chiar, a unui poet, ci o initiare aproape reli- gioasá, o piefacere sufleteascd a unor tineri deprinsi. cu aceeasi glumä groas5 care r5m5sese si in vrista maturil a membrilor Junimii", cu aceeasi atmosfer5 de materialism cras. Aceastà poezie minunatà din cele o sutil de pagini ale cärticelei albe ne ridica spre ideal in iubire, care mijea nel5muritä in sufletele noastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile noastre slabe, In taina tuturor departArilori ingltimilor. Dacd e putinA bunAtate astazi in noi, dac5 prin valurile turburi ale unor timpuri de prefacere, ne-am pa.strat cei mai multi curati i nobili in viata noastrA de simtire, aceasta luii-o datorim. Pe pragul deschis al asteptgrilor vristei nu lunecau ispititoare fantasme de desfriu, cu ochii bolnavi de o molipsitoare betie, ci se opreau drepte in lumina prim5v5ratecd fetele, blinde, albe, tiind in ming, ca sfintele stilpgri pentru gloria mintuitorului, crenguta smeritä a florilor albe de cires. Sub alte fete vedeau altii pe Eminescu altii, de altii vristä si de aiurea decit din acea serioasAi naivä Mol- dov5 a noastr5, a carii inimA bate totdeauna pentru noile vesti bune ale idealului. Dar sub alte fete ni s-a infatisat oinou5 poetul nenorocit. Nu ne-a molipsit cersitul public, cel putin indiscret, cu publicare de scrisorii amanunte dezgustAtoare ale unei boll urite si in aceste scrisori se amestecai numele surorii lui, Hanrieta, pe care mi-o aduc aminte, asa de asemenea cu fratele ei, zeul tin5r, tot asa de alb5, cu fata de marmurà, sigurà in linii, cu ochii linistiti negri, adaugindu-se la aceastil inatisare de nerea- litate, de frumoasA Inchipuire, dispretuitoare pentru viat5, nemiscarea, aproape desAvirsitä, a unel ciudate paralizii

251

21* de tinerete. Nu 1-am jignit : am putea zice, desi era viu, nu i-am jignit memoria prin cuvintarile de berarie in folosul unor subscriptii mai mult sau mai putin factice, n-am trimbitati crainicit boala lui, care mai la urma urmeimr-1privea decit pe dinsul, intru cit 11 mai putea privi ceva,i pe cei grad cari-1 cautau in säracie, iar pe ceilalti ii putea indemna doar la ajutorul ascuns pe care mina stinga nu-1 stie in clipa cind 11 depune dreapta. N-am asteptat interpretarea sociala a d-lui Gherea din Contemporanul, un fel de Viol romaneasca a timpului, mai brutala, dar mai sincera, mai grosolana, dar mai putin perfida, pentru a primi in noi pe Eminescu. Trecea pe Stradele Iaulu1 un om greoi, gros, cu mus- tattle rase, rau imbracat, impiedecat In miscall, care-si smulgea firele de par de pe fataI apuca de turnure pe femeile care-i placeau. Multi se tineau de dinsul Doamne iarta-i 1 distrindu-se. Noi intorceam capul de la el, cum 1-ai intoarce de la trupul neinsufletit, ajuns hidos prin impia descompunere, al unei fiinte respectate giiubite. /n Botosani intra apoi, asteptat de o seama de lume, Una. Hanrieta, nici trista, nici veselä, ci nemiscata in alba ei figura linistita, acelasi om gros, färä virsta, pe buza de sus a caruia se desfacea acum o must* groasa neagra. Acasa la el veneau acum des prietenii ca sà afle vesti, care ajungeau pe urma in presa. 0 data, linga plata cea mare il intilnii, firindu-si greu picioarele bolnave, cu ochii pironiti in jos. S-a uitat lung la acela care-i salutase geniul, ca si cum n-ar fi fost la mijloc ceata nenorocirii,i apoi picioarele bolnave tirira mai departe pe acel care fusese Mihail Eminescu. ...Si care n-a fost mai niciodata, desigur, niciodata el cu toate scurtele licariri inselatoare. Chid intere- satii 11 scoasera inainte din nou la Bucuresti, cu Fintina Blanduziei, Un simt de rusine indignata ne strinse sufletele. Moartea, orice moarte era mai bung, i, cind moartea cea mai rea dezrobi de tirania unei boll injositoare un

252 suflet care se intrupase pe vecii vecilor in versuri nemuritoare, ca o vedenie uritd se depärtii de noi. Eminescu se absorbise intreg in gloria sa. Ea creste zilnic. Tincrii altor generatii pot fi robiti trecdtor de alte stele, mai apropiate de ei. Lumina lor nu ne e sträindi o prirobn cu multumitd, dar, cit priveste mingiierea, indemnul, religioasa purificarei indl- tare a sufletului pe care ai dreptul so cei de la poezie, sipe care ea o da alae rer, noi, cari am fost tinerii de acum doudzeci de ani, nu mai avem nevoie sa cdutam raze.Nerbintit ieterna niletrimite iazi steaua noastra.

1909 (I)

UN POET-COP1L : C. D. CRACIUNESCU 0 prefatd t

In volumul Care se deschide prin aceste rinduri se von gäsi vadite semne ale unui talent insemnat. Tindrul cu ochii frumosi, fata slabd si trupul plecat pared spre un mormint inainte de vreme, cd-ar fi luat, in citiva ani, locul printre scriitorii cei buni ai timpului nou. Avea o simtire aleasd, care va fi ajutat sd-1 nimi- ceased, o culturii superioara celei pe care opollcere de la virsta lui si un mare mestesug firesc al graiului. Versul lui se ceteste cu placere, fragmentele de proza au o alcdtuire solidá, o inchegare sigurd, o precizie de cuvint care impresioneaza la cele dintii rinduri. E o adevdratd

La voluraul :Constantin D. CrAciunoscu, Versuri prozd (n a.).

253 evocare In aceste scene din cariera lui Ion vod5 cel Gump lit. Impreun5 cu alti scriitori cari nu si-au putut rosti lmurit nici intiiul cuvint, Ceaciunescu din Craiova e, desigur, dintre aceia al cAror scris nu se gindeste nimeni a-1 judeca, dar al earor nume nu are dreptul nimenia4 uita. De cite ori cite un talent care frigAduia dispare, e datoria celor in mina cgrora au intrat hirtiile lui sa le aleagAi s'a le publice. Poate cai acela care s-a incu- metat sà zugr5veasc5 furtuna tragicii a carierei lui loan vod5 mai avea scrise care sa fie descoperite. Ele se pot adAugi mai tirziu la cele care Vad lumina astrizi. Iar cind, imprejurarile de culturii fiind la noi, in sfirsit si la noi, altele, culegerile de poezie mai veche vor avea alt5 soarta decit cgrticelele noastre din seria Poeti- lor români", pe care nu le cere nimeni, s-ar putea alege din Alexandrina Mihaescu, din Maria Mavrodin, din Cr5- ciunescu, din citiva altii cari au avut o soarth omeneasc5 tot asa de tristg, materialul pentiu un volum de cintece ce se pot cinta si mai departe decit ziva cind au izvorit din suflete tinere pe care moartea le pripea din urma.

(I)

MARIA MAVRODIN

tntr-o revista din Iasi, Friitia romiineascii, d-1 Eugen Revent, poet siel,tipäri in vara anului trecut citeva poezii iscglite Maria Mavrodin, cu insemnarea ca autoarea lor, o studenta, de loc din Roman, a murit de boala care ia la virsta aceasta, alegind, cu cruzime, pe cei mai buni.

254

Era o revelatie de duioasi from-mete simpla, de curat dor al iubirii, dar nu farg un sirnt filozofic al za.clarniciei lumii, al marii minciuni a vietii, pe care singurà munca o poate inviorai mingila, lucru pe care nu-1 stiu cele mai puternice minti la douazeci de ani. Semnalind, o datii cu descoperirea acestui talent, stin- gerea lui asa de repede, d-1 Revent mi-a trimes dou5 din poeziile Mallet Mavrodin, care au siapärut in Neamul romdnesc §i in calendarul acestei foi. Inca de la inceput ardtasem dorinta de a cuprinde intr-un volum versurile rArnase dupà nenorocita feta al c5rii luminos suflet s-a desprins asa de curind, cu toat5 sfisietoarea ei rugaminte de a teal, numai de a trai, oricit de inselatoare ar fi viata. Furtuni st patimi, mai veniti illmutt si mutt ma chinuiti, Aprindeti voi tdrina rece, Al rnortii prag sd nu-t pot trece. Am scris vechiului meu prieten profesorul N. Apostol din Roman, si el, interesindu-se, a gasit undeva in ores o sgrmana b5trin5 nemingiiat5, care-si ingina suferintile el de mam5 parasita privind chipul plin de energiei intelegere al celei dusei cetindu-i scrisul, vesnica-i martu- risire, de vis, de dor, de iubire, de suferintai deznadejde. S-a invoit cu greu sa-mi puie la indemina acest caiet, care incepe astfel : Aceste sint poeziile scumpei mele Maril, copiate de mine, nemingiiata ei mam5 ; 1906, august 22", si se mintuie cu aceastalaltd insemnare : Sfirsitul poezillor scumpei mele pierdute pe vecii eu, sarman5 mama nemingliata, ramasa numai cu suvenirea ei". Am aflat poeziile ce urmeaza, deslmite pe cit se poate dintr-o copiare pe atit de rniscatoare, pe cit de defectuoas5 ; am ,asat hash' la o parte trei bucati de prozä poetica, frumoase ea limba, dar scrise intr-un gen de romantism de mult p5r5sit si avind unele falsul rain de poezie pe care 1-a

255 propagat, cu scrisele unei doamne din Iasi, una din cele mai vechi reviste de acolo. Poeziile Mariei Mavrodin stintscrise !titre1903si 1906 ; un progres se simte, fara ca forma si fi ajuns vreodata ca a poetilor pe deplin formati. Pentru a urmari acest progres, tabla da bucatile In ordinea cronologica. In reproducerea lor am pastrat ordinea caietului. Aceasta carticica, in care zace un suflet superior si o calda sinlire tinari, va avea, desigur,i cctitori,i jude- catori cari vor sti cu ce masura se masuri opera morjilor carora nu le-a fost dal a-si trai viata.

1909

CEVA DESPRE ION CREANGA

L-au comemorat pe Creangii la Iasi. Pentru ca acolo i se afla mormintul. De lemn bun trebuic sa fie crucca, fiindca n-a putrezit (leinnul era mai ieftin cind 1-au Ingropat). Se zice cii imprejur nu-s flori. Dar nici el n-a fost un om de floricele ale stilului. 'On scriitor instinctiv foarte caracteristic. Ne e drag, nu atita pentru el, care, oricit am scotoci noi azi dupa asaceva, n-a avut Intr-insul nimic sentimental,ci pentru ce se vede prin el asa de limpede si de intreg, In tot hazul, In toata sfiala, in toatil intelepciuneasi supunerea lui creslineasca : neamul nostru. Creanga a fost totul prin acest neam, fUndi ramiind un taran ca toti ceilalti, mai istet doari cazut Intro boieri, carora le placeau prostiile" lui, macar pentru cii se dcosebeau asa de mult de eleganjele bor. Duca e vorba saise faca vreun monument la groapa, n-au ce cauta marmuril,

256

fieri aur. Ar trebui, in locul crucii de la Iasi, crucea din satul lui, asa cum se pune la toti mortii, chiar In accia cari au fost preoti si n-au stiut sg rdmiie preoli Fiindcd, oricum, el tot a rranas preot, in dragostea pe care o avea ca invdtator, fie si de crag mare, pentiu sufletul copiilor dati in seama sa. Si in orice copil este o parte hothrit religioasg,i sunti taine, sfinte thine, in nevinovdtia lui, si este la capgt raiuli iadul, dupg judecata cea dintil, a vredniciei. La crucea lui Ion Creangd au vorbit tineri. studenti, oameni mai invgtati de cum a fost el. Ce au vorbit aratg legiiturastrinsd ce esteasthziintreeineare intelepciune din crtrtii cine o are nutnai din incerciiri pisuferinte. Scriitori n-au lostredactiei Viefli roma- ?testi nu-i miroase bine studentul,istudentului nu-i miroase bine redactia Victim romine?tiredactia si mai ales axlministratia. Prietenii lui Creangg s-au dus si ei sg-1 intilneascii pe altd. lume. Iar cite unul din cari au lucrat cu dinsul la cgrti de scoald va fi fost si el. prin roult ime. Putine stiri despre viala lui au iesit la iveald cu prilejul acestei comemordri. La dreptul vorbind, el a .71. avut numai atitavialdcitgpoate incgpea intr-o ciisuth ca a sa. Nu eu voi putea sd contribui cu anointiri la biografia acestui scriitor al neamului al ncamului intreg : prin cei de jos, si de la cei de jos pentru ceilalti. Mi-1 aduc aminte odatrt la un congres didactic unde se discuta dacd scoala dc la sat trebuic sd fie si cea de la oras, ci unde cci inaintati in vederi, dcmocratii, ping la cei mai strasnici socia1iti, cereau un singur tip de scoald incepiitoare, pentru Ca sd nu mai fie vorba de close. 0 iluzie care incalzea pc multi 1Pc scena teatrului s-a suit atunci un om scurt, grogi rosu, cam burtos cimbrdcat ca un dascill de biserica ; pare c-a scosj o basma de cele marl care se dau la morti si s-a stcrs pe frunte, pc barbil, pe musthi ca dupd ploaie

257 oil ca la o calduca mare. Toata sala ridea, desi stia ca va vorbi Creang5, sau tocmai de aceea. El era un om bun si s-a gindit ca nu trebuie sa-i strice cheful. Si a vorbit ca sii rida salagimai departe. A spus dou5- trei voihe, incheind cu aceea ca e pentru-contra. S-a ris multi s-a trecut mai departe, fari sa creada cineva cä s-a emis o parere, de o persoana foarte competentd. Si, fata de scoala cu un singur tip, cea de la oras si pentru sat, aceasta are hotarirea cea buna : pentru-contra al lui Ion Creanga. Peste citeva luni statea in biserica,si avea dou5 luminari la cap. Se uita multa lume la dinsul i oameni invatati, daca nu chiar de la Junimea", unde ficuserii atita' haz de dinsul. Nu era un mort urit : cazuse bun sinatos si era rosu la fata, cu gura intredeschisa ca pentru a vorbi, si lumina facliilor parca facea sa-i joace pleoapele apasate ca pentru somn. Si era in stare s-o fi ficut intr-adins. De ce sa supere el atita lume mai subtire decit dinsul care, dacd venise sa-1 vad5, nu trebuia sa clued inapoi acasa o intipdrire rea ? Daunazi foiletam Gazeta dirt Ia0 a junimistilor, earl atunci erau tot asa de tineri ea si acum. Era mare lupta electorala in 1866, pentru cele dintii Camere ale lui voda Carol, printconstitutional,ceeaceavea o deosebita insemn5tate. Se faceau mari discutii de principii, la care lua parte si d-1 Maiorescu, i Gazeta publica darile de seama ale parlarnentului electoral. A indraznit saviesiCreang5, pe atuncipreot. Cuvintarea lui nu se tipareste :nu era la nivel. Dar se arata ce voia parintele : invatatura elementara, care pin5 ast5zi nu este Inca destul de bine organizata". Trebuie sa fi lost ca la congres. Atit numai ca parintele era tinar : un parinte Var de ani, frumos de figura', blond de par, scrie foiletonistul, bun de gura viguros ca o creang5 de stejar". Glumea,i cine se

258 uitä in gura cui glumote ? Ride si trece. Cind vorbea acesta, urmeaza tinärul invätat din folletonul Gazetei, se inflacära auditorul cumplit : toti perorau deodata. Talentulsat'oratoric infecta(sic)intreaga adunare, astfel incit,in tot timpul cit avea cuvintul parintele, luau fard autorizatie cuvintul cu totiinu prea stiu pentru ce cuvint, desi mai cä mi-as explica scopul". Siiata de ce, ori de cite ori oameni cu invatatura vorbesc seriosi frumos de chestii grave, cu acel simt de raspundere care deosebeste pe omul de stat, pe profesor, pe conferentiar, pe scriitorul roman, si rasare de undeva cite unul care glumeste si se ride de gluma luii se trece la ordinea zilei fiindca el a glumitiei au ris, ma gindesc la Creanga cel din 1866 vorbind inaintea inteligeMeii boierimii iesene si la Creanga din 1889 vorbind inaintea marilor pedagogi iprofesorilorde universitate, ca Oarecine, care avea in virsta sa tot atita nevinovatie ca dinsulinumilintalui,inaintea fariseilor strinsi la sinagoga.

10 ianuarie 1910 (I)

ADELINA TAZLAUANIT

Din Sibiu vine vestea trista a mortii doamnei Adelina TazIguanu, nascuta Olteanu. D-na Tazthuanu a tiparit carti pentru copii, foarte potrivitei scrise in limba cea mai limpede. Cine a cunoscut pe aceasta femeiede elith,care raspindea in jurul ei bundtate si lumina, n-o va uita niciodata. In Sibiu, unde inteligeMai distinctia nu sunt rare, ea a fost mai mult decit o foarte distinsa femeie,

259 de o inteligentd deosebitii. Aducind din Ord" traditiile uneiieisuciale de o fineta superioard, ea a dat in seurta-i viata, ingrijind de copiii rdmasi de pe urma surorii ei si a neuitatului profcsor Barcianu, dovezi de o putere de jertfd, o caritate crestind de care sunt in store numai sufletelecele mai nobile.Stiindu-se osirditii lao moat tetimpurie,en n-a crutattotusi niciocial puterile ei pentru a face binele. Frumuseta fizicasimorald erauunitein persoana e inchip nedespartit. Astfel ea a fost dintre accle fiinti iubite de Durnne- zeu, dintre acele suflete de inaltd poezieibunahte, care nu se pling in zadar, ci care rarnini dupd moarte exemplu viu pent u toate vrcmurile.

12 ianuarie 1910 (I)

TEOHARI ANTONESCU

A fostdin generaVianoa.;trä,astudentilorcari mergeam in strdiniitate acum doudzeci de ani cu mai putind arnbitie strdlucitoareirece, sigurd de mecanis- mul ei,decitaltegeneratii. Am studiatlaaceleasi universitati, am cunoscut in aceleasi imprejurdri arta siviata modernd, am locuit sub acelasi acdperiimint. Si, cu toate cd, in aceastd strinsii colegialitate, n-am fost prieteni, cu dinsul se duce ceva din tinereta men, si plingi pentru dinsa cind amintesc cu adincd pdrere de lint pe acest tovards de studii din anii tineri. Antonescu era un elev al lui Odobescui un elev al d-lui IVraiorescu, iubit de amindoiiincercind, cu cirecunoscdtoare admiratie, a se apropia de amindoi

260

In teza lui despre cultul Cabirilor, ca si in articolele publicatiile urmatoare, se vede spiritul lui Odobescu : iubirea stilului frumos, cu draperii largi cazind cam lene iluxul expunerii, al ilustratiei,al ipotezeisi reverieistiintifice. In felul de a-si face lectiile,i chiar in convorbire, era vadita inriurirea d-lui Maiorescu, fara a degenera In acea jenanta caricaturil pe care o afli la altii. Inchis, timp de douazeci deani,intr-oviatade familie care-i ajungea, el n-a fost om de actiune, nici un om de convingeri. Profesorul de arheologie din Iasi traia estetic, intr-o lume a lui, pe care o domina un rece ideal de frumuseta eterna.Siaid eraincao inriurire a unuia dintre cel doi maiestri ai lui. Se duce Inca tinar, läsind totusi impresia unei vieti ineheiate, care-i placea insa, tocmai prin aceea ca, in pacea ei asigurata in toate privintile, nu mai ascundea nici o surprindere. Nu flied un zimbet in urma a intrat astfel sufletul lui in luntrea ce trece peste apele riului de uitare.1

17 ianuarie 1910 (I)

Teohart Antonescu (1866-1910) a fost profesor la Univer- sitatea din Ia0 0 a flicut rodnice cercetAri istorice1 arheologice. S-a numArat printre eel dintil specia11.5ti romilni in eplgrafia elinAi romanA. Luerari : Monumental de la Aaamcust (1905), Cetatea Sarmisegetuzei reconstituitA (1906), Colurnna tut Trojan... (1910).

