Nr. 4 (2018) ILIE E. TOROUȚIU (1888 – 1953) Radu MOȚOC Un remarcabil critic și istoric literar, năuți. Este remarcat de rectorul universi- folclorist, traducător și membru corespon- tății, cunoscutul filolog german Mathias dent al Academiei Române, Ilie E. Torouțiu, Friedwagner, care îi asigură o bursă de a fost uitat pe nedrept de istoria literaturii studii la Universitatea din Frankfurt3. și dicționarele enciclopedice1. În 1913, M. Friedwagner îl reține lector Ilie E. Torouțiu face parte din genera- de limba română în cadrul Catedrei de lim- ția de intelectuali români din Bucovina, și bi romanice de la Universitatea din Frank- trebuie readus în atenția publicului intere- furt. sat, datorită activității sale de excepție în Este mobilizat pentru satisfacerea domeniul istoriei literaturii. stagiului militar în luna iulie 1914. După S-a născut la 17 iunie 1888, în comu- mai multe manevre pe drumurile Galiției, na Solca din județul Suceava, din părinți reușește, în toamna lui 1914, să obțină un țărani: Toader și Ecaterina Torouț. A fost concediu și se refugiază la București, unde botezat de preotul E. Bacinschi, parohul devine profesor la Liceul Cantemir Vodă. de la biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel Bun cunoscător al limbilor germană din Solca. și greacă, traduce încă din perioada de La 14 ani părăsește casa părintească și liceu piese de teatru, broșuri cu conținut se angajează ca lucrător într-o tipografie religios și filosofic, publică un dicționar de din Suceava, unde patronul, observând buzunar român-german și german-român interesul lui pentru cărți, i-a facilitat obți- și studii despre nivelul economic atins de nerea unei burse din partea Societății me- elementul românesc din Bucovina4. seriașilor din Suceava. Ca proprietar de librărie și de tipogra- Începând cu anul 1902, devine elev la fie, întemeiază Institutul de Arte Grafice Liceul Ortodox Grec din Suceava, unde i-a „Bucovina”, destinat emigranților din pro- avut colegi de clasă pe Nicolae Grămadă și vincia lui de origine. Alex. Zavulovici2. Dar meritul cel mai important pe care A beneficiat și de un profesor care i-a l-a avut Ilie Torouțiu este publicarea în insuflat dragostea de folclor. Este vorba treisprezece volume a colecției „Studii și de preotul Simion Florea Marian (1847- Documente Literare”, care cuprinde pes- 1907), care era și academician din anul te 8.000 de pagini. Aceste studii conțin în 1881. În anul 1910, la examenul de baca- principal corespondența membrilor socie- laureat, obține calificativul „foarte bine”. În tății „” și ai „Semănătorul”-ui. același an, se înscrie la Facultatea de Litere Primul volum, care a apărut în anul și Filosofie din cadrul Universității din Cer- 1931, l-a avut drept colaborator pe Gh. 1 Dicționar Enciclopedic Român. Vol. IV. Bucu- Cardaș și a fost editat la Institutul de Arte rești: Editura Politică, 1966; Călinescu, G. Istoria Grafice „Bucovina”. Lite­raturii Române de la origini până în prezent. În prefața la primul volum, cei doi au- Ed. a 2-a. București: Editura Minerva, 1985. Aceste tori încearcă să motiveze această inițiativă două lucrări nu pomenesc niciun cuvânt despre Ilie. E. Torouțiu. 3 Ibidem, pag. 1 2 ȚUGUI, Pavel. Ilie Torouțiu și arhiva sa de 4 Observatorul, Oltea Preluca, Ilie Torouțiu - un isto­rie literară, p. 1. român din Bucovina, pag. 7

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 15 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI

acestui studiu aveau să facă următoarele precizări privind intențiile ce urmează a fi publicate: „Colecția Studii și Documente Li- terare va publica corespondență, literatură cultă și populară, traduceri, contribuții și monografii bibliografice, studii de istorie literară și de literatură comparată. Textele străine vor fi publicate în ori- ginal și în traducere românească. Fiecare volum este însoțit de un indice al numelor proprii și al motivelor literare, iar după o serie de 10-12 volume vom da un indice general, pentru a înlesni consultarea pu- blicației noastre. În fața noastră avem un imens material inedit, o bogăție mare de probleme literare nestudiate, un teren încă nedesțelenit. Cu dragoste nețărmu- rită pentru trecutul nostru literar, pornim la muncă în nădejdea că mai marii noștri ne vor îndruma și da tot concursul nece- sar. Facem un călduros apel către persoa- nele care au scrisori vechi, texte, precum și orice document literar, să ne pună la dis- poziție originalul spre a fi copiat de noi și Fig. 1 Primul volum - 1931 publicat în colecție…. Ținem să exprimăm mulțumirile noastre dlui profesor I. Bianu, de a publica bogata corespondență între președintele Academiei Române, pentru scriitori: „Lucrarea de față este un început bunăvoința de a ne fi pus la dispoziție ma- greu și de mare răspundere. Însemnările în terialul din Biblioteca Academiei”2. legătură cu viața noastră literară și cultu- Este de remarcat că Torouțiu avea o rală vor fi prinse în slova tiparului, pentru excelentă planificare a volumelor pe care a fi apărate de nimicire. Războaiele și alte le anticipează a fi publicate. Aceasta dove- nenorociri de pe capul oamenilor distrug dește că activitatea de procurare a scriso- monumente de marmură și granit, dar pa- rilor în anul 1931 era destul de avansată. sămite gândurile omului așternute pe un Se remarcă și o strategie interesantă singur petic de hârtie… Din focul celui din a publicării acestor scrisori, care este re- urmă prăpăd n-a scăpat decât ceea ce fu- dată în Introducerea acestui volum: „Pri- sese multiplicat prin binecuvântata născo- mul volum cuprinde o parte din scrisorile cire a tiparului”1. membrilor societății JUNIMEA și a colabo- După ce amintește de soarta corespon- ratorilor revistei CONVORBIRI LITERARE, denței lui N. Iorga din perioada războiului, adresate lui Iacob C. Negruzzi. În volumele a lui George Barițiu și Iacob C. Negruzzi, II și III se va continua publicarea corespon- care a fost distrusă în mare parte, autorii denței legată de numele lui I.C. Negruzzi, 1 TOROUȚIU, I.E. Studii și Documente Literare. Vol. I. București: Institutul de Arte Grafice „Bucovi- 2 Ibidem, pag. VIII și IX, datat la București, str. na”, 1931, p. VII. Argentinei 39, din 15 octombrie 1931.

