NICOLAE GANE

STEJARUL DIN BORZE+TI

BUCURE+TI • CHI+IN{U Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Antologie, tabel cronologic =i referin\e de Constantin Mohanu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Titu Maiorescu, N. Xenopol, Ioan Slavici, N. Iorga, , , G. Ibr[ileanu, E. Lovinescu, Leca Morariu, G. C[linescu, Ion +iadbei, T. Vianu, Constatin Mohanu, D. Vatamaniuc, D. Mur[ra=u, Ion Rotaru, AL. Piru, +t. Cazimir, Ilie Dan, Florin Faif[r Actuala edi\ie reproduce textul dup[: Nicolae Gane. Scrieri, Bucure=ti, Minerva, 1979.

Editura „Litera Interna\ional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (021) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 292 932, 294 110, fax 294 061; e-mail: [email protected]

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2002 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Petru Ghencea Tehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 21498

CZU 821.135.1-3 G 18

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Gane, Nicolae Stejarul din Borze=ti: Proz[/ Nicolae Gane; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i coperta Vladimir Zmeev; – B.: Litera Int., Ch.: Litera, 2002 (Combinatul Poligrafic). – 384 [p]. – (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 244) ISBN 973-7916-01-8 – ISBN 9975-74-490-7 821.135.1-3

ISBN 973-7916-01-8 © LITERA I NTERNA|IONAL, 2002 ISBN 9975-74-490-7 © LITERA, 2002 TABEL CRONOLOGIC

1838 1 februarie Se na=te, la F[lticeni, Nicolae Gane, fiu al postelni- cului Matei Gane =i al Ruxandei, n[scut[ V[sescu. Tat[l s[u, om cu oarecare cultur[ ]n epoc[, mai avea trei fra\i: Enachi (poet), Costachi (traduc[tor) =i Dimitrie – socrul lui Constantin Negruzzi. Familia Gane era o veche familie boiereasc[, atestat[ ]n actele voievodale cu 400 de ani ]n urm[. 1843 Este ]nscris la =coala primar[ din F[lticeni condus[ de preotul Neofit Scriban – viitorul arhimandrit =i membru ]n Divanul Ad-hoc. Totodat[ ia lec\ii de german[ de la „profesorul“ Ziegmary – care era un v`n[tor vestit ce-i va insufla t`n[rului ]nv[\[cel dragostea pentru v`n[toare. 1847 La terminarea =colii primare pleac[ la Ia=i unde ]=i continu[ studiile la pensionul lui Louis Jordan. 1857 Este numit secretar-translator (cuno=tea bine germana =i franceza) pe l`ng[ directorul ]nchisorilor din Moldova, post din care demisioneaz[ ]n scurt timp. 1857-1859 Este membru al Tribunalului din Suceava. }n aceast[ perioad[ particip[ la ]ntrunirile de la Ia=i =i de la M[n[stirea Slatina dedicate Unirii Principatelor Rom`ne. 1859 5 ianuarie Particip[ la ]ntrunirea de la Ia=i care ]l va desemna ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza. 1860 Este numit pre=edinte al Tribunalului din Suceava. 1861 Este numit membru al Cur\ii de ]nt[rituri de la Ia=i. 1863 Prefect al jude\ului Suceava. La scurt timp este transferat prefect de Dorohoi, unde r[m`ne p`n[ ]n 1865. }n timpul liber este atras din ce ]n ce mai mult de expedi\iile cinegetice care-i vor inspira mare parte din scrierile sale. 1864 La cererea lui, este numit membru al Cur\ii din Foc=ani. }n iulie, ]mpreun[ cu fratele s[u Matei, ]ntreprinde o excursie ]n Bucovina.

7 Nicolae Gane

Priveli=tile bucovinene, unice ]n spa\iul rom`nesc, ]=i vor g[si loc ]n viitoarele sale scrieri literare. 1865 La cererea sa, este mutat la Ia=i, unde este numit pre=edinte al Cur\ii de Jura\i. Este anul de cotitur[ ]n via\a =i activitatea lui N. Gane: devine membru al Junimii (]nfiin\at[ la Ia=i, ]n 1863). La este prezentat de V. Pogor (coleg de magistratur[) =i fra\ii Leon =i Iacob Negruzzi. 1867 }ntr-o =edin\[ a Junimii prezint[ prima sa scriere literar[ ]n proz[: Fluierul lui +tefan. Autorul fiind foarte emo\ionat, nuvela este citit[ de Titu Maiorescu care, la sf`r=itul lecturii, exclam[: „Ei bine... domnilor, iat[ o nuvel[!“ }n acela=i an public[ Fluierul lui +tefan (scriere puternic influen\at[ de Toader =i M[rinda de V. Alecsandri), ]mpreun[ cu Piatra lui Osman, ]n Convorbiri literare, revist[ care ]ncepuse s[ apar[ de la 1 martie. Iulie-august }mpreun[ cu fra\ii Nerguzzi, ]ntreprinde o c[l[torie ]n Elve\ia, Fran\a =i Belgia. Noiembrie Ia parte la cel dint`i banchet al Junimii, \inut ]n casele lui Titu Maiorescu (la patru ani de la ]nfiin\area Junimii). Spre sf`r=itul anului, este transferat la Foc=ani ca pre=edinte de sec\ie la Curtea de Apel, dar demisioneaz[ ]n scurt timp, ]mpreun[ cu al\i colaboratori, neadmi\`nd unele nereguli ]mpotriva legii. 15 decembrie. Debuteaz[ ]n Convorbiri literare cu poeziile Doi ochi =i Steaua de-amor. 1868 N. Gane refuz[ postul de =ef de sec\ie la Curtea de Apel de la Foc=ani, post oferit de noul guvern. Practic[ avocatura la Ia=i. }n Convorbiri literare ]i apare scrierea Comoara de pe Rar[u. 1869 11 mai Nicolae Gane se c[s[tore=te la Ia=i cu Sofia Stoianovici. Fiind numit procuror general la Curtea de Apel din Ia=i, N. Gane \ine Discursul inaugural. 1870 Este numit prefect de Ia=i, func\ie din care demisioneaz[ ]n decembrie. 1872 Ales deputat de Suceava, N. Gane este prins din ce în ce mai mult în via\a politicã a timpului. 17 iulie Este ales pentru prima oar[ primar al Ia=ului, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ ]n 1876. Ca primar, schimb[ fa\a ora=ului, se paveaz[ numeroase str[zi, se introduce iluminarea cu gaz.

8 Stejarul din Borze=ti

}mpreun[ cu Iacob Negruzzi, A. Naum, C. Rosetti, ]nfiin\eaz[ la Ia=i Tipografia Na\ional[. 1873 }n Convorbiri literare public[ nuvela istoric[ Domni\a Ruxandra. Public[ primele sale volume de literatur[: }ncerc[ri literare (primele scrieri ]n proz[, ]ntre care =i cinci nuvele) =i Poesii, volum semnat cu ini\ialele N.G. 1874 Public[ ]n Convorbiri literare nuvelele V`n[toarea =i Hatmanul Baltag. }n calitate de primar al Ia=ilor, instituie, la 1 octombrie, pr[z- nuirea anual[ a lui Grigore Ghica, decapitat de turci, pentru c[ se ]mpotrivise ]nstr[in[rii Bucovinei. 1875 }n aceea=i revist[ public[ Astronomul =i doftorul, +anta. 1876 }n Convorbiri literare ]i apar nuvelele Duduca Bala=a =i C`inele B[lan. 1877 }n revista de la Ia=i ]i apar nuvelele Petru Rare= =i Andrei Florea Curcanul. }n volumul Rumänische Skizzen, publicat la Bucure=ti, ]i apare +anta (traducere ]n german[ de Mite Kremnitz). 1879 }n Convorbiri literare public[ }n vacan\e, Sf`ntul Andrei, Ochii mamei. 1880 }n revista Junimii ]i apar Aliu\[ =i Petrea Dasc[lul (dou[ dintre cele mai bune nuvele ale scriitorului). La Tipografia Na\ional[ din Ia=i, N. Gane public[ prima edi\ie: Novele, I, II, cu dedica\ia: Amicilor mei din Junimea. 1881 }n Convorbiri literare public[ Stejarul din Borze=ti. 27 aprilie Este numit pentru a doua oar[ primar al Ia=ului – dar pentru un termen scurt: la 21 iunie p[r[se=te postul. 1882 }n Convorbiri literare apar primele =apte c`nturi din Infernul de Dante Alighieri, ]n traducerea lui N. Gane. 23 martie N. Gane este ales membru corespondent al Academiei Rom`ne la Sec\ia literar[. }n studiul Literatura rom`n[ =i str[in[tatea (ap[rut ]n Convorbiri literare) Titu Maiorescu ]l citeaz[ pe N. Gane, ]mpreun[ cu Ioan Slavici =i Iacob Negruzzi, printre prozatorii reprezentativi ai epocii. }ntr-un articol publicat ]n revista Familia din Oradea, Ioan Slavici afirm[ c[ „nuvelele lui N. Gane sunt un ]nsemnat pas spre formarea limbii literare rom`ne=ti.“ 1883 5 iunie Al[turi de V. Alecsandri =i I. Negruzzi, particip[ la dezve- lirea statuii lui +tefan cel Mare ]n fa\a Palatului Administrativ din Ia=i. Ca membru al Comitetului de ini\iativ[ pentru ridicarea statuii, roste=te o entuziast[ cuv`ntare.

9 Nicolae Gane

Particip[ la banchetul celei de a XX-a anivers[ri a societ[\ii Junimea. (Este ini\iatorul unui joc de p[pu=i care imitau =edin\ele literare ale Junimii \inute ]n casa lui din Ia=i.) }mpreun[ cu G. Panu =i A.D. Xenopol, N. Gane trece ]n Partidul Na\ional Liberal, ceea ce i-a atras critici severe din partea junimi=tilor, ]ntre care =i Titu Maiorescu. Deputat ]n Constituant[, N. Gane este ales ]n Comisia ]ns[rcinat[ cu redactarea proiectului de modificare a Constitu\iei. }ntreprinde o excursie ]n Mun\ii Neam\ului =i pe Ceahl[u. 1886 }n Convorbiri literare ]i apar scrierile Agatocle Leu=tean, Dou[ zile la Sl[nic, Dac-a vrea Dumnezeu (sunt ultimele lucr[ri ]n proz[ publicate ]n revist[). Editura Socec din Bucure=ti ]i tip[re=te Nuvele, I, II, III. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i adaos[ (primele dou[ volume reproduc edi\ia din 1880, ultimul – inedit). 4 iunie Este ales pentru a treia oar[ primar al Ia=ului, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ ]n martie 1888. La sf`r=itul lui iulie, ]nso\e=te familia primului ministru Ion C. Br[tianu ]ntr-o excursie ]n Bucovina =i nordul Moldovei. (Frumuse\ea peisajelor =i peripe\iile tr[ite vor fi prezentate ]n volumul Zile tr[ite.) 1888 1 martie Este numit ministru la Domenii, pentru scurt timp. 1896 11 ianuarie Este ales pentru a patra oar[ primar al Ia=ului, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ ]n aprilie 1899. 1 decembrie Ca primar, particip[ la inaugurarea Teatrului Na\ional din Ia=i; roste=te un discurs. 1899 Face parte din Asocia\ia oamenilor de litere rom`ni, ]nfiin\at[ ]n acest an de Bogdan Petriceicu Hasdeu. La Socec, la Bucure=ti, ]=i reediteaz[ cele trei volume de Nuvele, cu unele revizuiri ale textului. 1901 Este numit prefect al jude\ului Ia=i. Public[ volumul de publicistic[ Pagini r[zle\e. 1903 Public[ volumul autobiografic Zile tr[ite. La Cern[u\i apare o traducere ]n limba german[ din nuvelele reprezentative ale lui N.Gane. 1904 Public[ volumul de povestiri =i amintiri P[cate m[rturisite (prin titlu amintind P[catele tinere\ilor de C. Negruzzi).

10 Stejarul din Borze=ti

Iulie }n volumul Borze=tii =i +tefan cel Mare, tip[rit la Bucure=ti cu prilejul comemor[rii a 400 de ani de la moartea lui +tefan cel Mare, apare Stejarul din Borze=ti. 1906 Colaboreaz[ la Via\a rom`neasc[, ]nc[ ]n primul num[r (1 martie) cu articolul Cum am tradus „Infernul“ de Dante. Dup[ apari\ia primului num[r al revistei, la ]ntrunirea din casa lui C. Stere din Ia=i, particip[ =i N. Gane, unul dintre pu\inii junimi=ti r[ma=i ]n via\[. La Ia=i ]i apare traducerea integral[ a Infernului lui Dante (reeditat[ ]n anul urm[tor). 15 octombrie Cu prilejul dezvelirii statuii lui V. Alecsandri la Ia=i, N. Gane aduce bardului de la Mirce=ti un emo\ionant omagiu. }n volumul omagial V. Alecsandri, N. Gane public[ evocarea Alecsandri – Eminescu. La Cern[u\i ]i apare cel de al doilea volum de Nuvele ]n traducere german[. 1907 14 iulie Este numit pentru a cincea oar[ primar al Ia=ului, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ ]n ianuarie 1911. 1907-1908 }n colec\ia Biblioteca pentru to\i ]i apar 3 volume de Nuvele. 1908 1 aprilie Nicolae Gane este ales membru activ al Academiei Rom`ne. (Discursul de recep\ie ]l va rosti ]n =edin\a academic[ din 13 mai 1909. R[spunsul ]l va da Iacob Negruzzi.) 1909 La Editura Sfetea din Bucure=ti ]i apare ultimul volum tip[rit ]n timpul vie\ii: Spice (Povestiri, amintiri, discursuri comemorative). (Volumul va fi reeditat =i ]ntregit de autor ]n 1910.) 1910 }n albumul Eminescu comemorativ, alc[tuit de Octavian Minar, N. Gane evoc[ ]n Amintiri personalitatea poetului nostru na\ional. 1 aprilie N. Gane este numit de c[tre Ministerul Instruc\iunii membru ]n Comitetul Teatrului Na\ional din Ia=i, al c[rui director era Mihail Sadoveanu. Cu toate c[ a r[mas ]ntotdeauna legat de locurile natale, N. Gane vinde casa p[rinteasc[ din F[lticeni lui Artur Gorovei (rud[ a sa). (}n aceast[ cas[ apare revista de folclor +ez[toarea p`n[ ]n 1925.) }n F[lticeni ia fiin\[ societatea coral[ N. Gane. 1912 Colaboreaz[ sporadic la revista Flac[ra. Nuvela lui N. Gane Comoara de pe Rar[u apare ]n traducere german[ ]n revista Bukarester Tageblatt. Este numit pre=edinte al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne.

11 Nicolae Gane

1914 }n capitolul Povestitori de ieri =i de ast[zi: nuveli=ti =i scriitori de schi\e din volumul O lupt[ literar[, N. Iorga ]ntreprinde o ampl[ analiz[ a nuvelisticii lui N. Gane, comparat[ uneori chiar cu nuvelele lui Slavici. Editura Alcalay din Bucure=ti ]ncepe publicarea unei edi\ii de Opere complete – N. Gane. (Nu apare dec`t vol. I cuprinz`nd t[lm[cirea Infernului. Edi\ia este ]ntrerupt[ de izbucnirea r[zboiului.) 1916 16 aprilie Se stinge din via\[ la orele 20.30, la Ia=i, ]n casa de pe strada care ast[zi ]i poart[ numele. }mplinise v`rsta de 78 de ani. I s-au organizat funeralii na\ionale, cu participarea reprezentan\ilor institu\iilor culturale =i =tiin\ifice =i a unei delega\ii a jude\ului Suceava. Este ]nmorm`ntat la 19 aprilie la cimitirul Eternitatea din Ia=i. Din partea scriitorilor =i oamenilor de teatru ]i aduce ultimul omagiu Mihail Sadoveanu.

12 Domni\a Ruxandra

Era ]n S[pt[m`na Patimilor. Soarele apusese =i umbrele nop\ii se ]ntindeau asupra Ia=ului. Numai v`rful Hlincei =i al Cet[\uiei str[luceau ]nc[ de cele din urm[ raze murinde ale asfin\itului. Clopotul din turnul Trei-Ierarhilor chema credin- cio=ii la rug[ciunea de noapte, umpl`nd aerul cu vocea sa de aram[. Un mare zgomot de cai =i arme se auzea ]nspre Curtea domneasc[, =i iat[ c[ pe por\ile cele mari ale cur\ii, deschise ]n dou[ laturi, se vede ]naint`nd ]n sunetul tr`mbi\elor =i al tobelor o ceat[ de c[l[re\i ]n fruntea c[reia mergea la pas pe un cal alb asturcan domnul Vasile Lupul. El purta gugiuman[ pe cap, pe umeri o manta alb[ cu guler de samur, ]n picioare ciubote lungi =i la br`u o sabie b[tut[ ]n pietre scumpe. Fruntea sa era ]mpresurat[ de g`nduri, aureol[ obicinuit[ a domnilor buni, c[ci Vasile Lupul era dintre acei domni rari care urau birurile, iubeau dreptatea, =i erau totdeauna ]ncin=i de grija \[rii, a=a zic cronicarii b[tr`ni. Dup[ d`nsul veneau c[l[ri ]n haine str[lucitoare vistiernicul Buhu=, Savin hatmanul, vornicul Patra=cu, sp[tarul Ciugolea, =i al\i mul\i boieri curteni, to\i r[i la har\[ =i buni la sfaturi. Apoi se vedea ]naint`nd o caret[ mare, cu capul de zimbru zugr[vit pe obloane, tras[ de patru cai negri ar[pe=ti, ]nl[untrul c[reia =edea, la dreapta, doamna \[rii, so\ia lui Vasile Lupul, =i la st`nga, domni\a Ruxandra, fiica sa. Dac[ ]n mersul alaiului toate capetele se descopereau =i se plecau dinaintea m[ririi lui Vasile Lupul, =i mai ad`nc se plecau ele dinaintea frumuse\ii domni\ei Ruxandra, c[ci niciodat[ floare mai m`ndr[, mai aleas[, n-a ]mpodobit valea dun[rean[. 13 Nicolae Gane

Ea era alb[ =i senin[ ca zorile dimine\ii. Auriul p[rului, veselia z`mbetului, dulcea\a ochilor izvorau din chipul ei fecioresc, ]ntocmai ca un r`u de raze ce ]ncon- joar[ numai fruntea ]ngerilor. Vestea despre frumuse\ea ei merse departe, peste hotarele \[rii, =i mul\i magna\i poloni, unguri =i germani veniser[ la Curtea Moldovei spre a-i cere m`na, ]ns[ nici unul nu avu fericirea s[ atrag[ privirile ei. Careta cu doamnele ]nainta ]ncet spre Trei Ierarhi; ]n urma ei venea o ceat[ de o=teni c[l[ri, doroban\i, panduri, pl[ie=i, c[l[ra=i, din mijlocul c[rora se ]n[l\a steagul \[rii, martor glorios de vitejiile lor. Toate u=ile =i ferestrele se deschideau ]naintea alaiului domnesc =i de prin toate se ]ntindeau covoare =i se aruncau flori. Ajuns ]n curtea bisericii, domnul desc[lec[, =i la u=[ fu ]nt`mpinat de norod =i de mitropolitul \[rii cu crucea ]n m`ini. El s[rut[ crucea, spuse norodului un cuv`nt bun, apoi intr[ ]n biseric[ =i se a=ez[ ]n strana domneasc[, care era mai ]nalt[ dec`t celelalte, lucrat[ ]n s[p[turi poleite =i ]mpodobit[ cu armele \[rii. Doamna se puse din a dreapta lui, iar l`ng[ treptele stranei domne=ti st[tea ]n picioare domni\a Ruxandra, ca un ]nger de paz[, cu o carte de rug[ciuni ]n m`ini. Mitro- politul ]ncepu slujba divin[; bolta Trei Ierarhilor r[suna de c`nt[ri; frun\ile credincio=ilor erau plecate spre p[m`nt, c`nd, deodat[, ]ntocmai ca o n[luc[ venit[ nu se =tie cum =i de unde, ap[ru dinaintea domni\ei Ruxandra un necunoscut, care, d`ndu-i o ramur[ verde, ]i zise: „Acela c[ruia cerul te-a menit, ]\i h[r[ze=te acest semn al iubirii sale =i jur[ a te avea de so\ie sau a muri“. Domni\a, care luase instinctiv ramura din m`na str[inului, crezu c[ aude r[sun`nd ]n urechea ei glasul ]nfrico=at al destinului, =i, ridic`nd un moment privirea pe necunoscuta figur[, v[zu sub genele-i posomor`te sc`nteind mii de fl[c[ri, pornite dintr-un suflet ne]mp[cat. Niciodat[ fulger din ceri n-a

14 Stejarul din Borze=ti produs ]n lume mai mult[ zguduire dec`t ace=ti doi ochi pe inima domni\ei. }n lumina lor, ]ntocmai ca ]n dou[ oglinzi, ea ]ntrev[zu soarta ei ]nl[n\uit[ de a sa; i se p[ru c[ ]ntreaga-i fiin\[, contopit[ cu a lui, se pierde ]n ]ntunericul nem[rginit. Ea sim\i ame\eala ce simte porumbelul c`nd se vede r[pit de vultur =i purtat ]n gheare deasupra pr[p[stiilor. Acest om sem[na a fi ]nsu=i diavolul ie=it din temeliile bisericii. Fruntea sa era ]ncre\it[ =i amenin\[toare; n[rile sale se b[teau la fiecare r[suflare; pe buzele sale era semnul cruzimii =i al ]ndr[znelii, dar ce avea el mai ]nfrico=at erau ochii s[i ]ncrunta\i, ]n fundul c[rora p[rea c[ se lupt[ o furtun[ de patimi. Un fior trecu prin inimile tuturor la vederea acestei ar[t[ri omene=ti. Nimeni nu cuteza s[ sufle. Numai domnul, p[str`ndu-=i s`ngele rece ca ]n zilele de b[t[lie, porunci hatmanului s[ puie m`na pe obraznicul care ]ndr[znise s[ se apropie de domni\[. }n acela=i moment ]ns[, ]ntocmai ca sc`nteia ce se pierde ]n v`nt, str[inul disp[ru. Altarul, pridvorul, clopotni\a fur[ cercetate; curtea bisericii, chiliile, pivni\ele, r[scolite. Str[inul era neg[sit, nev[zut. Femeile =i copiii ]nsp[im`nta\i ]=i f[ceau cruce, scuip`nd asupra diavolului, b[tr`nii ziceau c[ e semnul unei ispite dumnezeie=ti, osta=ii buimaci loveau cu sabia zidurile =i p[m`ntul care r[spundeau a de=ert, iar domnul ]n m`nie gr[i hatmanului: — Tu, hatmane Savin, =i tu, vistiernice, =i tu, vornice, =i voi to\i, oameni de oaste =i de munc[, martori a\i fost c[ ]n Vinerea sf`nt[, ]n casa lui Dumnezeu =i ]n fa\a voastr[, un p[g`n a cutezat s[ ridice ochii asupra fiicei mele. }ndat[ s[ se ]n=ire pe toate c[r[rile, de-a lungul =i de-a latul \[rii, c`rduri de arca=i =i pu=ca=i, de pede=tri =i c[l[ri, s[-l caute =i s[ mi-l aduc[ viu, sau mort. }n zadar ]ns[ arca=ii =i pu=ca=ii, c[l[re\ii =i pede=trii ]n=irar[ drumurile, cutreierar[ p[durile, =esurile, mun\ii =i v[ile, p[g`nul 15 Nicolae Gane nu l[sase nici urm[ dup[ el. To\i se ]ntoarser[ acas[ ]ncredin\a\i c[ l-a ]nghi\it p[m`ntul; numai povestea despre d`nsul r[mase la vetrele osta=ilor.

II

Cine se z[re=te colo ]n dep[rtare, c[lare pe un cal negru, dar alb de spume, t[ind ]n dou[ apele Nistrului? Numai n[rile calului se v[d uneori de printre valuri, ]ns[ pe n[ri el scoate suflet puternic care preface apa ]n stropi. C[l[re\ul, ]nfipt ]n =ea, se vede =i el numai de la br`u ]n sus; el \ine fr`ul cu m`na sigur[, =i fruntea sa nu se ame\e=te de luciul am[gitor al undelor. Iat[-l ajuns dincolo, pe mal; calul se scutur[ de ap[, iar c[l[re\ul ]i dezmiard[ coama. Nu era ]ns[ sf`r=it pericolul pentru c[l[tor, c[ci dincolo de Nistru se ]ntindea =i mai fioros pustiul ca o a doua ap[ nesf`r=it[, care la r[s[rit se unea cu ceriul. C[l[re\ul ]ns[, ]ndr[zne\ ca =i c`nd ar fi el st[p`nul pustiului, lu[ =esul de-a curmezi=ul, f[r[ drum, nici c[rare, =i mergea ]mpotriva v`ntului care =uiera ]n urechile lui. Sosi noaptea care ]nveli p[m`ntul cu mantaua sa cernit[ =i o t[cere ad`nc[ se f[cu ]ntr-un ]ntuneric =i mai ad`nc. Nici o lumin[, nici o =oapt[; numai sc`nteile ce ie=eau din copitele calului se vedeau din c`nd ]n c`nd, numai tropotul lui se auzea r[sun`nd sec pe prundi=. Ceriul era acoperit; ici-colea c`te o stea singuratic[ se ivea la ]ncheieturile nourilor =i p[rea c[ ]ntreab[ sfiicioas[ pe c[l[tor pe unde merge; apoi, uimit[ de seme\ia lui =i de t[cerea nop\ii, ]=i ascundea iar[=i fa\a sub umedu-i v[l. Sosi miezul nop\ii =i iat[ c[ de la un col\ al pustiului despre apus se auzi un r[cnet ascu\it =i lung care se preumbla de-a lungul p[m`ntului, clocotind lugubru ca un duh de bl[st[m, =i nu bine apucase acest r[cnet s[ se sting[, c[ un al doilea, =i mai ascu\it, =i mai ]nfior[tor, se auzi spre r[s[rit.

16 Stejarul din Borze=ti

S-ar fi zis c[ pustiul, trezindu-se din somn, se ]ng`na singur pe d`nsul. +i un al treilea, =i un al patrulea r[spunser[ ]n miaz[zi =i ]n miaz[noapte, p`n[ c`nd aceste r[cnete se ]mpreunar[ ]ntr-un concert ]ngrozitor de care =i ceriul =i p[m`ntul p[reau ]nsp[im`nta\i. Atunci c[l[re\ul se opri un moment, desc[lec[, str`nse chingile la =ea, cercet[ cremenele la pistoale, ]nc[lec[ =i plec[ iar[=i ca v`ntul =i ca g`ndul. Mergea ]ntocmai ca o fantasm[, t[ind ]ntunericul, despi- c`nd v`ntul, ]ncruci=`nd urletele, c`nd deodat[ z[ri ]naintea sa dou[ lumini a\intite asupra lui ca ochii iadului =i o duhoare fierbinte ]i lovi obrazul. Calul sfor[i din n[ri, dar nu d[du ]nd[r[t; c[l[re\ul scoase cu lini=te un pistol de la br`u =i detun[ ]ntre cei doi c[rbuni aprin=i. Un geam[t ]n[bu=it, o fr[m`nt[tur[ prin pietre =i nisip, un cl[n\[nit de din\i se auzi, =i apoi nu se mai auzi nimic. Atunci el ]nfipse pintenii ]n coastele fugarului care plec[ ca s[geata zbur`nd peste dih[nii, iar acestea, de c`te ori ]n turb[ciunea lor se prea apropiau de c[l[re\, ]nt`lneau gloan\ele lui =i copitele fugarului. P`n[-n ziu[ se prelungi grozava lupt[ cu turma lupilor fl[m`nzi ce goneau prada cu spume la gur[, c`nd, ]n fine, renun\`nd la biruin\[, se ]mpr[=tiar[ ]n nesf`r=itul stepelor, l[s`nd ]n urm[-le un lung =ir de cadavre. }nc[ trei zile =i ]nc[ trei nop\i merse c[l[re\ul pe =esuri ]ntinse, ad[p`ndu-=i calul la p`raiele ce izvorau la mari distan\e de sub nisipuri =i hr[nindu-l cu ierburi de sub pietre; =i ]n calea lui se c[l[uzea de p[s[rile zbur[toare, de lucea- f[rul zilei, de stelele de noapte, asculta p[m`ntul, ]ntreba v[zduhul, =i niciodat[ nu r[t[cea. }n sf`r=it, el ajunse la malul Donului, pe =esul c[ruia se ]ntindea o mare tab[r[ de o=teni.

17 Nicolae Gane

Abia trecuse printre cele dint`i corturi =i vestea despre sosirea lui se r[sp`ndi pretutindeni. To\i din toate p[r\ile alergau ]naintea lui, d`nd semne de cea mai mare bucurie. — Bine-ai venit, Timu=, fiul lui Bogdan! strigar[ cu to\ii. Tu ne lipseai, =i noi r[t[ceam ca turma f[r[ c[l[uz. — C[l[uzul vostru este Dumnezeu, =i eu ascult porunca lui. — +i care este porunca lui? — Auzit-a\i voi de o \ar[ dep[rtat[, \ara Moldovei, cu f`na\e ]nflorite, cu lanuri mari de p`ine, cu ape dulci, cu codri umbro=i. Acolo trebuie s[ mergem, s[ nuntim sau s[ r[zboim! — S[ mergem! — Acolo este fiica domnului, o frumuse\e precum n-a ]nveselit ]nc[ p[m`ntul, n-a dezmierdat ]nc[ ochi omene=ti. Acea fiic[ ]mi trebuie mie de so\ie =i vou[ de st[p`n[. — S[ mergem! — Griji\i armele, ]nh[ma\i caii, lua\i merinde, c[ci calea e lung[, dar r[splata frumoas[! S[ lu[m domni\a sau \ara Moldovei! — Vom lua domni\a, strigar[ cu to\ii, ]nv`rtind ca ni=te trestii suli\ele ]ntre degete, =i, dac[ nu-\i va ajunge, vom lua =i \ara Moldovei. Acest str[in cu numele Timu= era =eful cazacilor. }nzestrat de un curaj ne]nvins =i st[p`n pe un popor aprig =i iubitor de r[zboaie, el purta spaima ]n \[rile vecine. Regele Poloniei de mai multe ori ]nchinase steagul dinaintea hoardelor sale, pl[- tindu-=i umilin\a cu taleri numero=i, =i moscalii, str`mtora\i ]n hotarele lor, l[sar[ toate c`mpiile Ucrainei, Crimeei, Bugea- cului ]n voia lui Timu=. Cazacii ]l ascultau ca pe un Dumnezeu; =i, ]n adev[r, c[ dintre to\i el era cel mai bun c[l[re\, cel mai ghibaci pu=ca=, cel mai ascu\it la minte =i mai o\elit la inim[. Faima ]l botez[ cu numele de viteaz. La vocea lui Timu=, care r[sun[ ca tunetul ]n v[ile Donului, oastea lui se preg[ti de r[zboi, =i, ]nsetat[ de aur =i de s`nge, porni spre Moldova ca un roi grozav de l[custe. 18 Stejarul din Borze=ti

III

Dac[ r[s[ritul avea pe Timu= de st[p`n, =i apusul avea eroul s[u, ]ns[ acesta se deosebea de cel dint`i prin o figur[ ginga=[ de F[t-Frumos. El era polon =i se numea Coribut. Nobil, bogat, june =i ]nfl[c[rat, el culese multe izb`nzi ]n c`mpul r[zboaielor =i mai multe ]n c`mpul amorului. +i unele =i altele umplur[ lumea cu numele lui. Lucruri mari se povesteau de d`nsul. Se zicea ]ntre altele c[ el avea o pav[z[ fermecat[, primit[ mo=tenire de la str[buni, c[ un ]nger ]i sfin\ise sabia, c[ un drac era ascuns ]n calul s[u =i c[ de aceea ]n b[t[lii plumbul =i o\elul nu se lipeau de trupul lui; se mai zicea c[ domni\ele, cr[iesele =i ]mp[r[tesele, c`nd ]l vedeau, nu-=i puteau lua ochii de pe el, a=a era de frumos ]n hainele sale de o=tean c[lare pe calul fermecat. Coribut auzise de domni\a Ruxandra =i hot[r] s[ o cear[ de so\ie. }ns[ el nu voi s[ se arate sub str[lucirea numelui s[u, sigur fiind de-o prea u=oar[ izb`nd[; de aceea el lu[ un nume str[in, se ]mbr[c[ ]n haine simple de c[l[tor =i sosi la Curtea lui Vasile Vod[ amestecat ]n ceata unui polon cu numele Calinowschi, care venea ca sol din partea regelui Poloniei. El vroia s[ ]nving[ inima fecioreasc[ a domni\ei numai prin puterea frumuse\ii =i a amorului s[u. Domni\a Ruxandra ]l v[zu, ]l deosebi dintre to\i, dar r[mase rece. Toat[ fiin\a ei era zdruncinat[ din ziua ]n care v[zuse pe str[inul cu ramura verde. Vorbele amoroase ale junelui polon r[sunau gol ]n urechile ei, =i, ostenit[ de a-l ]nt`lni mereu ]n cale-i, ea c[uta chipuri de a-l ]nconjura. }ntr-una din zile ea ]i zise: — Cuno=ti pe Coribut? — Negre=it ]l cunosc. — +i eu ]l cunosc, adaose ea, l-am v[zut, l-am ghicit!...

19 Nicolae Gane

Coribut nu =tiu ce s[ r[spund[: tot s`ngele ]i biciui fa\a. — Dar l-am ghicit, c[ci un suflet ales ca al lui nu se poate ascunde sub haine de r`nd. Coribut era gata s[ se arunce la picioarele ei. — O, ce figur[ are el! Parc[-l v[d =i acuma dinaintea mea, amenin\[tor ca ceriul ]n tunete. Coribut nu r[spunse nimic; un fior rece ]i cutremur[ tot trupul. — +i cine putea s[ fie altul dec`t Coribut, str[inul care mi-a dat ramura verde? — Ramura verde? — Da! Ramura verde pe care o p[strez =i acuma, c[ci nu =tiu ce m[ face s[ nu pot uita nici acuma spaima ce sim\ii ]n acel moment. La aceste cuvinte, Coribut fu atins ca de un fulger. El ]n\elese c[ de acum ]nainte s-a sf`r=it cu amorul s[u =i c[, din toate fericirile ce visase, nu-i r[mase nici m[car dreptul de a spera. Dar, mai crud[ dec`t ]ns[=i pierderea speran\ei, era umilin\a de a vedea c[ rivalul s[u purta ]n ]nchipuirea domni\ei aureola numelui s[u. Tot s`ngele str[mo=ilor lui se revolt[ ]n el. „Ce fel? unui necunoscut i-a fost de-ajuns o clip[ de ]ntrevedere pentru ca s[ r[peasc[ inima domni\ei, =i eu, Coribut, adev[ratul Coribut, g`ndea el, s[ m[ v[d dup[ at`ta timp de =edere la Curtea Moldovei respins cu ]nsu=i numele meu!...“ De ast[ dat[ lovirea atinse direct m`ndria sa polon[. A fost un moment ]n care Coribut era c`t pe ce s[ se descopere ei, ]ns[, f[c`nd asupra-=i silin\e, el se opri. „+i oare cu numele meu, ]=i zise el, robit-a str[inul pe domni\a, el care n-a spus din ce p[rin\i =i \ar[ este?... Nu!... Ce face numele c`nd ]l poart[ un nevrednic? E ca haina frumoas[ pe un trup ur`t. Dar eu cu un alt nume nu mai sunt nimic?... Nu mai sunt vrednic s[ s[rut nici urmele picioarelor unei femei?... Numele m-a f[cut pe mine mare sau eu pe d`nsul?... A! oricine ar fi acest nou Coribut care s-a 20 Stejarul din Borze=ti furi=at ]n inima domni\ei, jur pe umbra str[mo=ilor mei c[-mi va pl[ti cu via\a cutezan\a de a se face deopotriv[ cu mine!“ Din acea zi Coribut ]ncet[ de a mai vorbi domni\ei cuvinte de amor, ]ncredin\at fiind c[ ea iube=te pe un altul, iar domni\a, mul\umit[ c[ a sc[pat de prigonirile lui, fr[m`nta ]n mintea ei g`nduri secrete ce nu mai avusese p`n[ atunci =i care o duceau la melancolie. A iubi era ceva necunoscut pentru d`nsa; singur[ ideea o speria, =i negre=it c[ trebuie s[ fie sperioas[, pentru o inim[ t`n[r[, aceast[ sim\ire puternic[ care se anun\[ ca ]nceputurile furtunii. Ziua, fugind de Curtea domneasc[ unde era prea mult vuiet, ea r[t[cea singuratic[ ]n aleile ]ntunecoase ale gr[dinii =i acolo asculta cu drag ciripitul p[s[rilor ce se jucau prin crengi, urm[rea zborul fluturilor, privea cu a\intire la verdea\a ierbii =i, c`nd auzea vreun pas omenesc, tres[rea, ca =i c`nd ar fi surprins-o s[v`r=ind vreo fapt[ rea. Ea purta ]n inima ei o tain[, o comoar[ ascuns[, pe care n-ar fi dest[inuit-o oamenilor cu pre\ul vie\ii, dar care era prea grea, pentru a nu o spune v`ntului =i florilor. Noaptea, p`n[ a nu adormi, ea cugeta la mii de lucruri f[r[ =ir, precum la stele, la r[zboaiele p[rintelui ei, la furtunile de pe mare, la stafii =i, ]n fine, la str[inul cu ramura verde. Dar ce idee?... Un str[in ie=it din fundul p[m`ntului, cu o figur[ posomor`t[ ca zilele ]nnourate, putea s[ ating[ inima de ]nger a junei domni\e?... Nu!... Negre=it, nu!... Ea se ]nro=ea numai g`ndind la una ca aceasta =i, de fric[, ]nchidea ochii, spre a nu-l mai vedea. Dar... cu ochii ]nchi=i ]l vedea =i mai bine. Figura ]nd[r[tnic[ =i nedesp[r\it[ tov[r[=i\[ a c[p[t`iului ei de noapte lua fel de fel de forme fantastice ]n ]nchipuirea ei, p`n[ c`nd, ostenit[ de a o alunga, domni\a adormea sur`z`ndu-i. Cine ar fi socotit c[ asemenea ]nfr[\ire de inim[ s-ar fi putut ]nt`mpla ]n a=a scurt timp ]ntre Ruxandra =i Timu=, ]ntre dulce =i aspru, ]ntre frumos =i ur`t, ]ntre cer =i iad? 21 Nicolae Gane

Astfel tr[ia domni\a de la vederea str[inului, singuratic[, g`nditoare =i cuprins[ de un dor ne]n\eles, care s-ar fi pref[cut ]n suferin\e, dac[ n-ar fi fost ades r[corit de roua lacrimilor, c[ci lacrimile izvor[sc din dor, spre a-l alina, — c`nd iat[ c[ ]ntr-una din zile la Curtea domneasc[ sosi un cazac c[lare pe un cal negru ]nspumat, cu o scrisoare de peste Don. De gr[bit ce era cazacul, el intr[ la domn acoperit cum era cu colbul de pe drum, =i-i d[du scrisoarea, care zicea: „Prealuminate voievod, domn \[rii Moldovei, de la plaiuri p`n[ la mare! Eu, Timu=, fiul lui Bogdan Hmelni\ki, singur st[p`n pe =esurile Ucrainei =i ale Donului, de a c[rui porunc[ ascult[ 50.000 suflete de voinici ]nc[leca\i pe cai s[lbatici =i ]narma\i cu biciuri plumbuite ]n m`na st`ng[ =i cu suli\i lungi de 18 picioare ]n m`na dreapt[, robit de frumuse\ea fiicei tale Ruxandra, cer m`na ei de la tine. Oastea mea a=teapt[ pe malul st`ng al Nistrului, s[ treac[ ca nunta=i sau ca du=mani pe p[m`ntul M[riei tale.“ O mare jale c[zu pe curtea lui Vasile Vod[ la primirea acestei scrisori. Se =tia cine e Timu= =i oastea lui. R[zboiul cu el era r[zboi de pustiire. Domnul chem[ pe fiica sa =i-i zise: — Pe \[rmurile Donului tr[ie=te un om jum[tate s[lbatic, cu numele Timu=. Hrana lui e s`ngele, bucuria lui e prada. Poporul s[u n-a ]nv[\at s[ br[zduiasc[ p[m`ntul, ci r[t[ce=te prin pustiuri, ad[postit sub corturi, =i tr[ie=te din munca altor neamuri. Voie=ti tu s[-l iei de so\? — Care este voia ta, p[rinte? — Voia mea nu este. — Atunci m[ supun \ie. Domnul ]=i sim\i inima u=oar[ =i d[du ]n \ar[ veste de r[zboi, iar domni\a ]=i sim\i inima grea =i ]ncepu s[ pl`ng[. Chemarea la r[zboi, tr`mbi\at[ prin mii de guri, se preum- bla de la un cap[t al \[rii p`n[ la cel[lalt ca un v`nt de ghea\[ =i, la glasul ei, cete numeroase de oameni, p[r[sindu-=i vatra 22 Stejarul din Borze=ti

=i familia, plecar[ de prin t`rguri, de prin sate, de prin mun\i, cu s`nea\a pe umeri =i cu merinde ]n traist[. Ei c`ntau din frunze de r[sunau v[ile =i codrii, c[ci mer- geau cu sete de vitejie =i cu dor de acas[. Patruzeci de mii de o=teni domnul ]ntruni sub steagurile sale, =i porni spre Nistru, pentru a pedepsi pe Timu= de cutezarea ce avuse de a cere m`na fiicei sale. Dou[ neamuri aveau a se ciocni =i din lovitura lor era s[ izvorasc[ un r`u de s`nge, =i p[m`ntul s[ se acopere cu hoituri. +i Dumnezeu a voit ca aceasta s[ se ]nt`mple din cauza frumuse\ii domni\ei Ruxandra! Coribut, care se g[sea ]nc[ la Curte ]n centrul tuturor preg[tirilor de r[zboi, =tia tot ce se petrecea. El ]n\elese c[ Timu= este fericitul s[u rival =i jur[ pe umbra str[mo=ilor lui s[-l omoare.

IV

Era o noapte de var[ cald[, ]nstelat[ =i cu lun[ plin[. Domni\a se preumbla singur[ ca de obicei prin gr[din[ =i g`ndea la soarta amar[ ce-o ]mpresura. Niciodat[ suflet de fecioar[ n-a fost mai greu chinuit dec`t al ei. Ea iubea, sau credea c[ iube=te pe Coribut; Timu= o cere de so\ie, =i un r[zboi cumplit se ]ncinge. S[ se ]nso\easc[ cu Timu=, trebuia s[ fr`ng[ voia p[rintelui ei =i amorul ce nutrea ]n tain[ pentru pretinsul Coribut; s[-l refuze, trebuia s[ aduc[ un n[mol de nefericiri peste p[m`ntul \[rii sale... Ea se preumbla deci trist[, a=tept`nd un sfat de la stele, de la lun[, de la Dumnezeu. C`nd, deodat[, un fream[t de frunze se aude ]nd[r[tul ei; ea tresare, fream[tul devine mai mare, crengile se clatin[ cu putere, frunzarul se despic[, =i o figur[ omeneasc[ apare dinaintea ei. Domni\a speriat[ voie=te s[ fug[, ]ns[ o putere ne]nvins[ o opre=te ]n loc. Ea se uit[ cu ochi mari la figura ce se desemna ca o fantom[ ]n lumina lunii, =i... ce s[ vad[?... Figura str[inului cu ramura verde!...

23 Nicolae Gane

Atunci o ame\eal[ ]i cuprinse creierii; ea nu mai =tiu pe ce lume se g[se=te. Figura st[tea nemi=cat[ ca o statuie dinaintea ei. Aceia=i ochi care v[rsau sc`ntei amenin\[toare, aceea=i gur[ care p[rea deprins[ a nu rosti dec`t cuvinte de moarte, ]ns[ o ]ndulcire, o raz[ de bun[tate abia v[zut[ r[s[rea acum de sub asprimea tr[s[turilor sale, ]ntocmai ca un col\ de senin albastru pe un cer ]nnourat. Domni\a, uimit[, nu-=i putea ]ntoarce ochii de pe strania n[luc[, urm[rind cu groaz[ orice mi=care se producea pe figura ei, iar fantoma, sub privirile domni\ei, p[rea c[ se transform[, se ]ndulce=te din ce ]n ce, =i ]n acela=i timp, prin un ne]n\eles mister, domni\a sim\i =i ea cum spaima se risipe=te din inima ei, f[c`nd loc unei alte sim\iri mai line care o ]ndemna s[ se apropie de d`nsa... Atunci ea f[cu f[r[ voie un pas spre fantom[, ca =i c`nd ar fi voit s[ se ]ncredin\eze de realitatea ei. Capul ei era fierbinte, ]ns[ un v`nt r[coros amestecat cu parfum de flori ]i dezmierd[ fruntea =i-i limpezi vederile, urechile ei p[reau c[ aud o muzic[ de pe alt[ lume, c`ntat[ ]n note misterioase de frunzele ce se cl[tinau pe arbori, luna sur`dea de sus cu nevinov[\ie... Domni\a f[cu un al doilea pas... Cel de-al doilea e ]ntotdeauna mai u=or!... Ce era ea vinovat[ dac[ =i noapte, =i lun[, =i v`nt, =i frunze unelteau spre ducerea ei ]n ispit[?... Dac[ ]nsu=i Dumnezeu a r[s[dit ]n inima ei s[m`n\a unei patimi, care e dintre toate cea mai ]n=el[toare, fiindc[ se ]mbrobodea cu haina fericirii?... Fantoma st[tea neclintit[. Domni\a, atras[ ca de o putere magnetic[, se apropia mereu; pe buzele lor n[scur[ ca dou[ surori ]ngem[nate dou[ z`mbete de iubire care se ]mpreunar[ ]n lumina lunii; ochii lor ardeau, c`nd... ]n acela=i moment, o m`n[ de fier se ]nfipse pe um[rul domni\ei =i o pironi ]n loc; era m`na p[rintelui ei. Palid =i ]nfrico=at, el st[tea ]naintea-i cu sabia goal[, gata s[ o spele ]n s`ngele ei. 24 Stejarul din Borze=ti

— Copil[ nebun[, strig[ el, ce pedeaps[ se cuvine \ie pentru aceast[ fapt[ vinovat[? Copila ]ns[ nu r[spunse nimic; ea c[zu jos le=inat[. Fantoma disp[ru, =i era timpul s[ dispar[ c[ci o larm[ cumplit[ de glasuri, tropote de picioare =i sunete de arme se auzea din toate unghiurile gr[dinii. — Prinde\i-l, prinde\i-l, strigau cu to\ii; mai multe detun[turi de pu=c[ f[cur[ s[ treac[ ecourile gr[dinii, ]ns[ c`nd se f[cu iar[=i lini=te, se g[sir[ trei mor\i =i doi r[ni\i, ]ntre care =i Coribut, iar str[inul nic[ierea. — L-am sc[pat, strig[ cu ciud[ Coribut, leg`ndu-=i bra\ul s`ngerat, a doua oar[ ]ns[ jur pe umbra str[mo=ilor mei s[ nu-l mai scap! A doua zi, Vasilie Vod[ porunci s[ duc[ pe fiica sa la cetatea Sucevei, spre a sta acolo ]nchis[ pe post =i rug[ciuni, p`n[ c`nd se va ispr[vi r[zboiul cu Timu=, c[ci p`n[ atunci el nu avea timp s[ se g`ndeasc[ la pedeapsa ce s[-i deie. Un c[lug[r =i un o=tean fur[ trimi=i spre a ]ntov[r[=i pe domni\[ ]n c[l[toria ei. Dureroas[ fu desp[r\irea ei de maic[-sa, care o iubea, de tat[-s[u care o nedrept[\ea, de odaia ei, de gr[dina unde avusese at`tea visuri de fericire, de slugile care-i s[rutau m`inile pl`ng`nd. Ea merse pe jos din t`rg ]n t`rg, din sat ]n sat, p`n[ c`nd ajunse la malul Siretului la locul unde el se ]mpreun[ cu r`ul Suceava. Obosit[ de drum, ea se puse jos, spre a-=i odihni pe iarb[ verde ]nspinatele picioare, =i nu departe de d`nsa b[tr`nul c[lug[r, nu mai pu\in ostenit, se rezem[ =i el de un trunchi de copac, ]ncep`nd s[-i povesteasc[ din c[r\ile sfinte. Iar o=teanul, mai la o parte, dormea dus ca omul f[r[ grij[. Soarele era la asfin\it — cerul purpuriu se oglindea ]n apele limpezi ale Siretului, care curgea lin pe sub s[lcii, cristeii c`ntau ]n iarb[, v`ntul dormea pe crengi; toate aceste dulci =oapte ale naturii f[cur[ pe juna domni\[ s[ adoarm[, ea care de mult nu gustase dulcea\a somnului. 25 Nicolae Gane

V

Pe un drum singuratic =i neb[tut ce merge de la Ia=i spre Nistru, alerga Timu= c[lare c`t ]i luau picioarele calului. Deodat[, calul se opri ]n loc =i scutur[ din urechi; Timu= ]i d[du pinteni s[ plece ]nainte, ]ns[ calul nu f[cu bine c`teva s[rituri, ]mboldit de pintenii c[l[re\ului, =i poticni. Atunci Timu= se puse pe g`nduri, c[ci calul are c`teodat[ vederi n[zdr[vane. — Negrule, ]i zise el, f[ pe cheful t[u =i du-m[ unde voie=ti tu. Tu =tii mai bine ce st[ ]n calea st[p`nului t[u. Negrul sfor[i din n[ri, scurm[ p[m`ntul cu picioarele de dinainte, apoi se ]ntoarse drept ]n loc =i plec[ ]n fuga mare ]nd[r[t. — Negrule, unde m[ duci? s[ v[d lacrimile iubitei mele =i s[ nu le pot =terge?... Negrul scutur[ din cap =i ]ndoi fuga. Treceau pe l`ng[ Timu= copacii, casele, dealurile ]ntocmai ca ni=te fantasme, =i fugarul nu obosea. — Negrule, m[ duci ]ntre du=manii mei, eu sunt unul =i ei sunt mul\i... Negrul scutur[ a doua oar[ din cap =i ]ntrei fuga, mergea ca =i c`nd ar fi avut =epte suflete =i o mie de picioare. C`t va fi mers =i de se va fi odihnit undeva, nu se =tie, dar ]ntr-un amurg de soare ajunse pe =esul Siretului, nu departe de locul unde dormea domni\a Ruxandra...... Din senin cerul se ]nnour[; din somn v`ntul se trezi =i ]ncepu s[ sufle cu str[=nicie, =i un vuiet lung, ]ngrozitor, venea clocotind ]nd[r[tul c[l[re\ului ]nc`t se p[rea c[ mun\ii, dezlipindu-se de pe temeliile lor, ]ncep s[ d[n\uiasc[ ]n urma lui. Atunci Negrul se opri. }n mijlocul unei p[duri, un om c[lare, armat p`n[-n din\i, ]i opri calea, pun`ndu-se de-a curmezi=ul drumului. — Pe umbra str[mo=ilor mei! de ast[ dat[ nu-mi vei sc[pa! strig[ omul cel armat.

26 Stejarul din Borze=ti

— Nu am vreme s[ stau la vorb[ cu tine, r[spunse Timu=, voind s[ mearg[ mai departe. — Pune-\i jos prada =i preg[te=te-te s[ mori! adaose str[inul sco\`nd sabia. Ambii desc[lecar[. Timu= depuse trupul domni\ei la umbra unui copac =i ]ncruci=[ sabia cu Coribut, c[ci el era inamicul ce i se pusese ]n cale. Coribut avea speran\[ ]n norocul s[u care niciodat[ nu-i d[duse gre=; Timu= n-avea speran\[ ]n nimic, c[ci ]i era totuna s[ tr[iasc[ sau s[ moar[. Lupta ]ntre d`n=ii nu fu lung[, c[ci ei nu se luptau cu g`nd de cru\are. Coribut f[cu mai multe atacuri ]nfuriate asupra rivalului s[u care au mers ]n de=ert, iar Timu= nu f[cu dec`t unul singur, ]ns[ ]n lovitura ce d[du, crunt[ ca disperarea sa, capul lui Coribut, retezat de pe umeri, c[zu la p[m`nt bolborosind cuvinte ne]n\elese. Apoi, urm`ndu-=i calea, el ajunse la m[n[stirea Sucevei, ]ncredin\[ trupul domni\ei ]n m`inile egumenului =i, depun`nd o lung[ =i fierbinte s[rutare pe fruntea ei rece, plec[ ]nd[r[pt cu g`nd de pustiire. Ajuns ]n fruntea o=tirii sale, el urm[ri =i ]nt`mpin[ armata lui Vasilie Vod[. Am`ndou[ se ciocnir[ ca doi mun\i, ce se risipesc unul asupra altuia, ]ns[ din teribila vijelie, care \inu din r[s[rit =i p`n[ ]n apus de soare, Timu= ie=i ]nving[tor. Armata lui Vasilie Lupul fu nimicit[; satele =i t`rgurile ardeau ca fuioarele de c`nep[ pe urmele lui Timu=; \ara ]nsp[i- m`ntat[ credea c[ a sosit pieirea lumii. Timu= ajunse la malul Prutului, nu departe de Ia=i. Vasilie Vod[, v[z`nd c[ nimic nu rezist[ =uvoiului pustiitor al cazacilor, scrise lui Timu= c[-i d[ m`na fiicei sale numai s[ ]nceteze cu r[zboiul, ]ns[ acesta, =tiind ce-a devenit domni\a Ruxandra, se o\[r] =i mai r[u, =i-=i puse ]n g`nd s[ nu lase ]n Ia=i nici o cas[ pe temelia ei. El d[du ordin cazacilor s[ treac[ Prutul. Cazacii aruncar[ pod pe =eice =i trecur[ dincoace.

27 Nicolae Gane

A doua solie fu trimis[ din partea lui Vasilie Vod[ cu rug[minte s[-i fie mil[ de \ar[, =i s[ vie cu pace la Ia=i unde ]l a=teapt[ logodnica ]naintea altarului, iar Timu= r[spunse: — Voi veni s[-mi v[z logodnica, c[ci logodnica mea este coroana ta =i te sf[tuiesc s[ te sile=ti a nu mi-o da.

VI

Ori Vasilie Vod[ era nebun, ori voia s[ ]n=ele pe Timu=, ori fiic[-sa tr[ia... Care din trei era adev[rat[?... B[tr`nii spun c[ cea din urm[. Poate c[ s[rutarea ]nfocat[ ce Timu= depusese pe fruntea ei ]n momentul c`nd se desp[r\i de d`nsa, o rechem[ la via\[, sau poate c[ Dumnezeu voi s[ fac[ o minune precum a mai f[cut =i alte d[\i... se poate!... dar ceea ce se spune este c[, ]ndat[ dup[ plecarea lui Timu= din cetatea Sucevei, ea deschise ochii, ]n ciuda preo\ilor care o t[m`iau =i se rugau pentru sufletul ei. Ea se trezi ca dintr-un vis, ]=i reculese cu ]ncetul ideile, ]=i aminti puhoiul de ap[ care o surprinsese dormind, dar mai departe nu-=i aminti nimic. Cei de pe l`ng[ d`nsa ]i povestir[ c[ ea datore=te via\a lui Coribut care o urm[rea de departe cu iubire, ]ns[ c[ din nenorocire, ]ndat[ dup[ scoaterea ei din ap[, viteazul polon fu ucis pe la spate de un ho\ care se credea a fi Timu=. O furtun[ se st`rni ]n pieptul bietei domni\e la auzul acestor ]nt`mpl[ri care se adeverir[ =i prin o scrisoare a p[rintelui ei vestitoare cum c[ Timu=, uciga=ul lui Coribut, e ]nving[tor, c[ \ara e ajuns[ la pieire =i c[ alt mijloc de sc[pare nu este dec`t ca ea s[ se jertfeasc[ a fi so\ia lui Timu=. Pl`ngea nenorocita domni\[, pl`ngea cu lacrimi amare, stoarse din ad`ncul inimii; ]ns[ durerea de a pl`nge era nimic pe l`ng[ durerea de a-=i ]n[du=i pl`nsul, de a-=i sili inima, de a-=i acoperi capul cu flori =i beteal[ =i a se arunca jertf[ nevinovat[ ]n bra\ele inamicului \[rii, ]n bra\ele uciga=ului

28 Stejarul din Borze=ti iubitului ei. Moartea pentru d`nsa ar fi fost o binefacere; ]ns[ nici moartea nu putea s[ o cheme. Trebuia numaidec`t s[ asculte glasul p[rintelui ei, glasul \[rii ]ngenuncheate, c[ci nu degeaba era fiic[ de domn. Acei ce domnesc peste popoare sunt c`teodat[ lipsi\i de averea ce posed[ ]n=i=i cer=etorii, de dreptul de a muri c`nd vor. A=adar, mare preg[tire de nunt[ se f[cea la Ia=i, ]n Curtea domneasc[, iar ]n tab[ra lui Timu= mare preg[tire de r[zboi. Timu= ajunse cu armata lui la marginea Ia=ului. Acolo el alese cincizeci de o=teni, cei mai voinici dintre to\i =i, ]nconjurat de ei, intr[ ]n ora=. De=erte se f[ceau uli\ele dinaintea lui, c[ci pretutindeni spaima se preumbla cu d`nsul. U=ile =i ferestrele se ]nchi- deau, copiii se lipeau de s`nul mamelor, =i o jale ]ngrozitoare ap[sa ora=ul. }n sf`r=it, el ajunse la curtea domneasc[... Acolo Vasilie Lupul, ]mpreun[ cu doamna =i to\i curtenii ]l a=teptau ]n scar[ cu z`mbet silit =i cu bucurie pref[cut[, ca pentru un ginere ce vine nechemat, iar Timu= ]n creierii lui fr[m`nta planuri de grozav[ r[zbunare. — S[ vedem p`n[ unde va merge viclenia moldovanului, g`ndea el, dezmierd`ndu-=i m[nunchiul sabiei. El urc[ sc[rile palatului pe care erau a=ternute covoare moi de Persia, intr[ ]n paraclisul domnesc unde ]l primi mitropolitul cu cununa de mire, se uit[ ]mprejur, v[zu toate preg[tirile de nunt[, dar mireasa nic[ierea!... Atunci el arunc[ o privire secret[ o=tenilor ce-l ]ntov[r[=eau, un fream[t surd se f[cu ]n jurul lui, s[biile ie=ir[ pe jum[tate din teac[, c`nd iat[ c[ o u=[ nev[zut[ se deschide =i, palid[ ca moartea, ap[ru domni\a Ruxandra... La aceast[ nea=teptat[ vedere, ei r[maser[ ]nm[rmuri\i, necrez`nd ochilor lor; =i cum s[ cread[ c`nd el o =tia ]necat[ ]n apele Siretului de unde cu ]ns[=i m`na sa o dusese la m[n[stirea Sucevei, =i c`nd ea ]l =tia mort sub numele de Coribut, ucis tocmai de acela care acum se ]nf[\i=a ei sub figura iubit[ a str[inului cu ramura verde? 29 Nicolae Gane

Se zice c[ bucuria mare se aseam[n[ cu durerea, c[ci ca =i d`nsa prin lacrimi se exprim[. Astfel Timu=, pentru ]nt`ia oar[ ]n via\a sa, v[rs[ lacrimi, amestec`ndu-le cu ale domni- \ei, care =i ea, pentru ]nt`ia oar[ dup[ at`tea suferin\i, le primi de la izvorul fericirii. }n fa\a acestei nespuse bucurii ce unea pe ambii logodnici, toate fe\ele se ]nseninar[, s[biile du=mane reintrar[ ]n teac[. Vasilie Vod[ care crezuse un moment c[, ]ntocmai ca un al doilea Avraam, duce pe fiica sa la ]njunghiere, ]=i sim\i inima re]nviind; iar b[tr`nul mitropolit s[v`r=i cununia, mul\[mind cerului c[ a schimbat r[ul ]n bine. Nunt[ lung[ =i nesf`r=it[ se f[cu pe urm[, c[ci ea venea cu binecuv`ntare de sus, cu iubire ]ntre so\i =i cu pace peste \ar[; nunt[ ]n adev[r domneasc[, cu bog[\ie, cu veselie, cu c`nt[ri =i cu dan\uri, ]nc`t ]i merse vestea p`n[ ]n |arigrad, de unde sultanul, auzind de frumuse\ea Ruxandrei =i de voinicia lui Timu=, le trimise bogate daruri. (Convorbiri literare, anul VII, nr. 3, 1 iunie 1873)

30 Fluierul lui +tefan

Junele Victor, abia ie=it din =coli, cu capul plin de visuri =i inima plin[ de dor, se afla ]ntr-o frumoas[ zi din mai ]ntr-un loc ce se nume=te Br[d[\elul. Br[d[\elul este o gr[din[ ie=it[ din s`nul naturii ]n care nimic n-a lucrat m`na omeneasc[, este un col\i=or uitat, necunoscut ]n \ara noastr[, pe care c[l[torul nu-l viziteaz[, pe care poe\ii nu l-au c`ntat ]nc[, dar care nu ]nceteaz[ a fi mai pu\in desf[t[tor dec`t toate acele locuri ce au inspirat p`n[ acuma lira barzilor no=tri na\ionali. Br[d[\elul are acea ]nsu=ire rar[, c[ ori de c`te ori ]l vei vizita, ]ntip[riril©6e ce-\i las[ sunt tot at`t de vii, ca =i cum l-ai vizita pentru ]nt`ia oar[. El vorbe=te nu numai ochilor, ci =i sufletului. }nchipui\i-v[ ]n mijlocul unei p[duri ]ntinse un lac limpede ]n care se v[d juc`ndu-se p[str[vii; apoi cascade =i izvoare la fiecare pas, un mu=chi r[coros care se ]ntinde ca un covor verde pe p[m`nt: piscuri cu figuri capricioase; ]ntr-un cuv`nt, tot ce poate natura produce mai frumos, mai dr[g[la= adunat ]ntr-un singur loc, ca =i cum Dumnezeu ar fi voit s[ fac[ din Br[d[\el un mic paradis p[m`ntesc. C`nd vii acolo, o dulce sim\ire te cuprinde la vederea acestei naturi ce pare a fi ]mbr[cat[ ]n hainele ei de s[rb[toare =i, mult[, mult[ vreme dup[ ce ai p[r[sit acest loc ]nc`ntat, ]\i r[m`ne ]nc[ ]ntip[rit[ ]n inim[ t[cerea misterioas[ a Br[d[\elului. Victor era la umbra unui stejar b[tr`n, pe v`rful unui delu=or de unde domina toat[ ]ntinderea Br[d[\elului =i acolo, r[stur- nat pe iarb[, g`ndea, dar nu =tia singur la ce g`ndea; sim\ea

31 Nicolae Gane

]n sine ni=te aspir[ri tainice care-l ]ndep[rtau de lumea real[; dorea ceva, dar acest ceva era ]n aer, nehot[r`t, era un vis pl[cut, un dor ce simte omul la v`rsta tinere\ii, c`nd se vede ]n mijlocul unei naturi frumoase, dar se simte singur ]n ea! Pe c`nd se l[sa el astfel leg[nat de g`nduri care-l conduceau pe nesim\ite la melancolie, auzi deodat[ un c`ntec, o doin[! I se p[ru un moment c[ se afl[ ]n gr[dina cea ]nc`ntat[ a Armidei unde din fiecare frunz[ iese c`te o melodie. }ndat[ se ]ndrept[ spre locul de unde venea c`ntecul =i dup[ c`teva momente se v[zu ]n fa\a unei femei ce =edea pe un trunchi de copac =i c`nta din fluier acea doin[ trist[ care-l mi=case a=a de mult. Ea era ]n toat[ frumuse\ea v`rstei; avea p[rul auriu, ochii mari, alba=tri; hainele sale simple =i u=oare dest[inuiau formele cele mai regulate; dar pe fa\a ei se oglindea o nelini=te mare interioar[, se p[rea c[, astfel c`nt`nd, ea se jeluie=te p[durilor, c[ m[rturise=te naturii dorul s[u din inim[ =i, ad`ncit[ cum era ]n executarea c`ntecului ei, se p[rea at`t de frumoas[ acea femeie necunoscut[, ]nc`t junele nostru r[mase uimit, =i crezu deodat[ c-a g[sit acel ceva ]n aer, nehot[r`t, care sur`dea de departe ]nchipuirii sale. Victor asculta neclintit, de fric[ s[ nu ]ntrerup[ =irul acelor note dulci ce ie=eau din ad`ncul sufletului ei. }n sf`r=it, ea ]ncet[ de a c`nta; ]=i =terse ochii de lacrimi, se uit[ ]mprejur =i, c`nd z[ri un str[in ]naintea ei, arunc[ un \ip[t. — Ce voie=ti, domnule? zise ea cu un glas speriat. — Nimic[, r[spunse Victor, doina ta m-a atras aice, am voit s[ =tiu cine c`nt[ a=a frumos. Nu-\i fie fric[ de mine. Sunt om bun =i nu doresc alta dec`t s[ =tiu cine e=ti. — Sunt =i eu o s[rman[ lep[dat[ de p[rin\i; tr[iesc cum d[ Dumnezeu. N-am alt prieten dec`t fluierul ista c[ruia spun c`teodat[ necazurile mele =i el le spune la cele v[i. — Dar e=ti t`n[r[; tu n-ai tr[it ]nc[ ]n lume; ce necazuri pot s[ te apese a=a de cur`nd? 32 Stejarul din Borze=ti

— Ei, ce-\i pas[ d-tale de necazul meu? D-ta e=ti, poate, bogat, fericit, =i cei ca d-ta nu prea cred nevoilor noastre. — Te ]n=eli, copila mea, nu to\i oamenii sunt a=a. Iat[ eu sunt unul gata a-\i ]ntinde m`na =i a-\i da orice ajutor. — D-ta? Dar ce folos po\i s[-mi aduci? Soco\i poate c[ am nevoie de bani? Nu, domnule, eu nu sunt s[rac[ de bani; c[ n-am ce face cu ei; sunt s[rac[ de noroc! M-am n[scut ]ntr-un ceas r[u; =-acel ceas ]l pl`ng acuma. — Dar =tim =i noi, draga mea, c[ multe sunt care apas[ pe un om, c[ci, dac[ de lipsa banilor sufer[ cineva, sunt altele de care moare. De aceea, nu te sfii de mine. Spune-mi ce ai la inim[! Nu =tii tu c[ o durere s-alin[ dac-o spui unui prieten care te-ascult[ =-o ]mp[r\e=te cu tine? Atunci ea arunc[ asupra lui Victor un ochi p[trunz[tor; p[ru un moment a nu se ]ncrede ]n el, dar, naiv[ ca toate naturile cele drepte, ]=i rec[p[t[ ]ndat[ ]ncrederea, se apropie de el =i cu o c[ut[tur[ nespus[, apuc`ndu-l de m`n[, ]i zise ]nceti=or: — Iubesc =i sunt nenorocit[! Apoi sf`=iat[, obosit[ ]ntocmai ca floarea ce se ]ndoaie de furtun[, ea plec[ capul p`n[ ce-l culc[ pe um[rul lui Victor, =i el sim\i atuncea c[ldura r[sufl[rii sale, sim\i b[taia repede a inimii ei, =i ]ntr-at`ta se ]mb[tase sufletul s[u v[z`nd ]n bra\e-i acea fiin\[ r[pitoare, ]nc`t uit[ Br[d[\elul cu to\i mun\ii =i cascadele lui, uit[ chiar durerile junei fete, c[ci ]n pieptu-i se dezvelea un rai plin de iluziuni =i de amor, c[ci ast[ dat[ \inea de m`n[ acel vis aurit c[tre care at`t de des se ]n[l\a sufletul s[u. }ns[, vai, visul fu scurt. Iute ca fulgerul, Victor se izbi cap ]n cap cu realitatea =i, c`nd se de=tept[, v[zu ]ntre el =i juna fat[ un ]ntreg abis, toat[ nem[rginirea unui amor ad`nc, dat altuia dec`t lui. Juna copil[, retr[g`ndu-se ]ncetinel din bra\ele necu- noscutului ei amic, urm[ cu o voce slab[: — Dac[ vrei s[ =tii necazul meu, ascult[: 33 Nicolae Gane

Eu m[ numesc Maria. Sunt fata unui locuitor frunta= din satul Fr[sinenii. El era bogat, avea cirezi, oi multe =i m[ purta totdeauna cu haine curate. Aveam cordele ]n cosi\e =i la g`t m[rgele; fetele din sat se uitau cam r[u la mine, iar fl[c[ii m[ jucau mai mult dec`t pe ele, fiindc[ eram ]mbr[cat[ ca o fat[ de t`rg. Era ]n sat un fl[c[u +tefan, nalt =i sub\irel ca bradul, avea p[rul negru =i ni=te ochi care ardeau la suflet. Dar era s[rac. N-avea alt[ avere dec`t inima lui cea bun[ =i fluierul de la br`u. }ntr-o zi, ]mi aduc aminte, am jucat hora mult cu el, =i-a=a s-a uitat el la mine, c[ toat[ noaptea n-am putut s[ dorm. A doua zi m-am dus la biseric[ s[ m[ rog la Dumnezeu, ca s[-mi deie nop\i mai bune, =i iat[ c[ pe pragul bisericii ]nt`lnii tot pe +tefan, care ]mi zise: — Mario, roag[-te =i pentru mine!... Atunci am sim\it picioarele c[-mi tremurau sub mine, iute am intrat ]n biseric[; m-am rugat mult, mult, =i m-am rugat =i pentru el; c[ci m-a durut ]n suflet v[z`ndu-l a=a m`hnit. Dar ce folos c[ somnul tot nu mi-a venit. — S[rman[ copil[, o ]ntrerupse Victor, tu sim\eai pentru ]nt`ia oar[ ]n inim[ acel foc care se nume=te amor =i nu-\i puteai da seama de el. — Nu =tiu bine ce sim\eam, dar eram nelini=tit[ =i sl[beam v[z`nd cu ochii. De ce zilele treceau, de ce dorul m[ cuprindea mai tare =i un ur`t m[ ap[sa. Apoi ]ntr-o noapte auzii nu departe de casa noastr[ o doin[ din fluier; =i era a=a de m`ndr[ doina aceea, ]nc`t mi se p[ru c[ stelele o ascult[ =i v[ile o ]ng`n[, =i parc[ m[ chema, m[ chema mereu spre ea, ]nc`t, ame\it[, fermecat[, m[ trezii deodat[, far[ s[ vreau, l`ng[ cel ce c`nta doina... Era +tefan!... Iart[-m[, Doamne, dac-am gre=it!... — Tu e=ti, Mario? mi-a gr[it el. O, vino, vino, c[ de mult te dore=te inima mea! +i m-a luat de m`n[ =i m-a str`ns la piept =i m-a s[rutat cu drag pe frunte; iar eu tremuram de mult ce-mi era drag, =-a=a 34 Stejarul din Borze=ti bine m[ sim\eam rezemat[ pe bra\ul lui, c-a= fi voit parc[ s[ mor. Iar el mi-a zis: — Mario! =tii tu una? dac-ai fi tu femeia mea, a=a-i c[ mult bine am tr[i ]mpreun[? |i-a= c`nta doina din fluier =i \i-a= dezmierda p[rul ist m`ndru, c`t e ziua de mare!... ian g`n- de=te-te =i tu. — M-oi duce la tata, i-am r[spuns eu, =-oi cere voia lui, =i... bun e Dumnezeu! A=a am =ezut ]mpreun[, tot vorbind =i pl[nuind, p`n[ c`nd a r[s[rit luna pe cer. Vorbele lui erau dulci =i, c`t am stat l`ng[ d`nsul, mi s-a p[rut c[ lumea-i a mea. Dup[ aceea trei zile de-a r`ndul am voit s[ dest[inuiesc tatei dragostea mea, dar, de c`te ori deschideam gura s[-i vorbesc, ]mi amor\ea glasul ]n g`t. A treia zi, c`nd mi s-a p[rut a fi mai vesel, am ]nceput vorba cu el a=a: — Tat[, c`\i ani am eu? — Optsprezece ani ai ]mplinit la Florii. — Tat[, se zice c[ la 18 ani fetele se m[rit[... Iaca fata lui mo=u Stan s-a m[ritat. — A=teapt[, draga mea, \i-a veni =i \ie r`ndul. — Tat[, dac[ \i-a= spune c[ am visat ast[-noapte ursita mea! — M[ri, ce zici? mi-a r[spuns el, uit`ndu-se cam piezi= la mine. Dar cine-i acel f[t-logof[t, pe care l-ai visat? Spune-mi numele, s[-l cunosc =i eu. — E +tefan, ciobanul din sat, am zis eu, abia r[sufl`ndu-m[, c[, de mult ce mi se b[tea inima, m[-n[du=eam. — +tefan! strig[ tata, deschiz`nd ni=te ochi mari. Cum! +tefan! Pe d`nsul vrei s[-l iei de b[rbat? A ]ndr[znit el s[-\i ]ntoarc[ capul; un derbedeu; un om f[r[ c[p[t`i, care n-are p`inea de toate zilele?... O, asta n-a fi niciodat[!...+i s-a ]nfuriat tata a=a de tare, c[ era c`t pe ce s[ m[ bat[. }n zadar m-am rugat, ]n zadar am pl`ns =i m-am pus ]n genunchi ]naintea lui. Nimic nu l-a putut ]ndupleca. — Tu, femeia lui +tefan! striga el necontenit. De asta te-am f[cut pe lume, de asta te-am crescut, ca s[ te dau acum pe m`na unui venetic f[r[ loc, nici foc! Dar tu \i-ai ie=it din

35 Nicolae Gane minte, copila mea! Mai degrab[ \i-a= fr`nge g`tul, dec`t s[ fii femeia lui +tefan. El voie=te s[ se ]mbog[\easc[ prin tine; el iube=te girezile =i banii mei, iar nu pe tine, nesocotit[ ce e=ti! Ce ai ajunge tu cu el? S[ cei de poman[ pe la u=ile cre=tinilor, c[ eu nu \i-a= da dec`t urgia =i bl[st[mul meu! Groaza m-a apucat v[z`nd m`nia tatei; nu =tiam ce s[ fac! Pe de-o parte, +tefan, pe care-l iubeam; pe de alt[ parte, tata care m[ bl[st[ma. +tefan a=tepta r[spunsul meu. Fluierul era semnul de ]nt`lnire. Veni noaptea; auzii fluierul. Dumnezeule! ce s[-i spun? Nenorocit[, m-am furi=at de tata, m-am dus la el, i-am spus tot, tot p`n’]n sf`r=it... =i el m-a ascultat f[r[ s[ se r[sufle; era galben ca ceara =i m`inile ]i tremurau. Apoi iute s-a ]ntors c[tre mine =i mi-a zis: — N-am dorit bog[\iile tat[-to, nici le doresc. Aib[ parte de ele cu tine ]mpreun[! Eu m[ duc, r[m`i s[n[toas[! O! Atuncea n-am mai putut r[bda. Am sim\it c[ se rupe ceva ]n pieptul meu; am uitat bl[st[mul tatei; am uitat tot! — +tefan, nu m[ l[sa! i-am zis ca o nebun[. M[ duc =i eu cu tine ]n lumea toat[. Atunci lui +tefan fa\a i s-a ]nveselit =i a ]nceput s[ pl`ng[ ca un copil. — Mario, r[spunse el, ]nec`ndu-se ]n lacrimi... Ai inim[ bun[... tu =tii iubi... s[ fugim ]mpreun[; s[ fugim... Dumnezeu ne-a ierta, c[ altfel n-ar fi f[cut el s[ ne iubim a=a de tare... Tat[-to n-are dreptate... El voie=te s[ te v`nz[ ca o marf[ pe bani... Nou[ nu ne trebuie avere... Om munci =i-om tr[i! Eu m[ duc la st[p`nul meu s[ m[ r[fuiesc =i s[-i dau oile pe sam[... Iar m`ine sar[ la miezul nop\ii, c`nd o c`nta cuco=ul, s[-\i iei merinde ]n traist[ =i s[ fii la stejarul din deal... =-apoi ce-a da Dumnezeu!... A=a ne-am desp[r\it. A doua zi tata avea fa\a posomor`t[. Tot ]ntruna ie=ea afar[ din cas[ =i vorbea ]nceti=or cu oamenii care treceau, apoi din c`nd ]n c`nd auzeam zgomot prin sat. Vedeam v[t[jei,

36 Stejarul din Borze=ti doroban\i pe dinaintea ferestrei. Nu =tiam ce este. }ntr-un r`nd l-am ]ntrebat, =i el mi-a r[spuns c[ au venit doroban\i s[ ]mplineasc[ birul din sat. A= fi voit s[ m[ duc eu singur[ s[ v[d ce se petrece, dar tata m[ p`ndea mereu. Ziua mi s-a p[rut un an. De c[tre sar[, obosit[, am adormit pu\in =i am avut un vis grozav, un vis pe care nu l-oi uita ]n veci. Am visat c[ eram mireas[, ]mbr[cat[ ]n haine albe. }mpre- jurul meu erau oameni mul\i =i preo\i cu ve=minte. Apoi parc[ m-am uitat ]n oglind[, ca s[-mi a=ez beteala pe cap, =i... o Dumnezeule! ce-am v[zut! m[ cutremur =i acum c`nd g`n- desc. Am v[zut pe +tefan mort, mort =i curg`ndu-i s`nge din piept, iar eu eram la fa\[ b[tr`n[, zb`rcit[ =i f[r[ din\i ]n gur[. Ce vis! A=a m-am speriat, c[ am s[rit drept ]n picioare, =i atunci am auzit cuco=ul c`nt`nd... Era miezul nop\ii... Tata dormea. Mi-am luat degrab[ merinde ]n traist[, mi-am f[cut de trei ori cruce =i am ie=it. Afar[ b[tea v`ntul rece =i era ]ntuneric. De nimic nu-mi era team[, numai visul m[-nfiora ]n spate. Iute ca g`ndul, am mers la stejarul din deal. Dar +tefan nu era. M-am pus jos =i am a=teptat. A=teptat-ai vreodat[, domnule? +tii ce-i dorul, c`nd cau\i, =i nu g[se=ti; c`nd a=tep\i, =i nu vine? — Nu! dar cel pu\in ]mi ]nchipuiesc, r[spunse junele Victor, care asculta din toate sim\irile sale istoria Mariei. — Ba nu! Trebuie s[ fi fost ca mine acolo, rezemat[ de copac cu ochii ]n ]ntuneric; s[ fi ascultat ca mine o noapte =uierul v`ntului; s[ fi tres[rit ca mine la tot zgomotul de frunze; s[-\i fi num[rat ca mine b[t[ile inimii ]n fiecare minut[, pentru ca s[ =tii ce va s[ zic[ chinul a=tept[rii. O! Nu e chin mai mare ]n lume! De-ar fi fost noaptea mai lung[, eu trebuia s[ mor! A trecut noaptea, s-au ivit zorile =i +tefan n-a mai venit. Apoi iat[ c-auzii un pas. S`ngele ]n mine ]ncepuse a fierbe... Pasul se apropia din ce ]n ce... Nu vedeam ]nc[ nimic, dar inima-mi spunea c[ nu-i +tefan; =i ea spune totdeauna drept. Era Ioan p[durarul, care mergea la p[dure. 37 Nicolae Gane

— Ce cau\i, Mario, aici pe vremea asta? mi-a gr[it el, uit`ndu-se cu mirare la mine. — Nu cumva v[zut-ai, bade Ioane, undeva pe +tefan ciobanul, cu oile lui? ]l ]ntrebai eu. — He! He! S[ fii s[n[toas[! r[spunse el. +tefan a l[sat cu ziua bun[ =i oile, =i satul =i s-a f[cut osta=. De ieri sar[ l-a luat la oaste, cu mai mul\i fl[c[i din sat =i l-a pornit spre t`rg. +i, fiindc[ el se punea de pricin[, apoi l-a legat cot la cot =i l-a trimis cam cu nepus ]n mas[. Tat[-to era acolo; cum de nu \i-a spus nimica? }nc[ el a dat fr`nghia de l-a legat. Vestea asta m-a lovit ]n inim[ ca un tr[snet. Am c[zut jos f[r[ sim\ire =i, c`t oi fi stat a=a, nu =tiu, dar, c`nd m-am trezit, era soarele sus. L`ng[ mine era Ioan p[durarul care mi-a zis: — Mario! M-ai v`r`t ]n grozile mor\ii! Nu mai =tiam ce s[ fac ca s[ te trezesc. Ei, dar bine c[ te v[d iar s[n[toas[! Du-te acas[ =i te lini=te=te. Uit[ pe +tefan. A=a a fost s[ fie! +i, gr[indu-mi astfel, s-a dus. Atunci am ]nceput a bl[st[ma pe tata, a bl[st[ma oamenii, a bl[st[ma lumea ]ntreag[; c[ci cu to\ii parc[ se puseser[ s[-mi r[peasc[ pe +tefan. Apoi cel ]nt`i g`nd care mi-a venit a fost s[ m[ omor. Ce-mi era bun[ via\a f[r[ el? Dar iar am g`ndit: mai bine s[ alerg dup[ d`nsul s[-l mai v[d o dat[, s[-l mai chem pe nume, =i, cine =tie, poate s[-l scap. N[dejdea nu las[ pe om. M-am ag[\at de acea n[dejde =i am plecat. Dou[ zile =i o noapte am mers peste c`mpii de-a dreptul, f[r[ s[ m[ odihnesc. Trecut-am dealuri =i v[i, p[duri =i ape, =i, ca o fermecat[, m[ tot duceam ]nainte, f[r[ s[ m[ uit ]nd[r[t. Nu mai g`ndeam nici la c[su\a noastr[ din sat; nici la oi\a cea pl[vaie; nici la teiul cel r[s[dit de mine. Nu vedeam ]naintea ochilor dec`t pe +tefan, ferecat de m`ini =i de picioare, =i eu alergam s[-l scap. A doua zi am ajuns ]n t`rg. Eu nu fusesem ]nc[ niciodat[ la t`rg. Am intrat pe o uli\[, f[r[ s[ =tiu ]ncotro merg. Am v[zut case mari, lumini multe =i oameni care mergeau ]n toate 38 Stejarul din Borze=ti p[r\ile. Toat[ lumea era vesel[ =i fericit[ ]ntr-un loc a=a de frumos. Numai eu eram cu durerea ]n suflet! Apoi am apucat ]n dreapta =i pe urm[ ]n st`nga, =i, din ce ]n ce, auzeam vuiet mare, ]nt`lneam oameni mai mul\i, tr[suri care alergau repede, muzici care c`ntau fel de fel. Parc[ eram pe-o alt[ lume! Ce le p[sa lor de +tefan?! De la o vreme to\i mi s-au p[rut c[ sunt oameni r[i =i f[r[ inim[; c[ nim[nui nu-i era mil[ de mine. M[ coteam cu d`n=ii =i nici m[car se uitau la mine. Am ]ntrebat pe unul despre +tefan, =i mi-a r`s ]n fa\[. Am voit s[ spun altuia necazul meu =i m-a luat drept o calic[, zic`ndu-mi s[ merg la munc[. Un al treilea m-a apucat de b[rbie, =i mi-a zis: — Ce mai umbli dup[ +tefan? Vino la mine acas[ c[ \i-oi cump[ra o rochi\[ mai bun[ dec`t asta care-o por\i. O! De-a= fi g[sit pe +tefan, s[ fug cu el departe, departe de acest loc bl[st[mat, unde oamenii nu =tiu dec`t s[ alerge ca ni=te sminti\i =i s[ r`d[ de nenorocirile altora. }ncepuse a fi t`rziu; lum`n[rile se stingeau pe la fere=ti; clopotni\ele bisericilor nu se mai vedeau de ]ntuneric =i eu umblam singur[ ca o umbr[ din uli\[ ]n uli\[, ne=tiind unde m[ g[sesc, ce s[ m[n`nc =i unde s[ dorm. C`teodat[, lucru ciudat! visam, treaz[ fiind. Mi se p[rea c-am g[sit pe +tefan, c[ eram ]n bra\ele lui =i fugeam, parc[, cu el a=a departe, c[ p[m`ntul ]mi luneca sub picioare =i casele se ]nv`rteau ]mprejurul meu. +i atuncea c[deam ame\it[ =i, c`nd m[ de=teptam, m[ vedeam iar singur[ l`ng[ un zid =i... f[r[ de +tefan. Apoi pierdeam n[dejdea de a-l mai g[si, =i-mi venea s[ m[ ]ntorc acas[ la tata =i s[ m[ omor ]naintea lui, s[ m[ vad[ el c`t r[u mi-a f[cut. Dar unde mai puteam nimeri ]napoi? Toate uli\ele =i toate casele sem[nau una cu alta =i, de ce mergeam, de ce m[ ]ncurcam mai tare. G`ndurile ]mi treceau prin cap ca furtuna =i nu m[ puteam opri nici la unul. Numai g`ndul lui +tefan m[ \inea mereu! C`teodat[ stam pe loc =i ascultam. Oare unde o fi +tefan? Oare nu cumva e ]n casa asta, =i eu trec pe l`ng[ d`nsul 39 Nicolae Gane

=i nu-l g[sesc! +i atunci ]mi lipeam urechea de fereastr[ =i ascultam. }ns[, vai! Nu auzeam nici glasul lui, nici fluierul lui! Dar ce s[-\i mai spun, domnule? Pot s[-mi aduc aminte toate c`te am suferit! |in minte numai c[ ]ntr-un r`nd, zdrobit[ de oboseal[, m-am pus jos s[ m[ odihnesc =i-am adormit. Ce somn am mai avut! Am visat iar visul cel grozav de atunci noaptea, c`nd am plecat de acas[ =i, c`nd m-am trezit, era ziu[. Dormisem pe sc[rile unei biserici. }mi era frig. M-am sculat repede, m-am frecat la ochi =i am plecat. Apoi iat[ c[ m[ v[zui ]naintea unei case mari, cu ferestre multe =i cam stricate. }n ograd[ erau solda\i ]mpr[=tie\i ]n toate p[r\ile; unii grijeau caii; al\ii ]=i cur[\au hainele; unii dormeau la soare; al\ii c`ntau din ni=te tr`mbi\e. Aice =ed solda\ii: aice trebuie s[ fie +tefan, g`ndii ]n mine, =i o raz[ de bucurie mi-a trecut pe dinaintea ochilor. — Domnule, am zis unui soldat, unde e cel mai mare al vostru? Am trebuin\[ numaidec`t s[-i spun c`teva vorbe. — Intr[ ]n sala asta, r[spunse soldatul, f[ pe u=a din st`nga =i vei g[si acolo pe c[pitanul. Iute am intrat ]n odaie, =i acolo am g[sit doi oameni: unul era gros, cu ochii posomor`\i, ro= la fa\[; avea haine cusute ]n aur =i =edea jos. El trebuie s[ fi fost c[pitanul. Cel[lalt era b[tr`n, ]mbr[cat ca to\i ceilal\i solda\i =i sta ]n picioare. — D-ta e=ti c[pitanul? am zis celui ro= la fa\[. — Eu sunt, ce pofte=ti? — Domnule, m[ rog de iertare, dar n-ave\i cumva ]ntre solda\i un fl[c[u +tefan, pe care l-a luat la oaste de vreo patru zile. Am auzit c[ l-a adus aice. El a fost cioban la oi ]n satul Fr[sinenii. — Dar, e aice, r[spunse c[pitanul, t[indu-mi vorba, ]ns[ l-am pus la r[coare, fiindc[-i nesupus. A voit s[ fug[ de dou[ ori; de aceea i-am dat c`teva be\e =i l-am a=ezat ]n ba=c[, s[ prind[ la minte. — Dumnezeule din ceri! strigai eu, pun`ndu-m[ ]n genunchi ]naintea lui. Fie-\i mil[ de d`nsul. Dac[ ai un Dumnezeu la care te ]nchini, te ]ndur[ de o fat[ nenorocit[! D[-mi pe

40 Stejarul din Borze=ti

+tefan; ]l iubesc, pentru el mi-am l[sat casa =i p[rin\ii. De patru zile alerg, c[ut`ndu-l. Acum l-am g[sit. O! Nu mi-l lua! —N-am ce-\i face, adause c[pitanul, +tefan e soldat =i trebuie s[ r[m`ie ]n oaste. Tu du-te =i te m`ng`ie c-un altul. — Dar, domnule c[pitan, g`nde=te c[ ne omori pe am`n- doi. +tefan m[ iube=te a=a de tare, c[ =i-a face sam[, =i-atunce ce folos vei ave de la el? Aibi cuget! Dumnezeu \i-a r[spl[ti binele ce ne-i face! }ns[ toate au fost ]n zadar; =i, dac-am v[zut c[ nimic nu-l ]mbl`nze=te, nici lacrimile, nici rug[mintea mea, =i c[ de-acum s-a sf`r=it pentru mine orice bucurie ]n lume, am voit deodat[ s[ m[ duc, s[ fug dinaintea acestui om f[r[ suflet, dar picioarele mi-au sl[bit. Am r[mas pe pragul u=ii ]nlemnit[. Nu mai puteam nici pl`nge, nici vorbi =i se vede c-a=a de schimbat[ eram la fa\[, c[ b[tr`nului soldat i s-a f[cut mil[ de mine =-a zis c[pitanului: — Ierta\i m[car at`ta, domnule c[pitan, s[ duc pe copila asta la +tefan s[-=i ieie ziua bun[ de la el. Poate s-a mai r[cori, s[rmana! Vede\i cum se usuc[ de dor. De m`ine n-au s[ se mai ]nt`lneasc[. — Ei bine, du-o, ]ns[ s[ stai acolo, =i peste un ceas s[ nu mai aud vorbind de d`nsa. „Tot este o dreptate ]n ceri“, am g`ndit eu atunci, =-a= fi voit s[ mul\umesc cu via\a mea b[tr`nului soldat care pusese cuv`nt bun pentru mine. — Haide, copil[, s[ te duc la dragul t[u, mi-a zis b[tr`nul soldat, lu`ndu-m[ de m`n[. He! He! Am b[ut =i eu amarul ista, c`nd aveam mustea\a neagr[! Acuma-s b[tr`n, mi-au trecut acele griji din cap. A=a \i-or trece =i \ie, c`nd vei fi mai b[tr`ioar[. Dar atunci s[-\i aduci aminte de Vlad solda- tul. El crede la cei tineri. +i m-a dus prin ni=te s[li mari, unde am ]nt`lnit solda\i care se uitau la mine. Apoi am intrat ]ntr-o odaie, de unde a luat o cheie, pe urm[ ]ntr-o odaie, de unde a luat o lum`nare, =i am scobor`t ni=te sc[ri care mergeau ]n jos p`n[ ce-am dat de-o u=[. 41 Nicolae Gane

— Aice odihne=te huluba=ul t[u, zise Vlad, stai, s-aprindem lum`narea, c[ altfel nu-l vei vedea. El j[le=te la ]ntuneric. Inima mi se b[tea tare. Mi se p[rea c[ Vlad nu mai sf`r=e=te de-a aprinde lum`narea. Ce-o fi f[c`nd oare +tefan? M-a=teapt[ el oare acuma? +i o bucurie nespus[ m-apuca c`nd g`ndeam s[-l v[d. }mi venea s[ r`d; ]mi venea s[ pl`ng; tremuram ca frunza =i nu-ndr[zneam nici s[ m[ r[suflu. }n sf`r=it, u=a se deschise =i... deodat[ ne-am aruncat ]n bra\ele unul altuia. +-a=a mult foc, =-a=a mult[ bucurie cuprinsese sufletele noastre, c[ n-am putut s[ ne zicem un cuv`nt. Numai lacrimile curgeau p`raie. Nu credeam s[ fie adev[rat[ at`ta fericire, noi care nu gustasem dec`t amar. M[ uitam la el, ]l vedeam; eram piept la piept cu el, =i tot ]nc[ nu puteam s[-mi vin ]n fire. M[ temeam s[ nu fie un vis. O! N-am grai s[ spun c`t de nesf`r=it[ a fost bucuria mea. Uitasem atuncea toate: uitasem zilele f[r[ odihn[, nop\ile f[r[ somn; uitasem chiar c[ numai un ceas aveam a fi ]mpreun[. Ce-mi p[sa? }n acel ceas puneam via\a mea toat[ =i moartea pe urm[ a= fi primit-o cu drag. }l str`ngeam ]n bra\e; ]l s[rutam cu nebunie, =-a= fi voit s[-i trec sufletul meu ]ntr-un s[rutat!... }n cas[ era t[cere; numai inimile noastre vorbeau. Iar b[tr`nul Vlad se uita la noi, =i-mi aduc aminte c[ dou[ lacrimi mari au curs de sub genele lui. — Dezmierda\i-v[, copii, ne-a zis el, c`t mai ave\i vreme, c-acu= trebuie s[ v[ desp[r\i\i. A=a-i porunca! Glasul lui ne-a trezit din ame\eal[. +tefan iute s-a tras din bra\ele mele =i s-a uitat \int[ la mine. El avea fa\a br[zdat[ de suferin\[ =i ochii ]n foc. +-a=a mi-a gr[it: — Mario! Noi n-o s[ ne vedem mul\i ani. Cine =tie ce o vrea bunul Dumnezeu s[ se mai ]nt`mple cu noi. S[ jur[m unul altuia credin\[; s[ jur[m c[ ne-om a=tepta p`n[ ce moartea ne-a curma zilele =i c[ dragostea noastr[ altora n-om da-o. Atunci ne-am pus am`ndoi ]n genunchi, am ridicat m`inile ]n sus =i am jurat, am jurat stra=nic, cu suflet =i cu inim[, =i jur[mintele noastre s-au urcat la ceri, =i Dumnezeu trebuie s[ le fi ascultat, c[ erau adev[rate... 42 Stejarul din Borze=ti

— Acum suntem logodi\i! ziser[m ]ntr-un cuv`nt; =-a=a, lu`ndu-ne de m`n[, am ]nceput s[ ne spunem tot ce aveam la suflet, =i ne-am adus aminte din trecut =i am vorbit despre viitor, =i am vorbit mult, mult de dragostea noastr[, dar am sim\it =i mai mult. Sim\eam at`ta fericire, c[ nu-nc[pea ]n inimile noastre. Pluteam, parc[, ]n alt[ lume. — Destul, dragii mei, b[g[ de sam[ Vlad, a trecut ceasul ce v-a dat c[pitanul. Mario, tu ai auzit porunca lui; c[pitanul nu =uguie=te. O, c`t de degrab[ a trecut vremea! Atunci m-am aruncat iar ]n bra\ele lui =i l-am str`ns la s`nu-mi, =i i-am sc[ldat fa\a ]n lacrimele mele, =i i-am zis: — +tefan, r[m`i s[n[tos! Iar +tefan a scos din s`n fluierul cu care odinioar[ c`nta doina pe iarb[ verde =i mi l-a dat, zic`ndu-mi cu glas m`hnit: — |ine fluierul ista. }nva\[-te a c`nta dintr-]nsul, ca s[-\i aduci aminte de mine =i, de c`te ori a r[suna voios sub degetele tale, a fi semn c[ eu sunt bine =i te doresc. Dar c`nd fluierul n-a mai suna... s[ =tii, Mario, c[ lui +tefan i s-a ]nt`mplat un necaz mare =i s[ te rogi la Dumnezeu... Apoi ne-am desp[r\it... De-atunci eu zi bun[ n-am mai avut. Dorul m[ arde ca focul =i via\a ]n mine se stinge pe zi ce merge. O! c`nd am jurat lui +tefan c[ l-oi a=tepta, n-am crezut c-oi suferi a=a de tare! Vor trece anii lui de slujb[; +tefan s-a ]ntoarce, dar pe mine m-a g[si moart[, moart[ de dor!...... Vocea Mariei aici se stinse. Victor sta ]n uimire. El nu putea ]ndestul s[ priveasc[ frumoasa ei figur[ pe care se reproduceau toate mi=c[rile sufletului ei. Nu putea ]ndestul s[ asculte graiul ei simplu =i pitoresc, dar trist ca =i doina ce o c`nta din fluier. Nenorocirile au =i ele bunul lor. Ele ]mpodobesc sufletul precum lacrima ]mpodobe=te ochiul. Astfel, Maria era mai atr[g[toare, mai frumoas[, sub v[lul melancoliei. Vesel[, ea ar fi sem[nat unui flutur str[lucitor =i zburdalnic; trist[, ea sem[na unui ]nger cobor`t din ceruri spre ]nduio=area p[m`ntului. 43 Nicolae Gane

— A trecut mult timp de c`nd te-ai desp[r\it de +tefan? ]ntreb[ Victor, care ardea de dorin\a de a cunoa=te sf`r=itul istoriei ei. — Patru luni au trecut de c`nd nu l-am mai v[zut, nici n-am auzit de d`nsul. Am ]nv[\at de atunci s[ c`nt doina din fluierul lui =i, c`nt`nd, parc[ m[ mai r[coresc. }mi ]nchipuiesc c[ +tefan e s[n[tos, c[ g`nde=te la mine; ]mi aduc aminte de acele zile c`nd jucam hora ]mpreun[, c`nd m[-nt`lneam cu el sara pe lun[ =i trezeam v[ile ]n c`ntecele lui. Frumoase zile erau atunci!... Apoi Maria voi s[ re]nceap[ doina ei obi=nuit[. De trei ori sufl[ ]n fluier, dar fluierul nu r[sun[. Atunci o vijelie zbucni ]n pieptul junei fete, ochii ei devenir[ s[lbatici, un tremur ]i cuprinse tot trupul. — Sunt pierdut[, vai! strig[ ea cu o voce de nebun[... Fluierul nu mai c`nt[!... O, visul, visul meu nenorocit!... +tefan a murit... Iat[ ]l v[d curg`ndu-i s`nge din piept... Dumnezeule, ce \i-am gre=it? +i biata Maria cuprins[ de-o nem[rginit[ desperare, se zbuciuma necontenit. }n zadar, Victor c[uta s-o lini=teasc[; durerea ei mergea tot cresc`nd, ca torentul ce ]neac[. — Dar lini=te=te-te, pentru Dumnezeu! zise el. Nu vezi c[ fluierul e stricat? Uit[-te bine! Cum vrei s[ c`nte? +tefan n-a murit. M[ duc s[ \i-l aduc, de-oi =ti bine c-oi intra singur ]n oaste ]n locul lui. Numai fii cuminte. A=teapt[-m[ aice. Peste dou[ s[pt[m`ni voi fi cu d`nsul l`ng[ tine. }\i f[g[- duiesc; ]\i jur! Dar n-apucase Victor a-=i m`ntui cuv`ntul, =i juna Maria se f[cuse nev[zut[. Ea disp[ru ca un geniu prin frunzi=ul codrilor.

* * * Cinci zile dup[ aceasta, Victor se afla ]naintea cazarmei din capital[. La u=a cazarmei =edea rezemat ]n sabie un soldat b[tr`n cu mustea\a sur[.

44 Stejarul din Borze=ti

— N-ai =tiin\[, domnule, zise Victor, de un soldat cu numele +tefan, intrat de patru luni ]n oaste? El fusese cioban la oi, ]n satul Fr[sinenii. — Ba am, cum nu? D-ta poate vii din partea logodnicei lui, Maria, cu vreo veste ceva? — Tocmai! Dar ce! Cuno=ti pe Maria? — Se-n\elege c-o cunosc. Doar eu sunt Vlad, soldatul care am mijlocit la c[pitanul, de i-a dat voie s[-=i ieie ziua bun[ de la +tefan, atunci c`nd ]l luase la oaste. — +i unde-i +tefan? — +tefan st[ bine unde este. Po\i s[ te ]ntorci s[ spui Mariei s[-=i caute alt logodnic. — Cum? Nu ]n\eleg, domnule, ce vrei s[ spui? — Vreau s[ spun c[ +tefan e mort =i-ngropat... Dumnezeu s[-l ierte! — Mort? strig[ Victor. Dar e cu neputin\[! D-ta vrei poate s[ glume=ti? — Vlad soldatul nu glume=te niciodat[. — Dar bine, c`nd =i unde a murit? — Pe c`mpii Basarabiei ]n b[taie cu le=ii. Parc[-l v[d =-acuma lupt`ndu-se ca un zmeu. }nv[\ase =motru mai bine dec`t mine. Era ager la cap =i voinic la bra\. Pe trei le=i i-a ]n\epat cu sabia p[n[-n pl[sele. Dar un p`rdalnic de plumb a =uierat =i l-a lovit ]n piept! A murit s[rmanul ]n bra\ele mele, =i c`nd =i-a dat duhul a zis numai un cuv`nt: „Mario!“... P[cat de el! }mi era drag ca copilul meu! Victor s-a ]ntors ]nd[r[t. }n zadar a c[utat pe Maria de-a lungul =i de-a latul Br[d[\elului; ]n zadar a cercetat de ea prin toate satele de primprejur. De numele Mariei nu s-a mai auzit. }ns[, de c`te ori mergea la Br[d[\el, i se p[rea c-aude din trunchiul copacului unde-o v[zuse pentru prima oar[ ie=ind un lung =i dureros suspin, care, unindu-se cu =oaptele frunzelor =i murmurul cascadelor, dezmierda dulce ecoul Br[d[\elului... (Convorbiri literare, anul I, nr. 3, 1 aprilie 1867)

45 Piatra lui Osman

I

Mun\ii Moldovei seam[n[ ]n mic cu mun\ii +vi\erei1. Acelea=i izvoare limpezi, acelea=i creste frumoase ]ncoronate de brazi =i de st`nci, acelea=i v[i pline de taine. Destul de mari, pentru ca c[l[torul s[ vaz[ ades la picioarele sale gem`nd furtuna, ei totu=i nu se urc[ p`n[ la acele ]n[l\imi, unde vegeta\iunea piere sub sloiurile iernii. Ei nu umilesc, nu ]nfioreaz[ prin m[re\ia s[lbatic[ a Alpilor, dar dezmiard[ sim\urile omului, d`ndu-i icoana unei naturi bl`nde, ]n s`nul c[reia parc[ locuie=te totdeauna prim[vara. }n mijlocul lor, pe malurile a trei r`uri, Bistri\a, Neagra =i Dorna, e a=ezat satul Dorna. Nici o cale de comunica\iune nu era mai ]nainte prin mun\ii no=tri. De ar fi voit cineva s[ viziteze Dorna, trebuia s[ treac[ prin r`pi, s[-=i fac[ de multe ori drum cu toporul prin p[dure; iar pentru a reveni din Dorna, singurul mijloc mai lesnicios, dar f[r[ pericol, era de a se cobor] cu pluta pe Bistri\a, p`n[ la t`rgul Piatra. Departe, dar, de lume, ]nconjura\i precum erau de p[duri seculare, prin care abia putea r[zbate pasul omenesc, locuitorii Dornei duceau o via\[ lin[ =i fericit[. Natura le d[dea cu prisosin\[ mijloacele de vie\uire =i, feri\i astfel de atingerea zilnic[ cu lumea de prin t`rguri, ei p[strar[ neatinse =i limba, =i portul, =i virtu\ile str[mo=e=ti. Cu toate aceste, =i acolo nenorocirea a trebuit s[-=i ]mpl`nte ghearele sale. O colonie de otomani goi =i fl[m`nzi, ce nu mai g[seau ad[post ]n \ara lor, ceat[ compus[ din vagabonzi, dezertori din armat[, bandi\i sc[pa\i de prin ]nchisorile Turciei, s-a

1 Elve\iei ( n.ed.) 46 Stejarul din Borze=ti aruncat ]ntr-una din zile ca un nor de l[custe peste mun\ii Dornei. Sub cuv`nt c[ f[ceau comer\ de cherestele, ei ]ncepur[ a stoarce munca locuitorilor ]n modul cel mai r[sun[tor, ap[s`ndu-i ]n tot felul, comi\`nd chiar crime, p`ng[rind familiile =i loca=urile sfinte, astfel ]nc`t m`na lor lacom[ =i crunt[ izbuti ]n scurt[ vreme a r[sp`ndi pretutindeni mizerie, s`nge =i desperare. }n zadar locuitorii Dornei alergar[ de mai multe ori la sprijinul autorit[\ilor din \ar[; autorit[\ile erau prea slabe pentru a izgoni din potecile Carpa\ilor ace=ti ho\i, care, sub masca de comercian\i, pustiau mun\ii =i r[peau din gura locuitorilor =i a copiilor lor p`inea de toate zilele. Unul dintre ei se deosebea mai cu sam[ prin ]nr`urirea ce avea asupra celorlal\i. El se numea Osman. N[scut pe stradele Constantinopolului, f[r[ a-=i cunoa=te pe tat[l =i pe mama sa, crescut ]n mijlocul scursurilor =i-a gunoaielor ora=ului, Osman de t`n[r se arunc[ cu capul ]nainte ]n v`rtejul patimilor. Toate sim\[mintele de bine fur[ cur`nd ]n[du=ite ]n inima sa. }mpins de mizerie, ]ncurajat de izb`nd[, ajutat de natura sa puternic[ =i inteli- gent[, Osman l[s[ fr`u liber instinctelor r[ului, hultuite o dat[ cu na=terea ]n s`ngele lui, =i c`nd pentru prima oar[ se ]ntreb[ pe sine la ce port ]l va conduce calea pe care a apucat, el nu mai g[si ]n sufletul s[u nici o voce care s[-i strige: „Opre=te-te“. El avea spiritul ager, caracterul iute =i ]ntre- prinz[tor =i curajul unui om ce nu tremur[ ]naintea crimei, dar care d[ ]nd[r[t ]naintea pericolului. Fizicul s[u se potrivea ]n totul cu plec[rile sale interioare: un cap de o m[rime dispropor\ionat[, a=ezat ]ntre doi umeri la\i, ni=te spr`ncene lungi =i negre pe sub care luceau ]n fundul capului doi ochi mici, sc`nteio=i; o b[rbie ascu\it[, acoperit[ de un p[r aspru =i stufos; un corp de o musculatur[ puternic[, dar dizgra\ios, iat[ ]nf[\i=area lui Osman, ]nf[\i=are h`d[ care f[cea dintr-]nsul o fiin\[ ce insufl[ fric[ =i dezgust totodat[.

47 Nicolae Gane

}n scurt timp el se ]navu\i, c[ci nu l[s[ nici un mijloc ne]ntre- buin\at, pentru a ajunge la acest scop. Iscusit ]n alc[tuirea planurilor sale, ]ndr[zne\ ]n mijloacele de punere ]n lucrare, el =tia, pe o parte, s[ dea ho\iilor sale aparen\a legalit[\ii, =i pe alt[ parte, s[ le sus\ie cu iataganul ]n m`n[ c`nd trebuin\a cerea. El ]ntrunea ]n acela=i timp calitatea de comerciant =i de judec[tor totodat[. Singur judeca trebile sale cu locuitorii, singur le aducea ]ntru ]mplinire!... Dar ce ]mplinire!... Aici era partea tragic[ a ]ntreprinderilor sale. Nimic nu r[m`nea cru\at de m`na sa nelegiuit[! Lacrimile =i rug[mintea nenoroci\ilor locuitori erau o moned[ necunoscut[ lui Osman, cu care nu se putea dob`ndi nici mila, nici iertarea sa. Oameni, femei, copii, fur[ arunca\i afar[ din casele lor =i averea lor ]nghi\it[. Apoi, dup[ ce izbuti a-=i aduna o avere destul de ]nsemnat[ printr-un lung =ir de t`lh[rii, el se d[du desfr`n[rilor, c[ci l[comia de bani nu era singura patim[ ce punea ]n mi=care activitatea sa. Fiu al unui popor ]nc[lzit de soarele asiatic, Osman avea pe l`ng[ un fond de tr`nd[vie oriental[ toat[ fierberea unei senzualit[\i nes[\ioase. El iubea luxul, b[utura =i mai cu osebire femeile; =i, cu toate aceste, ]n pieptul s[u nu s-a dezvelit niciodat[ sim\`m`ntul vreunui amor adev[rat. El c[uta ]n amor nu un ideal, ci un mijloc de desf[tare a sim\urilor sale, =i acolo unde nu putea izbuti prin viclenie sau bani, ]ntrebuin\a totdeauna puterea brutal[. O! S[ nu fi avut nenorocirea vreo fiic[ din Dorna s[ atrag[ privirile sale; c[ci Osman \inea ]ntr-o m`n[ punga, ]n cealalt[ iataganul, =i la ordinele sale toat[ hoarda coreligionarilor s[i, mijloace ]nfrico=ate, dinaintea c[rora nevinovata copil[ trebuia s[ plece capul, sau s[-=i r[scumpere cu via\a pre\ul onoarei sale.

II

Dinaintea casei lui Nistor erau aduna\i to\i locuitorii Dornei. Soarele apusese din dosul muntelui =i de cealalt[ parte se ivea luna ]nso\it[ de luceaf[rul de noapte. Un brad uria= 48 Stejarul din Borze=ti

]nvelit ]n r[=in[ ardea din r[d[cin[ p`n[-n cre=tet, nu departe de casa lui Nistor, =i coloana de foc, urc`ndu-se ]n ]naltul cerului ]ntr-un lung v`rtej de sc`nteie, se oglindea ]n undele limpezi ale Bistri\ei =i lumina ]n dep[rtare st`ncile sem[nate pe plaiuri. Acest spectacol, cel mai frumos care se poate vedea noaptea ]ntre mun\i, se da de locuitorii Dornei numai la ocaziuni mari de s[rb[tori sau de veselie. Era, ]n adev[r, o zi de veselie pentru ]ntreaga Dorn[, logodna Irinei, fiica lui Nistor, cu Mihai Pl[ie=ul. Locuitorii =edeau jos pe iarb[, desp[r\i\i ]n diferite grupe, dup[ v`rst[ =i sex. Trei l[utari \igani, form`nd un orchestru compus din o scripc[, o cobz[ =i un nai, c`ntau c`ntece de dragoste care scoteau pe furi= din pieptul nevinovatelor fete suspine de dor. Ici =edeau b[tr`nii satului cu figurile lor serioase =i meditative, ]ncin=i cu curele late =i \iind ]n m`n[ c`te un lung toiag, semn al statorniciei; dincolo fl[c[ii veseli =i neast`mp[ra\i, cu pletele l[sate pe umeri, copii zburdalnici ai muntelui, harnici la munc[, u=ori la joc, a=tept`nd ]nceperea horei cu ner[bdare ca s[ mai poat[ schimba c`te o str`ngere de m`n[ cu draga lor. Apoi fetele, blonde ca spicele de gr`u, g[tite ]n hainele lor de s[rb[toare, cu flori pe cap =i cu alti\e pe s`n, \iind fiecare ochii pleca\i spre p[m`nt ca =i cum n-ar z[ri ochirile ]ndr[- zne\e ce le veneau ca ni=te s[ge\i de foc din ceata fl[c[ilor. +i toat[ lumea, b[tr`ni =i fl[c[i, femei =i fete, l[udau ]ntr-un glas frumuse\ea Irinei =i voinicia lui Mihai. Numai c`nd =i c`nd vreo bab[, deprins[ a c`rti de toate cele, c[uta s[ g[seasc[ c`te un mic neajuns la vreunul din logodnici. — Halal de Mihai! zicea un fl[c[u, Toader, c[tre vecinul s[u Ion, =tiu c[ m`ndr[ mireas[ mai ia. Parc[-i o domni\[. Ian vezi tu c`t e de alb[, ce p[r lung =i frumos mai are, ce dulce c[ut[tur[! C`nd se uit[ cu ochii la tine, parc[ te frige ]n inim[. — A=a este, ]ns[ nu =tiu de ce de o bucat[ de vreme ]ncoace e tot m`hnit[. Are ce are. }\i aduci aminte tu c`t era

49 Nicolae Gane ea de vesel[ mai nainte; cum glumea de frumos? }\i venea s[ tot glume=ti cu d`nsa... Acum parc[-i tot plou[ =i-i ninge. — Tare e=ti prost, Ioane!... Nu ]n\elegi tu c-acestea sunt marafeturi de mireas[? A=a trebuie s[ fie o fat[ care se m[rit[. Unde ai mai v[zut tu mirese r`z`nd =i s[rind ]ntr-un picior? Ele ]nva\[, ]nadins, a fi smerite. N-am prins eu doar pe Catrina ]nro=indu-=i ochii cu cap[tul =tergarului, pentru ca s[ cread[ lumea c[ pl`nge? A=a-i obiceiul p[m`ntului; fata ]nva\[ de la mam[, =i mama de la bunic[. — Poate, m[i, c[ ai dreptate; ]ns[ mie ]mi pare c[ Irina nu se pref[cea. Am v[zut-o de multe ori a=a de sup[rat[, c[ nici b[ga de sam[ la cele ce-i spuneam. Eu ]i vorbeam una, =i ea ]mi r[spundea alta. Ochii ei umblau ]ngriji\i ]n toate p[r\ile, parc[ se temea de ceva. — Nu-\i spun eu c[ cu mintea ta n-ai s[ pricepi niciodat[ nimic? |i-ar fi pl[cut poate s[ se uite numaidec`t la tine, s[-\i z`mbeasc[ ]n fa\[, ea care n-are ochi s[ vaz[ dec`t pe Mihai? Fire=te c[ are o grij[ ]n spate, =i mare ]nc[: grija m[riti=ului. Toate fetele o poart[ de la v`rsta de optsprezece ani ]nainte; da’ ian s[ le vezi a doua zi dup[ cununie cum le r`d ochii ]n cap ca ni=te ghiocei. He! He! Nu mi-e ]nt`ia oar[ c`nd v[d mirese smerite cu nasu-n p[m`nt; dec`t smerenia asta \ine numai p`n[... — T[ce\i din gur[! strig[ un b[tr`n de al[turea, =i face\i loc s[ treac[ logodnicii! }n acel minut treceau prin mijlocul grupelor Mihai =i Irina, \in`ndu-se de m`n[. Logodna era s[v`r=it[. Toat[ lumea se scula ]naintea lor, s[ le ureze trai bun =i fericit. Mihai p[=ea m`ndru =i drept ca un brad; ]n ochii s[i str[lucea bucuria; iar Irina mergea leg[n`ndu-se ca =i cum n-ar fi avut destul[ putere de a se \ine pe picioare. Fa\a ei era galben[ =i, la fiecare pas, ea se uita ]nd[r[t cu o nespus[ nelini=te, rezem`ndu-se din ce ]n ce mai tare pe bra\ul lui Mihai. }n ochii ei ar fi putut citi cineva dou[ sim\iri deosebite, lupt`ndu-se cu putere: amorul =i o grozav[ fric[. Cea mai mare parte din lumea care 50 Stejarul din Borze=ti era acolo nu lu[ sama la g[lbeneala de pe fa\a Irinei =i acei pu\ini, care au v[zut aceast[ schimbare, crezur[ negre=it c[ vine de la ru=inea ce simt fetele ]n momentul logodnei. Un bun observator ]ns[, ar fi z[rit tot atunci o figur[ ar[mie, cu doi ochi mici ]n cap, alunec`ndu-se ca o =op`rl[ prin mul\ime =i ]naint`nd spre Irina cu pa=i nev[zu\i ca =i spiritul cel r[u. Numai Ion observ[ aceast[ ]mprejurare. — Luat-ai tu sam[ la ceva? zise el lui Toader, tr[g`ndu-l de m`neca c[m[=ii. — La ce? — N-ai v[zut tu pe Osman turcul, viind ca o n[prazn[ ]ntre noi? — Ei =-apoi? — }ndat[ cum l-am z[rit, am =i v[zut pe Irina ]ng[l- benindu-se ca ceara pe obraz. Este ceva la mijloc! — Nu cumva crezi tu c[ Irina ]l uibe=te? |i-a trece poate =i asta prin cap? — Nu! Da’ cred c[ turcul o urm[re=te mereu. Ea ]l =tie c`t e de aprig =i de aceea se teme de d`nsul. N-o vezi cum tremur[? Parc[ are un =arpe dinapoia ei. — Multe mai vezi tu, Ioane! M[ tem c[, de multe ce vezi, s[ n-ajungi a orbi. Cum socote=ti tu c[ turcului i-ar trece una ca asta prin minte c`nd are a face cu Mihai? Doar nu s-a s[turat de zile. El =tie c[ Mihai Pl[ie=ul, unde pune m`na, d[ la p[m`nt, unde chite=te, gre= nu face; =-apoi unde l-ar putea vreodat[ suferi Irina? }n acel moment Osman nu era dec`t la doi pa=i de Irina; ea sim\i suflarea sa otr[vit[ =i un fior at`t de rece ]i trecu prin trup, ]nc`t arunc[ un \ip[t =i c[zu ]n bra\ele lui Mihai. — Ce este? strig[ acesta speriat. Irino, tu nu m[ mai iube=ti? Irina nu r[spunse nimic, ]ns[ deschise ochii s[i alba=tri =i-i \inti at`t de lung =i de duios ]n ochii lui Mihai, ]nc`t acestuia nu-i mai trebui nici un r[spuns. El citi ad`nc ]n inima ei =i fruntea sa se ]nsenin[.

51 Nicolae Gane

— Atunci de ce tremuri? De ce e=ti a=a de galben[? adaose el cu o voce mai asigurat[. Dar n-apucase Irina a rosti un singur cuv`nt =i Osman, care se afla acuma ]n fa\[ cu logodnicii, zise cu glas mare pentru a fi auzit de to\i: — S[-\i fie de bine, Mihai; ]ntr-un ceas bun! C`nd ne pofte=ti la nunt[? — Poimaine, jup`ne Osmane =i, dac[ nu-\i va fi cu sup[rare, vin[ =i d-ta la masa noastr[. — Foarte mul\umim! r[spunse el cu un z`mbet ironic; =i arunc`nd o c[ut[tur[ cruci=[ Irinei, disp[ru prin mul\ime. „Ce dracul are Osman? g`ndi ]n sine Mihai. Cloce=te iar vro ho\ie ]n cap. C`nd oare a sc[pa Dorna de lighioaiele aste de turci care ne-au m`ncat averile =i ne-au secat mun\ii?“ }ns[ reaua ]ntip[rire ce-i f[cuse vederea nea=teptat[ a lui Osman se =terse ]ndat[, sub privirile amoroase ale logodnicei sale =i ]n fa\a veseliei generale. Hora ]ncepu. Toat[ lumea se arunc[ cu nebunie la joc, =i un lung lan\ de fl[c[i =i fete ce sem[nau a fi at`tea flori ]n o mare ghirland[ ]nsufle\it[ de focul tinere\ei, se ]nfiin\a sub bolta cerului, luminat[ de stele. Nimic mai frumos de v[zut dec`t acest joc ]ncing`ndu-se pe c`mpia verde, joc de voinici, ]n care lan\ul ce se-ntoarce, se r[str`nge =i se-ntinde ]ntr-un v`rtej f[r[ repaos, seam[n[ a fi purtat de v`nt; nimic mai p[trunz[tor de auzit dec`t aria str[veche a horei, ale c[rei note, c`nd line =i t[r[g[nate, c`nd zgomotoase =i b[rb[te=ti, par a ne dest[inui frumosul timp trecut! S-ar zice c[ rom`nii, c`nd s-au prins de m`n[ pentru prima oar[ ca s[ joace hora, sim\ind aceea=i trebuin\[ a fi uni\i ]n zilele bune ca =i ]n zilele rele, au voit s[ lege fr[\ia dintre d`n=ii printr-un c`ntec =i un joc. Dup[ hor[, veni masa cea mare, ]n capul c[reia se a=ez[ preotul, un om b[tr`n, cu barba argintie =i fruntea ]ncre\it[ de multele ierni ce trecuse peste d`nsa. }n dreapta sa se puser[ logodnicii, =i ]n st`nga, socrii mari.

52 Stejarul din Borze=ti

Apoi veneau to\i ceilal\i oaspe\i ce luaser[ parte la serbarea c`mpeneasc[. Vinul era bun, s[n[t[\ile urmau cu iu\eal[ una dup[ alta, =i veselia n[v[li ]n toate inimile. Babele ]ncepur[ a povesti din vremile cele vechi, pe c`nd erau =i ele frumoase; fetele ascultau cu luare-aminte; iar fl[c[ii ascultau pu\in, vorbeau mult, =i cu ochii furau =i mai mult. Nistor era de un chef nespus; el ]ntinerea pentru a doua oar[, c[ci de mul\i ani nu a avut o zi at`t de fericit[ ca ziua de logodn[ a fiicei sale. Irina ]ncepu asemenea a-=i rec[p[ta colorile. Ea se sim\ea mai lini=tit[ de c`nd se dusese Osman, =i se deda cu totul veseliei ce domnea la acest osp[\. La urm[, c`nd vinul ]ncepu a se de=erta de prin pahare, c`nd o gean[ de lumin[ se ar[t[ pe marginea cerului spre r[s[rit, iar bradul care p`n[ atunce luminase mun\ii ca o lamp[ magic[ cu mii de focuri, se pref[cu ]n cenu=[, arunc`nd numai ici-cole c`te o sc`nteie, se scul[ ]n picioare preotul cu un pahar ]n m`n[ =i, dup[ ce-=i netezi barba cu toat[ demnitatea unui b[tr`n m`ndru de albea\a ei, \inu cuv`ntarea urm[toare: — Oameni buni, zise el, pe Irina =i pe Mihai eu i-am botezat c`nd erau ]n fa=[; ast[zi eu ]i cunun. C`nd m[ uit la d`n=ii ]mi aduc aminte de zilele cele bune, pe c`nd n-aveam alte griji ]n Dorna, dec`t s[ ne cre=tem copiii =i s[ ne sporim averile. Acele vremi au trecut. }ns[ dac[ Domnul ne-a trimite mul\i copii ]n Dorna ca Irina =i Mihai, s[ =ti\i c[ de griji =i nevoi vom sc[pa cur`nd. }nchin, dar, ]nc[ o dat[ ]n s[n[tatea lor =i a voastr[ a tuturora. S[ dea bunul Dumnezeu ca soarele care r[sare ast[zi s[ ne aduc[ senin =i veselie ]n inim[ =i s[ striveasc[ de pe dealurile noastre buruiana cea rea! Aceste pu\ine cuvinte, bine sim\ite, fur[ primite cu un lung =i zgomotos ura care r[sun[ departe ]n mun\i.

