Copilăria Lui Ion Luca Caragiale Anii De Şcoală
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Copil ăria lui Ion Luca Caragiale La 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale, lâng ă Ploie şti, se năş tea cel care avea s ă devin ă marele cronicar satiric al epocii sale.Pe mama lui, o chema Ecaterina Caraboa, pe tatăl s ău Luca Caragiale,iar pe sora lui, Elena. Micul Ion Luca a zburdat pân ă a fost dat la şcoal ă, prin poienile p ădurii m ănăstire şti, din apropierea casei. Anii de şcoal ă În 1859, Caragiale merge la şcoal ă.Primele înv ăţă turi le prime şte de la preotul Marinache, parohul bisericii Sfântul Gheorghe din Ploie şti.Ion urmeaz ă cursul primar (clasele a II-a pân ă la a V-a) la Şcoala domneasc ă nr.1 din ora şul s ău natal. F ără prea mult ă b ătaie de cap şi râvn ă dup ă distinc ţii, dar prev ăzut cu putere de asimilare şi memorie, Ion Luca reu şeşte al treilea, premiant cu coroni ţă , primind ca premiu, c ărţi. Scriitorul î şi va aminti cu recuno ştin ţă de înv ăţătorul s ău din clasa a III-a, Bazil Dr ăgo şescu . Mai târziu, se produce un eveniment covâr şitor, care a r ămas adânc s ăpat în inima lui Ion, şi anume, vizita domnitorului Cuza la Ploie şti, cand acesta din urm ă a intrat în clasa lui Bazil. 1864-1867 Ion frecventeaz ă gimnaziul Sf.Petru şi Pavel din Ploie şti. În 1868, Luca, instalat cu mama lui la Bucure şti, probabil în casa lui costache Caragiali, nepotul devine elev al clasei de declama ţie şi mimic ă a acestuia, la Conservator.În toamna anului 1868 îl cunoa şte pe Mihai Eminescu, pe atunci sufler în trupa lui Mihail Pascaly.Poetul, în vârst ă de 16 ani, i-a f ăcut o impresie puternic ă.Dup ă mul ţi ani î şi va aminti cu emo ţie de acest început al prieteniei lor. Începutul anilor lui publicistice şi literare 1876-1877, Luca este corector la ziarul liberal “Unirea democratic ă”.Din august pân ă în septembrie, împreun ă cu Frédric Damé, scoate ziarul “Na ţiunea român ă”.În 1877 scoate “Calendarul claponului”.Tot în decembrie începe s ă publice în “Rpmânia liber ă”, articolele care compun: “O cercetare critic ă asupra teatrului românesc”. În anul 1870, tân ărul Ion Luca Caragiale e numit copist la Tribunalul Prahova şi cunoa şte lumea micilor func ţionari, cu dramele şi meschin ările ei, lume care-i va anima în special “momentele”. Dar, dincolo de experien ţa de via ţă câ ştigat ă, meseria de copist nu-i place şi Caragiale lucreaz ă, succesiv, în calitate de corector şi colaborator la diferite ziare, apoi ca traducător de piese la Teatrul Na ţional. Debutul s ău literar l-a f ăcut la revista “Ghimpele”, unde colaboreaz ă cu versuri şi proz ă satiric ă pân ă în anul 1875.Caragiale mai colaboreaza la revista “Convorbiri literare” si ziarul “Telegraful”.El scoate revista umoristic ă “Claponul”, pe care o redacteaz ă singur, în anul 1877.În februarie 1878, solicitat de Eminescu, Ion Luca începe s ă lucreze în redac ţia ziarului conservator “Timpul”, unde str ălucitul trio e completat de Ioan Slavici.Pe 26 mai 1878, Luca particip ă la şedin ţele “Junimii”, care se ţineau acas ă la Titu Maiorescu. Piese de teatru, momente, schi ţe, povestiri Anul 1879 marcheaz ă “lovitura de teatru” pentru afirmarea sa literar ă: apare în “ Convorbiri literare” comedia “O noapte furtunoas ă” a c ărei reprezentare pe scena Teatrului Na ţional a fost întrerupt ă, datorit ă reac ţiei violente a unui public care se recunoa şte în personaje. Caragiale deschide astfel seria capodoperelor sale care îl consacrau ca cel mai de seam ă reprezentant al dramaturgiei române şti.Un an mai târziu a scris “Conu Leonida fa ţă cu reac ţiunea”, în care ridiculiza teama de revolu ţie a “politicienilor” de cafenea şi pasen ţe, ajun şi în decreptitudine. Colaboreaz ă între timp la ziare, iar în 1881-1882 func ţioneaz ă, ca şi Eminescu, în calitate de revizor şcolar. Peste doi ani, în 1884, are loc prima reprezentare a piesei “O scrisoare pierdut ă”, ascu ţit ă satir ă la adresa politicienilor vremii.Cu “D-ale carnavalului”, premiat ă la un concurs al Teatrului Na ţional în 1885, se încheie ciclul comediilor.Ultima pies ă, drama “N ăpasta”, a fost inspirat ă din lume satului. Dup ă 1890, activitatea de crea ţie a lui Caragiale se orienteaz ă îndeosebi spre genul satiric scurt, realizând celebrele sale “Momente”, precum şi o parte din nuvele. Spre deosebire de comedii, momente şi schi ţe, unde comicul e suveran, nuvelele se constituie ca un teritoriu aparte, în care se interfereaz ă elementul comic cu cel tragic. Tonul, preocup ările şi tehnica acestora amintesc de dramaturgul Caragiale.O parte din nuvele abordeaz ă zonele psihologiei (“O f ăclie de Pa şte”), celelalte precum “C ănu ţă om sucit”, “Abu-Hassan”, “Calul dracului”, fiind construite prin împletirea strâns ă a fantasticului cu umorul.Ion Luca Caragiale a scris de asemenea nuvela “Dou ă loturi”. În anul 1893, împreun ă cu publicistul şi scriitorul Anton Bacalba şa , scoate revista “Moftul român”, în care î şi public ă schi ţele.