16 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018) iar în vol. al IV-lea se va da schimbul de secția manuscriptelor sub titlul Autografe scrisori între diferiți membri ai JUNIMEI”1. Române5. Valoarea acestor scrisori este explicată Al doilea volum cuprinde și cores- cu multă pasiune de cercetător: „Cores- pondența lui cu tatăl său, pondența păstrează acel timbru al vera- Costache Negruzzi, din anul 1863. Trebuie cității sufletești și acea oglindă a faptelor semnalate și scrisorile publicate în acest contemporane, pe care nu le putem în- volum adresate lui Iacob C. Negruzzi de tâlni aiurea. Corespondența literară, prin către Grigore M. Alexandrescu, Costache valoarea ei documentară, prin datele și Negri, , Alexandru D. Xenopol, aspectele sufletești ale unui scriitor, prin V.A. Urechia, Ioan Slavici, Alexandru Odo- geneza unei opere literare, deschide drum bescu, C. Esarcu, Constantin I. Istrati, Geor- nou cercetătorilor”2. ge I. Lahovari etc. O remarcă spusă cu deosebită respon- Aflăm cu plăcere din cele 36 de scri- sabilitate se referă la Dicționarul Limbei sori ale lui A.D. Xenopol către I.C. Negruzzi Române, redactat de A.T. Laurian și J.C. faptul că la propunerea lui Titu Maiorescu, Massimu, din însărcinarea Academiei Ro- timp de 4 ani (1868-1871), tânărul Xeno- mâne și apărut în anul 1871 la București: pol a fost susținut financiar pentru a stu- „…o monstruozitate și aberație științifi- dia în Germania din cotizațiile membrilor că”3, pentru că au latinizat excesiv limba Junimii6. română. Scrisorile lui Ioan Slavici, care cuprind La începutul anului 1864, pe 9 februa- 140 de pagini din acest volum, sunt „… rie, începe activitatea societății literare mai întâi de toate un emoționant roman JUNIMEA, cu fondatorii ei: Titu Maiorescu, autobiografic, tragedia vieții, care înlăcră- P.P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și mează aceste documente”, avea să preci- . Nu după mult timp, pe zeze Ioan Torouțiu7. 1 martie 1867, apare revista CONVORBIRI Autorul acestui volum mulțumește LITRARE, unde Titu Maiorescu se afirmă ca doamnei Ella Negruzzi, fiica lui Leon Ne- un moderator și civilizator al limbii și lite- gruzzi și nepoata lui Iacob Negruzzi, pen- raturii române. tru cele 8 pagini care cuprind pe scurt „via- Sărbătorirea lui Iacob C. Negruzzi, ța lui Iacob C. Negruzzi”, scrisori pe care la cei 90 de ani, într-o ședință solemnă la Torouțiu le publică în acest volum8. Academia Română, unde a participat și Re- În volumul III, Torouțiu face o preci- gele Carol I, care i-a oferit o înaltă distinc- zare în prefață: „Corespondența veche se ție, pun în valoare decizia lui Ilie Torouțiu tipărește cu ortografia cea mai nouă. Când de a-i dedica primele volume cu scrisorile îmbraci o haină care a stat mai mult timp primite de la colaboratori4. în garderobă, cu o mișcare de reflex por- Scrisorile din primul volum au fost nești a o peria”. Această precizare vine ca predate de I.C. Negruzzi Academiei Româ- urmare a unei critici făcute de prof. Geor- ne în cele două ședințe din 23 mai 1919 ge Pascu de la Universitatea din Iași și pe și 17 mai 1920, scrisori ce se păstrează în care Torouțiu îl asigură că: „Formele dialec- tale au fost păstrate pretutindeni cu cea mai mare grijă. Scrisorile moldovenilor au

1 Ibidem, pag. XI. 5 Ibidem, pag. XIII. 2 Ibidem, pag. XII. 6 Ibidem, pag. XVIII. 3 Ibidem, pag. XIII. 7 Ibidem, pag. XXV. 4 Ibidem, pag. XII. 8 Ibidem, pag. XXXV.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 17 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI rămas moldovenești, cele muntenești sau din viață în atmosfera caldă a unei distinse transilvănene sunt aidoma, după chip și societăți românești, Mite Kremnitz, după asemănare”1. În „Introducerea” la acest vo- ce a plecat în Germania, s-a simțit acolo o lum, autorul mărturisește care au fost arhi- străină și nostalgia Carpaților și câmpiilor vele de unde și-a procurat aceste scrisori noastre au întovărășit-o până la sfârșitul publicate. Au fost șase arhive de familie: vieții”4. Iacob C. Negruzzi, Ioan Slavici, A.D. Xeno- Volumul IV din aceste Studii și Docu- pol, Ioan Urban-Jarnik, Artur Gorovei și mente Literare, apărut în anul 1933, cu- Muzeul Fălticenilor, drept pentru care le prinde o INTRODUCERE de 95 de pagini, mulțumește cu multă eleganță: „Familiile care scoate în evidență descoperirea unor cu renume în istoria țării și literaturii noas- noi documente interesante, care vor pre- tre ne-au întâmpinat cu cea mai mare bu- lungi seria volumelor dedicare Junimiști- năvoință și desăvârșită înțelegere pentru lor, în număr de șase în loc de patru, cât reînvierea și scoaterea la lumină a tot ce a era prevăzut inițial. fost gând înalt, sentiment adânc și frumos, O încurajare vine și din partea istori- suferință și zbucium”2. Autorul se referă la cului literar Perpessicius, care sugerează corespondența primită de aceste familii să fie publicate și documente mai recente de la diferite personalități precum: Iacob pentru a întregi personalitatea scriitorului C. Negruzzi, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, M. Eminescu. Volumul acesta a consacrat Nicolae Gane, Alexandru Vlahuță, Mite lui Eminescu peste 300 de pagini, care îl Kremnitz etc. determină pe Torouțiu să afirme: „Cu cât Valoarea acestor scrisori rezultă și din mai mult te adâncești în studierea reliqu- scrisoarea lui Ioan Sbiera, care i-a fost pro- iilor poetului, cu atât mai variate ți se pun fesor lui Eminescu, scrisoare pe care i-a problemele, cu atât mai bogat țâșnesc iz- expediat-o lui Titu Maiorescu din Cernăuți, voarele, care să-i accentueze actualitatea pe data de 3 iulie 1889: „Cât a fost în gim- și să ofere probe ale genialității sale uni- naziu, Eminescu a fost învățăcelul meu din versale”5. limba românească și ne înțelegeam foar- Problema ortografiei vechi cu acel u te bine împreună, era foarte bun și blând mut a fost dezbătută și publicată de To- băiat, dar n-avea gust la studii serioase și rouțiu în acest volum. Procesul-verbal al sistematice, lua toate mai pe ușorul, căuta Junimii legat de acest subiect ortografic să culeagă floricele, dar nu-i plăcea să-și a fost obiectul unor discuții agitate în șe- înghimpe degețelele”3. dința societății de la sfârșitul anului 1871, Autorul s-a confruntat cu o problemă când acest buclucaș de u mut a fost „de- dificilă pentru că dorea să publice și răs- capitat în noaptea din 31 decembrie 1871. punsurile lui Iacob C. Negruzzi la scrisorile De la această dată, junimiștii se leapădă de primite. satana, iar secretarul Junimii, A.D. Xeno- Torouțiu este fermecat de corespon- pol, redactează procesul-verbal din noap- dența din perioada anilor 1878-1906, pe tea aceea, până la rostirea verdictului de care Mite Kremnitz a avut-o cu Nicu Gane condamnare la moarte a lui u mut, scriind în limba franceză, scrisori pe care le con- jumătate din procesul-verbal cu u mut, iar sideră: „…cele mai frumoase din întregul restul fără u mut”6. volum. Petrecându-și cei mai fericiți ani 1 Op. cit., Vol. 3, pag. IX. 4 Ibidem, pag. XXVIII. 2 Ibidem, pag. XIV. 5 Op. cit., vol. IV, pag. XV. 3 Ibidem, pag. 116. 6 Ibidem, pag. XVIII.