III

A doua zi de logodn[, Osman se preumbla cu pa=i repezi ]n odaia sa, p[r`nd a fi foarte preocupat. Casa lui era a=ezat[ la picioarele muntelui Pietrosul, nu departe de punctul unde 53 Nicolae Gane r`ul Neagra se arunc[ ]n Bistri\a. Zidit[ pe o st`nc[, de unde st[p`nea toat[ valea Dornei, ea sem[na unui cuib de uliu. Acolo se \ineau sfaturile ]ntre turci =i se urzeau toate planurile de jefuire, pe care apoi, fiecare ]n parte, le aducea la ]ndeplinire dup[ ordinele ce avea de la Osman. Astfel preumbl`ndu-se, Osman fr[m`nta ]n capul s[u mii de proiecte de ademenire ]n contra Irinei. Timpul era scurt, ea se logodise ieri =i m`ine avea s[ se cunune. Prin urmare, o hot[r`re grabnic[ trebuia luat[. — Ce dracu, zicea el ]n glas mare, s[-=i bat[ joc de mine o fat[ de \[ran! Asta e prea mult... +i pentru ce nu m-ar voi ea pe mine?... N-am eu destul[ avere s[ cump[r Dorna ]ntreag[? +i cu toate aceste, s[ nu pot face nimic!... S[ tremur ca un copil dinaintea ei, =i ea s[ r`d[ de mi=elia mea?... Dar la ce m[ mai numesc Osman? La ce-mi mai sluje=te iataganul de la br`u?... +i ]n aceast[ lupt[ ]ntre amorul s[u propriu =i neputin\a de a izbuti, fa\a sa ur`t[ se zb`rcea de turbare. — M`ine se cunun[, strig[ el, lovind cu piciorul ]n p[m`nt, m`ine va fi ]n bra\ele lui Mihai... +i eu ce fac! S[ r[m`n b[tut, umilit de-o femeie! Asta nu se poate!... S-a=tept mai t`rziu? Osman s[ vie dup[ Mihai? Ce glum[!... Nici asta nu se poate!... S-o r[pesc acum ]ndat[, s-o fur! Dar atunci trebuie s[ p[r[sesc Dorna!... +i unde s[ m[ duc?... Aici Osman se opri g`nditor c`tva timp; dar deodat[, ca =i c`nd ar fi fost mi=cat de o coard[ nev[zut[, el tres[ri; ochii s[i luar[ expresiunea unei hot[r`ri nestr[mutate =i, re]ncep`ndu-=i preumblarea cu pa=i repezi =i neregula\i... „Fie! zise el, m-oi duce ori=iunde; avere am! Ce-mi pas[! Ah, Irino! r[stoarn[-se p[m`ntul, tu vei fi a mea!... N-ai fi zis c[ lui Osman ]i va sta o femeie ]mpotriv[!“ Apoi, ie=ind afar[, el =uier[ puternic =i un turc se prezint[ ]naintea lui. — Ali, zise Osman cu voce gr[m[dit[, s[-mi preg[te=ti ]ndat[ o plut[ bun[ =i s[-mi aju\i a str`nge tot din cas[. M`ine ]n zori de ziu[ plec. 54 Stejarul din Borze=ti

— Vrei s[ te mu\i din Dorna? — Da. — +i unde vrei s[ te duci? — Nu =tiu. — Ce ]nsemneaz[ asta, Osmane? Te v[d cam turburat. — }nsemneaz[ c[ ieu pe Irina cu mine =i m[ duc din Dorna. — Iei pe Irina cu tine?... adaose Ali plin de mirare, dar ai uitat poate c[ ea se cunun[ m`ine cu Mihai? — Ba nu. — Atunci, nu te mai ]n\eleg. Spune-mi, Osmane, ce ai de g`nd s[ faci? — Vreu s-o fur ]n ast[-noapte. Iat[ tot! N-a voit s[ mearg[ cu mine de bun[voie, va merge de nevoie. — Ah!... Ah!... Pricep acuma. Se vede c[ mititica te-a fermecat cu ochiul. Vrei s-o =tergi, cum s-ar zice, de la nasul lui Mihai. Dar cu ce me=te=ug ai de g`nd s[ faci ast[ izb`nd[? — |i-oi spune mai pe urm[, Ali, preg[te=te-mi ]nt`i pluta, =i vino iute ]napoi! Ali, deprins a asculta de ordinele lui Osman, plec[ ]ndat[ =i peste o or[ se ]ntoarse ]nd[r[pt cu un aer mul\[mit. — Pluta-i gata, zise el, frec`ndu-=i m`inile, o plut[ ferecat[ de minune; parc[ f[cut[ ]nadins pentru Irina. O s[ v[ duce\i ca v`ntul. — Ali, s[ ]ncepem a str`nge buclucurile. — S[ ]ncepem. +i am`ndoi se puser[ a culege tot de prin cas[ =i a v`r] ]ntr-o lad[ mare ce sta deschis[ ]n mijlocul camerei. — Nu uita nimic, Ali! — N-aibi grij[! — Ia de colo chimirul cu banii. — Numaidec`t! {sta-i lucru de c[petenie, mai ales c`nd e vorba de-a ]mbl`nzi c[prioarele de munte. — Pistoalele sunt oare grijite? — Cum e oglinda!

55 Nicolae Gane

— Ia =i covorul de pe perete. — Negre=it! Doar trebuie s[ v[ fie moale pe plut[. — Dar de m`ncare este? — Iat[ colo ]n dulap un picior de miel =i dou[ garafe de vin. Vi-i prea de ajuns. O s[ petrece\i ca doi ]nsur[\ei ]n luna de miere. Dar ian spune-mi cum ai s[... — Ia lada ]n spate, =i haide! Ali ascult[, f[r[ a mai a=tepta vreun r[spuns, =i am`ndoi plecar[ ]ns[rcina\i de tot avutul lui Osman, spre locul unde era legat[ pluta de mal. Pe drum, Osman p[rea g`nditor, iar Ali mergea vesel =i f[r[ grij[, =uier`nd ]ntre din\i un c`ntec de munte, ca =i c`nd n-ar fi fost vorba de s[v`r=irea unei crime. — Ascult[, Ali, zise Osman dup[ c`tva timp, ]n toate zilele spre amurg Irina are obicei s[ se urce pe munte, ca s[-=i aduc[ capra acas[ de la p[=une. Nimene altul nu se poate duce dup[ d`nsa, c[ci capra nu =tie dec`t de glasul ei. Noi ne vom a\ine ]n cr[p[tura st`ncii ce vine l`ng[ potic[ =i, ]ndat[ ce vom z[ri-o trec`nd, ne vom arunca am`ndoi pe d`nsa; unul o va ridica ]n bra\e, cel[lalt ]i va astupa gura s[ nu strige, =-apoi... — Hm! Dar dac[ n-a fi singur[, ]nt`mpin[ Ali, scutur`nd din cap. — Pentru ce doar suntem doi =i pentru ce avem pistoale la br`u? r[spunse Osman cu ton amenin\[tor. — Vra s[ zic[, la nevoie trebuie s[... — Se-n\elege! N-o s[ ne l[s[m doar prin=i ca =oarecul ]n capcan[! Ali ]ncet[ de-a =uiera. Ceea ce-l puse pe g`nduri era nu remu=carea cugetului, nu ur`cioasa crim[ ce trebuia s[ s[v`r- =easc[, era pericolul ce-=i atr[gea =i el lu`nd parte la aceast[ ]ntreprindere de noapte. Pe drum merg`nd, ei ]nt`lnir[ pe Ion fl[c[ul care venea de la malul Bistri\ei cu toporul pe umeri. — Bun[ vreme, jup`ne Osman, unde te duci?

56 Stejarul din Borze=ti

— La Piatr[, s[ v`nd ni=te plute. — Se vede c[ ai de g`nd s[ z[bove=ti mult acolo, de vreme ce-\i iei at`tea buclucuri? — A=a ceva. +i Ion trecu ]nainte. Iar Osman p[ru foarte ]ngrijit de aceast[ nea=teptat[ ]nt`lnire. „Cine mi l-a scos ]nainte?“ ]=i zise el ]n sine. „Totdeauna trebuie s[-l ]nt`lnesc ]n cale. De cumva ]l va ]mpinge p[catul s[ mearg[ cu Irina dup[ capr[, a lui e dracul!“ Toate preg[tirile fur[ f[cute pentru r[pirea Irinei. Osman a=tepta numai s[ ]nsereze. }n sf`r=it, soarele asfin\i ]nvelit ]n nouri de=i =i o noapte neagr[ ]ncepu s[ ]mbroboade p[m`ntul. Luna nu era pe cer; numai ici-colea se z[rea printre cr[p[- turile nourilor c`te o stea. S-ar fi zis c[ natura ]ns[=i voie=te s[-l ajute ]n criminala sa ]ntreprindere. — S[ mergem, zise Osman, apuc`nd pe Ali de m`n[. — S[ mergem, dar n-ar fi bine s[... — Ce mai este? ]l ]ntrerupse acesta, ]ncre\ind din spr`ncene. — N-ar fi bine... s[ mai a=tept[m pu\in, parc[-i prea devreme. — Nu-i prea devreme. Nu vezi c`t e de ]ntuneric? Ce!... Vrei s-ajungem acolo c`nd Irina va fi ]napoi acas[? — Ba nu;... dar vezi... mi s-a p[rut c[... socotesc c[ n-ar strica s[ mai lu[m pe cineva cu noi. — Mi=elule! Te temi de o femeie? Haide, c`nd ]\i zic, c[ doar nu mergi la sp`nzur[toare! Apuc[ pe muchea dealului =i nu tremura. Te-ai f[cut fricos ca o muiere, de c`nd ai schimbat ho\ia de codru pe negustoria de cherestele. — Nu mi-e fric[, Osmane, dec`t v`ntul ]mi =uier[ ]n ureche =i mi-e cam rece. Dar =tii tu una, adaose el, cl[n\[nind din din\i, dac[ Ion ar fi ]n\eles ceva, =-a fi spus lui Mihai?... — }nainte, =i nu lungi vorba! Iat[ puntea; f[ mai r[pede; acu= suntem ]n cr[p[tura st`ncii. Ce calci ca pe cuie? Astfel, prin ]ntunericul nop\ii, Osman =i Ali, ca dou[ umbre, ]naintau repede, dar cu luare-aminte, spre locul unde trebuia s[ fure pe Irina. Ali mergea ]nainte =i ast[ dat[ trebuie 57 Nicolae Gane s[ m[rturisim c[ mergea mai pu\in ]mpins de dorul r[ului dec`t de frica lui Osman. }n acela=i timp s-auzea sus pe munte un c`ntec dulce =i armonios ce trezea ]n dep[rtare v[ile adormite:

Drag[ c[prioar[, M`ndr[ sorioar[; Vino, te gr[be=te, C[ noaptea sose=te +i v`ntul e rece, +i stafia trece Ades prin p[r[u La ceasul cel r[u. Vin’la mine-acas[, C[-n flori =i m[tas[ Eu te-oi leg[na. +i lin \i-oi c`nta C`ntece de dor, S[ te-adorm u=or.

Era Irina, care striga c`nt`nd c[prioara din munte. C[prioa- ra auzi vocea ei =i, s[rind de pe st`nc[ pe st`nc[, se scobor] la picioarele st[p`nei sale. Irina ]i netezi p[rul, o s[rut[ pe frunte =i urm[ c`nt`nd:

Drag[ sorioar[, Fii vesel[, zbiar[, C[ m`ini m[ m[rit C-un m`ndru iubit; M`ini norocu-mi r`de, Ceriul se deschide +i-n el dou[ raze V[d cum lumineaz[ Cald zilele mele — +tii tu ce sunt ele? Sunt raze de rai!... Ochii lui Mihai...

58 Stejarul din Borze=ti

C[pri\a, deprins[ cu asemenea dezmierd[ri, ]ncepu a zburda ]mprejurul ei, plin[ de bucurie, dar, speriat[ ca de un =arpe ce ar fi z[rit ]n iarb[, ea se culc[ pe c`te=ipatru picioa- rele, =i, ridic`nd ochii spre Irina, se uit[ tremur`nd la d`nsa. Drag[, ce oftezi? De ce l[cr[mezi? Ai vro sup[rate, Nu \i-a priit oare Apa din izvor? Sau ai vreun dor Ce te arde greu, Ca =i dorul meu?... P[durea vuie=te, Vino, te gr[be=te, C[ eu \i-oi c`nta +i te-oi desc`nta De visul cel r[u +i de dorul t[u. Astfel c`nt`nd, Irina se scobora pe poteca str`mt[, m`ind c[prioara de funie. C`nd, deodat[, dou[ fantome negre ca fiorii mor\ii, ie=ind din cr[p[tura unei st`nci, se aruncar[ asupra ei. Ea voi s[ se apere, dar m`inile ]i erau legate, voi s[ strige, dar vocea ]i era ]n[du=it[; cuprins[ de groaz[, ea le=in[. }ntunericul se f[cu =i mai mare, v`ntul =uiera fioros prin desimea codrului.

IV

Abia se ivise a doua zi soarele pe cer =i toat[ Dorna era ]n picioare. Vestea despre pierderea Irinei, tocmai ]n ajunul c[s[toriei sale, ca orice veste rea, se r[sp`ndi iute din om ]n om, =i to\i alergau uimi\i din toate p[r\ile spre casa lui Nistor, pentru a se ]ncredin\a despre aceast[ nenorocit[ ]nt`mplare. Mii de presupuneri se f[cur[ ]ntr-o minut[. Unii ziceau c[ Irina va fi c[zut ]ntr-o pr[pastie, al\ii c[ se va fi ]necat ]n r`ul Neagra, al\ii c[ vor fi m`ncat-o fiarele s[lbatice, ]ns[ nici unuia nu-i venea ]n g`nd despre r[pirea ei. 59 Nicolae Gane

— Ce poate s[ fie? zicea Mihai, fr`ng`ndu-=i m`inile; s[ nu vie toat[ noaptea acas[... negre=it i s-a ]nt`mplat ceva... S[ mergem, oameni buni, s[ r[scolim mun\ii, s[ scocior`m p[durile, s[ o g[sim numaidec`t!... — Da, s[ mergem, r[spunser[ cu to\ii ]ntr-un glas. — Sta\i! Sta\i! strig[ atunci de departe un om ce venea spre d`n=ii, alerg`nd ]n fuga mare, =i f[c`ndu-le semn din m`n[ s[-l a=tepte. Era Ion fl[c[ul. — Asculta\i! zise el, abia r[sufl`ndu-se, asar[ am ]nt`lnit pe Osman cu toate buclucurile ]n spate, scobor`ndu-se spre Bistri\a... Mi-a zis c[ merge la Piatra... Azi am trecut pe la casa lui =i am g[sit-o pustie... De cumva va fi el care... atunci este ]nc[ vreme. El n-a putut s[ plece dec`t tot ast[zi ]n ziu[. De-om apuca de-a dreptul, ]l vom ajunge aproape de Toan- cele, pe c`nd a fi soarele de-o suli\[. Osman, ]n adev[r, dup[ ce r[pise pe Irina, st[tu toat[ noaptea ascuns ]n munte, =i abia ]n zori de ziu[, cu dou[ ore mai ]nainte, plecase spre Piatr[, c[ci numai ziua poate umbla pluta pe Bistri\a. De-ar fi c[zut tr[snetul pe capul lui Mihai, el n-ar fi r[mas mai ame\it. F[r[ a a=tepta mai multe am[nun\imi, el smunci toporul din m`na lui Ion =i se f[cu nev[zut. }ntr-o clip[ se desf[=ur[ dinaintea ochilor s[i tot adev[rul acestei ]nt`mpl[ri, pe care nu =i-l putuse explica p`n[ atunce =i, desperat ca tot omul ce se vede deodat[ aruncat din culmea fericirii ]n culmea nefericirii, el hot[r] sau s[ moar[, sau s[ se r[zbune. Pluta, m`nat[ de unde printre str`mtorile Carpa\ilor, face cotituri multe =i merge ]ncet, iar acel ce iube=te merge de-a dreptul =i merge iute. }n mai pu\in de dou[ ore el urc[ dealuri, cobor] v[i, trecu peste r`pi =i peste ponoare, =i ajunse ]n fine ]n v`rful celui de pe urm[ pisc a c[rui poale se scoborau ]n Bistri\a. De acolo el z[ri la picioarele sale o plut[ merg`nd ]n josul apei. 60 Stejarul din Borze=ti

„}n sf`r=it“... zise Mihai, r[sufl`ndu-se ad`nc din piept. Ochiul s[u recunoscu pe Irina. Ea =edea culcat[ cu capul rezemat de-o grind[; la c`rma din frunte era Ali, la c`rma din urm[, Osman, =i am`ndoi, t[ind valurile cu putere, ]naintau spre Toancele. Toancele e cataractul cel mai periculos pe toat[ ]ntinderea Bistri\ei. Str`ns[ ]ntre doi mun\i nal\i =i st`nco=i, printre care abia str[bate lumina zilei, ea fierbe din fund =i p`n[ ]n fa\[, ca =i c`nd ar curge pe-o albie de foc. Valurile gem cu o turbare nespus[ =i mii de st`nci ies ascu\ite din s`nul Bistri\ei ]nspu- mate. Vai de pluta=ul care n-ar =ti s[ c`rmuiasc[ pluta pe acolo! C`nd nevoia ]l sile=te s[ treac[ prin Toancele, el se preg[te=te ca de r[zboi; cearc[ mai ]nt`i c`rma; cerceteaz[ toate leg[turile grinzilor, pentru ca s[ se ]ncredin\eze dac[ nu e vreo sminteal[; ]=i suflec[ m`necile =i-=i face semnul crucii. Toate aceste preg[tiri f[cute ]n t[cere =i cu gravitatea aceea ce inspir[ totdeauna momentul pericolului, produc o spaim[ nespus[, mai cu sam[ asupra c[l[torului care pentru prima oar[ ]=i expune via\a ]n acest loc. Cum a intrat pluta ]n Toancele, torentul a =i luat-o ]ntr-un v[lm[=ag de spume, =i, purtat[ ca o scoic[ pe crestele valurilor, se ridic[, se sf`=ie =i se fr[m`nt[ ]ntr-o lupt[ nesf`r=it[ =i e de ajuns o singur[ gre=eal[ de lopat[, pentru ca dintr-]nsa s[ nu mai r[m`ie dec`t \[nd[ri. }n fiecare an Bistri\a ]nghite numeroase plute care s-alunec[ cu nesocotin\[ ]n aceast[ str`mtoare, =i fiecare st`nc[ poart[ numele vreunui nenorocit ce =i-a perdut via\a l`ng[ d`nsa. Cimitir ]nfior[tor, ]n care st`ncile stau marture ca =i crucile despre locul unde ace=ti nenoroci\i =i-au aflat morm`ntul!... Osman n-avea ce face; trebuia numaidec`t s[ treac[ pe-acolo. — Ali, strig[ el de la c`rma din urm[, ]ndreapt[ pluta spre malul st`ng. El d[du acest ordin nu pentru a se feri de =uvoiul de care ]ncepuse a se apropia, ci pentru c[ z[ri pe Mihai cobor`ndu-se pe coasta dealului din dreapta, =i voi s[ puie ]ntre ei am`ndoi 61 Nicolae Gane toat[ l[rgimea r`ului, ]n scop de a-l ]mpiedica s[ sar[ pe plut[. }ns[ la cea ]nt`i lovitur[ de lopat[, ce f[cu Ali pentru a executa mi=carea ordonat[ de Osman, pluta intr[ ]n curent, se izbi de-o st`nc[ ce sta nev[zut[ sub ap[ =i se ]nfipse pe v`rful ei. Grinzile p`r`ir[ ]n leg[turile lor, =i cap[tul dinainte se cufund[ ]n ap[ ]mpreun[ cu Ali care, pierz`ndu-=i cum- p[tul, se duse ]n fund, luat de-un val puternic. Pluta, ]mpins[ de =uvoi, dup[ ce se ]nv`rti c`tva timp ]mprejur, se opri apoi ]n loc de-a curmezi=ul apei, astfel ]nc`t cap[tul din urm[ atingea malul drept. Osman acum nu mai putea ]nainta, nici da ]napoi. Vr`nd- nevr`nd, el trebuia s[ dea piept cu Mihai. „Cu at`t mai bine, g`ndi el ]n sine, cel pu\in m-oi m`ntui de d`nsul o dat[ pentru totdeauna“; =i, ]narm`ndu-=i pistoalele, se preg[ti pentru lupta ce avea s[ hot[rasc[ ]ntre ei am`ndoi. Irina, palid[ ca un cadavru, se trezi din amor\eala ]n care fusese p`n[ atunce =i, r`dic`ndu-se ]n sus, ]ntinse am`ndou[ bra\ele ]nspre locul de unde venea Mihai. Ochii ei stin=i, ]nconjura\i de dou[ cercuri vinete, nu puteau deosebi nimic, =i, cu toate acestea, ea ]l sim\ea, ]l ghicea de departe, c[ci sunt momente ]n care acel ce iube=te vede mai bine cu sufletul dec`t cu ochii. }n acea vreme Mihai, \`ind ]ntr-o m`n[ toporul, ]n cealalt[ cu\itul, se cobora de pe munte ca o vijelie. Cu capul gol =i cu pletele ]n v`nt, el alerga nebun peste st`nci =i peste p`raie, =i-n fuga lui turbat[ risipea cu piciorul pietrele ce se rostogo- leau ]n vale cu zgomotul unei lavine. — Doamne sfinte, strig[ el, d[-mi at`ta putere, s[-mi r[zbun, a=a cum doresc eu! +i prin to\i porii el respira r[zbunarea, =-ar fi voit s[ g[seasc[ un mijloc at`t de repede =-at`t de crud, ca ]ntr-o singur[ clipeal[ s[-i stoarc[ tot s`ngele din vine =i s[-l fac[ ]n acela=i timp s[ sufere chinurile mor\ii, un veac ]ntreg. C`\iva pa=i ]nc[ =i Mihai era pe plut[... Atunci un tr[snet prelungit =i mult repetat de ecoul mun\ilor se auzi. Osman ]l 62 Stejarul din Borze=ti luase la ochi cu pistolul, ]l chitise bine, ]ns[ pluta, =ov[ind sub picioarele sale, ]i cl[tin[ m`na, tocmai ]n momentul c`nd el desc[rc[ arma, =i plumbul trecu deasupra capului lui Mihai. — Ai sc[pat de unul; nu-i sc[pa de celalalt, url[ Osman furios, ridic`nd al doilea pistol asupra lui Mihai, ]ns[ =i ast[ dat[ plumbul trecu pe-al[turea =i se l[\i pe-o piatr[. }n acel moment Mihai f[cu cea de pe urm[ s[ritur[, =i cu turbarea aceea ce poate avea numai un om nenorocit ca d`nsul, se arunc[ piepti= asupra lui Osman =i, ]n=f[c`ndu-l ]n bra\ele sale puternice, ]l r[sturn[ la p[m`nt, ]nainte de-a ave m[car timpul s[ se r[sufle. — St[i, c`ine f[r[ de lege! strig[ Mihai, cr`=nind din din\i =i str`ng`ndu-l de grumaz ca ]ntr-un cle=te. A venit vremea s[-\i dai sam[ de nelegiuirea ce-ai f[cut! Ia-\i ziua bun[ de la lume, c[ de acuma e=ti mort! Am s[-\i sf[r`m capul ca unui pui de =erpe =i \[rna ta spurcat[ am s-o arunc ]n v`nturi! — }ndurare!... strig[ Osman palid =i ]nsp[im`ntat de groaza mor\ii. — }ndurare?... Tu cei de la mine ]ndurare? Fiin\[ p`ng[ri- t[!... Atunci c`nd se va ]ndura cu\itul ce am s[-\i v`r ]n piept, s[ nu te spintece; atunci c`nd s-o ]ndura apa ]n care am s[ te arunc, s[ nu te ]nece, atunci m-oi ]ndura =i eu. Mergi ]n fundul iadului s[ hr[ne=ti n[p`rcile din c[rnurile tale!... +i, pl`nt`ndu-i cu\itul drept ]n inim[, ]i ]n[du=i cea de pe urm[ r[suflare, ]n s`ngele care, ca un izvor zbucni din ran[ =i stropi o st`nc[ ce sta al[turea, martur[ de moartea nele- giuitului otoman =i de dreptatea lui Dumnezeu. Apoi, ridic`nd ]n sus cadavrul, ]l arunc[ ]n Bistri\a unde fu ]nghi\it de ]ntune- ricul valurilor. Toat[ aceast[ ]nfrico=at[ dram[, Irina o privi cu un ochi r[t[cit, f[r[ a-=i putea da sam[ de cele ce se petrecuser[ ]n fa\a ei. Abia a doua zi ea ]ncepu a-=i reveni ]n sine, =i recunoscu c[ se afl[ ]n casa p[rinteasc[. La capul ei =edea Nistor cu p[rul alb ca om[tul, albit ]ntr-o singur[ noapte, =i la picioarele

63 Nicolae Gane ei Mihai, ]ngenuncheat, urm[rea =i cu ochiul =i cu sufletul toat[ r[suflarea ce ie=ea din pieptu-i. — Irino, ]i zise acesta, ]nc[lzindu-i m`inile ]n m`inile lui, nu ne vezi?... Suntem noi, Nistor =i Mihai; e=ti ]n bra\ele noastre; iat[ casa tat[lui t[u; iat[ c[pri\a. Atunci ea deschise ni=te ochi mari, se uit[ ]mprejur =i un =iroi de lacrimi ]i ]nec[ fa\a. — Mihai! zise ea cu o voce ]ntrerupt[, revenind ca dintr-un vis. Te cunosc... Iat[ tata!... Veni\i am`ndoi, veni\i mai aproape!... Oare adev[rat s[ fie?... Mi-e fric[, nu m[ l[sa\i! — Irino, nu te mai teme; e=ti cu mine, logodnicul t[u. De-acuma vei fi fericit[; Dumnezeu te-a sc[pat! — Fericit[?...Ce zici?... O! asta nu se mai poate!... }ntoarce-\i de la mine fa\a, Mihai!... Steaua mea a c[zut! —Irino, dar tu nu e=ti vinovat[! Adu-\i aminte c[ e=ti logodnica mea, c[ mi-ai jurat s[-mi fii so\ie. Eu te iubesc =i f[r[ tine nu pot tr[i! — Ascult[, Mihai, urm[ ea, ridic`ndu-se ]n picioare =i uit`ndu-se \int[ la el, =i eu te iubesc din tot sufletul meu!... +tie Dumnezeu c`te lacrimi am v[rsat pentru tine; c`te zile =i nop\i am petrecut f[r[ somn; c`t[ bucurie =i c`t[ am[r[- ciune au ]necat r`nd pe r`nd inima mea, ]n zilele ]n care te vedeam sau nu te vedeam! Dar ast[zi nu mai sunt vrednic[ s[ fiu so\ia ta. Sufletul meu e ve=ted ca floarea b[tut[ de brum[; urgia iadului m-a atins!... — +i ce vrei s[ faci Irino?... Pentru Dumnezeu, spune!... — Am ajuns p`n[ la pragul fericirii, =i acolo u=a mi s-a ]nchis... =-am r[mas ]n lume f[r[ bucurie, f[r[ lumin[, =-am v[zut ]n vis pe maic[-mea c[ s-a sculat din morm`nt =i mi-a pus pe cap un hobot negru, zic`ndu-mi a=a: „Du-te, Irino, du-te la m[n[stire =i j[le=te norocul t[u pierdut!“... Mihai, eu trebuie s-ascult porunca mamei mele... Tu, uit[-m[!... Nu mai cere de la mine r[m[=i\ele unei dragoste ad[pate de otrava nelegiuirii.. Las[-m[ s[ port haina cernit[ a pusniciei, c[ cernit e sufletul meu!...+i de-acolo eu m-oi ruga pentru 64 Stejarul din Borze=ti tine, =i Dumnezeu \i-a ]ndulci inima; c[ inima ta e bun[ =i Dumnezeu =i mai bun. Astfel gr[ind, Irina p[rea schimbat[ la fa\[; obrajii s[i se aprinser[ de-o ro=a\[ vie, =i o raz[ cereasc[ str[lucea ]n ochii ei. Mihai =i Nistor ascultau vocea ei inspirat[ ce se r[sp`ndea ca parfumul ]n aer, =i nu credeau ]nsu=i auzului lor. }nm[rmu- ri\i, f[r[ sim\ire, ei nu mai puteau rosti un singur cuv`nt, c[ci r[suflarea li se oprise ]n piept. — Mihai =i tu tat[! adaose ea cu accentul celei mai profunde dureri. Uita\i-v[ ]n ochii mei =i vede\i aceste lacrimi!... Ele sunt lacrimile inimii mele...Ele v[ vor spune c[, duc`ndu-m[ la m[n[stire, las cu voi inima =i sufletul meu!... Ah! veni\i, p`n[ a nu ne desp[r\i, s[ v[ dau ]nc[ o s[rutare!... +-apoi... R[m`ne\i s[n[to=i! M`inile ei obosite c[zur[ de-a lungul trupului =i capul i se plec[ pe piept. Nistor o cuprinse ]n bra\e =i o s[rut[ lung pe frunte, sc[ld`ndu-i fa\a ]ntr-un p`r[u de lacrimi; dar c`nd veni r`ndul lui Mihai, o! atunce ei nu putur[ nici m[car s[ pl`ng[; amorul =i durerea se r[scular[ cu at`ta t[rie ]n inimile lor, ]nc`t ]n acest ultim s[rutat era s[ se duc[ =i ultimul suspin al vie\ii lor. C`\iva ani ]n urm[, se r[sp`ndi vorba ]ntre dorneni c[ la o monastire din fundul mun\ilor muri o c[lug[ri\[ frumoas[ ]nc[, dar ap[sat[ de mari nenorociri, =i c[ ]n toate nop\ile se cobora o lumin[ de sus pe morm`ntul ei. Iar de atunci ]ncoace pluta=ul de pe Bistri\a, de c`te ori trece prin Toancele, arat[ str[inului ce c[l[tore=te cu d`nsul o st`nc[ fioroas[, acoperit[ de mu=chi, zic`ndu-i : „Asta-i Piatra lui Osman“. (Convorbiri literare, anul I, nr. 19, 1 decembrie 1867)

65 Comoara de pe Rar[u

}ntov[r[=it de-un c[l[uz din Dorna, t`n[rul Costin se urca pe muntele Rar[u, care este unul din cele mai ]nalte piscuri ale Carpa\ilor. Deasupra Rar[ului stau cl[dite dou[ st`nci gigantice numite Pietrele Doamnei, ]nnegrite de timp, sf`=iate de furtuni =i care, v[zute printre neguri, cu turnurile lor fan- tastice, seam[n[ a fi un palat zidit ]n lumina aerului. Atras de frumuse\ea acelor st`nci, Costin se urca ]ncet =i greu ]n urma c[l[uzului pe o potec[ str`mt[ unde abia g[sea destul loc spre a-=i a=eza piciorul, av`nd ]n dreapta muntele ce se ]n[l\a ca un zid deasupra capului s[u, =i la st`nga o pr[pastie fioroas[, ]n fundul c[reia se z[rea =erpuind Bistri\a mic[, ca o cordea. Cu c`t ]nainta, cu at`t coasta devenea mai repede =i mai obositoare. C[rarea se str`mta din ce ]n ce mai mult =i pe unele locuri disp[rea cu totul. Era ]n luna lui august. Aerul r[coros =i parfumat ce se ridica din s`nul codrilor ]i str[b[tea ad`nc ]n piept =i ochii s[i alergau r[t[cind din loc ]n loc, privind c`nd figurile bizare ale st`ncilor, c`nd cursul ]mpletit al Bistri\ei, c`nd =esurile ]ntinse =i aurite ce se z[reau dincolo de mun\i la marginea orizontului. Trei ore =i jum[tate Costin urcase mereu la deal =i c[ldura soarelui ]ncepuse a-i acoperi fruntea de sudoare. — Domnule, ]i zise c[l[uzul, desf[c`ndu-=i traista cu merinde, te v[d cam ostenit; gust[ ceva din vinul ista s[ mai prinzi la putere, =i s[ ne gr[bim pasul, ca nu cumva s[ fim sili\i s[ dormim la Pietrele Doamnei, cu liliecii =i stafiile. — Ce, sunt stafii pe-acolo?

66 Stejarul din Borze=ti

— He, ba ce! Acolo nu-i loc curat, cic[ ]n toat[ noaptea se preumbl[ pe v`rful Rar[ului umbra domni\ei care a botezat st`ncile cu numele ei. — Ai v[zut-o vreodat[? — S[ m[ fereasc[ Sf`ntul! — +i ce domni\[ era aceea? — Da’ mai =tiu eu, domnule! Se poveste=te din p[rin\i c[, gonit[ de turci, ea s-a urcat pe Rar[u =i a ]ngropat sub st`nci toate odoarele \[rii. De aceea se vede uneori acolo ]n miez de noapte o par[ de foc galben[ ie=ind din p[m`nt. C`nd ai plecat de la c`mp, n-ai venit aice pe valea p`r[ului Suha? — Ba da. — Apoi n-ai trecut prin un s[tule\ care se cheam[ Tab[ra?* — Am trecut. — Ei bine, acolo se spune c[ s-a oprit tab[ra turceasc[ care gonea pe domni\a, =i de aceea satul a r[mas cu numele de Tab[ra. Apoi mai ]n sus, tot pe Suha, n-ai ]nt`lnit un alt sat care se nume=te Iesle? — Am ]nt`lnit. — Acolo cic[ erau ieslele c[l[rimii domni\ei care fugea de oastea p[g`nilor. Dar s[ mergem, domnule, c[ e t`rziu =i n-am gust s[ fac la noapte cuno=tin\[ cu =tima1 comorii. — +tii una, zise Costin sur`z`nd, dac-am r[m`ne ast[- noapte acolo sus la Pietrele Doamnei, s[ vedem =i noi para cea galben[ =i umbra domni\ei? — Ba z[u, r[spunse c[l[uzul jum[tate serios, jum[tate ]n glum[, \i-ar trece prin minte s[ faci una ca asta?...... Dup[ alte dou[ ore de sui=, ei ajunser[ pe v`rful Rar[ului, unde domni\a ]=i ]ngropase comorile. }n acest timp un fum alb =i umed ]ncepu a se ridica din fundul v[ilor =i ]n cur`nd

* Tab[ra =i Ieslele sunt dou[ sate ]n drumul ce merge de la M[lini spre Dorna (n. a. ) 1 +tim[ — fiin\[ mitologic[ ]n chip de femeie; duh r[u (n. ed.) 67 Nicolae Gane

]mbrobodi to\i mun\ii cu un v[l argintiu, din care r[s[rea, ca ni=te verzi insule, numai culmile lor. Costin, care de pe ]n[l\imea muntelui vedea la picioarele sale ]ntinz`ndu-se acest ocean de aburi, deasupra c[ruia razele soarelui sc`nteiau cu mii de culori, nu-=i putu st[p`ni mirarea. — A! c`t e de frumos! strig[ el. — E frumos, nu-i vorb[, zise c[l[uzul, dar nu prea ]ndem`- nos. Ce dracu! adause el dup[ o pauz[, uit`ndu-se cam cu ]ngrijire la cer, de c`te ori m[ urc la afurisitele astea de pietre, trebuie s[ mi se ]nt`mple c`te ceva. — Ce \i s-a mai ]nt`mplat? — }ntr-un r`nd mi-a luat dracul p[l[ria din cap =i a aruncat-o ]n r`p[; ]n alt r`nd mi-am sclintit un picior, =-acuma o s[ ne prind[ furtuna. — Unde vezi furtuna? — Ian uit[-te colo h[t departe, spre dealul M[gurii. — Ei bine? — Nu vezi nourul cel negru cum vine ca un balaur peste noi? Vai de oasele noastre, dac[ n-om da dos undeva; o s[ ne ducem dup[ p[l[rie! Ei se g[seau acuma l`ng[ st`ncile uria=e, numite Pietrele Doamnei. S-ar zice c[ Rar[ul, c`t e de mare, geme purt`nd pe spinare povara lor. M`ncate de =iroaie, br[zdate de fulgere, ele se desfac pe unele locuri ]n ad`ncimi ]ntunecoase, ]n s`nul c[rora s-aude din c`nd ]n c`nd strecur`ndu-se pic[turile de ap[ ce izvor[sc din umezeala nourilor. Costin privea cu sfial[ la st`ncile ce-l ap[sau prin m[re\ia lor =i iat[ c[ i se oprir[ ochii pe-un soi de vizunie, care se deschidea fioroas[ la picioarele st`ncilor =i mergea ad`nc ]n p[m`nt. — Ce este aceasta? ]ntreb[ Costin pe c[l[uz. — Ast[ groap[ n-are fund; se zice c[ merge p`n[ la m[runtaiele p[m`ntului. Ea nu de mult s-a ivit, =i ]ntr-]nsa locuie=te stafia muntelui. Dar pentru Dumnezeu, domnule, s[ nu pierdem vremea! Furtuna ne gr[m[de=te din urm[, =i, dac[ 68 Stejarul din Borze=ti nu vrei s[ te dai hran[ corbilor, haide iute la vale; cunosc un loc unde ne putem ad[posti. }n adev[r, mun\ii luaser[ o ]nf[\i=are posomor`t[. V[lul cel ]ntins de neguri se desf[cu ]n nenum[rate p`lcuri, care, m`nate de v`nt, r[t[ceau =i se ]ncruci=au ]n v[zduh, ]ntocmai ca ni=te legiuni ce se preg[tesc de lupt[. Turmele ]mpr[=tiate pe plaiuri, sim\ind apropierea furtunii, alergau s[ caute ad[- post, =i t[l[ncile lor sunau fioros prin fream[tul codrului. Tunetul ]ncepu s[ clocoteasc[ ]n v[i. — O s[ m[ jur s[ nu mai calc pe aici, murmur[ c[l[uzul, ia sama unde pui piciorul... |ine-te de mine =i nu te prea uita ]n jos... Bine-mi spune tata c[ nu-i loc curat aice. Costin, sim\ind pericolul, ]=i gr[bea pa=ii c`t putea spre a ajunge mai cur`nd la locul de sc[pare. Fulgerele ]i sclipeau pe dinaintea ochilor, =i nourii, sp[rg`ndu-se ]ntr-un =uvoi de ploaie, umflar[ ]ntr-o clip[ toate p[raiele, care ]n cursul lor turbat luau cu sine p[m`nt =i pietre =i le rostogoleau la vale. De la un loc Costin nu mai putu face nici un pas ]nainte. C[rarea era rupt[ ]n dou[. O r`p[ ]nfrico=at[ sta deschis[ ]naintea sa, prin care era cu neputin\[ s[ treac[ spre a ajunge la celalalt cap[t de c[rare. Atunci el se crezu pierdut. Av`nd ]n fa\[ =i ]n st`nga r`pa, ]n dreapta zidul, obosit de osteneal[, udat p`n[ la oase, el se ]ncle=t[ cu am`ndou[ m`inile de-o r[d[cin[ de brad =i se culc[ la p[m`nt. — Fii mai verde, domni=orule, nu-i vreme s[ tremur[m de fric[. Duc[-se pe pustii ne-a t[iat drumul; dar bun e Dumne- zeu! De-om trece de aici, suntem sc[pa\i. +i, f[r[ a pierde un minut, c[l[uzul scoase din traist[ o funie lung[, leg[ pe Costin de-a curmezi=ul trupului =i lu`nd celal[lt cap[t ]n m`n[ ]=i f[cu semnul crucii =i apuc[ de-a dreptul pe peretele muntelui. }ntreprinderea sa era din cele mai ]ndr[zne\e. Deasupra sufla furtuna a=a de puternic, ]nc`t ducea p[s[rile de-a roata ]n aer, =i amenin\a c`nd de c`nd s[-l r[stoarne ]n pr[pastie, dedesupt p[m`ntul nisipos =i ud ]i luneca sub picioare, =i, cu toate aceste, el se urca mereu 69 Nicolae Gane ajut`ndu-se c`nd cu piciorul, c`nd cu bra\ul de fiecare ruptur[ unde putea s[ se sprijine, de fiecare bolovan, de fiecare creang[, p`n[ ce, ]n fine, ajunse pe coama st`ncii. Apoi, r[sufl`ndu-se ad`nc, el ]ncepu a trage cu funia la sine pe tovar[=ul s[u din vale! — Ia sama =i nu te teme! strig[ el. Costin, v[z`ndu-se atunce ridicat ]n sus ]n mijlocul unei furtuni care urla a moarte ]n urechile lui, =i sprijinit numai ]n funie deasupra unei ad`ncimi de c`teva mii de picioare, pe marginea c[reia se leg[na ]ntocmai ca limba unui ornic, sim\i tot s`ngele amor\indu-i ]n vine =i un v[l negru i se puse pe ochi. El pierdu con=tiin\a de sine =i nu se trezi din ame\eal[ dec`t mult timp dup[ ce c[l[uzul ]l ridicase =i a=ezase deasupra st`ncii. — Pe c`t ]mi aduc aminte, zise c[l[uzul, este aici o pe=ter[ unde ne putem ocroti; apoi, uit`ndu-se ]n dreapta =i ]n st`nga: Ha! strig[ el cu bucurie, iat-o!... Atunci ei se cobor`r[ cu ]ncetul ]n pe=ter[ unde abia era loc pentru am`ndoi. — De-acum =ezi jos =i vino-\i ]n fire, c[ci prin mare =i grea cump[n[ am trecut. — Suntem oare sc[pa\i? ]ntreb[ Costin, uimit de primejdiile prin care trecuse. — Sc[pa\i, buni teferi! Mul\ume=te lui Dumnezeu. Al\ii au p[\it-o mai r[u dec`t noi. — N-ar fi fost oare mai bine s[ fi r[mas sus la Pietrele Doamnei ]n vreo cr[p[tur[ undeva, dec`t s[ ne cobor`m aice? — Doamne sfinte! Pesemne d-ta tot nu crezi c[ acolo s[l[=luie=te Duc[-se pe pustii? La Pietrele Doamnei se ]ncru- ci=eaz[ v`nturile din toate p[r\ile, =i ai fi zburat ca o frunz[ ]n v[zduh, sau ai fi r[mas turtit sub vreun bolovan c`t casa, sau te-ai fi pr[bu=it ]n fundul p[m`ntului, dup[ cum s-a ]nt`mplat lui Simion fl[c[ul, Dumnezeu s[-l ierte, c[ci la vremi grele ca de-alde-aceste tidva Rar[ului se clatin[ ca v`rful unui copac. 70 Stejarul din Borze=ti

— Ce fel s-a pr[bu=it Simion? — Apoi nu m[ mai ]ntreba, c[-mi pl`nge =i acum inima ]n mine =i doar c`t l-am sf[tuit s[ nu se potriveasc[ unui cap de muiere! Numai d[!... C`nd se leag[ p[catul de om, trebuie s[-l trag[! A=a-i p`rdalnica asta de dragoste! — Vra s[ zic[ era =i o femeie la mijloc? — Ba bine c[ nu! S[ =tii de la mine c[ oriunde s-ar ]nt`mpla vro nenorocire, trebuie s[ fie amestecat[ o codi\[ de femeie acolo. Aceast[ vorb[ f[cu pe Costin s[ sur`d[. El ]=i uitase spaimele de c`nd se afla ascuns sub st`nc[, c`nd, deodat[, o detun[tur[ ]nfrico=at[ se auzi deasupra capului s[u. — Ce este? strig[ Costin, s[rind drept ]n picioare. — Nimic[!... o f[r[m[tur[ de st`nc[ se duce de-a roata ]n vale. Ucig[-l crucea le arunc[ cu pra=tia de sus, dar, ce risipe=te ziua, el pune noaptea la loc. De aceea Pietrele Doamnei stau totdeauna ]ntregi. Fii ]ns[ lini=tit; aicea n-avem grij[, afar[ numai dac[ s-ar risipi muntele ]ntreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbeam adineoarea de Simion. Ce bun[tate de fl[c[u mai era! Nici c-a fost un al doilea pe meleagurile noastre. El era fecior de mijloca= =i cam s[rac, dar voinic ca un pui de zmeu, =i m`ndru, de fermeca toate fetele din sat. El ]ns[ ]=i c[uta de s[r[cia lui =i nu se uita nici la una dintr-]nsele; =i, m[ri, c[ tr[ia bine =i lini=tit!... Iat[ c[, ]ntr-una din zile sosi la biserica din sat un pop[ de la un t`rg din vale, care avea o fat[ nalt[ =i sub\ire ca o trestie =i cu ni=te ochi adormitori de =[rpoaic[. O chema Catrina. Fudul[ ca toate t`rgove\ele, ea nu visa dec`t fuste =i rochii, cordele =i capele, lucruri ce nu erau de obrazul ei, =i nici c[ se punea al[turea cu vro fat[ de-ale noastre. S[ te fereasc[ Dumnezeu de fetele de pop[! Ceva, ceva de-or fi spr`ncenate, nu le mai ajungi cu pr[jina la nas. De soi \[r[nesc =i cu g[rg[uni de cucoan[ ]n cap, ele sunt cum e mai r[u, nici \[rance, nici cucoane. Simion, de cum o z[ri, ]i c[zu curmezi= pe inim[, =i mult amar ]ncepu s[ ofteze. Iar f[\arnica de fat[ nici ]l primea, 71 Nicolae Gane nici ]l respingea, ci ]l \inea mereu ]n ]ng[imeal[, =i, ca s[-l n[uceasc[ mai tare, uneori ]i z`mbea cu noim[, privindu-l pe sub gean[, alteori se f[cea c[ nici ]l vede, ]nc`t bietul fl[c[u c[dea tot mai tare ]n boala dragostei =i se usca cum se usuc[ frunza de v`ntul toamnei. Ziua el nu mai muncea, noaptea nu mai dormea, =i lucru mare! El care se lupta ]n p[dure br[\i= cu ursul, dinaintea ei nu ]ndr[znea s[ zic[ un cuv`nt; dec`t, unde o ]nt`lnea, se uita lung ]n ochii ei vicleni, =i ea, =[rpoaica, r`dea ]n inim[. Dac[ vreun b[tr`n din sat ]i zicea prietene=te: „M[i b[iete, ie-\i de sam[, nu te l[sa c[lcat de-un picior de muiere“, el ]l privea du=m[ne=te =i-i r[spundea r[stit, crez`nd c[-l sf[tuie=te de r[u. Iar celelalte fete suspinau =i ziceau: „P[cat de el!“ Din C`=legi =i p`n[ ]n Pa=ti el se munci mereu cu patima f[r[ s[-=i m[rturiseasc[ pe fa\[ dorul ce-l ardea, c`nd atunci Catrina i se ar[t[ mai mult dec`t totdeauna dulce ca fagurul de miere. Ea se dete ]n scr`nciob cu d`nsul, la joc se puse l`ng[ d`nsul tot str`ng`ndu-l de m`n[ =i spuindu-i vorbe pref[cute ce-l umpleau c`nd de fric[, c`nd de n[dejde, astfel ]nc`t Simion, ne]n\eleg`ndu-i mrejele =i socotind c-a venit vremea s[-=i verse focul inimii, o ceru de so\ie ]ntr-un noroc. Inima ]ntr-]nsul se b[tea ca vai de el. „Hei, Simioane! ]i r[spunse Catrina. Ai tu destui bani, s[-mi pui pe cap =tergar de m[tas[ =i ]n g`t salb[ de aur?“ „Ba nu!“ „Apoi, drag[, caut[-\i femeie de sama ta. Nu m-a ]nv[\at tata carte s[ m[ ]nv[lesc ]n catrin\[ =i s[ dorm pe a=ternut de m[r[cini.“ — Halal! strig[ Costin. }mi place ast[ m`ndrie la o fat[ de pop[. — Diavolie femeiasc[, domnule! Pe urm[ s-a =tiut ce-a fost pricina. Adic[ ea era logodit[ de mai nainte c-un arenda= bogat din vale =i nici g`ndea s[ ieie pe Simion de b[rbat. — A! ]n\eleg. Ea voia s[ aib[ pe unul pentru arenda mo=iei =i pe celalalt pentru trecere de vreme, cum s-ar zice. 72 Stejarul din Borze=ti

— O fi =i asta, c[ mari =irete mai sunt femeile. Unde pui d-ta m`ndria Catrinei, c`nd vedea ea c[ Simion numai la d`nsa se uita. Ea voia s[ fie cea dint`i ]n sat, =i pentru asta pu\in ]i p[sa ei c[ el, nemernicul, ]=i va sparge capul. Un om ca d`nsul nu ]nsemna nimic, c`nd era vorba s[ umileasc[ pe celelalte fete. Simion ]ns[ nu se pricepea la a=a lucruri. El \inea a lui una =i bun[. O iubea =i voia s[ o aib[ de so\ie. Auzind r[spunsul ei, el r[mase ame\it, ca =i cum l-ar fi lovit cineva cu o s[cure ]n cap. De unde era el s[ adune at`\ia bani?... S[ munceasc[, ]i trebuia via\a ]ntreag[; s[ ho\easc[, nu-l l[sa cugetul, c[ era fecior de tat[ cinstit. Un ]ntuneric i se f[cu dinaintea ochilor. Se vorbea din b[tr`ni c[ la Pietrele Doamnei sunt comori ]ngropate de domni\a care se r[zboise cu turcii, =i el, =tiind aceasta, ]=i puse ]n g`nd s[ le sape. Vezi, domnule, unde te duce pustia asta de dragoste! Fere=te-te c`t vei putea de d`nsa, c[ci ea mu=c[ ]n inima omului cu din\i de c`ine turbat! He, multe am v[zut eu ]n via\a mea p`n[ c`nd am c[run\it! A=a, ]ntr-o bun[ diminea\[, Simion, care nu mai =tia ce face, ]=i lu[ h`rle\ul ]n spate =i se urc[ pe Rar[u. P[catul ]l p[=tea din urm[. Nu =tia s[rmanul c-o s[-i r[m`ie casa v[duv[ =i neamurile cernite, c[ boii lui au s[ uite a trage-n plug, c[ ogorul are s[ i se p[r[gineasc[, =i c[ pe urma lui va pl`nge tot satul, afar[ de Catrina. }mi aduc aminte c[ ]n acea zi c`inele lui url[ mult a pustiu. Aice c[l[uzul se opri, =i o lacrim[ i se furi=[ pe sub gean[. — S[ nu r`zi, domnule, c[ eu, om b[tr`n, nu-mi pot st[p`ni pl`nsul, dar vezi d-ta, c`nd se pr[p[de=te pentru ni=te minciuni femeie=ti o floare de fl[c[u ca d`nsul, m[ doare, z[u, ]n suflet. El a s[pat tocmai ]n locul unde ai v[zut groapa cea f[r[ fund, =i, pre c`t se ]n\elege, i s-a pr[bu=it deodat[ p[m`ntul sub picioare =i l-a ]nghi\it. Trei zile dup[ aceea, un cioban a g[sit cojocul lui =i-a dat peste afurisita de groap[, care nu mai fusese p`n[ atunci. Ce s-a mai fi petrecut sus? Dumnezeu =tie; dec`t p[rin\ii no=tri povestesc c[ oricine s-a 73 Nicolae Gane suit la Pietrele Doamnei, cu g`nd s[ sape comorile, ]napoi nu s-a mai ]ntors. Trei limbi de foc, se zice, c[ se ivesc din p[m`nt ]ndat[ ce ]ncepi a s[pa, =-apoi s-arat[ =tima comorii. Atunci urlete =i vaiete s-aud ]n v[zduh, =i, de-i ziu[, soarele se ]ntunec[, =i, de-i noapte, stelele s-ascund =i furtunile pornesc din c`te=ipatru col\uri ale ceriului, =-apoi ]n praf =i pulbere se prefac oasele nenorocitului ce-a cutezat s[ ating[ odoarele domne=ti. Astfel, domnule, s-a pr[p[dit Simion. — Dar Catrina ce s-a f[cut? ]ntreb[ Costin. — Catrina a murit fat[ mare, c[ci arenda=ul a p[r[sit-o, auzind de moartea lui Simion, iar alt nebun nu s-a g[sit care s[ alerge dup[ comori pentru d`nsa. Furtuna ]ncetase. Nu se mai auzea dec`t foarte slab vocea tunetului care gemea ]n loc dep[rtat. Soarele reap[ru vesel dintre nori, =i aburi calzi se ridicau din p[m`nt pe urma torentelor; ambii c[l[tori p[r[sir[ pe=tera, =i dup[ dou[ ore de cobor`= ajunser[ ]n vale, unde se odihnir[ de ostenelile zilei. Costin ]ns[ avu ]n acea noapte un somn nelini=tit, c[ci rev[zu prin vis toate pr[p[stiile prin care trecuse ziua =i toate stafiile despre care ]i povestise c[l[uzul. Ceea ce-i r[mase mai pu\in ]n minte fur[ sfaturile ce-i d[duse b[tr`nul s[u tovar[= de a se feri de amor. Astfel de sfaturi au totdeauna soarta de a r[m`ne neascultate. (Convorbiri literare, anul II, nr. 6, 15 mai 1868)

74 Privighetoarea Socolei

I

Eleonora era o fat[ frumoas[ cu ochi negri, fermec[tori, care se furi=au pe nesim\ite ]n inim[. Fa\a ei era ]ntotdeauna vesel[ =i sufletul ei f[r[ grij[. Nimene nu =tie istoria ei de la ]nceput. Unii zic c[ ea a fost m[ritat[ cu un negustor b[tr`n =i gelos, ]ntr-un fund de provincie oarecare, unde, nemaiput`nd tr[i cu nesuferitul ei p[zitor, ]l l[s[ ]ntr-o bun[ diminea\[ singur cu gelozia sa =i r[s[ri deodat[ ]n mijlocul Ia=ului — ca ghiocelul ]n c`mpie. Al\ii sus\in c[ de mic[ copil[ ea fu aruncat[ ]ntr-o m`n[stire, unde crescu evlavioas[ ]ntr-o atmo- sfer[ de rug[ciuni =i de t[m`ie, dar c[, ]n momentul c`nd era s[ primeasc[ darul c[lug[riei, un spirit r[u ]i =opti dou[ vorbe la ureche =i ea disp[ru din m`n[stire ca prin minune, l[s`nd s[ cread[ pe cuvioasele sale surori c[ Dumnezeu a ridicat-o ]n ceruri cu trup cu tot. Astfel de vorbe se r[sp`ndeau pe sama ei. E r[u c`nd nu se =tie originea cuiva, mai cu seam[ a fetelor frumoase. }n lume sunt multe limbi rele, dispuse a c`rti, =i pu\ine urechi, dispuse a nu crede. Tot ce =tim noi este c[ Eleonora era cea mai dr[g[la=[ fiin\[ ce-a putut s[ vad[ Ia=ul ]n zidurile sale. Ziua ea lucra la o modist[ pe strada mare =i noaptea se retr[gea la d`nsa acas[, o c[su\[ mic[ =i alb[ pe strada Socolei, unde ]=i petrecea via\a ca pas[rile; se culca c`nt`nd, se scula c`nt`nd, =i vocea ei argintie, r[sun`nd prin geamurile ferestrelor, trezea adeseori vecin[tatea din somn, a=a ]nc`t babele r[ut[cioase o numeau tricoliciul de noapte, iar b[ie\ii, privighetoarea Socolei. Eleonora era o fiin\[ ciudat[ =i plin[ de contraziceri. }n ochiul ei, de=i ar fi putut citi cineva o inim[ nestricat[ =i un fond de mult[ bun[tate, totu=i aceste scumpe comori se 75 Nicolae Gane ascundeau sub un v[l de neiertat[ u=ur[tate. Astfel, ea nu dep[rta de la sine nici pe unul din tinerii ce-=i f[ceau o glorie de a o compromite; unuia arunca o ochire, altuia un z`mbet, celuilalt o str`ns[tur[ de m`n[ =i, risipitoare ca copilul cel darnic, ea ]mp[r\ea la to\i c`te ceva din gra\iile sale, numai inima ei nu lua parte la acest joc nebunatic al tinere\ilor sale. Eleonora, aceast[ p[s[ruic[, c`nt`nd =i cochet`nd, ajunse ]n scurt timp a fi copila de mod[ a Ia=ului. Ea p[r[si lucrul de la modist[ =i se mut[ ]n centrul t`rgului. Modesta ei camer[, unde odinioar[ cea mai pre\ioas[ mobil[ era o mic[ oglinjioar[, dinaintea c[reia ]=i piept[na p[rul s[u lung =i negru, se pref[cu acum ]ntr-o locuin\[ elegant[ plin[ de obiecte de art[, ce erau at`tea daruri primite de la at`tea inimi suspin[toare. +i cu toate aceste, Eleonora nu p[rea a fi mai fericit[ dec`t ]nainte. Ar fi luat-o cineva drept o femeie s[tul[ de toate de=[rt[- ciunile vie\ii, sau drept un copil ne=tiutor de osebirea ce este ]ntre lips[ =i avere. Ea singur[ nu-=i putea da seam[ de ce se petrecea ]n sine. Cu c`t ]nainta mai mult pe aceast[ cale de pl[ceri, cu at`t inima ei se ]nchidea mai tare. Adeseori c`nd, ame\it[ de vuietul vie\ii, ea se uita ]n jurul ei la turma de curtezani ce st[teau gata s[ depuie la picioarele ei =i punga =i amorul lor, ea se sim\ea singur[ =i parc[ ]i p[rea r[u atunci dup[ vesela ei s[r[cie, pe c`nd nu avea alt lingu=itor dec`t oglinjioara cea mic[ care o ]ng`na diminea\a a=a de dr[g[la=. Eleonora lua uneori parte la pr`nzuri =i supeuri, =i amesteca c`ntecul ei cu sunetul paharelor. Fumul =ampaniei o ridica la entuziasm. Atunci ea scotea din piept note necunoscute ce ]mb[tau auzul, =i ochii ei se aprindeau ca ni=te diamante. C`nd Eleonora era trist[, ea sem[na cu o floare ce se pleac[ sub povara pic[turilor de rou[, ]ns[ astfel de momente erau rare =i treceau repede cum trec nourii zbur[tori pe un cer vecinic senin. }ntre inima =i sim\urile ei nu era nici o leg[tur[; ea cheltuia pe cele din urm[, f[r[ s[ =tie c[ posed[ pe cea

76 Stejarul din Borze=ti dint`i, =i numai c`ntecul ]i dest[inuia uneori c[ este ceva ]n pieptul ei, mai presus de sim\iri care n-a vorbit ]nc[, =i atunci Eleonora devenea trist[. Eleonora era generoas[. C`nd vreunul dintre amicii s[i, care compuneau obicinuit cercul ei de petrecere, era ]n lips[, sau bolnav, nu era m`n[ mai darnic[ dec`t a ei, nici p[zitoare mai neobosit[ l`ng[ c[p[t`iul lui. Ce-i p[sa ei de lume? Ea r`dea de lumea care r`dea de d`nsa. Natura o f[cuse s[ c`nte =i s[ r`d[, =i ea ]=i ]ndeplinea menirea ei. C`nd Eleonora se preumbla pe jos ]n costum scurt, care l[sa s[ se vad[ ni=te picioru=e mici =i sprintene ce abia atingeau p[m`ntul, nu era trec[tor care s[ nu-=i ]ntoarc[ capul dup[ ea; iar c`nd era ]n tr[sur[, g[tit[ cum =tia ea s[ se g[teasc[, nu era regin[ care ar fi putut s[ i se puie al[turea. Cochet[ =i naiv[, u=oar[ =i nep[s[toare, =i totdeauna vesel[: iat[ Eleonora. Era un flutur atras de orice miros, un capriciu leg[nat de to\i zefirii. Doi ani trecur[, =i Eleonora nu pierdu ro=a\a din fa\[, nici veselia din ochi. S-ar fi zis c[ ]n fiecare diminea\[ ea re]ntinere=te. Pieptul ei nu cuno=tea suspinul. Ea plutea ]n via\[ cum plute=te scoica fraged[ pe mare, ale c[rei valuri o m`n[ ori=iunde, dar nu o cufund[. Ea intrase pe poarta cea mare a lumii, pe unde at`\ia intr[ =i at`\ia se pierd; pe d`nsa ]ns[ o ]nt`mpinase la prag: pl[cerea =i-o luase drept fiic[, frumuse\ea =i-o luase drept sor[, norocul =i-o luase drept st[p`n[. Negre=it c[ un moralist c`rtitor, cu fruntea posomor`t[, ar fi avut ce b[nui contra nebuniilor Eleonorei; cu toate aceste, ea nu avea con=tiin\a c[ face vreun r[u. Ea tr[ia =i credea c[ astfel se tr[ie=te. Ea nu =tia c[ virtutea ]ncepe acolo unde se sf`r=esc pl[cerile, =i c[ morala e un c`mp pustiu unde nu cre=te iarb[ verde. Ea se v[zu ]nconjurat[ de toate pl[cerile ce ]mbat[ v`rsta de dou[zeci de ani =i le sorbea pe toate pl[tindu-le cu tinere\ea =i ochii s[i frumo=i. Eleonora f[cea r[ul ce face parfumul rozei, care se pierde, fiindc[ to\i se ]mbat[ de el. 77 Nicolae Gane

II

Eleonora era ]nconjurat[ de tinerimea aleas[ a Ia=ului. Era ]n cerin\ele timpului de a fi primit ]n salonul ei =i o datorie de a-i face curte. Dar dintre to\i cel mai ]nd[r[tnic curtezan =i mai f[r[ noroc era Iancu, un t`n[r nalt =i usc[cios, cu p[rul lins, cu ochelari pe nas, foarte duios ]n vorbe =i foarte ]ngrijit ]n ]mbr[c[minte. Dac[ fiecare dintre amicii Eleonorei izbutea s[ capete c`te ceva din favorurile ei, el ]ns[ nu izbutea la nimic, =i invidia ]l fr[m`nta ad`nc ]n inim[. El ura pe to\i amicii Eleonorei, iar pe d`nsa o ura =i mai mult, c[ci era om r[u =i se sim\ea atins ]n m`ndria lui de neizb`nd[. Nimic ]ns[ din cele ce se petreceau ]n sufletul lui nu se oglindea pe fa\[-i. El avea una din acele figuri de cear[ c[rora ]mprejur[rile =tiu totdeauna s[ le deie ]nf[\i=area ce trebuie. L`ng[ Eleonora era amorez p`n[ la culme, l`ng[ tovar[=ii s[i amic p`n[ la moarte. — Eleonoro, zise el ]ntr-una din zile, g[sind-o singur[ =i lu`ndu-i m`na s[ o s[rute, pentru ce aceast[ m`n[ se ]ntinde a=a de u=or la al\ii =i a=a de greu la mine? — |i se pare, r[spunse ea. — O! Eu nu m[ ]n=el; eu v[d prea bine c[ sunt cel din urm[ ales al inimii tale, =i c`nd ai =ti c`t m[ face s[ suf[r aceast[ nedreptate. Eleonoro! De ce nu m[ iube=ti?... Eu te-a= face a=a de fericit[ cum... — Ha! ha! ha! ]l ]ntrerupse Eleonora cu un lung hohot de r`s. Iar ai venit la mine posomor`t ca vremea cea rea. Nu =tii tu c[ inima mea este ]nchis[ la iubire?... Eu din amor culeg numai pl[cerea, acolo unde cred c[ o g[sesc, iar suferin\a, dorul, chinul =i celelalte le las pentru ni=te nebuni ca tine. Socote=ti tu c[ paserea intr[ de bun[voie ]n cu=c[? — Dar ce s[ fac, s[ pot atrage =i eu m[car una din privirile tale? — S[-mi vorbe=ti mai pu\in de amor, =i s[ nu fii a=a de gelos. Ea ]ns[ nu =tia c`t venin ]ngr[m[deau cuvintele ei nep[- s[toare ]n inima celui ce-i vorbea de amor.

78 Stejarul din Borze=ti

}n acel moment s-auzi sun`nd clopo\elul =i servitoarea Mari\a anun\[ pe junele Iorgu, ]ntov[r[=it de-un alt june necunoscut. — Bun[ ziua, Eleonoro! strig[ Iorgu, care, intr`nd ]n odaie, depuse o s[rutare cu zgomot pe fruntea ei. D[-mi voie s[-\i prezint pe v[rul meu Petru, un provincial ru=inos ca o fat[ mare. El a ie=it din c[r\i ca s[ intre ]n lume; te rog s[-l numeri ]ntre amicii t[i. Poate vei izbuti s[ faci ceva dintr-]nsul. Aceast[ prezentare original[ puse pe junele Petru ]n mare ]ncurc[tur[. }ns[ Eleonora, vesel[ c[ se vedea acum sc[pat[ de tristul ei adorator, care nu-i vorbea dec`t de bani =i de inima lui, ponegrind pe to\i ceilal\i, ]ntinse m`na noului-venit cu aceea=i familiaritate ca =i c`nd l-ar fi cunoscut de-o sut[ de ani, =i-i zise cu cel mai dulce z`mbet: — }mi pare bine de cuno=tin\a dumitale, domnul meu, =i pentru ca s[ o ]nt[rim mai bine, ]mi vei da bra\ul s[ mergem la preumblare; m[ ]n[du= ]n cas[. Iorgule, a=a-i c[ o s[ m[ ]ntov[r[=e=ti?... Dar tu, Iancule, ce te faci? — Eu, zise el... Eu, foarte mul\umesc; am o ]nt`lnire tocmai acuma pentru o afacere oarecare, =i, dup[ ce f[cu dou[-trei ]nchin[ciuni foarte ad`nci, ie=i din cas[ urmat de ceilal\i. Eleonora =i Petru mergeau ]nainte, iar Iorgu, nep[s[tor cum era, mergea =uier`nd mai ]n urm[, se oprea la fiecare fereastr[ prin care z[rea vreo fat[ frumu=ic[, =i astfel nu putea s-aud[ convorbirea tovar[=ilor s[i. Bra\ul Eleonorei, care se vedea rotund =i trandafiriu prin horbota transparent[ a hainei sale, se rezema cald pe bra\ul lui Petru, iar acesta, cu s`ngele iute, cum e omul la v`rsta de 22 ani, nu =tia ce s[ g`ndeasc[ de aceast[ fiin\[ care avea at`ta libertate ]n vorb[ =i at`ta lumin[ ]n ochi. Ei vorbir[ multe de toate. }ncepur[ cu lucruri nep[s[toare, cum se ]ncepe totdeauna, trecur[ apoi la frumuse\ile de \ar[, ]n mijlocul c[rora Petru ]=i petrecuse anii copil[riei, =i ajunser[ cu ]ncetul la amor. Cine nu =tie c`t de nesecat este =i unde te duce acest izvor nesf`r=it de convorbire. Amorul, zice lumea, e o costi=[ 79 Nicolae Gane

]nflorit[ pe care luneci repede, c[ci la fiecare pas ]nt`lne=ti c`te o minune. Eleonora, deprins[ a asculta graiul pref[cut =i fanfaron al tinerilor ie=eni, fu surprins[ s[ g[seasc[ ]n acest june nou-venit un izvor de idei nou[ =i de sim\iri curate. Iar Petru, fermecat de ochii Eleonorei, vorbea vorbe inspirate ce r[sunau ca o muzic[ ]n urechea ei. „Este ea oare un ]nger sau un diavol?“ g`ndea Petru. „Este el oare visul ce am visat?“ g`ndea Eleonora; =i de fric[ s[ nu-=i tr[deze taina g`ndurilor lor, ei nu ]ndr[zneau s[ se uite unul la altul. C`nd ]ns[, ]mpin=i de o putere ne]nvins[, ei se priveau un moment ochi ]n ochi... atunci inimile lor se str`ngeau de-o dulce =i nespus[ uimire. Ei se preumblar[ p`n[ ]n noapte =i s-ar fi preumblat mult ]nc[, dac[ vocea ironic[ a lui Iorgu nu i-ar fi chemat la realitate. — He! tinerilor, strig[ el, am obosit alerg`nd dup[ voi. E vreme s[ ne ducem pe-acas[. Nu te credeam, Petrule, a=a bun de gur[. Eleonora t[cu; c`nd veni momentul desp[r\irii, m`inile lor se str`nser[ f[r[ voie =i ochii lor se privir[ ad`nc. Noaptea =i unul =i altul avur[ somnul nelini=tit. Petru se scul[ la miezul nop\ii, deschise fereastra de la odaie, unde i se p[ru c[ se ]n[du=[, =i privi mult la stelele ce sclipeau pe cer — stele a=a frumoase el nu mai privise. Iar Eleonora avu visuri curioase; i se p[ru c[ se afl[ ]ntr-o gr[din[ ]nc`ntat[ plin[ de pomi roditori =i de paseri c`nt[toare, ]ns[ fiecare pom ce se leg[na, fiecare pasere ce zbura, lua r`nd pe r`nd felurite forme fantastice, p`n[ c`nd pe nesim\ite se pref[cea ]n ni=te ochi mari =i lucitori ce sem[nau a fi ochii lui Petru. Apoi toate p[reau c[-i r`d =i i se ]nchin[; iar ea plutea ]ntr-o lumin[ azurie, f[r[ s[ ating[ p[m`ntul, =i auzea glasuri dulci ce nu mai auzise. A doua zi, c`nd lumina zilei o de=tept[, ea se scul[ trist[ =i-i p[ru r[u dup[ visul de noapte. Ce se petrecea oare cu Eleonora?... 80 Stejarul din Borze=ti

Pentru prima oar[ ea se uit[ cu ]nfiorare ]n jurul ei. Statui de bronz, =aluri de Persia, por\elanuri de China, toate aceste c`=tiguri ale momentelor ei de uitare ]i f[cur[ groaz[. I se p[ru c[ ele se uit[ cu dispre\ ]n trecutul ei =i, de furie, ea sf[rm[ un vas scump ce sta pe mas[, martor al gre=elilor sale. — Ce-mi sunte\i voi bune, strig[ ea, dac[ nu m[ pute\i face fericit[?... Ea sim\ea ]n inima ei c[ se de=teapt[ o lume nou[ plin[ de parfum =i de visuri ce o ]mb[tau, dinaintea c[rora trecutul se pierdea negru, ca o noapte f[r[ somn. A doua zi, c`nd Petru veni la d`nsa, o g[si palid[, iar el nu mai avea focul de ieri, glasul s[u tremura, privirea sa era sfiicioas[.

III

Frumoas[ a fost odinioar[ gr[dina Socolei, dar mai frumoase sunt ast[zi ruinele frumuse\ii sale. P[r[sit[ cum este, ea ne ]nf[\i=eaz[ ]ndoitul mister al dec[derii omene=ti =i al naturii eterne. Chio=curile sale c[zute, sfinc=ii s[i =tirba\i de v`nturi ne de=teapt[ splendoarea unei domnii trecute, pe c`nd aleile sale ]ntunecoase =i p[r[ginite ne vorbesc de pustiul codrului. Era o sar[ frumoas[. Luna plin[ z`mbea de sus printre nourii cre\i =i argintii =i r[sp`ndea pe iarb[ brazde de lumin[. Dar ce zgomot se aude colo sub cel tei frumos?... E o mas[ ]ntins[, ]mpodobit[ cu argint =i cu cristaluri, ]n jurul c[reia se vede =ez`nd toat[ junimea aleas[ a Ia=ului =i ]n capul ei, Eleonora. Eleonora ast[ dat[ nu avea pe d`nsa nici catifea, nici m[t[suri, ci o simpl[ rochie de cit care l[sa s[ se vad[ frumoasele forme ale bra\elor =i umerilor ei, iar pe bra\e =i la g`t nici o podoab[, nici un diamant. Ea redevenise cum era pe c`nd o numea lumea privighetoarea Socolei; c[ci amorul nu iube=te podoabele lume=ti. Lumea c`rtitoare ]ns[ t[lm[cea ]n r[u aceast[ schimbare a Eleonorei.

81 Nicolae Gane

— Au ]nceput s[-i plac[ florile de c`mp, zicea un june la urechea vecinului s[u, voind s[ fac[ spirit. — Farmecul nout[\ii, r[spunse cel[lalt. Ast[zi Petru, m`ine altul. „Dar r`ndul meu c`nd va fi oare?“ g`ndea cu ciud[ Iancu care vorbea pu\in, dar observa mult. — Un c`ntec ne trebuie, Eleonoro, ca s[ ]nveselim aceast[ mas[, zise Iorgu, c`ntecul inimii tale, =i acest pahar ]l voi de=[rta ]ntreg ]n s[n[tatea ta. — Bravo!... strigar[ to\i. C`ntecul inimii tale vrem s[-l auzim! Eleonora nu a=tept[ s[ fie mult rugat[. Aerul r[coros, luna plin[, farmecul nop\ii, toate acestea ]n[l\aser[ sim\urile ei =i vocea ei ]ncepu s[ sune printre frunze. Dar cine poate spune ce c`ntec a c`ntat Eleonora? Era un c`ntec neauzit, spus cu cuvinte de foc =i c`ntat cu voce de ]nger. Ea se urc[ p`n[ la acele note arz[toare ce numai amorul =i durerea le cunoa=te, =i, r[pit[ cum era ]n valurile melodiei, ea ]=i a\inti ochii ]n ochii lui Petru care v[zu ]n aceast[ privire tot sufletul ei... Eleonora iubea... Luna privi de sus acest amor n[scut sub aripa ei de lumin[ =i p[ru c[-l binecuv`nteaz[. „E un v`nt care va trece“, ziceau unii necrez[tori, dar ei se ]n=elau, c[ci v`ntul era furtun[. Din acea zi ea ]nchise u=a nebuniilor lumii, l[s`nd pe prag un trecut plin de vuiet =i de pl[ceri, care disp[ru repede, c[ci el nu lu[ cu sine nici o parte din inima ei. Ea se arunc[ ]n aceast[ patim[ cu toat[ speran\a =i ]ncrederea unui suflet fecioresc; =i ne=tiutoare cum era de fericirile ce cuprinde ]n sine ]nt`iul amor, ea le sorbea pe toate =i se mira cum mai ]nc[peau ]n inima ei. Un an ]ntreg ei duser[ ]mpreun[ o via\[ de uitare =i zilele lor treceau repede cum trec zilele ferici\ilor. }ntr-o zi ]ns[ Petru veni la Eleonora cam trist. — Ce ai, iubitule? zise ea cu un glas ]nduio=at. — Eu, r[spunse el dup[ o pauz[, eu... n-am nimic. Am at`ta c[ m[ tem s[ nu te pot face destul de fericit[. 82 Stejarul din Borze=ti

— Ha, zise ea ]mprejur`ndu-i grumazul cu bra\ele sale, pot eu s[ fiu mai fericit[ dec`t a=a? — Visul e frumos, de=teptarea e amar[! — Ce vrei s[ zici, Petru? Vorbele tale m[ ]nghea\[, nicio- dat[ nu te-am v[zut a=a. — Voi s[ zic c[ amorul e un copil dulce, dar schimb[cios; m`ine poate tu nu vei mai g[si ]n mine acel om pe care ast[zi ]l iube=ti. Lumea cu pl[cerile ei te recheam[ ne]ncetat; putea-voi eu s[-i \in totdeauna locul ]n inima ta? — Alung[ aceste g`nduri, iubite, =i-nsenineaz[-\i privirea. Nu vezi tu ]n ochii mei c[ eu nu te pot uita? Pentru ce aceast[ necredin\[ ]n fericirea noastr[? Petru vedea ]n adev[r str[lucind ]n ochii ei amorul cel mai ad`nc, dar aceasta nu-l ]nsenina, c[ci sufletul s[u nu era senin. — Soarta! soarta! exclam[ el, multe poate s[ distrug[. Nu vezi tu afar[ aer, spa\iu, libertate, lumea care se mi=c[ cu ]nmiitele ei comori de pl[ceri =i fericiri; toate aceste, pe care tu le-ai p[r[sit pentru mine, conspir[ acuma contra noastr[; c[ci multe leg[turi te leag[ ]nc[ de lume, Eleonoro! — Voi rupe acele leg[turi, r[spunse Eleonora, am pentru mine amorul, =i el, care ]mi d[ fericirea, ]mi va da =i puterea. Lumea, zici tu, conspir[ contra noastr[. Ce-mi pas[ mie de d`nsa? Am eu oare s[-i cer ceva? C`t am fost ]n lume, ea mi-a dat totul, =i am fost s[rac[; ast[zi c`nd m-am retras de d`nsa, sunt bogat[, c[ci te am pe tine, =i am totul. O! dar tu ai dreptate s[ te ]ndoie=ti de mine. Trecutul meu este un martur greu ]n contra mea. Am gre=it mult, ]n adev[r, dar ]n ziua ]n care te-am iubit pe tine, am primit un nou botez care m-a sp[lat de toate. Petru, crede-m[; mai cur`nd va ]nceta s[-mi bat[ inima ]n piept dec`t s[ ]ncetez eu de a te iubi. Aceste cuvinte rostite cu accentul durerii ]nduio=ar[ pe Petru; el o cuprinse ]n bra\e =i pacea fu ]ncheiat[ prin un s[rutat. Cu toate aceste, vorbele lui Petru, de=i puteau fi zise f[r[ scop ]n ni=te momente de triste\e care ades nasc f[r[ cauze ]n mijlocul celei mai mari fericiri, totu=i f[cur[ ]ntip[rire asupra 83 Nicolae Gane

Eleonorei. O nelini=te ]i r[mase ]n suflet. De atunci i se p[rea necontenit c[ Petru e trist =i g`nditor. Era aceasta p[rere sau realitate? Nu =tim. Ea ]ns[ se puse a-l cerceta pe furi=; fiecare mi=care, fiecare vorb[ a lui Petru c[uta s[ o explice; ]ns[ de ce observa mai mult, de ce mai mult se r[t[cea ]n cuget[ri. „Nu cumva ]mi ascunde el ceva?“... g`ndea ea ]n sine; =i ideea c[ leg[turile lumii pot s[-l despart[ odat[ de d`nsa ]i str`ngea inima grozav. „Ah! ba! zise ea, ]nving`ndu-=i temerea. Petru nu m[ va l[sa! El e bun, =-apoi g[si-va el alta care s[-l iubeasc[ ca mine?“ Dar vai! }n zadar Eleonora c[uta s[ alunge g`ndurile ce o ]mpresurau. }ndoiala intrase ca =[rpele ]n inima ei =i-i alungase somnul de la ochi =i sur`sul de pe buze. Ea ]ncepea acum s[ cunoasc[ partea cea mai amar[ a iubirii, durerea! }ntr-unul din acele momente de triste\e, servitoarea Mari\a ]i anun\[ pe Iancu. — S[ intre, zise ea. Iancu nu fusese la d`nsa de mult[ vreme, =i, de=i acest om ]i era foarte displ[cut, totu=i ea sim\ea acum trebuin\[ s[ comunice cu cineva; singur[tatea o ap[sa. — M[ scuza\i, domni=oar[, c[ v[ nelini=tesc cu prezen\a mea, zise Iancu cu un aer plin de dulcea\[. Dorin\a de-a v[ revedea dup[ un timp a=a de ]ndelungat a fost mai puternic[ ]n mine dec`t teama de a v[ sup[ra. Totodat[ am a v[ remite ceva din partea lui Petru, care se roag[ s[-l ierta\i c[, fiind prea ocupat, n-a putut veni singur. Aceste zise, el b[g[ m`na ]n buzunar, scoase un plic pe care ]l d[du Eleonorei cu o mul\[mire ce nu o putea ascunde. Eleonora se ]ng[lbeni ca ceara; iat[ scrisoarea ce con\ine acel plic: „Scumpa mea, Dumnezeu voie=te s[ ne despart[. Peste c`teva zile eu m[ ]nsor. Ad[-\i aminte de fericirile noastre din trecut =i te rog nu m[ blestema! Petru“ 84 Stejarul din Borze=ti

Iancu observ[ toate mi=c[rile figurii ei, ]ns[ ce slab[ oglind[ e figura, c`nd e vorba s[ reproduc[ o durere a=a de mare!... Numai cel ce sufer[ =tie c`t de nesf`r=it[ e suferin\a sa, dar nu o poate spune, nici ar[ta. — Las[-m[ singur[, domnule, zise ea, am trebuin\[ de lini=te. — Iart[-m[, Eleonoro, c[ \i-am pricinuit f[r[ s[ vreau aceast[ durere. M`ini va trece sup[rarea ta cum trec toate ]n lume... =i... la revedere!

IV

Eleonora r[mase ]mpietrit[. Mult[ vreme ea nu putu s[-=i revin[ ]n sim\iri, st`nd ]ntr-o stare des[v`r=it[ de amor\ire, ca =i c`nd ar fi p[r[sit-o chiar puterea de-a suferi. Ea citi =i reciti de-o sut[ de ori scrisoarea care-i desf[=urase adev[rul, p`n[ c`nd vederea i se ]ntunec[ =i noima cuvin- telor i se pierdu ]n minte. Deodat[ ea tres[ri; se duse cu pa=i repezi la birou =i ]ncepu a scrie. De mult ]ns[ ce era gr[bit[, m`na-i tremura. }ntr-o jum[tate de or[ ea scrise vreo zece mici epistole. Apoi sun[, =i servitoarea Mari\a se prezent[ ]naintea ei. — Trimite ]ndat[ pe-un om cu aceste scrisori s[ le duc[ la adresa lor, =i tu vino ]nd[r[t, c[ci am trebuin\[ de tine. }ntr-o clip[ Mari\a ]ndeplini ordinele st[p`nei sale. — Acuma, vino s[-mi piepteni p[rul cum =tii tu mai bine. Vreau s[ fiu frumoas[, ]n\elegi tu, frumoas[. — O! n-am trebuin\[ s[-mi dau mult[ osteneal[ pentru aceasta. — S[-mi preg[te=ti apoi rochia cea alb[ cu flori de aur, =i pe cap s[-mi pui un v[l de gaz prins ]n o ghirland[ de l[c- r[mioare. Mari\a deschise ni=te ochi mari, plini de mirare. — Ce m[ prive=ti a=a, nu ]n\elegi? — Drept s[ v[ spun, nu ]n\eleg. — Ei bine! afl[ c[ ast[zi m[ m[rit!

85 Nicolae Gane

— Domni=oara se m[rit[!... strig[ Mari\a ai c[rei obraji se aprinser[ de bucurie. Domni=oara se m[rit[... O! ce bine-mi pare!... Degrab[, degrab[ la oglind[, am s[ v[ fac frumoas[ cum n-a mai fost mireas[ ]n Ia=i. Bine-mi spunea mie g`ndul... Dar... am s[ v[ fac eu o rug[minte. — Spune. — Dac[ v[ ve\i m[rita, v[ rog s[ nu m[ p[r[si\i. Eu nu vreau s[ m[ despart de buna mea st[p`n[. Vreau s[ v[ v[d ]n casa voastr[ deplin fericit[ =i eu s[ v[ slujesc c`t voi tr[i. — N-aibi nici o grij[, Mari\[. Eu am g`ndit la tine. Tu vei avea partea cea mai mare a fericirii. Iat[ aceste diamante, zise ea ar[t`ndu-i o caset[ plin[ de odoare, \i le dau \ie... Ele ]\i vor asigura traiul pentru totdeauna, =i, dac[ vei voi s[ te m[ri\i, ele ]\i vor fi zestrea. Noi ]ns[ va trebui s[ ne desp[r\im, c[ci a=a cere soarta. Eu trec de acuma ]n alt[ via\[, unde tu nu m[ po\i urma. Mari\a se uita la caseta cu odoare =i i se luau ochii; ea nu putea s[ cread[ c[ at`ta bog[\ie este a ei. Ame\it[, ea se arunc[ la picioarele Eleonorei, ]n=ir`nd cuvinte ne]n\elese de mul\umire. — Destul, Mari\o, ]i zise Eleonora; eu trebuie s[ m[ ]mbrac mai cur`nd; vremea trece =i oaspe\ii m[ a=teapt[ la nunt[. Gr[be=te. Mari\a ]ncepu s[-i ]mpleteasc[ p[rul cel de abanos. Ce schimbare ]n biata Eleonora! Ea se uita ]n oglind[ =i nu se mai cuno=tea. Fa\a ei era ]mb[tr`nit[. Scump a mai pl[tit gre=elile tinere\ilor sale, c[ci le-a pl[tit cu pre\ul fericirii. Amorul, care i-a pus ]n inim[ comorile virtu\ii, i-a pus totodat[ pe cap cununa de martir. — Domni=oar[! =i unde face\i nunta? o ]ntreb[ Mari\a cu sfial[. — Sub teiul cel mare din gr[dina Socolei. Vreau ca nunta mea s[ fie a=a de frumoas[, ]nc`t vestea s[-i mearg[ ]n toat[ lumea. — Ave\i dreptate, domni=oar[; =i eu ]n\eleg ca d-voastr[. Nunta trebuie s[ fie nunt[. Dar mirele vostru, a=a-i c[ e 86 Stejarul din Borze=ti domnul Petru? Cine altul ar putea s[ ieie o mireas[ a=a de bun[ =i frumoas[? — Mirele meu e Petru, zici tu?... +i tot s`ngele i se gr[m[di ]n inim[. Dar e Petru, lui vreu s[-i ]nchin sufletul meu pentru vecie. M[ ]nso\esc cu d`nsul pe via\[ =i dincolo de via\[, pentru ca totdeauna s[ pot fi l`ng[ el =i nici o putere omeneasc[ s[ nu m[ mai poat[ desp[r\i. Vreau s[-l ap[r de rele; s[-i ]ndulcesc visurile de noapte, =i el s[ nu =tie de unde-i vine binele, =i s[ =tie numai c`t l-am iubit. Vreau ca sufletul meu, rev[rsat ]n sufletul lui, s[ pluteasc[ ]n fericire ca doi luceferi ]n zori, =i lumea pe care o blestem s[ se uite cu invidie la noi. — +i eu s[ nu fiu s[ v[ v[d!... zise Mari\a ai c[rei ochi nu se ]ntorceau de la caset[. Eleonora, era acum gata... Ea avea toate podoabele de mireas[. Haine albe, l[cr[mioare pe cap =i lacrimi ]n ochi... Dar unde se ducea Eleonora? Ce g`nduri avea ea? Porni cu gr[bire spre u=[, ajuns[ pe prag, se opri =i chem[ pe Mari\a. — Vino s[ te s[rut, Mari\o, zise ea, depun`nd o s[rutare pe frunte-i. C`nd vei fi fericit[, s[-\i aduci aminte de st[p`na ta care =i-a adus aminte de tine. Apoi ea ie=i, se arunc[ ]n tr[sura ce sta afar[ =i plec[ la Socola. Acolo o a=tepta o mas[ mare, bogat[, ]ntins[ sub acela=i tei unde cu un an mai ]nainte ea ]=i c`ntase c`ntecul inimii sale. Aceia=i tineri care fuseser[ atunci, erau =i acum invita\i, afar[ de Petru care lipsea. La sosirea ei un ura zgomotos f[cu s[ clocoteasc[ v[ile de primprejur. — Privighetoarea Socolei! Tu nu erai menit[ s[ t`nje=ti la umbr[, strigar[ cu to\ii. Bine-ai venit iar[=i ]ntre noi!... — Am venit ]ntre voi, c[-mi era dor s[ v[ v[d. }ntr-un an multe s-au petrecut. V-am chemat pe voi, care m[ =ti\i cum eram, s[ m[ vede\i cum sunt. Un c`ntec m-a dus dintre voi acum un an, un c`ntec m[ readuce, dar acesta e cel mai frumos =i cel mai din urm[. 87 Nicolae Gane

— Eleonoro! Ce vorbe vorbe=ti tu? ziser[ unii. — Eleonoro! Ce haine por\i tu? ziser[ al\ii. — Sunt mireas[, nu m[ vede\i? O s[-mi juca\i ast[zi la nunt[, sub acest tei care a umbrit ]nt`iul meu amor... Dar acum iubesc pe-un altul. Acesta e mirele meu. O! c`nd a\i =ti c`t e de frumos!... Ochii lui sunt ad`nci ca albastrul cerului =i s[rutul lui dulce ca s[rutul lui Dumnezeu. +i un grozav sur`s ]ncre\i buzele ei. Ea v[rs[ apoi =ampanie ]n paharul fiec[ruia, dar ]n paharul ei arunc[ un praf pe furi=. — Voi care a\i ]nconjurat tinere\ele mele, nu v[ puteam l[sa, f[r[ s[-mi iau ziua bun[ de la voi. — Ce fel ziua bun[, strigar[ cu to\ii. — Dar, ziua bun[, c[ci acest pahar ]l beau ]n s[n[tatea mirelui meu. Eleonora era palid[ ca ceara. Ea ciocni paharul cu amicii ei, apoi ]l sorbi f[r[ s[ se r[sufle. — }n sf`r=it! zise ea, nu e greu de a trece pragul vie\ii, c`nd nefericirea te duce de m`n[. Acum l[sa\i-m[ s[-mi c`nt ]nc[ o dat[ c`ntecul inimii mele. To\i t[cur[, =i ea ]ncepu s[ c`nte; dar ast[ dat[ c`ntecul ei era ]nfrico=at, strident, era c`ntecul desp[r\irii. Fiecare not[ era blestem ce arunca lumii pe care o p[r[sea. C`n- t`nd, ea ]ntrev[zu prin minte toate fazele tinere\ii sale plin[ de r[t[ciri =i de c[in\e, de amor =i de durere, =i toate aceste se risipeau acum ca un vis al dimine\ii. Vis amar; de=teptare mai amar[! C`nd Eleonora sf`r=i de c`ntat, ea c[zu obosit[ pe scaun. Ochii ei str[luceau ca sticla. — L-am iubit, zise ea cu o voce ]ntrerupt[ =i am fost fericit[... Ce-mi trebuie mai mult?... Nu mi-a fost scris s[ fiu st[p`n[ pe soarta lui. El nu-i ca mine orfan ]n lume; el are tat[ =i mam[ =i o logodnic[ care-l cheam[; iar eu n-aveam dreptul s[-l r[pesc din bra\ele lor =i s[ m[ pun umbr[ soarelui ce-i str[luce=te ]n viitor... Ah! simt c[ m[ arde aice, zise ea, pun`nd m`na pe piept, =i capul mi se ]nv`rte=te. 88 Stejarul din Borze=ti

— Eleonoro! Ce este?... ziser[ amicii ei, ]nconjur`nd-o. Tu suferi; m`inile tale sunt reci, buzele tale sunt vinete? — Nu-i nimic, r[spunse ea. Sunt foarte bine. Ia vede\i colo, ar[t[ ea spre r[s[rit, c`t e de frumos! Acolo mi se deschide lumea unde totdeauna e prim[var[. Acolo am s[ fiu mireasa lui. Ochii Eleonorei se acoperir[ de-o cea\[; vocea ]ncepu s[ i se sting[. — R[m`ne\i s[n[to=i, voi care m-a\i ]nv[\at s[ r`d!... zise ea uit`ndu-se la amicii ei. Acuma =tiu s[ =i pl`ng. R[m`i s[n[toas[, tu via\[, ]n care am gustat mult dulce =i mult amar!... =i voi ape limpezi ale Socolei, copaci, verdea\[, r[m`ne\i s[n[to=i! De-acum ]nainte ve\i desf[ta ochi mai ferici\i dec`t ai mei... Iar tu, Petrule, tu, care ]n cur`nd vei str`nge m`na miresei tale... te iert. La aceste de pe urm[ cuvinte Eleonora muri. Lacrimi curgeau din to\i ochii la vederea acestei nenorocite fiin\e care a trecut prin lume repede cum trec stelele ce cad din cer; numai singur Iancu sta rece, cu fa\a de marmur[ =i cu sufletul de ghea\[. (Convorbiri literare, anul IV, nr. 7, 1 iunie 1870)

89 V`n[toarea

I

Cuco=ul, b[t`nd din aripi pe gardul \arinei, nu de mult vestise miezul nop\ii, c`nd cornul v`n[toresc se auzi r[sun`nd la curtea de pe mo=ia Sorcova. O mare v`n[toare de cerbi, lupi =i porci s[lbatici se d[dea de st[p`nul mo=iei, la care se adunaser[ to\i amatorii de prin ora=ele =i satele ]nvecinate. Ziua se ar[ta frumoas[. Spre apus se vedeau ]nc[ stelele sclipind ]ntr-o lumin[ palid[, iar spre r[s[rit o gean[ trandafirie se ]n[l\a pe cer ca o speran\[ de fericire, stropind cu rou[ p[m`ntul ]nsetat. La sunetul cornului, cete de oameni pornir[ spre curte, ]n=ira\i pe uli\ele satului, unii arma\i cu be\e pentru h[ituial[, al\ii cu pu=ti pentru v`nat, av`nd fiecare merinde ]n traist[ =i speran\a de a ]mpu=ca cea mai mare dihanie din codru. La curte domnea o mare mi=care, ]ntocmai ca o preg[tire de r[zboi; s-ar fi zis c[ un av`nt de vitejie cuprindea toate inimile la apropierea luptei cu p[durea, =i fiecare arunc`nd pe umeri arma bine grijit[, sora omului ]n nevoie, sim\ea ]n sine mai cu t[rie dreptul s[u de st[p`n asupra naturii. +eful v`n[torii ]mp[r\i la to\i pu=ca=ii \[rani praf =i plumbi ]ndeajuns, dezb[tu apoi planul v`n[torii cu gravitatea unui general de armat[ ce cur`nd are s[ ]nfrunte inamicul, ]nsemn[ linia de atac a h[ita=ilor, linia de p`nd[ a pu=ca=ilor =i, dup[ ce totul fu bine preg[tit, ]ntreaga ceat[ plec[ spre p[dure, unii c[l[ri, al\ii pe jos, aspir`nd cu poft[ aburii dimine\ii =i c`nt`nd doine de jale sau c`ntece de veselie, dup[ cum se sim\eau inspira\i de r[s[ritul soarelui sau zgomotul r[zboinic al v`n[torii. }n scurt timp, p[durea fu ]ncins[ de dou[ lan\uri de oameni, c`nd, deodat[, la sunetul cornului, care era semnul de ]nce- 90 Stejarul din Borze=ti pere a v`n[torii, mii de \ipete s[lbatice, sunete de ciomege, =uier[turi ascu\ite trezir[ ecourile de prin ad`ncul r`pilor, f[c`nd s[ tremure de fric[ chiar frunzele de arbori: s-ar fi zis c[ b[tr`nii frasini =i stejari se r[stoarn[ sub vr[jm[=ia unui potop ce n[v[le=te asupra p[durii. La auzul acestui clocot ]nfior[tor, linia pu=ca=ilor st[tea t[cut[, a=tept`nd fiecare la locul s[u, ascuns printre frunzari, sosirea vreunei fiare s[lba- tice, spre a o ]mpro=ca cu foc. Dar ]n aceast[ a=teptare ce seam[n[ a fi f[r[ sf`r=it, fiecare moment este ]nsemnat prin b[taia inimii. Nu este v`n[tor c`t de vechi, c`t de ispitit care s[-=i poat[ st[p`ni neast`mp[rul. „Poate va veni pe aci, poate va veni pe dincolo“, ]=i zice el, preg[tindu-=i arma, =i ochiul s[u se m[re=te a=a, c[ ar voi parc[ s[ str[bat[ prin m[duva copacilor. Cel mai mic sunet prin frunzele uscate r[spunde de-a dreptul ]n inima sa; el ]=i opre=te suflarea, ascult[, ]ntreab[ =i nici o not[ nu scap[ neperceput[ din graiul tainic, armonios, al p[durii. Apoi iat[ c[ r[sun[ o detun[tur[ de pu=c[ ]n aripa st`ng[ a v`n[torilor, urmat[ de mai multe altele ]n aripa dreapt[ =i ]n centru, p`n[ c`nd focurile se ]nmul\esc pe toat[ linia, vestind fiecare c`te un duel singuratic, duel de moarte ]ntre om =i fiar[. Cu ]ncetul ]ns[ h[ita=ii se apropie de pu=ca=i, urletele se potolesc, focurile ]nceteaz[ =i cu to\ii se adun[ gr[mad[ ]n poiana cea mai apropiat[ pentru a num[ra prada dob`ndit[. — Ziua ne-a mers ]n plin, zise st[p`nul mo=iei c[tre mul\imea ce-l ]nconjura, doi cerbi, patru lupi =i un porc, afar[ de m[run\i=uri ce nu se num[r[. +i fiecare ]ncepu s[ istoriseasc[ ]mprejur[rile ]mpu=c[turii sale, presurate negre=it cu oarecare nevinovate ]nfrumuse\[ri, obicei nedezlipit de talentul oric[rui bun v`n[tor. — Dat-ai ]n ceva? ]ntreb[ proprietarul pe junele Alexandru, care venea cu pu=ca ]n spate =i cu p[l[ria cam pe ceaf[. — Am r[sturnat un lup, r[spunse acesta cu s`nge rece.

91 Nicolae Gane

— Ce spui, iubite?... ai ]mpu=cat un lup!... strig[ Costachi de-al[turea. Ce n[past[ a fost s[ deie peste s[rmana dihanie!... Costachi era un om scurt =i gros, cu glasul cam r[gu=it, tomnatic de v`rst[, cu fa\a, de=i pu\in ve=ted[, dar ]nvoio=at[ de ni=te ochi verzi =i lu[tori ]n r`s, un mucalit, ]n sf`r=it, care mergea la v`nat mai mult de petrecere, pl[c`ndu-i m`ncarea bun[, b[utura mult[ =i glumele mai presus de toate, iar ]n contra femeilor avea, cum s-ar zice, un dinte de c`nd ]i r[m[sese numai unul dinainte, =i se v[zu silit s[ pun[ ochelari pe nas. F[c`nd c`\iva pa=i ]nainte, el se apropie de un lup foarte mare care sta cu din\ii r`nji\i, lungit la p[m`nt, ]n mijlocul unui grup de b[ie\i ce-=i b[teau joc de el ca de-un du=man f[r[ putere, f[c`ndu-i prohodul cu felurite mustr[ri: care pentru un miel furat mai an din st`n[; care pentru un m`nzat sugrumat ]n ocol ]n C`=legile trecute... =i, impun`nd t[cere b[ie\ilor, el zise cl[tin`nd jalnic din cap: — Acesta-i nefericitul ]ntru pomenire, care a dat chior`= peste plumbii lui Alexandru? — Precum zise=i, r[spunse Alexandru, voind s[ ]nfrunte privirile ironice ale tovar[=ului s[u. — }napoi la p[dure!... strig[ Costachi, lovind furios cu stratul pu=tii lupul dup[ cap. Dar... O! minune!... lupul, de=teptat ca prin farmec de puternica lovitur[ ce primise dup[ cap, se ridic[ deodat[ pe picioare =i, cu iu\eala fulgerului, disp[ru ]n p[dure, trec`nd prin toat[ mul\imea v`n[torilor, uimi\i de nea=tep- tata sa ]nviere. Un r`s general =i zgomotos se st`rni dup[ aceast[ scen[ comic[ care buim[ci ]ntr-at`ta pe junele Alexandru, ]nc`t era c`t pe ce s[ se apuce la har\[ cu glume\ul Costachi care se rostogolea pe iarb[ de r`s. — Pace vou[ tuturor!... zise Nicolai, un v`n[tor l[ud[ros, cu mustea\a bine r[sucit[ =i care se leg[na d`rz pe picioarele

92 Stejarul din Borze=ti sale ]mbotforate... Lupul e gros de obraz, eu unul nu-i dau crezare c`t[ vreme este ]nc[ ]n pielea lui. Am v[zut multe ]n via\a mea v`n[toreasc[, c[ doar nu de ieri sau de alalt[ieri \in pu=ca ]n m`n[. A=a, odinioar[, c`nd v`nam ]n munte, mi-a ie=it o matahal[ de urs ]nainte... — S[ ne a\inem la istoria ursului!... ]l ]ntrerupse Costachi sclipind din ochi, =i s[ l[s[m minciunile s[ curg[. — Taci din gur[, vr[bierule!... minciuni spui tu care ]mpu=ti numai cioc`rlani de pe drumuri... Ziceam c[ deodat[ o matahal[ de urs mi-a ie=it ]nainte f[r[ veste... — N-a fost cumva vreo veveri\[? — Ba era un cogeamite Martin bl[nit de iarn[, care rupea copacii din r[d[cin[. Aveam pu=ca ]nc[rcat[ cu ploaie... — +i ai aruncat-o jos, s[ nu se fac[ primejdie. — Ba am pus-o la ochi =i am a=teptat s[-mi vie ursul ]n \el; =i c`nd mi-a venit a=a ca la 100 de pa=i, c[ci eu am obicei s[ nu dau de-aproape... — Se ]n\elege, un urs mare c`t un stog, cine l-ar nimeri mai de-aproape? =-apoi de departe e =i mai u=or de-a fugi. — Fuge cine fuge, iar nu un v`n[tor ca mine, r[spunse Nicolai, sup[rat de ]ntreruperile lui Costachi... Aveam, zic, pu=ca ]nc[rcat[ cu ploaie =i, c`nd mi-a veni ]n \el ca la 100 de pa=i... — Mi se pare c[ era numai 99. — M[i, ce d`rdal[ mai e=ti!... Nici c[ la=i pe om s[ vorbeasc[. Atunci, zic, am desc[rcat \eava st`ng[ =i l-am chior`t de ochiul st`ng... — Va s[ zic[: focul =i ochiul! — Ba bine c[ nu, r[spunse Nicolai care p[rea c[ cre=te ]n botfortele sale c`t un urie=. Ursul a ]nceput a se rostogoli la p[m`nt, morn[ind de r[suna p[durea, iar eu, n-am ce face, m[ apropii de el — pe atunci eram mai neispitit de ]nt`mp- l[rile v`natului — c`nd, deodat[, ursul, care nu-=i mai vedea nici v`rful nasului, auzind negre=it vuietul pa=ilor mei, se r[pezi ]n direc\ia mea cu capul plecat, =i nu =tiu cum se 93 Nicolae Gane nimeri, c[ r[sturn`ndu-m[ peste el, m[ pomenii — ]nchipui\i-v[ lucru pozna=! — c[lare pe greab[nul lui. — Ha! ha! ha!... ]ncepur[ cu to\ii s[ r`d[ cu un chef nespus. P[cat c[ nu era =i Alexandru c[lare pe lupul lui de adinioare! Ce dr[gaic[ a\i fi jucat ]mpreun[! — S[ l[s[m pove=tile =i s[ ne punem la mas[, b[g[ de sam[ st[p`nul mo=iei; vremea trece =i p`n[-n sar[ mai avem dou[ b[t[i. — Ce poveste?... r[spunse Nicolai, atins de cuvintele proprietarului. E at`t de adev[rat, c[ =i acum, c`nd ]mi aduc aminte, mi se zburle=te p[rul ]n v`rful capului. Auzi\i, domnilor!... I se zburle=te p[rul ]n v`rful capului, strig[ ne]nduratul Costachi cu glas mare, =i, arunc`ndu-se f[r[ veste asupra lui Nicolai, ]i smulse c[ciula de pe cap, ar[t`nd spectatorilor o tidv[ goal[, a c[rei piele str[lucea de-o ginga=[ coloare trandafirie. Veselia ajunse la culme. — Bravo!... bravo!... L-ai prins cu ocaua mic[, strigar[ cu to\ii. Dac[ istoria ursului va fi tot at`t de adev[rat[, precum e adev[rat c[ are p[r pe cap, atunci merit[ s[-i d[m carte la m`n[ de cel mai mare mincinos =i, prin urmare, v`n[tor. Cu to\ii apoi, sp`nzur`nd pu=tile pe crengile copacilor, se a=ezar[ pe iarb[ la pr`nz, lu`nd fiecare ce apuca, unul o coast[ de iepure, altul o arip[ de curcan, =i, cu c`t m`ncau mai mult, cu at`ta beau mai mult, iar anecdotele =i glumele se ]ncruci=au ca fulgerele printre paharele pline cu Cotnar =i Odobe=ti. P`n[-n sar[ se mai f[cur[ dou[ b[t[i ]n fundurile cele mai ad`nci ale p[durii, care avur[ de rezultat ]nc[ c`\iva lupi, vulpi =i porci, =i, dup[ ce soarele asfin\i ]n dosul dealului ]ntr-un noian de ro=a\[, aurind numai v`rfurile copacilor, iar de cealalt[ parte se ar[t[ luna ]n crai nou cu un \ercalan galben ]mprejur, ]ntreaga ceat[ a v`n[torilor se adun[ ]n Poiana numit[ a Cerbului, unde se f[cuser[ toate preg[tirile pentru petrecerea nop\ii, =i prin mijlocul c[reia =erpuia, printre maluri 94 Stejarul din Borze=ti

]nverzite =i umbrite de frasini pleto=i, un mic r`ule\ limpede ca lacrima, la unda c[ruia se ad[pau cerbii =i c[prioarele.

II

Un foc urie= ardea ]n Poiana Cerbului arunc`nd ]n v[zduh prin ]ntunericul nop\ii un roi de sc`ntei ce p[reau c[ se amestec[ cu stelele. Roat[ ]mprejur =edeau pu=ca=ii la vorb[, istorisind de ]nt`mpl[rile zilei trecute =i pl[nuind pentru ziua viitoare. Un ceaun mare =i negru la fund a=ezat pe pirosteie clocotea la foc, arunc`nd stropi fierbin\i, care sf`r`iau pe c[rbuni aprin=i, =i l`ng[ ceaun un \[ran c[runt, \in`nd luleaua ]ntre din\i, ]nv`rtea cu melesteul f[ina ]n ceaun. — Repede un pumn de sare, Ioane, zise \[ranul c[runt, ]ndrept`ndu-=i cu unghia c[rbunele ]n lulea. }n acela=i moment Ion turn[ sarea, zic`nd: „Cu noroc!“ — Adaug[ ]nc[ o m`n[ de f[in[, s-o mai ]nv`rto=im. +i f[ina cernut[ prin sit[, curse ]n ceaun ca o ploaie sub\ire. — Gata! strig[ Simion r[sturn`nd m[m[liga pe fundul de lemn bine r[z[luit... De-acum la ]mp[r\eal[, copii! Apoi el lu[ o a\[ =i, dup[ ce o f[cu s[ zb`rn`ie ]ntre degete, t[ie m[m[liga ]n felii, d`nd la to\i h[ita=ii =i pu=ca=ii c`te o dreapt[ parte. — Tot cu ]ncetul, adaose el; de fiecare c[ciul[ c`te o bucat[... a=a... asta-i hrana \[ranului, =i la voie, =i la nevoie. Boierii n-o m[n`nc[ dec`t ca s[-i cerce gustul. — Nu m[ uita pe mine, mo= Simioane, zise Costachi; c[ nu te voi uita nici eu cu un pahar de vin de cel de v`rsta dumitale. — S[ tr[ie=ti, cucoane!... vinul nu se leap[d[, el e m`n- g`ierea omului ]n necazuri. — +i cum zici, mo= Simioane, \ine un pahar de m`ng`iere. Simion d[du pe g`t paharul ce-i oferi Costachi. — M[ri, c[ bun e, cucoane!... lunec[ ca untdelemnul. — Acuma, dac[ cuno=ti pe cineva care s[ =tie a c`nta ]n tri=c[, din fluier, din cimpoi sau din frunz[, pune-l s[-mi c`nte 95 Nicolae Gane de inim[-albastr[ aici la zarea stelelor =i focului; am un greu pe inim[ de c`nd am f[cut s[ ]nvie lupul lui Alexandru. C`te oi o s[ mai m[n`nce nemernicul!... — }ndat[! r[spunse Simion... M[i Radule! M[i Radule!... Ia vin’ cu tri=ca ]ncoace. La strig[tul lui, ie=i din gr[mad[ un fl[c[u de-o frumuse\e rar[. El avea fa\a alb[ ca laptele, ochii negri ca c[rbunele, ni=te plete lungi ce fluturau pe umerii s[i la\i ca o coam[ de zimbru, =i mijlocul curmat ca la o copil[. — Cine-i acest F[t-Frumos? ]ntreb[ Costachi. — E fiul meu, r[spunse Simion. Ia zi ceva din tri=c[, Radule. — Ce s[ zic, tat[?... — Apoi ce-or vrea boierii. — O hor[, zise Costachi; s[ ]ncepem cu jocul =i, c`nd vom voi s[ adormim, vom ]ntoarce-o pe jale. Atunci Radu se puse pe un trunchi de copac =i ]ncepu s[ c`nte o hor[ de joc. Erau at`t de curate, at`t de vesele =i atr[g[toare notele ce t`n[rul c`nt[re\ scotea din tri=c[, acest primitiv instrument ciob[nesc, ]nc`t Costachi, sim\ind furnici prin picioare, s[ri ]n sus =i ]ncepu s[ joace ]mprejurul focului. — La mine, copii!... strig[ el, adres`ndu-se c[tre un grup de tineri h[ita=i care st[teau mai la o parte tupila\i pe iarb[ =i ascultau =[gile boierilor, f[r[ s[ ]ndr[zneasc[ a se amesteca ]n vorbele lor; =i ]n=f[c`nd vro c`\iva dintr-]n=ii cam cu voie, cam f[r[ voie, form[ un lan\ de hor[ la c`rma c[ruia se puse el, ]n ciuda anilor ce-i purta ]n spate. — Tot ]n loc =i la soroc!... zise un b[iat care ]ncepea s[ se ame\easc[ de fierberea jocului. — Iaca una, iaca dou[, Lelea cu rochi\[ nou[! r[spunse un altul, lovind de dou[ ori cu piciorul ]n p[m`nt. — Iaca dou[, iaca trei, Leli\a cu ochi c[prii! \ip[ Costachi, nemaiput`ndu-=i st[p`ni picioarele. 96 Stejarul din Borze=ti

— V`rtos ]nainte!... strigar[ ceilal\i privitori, sim\indu-se =i ei cuprin=i de-un chef nebun. Da\i mereu!... S[ se aprind[ p[m`ntul de focul c[lc`ielor =i c[lc`iele de dorul femeilor! +i unul c`te unul se prinser[ ]n scurt timp la joc, a=a ]nc`t Nicolai cu lungile sale botforte, =i sfiosul Alexandru, =i prop- rietarul mo=iei, care de ast[ dat[ uitase ighimoniconul s[u de st[p`n, intrar[ ]n dan\ cu o furie de copii. Cine ar fi v[zut astfel, ]ntre umbrele nop\ii =i lumina g[lbie a focului, aceast[ hor[ ]n care =i tineri, =i b[tr`ni, =i \[rani se \ineau de m`n[ ]ntr-un cerc de fr[\ie, juc`nd =i fr[m`nt`nd p[m`ntul la sunetul tri=c[i, a c[rei tonuri se amestecau cu =oaptele r`ule\ului =i p`lp`itul focului, s-ar fi crezut transportat ]n acea vreme binecuv`ntat[ pe care povestea o nume=te veacul de aur. — Nu mai pot, zise Costachi, abia r[sufl`ndu-se. V-am pus pe calea adev[rului, de-acum eu m[ retrag cu cinste dinaintea focului. — Nu-i papuc, nu-i nimic, adaose Nicolai, p[r[sind =i el jocul ]n care f[cuse s[ r[sune ]n caden\[ m[re\ele sale botforte. S[ m[ vede\i pe mine ]n fa\[ cu vreo spr`ncenat[ de muiere, =-apoi s[ zice\i de-i jocul joc, =i cheful chef. A=a odinioar[ mi-aduc aminte... — Iar ]ncepe istoria ursului, ]l ]ntrerupse Costachi. — Ba nu, a unei femei care... — Care te-a orbit cu frumuse\ea la 100 de pa=i dep[rtare. — Ba nu, pe care... — Pe care n-ai v[zut-o niciodat[, jur pe m[selele ursului ce-ai c[l[rit, precum n-am v[zut nici noi pe tidva ta p[rul ce era s[ \i se zburleasc[ adineaorea. Nicolai, nu ne strica cheful cu bra=oavele tale! Hora conteni =i d[n\uitorii obosi\i se puser[ ]mprejurul focului. Nicolai nu-=i mai urm[ istoria c[ci nime nu-l asculta. — O doin[, Radule! zise Alexandru care, =ez`nd culcat pe-un strat de f`n, urm[rea cu ochii sc`nteile ce se pierdeau ]n v`nt. 97 Nicolae Gane

Alexandru era mai mult poet dec`t v`n[tor. El iubea la v`nat aerul liber, c`mpul verde, p[durea misterioas[, iar c`nd i se ]nf[\i=a vreo c[prioar[, uita adeseori c[ are pu=ca ]n m`n[. Radu =terse tri=ca cu m`neca c[m[=ii, ]i cerc[ sunetul =i ]ncepu apoi doina. Doina ori=ic`nd e frumoas[, dar c`ntat[ noaptea la lumina focului, sub bolta stelelor, ]n auzul cerbilor =i al c[prioarelor, e ca o rou[ dulce ce se revars[ pe inim[. Radu, care de at`tea ori trezise din somn mierlele p[durii c`nt`nd doina ]n zori de ziu[ c`nd ducea oile ]n porneal[, =tia s[ scoat[ sunete ce ]n adev[r mer- geau la suflet, sunete jalnice, sunete vesele, ca valurile nestatornice ale inimii sale tinere. — Ce mioar[ te-a ]nv[\at s[ c`n\i doina a=a de bine? ]ntreb[ Costachi. — Iat[ mioara, r[spunse Radu, ]ntinz`nd m`na spre un col\ al poienii =i ar[t`nd o c[prioar[ care se apropia f[r[ sfial[ de grupul oamenilor. }n acela=i moment Nicolai puse pu=ca la ochi spre a pedepsi pe ginga=a oaspe\[ a p[durii de ]ndr[zneala ce avuse s[ tulbure lini=tea v`n[torilor. — Jos arma!... M[i v`n[tor de str[chini, strig[ Costachi lovind cu un b[\ peste \evile pu=tii lui Nicoai. Nu vezi c[ c[prioara e ]mbl`nzit[? Ian prive=te cum se uit[ de curios la sc[f`rlia ta goal[. Du-te mai bine =i o prinde cu m`inile. — L[sa\i, s[ m[ duc eu, zise junele Alexandru, alerg`nd spre c[prioara care-l a=tepta cu urechile plecate =i cu botul ]ntins, ca =i cum ar fi voit s[-i cear[ de m`ncare. }n momentul ]ns[ c`nd Alexandru era s[ puie m`na pe d`nsa, ea flutur[ din urechi =i f[cu o mic[ s[ritur[ ]napoi; atunci el ]naint[ mai cu luare-aminte, iar =[galnica de c[prioar[ s[ri iar[=i ]napoi, pe urm[ ]n dreapta, apoi ]n st`nga, lunec`nd totdeauna din m`inile lui, tocmai ]n momentul ]n care era s[ o apuce =i, astfel zbur`nd, ea se afunda mereu ]n p[dure urm[rit[ pas cu pas de junele v`n[tor care nu se ]ndura s[ renun\e la speran\a de-a o putea am[gi =i prinde. 98 Stejarul din Borze=ti

Era aproape miezul nop\ii. Costachi, nemaig`ndind la Alexandru care disp[ruse din mijlocul v`n[torilor, rug[ pe mo= Simion s[-i spuie o poveste din vremea veche; dar n-apucase acesta s[ zic[: „A fost o bab[ =i un mo=neag“, c[ to\i v`n[torii osteni\i hor[iau du=i ]n lumea visurilor. Numai doi sau trei str[jeri r[maser[ spre a hr[ni focul p`n[ ]n ziu[.

III

Alexandru tot mergea ]nainte urm[rind c[prioara care, ]n- tocmai ca o cochet[ ce voie=te s[ prelungeasc[ dorul iubitului ei, s[rea c`nd ici, c`nd colea, nedep[rt`ndu-se prea mult, dar nici apropiindu-se ]ndestul, spre a c[dea ]n m`inile lui; c`nd, deodat[, uit`ndu-se ]mprejur, el se v[zu singur ]n mijlocul p[durii, f[r[ s[-=i mai aduc[ aminte de unde a venit =i pe unde trebuie s[ se ]ntoarc[ ]nd[r[t. Spaima ]i cuprinse inima, =i fruntea i se acoperi de sudoare. El ]ncepu s[ \ipe din toat[ puterea pl[- m`nilor, spre a fi auzit de tovar[=ii s[i, dar nime nu-i r[spunse dec`t un ecou dep[rtat care p[rea c[ r`de de d`nsul. Apoi iute se sui ]ntr-un copac ca doar va z[ri lumina focului ]ncotrova; ]ns[ nimic!... Sus, stelele nenum[rate sclipeau pe c`mpia alb[strie, jos, codrul amenin\[ror se ]ntindea ca o perie sub ochii s[i. Un moment el st[tu ]n hot[r`rea de-a nu se mai cobor] din copac, tem`ndu-se de fiarele s[lbatice ]n contra c[rora nu avea cu ce s[ se apere; dar, mai p[str`nd ]n inim[ o r[m[=i\[ de speran\[ de a reg[si calea pe unde a venit, el se dete repede jos, c`nd iat[ c[ ]nt`lni din nou ochii c[prioarei care p[rea a-i zice cu bl`nde\e: „Ce, te-ai spe-riat?... vino dup[ mine...“ Atunci, aduc`ndu-=i aminte c[ c[prioara l-a f[cut s[ r[t[ceasc[ prin p[dure, el intr[ ]ntr-o furie nespus[ =i ]ncepu s[ alerge dup[ d`nsa prin desimea copacilor, f[r[ s[ bage de sam[ c[ la fiecare creang[ r[m`nea c`te o bucat[ din hainele sale. }n sf`r=it, el st[tu pe loc r[zbit de osteneal[; pieptul i se b[tea tare; iar nu departe de d`nsul 99 Nicolae Gane vicleana c[prioar[ se opri =i ea, privindu-l mereu =i ademenindu-l s[ tot ]nainteze. „Ciudat lucru, ]=i zise el; aceast[ c[prioar[ care-mi z`m- be=te =i m[ atrage, ce s[ fie?... Este p[rere sau adev[r...“ +i ideea c[ un farmec ]i st[p`ne=te pasul =i-i ]ntunec[ mintea ]l f[cu s[ se ]nfioare =i mai grozav. Din acel moment lucrurile ce-l ]ncunjurau ]ncepur[ s[ piard[ pentru d`nsul fiin\a lor real[, amestec`ndu-i-se sub felurite forme fantastice, care de care mai sp[im`nt[toare. Copacii i se p[reau ni=te urie=i ]nfrico=a\i, cu tidva p`n[ la cer =i cu bra\ele ]ntinse spre d`nsul, pentru a-l sf`=ia; tufarii arginta\i de lumina putregaiurilor, ni=te dih[nii cu ochi de sticl[ =i cu din\ii r`nji\i; p[m`ntul, un furnicar de =erpi; p`raiele, ni=te ape fioroase f[r[ fund unde dormeau caracati\ele cu mii de picioare ]ncol[t[cite. Apoi toate aceste vedenii ]ncepur[ s[ capete grai =i mi=care, =i, ]n fream[tul ce-i ame\ea creierii, se amestecau c`ntecul buhnelor, miorl[itul m`\elor =i mii de alte glasuri care urlau a moarte ]n urechile lui, form`nd la un loc un concert =i un dan\ de fantome ce p[reau anume venite de prin \intirimuri spre a se desf[ta ]naintea lui. Minutele treceau ca secolele, c[ci el pierduse =i con=tiin\a despre timp, c`nd, iat[ ]n fine c[ o gean[ de lumin[ se ar[t[ la r[s[rit readuc`nd b[rb[\ia ]n inima lui =i gonind, ]mpreun[ cu ]ntunericul, spaimele ce-l chinuiau. Atunci, care fu mirarea lui c`nd, desf[c`ndu-se negurile dimine\ii, se v[zu deodat[ ca prin ]nc`ntec dinaintea unei c[su\e ]nconjurat[ cu verdea\[, pe a c[rei prisp[ =edea o t`n[r[ fat[ blond[ ce torcea lini=tit ]n furc[, ]nv`rtind fusul la picioarele ei, iar pe prisp[, l`ng[ d`nsa, c[pri\a, pe care Alexandru o urm[rise at`t de mult, st[tea tupilat[ cu ochii a\inti\i ]n ochii st[p`nei sale, voind parc[ a-i zice: „|i l-am adus“... Niciodat[ n-a fost de=teptarea mai pl[cut[ dup[ un vis ur`t, dec`t vederea acestei albe copile dup[ at`tea emo- \iuni trecute. Alexandru ]=i freca ochii =i nu era sigur dac[ vederea nu-l ]n=eal[. 100 Stejarul din Borze=ti

Ea avea ochii alba=tri ca viorelele; pe cosi\ele ei aurite str[luceau pic[turi de rou[ ce zorile dimine\ii strecurate din cer; picioarele ei goale, mici =i sprintene, p[reau c[ se sfiesc s[ ating[ umedele flori ce ]mpodobeau covorul de verdea\[ de dinaintea prispei sale. Iar c`nd frumoasa copil[ ridic[ ochii asupra junelui Alexan- dru, care, cu inima turburat[, se apropia de d`nsa, i se p[ru acestuia c[ o ploaie de fericire cade de sus pe sufletul s[u. Era un chip de z`n[ ]ntr-un rev[rsat de zi. — Bine-ai venit, str[ine!... zise ea c-un glas dulce care p[rea a fi un tainic r[sunet din vremile pove=tilor. De cau\i ad[post dup[ ostenelile nop\ii, treci pragul =i vei g[si ce-\i trebuie. — Eu voiesc s[ m[ scald ]n lumina ochilor t[i, r[spunse Alexandru, uimit de frumuse\ile ei, c[ci tu e=ti un ]nger ce Dumnezeu mi-a trimis ]n cale spre a m[ face s[ uit suferin\ele nop\ii. — De vii cu g`nd bun, str[ine, intr[ ]n casa mea; de nu, ]ntoarce-te de la u=[... aici n-a c[lcat picior de om care s[ cugete a-mi r[pi somnul nop\ilor; c[ci, de=i m[ vezi singur[, dar nu sunt f[r[ ap[rare. Am florile care m[ privesc cu ochi de dragoste; am p[s[rile ce-mi c`nt[ ]n strea=ina casei; am aceast[ c[prioar[, sora mea de lapte, ]nzestrat[ cu suflet n[zdr[van care =ede tupilat[ la picioarele mele; ele m[ ]nva\[ a deosebi vorba bun[ de vorba rea =i-mi ]nt[resc inima ]mpotriva str[inilor ademenitori. — Cine e=ti tu, frumoas[ copil[, a c[rei grai ]mbat[ auzul =i a c[rei privire ]nc[lze=te sufletul?... E=ti tu fiin\[ p[m`ntean[ sau z`n[ fermec[toare care, vorbindu-mi de bine, ]mi voie=ti r[ul?... Spune-mi de trebuie s[ fug sau s[ r[m`n, c[ci, de=i m[ tem de tine, dar simt c[ te iubesc. — Str[ine, hainele tale sunt rupte, mintea ta e turburat[ de ]nt`mpl[rile nop\ii. Alung[ n[lucile ce te ]mpresoar[ =i vino cu mine s[-\i speli fa\a ]n ap[ de izvor. Atunci ea ]l lu[ de m`n[ =i-l duse nu departe de cas[ la un mic izvora= ce curgea printre firele de iarb[, ]n unda 101 Nicolae Gane c[ruia Alexandru ]=i r[cori fruntea; apoi ea ]l reconduse ]n odaie, o odaie mic[ plin[ de miros =i de verdea\[, =i-i dete o cup[ de lapte pe care Alexandru o b[u ]nsetat, nedezlipindu-=i ochii de pe frumoasa ei figur[. — Ia, vezi soarele acolo la marginea p[m`ntului, ]mbr[cat ]n mantia lui ro=ie de diminea\[, zise ea ar[t`nd spre r[s[rit. El abia acum s-a trezit din somn =i tu ]nc[ n-ai dormit. Reaz[m[-\i capul pe c[p[t`iul acesta =i roag[-te la Dumnezeu s[ deie odihn[ ochilor t[i. Eu voi sta l`ng[ tine, voi toarce ]n furc[, =i-\i voi c`nta un c`ntec ce m-a ]nv[\at mama. — Unde-i maic[-ta? ]ntreb[ Alexandru. — Maica mea doarme, r[spunse ea, =i dou[ lacrimi lunec`nd din albastrul ochilor ei c[zur[ pe fragedu-i s`n; apoi, ]nv`rtind fusul, ea ]ncepu s[ c`nte: Flutur tinerel, Cu albe-aripioare, Ce pe flori te legeni +i te scalzi ]n soare, S[ iei bine sama La cea m`ndr[ floare, C[-n potiri ascunde Rou[-otr[vitoare. De chipu-i frumos, Nu te-ademeni! Vicleanu-i miros, Flutur, nu-l sorbi! Vezi tu mai departe Sub verde tulpin[, Sfioas[ cum =ede O mic[ sulcin[? Ea nu-i ]mbr[cat[ }n haine-aurite, Dar ascunse are Bunuri ]nmiite. La ea, flutura=, Te gr[be=te, zbori, Cere dr[g[la= Din s`nu-i amor! 102 Stejarul din Borze=ti

+i astfel c`nt`nd, ea ]nv`rtea mereu fusul; iar Alexandru se afla sub un farmec ne]n\eles. Prin glasul ei argintiu ce acoperea ciripitul p[s[rilor, el auzea felurite tonuri dulci =i r[pitoare ce p[reau a fi c`ntate din vioare, din harpe dep[rtate =i, ]ntre altele — lucru ciudat!— i se p[ru c[ aude doina cea frumoas[ c`ntat[ din tri=ca lui Radu. Apoi ochii s[i se ]ngreuiar[ astfel, c[ nu se mai puteau fixa pe nici un obiect, puterile ]i amor\ir[, mintea sa se leg[na pe valuri de g`nduri nehot[r`te, iar ea c`nta, c`nta ]nv`rtind fusul:

La ea, flutura=, Te gr[be=te, zbori, Cere dr[g[la= Din s`nu-i amor! p`n[ c`nd Alexandru adormi pe c[p[t`iul de flori ce-i preg[tise frumoasa c`nt[rea\[. C`t va fi dormit a=a, nu se =tie; dar somnul s[u fu dulce, odihnitor. El avu visuri stranii, icoane ale tuturor emo\iunilor ce-l turburase, ]ntre care unul mai cu sam[ ]i r[mase ]ntip[rit. I se p[ru c[ blonda copil[ c[p[t[ aripi =i c[ ]ncet, ]ncet se pref[cu ]ntr-un mic noura= albastru, care, dup[ ce pluti c`tva timp ]n v[zduh, ]i ]mprejmui fruntea =i-l s[rut[. S[rutul era de foc! Atunci... el s[ri drept ]n picioare, se uit[ ]mprejur, =i, ]n loc s[ ]nt`lneasc[ figura frumoasei copile a c[rei s[rutare ardea ]nc[ pe fruntea lui, ]nt`lni fa\a neagr[ =i ]n[sprit[ de soare a lui mo= Simion. Florile din fereastr[ erau ve=tede, p[s[rile din strea=in[ nu mai c`ntau =i c[prioara se dusese. — Unde m[ g[sesc, mo= Simioane? ]ntreb[ Alexandru =terg`ndu-=i ochii. — }n cas[ de om bun, r[spunse acesta. — Dar ea unde-i?... — Care ea? — Copila cea b[laie care are o c[prioar[ =i c`nt[ a=a de frumos. — S-a dus, r[spunse mo=neagul sur`z`nd, s[ culeag[ sulcin[ din c`mp. 103 Nicolae Gane

— S[ mergem dup[ d`nsa!... — S[ mergem!... dar mi-e c[, de vom lua opinci de fier =i c`rj[ de o\el, le vom roade p`n[ c`nd vom g[si-o. — Atunci s[ a=tept[m aici. — C`t pentru asta, po\i s[ o a=tep\i aici p`n[ c`nd vei avea barba la genunchi; ea tot nu va veni. — Spune-mi, mo=ule, ce s-a f[cut? — Vom afla mai t`rziu, de-a vrea Dumnezeu. Alexandru st[tu mult pe g`nduri, cu capul plecat, cu privirea r[t[cit[, apoi, ]ntocmai ca omul ce se supune unei dureroase hot[r`ri, el zise lui mo= Simion: — S[ ne ]ntoarcem la tovar[=ii no=tri. — Dintre toate, vorba aceasta e cea mai cuminte, r[spunse mo= Simion.