EUGENIU CARADA,

A murit omul care in Romania a facut mai mu1t5 politicT,timp de jumdtate de veac, farä sà-i fi aplicat cineva legile, frà sa-i ficetit discursurile, fardsa-i fi auzit glasuI i fard sd-i fi v5zut chipul. Carada era un om de o mare inteligenta organizatoare, un general de stat-major, conducind multi ani de zile campaniile unei marl ostiri de la masa lui de lucru, fgrä sà fi comandat un asalti sä fi vazut singele until rnit, si era o vointd careia, ca hotiirirei statornicie, rar i s-ar fi g5sit p5rechea. A-1 privi ins5 ca o personalitate pe acest invizibil" si mut, vesnic ocult", al hbe- ralilor, ar fi o mare greseald. Carada era si mai putin, si mai muIt dccit atita. Era insusi vechiul liberalism din scoala Iui Mazzini. A avut intr-o tineretà agrementatà cu lucrari de litera- tur5 traduceri, adaptdriiirriitaii pentrn Teatrul National din Bucuresti, luat in antreprizil de prietenul cu care sem5na asa de mult, Rosetti faza luptIitorului rosu". Polemist indürätnicisectar, frird generozitate, tolerant5 ipoezie, fiirà umanitate in lupta lui,el a fost pentru RonuinulluiRosati un redactorideal. Libertate, de o parte, despotism de alta, lurnin5 deci intunerec, moralitateiimoralitate, virtutetiviciu, bine sir5umai mult :talentsilips5 de talent acesta era felul lui de a judeca. S-a coborit si in strad5, cu gestul cuiva care, mtr-o clipa solemn5 se suie pe o tribunit Urind, din toate puterile sufletului s5u, pe Cuza vod5, ca despot si ca imoral", el a luat parte la turbur5rile din Bucuresti, izbucnite In lipsa domnului, care, la intoarcere, raspunse printr-un larg act de amnistie. A redactat,sezice, constitutiatuturorliberatilorpentrunoulprincipe Carol Ii a vegheat asuprafaptelorluicugelozia republicanului fanatic si ireductibil care, din motive de

262 oportunitate, ingaduie un monarh. L-a prinsi pe acest st'apinitor in flagrant delict de antiliberalism si a lucrat pentru revolutia de la Ploiesti, cu fosti ofiteri Candiano Popescu cu alti ofiteri in activitate. A fost dat in judecata si a trecut inaintea tribunalelor. A trebuit sa inceapa o noua pribegie, in Parisul de unde culesese in tinerete o nestinsa ura impotriva despotilor". Palatul nu 1-a avut ca oaspe. Prin Camera abia a trecut, vazind el de la inceput ce sunt Camerele libera- lismului sat'. Un altul si-ar fi incheiat astfel cariera : cu palaria de carbonaro pe cap, cu sombrero pe umeri, ar fi cautat o baricada unde sepoate muri pentru libertate, cum au facut atitia pe care-i mina o nestinsa sete amartiriuluimodern,pentruideieori pentru iluzie. Nu, el a ramas. Din tinereta lui el a pastrat un singur lucru, iubirea exclusiva, stapinitoare, vrednica de cea mai mare munca si de cea mai desavirsita abdicare pentru partid. Ca un parinte care nu mai iese in public cu copilul lui, flincica a apucat pe drumuri pe care le dezaproba desi le intelege, dar care, la intunerec, urmareste toti pasii lui, aparind providential in oHce clipa de criza ilipsindu-se de strictul necesar pentru a-i stringe o avere uriasä, astfel a lucrat aproape o jumatate de veac Carada. Altii au fundat Banca Nationala siCreditelei celelalte asezaminte financiare ale liberalilor. El le-a creat ca puteri active, menite sa ajunga repede la inflorire. Le-a creat el, patriotul declamator din piesele de teatru trecatoare pentru natie, pe care o iubea, in Romaniai afara de Romania, dar cu mult mai mult pentru ai sai", cari pentru el, care n-avea familia cea mica, erau ca o mare familia cu care insa nu iesea la plimbare niciodatä. Bätrinul mazzinian, prefacut in cel mai caracteristic siadmirabil sectar pe care 1-a cunoscut Romania, a dat rnortii, la saptezecii trei de ani, o luptä pe care putini

263 tineri ar fi in stare s-o deie. FArd voie a pArdsit lumea in care pinA la urmA a stat in rindurile intii ale muncii. Si,casd-sirdzbune, a Visa un loc care va räminea vesnic gol, cdci nu se va afla, intr-o lume care gustd viata cu patimä, un urmasalvirtutilorsaledesimplicitate, renuntare, credintdi hdrnicie.1

16 fevruarie 1910 (I)

BJORNSTJERNE BJORNSON

A murit la Paris marele scriitor Björnstjerne Björn- son, care a intelesea'apdrarea drepthIli e unul din drepturile cele mai nethgAduite ale unui mare scriitor. A fost un om din vremea lui, din tam lui,i, prin tara lui, din omenirea de astdzi. Nici o problem. n-a fost care sd nu frdminte mintea, nici o durere omeneascd de care inima lui sd nu bath, nici un imn catre ideal la care glasul lui puternic sd nu se adauge. Tara lui 11 va plingei, cind se va ispravi, mine, ceasul plinsului, ii va aseza in rindul celor maxi ai ei ;mai mult :in rindul etitorilor vietii ei culturalei, prin ea, ai vietii ei de stat, asigurath prin constiinth pe care el a coborit-o in fiecare om de singele sdui respectatd pen- t Eugeniu Carada (1836-1910)a apartinutaripel drepte a burgheziet liberate. Un ecou din tineretea mai generoasS 01 mai radicalA, pentru care N. Iorga 11 da epitetul de mazzinian", se vAde0te in participarealuila organizarea miscarii anti- dinastice din 1870. Economist cu o foarte bun& pregatire tehnicA, E. Carada a fost timp de multi ant,si de la Inflintareael, director al BAncli Nationale a Rom8niei. In tinerete a avut preocupAri literare. A scris pentru teatru cantonete" 01 pre- lucrarl, printre care Urita satutui, cu muzicA de Flechtenmacher.

264 tru gloria pe tare, 1a15 de neamurile celelatte, el a re- vgrsat-o asupra neamului sgu. Istoricii literari, culturali, politici nu vor mai irprgvi scriind despre dinsul, an de an si veac de veac. Ei Ii vor cerceta, Ii vor 1rnuri, ii vor judeca, fl vor lguda atita, ping ce tot ei se vor simti datorislidinjoseascg. Mai presus si mai trainic decit tot scrisul lor va fi rostirea universaldi vesnicg prin care se va spune ea in veacul egoismului crud si al rkboirii crincene a intereselor materiale, in veacul zarvei trecgtoare si a imbulzelilor de o clipg, a fost un om care a trait o viatg intreaga ping 13 bgtrinetele patriarhilor in mijlocul ideilor luminoase, a scrisului frumos si a faptelor bunei ca pentru`-aceea Björnstjerne Björnson a fost asezat de toate neamurilP in rindurile dreptilor nemuritori.

19 aprine 1910 (1)

DINICU GOLESCU 2

D-1 Nerva Hodos dg o editie perfecta a notelor de ea- latorie pe care acum optzeci de ani le publica la Buda, pentru folosul bietei sale natii umilitei rgmase in urmg,

Ejörnstjerne 1346rnson(1332-1910)afostnu numai un mare scriitor al Norvegici, autor de nuvelei romane, cisi un om politic democrat, militant pentru independerrta nationala a patriel salesiapArätor al popoarelor oprirnate in cadrul 1mperiului habsburgic. Constantin (Dinicu) Golescu, Inseinnare a calcitortei mete in anul 1824, 1826, 1826, tipAritä din noui insotita de o intro- ducere de Nerva Hodos, bibliotecar-ajutor al Academiei Rot/lane ; Bucure§ti, 1910 (n.a.).

265

22 pentru inviitatura ei prin exemplele civiizatiei apusene, nu numai a celei materiale, care uimeste mai usorci trezeste mai greu emulatia barbarior" ingroziti de mi- nunile tehnicei, ci mai ales a acelei morale Dinicu Golescu. Ediia e perfecta prin reproducerea Ingrijiti sigura a textului ; fara d-1 Nerva Hodos n-am fi avut Biblio- grafia romerneascti veche, inteleg : aceea pe care o avern prin bogatia slirilor cuprinse in Prefata, prin varie- tatea multora din informatiii prin critica discreta cu care e scos la lumina adevarul. Se daui ilustratii trebuitoare : un chip frumos al ki Golescu, in toga maretia boieriei sale, care se intrevede mai putin in scrierea ce urmeaza, o pisanie de bisericai foaia dintii a editiei originale. Multe carti vechi se pot retipari dupa atita limp, pen tru placereaiusurinta eruditilor, pentru rnultumirea bibliografilor, carora astfel de daruri ca editia d-lui Ho- dos, in conditii de excelenth tehnica, le sunt nepretuite, pentru intimplätoarea cetire a celor ce nu se multumesc numai cu beletristica vremii lor. Unele din ele, foarte putine, se cer a fi tiparite din noui, aparind intr-un nou vesmint, exercith o inriurire necesard asupra spiritului unei epoci. !litre acestea un kc de frunte Ii ia cartea Golescului. Si azi avem nevoie de oameni cari sa compare starea noastra, desigur nenorocita, cu starea mai fericita a altor taxii neamuri. Acel care o face rebuie sa tina seamd, inainte de toate fara care conditie ar fi dat numai o lucrare de curiozitatei interes trecator de motivele exclusiv morale al bunei stari de care se bucura Europa in adevar civilizatk el trebuie sdescopere sufletul de mimed'ijertfil, de solidaritate si ideal, de credintaai speranta care e la baza triumfurilor lumii moderne in sthpinireai folosirea naturii.

266

Dac5 acest om va fi un biet scriitor ori un mare mil- tor, un cugetator de orice treapta, va fi Lobos, dar nu asa de insemnat. Doar acesta e mestesugul scriitorului si al cuget5toru1ui : sa se incalzeasca pentru ce e frumos, bun, nobil, vrednic de omenirei sà vadil, din mijlocul socie- %alit care-I cuprindei binevoieste a-I indura, ceea ce in toate acele privinti e mai presus de stdrile de lucruri actuale, peste care zboara avintul simtiriiicugetarii sale ! Un preot care se inchina cu evlavie de dimineat5 pina seara intr-o tov5r5sie de pagini, ce poate fi mai firesc ! Nu se impresioneaza nimeni,i constiinta nimanui nu se zguduiei nu se preface prin acea zguduire. Altfel e Irma' cind unul din acei pagini cari se uità la cer numai de vrerne buna ori rea se trezeste, prin voia lui Dumnezeu care 1-a pornit pe drurnul Damasculuisi 1-a fulgerat cu mila sa, astfel, cind el, cel a.pru si crud, tagaduitorul ibatjocoritorul, cind el ridica minile lui Inca pline de singe spre In1tlmile unde nu ajunge omul sipleaca genunchii lui dirji de luptiltor si se roaga avirwl in glas nevinovatia copilului. Cind un boier cle la 1820, un mare boier, un mare stapin de paminturi si de oameni, scrie cartea de cainta, de durere pentru suferinta ome- neascA, de rusine pentru barbaria" româneasca, pe care a facut-o Dinicu Golescu, acesta c lucrul eel mare. Si poate aceasta stare de spirit a boierimii de la 1820-30 a folosit mai mult pentru intemeierea Romaniei moderne decit toate marile discursuri revolutionare, invatate pe dinafar5, de la 1848. Multe avem dreptul sa asteptarn in zilele turburi de astazi, eind prin v5zduh pluteste fried un furn de singe nevinovat. Mai ales insa asteptam pe omul care de la inaltimea puterii, a bogiitiei, a nurnelui sau sa spuie despre viataiviitorul nostru, rizimat pe comparatii drepte pentru a trage incheicri crude, cu aceeasi sinceritate ca Dinicu Golescu, ceea. ce spunea intorcindu-se

267 22* din Europa", cu sufletul schirnbat, acest fruntas al vremii vechi.

16 ma: 1910 (1)

ION GI-IICA

Nici nu stii cind via initiativole pentru un act de drop- tate. Unei atfel de initiative neasteptate, si care desigur Ca n-a vcnit prea curind, i se datoreste irnpodobirea gra- dinii Ateneului cu bustulluiIon Ghica. e foarte interesant cine 1-au comernorat : tin liberal ajunq consenator-democrat, un liberal ramas liberal, dar care n-a avut niciodath legattu'i strinse cu Ion Ghica. Prietenii politici, vechii prieteni de aproape, tinerii formati pe linga dinsul ? \Tor fi fost ocupati aiurea, in a- ccste zile de congres nou pentru lucrurii moravuri foarte veehi. Prietenii personali ? Dar cine nu stie ce in- searnna in Romania, sazicern mai larg : la romani, , prictenul personal" ? Despre politica lui Ion Ghica se pot spunc multe. Cel mai ademarat lucru ar fi acela cii el a lost unul din came- nii politici, foarte multi la numar, cari nu fac politica. Nu pot s-o Rica. In cazul lui special, ar fi flicut politica, si Incaasa de activa, in acele imprejurari ale vechiului regim pe care le osindea, de altfel, din toate puterile sufletului sat'. Acest liberal, nu prea liberal, avea apti- tudini rrostenite pentru politica de cabinet, care inlegii- tunic dintre state se cheamil diplomatic, dar care la po- poarele nelibere inlocuieste propaganda larga, crearea corducerea curentelor, pastrarea contactului cu o Intrea- gn lume care, o clat5 trezita la viatii, Intclege a oteal,

268 sicu cita patima ! A inceput conspirator, a urmat ca bei de Samos, reformator in sens european,I cu mult succes ; a incheiat ca reprezintant al Romaniei la Londra. ta sfatuiri stia sa tacdi sa astepte ;la minister avea, din educatia pe care o primise, rivniri spre nepartinirea statului, asa cum o afli mai mult sau mai putin la anu- seni. In Camera nu-si afla locul, desi ca profesor se dovedise vorbitor. Unii din tovarasii lui de activitate nu 1-au crutat mai mult decit dwnanii :putini i-au btat in adevar aproape si au pastrat despre dinsul o amintire vie si iubita. In literatura a scris un roman si in stiinta, daca e vorba de evolutia foimei literare, a cuvintelor ori a conceptieitiinifice, abia daca i s-ar putea face un loc. Ca profesor, a functionat putin, desi in impre- jutari care nu se vor mai intoarce ca sens, valoareqi folos al unci catecire. Daca Ion Ghica se cuvenea de mult sa aiba un semn de amintire, aceasta se datorete, insa, nu acelei politice de nuanta putin cam orientala in ton, ori aspiratiilor spre occidentalism pe care ea le imbraca, si, in sfirsit, meritelor scriitorului, barbatului de stiinta, ci insematitättii lui culturale. A venit intr-o vreme cind, urmarind acelasi scop, in- noitorii stiau sa-si gäseasca fiecare drumul deosebit, potr:- vit cu insusirile de care era inzestrat fiecare ; a venit ca reprezentantul acelui sfirsit de veac al XVIII-lea, fara nimic romantic, modern in el. Era omul lectiilor pe care le primise, al cartilor pe care le cetise. Nu poate fi socotit nici ca un inginer, nici ea un matematic, nici ca un naturalist, nici, in sfirsit, cu toate sfaturile pc care le-a dat in aceasta privinta, cuprinzindu-le intr-un volum intreg, ca economist. Dar avea, ca invatatorii si prin graii prin scris, o im_redere nemarginita in stiinta, in stiinta pozitiv5, exactii, careia-i atribuia i o superioara valoare edueativa, socotind-o ca mijlocul prin care, reformindu-se toata cugetarea lumii, se poate crea o nouà omenire pe deplin lamu-

269 rita asupra motivelor, indrep'tAtiriii urmAririlor tuturor faptelor sale, noua omenire fericitä a Libertátii, EgalitAtii, Fraternitdtii, logic si definitiv demonstrate. Fireste ea in aceastà conceptie era o gresealk Nu cu cele trei cuvinte magice, nici cu deprinderea argumente- lori cu practica sofismelor inainteaza lumea, ci cu o culturd mora1á care nu vine din siogisme, nici nu se sprijing pe teoreme. Dar din acest fel de gindire putea sä iasd un fenomen sufletesc care, acela, ina1 t6iimpune : admiratia pentru cuceririle tiintei, pentru supunerea naturii de dinsa, pentru apropierea oamenilor unul de altul sialinarea greutAtilor traiului.i sentimentul acesta era la Ion Ghica asa de puternic, incit el (là aripi frazei Stiintificei amestecd intr-o cuvintare inauguralä, intr-o lectie, intr-un articol de revistk pagini de acelea care, prin superiorul lor idealism si energia afirmatiilor de ordin inalt, pot servi la ridicarea sufletului genera- tilior tinere. Un bust ? Cutare primar bucurestean are o statuie in- treagk Poate cä lui Ghica asthzi i se cuvenea ceva mai mult : a se pune lingd povestirile lui din viata trecutului acele Scrisori cdtre V. Alecsandri dupd care-1 cunoaste lumea scrierile märunte risipite prin reviste, pierdute ca brosuri. In ele cred cà s-ar gási, prin astfel de pagini, ceea ce trebuie pentru a-1 aseza si mai sus in stima timpurilor noastre.

23 mai 1910 (I)

I. CODRU-DRAGU$ANU, UN CALATOR ARDELEAN PRIN EUROPA APUSEANA 1

Prin anii 1820 Dinicu Golescu, boier muntean cu oa- xecare educatie, greceabcdi apuseana, cu multa inteli- genth fireascai cu o inima simtitoare pentru suferintile cai pentru ispravile omenirii, strabatea Europa, pentru a-si duce copiii la scoli mai inalte sau mai bune si nu credea, la intors, sa-0 poata lipsi natia de invataturile ce se desfaceau pentru dinsul, neuitatei indem- natoare, din aceste diumuri noud prin lumea mare a artei, a tehnicei biruitoare, a rinduielii di.ciplinare, a solidalitatii omenesti, a civilizatiei. Tot atunci insa unul, a carui amintire s-a pierdut cu totul$ ide multa vrezne, un fecior de boier" din Faga- ras, cu pergamentei Tara avere, trecea in Tara" pentru a incerca sa-si cistige viata intre fratii de aceeasi limba. A trait o bucata de vreme in principatul muntean, sus la Cimpulung, jos in Ialomitai, dupa ce a stat pe linga mai multi si a incercat diferite ocupatii, el avu norocul, stand acumifrantuzeste, sa intovaraseaca la Paris pe un print" bucurestean, care-1 aduse in capitala culturii apuseae si, dupa o cearth, Ii lasa acolo. Tinarul era nu nurnai de o inteligenta deosebita, stralucitoarei originala, dar si de o mare vitejie in a in- frunta greutatile vietii. Descoperi prieteni buni, prietene cu iubire de sorasi,la urma, se gasi la biroul unei biblioteci circulante. Tinu, zece zile, locul de invatator Ia Puteaux, in sud. Apoi pleca in Italia, pe care o striila=itu cu aceeasi siguranta ca satele din Tara Oltuluz, de unde plecase. Peste citeva luni era curierul", secretarul de drum, al unui calator rus care pleca din Neapole acasa. Rasarea deci tocmai in Rusia. $i din Rusia se intorcea, Pre1at.1 la CaMtorille unui romdn ardelean de ICodru- Dragusanu, Valenli de Munte, 1910 (n.a.).

271 cu alt print, un cneaz muscalesc, in Parisul eare-i era asa de bine cunoscut,i mergea cu stgpinul sau, bolnav de oboseli razboinice, in Elvetia. Se pare Ca in adevgr acest roman inzestrat cu cele mai bune insusiri ale neamului nostru scria necontenit, pe rind :din tara, din Germania, din Franta, din Anglia, din Italia, din Rusia, din Elvetia, de la 1835 la 1843, si de acolo inainte, ping la o data pe care n-o putem sti, unui prieten de acasä, caruia-i fusese incunjuratg copilaria. Cmd se intoarse definitiv acasg, calatorul nesatios decerurinoug,I.Codru-Dragusanu(nascut,spune V. Gr. Pop, la 1823 ; de la d-1 dr. Drägusanu, fiul sau, medic al orasului Sinaia, am putut capatai alte(tiri), ajuns director al prefecturii- la Fagaras, publica la Sibiu, in prevezatura" lui S. Filtsch, tomul I" din Peregrinulu transelvanu sau Epistole scrise den tiere straine unui amicu in patria, de la anulu 1835 pane inchisive 1848. Cartea e foarte rarg. N-o are nici Academia Romana. Cu o astfel de oftografiei cu atita cuvinte fabricate, ea nu se putea ceti. Azi, cind apare cu limba de azi, inlaturindu-se capri- cille filologice din Ardealul acelui timp, e o carte cu totul noua. Si, desigur, una din cele mai interesante, mai bogate in idei. in fantazie, in puncte de vedere originale din cite le are literatura noastra. Avem astfel bucuria de a invia un scriitor a carui verva originalii, al carui patrunzt.tor spirit de observatie, unit cu zbeguiri romantice si cu apucaturi ironice de care nu e capabil oricine, Ii asigura un loc onorabil in literatura noastra mai veche. Citva limp din viata lui I. Codru-Dragusanu famine nelamurit. In 1847 el apare insa ca profesor la Ploiesti si la 15 noiemvrie rosteste un cuvint colastic" la deschiderea cursurilor. ,.Ioan Germaniu Codru", precum Ii zicea acuma, nu calatorise in zadar prin lumea largil. El socotea ca un inviitator e loctlitor al statului si al parintilor i.deci, ca loctiitor al statului are o grea

212 responsabilitge inaintea lumii, ca loctiitor al párintilor o are si mai grea inaintea lui Dumnezeu". Fericirea spre care tind societatile prin educatie o stia el cà sta.' in chiar inirna omului, in constiinta sa, in sentimentul virtutii, incuratiacugetului, pacea dinguntru". iera constient de datoria ce o aveau toti invgthtorii de atunci de a forma o generatie noug, ,Apiirath de erorile, defectele si vitiile" celei vechi, mai ales prin buna crestere, superioarii invathturii, care poate fi uneori numai o con- damnabila spoitura desearth". Tirnpul luminärii si al dezmortirii", sosit acurni pen-. tru Romania, cere neaparat indeplinirea acestei misiuni. sfirsitul cuvinthrii are ceva din mustriltoarea energie a lui Lazar : Romani, rornani, unde e locul ce ocupam odata intre popoare, uncle e suvenirea gloriei si a virtutilor strilbune ?... Virtutea striibuna sii ni fie tinta ten- dintelor ; pimintul nostru sd-1 punem la contributie prin industrie, negoi culturg." 1 La 27 octornvrie 1848 e acum acasti ; a doua zi, functionar ales. Apoi ne mai intilnim cu el abia in 1860, cind, la 17 octomvrie, ca adjunct pretorial" sub regimul absolutist, mai prielnic romanilor, el vorbcste la deschidereaquail rornanesti din Cincul Mare. Data aceasta, era incredintat Ca sprijinul impilratesc va folosi romanilor pentru a-si deschide drumuri nouil. Ping atunci doar in. biserica dadi se putuse acliiposti sufletul thranului robit,ibsierica, neajutath de stati plätith din agonisita putinii a unui neam sarac, trebuia sü decadinsi. Crefterea in institutiile sträine a fost moartea mai rnultorginti."$colile nouà vor putea crea insà, prin culturil, viitorul neamului, dacil ele vor fi ajutatei iublte de toti, pinii in coliba celui mai de pe urrnil siliean." 2

1 Universut din 1048, nr. 1 (n.a.). Amicul coW, 1060, p. 368 (n.a.).

273

Peste doi ani era vicecapitan la Fàgàrai vorbea la examenele din mai-iunie. Amintea ca saracia morala", alaturi de cea fizica, ne-a tinut patru veacuri in loc. Acum am ajuns insa acel timp de reinviere cind nimeni nu se mai rusineaza de a fi roman", afara de cel same de Inger". Numai acela e adevarat roman care Inca nu si-a uitat de opined si se jertfeste pentru sarmanul popor." Om de omenie", si el vrea sa foloseascd toti din ,,putinelecunostintece mi-am ciStigat pribegindin lume",i inaintea alor lui se infatiseaza, nu ca un orn mare, invatati puternic, ci simplu, cum ma cunoasteti din copilarie". ilrmeaza cu sfaturi bune. Natia sa se inteleaga in sfirsit. Nu e tinut, nu e sat, nu e famine unde sa nu se ridice unul asupra altuia." sa primeasca bucurosi pe noii atprielnicii dregatori" romani cari, oricum, se deosebesc de cei cari se bucurd de banii, de puii si de ouäle" de prin sate, iar, cind omul are de lucru cu ei, ori nu s-a sculat, ori e la masa, ori e prea tirziu"i sunt astfel de-o potriva cu tin hot si tilhar". Neintelegerea poporului nu trcbuie sà dezguste pe dregatorul cel bun. Si, cu acest prilej, se dau, in ton poporal, recomandatii necrutatoare noilor juzi comunali ai regimului constitutiei, cari trebuie sit aibã iertareaal mila totdeauna ca un indemn pentru hotariri mai drepte decit drelitatea. In schimb nici lumea nu trebuie sa faca binele numai de sila". Si, la urma, sunt pagini intregi pline de coloare si de haz, in care vedem insi viata de atunci a romanilor de peste munti. Cu ocaziunea solernnei incorporari a domeniului Bra- nului cu districtul Tärii Fagarasului", Dragusanu vorbeste, la 30 mai 1863 :el punea in vedere romanilor, scapati de supt un aspru regim nepopular, ca poate-i asteapta patruzcci de ani ai ciiintei pina sit intre cu adevarat in rindul neamurilor, avind in frunte oameni in stare a-i duce la bine. Nol am pribegit destul, spunea

274 el cu durere, am cersit pinea altora,i ni-a fost amar5... 58mergem pe picioarele noastre, dup5 c515uzii nostri, asa cum ii avem, si vom ajunge la tinta dorita." 1 Membru al Dietei Ardealului, ca deputat de Hateg, Codru vorbea la 20 septemvrie 1863, declarind de la inceput ca nu stie nici o boabd ungureste", cerind sd se respecte in administratie drepturile limbii romanesti, pe care o vorbesc cloud treimi din locuitoriio inteleg ceilalti. 2 La 1 iulie 1868 el vorbea in sinodul ortodox al FaigA- rasului, aratind ce se poate numi un popor civilizat. Era incredintat cg romanii vor merita in curind a fi numiti astfel, poporul Bind dotat cu mari talente in genere blind, docil si de o moralitate exemplara", lasindu-se la o parte vitiile, capatate, ale nep5sAriii betiei. Clasa cult5 insa sufere de lipsa de caracter", cáreia, orice s-ar zice, nimica nu-i poate servi de scuzà". Educatia e chema- ta a fructifica insusirile si a inlatura pe incetul pacatele. LAudind asezamintul sinodal, el vorbea de scoala amilrità" ce se pAstreazA in Fagaras, patria lui Negru vocl5", unde ar trebui o scoala capitala centralà", fie cu ajutorul unei colecte la fratii nostri din Romania", unde, adaugA el, am cunoscuti multi barbati generosi". Reuniuni libere de temperanta", adeca de infrinarea de la bttuturi spirtoase, ar folosii ele mult pentru insã- natosarea natiei. iuna,ialta s-ar face sub scutul sinodului. 3 La 1/13 septemvrie 1869 vicec5pitanul avea bucuria sn-siinaugureze scoala capitalà" din ligaras, pe care o numi scoala Radu Negru". In cuvintarea ce o tinu atunci se vorbeste de educatia integrald care, daca nu

Telegraful rornth?, XI, 42 (n.a.). Manuscrisul d-lui dr. DrAgusanu, pp. 35-44. Dup5 manuscript am intrebuintat1 celeialte articole (n.a.). Feclerafia,104 289,24112 septemvrie 1869.Scriitorul citeaza cartea sa Regulamente pentru vdtdfdiidecurli, 1864(n.a.).