18 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018)

Serbarea de la Putna din 1871 a fost portret al voievodului ras, dar cu mustăți. un subiect mult discutat în corespondența Deci în acest caz Xenopol avea dreptate. publicată de Torouțiu. După cinci ani de activitate la aceste La inițiativa junilor români din uni- studii, apare în anul 1934 volumul al V-lea. versitățile din țară și străinătate, s-a dat o Și acest volum este dedicat Junimiștilor, declarație publicată în mai multe reviste, prin cele opt grupări de scrisori publicate. printre care „Federațiunea” din Budapes- În centrul acestui studiu, avea să mărturi- ta și „Curierul de Iassi” din luna mai 1870. sească Torouțiu, „stă mereu conducătorul Această declarație, care este publicată in- spiritual, Titu Maiorescu, și neîntrecutul tegral de Torouțiu, a fost semnată de Nic. gospodar, Iacob C. Negruzzi. Iar întreaga, Teclu, în calitate de președinte, Petru Pitei, uriașa construcție se razimă pe cei mai pu- casier și M. Eminescu, secretar. Din acest ternici stâlpi: Eminescu și Creangă”4. Stu- apel se remarcă următorul pasaj: „La mor- diul introductiv conține 86 de pagini și se mântul lui Ștefan, fiii națiunei române își remarcă extinderea reproducerii unor scri- vor pleca genunchii și vor săruta fierbinte sori în facsimil. Aflăm din acest volum că T. țărâna străbună… O urnă antică romană Maiorescu, ca prin minune, a putut salva de argint cu inscripțiuni istorice va fi uni- 15.000 de foi scrise de Eminescu, pe care cul dar pe care junimea română acade- le-a predat Academiei Române: „…lăsând mică îl va depune în memoria gloriosului urmașilor sarcina și răspunderea alegerii principe pe mormântul lui în ziua Sântei aurului de nisip, grâului de impurități”5. Marii, an 1870” 1. Data fixată pentru aceas- Corespondența lui Ion Creangă este tă manifestare, de 1870, a fost zădărnici- destul de redusă ca număr. Sunt publicate tă de războiul franco-german și amânată șase scrisori adresate lui T. Maiorescu, alte pentru 25-27 august 1871. trei din primul volum adresate lui Iacob C. Scrisorile legate de serbarea de la Put- Negruzzi și alte trei din vol. III, adresate lui na, publicate de Torouțiu, sunt semnate de I. Slavici și N. Gane. M. Eminescu și adresate lui T. Maiorescu și Epistolele lui Theodor Șerbănescu Dumitru Brătianu2. (1839-1901), din perioada 1876-1901, con- Un interesant studiu făcut de Torouțiu turează un militar îndrăgostit de poezie, pe 26 de pagini, se referă la viața și acti- mai mult decât de cariera militară. Scrisori- vitatea lui Xenopol legată de statuia lui le lui adresate soției și unor rude dovedesc Ștefan cel Mare de la Iași. Torouțiu face neastâmpărul acelui „dor de mare, dor de următoarea dezvăluire legată de conflic- călătorit”. Ele sunt expediate din , tul dintre Iacob Negruzzi și Xenopol, care Plevna, Tulcea, Brăila, Galați, Viena, Buzău, erau amândoi în comitetul pentru con- București, unde erau interesele de servi- fecționarea acestei statui: „Iacob Negruzzi ciu. Interesante sunt mărturisirile legate susținea că Ștefan cel Mare a purtat bar- de luptele de la Plevna din 18 noiembrie bă, Xenopol afirma contrarul, că Ștefan cel 18776. Mare se rădea”3. Scrisorile lui Delavrancea, care cuprind După mulți ani, episcopul Melchisedec un sfert din acest volum, sunt documente a descoperit Evangheliarul de la Umor, fă- sufletești, precum spune Torouțiu: „…de- cut cadou de Ștefan cel Mare în 1473 aces- vin istorico-literare, pentru că cu ajutorul tei mănăstiri. Pe ultima pagină se afla un lor poți pătrunde în adâncurile sufletești 1 Ibidem, pag.79. 4 Op, cit., Vol. V, pag. XX. 2 Ibidem, pag. 82 – 84. 5 Ibidem, pag. XXXVI. 3 Ibidem, pag. LXXXVII. 6 Ibidem, pag. LXVI.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 19 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI

Introducerea făcută de Torouțiu la acest volum este de 100 de pagini și ne plasează în atmosfera acelor scrisori. Când se referă la T. Maiorescu, este atât de su- gestiv și recunoscător încât merită a fi ci- tat: „Grădinar destoinic și îndrăgostit de frumos, Maiorescu a avut tot timpul grija să-și curețe grădina de omizi, să răsco- lească reavănul pământului de la rădăcina pomilor, dintre care cel mai impunător ca înfățișare, cel mai tânăr ca viață, cel mai bogat și cel mai felurit în roade, pentru să- turarea generațiilor din veacuri, Eminescu, a format totdeauna centrul atențiunilor”3. Scrisorile lui T. Maiorescu aduc știri noi, literare și politice. Torouțiu descoperă în aceste scrisori o informație interesantă: „Maiorescu n-a știut multă vreme că a fost bursier al Blajului în timpul studiilor lice- ale de la Theresianum din Viena. Tatăl său nu-i mărturisise toate greutățile bănești ce le-a avut cu educația în străinătate. Titu Maiorescu avea cunoștință de ajutoarele Fig. 2 Volumul VI - 1938 primite de la Știrbei. Până în anul 1910 nu aflase că preoțimea din Blaj îi acordase o ale creatorului de autentic și nemuritor bursă din Fondul Ramonțai. Cu prilejul săr- frumos”1. bătoririi sale, în 1910 (împlinea 70 de ani), Și Torouțiu încheie acest studiu in- Maiorescu află de la pr. Ilie Dăianu că a be- troductiv al vol. V cu un text ce merită a neficiat de o bursă din Blaj” și face tot po- fi reprodus și citit: „Ceea ce Biblia înseam- sibilul să afle de la Mitropolia de Alba Iulia nă pentru cunoașterea lui Dumnezeu și a și Făgăraș care este suma primită, pentru lumii, caută să însemne Studiile și Docu- a o restitui Blajului, în scopul ca și alți ti- mentele Literare pentru zeii pământeni ai neri merituoși să beneficieze de aceste Literaturii Românești, luptători glorioși sau fonduri4. înfrânți în drumul spre izbânda ideii mo- Schimbul de scrisori dintre Sextil Puș- rale și naționale, prin crearea frumosului, cariu și Dimitrie Onciul, din perioada anilor pentru desăvârșirea omului”2. 1909-1910, scot la iveală lupta crâncenă Volumul VI, editat în anul 1938, este care s-a dat pentru a smulge guvernului dedicat tot perioadei Junimii, ca urmare din Viena dreptul românilor de a avea la a cercetării unor arhive noi primite de la Universitatea din Cernăuți o catedră de Is- Sextil Pușcariu, Simion Mehedinți, Nicolae toria Românilor. Acest demers s-a finalizat Petrașcu și de la filosoful și esteticianul Ion cu succes datorită celor doi, care au tra- Petrovici. tat cu abilitate înființarea acestei catedre,