IV

— Bun[ diminea\a! zise Costachi junelui Alexandru, care sosise palid =i serios ]n mijlocul v`n[torilor. Ian privi\i-l ce obraz are =i ce gali=[ c[ut[tur[!.. Spune-mi, tinere, de unde vii a=a de op[rit? — De unde vin!... — Ah! ah! ]nt`mplarea e mai grozav[ dec`t credeam. T`n[rul a oftat!... adause proprietarul mo=iei. — V[z fuste de femeie prin c[ut[tura lui, zise Nicolai, r[sucindu-=i mustea\a. Alexandru e un berbant. — Oare nu cumva c[prioara cea de ast[-noapte era vreo fermec[toare pref[cut[, b[g[ de sam[ Costachi cu un aer r[ut[cios. S-au v[zut =i de aceste! — Ba bine c[ nu, r[spunse Nicolai; chiar mie mi s-a ]nt`mplat odat[ c`nd... — La dracu cu pove=tile tale!... putin[ de minciuni ce e=ti!... strig[ Costachi, speriat de noua istorie cu care Nicolai ]l amenin\ase. Mai bine s[ ]ntreb[m pe ginga=ul nostru amic ce i s-a ]nt`mplat ast[-noapte? Dormit-a ]n vreun lac cu broa=te sau pe bra\ele moi ale vreunei z`ne din p[dure? 104 Stejarul din Borze=ti

— Unde-am fost =i ce-am v[zut ]mi este cu neputin\[ s[ spun, zise Alexandru, c[ci singur nu =tiu de-am fost treaz sau am visat. — Toate se vor l[muri mai pe urm[, zise mo= Simion. Iar mai ]nt`i, dac[ nu v[ este cu sup[rare, s[-mi da\i voie, cinsti\i boieri, s[ v[ fac o rug[minte. — Spune, mo= Simioane! — B[ietul meu Radu, doina=ul de asear[, care chiar ast[zi ]mpline=te 24 de ani — cei mul\i ]nainte! — a intrat ]n toanele ]nsuratului; el a g[sit o fat[ dup[ gustul lui =i voie=te s[ o ieie de so\ie. Dac[ vreunul dintre d-voastr[ va avea bun[tatea s[-i fie nun, eu voi ]ndr[zni s[-i aduc o c[prioar[ plocon. — Bucuros, mo= Simioane, bucuros! r[spunser[ cu to\ii. S[ vie logodnicii, =i de nun vei alege singur pe cine vei voi dintre noi. — Veni\i copii!... strig[ mo=neagul, =i ]n acela=i moment ap[ru Radu dind[r[tul unui frunzar, duc`nd de m`n[ o copil[ blond[ care \inea ochii pleca\i spre p[m`nt; ea era ]mbr[cat[ ]n haine de mireas[, av`nd c[ma=[ de borangic cusut[ ]n dungi aurite =i pe cap o cunun[ de flori ]mpletit[ cu fire de beteal[. — Cri=a ea! zise Nicolai. De ce n-am cunoscut-o eu mai ]nainte! — Ea este!... zise Alexandru, tres[rind =i lu`nd iute pe Costachi la o parte. — Care ea? — Copila cea din p[dure... cu c[prioara n[zdr[van[... =i care c`nt[ frumos, de te-adoarme... — Nu te ]n\eleg... — Chiar ast[zi diminea\[ am v[zut-o la casa ei ]n p[dure, c[ci la d`nsa m-a dus c[prioara... =i ea ]mi c`nt[ a=a de dulce, =i se uit[ la mine cu a=a ochi, ]nc`t mi se p[ru c[ ce v[d este o minune =i ce aud un c`ntec din cer; iar eu, obosit cum eram de ostenelile nop\ii, m[ sim\ii cuprins de-o ame\eal[ nespus[ =i adormii ]n auzul c`ntecului ei. C`nd ]ns[ m-am trezit, ea nu mai era. Costachi... prive=te-o c`t e de frumoas[! 105 Nicolae Gane

— }n adev[r, e frumoas[, r[spunse acesta dup[ ce-o privi c`tva timp; frumoas[, dar nu pentru tine. — Dac[ \i-a= spune c[ o iubesc?! — Te cred, dragul meu, ]ns[ niciodat[ amorul t[u n-a putut s[ vie mai f[r[ vreme dec`t acuma. — Ce s[ fac? — S[-\i calci pe inim[ =i s[ te pui la ]n[l\imea nefericirii tale, =i fiindc[ tocmai acuma ne trebuie un nun pentru a o cununa cu Radu, apoi tu trebuie s[ te jertfe=ti a ]mplini aceast[ sarcin[. — Domnilor, strig[ Costachi ]n glas mare, f[r[ a mai l[sa lui Alexandru timp s[ se g`ndeasc[, prietenul nostru Alexandru mi-a spus c[ voie=te s[ aib[ cinstea de a cununa pe Radu cu frumoasa lui mireas[, =i c[ le d[ zestre doi boi =i o vac[. Primit[ este cererea lui? — Primit[! Primit[!... Ura!.. S[ tr[iasc[ logodnicii!... r[spun- ser[ cu to\ii, arunc`nd c[ciulile ]n aer, drept semn de bucurie. — Fie!... zise Alexandru, a c[rui inim[ s`ngera de durere, v[z`nd a=a de repede risipindu-se visul s[u de fericire. — +i cu bine! zise mo= Simion, depun`nd la picioarele lui Alexandru o c[prioar[ s[lbatic[, tocmai aceea ce-l dusese la mireasa lui Radu. Spusu-v-am eu c[ ea se dusese s[ culeag[ sulcin[ din c`mp. C[prioara se gudur[ ]naintea noului s[u st[p`n =i de ast[ dat[ nu mai fugi de m`na sa dezmierd[toare. Alexandru cunun[ pe tinerii logodnici, d`ndu-le zestrea f[g[duit[ de Costachi, care-i ]mbog[\i ]n scurt timp, c[ci ea fu dat[ cu bun[ inim[; iar el, de=i curteni ]n urm[ ]n lumea cea elegant[ multe femei blonde =i brune, nu se ]nsur[ ]ns[ niciodat[, p[str`nd ]n inima sa chipul blondei copile ]ncunjurat ca ]ntr-un cadru de aur; =i tot ce-a scris =i a rimat ]n via\a sa de poet a fost inspirat de razele celor doi ochi alba=tri, care ]n toate nop\ile p[reau c[ lumineaz[ c[p[t`iul s[u. (Convorbiri literare, anul VIII, nr. 3, 1 iunie 1874)

106 Aliu\[

Novel[ dedicat[ domni=oarei Ana Rosetti

I

}ntr-o sar[ de iarn[ noi to\i fra\ii =i surorile =edeam dinaintea focului =i ascultam pe tata care ne spunea o istorie a lui din copil[rie. Tata era b[tr`n =i v[zuse multe care acum nu mai sunt de v[zut. — Hei! dragii mei!... zicea el. Era un timp pe c`nd codrii Orheiului se uneau cu codrii B`cului, =i ace=tia cu codrii Carpa\ilor; iar plugul br[zda numai prin poiene =i prin =esurile apelor curg[toare. Pe atunci nu erau nici =osele, nici drumuri b[tute, ci oamenii mergeau c[l[ri de la sat la sat, de la t`rg la t`rg, =i c`nd aveau vreun drum mai lung de f[cut se ]narmau cu pistoale la obl`nc =i se ]ntov[r[=eau mul\i la un loc, ne]ndr[znind s[ treac[ altfel prin potecile p[durilor, care r[sunau necontenit de c`ntecele haiduce=ti. Eu ]nsumi am apu- cat acele timpuri, bune de altfel, c[ci erau toate cu ]ndestulare =i nu se cuno=teau nevoile zilnice ale traiului, dar veneau c`teodat[ =i grele cumpene ]n via\[ ca de-alde-acele ce mi s-au ]nt`mplat mie ]n copil[rie. — Ce \i s-a ]nt`mplat? ]l ]ntrebar[m noi ner[bd[tori. — Apoi de pe c`nd v[ povestesc eu nu erau trebile ]ntoc- mai ca acuma; fiecare trebuia s[-=i apere singur avutul, nefiind ]n \ar[ alt[ o=tire dec`t o ceat[ de arn[u\i, cu simbrie, adu=i de peste Dun[re, care slujeau pentru paza lui Vod[, iar pentru paza \[rii era numai bunul Dumnezeu. }mi aduc aminte c[ pe vremea aceea se oplo=ise la casa noastr[ un turc cu numele Ali, r[mas din o=tirile turce=ti ce ne cutreieraser[ \ara, =i, fiindc[-i era ]ndem`n[ la noi unde g[sise mas[ =i gazd[ primitoare, el nu s-a ]ndurat s[ se mai duc[. El a 107 Nicolae Gane

]nv[\at limba noastr[ =i s-a ]mprietenit at`t de mult cu casa =i to\i din cas[, ]nc`t noi ]l dezmierdam cu numele de Aliu\[. Ce-i drept, c`nd am v[zut ]nt`i =i ]nt[i pe Aliu\[ f[c`nd temenele turce=ti, ]mbr[cat ]n hainele lui ciudate, cu cialmaua pe cap, cu iataganul la br`u, =i cu barba lui cea tufoas[ =i ]nc[run\it[ care-i acoperea pieptul, noi copiii ne cam temeam de d`nsul, p[r`ndu-ne foarte fioros, dar ]ncet, ]ncet ne-am deprins cu el, c[ci era bun =i =tia s[ ne fac[ felurite petreceri. Ne istorisea pove=ti din O mie =i una de nop\i, ne spunea ]nt`mpl[ri de-ale lui din r[zboaiele ]n care fusese, ne f[cea c[pc[ni de prins vr[bii =i sticle\i, ne ajuta s[ ridic[m zmei, ne lua cu el la v`nat, la pescuit, dar de la o vreme Aliu\[ nu mai putea merge nesprijinit pe b[\, =i toate plimb[rile lui se m[rgineau numai prin curte =i gr[din[. Cincisprezece ani ]n =ir el st[tuse la casa noastr[, =i ne v[zuse pe to\i fra\ii =i surorile cresc`nd, =i ne iubea pe to\i deopotriv[, iar noi necontenit ]l ]nconjuram, ]i s[ream pe genunchi, ne jucam cu barba lui alb[ sau cu cialmaua cea mare care-i =edea ca o pl[cint[ pe cap, =i c`nd ne zicea el nou[: — Bre, pui de ghiauri, voi dragi la mine! noi r`deam a=a de tare, c[-l asurzeam pe bietul Aliu\[. Numai diminea\a c`nd se ]nchina, nimeni din noi nu ]ndr[znea s[-l supere, ]ntr-at`ta p[rea de serios =i ad`ncit ]n rug[ciunea lui. }n genunchi, smerit, cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept, el spunea c`nd mai tare c`nd mai ]ncet versuri din Coran, ]=i pleca fruntea p`n[ la p[m`nt, apoi, t[cut =i nemi=- cat, st[tea c`te o or[ ]ntreag[ cu ochii a\inti\i spre r[s[rit sorbind dep[rt[rile, c[l[torind cu g`ndul prin \[rile calde ale copil[riei lui, =i fa\a lui atunci se-nveselea, se lumina, ca =i c`nd primblarea i-ar fi fost aievea. — A=a c[ n-ai s[ te duci de la noi, Aliu\[? ]i ziceam eu, netezindu-i barba. — Cum va fi scris! r[spundea el. Pentru Aliu\[ tot era scris. De s-a n[scut, de-a mers prin b[t[lii, de-a c[p[tat r[ni, de-a venit la noi a fost scris. De va 108 Stejarul din Borze=ti mai tr[i mult sau pu\in, de se va ]ntoarce sau nu ]n \ara lui, asemene era scris de mai nainte; de aceea el avea ]ntot- deauna fa\a senin[ =i lini=tea sufleteasc[ a omului ce nu-=i poart[ grija vie\ii. }ntr-una din zile v[zui ]n curtea noastr[ o mare =i neobi- cinuit[ mi=care. Tata era ]ngrijat =i slugile speriate. O mul\ime de \[rani ]narma\i cu ciomege =i topoare se a=ezau de paz[ la poart[ =i ]n jurul casei; era o ner`nduial[ cum nu fusese niciodat[. — Ce este? ]ntrebai eu pe Aliu\[. — Nimic, r[spunse el. Bujor a trimis o scrisoare prin care ne d[ de veste c[ m`ini la amiaz[ are s[ ne calce casa. — +i ce are s[ fie, Aliu\[? — Ce va fi scris! adaose el cu fa\a lini=tit[.

II

Speria\i ca =i c`nd aceast[ scrisoare ar fi venit ]n momentul c`nd tata ne povestea, noi ne ]ngr[m[deam unul ]n altul dinaintea focului =i, plini de neast`mp[r, cu ochii mari deschi=i, a=teptam sf`r=itul istoriei. — Bujor, urm[ el, a fost dintre cei mai vesti\i ho\i din \ar[. Babele =i acuma vorbesc despre el la =ez[toare, =i l[utarii ]i c`nt[ c`ntecul:

Frunz[ verde de n[gar[, A ie=it Bujor ]n \ar[, Bate, prad[, nu omoar[, Pe ciocoi ]i bag[-n boal[.

De cum i-a r[s[rit mustea\a, el s-a sim\it cuprins de dorul voiniciei, =i maic[-sa n-a mai putut s[-l st[p`neasc[. }n zadar a pl`ns ea =i a f[cut rug[ciuni pe la biserici, ca s[-l ]ntoarc[ de la plec[rile lui; ]ntr-o zi de prim[var[ el ]=i puse pu=ca pe um[r, c[ciula pe-o ureche =i ]=i lu[ ziua bun[ de la maic[-sa zic`ndu-i: 109 Nicolae Gane

— Maic[, nu mai pl`nge; eu merg s[ fac dreptate ]n \ar[; s[ ieu de la cei boga\i, s[ dau la cei s[raci =i s[ stric legile cele rele f[cute de domnie. Apoi, chiuind =i h[ulind, el apuc[ calea codrului care-l chema la via\[ f[r[ st[p`n, =i nu mult dup[ aceea se =i auzi prin \ar[ de numele lui Bujor. Doisprezece tovar[=i, fra\i de cruce, fugi\i de la coarnele plugului, se adunar[ ]n jurul lui =i, ]ncruci=`nd fierul cu\itelor, ]i jurar[ credin\[ =i ascultare f[r[ margine cu drept de via\[ =i de moarte asupra lor. De atunci, fost-au mul\i c[l[tori opri\i ]n drum, multe case boiere=ti c[lcate, multe poteri ]mpr[=- tiate, =i iar[=i multe pungi cu bani ]mp[r\ite la s[raci, =i multe vaci cu vi\el d[ruite la v[duve =i orfani, a=a c[ unii ]l bl[st[mau =i al\ii ]l binecuv`ntau, iar Bujor domnea nesup[rat peste mo=ii, drumuri =i p[duri, =i vestea despre d`nsul merse p`n[-n \[rile vecine. Era ]n luna lui august, pe la str`nsul p`inii, c`nd tata primi scrisoarea de la Bujor. Se \inu mare sfat la curte de trebuie s[ ne supunem sau s[ ne ]mpotrivim. }n toat[ casa nu erau dec`t dou[ pu=ti cu cremene, una a lui tat[-meu =i cealalt[ a lui Aliu\[, o =u=anea lung[ pe care turcul o rezema pe cr[can[ c`nd se cobora la iaz s[ ]mpu=te ra\e. }n sat asemenea nu era dec`t un singur pu=ca=, care niciodat[ ]n via\a lui nu se luptase dec`t cu v`natul din p[dure; prin urmare, nu era mare speran\[ ]n puterea noastr[ de ]mpotrivire. Cu toate aceste, p[rerea lui Aliu\[ de a ne opune cu arma la n[v[lirile ho\ilor, ]mp[rt[=it[ =i de noi, copii ne=tiutori de primejdiile ce ne amenin\au, precump[ni asupra ideii de supunere, sus\inut[ f[r[ osebire de toate slugile din cas[. }mi aduc aminte =i acuma, adause tata sur`z`nd, cu ce ]ncredere ]n voinicia mea ]n=f[cai teaca iataganului lui Aliu\[ =i o ]nv`rtii ]n dreapta =i ]n st`nga ]mprejurul meu, dobor`nd cu g`ndul to\i ho\ii la p[m`nt. „O! numai s[ vie Bujor, ziceam ]n mintea mea, =i va vedea el!“ 110 Stejarul din Borze=ti

Apoi, dup[ planul lui Aliu\[, un om fu a=ezat ]n clopotni\a bisericii ce era aproape de poarta cur\ii, cu porunc[ c[, ]ndat[ ce va z[ri ho\ii ]n dep[rtare, s[ trag[ clopotele pentru a ne da de veste. Dou[zeci de oameni ]narma\i cu ciomege, cu coase =i topoare fur[ r`ndui\i la poart[ sub comanda v`n[- torului din sat =i c`te al\i dou[zeci la fiecare u=[ de intrare a caselor boiere=ti, ]n total ca la 60 de oameni, care, de=i r[u ]narma\i =i nedeprin=i cu luptele, dar erau destul de numero=i pentru a pune stavil[ ho\ilor, mai ales c`nd ace=tia aveau s[ vie ziua mare, cu pieptul deschis, ]n urma unei scrisori prevestitoare. C`te un pahar de rachiu fu ]mp[r\it la fiecare str[jer =i, mul\umit[ ]mb[rb[t[rilor necontenite ale lui Aliu\[, ei se \ineau bine la posturile lor. Dou[ ore st[tur[m a=a ]n a=teptare... c`nd deodat[ omul din clopotni\[ prinse s[ sune. El z[rise un colb pe muchea dealului ]nvecinat =i, pu\in dup[ aceea, num[r[ treisprezece in=i c[l[ri care se ivir[ pe muche, unul c`te unul, =i se coborau acum pe drumul ce duce la curte. Un fior trecu prin inimile tuturor. — Copii, \ine\i-v[ bine, strig[ Aliu\[ str[jerilor ce se fr[m`n- tau de neast`mp[r. Allah e cu noi! Mul\i erau acum cu to\ii, =i, cu ochii a\inti\i asupra dealului ]nvecinat de unde venea primejdia, iar dup[ c`teva minute, putur[m vedea =i noi, cei din ograd[, cum se coborau haiducii la pas, lini=tit, c`nt`nd, parc[ veneau la mas[ mare. Ei se oprir[ un moment dinaintea cr`=mei unde Bujor ]i cinsti cu c`te un pahar de vin, apoi pornir[ din nou spre curte. Acum se trecuse de =ag[; avem s[ d[m piept la piept cu ho\ii; s[ ]mpu=c[m ]ntr-]n=ii; s[ fim ]mpu=ca\i de d`n=ii; =i c`\i din noi aveau s[ moar[?... =i c`\i s[ scape?... iat[ ]ntrebarea ce =i-o punea fiecare, ]ntrebare groaznic[ ce o vedeam zugr[vit[ cu culorile spaimei ]n fa\a tuturor. Iar eu, care cu o or[ mai ]nainte f[cusem at`ta isprav[ cu teaca iataganului lui Aliu\[, sim\ii acum c[ mi se taie picioarele =i f[r[ voie m[ apropiai de tata. Tata era galben ca ceara, t[cut =i ]n a=teptare, s-ar fi zis c[-=i 111 Nicolae Gane num[r[ b[t[ile inimii; str[jerilor de asemine nu le era ]ndem`n[. Ceea ce-i tulbura cu deosebire era ne]nchipuita lini=te cu care veneau ho\ii asupra lor, parc[ nici le p[sa c[ sunt 60 de oameni gata s[-i primeasc[ cu coase =i topoare. }n acela=i timp clopotul suna mereu a restri=te =i, cu at`t mai mult suna, cu c`t haiducii se apropiau. Parc[ vestea ceasurile mor\ii. — Ah! Iat[-i... iat[-i... sosesc! Ajuns dinaintea bisericii, Bujor deodat[ se opre=te, ia la ochi pe clopotar, =i... o! Doamne, ce v[zui!... }n momentul ]n care tr[sni arma, v[zui pe nenorocitul clopotar c[z`nd de-a roata ]n aer din ]n[l\imea turnului, cum ar c[dea o \arc[ din v`rful unui plop. }n acela=i moment spaima r[zb[tu cu iu\eala fulgerului ]n inimile tuturor, o spaim[ stra=nic[, ne]nvins[, spaima mor\ii care ]ntunec[ mintea =i ]nghea\[ s`ngele ]n vine, =i ]ntr-o clip[ to\i str[jerii, at`t cei de la poart[, cum =i cei dimprejurul casei, aruncar[ la p[m`nt ciomegele, coasele, topoarele, =i care-ncotro prinser[ s[ fug[ ca ni=te nebuni, nevoind s[ mai =tie de glasul tat[lui meu =i al lui Aliu\[ care c[utau s[-i st[p`neasc[. Iar c`nd cei doisprezece haiduci c[l[ri ]mpestri\a\i cu g[itane =i cu pu=tile pe um[r, se ar[tar[ ]n dreptul por\ii, nici o suflare de om nu mai era ]n curte afar[ de noi =i Aliu\[. Atunci... p[r[si\i de to\i, intrar[m ]n cas[ ca ]n ultimul loc de sc[pare, iar Aliu\[ ]nchise u=a cu z[vorul. Momentele erau ]nfrico=ate. Auzeam ]mprejurul nostru glasul haiducilor, z`ng[nitul armelor, sfor[itul cailor, iar peste toate glasurile =i toate sunetele domnea glasul lui Bujor care f[cea r`nduial[ ]ntre haiduci. — Sparge\i u=a! srig[ el. Deodat[ auzii lovitura unui topor ce se ]nfipse ]n u=[, apoi auzii a doua =i a treia lovitur[, urmate de mai multe altele care r[sunau ]n ]nse=i inimile noastre. Dar ]n acela=i timp auzii acelea=i lovituri =i la u=a din dos, ]nc`t eram acum cuprin=i din dou[ p[r\i =i f[r[ nici un mijloc de sc[pare. 112 Stejarul din Borze=ti

De ce ]ns[ primejdia se f[cea mai mare, de ce Aliu\[ se ]mb[rb[ta mai mult. Cu iataganul ]n m`n[ el sta la cr[p[turile u=ii s[ reteze capul celui ]nt`i ghiaur ce s-ar ivi; dar nici unul nu se ivi, numai topoarele curgeau ca ploaia, p`n[ c`nd u=a \[ndurit[ c[zu din \`\`ni... Atunci Bujor se ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ cu Ali. }l recunoscu dintre to\i, fiindc[ el era cel mai ‘nalt, mai chipos =i mai fioros. — }n l[turi, ghiujule! strig[ ho\ul. — }n l[turi tu, c`ine! r[spunse Ali, repezind iataganul asupra capului lui Bujor, ]ns[ fierul turcului ]nt`lni fierul ho\ului =i ambele sc[p[rar[ de iu\eala loviturii. Ei st[tur[ apoi o minut[ =i se privir[ ]n ochi. Ho\ul avea fa\a crud[, dar despre\uitoare a unui om ce nu-i vine s[ se puie la lupt[ c-un protivnic at`t de b[tr`n, iar acesta nu mai era Aliu\[ cel bun, pe genunchii c[ruia s[ream noi ca ni=te veveri\e. Era zis ]n legea lui s[ apere cu pieptul casa ce-l ad[postise, =i toate puterile din tinere\e, toat[ s[lb[ticia ienicereasc[ ]i revenise ca prin farmec. Drept sta el acum ca lum`narea, hot[r`t, amenin\[tor, cu fruntea ]ncre\it[, cu din\ii ]ncle=ta\i =i se uita =i chibzuia unde s[ loveasc[ din nou. — A=a te vreu, turcule, zise Bujor, de-acum cu mine la lupt[ dreapt[! Iar voi, adaose el tovar[=ilor s[i, sta\i =i privi\i cum c[pitanul vostru =tie s[ pedepseasc[ obr[znicia unui turc. — Aci, ]n pragul u=ii, am s[-\i s[p groapa, r[spunse Ali; =i lupta iar[=i se ]nc[ier[. Bujor ]=i p[stra cump[tul =i lovea cu m[sur[, p`ndind toate apuc[turile protivnicului s[u, iar m`nia turcului mergea tot cresc`nd =i mi=c[rile lui din ce ]n ce se iu\eau, parc[ puteri noi curgeau necontenit ]n vinele lui. De la o vreme ]ns[ fiar[le lor nu se mai ciocneau, nu mai sc[p[rau, ci lipite, ]ncol[t[cite alergau ]mpreun[, c`nd ]n dreptul pieptului, c`nd ]n dreptul ochilor, c`nd deasupra capului, ]ntocmai ca doi fulgeri ]ngem[na\i. Ho\ii care intraser[ acum ]n cas[ priveau lupta cu bra\ele ]ncruci=ate, siguri fiind de mai nainte de izb`nda c[pitanului, iar noi, galbeni, ]nm[rmuri\i, a=teptam cu tremur minuta 113 Nicolae Gane hot[r`toare, fiind de aseminea siguri de mai nainte c[, oricum se va sf`r=i lupta, tot r[u va fi pentru noi... C`nd, deodat[, turcul, desprinz`ndu-=i arma de arma du=manului s[u, f[cu un pas ]nd[r[pt, deschise ni=te ochi mari peste m[sur[, strig[ „Allah!“ =i ca un tigru ]nsetat de s`nge se arunc[ asupra lui Bujor. Un fream[t trecu prin r`ndurile ho\ilor... Atunci... O! spai- m[!... O! urgie!... Atunci f[r[ veste tr[sni o pu=c[ ]nd[r[tul meu, de care toate geamurile se cutremurar[, =i prin fumul ce n[v[li prin odaie v[zui pe Aliu\[, pe b[tr`nul =i viteazul Aliu\[, ]ngenunchind. Lovit ]n spate de unul din tovar[=ii lui Bujor, el sc[p[ arma =i c[zu la p[m`nt sc[ldat ]n s`nge. }n fa\a acestui nea=teptat sf`r=it, Bujor, el ]nsu=i, r[mase un moment uimit cu hangerul ]n m`n[, nedumerindu-se ce s[ fac[; apoi deodat[ ]=i ]ncrunt[ privirile, ca om ce =i-a luat o groaznic[ hot[r`re, se ]ndrept[ cu pa=i sun[tori spre noi care stam f[r[ suflare, gr[m[di\i unul ]n altul, trecu al[turi de mine ating`ndu-m[ cu haina, =i se opri dinaintea ho\ului ce omor`se pe Ali. — Cine nu cinste=te lupta dreapt[ =i ucide pe la spate, ucis trebuie s[ fie!... zise el, despic`nd ]n acea clip[ capul uciga=ului ]n dou[. Apoi cu fa\a =i mai cruntat[, ]n care era scris[ os`nda noastr[ de moarte, el se ]ntoarse iar[=i spre noi a\intindu-ne de ast[ dat[ drept ]n ochi, parc[ ar fi voit ]nadins s[ ne prelungeasc[ agonia; merse p`n[ la locul unde z[cea Aliu\[ la p[m`nt, ]l privi un moment ]n t[cere, t[cere ]nfrico=at[, din care nimene nu =tia ce are s[ ias[, c[ci noapte se f[cuse sub genele lui... c`nd iat[, minune mare... fa\a lui deodat[ se ]nsenin[, ca =i c`nd o raz[ de sus i-ar fi str[b[tut prin creieri =i, ]ndrept`ndu-se c[tr[ tovar[=ii s[i, le zise: — Copii, acest b[tr`n ucis mi=ele=te a ap[rat o cas[ de cre=tin =i el era turc. Dumnezeu nu ne va ajuta dac[, pe l`ng[ p[catul mor\ii lui, vom ad[ugi =i alt p[cat... S[ mergem de aice!... Ascult[tori de glasul c[pitanului, ho\ii ]=i f[cur[ semnul crucii, ]nc[lecar[ =i se duser[ ]n lume, numai haiducul cel 114 Stejarul din Borze=ti ucis r[mase lungit la locul lui =i, nu departe de d`nsul, s[rmanul Aliu\[ =edea =i el f[r[ mi=care cu fa\a acum ]ndulcit[ de suflarea mor\ii =i cu ochii deschi=i =i a\inti\i, a=a cum ]i avea el ]n rug[ciunile de diminea\[, c`nd r[t[cea cu sufletul ]n \[rile cele calde ale copil[riei lui. A doua zi un sicriu frumos, ]mpodobit cu \inte de argint, cu semnul semilunii pe capac, =i purtat pe umerele noastre, fu a=ezat sub cea mai pletoas[ salcie din gr[din[, cu capul ]ndreptat spre r[s[rit. Nici preo\i, nici rude nu erau ]n jurul sicriului, dar eram noi, prieteni de alt[ lege, agonisi\i de el la b[tr`ne\e, care stam ]ngenunchea\i =i pl`ngeam din inim[ pe bunul =i scumpul Aliu\[. Pe morm`ntul lui st[ ast[zi o marmur[ alb[ pe care sunt s[pate cu litere de aur cuvintele lui Bujor: „Acest b[tr`n ucis mi=ele=te a ap[rat o cas[ de cre=tin =i el era turc“. Aici tata sf`r=i de povestit; iar noi am r[mas t[cu\i =i cu lacrimile ]n ochi, =i, mult[ vreme dup[ aceea, figura bun[ a lui Aliu\[ nu ]nceta de a se amesteca noaptea ]n visurile noastre copil[re=ti. (Convorbiri literare, anul XIV, nr. 6, 1 septembrie 1880)

115 Hatmanul Baltag *

}n vremea de demult pe c`nd cucoanele se numeau jup`nese, iar boierii mergeau la Divan cu c[lim[rile ]n br`u, tr[ia ]n \ara de jos a Moldovei un t`n[r boier de starea ]nt`i, cu numele Baltag. El avea toate drepturile pentru a se numi boier. Avea carte scris[ pe pergament cu isc[litur[ =i pecete domneasc[, locuia pe malul Trotu=ului, ]ntr-o cas[ mare c`t o cetate, ]ncunjurat[ de ziduri groase, =i avea o mo=ie care se ]ntindea de jur-]mprejur a=a de departe, c[ nu-i mai =tia hotarele. Se zice c[ ]n timpul lui Ciub[r Vod[ un str[bun al s[u ar fi t[iat ]ntr-o b[t[lie at`\ia turci cu un baltag de argint, ]nc`t Ciub[r Vod[, drept r[splat[, ]i d[du numele de Baltag, ]naint`n- du-l la rangul de hatman cu dreptul de a purta acest titlu din neam ]n neam, har de care nu se bucurau nici unul din ceilal\i boieri =i slugi credincioase ale domniei lui. }n acela=i timp Ciub[r Vod[, care era un domn cu dare de m`n[, ]i d[rui tot p[m`ntul ce el, hatmanul, putu s[ vaz[ cu ochii roat[ ]mprejur de pe un v`rf de deal, p[m`nt ]n care se cuprindeau nenum[rate p[duri, =esuri, lacuri =i ape curg[toare. Pe acel v`rf de deal, el ]=i cl[di casa spre amintire de r[splata domneasc[; ]ns[ ]ntr-o bun[ diminea\[, p[r`ndu-i-se mo=ia cam str`mt[, el mai ]nghi\i o mo=ie r[z[=easc[ de-al[turea, alung`nd pe to\i r[ze=ii cu traista-n b[\, iar pe cel mai col\os dintre d`n=ii ]l lini=ti, sp`nzur`ndu-l de un copac. De-atunci, de c`te ori b[tea cel mai mic v`nt, hornurile casei sale =uierau a=a de groaznic, ]nc`t p[rea c[ se aud suspinuri =i gemete de oameni; iar ]n

* Imita\iune dup[ Dickens (n.a.) 116 Stejarul din Borze=ti timp de noapte, luna ]=i deschidea drum prin ziduri, lumin`nd ca ziua unele p[r\i ale bol\ilor =i l[s`nd altele ]ntr-o fioroas[ ]ntunecime T`n[rul hatman, a c[rui poveste o povestim, avea s`ngele r[zboinic al str[bunului s[u, nu ]ns[ =i n[ravul de a ]nghi\i mo=ii r[z[=e=ti. Din contra, era darnic =i cheltuitor. El avea ochii ]ndr[zne\i, p[rul negru =i tufos, =i muste\ile a=a de lungi, ]nc`t ]i ]mpungeau urechile. La v`nat el purta pe spete un mintean alb de abà, ]n picioare ciubote de iuft lungi p`n[ la genunchi =i la br`u un cu\it =i un corn de v`nat, din care =tia s[ scoat[ felurite sunete, =i mai dulci =i mai aspre. La mas[ el pr`nzea totdeauna ]mpreun[ cu doisprezece ciraci ai s[i, boieri mai mici de casa Baltagilor, to\i buni de pahar =i v`n[tori de meserie. Ei asemine purtau mintene albe, ]ns[ de-o abà mai proast[, =i ciubote de iuft, cu talpa mai groas[. C`nd hatmanul Baltag suna din corn ]n zori de ziu[ pe v`rful dealului, cei doisprezece ciraci ie=eau grabnic ]n calea sa, cu durdele ]n spate =i cu plo=tele la br`u, =i din gr[simea celui ]nt`i urs ucis ]n b`rlog, hatmanul ]=i ungea muste\ile. }n toate s[rile ei beau vin vechi de Odobe=ti p`n[ ce c[deau sub mas[, iar hatmanul, care dintre to\i era cel mai aprig sug[tor al g[r[filor pline, r[m`nea totdeauna cel din urm[ ]n picioare, privind cu dispre\ ciracii s[i c[zu\i. Dar pl[cerile de la mas[ =i de sub mas[ cer =i ele oarecare schimb[ri. Astfel, ]n toate s[rile, aceea=i mas[ ]nconjurat[ de acelea=i obrazuri, care spun acelea=i pove=ti, devine p`n[ ]n sf`r=it ur`cioas[, =i hatmanul Baltag, nemaig[sind gust ]n asemene petreceri, c[sca de-=i spinteca f[lcile, =i de multe ori ]=i exprima ur`tul cu pumnii gr[m[di\i pe spinarea ciracilor s[i. }ntr-o sar[, dup[ o zi de v`n[toare, ]n care Baltag f[cuse mari izb`nzi ]njunghiind cu cu\itul de la br`u un urs mare care trebuie s[ fi fost tata ur=ilor, el se puse m`nios ]n capul mesei, a\intind mereu ochii pe podul afumat al s[lii. El ]nghi\i ]n t[cere multe pahare, ]ns[ cu c`t ]nghi\ea mai mult, cu at`t

117 Nicolae Gane devenea mai mor[c[nos. Acei dintre ciracii s[i, care aveau locurile de cinste din dreapta =i din st`nga sa, se sileau pe c`t puteau s[ nu r[m`n[ ]n urm[ cu ]nghi\iturile, inund`nd ]n acela=i timp =i aerul s[u posomor`t. — Voiesc, strig[ deodat[ hatmanul, lovind cu pumnul ]n mas[ =i cu cealalt[ m`n[ r[sucindu-=i mustea\a, voiesc s[ beau ]n s[n[tatea h[tm[nesei Baltag! Cei doisprezece ciraci cu ciubote de iuft se ]ng[lbenir[ groaznic la fa\[, nu ]ns[ =i la nasuri, a c[ror v[psea era neschimbat[. — }n s[n[tatea h[tm[nesei Baltag, strigar[ ]n cor cei cu ciubote de iuft, =i ale lor dou[sprezece g`tlejuri ]nghi\ir[ dou[sprezece pahare pline ochi, cu un vin busuioc de la Baltag b[tr`nul, un vin a=a de bun, c[ ei nu mai sf`r=eau de a-=i linge ale lor dou[zeci =i patru de buze. — Fiica cea frumoas[ a vornicului Smereanu, adause Baltag voind s[-=i explice toastul. }nainte de-a asfin\i soarele de m`ine am s[ o cer ]n c[s[torie de la p[rintele ei, =i, dac[ el se va ]mpotrivi, baltagul meu str[mo=esc ]i va juca pe spate. Un fream[t surd se r[sp`ndi ]n sal[, =i fiecare dintre ciracii lui Baltag, cunosc`ndu-l om hot[r`t, gata a-=i preface vorbele ]n fapt[, se sc[rpin[ cu ]ngrijire pe spete. Era pe atunci lucru frumos =i vrednic de laud[ ascultarea fetelor. }n zilele noastre aceasta nu se mai vede. Dac[ fiica vornicului Smereanu ar fi zis, spre pild[, c[ inima ei este juruit[ altuia, =i ar fi c[zut ]n genunchi ud`nd cu lacrimi amare picioarele p[rintelui ei, sau ar fi c[zut le=inat[ dup[ obicei, desigur pe spetele b[tr`nului vornic Smereanu ar fi jucat baltagul hatmanului. }ns[ buna copil[ st[tu smerit[ c`nd se ]nf[\i=[ pe\itorul cu cererea din partea hatmanului Baltag; apoi se retrase t[cut[ ]n odaie, spre a vedea pe fereastr[ viind logodnicul ei, =i nu bine se ]ncre- din\[ c[ t`n[rul cel nalt cu muste\ile mari este viitorul ei mire, c[ de ]ndat[ alerg[ la p[rintele ei spre a-i zice c[ este gata s[ se jertfeasc[ pentru lini=tea lui. B[tr`nul vornic 118 Stejarul din Borze=ti o str`nse cu duio=ie la piept, =i era c`t pe ce s[ verse o lacrim[ de bucurie. }n acea zi, mare serbare se f[cu la mo=ia vornicului Smereanu. Mai mul\i juncani =i c`rlani fur[ t[ia\i =i ]mp[r\i\i la oameni; mai multe poloboace cu vin fur[ supte p`n[ la cea din urm[ pic[tur[. L[utarii scoteau din g`turi =i arcu=e c`ntece de cele lungi b[tr`ne=ti, =i cu fesurile lor se cinstir[ cu vin, =i cobzele lor se umplur[ cu bani, iar horele ]n care ginga=ele fete de la \ar[ ]=i leg[nau s`nurile, nu mai conteneau din r[s[rit =i p`n[ ]n apus de soare. }n sf`r=it, ]nsur[\eii, s[tur`ndu-se de benchetuit, ]=i luar[ ziua bun[ de la tata =i mama Smereanu, =i plecar[ acas[, ]nconjura\i de cei doisprezece ciraci cu ciubote de iuft. Timp de =ase lungi s[pt[m`ni ur=ii =i porcii s[lbatici fur[ l[sa\i ]n pace; pu=tile ruginir[ =i cornul lui Baltag nu mai scotea dec`t sunete r[gu=ite. Dar dorul v`natului apuc[ din nou de inim[ pe t`n[rul ]nsur[\el =i, ]ntr-o bun[ diminea\[, el porunci ciracilor s[ se preg[teasc[ pentru a merge la p[dure. — Iubitule!... zise h[tm[neasa. — Scump[!... zise hatmanul. — Ce g[l[gie este acolo?... — Unde, draga mea?... r[spunse hatmanul tres[rind. Atunci, cu alba-i m`n[, ea ar[t[, de la fereastra unde se g[seau am`ndoi, pe cei doisprezece ciraci care pr`nzeau =i cinsteau, spre a-=i ]nt[ri picioarele pentru v`n[toarea ce se preg[tea. — Tovar[=ii mei se preg[tesc de v`nat, doamn[, zise hatmanul. — Alung[-i, drag[. — S[-i alung!... strig[ hatmanul necrez`nd auzului s[u. — Dac[ m[ iube=ti, suflete. — Dar pentru Dumnezeu!...

119 Nicolae Gane

}n acela=i moment h[tm[neasa scoase un \ip[t =i c[zu le=inat[ la picioarele so\ului ei. Ce crede\i c[ a f[cut vestitul, ]nfrico=atul hatman Baltag? A chemat ]ndat[ slujnica spre a stropi cu ap[ pe so\ia sa; a trimis dup[ un doctor; apoi repede s-a scobor`t ]n curte =i a alungat pe to\i ciracii s[i, d`nd, la care cum apuca, drept ziua bun[ c`te un picior ]n spinare, ]ntov[r[=it de c`te o zdrav[n[ sudalm[. +tiut este c[ multe femei au me=te=ugul de a pune pe b[rba\ii lor sub papuc. Din num[rul acelora era =i h[tm[neasa. Astfel, prin un mijloc sau altul, ea puse o mare st[p`nire pe hatmanul Baltag. Pu\in c`te pu\in, zi cu zi, an cu an, ea tot mai mult ]l supunea voin\elor sale, =i bietul hatman, la v`rsta de 48 de ani, ajunse, f[r[ s[ =tie cum, a fi un lucru de prisos ]n cas[. N-ar fi fost nimica dac[ nenorocirile lui Baltag s-ar fi m[rginit aice, ]ns[ un an dup[ c[s[toria sa un mic h[tm[nel intr[ cu pomp[ ]n lume, =i ]n bucuria lui se de=ertar[ multe g[r[fi =i se cheltuir[ multe parale. }n anul al doilea veni r`ndul unei mici h[tm[ni\e; =i a=a ]n fiecare an r`nd pe r`nd, se ]nf[\i=a c`te un h[tm[nel, c`te o h[tm[ni\[, ba uneori =i c`te doi ]mpreun[, p`n[ c`nd num[rul odraslelor lui Baltag se ]nmul\i la doisprezece. }n fiecare zi de na=tere mama soacr[ g[sea de b[nuit =i de c`rtit cum c[ se zdruncin[ s[n[tatea scumpei sale fiice; =i dac[ nu se f[ceau toate dup[ cheful ei, ori c[ ciorba nu era destul de cald[, ori c[ mu=tile b`z`iau prin odaie, gura ei umbla ca o moar[ stricat[, =i nimene nu mai avea odihn[ ]n casa lui Baltag. S[rmanul Baltag suferi c`t putu, dar de la o vreme pierdu cheful =i pofta de m`ncare, =i c[zu ]ntr-o ad`nc[ melancolie. Spre culmea nenorocirilor sale, nici trebile nu-i mergeau tocmai bine. El f[cuse datorii, =i l[zile sale, pe care familia Smereanu le crezuse nesecate, ajunser[ la fund. „Ce-mi mai r[m`ne de f[cut? se ]ntreb[ hatmanul pe sine. Dac[ m-a= ucide!...“ 120 Stejarul din Borze=ti

Aceasta era o idee ca toate ideile. Iat[-l, deci, c[ ia un cu\it de v`nat dintr-un dulap; ]l ascute pe ciubot[ =i-l ]ndreapt[ spre g`tlej. — Nu merge, zise hatmanul, oprindu-se ]n drum. Se vede c[ nu taie destul de bine. Apoi, mai ascu\indu-i t[i=ul, ridic[ iar[=i spre g`ti\[ ucig[toarea unealt[, care p[rea a nu pune ]ndestul[ bun[voin\[. }n acela=i moment ]ns[, o mare larm[, care se auzi ]ntre copii ]n odaia de al[turea, ]i opri m`na ]n loc. — Dac-a= fi holtei, zise Baltag suspin`nd, n-a= avea nemul\[- mirea s[ fiu ]ntrerupt ]n trebile mele. — Hei! B[iete! ad[-mi o garaf[ de vin =i un ciubuc ]n odaia cea boltit[ de l`ng[ paraclis. O slug[ ]ndeplini porunca cu gr[bire, =i, dup[ c`teva minute, Baltag intr[ ]n odaia cea boltit[, se a=ez[ pe un jil\ dinaintea focului ce ]mpr[=tia ]n cas[ o lumin[ galben[, =i se rezem[ cu cotul pe-o mas[ pe care erau a=ezate ciubucul =i garafa cu vin. — Aprinde lum`narea, zise Baltag. — Mai ave\i ceva s[ porunci\i? ]ntreb[ sluga. — S[ m[ la=i singur. Sluga credincioas[ ie=i, =i Baltag ]nchise u=a cu z[vorul. — S[-mi fumez ]nt[i ciubucul, zise hatmanul, =-apoi sara bun[. Pun`nd cu\itul la ]ndem`n[, el se r[sturn[ pe jil\ cu picioarele ]ntinse spre foc, =i, dup[ fiecare ]nghi\itur[ de vin slobozea c`te un g`t de fum din ciubuc. El ]ncepu s[ g`ndeasc[ la fel de fel de lucruri, la sup[r[rile lui de fa\[, la fericitul timp al holteirei sale, la ciracii s[i cu ciubote de iuft, ]mpr[=tie\i de mul\i ani cine =tie pe unde; cu toate c[ despre unul =tia c[ a murit cu cinste pe =esul Frumoa- sei, c[ un altul =i-a str[mutat locuin\a la groapa Ocnei, iar c[ vro trei al\ii au r[posat prin spitaluri. Apoi ur=ii =i porcii s[lbatici ]ncepur[ s[-i fr[m`nte mintea; c`nd, iat[ c[, duc`nd cel din urm[ pahar la gur[, dup[ care venea r`ndul cu\itului, v[zu cu mirare c[ nu mai era singur ]n odaie. Da, nu, nu era 121 Nicolae Gane singur! }n fa\a focului o figur[ h`d[ =edea zgribulit[ cu bra\ele ]ncruci=ate =i tremura de frig. Ochii s[i ]n fundul capului sticleau ca ni=te putregaiuri ]n ]ntuneric; fa\a-i zb`rcit[ era peste m[sur[ de lung[ =i ]ncadrat[ ]n ni=te p[r negru, care sp`nzura drept ]n jos pe sc[f`rlia sa v`n[t[, ]ntocmai ca fe=tila lum`n[rilor. Acest chip era ]mbr[cat ]ntr-o lung[ mantie neagr[ cu dungi albe pe margini, =i c[t[r[mile, ]n care era prins[ mantia, ]nf[\i=au cele dou[ oase ]ncruci=ate, semnul mor\ii de pe racle. Picioarele sale slabe se ar[tau ascu\ite =i sunau ]n ]ncheiturile lor. F[r[ s[ aib[ grija hatmanului, ea \inea ochii a\inti\i asupra focului. — Sluga! strig[ hatmanul ]n glas mare, spre a-i de=tepta luarea-aminte. — Sluga! r[spunse strania n[luc[, ]ndrept`ndu-=i ochii asupra hatmanului, f[r[ ]ns[ s[ se mi=te de pe scaunul ei. Ei!... +i!... — Ei!... +i!... adause hatmanul ]nfrunt`nd cu b[rb[\ie privirea pironit[ a oaspetelui s[u. Pe unde ai intrat?... — Pe u=[. — Cine e=ti tu? — Un om. — Nu te cred. — Atunci nu crede. Figura se uit[ c`tva timp la Baltag, care nu p[rea deloc ]nsp[im[ntat de vocea ei r[gu=it[, =i apoi ]i zise cu un ton mai domol: — Ascult[, v[d c[ nu te pot ]n=ela. }n adev[r, eu nu sunt om. — Ce e=ti atunci? — Sunt o n[luc[. — Ciudat lucru!... r[spunse hatmanul cu un aer de dispre\. — Sunt n[luca disper[rii =i a sinuciderii. Atunci ea se ]ntoarse c[tre hatman spre a ]ncinge cu el o convorbire mai prieteneasc[; dar, lucru nemaipomenit ]nc[, de care ]nsu=i hatmanul se mir[, el care nu prea avea obicei s[ se mire de orice: ea ]=i d[du ]n l[turi poalele mantiei =i scoase 122 Stejarul din Borze=ti un cogemite par ce-l avea ]nfipt prin stomac de-a curmezi=ul trupului, =i-l puse pe mas[ ]ntocmai ca pe un baston. — Acum, zise n[luca, ar[t`nd din ochi cu\itul de v`nat, ai de g`nd s[ faci ceva pentru mine? — }nc[ nu, r[spunse hatmanul, trebuie mai ]nt`i s[-mi m`ntui ciubucul. — Atunci, d[ mai iute. — Se vede c[ te cam gr[be=ti. — Ba bine c[ nu, am at`t de lucru ]n lume, ]nc`t timpul mi-e num[rat pe degete. — Vrei s[ ciocnim un pahar? — Aceasta nu mi se ]nt`mpl[ niciodat[, r[spunse n[luca o\[r`ndu-se, vinul nu-i bun dec`t pentru a da oamenilor chef de tr[it. Hatmanul arunc[ din nou o ochire p[trunz[toare asupra oaspetelui s[u, p[r`ndu-i-se cam de=[n\at, =i-l ]ntreb[ dac[ nu cumva are obiceiul s[ ajute cu ]ns[=i m`na sa pe cei ce voiesc s[ se sinucid[. — Nu, r[spunse n[luca cam ]ng[imat, dar stau fa\[ tot- deauna. — Pentru a judeca despre ghib[cia loviturii? — Cam a=a, r[spunse figura, dezmierd`nd v`rful parului ce-=i scosese din trup. Hai, gr[be=te-te, c[ci m[ a=teapt[ un t`n[r f[r[ treab[ =i sup[rat de prea multa sa avere. — Un om care voie=te s[ se ucid[, fiindc[ are prea mul\i bani. Ha! ha! ha! aceasta-i nostim!... +i hatmanul scoase un hohot de r`s din toat[ inima, precum de mult nu i se ]n- t`mplase. — M[ rog, contene=te cu r`sul, zise n[luca cu glas rug[tor. — Pentru ce? — Pentru c[ r`sul m[ sup[r[; suspin[ ]ns[ c`t vrei, aceasta ]mi place. Hatmanul, ca un om binecrescut, suspin[ spre a-i face pe plac. Atunci n[luca lu[ cu\itul =i i-l puse ]n m`ini cu polite\ea cea mai ademenitoare. 123 Nicolae Gane

— F[r[ =ag[, e nostim[ idee, zise hatmanul cerc`nd t[i=ul cu\itului. Un om care se ucide, pentru c[ are prea mul\i bani. — Ba!... r[spunse n[luca. E tot a=a de nostim ca =i cel ce se ucide, fiindc[ nu are de ajuns. Ce e drept aceste cuvinte fur[ rostite cam f[r[ b[gare de seam[; n[luca credea c[ hatmanul e prea hot[r`t la moarte, ca s[ aib[ nevoie a-=i mai dr[m[lui vorbele cu el. La aceste cuvinte ]ns[ hatmanul deschise ni=te ochi mari, ]ntocmai ca un om ce se treze=te din somn. — Da!... A=a este... zise el. Nici un r[u f[r[ leac. — Afar[ de o lad[ de=art[, strig[ n[luca. — S-au mai v[zut l[zi de=arte umpl`ndu-se la loc. — Femeia rea de gur[!... zise ar[tarea cu un glas lung, r[gu=it, ce p[rea c[ vine de sub p[m`nt. — O! Dac[ e numai pentru at`t, voi face-o eu s[-mi =tie de fric[. — Doisprezece copii!... \ip[ n[luca ca la surd. — Dintre to\i, va ie=i poate vreunul cumsecade. N[luca devenea din ce ]n ce mai desperat[, v[z`nd c[ hatmanul la toate ]nt`mpin[rile ei o r[punea. Cu toate aceste, ea ]ncerc[ s[ o ]ntoarc[ pe glum[. — Ai r`s destul p`n[ acum, zise ea, s[ mai vorbim =i serios. Haide, p[r[se=te lumea aceasta de=art[. — Nu =tiu, z[u, r[spunse Baltag, juc`ndu-se lini=tit cu cu\itul. Nu =tiu, z[u. Negre=it c[ lumea aceasta e de=art[, precum zici, dar cine m[ asigur[ c[ lumea cealalt[ e mai vesel[; c[ci, judec`nd-o dup[ figura d-tale, pare a nu fi tocmai atr[g[toare. M[ ]nchize=luie=ti d-ta c[ voi c`=tiga cu schim- bul? Iaca vezi!... adause hatmanul, scul`ndu-se cu iu\eal[ ]n picioare, la aceasta ]nc[ nu m[ g`ndisem. — S[ nu mai lungim vorba, gr[be=te-te, \ip[ n[luca cr`=- nind din din\i. — Hait... Car[-te de aici!... r[spunse Baltag cu ton hot[r`t. M-am s[turat s[ privesc obrazul t[u sarb[d. Voi =ti eu s[ prefac lucrurile ]n casa mea; voi merge la v`nat la 124 Stejarul din Borze=ti ur=i; voi vorbi femeii mele cum se cuvine, =i dac[ mama soacr[ nu-=i va \ine gura, voi da-o de spate afar[. Apoi, aduc`ndu-=i aminte de prostia ce era s[ fac[, se arunc[ ]n ad`ncul jil\ului =i tr`nti un r`s at`t de vesel =i r[sun[tor, ]nc`t toat[ odaia se cutremur[. N[luca speriat[ f[cu c`\iva pa=i ]nd[r[pt, se uit[ ]nc[ o dat[ la hatman cu ochii s[i pironi\i, apoi, ]n=f[c`nd parul, =i-l petrecu prin stomac de-a curmezi=ul trupului, p[n’ce v`rful ie=i ]nd[r[ptul spin[rii, =i dup[ ce arunc[ un urlet ]nsp[i- m`nt[tor, se f[cu nev[zut[. Hatmanul Baltag nu se mai ]nt`lni cu d`nsa niciodat[; el vorbi cu h[tm[neasa =i cu mama ei un cuv`nt s[n[tos care fu de ajuns, =i tr[i ]nc[ mul\i ani, de=i nu ]n bog[\ie, dar destul de fericit, spre a nu-i mai veni ]n minte ideea sinuciderii. (Convorbiri literare, anul VIII, nr. 5, 1 august 1874)

125 +anta

La +anta, la cr`=m[reas[ Cu ochi mari de puic[-aleas[, Bea Codrean, se vesele=te, Cu +anta se dr[goste=te. (Poezii populare, Alecsandri)

I

}ntr-un fund de p[dure unde se-mpreun[ dou[ r`pi ad`nci, h[\a=e de vulpi =i de lupi, ardea un foc ]n jurul c[ruia doi- sprezece oameni =edeau culca\i la p[m`nt =i sf[tuiau ]ntre d`n=ii. C[ciulile lor \urc[ne=ti, de blan[ de oaie brum[rie, ]ndesate p`n[ la spr`ncene, mintenele de abà alb[, ]mpestri- \ate cu g[itane negre =i aninate c`te pe un um[r, m[nun- chiurile de cu\ite ce ie=eau din turetce =i o\elele de pistoale ce str[luceau ]n curelele de la br`u, le d[deau o ]nf[\i=are fioroas[, v[zu\i mai ales noaptea prin desimea copacilor lumina\i de foc. Ceva mai departe sub crengile unui stejar frunzos se vedea o piramid[ de pu=ti pe \evile c[rora se oglindeau sc`nteile, =i mai departe ]nc[, la marginea ]ntune- ricului, unde focul nu mai arunca dec`t slabe luciri, doi- sprezece cai priponi\i p[=teau printre copaci. — S-au ]n[sprit vremile, zise unul dintre cei doisprezece tovar[=i c[tre vecinul s[u, care sta lungit la p[m`nt =i fuma lene= din lulea. — Da, r[spunse cel[lalt, cucul nu ne mai c`nt[ ]n fa\[ de-un timp ]ncoace — parc-a pierit s[m`n\a c[l[torilor cu bani. — Numai Manoli e mai norocos dintre noi. — Ba c[ chiar! r[spunse Manoli. }nt`lnii =i eu o biat[ bab[, c-un dinte ]n gur[ =i c-un suman ]n spate. — +i ce ai f[cut? — I-am luat sumanul. — Dar baba? — Baba?... i-am dat r[va= de drum c-o palm[ peste obraz. 126 Stejarul din Borze=ti

— Bine, dar ce zice c[pitanul de toate aceste?... C`t o s[ ne fac[ s[ mucezim cu m`inile ]n buzunare? — C[pitanul?... C[pitanul nu-=i bate capul cu noi. — Ce fel nu-=i bate capul? — Apoi trebuie s[ ai puh[iele pe ochi =i lapte ]n loc de creieri, pentru ca s[ nu vezi =i s[ nu ]n\elegi ce se petrece. — Ce se petrece? — C[pitanul are g[rg[uni de muiere ]n cap. — Am ]n\eles!... A=a, m[i Alexa!... Lupul s-a pref[cut ]n miel =i se gudur[ la picioarele cr`=m[resei +anta. Nu vede\i c[ ]n toate nop\ile el lipse=te dintre noi? — Nu-i vorb[ c[ cr`=m[reasa e frumoas[, b[g[ de sam[ un al treilea, dar dragostea =i c[pit[nia nu merg ]mpreun[. Trebuie s[-=i aleag[ una din dou[. — Da!... da!... r[spunser[ cu to\ii, c[ de nu!... — C[ de nu!... strig[ s[rind ]n picioare Duman, un ho\ nalt, sp[tos, cu spr`ncenele posomor`te, c[ de nu!... ]i vom ar[ta dac[ cu\itele noastre =tiu sau nu a t[ia ]n carne macr[. Mearg[ s[ toarc[ ]n furc[, iar nu s[ \ie pu=ca ]n spate =i s[ steie ]n fruntea a doisprezece voinici ca noi. N-am l[sat doar satul =i t`rgul ca s[ venim ]n codru s[ ne muierim. De aceea asculta\i-m[ pe mine: c`nd va veni c[pitanul, s[-i spunem s[-=i caute de drum. Ne-am s[turat de zile f[r[ treab[ =i nop\i cu prea mult[ odihn[. — Bine vorbe=te Duman, strigar[ cu to\ii, s[-l ]ns[rcin[m s[ spuie c[pitanului hot[r`rea noastr[ =i s[-l alegem pe d`nsul c[pitan. — Pe mine?... — Pe tine. — Jura\i!... zise Duman, sco\`nd cu\itul din teac[. — Jur[m!... r[spunser[ ceilal\i, ]ncruci=`nd cu\itele cu el. Dar n-apucase s[ se piard[ ]n s`nul codrului ecoul acestui de pe urm[ cuv`nt „jur[m“, c[ un tropot de cal se auzi ]n apropiere, =i, iute ca fulgerul, un om desc[lec[ =i se ]nf[\i=[ dinaintea ho\ilor. Era c[pitanul. 127 Nicolae Gane

— Ce larm[ se aude ]ntre voi? To\i mu\ir[ dinaintea lui, v[z`ndu-i fruntea ]nc[rcat[ de m`nie. — Nu r[spunde nimene? adause el cu un glas care r[zb[tea ca tunetul ]n inimile lor. Atunci Duman sp[tosul, ie=ind din gr[mada ho\ilor =i pun`ndu-se ]n fa\a lui, ]i zise cu ton hot[r`t: — C[pitane!... Tovar[=ii mei m-au ]ns[rcinat s[-\i spun c[ ei s-au s[turat s[-=i vaz[ pu=tile totdeauna pline =i pungile totdeauna de=arte, c[ ei n-au venit ]n codru s[ prind[ vr[bii, nici s[ culeag[ urzici, nici s[ ofteze de dor de muiere; =i dac[ tu ai ajuns a fi de r`sul cr`=m[resei +anta, apoi ei s-au hot[r`t s[ nu te mai asculte =i =i-au ales alt c[pitan. Ce r[spuns s[ le dau? Mii de sc`ntei sc[p[rar[ sub genele c[pitanului la auzul acestor cuvinte. — Iat[ r[spunsul, zise el, =i, sco\`nd un pistol de la br`u, ]l desc[rc[ ]n pieptul lui Duman, care, ]nv`rtindu-se pe c[lc`ie, c[zu mort pe loc. — Mai are s[-mi spuie cineva ceva?... adause c[pitanul. Nici o vorb[, nici o =oapt[ nu ie=i din pieptul ho\ilor ]ncremeni\i. — Asculta\i, copii!... zise el cu un glas poruncitor de care erau deprin=i s[ tremure cei mai aprigi din banda sa. Cine v-a sc[pat pe voi de zapcilic1, de bir, de havalele2, care v[ topeau munca =i v[ uscau puterile, cine v-a pus pu=ca-n m`n[ =i v-a insuflat dor de voinicie, voi care nu era\i deprin=i dec`t s[ salahori\i prin t`rguri =i s[ scurma\i p[m`ntul pe la \ar[? Cine v-a dat codrul ]n st[p`nire cu toate potecile =i poienile lui =i v-a ]nv[\at s[ prinde\i ursul ]n b`rlog =i s[ ]mpr[=tie\i potera=ii ca c`rdurile de pot`rnichi, dac[ nu eu, c[pitanul Codrean?...

1 Zapcilic — execu\ie b[neasc[ (n.ed.) 2 Havalele — zile de clac[ pentru boieri (n.ed.) 128 Stejarul din Borze=ti

— A=a este!... — Atunci care-i nemul\umirea voastr[? Se crede oare cineva mai vrednic dec`t mine s[ v[ fie c[pitan? S[ ias[ acela aice la lumin[ =i s[ se m[soare cu mine. Zic`nd aceste cuvinte, c[pitanul Codrean sta drept ca un st`lp dinaintea lor, cu fa\a amenin\[toare, cu buzele tremur`nd de m`nie =i a=tepta. Nime nu ie=i la lupt[. — V[ iert pentru ast[ dat[, copii; ]ns[ s[ nu mai cerce nimene s[-mi surpe drepturile, c[ci, pe sf`ntul Dumnezeu, va merge dup[ Duman!... +otrea, vino ]ncoace!... S[ te ]mbraci ]n haine de cer=etor, s[-\i prefaci fa\a =i mersul =i m`ine ]n zori de ziu[ s[ pleci la Ia=i, s[ afli ce se petrece. Am auzit c[ o poter[ mare, mai mare dec`t totdeauna, are s[ n[v[leas- c[ asupra noastr[. Caut[ s[-i =tii num[rul =i drumul pe unde are s[ apuce. — Ascult. Aceste zise, Codrean descinse pistoalele de la br`u, lep[d[ cu\itul, arunc[ pu=ca din spate =i, intr`nd ]ntre ho\i cu m`inile goale, ca =i cum nimic nu s-ar fi petrecut, se lungi la p[m`nt ]n apropierea focului, =i-=i aprinse cu lini=te luleaua, iar ho\ii, devenind bl`nzi ca ni=te miei, abia ]ndr[zneau s[ se uite ]n ochii lui, ]ntr-at`ta =tia el s[-i st[p`neasc[. Codrean era nalt, frumos, ]ns[ de-o frumuse\e s[lbatic[, la vederea c[reia orice om se sim\ea cuprins de mirare =i spaim[ totodat[. Bra\ul s[u v`njos nu ]nt`lnise ]nc[ piept omenesc care s[-i stea ]mpotriv[ =i glon\ii s[i niciodat[ n-au mers ]n de=ert. Codrean avea un al doilea suflet, un cal roib, fugar de vi\[, care mu=ca ]n carne de potera=i ca-n iarba p[m`ntului, =i-l ducea totdeauna unde erau du=manii mai de=i, c[ci acolo ]i pl[cea lui Codrean s[ se h`rjoneasc[ cu moartea. Codrean se primbla pe drumuri, prin sate, prin t`rguri, totdeauna cu alt nume, cu alte haine, cu alt[ figur[, ]nc`t nime nu-l cuno=tea; dar era destul s[ se auz[ de numele lui ca s[ se cutremure ]nsu=i scaunul domniei.

129 Nicolae Gane

Multe poteri au fost risipite de d`nsul, c[ci el =i cu ai lui pl[teau ]n lupt[ unul c`t zece, =i multe pungi de bani erau puse pre\ pe capul lui, dar Codrean zicea c[, mai degrab[ se va g[si cineva care s[ reteze tidva Ceahl[ului dec`t s[ r[puie capul lui.

II

Un om cu barba sur[, c-o p[l[rie turtit[ ]ndesat[ pe ochi, ]mbr[cat ]ntr-un suman zdren\[ros =i c-o traist[ pe umeri, mergea ]nspre Ia=i =ov[ind =i =chiop[t`nd prin colbul drumului, sprijinit de subsuoar[ pe o c`rj[ de lemn. — Da\i la s[rmanul, la ologul! zicea el, ]ntinz`nd m`na la trec[tori, care ]i d[deau fiecare dup[ inim[ =i dup[ putere, c`te un ban ro= sau c`te un ban alb, primind ]n schimb bogdaprostele sale. Iat[ c[ cer=etorul ]nt`lne=te la jum[tatea drumului sub umbra unui copac o c[ru\[ cu un cal poposind. Calul era mic =i ]ndesat, un cal v`njos de munte, ]mpodobit cu canafuri =i clopo\ei, iar ]n c[ru\[ =edea ]ntr-un cot un om rum[n la fa\[, bine hr[nit, cu muste\ile sub\iri, cu capul cam ]ntre umeri, av`nd mijlocul ]ncins ]ntr-un =al de l`n[ lat p`n[ pe subsuoar[ =i peste =al ca\aveic[ albastr[ cu blan[ de vulpe. — D[ la s[rmanul, la ologul! zise cer=etorul cu glas rug[tor. Omul cu ca\aveica albastr[ ]ncre\i din spr`ncene, c[ut[ ]n pung[ =i st[tu c`tva timp pe g`nduri: „Aice am aur, ]=i zise el, aice argint, aice aram[, dar nu-i destul de m[runt[“. — N-am parale, dragul meu, iart[-m[, r[spunse el. — Dumnezeu s[ te ierte! D[-mi m[car o buc[\ic[ de p`ine, c[ n-am m`ncat de trei zile. Omul cu ca\aveica albastr[ ]ncre\i iar[=i din spr`ncene =i c[ut[ ]ntr-o desag[: „Aici am p`ine pentru mine, aici un curcan fript. E prea bun[ m`ncare pentru un calic.“ — Iart[-m[, c[ n-am ce-\i da, ]nt`mpin[ el, c[ci n-am eu singur pentru mine.

130 Stejarul din Borze=ti

— Domnul s[-\i deie!... Dar, dac[ nu-\i va fi cu b[nuial[, ia-m[ m[car ]n c[ru\[ p`n[ la Ia=i, c[ci sunt olog de picioare =i nu pot merge pe jos prin ar=i\a soarelui. M-oi pune a=a pe marginea c[ru\ei cu picioarele afar[, ca s[ nu te sup[r. Omul cu ca\aveica albastr[, f[c`ndu-=i socoteal[ c[ aceasta nu-l cost[ nimic, fiindu-i c[ru\a s[n[toas[ =i calul voinic, ]i zise cu un aer de binef[c[tor: — Haide. — Dumnezeu s[-\i scurteze calea =i s[-\i lungeasc[ zilele, r[spunse cer=etorul ]nchin`ndu-se ad`nc. Biciul plesni ]n aer =i calul plec[ ]n trap mare, ridic`nd valuri de colb ]n jurul c[ru\ei. — Se mai aude vorbind pe aice de Codrean? ]ntreb[, dup[ c`tva timp de t[cere, st[p`nul c[ru\ei. — Se aude =i nu prea. — Dar de +anta? — De +anta?... A=a =-a=a. — Drept s[ fie c[-i ]ncurcat[ cu ho\ul? — Ha!... ha!... ha!... r[spunse cer=etorul cu un r`s prostesc. A=a vorbesc oamenii... =tii cum sunt oamenii. — Auzi, +anta... care e a=a de frumoas[, ]nc`t ar putea s[ fie so\ie ]n dreptate a oric[rui boier mare din Ia=i!... — Codrean nu-i =i el c`t un boier? b[g[ de seam[ cer=etorul. — Boier, da! cu m`na ]n punga altora, =i care m`ine- poim`ine o s[ moar[ ]n =treang... Ce p[cat!... Ce ru=ine, s[ tr[iasc[ c-un asemene om ]n nelegiuire! — Ai dreptate, z[u, muierea pentru un ho\ nu-i bun[ dec`t pentru a-l da pe m`na potera=ilor. — Bine zici tu, a=a o s[ fac[ =i +anta, sunt sigur; =i dac[ nu va face ea, voi face eu, c[ci vreau s[ o scap de afurisitul de haiduc, care o p`ng[re=te pe d`nsa =i neamul ei. — S[-\i ajute Dumnezeu! zise cer=etorul c-un aer cuvios. Dar cum vei face aceasta? — Foarte u=or, doar eu sunt fratele +antei! 131 Nicolae Gane

— Frate!... zise cer=etorul tres[rind. — Frate!... da!... ]ns[ frate numai de s`nge, dar nu =i de inim[. }n acest timp c[ru\a ]naintase iute, soarele se cobor`se spre asfin\it, =i iat[-i ajun=i la marginea t`rgului. — Acum f[ bine de te coboar[, zise omul cu ca\aveica albastr[. Cer=etorul se cobor] cu mii de bogdaproste, =i c[ru\a, intr`nd repede ]n t`rg, se pierdu prin cotiturile uli\elor. Acest om care se declarase a fi fratele +antei =i du=manul lui Codrean se numea Stanciu r[ze=ul, om cunoscut prin averea =i zg`rcenia sa ]n tot \inutul ]n care locuia. El era bun de gur[, me=ter la corciocuri1, r[bd[tor la judecat[; postea toate posturile =i mergea des la biseric[, c[ci pentru multe p[cate avea de cerut iertare de la Dumnezeu. Dragostile +antei cu Codrean ]i st[teau pe inim[ nu at`t pentru necinstea ce se rev[rsa asupra ei, c`t pentru miile de galbeni ce erau puse pre\ pe capul ho\ului, =i pe care el, ca frate, putea s[ le c`=tige mai lesne dec`t oricine. +i ce r[u f[cea el cu aceasta?... Prinz`nd ho\ul, m`ntuia lumea de un r[u; el punea banii la chimir, iar pe sora sa, ]ntorc`nd-o la calea dreapt[, o ridica la neamuri. Astfel, =i interesul, =i con=tiin\a se ]mp[cau de minune. El merse drept la arma=ul cel mare, =i, ]nchiz`ndu-se cu d`nsul ]n odaie, ]i descoperi dragostile haiducului cu sora sa, ]i spuse cum el mai ]n toate nop\ile petrecea nev[zut de nimeni la cr`=ma +antei, cum acolo, cu oarecare ghib[cie, l-ar putea prinde ca din oal[, =i ]n cele din urm[ ceru un ajutor de oameni, ]ndator`ndu-se a-i aduce capul lui Codrean f[r[ sminteal[, sub condi\ia numai de a i se da miile f[g[duite de domnie. Arma=ul mul\[mi r[ze=ului pentru vajnica descoperire f[cut[, ]i f[g[dui pentru a treia zi de diminea\[ cincizeci de c[l[ra=i cu armele =i merindele trebuitoare, =i, c`t pentru miile de galbeni, primi a le ]mp[r\i drept ]n dou[.

1 Corciocuri — glume, =otii (n.ed.) 132 Stejarul din Borze=ti

Stanciu r[ze=ul se supuse cam cu voie, cam f[r[ voie la aceast[ din urm[ tocmeal[, =i, dup[ ce toate fur[ bine chib- zuite =i puse la cale ]ntre d`n=ii, deschise u=a spre a ie=i din cas[, c`nd deodat[, se ]mpiedic[ de-un om ce sta afar[ lungit l`ng[ prag de-a curmezi=ul u=ii. — Cine-i acolo? strig[ arma=ul cu ]ngrijire. Omul culcat nu r[spunse nimic; el hor[ia pe nas ca un hogeac =i mirosea a vin ca o pivni\[. — Cine s[ fie acesta, zise arma=ul, =i ce caut[ la u=a mea? — Ian st[i!... ian st[i!... r[spunse r[ze=ul uit`ndu-se cu p[trundere la omul care hor[ia. Oare nu cumva?... Ian s[ vedem!... Apoi plec`ndu-se pe el, ]ncepu s[-i cerceteze figura =i hainele, ]l ]ntoarse ]n toate p[r\ile, c[ci omul, fiind beat, nu f[cea nici o ]mpotrivire =i, dup[ c`tva timp de cugetare: — Nu, zise el, mi s-a p[rut deodat[ c[ seam[n[, dar m-am ]n=elat. — Seam[n[, cu cine? — Cu un cer=etor care a venit cu mine ]n c[ru\[ pe drumul Vasluiului... dar oricum fie... mai bine e s[-l ]nchizi p`n[ ce te vei ]ncredin\a cine-i =i de unde-i. — Nu-i lucru curat, adause arma=ul, cl[tin`nd din cap. Hei solda\i! lua\i pe acest be\iv =i-l pune\i ]n ba=c[ sub paz[, iar m`ine diminea\[ s[-l aduce\i ]naintea mea s[-l cercetez. Porunca fu ]ndat[ ]ndeplinit[, Stanciu r[ze=ul ]=i lu[ ziua bun[ de la arma=, =i, dup[ un popas de c`teva ore, se ]ndrum[ ]n aceea=i noapte spre Vaslui, ocolind cr`=ma +antei; iar omul cel beat, ]ndat[ ce se sim\i singur ]n odaie, unde fu ]nchis spre siguran\[, se ridic[ ]nceti=or pe picioare =i ascult[ cu luare- aminte la u=[. „Bun... zise el... nu-i nimene... N[t[r[ii!... Ei nu =tiu c[ nu este broasc[ ]n lume pe care +otrea s[ nu o poat[ deschi- de... Uf!... prin ce feredeu1 am trecut; de m[ cuno=tea t`lharul

1 Feredeu — baie (aici cu sens figurat) (n.ed.) 133 Nicolae Gane de r[ze=, pace era de mine!... De acum la lucru... ba nu, s[ mai ]nnopteze pu\in... cincizeci de c[l[ra=i cu armele =i merindele trebuitoare au s[ plece peste trei zile la cr`=ma +antei... ce chef!... ce chef!... c`\i oare se vor ]ntoarce ]napoi?... Ei nu puteau ]mp[r\i miile pentru capul c[pitanului, =i eu nu dau trei parale pe capul lor... S-a f[cut noapte... lun[ nu-i... de minune... s[ te v[d, m[i +otrea!... Atunci el b[g[ m`na ]ntr-un buzunar ascuns, scoase o barb[ mincinoas[ =i =i-o lipi pe sub f[lci. „Iat[-m[-s din t`n[r, b[tr`n; =-apoi cum =tiu eu s[-mi ]ncruci=ez ochii =i s[-mi str`mb gura, nici dracul nu m[ mai cunoa=te.“ Pe urm[ ]=i ]ntoarse pe dos minteanul care avea dou[ fe\e. „Alt om, alte haine... De acuma la treab[, copile, =i cu socoteal[, cu chibzuin\[, s[ nu ne ]nec[m la mal, vorba ceea!“ Astfel gr[ind cu sine, el scoase din tureatca ciobotei o cheie, o pil[ =i un cle=te. „S[ vedem unde s[ lucr[m, se ]ntreb[ el, la u=[ sau la fereastr[?“ El se g`ndi mult, observ[ mult =i, ]n sf`r=it, se hot[r] pentru fereastr[, care nu era mai nalt[ deasupra p[m`ntului dec`t de un stat de om. }n c`teva minute gratiile fur[ t[iate =i, ]ntocmai ca o =op`rl[, ho\ul lunec[ de pe fereastr[ ]n josul zidului, se tupil[ un moment ]n ]ntuneric, =i v[z`nd c[ str[jile sunt departe de d`nsul, o lu[ la picior, zic`nd: „S[ ne vedem s[n[to=i, c[pitane arma=e!“ Mai multe pu=ti detunar[ ]n urma lui, ]ns[ plumbii atinser[ stre=inile caselor =i v`rfurile copacilor, iar el coti ]n dreapta =i ]n st`nga a=a de bine, c[ i se pierdu urma cu des[v`r=ire. }n acela=i timp Stanciu r[ze=ul cu c[ru\a =i cu calul s[u mic =i ]ndesat se ]ntorcea ]n pas la Vaslui, ]ns[ pe un alt drum dec`t pe acela pe care venise, c[ci o ]ndoial[ ]i r[m[sese ]n suflet despre asem[narea ce i se p[ruse c[ exist[ ]ntre be\ivul de la u=a arma=ului =i cer=etorul care venise cu d`nsul; =i cum mergea ]nceti=or, el g`ndea felurite lucruri: la +anta, la 134 Stejarul din Borze=ti

Codrean, la chipul de a-i prinde, apoi la b[ni=orii ce avea s[-i capete, la o r[ze=ie frumoas[ pe care-=i pusese ochiul s[ o cumpere, c`nd iat[ c[, deodat[... se v[zu oprit ]n mijlocul drumului f[r[ veste, =i un glas s[lbatic ]i r[cni ]n fa\[: — Cine vine? — Om bun! Cre=tin pravoslavnic!... — Dracul s[ te ieie... hai la c[pitanul!... — Pentru ce s[ merg la c[pitanul? s[racu de mine!... Poftim ceasornicul, poftim punga! numai las[-m[ ]n pace... via\a mea n-are la ce s[-\i fie bun[. — Vino dup[ mine, f[r[ vorb[ lung[, c-acu= ]\i m[sur spatele cu stratul pu=tii. — Maic[ Precist[!... Maic[ Precist[!... ]n ce capcan[ am intrat?... Sfin\i patruzeci de mucenici, sc[pa\i-m[!... +i bietul Stanciu se v[ita, de-i mergea gura la ureche. Dar neav`nd chip de ]mpotrivire, el se dete jos din c[ru\[ =i urm[ tremur`nd pe omul care-l oprise ]n drum. }ncepuse acum a se rev[rsa de ziu[. Un alt om, must[cios, c-o sabie lung[ aninat[ de =olduri, ]i ie=i ]n cale strig`nd acelea=i cuvinte ]nfrico=ate: — Cine vine? — Om bun, cu frica lui Dumnezeu... nu m[ omor], c[ am o cas[ de copii! — Taci din gur[, mi=elule!... De unde vii? — De la Ia=i. — Unde mergi? — La Vaslui. — Mai ]nt`lnit-ai pe cineva pe drum? — Nu. — Cum? n-ai auzit despre vreo preg[tire de poter[? — Ba da!... Ba nu!... Ia s[-mi aduc aminte. — Spune tot ce =tii, c[-\i scot m[selele din gur[. — M[ rog, nu m[ omor]!... Iaca spun tot... Am auzit, ba chiar =tiu cu ]ncredin\are, c[ o mare poter[ de c[l[ra=i se preg[te=te s[ vie asupra... 135 Nicolae Gane

— Asupra cui? — Asupra unui... asupra lui... asupra m[riei-tale; =i crede-m[ ar fi bine s[ fugi de-aici c`t mai cur`nd, c[ci treaba se slu\e=te... De la Ia=i vin pozderie. Un lung hohot de r`s curm[ vorbele lui Stanciu r[ze=ul. — Cu cine crezi tu c[ vorbe=ti? — Cu c[pitanul Codrean, r[spunse bietul r[ze=, care, de fric[, se f[cuse mic ca un =oarece. — Mi=elul a c[p[tat orbul g[inilor, adause c[pitanul, uit[-te bine la mine, =i vezi: am eu chipul unui ho\? — Ba nu!... Ba da!... =tiu =i eu? — Eu, p[c[tosule, sunt Dragomir, c[pitanul de c[l[ra=i din Vaslui, care sluje=te c`rmuirii de dou[zeci de ani; care mi-am muiat sabia ]n s`ngele a vreo doisprezece haiduci, =i care merg acum s[ prind tocmai pe Codrean cu care tu m[ asem[luie=ti. — Maic[ Preacurat[!... Maic[ Precist[!... r[spunse r[ze=ul, f[c`ndu-=i cruce =i r[sufl`ndu-se din piept. De ce nu mi-a\i spus aceasta de la ]nceput =i m-a\i l[sat s[ v[rs sudorile mor\ii? Apoi r[ze=ul istorisi lui Dragomir tot ce =tia despre +anta =i Codrean, precum =i toat[ convorbirea ce avusese cu arma=ul cel mare din Ia=i. — Ce g`nde=ti acum s[ facem? ]ntreb[ Dragomir. — S[-l c[lc[m la noapte chiar. — De ce s[ nu a=tept[m potera din Ia=i, ca s[-l lu[m ]ntre dou[ focuri? — Nu, pentru c[ p`n[ ]n trei zile, cine =tie ce se poate ]nt`mpla? Codrean are mirosul sub\ire, =-apoi cer=etorul =i be\ivul nu-mi vin la socoteal[. C`t pentru noaptea viitoare, el desigur nu se a=teapt[ la nimic; ]l vom lua ca din oal[. — Bine zici. — +-apoi de ce s[ ]mpar\i d-ta cinstea cu arma=ul? — Ai dreptate. — C`t despre r[splata b[neasc[, adause vicleanul r[ze=, ea va fi a mea, de vreme ce cinstea r[m`ne ]ntreag[ a d-tale, 136 Stejarul din Borze=ti

]mpreun[ cu cinurile de boierie ce-\i vor fi h[r[zite drept mul\[mit[. — Fie! — Batem palma? — Batem palma! — A! Codrene, ho\ bl[st[mat!... zise r[ze=ul frec`ndu-=i m`inile cu o nespus[ bucurie, se vede c[ \i-a fost scris s[-mi cazi ]n la\ cu trei zile mai ]nainte... Am s[ dau trei s[rindare, dac[ se va ispr[vi lucrul cu bine. De acum, c[pitane, d[ porunc[ oamenilor s[ descalece =i s[ se odihneasc[ colo ]n p[dure, s[ nu-i vad[ =i s[ nu-i aud[ nimeni; c[ci iat[ se face ziu[ =i m`\a cu clopot =oareci nu prinde. La noapte vom pleca tiptil, tiptil; n-avem dec`t dou[ ore de drum p`n[ la cr`=ma +antei; o s[ punem m`na pe el, vorba ceea c`nd ]i va fi lumea mai drag[. S[rmane Codrene!... Tu nu =tii c[ ai a face cu Stanciu r[ze=ul!

III

}ntr-o verde poian[, la poalele dealului Bordea, ce de at`tea ori a fost cutreierat de haiduci, se afl[ =i ast[zi ]nc[ o cas[ veche sprjinit[ pe furci, care se nume=te Cr`=ma +antei. }ntr-]nsa locuia odinioar[ o cr`=m[reas[ cu numele +anta, a c[rei frumuse\[ pereche nu avea. Z`mbetul ei era izvor de m`ng`iere, ochii ei, dou[ bucurii, p[rul, hain[ de m[tas[, s`nul, tain[ de desf[t[ri. C`\i boga\i treceau pe drumul mare se opreau ]n calea lor spre a vedea pe +anta =i o ]ndemnau s[ ]mpart[ cu d`n=ii averile: c`\i s[raci veneau la cr`=ma ei, ca s[-=i potoale setea, se ]ntorceau mai be\i de chipul ei frumos dec`t de vinul din p[hare; iar +anta nu voia s[ p[r[seasc[ cr`=ma din poian[, nici s[ se uite la vreunul din c`\i suspinau ]n dorul ei, c[ci iubea pe c[pitanul Codrean. }n toate nop\ile Codrean se desf[ta la pieptu-i ]n dulci =i nespuse fericiri, =-apoi p`n-a nu se ivi zorile, lua iar[=i calea codrului.

137 Nicolae Gane

}ntr-o noapte el =edea culcat pe bra\ele ei, iar +anta ]i dezmierda p[rul. Buzele ei ]ns[ sur`deau =i inima i se b[tea a=a de tare, c[ str[b[tea p`n[ ]n auzul lui Codrean. — Ce ai, drag[? zise el. — Sunt trist[, r[spunse ea, c[ci am visat pe frate-meu Stanciu. Codrean =tia tot ce Stanciu urzise contra sa, din spusele lui +otrea care-l urm[rise p`n[ la u=a arma=ului, dar nu =tia despre potera din Vaslui care avea s[ soseasc[ chiar ]n acea noapte. — N-aibi grij[, draga mea, c`t va fi Codrean pe picioare, nici un fir din p[rul t[u nu se va cl[tina. — Fere=te-te de Stanciu, urm[ ea, el e crescut ]n viclenie =i inima lui e neagr[ ca un cuib de =erpi. De c`te ori voi visa de d`nsul e semn r[u pentru mine. — D[-mi, drag[, o s[rutare, ca s[-\i ]nt[re=ti sufletul, =i alung[ spaimele ce te ]mpresoar[. Stanciu e departe de noi, dar aice aproape am sabia =i pu=ca, dou[ surori nedesp[r\ite, =i colo ]n marginea p[durii unsprezece fra\i dintre care cel mai mi=el pl[te=te c`t o sut[ de r[ze=i. Atunci +anta, ]nsenin`ndu-=i privirea, ]=i plec[ fa\a pe fa\a lui =i buzele lor se atinser[ ]ntr-un s[rutat a=a de dulce =i a=a de lung, ]nc`t inimile lor de fericire ]ncetar[ parc[ de a bate. Mult[ vreme ei st[tur[ ]n aceast[ uimire, v`rtej al min\ii, dulce uitare de sine; c`nd, ]n sf`r=it, +anta, sim\ind lacrimile c[-i ]necau ochii, zise cu glas tremur[tor: — De ce, dragul meu, suntem noi os`ndi\i de soart[ s[ nu ]nt`lnim pretutindene dec`t ochi de ur[ =i inimi du=mane... s[ nu ]n=ir[m ]n via\a noastr[ dec`t zile ]nnourate =i nop\i f[r[ somn... s[ nu avem parte s[ c[lc[m iarba verde, f[r[ a l[sa dup[ pasul nostru urme viclene, menite a ne pierde. Oare dragostea noastr[ sup[r[ lumea, sau suntem noi mai r[i dec`t oricine pe p[m`nt?... +i ce pu\in lucru ne-ar trebui nou[ ca s[ fim deplin ferici\i! Nimic, dec`t uitarea oamenilor pe care nime nu o vrea!... Dar nici at`ta Dumnezeu nu se ]ndur[ s[ ne deie, el care singur a urzit dragostea noastr[. 138 Stejarul din Borze=ti

+i glasul +antei, dulce ca un c`ntec, ]mb[ta auzul iubitului ei; dar, deodat[, s[ge\i de foc s-aprinser[ ]n ochii ei =i ea urm[ astfel: — Ba nu... dragul meu!... nu... Dumnezeu =tie ce face... fericirea n-o dau anii, ci minutele o dau... Iar du=m[nia lumii ne ]nt[re=te inima =i ne spore=te dragostea... Ascun=i, prigoni\i, ]n lupt[ necurmat[, precum am fost, s[ fim =i de acum ]nainte, c[ci a=a ne vom iubi mai tare... Focul mai frumos str[luce=te ]n ]ntuneric =i, ]n[du=it, el aduce cutremur... A=a gr[i +anta, =i mai gr[i ]nc[ multe vorbe izvor`te din inima ei iubitoare, p`n[ c`nd Codrean, r[zemat cum era cu capul pe bra\ele ei, adormi ]necat ]n fericirea lui. Iar +anta r[mase treaz[, nelini=tit[, cuprins[ de mii de griji, c[ci, de=i ]mp[rt[=ea fericirea iubitului ei, dar se temea parc[ s[ nu o piard[. Miezul nop\ii sosi, ora spaimei, ora vedeniilor. Atunci o cocoveic[ ]ncepu s[ cobeasc[ pe v`rful casei. +anta sim\i un fior de ghea\[ str[b[t`ndu-i din t[lpi =i p`n[-n cre=tet =i f[r[ voie smulse pumnarul de la br`ul lui Codrean. Inima i se b[tea tare, ochii ei ]ntrebau cu ]ngrijire ]ntune- ricul, c`nd iat[ c[ auzi la u=a din afar[ o mic[ cioc[nitur[ ce p[rea a fi b[taie de om. „Ce s[ fie?... g`ndi ea... Oare s[ deschid u=a sau nu?... =i de ce m-a= teme?... De c`te ori nu vin oamenii s[ poposeasc[ la cr`=ma mea chiar la miezul nop\ii!...“ Atunci ea ridic[ ]nceti=or capul lui Codrean de pe bra\ele ei, ]l rezem[ pe o perin[, c[ci n-ar fi voit, cu pre\ul vie\ii, s[-i tulbure lini=tea somnului, =i, intr`nd ]n tind[, deschise u=a. Un chip de om se ar[t[ ]n lumina candelei ce se rev[rsa dinl[untrul casei... =i inima +antei s[ri din loc, recunosc`nd pe frate-s[u Stanciu. — Bun[ seara, surioar[!... Bucuro=i de oaspe\i? zise Stanciu cu z`mbetul cel mai nevinovat. — Ce cau\i la mine, Stanciule, acum ]n miez de noapte, tu care niciodat[ nu mi-ai c[lcat pragul la lumina soarelui? 139 Nicolae Gane

— Caut, draga mea, un c[p[t`i pentru capul meu ostenit =i ceva hran[ pentru biata inim[, care de ast[zi diminea\[ rabd[ de foame. — Stanciule, tu nu vii cu g`nd bun la mine, zise +anta, str[pung`ndu-l cu privirea. — Auzi vorb[!... un frate nu vine la sor[-sa cu g`nd bun... mai ales c`nd n-a v[zut-o de-at`ta vreme! — E de mult, ]n adev[r, de c`nd nu ne-am v[zut, de c`nd a murit tata; \i-aduci aminte atunci c`nd era bolnav pe patul mor\ii =i tu, ]n loc de ap[, i-ai dat... tu =tii ce i-ai dat, Stanciule, c[ci ]ndat[ apoi i-ai mo=tenit averile. — +ant[ drag[, nu se cade s[ prime=ti cu asemene vorbe pe un frate care vine a=a de departe s[ te vad[. Las[-m[ s[ m[ odihnesc pu\in ]n casa ta, =i-\i jur pe cei doisprezece apostoli c[ te voi ]ncredin\a pe deplin despre nevinov[\ia mea; c[ci un dreptcredincios ca mine nu poate s[ s[v`r=easc[ p[catul de care tu m[ b[nuie=ti. — Stanciule, nu vei intra. — Pentru ce? — Pentru c[, de=i ]n noi curge acela=i s`nge, dar ce ne desparte este ura =i ce ne poate apropia este numai dorul ce tu hr[ne=ti ]n suflet de a-mi face r[u. Nu vei intra, pentru c[ suflarea ta otr[vit[ mi-ar molipsi casa, pentru c[ p[rintele meu ar l[crima ]n morm`nt v[z`nd c[ g[zduiesc pe uciga=ul s[u. Frate, dac[ \i-e drag[ via\a, fugi!... Zic`nd aceste cuvinte, ea ar[t[ lui Stanciu pumnarul de o\el ce \inea ]n m`n[; s`ngele ei fierbea =i fruntea-i ]ncre\it[ exprima neclintita hot[r`re de a-l pedepsi cu moartea, dac[ ar mai ]ndr[zni s[ fac[ un pas. +anta, astfel cum sta pe pragul u=ii, aurit[ de lumina candelei, cu pumnarul ]n m`n[, cu ochii mari, deschi=i, din care izvorau nu lumini, ci par[ de foc, era ]nfrico=at[ de frumuse\e =i m`nie. }n acele momente ea p[rea mai mult dec`t o femeie; p[rea a fi ]ngerul blestemului ce cade pe capul lui Stanciu. 140 Stejarul din Borze=ti

Stanciu, ]nsp[im`ntat, f[cu un pas ]nd[r[pt, p[r`ndu-i-se c[ vede umbra p[rintelui s[u, dar, venindu-=i iute ]n sim\iri, zise cu glas mai ]mb[rb[tat: — Pe viul Dumnezeu, +anta, tu m[ amenin\i!... — Fugi! r[spunse ea. — Apoi, dac[ \i-e a=a povestea, surioar[, s[-\i ar[t eu cum se primesc oamenii la gazd[... Copii, la mine!... Pune\i m`na pe d`nsa =i pe oricine ve\i g[si ]nl[untru. S[ nu scape o musc[, auzitu-m-a\i?... Iar voi ]nconjura\i casa =i sta\i gata cu pu=tile la um[r, c[ci huluba=ul nu va voi s[ se deie cu una cu dou[, de=i nu are ]n ajutor dec`t pe hulubi\a lui. N-apucase ]ns[ Stanciu s[-=i m`ntuie vorba, c[ pumnarul +antei, str[lucind ca un fulger ]n ]ntuneric, se ]nfipse ]n pieptul lui Stanciu, care, lovit de moarte, c[zu cu fa\a la p[m`nt, sc[ldat ]n s`ngele ce-i g`lg`ia din ran[. }n acela=i moment, Codrean, trezit din somn de vuietul oamenilor ce n[v[leau asupra +antei, se arunc[ ca un leu afar[ =i, desc[rc`nd ]n gr[mad[ pistoalele de la br`u =i carabina cu dou[ \evi, r[sturn[ patru potera=i; apoi iute ca g`ndul el ]ntoarse carabina cu stratul, cu cealalt[ m`n[ scoase sabia =i ]ncepu s[ deie ]n dreapta =i ]n st`nga lovituri groaz- nice, ]ntov[r[=ite de moarte =i care f[ceau de=ert ]mprejurul lui; iar la urechile lui =uierau glon\ii de=i ca grindina =i nici unul nu-l nimerea, c[ci norocul =i de ast[ dat[ ]i \inea credin\[. V[lm[=agul era ]nfrico=at. S[biile sc[p[rau ]n ]ntuneric, tr[snetele pu=tilor r[sunau p`n[ ]n inima codrilor, urletele potera=ilor sem[nau a urlete de fiare s[lbatice ce se m[n`nc[ ]ntre d`nsele, iar ]n mijlocul lor, unde primejdia era mai mare, unde fream[tul era mai asurzitor, Codrean f[r[ fric[ de moarte se-nv`rtea ca o vijelie. Negre=it c[ e mai presus de puterea unui om de a se lupta singur cu o poter[ ]ntreag[ =i Codrean ar fi trebuit p`n[ ]n sf`r=it s[ cad[ jertf[ voiniciei sale, dac[ tovar[=ii s[i, care erau a=eza\i de p`nd[ nu departe de drumul Ia=ului, auzind 141 Nicolae Gane

]mpu=c[turile, n-ar fi alergat ]ndat[ ]n ajutorul s[u. Atunci biruin\a nu mai fu ]ndoielnic[. Ataca\i pe la spate f[r[ veste, potera=ii fur[ cuprin=i de spaim[ =i ]ntr-o clip[ to\i c`\i mai r[m[seser[ ]n picioare o ]mpunser[ de fug[. Urmele luptei fur[ ]ndat[ nimicite, trupurile ]ngropate, afar[ de unul singur... al +antei, care, lovit[ de-un plumb drept ]n inim[, c[zuse s[rmana pe pragul u=ii, voind parc[ =i moart[ s[ apere pe iubitul ei. }n=ira\i ]n noapte pe c[rarea codrului, haiducii duceau pe bra\e pe frumoasa +anta, al c[rei p[r de m[tase sp`nzura p`n[ la p[m`nt, iar l`ng[ d`nsa mergea Codrean ]n t[cere cu moartea ]n suflet, cu ochii usca\i, c[ci tot ce iubise el ]n lume, tot ce-i ]nc[lzise inima =i-i ]mbucurase vedeniile ]ntr-o via\[ ]ntunecat[ de griji =i de primejdii fusese ea, care acum nu mai era. Casa ei r[mase ]n urm[ pustie, cu u=ile deschise, cu ferestrele sparte, =i ]mprejur, unde =i unde, c`te un strop de s`nge m[rturisea ]nc[ despre tr[darea lui Stanciu =i voinicia lui Codrean.

IV

}n sf`r=it, soarele ]=i ar[t[ iar[=i fa\a de raze la r[s[ritul ]nfl[c[rat =i la sosirea lui totul re]nvia, se mi=ca, str[lucea, numai +anta, frumoasa +anta, cuprins[ de somnul cel vecinic, st[tea ]n nemi=care cu fa\a ]ntoars[ spre cer =i, cu toate aceste, ]ntreaga fire p[rea c[ nu crede ]n moartea ei, ]ntr-at`ta frumuse\ea are harul de a sem[na cu nemurirea; iar la capu-i tot at`t de nemi=cat, ca un al doilea mort, =edea c[pitanul Codrean, privind-o cu ochi r[t[ci\i =i ne]n\eleg`nd nimic. Haiducii, cu capetele descoperite dinaintea tainei mor\ii, ]mp[rt[=eau durerea c[pitanului =i mul\i din ei ]=i sim\eau genele umede, lucru nemaipomenit ]nc[ ]n via\a lor. Apoi ei s[par[ o groap[ ]n mijlocul codrului pe piscul cel mai ]nalt, unde p[m`ntul era mai aproape de soare, =i acolo a=ezar[ trupul +antei, pun`ndu-i la cap o cruce de lemn.

142 Stejarul din Borze=ti

Apoi c[pitanul zise tovar[=ilor s[i: — Copiii mei... De ast[zi ]nainte eu nu mai pot fi c[pitanul vostru. Inima-mi e moart[ =i bra\ul f[r[ putere. Merge\i unde v[ vor duce ochii, c[ci oriunde, tot mai bine ve\i fi dec`t cu mine, dar c`teodat[ aduce\i-v[ aminte de c[pitanul Codrean. — S[ tr[ie=ti, c[pitane!... r[spunser[ haiducii, Dumnezeu s[-\i trimit[ m`ng`iere =i b[rb[\ie ]n suflet! Ei se ]mpr[=tiar[ ]n lumea mare, unii la plug[rie, al\ii la voinicie, iar Codrean r[mase singur l`ng[ crucea de lemn =i, uit`ndu-se ]mprejur, i se p[ru c[ lumea ]ntreag[ nu are alt[ menire dec`t s[ jeluiasc[ moartea iubitei sale. Atunci el ]=i sf[rm[ pu=ca de-un copac, arunc[ pistoalele ]ntr-un fund de pr[pastie, rupse sabia pe genunchi =i, s[rut`nd crucea de la capul +antei, plec[ pe drumul Ia=ului, ]ns[rcinat cu povara durerii sale. — M[ duc, zise el, s[-mi dau via\a domniei, c[ci nu mai am ce face cu d`nsa. Trei zile dup[ aceea el se ]nf[\i=[ ]naintea domnului \[rii. — S[ tr[ie=ti, M[ria ta!... zise el plec`ndu-se p`n[ la p[m`nt. Eu sunt Codrean c[pitanul, pe a c[rui cap ai pus pre\ aurul haznalei. Domnul se-nfior[ auzind aceste cuvinte. — N-aibi grij[, M[ria ta, sunt f[r[ arme, am venit s[-mi pun capul la picioarele M[riei tale =i s[-mi primesc pedeapsa pentru relele ce-am f[cut. F[ cu mine ce =tii, c[ci m-am s[turat de ho\it =i de tr[it. Domnul porunci s[-l ]nchid[ ]n temni\[ =i adun[ boierii la sfat spre a chibzui asupra pedepsei ce i se cuvine. Unii ziser[ s[-l sp`nzure, al\ii s[-l ]n\ape. Iar domnul, care =tia taina lui Codrean, gr[i astfel: — Socotin\a domniei-mele este nici s[-l sp`nzur[m, nici s[-l ardem, nici s[-l ]n\ep[m, ci s[-i deschidem u=ile temni\ei =i s[-i d[m drumul. Boierii, plini de mirare, se uitau unii la al\ii, f[r[ a ]n\elege g`ndul domnului. 143 Nicolae Gane

— Da!... adause acesta, moartea pentru d`nsul este un bine, c[ci doar pentru aceasta datu-s-a prins ]n m`inile noastre. Nu se cuvine s[-l supunem pedepsei ce el ]nsu=i dore=te, ci mai nimerit este s[-l os`ndim s[ tr[iasc[ ca s[-=i poarte chinul din loc ]n loc ca o moarte de toate zilele; astfel pedeapsa lui va fi mai mare, iar noi nu vom c[lca sfatul b[tr`nilor care ne ]nva\[ s[ nu t[iem capul celui ce se pleac[! — Ai dreptate, M[ria ta, r[spunser[ boierii. Por\ile temni\ei se deschiser[ ]n dou[ l[turi =i Codrean, alungat de la moarte ca un nevrednic, ie=i trist, cu capul plecat, cu bra\ele ]ncruci=ate, ]naint`nd ]ncet printre oamenii ce se fereau din calea lui. El se urc[ iar[=i la codru, care singur p[rea a nu-l r[spinge de la s`nul s[u, =i acolo, obosit, se puse pe-un trunchi de copac =i st[tu mult timp cu capul rezemat pe m`ini ]ntr-o stare de amor\ire, astfel c[ toate g`ndurile ]l p[r[sir[, p`n[ =i g`ndul +antei. Dar ]ntr-un t`rziu, de=tept`ndu-se, el se uit[ ]mprejur =i z[ri ]n albastra dep[rtare culmile mun\ilor. Atunci o raz[ de bucurie ]i lumin[ fa\a, el ]=i lu[ toiagul de drum, ]=i puse traista pe umeri =i plec[. De-atunci de numele lui Codrean nu s-a mai auzit prin \ar[.

V

Treizeci de ani dup[ aceste ]nt`mpl[ri, muri ]ntr-o pe=ter[ din Mun\ii Vrancei un b[tr`n sihastru pe care orfanii, v[duvele =i s[racii nu conteneau de a-l jeli, c[ci treizeci de ani de-a r`ndul el fusese binef[c[torul lor. Acest sihastru, ajuns la ad`nci b[tr`ne\e, avea barba p`n[ la genunchi =i spr`ncenele a=a de lungi, ]nc`t le ridica cu c`rja. El umbla totdeauna descul\ =i mijlocul lui era ]ncins cu un curmei de tei. De unde venise =i ce f[cuse el mai ]nainte, nime nu =tia, dar iar[=i nime nu putea s[ numere binele ce el f[cea ]n toate zilele.

144 Stejarul din Borze=ti

De avea cineva vreo pricin[ cu megie=ul s[u, la d`nsul g[sea judecata dreapt[, la care se supuneau am`ndoi; de avea vreun sfat de cerut, g[sea vorbe ]n\elepte =i priincioase; de avea vreun necaz, g[sea m`ng`iere; de avea vreo boal[, g[sea buruiene de leac. De aceea to\i locuitorii din munte ]l priveau ca pe un sf`nt. El se hr[nea cu r[d[cini, =i capul s[u nu se odihnea dec`t pe piatra goal[. }n toate dimine\ile el se ]nchina cu fa\a ]ntoars[ spre r[s[rit, ]ns[ ]nchin[ciunea sa era scurt[ =i a=a de fierbinte, c[, dup[ ce sf`r=ea, obrajii s[i p[reau c[ primesc culorile r[s[ritului. Dou[ ore ]nainte de a muri, el spuse duhovnicului via\a sa trecut[, cum a ho\it, cum a iubit, s-a dat singur ]n m`inile drept[\ii care l-a iertat, =i aceast[ m[rturisire ]i u=ur[ ]ntr-at`t inima, ]nc`t el primi moartea cu fericire, ca o iertare de la Dumnezeu. Morm`ntul s[u fu acoperit cu flori, =i ]n toate dimine\ile locuitorii din munte se rugau pentru sufletul lui, zic`nd: „Dumnezeu s[-l fericeasc[ pe lumea cealalt[, c[ mult bine ne-a f[cut aice!“ (Convorbiri literare, anul VIII, nr. 12, 1 martie 1875)

145 Astronomul =i doftorul

Vestea despre \ara Moldovei mersese odinioar[ departe p`n[ ]n \[rile cele mai dep[rtate de la apus. Se zicea cum c[ gr`iele rodesc ]n p[m`ntul ei at`t de mult, ]nc`t oamenii nu dovedesc s[ le str`ng[ ]n girezi; c[ vinul din podgorii curge ]n p`raie, ]nc`t oamenii, nemaiav`nd ce face cu el, ]l uit[ cu anii ]n pivni\e p`n[ ce putrezesc doagele =i cercurile poloboacelor =i r[m`ne vinul ]n c[me=a lui; c[ oamenii sunt blajini =i primitori, ne=tiind ce-i cump[na =i m[sura ]n ale traiului, =i c[ la masa fiec[ruia este totdeauna loc pentru zece. — Acolo e de noi! zise un astronom c[tre un doftor dintr-un oarecare t`rg dep[rtat de la apus. Astronomul, de=i om ]nv[\at, se uita de mult timp la cer, ]ns[ cerul ]nd[r[tnic nu-i trimitea man[ ca ]n vremea lui Moise; iar doftorul, om nu mai pu\in ]nv[\at, a=tepta bolnavii care nu veneau, nu doar c[ bolnavi n-ar fi fost, dar pentru c[ al\ii mai noroco=i ]n meseria lui i-o luaser[ pe dinainte. Ei se sf[tuir[ s[ vie ]n \ara cea mult l[udat[ a Moldovei, sper`nd c[ acolo se vor ]mbog[\i cu u=urin\[. Ei merser[ deci cum putur[, ]ncetul cu ]ncetul, =i mai c[l[ri, =i mai pe jos, =i mai ]n c[ru\[, ca oamenii sub\iri la pung[, c[ci pe atunci nu se visa ]nc[ de drum-de-fier, =i astfel ajunser[ dup[ lung drum =i osteneal[ la hotarul \[rii. Era toamn[, pe c`nd, vorba ceea, gospodarii ]=i num[r[ bobocii, iar r`ndunelele ]=i caut[ de drum. Nu departe de hotar se vedea un s[tulean ]necat ]n fumul ce ie=ea de prin ursoaice1, semn c[ pretutindeni fierbeau oalele la foc, c[ci era ]nspre

1 Ursoaic[ — partea de sus a hornului casei (n. ed.) 146 Stejarul din Borze=ti sar[, pe c`nd oamenii se preg[tesc de-ale m`nc[rii =i odihnei. C[l[torii intrar[ ]n cea dint`i cas[ din marginea satului, unde locuia Ni\[ Blehan. Ni\[ ]i primi dup[ obicei cu inima deschis[ =i f[r[ s[-i ]ntrebe cine sunt =i de unde vin. Femeia lui priveghea oalele la foc, =i cinci copii ]n jurul ei, h`rjonindu-se ]ntre d`n=ii, tr[geau din vreme ]n vreme cu ochii la str[chinile de pe mas[. Masa, a=ezat[ ]n mijlocul od[ii, era joas[, pe trei picioare, =i pe d`nsa fumega o cogemite m[m[lig[ mai mare dec`t p[l[ria astronomului, ]ncunjurat[ de trei str[chini: una cu sl[nin[, alta cu varz[ =i a treia cu ardei. Femeia a=ez[ apoi pe mas[ oala de la foc, ]n care preg[tise un minunat bor= cu fasole amestecat cu ceap[, ai c[rui aburi ]mb[tau mirosul ner[bd[torilor copii. — Poftim la mas[! zise Ni\[ str[inilor ce st[teau la o parte privind cu curiozitate pr`nzul \[r[nesc. Astronomul f[cu o mi=care pentru a se apropia de mas[, dar doftorul ]l opri de poala surtucului ]n loc. — Foarte mul\[mim! r[spunse acesta. Suntem s[tui, chiar adinioarea am m`ncat. Rom`nul niciodat[ nu respinge str[inul de la masa lui, dar nici are obiceiul s[-l pofteasc[ de dou[ ori. Astfel Ni\[, f[r[ a-i ]ndemna mai mult, se puse cu familia roat[ ]mprejurul mesei =i, c`t ai bate ]n palme, m[m[liga cea mare se f[cu nev[zut[ =i ]mpreun[ cu d`nsa bor=ul, sl[nina =i celelalte; iar doftorul se uita la d`n=ii cu ochi plini de mirare =i se afla ]ntr-o mare nelini=te. — }i vezi? =opti astronomului la ureche, to\i au s[ moar[ la noapte. — Cum se poate?... — }\i jur pe diploma mea de doftor. Ei s-au ]ndopat cu at`tea m`nc[ruri grele =i nemistuitoare, ]nc`t punga stoma- cului lor, umfl`ndu-se peste m[sur[, are s[ produc[ sau o „paralizie“ a creierilor, complicat[ cu „intoxica\ie“ de s`nge,

147 Nicolae Gane sau o „hypertrophie“ a inimii; =i una =i alta sunt boale grabnice =i f[r[ leac. — A=a trebuie s[ fie negre=it... d-ta e=ti doftor =i le =tii aceste, r[spunse astronomul plec`ndu-=i capul. — Ascult[-m[, urm[ doftorul; s[ nu cumva s[ ne culc[m cu d`n=ii ]n odaie ]n ast[-noapte, c[ci m`ine diminea\[ o s[ fim ]nvinov[\i\i c[ i-am otr[vit. — Bine zici. Ni\[, dup[ ce m`ntui de osp[tat, ]=i =terse muste\ile =i-=i aprinse luleaua, cu aerul mul\[mit al omului ce =i-a ]ndestulat pofta m`nc[rii. — Nevast[, zise el, preg[te=te a=ternut pentru musafiri: d-nealor sunt osteni\i =i vor s[ se odihneasc[. — Foarte mul\[mim! r[spunse din nou doftorul. Noi ne vom culca afar[ pe prisp[, c[ci suntem sili\i s[ plec[m de cu noapte, =i nu voim s[ v[ stric[m somnul la pornirea noastr[! — Nu v[ sf[tuiesc s[ v[ culca\i afar[, b[g[ de sam[ Ni\[. Am semne c[ la noapte o s[ vremuiasc[, o s[ fie furtun[ cu ploaie =i ninsoare. — Auzi? zise doftorul c[tre astronom. — Ba c[ chiar! Eu n-am s[ =tiu de va fi vreme bun[ sau rea... Doar au trecut „equinoxele“ toamnei =i putem zice c[ suntem ]n calea „orbitei“ aproape de „perihelie“, astfel c[ dup[ „paralaxa“ soarelui, nu se poate ca ]n ast[-sar[ s[ fie vreme rea. — A=a trebuie s[ fie, negre=it. D-neta e=ti astronom =i le =tii aceste, r[spunse doftorul plec`ndu-=i capul la r`ndul s[u. Ei se culcar[ deci afar[. Vremea era bun[ de cu sar[; stelele sclipeau nenum[rate pe ceri dar ]ntr-un t`rziu pe la c`ntatul cuco=ului se st`rni deodat[ un v`nt din criv[\, c[ptu=it cu lapovi\[, ]nc`t ]nv[\a\ii c[l[tori se trezir[ din somn degera\i ca vai de ei. }n zadar se ]nveleau ei cu mantalele prin care ploaia str[b[tea drept dragul; ]n zadar se ad[posteau sub strea=in[, ]n dosul casei, dup[ poiat[, v`ntul ]i ]nv[luia din toate p[r\ile =i-i ardea la inim[. 148 Stejarul din Borze=ti

— S[ batem la u=[ s[ ne deschid[, c[ci o s[ pierim afar[, zise astronomul. — Dar cine dracul ne va deschide, r[spunse doftorul, nu =tii c[ ei sunt mor\i ]nl[untru? — Ai dreptate, nu m[ g`ndisem la aceasta. Dar iat[ c[ un zgomot nea=teptat se aude ]nl[untrul casei; u=a sc`r\`ie ]n \`\`ni, se descihde, =i Ni\[, ]n c[me=[, cu capul gol =i descul\, se ]nf[\i=eaz[ str[inilor care se uitau la d`nsul sp[rie\i ca la duc[-se pe pustii. — Intra\i ]n cas[, zise el, nu v-am spus c-o s[ vremuiasc[? de ce nu m-a\i ascultat? „Se vede c[ boala ]nc[ n-a f[cut «criz[», g`ndi ]n sine doftorul. Ei intrar[ ]nl[untru, se ]nc[lzir[, adormir[ =i a doua zi, de=- tept`ndu-se, v[zur[ cu mirare pe to\i bine s[n[to=i; femeia preg[tea m`ncarea la foc, copiii zburdau veseli prin cas[, iar Ni\[ =edea lini=tit pe lai\[ cu luleaua ]ntre din\i. — Bun[ diminea\a! zise el. A=a-i c[ tot e mai bine ]n cas[ dec`t afar[? — A=a este, r[spunse doftorul, dar ia spune-mi te rog, totdeauna osp[tezi d-ta m`nc[ri de-acele ce am v[zut ieri pe mas[? — Totdeauna, c[ci nu avem de altele. — +i n-ai fost bolnav niciodat[? — Ba da; o dat[, mi-aduc aminte c[ mi-am r[sucit un picior venind cu carul din p[dure; ]ns[ mo= Trohin mi l-a tras la roat[ =i mi l-a ]ndreptat. Alt[ dat[ m-a durut o m[sea pe care mi-a scos-o fierarul din sat cu cle=tele. Apoi mai am c`teodat[ v[t[- m[tur[, =tii care o are tot omul, dar aceea nu-i boal[ la noi. — Doftorii de la spi\[rie n-ai luat niciodat[? — Spi\[rie!... S[ m[ fereasc[ Dumnezeu! Doar nu mi s-au ur`t zilele. Spi\eria mea e cuptorul. C`nd m-apuc[ v[t[m[tura, beau un pahar de rachiu =i m[ culc pe cuptor, =i, dup[ ce m[ ]nc[lzesc bine pe o parte, apoi m[ ]ntorc de m[ ]nc[lzesc pe cealalt[ parte, =i a doua zi diminea\[ m[ scol teaf[r ca dint[i. 149 Nicolae Gane

— Ciudat! zise doftorul cu un aer g`nditor. Apoi astronomul, apropiindu-se de Ni\[, ]l ]ntreb[ la r`ndul lui: — Ia spune-mi, m[ rog, de unde ai =tiut c[ o s[ se strice vremea ast[-noapte? — Iaca vorb[!... Ori=icine hr[ne=te un porc ]n poiat[, trebuie s-o =tie aceasta. — Ce fel? — Apoi da!... La noi e cunoscut c[ mascurul c`nd vine de la c`mp cu un pai ]n gur[, vremea o s[ se schimbe ]n furtun[. Aceasta o =tim din buni =i str[buni =i niciodat[ nu ne- am ]n=elat. — Ciudat!... adaose astronomul. Apoi, dup[ ce cuget[ c`tva timp, se ]ntoarse c[tr[ tovar[=ul s[u =i-i zise: — Frate! =tii ce?... S[ nu mergem mai departe s[ ne pierdem vremea. }ntr-o \ar[ unde cuptorul \ine loc de spi\[rie, =i mascurii =tiu mai mult dec`t astronomii, n-avem ce c[uta. — Ai dreptate, r[spunse celalalt. Astfel ]nv[\a\ii c[l[tori care veniser[ a=a de departe, spre a se ]mbog[\i ]n Moldova, se ]ntoarser[ de la hotar. (Convorbiri literare, anul VIII, nr. 11, 1 februarie 1875)

150 Duduca Bala=a

Alexandru =i so\ia sa Elena, doi ]nsur[\ei ]n luna de miere, nemai=tiind unde s[-=i r[sfe\e cele ]nt]i a lor sim\iri amoroase, se hot[r`r[ s[ c[l[toreasc[ prin mun\i. }n setea lor de a r[t[ci prin p[durile cu brazi, ei ]=i f[cur[ iute gemantanele uit`nd, se ]n\elege, ca to\i ]namora\ii, multe de-ale traiului trebuitoare ]n acele locuri singuratice, dar un lucru, cu toat[ n[ucia lor, nu putur[ s[-l uite, c[ci nu se uit[ el singur pe sine: era o m[tu=[ sarb[d[ =i tomnatic[ care se \inea ne- dezlipit[ de pa=ii lor, crez`ndu-se menit[ a priveghea asupra neispititelor tinere\i ale Elenei. — Ce s-ar face ea f[r[ mine! ... zicea cu gravitate duduca Bala=a. Lumea o numea tot duduc[, de=i petrecuse dou[zeci =i cinci de ani ]ncheia\i ]ntr-o necurmat[ =i cucernic[ j[lire dup[ r[posa- tul ei so\, care o p[r[sise, s[rmana, ]n zorile tinere\ilor, adic[ la v`rsta de dou[zeci de ani, dup[ cum istorisea ea totdeauna suspin`nd. Crescut[ de mic[ ]n bumbac, ea nu se culcase dec`t pe covoare moi =i fa\a sa pl[p`nd[ nu fusese niciodat[ atins[ de v`nt, ger sau ar=i\[. Tot at`t de ginga=[ =i ]n privin\a moravurilor, ea citea numai c[r\i ]n\elepte, se ]nchina cu evlavie ]n toate zilele, era ru=inoas[ peste m[sur[ =i nu suferea ca vorbe de de=ert[ciuni lume=ti s[ ]nghimpe feciore=tile-i urechi. Cu astfel de deprinderi, cum era ea s[ ]ntov[r[=easc[ zburdalnica p[reche a ]nsur[\eilor prin s[lb[t[cia mun\ilor plini de furtuni, de dih[nii =i de oameni neciopli\i? Trebuia s[ sufere osteneli grele, s[-=i moaie picioarele ]n p[raie, s[ pr`nzeasc[ ades la tulpina brazilor, pe care ea nu-i v[zuse dec`t pref[cu\i

151 Nicolae Gane

]n mobile, =i, ce e mai mult, trebuie s[ sufere tot soiul de grobieni. Cu toate aceste, amintindu-=i d[toria ce avea de-a priveghea asupra neispititelor tinere\i ale Elenei, a c[rei singur[ protectoare era ea, c[ci ]n spulberatul de Alexandru nu avea nici o ]ncredere, ea se hot[r] s[ sufere tot, numai s[ nu o p[r[seasc[ ]n aceast[ grea cump[n[ a vie\ii. Astfel, ]n ziua pornirii ea umplu tr[sura cu perine =i merin- de, se ]mbrobodi bine, lu[ ]n buzun[ri tot soiul de mirodenii =i doftorii =i se sui ]mpreun[ cu nepo\ii ei, a=ez`ndu-se, se ]n\elege, ]n locul cel mai bun, c[ci oricum =i de d`nsa ]i era mil[. Caii plecar[ ]n pocnitul biciului ]ntr-un nour de colb, =i peste c`teva ore, ora=ul dup[ a c[rui ]ndem`n[ri duduca Bala=a ofta ]n t[cere se vedea numai ca o linie alb[ la marginea orizontului. }nsur[\eii erau de o veselie nespus[: t`rgul cu ]nveli=ul s[u de colb, cu vuietul tr[surilor, cu petrece- rile de mahala li se f[cuse nesuferit =i ei se sim\eau ferici\i de a-l p[r[si =i a-=i pierde urmele pe c[i necunoscute. Iar c`nd, apropiindu-se de mun\i, Elena v[zu cel ]nt`i brad cu frunzi=ul verde-]nchis, t[iat ]n form[ de piramid[, cu crucea pe v`rf, cu r[=ina pe coaj[, st`nd drept =i m`ndru ca un p[zitor la poarta mun\ilor, ea sim\i at`ta bucurie, ]nc`t f[r[ voie s[ri din tr[sur[ =i ]ncepu s[ salte ]mprejurul lui ]ntocmai ca o c[prioar[ care dup[ o lung[ robie se vede iar[=i la largul ei. — Eleno! Tu faci copil[rii, zise duduca Bala=a care priveghea cu neadormire asupra neispititelor ei tinere\i. Dac[ vom pierde at`ta vreme la fiecare brad, c`nd ne vom ]ntoarce acas[? — O! niciodat[! niciodat[! ... strig[ Alexandru plin de entuziasm. Aici e bine de tr[it, ]ntre fragi =i zmeur[ =i ]ntre brazi cu miros de r[=in[; noaptea s[ dormim pe saltea de mu=chi, ziua s[ v`n[m, s[ pescuim, s[ plut[rim =i nici s[ mai =tim c[ sunt ora=e ]n lume. Duduca Bala=a cl[tina din cap c-un z`mbet de mil[. — Capete ]nfierb`ntate, zise ea, ce v-a\i face voi f[r[ mine?