275 di totdeauna oameni superiori, formeaza totusi un popor. Cultura straina creeaza suflete instrilinate, ce ajung a uri neamul lor, pe care in chip firesc ii v5d tot asa cai strainii la cari au invatat. Unii merg pina acolo incit Ii ascundi originea.1 In acelasi an, Inca din 9 martie, Dragusanu vorbea alegatorilor shi, boieri" ialti sateni, sfrin0 la vreo cinci .,ute in biserica ortodoxii din Fagaras. El arata o- birsia neamuluiai-ischita pe scurt dezvoltarea peste munti. In vremile mai noi el pothenea faptul ca pind la 1860 românii n-au gustat recunostinth pentru esacrificiile lor, cu 40 000 de sutlete chnite in rhzboiul civil, pontru aphrarea tronului contra maghiarilor". Fata de ch-sconsi- derarea românilor in cea dintli dieth ardelenna dupa res- tabilirea constitutiei (1860), min care se fheu unirea cu Ungaria, fath de lipsa de rost a deoutatilor romhni in dieta comunil din 1865-63, el recomanda abtirerea, pa- sivitatea, hotarith in consfatuirea de la Miercurca, legea electoralanoted hind insasi o batjocuranationala". Ruga pe ai hii sh nu voteze dusmani, straini ori rene- gati, ca nenorocita natie, de 3 000 000 totusi, a slovacilor sau thutilor, chrora noi Ii zicem droto0". O, românilor, nu crecl sà vh dejositi01d-voastra ca drotosii, sa va bu- email de mincarei bauturai ca Isav sii va vindeti dreptul pe blidul de hate la vrajmasii natiunii voastre." 2 La 1870 scriitorul nostru vorbeste la congresul bisericesc, lhuclind in *aguna pe trimesul providentei", apoi la Beclean ca vicepresedinte al Asociatiei, cerind noi arme pentru noile primejdii" ce ameninta nearnul, arrre care se pot afla in arsenalul culturii nationale. Un discurs din 1873, in legatura cu alegerile sinodale, e cel din urma :i in el se afirma caracterul practic, luptator al epocei nouhi iarasi in cultura vedea vor-

Fecteratia,1869,nr.105 203,din28/1k septemvrie(n.a.). Dupa manuscriptul citat, pp. 62-72 (n.a.).

276 bitorul semnul vremii, care trebuie sa inteleaga altfel, adaugim, pe Defteaptil-te romdne. Astfel, prin muncasi jertfa tuturora, vom ajunge sa nu mai maturam la uilealtora". Inca la 1871 Dragwanu ocupa functia sa administra- tiva. La 1880 trecea la Sibiu, in serviciul averilor gra- niceresti. Moare in noiemvrie 1884, dupa comunicarea fiului sat', d-1 dr. Emil Codru-Dragusanu ; mormintul lui e la biserica din Groapa. Via ta lui intreaga fusese indreptata dupa ideile pe care le trezise in sufletul de finar civilizatia apuseana, cu- noscutä in toata intregirneaivaloareaei,idealasi practica. E un invatamint in aceasta,i cu semnalarea lui in- chei aceste rinduri menite sa atraga atentia din nou asupra unui om de talent care a fost .71 un om de bine. '

27 tunic 1910 (11

UN POETA MINOR" : N. VOLENTI

A murit la Ia0., dupa o lunga boala care era o cruda agonie, mintea fiind intemnitata, lucida O. vie, in trupul mort, N. Volenti, fost magistrat, membru al clubului conservator din localitate, dar, dupa gustul ç1 aplecarile sale, inainte de toate poet. Poet pentru prieteni, pentru un public foarte restrins, dar mai ales pentru el. Ca nu-1tia lumea cea mare, de Scotia räposatului dr. Ion Turcu, care a descrls excursiile sale prin mun(ii Frigarasului, era fiica lui I. Codru-DrAgusanu ; se asAtorise la1855 cu Elena Georgescu din Birlad(n.a.).

277 uncle yin incoronarile pompoase ale regalitatior literare, de cele mai multe oH asa de trecatoare, ori macar acele aplauze, cit de discrete, din care se hraneste vanitatea omeneasca, aceasta nu-1 interesa. Fondul melancolic, dispozitia sfioasd a sufletului salt nu numai ca-1 faceau sa se impace cu lipsa lui de succes", dar desigur ca 1-au impiedecat de-a se gindi vreodata la dinsa. In tinereta vristei sale si in tinereta, sociabilä, idealista a culturii noastre moderne, cind doi scriitori puteau sta alaturi pentru alt,".va decit pentrua-silua masura, el s-a simtit dator fata de sine &à cintei i-a placut ca poate data. Sentimente alesei cugetari inalte se gasesc imbracate intr-o forma placuta in putinele scrieri tiparite in Con- vorbiri, retiparite intr-un alb volum uitai pe care poate rudele oH intimii, daca i-a avut, le vor invia ca un omagiu adus rnemoriei acestui om cumsecade, care nu lasa decit pareri de rau. Din viata sa literara incheiata, el pastrase ochi dulci blinzi, senina fata de frumuseta visatoare, graiul vibrant si incet ca pentru rugaciune, aplecarca spre cei pe caH si-i simtea frati in cuget insusiri care deosebeau pc poetii acelor fericite zile de idila in care-si petrecuse anii cci rnai buni. Apoi nu-1 mai intilni nimeni. Se arata numai fereastra unor frumoase case marl, dincolo de per- deaua alba a carora se stingea incet un suflet ale carui legaturi cu lumea fusesera rupte de fatalitatea oarba care cruta mai putin pe cei nascuti ca sa fie mai cu deosebire crutati. Privirea care cauta de la acea fereastra, care incadra lumea lui, apusurile de soare in ceruri strimtei ire- saririle de primavara in gradinile bogate ale marelui oras de amintiri, s-a stins. Lin, ca o razii. $i numai acel cintec al lui, ferit de lume, ascuns ca un tezaur, ramine sa ne aducii arninte de dinsul.

278

Pamintul nu-i va fi greu visatorului : el are doar florl pe dinsul.

26 septemvrie 1910. (/)

GRIGORESCU, DUPA VLAHUTA

Cartea de prietenie si pietate a d-lui Vlahuta despre Grigorescu a aparut. E un vrednic prinos adus memoriei celui mai mare artist pe care 1-a produs aceastä t ara pentru a se recunoaste, inseninata, inaltata si ve§nicita, in opera lui. Pina acum nu s-a tiparit la noi o scriere a carii infdtisare exterioara sa fie asa de mult la nivelul datoriei de recunostinta pe care o infatiseaza. Multe se pot spune despre aceasta biografie poeticfi §i interpretatie lirica, prin care autorul ei a dat Inca o data dovadd de finul ski simt pentru frumuseta atinsa §i prin alte mijloace decit ale literaturii, in care ocupa un kc de frunte. Aici vreau sa amintesc insa numai cloud marl datorii pe care le avem fata de pictorul tdrii §i taranului nostru. Grigorescu era dintre acei oameni cari se inchid in misiunea lor ideala, cari inlatura orice curiozitate profana de la un laboratoriu de arta din care au tintit §i §tiu sa faca un altar, cari nu se pot vedea pe ei decit in ce au ajuns sa indeplineasca prin contopirea deplina a sufletului lor cu dumnezeiescul model. Ce poate fi pentru un asemenea om, care a lepadat de mult zdrentele sale vulgare de personalitate tinzind a fi numai o individualitate in cuprinsul artei lor amanuritul biografic, Membru al Junimii", Nicolae Volenti (1857-1910) a publicat volumele Citeva strofe (1875), Poezit (1891).

279 genealogic, cronologic :accidente, leggturi cu lumea, de la care de mutt s-a hotgrit sg nu primeascfi nici o inriurire;oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurile libere, pline pentru dinsul de viziuni noi ?Astfel a doua zi dupd moarte marele pictor a intrat in legendg, in acea legendg de aur" pe care talentul d-lui Vlahuta o schi- teazg azi cu mgestrie. Dar noug ne e iertat sg dorim a afla luciuri pe care Grigorescu insu0 nu le-a pretuit 0 de care n-a vrut sä audg. Recuno0inta noastra, fgrà sg piardd caracterul ei pios, vrea sd letie. Nu vor fi totdeauna esentiale pentru arta lui prin care s-a inscrisill paginile dintii ale vietii neamului, dar,i astfel, ping la cel mai neinsemnat" punct din atingerile cu pgmintul ale acestui om care ai-a ggsit o cgrare in ceruri lurninoase, ne simtim datori a cunoa0e. i, oricum, eel mai singuratec dintre izolati, prin modestie ori mindrie umand, sufere de aici de jos atingeri care schimbg alcatuirea intimä a acelui suflet pe care s-a chinuit a§a de mult sa-1 tie mai presus de orice influentg. Avern nevoe de biografia arrignuntitg a lui Grigorescu. Azi incg ea nu se poate scrie. Dar se cuvine sg o pregg- teased oricine are in pgstrarea sa o informatie care poate folosi. D-1 Livianu, care a cunoscut pe pictor in anii de la inceput, a serfs o viata a lui Grigorescu, de proportii de4tu1 de intinse,i o tine gata de tiparIpoate cg o vom putea-o da in curind 1 Intre hirtiile rgposatului academician Grecescu 11se aflg scrisori inedite ale artistului tingr, care invata in Apus o discipling artisticg 0 se forma intr-un rnediu care lipsea la ILA. Acasg, in lo- cuinta de muncg din Cimpina, fiul marelui initiator in pictura despre noi in0ne posedg desigur o sumedenie de hirtii asupra cgrorai publicul are drepturile sale. Cine ar lua asuprg-0 sarcina de a cerceta, clasa §i in-

S-a pierdut la mine in vremea rilzboiului(1934)(n.a.). DtmitrieGrecescu(1841-1909) medic 01 botanist.

280 trebuinta aceste materiale, ar merita, desigur, multumita tuturor. SA se grabeasca : In aceastä tarà a noastrà lucrurile cele mai pretioase se imprastie si se pierd repede, in mijlocul unei indiferente care aratA ce superficiala e Inca acea cultura cu care ne place a ne mindri. Grigorescu nu s-a invoit niciodatä la popularizarea, in orice chip, si de oricine, a operei sale. Daduse forma definitiva, tipul caracterului artistic al unui popor, dar popu/ar nu era nici prin gusturi, nici prin ambitie, nici prin dorinta de trai bun. Ii era de ajuns cA tablourile lui sunt, ca le vede, cd le vadi altii, cari pot intelege ceva din ele. A le preface ori a le vedea prefAcute In fototipii Ii era peste masurii de antipatic. Toti cari 1-au cunoscut stiu cu ce groazd se cutremura el la ideea a- cestei iinputinari triviale a celor realizate de dinsul cu atita silinta a sufletului intreg, setos de a se exprima intr-o forma invariabild. Desigur ca este o mare deosebire intre tablourii cea mai izbutita reproducere a lor. Mai ales cind ai a face cu opere de acelea in care conturul se inlatura ca artifi- cial, in care coloarea insäsi este silitä a da efecte care nu par a putea sa fie in limtta mijloacelor materiale, in care, In sfirsit, tendinta, tot mai pronuntatd, in dispretul oricArei aprecieri, e sá dea prin natura un fior de poezie supranaturalA. Elsa aceasta e osinda picturii fiecare artA avindu-si osinda de insuficientl Altfel nu-1 putem avea toti pe acelasi Grigorescu. Si trebuie sA-1 avem. Suntem astAzi in stare sA simtim aceastA nevoie. Ne incunjurdm de propria noastrà fiintA prin e/. Prin mijlocirea lui primim o mai inaltA constiinta de valoarea noastrai o mai deplind simtire pentru elementele ideale care in sufletul nostru asteapta sa fie chemate. 0 necesitate moralA e astäzi sa avem sub ochii nostri carele rdtAcitoare, fetele zugrAvite din nevinovatie si lumin, pastorii imprejmuiti

281

23 Oamenl Carl au Lost, vol. / de natura din care ei fac parte intregithare, primdvara pomilor si a florilor, scenele clipei eroice a rAzboiului. Sa alba curajul un editor dar nu fara sfatuitorul su artistic de a impodobi tot tinutul vietii noastre nationale cu bune reproduceri din pinzele cele _mari ale lui Grigorescu. Ar contribui la educatia noastra a tuturora. Sau Casa scoalelor, care a editat splendidul volum al d-lui Vlahuta, le-ar putea da astfel o mai largA rAspin- dire prin cliseele unei carti care costa 90 de lei.

20 octomvrie 1910 (/)

LA MOARTEA LUI TOLSTOI

Ce greu e sa poti trai pentru gindul tau, numai pentru el ! Sá inchizi usile caseii ui1e sufletului. Sà te in- torci spre tine, spre constiinta ta, spre credinta ta, dar nu pentru a te opri acolo, ci pentru a intra astfel in legatura cu puterile cele mani vesnice de unde vine toata acea lume dinlauntru, pe care atunci n-o mai poti crede pieritoare. Mare vis, si vis zadarnic. Vis neingAduit, insa, desigur. Tu esti nu pentru Durnnezeu, de la care socoti eh' viisi pe care-1 reclami pentru tine, ci tocmai pentru acea lume pe care vrei s-o inlaturi, de care vrei sa te fereSti, inaintea careia vrei sA te ascunzi. Tu esti pentru sotia aceea cu'thane bune saurele,pentrucopiiiaceia care-ti seamAna ori ba in alcatuireai indreptarea lor sufleteasca, esti pentru vecinii ti, chiar daca-ti strica linistea,pentru cei ce le \rad trecind pe stradai poate rid de tine, esti pentru curiosii ce nAvAlesc in casa ta, cit de bine pazita, cu intrebäri sau cu interviuri, cu

282 acele aparate de fotografie sau de... cinematograf, eqtr pentru dumanul tar cel mai strapic, care pare sa aiba, 0 el, un drept asupra ta. Om, e0i pentru oameni.Si nu pentru a le cruta sarcina de a se ingriji de tine, ci pentru a primi sarcina de a te ingriji de ei. . Filozoful cel mare 0 du0nanu1 cel mare alfiozofiei, cugetatorul adinci tagaduitorul eugetarii, cre0inul cel entuziasti provocatorul cre0inismului care este pi, poate, trebuie sä fie a hranit 0 el ultimul vis al pets- trdrii pentru sine, al ruperii leáturilor cu omit/ folarnic zddarnic. A fugit din mijlocul gloriel, 0 a uitatad fuge din mijlocul datoriei, care nu e totdeauna placuta, dar e inevitabila totdeauna. A cautat un ascunz4 peritru zile, luni, poate ani din urmit $1, peste citeva ceasuri, el gifiia in durerile agoniei pe patul improvizat din sa- tuceanul Astakovo. Acolo-0 dadea sufletul singur, pe cind casuta care sluje0e de gara era navalita de tot ce credea el cà a rasa pentru totdeauna in urma. Soarta a raspuns astfel la intrebarea lui. Pentru a ie0 din viola nu e decit o singura poarta :a mortii. $i ce e mai curninte e sa a0epti sali-odeschida puterea de la care VI. viata. Iara pina atunci fii al celorlalti, cit poti mai multi cu cit mai multa bucurie. Va fi o vreme i poate e aproape cind vei trai numai printr-insii.Oricita lumina ar fi in raiul tuturor sperantelor !

14 noiemvrie 1910 (I)

AL. $TEFULESCU

Acurn cloud s5pt5mini, citiva pricteni petreceau la mormint pe institutorul Al. $tefulescu, din Tirgul-Jiului. Pe lined dinsii se adiluseseril citiva invathtori gorjeni cari-eladuceau aminte ce bun revizor, cu .tragere de iriixriü pentru nevoile lor, fusese, pe vreinuri, rgposatul. Nici o foaie din Bucuresti n7a pomenit cuvinthri funebre ce s-ar fi rostit la aceastà ingropare. $i nici n-ar fi fost do nevoie, caci doer eine era sil stie, intro oamenii cari se preocup5 doar de talentele pe care le adinir5 si de scan- dalurile pe care le iart5, de politica ci de azi si de pro- pagandistii pe carii tiriiste in viltoarca ei, eine era s5 stie de acest modest om de munc6 ? Dack in tara aceasta, unde nu e nimic mai obisnuit decit mizerabila placere de a te intrerupe din lucrul pe ogorul. tau pentru a zvirli o piatr5 in ogorul, mai siirac ori mai .bogat, undo unul ca tine, mai destoinic, ori mai pulin destoinic, lucrcazti acelasi lucru, dacä intr-o tarA ca aceasta am avea o revistri istoric5, recenzentul, Prefacut in panegirist, ar insira titlurile clirtilor ce a scris $tefu- lescul ar face critica discrethdlipsurilor lui cai e erau reale cai meritele. Aceasta ' nu e insü o revisth istoric5,icetitorii nu cer bibliografia exactii a operplor acclui care a dat in Tismana, in Istoria Tirgu-Jiului, in Gorjul, in inonogra- filedesprem5n5stiri1e PolovracieiStrimba, despre satul Cillesti, contributii documentare pentru cunoasterca tiirii, care vor r5minea in mijloacele de informatic ale oriciirui istoric. Ei nici nu pretind sà afle cit de bine stia slovcneste institutorul gorjean si care erau defectele de metod5ei plan ale culegerilor lui. Pe dinsii iatä ce-i poate interesa. $i, Doamne, pe multi i-ar putea interesa in aceasth lume dt* oameni cari se

Neamul romanese (n.a.).