1 Ibidem, pag. LXXXI. 3 Op. cit., Vol. VI, pag. XXI. 2 Ibidem, pag. LXXXVI. 4 Ibidem, pag. XXVII.

20 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018) unde timp de patru ani a predat și prof. Ion de interesantă. Aflăm cu acest prilej că N. Nistor1. Petrașcu este născut la Tecuci în data de 6 Aflăm cu bucurie și faptul mărturisit de decembrie 1859, de Sf. Neculai, pe care l-a Torouțiu, legat de acordarea unui premiu preluat ca nume. Din biografia deosebit academic: „Titu Maiorescu, în anul 1906, a de interesantă, merită a fi semnalat mo- stăruit în fața forului Academiei Române să mentul când Ateneul Român, în anul 1896, se acorde premiul Năsturel-Herescu tână- a dat un festival de gală în amintirea lui V. rului Octavian Goga, pentru volumul său Alecsandri. Cu acest prilej s-a dezvelit bus- de poezii, naționale și patriotice”2. tul lui V. Alecsandri, executat de sculptorul Arhiva lui Nicolae Petrașcu a fost pu- I. Georgescu. Un moment emoționant a blicată în trei capitole: corespondența cu fost atunci când la dezvelirea bustului lui , care cuprinde peste 120 Alecsandri a participat și Regele Carol I: „… de pagini, scrisori adresate lui N. Pătrașcu, atât de cumpătat și de măsurat în vorbele și, în final, corespondența primită de la di- și mișcările lui, s-a sculat un moment în pi- rectorii publicațiilor periodice din Italia și cioare, aducând parcă prin aceasta o recu- Franța. Aflăm din această corespondență noaștere, o închinare a Țării însăși bardului că D. Zamfirescu „își exprima foarte rar pă- național… Avea o admirație desăvârșită reri despre personalități artistice, cultura- pentru Alecsandri, pe care-l punea deasu- le sau politice din Italia. Scriitorul trăiește pra tuturor”6. mai mult în trecut și-și petrece timpul prin Cu volumul VII începe publicarea scri- muzee”3. sorilor din perioada curentului Sămănăto- Mai aflăm din acest volum și corespon- rist în literatura și cultura românească. Au dența pe care a avut-o N. Petrașcu cu cele- fost publicate scrisorile primite de Nicolae bra divă româncă Hariclea Darclée, care îi Iorga, întemeietorul curentului sămănă- scrie în anul 1935, la vârsta de 75 de ani: torist. Torouțiu avea să mărturisească în „După o suferință de câteva luni la Milano, prefață la volum: „N. Iorga nu numai că a vă trimit câteva documente despre carie- binevoit să-mi pună la dispoziție scrisorile ra mea. Mă aflu de patru luni la Sanatoriul care i s-au adresat între anii 1890-1934, ci din Lombardia… Sufăr foarte mult din ca- a găsit și timp să revadă ultima corectură a uza unui reumatism nevro-muscular”4. textelor, ajutând în acest mod ca lucrarea Torouțiu avea să-l roage cu insistență să nu apară cu erori, care ar fi alterat înțe- pe N. Petrașcu să scrie o biografie, la care lesul originalelor”7. acesta mărturisește: „…să scriu o biogra- Evident, Torouțiu avea să facă refe- fie a mea pentru a o pune la începutul riri la acest curent, sămănătorist, care volumului corespondenței, ba chiar cât este perceput de autor astfel: „N. Iorga, în mai larg cu putință. Îl satisfac și în privința strânsă colaborare cu A.C. Cuza, semna- aceasta cu greutatea pe care o simte ori- lează prăpastia care desparte păturile de cine când e nevoit să vorbească despre jos de conducătorii politici și cărturari… În dânsul”5. corespondența lui N. Iorga apare un bogat Așa a beneficiat Torouțiu de această material de la studenți, învățători și pre- biografie scrisă pe 153 de pagini, deosebit oți, din lumea măruntă a satelor, uitate de Dumnezeu”8. 1 Ibidem, pag. XLII. 2 Ibidem, pag. L. 3 Ibidem, pag. LXXIII. 6 Ibidem, pag. CLXXXII. 4 Ibidem, pag. 428. 7 Op. cit., Vol. VII, pag. X. 5 Ibidem, pag. CIII. 8 Ibidem, pag. XIII.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 21 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI

Scrisorile din aceste volume vor „reîn- Din corespondența lui N. Iorga cu pri- via figurile unor dispăruți și prea curând mul slavist român de talie europeană, Ioan uitați, vor contribui la cunoașterea mai Bogdan, au rămas peste două sute de scri- sinceră a unor scriitori din generația de sori, pe care Torouțiu le publică integral. după 1890 și la conturarea personalității O interesantă prezentare o face acesta lui N. Iorga”1. publicând titlurilor lucrărilor lui N. Iorga, Practica utilizată la toate volumele care privesc pe românii de sub stăpânire este ca introducerea și adnotările făcute străină. Lucrările se referă la Basarabia (27), de Torouțiu să servească necunoscătorilor Bucovina (24) și Transilvania (85)5. acestei epoci, iar celorlalți el le oferă do- Torouțiu prezintă o acțiune a unui cumentul, cu speranța ca, utilizându-l, să filo-român, profesorul ceh Iaroslaus Kra- scoată din el adevărul2. merius, care are o legătură interesantă cu Legăturile lui N. Iorga cu străinătatea personalitatea lui N. Iorga: „Mazilit încă au făcut să se adune un impresionant nu- în tinerețe din patria sa și trimis în colo- măr de scrisori, pe care Torouțiu le va pu- nia bucovineană din imperiul austriac, blica în volumele următoare, cu traduceri- acest profesor, cunoscut și ca traducător le respective. în nemțește al nuvelelor lui Nicolae Gane, În admirația sa față de N. Iorga, To- a comandat la Praga milioane de mărci rouțiu îl pune în valoare printr-un discurs poștale cu chipul lui , într-o ținut la o adunare a Ligii Culturale din Ga- execuție tehnică minunată, pe care le-a lați, în anul 1915, discurs din care rezultă împărțit românilor bucovineni. Pe fiecare unitatea românilor de pretutindeni: „Sun- scrisoare sau carte poștală, alături de chi- tem un trup, ne înfățișăm toți laolaltă, ca pul lui Franz Iosef, se așeza cuviincios cel un mândru și roditor pom, care se înalță în al lui N. Iorga”6. mijlocul livezii omenirii. Ramuri din acest Volumul VIII are un motto semnat de pom se întind și în țară străină. Am fost Torouțiu, dedicat „preoților cu crucea-n generoși, am lăsat ca alții să culeagă roade frunte: Augustin Bunea, Constantin Mora- din pomul nostru”3. riu, Alexei Mateevici, care au slujit în altarul O scrisoare interesantă prezintă relația Domnului și al Neamului cu arzătoare iubi- pe care a avut-o N. Iorga cu Xenopol: „La re pentru poporul lor, fără ură față de alte serbarea Unirii din sala Universității ieșe- neamuri, din partea celui care i-a cunoscut ne, N. Iorga s-a dus la fostul său profesor pe tustrei și care adună cucernic crâmpeie A.D. Xenopol și a pus capăt neînțelegeri- din gândurile lor, ca să nu se uite lucrurile lor. Scrisoarea lui Xenopol din 29 ianuarie și cursul țării… Pios Omagiu. I.E.T. ”. 1909 este emoționantă și plină de adânc Acest volum, apărut în anul 1939, cu- înțeles pentru ceea ce trebuie să fie viața prinde scrisorile adresate lui N. Iorga din oamenilor de știință”. Xenopol avea să în- perioada 1890-1934,de la oameni de ști- cheie scrisoarea cu următoarea frază: „Cu ință sau politici, poeți sau prozatori. În IN- frățească strângere de mână, fostul d-ta- TRODUCERE, Torouțiu prezintă un studiu le profesor, care te-a iubit chiar și atunci pe 31 de pagini, legat de această colecție când eram certați”4. de scrisori. Scrisorile provin „De la românii de pretutindeni, din țările locuite de ei, din 1 Ibidem, pag. XIV. pământuri cu popor, grai, tradiție și port 2 Ibidem, pag. XV. 3 Ibidem, pag. XXXIII. 5 Ibidem, pag. LXI-LXXII. 4 Ibidem, pag. LVIII. 6 Ibidem, pag. LXXV.