În 1894, împreun ă cu George Co şbuc şi Ioan Slavici, Caragiale scoate revista “Vatra”.Tot în acest an, dramaturgul este pentru scurt timp, patron al “Ber ăriei Academice” . În 1896, colaboreaz ă cu articole la diverse publica ţii, ca “Lumea veche”, “Ziua”, “Adev ărul”.În acela şi an, tip ăre şte volumul “Schi ţe u şoare”.Pe 14 aprilie 1896 e redactor al săpt ămânalului “Epoca literara”, anex ă a ziarului “Epoca”. Caragiale a creat numeroase schi ţe: (“D-l Goe”, “Vizit ă” etc.). În 1905, scriitorul Ion Luca Caragiale se stabile şte definitiv la Berlin.Începe s ă lucreze la comedia “Titirc ă, Sotirescu & C-ie”, în care urmau s ă apar ă personaje din “O noapte furtunoas ă” şi “O scrisoare pierdut ă”. În anul 1910,apare ultimul volum dat la tipar de scriitor: “Schi ţe nou ă”.În 1911, Ion colaboreaz ă la ziarul “Românul” din Arad şi ia parte la diverse manifest ări ale românilor transilv ăneni. 9-22 iunie 1912, scriitorul moare subit în locuin ţa sa de la Berlin.În noiembrie 1912, corpul neînsufle ţit al lui Caragiale e adus în ţar ă şi înmormântat la cimitirul Şerban-Vod ă. “ O scrisoare pierdut ă” Anul 1884 r ămâne înscris în istoria literaturii noastre cu cifre de aur, marcând un punct de altitudine maxim ă în dramaturgia româneasc ă.În seara zilei de 13 noiembrie a acelui an, Teatrul Na ţional din Bucure şti a reprezentat pentru prima dat ă comedia “O scrisoare pierdut ă”, în interpretarea unei echipe de actori foarte talenta ţi, cei mai mul ţi tineri, care, aproape f ără excep ţie, au dat deplin ă satisfac ţie spectatorilor şi autorului. Prin comedia “O scrisoare pierdut ă” , dramaturgia româneasc ă a f ăcut saltul ce a înscris-o pe orbita marii literaturi universale. Primii interpre ţi ai rolurilor principale au fost: -Constantin Nottara ( Ştefan Tip ătescu) -Ion Pascu (Agamemnon Dandanache) -Ioan Petrescu (Zaharia Trahanache) -Alexandru Catopol (Tache Farfuridi) -Iancu Niculescu (Nae Ca ţavencu) -Ştefan Iulian (Ghi ţă Pristanda) -Mihail Mateescu (Cet ăţ eanul turmentat) -Aristizza Romanescu (Zoe Trahanache) “ O noapte furtunoas ă” Comedia “O noapte furtunoas ă” a ap ărut pe scen ă pe 18 ianuarie 1879. Interpre ţi ai comediei: -“Jupân Dumitrache Titirc ă Inim ă-Rea”(c ăpitan în garda civic ă) -“Nae Ipingescu” (amic politic al c ăpitanului) -“Chiriac” (om de încredere a lui “Dumitrache”) -“Spiridon”(b ăiat bogat în casa lui “Titirc ă”) -“Ric ă Venturiano”(arhivar la o judec ătorie de ocol,publicist) -“Veta”(consoarta lui “Jupân Dumitrache”) -“Zi ţa” (sora “Vetei”) “ Conul Leonida fa ţă cu reac ţiunea” Aceast ă pies ă de teatru este de fapt o fars ă.Ea a ap ărut în anul 1880 şi înf ăţ işeaz ă mic-burghezul liberal ale c ărui opinii politice, nu sunt altceva decât simple simulacre ale unor idei democratice, ca în esen ţă mentalitatea lui Leonida. Interpre ţi ai acestei piese de teatru: -“Conul Leonida” (pensionar, 60 de ani) -“Coana Efimi ţa” (so ţia lui, 56 de ani) -“Safta” (slujnica lor) “ D-ale carnavalului” Comedia “D-ale carnavalului” a fost elaborat ă şi jucat ă in cursul anului 1885, primind şi un premiu în cadrul concursului organizat de conducerea Teatrului Na ţional. Interpre ţi ai comediei: -“Nae Girimea” (frizer şi subchirurg) -“Iancu Pampon” -“Mache Razachescu” (i se mai spune şi “Cr ăcănel”) -“Un candidat de la percep ţie” -“Iordache” -“Un ipistat” -“Didina Mazu” -“Mi ţa Baston” -“Un chelner” -“O masc ă” -“M ăş ti,public, sergen ţi de noapte” “N ăpasta” Drama “N ăpasta” s-a reprezentat la 3 februarie 1890, f ără s ă se bucure de o primire bun ă din partea publicului.Caragiale surprinde în aceast ă N ăpasta, un episod dramatic din via ţa satului de atunci.De şi drama lui Caragiale nu ne înf ăţ işeaz ă un conflict social, nu lipse şte elementul puternic de critic ă social ă. Interpre ţi ai dramei “N ăpasta”: -“Dragomir” (cârciumar) -“Gheorghe” (înv ăţă torul satului) -“Ion” (ocna ş) -“Anca”(so ţia lui “Dragomir”) - câ ţiva oameni .