284 pregatesc cu multii cheltuialà, cari rivnesc foarte sus, earl costa foarte scump, cari se admira foarte multricari dau, in conditii de lucru minunate, asa de putin ! Ne intereseaza pe toti cari putem avea un simt pentru scopurile cafora li se poate inchina o viata orneneascai pentru ceea ce poate rasa in urma sensul acestei vieti retrase de om fara faima,tidaca voiti, filra talent. Iata un institutor inteligenti energic. Are si el vointa mosneanului gorjeani puterea lui. Va fi fosti un bun vorbitor, ca oltean ce era ! Ce excelent material pentru un barbat politic de provincie, care se simte I Era firesc sa se inscrie la liberal", la conservatori, la takisti", sa-1 mute partidul la Bucuresti, sa-1 faca director, mai tirziu sa-1 aleaga denutat. $i la moarte un judet intreg ar fi plins la groapa eminentului nostru prieten"i adversarului nostru loial" I Dar asta era un om ciudat cum doar printre cei de departe, in tinuturi rurale l rustice, ii mai afli. Voia sa stie ce zice in pieile de cerb" din saculetele cu documente ale mosnenilor. Erau multe in slavoneste. Ce are a face : o sa invete slavoneSte I $i a invatat. A crezut el naiva inchipuire ! ca limba sanscritii nu i-ar strica. A invä- tat-o. De s-ar fi gasit cineva care sa-i recomande limba turceasca, s-ar fi apucat si de asa ceva.tia ca in Viena se arra un mare slavist profesorul Jirecek s-a dus la

Viena. L-ar fi cautat si in alt continent poate1 Altul s-ar E multumit sä stie, sa aiba eI multamirea ca in toata Oltenia e singurul om in stare a ceti si traduce o carte doinneasca slavona. Dar aid se adauga al doilea element al acestei vieti folositoarei vrednice de a fi luata ca exemplu de atitia profesori de liceu, impodobiti cu diplome sterpei cu invatatura zadarnica. Auto- didactul s-a aruncat cu patima asupra comorilor istorice care-i stateau inainte. An de an, cu o minunata rabdare, el a scos din tasul- cile taranilor sal povestea unui intreg tinut, si a unuia din

285 cele mai interesante ale t'arii. 0 avem acuma la indemink eicel mai iscusit scriitor n-are decit sräsfoiascd pentru a cApilta informatie destu15. Dar omul acesta era si un gospodar. Dintre oamenii de stiintà si el nu era un om de stiinta in deplinul inteles al cuvintului, si de accea lucra inainte, ori de-1 tineau in sea/rig,ori de-1 despretuiau lortrbatii eruditi ai patriei noastre cIi lasd pe ling5 cartile lori un drum deschis pentru altii car veni pe urrng ! Da ai gàsi si de aceia cari ar inchide bucuros toate cArgrile dupg dInii, numai sA se opreascA orica cercetare ulterioarà. $tefulescu era, ins5, un om de tar5, un simply al acestui pilmInt.i de aceea, pe urma straduintei lui si a ciudatului pribeag Rola Piekarski, ajutati de profesorul I.Moisil, Gorjul singur intre toate judetele tarii Ii are muzeul stiut ori nestiut de cirmuirile ce tree. M-am simtit dator a scrie aceste rindurii pentru scolarii mei, de ieri ori de azi, cari c515toresc cei mai multi,i vor cal5tori,pebuna sosea, cu avantagii, pe care deosebitele alcätuiri de interesei ambitii au asternut-o pentru picioarele gingase. Am crezut bine s5 le ardt cä in tam talentelor mai tràieste icii colo cite un biet om care stie ce sà facd din viata lui, pe care nu i-a dat-o nici un sef de partid. 21 noiemvrie 1910 (I)

IORDACHI GOLESCU 1

Istoria literaturii noastre vorbeste despre eartile care nu s-au cetit. Aceasta ei deosebirea cea mare intre

N. BAnescu, Mtniscrierite in) Iordachi Golescu, Tipo- gratia Neamul romänese", Valenti de Munte (n.a.).

286 dinsa si istoria literaturilor Apusului, care trateaza despre carti care s-au cetit, s-au pastrat, s-au cautat din nou, au fost iubite, admiratei prefäcute de oamenii pe cari ele-i inriurisera in realitate vie, sociald sipolitica. Si la noi stifletul omenesc simtea nevoia sa vorbeasca altfel decit intr-o absoluta intimitate,i intr-o intimitate trecdtoare. Voia sa pastreze clipa durerii, a bucuriei, scin- teierea fulgeratoare a gindului, cutremurul zguduitor al faptului. $i atunci boierul lua condeiuli insemna, in chirilidi rapede, sub forma de cronica, de satira, de cintec, ceea ce se miscase inlauntrul sat'. In riigaz de batrinete putea sa intinereasca la cetirea acelor rindurii, daca avea un bun prieten,ii imprumuta caietul ca sa-1 cunoasca mai bine. In acest timp rnesterii de tipar lucrau la psaltirift evanghelii, la carti de tilcuirei indrumare crestineasca. Ace lea trebuiau sa se publice. Acestelalte adesea nu trebuiau sa se publice. Erau doar ca un fel de memorii secrete, pline de mari prirnejdii. Uncori rar se gasea in famine cite o fiica tu- bitoare. Fiica, nu fiu fiindca aceia, fiind a sau nefiind nimic, nu triiiesc linga vreo amintire. Ea dadea la tipar manuscrisul. Mai ales dac5-1 cerea vreun tipograf de marimea intelectuala a unui Eliad ori Kogillniceanu. $i astfel aparea cartea, dar tot ca sa nu se ceteasca. Pentru ca vremea ei trecuse,i citi sunt, citi pot si vreau sa fie mai mult decit oamenii vreminor 1 Nu e o intimplare ca asta'zi lordachi Golescu invie prin pietatea unor descendente ale familiei, d-nele Go- lescui Perticari. Opera de publicarei interpretare a luat-o asupra-0 d-1 Banescu; care a cheltuit atita timp pentru luminarea imprejurarior literare din veacul al XIX-lea si a dat dovada de o pietate asa de inteligenta fatii de figurile ce tot mai mult rasar inaintea noastra pentru a

287 rosti vorbe de intelepciune, care, in marea lor vechime, par nouá. 0 biografie neobisnuit de bine informatn crunindu-se prin dosarele de la Arhivele statului i de o limpi- ditate desävirsitfi deschide volumul. Avem apoi satirele in chip de comedie. Studiile lui Golescu 11 indreaptfi spre acetastfi forma' de infntisare a nemultrunirii, a indignfirii, a pasiunii liii easpliititoare. E vorba de biruri mari, de grozave suferinti, de averi scandaloase, de favoruri com- promitntdare. E sfirsitul fanariotismului" prins de un colaborator al lui, care intelege, sinite si se pocnieste. nen sa fi avut ca motiv al acestei stki de suflet noun, ca fratele sriu Dinicu, cglritorul in Europa", comparatia cu ordineai nepktenirea administratici de acolb, do- minate de ideea binelui public, Iordachi face aceleaF,4 mrir- turisiri. Numal cit el nu trece dincolo de ele pentru a imprirtrisi o durere, care e omeneascn,iea oamcnilor din neamul sau. Ii ajunge sn denunte, si in tonul pirii e urn', temperatfi doar de gluing, nu milii. Iordachi Golescu nu era cunoscut ca traducritor, nici Ca un spirit preocupat de problemele morale superioare. Fragmentele din Mada lui romaneascd si din cugetnrile lui, pe care le da d-1 BAnescu, sunt deci o surprindere pileuta. Chiar cind e banal ori trivial, Golescu stripineste minunat, cu toatà uccnicia sa, scolarni literarn, in elineste, graiul românesc al poporului aceluia despoiatj batjocurit de fiarele marl j mici ale unei fiscalitati odioase. A cules proverbe prin care-1 cunoastem a publicat o gra- maticá nu Med interes dar, pe lingil aceasta, a strins multe alte lucruri, si a avut chiar aceasta filnd scopul snu din urmri marea ambitie a unui dictionar, pe care a si realizat-o in parte. D-1 Drinescu 1-a semnalat apreciat : va veni vremea cind informatia cuprinsg in el va intra in circulatie.

288

Accasta carte era pentru editoare o datoric, a carii indeplinire le onoreaza, si a fost pentru d-1 Banescu o placuta ocupatie, de roadele careia trebuie sii-i multamim. Nu stiu ce va fi pentru cetitori, dar pentru istoria culturald C Inca un pretios izvor,i pentru literatura romaneasca o intregire neaparata si de mult ceruta. 1

28 noiemvrie 1910 (I)

D. A. TEODORU

Un accident de automobil mintuie zilele lui D. A. Te- odoru, secretarul general al Ministerului de Instructie. Teodoru era o inteligentit dark un vorbitor plin de yervg,un cugetator care avea interes pentru marile probleme, un scriitor elegant, care a scrisi versuri, un om foarte cult, care facuse bune studii istorice. Pe vremuri, ca socialist, se dovedise un ealduros prieten al claselor nenorocite. Prins de politica de partid, aceasta-1 ridicase la onoruri, dar ne facea adesea sa nu mai putem recunoaste in actele lui administrative libertatea de spirit si largimea de vedcri a fostului nostru coleg. Moartea lui neasteptatai asa de grozava e unul din acele evenimente care arata in ce sta valoarea vieii omenesti, al carii viitor se afla in puterea naturii inconstiente

Dintrelucr6rile lui /ordacheGotescu(cca.1768-1848), lasate de el in manuscris, citam: Condica Umbit romdnesti, Pilde, pordfulrtI cuvinte adevdrate d nove#i (reprodusil de Zanne in Proverbele romanitor), Cornédila ce sä reumgre Barbul Vacérescul, vinzeltorul térU, Pavestea huzmetartlor. In 1840 a tiptirit Sägdri de seamd asupre canoanelor gramaticegt.

289 in singurele fapte, pe care mimic nu le poate nimicr, in ele sau in urmarilelor.

12 dechemvrie 1910 (I)

GRIGORE $TEFANESCU

Dintre membrii Academiei se mai duce unul, care era batrin numai in nurndrul anilor saptezecii trei, zice necrologul dar altfel avea toath puterea fizica, toatii harnicia, toath pasiunea unui om mult mai tindr. In usurinta cu care pleca là congresei facea fara osteneala drurnuri lungi, in regularitatea cu ca-e venea la toate sedintele adunarii de la Universitate plecase de mult in vioiciunea cu care urmarea toate manifestärile vietii publice in iunie el prezida in Bucuresti mitingul Ligei impotriva silniciei din alegerile de peste munti in nervozitatea cu care-si manifesta simpatiilei antipatille, la care niciodatil n-a renuntat, se simtea, daca nu line- reta lui, macar nebiruita tinereta a unei epoce fericite, peste reprezentantii politicii culturali ai careia batrineta, socotita, prudenta, practica, nu s-a putut instapini pe deplin niciodata. Grigore Stefanescu are o lunga cariera de om de stiinth, amestecat, ca mai toata lumea la noi, din cind in cindsi in imprejurarile politice. A oCupat multi ani catedra de geologic la Universitatea din Bucuresti, a lost si rector

DimitrieA.Teodoru(1866-191Q),profesor 0 inspector scolar, autor al unor manuale de limba francezA si al altor lucräri didactice, a activat in tinerete in cadrul miscarii socialiste. Atunci a colaborat cu poezili articole la Contemporanul elDrepturile_omulut.

290 i un bun rector, cinstit, gospodari parintese fata de studenti , a facut parte din corpurile legiuitbaresi, pinã in ultima zi, a pastrat grija unui muzeu de geologie pe care-I atingeau adesea, spre marele lui nacaz, care nu zabovea cu dezmintirea cea mai aprinsa, criticile tineretului. A scris mult, i manualul lui de Geologie 1-au avut in mini atitia dintre scolarii invatamintului nostru secundar, pina ce 1-au inlocuit alte carti, mai apropiate de actualul nivel al cunostintilor. Nu i-a lipsit norocul in descoperiri pe care nici adversarii lui nu i le tagaduiesc. Acesti adversari aveau mai multa *Uinta decit dinsul, dar, cind ei faceau sa reiasa deosebirea, uitau un lucru, care trebuie sa inriureasca judecata oricui. Grigorete- fanescu facea parte dintre acei oameni cu nesfirsita iubire pentru cultura, cu nobil entuziasm pentru specialitatea lor, cu o intelegere pentru nevoile intelectuale ale unui neam ce trece peste marginile unei singure stiinte, cari, intorsi din strainatate, au adus cu dinii, ei cei dintii, interesul pentru cunostintile inalte, pentru explicatiile superioare, pentru conceptiile dominante ale lumii. Nu s-au inchis in laboratorii, nici in biblioteci, ci, pe toate calk, prin conferinte, prin cursuri, prin convorbiri, prin carti, prin manuale de scoald, reviste, ziare, au trezit societatea la o viata potrivita cu civilizatia moderna. Ce greutati au intimpinat, putem judeca dupa acelea care astazi Inca se intimpina. Revista stiintifica a lui $teffi- nescu si Aurelian a luptat ani de zile ca sa se poata men- tinea intre neintelegatori,i numai dupa cele mai mari jertfe de timp si de bani redactorii ei au trebuit sa re- nunte la o publicatie instructiva i senina, de felul careia astazi am dori sa avem una. Numai cit dorinta de a folosi celor cu o neindestulatoare cultura a slabit simti- tor de atuncea,i specialistii mai mult sau mai putin bine instalati stau prea sus pentru a vedea in ce necunostinta traieste inca poporullor.

291

Aceste lucruri trebuie arnintite inainte de once, de cite on unul dintre cei dintii luminiitoritiiniiici ai so- cietiiii noastre rornanesti ne pgrsaseste.

27 fevruarie 1911 (I1 IV)

G. ORLEANU

In Gheorghe Orleanu, p:ecat dintre noi, dupà ingro- zitoarei indelungate suferinte, in thnpul carora el dis- pziruse, ascunzindu-si in steaina.tatea depgrtata" cele din unnä chinurii literatura româneascg sufere farà indoialä o pierdere, precum sufere o pierderei societatea, in care el se deosebise totdeauna prin purthrile alese ale unui om de felul cArora avern preaputini. Gheorghe Orleanu, versat ca putini altii in literatura francezA, mai ales aceea din thnpurile mai noull, era un oin de talent. Sthpinea forma poeticA, nu era lipsit de imaginatie,i traducerile lui sunt printre cele mai bune ale literaturii noastre. A sees foarte ingrijite sonete s-a incercat chiar in drama istoricii, schitind intr-un moment de entuziasm general, in zilele "annemoratiei nationale din 1904, epoca lui $tefan cel Mare. 0 parte din aceastà lucrare a fost publicatà in Calendarul Ligei eta- ttcrale pe 1907, si n-a aflat pretuirea trebuitoare. DacA numele regretatului poet nu e mai cunoscut, aceasta se datorestei lipselor temperamentului sau. Orleanu era un sfios de lume, un visiitor strain de realitate, un Grigore $tefdnescu (1838-1911), este unul dintre interneie- torii studiului geologic In %arm noastra. Sub conducerea lui91 a lui Sabba Stefiinescu s-a Infiintat in 1882 Biroul geologic.

292 cetitor pasionat care tfaia prea mult in creatiunea altora ca sil poat b. cripäta vreodatil acea incredere in sine care e conditia neaprtratà a creatiunilor proprii ; intelegea prea multei in prea multe chipuri, pentru a putea s5 fie el Insuai,s5 capete acea definirei persistenth a caracterului care exclude influentele, care taie hotare de izolare pentru ca sufletul, indreptat asupra lui insui, s5 dea rnitsura lui intreag5. Ce a lost mai bun in acela a arui amintire ne inctmjuril azi, s-a dus impreund cu dinsul: blincleta, prietenia, placerea de a vorbi cu altii, igno- rindu-se pe sine, dar, in acelasi timp,i puteri care n-au fost lasate, de cea mai tiinida discretie, a iesi in lupth si a invinge, L-am auzit vorbind de citeva ori, laBucuresti si la Galati.,unde sthtea. Tqi scria cele citeva cuvinte ce era sã spuie.i nu le nemerea nici atuncea, pierzindu-se la cele dintii sunete ale glasului sdu, care, in acea multime, Li impresiona räu.i totusi, prin icoanele ce-i rasgreau in minte, prin sthpinirea stilului oratoric, prin simpatia ce trezea infittisarea lui de artist cu lungi bucle crete in jurul strillucitoarel fruriti palide, ar fi fost un foarte bun vorbitor, L-am avut tovargs de excursie intr-una insp5imin- tat de tot ce se imbulzeste si face zgomot pe lume, pier- zind astfel orice plkere de a triU, cad nicàicri pe piimInt zeii n-au 15sat un colt pentru cei ce rivnesc numai dare dinsii. A luat parte citva timp la lupta noastrrt politicii si a cubes 350 de voturi la colegiul al II-lea de Covurlui, in alegerile general.?, din 1908. Apoi se Med prins in clubul conservator si se simti asa de jenat de aceasth pruilsire, care la oameni ca dinsul nu e niciodath o dezertare, incit, fuiru cuvintul de explicare nu 1-ar fi putut aerie, alergrt cu o mie de lei in sprijinul societhtil noastre de editur5. Familia ar trebui su plistreze intr-o carte, care nu s-ar uita, ce s-a indurat el su scrie, si mai ales ce a indruznit sil arunce in circulatia literard acest suflet ales,

293 menit s'à triliasca in linistitài tiicut5 fericirei asupra caruia natura si-a incercat cele mai strasnice cru2imi ale ei.

6 martie 1911 Ill

NICOLAE DENSUSIANU

S-a dus dintre noi un om tsacuti aspru, neinduplecat si fanatic, un vizionar de ginduri mari, de ipoteze impo- sibile, de fantastice teorii indr5znete. Nu un poet ca Has- deu, zburind pe aripile de vultur ale unei inchipuiri uriase, nu o minte superioar5 filozolic, sc5ldindu-se in eterica lumina' a ideilor nemuritoare. Nu atita si asa de mult, ci un indiiràtnic al credintelor sale, care ajungeau in stiint5, venind de aiurea. A fost deci Nicolae Densusianu, batrinul singuratec, care a murit pe ascuns de oameni, straini de dinsul si uriti de dmsul, a fost el un om politic care sri-si serveasc5 scopurilei prin ciirti de istorie ? A jucat el, ca orator, ca agitator, ca deputat in parlament, un rol aarecare in acele timpuri de dupd '48, dar mai ales de dupti '66, dup5 silnica unire cu Ungariai pierderea tuturor drepturilor prisipa grozavä a tuturor sperantelor ? Nu : a fost un gazetar literar, un polemist, iar la nol un pribeag. Tipul pribeagului care nu intelege, nu adrnite, nu iart5, care nu poate si nu vrea s5. se asimileze. Nu unul din acei ardeleni cari se eisesc bine in cluburile, cafenelele ori saloanele noastre si, o data naturalizati, dar George Orleanu (1873-1911) a publicat poezil In Siimdnd- torutI Convorbirt entice ; In volum :plesa Piinea pdcatutut, traducerea dramei Pentru sceptru de Fr. Coppée.

294 vifärä aceea, dau asalt la leaf& la situatie, la notorietate. Si era destul de inteligent, destul de energic si de harnic ca s5 r5zbatä, dacd nu prin lingusirea i intrigile farniliare, din nenorocire, altor emigrati din tam de unde ideal, nu pofte trebuie s'a ni se aduck m'acar prin mindra sigurantii de sine, pe care ca anume ardeleni o avea. $i n-a fost decit bibliotecarul Statului-major, si la mormintul lui, de unde lipsea Academia Roman5,desi-ifusese membru corespondent, a vorbit doar un alter, coleg de slujbd. N. Densusianu a strins un material istoric pretios. El a inchinat lui Horea o monografie extraordinar de bine informatà, care va rämineai ar merita sa' fie retip'arità. A atras atentia asupra permanentei unei organizäri politice la romfinii din Ungaria, si in acest spirit a strins, din earti tipArite, cele cinci volume de intregire la colectia Hurmuzaki". Poate se va vedea ce ipoteze, desigur mai mult decit o data curioase, se cuprind in cartea de munca' indelungatà in care pretindea sa' explice altfel decit toti ceilalti vremile steavechi ale acestor tan locuite siastgzi de romani. Dar mai interesant decit acest scris al säu, care cuprinde informatie bunali pagini ce nu vor muri, era el insusi.Traia in acest bátrin, coboritor de nemes din jurul ruinelor Ulpiei Traiane, nu mindria roman5, cum i-ar fi pl5cut lui, ci o neinvinsd incapätinare daca. Si mai trilia ceva : constiinta tuturor suferintilor indurate de ai nostri acolo, de la cel dintii apardtor al tárinii ardelene c'azut inaintea calaretilor maghiari ai n5v5lirii, ping la moartea silnica a tatalui Mu, in zilele cumplite ale revolutiei de la 1848. Acest om parea, cu statura lui inalta, cu aspra lui privire, cu bdtrineta lui dirzà, cu vorba-i putingsi sila de lume, icoana insäsi a nenorocului nostru care nu se d5, a infringerii noastre care in tkere gäteste, dup5 cea din urmA lupta pierduta, clipa celei mai apropiate ra"zbungri.

295 e pacat ea s-a dus n mormint fàrsaiba singura bucurie de care sufletul sau Lira zimbet era in stare.1

3 apriiie 1911 (I)

ION ADAM

In Ion Adam, pe care o board grozavii 11 ia de tinar, dupd ce i-a intunecat gindul in ultimul timp, literatura romdneasca pierde una din cele mai originale naturi de artist. Daca ar fi luat cineva in mina orice carte a lui, afara doar de aceea, ie.itä deunazi, care-i cuprinde glumele populare, hazliile snoave, povestile simple si fárd nici una din acele pretentii stilistice care pot numai sd le strice, ari crezut ca are inaintea sa pe un estet crescut in contactul cu civilizatiile apusene care nu mai pot da noutate decit In exagerareai ciudatenia stiistic, ori in bizareria conceptiior, in fantezia deslantuita fara friu a chipurilorisituatiilor. Mai ales din cele dintii nu lipseau diafane figuri de castelane, eroi cu puteri neobisnuite, clipe de un dramatism curios si jignitor pentru gust. E deci tocmai infatisarea acelor cari yin In mijlocul unei lumi asa de noted, cu obosealai goana dupa senzatii neintilnite pina atunci a anumitor cercuri intelectuale" din batrina Europa apuseand. $inu. Ornul era un fiu de sätean, un fostInvatator. Principalele lucrAri ale hit Mao lac Densusianu (1845-1911) : Revolupunea tut Horia (1884), Dada preistoricd (apArutA postum, fn 1913).Istoricul a mai publicat scrieri despre romitnii sud- dundrenii Sistema ortograficd a timbil, române (1904)etc.

298

Fusese si el prin aith lume i cetise si el In alte limbi, dar nu la virsta cind sufletul se inriureste si se schimbä. Daca stApinea la dinsul aceastä nota tare, neasteptata, zguduitoare sau tulburatoare, era de villa sufletul lui insusi, suferintile, ce se prega"teau, ale acestui suflet. Asa-i era lui dat sa fie, om nenorocit, scriitor cu uimitoare bolnave licàriri, adesea mai frumoase decit cea mai deplini sigurdlumina. 91ca nu era la dinsul o manierä de imprumut ori un calcul de stilist, ea era un om nou in aceste lucruri noi, sinceri cind putea fi banuit de mai multa afectare, ca el dadea adevarate viziuni ale luii combinatii logice pentru dinsul, o dovedea adevarul, stralucit adesea, al no- tarilor i caracterizarilor lui, miscarea puternicti de viata a scenelor lui, coloritul specific românesc al atitor parti din opera lui. Cind va vrea cineva sa alcaulasca o carte de cetire cu ce se gaseste mai seriosi egal in scrisul romarkesc nu va culege nimic poate din Ion Adam, dar, cind originalitatea fiediruia se va desemna Indeajuns, nu stiu, zilu, citi vor putea sta aldturi cu dinsul.

N mai 191/ (I)

GENERALUL GHEORGHE MANU

Generalul Gheorghe Manu lua parte, acum cileva saptAmini numai, la o sedinta a Acaderniei In care era 2 Colaborator al SdnulnatoruluL 4l al altor revlste sAMAn5- toriste", Ion Adam (1875-1911) a evocat, in general filra cleosebit relief, viata de la tail, in povestiri 81 In romane ; Flori de cimp (1900), llatacire (1902), Nazttintt (1907), Vorbe de deed (1910) etc.