152 Stejarul din Borze=ti

Veni vremea m`nc[rii; Elena desf[=ur[ una din multele leg[turi cu merinde preg[tite de duduca Bala=a =i ]ncepu s[ sf`=ie cu albele-i degete un pui fript spre a-l ]mp[r\i tovar[=ilor ei. — Pentru Dumnezeu! Ce faci! strig[ speriat[ duduca Bala=a. Numai s[lbaticii m[n`nc[ a=a. Lua\i din l[di\a asta cu\ite, furculi\e, solni\e =i tot ce v[ trebuie. — Bravo! ... S[ tr[iasc[ m[tu=ica! strigar[ ]nsur[\eii l[s`nd furculi\ele la o parte =i mu=c`nd cu din\ii voinice=te ]n coastele puiului. Pr`nzul merse cum merse, a=a ]n tr[sur[ =i cam pe apucate, dar greul vie\ii pentru duduca Bala=a ]ncepu din momentul ]n care trebui s[ p[r[seasc[ tr[sura cu r[zoare spre a se sui ]ntr-o c[ru\[ \[r[neasc[ pe dricuri, care o scutura f[r[ mil[ pe drumul bolov[nos, cu toate perinele ce-=i ]ngr[m[dise sub =ale. De la o vreme nici c[ru\a, c`t era de mic[ =i sprinten[, nu mai putea r[zbate pe coastele pr[v[latice, =i c[l[torii trebuir[ s[ ]ncalece pe cai. O! groz[vie! Duduca Bala=a s[ ]ncalece pe cal =i ]nc[ b[rb[te=te! Asemine ru=ine ea nu p[\ise ]nc[ ]n via\[ =i mult[ vreme ea se b[tu cu g`ndul de se cuvine sau nu s[ se supun[ la aceast[ nou[ ]ncercare. Dar vai! ce era s[ fac[? Ce ar fi ajuns neispititele tinere\i ale Elenei f[r[ neadormita ei prive- ghere? Vr`nd-nevr`nd, ea trebui s[ ]ncalece ca to\i ceilal\i, =i c`nd se v[zu cucuiat[ pe =a, arunc[ un \ip[t de spaim[, crez`ndu-se pe un v`rf de cas[; din loc ]ns[ nu voi s[ plece p`n[ nu se ]mb[rb[t[ pu\in v[z`nd pe Elena cum ]=i biciuia calul =i alerga viteje=te ]n fruntea c[l[torilor. — }ncet! ]ncet! O s[-\i rupi g`tul, strig[ desperat[ duduca Bala=a, care, de=i mergea la pas, se \inea ]ns[ cu am`ndou[ m`inile de coama calului. Iar Elena nici voia s[ =tie. Noroc c[ Ducipalul ei, un cal blajin de munte, nedeprins cu alerg[rile, se opri de la sine, =i nu mai voi s[ ias[ din pasul s[u obi=nuit, cu toate loviturile de c[lc`ie ce-i d[dea voinica c[l[rea\[. 153 Nicolae Gane

Duduca Bala=a venea =i ea cum putea ]n urma c[l[torilor, av`nd un c[l[uz al[turea care-i ducea calul de c[p[stru, =i, dac[ ]ncet, ]ncet se deprinse cu primejdia c[l[ritului, nu putu ]ns[ niciodat[ s[ se deprind[ cu mirosul tutunului ce c[l[uzul scotea din lulea, nici cu pozi\ia necuviincioas[ ce avea pe cal =i de care se ]nro=ea ori de c`te ori Alexandru ]i adresa vreo glum[ r[ut[cioas[. C[rarea pe care se ]n=irase ceata c[l[torilor era str`mt[ =i umbrit[ pe am`ndou[ laturile de brazi nal\i =i tufo=i, b[tr`ni de c`nd lumea, cu r[d[cini ]mpletite ca =erpii, cu g[uri putreg[ite ]n care se ad[postesc =oimii, =i din timp ]n timp prin sp[rturile crengilor se vedeau ]n urm[-le lucind ca o fa\[ de ap[ =esurile ]ntinse presurate cu lanuri =i sate, iar ]nainte-le mun\ii se ridicau negri, amenin\[tori ca ni=te urie=i. Frumoase erau vederile ce se desf[=urau dinaintea tinerilor ]nsur[\ei, dar mai frumoase li se p[reau privite cu ochii tinere\ii =i ai dragostei lor; la fiecare pas ei se opreau, se minunau, nu g[seau ]ndestule cuvinte de-a spune sim\irile ce se de=teptau ]n ei, =i am`ndoi veseli, ciripitori ca ni=te p[s[ri ]n prim[var[, se gr[beau de a se afunda ]n raiul mun\ilor, voind parc[ s[ uite de lumea cealalt[. Iar duduca Bala=a din toate aceste nu vedea dec`t cioatele =i bolovanii de care se ]ncurca pe drum, nu sim\ea dec`t zdruncinul calului, ce o s[lta cu necontenire pe =a, =i ]n cuget curat ar fi dat to\i mun\ii =i toate frumuse\ile lor pe canapeaua cea moale din ietacul ei, unde avea obicei s[ adoarm[ cetind. }ncepuse acum a amurgi, =i duduca Bala=a, ostenit[ de drum, ]ntreb[ cu ]ngrijire unde o s[ petreac[ noaptea, c[ci salteaua de mu=chi =i acoper[m`ntul de verdea\[ ce-i f[g[- duise Alexandru nu-i prea veneau la socoteal[. C[l[uzul ]i r[spunse c[ nu-i alt loc de dormit dec`t nu departe la o st`n[ ce se afl[ pe coasta muntelui, unde baciul e om de treab[ =i primitor... — Ce fel! ... s[ dorm cu ciobanii! ... adause duduca ]nsp[im`ntat[. 154 Stejarul din Borze=ti

— M[ ierta\i, cuconi\[, e vreme de var[ =i ciobanii nu dorm ]n st`n[. Alexandru, auzind vorba, nu-=i putu st[p`ni r`sul, =i, r[ut[cios cum era, ]i arunc[ o glum[ ]n pilda nevinova\ilor ciobani de care duduca se speriase a=a de mult. Peste o jum[tate de or[ se auzi ]n adev[r zbieratul oilor, ]ntrerupt de l[tratul a vro doisprezece dul[i, care, sim\ind oameni str[ini c[ se apropie de st`n[, d[deau n[val[ cu o furie nespus[. — }n l[turi, cotarle, m`nca-v-ar jigaria! strig[ c[l[uzul ]nv`rtindu-=i b[\ul ]mprejur. Bun[ vremea la ciobani, am sosit cu musafiri la st`n[. — Bine a\i venit cu s[n[tate, r[spunse baciul Toader Fuior, un om cu c[ma=a neagr[ =i uns[, de str[lucea ca o mu=ama ]n lumina asfin\itului. Ia preg[ti\i, b[ie\i, un ca= pentru boieri. Mica ceat[ de c[l[re\i desc[lec[, iar duduca Bala=a, c`nd voi s[ se dea jos de pe cal, se cump[ni astfel, c[ dac[ n-ar fi ]nt`lnit m`na scor\oas[ a baciului care s-o opreasc[ ]n loc, ar fi f[cut negre=it o tumb[ ]n mijlocul c`inilor, de-ar fi r`s toat[ st`na de ea. }n sf`r=it, cu vai, nevoie, ]n\epenit[ cum era =i cu ajutorul lui Alexandru, c[ci pe baci ]l respinse c`t colo, ea se cobor] de pe cal, =i, ostenit[, sup[rat[, se a=ez[ pe o lai\[ ne]n\eleg`nd cum ni=te oameni binecrescu\i ca Alexandru =i Elena pot fi veseli de a se vedea ]n societatea c`inilor, a oilor =i a ciobanilor. }nsur[\eii ]ns[ care pentru ]nt`ia dat[ ]n via\a lor se vedeau la ob`r=ia urdei =i a ca=cavalului, ]ntr-o lume cu totul s[lbatic[ =i necunoscut[, dar care se ]nfr[\ea at`t de bine cu sufletele lor, sim\eau ]n inim[ o adev[rat[ s[rb[toare. Cu privirea ]nsetat[, ei urm[reau toate mi=c[rile din st`n[ =i iat[ c[ baciul cel cu c[ma=a neagr[ dar cu fa\a alb[ ca laptele se a=ez[ la o sp[rtur[ a ocolului unde oile erau ]nchise =i strig[ la ciobani s[ le treac[ prin strung[. Sosise vremea mulsului. Una c`te una treceau zburd`nd oile prin strung[, =i baciul le oprea de picior, =i din \`\ele lor greoaie storcea laptele cald

155 Nicolae Gane

=i ]nspumat care ca un =ipot c[dea ]n doni\a de brad, iar dup[ ce doni\a se umplea baciul zicea: una la m`n[, =i alta de=art[ se punea ]n loc. — Ast`mp[r[-te, pl[vaio! scutura-te-ar lupul! zicea baciul unei oi ner[bd[toare, care era s[ r[stoarne doni\a. Nu te iu\i, crea\o, feri-te-ar g[lbaza! zicea alteia care zbiera r[spunz`nd mielului ce o chema; =i pentru fiecare oaie el avea c`te o glum[ sau c`te o mustrare, dup[ cum =i ea st[tea la muls. Apoi din cea din urm[ doni\[ baciul cinsti pe musafiri. Alexandru =i Elena b[ur[ cu o poft[ nespus[, sim\ind c[ le merge la inim[, iar duduca Bala=a ]ntoarse capul cu dispre\, f[r[ s[ zic[ un cuv`nt de mul- \[mire baciului ce-i ]ntinsese cupa. Soarele asfin\ise =i o v[paie trandafirie ]mbrobodea acum v`rful mun\ilor. Unul mai cu sam[ r[sp`ndea o lumin[ at`t de str[lucitoare, ]nc`t st`ncile ce-i ]ncoronau fruntea p[reau a fi de oglinzi. De nalt ce era muntele acela, s-ar fi zis c[ creasta lui aurit[ atinge bolta cerului =i c[ to\i ceilal\i se umilesc dinaintea lui: era b[tr`nul Ceahl[u, st[p`nul furtunilor, care de mii de ani vede ]n toate serile, cel din urm[, asfin\itul soarelui. Alexandru =i Elena ]l priveau cu a\intire, pierdu\i ]n m[re\ia lui, =i inimile lor tinere se ]nchinau ]n taina minunilor lui Dumnezeu; c`nd, deodat[, glasul m`nios al duduc[i Bala=a se auzi cobind la spatele lor =i-i de=teapt[ ca dintr-un vis. — Pentru Dumnezeu! Venit-am aici, ca s[ m[ pune\i la chin? — Ce este? ]ntreb[ Alexandru =i Elena speria\i. — Este c[ voi c[sca\i gura pe toate dealurile =i pe mine m[ l[sa\i ]n plata lui Dumnezeu, ostenit[, fl[m`nd[, f[r[ ca nime s[-mi poarte de grj[. Aduce\i-mi l[zile =i leg[turile mele cu merinde. Voiesc s[ m[n`nc. Auzitu-m-a\i? C[ci eu nu pot s[ beau din laptele ]n care ciobanii =i-au sp[lat m`inile. Duduca Bala=a rosti aceste cuvinte cu ciud[, voind ]nadins, ]n gelozia ei, s[ le am[rasc[ mul\[mirea ce sim\eau, =i s[-=i r[zbune oarecum de pu\ina luare-aminte ce aveau pentru d`nsa. }ndat[ fur[ aduse =i a=ezate dinaintea ei toate l[zile 156 Stejarul din Borze=ti

=i leg[turile de drum ticsite de-acas[ cu feliuritele m`nc[ri =i lucruri de-ale gospod[riei, iar duduca Bala=a ca o dreapt[ st[p`n[ a lor le privi un moment cu m`ndrie av`nd aerul a zice: „Ale mele sunt“. Apoi cu mi=c[ri pline de demnitate le deschise una c`te una; scoase o fa\[ de mas[ pe care o ]ntinse pe p[m`nt; scoase =ervete, farfurii, cu\ite, furculi\e; scoase apoi felurite mezeliciuri: limbi, mu=chiuri, salami, cutii cu sardele, cutii cu posmagi etc., le a=ez[ toate cu r`nduial[ pe fa\a de mas[, =i acum sta cuget`nd cu care s[ ]nceap[, c`nd, o! nenorocire!... O! groaznic[ ]nt`mplare, mai groaznic[ dec`t cutremurul p[m`ntului, dec`t ]nsu=i potopul ce a ]necat lumea!... Dul[ii din st`n[, haps`ni =i lacomi ca ni=te c`ini, adulmec`nd mirosul c[rnurilor, d[dur[ deodat[ n[val[ asupra merindelor duduc[i Bala=a =i c`t ai sc[p[ra din degete f[cur[ o iama, o harapara nemaipomenit[, ]nc`t biata duduc[, uimit[, speriat[, r[mase ca de lemn, ]n fa\a grozavului praznic ce se petrecea dinaintea ei. }n zadar Alexandru =i Elena voir[ s[ alunge ace=ti musafiri nepofti\i, ]n zadar s[rir[ ciobanii =i-i huiduir[ ]n tot felul; limbile, salamurile =i mu=chiurile lunecau ca untul pe g`tlejurile lor, farfuriile se dogeau, fa\a de mas[ se amesteca cu colbul, =i ]n mijlocul v[lma=agului se auzea numai un cr[n\[nit ]nfrico=at de m[sele ]ntrerupt de h`r`iturile celor mai aprigi care se sf[deau de la buc[\ile cele mari. }ntr-o clip[ nu mai r[mase pe urma fl[m`ndei pot[i nici urm[ din gustoasele merinde ale duduc[i Bala=a. O! cine ar putea s[ descrie nenorocirea duduc[i?... At`tea merinde adunate una c`te una =i cu at`ta ]ngrijire, singura-i m`ng`iere ]n aceast[ c[l[torie plin[ de necazuri, iat[-le acum toate duse pe gur[ de lup. Ce-o s[ se =tie face ea de-acuma? Duduca Bala=a sim\i lacrimi lunec`ndu-i pe obraz; ea care nu l[crimase s[rmana de dou[zeci =i cinci de ani, tocmai de la moartea b[rbatului ei. Dar mai grozav[ dec`t ]ns[=i pierderea proviziilor fu pentru d`nsa purtarea nepilduit[ a ciobanilor ]n aceast[ nefericit[ ]nt`mplare. }n zorul de a ]mpr[=tia c`inii mai cur`nd, ei prinser[ s[ ]njure cu felurite cuvinte care de care mai ]ndr[z- 157 Nicolae Gane ne\e, mai necump[nite, cuvinte ce se ]ncruci=au ]n aer ca ni=te s[ge\i ]nveninate =i r[neau f[r[ mil[ feciore=tile-i urechi. „O! Cine m-a pus s[ vin aice!“ zicea cu desperare duduca Bala=a, ]ntinz`nd m`inile spre cer; c`nd iat[ c[ baciul cel cu c[ma=a neagr[ =i fa\a alb[, om nu prea binecrescut, o lovi cu m`na peste um[r ]n chip de m`ng[iere zic`ndu-i: — N-aibi grij[, duducu\[; cu noi nu moare nimene de foame. }ndat[ ]\i voi face eu o m[m[lig[, de-\i vei linge buzele. Avem la st`n[ zar[, urd[, ca=, br`nz[, tot m`nc[ri de-acele de care se ]ngra=[ omul. Ia prive=te la mine!... A=a-i c[ nu sam[n cu cei de prin t`rguri sfriji\i =i afuma\i ca ni=te usc[turi? Fl[c[i, aprinde\i degrab[ focul =i pune\i ceaunul s[ fiarb[! M`nia duduc[i ajunse la culme c`nd se v[zu dezmierdat[ pe um[r de un cioban nesp[lat =i f[r[ ru=ine, ea care n-ar fi dat asemine voie nici chiar r[posatului ei so\ fa\[ cu lumea; =i dac[ ]n ochii ei baciul ar fi fost ceva mai mult om dec`t cioban, ea ar fi ]ns[rcinat negre=it pe Alexandru s[-i cear[ socoteal[ de purtare. Din nefericire ]ns[ ea trebui s[-=i ]nghit[ m`nia =i s[ se hot[rasc[ sau s[ moar[ de foame, sau s[ m[n`nce din m[m[liga f[cut[ de baciul Fuior. — He! He! De-ai avea, duducu\[, at`tea zile bune c`te m[m[ligi am f[cut eu, =tiu c[ \i-ar merge bine, zicea Fuior, potrivind pirosteile la foc; dar c`nd voi s[ a=eze ceaunul pe pirosteie, duduca Bala=a arunc[ un \ip[t =i cu furie se repezi asupra lui =i-i smunci ceaunul din m`n[. — Ce fel, nesocotitule, ]n ceaunul acesta voie=ti s[ faci m[m[lig[? Cine o va m`nca? Ad[ ap[, s[ sp[l ceaunul! Fuior, uit`ndu-se cu mil[ la duduca Bala=a, ]i zise z`mbind =i f[r[ s[ o mai dezmierde pe um[r ast[ dat[. — Pe la noi, duducu\[ drag[, vinul cam lipse=te, dar cu apa ne-a miluit Dumnezeu; aduce\i, b[ie\i, o cof[ de ap[ s[-i facem chef. }ntr-o clip[ fu adus[ ]naintea ei o cof[ plin[ ochi. Atunci duduca Bala=a pentru ]nt`ia dat[ ]n via\a ei ]=i suflec[ m`necile =i cu ginga=ele-i m`ini, deprinse odinioar[ 158 Stejarul din Borze=ti numai ]n m[nu=i, ]ncepu s[rmana s[ spele negrul ceaun. Ce zile a ajuns!... R`nduri, r`nduri de ap[ ea v[rs[ ]n ceaun, ]l cl[ti, ]l frec[, dar afurisitul nu voia s[ se cure\e ]n ruptul capului. F[rm[turile cele uscate =edeau lipite de el ]n ciuda pl[p`ndelor degete ale duduc[i, p`n[ c`nd obosit[ de munca-i f[r[ spor, ea arunc[ ceaunul la o parte =i c[zu pe lai\[ abia r[sufl`ndu-se. — Vezi, duducu\[, c[ nu-i treaba dumitale s[ faci m[m[lig[, precum nu-i treaba mea s[ ]mpletesc la col\uni, zise baciul c-un aer lu[tor ]n r`s, de care duduca se sim\i atins[ ]n inim[. Apoi el lu[ ceaunul, ]l umplu cu ap[, ]l pusese pe foc =i c`nd ]ncepu s[ fiarb[, numai de dou[, trei ori ]nv`rti melesteul ]n el =i toate f[rm[turile cele uscate, de care se r[niser[ degetele duduc[i, se dezlipir[, se topir[, =i, dup[ ce baciul v[rsa apa, ceaunul r[mase curat, ca nou; apoi el f[cu m[m[liga =i o r[sturn[ cald[ pe un fund de lemn =i vr`nd-nevr`nd duduca ]ncepu s[ se ]nfrupte de ici de colo p`n[ c`nd prinse la gust =i m`nc[ de-a binele, uit`nd c[ma=a baciului =i m`inile pu\in curate ale ciobanilor. Se zice c[ dup[ m`ncare omul e ]ntotdeauna mai bun; astfel =i duduca Bala=a se mai ]mbl`nzi dup[ cina de la st`n[ =i sim\i somnul venindu-i la ochi. Un strat mare de f`n fu a=ezat ]n loc de saltea ]ntr-un col\ al st`nei pe care duduca ]=i ]ntinse felurite =aluri =i prostiri, =i nu bine ]=i ispr[vi ]nchin[ciunea de noapte, =optit[ printre din\i ]n jum[t[\i de cuvinte, c[, ostenit[ cum era de ]nt`mpl[rile zilei, adormi dus[ ]n lumea visurilor. Ast[ dat[ somnul o fur[ ]nainte m[car de-a avea vreme s[ se g`ndeasc[ la r[posatul ei so\ care fusese, bietul, cel mai bun dintre oameni. Dar Alexandru =i Elena nu se ]ndurau s[ intre ]n st`n[, ]ntr-at`ta sara era frumoas[. }n zarea lunii =i a stelelor, mun\ii p[reau fantastici ca ni=te pove=ti b[tr`ne; un v`nt dulce abia sim\it se ridica din fundul v[ilor ]nc[rcat cu miros de brad; se auzeau ]n dep[rtare gr[ind p`raiele ce se pr[v[leau de pe st`nci, =i greierii din iarb[ =i puii de c[prioar[ =i p[s[rile de 159 Nicolae Gane pe crengi le r[spundeau fiecare ]n limba lor s[rb[torind, parc[, ]mpreun[ apusul zilei... C`nd iat[ c[ un glas ad`nc, puternic, ce p[rea c[ iese din m[runtaiele mun\ilor, lovi auzul tineri- lor ]nsur[\ei =i-i cuprinse de uimire. Era baciul, care =ez`nd pe un trunchi de copac, ]ncepuse s[ c`nte din bucium c`n- tecul de sar[ ca s[-=i adoarm[ oile. Era at`t de frumos acest c`ntec simplu, neme=te=ugit, tainic ca tainele nop\ii, ]nc`t Alexandru =i Elena, ascult`ndu-l, credeau c[ sunt martori la dragostele mun\ilor. Valuri, valuri r[sun[toare se r[sp`ndeau prin limpezimea aerului c`nd puternice, ]nviforate ca m`niile Bistri\ei, c`nd line =i dezmierd[toare ca ciripitul p[s[rilor, =i apoi ]ncet, ]ncet se stingeau ]ntr-o jale dulce care p[rea c[ ]neac[ lumea ]n pl`ns. S-ar fi zis c[ ]nse=i stelele ]n sclipitul lor l[crimeaz[ auzind acest glas ]nduio=at. Alexandru =i Elena, str`n=i unul l`ng[ altul, pluteau ]n lumi necunoscute; duduca Bala=a, de=teptat[ din somn, se ]ntreba, cu mirare, ce jale a cuprins p[m`ntul; iar baciul c`nta, c`nta mereu s[-=i adoarm[ oile =i ]ncet, ]ncet oile adormir[, =-atunci suspinul codrilor se alin[, v[ile ]ncetar[ de a pl`nge, cerbii =i c[prioarele se tupilar[ ]n culcu=urile lor, =tiind c[ a sosit ceasul somnului =i o lini=te ad`nc[ c[zu pe lumea ]mpresurat[ de visurile nop\ii. Dar n-a fost scris duduc[i Bala=a s[-=i petreac[ noaptea ]n pace. }nainte ceva de cr[patul zorilor, pe c`nd somnul e mai dulce, mai odihnitor, se auzi deodat[ ]n jurul st`nei un l[trat de c`ini at`t de zgomotos =i ]nver=unat, ]nc`t s-ar fi zis c[ a dat turba ]ntr-]n=ii. To\i se trezir[ din somn, ]ntreb`ndu- se ce s[ fie? }n acela=i moment baciul, om necioplit, neb[g`nd de seam[ c[ ginga=a duduc[ e ]n a=ternut dezbr[cat[, d[du busna ]nl[untrul st`nei, p[=i peste d`nsa cum ar p[=i peste o cioat[ r[sturnat[ ce-i st[ curmezi= ]n cale, lu[ pu=ca din cui =i ie=i afar[. Furioas[ ca o leoaic[ de nemaipomenita ]ndr[zneal[ a baciului care ast[ dat[ trecuse peste toate marginile r[bd[rii ei, ea ]=i puse grabnic un =al ]n spate, potrivi o bonet[ pe cap 160 Stejarul din Borze=ti

=i ie=i ]n urma baciului hot[r`t[ s[-i dea o stra=nic[ ocar[, c`nd... O! Dumnezeule!... Ce s[ vad[? Nu bine c[lcase pragul =i n[prasnic se trezi bot la bot cu un urs ridicat ]n dou[ labe, c-un cap zburlit =i mare c`t o dimerlie, av`nd ]n bra\e o oaie =i ]n urm[ ]ntreaga potaie de c`ini ce l[trau a pieire. Speriat de nea=teptata ]nf[\i=are a duduc[i, ursul care, se vede, nu mai ]nt`lnise duduci p`n[ atunci, se opri o clip[ ]n loc, se r`nji la d`nsa =i o scuip[ drept ]n fa\[; dar ea de spaim[ sim\i c[ i se ridic[ boneta ]n v`rful capului =i, ame\it[, pierdut[, c[zu jos f[r[ sim\ire. }n acela=i moment o detun[tur[ de pu=c[ se auzi, apoi un morn[it ]n[bu=it =i ursul, leg[n`ndu-=i capul ]n dreapta =i ]n st`nga, se culc[ l`ng[ duduc[. Era ]nfrico=at de v[zut aceast[ pereche care z[cea la p[m`nt unul l`ng[ altul, de-o parte duduca dezbr[cat[, despletit[, alb[ de spaim[ =i de scuipat; de alt[ parte ursul crunt, fioros, cu ochii aprin=i ca doi t[ciuni, cu gura c[scat[ din care curgeau bale de s`nge. Nimene nu ]ndr[znea s[ se apropie de d`n=ii, numai baciul care d[duse lovitura de pu=c[ se apropie singur, plant[ p`n[ ]n pl[sele cu\itul ]n inima ursului, apoi lu[ pe nenorocita duduc[ ]n bra\e, o duse l`ng[ izvor =i o stropi cu ap[ rece pe obraz p`n[ se trezi. S[rmana, c`nd deschise ochii =i se v[zu ]n bra\ele baciului, nu =tia pe ce lume se g[se=te. Uitase acum toate grobieniile lui; nu mai vedea nici c[ma=a lui cea neagr[, nu se mai vedea nici pe d`nsa ]ns[=i c[ era dez- br[cat[: un fel de dulce sim\ire i se strecur[ prin inim[, sim\irea ]ntoarcerii la via\[. — N-aibi grij[, duduc[, zise baciul =terg`nd cu aspra-i m`n[ stropii de ap[ de pe obrazul ei. Ne-a venit un mu=teriu la st`n[, dar i-am dat un os de ros care i s-a oprit ]n g`t. — Oare suntem sc[pa\i? ]ntreb[ duduca ]nc[ tremur`nd. — Sc[pa\i, buni teferi, mul\[mit[ Domnului! L-am tr[snit drept ]n numele Tat[lui, ca s[-l ]nv[\ cum s[ se poarte alt[ dat[ cu duducile. +tiu c[-\i vei aduce aminte de noaptea petrecut[ cu noi ]n st`n[!... 161 Nicolae Gane

— O! da! r[spunse, oft`nd, duduca; dar de n-ai fi fost d-ta... Atunci ea se uit[ un moment ]n fa\a baciului, =i, lucru ciudat, el ast[ dat[ sem[na a fi om ca to\i oamenii, ba chiar sem[na a fi mai mult dec`t al\i oameni de c`nd ]i sc[pase via\a. Ochii lui de negri ce erau, luminau parc[ ]mprejur =i fa\a lui alb[ era a=a de lini=tit[ =i sur`z[toare, ]nc`t s-ar fi zis c[ primejdia prin care trecuse am`ndoi fusese numai un vis. Baciul p[rea acum chiar om frumos, =i duduca Bala=a se mira cum de s-a pref[cut el a=a de iute ]n ochii ei. Dar oare nu era aceasta o am[gire a min\ii sale, un farmec ce-i st[p`nea vederile ]n farmecul r[s[ritului =i al ]nt`mpl[rilor trecute? Se poate; multe s-au v[zut ]n aceast[ lume, vatr[ de ]n=el[ciuni, ]n care dracul ]=i joac[ mendrele dup[ plac. Dar duduc[i Bala=a ]i era a=a de ]ndem`n[ astfel cum =edea ]n bra\ele baciului, lipit[ de pieptul lui, cu inima plin[ de sim\irea nou[ =i ademenitoare a recuno=tin\ei, ]nc`t nu-i venea s[ se mai trezeasc[ din aceast[ dulce ame\eal[. S[rmana, ea nu vedea c[ primejdia era acum mai mare pentru d`nsa dec`t chiar ]n labele ursului. O, dac[ r[posatul ei so\ ar fi v[zut-o, atunci ce presupusuri i-ar fi str[puns inima!... F[r[ voie, ea se l[s[ dus[ pe valuri de visuri dezmier- d[toare, glasul buciumului, care adinioare ]necase lumea ]n suspinuri, se de=tepta acum ]n inima ei dulce, fermec[tor ca glasul ispitei; baciul ca prin minune se f[cea tot mai alb, mai frumos, mai ]mb[t[tor la privire =i... O! Doamne! Cine =tie ce ar fi r[mas din cei dou[zeci =i cinci de ani de j[lire a duduc[i Bala=a, dac[ Fuior, om necioplit =i nepriceput, nu i-ar fi zis, poate f[r[ scop de a o sup[ra, c`teva vorbe neg`ndite ce-i c[zur[ ca un du= de ap[ rece pe cap. — Duduc[!... s[ mergem; boierii ne a=teapt[. Ars[, ea s[ri ]n picioare, =i noroc de pu\ina lumin[ ce se rev[rsa din geana r[s[ritului, c[ nu i se v[zur[ ro=ea\a din fa\[ =i tulburarea din ochi. Cine ar fi zis c[ ea, care venise ]n mun\i cu scop s[ privegheze asupra neispititelor tinere\i ale Elenei, va c[dea ]ns[=i ]n cea mai primejdioas[ ispit[! 162 Stejarul din Borze=ti

De atunci mul\i ani trecur[ =i duduca Bala=a ]n[lbi cu de isprav[ la cap =i pe fa\a ei se ivir[ brazdele b[tr`ne\ilor, ]n ciuda albului =i a ro=ului cu care c[uta s[ le acopere, ]ns[ de c`te ori istorisea despre n[v[lirea ursului la st`na din munte, din ghearele c[ruia a sc[pat-o baciul cel cu c[ma=a neagr[ =i cu fa\a alb[, sim\ea ]nc[ ]n ging[=ia ei oarecare tainic[ tulburare, a c[rei adev[rat[ cauz[, negre=it, nu putea s[ fie dec`t amintirea primejdiei prin care trecuse. Era ]ns[ de luat aminte c[ cucernica duduc[ nu mai ofta a=a de des dup[ r[posatul ei so\ =i nici vorbea r[u ca mai nainte de neciopli\ii ciobani ce nu se =tiau a se purta cu duducile. (Convorbiri literare anul X, nr. 1, 1 aprilie 1876)

163 Petru Rare=

I

Venise prim[vara =i cu ea ]mpreun[ venise =iruri de cucoare =i roiuri de r`ndunele. T`n[ra Elena =edea acum la fereastr[ =i sorbea cele ]nt`i raze calde ale soarelui. Ochii ei alba=tri r[t[ceau ]n dep[rt[ri, =i, ad`ncit[ cum era ]n visuri nehot[r`te, ea nu b[ga de seam[ c[ r`ndunelele ce-=i preg[teau cuibul sub stre=ina casei, mai, mai c[ o atingeau cu v`rful aripei ]n zborul lor nebunatic. O tainic[ triste\e ]i ]neca inima, =i pe marginea genelor ei aurii se ivir[ dou[ pic[turi de lacrimi. Dar care s[ fi fost cauza triste\ei ce o ]nv[luia? Erau oare numai visuri de ale tinere\ei care vin =i trec repede cum trec nourii pe seninul ceriului, sau era o presim\ire tainic[ despre o nenorocire viitoare? C[ci, str[in[ =i orfan[ ]n lume precum o l[sase Dumnezeu, ea nu avea alt tovar[= dec`t frumuse\ea care era cel mai primejdios scut pentru singur[tatea ei. Iat[ c[ f[r[ veste u=a se deschise cu zgomot ]napoia ei =i un om nalt, ]nvelit ]ntr-o manta lung[ ce-i atingea c[lc`iele intr[ ]n odaie. Elena se ]ntoarse repede, =i ochii str[inului se pironir[ atunci asupr[-i cu at`ta ]ndr[zneal[, ]nc`t biata copil[ se crezu un moment ]n fa\a unui f[c[tor-de-rele. C`teva minute str[inul st[tu ]n t[cere a\intind-o ]ntocmai ca =erpele ce voie=te s[ farmece pas[rea ]n zbor, apoi ]i zise cu ton m[re\: — Copil[, pleac[-te, tu e=ti ]naintea lui +tefan, domnul Moldovei =i nepotul lui +tefan cel Mare! Elena, ame\it[ de aceste cuvinte, se plec[ p`n[ la p[m`nt. — Eleno! Tu e=ti cea mai frumoas[ copil[ din tot cuprinsul domniei mele. De c`nd ochii mei te-au z[rit, inima mea n-a ]ncetat s[ te doreasc[. Am venit s[ cer dragostea ta. Nu c[uta tu, slab[ ml[di\[, s[ te ]mpotrive=ti ]n zadar la furtuna dorului

164 Stejarul din Borze=ti meu care rupe orice stavil[. Iube=te-m[, Eleno, =i ]n schimbul dragostei tale, vei avea Moldova la picioare. S[r[cia care \i-a chinuit tinere\ile va pieri ca visul cel r[u ce tulbur[ odihna nop\ii, =i ]n palaturi voi preface mica ta colib[ =i voi pune mantie de catifea pe umerii t[i frumo=i =i pe degetele tale voi anina pietre scumpe. Nu te teme, adause el, v[z`nd pe Elena ]ng[lbenindu-se; am venit ast[ dat[ cu scopul numai de a-\i m[rturisi focul ce m[ arde, =i a ]ndupleca prin rug[- minte inima ta ne=tiitoare de fericirile lume=ti. R[spunde, Eleno, domnului t[u! — Dac[ e=ti domnul Moldovei =i nepotul lui +tefan cel Mare, r[spunse Elena care ]n fa\a primejdiei sim\ea inima ]nt[rindu-i-se, de ce nu ]nchini dragostea ta doamnei Moldovei, so\iei tale, c[reia ai jurat credin\[ la altar =i care te poate asculta f[r[ ru=ine =i vinov[\ie. De ce tu, a=a de mare, cau\i s[ zdrobe=ti o fiic[ orfan[, lipsit[ de sprijin, pe care tu cel ]nt`i e=ti dator s[ o ocrote=ti la umbra milei tale. }ntoarce-\i de la mine fa\a, o doamne, =i mergi s[ ]nc[lze=ti inima so\iei tale, care te cheam[ cu ochii ]n lacrimi; iar pe mine las[-m[ s[ tr[iesc ]n lini=te, precum are dreptul s[ tr[iasc[ orice suflare care s-a n[scut sub ad[postul st[p`nirii tale. Mantia de catifea ce-mi f[g[duie=ti mi-ar arde umerii =i ]n palaturile tale mi-a= g[si morm`ntul. — Tu vorbe=ti a=a de frumos, Eleno, c[ farmeci auzul meu, =i v[d cu fericire c[ inima ta e la ]n[l\imea frumuse\ilor cu care te-a ]nzestrat natura. Afl[, dar, c[ noi cei de sus =tim pre\ui ]nsu=irile suflete=ti ale supu=ilor no=tri; de aceea cu c`t v[d ]n tine sim\iri mai frumoase, cu at`t mai mult te iubesc =i cu at`t mai mult se ]nt[re=te ]n mine voin\a de a cuceri inima ta. Nici o putere omeneasc[ nu m[ va sili de-acum ]nainte s[ te p[r[sesc. Ascult[-m[, Eleno, nu ]neca fericirea ce ne z`mbe=te ]n ni=te cuvinte seci, menite de a face pe om s[ fug[ de bine. }ntre singur[tatea ta de ast[zi =i fericirile ce te a=teapt[ m`ine, nu mai sta la ]ndoial[; c[ci cine altul

165 Nicolae Gane e mai vrednic s[ te iubeasc[ dec`t domnul \[rii =i cine a s[dit aceast[ patim[ nem[rginit[ ]n pieptul meu, dac[ nu Dumne- zeu, ]n numele c[ruia te ]nchini tu, frumoas[ copil[? Apoi putea-va el s[ ne pedepseasc[ pentru ]ns[=i fapta sa? — }n zadar, doamne, cau\i prin cuvinte me=te=ugite s[ ]ndupleci inima mea; tu e=ti atotputernic ]n adev[r, po\i s[-mi ridici via\a, ]ns[ mai mult dec`t tine sunt eu ]nsumi st[p`n[ pe via\a mea. Afl[ dar c[ dac[ nestr[mutat[ este voin\a ta de a m[ urm[ri, nestr[mutat[ este voin\a mea de a m[ ucide ]n momentul ]n care voi vedea c[ nu pot sc[pa din ghearele tale. Alege dar =i tu ]ntre datoria de domn, chemat de a ap[ra vatra supu=ilor t[i, iar nu de a o p`ng[ri, =i ]ntre pl[cerea de a str`nge un hoit ]n bra\e. Acesta este, doamne, cel din urm[ cuv`nt al meu. }n fa\a acestui r[spuns rostit cu glas hot[r`t, tiranul p[ru un moment ru=inat de ur`cioasa-i ]ntreprindere, dar, lu`ndu-=i iute de sam[, el ]ntoarse vorba pe un ton jum[tate glume\, jum[tate amenin\[tor: — Niciodat[ glas femeiesc, zise el, nu a impus lui +tef[ni\[ Vod[. +tiu c`t de bogate sunte\i ]n lacrimi =i de c`te ori pe zi sunte\i ]n stare s[ muri\i pentru lucruri de nimica; noroc c[ Dumnezeu v-a dat nepre\uitul har de a ]nvia tot at`t de des pentru nestingerea neamului omenesc. De aceea eu nu pierd n[dejdea c[ dup[ ce te vei ucide de frica dragostei mele, vei ]nvia mai dr[g[la=[ dec`t ]nainte =i vom r`de ]mpreun[ cum, pentru cuv`ntul cinste, n[scocit de pro=ti, era s[ jertfe=ti at`ta frumuse\e =i at`ta viitor. Te las s[ mai g`nde=ti, Eleno. De ast[zi ]n trei zile voi veni iar[=i la tine spre a-\i cere r[spunsul. R[m`i s[n[toas[ =i cuget[ bine! Dup[ ce rosti aceste cuvinte, el se plec[ =i ie=i. O! cine poate s[ descrie triste\ea ]n care c[zu Elena! Fa\[ cu tiranul ea g[sise ]ndestul curaj spre a-l ]nfrunta; cuvintele ei pline de energie, frumuse\ea, nevinov[\ia, sl[biciunea ei chiar erau at`tea arme ce o ap[raser[ pentru moment contra ]ncerc[rirlor lui, ]ns[ ]ndat[ ce r[mase singur[, puterile o 166 Stejarul din Borze=ti p[r[sir[ =i un r`u de lacrimi ]i ]nec[ fa\a. Ideea singur[t[\ii, lipsa de orice sprijin omenesc, primejdia viitoare care o amenin\a acum de departe cu toate ]ndoielile =i spaimele ei, mai ]nfrico=at[ dec`t chiar dac[ ar fi fost prezent[, toate acestea chinuiau at`t de amar t`n[rul ei suflet, ]nc`t ea se crezu pierdut[ f[r[ sc[pare. Dumenzeu ]ns[ nu las[ pe om. Un smoc de raze pornit din luminile asfin\itului se strecur[ ]n odaia ei ca o solie cereasc[, poleindu-i s`nul =i cosi\ele cu vopselele curcubeului =i, de=i prin acesta ]ntru nimic nu i se schimbase soarta, totu=i ea sim\i o u=urare ]n inim[. Mintea i se limpezi, lacrimile i se uscar[ =i ea putu s[-=i m[soare nenorocirea =i s[ cugete la chipul sc[p[rii. Peste trei zile +tefani\[ Vod[ avea s[ se ]nf[\i=eze ]naintea ei spre a-i cere r[spunsul, prin urmare cel mai bun mijloc de sc[pare era de a fugi ]n vreun loc necunoscut, unde tiranul s[ nu-i dea de urm[. Cu aceast[ hot[r`re, deci, ea se culc[ =i, mul\umit[ tinere\ilor darnice cu care o ]nzestrase Dumnezeu, somnul o cuprinse ]n bra\e =i-i alin[ suferin\ele leg[n`nd-o ]n visuri dezmierd[toare. Ce s-o mai fi ]nt`mplat cu d`nsa nu se =tie, dar c`nd a doua zi se de=tept[, ea se v[zu ]ntr-o tr[sur[ al[turea cu un om necunoscut. Tr[sura mergea a=a de repede, c[ ro\ile sf`r`iau pe p[m`nt =i colbul se ridica ]n nouri. I se p[rea c[ viseaz[ un al doilea vis.

II

Trei nop\i nu dormise +tef[ni\[ Vod[ =i un groaznic nea- st`mp[r ]i fr[m`nta creierii. El se primbla cu pa=i repezi prin odaie, f[c`nd semne ne]n\elese din m`ini ]ntocmai ca un smintit, =i ochii lui ro=i erau ]nconjura\i de dou[ cercuri vinete. Apoi se deschise u=a =i ordon[ s[-i vin[ Malaspina. — Malaspina! zise +tef[ni\[ Vod[, dup[ ce acesta i se ]nf[\i=[ plec`ndu-=i fruntea p`n[ la p[m`nt. Nimene ]n toat[

167 Nicolae Gane

\ara, dintre c`\i se afl[ ]n slujba mea, nu are leaf[ mai mare dec`t tine. O mie de \echini este aproape leafa unui domn. — A=a este, M[ria-ta. Pentru aceea ]\i sunt dator cu munca, cu timpul =i cu s`ngele meu. — Malaspina! Ducele de Vene\ia, c`nd te-a trimis mie, m-a ]ncredin\at c[ e=ti un om ascu\it la minte, cu cugetul ml[dios, cu limba de miere, cu fa\a schimb[toare dup[ ]mprejur[ri, un om care pricepe f[r[ s[ ]ntrebe, vede f[r[ s[ se uite, care =tie s[ ]ntrebuin\eze viclenia =i otrava unde se cuvine, un om, ]n sf`r=it, cum ]mi trebuie mie. — Cearc[-m[, M[ria-ta, =i de nu voi r[spunde la a=teptare, capul s[-mi steie unde-mi stau picioarele. — Malaspina, ascult[-m[ cu luare-aminte, c[ci voiesc ca fiecare vorb[ a mea s[ se ]ntip[reasc[ ]n creierii t[i precum se ]ntip[re=te pecetea pe ceara fierbinte; =i, fie-mi vorba ]n\eleapt[ sau nebun[ voiesc s[ mi-o ]ndepline=ti cu aceea=i credin\[ =i iscusin\[. — Porunce=te, M[ria-ta. — Malaspina!... Am ucis pe Stroja, pe Vulpe, pe vistiernicul Trotu=an, pentru c[ i-am dovedit necredincio=i mie; am ucis pe hatmanul Arbore care m-a crescut pe bra\e =i a fost m`na dreapt[ a bunicului meu, +tefan cel Mare; am ucis pe fiii s[i, Toader =i Nechita, pentru c[ to\i m[ vr[jm[=eau =i voiau s[-mi surpe drepturile. I-am ucis, zic, =i nu m[ c[iesc... Dar sunt eu mai sigur de tronul meu? Nu!... S-ar zice c[ s`ngele v[rsat de mine rode=te p[m`ntul, =i pe fiecare zi ]mi scoate noi du=mani. Iat[ trei zile de c`nd avui un vis ciudat: v[zui deasupra capului meu o m`n[ mare, at`t de mare, ]nc`t parc[-mi acoperea ceriul; ea avea numai patru degete =i de degetu-i cel mic at`rna o undi\[, iar pe v`rful undi\ei at`rna sceptrul meu. Nelini=tit de aceast[ vedenie, chemai pe Arifta, vestita vr[jitoare, s[-mi t[lm[ceasc[ visul, =i iat[ ce-mi spuse: „Teme-te, M[ria-ta, de to\i cei ce te ]nconjoar[, dar mai presus de to\i teme-te de un pescar care locuie=te ]ntr-un col\ al \[rii ne=tiut de nimene =i a c[rui m`n[ dreapt[ e f[r[ un deget“. Ai auzit Malaspina?... De=i nu cred ]n 168 Stejarul din Borze=ti visuri =i farmece b[be=ti, cu toate aceste voi s[-mi lipseasc[ chiar umbra ]ndoielii. Ia-\i pumnarul ]n s`n =i otrav[ ]n buzunar =i ad[-mi pe acel du=man viu sau mort. Nu cru\a aurul, c[ci vistieria \[rii ]\i va r[spunde cheltuielile ]nsutit. Malaspina ]=i ]ndoi =elele p`n[ la p[m`nt =i r[spunse cu glas umilit: — Am auzit porunca M[riei-tale din cuv`nt ]n cuv`nt =i jur pe capul meu c[ de-acuma ]nainte pu\ine zile se va bucura de lumina soarelui acel pescar oricare =i oriunde ar fi. Domnul, mul\umit de r[spunsul vene\ianului, ]=i ]nsenin[ privirea =i se a=ez[ lene= pe un jil\. Dar, deodat[, se lovi cu m`na peste frunte ]ntocmai ca un om ce-=i aduce aminte de ceva, =i ]ncepu s[ r`d[ cu hohot. Malaspina se uit[ \int[ ]n ochii lui, ne=tiind care s[ fie cauza acestei porniri de veselie. — Mi-am adus aminte, adause +tef[ni\[ Vod[, de copila cea nebun[ care m-a f[cut ieri s[ pierd o zi ]ntreag[, cu glume... Ce-ai f[cut cu d`nsa? — Am ]ndeplinit porunca M[riei-tale. Ea se afl[ acum pe drumul Gala\iului ]ntov[r[=it[ de o slug[ a mea credin- cioas[ =i m`ine va fi ]n cet[\uia din codrii Tigheciului sub paza cuvenit[. — Vei fi luat m[suri s[ nu se fac[ vorb[? — Malaspina face totdeauna lucrurile cum trebuie. M-am furi=at ]n casa ei noaptea pe c`nd dormea, c[ci cheile mele descuie orice broasc[, =i, de fric[ s[ nu se trezeasc[, i-am pus la nas ni=te mirodenii aduse din Vene\ia prin mijlocul c[rora i-am ]ngreuiat somnul, =i astfel am a=ezat-o ]n tr[sur[ f[r[ s[ simt[ nimic. +tef[ni\[ Vod[ plec[ din cap spre semn de ]ncuviin\are, iar Malaspina ]=i ]ndoi iar[=i =elele =i ie=i.

III

Pe malul Brate=ului ]ntr-o colib[ mic[ acoperit[ cu frunze, cre=tea t`n[rul Petru Rare=, umbrit =i ]nc[lzit de dragostea maic[-si, =i ]ntocmai ca o ml[di\[ de stejar r[s[dit[ ]n p[m`nt 169 Nicolae Gane prielnic, se f[cea v[z`nd cu ochii tot mai frumos =i mai voinic. Era acum de dou[zeci de ani. Fl[c[ii de primprejur ]l puneau totdeauna ]n fruntea lor =i la joc =i la treab[, c[ci dintre to\i el era cel mai v`njos la trup =i mai ghibaci la minte. Pletele lui negre ]i c[deau pe umeri ]ntocmai ca o coam[ de leu, =i ]n ochii lui foco=i ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor =i dorul de a le ]nvinge. Maic[-sa, Domnina, ]l ]nv[\ase carte, c[ci ea, de=i se ]ndeletnicea acum cu pescuitul, dar ]n tinere\ele ei fusese avut[ =i tr[ise ]n lumea cea de soi. Cerinat, un om c[runt la cap =i ]n[sprit de munc[, arg[\ea de ani ]ndelunga\i la Domnina, =i de mult ce se deprinsese cu Petru, cresc`ndu-l de mic pe bra\e, ]l iubea ca ochii din cap. De c`te ori Petru se ducea la v`nat sau la pescuit, Cerinat trebuia s[-l ]ntov[r[=easc[. El ]l priveghea, ]l ajuta, ]l ap[ra de toate primejdiile ]n care furtunaticele lui tinere\i ]l aruncau cu nesocotin\[, =i nu o dat[ l-a scos din fundul Brate=ului cu sufletul la gur[; nu o dat[ l-a sc[pat abia nesf`=iat din gura fiarelor s[lbatice, a=a c[ ]ntr-o zi chiar ]ndr[zne\ul copilandru pierdu un deget de la m`na dreapt[ rupt de col\ii unui lup! }n zadar maic[-sa c[uta s[ st`mpere pornirile lui ]nv[p[iate. El nu tr[ia cu pl[cere dec`t ]n primejdii =i nu visa dec`t lupte =i biruin\e. — Mam[, ]i zise el ]ntr-una din zile, spune-mi de ce mi se bate inima a=a de tare ]n piept?... De ce ochii mei nu g[sesc destul loc de privit ]mprejur?... Vezi tu vulturul cel de sus care zboar[ colo printre nouri? }n locul lui, mam[, a= vrea s[ fiu; s[ zbor =i eu dup[ placul meu. El st[p`ne=te lumea cu aripile; iar eu ce sunt aici?... Numai dor f[r[ putere! — O, drag copila=! r[spunse Domnina, cru\[-\i tinere\ile. Tu nu =tii ce-i scris ]n cartea vie\ii. Poate c[ Dumnezeu a pus degetul pe fruntea ta, =i dac[ s`nge de viteaz va fi s[ curg[ ]n vinele tale, nu-l cheltui de pe acuma. Va veni vremea c`nd ]\i vei da zbor inimii =i vei fi vultur ]ntre oameni. — Mam[, tu-mi ascunzi o tain[, adause Petru, uit`ndu-se \int[ ]n ochii ei.

170 Stejarul din Borze=ti

— Taina ta o =tie Dumnezeu; eu sunt prea nemernic[ s[ pot ceti ]n viitor. Petru r[mase pe g`nduri. Vorbele maic[-si, de=i \inteau a pune fr`u ]ndemnurilor inimii lui, totu=i aveau farmecul unei prorocii. El ]=i sim\ea prea mult[ agerime ]n cap =i prea mult[ t[rie ]n suflet, pentru a nu se crede chemat la lucruri mai presus de meseria lui de pescar; dac[ ]ns[ realitatea se ]mpotrivea dorin\elor lui cu t[ria unei piedici ne]nvinse, el ]=i zidea ]n ]nchipuire o alt[ lume mai frumoas[ dec`t acea aievea, ]n care-=i lua locul de domn =i st[p`n. Astfel Brate=ul se pref[cea ]n visurile lui ]ntr-o mare nesf`r=it[ cu cor[bii =i ostroave; codrii Tigheciului =i =esurile Dun[rii i se ]nf[\i=au ca ni=te nem[rginite ]mp[r[\ii du=mane ce trebuiau cucerite =i atunci el n[v[lea cu o=ti ]nchipuite asupra lor =i, ]n b[t[liile grozave ce se ]ncingeau, Petru ie=ea ]ntotdeauna ]nving[tor. Cine nu-=i face o lume a lui la v`rsta tinere\ii? Astfel tr[ia Petru fr[m`ntat de doruri ascunse, c`nd ]ntr-o zi, lu`ndu-=i merinde pentru mai mult timp, se sui ]n luntre, trecu lacul de-a curmezi=ul =i se afund[ ]n codrii Tigheciului. Trei zile el v`n[ la c[prioare =i mistre\i, c[ci s[geata lui se deprinsese a nu mai merge ]n de=ert, =i iat[ c[, oprindu-se la un p`r[u spre a-=i potoli setea, v[zu o n[fram[ alb[ ce se cobora ]ncet pe unda argintie. El prinse n[frama =i v[zu ]ntr-un col\ scris cu litere ro=ii cuv`ntul: Ajutor!... Creierii lui se aprinser[ ]ndat[ la ]nchipuirea c[ o fiin\[ nenorocit[ zace negre=it ]n lan\uri; el ]=i ]ncord[ arcul, ]=i puse barda la br`u, torba cu s[ge\ile ]n spate, =i plec[ ]n susul p`r[ului. El merse c`teva ceasuri singur f[c`ndu-=i felurite planuri care de care mai r[zboinice, c`nd ajunse la locul unde p`r[ul se desp[r\ea ]n dou[. Pe unde a venit n[frama, pe bra\ul din drapta sau cel din st`nga? Aici era ]ntrebarea. Pe c`nd ]ns[ Petru sta ]n nedumerire, iat[ c[ z[ri un om c[lare, bine ]mbr[cat =i bine armat, care ]nainta spre d`nsul zic`ndu-i: — Bun ajuns, v`n[torule! Ce umbli pe mo=iile domne=ti ca prin satul lui Cremene, ucig`nd v`natul M[riei-sale? 171 Nicolae Gane

— Bine-ai venit, c[l[torule! Ia v`nez =i eu ici-colea c`te o fiar[ stric[toare care n-are ce fi bun[ M[riei-sale. Dar pe tine cine te-a pus pristav peste p[duri? — Eu sunt stolnicul Udrea, om de la curtea domneasc[, =i am dreptul, de voi, s[-\i dau =i c`teva la spate pentru ]ndr[z- neala ta de a c[lca f[r[ voie mo=iile domne=ti. — Cearc[ stolnice, zise Petru, ai c[rui ochi se aprinser[ de m`nie. — Iaca! iaca! De aceasta ce-o mai fi? adaose str[inul uit`ndu-se la n[frama pe care Petru o \inea ]n m`n[. Pentru un p[c[tos ca tine o n[fram[ a=a de sub\ire ]n mijlocul codrului nu-i lucru curat; negre=it ai furat-o de undeva? — Ascult[, stolnice! Dac[ \i-e mil[ de oasele tale, conte- ne=te cu astfel de vorbe, c[ci eu nu sunt ca de alde tine ling[u de curte, s[ tr[iesc din f[rm[turile ce mi se arunc[ ca la c`ini, =i s[ m[ ]mbog[\esc din banul furat de la st[p`n; eu tr[iesc din munca m`inilor mele, stolnice, =i m`inile care muncesc se ]nv`rtoa=[, =i vai de tine c`nd vor ]ncepe s[ treiere pe spinarea ta! — Tot mai domol, copile, c[ nu suntem nici noi a=a de sp[rio=i. Ia mai bine s[ facem pace ]mpreun[ =i s[ s[rut[m de bun[ ]nt`lnire dr[guleana ast[ de plosc[, doar ne-om mai ]nc[lzi la inim[ =i ne-om mai ]ndulci vorbele. Udrea trase un g`t din plosca cu vin, apoi o ]ntinse lui Petru.

— D[-\i m`nia dup[ spate, +i s-o bem pe jum[tate!...

A=a-i c[-i bun? E adev[rat de Odobe=ti; de vechi ce-i, =ede numai ]n c[me=a lui. Acum c[ ne-am ]mprietenit, spune-mi =i mie, copilandre, despre ]nt`mplarea cu n[frama, nu de alta, dar ca s[ nu intri ]n vreun prepus; =-apoi, d[, pot s[-\i fiu =i eu de ajutor la vreun cap[t de pod. Nu sunt a=a de r[u cum mi-i vorba, =i =tiu =i eu s[ ]ndatoresc un prieten la nevoie.

172 Stejarul din Borze=ti

Petru, dup[ o du=c[ de vin, se sim\i mai ]n chef, =i t`n[r, ]ncrez[tor cum era, ]i ar[t[ n[frama =i-i spuse prin ce chip o c[p[tase. — Hm!... Este ceva la mijloc, zise Udrea, f[c`nd o str`m- b[tur[ ]n chip de z`mbet. Negre=it este ceva... — A=a g`ndesc =i eu, stolnice, trebuie s[ fie vreun suflet de om chinuit care cere ajutor. Cine =tie poate e vreo femeie t`n[r[ =i frumoas[, care... — Da! da! Care nu vra s[ ]n\eleag[ de cuv`nt cinstit. +i ce g`nd ai s[ faci? — Vreu s[ m[ duc s[ o scap. — Cum, numai tu singur, singurel? Ai ]nnebunit? — Eu =i cu Dumnezeu. — +i cu mine, adause Udrea, dac[-\i va fi voia. Vom fi trei cu Dumnezeu. +-apoi, d[! =i eu nu sunt a=a stingher pe lume, c[ci, vorba ceea, fiecare pai are umbra sa. Pe l`ng[ mine tot mai sunt c`teva suflete care se hr[nesc =i pot s[ puie um[rul la nevoie. Ce-ai zice dac[ am fi patru, cinci, care ne-am duce s[ sc[p[m p[s[ruica din cu=c[? Unde-s cinci nu-i unul, =i acolo nu cred s[ fie sat f[r[ c`ini. — Primesc, zise Petru, a c[rui inim[ se umplu de bucurie. Atunci Udrea =uier[ ]ntre degete =i deodat[ trei ungureni ]mbotfora\i, cu bondi\ele aninate pe umeri, cu c[ciulile pe ureche =i cu muste\ile lungi =i r[sucite, ie=ir[ ca din p[m`nt, salut`ndu-l milit[re=te. Fiecare avea c`te o s`nea\[ pe um[r. Udrea le f[cu un semn nev[zut =i ]ntr-o clip[ cu to\i se aruncar[ asupra lui Petru =i-l tr`ntir[ la p[m`nt. — A! Mi=ei! Ho\i f[r[ de lege! strig[ Petru, v`rcolindu-se din r[sputeri. Dar ce putea el s[ fac[ singur contra patru, mai ales c`nd ]l apucaser[ pe furi=? — A=a-i c[ unde-s patru nu-i unul? zise Udrea cu glas lu[tor de r`s. Vei \ine minte, alt[ dat[, copilandre, cum se fur[ fetele din cur\ile domne=ti. Ei ]l legar[ cot la cot, apoi ]l a=ezar[ de-a spinarea pe =aua calului pe care venise Udrea, ]l cetluir[ din nou a=a de 173 Nicolae Gane cumplit, ]nc`t abia se mai r[sufla, =i c`te=ipatru plecar[ unul dup[ altul pe c[rarea str`mt[, merg`nd doi dinaintea lui Petru =i doi ]n urm[. Dar n-apucase a face drum lung prin desimea codrului, c[ ungureanul cel din urm[ se ]mpiedic[ de-o cioat[ =i c[zu la p[m`nt; =i — lucru ciudat — nu se mai scul[. Ceilal\i f[r[ s[ bage de sam[ mergeau tot ]nainte, c`nd cel de-al doilea se lovi cu capul de-o creang[ =i c[zu iar[=i lat ca o broasc[. Atunci Udrea se ]ntoarse, strig[ la d`n=ii cu asprime s[ conteneasc[ de a se mai h`rjoni prin iarb[; ]ns[... nici unul nu-i r[spunse. Udrea se opri un moment s[ vad[ ce este, c`nd iat[ c[ =i cel de al treilea ungur b[tu o metan[ la p[m`nt r[m`n`nd \ap[n ca tovar[=ii s[i. Udrea ]i c[ut[ cu mirare, =i ce s[ vad[?... lucru groaznic =i nea=teptat... c`te=itrei, f[r[ s[ se =tie cum =i de unde, fusese hultui\i c`te de-o s[geat[ ]ntre umeri =i pironi\i la p[m`nt. Atunci se auzi la spatele lor un glas care striga: — Sta\i! sta\i! dragii mei, c[ sunt =i eu pe aici. Era argatul Cerinat, care, lu`ndu-se pe urma lui Petru, venea acum ]n fuga mare ]n ajutorul lui. — Ha! zise el lui Udrea, acuma suntem tocmai pe tocmai. Pe tine am s[ te cinstesc cu o b`t[, fiindc[ e=ti mai de soi. +i p`n[ a nu avea vreme buim[citul Udrea s[-=i vie ]n sim\ire, ]l ciocni ]n cap ]nc`t ]i despic[ tidva drept ]n dou[. — La un car de oale e destul o m[ciuc[, adause Cerinat, arunc`nd b`ta =i prinz`nd s[ desfac[ leg[turile lui Petru. Uf! mi-a venit sufletul la gur[, urm[ el t[ind nodurile. M-ai f[cut s[ alerg ca un ogar acum la b[tr`ne\e, dar am venit =i eu la vreme c`nd, vorba ceea, ]\i era lumea mai drag[. Spusu-\i-am eu c[ ulcica nu merge de multe ori la ap[! D[! A=a-s tinere\ile sume\e, bat[-le s[ le bat[... Dar =i un pic de minte n-ar strica. Petru, dup[ ce se v[zu dezlegat, mul\[mi lui Dumnezeu c[ a sc[pat teaf[r, s[rut[ din inim[ pe Cerinat =i privi cu ]nfiorare la cele patru trupuri care z[ceau ]mprejur. 174 Stejarul din Borze=ti

— Acuma, zise Cerinat, cred c-ar fi mai nimerit s[ nu-i l[s[m prad[ corbilor, ca s[ nu se fac[ vorb[ ]n lume. Fii tu cioclu =i eu le voi fi pop[, adic[ dup[ sf`nt =i t[m`ie, =i s[ ne apuc[m de treab[. Petru ]ncepu s[ sape groapa =i ]n acela=i timp povesti lui Cerinat ]nt`mplarea cu Udrea, spun`ndu-i totodat[ c[ este hot[r`t cu nestr[mutare a merge ]n ajutorul fiin\ei care a trimis n[frama pe p`r[u. — Va s[ zic[ cau\i ]nc[ o dat[ s[ pui cap s[n[tos sub Evanghelie. Bine... fie =i a=a... dar atunci s[ chibzuim lucrurile mai cu me=te=ug, ca s[ nu c[dem, vorba ceea, ca cioara-n la\. Cerinat prinse s[ caute pe Udrea prin buzunare =i scoase o h`rtie ce purta o pecete de cear[ ro=ie. — Tu care =tii ceti, zise el, ia spune-mi ce-i scris ]n t[rf[logul ista? Petru ceti: „+tiut s[ fie de toate slugile mele de la cet[\uia din codrii Tigheciului c[ am ]ns[rcinat pe credincioasa mea slug[, stolnicul Udrea s[ privegheze asupra copilei Elena ce se afl[ sub paz[ ]n zisa cet[\uie. Poruncesc dar ca s[ fie cuv`ntul lui ascultat de to\i f[r[ osebire =i grabnic pus ]n lucrare ]ntocmai ca porunca mea domneasc[. +tefan“ — Al dracului lucru ]mi mai tun[ prin cap, zise Cerinat. — Ce? r[spunse Petru. — +tii una, dac[ m-a= face eu Udrea, ]mbr[c`ndu-m[ cu hainele lui, =i tu un ungurean de cei cu mustea\a r[sucit[, a=a-i c[ mai u=or am p[trunde ]n cu=ca unde zace hulubi\a? — A=a este, dar crezi tu c[ oamenii de la curte n-or fi cunosc`nd pe adev[ratul Udrea =i n-or vede deosebirea ce este ]ntre tine =i el? — Bine vorbe=ti, dar am eu ac de cojoc =i pentru aceasta. }n cur`nd o s[ ]ntunece; lun[ nu-i defel, =i prin ]ntuneric =tii, vorba ceea, nici un nas nu-i f[r[ haz. A=adar, s[ ne preg[tim, =i ce-a mai fi s[ fie, r[m`ne ]n voia lui Dumnezeu. 175 Nicolae Gane

}n cur`nd Cerinat se ]mbr[c[ cu hainele lui Udrea, =i Petru cu ale unui ungur. — O, ce bine-\i =ede, zise Cerinat, uit`ndu-se cu dragoste la Petru, parc[ e=ti un F[t-Frumos croit pe voinicie. Bine c[ nu suntem pe Brate= s[ te vezi ]n oglinda apei, c[ te-ai fuduli. De-acuma la treab[, copile, =i s[ nu uit[m c[ p`n[ acas[ eu sunt Udrea cel cu cartea domneasc[, iar tu un lefegiu ungurean. — Ascult, r[spunse Petru sur`z`nd =i salut`nd milit[re=te. Dup[ ce mor\ii fur[ ]ngropa\i =i toate urmele =terse, ei merser[ pe bra\ul drept al p`r[ului, pe unde plecase =i Udrea, lu`nd calul acestuia cu d`n=ii, =i, pe c`nd ]ntunecase bine, ajunser[ dinaintea por\ii cet[\uiei. Cet[\uia era mistuit[ ]n ad`ncul codrului, ]nconjurat[ de ziduri groase, ]nt[rit[ cu tunuri ]nalte, ce se pierdeau ]n ]ntuneric, =i ap[rat[ cu =an\uri =i metereze pentru arca=i =i pu=ca=i. — Cine vine? strig[ str[jerul de la poart[. — Eu, r[spunse Cerinat, stolnicul Udrea; ce mai veste? — Bun[ pace. Atunci Cerinat, ]ntorc`ndu-se c[tr[ Petru, care sta drept ca o lum`nare dinaintea lui, ]i zise: — Ianu=! \ine aceast[ carte domneasc[, intr[ ]n cetate =i ad-o ]ntocmai la ]ndeplinire. +tii porunca m[riei-sale; n-avem vreme de pierdut. Eu stau aici la poart[ =i te a=tept. — Ascult, r[spunse Petru salut`nd milit[re=te, =i cu pa=i hot[r`\i intr[ ]n cetate. — Cine vine? strig[ un al doilea str[jer din l[untru. — Eu, sluga lui Udrea. — Nu te apropia; nu te cunosc; s[ vie ceau=ul. Se f[cu larm[; se aprinser[ masalale =i ceau=ul veni cu gr[bire s[ vad[ ce este. — Cine e=ti =i ce voie=ti la vremea asta? ]ntreb[ cu asprime ceau=ul pe Petru. — Sunt sluga stolnicului Udrea; =i am venit din parte-i cu porunc[ domneac[. — Nu te cunosc; n-ai voie s[ intri. 176 Stejarul din Borze=ti

— C[ nu m[ cuno=ti, asta nu-i de mirare, r[spunse Petru c-un accent unguresc bine pref[cut: multe or fi ]n lume pe care d-ta nu le cuno=ti. De aceea =i m[ria-sa domnul =i stolnicul Udrea nu mai au ]ncredere ]n voi. V-au dat s[ p[zi\i aici ]n tain[ o biat[ fat[ nemernic[, =i iat[ c[ toat[ \ara, de la Suceava =i p`n[ la Gala\i, a aflat despre aceasta; a=a de bine v[ =ti\i face datoria. Noaptea be\i vinul domnesc din pivni\[ =i ziua dormi\i la metereze cu pu=tile l`ng[ voi ]nc`t fiecare poate s[ intre aici ca ]ntr-o cas[ pustie. — Ce vorbe=ti, nerodule?... strig[ ceau=ul m`nios. Ia umfla\i-mi-l, b[ie\i, s[-i ]nsemn[m pe spinare c`teva slove cu nuiele, s[ vad[ el cum =tim noi s[ ne facem datoria. +i, fiindc[ a intrat aici f[r[ nici un rost, apoi de fiecare nuie s[-l ]ntreba\i cum =i cu ce scop a venit. — }n l[turi, mi=ei! r[spunse Petru ]n vinele c[ruia s`ngele ]ncepu acum s[ fiarb[. Voi nu =ti\i p[zi o muiere care v[ este dat[ ]n grij[ de ]nsu=i M[ria-sa, =i pe mine v[ ispiti\i voi s[ pune\i m`na. Cui nu-i e mil[ de sc[f`rlia sa s[ se apropie de mine!... Iar cu d-ta, jup`ne ceau=e, mai am ]nc[ dou[ vorbe de vorbit. D-ta, care nu m[ cuno=ti, ia spune-mi m[ rog, cuno=ti aceast[ n[fram[? adause Petru sco\`nd-o din buzunar. Spune-mi, jup`ne ceau=e, slug[ credincioas[ a M[riei-sale, spune-mi cum se face c[ peste aceste ziduri nalte pe deasupra c[rora numai paserile pot zbura, a putut s[ se arunce aceast[ n[fram[ pe care am g[sit-o ]n m`na a ni=te pescari? Cine-i acel pui de n[p`rc[ care prime=te simbrie de la M[ria-sa, pentru ca s[-l v`nz[ pe ascuns? Ceau=ul cercet[ n[frama =i se ]ng[lbeni. To\i ceilal\i str[jeri r[maser[ mu\i ]mprejur. — Nu-i lucru curat, jup`ne ceau=e!... Dar n-am m`ntuit ]nc[ r[fuiala cu cinstita fa\a d-tale. De nu-\i va fi cu b[nuial[, te rog s[-mi mai spui dac[ cuno=ti aceast[ h`rtioar[? zise el, ar[t`nd cartea domneasc[ g[sit[ ]n buzunarul lui Udrea. Ceau=ul o privi la lumina masalalelor =i se plec[ p`n[ la p[m`nt. El recunoscu cartea domneasc[ pe care o v[zuse ]n m`na lui Udrea de mai multe ori. 177 Nicolae Gane

— Ha! cred =i eu c[-\i vei pleca acum capul p`n[ la v`rful ciubotei, adause Petru cu glas lu[tor ]n r`s. De aceea din porunca domneasc[ =i a stolnicului Udrea care a=teapt[ la poarta cet[\ii, vei binevoi, jup`ne ceau=e, s[-mi ]ncre- din\ezi ]n minutul acesta copila ce este aici ]nchis[. Cetatea are s[ fie chiar ]n ast[ noapte ]nconjurat[ =i b[tut[ de gloatele lui Arbore, ]n scop de a o sc[pa pe d`nsa. De aceea fiecare s[ steie la locul s[u de=tept =i gata la lupt[. M[ria- sa nu voie=te s[ lase copila aici ]n timpul b[t[liei =i stolnicul Udrea are porunc[ s[ o duc[ ]ntr-un loc ascuns unde nimene s[ nu-i =tie de =tire. }ndr[zne=te acuma, jup`ne ceau=e, s[ nu ascul\i de porunca domneasc[, dac[ ai poft[ s[-\i vezi tidva la c[lc`ie. Un v`rtej cuprinse min\ile tuturor. Vorbele hot[r`te ale lui Petru, n[frama, cartea domneasc[, vestea luptei ce-i amenin\a chiar ]n acea noapte, prezen\a lui Udrea la poarta cet[\ii, despre care ]i ]ncredin\ase ]nsu=i pl[ie=ul de la poart[ cum c[ l-a recunoscut dup[ haine =i cal, — toate aceste =terseser[ din inimile lor orice ]ndoial[. Alarma fu dat[ ]n cetate. To\i alergau cu =u=anelile pe la metereze, clopotul cel mare suna, c`nd iat[ c[ Elena, ]nsp[im`ntat[ de zgomotul neobi=nuit ce auzi, se ]nf[\i=[ tremur`nd dinaintea lui Petru sprijinit[ pe bra\ul ceau=ului. Era palid[, s[rmana, de grijile inimii, de nop\ile nedormite, de frica primejdiilor ce o amenin\au, =i pe fruntea ei p[reau c[ str[lucesc razele de martir. F[r[ voie, Petru ]=i descoperi capul dinaintea frumuse\ii ei. Apoi, str`ng`nd- o ]ncet de m`n[, ]i zise: — Porunca M[riei-sale este s[ mergi cu mine =i stolnicul Udrea unde te vom duce. Elena ]l privi un moment =i un fulger de bucurie i se strecur[ prin ochi. Ajun=i la poart[, Petru =i Cerinat o puser[ pe cal =i c`te=itrei plecar[ prin ]ntunerecimea nop\ii pe c[r[ri necunoscute.

178 Stejarul din Borze=ti

IV

De cinci zile =edea Domnina =i suspina, =i ]ntreba apele Brate=ului, =i privea ]n z[rile dep[rtate a=tept`ndu-=i fiul care nu mai venea; iar pieptul ei se ridica ca valurile apei de furtuna ce-i tulbura sufletul. Dar iat[ c[ a =asea zi ]nspre sar[, pe c`nd Brate=ul ardea de focurile asfin\itului, se z[ri ]n dep[rtare o luntre mic[ care, c`nd se pierdea, c`nd iar ap[rea ]n cre\ul undelor, ]naint`nd spornic spre mal =i l[s`nd ]n urm[-i dou[ lungi c[r[ri de rubine. Domnina o privea cu a\intire; ar fi voit s[ soarb[ spa\iul, s[ p[trund[ cu sufletul p`n[ la d`nsa, c[ci inima de mam[ recunoscuse pe fiul multa=teptat, iar Petru, care plutea ]n luntre, ]=i sim\ea inima ]mp[r\it[ ]n dou[; ar fi voit s[ ajung[ =i s[ nu ajung[. De c`nd venea cu Elena, ori vederile lui se schimbaser[, ori ]ntr-adev[r lumea se ]mbr[case ]n alte haine, dar niciodat[ el nu se sim\ea a=a de dulce leg[nat pe s`nul Brate=ului, niciodat[ apele lui nu-i p[ruser[ mai limpezi =i mai dr[g[la=e, niciodat[ asfin\itul nu fusese ]mpodobit cu vopsele mai str[lucitoare ca atunci. Elena =edea t[cut[ =i privea pe luciul lacului, iar Cerinat v`slea mereu ]n puterea bra\elor, =i, uit`ndu-se c`nd la unul c`nd la altul, zicea ]n g`ndul s[u: — +tiu c[ de-acuma cerbii =i mistre\ii or s[ aib[ repaus. Ajun=i la mal, Domnina ]i primi cu lacrimi pe obraz =i, c`nd afl[ despre ]nt`mpl[rile Elenei =i o v[zu at`t de nenoro- cit[ =i at`t de frumoas[, ]i f[g[dui ad[post =i ap[rare ca pentru ]nsu=i copilul ei. O nou[ colib[ fu f[cut[ de Cerinat =i Petru al[turea cu a Domninei, lucrat[ ]ns[ mai cu ]ngrijire, =i acolo Elena ]ncepu s[ petreac[ zile senine. Obrajii ei prinser[ la rumeneal[, ochii ei se ]nvio=ar[ sc[ld`ndu-se ]n fiecare zi ]n aer =i lumin[, =i, ]nconjurat[ cum era de inimi prietene=ti, ea se sim\ea fericit[. Iar Petru, pe zi ce mergea, se f[cea tot mai sfiicios =i mai t[cut; abia de ]ndr[znea s[-i spun[ un cuv`nt. El o iubea ]n tain[ =i-=i f[cea ]nsu=i spaim[ de dra- gostea sa; c[ci cum ar fi putut el spera ceva de la d`nsa? el,

179 Nicolae Gane pe treapta cea mai de jos a lumii, un biet fiu de pescar; ea, fiic[ din lumea mare, r[pit[ dintr-o cetate domneasc[, =i a=a de frumoas[, ]nc`t Moldova ]i fusese ]nchinat[ la picioare. +i cu toate aceste, f[r[ nici o speran\[, Petru o iubea tot mai cu foc, c[ci m[rimea piedicilor aprind mai mult min\ile =i sporesc dorul inimii. El acum nu se mai dep[rta de cas[; arcul lui =edea ]n cui, =i c[prioarele f[r[ grij[ de moarte veneau p`n[ aproape de colibele lor. Numai la pescuit cu undi\a mergea din c`nd ]n c`nd, ]ntov[r[=it de maic[-sa =i de Elena; dar =i atunci el nu prindea nimic, c[ci ochii lui priveau mai cu drag ]n ochii Elenei dec`t ]n apele Brate=ului. Treceau zilele una c`te una =i Petru se deprinsese a nu mai r`de =i a nu mai dormi. }n zadar Cerinar ]i spunea felurite glume =i-l ]ndemna la felurite trebi, c[ doar va uita r[ul ce-l rodea; el fugea de Cerinat, fugea chiar de maic[-sa, c[ci i se p[rea c[ am`ndoi se uit[ cu ochi r[uvoitori ]n inima lui. Iar c`nd Elena ]i spunea c`teodat[ vreun cuv`nt bun, poate f[r[ scop de a-l ]mb[rb[ta, atunci speran\a ]n[bu=ea cu puterea unui =uvoi ]n sufletul lui, =i de bucurie s-ar fi crezut ]n stare s[ r[stoarne mun\i pentru d`nsa. Dac[ Elena ]n\e- legea ceva despre dragostea lui Petru, aceasta era taina ei; ]ns[ Cerinat, care era om priceput, credea c[ vede ]n ochii ei o tainic[ mul\umire c`nd ]nt`lnea pe Petru, de=i oarecum ea p[rea c[ fuge de d`nsul. }ntr-una din zile sosi la coliba Domninei un b[tr`n c[lug[r care c[l[torea pe jos ]n papuci de lemn, cu o desag[ pe umeri. Barba sa surie =i tufoas[ ]i acoperea jum[tate de obraz; ]ntr-o m`n[ el \inea toiagul de c[l[tor =i ]n cealalt[ o pereche de metane. — Binecuv`ntat fie numele Domnului! zise el, apropiindu-se de Domnina care =edea ]n u=a colibei. Cred c[ nu vei respinge de la pragul t[u pe un biet ]nchin[tor care vine pe jos de la hotarul \[rii =i merge la Ierusalim. — Niciodat[ om bun n-a fost respins de la casa noastr[, p[rinte, r[spunse Domnina. 180 Stejarul din Borze=ti

— Nu cer ad[post dec`t pentru o noapte, ca s[-mi odih- nesc sl[b[nogitele picioare, =i m`ine ]mi voi urma calea spre Sf`ntul Morm`nt. Domnina ]i d[du o lavi\[ la u=a colibei pe care c[lug[rul se a=ez[ gem`nd de osteneal[, ]i lu[ desaga de pe umeri =i o puse jos l`ng[ el, apoi se duse ]nl[untru colibei spre a-i aduce ceva de m`ncare. }n acela=i timp c[lug[rul se uita ]mprejur cu o nespus[ luare-aminte. „De n-a fi nici aici, ]=i zise el ]n sine, atunci visul n-a fost dec`t un vis.“ Domnina ]i aduse o leg[tur[ plin[ cu merinde =i i-o puse dinainte. — Dumnezeu s[-\i r[spl[teasc[ dup[ inim[, zise c[lug[rul m`nc`nd cu poft[. Casa primitoare e ca altarul lui Dumnezeu de la care tot cre=tinul se ]ntoarce cu inim[ plin[. O, c`t de pu\in[ evlavie este ]n lume, =i c`\i oameni f[r[ frica lui Dumnezeu! Iar \ie, femeie binecuv`ntat[, drept mul\umit[ de buna g[zduire, precum =i copiilor t[i, de vei fi av`nd, v[ voi aduce la ]ntoarcere lemn sf`nt de la crucea M`ntuitorului care e spre t[m[duirea boalelor. — Mul\[mesc, cinstite p[rinte, iat[ =i copiii mei, adause Domnina v[z`nd pe Petru =i Elena ]ntorc`ndu-se cu undi\ele de la pescuit. Elena, care z[rise un om str[in, se feri de-a se ]nt`lni cu el =i intr[ ]n coliba ei. Iar Petru se apropie de c[lug[r =i-i s[rut[ m`na. Acesta tres[ri v[z`nd m`na dreapt[ a lui Petru f[r[ un deget. — O! binecuv`ntat[ mam[! adause c[lug[rul cu glas dulce p[trunz[tor, un copil a=a de frumos este un dar de la Dumne- zeu spre m`ng`ierea casei p[rinte=ti. +i cu ce-\i ]ndeletnice=ti tinere\ile, copile? ]ntreb[ c[lug[rul, apuc`ndu-l de m`na dreapt[ ]n chip de dezmierdare. — Cu pescuitul, r[spunse Petru. — Pu\in, pu\in lucru pentru un t`n[r cu chip a=a de iste\. De ce n-ai ]nv[\at carte s[ po\i ajunge =i tu ceva ]n \ara noastr[ care are nevoie de bra\e ca ale tale? 181 Nicolae Gane

— +tiu carte, p[rinte. — Minunat! minunat! +tii carte, va s[ zic[ te po\i ]ndulci de =tiin\a =i cugetarea celor mai vrednici dec`t noi. Prime=te atunci ]n dar de la mine o c[rticic[ mic[ pe care te sf[tuiesc s[ o cite=ti cu s`rguin\[, c[ci ea va ad[ugi ispita b[tr`neasc[ pe l`ng[ agerimea tinere\ilor tale =i te va face om ]ntreg. Atunci c[lug[rul scoase din desagi o carte veche cu file groase =i unse =i o d[du ]n m`na lui Petru. Dar n-apucase acesta s[ o deschid[, c[ ochii lui se a\intir[ pe Brate= v[z`nd o luntre mare cu v`ntrÿle =i steaguri care se apropia repede de mal. }n luntre erau oameni mul\i care v`sleau cu h[rnicie, p[r`nd a fi foarte gr[bi\i. }ndat[ ce atinser[ p[m`ntul, ei venir[ cu gr[bire spre coliba Domninei ]ntreb`nd dac[ ea locuie=te acolo. — Aici, r[spunse ea ]ns[=i. Atunci unul dintre d`n=ii scoase din s`n un plic pecetluit cu pecete domneasc[ =i deosebit o carte deschis[ pe care o ceti ]n gura mare:

„Eu Teoctist, mitropolitul Moldovei =i Sucevei, vestim tuturor locuitorilor din \ar[: boieri, o=teni, bresla=i =i plugari, precum =tiut s[ fie c[ am fost fa\[ ca p[rinte duhovnicesc, c`nd fericitul ]ntru pomenire +tefan cel Mare, domnul Moldo- vei, =i-a dat sufletul. }naintea mor\ii sale, marele domn mi-a spus c[ are un fiu din s`ngele lui f[cut cu Domnina Rare=a, d`ndu-mi =i al[turatul plic a i-l ]ncredin\a. Mi-a poruncit ]ns[ cu limb[ de moarte s[ nu dau plicul =i s[ nu descop[r aceast[ mare tain[ dec`t atunci c`nd eu, Teoctist, mitropolitul Moldo- vei =i Sucevei, voi socoti dup[ dreapta mea judecat[ c[ \ara e ]n primejdie. Apoi v[z`nd nelegiuirile =i desfr`n[rile lui +tef[ni\[ Vod[ care a surgunit, t[iat =i otr[vit to\i frunta=ii \[rii spre ]ndestularea r[ut[\ii =i a de=ert[ciunilor lui, m[rturisim ]n dreapt[ cuno=tin\[ =i cuget curat c[ \ara e ]n primejdie =i c[ nu are alt[ sc[pare dec`t de a pune ]n scaunul ei pe Petru Rare=, fiul drept n[scut din s`ngele lui +etfan cel Mare. 182 Stejarul din Borze=ti

Sf[tuim, deci, duhovnice=te pe to\i locuitorii \[rii: boieri, o=teni, bresla=i =i plugari s[-i deie ajutor ]ntru toate cu sfat, bani =i arme pentru a-l pune ]n scaun =i a ]ndeplini voin\a rostit[ cu limb[ de moarte de fericitul ]ntru pomenire domnul Moldovei, +tefan cel Mare.“

}n auzul acestei cetiri Petru Rare= fu cuprins de o sim\ire nou[ =i puternic[ care-i ]ngr[m[di tot s`ngele la inim[. Domnina abia se \inea pe picioare de uimire, iar str[inul c[lug[r se ]nchin[ ad`nc dinaintea lui Petru Rare= zic`ndu-i cu glas umilit c[ bine l-a cunoscut el c[ nu era menit s[ r[m`ie pescar =i c[, de voie=te s[ fie domn bun =i binecuv`ntat de to\i, s[ ieie ]n toate zilele pove\e din cartea ce i-a dat-o, care este o comoar[ de ]n\elepciune. }n acela=i moment, Elena, auzind un zgomot ne]n\eles ]n jurul colibei sale, ie=i =i, c`nd v[zu c[lug[rul ]ngenuncheat dinaintea lui Petru, scoase un \ip[t desperat, se repezi la Petru, ]i smunci cartea din m`ini spun`ndu-i c[ acest c[lug[r e un r[uf[c[tor ce voie=te s[-i r[peasc[ zilele, =i c[-=i aminte=te a-l fi v[zut ]n alte haine ]n cetatea de la Tigheci. Iute ca fulgerul, Petru ]l ]n=f[c[ ]n bra\ele sale v`rtoase =i-l r[sturn[ la p[m`nt: dar care fu mirarea lui c`nd, ]n v[lm[=agul luptei, v[zu deodat[ barba c[lug[rului c[z`nd ]ntr-o parte, p[ru-i alb ]n alt[ parte, =i ]n loc r[m`n`nd un om t`n[r, smolit, v`njos, care se zbuciu- ma cu vr[jm[=ie spre a sc[pa din m`inile lui Petru. — Malaspina!... Malaspina!... strigar[ solii mitropolitului Teoctist... Otr[vitorul de meserie... Sf[tuitorul de r[u al lui +tef[ni\[ Vod[!... La moarte!... La moarte!... =i cu to\ii t[b[r`r[ asupra lui =i-l legar[ cumplit de un st`lp, a=tept`nd numai un semn de la Petru Rare= pentru a-i r[pune zilele; iar cartea fu aruncat[ ]n foc dovedindu-se a fi otr[vit[. — Un asemenea ho\, zise Petru Rare=, trebuie s[ moar[ cu cinstea cuvenit[ spre pilda =i a altora; de aceea ]l vom duce la Suceava, ]l vom judeca dup[ legile \[rii =i-l vom sp`nzura ]n v[zul tuturora. P[n[ atunci ]ns[ va sta sub paz[. 183 Nicolae Gane

Vestea despre ivirea unui fiu al lui +tefan cel Mare cu drept de mo=tenire la scaunul domniei se r[sp`ndi iute ]n toate unghurile \[rii, setoas[ de a sc[pa de sub jugul lui +tef[ni\[ Vod[. Tr`mbi\ele de revolt[ sunau pretutindenea. Gloate nenum[rate alergau cu gr[bire spre Brate= =i se puneau sub steagul lui Petru, iar acesta f[cea toate preg[tirile pentru lupta viitoare cu o agerime de minte care punea pe to\i ]n mirare. C`nd se sim\i ]n stare de a da piept cu +tef[ni\[ Vod[, el porunci o=tirii s[ plece spre cet[\uia Tigheciului, iar el, ]n scop de a scurta drumul, se hot[r] s[ se urce dimpreun[ cu Elena, Cerinat =i maic[-sa ]ntr-o luntre spre a t[ia lacul ]n curmezi=. Dou[ luntri, una mai mare =i alta mai mic[ erau aninate de mal. Malaspina, care nu p[r[sise scopurile sale de ucidere, fiind r`nduit a se sui ]n luntrea cea mare =i crez`nd c[ Petru Rare= va veni cu el ]mpreun[ spre a-l priveghea mai de-aproape, arunc[ pe furi= un praf la picioarele sale =i se ghemui t[cut ]ntr-un col\. Elena ]ns[ nu voi cu nici un pre\ s[ fie ]n aceea=i luntre cu Malaspina; ea ]nduplec[ pe Rare= =i pe ceilal\i de a se urca ]n luntrea cea mic[ l[s`nd pe italian ]n cea mare sub paza a doi pl[ie=i. Era pe la rev[rsatul zorilor; ziua se vestea frumoas[ =i senin[, =i Brate=ul era a=a de lini=tit ]nc`t luntrile p[reau c[ lunec[ ]ntre dou[ ceruri. Pe mal se vedeau =irurile armatei ]naint`nd cu pas grabnic ]n sunetul tobelor =i tr`mbi\elor; iar Petru se sim\ea uimit p`n[ la lacrimi. C`t[ schimbare ]n soarta lui numai ]n c`teva zile! Dintr-un biet pescar, s[rac =i necunoscut de pe malul Brate=ului, el se trezi deodat[ fiu de domn, chemat a st[p`ni Moldova, =i iat[-l acum pe calea de a-=i dob`ndi drepturile ]n fruntea unei o=tiri numeroase, ]nsufle\it[ de focul vitejiei. C`nd vreodat[ om din lume a putut s[ fac[ vis mai frumos?... Cu toate aceste, m[rirea ce se oglindea dinaintea ochilor lui, ]n loc s[ potoale, aprindea =i mai mult dragostea ce sim\ea pentru Elena, c[ci ast[ dat[ el se credea vrednic de d`nsa. Am`ndoi t[cu\i, cu inimile aprinse de acela=i dor, pluteau pe 184 Stejarul din Borze=ti apa lin[, =i tot at`t de t[cut[ ca =i d`n=ii. Domnina sorbea ]n tain[ fericirea lor, privindu-i numai din c`nd ]n c`nd cu ochii ]nc[rca\i de dragoste p[rinteasc[. C`nd iat[ c[ glasul lui Cerinat ]i trezi din dulcea ame\eal[. — Ho! Ho!... zise el. Sfin\ia-sa p[rintele ]nchin[tor a luat-o la s[n[toasa. To\i se uitar[ ]napoi =i ce s[ vad[?... Luntrea ]n care venise Malaspina ardea ]n fl[c[ri =i era c`t pe ce s[ aprind[ =i pe a lor, dac[ Cerinat nu s-ar fi gr[bit s[ taie funia ce le lega ]mpreun[. Cei doi pl[ie=i erau mor\i =i ardeau ]n luntre, iar mai departe ]n albastrul apelor Malaspina se vedea ]not`nd cu bra\e voinice=ti. Atunci Petru ]=i ]ncord[ arcul, ]l lu[ la ochi, s[geata zbur[ =i ]n aceea=i clip[ se v[zu trupul lui Malaspina c[z`nd ]n ad`ncimile Brate=ului =i apa rotindu-se ]n fa\[. — R[m`i s[n[tos, cinstite p[rinte, zise Cerinat, numai de n-ai otr[vi pe=tii cu c[rnurile tale. Trei zile dup[ aceea, cetatea de la Tigheci fu b[tut[ =i d[r`mat[, de n-a r[mas piatr[ peste piatr[. Apoi Petru ]naint[ spre Roman unde-l a=tepta +tef[ni\[ Vod[. De ce mergea, de ce o=tirea lui cre=tea ]ntocmai ca =uvoiul ce mereu spore=te din r`urile =i p`raiele ce se vars[ ]n el. }n sf`r=it am`ndou[ o=tirile se lovir[ pe =esul Siretului. Multe ceasuri, biruin\a st[tu ]n cumpene, c[ci +tef[ni\[ Vod[ se lupta cu curajul desper[rii, =tiind bine c[ soarta lui at`rn[ de izb`nda acelei zile. Iar Petru era ager =i neobosit, dar lini=tit ]n suflet, m[re\ la privire, dispre\uitor de moarte, cu ochiul sigur, cu vorba plin[ de foc vitejesc ]ntocmai precum era p[rintele s[u, +tefan cel Mare, ]n zilele de b[t[lii; =i mul\i solda\i, v[z`ndu-l astfel, credeau c[ rev[d pe ]nsu=i marele domn. }nspre sar[ =irurile lui +tef[ni\[ Vod[ ]ncepur[ s[ se fr`ng[. Atunci Petru, voind a da du=manului lovitura de moarte, se puse ]n capul c[l[rimii =i cu sabia ]n m`n[, ]n fuga calului, se repezi asupra unei cete ce se mai ]mpotrivea ]nc[, sem[n`nd spaima cu ochii =i moartea cu bra\ul.

185 Nicolae Gane

}n mijlocul acestei cete se ap[ra +tef[ni\[ Vod[ ca un z[vod. Iat[-i ajun=i fa\[ ]n fa\[; ochii lor se ]ncruntar[ v[z`ndu-se a=a de aproape. — }ntre noi acuma, zise Petru Rare= a c[rui sabie sc[p[ra ]n aer; s[ vedem dac[ bra\ul t[u de uciga= deprins s[ loveasc[ capete nevinovate va =ti acum s[ apere pe al t[u! }n aceea=i clip[ +tef[ni\[ Vod[ scoase =i el sabia din teac[, =i gata era s[ o ]ncruci=eze cu protivnicul s[u, ]ns[ spre marea mirare a tuturor, el, aprigul lupt[tor, nepotul lui +tefan cel Mare, r[mase deodat[ nemi=cat, cuprins de o spaim[ ru=i- noas[, cu ochii holba\i aspura bra\ului lui Rare=. M`na cea cu patru degete pe care o visase ]ntr-o noapte tulburat[ sp`nzur`nd deasupra capului s[u, amenin\[toare ca destinul, ]i reap[ru acum ]n fiin\[ mai grozav[ dec]t ]n vis, ]nconjurat[ de sinistrele prorociri ale fermec[toarei Arifta. O sudoare rece ]i inund[ fruntea =i bra\ul ]i c[zu f[r[ putere de-a lungul trupului. — Iertare!... strig[ el cu glas r[gu=it, plec`ndu-=i capul =i l[s`nd s[-i cad[ sabia la p[m`nt. Atunci Petru ]=i ]ntoarse fa\a de la d`nsul, porunci s[-l dezbrace de hainele =i semnele domne=ti =i s[-l ]nchid[ ]n temni\[ spre a fi dat ]n judecata poporului. }ns[ +tef[ni\[ Vod[, nemaiput`ndu-=i suferi ru=inea, rug[ pe ]ns[=i so\ia sa s[-l otr[veasc[, =i curm[ astfel de bun[voie o via\[ plin[ de nelegiuiri =i scris[ cu s`nge ]n amintirea supu=ilor s[i. Iar ]nving[torul Rare= intr[ cu mare pomp[ ]n Suceava unde Adunarea |[rii ]l recunoscu de fiu al lui +tefan cel Mare, =i-l alese domn ]n mijlocul ur[rilor de bucurie ale poporului ]ntreg. Apoi Rare= =i Elena, ale c[ror inimi erau de mult unite prin leg[turile dragostei, se c[s[torir[ ]n biserica mitropoliei; ]ns[, dup[ ce nunta se sf`r=i, dup[ ce trebile luar[ mersul lor zilnic, Cerinat, argatul, se ]nf[\i=[ dinaintea st[p`nului s[u zic`ndu-i: — M[ria ta! C`t ai fost pescar te-am arg[\it =i te-am ap[rat de multe r[le, c[ci eu care =tiam taina na=terii tale dimpreun[ 186 Stejarul din Borze=ti cu Domnina, am c[utat s[ te p[strez s[n[tos pentru m[rirea la care soarta te-a chemat. Acuma mi-am ispr[vit slujba =i te rog s[-mi dai drumul. Petru ]l cuprinse ]n bra\e, ]l s[rut[ cu lacrimi de recu- no=tin\[ =i-l rug[ s[ r[m`ie l`ng[ el, ]n cur\ile domne=ti, pentru c`te zile de b[tr`ne\e va mai avea. Iar Cerinat r[spunse: — M[ria ta! Cur\ile ]n care m-am n[scut =i am ]mb[tr`nit sunt codrii verzi ai Tigheciului; acolo m-am deprins s[-mi oglindesc fa\a ]n apele Brate=ului =i s[ m[ leg[n pe valurile lui! Las[-m[ s[ m[ ]ntorc la urma mea. Luntrea =i undi\a m[ cheam[, =i f[r[ d`nsele nu pot tr[i. Aici a= fi ca un copac r[s[dit la b[tr`ne\[ ]n p[m`nt str[in, =i m-a= usca de dorul p[m`ntului de unde au fost smulse r[d[cinile mele. — Prime=te cel pu\in s[-\i dau bani, s[ te boieresc. — Bani!... adause el z`mbind, dar ce s[ fac cu ei? Doar s[-mi deie grij[ de ho\i. Iar boier de m-ar vedea pe=tii din balt[, =tiu c[ ar r`de de mine! Cerinat mai =ezu c`t =ezu la curte, apoi se ]ntoarse la urma lui, dar c`nd ajunse acas[ ]=i g[si coliba pref[cut[ ]ntr-o cas[ frumoas[, =i tot lacul Brate=ului =i to\i codrii ]nconjur[tori deveniser[ proprietatea lui ]n puterea unei c[r\i domne=ti a lui Petru Rare=. (Convorbiri literare, anul XI, nr. 8, 1 noiembrie 1877)

187 Andrei Florea Curcanul

I

Sunt vasluian de loc din satul Flore=tii. Eram abia de dou[zeci =i unu de ani, c`nd ]mi veni r`ndul s[ trag la sor\i. }mi aduc aminte cu ce sfial[ v`r`i m`na ]ntr-un vraf de h`rtiu\e r[sucite =i scosei nr.13. — Bun! strigar[ cei dimprejurul meu. E=ti b[iet cu noroc. Apoi doftorul m[ dezbr[c[ p`n[ la piele, m[ c[ut[ ]n g`t, la ]ncheieturi, m[ cioc[ni ]n piept =i-n spate, iar comandantul m[ m[sur[ cu o cur[lu=[ s[ vad[ dac[ sunt destul de nalt, m[ ]ntreb[ de tat[, mam[, fra\i, surori, parc-ar fi voit s[-mi afle spi\a neamului, =i, dup[ ce-mi trecu numele ]ntr-o condic[, ]mi zise: — M[i b[iete, n-avem ce-\i face, ai scos num[r mic, e=ti s[n[tos =i bine f[cut, n-ai nici un drept de scutire; trebuie s[ r[m`i ]n oaste. +i nou[ ne trebuie voinici ca tine. Nu bine sf`r=i comandantul de vorbit, c[ un gulerat ce =edea l`ng[ mine strig[ c`t ]i lu[ gura: — La tuns! }ndat[ doi doroban\i m[ ]mpinser[ ]ntr-o odaie de al[turea =i m[ a=ezar[ pe un scaun; foarfecele ]ncepur[ s[ sune prin pletele mele ]ntocmai ca secera prin gr`u =i c`t ai bate ]n palme m[ trezii gol la cap ca un harbuz. Nu eram, ca s[ zic a=a, nici vesel, nici sup[rat, c[ci tocmai bine nu puteam s[-mi dau sam[ de ce se petrecea cu mine ]n ziua aceea. Numai c`nd v[zui pe tata rezemat de u=orul od[ii, m`hnit, parc-ar fi r[mas singur pe lume, sim\ii atunci c[ m[ taie la inim[. }ns[ m-am st[p`nit =i mi-am ]nghi\it lacrimile care cercau s[-mi n[v[leasc[ ]n ochi, c[ci ]mi era fric[ s[ nu r`d[ satul de mine. Avui noroc c[ tata era om cuprins, cu popu=oi ]n co=ere =i cu viti=oare ]mprejurul casei,

188 Stejarul din Borze=ti

]nc`t el se prinse s[-mi fac[ uniforma cu cheltuiala lui, numai s[ nu m[ piarz[ de l`ng[ el, =i astfel r[masei soldat ]n Regi- mentul de doroban\i nr. 13. F[r[ s[ m[ laud, pot zice c[ nu-mi =edea tocmai r[u ]n uniforma mea de doroban\, cu opincile bine =f[ruite la picioa- re, cu mantaua cea lung[ ]ncins[ la mijloc cu curea, =i mai ales cu c[ciula cea ]ndoit[ pe ureche =i ]mpodobit[ cu pene de curcan. C`nd m[ roteam a=a prin sat pe dinaintea fetelor, care nu se prea fereau din calea mea, ]mi venea ]n adev[r, vorba ceea, s[ m[ umflu ]n pene ca un curcan. — M[i, c[ fioros mai e=ti!... }mi zicea Catrina, chicotind la spatele mele. Ai s[ tai m[m[liga ]n dou[. — Ian vezi-l parc[-i un \ap logodit, zicea M[rioara, tr[g`ndu-m[ de m`neca mantalei. Iar eu le fug[ream, le pi=cam, =i, c`nd ]mi c[dea vreuna la ]ndem`n[, ]i astupam gura c-un s[rutat. Slujba mea nu era tocmai grea; c[ci =edeam zece zile la cazarm[ =i dou[zeci acas[. Ce m-a ]ncurcat mai mult a fost reglementul pe care a trebuit s[-l ]nv[\ pe de rost ca Tat[l nostru. Noroc c[ =tiam c`teva buche de la dasc[lul Chiriac din sat. Iar celelalte datorii ale slujbei: ,,La st`nga, la dreapta, pu=ca la um[r, la picior!...“ le-am deprins ca apa, pentru c[ nu eram st`ngaci din fire =i m`na-mi era dat[ pe pu=c[, pe c`nd v`nam vulpile =i c[prioarele prin codrii Racovei. C`nd m[ aflam ]n front merg`nd cu pa=i m[sura\i: ,,Una, dou[, trei“, sau c`nd dinaintea comandan\ilor cu m`na la cocard[ strigam: ,,Ascult, domnule c[pitan!... S[ tr[i\i, domnule maior!...“, ar fi zis cineva c[-s croit pe sold[\ie. Numai de scos oamenii la munca c`mpului nu eram bun, c[ci aveam fa\a blajin[ =i ei nu erau deprin=i s[ se team[ de mine. Chiar Catrina ]mi zicea c[ nu m[ prinde c`nd m[ slu\esc. Astfel o dusei doi ani =i mai bine ]n care timp mama muri, iar tata din ce ]n ce se g`rbovea. }ntr-una din zile el m[ chem[ la o parte =i-mi zice:

189 Nicolae Gane

— M[i b[iete, eu ca m`ini o s[ m[ duc pe urmele maic[-ta =i tu ]nc[ nu e=ti pus la cale, n-ar strica s[ avem ]n cas[ o gospodin[ care s[ caute de tinere\ile tale =i de b[tr`ne\ile mele. Eu g`ndesc c[ fata Catrina, de=i nu-i bogat[, dar e cuminte =i harnic[, =i va \ine la cinstea casei noastre... dar tu cum socote=ti? Aceste vorbe ie=ite din gura b[tr`nului tat[ m[ p[trunser[ la inim[. Eu nu m[ g`ndisem la Catrina =i nici pot zice c[-mi era drag[, precum nu-mi era drag[ nici o fat[ din sat, ]ns[ cuvintele lui erau pentru mine o tainic[ porunc[ care p[rea c[ vine de sus. M-am dus drept la Catrina =i i-am spus voia tatei care acum era =i a mea; iar ea nu-mi r[spunse nimic, ci se ]nro=i ca focul =i plec[ ochii ]n jos. A= fi voit s[ o s[rut ca alt[dat[, pe c`nd m[ h`rjoneam cu d`nsa la scr`nciob, dar acum nu mai ]ndr[znii; de c`nd g`ndul ]nsuratului m[ urm[rea, m[ f[cusem ru=inos ca o fat[ mare =i vorbele nu-mi ie=eau slobode din gur[. Apoi de la Catrina f[cui st`nga-]mprejur =i m[ dusei drept la c[pitanul pentru a-i cere voie s[ m[ ]nsor, ]ns[ c[pitanul ]mi r[spunse: — Andrei, nu-i vreme acum de ]nsurat; ]n cur`nd avem s[ plec[m ]n jos spre Dun[rea cu tot batalionul din Vaslui, =i, dac[ o vrea Dumnezeu s[ ne ]ntoarcem s[n[to=i, ]\i voi fi eu nun; p`n[ atunci trebuie s[ mai ]ng[dui, f[tul meu. — S[ tr[i\i, domnule c[pitan! zisei eu ]ntorc`ndu-m[ pe c[lc`ie ca un =urub, =i f[r[ mai mult[ vorb[ plecai spre cas[. Tot drumul nu putui s[ deschid gura pentru a zice bun[ diminea\a trec[torilor cu care m[ ]nt`lneam. Eram m`hnit cum nu fusesem niciodat[... =i de ce, nu =tiu... c[ doar[ nici tata nu era pe pragul mor\ii, nici Catrina nu avea s[ se m[rite cu altul, =i nici Dun[rea nu m[ sp[ria p`n’ pe-acolo, c[ci mai fusesem eu ]n jos toamna cu o=tirile, =i, mul\[mit[ Domnului, m-am ]ntors bine acas[. Cu toate aceste, inima nu-mi era la loc. Ajuns ]n sat, auzii felurite zvonuri care posomorau fe\ele; ba c[ ru=ii trec Prutul, ba c[ turcii n[v[lesc ]n \ar[, ba c[ rom`nii intr[ ]n b[taie cu turcii ori cu ru=ii, nimic l[murit, tot vorbe f[r[ =ir, ]ns[ era ceva; v[zduhul p[rea a furtun[! 190 Stejarul din Borze=ti

Peste c`teva zile un v[t[jel m[ chem[ la prim[rie unde g[sii aduna\i to\i fl[c[ii din sat, care erau solda\i ]n batalionul meu. C[pitanul =edea ]n capul mesei cu o h`rtie ]n m`ini. — Andrei Florea! strig[ el. — Fa\[!... r[spunsei eu. — Neculai Drug[! — Fa\[! — Petrea Doncil[! — Fa\[! — Vasile Gr[unte! — Fa\[! +i tot a=a mai departe ne chem[ pe to\i de-a r`ndul dup[ izvodul ce \inea ]n m`n[. — Copii! ne zise el. Avem porunc[ s[ mergem ]n lag[r la Dun[rea; griji\i-v[ bine armele, lua\i-v[ schimburi ]ndeajuns, =i de ast[zi ]n patru zile s[ v[ afla\i la Ia=i, de unde vom pleca ]mpreun[ cu armata de-acolo. C[uta\i ca nimene din voi s[ nu lipseasc[. — Ascult[m!... r[spunser[m to\i pun`nd m`na la cocard[. Apoi ie=ir[m din prim[rie spre a ne duce fiecare la casele noastre. Neculai Drug[ se apropie de mine =i-mi zise: — Ai auzit, Andrei?... Trebile se-ncurc[. Nu-i a bine. — Bine, r[u, n-ai ce face, r[spunse Vasile Gr[unte; dac[-i porunc[ s-a m`ntuit. Zi c[ nu-\i e tat[, vorba ceea. — +-apoi, ce mai la deal la vale, adause Petrea Doncil[; putem oare s[ ne ferim de ce-i scris s[ fie?... C`\i se ]ntorc s[n[to=i din b[t[lie =i c`\i mor acas[ pe cuptor? Asta nu-i voia omului, ci a Domnului. — Bine vorbe=ti, Petre, zise mo= Toader a Paraschivei, un om b[tr`n care fusese treizeci de ani pu=ca= la curtea boie- reasc[. De c`nd aud c[ o s[ fie bucluc ]n jos parc[ m[ umfl[ ]n co= s[ merg =i eu. P[cat c[ picioarele =i m`inile nu-mi sunt dup[ inim[, c[ci acuma ar fi vremea s[ v[d dac[ durduli\a cu care m-am hr[nit treizeci de ani mai =tie s[ fac[ treab[. Ei, b[ie\i!... omului nu-i e dat numai s[ se ]ntind[ la soare: ]n 191 Nicolae Gane via\[ este =i nevoie =i voie =i dac[ nu vom fi harnici s[ \inem piept la nevoie, apoi mai bine s[ l[s[m babele s[ ne apere casele, iar noi s[ toarcem ]n furc[. Gr[ind astfel ochii lui mo= Toader a Paraschivei str[luceau =i trupul lui rezemat ]n c`rj[ se ]ndrepta ca lum`narea. Ai fi zis c[ ]ntinere=te pentru a doua oar[. — Haide\i, b[ie\i, cu mine, adause el, s[ cinstim un pahar de vin. C`nd vremile se ]n[spresc, nu-i bine s[ ne desp[r\im, f[r[ s[ ne ur[m unul altuia noroc bun. Cu to\ii merser[m la cr`=ma din sat =i ciocnir[m c`te un p[har, ]ns[ mie unuia, drept s[ spun, nu-mi luneca vinul pe g`t, c[ci voia bun[ ]mi era, ca =i spuma vinului, numai ]n fa\[, iar ]n inim[ drojdiile grijii. M[ g`ndeam la tata, la Catrina, la cas[, la vitele noastre, apoi la turci, la ru=i, la ghiulele, =i, luat ]nainte de v`rtejul g`ndurilor, =edeam t[cut pe o lavi\[ f[r[ s[ bag de seam[ c[ r[m[sesem ]n cr`=m[ numai cu mo= Toader a Paraschi- vei care se uita cu mil[ la mine. — Nu-\i mai face inim[ rea, copile, ]mi zise el, pun`ndu-mi m`na pe um[r. Du-te acas[ =i te preg[te=te de drum, c[ci la slujb[ ceasurile sunt num[rate. Trei zile dup[ aceea eram ]mbr[cat sold[\e=te =i gata de plecare. Opincile ]mi erau nou-nou\e, mantaua curat[, ]nc`t bumbii pe d`nsa str[luceau ca aurul, ]n spate aveam rani\a cu schimburile =i pe um[r pu=ca. C`nd m[ dusei la tata s[-mi iau bun[ ziua, mi se umezir[ ochii, iar el, dup[ ce m[ s[rut[ pe frunte, ]mi zice cu glas ]nduio=at. — Mergi cu bine, Andrei!... Dumnezeu s[ te apere de primejdii =i s[ te ]ntoarc[ s[n[tos acas[! }mi luai asemene ziua bun[ de la vecini, ]ns[ pe Catrina n-o g[sii nic[iurea. Pe la pr`nz eram ]n crucile satului ]mpreu- n[ cu to\i fl[c[ii din batalionul meu. B[tr`ni =i copii, babe =i fete, to\i, afar[ de Catrina, erau aduna\i ]mprejurul nostru ca s[ ne vad[ plec`nd. Iar noi, optsprezece de to\i, eram ]n=ira\i doi c`te doi cu caporalul ]n frunte. 192 Stejarul din Borze=ti

— Pu=ca la um[r!... Mar=!... Atunci cu piciorul st`ng ]nainte plecar[m. O sut[ de c[ciuli =i de p[l[rii, o sut[ de n[frame se ridicar[ deodat[ ]n aer pentru a ne ura drum bun. Tot satul ne petrecu p`n[ la poarta \arinei; mo= Toader a Paraschivei cu vorbe de ]mb[rb[ta- re ]n gur[ veni =i el ]n c`rja lui dimpreun[ cu mul\imea, iar Anton Aghiu\[, un pitic ghebos care era caraghiosul satului, se ac[\[ deasupra por\ii strig`ndu-ne ]n gura mare: — Merge\i s[n[to=i, copii! S[-mi aduce\i fiecare c`te un pistol ca s[ aflu cum e turcul; c[ =ti\i: dup[ turc =i pistol. Tot satul porni ]ntr-un hohot de r`s, iar noi le mul\[mir[m milit[- re=te cu m`na la cocard[.

II

Greu e omului p`n[ a nu intra ]n nevoie, dar odat[ intrat, apoi, vorba ceea, ]=i pune capul ]ntre umeri =i merge orb ]nainte. A=a se ]nt`mpl[ =i cu mine. Dup[ ce am plecat de acas[ intr`nd ]n via\a de o=tean, ]ncepui s[-mi las grijile ]nd[r[pt =i pu\in c`te pu\in venii ]n cheful meu obicinuit. Un singur lucru m[ mai sup[ra. }mi p[rea r[u c[ n-am g[sit pe Catrina s[-i zic r[mas bun, c[ci, cine =tie? se putea s[ n-o mai v[d. Cu acest ghimpe ]n inim[ mersei p`n[ ]n sar[. Era pe la ]nceputul lui aprilie, pe c`nd cioc`rliile se ]nva\[ a c`nta =i codrul prinde a muguri. O lun[ plin[ =i frumoas[ ]mi lumina calea, c`nd iat[ c[ la c`\iva pa=i de mine z[rii o umbr[ de femeie ascuns[ ]n dosul unui frunzar. Numai o s[ritur[ f[cui p`n[ la d`nsa =i o apucai de m`n[. Era Catrina, ]ns[ a=a de slab[, ]nc`t mi se p[ru c[ ochii i se m[riser[ ]n cap. — Bine c[ te v[zui, Catrino, ]nainte de a m[ duce la b[t[lie, ]i zisei eu uit`ndu-m[ cu jale la d`nsa. Dar ce-\i sunt m`inile a=a de reci? — Mi-e fric[ s[ nu m[ ui\i, r[spunse ea cu glas ]necat ]n lacrimi.

193 Nicolae Gane

— Eu s[ te uit!... Doar nu m[ duc la joc sau la =ez[toare, acolo. Roag[-te mai bine la Dumnezeu s[ nu mor, Catrino. Apoi, ]mb[rb[t`ndu-mi inima, o cuprinsei ]n bra\e =i o s[rutai pe frunte, iar ea suspin[ din greu =i-mi zise: — Andrei, jur[-mi c[-\i vei \ine cuv`ntul ce mi-ai dat! — Jur! — S[ =tii bine, Andrei, c[ ceasul ]n care-\i vei c[lca acest jur[m`nt va fi ceasul mor\ii mele. A=a simt eu c[-mi este scris. — Atunci vei tr[i mult, Catrino, afar[ numai dac[ vreun glonte ]mi va curma zilele. — Tu nu vei muri ]n r[zboi, adause ea c-un glas care sem[na a prorocie. Voii s[ o s[rut ]nc[ o dat[, pentru cea din urm[ dat[ ]nainte de a o p[r[si, ]ns[ ea se dep[rt[ din bra\ele mele =i se f[cu nev[zut[ prin umbrele copacilor. Auzii numai din dep[rtare un glas care =i acuma parc[-mi r[sun[ ]n inim[: — Mergi s[n[tos, Andrei, =i nu m[ uita! Acuma pot s[ zic c[-mi venise cheful la loc. Nu =tiu pentru ce, dar m[ sim\eam mult mai ]mb[rb[tat de c`nd auzisem din gura Catrinei c[ n-am s[ mor ]n r[zboi. }mi ]nchipuiam c[ femeile au c`teodat[ prevestiri tainice asupra viitorului; iar grija ei s[ nu o uit ]mi p[rea prea copil[reasc[ ca s[ m[ mai supere c`tu=i de pu\in. Trecuse miezul nop\ii c`nd ajunser[m ]n p[durea din valea Racovei. Acuma nu mai p[zeam r`nduiala pasului milit[resc, ci fiecare mergea cum putea, dup[ cum ]i mergeau =i g`ndu- rile prin cap. Luna ]ncepea s[ se coboare pe cealalt[ parte a cerului =i umbrele se ]ntindeau lungi pe p[m`nt ca ni=te bra\e de urie=i. }mi adusei aminte de spusa b[tr`nilor c[ aici rom`nii se r[zboiser[ odinioar[ cu turcii =i risipiser[ hoardele lor, =i iat[ c[ acuma dup[ at`\ia amar de ani, ne veni =i nou[ r`ndul s[ ne m[sur[m cu d`n=ii... Ciudat[ potrivire!... Bine-a zis cine-a zis c[ nimene nu =tie ce-i ascuns ]n poala vremilor. +i cum mergeam a=a g`nditor prin acest loc udat de s`nge omenesc, ]mi sim\eam creierii ]nfierb`nta\i, =i nu o dat[ mi se p[ru c[ 194 Stejarul din Borze=ti v[d ]n zarea lunii r[s[rind din p[m`nt tidve goale care se r`njeau la mine. Trei s[pt[m`ni dup[ aceea str[b[tusem \ara de-a lungul p`n[ la Dun[rea pe malul c[reia mii =i mii de rom`ni erau aduna\i ]n deosebite locuri a=tept`nd numai ordinul de trecere. Dar p`n[ c`nd veni ordinul, ]n nenum[rate r`nduri ne jucar[m de-a mingea cu turcii, trimi\`nd ghiulele ]n cet[\ile lor =i primind altele de la d`n=ii. Apoi pe la mijlocul verii un pod se f[cu peste Dun[rea a c[rui cap[t abia se z[rea la malul cel[lalt =i, ]n=ira\i cinci c`te cinci, prinser[m a trece dincolo. Erau frumoase de v[zut =irurile noastre de c[l[re\i =i pede=tri a c[ror arme str[luceau la soare, merg`nd cu steagurile f`lf`ind =i urmate de-o sut[ de tunuri de o\el sub ro\ile c[rora p[rea c[ geme p[m`ntul. — Striga\i, copii, s[ tr[iasc[ M[ria-sa! zise comandantul, c[ci sunt multe sute de ani de c`nd vulturul =i zimbrul rom`nilor n-au c[lcat ]n \ara p[g`neasc[. — Ura!... S[ tr[iasc[ M[ria-sa!... strigar[ o dat[ mii de glasuri care clocotir[ departe ]n v[ile Dun[rei. Inima se b[tea tare ]n piepturile noastre, =i, hot[r`\i cum mergeam pe via\[ =i pe moarte, sim\eam pentru ]nt`ia dat[ ]n noi o tainic[ m`ndrie. Acum eram =i noi ceva! Peste =ase zile ajunser[m ]n fa\a ]nt[ririlor Plevnei ]mpotriva c[rora o=tirile ruse=ti se fr`nseser[ de at`tea ori. Aici ]ncepu pentru noi o via\[ mai grea, mai ostenitoare, c[ci, fiind aproape de turci, trebuia mereu s[ str[juim =i s[ s[p[m la =an\uri pentru a nu fi lovi\i pe furi=. Totdeauna ]mbr[ca\i =i cu arma l`ng[ noi, totdeauna gata a s[ri la cel mai mic semn, dormeam noaptea somnul iepurelui =i ziua de multe ori nu ne ticnea m`ncarea amestec`ndu-se ]n bor=ul nostru glon\ii turce=ti. }ns[ omul se deprinde =i cu binele =i cu r[ul; fiecare ]=i f[cea slujba, f[r[ s[ pl`ng[, numai c`nd c[deau ploile cele putrede, c`nd, uzi p`n[ la oase, trebuia s[ dormim ]n glod, atunci f[r[ voie ne aduceam aminte de acas[ =i fe\ele noastre se posomorau. Dar, vorba ceea, un ceas de bine te face s[ 195 Nicolae Gane ui\i un an de necaz; cum se furi=a printre sp[rturile nourilor o raz[ de soare, ]ndat[ ne venea cheful la loc, =i doinele ]ncepeau s[ r[sune ]n =an\urile Plevnei. }n unele locuri eram a=a aproape de turci, ]nc`t puteam vorbi unii cu al\ii. }ntr-o zi Vasile Gr[unte, tovar[=ul meu, care era un pozna= =i jum[tate, strig[ la d`n=ii: — Bre bostangii, bre ciorbagii, a=a-i c[ v[ dorm =oarecii ]n p`ntece?... Ce nu v[ ]nchina\i nou[ mai bine? — Minciuni spui; iaca ce m`nc[m noi, r[spunse un glas de la d`n=ii, =i ]n aceea=i clip[ o p`ine alb[ c[zu ]n =an\urile noastre. — Asta e furat[ de la noi, jur pe fesul lui Mahomet! — Cine-a zis vorba asta s[-=i arate fa\a, dac[-l \ine cureaua. — }ndat[, r[spunse Gr[unte, =i, pun`ndu-=i un fes ]n cap, ie=i p`n[ la jum[tatea trupului din =an\ afar[. Atunci o ploaie de glon\i ]i =uier[ pe la ureche. — Dar din voi care-i harnic s[-=i arate sc[f`rlia, strig[ el cobor`ndu-se ]n =an\. — Eu, r[spunse un turc care se ar[t[ cu o c[ciul[ de curcan pe cap. — Aferim! strigar[ ai no=tri, ]mpro=c`ndu-l la r`ndul lor cu o salv[ de pu=ti. Turcul se f[cu nev[zut. Glumele aceste u=or se puteau ]ntoarce ]n r[u, c[ci cu moartea nu-i de =uguit; dar ce era s[ facem?... S[ ne ar[t[m mai mi=ei dec`t turcii — asta nu se putea. E ciudat cum eu, om milos de feliul meu, tr[geam aici drept dragul ]n carne de om, ba ]nc[ ]mi p[rea r[u de c`te ori plumbul meu mergea ]n de=ert. Parc[ nu mai eram eu b[ietul Andrei Florea cel blajin din sat de la Flore=ti, pe care fetele ]l h[r[\eau, f[r[ leac de grij[. R[zboiul m[ ]ncruntase ]n s`nge =i-mi schimbase firea, =i, de-a= fi avut putere, a= fi ucis pe to\i turcii din \ara turceasc[, ca s[ se m`ntuie buclucul =i s[ m[ ]ntorc mai cur`nd acas[. }ns[ treaba mergea mai ]ncet dec`t doream, c[ci fiecare zi aducea cu sine noi ]nt`mpl[ri =i nou[ munc[. 196 Stejarul din Borze=ti

Dup[ ce ]nt[ririle noastre fur[ ispr[vite, prinser[m s[ umplem saci cu n[sip, s[ facem leg[turi de strujani =i \arcuri de nuiele pe care rom`nii ]n deprinderea lor de a porecli lucrurile le numir[ „fr[sini“*. Toate aceste erau menite s[ slujeasc[ de ap[r[tur[ ]n =an\urile noastre, sau s[ fie aruncate ]n =an\urile turcilor ]n ziua c`nd vom n[v[li asupra lor. Iar =[gile ]ntov[r[=eau necurmat lucrul. — M[i, fr[sina ta e cam ]nfoiat[, zicea unul, m[ tem c[ n-ai s-o po\i duce pe=che=1 la turci. — Ba e numai bun[ de str`ns ]n bra\e, r[spundea cel[lalt; cu d`nsa m[ duc p`n[ ]n p`nzele albe. Astfel f[c`nd treab[, glumeau ]ntre d`n=ii b[ie\ii no=tri dup[ obiceiul lor din copil[rie; c[ci, fie zilele c`t de aspre =i ]mpletite cu primejdii, ele tot se mai ]ndulcesc, dac[ le presuri cu ceva chef =i voie bun[.

III

}n ziua de 30 august, o mare mi=care domnea ]n tab[ra noastr[. Ceriul era ]nnourat =i o ploaie sub\ire curgea ca prin sit[. De cum se ivise zorile, generalii, coloneii, maiorii alergau c[l[ri ]n toate p[r\ile d`nd feliurite ordine; trupele noastre se ]n=irau ]n linie de b[taie, altele se a=ezau ]n coloane la aripi; iar dup[ ce soarele se ridicase ca de-o suli\[, ]ncepu o groaznic[ ]mpu=c[tur[ de tunuri care mergea ]ntr-un =ir ca b[taia darabanei. Erau tunurile noastre, o sut[ de guri de o\el ghintuite care salutau pe ]mp[ratul Alexandru de ziua lui, ]mpro=c`nd cu foc ]n ]nt[ririle Grivi\ei. Fiecare lovitur[ sp[rgea, br[zda, detuna pere\ii de p[m`nt ai du=manului. Trei ceasuri \inu acest foc ]nfrico=at, apoi se opri. Era acum soarele sus. Un mic paraclis se f[cu ]n c`mp; apoi se d[du un pr`nz ]n cinstea ]mp[ratului, la care M[ria-sa

* Fa=ini (n.a). 1 Pesche= — plocon, dar (n. ed). 197 Nicolae Gane domnul ]nchin[ cel ]nt[i pahar. Se spune ]ns[ c[ M[ria-sa nu a de=[rtat paharul =i c[ ar fi zis cu triste\[ generalului s[u de al[turea: — Mul\i b[ie\i de-ai mei n-au s[ mai vad[ asfin\itul soarelui! Apoi se ]mp[r\i m`ncarea la solda\i ceva mai mult dec`t de deobicei. Eram to\i t[cu\i =i g`nditori ca ]n apropierea unui ceas de cump[n[; fiecare ]=i amintea c`te un dor de acas[: unul de tat[ sau de mam[, altul de so\ie sau de copii; =i fiecare, pun`ndu-=i n[dejdea ]n Dumnezeu, zicea ]n g`ndul s[u: „Cum mi-a fi scris!“ Iar eu ]mi adusei aminte de cuvintele Catrinei c[ n-am s[ mor ]n r[zboi =i sim\ii at`ta ]ncredere ]n inim[, ]nc`t a= fi ]nfruntat f[r[ grij[ toate boambele du=mane. Ce putea ea s[ =tie, o biat[ fat[ de la \ar[?... nimic... dar eu credeam, =i credin\a m`ntuie pe om. Poate c[ era numai o n[dejde, o vorb[ spus[ ]ntr-un ceas bun, ]ns[ =i aceasta e de ajuns pentru a v[rsa m`ng`iere ]n sufletul unui om a c[rui via\[ at`rn[ ]ntr-un fir de p[r. Iar Vasile Gr[unte cel pozna=, pe care niciodat[ nu l-am mai v[zut sup[rat, ]mi zise la ureche: — M[i Andrei, am semne c[ am s[ mor! Voii s[ ]i r[spund, ]ns[ el ]mi curm[ vorba. — Ascult[, Andrei!... adause el; de-a fi s[ mor, s[ nu spui vestea asta mamei a=a deodat[; s-o cru\i, s[rmana, c[-i b[tr`n[, =i s[-i dai p[r[lu\ele ce am aici ]n rani\[ adunate din leaf[. — Ia taci, r[spunsei eu, c[ nime nu-=i =tie sf`r=itul zilelor. — N-ai tu grij[, Andrei, c[ nu-mi fac eu inim[ rea pentru at`ta lucru. Oi c[uta =i eu s[-mi v`nd pielea c`t se poate mai scump, ca s[ nu-mi par[ r[u pe ceea lume c-am fost ]n=elat. Vasile, dup[ ce-=i u=urase inima, spun`ndu-mi taina lui, intr[ iar ]n firea lui obicinuit[ cu veselia pe fa\[ =i cu glumele pe buze. Apoi dup[ ce soarele trecu de amiaz[-zi, c[pitanul veni ]n fa\a noastr[ =i ne spuse urm[toarele cuvinte care se pecetluir[ ]n mintea mea: 198 Stejarul din Borze=ti

— Copii!... Vede\i intr[rile Grivi\ei din fa\a noastr[?... trebuie s[ le lu[m din m`na du=manilor. Voi merge ]n fruntea voastr[, iar voi s[ m[ urma\i cu b[rb[\ie, c[ci cinstea =i viitorul \[rii stau ast[zi ]n m`inile voastre... S[ nu ave\i grij[ de du=man; s[ nu ave\i dec`t o singur[ grij[, ca el s[ nu r`d[ de voi. Acei care vor c[dea pe c`mpul de lupt[ vor fi ale=ii lui Dumnezeu, c[ci numele lor va fi pus ]n r`ndul vitejilor \[rii, =i \ara ]ntreag[ =i urma=ii urma=ilor no=tri ]i vor binecuv`nta. A=adar, dup[ mine, copii, =i striga\i: S[ tr[iasc[ Rom`nia!... — S[ tr[iasc[! strigar[m cu to\ii ]ntr-un glas. Tr`mbi\ele d[dur[ semnul de atac. C[pitanul scoase sabia din teac[ =i plec[ ]nainte, iar r`ndurile noastre ca valurile apei pornir[ ]nspre Grivi\a. Din a dreapta mea era Vasile Gr[unte, din a st`nga Petrea Doncil[. }mi era ]nd[m`n[ ]ntre d`n=ii, c[ci oricum erau prieteni ai mei dintr-un sat, =i, ]mp[r\it[ ]ntre prieteni, nevoia se u=ureaz[ „S[ ne \inem bine, ne ziser[m, ]ntre noi, =i ce-a da Dumnezeu!“... De ce ]naintam, de ce capetele noastre se ]nfierb`ntau, iar turcii, ad[posti\i ]n ]nt[riturile lor, de unde numai fesurile li se z[reau, ne primir[ cu o grindin[ de plumbi c`nd ajunser[m la b[taia pu=tii lor. Mul\i de-ai no=tri c[zur[ la cea dint`i salv[ a du=manului, dar nici unul nu d[du ]napoi. }ns[ de ce ne apropiam, de ce focul era mai tare. +uierau glon\ii pe la ureche, treceau prin c[ciul[, treceau prin manta, curgeau mai de=i dec`t ploaia de sus, ]nc`t s-ar fi zis c[ iadul se deschisese ]naintea noastr[. Nu era chip s[ ne r[sufl[m. Rom`nii c[deau acum ca snopii =i ar fi c[zut to\i p`n[ la unul, dac[ c[pitanul nostru cu sabia goal[ =i cu steagul ]n m`n[, n-ar fi prins s[ alerge ]n fuga mare spre a scurta calea p`n[ la du=man. — Dup[ mine, copii... nu-i vreme s[ ne codim!... striga el din toate puterile. Atunci tot =irul nostru ]ncepu s[ alerge cu pas voinicesc =i ]n c`teva minute ajunse la =an\ul de l`ng[ peretele Grivi\ei. C`t 199 Nicolae Gane ai clipi din ochi, =an\ul fu umplut cu strujani, cu \arcuri de nuiele, dar mai mult cu trupuri de oameni; apoi sute de sc[ri aduse ]n spate fur[ lipite la perete, =i c[ciularii no=tri, deprin=i din copil[rie a s[ri garduri =i p`rlazuri, se ac[\[r[ pe ele ca m`\ele. Aici priveli=tea se f[cu ]ngrozitoare, c[ci lupta era mai de aproape, mai piept la piept; dar aceasta ne venea =i nou[ la socoteal[, pentru c[ p`n[ atunci noi tr[seser[m ]n p[m`nt, iar turcii ]n carne vie. Doamne sfinte!... multe sc[ri de ale noastre se rupser[ ]n dou[, mult[ dorob[n\ime c[zu ]n =an\, f[c`nd pod cu trupurile lor, =i tot oameni unul =i unul, suseni1 din cei cump[ta\i la vorb[ =i r[bd[tori la treab[, ]ns[ ast[ dat[ =i dintre turci mul\i c[zur[ ca ni=te \[rci din ]n[l\imile Grivi\ei, fulgera\i de fl[c[ii no=tri. C[pitanul era totdeauna ]n frunte, acolo unde primejdia era mai mare. El se suia acum pe scar[ ]n mijlocul unei vijelii de glon\i; aproape era s[ puie piciorul deasupra =i s[ ]mpl`nte steagul ]n p[m`ntul du=man, c`nd un plumb ]l lovi ]n piept. „}nainte, copii!“, strig[ el pentru cea din urm[ dat[, apoi c[zu de pe scar[ ]n mijlocul nostru. }mi venir[ lacrimile ]n ochi, c`nd ]l v[zui d`ndu-=i sufletul, c[ci fusese om bun c[pitanul nostru, dulce =i purt[tor de grij[ pentru noi, iar pentru d`nsul f[r[ p[sare. }mi adusei aminte de f[g[duin\a ce-mi d[duse c[ m[ va cununa cu Catrina, dup[ ce ne vom ]ntoarce acas[, =i, cum ]l \ineam ]nc[ cald ]n bra\e, ]mi veni un dor at`t de ]nfocat de a-l r[zbuna, ]nc`t f[r[ voie luai steagul din m`inile lui, =i m[ aruncai pe scar[ ]n =tirea lui Dumnezeu. Vasile Gr[unte =i Petrea Doncil[ veneau dup[ mine. Din nenorocire ]ns[ scara nu ajungea p`n[ la muchea peretelui =i trebuia s[ m[ ac[\ cu m`inile pentru a m[ urca mai sus. Atunci m[ sim\ii lovit la m`na st`ng[ de-un t[iu= de sabie; ]ns[ ]n fierbin\eala luptei nu b[gai de seam[, ]mi f[cui v`nt =i s[rii deasupra. Turcul care m[ r[nise sta gata s[-mi mai dea o lovitur[ dar, vorba ceea, ]i luai apa de la moar[ pocnindu-l cu stratul

1 Suseni — locuitori din |ara de Sus a Moldovei. 200 Stejarul din Borze=ti pu=tii peste sc[f`rlie, de s-a dus de-a t[v[lugul cum s-a duce un harbuz ]n vale. Apoi ]nfipsei steagul ]n Grivi\a! N[v[liser[ acum ai no=tri ca furnicile din toate p[r\ile =i, amestec`ndu-se cu turcii, ]ncepuser[ s[ se lupte cu ei piept la piept. C`nd e vorba de lupt[ dreapt[ =i de ciomag, apoi las’ pe fl[c[ii no=tri, c[ nu li-s m`inile amor\ite! Era drept dragul de v[zut cum se ]nv`rteau ]n aer straturile de pu=c[ lovind c`te dou[, trei tidve o dat[, cum zburau fesurile cu creieri cu tot, cum se ]mpl`ntau baionetele p`n[-n r[d[cin[ ]n carne de turc, ]nc`t, ]n[du=i\i, strivi\i de puterea noastr[ cov`r=itoare, du=manii c[zur[ p`n[ la unul. Dar ce-i drept, =i ei s-au ap[rat ca ni=te z[vozi! — A=a mai ]n\eleg, zise Vasile Gr[unte, care dimpreun[ cu Doncil[ =i cu mine ap[raser[m steagul din toate puterile, pl`tind cu dob`nd[ loviturile ce ni se d[duse. Doncil[ c[p[ta- se o ran[ la picior; eu o a doua ]n coaste, dar m[ \ineam bine; iar Vasile Gr[unte era teaf[r ca oul, numai c[ciula =i mantaua lui se f[cuse ciur. — Asta =tiu c-a fost nunt[, nu =ag[! adause el glumind. P[cat c[ n-am avut =i l[utari! Nu bine ]ns[ ]=i ispr[vi vorba c[ un turc lovit de moarte, care sta lungit la picioarele lui, oft[ din greu. Milos cum era, Gr[unte se plec[ spre el =i-l ]ntreb[ ce voie=te, iar drept r[spuns turcul, care mai avea ]nc[ o r[m[=i\[ de via\[, scoase un pistol de la br`u =i-l desc[rc[ ]n pieptul lui Gr[unte. Acesta ]=i a\inti atunci ochii ]ntr-ai mei cu o c[ut[tur[ pe care nu o voi uita niciodat[, apoi c[zu l`ng[ turc f[r[ suflare. S[rmanul Gr[unte!... c`nd mi-a spus c[ are semne de moarte, a gr[it se vede ]ntr-un ceas r[u. Dar =i ]n mine s-a rupt ceva c`nd a murit Gr[unte, c[ci deodat[ puterile m-au p[r[sit =i am c[zut jos le=inat.

