Memoria Oltului Şi Romanaţilor
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
An. VII, nr. 3 (73) martie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VII, nr.3 (73), martie 2018 Editată de Asociaţia Culturală MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlvănoiu Comitetul de redacţie: Dr. Aurelia Grosu, Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andreiţă, Dumitru Botar, dr. Jeana Pătru, Cornel Manolescu, Floriana Tîlvănoiu, Costel Vasilescu, Vasile Radian. Planşele noastre 1. Sus: Unirea Basarabiei cu României la 27 martie/9 aprilie 1918 a constituit primul pas spre realizarea României Întregite. În 1918 se vor uni cu România: Bucovina la 15/28 noiembrie şi Transilvania la 1 Decembrie. Jos: ,,Mutarea graniţelor”, lucrare realizată de sculptorul slătinean Teodor Burcă în 1925 (premiul I la concursul pentru realizarea Monumentului Unirii Basarabiei). Teodor Burcă a realizat şi Monumentul Unirii din Cernăuţi, inaugurat cu mult fast la 11 noiembrie 1924 în prezenţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Monumentul a fost distrus de sovietici după ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord la 26 iunie 1940. 2. Poetul Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908 la Caracal- m. 6 aprilie 1984, Bucureşti). 3. Actul Unirii Basarabiei cu România votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 prevedea că ,,[...] în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România [...]”. 4. Două frumoase tablouri executate de pictorul Gh. Teodorescu-Romanaţi (n. 7 februarie 1891, Caracal- m. 20 aprilie 1980, Bucureşti) reprezentând mănăstirile Cozia (sus) şi Moldoviţa (jos). ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910 www.memoriaoltului.ro 1 An. VII, nr. 3 (73) martie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Cuprins 1. Ion Andreiţă- Blestemul comorii........................................................................../3 2. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XIX)............................................/4 3. Dumitru Botar- Interviuri restante-Virgil Carianopol (1908-1984)................./13 4. Haralamb G. Lecca- Dincolo. Din Dunăre-n Balcani (II)................................/15 5. Corneliu Nedelciuc, Manuela Stroie- Unirea Basarabiei cu România în 1918 (III)......................................................................................................................../17 6. Dumitru Nica- PPROECO- revista elevilor Colegiului Economic ,,P. S. Aurelian” Slatina la 20 de ani de apariţie (II)..................................................../33 7. C. D. Eftimescu- Caracal-Cairo. Impresii de călătorie (I)................................./44 8. Victor Anestin- Haralamb Lecca- autor dramatic (II)....................................../50 9. Paul Dogaru- Mirajul Afroditei (III)................................................................../54 10. Cornel Manolescu- Învăţătorul Pavel T. Vitănescu- autorul ,,Monografiei comunei Bălăneşti, judeţul Olt” (1937).............................................................../68 11. Col. (r.) Dumitru Matei- Drama prizonierilor români captivi în Ungaria (II)........................................................................................................................./70 12. Veselina Urucu- Moşia romanaţeană Radomir în documente........................../74 13. Ileana Monica Barbu, Mihai Barbu- Vechii proprietari ai moşiei Tâmpeni.../84 14. Dumitru Anastasescu- Episcopul Serafim al Buzăului, fost stareţ la Schitul Deleni..................................................................................................................../89 15. Ion D. Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, Dumitru Botar- Teatrul Nostru. Contribuţii la istoricul Teatrului Naţional din Caracal (1933-1936)................./93 16. Comandor (r.) Nicola Tudor- Jurnal de operaţiuni al Regimentului 59 Infanterie (IV)..................................................................................................../100 17. Nicolae Scurtu- Inscripţii. O epistolă necunoscută a lui G. Teodorescu- Romanaţi............................................................................................................./