297 24 vorba de imprejurari In care si pärintele sau, vornicul loan Manu, fusese amestecat. Parea in cea rnai deplina sanatate. In hartuielile dintre cele doua cete de boieri piparveniti conservatori", se puneau in el, si de o parte si de alta, dar mai ales de aceia cad sunt silii a-si cauta prieteniile in toate partile, anume sperante. De f apt, raposatul fost prim-ministru avea aderentii si personali, rnai ales in Teleorman, unde era sediul ski politic. Ar fi gresit sä se spuie Ca nu facea politica de o bu- eata de vreme. 0 facea cu tot sufletul, urmarind, nu numai cu luare aminte, dar cu pasiune ceea ce se petrece in tabara, unde odata, scurta vreme, si el fusese comandant suprem.i ce uitase mai putin era acest lucru. Prin prezidarea de dinsul a Consiliului de ministri intr-un anume moment al rivalitatilor personale care formeaza Insi istoria partidului conservator, el ii incheiase tot- odata cariera politicã. Sa ramiie in aceasta calitate-i era greu ; sa se intoarca, imposibil. altfel, cu temperamentul sau, ii cadea foarte greu sa aiba un rol activ. De o parte era P. C. Carp, capetenia junimistilor uriti de dinsul, care ajunsese, dupà saptezeci de ani, uncle dorise sa fie o viata intreaga, de alta, Take Ionescu, care doar pentru atita traia :ca sa fie, cindva, oricind, cu oricare, supt orice forma prim- ministru. iastfel, linga resignarea maiestoasaizirn- bitoare a altui mazil, G. Gr. Cantacuzino, statea neimpa- cata retragere posomorita a generalului. Din lunga lui activitate se va retinea rolul de odata In reorganizarea armateii o absoluta integritate politica, pe care n-o stirbea nicicind grija clientelei.

23 mai 1911 (IV) Generalul Gheorghe Manu (1833-1911), flu al fostului agä caimacam Iancu Manu, a avut merite In organizarea artileriei romfinestlsl,ca profesor la $coala de rAzbol, In pregAtIrea

298

GENERALUL BUDISTEANU

A fost dus la mormint trupul generalului C Budis- teanu, unul din eroii razboiului, de la care avea o amintire vie, am zice, in glontele care-i sconnonea carnea, innoind vechile dureri. Generalul a fost in fruntea Ligii culturale, careia ii adusese gloria numelui saui un bun suflet de impaciuire ziprietenie. Sà dea mai mult nu putea din cauza unei sandtati totdeauna subrede. Prin singura cercetare de catre dinsul a sedintior saptaminale aducea o mare jertfa. Ofiterul Mei Inca a fost un cetatean cinstit si corect, mai presus de orice comparatie. Prins si el in miscarea unui partid de interese, el nu i-a cerut nimicsi abia a consimtit sa prirneasca onoruri care de obicei nu merg catre coa mai perfecta onoare. A prezidat Senatul cu linistea unui om pe linga care patimile cele mai fu- rioase si apetiturile cele mai triviale trec frira s5-1 aprinda sifara sa-1 murdareasca.i va fi parut deseori curioas5 deasupra figurilor de petrecatori obositi, de intriganti cu ochii de lup, de sireti cu clipociri de pasari nocturne si de satui tronind in sanatatea stupiditatii lor multamite, aceasta uscatai palida fata de mucenic tricut al durerii pentru tara. A lasat banii inmorminthrii sale. 0 mie de lei,i n-a vrut mai mult nici de la prietenie, nici de la recunostinta. A cerut si a trebuit sa ailaa carul cu care se duc la groapa taranii,i nici o floare, mai ales nici una de retorica. N-a vrut cununi de flori false acela care cistigase cu pretul vietii o cununa trainica de lauri adevärati. Parerea cadrelor militare. Comandant de divizie in timpul razboiului pentru independentä, el este eel care a obtinut, in februario 1078, capitularea Viclinului. Dupil razbol, generalul a fost unul dintre fruntasii partidului conservator, in care calitate a ocupat de mai multe oH functia de ministru.

299 24* de rau a tuturor oamenior de bine 1-a intovarasit mug in eel din urrn5 drum tacut pe simplul viteaz care ne-a films,ducindu-se cu tristh solie c5tre aceia ce au murit de mult ling el, in fata dusmanului.

29 decemvrie 1911 (IV)

Al. ONAE

Drape/u/ din Lugoj aduce aceastä veste, care-mi trezeste in suflet o icoana de nesfirsith melancolie dulce : Alexandru Onae, harniculi neobositul inviithtor, di- riginte la scolile romane gr. or. din Lugoj, a decedat in Domnul marti, in 5 septemvrie, intr-un sanatoriu din Sibiu in etate de 36 ani. Trista veste a umplut de jale toate rudenii1i toti cunoscutii, caci toti 11 iubeau ca pe un model de om, roman si dascal. Raposatul intru Domnul a dezvoltat o rodnica actiVitate pe terenul didactic .0 social. A fost membru zelosibibliotecar al Reuniunii invatatorilor români din dieceza Caransebesului, notar al despartimin- tului invatatorilor din tractul Lugosului, bibliotecar al Casinei romane, secretar al tovarasiei meseriasilor romani din Lugoj etc." L-am cunoscut pe Orme la cursurile noastre de var5, unde a fost unul din cei mai bine primiti çì cei mai regretati dup5 plecarea bor. Era un om de-o ingercasca Generalul Constantin Buclistcanu (1818-1911)a comandat, cu gradul de colonel, brigada a doua de infanterie care a participat, in octombrie 1877, la asaltul Plevnci. In 1895-1896 a fost Inialstru de razbol in guvernul liberal de sub presediniiaSal D. A. Sturdza.

ZOO bunátate. Cu glas frumos elute cintecele lui banatene conducea maiestru corurile. In fate alba, blinzii lui ochi visatori pare ca-i aratau apropiatul sfirsit. sali fie dulce odihna, frate Onae, cad prin toata cinstea, muncai iubirea ta ai fobt vrednic de rasplatiri pe care nu le-ai avut in viata.

1911

UN FANATIC TARAN AL ROMANTISMULUI NATIONAL : BADEA CIRTAN

Vesnicul colindator de drumuri care gemea sub greutatea cartilor bunei rele, dar romanesti toate, pe care le Ora pe umerii sài, odata'voinici,acuma insa sfarimati de oboseala si de virsta, pentru a le duce Dumnezeu Stie undei cu ce folos, de multe ori drept in mina jandarmilor ivamesilor unguri ce-1 pindeau, badea Chian n-o sa mai bath la poarta nimanui, cu cererile lui sthruitoarei cu cimiliturile lui istete. A avut norocul sa moara aici pe parnint romanesci, in Mc sa-si pe- treaca ultimele ceasuri in arestul vechilor sfii dusmani, a inchis ochii in casa unde-1 asezase mile unei sotii de ministru plenipotentiar. Iar la mormint a fost dus cu cheltuiala sectiunii din Sinaia a Ligei culturale. A fost odata, la Cirta lui departe, uncle oile, adesea parasite, si-au pierdut acum stapinul, un bad ca oricare. Era un om facut cind asupra natiei intregi a trecut un mare vint de sperante romantice. In numele originii glorioase, Cu gindul la fratia latina, se cerea dreptate pentru ai nostri cei supusi [...]si se credea cà o protestare puternica impotriva tiranior va ajunge pentru ca neamul

801 nostru de nobila vita sa reintre in stapinirea drepturior sale. Memorandul, procesele vestite, cuvintarile rásunatoare ale parintelui Lucaciu, albumul lui V. A. Urechiastrin- gind miirturiile de dreptate ale fratilor... Si, cind toata lumea romaneasca era zguduità de o lupta al carii sfirsit norocos se credea aproape, de tot aproape, o anume constiinta nouai neasteptate dorinti se trezira si in sufletele taranilor de dincolo, cari botezindu-si copiii Cezar si Octavian, erau siguri ca au dat ajutorul lor la renas- terea Romei dundrene. Si unul dintre dinii ii lua atunci toiagul pe care nu 1-a mai parasit niciodatä. Noi cetimi credem ;ei, oameni de %ark trebuie sa vada, oamenii lucruri, dar credinta care iese din aceasta atingere a realitatii insesi, se preface in sigurantk in patima, in monomanie. Badea Cirtan nu stia decit romaneste, dar el era sigur ca toti fratii latini inteleg, sunt datori a intelege accentele lui latine. Si era ineredintat ca iubirea lor pe care a si desteptat-o icii colea prin caracterul impunator al energicei manifestatii populare cuprinse in fapta lui e asa de puternick incit nici bani de drum nu-i trebuie. Asa a strabatut Italia 0 Franta ; a vazut Columna lui Traian, la care s-a inchinat ca la sfintele icoane din stina lui, s-a minunat de zgomotoasa maretie rnoderna a Parisuluiii-a parut totdeauna ràu Ca n-a trecut Pirineii, dincolo de cari alti frati 11 asteptau. Ca lumea-1 privea cu o curiozitate batjocoritoare, ca adapostul i-1 procura legatia României, astea nu le vedea el,ci se simtea dus pe undele puternice ale simpatiei latine. $i niciodata n-o fi bagat de searing bine cità deosebire este intre usoarele lui vesminte prafoase, intre chipul lui aspru, osos, cu parul zburliti cautatura salbateck de 1 V. A. Urechia (1834-1901) istorie81 publielst ;a fo8t pre8ed1nte al Ligil pentru unitatea eulturale a rornânilor.

302 dac feroce,iintre imbracaminteai faptura fratilor iubiti... Se privea pe sine ea un purtator de misrune supermara, ca un indeplinator de porunci ce vin mai de sus Altfel nu se jertfeste linistea unei vieti intregi. Si, pentru ca porunca-i venise prin ciirti, prinse pentru dinsele o dragoste fa'ra margini. Toate-i erau deopotriva , chiar dupli ce le cetea, era convins di in fiecare pagina se vorbeste de maica Roma, de latinitatea infratita, care-n iubire Ii gaseste viitorul. Manualul de aritmetica, vechea colectie de gazeta1.-1, parnfletul politic, in forme deosebite cuprindeau acecast revelatie sfinta. Si le ducea cu o adinca reverenta, cum David purta pe umcrii sal arca invoielii cu cerurilesi a viitorului celor ce vor veni dupd dinsul. Mai la urma urmei, ce insernnatate putea sa aibä ultima soarta a acestor cartH 1i ajungea ea' se atinsebera de invelisul sarac al trupului sau si ca-I binecuvintasera. $i dupa urrna lui va rarninea aceasta:credinta salba- teed pe care un taran a avut-o pentru visurile carturarilor din vrernea lui si nemarginita-i eviavie pentru oartea in care vedea numai lumina si rnintuire. Daca viata but s-a strecurat, asa de muncità si neirnpacata, fara vreun adevarat Lobos, vina e a carturarilor cart trebuiau sa aiba alte visuri §i s5 scrie alte carti. El ne-a aratat insa ce adaos de energie sufleteasca nebiruita poate sa dea poporul la ceea ce credem, spunero siscriem noi.

1911 (II) Taran autodidact de prin partile FagArawlui, Ghcorghe Cirtan, cunoscut sub numele de Baden Cirtan"(1849-1911) a slujit, prin actiunea sa pitoreascA, lupta pentru eliberarea nationala a romilnilor din Transilvania. Pribegille.1,cu desaga de aro in spinare, au avut un rAsunet considerabil in Ppoc5.

SOS UN PROFESOR ARDELEAN : D-L ANDREI BIRSEANU

Acum citeva zile a plccat din Brasov unul din profesorii cei mai iubiti, din carturarii cei mai adevarati, un om care prin talentul sat discret, prin blindeta purtarilor sale, prin stricta indeplinire a tuturor datoriilor sale si, nu mai putin, prin dovezile repetate ca nu pune nimic mai presus de interesele scolif, culturii, natiei, carom le-a facut danii insemnate din putinul sau avut, era o podoaba, o mindrie a romanilor din acel batrin oras al amintirilorpi straduintilor noastre. Membru al Academiei Romane, d-1 Andrei Birseanu rasfringea aceasta inalta distinctie lite- rani asupra mediului cultural romanesc din locul unde si-a cheltuit in munca tinereteai anii barbatiei. La Sibiu, in alta chernare ca viitor presedinte al Asociatiei transilvane in and lurne, mai vioaie, mai nervoasa, mai agitata de pasiuni, ce e dreptul de o altà ordine, superioara celor pc care le-a trezit odata dulcele buget al sfintului Nicolae facatorul de minuni, d-1 Bir- seanu va intimpina, desigur si o stie alte greutati,pi desigur le va birui prin aceleasi insusiri care 1-au facut, in orasul cel mai framintat de uri personale, sa nu aibil nici un dusman tara sti fi facut nici o concesie insusiri care sunt :lucrul continuu, voie bund fatii de oricine, delicatil ascundere a jignirilor, exemplul zilnic al unui liniptit piarmonios caracter. Aceste insusiri nu samana cu acelea care au dat unuia mai vestit, lui Ghcorghe Barit, si el odata dascal brasovean, calitatea sa reprezentativa Pe vremea lui I3arit era de nevoie lupta cu condeiul in mina o viataintreaga,multilateralitateaocupatiilor, strinsa legatura intre cultura si politica. A venit insa vremea cind nimic nu se mai putea cistiga decit in domeniul cultural si in ordinea morala. Cine a facut ca Andrei Birseanu, inchizindu-si viata intre asemenea preocupari, n-a dezertat de la datoria sa.

304 Si mar departe el va fi cum epoca sa a cerut. Acurn se ridicA ins5 un tineret oare trebuie sd se inspire de la acest model de viatii curati frumoasii, dar care c indreptat de alte nevoi pe alte drumuri. Iarili vin ceasuri mari si se aud trimbiti de razboi. Vor fi mari pierderi,.si dureri. Dar logica lucrurilor, pe care cci nevinovati la suflet o numesc ginta dreptate, va face sa biruim. Dram lin Andrei Birseanu s5 vadli acest ceas, din ad5postul s5u de biltrinetii. S5 nu-1 parà r5u ca n-a fost intre arme, nici chiar la inceput ; accl care dli o constiinta moralti ostasilor are in biruint5 o parte cit si a genera- lilor celor mai indràzneti.

1911

GABRIEL MONOD

RIintr-o jara mare, cu veche istraluciti cultur5, plina de talente si de glorii, moartea unui om mare prin onestitatea lui e ca o pierdere nationalti. $i astfel a privit muitli lume din Franta trecerea din viat5 a lui Gabriel Monod. A fost un profesor bun la scoala de Inalte studii, uncle multi romtni s-au bucurat de invdtilmintul lui, ca si de afectiunea lui distins5. A scris studii patrunzlitoare asupra ' Prolesorul Andrei. 13irseanu (1858-1922), autor cle manuale 0 alunei Istoriia ;coaletor...(lin Brasov(1902),s-a facut eunoscut mai ales ea folclorist prin publicarea, In colaborare cu Jan Urban Jarnik,aculegertiDoineqistrigrauridin Arcleal (1865).

305 epocii merovingiene.1 A condus ani de zile Revue IRs- torique si a fost la Revue Critique unul dintre cei dintii. A caracterizat in frumoase pagine de prozd fruntasi ai cugetririi franceze, ca Renan 2i Taine 3. A ingrijit cu pietate de memoria lui Michelet 4, marele poet romantic al istoriei. A lasat despre rLizboiul franco-german pagini splendide, pline de durerea patriotuldi si de reprobatia omului cult impotriva unei colosale distrugeri de civilizatie. A introdus la francezi, in ciuda resentimentelor infringerii, chiar metodele germane de cercetare istoriciminutioasrisi sigurd. hi,de la un ràstimp, glasul acestui savant discret, cu ochii obositi de vcgheri, s-a auzit tare in mijlocul pati- ration Nu pentru ambitia sa, de care era absolut ince- pabil, ci pentru nobilai marea ambitie de a se repara asa judeca el o nedreptate ce i se piirea crt ar putea atinge onoarea Franciei inaintea umanitii. Cei cari-1 cunosteam s1-1 sàrbritoream acum citiva ani, impotriva modestiei sale, nu ne-am mirat de aceastii icsire" a bdtrinului nostru profesor. Era in firca lui Gabriel Monod, urmasul protestantior eroici gata a-si jertfi viata perltru credintä, era o constiintä faril fricki aceastà constlintil nu putea sràmiie mutii de cite ori credea cà un adeviir trebuiemarturisit. N-a avut notorietatea cea mare, dupri care nici nu umbla. Chiar cele mai frumoase din paginile sale nu vor g5si de acum inainte multi cititori. Ne vom indrepta insrl spre ele de cite ori sufletul nostru, care a cunoscutsi admirat pe al lui, va simti nevoie imperioasil de a-si I Epoca primet dinastli a statului franc (secolele VVIII). 2 Ernest Renan (1823-1892) istorictscriitor francez. 2HippolyteTattle(1828-1893) criticsiistoricliterar francez, care a evidentlat, dar de pe pozitii idealiste, legatura dintre artä1 viata socialS. Jules IVIlchelet (D98-1874) istoric francez, ginditor pro- gresist, reprezentant al romantismului.

300 reinnoi ceea ce poate fi mai curat, mai umanSimai intelept in cugetarea omeneasc5.1

1912 (IV)

IN AMINTIREA LUI PETRU LICIU

A crede intr-o idee deplin si fanatic, a iubi pe oamenii cari o servesc mai ales pentru cii o servesc, a urmari lupta lor pas cu pas, a avea bucuriile lor putine si a te induiosa de ficcare suferinta, a te intrista pentru fiecare infringere a lor çi aceasta intr-o cariera care reprezinta toaleai-aipoate ingadui a nu-si insusi exclusbv nimic asa a facut Petru Liciu, acela pe care acuma, in ajunul zilei de inmormintare, 11 avern intreg in inimile noastre, in caldura prieteneasca a &kora se va fi addpostit, in fuga lui silnic., sufletul lui mare, bun si blind. $1 a mai avut o taina acest discret, caruia-i placea sa ascunda de lume ce era mai rar in fiinta lui morala : taina de a sta la o parte de lume, ca om, el care mai in fiecare seara statea inaintea sutelor de oameni ca imagine poetica a celorlalti, ca rol. A fugit de aclamatiileinirnii, nu ale mintii, care veneau catre dinsul, nu ca artist, ci ca bun si jertfitor tovaras, ca devotat luptator pentru o cauza nobibli,i multamirile celor mai de aproape ai lui au trebuit sa-1 sileasca pentru ca sa le ingaduie. I Istoricul Gabriel Monod (1844-1912) a fost profesorul lui N. Iorga la Ecole des Haute§ Etudes Wm Paris st unul dintre intemeietorii importantei publicatii de speclalitate Revue Histo- ?gone, pe care a condus-o.

307 Nu, va trece multa vreme ca In aceasta natie care face rareori,i totdeauna ii place sa se ctie ca. a facut ceva, sa räsara o nobila modestie, o curatä credinta, o buna prietenie iubitoare, un suflet fara alta patima decit aceea a indatoririiimulturnirii altora, a indeplinirii datoriei, a urmaririi idealului, pe scena ci in v,g5, intre oamenii inchipuiti cari traiesc o seara i intre oamenii adevarati cari se zbuciuma o viata, pina ajung la lupta grozavil pe care sub ochii noctri plinci el a luptat-o, ca sufletul tau, Liciule, pina la care noi nu mai gasim un drum, ci blastamam, ca pagini ai durerii, fatalitatile, fie dumnezeiecti, ale fiintei umane ! $1 niciodata romanii cari au nevoie pentru 'a trai de cultura noastra, niciodata ei, pentru earl o reprezentatie de teatru romanesc, la inaltimea cea mai adevaratä a artei, e un mare ci glorios eveniment national, niciodata acecti copii instrainati ai unui mare neam nenorocit nu vor avea un mai bun prieten, un mai drept frate decit dinsul. $1 nu cu vorba, cu fapta cu fapta care ascunde oboseala, saracia,boala caci el juca in Bucovina intro cloua din crizele care-i distrugeau rinichii, colindind tirg de tirg, tinut de tinut, dus de mina parca de cineva mai mare decit noi toti, de cineva care n-a creat natiunile pentru ca sa fie roabe, -pentru ca sa se cufunde in umilinta fata de surorile lor mai tali,i pentru ca sa piara. Ce e un mormint ? Tama ca a tuturora,i oase mute 1 Dar in el e ramacita fetei pe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurociitrictil cari ni-au trimes in schimb raze de lumina ci ceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru, a inimii care pina la sfircit a batut pentru noi ; moacte ale sufletului care a trait prin ele ci care, de la desfacerea lor, nu se mai poate afla pentru noi decit in arnintiri pe care viata crudd, sora buna a mortil, le cla tot mai mult in urma altor suferinte, mai noul Mormintul lui Petru Liciu nu e ci al faptel sale, si intre eel patru pareti umezi al saraciei

308 lui nu epoate inapea un astfel de suflet,sitot mai neeunoscut e acolo ce ni rilmine de la dinsul. Dar, fiindca" I-am pierdtit aiurea, sx nu-1 uitilm, fratilor, nici acolo. Iar mormintul cellilalt, pe care-1 avem totdeauna 1Ingnoi, fiinded e in noi Inine, pe acela sn-1 impodobim cu florile vesnice ale arnintiriiisul riditam sus in sufletele noastre monurnentul de nesfirsitti recunostinta* pentru bungtatea lui, monument pe care-I va putea sfiirima numai moartea noastra si, dacil ea ne-ar aduce inapor line dinsuli 1Ingi acei putini cari au mai fost pentru noi ca, dinsul, am aSteptat-o cu fanaticii bucurie in ceasurile grele i in cele bucuroase chiar. cu o induiosat5 nerilbdare.