22 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018) românesc, indiferent dacă, în fluxul și re- (1868-1962), pentru că sunt publicate scri- fluxul istoriei, voința celui mai tare a mu- sorile marelui geograf român. tat pietre de hotare de ici până acolo și Torouțiu face o introducere pe care i-a silit să trăiască despărțiți. Spiritul, în o intitulează „La o nouă răspântie”, unde schimb, n-a cunoscut granițe….Popoarele prezintă succesiunea etapelor în care S. cu sănătate fizică și morală, amețite doar Mehedinți ajunge să conducă viața „Con- de lovituri, rabdă cu stoicism și răspund vorbirilor Literare”. După o perioadă sub- în liniște: mai toarnă în pahar, mai toarnă stanțială de conducere a acestei reviste de venin, vrăjmaș hain, că mai este loc pentru către Iacob C. Negruzzi, 1 martie 1867-1 suferință…”1. mai 1893, responsabilitatea materială și Acestea sunt acordurile care se des- spirituală a revistei a fost dată în seama prind din scrisorile primite de N. Iorga, pe unor comitete până în anul 1906, când s-a care Torouțiu le definește ca o țintă pentru revenit la vechiul principiu de conducere a dezrobirea fraților și întemeierea statului unui singur director. român. La 1 ianuarie 1907, direcția revistei Intenția lui Iorga de a susține o confe- „Convorbiri Literare ” a fost încredința- rință la Câmpulung, în data de 12 ianuarie tă lui Simion Mehedinți, care o conduce 1909, la invitația Soc. „Școala Românească” până la 1 ianuarie 1923. Așa se explică din Câmpulung - Bucovina, sub dominație bogata corespondență purtată de S. Me- austriacă, a determinat pe contele Fran- hedinți cu literați, artiști și reprezentanți cisc Bellegarde, deputat în Parlamentul ai științei din țară și din străinătate, cores- imperial, să interzică vizita lui Iorga. Cores- pondență care a fost publicată de Torou- pondența între cei doi este deosebit de in- țiu în acest volum IX. teresantă și este publicată în acest volum2. Simion Mehedinți, ca geograf, era fas- Torouțiu este inspirat când publică cinat de personalitatea lui Titu Maiorescu în INTRODUCERE portretele descrise de pe care Torouțiu o descrie astfel: „Senti- Iorga ale unor personalități din Bucovina, mentele față de Maiorescu, admirația lui precum Constantin Morariu (preot la Pă- atingea gradul de zeificare, nu din interes, trăuți), Constantin Alimăneștianu, prof. Va- nu din adulatrie, ci din sinceră convingere sile Lițu, Ion Grămadă, ardeleanul Augus- că apariția lui Titu Maiorescu în evoluția tin Bunea, cu toții decedați atunci când culturii românești înseamnă o binefacere Iorga scria despre ei3. cerească și un semn hotărâtor pentru des- Corespondența este impresionantă tinul națiunii românești”4. și prin personalitățile cu care coresponda O explicație convingătoare a lui Torou- Iorga. Printre aceștia menționăm pe Iancu țiu privind necesitatea publicării acestor cavaler de Flondor, Ion I.C. Brătianu, Vintilă scrisori rezultă din următorul text: „Din Brătianu, Ion G. Duca, Vasile Goldiș, Paul această literatură epistolară înfățișăm citi- Gore, Alexandru Marghiloman, Dumitru C. torului, care caută adevărul, care întreabă. Moruzzi, Augustin Bunea etc. Se vor întâlni pagini de tristețe și rânduri A urmat, în anul 1940, publicarea vo- de bucurie. Le citim pe toate cu aceeași pi- lumului al IX-lea, care poate fi considerat etate, cum citește preotul din ușa altarului un omagiu adus lui Simion Mehedinți pomenind sfinții ca și pe cei care au gre- șit, ori cu gândul, cu cuvântul sau cu fap- ta, iar omului superior S. Mehedinți, care 1 Op. cit., Vol. VIII, pag. XIII. 2 Ibidem, pag. XV-XVII și 25. 3 Ibidem, pag. XXII-XXX. 4 Op. cit., Vol. IX, pag. X.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 23 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI a păstrat această bogăție de hârtii vechi •• 1902 – 1906, director I. Bogdan; și a încuviințat a le răspândi prin tipar, noi •• 1907 – 1923, director Simion Mehe- precum și cei care ne vor urma după sute dinți; și sute de ani trebuie să-i fim recunoscă- •• 1924 – 20 februarie 1939, director tori și să-i mulțumim și aici din toată inima. Al. Tzigara-Samurcaș; Pentru că aceste hârtii vechi sunt ca și o vi- •• 20 februarie 1939 – 1944, director oară bună, care pe cât devine mai veche, I.E. Torouțiu. pe atât câștigă în preț, deoarece sunetele Prin faptul că Torouțiu a preluat con- tainice sunt mai trainice, mai duioase, mai ducerea revistei, era normal să facă o puternice în vibrații și mai pătrunzătoare analiză retrospectivă privind strategia re- în sufletele predispuse la contemplare și dacției: „S-a ținut seama de sfaturile lui T. adâncire în trecut, ca să ajute luminarea Maiorescu privind studiile istorice, care au întunericului din calea necunoscută a vii- adus un aport considerabil prin I. Bogdan, torului”1. Această superbă justificare a ne- D. Onciu, N. Iorga, Al. Lapedatu, cât și cele cesității de a fi păstrate și publicate scriso- lingvistice prin B. Petriceicu-Hasdeu, Ovid rile importante a fost scrisă de Torouțiu la Densușianu și Sextil Pușcariu. Așa a deve- București, în data de 15 ianuarie 1946. nit cu timpul un organ oarecum universi- O abordare interesantă făcută de To- tar și academic”2. rouțiu în INTRODUCERE, constă în defi- Criteriile practicate de S. Mehedinți nirea noțiunii de istorie și istoriografie, pe privind alegerea colaboratorilor la revistă care încearcă să o explice cu multe detalii. sunt mărturisite de Torouțiu: „S. Mehedinți Și conducerea redacțională a revistei „Con- îi va cerceta numai dacă au sau nu voca- vorbiri Literare” este foarte bine contura- ție. Criteriul alegerii între colaboratori va fi tă prin informații privind persoanele care însă cel vechi: desăvârșita libertate în mar- au fost la conducerea ei: ginile talentului și onestității științifice”3. •• Iacob C. Negruzzi din 1 martie 1867 În introducerea volumului X, Ilie To- – 1 mai 1893; rouțiu este inspirat să publice întâlnirea lui •• Iacob C. Negruzzi din 1 mai 1893 – 1 cu N. Iorga privind publicarea scrisorilor le- ianuarie 1895; gate de perioada „Semănătorului”. Această •• - 1 ianuarie 1895 – 31 decembrie întâlnire începe cu o mărturisire: „N. Iorga 1899, Comitetul de conducere se și-a exprimat dorința să stea de vorbă cu compunea din următorii membri: îngrijitorul acestei colecții de documente, Teohari Antonescu, Nicolae Basi- și pentru acest scop a fixat ora de întâlnire, lescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Mihai la dânsul acasă, în odaia sa de lucru”4. Dragomirescu, Dimitrie Evolcescu, După ce este întrebat de N. Iorga dacă I.S. Floru, Petre P. Negulescu, I.A. Ră- mai are multe scrisori ale Junimiștilor, evi- dulescu-Pogoneanu, Fr. Robin; dent în dorința sa să fie publicate și scriso- •• - 1 ianuarie 1900 – 31 dec. 1901. La rile sale legate de Sămănătorism, Torouțiu comitetul de mai sus se adaugă: Gr. a explicat cu multă eleganță cum face rost Antipa, I. Bogdan, D. Bungețeanu, C. de aceste scrisori: „Pe măsură ce un boier Litzica, P. Missir, L. Mrazec, A. Naum, cu blazoane și hrisoave s-a convins de se- D. Onciul, Șt. Orășanu, Ermil Pangra- riozitatea studiilor d-v privitoare la genea- ti, I. Paul, Al. Philippide, M. Săulescu, logia altuia, s-au hotărât și alții să vă pună N. Voinov, N. Volenti; 2 Ibidem, pag. XXV. 3 Ibidem, pag. XXVI. 1 Ibidem, pag. XI –XII. 4 Op. cit., Vol. X, pag. IX.