IV

Eram acum ]n spital. Mult[ vreme frigurile m[ chinuir[ a=a de cumplit, c[ nu =tiam pe ce lume m[ g[sesc, dar ]ntr-o noapte dormii mai lini=tit =i a doua zi ]mi sim\ii durerile 201 Nicolae Gane alinate =i capul mai de=tept. Bietul Doncil[, care se afla cu mine ]n aceea=i odaie, suferise =i el grozav, ]ns[ acum mergea spre bine. C`nd iat[ c[ v[zui o mi=care neobi- cinuit[ ]n spital. — Ce este? ]ntrebai. — Vine M[ria-sa doamna! mi se r[spunse. — Auzi, Doncil[!... cat[ s[ fii dezghe\at, s[ nu spui vreo prostie ca la noi la =ez[toare. — N-aibi grij[, c[ doar m-am deprins acum cu fe\ele domne=ti, ca \iganul cu sc`nteile. Nu-\i aduci aminte colo pe Grivi\a, dup[ ce am cur[\it-o de turci, c[ a venit M[ria-sa =i m-a b[tut cu m`na peste um[r, zic`ndu-mi: „Te-ai purtat bine, b[iete, ]\i mul\[mesc! Din curcan te-ai f[cut vultur!“ Iar eu st`nd drept dinaintea lui cu m`na la cocard[, am strigat, de i-au trecut prin urechi: „S[ tr[ie=ti M[ria-ta!“... Dar ce spun eu?... tu n-ai de unde s[-\i aduci aminte... „erai le=inat“... dormeai l`ng[ Vasile Gr[unte care =i el dormea, s[rmanul, ]ns[ somnul cel vecinic. — Nu-mi mai vorbi, Petre, de d`nsul, c[ mi se deschid r[nile. Ia mai bine s[ vorbim de cei ce ne a=teapt[ acas[, ca s[ ne mai ]ndulcim inima. — Ei, bre!... da’ =i c`nd a vra Dumnezeu s[ ajungem la vetri=oarele noastre, s[ ne facem trei cruci mari =i s[ s[rut[m pragul u=ii, c[ doar am avut zile c`te buruiene... Deodat[ se auzi zgomot afar[, u=ile se deschiser[ ]n dou[ l[turi =i doamna \[rii, ]ntov[r[=it[ de mult[ lume, intr[ ]n odaie. — Cine-i Andrei Florea? ]ntreb[ doamna uit`ndu-se la noi to\i. — Eu sunt, M[ria-ta, ]i r[spunsei. Atunci doamna se apropie de c[p[t`iul meu =i m[ privi cu ochi milo=i: — Tu ai pus steagul pe Grivi\a? — Eu, M[ria-ta. — Fiindc[ te-ai purtat bine ]n fa\a du=manului =i ai ap[rat cinstea steagului t[u, am venit s[-\i r[spl[tesc vrednicia. Iat[ Crucea Sf. Gheorghe pe care \i-o h[r[ze=te marele ]mp[rat al Rusiei, iat[ =i Steaua Rom`niei din partea M[riei-sale 202 Stejarul din Borze=ti domnitorului. C`nd vei ajunge acas[, s[ spui p[rin\ilor =i rudelor tale c[ ai c`=tigat aceste semne de vitejie cu pre\ul s`ngelui t[u, =i s[ le p[strezi totdeauna ca lucruri sfinte! — S[ tr[ie=ti, M[ria-ta! Apoi doamna ]mi anin[ ea singur[ crucile pe piept; iar eu abia ]mi puteam st[p`ni inima, de tare ce se b[tea, =i doar nu =tiu s[ fi f[cut a=a mare izb`nd[. Apoi pe c`nd doamna se ]ntoarse s[ vorbeasc[ cu ceilal\i, o duduc[ care venise cu d`nsa, cea mai t`n[r[ din toate, cu ni=te ochi negri =i gene lungi cum nu mai v[zusem ]nc[, se apropie de mine =i-mi zise: — Andrei, a=a-i c[ nu m[ cuno=ti? — Nu, z[u nu-mi aduc aminte s[ v[ fi v[zut. — Eu te-am c[utat c`nd aveai frigurile cele mai mari; m`ine o s[ vin iar[. — S[-\i dea Dumnezeu s[n[tate, r[spunsei eu, uit`ndu-m[ cu recuno=tin\[ ]n ochii ei cei cu gene lungi. Doamna, dup[ ce spuse fiec[ruia c`te o vorb[ bun[, ie=i din odaie ]mpreun[ cu lumea ce o ]ntov[r[=ea. Petrea Doncil[ c[p[tase =i el Steaua Rom`niei =i o privea acum cu ochii aprin=i de bucurie; fiecare primise c`te ceva, c`te o cruce sau c`te un alt dar potrivit cu vrednicia lui, numai unul singur =edea ]ntr-un col\ =i pl`ngea. — Nu mai pl`nge at`ta, c[ doar nu piere lumea pentru o crucili\[, ]i zise Doncil[ a c[rui ochi nu se dezlipeau de pe a lui. — |ie \i-e u=or a zice, c[ dac[ vei merge acas[ au s[ cread[ oamenii c[ te-ai b[tut, dar pe mine o s[ m[ ieie ]n b[taie de joc. — N-ai ran[? — Or zice c[ am c[p[tat-o spr[v[lindu-m[ cu carul. — Ai dreptate, ]i zisei eu. +i tu te-ai purtat ca to\i ceilal\i. Las’, c-oi pune eu un cuv`nt pentru tine c`nd o mai veni doamna pe la noi. M[ sim\eam oarecum ]n drept a-i f[g[dui mijlocirea mea c[tre doamn[, c[ci ea cu mine st[tuse mai mult de vorb[, =i numai mie dintre to\i ]mi d[duse dou[ cruci. Apoi, mul\[mit 203 Nicolae Gane

]n suflet, m[ acoperii cu plapoma, ]nchisei ochii =i prinsei s[ g`ndesc la duduca cea frumoas[... Ce deosebire ]ntre Catrina =i d`nsa!... Catrina are ochi alba=tri, p[rul galben, peli\[ ars[ de soare, ]n sf`r=it, e ca toate fetele din sat, nimic mai deosebit; dar ea!... Ce ochi negri =i lumino=i!... Ce gene lungi, parc[-s stavili de lacrimi... ce gur[ croit[ numai pe z`mbet!... De mult ce g`ndii la d`nsa, adormii, iar de mult ce-mi intr[ ]n inim[, o visai. A doua zi, c`nd m[ de=teptai, sim\ii o mare bucurie v[z`nd-o la cap[t`iul meu. }ns[ acum nu era ]mbr[cat[ cu haine alese, ci avea pe cap un tulpan alb sub care ochii ei cei negri cu gene lungi p[reau =i mai lumino=i; avea la piept o pestelc[ alb[ cu semnul crucii ro=ii; avea o rochie scurt[ care l[sa s[ se vad[ ni=te picioru=e mici ce numai bine ar fi ]nc[put ]n palma mea, =i, cum era a=a g[tit[, ]i =edea =i mai bine dec`t ]n hainele cele alese. }mi venea s[ nu-mi ridic ochii de pe d`nsa. — Cum ]\i mai este, Andrei?... m[ ]ntreb[ ea cu glas dulce, p[trunz[tor. — Mai bine, duduc[, mai bine. — Ia spune-mi, Andrei, ce sim\eai c`nd erai ]n b[t[lie, fostu-\i-a fric[ sau nu? — Apoi, d[ ce s[ spun?... Tocmai ]nd[m`n[ nu mi-a fost; dar am f[cut =i eu cruce =i-am mers ]nainte ca to\i ceilal\i, =i, dac[ am avut zile, am sc[pat. — +i nu \i-a venit niciodat[ prin g`nd s[ dai ]napoi? — Da’ unde se poate una ca asta, duducu\[! Nu =tii c[-i scris la reglement c[ nu putem da ]napoi dec`t atunci c`nd se d[ semnul de retragere? Mor\i, cop\i, trebuie s[ mergem ]nainte, a=a-i pravila noastr[. Vedeam c[ vorbele mele ]i f[ceau mul\[mire, c[ci ochii ei s-aprindeau =i mai viu. La vremea pr`nzului ea ]mi r[corea m`ncarea =i mi-o punea dinainte. Uneori m[ pip[ia la bra\, ca s[-mi vad[ b[taia vinelor, alt[ dat[ ]mi punea m`na pe frunte s[ vad[ dac[ nu-mi arde capul =i cine, Doamne!... ar putea spune ce se petrecea atunci ]n mine, c`nd ]mi sim\eam fruntea atins[ de m`na ei cea dulce =i moale ca bumbacul? Treceau iute ceasurile cu d`nsa c[ci era vesel[ =i harnic[ la 204 Stejarul din Borze=ti treab[, gata s[ ne dea totdeauna ce doream, =i a=a de pri- ceput[, c[ parc[ ne gicea g`ndurile. }nspre sar[ ea se apropie de mine, zic`ndu-mi: — Andrei, caut[ s[ dormi bine, s[ te g[sesc deplin s[n[tos c`nd m[ voi ]ntoarce. — C`nd v[ ]ntoarce\i? — Dup[ o s[pt[m`n[, r[spunse ea, apoi z`mbind ie=i din odaie. A= fi voit s[-i spun c[-i mult p`n[ atunci, dar nu ]ndr[znii. R[masei deci cu inima ]necat[ ]n p[rere de r[u v[z`ndu-m[ p[r[sit de d`nsa. }n zilele urm[toare venir[ multe alte cucoane =i duduci s[ ne privegheze, ]ns[ nici m[ uitam la d`nsele; eram ]ntruna posomor`t =i vorbele mi se scoteau cu cle=tele din gur[. R[nile ]ncepeau iar s[ m[ doar[ =i pe l`ng[ d`nsele sim\eam c[ mi se deschide o alt[ ran[ mai ad`nc[ ]n inim[. Catrina din ce ]n ce se dep[rta acum din mintea mea; mai, mai c[ uitasem cum e la fa\[, =i cum era s[ n-o uit sub privirile acestor ochi ce m[ ardeau ca focul? Frigurile iar ]mi venir[ de c`nd mintea mi se tulburase, =i nop\ile nu ]nchideam ochii. A =aptea zi diminea\a u=a se deschise =i duduca cea frumoas[ intr[ ]n odaie cu z`mbetul ei obicinuit. Mi se p[ru c[ un nou soare r[s[ri pentru mine. }ndat[ durerile mi se stinser[, frigurile ]mi ]ncetar[ =i o veselie copil[reasc[ m[ cuprinse. Vorbeam, glumeam necontenit, c[utam s[ o fac s[ r`d[ =i, c`nd ]mi r`dea ar[t`ndu-mi albul din\ilor, sau m[ privea cu ochii plini de lacrimile veseliei, sim\eam atunci c[-mi cre=te inima de fericire. C`nd veni doftorul s[ m[ vad[, ea singur[ ]mi dezleg[ m`na cea r[nit[, iar doftorul, v[z`nd-o, ]ncre\i din spr`ncene: — Vei fi destul de b[rbat, ]mi zise el, s[ m[ la=i s[-\i tai carnea cea rea? — O, da! negre=it, r[spunse ea ]n locul meu. Auzind-o, a= fi l[sat s[ mi se scoat[ =i inima din piept. Atunci ]nchisei ochii =i ]ntinsei bra\ul. Doftorul ]mi cur[\i rana f[r[ ca un singur suspin s[ ias[ din pieptul meu, c[ci mul\[mirea ce aveam de a o sim\i l`ng[ mine cov`r=ea ]ns[=i durerea. Apoi ]nspre sar[ 205 Nicolae Gane la ceasul obicinuit ea se duse l[s`ndu-m[ iar[=i singur cu n[dejdea de a o revedea peste =apte zile. A=a treceau zilele una c`te una pline, c`nd de ur`t, c`nd de bucurie, =i r[nile mele, ]n ciuda inimii, se vindecau acum v[z`nd cu ochii, iar eu m[-nsp[im`ntam c`nd g`ndeam c[ o s[ vie vremea s[ p[r[sesc spitalul =i s[ nu mai v[d pe duduca cea cu gene lungi. „De ce nu vrea Dumnezeu s[ mor aici?...“ ]mi ziceam uneori. +i doar vedeam prea bine c[ dragostea care m[ orbise era curat[ nebunie, ]ns[ nu m[ puteam opri, precum nu se poate opri puhoiul de-a curge la vale. }ntr-o zi, ]n cea din urm[, c`nd am v[zut-o, ]mi aduc aminte c[-mi dezleg[ ea rana de la m`n[ =i, dup[ ce-o privi c`teva minute, ]mi zise cu fa\[ vesel[: — A=a-i c[ acum te sim\i mai bine? Iar eu nu-i r[spunsei nimic. Era a=a aproape de mine, c[-i sim\eam suflarea pieptului, =i-i auzeam b[taia inimii. Atunci... un v`rtej ]mi cuprinse creierii, ]mi ]ntunec[ vederile =i, nemai=tiind ce fac, ]i apucai f[r[ veste m`inile ]ntr-ale mele =i le s[rutai cu at`ta sete, ]nc`t ame\it, beat de fericire =i de spaim[, c[zui le=inat. C`t voi fi stat astfel nu =tiu, dar c`nd m-am trezit eram mutat ]n alt[ odaie =i doftorul =edea l`ng[ c[p[t`iul meu. — Andrei, ]mi zise el, privindu-m[ rece, r[nile tale sunt aproape vindecate, nu mai este trebuin\[ s[ mai stai ]n spital. M[ria-sa doamna m-a ]ns[rcinat s[-\i dau aceast[ pung[ cu parale, ca s[ ai de cheltuial[ pe drum. — +i c`nd trebuie s[ plec? — Chiar acum. — Dar este voie s[-mi iau ziua bun[ de la cei cu care am stat ]ntr-o odaie? — Nu-i trebuin\[. — A= vrea s[ v[d m[car pe Doncil[, zisei cu lacrimile ]n ochi. — Doncil[ doarme. A=adar, nefiindu-mi iertat s[ mai stau acolo, m[ ]mbr[cai ]n uniforma mea de doroban\, =i trist, mai trist dec`t ziua ]n care plecasem de-acas[, p[r[sii acest loc de care m[ lega inima mea. 206 Stejarul din Borze=ti

Dou[zeci de zile lungi =i obositoare mersei p[n[ la Flore=ti, fr[m`ntat ]ntre dorul de acas[ =i dorul dind[r[pt, dar c`nd ajunsei la poarta \arinei =i v[zui de departe fumul de la ursoaica caselor noastre, c`nd m[ g`ndii la b[tr`nul tat[ rezemat ]n c`rj[, la ogorul =i viti=oarele care-=i a=teptau st[p`nul, mi se l[rgir[ pa=ii-ntr-at`ta, ]nc`t mai, mai c[ alergam. Pe uli\ele satului care cum m[ ]nt`lnea se lua dup[ mine, =i, c`nd ajunsei acas[, tot satul era la u=a mea. Nu-mi este cu putin\[ s[ spun bucuria tatii c`nd m[ v[zu =i m[ str`nse ]n bra\e, lacrimile curgeau p`raie pe brazdele fe\ei lui =i, de ce se uita la mine, de ce mai mult pl`ngea =i suspina, parc[ nu-=i credea ochilor. Apoi care dincotro ]ncepu s[-mi caute cu de-am[runtul r[nile, crucile, hainele cele bortite de glon\i, =i s[ m[ ]ntrebe de ]nt`mpl[rile r[zboiului prin care trecusem. Unii cu m`na la gur[ se minunau, al\ii r`deau =i glumeau zic`ndu-mi c[ iarba rea nu piere. Aghiu\[ m[ cerceta mereu dac[ i-am adus un pistol, ca s[ =tie cum e turcul. Mo= Toader a Paraschivei se uita cu ochi gale=i la mine parc[ i-ar fi p[rut r[u c[ n-a fost el ]n locul meu... c`nd deodat[ auzii clopotul satului sun`nd!... F[r[ s[ =tiu pentru ce, ]mi sim\ii inima ghea\[. — Ce este? ]ntrebai eu. — Nimic, r[spunsei Aghiu\[. Ia, biata Catrina merge la groap[. O boal[ n[prasnic[ a fulgerat-o prin inim[ acum dou[zeci de zile, lu`ndu-i graiul =i vederile, =i tocmai ast[zi a voit Dumnezeu s[ o ierte. S-a luptat mult cu moartea biata Catrina, =tiind c[ ai s[ vii, dar nu i-a fost scris s[ te vad[. Tot satul o j[le=te, c[ a fost bun[ fat[, s[rmana! — Bun[ fat[, adause tata cl[tin`nd din cap. Iar eu am sim\it atunci c[ un nour ]mi trece pe dinaintea ochilor, =i sunetul cel de clopot m-a p[truns ]ntr-at`ta, c[ =i ast[zi parc[-l aud! (Convorbiri literare, anul XI, nr. 9, 1 decembrie 1877)

207 C`inele b[lan

Ce poate fi mai vesel dec`t un =colar ]n vacan\[! }mi aduc aminte ca acuma, c`nd profesorul m[ chem[ ]n salonul de a=teptare =i-mi d[du o scrisoare a c[rei pecete purta ni=te ini\iale binecunoscute mie, =i a c[rei adres[ era scris[ de-o m`n[ asemine binecunoscut[ mie, m`na prietenului meu. Cu ce str`ngere de inim[ deschisei scrisoarea! Prin ea mi se vestea c[ Constantin vizitiul, o slug[ veche =i credincioas[, sosise cu tr[sura spre a m[ duce la mo=ia p[rinteasc[ pentru timpul vacan\elor. Scrisoarea era scurt[, dar ]ntov[r[=it[ de c`teva gavanoase cu dulcea\[, o cutie de rahat =i c`\iva galbeni de cheltuial[ pe drum. Prin post-scriptum tat[l meu ]mi zicea s[ iau sama s[ nu r[cesc. O, dulci =i sfinte tinere\e! De mi-ar fi pus cineva la picioare comorile lumii, n-a= fi fost mai fericit dec`t g`ndind la c[l[toria ce aveam s[ fac p`n[ acas[, =i la cele dou[ luni de vacan\e, dou[ luni mari, nesf`r=ite, pline de desf[t[ri. Gavanoasele cu dulce\i mi le-a luat profesorul, de=i, ]n buim[ceala mea, nu \in minte s[ i le fi dat, ]ns[ el mi-a mul\[mit; iar rahatul =tiu bine c[ l-am ]nghi\it cu camarazii mei. Apoi ]mi aduc aminte cum Constantin vizitiul a intrat ]n odaia unde ]mi preg[team lada, ]ntreb`ndu-m[: — Gata e=ti, cucona=ule?... Iar eu, de bucurie, i-am s[rit ]n g`t, =i cu iu\eala cu care cad stropii de ap[ ]ntr-o cascad[, ]ncepui s[-l ]ntreb de tata, de frate, de baba Ilinca, de B[lan, de cas[, de gr[din[, de toate, ]n sf`r=it, c`te ]mi trecuser[ prin minte la primirea scrisorii, ]nc`t bietul om, sim\indu-se aproape sugrumat =i

208 Stejarul din Borze=ti neav`nd chip s[-mi r[spund[ pe r`nd la toate ]ntreb[rile, ]mi zise numai aceste c`teva cuvinte: — Bine, bine... cucona=ule... to\i cu bine te a=teapt[; iar B[lan e cu noi. M[rturisesc c[ aceste cuvinte ]mi merser[ mai mult la inim[ dec`t toate versurile =i discursurile oratorice ce ]nv[- \asem pe de rost ]n =coal[... Ce om cumsecade era Constantin vizitiul! Nasul lui cel mare, de care r`deam odat[ ]n copil[ria mea, c[ci avea un negel tocmai pe v`rf, ]i =edea acum a=a de bine, ]nc`t nu era nas s[-mi plac[ mai mult dec`t al lui. Toat[ fa\a lui era ]nveselit[ de veselia ce sim\eam eu. +i ce frumoas[ era tr[sura ]n care aveam s[ c[l[toresc! O nadiceanc[1 pe dricuri care scutura de minune, cu ro\ile galbene, co=ul verde =i capra neagr[, at`rnat[ ]n cur[le; iar caii erau tot cei suri ai tat[- meu; cai de n[dejde, care se f[cuser[ albi, dar care nu l[sau pe om la nevoie. }mi luai ziua bun[ de la to\i camarazii mei, =i de la Pr`snel, =i de la |uflic =i de la Poriu-]mp[rat, =i de la Scormolici, =i de la Be=leag[, chem`ndu-i pe fiecare dup[ porecl[ =i s[rut`n- du-i din toat[ inima; iar Poriu-]mp[rat, care umbla cu o chiv[r[ de h`rtie pe cap =i era cel mai mic dintre to\i, ]ncepu s[ pl`ng[, c`nd m[ v[zu suindu-m[ ]n tr[sur[. M[ sim\ii foarte ]nduio=at de lacr[mile lui, dar inima tinerilor e lesne uit[- toare: abia trecusem poarta =i cu mult[ p[rere de r[u uitai pe iubitul meu Poriu-]mp[rat. Am sc[pat din vedere a spune c[ ]n momentul c`nd vroii s[ m[ urc ]n tr[sur[, m[ pomenii deodat[ cu B[lan care ]mi puse, dup[ obiceiul lui, am`ndou[ labele pe piept, cerc`nd numaidec`t s[ m[ ling[ pe obraz =i, plesnind cu coada pe to\i c`\i se ]ngr[m[diser[ ]n juru-mi la ziua bun[. }n tr[sur[ pusei pe B[lan din a dreapta mea ca pe un prieten mai vechi al casei, =i, cum mergeam prin cotiturile uli\elor, mi se p[rea c[ sunt

1 Nadiceanc[ — tr[sur[ (n. ed.). 209 Nicolae Gane cel mai mare din ora=. M[ uitam cu m`ndrie la cei ce umblau pe jos strig`nd: „Alvi\[, alune de |arigrad, marf[, m[run\i=uri!“ =i g`ndeam ]n g`ndul meu: „Voi v[ duce\i fiecare dup[ nevoile voastre, iar eu m[ duc acas[!“... O! c`te mari =i nenum[rate bunuri cuprinde ]n sine cuv`ntul acas[!... }mi era degrab[ s[ ies din ora= ca s[ m[ apropii mai cur`nd de acel col\ al p[m`ntului care se nume=te acas[, unde aveam s[ petrec dou[ luni dup[ cheful meu, f[r[ pedagogi cu ochii p`nditori, f[r[ clopotul cel sup[r[cios, care m[ trezea ]n toate dimine\ile din somn, f[r[ latineasca =i greceasca care-mi f[ceau capul c[lindar. Acas[, fie zis ]n treac[t, m[ mai a=tepta =i M[riuca lui Mo= Terinte, o fat[ oache=[ =i sub\iric[, care a crescut cu mine ]mpreun[ =i care totdeauna pl`ngea c`nd plecam la sf`r=itul vacan\elor. Ce dor ]mi veni de M[riuca!... Atunci, sim\ind c[ nu mergem destul de repede, zisei lui Constantin s[ mai ]ndemne caii. Ei! Aveam =i eu dragostele mele, c[ci doar ]mi r[s[rise mustea\a =i eram acum om ]n tot locul. }ntr-una din zile, ]mi aduc aminte c[ priveam la seceri=; iar M[riuca, care ]nota ]n valurile gr`ului p`n[ la br`u, se apropie de mine =i m[ ]ntreb[ ]nceti=or: — C`nd pleci, cucona=ule, de la noi? — M`ine, r[spunsei eu. — +i c`nd te-ntorci? — Peste =ase luni. — Ce mult e de ast[zi p`n[-n =ase luni, adause ea cu un glas duios. Aceste cuvinte nu-mi mai ie=eau din cap. Deschisei gura s[ ]ntreb pe Constantin despre M[riuca, dar ]mi veni o tus[ care-mi curm[ vorba. Apoi, ]ndrept`ndu-mi glasul =i c[ut`nd s[-l prefac pe c`t se poate mai nep[s[tor, zisei: — Dar M[riuca noastr[, Constantine, ce mai face? — M[riuca noastr[ e bine, mai bine dec`t totdeauna. — Nu s-a mai m[ritat? ]ntrebai eu glumind, spre a ]nl[tura orice prepus din mintea lui Constantin, =tiind bine c[ una ca aceasta nu putea s[ se fi ]nt`mplat. 210 Stejarul din Borze=ti

— Ba s[ fi\i s[n[to=i, cucona=ule, s-a m[ritat dup[ dasc[lul Gheorghie de la strana dreapt[ din sat. Atunci s`ngele ]mi n[v[li ]n cap =i, dac[ n-ar fi fost B[lan l`ng[ mine de g`tul c[ruia s[ m[ sprijin, desigur a= fi c[zut din tr[sur[. Am trecut un sat, dou[ sate, mai multe p[raie, mai multe lunci, f[r[ s[ pot rosti un cuv`nt; numai c`te un oftat din vreme ]n vreme ]mi ridica pieptul. Nu =tiu dac[ Constantin vizitiul va fi ]n\eles ceva, v[z`nd r[pedea mea schimbare, dar =tiu at`ta c[ nu-mi mai p[sa chiar de-ar fi ]n\eles. Ba era c`t pe ce s[ m[ j[luiesc lui ]n gura mare =i s[-i spun tot ce aveam pe inim[, ]ns[ ru=inea m[ opri, ru=inea de a m[rturisi biruin\a dasc[lului Gheorghie asupra mea. Va s[ zic[ M[riuca cea oache=[ =i sub\iric[, a c[rei glas ]l auzeam ]n toate sunetele, al c[rei chip ]l vedeam pretu- tindene, =i pe tablele de aritmetic[, =i-n dic\ionare, =i-n gramatici =i mai cu sam[ ]n inima mea, M[riuca, cea care suspina c`nd plecam de-acas[, s-a m[ritat!... Prin urmare, ea nu... da! da! desigur ea nu m-a iubit. Atunci sim\eam ]n pieptu-mi o durere at`t de sf`=ietoare v[z`ndu-m[ despre\uit de d`nsa, ]nc`t m[ credeam cel mai nenorocit om de pe lume. }n zadar ]mi c`ntau cioc`rliile deasupra capului, ]n zadar B[lan care pricepuse =i el, se vede, durerea mea c[uta s[ m[ ling[ pe obraz ]n chip de m`ng`iere, ]n zadar se a=terneau dinaintea mea f`na\ele ]nflorite =i lanurile de gr`u, ]n zadar ]mi curgeau p`raiele limpezi de-a curmezi=ul drumului chem`ndu-m[ parc[ anume s[-mi r[co- resc inima ]n unda lor, eram nesim\itor la toate, ba chiar ]mi era ciud[ s[ v[d ]n juru-mi natura vesel[ =i z`mbitoare, c`nd eu eram a=a de trist. Mersei a=a mai multe ceasuri cuget`nd, c`nd la M[riuca cea dr[g[la=[, oache=[ =i sub\iric[ cu flori pe cap, care-mi zisese odinioar[ cu glas ]nduio=at: „Ce mult e de ast[zi p`n[-n =ase luni“; c`nd la M[riuca cea m[ritat[ pe care mi-o ]nchipuiam acum ]ncunjurat[ de copii, ]nv`rtind m[m[liga, ghilind p`nz[ la p`r[u, sau f[c`nd oblojele dasc[- lului Gheorghie de la strana dreapt[!... La aceast[ din urm[ 211 Nicolae Gane

]nchipuire, ce-i drept, sim\eam potolindu-se ]ntruc`tva flac[ra amorului meu, dar ]n lupta ce se petrecea ]n mintea-mi tulburat[, M[riuca cea dr[g[la=[ cu flori pe cap biruia uneori pe cealalt[ M[riuc[, cea cu oblojele, =i atuncea focul se aprindea iar[=i viu ]n inima mea. }ntr-un r`nd strig[tul cel obicinuit viziteiesc: tbrrrn... ]mi r[sun[ ]n urechi =i nadiceanca se opri dinaintea unei cr`=me. Era soarele pe la miaz[-zi =i c[ldura nesuferit[. B[lan scotea o limb[ de-un cot. Constantin vizitiul ]mi zise c[ avem de poposit un ceas. Ce-mi p[sa mie de ceasul acela =i de toate ceasurile ce aveau s[ curg[ ]n viitor! A= fi putut s[ stau acolo, sau s[ merg ]nainte, sau s[ m[ ]ntorc ]nd[r[t, ]mi era totuna, c[ci nici o bucurie nu m-a=tepta nic[ierea, c`nd iat[ c[ un \igan negru ca un fund ce ceaun, cre\ la cap ca o oaie \igaie =i slut ca Scarao\chi, ]mi ie=i ]nainte cu o scripc[ ]n m`n[ zic`ndu-mi: — Cucona=ule, m`nca-\i-a= ochii!... S[-\i c`nt un c`ntec pentr-un gologan. Nu-i r[spunsei nimic, c[ci tocmai atunci se petrecea ]n ]nchipuirea mea lupta cr`ncen[ ]ntre M[riuca cea cu flori pe cap =i M[riuca cea cu oblojele, lupt[ de la care at`rna lini=tea a dou[ luni de vacan\e; ]ns[ el, de fric[ s[ nu piarz[ golo- ganul, ]ncepu s[ sc`r\`ie cu arcu=ul pe strune, f[r[ s[ mai a=tepte ]nvoirea mea, =i ]n acela=i timp prinse s[ c`nte =i din gur[ cu ni=te str`mb[turi a=a de ciudate, ]nc`t nu m[ putui opri de a z`mbi cu tot amarul ce sim\eam ]n mine. Bietul B[lan, nedeprins cu asemene sunete ce-i sup[rau nervele, prinse =i el s[ h[m[iasc[ =i s[ urle de r[suna vecin[tatea, \iind astfel ison c`ntecului \ig[nesc. — Schimb[ altul, strig[ Constantin, astup`ndu-=i urechile. — }ndat[, r[spunse \iganul; am s[ v[ c`nt un c`ntec de inim[ albastr[ s[ vi se topeasc[ ochii ]n lacrimi:

Dragostea de fat[ mare Ca fasola din c[ldare Nici o vin’ ]ncoace n-are. 212 Stejarul din Borze=ti

M[ sim\ii atins ]n onoare de aceast[ ironie a \iganului care-=i r`njea din\ii =i se uita \int[ la mine, parc-ar fi g`cit necazul ce m[ rodea; iar B[lan, nemaiput`ndu-=i st[p`ni nervele, se r[pezi ca o s[geat[ asupra obraznicului l[utar =i-=i ]nfipse col\ii ]n antereul lui. Atunci ]ncepu o ]nv[lm[=eal[ groaznic[, nu f[r[ oarecari p[r\i comice, ]ntre \igan =i c`ine. |iganul, c`nd se culca la p[m`nt, c`nd se ridica ]n sus, sau se ]nv`rtea ]mprejur ca un sfredel; c`nd striga, scuipa asupra c`inelui, ap[r`ndu-se cu arcu=ul, cu scripca, cu c[ciula, iar B[lan h`r`ia ca un desperat =i scutura din cap a=a de vr[jma=, ]nc`t ]i spintec[ antereul de la guler =i p`n[ la c[lc[ie, f[r[ s[ fi avut vreme Constantin sau eu s[ s[rim ]n ajutorul lui. Paguba nu era mare, c[ci abia se mai \inea ]n i\ele ei ]nvechita hain[ a l[utarului, sem[n`nd mai mult a voloc dec`t a antereu, ]ns[ \iganul nu era tocmai de p[rerea mea. — Vai de mine, cucona=ule, strig[ el dup[ ce B[lan se lini=tise, ce m[ =tiu eu face de acuma f[r[ antereu? Iaca iarna e la u=[, cum o s[ stau cu spatele goale? — A cui e vina, dac[ st`rne=ti c`inii cu c`ntecele tale? ]i r[spunsei eu. — Cucona=ule, m`nca-\-a= g[inile! Antereul meu pl[te=te c`t o mo=ie boiereasc[, cum pot eu s[ r[m`n p[guba= de el, c[ doar nu l-am furat? — Da’ mai =tiu eu?... — Cucona=ule, m`nca-\-a= curcanii! Pl[te=te-mi antereul c[ te trag la judecat[ =i, pe Maica Precista, nu scapi cu c[ru\a =i telegarii de la ham. Treaba ]ncepea s[ se ]ncurce ]ntre \igan =i mine, nu doar c[ \iganul n-ar fi avut dreptate, ]ns[ desp[gubirea ce pretindea era a=a de mare, ]nc`t pricina dintre noi ]ntr-adev[r nu se putea m`ntui dec`t prin judecat[ sau b[taie. M[ hot[r`i deci pentru cel de pe urm[ mijloc de a dezlega g`lceava, fiind mai grabnic =i mai potrivit cu onoarea mea de om ]n tot locul. Cine nu se crede viteaz la v`rsta de =asesprezece ani! 213 Nicolae Gane

— Ascult[, m[i \igane, ]i zisei eu, apropiindu-m[ de el cu pa=i m[re\i =i cu ochii plini de fulgerele m`ndriei, prime=te c`t face ]ntr-adev[r ruptura ta de antereu =i nu te obr[znici mai mult, c[ci te voi c`rpi, s[rmane, de-\i vei culege singur m[selele de pe jos. }n acela=i timp f[cui ]n aer =i mi=carea trebuitoare pentru a-mi ]ndeplini f[g[duin\a. — Auleu, cucon[=elule, m`nca-te-a= fript =i ]mp[nat cu sl[nin[!... S[ te fereasc[ maica de la care ai supt lapte s[ m[ atingi cu degetul cel mic, c[ z[u! crede-m[, voi m[tura to\i c`mpii cu trupu=orul matale! Iaca s[-\i ar[t! +i atunci ca un tigru f[cu o s[ritur[ ]nd[r[t, ]=i suflec[ m`necile l[s`nd s[ se vaz[ ni=te mu=chi zdraveni, de care ]nsu=i profesorul meu de gimnastic[ s-ar fi minunat, =i c`nd s[ se repad[ asupra mea, care a=teptam s[-l primesc ]n gazd[ c-un pumn ]n p`ntece, lovitura binecunoscut[ camarazilor mei de la =coal[, iat[ c[ Constantin vizitiul, care se m`nia ]ncet, dar, c`nd s[ m`nia, i se ro=ea chiar negelul de pe v`rful nasului, se puse ]ntre mine =i \igan ar[t`nd acestuia buza unui pistol cu dou[ \evi ce sta ascuns ]n buzunarul s[u. Atunci ca prin farmec \iganul se tupil[ la p[m`nt =i ]ncepu s[ se gudure =i s[ se hlizeasc[ dinaintea mea, voind s[ m[ ]ncredin\eze c[ amenin\[rile lui de adineaorea fuseser[ numai o =ag[. E curios cum \iganii se tem mai mult de pistol dec`t de orice alt[ arm[ de foc, c[ci pistolul, zic ei, av`nd \ava scurt[, numaidec`t te ]mproa=c[ ]n obraz, iar de pu=c[ ]=i ]nchipuiesc c[ au timp s[ se fereasc[. Aceast[ idee s[n[toas[ e ]nr[d[ci- nat[ ]n fiecare cap \ig[nesc. V[z`nd, deci, pe du=manul meu s[rut`ndu-mi acum ciubo- tele cu feliurite lingu=iri ]ntre care cuvintele: m`nca-\-a= ochi=orii cei frumo=i; m`nca-\-a= obr[jeii cei rumeni; s[ tr[ie=ti o mie de ani, luminate beizadea; s[-\i dea Dumnezeu de fiecare gologan c`te o mie de galbeni, curgeau nesf`r=ite ca o ploaie cu grindin[, ]i aruncai la p[m`nt pre\ul ]ntreit al antereului s[u, iar \iganul ]mi s[rut[ m`na pe am`ndou[ fe\ele, 214 Stejarul din Borze=ti

=i t`r`indu-se pe br`nci p`n[ la locul unde c[zuse paralele, le puse ]n buzunar =i disp[ru. A=adar, mul\[mit[ pistolului lui Constantin vizitiul, cearta se ispr[vi cu bine ]n folosul ambelor p[r\i, c[ci, dac[ \iganul primi cu prisosin\[ pre\ul antereului s[u sf`=iat de B[lan, =i eu uitai o bun[ parte din durerea mea. Chipul M[riuc[i cea cu flori pe cap era acum mai departe de mine ]ntr-o cea\[ azurie din care uneori abia ]l puteam deosebi, =i, c`nd se mai apropia, atunci ca prin minune se pref[cea ]n M[riuca cealalt[, ]n ochii c[reia ]nt`lneam o privire ce nu era nici de dragoste, nici de sup[rare, nici de c[in\[, ci, o Doamne!... era, dac[ nu m[ ]n=el, de luare ]n r`s. Parc[-mi zicea: „Copilule, ce te-ai aprins a=a de iute?“ Auzi!... S[-mi zic[ copil, mie, care =tiu merge c[lare, =tiu v`na, mie care sunt om ]n tot locul; aceasta era cea mai mare lovire ce mi se putea face. Fugi dinaintea mea, umbr[ necunosc[toare, care r[spl[te=ti cu b[taie de joc un amor a=a de fierbinte! Atunci umbra se mai dep[rta ceva ]n nourul ei azuriu lu`nd forme mai pl[cute ca s[ m[ ]mbuneze pu\in, dar nu se dep[rta ]ndeajuns spre a o pierde cu totul din vedere. S-ar fi zis c[ se joac[ cu mine ]nadins, ca uneori s[ m[ m`nie, alteori s[ m[ ]mbl`nzeasc[. Dup[ o or[ bun[ de repaos Constantin vizitiul ]nh[m[ iar caii; B[lan =i eu ne suir[m ]n tr[sur[ =i plecar[m. }ncepui acum s[ m[ ]mpac cu cioc`rliile, cu p`raiele, mai ales de c`nd z[rii departe mun\ii de pe-un deal pe care-l urcasem ]n sudoarea cailor. Priveli=tea mun\ilor mi-a f[cut totdeauna cea mai vie pl[cere, fiindc[ la poalele lor m-am n[scut =i pe d`n=ii mi-am preumblat cele ]nt`i priviri copil[re=ti. }i revedeam acum iar[=i cu o nespus[ bucurie ]n=ir`ndu-se ca un lan\ de urie=i la marginea orizontului, m`ndri, tainici =i plini de doine. Iat[ colo Deleleul, pe v`rful c[ruia de at`tea ori mi-am odihnit copoii ]n goana c[prioarelor, iat[ Sihla p[duratic[, unde =i ast[zi s[l[=luie=te un b[tr`n sihastru uitat de moarte, cu 215 Nicolae Gane barba p`n[ la genunchi, iat[ mun\ii Neam\ului, marturi de vitejiile str[mo=ilor no=tri; iat[, colo mai ]n dep[rtare, =i Ceahl[ul, ]mp[ratul Carpa\ilor cu monastirea Dur[ul pe coaste =i cu Panaghia pe frunte, despic`nd falnic albastrul ceriului. Pe to\i ]i =tiam a=a de bine, cu numele lor, cu ciobanii lor, ba =tiam chiar anume cutare brad, cutare st`nc[, cutare potic[ unde se primejduise iarna vrun c[l[tor sau c[zuse vreo fiar[ s[lbatic[ ]n b[t[ile v`n[tore=ti, ]nc`t mi se re]nfa\i=[ deodat[ ]ntreg trecutul meu nedesp[r\it de acele locuri =i m[ rev[zui atunci ca prin vis, copil vesel =i f[r[ grij[, precum eram ]n vremea aceea, iar nu ca acuma tr[dat =i am[r`t, cu viermele durerii ]n mine, pe care nu-l puteam smulge, de=i m[ sim\eam om ]n tot locul. Dincoace de mun\i curge de-a lungul =esului apa Moldovei, f[c`nd nenum[rate cotituri =i ostroave pintre luncile de s[lcii, iar mai ]ncoace, mai aproape de mine, =i-n dreapta =i-n st`nga mea, se ]ntindea c`mpul ]n valuri nesf`r=ite de d`mburi =i v`lcele ]mbr[cate cu sem[n[turi, un adev[rat rai de verdea\[ ]n care c`ntau, se jucau =i se iubeau un popor de g`ndaci =i p[s[rele. Dar ce atr[gea mai mult vederea mea era tot icoana M[riuc[i cea oache=[ cu flori pe cap, ]n nourul ei azuriu, care plutea z`mbitoare colo pe v`rful Deleleului ca un soare nou z[mislit din dragostea inimii mele. }ns[ ast[ dat[ vederea ei nu-mi inspira du=m[nie ca mai ]nainte asupra celorlalte frumuse\i ale naturei; din contra, p[rea c[ o ]nfr[\ire se statornice=te ]ntre mine =i mun\i =i v[i =i ape. Chiar amintirea negrei sale tr[d[ri nu-mi f[cea acum un r[u a=a de mare, numai dac[ a= fi fost sigur c[ scopul ei n-a fost vreodinioar[ de a m[ lua ]n r`s. Dar aceast[ idee, c`nd se de=tepta ]n mine, ]mi am[ra sufletul, mai ales ]nchipuindu-mi c[ ]mpreun[ cu d`nsa a trebuit s[ r`d[ negre=it =i prostaticul cel de dasc[lul Gheorghie de la strana dreapt[. +i aveau dreptate s[ r`d[, fie vorba ]ntre noi, c[ci am iubit-o f[r[ s[-i spun un cuv`nt, ba tremuram ca frunza c`nd se apropia de mine. Ah! dasc[lul Gheorghie de la strana drept[, se vede c[ nu e a=a de prost precum credeam. 216 Stejarul din Borze=ti

Astfel, ]mpresurat de feliurite g`nduri, ]naintam mereu pe ne=tiute. B[lan dormea l`ng[ mine mul\[mit de izb`nda ce f[cuse cu antereul \iganului, Constantin vizitiul c`nd plesnea cu biciul ]n aer f[r[ nici o con=tiin\[ de fapta sa, c`nd ]=i ap[r[ negelul de mu=te, c`nd picura de somn, iar caii, l[sa\i ]n voie, mergeau mersul lor, p`n[ c`nd ]ntr-un t`rziu ne pome- nir[m cu noaptea ]n cap. P`n[ la casa p[rinteasc[ aveam de mers dou[ zile ]ntregi; prin urmare, trebuia s[ ne g`ndim la popasul de noapte. — He! he! am trecut, f[r[ s[ b[g[m de sam[, de curtea lui Talpan, unde era s[ tragem la gazd[, zise Constantin vizitiul. — S[ ne ]ntoarcem ]nd[r[pt, ]i r[spunsei eu. — Ba nu, cucona=ule, nu-i bine s[ ne ]ntoarcem ]nd[r[pt. — Pentru ce? — Pentru c[, d[, se zice la noi cei pro=ti c[ nu-\i merge bine dac[ te ]ntorci din drum, precum nici dac[ ]nt`lne=ti pop[, iepure sau cof[ de=art[. — Vorb[ s[ fie! Haide ]napoi, pe r[spunderea mea. — Iaca avem, cale de jum[tate de ceas ]nainte, un ratu=1 chiar ]n drum, unde ne putem foarte bine odihni. — Nu, nu, voi s[ merg la curtea lui Talpan. — Fie =i a=a, dac[ porunci\i, zise Constantin sc[rpin`ndu-se ]n cap, numai, d[! s[ nu fiu eu vinovat. Constantin ]ntoarse caii =i pe c`nd ]nserase bine ajunser[m dinaintea cur\ii lui Talpan. Curtea lui Talpan era cu dou[ r`nduri pe temelii ]nalte cu ferestre mici, cu acoper[m`ntul de =indril[, ascu\it dup[ moda veche, =i zidit[ la o parte de drum, spre a nu fi oarecum ]n vederea trec[torilor. Dinaintea casei se ridica un r`nd de plopi drep\i =i nal\i ]n=ira\i la linie, care ]n amurgul zilei p[reau ni=te fantasme. Ograda era mare, ]mprejmuit[ cu zid, ]nl[untrul c[reia se

1Ratu=, rate= — han la drumul mare (n. ed.). 217 Nicolae Gane vedea o f`nt`n[ cu roat[ =i o hulub[rie, iar la poart[ un z[vod voinic legat ]n lan\. C`nd ajunsei la scar[ v[taful cur\ii ]mi ie=i ]nainte, =i, afl`ndu-mi numele, ]mi f[cu cinstea s[ m[ g[zduiasc[ ]n ]ns[=i odaia st[p`nului s[u, care, dimpreun[ cu so\ia sa, era dus ]n str[in[tate. O femeie b[tr`n[ veni s[ m[ slujeasc[, ]ns[ m`na ei tremura astfel, ]nc`t, voind s[ aprind[ o lum`nare, stinse vro trei, patru chibrituri, ]n drumul de la cutie =i p`n[ la muc; a trebuit s[-i vin eu ]n ajutor. Dar nu numai m`na, ci =i nasul =i barba =i toate c[rnurile de pe d`nsa tremurau ]ntocmai ca ni=te r[cituri. S-ar fi zis c[-i e frig de anii ce-i purta ]n spate. F[r[ voia mea, comparai figura fraged[ =i vioaie a M[riuc[i cu baba care m[ slujea, =i un oftat ]mi ]nec[ pieptul. Baba ]mi f[cu a=ternutul, ]mi puse dinainte ni=te usc[turi, un pui fript, ochiuri =i o g[r[fioar[ cu vin, apoi se a=ez[ pe un scaun ]n fundul od[ii =i m[ privea cum m`ncam. — M[ ierta\i, cucona=ule, c[ m-am pus jos, ]mi zise ea; ]nsu=i boierul ]mi d[ voie s[ =ed dinaintea lui; c[ci sunt mai mult dec`t o slug[ ]n cas[. Boierul ]mi zice: mam[ Axinie. — +ezi, =ezi, mam[ Axinie, de mine nu te ]ngriji. +i, a=a cum =edea tremur`nd ]ntr-o jum[tate de lumin[ ]n fundul od[ii, ]ncepui s[ o observ mai bine. Era g`rbov[ =i uscat[, cu o pestelc[ dinainte, c-un smoc de chei la br`u =i la cap legat[ turce=te, c-un tulpan ro= av`nd ]n partea st`ng[ un fionc bine alc[tuit. Fa\a ]i str[lucea ca o piele de s[ftian =i dintre ochii ei stin=i, pe jum[tate ]nchi=i, r[s[rea un nas coroiet ]ntors spre gur[ ca pliscul unei cocoveice. Iar gura-i f[r[ din\i abia se mai z[rea dintre nas =i b[rbie. „Dac[ aceasta a fost vreo- dinioar[ frumoas[, g`ndii eu ]n mine, trebuie s[ fie foarte de mult de atunci“. }ntip[rirea ce-mi f[cu baba nu era bun[, c[ci b[tr`ne\ele ad`nci, v[zute prea de aproape, ne aduc fiori =i un oarecare miros de morm`nt. }n acela=i timp prinsei s[ observ =i odaia ]n care aveam s[ petrec noaptea. Toate erau vechi ]mprejurul meu. Scaunele erau de nuc, cu sp[tare nalte =i cu r[z[m[tori pentru m`ini, 218 Stejarul din Borze=ti sem[n`nd mai mult a str[ni dec`t a scaune; crivatul1 ase-menea era a=a de nalt, ]nc`t un copil nu s-ar fi putut sui ]n el; un ceasornic cu cuc care b[tea jum[t[\ile =i sferturile era aninat deasupra unui scrin asemenea vechi, iar pe scrin ardeau dou[ lum`n[ri a=ezate ]n ni=te sfe=nice de argint de-o form[ cum numai pe la biserici se v[d. La ferestre sp`nzurau ni=te perdele de adamasc[ aninate ]n mici verigu\e ce se ]n=irau pe o varg[ de fier. }ntr-un cuv`nt, ]nf[\i=area od[ii ]mi amintea timpurile cele b[tr`ne despre care citisem numai prin c[r\i. Dar ce m[ interesea mai mult ]n ]mbr[c[mintea acestei od[i era un portret vechi de familie, zugr[vit ]n oloi =i afumat, care ]nf[\i=a o cucoan[ b[tr`n[ cu zulufi dinainte, cu un mo\oc deasupra capului, cu horbote ]mprejurul g`tului a=a de mari, ]nc`t capul ei p[rea a=ezat pe o tipsie; ]ns[, lucru curios, dac[ i-ai fi scos zulufii, mo\ocul =i horbotele, ai fi zis c[-i, buc[\ic[ rupt[, baba care tremura pe scaun dinapoia mea. Asem[narea era a=a de mare, ]nc`t era c`t pe ce s[ m[ scol =i s[-i fac o ]nchin[ciune ad`nc[, cer`ndu-mi iertare c[ am luat-o drept slug[. — A cui e portretul acela? o ]ntrebai eu cam cu ]ndoial[. — Saracan de mine! N-o cunoa=te\i? E sora boierului nostru. — Tr[ie=te, ori a murit? — Ba a murit, s[ nu spun minciuni, de zece ani. Ce moarte a mai avut! — Ce moarte? — }\i va fi somn, cucona=ule, mai bine culc[-te dec`t s[ ascul\i o istorie care nu-i prea vesel[. — Ba nu mi-e somn deloc =i doresc foarte mult s[ o =tiu. — Apoi, dac[-i a=a, de bun[ vreme ce e=ti feciorul cuconului Petrache Voinea care e bun prietin cu boierul nostru, cuconul Grigore Talpan, =i de-a puterea fi rudenie de pe o nepoat[ de var[ al doilea, apoi cred c[ nu fac vreun r[u spun`ndu-\i aceast[ istorie:

1 Crivat - pat (n. ed.) 219 Nicolae Gane

Sunt =aptezeci de ani, ba nu, spun minciuni, sunt =aptezeci =i unu de ani =i dou[ luni de c`nd ]n aceast[ curte, precum o vezi, o \iganc[, care a fost frumoas[ pe vremea ei, n[scu o fat[. Acea fat[, s[ nu b[nuie=ti, eram eu, =i, pot s[ zic f[r[ p[cat, c[ eram frumu=ic[ ]n pelinci, de-\i venea s[ m[ sorbi ]ntr-o lingur[ de ap[. A=a spuneau to\i c`\i m-au v[zut. Trei zile dup[ aceea cucoana Ana Talpan, st[p`na casei, n[scu =i ea o fat[, care e cea din portret. }ns[ eu, fata \ig[ncii, =i ea, fata cucoanei Ana Talpan, sem[nam a=a de bine, c[ parc[ eram dou[ surori de gemene. La aceste cuvinte baba se b[tu peste gur[ zic`nd: „Taci, p`rdalnic[ de gur[, nu spune minciuni!“... Cum puteam fi surori, ea, fat[ de cucoan[, =i eu, fat[ de \iganc[?! }ns[ era la mijloc o cimilitur[; tat[l fetei cucoanei Ana Talpan se =tia cine-i; era, s[ nu spun minciuni, cuconul Miron Talpan, so\ul cucoanei; iar tat[l meu nu se =tia cine-i, =i nici era voie s[ se =tie. }n\elegi acum?... Ba nu! E=ti un copil de-a puterea fi, =i nu po\i ]n\elege de aceste. Destul zis, c[ fata cucoanei Ana Talpan, duduca Safta, c[ci a=a i s-a dat numele de botez, tot cre=tea =i se f[cea mai frumu=ic[, iar eu asemene cre=team =i nu zic c[ m[ f[ceam mai frumu=ic[, dar zic c[-i se[m[nam tot mai mult, n-ar fi de-o m[sur[. Parc[ eram dou[ pic[turi de ap[ =i, de n-am fi fost ]mbr[cate, ea ]n rochie de m[tas[ =i eu ]n catrin\[, nu ne-ar fi deosebit cineva una de alta. }ns[, de ce cre=tea duduca Safta, de ce nu avea ochi s[ m[ vaz[; iar fratele d-sale, boierul de ast[zi, cuconul Grigorie Talpan, care s-a n[scut cu vreo doisprezece ani mai t`rziu, ba nu, spun minciuni, cu treisprezece ani =i o lun[, c`nd a deschis ochii ]n lume ne-a v[zut pe am`ndou[ m[ricele =i frumu=ele, =i nu =tiu pentru ce =i cum, dar ne iubea pe am`ndou[ deopotriv[ ca pe surorile d-sale. Asemenea boierul cel b[tr`n, Dumnezeu s[-l ierte, ne iubea deopotriv[ ca pe fiicele sale, de-a puterea fi, =i din aceast[ pricin[ se certa adeseori cu so\ia d-sale. A voit Dumnezeu =i pe la ni=te Pa=ti s-a s[v`r=it din via\[ cucoana Ana, Dumnezeu s-o ierte; =i nu mult dup[ aceea, pe 220 Stejarul din Borze=ti la Ispas, s-a s[v`r=it din via\[ =i cuconul Miron fie-i \[r`na u=oar[, c[ de multe ori m[ \inea pe bra\e =i m[ dezmierda pe ascuns; =i a=a r[maser[m numai noi trei: duduca Safta, cea din p[rete, cuconul Grigorie, boierul nostru de ast[zi, =i eu. Adic[ eu, ce, m[ mai num[r ]ntre d-lor, adause ea b[t`ndu-se iar[=i peste gur[. Cuconul Grigorie a luat mo=ia ]n st[p`nire, a ]nfrumuse\at casa precum o vezi, a m[rit gr[dina, a l[rgit \arinele cump[r`nd de la vecini, ]ntr-un cuv`nt a ]mbun[t[\it =i ]nmul\it averea, c[ci e om priceput =i spornic la treab[. Nu c[-l laud, dar a=a spun to\i c`\i ]l cunosc. +i a voit Dumnezeu de s-a ]nsurat acum dou[zeci =i cinci de ani la Cr[ciun; aceasta o \in minte ca ziua de ieri, c[ci la nunta d-sale m-am chef[luit, s[ nu b[nuie=ti; =i Dumnezeu i-a d[ruit doi copila=i care acum se afl[ ]n nuntru1 la ]nv[\[tur[. Iar duduca Safta, fie vorba ]ntre noi, tot a ales, p[n’ ce n-a mai cules. Treceau zilele, s[pt[m`nile =i anii, c[ci vremea trece, nu =uguie=te, adic[ noi trecem printr-]nsa, iar ea st[ locului, =i duduca Safta ]mb[tr`nea, =i, de ce ]mb[tr`nea mai mult, de ce mai mult m[ prigonea =i m[ ura. }ntr-o zi, n-ar mai fi fost acea zi ]ntre zilele mele, pe c`nd cuconul Grigorie =i so\ia d-sale nu erau acas[, ]mi g[si pricin[ de la te miri ce, de la un rod de zahar2 care se z[h[rise =i porunci s[ m[ puie jos, Dumnezeu s-o ierte, =i singur[ cu m`na ei lu[ biciul =i m[ b[tu cu ur[ de sor[ =i peste cap, =i peste piept, =i peste =[le, p`n[ ce biciul ]i c[zu din m`n[ de osteneal[; =i tot m-ar fi b[tut, de-ar fi avut putere, dar nu mai avea. Dou[ luni am fost bolnav[ de moarte, de-mi \inuse lum`narea la cap, dar am avut zile =i am sc[pat. Iar apoi, punct la anul, chiar ]n ziua de ast[zi, miercuri, zise baba f[c`ndu-=i cruce, =i dac[ nu m[-n=el chiar pe la ceasul acesta, ba nu, spun minciuni, cu dou[ ceasuri mai t`rziu, adause ea, uit`ndu-se la ceasornicul cu cuc, adic[ taman pe la miezul nop\ii, pe c`nd duduca Safta

1 }n str[in[tate (Apus) (n. ed.). 2 De la rodozahar: dulcea\[ din petale de trandafiri (n. ed.). 221 Nicolae Gane dormea mai bine, auzi s[rmana o b[taie la u=[; o dat[, de dou[ ori, de trei ori. Ea nu voi s[ deschid[, dar u=a, de=i ]ncuiat[ pe dinl[untru, se deschise singur[ ca prin minune =i ce v[zu!... Doamne, fere=te-m[ de asemene ]nt`m-plare!... V[zu un sicriu care intr[ singur ]n odaie =i, dup[ ce intr[, capacul se ridic[ cu zgomot =i o umbr[ alb[ ie=i din[untru; =i umbra ceea cine era?... era ]nsu=i ea, duduca Safta, a=a cum trebuie s[ fie acum pe ceea lume =i c-un bici ]n m`n[ ]naint[ spre d`nsa, =i ]ncepu s-o bat[ peste cap, peste piept, =i peste =[le, ]ntocmai cum m[ b[tuse ea pe mine, p`n[ ce s[rmana le=in[ de spaim[ =i de durere. Apoi umbra =i sicriul se f[cur[ nev[zute. A dou[ zi u=a se g[si tot ]ncuiat[ pe din[untru; duduca Safta n-avea nici o v`n[taie pe trup, dar avea ni=te friguri a=a de stra=nice, ]nc`t tremura cum tremur eu acuma, n-ar fi de-o m[sur[. To\i credeau c[ are s[ moar[. Doftorul, c[ruia duduca Safta ]i dest[inuise ]nt`mplarea, nu d[dea n[dejde de ]ndrep- tare, cuconul Grigorie era foarte ]ngrijorat; ]ns[ a treia zi frigurile o p[r[sir[, r[m`n`ndu-i numai sl[biciunea tremurului, iar a patra zi a fost deplin s[n[toas[, =i s[n[toas[ a fost unsprezece luni =i dou[zeci =i nou[ de zile. Iar c`nd s-a ]mplinit anul, punct la miezul nop\ii, iar[=i s-a v[zut pe sine ie=ind din sicriu, =i iar[=i a suferit b[taia cea cumplit[ care-i pricinuise frigurile; =i a=a ]n fiecare an, ]n aceea=i zi =i la acela=i ceas i se ]nf[\i=a aceea=i vedenie p`n[ c`nd la al cincilea an o g[sir[m a doua zi moart[ ]n a=ternut, Dumnezeu s-o ierte, s[rmana, c[ eu p[c[toasa de mult am iertat-o!... Baba urm[ mult timp pe tonul acesta amestec`nd mereu cuvintele: s[ nu spun minciuni, de-a puterea fi, Dumnezeu s-o ierte, n-ar fi de-o m[sur[, dar eu n-o mai auzeam; ochii mei erau priponi\i pe portretul cel afumat =i, c`nd m[ ]ntorsei ]ntr-un t`rziu, baba nu mai era. R[pede am ]ncuiet u=a pe din[untru ]nv`rtind cheia de dou[ ori ]n broasc[, m-am culcat, ]ns[ n-am stins am`ndou[ lum`n[rile, ci numai una, pun`nd pe cealalt[

222 Stejarul din Borze=ti l`ng[ c[p[t`iul meu. Cui nu s-a ]n`tmplat s[ caz[ de somn ]nainte de a se culca =i ]ndat[ ce se pune ]n a=ternut s[-i fug[ somnul, ca =i c`nd i l-ar lua cineva cu m`na! A=a mi s-a ]nt`mplat =i mie. Cu toate aceste, m[ hot[r`i cu orice pre\ s[ dorm, c[ci aveam trebuin\[ de repaus pentru c[l[toria de a doua zi, ]ns[, tocmai c`nd vrea cineva s[ doarm[, atunci nu poate. M[ ]nv`rteam ]n dreapta, m[ ]nv`rteam ]n st`nga, ]mi a=ezam perina ]n tot feliul =i, spre marea mea nemul-\umire, m[ sim\eam de=tept ca la miezul zilei. C`nd cineva nu doarme, ce face?... g`nde=te, =i adeseori g`nde=te f[r[ voie la lucruri nepl[cute. Astfel ]ncepur[ s[ m[ ]mpresoare =i pe mine feliurite g`nduri care de care mai nepotrivite pentru un om ce dore=te somnul; c`nd mi se p[rea c[ \iganul cel cu scripca m[ ]n=fac[ ]n v`rtoasele sale bra\e =i m[ arunc[ peste cr`=m[, c`nd vedeam pe baba Axinia tremur`nd ]n col\ul ei l`ng[ sob[ =i voind parc[ s[ m[ vr[jeasc[, c`nd ]mi revenea ]n minte istoria duduc[i Safta cea din portret, cu toate am[nun- \imile ei ]n care se ]n\elege c[ umbra =i sicriul aveau, ]n jocul ]nchipuirii mele, partea cea mai ]nsemnat[; =i toate aceste m[ turburau astfel, ]nc`t mai c[ a= pute zice c[-mi era fric[... Mie fric[?... Auzi vorb[!... Eu, om ]n tot locul. Voinice=te m[ sculai =i stinsei lum`narea ]ntorc`ndu-m[ cu fa\a la p[rete, hot[r`t s[ alung din mintea mea o dat[ pentru totdeauna pe \igan, pe bab[ =i pe duduca Safta. Dup[ ce f[cui aceast[ isprav[, ]ngrijit s[ nu mai am iar[=i vreo ]nt`lnire cu aceste sup[r[toare fiin\e, ]ncepui s[ g`ndesc la tat[-meu, la frate-meu, la M[riuca. Ah! M[riuca cea ginga=[ cu flori pe cap!... Ce frumos suspina ea c`nd plecam de acas[... Deodat[ auzii un zgomot deasupra scrinului, =i inima-mi s[ri din loc. Era u=a cucului de la ceasornic care se deschise cu vuiet, vestind c[ orele au s[ sune. }n adev[r unsprezece ore sunar[ =i cucul unsprezece ori c`nt[, apoi u=a iar[=i se ]nchise. „O! cuc netrebnic!... g`ndii eu, s[-mi alunge pe M[riuca tocmai c`nd era s[-mi zic[: «Ce mult e de ast[zi

223 Nicolae Gane p`n[ ]n =ase luni!»“ Dar M[riuca se f[cuse nev[zut[ ]n nourul ei azuriu; nici chiar pe M[riuca cea cu oblojele n-o mai g[seam nic[iurea, de=i o c[utam cu dor ]n toate unghe-rurile ]nchipuirii mele. De vreme ce =i M[riuca m-a p[r[sit, nu-mi r[m`ne dec`t s[ dorm, zisei eu, cu ]ntreit[ putere de voin\[; =i, ]ntors cum eram cu fa\a la p[rete, m[ acoperii cu plapoma pe cap. Mi s-a ]nt`mplat s[ aud ]n copil[ria mea c[ odinioar[ un viteaz, care retezase trei capete de turci, s-a culcat noaptea ]ntr-o cas[ pustie =i i-a fost a=a de fric[, ]nc`t p`n[ a doua zi a murit. I-a fost fric[ de ce?... =tiu eu? Deodat[ ideea pustiului, care este mai ]nfior[toare dec`t toate, m-a cuprins. +i eu sunt ]ntr-o cas[ pustie, ]mi zisei: c[ci nu-i nici st[p`nul casei, nici femeia lui, nici m[car o slug[ de zare; nu-i dec`t o bab[ care seam[n[ mai mult a stafie dec`t a fiin\[ omeneasc[. Vatavul are casa lui ]n sat, Constantin vizitiul =i B[lan dorm ]n =ur[. O, ce na-= fi dat s[ am pe Constantin sau m[car pe B[lan l`ng[ mine!... Bunul B[lan! Cum l-a= fi l[sat s[ m[ ling[ pe obraz!... Apoi, f[c`ndu-mi singur curaj, ]ncepui s[ judec, nu f[r[ cuvinte bine ]ntemeiate, cum c[ nu e pustie casa lui Talpan. Pustii sunt numai casele cu ferestre sparte, cu ziduri ruinate, cu acoper[minte risipite ]n care locuiesc buhnele; iar casa lui Talpan, mul\[mit[ Domnului, nu e ]n r`ndul acelora. }ns[ cu c`t mai mult voie=te cineva s[ scape de o idee, cu at`ta ideea aceea se ]nd[r[tnice=te a r[m`ne. Astfel, pustiul cu popoarele sale de n[luci, nu-mi ie=ea din minte, ]n ciuda temeiurilor ce-mi puneam ]nainte. O =uier[tur[ de v`nt ce auzii f[r[ veste prin horn, ]ntocmai ca un suspin de jale, m[ f[cu s[ cred un moment c[ sunt ]n mijlocul unei stepe, ]nconjurat de dih[nii. Toate aceste se petreceau pe c`nd aveam capul sub plapom[. Din nenorocire ]ns[, nu puteam s[ stau mult[ vreme a=a. C[ldura, neast`mp[rul, frica f[cur[ s[ asud a=a de cumplit, ]nc`t, cu orice pre\, trebuia s[ m[ descop[r pentru a nu muri

224 Stejarul din Borze=ti

]n[du=it. Dar, spre a nu face multe mi=c[ri, de fric[ s[ nu st`rnesc dih[niile din step[, prinsei s[ trag cu degetele picioarelor ]ncet, ]ncet plapoma ]n jos... c`nd o! ]nt`mplare!... o, ceas r[u!... plapoma care din neb[garea mea de sam[ avea un col\ ce at`rna de pe pat ]n jos, lunec[ de pe mine =i... deodat[ m[ trezii gol, dezarmat =i pr[p[dit ]n mijlocul ]ntunericului, expus la toate fantomele. Cui nu i s-a ]nt`mplat una ca aceasta nu =tie ce vra s[ zic[ spaima. }mi auzeam inima b[t`nd mai tare dec`t limba ceasornicului cu cuc, =i r[suflarea mi se opri ]n piept. Dar o nenorocire nu vine nici-odat[ singur[!... }n acela=i timp v[zui la fereastr[ ]n zarea lunii un ce alb, lung =i transparent, care se mi=ca necontenit =i ale c[rei forme se schimbau c`nd ]n om, c`nd ]n elefant, c`nd ]n =arpe =i atunci ]n disperarea mea, ner[m`n`ndu-mi altceva de f[cut, dec`t sau s[ aprind lum`narea spre a m[ ]ncredin\a de realitatea acestei vedenii, sau s[ a=tept soarta celui ce a retezat trei capete de turci, m[ hot[r`i, se ]n\elege, pentru cel dint`i mijloc, de=i nu aveam mult[ ]ncredere ]n el. Cu m`na tremur`nd[ aprinsei luim`narea =i... spre marea mea m`ng[iere v[zui c[ n[luca cea alb[, lung[ =i transparent[ nu era dec`t un prosop aninat de fereastr[, asupra c[ruia se rev[rsau prin geamuri palidele raze ale lunii. Fa\[ cu aceast[ realitate, dinaintea c[reia se risipir[ pentru moment fantomele ce m[ ]mpresurau, m[ sim\ii mai lini=tit. Avui curajul s[ fac c`\iva pa=i prin odaie, f[r[ ]ns[ s[ m[ prea uit ]mprejurul meu, m[ suii iar[=i ]n pat =i m[ ]nv[lii numai p`n[ la g`t, crez`ndu-m[ ast[ dat[ ]n afar[ de orice primej- die. }ncepui chiar de bucurie s[ ]ng`n un c`ntec ]n amintirea M[riuc[i, dar glasul meu trezi ]ntre p[re\ii od[ii un efect at`t de ciudat, ]nc`t spaima n[v[li iar[=i ]n inima mea; tot atunci, din nefericire, ochii mi se pironir[ f[r[ voie pe portretul cel afumat ce sta at`rnat tocmai dinaintea crivatului meu. +i... Dumnezeule, ce v[zui!... m-apuc[ =i acum grozile mor\ii c`nd g`ndesc... v[zui cu ochii mei, treaz fiind ca ziua, v[zui capul

225 Nicolae Gane duduc[i Safta tremur`nd ]n privazul de lemn, parc[ era capul viu al babei Axinia; =i tremura a=a de tare, ]nc`t =i zulufii =i mo\ocul, =i horbotele ]i tremurau — s-ar fi zis c[ era cuprins[ de frigurile mor\ii. P[rul mi se ridic[ m[ciuc[ ]n v`rful capului =i sudori reci ]mi cuprinser[ tot trupul. Acum nu mai era de =ag[; sim\eam, de groaz[, c[-mi venea sufletul la gur[. S[ m[ r[p[d asupra portretului ca s[-l pip[i, s[ m[ ]ncredin\ez de-i adev[rat ce vedeam cu ochiii, nu puteam, fiindc[ picioa- rele-mi erau paralizate; vr`nd-nevr`nd, trebuia s[ =ed ]n pat dinaintea figurii h`de a duduc[i Safta, care din ce ]n ce se str`mba =i tremura mai mult, =i ai c[rei ochi stin=i se pironeau asupra mea. Toat[ istoria ce-mi spusese baba Axinia ]mi reveni iar[=i ]n cap mai ]nsp[im`nt[toare dec`t oric`nd; mii de fantome care de care mai slute, p[reau c[-mi ]ncunjur[ patul... c`nd deodat[ cucul ie=i din taini\a sa =i c`nt[ de dou[sprezece ori. Era tocmai ora c`nd sicriul intrase ]n odaia duduc[i Safta, =i eu, vai! m[ aflam chiar ]n casa ei, ]n aniversarea mor\ii ei, =i dinaintea portretului ei, care prin un farmec ne]n\eles, tremura precum a trebuit s[ tremure c`nd a v[zut u=a deschiz`ndu-se singur[... Atunci!... o groz[venie!... auzii o b[taie la u=[: una, dou[, trei... }n acest moment suprem picioarele mi se dezmor\ir[, s`ngele, care p`n[ atunci fusese ]nchegat ]n vinele mele, ]ncepu s[ circule cu str[=nicie, ars s[rii drept ]n mijlocul od[ii, c[ci ]n primejdia mare vine =i b[rb[\ia mare, =i c-un curaj desperat deschisei u=a...... Era c`inele B[lan care, sc[rpin`ndu-se la ureche, lovea cu cotul piciorului ]n u=[. Dumnezeule, ce limb[ omenesc[ ar putea s[ spuie bucuria ce sim\ii!... Mi se p[ru c[ din fundul iadului sunt ca prin ]nc`ntec transportat ]n mijlocul fericirilor din rai. Umbra, sicriul, se f[cur[ nev[zute; capul duduc[i Safta din portret ]ncet[ de a se cl[tina, sau poate c[ nici s-a

226 Stejarul din Borze=ti cl[tinat vreodat[; B[lan, dup[ ce m[ linse de dou[ ori pe obraz, se culc[ l`ng[ patul meu, iar eu dormii dus p`n[ se f[cu ziua mare. A doua zi, c`nd m[ de=teptai =i-mi adusei aminte de cele petrecute, sim\ii ]n mine foarte zdruncinat[ credin\a c[ sunt om ]n tot locul. Fiind ]ns[ c[ nici un r[u ]n lume nu-i f[r[ partea sa cea bun[, apoi trebuie s[ m[rturisesc c[ spaimele ce suferii m[ f[cur[ s[ uit pe M[riuca; iar Constantin vizitiul, c`nd afl[ despre lupta mea cu n[lucile, ]mi zise ap[r`ndu-=i negelul de mu=te: — Spusu-v-am eu c[ nu-i bine s[ se-ntoarc[ cineva din drum!... (Convorbiri literare, anul X, nr. 9, 1 decembrie 1876)

227 }n vacan\e

I

}n sf`r=it, iat[-m[-s acas[! C`inele B[lan s[ri cel ]nt`i din tr[sur[ =i era c`t pe ce, ]n mi=c[rile lui de bucurie, s[ r[stoarne pe baba Ilinca care venea s[ m[ primeasc[ ]n scar[. Biata bab[ Ilinca!... Cum ]i sticleau ochii de fericire v[z`ndu-m[ iar[=i sub ocrotirea ei pentru dou[ luni de vacan\[. Ea m[ crescuse pe bra\e, m[ ]nv[\ase Tat[l nostru =i se deprinse a m[ privi ca pe copilul ei. — Da’ nu vede\i, m[ rog, zicea ea ]n dreapta =i-n st`nga, ce mare =i frumu=el s-a f[cut? I-au r[s[rit muste\ele, nu fie de diochi! Toate slugile din cas[, =i feciorul, =i buc[tarul, =i chelarul, =i mo= Toma gr[dinarul, ]mi ie=ir[ s[ m[ ureze de bun[ venire; unul ]mi apuc[ p[l[ria din m`ini, altul mantaua de pe umeri, un al treilea gemandanul; era ]n cas[ o adev[rat[ r[scoal[. — Hai la boierul cel b[tr`n, ]mi zise baba Ilinca c[, Doamne, de mult v-a=teapt[! Cu str`ngere de inim[ intrai la tat[-meu care m[ s[rut[ pe frunte, ]mi vorbi pu\in dup[ obiceiul lui, dar vedeam eu cum se lupta s[ ]nving[ o lacrim[ ce i se strecura de sub gene. Iar dup[ ce ie=ii de la d`nsul, baba Ilinca care se \inea grap[ de mine, m[ duse ]n camera cu merinde, unde =edeau gr[- m[dite pe poli\e, cutii cu rahat, =iraguri de smochine, cozo- naci, p[str[muri, sticle cu vutci =i vi=napuri, =i c`te =i mai c`te, de care duceam dorul la =coal[. — Na, gust[ de ici, cucona=ule, gust[ de dincolo!... c[ la =coal[ =tiu c[ vei fi m`nc`nd pe sponci... „Ce-i drept, g`ndeam eu ]n mine, mu=c`nd c`nd din cozonac, c`nd din pastram[; dec`t o zi la =coal[ mai bine dou[ acas[“. Apoi intrai ]n odaia mea. Ce mic[ ]mi p[rea

228 Stejarul din Borze=ti odaia de c`nd m[ f[cusem mare! M[ primblam acum cu pa=i largi printr-]nsa ca un adev[rat st[p`n, st[p`n pe faptele mele, pe timpul meu, pe somnul meu, c[ci eram departe de clopotul cel sup[r[tor de la =coal[ =i de pedagogii cu ochi p`nditori. Era tot la locul lui patul cel larg din fundul od[ii pe care dormeam c`nd eram mic, =i la marginea c[ruia baba Ilinca ]mi r[zema scaune de fric[ s[ nu cad. Era tot soba cea f[r[ st`lpi la gura c[reia =edeam ]n copil[rie ciunchit, ascult`nd pove=tile ce-mi spunea ]n nop\ile de iarn[ mo= Toma gr[di- narul. He!... cu ce drag urm[ream toate n[zdr[v[niile din pove=ti, =i cum mi se de=chidea mintea la lumea cea fantastic[ plin[ de zmii, de ]mp[ra\i =i de gr[dini cu fructe de aur! Acuma mo= Toma e ceva mai g`rbovit, c[ci a trecut vreme la mijloc, dar tot =tie s[ spuie cu haz despre Chip[ru=-Verde-Voinic =i Statu-Palm[-Barb[-Cot. Dou[ zile de-a r`ndul m[ ]ndeletnicii cu a=ezarea lucrurilor ]n odaie. }n p[rete ]mi f[cui o panoplie de arme unde aninai un iatagan vechi, dou[ pistoale ruginite, pu=ca ce-mi d[ruise tat[-meu de Anul Nou, torba, cornul =i plosca v`n[toreasc[. Iar ]n fa\a armelor, ]n cel[lalt p[rete pe o poli\[, a=ezai =aua, fr`ul, sc[rile, pintenii =i tot ce s-atinge de c[l[rie. V`nat =i c[l[rie! iat[ dou[ cuvinte care m[ fermecau. C`t despre c[l[rie, numai Beiul, tretinul meu cel cu coama rotat[, =tie de c`te ori era s[ m-arunce ]n mijlocul c`inilor de la st`n[, dac[ nu m-a= fi \inut cu am`ndou[ m`inile de coama lui. Ce-i drept, nu eram tocmai des[v`r=it c[l[re\. C`nd ]ns[ puneam m`na pe pu=c[ =i-i cl[n\[neam o\elele, atunci era alt[ceva!... Parc-o tainic[ fr[\ie, o leg[tur[ de dragoste se-nchega ]ntre mine =i arm[; parc[-mi venea s[-i strig: „Surioar[, cu tine n-am habar!“... Apoi de multe ori o aruncam a=a f[r[ scop la ochi, m[-n\epeneam voinice=te pe picioare, m[ uitam pe \el, cuget`nd ]n mintea mea ce-ar fi mai greu de nimerit, un leu sau o a\[ de paing[n, iar c`nd o dam jos de la ochi, mi se p[rea curios s[ nu v[d cel pu\in leul culcat la p[m`nt. 229 Nicolae Gane

Citisem multe despre v`n[torii de lei din Africa, =i m[ ]ntrebam adic[ de ce n-a= fi eu un v`n[tor de lei!... Un v`n[tor de ur=i, cel pu\in. Ce? nu-s =i eu om ca d`n=ii? Dar p`n[ c`nd s-ajung s[ m[ m[sur cu ur=ii care nu prea foiau prin vecin[tate, m[ hot[r`i s[ merg la viclenele ra\e ce ]n adev[r foiau ]n stuhul de pe iaz. Nici o ]ndoial[ nu aveam c[ n-am s[ m[ ]ntorc cu torba plin[. Ce-i o ra\[ pe l`ng[ un urs? De cu sar[ ]mi f[cui at`tea patroane, c[ a= fi avut de unde s[ st`rpesc toate zbur[toarele p[n’ la una, =i tot ]mi p[reau c[ nu-s de ajuns; apoi ]mi pusei pu=ca =i torba l`ng[ c[p[t[i =i, cu capul plin de izb`nzi v`n[tore=ti, m[ culcai hot[r`t s[ plec a doua zi la r[s[ritul soarelui. Dar ca omul ce poart[ grija pornitului, ]n loc s[ m[ scol la ceasul trebuitor, m[ de=teptai ]n puterea nop\ii c`nd stelele luceau mai ochioase pe ceri. }mi aruncai torba ]n spate =i pu=ca pe um[r =i ie=ii tiptil pe u=a din dos, spre a nu face vuiet. }ntunericul nop\ii, t[cerea ad`nc[, m[ tulburar[ pu\in; ]ns[, g`ndindu-m[ la v`n[torii din Africa, care =i ei merg noaptea la lei, ]mi f[cui curaj =i plecai ]nainte. Prin gr[din[ trecui cu pa=i b[rb[te=ti, de=i copacii ]mi p[reau mai nal\i dec`t de obicei, iar c`nd ajunsei ]n c`mpul gol care se ]ntindea nesf`r=it spre orizont, amestec`ndu-se cu ]ntunericul, sim\ii c[ mi se moaie inima. Atunci ]mi adusei aminte c[ drumul meu trecea pe l`ng[ vit[ria lui Axinte care avea un z[vod mare =i r[u de col\, =i, de=i purtam pe um[r surioara cu care n-aveam habar, totu=i mi- ar fi p[rut mai bine s[ ]nl[tur g`lceava cu el. Stam astfel nehot[r`t, c-un g`nd s[ merg ]nainte =i cu altul ]napoi, =i cine =tie care din dou[ g`nduri ar fi biruit, c`nd deodat[ auzii la spatele meu un glas care m[ ]nfior[ din t[lpi =i p`n[-n cre=tet: — Cine-i acolo?... M[-ntorsei iute, gata s[ dau foc la nevoie, c`nd recunoscui pe mo= Toma gr[dinarul, povesta=ul de la gura sobei care m[ urm[rise ne=tiind cine umbl[ noaptea prin gr[din[. — Da’ bine, ce cau\i pe aici, cucona=ule, la vremea asta? ]mi zise el cu mirare. — Merg la v`nat la iaz, mo=ule. 230 Stejarul din Borze=ti

— Apoi doar s[ fie ra\a c`t o fa\[ de arie, s-o nimere=ti acum noaptea prin ]ntuneric. — Mo=ule, =tii umbla cu luntrea pe ap[? ]l ]ntrebai eu schimb`nd vorba. — D[!... c`t s[ nu m[-nec la mal ca \iganul — vorba ceea — m[ pricep =i eu. — Hai cu mine, s[-mi sco\i din ap[, dac[ voi ]mpu=ca ceva. — Bine, cucona=ule, numai de ne-ar c[dea ceva ]n palm[. Acum nu mai aveam nici o grij[. Eram doi =i cu surioara mea, trei: puteam da piept cu c`inele lui Axinte. C`inele lui Axinte, ]ntre noi fie vorb[, era un c`ine nepre\uit, =i se vede c[ =tia deosebi oamenii buni de cei r[i. C`nd am trecut pe dinaintea vit[riei, el a prins s[ se gudure, s[ ne ling[ pe m`ini, s[ ne sar[ cu labele pe piept, ]nc`t mo= Toma gr[dinarul a trebuit s[-l probozeasc[ de prea necump[tatul s[u priete=ug, =i am avut mult[ greutate de a-l ]ndupleca s[ nu se ieie dup[ noi. M[rturisesc c[ mi-a fost ru=ine, g`ndind c[ un moment n-am ]ndr[znit eu, cogemite v`n[tor, s[ m[ ]nt`lnesc singur cu c`inele lui Axinte. Ne scoboram acum la iaz... Aburi de=i acopereau fa\a apei ca un ]nv[li= de noapte, prin care nu str[b[tea nici una din ochioasele stele spre a se oglindi; iar apa dormea ad`nc ]mpreun[ cu pe=tii din fund =i s[lb[t[ciunile din fa\[. Dou[ ore ]ntregi vegheai la somnul iazului, cu pu=ca ]n m`ini, gata de foc, ]n care timp numai din c`nd ]n c`nd auzeam, ca o not[ pierdut[ ]n ad`ncul t[cerii, c`te un mic oc[it ]n[du=it al vreunei ra\e, ce cu botul sub arip[ visa, se vede, de apropierea du=manului. — Cur`nd o s[ se reverse de ziu[, e bine s[ mergem pe ap[, ]mi zise mo= Toma gr[dinarul. }n adev[r, o dung[ albie, sfiicioas[, abia sim\it[, se ar[t[ ca un dor dep[rtat la marginea r[s[ritului. Am`ndoi ne suir[m ]ntr-o luntre =i mo= Toma gr[dinarul, care era priceput la toate, lu[ v`sla ]n m`n[ =i, dup[ ce m`n[ luntrea ]nl[untrul iazului, o opri apoi ]n stuh la marginea unui ochi. 231 Nicolae Gane

— De acum fii cu luare-aminte, ]mi zise el, c[ acu= au s[ ]nceap[ a umbla dih[niile pe ap[. Iar eu, plin de ner[bdare, stam preg[tit s[ le ucid pe toate, g`ndindu-m[ dinainte cu ce fudulie am s[ m[ ]ntorc acas[ ]nc[rcat de v`nat. Dunga cea albie, sfiicioas[, cre=tea, cre=tea v[z`nd cu ochii =i se f[cea tot mai vie, mai str[lucitoare; ai fi zis c[ un potop de lumin[ c[uta s[ n[v[leasc[ asupra p[m`ntului, ne=tiind pe unde s[ apuce. Iat[ v`rful dealurilor ]mprej- muitoare, iat[ clopotni\a din sat c[ s-aprind de-o par[ ro=ie, iat[ norii to\i ]n fl[c[ri, iar stelele ochioase r`nd pe r`nd se stinseser[ de pe bolta alb[strie. Stam fa\[ la trezirea p[m`ntului, stam s[ ]nt`mpin soarele care se vestea cu at`ta pomp[, =i mai, mai c[ uitasem viclenele ra\e ce ]ncepur[ acum s[ bat[ din aripi =i s[-=i grijasc[ penele ]n culcu=ul lor de ap[. C`nd, deodat[, n[prasnic se ridic[ din fundurile noroioase ale apei un strig[t aspru, lung, asurzitor, \esut cu mii de note care de care mai ascu\ite, mai ]n\ep[toare, de vuietul c[rora tres[ri balta din fund =i p`n[-n fa\[. Erau broa=tele, care, de=teptate de somn, s[rb[toreau ]n cor rev[rsatul zilei. C`t de h`de erau ele, c`t de discordant[ era c`ntarea lor, totu=i aceast[ strigare de bucurie, aceast[ ]nchin[ciune la soarele ce venea s[ le ]nc[lzeasc[, avea ]n sine ceva duios. Apoi, ]n momentul ]n care soarele ]nfocat se ]nf[\i=[ deasupra orizontului cu toat[ str[lucirea unui st[p`nitor al p[m`ntului, c`ntecul lor se opri tot at`t de n[prasnic precum ]ncepuse, =-atunci balta de=teptat[ prinse s[ se fr[m`nte ]n jurul meu. Un popor ]ntreg de p[seri furnica acum ]n toate p[r\ile; b`tlanii cu cataligele lor ]ntinse se roteau ]n cercuri mari deasupra apei, g[inu=ele sprintene s[reau de pe un nuf[r pe nuf[r, stoluri de grauri se zbur[t[iau prin stuh, f[c`ndu-=i spaim[ de v`ntul ce c`nta prin trestii; apoi nag`\i, pescari, ra\e, cufundari c`ntau, se jucau pe ap[ =i-n v[zduh f[r[ grij[ de primejdia ce-i amenin\a, iar eu stam cu pu=ca la ochi, ]ncurcat, bezmetecit, ne=tiind ]n ce s[ dau. — A\ine-te, cucona=ule! strig[ mo= Toma la urechea mea. Atunci dou[ ra\e grase, p`ntecoase, trecur[ oc[ind deasupra capului meu. 232 Stejarul din Borze=ti

}n aceea=i clip[ d[dui foc cu am`ndou[ \evile, un nor de fum ]mi ]mbrobodi un moment vederile, iar ra\ele vesele de neghib[cia mea, luar[, vorba ceea, haliciurile ]n plisc =i zburar[ mai departe. }nc[ dou[ focuri date ]n de=ert ]mi dovedir[ c[ nu e a=a de u=or de a fi cineva v`n[tor de ra\e, necum de lei. — Fereasc[ Sf`ntul c`t sunt de tari la pene s[lb[t[ciunile aceste! zise mo= Toma gr[dinarul. — Oare nimerit-am vreuna, mo=ule? — Da’ cum nu, mai pe toate; n-a\i v[zut cum curgea puful de pe ele? Era vederat c[ mo= Toma voia s[ m[ m`ng`ie de neiscu- sin\a mea, de aceea ]ncetai de a mai da focuri, spre a nu m[ ru=ina mai mult ]n ochii lui. — +tii una, mo=ule, ]i zisei eu; ast[zi n-am noroc la v`nat. Hai mai bine s[ ne primbl[m a=a pe iaz, c[-i frumoas[ diminea\a. — Cum pofti\i, cucona=ule, r[spunse el; vom merge ]nt`i la ochiul lebedei, apoi ne vom primbla pe la ostre\e* =i pe urm[ pe c[rarea nuferilor. Iazu-i m[ricel, slav[ Domnului, avem unde ne ]nv`rti. Luntrea lung[ ca o suveic[ luneca iute pe c[r[rile de stuh, iar de c`nd m[ hot[r`sem s[ las v`natul ]n pace, el parc-anume ]=i b[tea joc de mine. La ochiul lebedei era tocmai mijlocul iazului. Trestiile ]nalte acopereau malurile de jur ]mprejur, a=a c[, nemaiv[z`nd dec`t ceri =i ap[, mi se p[rea c[ plutesc pe luciul unei m[ri. De aice ]nainte alearg[, drag[ ]nchipuire, c[ci toate orizonturile ]\i sunt deschise! C`te ]nt`mpl[ri pe mare citisem ]n copil[ria mea, toate ]mi veneau acum ]n minte, toate le vedeam aievea pe bietul iaz de pe mo=ia p[rinteasc[. Fiecare cre\ de ap[, fiecare zbor de

* Ostre\e numesc p[scarii ni=te l[di\e de nuiele, a=ezate ]n ap[ pentru p[strarea pe=telui prins (n. a.). 233 Nicolae Gane pasere, fiecare lovitur[ de lopat[ de=tepta ]n mine ideea cea mare =i ]nc`nt[toare a nem[rginirii, =i-mi descoperea o lume nou[, plin[ de taine =i de minuni. }naintam astfel pe nesim\ite, dus ca de-un vis, pe oceanul cel ]nchipuit; sus =i jos nu era dec`t un fream[t de revenire la via\[; mo= Toma gr[dinarul =edea ]ntr-un cot d`nd lene= din lopat[; cine =tie ce mai g`ndea =i el!... Iar eu unul, ca s[ pot spune ast[zi tot ce m[ g`ndeam, ce vedeam =i ce sim\eam atuncea ]n primblarea mea fantastic[, ar trebui s[-ntorc mult ]nd[r[t minutarele vie\ii mele, ar trebui s[ revin iar[=i la v`rsta cea binecuv`ntat[ de 16 ani, s[ fiu iar[=i ]n luntre al[turi cu mo= Toma gr[dinarul pe iazul cel dr[g[la= care, de frumos ce r[sfr`ngea razele r[s[ritului, p[rea el ]nsu=i cuprins de fl[c[ri; dar aceasta nu se poate, =i nici are graiul omenesc, ]ngr[dit prin cuvinte, puterea de a dest[inui dorul nesf`r=it al tinere\elor. Trecusem de c[rarea nuferilor, ajunsesem ]n dreptul stavi- lelor peste care apa se arunca ]n spume, c`nd deodat[ visurile mele luar[ alt[ fa\[ dinaintea unei nou[ priveli=ti ce-mi atrase luarea-aminte. Era o femeie care =edea pe mal \in`nd cu m`na ]ntins[ o undi\[ aruncat[ ]n ap[, =i de departe cum o priveam, alb[, cu forme nehot[r`te ]n farmecul dimine\ii, ]mi p[rea c[-i z`na apelor. At`ta-mi trebuia ca aiur[rile min\ii mele s[ ajung[ la culme. Lumea cea plin[ de taine =i de minuni prin care m[ primblam de o or[ mi se ]nf[\i=a acum mai frumoas[, mai ]nc`nt[toare, ]nsufle\it[ fiind de ast[ dat[ de minunea cea mai mare: de doi ochi femeie=ti. — Cine s[ fie, mo= Toma? ]ntrebai eu. — M[ tem c[-i cucoana Zamfiri\a, vecina noastr[, r[spunse el. Ea vine c`teodat[ diminea\a la undit. — Ia s[ mergem mai aproape de d`nsa. — Cum nu, cucona=ule, c[ Doamne hazlie-i. P[cat c[-i v[duv[. — V[duv[?... Ah!... Mo= Toma v`sli spre d`nsa, iar c`nd ajunsei ]n dreptul ei, sim\ii de departe c[ldura a doi ochi negri, aprin=i ca focul. 234 Stejarul din Borze=ti

De=i n-o cuno=team, ]mi descoperii capul dinaintea ei, iar ea ]mi mul\umi z`mbind. Luntrea lunec[ mai departe; cucoana Zamfiri\a r[mase ]n urm[ cu undi\a ]n m`n[ ca o dr[g[la=[ ]nchipuire ]n r[s[ritul soarelui, iar eu m[ ]ntoarsei acas[ cu torba de=art[, dar cu inima plin[ de cei doi ochi negri, aprin=i ca focul.

II

Pe cucoana Zamfiri\a n-o cuno=team, o v[zusem numai o dat[, nu schimbasem cu d`nsa nici o vorb[; cum, dar, era s[ n-o iubesc? +-apoi era v[duv[, frumoas[; desigur a fost neno- rocit[, a suferit, cuno=tea toate ispitele vie\ii; ce fericire de a ]nvinge asemine inim[! Cum g`ndeam astfel, m[ primblam cu pa=i mari prin odaie, r[sucindu-mi viitoarele muste\e, =i feliurite planuri, care de care mai r[zboinice ]ndreptate ]n contra cucoanei Zamfiri\a, a=terneam ]n mintea mea ]nfier- b`ntat[. C`nd iat[ u=a se deschide =i baba Ilinca cu cheile ]n br`u intr[ ]n odaie. — +tii una, cucona=ule, m`ine e mare petrecere la cuconul +tef[nic[, colea peste deal. E Sf`nta Maria, ziua cucoanei d-sale. G[ti\i-v[ c[ ave\i s[ merge\i =i d-voastr[; a=a mi-a spus boierul. Tres[rii de bucurie, auzind aceast[ nea=teptat[ veste. Negre=it =i cucoana Zamfiri\a avea s[ vie acolo. Prin urmare, iat[ ocazia s[ o v[d, s[-i vorbesc, s[-i spun c[ o iubesc... Ah! at`ta fericire ]n inima mea. — Cucona=ule, nu pofte=ti pu\in la c[mar[, am ni=te cozonaci proaspe\i, acuma sco=i din cuptor? Eram de o veselie nebun[; ]mi venea s[ c`nt, s[ sar ]n sus, s[ s[rut pe baba Ilinca, =i, c`nd e omul ]n a=a chef, nu poate nimic refuza. M-am dus la camar[ =i am prins s[ m[n`nc din cozonacii cei proaspe\i cu at`ta poft[, ]nc`t baba Ilinca, ]nduio=at[, se uita la mine zic`nd: — S[rmanul cucona=, c`t e de fl[m`nd! Se vede c[ r[u ]l mai \ine la =coal[. 235 Nicolae Gane

Toat[ ziua o petrecui ]ntr-un fel de farmec ne]n\eles. Mi se p[rea c[ lumea e cu totul schimbat[. O! Acuma iubeam adev[rat, iubeam din toate puterile c-un foc vecinic nestins. +i c`nd g`ndesc c[ a fost un moment ]n care m[ ame\isem dup[ M[riuca dasc[lului Gheorghie de la strana dreapt[!... Ce glum[!... }ns[ acum nu mai era vorba de mine; era, bine]n\eles, c[ eu iubeam; dar oare ea?... — Ea? +i de ce adic[ nu m-ar iubi? Cine e mai de sam[ dec`t mine ]n toate ]mprejurimile locului? Cine a ]nv[\at mai mult[ carte? Pu\in lucru e s[ =tie cineva latine=te =i grece=te, s[ fi ajuns, de pild[, ]n matematici p`n[ la cuadratul hipotenuzei, ]n istorie s[ =tie cine a fost Xerxes =i Artaxerxes, =i altele =i altele?... }nzestrat cum eram cu at`tea cuno=tin\e, nimene negre=it nu putea s[ \ie la ]ncercare cu mine; prin urmare, m[ lini=tii =i ]n aceast[ privin\[. Iat[ c[ veni noaptea cu orele ei de scump[ veghere, ]n care ne m[sur[m ad`ncimile ranei =i ne ]nchin[m ]n tain[ fiin\ei ce iubim. Ah!... Eram a=a de sigur c[ n-am s[ ]nchid ochii ]n acea noapte, ]nc`t nici am mai stins lum`narea ]n zadar. La lumin[ se ]n=ir[ g`ndurile a=a de frumos!.. Cu toate aceste, nu =tiu cum se f[cu c[ de la un timp =irul g`ndurilor mele se ]ncurc[ =i ora de scump[ veghere se pref[cu ]n opt ore de somn bun =i s[n[tos, a=a ]nc`t a doua zi v[zui sfe=nicul v[duv de lum`narea care se topise ]ntreag[, lumin`ndu-mi durerile ranei. }n a=teptarea plec[rii stam dinaintea oglinzii =i-mi piept[nam p[rul. Eram, de altminterea, destul de mul\[mit de mine, numai muste\ele se ]nd[r[tniciser[ a r[m`ne cam mici, de=i le ]ntindeam =i le r[suceam cu toat[ os`rdia unui t`n[r de 16 ani. Mult timp st[tui la g`nd ce leg[toare de g`t s[ pun, =i m[ hot[r`i pentru una ro=ie b[t[ioas[ la ochi, c[ci ro=ul e culoarea amorului vecinic nestins. Apoi ]mi pusei jiletca cea de zile mari, o jiletc[ de catifea, iar dup[ ce ]mbr[cai surtucul cel negru, lung ]n poale =i str`mt ]n m`nici =i mi-l potrivii bine pe trup, r[masei ]ncredin\at c[ frumoasa v[duv[ numaidec`t trebuie s[ ]nchine steagul. 236 Stejarul din Borze=ti

— Cucona=ule, tr[sura e gata =i boierul v[ a=teapt[, zise baba Ilinca deschiz`nd u=a. Nu f[r[ oarecare b[taie de inim[ m[ suii ]n tr[sur[ l`ng[ tat[-meu, sim\ind c[ de ast[ dat[ are s[ se hot[rasc[ soarta vie\ii mele; dar, c`nd s[ porneasc[ caii, baba Ilinca, ]n[l- \`ndu-se la urechea mea ]mi spuse cu gr[bire: — S[ =ti\i c[ am pus un cozonac ]n buzunarul tr[surei... de-o ]nt`mplare! S[rmana baba Ilinca! Cea mai mare bucurie a ei era s[ m[ ]ndoape. Pe drum tat[-meu, care era de felul lui scurt la vorb[, ]mi l[sa tot timpul s[ g`ndesc la cucoana Zamfiri\a, iar leag[nul tr[surei ]mi ]nlesnea g`ndurile. Stam acum =i chibzuiam cum s[ ]ncep vorba cu ea: „S[rut m`na, cucoan[ Zamfiri\a“... Ce idee... A=a vorbe=te numai cuconul +tef[nic[, care poart[ giubea =i fes; dar eu... eu care =tiu latine=te... „Mult stimabil[ doamn[!... De c`nd v-am v[zut pentru ]nt[ia oar[ cu undi\a ]n m`n[ pescuind pe malul iazului, frumoas[ ca o z`n[ n[scut[ din spuma apei, sufletul meu s-a ]nfl[c[rat de-un foc vecinic nestins!... Permite\i-mi s[ depun la picioarele frumu- se\ei voastre a mea inim[ =i a mea via\[!...“ +i a=a mai departe, vorbe multe, ]nfocate, izvor`te din ad`ncul dragostei mele. Acum de la sine se-n\elege c[ aceast[ cuv`ntare putea s[ fie mai ad[ugit[, mai ]nfrumuse\at[ dup[ inspir[rile momen- tului sub ochii s[get[tori ai frumoasei Zamfiri\e; dar deocam- dat[ temelia era. Cu lec\ia dar ]nv[\at[ pe de rost, cu speran\a neclintit[ ]n leg[toarea cea ro=ie =i ]n cuadratul hipotenuzei, urcai sc[rile caselor cuconului +tef[nic[. — Da’, bine-a\i venit!... Da’, cum mai petrece\i? Da’ cum v[ afla\i?... Da’, sunte\i s[n[to=i?... ne ]ntrebau f[r[ sf`r=ire cuconul +tef[nic[ =i cucoana Marghioli\a, ]nc`nta\i de venirea noastr[. Cuconul +tef[nic[, de=i b[tr`ior, se ]ntinerise c`t putuse de ziua onomastic[ a so\iei sale. Era g[tit c-un antereu de cutnie ]n ciubuce, av`nd peste mijloc un =al lat turcesc =i pe cap un fes ro= cu canaf care b[tea ]n albastru-]nchis. Ca to\i 237 Nicolae Gane b[tr`nii din vremea aceea, era bun la inim[, primitor =i totdeauna glume\; casa lui era casa lui Avram. Iar cucoana Marghioli\a, c`te cu dou[ r`nduri de zulufi la fiecare t`mpl[, num[ra =i ea cam multe onomastice, era bun[ gospodin[ =i foarte evlavioas[, ]ns[ avea un cusur. }=i cam temea b[rbatul =i, Doamne fere=te, n-ar fi tocmit slujnice tinere ]n cas[! Dup[ noi veni spi\erul =i spi\ereasa din t`rgu=orul ]nvecinat, dou[ fiin\e ciudate prin neasem[narea lor; spi\erul, un neam\ bo\it la fa\[, cu muste\ele \apo=e, pline de tabac =i c-un nas ]ntors ca o lulea deasupra c[ruia =edeau c[lare ni=te ochelari mari ca ni=te ferestre. Iar madama spi\ereas[ c-un vergiss mein nicht ]n p[r =i un trandafir ]n dreptul inimii, era din contra palid[, ginga=[ =i vecinic ]namorat[ de lun[. Parc-ar fi zis: „Nu m[ l[sa\i, c[ zbor ]n sus!“ Dup[ d`n=ii veni catihetul, apoi privighitorul de ocol legat de-o sabie ]n care necontenit se ]mpiedeca, =i mai la urm[ cuconul Andronachi Brustur, un v[duvoi ]ntre dou[ v`rse, cu ochii ]ncruci=a\i, dintre care unul totdeauna pe jum[tate ]nchis, =i cel[lalt totdeauna ]n lacrimi, ]nc`t se p[rea c[ r`de cu unul =i cu celalt pl`nge. De la cea ]nt`i vedere omul acesta ]mi displ[cu. Avea fa\[ =ireat[ =i ochiul lui cel care pl`ngea m[ sup[ra c`nd ]l sim\eam pironit asupr[-mi. Prinsei chiar s[-l ur[sc, de c`nd auzisem pe unii =i pe al\ii l[ud`ndu-l c[ e bogat =i c[ ]mprumut[ bucuros prietenilor bani cu dob`nd[. Toat[ lumea era vesel[, masa sta ]ntins[ =i bogat[ ]n mijlocul antreului, iar cucoana Zamfiri\a nu venea. M[ sim\eam nefericit =i singur ca ]n mijlocul unui pustiu. Dar nu bine apucase gazdele s[ ne pofteasc[ la mas[, c[ un duruit de tr[sur[ se auzi la scar[, =i dup[ c`teva minute cucoana Zamfiri\a cu ochii s[i ]nv[p[ia\i, frumoas[ =i bine g[tit[, ap[ru ca un luceaf[r ]n mijlocul nostru. Un fior de bucurie trecu prin sal[. Cuconul +tef[nic[ alerg[ spre d`nsa =i-i s[rut[ m`inile cu at`ta bun[ inim[, ]nc`t cucoana Marghioli\a nu se putu st[p`ni nici chiar de ziua ei, s[ nu-i spuie la ureche: „Te pricepi... berbantule... te pricepi...“ Spi\erul, catihetul, priveghetorul =i 238 Stejarul din Borze=ti cuconul Andronachi Brustur se ]nchinar[ ad`nc, madama spi\ereas[ o ]nt`mpin[ cu cea mai ginga=[ z`mbire, iar eu r[masei pe scaun ]nm[rmurit, uit`nd m[car s[ plec capul dinaintea ei. Frumoasa v[duv[ pe loc se f[cu de gazd[; puse capela =i =alul la o parte, ]=i scoase m[nu=ile =i prinse s[ ajute la trebile gospod[riei. Toate mergeau parc[ altfel, de c`nd venise ea. La mas[ =edeam fa\[-n fa\[ cu d`nsa, =i nu o dat[ mi se ]nro=ir[ obrajii ca focul, nu o dat[ era s[-nghit cruci=, c`nd din ]nt`mplare ochii no=tri se ]nt`lneau. Eram, pot s[ zic, deplin fericit, numai un singur lucru m[ nelini=tea; v[zusem ]ntre mezelicuri =i sup[, c[ un semn din ochi, un semn ne]n\eles se schimbase ]ntre frumoasa z`n[ =i cuconul Andronachi Brustur. Putea s[ fie numai o p[rere =i negre=it a=a a =i fost. Cu toate acestea, ochii lui Andronachi Brustur aveau o privire din ce ]n ce mai ciudat[. Cel din dreapta l[cr[ma tot mai mult, iar cel din st`nga, de tare ce r`dea, se-nchidea de tot. Chiar degetele lui erau nelini=tite, parc[ num[rau parale. Ce om nesuferit!... cum ar pute o femeie s[-l iubeasc[!... Am ]nceput s[-l p`ndesc cu mai mult[ luare-aminte, dar nici o mi=care, nici un semn n-am mai surprins. Vorbea necontenit de trier, de culesul popu=oilor, iar Zamfiri\a pentru el parc[ nici mai tr[ia pe fa\a p[m`ntului. Pe la mijlocul mesei ]ncepur[ s[n[t[\ile. Priveghetorul, ca un obraz al c`rmuirii, se crezu dator, pentru cinstea casei, s[ ]nchine el cel ]nt`i pahar ]n s[n[tatea gazdei. Apoi r`nd pe r`nd s[ b[u ]n s[n[tatea tuturor; iar c`nd veni r`ndul cucoanei Zamfiri\a, entuziasmul se urc[ la culme. Atunci voind a-mi pune ]n lucrare planul meu de b[t[lie, m[ ridicai ]n picioare, ciocnii paharul meu de al ei, =i, dup[ ce o s[getai bine cu privirile, ]l b[ui ]ncet p`n[ la cea din urm[ pic[tur[. De ast[ dat[ lovitura a trebuit s[ o p[trund[, c[ci ochii ei prinser[ s[ sticleasc[ de o veselie nespus[. Dup[ mas[ intrar[m ]n salonul unde ne a=teptau dou[ mari tablale cu vutci =i vi=napuri. Acolo se ]ncepu b[utura din cap[t. — S[ tr[i\i, cucoane +tef[nic[!... Bine v-am g[sit, arhon priveghetor!... +i cu bine, cucoane Andronachi!... La mul\i ani, 239 Nicolae Gane cucoan[ Marghioli\[!... =i tot a=a ]nainte p`n[ c`nd potcapul p[rintelui catihet nu se mai \inea dec`t prin o minune de echilibru, iar cuconul +tef[nic[, ca ]n timpul fericitelor tinere\e, se rotea c`nd ]n jurul pl[p`ndei spi\erese, c`nd ]n jurul frumoasei Zamfiri\e. Apoi, oprindu-se deodat[ ]n fa\a femeii lui cu m`inile ]n =olduri, ]i zise c-un aer de parapon: — Da’ bine, Marghioli\o, azi e ziua ta sau ba?... Se poate s[ nu avem l[utari?... Alei, soro! Strig[, alearg[, porunce=te degrab[, c[ m[ furnic[ prin c[lc`ie!... Ca din p[m`nt ie=ir[ trei l[utari; un scripcar, un cobzar =i un naingiu. Atunci lumea se ame\i cu totul; priveghetorul lu[ pe spi\ereas[ de m`n[, cuconul +tef[nic[ pe Zamfiri\a, spi\erul pe cucoana Marghioli\a =i c`te=i=ase ]nfiin\ar[ o mazurc[ cu figuri. Jucau to\i cum jucau, dar ca b[tr`nul cuconul +tef[nic[ nici unul! Picioarele-i luaser[ v`nt. Pocneau c[lc[iele, p`r`iau podelele, r[suna sala; apoi, c`nd se ]nv`rtea ]n loc, \in`nd pe v[duvioar[ de mijloc str`ns[ la piept, ai fi zis c[ v`ntul ]i poart[. — Te pricep, berbantule... te pricep!... ]i repet[ din fug[ iubita lui so\ie, care nu-l sl[bea din ochi. Dar berbantul g`f`ia s[rmanul, de-i s[rea pieptul din loc =i, ame\it cum era de vin =i de joc, ar fi c[zut ru=inat la p[m`nt, dac[ priceputa lui d[n\uitoare n-ar fi f[cut semn l[utarilor s[ tac[. — De la nunta ta, Marghioli\o, n-am mai jucat a=a cu chef, zise el, arunc`ndu-se ]n fundul unui jil\, abia r[sufl`ndu-se... Ia vin de m[ s[rut[ aici pe obraz... =tii... ca ]n luna de miere; c[ doar ]n cur`nd ]mplinim treizeci de ani de la c[s[toria noastr[. Ei, ce p[cat c[ nu mai e ce-a fost! — Nu! Ho\ule!... Nu!... Pe tine nici mort nu te cred. V[d eu cum ]\i joac[ ochii ]n cap! — Bre l[utari!... Veni\i l`ng[ mine, porunci el, sco\`nd din buzunar un pumn de irmilici. Vede\i voi fier[ria asta? Toat[ v-o arunc ]n cap, dac[ nu-mi ve\i c`nta, cum ]mi place mie, un c`ntec de fond de cele b[tr`ne=ti, un Ah! suflete, ah! ca s[-mi aduc aminte de pe c`nd era Marghioli\a fat[ 240 Stejarul din Borze=ti mare. E cam de mult de-atunci, nu-i vorb[, adause el, f[c`nd un semn din ochi. — Na, berbantule, na!... s[-\i treac[ de dorul altora, zise b[tr`na cucoan[ Marghioli\a, s[rut`ndu-l pe obraz din toat[ inima, a=a c[ pl[p`nda spi\ereas[, sp[riet[, ]=i acoperi fa\a cu m`inile. Erau hazlii =i totdeodat[ duio=i de v[zut ace=ti doi b[tr`ni b[tu\i pe cap de bruma iernii, cum ]n veselia vinului se dezmierdau ca ni=te copii, el suspin`nd dup[ tinere\ele trecute, ea nevoind a-l crede b[tr`n. L[utarii ]ncepuser[ acum c`ntecul cel de fond: Ah! suflete, ah! Era o manea de cele vechi turce=ti, lung[, tr[g[nat[, ]n care numai un ah! \inea o jum[tate de or[. }nc`ntat, f[rmecat, cuconul +tef[nic[ ]=i aprinse ciubucul =i se a=ez[ ]ndem`natic pe jil\ spre a nu pierde nici o not[ din c`ntecul b[tr`nesc. — Ce-mi spune\i voi mie, bonjuri=tilor!... strig[ el deo-dat[, uit`ndu-se \int[ la mine. Atunci erau vremile cele bune, pe c`nd se c`nta Ah! suflete, ah!... Atunci era \ara acoperit[ cu stupi de miere, cu herghelii de cai =i cu turme de vite!... Na, balaurilor!... adause el, ]mpro=c`nd l[utarii cu pumnul de irmilici. Tot ]n momentul acela ]n fundul s[lii la o mas[ deosebit[, =edeau fa\[-n fa\[ c`te c-un pahar de vin p[rintele catihetul =i cuconul Andronachi Brustur. Acest din urm[ c[uta s[ ]ncre- din\eze pe cel dint[i c[ co=erul de nuiele e mai bun dec`t co=erul de lea\uri pentru p[strarea popu=oilor. }ns[, din neno- rocire, p[rintele catihet nu se g`ndea la co=erul de nuiele, precum nu se g`ndea la sf`nta liturghie. Potcapul s[u se odihnea acum pe mas[ l`ng[ vinul chihlimbariu, iar sfin\ia-sa, ro= la fa\[ ca floarea macului, c`nta pe prochimen glasul al 8-lea:

Protopopu-i protopop +i-nc[ are =epte, opt, Dar[ eu c[-s mireanù S[ n-am una m[carù!

Atunci frumoasa Zamfiri\[, v[z`nd c[ lucrurile se cam ]ntrec cu =aga, ie=i ]n balcon, iar eu, care o urm[risem tot

241 Nicolae Gane timpul =i cu ochii =i cu inima, sim\ii c[ a sosit ora hot[r`toare s[ m[ apropii de d`nsa =i s[-i m[rturisesc taina ce m[ ardea. }nserase cu des[v`r=ire. Era o noapte de toamn[ cald[ =i senin[, =i o lun[ ca o ziu[. Numai unde =i unde c`te un mic noura= cre\ se primbla ca un vis dr[g[la= pe albastrul ceriului; iar pe dealurile dep[rtate, pierdute acum ]n umbr[, se vedeau, ca ni=te luceferi pe p[m`nt, focurile plugarilor ce-=i preg[teau cina de noapte. Nici c[ se putea un timp mai potrivit pentru o p[reche iubitoare. }mb[rb[tat de vuietul petrecerii, de c`ntecul l[utarilor, de frumuse\ea serii plecai de la locul meu din salon cu deplin[ ]ncredere ]n mine, =i mersei f[r[ nici o ]mpiedicare p`n[ la u=a balconului, ]ns[ c`nd s[ trec pragul, s[ m-apropii de frumoasa v[duv[, sim\ii c[ mi se taie pi- cioarele. +i doar n-avea nimic de spaim[ cucoana Zamfiri\a; din contra, era vesel[, frumoas[, atr[g[toare, ]ns[ cu toate aceste, nu =tiu pentru ce, a= fi dorit mai bine ]n momentul acela s[ m[ aflu ]n gura unui leu, dec`t dinaintea ei. O! desigur, n-a= fi ]ndr[znit niciodat[ s[ trec ]nfrico=atul prag, dac[ nu m-ar fi chemat ea singur[ sub cuv`nt de a-mi ar[ta focurile ce sclipeau ]n dep[rtare. Dar de vreme ce m[ chema, de ce era s[ m[ mai tem? Era un semn vederat c[ dintre to\i pe mine m-a g[sit mai vrednic de dragostea ei. }mb[rb[t`ndu-mi deci inima, p[=ii peste pragul fatal =i intrai ]n c`mpul de lupt[. — Mult stimabil[, doamn[! zisei eu, aduc`ndu-mi aminte de lec\ia ]nv[\at[ pe de rost. De c`nd v-am v[zut pentru ]nt[ia oar[ cu undi\a ]n m`n[... — Ah! Bine zici, r[spunse ea, t[indu-mi vorba, eram la undit... Ai ]mpu=cat mult v`nat atunci? — Am ]mpu=cat... cum nu... adic[ n-am ]mpu=cat... Dar de c`nd v-am v[zut frumoas[... — }n adev[r, a fost prea frumoas[ diminea\a aceea =i cu noroc; am prins trei lini =i o ochean[. — Trei lini =i o ochean[, repetai eu ca un ecou f[r[ con=tiin\[, sim\ind c[ mi se bate inima cu putere; apoi revenind la cuv`ntarea ]ntrerupt[, urmai cu glas tremur[tor: 242 Stejarul din Borze=ti

— Frumoas[ ca o z`n[ n[scut[ din spuma apei... permi- te\i-mi... din foc nestins... s[ depun la picioarele... vie\ii... O! era nesuferit[ starea ]n care m[ aflam: p[m`ntul se ]nv`rtea cu mine =i mintea-mi se ]ntuneca. Cu toate aceste, ca omul r[pezit o dat[ din deal ]n vale =i care nu se mai poate opri, b`iguiam ]nainte cuvinte f[r[ =ir, =i cine =tie la ce cap[t a= fi ie=it, dac[ r[ut[cioasa cucoan[ Zamfiri\a n-ar fi zbucnit deodat[ ]ntr-un hohot de r`s at`t de nebunesc, ]nc`t ]mi pierdu-i cump[tul cu des[v`r=ire. Atunci tot ce-mi r[m[sese de spus din cuv`ntarea preg[tit[ pieri ca fumul din mintea mea; vederile mi se ]mp[injenir[, glasul mi se stinse ]n piept =i, mut, ]mprostit, r[masei cu ochii holba\i, cu gura c[scat[ dinaintea r`sului ei f[r[ sf`r=it. O! moment ]ngrozitor! Atunci, sim\ind c[ nu-mi r[m`ne altceva de f[cut dec`t sau s[ m[ omor dinaintea ei, sau s[ fug ca un nemernic, ca s[ scap de aceast[ ru=ine nemaipomenit[, m[ hot[r`i ]n buim[ceala mea, pentru fuga nemernic[, =i cu vorba z`nei neispr[vit[, d[dui busna ]n salon, l[s`nd c`mpul de lupt[ ]n =tirea lui Dumnezeu; ]ns[, c`nd s[ trec ]nd[r[pt pragul fatal, m[ lovii nas ]n nas cu nesuferitul cel de Andronachi Brustur, care, dup[ ce m[ m[sur[ un moment cu ochii lui ]ncruci=a\i, se lipi de u=or, l[s`ndu-m[ s[ trec pe l`ng[ el; iar ]n urma mea auzii dou[ hohote amestecate, care se pierdeau ]n ]ntuneric. Salonul vuia de c`ntecul cel de fond: Ah! suflete, ah! Cuconul +tef[nic[, r[sturnat pe jil\, puf[ia din ciubuc =i sorbea acum din ochi pe madama spi\ereasa, iar eu ca un om gonit din urm[ de-o potaie de lupi, alergai desperat ]n odaia ce mi se preg[tise, ]ntorsei cheia de dou[ ori ]n broasc[ =i m[ culcai. De ast[ dat[ ]n adev[r c[ n-am ]nchis ochii noaptea ]ntreag[, petrec`nd-o ]ntr-o lung[ =i scump[ veghere pentru a-mi m[sura ad`ncimile ranei. Nesf`r=it[-mi era durerea v[z`nd risipite ]ntr-o singur[ sclipeal[, toate planurile de fericire ce zidisem ]n mintea mea necoapt[. La ce-mi slujise latineasca, leg[toarea cea ro=ie, jiletca de catifea, ]n care avusesem at`ta ]ncredere,

243 Nicolae Gane dac[ nu pentru a fi marture la ru=inoasa mea neizb`nd[, ]ntocmai ca armele unui soldat ]nvins, dovedite netrebnice! A doua zi ]nspre zori m-am ]ntors pe jos acas[, l[s`nd ]n urm[ r[spuns c[ m-am dus la v`nat; iar baba Ilinca =i-a f[cut cruce c`nd m-a v[zut venind acas[ singur a=a de diminea\[ =i a=a schimbat la fa\[. Trei zile de-a r`ndul n-am voit s[ pun piciorul ]n camera ei; trei zile de-a r`ndul am tr[it ]ntr-un suspin =i-un neast`mp[r, c`nd iat[ c[ a patra zi baba Ilinca, care era totdeauna gazeta nout[\ilor, intr[ ]n odaia mea, zic`ndu-mi: — Cucona=ule, veste mare!... cucoana Zamfiri\a se m[rit[ cu coconul Andronachi Brustur! S[rmana!... nu =tia c`t[ otrav[ cuvintele ei ]mi v[rsau ]n inim[!... Aceast[ =tire m-a p[truns p`n[-n ad`ncul m[runtaielor =i parc-a rupt ]n mine ceva. }ntr-adev[r, a rupt cu r[d[cin[ cu tot din pieptul meu orice speran\[ de dragoste ]n viitor. }ns[ tocmai din aceast[ cauz[, prin o ciudat[ ]ntoarcere a inimii mele copil[re=ti, m-am sim\it mai lini=tit. }mi luasem oarecum grijile; nu mai aveam la ce s[ m[ g`ndesc, ce s[ doresc, ce s[ a=tept. St[tui deci un moment aiurit ca omul care nu vede dec`t ruini ]mprejurul lui =i, nemai=tiind ce s[ fac cu timpul care acum ]mi p[rea nem[surat de lung =i de ur`t, m[ hot[r`i s[ m[ r[zbun de viclenia femeiasc[ asupra viclenelor ra\e. Cu ciud[ luai pu=ca din cui, m[ dusei la iaz =i toat[ ziua d[dui la focuri nenum[rate, pierdute-n stuh =i-n v`nt, ]nc`t bietele ra\e, n[ucite nu se pricepeau de unde vine acest nevinovat potop de foc. C`nd m[ ]ntorsei acas[, eram r[corit, ]ns[ de atunci =i p`n[ ast[zi n-am mai pus leg[toare ro=ie, nici jiletc[ de catifea. (Convorbiri literare, anul XIII, nr. 2, 1 mai 1879)

244 Sf`ntul Andrei

F[ce\i cruci m`ntuitoare, C[ci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sf`ntului Andrei. (Alecsandri)

}ntr-una din zile ]mi luai pu=ca din cui, pu=ca cea cu noroc, mi-o grijii bine, ]mi a=ezai cele trebuitoare la torb[, apoi zisei s[-mi puie =argul la sanie. De=i cam ]nserase, ]ns[ p`n[ la mo=ia vecinului meu Neagu, unde se preg[tea o v`n[toare de cerbi, era numai o fug[ de cal =i puteam ajunge ]nainte de noapte. Ion, o slug[ veche, pe care o aveam mo=tenire de la tata, intr[ atunci ]n odaie, se sc[rpin[ ]n cap, tu=i, ]=i drese glasul dup[ obicei, apoi cu un aer sfiicios ]mi zise: — E cam t`rziu, cucona=ule, de plecat; o s[ ]nnopta\i pe drum. Nu-i mai bine s[ v[ l[sa\i pe m`ine? — Auzi vorb[!... +i de ce m-a= teme?... Vremea e lini=tit[, drumul bun, =i =argul iute de picior. — A=a este, ]ns[ m[ ve\i ierta s[ v[ spun c[ m`ine e Sf`ntul Andrei. — Ei =i?... — Apoi, d[?... noaptea ]nspre Sf`ntul Andrei =ti\i c[ umbl[ lupii ]n potaie, =i Doamne fere=te s[-i ]nt`lneasc[ cineva. — Am eu cu ce s[-i ]nt`mpin. — Cucona=ule, m[ ierta\i, z[u, de ]ndr[zneal[, dar nu v[ sf[tuiesc. Sunt b[tr`n, am v[zut multe. Se mai zice c[ ]nspre Sf`ntul Andrei umbl[ =i strigoii pe la r[spinteni, pe la z[voaie, pe la iazuri. Iaca bine c[-mi aduc aminte! ]mi ve\i da voie s[ ung ]ncuietoarele u=ilor cu usturoi*, precum f[ceam pe vremea r[posatului d-voastr[ p[rinte, Dumnezeu s[-l ierte... Un hohot de r`s zbucni din pieptul meu.