/9/2

C. NEGRI Cuvintare Ia dezvelirea statuii lui la Galati (17 iunie)

Intiia oard se ridiellin Romilnia statuia unui om pentru ca, ajungind foarte sus si putind razbate si phnä la cea mai inaltá culme a puteriii strillucirii, a stiut sà rtimiie modest si stirac. Mei Costachi Negri n-a fost ce merita faira' indoialg sa fie, ci a silit, cu toate puterile unei nobile abnegatii, unei desilvirsite uithri de sine, si nu i se dea nimic. 0 a pllstrat numai atita din ce poate asigura singele. inrudirile, talentul, energia, cit era de nevoie ca spoatti servi tara. $i a cerut in saimb un singur lucru :sã se fasfringa multdmita asupra prietenilor sal, cari s-auinàI-

309 tat prin el, asupra domnului mare ', caruia a stitit sa i se inchine intreg. A fost o raza curata, bucuroasa cà se poate confunda in lumina zilei ce se deschide. Là ni dam sama bine de insemnarea morala a acestui monument. Ridicat tocraai azi, deasupra egoismului fanatic de sine, a spiritului de factiune gata sa sfisiei patria, a ignorarii oricaror indatoriri sociale si a negatiei criminale a oricarui ideal, el inseamna nu numai omagiul unei natiuni adus* virtutii politice fard de path, cii indatorirea solemna din partea tuturor celor buni de a urma, spre cinstea Oriii triumful moravurior bune, acest nemuritor exemplu. Cam o Ora nu se poate clddi nici pe cel mai netagaduit avint al unui suflet genial care urmareste cu mindrie zborul aripilor sale puternice si Inca mai putin pe mara- cMii impleticiti ai dibaciei politice, ci numai pe nemiscata plated de temelie a caracterelor ce s-au jertfit pentru ca sa creeze o patrie. $i nu poate fi o mai mare jignire pentru astfel de eroi ai biruintii asupra patimilor orne- nesti decit profanarea, prin zbuciumul neinfrinat al patimilor, capriciilori poftelor, a templului pe care, jertfin, du-se, 1-au ajutat O. se ridice. Prin scrisi prin invatamintul scolilor suntem datori a face ca Romania de mine sa fie vrednica1 in ce priveste puritatea idealrilde inceputurile ei. $i inaintea chipului aceluia care i-a dat mai mult din fiinta sa paminteasca : glorie, bogatie, fericire, s-o fagaduiasca oricine mai are simtul celei mai inalte datorii a unui educator !

1912 (II) Alexandru loan Cuza, in timpul domniei cliruia Costache Negri (1812-1876), poet qi om politic,pagoptist consecvent91 militant pentru Unire, a 1ndeplinit cu tact ienergie grew tnialuni diplomatice.

IOAN MINCIT

In loan Mincu face o pierdere ireparabilg nu numai arhitectura româneasc5, inteleasa altfel decit ca un mestesug lucrativ prin planuri improvizateidevizuri de zece ori intrecute, ci 0 mica societate idealistà din aceast5 lume pornith furios pe cistigi c5patuiala. Pe vremuri, cind moda servilismului inimitatie sthpinea pe toti aproape, el a indrknit sd admire monumentele arhitec- tonice ale trecutului nostru, a avut rabdarea sä le stu- dieze, a avut pätrunderea ce trebuia ca sa le descopere originalitateai marele talent ce se cerea pentru ca ele s5 poath da mari clàdiri noud civile, potrivite pentru nevoile altei epoce. Deosebindu-se esential de aceia cari fac asthzi o halà de bere ca o navd de biserick o lojd ca un amvoni un budoar ca un altar, el a topit elementele vechiului nostru mestesug de a clgdi prin inspiratia creatoare, poeticA, spre a da forme notth. Viata i-a fost asa, incit de pe urma lui nu rAmine cit ar fi fost in stare sd fack dar aceasta nu scade meritul covirsitor pe care si 1-a cistigat feta' de dezvoltarea culturii nationale. Ar fi ajunsi o simpa schith, inlocuità de un concurent mai fericit, ca sa se stie ce a intelesi ce a voit el. Era bolnav de multà vreme, zdrobit cu totul, incapabil de ansi mai ap5ra dreptul, clad o mare si indrAzneath nedreptate atrase asupra lui privirile induiosate ale fosl tilor s5i elevi, crescuti in aceste sängtoase traditii nationale ale colegilor de lacoala de arhitecturd si ale tuturor oamenilor de bun-simt, de bun-gust si de inim5. I s-a dat un banchet, la carei el a trebuit svorbeascá. A rostit atunci, smUlgindu-se din modestia lui Ocuth, cuvinte de acelea, frumoase, adevArateiadinci care,

311 cuprinzind mkturisirea idealului sgu, vor trebui sg-i fie sgpate pe mormint. Si ochii cei mani tristi au piths atunci de o ultimg bucurie. Astilzi ei s-au Inchisi pleoapele kr n-au putut sg fie atinse macar, intr-o ultimg mingliere, de mina pioasa a continuatorului. 1

1912

SPIRU C. HARET

Dintre nol pleacg azi un calgtor foarte obosit. Timp Indelungat, cu nesfirsitg rivngi cu silintile cele mai mari, a strgbgtut, intre prieteni cu alte gindurii Intre ajutgtori cari se gindeau inainte de toate la sine, tinuturi in care, lingg boggtia cea mai nemeritatä, lingd cultura cea mai zklarnica, lingg cel mai obraznic triumf, se zbuciurng in adinc intunerec si in mare sgrgcie, ca rasplatg pentru toatg munca ei färg ragaz i pentru toate jertfele ei farg sfirsit, o intreagg natiune. $1 calg- torul cel Meg odihng lgsg la o parte pe cei ce n-aveau nevoie de altceva decit numai de cistiguri innoite si de laudg proaspgtg, pentru a ingenunchea inaintea celui cazut de greutgti si a apropia de buzele lui arse lagutura cratgtoare de viatg. Si a fgcut asa an de an, ping ce i s-a inalbit pgrul de mundi, ping ce bolile ostenelii s-au Ltd Ion lifincu (1852-1912), Intemetetor alco111 nationale In arhitectura româneascl modernS, 1 se datoresc, lntre altele, Bufetul" de la $osea, Scoala centrala de fete, Casa Vernescu", desAvIr8lrea constructiei PaIatului de justitie, restaurarea unor monumente 1storice, ca de exemplu b1serica Stavropoleos.

312 atins de dinsul si el insusi a cAzut in marginea drumului celui greu, asteptind ultima datorie fata de dinsul. Se vor ingrAmildi cei din mindrul Izrael 1 stápinitor cu giulgiul de in alb si cu mirezme scumpe, ca sä se stie pretutindeni cd a fost dintre ai lor. Se vor bate cu pumnii in piept, vor presAra 'Wind pe capul lori vor striga tare, ca sse vadAi Ca sse audä. Dar el nu se va bucura de toatä aceastä ingrAmädire, de tot acest zgomot. Clad insä, din adincurile, astAzi triste, ale multimii care 1-a viizut adesea, care s-a min- giiat prin elsi a nAdAjduit intr-insul, se va ridica, sfielnic laficcare, dar, la toti impreunA, puternicoi zguduitor pentru nesimtitori i pentru dusmani, strigAtul durerii celei adeviirate, acest om de bine, care a trAit pentru dreptuli pentru suferinta altora, sc va minglia in lumea cea nouäi va intelege cà oboselile care acuma au incetat pentru dinsul n-au fost in zadar.

1912

IOAN BORCIA

Moare la Sibiu, abia trecut de treizeci de ani, un orn care, in alte imprejurAri, ar fi putut aduce si mai mari servicii literaturii si culturii noastre. Despre profesorul Ioan Borcia se vor spune de toti, cu adinca induiosare, pentru mama nenorocitA, peptru sotia cu care se cununa acum e anul, pentru Irate si

1cei din patura conducAtoare, din clasa stApinitoare.

313 25 Oameni earl au Post vol.1 sora, amindoi cunoscuti in scrisul romdnesc, si mai ales pentru bietul de el, dus atunci cind viata e inca pe Jumatate vis de trandafirii aur si pe jumdtate mindria faptei savirsite, aceleasi lucruri : ca era tindri frumos, ca era bun si blind, ca era constiincios si harnic, ca era cinstit si moral, ca era sfiosi binevoitor, ca n-a suparat niciodata pe nimeni. Vom acidogi toti ca a scris frurnoase versuril cli din cultura lui vasta si serioasa ne-a impar- tasitcutraduceridinmariipoetigermanisidin Shakespeare. Dar ceva vreau sà adaug aici. loan Borcia, dupd care va merge cu obrazul in lacrami ce are Sibiul românese mai bun, Ioan Borcia, profesorul pe care fetitele lui de la scoala Asociatiei nu-I vor uita, a avut cloud mari pacate. A fost, intre romani, modest si n-a locuit la Ducuresti. Sa fi fost obraznic, sa fi sarit in capul lumii, sa fi prins de grumaz pe fiecare redactoras de ganta, sansi fi expus la vitrine chipul pregatit ad-hoc, intocmai ca al veetmui poet mare, sd fi anuntat planul operelor sale extraordinare la virsta sa", safi dat fragrnente din aceste opere, sä se fi facut vizibil oriunde, sfi dat oricui obsesiunca neastimparatei sale fiinti vinatoare de cele- britate, sa fi stramutat in buna noastra prostiei credu- litate orientala toata energia nebiruitd a reclarnei literare din Apus... 0, atunci ar fl fost altfel ! Cine n-ar sti atunci despre dmsul ? Iar azi cine stie ca in Sibiu se cla parnintului, la virsta cind el n-are dreptul sa ne ceard, un talent adevdratgi curat ? *1 care, dacd am pretui pe ai nostrl si am sti sa II smulgem ce se cuvine, ar fi fost poate singurul care ar fi avut stlinta, tactull sfinta rabdare, abnegatia admirabild

314 care se cer pentru a face pe scriitorii man al lumii s5 vorbeasca si in aceastä limb5 a noasträ. '

1912

ION PT.T$CARIU

In Ion Puscariu, mort la o asa de fericit5 virstà, aproape fait s5 fi fost bolnav, cAci incfi in sesiunea din urm5 a Academiei a venit, a vorbit si a luat parte, mi se pare, la o excursie obositoare, românii pierd pe unul din acei ran si pretiosi marturi ai unor vremuri superioare ca virtute celor de astAzi. Pierderea cea mare e aceasta. Lacrimi ealde nu se vars5 la mormintul unui nonagenar aproape, ale carui rude mai de aproape, ai cdrui prieteni mai buni ii asteapth de mult aeolo jos. Opere stiintifice cine mai putea astepta de la cercetAtorul titlurilor de noblet5 ale neamurilor vechi romilnesti din Ardeali Tara Ungureascd ? $i in politica de azi cine mai mergea acolo sus, la Bran, in cAsuta-i de pustnicie ca sA cearii sfaturi ? Dar, dupA ee s-a dus si el, pare c'A ne simtim si mai midi in graba noastra dupa eele personale si mgrunte. S-a mai runt in jurul nostru acea tare atmosfer5 de bärbatiei incredere care in acest neam se gAseste azi ce nenorocire ! numai printre cei foarte bAtrini. $i ni pJ re rAu de aceastA imputinare a scumpelor amintiri vii de care mai ales un popor ca al nostru, intr-o clip5 de

o loan Borcta (1800-1912) a Yost colaboratOr la Luccaldrut. Sdntanatorult Ramuri, In paginile cifrora a publicat articole despre Eminescuipoezli cu tematia ruralA. Prthelpala tra- ducereIftgenta tn Taurtda de Goethe.

319

25* mare crild a caracterelor, are nevoie. Un bátrin trecut de optzeci de ani, care se raised, vorbeste, scrie, pästreaza' toate legifturile cu cei din jurul su si care, cdutind sii afle ce aduc ei la culturai politica nationala, nuOra- seste nimic din cred.intile care-i fac puterea i bucuria mintii de acestia aveami inainte prea putini pentru bAtrineta noastra de btirbatii pentru caducitatea moral4 a celor mai multi din egoistiitineri, individualist si comozi, ce V117 dupg noi, impingindu-ne cu neräbdarea lor spre un n-iormint pe care-1 credeam mai departe. Acestea nu s-au spus la mormintul, Mat in munte, al patriarhului de ra Bran, in sfirsit r5pus si el de virsta celor mai albe btarinete. I

1912

LIC1U CA ARTIST

In amurgul rece al unei zile de april, sub stropi de ploaie, eazind ca lacrimi, intr-o ultiniä fulgerare de raze, sicriul care cuprindea atita bunatate, atita gloriei atita sperantg, a egzut in adinc si asupra multimii celei mari strinse in jurul steagurilor cernite o tkere mare, a celei mai grozave Taine, ii intinse aripile. Acuma irrtre noii trupul silu pieritor e stratul eel' greu de piimint si, in linistita impiirfasire cu sufletul siiu

'lstoriculIonPuscariu(1824-1912),avocat lmagistrat, parta.5 la revolutia de la 1848 din Transllvania, a publicat lucrgri privitoare la institutii i episoade din istoria Transilvaniel, precum 5i studit de genealogle : Date istorice privitoare la familitte nobile romiinc(2vol.,1892-1895), FragMente istorice.Desrire haierii din Tara Fdgärastitui (4 vol., 1904-1907).

316 curat si mare, pe care morrnintul nu I-a putut cere si astf el el si-a gasit adäpostul in caldura prieteniei noastre, putem vorbi despre dinsul. Petru Liciu a fost inainte de toate, in arta romaneasca, un mare talent, cu acea putinta geniala de a intelege deplinia reda desavirsit sufletele altora prin litera tipeste litera scriitorului, care face pe actorii cei marl. Pe urrna, da, a fost o munca nesfirsita, necontenita, dureroasa, neincetat dibuitoare spre elemente noua ;si a fost o rabdare nebiruith. $1, astfel, arta, care nu sufere incalcarile viforoase ori Irirazbuna cu vremea impotriva acelor cari au surprins-o, arta 1-a rasplatit pentru cultul lui cinstit, credincios, devotat, dezvaluindu-i pe incctul, in daruri bogate de intelegere, acele thine ale ei pe care numai unor aAfel de rani inchinatori le arata. Distins, prin nasterea si prin cultura lui, cai prin norocul, fericit pentru noi, al unei personalitati cu totul de elita in sine, respectuos de tot ce se ridicil mai presus de patimile si de interesele noastre, solid si credincios, dihd altora atita iubire si Ostend totusi ascunsa in suiletul lui o comoara intreaga asa a fost Petru Liciu. Dar pentru a intelege cum a ajuns in arta la inaltimile cele mari, trebuie sa ni rechemam in minte doua mari insusiri ale spiritului sau si ale inimii sale. - El a fost un om de adevar. Adevarat el insusi, in eunostintile sale,in ostenelile sale, in sinceritatea sa absoluta lath de toti incepind cu el insusi i fata de toate, el a dcspretuit in arta sa tot ce ascuncle si tot ce insealktoate mijloacele mari, care sunt si mijloacele usoare ;a inlaturat, inainte de a cunoaste peNOvelli, toatetraditiile,toate retetele, toate conventiile ; a avut curajul, el, tiniiri singur, care parea cii apartine altei lumi si de aceea si stirnea invidii tenace, de a inlatura, scazind in ochii publicului intii, pentru a creste cu atit mai mult pe urma. Sfortarile de glas, efectele de masa'',

317 striggtelesialintgrile jigneau deopotrivä constiinta si educatia lui, si le-a inlocuit pe toate, in comedie si tragedie, prin inviorgtoarea si induiosatoarea infatisare a vietii ; si tipurile, moarte ping atunci, cu toate zguduirile altora, au inviat pentru dinsul, cum invie fiinta, reali-

tatea : s-au sculat si au mers". . .i, al doilea neuitatul nostru prieten a fost .0 In arta sa un mare izvor de iubii e. De iubire si de urg, fiindcg una fgrg alta nu se poate, iiincicd In contrastul dusman al lucrurilor o iubire aduce o urg si nu e o singurg ui d, adevAratg, dreaptg, sfintg, care sa nu aducg dupd sine si o mare iubire, in afarg de aceastg opozitie fatalg rgmiind numai urile nedrepte siiubirile sterpe. El a jucat, nu pentru public, nu pentru el, ci pentru rolurile insesi, si anume pentru lucrurile mari cuprinse in ele, pentru semnificatia lor moralg. A urit in Moise otrava de caremurea neamul sgu, In Isidore Lechat acelasi ferment de descompunere a societAtilor,si doar intefgnita vodg dacil s-a lásat stgpinit de duiosie fatg de o tineretri riitdcitil, care nu e Inca nici bung, nici rea si cgreia o soartà tragicii nu-i va inggdui sg ajungg ping la acea lgmurire care-1 va face vrednic, dupg minia ce stirneste deocamdath, de iubire sau de urg. Astfel, prin patima sa de adevär, ca si prin valoarea morala a interpretgrii sale calde, Liciu a lost, de la locul lui, pe care atitia 1-au inteles si-1 inteleg altfel, un mare educator. $iin timpuri ca acestea nu se poate o lauda mai mare pentru dinsul decit aceasta.

1912

I. L. CARAGIALE

Natura s-a sfiit sa scadä prin chinurile si slàbiciunile bolii pe acel tindr de saizeci de ani,voinic, frumos, sigur, vesel tot numai siguranta si energie care era, pentru noii prieteni cari-1 vedeau des, ca si pentru prietenii cei mai vechi,si poate nu din eel mai faii, loan Luca Caragiale. L-a luat dintr-un singur gest, ea- ruia elis-a supus fall sfiald. Tedia de ani de zile intr-un exil de bunilvoie, pe care tara nu-1 merita. Ea,

..si cu dinsul neamul intreg, ii incunjurase icoana de o strillucità glorie. Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale cre- zului national.i tot despretul pe care-1 arunca el admi- ratorilorsi.tubitorior sal n-ajungea ca sd stirbeasca aureola. I se recunostea lucru rar pe lume dreptul de a zice si a face oricui orice, de a jigni sentimentul public in orice formä, de a sta impotriva vremii sale, si cind gresea ea, si cind el era gresitul. Marimea si caracterul de sigurA eternitate a talentului s'au literar nu explicit indeajuns aceastd atitudine. Ur- mash earl n-au vazut si auzit omul, n-o vor intelege la acest om cu ochii in cari fugeau flacdri ciudate, de ironie si induiosare, de admiratie si pornire distrugatoare, acest om cu impresionantul glas de impunere a credin- tilor si capriciilor sale, cu gesturile stapinitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit plin de intentii ironice si de capricii rafinate, capabil de e- lementare asalturi crude, de entuziasmuri oarbe, de neinduplecata negatie provocatoare, azi intr-un fel, mine inaltul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, ca glumil corosivä, mai presus de masura obisnuita a fiintei omenesti. $i aceasta o respectam, suntem datori a o respecta. E doar una din manifestatiile puterilor ce c6-

319 hiuzesc lumea i,respectind un astfel de suflet, peste suferintile si resentimentele noastre ei ne inchintim. Era asa pentru cá in el s-au luptat totdeauna, intr-un conflict tragic, care 1-a sfisiat, instinctele clasice cele mai sigure cu pornirile romantice cele mai cute- ziitoare. CintArea de o sutd de ori cuvintul pe care-1 cobora pe hirtie intr-o caligrafie perfectä, pe care-1 cetea cu o dictiune Varà gres, pentru a-I distruge la cea mai slabg indoial5 despre adevärul corespondentei lui cu ideea sa ori cu armonia operei. Un condei mai st5- pinit n-a existat vreodat5, niciaiurea, irareori un creator mai mare a nimicit cu mai mult5 pasiune opera sa pentru Ca nu corespundea celor mai nobile intentii artistice. Dar, in acelasi Limp, mintea lui era plin5 de planuri uriase, de figuri extraordinare, de actiuni exagerate, de contrastetari, de atacuri revolutionare, de paradoxe nebune, si niciodata nu era mai mindru clecit atunci cind putea sä princlii in senina form5 clasicd rece ceva din conceptiile unui romantism infracgrat. Dar, pentru ca aceasta sa se intimple intre plan si mijlocul de indeplinire, se diidea zilnic, an de an, pinii in accast5 clipà de durere, o luptd in stare s5 distrug5 pc rind productivitatea, fericireai vialfa unui om. Aceastd luptti ni-a rdpit nou5 zecimi din roada fi- reasc5 a unui suflet mare. Dar ni-a dati unul din acele exemple superioare de onestitate, de constiinta, de eroisrn in sacrificiu, de ab- negatie pentru arta adoratg, care fac pentru literaturti mai mult çi decit cele mai man itrainice din paginile lui.

1912

CE SE IUBEA IN CARAGIALE

Dacd toti cei cari scriu prin ziare despre I. L. Cara- giale, a doua zi dupd trecerea lui din viatd, aduc aminte,ilaudd, si suie pind in slava cerurilor, unde nu s-a ridicat el desigur prin astfel de riaijloace, strdine de personalitatea lui superioar5, dacd toti acesti ziaristi gioameni politiciiindivizi fdrd ocupatie bine deter-. minatd ar fi iubit in el opera lui, una din cele mai de- sdvirsitesiarmonioase formealerealismuluicritic, ne-am bucura. Ferice de tam in care poate fi iubit, admirat siregretat cineva asa de mult pentru nemuri- toarele pagine ale scrisului asupra criruiagi-aconcen- trat toatii viata ! Dar un scriitor e si un om. De Multe ori, poate de cele mai multe ori, un om indiferent, ea d-ta, cetitorulr, gica mine. Citeodatà ei un om de o strAlucitoare inteligentd, de o vervd admirabild, de o spontaneitate fermecritoare tiarnetitoare. Caragiale asa a fost,i stia bine cd era asa, si era bucuros de uimirea in care, mai curind sau mai tirziu, lasa pe cei cari-i ascultau credintilei paradoxele. Si aceasta e arta, si, cu toate crt nu poate fi pdstratii, ba nici caracterizatd pentru cei ce n-au fost aseultdtorii acestor improvizatii splendide, e o forma a1eas i vred- nicd de respect alartei. Cine o poate pretui, alegind ce este de ales din fond si urmdrind cu nesat meste- suguli avintul formei, acela e insusi o minte isteat5, un gust distins. Dacd bogata si raia convorbire a lui Caragiale despre arta sa ar fiajuns ca sentuziasmeze natia noastrd, ce dovadil sigurd de progres almintii noastre ar fi giaceasta !