105 -Demetru Iordana şi contemporanii săi.................................../107 www.memoriaoltului.ro 2 An. VII, nr. 3 (73) martie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Scrisori natale BLESTEMUL COMORII Ion Andreiță Nu se stinseseră încă ecourile proorocirilor lui Petrache Lupu de la Maglavit. Frica lui Dumnezeu îi unise pe oamenii satului într-o blândețe suspectă, măcar că în mintea multora, ascunse, gândurile nu erau tot așa de cuminți. Mama își amintea cum perieţenii care bătuseră drumul Maglativului povesteau impresionați cele văzute și auzite acolo: salcia plângătoare, izvorul în inima lemnului; îndemnurile lui Petrache la pocăință. Cei care nu bătuseră acest drum se opreau și ascultau mirați; unii, mai curioși ori slabi de înger, puneau întrebări - dar cei mai mulți își vedeau mai departe de treburile lor, preocupați cum să împuște banul, atât de folositor pe lângă casa omului. Atunci a izbucnit vestea care avea să reteze suflarea satului: Casă lui Mişcoci e bătută de duhuri cu pietre! Bătrânul Mişcoci - pe numele lui, Gogu Gheorghe Ghimiş - face parte din străvechiul neam al Ghimişeştilor, aflat la temelia satului și comunei Perieţi. Urice nu s-au păstrat, dar vorba venită până la noi zice că Ghimişeştii (din care, în paranteză fie spus, face parte și cel ce semnează aceste rânduri) se trag din os de-al haiducului Eţu. Mişcoci își avea casă între a lui frate-sau Iliuş și a lui Zorzonel - și acesta neam, dar mai pe departe. Bătătură largă - să aibă omul unde întoarce căruța - se prelungea cu o grădină până în buza gârlei. Ciobanul Petrache Lupu de la Maglavit Gârla, apă curgătoare, poartă misteriosul în două ipostaze (după Realitatea nume Iminog. De aici, din gârlă, veneau Ilustrată, 1935) pietrele care loveau casa lui Mişcoci. Se strânsese lumea că la Căluș; ba începuse să se scurgă încoace și din satele dimprejur. Acu' era liniște, acu' auzeai dintr-o data: trosc! pleosc! - și de pe acoperișul nou, de tablă galvanizată, se rostogoleau în bătătură niște pietroaie cât un cap de copil. Oamenii stăteau în șosea; se uitau, se îngrozeau - și-și făceau cruci. În curte nu mai avea curaj să între nimeni. Încercaseră câțiva, dar se pomeniseră cu niște bolovani de pământ în spinare Ciudat, pe Mişcoci pietrele nu-l atingeau. Îi zburau pe lângă urechi, prin fața ochilor, pe la ţurloaie - dar nu-l loveau. Îl țineau într-o amenințare continuă. La fel se întâmpla şi cu ceilalţi membri ai familiei: nevastă, două fete mari, un băiat flăcău. Se băga muierea în coşare să se spele pe cap, şi când să ia săpunul în mână, acesta se făcea cărămidă. Lua un pumn de apă din albie, și în păr ajungea nisip sau cenușă. Fetele dormeau singure într-o odaie, în același pat. Noaptea erau ridicate cu patul www.memoriaoltului.ro 3 An. VII, nr. 3 (73) martie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR până le lipea de tavan; coborâte și iar ridicate - de mai multe ori. Mişcoci, stăpânul casei, era cel mai muncit de duhuri dintre toți; dar nu se știe cum - că nu scotea o vorbă. Au adus preoți să facă slujbe: Mezdrea de la Măgură și Roșu de la Fântâneanca. Slujeau popii cu nădejde, așezau prin colţurile bătăturii ulcele cu tămâie aprinsă; dar nu se depărtau bine, că o piatră picată din senin spărgea ulceaua cu tămâie. S-au speriat popii şi n-au mai vrut să vină; au decretat că aici și-a băgat coadă Ucigă-l Toacă - și duși au fost. O vară întreagă a ținut întâmplarea asta. Ai casei ajunseseră slabi că niște umbre, de atâta chin. Până spre toamna, când totul s-a terminat brusc - cum și începuse. Târziu, după aceea, s-a aflat. Se pare că Mişcoci, fratele lui Iliuş, n-a ținut secretul. S-a aflat că Mişcoci ar fi găsit o comoară: o oală cu galbeni, în pământ, din care ar fi luat și folosit câțiva. Se vede treaba că banii erau jurați: cine îi ascunsese - poate un haiduc de-al lui Eţu?! - îi lăsase cu jurământ să se poată folosi de ei un urmaș al său la a nu știu câtă spiță. Până atunci, comoara rămânea, prin jurământ, în puterea unor duhuri (Satana?) care vegheau asupra ei. În nopțile când Mişcoci era muncit de cele duhuri, se zice că acestea îi strigau (numai el auzea!) să ducă banii înapoi de unde i-a luat. Și până n-a alergat pe la cei cărora le vânduse galbeni - răscumparându-i și punându-i la loc - n-a avut pace, el și casa lui. (Mai încoace, spre timpurile a căror memorie o păstrez și eu, zice-se că galbenii ar fi fost luați - oare, se împlinise sorocul jurământului? - de un nepot de-al lui Mişcoci, unul Nicu Chitrii, despre care satul spunea că prea s-a îmbogățit peste noapte - dar asta-i altă poveste). ...Pe Mişcoci l-am prins și eu în viață: eu - tânăr, adolescent; el - bătrân, trecut de 80 de ani, dar întreg la minte și vioi în mișcări. L- am întrebat, l-am ispitit cu tot felul de vorbe și promisiuni, dar degeaba. ,,Eh, timpuri de demult, nepoate, timpuri...” - asta-i tot ce- am putut scoate de la el. În sat există însă şi astăzi oameni care au fost martori la teribila întâmplare - şi pot oricând confirma ceea ce am relatat eu aici. Amintirile unui scriitor slătinean (XIX) Ion Lazu Odiseea plăcior memoriale Încă din prima fază de întocmire a listei, l-am trecut şi pe Jebeleanu. Dar de la cine să-i aflu adresa? Pe cât era de intangibil la Uniune, îl zăream pe vremea tinereţii mele în zona Statuii Aviatorilor, însoţit uneori de Vlaicu Bârna, de nu mă înşel. Îmi vine gândul cel fast: să-l chestionez pe