* S[tenii au credin\[ c[, dac[ ung ]ncuietoarele cu usturoi, ]mpiedic[ strigoii s[ intre ]n cas[ (n.a). 245 Nicolae Gane

— Zi s[-mi puie =argul mai r[pede. — Ave\i s[ trece\i pe la moara cea de v`nt, unde strigoii macin[ f[in[. Acolo nu-i loc curat. — Hai, f[ ce-\i spun! — Mai ave\i cornul cel de lunc[, ha\a=1 de lupi, =i unde se ]ncruci=eaz[ drumurile; se zice c[ adeseori noaptea pe la c`nt[tori se aud bocete ]n p[dure. — Fugi r[pede!... Ion, sc[rpin`ndu-se ]n cap, ie=i g`nditor. Dar p`n[ c`nd s[-mi puie calul la sanie, ]mi luai pu=ca =i torba l`ng[ mine, ]mi aprinsei luleaua cea de v`nat =i m[ ]ntinsei lene= pe o canapea.

* * * +argul meu sprinten =i spornic la mers alerga acum pe c`mpia alb[, ca o n[luc[ ce fuge de umbra ei. Dou[ doruri care din inima st[p`nului trecuse ]ntr-a lui, ]l m`nau din urm[. Unul era dorul v`natului, patim[ a mea din copil[rie, cel[lalt dorul Elenei, fiica lui Neagu, cea mai frumoas[ fat[ din ]mprejurimi. Dar, c`t fugeam eu de iute, ziua fugea =i mai iute, ]nc`t ]n dreptul morii de v`nt noaptea m[ =i ]nt`mpin[. Deodat[ sania mea se pr[v[li. „Ha! g`ndii eu ]n mine, s-a ]nt`lnit graba cu z[bava. Ion ar fi zis c[-i pricina locului celui necurat.“ }mi a=ezai sania pe t[lpi, m[ scuturai de z[pad[ =i plecai =i mai gr[bit. Pe la cornul cel de lunc[ un lup b[tr`n cu o coad[ c`t un m[turoi ]mi curmezi=i drumul. }i d[dui un foc2 din fug[ ca s[ nu zic[ c[ a trecut f[r[ cinstea cuvenit[ pe l`ng[ un v`n[tor, ]ns[ el numai va fi =tiind de i-a r[mas cojocul ]ntreg sau ciuruit. Iat[ z[rii cur\ile nalte ale lui Neagu, ale c[ror ferestre luminate str[luceau ]n ]ntunericul nop\ii ca ni=te ochi fantastici. }n c`teva minute ajunsei la scar[.

1 Ha\a= — c[rare prin p[dure (n. ed.). 2 Foc de arm[. 246 Stejarul din Borze=ti

Dar ce ]nt`mplare!... Pe sc[ri erau ]ntinse covoare =i, de sunetul muzicii, r[sunau zidurile. Elena, alb[ la fa\[ ca z[pada, ]mbr[cat[ ]n haine de mireas[, \inea de m`n[ pe un t`n[r nalt =i usc[cios, =i o mul\ime de lume se ]ngr[m[dea ]n jurul lor. Era negre=it mirele ei, c[ci avea un smoc mare de peteal[ la piept =i se uita cu ]ndr[zneal[ ]n ochii ei. De unde a ie=it acest t`n[r nalt =i usc[cios pe care niciodat[ nu l-am v[zut?... +i cum de s-a f[cut aceast[ nunt[ cu a=a tain[ =i a=a grab[? Eu care credeam c[ am tot timpul s[ m[ codesc?... Lucrul ]mi p[rea ne]n\eles, dar era adev[rat. B[tr`nul Neagu cu z`mbetul pe buze m[ ]nt`mpin[, zic`ndu-mi: — Bine ai venit ]ntre noi, vecine; ast[zi — nunta, m`ini — v`natul. Cu inima str`ns[ m[ apropiei de Elena pentru a-i zice c`teva cuvinte de urare, ]ns[ numai fruntea mea se aplec[ dinaintea ei, iar vorbele ]mi amor\ir[ pe limb[. Elena atunci se uit[ lung la mine, parc[ mi-ar fi g`cit durerea, apoi lunec`nd pe str[lucitoarele parchete se amestec[ ]n mul\imea ce se ]nv`rtea prin saloanele pline de lumin[. Nu =tiu dac[ ]n noaptea aceea am ]nchis ochii sau nu, ]ntr-at`ta ]mi era capul de ame\it; dar a doua zi =tiu c[ am fost cel dint[i ]n picioare, c`nd a sunat cornul v`n[toresc. Unul c`te unul se adunar[ to\i oaspe\ii cu pu=tile pe um[r gata de plecare, c`nd iat[ c[ mireasa, c[lare pe un cal alb ca =i d`nsa, se ar[t[ ]n mijlocul nostru. — Cine va ucide cerbul cel mare, craiul codrului, zise ea, ]ndrept`ndu-=i ochii spre mine, a aceluia va fi aceast[ n[fram[ \esut[ de ]ns[=i m`na mea! To\i ne plecar[m dinaintea ei; to\i doream scumpa n[fram[. Ajuns ]n p[dure, m[ a=ezai la o ruptur[ de p[r[u a=tept`nd s[-mi vie cerbul, c`nd deodat[ auzii c`inii l[tr`nd pe urma v`natului. Cre=tea, cre=tea vuietul mereu; p`r[iau vreascurile, tres[reau tufarii, tres[rea =i inima mea. Ah! Iat[ craiul codrului, \intat ]n

247 Nicolae Gane frunte, cu coarnele r[muroase ca crengile unui stejar. El se opri ]n fa\a mea cu ochii fioro=i =i prinse s[ scurme p[m`ntul. „Ce fericire!... N[frama va fi a mea.“ }l luai la ochi =i d[dui foc. Dar tot atunci ca prin vis v[zui pe Elena c[lare pe calul ei alb trec`nd ca un fulger ]nd[r[tul cerbului, =i un \ipet de durere umplu p[durea. Alergai cu gr[bire la locul unde credeam c[ a c[zut cerbul, =i ce g[sii?... G[sii pe Elena la p[m`nt, sc[ldat[ ]n s`nge =i f[r[ suflare! O! ceas r[u!... O! blestem al lui Dumnezeu!... Cine ar putea spune desperarea ce sim\ii ]n acel moment, v[z`ndu-m[ uciga= f[r[ voie a fiin\ei celei mai scumpe inimii mele. Era alb[ =i frumoas[, s[rmana, ca ]n sara cununiei, cu ochii nemi=ca\i, dar a\inti\i asupra mea, cu buzele ]ntredeschise, parc-ar fi voit s[ m[ mustre de r[ul ce-i f[cusem, iar calul ei alb necheza, de clocotea p[durea. Nenorocit, apucai de-a dreptul prin codru ca s[ scap nu de pedeapsa oamenilor, ci de ]nsu=i cugetul meu, dar abia f[cusem c`\iva pa=i c[ mirele ei cel nalt =i usc[cios ie=i ca din p[m`nt, ]ntov[r[=it de v[t[jei, doroban\i, c[l[ra=i, =i m[ ]ncunjur[. — Iat[ uciga=ul! strig[ el, ar[t`ndu-m[ cu degetul, un deget lung, uscat, ]nsp[im`nt[tor, parc[ era degetul destinului; iar eu, g`rbovit de greutatea ]nvinov[\irii, plecai fruntea =i m[ l[sai prins. Greu suie cineva sc[rile m[ririlor lume=ti, dar u=or le coboar[. N-a trebuit dec`t o singur[ clipeal[ ca s[ fiu aruncat tocmai la fund, ]n noroiul unde mucezesc f[c[torii-de-rele... }nchis, tuns la cap, ]mbr[cat ]n haine proaste, hr[nit cu m`nc[ruri de gloat[, obosit de nop\ile f[r[ somn, m[ ]ntrebam uneori de-i un vis ce fac sau o adev[rat[ b[taie de joc a soartei, =i mintea mi se r[t[cea ]ntr-at`ta, ]nc`t mai-mai m[ credeam ]nsumi vinovat. C`nd veni ziua judec[\ii, fui introdus ]ntr-o sal[ mare ticsit[ de privitori. Sute de ochi se a\intir[ asupra mea, ochi f[r[ mil[, care c[utau s[ g[seasc[ ]n brazdele fe\ei mele urmele crimei, =i ]n aceast[ mul\ime adunat[ ca la s[rb[toare, recunoscui mul\i b[rba\i, multe 248 Stejarul din Borze=ti domni=oare care cu c`tva timp mai ]nainte mi-ar fi ]ntins cu bucurie o m`n[ prieteneasc[. Ce era schimbat ]n mine?... Nimic; numai sticla prin care m[ privea lumea era schim- bat[... era sticla cea mincinoas[ a n[p[stii! — Zece ani de ]nchisoare... rostir[ ]n glas mare judec[torii cu fe\ele posomor`te, ]mbr[ca\i ]n haine cernite ca la ]nmor- m`ntare. Apoi damele =i domni=oarele ]=i luar[ lornetele de la ochi, ]=i dreser[ cre\ii de la rochii =i, z`mbind cu ging[=ie ]n dreapta =i-n st`nga, ]n semn de ziua bun[, plecar[ mul\[mite c[ au petrecut c`teva ore cu interes; iar eu cu inim[ ]m- pietrit[ m[ ]ntorsei pe zece ani la locuin\a ce-mi preg[tise dreptatea omeneasc[. C`t timp oi fi stat acolo ]ntre p[re\ii os`ndei nu =tiu, c[ci nu m-am ostenit s[ m[sur timpul; dar =tiu c[ ]ntr-o zi spre amurg veni temnicerul =i-mi zise: — M[ria-sa domnul a binevoit s[ te ierte pentru ziua de m`ini a Anului Nou! „Anul Nou!... M[ria-sa a binevoit s[ m[ ierte!...“ Curios, aceast[ veste nu-mi f[cu nici o bucurie. V[z`nd ]ns[ c[ u=a temni\ei se deschide, ie=ii f[r[ s[ =tiu ]ncotro m[ duc. Eram pe strad[. Casele cele nalte cu balcoanele de fier, dro=tele care se-ncruci=au ]n fuga cailor, ]mi amintir[ c[ a=a case, a=a dro=te am avut =i eu odat[. „Oare le mai am =i acuma?“ ]mi zisei; dar ]n starea ]n care m[ aflam ]mi era cu neputin\[ s[ dezleg aceast[ ]ntrebare. O lume nebun[ foia ]n toate p[r\ile; c[ci Anul Nou se primbla pe strade cu sunete de clopo\ei, cu vuiete de buhai, cu pocnete de bici, s[rb[torit, c`ntat de sute de oameni care colindau cu plugul pe la casele cre=tine=ti:

Aho! Aho! plugul cu 12 boi, Boi, bourei }n coade cud[lbei, }n frunte \inta\i, }n coarne ]nfiera\i, M`na\i m[i, h[i, h[i, h[i!

249 Nicolae Gane

Iar c`nd d[dea bac=i=ul bun ]n palma col[ierului1, atunci ad[uga:

S[ v[ deie Dumnezeu C`te paie sus pe cas[ At`\ia galbeni pe mas[, C`\i c[rbuni ]n cel cuptior At`\ia m`ndri gonitori, C`te fire ]n manta At`tea vite a f[ta. M`na\i m[i! h[i! h[i!

M[ amestecai =i eu ]ntr-o ceat[ de fl[c[i =i o pornii cu colinda pe la case. Aveam oare altceva de f[cut? Dar, lucru nea=teptat, ]ntre col[ieri ]nt`lnii pe feciorul meu Ion cu o talanc[ ]n m`n[, sun`nd =i strig`nd c`t ]l lua gura: „M`na\i m[i! h[i! h[i!...“. Era gras =i rum[n la fa\[ ca un om netrecut prin m`na judec[torilor. M[ uitai drept ]n ochii lui, ]ns[ el nu m[ cunoscu, tuns =i ras cum eram =i ]mbr[cat ]n haine de r`nd. — Se vede c[-\i merge bine, ]i zisei eu pref[c`ndu-mi glasul. — Ce fel?... — Ai dat peste st[p`n bun. — Ba n-am defel. — Da’ ce s-a f[cut st[p`nul t[u? Ion se sc[rpin[ ]n cap, tu=i, oft[ dup[ obiceiul lui c`nd avea ceva vajnic de spus, apoi apropiindu-se de mine ]mi spuse: — Vrei s[ =tii numaidec`t? — A= dori, c[ci am auzit multe de toate. — Ei bine, a murit!... — Ce vorb[!... — Da’, cum ]\i spun; a plecat f[r[ s[ m[ asculte ]ntr-o sar[ ]nspre Sf`ntul Andrei la mo=ia lui Neagu unde-l ducea dorul duduc[i Elena =i la moara de v`nt, =tii la locul cel necurat, i s-a r[sturnat sania, i-a fugit calul, iar pe d`nsul l-au luat Ielele

1 Col[ier — cel care spune urarea (n. ed.). 250 Stejarul din Borze=ti prin v[zduh a=a de repede =i a=a de sus, c[ numai ce-a c[zut mort ]n poarta cur\ii lui Neagu. — Dumnezeu s[-l ierte! ]i r[spunsei eu cu o pref[cut[ p[rere de r[u. Dar, dac[ s-ar ]nt`mpla s[-l vezi, ce-ai zice? — Zic c[ mai degrab[ ]mi va cre=te barb[ ]n palm[ dec`t s[ se ]nt`mple una ca aceasta, afar[ numai dac[ ucig[-l crucea ]i va lua chipul. Ei! numai eu =tiu c`t am pl`ns la ]nmorm`ntarea lui, c[ci fusese bun st[p`n, s[rmanul! — S[rmanul!... repetai =i eu cam ]n b[taie de joc. Dar duduca Elena ce s-a f[cut? — Duduca Elena nu i-a dus dorul mult[ vreme, c[ci s-a m[ritat c-un t`n[r sub\ire =i uscat, de te prevezi printr-]nsul. Nu =tiu ce a g`ndit de s-a ]mp[rechet cu a=a o coad[ de bici. — +i?... — Cum =i?... — Nu s-a mai ]nt`mplat nimic? — Ce s[ se ]nt`mple? — Duduca Elena nu a... Atunci Ion prinse s[ sune din talanc[ ca un z[lud1 strig`nd dinaintea unei ferestre:

M`na\i m[i! h[i! h[i! Iar morarul me=ter bun Alerga ca un nebun +i striga mereu, striga: Na, na, na, mori=c[, na! Mori=ca hodorogea +i prin ap[ tot fugea. M`na\i m[i! h[i! h[i!

Eram ]ntr-o curte boiereasc[ pe balconul de sub ferestrele salonului. M[ uitam =i eu pe fereastr[; era un bal mare din lumea cea mare. Doamne, ce podoabe!... Ce bog[\ii... Numai cu cerceii unei duduci, c`te v[duve sc[p[tate ai fi putut ad[posti de frig =i de foame! Dar acolo strig[tul s[racilor nu

1 Z[lud — smintit; nerod (n.ed.) 251 Nicolae Gane p[trunde; e numai locul ferici\ilor. Ce deosebire ]ntre ei =i mine?... Eu, g`rbovit sub ru=inea unei os`nde, scos din lume ca un dezmo=tenit, a=tept`nd, lipit de fereastr[, pomana ce se arunc[ cer=etorilor, ei, veseli, boga\i, nep[s[tori de greut[\ile vie\ii, ]mb[ta\i de sunetul muzicii ]n saloanele luminate. +i doar numai un p[rete ne desp[r\ea. A=a am fost =i eu odat[ =i nu-i de mult de atuncea, dar ce-a fost =i nu mai este e ca dunga fulgerului care nu las[ urm[ pe ceri. +i e tot lume cunoscut[ aice... Iat[ un t`n[r care-=i petrece via\a la oglind[ ]ntre pomezi, peptini =i cimbistre1; p[pu=[ ]nzestrat[ cu darul vorbei. Nici vra s[ =tie de gerul de-afar[. O! parc[ =i cu el a= vrea s[ m[ schimb acuma! Iat[ un altul, r[pezit cu aprinderea frigurilor ]n v`rtejul jocului. Pe fa\a lui se v[d urmele patimilor ce l-au sec[tuit f[r[ vreme. Duce o via\[ plin[ de neast`mp[r, de joc de c[r\i, de amor =i de dueluri. Sf`r=i-va bine, sf`r=i-va r[u, nu-i pas[, c[ci la nevoie ]i r[m`ne sinuciderea. Apoi privirile mele se oprir[ asupra unei d[n\uitoare, a c[rui trup se ]ndoia molatic pe bra\ul ce-i cuprindea mijlocul. Suflet pl[p`nd, vis[tor =i vecinic nedesp[r\it. A fugit cu Petru ca s[ scape de p[rin\i, a fugit cu Vasile, ca s[ scape de Petru, =i acum e gata s[ fug[ cu Sandu, ca s[ scape de Vasile. Nimeni nu =tie ca d`nsa s[ pre\uiasc[ credin\a pritenilor de cas[. Dar cea mai atr[g[toare figur[ e a doamnei care st[ colo, aburit[ de joc, r[corindu-se cu evantaiul; figur[ de creol[, cu ochii ]nv[p[ia\i =i cu buzele ]nsetate. Ce trup!... Ce frumuse\e!... C`t despre trup, o voi arti=tilor!... n-ave\i ce b[nui; mai tot e pe fa\[, numai picio- ru=ele cele mici parc-ar vroi uneori s[ s-ascund[ de ochii pofticio=i, dar numai par, c[ci, ner[bd[toare cum sunt, numai- dec`t se ivesc de sub tainicul v[l. Nici una nu are ]n juru-i at`\ia suspin[tori ca d`nsa. Iorgu, unul dintre cei mai statornici, are dreptul ]ncuviin\at =i net[g[duit de a-i s[ruta m`na p`n[ la ]ncheietura bra\ului, ]n timp ce drepturile lui Petru se ]ntind

1 Cimbistr[ — cle=te mic pentru smuls p[rul (la spr`ncene) (n. ed.). 252 Stejarul din Borze=ti mai departe... p`n[ la cot; iar Sandu, fericitul Sandu, se bucur[ de toat[ lungimea bra\ului p`n[ la um[r. O! ce n-ar da ceilal\i doi s[ poat[, ]ntocmai ca r[ze=ii cei lacomi de proprietate, s[ str[mute mai departe brazda st[p`nirii lor! Apoi colo pe cele scaune ]n=irate v[d un =ir de b[rba\i ]nsura\i, figuri naive, casnice paravane ]n dosul c[rora tot satul =tie ce se petrece, afar[ de ei. Dar ce zic eu?... Fiecare, r`nd pe r`nd, unul mai t`rziu, altul mai devreme, a aflat ce se petrece, =i l-a durut poate la ]nceput, cum doare pe copil m[seaua care cre=te, dar acum, ca =i m[selele crescute gata, nu-l mai sup[r[. Dar, Dumnezeule!... Ce v[d?... T`n[rul cel nalt, usc[cios, a c[rui deget se ]ndreptase odinioar[ spre mine ]nfier`ndu-m[ ca uciga=, iat[-l, iat[-l, la bra\ cu... Dar nu se poate... e un vis, o n[lucire... — Ioane! strigai eu sim\ind c[ mi se painjinesc ochii; cine-s cei doi?... ]ns[ Ion, a=tept`nd bac=i=ul, striga c`t ]l lua gura:

Iar lelea mor[ri\[, Bun[ me=teri\[, Cu coji\e, cu t[r`\e Prinse moara de cosi\e +-o apuc[ de c[lc[i +-o puse pe c[p[t[i. M`na\i m[i! h[i! h[i!

}n acela=i moment un lacheu galonat =i m[nu=at ie=i afar[ =i ne huidui. Ion fugi pleo=tit ca c`inele, c[rui, ]n loc de-un os, i se arunc[ o piatr[. }n zadar ]l c[utai pintre col[ierii ce se dep[rtau ]n grab[ de la casa binecuv`ntat[, ]n zadar prin num[rul trec[torilor ce se ]ncruci=au pe strad[. Ion se f[cuse nev[zut. Atunci mi-am adus aminte c[, pe c`nd eram =i eu om ca to\i oamenii, adic[ pe c`nd aveam sub st[p`nirea mea =argul cel credincios care-mi =tia g`ndul, mergeam de la \ar[ la t`rg =i de la t`rg la \ar[, c`t ai bate din palme. De ce nu m-a= duce acum pe jos la \ar[; dep[rtarea nu era de sp[riet. 253 Nicolae Gane

+-apoi mai era oare a mea mo=ia p[rinteasc[, cu livada p[rinteasc[, cu casa p[rinteasc[, ]ntre p[re\ii c[reia am deschis ochii, sau nu?... F[r[ s[ stau mai mult la g`nd, m[ ]ndrumai spre mo=ie cu b[\ul ]n m`n[ =i cu c[ciula ]ndesat[ pe urechi. Pe c`mp, c`t cuprindeai cu ochii, se vedea albind z[pada ca un =tergar alb nem[rginit, iar pe luciul ei se jucau razele lunii pline. Alt[dat[ mi-ar fi pl[cut aceast[ priveli=te a nop\ii cu lini=tea ei, cu tainele ei, ]ns[ acum nimic nu mai p[trundea ]n inima mea, nici bucurie, nici durere. Mergeam spre casa unde m-am n[scut, ca un om ce nu are nici un g`nd, nici un dor, nici o amintire; mergeam c[l[uzit de Calea robilor =i parc[ totuna ]mi era s[ ajung sau s[ nu ajung. Iat[ c[ ]ntr-un t`rziu, pe la c`ntatul cuco=ilor, z[rii ]n dep[rtare o lumin[ ]nspre miaz[noapte. Era frumoas[, dar nelini=titoare lumina ceea, c[ci venea ]n dreptul mo=iei mele, =i v[z`nd cu ochii se ]ntindea pe ceri ca o perdea ]nfocat[ ce ]ntuneca str[lucirea lunii. Iar pe perdea p[reau \esute mii de flori fantastice care necontenit se mi=cau =i se schimbau, pref[c`ndu-se c`nd ]n ro\i de curcubei ce se ]nv`rteau pe osii nev[zute, c`nd ]n largi evantaiuri care se-nchideau =i iar se deschideau, c`nd ]n coloane uria=e pe v`rful c[rora p[rea c[ se razim[ bolta ceriului. Apoi din c`nd ]n c`nd se ridica ]n sus, ca dintr-o gur[ de vulcan, c`te un roi puternic de sc`ntei, care, desf[c`ndu-se, c[deau apoi pe z[pad[ ca o ploaie m[runt[ de diamante. Ce s[ fi fost oare?... Era numai zarea ]n=el[toare de la miaz[noapte, care uneori s-arat[ =i la noi sau vreun foc aievea? }mi gr[bii pa=ii =i ajunsei la ob`r=ia luminii ce ]mbrobodea ceriul. Erau casele mele care ardeau; case mari cu dou[ r`nduri, pline de tot avutul p[rintesc. Ce priveli=te, Dumnezeule!... Al\ii ar fi scos din piept \ipete desperate, ar fi v[rsat =iroaie de lacrimi, =i-ar fi smuls p[rul din cap, eu ]ns[ eram rece ca de ghea\[; parc[ priveam casa altuia cum ardea. Dup[ c`te suferisem, ce putea s[ mai simt[ biata inima mea! Ie=eau suluri de foc prin ferestre ca ni=te limbi de =erpi, pocneau geamurile, se risipea acoper[m`ntul, =i fumul se ridica ]n v`rtejuri parc-ar 254 Stejarul din Borze=ti fi voit s[ cuprind[ p[m`ntul. Tot satul era adunat cu topoare, cu sc[ri, cu cofe de ap[, c[ut`nd s[ st[p`neasc[ focul, dar munca lor era zadarnic[. M[ amestecai printre oamenii care lucrau, oameni pe care-i =tiam de copii, n[scu\i =i crescu\i ]n sat, =i, lucru nemaipomenit, nici unul nu m[ cuno=tea. Parc[ nici a= fi fost vreodat[ st[p`nul lor. +i cum stam =i priveam la lupta fl[c[rilor, r[zle\, str[in ]ntre ai mei, ]mi venea s[ r`d, ]mi venea s[ c`nt, =i, pentru a-mi bate joc de soarta ce m[ prigonea, luai cu ]ns[=i m`na mea un c[rbune de la focul ce- mi topea avutul =i-mi aprinsei luleaua. Atunci auzii un nechez care-mi str[b[tu urechile. Era glasul =argului care cerea ajutor. Alergai la el, ]l dezlegai de la iesle tocmai ]n momentul c`nd era s[ se risipeasc[ grajdiul asupra lui, iute ]l ]nh[mai la s[niu\a cea sprinten[ care sta afar[ ferit[ de foc, =i, f[r[ ca nimene s[-mi zic[ un cuv`nt, de=i to\i m[ priveau, m[ suii ]n s[niu\[ =i plecai... }ncotro plecai?... Pe drumul mare care ducea la curtea lui Neagu, drum de at`tea ori b[tut de picioarele =argului. Ce era s[ fac acolo?... +argul singur =tia, dar fugea de-i sc[p[rau potcoavele. Focul din urm[, luna din ceri, z[pada de pe p[m`nt ]mi luminau calea ca ziua, iar dinaintea mea pe =esul alb =i t[cut se vedeau aripele unei mori de v`nt care se roteau ]n dep[rtare ca ni=te bra\e de urie=i, singura mi=care ]n somnul p[m`ntului. Era moara necurat[ despre care vorbise Ion. C`nd ajunsei ]n dreptul ei, ]mi adusei aminte c[ m[ pr[v[lisem ]n sara spre Sf`ntul Andrei, dar nu bine-mi fulgerase aceast[ amintire prin cap, c[ s[niu\a se r[sturn[, calul se f[cu nev[zut, iar eu r[m[sei singur f[r[ nici o ap[rare ]n mijlocul c`mpului. Nu pierdui cump[tul =i intrai ]n moar[, singurul ad[post ce-mi r[m[sese contra dih[niilor de noapte. De=i moara era pustie =i colindat[, dup[ spusa lui Ion, de duhuri necurate, totu=i nu-mi era fric[ s[ petrec noaptea ]ntr-]nsa, c[ci nu credeam ]n n[luci, stafii =i strigoi. Obosit cum eram de drumul ce f[cusem, m[ tupilai ]ntr-un col\ =i... de aici ]nainte nu mai =tiu bine... ori c[ somnul m[ cuprinsese =i visam, ori c[ vedeam aievea, dar deodat[ mi se p[ru c[ moara umbl[ =i c[ e plin[ de oameni. 255 Nicolae Gane

Unii cioc[neau la m[sele, al\ii turnau ]n co=, al\ii umpleau sacii, iar ro\ile se-nv`rteau cu o iu\eal[, de fumega f[ina =i se cutremurau p[re\ii. +i ce ciuda\i mai erau oamenii aceia!... Unii aveau unghii la degete ca m`\ele, al\ii copite ca de \ap, al\ii n[rile =i b[rbia t[iete ]n dou[ ca la z[vozi, =i to\i aveau cozi =i ochi scur=i, de li se vedeau creierii prin orbitele de=arte. Dar pe c`nd era vuietul mai mare =i m[cini=ul mai ]nfier- b`ntat, deodat[ u=a morii se deschise =i o femeie nalt[, despletit[, ]mbr[cat[ ]n haine albe, se ar[t[ pe prag. La vederea ei moara st[tu pe loc, n[lucile disp[rur[ ca prin minune, iar ea, ]naint`nd spre mine, ]mi zise cu bl`nde\e: — Nu te teme, eu cunosc drumul la curtea lui Neagu =i voi s[ te scap de primejdii; vino cu mine, numai de nimic s[ nu te miri, de nimic s[ nu m[-ntrebi =i m`na pe mine s[ nu pui. Supus ca omul ce nu are nici o voin\[, plecai al[turi cu d`nsa pe drumul ce duce la curtea lui Neagu. Glasul ei ]mi p[rea cunoscut, dar nu-mi aduceam aminte al cui era. Mer- geam iute, foarte iute, gr[bi\i fiind am`ndoi, =i, de ce mer- geam, de ce m[ sim\eam mai u=or. La cornul de lunc[ ]mi ie=i ]nainte lupul cel cu coada c`t un m[turoi =i ast[ dat[ parc-ar fi voit s[ se puie la ceart[ cu mine; ]ns[ la un semn al ei, lupul sc[p[r[ =i se f[cu nev[zut. Mergeam, mergeam pe =esul ]ntins, parc[ m[ ]mpingea cineva din urm[, =i t[lpile mele abia atingeau p[m`ntul, — iar de la o vreme parc[ nu mai mergeam, ci lunecam. Deodat[ m[ trezii ]n fa\a unei ape mari, f[r[ luntre, f[r[ pod, f[r[ mal de ceea parte. Nehot[r`t, m[ oprii un moment ]n loc =i m[ uitai pentru ]nt[ia oar[ ]n fa\a ei; ]mi p[ru a=a de frumoas[ c[l[uza mea, c[ parc[ m-a= fi dus cu d`nsa p`n[ la cap[tul lumii. La un semn al ei intrai cu b[rb[\ie ]n ap[. Dar, o minune!... trupul meu nu se scufund[, picioarele mele nu se udar[, ci ]ntocmai ca paserea care rade apa cu aripile, a=a de sigur =i a=a de iute lunecam =i eu deasupra apei. Apoi ]ncet, ]ncet m[ ridicai ]n slav[ =i m[ urcai, tot m[ urcai p`n[ ce str[b[tui dincolo de nouri. Dep[rt[rile se nimiceau dinaintea mea. C[p[tasem darul de a zbura, =i-mi 256 Stejarul din Borze=ti venea s[ cred c[, de c`nd eram pe lume, nu mai merse- sem altfel, ]ntr-at`ta ]mi p[rea u=or =i firesc de a pluti ]n v[zduh. Apoi ]mi aruncai privirea ]n jos asupra p[m`ntului care se ]nv`rtea sub picioarele mele ca un glob nemernic, pierdut ]n noianul ]ntunericului, =i a=a un dispre\ ]mi veni ]n suflet despre cele ce se petrec acolo unde to\i vor s[ fie st[p`ni, uit`nd c[ moartea e singura st[p`n[, ]nc`t, dac[ nu mi-ar fi fost ru=ine de tov[r[=i\a mea de zbor, a= fi tr`ntit un hohot de r`s. Ce-mi p[sa acuma de judec[torii care m[ os`ndiser[, de casele care-mi arseser[, de n[lucile din moar[?... }mi c[zuse perdeaua de pe ochi =i toate le vedeam =i le ]n\elegeam. M[ uitam acum la soare f[r[ s[ clipesc, =i c`\i al\i sori ca d`nsul de-o mie de ori mai mari =i mai frumo=i vedeam rotindu-se ]n spa\iu, sori alba=tri, galbeni, verzi, ochi ai ceriului, care de c`nd lumea tot s-au rotit =i s-or roti. Iat[ =i colo luna nop\ilor p[m`nte=ti, luna poe\ilor, luna luna- ticilor, luna c`inilor l[tr[tori, slug[ bicisnic[ a p[m`ntului. Ce fir de nisip!... Dintr-o singur[ privire str[b[team toat[ urzeala lumii; auzeam cre=terea ierbii, ]n\elegeam taina vie\ii, atingeam firele ce leag[ stelele ]ntre ele, vedeam boldul care d[ mi=carea, sim\eam timpul st[t[tor; ce zic? Eu ]nsumi f[ceam parte din acele fire, din acele stele, eram v[z, eram auz, eram mi=care, eram toate, c[ci toate o dat[ le cuprin- deam. +i frumoase erau aceste f[pturi =i simple =i u=oare, c[ orice minte le-ar fi priceput. Dar mai presus de ori=ice era c[l[uza mea de zbor, ]n ai c[rei ochi senini ceriul ]ntreg se reflecta. Uneori ]mi p[rea c[-i Elena, fiica lui Neagu, ]mbr[cat[ ]n hainele ei de mireas[, a=a cum o v[zusem ]n noaptea spre Sf`ntul Andrei. }ns[ nu!... era mai mult dec`t Elena... era at`t de mult... c[ parc[ ea era sufletul lumii, st[p`na veciniciei, parc[ de la mi=carea buzelor ei at`rna s[ stea soarele pe loc sau s[ se mi=te, de la clipitul genelor ei, s[ fie ]ntuneric sau lumin[. O priveam cu dragoste nesf`r=it[, c[ci, se vede, =i prin ceriuri c`teodat[ dragostea 257 Nicolae Gane se r[t[ce=te... c`nd deodat[ auzii un c`ntec care r[spundea de la stele, de la iarb[, de la lumin[, de la tot ce avea sau nu avea fiin\[ =i umplea ne\[rmuritul firmament. Ce cunoscut ]mi era c`ntecul cela!... }mi venea s[ cred c[-=i avea izvorul ]n ]nsu=i sufletul meu =i c[ totdeauna ]l au- zeam a=a l[murit, frumos =i vecinic!... Dar ce zic eu?... acel c`ntec nu pornea nici de la stele, nici de la iarb[, nici de la lumin[, ci c[l[uza mea ]l c`nta c-un glas dulce nem[rginit, iar lumea f[rmecat[ numai c`t ]l ]ng`na... Atunci... r[pit, pierdut, uitai sfatul ce-mi d[duse, o cuprinsei ]n bra\e, =i c`ntecul ei se stinse ]ntr-un s[rutat!...... Dar, o Doamne!... Ce groz[vie!... deodat[ frumoasa c[l[u- z[ se topi ]n bra\ele mele ca o raz[; lumea prinse s[ se clatine din temelie, sorii s[ ias[ din calea lor b[tut[, stelele s[ se ciocneasc[, iar eu, tr[snit din c`te=ipatru unghiuri ale ceriului, fui aruncat ]n pr[pastia nem[rginirii. Atunci... ]n c[derea mea nesf`r=it[, dar scurt[ ca o clip[, ]ntrev[zui ca prin vis curtea lui Neagu, =i, c`nd atinsei p[m`ntul ]ntre st`lpii de la poart[, sim\ii c[ mii de ghiulele se sparser[ ]n creierii mei... se ]mplinise cuv`ntul lui Ion... eram mort... * * * — +argul e gata, nu pleca\i? strig[ Ion la urechea mea, cl[tin`ndu-m[ de m`n[. Ars, s[rii ]n picioare =i m[ frecai la ochi... Eram eu... dar eu ]ntreg =i teaf[r ]n odaia mea, l`ng[ canapeaua pe care dormeam =i cu luleaua ]n m`n[ care ardea ]nc[. +i ]n aceste c`teva minute avusei timpul s[ fac un omor, s[ fiu os`ndit, iertat, s[ m[ primblu prin stele =i s[ mor. — Zi s[ deshame =argul, r[spunsei lui Ion, voi pleca m`ini! — Cuminte face\i, cucona=ule, foarte cuminte, c[ m`ini e Sf`ntul Andrei. }mi da\i voie s[ ung ]ncuietoarele cu usturoi?... (Convorbiri literare, anul XIII, nr. 9, 1 decembrie 1879)

258 Stejarul din Borze=ti *

A fost odat[ un timp, pe c`nd Molna =i Prutul nu f[ceau hotar ]ntre trei \[ri surori, pe c`nd bourul moldovenesc era singur st[p`n pe-o \ar[ larg[, ]ndem`natic[, locuit[ de-un popor ager =i drept p[m`ntean. De pe atunci, deci, =i p`n[-n zilele noastre, r[mas-a vorba din tat[-n fiu cum c[ un joc de copii se ]ncinsese odinioar[ pe =esul Trotu=ului, nu departe de satul Borze=ti, sub un soare frumos de prim[var[. }n dou[ tabere era desp[r\it[ ceata copiilor: una ]nf[\i=a tab[ra t[tarilor sub comanda lui Gheorghie, un copilandru cu plete negre =i cu ochii de mure, iute =i neast`mp[rat ca Trotu=ul ce se pr[vale de la mun\i; cealalt[ era tab[ra moldovenilor sub comanda lui +tefan, un copilandru cu plete blonde, cu ochii alba=tri, g`nditori, =i cu inim[ cutez[toare. Cel dint[i era fiu de \[ran, cel de al doilea fiu de domn. Ei ]ns[ se jucau la un loc pe iarba verde, ]n r[coarea aerului, sub st[p`nirea dreapt[ a soarelui de prim[var[. +i ambele tabere, ]narmate p[n[-n din\i cu pu=ti de soc, cu s[bii de =indril[, cu suli\e de trestii, se b[teau amarnic ]ntre ele, de clocoteau v[ile Trotu=ului =i se speriau to\i graurii din tuf[ri=uri. Iar comandan\ii, c[l[ri pe fugari aprigi de nuiele, alergau c`nd la aripa dreapt[, c`nd la aripa st`ng[ a o=tirilor ]n=irate, =i-=i ]mb[rb[tau solda\ii la lupt[. A \inut c`t a \inut b[t[lia nehot[r`t[, dar, ]n sf`r=it, copilul cel cu ochi alba=tri g`nditori, care avea darul de a se r[zboi mo=tenit de la tat[l-s[u, ]nvinse pe t[tari, prinse pe hanul lor,

* Subiectul acestei novele mi-a fost istorisit de poetul V. Alecsan- dri, proprietarul mo=iei Borze=ti (n. a.). 259 Nicolae Gane pe neast`mp[ratul Gheorghie, =i-l leg[ de-un stejar b[tr`n, martur de cea ]nt[i izb`nd[ a viitorului domn. Apoi to\i hatmanii =i c[pitanii lui +tefan se adunar[ ]mpre- jurul stejarului =i prinser[ s[ judece pe hanul t[t[resc, unii pentru vreo minge furat[, al\ii pentru vreo cetate de h`rtie d[r[mat[, tot fapte rele ce nu puteau fi iertate; iar bietul han, cu ochii pleca\i ]n jos, ]=i a=tepta os`nda, abia st[p`nindu-se de r`s. }n sf`r=it, +tefan, dup[ ce ascult[ p[rerea mai-marilor o=tirii sale, zise cu spr`ncenele ]ncre\ite: — Porunca domniei-sale este s[-l sp`nzura\i de creanga cea de sus, ca s[ fie de pild[ =i altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu fr`nghie de subsuoar[ =i ridicat pe creang[ ]n sus ]n salvele pu=tilor de soc =i ]n strig[tele de bucurie ale o=tenilor ]nving[tori. Joc nebunatic, copil[resc, la care soarele, ]n m[re\ia lui, se uita z`mbind, el care v[zuse multe altele pe coaja noastr[ p[m`nteasc[! ...... Dar, o Doamne, ce se aude?... Ce clocot aduc apele Trotu=ului de sus ]n jos?... Un vifor se st`rne=te de puterea c[ruia se leag[n[ ]n aer micul han t[t[resc, =i p[m`ntul prinde s[ se clatine =i s[ sune parc[ s-ar fi r[sturnat st`ncile cele mari de la ob`r=iile Trotu=ului. Iar ]n timp ce +tefan =i ]ntreaga lui o=tire st[teau nedumeri\i de vuietul ce se apropia, ]n timp ce micul Gheorghie ]n bra\ele v[zduhului se g`ndea la cei ce-s sp`nzura\i aievea, deodat[ se v[zu o ceat[ nenum[rat[ de adev[ra\i t[tari venind ]n goana mare a cailor spre d`n=ii =i-atunci... vai!... to\i copiii, cuprin=i de groaz[, apucar[ la fug[ care-ncotro, uit`nd pe micul Gheorghie, care, at`rnat de creanga stejarului, z`mbea ]nc[ ]n nevinov[\ia lui, ne=tiutor de urgia ce-l amenin\a. Da! el z`mbea ]nc[... dar atotv[z[torul soare ]ncet[ de a z`mbi, c[ci ]n acel moment o sut[ de s[ge\i, o sut[ de suli\e se ]nfipser[ ]n trupul lui. Ceriul se posomor], frunzele =i crengile copacului, p[tate de s`nge copil[resc, se cl[tinar[ ]nfiorate. Treizeci de ani au trecut dup[ aceast[ ]nt`mplare, =i micul +tefan, schimb`nd sabia de lemn pe palo=ul de o\el, se urc[ 260 Stejarul din Borze=ti de pe treapt[ pe treapt[ pe scara lumii, p`n[ ce ajunse s[ fie numit la Direptate domn \[rii Moldovei, ]nsc[unat =i miruit de mitropolitul Teoctist. Astfel, f[c`ndu-se ]nsu=i \iitor peste toat[ \ara, ]ncepu via\a grea =i anevoioas[, tot ]n r[zboaie =i osteneli*, c[ci \ara, fiind bogat[, larg[ =i ]ndem`natic[, de=tepta setea tuturor vecinilor. Dar cu c`t nevoile veneau mai grele peste d`nsul, cu at`t inimo=ia lui cre=tea; =i a voit Dumnezeu ca el s[ mearg[ din biruin\[ ]n biruin\[, =i numele lui s[ se m[reasc[ tot mai mult, ]nc`t s[ r[zb[t[ peste hotarele Moldovei, departe ]n lumea apusean[ =i s[ r[zbat[ prin p[tura veacurilor p[n[ la noi. Iar el, domn drept credincios =i p[m`n- tean, de fiecare biruin\[ ]n[l\a c`te o biseric[ spre m[rturie nepieritoare de tr[inicia neamului nostru =i de bun[tatea lui Dumnezeu. Mul\i ani domni +tefan-vod[ cel Mare ]n care timp a=ez[ cu nestr[mutare temelia st[p`nirii noastre asupra c`mpiilor Dun[rii, pecetluind =i sfin\ind aceast[ st[p`nire cu s`ngele v[rsat. Dar tot nu era lini=tit. Un g`nd ]nd[r[tnic ]l urm[rea din copil[rie, g`ndul micului Gheorghie, ucis de t[tari; =i oriunde s-ar fi dus, orice-ar fi f[cut, chipul cel oache= =i dr[g[la= i se ]nf[\i=a necontenit, cer`ndu-i parc[ r[zbunare. Iat[ c[ ]ntr-una din zile i se aduce veste c[ o mul\ime de oaste t[t[rasc[ a n[v[lit ]n \ar[ peste apa Nistrului, pustiind p[m`ntul, r[pind c`rdurile de vite, d`nd foc satelor =i girezilor de p`ine, robind femeile =i copiii. Iute +tefan ]=i ]ntocmi oastea =i le ie=i ]nainte la satul Lipin\i. O! de ast[ dat[, nu mai era ca acum treizeci de ani, pe =esul Trotu=ului, la stejarul din Borze=ti; era o adev[rat[ b[t[lie cu t[tarii. +tefan cel blond, cu ochii alba=tri g`nditori, c[l[rea, nu ca atunci pe o nuia de alun, ci un cal aprig de soi moldovenesc** =i alerga ca un fulger la toate punctele de b[taie, v`r`ndu-se unde primejdia era mai mare.

* Letopise\ul Ureche (n. a). ** Proverb persienesc: „Nimic mai frumos dec`t un t`n[r persan c[lare pe un cal moldovan“ (n. a). 261 Nicolae Gane

+i-n loc de s[bii de lemn, se-ncruci=au acum s[bii de fier, =i-n loc de pu=ti de soc, detunau tunuri de schij[, ]nc`t se-nnegrea v[zduhul de fum, de uneori nu se mai vedea om cu om. P[n[-n ceri se ]n[l\a r[sunetul restri=tei de pe p[m`nt; iar t[t[rimea, cuprins[ din dou[ p[r\i, se m[cina =i se mistuia ca pleava ]ntr- un v`rtej de dou[ furtuni ce se ciocnesc. Ro= era soarele sus ca ]n timp de grea cump[n[, ro= era p[m`ntul jos de s`ngele ce g`lg[ia. Dar sufletul b[t[liei, acel ce vedea =i st[p`nea toate era chipul blond al lui +tefan, care se ar[ta pretutindene ca o icoan[ de ]mb[rb[tare, d`nd inim[ o=tenilor lui =i f[c`ndu-i s[ mearg[ la biruin\[ sigur[. +i, ]n adev[r, sigur[ =i des[v`r=it[ a fost biruin\a moldove- nilor, c[ci n-apucase a asfin\i soarele =i ]ntreaga urdie t[t[- reasc[ a fost sf[r`mat[ =i robit[, prinz`ndu-se pe ]nsu=i =eful lor, fiul hanului t[t[resc de peste Volga. Iar +tefan a dat laud[ lui Dumnezeu =i a trimis sol de bucurie so\iei Evdochia, sora \arului Simeon. Apoi nu trecu mult timp dup[ aceasta =i auzind b[tr`nul han de peste Volga despre nimicirea o=tirii sale la Lipin\i trimise lui +tefan soli ]nc[rca\i cu odoare pentru r[scump[rarea fiului s[u din robie, iar +tefan r[spunse solilor c[-i va da drumul dac[ se vor ]nvoi la aceasta mai-marii o=tirilor lui, care au a fi aduna\i =i ]ntreba\i pe malul Trotu=ului la satul Borze=tii. Era o zi frumoas[, o adev[rat[ zi de prim[var[, ziua ]n care +tefan ]=i adun[ hatmanii =i c[pitanii pe malul Trotu=ului sub b[tr`nul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de t[tari. Trist p[rea acum copacul =i g`rbovit at`t de povara celor treizeci de ani trecu\i peste cre=tetul lui, cum =i de amintirea dureroas[ a faptului ce l-a ]ns`ngerat. De altfel, nimic nu era schimbat; acela=i c`mp verde ]nflorit, acelea=i ape iu\i =i neast`mp[rate ale Trotu=ului, care curg f[r[ repaos pe a=ternutul lor de prund, acela=i soare dulce =i z`mbitor care a dezmierdat odinioar[ jocul cel nebunatic de copii. De acela=i stejar sta acum legat un adev[rat t[tar, fiul hanului Mengli Gherei de

262 Stejarul din Borze=ti peste Volga, =i roat[ ]mprejurul lui erau mai-marii o=tirilor lui +tefan: hatmanul Arbore, hatmanul +endrea, aprodul Purice, logof[tul T[utu, vornicul Boldur =i al\i mul\i o=teni =i oameni de frunte; iar ]n mijlocul lor, drept ]n fa\a t[tarului, sta ]nsu=i +tefan, copilandrul de odinioar[ peste capul c[ruia de asemenea trecuser[ cei treizeci de ani ce au g`rbovit stejarul, ]ns[ din ml[di\a de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri ]ntinse de la mun\i =i p`n[ la mare, la umbra c[rora se ad[postea un popor ]ntreg de plugari =i de o=teni. Iar mai la o parte st[teau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. — Voi, hatmani =i c[pitani! zise +tefan, ]ncre\ind din spr`ncene; v-am adunat aice ca s[ dau ]n judecata voastr[ pe fiul hanului t[t[resc, =i s[ hot[r`\i voi ]n=iv[ de i se cuvine iertare sau pedeaps[. Sunt acum treizeci de ani, eram mic =i m[ jucam sub acest stejar b[tr`n c-un copil Gheorghie din Borze=ti, c`nd deodat[ n[v[li f[r[ veste asupra noastr[ Mengli Gherei, hanul t[tarilor de peste Volga, cu o urdie nenum[rat[, =i ucise f[r[ mil[ pe nevinovatul Gheorghie. Iat[ c[ acum, cu ajutorul vostru =i al lui Dumnezeu, fiul aceluia=i han a c[zut prins ]n m`inile noastre, dup[ ce =i el ne-a c[lcat \ara f[r[ dreptate, a ars mul\ime de holde =i sate, a ucis mul\ime de femei =i de copii. P[rintele s[u ne trimite soli =i daruri pentru r[scump[rarea lui. Las la voia =i ]n\elepciunea voastr[ s[ hot[r`\i ce i se cuvine! Atunci toate frun\ile se posomor`r[, to\i ochii se pironir[ asupra t[tarului, care ]n acel moment avu neauzita obr[znicie s[ scuipe asupra moldovenilor f[c`ndu-i „c`ini“; iar b[tr`nul hatman Arbore zise urm[toarele: — M[ria-ta!... N-am avea ce face cu via\a acestui t[tar ce ne batjocore=te, c[ci \ara s-a ad[pat cu ]ndestul s`nge p[g`nesc, =i s`ngele unuia mai mult n-ar spori ]ntru nimic roada p[m`ntului nostru. Dar acest unul este fiul hanului t[t[resc, =i M[ria-ta, care te lup\i de at`\ia ani pentru ]nteme- rea neamului nostru, e=ti dator s[ faci dintr-]nsul pild[, ca s[

263 Nicolae Gane mearg[ vestea peste cele patru hotare ale \[rii, cum c[ oricine sam[n[ moarte pe p[m`ntul nostru, moarte culege! Atunci to\i ]ntr-un glas strigar[: „La moarte, la moarte!“... Iar +tefan, ]ntorc`ndu-se c[tr[ solii lui Mengli Gherei, le zise: — Duce\i-v[ cu daruri, cu tot la st[p`nul vostru =i spune\i-i: c[ at`t de mult s-a scumpit capul fiului s[u prin s`ngele cre=tinesc ce-a v[rsat, ]nc`t el nu are ]ndestul[ avere s[-l poat[ r[scump[ra. Iar dac[ vrea s[-l ]nt`lneasc[ ]n locul unde s-a dus, atunci s[ se ]ncum[teze s[ ne calce hotarele! Apoi, dup[ ordinul lui, fiul vestitului han t[t[resc Mengli Gherei de peste Volga, st[p`nul Crimeei =i al Ucrainei, spaima polonilor =i a moscovi\ilor, fu ridicat ]n sus cu m`inile legate la spate =i sp`nzurat de aceea=i creang[ de care se leg[na odinioa-r[ micul Gheorghie, c`nd fu str[puns de s[ge\ile t[t[re=ti; =-atunci surlele, tr`mbi\ele =i darabanele ]i f[cur[ cinstea cea de pe urm[, =i o salv[ puternic[ de sine\e, ]mpr[=tiind vestea mor\ii lui, f[cur[ s[ salte apele Trotu=ului. Iar +tefan, judec`nd c[ b[tr`nul stejar =i-a ]ndeplinit menirea, deoarece frunzele =i ramurile lui cu s`nge au fost sp[late, a poruncit s[ i se dea foc, =i-n locu-i a zidit, ]n amintirea tovar[=ului s[u din copil[rie, o biseric[ cu hramul Sf`ntului Gheorghie. De atunci =i p[n[ azi multe s-au ]nt`mplat, c[ci patru sute de ani trecut-au peste \ar[, ]ntov[r[=i\i de voi =i nevoi, dar ]nc[ =i ast[zi, c`nd merg c[l[torii s[ viziteze biserica cea neagr[ din Borze=ti, simt o tainic[ str`ngere de inim[, aduc`ndu-=i aminte c[ pe acele lespezi de piatr[ a c[lcat odinioar[ piciorul lui +tefan, care a fost sufletul de via\[, cheagul neamului rom`nesc, =i ast[zi ]nc[ ochii lor parc[ v[d r[s[rind din ]ntunecimea bol\ilor marea lui umbr[ care de acum va pluti peste noi ]n ad`nca viitorime ca un spirit proteguitor. (Convorbiri literare, anul XV, nr. 10, 1 ianuarie 1882)

264 Ion Urdil[

I

— Dau unde dau =i iar m[-ntorc la timpul tinere\elor mele... zise Constantin prietenului s[u Gheorghie. Am`ndoi st[teau la gura sobei, ad`nci\i c`te ]ntr-un jil\ =i puf[iau din lulele. — S[ vedem ce vei dezgropa dintr-]nsele? r[spunse Gheor- ghie, care se a=ez[ mai ]ndem[natic spre a asculta. Constantin tu=i, ]=i drese glasul, se uit[ un moment g`nditor la ro\ile de fum ce ie=eau din lulea, apoi ]ncepu astfel pe un ton melancolic: — O s[-mi zici: „Ce-i pas[ lumii de tinere\ele tale!...“ A=a-i!... dar ce s[ fac, dac[, mie unuia, acolo ]mi place s[-mi desf[tez g`ndul, dac[ numai acolo reg[sesc zilele cele frumoase, pline de s[n[tate, de speran\[ =i de voie bun[, zile care n-au s[ se mai ]ntoarc[... Am ajuns =i eu ca bog[ta=ul s[r[cit, c[zut ]n sl[biciunea de-a nu mai vorbi dec`t de pierdutele lui averi... R[scolind, deci, vraful filelor rupte din via\a mea, iat[ c[ dau peste o istorioar[, uitat[ sub colbul trecutului, care ]ns[ se leag[ at`t de str`ns cu inima mea, ]nc`t nici ast[zi, c[ au trecut zeci de ani la mijloc, nu o pot spune f[r[ un pic de ]nduio=are. Aveam, zic, ]n casa noastr[ o slug[ veche =i credincioas[, la care tata \inea foarte mult; dar era slut, m`nia p[m`ntului. Avea mai ]nt[i ni=te ochi f[r[ culoare, f[r[ gene =i f[r[ sprincene. C`nd se uita la mine, ]mi venea s[ cred c[ nu m[ vede. Apoi era ciupit de v[rsat, de nu g[seai loc s[n[tos pe obrajii lui nici c`t ai pune un v`rf de ac; =i mai era ple= la cap ca un genunche, avea picioarele haiti=e, parc-ar fi fost ]ndoite de c[l[rie =i pe l`ng[ toate aceste ]l chema =i Ion

265 Nicolae Gane

Urdil[. Te las s[ judeci ce haz f[ceau fetele de d`nsul. S[ nu crezi c[ era om mor[c[nos, r[u sau pizm[tare\ cum sunt obicinuit oamenii slu\i. Din contra, era blajin, glume\ =i cinstit, de puteai zidi o cetate pe cuv`ntul lui. Nimic nu f[cea tata f[r[ s[ se sf[tuiasc[ cu d`nsul. — Ioane, oare s[ fie vreme de scos la plug? — Ioane, oare gr`ul nu-i de secere? — Ioane, oare cum vor sta pre\urile anul acesta? Iar Ion r[spundea a=ezat =i l[murit ca un c[rturar. Pe l`ng[ lucrul c`mpului, el mai =tia =i multe me=te=uguri, precum: strug[ria, butn[ria, gr[din[ria, ba =tia s[ fac[ =i vutc[ =i s[ coas[ la gherghef. Un fel de om, cum s-ar zice, bun la toate. Lui ]i erau ]ncredin\ate cheile de la c[mar[ =i de la pivni\[, c[ci nu era be\iv; el sta la ciuruitul =i datul gr[un\elor la cai, el la ]mp[r\itul tainurilor ]n curte. De=i nu era recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin hainele ce purta, ca mai mare asupra celorlalte slugi, c[ci din cauza slu\eniei n-ar fi avut ]ndestul[ autoritate pentru aceasta, totu=i trebile de ]ncredere el le ]ndeplinea. +-apoi ce leaf[ mai avea bietul Ion Urdil[? Treizeci lei vechi pe lun[ =i dou[ r`nduri de c[put[turi pe an!... cum se d[dea pe atunci... O nimica pentru at`ta dragoste de lucru st[p`nesc. Iar hainele lui erau totdeauna acelea=i, =i vara =i iarna; ni=te pantaloni largi cu prohab, ]ncre\i\i la mijlocul trupului ]n forma =alvarilor =i un surtuc a c[rui poale lungi ]i c[deau oblu pe genunchi; toate aceste croite vecinic din acela=i soi de =iac mon[stiresc =i de aceea=i culoare. De acum m-am trezit, am v[zut pe Ion Urdil[ ]n casa noastr[, tot a=a de b[tr`n, tot a=a de slut, tot a=a ]mbr[cat, ]nc`t timpul curgea parc[ f[r[ s[-l schimbe; =i c`t pentru mine, n-a= fi putut ]n\elege casa noastr[ f[r[ d`nsul, a=a cum era, dar nici el nu s-ar fi putut ]n\elege pe sine ]nsu=i de altfel sau aiurea undeva dec`t la noi. Pe vremea aceea nu era po=t[ de cai, nici telegraf, nici drum-de-fier, abia de erau drumuri b[tute; iar ho\ii foiau ]n

266 Stejarul din Borze=ti toate p[r\ile ca prin satul lui Cremene. Tot Ion era purt[torul nostru de =tafete. Numai ce auzeai pe tata zic`ndu-i: — Ioane! \ine scrisoarea =i punga asta cu bani =i du-te la Ia=i, la Cutare. Ion punea scrisoarea ]n s`n, punga la chimir sub c[me=[, apoi mergea pe jos, trei zile ]ncolo =i trei zile ]ncoace, pe c[r[rile cele mai drepte, pe poticele cele mai neumblate, mergea mai r[pede cu picioarele lui haiti=e dec`t ar fi mers altul cu picioarele drepte, =i niciodat[ nu lipsea un ban, niciodat[ nu ]nt`rzia cu o oar[. Toate mergeau bine, numai cu fetele din cas[ Ion Urdil[ nu prea ducea trai bun, c[ci nu era zi l[sat[ de Dumnezeu ca ele s[ nu chicoteasc[ la spatele lui, s[ nu-i fac[ fel de fel de =otii: ba schimonosindu-i numele, ba anin`ndu-i petici pe la spate, =i c`te =i mai c`te. „Taci, c[ te dau pe m`na lui Urdil[!“ era amenin\area cea mai lu[toare ]n r`s ce se putea face unei fete. Iar bietul Urdil[, care avea con=tiin\[ despre slu\enia lui, le suferea toate, =i fa\a-i blajin[ nu dest[inuia niciodat[ vreo urm[ de m`nie sau de dor. Treceau fetele oache=e =i b[l[i pe dinaintea lui, zburau, se h`rjoneau de le s[ltau s`nurile, =i el le privea cu ochii s[i =ter=i, ca un filozof ce nu-=i bate capul cu asemene nimicuri. Bietul om!... Toat[ dragostea lui se-n\elenise ]n lucrul st[p`nesc, =i orice alt[ sim\ire p[rea str[in[ de inima lui. Dar binele nu \ine c`t lumea: dup[ senin vine furtuna, zic oamenii; c[ci a=a ne e dat s[ cunoa=tem, pe r`nd, ambele fe\e ale vie\ii. A=a ]ntr-una din zile, tata, sufletul casei noastre, omul cel scurt la vorb[ =i cald la inim[, care \inuse at`ta timp, spre mul\[mirea tuturor, c`rma trebilor ]n m`n[, ]nchise ochii pe nea=teptate, =i, la v`rsta de optsprezece ani, r[m[sei trist =i orfan sub epitropia unei m[tu=e, varga lui Dumnezeu. O! Doamne, ce schimbare! Cu venirea ei, focul a intrat ]ntre noi. Nalt[ =i zdrav[n[, cu ni=te ochi asprii, bulbuca\i, gata de p[lmuit =i vecinic nemul\[mit[ de tot ce se f[cea, iat[ noua 267 Nicolae Gane noastr[ st[p`n[. Din ziua dint[i ea lu[ cheile de la c[mar[, de la pivni\[, de la hambar, prinse se grijeasc[, s[ v[ruiasc[ ]n toate p[r\ile, schimb[ mobilele dintr-o odaie ]ntr-alta, parc[ ar fi voit s[ nu r[m`ie nici o urm[ de ce-a fost mai nainte, =i toate acestea le f[cea ]ntov[r[=ite de vuiet, cu vorbe ca de-alde aceste, zise ]n gura mare: „Da’ bine, asta cas[ de om era?... Se poate mai mare risip[, mai mare b[taie de joc?...“ Astfel ]i umbla gura de diminea\[ p[n[-n sar[ =i nici c[ mai obosea. +-apoi era evlavioas[, scumpa mea m[tu=[, =i cu Visul Maicii Domnului totdeauna ]n s`n. Mai ales diminea\a era cu inima plin[ de umilin\[, c`nd se ]nchina dinaintea iconostasului: — Tat[l nostru carele e=ti ]n ceriuri, sfin\easc[-se numele t[u, fac[-se voia ta... Cioar[, ard[-te-ar para focului, striga deodat[ ]n mijlocul rug[ciunii, nu vezi colbul pe scrin?... Apoi s[rind, ca o leoaic[, ]n spatele slujnicei ce-i ie=ea ]nainte, o lua de ureche =i o v`ra cu nasul ]n colb; =i iar ]=i urma ]nchin[ciunea: Precum ]n ceri a=a =i pe p[m`nt; p`inea noastr[ cea de toate zilele... etc. Ciudat era c[ pentru a oc[r] =i a bate nu avea trebuin\[ s[-=i ias[ din fire, ca al\i oameni. Dup[ o pereche de palme, date de exemplu ]n timpul mesei, ea mistuia tot a=a de bine ca =i c`nd ar fi b[ut un pahar de ap[ r[coritoare. Ochii ei, st[p`ni\i de dorin\a de-a g[si totdeauna pricini, alergau necontenit prin col\uri, pe mobile =i pe sub mobile, c[ doar vor descoperi vreo a\[ de painjen sau vreun lurcru c`t de mic, care s[ nu fie la locul s[u, =-atunci... vai =-amar!... }ncetul cu ]ncetul z`mbetul =i voia bun[ pierir[ din casa noastr[, lumea umbla numai pe v`rful degetelor, vorbea numai la ureche, slugile fugeau pe-un cap; numai Ion Urdil[, ]n contra c[ruia se ]ndrepta cu deosebire ura m[tu=ii mele, sta nedezlipit de pragul casei noastre. Eu unul abia a=teptam ziua plec[rei mele ]n str[in[tate spre a-mi urma studiile =i a pune cap[t vie\ii nesuferite ce duceam. P[n-atunci f[ceam toate 268 Stejarul din Borze=ti chipurile s[ v[d, c`t se poate mai rar, pe iubita mea m[tu=[. M[ duceam pe la vecini, m[ primblam c[lare prin \arin[, mergeam la v`nat sau la pescuit cu undi\a la iaz; dar, mai des dec`t oriunde, mergeam la iaz unde ]nt`lneam pe Ilinca, o fat[ de suflet a mor[ri\ei, cu care-mi pl[cea s[ stau de vorb[, nu doar c-a= fi iubit-o sau c[ m-ar fi iubit ea pe mine, ci pentru c[ era t`n[r[ =i vesel[, =i eram prieteni din copil[rie. Ne]n\eles ]ns[ era c[ lui Ion Urdil[ nu-i pl[cea s[ m[ vad[ ]mpreun[ cu Ilinca. Feliurite cuvinte g[sea el, care de care mai nepotrivite, spre a m[ ]mpiedica s[ merg la moar[; ba se temea s[ nu r[cesc din cauza umezelii, ba, Doamne fere=te, s[ nu m[-nec, tot vorbe f[r[ temei, care-mi intrau pe-o ureche =i-mi ie=eau pe cealalt[; iar eu, neb[g[tor de seam[ cum eram, ]mi puneam p[l[ria pe ceaf[ =i m[ duceam pu=c[ la moar[. De la un timp observai c[ de c`te ori m[ ]ntorceam de acolo, trebuia s[ ]nt`lnesc pe Ion prin ]mprejurimi, f[c`ndu-=i feliurite trebi, ]ns[ tot mai trist =i mai sl[b[nogit ]mi p[rea. Oare nu cumva?... g`ndii eu ]n mine... Ce vorb[!... Ar putea s[-i fie bunic, nu tat[!... E cu neputin\[. Astfel n[=teau =i piereau, r`nd pe r`nd, prepusurile ]n mintea mea. }ntr-o zi cobor`ndu-m[, dup[ obicei, la iaz, v[zui pe Ilinca cum sta ]ntr-o mic[ luntre legat[ de mal. Atunci, f[r[ s[ m[ g`ndesc mai departe, s[rii ]n luntre, o desprinsei, =i din dou[, trei lope\i, o dusei la ad`nc. Negre=it, n-am avut nici o precugetare c`nd am f[cut toate aceste, c[ci — precum spusei — nu iubeam pe Ilinca, nici ea nu m[ iubea, ci eram numai ca ni=te buni tovar[=i din copil[rie... Dar acum, fiind a=a aproape de d`nsa, leg[nat pe fa\a apei, neauzind alt vuiet dec`t vuietul m[cini=ului, neav`nd al\i marturi dec`t b`tlanii ce se roteau deasupra capetelor noastre, =i colo sus soarele care ne ]mbr[\i=a ]n razele lui, m[rturisesc c[ eram mi=cat... Da, eram mi=cat, =i ]nc[ at`t de mult, ]nc`t nu puteam s[ deschid gura, s[ zic un cuv`nt... Ce se petrecea ]n mine?... Nu =tiu!... +tiu numai c[ aveam un fel de str`ngere de inim[ =i — lucru ciudat — ghiceam c[ ]n acela=i timp =i 269 Nicolae Gane ea era cuprins[ de sim\irea stranie ce m[ turbura: =i ea ]n\elegea c[ ]ntre noi e ceva care nu fusese mai ]nainte, c[ de ast[ dat[ sunase pentru noi o oar[ ce nu se mai asem[na cu celelalte, o oar[ care ]n =irul vie\ei noastre punea hotar ]ntre trecut =i viitor; =i toate aceste multe dest[inuiri se preschimbau ]n sufletele noastre cu iu\eala fulgerului, parc[ acum pentru ]nt`ia dat[ ne vedeam =i ne pricepeam. }ntr-adev[r, m[ uitam acum la Ilinca ca un om ce se treze=te din somn, =i nu m[ dumeream cum de n-o v[zusem tot astfel din capul locului, eu care o cuno=team de at`\ia ani; cum de nu-i v[zusem ochii cei mari =i negri, talia sub\ire, p[rul cel frumos, care, despletit, i-ar fi atins genunchii, picioru=ele cele mici, f[cute la strung, pe care le dezmierda apa. Priveam, ce-i drept, cum apa le dezmierda, cum, geloas[ parc[ de privirile mele, tot mai mult le cuprindea; nu b[gam de sam[ ]ns[, ]n ame\eala mea, c[ apa se rev[rsa ]n luntre peste margini, c[ luntrea, prea mic[ pentru a ne sus\ine pe am`n- doi, ]ncet, ]ncet se scufunda, =i ]mpreun[ cu d`nsa ne cufundam =i noi... O Doamne! Iat[-ne du=i p`n[ la glezne, p`n[ la genunchi... eram pierdu\i... ad`ncul ne ]nghi\ea... C`nd, deodat[, Ilinca ]=i deschise bra\ele =i se ]ncle=t[ de mine. Era palid[ ca moartea, s[rmana, f[r[ r[suflare, f[r[ con=tiin\[ de sine; iar eu n-am grai s[ spun ce-mi fulgera creierii ]n acel moment suprem, ]n care vedeam pe de o parte c[ pr[pastia m[ soarbe, iar pe de alta, sim\eam p[rul Ilinc[i c[-mi atinge obrazul, sim\eam inima ei c[ bate peste a mea. Cugetele cele mai ciudate =i mai contrare ]mi n[v[leau ]n minte, a=a c[ nici acum nu pot s[-mi dau sam[ ce m[ st[p`nea mai mult ]n acea clipit[ de cump[n[; frica de moarte, sau dragostea pentru Ilinca? +tiu at`ta c[, de=i vedeam moartea cu ochii, totu=i, ]mbr[\i=a\i cum eram, piept la piept, gur[ la gur[, ]n cea dint[i =i mai cald[ m[rturisire de dragoste, parc[-mi venea s[ strig: „De-acum ce-mi pas[!“ Apoi ochii no=tri se ]nchiser[, buzele noastre se atinser[... =i de aici ]nainte nu mai =tiu nimic, c[ci eram du=i pe alt[ lume... 270 Stejarul din Borze=ti

II

Ne-am trezit ]n moar[ cu Ion Urdil[ la c[p[t[iul nostru. El, care nu m[ pierdea din ochi, m-a v[zut c`nd am s[rit ]n luntre, c`nd m-am cufundat ]n ap[ =i ]ntr-o clip[ ne-a scos pe am`ndoi. S[rmanul Urdil[!... Cum era de palid, cum i se b[tea pieptul! Era mai sp[riet dec`t noi ]n=ine. }ntruna ]=i fr`ngea m`inile, se v[ic[ra, ne scutura de ap[, ne ]nc[lzea =i tot nu-=i mai venea ]n fire, de=i ne vedea acum deplin s[n[to=i. Iar eu unul m[ sim\eam cuprins de-un fel de ru=ine fa\[ cu privirile lui mustr[toare, a=a c[, dup[ ce m-am ]ntors acas[, trei zile am stat ]nchis ]n odaie, f[r[ s[ mai dau ochii cu Ilinca. Eram ]ntr-o stare sufleteasc[ cu anevoie de l[murit. Parc[ visasem un vis =i-mi r[m[sese, oarecum, inima ]mp[r\it[ ]n dou[; ]ntre dragostea c[tre Ilinca =i recuno=tin\a c[tre Ion care ]mi sc[pase via\a. }ns[ de ast[ dat[ Ion c[uta ]ntr-un chip cu totul vederat s[ m[ dep[rteze de Ilinca. — Cucona=ule, ]mi zicea el cu voce trist[ =i rug[toare, ce-\i ba\i capul dup[ o biat[ fat[ de \[ran?... P[cat =i de d-ta =i de d`nsa. Ce-ar zice r[posatul boierul nostru, dac[ ar deschide ochii?... Las-o ]n plata lui Dumnezeu s[-=i caute de nevoi, c[ destule are, s[rmana; n-o ]ntoarce de la datina ei, c[ nici ea nu-i pentru d-ta, nici d-ta pentru d`nsa; =i-ar r[m`ne numai un suflet stricat pe lume, de \i-ar fi mil[ =i d-tale. — Ce-\i pas[ de d`nsa? ce drept ai asupra ei?... ]i r[spun- deam eu cu cruzimea de inim[ a unui t`n[r ne=tiutor de durerile altora. +-atunci Ion se ]ncurca, ]ng[ima vorbe f[r[ noim[ =i ochii lui =ter=i p[reau c[ se sting cu des[v`r=ire. Surpat acum din dou[ p[r\i de necontenitele b[nuieli =i urm[riri ale m[tu=ii mele, care avea ideea fix[ c[ el trebuie s[ fi furat mult[ avere de la tat[-meu, cum =i de gija ce purta pentru Ilinca, bietul Ion se usca v[z`nd cu ochii; a=a c[ zb`rcit, sp`n, stricat de v[rsat =i ple= cum era, ajunsese de sem[na cu o bab[ ]mbr[- cat[ ]n haine b[rb[te=ti. 271 Nicolae Gane

Iat[ c[ ]ntr-una din zile m[tu=[-mea, care necontenit fierbea de necazul ce avea ]n contra „ho\ului celui mare“, precum numea ea pe Ion Urdil[, intr[ ca o furtun[ ]n odaia lui =i prinse s[-i r[scoleasc[ toate lucrurile, c[ doar va da de urma averii furate. N-a r[mas lad[, s[ltar, tureatc[ de cizm[, astup[toare de sob[, unde s[ nu-=i fi b[gat m`inile; =i, de ce c[uta mai mult, f[r[ s[ g[seasc[ nimic, de ce ochii ei se ]ncruntau, ]i p[rea r[u s[ vaz[ ]ntemeindu-se nevinov[\ia lui. — Ha! strig[ ea, galb[n[ ca =ofranul, uit`ndu-se \int[ ]n ochii lui. E=ti un om priceput d-ta!... =tii ascunde!... — Mul\[mit[ lui Dumnezeu, r[spunse Ion f[c`ndu-=i cruce, ]n neamul Urdile=tilor, p[n[ ]n ziua de ast[zi, n-a fost nici un ho\, cuconi\[. — A=a!... Vra s[ zic[, acum o iei pe mare; te fudule=ti cu neamurile, adause m[tu=ica, la culmea furiei. Apoi s[-\i ar[t eu, m[i badeo, cum =tiu pl[ti celui ce se obr[znice=te cu mine, =i... trosc... pleosc!... m`na ei greoaie lovi am`ndoi obrajii nenorocitului Urdil[. Asemenea lucru nu i se ]nt`mplase ]n via\[. Urdil[ r[mase ]mpietrit, cu gura ]ntredeschis[, f[r[ s[ clipeasc[ m[car din ochi; iar ea, r[corit[ de ciuda ce clocotise ]ntr-]nsa at`ta timp, ie=i din odaie tr`ntind u=a ]n urma ei. Atras de vuiet, intrai la Urdil[ =i-l v[zui, s[rmanul, st`nd ]nc[ ]n picioare nemi=cat, cu privirea fix[, ca un om care nu-=i poate da sam[ de cele ce i s-au ]nt`mplat. Se cuno=teau ]nc[ pe obrajii lui urmele vinete ale degetelor ce i-au necinstit b[tr`ne\ele. P[truns de mil[, ]l cuprinsei ]n bra\e =i-l s[rutai pe am`ndoi obrajii, ]n locul unde a fost lovit. — Ea te bate, eu te s[rut! ]i zisei cu vocea ]nduio=at[. Atunci ochii lui se umezir[ =i, pierz`ndu-=i puterile, el c[zu sf`=iat pe un scaun. — Iat[ ce mi-a fost dat s[ primesc la b[tr`ne\[, zise el cu glas stins. Dar Dumnezeu nu m-a l[sa s[ port mult[ vreme ast[ ru=ine. }n cur`nd toate au s[ se sf`r=easc[. 272 Stejarul din Borze=ti

Mi se rupea inima, v[z`nd lacrimile b[tr`nului nostru servitor. Un altul ]ndat[ ne-ar fi p[r[sit =i s-ar fi dus ]n lume; dar Ion, cum era s[ se dezlipeasc[ de casa unde, dup[ cum spunea el, a m`ncat p`ine =i sare treizeci de ani de-a r`ndul, unde m-a v[zut deschiz`nd ochii pentru ]nt[ia dat[ la lumina soarelui, unde a ]ngropat pe bunii lui st[p`ni; pe mama =i pe tata!... Cum era el s[ se deprind[ la b[tr`ne\[ s[ urce alte sc[ri, s[ nu mai vaz[ acei p[re\i v[rui\i, care-i vorbeau din trecut, acea gr[din[ cu at`\ia copaci r[s[di\i de m`na lui, acel lung cerdac de jur-]mprejurul casei, de unde tata, =ez`nd la vorb[ cu el, privea plugurile ]n=irate pe brazd[?... Toate aceste f[ceau parte din m[runtaiele, din inima, din sufletul lui. A=adar, Ion a r[mas credincios locului de care-l legau at`tea amintiri; dar nu =i-a purtat mult ru=inea, c[ci ]ndat[ a =i c[zut la pat pentru a nu se mai scula. Cinci zile numai a z[cut; iar ]n ziua a cincea, cea din urm[ a vie\ii lui, m-a rugat s[ opresc ceasornicul ce era ]n odaie =i pe care se deprinsese s[ citeasc[ oarele. — Nu vreau s[ mai =tiu vremea cum merge, ]mi zise el cu aerul lui r[bd[tor =i hot[r`t la toate. Apoi chem[ pe o slujnic[ s[ deschid[ o lad[ veche bra=o- veneasc[, ce sta ]ntr-un col\ acoperit[ cu l[icere, =i-i zise s[ scoat[ lucrurile din ea. — Cu c[me=a asta, cusut[ de m`na Ilinc[i, s[ m[ ]mbr[- ca\i dup[ ce-oi muri. Iar ochii lui, lunec`nd de-a lungul firelor de alti\e, cusute de m`na Ilinc[i, dest[inuiau o vederat[ turburare sufleteasc[. Negre=it, ]=i aducea el aminte de ceva, c[ci sta lung =i cugeta, =i ]ncre\ea din spr`ncene parc-ar fi voit, ]n g`ndul lui, s[ lege prin acele fire ceea ce a fost cu ceea ce este, adic[ ambele capete ale vie\ii sale p[m`nte=ti. Apoi adause el dup[ c`teva momente de t[cere: — S[-mi pune\i hainele cele de postav negru, d[ruite de boierul nostru, Dumnezeu s[-l ierte, ]n anul c`nd a r[posat. 273 Nicolae Gane

Eu unul stam uimit =i ascultam cum Ion punea la cale cu limb[ de moarte, toate cele privitoare la ]ngroparea lui. Era de mirare cu ce s`nge rece spunea el care anume preot s[-i citeasc[ prohodul, unde s[ i se a=eze sicriul, ce icoan[ s[ i se puie pe piept, cui s[ i se ]mpart[ hainele lui: =i cu c`t mai mult spunea =i intra ]n am[nunte, cu at`t fa\a lui se ]nsenina; parc[-=i u=ura fruntea lui cea br[zdat[ de ani =i-i ]n[l\a sim\irile astfel, c[ el acum voios se preg[tea pentru ultima c[l[torie. Venise preotul s[-i deie ]mp[rt[=enia. }n cas[ era cea mai ad`nc[ t[cere. Un aer oarecum solemn, ]nc[rcat cu miros de t[m`ie, ne ]mpresura =i ne umplea de sfial[; nimeni nu cuteza s[ sufle; ]ns[=i lumina zilei p[trundea nehot[r`t[ =i tremur[- toare prin perdelele de cit ale od[ii, nevoind parc[ s[ turbure sfin\enia momentului; vedeam cu ochii cum abia mai p`lp`ia, cum se desprindea de trupu-i slaba flac[r[ a vie\ei; iar el st[tea acum, t[cut =i lini=tit, ca un om ce =i-a luat o grij[, =i-=i pironea vederile c`nd pe-un obiect, c`nd pe altul, sau se uita ]n de=ert lung =i pierdut, =i din ce ]n ce ochii lui str[luceau mai mult =i se m[reau, parc[ vedeau tot mai departe, parc[ se-nstr[inau din ale lumii... c`nd, deodat[, ]ntinz`nd m`na spre mine, m[ atrase l`ng[ c[p[t[iul lui =i-mi zice la ureche ]ncet, foarte ]ncet: — Ilinca e fiica mea!... Te rog, cru\-o! Atunci un fier ars ]mi trecu prin inim[; iar el ]nchise ochii pentru a nu-i mai deschide, =i sufletul lui zbur[ spre plaiurile necunoscute, de unde cei du=i nu se mai ]ntorc. Nici azi nu pot uita acel moment ]n care Urdil[ a murit sub ochii mei, descoperindu-mi taina inimii sale, moment ]n care am sim\it ad`nc c[ s-a dus cel din urm[ suflet prietenesc ce-mi mai r[m[sese pe urma tat[-meu, =i care plutea ]nc[ asupr[-mi ca o umbr[ proteguitoare. Am pl`ns de-ajuns pe bietul Ion Urdil[ =i l-am ]ngropat cu toat[ cinstea cuvenit[ unui prieten al nostru, vechi =i credin- cios, =i a voit Dumnezeu ca ziua-i de ]nmorm`ntare s[ fie

274 Stejarul din Borze=ti cald[ =i senin[ ca inima lui: iar dup[ ce mi-am uscat lacrimile, nemai=tiind ce s[ fac ]n casa p[rinteasc[, unde r[m[sesem f[r[ p[rin\i, sub un acoper[m`nt cu r[ut[cioasa de m[tu=[-mea, m[ hot[r`i s[ plec ]n str[in[tate. Dar cum s[ plec f[r[ s[ v[d pe Ilinca, s[-i zic un „r[mas bun“; =i iar[=i, cum s[ o v[d, c`nd acel r[mas bun avea s[ fie pentru totdeauna? Ce s[-i vorbesc?... Cum s[ o m`ng`i?... C[ci acum nu-mi era de mine; eu trebuia, vr`nd-nevr`nd, s[ ascult cuv`ntul lui Ion; dar ]mi era de d`nsa, s[rmana, care m[ iubea la nebunie. O pot spune aceasta, f[r[ s[ m[ laud, c[ci o vedeam ]n toat[ fiin\a ei, felul cum se uita la mine, ]n tremurul ce o apuca c`nd o prindeam de m`n[; iar ]n mine, o Doamne, sim\eam o mare schimbare. Fie c[ vorbele lui Ion, rostite pe patul mor\ii, f[cuse ]ntip[rire asupra mea, fie c[ =i eu aveam inima ciudat[ a celor care obicinuit fug de ce au la ]ndem`n[ =i alearg[ dup[ ceea ce nu pot avea; =tiu at`ta c[ acum judecam lucrurile altfel, ]n\elegeam c`t de dreapt[ era grija lui Ion =i ce sf`nt[ datorie aveam de a cru\a pe nevinovata Ilinc[. M-am dus deci la Ilinca hot[r`t s[-i zic r[mas bun =i s[ curm orice leg[turi mai departe cu d`nsa. Dar se vede c[ aveam ceva ]nfrico=at ]n figura mea, c[ci, ]n momentul c`nd deschisei u=a, Ilinca ]=i pierdu cump[tul cu des[v`r=ire. M[ apropiai de d`nsa cu o nespus[ st`ng[cie, ]ncepui s[-i ]ng`n c`teva cuvinte de dragoste, de neuitare, de cur`nd[ ]ntoarcere =i altele... dar ce fals sunau vorbele ]n gura mea! Aveam sim\irea stranie a unui om prins ]ntr-o re\ea din care nu =tie cum s[ scape. A= fi voit nici ei s[-i fac vreun r[u, nici eu s[ calc cuv`ntul lui Ion, adic[ s[ ]mpac lucruri ce nu se pot ]mp[ca; =i ]n aceast[ ]ndoit[ n[zuin\[, f[r[ s[ vreau jucam un rol f[\arnic =i m[ sim\eam oarecum ]njosit fa\[ cu marea =i net[g[duita iubire a Ilinc[i. Pentru a pune dar cap[t ]ncur- c[turii ]n care m[ aflam, m[ ]narmai de tot curajul meu, o luai de m`n[ =i-i zisei „R[m`i s[n[toas[!“ hot[r`t, ast[ dat[, s[ nu mai umblu pe c[i piezi=e, d`ndu-i speran\e de=arte ce nu se puteau ]mplini, apoi cu pa=i b[rb[te=ti m[ ]ndreptai spre 275 Nicolae Gane u=[, pentru a-mi c[uta de drum; c`nd ]ns[ s[ trec pragul, f[r[ voie, m[ ]ntorsei ]nc[ o dat[ spre d`nsa, =-atunci... Doamne sfinte, ce v[zui!... Prin lacrimile ce-i str[luceau ]n ochi v[zui at`ta durere =-at`ta desperare ]n sufletul ei, ]nc`t nu =tiu cum se-nt`mpl[... dar deodat[ m[ de=teptai ]n bra\ele ei. L[murea- sc[ cine poate, cum =i prin ce minunne, s-a f[cut aceast[ schimbare; eu unul voi spune numai c[ parc-un v`rtej mi-a luat min\ile =i f[r[ nici o con=tiin\[ de faptele mele, o str`ngeam acum la piept, o s[rutam de nenum[rate ori =i-n gur[ =i pe frunte =i pe ochi =i pe p[rul cel lung =i negru care parc[ ardea pe capul ei; iar ea, s[rmana, era pierdut[ ]n bra\ele mele =i f[r[ nici o ]mpotrivire, =i eu, asemene eram pierdut, tremuram ca varga =i nu m[ mai puteam dezlipi de la s`nul ei. O! ce mai „r[mas bun“ era =i acesta! Unde m[ mai g`ndeam acum la plecare! Unde erau stavilele ce se ridicaser[, a=a de ne]nvinse, ]ntre mine =i Ilinca?...... }ns[, deodat[ ]n mijlocul farmecului ce m[ cuprinse, o voce tainic[ ]mi =opti la ureche: „E fiica mea, te rog, cru\-o!“ +-atunci, zguduit ca de un tr[snet ]n ad`ncul inimii, m[ retr[sei iute din bra\ele ei =i cu ochii sp[rie\i m[ uitai ]mprejur, ca =i c`nd un martur nev[zut ar fi venit s[ turbure dragostea noastr[. +i doar nu eram dec`t noi doi; nimeni n-ar fi putut s[ o apere contra dorin\elor mele ]nsetate; nici ea ]ns[=i nu se ap[ra. Totu=i, r[masei ]n loc ]ncremenit; o lumin[ mi se f[cu dinaintea ochilor, care-mi d[du puterea de a m[ st[p`ni, sau, mai bine zic`nd, ]mi nimici puterea de a mai dori... =-atunci cu naivitate copil[reasc[, de care ]mi vine =i-acum s[ r`d, ]i zisei: — Ilinco, nu fi sup[rat[ pe mine! Am fost a=a de ame\it, c[ n-am =tiut ce fac. Iart[-m[, c[ n-am voit s[-\i fac nici un r[u! R[m`i s[n[toas[!... La revedere!... Apoi, de ast[ dat[ str`ng`nd-o de m`n[, o p[r[sii de-a binelea =i m[ dusei acas[, unde m[ a=tepta tr[sura cu caii ]nh[ma\i.

276 Stejarul din Borze=ti

O oar[ dup[ aceea eram pe drum, cu capul mai r[corit =i oarecum mul\[mit de mine. Umbra lui Ion n-avea nimic a-mi b[nui. Dar cu c`t m[ leg[na mai mult tr[sura ]n mersul ei regulat, ]ntov[r[=it de sunetul monoton al clopotului de la oi=te, cu at`t m[ cuprindea un fel de melancolie =i mi se rede- =teptau dorurile din urm[. }ncepui s[ m[ uit ]nd[r[pt, s[ m[sur ]n g`nd distan\a ce m[ desp[r\ea de Ilinca, =i c`nd de pe ]n[l\imea unui d`mb, z[rii colo... departe, la orizont, satul nostru cu casa p[rinteasc[, cu moara, cu Ilinca, care negre=it pl`ngea =i pe care cine =tie c`nd era s-o mai v[d, ]mi veni o a=a durere ]n inim[, ]nc`t crezui s[ m[ sf`r=esc. De dou[zeci de ori era s[ strig vizitiului s[ ]ntoarc[, ]ns[ de at`tea ori glasul mi se stinse ]n piept =i tr[sura m[ ducea ]nainte... =i nu =tiu de ce... mi se p[rea tot at`t de nefiresc, =i peste puterile mele, de a opri mersul tr[surii, precum mi-ar fi p[rut de a opri p[m`ntul ]n c[l[toria lui. Ursita, care m[ lua ]nainte, era mai tare dec`t dragostea ce m[ \inea din urm[. Trecut-au la mijloc zile, s[pt[m`ni =i ani, dus-am ]n str[in[tate o via\[ plin[ de furtuni, ]n mijlocul ispitelor ce ]nt`lneam la fiecare pas =i durerea mi se alin[, c[ci timpul ]ndulce=te totul, dar dup[ ce-mi sf`r=ii studiile =i se apropie oara ]ntoarcerii ]n \ar[, dorul de-acas[ m[ ]ncle=t[ de inim[ cu a=a t[rie, ]nc`t, ]n ner[bdarea mea de a ajunge mai cur`nd, a= fi voit s[ sorb dep[rtarea. M[tu=[-mea murise; eram acum ]n v`rsta legiuit[, prin urmare, singur st[p`n pe averea p[rinteasc[, aveam un titlu de =tiin\[ ]n buzunar, ce-mi mai lipsea ca s[ fiu om deplin?... }nsur[toarea... Da, ]nsur[toarea!... Vine o oar[ ]n via\a noastr[, ]n care credem c[ asta-i tot ce ne r[m`ne de f[cut. Acea oar[ se vede c[ sunase =i pentru mine... }ns[ ]ntrebarea era, cu cine?... Atunci toate figurile femeie=ti ce ]nt`lnisem ]n \ar[ =i ]n str[in[tate mi se ]nf[\o=au ]n ]nchipuire, le vedeam, le cercetam pe r`nd, dar, dintre toate, trebuie s[ m[rturisesc c[ figura Ilinc[i ]mi p[rea mai frumoas[, mai atr[g[toare. V[zut[ din dep[rtarea copil[riei mele, avea un farmec poetic care 277 Nicolae Gane

]ntuneca pe celelalte. +-apoi ochi mari =i negri ca d`nsa n-avea nici una, nici chip a=a de bl`nd, nici inim[ a=a de bun[... =i adic[ de ce n-ar fi ea?... ]mi =optea un g`nd ascuns =i sfiicios, care abia ]=i f[cea loc printre celelalte ce se-ncruci=au. S-au v[zut regi lu`nd p[stori\e, =i mie unuia, s[-mi fie ru=ine s[ iau pe aceea care-mi place!... Auzi vorb[!... Astfel de idei ]ncol\eau pe nesim\ite =i prindeau r[d[cin[ ]n mintea mea, =i, de=i nu pot zice c[ luasem hot[r`rea nestr[- mutat[ de a m[ ]nsura, totu=i vedeam eu ]ncotro m[ duce valul. B`ntuit de aceste g`nduri, ajunsei ]n sf`r=it acas[ dup[ mult drum =i necaz, =i c`nd m[ scobor`i din tr[sur[ =i prinsei s[ urc sc[rile ]ncunjurat de toate slugile ce-mi ie=iser[ ]nainte spre ]nt`mpinare, ]mi sim\ii inima b[t`nd a=a de tare, c[ abia de-mi puteam p[stra cump[tul. C`te amintiri nu-mi de=teptau aceste locuri unde se r[sf[\ase odinioar[ zburdalnica mea copil[rie?... Locurile erau tot acele, numai eu m[ schimbasem. Eram acum om, ]n puterea cuv`ntului, dovad[ semnele de respect =i de supunere ce mi se d[deau din toate p[r\ile; iar eu, urm[rit de un singur g`nd, ]ncepui s[ vorbesc cu unii =i cu al\ii despre cele petrecute ]n lipsa mea =i tocmai la urm[, pentru a nu-mi tr[da secretul, adusei vorba despre Ilinca. — Ilinca?... ]mi r[spunse atunci o slug[ d`nd din umeri, n-o cunosc, n-am auzit. — Cum n-o cuno=ti?... Fiica mor[ri\ei din sat. — M[ ierta\i cucona=ule; pe morar =tim c[-l cheam[ Ilie =i nu-i ]nsurat. }mi veni atunci o grozav[ str`ngere de inim[, dar m[ st[p`nii. — }ntr-adev[r, d-ta n-ai de unde =ti. Uitasem c[ ]n timpul m[tu=ii mele slugile nu se prea ]nvecheau la noi. }n acela=i moment v[zui intr`nd pe poarta cur\ii locuitorii satului, care veneau s[ ureze pe noul lor st[p`n. B[tr`nii ]naintau ]n frunte, \in`nd unul un miel, altul o g[in[, altul o strachin[ cu ou[, pocloane ce mi se aduceau de bun[ venire. De pe la mijlocul cur\ii ei ]=i luar[ c[ciulile =i se plecar[ ad`nc ]ndat[ ce m[ z[rir[; iar eu, f[r[ s[-i a=tept prea mult, 278 Stejarul din Borze=ti m[ dusei grabnic ]ntre d`n=ii, d[dui m`na cu cei mai b[tr`ni =i-i ]nt`mpinai cu cuvintele: — Bine v-am g[sit s[n[to=i, oameni buni!... Ce mai veste?... — Bine-a\i venit, cucona=ule! S[ tr[i\i la mul\i ani! }ntre noi, pace bun[. Apoi ei ]mi d[dur[ pocloanele ]n primire =i eu, la r`ndul meu, poruncii s[ li se ]mpart[ c`teva vedre de vin. Eram fericit s[ m[ v[d, dup[ at`\ia ani de ]nstr[inare, iar[=i la locul de na=tere, ]ntre ai mei. Iat[, mo= Nichifor, vechi vornic de sat, frunta= cu patru boi, iat[, mo= Al[ut[, cimpoierul de la =ez[tori =i de la scr`nciobe; iat[, =i mo= Toma v`n[torul, cel care mi-a pus ]nt[i =i-]nt[i ciubeica-n gur[ =i pu=ca-n m`n[. }i reve-deam acum pe to\i, ]ns[ mai albi, mai g`rbovi\i de cum ]i l[sasem la plecare; iar dintre r`ndurile lor, ici colea, lipsea c`te unul, str`ns de m`na lui Dumnezeu, dup[ cum ziceau ei ]n limba lor c`mpeneasc[. Apoi, ]ntorc`ndu-m[ iar[=i la g`ndul ce m[ st[p`nea, ]i ]ntrebai de nevestele, de copiii, de ogoarele lor, =i tot a=a ]nainte p`n[ c`nd dup[ mult ]nconjur, ajunsei pe nesim\ite la Ilinca. — He!... Ilinca!... r[punse mo= Toma v`n[torul, s[ fi\i s[n[to=i, cucona=ule! cine =tie unde i-or fi str[lucind ochii. De cum a\i plecat de la noi, a pribegit din sat =i nime nu i-a mai dat de urm[. — Se vede c[ nu prea tr[ia bine cu r[posata m[tu=a d-voastr[, Dumnezeu s-o ierte!... bag[ de sam[ cimpoierul. — C-o fi fost pricina asta sau alt[ pricin[, Dumnezeu =tie, adause mo= Nichifor. De vrun bine, desigur, nu s-a dus ea de la noi. Am c[utat-o mult[ vreme, s[-i dau ni=te lucruri ce i-a l[sat, cu limb[ de moarte, bietul Ion Urdil[, dar n-am g[sit-o nic[eri. N-am putut m[car s[ aflu de mai tr[ie=te sau nu. Eu unul, nu mai ]ntrebam nimic, nu mai auzeam nimic...... Aici Constantin t[cu, se uit[ lung la focul ce p`lp[ia ]n sob[, apoi cu voce cam ]necat[ urm[:

279 Nicolae Gane

— S-au strecurat mul\i ani de atunci, iubite prietene, ]nc`t am avut timpul s[ ]nc[run\esc =i ]n lunga mea holteire am mai iubit de vro trei, patru ori cu mult[ aprindere, de-mi p[rea c[ atunci iubesc ]nt[ia=i dat[. Am avut chiar certuri din pricina femeilor, am fost de dou[ ori logodit, dar, precum vezi, am r[mas holtei. Ideea ]nsuratului nu m-a mai putut ]nvinge. }ns[ toate aceste ]nt`mpl[ri =i ]ncurc[turi s-au =ters, ca =i cum n-ar fi fost, f[r[ a-mi l[sa ]n amintire nici cea mai mic[ urm[. Singur chipul Ilinc[i mi se ]nf[\i=eaz[ ]nc[ din c`nd ]n c`nd, dulce, poetic, ca un vis din copil[rie. Hot[r`t lucru! Cea mai curat[ a mea sim\ire a fost pentru o fat[ de \[ran. Vezi, dar, c[ nu puteam s[-\i spun aceast[ istorioar[ f[r[ un pic de ]nduio=are, fiindc[ prea se leag[ de aproape cu trecutul vie\ii mele. — Apoi, dac[-i a=a, r[spunse Gheorghie, nu mai pu\in ]nduio=at, vei fi silit s[ ascul\i =i tu o istorie din via\a mea, m`ine tot la orele aceste, aici dinaintea focului. La revedere, pe m`ine!... La revedere! (Convorbiri literare, anul XVII, nr. 4, 1 iulie 1883)

280 Petrea Dasc[lul

Au trecut dou[zeci =i cinci de ani de c`nd a avut loc aceast[ ]nt`mplare. Erau frumoase vremi pe atunci, nu doar c[ mi se p[reau mie, fiindc[ eram t`n[r, dar ]ntr-adev[r a=a erau, c[ci un soare vesel se ridica la r[s[rit asupra noastr[, ]nc[rcat cu bunuri la care cei mai mari domni ai \[rii abia de au cutezat s[ viseze; =i idei nou[ ]ncol\eau ]n inimi, =i via\a nou[ curgea prin vine. S-ar fi zis c[ Dumnezeu ]=i ]ntorsese fa\a spre noi. N-a= fi r[scolit de sub v[lul trecutului aceste amintiri ale unor vremi ce nu mai sunt, dac[ ]nt`m- plarea de fa\[ n-ar avea oarecare leg[tur[ cu mi=carea de rena=tere ce-a fr[m`ntat atunci p[m`ntul nostru. Se ispr[vise r[zboiul Crimeii; trupele austriece se retr[- seser[ din \ar[, =i Pacea de la Paris ne promitea Unirea Principatelor, m[rirea teritoriului cu o parte din Basarabia, neat`rnarea politic[ =i multe altele care ne ]nfl[c[rau min\ile. }n timpul acela dar de frumoas[ amintire, doi lorzi englezi, care luaser[ parte la comanda superioar[ a o=tirilor aliate din Crimeea, auzind c[ Moldova e o \ar[ ]nc[ primitiv[, cu obiceiuri patriarhale =i cu mun\i plini de ur=i, venir[ anume din Sevastopol ]n Gala\i cu hot[r`re de a se desf[ta la un v`nat de ur=i, ceea ce de mult timp locuitorii Angliei nu mai pot face ]n insulele lor. Ei erau boga\i, c[ci livrele1 sterling sunau ]n buzunarele lor; erau serio=i, c[ci, mai nu vorbeau unul cu altul; erau fuduli, c[ci se \ineau totdeauna cu g`ndurile \epene =i abia de coborau ochii pe vreun obraz omenesc. Nal\i =i sub\iri, =i totdeauna bine ]mbr[ca\i =i piept[na\i, ei priveau

1 Lirele (n. ed.) 281 Nicolae Gane lumea cu gravitate prin geamul ochelarilor, vroind parc[ ]nadins s[ puie oarecare distan\[ ]ntre ei =i lume. Ei plecar[ ]ntr-o tr[sur[ cu opt cai de po=t[, preg[tit[ de p`rc[labul de Gala\i, =i apucar[ drumul spre munte la o mo=ie c[tr[ proprietarul c[reia aveau anume scrisori de recomanda- \ie. Cine nu-=i aduce aminte cum erau pe atunci drumurile la noi! Cu toate aceste, surugiii, c[rora nu le p[sau nici de drum, nici de cai, dar care mirosiser[ bac=i=ul gras, m`nau de olac, de sc[p[rau copitele cailor, tr[sneau din bici, chiuiau c`t le lua gura, ]nc`t bie\ii englezi, hurduca\i ]n tr[sura ce se leg[na ca o barc[ b[tut[ de valuri, nu-=i mai sim\eau nici frizura nete- d[, nici ochelarii drep\i pe nas. — How original! zise ]ntr-un t`rziu unul din lorzi c[tr[ cel[lalt. — How original! r[spunse acesta ca un ecou. Apoi ambii t[cur[ lu`ndu-=i fiecare aerul serios obicinuit. Au mers astfel o zi ]ntreag[ pe drumuri neb[tute, trec`nd prin vaduri de r`uri, peste =an\uri, peste pode\e ale c[ror sc`nduri jucau sub ro\ile tr[surii, p[n[ c`nd ]nspre sear[ ajunser[ la mo=ia dorit[. Proprietarul, care era prevestit de mai nainte de p[rc[l[bie, ]i primi cu mare alai ca pe ni=te oaspe\i ale=i. Dulce\urile, cafelele negre cu caimac, ciubucelele cu imamele de chihlimbar se ]nf[\i=ar[ pe dat[ dinaintea lor dup[ obiceiul p[m`ntesc, apoi nu trecu mult =i proprietarul ]i intro- duse ]n sufregerie, unde ]i a=tepta o mas[ bogat[, pe a c[rei p`nz[ alb[ figurau cu cinste br`nzeturile de munte, p[str[vii afuma\i, bujeni\[1 de c[prioar[, cataifurile, vinurile de Odobe=ti =i Cotnar, =i c`te =i mai c`te alte produse ale \[rii. Iar lorzilor toate li se p[reau ciudate; =i m`nc[rurile, =i obiceiurile, =i forma caselor noastre de la \ar[, cu balcoanele lor lungi =i acoper[m`ntul \uguiat, =i gardurile cu spini, =i cumpenele de la f`nt`n[, =i mai cu sam[ po=tele, despre a c[ror ciud[\enie se resim\eau ]nc[; dar nu d[deau nici un semn de mirare, c[ci ar fi fost ]n contra demnit[\ii lor. Numai

1 Bujeni\[ — pastram[ (n. ed.). 282 Stejarul din Borze=ti c`te un: How original! ziceau din vreme ]n vreme, ]ns[ =i acesta cu mult[ cump[tare. Dup[-mas[, proprietarul chem[ pe v`n[torul s[u, Petre Dasc[lul, =i-i porunci ca a doua zi s[ duc[ numaidec`t pe lorzii englezi la ur=i. — Ascult! r[spunse Petrea Dasc[lul cu un aer de supunere ce ]nsemna c[ porunca st[p`neasc[ va fi negre=it ]ndeplinit[. Petrea Dasc[lul mergea la ur=i ca la un v`nat f[r[ nici o ]nsemn[tate. El ucisese at`\ia ]n via\a sa, ]nc`t nemaiav`nd destule degete la m`ini =i picioare ca s[-i numere, le pierduse, cum am zice, r[bojul: numai st[p`nul s[u, care-=i f[cuse feliurite =ube =i a=ternuturi de picioare din bl[nurile lor, \inea anume socoteal[ de d`n=ii. }n lunga lui ]ndeletnicire v`n[toreasc[, el ajunsese s[ =tie anume fiecare urs sau ursoaic[ de c`\i ani este, c`\i pui are, ]n ce b`rlog =ade, la ce p[r`u s-adap[; =i c`nd st[p`nul s[u zicea: „M[i Petreo, s[-mi aduci m`ini un urs“, el se ducea totdeauna la sigur. +i doar nu era vreun om mai ar[tos sau mai deosebit Petrea Dasc[lul; din contra, era mic de stat, avea chipul blajin =i oarecare st`ng[cie ]n mi=c[ri. Fa\[ cu st[p`nul s[u abia de ]ndr[znea s[ ridice ochii din p[m`nt. El fusese crescut de tat[-s[u ca s[ fie dasc[l la biseric[. }ns[ toate le f[cea pe dos ]n slujba bisericeasc[. }n loc s[ cur[\e lum`n[rile de mucuri cu cle=tele cele lungi, el le stingea, =i c[delni\a o arunca cu at`ta neghib[cie, ]nc`t ]mpr[=tia c[rbunii pe jos. Numai la ]mp[r\eala colivei cerea o parte nepotrivit[ cu meritele lui d[sc[le=ti. }ntr-o zi, merg`nd de =ag[, cu un hleab de pu=c[ ]mprumutat, la un v`nat de ur=i ce d[duse st[p`nul s[u ]n munte, se nimeri c[ tocmai el ]mpu=c[ ursul, =i de atunci, prinz`nd gust la astfel de dih[nii, ]mbr[\i=[ me=te=ugul v`n[toriei ]n locul breslei d[sc[le=ti, p[str`ndu-=i de la aceast[ din urm[ numai numele. Englezii, c`nd ]l v[zur[ prin sticla ochelarilor lor a=a mic =i nechipos, ]mbr[cat cu suman =i opinci, ]nv`rtindu-=i c[ciula dinaintea st[p`nului s[u ca un nemernic ce nu =tie cum s[-=i poarte m`inile, se ar[tar[ foarte necrez[tori. 283 Nicolae Gane

— Dar ]n sf`r=it, cine =tie! ]=i ziser[ ei ]ntre d`n=ii. Aici toate sunt ciudate! A doua zi, ]n zori, pe c`nd lorzii dormeau mai bine, vis`nd poate despre ciud[\ia obiceiurilor =i a po=telor noastre, Petrea Dascalul b[tu la u=a lor ]ndemn`ndu-i s[ plece. Ei ]ns[, cu toat[ ner[bdarea ce aveau de a da piept cu ur=ii, nu deschiser[ u=a p[n[ ce mai ]nt[i nu-=i raser[ barba, nu-=i piept[nar[ p[rul cu ]ngrijirea obicinuit[, astfel ca nici un fir de p[r s[ nu fie smintit de la locul s[u, =i, g[ti\i fiecare de la ghetre p[n[ la p[l[rie cu c`te un costum nou v`n[toresc, anume cump[rat din Londra, plecar[ ]mpreun[ cu Petrea Dasc[lul pe c[rarea muntelui ]n sus, av`nd ]n urma lor al\i patru pu=ca=i din sat. Vremea era frumoas[, aerul viu =i r[coros, =i ]nspre partea =esului la r[s[rit soarele se ]n[l\a vesel pe un ceri cuprins de foc. T[cu\i urcau englezii la deal, cu pas regulat =i cu aerul serios al unor oameni ce merg ]ntr-o grav[ ]ntreprindere; numai Petrea Dasc[lul, blajin cum era =i cam slobod la gur[, mai schimba din c`nd ]n c`nd c`te o =ag[ cu tovar[=ii s[i din sat. Trei ceasuri ]ntregi ei suir[ mereu ]n sudoarea frun\ii, =i nu o dat[ englezii se ]mpiedicar[ de bolovanii de pe drumul str`mt =i pietros al muntelui, nu o dat[ p[l[riile lor, ]mpodobite cu pene de stru\, se aninar[ de crengile brazilor, nu o dat[ se v[zur[ sili\i s[ deie m`na lui Petrea Dasc[lul prin locurile unde pr[pastia se prea apropia de c[rare; dar nu era lucru de mirare, nefiind marii lorzi deprin=i s[ umble prin locuri a=a tari, cum zic \[ranii no=tri. Pe la amiaz[zi Petrea Dasc[lul ]i opri ]ntr-o desime mare, unde era o mul\ime de bolovani =i cioate r[sturnate, care p[reau a fi aduse de puhoi. — Aici e ursul, zise Petrea Dasc[lul. Atunci figurile lungi =i solemne ale lorzilor se f[cur[ =i mai lungi =i mai solemne, c[ci dorul lor era acum aproape s[ fie ]mplinit; aveau, ]n sf`r=it, s[ deie ochii cu sihastrul Carpa\ilor =i s[ aib[ ce istorisi despre lupta cu d`nsul, c`nd se vor ]ntoarce

284 Stejarul din Borze=ti

]n \ara lor. Ei ]=i ]narmar[ pu=tile nu f[r[ oarecare b[taie de inim[, de=i de altfel erau despre\uitori de primejdii, =i st[tur[ c`tva timp ]n a=teptare; dar ursul nu se ar[t[. Atunci ei aruncar[ o privire ]ntreb[toare asupra lui Petrea Dasc[lul, iar acesta, ]n\eleg`nd g`ndul lor, le ar[t[ printre cioate =i bolovani o gaur[ deschis[ prin care abia ar fi putut intra un om pe br`nci. — Aici e ursul, adause Petrea Dasc[lul, ar[t`nd gura vizuinii. Apoi el =i ceilal\i pu=ca=i, lu`nd c`te o cioat[ ]n m`ini, ]ncepur[ s[ fac[ larm[ ]mprejur. — Sai, Catrin[!... Nu te da, Gavrile!... Diha, Martine!... strigau ei necontenit; ]ns[, cu toat[ g[l[gia ce f[ceau, ursul nu voia s[ ias[ ]ntru ]nt`mpinarea musafirilor s[i. — Doarme ca boierii dup[-mas[, b[g[ de sam[ Petrea Dasc[lul. S[-l afum[m pu\in, s[-i treac[ mahmuria. Atunci Petrea, c[ut`nd cu luare-aminte ]mprejurul vizuinei, g[si o a doua gaur[ t[inuit[ sub cioate =i frunzari, pe care ur=ii totdeauna =i-o p[streaz[ pentru retragere ]n caz de primejdie. El o cur[\i bine =i f[cu chiar l`ng[ d`nsa un foc de usc[turi pentru ca fumul s[ intre ]nl[untru =i s[ sileasc[ pe urs s[ ias[ pe cealalt[ parte. Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, c[ci, fiind v`nt, fumul, ]n loc s[ intre ]n vizunie, se ]mpr[=tia ]n toate p[r\ile. }n vremea aceasta flegmaticii engleji ]ncepur[ s[ dea semne de ner[bdare, crez`nd c[ Petrea Dasc[lul, ]n care de la ]nceput nu prea avuseser[ ]ncredere, era cu adev[rat un =iret ce-i purta cu vorba. — E tr`ndav ursul, zise Petrea cam nec[jit, nu-l sco\i cu una cu dou[ de la tabietul lui... Dar eu i-s popa! Apoi el bag[ m`na ]n torb[, scoase o lum`n[ric[ de cear[ alb[, o lipi la buza pu=tii deasupra \elului, o aprinse zic`nd c[ la prohod trebuie =i lum`nare, se puse pe br`nci =i cu pu=ca ]ntins[ =i ]narmat[ intr[ voinice=te ]n vizunie. Lordul cel mai nalt =i mai necrez[tor, care nu se a=tepta la una ca aceasta, se uita acum nemi=cat =i cu ochii holba\i

285 Nicolae Gane cum Petrea Dasc[lul se t`ra ]ncet, ]ncet ]n vizunie, cum ]=i introduse mai ]nt[i capul, pe urm[ umerii, apoi picioarele, iar dup[ ce nu mai v[zu nimic, strig[: How original! ]ns[ cu un glas schimbat, cum nu i se ]nt`mplase din ziua lu[rii turnului Malacoff. Iar cel[lalt lord, cuviincios ca totdeauna, ]=i =tergea cu batista sudoarea de pe frunte provenit[ negre=it din c[ldura soarelui, ]ns[ nu repet[ de ast[ dat[ cuvintele tovar[=ului s[u ca de obicei. Dup[ c`teva minute de o a=teptare groaznic[ ]n care numai inimile ]=i p[straser[ mi=carea, se auzi deodat[ un tr[snet de pu=c[ urmat de un gemet s[lbatic, ]nfrico=at, cu at`t mai ]nfrico=at cu c`t venea din ]ntunerecul de sub p[m`nt, unde era =tiut c[ numai moartea putea s[ hot[rasc[ ]ntre om =i fiar[. Apoi se f[cu iar[=i lini=te ad`nc[, lini=te de morm`nt, timp de mai multe minute lungi, nem[surat de lungi, ]n care lorzii abia de-=i mai puteau p[stra cump[tul. „Acu-i acu!...“ g`ndea fiecare ]n sine. Dar, lucru ]nfior[tor, lini=tea \inea mereu; nici un semn nu venea de sub p[m`nt... Ce se petrecea oare acolo?... Negre=it c[ nu era bine, de vreme ce Petrea Dasc[lul nu mai ie=ea la lumin[, c[ci, dac[ ar fi fost el ]nving[torul, ce ar mai fi stat ]nl[untru?... C`nd iat[... se auzi la gura vizuniei un fo=nit curios, mai mare dec`t l-ar fi putut face un om, =i cioatele =i petrele ]ncepur[ s[ se mi=te. Momentul era ]n adev[r suprem; lorzii, ]n\epeni\i, cu ochii ]ndrepta\i spre vizunie, cu pu=tile la ochi =i degetele =i t`mplele lor se b[teau at`t de puternic, ]nc`t ochelarii le jucau pe nas. Dar, spre marea =i nem[rginita loc mirare, ]n lor de dihanie se v[zur[ deodat[ picioarele lui Petrea Dasc[lul, apoi umerii, apoi capul =i, dup[ ce Petrea ie=i de tot, \in`nd ]ntr-o m`n[ pu=ca =i ]n cealalt[ o fr`nghie, arunc[ repede cap[tul ei celorlal\i patru pu=ca=i strig`nd: — Trage\i, b[ie\i, v`rtos!... Atunci c`te=icinci ]ncepur[ s[ trag[ din r[sputeri, =i iat[ c[ o cogemite ursoaic[ moart[, lovit[ drept ]n frunte =i legat[ cu fr`nghia de g`t, ie=i de sub p[m`nt. 286 Stejarul din Borze=ti

Uimirea englezilor fu at`t de mare v[z`nd izb`nda lui Petrea Dasc[lul, ]nc`t de ast[ dat[, uit`ndu-=i demnitatea =i distan\a social[ ce-i desp[r\ea de d`nsul, ]ncepur[ s[-l str`ng[ de m`n[ cu o c[ldur[ neobi=nuit[ cump[tatului temperament englezesc. Iar Petrea Dasc[lul, care atunci pentru prima oar[ avu fericirea s[ fac[ cuno=tin\[ cu livrele sterling ale Marii Britanii, se uita nedumerit c`nd la str[lucitoarea moned[ ce curgea g`rl[ ]n palma sa, c`nd la lorzii cei cu figurile de un cot, av`nd aerul a le zice: — Banii, nu-i vorb[, ]i primesc eu, dar voi ce dracul de v[ mira\i a=a de mine, c[ doar nu mi-i ]nt[ia oar[ c[ m[ bag ]n b`rlogul ursului! Apoi, dup[ ce fiara fu a=ezat[ la o parte de gura vizuniei, Petrea se sc[rpin[ ]n cap zic`nd cu glasul s[u blajin: — Socoteala nu-i ]ncheiat[; mai am un mu=teriu ]n b`rlog: cinstita fa\[ a unei beizadele. +i iar[=i aprinse o lum`nare de cear[ alb[, pe care o lipi de buza pu=tii, iar[=i intr[ pe br`nci ]n vizunie, iar[=i se auzi o ]mpu=c[tur[ =-apoi un morn[it ]n[du=it, =i apoi dup[ vreo c`teva minute, de ast[ dat[ mai pu\in lungi, mai pu\in ]nfrico=ate dec`t acele dint[i, ie=i Petrea Dasc[lul cu beizadeaua legat[ de g`t =i o a=ez[ l`ng[ mum[-sa, domni\a Catrina. — I-am miruit pe am`ndoi, zise el, a=ez`ndu-se spre odihn[ pe un trunchi de copac, =i era drept s[ se odihneasc[, c[ci muncise din greu =i cu spor. Iar lorzii, care trecuser[ peste at`tea m[ri =i \[ri pentru a veni la noi s[ ]mpu=te ur=i, avur[ nenorocul s[-i vad[ ]mpu=- ca\i gata de m`na altuia, =i se ]ntoarser[ f[r[ m[car s[ fi dat un foc, duc`nd cu d`n=ii numai amintirea culeas[ ]n mijlocul fiorilor de spaim[ despre mijlocul ciudat cu care se ucid ur=ii ]n \ara noastr[ patriarhal[. Cu o parte din livrele sterling, Petrea Dasc[lul =i-a m[ritat o fat[, cea din urm[ ce-i r[m[sese ]n cas[, iar cu cealalt[ 287 Nicolae Gane parte =i-a f[cut sie=i o mic[ zestri=oar[ pentru zilele b[tr`- ne\ilor. Nu t`rziu dup[ aceea, proprietarul mo=iei primi de la Londra o scrisoare cu rug[minte s[ ]nm`neze lui Petrea Dasc[lul, ca semn de neuitare din partea lorzilor, portretele fotografice ale lor ]nso\ite de dou[ pu=ti foarte scumpe, ie=ite din cea mai renumit[ fabric[ a Engliterei cum =i un num[r al ziarului The Illustrated London News, ]n care era desenat[ cu mult adev[r fioroasa scen[ a intr[rii lui Petrea Dasc[lul ]n vizunia ursului. Dar urmarea cea mai de c[petenie ce a avut aceast[ mic[ ]nt`mplare a fost c[ am`ndoi lorzii, iubitori de v`nat, au ap[rat c[lduros ]n Camera de sus a Angliei drepturile ciudatelor \[ri dun[rene =i nu pu\in contribui puternica lor voce ]ntru a fi recunoscut[ Unirea multdorit[ a Principatelor Rom`ne =i alegerea ]ndoit[ a colonelului Cuza. Mici lucruri au c`teodat[ mari urm[ri =i nimeni nu =tie unde pot r[spunde capetele firelor care leag[ una de alta faptele omene=ti. (Convorbiri literare, anul XIV, nr. 8, 1 noiembrie 1880)

288 Agatocle Leu=tean

Chip din lume

Numai cine a tr[it mult ca Agatocle Leu=tean, precum am tr[it eu, putea s[-l cunoasc[ din talp[. Avea o mul\ime de ascunzi=uri =i deschisuri. Mai ]nt[i, singur[ aceast[ ]mpere- chere de nume ]i d[dea un aer ciudat. Parc[-ntr-adins na=ul ]l botezase cu numele Agatocle, luat de prin c[r\i, ca s[ mai acopere pu\in grosol[nia numelui Leu=tean. Noi ]i ziceam prin prescurtare Aga. Judecat dup[ ]nf[\i=are, el p[rea cu totul alt om de ce era ]n realitate. Avea ]ntr-adev[r o figur[ de =iret, ce te punea oarecum ]n ]ndoial[ despre bun[tatea caracterului s[u. C`nd ]\i vorbea de multe ori, nu te dumereai de vorbe=te serios sau ]n b[taie de joc, a=a de bine =tia s[ se prefac[. Avea un z`mbet ca o cimilitur[ =i ]n fundul ochilor lui str[lucea o raz[ de pricepere care parc[-\i zicea: „Degeaba, prietene, nu umbla s[ vinzi castrave\i la gr[dinar!“ Cu toate acestea, n-a fost om mai naiv, mai lesne-ncrez[tor =i mai u=or de tras pe sfoar[ ca el. De c`te ori nu l-am f[cut de zi ]nt[i april s[ alerge dup[ cai verzi pe pere\i, spun`ndu-i minciuni care umblau ]n picioare; de c`te ori el, marele cunosc[tor de tutunuri, dup[ cum se l[uda, n-a fumat tutun de un franc ocaua, ]n loc de tutun „Bectemis“, f[r[ s[ aib[ habar, de=i vedea pe to\i ]n jurul lui \in`ndu-=i coastele de r`s. Era, cum a= zice, =iret la chip, dar la suflet de bun[-credin\[. Apoi avea o c[ut[tur[ =i un umblet de =trengar =i ni=te must[\i totdeauna bine r[sucite, de-ai fi crezut c[-i topenie de bietele femei. Nimeni ca d`nsul nu era ]n stare s[ spuie care este chemarea unui b[rbat; cum adic[ un b[rbat trebuie s[ =tie juca o carte, bate o bil[, suge un pahar =i ademeni o femeie. Despre 289 Nicolae Gane celelalte, nu-i vorb[, era el me=ter s[ ]nve\e =i pe al\ii, dar c`t prive=te femeile trebuie s[ m[rturisesc c[ dac[ ele ar fi r[mas numai ]n n[dejdea lui, ar fi dus s[rmanele mult =i bine dorul ademenitului, c[ci, el, b[rbatul, ]n toat[ via\a, n-a ademenit dec`t o singur[ femeie, aceea pe care a luat-o de so\ie =i ]nc[ =i aceea cam f[r[ =tirea lui, ]ndemnat =i st[rostit de al\ii. De altfel, om de spirit, =[galnic, putin[ de anecdote =i de pove=ti. Umplea casa de veselie unde intra el. }ns[ de toate aceste ]nsu=iri nu se folosea fa\[ cu femeile. }ntre d`nsele i se schimba cu totul firea; se z[p[cea, se prostea ca cel mai nemernic copil; =i de aceea, nesim\indu-se destoinic s[ le \ie piept, c[uta mai bucuros societatea b[rba\ilor unde apoi las’ pe d`nsul, se d[dea de cel mai stra=nic r[puitor de femei. Osebit de aceste mici nepotriviri ]ntre feliul cum era =i feliul cum se ar[ta, mai avea =i alte cusururi; era lene= ca un ]mp[rat, m`nc[u ca un vl[dic[, risipitor =i zg`rcit totodat[, sau, cu alte cuvinte, ieftin la f[in[ =i scump la t[r`\e, dup[ cum zice proverbul. A=a, ca s[ vorbesc ]n treac[t de aceste cusururi, voi zice c[ nu era lene= de acei care =ed numai pe canapele =i casc[ toat[ ziua. Nu! Era vioi, ]i pl[cea s[ umble =i s[ se primble, ]ns[ numai de petrecere, f[r[ treab[ =i f[r[ datorii. Du=manul lui cel mai mare era condeiul =i adormitorul cel mai sigur, cetitul. Astfel nici a putut s[ stea mult timp ]n slujbele ce a ocupat r`nduri, r`nduri, =i, fiindc[ dup[ toate c[ut[rile, n-a putut s[ g[seasc[ o slujb[ ]n care s[ nu fi fost silit a scrie =i a ceti, de aceea la urm[ a =i renun\at la cariera de lefegiu, m[rginindu-se numai ]n modestul venit ce-i r[m[- sese de la p[rin\i. }ntr-un r`nd Leu=tean c[zu amorezat, dar amorezat lulea, cea dint[i =i cea din urm[ dat[ ]n via\a lui. Nici el singur nu putea s[-=i dea seama cum s-a ]nt`mplat aceasta, c[ci, precum spusei, n-avea obicei s[ se ]ncurce ]n calea femeilor. Dar se vede c[ i-a fost sortit s[-=i trag[ =i el p[catul. Chinurile amorului ]ns[, dac[-i t[iaser[ cheful =i lini=tea, nu-i t[iaser[

290 Stejarul din Borze=ti

=i pofta m`nc[rii. }nghi\ea ca =i mai ‘nainte acelea=i por\ii de biftecuri, cu singura deosebire c[ ]ntre un biftec ispr[vit =i altul ]nceput scotea c`te un oftat din ad`ncul pl[m`nilor, mijloc prin care ]=i u=ura n[duful. — Ag[ drag[!... pentru un amorezat m[n`nci parc[ prea mult, b[gam de seam[ eu. — A=!... At`ta mi-a mai r[mas =i mie! r[spundea el pe un ton liric, s[ te rup[ la inim[. Se zb[tea nenorocitul ]n ghearele amorului ca pas[rea ]n gura =arpelui, c`nd ]ntr-una din zile veni la mine pr[p[dit, cu fa\a de-un cot. — Ce ai, iubitule? ]l ]ntrebai ]ngrijat. — Sunt nenorocit! Iubesc!... Te rog, nu m[ l[sa!... Vino cu mine!... voi s[ m[ primblu pu\in, s[ m[ r[suflu. — Bucuros, frate!... Mai e vorb[!... Am`ndoi ie=ir[m pe strad[. El opri o birj[, m[ pofti din a dreapta ca pe un musafir =i porunci vizitiului s[ ias[ peste barier[ la c`mp. Era tocmai vreme de prim[var[, c`nd toate-s pornite spre dragoste. Dar, lucru de=[n\at!... Iarba spornic[ care sur`dea ochilor, cioc`rliile care te asurzeau, soarele cel dulce care-\i d[dea via\[ la inim[, ]n loc s[-l m`ng[ie, ]l ]nt[r`tau =i mai tare. Se credea singur, nefericit, ]n mijlocul naturii fericite. — Nu mai pot!... ]mi zise el desperat. Haide la tat[l t[u s[-i spun tot. El e om de sfat, =tie multe, a v[zut multe =i m-a ]nv[\a ce s[ fac. — Haide, r[spunsei eu. }ntoarce, birjar!... Birjarul ]ntoarse =i tr[sura se opri dinaintea casei noastre. Dar c`nd s[ sun clopo\elul de la u=[, m[ uitai la el =i, ce s[ v[d?... Pl`ngea s[rmanul, de-i s[rea pieptul, pl`ngea ]n glas mare, cu toate suspinurile =i str`mb[turile unui pl`ns copil[resc, ]nc`t muscalul de pe capr[, sp[riet, m[ ]ntreb[ dac[ nu cumva „cacana= e bolnav?“ Nu =tiu de ce, dar suferin\ele suflete=ti ale lui Agatocle Leu=tean nu inspirau comp[timire prietenilor lui. Mic cum era, p`ntecos, m`nc[u, cu aerul lui cabazlicar, ]\i venea parc[ s[ crezi c[ e vreo =iretenie la 291 Nicolae Gane mijloc. De ast[ dat[ ]ns[ Leu=tean nu se pref[cea, suferea de-a binelea, iar eu, v[z`ndu-l ]n a=a hal, ]i zisei: — Nu-i chip s[ intr[m ]n starea asta. O s[ ne r`d[ sluga care ne va deschide u=a. — Ai dreptate. Du-m[, te rog, acas[. Acas[ el se cobor] repede din tr[sur[, ]mi str`nse m`na cu c[ldur[, mul\[mindu-mi c[ l-am ]ntov[r[=it, =i-mi l[s[ tr[sura pe spate cu dou[ ore de plat[. A=adar, cu tot amorul =i necazul lui, el n-a uitat c[ e mai bine s[ pl[teasc[ altul birja dec`t d`nsul. Am sur`s ]n mine recunosc`nd ]n acest act de zg`rcenie pe vecinul meu amic Leu=tean, a=a cum era, adic[ zg`rcit la m[run\i=uri =i darnic la sume mari. S[-l fi picat cu lum`narea, n-ar fi scos de bun[voie un leu din buzunar; ]ns[ pe un lan\ de ceasornic care s[-i ]mpodobeasc[ p`ntecele d[dea bucuros sute de lei, =i nu o dat[ l-am v[zut la chefuri umpl`nd cobza l[utarului cu irmilici. Ei... a=a era. }nc[ o nepotrivire ]n apuc[turile lui. Dar, zg`rcit sau nu, la m`nc[ruri nu f[cea economii. El, cel dint[i ]n ora=, =tia c`nd sosesc stridiile sau icrele proaspete; el, cel dint[i, m`nca trufandale, =i la masa lui nu lipseau niciodat[ doi, trei prieteni. +-apoi, s[ fi v[zut ce vesel era la mas[, cum i se dezlega limba dup[ un pahar de Cotnar. Avea un talent nespus de a imita pe unii =i pe al\ii, mai ales pe un camarad al nostru din vremea acea, Gavril B[rg[oanu, cam prostatic din fire =i care vorbea l[t[re\. }i ziceam prin prescurtate Gavril B[rg[. Lua- sem, noi b[ie\ii, pe atunci n[ravul prescurt[rilor. — M[ B[rg[!... striga Leu=tean c-un glas pref[cut care st`rnea r`sul tuturor. Tocmit-ai la me=in[ pe mehalnicul de la Mavrocordat? Ad topo... m[ B[rg[! Cucea-n binz[, m[liga-i rupi chelea!... +i alte c`te acestea de nu mai r[m`nea inima de r`s. Am uitat s[ spun c[ tat[l meu, afl`nd despre focul dragostei ce ardea pe bietul Leu=tean, =i =tiindu-l bicisnic cu femeile, se duse la p[rin\ii domni=oarei cu pricina, =i aduse lucrurile a=a, c[ ]ntr-o duminic[ Aga Leu=tean se pomeni, f[r[ vina lui, 292 Stejarul din Borze=ti cu covrigul de mire pe cap. Ce bine-i =edea! +apte ani a gustat din traiul c[s[toriei, ]n care timp ca un vrednic b[rbat, st[p`n ]n casa lui, a fost necontenit sub papuc. Petrecerile, c[r\ile, mesele se mai r[rise pu\in, dar dup[ =apte ani Dumne- zeu str`ng`nd la sine pe scumpa lui so\ie, el de atunci ca mai ba s[-=i puie cap s[n[tos sub Evanghelie. R[mas liber =i ner[spunz[tor c[tr[ nimeni, el lu[ iar[=i de coad[ petrecerile, c[r\ile =i mesele. „U... iu... iu =-a= bea rapciu, =-a= m`nca pcit[ de gr`u!...“ era c`ntecul lui obicinuit c`nd se gre=ea c-un pahar mai mult. Totu=i suflet bun =i neuit[tor cum era, nu sc[pa nici o ocazie ]n mijlocul petrecerilor chiar, s[ nu zic[ un cuv`nt despre r[posata lui so\ie care, bun[ femeie fusese, s[rmana, cuv`nt totdeauna ]ntov[r[=it de-un oftat =i de-un g`t de vin. Via\a de toate zilele era ]mp[r\it[ cam astfel: Mai ]nt[i ]n dou[zeci =i patru de ore trebuia s[ doarm[ zece ore pline, ]mbr[cat ]ntr-o c[ma=[ de p`nz[ de cas[, lung[ p`n[ la c[lc`ie, cu dungi ro=ii la guler =i la m`neci. De se-nt`mpla vreodat[ s[ nu-=i ]mplineasc[ somnul, era a doua zi mahmur. De lene s[ nu se ]mbrace, ]=i primea musafirii diminea\a de multe ori ]n c[ma=a cea de noapte, f[cea feliurite ghidu=ii astfel dezbr[cat, c`nta prin cas[ cu o perin[ la bra\e ]n chip de cobz[, imit`nd pe Barbu L[utarul, pentru al c[rui c`ntec avea o deosebit[ sl[biciune, =i astfel trecea timpul ]ntr-un r`s =i chef p`n[ la ora dejunului. Dejunul era totdeauna zdrav[n =i bine stropit. Dup[ dejun, mergea regulat la cafenea, locul de ]nt`lnire al tuturor dulan- dragiilor, unde juca, pe un biliard cu buzun[ri, vechea partid[ ruseasc[, me=te=ug[rind la sotnici =i la clap=tosuri de se minunau marcherii, =i toate aceste ]ntre\esute cu fel de fel de glume potrivite cu locul, cu jocul =i cu societatea. Venea apoi masa, =i mai zdrav[n[ =i mai bine stropit[ iar[ dup[-mas[, abia put`ndu-se mi=ca, tr[gea c`te un talon bun de somn, dup[ care venea negre=it r`ndul altor c`teva taloane de preferans. 293 Nicolae Gane

Avea trei prieteni cu care f[cea de obicei partida de preferans, =i, s[ fereasc[ Dumnezeu s[-l fi dat vreunul de sminteal[ sara la ora hot[r`t[, sau, odat[ ]ntruni\i, s[ nu se fi jucat pe noapte dup[ regula lui Melhisedec, cum zicea el, c[ se f[cea foc. Gre=eal[ nu se ]nc[pea la joc; de altfel, vinovatul era pus ]n r`ndul mazetelor =i c`r`iturile curgeau g`rl[ ]n capul lui. Ca s[ pot da ]ns[ figura lui Leu=tean ]n toat[ a ei origina- litate, nu trebuie s[ trec cu vederea unul din cusururile sale de c[petenie, =i anume, frica. Se temea de toate celea, mai cu sam[ de ho\i, de foc =i de bivoli\e. La drum era o pedeaps[ de mers cu d`nsul. Vai de capul vizitiului care-i m`na caii. Chinurile lui nu erau proaste. „Las[ mai ]ncet; m`n[ mai tare! f[ mai la dreapta! f[ mai la st`nga! ia sama, nu r[pezi!“ toate acestea curgeau ]ntr-un =ir ne]ntre- rupt. Apoi ]n fiecare tuf[ i se n[z[rea c`te un ho\ la p`nd[, =i se muncea =i se v[ic[rea, s[rmanul, de credeai c[ o s[-l apuce ceva. Arme nu purta niciodat[ cu sine, c[ci nu era om s[ se puie de pricin[. Se zice chiar, dar acest fapt el l-a t[g[duit totdeauna cu t[rie, c[ frica de ho\i i se tr[gea de la o ]nt`lnire ce a avut noaptea ]n p[dure cu un negustor de pungi. Pe atunci purta de toat[ ]nt`mplarea un pistol cu dou[ \evi. C`nd ho\ul ]i opri tr[sura ]n drum, el deodat[ puse m`na pe pistol s[ se apere, dar, z[rind la lumina lunii ochii fioro=i =i must[\ile \apo=e ale haiducului, ]=i sim\i balamalele sl[bind =i pistolul ]i c[zu din m`ini. — Ce este aceasta? ]ntreb[ haiducul ar[t`nd arma. — S[ ierta\i, domnule c[pitan, ia... un pistol... — +i pentru ce l-ai luat, m[ rog? — Apoi de... ia a=a? — Cum a=a?... — De o ]nt`mplare, s[ nu b[nui\i. — Mai ]nt`mplare dec`t asta, ce vrei? — Apoi cum ]i socoti =i m[ria-ta, jup`ne c[pitane, c[ eu unul nu mai zic nimic. 294 Stejarul din Borze=ti

Leu=tean nu vorbea, ci b`lb`ia, de tare ce-i cl[n\[neau m[selele ]n gur[. V[z`ndu-l a=a om pe sine, haiducul prinse s[ r`d[, ]l cinsti cu o palm[ bine a=ternut[ peste obraz, pentru ca alt[ dat[ s[ nu mai poarte degeaba pistoale la drum, =i, dup[ ce-i lu[ arma =i punga, ]=i c[ut[ de treab[, l[s`nd pe bietul Leu=tean mai mult mort dec`t viu. Ce e drept, dac[ ]nt`mplarea a fost adev[rat[, putem zice c[ Leu=tean a sc[pat ieftin, pentru c[ al\ii au p[\it-o mai r[u dec`t d`nsul. Sigur ]ns[ este c[ el de un timp n-a mai umblat noaptea pe drum, nici a purtat arme cu el. Grija focului de asemenea ]l st[p`nea ]ntru at`ta, c[ la casele lui hornurile se stricau de prea mult =ters. }ntr-o noapte, dup[ o partid[ ]nt`rziat[ de preferans, ademenit de un mu=chi la frigare ce i-am oferit, s-a ]nvoit s[ doarm[ la mine acas[, lucru ce i s-a ]nt`mplat de mai multe ori. A doua zi, p[n[ a nu se ]mbr[ca, pe c`nd f[cea ghidu=ii prin odaie c`nt`nd ca Barbu L[utarul: Str`nge\i, leleo, buzele Leli\o, leli\o, fa! C[ le pi=c[ mu=tele, Leli\o, leli\o, fa! +i se v[d fasolele Leli\o, leli\o, fa! deodat[ se aud tulumbele dur[ind pe dinaintea ferestrelor =i apuc`nd pe hudi\a ce duce la casa lui. }ntr-o clip[ Leu=tean =i-a ie=it din minte =i n-a mai =tiut ce face. R[t[cit, cu ochii holba\i, cu fa\a descompus[, alerga =i r[scolea toate prin odaie, voia s[ se ]mbrace mai r[pede =i le nimerea toate pe dos; ]=i v`ra picioarele prin m`necile surtucului =i m`inile prin cracii pantalonilor, p[n[ ce, ]n sf`r=it, pierz`nd speran\a de a se mai putea ]mbr[ca, arunc[ surtucul, pantalonii =i cizmele ]n toate p[r\ile =i c[zu g`f`ind pe un scaun. — Nu m[ duc de-aici!... strig[ el ca un om ce vrea s[-=i fac[ sie ]nsu=i ]n ciud[. Las[ s[ ard[!... Dracul s[ le ia de case!... 295 Nicolae Gane

A fost un adev[rat teatru aceast[ comic[ scen[ de z[p[- ceal[ a lui Leu=tean. Merita s[ pl[te=ti ca s[-l vezi. Alt[ dat[ pe la cinci oare diminea\a auzii b[t`nd cu furie la ferestrele mele. — Cine-i acolo? — Eu. — Care eu? — Agà. — Care Agà? — Agatocle. — Nenorocitule, ce-ai p[\it, ]i zisei eu deschiz`ndu-i u=a. — }nchipuie=te-\i, frate, r[spunse el, arunc`ndu-se pe o canapea; de dou[zeci de ani, abia ast[zi pentru ]nt[ia dat[ v[zui =i eu r[s[ritul soarelui, ]ns[, ce-i drept, f[r[ voia mea. — Cum a=a? — +tii c[ am ie=it asear[ pe la unul dup[ miezul nop\ii de la partid[. Ei bine!... Plec acas[ =i, c`nd intru ]n hudi\a ce duce la mine, ce s[ v[d?... O cogemite bivoli\[ care sta culcat[ ]n mijlocul drumului, mestec`nd din f[lci. Nu era chip de trecut pe al[turea. Sufla a=a de tare =i rotea ni=te ochi a=a de slu\i, ]nc`t numai nu-mi zicea: „Hait!... Car[-te de-aici, c[ te iau ]n coarne!“ Ce s[ fac? M[ ]ntorc ]nd[r[t, ]nconjur o jum[tate de oar[, =i, c`nd ajung la cealalt[ hudi\[ care de asemeni duce la mine pe partea opus[, iat[ o alt[ bivoli\[ tot at`t de fioroas[, tot at`t de slut[ care p[=tea iarb[ din =an\. O adev[rat[ pacoste!... Parc-anume se pusese, matahalele, s[-mi \ie calea. M[ ]ntorc iar[=i la hudi\a dint[i, bivoli\a tot acolo; se a=ternuse pe odihn[ ca la d`nsa acas[. M[ duc ]napoi la a doua hudi\[, dau peste a doua bivoli\[ care se a=ternuse =i ea pe m`ncare. +i a=a din hudi\[-n hudi\[, din bivoli\[-n bivoli\[, iat[-m[ p[n[ la ceasul acesta ]n picioare, f[r[ s[ fi putut intra acas[. Uf!... sunt rupt de osteneal[. Da’ am v[zut r[s[ritul ]ncaltea. — Bicisnicule!... ]i zisei eu, abia st[p`nindu-mi r`sul. S[ te fac[ ni=te p[c[toase de bivoli\e s[ nu dormi toat[ noaptea, asta-i bun[ de scris!... 296 Stejarul din Borze=ti

— Ei! ce vrei! Numai o via\[ are omul =i trebuie s[ =i-o cru\e. }ntr-adev[r via\a =i-o cru\a, dar p`ntecele nu, c[ci din ce ]n ce ]l ]ndopa mai mult cu m`nc[ruri =i b[uturi. }n zadar ]i ziceam: — Leu=tene, ia sama, odat[ ai s[ pocne=ti ca o bute r[u cercuit[. — A=!... Asta-i via\a omului... Pentru ce tr[ie=te omul, dac[ nu pentru p`ntece? Treceau zilele, lunile =i anii, f[r[ ca el s[-=i schimbe firea, f[r[ ca el s[-=i schimbe traiul. }nsurise pe cap, =i p`ntecele lui c[p[tase o rotunjime sub care parc[-i disp[reau picioarele. Dar cu c`t i se ]nmul\eau anii vie\ii, cu at`t i se ]mpu\inau mijloacele de trai. Pe nesim\ite, el m`ncase ]n fiecare an, pe l`ng[ venituri, =i c`te o p[rticic[ din capital, a=a c[ s[r[cia da acum n[val[ la u=a lui. Da’ unde ]=i b[tea el capul cu asemenea nimicuri? Lipsa, =i mai ales la b[tr`- ne\e, de care unii oameni slabi de ]nger se tem a=a de tare, lui nu-i ]ngreuia inima, nici tulbura somnul; numai c[su\a lui cea alb[, cochet[ =i vesel[ ca =i d`nsul, ]=i posomor`se de la un timp fa\a, c[ci pe p[re\ii ei, de mult timp ne]mpro- sp[ta\i, se vedeau c[r[mizile goale =i dungi vinete de ploi, ca ni=te lungi =iroaie de lacrimi. }ntr-o sar[, ]mi aduc aminte, Leu=tean ]=i invit[ partizanii de preferans cu urm[toarea circular[:

Cine-i protos?... Vasilic[; Eu cump[r la sans-atu; Iorgu face =apte-n pic[, Am s-ajut, haide =i tu. Dar m[ rog s[ dai ]nchis, C-am s[ mi-l tr`ntesc o platc[, S[ se mire =i prin vis Preferans cu cine joac[.