321 Dar nu, din nenorocire nu e afara de citeva excep- tii care se pot numara pe degete nu e nici una, nici alta. E un al treilea lucru. Afarg de ziaristli evrei, bucurosi ca, din motive pe care nu le voi arata aid, au ggsit un om mare dispus saiiscrie ravase politicoase, afara de takismul Im- provizat, care a fost extrem de fericit ca, din motive pe care nu le va putea arata, a putut eticheta pe I. L. Ca - ragiale intre ceiebritati intelectuale pe care toti le a- preciaza, marea multime a admiratorilor" e alcatuita din oameni pe caH totdeauna ti-i poti face tovaräsi in jurul mesutei de fier a berariei, a gradinli ptthlice,pi numai acolo. Au bani pentru consumatie,i timp Inca mult mai mult. Dar, pentru a petrece un moment pia- cut" mai trebuie ceva : un om de spirit. $i anume unul care consimte a fi de spirit pentru oricine. Caragiale avea aceasth slabiciune. Iar dumnealor binevoiesc a-si aminti azi cu oarecare recunostinta de omul de mare talent pe care si-1 credeau abonat ca amuseur in jurul mesutel de fier. Uitam o categoric, care s-ar supgra. Caragiale a lovit cu cruzime, intli In formele fara fond, cum obisnuia, de altminterea, Junimea". De la aceasta faza se trece la faze constructivii, in care vezi, dupg decenii de cultura serioasa,i altceva decit moftul roman". Ca mai toti junimitii, Caragiale n-a facut pasul, a despretuit sa-I feed. $i ping la sfirsit a fost amar cu to%i, iertind doar id si colo pe cite unul pentru simple motive de cunostinta si de prietenie. Ei bine, toti inacritil, toti ambitiosii nesatisfacuti, toti cei ce sufar dupa iluzia geniului ce Ii s-ar fi salasluit in tidva, toti boernii caH cred c aveau aripi pe care un mediu infam le-a amortit, toti ratatii" çiinvinii unei porniri peste puterile lor, toti fac lui Caragiale, fiindca au si ei zimbetul lui amar, injuria suprema de a-I privi ca dintre ai lor, ca un simbol al victimei unel

322 organizatii stupide, intocmai precum, ieri, toti halucinatii, reali sau prefacuti, purtau in buzunar chipul tindrului Eminescu despletit. Si impotriva acestei injosiri si acestei injurii trebuie sii protesteze oricine aseazd foarte sus pe scriitorul ce s-a dus din rinclurile celor vii, intoväräsit -si de alte päreri de riiu,ale celor cari niciodatà nu i-au cerut nimie in schimb pentru stima lor, nici macar o usoarä sfortarecritredreptate. In mijlocul zgomotului banal, el sunt datori sa faeg a se auzi un cuvint cumpätat, bine interneiat si cinstit. Numai pentru aceasta ei vorbesc astlizi si nu i-ar opri nici vointa lui formalä ca numai ceilalti sa' vorbeasca

1912 (LI)

OCTAVIAN SMIGELSCHI

N-avem noroc la oameni : rar se ivese printre noi, si cei mai multi se due räpede, ca si cum s-ar grabi sii piece dintr-o lume care, in toate zilele si i 1 toate felurile, li cla a intelege ea' poate mai bine fard dinsii. Acum citeva zile la Blaj, in cimitirul unde parnintul pastreaza" ce a putut sil acopere din Augustin Eunea 1, s-a asezat sicriul in care zac amortite pentru vecie minile faclitoare de minuni ale marelui pictor Octavian Smigelschi. Noi, de aici, nu-I cunoastem pe acest ardelean. In 1906, la expozitie, a vrut s'a ui se infritiseze, avind si el mindria, asa de fireascli si asa de miscatoare

1 Augustin Bunect(1857-1909) istoric roman din Tran- alvanla.

323 pentru noi, de a fi consacrat prin admiratie in capitala neamului sau, el, Pe care ungurii erau gata sa-1 aseze, recunoscatori, intre cei mai buni ai lorn-am voit sa-i dam cei citiva metri patrati pentru cari se ruga. Tinea foarte mult ca pe paretii vreuneia din bisericile acestei Romaniilibere sa se afle chipuri de sfinti lucrate de dinsul ; s-au gasit altii, mai bine vilzutii cu mai bune legaturi, ca sa-1 dea intr-o parte. Cei de dincolo iitiu insaooiildintre cari facea parte, cai neunitii, carora li-a inchinat cea mai mare opera a vietii sale, picture catedralei din Sibiu. 11 stiu, si in inimile celor mai alesi dintre dlnii e o nemargenita durerei una din acele minii impotriva soartei pe care nici cea mai deplina credinta nu le poate in abusi. Ei simt Ca poate sä treaca un veac si un pictor ca dinsul, cinste pentru neamul din care s-a nascut si binecuvintare de frumuseta pentru dinsul, nu se va naste. Octavian Smigelschi n-a adus ce se cauta mai mult astazi :o viziune nota a lumii, o formula necunoscuta pina atunci a artei sale, un stil al &arid creator sa fie. S-a si tinut la o parte de genurile in care se pot face asemenea innoiri :abia cunosc de la dinsul un peisaj, dote,facute in treacat, fara iubire, slabe. Portretul nu 1-a ispitit. De la inceput pina la sfirsit acest frate de canonic, trait intre preoti, dupa ce rasarise in umbra turnurilor bisericii celei mari din Blaj, a stat intreI- coanele mari, curate, sfinteialtfel decit prin cununa de aur a celor cu cari legea crestina a umplut cuprin- surile nesfirsite ale cerurilor. Astfel viata lui a fost de la un capat pina la altul numai o rugaciune, ea s-a desfasurat sub ochii dumnezeirii care se Ricca vazuta pentru altii prin degetele lui cucernice. Poate de aceea,i desigur fiindca era un om asa de cumsecade, el n-avea nimic din pletele, din fruntea in- cruntata, din mantia de umbra si palaria de aureola,

324 din vorba piing de paradoxei viata plini de bizarerii a artistului". El nici nu era artist. Ca sa si-1 inchipuie cineva care nu I-a cunoscut trebuie s5 se gindeasc5 la mesterii cei marl de pe vreinuri :un mester, un astfel de mester a fost si el. Foarte muncitor, de o constiinta pioasa fata de lucrul sau, inchis cu totul in gindul celor ce avea sa le faca, avind doar putinta de a vadi printr-un zimbet marea-i iubire pentru cei mai de aproape ai lui, iar, incolo, stin- gaciitacut, venind ca o umbra si disparind fara sa-i prinzi de veste asa a fost el. Intre o suta de oameni de talent din zilele noastre. unuldaea-1vei gasi astfel. N-avea cineizeci de anii putea sa lucreze inca foarte mult. Ti pare asa de rau cà de acum inainte aceasta nu se mai poateica trebuie sa vie ce151alt, care se va naste in alt veac. Iti pare raui te ridici impotriva hotaririi nedrepte, stupide da, stupide care uità in fundul temnitei pe uthgas, pe batrinul cersitor in coltul strazii si arunca in mormint tocmai pe acesta. Dar mini de dinsul nu-ti e asa de mult ca de altii. Nu. Intre sfinti a trait, visiridu-i tot mai desavirsiti, mai curati, mai blinzi si gäsind Th acest vis mingiierea pentru dureroasa simtire a operei care inca nu e ceea ce a dorit el sa fie.i, pe incetul, s-a tot apropiat de dinsii, pina ce intre el si acest pamint de huma legatura s-a rupt, ;i cei sfintii cei dumnezeiesti au rasarit inaintea lui asa de deplini, umplindu-1 de atita bucurie, incit fara durcre a lasat tarnei degetele de lut care-1 impie- decaserii pina atunci de a crea desavirSirea, din care aidinsul astazi face parte.

1912 (II)

Pictorul s-a nascut in 1066.

PROFESORUL PETRU RASCANU

Cu cit se desävirseste invatamintul nostru, Cu atitea scoli,cu atitea cateclre, cu atitia scolari, din nenorocire scade nurnarul profesorilor, pe cari-i inlocuiesc oamenii foarte cumsecade, foarte invätati uneori, avind si talent oratoric adesea, dar cari totusi nu sunt profesori. Un profesor adevarat a fost, ni-a fost atitora, vane- rabilul Warta care s-a stins la Piatra, Petru Rgscanu. Din scolarul birladean in epoca Unirii, care incepea sa cunoasca viata pub1ic5 transcriind infrigurat manifestele partidului national, s-a facut un institutor la Iasi. Distin- gindu-se, a fost trimes la Paris, unde a urmat citva tiinp la $coala de inalte studii, abia deschisa.Nu s-a tutors cu vreo diploma styling, si diploma din tara a luat-o tirziu de tot, silit aproape, in ajunul numirii sale la Univeraitatea din Iasi. N-a scris mult mai mult decit frumoasa-i tez5 de licenta. Citeva articole prin reviste, manuale de small A tipariti uncle discursuri. $i totusi al lui era un loc in invatamintul superior, nn loc insemnat si pe care nu i-1 putea disputa nimeni. Profesor de istoria greacgi rornana, eI riu va fi inlocuit in felul special in care-si indeplinea chemarea. Batrin frumosi senin, cu fraza armonioas5i deplina, cu tonul siguri linistit, el era ca o ilustratie personalg a materiei sale. Ascultindu-1 cum, filra o sovgire, far5 o nesiguranta, tura o miscare sau o intonatie nervoasa, farg nimic din fatalitatile omului modern cu sufletul agitati nemultamit de sine, inegali tulburat de continue lupte, ascultindu-1 cum desira povestea sa cu o detnnitate care-I inaltasi facea pe tati ascultatoriisase inalte, intelegeai bineca a§a trebuie sa se vorbeasca de elinii lui Pericle 0 de romanii republicei. Ori de pastram, ori de uitam stiri despre luptesi nume de eroi, un lucru raminea in suflete :ea am gicit,

326 peste amánuntele primite, ce spirit de mäsura, de pace, de zimbitoare multamire omeneasea era in vremile acelea Omul nu e totdeauna asa cum apare in momentul cind ll indeplineste chemarea, dar nici prea deosebit nu poate sä fie. Si, dacä asa a fosti cu Petru lascanu, pe buzele lui trebuie sà fi incremenit, in momentul despärtirii de acest pämint, pe care de mult nu mai calcd zeii, zimbetul acelora ce pot vedea pentruintiiasi data clar strälucirea Olimpului. Va fi simtit cà e binevenit acolo. '

1913

LOCOTENENTUL-COLONEL MANOLESCU-IVELADIAN La inmormintarea lui

Prop cregint Cind firea ne cheama inapoi la dinsa, ca sa ne pierdem in mAretia ei mai presus de intelegerea noastrd, un inlocuitor plin de nerabdare stà la ciipätiiul celui care se stinge. Se pot inlocui stiipinitorii de salt conducatorii de neamuri, marii oamenipolitici,cugetlitoriicarilasä ginduri ce nu vor muri, scriitorii in rindurile cärora s-a inchegat pentru vcsnicie o parte din gindirea i shntirea oamenilor. Toti pot fi inlocuiti prin altii cari aduc cu Teza de licenta a profesorului Petru Rcanu (1846-1913) se Intituleaei :Lefile L ventturite boieritor Aloldovct In Iris (1887).Itascanu a publicatIstoricutinvaIdmintutut secundar (1906) i manuale de istorie :Istoria grectlor, Istoria romantlor, Curs cornptet de tstorta universal& Istoria Ortentului etc.

327 dinsii mai "multà tineretd, deci mai multa putere, rnai multa credinta, mai multe sperante. Ace la care nu poate fi inlocuit in iubirea tuturor celor cari 1-au cunoscut, e omul cel bun. $1 ai fost un om bun, batrine prieten, Ani de zile n-am auzit din gura ta un cuvint de mustrare. impotriva cuiva, fie el cit de impovárat de pacate, un cuvint de minie pentru raul ce ti s-ar fi fdcut, un cuvint de pira, un cuvint de intriga, un cuvint de razbunare. Mi-ai vorbit i ni-ai vorbit numai de domnul cel mare 1 1ing5 tronul caruia te-ai invrednicit sa stai de pazd, of iter tinar, plin de setea lucrurilor mari ; mi-ai vorbit de rázboiul din care te-ai intors cu aur pe umeri alpe piept, ca rasplata a vredniciei tale ; mi-ai vorbit de primejdia carii coplesità de strdinii dnevoia de a-i da toti toate puterile noastre pentru Ca sa fie cinstita, siguri glorioasa. La orice chemare a noastra ai venit, punindu-ti batri- netele dureroase pe drumuri lungi, ca sa auzim, intre glasurile tinere, care uneori vor mai rasunai aiurea, glasul tau, pe care lungii ani de oaste te-au invatat sd-1 pastrezi numal pentru steagul tau. Aduceai intro nationa- listii-dernocrati, in cari ai indrliznit sa vezi partidul viitorului, traditiile frumoasei mari ale unei epore care trebuie imitata astazi, dach nu voim ca tot ce s-a cistigat atunci sa se piarda sub ochii copiilor nostri.i tu ai volt s5 traiasch intr-o Romanic 1iber5 si mare, de la un capat al ncamului la altul, copiiii nepotii thi. $1. multi, cari se indoiau poate de biruinta pe care o simtim aproplinclu-se, capatau incrcdere privind la fata ta nobila de batrin ostas care stie cum s-au dat luptelei recunoaste usor unde e numai o ceata mare care va fi invinshat unde e mica ostire care va birui.

Cuza vocia.

328 Te duci acum cu o singura parere de rata.: cii lurnea n-a fost mai bunA, cad ai fi lost mai putin singur. Iar noi, cari raminem, ne vom silisa-ti putem aduce la timpul nostru solia ca a incetat singuritatea color cari lucreaza cu adevarat pentru. binele tariii neamuluisi ca steagul dupa care ai mers in primejdii a biruit. Pina atunci, suflete bun, odihneste-te,i gindul tau ocrotitor safie alituri de noi !

1913

NERVA HODOS

MI:war romanii din Sibiu, de la el de acasa, se vor fi infiorat de o adevArata durere cind ii vor fi vazut pe deplini pe vesnicie linitit, dupa chinurile grozave ale rnintii lui. La noi sunt alte griji, alte pretuirii alte dureri...Sotia, fratii 1-au pus in parnint, in pamintul ardelean patruns pind in adinc de sudoareai singele oamenilor muncitorii viteji, din cari, dupa tatasimama, dupa Iosif Hodoscel invatat si dupa viteazul popa Balint" 2, se cobora. 0 sa fie usor acel pamint sub care vor tresari i rirnIiiti1e lui in ceasul cind pentru neamul intreg se va face, cu ajutorul lui Dumnezeu, dreptate. La noi a venit, copilandru, intre ceilalti pribegi.[...] A venit la noi sii invete si sa munceasca, in margenile elpentru folosul culturii romanesti.

IosifHodo$- (1830-1880) patiosla .revolutiadin1848 din Transilvanla. Membru at Acaderniei Romane, a publicat lucrari de istorie §i. drept, a tradus Istoria Iroperiutut otoman de Dim. Cantemir. a Simian Ealint (1810-1880)prefect in legiunea comandata de Avram Iancu la 1848.

329 26 A servit-o cu dezinteresare, cu o neglijare totalg a mtereselor lui, cu o superbg indiferenth pentru tot ce se cheamg titlu isituatie, care poate servi de exemplu luminos oricui. A cetit ce s-a simtit dator, a cercetat ce i-a lost drag in adevgr, a scris la ceasurile liii, cu acea adincg iubire pentru subiect din care se fac operele marisi ten-ieinice.i, multhmit cu atita, n-a prezintat, cu zgomot, unei societgti strdine de lucrurile spiritului, contul. L-am vgzut astfel ani de zile aplecat asupra frumoaselor tipd- rituri vechi, dintre foile cgrora se desfac amintiri care infioarg, farmecgi stripinesc. Pentru el era o lume in care se cufunda : trgia pentru acesti popi tiparnici, pentru acesti mestcri de frontispicii, pentru acesti evlaviosi sg- patori de sfinte chipuri. Tot mai mult era al kr, si intre vremea aceea care-si asternea podoabelei semnele de scripturd pe paginile Bibliografiei rorntine?ti. vechi §i intre vremea noastrg care urmgreste, in asaltul ambitiilor, in incilceala intrigilorI furia lgcomiilor, alte scopuri, tot mai putin era el in stare sg ggseascg leggtura. Dar, de cite ori se simtea in acest aer greoi lovitura de aripi a unui ideal, menit si el, din nenorocire sa se lupte o bucath de trreme cu vgzduhul morti sà cada, el salute din toatà inima incercarea. Acestia erau prietenii lui, cei ce se porneau la luptg cu inertia, cu nepäsarea, cu grosolgnia intereselor. Pentru el avea, in tristeta vietii sale neisprgvite, un zimbet de tovargs de arme, o cure- gioasg vorbg bung si chiar, in sgracia lui vesnic vinata de creditori, un ban de aur. $i sa nu-I fi primit pentru cauza ta in suferintg deed voiaissa-ifaci suprema ofensa de care singera sufletul lui ! 0 stiui eu aceasta. In momentul cind o vreme eroicg pgrea cg invie, Nerve Hodos, ofiter roman", cum scrie pe ultima lui carte, sirnti in sufletul lui de asprg energie tacuta o atit de puternicg zguduire, Inca resorturile obisnuite care tin sgnatatea cugetiirii noastre se rupserg. Se afundg in

830 vederile grozave, de unde nimeni nu 1-a putut izbavi decit ingerul care ieri bAtu la usa chilici din casa de nebuni de la Sibiu. Pace tie, frate !I

1913 (JD

AUREL VLAICU

Soimul nostru ardelenesc a lunecat din slava cerului sis-a sfdrimat de acest pämint aspru, care-si rdzbuna astfel pe acela ce tindea sá se desfaca mai mult din robia lui cea grea. Vlaicu a murit. Cu aripile ultimului sriu zbor is-a frinti viata ;vointa cea nebiruit5 s -a pierdut. Si in adevdr nebiruita a lost aceast5 viaO. Fedor de Oran, Idea carte, fara avere, fr sprijin, dintr-un neam cAruia guvernul s5u ii vede niunai pdcatele, el s-a trezit intr-o buna zi cu gindul c5 e frumos sü zboare cineva. ca el poate zbura, c5 trebuie s5 zboare ic5 pentru aceasta e fAcut pe lume. A trecut, ajutat de citiva prieteni, toate piedecile nem- telegeriii neprietenieii, la capdtul atitor incercári zadarnice, atitor silinti infrinte, el s-a pomenit in sfirsit acolo sus, in cer, zburind. De atunci n-a mai voit alta ;

' Istorie tbibllograf, Nerve Hod();(1869-1913)apublicat co1ee(11 de doeumentei, in colaborare cu Ion Blanu, respectIv Al. Sadi-Ioneseu, eele douA luerArl bibliografice fundamentale Bibuografia romaneased veche (3 vol., 1898-1912), Pnblicaritevile yertodice romdnegi (1913).

331 2G* n-a cdutat un rost in viatd, o functie, o ocupatie, un coperemint, o vatrd de familie, a iubire, nimic... Ii ajungea doar cd al lui era cerul, cerul intreg ! cind 1-au vdzut acolo, tdind undele väzduhului luininos, fringind impotrivirile vintului, Intrecind negurile, neamul luiintreg, totiacei iobagi de ieri,setosi de libertate, de lumina', de neatirnare, i s-au inchinat nu nurnai ca unui fiu iubit mai istet si mai viteaz decit ceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui simbol. Cind in vijiitul lor nerdbdator porneau aripile, cind pasärea de otel se cumpanea singurd sus, deasupra prnintului, cind se frdminta cu puterile cerestisile rdpunea planind (Mightvultureste, li se pdrea czdresc in viitor o altd minune :urmasii lor, semintia lor desfacindu-se de sub stdpinirea vechilor puteri, infruntind vràjmdsiile din urrnd, zburind tot mai sus peste dinseleiodihnindu-se In lumina apoteozei victorioase.i, de aceea, la nimeni nu s-a uitat natia cu ochi mai bucurosi, scAldati in lacrimi sitotusi plini de raze, decit la dinsul. Astfel, tinkul care ispraveste astazi in mijlocul durerii tuturora a fost un fericit, prin toatd mdrimea triumfului siiu, prin toatd cdldura iubirii ce destepta in juru-i. chiar acum, in clipa tragicd, el a avut favoarea dumnezeiascd de a sfirsi in lumea de sus, pentru care träise, care-1 inchisese cu totul i care-1 jertfi. Se uità bdrbati politici, se uità scriitori de renume. Pe el, in* nu-1 vom uita. Oricind indrdzneala omeneasai va smulge aiurea succese strillucite naturii invinse, nu vom privi cu invidie pe acel invingdtor, ci vom zice cu mindrie : Si noi am avut pe Vlaicu ails (II)

HORIA ROSETTI

SA fie urmasul unui om mare, care a lucrat alaturi cu alii, mai energici si mai practici, dar nu mai patrioti si mai nobili decit dinsul, sa fi primit i prin mama o admirabila femeie, care a stiut sa ramiie o engleza idealista In societatea boiereasca a Bucurestilor de la 1840 rnostenirea unor inalte calitati de spirit si de inima, sii fi fost inzestrat de natura cu o infatisare de superb cavaler, cu darul unei convorbiri placute si fine, si50 fi murit ca director, ca intendent al Camerei deputatilor, undecelputintreisferturiiieraupcste masura de inferiori, aceasta a fost soarta lui Horia Rosetti, luat inert tinar de o grea boali. La deschiderea sedintii, nu s-a pomenit numele acestui om, care a fost si el, de mai multe ori, reprezintant al natiunii". Foile si-au adus aminte ca raposatul era un bun cunoscator al codului 6noareii, tocmai de aceea, nu recomanda oricind duelul.i atit. Corespondenta aceluia care a fost fratele lui Mircea Rosetti care, netagaduit, avea chemare de scriitor, ni-ar putea spune mai mult despre motivele pentru care acest exemplar ales al neamului nostru n-a ajuns siljoace un rol, in tam democratica unde mostenirea functiilor, onorurilori reputatiei e un lucru admis de toata lumea. Fara s-o fi cetit, as putea fixa doua :visiitorul care a fost WW1 sau nu si-a ingaduit a pregati pentru fiii sai alt viitor decit al talentuluii muncii lor.Si,al doilea,fiiilui C. A. Rosetti, ca niste neadaptabili cu mediul, au simtit mostenirea lor, nu ca un piedestal de trufie, ci ca o mare si jenanta onoare, care i-a coplesit. Atita mai riu pentru dinsul, cai pentru d1nii. Nu-1 asa ?

1913

LOCOTENENTUL-COLONEL I.MANOLESCU-MLADIAN

Bkrinul .prieten din ceasul Intil, care pin4 la cea din urmä zi a vietii lui a fames pentru noi acelasi, a trecut la cele vesnice. Vechiul ofiter de ordonanta al luz vodd Cuza a inchis ochii citeva luni dupa ce väzuse pe marele sdu doznn glorificat in bronzi, cind ziva de 24 ianuarie, a cincizecii patra aniversare a crekii. Patriei, se apropia de sfirsit, legkurile lui cu lumea se desfaceau Intre coroanele impodobite cu tricolorul statea intins trupul, scAzut asa de tare in uniforma lui cu trese largi de aur. Vorbeau bdtrini din vremea lui, vorbeau, cu glas vibrant, in cuvinte asa de frumoase si de miscätoafe ca ale colonelului Berindeiu, ofiteri din oastea cea noua, vorbeau prieteni. Desigur cd era tristh, Ialtfel d-cit prin lacrimile familiei, urita bisericS de cimitir, goalk cu pketii mizgilliti de zugrdveli proaste. i noud, earl am purtat lupte grele sub ochii lui de bucurie increzkoare, ni pärea ra'u, foarte rgu ca la masa de presedinte nu se va vedea, in adunarile noastre viitoare, feta lui de ostas, cu pArul täiat scurt, cu mustatilel barbisonul rgzboinice, cu bunii ochelari patriarhali dati peste urechii cl nu vom mai auzi frazele lui, cam trecute desigur, dar spuse cu atita tinereth energicA intr-un glas care nu fmlokrinise. Ni pkea räu cà sicriasul särac pe care si 1-a dorit se va cufunda in adincul gropii deschise ascunzind pe acela care dormea acurn intru Domnul. SItotusi aveam toti, mai presus de durerea noastrd, un sentiment de pace. El se desfacea din acea fata asa de linistitä, din acele relicvii de razboi care se odthneau lingi dinsul, din acea veche sable strimbä, din acel chipiu de alth thieturg, care-si pierduse lustrul in fumul detuna- turilor ucigase. Din toate acestea care spuneau ca inaintea noasträ stätea o viath care s-a indeplinit. Caci asa a fost viata lui.