24 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018) la dispoziție arhivele pentru a le studia și acestei INTRODUCERI: „Dată fiind persona- pentru a publica din ele ceea ce contribuie litatea enciclopedică a lui N. Iorga, scriso- la cunoașterea trecutului nostru: Cantacu- rile din acest volum, deși vin de la 168 de zinii, Callimachi, Sturdza, Ghica, Știrbei, P.P. autori, sunt în marea lor majoritate în con- Carp etc. Până acum mai am câteva arhive tradicție cu atributul colecției. Prea puține de la N. Petrașcu și Dimitrie Onciul”1. sunt documente literare. Cele istorice pre- N. Iorga avea să facă o apreciere elo- cumpănesc, apoi vin cele de ordin cultu- gioasă la adresa studiilor și documentelor ral, politic și unele chiar numai de interes publicate de Torouțiu: „Ce ai întreprins local, trecător… Cu privire la selecționare, d-ta prin colecție este o adevărată ctitorie s-a căutat să se evite orice discuție în con- a istoriei și culturii noastre, iar lor le-ai fă- tradictoriu cu N. Iorga”4. cut un mare serviciu: erau morți și i-ai dez- Ca să nu intre în conflict cu Iorga, To- gropat, i-ai reînviat…”2. rouțiu a creat o strategie privind publica- Și în acest volum X, Torouțiu face con- rea acestor scrisori: „Ca fiecare autor să fie semnări interesante legate de corespon- urmărit în întregimea arhivei epistolare, de dența primită de N. Iorga, în prefața inti- la cel dintâi contact cu N. Iorga și până la tulată laconic „INTRODUCERE”: „Îndemnul cea din urmă scrisoare, pentru ca în acest lui N. Iorga, în programul sămănătorist, chip să rezulte o imagine cât mai desăvâr- ca scriitorii să se orienteze către viața de șită și nu fărămițată prin risipirea scrisori- la sate, unde subiectele noi, de primenire lor în diferite volume. A fost apoi consen- a literaturii, se întâlnesc cu variate aspecte sul ca scrisorile de la oameni în viață să nu de la cea mai sărăcăcioasă colibă până la se tipărească… Numai într-un caz am fost gospodăria înstărită, acel îndemn vine din categoric, respingând de la publicare scri- învățăminte istorice, de la Kogălniceanu și sorile care conțineau batjocuri, invective și Eminescu… Prospețimea substratului lite- amenințări la adresa lui N. Iorga”5. rar va evidenția sufletul autentic românesc Volumul XI este consacrat în exclusi- și va înfățișa prin creațiuni artistice un mai vitate scrisorilor primite de Simion Me- pronunțat caracter de originalitate, în mă- hedinți, care a fost directorul revistei sură să deștepte interesul istoriei literaturii „Convorbiri Literare” în perioada anilor universale mai mult decât mediul urban… 1907-1923. Torouțiu, impresionat de aces- În dragostea pentru pământ a țăranului de te scrisori din care multe se referă la pro- pretutindeni, în grija sa pentru animale și bleme etimologice și fonetice, simte nece- uneltele, care îl ajută la răsturnarea braz- sitatea să redacteze pe 17 pagini un studiu dei, în hotărârea îndârjită de a-și apăra, cu privind evoluția dicționarelor românești. prețul vieții, fiecare palmă de ogor, scrii- Amintește de intervenția Regelui torii nu mai trebuie să-și chinuie spiritul Carol I, în patru ședințe din Academia Ro- inventiv, de vreme ce aici găsesc tocmai mână (1884, 1891, 1894 și 1905), unde sus- acele elemente care corespund epicei din ține necesitatea elaborării cât mai urgente maturitatea scrisului și creațiunii literare… a unui dicționar, fiind și îngăduitor în final: Climatul rustic oferă în linii mari teren bo- „perfecțiunea dicționarului are mai puțină gat pentru valorificarea talentelor”3. însemnătate decât ființa lui”6. Torouțiu avea să caracterizeze ast- Dar Torouțiu trece în revistă cronolo- fel scrisorile primite de N. Iorga la finalul gic elaborarea acestor dicționare, și scoate 1 Ibidem, pag. X. 4 Ibidem, pag. XXIV. 2 Ibidem, pag. XI. 5 Ibidem, pag. XXIV. 3 Ibidem, pag. XIII-XIV. 6 Op. cit., Vol. XI, pag. XIII.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 25 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI

în evidență conflictele dintre etimologi și când istoricul este asasinat. Din acest mo- fonetiști: tiv, Torouțiu are un început de volum pe Dicționarul lui A.T. Laurian și I.C. Mas- care îl intitulează „PE URMELE MARELUI sim, pe care îl consideră, pe bună dreptate, DISPĂRUT”. că „nu corespunde cerințelor științei, deși Torouțiu avea să scrie: „A trăit cea mai au terminat-o cu mult zel. eroică viață de scriitor și vorbitor, luptând Dicționarul lui B.P.-Hasdeu, Etymologi- pe toate fronturile spirituale, în toate sec- cum Magnum Romaniae, care după 13 ani toarele științei și culturii românești, pen- a scos numai trei volume și a ajuns la înce- tru afirmarea Neamului și Patriei, pentru putul literei B. drepturile de mileniu asupra pământurilor Al. Philippide a adunat material, dar noastre, pentru apărarea limbei, pentru fără să domine imensitatea lexicală, re- creșterea prestigiului nostru în mijlocul nunțând în final. celorlalte popoare și în lume, și care s-a să- Dicționarul Limbei Române al lui Sextil vârșit în apoteoză de martir”4. Pușcariu, apare pentru primele șase litere Acest volum cuprinde 142 de scrisori în anul 1913. primite de Iorga în perioada 1890-1934. Sunt amintite și Enciclopediile lui C. Cea mai veche scrisoare este datată din Diaconovici, apărute în perioada anilor 1891, când N. Iorga era student la Iași, 1930-19401. începând cariera sa publicistică. Însă cea O interesantă scrisoare este publica- mai nouă scrisoare este datată din 1917 tă de Torouțiu, scrisă de August Scriban, și este primită de la Al. Vlahuță. Scrisoarea adresată lui Simion Mehedinți, prin care îi este interesantă pentru că este vorba de o solicită „să se desbare de ortografia Acade- donație: „Am bucuria de a-ți putea trimite miei Române, pentru că acolo domnește și eu 200 de lei pentru fondul orfelinatu- încă curentul latinist”. lui ce se va înființa în Vălenii de Munte. Era August Scriban, autorul unui dicționar în banii aceștia o modestă plată pentru care a apărut în anul 1939, sugerează celor bunele îngrijiri medicale ce mi-a dat, cât de la Convorbiri Literare să publice „suma- am fost bolnav, distinsul doctor Dimitrie rele tuturor revistelor științifice din Româ- Ionescu. D-sa n-a vrut să-i primească. Din nia și din străinătate”2. ce în ce mai mult te iubesc și te admir. Al. Inedită este scrisoarea arhimandritului Vlahuță”5. Visarion Puiu (1879-1964), expediată din O trecere în revistă a activității știin- Episcopia din Galați în 1909. În scrisoare țifice a lui Vasile Pârvan este prezentată avea să mărturisească: „Vă trimit alăturat de Torouțiu și datorită numărului mare un articol ce cuprinde câteva impresii de de scrisori primite de N. Iorga. Referitor la cea mai mare și însemnată mănăstire la scrisorile lui V. Pârvan, Torouțiu avea să din Țară – de la mănăstirea Neamțului”3. confirme că „sunt simbolice pentru anii de Acest volum conține la sfârșit 35 de orientări și frământări, 1906-1912”6. pagini cu note explicative, pe care Torou- La finalul acestor XII volume, Ilie To- țiu le considera necesare legate de persoa- rouțiu avea să mărturisească efortul de- nele semnalate în scrisori. pus pentru editarea acestor scrisori: „În Ultimul volum XII, cu scrisori pe care retrospectiva celor aproape cincisprezece le-a primit N. Iorga, apare în anul 1940, ani măcinați cu îndărătnică trudă dea- 1 Ibidem, pag. XIV-XXIV. 4 Op. cit., Vol. XII, pag. IX 2 Ibidem, pag. 26 5 Ibidem, pag. 398 3 Ibidem, pag. 433 6 Ibidem, pag. XXII

26 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018) supra hârtiilor vechi, care au cerut să fie enta cât mai ușor și cât mai repede cu aju- deslușite și apoi înmulțite prin meșteșugul torul unui singur volum. Acest cuvânt de tiparului, ca să nu se piardă istoria țării, și încheiere a fost scris de I.E. Torouțiu la 28 la trecerea sub ochi a celor 7.250 de pagini septembrie 19453. (6.000 de pagini de scrisori și 1.250 de in- Ca urmare a primelor volume din co- troducere, note și indici), gândul nostru se lecție, la 7 aprilie 1934, I. E. Torouțiu este înalță cu rugă de mulțămire spre Cel Atot- ales membru activ al Societății Scriitorilor puternic și Prea Îndurător, Care ne-a dăruit din România și va fi premiat în același an anii, sănătatea fizică și morală, ca să putem cu premiul pentru critică „Ștefan I. Costa- duce la bun sfârșit această lucrare; apoi se copol”, în valoare de 6.000 de lei. Mulțu- îndreaptă gândul cu recunoștință către mind pentru acest premiu, el propune în- Academia Română, care ne-a dat învoirea ființarea unui nou premiu literar, care să fie să cercetăm și să publicăm ce am crezut acordat pentru o lucrare apărută în 1934, că-i necesar din secția de autografe; către care să reflecte specificul național, donația toți care ne-au încredințat arhive particu- lui fiind în valoare de 12.000 de lei4. lare și către prietenii care ne-au ajutat cu Perpessicius, după apariția primului facerea corecturilor, cu arătarea unor gre- volum, remarca faptul că „volumul întru- șeli, precum și către criticii malițioși, de la nește toate condițiile unei lucrări moder- care am reținut îndreptările și am lăsat în ne, mai exact occidentale. Profunzimea de sarcina lor răutățile”1. note explicative și indice sistematic, ușor În final apare un mesaj filosofic cu ac- maniabil, completează meritele acestei lu- cente istorice și patriotice pe care bucovi- crări și-i dau toate atributele unui veritabil neanul Ilie E. Torouțiu le transmite citito- instrument de cultură”5. rilor: „Cu iubire pentru Neamul nostru și Și Camil Petrescu a fost impresionat pentru Patria pământurilor noastre, care de primele trei volume, care în anul 1933, au fost din moși-strămoși și fără ură față erau deja publicate: „El considera că aceas- de alte neamuri și față de alte credințe, am tă operă înseamnă o mare bucurie, că do- lăsat să intre în această colecție oricine a cumentele prezentate, completate cu un avut ceva de spus, de interes istoric. Une- imens volum de note, sunt caracteristice le scrisori aduc lumină, altele pot supăra pentru o mentalitate, aceea de cărturar grupuri ideologice sau etnice. Pe istorio- român, și regretă că Torouțiu nu a lucrat în graf nu-l ține pe loc bucuria unuia și nu se mediul universitar”6 împiedică de întristarea altuia”2. Faptul că G. Călinescu îl ignoră total în Volumul al XIII-lea din colecția de Istoria Literaturii Române de la origini până „Studii și Documente Literare” pune la în- în prezent are două explicații: demâna cercetătorilor cuprinsul sinoptic, Torouțiu, avea să consemneze T. în ordine alfabetică și cronologică, al tu- Dracea, folosind un material documentar turor autorilor întâlniți cu scrisorile lor în prețios prin bogăția și autenticitatea lui, această serie. mânuit cu răbdare și disciplină, răstoarnă După cuprinsul sinoptic urmează in- rând pe rând inexactitățile și exagerările dicele general pentru volumele I-XII, așa operei lui Călinescu, cu liniștea chirurgului încât cercetătorii să fie în măsură a se ori- care vrea cu orice preț să vindece pe de-a

3 Op. cit., Vol. XIII, pag. 7. 4 Oltea Preluca, Op. cit., pag. 20. 1 Ibidem, pag. X 5 Ibidem, pag. 14. 2 Ibidem, pag. XI. 6 Ibidem, pag. 19.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 27 BiblioPolis STUDII ȘI CERCETĂRI