Parc[-l v[d =i acuma cu ce luare-aminte preg[tea el masa de c[r\i, cum ascu\ea crida, a=eza scaunele, f[cea mucul la lum`n[ri, a=a ca toate s[ fie ]n regul[ =i cu simetrie, iar 297 Nicolae Gane

]n cursul acestei grave ]ndeletniciri el =uiera ]ntre din\i vecinicul c`ntec: „U... iu... iu... =-a= bea rapciu, =-a= m`nca pcit[ de gr`u!“ }ntre partizanii lui m[ num[ram =i eu. }n sara aceea a fost mai cu chef dec`t totdeauna. „Bonsoir, musu Vasilic[!... Cu plec[ciune, cucoane Neculai!... S[rut m`inile, cucoane Iorgu- le!...“ zise el tovar[=ilor s[i ]n momentul de-a ]mp[r\i c[r\ile; iar aceste cuvinte, rostite cu aerul =i ]ntona\ia ce =tia el s[ le-o dea, c[p[tau un deosebit parfum de veselie. De=i norocul nu prea legase fr[\ie cu d`nsul, totu=i era destul s[ puie o platc[ c`t de mic[ pe protivnicul s[u, ca s[ fac[ un haz nespus =i s[-=i uite paguba. Tot vocabularul obicinuit al cartoforilor, porecle =i n[scociri de cuvinte caraghioase, glume inventate anume pentru jocul de c[r\i, necunoscute altor oameni, au fost de ast[ dat[ cu prisosin\[ puse ]n circula\ie la masa verde. Numai dulce\urile =i cafeaua neagr[ veneau din timp ]n timp s[ ]ntrerup[ puhoiul necurmat al glumelor. Dar nu bine m`ntuiser[m preferansul =i deodat[ se deschiser[ u=ile od[ii de al[turea unde ni se ]nf[\i=[ fumeg`nd pe o mas[, ]ntre dou[ mari candelabre, un purcel fript, rum[n, cu un morcov ]n gur[, ]nconjurat de mezeliciuri =i de un stol de butelci pline cu vinul cel mai chihlimbariu. A fost surprinderea ce ne preg[tise Leu=tean. Se ]n\elege c[ nu ne-am dat ]n l[turi de a face cinste mesei, ba chiar pot a zice c[ ne-am a=ternut pe m`ncare ca ni=te oameni care =tiu s[ pre\uiasc[ un purcel ]n asemenea ]mprejur[ri, dar dac[ noi eram la ]n[l\imea datoriei, apoi Leu=tean era cu mult mai presus. Parc-atunci sc[pase din postul mare. — M[i Agà! nu fi a=a lacom, c[-i pocni ca o bute r[u cercuit[, ]i repetam noi aceea=i glum[. — Am cinste s[ v[ spun c[ sunte\i ni=te mi=ei, ne r[spun- dea el. Nu v[d eu, parc[, cum m[ trage\i pe sfoar[ cu b[utul. Eu dau pe g`t totdeauna paharul plin, =i voi abia de v[ muia\i buzele ]n s`ngele Domnului. Parc[ n-ar fi vorba de s[n[t[\ile voastre. Dar nu-i nimic. Tot a=a s[ dea Dumnezeu s[ fiu ]n=elat 298 Stejarul din Borze=ti

]n via\a mea. C`t despre mine, dac-oi muri, halal s[-mi fie!... }ncaltea oi muri s[tul. S[-mi vie Ghioc, aicea, strig[ el, lovind cu pumnul ]n mas[. Ghioc, care era dup[ u=[ =i p`ndea semnul chem[rii, numaidec`t se ]nf[\i=[ ]n antereul lui de citarea, cu scripca a=ezat[ la g`t. — S[ tr[i\i, cucona=ilor, zise el ]nchin`ndu-se ad`nc, c`nd v-a fi mai r[u, tot a=a s[ v[ fie!... Apoi cu mult ifos =i cu multe mi=c[ri din m`ini =i din cap ]ncepu s[ c`nte Mar=ul lui Napoleon:

Napoleon Bun[parte. St`nd ]n p[m`nt de departe, Pe marea Apusului }n prijma Parisului...

Voia \iganul s[ se ar[te ca adic[ e procopsit, =tie c`n- tece str[ine. — Ce umbli cu de-alde astea, faraoane! striga Leu=tean furios. Ai ]nnebunit, ori vrei s[ te miruiesc ]n numele Tat[lui. C`nt[-mi un c`ntec cre=tinesc c[ doar s-or dezghe\a boierii. Nu-i vezi cum stau, parc[ =i-au ]ngropat rubedeniile. — Apoi care c`ntec porunci\i, s[rut t[lpile? ]ntreb[ Ghioc ]ndoindu-se din =ale. — Ce, nu te pricepi, co\ofan[! Te-ai prostit, se vede!... Ad[ scripca-ncoace! Atunci Leu=tean, care ]nv[\ase ]n copil[rie s[ cam trag[ din arcu=, ]nh[\[ scripca din m`na l[utarului, cerc[ strunele la ureche, tu=i, ]=i drese glasul, f[cu c`teva flori din arcu= =i o intoarse pe c`ntecul lui Barbu L[utarul, ]n care se sim\ea mai me=ter:

Eu sunt Barbu L[utarul. Starostele =i cobzarul. Ce-am c`ntat pe la domnii +i la m`ndre cununii!...

299 Nicolae Gane

Apoi mai departe:

Eu ]nghe\ c`nt`nd la poart[ +i tu dormi dormire-ai moart[...

De ce c`nta, de ce se ]nfl[c[ra mai tare. Poate c[ unde o cam luase de coad[, sau, cine =tie, poate c[ tocmai atunci ]l lovise un alean la inim[, vreo amintire din trecut, c[ci arcu=ul lui luneca a=a de bine pe coarde, =i glasul lui r[suna a=a de viu, ]nc`t ai fi zis c[-i aievea Barbu L[utarul c[re-=i c`nta c`ntecul. Dar c`nd zise:

Dragi boieri din lumea nou[, Ziua bun[ v[ zic vou[, Eu m[ duc, m[ pr[p[desc Ca un c`ntec b[tr`nesc..., atunci se sim\i tremur`nd ]n glasul lui o not[ melancolic[, =i, lucru nemaipomenit, o pic[tur[ de lacrim[ ]i str[luci sub gene. Nu mai era veselul =i nep[s[torul Leu=tean cel din toate zilele, peste care nevoile lunecau ca untdelemnul. }ns[=i fa\a i se schimbase sub puternica ]nr`urire a c`nte- cului; apoi, ]nt[r`tat la culme, arunc[ scripca jos =i o c[lc[ ]n picioare. — A=a \i se cade, usc[tur[ netrebnic[, care =tii numai s[ pl`ngi, =i nu =tii c[ pl`nsul e mai amar pentru cine a r`s toat[ via\a! A=a am s[ pier =i eu ca un c`ntec b[tr`nesc. Dar, ]ncaltea, halal s[-mi fie! adause el lu`nd cu o m`n[ un pahar de vin pe care-l sorbi de du=c[ =i cu cealalt[ arunc`ndu-=i punga din buzunar ]n obrazul lui Ghioc. — Na, porumbacule, pentru putregaiul t[u de dur[itoare! Cine =tie dac[-i mai r[m[sese ceva pe a doua zi de cheltuial[; dar Leu=tean, cel ieftin la f[in[ =i scump la t[r`\e, nu era om s[-=i c`nt[reasc[ d[rnicia ]n asemenea momente. — Nu pricepe\i voi, urm[ el ]nghi\ind un al doilea pahar, c[ fleacul ist de lume nu pl[te=te o ceap[ degerat[... At`t e

300 Stejarul din Borze=ti a omului; un pic de voie bun[ ]n inim[, c[ celelalte toate sunt nimicuri. O zicea aceasta cam ]n sil[, tocmai ]n momentul c`nd ]i lipsea voia bun[. — Prin urmare, sus cu paharul, fra\ilor!... Eu, v[z`nd c[ i\ele se-ncurc[ =i c[, ]nduio=at cum era, el avea de g`nd s[ o \ie drug ]nainte, mi-am furat c[ciula, m-am strecurat neb[gat ]n sam[ pe u=[, =i m-am dus ca un om cuminte acas[, l[s`ndu-l cufundat ]n cuget[ri ad`nci asupra nemerniciilor lume=ti. Acas[ m-am dezbr[cat iute =i m-am pus ]n a=ternut. Am adormit ]ns[ cu greu, fiind ]nsumi nervos; c`nd iat[ c[, ]n mijlocul unui somn de plumb, m[ simt scuturat de o m`n[ rece, deschid ochii sp[riet, =i ce s[ v[d?... Pe Leu=tean st`nd la c[p[t[iul meu, ]n picioare, palid =i cu p[rul v`lvoi. Mi s-a p[rut deodat[ c[ nu-i el, ci umbra lui. — Ce este? zisei eu cuprins de fiori. — Ce s[ fie? Ia m-a\i l[sat singur acas[ ca pe un netrebnic, =i acum alerg s[ v[ adun iar[. — Ai pierdut min\ile, Leu=tene? La vremea asta? — De ce nu? Pentru chef trebuie s[ fie vreme totdeauna. Pentru necaz e bine s[ nu fie. Haide scoal[, lene=ule!... Trimite dup[ Ghioc... S-o lu[m din cap[t. }l priveam lung =i nu pricepeam. Mi se p[rea c[ glasul lui r[sun[ ciudat. — Uite, adause el, nu pot dormi; ]mi trebuie lume, joc, c`ntec, veselie. S[ ridic[m tot t`rgul ]n picioare. Am ce am: nu mi-e inima la loc. A= vrea s[ mai gust din cel Cotnar; s[ mai aud c`nt`nd pe g`tul scripcei... A= vrea!... =tiu eu ce-a= mai vrea!... Zic`nd aceste cuvinte, el se primbla cu pa=i iu\i =i neregula\i prin odaie; dar deodat[ se opri ]n loc; ]=i ]ntinse am`ndou[ bra\ele ]n aer ca un om ce simte c[-i fuge p[m`ntul de sub picioare, se cump[ni un moment, apoi c[zu gr[mad[ jos. 301 Nicolae Gane

Cu mult[ greutate putui s[-l ridic =i s[-l pun pe canapea. R[suflarea lui era repede =i ochii p[injeni\i. „Nu-i nimic! g`ndii ]n mine; l-a biruit osteneala =i Cotnarul“. }l stropii cu ap[ rece pe obraz, ca s[-l aduc ]n cuno=tin\[; el atunci tres[ri, ]ntoarse spre mine o privire r[t[cit[ =i c-un glas str[in, care parc[ venea din ad`ncimile p[m`ntului, ]mi zise: Dragi boieri din lumea nou[, Ziua bun[ v[ zic vou[, Eu m[ duc, m[ pr[p[desc Ca un c`ntec b[tr`nesc!...

M[ sim\ii mi=cat ]n fundul inimii de acest glas, oarecum profetic, jum[tate vesel, jum[tate t`nguitor, care-mi punea ]n lumin[ o via\[ ]ntreag[ de om, petrecut[ ]ntr-un c`ntec =-o nep[sare; =i nu bine apuc[ a se stinge ]n lini=tea od[ii cea din urm[ vibrare a versului de ziua bun[, c[ ]mpreun[ cu d`nsa se stinse =i cea din urm[ lic[rire de via\[ ]n pieptul lui Leu=tean. A murit sub ochii mei, ]ntr-un sur`s r[mas pecetluit pe buzele lui, ca un ultim semn al chem[rii ce avusese pe p[m`nt de a r[sp`ndi ]n juru-i lumina veseliei...... }n urma lui parc[ lipsea ora=ului ceva; lipsea matca roiului; ]ntemeietorul tuturor petrecerilor; lipsea omul la a c[rui singur[ vedere te sim\eai oarecum ]ntinerit. Dac[, desigur, =i el ca fiecare ]=i purta ]n drumul greu al vie\ii sacul cu grijile ]n spinare, avea ]ns[ darul, c`nd c[lca pragul unui prieten, s[-=i lase sacul la u=[ =i s[ intre cu inima u=oar[ =i cu fa\a pururea senin[... Ei, acest dar nu-l are ori=icine. Dumnezeu s[-l odihneasc[ pe ceea lume! (Convorbiri literare, anul XX, nr. 2, 1 mai 1886)

302 Dou[ zile la Sl[nic

}ntr-o od[i\[ mic[ =i cam umed[ de pe strada Popa Tatu din Bucure=ti locuia Nae Peruzescu. Ferestrele od[ii, ]ntoarse spre miaz[noapte, nu erau nici vara, nici iarna luminate de soare, =i fa\ada casei, de mult nereparat[, avea un aer poso- mor`t. Se vedea c`t de colo c[ e cuib de s[r[cie. Dar ]nl[untru locuia un t`n[r cu mare viitor. Nu ]mplinise ]nc[ treizeci de ani, =i Nae Peruzescu ajunsese arhivar la tribunalul de Ilfov. N[scut la T`rgovi=te, ora=ul de desc[lec[toare, care a scos la maidan cea mai fin[ pr[sil[ de oameni mari, el fusese r`nd pe r`nd \iitor de registre la prim[ria din Caracal, pre\[luitor la vama din Burdujeni =i perceptor la bariera +orogari din Ia=i, o ]ntreag[ carier[ f[cut[ ]n scurt timp. Carte nu prea ]nv[\ase ]n copil[rie =i nu =tia, z[u, dac[ din cele patru clase primare ]i mai r[m[sese altceva dec`t =tiin\a scrierii =i a citirii =i oarecare elemente de aritmetic[. }ns[ pentru oameni ca el cartea nu-i bun[ dec`t doar pentru a le strica originalitatea talentului, c[ci era ]ntr-adev[r talentat. Nae Peruzescu. Scria romane, poezii =i piese de teatru, =i nu o dat[ numele lui a figurat cu cinste ]n coloanele ziarelor Tr`mbi\a literar[ din Gorj =i Zorile artelor din Dorohoi. Mai era =i b[iat frumos, scos din cutie, cum s-ar zice. Avea o fa\[ alb[ ca laptele, cu doi bujori rumeni pe umerii obrazului, ]nc`t de departe p[rea a fi sulemenit; iar peste albul cel b[t[ios la ochi c[dea, ca contrast de culoare un p[r negru de abanos c[ruia =tia s[-i dea ]ndoiturile cele mai artistice. Cu un a=a chip, cum era Peruzescu s[ nu fie ]namorat de persoana lui; s[ nu umble totdeauna ]mbr[cat dup[ moda cea din urm[, adic[ cu pantaloni scur\i =i cu 303 Nicolae Gane cizme ascu\ite la v`rf; s[ nu-=i cur[\e unghiile cele tran- dafirii de trei ori ]n fiecare zi, mai ales c[ la degetele cele mici ale ambelor m`ini ]=i l[sase unghiile s[ creasc[ mari, cea din st`nga ]n amintirea unei modiste din Caracal, =i cea din dreapta ]n amintirea unei duduci din T`rgul-Cucului din Ia=i. Petrecuse el iarna cum petrecuse cu pu\ini t[ciuni ]n vatr[ =i cu p`ntecele cam lipit de coaste; dar cum sosi vesela lun[ mai, ]=i puse amanet hainele de iarn[, spre a-=i ]mprosp[ta garderoba de var[. Astfel dichisit, piept[nat ]ntocmai ca un cap de cear[ bun de expus la o vitrin[ de peruchier, el c[lca m`ndru pe trotuarele capitalei, av`nd aerul a zice trec[torilor: „Ce nu vede\i? eu sunt Nae Peruzescu!“; =i nu uita niciodat[ s[-=i anine la butoniera surtucului un mic boboc de trandafir, care sem[na de departe a decora\ie. }ncepuse acum c[ldurile lui Cuptior, pe c`nd lumea bucu- re=tean[, ]nsetat[ de aer r[coros, se preg[te=te de dus, unii pe la mo=ii, al\ii pe la b[i. Nae Peruzescu se primbla prin od[i\a lui din strada Popa Tatu g`ndindu-se =i el cam ce ar avea de f[cut pe timpul vacan\elor. Din c`nd ]n c`nd se oprea dinaintea oglinzii petrec`ndu-=i degetele prin p[rul cel bogat =i vorbea omului din oglind[ cam astfel: „ Peruzescule, e=ti nostim! nu degeaba por\i nume de piatr[ scump[... Poet =i roman\ier!... cum =ede omului mai bine... Ca m`ine o s-ajungi ministru, parc[ te v[d; la Instruc\iune, nu-i a=a?... ca s[-mi proteguie=ti artele. +-atunci, he!... he... Ce roluri o s[-mi joci!...“ }n acel moment ochii lui c[zur[ pe ziarul Graiul Trotu=ului pe a c[rui pagin[ de anun\uri, ]ntre ca=cavalul de Penteleu =i staco=ii de Marea Neagr[, citi urm[toarele r`nduri scrise cu litere mari: „Subsemnatul, cu toat[ stima aduc la cuno=tin\a onora- bilului public c[ am deschis o locant[ de lux la b[ile Sl[ni- cului cu buc[t[rie francez[ sau rom`n[, dup[ gust. Vina\uri

304 Stejarul din Borze=ti str[ine =i indigene cu pre\uri moderate. Serviciu prompt =i regulat. Table d’hôte ]n fiecare zi sau pr`nz à la carte, dup[ voin\[. La abonamentele cu luna se fac reduceri.“ „Ce idee! zise Peruzescu, lovindu-se cu m`na peste frunte. La Sl[nic!... La Sl[nic!... La b[i ]n \ara mea! Acolo-i d[ mers. Un viitor om mare trebuie s[-=i cunoasc[ \ara. +-apoi, he! he! Acolo o s[ le-nv`rtim!...“ Zis =i f[cut. Bagajul nu era greu de alc[tuit. C`t era pe d`nsul, un paltona= sub\ire pe deasupra =i o p[l[rie de paie pus[ cam cr[ie=te pe-o ureche; apoi dou[ r`nduri de albituri ]ntr-o l[di\[ de Bra=ov, =i iat[ tot. Pentru buzunar, cam pu\in: una sut[ cincizeci lei, sconta\i deasupra salariului la un zaraf de la Cuibu cu barz[. Dar, ]n sf`r=it, un cet[\ean rom`n ]n \ara lui nu piere. Astfel, plin de chef =i de speran\[ ]n viitor, pleac[ ]n aceea=i sar[ de la gara T`rgovi=tea spre Moldova. A doua zi la opt oare diminea\a trenul intr[ ]n gara de la T`rgu-Ocna, =i Nae Peruzescu se cobor] somnoros din clasa a III-a, unde voiajase tot timpul t[cut =i ghemuit ]ntr-un col\, cu p[l[ria pe ochi, cu gulerul paltona=ului ridicat, p[str`nd cel mai strict incognito. }i trebuia acum o tr[sur[ pentru Sl[nic. Tr[surile ]ns[ erau scumpe =i Peruzescu sta pe g`nduri. Dar numai de noroc s[ nu se pl`ng[ omul. Pe c`nd se t`rguia el cu birjarii c[ doar le-a mai rupe din pre\, iat[ c[ un domn gros =i ro= la fa\[ ]i puse m`na pe um[r; — M[ rog de iertare! zise domnul cel gros c-un glas care parc[-i ie=ea din fundul p`ntecelui. Nu te mai osteni s[ cau\i birj[. Am eu loc la mine ]n tr[sur[. Numai dinainte, dac[ nu te superi, fiindc[ dinapoi =edem noi doi, nevasta =i cu mine. — Prea bine, r[spunse Peruzescu, mul\[mit de-a intra ]n tov[r[=ie; ]ns[ cu o condi\ie, s[-mi pl[tesc =i eu partea mea. Aceste vorbe fur[ zise c-un fel de m`ndrie de om ce nu ]n\elege s[ i se fac[ concesii de bani. — Da’ ce-are a face! Nu se-ncape plat[, adause omul p`ntecos, doar te poftim ]n tr[sura noastr[, nu-i a=a Luxi\o? 305 Nicolae Gane

— Se-n\elege, r[spunse Luxi\a, o femeie mic[, uscat[, istovit[, ]nc`t p[rea a fi o sc`ndur[ cu ochi. — Ei vezi?... hai, sui =i nu mai face vorb[! — Da’ nu se poate. — Da’ m[ rog. }n sf`r=it, Peruzescu, neav`nd ]ncotro, abia se prinse de la al doilea cuv`nt, se sui ]n tr[sur[ pe sc[una=ul de dinainte, iar l[di\a de Bra=ov, cea cu dou[ r`nduri de albituri, o a=ez[ ]n capr[ la picioarele vizitiului. — Sunte\i prea buni, zise Peruzescu politicos, ]ns[ n-a= fi consim\it niciodat[ s[ v[ sup[r dac[ a= fi avut cu mine mai mult bagaj dec`t l[di\a a mic[. Celelalte l[zi vin p[ urm[. — }n\eleg. O s[ sta\i pe semne mai mult[ vreme la feredeie. — O lun[, poate. — V-o r`nduit doftorii? — Ba nu, d[ petrecere. E plictis mare ]n Bucure=ti, =i-n str[in[tate fusei anii trecu\i. Mi s-a f[cut sil[ de str[ini. Anul acesta nu voi s[-mi de=ert punga la nem\i sau la fran\uji. S[ vedem cum o mai fi =i cu ai no=tri? — Ave\i mare dreptate. Sunte\i negustor? — Nu, r[spunse Peruzescu, c-un sur`s protector. — Proprietar, poate? V[ ocupa\i cu lucrul c`mpului? — Ai-da-de!... Unde m[ ocup eu cu sec[turi d[ alea. Proprietar, da, c`t pofte=ti, ]ns[ mo=iile nici le v[d cu ochii. }mi primesc numai regulat arenzile, fie viscol, ploaie sau secet[, c[ci cazurile fortuite nu m[ privesc. A-=i c[uta cineva d[ mo=ie este a se pune sub at`rnarea administra\iunii, =i eu, domnul meu, sunt dintre acei ce pre\uiesc libertatea mai mult dec`t chiar mo=iile. Tr[sura ]nainta mereu ]n trapul cailor. Trecuse acum podul Trotu=ului care se cam leg[na sub picioarele cailor =i intrase ]n drumul str`mt =i st`ncos de pe valea Sl[nicului. Omul ]ns[ cel p`ntecos, curios ca to\i provincialii =i pu\in discret, \inea s[-=i descoase tovar[=ul din toate prohaburile; 306 Stejarul din Borze=ti

— Dac[ sunte\i dipotat ar hi ghine s[ mai h[r\ui\i c`r- muirea ]n privin\a podului de pe Trotu=. Vede\i cum se clatin[; trecem pe el cu zilele ]n m`ini. — Da’ cine nu e deputat, neni=orule, ]n ziua d[ azi?... Nu mai departe dec`t mai deun[zi, fiind un colegiu vacant la... dar pu\in import[ localitatea (Peruzescu nu voia s[ se ]ncurce cu nume proprii), aleg[torii ]n corpore s-a adresat[r[ la mine s[-mi ]ncredin\eze mandatul d[ reprezentant al na\iunii. }nsu=i ministrul mi-a telegrafiat: „Iubite amice, nu refuza!“ A=!... „Ia, sl[bi\i-m[, domnilor! r[spunsei ministrului =i aleg[torilor. Afacerile mele multiple m[ ]mpiedic[ deocamdat[ s[ m[ ocup cu interesele statului“, =i... scurt... am declinat onoarea, recomand`ndu-le p[ un v[r al meu. Eu, onorabile, dac[ vrei s[ =tii, am alte lucruri mari ]n vedere; am ]mbr[\i=at cariera literilor, a artelor frumoase; =i aceasta nu ca meserie, nu d[ trebuin\[, fiindc[, de! slav[ Domnului!... veniturile ]mi priso- sesc, ci fiindc[ sim\ acilea-n mine voca\iune. Marele Eliade, [l din fa\a universit[\ii, a fost ]naintemerg[torul =i noi [=tialal\i suntem urma=ii lui! Toate aceste fur[ a=ternute dintr-o singur[ r[suflare =i cu a=a accent de convingere, ]nc`t tovar[=ii lui, ni=te bie\i oameni de la \ar[, naivi cum i-a l[sat Dumnezeu, ]l ascultau ca pe Sf`ntul Ioan Gur[-de-aur =i, de=i nu prea ]n\elegeau cam ce fel de carier[ e aceea a literelor, totu=i ]=i ]nchipuiau c[ ]nsemnat om trebuie s[ fie t`n[rul cu care au f[cut cuno=tin\[, de vreme ce e amic cu ministrul =i a despre\uit mandatul de deputat. — Da’ poate nu sta\i bine dinainte? ]i zise Luxi\a sfioas[. Arghir! ia mai las[ =i pe boier s[ =ad[ la locul t[u. — Cum nu, boierule, pofti\i!... Da’ mai ]ncape vorb[! — +ede\i, m[ rog, la locul d-voastr[, n-am venit acilea s[ v[ sup[r. — Da’ nu-i sup[rare; dimpotriv[ ne face\i pl[cere. — Voi schimba la jum[tate d[ drum, dac[ voi\i numai- dec`t, zise Peruzescu spre a nu le strica hat`rul. Aceast[ 307 Nicolae Gane tocmeal[ ]i venea =i mai bine la socoteal[, fiindc[ la intrarea ]n Sl[nic avea s[-l vad[ lumea ]n tr[sur[ la locul de cinste. De la o vreme convorbirea ]ntre ei nu s-a mai putut sus\ine cu =ir, c[ci drumul se f[cuse r[u =i bolov[nos =i la fiecare moment cucoana Luxi\a, mic[ =i slab[ cum era, risca s[ fie aruncat[ ca o minge afar[ din tr[sur[. La Cerdac, unde este jum[tate de cale, tr[sura se opri pentru c`teva minute, ]n care timp Peruzescu se ]ndeletnici cu cetirea isc[liturilor =i a cuget[rilor scrise de trec[tori pe st`lpi =i tavanul cerdacului. Dou[ versuri anonime ]l ]nveselir[ cu deosebire: Te iubesc =i te ador Ca pe-un pui de curc[ chior!

„Brava poezie!...“ g`ndi el. Atunci Peruzescu, ai c[rui nervi artistici zb`rn[iau numaidec`t la cea mai mic[ impresiune din afar[, se ]ncerc[ s[ compuie =i el o cugetare oarecare =i ]n acela=i timp s[ o subscrie, ca s[ r[m`ie la =tiin\a posterit[\ii cum c[ Nae Peruzescu a trecut odinioar[ pe acilea; ]ns[ tocmai c`nd ]=i fr[m`nta mai mult creierii s[ n[scoceasc[ ceva, urm[toarele versuri ]i c[zur[ sub ochi:

Cine subscrie }n orice loc Trebuie s[ fie Un dobitoc.

Aceste nenorocite versuri ]i oprir[ geniul de coad[, tocmai c`nd zborul ]=i ]ncerca, =i, nemaiput`nd alc[tui nimic, renun\[ la ideea de-a l[sa urme pe st`lpii cerdacului despre trecerea lui. Cu at`t mai r[u pentru posteritate! De aci ]nainte Peruzescu st[tu ]n locul lui Arghir l`ng[ cucoana Luxi\a cu un ifos de adev[rat st[p`n al tr[surii, iar Arghir se a=ez[ pe sc[unu=ul cel str`mt din fa\[, unde abia ]i ]nc[pea p`ntecele =i unde s[lta s[rmanul, de i se hurducau m[runtaiele.

308 Stejarul din Borze=ti

Nici valea cea minunat[ a r`ului Sl[nic, str`ns[ ]ntre dou[ =iruri de mun\i p[duratici, nici st`ncile cele fioroase care st[teau at`rnate deasupra capetelor lor, nici sumedenia cea de copii care alergau descul\i ]naintea tr[surii, cu buchete de viorele albastre ca =i ochii lor, ur`ndu-i de bun[ venire, nu mai f[cea ]ntip[rire asupra bietului Arghir; voise omul s[ fie politicos ]n tr[sura lui, =i-=i lua acum r[splata. }n sf`r=it, iat[-i ajun=i la Sl[nic! Sunase tocmai clopotul care veste=te oara dejunului =i to\i oaspe\ii ]=i luaser[ locurile lor ]n salonul de m`ncare =i pe terasa ce ]nconjur[ din toate p[r\ile restaurantul cel mare. O adun[tur[ de vreo dou[ sute =i mai bine de in=i; b[rba\i, femei, copii, oameni de toat[ m`na, de toate v`rstele, din toate unghiurile \[rii, ]n feliurite costume: de la postavul cel sub\ire occidental, p`n[ la =`iacul mon[st`resc, de la m[tasa de Lyon p`n[ la alti\a de la Ruc[r, ]ntr-un cuv`nt adun[tura cea mai pestri\[, cea mai zgomotoas[ =i mai pitoreasc[ care se poate vedea furnic[ ]n tot timpul sezonului de b[i, c`te de dou[ ori pe zi, ]n acest restaurant de clasa ]nt`ia al Sl[nicului. Aici nimene nu-=i bate capul dac[ sup[r[ sau nu pe vecinul s[u. Pe c`nd unul m[n`nc[, cel de-al[turea fumeaz[; unul scuip[ pe podele, altul face s[ r[sune sala de cea mai fantastic[ suflare de nas asem[nat[ unui solo din tr`mbi\[. Apoi feliurite convorbiri urmeaz[ ]n gura mare ]ntre oameni pe care =apte mese ]i despart. — Bine-ai venit, vere! Ce mai faci! — Mul\umesc, foarte bine. — Da’ cucoana =i copiii? — Asemine. — De mult ai ]nceput cura? — De alalt[ieri. — Ciudat, mie num[rul 3 nu-mi face lucrare. — Mie, din contra, prea mult[. Iar pe c`nd ace=tia se cerceteaz[ de starea s[n[t[\ii, ]ntr-un col\ se aude o sfad[ cu chelnerul de la te miri ce, care uneori se sf`r=e=te cu palme. Apoi printre mese =i printre picioarele 309 Nicolae Gane oaspe\ilor =i ale chelnerilor se joac[ =i se h[r[\esc feluri\i c`ini, de la cei mai mari p`n[ la cei mai mici: „Danois“, „Terre- Neuve“, prepelicari, levrete, ale c[ror \ipete, amestecate cu glasul oamenilor, cu clef[itul f[lcilor, cu sunetul farfuriilor =i al cu\itelor, alc[tuiesc un vuiet surd =i discordant, bun de stricat nervii cei mai solizi. +i, cu toate aceste, are haz de v[zut o asemine lume unde domne=te cea mai complet[ lips[ de etichet[, unde se leag[ prietenii ]ntre dorohoieni =i mehedin\eni, unde se ]ncheag[ logodne =i se urzesc desp[r\enii; roi de oameni iu\i, nesupu=i la legi =i reglemente, gata totdeauna de ceart[, dar buni de altfel, veseli =i cheltuitori. Aici doi oameni care nu se cunosc nu au trebuin\[ de intervenirea unui al treilea ca s[ le ]nles- nesc[ formalitatea prezent[rii. Ei se apropie unul de altul cu m`na la p[l[rie. — D-voastr[, boierule, sunte\i din Mizil, pe c`t am aflat? — Da, domnule. — V[ rog s[ m[ onora\i cu numele?... — Dinic[ Smochinescu. Da’ d-voastr[? — Eu sunt din M[morni\a... Gavril Ciom[rtan. Urmeaz[ o str`ngere de m`n[ =i peste o oar[ am`ndoi sunt fra\i de cruce =i se bat peste burt[. Ei, dar =i Sl[nicul are a=a-numita sa lume aristocrat[, son ligb-life, unde ]nt`lne=ti figuri ]n\epate, nasuri ]n sus, col\uri de buze despre\uitoare, dar aceste s[mandicoase persoane sau sunt os`ndite la cea mai des[v`r=it[ singur[tate, sau, dac[ vor s[ moar[ de ur`t, sunt luate ]nainte de curentul cel mare egalitar, =i duse vr`nd-nevr`nd ]n diferite excursiuni, unde ]n auzul vioarelor a doi, trei l[utari care le c`nt[ de inim[ albastr[ =i ]n fa\a atotst[p`nitorului soare nu mai ]ncape s[ fac[ deosebire ]ntre oameni. Iat[ deci c[ tocmai ]n dricul mesei, pe c`nd vuietul era mai asurzitor, t`n[rul Nae Peruzescu ]=i f[cu intrarea ]n salon. I-a trebuit oarecare timp pentru a se scutura de colb, a-=i a=eza un guler curat la c[ma=[ =i a-=i da p[rului ]ndoitura artistic[ 310 Stejarul din Borze=ti obicinuit[. Un moment el se opri ]n u=[, arunc[ lumii ce osp[ta o ochire de sus, o ochire de om superior, sigur de ]ntip[rirea ce face, observ[ cam pe la mijlocul s[lii un loc la o mas[ unde =edea un singur domn, =i cu pa=i demni, a= putea zice m[re\i, trecu prin un =ir de alte mese, p`n[ ce ajunse la locul ce-=i alesese. — Salutare! onorabile, zise Peruzescu domnului care osp[ta. Acesta ]=i plec[ pu\in capul ]n semn de mul\[mire, morn[ind ceva ne]n\eles, dar care l[sa destul a se ]n\elege c[ nu era tocmai bucuros de tov[r[=ia noului-venit. Era un om ciudat acesta, un fel de mizantrop, singurul care se \inea mai totdeauna r[zle\. Avea un cap, care nu era dup[ calupul capetelor de duzin[; un cap zbor=it ca de arici, cu ochelari pe nas, prin geamurile c[rora str[luceau doi ochi vii, plini de ironie. }n momentul c`nd Peruzescu lu[ nepoftit loc la masa lui, el ]=i d[du mai la o parte garafa cu Cotnar, nu de alta, dar ca s[ nu se fac[ gre=eala de a se schimba g[r[file, precum se mai ]nt`mplase. La o mas[ ]n dreapta lui Peruzescu =edea o ]ntreag[ familie din Br[ila: b[rbat, femeie, copii, guvernant[, guvernor, c[\el =i purcel; iar la st`nga, din ]nt`mplare, erau tocmai tovar[=ii lui de drum, Arghir =i Luxi\a. Ace=tia, cum ]l v[zur[, ]l salutar[ respectuos. — Ei, neni=orule, n-are haz, zise Peruzescu ]n glas mare, adres`ndu-se omului cu ochelari. Unde s-a mai v[zut a=a mun\i d[ spaim[, a=a st`nci afurisite, care parc[-\i cad ]n cap. M-apuc[ n[du=elile c`nd g`ndesc. Aia nu e civiliza\ie. }mi place mai bine marea. Ah! marea!... Ce nostim[ e! — V[ par mun\ii de spaim[? ]ntreb[ omul cu ochelari. — Ba bine c[ nu!... m[iculi\[... Dar ce e [sta? ar[t[ el ]nspre fereastr[, prin geamurile c[reia se vedea verzind v`rful nalt al Pufului. — Se vede c[ d-voastr[ nu cunoa=te\i Helve\ia? — Auzi, eu nu cunosc Helve\ia? Da o cunosc, stimabile, din scoar\[-n scoar\[. Auzi, Helve\ia?... Ce are de-a face?... Chelner, ad[-mi m[ rog carta d[ bucate! 311 Nicolae Gane

Un chip semitic, cu p[r frizat, ]mbr[cat ]n frac, se ]nf[\i=[ dinaintea lui Peruzescu. — Pofti\i, domnule. }n acela= timp la o a treia mas[ un transilv[nean cu ceafa groas[ =i ro= la fa\[ de parc[ te a=teptai s[-i pocneasc[ vinele de mult s`nge, ]=i compunea =i el dejunul. — Ce m`nc[ri ave\i? ]ntreb[ el pe chelner cu o voce l[t[rea\[, ]mp[nat[ cu accent unguresc. — Pofti\i carta! — Nu =tiu eu de cart[; spune din gur[! — Avem soupe brunoise. — M`nc[ tu! — Cotelettes de veau, panées. — M`nc[ tu! — Croquettes de volaille. — M`nc[ tu! — Varz[ cu slanina. Ah! bun; \ip[-mi dou[ porciuni! Peruzescu, nevroind =i el s[ se lese mai jos, dup[ ce ceti =i r[sceti carta, ]ncepu s[ se certe cu chelnerul. — Astea-s bucate, domnule? Poftim, n-are un cre=tin ce s[ m[n`nce. Dup[ ce ne v[rs[m pungile acilea, apoi ne =i otr[vi\i? O s[ telegrafiez ast[zi s[-mi vie buc[tarul din Bucu- re=ti =i o s[ v[ denun\ prin ziare. Sunt dintre acei ce =tiu s[ \ie pana-n m`n[, neiculi\[. Auzitu-m-ai? — M[ ierta\i, domnule! Bucatele nu sunt r[le. La toat[ lumea am servit tot de aceste. }n sf`r=it, ce alege\i? — Ce s[ aleg? Parc[ am ce alege? Ad[-mi dou[, trei sardele d[ putin[ =i o cafea neagr[... turceasc[... ]n\elesu-m-ai? =i cu caimac. — Prea bine! Ceva vin nu porunci\i? — Nu, fiindc[ am migren[. Bun[ \ar[, rea tocmeal[, adause el, adres`ndu-se omului cu ochelari. }n \ara mea, cu bani ]n pung[ =i s[ mori d[ foame! Dar n-aibi grij[, o s[ le

312 Stejarul din Borze=ti dau eu d[ furc[ speculatorilor [stora, cari ne sug averile; doar nu mi-a tors mama p[ limb[. — Ciudat! r[spunse omul cu ochelari. Tocmai ast[zi am m`ncat mai bine dec`t alt[ dat[. — De gustibus non... non... zise Peruzescu voind s[ fac[ erudi\iune; nu nimerea ]ns[ sf`r=itul proverbului. — Non distupandibus... urm[ necunoscutul, ai c[rui ochi sticleau r`z[tori ]n dosul ochelarilor. — Tocmai, non distupandibus, precum zise latinul, repet[ Peruzescu de bun[-credin\[. Auzise =i el ]ntr-o sar[, la Ra=ca, pe un oarecine spuind acest proverb =i voia acum s[-l utilizeze. Vorbeam adineaorea de Helve\ia, adause el. Ei, neni=orule, nu-i a=a. Dac[ o st`nc[ d[ alea teribile ]\i cade-n cap, cum r[m`ne? Dac[ te r[storni ]ntr-o pr[pastie d[ alea apilpisite, ce faci? Apoi, foarte mul\umesc d[ petrecere! — Dac-ai cunoa=te +vi\era, n-ai vorbi a=a. Acolo-s mun\ii mult mai fioro=i. — Na! alta nou[! Acum +vi\era! Poftim! Apoi una-i +vi\era, alta-i Helve\ia, =i alta-i Rom`nia. Ce are de-a face, m[ rog, popa, preuteasa =i cu fata popei? — Salutare domnule, zise omul cu ochelari, ]n[du=ind ]n pieptu-i un hohot de r`s, ce era gata s[ zbucneasc[. Apoi ridic`ndu-se de la mas[, ]i ]ntoarse spetele. R[mas singur, Peruzescu, nemaiav`nd cui s[ taie la pi- roane, strig[: — Chelner, socoteala! Chelnerul ]i prezent[ nota care se urca la cifra colosal[ de 70 de bani, adic[ 50 bani sardelele de putin[ =i 20 bani cafeaua. Atunci Peruzescu scoase din portofoliul s[u un bilet de banc[ de o sut[ de lei =i, cu un aer de milionar, ]l ]ntinse chelnerului. — Na, schimb[! Dracul s[-i ieie d[ bani! D[ c`nd s-a n[scocit petic[ria aia murdar[, ]mi pare c[ n-am nimic ]n pung[. Alt[ceva era mai nainte c`nd b[gam m`na-n buzu- nar =i scoteam un pumn d[ napoleoni. Zic =i eu aveai p[ ce-\i pune ochiul. 313 Nicolae Gane

Toate aceste fur[ rostite tare, ca s[-l aud[ lumea. Arghir, care-l asculta, se plec[ la urechea femeii lui =i-i zise: — Auzi?... Auzi?... Luxi\o! aista-i pesemne de cei ce-=i aprinde \igara cu bancnote! — S[racan de mine!... nu vorbi a=a de tare. Cine =tie ce magnat a fi, =i ne-om g[si beleaua. — S[ hie s[n[tos, c[ mie nu-mi place nici de fric[. Prea-i cu nasu-n sus. Nu-=i ]ncape-n chele de fudulie. Atunci un mare vuiet de scaune =i tropot de picioare se f[cur[ ]n sal[; lumea se scul[ de la mas[ =i porni spre u=[. Peruzescu de asemene plec[ de la locul lui, dup[ ce b[g[ pe furi= ]n buzunar o bun[ bucat[ de p`ine, iar ]n gr[m[deala de la u=[ se opri cu o doamn[ t`n[r[, ]mbr[cat[ ]n haine \[r[ne=ti, care avea un p[r a=a de lung pe spate =i ni=te ochi a=a de aprin=i, ]nc`t Peruzescu f[r[ voie pocni cu limba ]n ceriul gurii zic`nd ]n sine=i: „Auileo, m[iculi\[! ce m[ mai f[cu=i?“ Nici una, nici dou[, se puse pe urm[rit frumoasa \[r[ncu\[, care, sim\ind se vede primejdia, iute ca o c[prioar[ zbur[ spre otelul cel mare, sui sc[rile =i se ]nchise ]n odaie. Peruzescu ceti pe u=a od[ii: no. 45, st[tu un moment pe g`nduri, f[c`ndu-=i socoteala ce pu\in lucru ]l desp[r\ea de fericire, apoi ]=i lu[ inima-n din\i =i intr[ =i el ]n odaia lui, spre a mai da un ochi la oglind[. N-apuc[ ]ns[ bine s[-=i mai cure\e unghiile =i s[-=i mai ]ndrepte p[rul, c[ numai ce auzi o b[taie la u=[. Inima-i s[ri din loc. Nu =tiu de ce, dar ]=i ]nchipui c[ trebuie s[ fie frumoasa doamn[ de la 45. — Intr[! strig[ el din r[sputeri. O doamn[ intr[ ]ntr-adev[r, ]ns[ nu era nici frumoas[, nici ]mbr[cat[ \[r[ne=te, nici acea de la 45. Era o slujnic[ de la otel, ciupit[ de v[rsat, cu ochii ca de oaie, ]nc[l\at[ cu ni=te papuci de talp[ care cl[mp[neau ]n picioarele ei =i cu o pestelc[ murdar[ dinainte aninat[ peste o rochie de cit sp[l[cit[.

314 Stejarul din Borze=ti

— Ce pofte=ti, puic[? o ]ntreb[ Peruzescu, c[zut din speran\ele sale. — M[ ierta\i, cucona=ule, dar am venit s[ v[ ]ntreb dac[ o s[ sta\i mai mult de trei zile ]n Sl[nic? — +i ce treab[ ai?... Nu cumva matale o s[-mi hot[r[=ti c`t s[ stau acilea? — Nu v[ sup[ra\i, m[ rog, dar dac[ o s[ =ede\i mai mult de trei zile, trebuie s[ pl[ti\i taxa muzicei. — Taxa muzicei! Eu!... Ce spui, frumu=ico. Auzi, ]n \ara mea taxe, =i ]nc[ taxe nevotate d[ camere! La al\ii cu de- ald[ alea, porumbi\o, nu la subscrisul! — Eu nu sunt vinovat[ dac[ m[ trimite st[p`nul. To\i musafirii pl[tesc. Iaca chiar acuma am ie=it de la no. 45 unde mi-o pl[tit taxa (arat[ banii). — Ce spui, sufle\ele, no. 45!... strig[ Peruzescu s[rind ]n sus parc[ l-ar fi lovit cu lan\eta ]n inim[. Cine =ede acolo? — Cucoana Viorica Angheleanu, o v[duv[ din Ploie=ti. — V[duv[! Las[-m[ c[ mor!... Auzi, Viorica, nume d[ floare, Angheleanu, nume d[ ]nger!... Ei, m-apuc[ istiricale! — Da’ numele d-voastre, s[ nu b[nui\i? — Numele meu?... Ce-\i trebuie? — S[-l scrim la condica unde scrim pe to\i. Am adus pentru asta o h`rtie tip[rit[ cu rubrici ca s[ face\i ]nsemn[rile. — +i cum, adic[ tu nu =tii cum m[ cheam[? — Da’ de unde, Doamne iart[-m[, s[ =tiu? — Ce g`scu\[ d[ femeie mai e=ti! cine nu cunoa=te numele meu? — D[’ cucona=ule, g`scu\[, cum m-o fi f[cut Dumnezeu! — }nv[\at-ai a scrie =i a ceti? — Oleac[. — Cite=ti gazete? — C`teodat[, c`nd ispr[vesc lucrul. — Dac[ cite=ti gazete, m[ prind c[ o s[-mi ghice=ti numele. Scrie =i eu \i-oi dicta.

315 Nicolae Gane

Slujnica scoase din buzunar un mic condei de plumb =i h`rtia cea cu rubrici. — Scrie: Nae Per... — Nae Per... — Tot nu =tii? — S[-mi tai capul c[ nu =tiu. — Per... u... ze... — Ah! Acuma =tiu; Peruze, adic[ piatr[ scump[ precum e matostatul, zamfirul, smarandul. — G`sc[ =i iar g`sc[! Peruzescu, f[!... Nae Peruzescu! Ai ]n\eles! Numele [sta doar a clocotit din Dorohoi =i p[n[-n Gorj. E nume cunoscut... f[!... nume d[ autor. — S[ tr[i\i, cucona=ule, de acum oi =ti. Da’ la rubrica asta ce s[ scriu? — Care rubric[? — Unde-i zis: pro... fes.. iune. — Scire: om d[ litere. Slujnica se uit[ cruci= la el, crezu un moment c-a ]nnebunit, apoi zic`ndu-=i ]n sine „Ce-mi pas[“! scrise cuvintele: om de liter[ =i plec[ spre u=[, cl[mp[nind din papuci. — Mai stai ni\elu=, frumu=ico. Ia spune-mi ce fel d[ femeie e dama aia. Viorica Angheleanu? — D[, domnule, cum s[ zic; e din oameni buni. — Adic[, ciocoaic[, cum s-ar prinde. Aia nu-i destul. Are ceva=ilea aci, adause el, b[t`ndu-se peste buzunar. — Cum de nu!... Are mo=ie l`ng[ Ploie=ti =i ni=te cur\i m`ndre cu dou[ r`nduri. Am fost la mo=ie la d-neaiei. — Mo=ie?... Cur\i?... Ai-da-de, apoi lat[-i d[ tot! Slujnica ie=i, iar el r[mase cu ochii ]n oglind[. — Peruzescu, s[ te v[d! Trebuie s[ mi-o treci la catastih. +i fiindc[-i bogat[, de!... ai putea chiar s[... Uite iac-a=a iese be\ivului dracul cu ocaua ]nainte. Ursita, nu alt[ceva... Mo=ie!... Cur\i! Auileo! m-apuc[ le=in! }n ]nchipuirea-i cald[ de poet, el se vedea de pe acum st[p`n pe inima Vioric[i, st[p`n pe mo=ia =i cur\ile ei; ]i zicea 316 Stejarul din Borze=ti chiar tu!... Vioric[!.. Drag[ Vioric[!... Nev[stuica tatei! =i c`te =i mai c`te. Parc[ se-nso\ise cu d`nsa de o sut[ de ani. +i cum mi le-nv`rtea el acuma!... Ce cai, ce tr[suri, ce caifet! Unul doar era Nae Peruzescu cu consoarta sa iubit[, Viorica Peruzescu. O bur[ de ploaie care ]ncepu s[ bat[-n geamuri ]l de=tept[ din visul de aur =i-l puse ]n ]ngrijire c[ va trece poate ziua f[r[ s[ mai vad[ pe viitoarea lui consoart[. Dar la munte ploile trec iute ca lacrimile unui copil =i soarele z`mbitor numaidec`t se arat[ spre m`ng[ierea celor ce-l crezuser[ pierdut. Astfel, dup[ o oar[, toat[ lumea din Sl[nic, sub un ceri senin =i r[corit de ar=i\[, plec[ grupuri, grupuri spre „cascad[“ pe =oseaua cea frumoas[ care =erpuie=te de-a lungul r`ului. Nae Peruzescu plec[ =i el cu mul\imea ]ns[, lucru ciudat, el om a=a vestit, cu reputa\ie literar[, nu cuno=tea pe nimene =i nici era cunoscut de cineva. „Ce de-a mitoc[nime! g`ndi el cu dispre\. Nici un om politic, nici un om d[ litere. Amà lume!...“ La izvorul no. 1, parte din oaspe\ii Sl[nicului se oprir[ s[ bea ap[. Se opri =i Peruzescu, =-atunci, minunea lui Dumne- zeu!... ce-i v[zur[ ochii!... Bine-a zis vestitul Conachi, vizitatorul de odinioar[ al Sl[nicului:

C`nd norocu-=i schimb[ pasul, N-aduc ani ce-aduce ceasul.

Doamna Viorica Angheleanu sta pe marginea sc[rilor de la izvor =i a=tepta s[-i ieie cineva paharul spre a-i aduce ap[. Ca fulgerul, Nae Peruzescu se repezi prin mul\ime, se opri dinaintea frumoasei v[duve, ]=i scoase cu cel mai ademenitor z`mbet p[l[ria de paie, ]i lu[ paharul din m`n[, apoi se cobor] ]n fug[ pe sc[ri, d`nd chior peste oameni, umplu paharul ochi cu ap[ de cea rece =i spumoas[ ca =ampania, =i-l d[du ]n m`inile doamnei Angheleanu c-un aer de biruin\[, ca =i c`nd ar fi prins pe Dumnezeu de-un picior. 317 Nicolae Gane

— Foarte mul\umesc, zise doamna Angheleanu, c-un glas care-l g`dili la inim[ =i cu o c[ut[tur[ pe care nici chiar un literat de la Zorile artelor din Dorohoi n-ar fi fost ]n stare s-o descrie. Apoi, ]ntov[r[=it[ de o societate ]ntreag[ de b[rba\i =i femei, frumoasa Viorica plec[ mai departe spre cascad[. O privire =-un „foarte mul\umesc“, at`ta a fost partea lui Nae Peruzescu; dar ce putea el s[ pretind[ mai mult pentru un ]nceput? Primul pas era f[cut =i cel mai greu. De-acum n-avea dec`t s[ bat[ fierul c`t e cald. Calcul`ndu-=i sor\ii, Peruzescu n-avea nici o ]ndoial[ de izb`nd[. Era t`n[r, frumos, inteligent, cu talent, cu reputa\ie; toate aceste ]nsu=iri net[-g[duite el le num[ra pe degete =i, ]nsum`ndu-le la un loc (adunarea n-o uitase), scotea drept rezultat matematic sigur c[ Viorica trebuie s[ fie a lui. }n aceast[ primblare ]ns[, nu i-a fost cu putin\[ s[ se mai apropie de d`nsa. Era ]nconjurat[ de o ceat[ nestr[b[tut[ de oameni care se uitau ho\i= la el. A trebuit deci s[ se mul- \umeasc[ de-a merge lini=tit ]n urma ei, a-i privi de departe cusuturile de argint ale =or\ului =i alti\ele c[me=ei, a-i auzi uneori glasul r[sun`nd ]n hohote de r`s; dar =i at`ta ]l ]nc`nt[. Apoi, deodat[, Viorica =i tovar[=ii ei se ab[tur[ din =osea, intrar[ ]n p[dure, =i acolo sub un acoperi= de crengi de brad, ]ntr-un aer ]mb[ls[mat de mirosul r[=inei, la murmurul r`ului care la c`\iva pa=i mai departe se rostogolea pe prundi=, se a=ezar[ cu to\ii pe-o canapea de mesteac[n dinaintea unei mese ]nfipt[ ]n p[m`nt. Cum nu s-ar fi dus =i Peruzescu acolo, s[ admire mai de aproape z`na care ]nsufle\ea acest col\i=or poetic, mistuit ]n umbr[; dar nefiind loc pentru d`nsul, a trebuit vr`nd-nevr`nd s[ se duc[ mai departe. A mers deci ]nainte =i tot ]nainte p[n[ ce-a ajuns la cascad[. }ns[ c`nd s-a cobor`t ]n pavilionul ce ]nainteaz[ chiar deasupra c[derii r`ului =i a v[zut sub picioarele sale v`nturi=ul cel turbat care de c`nd lumea se lupt[ cu st`ncile, cuprins de entuziasm a strigat: „Ah! Viorico!... Cu tine ]n bra\e m-a= arunca ]n [st abis!“ }n acel moment un glas ]i vibr[ ]n urechi: 318 Stejarul din Borze=ti

— Aud?... Ce-a\i spus?... ]ntreb[ Arghir care prinse numai cuv`ntul „abis“. — Zisei c[ abisul e teribil d[ ]nfrico=at. — Ira!... Doamne fere=te!... Uite, cucoane, ce bazaconie, ce amarnic mai herbe apa pintre chetre. Z[u, mi-e fric[ pe sc`ndurile ieste. +tii una, boierule, hai s[ mergem, c[ eu amu= ame\esc. — S[ mergem, r[spunse Peruzescu cu nep[sare. }i era tot una s[ steie sau s[ se duc[, deoarece Viorica nu era cu d`nsul. — Da’ cum v[ place Sl[nicul nostru, boierule?... — Ce s[-mi plac[, domni=orule? Cum poate s[ plac[ unui om, c`nd n-are m[car un biftec cum se cade, un pahar d[ vin cum se cade, o odaie =-un pat cum se cade? D[!... Mila lui Dumnezeu! nu suntem deprin=i s[ tr[im cu te miri ce =i oriunde. Ce s[ fac, dac[ m-a r[zg`iet[r[ p[rin\ii! — Apoi ca acas[ nu poate g[si cineva. — De =tiam a=a, r[m`neam acas[ ]n Bucure=ti unde am toate dup[ chef, sau m[ duceam la mine la mo=ie s[ v`nez, s[ c[l[resc, s[ pescuiesc. Ei, neni=orule, m[ \ine ce m[ \ine, c[ m`ini a= pleca de-acilea. — Ha! Ha! va s[ zic[, e un clenci la mijloc, care v[ \ine? Am ]n\eles! Tinere\ele, bat[-le s[ le bat[!... A=a eram =i eu la v`rsta d-voastre c`nd am f[cut cuno=tin\[ cu Luxi\a. Adic[, drept vorbind, nu tocmai a=a; pe-atunci lumea nu se sub\iase ca amu. Astfel merg`nd ]mpreun[, Peruzescu tot ]n=ira la taclale, iar Arghir asculta =i se minuna, zic`ndu-=i: „Bre, ce om stra=nic!“ c`nd, ]n sf`r=it, ei ajunser[ ]n dreptul b[ilor calde. Atunci Peruzescu salut[ pe tovar[=ul s[u cu cuvintele: — Sluga, onorabile! M[ duc s[ iau o baie, s[ m[ mai cur[\ ni\el de praf. M[car cu at`ta s[ m-aleg. — S[ v[ hie de ghine! r[spunse p`ntecosul Arghir. Peruzescu ]ns[ nu avu noroc s[ se cure\e, c[ci ]ngriji- torul de la b[i ]i spuse c[ nu e nici o cabin[ liber[ =i c[ trebuie s[ se adreseze la administrator spre a se ]nscrie pentru o oar[ anumit[. 319 Nicolae Gane

— Auzi, nu-i cabin[ liber[, ]ntr-o \ar[ liber[! repeta Peruzescu contrariat. A=adar, un cre=tin nu poate lua o baie cald[ c`nd ]i place! Trebuie s-o ia c`nd nu-i place!... Amà regule!... Amà b[i!... De la b[ile calde el trecu la b[ile reci unde erau cabine libere, dar i se ceru un bilet de la administra\iune care costa o jum[tate de franc. — Cum, iar taxe, =i ]nc[ taxe nelegale pentru apa pe care a d[ruit-o Dumnezeu tuturor cet[\enilor? strig[ Nae Peruzescu, indignat la culme. Va s[ zic[, acilea-n \ara mea, trebuie s[ stau mereu cu m`na-n pung[; apoi ]=i fac d[ cap, domni=orii [=tia. O s[-i dau prin t[rb[ceal[! Mai mult de ciud[ dec`t din cauza banilor, fiindc[ de bani, slav[ Domnului, ]i gemea punga, Peruzescu p[r[si =i b[ile reci =i se ]ntoarse ]n odaia lui... Pe mas[ g[si o scrisoare cu adresa: „D-sale domnului Nae Peruzescu-Loco“. Inima-i zv`cni ]n piept. Ori=ice i se ]nt`mpla a=a nea=teptat i se p[rea c[ trebuie s[ fie ]n tainic[ leg[tur[ cu Viorica Angheleanu. Cu o m`n[ tremur[toare deschise scrisoarea =i ]ntr-adev[r c[ presim\irea nu-l ]n=elase. Scrisoarea suna astfel: „Sunte\i rugat s[ binevoi\i a onora cu prezen\a d-voastre serata d[n\uitoare ce se d[ de c[tr[ un comitet de tineri ]n onoarea damelor afl[toare ]n Sl[nic, ast[zi 10 iulie, oarele 9 sara ]n salonul otelului mare, etajul de jos. Toaleta simpl[.“

Prin urmare, avea negre=it s[ ]nt`lneasc[ la acea serat[ pe doamna Angheleanu, s[-i vorbeasc[, s[ joace cu d`nsa, s[ o str`ng[ la piept, s[-i spuie c[ o iube=te, o noroace, noroace, c`nd vii c`teodat[, apoi vii chior! El se uit[ ]mprejur, z[ri bumbul de la soneria electric[, sun[ cu o m`n[ ]nfrigurat[ o dat[, de dou[ ori, de trei ori. Avea nevoie s[ vorbeasc[, s[ comunice cu o fiin\[ omeneasc[; sim\ea ]n piept o sarcin[ grea pentru d`nsul singur, trebuia s[ o ]mp[r\easc[ cu cineva. Se ]nf[\i=[ slujnica cea ]n papuci pe talp[. — Sufletul maichii! Cum te cheam[? 320 Stejarul din Borze=ti

— Safta, cucona=ule. — Saft[ drag[! cine mi-a adus scrisoarea aia? — Eu. — Va s[ zic[ e bal desear[? — }nc[ ce bal; cu supeu, dou[ muzici: muzica de aici =i alta de la Foc=cani. — Auileo! Cu m`nc[ric[, cu b[uturic[!... =i c`t e plata d[ intrare? — Da’ unde se pomene=te! Boierii s-o unit s[ deie bal ]n cinstea doamnelor. S-ar putea s[ fie plat[? — Va s[ zic[, gratis! hm!... Vezi, mi-ar fi p[rut mai bine, adause el cu aerul lui de bog[ta=, s[ contribuiesc =i eu la cheltuieli, ]mpreun[ cu comitetul [la d[ tineri. Nu-mi place s[ petrec =i s[ m[n`nc pe conta altora. — A=a-i, dar d-voastr[ a\i venit abia azi-diminea\[ =i balul era de mult preg[tit. — Ei, fie cum zici. Lucrul acum nu se mai poate drege. — Da’, ia spune-mi, mititic[, crezi tu c-o s[ vie la bal =i aia d[ la 45? — Nici vorb[, cea dint[i! S-o vezi cum joac[, parc[ are aripi la c[lc[ie! — |ine-m[, Safto, c[ m[ pr[p[desc! Se auzi telegraful sun`nd. — Iaca vin! Iaca vin! Ce h`rbare\i mai sunt tinerii ]n ziua de ast[zi! cuget[ slujnica ]n sine =i ie=i r[pede, cl[mp[nind din papuci. P[n[ la vremea mesei Peruzescu umbl[ lela prin Sl[nic, b[g`ndu-se pintre lume, ochind ]n toate p[r\ile, c[ doar va z[ri undeva pe logodnica inimii lui, ]ns[ ea era nev[zut[. Iar la =ase oare, c`nd clopotul d[du semnalul pr`nzului, el cu aceia=i pa=i demni intr[ ]n salon, trecu pe toat[ lumea ]n revist[, =i, ned`nd cu ochii de Viorica, se hot[r] s[ se puie la o mas[ care din ]nt`mplare era neocupat[ de nimeni. Dup[ o lung[ tevatur[ cu chelnerul, dac[ nu cumva bucatele sunt preg[tite cu gr[sime de porc, el totu=i, neav`nd 321 Nicolae Gane

]ncredere ]n asigur[rile acestuia, arunc[ carta la o parte =i porunci s[-i deie o frig[ruie f[cut[ anume pentru d`nsul la c[rbuni =i apoi o f[lie de ca=caval de Penteleu. — Alea nu ave\i cum s[ le preg[ti\i cu gr[sime, adause el, uit`ndu-se ]mprejur s[ vad[ dac[ lumea ]l observ[. — Ce fel de vin pofti\i? — Nu poftesc vin. Medicii m-a oprit[r[. Suf[r d[ dil[ta\ie. Avea el nevoie s[ cheltuiasc[ din pung[ pentru m`ncare, c`nd peste c`teva oare putea s[ se ]ndoape gratis c`t ]i pofte=te inima?... De aceea, c`nd s-a sculat de la mas[, n-a mai luat p`ine ]n buzunar ca s[ nu-=i strice foamea. La 9 oare precis, orchestrul din Sl[nic d[du semnalul de ]nceperea balului, c`nt`nd valsul cel mai nou al lui Strauss. Perechi, perechi, venea lumea la bal, ]nt`mpinat[ la u=[ de tinerii din comitet, care, ]mbr[ca\i ]n fracuri =i cu panglice albastre la butonier[, ofereau bra\ul doamnelor =i le conduceau la locuri. C`nd sosi Nae Peruzescu =uier`nd ]ntre din\i acela=i vals dup[ orchestru, un t`n[r din comitet ]i ]ntinse m`na: — Cu domnul Nae Peruzescu avem onoarea... — Da, domnule, pentru a v[ servi. — Sunt ]nc`ntat de cuno=tin\[. Pofti\i, m[ rog, =i tot- odat[ m[ pun la dispozi\ia d-voastre a v[ prezenta la oricine ve\i voi. — Recunosc[tor!... r[spunse el cu demnitate; ]ns[ v[ rog s[ m[ scuza\i c[ n-am venit ]n toalet[ de bal. A uitat[r[ slugile s[-mi puie fracul ]n valiz[, o bun[tate d[ frac, nou, nou\. A=a-i c`nd sunt multe slugi la un st[p`n. Se-nt`mpl[ ca =i cu copilul c`nd are multe moa=e. — O! nu v[ sup[ra\i! nu-i nimic. At`ta ne-ar mai trebui, etichete aici la munte. Peruzescu intr[ ]n salonul frumos luminat =i decorat cu crengi de brad, se-nv`rti c`t se-nv`rti printr-o lume deas[ =i necunoscut[, dar, fiindc[-i ghior[iau ma\ele de foame =i Viorica ]nc[ nu se ivise, ]=i ]ndrept[ pa=ii spre bufet pentru a utiliza timpul. Acolo st[teau ]n=irate pe mas[ mul\ime de 322 Stejarul din Borze=ti m`nc[ruri reci =i feliurite butelci cu vinuri. Un curcan mare fript, a=ezat ]ntreg pe-o farfurie, ]i a\`\a cu deosebire pofta. — Ia d[-mi o bucat[ din [sta! zise unui b[iat de la bufet. }ndat[ i se puse pe un talger mai multe f[lii de piept de curcan pe care Peruzescu le ]nghi\i nemestecate. — Auileo! d-apoi a=a se frig curcanii acilea!... S[ veni\i la mine s[ v-ar[t eu curcan fript p[ castane, neni=orule, nu a=a. Umple casa d[ miros. — Ia d[-mi din =unca aia! El puse mai ]nt[i =unca pe v`rful limbii, gust[ pu\in c`te pu\in, f[c`nd feliurite str`mb[turi: — Degeaba! nu-i destul d[ afumat[, observ[ el c-un aer de fin cunosc[tor. Ei... de veneam eu cu dou[, trei zile mai nainte, ca s[ fiu ]n comitet, altfel se preg[tea masa. Ia d[-mi un Cotnar! Apoi dup[ o bucat[ de limb[, alt Cotnar, dup[ o bucat[ de salam, alt Cotnar, dup[ un mu=chi rece, alt Cotnar, dup[ ni=te pr[jituri, alt Cotnar; c`nd, z[ri deodat[ pe Viorica Angheleanu care intra ]n salon str[lucitoare de frumuse\e, =i, ]nc[lzit cum era la o temper[tur[ de 30 de grade Cotnar, se repezi sfoar[ la d`nsa. — Rog, binevoi\i a-mi acorda un vals, doamna mea. Eu sunt servul d-voastr[, Nae Peruzescu, [l cu paharul de azi-diminea\[. Frazele nu curgeau tocmai literarice=ti din gura lui, dar emo\iunea =i Cotnarul erau de vin[. Doamna Angheleanu, de=i cam surprins[ de aceast[ invitare f[cut[ ]n forme neobicinuite, primi, cu toate aceste, s[ joace, =i de-aci-nainte... a\ine\i-v[, oameni buni!... Nici c[ s-a pomenit ]n Sl[nic un a=a vals. Nu era joc, ci un zbucium, o ]nv`rtitur[ nebun[; =i cum oare n-ar fi jucat Nae Peruzescu p[n’ la darea sufletului, c`nd \inea ]n bra\e visul lui iubit, pe cea mai frumoas[ femeie din Sl[nic, o mo=ie l`ng[ Ploie=ti =i o pereche de cur\i cu dou[ r`nduri? To\i se uitau la d`nsul, se coteau =i se-ntrebau cine-i individul care joac[ ca un desperat? Cine s[ fie?... „Ia un strop=it, un mofturean, un frige-linte, un palavragiu“, ziceau unii =i al\ii, 323 Nicolae Gane judec`ndu-l dup[ ]nf[\i=are. Dar ace=ti c`rtitori habar n-aveau c[ d[n\uitorul pe care-l ar[tau cu degetul, ]mpodobindu-l cu porecle de mai sus, le era lor cu mult superior; era un luceaf[r literar al c[rui nume fusese tr`mbi\at de la mun\i =i p[n’ la mare. A=a-i ]n lume, piticii bat totdeauna r[zboi cu urie=ul. Dup[ vro cincisprezece minute de dan\ s[lbatic, ]nfuriat, doamna Angheleanu, de=i d[n\uitoare de prima for\[, c[zu obosit[ pe un scaun, cer`ndu-=i scuze c[ nu mai poate urma ]nainte; iar Peruzescu, ame\it, aburit, se a=ez[ l`ng[ d`nsa. — Acuma, doamna mea, zise el g`f`ind, nu m[ c[iesc c[ am venit la Sl[nic. — Pentru ce adic[ era s[ v[ c[i\i? ]ntreb[ doamna Angheleanu. — Dac[ n-=a fi avut fericirea s[ dan\ez valsul [st sublim cu persoana d-voastre, a= fi fost omul [l mai maltratat d[ soart[. — Maltratat, pentru ce? — Pentru c[, de c`nd venii acilea, nu ]nt`mpinai dec`t nepl[ceri. +i, de!... Orice s-ar zice, un om civilizat pentru banii care-i cheltuie=te, trebuie s[ aib[ o contravaloare. — Cu toate aceste, v[d c[ v-a\i m`ng[iat cu pu\in. — Ah!... Doamna mea... Cer cuv`ntul!... Da\i-mi voie s[ v[ delcar c[ valsul cu care m-a\i onorat acu=ica... Dar n-apuc[ a-=i ispr[vi vorba, c[ Viorica Angheleanu zbur[ ]n bra\ele altui d[n\uitor. De atunci toat[ sara nu s-a mai putut apropia de frumoasa v[duv[; ori la ce joc o invit[, se-nt`mpl[ s[ fie angajat[, ori de c`te ori voia s[ se puie l`ng[ d`nsa, se-nt`mpla s[ nu se g[seasc[ scaun al[turea. „Ce ghinion al naibei“! zicea Peruzescu plin de necaz. Numai la valsul cel din urm[, pe c`nd se rotea ea ]n apropiere de d`nsul, cu capul cam pe spate, de i se vedea grumazul albind ca z[pada, putu el s[-i arunce din fug[ cuvintele: — E=ti regina balului!... }mp[r[teasa Sl[nicului!... Ea auzi, z`mbi, apoi, ml[dioas[ ca o trestie, se l[s[ dus[ ]n v`rtejul dan\ului ca-n farmecul unui vis.

324 Stejarul din Borze=ti

A doua zi Nae Peruzescu, obosit de drum =i de deosebitele emo\iuni ce avusese ]n cursul zilei, se de=tept[ t`rziu. C`nd se cobor] pe terasa cea mare dinaintea otelului, v[zu vreo cinci, =ase dintre tinerii cu care f[cuse cuno=tin\[ la bal, ]nc[lec`nd pe cai spre a se duce peste mun\i la Poiana S[rat[, cea mai interesant[ primblare din Sl[nic, ]mp[nat[ cu oarecare greut[\i =i mici pericole ce ]mboldeau =i mai mult entuziasmul tinerilor c[l[tori. — Ce p[cat c[ n-am =tiut d[ primblarea aia, zise Peruzescu unuia dintre cunoscu\ii s[i, mi-a= fi adus de la mo=ie un cal sau doi d[ c[l[rie. — Se g[sesc =i aici cai d[ ]nchiriat. — Ai-da-de!... n-am ]nc[lecat de c`nd tr[iesc pe m`r\oage d[ alea. Mi-a= fr`nge g`tul la siguran\[. — Mai cur`nd ]\i fr`ngi g`tul pe cai de ceilal\i nedeprin=i la munte. — Apoi, dumneata nu =tii ce ras[ d[ cai am eu. D-[i care sar peste garduri, care rad p[m`ntul cu burta; d[-i care m[n`nc[ j[ratic, cum zice poporul suveran ]ntr-una din pove=tile sale. El ar fi mers =i mai departe cu exagerarea =i colorarea acestui moft al cailor spre mai bun[ convingere a ascult[torilor, dar fu ]ntrerupt tocmai ]n punctul culminant de-o mul\ime de lume care venise spre ]nt`mpinarea c[l[re\ilor. — S[ ne vedem s[n[to=i! — S-auzim de bine! — Drum bun! — Adio! — Bun[ petrecere! le ziceau to\i din toate p[r\ile, schimb`nd cu d`n=ii nenum[rate str`ngeri de m`n[. Doam-nele fluturau batistele ]n aer, dorindu-le cur`nd[ ]ntoarcere, muzica inton[ un mar= r[sun[tor care mai scutur[ pu\in lenea telegarilor de munte, iar ei, ]n=ira\i unul c`te unul ca cucoarele c`nd pleac[ spre miaz[zi, se ]ndrumar[ voinice=te spre Poiana S[rat[.

325 Nicolae Gane

Peruzescu, ned`nd cu ochii de Viorica =i ne=tiind cum s[-=i mai ucid[ timpul, se sui la Trei-Cruci unde ]nt`lni iar[=i pe p`ntecosul Arghir aburit ca vai de el. — Te-am v[zut asar[ cum mi-o r[suceai, zise el, sclipind din ochi; n-ai gust r[u, boierule! Te hiritsesc! „Uf, ce mitocan nesuferit! g`ndi Peruzescu trec`nd repede pe l`ng[ Arghir. Pe cine cau\i =i pe cine g[se=ti!“ }n v`rf la Trei-Cruci se deschide peste mun\i o priveli=te de toat[ frumuse\ea; dar Peruzescu da din umeri. Putea s[ fie ceva frumos f[r[ Viorica?... Apoi nervos, ner[bd[tor de nu-=i afla loc, el plec[ repede ]nd[r[t, cobor] sc[rile pe c[rarea cea =erpuitoare tot dou[, c`te dou[, intr[ ]n odaia lui =i prinse s[ scrie. Multe file a scris =i a rupt, =i iar a scris =i iar a rupt, precum p[\esc to\i acei care se-ncearc[ s[ alc[tuiasc[ scrisori de dragoste, p`n[ c`nd, ]n sf`r=it, s-a oprit la urm[toarele versuri:

Scump[ Vioric[, M`ndr[ floricic[, De c`nd ]mpreun[ asar[-am dan\at }n inim[-un =arpe, z[u, m-a mu=cat. De nu vrei s[ mor Sugrumat de amor, Desear[ la 9, pe-al Sl[nicului mal Ah! vino ]n dosul biuroului po=tal!

Apoi el str`nse h`rtia ]n patru, o puse ]ntr-un plic bine pecetluit =i sun[. — Ce porunci\i? ]ntreb[ intr`nd pe u=[ slujnica cea ]n papuci pe talp[. — Sufletul-taichii!... Cum te cheam[? — Tot Safta, cucona=ule. — Bine zici! }\i uitai numele. Ascult[, S[ftic[ drag[, vrei tu s[ te cos cu aur d[ sus p[n[ jos? — Nu v[-n\eleg, cucona=ule. — Uite, vezi scrisoarea asta? S-o dai ]n m`inile cucoanei Viorica de la no. 45 =i s[-mi aduci r[spuns. Auzi? 326 Stejarul din Borze=ti

— Grea treab[, cucona=ule! — Grea, u=oar[, a=a se c`=tig[ parale. +-apoi ce?... N-o s[-\i taie capul pentru o bagatel[. Iar, sufle\ele, de-mi aduci r[spuns bun, te-a v[zut Dumnezeu! — }ntr-un noroc, cucona=ule, am s-o cerc =i asta! — Brava, S[ftico! Femeiu=c[ ca tine mai rar. M[ rog, da’ ai v[zut cur\ile d[ la mo=ie? Hein? Sunt cu dou[ caturi? — Cum nu; frumoase =i-nalte, ia a=a te ui\i la d`nsele, adaoase ea, ridic`nd ochii ]n tavan. Peste o oar[ lung[ c`t o vecinicie, ]n care timp Peruzescu se da ]n v`nt de neast`mp[r, se ]nf[\i=[ Safta cu r[spunsul. Ochii ei de oaie sticleau de veselie. R[spunsul era ]nchis ]ntr-un plic mic de h`rtie parfumat[, purt`nd deasupra ini\ialele V. A., ]nconjurate de o ghirland[ de flori. A descrie b[taia de inim[ ce sim\i Peruzescu c`nd deschise plicul este peste putin\a omeneasc[. Era s[-i despice pieptul nu alt[ceva. La prima citire, el nu ]n\elese nimic; ochii lunecar[ peste litere =i ]n mintea lui se f[cu un haos. Abia la a doua, la a treia citire i se limpezir[ vederile, =i putu pricepe r[spunsul care de altfel era scurt, dar cuprinz[tor;

Am primit +i consim\it; Te a=tept Cu doru-n piept.

Aceste patru versuri erau scrise cu ni=te litere a=a de fine =i a=a pline de farmec, ]nc`t Peruzescu, privindu-le =i g`ndin- du-se la m`nu=i\a care le-a a=ternut, se sim\ea ridicat ]ntr-al noulea ceri. A=adar, iat[-l st[p`n pe visul lui de aur! Viorica, frumoasa Viorica, cu toate ale ei: ochii cei m`ng[ietori, mo=ia de l`ng[ Ploie=ti =i cur\ile cu dou[ etaje aveau s[ fie ale lui, ale lui pe vecinicie. Ce nem[rginit[ fericire!... +i c`nd te g`nde=ti c[ toate aceste nepre\uite bunuri el le-a c`=tigat nu mai t`rziu dec`t a doua zi dup[ desc[lecarea sa ]n Sl[nic! Iat[ ce vrea s[ zic[ a fi om mare, predestinat. Peruzescu nu 327 Nicolae Gane mai c[lca acum pe p[m`nt. Lumea ]ntreag[ i se p[rea viorie. Toate strunele inimii sale vibrau c`ntece de dragoste. P[r`ndu- i-se str`mt ]n odaie, cu at`ta bucurie ]n piept, el ie=i la aer liber, la r[coarea v`ntului, la priveli=tea mun\ilor, ca s[-l vaz[ =i ceriul =i p[m`ntul c`t e de fericit. Cu m`inele la spate, cu p[l[ria pe-o ureche, cu ochii r[t[ci\i ]n albastru, mergea a=a ]n voia ]nt`mpl[rii, c`nt`nd din g`tlej =i improviz`nd versuri care ie=eau acum sleite din gura lui. Rimele ]i curgeau g`rl[:

Lume, lume, foc de f`n, Ce ai, Viorico, -n s`n? Lume, lume, foc de paie Viorico, vin’ la Nae!

=i mai departe:

Ah, femeie chip de ]nger, Tu cu farmecele tale, Faci ca-n inim[ s[ s`nger De dragoste pentru matale!

Ce de-a materie pentru Zorile artelor din Dorohoi =i Tr`mbi\a literar[ din Gorj! Umbl[ a=a ceasuri ]ntregi, ]ntr-un vis =-o aiurire, c`nt`nd =i risipindu-=i talentul dinaintea tuturor brazilor care-l ascultau =i-i r[spundeau ]n limba lor, p[n[ c`nd ]ntr-un t`rziu auzi sun`nd ora pr`nzului. Atunci el intr[ ]n salonul de m`ncare =i, uit`ndu-=i migrena =i dilata\ia, porunci un pr`nz complect, de la mezelicuri p`n[ la dulce, c[ptu=it cu o butelc[ de vin de Cotnar. Pentru ce =i-ar fi cru\at punga? Nu era doar s[ capete desar[ contravaloarea? Dup[-mas[ puse un franc bac=i= ]n palma chelnerului care nu-=i crezu ochilor, =i plec[. Se f[cu, ]n sf`r=it, noapte, o noapte neagr[ ca de porun- ceal[. Nici o stea nu sclipea pe ceri; iar vicleana lun[, care p[n[ acum se ar[tase sl[nicenilor de pe v`rful Cerbului blajin[ =i nevinovat[ ca o fat[ mare, rumeg`nd de ast[ dat[ g`nduri ascunse, se lenevi ]n a=ternutul ei de nouri =i-=i ]nt`rzie anume ora de=tept[rii. 328 Stejarul din Borze=ti

La nou[ oare punct, Nae Peruzescu se afla la locul de ]nt`lnire ]n dosul biuroului po=tal. S[ nu se par[, m[ rog, ciudat c[ el, om expert ]n asemenea materie, ]=i alese tocmai acest loc. Era cu prevedere ales; nici departe, nici aproape, cum e mai bun pentru cine vrea s[ se strecoare neb[gat ]n sam[. Apoi era la dos pe unde nu umbl[ nimene, bine umbrit de arbori, ]nc`t perechea iubitoare putea s[ se r[sfe\e ]n bra\ele fericirii f[r[ leac de grij[. N[scut sub o stea bun[, Peruzescu avu =i de ast[ dat[ norocul s[ nu sufere, ca al\ii, mult timp chinurile a=tept[rii, c[ci, ner[bd[toare ca =i d`nsul, iubita lui numaidec`t se ]nf[\i=[ prin umbrele nop\ii, ]nv[lit[ ]ntr-un =al negru, ca o dr[g[la=[, poetic[ n[lucire. }n mijlocul ]ntunericului =i-a t[cerii ce st[p`nea ]ntreaga fire, ei ]naintau repede unul spre altul, =i... deodat[, ca dou[ fiin\e pierdute din lumea asta, c[zur[ ]n bra\ele unul altuia, ]n[du=ind ]n piepturile lor un \ip[t ce era gata s[ zbucneasc[ sub puterea dorului ]mplinit. Dar ]n momentul c`nd gurile lor se lipir[, c`nd sufletele lor, luate de v`rtejul dragostei, zburar[ spre regiunile paradi- sului, =ase rachete se aprinser[ ]ntr-o singur[ clipeal[, sub tulpina brazilor ]n apropiere de d`n=ii, =i ca ni=te suli de lumin[, ca ni=te lungi =erpi de foc, se urcar[ suind ]n ]naltul ceriului, unde apoi se desf[cur[ ]n nenum[rate candelii de diferite culori. La lumina lor, sporit[ =i de un foc bengalic albastru ce ap[ru n[prasnic pe malul r`ului, Peruzescu v[zu c[ amanta ce str`ngea ]n bra\e nu era frumoasa Vioric[, at`t de mult dorit[, ci slujnica Safta, cea cu ochi de oaie, ciupit[ de v[rsat =i cu papuci de talp[, care cl[mp[neau ]n picioarele ei. O! Sfinte Haralambie!... Dac[ toate fulgerele din ceri ar fi c[zut pe capul lui Peruzescu, n-ar fi r[mas mai ame\it ca la vederea acestei grozave ]n=el[ciuni! Un moment el se cl[tin[ pe picioare, crez`nd c[-l ]nghite p[m`ntul, ]ns[, om tare fiind, ]=i veni degrab[ ]n fire, se smulse din bra\ele Saftei =i o rupse de fug[ ca un desperat, strig`nd: „Ce ghinion al naibii!“... 329 Nicolae Gane

Dar vai!... O nenorocire nu vine niciodat[ singur[! Una din rachete c[zuse din ]nt`mplare pe acoper[m`ntul biuroului po=tal =i ]n c`teva minute =indrila cea uscat[ ca iasca fu cuprins[ de fl[c[ri. De ast[ dat[ nu mai era foc de artificie, ci un incendiu aievea, ]nfrico=at, care amenin\a s[ topeasc[ ]ntreg Sl[nicul. Spaima se r[sp`ndi cu iu\eal[ electric[ ]ntre locuitori =i o alarm[ cumplit[ umplu v[zduhul ]ntocmai ca vuietul unei m[ri ridicate de v`nturi. |ipete, vaiete, pl`nsete s-auzeau pretutindene; mamele ]=i c[utau copiii, fra\ii, surorile, b[rba\ii, so\iile; unii scoteau bagajele de prin od[i, al\ii s[reau s[ dea ajutor pentru stingerea focului, ]ntr-un cuv`nt cea mai des[v`r=it[ z[p[ceala a unei lumi ce =i-a pierdut capul =i care se vede ]n neputin\[ de a lupta contra elementului. Singur Peruzescu ]ntre to\i mai st[p`n pe sine, mul\[mit[ reac\iei ce se f[cuse ]n inima lui, ]=i analiz[ situa\ia, ]n\elese primejdia ce-i amenin\a reputa\ia, dac[ s-ar descoperi ]n ce ]mprejur[ri s-a iscat focul, =i ]ntr-o clip[ ]=i fix[ linia de purtare. Hot[r`rile mari se iau ]n primejdiile mari. Profit`nd de ame- \eala general[, el sui ]n fug[ sc[rile otelului, trecu pe dinaintea od[ii no. 45 unde ar[t[ u=ii ]nchise pumnii s[i amenin\[tori, zic`nd ]n sine=i: „Ah puico! Unde e=ti, s[ te str`ng[ Nae ]n bra\e, s[-\i pocneasc[ ochii!“... Apoi trecu pe dinaintea od[ii lui Arghir unde cucoana Luxi\a ca ]n vreme de cump[n[ ]=i aprinsese lum`narea de la Pa=ti =i se ]nchina cu u=ile deschise dinaintea icoanei Sf. Pantelimon f[c`nd cruci =i b[t`nd metanii. }n momentul ]ns[ c`nd ]l z[ri, ea l[s[ pe Sf. Pante- limon =i se repezi spre d`nsul. — Cucoane!... Boierule!... Domnule!... Unde-i Arghir?... Arghirachi al meu! Ce s-o f[cut? Vai de mine =i de mine!... O s[ ne pr[p[dim cu to\ii ]n pojarul aista! — Da’ =tiu eu unde-o fi Arghirachi al d-tale? Eu, cucoan[, am alte afaceri mai grave; m[ ierta\i! — Nu te duce de-aice, boierule! Te rog!... M[ tem, tremur ca varga... Nu m[ l[sa singur[!... +i, iute ca o gai\[, ]i s[ri ]n g`t =i-l opri ]n loc. 330 Stejarul din Borze=ti

— Ia d[-mi drumul, cucoan[!... Ce, vrei s[-mi las bagajele ]n prada fl[c[rilor? Acolo-i avere d[ om, nu glum[! — Nu te las!... Nu te las!... strig[ ea ca o desperat[. Dar pe c`nd Luxi\a ]l stringea mai tare ]n bra\ele ei sfrijite, =i el se lupta s[ scape, se ]nf[\i=[ deodat[ p`ntecosul Arghir, care, v[z`ndu-i ]ncle=ta\i, se opri dinaintea lor cu bra\ele ]ncruci=ate, zic`ndu-le cu aer de parapon: — Brava!... Aferim!... Lumea chiere =i voi v[ dr[gosti\i? — Da’ ia sl[be=te-m[, neni=orule! nici m[ g`ndesc la a=a ceva=ilea. Dac[-i p[ aia, apoi sunt alte femei care-mi rup m`necele, he! he!... Uite, acilea ]n pozunar am o scrisoare cald[, cald[ pentru ]nt`lnire ce mi se dete chiar acu=ica. Dar n-am vreme de stat la taifasuri cu d-ta. Salutare, stimabile! Zic`nd aceste vorbe, el se r[suci pe c[lc[ie =i apuc[ repede de-a lungul coridorului spre odaia lui. — Ne-om socoti noi m`ine, boierule!... ]i strig[ din urm[ Arghir cu glas amenin\[tor. — Bine! Bine!... C`nd pofte=ti!... r[spunse Peruzescu ]n- doind pa=ii. }n sf`r=it, intr[ ]n odaia lui plin de suflet =i se ]nchise pe din[untru, ]ntorc`nd de dou[ ori cheia ]n broasc[. Ah! Iat[-l acum singur, fa\[-n fa\[ cu a=a-numitul s[u ghinion! Oric`t era Peruzescu de genial =i tare de ]nger; oric`t limba lui pe care nu i-a tors mum[-sa, precum zicea el cu modestie, pus[ la serviciu unei ]nchipuiri ne]nfr`nate, =tia s[ ]mpodobeasc[ lucrurile, de mai, mai le credea el ]nsu=i, totu=i ]n momentele de restri=te, c`nd perdeaua mofturilor care-i p[injinea ochii se ridica de pe scena crudelor realit[\i, Peruzescu reintra ]n sine =i se sim\ea slab. }n unul din acele momente se afla el acum, c`nd, arunc`ndu-=i din ]nt`mplare ochii ]n oglind[, se v[zu palid, desfigurat =i cu frizura cea artistic[ v`lvoi. — Amice Nae, ai buclarisit-o!... zise el omului din oglin- d[. Apilpisita aia d[ v[duv[ \i-a tras un tighel d[ mama focului... Mai ]ncrede-te alt[ dat[ ]n muieri d[ alea pref[cute 331 Nicolae Gane care =i-a ]ngropat[r[ consor\ii!... Poftim, a mai intervenit acum =i pacostea aia de incendiu =i cearta cu mitocanul d[ Arghir, ]nc`t nu e d[ stat, mort[ciune... P[ treab[, Peruzescule, iute... =i sluga, vere!... Atunci el se dezbrac[ repede de haine, puse pe el am`n- dou[ r`ndurile de albituri ce avea de schimb ]n l[di\a cea de Bra=ov, afar[ de ciorapi, care, ne]nc[p`ndu-i ]n cizme, ]i v`r] prin buzunare, se ]mbr[c[ din nou =i, astfel bine c[ptu=it ]n contra r[celii nop\ii, se strecur[ pe sc[rile din dos. — Salutare, onorabililor!... zise el f[c`nd ]n aer o temenea la adresa sl[nicenilor; s[ v[ v[d, c`nd mi-oi vedea ceafa! +i... de-acilea-nainte, s[ te duci dulu\[!... Dar pe c`nd luneca el pe sub umbra brazilor ca o n[luc[, c[ut`nd s[-=i piard[ urma, un glas cunoscut ]l f[cu s[ tresar[. — Bun[ vremea, prietene! }ncotro ai croit-o, spre Helve\ia sau +vi\era? — Am ie=it, r[spunse el cu un z`mbet silit, s[ iau ni\elu= aer. M-a enervat[r[ incendiul =i \ipetele alea din Sl[nic. Apoi, de fric[ s[ nu-i ias[ ]nainte vreun alt sup[r[tor, el se dosi =i mai mult pe sub umbra brazilor =i-=i l[rgi compa- surile astfel, c[ mai mult alerga dec`t mergea...... }nspre rev[rsatul zorilor, focul fiind stins cu des[v`r=ire, lumea s-a retras spre a se odihni pu\in de ostenelile =i emo\iu- nile nop\ii, iar a doua zi pe la amiaz[ oaspe\ii Sl[nicului erau din nou ]n picioare =i fiecare ]=i istorisea ]nt`mpl[rile prin care trecuse =i c[uta s[ afle cauza focului. Se b[g[ de seam[ ]ntr-un t`rziu c[ u=a od[ii lui Peruzescu st[ ]nchis[, ceea ce nu era natural la o oar[ a=a de ]naintat[. Antreprenorul otelului intr[ ]n b[nuieli =i chem[ pe primarul comunei =i pe comisarul de poli\ie, care, ]n urma ]ncheierii unui proces-verbal ]n regul[ isc[lit de marturi intrar[ ]n odaie. }nl[untru... \ipenie de om!... — A fugit, papugiul, f[r[ s[-mi pl[teasc[ cele dou[ zile de =edere ]n otel! strig[ antreprenorul. 332 Stejarul din Borze=ti

— Iat[ lada lui, observ[ primarul. Ai de unde te desp[gubi. Se ]ncheie un al doilea proces-verbal pentru deschiderea l[zii care se g[si goal[ ca p`ntecele unui fl[m`nd. — N-ai noroc, adause primarul; se vede c[ individul nu era tocmai ]n\olit. Ei, dar lada tot face ceva; =-apoi unde sunt bucate, trebuie s[ fie pagub[. — He! He! strig[ comisarul de poli\ie r`z`nd cu chef; uita\i-v[ =i-a l[sat carta de vizit[. To\i se-ntoarser[ surprin=i spre comisar =i v[zur[ pe p[rete, scris[ cu litere mari, urm[toarea epigram[:

Sl[nic, Calic, |i-oi mai bea apa, C`nd a zbura iapa! ...... De atunci tot ce =tim de Nae Peruzescu este c[, pentru a-=i mai mic=ura ]n budget cheltuiala chiriei, =i-a mutat locuin\a din strada Popa Tatu ]n aceea a Silphidelor. Garderoba lui ca =i mai ]nainte urmeaz[ evolu\iunile anotimpului adic[: hainele de iarn[ merg vara la amanet, =i cele de var[ merg iarna la amanet, ]nc`t niciodat[ nu se ]nt`lnesc unele cu altele ]n noua l[di\[ de Bra=ov ce =i-a cump[rat. }n cariera literelor ar fi mers negre=it departe, dar din nenorocire Zorile din Dorohoi =i Tr`mbi\a din Gorj au r[posat, s[rmanele, ]n floarea v`rstei, iar alte ziare, din cauz[ de invidie, n-au vroit s[ dea ospitalitate scrierilor sale. Are ]ns[ bun[ speran\[ c[ la viitoarele alegeri generale va dob`ndi mandatul de deputat care ]i va deschide calea spre portofoliul Cultelor =i al Artelor. (Convorbiri literare, anul XX, nr. 2, 1 mai 1886)

333 Catrin\a=

Sunt acum 20 de ani, eram la Sl[nic =i, drept s[ spun, cu toat[ frumuse\ea mun\ilor p[duratici ce m[ ]ncunjurau din toate p[r\ile ca ]ntr-o hor[, cum zise poetul Vlahu\[, m[ cam plictiseam. Lume pu\in[ =i necunoscut[, =i timpul cam nestatornic. }ntr-una din zile, ]n urma unui dejun s[n[tos, c[ci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam a=a alene pe-o banc[, =i dup[ ce m[ s[turasem de privit v`rful nalt al Cerbului, unde odinioar[ se h`rjoneau ]ntr-adev[r ciutele =i cerbii, =i de ascultat glasul str[b[t[tor ]n urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram c`t pe ce s[ adorm ca un om care are un dejun de mistuit =i timp de pierdut. C`nd iat[ c[ trece pe dinaintea mea un turc get-beget, ]n =alvari largi, c-un fes ro= pe cap =i o cutie de v[csuit cizmele subsuoar[. O idee!... Dac[ a= chema pe fostul nostru suzeran s[-mi v[csuiasc[ cizmele, adec[ ce-ar fi? Va fi o distrac\ie pentru mine =i un semn al timpurilor totodat[. — Bre aga! Ia vin’ ]ncoace, ]i zisei eu, f[c`ndu-i semn, nu cu m`na, ci cu piciorul. M[rturisesc c[ acest gest n-a fost lipsit de un pic de r[utate inten\ionat[ vroind oarecum s[ m[ r[zbun de timpurile pe c`nd le v[scuiam noi cizmele turcilor. Ei!... a=a se ]ntoarce c`teodat[ roata lumii. Turcul, dup[ ce ]mi f[cu o temenea cu tot ifosul lui de ex-suzeran, se a=ez[ dinaintea mea, ]=i scoase periile, =ipurile cu vacs =i ]ncepu s[ m[ fac[ frumos la picioare. Dar fiindc[ orice fapt[ omeneasc[, c`t de ne]nsemnat[, g[se=te imitatori numaidec`t, m-am pomenit l`ng[ mine cu un oaspete binecunoscut al Sl[nicului, Nicolai Codreanu, un tip sui generis, care ]ntinse =i el picioarele spre turc a=tept`ndu-=i r`ndul. 334 Stejarul din Borze=ti

Codreanu, dintre to\i vizitatorii era cel mai credincios =i mai habotnic sl[nicean. De vreo 20 de veri de-a r`ndul n-a lipsit o dat[ s[ vie s[-=i ieie ]n fiecare diminea\[ por\ia de trei pahare de la izvorul nr. 1. Ajunsese un fel de be\iv de nr. 1. Apoi era un om vesel, glume\, stup de anecdote, bun v`n[tor, vorbea totdeauna tare, parc[ avea a face numai cu surzi, =i c`nd r`dea ]n deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai ]n vale la St`nca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un v`nat, nici un chef, nici o serenad[ cu lampioane la cascad[, nici un pr`nz ]n p[dure cu l[utari, nici o excursie la Poiana S[rat[ sau aiurea nu se f[cea f[r[ imboldul lui Codreanu. — Ei, Codrene, ce mai pl[nuie=ti, ]l ]ntrebai eu, pe c`nd el admira ghib[cia turcului ]n me=te=ugul v[csuitului. — Am ]njghebat pe m`ine, dac-a fi vreme bun[, un v`nat la ur=i. — Numaidec`t la ur=i. Mai jos nu vrai s-o la=i? — Da’ ce, soco\i c[ eu asud dinaintea ursului. Eh!! he! de-a= avea at`tea mo=ii c`\i ur=i la r[bu=ul meu, mare bog[ta= a= fi. — Ia sl[be=te-m[, Codrene!... — Ba nicidecum. Iaca, dac[ vrai, vino =i tu. Am s[ te duc ]ntr-o potic[ unde Catrin\a=, pristavul de p[durari de aici, a ucis doi ur=i unul dup[ altul, =i p`n[ a nu-=i ]nc[rca pu=ca din nou, i-a ie=it un al treilea urs, =-atunci a aruncat pu=ca jos =i a luat-o la s[n[toasa. — Da’ bine, acolo m[ ]ndemni tu, unde e izvor de ur=i? — Habar s[ n-ai. E=ti cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. — +i cine mai merge? — Apoi suntem =ase, ]ntr-ales, to\i buni de picior =i me=teri la ochit, de cei care nu dau dos la fa\[. Este vorb[ c[ omul cum =i-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai a=a am p[\it-o =i eu. Ca s[ nu m[ ar[t fricos, de=i cam cu sfial[ ]n inim[, m-am prins al 7-lea tovar[= =i

335 Nicolae Gane mi-am dat apoi ]nt`lnire cu ceilal\i pentru a doua zi ]n zori de ziu[ dinaintea Otelului „Cerbul“. A doua zi, pe c`nd aburii ie=eau valuri din piepturile noastre de r[coarea ce ne cam str`ngea ]n spate, noi c`te=i=apte c[l[ri, cu pu=tile pe um[r, urcam ca ni=te voinici la munte =i ]n urma noastr[ venea o ceat[ de h[ita=i cu Catrin\a=, pristavul p[durarilor, ]n frunte. Nu =tiu, z[u, c`\i ur=i va fi ]mpu=cat Codreanu, c[ci el le cam ]mpodobea; dar Catrin\a=, om nalt c`t un brad, care c[lca s[n[tos, vorbea r[spicat =i cu temei =i avea ni=te ochi pricepu\i de parc[-\i ghiceau g`ndul, =tiu bine c[ era dintre acei care se b[gau ]n vizuina ursului cu lum`n[ric[ aprins[ ]n buza pu=tii. +i ne urcam, m[ rog, la deal pe c[r[ri neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred s[ fi r[sunat vreodat[ lovitura toporului sau tr[snetul pu=tii, c[ci pe atunci nu se ]nmul\ise ceata buhnacilor buni numai de speriat vr[biile. }n sf`r=it, am ajuns ]ntr-un fund de p[dure unde trebuia s[ facem b[taia. }n cea mai mare t[cere ne-am a=ezat fiecare la locul ]nsemnat de Catrin\a=, iar locul meu care venea ]ntr-o cumplit[ tiharaie1, ]n gura unei v[g[uni, era cu deosebire fioros. — Dac[ e urs ]n p[dure, ]mi zise pristavul2, pe aice trebuie s[ ias[, c[ n-are pe unde cotigi. „N-are pe unde cotigi, repetai eu ]n g`nd. Vra s[ zic[, trebuie s[ m[ \in bine s[ nu-mi dau pielea ursului ]n loc s[ mi- o deie el mie.“ +i cum stam a=a ]n a=teptarea pornirii h[ita=ilor, f[r[ s[ vreau ]mi venir[ ]n minte cei trei ur=i ai lui Catrin\a=. „Auzi, trei ur=i!... Unul ]n\eleg... doi, treac[-mearg[... dar trei, f[r[ =ag[ erau cam mul\i.“ Aveam, drept s[ spun, sim\[m`ntul sol- datului care intr[ pentru prima oar[ ]n foc. Aceea=i emo- \iune, aceea=i str`ngere de inim[, aceea=i groaz[ de necunoscut, cu deosebire c[ soldatul nu merge acolo de

1 Tig[raie — desi= (n. ed.). 2 Pristav — administrator (n. ed.). 336 Stejarul din Borze=ti bun cheful, iar eu naivul m-am prins ]n hor[ numai de ambi\ie s[ nu m[ las mai prejos dec`t ceilal\i. Ei, dar din p[cate lucrul nu se mai putea ]ntoarce. Vorba ceea: „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasm[!“ Mi-am examinat cu toat[ ]ngrijirea carabina ca nu care cumva s[ m[ deie de sminteal[ tocmai la adic[; de altfel, dr[gu\a mea de carabin[ cu dou[ \evi era destul de durdulie =i glon\ii destul de m[=ca\i ca s[ nu-i poat[ mistui dihania oric`t de bun p`ntece ar fi avut. Am stat a=a dou[ ore ]ntregi pe ceasornic p`n[ ce a pornit goana, c[ci la munte nu-i ca la c`mp; locurile sunt tari =i cu anevoie pot str[bate h[ita=ii prin r`pile cele pr[p[stioase unde =i-a ]n\[rcat dracul copiii. Deodat[ auzii zgomotul h[ita=ilor care, ajun=i pe un colnic din fa\a noastr[, ]naintau spre linia pu=ca=ilor. De-acuma, a\ine-te, cucoane Neculai! Parc-o furtun[ a prins s[ ]nv[luie p[durea, parc[ au ]nceput brazii s[ d[n\uiasc[, parc[ n[v[lea asupra noastr[ un potop s[ ]nece lumea, a=a clocoteau mun\ii de vr[jma=. Se speriau toate vr[biile, toate mierlele, toate cioc[nitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tremura =i inima mea. +i doar nu eram a=a st`ngaci cu carabina. Mai d[dusem eu piept cu badea lupul =i cu jup`n mistre\ul; ei, dar trei ur=i, oricum, nu-s sarmale u=or de ]nghi\it. Se ]n\elege de la sine c[ nervii mei erau cumplit de ]ncorda\i ]ntocmai ca ni=te strune de vioar[ gata s[ pocneasc[. Ochii ]n cap mi se m[riser[ peste m[sur[ de mult ce fixam toate tufele unde de c`teva ori parc[ v[zui chiar mi=c`nd blana ursului. Apoi, din vreme ]n vreme, c`nd se cl[tina vreo creang[ pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup =i p[rul mi se ridica m[ciuc[ ]n v`rful capului. Dac[ vrei s[ =tii, iubite cetitor, ce va s[ zic[ a a=tepta s[ dai bun[ diminea\[ cu trei ur=i, te-a= ruga s[ te ]n\elegi cu Catrin\a= ca s[ te duc[ ]n locul unde eram eu. }mi vei spune apoi la ureche ce \i s-a ]nt`mplat. 337 Nicolae Gane

Cu toate aceste, matahalele de ur=i nu-=i ar[tau v`rful nasului. Toate b[t[ile mele de inim[ erau ]n de=ert; h[ita=ii se apropiaser[ de tot; nu mai aveam acum sim\[m`ntul singur[- t[\ii ]n pustietatea codrului, ]nc`t ]ncepusem a crede c[ ur=ii lui Catrin\a= au fost o frumoas[ poveste, =i m[ mustram pe mine ]nsumi de spaima ce-mi f[cusem de toate nimicurile; c`nd, deodat[, auzii la spatele meu un fo=net care ]mi slei s`ngele ]n vine, un fo=net ]nfior[tor, prelung, care se urca ]n sus pe trunchiul bradului sub care m[ aflam =i puse ]n mi=care toate crengile lui. Acum nu mai era de glum[. Ursul se suise ]n copac, =i fiindc[ ]n primejdia mare vine =i curajul mare, imediat am s[rit c`\iva pa=i ]n l[turi de copac, ca s[ nu-mi cad[ cumva dihania ]n spate, am pus pu=ca la ochi =i... O! Doamne! ce v[zui! ]n loc de ]nfrico=atul urs, v[zui o veveri\[ mic[ =i sprinten[ care s[rea de pe creang[ pe creang[, se uita gale=[ la mine =i p[rea a se strica de r`s de fiorii ce-mi d[duse. Iar eu nu t[g[duiesc c[ ]n acea clip[ de stra=nic[ emo\ie am sim\it o nespus[ bucurie, v[z`nd c[ ursul s-a pref[cut ]n veveri\[. }n acela=i moment sosir[ =i h[ita=ii =i goana se ispr[vi. Mul\[mit c[ am sc[pat de cei trei ur=i care ]n timp de vreo trei ore au stat ca o amenin\are asupra capului meu, ]mi reveni, ca dup[ orice primejdie trecut[, curajul la loc, ba ]nc[ ]mi reveni mai mare ca =i c`nd m-a= fi luptat cu fiarele =i le-a= fi r[pus. Apoi, pentru a nu da de b[nuial[ tovar[=ilor mei c[ mi-a fost fric[, am luat eu pr[jina ]nainte =i am ]nceput s[ m[ leg de Codreanu tocmai pe tema fricii. — Da’ bine, Codrene, nu \i-ai pus o pelcic[ la fundul pantalonilor? — Eu, pelcic[!... Ha! Ha!... r[spunse Codreanu tr`ntind un hohot de r`s de-au r[sunat cele patru col\uri ale codrului. Am cinstea s[-\i spun, prietene, c[ am z[rit ro=ind spinarea unui cogemite Martin bine bl[nit, dar c`nd i-a mirosit a Codreanu a sc[p[rat nemernicul, de n-am mai avut vreme s[ trag ]n el. — Noroc c-a sc[p[rat... C[ altfel era s[ fie vai de el, dac[ nu vai de tine. 338 Stejarul din Borze=ti

Codreanu nu se sup[ra de glume, dar nici el nu-=i cru\a prietenii; avea limb[ ascu\it[ =i se pricepea s[ loveasc[ pe om la cusur. To\i ]=i istoriseau acum impresiunile, ]ns[ nici unul nu m[rturisea drept ceea ce-a sim\it ]n a=teptarea ursului. Mi-a trebuit =i mie 20 de ani, ca s[ m[ hot[r[sc a dest[inui adev[rul. Ne adunaser[m deci ]ntr-o poian[ prea frumoas[ prin mijlocul c[reia =erpuia un p`r[u rece ca ghea\a =i limpede ca lacrima. Acolo la umbra a c`torva brazi seculari, pe un mu=chi verde =i moale ca o saltea de puf, l`ng[ p`r[ul cel r[coros ]n undele c[ruia ne-am a=ezat butelcile ca s[ le r[cim, ne-am pus =i noi jos roat[ ]mprejur dup[ moda oriental[ a v[csuitorului nostru de cizme, iar dup[ ce Catrin\a= ne-a desf[cut sacii cu merindele, apoi... halal s[ ne fie!... Era drept dragul s[ ne fi v[zut cineva la lucru. Poft[ de m`ncare =i poft[ de vorb[ c`t lumea. Parc[ f[cusem cine =tie ce izb`nd[. Cu c`t de=ertam sacii =i butelcile, cu at`t pove=tile v`n[tore=ti deveneau mai gogonate. Ca s[ dau o idee despre ce este ]n stare s[ istoriseasc[ un v`n[tor s[tul cu o plosc[ de Cotnar tras[ la m[sea, e destul s[ spun urm[toarea ]nt`mplare a lui Codreanu care se jura pe o\elul pu=tii lui, tot ce-avea el mai scump pe lume, c[ era adev[rat[: — }ntr-o zi, la o goan[, povesti el, am ]mpu=cat un hr[pare\ de lup, talpa p[durii, b[tr`n, col\os =i care desigur a c[lcat multe poie\i =i st`nci, c[ci era gros ]n ceaf[ ca un vl[dic[. De la cel ]nt`i foc a r[mas mort ca to\i mor\ii, ]n\epenit cu din\ii r`nji\i de parc[-\i era ]nc[ fric[ de el. Apoi, fiindc[ ]n ziua aceea c[zuse mult v`nat, de nu mai ]nc[pea ]n c[ru\a noastr[, ne-am hot[r`t s[ jupuim toate vulpile, =i to\i lupii ]mpu=ca\i, ca s[ le ducem numai pieile acas[. Unul dintre h[ita=i s-a =i apucat s[ jupoaie lupul meu ]ncep`nd opera\ia de la coad[ ]n sus. Dar nu bine ]l despuiase p`n[ la jum[tatea trupului, c[ deodat[ spurc[ciunea de dihanie prinse s[ urle de clocotea p[durea, chem`ndu-=i se vede finii =i cum[trii ]n

339 Nicolae Gane ajutor, iar noi — z[p[ci\i, uimi\i, l-am privit cu gurile c[scate cum tic[losul pe jum[tate jupit a fugit ]n p[dure =i fugit e =i ]n ziua de ast[zi. — Bine trebuie s[-l fi primit finii =i cum[trii, r[spunsei eu, c`nd l-au v[zut ]ntr-un costum a=a décolleté, ]ntocmai ca unele din madamele noastre care sunt, vorba fran\uzului: trop basses par en baut, et trop bautes par en bas1. Dar s[ v[ spun eu o alt[ ciud[\enie care ar fi de necrezut, dac[ nu mi s-ar fi ]nt`mplat chiar mie. — S[ vedem ciud[\enia, adause Codreanu, f[c`nd un semn din ochi tovar[=ilor s[i. Eu citisem nu de mult cartea lui Odobescu Pseudo-Cyne- geticos =i f[r[ mustrare de cuget ]mi ]nsu=ii urm[toarea anecdot[ v`n[toreasc[, localiz`nd-o dup[ trebuin\[; al\ii au f[cut mai r[u dec`t mine, au braconat prin codrii literaturii =i au t[cut chitic. — }nchipui\i-v[, zisei eu, c[ la un Cr[ciun ]n p[durile de la Bordea, l`ng[ Ia=i, am ]mpu=cat o vulpe, cum nu s-a mai v[zut, o vulpe cu un m[turoi de coad[ de cinci st`njeni. Aici m[ oprii =i-mi aruncai ochii roat[ ]mprejur. — Ei, ce v[ uita\i a=a la mine?... nu s-au v[zut copii n[scu\i cu dou[ capete, vi\ei cu =ase picioare?... =i altele =i altele. — Asta-i din cale-afar[ gogonat[, b[di\[!... strig[ Codreanu indignat. Ia mai las[ ceva la loc de tocmeal[. — Bine, n-o fi fost poate tocmai de cinci st`njeni, ca n-am m[surat-o, dar de doi st`njeni nici vorb[ c[ a fost. — M[ rog, m[ rog, nu ne prosti. Mai ai loc de l[sat ca precupe\ul care cere =apte pre\uri. — Fie chiar de un st`njen, ]nc[ tot e o minune. — Ascult[, drag[! Degeaba umbli s[ ne iei a=a peste picior, ca pe ni=te mazete. +tim =i noi ce-i o coad[ de vulpe. Atunci ]n=f[c`nd un pahar cu vin ce sta plin dinaintea mea, ]l d[dui du=c[ pe g`t =i cu un aer m`nios r[spunsei:

1Mai joase ]n partea de sus =i mai ]nalte ]n partea de jos (fr.). 340 Stejarul din Borze=ti

— Pentru Dumnezeu! Ce vre\i, domnilor?... S[ v[ spun numaidec`t c[ vulpea a fost bearc[, asta n-o pot face ]n ruptul capului, macar de m-a\i duce la sp`nzur[toare. Un stra=nic hohot de r`s peste care domnea, se ]n\elege, r`sul lui Codreanu ]nt`mpin[ vorbele mele. D`n=ii habar n-aveau c[ eu ]i tr[geam pe sfoar[ cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrin\a=, care =edea ]n picioare =i ne asculta cu m`na la gur[, avea ]n fa\a lui un aer de reculegere, de nedormire, parc[ s[ cread[, parc[ s[ nu cread[ cele ce auzea. Eu care m[ r[dicasem prin ultimul pahar dat pe g`t la un diapazon de veselie mai presus de ceilal\i tovar[=i ai mei, m[ sculai ]n picioare =i, adres`ndu-m[ lui Catrin\a=, ]i zisei: — M[i Catrin\a=!... Ia spune =i tu ce ]nt`mpl[ri ai avut ]n via\a ta de v`n[tor? — Ce s[ am, cinsti\i boieri? r[spunse pristavul sc[rpin`ndu-se ]n cap. Ce pot eu s[ v[ spun, un biet \[ran de la munte, pe l`ng[ cele spuse de dv. care a\i umblat =i a\i v[zut at`ta lume. — Oricum nici tu nu e=ti de ieri de-alalt[ieri; ai c[lcat multe p[duri =i trebuie s[ fi avut multe p[\anii de c`nd \ii pu=ca-n m`n[. — Dac[-i a=a, apoi cu voia dv. voi spune =i eu una, da’ s[ nu v[ sup[ra\i dac[-\i g[si-o proast[, c[ d[... ceea ce =tiu, aceea v[ spun... a=a cum m[ pricep =i eu, \[r[ne=te. — Spune, spune, Catrin\a=, ]i ziser[m noi cu to\ii. — Apoi odat[, urm[ el, pe c`nd eram t`n[r, m-am suit la munte s[ culeg zmeur[. Era o zi frumoas[ ca ast[zi; lini=te mare ]n p[dure; numai cioc[nitoarele se auzeau lovind cu pliscul ]n coaja bradului. Umplusem co=arca pe jum[tate, c`nd iat[ m[ trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit, r`dicat ]n dou[ labe, care venea spre mine morm[ind =i scuip`ndu-m[ parc[ vroia s[ m[ mustre c[ de ce i-am c[lcat r[z[=ia. Caut s[ fug, dar ]n fa\a mea se deschide o r`p[ ad`nc[ peste care numai doar ]n zbor a= fi putut trece. Noroc c[ de-a curmezi=ul r`pei sta un trunchi de brad culcat care \inea loc de punte; ]mi fac cruce =i 341 Nicolae Gane apuc pe buturuga ceea pe care se vede Dumnezeu mi-a pus-o ]n cale, da’ n-ajung bine la jum[tate, c[ dincolo pe cel[lalt mal ]mi ies[ n[prasnic un alt p`rdalnic de urs =i mai zburlit =i mai m`nios. S-au adunat, t`lharii, la zmeur[ =i mi-au t[iet drumul din dou[ p[r\i, iar eu eram cu m`inile goale... — Cu m`inile goale!... — Da... cu m`inile goale; f[r[ pu=c[, f[r[ cu\it, f[r[ un ciomag m[car, f[r[ s[ pot fugi nici ]nainte nici ]napoi, =i cu prapastia sub mine... }nchipui\i-v[ ]n ce hal eram... Maica Domnului!... =i ast[zi c`nd ]mi aduc aminte, ]mi ]nghea\[ s`ngele ]n mine!... — +i ce-ai f[cut, Catrin\a=? — Ce s[ fac boieri dv. ?... Ia, m-au m`ncat ur=ii!! ...... +iretul de Catrin\a= a rostit aceste cuvinte cu un aer at`t de blajin, cu o at`t de pref[cut[ naivitate, ]nc`t to\i am ramas un moment buim[ci\i. — Ura!... S[ tr[iasc[ Catrin\a=, strig[ ]n sf`r=it din r[sputeri Codreanu. El a pus capac la toate. Voi i=tilal\i nu mai pl[ti\i o ceap[ digerat[. +i fiindc[ a dat Dumnezeu de a ]nviat dup[ ce l-au osp[tat ur=ii, apoi s[ bem ]n s[n[tatea lui ca s[ nu mai moar[ a doua oar[! Povestea lui Catrin\a= a mers din gur[ ]n gur[; a f[cut ocolul Sl[nicului =i, pot zice, a \[rii ]ntregi. De atunci, ca mai ba v`n[torii no=tri s[ istoriseasc[ c[ au v[zut lupi pe jum[tate jupi\i fugind prin p[dure, =i alte de asemenea parascovenii bune de adormit copiii ]n ajunul Cr[ciunului. Catrin\a= merit[ o recompens[ na\ional[! (P[cate m[rturisite, Ia=i, Editura Libr[riei Nou[, 1904)

342 Ciubucul logof[tului Manole Buhu=

}n vremile cele b[tr`ne=ti, vremi de bel=ug, pe c`nd boierii =edeau la mo=iile lor =i vara =i iarna, f[r[ alt[ grij[ dec`t grija c`mpului =i a gospod[riei lor =i aveau hambarele, co=arele =i c[m[rile totdeauna pline cu cele trebuitoare la o cas[ boiereasc[, tr[ia la mo=ia sa Buhu=ul logof[tul Manole Buhu=, boier de neam mare, bogat =i cu dare de m`n[. El purta anterIu lung p`n[ la c[lc`i, br`u la mijlocul trupului =i fes ro=u cu canaf albastru pe cap. C`nd ie=ea la c`mp sau mergea s[-=i viziteze vecinii, ]mbr[ca peste anterIu o giubea bl[nit[ sau numai c[ptu=it[, dup[ cum era timpul =i peste fes punea o p[l[rie neagr[ cu margini late. Tot luxul lui de bog[ta= nu se ]nvedera dec`t ]n scumpetea bl[nurilor, a m[t[surilor din care ]=i croia anteriele =i a =alurilor turce=ti din care ]=i f[cea br`iele. }ntinsele lui holde =i ima=uri erau acoperite cu p`Ine de tot soiul, cu turme de vite =i herghelii de cai din care ]=i umplea grajdul; pivni\ele-i gemeau de poloboace cu vinuri vechi de Odobe=ti =i Cotnari =i ]n ograd[ furnica un s[la= ]ntreg de \igani din care ]=i alegea slugile. Mai avea apoi sub st[p`nirea lui un taraf de l[utari care ]i c`ntau de inim[ albastr[ ]n zilele c`nd avea musafiri la mas[, ceea ce i se ]nt`mpla foarte des, pentru c[ ]n casa lui, cas[ mare, ]nc[p[toare, se tr[ia ca ]n s`nul lui Avram, ]n mijlocul unui bel=ug unde totul era de-a gata, totul venea la timp =i unde nu ]nt`lneai dec`t voie bun[ =i inimi deschise. C[ci conul Manole Buhu= era ]n toat[ puterea cuv`ntului un om cumsecade, om al lui Dumnezeu, darnic, glume\, bun la inim[, =i pe al c[rui cuv`nt puteai zidi o cetate; ]ns[ avea cusurul c[ era din firea lui grabnic la 343 Nicolae Gane ocar[ =i la pedepse ca to\i acei deprin=i de mici a porunci =i a fi asculta\i. Dac[ se ]nt`mpla c[, scos din r[bdare de neascultarea sau obr[znicia vreunui \igan, poruncea s[ i se dea c`teva bice la scar[ dup[ obiceiul de atunci, tot el ]l chema apoi la d`nsul, ]l mustra cu cuvinte p[rinte=ti =i de multe ori cel b[tut, dac[ ]=i recuno=tea gre=Eala, nu se ]ntorcea de la el cu m`na goal[. Conul Manole era ]nsurat cu o femeie de asemenea a lui Dumnezeu, de=teapt[, bun[ gospodin[ =i spornic[ la treab[. Unde n-o c[utai o g[seai scutur`nd, grijind, f[c`nd r`nduial[ =i ]nveselind casa cu ochii ei cei mari, negri, care avusese ]n tinere\e mult vino-ncoace, dup[ cum spunea conul Manole la chefuri. Un bujor de b[iat, singurul copil ce-i d[ruise Dumnezeu dup[ o c[s[torie de =asesprezece ani, fu a=ezat ]ntr-o =coal[ la Paris =i lipsa lui era, pot zice, singurul nour ce ]ntuneca cerul conului Manole ]n traiul lui de la mo=ie. De altfel, ar fi dus ca totdeauna via\[ patriarhal[, tihnit[, f[r[ s[-=i numere zilele, dar g`ndul ]i r[t[cea mereu departe, h[t departe, colo peste hotare la iubitul lui mo=tenitor pe care nu-l v[zuse de doi ani, =i somnul ]ncepea s[-i fie nelini=tit. }ntr-o noapte chiar a avut un vis ur`t care l-a f[cut s[ sar[ ars din pat =i l-a hot[r`t s[ plece numaidec`t =i c`t mai degrab[ la Paris. C[l[toria p`n[ la Paris nu era pe vremea aceea o juc[rie. Trebuia cel pu\in o lun[ s[ ajungi p`n[ acolo, c[ci ]n str[in[tate nu erau drumuri-de-fier dec`t de la Cracovia ]nainte, iar la noi nu erau nici m[car =osele. Trebuia, vorba ceea, s[-\i faci testamentul la plecare. Dar inima de tat[ nu cunoa=te piedici c`nd dorul o atrage. De=i =tia un pic de fran\uzeasc[ c`t s[ nu moar[ de foame ]ntre fran\uzi, ]=i angaj[ totu=i un t[lmaci fran\uz ca tovar[= care s[-l c[l[u- zeasc[ ]n lunga c[l[torie. A pus vreo zece zile logofeteasa ca s[-i preg[teasc[ cele trebuitoare pentru drum. C`nd ]ns[ crezu el c[ toate erau acum prev[zute =i puse la geamandan, ]nc`t nu avea dec`t s[

344 Stejarul din Borze=ti ordone ]nh[marea po=talionIlor =i s[ plece, deodat[ femeia lui ]i observ[: — Da’ bine, Manole drag[, ai s[ mergi ]n str[in[tate cu ]mbr[c[mintea asta? — Da’ cu care? — Apoi nu te g`nde=ti c[ are s[ se uite lumea la tine ca la urs? Pe acolo nu se poart[ anterie =i giubele. — Care vra s[ zic[ ar trebui s[ m[ ]mbrac nem\e=te... — Negre=it, asta e =i p[rerea d-lui Ernest care are s[ te ]ntov[r[=easc[. — Hum!... S[ m[ schimonosesc acum la b[tr`ne\e; asta nu-mi prea vine la socoteal[. Dar la urma urmei poate c[ ai dreptate. El \inea seam[ de p[rerile totdeauna bine cump[nite ale femeii lui. Astfel d`nsul comand[ s[ i se fac[ trei r`nduri de haine evropene=ti mai sub\iri =i mai groase pentru toate timpurile, =i c`nd croitorul i le aduse, se ]mbr[c[ ]n noul s[u costum de voiaj =i se puse ]n fa\a unei oglinzi. — Halal ]mbr[c[minte, zise el puf[ind de r`s, parc[-s un neam\ calic de cei care scot m[sele la iarmaroc. B[iatul n-are s[ m[ mai cunoasc[ c`nd m-o vedea la Paris. Toate-s bune =i frumoase, adause el, dar dac[ am primit s[ m[ fac de r`s ]n haine a=a caraghioase, nu voi primi niciodat[ s[ m[ desfac de ciubuc =i de cafeaua mea turceasc[ cu caimac. }n adev[r, pe l`ng[ merindele cu care femeia lui ]i ticsise boccelele, ]i puse =i un felegian anume pentru cafea cum =i trei ocale de tutun turcesc, iar ciubucul cel de iasomie cu imamea de chihlimbar ]l lu[ boierul ]n m`n[ ca s[-i slujeasc[ =i de baston. — C`nd n-oi puf[i dintr-]nsul, m-oi ap[ra cu el de c`ini, zicea conul Manole glumind. Vai! Ciubucul era s[-i slujeasc[ cu totul pentru alt[ ]n- trebuin\are. Apoi c`nd sosi ziua cea mare hot[r`t[ pentru plecare =i tr[sura cu opt po=talioni suri trase la scar[, conul Manole ]=i 345 Nicolae Gane s[rut[ so\ia, ]=i lu[ ziua bun[ de la slugi =i se sui ]n tr[sur[ av`nd la st`nga pe fran\uzul Ernest, iar ]n capr[ pe v[tavul de curte =i pe Ciordil[ \iganul. Acest din urm[ avea s[ ]nto- v[r[=easc[ =i s[ slujeasc[ pe st[p`nul s[u ]n tot timpul c[l[toriei. Surugiii plesnir[ din harapnice; cei opt po=talioni suri, bine hr[ni\i =i iu\i de picior, ]nh[ma\i ]n =ir pornir[ prin poarta cur\ii ]n trap mare, =i dup[ o jum[tate de or[ de mers spornic, conul Manole Buhu= pierdu din vedere satul =i casa boie- reasc[ de pe mo=ia Buhu=ul unde nu avea s[ se ]ntoarc[ dec`t peste vreo =ase luni. C`te nu se pot ]nt`mpla ]ntr-at`ta amar de vreme! De=i atras puternic de dorul copilului, totu=i conul Manole se sim\ea ]ngrijit de un drum a=a de lung ]n \[ri str[ine nemaiumblate de el, locuite de alte neamuri, cu alte legi =i obiceiuri, vorbind alte limbi =i ]nchin`ndu-se la al\i sfin\i. Pe fa\a lui se vedea ]ntip[rit[ teama necunoscutului; fa\a ]ns[ mohor`t[ a \iganului str[lucea de veselie. Avea, m[ rog, s[ vad[ at`tea t`rguri =i at`tea minun[\ii nemaipomenite. De bucuros ce era \iganul, nu avea ast`mp[r pe capr[, parc[-i pusese cineva urzici ]n pantaloni; ]nc`t a trebuit boierul de vreo dou[-trei ori s[-i zic[ s[ se lini=teasc[. La frontier[ conul Manole Buhu= era c`t pe ce s[ se puie ]n gur[ cu un gulerat de vame= austriac, care ]i cerea o sum[ necrezut de mare pentru acele trei ocale de tutun ce luase cu sine. A intervenit ]ns[ fran\uzul care l-a domolit =i l-a f[cut s[ pl[teasc[. Ce vre\i, conul Manole nu era deprins a se supune la legi =i regulamente, a pl[ti d[ri =i accize, c[ci ]n Moldova noastr[ binecuv`ntat[ pe atunci boierii erau scuti\i de orice soi de d[ri =i havalele. El n-a c[lcat niciodat[ pragul vreunei dreg[torii publice; iar ]n casa lui, fereasc[ Dumnezeu, nu s-ar fi ]nf[\i=at vreun obraz al c`rmuirii dec`t doar cu spinarea ]ncovoiat[ pentru a s[ruta m`na so\iei lui =i a-l felicita de ziua onomastic[ sau de alte s[rb[tori mari. Un cinovnic, un vame=, un priveghetor de ocol, un c[pitan de pan\iri nici nu ]ndr[znea 346 Stejarul din Borze=ti s[ se puie jos dinaintea lui. Cum dar era s[ nu-i par[ ciudat c[ guleratul de neam\ ]l sile=te s[ pl[teasc[ ]nc[ o dat[ pre\ul tutunului. Ei, Doamne, prin c`te alte v[mi avea s[ mai treac[ tutunul p`n[ s[ ajung[ la Paris =i de c`te ori era s[ i se mai ia pre\ul! Dar fie, c[ f[cea. Pentru tabietul boierului nu se dr[m[luiesc paralele. Odat[ intra\i pe p[m`ntul austriac, surugiii au l[sat din porunca st[p`nului caii la trap moale, m[runt, pe =oseaua cea mare a Bucovinei, c[ci drumul era lung p`n[ la Cracovia unde ]ncepea calea ferat[ spre Viena. }n fiecare zi el f[cea c`te dou[ popasuri, se ]ngrijea ca po=talionii s[ fie hr[ni\i =i ad[pa\i la vreme =i noaptea se odihnea la otelurile ce ]nt`lnea ]n cale. C`te zile a mers el a=a de-a lungul Bucovinei =i Gali\iei prin toate satele =i t`rgurile ce str[b[tea =oseaua, el singur nu mai \inea minte; le pierduse num[rul. Prin fiecare sat ]ns[, =i mai cu seam[ prin t`rguri, =iragul cel lung de po=talioni f[cea mare zgomot. To\i locuitorii: b[rba\i, femei, copii, c[\ei =i purcei ]i ie=eau ]n cale mira\i, s[ vad[ asemenea alai de ]nh[m[tur[ condus[ de doi surugii n[b[d[io=i ]n haine de abà alb[ cu fireturi negre, =i care s[lt`nd pe =ea pocneau din bice =i chiuiau c`t le lua gura. A=a n[zdr[v[nie nu se mai v[zuse pe meleagurile acelea. }n Lemberg era boierul c`t pe ce s[ aib[ iar[=i oarecare daraveri cu poli\ia care ]i opri tr[sura ]n loc =i ordon[ surugiilor s[ nu mai chiuie =i s[ nu mai bat[ din harapnice, pentru c[ provocau neor`nduieli pe strad[, speriind caii de la celelalte tr[suri. — |ar[ calic[! zicea logof[tul Buhu=, cuprins de un ad`nc dispre\ pentru nem\i. Auzi, m[ rog, nu ]ncap pantofarii de caii mei!... A mers c`t a mers logof[tul din popas ]n popas, din t`rg ]n t`rg, trei s[pt[m`ni pline p`n[ la Cracovia, de unde a dat drumul tr[surii cu ordin s[ se ]ntoarc[ acas[ sub privegherea v[tavului, iar el cu fran\uzul =i \iganul a plecat cu drumul- de-fier spre Paris. 347 Nicolae Gane

Drumul-de-fier a fost cea ]nt`ia mare surprindere pentru d`nsul. Nu-=i putea da el sam[ cum ni=te hardughii de case pe roate, aninate una de alta, pot s[ alegre la nebunie pe =ine f[r[ cai. — Dr[cie nem\easc[, zicea el, f[r[ a i se mic=ora dispre\ul pentru a=a-numi\ii pantofari, c[ci el nu admitea alt mijloc cre=tinesc de locomo\iune dec`t acel apucat de la p[rin\i. Eu nu-mi dau po=talionii mei pe toate ma=inile lor care sufl[ ca ni=te rable de cai oftico=i. +i, cu toate aceste, dup[ ce se a=ez[ ]n vagon, unde mergea comod, f[r[ s[-l bat[ v`ntul, soarele sau ploaia =i mergea tras de ma=ina cea ofticoas[ mai repede de zece ori dec`t cu po=talionii cei iu\i de picior, dup[ ce v[zu c[ ]n a=a- zisa hardughie el poate s[ se mi=te, s[ se lungeasc[, ba chiar s[ =i a\ipeasc[ c`teodat[, atunci ]ncepu s[ pre\uiasc[ dr[cia nem\easc[, c[ci f[r[ d`nsa cine =tie c`nd ar fi ajuns la Paris s[-=i ]mbr[\i=eze copilul =i c`te parale l-ar fi costat cei opt po=talioni ai lui. Totu=i, neav`nd ]ncredere ]n vrednicia ma=inistului =i vroind a se odihni mai bine, el nu c[l[torea dec`t ziua. E mai cuminte s[ st[m noaptea pe loc, b[g[ de seam[ el; c`nd nu vezi nimic dinaintea ochilor multe se pot ]nt`mpla: ba, vorba ceea, se stric[ c[ru\a-n drum, ba s-aprinde o roat[, ba ]\i ies t`lharii ]nainte, ba dai peste o potaie de lupi. +i dac-om ajunge adic[ cu =apte zile mai t`rziu, ce pagub[ avem de acolo, c[ doar nu ne alung[ turcii =i nici n-avem termen de judecat[ la Paris. Boierul, de altfel, judeca bine, c`nd te g`nde=ti mai ales c[ el niciodat[ nu pusese piciorul peste hotar =i c[ f[cea ast[ c[l[torie cu vreo optzeci de ani ]n urm[ pe c`nd nu erau c[ile ferate a=a bine organizate ca acuma. La frontiera Bavariei a mai avut el o mic[ tevatur[ cu vame=ul, care a fost mult mai aspru ]n canoane dec`t cel austriac. Bavarezul, dup[ ce i-a luat iar vam[ pe tutun, i-a deschis toate l[zile, i-a scuturat toate rufele, i-a desf[cut chiar 348 Stejarul din Borze=ti sacul cu merinde unde, ]nchipui\i-v[ lucru nea=teptat, a dat peste o leg[tur[ care r[sp`ndea un miros at`t de acru =i nepl[cut, ]nc`t a ]nceput neam\ul s[ str[nute. — Pfui Teufel, strig[ el, was ist das für ceine Scbweinerei? Era o leg[tur[ cu \`ri pe care i-o puse cucoana ]ntre provizii. S-a str`ns tot nem\[ritul ]mprejur =i se uita la el ca la o dihanie s[lbatic[, ne]n\eleg`nd cum poate un om s[ m[n`nce asemenea spurc[ciuni care c`rneau din loc nasurile nem\e=ti. Atunci vame=ul indignat, ]ngre\o=at, arunc[ h`rtia cu \`ri jos pe podele f[r[ s[ mai cear[ voia boierului, iar acesta \`fni de a=a obr[znicie, sim\i s`ngele c[ i se suie la cap, =i prin o mi=care nervoas[, necugetat[, ridic[ ciubucul ]n aer ca s[-l pocneasc[. Noroc c[ Ernest, fran\uzul, ]i opri m`na p`n[ a nu c[dea pe spinarea neam\ului; de altfel, cine =tie ce belea =i-ar mai fi st`rnit pe cap. Cu toate aceste d`nsul a fost condamnat la cincisprezece fiorini amend[ pentru gestul s[u amenin\[tor, cum =i la confiscarea \`rilor cu pricina. Dar ia-i \`rii dac[ ai de unde. Ciordil[ \iganul, profit`nd de confuzia produs[ de st[p`nul s[u, prin ridicarea ciubucului, =terpeli h`rtia cu \`ri de jos f[r[ s[ bage nimenea de seam[ =i o ascunse bine ]n buzunar. Mare a fost cheful boierului c`nd, dup[ plecarea trenului, \iganul i-a ar[tat \`rii. A pl[tit el un =traf de 15 fiorini, dar =i neam\ul a fost p[c[lit. }ns[ tem`ndu-se s[ nu aib[ acela=i bucluc la celelalte hotare, conul Manole a aruncat \`rii pe fereastr[ spre marea sup[rare a lui Ciordil[, care ar fi preferat s[-i m[n`nce. A mai mers a=a o bucat[ de drum logof[tul Buhu= ]n col\ul lui de vagon clasa I, picior peste picior, cu g`ndul la copil =i cu ciubucul la gur[, av`nd ]n fa\a lui pe fran\uz =i ]n col\ul opus al vagonului pe Ciordil[, care =i el a\ipea din vreme ]n vreme; =i ar fi mers a=a lini=tit dac[ la fiecare hotar nu l-ar fi tras nem\ii de m`nec[ pentru vama tutunului care se scumpi-se acum amarnic. 349 Nicolae Gane

Dar nu-i era lui at`ta de bani, c[ avea de unde pl[ti, c`t de felul pu\in politicos cu care gulera\ii de vame=i ]i cereau plata f[r[ s[ se sfiasc[ de rangul de logof[t mare care c[l[torea, m[ rog, cu t[lmaci =i cu fecior. — Ce calicie c[ptu=it[ cu obr[znicie, zicea logof[tul. Unde se pomene=te a=a ceva la noi! La una din sta\iile mai mari se urc[ ]n vagonul lui un domn care trebui s[ fi fost un om ]nsemnat, judec`nd dup[ lumea care venise s[-l salute la u=a vagonului =i dup[ num[rul geamandanelor ce avea cu el. Boierul nostru, care sorbea din ciubuc, ]l privi de sus p`n[ ]n jos cu cel mai ad`nc dispre\. To\i nem\ii ]n ochii lui erau ni=te calici care m[n`nc[ =oareci, scot din\i la iarmaroace =i joac[ pe fr`nghie. — Cine dracul ni l-a adus =i pe [sta aici s[ ne str`mtoreze, zise el cu glas moroc[nos adres`ndu-se fran\uzului. — Nu v[ sup[ra\i, boierule, r[spunse str[inul ]ntr-o rom`nesc[ destul de r[spicat[; dac[ v[ duce\i mai departe apoi desear[ o s[ sc[pa\i de mine. N-a fost proast[ mirarea =i totodat[ bucuria boierului c`nd l-a auzit vorbind limba lui, el care de la plecarea din \ar[ nu o mai auzise dec`t din gura fran\uzului =i a \iganului. — Da’ bine, d-voastr[ sunte\i de la noi, dac[ nu v[ este cu sup[rare? — Ba nu, sunt proprietar din Bucovina, baronul Andrei Tab[r[. — +i eu logof[tul Manole Buhu=, proprietar din Moldova... Am`ndoi se ]nchinar[ =i se str`nser[ de m`n[; apoi boierul care avea ciubucul de cur`nd aprins cu o bun[tate de caimac ale c[rui fire sp`nzurau peste marginile lulelei, ]=i scoase basmaua de m[tase din buzunar, =terse bine imameaua cea de chihlimbar =i oferi ciubucul baronului. Asta era cea mai mare cinste ce f[cea el de obicei vreunui musafir pe care vroia s[-l deosebeasc[. — E tutun turcesc, „Bectemis“ de doi galbeni ocaua, adause el cu oarecare m`ndrie, dar acum m[ \ine de trei ori mai scump cu v[mile prin care am trecut. 350 Stejarul din Borze=ti

— Apoi a=a e pe aicea, r[spunse baronul fum`nd cu poft[ din ciubuc, biruri c`t p[r pe cap: bir pe fere=ti, pe ogeaguri, pe cai, pe c`ini =i pe c`te nu-\i mai tr[sne=te prin minte. }\i ia jum[tate din venit. — Auzi, m[ rog, r[spunse boierul moldovan mirat. De aceea, c`nd le ]ncape c`te un cre=tin ca mine pe m`n[, caut[ s[-i ia =i pielea de pe d`nsul. Iaca am stat numai trei zile la Beci* =i am cheltuit at`ta c`t a= fi \inut casa mea din Buhu= trei luni. — }ncaltea v-a pl[cut Beciul!? — Ce s[-mi plac[, baroane; ]ncotro te ]ntorci, case-nalte cu =apte r`nduri, uli\i str`mte, ]nghesuial[ mare de lume =i n-auzi vorbind dec`t nem\e=te. M-am dus la palaturile ]mp[r[te=ti crez`nd c-o fi ceva de ele. C`nd colo, ce s[ v[d, ni=te vechituri afumate. Proaste acareturi pentru un cogemete ]mp[rat! Baronul z`mbi pe sub mustea\[, auzind vorbind astfel pe acest tip de mo=ier original, nec[rturar, =i care nu ie=ise niciodat[ din vizuina lui. Avea un fel de farmec logof[tul Manole ]n simplicitatea lui care pl[cea baronului. Acesta, de=i om sub\ire =i purtat prin lume, se sim\ea atras de felul de a fi, a=a dintr-o bucat[, al boierului moldovan, de fa\a lui deschis[ luminat[ de doi ochi c[prii plini de o naiv[ bun[-credin\[. Au mers ei ]mpreun[ p`n[ ]nspre sear[, vorbind cu mult ]ndemn de una de alta ca =i c`nd ar fi fost ni=te vechi prieteni din copil[rie; iar c`nd la o sta\ie baronul s-a dat jos din vagon =i a ]ntins m`na boierului pentru a-=i lua ziua bun[ de la el, acesta a sim\it c[ parc[ se desparte de un frate =i i-a spus: — S[n[tate =i voie bun[, baroane! S[ =tii c[ dup[ ]ntoar- cerea mea acas[ am s[-\i trimit la mo=ie, c[ s[-\i aduci aminte de mine, un h[rm[sar din herghelia mea, de soiul celor care calc[ po=ta ]ntr-un ceas f[r[ s[ asude. — Mul\umesc frumos, boierule, r[spunse bucovineanul.

* Viena (n. a.) 351 Nicolae Gane

— +i eu am s[-\i trimit o vac[ ro=ie care d[ =asesprezece oca de lapte pe zi. — Foarte mul\[mim. S[ tr[ie=ti! A urmat o c[lduroas[ str`ngere de m`n[ =i apoi s-au desp[r\it cei doi prieteni de o zi, ca s[ nu se mai ]nt`lneasc[. — Seam[n[ a fi de treab[ om baronul ista, zise boierul dup[ ce r[mase ]n vagon numai cu fran\uzul =i \iganul. }mi place c[ nu s-a nem\it. N-a r[mas ]ns[ neocupat locul baronului, c[ci la aceea=i sta\ie se sui o doamn[ t`n[r[, frumu=ic[, foarte elegant[ =i cu un aer de cumin\enie, de nevinov[\ie, de-ai fi zis c[ parc[ atunci ie=ise din pension. „Uite, m[ rog, g`ndi boierul; pe c`t s`nt nem\ii de hursuzi =i de grobieni, pe at`ta nem\oicu\a asta e nostim[. Trebuie s[ fie neam bun.“ D`nsa se a=ez[ ]n fa\a lui =i parc[ ar fi voit s[ ia ]n st[p`nire ]ntreaga canapea dup[ boccelele =i pledurile cele ]ntinse. — Ernest, zise boierul, copila asta, pre c`t ]n\eleg, are s[ doarm[ aici ]n vagon. S[-i d[m canapeaua s[ se odihneasc[. Tu treci ]n alt vagon =i, c`nd vom sosi ]n ora=ul unde trebuie s[ petrecem noaptea, vei veni s[ ne treze=ti. — Prea bine, r[spunse fran\uzul, =i ie=i din vagon. }nserase de-a binelea, =i str[ina c[uta acum s[-=i a=eze culcu=ul. Atunci conul Manole ]i f[cu semn c[-i cedeaz[ toat[ canapeaua, iar ea, cu cel mai pl[cut z`mbet, ]i mul\umi ]n limba ei privindu-l cu ni=te ochi alba=tri plini de recuno=tin\[. Bucuros c[ a putut s[ fac[ un bine ginga=ei c[l[toare, boierul, care era, de altfel, foarte ]ndatoritor pentru sexul frumos, se ghemui ]n col\ul lui, =i leg[nat de mersul trenului, prinse s[ se g`ndeasc[ la fel de fel de lucruri: la copil, la cur\ile lui din Buhu=, la po=talionii lui cei suri; apoi se mai uita din c`nd ]n c`nd la vecina ai c[rei ochi alba=tri n[zuiau parc[ s[ str[bat[ prin acoperi=ul vagonului spre seninul ceru- lui; =i a=a, pribegind cu g`ndul de la una la alta, privind c`nd ochii, c`nd talia, c`nd picioru=ele ei cele mici care ar fi ]nc[put 352 Stejarul din Borze=ti

]n palma boierului, i se p[ru de la o vreme c[ frumoasa str[in[ se ]nv[luie ]ntr-un fel de cea\[, se tope=te, se transform[ ]ntr-o vedenie str[vezie, a=a c[, furat pe nesim\ite ]n lumea visurilor, ]ncepu de-a binelea s[ hor[iasc[. C`t o fi dormit a=a nu se =tie, dar deodat[ a tres[rit la auzul unui mare zgomot; u=a vagonului se deschise =i Ernest se ]nf[\i=a ca s[-i spuie c[ a sosit ]n ora=ul unde trebuia s[ se opreasc[ pentru timpul nop\ii. }n acel moment conul Manole, de=teptat din somn, v[zu un lucru nemaipomenit, un lucru care l-a f[cut s[ holbeze ni=te ochi a=a de mari ]nc`t ai fi crezut c[ au s[ ias[ din orbite, v[zu, Sfinte Pantelimoane, pe ginga=a, pe frumoasa str[in[, cea cu ochii r[t[ci\i ]n seninul cerului, ]n bra\ele lui Ciordil[ \iganul, s[rut`ndu-se ]mpreun[ ca doi huluba=i. }nchipui\i-v[ ce a trebuit s[ fulgere prin g`ndul logof[tului. }n aceea=i clip[ el croi cu ciubucul pe \igan, scuip[ ]n obraz pe z`na cea cu ochi alba=tri, se dete iute jos din tren dimpreun[ cu Ernest =i cu eroul Ciordil[, care nu =tia cum s[ se dezvinov[\easc[, iar z`na umilit[, ru=inat[, r[mase singur[ ]n lumina ]ndoioas[ a vagonului. — Auzi, co\ofana, s[ aib[ obr[znicia s[ se pupe cu madama dinaintea mea, strig[ furios conu Manole. — S[ tr[ie=ti, m[ria-ta; nu sunt vinovat, r[spunse \iganul plin de fric[; ea a venit la mine, nu eu la d`nsa. +-atunci... d[... m-am l[sat s[ m[ pupe, ca s[ nu fac vuiet s[ v[ trezesc. — Aferim muiere!... +i eu care am crezut-o sf`nt[ ca o mironosi\[ =i m-am gr[bit s[-i fac loc s[ se odihneasc[. Bre! Bre!... }n ce \ar[ suntem!... }n sf`r=it, ce s[ mai lungesc vorba ]n=ir`nd diferitele lui ]nt`mpl[ri de c[l[torie. Iat[-l ]ntr-o bun[ zi intrat ]n gara de la Paris, unde ]l a=tepta cu ner[bdare fiul s[u pe care nu-l v[zuse de doi ani. T`n[rul ]i s[rut[ m`na cu ochii umezi de bucurie, iar d`nsul ]l s[rut[ pe frunte, p[str`ndu-=i s`ngele rece =i tonul m[surat ce a avut totdeauna fa\[ de copil. Era pu\in

353 Nicolae Gane demonstrativ boierul ]n exprimarea sentimentelor sale p[- rinte=ti, dar numai el =tia cum i se b[tea inima. O lun[ =i mai bine a stat boierul ]n Paris ]ntr-un apar- tament preg[tit de fiul s[u, compus din trei od[i; una pentru el, alta pentru fran\uz =i a treia mai mic[ pentru Ciordil[. }n acest timp t`n[rul Buhu= l-a purtat mereu ]n toate p[r\ile, ca s[-i arate curiozit[\ile =i frumuse\ile ora=ului, dar b[tr`- nul nu se prea entuziasma la vederea lor. Le-n\elegea, nu le-n\elegea, el trecea repede pe dinaintea lor =i nimic nu-l scormolea la inim[. El nu avea ochi =i suflet dec`t pentru p[durile, dealurile =i c`mpiile ]n care tr[ise ]n larg din copil[rie. Aici se sim\ea str[in, str`mtorat, lipsit de huzuriri =i mic=orat ]n demnitate, =i g`ndul lui f[r[ voie se ]ntorcea mereu la plugurile cele ]n =ase boi ]n=irate pe brazd[ =i la lanurile cele ]ntinse de gr`u, care se leg[nau ]n b[taia v`ntului ca valurile de ap[. Aici nu avea o gloat[ de slugi care s[ caute s[-i ghiceasc[ g`ndul, nici od[ile cele multe cu saltele moi pe divanuri, ca s[-l ]ndemne parc[ la odihn[, nici cerdacul cel lung de jur-]mprejurul casei cu vedere larg[ asupra c`mpului =i a p[durii, nici vesti\ii lui po=talioni suri, pe care ]i visa c`teodat[ =i noaptea. Toate aceste ]i lipseau =i, dac[ nu ar fi fost copilul la mijloc care s[-l mai re\ie, el de mult ar fi p[r[sit Parisul ]ntru at`t ]l ]ncle=tase de inim[ dorul de acas[. Ciordil[ ]ns[, din contr[, era cu des[v`r=ire buim[cit de minun[\iile ce vedea pentru prima oar[ la fiecare pas =i st[p`nul s[u nu-l mai putea str`nge de pe uli\i. }=i cerea voie pentru un ceas =i z[bovea dou[ =i trei, umbl`nd lela ]ncotro ]l duceau ochii =i c[sc`nd gura la toate vitrinele de pr[v[lii. Slujba, pentru care conul Manole ]l luase de la a=a dep[rtare =i cu at`ta cheltuial[, o f[cea numai pe dor =i pe plac. R[bd[ boierul c`t r[bd[, o dat[, de dou[ ori, de zece ori, p`n[ c`nd ]ntr-o zi, v[z`nd c[ \iganul nu se mai ]ntoarse acas[, ]=i ie=i din fire =i porni s[-l caute. Poftim g[se=te-l pe uli\ele Parisului! E ]ntocmai ca =i cum ai c[uta un ac ]ntr-un car cu f`n. 354 Stejarul din Borze=ti

Dar dracul, care nu zide=te biserici, ]l scoase pe \igan deodat[ n[prasnic ]naintea boierului =i atunci poc! — f[r[ nici o vorb[, ]l croi cu ciubucul peste spate. C`nd ]ns[ vroi s[-i a=tearn[ o a doua lovitur[, se v[zu pe nea=teptate ]nh[\at de un comisar de poli\ie =i dus dimpreun[ cu \iganul la post. Acolo zarv[ mare. Conul Manole, prins ]n flagrant delict de b[taie ziua mare pe strad[, ]=i d[dea ]n fran\uzeasca lui cum putea, ]ndrept[rile, zic`nd c[ \iganul e robul lui =i c[ are tot dreptul s[-l bat[ fiindc[ nu a fost ascult[tor. La auzul cuv`ntului rob, comisarul =i ceilal\i poli\i=ti ce mai erau de fa\[ au prins s[ r`d[ ]n hohot. — Monsieur, il n’y a plus d’esclaves ici, r[spunse comisarul; du moment qu’il a mis les pieds sur le sol de la France, il est devenu citoyen libre et indépendant comme vous, et personne n’a le droit de le rosser. Boierul r[mase mut, ]ncremenit ]n fa\a acestor cuvinte de necrezut. Cum era cu putin\[ ca, f[r[ ]nvoirea lui, \iganul s[ devie om liber ca =i d`nsul? }n ce \ar[, Doamne sfinte, venise el? Iar \iganul, cu c`t vedea pe st[p`nul s[u mai ]ncurcat cu at`ta se f[cea mai obraznic, se freca mereu cu m`na pe spinare =i se v[ic[ra parc[ i-ar fi rupt =alele. }ntr-o clip[ d`nsul fu dezbr[cat =i c[utat dac[ are vreo leziune pe trup, ceea ce ar fi agravat situa\ia boierului; ]ns[ din fericire, ciubucul nu-l lovise ]n plin, ci-l =tersese numai alunec`ndu-i pe spate f[r[ s[ lase vreo v`n[taie, a=a c[ vaietele nesocotite =i str`m- b[turile \iganului, care d[deau fe\ei lui mohor`te un aer de tot caraghios, ]ncepur[ s[ indispuie pe comisari. — Allons, allons, mon garçon, calmez-vous, ]i zise acesta ating`ndu-l u=or cu m`na peste um[r. Ciordil[, care nu ]n\elese nimic din vorbele comisarului, lu[ gestul acestuia drept m`ng`iere pentru usturimea ce, drag[ Doamne, suferise =i se socoti ]ndrept[\it s[ fac[ =i mai mare larm[. Apoi, boierul, dup[ ce-=i ]nf[\i=[ pa=aportul, fu supus unui ]ntreg interogator la care asist[ =i t[lmaciul Ernest chemat ]n grab[, isc[li un proces-verbal pe toate fe\ele =i se v[zu 355 Nicolae Gane condamnat la treizeci lei amend[ cu amenin\are c[ la caz de recidiv[ va fi pedepsit cu ]nchisoare. „Bun[ =i asta, g`ndi boierul ]ntorc`ndu-se acas[ dimpreun[ cu Ernest =i Ciordil[. Bine c[ am sc[pat cu at`ta ]ntr-o \ar[ de haimana unde fruntea-i coad[ =i coada frunte.“ Din ziua aceea Ciordil[, care pricepuse din daravera urmat[ c[ st[p`nul s[u nu are voie s[-l bat[, crescu parc[ cu o palm[ mai mult. Alt[ mutr[ avea el acuma fa\[ de d`nsul, mult mai \an\o=[ =i mai ]nd`rjit[ ca mai ]nainte. Se suise, vorba aceea, cioara ]n copac =i nu vroia s[ mai =tie de nimeni. Slujba =i-o f[cea de m`ntuial[; deseori cizmele boie- rului r[m`neau nev[scuite, ciubucul necur[\it; lipsea de acas[ f[r[ s[ mai cear[ voie =i, dac[ se ]nt`mpla s[ auz[ boierul b[t`nd ]n palme ca s[-i =tearg[ o hain[ sau s[-i fac[ o cafea turceasc[, el nu se ]n[f[\i=a dec`t dup[ ce se ]nro=eau bine palmele boierului, iar c`nd se ]ndura s[ vie avea aerul a-i zice: „Da’ mai sluje=te-te =i singur c[ n-o s[-\i cad[ m`inile!“ Conul Manole le vedea, le sim\ea toate aceste, =i ]nghi\ea mereu noduri f[r[ s[-i zic[ un cuv`nt de mustrare. }=i pusese straj[ gurii =i ]=i ]nc[tu=ase firea, ca s[ nu mai cad[ ]n ispita de a-l dezmierda cu ciubucul. „}ntr-o \ar[ ca asta f[r[ nici un Dumnezeu, te po\i a=tepta la orice“, g`ndea el. A mai stat vreo trei s[pt[m`ni ]n Paris =i dup[ ce =i-a potolit bine dorul de copil a plecat ]nd[r[t, iu\it acum de un alt dor, dorul de cas[. C[l[toria lui la ]ntoarcere n-a avut nici un interes ca s[ merite a fi descris[. E destul s[ zic c[ a pus iar[=i c`teva s[pt[m`ni, merg`nd parte cu drumul-de-fier, parte cu tr[suri n[imite, p`n[ s[ ajung[ la hotar. Iar c`nd, ]n sf`r=it, a c[lcat cu piciorul pe p[m`ntul \[rii, c`nd a dat cu ochii de slujba=ii de la vama moldoveneasc[ care l-au primit cu p[l[riile ]n m`ini =i de po=talionii cei suri \inu\i de d`rlogi 356 Stejarul din Borze=ti de surugiii care veniser[ dimpreun[ cu v[taful pentru a-l conduce la mo=ie, logof[tul Manole Buhu=, sim\indu-se la largul lui, s-a r[suflat ad`nc din piept =i a strigat surugiilor =i v[tafului: — Ia ]ntinde\i-mi pe cioroiul ista jos, s[-i dau o zacusc[ de bun[ ]ntoarcere. }ntr-o clip[ Ciordil[ fu lungit la p[m`nt =i boierul, sco\ind luleaua de la ciubuc, ]i a=ternu cu ]nsu=i m`na sa cinci- sprezece lovituri nu tocmai ]ndesate, c[ci era milos de felul lui, ci rari, tacticoase =i bine num[rate, ]ntrerupte cu cuvinte ca de-alde acestea: — Ei, baragladin[, ]\i aduci aminte de toate obr[zniciile ce mi-ai f[cut? +i d[-i. — Cioroiule, \ii minte de c`te ori ai uitat s[-mi faci cafeaua =i s[-mi v[scuie=ti ciubotele? +i d[-i. — Balaurule, \ii minte de c`te ori mi-am ]nro=it palmele ca s[ te chem =i nu veneai, de c`te ori ai lipsit de acas[ f[r[ ]nvoire, de c`te ori mi te-ai ]nf[\i=at cu \igara ]n gur[ =i ]mi d[deai fumul ]n obraz? +i iar[=i d[-i, p`n[ se ]mplinir[ cele 15 ciubuce ce-=i pusese boierul ]n g`nd s[ i le h[r[zeasc[. |iganul ]ns[ n-a cr`cnit un cuv`nt ]n tot r[stimpul c`t ciubucul a c[zut caden\at jos pe moalele trupului, ca s[-i alunge mintea sus la c[p[\`na cea v`rtoas[, =i aceasta poate pentru c[ nu-l prea durea, sau poate c[ se temea s[ nu ]nciude mai mult pe st[p`n, ori c[ se sim\ea vinovat =i c[ merita pedeapsa. Scurt[ vorb[, dup[ ce \iganul, cam ame\it, se scul[ de la p[m`nt, se scutur[ de colb =i ]=i ]mbumb[ pantalonii, boierul r[corit de n[duhul ce ]nghi\ise at`ta amar de vreme, intr[ repede ]n odaia vame=ului, lu[ un condei =i o bucat[ de h`rtie, scrise cu o m`n[ nervoas[ c`teva r`nduri, ]=i puse apoi dedesupt isc[litura =i pecetea ce purta la lan\ul ceasornicului =i strig[ pe v[taf. 357 Nicolae Gane

— Na, du-te, zise el, =i d[ h`rtia asta ]n m`na \iganului Ciordil[. E cartea lui de iertare din robie. S[ se duc[ unde l-or ]ndrepta ochii; la mine nu mai are ce c[uta. D[-i =i ace=ti doi galbeni ca s[ aib[ deocamdat[ de cheltuial[ p`n[ va g[si undeva s[ se hr[neasc[. Apoi el se sui ]n caret[ cu fran\uzul =i v[taful, iar p`n[ a nu porni po=talionii din loc, Ciordil[, care r[m[sese jos, s-a apropiat sfios de tr[sur[ =i a s[rutat m`na boierului f[r[ s[ rosteasc[ un cuv`nt. +i ce ar fi putut el s[ spuie ]n urma celor petrecute? Se zice ]ns[ c[ boierul ar fi sim\it atunci dou[ pic[turi de lacrimi pe m`na lui, dar iute =i-a ]ntors ochii ]n alt[ parte, c[ci nu-i pl[cea s[ vad[ oamenii pl`ng`nd.

* * * Au trecut =ase luni dup[ aceste ]nt`mpl[ri, c`nd ]ntr-o zi boierul, ]mbr[cat iar[=i ]n hainele lui cele vechi, =edea ]n balcon r[sturnat ]ntr-un jil\ ]ndem`natec =i pufuia din ciubuc cu ochii r[t[ci\i ]n prelargul c`mpiei. Iat[ c[ i se ]nf[\i=[ v[taful spun`ndu-i c[ Ciordil[ \iganul a venit, slab, pr[p[dit, rufos =i se roag[ de mila =i ]ndurarea lui s[ fie ]ng[duit a-i vorbi un cuv`nt. — S[ vie, r[spunse boierul dup[ o pauz[. }n adev[r, \iganul se ]nf[\i=[ cu dou[ cercuri vinete ]n jurul ochilor, cu dou[ mari gropi ]n obraz, de nem`ncare =i neodihn[, cu hainele zdren\uite =i puindu-se ]n genunchi dinaintea lui, ]i ]ntinse cu m`na dreapt[ o h`rtie. — Ce h`rtie e asta? ]ntreb[ boierul cam r[stit, crez`nd c[ e vreo jalb[ pentru cerere de poman[. — E cartea mea de iertare din robie, m[ria-ta, zise \iganul. Am venit s[ \i-o dau ]napoi c[ n-am ce face cu d`nsa. Oriunde m-am dus tot mai r[u mi-a fost dec`t ]n curtea m[riei-tale. Am venit s[ m[ dau iar rob =i s[-mi cer iertare pentru gre=elile mele. Bate-m[, ucide-m[, dar nu m[ alun-ga, c[ sunt =i eu suflet de om =i te-oi sluji cu credin\[ p`n[ la moarte. Boierul Manole sim\i atuncea o mare str`nsoare la inim[ =i ceva a=a ca o umezeal[ ]n ochi. Dar pentru nimic ]n

358 Stejarul din Borze=ti lume n-ar fi vroit s[ se arate ]nduio=at dinaintea \iganului, de aceea ]i zise: — Hai scoal[-te, \igane, nu mai sta ]n genunchi dinaintea mea c[ doar nu-s icoana Sf. Niculai. Du-te =i-mi cheam[ repede pe v[taf. Ai ]n\eles? Hai pleac[! Se duse \iganul pleo=tit =i cu inima bo\, ne=tiind ce are s[ ias[ din cuv`ntul st[p`nesc; iar c`nd v[taful se ]nf[\i=[ la porunc[, boierul ]i zise: — S[ dai lui Ciordil[ loc de cas[ ]n sat =i trei f[lci p[m`nt de hran[ ]n \arin[. Asemenea s[-i dai din p[dure lemn c`t i-a trebui pentru cas[ =i rogoz de pe iaz pentru acoper[m`nt. Totodat[ s[-l ]nscrii ]n izvodul cl[ca=ilor de pe mo=ie. Ai ]n\eles? — Ascult. C`nd afl[ \iganul de hot[r`rea boierului, de bucurie nu mai c[lca parc[ pe p[m`nt. I se luminase dinaintea ochilor. Iat[-l acum un alt om, cu alte drepturi, cu alt ifos, a=ezat ]n r`ndul gospodarilor cl[ca=i de pe mo=ie, av`nd el ]nsu=i cas[ =i mo=ie. Trei f[lci de loc pentru un suflet de om era mai mult dec`t ]i trebuia. Ce ar fi putut n[d[jdui =i dob`ndi mai mult? Ce-i drept, \iganul ]=i f[cea acum datoria de cl[ca= cu tragere de inim[, ]nc`t v[taful nu avea nevoie s[-l ieie de dinapoi ca s[-l duc[ la boieresc. Lucra de bun[voie ce era dator proprietarului =i ]=i lucra =i p[m`ntul lui cu ]nd`rjire, a=a c[ ]ncet, ]ncet a prins s[ adune la casa lui azi un purcel, m`ine o vac[ cu vi\el, poim`ine o pereche de junc[na=i =i astfel a ajuns s[ simt[ =i el la b[tr`ne\e huzurul de om p[m`ntean de sine st[t[tor. S-au strecurat dou[zeci de ani mai bine de la ]nscrierea lui Ciordil[ \iganul ]ntre cl[ca=ii de pe mo=ia Buhu=ul =i st[p`nul s[u cel bun la inim[, dar iute la ridicat ciubucul, se scobor`se ]n morm`nt, Dumnezeu s[-l ierte, iar el se ]nsurase, ]nc[run\ise =i avea acum doi danci care prinseser[ tiuleie =i se zbur[t[iau pe dinaintea prispei. Mai avea ]n ograd[ un co=[rna=

359 Nicolae Gane plin cu porumb, un ocol cu viti=oare =i un stog de f`n c`t casa lui de-nalt. +i iat[ c[ ]ntr-o zi veni ]n sat un obraz al c`rmuirii cu porunc[ domneasc[ s[ statorniceasc[ pe cl[ca=i ca proprietari vrednici pe p[m`nturile lor =i ]n acest scop ]ncepu s[ fac[ o am[nun\it[ catagrafie a oamenilor =i a p[m`nturilor. Cu prilejul acesta, pomenitul obraz al c`rmuirii d[du peste Ciordil[ \iganul, singurul mai smolit ]ntre locuitori =i-l ]ntreb[ cu mirare: — Da’ tu ce e=ti aici? — Ca =i rom`n, r[spunse \iganul umfl`ndu-se ]n pene. Astfel Ciordil[, dup[ ce s-a plimbat pe la Paris, a ajuns, mul\umit[ ciubucului logof[tului Manole Buhu=, proprietar vecinic ]n mo=ia Buhu=ul, =i ]ntemeietorul unei spi\e ]ntregi de Ciordile=ti, care cu vremea =i-au pierdut culoarea ceaunului, de nu-i mai cuno=ti acum dintre adev[ra\ii rom`ni. (Via\a rom`neasc[, anul I, nr. 4, iunie 1906)

360 REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

...Ne-au întâmpinat mai întâi cei atin=i de critica noastr[, =i astfel s-a putut întâmpla s[ auzim contestându-se „românismul“ unei direc\ii în jurul c[reia se grupaser[ scriitori ca Negruzzi, Gane, Eminescu, Creang[, Slavici, +erb[nescu, Lambrior etc., f[r[ îndoial[ scriitori dintre cei mai cu limb[ româneasc[ ce i-a avut vreodat[ literatura noastr[. Titu MAIORESCU, 1881, Neologismele, în Critice, II, Socec, Bucure=ti, 1893, p. 246.

Ceea ce a trebuit s[ plac[ str[inilor în poeziile lui Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu =i +erb[nescu =i ]n novelele lui Slavici, Negruzzi =i Gane este, pe lâng[ m[sura lor estetic[, originalitatea lor na\ional[. To\i autorii ace=tia, p[r[sind oarba imitare a con\ep\iunilor str[ine, s-au inspirat de via\a proprie a poporului lor =i ne-au înf[\i=at ceea ce este, ceea ce g`nde=te =i ceea ce simte românul în partea cea mai aleas[ a firii lui etnice. Acest element original al materiei, îmbr[cat în forma estetic[ a artei universale, p[strând =i în aceast[ form[ ca o r[m[=i\[ din p[mântul s[u primitiv, a trebuit s[ încânte pe tot omul luminat =i s[ atrag[ simpatica lui luare-aminte asupra poporului nostru. C[ci orice individualitate de popor î=i are valoarea ei absolut[, =i îndat[ ce este exprimat[ în puternica form[ a frumosului, întâmpin[ un r[sunet de iubire în restul omenirii ca o parte integrant[ a ei. La aceast[ cauz[ general[ se mai adaug[, îndeosebi pentru novelele lui Slavici, Gane =i Negruzzi, întâmplarea favorabil[ c[ ele se g[sesc în armonie în privin\a obiectelor ce ni le înf[\i=eaz[ =i care sunt mai ales figuri tipice din popor, cu un întreg curent al gustului estetic în Europa, curent pe care noi îl credem foarte s[n[tos =i în urma c[ruia romanurile \[r[ne=ti =i descrierile tipice au ajuns s[ fie cele mai pre\uite produceri ale literaturii de noveli=ti. TITU MAIORESCU, 1882, Literatura român[ =i str[in[tatea, în Critice, III, Edi\ie nou[ =i sporit[, Editura Libr[riei Socec, Bucure=ti, 1893, pp. 23-25.

361 Nicolae Gane

D. N. Gane este un scriitor foarte cunoscut cititorilor „Convorbirilor literare“. D-sa a-nceput s[ scrie acum vreo zece ani; câteva încerc[ri literare de pe atunci, ca Privighetoarea Socolei, Comoara de pe Rar[u, Piatra lui Osman, dovedesc c[ autorul nu era înc[ pe deplin st[pân pe condeiul s[u. Îns[, printr-o necurmat[ priveghere a stilului s[u, printr-o n[zuin\[ continu[ de-a se apropia pe cât se poate de frumoasa lumb[ poporan[, a ajuns a-=i alc[tui un stil atât de curg[tor, o limb[ atât de curat[, înc`t cu greu am g[si ceva asem[n[tor pe la mul\i din autorii no=tri. Cele din urm[ lucr[ri ale d-lui N. Gane, precum Aliu\[ sau Andrei Florea Curcanul, ar putea servi, împreun[ cu pove=tile lui Creang[, drept model acelor care voiesc s[-=i croiasc[ o limb[ cumsecade. De aceea, îndoit este meritul acelor autori, care, cu toate ademenirile la care sunt supu=i, au =tiut s[ p[streze neatins[ vechea =i frumoasa noastr[ limb[ =i au pus astfel temelia unei adev[rate literaturi române=ti. De aceea, oameni ca domnul Gane ar trebui s[ fie din toate puterile încuraja\i. N. XENOPOL, Bibliografie (N. Gane), în Românul, Bucure=ti, anul XXVI, 14 ianuarie 1882, p. 35.

Apoi sunt legi fire=ti, ca-n toate lucrurile, =i-n dezvoltarea unei limbi. Românii din România î=i formeaz[ potrivit cu nevoile vie\ii lor publice =i private =i potrivit mai ales cu înrâuririle, la care a fost =i e supus[ \ara lor, o limb[ curent[ =i nu vor primi niciodat[ în locul acestei limbi vreo alta, f[cut[ de fra\ii lor, care au alte nevoi =i sunt supu=i la alte înrâuriri. Trebuie dar ca ace=tia s[ primeasc[ pe cea din România; ori nu vom ajunge niciodat[ s[ vorbim =i s[ scriem în aceea=i limb[. R[mâne numai ca =i românii din alte \[ri s[ scrie mult =i s[ produc[ lucr[ri literare de valoare, pentru ca s[ str[bat[ cu limba lor în |ar[ =i s[-=i deie prin aceasta partea lor de material pentru limba noastr[ literar[, o limb[ care va fi vorbit[ =i în\eleas[ de to\i c[rturarii români, care îns[ nu s-a format înc[. Novelele lui N. Gane sunt un însemnat pas spre formarea acestei limbi =i în acela=i timp un înc[ mai însemnat progres fa\[ cu novelele lui Costache Negruzzi ori cu ale lui A. Odobescu, care este unul din cei mai eminen\i litera\i ai no=tri, îns[ numai în rândul al doilea novelist. E dar de dorit ca tinerii no=tri =i mai ales domni=oarele noastre s[ citeasc[ novelele lui Gane =i s[ =tie c[-n limba acestor novele 362 Stejarul din Borze=ti se vorbe=te române=te prin saloanele din Ia=i =i Bucure=ti. +i pot s[ fie încredin\ate „duducile“ noastre, c[ n-are s[ le par[ niciodat[ r[u =i c[, citind aceste novele, mul\umirea va covâr=i sup[r[rile... IOAN SLAVICI, Novele de N.Gane, în Familia, Oradea Mare, anul XVIII, nr.21, 23 mai/4 iunie 1882, p. 255.

Din grupul de prozatori al „Junimii“ — în\elegând sub acest nume pe credincio=ii cercului, acei ce au publicat numai în „Convorbiri literare“, ca =i pe scriitorii ce s-au raliat pentru un timp numai, =i aceasta dup[ ce numele li se f[cuse cunoscut altfel, la „direc\ia nou[“ — patru au manifestat un talent deosebit: Creang[ =i Ispirescu, domnii Slavici =i Gane. Cei doi dintâi formeaz[ o categorie aparte, prin caracterul popular al operei lor întregi aproape; cei din urm[ au scris =i ei pove=ti, dar reputa\ia li se sprijin[ pe nuvele mai ales. L[sând la o parte puterea talentului fiec[ruia, asem[n[rile între amândoi sunt multe. +i unul =i altul =i-au format spiritul la o =coal[ literar[ care iubea sobrietatea, =i de aceea m[sura stilului îi deosebe=te în bine de scriitorii timpului, atât de artificiali =i de bombastici; =i unul =i altul au =tiut s[ aleag[ ei, în locul publicului, ceea ce era =i este o însu=ire, pentru care trebuie s[ le fim recunosc[tori; în sfâr=it, =i unul =i altul au în\eles =i au reprodus adev[rat =i cald via\a poporului românesc, pe care genera\ia trecut[ o parodiase în sentimentalit[\i ridicole =i în[l\[ri ce coboar[ =i pe scriitor =i subiectul s[u. Aceste asem[n[ri =i faptul c[ amândoi au luptat atâ\ia ani pentru cauza cea bun[ în literatura =i cugetarea româneasc[, explic[ apropierea lor în acest articol... Ceea ce deosebe=te nuvelele din a doua perioad[ e sobrietatea cu care se face povestirea. Pu\in[ desf[=urare de imagina\ie; istoria auzit[ sau lucrul întâmplat se a=tern pe hârtie f[r[ alt adaus personal decât acel care e de nevoie pentru a le face vii =i mi=c[toare. Intrigi de o extrem[ simplicitate, atât de extrem[, încât rezumarea nuvelei e de multe ori cu neputin\[. Subiectele acestea simple sunt tratate de autor f[r[ preten\iile de adânc[ analiz[ psihologic[ pe care le vom întâlni la al\ii. D. Gane nu se opre=te mult asupra sentimentelor, indicate mai mult decât zugr[vite. Nic[ieri forma dramatic[, dialogurile lungi =i descrierea am[nun\it[ a efectelor pe care le produc ele în inima eroilor. Avem a face numai cu un povestitor care, cu sim\ul destul de rar al m[surii, =tie cât trebuie s[ insiste asupra unui episod de pasiune, pentru a nu z[bovi în mersul ei istorisirea... Sentimentul naturii e destul de nou în literatura româneasc[. În poe\ii de la începutul veacului, natura lipse=te cu des[vâr=ire; cum 363 Nicolae Gane putea s[-i apar[ acest lucru nevrednic de aten\ie vornicului Beldiman sau logof[tului Conachi, pentru care el se confunda cu mo=ia aduc[toare de câ=tig? Genera\ia mai lustruit[, ce s-a inspirat din romantismul francez, nu st[tea mai sus decât predecesorii s[i, în aceast[ privin\[. Alecsandri a =tiut s-o vad[ =i s-o în\eleag[, dar romanticii mai demni de acest nume, Bolintineanu, c[petenia lor, de pild[? Este altceva natura pentru d`nsul decât o amintire literar[, monoton[ =i rece, o foarte simpl[ combina\ie de „flutura=i“, „rozi=oare“, „steli=oare“ =i alte asemenea diminutive, bune pentru o rim[ nenorocit[, cel mult? D. Gane a fost printre pu\inii scriitori ai timpului care au avut ochi pentru lucrurile din jurul lor. În cele dintâi nuvele, a c[rora des[vâr=it[ copil[rie s-a ar[tat mai înainte, este ceva îns[ care scap[ din când în când monotonia plâng[toare ce te înv[luie, câte un decor cu mult mai presus de marionetele ce-=i proiecteaz[ umbrele palide pe dânsul. Astfel t[cerea adânc[ într-un întuneric =i mai adânc, pe care o despic[ tropotul calului lui Timu=, în Domni\a Ruxandra, astfel câteva descrieri de munte în destul de artificiala Piatr[ a lui Osman, cu clasica zugr[vire a Toancelor. În operele de mai târziu, tablourile se fac tot mai vii =i mai bogate, =i pu\ini au scris la noi lucruri atât de frumoase ca diminea\a pe iaz din Vacan\ii. Nu un scriitor de mâna întâi, un creator de tipuri, care vor r[mâne — n-am avut tocmai mul\i de aceia pân[ ast[zi — dar un povestitor dintre cei mai buni, în nuvelele care se num[r[, sobru =i simplu, mi=c[tor =i f[r[ de preten\ii. Istorisirea e vioaie =i iute, figurile tr[iesc f[r[ ca vreuna din ele s[ st[pâneasc[ aten\ia în dauna firului povestirii, limba e aproape acea de ast[zi, =i pentru mul\i din contemporanii s[i lauda aceasta nu s-ar potrivi. Edi\ia complet[ a nuvelelor d-lui Gane, unul din roadele cele mai bune ale direc\iei date de „Junimea“, are dou[ cusururi — mari amândou[: cele neînsemnate sunt prea multe, =i autorul, retras prea de curând din via\a literar[, nu s-a îngrijit s[ deie tovar[=e mai multe acelor ce se citesc =i se vor citi totdeauna cu pl[cere. N. IORGA, Doi nuveli=ti (N. Gane =i Ioan Slavici), în Schi\e din literatura român[, volumul II, Editura Libr[riei Fra\ii Saraga, Ia=i, 1894; reeditare: N.Iorga, Pagini de tinere\e, vol. I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1966, pp. 223, 225, 226, 227.

Nicolae Gane din F[lticeni, unul din tovar[=ii excursiilor lui Iacob =i Leon Negruzzi, rude, cu care se =i împrietenise, trimitea din Foc=ani, unde c[p[tase o func\ie, buc[\i în care sentimentalismul marelui poet moldovean era sub\iat uneori pân[ la ultima limit[ a suportabilului, ca în dulceaga schi\[ Fluierul lui +tefan, pentru ca, în acela=i an, 364 Stejarul din Borze=ti amintiri ca ale redactorului „Convorbirilor“ în Toancele Bistri\ei, s[ creeze, de=i cu unele caracteriz[ri psihologice greoaie, scenele iu\i =i vii de via\[ rural[ în Carpa\i din Piatra lui Osman. Dar, în aceast[ literatur[ de tân[r, tipuri ca b[trânul în\elept, tân[rul frumos =i viteaz, mândra fat[, elegant[ =i c`nd duce din urm[ oile, str[inul lacom de frumuse\ile ei, fie el grec sau turc, fac parte cu toatele din repertoriul lui Alecsandri. În acela=i ton urmeaz[ Gane, tot în sunet de hore =i în strig[te de r[piri, pân[ la 1870, prin Comoara de pe Muntele Rar[ul, pe lâng[ acea Piatra lui Osman, cu un turc vulgar capabil s[ fure „candide fete“, dar cu o bun[ descriere a nun\ii \[r[ne=ti la munte =i a Toancelor, =i cu Privighetoarea Socolei, aceasta din urm[ fiind, cu tot elementul romantic care prezint[ pe fata din marginea Ia=ului ca pe o „dam[ cu camelii“, o bucat[ în adev[r bine alc[tuit[ =i scris[ cu avânt. N. IORGA, Începutul noii nuvele, în vol. Istoria literaturii române=ti contemporane, I. Partea întâi. Crearea formei (1867-1890), Editura „Adev[rul”, Bucure=ti, 1934; Edi\ie nou[, îngrijit[, note =i indici de Rodica Rotaru, Prefa\[ de Ion Rotaru, Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, pp. 131, 132.

În vara acestui an (1865), doritor s[-mi cunosc \ara =i mai ales partea Carpa\ilor, despre a c[ror frumuse\e auzisem =i citisem atât de mult, am purces la drum spre mun\i împreun[ cu fra\ii Nicolae =i Mihail Mandrea. N-a= vorbi despre c[l[toria mea aici, dac[, cu aceast[ ocazie, n-a= fi f[cut cuno=tin\[ la F[lticeni cu Nicu Gane, cu care mai târziu era s[ leg cea mai strâns[ prietenie. Poate c[, fiind rude, ne-om fi v[zut =i mai înainte, în întâia noastr[ copil[rie, dar nici el, nici eu nu mai aveam despre aceasta vreo aducere aminte. Nicu Gane fusese numit membru la Curtea din Foc=ani, atunci de curând infiin\at[, =i venise acas[ pe timpul vacan\elor. În mijlocul zgomotului iarmarocului din F[lticeni, care în acea vreme nu dec[zuse înc[, noi g[sir[m la cea int`i întrevedere ocazia s[ vorbim despre proiecte de lucr[ri literare, de=i nu aveam atunci nici o idee c[ ne vom întâlni în Ia=i a=a de curând, precum s-a întâmplat, spre a întemeia o ocupa\ie comun[. +i în adev[r, în urma unei aventuri amoroase nenorocite, N. Gane st[rui, =i ob\inu mutarea sa la Curtea din Ia=i. Abia venit la noi, el =i începu a frecventa adun[rile societ[\ii „Junimea“ împreun[ cu mai mul\i al\i tineri iubitori de literatur[. Printre ace=tia era mai întâi Ioan Melik, care, precum am mai zis, se f[cuse din cel întâi moment un prieten al nostru pasionat, apoi maiorul Nicu Skiletti, N. Nicoleanu, Ioan Ianov, maiorul M. Christodulo-Cerchez, Pavel Paicu, frate-meu Leon Negruzzi, Scarlat 365 Nicolae Gane

Cap=a, Mihail Corne, Ioan Caraiani, Gheorghe Roiu, +tefan Nei, Neculai Quintescu. Mai to\i ace=tia au devenit în anii urm[tori colaboratori ai „Convorbirilor literare“, afar[ de Melik, care n-a ie=it niciodat[ din c[r\i de matematic[ pentru =coal[, =i de Nei, care nu era n[scut pentru a fi autor. Roiu promitea mult, pe când era în Universitate, dar n-a co- respuns deloc mai târziu a=tept[rilor noastre literare. Nicu Gane a venit =i el atunci cu întâia sa novel[: Fluierul lui +tefan. Timid, tocmai contrariul cutez[torului Corne, el \inea de câteva s[pt[mâni novela sa în buzunar, f[r[ a avea curajul s[ o citeasc[, pân[ într-o sear[ s-a hot[rât. Fluierul lui +tefan a fost ascultat cu mul\umire de „Junimea“ =i \in minte cum s-a luminat fa\a autorului când, la sfâr=itul citirii, Milu\[ Cerkez cel dintâi a strigat: foarte bine! To\i am împ[rt[=it p[rerea sa =i numai câteva mici modific[ri neînsemnate s-au cerut pe ici, pe colo — ceea ce Gane a admis bucuros. Ast[zi câ\iva moderni foarte fini declar[ c[ novelele lui Gane n-ar avea adâncime, c[ în ele s-ar descrie oamenii =i lucrurile numai pe dinafar[, c[ novelele ar fi prea sentimentale etc. Toate bune, dar nu trebuie uitat c[ Gane este cel întâi novelist român care s-a pus s[ descrie via\a social[ de la noi, c[ limba lui Gane este limpede =i frumoas[ =i c[ nara\iunile sale, toate originale, dac[ nu te emo\ioneaz[ adânc, cel pu\in plac totdeauna în scurtimea =i simplicitatea lor. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din „Junimea“, Editura Via\a Româneasc[, Bucure=ti, 1906, reproduse în Iacob Negruzzi, Scrieri alese, II. Amintiri din „Junimea“, Editura Minerva, Bucure=ti, 1970, pp. 35, 36, 103.

B[trânul Nicu Gane, omul blând, scriitorul senin, a l[sat lumea nou[ =i s-a dus c[tre marea împ[r[\ie a str[mo=ilor. El a fost unul dintre convorbiri=tii credincio=i Ia=ilor, ca =i A. Naum. Amândoi au fost poate ultimii r[ma=i din frumoasa genera\ie a bonjuri=tilor. Casa în care s-a n[scut N. Gane, la 1835, se afl[ =i acum în picioare în F[lticeni, lâng[ prim[rie. Locuie=te acum în ea un alt scriitor: Artur Gorovei. Frumoasele locuri din acea regiune de dealuri =i livezi, satele bogate, crângurile tainice, iazurile cele mari ale +omuzului, toate au încântat cei dintâi ani ai nuvelistului. Acolo au poposit o clip[ din trista via\[ =i Ion Creang[ =i N. Beldiceanu, mai târziu. Pe-acolo-i patria =i a unui alt scriitor vechi: Neculai Istrati. Locuri pline de amintiri — aproape de Suceava, aproape de Baia, de Râ=ca, de Slatina: voi a\i mi=cat cu putere sufletul acelui tân[r judec[tor de demult, Nicu Gane; voi a\i trezit în adâncurile fiin\ei lui darul acela minunat de povestitor, care a 366 Stejarul din Borze=ti

înfl[c[rat pe p[rin\ii no=tri, ne-a încântat pe noi =i va fermeca pe urma=ii no=tri! Expedi\ii de vân[toare, întâmpl[ri ale tinere\ii, evoc[ri din viforosul nostru trecut — Gane le-a povestit cump[tat =i simplu, c-un fel de dulce =i delicat[ prietenie pentru cititori. În ultimii ani, înainte de marea furtun[, îl vedeam deseori. Era b[trân frumos, cu barba =i p[rul alb, cu ochiul limpede, cu zâmbetul bun. În discu\iile asupra nout[\ilor literare p[stra vechiul punct de vedere de la „Junimea“: cerea simplicitate =i claritate. „Simplicitate =i claritate“ sunt =i caracteristica întregii lui opere. Comoara de pe Rar[u, Piatra lui Osman, Duduca Bala=a, Câinele B[lan, În vacan\e, +anta, Aliu\[ vor tr[i cât tinere\ea. Pagini r[zle\e, Zile tr[ite, P[cate m[rturisite, traducerea Divinei comedii au des[vâr=it, în anii târzii, frumoasa oper[ a anilor de la „Convorbiri literare“. MIHAIL SADOVEANU, N. Gane, în „Însemn[ri literare“, Ia=i, nr. 6, 10 martie 1919, p.14; reprodus în Opere de Mihail Sadoveanu, vol.19. Publicistic[ — 1904-1935, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1964, pp. 109, 110.

Nicu Gane a fost o natur[ delicat[, elegant[ =i fin[, un om plin de cuviin\[ =i simpatic[ bonomie, un mo=tenitor direct al acelei splendide genera\ii de bonjuris\i care a dat atâta str[lucire societ[\ii moldovene=ti de la jum[tatea veacului trecut. În preajma luptelor pentru Unire, când tinerimea care d[dea tonul în Ia=i se numea Kog[lniceanu, Alecsandri =i Russo, în vremea care a cunoscut cele mai frumoase =i mai distinse femei, când pe scaunul st[re\iei din M[n[stirea Neam\ului era bonjuristul Dionisie Romano, traduc[torul lui Lamennais, =i când la V[ratec =i la Agapia se discuta cu aprindere Unirea =i se citeau romane fran\uze=ti — în vremea aceea de speran\[, de ideal, de fast =i de bun-gust, Nicu Gane trecea de la adolescen\[ la tinere\e, era în acea epoc[ a vie\ii când omul se formeaz[ definitiv, =i ceea ce ne aducea el nou[ a fost sufletul elegant de atunci, nealterat ]nc[ de grosieritatea burgheziei din câmpia dun[rean[, care, de-atunci încoace, a invadat toate regiunile sufletului românesc. Ca =i str[luci\ii s[i predecesori, Nicu Gane era n[scut =i el dintr-un neam de vechi boieri de \ar[, din p[tura social[ cea mai distins[ a vechii Moldove, din clasa care d[duse aproape to\i ideali=tii de la jum[tatea veacului trecut. Aceast[ origine =i aceste împrejur[ri, precum =i natura sa generoas[ =i optimist[, ne explic[ toate manifest[rile sufletului lui Gane. De=i membru al „Junimii“, al patrulea, ne spune Gh. Panu, ca ierarhie =i ca vechime în acea societate, de=i junimist politic înfocat o 367 Nicolae Gane bucat[ de vreme, Nicu Gane, totu=i, liberal în felul lui Kog[lniceanu =i Russo prin fondul naturii sale, n-a întârziat s[ se ralieze la acel partid care pe atunci întrupa liberalismul la noi. +i, iar[=i, de=i junimist literar fervent, Nicu Gane n-a fost nici romantic subiectiv, nici pesimist, nici critic amar. Ceea ce avea ]n comun cu Junimismul erau numai acele tendin\e pe care le avusese un Alecsandri ori un Russo: oroarea de pedantismul f[uritorilor de sisteme lingvistice, iubirea de subiecte na\ionale, de simplicitate =i de natural. Boier de \ar[ din Moldova, natur[ echilibrat[ =i optimist[, Nicu Gane n-a fost romantic ca junimi=tii, ci clasic ca Alecsandri. Nuvelele lui Nicu Gane n-au romantic decât uneori subiectul, tratarea fiind curat clasic[, ca =i la predecesorii s[i. Prin fondul =i forma nuvelelor sale, el face parte mai degrab[ din curentul „Daciei literare“, al „Prop[=irii“ =i al „României literare“, decât al „Convorbirilor“, în orice caz, dintr-un curent intermediar, de tranzi\ie. +i clasic a fost Nicu Gane =i în ipostazul lui de =ef al „celor opt“ din „Junimea“, care aveau impertinenta modestie de a declara c[ „nu în\eleg nimic“ din nebulozit[\ile indigeste ale romanticului f[r[ talent Bodn[rescu =i chiar din în[l\imile nebuloase ale romanticului genial Eminescu. Cu Nicu Gane, s-a stins cea din urm[ vibra\ie, care mai r[suna p`n[ la noi din sufletul nobilei Moldove de odinioar[. G. IBR{ILEANU, N. Gane, în „Via\a româneasc[“, anul XI nr. 4, 5, aprilie-mai 1916, reprodus în Note =i impresii, Editura Via\a Româneasc[, Ia=i, 1920, pp. 231, 232, reprodus în Opere de G. Ibr[ileanu, 2, Editura Minerva, Bucure=ti, 1975, pp.280-282.

A murit Nicu Gane... A murit un b[trân al \[rii. Acum când atâtea milioane de tineri mu=c[ p[mântul des\elinit în splendorile prim[verii, acum când se scutur[ tinere\ea lumii în tragediile r[zboiului mondial, a murit =i acest b[trân venerabil. Moartea lui ne pare nea=teptat[: era octogenar. Trecuse deci demult de vârsta primejdioas[. Ast[zi moartea sose=te la dou[zeci de ani. S[rutarea ei caut[ corpuri tinere =i sânge cald; e beat[ de mireasma prim[verii =i de soarele dimine\ii, de pofta strângerii în bra\e. E vremea ei de aur. Niciodat[ moartea n-a avut un osp[\ mai bogat de carne fraged[ =i de sânge proasp[t, ca în aceast[ epoc[ de înc[ierare universal[. De Nicu Gane ne leag[ o amintire. Cea mai bun[ dintre amintiri: copil[ria... 368 Stejarul din Borze=ti

Povestirile =i nuvelele lui sunt una din întâile lecturi bune ale copil[riei... Ferice de scriitorii ce ne-au leg[nat primii ani ai tinere\ii noastre literare! I-am citit cu nesa\ =i evlavie. I-am admirat — =i pe urm[, nu i-am mai citit cu ochii tri=ti ai criticii. Tr[iesc astfel în noi numai printr-o amintire vie =i recunosc[toare; au intrat în via\a noastr[ afectiv[, al[turi de lucrurile scumpe ale casei, de primul fior de dragoste, sau de cea dintâi iluzie scuturat[... Opera literar[ a lui Nicu Gane este astfel în afar[ de orice critic[. Simpl[, curg[toare, =i f[r[ mult[ art[, are totu=i meritul unei povestiri limpezi, atr[g[toare =i interesante. Nicu Gane a fost întotdeauna un b[trân sf[tos, chiar când era tân[r... A avut darul de a povesti: darul b[trânilor =i desf[tarea copiilor. Printre copii el va r[mâne pururi un liman de senin[tate =i de voio=ie. Ieri, eram noi copii ce ne propteam coatele la lumina l[mpii familiale deasupra paginilor lui, cufundându-ne în lumea trecutului nostru istoric, cu Stejarul din Borze=ti sau cu Domni\a Ruxandra, trecând în lumea legendelor cu Pietrele Doamnei de pe Rar[u, suspinând amoros cu Privighetoarea Socolei, sau cu +anta, înduio=indu-ne cu Ura din copil[rie, sau înveselindu-ne cu Dou[ zile la Sl[nic... Azi, sunt copiii =i nepo\ii no=tri... Copil[ria e etern[... Pururi vor fi deci capete blonde ce se vor pleca iscoditoare peste rândurile blajine =i sincere ale acestui povestitor sf[tos. Nicu Gane nu mai este. A r[mas îns[ de la el o literatur[ s[n[toas[. A mai r[mas =i icoana unui om bun =i drept.... Pentru mine a mai r[mas =i o c[su\[ în F[lticenii lui =i ai mei, în care s-a n[scut povestitorul lui Aliu\[, =i pe care o copil[rie întreag[ am privit-o cu respect =i emo\ie... Când uraganul de foc =i de jale va înceta, trezindu-ne într-o Românie luminoas[ =i mare, va trebui s[ punem un chip de bronz al acestui duios scriitor în fa\a umilei lui case natale... E. LOVINESCU, 1916, Nicu Gane, în Critice, volumul VI, Editura Ancora, Bucure=ti, 1921, pp. 139-141, reprodus în Critice, edi\ie definitiv[, vol. V, Ancora, Bucure=ti, 1928, pp. 187, 188.

S[ nu cread[ cineva c-am descoperit te-miri-ce descindere bucovinean[ a f[lticeneanului N. Gane! Vorbim despre bucovineanul Gane numai la figurat. Bucovinean e N. Gane prin anumite leg[turi suflete=ti cu Bucovina, prin intensa lui adeziune fa\[ de poezia peisajului bucovinean =i prin anumite întâlniri ale lui cu cutare in=i bucovineni precum =i cu oarecare împrejur[ri bucovinene. Biografice=te, cronologice=te, începem chiar cu adolescen\a lui, când copilandrul „de 16 ani“ N. Gane (suntem deci la 1854) se pasioneaz[ 369 Nicolae Gane pentru o... bucovineanc[ (Maria) în a=a fel, încât din aceast[ nevârstnic[ iubire a putut purcede chiar =i debutul lui literar. Când deci, la 10 octombrie 1875, N. Gane, rostindu-=i cuvântul comemorativ la inaugurarea monumentului lui Grigore Ghica Voievod de la Ia=i, pomenea =i de: „Bucovina, gr[dina Moldovei cu mormântul lui +tefan cel Mare, cu atâtea =esuri îmbel=ugate =i mun\i plini de metaluri, cu atâtea vechi cet[\i =i m[n[stiri, montate din timpurile de glorie ale vechilor moldoveni (Pagini r[zle\e, p. 147) — când apoi, în acelea=i Pagini r[zle\e (p. 121) Gane mai gl[suie=te despre „cea mai scump[... provincie, frumoasa Bucovin[“ — atunci aceste cuvinte nu sunt numai un fel de-a vorbi, o floare retoric[, ci-n bun[ parte, vibrarea unor profund-tr[ite convingeri. De altfel Gane are leg[turi cu Bucovina — fie chiar numai indirecte — chiar =i-n semnul amintitei pr[znuiri a muceniciei lui Grigore Ghica Voievod, prohodul din 1 oct. 1875 de la Beilicul Ia=ilor având întâi caracterul unei dârze înver=un[ri patriotice împotriva Austriei jubilante din Cern[u\ii Bucovinei, iar primarul Ia=ilor, N. Gane, fiind acela care a instituit durabila pomenire a martiragiului din 1/12 oct. 1777, c[ci mai cerea el atunci, la 1 oct. 1875: „+i aceast[ serbare de doliu a \[rii s[ o repet[m =i-n anul viitor, =i-n to\i anii de-a rândul =i s-o înr[d[cin[m în deprinderile noastre =i a(le) copiilor no=tri...“ (Pagini r[zle\e, p.151.) ...... Iar dup[ ce acum ne-am convins c[, între to\i scriitorii no=tri de ieri, aproape nici unul nu-l întrece pe Gane în bucovinie, — nu preget[m de-a semnala coinciden\a (aproape simbolic[ în semnifica\ia ei) c[ prima traducere în nem\e=te a mai întregii lui opere literare, a venit din Bucovina: cele dou[ volume de Novellen von N. Gane. Autorizierie ubersetzung aus dem Rumänischen von iks, Czernowitz, 1903, 1906...... Cu preciz[rile de fa\[, Bucovina atâtor fericite popasuri ale lui Nicu Gane s[rb[tore=te deci oarecum centenarul na=terii lui Gane, — închinându-i amintirii lui ale sale dintru ale sale, pentru ca dar din dar s[ se fac[ raiul!.. LECA MORARIU, Bucovineanul N. Gane. La centenarul na=terii lui, Institutul de Arte Grafice „Glasul Bucovinei”, Cern[u\i, 1938, p. 3, 14, 18, 19. 370 Stejarul din Borze=ti

G[ne=tii erau în Moldova boieri cu vechime =i familia î=i suie spi\a pân[ în 1445 la un jupân Toader G[nescu însurat cu Magda, fata popei Filip Oan[ =i înc[ =i mai departe. La începutul veacului XVIII ei erau boieri de provincie cu multe leg[turi în Moldova de Sus. Obi=nuin\a scrisului exista printre ei =i se cuvine s[ cit[m ca mai literat dintre to\i pe sp[tarul Enacachi Gane, autor al unui curios poem tip[rit dup[ moarte-i, C[l[toria lui Cupidon la pustiu. Acesta era fiul banului Ioni\[ Gane =i frate al postelnicului Matei Gane din Ciumule=ti, tat[l junimistului. Postelnicul care avea mo=ie în \inutul Soroca =i cas[ în F[lticeni, =i \inea pe o V[seasc[, Ruxanda, din Boto=ani, era un om cu figur[ blând[ =i de moravuri patriarhale. B[trân de 80 de ani, sim\indu-se pe moarte, porunci s[ se opreasc[ ceasornicul nemaivoind s[ =tie „vremea cum curge“. N. Gane se n[scu la I februarie 1835, în F[lticeni =i se pare a fi primit o educa\ie îngrijit[, deoarece coresponden\a sa, parte într-o corect[ fran\uzeasc[, e a unui om fin...... Când îns[ Gane renun\[ la inven\ie =i caracteriz[ri pentru care nu are nici o voca\ie =i se m[rgine=te s[ evoce f[r[ preten\ii =i cu glas ondulat copil[ria, rezultatele sunt neprev[zute. Departe de a fi un artist, el este totu=i creatorul la noi al literaturii cu boieri de provincie =i cocoane patriarhale, în case colb[ite, cu r[t[ciri cinegetice pe b[l\ile aburoase =i în mun\i cu c[prioare =i ur=i. Aceast[ map[ de schi\e dezvoltat[ în ulei va da pe Sadoveanu, Gârleanu =i pe ceilal\i asemeni. Cea mai tipic arheologic[ este Câinele B[lan, rememorând vremile =colare, cu colegii de internat: Presnel, |uflic, Poriu-]mp[rat, Scormolici =i Be=leag[, cu câinele B[lan ce pune labele în pieptul st[pânului =i-l linge pe obraz, =i sfâ=ie antiriile \iganilor, cu tr[sura ce ia pe copil în vacan\[, o „nadiceanc[ pe dricuri care scutura de minune, cu ro\ile galbene, co=ul verde =i capra neagr[ atârnat[ în curele“. Descrierea casei lui Talpan unde popose=te b[iatul e gogolian[. Apar de pe acum b[trânii automatiza\i într-un singur tabiet sau idee fix[, ca duduca B[la=a, v[duv[ auster[, ce se crede h[r[zit[ „a priveghea asupra neispititelor tinere\e ale Elenei“, sau cocoana Marghioli\a, inutil geloas[ pe al ei b[trân cucon +tef[nic[ „g[tit c-un anteriu de cutnie în ciubuce, având peste mijloc un =al lat turcesc =i pe cap un fes ro= cu canaf care b[tea în albastru-închis“. Avem de a face cu oameni vegetabili (arhon priveghetorul Andronachi Brustur), cuconi =i cucoane tr[ind din câteva minuscule elemente suflete=ti =i exuberând stereotip la anivers[ri......

371 Nicolae Gane

+i ace=ti oameni sunt rudimentari, cu fric[ de complica\iile civiliza\iei, t[cu\i, f[r[ expresia ging[=iilor lor l[untrice...... Pe lâng[ meritul de a fi deschis drumul nuvelei române cu treizeci de ani înainte de apogeul ei, N. Gane r[mâne în câteva „novele“, cu toate naivit[\ile lui, un bun narator pentru tinerime. Câinele B[lan, Petrea Dasc[lul, Aliu\[, se vor \ine minte. Îndeosebi cea din urm[, cu figura credinciosului turc. G. C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ în prezent, Funda\ia Regal[ pentru Literatur[ =i Art[, Bucure=ti, 1941, pp. 374, 376, 377.

Dac[ except[m Ura din copil[rie, în toate nuvelele lui Gane de dup[ 1880 observ[m o adev[rat[ art[ în conciziune, în motivarea efectelor, cum =i o reu=it[ expunere clasic[. Chiar limba scrierior lui Gane, la început prea înc[rcat[ de expresii lirice, de particularit[\i moldovene=ti, de traduceri uneori silite de expresii franceze echivalente =i de cuvinte cu în\eles prea general (cazul cuvântului uimit, etc.), devine cu timpul precis[, mergând cu reproducerea realit[\ii în dialog pân[ la tr[s[turi dialectale. Nu trebuie s[ uit[m în acest loc =i o alt[ caracteristic[ general[ a prozei lui Gane, armonia frazei, ceea ce ne arat[ iar[=i însu=irile variate de artist cu care era înzestrat scriitorul. R[t[cind pe c[ile dep[rtate ale preromantismului =i ale romantismului, abia cu Aliu\[, Petrea Dasc[lul, Stejarul din Borze=ti, Ion Urdil[, Dou[ zile la Sl[nic =i Ciubucul logof[tului Manole Buhu= s-a reg[sit scriitorul clasic care a fost N. Gane. C[ci procedeele romantice, ca =i la al\i scriitori moldoveni, au împiedicat mult[ vreme pe scriitor s[ realizeze în ]ntregime tot ce putea s[ ne dea...... A fost un lini=tit =i senin povestitor. Proza lui armonioas[, care ne-a încântat orele de vis ale tinere\ei, care =i ast[zi ne desp[gube=te de o parte din vana, complicata =i preten\ioasa literatur[ a prezentului, — proza lui nesilit[ se desf[=oar[ firesc =i lin ca o priveli=te a blândei noastre Moldove. Aproape în tot ce a scris marele nostru înainta= se oglinde=te icoana patriei noastre, a acestui scump p[mânt al viforoaselor =i întunecatelor tragedii trecute, al durerilor, lacrimilor =i mormintelor; a acestui p[mânt care-=i înnoie=te necontenit podoabele petrecând genera\ii dup[ genera\ii, care =i pentru noi s-a înnoit, — pe când pe cel ce l-a cântat îl cheam[ =i-l prime=te la odihna cea ve=nic[ a str[mo=ilor. 372 Stejarul din Borze=ti

Nicolae Gane a fost un scriitor al Moldovei noastre, a fost unul din acei mari scriitori care au primit =i au urmat o bun[ =i sfânt[ tradi\ie literar[, curat[ =i sincer[, nep[tat[ de influen\a str[in[. P[mântul pe care l-a cântat a=a de frumos înflore=te pentru a 74-a oar[. (De la debutul scriitorului, cu Fluierul lui +tefan în Convorbiri literare, 1867, se împlineau 74 de ani.) +i încunun[ lini=tita fa\[ =i mormântul, — ca o poetic[ =i dumnezeiasc[ r[splat[, pentru cel al c[rui nume va tr[i cât va înflori acest p[mânt pentru acest popor. ION +IADBEI, Prefa\[ =i Introducere la N. Gane, Novele, I, Edi\ie definitiv[, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1941, pp. 33, 43.

Deopotriv[ cu al\i povestitori din prima „Junime”, Gane începe prin a cultiva, împreun[ cu versifica\ii în gustul vremii, povestirea romantic[, pecum în Fluierul lui +tefan (1867), unde o fat[ de \ar[ care primise fluierul iubitului ei, luat la oaste, în\elege c[ acesta a murit, când fluierul înceteaz[ s[ mai cânte...... În Privighetoarea Socolei (1870), o curtezan[ sentimental[ î=i d[ singur[ moartea, în mijlocul unui praznic de desp[r\ire, oferit amicilor ei. Epoca a l[crimat pe soarta frumoasei Eleonora, adev[rat[ Dam[ cu camelii a Ia=ilor romantici. O cale mai deschis[ c[tre viitor urmeaz[ Gane în nuvelele istorice, aducând ceva din atmosfera baladelor populare, ca în +anta (1874), poveste haiduceasc[, în care c[pitanul Codrean, înalt, frumos, îns[ de-o frumuse\e s[lbatic[, la vederea c[ruia „orice om se sim\ea cuprins de mirare =i spaim[ totodat[“, este îndr[gostit de nurlia crâ=m[ri\[ +anta =i vândut st[pânirii de fratele acesteia, Stanciu r[ze=ul, om perfid =i zgârcit, „bun de gur[, me=ter la corciocuri, r[bd[tor la judecat[; postea toate posturile, =i mergea des la biseric[, c[ci pentru multe p[cate avea de cerut iertare de la Dumnezeu“. Caracterele sunt deci simplificate, dar în toat[ atmosfera povestirii, în amestecul ei de pasiune =i violen\[, este prefigurat[ arta lui Mihai Sadoveanu, care îl venera pe Gane ca pe un maestru. Tot din filonul romantic al vremii =i al izvoarelor sale, porne=te aplecarea scriitorului nostru c[tre povestirea fantastic[, de pild[ în Hatmanul Baltag (1874), reluând un motiv din Dickens =i dramatizat[ apoi de Iacob Negruzzi =i I. L. Caragiale =i, cu amestecuri de caracterizare realist[, în Ura din copil[rie (1885), unde destinul unui om este îndrumat din umbr[ de resentimentul du=manului s[u natural; o problem[ de psihologia subcon=tientului trecând în fantastic. Mare vân[tor =i drume\, ca Hoga=, ca Sadoveanu mai târziu, Gane 373 Nicolae Gane face s[ profite arta sa de contactul cu natura, pe care uneori o resimte cu un suflet religios. Fragmentul în care descrie, în Zile tr[ite, ascensiunea Ceahl[ului în tov[r[=ia familiei Br[ileanu, este una din cele mai puternice ale întregii sale produc\ii. Omul era fermec[tor în societate =i scriitorul \inea în mân[ un condei limpede, cu care a a=ternut câteva din paginile cele mai curate ale vremii lui. T. VIANU, N. Gane în vol. +erban Cioculescu, Vladimir Stre=in =i Tudor Vianu, Istoria literaturii moderne, vol. I, Casa +coalelor, Bucure=ti, 1944 (capitolul „Junimea“ apar\ine lui Tudor Vianu), pp. 337, 338.

Evoc[ duios trecutul în Aliu\[ =i reu=e=te s[ ne fac[ pl[cut[ figura credinciosului turc prip[=it pe lâng[ casa boiereasc[. Ion Urdil[, omul atât de distins suflete=te pe cât de pocit la înf[\i=are, în[l\at în privirea noastr[ din mijlocul unor amintiri bine închegate =i a unor st[ri emotive cu simplitate urm[rite, face din povestirea, al c[rei erou este, una din cele mai reu=ite scrieri ale lui Gane. Petrea Dasc[lul va avea întotdeauna cititori pentru ciud[\enia întâmpl[rilor =i hazul s[n[tos pe care îl cuprinde; Sfântul Andrei arat[ dib[cie în povestirea unor peripe\ii de vis. Gane e un scriitor atent la credin\ele =i supersti\iile de la \ar[, e un bun cunosc[tor al sufletului \[r[nesc, =tie s[ ne dea din mediul s[tesc figuri pure în naivitatea lor natural[, ca acelea ale Ilinc[i din Ion Urdil[ =i Irinei din Piatra lui Osman. E lipsit de inventivitate în înl[n\uirea faptelor, se îndreapt[ cu pl[cere spre un trecut patriarhal pe care caut[ s[-l prind[ în figurile =i-n obiceiurile lui, e st[pânit de patriotismul cald al genera\iei care ne-a dat Unirea =i Independen\a. N-a c[utat niciodat[ s[ se impun[ ca scriitor, n-a aspirat niciodat[ la glorie. Ne spune singur în Zile tr[ite c[ a scris pentru c[ în aceasta î=i g[sea el mul\umirea: „Am scris pentru mine, pentru propria mea mul\umire, pentru c[ în aceast[ munc[ singuratic[ =i neinteresant[ uitasem neajunsurile vie\ii =i îmi g[seam lini=tea c[tre care n[zuia sufletul meu“. D. MUR{RA+U, Istoria literaturii române, edi\ia a IV-a, Editura Cartea Româneasc[, Bucure=ti, 1946, p. 257.

A=a cum a scris îns[ — tradus fiind în timpul vie\ii =i în alte limbi, în primul rând în nem\e=te, de c[tre Mite Kremnitz, care se zice c[-l admira foarte mult ca scriitor — Gane r[mâne caracteristic, f[când cap de serie pentru acea literatur[ sentimental[, tipic provincial[, a unor

374 Stejarul din Borze=ti

Br[tescu-Voine=ti, Emil Gârleanu, I. A. Bassarabescu =i, într-un fel, Ag`rbiceanu sau Ionel Teodoreanu. Gane, n[scut la F[lticeni, scoborâtor dintr-o veche familie de boieri moldoveni patriarhali, având cultura =i sub\irimea de spirit necesar[, limitat[, a acestei clase, practicând magistratura cuminte, politica pa=nic[ =i v`n[toarea, are un ideal de via\[ tipic: „Idealul meu — scrie el în ni=te memorii, Zile tr[ite (1903) — a fost totdeauna s[ stau acas[ în familie, înconjurat de copii, cu prepelicarul meu favorit la picioare, cu motanul pe bra\e, =i s[ visez la o lume mai bun[ decât aceea în care tr[im; sau s[ r[t[cesc pe dealuri, pe câmpii, cu pu=ca-n spate, =i adeseori s[ m[ întorc cu torba goal[, dar cu inima plin[“. În consecin\[, în o serie de nuvele, precum Câinele B[lan, Aliu\[, Ion Urdil[, Sfântul Andrei etc., afl[m toate elementele vie\ii boiere=ti patriarhale din Moldova de alt[dat[: dorul vacan\elor de var[ la mo=ie pentru liceeni, c[l[toria cu nadi=anca tras[ de doi cai =argi, case vechi cu od[i av`nd pe pere\i portrete în oloi =i crevaturi în care abia te po\i urca la culcare, slugi înduio=[tor de credincioase, ocrotitoare a copiilor boierilor, fete de \[ran, ca M[riuca sau ca Ilinca, pentru care tân[rul mo=ier simte o dragoste neîntinat[, gândindu-se, îns[ prea târziu — dup[ ce se întoarce de la înv[\[tur[ — c[ s-ar fi putut însura cu una din ele, de vreme ce „s-au v[zut regi luând p[stori\e“ etc. Oamenii din popor sunt idealiza\i înaintea sem[n[torismului. Andrei Florea Curcanul, din nuvela cu acela=i titlu, poveste=te faptele de arme ale tovar[=ilor lui vasluieni, cum s-au b[tut voinice=te cu turcii la Plevna =i la Grivi\a =i cum au c[zut eroic în frunte cu c[pitanul lor, cum au înfipt steagul românesc pe crâncena redut[. Din nefericire, proza — foarte indicat[ pentru manualele =colare — este o pasti=[ dup[ Pene=... al lui Alecsandri, sfâr=it[ duios, în maniera caracteristic[ lui Gane: în chiar momentul întoarcerii în sat a vrednicului osta=, singurul supravie\uitor al grupului, Catrina, fata iubit[, care îl a=teptase cu credin\[, murea, =i clopotele de îngrop[ciune îi r[sun[ în suflet toat[ via\a. +anta (1874) e o poveste haiduceasc[, dintre acelea citite cu mare pl[cere de Sadoveanu în copil[rie. Întâmplarea este adus[ la =ablon, ca =i la N. D. Popescu, scriitorul expert al genului, din care d[dea serii întregi: Codreanu haiducul, fioros =i totu=i de o frumuse\e stranie, iube=te pe +anta, crâ=m[ri\a, dar este vândut poterei de c[tre fratele acesteia......

375 Nicolae Gane

De obicei, Gane introduce nara\iunea printr-un cadru de atmosfer[, dând apoi cuvântul câte unui protagonist, un unchi povesta=, un amic sau un om din popor, care =tie istorii vechi. Tot Sadoveanu, cel[lalt f[lticenean vân[tor, este aici. Îns[ Sadoveanu este un scriitor incomparabil mai mare decât Nicolae Gane. Preluând unele teme =i modalit[\i, de fapt existente latent în spiritul moldav, Sadoveanu va aduce un mare rafinament lingvistic — prin studiul adânc al limbii \[r[ne=ti, al lui Creang[ =i al cronicarilor — ad[ugând la aceasta impresionanta poezie a naturii, ferindu-se cu mult tact de sentimentalism. ION ROTARU, Scriitori de la „Junimea“, în O istorie a literaturii române (De la origini pân[ la 1900), vol. I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, pp. 303-305.

Întâlnirea cititorului contemporan cu opera unui scriitor, publicat[ acum opt decenii =i fiind, implicit, expresia unei anumite concep\ii artistice, a unei directive literare =i a epocii care a generat-o, ridic[ de la bun început problema receptivit[\ii =i a actualit[\ii ei. Care au fost punctele de aderen\[ =i cum s-a realizat receptarea de c[tre public =i critica literar[ a operei unui scriitor ca Nicolae Gane? Reflectare a unor vremuri trecute, pierdute pân[ =i din amintirile unor contemporani ai acestui interesant scriitor, opera sa exprim[ fidel biografia autorului =i spiritul vremii în care a tr[it. Dar, în acela=i timp, ea apar\ine unei mentalit[\i literare, unei structuri epice specifice, care, ca =i în alte cazuri, trebuie numaidecât raportat[ la perioada de apari\ie a revistei „Convorbiri literare“ =i a marilor clasici. Într-un timp când nuvela româneasc[ se afla înc[ la începuturi (prin Alecsandri, Asachi, Odobescu =i, mai ales, C. Negruzzi), dar pe un drum sigur, când influen\a romantismului se f[cea sim\it[ nu numai în poezia vremii, ci =i în proz[, în momentul când, prin „Dacia literar[“, scriitorilor li se cerea imperios preluarea subiectelor din via\a poporului („traduc\iile nu fac o literatur[“, afirma categoric Kog[- lniceanu în programul revistei), prin aducerea în paginile literare a folclorului =i a trecutului istoric, în aceast[ epoc[ de mari prefaceri economico-sociale, culminând cu cucerirea independen\ei de stat în 1877, =i de confluen\e culturale, cu largi perspective în literatura =i arta deceniilor urm[toare, se desf[=oar[ activitatea literar[ a lui Nicolae Gane, unul dintre cei mai interesan\i scriitori junimi=ti...... 376 Stejarul din Borze=ti

Fie c[ e vorba de scene patriarhale din via\a de la \ar[, cu boieri rugini\i în tabieturi =i gesturi stereotipe, care au mai degrab[ pasiunea taclalelor decât a activit[\ii practice imediate, fie c[ se reînvie scene din istoria Moldovei, sau se prezint[ tradi\ii populare, pe care le recunoa=te chiar autorul însu=i ca surse de inspira\ie, fie c[ poveste=te cu un talent deosebit amintiri din copil[rie (dar altfel decât Creang[), sau peregrin[ri diverse în mun\ii =i în câmpiile Moldovei, Gane, prin stil, naturale\ea povestirii =i farmecul limbii folosite, s-a bucurat de aprecieri nu numai din partea publicului cititor, care l-a gustat (foarte) mult în epoc[, ci =i din partea criticii literare. Trebuie s[ în\elegem numaidecât c[ opera sa era un reflex al vremii, ea r[spundea gustului literar din acel timp, c[ perspectiva din care o receptau contemporanii s[i era una comprehensiv[, explicabil[ prin caracterul na\ional românesc al lucr[rilor sale (într-o vreme când traducerile, fie din clasicii latini, fie din romanticii francezi, ocupau un mare num[r din paginile revistelor literare), fie prin arta povestirii lui Gane, care deschide cu lucr[rie sale în proz[ drumul marilor povestitori moldoveni, Creang[, Hoga=, Sadoveanu. Prezent în „Convorbiri literare“, înc[ din primul an de apari\ie, cu nuvela Fluierul lui +tefan, Gane s-a bucurat de elogioase aprecieri, în general obiective, exprimate în cronici, articole sau lucr[ri de sintez[. Men\ionat mai întotdeauna ca reprezentant al junimismului literar =i politic (de acesta din urm[ s-a desp[r\it mai târziu, atr[gându-=i critici pân[ =i din partea lui Maiorescu), N. Gane este raportat, în mod firesc, la ceilal\i prozatori prezen\i în coloanele revistei de la Ia=i (de obicei I. Slavici =i I. Negruzzi) =i de fiecare dat[ se subliniaz[ în leg[tur[ cu el caracterul na\ional al subiectelor alese, legate de via\a, cultura =i tradi\iile \[ranului român...... Exist[ aici, credem, esen\a explica\iei cu privire la interesul publicului cititor pentru opera în proz[ a lui Gane. Dac[ mai ad[ug[m farmecul povestirii, simpl[, plin[ de un ritm interior, muzicalitatea frazei, bog[\ia vocabularului, din care se deta=eaz[ totu=i elementele moldovene=ti, atât de sugestive în realizarea „culorii locale“, umorul popular, de factur[ \[r[neasc[, precum la Creang[, =i expresivitatea unor tablouri de natur[, atunci în\elegem =i mai bine pre\uirea publicului =i a criticii (cu rezervele ce se impun fa\[ de anumite caren\e). În acest caz este explicabil de ce, dincolo de referiri la am[nuntul biografic care vizeaz[ în primul rând pe omul politic (deputat, primar, 377 Nicolae Gane ministru) =i pe unul dintre stâlpii societ[\ii „Junimea“ sau chiar tr[s[turi de caracter ale acestui om bun, blând, în\eleg[tor =i onest, pe care, la moarte, un publicist îl considera „un întârziat în via\a noastr[“, scrisul lui Gane a determinat numeroase comentarii pozitive, iar istoriile literare l-au situat în rândul înainta=ilor prozei române=ti. ILIE DAN, Nicolae Gane, azi, Prefa\[ la N. Gane, Comoara de pe Rar[u, Nuvele, edi\ie îngrijit[ =i prefa\[ de Ilie Dan, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, pp. 5-9.

Nuvela istoric[ propriu-zis[ este cultivat[ =i de N. Gane, autor mult gustat în epoc[, mai ales de tinerele genera\ii. Începând din 1873, rând pe rând î=i fac apari\ia, în revista „Convorbiri literare“, la Ia=i, Domni\a Ruxandra, Petru Rare=, Aliu\[, Stejarul din Borze=ti. Nuvele istorice ca atare pot fi numite doar primele dou[, din care re\inem nuvela Petru Rare= cu întâmpl[ri povestite mai viu =i o construc\ie mai concis[. A=a cum s-a ar[tat, atât în Domni\a Ruxandra cât =i în Petru Rare=, autorul a avut, în mare m[sur[, ca surs[ de inspira\ie opera lui Asachi, multe elemente de fond fiind aproape identice, lui Gane revenindu-i meritul de a le pune „într-o compozi\ie mai curent[, din care a disp[rut elementul ariostesc“. De=i întâlnim chiar acelea=i personaje ca la Asachi (de exemplu Malaspina din nuvela Petru Rare=), autorul a modificat rolul =i chiar întreaga factur[ a nuvelei, nara\iunea plat[ a lui Asachi, dominat[ de elementul istoric, desprins sec din Cronici, face loc unei relat[ri cursive în care elementul sentimental =i imaginativ se impune pe prim-plan, Gane fiind net superior în ce prive=te arta povestitorului. În linii mari, nuvela are la baz[ legenda istoric[ despre Petru Rare= M[jerul, consemnat[ de Neculce în O sam[ de cuvinte: „Când au pus \ara înt[i domn pre Petru Vod[ Rare=, el nu era acas[, ce s[ tâmplase cu m[jile lui la Gala\i, la pe=te“. Dar pe fondul oferit de tradi\ie prin legenda popular[ consemnat[ de cronicar, autorul \ese fapte =i întâmpl[ri izvorâte dintr-o viziune voit romantic[, în scopul construirii unei intrigi erotico-sentimentale, de factur[ oarecum modern[, cu situa\ii =i elemente neprev[zute: r[pirea frumoasei Elena de c[tre crudul +tef[ni\[, nepotul lui +tefan cel Mare; eliberarea ei de c[tre Petru Rare=, prilej cu care au loc lupte, asasinate, travestiri, urm[riri =i cavalcade în noapte; travestirea vicleanului Malaspina în c[lug[r, cu scopul de a-l pierde pe Petru, îndr[gostit de fata iubit[ de Vod[; descoperirea lui Malaspina =i sfâr=itul lui în apele Brate=ului etc. Tot romantice sunt =i apari\iile de basm, efectele 378 Stejarul din Borze=ti c[utate precum =i contrastul între Malaspina, întruchipare a r[ului, =i Petru Rare=, care simbolizeaz[ binele =i frumosul. Chiar eroii poart[ în ei ceva fantastic. De=i e departe de a ne oferi o fresc[ istoric[, a=a cum se întâmpl[ în cazul „episoadelor“ lui Negruzzi =i Odobescu, Gane reu=e=te s[ dea, în Petru Rare=, un cadru concret moldovenesc desf[=ur[rii ac\iunii, având =i meritul de a ne înf[\i=a sentimentul dragostei =i ging[=ia personajelor feminine într-o manier[ Alecsandri. Asupra respect[rii adev[rului istoric, N. Gane \ine s[ fac[ urm[toarea precizare, la apari\ia scrierii în „Convorbiri literare“ (1 noiembrie 1877): „Recunosc c[ în scrierea acestei novele nu m-am \inut de adev[rul istoric; îns[ fiindc[ n-a fost în gândul meu s[ fac o cronic[, ci o nuvel[, sper c[ mi se va ierta aceast[ gre=al[“. Stejarul din Borze=ti, subintitulat[ înc[ de la prima apari\ie Legend[ istoric[, este o reevaluare a unei legende populare povestit[ lui N. Gane de c[tre V. Alecsandri — a=a cum singur autorul m[rturise=te într-o not[ ce ]nso\e=te scrierea. În centrul legendei st[ marele +tefan, înf[\i=at în dou[ ipostaze distincte: copil — jucându-se „de-a r[zboiul“, prilej cu care Gheorghie, prietenul =i tovar[=ul lui de joac[, este ucis de s[ge\ile t[tarilor invadatori; =i domn — dup[ b[t[lia de la Lipin\i, când fiul hanului, luat prizonier, este judecat =i osândit sub acela=i stejar, unde, cu trei decenii în urm[, pierise, în urma unui joc nevinovat de copii, micu\ul Gheorghie. Evocarea celor dou[ momente ofer[ scriitorului prilejul unei grandioase =i inedite imagini în centrul c[reia st[ +tefan cel Mare, ocrotitor al Moldovei, „domn =i erou, în gloriosul veac de aur“: lâng[ stejarul martor al copil[riei domnitorului „sta însu=i +tefan, copilandrul de odinioar[, peste capul c[ruia de asemenea trecuser[ cei treizeci de ani ce-au gârbovit stejarul, îns[ din ml[di\a de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri întinse de la mun\i =i pân[ la Mare, la umbra c[rora se ad[postea un popor întreg de plugari =i de o=teni“. CONSTANTIN MOHANU, Prefa\[ la Nuvele =i povestiri istorice, edi\ie, note =i glosar de C. Mohanu, Editura Militar[, Bucure=ti, 1972, pp. 21-23.

Nuvelistica noastr[ de inspira\ie istoric[ urmeaz[ în evolu\ia sa un drum sinuos =i dup[ o perioad[ de mai bine de un deceniu în care orientarea spre zugr[virea adev[rului istoric p[rea c[ se impusese definitiv, ne întoarcem la Asachi. N. Gane preia în Doamni\a Ruxandra 379 Nicolae Gane

(1873) =i Petru Rare= (1877) subiectele lui Asachi, întâmpl[rile =i chiar fabula\ia. Nuvelistul î=i însu=e=te îns[ =i concep\ia lui Asachi cu privire la înf[\i=area adev[rului istoric în literatur[. Gane abandoneaz[ istorismul fastidios al lui Asachi, îns[ „novelele“ sale r[mân la fel de departe de înf[\i=area adev[rului istoric. Situa\ia apare cu atât mai sup[r[toare cu cât Gane dispunea de mai mult talent de povestitor decât înainta=ul s[u. Cercet[torii privesc nara\iunile lui N. Gane ca punct terminus în dezvoltarea nuvelei noastre istorice din veacul trecut. D. VATAMANIUC, Prefa\[ la Nuvela istoric[ româneasc[ în secolul al XIX-lea, antologie, prefa\[ =i note de D. Vatamaniuc, Editura Albatros, Bucure=ti, 1972, p. 14, 15.

Întâiul prozator al Convorbirilor a fost Nicu Gane, nepot de frate al lui Enacachi Gane, autorul poemului C[l[toria lui Cupidon la pustiu. S-a n[scut la 1 februarie 1838 în F[lticeni =i era fiul postelnicului Matei Gane =i al Ruxandei V[sescu, boieri cu vechime pân[ în secolul al XV-lea =i mo=ii în nordul Moldovei...... Specialitatea nuvelistului va fi evocarea târgurilor de provincie =i a oamenilor necomplica\i, cu manii =i tabieturi în formula de mai târziu a lui Sadoveanu, G`rleanu, Hoga=, ca duduca B[la=a, v[duv[ grijulie fa\[ de tân[ra Elena, cucoana Marghioli\a, geloas[ în chip tardiv =i gratuit pe coconul +tef[nic[, b[trân cu =al turcesc pe umeri =i fes ro= cu canaful albastru în cap, indolent ca =i arhon priveghetorul Andronache Brustur, trezi\i din somnolen\[ de l[utari pe la câte o aniversare, o plimbare la iaz sau la stân[, unde ciobanii se conduc dup[ rituri arhaice, ignorând, de=i de o mare candoare, purt[rile oamenilor de la ora=, într-o existen\[ bucolic[, dup[ legile naturii. Chiar boierii cu apuc[turi despotice ca logof[tul Manole Buhu=, care nu sufer[ ca \iganul s[ nu asculte de el (subiectul se aseam[n[ cu cel din Reform[... de Caragiale, schi\[ ap[rut[ în 1894 în Vatra), e un suflet bun, dep[=it doar de vremi. Alt[ însu=ire a lui Nicu Gane e de a rememora melancolic copil[ria ca în Aliu\[, nara\iune pe tema dragostei pentru copii împins[ pân[ la jertfa de sine a unui musulman fatalist („bre, pui de ghiauri, voi dragi la mine“) sau Câinele B[lan, cu amintiri din vremea internatului, unde copilul e dus de o „nadiceanc[ pe dricuri“, cu „ro\i galbene, co= verde =i capr[ neagr[“, colegi cu porecle pitore=ti (Presnel, |uflic, 380 Stejarul din Borze=ti

Poriu-]mp[rat, Scormolici, Be=leag[), un câine credincios =i r[u lingându-=i st[pânul pe obraz, dar croind anteriile \iganilor, =i excelente descrieri de interioare precum aceea din casa Talpan cu mobile vechi, scaune de nuc ca ni=te strane, pat înalt, scrin cu sfe=nice de biseric[, ceas cu cuc, perdele de adamasc[ =i un portret reprezentând o cucoan[ cu zulufi, mo\ =i horbote la gât, format tipsie. Memorialistica lui Gane din Pagini r[zle\e (1901), Zile tr[ite (1903) =i P[cate m[rturisite (1904) e îns[ fad[, lipsit[ de nerv. AL. PIRU, Istoria literaturii române, III, Epoca marilor clasici, redactat de un colectiv, Editura Academiei, Bucure=ti, 1973, pp. 49, 51, 52.

Nuvelistica lui Gane, greu de închis într-o formul[ unic[, se dezvolt[ prin alternarea sau asocierea câtorva surse de inspira\ie, între care pe locuri de frunte se situeaz[ filonul folcloric =i acela al propriei experien\e biografice. Primul dintre ele se face observat înc[ în etapa începuturilor, când sugestiile oferite de balada =i legenda popular[ sunt prelucrate într-o manier[ idilic-conven\ional[. }l reg[sim apoi, cu rezultate mai fericite, în cadrul unor povestiri cu aspect de snoav[ sau parabol[, pentru ca scrierile de maturitate s[ ateste înc[ o dat[ receptarea influen\ei amintite, prin modelarea specific[ a unor personaje =i prin anumite inflexiuni ale nara\iei...... Despre Gane s-a vorbit uneori ca despre un scriitor spontan, lipsit de con=tiin\a critic[ a lucrului s[u; N. Iorga admira în scrisul lui „o m[sur[ care nu venea din voin\[ sau din me=te=ug“. Gane totu=i n-a r[mas egal cu sine, izbutind nu o dat[ s[ se autodep[=easc[. Privind evolu\ia scriitorului în ansamblu, efortul s[u c[tre perfec\ionare =i simplificare este evident pe toate planurile: =i al subiectelor, =i al compozi\iei, =i al stilului. Sobrietatea =i echilibrul pe care le pre\uim în cele mai bune scrieri ale sale nu sunt rezultatele întâmpl[rii, ci ale unui îndelungat proces de decantare. Principala str[danie a lui Gane s-a îndreptat c[tre eliminarea balastului de conven\ionalit[\i romantice, ceea ce i-a îng[duit treptat s[-=i g[seasc[ =i s[-=i valorifice virtualit[\ile adev[rate. Gane a fost un bun pictor de moravuri, f[r[ s[ devin[ un ascu\it critic social, de=i omenia lui adânc[ îl f[cea s[ deteste nedreptatea =i s[-i iubeasc[ pe cei simpli. Gane n-a fost dotat cu talentul peisagistului =i î=i recuno=tea f[r[ ]nconjur aceast[ incapacitate: „Nu =tiu, z[u, ce cuvinte s[ aleg ca s[ pot da m[car o idee apropiat[ de m[re\ia 381 Nicolae Gane priveli=tii...“ Lui Gane i s-a repro=at — poate cam neavenit — lipsa sim\ului psihologic, cu toate c[ scrisese Câinele B[lan. Ce însu=ire fundamental[ a scrisului s[u r[mâne evident[ =i de necontestat? Darul de povestitor, înzestrare greu de definit, u=or detectabil[ îns[ prin contactul afectiv pe care-l stabile=te între scriitor =i cititor. „Nu e nevoie pentru aceasta ca subiectul s[ fie foarte nou sau foarte interesant prin el însu=i. Oamenii pot fi banali, întâmpl[rile — simple, faptele — obi=nuite. Totu=i cartea î\i este drag[ =i scriitorul te \ine legat de vorbele lui cu puterea unei vr[ji. Acesta este povestitorul“ (afirma Al. Philippide). Pentru a-=i dezv[lui din plin acest dar, Gane a trebuit s[ p[r[seasc[ pl[smuirile închipuirii =i s[-=i întoarc[ privirea c[tre propriile sale amintiri, c[rora partea cea mai rezistent[ a operei le r[mâne mult îndatorat[. „Primul realism românesc — ar[ta Tudor Vianu — este /.../ un realism memorialistic. Înainte de a ob\ine icoana vie a realului în sinteza imagina\iei, literatura noastr[ resimte nevoia de a-=i men\ine modelul sub ochi, în scrieri în care fuziunea observa\iei cu închipuirea se realizeaz[ cu un succes inegal“. Rândurile citate au în vedere exemplul lui Negruzzi =i Filimon. În cazul lui Gane, itinerariul este invers: de la imaginativ c[tre memorialistic, spre câ=tigul de net[g[duit al operei prozatorului. În evolu\ia nuvelei române=ti pe c[ile rodnice ale realismului, crea\ia lui Nicu Gane reprezint[ o pagin[ semnificativ[. +t. CAZIMIR, Prefa\[ la Nicolae Gane, Scrieri, Editura Minerva, Bucure=ti, 1979, pp. 12, 25, 26.

N. Gane întemeiaz[ cu nuvelistica lui o tradi\ie; se poate spune c[ îi premerge lui M. Sadoveanu. |[ranul, cu mentalitatea =i obiceiurile, cu credin\a =i cu supersti\iile lui, purt[tor al în\elepciunii =i al virtu\ilor str[mo=e=ti Astronomul =i doftorul, ager =i hâtru, dibaci =i modest Petrea Dasc[lul, cu o via\[ l[untric[ sub aparen\e uneori neînsemnate, p[trunde acum hot[rât în proza româneasc[. Scriitorul se folose=te =i el de o limb[ aidoma cu aceea popular[, fireasc[, iar simpatia lui pentru omul simplu îl face s[-l priveasc[, de multe ori, printr-o optic[ mai pu\in realist[ =i mai mult idilic[. O vân[ a talentului lui Gane se v[de=te în istorisirile de vân[toare. Ca mai târziu la Sadoveanu, eroii lui Gane, istovi\i de alerg[tur[, se dedau, pe la popasuri, unor ospe\e îmbel=ugate, unde domne=te voia bun[, se încruci=eaz[ vorbe de duh, se isc[ o adev[rat[ întrecere de ingenioase minciuni vân[tore=ti. A=a sunt Vân[toarea (1874), Catrin\a=, 382 Stejarul din Borze=ti

Boal[ cu leac, Milordachi (din volumul P[cate m[rturisite). Voluptuos al povestirii, Gane î=i preg[te=te cu grij[ auditoriul, folosind efecte =i trucuri anume =i totul dobânde=te un aer ceremonios, de ritual. Scriitorul are gustul anecdotei (Câinele c[lcat pe coad[, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalb[ la Dumnezeu), de sorginte folcloric[ (Dou[ nebunii) — adev[rat[ scen[ de Decameron autohton. Mai ales sub aspectul oralit[\ii, sunt unele potriviri cu I. Creang[. Gane are memoria vie a întâmpl[rilor din copil[rie: =coala, familia, prima dragoste. E t[râmul de candoare la care întotdeauna revine, unde se refugiaz[, cople=it de emo\ii, precum în Câinele B[lan (1876) — nuvel[ de analiz[ psihologic[, insistând asupra sentimentului fricii — =i }n vacan\e, unde scena dimine\ii la iaz, cu acel fream[t de revenire la via\[, îl preveste=te din nou pe Sadoveanu. Gane are un sim\ acut al naturii, nu îns[ =i capacitate descriptiv[. El se îmbat[ de „poezia mun\ilor“, contempl[ în extaz priveli=tile Moldovei (Ceahl[ul, Rar[ul, Bistri\a), fiind, ca =i Calistrat Hoga=, un îndr[gostit al acestor plaiuri. A colindat =i alte \[ri, f[când ascensiuni, de pild[, în mun\ii Elve\iei (Impresiuni de c[l[torie). O penetra\ie a fantasticului se petrece în câteva nuvele ale lui Gane: vedeniile nocturne ale copilului înfrico=at, în Câinele B[lan, oniricul din Sfântul Andrei (1879) — unde se pleac[ de la o supersti\ie popular[ — interven\ia, absurd[ =i artificioas[, a elementului supranatural (Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se ob\in în Hatmanul Baltag (1874), „imita\iune dup[ Dickens“, în colocviul eroului cu sinistra n[luc[ a disper[rii =i a sinuciderii. Nuvela a fost prelucrat[, într-un libret, de I. L. Caragiale =i I. Negruzzi. Gane a încercat =i o literatur[ de fiziologii, precum în Agatocle Leu=tean, Chip din lume =i îndeosebi în Dou[ zile la Sl[nic. O v[dit[ înrâurire a lui I. L. Caragiale se simte în zugr[virea lui Nae Peruzescu (Dou[ zile la Sl[nic), fante de mahala, arhivar =i publicist, ca un alt Ric[ Venturiano, arivist, fanfaron =i incult, folosind o frazeologie =i ni=te expresii care, =i ele trimit la personajele lui Caragiale. În afara volumelor de Novele, Gane a mai întocmit, în a doua perioad[ a activit[\ii sale, câteva c[r\i de mai mic[ însemn[tate: Pagini r[zle\e (1901), P[cate m[rturisite (1904) — analogie cu P[catele tinere\elor de C. Negruzzi, Spice (1909). În afar[ de suveniruri, sunt adunate aici articole, de obicei ocazionale, discursuri. Gane a fost =i un epistolier, sporadic, îns[, cu o pan[ fin[ =i chiar elegant[, de om cu bune lecturi. Mai consistent[ este coresponden\a sa cu I. Negruzzi. Florin FAIF{R, Dic\ionarul literaturii române de la origini pân[ la 1900, elaborat de Institutul de lingvistic[, istorie literar[ =i folclor al Universit[\ii Ia=i, Editura Academiei, Bucure=ti, 1979, p. 378. 383 CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7 Domni\a Ruxandra ...... 13 Fluierul lui +tefan ...... 31 Piatra lui Osman ...... 46 Comoara de pe Rar[u ...... 66 Privighetoarea Socolei ...... 75 V`n[toarea ...... 90 Aliu\[ ...... 107 Hatmanul Baltag ...... 116 +anta ...... 126 Astronomul =i doftorul ...... 146 Duduca Bala=a ...... 151 Petru Rare= ...... 164 Andrei Florea Curcanul ...... 188 C`inele B[lan ...... 208 }n vacan\e ...... 228 Sf`ntul Andrei ...... 245 Stejarul din Borze=ti ...... 259 Ion Urdil[ ...... 265 Petrea Dasc[lul ...... 281 Agatocle Leu=tean ...... 289 Dou[ zile la Sl[nic ...... 303 Catrinta= ...... 334 Ciubucul Logof[tului Manole Buhu= ...... 343 Referin\e istorico-literare ...... 361

În atenþia librarilor ºi vânzãtorilor cu amãnuntul: Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România nr. 2511.1-171.1/ROL, deschis la B.C.R., Filiala sector 1, Bucureºti