334

Nu mai mare decit viata altora, dar IntreagO, deplina, impacata cu sine. Ca ofiter a fost credincios domnului sail si steagului, a fost bun pentru ostasil sal, a fost viteaz si loial Igo. de dusmani. Ca orn In lume, n-a lasat dusmanie la nimeni si nimeni nu 1-a urit. Ca parinte, a dat tarii copii morali si harnici. Ca partas la luptele politice. a urmarit idealul oriunde 1-a vazut si nimic nu 1-a putut departa de dinsul. Si, cind, in apropierea celor optzeci de ani, ingerul mortii a venit, el n-avea nici o cruzime in fao, cum n-avuse nici o pripa in zbor :el sprijini pasul biltrinului care-1 astepta de mult sicare-i era, acum, recunoscator pentru indemnul tficut spre odihna. Si pasnica va raminea icoana lui in sufletele noastre, fiird chemarile dureroase ale calor cari mai aveau ceva de spus, de facut, de iubit.

1913

JOAN MAIORESCU

S-a ridicat un bust la Craiova, de profesori, unui profesor, care a fost atita lucru In toata viata lui plina de multe greutiltisi Med nici una din putinele rasplatiri pe care viata poate sa le alba pentru aceasta breaslä :profesor. Dar profesor si dincolo de cancelaria si de clasa, de cataloagele si examenele, de elevii si de parintii" lui, un profesor care a inteles el viata intreaga e o larga scoala si Ca oricine, sii vrea sau sit nu vrea, prin faptele sale publice ca si prin celelalte, e profesor si elev in acelasi timp. Si a inteles Inca un lucru acela a carui arnintire se serba daunazi in lipsa unui flu care, la Bucuresti, are

335 alte lucruri de filcut, lucruri mari, dar nu lucruri de profesor :61 este o vreme cind un popor intreg are nevoie de profesorii anume de aceia pe cari nici o necuviintA din partea unui scolar lenes, necrescut sau rau crescut sà nu-i dezguste. $ia stat asa o viaca intreagii, profesind, de pe vechea catedrd roas'a a scolii de jos, de pe catedra mai mindrá a scolilor inalte si de la scaunul siiu de lucru, filrä nici un fel de mindrie alta decit aceea c5 tot ce a putut face e vrednic de a fi urmat i de3110. Mai sunt'azi din speta aceasta ? Poate ! Dar scolarii cari-si au diplomele in buzunar cred cã nu mai au de cesãintrebe pe nimeni.

1913

P. CERNA

Cind a murit asa de tin'arsiin pragul rasplatirii grelelor lui osteneli de orfan si de bolnav, P. Cerna era un doctor in filozofie, a egrui lucrare fusese primitä eu o consideratie deosebitil de profesorii sãi germani, era un candidat la o catedrã de Universitate siera, mai ales, un nume cunoscut in literatura nouti, un talent consacrat, de care se legau mari sperante sial cArui Profesorii din Craiova 1-au ridicat acolo un bust lui loan Maioreseu(1811-1864),deoareceelfacusepartedincorpul didactic al Colegiului national din oras. Publicistul transilviinean, pilrinte al lui Titu Maiorescu, a participat la revolutia de la 1948 din Tara RomfmeascA 6i a fost trimis de guvernul provizoriu ca reprezentant al sau pe fingd dieta de la Frankfurt pe Main.

336 volum .de inceput, prhnit bine de toata lumea orice rezerve s-ar fi fault asupra genului Insui, poate cam artificialin ihtelectualitatea" lui inalta, uniformä fusese asezat in rindurile cartilor spre care se intoarce o recunoscatoare aducere aminte. Pacat de dinsul, au zis toti, afari doar de acea invidie satisfacut5 care se ascunde spre a se bucura pe urma mortilor, pacat de omul invatat, pacat de mintea adinc cugetatoare, pacat de viitorul profesor al inaltului invatamint românesc !$i se pregii- teste aducerea solemna- a sicriului, ridicarea monurnentu- lui care sa arite ce ginduri au stribatut odata aceast5 taring plinsa numai de str5ini. Mie insadati-mivoie sa-mi pari foarte ran de un tinar sarac, modest si obscur pe care intimplarea caci el nu era din talentele care se imbulzesc, care-si rup o cale si prin zidul celei mai animalice indiferente pentru lucrurile spiritului! pe care, zic, intimplarea mi-1 scotea inainte acum vreo zece ani, cind nici eu nu eram alta decit un tinar care incepusem doar ceva mai de- vreme. Poate fiindca venea dintr-un sat, din mijloeul unor eameni sarrnani. poate fiindc5 se simtea Inca str5in intre aceia la eari trecuse Inca de copil, poate fiindca intre cei bucurosi si mindri de tinereta lor se vedea bolnav, marunt, sters poate de aceea era asa cum nu-1 pot uita ca a fost. In lurnea noastrii, uncle baiatul de cincisprezece ani are grija de cariera si mijloace pentru a o face, acest tinar student era inca de o supenioara siemotionanta nevinovatie, castitate a sufletului. Privea cu ochii lui de viorea, umezi ca de roua, prin care trecea un aur ca al razelor, privea uimit la zbuciumul oamenilor, si in pardesiul suptire care-i acoperea pieptul atins se primbla ca intr-o nebiruita zale de arhanghel. Era asa de nou in viata, adeca in durere, incit, cum nu credea in rautate, in minciuna, nu putea sii creada in boala, pe care specialistul gasise ca e lucru omenesci folositor sa i-o schiteze. Profesor la o scoali de fete, era desigur

337 intre toate domisoara cea mai naivl, cind i s-a parut cä iubeste in adevari adinc pe una din colegele sale de invatämint, a uitat cai barbatii au nevoie de o altà zestre decit a inteligentei si a talentului,i,neavind macar, pe lingä dinsa, vigoarei frumusete, a vorbit limpede ca un om sigur ca va culege floarea spre care a intins mina. Raspins, a simtit Intiiai data, poate, ca sunt rani mai adinci decit acelea din care pornesc jun- ghiurile earn& Din asemenea momente, unli se fac oameni hotariti, strinsi in curele, cuprinsi de zale, tiind arma impotriva armei. El nu era dintre acestia. $i mai departe,inghi- tindu-silacrimile, s-a dus pe drumul vietii, asprusi piitat de singe, ca pe cararile de argint ale lunii. A facut ce i s-a cerut, a primit ce i s-a dat ; ba chiar s-a mladiat cum I s-a impus de mini binefacatoare, care stiu sasi stapineasca. Daca lumea-1 vrea filozof, va fi ; va fi 1nva1at, daca aceasta e dorinta stilpinilor soartei sale... $i, dupa ce a fost asa de cuminte, cu ce mirare dureroasii va fi vazut prapastia care i se deschidea inainte si in care, cu oarecare tristeta de rnustrare in zirnbetul tineretei sale fara vinovatie, a lunecat ! Meat de dinsul, pentru toate celelalte, dar inainte de toate pentru aceasta : pentru ca aducea intre oameni ceva care se tine de o lurne inaltài mai curata decit a noastra, unde minti seninei reci zimbesc de o cereasca bucurie faril sfirsit1

1913

CONSTANTIN ERBICEANU Discurs la inmormintare

In lacrimi se desparte o famiie de sotul cel bun, de parintele duths, de ruda binevoitoare care nu uita pe ai sal ; cu ochi plini de durere privesc prietenii la acela care nu se va mai infatisa decit in nelamurirea, tot mai stearsa, a amintirior, cind invie trecator ceasurile bune siceasurile rele din viata fiecaruia. Din ceasul despartirii de pamint a celui care nu va mai vorbi nimanuiasi nu-i va mai fi nimanui tovaras de cale pe drumurile lungii grele ale muncii, pe asprul drum necontenit al datoriei, pe scurtele carari de flori ale multamirii, viata uria0, fait de marg'nii fara de sfirsit, a omeniriisi a naturii care o trezeste, o incunjurai o contopeste iarasi cu sine, urmeaza si mai departe, ca si cum o parte din constiinta, din puterea, din inaintarea si din biruinta ei nu s-ar fi intrupat, gindind, simtind, luptind, in acela caruia i s-a luat sarcina de pe umeri. Sie in aceasta jertfire a noastra, unul dupa altul, ca si cum n-am fifost, o inalta invatatura. C5ci cu adevarat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noastre au fost,i ele ramin de acum inainte necontenit amestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celor ce vin dupa noi. 0 fapta pentru oameni poate savirsi oricine a stiut, a indraznit sa iasa din temnita rusinoasa a egoismului sau. Dar printre indeplinatorii de fapte cei mai fericiti sunt aceia cari cresc prin gindul lor prins in scrisoarea Ora de moarte constiinta despre sine a poporului lor siprin urmare a omenirii care in afar% de popoare nu poate sa existe ; aceia cari prin truda lor 1-au facutsa se simta mai mult in rindul semintiilor omenesti lupta- toare pentru lumina si fericire.

339 Printre aceia a fost inv:atatul pe care prin mine il lauda asthzi, la ceasul cind mortii, inainte de a se da pamintului, se incunjurà de cele mai bune ginduri ale prieteniei si recunostiMii, Academia Romfina, care timp de patrusprezece ani 1-a avut in mijlocul ei si care cu greu 11 va putea inlocui prin cineva mai modest, mai indatoritor, mai ingaduitor pentru parerile altora, chiar atunci cind el pastra cu mai multa energie credinte care au- fost, in domeniul religiei crestine si al bisericii nationale românesti, temelia nezguduita a vietii sale harnice. Fiu de preot, din rindurile acclor razesi in care doarme ceva din socotita vitejie, din smerita demnitate, din su- perloara cuviinta a strribunilor, ostasi din vremuri croice, Constantin Erbiceanu, crescut la Socola, ctitoria domnitei Sultana a Lapusnenilor, scoala de invatilturri bisericeasch a fericitului phrinte Veniamin, mitropolitul invierii noastre culturale, a primit din cei dintii ani ca indreptare pentru insusirile mostenite de la cinstiti, räbdatorii neobositi inaintasi inriurirca hothritoare care se desflicea din acele ziduri vechi de trei sute de ani, din acele rrtmasite ale unui lricas de invatura romaneasch pentru Hristos min- tuitoruli pentru acei cari cred in cladirea bunritatiisi fratiei intemeiate de dinsul. In anii lui de scoalzi la Iasi, in acei ani in cari scaunul' domnilor Moldovei se odihnea rniscat, CU gindurile in urmä, dupd jertfa definitivii, ire- parabilii a Unirii, in timpul cit a cautat in Atena teologich, pe care o cercetau clericii nostri tineri fuiri a-i inchina nirnic din iubirea pentru tara si pentru neam, el li-a urmat porunca pe care o primise de la chiar locurile lui de nastere. Intors in taril acum o jumritate de veac, el n-a dospiirit niciodata in viata sa simpi, zidith pe munch si tot prin munch mingiiata, aceste doua lucruri din care si-a facut o singurhi indestulatoare tinth : iubirea devotath, into- leranth ca orice credinth exclusivd, care nu poate zbura ping acolo de uncle pamintul intreg, cu toate ale lui, se

340 vede incunjurat de acelasi zimbet a1pieii, pentru biserick in serviciul cAreia a purtat, cu toatii blindetia firii sale, arma polemistului,inesfirsita curiozitate iubitoare pentru orice urrna a trecutului national. N-a fost, dacfi vreau specia1itii, un elenist acest in- cepritor, mult timp privit cu indiferentk dacá nu chiar si cu oarecare Wanuialk al 'cercetarli izvoarelor grecesti privitoare la o vreme cind, de voie ori de silk au trgit laolaltà cele dou'd natii care pot invoca in Orientul european strabuni inaintea carora se inchinä si se va inchina lumea. Eruditia metodica", bogath in rezultate sigure, precise, n-a fost indeletnicireai nici chemarea lui. A trebuit sä-si ggseascd singur un drum, si el a fost, natural, mai ingust decit al celor cari merg pe drumul mare cu credinta ca" ei 1-au fiicut pentru Ca' sub pasii lor s-au miscat citeva pietre ceva mai departe. Dar, in schimb, el n-a fost expus si se admire pc elinsusi, procedarile sale Gir5 gres, in rezultatele la care, nu EWA multà ostenealk ajunsese. A gicit greutatile prea mult caä fie un diletant pretentios si nu le-a biruit indestuf ca sd ajung'a un erudit arogant. A rAmas scotocitorul pasionat, care-si tinea pina la aceste adinci b5trinete sufletul viu prin hrana zilnica' a unor succese stiintifice rnodeste, dar reale. Am stat insumi 1ingprietenul respectat de toat tinereta mea, de la venirea in Bucuresti, din aceleasi piirti ale dragii noastre Moldove, pribegi amindoi intr-un mare oras pe care nu-I intelegem totdeauna si cgruia nu-i putem cere sä ne inteleaga cu totul, asa cum suntem noi casnici, gospodariIncasa si in stiinta noastrk fricosi de zgomot mare si de gesturi largi, stingaci isfiosi plat la capal. De aceea si stilm noi, moldovenii, mai aproape unul de altul,i cu alit mai mult cind viata ne stringe prin alte 1eg5turi,ale toviirasieigtiintifice, ale comunithtii de ocupatie, ale bisericii.i te-am viizut

34i astfel, cocoane Costachi, intre ai tai sr. intre al mei, mi-al tinut in brate copila la sfintul botez, ti-am fost vecin de casa, tovaras de biblioteca si, la durerile rnele cele mai mari, am vazut, recunoscator, lacrimi in ochil thi batrini. $1 de aceea la ultima salutare colegiala a institutier noastre sa-ml fie ingaduit a-ti spune cit de mult rau Ind face aceasth despartire, care lipseste stiinta romaneasca de unul din batrinii ei deschizatori de cale. t

1913 al)

i Constantin .Erbiceanu(1835-1913)si-a Mut studillede teologiela Atenasi.afost profesor de drept bisericescla Facultatea de teologie din Bucuresti. A publicat studii despre institutii bisericestl si blogratil ale unor clerict cu remarcabilli activitate culturalA. A editat texte vechl : Tetraevangheltd dia. conului Coresi (1839), Didahiile ha Antira Ivireanul (1883-1889). In ceea ce priveste istoria generald, S-a ocupat de epoca dona- niflorfanariote,analizindsitipdrindintraducere izvoare grecesti : Cronicarii greet care au scris despre romdni In epoca fanariotd (1888).

CUFRINSUL

Un prof esor fi scriitor : N. Iorga . v . . V, Tabel cronologic XLIII Notaeditorului . . .LXIX OAMENI CARI AU POST

Doua rinduri inainte. Prefata din 1911 .. 3 Teofil Frincu ...... 5 Un titopist : August Treboniu Laurian . .. 8 Anghel Demetriescu ...... 11 Un idealist" :Apostol M5rgärit . 16 Doctorul Davila 20

Mommsen . . 6 25 Statuia lui Cuza vodá ...... 30 Eminescu§i.generatia de ast5zi. Cu prilejul unei carp nouti ...... SA Stefan Or5sanu :39 Un roman de Eminescu...... 43 Alexandru Odobescu. Cu prilejultipdririiunei scrisori din adoiescenta lui ...... 47 Stirbei vod5. Cu prilejul tipdririi corespondentei lui 55 Anton Pann ... . 59 Gheorghe Baritiu. Cu ocazia inaugurarit monumentului 66 Corespondenta lui Alecsandri 70

345 27 Oameni carl au fost, vol.. I oiconnil curat5 :initropcditul Veniamin -Costachi Cu prilejul pomenirii sale Doctorul Iacob Felix ...... 9 tin orator al generatiei biitrine : Nicolae lonescu . 33 Un scriitor pentru popor :I. Pop-Reteganul . . 80 Un poet al florilor :d-1 D. Anghel .... 92 Serbiirilepentru Schiller ...... 93 Citeva rinduri de dincoace"inamintirealui Timotei Cipariu ...... 96 C. Negruzzi. Cu prilejul unei eiii nouti a operelor tutin prozd ...... 100 Cel dintii volum din operelein proza alelui Eminescu ...... 104 Lamprecht despre rolurile nationale .. . . 109 La dezvelirea monumentului lui. Alecsandri (Frag- ment) 110 Un scriitor ardelean : Titu Chitul 113 Cartea unui disp5rut : Fete de I. D. Manolache 114 Liciui teatrul lui Alecsandri . . ... 110 Jubileul d-lui P. Poni . .. .. 1.2tr Un scriitor necunoscut : Mihail Teliman . . 124

Un erou modern : Henrik Ibben .. . . 123 Un poet in vremile nehotiirite :N. Nicoleanu 132 La mormintul lui Kogianiceanu 137 Un poet basarabean :C. Starnati 139 opersonalitate culturaki din Ardcal :loan L50- datu (1844-1878) ...... 1,6 Un b5trin erou :Axentie Sever 151 La trecerea unui erou . . . .. 153 Un profesor : Dimitrie A. Laurian 136 Un dispgrut : Vincentiu Dabes 159 0 figura ; Vasile Lascar ...... 160 Paginile Alexandrinei Mihilescu (1876-1895) . . 161 Un cercet5tor al victii poporului romanesc :S. Fl Marian . . 167 FredericDamé . ... 171 Giuseppe Garibnldi .. )73 346

Un arhiereu artist: Anastasie Crimea 176 NicolaeGrigorescu 181 B. P. Hasdeu 133 Iosif Vulcan .. 186 Dante in romaneste 189 Longfellow 191 Leon Tolstoi 193 Tudor de Flondor 196 SimionBib:nut 197 Unul din ultimii marl boieri de nearn :Stefan Grecianu 199 D.M. Sturdza 201 Dr.I.Radovici 203 Vasile Cosmovici 200 P.S.Aurelian 207 Doamna Elena Cuza 209 Eugeniu Voinescu 213 Aurel Muresianu .. .. 214 Vederile politice ale lui Eminescu si generatia de azi. Pentru o publicafie feicut a cu prilejul serbarilor de la 14 iunie 1909 .. 216 Gimnasticul Moceanu .. 210 Baronul Nicolae Hurmuzachi . 219 Gheorghe Chernbah 220 V.Rola Pielcarski 221 Pomenirea lui Mihai Vitea ,ul 221 Karl Krurnbacher 232 Invrttiiminte din viatai domnia lui Cuza vod5, 233 Un aventurier interesant : Gheorghe Brancoviel 244 In amintirea lui Eminescu ...... 247 Un poet-copil : C. D. CrAciuneseu. 0 prefatii 253 Maria IVIavrodin 25,1 Ceva despre Ion Creane 256 AdelinaT5zliivanu 259 TeohariAntonescu 260 Eugeniu Carada 262,

347

,S7* Ejörnstjerne Ejiirnson . . 264 DinicuGolescu . . 265 Ion Ghica 263 I.Codru-Drilgusanu, un cantorardeleanprin Europa apuseand .. 271 Un poeta minor" : N. Volenti 277 Grigorescu, dupli Vlahutä 279 La moartea lui Tolstoi .. 282 AL Stefulescu 284 Iordachi Golescu. 286 D.A. Tcodoru 289 Grigore Stefilnescu 290 G. Orleanu . 292 Nicolae Densusianu. 294 Ion Adam 296 Generalul Ghcorghe Manu 297 Genera lul Budisteanu 299 Al. Onae 300 Un fanatic Wan al romantismului national : Eadca Cirt an 301 Un profesor ardelean : d-1 Andrei Birseanu . . 304 GabrielMonod ... . 305 In amintirea lui Petru Liciu 307 C. Negri. Cuvintare la dezrclirca statuiiluila Galafi (17 iunie) ... . 309 loanMincu 311 Spiru C. Haret 312 loanBorcia, 313 Ion Puscariu 315 Liciucaartist 316 I.L.Caragiale 319 Ce se iubea in Cara2,ia1e 321 Octavian Smigelschi 323 Profesorul Petru Rascanu 326 Locotenentul-colonel Manolescu-Mladian. La inrnormintarea lui 327

348

Nerva Hodcl f 1 ... 329 Aurel Vlaicu 331 Horia Rosetti 333 Locotenentul-colonelI.Manolescu-Mladian . * 334 loan Maiorescu . 0 335 P. Cerna 336 Constantin Erbiceanu. Discurs la inmormintare, 339

Redactor responsabil : NICOLAM TEICA Tehnoredactor : ELENA CALUGARU Dat la cules 02.09.1560. Bun de tipar 19.12.196G. Aparut1967.Ttral80.160ex.bropte.Ilirtie ziar ae50 ty/in'. Format 700X920132. Coll ed. 20,13. Colt tipar13,25.A. nr. 10.86811066. C.Z. pentra bibliotecilemart8 IL C.Z. pentra bibnotecite mici 8 R-94. Tiparul executat sub comanda nr.69576la Combinatul Poligrafic Casa Scinteii",Piata Scinteii nr.1,Bucure6ti, Republica SociaP6t.1 Ronlanla

iorga

cf "j1c o Gi 4

ir4snir %

lqh.

g : A t `

.. Noi, carturarii, cind scrim in cartii cartile ,..4 se asazã in biblioteci, ni-am platit datoria; poporul ar.e,inst, comoara arnintirilorsaleinsuilet...... = O co la el trebuie sa te adresezi, fiinda ei,la un loc, 0 Ar ,. . 0 , sint cei multi, sint cei curati, sint cei tari, cei or ... 0, . =-.- menitibiruintelor;sintaceicarisprijinape o n. umerii lor statul si ocarta inaintea tuturora stea- o gul de lupta... ..- ,...- , re' I Nu cred in carti, nu cred in cei cari le scriu, a) nu cred in alcatuirile de vorbe ale nimanui. Cred o. in cei mari $i tacuti, in aceia al caror suflet cuprinde tot cit am $uferit,tot cit am luptat, tot .. ,:..' f0 l ceeace avem dreptul sasmulgem prinlupta. inet,cred." . N. IORGA -ia4I I.tu-0 .- 1 0 (1914)