Activitatea rodnică și eficientă a mo- destului profesor bucovinean I.E. Torouțiu a fost recunoscută și prețuită de opinia publică, iar Academia Română l-a ales, în 26 mai 1936, membru corespondent4. În data de 12 ianuarie 1940,Torouțiu prezintă, în cadrul Academiei Române, o comunicare legată de aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Theodor Șerbănescu. Tot legat de Academia Română, merită a fi semnalată donația de zece milioane de lei ca prim ajutor pentru subvenționarea publicării Catalogului periodicelor româ- nești oferite de Torouțiu5. În data de 21 martie 1946, acesta do- nează Academiei Române 50 de dosare ori- ginale de la curțile marțiale austro-ungare, dosare ale unor învinuiți de manifestări de simpatie pentru Regatul României6. Din nefericire, nori negri au întunecat cerul din privirile românilor. Adusă din Fig. 3 Locuința familiei Ilie Torouțiu de pe str. Argentinei nr. 39 răsărit, cu ciubote de bolșevic, ideologia comunistă va răsturna scara de valori a so- întregul rana de puroi. El a urmărit, mai cietății românești7. presus de orice, restabilirea adevărului1. În urma unui decret-lege din 1945 pri- Criticul literar Petru Iroaie (1907-1984), vind epurarea, Ilie Torouțiu n-a mai avut bucovinean și el, face următoarea dezvă- dreptul să publice lucrări și studii, iar în luire: „…cazuri de falsificare a adevărului toamna anului 1948 a fost exclus abuziv istoric, de plagiat grosolan. Călinescu pla- din Academia Română. Încă din anul 1946, giază curent, împăunându-se cu osteneala colecționarul și editorul E. Torouțiu, a decis și înțelepciune străină”2. să doneze întreaga sa arhivă și bibliotecă În anul 1936, Torouțiu publică Pagini Academiei Române. Cu ajutorul lui Ciprian de istorie și critică literară. În acest volum, el Rațiu, o rudă a soției, soții Torouțiu au rea- înfățișează două categorii de cercetători: lizat un inventar al manuscriselor. Lucrarea cei aplecați asupra studiului minuțios, ca- a fost dactilografiată în două exemplare și re-și verifică repetat orice informație, și cei soții Torouțiu au lăsat prin testament ca care utilizează osteneala altor cercetători, după moarte Ciprian Rațiu să depună în- fără ca să citeze, care mistifică sau plagiază treaga arhivă și cărți la Biblioteca Academi- în modul cel mai evident3. ei Române. Așa se poate explica faptul că G. Căli- nescu îl ignoră total pe Torouțiu din lucra- rea lui de Istorie a Literaturii Române. 4 ȚUGUI, Pavel. Op. cit., pag. 1. 5 RUSU, Dorina N. Istoria Academiei Române în date. București: Editura Academiei Române, 1 Op, cit., pag. 27. 1997, p. 314. 2 Ibidem, pag. 21. 6 Ibidem, pag. 314. 3 Ibidem, pag. 21. 7 PRELUCA, Oltea. Op. cit., p. 30.

28 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 4 (2018)

În acei ani, unul din directorii Biblio- general pentru volumele 14-25 și un su- tecii Academiei Române era și Ion Crișan, mar sinoptic… În mai puțin de un an, voi fost șofer al Anei Pauker, instalat de rusofi- fi predat circulației colecția întreagă de 26 lul Mihai Roller1. de volume. Iată, așadar, ce zidiseră în casa I.E. Torouțiu este cel care întronează lor soții Torouțiu: arhiva lui Maiorescu și statornic obiceiul ca tot ce se editează să Pușcariu”4. fie ulterior depus la Academie. Tot N. Georgescu se întreabă, pe bună Distinsul critic literar Nicolae Geor- dreptate: „Unde se află acum toate aceste gescu avea să scotă în evidență ultimele arhive luate în 1953 de către Securitate din zile din viața soților Torouțiu: „Intransigen- casa familiei Torouțiu?”5 tul I.E. Torouțiu a avut o soartă tristă, după În anul 1988, se pare că se percepea ce a dăruit culturii române atât de mult, a un oarecare dezgheț în atitudinea față de dorit, la un moment dat, să oprească darul, bucovineanul Torouțiu. Sub egida Inspec- să-l ascundă pentru vremuri mai bune: nu toratului Școlar din Suceava, a fost orga- avea încredere în cei care-l primesc, îi era nizată o sesiune de referate și comunicări teamă să nu otrăvească acest dar”2. științifice în zilele de 10-11 iunie 1988, Nicolae Georgescu a luat legătura cu consacrate aniversării centenarului celor un cercetător de la Muzeul Literaturii Ro- doi bucovineni pasionați de cultura româ- mâne, Lucian Chișu, de la care a obținut ur- nă, Leca Morariu și Ilie E. Torouțiu. mătoarele informații: „I.E. Torouțiu a avut o La Solca, la Liceul „Tomșa Vodă”, acasă moarte groaznică, s-a sinucis, împreună cu la Torouțiu, au prezentat comunicări mai soția sa, în 1953, în urma unei percheziții mulți profesori și muzeografi6. efectuate de Securitate. Își zidise complet În data de 3 iulie 1990 Adunarea gene- o odaie a casei (stătea pe strada Argentina, rală a Academiei Române hotărăște repu- nr. 39), punând înăuntru arhiva personală, nerea în drepturi a unor membri titulari, când Securitatea a venit, a dărâmat zidul, corespondenți și de onoare, cărora li s-a a recuperat hârtiile, lăsând în urmă pe cei retras această calificare în august 1948. doi soți în pragul disperării” 3. Printre cei reabilitați se află și: criticul, isto- Cercetările lui N. Georgescu au conti- ricul literar, folcloristul și traducătorul Ilie nuat prin consultarea cercetătorului Luci- E. Torouțiu (1888-1953), membru cores- an Chișu, care îi pune la dispoziție patru pondent din 26 mai 19367. scrisori ale lui Torouțiu adresate lui Perpes- ,,Nu se vor găsi cuvinte de aducere sicius din timpul războiului. În scrisoarea aminte, multă vreme, pentru un om care din 22 oct 1947, Torouțiu scria: „Trec la cea- n-a avut altă vină decât aceea de a fi cre- laltă lucrare; volumele 14-25 din ,,Studii și zut cu putere în geniul poporului său și în documente literare’’, dintre care 4 cuprind înțelepciunea țăranului bucovinean, înțe- arhiva inedită a lui T. Maiorescu, 4 volume lepciune ce i-a curs, ca o sevă, prin vene’’, din arhiva lui Sextil Pușcariu, 2 volume avea să scrie Oltea Preluca în frumosul ar- despre vechi și noi junimiști, 2 volume ticol dedicat lui Torouțiu. diverse. Volumul 26 cuprinde un indice

1 Ibidem, pag. 30. 4 Ibidem, pag. 121. 2 GEORGESCU, Nicolae. Cu Veronica prin in- 5 Ibidem, pag. 121. fern. Iași : Editura Princeps Edit, 2008, pag. 118. 6 Ibidem, pag. 37. 3 Ibidem, pag. 119. 7 Dorina Rusu, Op. cit., pag. 478.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 29